Crescent, Dan Voiculescu. Autorii loviturii de stat, l-au asasinat pe Ceausescu, pentru a deturna Averea Diavolului in stil mafiot… Manipularea globala-VICTOR SUVOROV-Spargatorul de gheata… Câți bani au dispărut în decembrie 1989? Pe urmele averii lui Dan Voiculescu… DAR EU VA SPUN:  Daca pastorii acestei tari,imbracati in piei de lupi (Ezechiel,cap.34)nu se nasc din nou ,ca Patriarhul Nicodim  (Ioan,cap.3) ,impreuna cu TOT Poporul,pentru ca… Averea lui Dan Voiculescu sau cum s-au evaporate sute de milioane de dolari are aparţineau statului roman… DACA NU ERA TIMISOARA, ERA IMPUSCATA TOATA TARA… Dupa ce s-a intalnit hotu cu prostu si invinsul cu tortionarul ,hotu si… cersetorul proiectului “”comun””- Ion Iliescu, mai rateaza o sansa a pocaintei… Poporul hranit cu vorbe goale si imbatat cu gargara este…. Iliescu-pesedescu  ne-a ajutat… Câti bani are de recuperat România de la ”prietenii lui Ceaușescu„? Suma este uriașă! Si aici sunt pensile si alocatiile noastre…1.500.000 $, ridicaţi cu sacoşa de la BRCE înainte de Revoluţie… Cum a făcut VOICULESCU uriașa AVERE pe spatele SECURITĂȚII …Pentru a se pierde urma-Procurorii au extins urmărirea penală în cazul fostului judecător CCR, Toni Greblă… Când cântăm, oficial, prohodul statului de drept? Capitalismul de cumetrie, democratia originala si retrocedarea pe puncte… De la comuna primitiva a gandirii economice la comuna Pungesti: absenta proprietatii private naste monstri… Dezvăluiri AC: Afacerea Rompetrol sau victoria capitalismului de cumetrie. Între Statul de porc și Statul de drepți, de Mihai Enciu… Sexul în toaletele școlare ar putea fi impus ca disciplină opțională la BAC… Invazia rusă nu îi sperie pe vasluieni: ”Ne refugiem în cârciumi, că păduri nu mai avem, ca pe timpuri…”Eminescu, agent constatator… Nea Nelu, de la IRR, intră în istorie! Ne-am născut între Carpați, dintr-o mamă și mulți tați… Amintiri mortale despre …România capitalismului de cumetrie: patru milionari din cinci au supt de la stat… Parintele privati-hotiei si al Fiilor ratacitori-Jupuitori-Peseditori- ION ILIESCU SI ROMANIA CAPITALISMULUI DE CUMETRIE!  POVESTEA MARILOR AVERI DE LA MALAXA LA TIRIAC! „Trebuie sa spargem acest capitalism de cumetrie”…De ochii lumii, joaca teatru de 2 parale,ca si la lovilutia din decembrie ,cand le-a taiat preputul ciumetilor sai… Presedintele Iliescu a atacat clientelismul, cumetriile, coruptia si luxul PuteriiCând Ezechiel avea vârsta de 25 de ani, a fost …Cum am “absurzit” după ce l-am cunoscut pe Kafka…30 de cărți pe care trebuie să le citești ca să nu rămâi prost… CUM VOR ÎNVIA ACESTE OASE ? – Ezechiel 37:1-10… OMUL CARE FUGE DE DUMNEZEU – Iona 1:1-17… Zac Poonen-Viaţa noului legământ şi Biserica noului legământ …Valea de Oase uscate… O trezire într-un cimitir plin cu oase- Lumea doarme în întuneric, iar Biserica doarme în lumină; aşa că Isus e rănit „în casa celor ce-L iubeau.” Fata care a scris ”Balada lui Dragnea“: Suntem un popor de pupători de oase și devenim brusc credincioși în zilele de sărbătoare. Când dăm de un om cu carne pe oase care ne deranjează, nu mai pupăm, ci scuipăm…   Ezechiel, de  J. N. Darby… Cortul întîlnirii… Piatra din capul unghiului… ANTIHRIȘTI: Semnele vremurilor, cu Willem J. J. Glashouwer Episodul 32 52… Botezul în moarte spre înviere… Inaintea revenirii Domnului Hristos, întreaga lume va fi împărţită în două clase: (1) cei care… Botezul creștin… Apostazia şi Antihristul… Necazul cel mare…

Cum sa ajutam digestia; Sucul de patrunjel si lamaie… Cum se explica aparitia hipotensiunii arteriale; Ce este ficatul gras şi ce trebuie să mănânci pentru a nu ajunge la complicaţii; Cele mai bune remedii naturale contra constipaţiei; Alimentele care devin toxice prin reincalzire; Ardeiul iute roșu reduce riscul de atac de cord și accident vascular cerebral; Ce dezvăluie poziția de somn despre sănătate! Vedeți cât de sănătoasă este! Ceaiuri de plante pentru bolile de iarna; Efectul sării iodate asupra tiroidei; Trigliceride: tot ce trebuie să știți despre aceste lipide; Oboseală la trezire: cauze și remedii; Alimente de evitat în boala Alzheimer; Complicatiile artritei reumatoide: cand pune viata in pericol; Cât de bune sunt clementinele pentru sănătate; Ce trebuie sa mananci cand ai probleme cu glanda tiroida; Două mere pe zi țin medicul departe de totdeauna? Cum sa faceți singuri bomboane pentru dureri în gât; Semnele care anunta leucemia: care sunt persoanele cu risc; Ceai de coada soricelului – sustine sistemul imunitar si regleaza tensiunea arterial…Acestea sunt semnele care iti spun ca ai un ficat toxic  etc

 

 

 

Cum sa ajutam digestia; Cum se explica aparitia hipotensiunii arteriale; Ce este ficatul gras şi ce trebuie să mănânci pentru a nu ajunge la complicaţii; Cele mai bune remedii naturale contra constipaţiei; Alimentele care devin toxice prin reincalzire; Ardeiul iute roșu reduce riscul de atac de cord și accident vascular cerebral; Ce dezvăluie poziția de somn despre sănătate! Vedeți cât de sănătoasă este! Ceaiuri de plante pentru bolile de iarna; Efectul sării iodate asupra tiroidei; Trigliceride: tot ce trebuie să știți despre aceste lipide; Oboseală la trezire: cauze și remedii; Alimente de evitat în boala Alzheimer; Complicatiile artritei reumatoide: cand pune viata in pericol; Cât de bune sunt clementinele pentru sănătate; Ce trebuie sa mananci cand ai probleme cu glanda tiroida; Două mere pe zi țin medicul departe de totdeauna? Cum sa faceți singuri bomboane pentru dureri în gât; Semnele care anunta leucemia: care sunt persoanele cu risc; Acestea sunt semnele care iti spun ca ai un ficat toxic…

 

 

//////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

 

Acestea sunt semnele care iti spun ca ai un ficat toxic

 

 

Dupa piele, ficatul este al doilea cel mai mare organ din corp. Filtreaza substantele daunatoare din sange si ajuta la transformarea alimentelor in energie.

 

 

 

Iata care sunt simptomele unui ficat nesanatos si toxic.

 

1. Icter – Pielea, unghiile si albul ochilor devin galbene. Sunt semne de toxicitate si de boala de ficat.

 

2. Lipsa de energie si confuzie mentala – Ficatul toxic cauzeaza oboseala, slabiciune si lipsa de energie. In combinatie cu ameteala, diaree si pierderea apetitului, sunt primele semne ca ficatul este pe punctul de a ceda. Toxinele se acumuleaza in creier, cauzand probleme de concentrare si de somn.

 

3. Lipsa poftei de mancare – Ameteala, voma si lipsa poftei de mancare au fost asociate cu un ficat toxic. Pacientii incep sa slabeasca.

 

catalog produse bio life care

4. Un nivel ridical de colesterol si cheaguri de sange – Sunt simptome clare ale unor boli hepatice, precum ciroza sau fibroza.

 

5. Sensibilitate a pielii si probleme cu pielea – Incep sa apar umflaturi sub piele, roseata si mancarimi. Atunci cand ficatul este pe punctul de a ceda, pielea capata o nuanta aurie.

 

6. Umflaturi ale abdomenului si picioarelor – Atunci cand ficatul este inflamat, poate duce la acumulare de fluide in zona abdominala.

 

Sunt o mulţime de plante şi legume cu efect detoxifiant pe care le poţi folosi în meniurile de zi cu zi pentru a stimula ficatul să scape de toxine, înainte de a ajunge la medic cu diverse afecţiuni!

 

Usturoiul

Conţinutul bogat în seleniu creşte acţiunea antioxidanţilor care stimulează eliminarea toxinelor de la nivelul ficatului. O altă substanţă, arginina relaxează vasele de sânge şi reduc presiunea sanguină din zona acestui organ.

 

Verdeţurile de primăvară

Spanacul, salata şi verdeţurile de sezon protejează ficatul, deoarece stimulează secreţia de bilă şi favorizează eliminarea toxinelor. Varza de Bruxelles ajută la producerea de enzime care cresc capacitatea naturală de detoxificare a organismului.

 

Sfecla

Un alt aliment cu efect detoxifiant, sfecla are puterea de a purifica sângele şi de a îmbunătăţi activitatea ficatului.

 

Avocado

 

Datorită conţinutul ridicat de glutation, o substanţă cu efect antioxidant, dar şi de vitamine C, E şi K, avocado neutralizează efectele radicalilor liberi şi protejează ficatul. Vitaminele K şi C acţionează şi ca substanţe antiinflamatoare, protejând ficatul de inflamaţii. În plus, grăsimile bune procurate din avocado normalizează nivelul de colesterol.

 

Nucile

 

Aminoacidul L-arginină care se găseşti în nuci, dar şi în lactate, peşte şi carne de pasăre, stimulează eliminarea din corp a amoniacului şi eliberarea de insulină. Nucile conferă şi un plus de acizi graşi Omega-3 şi glutation care susţin detoxificarea. Pe de altă parte, antioxidanţii obţinuţi prin consumul zilnic de miez de nucă neutralizează radicalii liberi, previne acumularea de grăsimi la nivelul ficatului.

 

/////////////////

Semnele care anunta leucemia: care sunt persoanele cu risc

 

 

Semnele care anunta leucemia. Leucemia este un cancer al țesuturilor responsabile de formarea sângelui, adică celule sanguine imature care se găsesc în măduva osoasă (= material moale, spongios, situat în centrul majorității oaselor).

 

 

 

Boala începe de obicei cu o anomalie în formarea celulelor sanguine în măduva osoasă. Celulele anormale (sau celulele leucemiei) se înmulțesc și devin mai numeroase decât celulele normale, împiedicând astfel funcționarea corectă a acestora.

Semnele care anunta leucemia

Simptomele leucemiei acute nu sunt, în general, foarte specifice și seamănă cu cele ale altor boli, cum ar fi gripa. Pot apărea brusc în câteva zile sau săptămâni.

 

Simptomele leucemiei cronice, în stadiile incipiente ale bolii, sunt foarte difuze, sau nu există. Primele simptome apar treptat:

 

Febra, frisoane sau dureri de cap.

Slăbiciune persistentă sau oboseală.

Anemie, cum ar fi respirație, paloare, palpitații (bătăi rapide ale inimii), amețeli.

Infecții frecvente (plămâni, tractul urinar, gingii, anus, herpes sau răni).

Pierderea poftei de mâncare.

Dureri în gât.

Pierdere în greutate.

 

Glandele umflate, ficatul umflat sau splina.

Sângerare (nas, gingii, menstruație) sau vânătăi frecvente.

Mici puncte roșii pe piele (petechiae).

Transpirație excesivă, în special noaptea.

Durere în oase.

Probleme de vedere.

 

Persoanele cu risc

Persoanele cu tulburări genetice. Anumite anomalii genetice joacă un rol în dezvoltarea leucemiei. De exemplu, sindromul Down ar fi asociat cu un risc ridicat de leucemie.

Persoanele cu probleme de sânge. Anumite afecțiuni ale sângelui, cum ar fi sindroamele mielodisplazice (= boala măduvei osoase), pot crește riscul de leucemie.

Persoanele cu antecedente familiale de leucemie.

 

Factorii de risc

Ați suferit tratamente pentru cancer. Anumite tipuri de chimioterapie și radioterapie primite pentru diferite tipuri de cancer pot crește riscul de a dezvolta anumite forme de leucemie.

Expunerea la niveluri ridicate de radiații. Persoanele expuse la doze mari de radiații, precum supraviețuitorii unui accident nuclear, prezintă un risc ridicat de a dezvolta leucemie.

Expunerea la substanțe chimice. Expunerea la anumite substanțe chimice, cum ar fi benzenul (un produs din industria chimică conținut în benzină) ar crește riscul unor leucemii.

Tutun. Fumatul țigărilor crește riscul anumitor tipuri de leucemie.

 

 

///////////////

Cum sa faceți singuri bomboane pentru dureri în gât

 

 

Scapa de dureri în gât cu aceste bomboane! Mâncărime în gât, amigdalele umflate, chiar și puțină febră… Când aveti angină, reacționați rapid cu bomboane de supt cu scorțișoară, facute in casă.

 

 

 

Cunoscută încă din Antichitate, scorțișoara este un remediu excelent pentru durerile de gât datorită unei activități antimicrobiene puternice dată de bogăția sa în cinamaldehidă. De îndată ce gâtul începe să va furnice, suptul de pastile cu scorțișoară ajută la lupta împotriva infecției. Proprietățile sale antiinflamatorii ajută, de asemenea, la calmarea iritației gâtului și a tractului respirator.Scapa de dureri în gât cu aceste bomboane!

Scorțișoara acționează ca un anestezic local, iar unele studii arată că este mai eficientă decât lidocaina. Aceste efecte sunt îmbunătățite dacă combinați scorțișoara cu mierea, un remediu benefic pentru calmarea durerii.

 

Există două varietăți principale de scorțișoară pe piață. Cel din China (Cinnamomum cassia) care costă mai puțin decât cea Ceilan (Cinnamomum verum), cunoscuta și sub numele de „scorțișoară reală”, dar care conține cumarina, o substanță aromatică naturală dăunătoare ficatului.

 

Pulberea de scorțișoară și bățul se păstrează uscate, protejate de lumină și într-un recipient etanș.

 

Reteta de bomboane cu scortisoara

Toarnă 50 g miere, 50 g zahăr și 35 ml apă într-o cratiță.

Se încălzește la foc mic până la 145°C. Dacă nu aveți un termometru de gătit, înmuiați o lingură în tigaia de zahăr gătit, apoi imediat într-un bol cu ​​apă rece. Luați zahărul cu degetele: preparatul trebuie să aibă un aspect crocant precum caramelul și nu ar trebui să mai curgă.

Se lasă să se răcească câteva clipe, apoi se adaugă o linguriță de scorțișoară pudră sau 3 picături de ulei esențial. Amestecați și turnați preparatul în forme de bomboane sau așezați mici picături din preparat pe o foaie de copt.

Lăsați bomboanele să se întărească la temperatura camerei și păstrați-le la frigider într-un recipient etanș, până la 4 săptămâni.

 

////////////////////////

 

Două mere pe zi țin medicul departe de totdeauna?

 

 

Consuma două mere pe zi! Cercetătorii au testat efectul terapeutic al consumării a două mere pe zi pe parametri cardiometaboliști la adulți cu un nivel de colesterol considerat prea mare.

 

 

 

Un măr pe zi îl ține pe doctor departe pentru totdeauna e o celebra zicală. Oamenii de știință au testat mai mult sau mai puțin această ipoteză la adulții cu transportori de colesterol moderat de mari și și-au măsurat parametrii cardiometaboliști. Articolul lor este publicat în The American Journal Of Clinical Nutrition.Consuma două mere pe zi! Ce spune studiul?

Cercetătorii pornesc de la mai multe postulate în desfășurarea experimentului lor. În primul rând, se știe că mărul este un fruct bogat în compuși bioactivi precum polifenoli și fibre (ca toate fructele și legumele). Dovezile anterioare au sugerat în special un efect al acestui aliment asupra nivelului de lipide din sânge al pacienților. Potrivit experimentatorilor, puterea încercărilor controlate aleatoriu a lipsit pentru a confirma această ipoteză. Prin urmare, a fost destul de firesc că s-au angajat să efectueze singuri un studiu clinic randomizat, controlat și încrucișat. Un grup a primit două mere pe zi și un alt grup o băutură calorica timp de opt săptămâni și apoi au inversat grupurile (cu patru săptămâni între inversiune). Când subiecții au mâncat cele două mere, parametrii lor din sânge, cum ar fi transportatorii de colesterol total și lipoproteinele cu densitate mică (LDL sau colesterolul rău) au fost mai mici. Funcția endotelială a microveselelor a fost, de asemenea, mai bună. În schimb, niciun efect asupra tensiunii arteriale și a altor markeri clasici ai bolilor cardiovasculare.

 

//////////////////////

 

 

Ce trebuie sa mananci cand ai probleme cu glanda tiroida

 

 

Numarul cazurilor de tulburari ale glandei tiroide a crescut in ultimii ani, iar medicii specialişti recomanda schimbarea stilului de viata cu totul sau, macar, sa faci anumite modificari in regimul alimentar. Iata ce trebuie sa mananci cand ai probleme cu glanda tiroida!

 

 

 

Verifica sa ai mereu in casa produse care se regasesc pe lista de mai jos si ar fi bine sa faci zilnic exercitii fizice. Cu miscare si mancare sanatoasa, glanda tiroida va functiona la capacitate maxima.

 

Alimente cu iod

Surse bune de iod sunt fructele de mare, precum scoicile, crevetii, stridiile, somonul si sardinele, sarea de mare iodata, ouale, sparanghelul, fasolea, ciupercile, spanacul, semintele de susan, usturoiul.

Ce trebuie sa mananci cand ai probleme cu glanada tiroida: alimente bogate in seleniu

Include in dieta ta nuci braziliene, ciuperci, ton, organe, precum ficat, inima, carne de vita, soia, seminte de floarea-soarelui.

 

Alimente bogate in zinc

Cele mai importante alimente care contin zinc sunt stridiile proaspete, sardinele, carnea de vita, de miel, de curcan, soia, mazarea, cerealele integrale, nucile, radacina de ghimbir, semintele de floarea-soarelui, nucile pecan si cele braziliene, migdalele si siropul de artar.

 

Alimente bogate in cupru

Ca sa iti iei doza zilnica recomandata de cupru, trebuie sa mananci carne de vita, stridii, ciocolata neagra, ciuperci cum sunt cele shiitake, seminte de floarea-soarelui, pasta de tomate, orz, nuci, fasole verde, soia, fasole alba si naut.

 

Alimente bogate in fier

Fierul este, de asemenea, important in dieta benefica glandei tiroide. Acesta se gaseste in stridii, fasole alba, melasa, carne de organe, soia, seminte de dovleac, linte si spanac.

 

 

///////////////////////

 

 

Cât de bune sunt clementinele pentru sănătate

 

 

Clementinele au multe proprietăţi benefice. Aceste fructe conţin nutrienţi care îţi îmbunătăţesc starea de sănătate.

 

 

 

Deşi sunt cunoscute pentru conţinutul bogat de vitamina C, clementinele oferă şi alţi nutrienţi care ne asigură o stare optimă de sănătate.

 

Iată câteva motive pentru a consuma clementine:

– Bogate în vitamine şi fibre, în carotenoizi antioxidanţi printre care luteina sau zeaxantina, bogat în flavonoizi importanţi

 

– Pentru noi contează mai mult că sunt zemoase, mai puţin acide decât portocalele, mai dulci şi mai rezistente decât mandarinele. De asta se şi comercializează în mare parte cu frunze.

 

– Şi bineînţeles, curăţând-se uşor de coajă le fac mult mai acceptate şi de către copii.

 

– Interesant este un studiu din 2010 care arată că nobiletina, un flavonoid prezent în clementine îmbunătăţeşte controlul glucozei din sânge. Iar tangeritina, alt flavonoid se pare că protejează împotriva unor boli cronice şi reduce colesterolul sangvin.

 

– Cât timp va exista ştiinţa nutriţiei vor exista şi cercetări care să confirme şi să certifice substanţele cu efect protectiv din fructe şi legume.

 

– Sunt o alternativă mai sănătoasă la dulciuri numai dacă nu le consumăm direct cu plasa, ci ne limităm la câteva porţii pe zi, echivalentul a 5-6 clementine.

 

– Combat anemia – Potrivit mai multor studii ştiinţifice, o doză de 25 până la 75 mg de vitamina C dublează sau chiar triplează cantitatea de fier asimilată la o masă.

 

Unul dintre principalele motive pentru a consuma clementine îl reprezintă conţinutul lor bogat de apă şi potasiu. Aceste fructe refac depozitele de glucoză şi echilibrul electrolitic, asigurând astfel cel mai bun randament fizic.

 

///////////////////////

Complicatiile artritei reumatoide: cand pune viata in pericol

 

 

Complicatiile artritei reumatoide. Artrita reumatoidă este cea mai frecventă dintre diferitele forme de reumatism inflamatoriu cronic, grupate sub denumirea de „artrită cronică”. Face parte din ceea ce se numește boli autoimune, boli în care imunitatea atacă corpul persoanei. De asemenea, este o boală a sistemului care nu ajunge întotdeauna doar la articulații, dar uneori și alte zone ale corpului.

 

 

 

Aceasta provoacă inflamația mai multor articulații simultan, care se umflă, devin dureroase și sunt limitate în domeniul lor de mișcare. Fără tratament, aceste articulații tind să se deformeze treptat în timp. Artrita reumatoidă afectează cel mai frecvent mâinile, încheieturile, genunchii și articulațiile mici ale picioarelor. În timp și uneori de la debutul bolii, umerii, coatele, gâtul, maxilarele, șoldurile și gleznele pot fi de asemenea afectate.

 

Evoluția artritei reumatoide este greu de prevăzut. În multe cazuri, se dezvoltă în pusee, intersectate cu perioadele în care simptomele cad sau chiar dispar temporar. De regulă, boala tinde să se înrăutățească, să atingă și să afecteze tot mai multe articulații. Dacă nu este tratată corespunzător, artrita poate deveni foarte invalidantă în 20% din cazuri. Cu toate acestea, în 10 până la 15% dintre persoanele afectate recent, boala se poate opri pentru totdeauna sau pentru ani, în mod spontan, și mai mult prin tratamente recente.Artrita reumatoidă este o boală autoimună: sistemul imunitar atacă membrana sinovială a articulațiilor, în special producând anticorpi numiți „autoanticorpi”. Membrana sinovială aliniază interiorul articulațiilor noastre și rolul său este de a face un lichid, fluidul sinovial care permite lubrifierea mișcărilor. Când este atacată de autoimunitate, această membrană se îngroașă, făcând prea mult fluid care conține enzime inflamatorii anormale, care pot ataca întreaga articulație, cartilaj, tendoane și os.

 

Complicatiile artritei reumatoide

Boala este probabil să fie declanșată de o combinație de factori genetici, biologici și de mediu, în special fumatul.

 

Simptomele poliartritei sunt cauzate de o reacție autoimună care declanșează inflamații anormale în articulație. Inflamația afectează mai întâi membrana sinovială, această membrană care înconjoară articulațiile. Această membrană se îngroașă, apoi lasă lichid și unele elemente ale sângelui în articulație, ceea ce explică umflarea articulației. Apoi, treptat, în poliartrita agresivă, inflamația dăunează articulației, cartilajului, capsulelor, tendoanelor, ligamentelor, mușchilor și osului, erodând osul și dăunând tot mai mult articulației.

 

Deformarea articulației poate apărea în timp. Atunci când nu este tratată corespunzător, boala poate duce astfel la o pierdere a dexterității. Gesturile simple, cum ar fi întoarcerea unui buton sau ținerea unui creion, devin apoi laborioase. În cazuri rare, boala devine atât de invalidantă încât îi face pe oameni să se deplaseze într-un scaun cu rotile.

 

Artrita reumatoidă este, de asemenea, adesea complicată de deteriorarea în afara articulațiilor.

 

– Uscăciunea ochilor și gurii (sindromul Sjögren),

– noduli reumatoizi, bile situate sub piele adesea la coate sau în apropierea articulațiilor degetelor;

– leziuni pulmonare,

– leziuni ale ochilor;

– deteriorarea inimii sau vaselor;

– afectarea nervilor.

– probleme infecțioase.

 

Din fericire, tratamentele adecvate, adoptate de timpuriu în boală, pot reduce dizabilitatea și distrugerea articulațiilor. În plus, prin adoptarea unui mod de viață care să permită reducerea durerii, majoritatea persoanelor atinse reușesc să aibă o calitate bună a vieții.

 

Atunci când este slab controlata, poliartrita poate reduce speranța de viață cu 5-10 ani. De fapt, o stare cronică de inflamație crește riscul tulburărilor cardiovasculare, de exemplu atacuri de cord, cu o creștere a nivelului de colesterol sau prezența diabetului.

 

////////////////////

 

Alimente de evitat în boala Alzheimer

 

 

Maladia Alzheimer este cea mai cunoscută formă de demenţă la vârstnici determinând probleme de memorie, de gândire şi de comportament.

 

 

 

Cauzele pentru care apare această afecţiune neurodegenerativă nu sunt cunoscute. Există însă numeoşi factori care cresc riscul apariţiei bolii printre care vârsta înaintată, istoricul familia, leziunile cerebrale severe existente anterior, afecţiunile asociate cu bolile cardiovasculare. Specialiştii au întocmit o listă cu alimentele care ar trebui evitate de persoanele diagnosticate cu boala Alzheimer, noteaza adevarul.ro. Zahărul se numără printre acestea. Utilizarea zahărului rafinat a fost asociată cu apariţia obezităţii şi a diabetului, boli cronice considerate cauze ale demenţei. Băuturile dulci, chiar dacă sunt îndulcite cu fructoză aunt asociate cu declinul cognitiv, prin urmare ar trebui şi ele ocolite.Consumul mare de ceapă şi usturoi

Consumul mare de ceapă şi usturoi este legat de scăderea plasticităţii cognitive şi a vitezei de procesare a informaţiei, în timp ce alimentele de panificaţie – biscuiţii, gogoşile, prăjiturile, plăcintele şi produsele de patiserie – sunt produse cu uleiuri vegetale hidrogenate care conţin acizi graşi trans care scad performanţa cognitivă.

 

Cu fiecare ceşcă de lapte integral se consumă 6 grame de grăsimi saturate şi 12 grame de zahăr. Consumul de lapte integral este corelat cu afectarea funcţiei cognitive. Untul, la rândul lui, este un produs lactat gras cu un conţinut ridicat de grăsimi saturate şi periculos pentru performanţa congnitivă. Îngheţata face parte din aceeaşi categorie.

 

O bucată de carne roşie de doar 28 de grame conţine 1,5 grame de grăsimi saturate şi 1,3 miligrame de zinc asociate cu stresul oxidativ de la nivelul celulelor creierului. Organele au la rândul lor un conţinut ridicat de grăsimi, calorii, fier şi zinc, mai ales ficatul şi rinichii de vită fiind de evitat. De asemenea, cârnaţii sunt de evitat pentru că sunt bogaţi în grăsimi saturate.

 

/////////////////////////

 

Oboseală la trezire: cauze și remedii

 

 

De ce te simti obosit la trezire. Oboseală la trezire nu este normală și poate fi rezultatul mai multor factori. Somnul nereparativ frecvent care nu poate fi explicat printr-o schimbare a stilului de viață este un semn că ceva nu este în regulă. Prin urmare, este important să aflăm care il provoacă și să il remediem.

 

 

 

Nevoile de somn sunt foarte diferite în funcție de oameni și vârste. Un adult doarme în medie între 7 și 8 ore pe noapte, dar unii vor avea nevoie de 11 până la 12 ore de somn pentru a se simți odihniti. Durata ideală a somnului este, așadar, specifică tuturor. Timpul de somn vă va permite să fiți în formă și eficienti la trezire.

 

De ce te simti obosit la trezire.

Când somnul nu este odihnitor și nu constituie o odihnă reală, te poți simți obosit când te trezești: trezrea devine dificilă. În caz de oboseală, activitățile vieții de zi cu zi, de obicei ușor de îndeplinit (munca, gospodăria, temele copiilor etc.) se transformă într-o corvoadă.„Somnul este un indicator excelent al stării generale de sănătate a persoanei și a relațiilor sale cu mediul său”, potrivit Dr. Valaxt, cercetător într-o unitate a INSERM (Institutul Național de Sănătate și de cercetare medicală din Franța) specializată în studiul somnului și viselor. Prin urmare, este important să vă monitorizați somnul și să acordați atenție modificărilor prin care trece.

 

Când psihicul preia…

Această senzație de non-odihnă se poate datora stresului, muncii excesive la locul de muncă, activităților excesive de agrement sau chiar unei diete dezechilibrate sau insuficiente. Pentru a afla de unde provine această oboseală, este necesar să analizăm schimbările care au avut loc recent în viața ta. Oboseala la trezire este unul dintre semnalele trimise de organism pentru a-l face pe cel care suferă să înțeleagă că stilul de viață nu este potrivit pentru el.

 

Oboseala și boala

O stare de oboseală la trezire care a durat câteva săptămâni poate fi semnul de avertizare al unei boli. Fie că este vorba de oboseala cauzată de o boală epuizantă precum gripa, osteoartrită, cancer sau o stare silențioasă precum anemia sau o tulburare a tiroidei, este important să nu dormiți. Consultați imediat un specialist.

 

Această oboseală inexplicabilă poate fi și un semn de apnee în somn. Dormitorul îti blochează respirația punctual ceea ce duce la o scădere a oxigenării sângelui și care obligă inima să acționeze mai mult pentru a umple această lipsă de oxigen. Cel cu apnee de somn se trezește adesea obosit și nu știe ce s-a întâmplat.

 

//////////////////////

Trigliceride: tot ce trebuie să știți despre aceste lipide

 

 

Rolul trigliceridelor. Trigliceridele sunt lipide esențiale pentru organism. Permit depozitarea acizilor grași, acestea constituie o rezervă importantă de energie. Trigliceridele pot proveni din alimente, dar pot fi sintetizate și în interiorul organismului. Când sunt prezențe într-o cantitate prea mare în sânge, un exces de trigliceride expune organismul la complicații. Hipertrigliceridemia este un factor de risc cardiovascular.

 

 

 

Roluri ale trigliceridelor in corp

Forma de depozitare a acizilor grași

 

Trigliceridele permit acizilor grași să fie depozitați în țesutul adipos și, mai precis, în celulele adipoase. Cunoscute și sub denumirea de tri-acilgliceroli, tri-acilgliceride sau TAG, trigliceridele sunt tri-esteri ai acizilor grași. Sunt alcătuite dintr-o uniune de glicerol și trei acizi grași.

 

Trigliceridele pot proveni din alimente, dar pot fi sintetizate și în interiorul organismului, în principal în ficat. Insolubile în apă, trigliceridele sunt transportate prin lipoproteine ​​specifice:

 

chilomicroni, care transportă trigliceridele din alimente din intestinul subțire la țesutul gras;

lipoproteine ​​cu densitate foarte mică (VLDL), care permit transportul trigliceridelor sintetizate în ficat.

 

Rolul trigliceridelor. Principala sursă de energie a organismului

 

Stocate în adipocite, trigliceridele pot fi hidrolizate pentru a elibera acizi grași. Odată eliberați, aceștia pot fi folosiți pentru producerea adenozinei trifosfat (ATP), o moleculă care furnizează energia necesară multor reacții din organism. Permitând producerea de ATP, trigliceridele sunt principala sursă de energie a organismului.

Cerințe de trigliceride

Ca și colesterolul, trigliceridele sunt lipide esențiale pentru ca organismul să funcționeze corect. Aportul total de lipide nu trebuie să depășească 35 – 40% din aportul zilnic de energie. Această cotă recomandată este adesea depășită astăzi, ceea ce expune organismul la un risc de hiperlipidemie, adică de exces de lipide.

 

Trebuie să știți că trigliceridele reprezintă în medie 90% din grăsimile furnizate de alimente. Se găsesc în multe alimente de zi cu zi, indiferent de origine animală sau vegetală. În plus, trigliceridele pot fi sintetizate și în organism de către ficat din zaharuri și alcool.

 

Rolul trigliceridelor. Niveluri de trigliceride prea mici: riscul deficitului de trigliceride

Deficitul de trigliceride sau hipotrigliceridemia este o anomalie foarte rară. Caracterizat printr-un nivel anormal de scăzut al trigliceridelor, acesta poate avea diferite cauze, inclusiv:

 

aport alimentar insuficient de lipide;

abetalipoproteinemie, o tulburare genetică moștenită.

 

Rolul trigliceridelor. Nivelul trigliceridelor prea mare: riscul de hipertrigliceridemie

Excesul de trigliceride sau hipertrigliceridemia expune organismul la complicații. Un nivel ridicat de trigliceride este un factor de risc cardiovascular. Există diferite cauze posibile pentru hipertrigliceridemie, cum ar fi:

 

o dietă prea bogată în lipide și / sau zaharuri;

consum excesiv de alcool;

diabet neacceptat;

anumite boli hepatice;

excesul de greutate;

anumite medicamente.

 

 

//////////////////////

 

 

Efectul sării iodate asupra tiroidei

 

 

Iodarea universală a sării a fost introdusă ca politică de sănătate publică la începutul anilor 1950. La acea dată, patologia prin deficit de iod – cretinismul endemic – era o problemă în România. Dr. Dumitru Lucian Ioachim, medic primar de anatomie patologică, vorbeşte, pentru Adevarul, despre iod şi efectele sării iodate în patologia tiroidei.

 

 

 

Introducerea iodării universale a sării a suscitat de-a lungul timpului o grămadă de discuţii. Nu de puţine ori medicii au fost acuzaţi că prin această măsură îi obligă pe oameni să introducă ceva ce ei nu-şi doresc în organism. La momentul respectiv însă România se confrunta cu cretinismul endemic întrucât în multe zone geografice apa şi solul sunt sărace în iod, patologie care între timp a dispărut ca urmare a acestei măsuri.

 

În timp au apărut alte efecte ale introducerii sării iodate în alimentaţie despre care vorbeşte dr. Dumitru Lucian Ioachim, medic primar de anatomie patologică, şeful Laboratorului de anatomie patologică şi citopatologie clinică la Institutul naţional de endrocinologie „C.I.Parhon“ din Bucureşti. Ioachim explică de ce iodul este esenţial: „Vă pot spune pe scurt experienţa mea în ultimii 25 de ani. Sunt martor al unei schimbări a profilului patologiei tumorale prin care formele diferenţiate, slab diferenţiate şi nediferenţiate de cancer tiroidian s-au redus progresiv aproape până la dispariţie în cursul ultimilor 25 de ani, tocmai ca rezultat al politicii de iodare universală a sării.“

 

Efectul sării iodate asupra tiroidei

Pentru că iodul asigură, în primul rând, adaugă medicul, formarea hormonului tiroidian, indispensabil dezvoltării fiinţei umane, a sistemului nervos şi funcţionării normale a metabolismului. „În plus, ultimele cercetări, din ultima decadă, arată că este util prin aşa numitele iodolactone în stabilizarea şi combaterea formării tumorilor mamare şi a tumorilor prostatice.“ Datele noastre factuale arată că, practic, aceste forme de carcinom folicular, carcinom slab diferenţiat, de tip insular, şi carcinom nediferenţiat devin aproape istorie, adaugă specialistul.

 

„Acolo unde persoanele primesc iod din copilărie, în special în primii cinci ani de viaţă. Perioada este critică şi este extrem de important ca acest iod să fie prezent atunci când se formează setul complet de celule cu care tiroida se dezvoltă, ulterior, până la vârsta adultă.“ Acest set de celule este complet dezvoltat la cinci ani. Şi este foarte important ca aportul de iod să fie corespunzător în această perioadă. „De aceea, aceste forme rare de cancer tiroidian de care vă spun apar în mod special la persoane care au copilărit în zone cu deficit puternic de iod.“

 

Un aport normal de iodare a sării

„În principal, putem spune că sunt zonele subcarpatice. Dar nu numai ele. Din Suceava, Botoşani şi până în Mehedinţi există zone punctuale, parcelare, în plină câmpie, practic peste tot există zone în care, în funcţie de datele geologice, specifice apa conţine sau nu suficient iod.“

 

Părinţii atenţi la sănătatea copiilor lor trebuie să ştie că dacă utilizează sare iodată normală cu 40 de miligrame pe kilogram – un aport normal de iodare a sării la nivel european – este suficient în contextul în care şi pâinea şi multe alimente se fac utilizând sare iodată, potrivit dr. Ioachim. „În primul rând, copiii trebuie să treacă de screeningul neonatal care este obligatoriu pentru hipotiroidism şi, în acelaşi timp, în anumite zone, îmi aduc aminte, eram şi eu copil, provin dintr-o zonă subcarpatică, prin cabinetele de medicină şcolară ni se aduceau aceste pastiluţe pe care le luam săptămânal.“

 

„Dar conţine, ca şi sarea normală care nu este complet lipsită de iod. În America de Nord şi Canada cantitatea de iod la un kilogram de sare este aproape dublă, pot să vă spun următorul argument în primul rând de ordin epidemiologic: în Japonia, o populaţie care mănâncă preponderent fructe de mare, peşte, alge marine este cea mai longevivă populaţie de pe glob, la care cancere de sân şi de prostată sunt o raritate.

 

Tocmai de aici s-au desfăşurat o serie întreagă de cercetări care arată că iodolactonele produse în tiroidă protejează organsimul de aceste cancere. Deci, un stil de viaţă sănătos care cuprinde alimente natural iodate este un stil protector împotriva acestor cancere. Deficitul de iod duce automat la hipotiroidie, la hipofuncţionalitate generală a organismului, la creşterea grăsimilor serice, la accentuarea aterosclerozei, la o viaţă lipsită de confort.“

 

/////////////////////////

 

Ceaiuri de plante pentru bolile de iarna

 

 

In sezonul rece te poti proteja de boli si cu ajutorul unor ceaiuri de plante. Descopera in randurile de mai jos cateva ceaiuri care te ajuta sa tratezi simptome si afectiuni specifice iernii precum raceli, durere in gat si depresie. Mai mult, vei afla si ceaiul de detoxifiere al dr. Oz.

 

 

 

Petreceri de Craciun, de Revelion, vacante pe partie, oameni de zapada. Acestea sunt doar cateva motive pentru care iubim iarna si o simtim ca cea mai minunata perioada a anului. Dar, desigur, vremea rece vine si cu unele efecte secundare destul de neplacute. Racelile si alte infectii respiratorii, dureri in gat si tulburarea afectiva sezoniera – depresia de iarna, sunt cele mai comune probleme de sanatate.

 

 

Din fericire, natura ofera ceaiuri de plante linistitoare pentru aceste afectiuni. Aveti incredere in noi cand va spunem ca o cana cu ceai poate fi cel mai bun prieten al tau in aceasta iarna. Daca te gandesti sa te opresti si pe la raftul cu ceaiuri de plante in calatoria ta prin supermarket, iata cateva sugestii:

 

Ceaiuri de plante: musetel pentru relaxare

Regele ceaiurilor din plante, musetelul poate face multe pentru sanatatea ta. Poate sa reduca inflamatia, relaxeaza mintea si calmeaza durerile in gat. Oamenii il folosesc, de asemenea, pentru a trata diverse probleme intestinale. In cazul unora are efecte pozitive si in anxietatea si depresia de iarna. Puteti consuma cate o cana in fiecare seara, inainte de culcare. Are si un gust bun, mai ales daca adaugati si putina miere.

 

Ceai de ghimbir pentru stimularea circulatiei

Ghimbirul nu putea lipsi de pe lista cu ceaiuri de plante pentru iarna. O cana de ceai de ghimbir are efect energizant si ajuta la ameliorarea indigestiilor. De asemenea, consumul acestui ceai in timpul racelii si gripei poate contribui la ameliorarea unor simptome precum durerea in gat si cefaleea.

 

De asemenea, poate stimula circulatia, accelereaza digestia si sporeste imunitatea. Totodata, contribuie la diminuarea riscului de infectie, acest efect fiind datorat unui compus numit gingerol. In plus are efect antiinflamator, fiind benefic in caz de dureri musculare, articulare, luxatii sau entorse.

 

Ceaiuri de plante: menta pentru indigestie, lemn dulce pentru raceala

Daca vreo mancare traditionala va cauzeaza disconfort digestiv puteti incerca ceaiul de menta. Te ajuta in stari de greata si voma, indigestie, balonare. Are si afect decongestionant – datorita mentolului. Astfel, ceaiul de menta poate ameliora simptome precum nasul infundat si tusea, facilitand in acelasi timp expectoratia si calmand durerile in gat.

 

In perioadele de gripa si raceli, ceaiul de lemn dulce dulce scade febra, lupta impotriva infectiilor si ajuta organismul sa se recupereze mai repede. Mai mult, tusea seaca, iritativa, dar si cea plina, durerea in gat, raguseala, toate se pot trata cu aceast ceai.

 

Ceai de roinita pentru mai putin stres si un somn odihnitor

La sfarsitul unei zile lungi, obositoare, fa-ti timpo sa-ti prepari o cana de ceai de roinita. Aceasta planta, cunoscuta si sub numele melisa, ajuta la restabilirea echilibrului emotional. Are actiune favorabila in eliminarea tensiunilor interioare acumulate din cauza stresului si a gandurilor negative.

 

Are o aroma delicata si este folosit pentru a trata anxietatea, problemele de somn, neliniste si chiar hipertensiunea arteriala. Consumat seara favorizeaza instalarea unui somn linistit, odihnitor.

 

Urzica pentru alergii, armurariu pentru ficat obosit

Urzica te poate intepa, dar te poate si vindeca! Ceaiul de urzica este un antiinflamator natural care a fost folosit de sute de ani pentru a vindeca o varietate de afectiuni. Ajuta in tratamentul alergiilor, dar si al artritei. De asemenea, ajuta la formarea normala a globulelor rosii si a hemoglobinei. Combate starile de oboseala si epuizare, imbunatatind tonusul si rezistenta organismului.

 

Toti simtim efectele meselor imbelsugate de sarbatori. Intre cele mai bune ceaiuri de plante pentru ficat, armurariul ocupa un loc special. Acest ceai este folosit adesea ca parte in dietele de detoxifiere. Armurariul stimuleaza functia hepatica si protejeaza ficatul de efectele toxice ale alcoolului si medicamentelor. Bea ceai de armurariu o saptamana si ar trebui sa simti o diferenta.

 

Ceaiuri din plante: reteta detoxifianta a dr. Oz

Ceaiul detoxifiant recomandat de dr. Oz este usor de preparat. Este un amestec de chimen, coriandru si seminte de fenicul. Are un gust placut, usor picant si ajuta la eliminarea toxinelor. Atunci cand il bei simti cum iti incalzeste tot corpul si iti ofera o stare reconfortanta.

 

////////////////////////

 

Ce dezvăluie poziția de somn despre sănătate! Vedeți cât de sănătoasă este!

 

 

Ce dezvăluie poziția de somn despre sănătate! Toată lumea doarme altfel: unora le place să doarmă pe un pat moale, altora le place să stea pe spate, pe o saltea tare. Dar știai că poziția de somn spune multe despre sănătatea ta?

 

 

 

Somn: toată lumea face asta. Ne petrecem aproximativ 1/3 din viață dormind, asta este mult! Somnul este, de asemenea, foarte important pentru minte și corp; ne reîncărcăm, într-un fel. Lipsa de somn poate avea consecințe grave; îți afectează memoria, capacitatea de concentrare, viteza de reacție, capacitatea de luare a deciziilor, emoțiile și sănătatea ta fizică. Dar nu numai somnul este bun pentru dvs., modul în care dormiți poate avea și avantaje și dezavantaje pentru corpul vostru.

 

Pozitiile de somn pot fi împărțite în trei categorii: spate, abdomen și lateral. Poziția în care dormi poate fi foarte bună sau foarte rea pentru anumite părți ale corpului tău.

 

Ce dezvăluie poziția de somn despre sănătate

Încercați să dormiți cel puțin 6 ore. Cercetările au arătat că persoanele care dorm mai puțin de șase ore au aceeași formă proastă ca și persoanele care nu au dormit peste noapte. Dacă se întâmplă din când în când, nu este prea rău. Mai presus de toate, nu dezvolta o lipsă cronică de somn. Corpul tău începe să observe o lipsă de somn atunci când dormi mai puțin de șase ore în fiecare noapte timp de două săptămâni. Crezi că mai faci performanță, dar în realitate nu este asa.

 

Dacă dormiti pe spate, aveți noroc, deoarece această poziție este cea mai bună pentru sănătatea dvs. Dormitul pe spate este bun pentru coloana vertebrală. Singurul dezavantaj este că s-ar putea să sforăi mai mult.

 

Dacă sunteți de partea dormitului pe lateral, cu siguranță nu sunteți singurul, deoarece aceasta este cea mai frecventă poziție de dormit. Dacă dormi pe o parte, s-ar putea să dezvolți dureri în brațe și picioare, daca stai în permanență întins pe o parte. Dormitul pe partea dreaptă este, de asemenea, proastă pentru digestie și aciditatea din stomac. Dacă dormiti pe abdomen, aveți ghinion: această poziție de somn este cea mai proastă pentru sănătatea dvs. Dureri la gât (la urma urmei, capul este complet răsucit) și dureri de spate se pot dezvolta.

 

//////////////////////

 

Ardeiul iute roșu reduce riscul de atac de cord și accident vascular cerebral

 

 

Ardeiul iute roșu ajuta inima. Știam efectele ardeiului iute asupra longevității. Un nou studiu sugerează că condimentele pot reduce riscul de atac de cord și accident vascular cerebral.

Unele studii au arătat deja că ardeiul roșu are efecte de protecție împotriva cancerului colorectal și cancerului pulmonar. Un altul, publicat mai recent, a sugerat că ardeii iuti au avut un efect asupra longevității noastre. Consumatorii de ardei roșu având o rată a mortalității de 21,6% comparativ cu o rată de 33,6% în rândul non-consumatorilor.

 

Ardeiul iute roșu ajuta inima

Lista efectelor sale protectoare este acum în creștere, potrivit unui nou studiu italian, care arată că consumul regulat de ardei iute reduce riscul de infarct și accident vascular cerebral. Acest studiu a fost realizat în sudul Italiei, o regiune în care ardeii sunt un ingredient de bază la gătit. Urmărind 28.000 de rezidenți timp de 8 ani, cercetătorii au descoperit că voluntarii care au mâncat mâncare condimentată de cel puțin 4 ori pe săptămână aveau un risc de deces cu 40% mai mic de atac de cord și un risc mai mic de deces în urma unui accident vascular cerebral.

 

Potrivit oamenilor de știință, acest efect asupra speranței de viață se datorează capsaicinei, unul dintre compușii din ardeiul iute, care are multe virtuți pentru organismul nostru. Acesta metabolizează grăsimile, stochează energia în diferite organe și protejează împotriva acumulării de plăci care pot înfunda arterele. De asemenea, are un efect protector împotriva colesterolului și dezactivează anumite regulatoare de creștere a celulelor, reducând astfel riscul de tumori canceroase.

 

///////////////////////////

Alimentele care devin toxice prin reincalzire

 

 

Alimentele care devin toxice prin reincalzire. Gătirea mâncărurilor proaspete în fiecare zi este o sarcină aproape imposibilă pentru toate acele persoane care, din motive profesionale, ajung acasă târziu în fiecare seară.

 

 

 

Cei mai organizați pregătesc cantități mari de alimente pentru congelare și reîncălzire pentru zilele următoare. Acesta este într-adevăr un truc de economisire a timpului, dar nimic nu ar fi posibil fără cuptorul cu microunde.

 

Cu toate acestea, acest aparat trebuie utilizat într-un mod sănătos și atent pentru a evita transformarea acestui instrument de bucătărie într-un instrument periculos.

 

Dar nu toată lumea știe că încălzirea anumitor alimente în cuptorul cu microunde poate prezenta mai multe riscuri pentru sănătate. Alimentele pot, de fapt, să își modifice proprietățile, provocând efecte nocive asupra organismului nostru.

 

Să descoperim cele 7 alimente pe care nu trebuie să le reîncălziți.

 

catalog produse bio life care

1) Alimentele care devin toxice prin reincalzire. Pui

Puiul poate fi păstrat cu ușurință la frigider câteva zile, dar cel mai bine ar fi să îl consumi după gătit. Este într-adevăr unul dintre alimentele anti-cuptor cu microunde. Întotdeauna ar fi mai bine să-l gătești într-un cuptor normal sau într-o farfurie. Prin încălzirea acesteia, proteinele sale pot schimba compoziția, provocând probleme digestive. Din acest motiv, se recomandă, de asemenea, încălzirea la o temperatură scăzută.

 

2) Ciuperci

Chiar dacă pot fi păstrate cu ușurință, ciupercile ar trebui să fie consumate întotdeauna dupa gatire. Astfel, toate proprietățile lor vor fi păstrate. La temperaturi excesiv de ridicate, ciupercile pot provoca balonare și dureri de stomac.

 

3) Alimentele care devin toxice prin reincalzire. Cartofi

Chiar și cartofii pot fi păstrați câteva zile la frigider, dar nu trebuie reîncălziți în cuptorul cu microunde. Nu numai că acest lucru le schimbă aroma, dar, de asemenea, pot deveni toxici.

 

4) Țelină

Același lucru este valabil și pentru țelină, care este, de asemenea, bogată în nitrați care se transformă în nitriți atunci când este supusă la temperaturi ridicate. Această substanță poate avea efecte cancerigene asupra organismului nostru.

 

5) Sfecla

Sfecla, cum ar fi spanacul și țelina, conțin nitrați care se transformă în nitriți atunci când sunt încălziți prea mult. În acest caz, este mai rezonabil să le consumăm crude sau abia gătite, de exemplu în salate.

 

6) Alimentele care devin toxice prin reincalzire. Spanac

Spanacul la temperatura ridicata contine un procent ridicat de azotat care se transforma in nitrit. Un compus foarte dăunător sănătății. Pentru a evita aceste repercusiuni grave asupra organismului nostru, este recomandat să il consumăm mereu proaspat.

 

7) Ouă

Mirosul și gustul ouălor se schimbă atunci când sunt reîncălzite. În plus, la temperaturi ridicate, unele componente pot deveni toxice, cu efecte grave asupra sănătății.

 

 

/////////////////////////////

Cele mai bune remedii naturale contra constipaţiei

 

 

Plantele sunt de mare ajutor atunci când ai probleme cu constipaţia. Află din articolul nostru pe ce remedii te poţi baza pentru a veni de hac acestei probleme.

 

 

 

Dacă suferi de constipaţie cronică, este nevoie, în primul rând, de unele modificări în stilul de viaţă: fă mai multă mişcare, include fibre în alimentaţia zilnică (legume, fructe, cereale integrale) şi bea doi litri de apă pe zi. Medicii vorbesc despre constipaţie atunci când există mai puţin de trei scaune pe săptămână. În cazul în care constipaţia durează de mai mult timp (două-trei luni), este indicat un control medical amănunţit, pentru a exclude prezenţa unor boli. Această neplăcere digestivă mai poate apărea şi dacă suferi de unele boli (hipotiroidie, tumori pelviene), dacă ai carenţă de vitamina B1 sau dacă iei medicamente antiacide. Laxativele din plante înlesnesc defecaţia şi sunt mult mai blânde decât cele de sinteză.

 

catalog produse bio life care

Mizează pe seminţele de in şi de psyllium

 

Bogate în fibre, seminţele de psyllium şi de in pot fi folosite atât în conspipaţia ocazională, cât şi în cea cronică. Mucilagiile din aceste seminţe ajută la absorbţia toxinelor din colon, eliminându-le treptat. Pune o lingură de seminţe de psyllium în 200 ml de apă şi consumă imediat. Atenţie! Este important ca pe parcursul zilei să bei doi litri de apă, pentru a evita blocarea intestinului. Dacă alegi seminţele de in, consumă-le seara (două linguriţe), de patru ori pe săptămână, cu multă apă. Nu lua seminţe de psyllium sau de in dacă ai făcut recent operaţii chirurgicale pe intestin.

 

Cruşinul şi frasinul, bune laxative

 

Printre cele mai folosite plante în constipaţie se numără cruşinul, frasinul şi volbura. Din cruşin îţi poţi prepara un decoct astfel: toarnă 250 ml de apă fiartă peste o linguriţă de coajă de cruşin şi lasă vasul acoperit un sfert de oră. Fierbi apoi timp de 15 minute, laşi la răcit, iar seara iei din acest decoct 100 ml. Frasinul se administrează ca infuzie, pe care o prepari din două linguriţe de plantă la 300 ml de apă fiartă. Bea câte o cană, după mesele principale. Din volbulă poţi prepara o tinctură cu efect laxativ. Lasă la macerat zece zile 20 g de plantă uscată în 100 ml de alcool de 70 de grade. Iei câte trei linguriţe din aceasă tinctură, de trei ori pe zi (prima, pe stomacul gol, cu puţină miere).

 

Uleiul de ricin este un purgativ eficient

 

Unul dintre cele mai bune remedii purgative este uleiul de ricin. Acesta se administrează dimineaţa, câte o linguriţă pe zi, înainte de masă (este mai eficient pe stomacul gol). Uleiul de ricin nu se ia pe perioade mai mari de o săptămână-două. Evită acest remediu dacă ai calculi biliari sau orice altă problemă cu bila.

 

Trucuri rapide care „grăbesc” scaunul

 

Dă prin râşniţa de cafea cantităţi egale de frunze de frasin, rădăcină de cicoare şi coajă de cruşin. Ia o linguriţă din această pulbere seara, cu un pahar de apă.

Dimineaţa, pe stomacul gol, bea un pahar de apă plată în care ai adăugat o lingură de miere şi o linguriţă cu oţet de mere.

Consumă suc de varză, câte un pahar, după fiecare masă principală a zilei.

Dimineaţa, pe stomacul gol, ia o lingură cu ulei de măsline.

Cu 30 de minute înainte de masă, dimineaţa şi seara, ia câte o linguriţă cu gel de aloe vera.

////////////////////

Ce este ficatul gras şi ce trebuie să mănânci pentru a nu ajunge la complicaţii

 

 

Steatoza hepatică sau boala ficatului gras afectează 1 din 10 persoane şi poate duce la apariţia cirozei în cazul în care nu este tratată. Cele mai expuse acestei complicaţii sunt personele care consumă frecvent alcool şi produse de tip fast-food.

 

 

 

Cunoscută mai ales sub numele de ficat gras sau mărit, steatoza hepatică este produsă de acumularea de grăsimi la nivelul acestui organ. Există două tipuri de steatoză: cea alcoolică, cauzată de consumul excesiv de alcool, pe termen lung, şi cea non-alcoolică, favorizată de alimentaţia bogată în grăsimi. Mai ales în primele stadii, afecţiunea este lipsită de simptome, iar în faze avansate, pot apărea stările de oboseală. Frecvent, steatoza hepatică este diagnosticată la o ecografie abdominală de rutină şi poate apărea atât la persoanele aparent sănătoase, cât mai ales la cei cu afecţiuni asociate. „Steatoza hepatică non-alcoolică reprezintă o boală a ficatului asociată cu obezitatea, rezistenţa la insulină (hormon pancreatic care asigură controlul glucozei sangvine), cu hiperlipidemia (creşterea lipidelor în sânge – trigliceridele în principal, dar şi colesterolul) şi chiar cu afecţiuni cardiovasculare precum hipertensiunea arterială”, explică medicul primar gastroenterolog Paul Dragomir de la centrul „Mediclass” din Bucureşti.

 

catalog produse bio life care

Dieta este esenţială

 

Prima măsură în steatoza hepatică este respectarea unui regim igieno-dietetic, iar în cazul în care consumul de alcool este cauza bolii, renunţarea la acesta este primordială.

 

„Dieta şi regimul de viaţă sunt specifice fiecărui caz în parte dar, în principiu, trebuie diminuat sau eliminate aportul de alimente bogate în grăsimi şi zaharuri concentrate”, recomandă medicul Paul Dragomir.

 

Din alimentaţia recomandată în steatoză hepatică nu trebuie să lipsească fructele şi legumele, cerealele integrale, brânzeturile degresate, carnea slabă de pui şi de vită. De asemenea, este recomandat şi consumul de peşte (somon, macrou), deoarece grăsimea conţinută de acesta este bogată în acizi graşi Omega 3, care ajută la scăderea trigliceridelor.

 

„Alimentele care pun probleme prin mecanismele de prelucrare metabolică şi care ar trebui limitate sunt cele cu conţinut ridicat de grăsime”, spune dr. Adrian Copcea, medic specialist în nutriţie, boli metabolice şi diabet la clinica Asteco din Cluj-Napoca.

 

Printre alimentele care trebuie excluse sau evitate cât mai mult cu putinţă se numără produsele de tip fast-food, mezelurile, carnea grasă de porc, cea de oaie, măruntaiele (rinichi, creier), icrele, maioneza, cartofii prăjiţi şi orice alte mâncăruri preparate prin prăjire, carnea tocată (mici, sarmale), untura, slănina, afumăturile, sosurile, rântaşurile, dulciurile (mai ales cele concentrate), smântâna, pizza, brânzeturile grase, îngheţata, conservele din carne, untul, frişca şi băuturile carbogazoase. De asemenea, trebuie limitat consumul de alimente care conţin conservanţi, deoarece aceştia suprasolicită ficatul.

 

„Ritmul meselor în steatoza hepatică trebuie să fie acela recomandat în alimentaţia sănătoasă: cel puţin două-trei mese principale, la care se pot adăuga gustări uşoare (fructe, iaurturi, supe slabe, salate). Este importantă evitarea meselor copioase în a doua parte a zilei, în mod particular în ultimele două ore înainte de culcare”, recomandă medicul Adrian Copcea.

 

Nu slăbi brusc, pentru că boala se poate agrava

 

La persoanele supraponderale diagnosticate cu steatoză hepatică, scăderea în greutate are efecte benefice. Atenţie însă! Este contraindicată slăbirea bruscă, prin diete restrictive hipocalorice, deoarece steatoza hepatică se poate agrava. În această situaţie, medicul nutriţionist poate recomanda un regim individualizat, în funcţie de problemele de sănătate asociate.

 

Dieta trebuie să fie echilibrată, să includă grupele importante de nutrienţi şi să conţină cu 500-1.000 kcalorii mai puţin decât necesarul obişnuit. Este recomandată reducerea greutăţii corporale cu 10%, după care se va încerca menţinerea greutăţii la limitele normale.

 

„La toţi pacienţii cu ficat gras se impun: scăderea în greutate (eventual sub supravegherea unui medic nutriţionist), consult cardiologic, exerciţiu fizic zilnic, controlul periodic al glicemiei (sau tratamentul corect al diabetului zaharat tip 2) şi excluderea completă a consumului de alcool”, atrage atenţia medicul Paul Dragomir.

 

Vitaminele C şi E, bune pentru sănătatea ficatului

 

Din dieta zilnică a bolnavilor cu steatoză hepatică nu trebuie să lipsească alimentele care conţin vitaminele A, C şi E. Acestea au proprietăţi antioxidante şi sunt implicate în buna funcţionare a ficatului. Betacarotenul, precursorul vitaminei A, ajută la detoxifierea hepatică. Este bine ca acest nutrient să fie procurat din surse alimentare, nu din suplimente, pentru evitarea supradozării. Cele mai bune surse de vitamina A sunt morcovii, peştele, caisele, cartofii dulci, pepenele verde, roşiile, spanacul, pătrunjelul şi dovleceii. Vitamina C (conţinută de citrice, măceşe, coacăze, ardei graşi) are proprietăţi regenerative la nivelul ficatului şi, în plus, ajută la scăderea nivelului de colesterol „rău” şi al trigliceridelor.

 

Un alt protector eficient al ficatului este vitamina E, implicată în procesele metabolice hepatice. Uleiurile vegetale nerafinate şi neprocesate, avocado, germenii de grâu, nucile şi seminţele crude de floarea-soarelui sunt surse naturale de vitamina E.

 

///////////////////////

 

Cum se explica aparitia hipotensiunii arteriale

 

 

Cauzele hipotensiunii arteriale. Hipotensiunea este tensiunea arterială mica. Oamenii reacționează foarte diferit la tensiunea arterială scăzută: unii oameni vor suferi de aceasta zilnic, în timp ce alții nu vor observa nimic.

 

 

 

În general, se consideră că o tensiune normală (sau o presiune), în repaus, este cuprinsă între 90/60 mmHg și 130/80 mmHg. Sub presiunea sistolică de 90 mmHg sau presiunea diastolică de 60 mmHg, suntem, așadar, în prezența hipotensiunii arteriale.

 

Cele mai frecvente două simptome ale hipotensiunii arteriale sunt oboseala și ortostatismul (dificultăți obișnuite să se treacă de la o poziție culcată sau așezată la o poziție în picioare). Uneori, acest lucru provoacă amețeli sau tulburări de vedere (vedere încețoșată).

 

Cu toate acestea, oamenii reacționează foarte diferit la tensiunea arterială scăzută: unii oameni vor suferi de ea zilnic, în timp ce alții nu vor observa nimic.

 

 

 

Hipotensiunea nu reprezintă o amenințare pentru viață, dar poate avea un impact negativ semnificativ asupra calității vieții. În unele situații, hipotensiunea poate indica prezența unei alte boli.

 

catalog produse bio life care

Simptome

În general, hipotensiunea provoacă oboseală severă precum căscatul, precum și senzația de lipsă de energie. De obicei, această oboseală vă determină să vă adresați unui medic.

 

Mai exact, tensiunea arterială scăzută determină „scăderea tensiunii arteriale” atunci când te ridici (hipotensiune arterială ortostatică) sau după masă (hipotensiune postprandială): capul se învârte (amețeli), s-ar putea să ai impresia că vei cădea. Mai rar, pot apărea căderi neexplicate sau repetate.

 

Manifestările hipotensiunii nu au întotdeauna aceeași intensitate și pot fi experimentate foarte diferit în funcție de persoană. Unii suferă de ea zilnic, în timp ce alții, cu valori identice atunci când măsoară tensiunea arterială, vor face față cu ușurință.

 

Cauzele hipotensiunii arteriale

Unele persoane au în mod natural tensiune arterială mai mică decât media, fără ca cineva să știe de ce. Hipotensiunea este mai frecventă și la femeile tinere.

 

Corpul are mai multe detectoare de tensiune arterială (baroreceptori) localizate în special în apropierea arterelor carotide (artere mari ale gâtului) și inimii. Când acești receptori simt o schimbare a presiunii, cum ar fi atunci când stai în picioare și mai mult sânge îți ajunge la picioare, ei trimit aceste informații prin nervi către creier. Aceasta, la rândul său, va adapta presiunea la această nouă situație prin contractarea fibrelor musculare ale pereților vaselor la nivelul membrelor (prin nervii sistemului nervos autonom (sau vegetativ), care funcționează automat și nu voluntar) ). Creierul controlează, de asemenea, indirect producerea de hormoni care influențează tensiunea arterială (renină, angiotensină și aldosteron). Acești hormoni vor interacționa cu rinichii, care sunt ei înșiși implicați în reglarea volumului de sânge care curge și, prin urmare, a tensiunii arteriale.

 

Cauzele hipotensiunii arteriale. Deteriorarea baroreceptorilor

Defecțiunile din oricare dintre aceste locuri pot provoca hipotensiune. Putem, de exemplu, să incriminăm:

deteriorarea baroreceptorilor (datorată, de exemplu, diabetului, insuficienței renale, disfuncției sistemului nervos autonom (disautonomie) sau insuficienței glandelor suprarenale) care distorsionează percepția organismului și reglarea propriei tensiuni arteriale

deteriorarea, cauzată de diverse boli (de exemplu diabet, tuberculoză sau sifilis), a nervilor care conduc informații către sau dinspre creier

o disfuncție a glandelor care produc hormoni care acționează asupra rinichilor (în special a glandelor suprarenale) sau o perturbare a semnalelor transmise de creier către aceste glande.

Anumite boli precum boala Parkinson, o boală tiroidiană sau anemie pot induce o hipotensiune ortostatică prin diferite mecanisme (anomalii ale nervilor buclei reglatoare reflexe care permite adaptarea la poziția în picioare, scăderea volumului de sânge circulant, scăderea vâscozității sângelui sau slăbirea fibrelor musculare în peretele vaselor de sânge).

 

În cazul disfuncției sistemului nervos autonom (disautonomie), scăderea tensiunii arteriale se poate manifesta imediat după mese (hipotensiune postprandială) atunci când o parte din sânge este direcționată către vasele abdomenului pentru digestie.

 

Deshidratarea

În cele din urmă, deshidratarea, prin scăderea volumului sanguin, poate reduce și tensiunea arterială.

 

Drogurile, inclusiv unele antidepresive, scad tensiunea arterială. Medicamentele utilizate pentru hipertensiunea arterială (antihipertensive) sau pentru a crește cantitatea de urină (diuretice) pot, de asemenea, dacă dozajul este prea mare, provoca hipotensiune.

 

De asemenea, s-a emis ipoteza că, la unii oameni, bucla de reglare a presiunii (baroreflex) arată o anumită lene, că informația circulă mai puțin repede, fără ca totuși un punct specific să fie responsabil pentru aceasta. Odată cu vârsta, baroreflexul devine, de asemenea, mai puțin eficient.

 

 

///////////////

 

Cum sa ajutam digestia

 

 

Specialistii britanici au alcatuit un ghid al digestiei perfecte ce contine un set de reguli si sfaturi utile pentru identificarea si calmarea celor mai des intalnite probleme care afecteaza tractul digestiv. Renuntati la fibre. Pacientilor suferind de IBS li se spune adeseori sa manance mai multe fibre. “Insa acesta este cel mai rau lucru pentru un numar mare de pacienti, in special daca li se recomanda sa manance tarate de grau”, afirma Peter Whorwell. In locul fibrelor, specialistii britanici recomanda painea alba, pastele albe, biscuitii si piscoturile cu smantana – in general acele produse fabricate cu faina alba rafinata, deoarece ele nu contin prea multe fibre “brute”.

 

 

 

Folosirea laxativelor este permisa. Multe persoane care sufera de constipatie cronica spun ca se simt obosite si letargice, dar incep sa se simta mult mai bine dupa ce au mers la toaleta, afirma profesorul Whorwell. In loc sa suferiti, profesorul britanic va sfatuieste sa folositi zilnic un laxativ. “E fals sa se spuna ca laxativele dauneaza intestinelor. Adevarul este ca unii oameni vor avea un tract intestinal lent indiferent de ceea ce fac. In acest caz, e mai indicat sa va goliti intestinele in mod regulat decat sa va faceti griji in legatura cu acest lucru”, spune profesorul britanic. Cel mai indicat laxativ pentru majoritatea persoanelor este acela care contine polietilen glicol, o substanta prezenta in laxative precum Movicol si Dulcobalance. Ele atrag apa in intestin si pot fi folosite in conditii de siguranta o data pe zi.

 

Uitati de regula celor cinci fructe pe zi. Unele persoane gasesc ca includerea in dieta lor zilnica a celor cinci fructe sau legume recomandate dauneaza stomacurilor lor, fie pentru ca ele au un efect laxativ, fie pentru ca fibrele din coaja acestor fructe sau legume sunt mult prea brute, afirma medicul Anton Emmanuel de la fundatia CORE. Nu trebuie sa beti apa in exces. “Se pare ca a devenit o adevarata moda sa ni se spuna sa bem trei litri de apa in fiecare zi, insa aceasta recomandare este o mare inselatorie”, afirma medicul Peter Fairclough de la London Clinic.

 

Apa este absorbita in fluxul sangvin inainte de a ajunge in intestinul gros si “intestinul gros este acela care determina consistenta scaunului”, a adaugat acelasi specialist. “Unii oameni au pur si simplu un tract intestinal mai lent. Acest lucru pare ca se mosteneste din familie. Un pahar de suc de prune pe zi va ajuta sa diminuati constipatia”, a adaugat Peter Fairclough.

 

Evitati medicamentul Ibuprofen. Analgezicele obisnuite, precum codeina si morfina, sunt renumite pentru faptul ca determina constipatie, explica medicul Anton Emmanuel de la fundatia CORE. “Ele blocheaza semnalele durerii, dar in acelasi timp blocheaza si semnalele care ii transmit intestinului sa mentina lucrurile in miscare”. Pastilele pentru hipertensiune si suplimentele de fier sunt alte medicamente care prezinta acelasi neajuns.

 

Multe persoane suferind de IBS se plang de crampe stomacale, cauzate de spasmele muschiului circular din jurul abdomenului. “Puteti sa preveniti acest lucru prin evitarea alimentelor iritante, precum cafeaua, grasimile si ciocolata“, afirma profesorul Whorwell. “Evitati Ibuprofenul de cate ori este posibil, deoarece el irita intestinul. Daca nu puteti scapa de acest simptom cu medicamentele antispastice uzuale, paracetamolul reprezinta o solutie mult mai indicata”, a adaugat acelasi specialist.

 

Probioticele pot fi de folos. Orice persoana interesata de sanatatea stomacului ei ar trebui sa se gandeasca la probiotice, cunoscute si sub numele de “bacteriile bune”, sustine Glen Gibson, profesor de microbiologie la University of Reading. “Probioticele lupta eficient contra bacteriilor «rele» din intestin si imbunatatesc sanatatea tractului intestinal, ameliorand o serie de simptome precum balonarea si constipatia. Cautati produse care contin lactobacilus si bacteria bifidus.

 

Lansati o ofensiva preventiva. Daca stiti deja ca suferiti de crampe stomacale dupa o masa consistenta sau inainte de inceperea unui eveniment important, nu trebuie sa va temeti sa luati preventiv un medicament antispastic, spune profesorul Whorwell. Acelasi lucru este valabil si pentru administratea medicamentului Immodium daca stiti ca suferiti de diaree din cand in cand. “Nu trebuie sa asteptati pana cand problema incepe sa se manifeste pentru a incepe sa o tratati – de fapt, este mult mai bine sa incercati sa o preveniti inca de la inceput”, spune acelasi specialist britanic. Desigur, acest lucru nu inseamna ca trebuie sa luati medicamente fara un diagnostic prealabil, deoarece riscati sa mascati simptomele unei boli mult mai grave.

 

//////////////////

 

 

…/////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

 

Când Ezechiel avea vârsta de 25 de ani, a fost …Cum am “absurzit” după ce l-am cunoscut pe Kafka…30 de cărți pe care trebuie să le citești ca să nu rămâi prost… CUM VOR ÎNVIA ACESTE OASE ? – Ezechiel 37:1-10… OMUL CARE FUGE DE DUMNEZEU – Iona 1:1-17… Zac Poonen-Viaţa noului legământ şi Biserica noului legământ …Valea de Oase uscate… O trezire într-un cimitir plin cu oase- Lumea doarme în întuneric, iar Biserica doarme în lumină; aşa că Isus e rănit „în casa celor ce-L iubeau.” Fata care a scris ”Balada lui Dragnea“: Suntem un popor de pupători de oase și devenim brusc credincioși în zilele de sărbătoare. Când dăm de un om cu carne pe oase care ne deranjează, nu mai pupăm, ci scuipăm…   Ezechiel, de  J. N. Darby… Cortul întîlnirii… Piatra din capul unghiului… ANTIHRIȘTI: Semnele vremurilor, cu Willem J. J. Glashouwer Episodul 32 52… Botezul în moarte spre înviere… Inaintea revenirii Domnului Hristos, întreaga lume va fi împărţită în două clase: (1) cei care… Botezul creștin… Apostazia şi Antihristul… Necazul cel mare…

 

 

////////////////////////////////////////

Necazul cel mare, de  Edward Dennett

 

Stăpânirea Antihristului va fi un eveniment de o importanţă deosebită, în legătură cu care găsim anunţuri răspândite prin toţi profeţii şi de asemenea în unele texte ale Noului Testament. Evenimentul este numit, în general, necazul cel mare, dar, examinat îndeaproape, se poate vedea că aceasta este numai una dintre trăsăturile acestui înspăimântător timp de judecată prin care cei de pe pământ, din acea vreme, vor trebui să treacă.

 

De fapt va fi un timp de tulburări fără seamăn, atât pentru evrei, cât şi pentru naţiuni; şi noi ne propunem să adunăm în acest text unele din informaţiile pe care ni le dă Scriptura despre acest subiect şi să arătăm cine sunt sfinţii care vor avea de trecut prin cuptorul încins de foc al necazului celui mare.

 

Vremea necazului pentru evrei

„Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, zicând: «Scrie într-o carte toate cuvintele pe care ţi le-am spus. Pentru că, iată, vin zile», zice Domnul, «când îi voi întoarce pe captivii poporului Meu, pe Israel şi pe Iuda», zice Domnul; «şi-i voi întoarce în ţara pe care am dat-o părinţilor lor şi o vor stăpâni». Şi acestea sunt cuvintele pe care le-a spus Domnul despre Israel şi despre Iuda; pentru că aşa zice Domnul: «Glas de groază am auzit, de spaimă şi nu de pace. Întrebaţi acum şi vedeţi dacă naşte vreun bărbat! De ce văd pe orice bărbat cu mâinile pe coapsele sale, ca o femeie la naştere, şi toate feţele au devenit palide? Vai, pentru că mare este ziua aceea! Nici una nu este asemenea ei; şi este timp de necaz pentru Iacov; dar el va fi salvat din el. Şi va fi aşa: în ziua aceea», zice Domnul oştirilor, «voi sfărâma jugul lui de pe grumazul tău şi-ţi voi rupe legăturile; şi străinii nu-l vor mai înrobi. Ci vor sluji Domnului Dumnezeului lor şi lui David, împăratul lor, pe care li-l voi ridica»“ (Ieremia 30:2-9 ).

 

Trei lucruri sunt evidente din acest text:

 

• Israel va fi totuşi restabilit în ţara lui;

 

• după restabilirea multora va fi un timp de necaz fără seamăn;

 

• după acesta va fi izbăvirea lor finală şi binecuvântarea.

 

Legătura dintre aceste trei lucruri fixează perioada necazului lor şi arată că va fi după întoarcerea lor în ţara lor şi înaintea apariţiei Domnului. Profetul Daniel ne oferă o mărturie similară. După ce vorbeşte despre faptele Antihristului (Daniel 11:36-45 ), el spune: „Şi, în timpul acela, se va ridica Mihail, căpetenia cea mare, care stă pentru fiii poporului tău; şi va fi un timp de strâmtorare cum n-a fost niciodată de când există o naţiune, până în timpul acela. Şi, în timpul acela, poporul tău va fi salvat, oricine va fi găsit scris în carte“ (Daniel 12:1 ). Din nou descoperim că, atunci când sunt în ţara lor şi în legătură cu faptele Antihristului, deci după ce Domnul S-a întors pentru mireasa Lui şi înainte de arătarea Lui în glorie, evreii trec printr-un timp de necaz cum n-a mai fost niciodată.

 

Domnul nostru spune acelaşi lucru. Prevenindu-Şi ucenicii, răspunzând la întrebarea lor: „Când vor fi acestea?“ (Matei 24:3 ), El spune: „Când veţi vedea deci urâciunea pustiirii, despre care s-a spus prin profetul Daniel, stând în loc sfânt (cine citeşte să înţeleagă), atunci cei care sunt în Iudeea să fugă în munţi; cine este pe acoperiş să nu coboare ca să ia cele din casa lui; şi cine este la câmp să nu se întoarcă înapoi ca să-şi ia haina. Dar vai de cele însărcinate şi de cele care alăptează în acele zile! 79 Rugaţi-vă însă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici în sabat; pentru că atunci va fi necaz mare, aşa cum nu a fost de la începutul lumii până acum, nici nu va mai fi vreodată. Şi, dacă n-ar fi fost scurtate zilele acelea, n-ar fi fost mântuită nici o făptură; însă, datorită celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate“ (Matei 24:15-22 ; vezi şi Marcu 13:14-20 ).

 

Acest text este extrem de important în multe privinţe. El leagă necazul despre care am vorbit cu un eveniment prezis de Daniel, şi deci cu Antihristul, şi de asemenea dezvăluie cauza şi perioada acestui necaz fără seamăn (vezi Daniel 12:11 şi 9:27). Acum, legând mai multe texte date, aflăm că, după restaurarea lor, expuşi din nou, ca în zilele lui Antiochus Epiphanus (Daniel 11:21-31 ), ostilităţii împăratului de la nord, evreii, pentru a se apăra, fac legământ cu prima fiară, capul imperiului roman reînviat, şi la aceasta se referă Daniel când zice: „Şi el va întări un legământ cu cei mulţi, o săptămână; şi la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare“ (Daniel 9:27 ).

 

Prin acest legământ în care a intrat cu evreii este evident că prinţul acesta s-a angajat să-i protejeze în rânduielile lor religioase; dar acum, asociat cu Antihristul, el încalcă tratatul şi ordonă ca jertfa să fie oprită şi ca urâciunea care pustieşte să fie aşezată în locul sfânt (Daniel 12:11 ). Aceasta este un idol aşezat în templu (citiţi 2. Tesaloniceni 2:4 şi Apocalipsa 13:11-17 ). La aceasta Se referă Domnul nostru în pasajul citat; şi El dă aşezarea „urâciunii care pustieşte“ drept semnal pentru fuga rămăşiţei credincioase care va fi în Ierusalim în acea vreme. Atunci va fi dat un decret pentru ca toţi să se închine imaginii care a uzurpat locul lui Dumnezeu şi, odată cu aceasta, timpul necazului va începe – cu o mânie nemaiauzită – împotriva tuturor celor care refuză să se supună acestui decret, începând cu cei dintre evrei şi extinzându-se în toată lumea.

 

În îndurarea lui Dumnezeu, acest proces este limitat la jumătatea săptămânii şi, de aceea, va ţine numai trei ani şi jumătate. Acestea sunt cele 42 de luni sau 1260 de zile, atât de constant menţionate în Apocalipsa. Aceasta coincide cu mărturia celor doi martori (Apocalipsa 11 ) şi judecăţile divine – vaiurile – de care se leagă. În timpul acestei perioade, diavolul aruncat îşi varsă mânia sa mare împotriva rămăşiţei seminţei femeii, care ţine poruncile lui Dumnezeu şi are mărturia Domnului Isus (Apocalipsa 12:9-17 ).

 

Şi tocmai balaurul dă putere fiarei şi inspiră toate faptele capului imperiului roman şi ale Antihristului împotriva poporului lui Dumnezeu. Combinând aceste lucruri ne-am putea face o idee despre caracterul acestui necaz fără seamăn. El este satanic atât în sursa lui, cât şi în energia lui, conţinând orice element de suferinţă pe care ura fără seamăn a lui Satan o poate inventa şi îndeplini; dar este folosit de Dumnezeu, ca să pedepsească naţiunea evreiască pentru culmea păcatului lor, aceea de a-L fi respins pe Mesia. Dacă adăugăm că şi cei mai evlavioşi nu vor simţi niciun strop de favoare de la Dumnezeu, deşi Duhul Lui lucrează în inimile lor, vom înţelege într-o oarecare măsură cuvintele Domnului nostru: „Atunci va fi necaz mare, aşa cum nu a fost de la începutul lumii până acum, nici nu va mai fi vreodată“.

 

Acest necaz îi afectează în special pe evrei. Pasajele citate din Ieremia şi Daniel se aplică lor şi explică referirea Domnului nostru la aceasta din urmă. Pe lângă aceste indicii din discursul Său, El nu lasă loc de îndoială că avea în vedere acelaşi popor. Istoria trecută a naţiunii şi vina groaznică pe care şi-a asumat-o, răstignindu-L pe Mesia, ne va ajuta să înţelegem atât motivul cât şi obiectul, în timp ce este o consolare să ne amintim că, în acest caz, unde se spune despre acestea, urmează îndată izbăvire şi binecuvântare pentru rămăşiţa aleasă a lui Dumnezeu.

 

Vremea necazului pentru naţiuni

Pe lângă „necazul lui Iacov“, citim şi despre necazul cel mare. Acesta este menţionat în Apocalipsa 7 . În prima parte a capitolului sunt văzuţi „patru îngeri stând la cele patru colţuri ale pământului, ţinând cele patru vânturi ale pământului, ca nici un vânt să nu sufle pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac. Şi am văzut un alt înger, urcând de la răsăritul soarelui, având pecetea Dumnezeului celui viu; şi a strigat cu glas tare celor patru îngeri, cărora li se dăduse să vatăme pământul şi marea, spunând: «Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până îi vom pecetlui pe robii Dumnezeului nostru pe frunţile lor»“ (Apocalipsa 7:1-3 ).

 

În consecinţă, o sută patruzeci şi patru de mii sunt pecetluiţi din cele douăsprezece seminţii, rămăşiţă a lui Israel cruţată de Dumnezeu. Apoi citim: „După acestea am văzut: şi iată o mulţime mare, pe care nimeni nu putea să o numere, din orice naţiune şi seminţii şi popoare şi limbi, stând înaintea tronului şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, şi cu ramuri de palmier în mâinile lor. Şi strigau cu glas tare, spunând: «Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe tron, şi a Mielului!»“ (Apocalipsa 7:9-10 ). Şi despre această mulţime nenumărată l-a întrebat pe Ioan unul din cei 24 de bătrâni: „«Aceştia, care sunt îmbrăcaţi în haine albe, cine sunt şi de unde au venit?» Şi i-am spus: «Domnul meu, tu ştii». Şi mi-a spus: «Aceştia sunt cei care vin din necazul cel mare şi ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului»“ (Apocalipsa 7:13-14 ). Această imensă mulţime a trecut deci prin necazul cel mare şi sunt în scena dinainte ca o oştire salvată care se bucură. Avem deci o dovadă certă că nu va fi un necaz fără seamăn numai pentru evrei, ci şi, probabil cam în acelaşi timp (poate fi puţin mai înainte), o perioadă similară de necaz pentru naţiuni – toate naţiunile, popoarele şi limbile.

 

Acesta ar părea să fie acelaşi eveniment de care vorbeşte Domnul nostru ca fiind „… ceasul încercării, care va veni peste tot pământul locuit, ca să-i încerce pe cei care locuiesc pe pământ“ (Apocalipsa 3:10 ). Cât despre sursa sau caracterul lui puţin sau aproape nimic nu ne este descoperit. Dar este suficient justificat prin starea înspăimântătoare în care va cădea lumea după răpirea Adunării: „Şi (fiarei) i s-a dat o gură, care vorbea lucruri mari şi hule; şi i s-a dat autoritate să lucreze patruzeci şi două de luni. Şi şi-a deschis gura pentru hule împotriva lui Dumnezeu, ca să hulească Numele Lui şi cortul Lui şi pe cei care locuiesc în cer. Şi i s-a dat să lupte împotriva sfinţilor şi să-i învingă; şi i s-a dat autoritate peste orice seminţie şi popor şi limbă şi naţiune; şi i se vor închina toţi aceia care locuiesc pe pământ, al căror nume nu a fost 84 scris de la întemeierea lumii în cartea vieţii Mielului celui înjunghiat“ (Apocalipsa 13:5-8 ).

 

Vremea necazului pentru sfinţi

Întrebarea se pune dacă Adunarea va fi în acest necaz, dacă nu, atunci cine sunt sfinţii văzuţi în el? Cei care au citit textele prezentate anterior vor fi având deja răspunsul, dar subiectul este important şi ar fi indicat să reamintim învăţătura Scripturii în această privinţă. În primul rând este foarte clar – dacă interpretarea dată de noi Scripturii este corectă – că Adunarea va fi luată înainte de această perioadă.

 

Astfel, în Apocalipsa 19 găsim că fiara şi profetul mincinos (Antihristul) sunt luaţi şi distruşi la apariţia Domnului (versetele 11 şi 12). Din 2 Tesaloniceni aflăm că Domnul îl va nimici pe cel rău (Antihristul) „prin arătarea venirii Sale“ (cap. 2:8). Dar ni se spune în Coloseni „Când Se va arăta Hristos, care este viaţa noastră, atunci veţi fi arătaţi şi voi, împreună cu El, în glorie“ (Coloseni 3:4 ).

 

În textul la care ne-am referit deja (Apocalipsa 19 ) se spune de asemenea că „oştirile din cer Îl urmau pe cai albi, îmbrăcate în in subţire, alb şi curat“ (Apocalipsa 19:14 ). Din versetul 8 înţelegem că inul subţire „sunt faptele drepte ale sfinţilor“. Sfinţii (Adunarea) în ambele texte sunt prezentaţi venind împreună cu Hristos şi deci trebuie să fi fost doar sus, ca să fie cu El înainte. Structura cărţii Apocalipsa arată acelaşi lucru. „Scrie deci ce ai văzut şi cele ce sunt şi ceea ce va fi după acestea“ (Apocalipsa 1:19 ). Primul capitol conţine ceea ce a văzut; al doilea şi al treilea – „cele ce sunt“ – timpul Adunării; şi restul cărţii se ocupă cu lucrurile de după încheierea perioadei Adunării. De aceea imediat după al treilea capitol sunt prezentaţi cei douăzeci şi patru de bătrâni, stând pe tronuri, îmbrăcaţi în haine albe şi cu cununi de aur pe cap (Apocalipsa 4:4 ).

 

Cine sunt aceştia? Cununile lor vorbesc despre caracterul imperial, iar hainele arată caracterul lor preoţesc şi ne îndreaptă clar spre Apocalipsa 1:6 . Ei sunt deci sfinţii şi astfel sunt găsiţi transpuşi în cer înainte de începerea necazului. Dar am putea să ne întrebăm cine sunt atunci acea mare mulţime pe care nimeni nu o poate număra în Apocalipsa 7 , care, în mod cert, se spune că vin din necazul cel mare? Acum, dacă bătrânii simbolizează Adunarea – fără a-i exclude pe sfinţii din dispensaţiile trecute – este clar că această mulţime nu poate desemna aceeaşi clasă. Bătrânii sunt în cer, iar această mulţime răscumpărată este pe pământ; şi această distincţie ne ajută să înţelegem cine sunt. Ei sunt, după cum sunt descrişi, un număr mare de naţiuni, aduşi prin necazul cel mare în binecuvântare, şi de aceea vor intra împreună cu Hristos în gloria şi binecuvântările împărăţiei milenare; ei vor avea un loc deosebit în timpul domniei Lui, „pentru aceasta sunt ei înaintea tronului lui Dumnezeu şi-I slujesc zi şi noapte în templul Său; şi Acela care şade pe tron Îşi va întinde cortul peste ei. Nu vor mai flămânzi, nici nu vor mai înseta, nici nu-i va dogori soarele, nici vreo arşiţă; pentru că Mielul, care este în mijlocul tronului, îi va păstori şi-i va duce la izvoarele apelor vieţii şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor“ (Apocalipsa 7:15-17 ).

 

Cealaltă parte a întrebării rămâne. Cine sunt sfinţii văzuţi în necaz? Ei sunt rămăşiţa aleasă de Dumnezeu dintre evrei. Aceasta se poate vedea din Matei 24 . Despre cei din Iudeea vorbeşte Domnul nostru (v. 16). Ei trebuie să se roage ca fuga lor să nu fie într-o zi de sabat (v. 20) – o instrucţiune care n-ar avea nici o semnificaţie dacă nu s-ar adresa unui evreu evlavios aflat sub lege; ei sunt preveniţi împotriva falşilor hristoşi (v. 23-24) – avertisment care cu greu ar fi putut fi înţeles de creştini, care Îl ştiu pe Hristos la dreapta lui Dumnezeu; şi, în final, cei aleşi nu sunt strânşi decât după necaz, şi după apariţie, câtă vreme Adunarea va apărea împreună cu Hristos. Indicii în acelaşi sens pot fi strânse, dacă este nevoie, şi din Apocalipsa; dar am arătat deja că bătrânii din cer dovedesc faptul că Adunarea nu putea fi pe pământ în timpul necazului.

 

Sunt deci dovezi din abundenţă care arată că aceia sunt evrei evlavioşi ca Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, care vor fi aruncaţi în cuptorul de foc ce va fi încălzit „de şapte ori mai mult“. Amărăciunile şi strigătele lor în acest timp de chin fără seamăn sunt exprimate în mai mulţi Psalmi. Credincioşii din această dispensaţie sunt întorşi de la idoli la Dumnezeu, ca să slujească unui Dumnezeu viu şi adevărat şi să aştepte din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat dintre cei morţi, pe Isus, care ne scapă de mânia care vine (1. Tesaloniceni 1:9-10 ). Fiindcă Domnul nostru le adresează lor aceste cuvinte: „Pentru că ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care va veni peste tot pământul locuit, ca să-i încerce pe cei care locuiesc pe pământ“ (Apocalipsa 3:10 ).

 

 

 

Apostazia şi Antihristul, de Edward Dennett

 

În intervalul dintre răpirea sfinţilor şi apariţia lui Hristos, pământul va fi scena unora dintre cele mai groaznice evenimente pe care le-a văzut vreodată lumea. Printre acestea va fi apostazia – abandonarea deschisă a oricărei mărturii creştine, negarea atât a Tatălui cât şi a Fiului (1. Ioan 2:22 ) şi apariţia omului păcatului (Antihristul).

 

Apostolul Pavel ne-a dat cele mai precise şi mai clare învăţături cu privire la acest subiect. Falşi învăţători au căutat să tulbure gândurile credincioşilor tesaloniceni, afirmând că ziua Domnului a venit deja. Şi, ca să preîntâmpine această greşeală, el a scris: „Vă rugăm dar, fraţilor, pentru venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră împreună la El, ca voi să nu vă lăsaţi repede clătinaţi în gândire, nici să nu vă tulburaţi, nici prin duh, nici prin cuvânt, nici prin epistolă,ca fiind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi prezentă acum. Nimeni să nu vă înşele în nici un fel, pentru că această zi nu va fi dacă nu va veni întâi lepădarea de credinţă şi nu va fi descoperit omul păcatului, fiul pieirii, care se împotriveşte şi se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu sau de ce este vrednic de închinare, încât el însuşi se aşază în templul lui Dumnezeu, prezentându- se pe sine că este Dumnezeu“ (2. Tesaloniceni 2:1-4 ).

 

Suntem în mod limpede avertizaţi că „lepădarea de credinţă“ (apostazia) şi „omul păcatului“ vor fi văzuţi în intervalul dintre răpirea sfinţilor şi venirea Domnului, fiindcă apostolul îşi bazează îndemnul către aceşti credincioşi pe venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră împreună la El. Strângerea lor împreună la Hristos a fost o demonstraţie a imposibilităţii ca ziua Domnului să fi venit deja. Întâi, pentru că nu erau încă strânşi creştinii la Domnul, ei trebuind să vină cu El; în al doilea rând, cel rău, care trebuia să fie judecat, nu apăruse încă, aşa că judecata nu putea să fie exercitată.

 

Apostolul ne arată că, până ca Adunarea să fie ridicată, această împlinire şi întrupare a răutăţii nu poate avea loc: „Şi acum ştiţi ce-l opreşte ca să fie descoperit la timpul său. Pentru că taina fărădelegii lucrează deja, numai până când cel care o opreşte acum va fi luat din cale; şi atunci va fi descoperit cel fărădelege – pe care Domnul Isus îl va mistui cu suflarea gurii Sale şi-l va desfiinţa prin arătarea venirii Sale“ (2. Tesaloniceni 2:6-8 ).

 

Apostazia

Aceasta a fost prevăzută şi prezisă din primele zile ale creştinismului. Domnul nostru Însuşi o arată în unele din parabole şi niciodată nu vorbeşte de răspândirea treptată a adevărului până când toată lumea va fi ajuns să-L mărturisească pe El ca Domn. Pe de altă parte, El compară Împărăţia cerurilor, cum este văzută în lume, cu „un aluat“ (aluatul în Scriptură are în general semnificaţia stricăciunii) „pe care l-a luat o femeie şi l-a ascuns în trei măsuri de făină, până s-a dospit tot“ (Matei 13:33 ; vezi şi parabola neghinei şi a grăuntelui de muştar în acelaşi capitol).

 

Apostolul Pavel le spune bătrânilor adunării din Efes: „Eu ştiu aceasta, că, după plecarea mea, vor intra între voi lupi îngrozitori, care nu cruţă turma; şi dintre voi înşivă se vor ridica oameni vorbind lucruri stricate, ca să-i tragă pe ucenici după ei“ (Fapte 20:29-30 ). Iar în cele două epistole către Timotei (1. Timotei 4 şi 2. Timotei 3 ) întâlnim descrieri specifice răului „timpurilor din urmă“. Ce poate fi mai direct şi mai accentuat decât aceasta? Sfinţii cărora li se scria erau preveniţi că taina fărădelegii lucra deja şi, deşi deocamdată împiedicată, când piedica nu va mai fi, se va ridica repede şi puternic, depăşind orice limite şi în final se va împlini în acea fiinţă înspăimântătoare care se va împotrivi şi se va înălţa mai presus de orice este numit Dumnezeu şi va cere să i se aducă închinarea care I se cuvine numai lui Dumnezeu.

 

Petru vorbeşte despre răul „zilelor din urmă“, de asemenea şi Iuda, în special în forma apostaziei. În Apocalipsa ne este dat să vedem forma ei finală în „Taină, Babilonul cel mare, mama curvelor şi a urâciunilor pământului“ (Apocalipsa 17:5 ). Ca să înţelegem bine aceasta, trebuie să ne amintim că, după ce sfinţii sunt luaţi, Adunarea în forma ei exterioară (mărturia creştină) va rămâne. Numai adevăraţii creştini vor fi luaţi sus ca să-L întâlnească pe Domnul în văzduh. Vor fi lăsaţi în urmă milioane de aşa-numiţi credincioşi. Şi, fără îndoială, această mărturie de faţadă va fi menţinută; şi bisericile şi capelele şi alte locuri unde creştinii de nume se întâlneau îşi vor continua serviciile lor religioase ca şi înainte. Clopotele vor suna şi adunările se vor ţine, chiar cu un număr mai mic, prin absenţa copiilor lui Dumnezeu. De asemenea se vor intona cântări, se vor face sau se vor repeta rugăciuni şi se vor rosti predici. Dar când Duhul lui Dumnezeu, Cel care împiedica desfăşurarea „tainei fărădelegii“ în Adunare, nu va mai fi, răul va fi fără frâu, iar inimile necredincioase în caracterul lor, care se dădeau înapoi ca să primească învăţături şi care desconsiderau autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu şi doctrinele lui fundamentale, vor cădea în curând cu totul sub stăpânirea lui.

 

„Şi de aceea Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca ei să creadă minciuna, ca să fie judecaţi toţi cei care nu au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nedreptate“ (2. Tesaloniceni 2:11-12 ). Aşa vor fi, treptat, pregătiţi să cadă sub influenţa şi puterea lui Antihrist şi deci să abandoneze cu desăvârşire chiar şi forma creştinismului. Şi nu este greu de remarcat că apostazia se va dezvolta sub cele trei forme în care omul a fost în relaţie cu Dumnezeu: firea (păcatul neînfrânat care se înalţă); iudaismul (cel care stă în templul lui Dumnezeu) şi creştinismul (cel căruia i se aplică termenul de apostazie în pasajul din 2. Tesaloniceni 2 ).

 

Ce perspectivă înspăimântătoare! Şi cât de trist este să observăm această „taină a fărădelegii“ lucrând atât de clar în ziua de azi, ridicându-şi curajos capul în amvoanele creştinătăţii şi proclamând nestânjenit doctrine care răstoarnă chiar temeliile adevărului descoperit, pregătind drumul, îndată ce Adunarea va fi luată, pentru venirea omului păcatului!

 

Antihristul

El este numit: „împărat“ (Daniel 11:36 ), „păstorul cel netrebnic“ (Zaharia 11:17 ), „omul păcatului“, „fiul pieirii“ (2. Tesalonicei 2:3), „Antihrist“ (1. Ioan 2 ; 2. Ioan 7 ), „fiara“ (Apocalipsa). Antihristul nu este o figură de stil folosită pentru a ilustra un principiu rău sau un sistem rău, ci indică o persoană reală. Oricine va face efortul să citească diferitele texte unde el este amintit va vedea aceasta imediat. Mai mult chiar, sunt motive să credem că el nu va fi dintre naţiuni, ci un evreu.

 

Astfel, Domnul nostru, fără a lăsa loc la îndoieli când Se referă la această încarnare a răului, spune: „Eu am venit în Numele Tatălui Meu şi nu Mă primiţi; dacă va veni un altul, în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi“ (Ioan 5:43 ); şi aceasta ar fi de neconceput dacă n-ar fi din neamul lor. Într-adevăr, el se va prezenta ca Mesia, în antagonism cu Hristos; în Daniel se spune că el „nu va ţine seama de dumnezeii părinţilor săi“ (Daniel 11:37 ), arătând clar descendenţa lui evreiască, la fel de bine ca şi caracterul lui apostat. Şi „se va înălţa şi se va mări mai presus de orice dumnezeu şi va rosti lucruri uimitoare împotriva Dumnezeului dumnezeilor; şi va reuşi, până când se va împlini mânia; pentru că ce este hotărât se va face“ (Daniel 11:36 ).

 

În Apocalipsa 13 avem descrise atât ridicarea lui, cât şi caracterul faptelor lui. După cum i s-a descoperit lui Daniel, şi prin el a fost anunţat Nebucadneţar, patru împărăţii vor fi până la sfârşit: cea a Babilonului, cea medo-persană şi cea greacă au apărut şi au trecut; a patra, simbolizată prin picioarele de fier şi labele picioarelor parte din fier şi parte din lut, este ultima: „o piatră s-a desprins, fără mâini, şi a lovit chipul peste picioarele lui de fier şi de lut şi le-a sfărâmat … Şi piatra care a lovit chipul s-a făcut un munte mare şi a umplut tot pământul“ (Daniel 2:34-35 ). Acesta este imperiul roman – întâi în energia lui primară şi în forţa irezistibilă, cum este înfăţişat sub simbolul fierului, apoi în forma lui finală, cele zece împărăţii, înfăţişate ca zece degete, unite într-o confederaţie sub un şef suprem. În Apocalipsa 13:1 , Ioan descrie întâi înălţarea puterii imperiului roman în forma lui finală: „Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară având zece coarne şi şapte capete; şi pe coarne, zece diademe, şi pe capete, nume de hulă“ (Apocalipsa 13:1 ).

 

Marea ilustrează masa informă de oameni într-o stare tulbure a lumii: popoare în mare agitaţie, precum valurile fără odihnă ale adâncului. Şi din masa în anarhie şi confuzie se ridică o putere imperială. Fiara care apare astfel este caracterizată prin aceea că are şapte capete şi zece coarne, căreia „balaurul i-a dat puterea lui şi tronul lui şi autoritate mare“ (Apocalipsa 13:2 ), în aceeaşi măsură în care balaurul însuşi le avea atât de distinct în capitolul anterior (Apocalipsa 12:3 ).

 

Şi este de remarcat că acest transfer de caracteristici, care arată sursa puterii fiarei, urmează izgonirii lui Satan din cer (Apocalipsa 12:9 ). Cununile erau pe capetele balaurului, dar la fiară erau pe coarnele ei, ceea ce înseamnă că în imperiul roman avem exercitarea puterii ca o stare de fapt, în timp ce în cazul lui Satan avem principiul în sine, rădăcina faptului. Este o chestiune de sursă şi caracter, nu de istorie. Avem deci înaintea noastră forma finală a puterii naţiunilor, animată şi umplută de energia lui Satan şi posedând în ea toate trăsăturile care i-au marcat pe predecesorii ei (v. 2; Daniel 7:4-6 ).

 

Cele şapte capete reprezintă forme succesive ale puterii, care au existat, dar care acum sunt concentrate în fiară; cele zece coarne sunt împăraţi şi aceşti zece în final se vor uni sub un şef suprem. „Aici … cele şapte capete sunt şapte munţi, pe care şade femeia. Şi sunt şapte împăraţi: cinci au căzut, unul este, celălalt nu a venit încă; iar când va veni, trebuie să rămână puţin. Şi cele zece coarne, pe care le-ai văzut, sunt zece împăraţi, care n-au primit încă împărăţie, ci primesc autoritate, ca împăraţi, un ceas împreună cu fiara“ (Apocalipsa 17:9, 10, 12 ).

 

Va fi o asemenea demonstraţie de forţă cum lumea nu a mai văzut niciodată; şi, cum şi sursa şi energia sunt satanice, ea va fi îndreptată împotriva lui Dumnezeu şi a poporului Său: „Şi şi-a deschis gura pentru hule împotriva lui Dumnezeu, ca să hulească Numele Lui şi cortul Lui şi pe cei care locuiesc în cer. Şi i s-a dat să lupte împotriva sfinţilor şi să-i învingă; şi i s-a dat autoritate peste orice seminţie şi popor şi limbă şi naţiune; şi i se vor închina toţi aceia care locuiesc pe pământ, al căror nume nu a fost scris de la întemeierea lumii în cartea vieţii Mielului celui înjunghiat“ (Apocalipsa 13:6-8 ). Va fi o vreme de împotrivire făţişă împotriva lui Dumnezeu şi de aceea va fi un necaz înspăimântător pentru sfinţi.

 

În legătură cu toate acestea se ridică o altă „fiară“; nu din mare, ca predecesoarea ei, ci din pământ, într-un timp când este o guvernare stabilită sub ordinele şi stăpânirea primei fiare. Acesta este Antihristul. El „avea două coarne asemenea unui miel şi vorbea ca un balaur“ (v. 11). El este un imitator al lui Hristos, deşi este împotriva Lui; dar glasul îi descoperă adevăratul caracter. El acţionează ca un fel de reprezentant al primei fiare, exercitându-şi puterea şi făcând ca „pământul şi cei care locuiesc pe el să se închine primei fiare, a cărei rană de moarte fusese vindecată“ (Apocalipsa 13:12 ). El, mai mult, face minuni, sau aparente minuni, şi de aceea înşală pe locuitorii pământului, determinându-i să facă o icoană primei fiare şi să se închine ei. Şi cel mai eficace mijloc de a-şi atinge scopul este: „să dea suflare chipului fiarei, încât chipul fiarei să şi vorbească şi să facă să fie ucişi toţi cei care nu se vor închina chipului fiarei. Şi face ca tuturor, celor mici şi celor mari, şi celor bogaţi şi celor săraci, şi celor liberi şi celor robi, să li se dea un semn pe mâna lor dreaptă sau pe fruntea lor; şi ca nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, dacă nu are semnul, numele fiarei sau numărul numelui ei“ (Apocalipsa 13:15-17 ).

 

Va fi astfel o trinitate înşelătoare, compusă din Satan, prima fiară şi profetul mincinos; şi obiectul strădaniilor lor va fi să-L excludă pe Dumnezeu de pe pământ şi să-I uzurpe locul în minţile oamenilor.

 

• prima fiară este puterea supremă seculară;

 

• cea de-a doua, Antihrist, acţionând sub prima, avându-şi domeniul în sfera religioasă;

 

• Satan este inspiratorul şi sursa de energie. Toate lucrările înşelăciunii şi activităţile mentale ale oamenilor, despărţite de Hristos, nu au decât un singur scop, fiindcă toate ţintesc şi se vor întrupa în împotrivitorul plin de ură faţă de Dumnezeu şi Hristosul Său. Apostolul Ioan îi previne pe credincioşii din zilele lui că spiritul lui Antihrist era deja răspândit (1. Ioan 4:3 ); şi de aceea este necesar, în special când necredinţa creşte mai îndrăzneaţă ca niciodată, să fim în gardă şi să cântărim bine aceste trăsături schiţate ale omului păcatului care va veni, pentru ca să fim feriţi, în harul Dumnezeului nostru, de orice asociere care, fiind sămânţă a lui Satan, este şi un semn de ostilitate faţă de Hristos.

 

În clipa de faţă este mai ales necesar să fim vigilenţi, pentru că sunt multe indicii că Satan este angajat din plin în strângerea şi antrenarea forţelor pentru conflictul viitor. Dar, ca întotdeauna, mişcările lui sunt subtile. El încă nu îndrăzneşte să mărturisească deschis împotrivirea faţă de Hristos; dar el poate influenţa şi influenţează minţile oamenilor împotriva doctrinelor fundamentale ale creştinismului; şi el îi foloseşte în acest scop pe cei care sunt învăţători recunoscuţi ai creştinismului.

 

Duşmanii noştri sunt cei din însăşi casa noastră! Dar atâta timp cât suntem strâns lipiţi de Cuvântul lui Dumnezeu – refuzând înţelepciunea şi raţionamentele omeneşti – şi căutăm să fim călăuziţi numai de Duhul Sfânt, vom scăpa din cursă şi vom fi ţinuţi credincioşi lui Hristos.

 

https://comori.org/viata-de-credinta/speranta-binecuvantata/capitolul-8-necazul-cel-mare

/////////////////////////////

Botezul creștin, de E. A. Bremicker

 

Introducere

Fiecare creştin, care L-a primit prin credinţă pe Domnul Isus şi care doreşte să trăiască împreună cu El, se va confrunta la citirea Bibliei şi în discuţiile cu credincioşii cu două întrebări, la care mai curând sau mai târziu va trebui să dea un răspuns. O întrebare se referă la botez, iar cealaltă la frângerea pâinii.

 

botez crestin

Creştinii, care doresc să-L urmeze pe Domnul Isus, se botează. De ce fac aceasta? Ce se exprimă prin botez? Ce însemnătate are botezul în Biblie? Aceste întrebări se pun când nu suntem botezaţi, dar ele se pun mereu, retrospectiv, chiar şi atunci când, probabil, suntem de mult timp botezaţi. În această carte dorim să ne ocupăm cu aceste întrebări şi să cugetăm la consecinţele faptului de a fi botezat.

 

O a doua întrebare importantă în viaţa unui creştin este cea referitoare la frângerea pâinii. Mulţi creştini de pe acest pământ merg duminică de duminică la frângerea pâinii şi se gândesc la Domnul Isus care a împlinit lucrarea de la cruce.

 

Semne materiale

 

Epoca creştină, în care trăim, se deosebeşte fundamental de epoca legii şi de altele prin faptul că nu este caracterizată de lucruri vizibile, ci de lucruri invizibile. Binecuvântările creştine sunt spirituale şi nu constau în valori materiale ca în vechiul legământ. Trăim prin credinţă şi nu prin vedere. Dumnezeu ne dăruieşte, desigur, şi nouă binecuvântări materiale, dar binecuvântările noastre propriu-zise şi specific creştine sunt spirituale. Noi suntem binecuvântaţi „cu orice binecuvântare duhovnicească în locurile cereşti, în Hristos“ (Efeseni 1:3 ). Binecuvântările duhovniceşti sunt binecuvântări care nu pot fi atinse şi văzute, ci ele sunt binecuvântări savurate cu inima.

 

Totuşi, Dumnezeu ne dă şi în creştinism două semne materiale (concrete, palpabile): botezul şi frângerea pâinii. Cât de mare este Dumnezeul nostru dându-ne ceva ce putem înţelege bine! Apă – folosită la botez – şi pâine şi vin – semnele amintirii morţii Domnului – există oriunde în lume. Deci semnificaţia şi importanţa acestor semne pot fi înţelese pe tot pământul.

 

Ambele semne materiale au ceva comun, şi anume vorbesc despre moarte. Botezul ne aduce aminte de moartea lui Isus Hristos pentru noi, cu care ne putem face una (identifica). Frângerea pâinii ne aminteşte de asemenea de moartea Domnului în fiecare primă zi a săptămânii. El Şi-a dat viaţa pentru noi, pentru ca noi să putem trece din moarte la viaţă. Ambele semne nu au în sine nici o putere ascunsă, nici una mistică. Acţiunile sunt exterioare şi rămân aşa. Ele nu produc nici un fel de schimbare în interiorul nostru. Nici prin botez şi nici prin frângerea pâinii nu devenim alţi oameni. Nici un om nu ajunge în cer numai pentru că a fost botezat sau a luat parte la frângerea pâinii. Nu, ambele semne sunt semne exterioare, dar care au totuşi o însemnătate duhovnicească adâncă.

 

Pe lângă aceste puncte comune, deosebirile dintre botez şi frângerea pâinii sunt evidente. Se disting două deosebiri esenţiale:

 

1) Botezul este o acţiune unică. El are loc o dată, la începutul căii noastre de credinţă în urmarea Domnului nostru şi nu se repetă. În schimb, frângerea pâinii este o acţiune care se repetă. La fel ca primii creştini, şi noi o putem face în fiecare primă zi a săptămânii (duminica) gândindu-ne la Domnul nostru.

 

2) Botezul se află în legătură cu umblarea noastră personală. Botezul se referă la urmarea personală a Domnului Isus, care acum este încă lepădat în această lume. Frângerea pâinii se află în legătură cu drumul nostru comun ca şi copii ai lui Dumnezeu. Desigur, frângerea pâinii are şi o latură personală (a se vedea 1. Corinteni 11 ), dar totuşi adevărul este că frângem pâinea întotdeauna împreună cu alţii şi niciodată singuri. De aceea ea se află întotdeauna în legătură cu drumul nostru comun. Botezul însă trebuie să-l hotărască fiecare pentru sine personal şi să-l facă.

 

Botezul creştin

 

Gândul referitor la botez nu este limitat în principiu numai la dispensaţia creştină. Iudeilor din timpul Domnului Isus nu le era necunoscut gândul despre botez. În 1. Corinteni 10:2 se spune că părinţii „au fost botezaţi în nor şi în mare, pentru Moise“ (în Marea Roşie). Botezul lui Ioan Botezătorul a fost un botez spre pocăinţă, dar care nu trebuie confundat cu botezul creştin. În cele ce urmează ne vom rezuma însă numai la botezul creştin.

 

Ca şi cu privire la celelalte adevăruri, putem structura diferitele texte din Noul Testament, care ne dau informaţii despre botez, în trei părţi:

 

1) În Evanghelii, Domnul Isus Însuşi ne arată însemnătatea principială a botezului. În explicaţiile Domnului adresate ucenicilor găsim prezentate elementele de bază ale botezului.

 

2) În epistolele Noului Testament ne este împărtăşită învăţătura despre botezul creştin. Scriitorii inspiraţi (mai ales Pavel) au fost călăuziţi de Duhul Sfânt să dea învăţături importante despre botezul creştin.

 

3) Faptele Apostolilor ne arată exemple referitoare la modul şi împrejurările în care s-a făcut botezul în primele zile ale mărturiei creştine pe pământ.

 

Din acest mod de împărţire recunoaştem că fiecare parte a Noului Testament se referă la un alt aspect al botezului. Fiecare cuvânt din Biblie este dat (inspirat) de Dumnezeu Duhul Sfânt, chiar dacă se referă la aspecte diferite.

 

Pentru a avea o imagine completă despre însemnătatea botezului creştin, trebuie să privim toate cele trei laturi fără să amestecăm diferitele aspecte. Dacă le deosebim unele de altele fără să le separăm, vom înţelege bine ce doreşte Dumnezeu să ne spună despre botezul creştin.

 

Însemnătatea principială a botezului (învăţături din Evanghelii)

Reflecţiile de mai jos se bazează mai întâi pe două texte, care conţin afirmaţii directe ale Domnului Isus referitoare la tema noastră. El Însuşi a vorbit numai de două ori despre botezul creştin şi este bine să acordăm multă atenţie cuvintelor Sale.

 

1) Matei 28:19, 20 : „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate popoarele, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit!“

 

2) Marcu 16:15, 16 : „Duceţi-vă în toată lumea şi predicaţi Evanghelia la orice făptură! Cine va crede şi va fi botezat, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi condamnat.“

 

Faceţi ucenici

 

Textul citat din Matei 28 ne arată însemnătatea de bază, principială a botezului, şi anume că botezul creştin se află în legătură cu ucenicia şi urmarea. Această însemnătate de bază o găsim de altfel şi la alte botezuri. Prin botezul pentru Moise se devenea un ucenic al lui Moise, iar cel care se lăsa botezat de Ioan devenea un ucenic al lui Ioan. Prin botezul creştin devii un ucenic al Domnului Isus. Fără a fi botezat cu botezul creştin nu te poţi numi – în adevăratul sens al cuvântului – un ucenic al Domnului Isus.

 

Acum trebuie să înţelegem bine la ce se referă Cuvântul lui Dumnezeu prin ucenicie. Biblia ne prezintă credincioşii sub diferite raporturi. Când suntem văzuţi ca şi copii ai lui Dumnezeu, atunci ne gândim că originea, dar şi chemarea noastră sunt cereşti. Suntem născuţi din Dumnezeu, avem viaţă divină, veşnică şi vom petrece veşnicia în Casa Tatălui. Patria noastră ca şi copii ai lui Dumnezeu nu este acest pământ, ci cerul. Filiaţia se află în legătură cu cerul. Dar când este vorba de noi creştinii ca ucenici, atunci Biblia are în vedere întotdeauna calea noastră pe acest pământ. Creştinismul şi ucenicia sunt strâns legate între ele. În Faptele Apostolilor 11:26 citim că ucenicii au fost aceia care au fost numiţi pentru prima dată creştini în Antiohia. În toată veşnicia vom rămâne copii ai lui Dumnezeu, dar creştini şi ucenici suntem numai pe acest pământ. În cer vor înceta aceste raporturi. Dar acum, când încă mai suntem pe pământ şi mergem aici pe calea noastră, suntem ucenicii Domnului Isus.

 

Deci ucenicia se află în legătură cu acest pământ, iar prin botez exprimăm dorinţa de a fi ucenici ai Domnului Isus. Aceasta este prima însemnătate principială a botezului. Ucenicie înseamnă a fi un elev şi un urmaş al Domnului Isus. Auditorii Domnului Isus erau familiarizaţi cu acest gând şi chiar şi primii creştini ştiau că o persoană, care învăţa de la un mare învăţător, era elevul şi discipolul (urmaşul) său şi îl urma. De aceea Domnul Isus pune ucenicia în legătură nemijlocită cu faptul de a învăţa. „Învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit.“ Botezul ne face deci elevii şi urmaşii Domnului Isus.

 

Ucenicia nu se află în legătură directă cu întrebarea dacă cineva este sau nu este născut din nou. Ucenicia este în primul rând o mărturisire, care poate fi sinceră sau nesinceră. Desigur, Domnul Isus doreşte o mărturisire sinceră, dar, din nefericire, este posibil ca cineva să aibă numai o mărturisire exterioară, fără ca în spatele acesteia să stea adevărata viaţă. Iuda Iscarioteanul este în acest sens un exemplu concludent. El a fost, fără îndoială, un ucenic al Domnului Isus, dar el nu a avut viaţă din Dumnezeu. Mărturisirea sa nu a fost sinceră.

 

În ceea ce priveşte urmarea, să ne gândim că Domnul Isus este şi acum Cel lepădat şi respins. Lumea de atunci a avut pentru El crucea, dar nici astăzi, oamenii nu au altceva în inimile lor. Prin botez Îl urmăm deci pe Isus din Nazaret cel lepădat. De fapt Îl cunoaştem ca Biruitorul de la Golgota, ca Fiul Omului înviat şi proslăvit în cer, dar, când este vorba de urmarea noastră aici, pe pământ, atunci urmăm un Hristos lepădat.

 

În această privinţă, botezul se află în legătură directă şi cu Împărăţia lui Dumnezeu, aşa cum ne-o prezintă epistolele Noului Testament. Ca şi creştini ne aflăm în Împărăţia lui Dumnezeu, adică recunoaştem autoritatea şi dreptul de domnie al Domnului Isus asupra vieţilor noastre, în timp ce oamenii din jurul nostru fac exact contrariul. Ei Îl leapădă şi nu vor să-L accepte ca Domn. În acelaşi timp îi dispreţuiesc şi pe cei care doresc într-adevăr să-L urmeze pe Domnul. Botezul este, să spunem aşa, uşa pentru a intra astăzi din punct de vedere exterior în Împărăţia lui Dumnezeu.

 

Să reţinem ca prim gând important că botezul ne pune în legătură cu un Domn lepădat pe acest pământ. Botezul se referă la umblarea noastră personală pe urmele Domnului Isus. El modifică poziţia celui care se lasă botezat cu privire la pământ, dar nu cu privire la cer. Botezul nu are nicio legătură cu locul nostru din cer.

 

Botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh

 

Faptul că botezul creştin se face în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt conferă acestuia întregul său caracter special. Niciun alt botez biblic nu se face în acest mod deosebit. Să ne întrebăm mai întâi ce înseamnă aceste trei nume, pentru că în ele se află cheia pentru înţelegerea întregii afirmaţii.

 

Ne amintim că în afirmaţiile Bibliei putem deosebi o însemnătate triplă a Numelui „Tată“ referitor la Dumnezeu.

 

1) În unele locuri, Dumnezeu ne este prezentat sub numele de „Tată“ ca originea unui anumit lucru. Astfel, El este de exemplu „Părintele îndurărilor“ (2. Corinteni 1:3 ), „Tatăl slavei“ (Efeseni 1:17 ) sau „Tatăl luminilor“ (Iacov 1:17 ). Fără Dumnezeu nu ne-am putea închipui nici o îndurare, nici o slavă şi nici o lumină. El singur este izvorul acestor lucruri minunate.

 

2) Alte locuri ne arată sub numele „Tată“ diferenţierea între Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt. Numai creştinii au cunoştinţă de Trinitate şi pot deosebi între Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt (fără să poată înţelege acest adevăr în profunzimea sa). Această diferenţiere a fost necunoscută credincioşilor Vechiului Testament. Desigur, Treimea divină există din veşnicie, dar credincioşii din perioadele precedente nu au avut cunoştinţă de ea. Abia prin venirea Fiului ca om pe acest pământ a fost descoperită Trinitatea.

 

3) În mod deosebit în scrierile lui Ioan, Dumnezeu ne este prezentat ca Tată, şi anume în legătură cu Fiul Său şi cu noi ca şi copii ai Săi. Aici este vorba de relaţii. Noi nu-L cunoaştem pe Dumnezeu numai ca Dumnezeul veşnic, ci Îl cunoaştem şi ca Tatăl nostru. Conform cuvintelor Domnului Isus adresate Mariei Magdalena, El este Dumnezeul Său şi Dumnezeul nostru, Tatăl Său şi Tatăl nostru. Am fost aduşi la El într-o astfel de relaţie, încât Îl putem cunoaşte ca Tată. Noi formăm o parte din familia lui Dumnezeu.

 

Deci prin menţionarea Numelui „Tată“ apare în prim-plan câteodată gândul referitor la origine, altă dată este vorba de diferenţiere, iar altă dată este vorba de relaţie.

 

În legătură cu botezul apare aspectul diferenţierii. Creştinii sunt capabili să deosebească între Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Faptul că botezăm în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt face ca un botez să fie un botez creştin. Astfel afirmăm că noi cunoaştem acest adevăr creştin şi deosebim Persoanele Dumnezeirii pe baza Cuvântului lui Dumnezeu. În Faptele Apostolilor 19:1-8 găsim ucenici care fuseseră botezaţi numai cu botezul lui Ioan şi care nu cunoşteau această diferenţiere. A cunoaşte adevărul despre Trinitate şi a diferenţia Persoanele nu înseamnă, desigur, a înţelege acest adevăr în profunzimea lui. Ştim foarte bine că nu putem pătrunde fiinţa atotputernicului Dumnezeu (a se compara Iov 11:7-10 ) şi totuşi Dumnezeu ne face cunoscut adevărul Trinităţii.

 

Cine va crede…

 

Dacă privim textul din Marcu 16:15,16 , găsim o a treia învăţătură principială dată de Domnul: botezul se află în strânsă legătură cu credinţa. „Cine va crede şi va fi botezat.“ Credinţa este aici, fără îndoială, credinţa salvatoare, credinţa care primeşte mântuirea pe care ne-o oferă Dumnezeu în Domnul Isus. Domnul Isus arată clar că, în mod normal, credinţa în El şi în lucrarea Sa este înaintea botezului. Putem înţelege aceasta foarte bine. Dacă un om doreşte să-L urmeze pe Domnul Isus pe acest pământ, atunci poate face aceasta într-adevăr (adică din toată inima), dacă mai înainte s-a întors la Dumnezeu, dacă posedă viaţă din Dumnezeu. Din fire, omul este incapabil să-L urmeze pe Domnul Isus. În exterior, el se poate preface (şi, din nefericire, mulţi fac aşa), dar adevărata urmare este de neimaginat fără viaţă nouă. De aceea este necesar să avem viaţă din Dumnezeu crezând în Domnul Isus şi în lucrarea Sa săvârşită la cruce. De aceea Domnul Isus spune clar: „Cine va crede şi va fi botezat“.

 

În acest loc vrem să preîntâmpinăm o confuzie. Chiar dacă credinţa premerge botezului, nu înseamnă că la botez privim înapoi, spre întoarcerea noastră la Dumnezeu. Credinţa şi întoarcerea la Dumnezeu sunt desigur condiţii, dar nu punctul central al botezului. Ne amintim că botezul se află în legătură cu acest pământ, în timp ce întoarcerea la Dumnezeu ne leagă de cer. Nu, credinţa este de fapt condiţia pentru botez, dar la botez nu ne îndreptăm privirile înapoi (spre întoarcerea la Dumnezeu), ci înainte (spre urmarea Domnului Isus).

 

Câteodată s-a afirmat că prin botez exprimăm în exterior ceea ce s-a petrecut cu noi în interior la întoarcerea la Dumnezeu. Dar nu este aşa. Dacă ar fi aşa, atunci am privi într-adevăr la botez înapoi. Botezul este punctul de pornire pe o nouă cale pe acest pământ, pe o cale pe care Îl urmăm în mod public pe Domnul Isus. Botezul nu se face deci pentru că s-a petrecut ceva (întoarcerea la Dumnezeu), ci se face având în vedere ceea ce acum trebuie să devină realitate (urmarea).

 

Botezul înseamnă mântuire

 

Poate te miri de acest titlu, dar exact aceasta spune Domnul Isus şi confirmă prin aceasta tocmai ceea ce am văzut, şi anume că în botez privim nu înapoi, ci înainte. Cuvintele Domnului nostru sunt clare: „Cine crede şi va fi botezat, va fi mântuit“. Nu scrie „este mântuit“, ci „va fi mântuit“. Ceea ce ni se pare probabil greu de priceput, se lămureşte dacă înţelegem la ce se referă această mântuire. Deseori ne referim prin mântuire unilateral la mântuirea pentru cer. Desigur, Biblia ne prezintă mântuirea în acest mod. Totuşi, însemnătatea cuvântului „mântuire“ este foarte felurită în Biblie.

 

Pe lângă mântuirea pentru cer există şi alte aspecte ale mântuirii. Unul dintre ele se află aici, în faţa noastră. Mântuire înseamnă în acest loc mântuire pentru acest pământ. Credinţa ne mântuieşte pentru cer şi ne dă acolo un loc. Botezul ne mântuieşte pentru acest pământ şi ne pune aici în legătură cu Domnul nostru. Acest lucru reiese clar din propoziţia care urmează: Cine nu va crede, va fi condamnat (pentru veşnicie). În această propoziţie nu se vorbeşte despre botez. Deci reiese clar că oricine crede în Numele Domnului Isus are un loc în cer, fie că este sau nu botezat.

 

Cea mai bună dovadă pentru această afirmaţie este cuvântul Mântuitorului care murea pe cruce, cuvânt pe care l-a adresat tâlharului care atârna alături de El: „Astăzi vei fi cu Mine în rai“ (Luca 23:43 ). Acel bărbat nu a mai avut ocazia să fie botezat, dar totuşi a avut asigurat locul în Paradis, după ce s-a îndreptat în credinţă spre Mântuitorul. În ultimele clipe ale vieţii sale – moartea era vizibilă în faţa ochilor săi – şi-a schimbat gândirea şi a auzit cuvintele Domnului, care nu vorbeau despre botez, ci despre Paradis.

 

Să reţinem deci că credinţa ne dă un loc în cer pentru toată veşnicia. Credinţa ne mântuieşte pentru cer. Dar acesta este numai un aspect. Cine este mântuit pentru cer, acela trebuie să fie mântuit şi pentru pământ şi tocmai acest lucru este exprimat prin botez. Prin botez este arătată schimbarea poziţiei pe acest pământ, iar această schimbare este redată prin expresia „mântuire“.

 

În lumina acestor citate biblice putem înţelege de ce Petru le cerea iudeilor la începutul Faptelor Apostolilor: „Mântuiţi-vă din mijlocul acestei generaţii stricate“ (Faptele Apostolilor 2:40 ). Cum s-a realizat această mântuire? Prin botez! „Cei care au primit cuvântul lui au fost botezaţi“ (Faptele Apostolilor 2:41 ).

 

În concordanţă cu aceasta, Petru scrie în prima sa epistolă adresată iudeilor care trăiau în împrăştiere că botezul mântuieşte: „Această imagine vă mântuieşte acum şi pe voi, adică botezul“. Acest verset greu de înţeles de unii devine clar, dacă îl privim în această lumină. Pentru iudei era odinioară o hotărâre grea să se recunoască în mod public de partea lui Hristos şi astfel să părăsească iudaismul. Tocmai la aceasta îi îndemna însă Petru. Pentru cei care nu sunt iudei, botezul nu înseamnă mântuire din domeniul iudaismului, dar el înseamnă că se recunosc conştient de partea creştinismului. În acest sens putem chiar spune că cineva, care nu este botezat, încă nu s-a recunoscut într-adevăr ca creştin. Botezul se află în legătură cu pământul şi nu cu cerul.

 

Rezumând reţinem că Domnul Isus, când vorbeşte despre botez, prezintă patru adevăruri importante:

 

1) Botezul se află în legătură cu ucenicia şi urmarea pe acest pământ.

 

2) Botezul se face cunoscând deosebirea dintre Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

 

3) Credinţa salvatoare în Domnul Isus este înaintea botezului.

 

4) Botezul modifică poziţia noastră pe acest pământ.

 

 

 

Învăţătura despre botez (învăţături din epistole)

În principiu, găsim învăţături despre botez în epistolele apostolului Pavel, care a fost botezat cu botezul creştin; dar şi apostolul Petru, care a auzit personal cuvintele Domnului despre botez, vorbeşte despre acest subiect. În continuare ne vom rezuma la trei expresii ale apostolului Pavel. Vom constata că învăţăturile epistolelor aprofundează cuvintele Domnului nostru şi în acelaşi timp dau alte lămuriri referitoare la acest subiect.

 

1) Romani 6:2-4 : „Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat? Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi pentru Hristos Isus, am fost botezaţi pentru moartea Lui? Noi, deci, prin botezul pentru moarte am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să umblăm în înnoire de viaţă.“

 

2) Galateni 3:26-27 : „Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Isus. Voi toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos, v-aţi îmbrăcat cu Hristos.“

 

3) Coloseni 2:11-12 : „În El aţi fost circumcişi, nu cu o circumcizie, făcută de mână, ci cu circumcizia lui Hristos, în dezbrăcarea de trupul firii păcătoase, fiind îngropaţi împreună cu El în botez, în care aţi fost şi înviaţi împreună cu El, prin credinţa în lucrarea lui Dumnezeu, care L-a înviat dintre cei morţi.“

 

Botezat pentru Isus Hristos

 

Romani 6 ne arată în primul rând că botezul se face pentru Isus Hristos. Prin aceasta, Pavel se referă la învăţăturile Domnului, şi anume că botezul se află în legătură cu ucenicia. Cine se lasă botezat pentru Numele lui Isus Hristos exprimă prin aceasta că de acum încolo doreşte să-L urmeze pe Domnul Isus Hristos, pe Hristosul înălţat la dreapta lui Dumnezeu, dar care în acelaşi timp a fost şi este încă pe acest pământ Isus cel lepădat din Nazaret.

 

De aceea, când cineva doreşte să fie botezat, se ridică două întrebări foarte importante. Prima întrebare: Este cel care doreşte să se boteze întors la Dumnezeu? S-a îndreptat în credinţă spre Domnul Isus? Credinţa premerge botezului. A doua întrebare: Cel care doreşte să se boteze este gata să-L urmeze pe Domnul Isus în practica vieţii zilnice, cu toate consecinţele care rezultă din această urmare? Întoarcerea la Dumnezeu nu este deci suficientă pentru a fi botezat. La aceasta se adaugă hotărârea conştientă de a dori să-L urmezi pe Domnul Isus şi în viaţa practică. Dacă cineva spune că L-a primit pe Domnul Isus ca Mântuitor, dar vrea să trăiască mai departe în lume, atunci acesta nu poate fi botezat. De aceea trebuie să existe dorinţa de a-L urma pe Domnul Isus, pentru că tocmai aceasta o exprimăm prin botez.

 

Când cineva doreşte să-L urmeze pe Domnul, atunci acea persoană nu trebuie pusă la încercare pentru a dovedi autenticitatea întoarcerii sale la Dumnezeu. Desigur, Domnul doreşte să dovedim că Îl urmăm cu adevărat. Pentru a fi botezat, nu trebuie să se pretindă dovedirea autenticităţii întoarcerii la Dumnezeu. Botezul se află la începutul căii de urmare. Autenticitatea întoarcerii la Dumnezeu se va dovedi pe cale. Dacă am considera dovedirea autenticităţii întoarcerii la Dumnezeu ca o condiţie pentru botez, atunci am trece cu vederea peste ceea ce ne arată Noul Testament. Faptele Apostolilor ne dă mai multe exemple de oameni care au fost botezaţi, fără să fi avut înainte ocazia să demonstreze că întoarcerea lor la Dumnezeu este sinceră.

 

Unul din aceştia este însuşi apostolul Pavel. Pe drumul spre Damasc a avut o întâlnire cu Domnul proslăvit. Cuvintele sale: „Ce să fac, Doamne?“ (Faptele Apostolilor 22:10 ) ne arată intenţia sa de a face în viitor voia Domnului; însă Pavel nu a putut să dovedească în acel moment intenţia aceasta. Totuşi câteva zile mai târziu a fost botezat.

 

Hotărârea de a vrea să-L urmezi pe Domnul aduce cu sine consecinţe, iar aceste consecinţe nu trebuie să le tăinuim. Acestea au două aspecte:

 

1) Noi urmăm un Domn care este lepădat şi respins de oamenii acestei lumi. Aceasta înseamnă că o cale în urmarea Celui lepădat va fi şi pentru noi o cale de ocară. Cine se botează trebuie să fie gata să suporte ocara şi respingerea. Cu toţii experimentăm că deseori nu suntem înţeleşi sau suntem apreciaţi ca fiind izolaţi, dacă stăm consecvenţi de partea Mântuitorului nostru. Putem însă să-I mulţumim lui Dumnezeu, dacă trăim în ţări unde nu există o persecutare a celor care Îl recunosc pe Domnul Isus. Totuşi, şi pentru noi are valabilitate principiul lui Dumnezeu: „Toţi cei care voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi persecutaţi“ (2. Timotei 3:12 ). Chiar dacă această persecutare nu este publică, o simţim totuşi în inimile oamenilor, dacă ne recunoaştem de partea Domnului Isus şi arătăm cui Îi aparţinem. Acest lucru poate fi la şcoală, la serviciu, în vecinătate, în timpul liber sau altundeva.

 

2) Noi urmăm un Domn care a biruit duşmanul la cruce şi şade acum la dreapta lui Dumnezeu. Consecinţa acestui fapt este că urmându-L pe Domnul Isus avem pe cale o mare fericire şi bucurie. A-L urma pe Domnul din toată inima este o decizie care ne face fericiţi şi care se află în legătură cu experienţe încurajatoare şi frumoase. Noi stăm de partea Biruitorului care va fi odată recunoscut şi onorat pe acest pământ în împărăţia Sa.

 

Ambele aspecte sunt adevărate. Când Îl urmăm pe Domnul Isus există ocară şi dispreţ, dar tocmai când ne recunoaştem de partea Lui, avem bucurie adâncă în inimă.

 

Ucenicii au experimentat ei înşişi aceste două aspecte. Într-o situaţie critică, când au stat în faţa instanţei din cauză că s-au recunoscut de partea lui Isus Hristos, citim despre ei că au plecat din sinedriu „bucurându-se că au fost învredniciţi să fie batjocoriţi pentru Numele Lui“ (Faptele Apostolilor 5:41 ). Apostolul Petru scrie: „Chiar dacă aveţi de suferit pentru dreptate, ferice de voi!“ (1. Petru 3:14 ). Apostolul Pavel le putea confirma credincioşilor din Tesalonic că au primit Cuvântul „în multe necazuri, cu bucuria Duhului Sfânt“ (1. Tesaloniceni 1:6 ). Dacă astăzi cunoaştem atât de puţin această ocară, aceasta este din cauză că suntem prea puţin consecvenţi faţă de Domnul nostru. Consecinţa este că savurăm într-o măsură mică bucuria de a-L urma pe Domnul.

 

Botezat pentru moartea Sa

 

Cel de-al doilea mare adevăr prezentat în Romani 6 este acela că suntem botezaţi pentru moartea Domnului Isus. Această constatare importantă se află în strânsă legătură cu păcatul care locuieşte în credincios. Este de mare însemnătate să înţelegem aceasta.

 

În fiecare om locuieşte păcatul. Acest păcat care locuieşte în noi este un principiu rău. Dovada acestei realităţi poate fi văzută în faptul că în fiecare om se află din natură o voinţă, care vrea exact ceea ce este împotriva voii lui Dumnezeu, şi că în fiecare om este pofta rea, care vrea să facă exact ceea ce nu-I place lui Dumnezeu. Acest adevăr este valabil pentru toţi oamenii. Nici credincioşii nu fac excepţie. Când un om vine la credinţa în Domnul Isus şi se întoarce la Dumnezeu, atunci nu devine fără păcat. Nu, păcatul rămâne în el. Este natura noastră veche, pe care o purtăm în noi până vom părăsi acest pământ. Cu privire la acest gând, mulţi credincioşi, în mod deosebit cei întorşi de curând la Dumnezeu, întâmpină unele greutăţi. Ei cred că o dată cu întoarcerea la Dumnezeu, păcatul care locuieşte în ei dispare şi sunt foarte dezamăgiţi când deja la scurt timp trebuie să constate că nu este aşa. Dacă după întoarcerea la Dumnezeu observă că păcătuiesc mereu şi acţionează împotriva voii lui Dumnezeu, atunci se îndoiesc de sinceritatea întoarcerii lor la Dumnezeu şi se „întorc“ încă o dată. Dar acelaşi lucru se repetă mereu. Păcatul care locuieşte în ei rămâne; de aceea se ajunge mereu la păcatul cu fapta. Se instalează o stare de tristeţe şi de deznădejde. Această stare este descrisă în Romani 7 .

 

În această privinţă, Biblia este foarte clară. Păcatul care locuieşte în noi nu dispare când ne întoarcem la Dumnezeu. El rămâne în noi cât timp suntem pe pământ. Totuşi, omul este primit de Dumnezeu în clipa în care se îndreaptă în credinţă spre Domnul Isus, acceptă lucrarea de la cruce şi primeşte în dar de la Dumnezeu viaţă nouă. Dacă am înţeles acest lucru şi l-am acceptat prin credinţă, atunci suntem fericiţi, deşi ştim că păcatul mai este încă în noi. Când recunoaştem că nu mai este nici o condamnare pentru cei care sunt în Hristos Isus (Romani 8 ), atunci acea zi este ziua eliberării noastre.

 

Romani 6 dă alte lămuriri referitoare la această problemă. Acolo ni se arată că fiecare om, înainte de întoarcerea sa la Dumnezeu, nu numai că are păcatul care locuieşte în el, ci este şi un rob al păcatului. Această robie duce la faptul că păcatul, care locuieşte în el, foloseşte mădularele trupului său pentru a păcătui. Omul firesc nu se poate împotrivi acestui fapt. El este un rob al păcatului şi trebuie să-i slujească. El nu poate face altceva decât să păcătuiască. O dată cu întoarcerea la Dumnezeu, păcatul nu dispare, dar robia are un sfârşit. „Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul învăţăturii pe care aţi primit-o. Şi prin chiar faptul că aţi fost eliberaţi de sub păcat, v-aţi făcut robi ai dreptăţii“ (versetele 17, 18). În viaţa de zi cu zi, acest lucru înseamnă că credinciosul mai poate păcătui, dar nu mai trebuie să păcătuiască. Această deosebire este remarcabilă. Imboldul de a păcătui, căruia un necredincios, fie că vrea, fie că nu vrea, îi este supus, nu mai există la un credincios.

 

Cum este zdrobită această robie? Prin moarte! Domnul Isus a murit la cruce faţă de păcat, iar cu aceasta ne putem identifica: „Pentru că, în ceea ce a murit, a murit faţă de păcat o dată pentru totdeauna“. Noi am murit împreună cu El. Dumnezeu ne spune că am murit cu Hristos. Putem înţelege în credinţă faptul că suntem morţi faţă de păcatul care locuieşte în noi (a se citi întregul fragment din Romani 6:1-11 ) şi putem extrage de aici concluzia practică pentru viaţa noastră, şi anume să ne considerăm morţi faţă de păcat.

 

Un mort nu mai reacţionează la excitaţii şi influenţe exterioare. Poate fi bătut, provocat, jignit – el nu se mai apară, nu mai reacţionează. Aşa doreşte Domnul Isus să ne vadă. Numai atunci Îl putem urma într-adevăr şi Îi putem fi asemenea, când ne considerăm cu adevărat morţi faţă de păcat în viaţa noastră practică. Să citim cu mare exactitate textul. Nicăieri în Biblie nu scrie că trebuie să ţinem păcatul în moarte. Mulţi credincioşi sunt de părerea aceasta şi încearcă să aducă la tăcere păcatul care locuieşte în ei, pentru ca acesta să nu mai poată pretinde nimic de la ei. Dar o astfel de acţiune este întotdeauna sortită eşecului. Este o luptă pe care mulţi încearcă să o poarte, dar în care vor fi întotdeauna biruiţi. Păcatul din noi nu este mort, şi nici nu-l putem omorî. Din contră, el este viu şi se va anunţa mereu. Cineva a făcut o afirmaţie potrivită şi a spus: „Mulţi credincioşi încearcă să înece păcatul, dar uită că el ştie să înoate.“

 

Să luăm un exemplu: suntem atacaţi şi jigniţi pe nedrept. Imediat, natura veche din noi se anunţă; în noi se ridică dorinţa de a ne apăra. Astfel de gânduri apar fie că vrem, fie că nu vrem. Întrebarea hotărâtoare este însă ce facem când apar în noi astfel de gânduri sau altele asemănătoare. Apariţia unor astfel de gânduri de răzbunare nu este păcatul în sine. Dar dacă lăsăm ca gândul de răzbunare să-şi urmeze cursul şi îi permitem să se stabilească în noi, atunci el devine păcat. Începem să cugetăm cum ne putem revanşa. Cât de repede apare apoi păcatul cu cuvântul sau chiar cu fapta! Dacă ne punem astfel mădularele la dispoziţia păcatului, atunci păcătuim şi nu-L putem urma cu adevărat pe Domnul. Deci, înainte ca astfel de gânduri să devină păcate, putem să-L rugăm pe Domnul să ne ajute: „Eu sunt mort. Păcatul nu mai poate revendica nimic de la mine. Eu nu mai trebuie să păcătuiesc.“

 

Exact acest lucru îl exprimăm prin botez. Când cineva este botezat, dă de înţeles prin aceasta că a murit cu Hristos faţă de păcat şi că doreşte de acum încolo să realizeze şi să lase să fie vizibilă această realitate în urmarea Domnului.

 

Botezul vorbeşte numai despre moarte, nu despre viaţă. Desigur, ştim că Hristos a fost înviat din morţi şi că acum trăieşte. Tot aşa şi noi! Am murit împreună cu Hristos, dar am fost şi înviaţi împreună cu El pentru a putea umbla în înnoirea vieţii calea noastră. Învăţătura despre botez însă se referă numai la moarte.

 

În acest loc vedem foarte clar că învăţătura despre botez nu este actuală numai pentru credincioşi care tocmai doresc să fie botezaţi, ci pentru toţi cei care au fost botezaţi cândva. A realiza faptul că eşti mort împreună cu Hristos este un exerciţiu pe tot parcursul vieţii. El se va încheia abia atunci când vom fi la Domnul şi păcatul nu va mai locui în noi. Dar atâta timp cât suntem pe pământ, să ne aducem mereu aminte de ziua botezului nostru, când am exprimat dorinţa de a ne considera morţi faţă de păcat!

 

V-aţi îmbrăcat cu Hristos

 

1) Versetul citat mai sus din Galateni 3 oferă alte lămuriri referitoare la învăţătura Domnului din Marcu 16 , unde am văzut că credinţa mântuieşte pentru cer, iar botezul pentru pământ. Această diviziune o regăsim în versetul acesta. În versetul 26 este vorba despre credinţa noastră şi despre ceea ce se află în legătură cu cerul. Prin credinţa în El suntem fii ai lui Dumnezeu. Înfierea, ca şi filiaţiunea, se află în legătură cu cerul. Desigur, suntem deja aici, pe pământ fii şi copii ai lui Dumnezeu, dar aşa vom fi şi în toată veşnicia. Dumnezeu ne-a rânduit mai dinainte „pentru înfiere prin Isus Hristos, pentru Sine“ (Efeseni 1:5 ). Aceasta este partea noastră veşnică.

 

2) În versetul 27 avem cel de-al doilea aspect. Aici ni se prezintă ceva care se referă la drumul nostru, pe care Îl urmăm pe Domnul Isus. Noi, cei care suntem botezaţi, ne-am îmbrăcat cu Hristos. Acest lucru nu are valabilitate numai pentru clipa în care suntem botezaţi, ci pentru întreaga noastră viaţă ulterioară pe pământ. În urmarea Lui trebuie să fim îmbrăcaţi cu El, pentru ca alţii să-L poată recunoaşte în noi pe Domnul. În practică, aceasta înseamnă că acum, pe pământ dorim să trăim aşa cum a trăit Domnul nostru. Cum ne comportăm, cum reacţionăm? Urmarea adevărată şi sinceră este o viaţă care corespunde vieţii Domnului Isus. A fi îmbrăcat cu Hristos se vede în viaţa zilnică, în vorbirea şi în faptele noastre. Botezul este un prim pas în a mărturisi clar că există dorinţa de a trăi în continuare aşa cum a trăit El.

 

Desigur, cu toţii am auzit multe despre viaţa Domnului Isus. Viaţa lui Hristos a putut fi observată de oameni, când El a fost ca om pe acest pământ. Felul Lui de a fi s-a văzut mai mult într-un domeniu interior, în modul de gândire, dar şi într-un domeniu exterior, în modul de a acţiona şi de a vorbi.

 

În Filipeni 2:5 ne este prezentată latura interioară: „Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus“. Acest mod de gândire îl găsim arătat practic în Evanghelii. Şi aici putem deosebi două aspecte. Primul aspect îl găsim de exemplu în Ioan 2 , unde Domnul a curăţat templul. Acolo se vede clar că Domnul a respins cu toată hotărârea tot ceea ce era împotriva lui Dumnezeu şi a voii Sale. Cel de-al doilea aspect îl găsim de exemplu în Ioan 4 , unde El, obosit de călătorie, S-a aşezat la fântâna din Sihar şi apoi a descoperit în discuţia cu o femeie dispreţuită de oameni întregul Său har, întreaga Sa dragoste şi îndurare. Acestea sunt cele două mari aspecte ale simţămintelor Sale interioare, care se vor găsi şi la noi, dacă Îl urmăm cu credincioşie. Pe de o parte, să respingem consecvent ceea ce nu poate sta în legătură cu Dumnezeu, pe de altă parte, să lăsăm să fie activă în noi întreaga îndurare dumnezeiască, al cărei obiect am devenit!

 

În 1. Petru 2 ne este prezentată latura exterioară: „Fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat un exemplu, ca să călcaţi pe urmele Lui. El n-a făcut păcat şi în gura Lui nu s-a găsit viclenie“ (1. Petru 2:21, 22 ). Aici este vorba de acţiuni şi cuvinte care devin vizibile şi care arată ceea ce este în noi. Domnul Isus doreşte să ne fie şi în această privinţă exemplu, pentru ca să învăţăm de la El şi să-I devenim asemenea.

 

Pentru a trăi aşa cum a trăit El, pentru a fi îmbrăcaţi cu El, trebuie să-L avem mereu ca exemplu în faţa ochilor. Recunoaştem cât de important este să ne preocupăm cu El, cum a trecut ca om pe acest pământ spre bucuria şi plăcerea Tatălui Său. Numai privind Persoana Sa putem fi transformaţi asemenea Lui. De aceea este foarte important să citim cu atenţie în mod deosebit Evangheliile în care Dumnezeu ne-a dat patru relatări inspirate despre viaţa Domnului. Dar şi în alte locuri din Biblie – de exemplu în imaginile felurite referitoare la Domnul nostru din Vechiul Testament – găsim prezentat ceva din felul Său de a fi.

 

Morţi faţă de lume

 

În Coloseni 2 avem un gând asemănător celui din Romani 6 , chiar dacă centrul de greutate este aşezat puţin altfel. În Romani 6 , sâmburele este învăţătura referitoare la faptul că am murit faţă de păcat. În Coloseni 2 este vorba în primul rând de faptul că am murit faţă de lume.

 

Acolo se vorbeşte despre circumcizia lui Hristos, care de asemenea este o imagine a morţii Sale pe cruce. Această circumcizie este aplicată la noi în ceea ce priveşte lumea. Circumcizia este aplicarea morţii Domnului Isus asupra noastră şi a vieţii noastre în ceea ce priveşte lumea. Noi am fost îngropaţi împreună cu El în botez. Versetul 20 ne arată clar la ce se referă prin aceasta, şi anume că am murit împreună cu Hristos faţă de învăţăturile începătoare ale acestei lumi, adică nu mai avem de-a face cu ele.

 

Acesta este deci un alt mare adevăr care se află în legătură nemijlocită cu botezul. Prin botez recunoaştem că am murit împreună cu Hristos faţă de această lume şi am fost îngropaţi. Dacă dorim să-L urmăm pe Domnul Isus, atunci putem face aceasta numai dacă am murit faţă de lume şi suntem îngropaţi, adică nu mai existăm pentru această lume. Dacă stăm consecvenţi de partea Domnului Isus, lumea nu ne mai poate folosi pentru scopurile ei. Un credincios, care trăieşte practic în lume şi are părtăşie cu această lume, nu-L poate urma într-adevăr pe Domnul Isus. Ambele sunt imposibile. Una o exclude pe cealaltă.

 

Ori ne hotărâm să-L urmăm pe Domnul nostru şi să-i facem bucurie, ori ne hotărâm pentru această lume.

 

Ce putem înţelege prin „lume“? Desigur, nu este vorba despre creaţia minunată pe care a creat-o Dumnezeu, ci prin „lume“ înţelegem în acest loc oamenii care se organizează pentru a atinge anumite scopuri, pentru a găsi fericire şi bucurie, dar fără Dumnezeu. Sunt oamenii care resping mântuirea în Domnul Isus. Faptul că lumea are farmecul ei şi că reprezintă un permanent pericol pentru noi, experimentăm în fiecare zi. „Învăţăturile începătoare“ ale acestei lumi emit mereu semnale. În epistola către Coloseni este vorba într-un sens restrâns de filozofia şi tradiţiile religioase (un pericol actual şi pentru noi), dar aplicând practic la noi putem înţelege şi mai departe acest gând. Poate putem spune că lumea se apropie de copiii lui Dumnezeu într-o formă împătrită: din punct de vedere moral, politic, cultural şi religios.

 

Influenţele lumeşti nu pot fi unite cu urmarea Domnului Isus; de aceea trebuie să fim atenţi. A recunoaşte un pericol nu înseamnă că şi rămâi păzit de el. Trebuie să realizăm practic ce înseamnă a fi morţi împreună cu Hristos. Să ne gândim la Samson. Deşi a fost un erou al credinţei, un bărbat cu o forţă mare, a eşuat în ispitele acestei lumi. Femeile străine l-au dus la cădere; aceasta a determinat faptul că Dumnezeu nu l-a putut folosi mult timp.

 

La fel de mari sunt pericolele lumii politice, culturale şi religioase, iar a le recunoaşte şi preîntâmpina este foarte greu. Şi tocmai în acest sens atacă astăzi duşmanul în mod deosebit: lumea culturală vrea să ne câştige ca membru al organizaţiilor ei de binefacere, lumea politică încearcă să ne angajeze în politica comunală, lumea religioasă vrea să ne înhame pentru scopurile ei. În toate aceste cazuri trebuie să spunem un „nu“ consecvent. Noi am murit faţă de învăţăturile începătoare ale lumii, nu mai suntem „disponibili“ pentru scopurile ei.

 

Şi în epistola către Galateni, apostolul Pavel are în faţa ochilor acest gând. Pavel scrie: „În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine şi eu faţă de lume“ (Galateni 6:14 ). Nu numai noi am murit faţă de lume, adică am devenit nefolositori pentru lume şi interesele ei, nu, ci şi invers putem realiza aceasta. Şi lumea a murit faţă de noi, adică nu mai poate pretinde nimic de la noi. Numai dacă Îl urmăm consecvenţi pe Domnul Isus, va fi anulat farmecul, care vine din această lume, ca să nu fim păgubiţi. Dacă realizăm ambele aspecte în practica vieţii noastre, atunci putem să-L urmăm într-adevăr pe Domnul Isus.

 

Cititorul atent a observat că în Coloseni 2 , botezul este pus în legătură nu numai cu moartea, ci şi cu îngroparea: „fiind îngropaţi împreună cu El în botez“. Ce ne spune aceasta? O înmormântare are loc după moarte. Chiar şi în lucrurile naturale apare mai întâi moartea. Ulterior are loc înmormântarea. Cu un om mort nu mai poţi face nimic, nu mai poţi vorbi cu el, dar îl poţi vedea şi atinge. Dar când un om mort este înmormântat, atunci dispare complet, nu mai poate fi văzut. Acest proces îl trăim şi din punct de vedere spiritual când este vorba de tentaţii din partea lumii. Când începem să-L urmăm pe Domnul Isus, lumea vine deseori cu aceleaşi tentaţii. Oamenii din această lume încă nu ştiu că noi am murit faţă de lume. De aceea este important să spunem consecvent „nu“ în astfel de situaţii, să arătăm că noi am murit împreună cu Hristos faţă de învăţăturile începătoare ale lumii şi că nu mai avem a face cu preocupările ei. Dacă luăm mereu cu hotărâre poziţie, vom constata deodată că lumea nu mai vine cu aceste tentaţii concrete. Ea înţelege că nu doar suntem morţi, ci chiar şi înmormântaţi. În aceste lucruri nu mai existăm pentru lume (prin aceasta nu tăgăduim faptul că anumite ispite vor mai veni în întreaga noastră viaţă).

 

Rezumând reţinem că apostolul Pavel ne prezintă următoarele adevăruri în legătură cu botezul creştin:

 

1) Botezul vorbeşte despre urmare. Realizăm ceea ce înseamnă a fi în legătură cu Cel lepădat.

 

2) Botezul se face pentru moartea Sa. Realizăm ceea ce înseamnă a muri împreună cu El.

 

3) Botezul este o „îmbrăcare“ cu Domnul Isus. Realizăm ceea ce înseamnă a trăi aşa cum a trăit El.

 

4) În botez suntem îngropaţi împreună cu El. Realizăm ceea ce înseamnă a muri faţă de învăţăturile începătoare ale acestei lumi.

 

Se poate pune acum întrebarea: De unde luăm puterea pentru a duce o astfel de viaţă în urmarea Domnului nostru? La această întrebare, Dumnezeu nu ne lasă fără răspuns, chiar dacă învăţătura referitoare la aceasta trece peste ceea ce este în legătură directă cu botezul. Desigur, această putere nu o găsim în noi înşine. Pentru noi este putere în puterea învierii Sale. Romani 6 vorbeşte despre aceasta, şi anume că umblăm „în înnoire de viaţă“ (versetul 4) şi pune în legătură acest gând cu învierea Sa. Aşa cum trebuie să ne considerăm morţi faţă de păcat, putem să ne considerăm vii pentru Dumnezeu, în Hristos Isus (versetul 11). Şi Coloseni 2 pune în legătură aceste două gânduri: „fiind îngropaţi împreună cu El în botez, în care aţi fost şi înviaţi împreună cu El, prin credinţa în lucrarea lui Dumnezeu, care L-a înviat dintre cei morţi“ (versetul 12). Noi posedăm viaţa de înviere a Domnului nostru şi astfel putem trăi în puterea Duhului spre cinstirea Domnului şi să-L urmăm.

 

Exemple practice din Faptele Apostolilor

Faptele Apostolilor ne arată că au fost botezaţi mulţi oameni şi astfel adăugaţi mărturiei creştine de pe acest pământ. Oamenii recunoşteau că Îl urmează pe Domnul Isus. Din nenumăratele exemple numim patru, din care vom deduce indicaţii cu privire la tema noastră:

 

1) Faptele Apostolilor 2:41 : „Cei care au primit cuvântul lui au fost botezaţi; şi în ziua aceea s-au adăugat aproape trei mii de suflete.“

 

2) Faptele Apostolilor 8:36-39 : „Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă şi famenul a zis: «Iată apă; ce mă împiedică să fiu botezat?» Filip a zis: «Dacă crezi din toată inima, se poate.» Famenul a răspuns: «Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.» A poruncit să fie oprit carul, s-au coborât amândoi în apă şi Filip a botezat pe famen. Când au ieşit afară din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip şi famenul nu l-a mai văzut. Şi famenul şi-a văzut de drum, plin de bucurie.“

 

3) Faptele Apostolilor 16:33, 34 : „Temnicerul i-a luat cu el chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile şi a fost botezat îndată el şi toţi ai lui. După ce i-a dus în casă, le-a pus masa şi s-a bucurat cu toată casa lui că a crezut în Dumnezeu.“

 

4) Faptele Apostolilor 22:16 : „Şi acum, ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte botezul.“

 

Ne surprinde faptul că epistolele Noului Testament nu conţin nici un fel de învăţături despre practica botezului. Dar în Faptele Apostolilor găsim exemple care ne arată care sunt gândurile lui Dumnezeu. Deci nu există directive concrete (şi nici porunci sau interdicţii), dar există exemple după care ne putem orienta. În ceea ce priveşte practica botezului, vrem să prezentăm în primul rând două gânduri:

 

1. a) În botez nu există nici o putere ascunsă sau mistică pentru cel în cauză. De aceea botezul poate fi efectuat în toată simplitatea şi naturaleţea. Dacă punem prea mare valoare pe lucrurile exterioare ale botezului, suntem în pericol să facem din acţiune mai mult decât este necesar şi să pierdem din vedere valoarea adevărată a mesajului exprimat prin botez. În Scriptură nu găsim nici o indicaţie cu privire la ceremonii mari, la festivităţi pompoase sau la îmbrăcăminte sărbătorească de botez.

 

1. b) Botezul are o mare însemnătate spirituală şi de aceea fiecare botez trebuie făcut într-un mod vrednic de Domnul. Ni se cere să ne purtăm într-un chip vrednic de Domnul, iar aceasta o putem aplica şi la botez. El are loc cu seriozitate şi cu demnitate în faţa Domnului pe care dorim să-L urmăm, dar în acelaşi timp cu mare bucurie în inimă.

 

Botez în apă

 

Botezul creştin este un botez în apă. Exemplul famenului confirmă aceasta. El a spus: „Iată apă!“ Probabil, era vorba de o apă în care a putut fi scufundat. În nici un caz nu au fost numai câteva picături de apă, pe care Filip să le fi „stropit“ peste el. Nu, pentru botez este nevoie de apă şi acţionăm corespunzător Bibliei, dacă îl scufundăm pe cel care se botează în întregime sub apă. Este o imagine a morţii şi a îngropării.

 

Botezul nu este o problemă a adunării

 

Dacă am înţeles bine învăţăturile despre botez adresate de Domnul direct sau prin intermediul apostolului Pavel, atunci este foarte clar pentru noi că botezul nu este o problemă a adunării locale. De aceea exemplele din Faptele Apostolilor ne arată botezul ca o problemă personală între cel care botează şi cel care se lasă botezat. Botezul se află în legătură cu urmarea personală a Domnului Isus pe acest pământ şi este prin aceasta intrarea în Împărăţia lui Dumnezeu. În nici un loc din Biblie nu se arată că adunarea poartă răspunderea pentru botez. Nu, botezul este efectuat întotdeauna de persoane individuale şi care poartă şi răspunderea personală pentru aceasta. Exemplul famenului ne arată clar acest lucru. Care adunare ar fi trebuit să poarte aici răspunderea?

 

Desigur, botezul nu este o „calificare automată“ pentru participarea la frângerea pâinii. Cine este botezat nu ia „automat“ parte la frângerea pâinii. Acestea sunt două lucrări diferite, care în nici un loc din Biblie nu sunt în legătură directă una cu alta.

 

Desigur, fraţii unei adunări locale sau prietenii pot lua parte la un botez şi să-şi exprime prin aceasta bucuria. Un astfel de botez „public“ este de altfel o ocazie bună de a spune un cuvânt de evanghelizare. De aceea este bine când sunt prezenţi şi necredincioşi (de exemplu vecini, colegi de şcoală, colegi de muncă). Acest tip de participare este, desigur, pozitiv.

 

În comun sau în particular

 

Exemplele din Faptele Apostolilor ne arată diferite practici ale botezului. În Faptele Apostolilor 2 au fost botezaţi trei mii de oameni. În Faptele Apostolilor 8 a fost botezată o singură persoană, iar în Faptele Apostolilor 16 a fost botezată o familie. Deci nu este nimic greşit dacă astăzi sunt botezaţi mai mulţi credincioşi o dată. Desigur, nu vor mai fi trei mii, dar s-ar putea să fie botezaţi împreună mai mulţi fraţi de credinţă.

 

Dar tot la fel de corect este să fie botezată o singură persoană. Nu există nici cel mai mic motiv ca cel care doreşte să fie botezat să aştepte până ce doresc şi alţii să fie botezaţi. Şi, în sfârşit, este o bucurie deosebită când poate fi botezată o întreagă familie.

 

În public şi în case

 

O comparare a diferitelor exemple ne arată că există botezuri care s-au făcut în public, iar altele care au avut mai degrabă un caracter „privat“. Famenul a fost botezat într-o apă publică (râu sau lac). Cei trei mii de oameni din Ierusalim nu au fost cu siguranţă botezaţi într-o casă şi, probabil, mulţi au putut privi acest eveniment. Botezul din Faptele Apostolilor 16 a fost, dacă îl putem numi aşa, un „botez în casă“. Şi apostolul Pavel a fost, foarte probabil, botezat în casă. Este un botez mai valoros decât celălalt botez? Desigur, nu! Fiecare botez a fost un botez valabil. Botezul este o problemă între cel care botează şi cel care se lasă botezat (a se vedea exemplul lui Filip şi al famenului). Desigur, este frumos când sunt prezenţi martori şi când fraţii şi prietenii participă la un astfel de eveniment, dar nu este o condiţie care ar putea fi justificată prin Biblie.

 

Dorinţă sau cerinţă?

 

Trebuie să aşteptăm până un om de curând întors la Dumnezeu are dorinţa să fie botezat sau avem voie să-i cerem să se lase botezat? Exemplele din primii ani ai mărturiei creştine prezintă ambele posibilităţi. Famenul şi-a exprimat el însuşi dorinţa de a fi botezat, iar Filip nu i-a putut interzice aceasta. Apostolului Pavel însă i s-a cerut să se lase botezat la câteva zile după întoarcerea sa la Dumnezeu. Şi iudeilor din Faptele Apostolilor 2 li s-a cerut concret de către Petru să se lase botezaţi.

 

Ambele cazuri sunt posibile. Este frumos când un om de curând întors la Dumnezeu are dorinţa de a fi botezat; există însă şi exemple unde se arată o anumită pasivitate a celui care trebuie să fie botezat. Poate sunt şi fraţi tineri, care din fire sunt timizi şi care au nevoie de o îmbărbătare în acest sens. Desigur, este clar faptul că nu trebuie botezat nimeni împotriva voii sale. În acest sens, Biblia nu ne dă nici un fel de indiciu.

 

Şi-a văzut de drum plin de bucurie

 

În încheiere ne putem aminti de încă o consecinţă minunată a botezului. Famenul şi-a văzut de drum plin de bucurie. Filip nu mai era cu el, nimeni nu-l mai putea ajuta şi totuşi şi-a continuat calea cu bucurie adâncă în inimă. El s-a hotărât conştient pentru Omul despre care citise în cartea profetului Isaia, iar acum inima îi era plină de bucurie. Temnicerul s-a bucurat şi a împărtăşit această bucurie cu alţii. Dacă realizăm în viaţa zilnică ceea ce am exprimat prin botez, atunci putem să-L urmăm pe Domnul nostru cu mare bucurie şi fericire.

 

Rezumând reţinem că exemplele din Faptele Apostolilor dau un anumit cadru pentru practica botezului fără să prescrie sau să interzică cu exactitate amănuntele. În cadrul acesta putem să ne mişcăm liberi sub călăuzirea Duhului Sfânt. Botezul creştin este un botez în apă, el este o problemă personală între cel care botează şi cel care se lasă botezat şi nu este o problemă a adunării locale.

 

Iar acum?

 

Ce concluzii putem să extragem pentru viaţa noastră din ceea ce am învăţat despre botezul creştin?

 

1) Eşti botezat de mulţi ani. Atunci ne putem îmbărbăta împreună, ca să facem să devină realitate în viaţa zilnică ceea ce am exprimat prin botez, urmându-L pe Domnul Isus cu fidelitate.

 

2) Eşti proprietatea Domnului Isus. Ştii că El este Mântuitorul şi Salvatorul tău, dar şovăi încă să fii botezat. Poate nu doreşti să te pui în mod public de partea Celui lepădat. Atunci gândeşte-te că Mântuitorul tău a dat totul pentru tine şi că El este Acela care te cheamă să-L urmezi! Fă acest pas şi recunoaşte-te şi în mod public de partea Lui!

 

Poate gândeşti că nu înţelegi încă îndeajuns ceea ce exprimi prin botez. Nu te lăsa reţinut de astfel de gânduri! Puţini creştini au înţeles într-adevăr în clipa când au fost botezaţi profunzimea acestui fapt. Dacă doreşti să-L urmezi pe Mântuitorul tău şi să te recunoşti de partea Sa, atunci nu mai există nici o piedică.

 

3) Trebuie să recunoşti că încă nu L-ai acceptat pe Domnul Isus ca Mântuitorul tău. Atunci trebuie să-ţi spun că, în acest caz, botezul nu-ţi este de nici un folos. Botezul nu te duce în cer. Dar te rog să-L primeşti pe Domnul Isus recunoscându-I vina ta. Nu sta liniştit până nu ştii că numele tău este scris în cer. Apoi Îl poţi urma pe pământ.

 

https://comori.org/viata-de-credinta/botezul-crestin/

 

////////////////////////////////////

 

 

Botezul în moarte spre înviere

 

  de Andrei Croitoru  

Semnificația botezului

 

Botezul este o prefigurare a unei Persoane, a Domnului Isus. El nu este întâi de toate despre noi, ci despre El. Dar botezul este mai mult decât o prefigurare a lui Hristos, el este o prefigurare a lui Hristos manifestat în lucrarea morții și învierii Sale. Botezul nu ilustrează un fapt secundar al vieții, ci chiar esența lucrării Domnului Isus. Astfel, cel care se botează declară că este parte cu Hristos în moartea și învierea Sa. Botezul arată unirea candidatului cu Hristos în lucrarea Sa răscumpărătoare.

 

Există cel puțin două pasaje care arată legătura dintre botez și această lucrare a lui Hristos în moartea și învierea Lui: „Noi, deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă” (Romani 6:4), „În El aţi fost tăiaţi împrejur nu cu o tăiere împrejur făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământeşti, fiind îngropaţi împreună cu El prin botez şi înviaţi în El şi împreună cu El prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, care L-a înviat din morţi” (Coloseni 2:12).

 

Botezul în moarte

 

Botezul are întâi de toate în vedere aspectul trecut al vieții – renunțarea la omul vechi cu patimile, poftele, faptele și trăirea Sa. Botezul este un simbol al înmormântării omului vechi cu toată viața lui. Evident, acest lucru se întâmplă doar datorită faptului că Hristos a murit pentru noi și ne dă viață nouă. Astfel, doar o persoană regenerată, care a murit real față de lume și păcat, ar trebui să fie botezată.

 

Botezul spre înviere

 

Pavel arată în Romani 6:4 scopul îngropării: „pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă„. Astfel, deși botezul este un simbol al morții și îngropării noastre, totuși el arată și o ridicare din apele morții la o viață nouă. Botezul așadar arată intrarea pe o cale a vieții noi. El nu doar pune capăt unui drum vechi, ci este poarta vizibilă, exterioară și publică de intrare pe calea cea nouă a vieții. Botezul nu arată doar moartea noastră față de trecut, omul vechi, faptele și păcatele noastre, ci și o înviere la o altă viață, o viață nouă trăită în și prin Hristos.

 

O lucrare completă

 

Ambele pasaje citate ne arată că toți cei ce au murit față de păcat și omul vechi au și înviat la o viață nouă. Nu există nici un fel de excepție. Chiar actul botezului conține două mișcări, una de scufundare și una de ridicare în apă. Ambele corespund celor două lucrări spirituale legate indivizibl în nașterea din nou: murim față de păcat și înviem la o viață nouă.

 

Unele persoane care insistă că botezul înseamnă doar moarte spirituală fac acest lucru pentru a sugera că asta se întâmplă cu un copil care este botezat – el este doar îngropat cu Hristos, nu și înviat deodată ce acesta încă nu are credință în Hristos. Acest lucru nu poate fi susținut din aceste pasaje din mai multe motive.

 

În primul rând, chiar dacă n-am ști foarte multă gramatică, totuși este evident că în ambele texte toți cei botezați au murit și au înviat. Nu se precizează persoane care doar au murit și au înviat mult mai târziu. În al doilea rând, a spune că cineva a murit față de păcat („dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământeşti” – Coloseni 2) fără să înviat presupune că are parte doar de jumătate de regenerare, ceea ce este absurd. În al treilea rând, construcția gramaticală a pasajului ne arată că cele două sunt legate indivizibil. Pavel spune că „am fost îngropați pentru ca … să trăim o viață nouă”. Însuși scopul îngropării este învierea. Ar fi absurd ca unii să rămână doar îngropați. În al patrulea rând, această idee ridică semne foarte mari de întrebare cu privire la copiii care nu se întorc la Dumnezeu. Se poate spune despre ei că au rămas îngropați, morți față de păcat, dar fără viața nouă în Hristos? Această idee este lipsită de logică.

……………………

Inaintea revenirii Domnului Hristos, întreaga lume va fi împărţită în două clase: (1) cei care resping mesajul de pregătire şi luptă împotriva lui Hristos şi a poporului Său şi (2) cei care acceptă solia şi se unesc cu Biserica Sa.

 

Hristos face un apel urgent ucenicilor Săi: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.” Matei 28,19.20.

 

Hristos i-a împuternicit pe ucenicii Săi să-i instruiască pe oameni în marile principii ale vieţii creştine şi le-a dat autoritatea să-i boteze în Numele Lui.

 

In studiul de faţă vom cerceta subiectul botezului şi vom învăţa cum putem deveni parte integrantă în biserica lui Hristos din timpul sfârşitului.

 

Cât de important este botezul? Marcu 16,16

BIBLIA SPUNE: „Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit”

 

Câtă importanţă a acordat Isus Hristos subiectului „botez”? Marcu 1,9-11.

BIBLIA SPUNE: „în vremea aceea, a venit Isus din Nazaretul Galileii, şi a fost botezat de Ioan în Iordan…”

 

Care sunt condiţiile premergătoare botezului, pe care Dumnezeu le cere copiilor Săi? Fapte 2,38.

BIBLIA SPUNE: „’Pocăiţi-vă’, le-a zis Petru, ‘şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre’.”

Pocăinţa este adânca părere de rău pentru păcat. Aceasta înseamnă o atitudine conştientă de întoarcere de la acele fapte şi atitudini care încalcă voia lui Dumnezeu . Daca botezul se face cind esti copil, fara discernamint, fara puterea de a alege si intelege ce se intimpla cu tine insuti, nu foloseste la nimic. Fiindca botezul este marturia unui cuget curat  care intelege nevoia de iertare si de intoarcere la Dumnezeu, si recunoasterea publica a lui Isus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu si Singurul  Mantuitor in Numele caruia te botezi! Insusi Domnul Isus Hristos a fost  botezat de Ioan in jurul varstei de 30 de ani .

 

BIBLIA SPUNE: „Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: ‘Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?’ Filip a zis: ‘Dacă crezi din toată inima, se poate”

Famenul a răspuns: ‘Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.”Fapte 8,36.37.

 

Această credinţă înseamnă mai mult decât consimţământul intelectual faţă de o anumită doctrină. Ea este consacrarea inimii faţă de Hristos şi Cuvântul Său. Credinţa reprezintă o continuă întoarcere a inimii către Isus Hristos ca Mântuitor, singurul care iartă păcatul şi oferă biruinţă în viaţă.

 

BIBLIA SPUNE: „Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit’ Matei 28,20.

 

Chiar dacă instruirea este un proces de-o viaţă, nu trebuie să amâni la nesfârşit botezul, aşteptând să stăpâneşti la perfecţie tot adevărul. Ceea ce trebuie înainte de botez este înţelegerea adevărurilor biblice fundamentale.

 

Care este semnificaţia botezului? Romani 6,3.4.

BIBLIA SPUNE: „Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.”si ”Botezul este marturia unui cuget curat ”

 

Pentru că în lume se practică mai multe feluri de a boteza, ce ne învaţă Biblia despre modul în care ar trebui să aibă loc botezul? Are vreo importanţă dacă botezul are loc prin stropire, turnare, înmuiere sau scufundare?

Câte moduri de a boteza recunoaşte Biblia? Efeseni 4,5.

BIBLIA SPUNE: „Este …un singur botez.”

 

Care a fost exemplul Domnului Hristos, privind modalitatea de botez? Matei 3, 13-17

BIBLIA SPUNE: „în vremea aceea, a venit Isus din Galilea la Iordan, la Ioan, ca sa fie botezat de el….Şi… când ieşea Isus din apă cerurile s-au deschis …” Din acest episod rezultă clar că Isus Hristos a fost botezat prin scufundare de către Ioan Botezătorul, în râul Iordan.

 

Cum boteza Ioan Botezătorul? Ioan 3,23.

‘ BIBLIA SPUNE: „Ioan boteza şi el în Enon, aproape de Salim, pentru că acolo erau ape multe; şi oamenii veneau ca să fie botezaţi.”

 

Cum l-a botezat Filip pe famenul etiopian? Fapte 8,38.

BIBLIA SPUNE: „A poruncit să stea carul, s-au pogorât amândoi în apă, şi Filip a botezat pe famen.”

 

Pentru a simboliza cât mai corect atât

 

(a) moartea omului vechi supus păcatului,

 

(b) îngroparea sa împreună cu Hristos şi

 

(c) învierea la o nouă viaţă, candidatul pentru botez trebuie să intre în apă, să fie acoperit total de apă, iar apoi să iasă din apă. Aceasta arată clar că botezul prin scufundare este singura metodă biblica.

 

După convertirea miraculoasă a lui Pavel, pe drumul Damascului, Hristos l-a însărcinat pe Anania, ca reprezentant al bisericii, să-l confrunte cu îndemnul: „Şi acum, ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte botezul, şi fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului.” Fapte 22,16.

 

Ai fost botezat prin scufundare? Ai devenit parte integrantă a bisericii lui Hristos din vremea sfârşitului? Ce te-ar împiedica să iei acum o decizie?

 

Pentru că îl iubesc pe Isus din toată inima,si inteleg adevarurile biblice, si jertfa lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu , pentru pacatele mele,  vreau să-mi mărturisesc public credinţa în El. Doresc să urmez exemplul dat de Domnul Hristos şi să fiu botezat prin scufundare in apa

 

 

https://baptistireformati.wordpress.com/2019/08/07/botezul-in-moarte-spre-inviere/

 

//////////////////////////////

ANTIHRIȘTI: Semnele vremurilor, cu Willem J. J. Glashouwer Episodul 32 52

   

 

În predica despre vremurile din urmă, pe care a rostit-o Isus pe Muntele Măslinilor din Ierusalim, El vorbește și despre distrugerea Ierusalimului și a Templului. Când ucenicii întreabă când se va întâmpla acest lucru și care va fi semnul sfârșitului veacului, această parte îngrozitoare a istoriei lumii, El începe să-i avertizeze mai întâi despre înșelăciunile spirituale: hristoși și profeți falși.

În Matei 24, El menționează de trei ori despre acești înșelători: în versetele 5, 11 și 23-24. Numai după aceea, Isus vorbește de războaie, cutremure și foamete ca fiind începutul durerilor.

 

Isus a rostit aceste cuvinte în jurul anului 30 d.Hr. Ierusalimul a căzut și Templul a fost distrus în anul 70 d.Hr. Peste un milion de evrei au fost uciși de romani. Sute de mii de evrei au fost vânduți pe piețele sclavilor din Orientul Mijlociu. Mii de evrei au fost luați ca prizonieri la Roma, mulți sfârșindu-și viața în luptele groaznice ale gladiatorilor. Atunci e posibil ca Isus să fi spus că, între anul 30 și anul 70 d.Hr., vor veni mulți oameni mincinoși în numele Lui? Este posibil, deoarece istoricul evreu Iosephus Flavius scrie despre o serie întreagă de hristoși falși, care au venit cu puțin timp înainte și după venirea lui Isus. A fost o perioadă apocaliptică. În anii anteriori căderii Ierusalimului în anul 70 d. Hr., părea că au sosit „vremurile sfârșitului”.

 

În genocidul din Cezareea, în luptele dintre sirieni și evrei, 20.000 de evrei au fost uciși. Aceste două grupuri de oameni au fost dușmani de moarte pentru multe orașe mari din Siria. În Imperiul Roman a existat multă neliniște și multe revolte. Sub stăpânirea romană, un guvern adecvat aproape că lipsește cu desăvârșire. Nu mai puțin de cinci împărați romani au venit la putere în numai câțiva ani: Nero, Galba, Otho, Vitellius și Vespasian. În timpul împăratului Claudius, în anul 46 d.Hr., a existat o foamete teribilă (Faptele apostolilor 11:30).

 

În timpul împăratului Nero, orașe întregi din Asia Mică au fost distruse de cutremure de pământ. Laodiceea și Hierapolis sunt două astfel de exemple. Datorită unui cutremur și unei erupții vulcanice, Pompeii și Herculaneum sunt îngropate sub cenușă în anul 63 d.Hr. În anul 64 d.Hr. sub conducerea împăratului Nero, jumătate din orașul etern al Romei este cuprins de flăcări, rezultând mii de victime. Istoricul roman Tacitus spune în scrierile sale: „Istoria în care am intrat este aceea a unei perioade bogate în dezastre, în bătălii teribile, lupte civile și lucruri oribile chiar și în vreme de pace”.

 

Asta se întâmplă în vremurile apocaliptice. Vor exista oameni seducători, demagogi, salvatori și profeți autodeclarați, care vor veni cu tot felul de idealuri atrăgătoare, ideologii impresionante, discursuri și slogane strălucitoare, care promit programe (sociale) tentante. Acești oameni, dacă li se dă șansa, vor conduce printr-o mare manifestare a puterii și a violenței față de ceea ce ei pretind că va fi un frumos paradis pământesc. Pace, neprihănire și prosperitate pentru toți. „Utopia la îndemâna voastră”, promit aceștia!

 

Vor fi oameni precum Johnathan, Teuda (Faptele apostolilor 5:36), Dositheos, Simon vrăjitorul (Faptele apostolilor 8: 9), Menandru, „egipteanul” (Faptele Apostolilor 21:38), etc. După căderea Ierusalimului, în timpul revoltei evreiești pe vremea împăratului Hadrian, între anii 132-135 d.Hr., Bar Kokhba, de exemplu, a fost întâmpinat și recunoscut ca fiind Mesia, de către renumitul rabin Akiba.

 

Aceștia pot fi puși în categoria „mulți antihriști”, despre care citim în 1 Ioan 2:18. Ei nu pretind că sunt Isus, ci pretind că sunt Mesia, unși, salvatori. Sunt înșelători, atât la scară mare, cât și la scară mică.

 

Domnul Isus ne avertizează cu privire la astfel de oameni. La sfârșitul predicii de pe Munte, de exemplu, în Matei 7:15-20, unde citim: „Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc. Aşa că, după roadele lor îi veţi cunoaşte”. Ei vin în propriile lor nume, nu în numele Tatălui, așa cum a spus Isus despre Sine.

 

În Ioan 5:43, Isus ne spune: „Eu am venit în Numele Tatălui Meu, şi nu Mă primiţi; dacă va veni un altul, în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi”.

 

Seria se bazează pe cartea omonimă a reverendului J. J. Glashouwer. Poți intra în posesia volumului „Semnele vremurilor” accesând link-ul:https://alfaomega.tv/librarie/israel-orientul-mijlociu/semnele-vremurilor-willem-j-j-glashouwer-produs

 

Vrei să distingi mai bine vremurile în care trăim? Aici găsești mai multe materiale: https://alfaomega.tv/intelegereavremurilor

 

https://alfaomega.tv/intelegereavremurilor/escatologie/12759-antihristi-semnele-vremurilor-cu-willem-j-j-glashouwer-episodul-32-52

 

////////////////////////

 

SANCTUAR.

 

1 VIOREL ARDELEAN

 

 

SANCTUAR. Cuvintele ebr. miqdas, şi corespondentul său qodes, definesc un loc special desemnat pentru închinarea înaintea lui Dumnezeu sau a zeilor. În timp ce Biblia foloseşte aceste cuvinte în exclusivitate cu privire la locurile unde oamenii se închinau lui Iahve, un studiu al limbilor înrudite cum ar fi cea a canaaniţilor arată că aceiaşi termeni au fost folosiţi de vechii locuitori ai Palestinei. Săpăturile au scos în evidenţă o largă varietate de sanctuare care provin încă din mileniul al 4-lea î.d.Cr. Cea mai completă panoplie a lor cunoscută până în prezent a fost descoperită prin săpăturile de la Meghido. Există acum la dispoziţie pentru studiu o largă varietate de figurine de cult şi de unelte.

 

Primul sanctuar al Israelului a fost un cort mobil cunoscut sub numele de *tabernacol unde se păstra chivotul cu tablele legii legământului (Exod 25:8 etc.). Descrierea detaliată a componentelor cortului ne este dată în Exod 25-31 şi 36-40, şi ritualurile asociate cortului ne sunt furnizate în Leviticul.

 

După stabilirea Israelului în ţară, David a planificat, iar Solomon a dus la bun sfârşit lucrările de construcţie a unui loc permanent de închinare (1 Cronici 22:19; 28:10 etc.).

 

Apostazia din timpul împăraţilor a adus practicile cultelor păgâne care au pătruns în Templu. Ezechiel şi Ţefania au certat poporul lui Dumnezeu pentru pângărirea sanctuarului Său (Ezechiel 5:11; 23:39; 28:18 etc. Ţefania 3:4).

 

Sanctuarele cele mai vechi ale lui Israel erau aşezate în locurile unde Dumnezeu s-a arătat poporului Său sau „a făcut ca numele Său să locuiască acolo”. În final Ierusalimul a devenit centrul oficial de închinăciune, (*Înălţime; *Templu.)

 

În NT „sanctuar” (gr. naos) este locul sfânt, locuinţa lui Dumnezeu, fie în mod literal (de ex. Marcu 14:58; 15:38; Ioan 2:19) ori figurativ (de ex. 1 Corinteni 3:16 ş.urm; 6:19) deosebindu-se de„templu” (hieron), întreaga împrejmuire sfântă cu toate edificiile ei (de ex. Marcu 11:11,15; Luca 2:27, 46; Ioan 2:14).

 

J.A.T.

nazireat, nazireu

  09:16   

 

NAZIREAT, NAZIREU. (În ebr. nazir, „a separa, a consacra, a se abţine”; cf. nezer, „o diademă”, „coroana lui Dumnezeu”, uneori folosit pentru părul netăiat al unui nazireu). În Israel nazireul era unul care se izola de ceilalţi oameni, consacrându-se lui Iahve printr-un legământ special.

 

Originea acestei practici aparţine perioadei premozaice şi nu este cunoscută cu precizie. Semiţii şi alte popoare primitive îşi lăsau deseori părul netăiat în anumite situaţii când cereau ajutorul divinităţii şi prin aceasta îşi consacrau părul (vezi urmele acestui obicei printre triburile arabe, în cartea lui A. Lods, Israel, 1932, p. 305; vezi de asemenea Judecători 5:2).

 

1. Legea nazireatulul din Numeri 6

 

Cu toate că, din punct de vedere cronologic, regulile nazireatului din Numeri 6 nu sunt primele referinţe biblice la acest subiect, ele ne pun la dispoziţie cea mai completă şi mai comodă bază pentru discuţie. Legislaţia privind nazireatul are trei părţi.

 

1. Interdicţii

 

(i) Nazireul trebuia să se abţină de la vin şi de la băuturi tari, neavând voie să consume nici oţet sau stafide. Este posibil că motivul pentru aceste interdicţii era acela de a proteja integritatea şi sfinţenia nazireului, păzindu-l să nu fie posedat de un alt spirit în afară de spiritul lui Iahve (conf. Proverbe 20:1). Ca şi preot care oficia slujba, nazireul trebuia să renunţe la vin pentru a fi mai vrednic de a se apropia de Dumnezeu. R. Kittel însă vede în această abstinenţă un protest împotriva culturii canaanite şi o dorinţă de întoarcere la obiceiurile nomazilor (Geschichte des Volkes Israel, 1925, p. 250).

 

(ii) El nu trebuia să-şi taie părul în timpul consacrării (cf. nazir = „vie necurăţată”, Levitic 25:5, 11). Părul era considerat ca reşedinţă a vieţii, „adăpostul preferat al duhurilor şi al influenţelor magice” şi trebuia păstrat în starea lui naturală până când era distrus prin ardere, fără teama de a fi profanat.

 

 

 

(iii) El nu se putea apropia de un cadavru, nici chiar de cel al rudei celei mai apropiate, o interdicţie care era valabilă şi pentru marele preot.

 

1. Încălcare

 

Dacă ultima regulă menţionată era călcată din neatenţie, nazireul trebuia să se supună unor ritualuri de curăţire foarte minuţioase şi trebuia să înceapă totul de la bun început. Este însă demn de menţionat faptul că termenii legământului nazireatului nu-l împiedicau pe nazireu să îndeplinească îndatoriri cosmice şi sociale.

 

1. Încheierea

 

La sfârşitul legământului său, nazireul trebuia să aducă diferite jertfe prescrise, iar după aceea să-şi taie părul şi să-l ardă pe altar. După anumite ritualuri îndeplinite de către preot, nazireul era dezlegat de jurământul lui. Aspectele distinctive ale nazirearului iniţial au fost o consacrare totală lui Iahve, în care trupul, care nu era privit ca şi ceva ce trebuie ţinut în frâu, era implicat în slujba sfântă; o extindere a sfinţeniei care era caracteristică numai preotului aşa încât să fie cuprinşi în sfera ei şi cei ce nu făceau parte din preoţime; şi un caracter individual spre deosebire de cazul *Recabiţilor unde avem de a face cu caracteristici de grup.

 

 

 

 

1. Probleme legate de nazireat

 

Este clar de la punctul c. de mai sus că nazireatul era un legământ făcut pentru o perioadă limitată. Dar înainte de data când a fost reglementat nazireatul (pentru dată vezi cartea *NUMERI), sunt cazuri când în perioada dinaintea exilului unii părinţi îşi consacrau copiii făcându-i nazirei pentru întreaga viaţă. Avem, de exemplu, consacrarea lui Samuel (1 Samuel 1:11), care nu este numit nazireu în MT (dar într-un text de la Qumran, anume 40. Sama, 1 Samuel 1:22 se încheie cu următoarele cuvinte: „un nazireu pentru totdeauna, în toate zilele vieţii lui”). Mai găsim de asemenea nazireatul lui Samson (Judecători 13), o naraţiune care conţine elemente care ar putea data din sec. al 10-lea î.Cr. Faptul că Samuel şi Samson au fost nazirei a fost pus la îndoială (vezi G.B. Gray, Numeri, ICC, 1903, p. 59-60). Relatarea vieţii lui Samson nu ne lasă deloc impresia că el s-ar fi abţinut de la vin! Este posibil ca termenul nazireu să se fi referit într-un sens mai larg la unul care a fost devotat lui Iahve.

 

Absalom a fost privit deseori ca un simbol al nazirearului permanent (pentru tăierea părului unui nazireu, vezi G.B. Grey, „The Nazirite”, JTS 1, 1900, p. 206). Amos, în vremea căruia se pare că nazireu erau numeroşi, vorbeşte clar despre nazireii pe care poporul căuta să-i abată de la calea cea dreaptă a abstinenţei (Amos 2:11-12). Este dificil să găsim dovezi ale existenţei nazireatului temporar în toată perioada pre-exilică.

 

III. Nazireatul de mai târziu

 

De la exil încoace, se pare că nazireatul nu era decât un legământ temporar. Se pare că în această practică au pătruns elemente din afară astfel încât s-a ajuns ca legământul nazireatului să nu mai urmărească numai pocăinţa şi consacrarea. Avem un caz când a fost practicat cu scopul de a obţine avantaje de la Iahve (cf. Josephus, BJ 2.313., unde Berenice face un legământ de 30 de zile), ca o activitate ritualistică lăudabilă, sau chiar pentru pariu (Mishnah, Nazir 5. 5 ş.urm.). Iudeii bogaţi finanţau deseori sacrificiul de la încheierea perioadei; despre Irod Agripa I se spune că ar fi făcut lucrul acesta (Josephus, Ant. 19. 293), iar Pavel a fost convins să facă lucrul acesta pentru patru membri ai bisericii din Ierusalim (Faptele Apostolilor 21:23 ş.urm.; cf. 18:18, unde Pavel însuşi a făcut un legământ de nazireu). Cazuistica a fost introdusă inevitabil şi un articol special din Mishnah (Nazir) a fixat durata maximă a nazireatului la 30 de zile.

 

Din informaţiile pe care le avem de la Josephus, se pare că nazireatul a fost o practică obişnuită a perioadei contemporane lui. Cu privire la sugestia care s-a făcut că Ioan Botezătorul şi Iacov fratele Domnului ar fi fost nazirei, cât şi pentru întregul subiect privitor la nazireat, vezi G.B. Gray, JTS, art. cit.

 

J.D.D.

 

Piatra din capul unghiului

  10:22   

 

PIATRA DIN CAPUL UNGHIULUI. Pasajele din NT îşi derivă sensul din trei pasaje din V.T. Primul se găseşte în Psalmul 118:22, unde piatra lepădată de zidari a ajuns să fie „piatra din capul unghiului” (în ebr. ro’s pinna, LXX kephale gonias). În contextul ei iniţial, această ilustraţie reflectă jubilarea psalmistului în urma faptului că a fost reabilitat în faţa duşmanilor lui care l-au respins, dar în contexul liturgic al Sărbătorii corturilor, psalmul a ajuns să se refere mai mult la o izbăvire naţională decât la una personală. În exegeza rabinică, expresiei i s-a dat o interpretare mesianică, şi lucrul acesta a pregătit terenul pentru a fi folosită de Însuşi Cristos cu privire la Sine în Matei 21:42; Marcu 12:10; Luca 20:17. Petru a folosit de asemenea textul în Faptele Apostolilor 4:11 şi în 1 Petru 2:7, ca să explice cum a fost lepădat Cristos de către evrei şi cum a fost înălţat de către Dumnezeu la rangul de Cap al Bisericii. Expresia „piatra din capul unghiului” se poate referi la o piatră mare din fundaţia unei clădiri, care datorită mărimii ei lega două sau mai multe rânduri de pietre, dar cel mai sigur este că se referă la o piatră finală care completează arcul sau care este aşezată în unghiul superior al unei clădiri (opinie împărtăşită de Jeremias). Această idee stă la baza versetului din Efeseni 2:20 (în gr. akrogoniaios, sc. lithos), unde Pavel zugrăveşte pietrele Templului cel nou, legate împreună de Cristos care, ca şi Piatră din capul unghiului, completează clădirea şi o ţine legată. În alte locuri, Cristos este descris ca şi *temelia Bisericii, dar Efeseni 2:20 inversează tabloul şi îi priveşte pe apostoli şi pe prorocii din prima generaţie ca şi temelia, Cristos fiind vârful şi Cel care încheie clădirea.

 

Probabil că al doilea pasaj (Isaia 28:16) s-a referit iniţial la lucrătura în piatră masivă de la Templu, simbolizând prezenţa Domnului care rămâne în mijlocul poporului Lui, un adevăr ferm, de nezdruncinat şi demn de încredere. Juxtapunerea în Isaia a cuvintelor „temelie” şi „piatra din capul unghiului” ne sugerează ori o semnificaţie identică a celor două cuvinte ori una similară, însă legarea acestor două pasaje în NT (Romani 9:33 şi 1 Petru 2:6) de un al treilea (Isaia 8:14) a slăbit în realitate legătura dintre primele două pasaje şi a lăsat ca accentul să cadă pe Cristos ca o *piatră de poticnire pentru cei care nu au credinţă, dar ca o siguranţă pentru cei care cred.

 

BIBLIOGRAFIE

S.H. Hooke, „The Corner-Stone fo Scripture”, în The Siege Perilous, 1956, p. 235-249 F.F. Bruce, „The Corner Stone”, ExpT 84, 1972-73, p. 231-235.

 

J.BTr.

 

http://dictionarbiblic.blogspot.com/2012/07/nazireat-nazireu.html

 

/////////////////////////////

 

 Cortul întîlnirii

 

https://ardeleanlogos68.wordpress.com/2021/04/14/cortul-intilnirii-3/

Aşa cum îl arată şi numele, „Cortul întîlnirii” a fost o construcţie mobilă desemnată de Dumnezeu ca loc al prezenţei Sale în mijlocul poporului evreu. Alcătuirea Cortului nu a fost lăsată pe seama gustului sau imaginaţiei evreilor. Moise a privit şi primit înfăţişarea şi dimensiunea elementelor Cortului, prin revelaţie dumnezeiască, în timpul celor 40 de zile petrecute pe muntele Sinai (Exod 25:40; 26:30; Num. 8:4; Fapte 7:44; Evrei 8:5).

 

Existenţa unui „original” al Cortului întîlnirii în cer ridică întrebări şi speculaţii care pot face subiectul meditaţiilor noastre duhovniceşti. Este clar că nimic din evoluţia lumii sau din planul de mîntuire al ei nu a fost lăsat de Dumnezeu la voia întîmplării, înainte de a deveni realităţi pe pămînt, printre oameni, lucrările lui Dumnezeu au fost stabilite „mai înainte de întemeierea lumii”.

 

La solicitarea lui Moise, poporul a dăruit cu bucurie materialele necesare pentru facerea Cortului şi Dumnezeu a binecuvîntat lucrarea lor, fiind prezent la inaugurare, prin norul care a acoperit Cortul şi prin slava care l-a umplut (Exod 40:34).

 

Ca structură, Cortul a fost o unitate întreită, asemenea Sfintei Treimi şi asemenea întreitei alcătuiri a omului. Privind din afară, te întîlneai mai întîi cu „curtea cortului”, delimitată de o îngrăditură lungă de aproximativ 50 de metri şi lată de 25 de metri (Exod 27:9-19). În această curte se găseau: „altarul arderilor de tot” (Exod 27:1-8) şi „ligheanul spălării” sau „marea de aramă” în care se curăţeau preoţii înainte de a intra în cort (Exod 30:17-33).

 

Cortul însuşi măsura 5 metri în lăţime şi înălţime şi 15 metri în lungime şi era alcătuit din două camere: Locul Sfînt şi Locul Preasfînt sau „Sfînta Sfintelor” (Exod 26:33). Cele două camere interioare erau separate printr-o perdea (Exod 26:31-37). În prima cameră se aflau masa punerii pîinilor înaintea Domnului, sfeşnicul purtător de lumină şi altarul tămîierii (Exod 25:23-40; 30:1-10).

 

Sfînta Sfintelor era de forma unui cub cu latura de 5 metri şi adăpostea Chivotul întîlnirii, acoperit cu capacul ispăşirii şi umbrit de aripile a doi heruvimi. În lada Chivotului se aflau: tablele de piatră cu cele 10 Porunci scrise pe Sinai, un vas cu mana dăruită de Dumnezeu evreilor în pustie şi toiagul lui Aaron (Deut. 10:4, 5; Exod 16:33, 34; Num. 17:10).

 

În Sfînta Sfintelor nu putea intra decît Marele Preot şi acesta numai o singură zi pe an, cînd intra ca să aşeze pe altar sîngele ispăşitor pentru păcatele lui şi pentru păcatele poporului (Lev. 16:29-34).

 

În timpul anilor pribegiei în pustie, Cortul era cărat pe umeri de Leviţi şi montat ori de cîte ori poporul îşi aşeza tabăra pentru poposire. Mai întîi trebuia instalat Cortul şi numai după aceea se aşeza tabăra pe cele patru laturi ale curţii Cortului, într-o ordine specială hotărîtă de Dumnezeu însuşi (Num. 2). Aceasta arată cît de însemnat era Cortul în viaţa religioasă a evreilor.

 

După cucerirea Canaanului, cei din Israel au aşezat Cortul la Silo, unde a rămas pînă după perioada Judecătorilor (Josua 18:1). Mai tîrziu, Cortul a fost mutat la Nob (1 Sam. 21:1-6) şi la Gabaon (1 Regi 8:4). După ce a sfîrşit de construit

 

Templul, Solomon a mutat Cortul întîlnirii la Ierusalim (1 Regi 8:4). Prin existenţa Templului, necesitatea funcţionării Cortului ca lăcaş de închinăciune a încetat.

 

Mulţimea de referinţe existente în Noul Testament despre Cortul întîlnirii şi despre diferitele elemente care l-au constituit, trebuie privită ca o aplicaţie a extraordinarei încărcături de simboluri tipologice şi profetice aşezate de Dumnezeu în această structură. Aproape toate elementele materiale ale Cortului au o semnificaţie spirituală, vorbind despre lucrarea pămîntească a Domnului Isus. De fapt, în chiar preambulul Evangheliei sale, apostolul Ioan ne spune că Isus a „cortuluit” printre noi (imposibil de tradus şi de aceea adaptat la noi prin „a locuit printre noi” – Ioan 1: 14). Întreaga structură a Evangheliei este aşezată pe imaginea Cortului. Citind-o, ne întîlnim cu apa spălării, cu curtea de afară, cu Lumina, cu Pîinea, cu Sfîntul altar al rugăciunii din capitolul 17, şi în final cu sîngele ispăşitor aşezat dincolo de perdeaua dinăuntru, care se despică în două în momentul jertfirii Sale.

 

În Romani 3:25, apostolul Pavel foloseşte termenul consacrat pentru jertfe, atunci cînd scrie: „Pe El, Dumnezeu L-a rînduit mai dinainte să fie, o jertfă de ispăşire”, iar în epistola către Tit, acelaşi apostol aminteşte despre semnificaţia simbolică a „spălării” (Tit 3:5).

 

Cel mai bun tratat de simbolistică a Cortului este însă epistola către evrei. Aproape toate elementele închinăciunii practicate la Cort îşi capătă acolo adevărata semnificaţie în lucrarea de Mare Preot a Domnului Isus Cristos. Mîntuirea urzită de El a făcut astăzi posibilă „întîlnirea” noastră cu Dumnezeu.

 

https://ardeleanlogos68.wordpress.com/2021/04/14/cortul-intilnirii-3/

 

 

////////////////////////////////

 

 

 

   Ezechiel, de  J. N. Darby

 

Capitolele 33 şi 34

 

În capitolul 33, având în vedere aceste judecăţi care aşezau poporul său pe o poziţie cu totul deosebită (pentru că era judecat ca Lo-Ami, adică nu poporul Lui, împreună cu naţiunile, şi de aceea profeţia poate privi până la zilele din urmă chiar dacă judecăţile au fost doar parţiale), Dumnezeu stabileşte un principiu nou, şi anume cel al comportamentului individual care este recunoscut în căile lui Dumnezeu, în contrast cu consecinţele păcatului naţional (versetele 10 şi 11) şi că uşa rămâne larg deschisă pentru pocăinţa individuală, pocăinţă bazată pe o mărturie individuală, indiferent cât de severă era judecata asupra naţiunii. Pentru a confirma principiul, sfârşitul judecăţii este exact opusul efectului pe care judecat trebuia să-l aibă asupra acelei persoane. Credinţa nu se arăta contând pe promisiuni sau pe intervenţia lui Dumnezeu în favoarea poporului său, ca deţinător al promisiunilor, pentru că poporul era judecat, iar ceea ce ar fi fost credinţă în timpul promisiunilor şi va fi credinţă într-un timp viitor, în vremea judecăţii nu este decât împietrire (versetul 24, comparaţi şi cu Isaia 51:2 , pasaj care deseori este aplicat în mod nepotrivit). Mica rămăşiţă este chemată să se bizuie pe un Dumnezeu care luase un singur om şi-l înmulţise, dar un asemenea gând, dar un asemenea gând atunci când Dumnezeu distruge mulţimea poporului său din cauza nelegiuirilor lor nu va face decât ca judecata lor să fie simţită şi mai mult. Astfel, prin intermediul unei judecăţi asupra nelegiuirilor de care ei se făcuseră vinovaţi ca naţiune şi nu prin binecuvântare, ei vor şti că Yahve este Dumnezeu. 

 

Sfârşitul cărţii Ieremia istoriseşte împlinirea cuvintelor lui Ezechiel, dar toate aceste judecăţi lasă loc pentru intervenţia lui Dumnezeu în favoarea poporului său pe calea harului suveran împlinit în Mesia. În acel timp răul era la păstori, adică la căpeteniile lui Israel, care nu erau păstori adevăraţi. Nu erau în fapt păstori, pentru că turma era bolnavă, risipită, maltratată şi pradă vrăjmaşilor, pe când păstorii se păşteau pe ei înşişi şi nu apărau turma şi nu se îngrijeau de ea. Dar Yahve arată acum, în capitolul 34, purtarea păstorilor pentru a spune apoi că El Însuşi va căuta sărmanele oi şi va judeca între oaie şi oaie şi le va scăpa din gura celor care îi devorau* , şi îi va paşte pe munţii lui Israel, în păşuni grase. El va ridica un singur păstor adevărat, pe David (adică pe Preaiubitul, pe Mesia). Yahve va fi Dumnezeul lor, iar David, robul Lui, le va fi domnitor. Legământul păcii va fi restabilit şi poporul lui Dumnezeu, casa lui Israel, va avea parte de o binecuvântare deplină şi sigură. În ţara lor nu va mai fi foamete şi naţiunile nu îi vor mai mânca. De remarcat aici modul în care Yahve însuşi eliberează oile Lui fără ca să se numească păstorul lor, iar apoi le ridică drept păstor un vlăstar renumit, pe adevăratul David.

 

* Capitolul 33, după ce prezintă principiul de bază al căilor lui Dumnezeu în zilele din urmă, şi anume acela că omul stă în mod individual înaintea lui Dumnezeu, capitolul 34 arată purtarea conducătorilor. Yahve îi judecă fiind conducători răi, care asupreau poporul Lui, şi, de asemenea, deosebeşte între oaie şi oaie. Apoi, în capitolul 35 este judecată Idumeea (comparaţi cu Isaia 34 ). Aici, în general, este efectul care se raportează la tot Israelul (cele două ţări). După care, în capitolul 36, este reînnoirea morală a întregului Israel pentru ca ei să se bucure de ţara lor. În capitolul 37 ni se prezintă restaurarea prin reînvierea naţională a poporului care primeşte de la Dumnezeu viaţa. În final, în capitolele 38 şi 39, judecata vedem judecata vrăjmaşilor poporului restaurat astfel, sau, mai curând, a vrăjmaşului, şi anume a lui Gog. Toate acestea sunt în legătură cu relaţiile dintre Yahve şi poporul său. Deşi este dat David ca împărat, Mesia nu este numit ca având relaţii cu poporul, pentru că, în fapt, aceasta era valabil doar pentru Iuda. Este o imagine generală a zilelor din urmă sub aspectul principalelor rezultate şi al evenimentelor, fiecare lucru avându-şi locul  în legătură cu Israel în ansamblu, fără să ni se dea detalii istorice. 

 

Capitolul 35

 

Dumnezeu judecă disputa dintre Edom şi Israel şi condamnă muntele Seir să rămână pustiu pentru totdeauna din cauza urii inveterate pe care acel popor o avea faţă de Israel, şi, în loc să-l dea pe Israel în mâinile lui Edom în ziua când a pedepsit pe poporul său, edom va fi pedepsit pentru acea ură şi atunci toţi se vor bucura. Când Dumnezeu pedepseşte pe poporul său, lumea gândeşte că are totul la dispoziţia ei, dar acea pedeapsă este doar pregătirea pentru judecata lumii.

 

Capitolul 36

 

Capitolul 36 continuă acelaşi subiect sub aspectul binecuvântării lui Israel. Naţiunile aveau să insulte Israelul ca o ţară ale cărei vechi înălţimi le-au fost date, ca pe o ţară care, după cum spuseseră înainte spionii, “mănâncă pe locuitorii ei”. Aceasta este ocazia pentru ca Dumnezeu să se arate lucrând în favoarea poporului său: Yahve arată că el va da ţării prosperitatea şi pacea Lui şi va înlătura ocara ei. Israel pângărise ţara şi profanase numele lui Yahve, iar Yahve îi risipise printre naţiuni, şi chiar prin aceasta a ajuns numele lui Yahve să fie profanat, pentru că naţiunile au zis: iată că poporul lui Yahve a ieşit din ţara lui. Dar Yahve va interveni şi va fi sfinţit în Israel înaintea ochilor naţiunilor prin aceea că va aduce pe poporul său dintre naţiuni, pedepsindu-i pentru toate întinăciunile, îndepărtând împietrirea inimii lor, dându-le Duhul Lui, făcându-i să umble după rânduielile Lui, aşezându-i în ţara pe care le-o dăduse părinţilor lor, recunoscându-i ca poporul Lui şi fiind Dumnezeul lor. Atunci ocara aruncată asupra ţării că îşi mânca locuitorii va fi în mod evident neîntemeiată. Dumnezeu ca înmulţi binecuvântările pământeşti ale poporului său. Lucrarea lui Yahve va fi evidentă pentru toţi.

 

În principal la acest pasaj, deşi nu în mod exclusiv la el, a făcut aluzie Domnul Isus în capitolul al treilea din evanghelia după Ioan când i-a spus lui Nicodim că i-a vorbit despre lucruri pământeşti, pe care el, ca învăţător al lui Israel, ar fi trebuit să le fi înţeles, şi anume că reînnoirea inimii este necesară pentru binecuvântarea lui Israel în ţara lui. Aptul că aceea este valabil pentru un iudeu nu trebuie să ne mire pentru că este o lucrare suverană făcută pentru oricine este născut din Dumnezeu. Şi dacă Nicodim nu cunoştea declaraţia profeţilor cu privire la necesitatea regenerării pentru ca Israel să se bucure de lucrurile pământeşti, cum ar fi putut el atunci să înţeleagă dacă Isus i-ar fi vorbit despre lucrurile cereşti pentru care era absolut necesar ca Fiul omului să fie respins de iudei şi să moară.

 

Vedem că acest profet vorbeşte despre căile lui Dumnezeu faţă de Israel ca naţiune responsabilă înaintea lui Yahve şi nu spune niciodată nimic despre prima venire a lui Hristos, nici despre responsabilitatea lui Israel faţă de E. Aceasta a avut loc sub dominaţia naţiunilor. Aici însă, Nebucadneţar este doar o nuia în mâinile lui Yahve, iar timpul naţiunilor nu este socotit. Iată de ce aici judecata naţiunilor executată prin Nebucadneţar se leagă de zilele din urmă. Astfel nu este prezentată respingerea lui Hristos de iudei. Este vorba despre Israel înaintea lui Yahve, şi această remarcă este importantă pentru a înţelege cartea Ezechiel*.

 

* Vedeţi nota precedentă.

 

Capitolul 37

 

Capitolul 37 ne descoperă binecuvântarea definitivă a poporului fără a intra în detaliile evenimentelor care duc la această binecuvântare. Oasele uscate ale lui Israel – naţiunea fiind privită ca un tot – sunt strânse laolaltă prin puterea lui Dumnezeu. Dumnezeu împlineşte această lucrare prin Duhul Lui care lucrează asupra poporului său şi produce efecte puternice mai curând în viaţa spirituală, deşi nu avem nici un fel de dubii că aceia care vor fi binecuvântaţi dintre iudei vor fi înviaţi din punct de vedere spiritual. Rezultatul acestei intervenţii a lui Dumnezeu este că aceia care erau risipiţi sunt strânşi laolaltă în ţară, reuniţi pentru a nu mai fi divizaţi, având o singură căpetenie şi fiind o singură naţiune. Este învierea naţiunii care era într-adevăr moartă şi îngropată, dar Dumnezeu va deschide mormintele, le va da viaţa ca naţiune şi îi va aşeza în ţara lor. Este recunoscut faptul că ei erau dezbinaţi înainte de această lucrare a lui Dumnezeu, dar rezultatul lucrării este Israel unit ca naţiune. Peste ei va domni un singur împărat. Iată rezultatul, sub mâna lui Dumnezeu, după toate nelegiuirile şi uneltirile vrăjmaşilor care îi luaseră captivi. David (adică, de fapt, Hristos) va fi împăratul lor şi ei vor fi curăţiţi în mod desăvârşit de Dumnezeu Însuşi şi vor umbla în rânduielile şi judecăţile Lui şi vor rămâne pentru totdeauna în ţara lor. Sanctuarul lui Dumnezeu va fi în mijlocul lor pentru totdeauna, cortul Lui va rămâne cu ei. El va fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Lui. Naţiunile vor şti că Yahve l-a sfinţit pe Israel atunci când sanctuarul Lui va fi acolo pentru totdeauna. Aceasta este binecuvântarea naţională deplină a lui Israel din partea lui Yahve.

 

Capitolele 38 şi 39

 

Gog caută să ia ţara în stăpânire fără nici o temere de Yahve. Mi se pare că el nu va avea nici o idee că Yahve este acolo, fiind orbit de orgoliul lui.

 

Este foarte important să remarcăm faptul că Ezechiel nu vorbeşte nici de prima venire a lui Hristos, nici de cea de-a doua, nici de situaţia iudeilor în relaţie cu împărăţiile naţiunilor. Acestea apar doar ca instrumente pentru împlinirea voii lui Dumnezeu. Profetul prezintă pe scenă pe Yahve şi pe Israel, iar pe Hristos îl prezintă, după cum am spus deja, ca având caracterul lui David. Yahve ridică pentru ei un vlăstar cu un nume mare. Nu este vorba de venire. Judecăţile lui Yahve pe pământ îl fac cunoscut atât naţiunilor cât şi lui Israel, iar acestuia din urmă îi aduce şi binecuvântări. Aceste judecăţi şi aceste binecuvântări fac cunoscut naţiunilor (aspect de o importanţă capitală în căile lui Dumnezeu) că Israel a ajuns în captivitate din cauza păcatelor lui şi nu pentru că Dumnezeu ar fi ca idolii naţiunilor. Ori, în toate căile lui Dumnezeu astfel prezentate, nu numai că venirea Domnului nu este prezentată, dar ea nici nu-şi are locul. O altă succesiune de gânduri şi de revelaţii ale Duhului lui Dumnezeu şi o altă ordine a evenimentelor redă aceasta.

 

Este de remarcat, de asemenea, cum capitolele 36, 37 şi următoarele două luate împreună nu sunt consecutive, ci tratează, fiecare din primele două şi ultimele două luate ca un tot, subiecte deosebite, fiecare fiind un subiect complet, prezentând introducerea binecuvântării lui Israel în relaţie cu subiectul tratat şi încheindu-se cu asigurarea că acea binecuvântare va fi finală şi perpetuă. Subiectul tuturor acestor profeţii este pământul şi binecuvântările lui Dumnezeu în ţara lui Israel. Acea ţară îi aparţine lui Yahve şi el nu voia ca ea să fie întinată. Executând judecata asupra lui Israel, El i-a scos afară din ţară, şi, după ce a curăţit acest popor, arată atât naţiunilor cât şi lui Israel care sunt căile Lui în această privinţă. El lucrează plin de har faţă de poporul său şi face cunoscut că este acela este poporul său, pe care El doreşte ca să fie sfinţit şi pe care El îl sfinţeşte din mijlocul naţiunilor.

 

Gândesc că sosirea lui Gog marchează sfârşitul tuturor căilor lui Dumnezeu cu privire la Israel, că Dumnezeu face ca această putere orgolioasă să se ridice pentru a manifesta, printr-o judecată finală pe pământ, căile Lui cu poporul său şi cu naţiunile şi pentru a aşeza binecuvântarea Lui, sanctuarul şi gloria Lui în mijlocul lui Israel, fără ca vreunul din popor să mai rămână în exil, departe de ţara lui Israel.

 

Pe lângă numeroasele versete care declară: “şi vor cunoaşte că eu sunt Yahve” putem consulta următoarele pasaje care arată gândul care domină aceste declaraţii şi aceste judecăţi ale lui Dumnezeu, şi anume manifestarea guvernării Lui pe pământ, care trebuie să scoată în evidenţă adevăratul caracter al lui Dumnezeu şi să ofere o demonstraţie înaintea lumii în pofida infidelităţii poporului său, lucrând în har şi în sfinţenie: Ezechiel 36:17-23, 39 :7-23, 24, 28. Astfel, cu privire la cei din Israel, Ezechiel 34:30 şi cu privire la vrăjmaşi Ezechiel 35:12, 37 :28.

 

Ceea ce doresc să spun despre Gog presupune că toate evenimentele care se leagă de venirea din cer a Fiului omului sunt omise din scrierile acestui profet. Cartea tratează numai căile lui Dumnezeu în guvernarea pe pământ, a lui Yahve în Israel. Puterea desemnată prin Gog este cea din nord şi nu face parte din teritoriile fiarelor din profeţia lui Daniel. Nu mă-ndoiesc că traducerea bună este “prinţ al Roşului, Meşecului şi Tubalului”, după cum au remarcat învăţaţii. Cuş şi Put erau pe Eufrat şi Nil. Persia este cunoscută. Togarma este nord-estul Asiei Mici. Îndrăzneala acestui împărat face să se dezlănţuie mânia lui Yahve.

 

Pentru a face mai uşor legătura cu alte pasaje, adaug că nu am nici o îndoială că Isus trebuie să domnească având caracteristicile lui David înainte de a le avea pe cele ale lui Solomon. El a suferit ca David fiind urmărit de familia lui Saul. Rămăşiţa credincioasă va trece în principiu prin aceste persecuţii – aceasta este cheia pentru Psalmi. El va domni ca David, Israel fiind binecuvântat şi acceptat, dar atunci nu vor fi fost nimiciţi toţi vrăjmaşii, iar apoi va domni ca Solomon, adică fiind prinţ al păcii. Mai multe pasaje, cum ar fi Mica 5 , mai multe capitole din Zaharia, Ieremia 51:20, 21 şi Ezechiel 25:14 vorbesc despre timpul în care Israel va fi deja împăcat, recunoscut şi, având pace în interior, va fi instrumentul care va executa judecăţile lui Yahve în exterior (comparaţi cu Isaia 11:10-14 ).

 

Nimic din ceea ce este în legătură cu distrugerea imperiilor care constituie profeţiile lui Daniel nu se găseşte în profeţiile din această carte, nici ceea ce se întâmplă pentru ca Israel să fie pus din nou în relaţie cu Dumnezeu, nici consecinţele pentru iudei ale respingerii lui Hristos. Aceste subiecte sunt de cercetat în cartea lui Daniel, de pildă, în Zaharia, şi, într-un mod mai general, în Isaia. Aici Dumnezeu se face cunoscut în Israel; Gog, căpetenia Roşului, Meşecului şi Tubalului, cade pe munţii lui Israel, iar Yahve se face cunoscut în ochii mai multor naţiuni (Ezechiel 38:21-23 ). Judecata se va extinde asupra ţării lui Gog şi a insulelor (Ezechiel 39:6 ); numele lui Yahve va fi cunoscut în mijlocul lui Israel, iar păgânii vor cunoaşte că Yahve, Cel Sfânt, este în Israel (v. 7). Gloria lui Yahve arătându-se astfel înaintea naţiunilor, Israel însuşi va şti de atunci că este al Lui, că Yahve este Dumnezeul său, iar naţiunile vor şti că nelegiuirea lui Israel a făcut să cadă judecata asupra lui şi nu faptul că Yahve nu a avut putere sau nu a fost ferm hotărât în planurile Lui (v. 22-24). Într-un cuvânt, Yahve şi guvernarea Lui vor fi deplin cunoscute întâi în Israel şi apoi de întregul pământ prin intermediul acestui popor, şi, de atunci, Dumnezeu nu-i va mai ascunde niciodată faţa Sa. Duhul Lui va fi asupra poporului Său. Versetele 25-29 prezintă un rezumat al căilor lui Dumnezeu faţă de popor pentru instaurarea guvernării Lui şi pentru a Se face cunoscut în mijlocul lor.

 

Categorii / Vechiul Testament / Ezechiel / Ezechiel

Capitolele 21-32

1. N. Darby

 

Capitolul 21

 

Cu versetul 1 din capitolul 21 începe o altă profeţie, care ne prezintă împlinirea ameninţărilor celei de dinainte în împrejurările invaziei lui Nebucadneţar, ceea ce se desfăşoară în capitolul 21. Yahve scosese şi ascuţise sabia Sa nu pentru a o băga la loc în teacă, ci pentru măcel. Profetul îl vedea pe Nebucadneţar la răscrucea celor două drumuri care duceau la Ierusalim şi la Amon. Ierusalimul avea să trateze ceea ce făcea împăratul ca pe o ghicire falsă, dar cetatea urma să fie luată în virtutea judecăţii lui Yahve. Purtarea lui, care amintea de toată umblarea lui păcătoasă, şi, de asemenea şi necredinciosul Zedechia a atins culmea nelegiuirii dispreţuind jurământul făcut în numele lui Yahve, trebuiau să ia sfârşit la judecarea nelegiuirilor, pentru că depăşiseră măsura. Mai mult chiar, era o judecată definitivă şi nu o pedeapsă care să lase speranţa că sabia scoasă avea să fie băgată din nou în teacă, după cum, pentru Numele Lui, poporul fusese atât de adesea cruţat. Era în mod real o schimbare revoluţionară în căile lui Dumnezeu: Dumnezeu a desfiinţat tronul Lui de pe pământ şi a început perioada naţiunilor. Yahve răsturna complet totul până la venirea Celui căruia totul îi aparţine de drept, adică a lui Hristos. Şi Amon avea să fie nimicit.

 

Cu cât mai mult medităm la profeţiile lui Ezechiel şi ale lui Ieremia, cu atât suntem mai impresionaţi. În primul rând, ele constată faptul deosebit de important pentru guvernarea lumii: că tronul lui Dumnezeu a fost desfiinţat de pe pământ şi guvernarea lumii i-a fost încredinţată omului sub forma unui imperiu printre naţiuni, apoi, în al doilea rând, este ridicat vălul cu privire la guvernarea lui Dumnezeu în mijlocul lui Israel. Acest mijloc folosit de Dumnezeu pentru a vedea dacă omul era capabil să primească binecuvântarea, această probă la care a fost supus omul, a demonstrat deşertăciunea completă a fiinţei lui, răzvrătirea şi nebunia inimii lui, descoperind adevărul umilitor că omul este fundamental rău. Încă de la Egipt era un duh de răzvrătire, idolatrie şi necredinţă, care, în locul lui Yahve, Dumnezeul cel adevărat, prefera orice altceva din lume: un idol sau pe Asirian. Constant în păcat, nici eliberarea, nici judecata, nici binecuvântarea, nici experienţa propriei sale nebunii nu au putut schimba inima poporului, nici înclinaţiile lui naturale. Idolatria a început în Egipt împreună cu dispreţul faţă de cuvântul lui Yahve (fără ca bucuria de efectele promisiunii să fi adus vreo schimbare) – acestea au caracterizat poporul până la respingerea lui de către Yahve. Până atunci, vedem că Dumnezeu a manifestat o răbdare nedezminţită, a acordat îngrijirile cele mai tandre, a adresat chemările cele mai emoţionante, tot ce ar fi putut întoarce inima poporului către El, a intervenit în har pentru a-l scoate din nenorocirea lui, binecuvântându-l în fidelitatea pe care harul a produs-o pentru moment prin câte împărat credincios. Dumnezeu, după cum se exprimă în harul Lui, S-a sculat de dimineaţă pentru a trimite profeţi la poporul nerecunoscător până când a ajuns să nu mai fie nici o speranţă. Dar ei erau dedaţi la rău, şi, după cum au arătat Ezechiel şi Ştefan, Duhul lui Dumnezeu a revenit la primele manifestări ale inimii poporului, restul istoriei lui nefiind altceva decât expresia şi dovada a ceea ce era în inima lui. Judecata a fost executată din cauza a ceea ce era Israel chiar de la-nceput.

 

După ce s-a arătat deplin ceea ce era poporul, Dumnezeu şi-a schimbat căile în guvernare şi, în harul Său suveran, a păstrat restabilirea lui Israel potrivit promisiunilor, care urmează să se împlinească prin Cel care poate păstra binecuvântarea prin puterea Lui şi poate guverna poporul în pace. Nu este lipsit de interes să reamintim că acest har suveran care, în final, după ce firea omenească va fi fost pusă la încercare în mod deplin în ceea ce priveşte responsabilitatea, binecuvântează pe Israel, este, în căile lui Dumnezeu, punctul de plecare pentru noi şi pentru tot ceea ce ne aparţine, imediat ce ajungem acolo cu o inimă sinceră, având o convingere clară cu privire la păcatele noastre şi la starea noastră de păcat. De acolo vine necesitatea unei firi noi şi a iubirii lui Dumnezeu în darul Fiului Său, care ne-a deschis calea pentru toate binecuvântările. Crucea a stabilit, atât pentru Israel cât şi pentru noi, dreptatea prin care domneşte harul.

 

Capitolele 22 – 23

 

Capitolul 22 este o recapitulare a păcatelor Ierusalimului, ale profeţilor, preoţilor şi conducătorilor. Ochiul lui Dumnezeu căuta un om care să stea la spărtură şi nu găsea, aşa că mânia Lui i-a consumat pe toţi. Câtă forţă dau profeţiile cuvintelor Domnului: “de câte ori am vrut să-i adun pe copiii tăi cum îşi adună o găină puii sub aripi, şi n-aţi vrut!” (Matei 23:37 ).

 

Yahve se justifică pentru judecata executată asupra Ierusalimului prin nelegiuirea şi necredinţa în care au umblat. Adulterul lor cu naţiunile au reamintit ceea ce era de la-nceput. Aceeaşi umblare a arătat aceeaşi fire. A sfârşit aşa cum şi începuse pentru că, în esenţă, a rămas la fel. Urma să aibă soarta Samariei. Samaria este numită “cortul meu”, iar Ierusalimul “cortul meu este în ea”.

 

Capitolul 24

 

Este pronunţată judecata definitivă asupra Ierusalimului, care comitea păcatul fără să se ruşineze. În ziua în care Nebucadneţar a asediat Ierusalimul, a murit soţia profetului, iar Ezechiel, deşi ea era fiinţa cea mai scumpă inimii sale, nu trebuia să plângă. Prin simbolul pe care îl reprezenta moartea soţiei sale, el a învăţat să-şi stăpânească inima în faţa judecăţii lui Yahve. Odată executată judecata, a fost deschisă gura profetului şi cuvântul lui Dumnezeu a fost adresat deschis rămăşiţei, pentru ca ei să-L cunoască pe Yahve. Ierusalimul avea să fie pus pe foc ca un cazan pentru ca să se topească tot şi totul să fie mistuit şi ars. Dumnezeu îl curăţise şi el nu fusese curăţit, aşa că mânia Lui era asupra cetăţii.

 

Capitolele 25 – 27

 

Capitolul 25 are un caracter deosebit. Naţiunile vecine care erau pe teritoriul lui Israel se bucurau din toată inima de distrugerea Ierusalimului şi a templului, şi de aceea Dumnezeu avea să execute judecăţi asupra lor. Amon, Moab, Edom şi filistenii sunt obiectele acestei profeţii. Putem vedea mărturia lui Dumnezeu împotriva Edomului, care este dezvoltată mai pe larg în Obadia. Acele naţiuni aveau să afle, prin judecata care urma să vină asupra lor, că Yahve este Domnul chiar dacă Ierusalimul nu a fost un martor credincios. Capitolele 24 şi 25 merg împreună. Capitolul 25, dacă are aceeaşi dată, anticipează evenimentele care au fost ocazia manifestării de ură care a dus la judecata pronunţată, dar acest duh s-a arătat la acele seminţii dintre naţiuni chiar de şa începutul pustiirilor lui Iuda şi Ierusalimului. Introducerea aici a acestor naţiuni este ceva uşor de înţeles, pentru că şi ele urmau să aibă aceeaşi soartă ca şi Ierusalimul, fiind cuprinse în judecată pentru că erau chiar pe teritoriul lui Israel. Un alt element remarcabil în profeţiile cu privire la Edom, care dă acestei profeţii o semnificaţie mai largă, este avertismentul că răzbunarea avea să fie executată la sfârşit asupra Edomului chiar prin mâna lui Israel (comparaţi Obadia 17-18 şi cap. 25.14).

 

Tirul, deşi era, într-un fel, pe teritoriul lui Israel, pentru că reprezintă lumea cu bogăţiile ei, în contrast cu Israelul, poporul lui Dumnezeu, şi că se bucură nu pentru că avea o ură personală de aceeaşi natură cu a celorlalţi ci pentru că avea interese opuse, astfel încât, sub acest aspect, distrugerea a ceea ce o incomoda îi aducea un fel de bucurie. Tirul putea da astfel frâu liber egoismului său materialist. Este important să remarcăm, în aceste profeţii, în ce mod Dumnezeu expune şi judecă toate gândurile oamenilor cu privire la poporul său şi ceea ce au fost ei faţă de El.

Capitolul 26 judecă Tirul din cauza relei voinţe faţă de poporul şi cetatea lui Dumnezeu.

 

Tirul este răsturnat ca sistem lumesc. Tot ce constituia gloria lui dispare sub suflarea lui Yahve.

 

Capitolul 28

 

Împăratul şi prinţului Tirului sunt judecaţi pentru orgoliul lor. Versetele de la 1 la 10 ne prezintă pe căpetenia gloriei acestei lumi ca om, care se înalţă şi vrea să treacă drept Dumnezeu după ce a dobândit bogăţii şi glorie prin înţelepciunea lui. Versetele de la 11 la 19 continuă să vorbească despre Tir, dar, n-am nici un dubiu, au o semnificaţie mult mai extinsă, dând indicii despre căderea lui Satan şi căile lui, care, prin păcatul nostru, este stăpân şi dumnezeu în lumea aceasta, lăsând totuşi în umbră evenimentul în sine. Prinţul Tirului reprezintă tirul şi spiritul lui, şi aceasta este ceva mult mai personal. Nu am îndoieli că aici este vorba chiar de Tirul istoric, după cum demonstrează versetele 16 – 18, dar repet că sunt convins că gândul Duhului merge mult mai departe. Lumea şi împăraţii ei, datorită avantajelor de care se bucură, sunt prezentate ca fiind grădina lui Dumnezeu. (Este vorba de guvernarea exterioară a lui Dumnezeu, care până atunci recunoştea diferitele naţiuni din jurul lui Israel). Aceasta se aplică mai ales la Tir, care era în aşezat teritoriul lui Israel, în ţara lui Emanuel, şi care, prin persoana lui Hiram, fusese aliat al lui Solomon şi chiar ajutase la construirea templului, ceea ce făcea ca vinovăţia lui să fie proporţională cu privilegiile. Este vorba de lume în relaţia cu Dumnezeu, iar dacă prinţul Tirului reprezintă această stare a lucrurilor ca fiind lumea, ba încă o lume foarte înălţată în capacităţile ei prin această poziţie, şi care se laudă cu acea poziţie pentru a se face Dumnezeu.

 

Împăratul ne prezintă poziţia în care, sub acest aspect, a fost aşezată lumea, faptul că ea şi-a părăsit poziţia iniţială imprimându-i caracterul apostat. Acest caracter lasă loc pentru expunerea caracterului apostaziei vrăjmaşului prezentat în aceste versete. El fusese acolo unde cresc plantele lui Dumnezeu* şi fusese înveşmântat cu pietre preţioase, adică cu toată varietatea de frumuseţi şi perfecţiuni în care este reflectată şi transformată lumina lui Dumnezeu, atunci când acestea se manifestă în creaţie sau în relaţie cu creaţia. Astfel, aici, reflexul variat al acestor perfecţiuni s-a produs în acea făptură care era mijlocul pentru manifestarea lor. Nu era lumina propriu-zisă (pentru că Dumnezeu este lumina, Hristos este lumina pe pământ, şi, cât timp el trăieşte în noi, noi suntem lumină în El): acesta era efectul luminii lucrând într-o făptură ca o rază de soare printr-o prismă. Este o desfăşurare a frumuseţii care nu este perfecţiunea esenţială, ci decurge din aceasta.

 

* Putem vedea, în Ezechiel 31:8-10 , că aceasta este o descriere a împăraţilor pământului, cel puţin înainte de Nebucadneţar, care a înlocuit stăpânirile împăraţilor diferitelor naţiuni recunoscute de Dumnezeu, ca urmare a ceea ce a fost la Babel, cu dominaţia lui, pe care o primise din partea lui Dumnezeu, iar în centul împărăţiei lui se afla poporul lui Dumnezeu, pentru ca ei să cunoască guvernarea lui Dumnezeu prin intermediul lui.

 

Relaţiile deosebite ale Tirului cu Israel adăugau ceva prestigiu poziţiei cetăţii de neguţători şi lăsa loc şi pentru prezentarea istoriei împăratului său ca imagine simbolică a stăpânitorului lumii acesteia.

 

Iată caracterul împăratului Tirului, vrăjmaşul lui Dumnezeu, căpetenia acestei lumi. Aici el era heruvimul uns, înveşmântat în pietre preţioase, a fost în eden, paradisul lui Dumnezeu, pe muntele lui Dumnezeu şi se plimba printre pietrele de foc. Era perfect în căile lui până când în el s-a găsit nelegiuirea. Atunci el a fost aruncat departe de muntele lui Dumnezeu din cauza nelegiuirilor lui. Inima lui se înălţase datorită frumuseţii lui şi el a ajuns să fie corupt. Vedem ceea ce era cel mai înălţat din creaţie, care lucra în guvernarea judiciară a lui Dumnezeu potrivit cu inteligenţa lui Dumnezeu (aceasta înseamnă caracterul de heruvim uns). El este îmbrăcat cu frumuseţea morală în care caracterul lui Dumnezeu străluceşte ca lumină*.

 

* Remarcaţi faptul că acestea au loc într-o făptură. În cazul lui Aaron, imagine a lui Hristos ca preot, aceasta a avut loc în perfecţiunea absolută a harului, care ne pune înaintea lui Dumnezeu potrivit cu perfecţiunea Lui în lumină; apoi aceasta se regăseşte în glorie ca temelie a cetăţii, mireasa Mielului ( 21 ). Aceste pietre prezintă rodul luminii perfecte, ceea ce este Dumnezeu în Sine, strălucind prin făptura Lui, în creaţie – har şi glorie.

 

El este recunoscut printre acele plante prin care Dumnezeu Îşi expunea înţelepciunea şi puterea Lui în creaţie, potrivit bunei Sale plăceri în calitate de Creator. El fusese acolo unde se exercita autoritatea lui Dumnezeu, pe muntele lui Dumnezeu. El se plimba acolo unde perfecţiunile morale ale lui Dumnezeu se descopereau în toată gloria lor, gloria înaintea căreia răul nu putea sta – pietre de foc. Căile lui fuseseră perfecte. Dar toate aceste avantaje au fost ocazia căderii lui şi au caracterizat această cădere, pentru că privilegiile de care ne bucurăm caracterizează întotdeauna căderea noastră. Este vorba de locul de unde am căzut, pentru că a nu fi la înălţimea privilegiilor care ne sunt acordate este un semnal cu privire la starea noastră.

 

Mai mult chiar, căderea a fost nu printr-o ispită exterioară, ca în cazul omului – împrejurare care nu a făcut ca omul să nu mai fie vinovat, ci doar a modificat caracterul vinovăţiei. “Ţi s-a înălţat inima din cauza frumuseţii tale”. El s-a înălţat pe sine împotriva lui Dumnezeu şi a fost aruncat de pe puntele lui Dumnezeu, ca neevlavios. Independenţa şi siguranţa lui fac ca vinovăţia lui să fie şi mai mare atunci când, fiind aruncat pe pământ, goliciunea lui a fost arătată înaintea tuturor. Nebunia lui va fi evidentă înaintea tuturor. În final este prezentată judecata Sidonului, iar apoi, după ce Israel a rămas fără speranţă, când va fi fost împlinită judecata asupra naţiunii, Dumnezeu va readuce pe Israel şi-l va face să locuiască pentru totdeauna în pace în ţara lui.

 

Capitolele 29 – 32

 

Aceste capitole ne prezintă judecata asupra Egiptului. Egiptul este acela care, prin voinţa omului, a dorit să ocupe poziţia pe care Dumnezeu i-o dăduse lui Nebucadneţar, şi acesta este motivul pentru care judecata lui are o importanţă deosebită şi este atât de cutremurătoare. Dumnezeu îi dăduse lui Nebucadeţar imperiul şi toţi trebuiau să i se supună. Imperiul puternic al lui Asur căzuse deja. Faraon, oricare erau ambiţiile şi pretenţiile lui, nu era cu nimic mai vrednic. În Ezechiel 31:10-14 vedem această judecată a Asirianului, căpetenia tuturor naţiunilor în ceea ce priveşte puterea, unde este scos în evidenţă în mod clar cum cel puternic dintre naţiuni cade înaintea acestei dispoziţii date Dumnezeu. Faraon avea să fie consolat văzând că toate ţările puternice aveau să fie răsturnate ca şi Totul trebuia să facă loc acestei noi puteri a lui Nebucadneţar. Marca specifică Egiptului este orgoliul firii care doreşte să-şi impună voinţa, nu să se supună lui Dumnezeu (v. 29.9). Un asemenea principiu nu va mai fi conducător la poporul lui Dumnezeu (v. 16). Egiptul îşi va avea locul lui, dar nu va mai domina. Judecata Egiptului va fi ocazia pentru binecuvântarea lui Israel, şi aceasta este valabil până la sfârşit. În nimicirea Asirianului, Dumnezeu a arătat că el nu dorea ca o naţiune să se înalţe astfel. Voinţa omului manifestată în Faraon nu avea să schimbe judecata. Nebucadneţar, după cum am văzut, a fost introdus în lume de Dumnezeu însuşi ca un principiu complet nou.

 

Remarcaţi că, în capitolul 32.26, Meşec şi Tubal se disting dintre celelalte popoare. Această profeţie cu privire la Egipt are o importanţă deosebită. Ea se compune din trei profeţii distincte.

 

Prima (cap. 29-30) se împarte în două părţi, capitolul 31 cuprinde cea de-a doua profeţie, iar capitolul 32 pe cea de-a treia, dar aceasta din urmă se extinde până la finalul capitolului 39 şi îmbrăţişează mai multe subiecte în raport cu soarta lui Israel în zilele din urmă. Vom remarca faptul că versetele din Ezechiel 29:17-21 constituie o profeţie care are cu totul altă dată, fiind introdusă datorită relaţiei dintre conţinutul ei şi ceea ce este prezentat anterior în acelaşi capitol. Versetele din Ezechiel 30:20-26 reprezintă, de asemenea, o profeţie distinctă, având altă dată.

 

Până în capitolul 25 am văzut mai mult argumente morale cu privire la starea lui Israel, iar de acolo, până la sfârşitul capitolului 32 subiectul dominant este executarea judecăţii, dar profeţia care vesteşte judecata este remarcabilă sub mai multe aspecte. Nebucadneţar este privit ca executorul judecăţii lui Dumnezeu, al cărui slujitor era. El a executat judecata lui Dumnezeu asupra Ierusalimului, care devenise, prin excelenţă, sediul nelegiuirii, deşi era sanctuarul lui Dumnezeu. În acelaşi timp, prin aceste judecăţi, el curăţă ţara lui Yahve de toate naţiunile care o stăpâneau pe nedrept. El a nimicit puterea omului pe care se sprijinea Israel, adică Egiptul, care nu va mai fi niciodată o naţiune dominatoare. Era ziua pentru toate naţiunile. Consecinţa judecăţilor care au lovit fie Ierusalimul răzvrătit, fie naţiunile, va fi şi restabilirea lui Israel prin promisiune şi puterea lui Dumnezeu în har după ce capcanele care-l făcuseră să cadă în rău vor fi înlăturate (v. Eezchiel 28:24-26, 29:16-21). Astfel, deşi istoric evenimentele se împlinesc prin intermediul lui Nebucadneţar, ne sunt arătate căile lui Dumnezeu pentru restabilirea lui Israel, în măsura în care acestea se leagă de judecăţile care trebuiau executate. Prin aceste judecăţi, toate naţiunile ca atare, la fel de bine ca şi Israel, care trebuia să fie centrul, după cum am văzut, dispar din scenă. Descriind aceste judecăţi, Duhul nu se limitează la a relata execuţia celor care trebuiau să cadă sau caăzuseră deja, ca Asur, Elamul şi Meşecul, ci dă detalii despre judecăţile asupra naţiunilor care au invadat ţara lui Israel sau au fost ca nişte curse pentru acest popor, astfel încât relatarea profetică a acestor judecăţi cuprinde speranţa asigurată pe care a harul eficace al Domnului o va împlini pentru Israel. Nu mă-ndoiesc că toată această profeţie despre judecăţi lasă să se întrevadă, într-o perspectivă care este apropiată prin puterea Duhului Sfânt, evenimentele din zilele din urmă, care vor împlini complet aceste planuri ale intenţiilor lui Dumnezeu.

 

Capitolul 30:3 vedem că este ceva general. Ne vom aminti că, prin Nebucadneţar, Dumnezeu a înlăturat aranjamentul pe care îl făcuse anterior pentru lume, descoperit în Deut 32 , şi anume rânduirea naţiunilor şi popoarelor în jurul lui Israel, poporul Său. El nu-l mai recunoaşte pe Israel ca popor al său. Această ordine a căzut de la sine, iar Babel, locul unde odinioară a început împrăştierea, a devenit centrul unei stăpâniri unitare. În legătură cu faptul că Israel nu mai era recunoscut ca popor, fiind judecat, Dumnezeu se adresează conştiinţei fiecăruia din acea naţiune în mod individual. Ori, de căderea acestui sistem se lega judecata naţiunilor şi chemarea unei rămăşiţe. Iată de ce profeţia îşi extinde sfera până la judecata finală a pământului, când această judecată şi această chemare trebuie să se-mplinească deplin. În consecinţă, Dumnezeu Însuşi eleiberează şi salvează poporul său, judecând între oaie şi oaie, executând mânia Lui împotriva tuturor celor care i-au călcat în picioare. Judecata imperiului unitar nu face parte din profeţiile lui Ezechiel (aceasta se găseşte în Daniel), cu excepţia că orice asupritor şi păstor rău este judecat (cap. 34). Acest imperiu nu va fi în relaţii directe cu Israel în zilele din urmă. Ca politică, el îi va favoriza pe evreii care nu-L recunosc pe Domnul. Ceea ce semnalez aici oferă cheia profeţiei: Ezechiel vorbea din mijlocul Israelului captiv şi nu se ocupa de Iuda, recunoscut în mod deosebit pe pământ şi supus puterii naţiunilor.

 

Am citat deja pasajele care arată că este vorba de eliberarea lui Israel de cursele din vechime. Pretenţiile omului sunt desfiinţate – Ezechiel 29:3-9 ; duhul de dominaţie – Ezechiel 31:10-14 . Deşertăciunea gloriei omului se vede la sfârşitul capitolului 31 şi în fiecare judecată din capitolul 32. Am văzut deja cum soarta Meşecului este prezentată în mod distinct, poate din cauza a ceea ce i se va întâmpla în zilele din urmă, lucruri care sunt anunţate mai departe, în Ezechiel 39:5 .

 

Este un aspect important care trebuie remarcat în această serie de profeţii care începe cu judecata Ierusalimului, centrul vechiului sistem al naţiunilor, în capitolul 24, şi anume că este o judecată asupra naţiunilor cu scopul ca toţi să-L cunoască pe Yahve, cu deosebirea că, în cazul lui Israel, este şi înţelegerea şi verificarea profeţiei (v. Ezechiel 24:24-27 – Israel; Ezechiel 25:5,7,11 – Amon şi Moab; v. 15-17 – răzbunarea deosebită împotriva filistenilor; cap. 26 – Tirul; cap. 28.2 – Sidonul; cap. 29 – Egiptul, ca şi în cap. 30:26 şi 32:15). Cu privire la Edom, Ezechiel 25:14 , se spune numai că Edomul va cunoaşte răzbunarea lui Yahve prin intermediul lui Israel, încă o dovadă că, în anumite privinţe, această profeţie se extinde până la zilele din urmă. În general deci, este manifestarea puterii lui Yahve în aşa fel încât El să fie cunoscut de toţi prin judecăţile pe care le execută, judecăţi care s-au realizat parţial prin cuceririle lui Nebucadneţar, dar care vor fi deplin împlinite mai târziu în favoarea lui Israel. 

 

Este de remarcat faptul că, în versetul 12 din capitolul 35, în care este judecat Edomul, se spune numai: “Eu, Yahve, am auzit toate batjocurile tale”, dar, în versetele 4-9, despre Edom se spune: “vei cunoaşte că eu sunt Yahve”, astfel încât această cunoştinţă despre Yahve este dobândită este dobândită chiar prin judecată, pentru că atunci când tot pământul se va bucura, Edomul va fi un pustiu. Prin intermediul judecăţii toate naţiunile vor cunoaşte că Yahve este Dumnezeu, dar odată executată judecata, tot pământul se va bucura de binecuvântare, însă Edomul va avea parte doar de judecată. Putem compara cu Obadia. Edomul va suferi judecata prin mâinile celor puternici dintre naţiuni, dar Israel însuşi îi va da ultima lovitură. Putem deci vedea cele două modalităţi prin care Yahve se face cunoscut, în cazul lui Israel în Ezechiel 24:24-27, 26 :6, 34:27, 36:11, iar în celelalte cazuri prin judecăţi.

 

Am văzut că Domnul a anunţat nimicirea completă a Edomului, care este caracterizat de ura neînduplecată împotriva poporului lui Dumnezeu.

 

Mai este de remarcat, de asemenea, că, în cazul Tirului este judecată gloria comercială, iar în cazul Egiptului orgoliul bazat pe propriile forţe, acestea fiind umilite şi distruse în mod iremediabil (Ezechiel 26:21, 27 :36, 31:18, comparaţi şi cu Ezechiel 32:32 ). Aceasta s-a împlinit în mod literal în ceea ce priveşte Tirul continental şi Egiptul Faraonilor.

 

 

https://comori.org/vechiul-testament/ezechiel/ezechiel/capitolele-33-40/

 

///////////////////////////////

 

Fata care a scris ”Balada lui Dragnea“: Suntem un popor de pupători de oase și devenim brusc credincioși în zilele de sărbătoare. Când dăm de un om cu carne pe oase care ne deranjează, nu mai pupăm, ci scuipăm

B1.ro

 

 

Marilena Mihăilescu, tânăra care a devenit cunoscută mai ales pe Facebook după ce a compus ”Balada lui Dragnea”, a scris un mesaj extrem de critic la adresa românilor care merg la moaștele diverșilor sfinți. Ea îi acuză pe aceștia că sunt ipocriți deoarece își aduc aminte ce buni creștini sunt doar în zile de sărbătoare. Mesajul critic a fost postat pe Facebook chiar în această perioadă în care circa 300.000 de oameni au mers la Iași, să se închine la moaștele Sfintei Parascheva.

 

 

”Avem de toate! Avem Parascheva, Ioan, Grigore Decapolitul, Nectarie, Nicodim, Arsenie…

Avem oase, multe oase!

Problema mare însa nu sunt oasele lor putrezite și neputincioase, ci faptul că ne place mult îndobitocirea și că într-un final o să ajunge noi înșine asemenea unor oase putrezite!

Da, sună dur …dar deseori dăm dovadă de o îndobitocire în masă, ziua de astăzi fiind un exemplu viu a ceea ce înseamnă acest lucru; necunoaștere, idolatrie și inconștiența, iar toate acestea din cauza unor preoți ce din păcate nu se aseamănă cu Ezechiel …

Da chiar așa, cine-i ăla Ezechiel?

Unul care a mâncat aluat cu balegă și a stat zile și zile nemișcat pentru păcatele poporului său!

Și noi avem Ezechieii noștri, însa sunt opusul originalului. Și ei mănâncă ceva cu miros greu, însă o fac pentru propriul folos și pentru nenorocirea unei întregi țări ce zace în neștiință”, scrie tânăra pe Facebook.

 

În tot acest mediu, fata susține că nu vede nicidecum o fugă după credință, după Dumnezeu, ci doar o sete nebună de bani. Ea mai remarcă faptul că unii români sunt ipocriți pentru că pupă oasele celor morți în zi de sărbătoare, dar în restul zilelor au grijă să-i scuipe pe oamenii vii.

 

Adi Hădean, despre lipsa personalului calificat și apocalipsa economică în HoReCa: „Am început să alergăm ca un câine care a rupt lanțul”

MONDEN – 10 DEC, 16:24

Adi Hădean, despre lipsa personalului calificat și apocalipsa economică în HoReCa: „Am început să alergăm ca un câine care a rupt lanțul”

”Cum permit cei ce slujesc în slujba de preot ca Dumnezeu să fie batjocorit și înlocuit cu oase putrezite, nu știu și nu înțeleg de unde atâta neobrăzare ….

Nu văd decât goană după bani și un nume sus pus, nicidecum goană după Dumnezeu!

Suntem un popor de pupători de oase și devenim brusc credincioși în zilele de sărbătoare, asta până dăm de un om cu carne pe oase și care ne deranjează. Atunci nu mai pupăm, ci scuipăm”, a continuat Marilena Mihăilescu.

 

Concluzia tinerei este că n-ar trebui să ne plângem de țara în care trăim pentru că ne-o merităm, atât timp cât vom merge pe zicala ”crede și nu cerceta”.

 

”Rămânând la astfel de principii, să nu cârtim că țara merge prost.Țara merge la fel ca cei ce o locuiesc. Cât timp rămânem la principul „crede și nu cerceta”, e trist, dar ne merităm soarta! Trăim într-o idolatrie greu de descris și digerat!”, și-a încheiat Mihăilescu postarea.

 

 

https://www.b1tv.ro/eveniment/fata-care-a-scris-balada-lui-dragnea-suntem-un-popor-de-pupatori-de-oase-si-devenim-brusc-credinciosi-in-zilele-de-sarbatoare-cand-dam-de-un-om-cu-carne-pe-oase-care-ne-deranjeaza-nu-mai-pupam-ci-scui-201737.html

 

 

/////////////////////////////

 

Introducere în cartea lui Ezechiel

by Jack Zavada

 

Temele lui Ezekial: Păcatul idolatriei și restaurarea lui Israel

 

 

Cartea lui Ezechiel prezintă una dintre cele mai eretice scene din Biblie, o viziune a lui Dumnezeu, ridicând o armată de oase de oameni morți din mormintele lor și readucându-le la viață (Ezechiel 37: 1-14).

 

Aceasta este doar una dintre multele viziuni și performanțe simbolice ale acestui profet antic, care a prezis distrugerea Israelului și a națiunilor idolatre din jurul lui. În ciuda oracolelor sale înfricoșătoare, Ezechiel se încheie cu un mesaj de speranță și restaurare pentru poporul lui Dumnezeu.Mii de cetățeni ai lui Israel, inclusiv Ezechiel și regele Ioiachin, au fost prinși și luați în Babilon în jurul anului 597 î.Hr. Ezechiel a profețit pe acei exilați despre motivul pentru care Dumnezeu a permis acest lucru, în timp ce profetul Ieremia a vorbit în același timp cu israeliții rămași în urmă în Iuda.Pe lângă avertismentele orale, Ezechiel a efectuat acțiuni fizice care au servit ca piese simbolice pentru a învăța exilații. Ezechiel a fost ordonat de Dumnezeu să stea pe partea stângă, 390 de zile, iar în partea dreaptă 40 de zile. A trebuit să mănânce pâine dezgustătoare, să bea apă rațională și să folosească bălegarici de vacă pentru combustibil. Și-a ras barba și capul și a folosit părul ca simboluri tradiționale de umilire. Ezechiel își împacheta lucrurile ca pe o călătorie. Când a murit soția lui, i sa spus să nu o jeli pe ea.Cercetătorii biblici spun că avertismentele lui Dumnezeu din Ezechiel au vindecat Israelul în cele din urmă de păcatul idolatriei . Când s-au întors din exil și au reconstruit templul, ei nu s-au întors din nou de la Dumnezeul Adevărat .

 

Cine a scris Cartea lui Ezechiel?

Prozatorul ebraic Ezechiel, fiul lui Buzi.

 

Data scrisă

Între anii 593 î.Hr. și 573 î.Hr.

 

Scris la

Israeliții aflați în exil în Babilon și acasă și toți cititorii din Biblie .

 

Peisajul din Cartea lui Ezechiel

Ezechiel a scris din Babilon, dar profețiile sale au vizat Israelul, Egiptul și câteva țări vecine.

 

Temele din Ezechiel

Consecințele groaznice ale păcatului idolatriei ies în evidență ca o temă principală în Ezechiel. Alte teme includ suveranitatea lui Dumnezeu asupra întregii lumi, sfințenia lui Dumnezeu, închinarea corectă, conducătorii corupți, restaurarea lui Israel și venirea unui Mesia.

 

Gândul pentru reflecție

Cartea lui Ezechiel se referă la idolatrie. Prima din cele zece porunci interzice cu strictețe: „Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, care v-am scos din Egipt, din țara sclaviei. Să nu ai alți dumnezei înaintea mea „( Exodul 20: 2-3, NIV )

 

Astăzi, idolatria constă în a pune mai multă importanță pe altceva decât pe Dumnezeu, de la cariera noastră la bani, faimă, putere, posesiuni materiale, celebrități sau alte distragerii. Fiecare dintre noi trebuie să ne întrebăm: „Am lăsat altceva decât Dumnezeu să ia primul loc în viața mea? Altceva a devenit un dumnezeu pentru mine?”

 

Puncte de interes

Numele lui Ezechiel înseamnă „Dumnezeu întărește” sau „poate întări Dumnezeu”.

Mai mult de 90 de ori, Dumnezeu îl numește pe Ezechiel „fiul omului”, un termen folosit pentru a evidenția umanitatea profetului. Termenul apare și în Daniel 7:13. Isus Hristos a folosit adesea acel titlu pentru el însuși, probabil o referire la Daniel, desemnând umanitatea și misiunea sa de mântuire.

Unele referințe în Ezechiel au asemănări izbitoare cu cartea profetică a Apocalipsei . Descrierile lui Dumnezeu și heruvimii sunt similare. Lui Ezechiel i se spune să mănânce o carte, așa cum i sa spus lui Apostolul Ioan să mănânce o carte în Apocalipsa. Viziunile unui râu de viață apar în ambele cărți.

Expresia „vor ști că Eu sunt DOMNUL” apare de aproximativ 60 de ori în carte. Dumnezeu îl pune pe faptele viitoare pentru a explica motivul acțiunii.

 

Caractere cheie în cartea lui Ezechiel

Ezechiel, conducătorii Israelului, soția lui Ezechiel și regele Nabucodonosor.

 

Cuvinte cheie

Ezechiel 14: 6

„De aceea spuneți poporului Israel:” Așa vorbește Domnul Dumnezeu: Pocăiți-vă! Întoarceți-vă de la idolii voștri și renunțați la toate practicile voastre detestabile! ” (NIV)

 

Ezechiel 34: 23-24

Voi pune peste ei un păstor, robul Meu David, și îi va testa; el îi va testa și va fi păstorul lor. Eu, Domnul, voi fi Dumnezeul lor, și robul Meu David va fi prinț în mijlocul lor. Eu, Domnul, am vorbit. (NIV)

 

Schița cărții lui Ezechiel:

Profeții despre distrugere (1: 1 – 24:27)

 

Numirea lui Ezechiel de Dumnezeu.

Revelațiile păcatului, judecata lui Dumnezeu.

Pedeapsa lui Dumnezeu este inevitabilă.

Profeții condamnă națiunile străine (25: 1 – 32:32) Oracole împotriva lui Amon, Moab, Edom, Filipis, Tir, Sidon, Egipt.

Oracles împotriva conducătorilor țărilor străine.Profețiile speranței și restaurării lui Israel (33: 1 – 48:35) Ciobăneii care vor proteja și restaura Israelul.

Creșterea oaselor uscate; restaurând speranța.

Noul templu umplut de slava lui Dumnezeu.

Împărțirea pământului între triburi.

(Surse: Manualul Biblic al lui Unger , Merrill F. Unger, Manualul Biblic al lui Halley , Henry H. Halley, Studiul Bibliei ESV, Studiul Biblic Studii de viață).

 

https://ro.eferrit.com/introducere-in-cartea-lui-ezechiel/

 

///////////////////////////////

 

 

 

/////////////////////

 

O trezire într-un cimitir plin cu oase- Lumea doarme în întuneric, iar Biserica doarme în lumină; aşa că Isus e rănit „în casa celor ce-L iubeau.”

 

 

Biserica va avea ori o trezire ori o înmormântare!

 

„Mina Domnului a venit peste mine, si m-a luat în Duhul Domnului, si m-a pus în mijlocul unei văi pline de oase… si iată că erau foarte multe… si erau uscate de tot… El mi-a zis: „Prooroceşte despre oasele acestea, si spune-le, „ Oase uscate, ascultaţi Cuvântul Domnului.. Am proorocit cum mi se poruncise..„Duhule, vino peste morţii aceştia!”… Si a intrat duhul în ei, si au înviat, si au stătut în picioare: era o oaste mare, foarte mare la număr.” (Ezechiel 37)

     Oare există în istorie, oricare istorie, vreun tablou mai ridicol ca acesta? Aici e vizibil capătul tuturor nădejdilor. Cine a mai avut o audienţă ca aceasta? Predicatorii lucrează cu posibilităţi, profeţii cu imposibilităţi.

   Ezechiel a văzut tara plină de răni deschise; boala a dus la moarte, moartea la putrefacţie, şi iată că valea e plină de oase uscate: semn al totalei desnădejdi. Deasupra întregului tablou e scris cu litere de-o şchioapă: I-m-p-o-s-i-b-i-l Acum, desigur, ca să împlineşti posibilul nu-ţi trebuie credinţă; si doar o bucăţică din această putere supra atomică e suficientă pentru împlinirea imposibilului, căci o credinţă cât măsura unui grăunte de muştar poate face mai mult decât îndrăznim să visăm. Dumnezeu ne cere să îndrăznim nu ceea ce avem putere să facem, ci lucruri pe care nu le putem. Ca dovadă că nu în mâinile noastre e puterea, ci în legătura neputinţei noastre cu atotputernicia Sa, Cuvântul „imposibil” este eliminat din dicţionarul credincioşilor.

    Profeţii sunt oameni singurateci; umblă singuri, se roagă singuri, şi Dumnezeu îi face singuri. Pentru ei nu există tipar; planurile matriţei lor le are Dumnezeu. Dar să nu dispere nimeni; şi nimeni să nu spună că suntem prea bătrâni. Moise avea optzeci de ani când a luat comanda unui popor de sclavi îndureraţi. După ce George Mueller a împlinit şaptezeci de ani, a înconjurat pământul de câteva ori, şi fără ajutorul radioului a predicat la milioane de oameni.

   Cât despre Ezechiel, n-a convocat nici un comitet si nici n-a trimis scrisori pentru rugăciuni si ajutoare. Situaţia era de criză, de viaţă sau moarte. (Aceasta e situaţia în evan­ghelizările de azi: de aceea, flecare predicator să fie atent să nu-i lase pe oameni să meargă acasă spunând: „îmi place predicatorul acesta! Bun orator!” iar viaţa lor să rămână mai departe în întuneric). Acestui munte de oase, Ezechiel trebuia să-i spună: „Mută-te!” Aşa a spus şi aşa s-a împlinit! Acolo era un blestem: avea el vreo vindecare? Acolo era moartea: putea aduce el viaţa? Nu avea nevoie de enunţarea doctrinelor. Dragii mei, ascultaţi. Lumea nu aşteaptă o nouă definiţie a Evangheliei, ci o nouă demonstrare a puterii aces­tei Evanghelii, în zilele acestea de acută criză politică, fărădelege morală şi slăbiciune spirituală, unde sunt oamenii nu de doctrină ci de credinţă? Nu se cere credinţă ca să arun­ci blesteme împotriva întunericului sau să prezinţi statistici uimitoare care arată că lucrurile merg în jos si că valul necurăţiilor diavoleşti au inundat această generaţie. Doctrină? avem destulă şi încă să dăm şi la alţii; în timp ce o lume înfometată după adevăr piere bolnavă, sugrumată de păcat.

   La ora aceasta tristă, lumea doarme în întuneric, iar Biserica doarme în lumină; aşa că Isus e rănit „în casa celor ce-L iubeau.” Biserica luptătoare şchioapătă si e luată în râs şi numită impotentă, în flecare an folosim munţi de hârtie si râuri de cerneală ca să retipărim scrierile unor oameni demult morţi, în timp ce Duhul Sfânt, care e viu, caută oameni care să fie gata să calce sub picioarele lor ştiinţa lor, să spargă balonul umflat al egoismului lor, şi să recunoască deschis că deşi au ochi sunt totuşi orbi. Astfel de oameni, cu preţul inimii zdrobite şi al lacrimilor vărsate, caută să primească uleiul sfânt al doctoriei pentru ochi, care se cumpără numai cu preţul recunoaşterii sărăciei sufleteşti. Cu mulţi ani în urmă un predicator a pus acest semn în faţa bisericii: „Biserica aceasta va avea ori o trezire ori o înmormântare!” Aşa o disperare îi place lui Dumnezeu, deşi iadul se înfurie. Nebunie, spuneţi? Exact! O biserică rece n-ajută la nimic. E nevoie de oameni îmbătaţi de Duhul Sfânt. Vrea Dumnezeu prea mult? Au fost Wesley, Whitefield, Finney, Hudson Taylor ediţii speciale de predicatori? Nu. Dacă citesc bine cartea Faptelor Apostolilor, aceasta era norma obişnuită cândva.

   Bomba atomică a pus în mişcare întreaga lume, în afară de Biserică, încercăm să ne salvăm eşecul si sărăcia spirituală ascunzându-ne sub doctrina suveranităţii lui Dumnezeu si împotmolindu-ne într-un dispensaţionalism stagnant, în timpul acesta iadul se umple… Puterile întunericului avansează, iar Dumnezeu caută zadarnic un om care să stea în spărtură, aşa cum a stat Ezechiel! Dragul meu frate predicator, azi ne place mai mult să călătorim decât să suferim, de aceea, nu există naşteri spirituale. Doamne, trimite-ne, şi cât de repede, profeţi care să nu meargă la pas cu o biserică ce nu merge la pas cu Tine.

   E prea târziu ca să se mai nască încă o denominaţie. Acum, Dumnezeu îşi pregăteşte curajoşi Ilie pentru ultima mare ofensivă pe pământ împotriva fărădelegii militante (fie în domeniul politic, fie în cel religios). Această ultimă mare revărsare a spiritului de trezire, născută din Duhul Sfânt si călăuzită de El, va fi noul vin care va umfla burdufurile sec­tarismului uscat. Aliluia!

   Observaţi că Ezechiel a fost călăuzit de Duhul. Ca om, desigur, s-a scuturat la vederea muntelui sinistru de oase omeneşti uscate. Dar pivotată în credinţa lui Ezechiel, era soarta a mii şi milioane – vă rog observaţi, am spus: pivotată în credinţa lui, nu în rugăciunea sa. Mulţi se roagă, puţini au credinţă. Ce cutremur sfânt i-a electrizat fiinţa când a văzut tabloul acela! Numai cerul si iadul stăteau ca spectatori. Cu siguranţă, dacă Ezechiel ar trăi azi, ca si cei de azi, ar avea o fotografie pentru presă. Apoi, cum ne plac nouă statisticile, ar fi numărat oasele; iar când ar fi început să se mişte, ar fi chemat şi pe alţii să-l vadă cum operează (ca nu cumva mai târziu să nu fie recunoscut printre evangheliştii de renume mondial!). Ezechiel n-a făcut aşa ceva! Ascultaţi: ,,Am proorocit cum mi se poruncise!” (Aici e tot secretul: Ezechiel era nebun pentru Dumnezeu!) Ascultaţi, voi, oase uscate! Ascultaţi Cuvântul Domnului!” Nu e aceasta nebunie? Fără discuţie. Nebunie pură. Le spune oaselor: „Ascultaţi!” şi ele n-aveau urechi. Dar Ezechiel a făcut ce i se poruncise. Ca să ne salvăm feţele, noi desigur schimbăm poruncile lui Dum­nezeu, si aşa ne pierdem feţele. Dar Ezechiel a ascultat. Iar Dumnezeu, ca întotdeauna, a lucrat: „s-a făcut un vuiet.” Asta ne-ar place şi nouă azi. Doar că Ezechiel n-a confun­dat acţiunea cu creaţiunea, mişcarea cu umblarea, zgomotul cu trezirea.

   Numai cu o singură suflare din buzele Sale de Atot­puternic, Dumnezeu ar fi putut ridica la viaţă grămada aceea de oase, dar n-a făcut aşa; a ales să fie mai multe operaţii, întâi, „oasele s-au apropiat unele de altele” (Nu mai e un munte de oase). Un aşa fenomen ne-ar aduce pe noi la cul­mea isteriei; nu pe Ezechiel. Dar la ce sunt bune nişte schelete? Pot ele purta războaiele Domnului? Aduc ele, aşa cum sunt acum, onoare Domnului? Prea adesea azi, călăuzele oarbe numără „scheletele” care vin la altare -mişcate desigur, dar încă nenăscute la viaţă. Mai întâi trebuie să crească vine şi carne pe oase, apoi pielea să acopere car­nea. Şi în cele din urmă rezultatul e că avem o vale plină cu … cadavre! La ce bun? N-am terminat. Au ochi dar nu văd; au mâini dar nu pot lupta; au picioare dar nu pot umbla. Aşa sunt toţi cei care caută, până se întâmplă si lucrul cel din urmă. Ezechiel a mai proorocit odată. Nu s-a lăsat. A rezistat îndoielii, în loc să fie descurajat de vederea atâtor schelete sau cadavre, el s-a încrezut în prezenţa şi puterea lui Dum­nezeu. Şi, singur cu Dumnezeu – a biruit. „Am proorocit cum mi se poruncise. Şi a intrat duhul în ei (în morţii aceia), si au î-n-v-i-a-t!”

   Dar cine poate spune azi: „Am proorocit cum mi se poruncise… si au înviat!”! Nici vorbă, reuşim să adunăm mulţimi! Reclamele artistice pe care le facem – radioul, muzica, clădirile, si toate celelalte – au grijă să atragă pe oameni. De ce? Când cei care predică nu sunt nici ei siguri că Într-adevăr Dumnezeu i-a chemat la lucrare! Ne doare inima când vedem sufletele cum pier? Optzeci şi cinci de oameni mor fără Hristos în fiecare minut: Ne doare lucrul acesta? Ne usucă zâmbetele şi cântările uşoare? Am putea noi acum să privim în faţă pe Dumnezeu cel viu (căci El priveşte asupra noastră) şi să spunem: „ Vai de mine dacă nu vestesc Evanghelia!” Sau putem noi spune: „Duhul Domnului este peste mine pentru că m-a uns să vestesc săracilor Evan­ghelia!”? Ne gândim noi serios la realitatea iadului? Adică, spun demonii: „Pe Isus îl cunosc, si pe păstorul…. îl cunosc!”, sau zic: „Dar tu cine eşti?”

   Pronosticurile celor care dau cu ghiocul nu sunt deloc încurajatoare, iar conducătorii marilor puteri militare fluieră singuri ca să-şi dea curaj. Iar cetăţeanul Ion stă buimăcit ca un spectator ameţit de Russellişti, Millenişti si Martorii lui lehova, care îi varsă otravă la uşă. „Creştinis­mul Ştiinţific”, o religie care nu e nici creştină nici ştiinţifică, se îmbulzeşte cu Catolicii şi Adventiştii pretinzându-şi drep­turile de a-l băga pe Ion în cer. Săracul om a auzit Evanghelia cu urechile lui, dar ochii lui n-au văzut-o niciodată, sufletul n-a simţit prezenţa divină. Are tot dreptul să întrebe: „Unde este Dumnezeul lor?” Ce-i răspundem?

  Unul din lucrurile cele mai dureroase pentru unii e să stea faţă în faţă cu adevărul. Suntem bine condiţionaţi să as­cultăm doctrine. Anticipăm cam ce urmează să spună predicatorul. Dar lama aceasta e tocită; nu se compară cu sabia ascuţită a Duhului. Predicatorii din alte părţi ale lumii întâmpină aceeaşi problemă din cauza lipsei de eficacitate a evanghelismului modern (chiar şi cel ce păstrează învăţăturile curate) – evanghelism de scânteie, am putea spune, fiindcă străluceşte pentru o clipă, si apoi, vai, dis­pare…

   Probabil că avem o suflare de viaţă – o trezire – în biserici, dar nu e o adevărată înviere în milioanele pierdute din jurul nostru. Adunăm cu autobusele oameni la evan­ghelizări în masă, dar aceştia sunt în mare parte deja credin­cioşi. Avem nevoie de un General Booth care să iasă la mar­ginile împărăţiei, la cei de afară, la străfundurile celor de jos.

   Credincioşii de demult cântau: „Ferice de cei cu duhul frânt, De cei cu inima zdrobită. Ferice de cei ce plâng Şi rămân tari în ispită!” Există în acest vers, trei lucruri importante: Inima zdrobită, regretul şi păcatul, întâi, Dumnezeu nu dispreţuieşte „o inimă zdrobită” şi mâhnită.” De fapt, Dumnezeu foloseşte numai inimi zdrobite. De pildă, Domnul a luat pâinea băieţelului si a frânt-o; abia după aceea a dat-o mulţimii. Vasul de alabastru a fost spart; numai atunci a putut par­fumul din el să umple casa, şi lumea. Domnul Isus a spus: „Acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi.” Dacă aceasta e calea pe care a mers Domnul, n-ar trebui şi ucenicul să meargă pe ea? încercând să ne salvăm viaţa, nu numai c-o pierdem, o pierdem şi pe-a altora.

   Apoi, regretul pentru păcat! Ieremia striga: „O, de mi-ar fi capul plin cu apă!” Iar psalmistul spune: „Ochii îmi varsă şiroaie de apă!” Dragii mei, ochii noştri sânt uscaţi fiindcă inimile ne sânt uscate. Trăim într-o vreme când vrem să trăim în evlavie dar fără pocăinţă. Cam greu! Când un grup de ofiţeri din Armata Salvării i-au scris lui William Booth căutând cum să iasă dintr-un impas, generalul le-a răspuns: „încercaţi lacrimile!” Au încercat. Şi trezirea spirituală pe care o căutau a avut loc. Şcolile teologice azi nu mai învaţă „lacrimile.” Nici nu pot. Materia aceasta e predată de Duhul Sfânt. Predicatorul, oricât de împovărat cu licenţe şi doctorate, nu poate merge prea departe dacă nu simte amărăciunea pentru păcatele din vremea aceasta.

   Un strigăt repetat al lui David Livingstone era: „Doamne, când oare se vor vindeca rănile păcatului acestei lumi?” Dar suntem noi în rugăciunile noastre doborâţi de întristare pentru păcatele lumii? Ne udăm noi pernele cu lacrimi, ca si John Welch, în lupta sufletului nostru pentru câştigarea altora? Eruditul Andrew Bonar zăcea în pat într-o sâmbătă noaptea în Scoţia şi în timp ce lumea alerga pe străzi de la o tavernă la alta, de la o petrecere la alta, el striga: „O, Doamne, aceştia pier, pier, pier!” Vai, fraţii mei nu aşa L-am învăţat pe Hristos după cum îl trăim.

   Mulţi dintre noi cunoaştem doar un singur fel de predici, uşoare, fără lacrimi, fără pasiune, fără suflet.

   În al treilea rând, păcatul! „Nebunii râd de el!” Cărturarii Bisericii au clasificat „şapte păcate de moarte”. Ştim că n-au dreptate. Orice păcat duce la moarte. Din pântecul celor şapte se nasc alte şaptezeci ori şaptezeci de milioane de păcate. Sânt „şapte capete” ale unui balaur care devorează generaţia de azi într-un ritm alarmant. Avem în faţă un tineret avid numai după plăceri, căruia nu-i pasă deloc de Dumnezeu. Ameţiţi de un pseudointelectualism şi ermetic izolaţi faţă de lucrurile spirituale, aceştia îşi bat joc de cele mai elementare standarde morale.

   Ar fi chiar comic, dacă n-ar fi de fapt tragic, să citiţi în ziar că o stea de cinema (îmbrăcată deşucheată cu o fustă sumară) refuză să vadă premiera filmului turnat chiar de ea, din cauza unor scene indecente incluse în film. (E o cerinţă de astfel de filme, de aceea, şi oferta).

   Amintiţi-vă că în mitologia greacă, Augeas era rege al Epeienilor şi era vestit pentru bogăţia cirezilor de vite pe care le avea, printre care şi zece tauri albi, consideraţi sfinţi de Helios. Dar de câţiva ani nimeni n-a mai curăţit grajdurile. Atunci Eurytheus i-a pus condiţia lui Heracles să cureţe grajdurile într-o singură zi. Ca să le cureţe, Heracles a deschis râurile Alpheus şi Peneus, si le-a dat drumul peste grajduri.

  Numai aşa rezistăm, fraţii mei: pe genunchi! Nu vă lăsaţi amăgiţi de teoriile omeneşti care vor să ne stropească cu zeama de linte a teologiei moderniste. Peste putrefacţia aceasta daţi drumul să curgă apele fluviilor de lacrimi, de rugăciuni, de predici inspirate, până ce va avea loc în sfârşit curăţirea.

În tabără e păcat.

E trădare-ntre noi!

Nu cumva eu sânt cel căzut în noroi?

Printre noi e motiv de eşec şi ruşine.

Nu cumva, Doamne, trădarea e-n mine?

Ne plimbăm cu mantale de Şinear răsclipind,

Ne atrag plăci de aur şi pungi de argint;

Purtăm fără frică în noi gândul lumii,

Caiafa cu noi îşi arde tăciunii;

Şi vrem să gustăm Canaanul de sus

Când Egiptul din noi Ne trage-napoi Cu nesaţ nesupus!

Vai! Urgii de amare şi grele blesteme

O, Doamne-ndurate, ar fi mult mai bune

Decât să purtăm pe cap diademe Cu preţul trădării nebune…

Dar nu cumva, în sânge, în vine,

Trădarea se zbate furtună în mine?

 

http://www.pentinadlac.ro/index.php/articole/15-invatatura-biblica/28-o-trezire-intr-un-cimitir-plin-cu-oase

 

/////////////////////////////////

 Valea de Oase uscate

 

El mi -a zis: ,,Fiul omului, oasele acestea sînt toată casa lui Israel.

prin profetia despre Valea de Oase uscate,vedem renasterea Israelului ca Stat Suveran si cea ce traieste astazi.

 

Profetul Ezechiel a prezis că poporul Evreu se va restabili pe teritoriul lor, în vremurile din urmă. Luați în considerare Ezechiel 37:1-14:

 

Mîna lui YHVH a venit peste mine, şi m’a luat în Duhul lui YHVH, şi m’a pus în mijlocul unei văi pline de oase.M’a făcut să trec pe lîngă ele, de jur împrejur, şi iată că erau foarte multe pe faţa văiei, şi erau uscate de tot.

 

El mi -a zis: ,,Fiul omului, vor putea oare oasele acestea să învieze?„ Eu am răspuns: ,,YHVH, Creatorule, tu ştii lucrul acesta!„El mi -a zis: ,,Prooroceşte despre oasele acestea, şi spune-le: ,Oase uscate, ascultaţi cuvîntul Creatorului!

 

Aşa vorbeşte YHVH Creatorul către oasele acestea: ,Iată că voi face să intre în voi un duh, şi veţi învia!Vă voi da vine, voi face să crească pe voi carne, vă voi acoperi cu piele, voi pune duh în voi, şi veţi învia. Şi veţi şti că Eu sînt YHVH.„

 

Am proorocit cum mi se poruncise. Şi pe cînd prooroceam, s’a făcut un vuiet, şi iată că s -a făcut o mişcare, şi oasele s’au apropiat unele de altele!M-am uitat, şi iată că le-au venit vine, carnea a crescut, şi le -a acoperit pielea pe deasupra; dar nu era încă duh în ele.

 

El mi -a zis: ,,Prooroceşte, şi vorbeşte duhului! Prooroceşte, fiul omului, şi zi duhului: ,Aşa vorbeşte YHVH Creatorul : ,Duhule, vino din cele patru vînturi, suflă peste morţii aceştia, ca să învieze!`Am proorocit, cum mi se poruncise. Şi a intrat duhul în ei, şi au înviat, şi au stătut pe picioare: era o oaste mare, foarte mare la număr.(Ezechiel 37:1-10)

 

Profetia cu valea de oase uscate, este esența pentru a arăta că poporul Evreu va reveni din țările în care au trăit, pentru a forma națiunea Israel.

 

De cind Evreii au fost expulzați din Israel de către romani în anul 70 d.Hr., s-au întors incepind din 1878 – In Palestina este infiintat primul Sat Evreiesc numit Betat Iva ( Usa Sperantei ) si prin asta vedem cum Oasele se aduna,in 1948 sa infiintat Statul Israel.

 

Ierusalimul distrus – AD 70 – Generalul Titus a distrus Ierusalimul complet ,Evreii sunt dispersati si  persecutati :

Dar Yashua le -a zis: ,,Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămînea aici piatră pe piatră, care să nu fie dărîmată.„ (Matei 24:2)

 

Primul tratat pentru crearea statului Israel, numit Declarația Balfour, sa încheiat în 1948, atunci când David Ben-Gurion, Evreu născut în Polonia în 1886, a fondat oficial țara lui Israel, și astfel a  fost primul priministru al Israelului,astăzi, aeroportul internațional din Tel Aviv este numit după numele lui Ben-Gurion.

 

Daca verificam cu mai multă atenție versetele de la 11 la 14, vom concluziona că a fost exact ceea ce sa întâmplat în 1948:

 

El mi -a zis: ,,Fiul omului, oasele acestea sînt toată casa lui Israel. Iată că ei zic: ,Ni s’au uscat oasele, ni s’a dus nădejdea; sîntem pierduţi!„Deaceea, prooroceşte, şi spune-le: ,,Aşa vorbeşte YHVH Creatorul: ,,Iată, vă voi deschide mormintele, vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu, şi vă voi aduce iarăş în ţara lui Israel.

 

Şi veţi şti că Eu sînt YHVH, cînd vă voi deschide mormintele, şi vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu!Voi pune Duhul Meu în voi, şi veţi trăi; vă voi aşeza iarăş în ţara voastră, şi veţi şti că Eu, YHVH, am vorbit şi am făcut, zice YHVH.„ (Ezechiel 37:11-14)

 

 Vedem si ce insemna revenirea lui Mesia din cele doua versete din Matei ,odata restabilita natiunea Israel revenirea lui Yahshua HaMashiach este aproape:

 

A văzut un smochin lîngă drum, şi S’a apropiat de el; dar n’a găsit decît frunze, şi i -a zis: ,,Deacum încolo în veac să nu mai dea rod din tine!„ Şi pe dată smochinul s’a uscat. (Matei 21:19)

 

Dela smochin învăţaţi pilda lui: Cînd îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţia, ştiţi că vara este aproape. (Matei 24:32)

Valea de Oase Uscate

El mi -a zis: ,,Fiul omului, vor putea oare oasele acestea să învieze?„ Eu am răspuns: ,,YHWH,Elohim, tu ştii lucrul acesta!„ Ezechiel 37:3

 

El mi -a zis: ,,Fiul omului, oasele acestea sînt toată casa lui Israel. Iată că ei zic: ,Ni s’au uscat oasele, ni s’a dus nădejdea; sîntem pierduţi!„ Ezechiel 37:11

 

1878 – In Palestina este infiintat primul Sat Evreiesc numit Betat Iva ( Usa Sperantei ) si prin asta vedem cum Oasele se aduna.

 

1897 – Ia fiinta Miscarea Sionista care reprezinta Pescarii :

 

,,Iată, trimet o mulţime de pescari, zice YHWH, şi -i vor pescui; Jeremia 16:16

1917 – Anglia cere infiintarea unui stat Evreu in Palestina

 

1920 – Anglia aproba revenirea neconditionata a Evreilor in Palestina

 

Vor aduce pe toţi fraţii voştri din mijlocul tuturor neamurilor, ca dar lui YHWH, pe cai, în cară şi pe tărgi, pe catîri şi pe dromadere, la muntele Meu cel sfînt, la Ierusalim-zice YHWH-cum îşi aduc copiii lui Israel darurile de mîncare, într’un vas curat, la Casa lui YHWH. Isaía 66:20

 

,,Iată, îi aduc înapoi din ţara dela miazănoapte, îi adun dela marginile pămîntului: între ei este şi orbul şi şchiopul, femeia însărcinată şi cea în durerile naşterii; o mare mulţime se întoarce înapoi aici!

Plîngînd vin, şi îi duc în mijlocul rugăciunilor lor; îi duc la rîuri de apă, pe un drum neted pe care nu se poticnesc. Căci Eu sînt Tatăl lui Israel, şi Efraim este întîiul Meu născut. Jeremia 31:8-9

 

 

Căci vă voi scoate dintre neamuri, vă voi strînge din toate ţările, şi vă voi aduce iarăş în ţara voastră. Ezechiel 36:24

 

Şi să le spui: ,,Aşa vorbeşte YHWH,Elohim: ,Iată, voi lua pe copiii lui Israel din mijlocul neamurilor la cari s’au dus, îi voi strînge din toate părţile, şi -i voi aduce înapoi în ţara lor. Ezechiel 37:21

 

,,Totuş numărul copiilor lui Israel va fi ca nisipul mării, care nu se poate nici măsura, nici număra; şi de unde li se zicea: ,Nu sînteţi poporul Meu,` li se va zice: ,Copiii lui YHWH Cel viu!„

Atunci copiii lui Iuda şi copiii lui Israel se vor strînge la un loc, îşi vor pune o singură căpetenie, şi vor ieşi din ţară; căci mare va fi ziua lui Izreel. Oséia 1:10-11

 

 

Căci iată că în zilele acelea şi în vremile acelea, cînd voi aduce înapoi pe prinşii de război ai lui Iuda şi ai Ierusalimului,Joel 3:1

 

Voi aduce înapoi pe prinşii de război ai poporului Meu Israel; ei vor zidi iarăş cetăţile pustiite şi le vor locui, vor sădi vii şi le vor bea vinul, vor face grădini şi le vor mînca roadele. Amós 9:14

 

Dar prinşii de război ai acestei oştiri a copiilor lui Israel, vor stăpîni ţara Cananiţilor pînă la Sarepta, şi prinşii de război ai Ierusalimului, cari sînt la Sefarad, vor stăpîni cetăţile de miază-zi. Obadia 1:20

 

,,În ziua aceea, zice YHWH, voi aduna pe cei şchiopi, voi strînge grămadă pe cei izgoniţi, şi pe aceia pe cari -i chinuisem. Mica 4:6

 

,,Voi strînge pe cei întristaţi, cari sînt departe de adunarea sfîntă, pe cei ieşiţi din sînul tău, asupra cărora acum apasă ocara.

Iată, în vremea aceea, voi lucra împotriva tuturor asupritorilor tăi; voi izbăvi pe cei şchiopi şi voi strînge pe cei ce au fost izgoniţi, şi îi voi face o pricină de laudă şi de slavă în toate ţările unde sînt de ocară acum.

În vremea aceea, vă voi aduce înapoi; în vremea aceea, vă voi strînge; căci vă voi face o pricină de slavă şi de laudă între toate popoarele pămîntului, cînd voi aduce înapoi pe prinşii voştri de război supt ochii voştri, zice YHWH.`Tef. 3:18-20

 

 

 1928 – Vaticanul prin Decret declara Biserica Catolica ca Biserica lui YHWH .

 

1933 – Hitler declara viitorului Papa Pacelii,ca a gasit solutia prin care va extermina Parazitii de Evrei,obtinind astfel de la Papa Pacelii fonduri pentru infiintarea Partidului sau prin care a exprimat buna intelegere intre Biserica si Stat.

 

1939 – Hitler pune in aplicatie planul de Exterminare a Evreilor prin care masacreaza 6 Milioane de Evrei pina la sfirsitul Razboiului al doilea Mondial.Prin acest fapt se implineste Profetia cu Vanatorii

 

 

PAPA SI  HITLER

   voi trimete o mulţime devînători, şi -i vor vîna pe toţi munţii şi pe toate dealurile, şi în crăpăturile stîncilor. Jeremia 16:16

 

1940 – Germania si Italia doresc restaurarea vechiului Imperiu Roman,incepind razboiul in Europa si Mediul Orient.

 

1943 – Papa Pius declara printro scrisoare trimisa lui Rooswelt ,ca nu e bine sa se repatrieze Evrei in Palestina deorece nu exista nici o documentatie care sa ateste pe Evrei ca o Natiune.

 

YHWH a mai zis lui Moise: ,,Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: ,YHWH,Elohim al părinţilor voştri, YHWH a lui Avraam, YHWH a lui Isaac şi YHWH a lui Iacov, m’a trimes la voi. Acesta este Numele Meu pentru vecinicie, acesta este Numele Meu din neam în neam. Êxod 3:15

 

 

El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt; şi YHWH,Elohim îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David.

Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfîrşit.„Lucas 1:32-33

 

Din 1917 pina in 1939 – Anglia sustine reintoarcerea Evreilor in Palestina,dupa 1939 incepe sa saboteze revenirea Evreilor.

 

Din 1939 – Statele Unite preiau rolul de sustinatori ,care duce la Sprijinul Crearii Statului Israel,fiind primul stat care recunoaste in 1948 Israelul ca natiune.

 

1948 – 14 Mai – Infiintarea Statului ISRAEL   Shalom !!!

https://israelshabbatschalom.wordpress.com/category/valea-de-oase-uscate/

 

 

//////////////////////////////

 

 

 

Zac Poonen-Viaţa noului legământ şi Biserica noului legământ

 

O profeţie frumoasă despre viaţa noului legământ se află în Ezechiel 36:25-37. Este o descriere a vieţii creştine, aşa cum intenţionează Dumnezeu să fie. El ne promite mai întâi să ne curăţească complet, îndepărtând toţi idolii din inima noastră şi apoi să ne scoată inima de piatră, înlocuind-o cu una de carne, să pună în noi Duhul lui Sfânt, să ne facă să mergem pe căile Lui şi să ne motiveze să ascultăm de poruncile Lui, şi astfel să ne salveze de toată necurăţia noastră (Ezechiel 36:25-29). Însă, toate acestea se pot întâmpla numai atunci când Îl rugăm pe Dumnezeu şi Îi cerem să facă toate acestea pentru noi (Ezechiel 36:37). Dacă nu cerem această viaţă, nu o vom obţine. Şi pe măsură ce intrăm în această viaţă glorioasă „ne va fi silă de noi înşine” (Ezechiel 36:31), când ne vom gândi la viaţa noastră din trecut. Acesta este unul din semnele primordiale ale unui om umplut de Duhul şi anume că se urăşte pe sine pentru tot păcatul pe care îl vede în carnea sa şi ţipă, spunând: „O nenorocitul de mine… sunt cel dintâi păcătos” (Romani 7:24; 1 Timotei 1:15). Un om umplut de Duhul nu vede niciun păcat în alţii înainte de a vedea acelaşi păcat în propria lui carne şi de a se detesta pe el însuşi pentru acel păcat. Cu cât ne apropiem mai mult de Dumnezeu, cu atât devenim mai conştienţi de propria noastră păcătoşenie.

 

 

 

 

 

 

Dumnezeu l-a dus pe Ezechiel într-o vale plină de oase uscate şi mai întâi de toate i-a cerut să prorocească acelor oase (Ezechiel 37). Cuvântul lui Dumnezeu a ţâşnit şi oasele s-au apropiat unele de altele şi s-au acoperit de carne. Dar aveau nevoie de ceva mai mult decât de Cuvântul lui Dumnezeu – aveau nevoie totodată şi de puterea Duhului Sfânt, aşa cum vedem în Geneza 1. Observăm acolo că acţiunea comună a Cuvântului lui Dumnezeu şi a Duhului Sfânt a fost cea care a adus viaţa din moarte. Despre acelaşi lucru este vorba aici şi chiar în zilele noastre. Când a venit Duhul Sfânt peste acele trupuri moarte, ele s-au ridicat şi au devenit imediat o armată puternică pentru Domnul. Aceasta este o imagine a ceea ce doreşte Dumnezeu să facă astăzi în biserică. Mulţi creştini sunt la început exact ca acele oase uscate, rigizi şi morţi, în ciuda corectitudinii doctrinelor lor. Pe măsură ce răspund Cuvântului lui Dumnezeu, încep să se adune împreună ca şi creştini (osul se apropie de os) şi să trăiască vieţi decente. E o frumuseţe anume şi atunci când carnea acoperă oasele. Dar mai este un lucru de care au nevoie aceşti creştini, dacă e să fie o armată puternică pentru Dumnezeu. Au nevoie să fie învestiţi cu puterea supranaturală a Duhului Sfânt al lui Dumnezeu.

 

 

 

Tot o ilustrare a vieţii şi bisericii noului legământ mai întâlnim în Ezechiel 40-48. De data aceasta este descrisă pictural drept un templu. Trupul nostru este templul Duhului Sfânt (1 Corinteni 6:19) şi biserica este de asemenea templul lui Dumnezeu (1 Corinteni 3:16). În Ezechiel 43, citim despre slava lui Dumnezeu care părăsise templul şi se întorcea în noul templu – biserica noului legământ care a fost instituită începând cu ziua de Rusalii. Domnul numeşte biserica „locul scaunului Meu de domnie” (Ezechiel 43:7). Legea pentru această biserică a noului legământ este descrisă astfel: „tot locul pe care-l va cuprinde ea este preasfânt” (Ezechiel 43:12). În templul vechiului legământ, numai o mică încăpere din capătul de la apus era numit „Prea Sfânt” – acolo unde locuia Dumnezeu. Dar în biserica noului legământ, întreaga biserică (templu) este locul Prea Sfânt. Pentru ca astăzi să zidim biserica drept templul lui Dumnezeu, trebuie să respectăm această singură lege fundamentală – sfinţenia absolută a fiecărui membru din ea. Păcatul nu trebuie tolerat în nicio formă, în nimeni.

 

 

 

Domnul vorbeşte despre 2 tipuri de slujiri în templul Lui – simbolizate în Ezechiel 44:9-19 prin fiii lui Ţadoc şi leviţii. Fiii lui Ţadoc simbolizează ucenicii dăruiţi total lui Hristos, cărora li se permite „să-I slujească”. Leviţii simbolizează compromişii, cărora li se permite să slujească doar oamenilor. E o diferenţă uriaşă între aceste două tipuri de slujiri. Niciodată Isus nu i-a slujit în primul rând pe oameni. Toată lucrarea Lui era făcută doar pentru Tatăl, chiar şi atunci când le slujea oamenilor – şi acesta este modul în care şi noi trebuie să-I slujim lui Dumnezeu. Atunci când începem să slujim oamenilor, pătrund şi ispitele de a ne compromite şi de a face pe plac celorlalţi. Dintr-un templu atât de sfânt (biserica umplută de Duhul sau individul umplut de Duhul) un pârâu de apă începe să curgă afară, care devine un râu şi în final devine multe râuri (Ezechiel 47). Acesta este pasajul pe care Isus l-a citat în Ioan 7:37-39, unde a vorbit despre „râuri de apă vie curgând” dintr-un om care este plin cu Duhul Sfânt. Aceasta este ceea ce a izvorât în ziua Rusaliilor şi curge de atunci prin bărbaţii şi femeile lui Dumnezeu. Această viaţă începe ca un mic pârâiaş înainte să devină un râu mare şi multe râuri.

 

 

 

Domnul i-a dat lui Ezechiel să guste puţin din ceea ce înseamnă să trăieşti o viaţă umplută de Duhul, în Ezechiel 47:1-12. El l-a condus pe Ezechiel pas cu pas în acest râu. După ce-au mers prin el cam 500 de metri, apa îi ajungea lui Ezechiel la glezne. După alţi 500 de metri, apa îi venea la genunchi. După alţi 500 metri apa îi ajungea la brâu. Şi după încă 500 de metri era atât de adâncă încât Ezechiel a trebuit să-şi desprindă picioarele de pe pământ şi să se lase purtat de curentul râului. Putem merge înainte în umblarea noastră cu Dumnezeu în mod continuu, aşa cum a făcut Ezechiel. Sau ne putem opri la un moment dat. Dumnezeu nu ne va sili niciodată să mergem mai departe, dacă noi nu dorim. Când Elisei l-a urmărit pe Ilie (2 Împăraţi 2), acesta l-a testat continuu pe Elisei ca să vadă dacă era înfometat de mai mult sau mulţumit cu ceea ce deja avea. Pentru că Elisei nu s-a mulţumit până când n-a obţinut cel mai mult de la Dumnezeu, a primit o porţie dublă din ungere peste viaţa lui. Îl vedem de asemenea pe Ezechiel fiind testat aici într-un mod similar. El de asemenea a dorit să intre în râu din ce în ce mai mult, până când „apa era atât de adâncă încât a trebuit să înoate”. Poţi experimenta o măsură a lucrărilor Duhului Sfânt în viaţa ta şi totuşi să te opreşti la un anume punct mai jos, care înseamnă mai puţin decât maximul lui Dumnezeu. Observaţi totodată şi următorul aspect: Când apa îi ajunsese lui Ezechiel la glezne, la genunchi sau chiar la şolduri, picioarele lui erau încă pe pământ. Dar numai când picioarele noastre nu mai sunt pe pământ ştim că suntem cu adevărat plini cu Duhul. În acel punct, suntem „desprinşi de pământ şi de interesele pământeşti şi de ataşamentul faţă de lucrurile materiale” şi începem să fim „conduşi de Duhul, potrivit voii lui Dumnezeu, iar nu după voia noastră”. Ultimul verset al cărţii (Ezechiel 48:35) menţionează numele acestei biserici a noului legământ drept: „Domnul este acolo” – Iehova Şama. Aceasta este biserica pe care tu şi eu suntem chemaţi s-o zidim – unde oamenii recunosc că Domnul este acolo în mijlocul nostru şi în toată slava Lui. Dar pentru a o zidi, Domnul are nevoie de oameni ca Ezechiel care Îl vor asculta întru totul.

http://www.harulzalau.ro/zac-poonen-viaa-noului-legmant-i-biserica-noului-legmant/

 

/////////////////////////////////

 

 

OMUL CARE FUGE DE DUMNEZEU – Iona 1:1-17

 

Personajul din textul nostru este omul care s-a pocăit „cât ai zice peşte.” Şi pocăinţa lui, cu toate că a fost extrem de rapidă, nu a fost una de circumstanţe. În capitolul 1 al cărţii profetului Iona, o expresie care apare des folosită este „departe de faţa Domnului.” În capitolul 1, Iona este omul care fuge de Dumnezeu; în capitolul 2, Iona este omul care fuge către Dumnezeu; iar în capitolul 3, Iona este omul care fuge pentru Dumnezeu. Aş dori ca să învăţăm câteva lecţii din viaţa acestui om. Deci: OMUL CARE FUGE DE DUMNEZEU.

 

1. ÎNTOTDEAUNA ÎŞI FACE VIAŢA MAI GREA – Iona 1:3a

 

1. a) Dumnezeu îl trimite pe Iona la Ninive, iar din locul unde i-a vorbit Dumnezeu şi până la Ninive, Iona avea de făcut aproximativ 400 de kilometri. Ca replică, Iona coboară la Iafo şi de acolo se îndreaptă spre Tars, iar distanţa pe care o are de făcut din locul de unde i-a vorbit Dumnezeu şi până la Tars este de 4000 de kilometri. Iona alege să meargă pe o distanţă de 10 ori mai mare dorind să fugă de faţa lui Dumnezeu, însă el îşi face viaţa mai grea.

 

1. b) Dumnezeu îl trimite pe Iona la Ninive, iar din locul unde i-a vorbit Dumnezeu şi până la Ninive, Iona trebuia să călătorească printr-o zonă geografică care atunci se numea „Semiluna fertilă” sau „Conul de aur.” Ca replică, Iona coboară la Iafo şi de acolo se îndreaptă spre Tars pentru a face o călătorie pe mare. Lucrul acesta este uimitor ! În vremea aceea, ca să vezi un evreu pe mare era un lucru extrem de neobişnuit. Evreii trăiau în mediu deşertic fiind hidrofobi. Hidrofobia, din punct de vedere medical, înseamnă o teamă patologică de contactul corpului cu apa. Fenicienii, care erau stăpânii mărilor din aceea vreme, spun în scrierile lor că doar atunci când primejdia era una extrem de mare sau dacă câştigul era unul fabulos, atunci găseai un evreu călătorind pe mare. E interesant că Iona, în tentativa lui de a fugi de faţa lui Dumnezeu, alege marea, deşi avea o frică teribilă de această călătorie. Însă, dorind să fugă de faţa lui Dumnezeu, Iona îşi face viaţa mai grea. (Psalmul 139:7-12)

 

1. ÎNTOTDEAUNA VA PLĂTI UN PREŢ MAI MARE – Iona 1:3b

 

1. a) Istoricii latini spun că preţul unei călătorii pe distanţa Roma-Tars era echivalentul salariului pe 20 de luni, adică un an şi 8 luni. Dacă facem calculele, ne dăm seama că preţul unei călătorii pe distanţa Iafo-Tars era echivalentul salariului pe 24 de luni, adică doi ani. Asta însemna ca 2 ani să munceşti, să primeşti salariul pe fiecare lună, să nu îţi cumperi nimic iar toţi banii economisiţi să îi cheltuieşti pe o singură călătorie pe mare. Un preţ foarte mare de plătit. Iona a învăţat o lecţie teribilă şi grea: „Păcatul te duce mai departe decât vrei să te duci, păcatul de apasă mai greu decât poţi să duci, păcatul te costă mai mult decât eşti dispus să plăteşti.”

 

1. b) Iona începe să plătească scump pentru fuga lui de faţa lui Dumnezeu şi se trezeşte că se izbeşte de Persoana lui Dumnezeu. Dumnezeu îl avertizează pe Iona printr-o furtună. (Iona 1:4) De aceea, şi noi ar trebui să fim atenţi la furtunile din viaţa noastră. Oare nu de multe ori ele sunt un avertisment din partea lui Dumnezeu pentru noi ?

 

1. c) Iona începe să plătească scump pentru fuga lui de faţa lui Dumnezeu şi prin faptul că Dumnezeu îl avertizează şi prin oameni. (Iona 1:6) De aceea, să fim atenţi la ceea ce ne comunică Dumnezeu prin mesagerii Săi. Însă Iona, ca şi noi de multe ori, nu a luat seama nici la avertizările lui Dumnezeu prin furtună şi nici prin oameni.

 

1. d) Iona începe să plătească scump pentru fuga lui de faţa lui Dumnezeu şi prin faptul că Dumnezeu îl avertizează prin sorţ şi în demască. (Iona 1:7-8 ) Mărturia lui Iona este făcută praf. În acel moment, Iona în loc să ia aminte la avertismentele lui Dumnezeu îi vine în minte un gând, un gând pe care foarte mulţi ajung ca să îl experimenteze când îşi dau seama că sunt prăbuşiţi, când îşi dau seama că nu mai altă şansă. Ştiţi care este acel gând ? Gândul sinuciderii. (Iona 1:12)

 

1. e) Iona începe să plătească scump pentru fuga lui de faţa lui Dumnezeu şi prin faptul că Dumnezeu îi aplică o pedeapsă dură. (Iona 1:17) Însă această pedeapsă dură face ca Iona să ne prezinte cea mai disperată rugăciune prezentată în Sfânta Scriptură, rugăciune pe care un om a adus-o înaintea lui Dumnezeu şi e formată din 14 psalmi. Se vede că Iona cunoştea Cuvântul lui Dumnezeu. (Iona 2:2-9) V-aţi gândit vreodată că metoda de pedeapsă a lui Dumnezeu este de fapt metoda Lui de a vă salva ? Pentru Iona a fost o metodă dură, terifiantă dar a fost singura metodă prin care Dumnezeu l-a putut salva pe Iona.

 

III. ÎNTOTDEAUA VA MAI PRIMI O ŞANSĂ – Iona 3:1

 

Avem de-a face cu acelaşi Dumnezeu, avem de-a face cu aceeaşi trimitere, avem de-a face cu acelaşi profet. Expresia care apare des folosită în capitolul 3 este „a doua oară.” Dragul meu, ai ajuns vreodată într-o situaţie atât de disperată încât să crezi că nimeni nu te mai poate ridica de acolo ? Acela e momentul în care fiecare dintre noi am primit din partea lui Dumnezeu încă o şansă de a ne întoarce la El. Însă vreau să vă avertizez. Nici unul dintre noi nu ştim când va fi ultima şansă pe care ne-o acordă Dumnezeu. De aceea ascultaţi ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu: Evrei 3:7-8 . Cei din Ninive au beneficiat de aceea şansă acordată de Dumnezeu prin profetul Iona, la fel cum şi Iona a beneficiat de ea.

 

Iona se duce la Ninive. (Iona 3:3-5) Iona tocmai a scăpat de un peşte şi este trimis la altul pentru că în piaţa centrală a cetăţii Ninive era o statuie impresionantă în formă de peşte care reprezenta zeul cetăţii Ninive. Iona predică cel mai scurt mesaj de evanghelizare pe care a predicat-o cineva. Iona predică doar la 33% din numărul populaţiei din Ninive. De ce ? Cetatea Ninive era mare cât o călătorie de 3 zile însă Iona nu a pătruns în ea decât cale de o singură zi. Pe urmă, Iona le predică numai despre judecata lui Dumnezeu şi nici un cuvânt despre harul lui Dumnezeu de care i-a făcut şi lui parte. A avut grijă ca să aranjeze el mesajul lui Dumnezeu astfel încât nimeni să nu se predea lui Dumnezeu la predica lui. Dar cei din cetatea Ninive i-au în serios mesajul transmis de Dumnezeu prin profetul Iona şi se pocăiesc cu toţii pentru că Dumnezeu este Cel care oferă şansa de a te putea întoarce la El din toată inima ta.

 

Încă un lucru aş dori ca să menţionez în încheiere. E interesant că deşi Iona beneficiase de cea de-a doua şansă, refuză să o dea la alţii. Cum este posibil ? Dacă nu a fost mesajul cel care i-a întors pe niniveni la Dumnezeu, pentru că a fost unul foarte scurt şi de neînţeles pentru mulţi, cu siguranţă că ceea ce a făcut ca ninivenii să se întoarcă la Dumnezeu a fost însăşi mesajerul. În secolul al XIX – lea, un marinar britanic iese cu echipajul „Steaua Nordului” la vânătoare de caşaloţi. În timpul încercării lor de a vâna caşaloţi, Bartley cade peste bord şi este înghiţit de unul dintre peştii respectivi. Se creează agitaţie pe vas, dorindu-se a se prinde acel peşte şi să mai salveze ce pot din colegul lor. Însă tentativa eşuează. În ziua următoare, când echipajul aruncă năvodul din nou, prin un caşalot imens. Este ridicat pe vas şi imediat tranşat. Uimire ! Spre marea lor mirare, în pântecele acelui caşalot era Bartley. Era leşinat iar în rest sănătos după ce stătuse 20 de ore în pântecele peştelui. Un singur lucru s-a modificat la acel marinar şi anume pielea. Toată pielea de pe faţă şi de pe corp a fost arsă datorită sucurilor gastrice ale acelui caşalot. Foarte mulţi comentatori susţin ideea că dacă nu mesajul a fost cel care i-a întors pe oameni la Dumnezeu, atunci cu siguranţă că imaginea hidoasă pe care o avea Iona de la sucurile gastrice ale peştelui, aceea imagine i-a întors pe oameni la Dumnezeu. (Evrei 10:31)

 

În concluzia mesajului acesta, aş dori ca să învăţăm 3 lecţii:

 

1. a) Dumnezeu te scapă de păcat dar nu şi de consecinţele păcatului.

 

1. b) Dumnezeu poate face din tragediile vieţii tale un avertisment pentru alţii.

 

1. c) Când e vorba de pedeapsa lui Dumnezeu, e mai bine să o înveţi pe pielea altora.

 

Dacă eşti omul care fugi de Dumnezeu, nu uita că îţi vei face viaţa mai grea, vei plăti un preţ mai mare însă nu se ştie, dacă vei mai beneficia de vreo şansă. Nu uita. Dacă în viaţa asta fugi de faţa lui Dumnezeu, va veni o zi când îl vei vedea faţă în faţă, iar ziua aceea nu este departe. E ziua când El va veni să judece lumea aceasta. Eşti pregătit ? Nu fugi de Dumnezeu ci vino la El acum ! Amin.

 

 

 

 

////////////////////////

 

CUM VOR ÎNVIA ACESTE OASE ? – Ezechiel 37:1-10

 

 

În anul 586 Î.C., Israel a fost cucerit de Babilon. Cetatea Ierusalimului a fost luată şi Templul a fost distrus de babilonieni. Mulţi oameni au fost răniţi şi omorâţi, tineri şi tinere au fost duşi captivi în Babilon. În Babilon aveau o viaţă jalnică, fără libertate şi fără speranţă. Între ei era şi tânărul Ezechiel care la vârsta de 25 de ani a fost dus captiv în Babilon. După 5 ani, la râul Ghebar, Ezechiel a fost chemat de Dumnezeu ca prooroc. (Ezechiel 1:1-3) Într-o zi, Domnul l-a luat pe Ezechiel şi prin Duhul Sfânt şi l-a pus în mijlocul unei văi pline cu oase. Acolo nu era viaţă ci era valea morţii. Dar Dumnezeu îi pune o întrebare: „Ezechiel, cum vor învia aceste oase ?” Ceea ce s-a petrecut acolo vorbea despre reabilitatea poporului Israel. Însă, această scenă este aşa de familiară multora dintre noi pentru că suntem într-o vale cu oase uscate. De jur împrejur nostru sunt numai oase uscate. Şi atunci:  CUM VOR ÎNVIA ACESTE OASE ?

 

1. AU NEVOIE DE DUMNEZEUL ATOTPUTERNIC – Ezechiel 37:1-3

 

Dacă Ezechiel ar fi spus „nu” atunci Dumnezeu poate îl mustra. Dacă Ezechiel ar fi spus „da” atunci Dumnezeu l-ar fi rugat să le învieze. Însă Ezechiel dă un răspuns foarte potrivit: „Doamne Dumnezeule, Tu ştii lucrul acesta.” La facultatea de teologie, un student în loc să se pregătească pentru examene, tot timpul se ruga, mânca şi dormea. Colegii lui l-au rugat ca să înveţe pentru că astfel nu va reuşi la examene. Întotdeauna el le răspundea: „Ştie Domnul !” La examen, după ce au intrat în sala de examen şi fiecare au primit subiectul, acel tânăr după câteva minute s-a ridicat, a predat lucrarea şi a ieşit afară. Ceilalţi colegi se uitau miraţi unul la altul crezând că într-adevăr a primit un subiect uşor. Dar surpriza a fost în ziua când s-au afişat rezultatele. În timp ce toţi se bucurau că au trecut cu bine examenul, acel tânăr era întristat pentru că nu a reuşit. De ce a ieşit primul din sala de examene ? La fiecare subiect primit el a răspuns: „Domnul ştie acest subiect !” Profesorul l-a corectat şi a scris: „Domnul ştie de nota 10 acest subiect, însă tu nu ştii nimic şi ai căzut examenul !” Nu tot aşa este cu Ezechiel. El a ştiut că acele oase au nevoie de Dumnezeul atotputernic. (Ezechiel 37:11, Ioan 3:16)

 

1. AU NEVOIE DE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU – Ezechiel 37:4-8a

 

Când Ezechiel a prezentat Cuvântul lui Dumnezeu, tot poporul acela format din oase a ascultat Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu are putere să îl învie pe cel mort, să creeze universul şi să învie nişte oase foarte uscate. În S.U.A. a trăit un proprietar de magazin. Când a împlinit vârsta de 84 de ani, un ziarist l-a întrebat: „Domnule, care este cea mai mare şi de succes investiţie din viaţa dumneavoastră ?” El a spus: „Biblia. Când aveam 10 ani am cumpărat această Biblie cu 2 dolari şi 50 de cenţi. Această Biblie este cea mai mare şi de succes investiţie a mea pentru că m-a ajutat să ajung unde sunt astăzi !” „Dacă cumpăr şi eu o Biblie, pot fi un om de succes ?” „Nu”, a fost replica bătrânului, „ci trebuie să crezi în Cuvântul lui Dumnezeu şi să umbli !” Cuvântul lui Dumnezeu are putere. Cuvântul lui Dumnezeu înviorează. Cuvântul lui Dumnezeu vindecă. (Ioan 5:25, Psalmul 119:50, Romani 1:16, 1 Corinteni 1:18 )

 

III. AU NEVOIE DE DUHUL LUI DUMNEZEU – Ezechiel 37:8b-10

 

Când au ascultat Cuvântul lui Dumnezeu, oasele uscate au început să aibă tendoane, a crescut carnea şi le-a acoperit pielea pe deasupra, dar nu era duh în ele. Şi noi, avem nevoie de Dumnezeul atotputernic, avem nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu dar avem nevoie, ca şi aceste oase uscate, şi de Duhul lui Dumnezeu. Fără Duhul Sfânt putem ca să trăim morali, frumos, să nu omorâm pe nimeni, să nu furăm pe nimeni etc., dar nu avem viaţă. Avem nevoie de Duhul lui Dumnezeu aşa cum Biserica primară a avut nevoie de el şi numai aşa a putut să se răspândească. (Faptele Apostolilor 2:38 ) Fie ca şi pe noi Dumnezeu să ne folosească ca şi pe Ezechiel ! Amin.

 

https://curpasnicusor.wordpress.com/2010/02/02/omul-care-fuge-de-dumnezeu-iona-11-3/

 

///////////////////////////////

 

Când Ezechiel avea vârsta de 25 de ani, a fost dus  captiv în Babilon. Numele Ezechiel înseamnă puterea lui Dumnezeu. După 5 ani, la râul Chebar Ezechiel a fost chemat de Dumnezeu ca proroc (1:1,2).  Într-o zi,

 

 

În anul 586 Î.H., Israel a fost cucerit de Babilon; cetatea Ierusalimului a fost luată şi templul a fost distrus de babilon. Mulţi oameni erau răniţi şi morţi, tineri şi tinere au fost duşi captivi în babilon. Alţii erau împrăştiaţi peste tot. Tinerii care au ajuns captivi în babilon aveau o viaţă jalnică şi au trăit legaţi în lanţ şi nu aveau libertate. Din punct de vedere material, erau foarte săraci şi au primit dispreţuire şi ridiculizare. Ei n-aveau speranţă pentru viitor. Tânărul Ezechiel era unul dintre ei. Când Ezechiel avea vârsta de 25 de ani, a fost dus  captiv în Babilon. Numele Ezechiel înseamnă puterea lui Dumnezeu. După 5 ani, la râul Chebar Ezechiel a fost chemat de Dumnezeu ca proroc (1:1,2).  Într-o zi, Domnul Dumnezeu l-a luat pe Ezechiel în Duhul şi l-a pus în mijlocul unei văi pline de oase. Acolo nu era viaţă, ci valea morţii. Dumnezeu l-a făcut să treacă pe lângă oase, de jur împrejur. Ezechiel s-a apropiat şi a văzut că erau foarte multe oase şi erau foarte uscate. De ce Dumnezeu l-a pus pe Ezechiel în mijlocul unei văi pline de oase, în loc să-l ducă într-un oraş civilizat? De ce l-a făcut să treacă pe lângă oase, de jur împrejur? Dumnezeu a vrut să-i arate o lucrare mare şi importantă pe care trebuia să o împlinească. Ce învăţătură ne dă acest text? Acesta ne vorbeşte despre restabilirea lui Israel. Pe scurt, când poporul Israel a ascultat de cuvântul lui Dumnezeu şi duhul a intrat în el, el a prins viaţă. Aceasta este puterea cuvântului şi puterea Duhului lui Dumnezeu. Fie ca puterea cuvântului să fie peste tine şi familia ta. Fie ca puterea Duhului lui Dumnezeu să fie în biserica maranata. Aici văi şi oase foarte uscate simbolizează poporul Israel şi starea ţării Israel. De ce anume are nevoie omul a cărui stare spirituală e ca oasele uscate?

 

Unu, omul a cărui stare spirituală e ca oasele uscate are nevoie de Dumnezeu Cel atotputernic.

 

Hai să vedem v.1-3: ”Mâna Domnului a venit peste mine, şi m-a luat în Duhul Domnului, şi m-a pus în mijlocul unei văi pline de oase. M-a făcut să trec pe lângă ele, de jur împrejur, şi iată, erau foarte multe pe faţa văii şi erau foarte uscate. El mi-a zis: „Fiu al omului, vor putea oare oasele acestea să trăiască?” Eu am răspuns: „Doamne, Dumnezeule, Tu ştii lucrul acesta!” Ezechiel a văzut oasele foarte multe şi erau foarte uscate, apoi Dumnezeu l-a întrebat: ”Ezechiel, vor putea oare oasele acestea să trăiască? Dacă răspundea „nu”, atunci Dumnezeu poate îl mustra aşa: tu nu crezi în Mine?; dacă răspundea „da” poate îi spunea: hai să le înviezi. Ezechiel dă un răspuns foarte potrivit: Doamne, Dumnezeule, Tu ştii lucrul acesta.

La facultatea de teologie în sesiune, un student în loc să se pregătească doar se roagă. De aceea, colegii îi spuneau să pregătească examenele, dar el mânca, dormea şi făcea rugăciune. La examen toţi colegii au intrat în sală şi au primit subiectul şi au început să scrie, apoi după câteva minute, colegul care făcea doar rugăciune a ieşit. Ceilalţi colegi se uitau unul la altul considerând că Domnul l-a ajutat să tragă un subiect mai uşor. La rezultat, colegul care făcea doar rugăciune, n-a luat examenul. El a scris aşa ca şi prorocul Ezechiel: Domnul ştie acest subiect. Profesorul i-a corectat lucrarea şi a scris: Domnul ştie de nota 10, dar tu nu ştii nimic, de aceea nota 4. Tu crezi că această lume, această familie această societate şi acest campus lipsite de viaţă ca oasele uscate pot să trăiască? Cum pot învia aceste oase uscate? Cine poate învia aceste oase uscate? Pe scurt, Isus a venit să învieze aceste oase uscate.

 

Textul pe care noi l-am citit repetă de multe ori cuvântul oase. Când Ezechiel a stat în vale, aceasta era plină de oase şi oasele erau foarte uscate. Ce simbolizează această vale? Simbolizează valea vieţii noastre care n-are speranţă. Ce simbolizează aceste oase? Simbolizează starea noastră care n-are viziune şi nădejde în cer. V.11 Dumnezeu spune: ”fiu al omului, oasele acestea sunt întreaga casă a lui Israel. Iată ei zic: Ni s-au uscat oasele, ni s-a dus nădejdea; suntem pierduţi.” În zilele acestea, poporul Israel a pierdut ţara, era captiv şi disperat. Israel nu avea o nădejde în viitor şi starea lui semăna cu oasele foarte uscate. Israel era ţara iubită de Dumnezeu. Poporul Israel era poporul iubit de Dumnezeu. Dar de ce Dumnezeu l-a lăsat pe poporul israel să fie captiv în Babilon? Oare Dumnezeu l-a lăsat şi a uitat de Israel? Cu adevărat, poporul israel era un popor care n-avea nădejde ca oasele uscate, dar Dumnezeu a avut un plan să restabilească israelul. Dumnezeu a vrut să învieze israelul şi să-l folosească pentru mântuirea omenirii. Mai ales, azi oasele foarte uscate suntem noi; sunt studenţii din campus şi tineri şi tinere. Din punct de vedere moral şi spiritual, suntem oase uscate. Dragostea, râvna pentru Domnul şi slujirea noastră faţă de Domnul sunt lipsite de viaţă ca oasele uscate. Azi oamenii sunt disperaţi. Mulţi trăiesc fără credinţă şi n-au dorinţa de a-L cunoaşte pe Isus. În această societate sunt fel şi fel de probleme: crimă, acool, droguri, stres, sinucidere, problema familiei, imoralitate, sunt mulţi copiii străzii. Dar Dumnezeu iubeşte această lume ca oase uscate. Dumnezeu iubeşte omenirea ca oase uscate. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Dumnezeu îl întreabă: ”Ezechiel, vor putea oare oasele acestea să trăiască?” El răspundea: „Doamne, Dumnezeule, Tu ştii lucrul acesta!” Adică, Dumnezeu poate învia oasele uscate. Acest Dumnezeu este El-şadai, Dumnezeu Cel atotputernic. Acest Dumnezeu este Dumnezeu creator. El ne poate vindeca pe noi ca oase uscate. Tu ai problemă în viaţa ta sau în familie şi în viitor? Cum e starea ta spirituală? Tu ai bucurie, pacea Domnului şi mulţumire faţă de Domnul? Dacă nu, starea ta e ca oasele uscate, şi Dumnezeu vrea ca oasele noastre uscate să învieze. Dumnezeu are cheia rezolvării pentru aceste probleme. Acum veniţi la El şi ascultaţi glasul Lui.

 Doi, omul a cărui stare spirituală este ca oasele uscate are nevoie de cuvântul lui Dumnezeu (4). V.4 spune: ”Şi El mi-a zis: „Proroceşte despre oasele acestea şi spune-le: ,Oase uscate, ascultaţi cuvântul Domnului!” Ce semnificaţie are această poruncă? Înseamnă ca Ezechiel să se ducă la oasele uscate şi să le vorbească. V.5 şi 6 spun: aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu către oasele acestea: ,Iată că voi face să intre în voi un duh, şi veţi trăi. Vă voi pune tendoane, voi face să crească pe voi carne, vă voi acoperi cu piele, voi pune duh în voi şi veţi trăi. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul.” Ezechiel a făcut cum i se poruncise. Vezi v. 7 şi 8: ”Şi pe când proroceam, s-a făcut un vuiet, şi iată că s-a făcut o mişcare, şi oasele s-au apropiat unele de altele! M-am uitat, şi iată, li s-au pus tendoane, carnea a crescut, şi le-a acoperit pielea pe deasupra!” Observaţi puterea cuvântului lui Dumnezeu! Când Ezechiel a prorocit doar cuvântul lui Dumnezeu şi poporul a ascultat cuvântul lui Dumnezeu, atunci poporul israel ca oasele uscate a înviat, a trăit. Aceasta este puterea cuvântului lui Dumnezeu. Dumnezeu are putere şi îl poate învia pe cel mort. Lazăr a murit şi era de patru zile în mormânt şi mirosea grea, dar Isus a strigat: „Lazăre, vino afară”, atunci cel mort a înviat şi a ieşit din mormânt. Ioan 5:25 spune: ”Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul şi acum a şi venit, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei care-l vor asculta vor trăi.” Dumnezeu a creat universul cu cuvântul Său şi va învia pe cei morţi cu cuvântul Său. Dacă asculţi cuvântul, vei trăi. Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător. Când ascultăm cuvântul lui Dumnezeu, avem curaj, putem să luăm decizia de a-l urma pe Isus, avem nădejde în cer, şi speranţa că El va învia  societatea şi familia. Cuvântul lui Dumnezeu ne dă bucurie, fericire şi ne mângâie. Psalmul 119:50 spune: ”Acesta este mângâierea mea în necazul meu: căci cuvântul Tău mi-a dat iarăşi viaţa.” Pentru noi cuvântul lui Dumnezeu este evanghelia lui Isus. Deci Pavel spune: mie nu mi-e ruşine de Evanghelie, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede. Pavel spune: cuvântul crucii este o nebunie pentru cei care pier, dar pentru noi, care suntem mântuiţi, este puterea lui Dumnezeu (1Cor.1:18). Cuvântul lui Dumnezeu ne ajută să ne naştem din nou. Înainte de a-L cunoaşte pe Isus, eram morţi în greşelile şi în păcatele noastre, dar prin cuvântul lui Dumnezeu ne-am născut din nou şi am devenit copiii lui Dumnezeu.

 

Când l-am întâlnit pe Dan prima dată, în ochii mei el era aproape mort: purta barbă lungă, părul lung până la gât. Dar am crezut în puterea cuvântului lui Dumnezeu şi am studiat cu el continuu. Cu adevărat, Dumnezeu şi cuvântul lui Dumnezeu l-au ajutat să se nască din nou şi a devenit copilul lui Dumnezeu.

 

Joi seara la laudă şi închinare, când l-am văzut pe fratele Roli care bătea din tobă, atunci mi-am dat seama de faptul că el e viu. În trecut, nu era chiar aşa, dar acum cu bucurie slujeşte Domnului. Pentru că cuvântul lui Dumnezeu l-a schimbat de la oase uscate la viaţă. Cuvântul lui Dumnezeu l-a schimbat pe Răzvan. La început, el nu venea la închinare şi dacă o întrebam pe Rodica despre el, ea spunea că merge la joc, şi stă mult în faţa calculatorului. Dar prin studiu cu Rodica viaţa lui s-a schimbat şi a hotărât să-L urmeze pe Isus şi a fost botezat. Cu o zi înainte de a fi botezat, tatăl lui a venit la biserică şi a ameninţat că îl va scoate din casă dacă se va boteza. Dar el n-a renunţat pentru că cuvântul lui Dumnezeu l-a schimbat.

 Dacă tu vesteşti evanghelia în campus, campusul se transformă şi prietenii se întorc la Domnul. Aleluia! Personal, când eram anul întâi la facultate şi la tabăra de vară cuvântul Domnului a venit la mine. Eu am apucat Ioan 21:15 şi acest cuvânt m-a ajutat să trăiesc pentru evanghelia lui Isus şi ca misionar.

 

În USA, Wanamaker era proprietar de magazin (hipermarket) şi era ministerul informaţiei. Când a împlinit vârsta de 84 de ani un ziarist l-a întrebat: Domnule, care este cea mai mare investiţie în viaţa ta sau cea mai de succes investiţie? El a zis: aceasta este biblia, adică atunci când eram de 10 ani am cumpărat o biblie din piele cu 2 dolari şi 50 cenţi. Pentru că această Biblie m-a ajutat să ajung ce sunt azi. L-a mai întrebat: dacă cumpăr biblia pot fi un om de succes? Nu, a spus el, ci trebuie să crezi în cuvântul lui Dumezeu şi să umbli după el. Dacă te temi de Dumnezeu şi lucrezi cu bucurie, atunci succesul vine la tine. Când Benjamin preşedinte al Americii l-a rugat pe Wanamaker să devină ministerul informaţiei, atunci el a refuzat şi a zis: pentru mine cel mai important lucru este a păzi ziua Domnului şi a sluji şcoala duminicală ca învăţător. Dacă eu o să accept puropunerea Ta la ministerul informaţiei, eu nu pot sluj la şcoala duminicală. Atunci preşedintele Benjamin a promis că nu îl va deranja duminica, şi atunci el a acceptat. 4 ani de zile el a călătorit  în fiecare duminică de la Washington până la Philadelphia şi a slujit la şcoala duminicală. Cuvântul lui Dumnezeu are putere. Cuvântul lui Dumnezeu ne înviorează. Cuvântul lui Dumnezeu vindecă rana inimii, restabileşte familia, reînsufleţeşte biserica şi ne dă speranţa. Când cuvântul lui Dumnezeu intră în tine, înfăţişarea ta se va transforma, va schimba comportamentul şi sistemul valorii. Când cuvântul lui Dumnezeu vine în biserică, biserica va deveni ca biserica primară. Când vine cuvântul lui Dumnezeu în familie, familia va fi mult mai fericită şi plină de bucurie. Când cuvântul lui Dumnezeu vine peste tineri studenţi şi peste campus, tinerii din campus se vor întoarce la Domnul. Te invit la fiecare adunare să asculţi cuvântul lui Dumnezeu, şi atunci te vei înviora. Te invit la tabără la casa-Elim să asculţi cuvântul lui Dumnezeu, atunci cuvântul lui Dumnezeu te transformă şi te foloseşte pentru lucrarea Sa. Apucă cuvântul lui Dumnezeu.

 Trei, omul ca oasele uscate are nevoie de Duhul lui Dumnezeu. Când a ascultat cuvântul lui Dumnezeu, oasele uscate au început să aibă tendoane, a crescut carnea şi le-a acoperit pielea pe deasupra, dar nu era duh în ele. Ezechiel a poruncit după porunca lui Dumnezeu: „Duhule, vino din cele patru vânturi, suflă peste morţii aceştia, ca să învie!” Atunci a intrat duhul în ei, şi au înviat, şi au stat pe picioare: era o oaste mare, foarte mare la număr.” Aici duh este Duhul Sfânt şi Duhul lui Dumnezeu. Dragii mei! Noi avem nevoie de cuvântul lui Dumnezeu. Şi mai avem nevoie de Duhul Sfânt.  Aici noi ne putem da seama de faptul că fără Duhul Sfânt noi putem trăi mai frumos din punct de vedere moral, dar noi nu putem avea puterea de a fi oamenii lui Dumnezeu. Dumnezeu doreşte ca noi să fim plini de Duhul Sfânt. Când era plină de Duhul Sfânt, biserica primară s-a răspândit din Iudeea, Samaria şi până la marginile pământului. După ce Isus a fost arestat de soldaţi, ucenicii erau fricoşi şi când a fost răstignit şi îngropat, atunci şi-au încuiat uşa. După ce s-a înălţat Isus la cer, ucenicii au stăruit cu un gând în rugăciune, atunci Duhul Sfânt a coborât peste ei. Când Duhul Sfânt a venit din plin peste ei, atunci Petru a strigat: Pocăiţi-vă, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, şi veţi primi darul Sfântului Duh. Azi Duhul Sfânt te conduce şi Duhul lui Dumnezeu este cu tine. Dumnezeu Cel viu şi Cel atotputernic poate învia studenţii ca oasele uscate. Fie ca Dumnezeu să vă folosească şi pe voi ca pe Ezechiel.

 

Amin!

 

//////////////////////

 

30 de cărți pe care trebuie să le citești ca să nu rămâi prost

 

  by Paul Catalin in Top carti de citit  

 

Am tot văzut pe diverse site-uri articole de genul “100 de cărți pe care trebuie să le citești într-o viață”, “20 de cărți care îți vor schimba viața” sau “cele mai frumoase 50 de cărți” în care sunt prezentate liste interminabile de cărți pe care, cică, ar cam trebui să le citești. Chestia care mă frământă pe mine și mă roade la ridiche e că nu se specifică motivul. De ce ar trebui să le citesc? Dacă nu le citesc ce se întâmplă, vor da vacile lapte mov?

 

Circulă o vorbă conform căreia cărțile te fac neprost și dacă vrei să nu rămâi prost ar cam fi bine să citești. Așa că m-am gândit să fac un top al cărților pe care trebuie să le citești ca să nu rămâi prost. (să-mi dea cineva un pumn în gură că vorbesc de parcă aș scrie pentru Click sau Libertatea)

 

 

 

Adică e vorba despre acele cărți care îți zgudie serios pânza de păianjen ce împrejmuiește cortexul cerebral și care, după ce termini să le citești, te fac să îți pui celebra întrebare retorică “Bă, ești prost?”

 

30. Cruciada copiilor – Florina Ilis

Cumpără cartea

Un grup de copii condus de Calman, un țigănel din București, deturnează trenul care trebuia să-i ducă spre mare și se răscoală împotriva adulților, considerând că se pot autoguverna singuri.

 

“Cruciada Copiilor” seamănă oarecum cu „Împăratul muștelor”, doar în ceea ce privește ideea de bază, bineînțeles, fiindcă romanul Florinei Ilis e mult mai complex. Și asta pentru că s-a reușit crearea unei radiografii a României anilor 2000, cartea tratând cele mai spinoase subiecte din acel timp precum problema adopțiilor, a orfanilor, a integrării europene, a incompetenței autorităților etc.

Citește recenzia

 

29. Cronica păsării arc – Haruki Murakami

Cumpără cartea

Toru Okada, naratorul și personajul principal al cărții, e un tânăr de 30 de ani, fost avocat, șomer de câteva luni, căsătorit de șase ani cu o tipă ce lucrează la o editură de reviste – Kumiko. Mai pe scurt, dragul nostru Toru, neavând niciun job, freacă menta la rece, bând bere, gătind paste și făcând curat prin casă, nearătându-se foarte stingherit de acest aspect. Viața lui Toru este însă dată peste cap de dispariția soției, aceasta comunicându-i prin intermediul fratelui ei că și-a găsit pe altcineva. Investigând cauza dispariției soției, Toru descoperă că între real și fantastic nu există nicio graniță, un șir de întâmplări ciudate purtându-l într-o călătorie a descoperirii propriului sine.

Citește recenzia

 

28. Să nu mă părăsești – Kazuo Ishiguro

Cumpără cartea

Hailsham e o instituție în care sunt crescuți copiii clone. Aceștia nu au părinți, nu vor putea deveni părinți, nu vor avea niciodată o slujbă normală, singurul lor scop în viață fiind acela de a-și dona organele vitale. Copiii află aceste lucruri pe parcurs dar nu sunt îngroziți de acest aspect al vieții lor, ci preferă să privească cu nepăsare spre viitor.

 

Kazuo Ishiguro nu insistă foarte mult pe subiectul clonelor, nu vine cu tratate de filosofie, ci povestește extrem de simplu cum decurg viețile lui Tommy, Ruth și Kathy. Aflăm astfel că elevii sunt încurajați să fie creativi și să deseneze, picturile cele mai reușite fiind selectate de către misterioasa Madame pentru a fi expuse în Galerie. Dar nimeni nu știa unde e galeria și ce se întâmplă acolo.

Citește recenzia

 

27. Identitatea – Milan Kundera

Cumpără cartea

Romanul lui Kundera vorbește despre multiplele roluri și identități pe care oamenii și le asumă de-a lungul vieții pentru a fi pe placul celorlalți. Iar atunci când la serviciu ești o anumită persoană, în familie o altă persoană și tot așa mai departe, riști să îți pierzi adevărată identitate. Identitate care poate fi regăsită doar în urma unui blocaj, a unei răbufniri.

Citește recenzia

 

26. Adevărata viață a lui Sebastian Knight – Vladimir Nabokov

Cumpără cartea

“Adevărata viață a lui Sebastian Knight” este prima carte pe care Nabokov a scris-o în limba engleză, pe vremea pe când trăia în Paris, într-o sărăcie lucie, fiind nevoit să scrie în baie pentru a nu-i deranja pe ceilalți membri ai familiei. Subiectul este oarecum neobișnuit, sau cel puțin așa mi s-a părut mie. Acțiunea romanului îl are în prim-plan pe V. – un tânăr rus stabilit în Franța după revoluția bolșevică ce încearcă să pună cap la cap mai multe elemente din viața răposatului său frate, scriitorul Sebastian Knight. Aflăm astfel că la scurt timp după moartea lui Sebastian, domnul Goodman a publicat o carte biografică intitulată „Tragedia lui Sebastian Knight”. Jignit de publicația domnului Goodman, care nu ar fi redat adevărata personalitate a lui Sebastian, V. Își propune să refacă ultimii ani din viața fratelui său, să-i descopere frământările și să-i scrie o nouă biografie, cea adevărată.

Citește recenzia

 

25. Jurnalul unui om dezamăgit – W.N.P. Barbellion

Cumpără cartea

Jurnalul unui om dezamăgit este unul dintre cele mai cutremurătoare jurnale scrise vreodată – așa scrie pe coperta cărții, și țin minte că a fost o carte care m-a amrcat mult în facultate. Un tânăr englez pasionat de științele naturale află că suferă de scleroză în plăci și va muri în curând. Din acest motiv își canalizează toate eforturile asupra redactării jurnalului pe care îl ținea de la vârsta de 13 ani.

 

24. Utopia – Thomas Morus

Cumpără cartea

Thomas Morus, un funcționar public englez din secolul al XVI-lea, s-a gândit, în timp ce stătea la căldurică, la un sistem politic care să rezolve problema claselor sociale și a sărăciei. Astfel și-a imaginat o țară în care locuitorii nu posedă lucruri materiale, totul fiind la comun – un fel de anticipare a societății comuniste.

 

23. Aforisme asupra înțelepciunii în viață – Arthur Schopenhauer

Cumpără cartea

Schopenhauer are, cel puțin, un nume mișto. Chiar dacă nu o să înțelegi absolut nimic din cartea aceasta sau dacă o să te plictisească teribil, gândește-te doar ce impresie o să faci printre prietenii tăi când o se le spui că citești din Schopenhauer!

 

22. Principele – Niccolo Machiavelli

Cumpără cartea

Principele este una dintre cărțile care au revoluționat domeniul științelor politice. Până la Machiavelli mai toți gânditorii se gândeau la modele utopice de organizare a statului, visând cai verzi pe pereți. Dar a venit băiatu’ ăsta, Machiavelli îi zice, și a zis în sfârșit lucrurilor pe nume.

 

21. Mantaua – Gogol

Cumpără cartea

În viața lui Akaki Akakievici, funcționarul cutare de la departamentul cutare, apare neprevăzutul, un neprevăzut demn de râsul curcilor, aș putea spune. Mantaua pe care o avea de mulți ani se rupe iar Petrovici, un „croitor bețiv chior de-un ochi”, îi dă vestea cea tragică: mantaua nu mai poate fi cusută. Vestea îl zdruncină serios pe sărmanul Akaki care trece astfel printr-o gravă criză existențiale. După îndelungi cugetări lăuntrice copistul își ia inima în dinți și îi zice croitorului Petrovici să-i facă o manta nouă. Pentru mantaua cea nouă, Akakai Akakievici face eforturi supraomenești – renunță la ceaiul de seară, nu mai aprinde lumânări și pășește pe vârful degetelor pentru a nu-și uza pantofii.

Citește recenzia

 

20. O zi din viața lui Ivan Denisovici – Aleksandr Soljenițîn

Cumpără cartea

Nuvela lui Soljenițîn îl are în prim-plan pe Ivan Denisovici, un bărbat simplu, de la țară condamnat la zece ani de muncă silnică – pedeapsă din care a executat opt ani. Acțiunea se întinde pe durata unei singure zile, ideea lui Soljenitîn fiind una simplă – aceea de a prezenta fără niciun fel de artificii literare o zi obișnuită din viața de lagăr.

Citește recenzia

 

19. Străinul – Albert Camus

Cumpără cartea

Meursault merge la serviciu, își face treaba cu conștiinciozitate, se poartă respectuos cu cei din jurul său, însă nu simte niciun fel de sentiment față de aceștia. Practic i se rupe. Și nu doar că i se rupe de oameni, ci i se rupe de absolut orice. “Mi-e indiferent” pare a fi replica favorită a lui Meursault.

 

Într-o zi Meursault ucide un arab fără vreun motiv anume. În față instanței declară că a comis crima din cauza căldurii.

Citește recenzia

 

18. Împăratul muștelor – William Golding

Cumpără cartea

Un grup de copii ajung pe o insulă pustie din Oceanul Pacific după ce avionul lor se prăbușește. Pilotul, care era și singurul adult din avion, dă ortu’ popii, iar dracii de copii rămân singuri pe o insulă pustie. Ce s-ar putea întâmpla? Ar fi în stare copiii cei inocenți și nepătrunși de răutatea specifică adulților să construiască pe acea insulă o lumea ideală? Normal că nu.

Citește recenzia

 

17. Minunata lume nouă – Aldous Huxley

Cumpără cartea

Dacă în „1984” avem de-a face cu un regim al terorii, fiecare mișcare fiind atent supravegheată de Fratele cel Mare, în „Minunata lume nouă” oamenii sunt proști și fericiți. Acțiunea se petrece în anul 632 al erei Ford. Da, este vorba despre Henry Ford, cel cu mașinile, în lumea creată de Huxley industriașul american fiind ridicat la rangul de Dumnezeu. Până și crucea creștină a fost înlocuită cu un “T” – de la celebrul model de Ford.

 

Pe Pământ există un singur stat – Statele Unite ale Lumii, deviza acestui fiind Comunitate, Identitate, Stabilitate. Oamenii sunt împărțiți în clase sociale: Alfa, Beta, Gama, Delta, Epsilon, cei din Alfa fiind, bineînețeles, superiori. Nimeni nu poate avansa la o clasă superioară fiindcă acestea le sunt atribuite oamenilor înainte de a se naște. E impropriu spus “naște” fiindcă bebelușii sunt fabricate pe cale artificială în Centrul de Incubație și Condiționare. Oamenilor le este interzis să se îndrăgostească, să se căsătorească și să aibă copii.

Citește recenzia

 

16. Ferma animalelor – George Orwell

Cumpără cartea

„Ferma Animalelor” începe cu descrierea fermei domnului Jones – un fermier mai degrabă preocupat de activitățile bahice decât de cele specifice unui agricultor. Acest aspect naște nemulțumirea animalelor care se întâlnesc noaptea în grajd, pe ascuns, și îl ascultă pe Senior (un porc bătrân) care perorează despre o revoluție a animalelor ce va duce la înlăturarea oamenilor. Deși porcul filosof moare la scurt timp, animalele din ferma domnului Jones nu renunță la ideea revoluției și ajung să o înfăptuiască fără să gândească prea mult, profitând doar de ivirea unui eveniment favorabil. După ce oamenii sunt alungați de la fermă, animalele încep să se organizeze singure, conducerea fiind preluată de către doi porci tineri – Snowball și Napoleon.

Citește recenzia

 

15. Eseu despre orbire – Jose Saramago

Cumpără cartea

Ideea din roman e cam așa: un tip orbește brusc în tip ce se află la volan. Iese disperat din mașină, începe să țipe și să se agite ca o curcă beată, neștiind ce i s-a întâmplat. Că până acum câteva secunde era sănătos tun, vedea perfect și nu avuse niciodată probleme cu vederea. Un alt tip se oferă voluntar să îl ducă acasă pe prospătul orb iar apoi se gândește să se autorecompenseze cu o mașină nouă. Că și așa proprietarul a orbit și nu mai are nevoie de mașină.

 

În scurt timp orbesc și alte persoane, declanșându-se astfel o epidemie de orbire. Pentru că boala începe să ia amploare, guvernul hotărăște să izoleze toții orbii într-un sanatoriu. Iar de aici începe distracția. Romanul lui Saramago ia forma unei distopii ce aduce aminte oarecum de “O mie o sută optzeci și patru”. Spre deosebire de Orwell, care a imaginat un sistem totalitar perfect, Saramago ne propune să ne gândim cum ar arăta lumea dacă toți oamenii ar fi orbi.

Citește recenzia

 

14. Solaris – Stanislaw Lem

Cumpără cartea

Cartea are în prim plan o echipă de oameni de știință aflați pe o stație ce orbitează în jurul unei planete misterioase – Solaris. Narațiunea se face la persoana I-a, personajul principal fiind Kris Kelvin, un psiholog nou sosit pe stație. Din echipaj mai fac parte Snaut și Sartorius. Un al patrulea membru al echipajului, Gibarian, s-a sinucis cu puțin timp înainte de sosirea lui Kelvin.

 

Ideea centrală a romanului gravitează în jurul ideii că oamenii nu sunt în stare să relaționeze cu alte ființe. Iar de aici Stanislaw Lem lansează o întreagă filosofie în care este expusă incapacitatea umanității de a accepta o altă formă de viață inteligentă.

Citește recenzia

 

13. Despre vis – Sigmund Freud

Cumpără cartea

Dacă visezi un copil mic înseamnă că vei avea o supărare sau un necaz iar dacă visezi o pisică cel mai probabil ești vorbit pe la spate de către prietenii tăi. Ei bine, nu-i chiar așa, visele nu sunt o proiecție a viitorului, oniricul fiind construit pe experiențele noastre anterioare, după cum bine ne spune domnul Sigmund Freud.

 

12. O scurtă istorie a timpului – Stephen Hawking

Cumpără cartea

Stephen Hawking, inteligentul ăla într-un cărucior cu rotile care vorbește cu ajutorul unui computer de-l tot mai vezi pe la știri din când în când, a scris și niște cărți, O scurtă istorie a timpului fiind cea mai cunoscută dintre ele. În doar câteva zeci de pagini, Hawking încearcă să răspunde la marile întrebări referitoare la univers: „când, cum și de ce a apărut universul?”, “care sunt limitele universului?”, “dacă timpul are un început, atunci are și un sfârșit?” etc.

 

11. Ora 25 – Constantin Virgil Gheorghiu

Cumpără cartea

Ora 25 este o carte care nu ar trebui să lipsească din programa școlară, dar, din păcate, romanul lui Virgil Gheorghiu este mult mai cunoscut și mai apreciat în afara granițelor decât la noi în țară. Gheorghiu descrie povestea unui țăran roman, Johann Moritz, care din cauza unor acte false este trimis într-un lagăr. Urmează o călătorie absurdă, din lagăr în lagăr a unui biet țăran român prin fără voia sa în grotescul mecanism al războiului.

 

10. Republica – Platon

Cumpără cartea

Am fost  obligat să citesc Republica lui Platon ca să trec un examen în primul an de facultate. Din acea perioada, a începuturilor mele studențești, îmi aduc aminte o replică ucigătoare a unui coleg care, în pauză, după ce nu știu care prof ne-a recomandat să citim cât mai mult din antici, mi-a spus că el nu e adeptul cititului. Auzi, nu e adeptul cititului!

 

9. Abatorul cinci – Kurt Vonnegut

Cumpără cartea

Billy Pilgrim, unicul fiu al unui bărbier din Ilium luptă în al doilea război mondial, fiind luat prizonier și asistând astfel la măcelul ce s-a abătut asupra orașului Dresda. Față de ceilalți soldați, Billy este protejat de către extratereștrii de pe planeta Tralfamadore care îl mai răpesc din când în când, ținându-l captiv într-o grădină zoologică. Abatorul cinci este o carte de-a dreptul dementă, incredibil de amuzantă, cu Kurt Vonnegut care spânzură orice clieșu literar.

 

8. Zâtul – Tatiana Tolstaia

Cumpără cartea

Într-un viitor postapocaliptic, omenirea trăiește ca în eopca de piatră. Oamenii simpli, denumiți guguștiuci, se hrănesc cu carne de șoarece, preparând tot soiul de delicatese din cărnița micuțului mamifer, de la supică până la icre din ochi. Nu au voie să se atingă de cărți, acestea fiind considerate radioactive. Statul este condus de Marele Mârzac, slăvit să-i fie numele, cel care a inventat focul și toate cele de care guguștiucii au trebuință.

 

7. Nasul – Gogol

Cumpără cartea

Asesorul de colegiu Kovaliov se trezește de dimineață și descoperă cu stupoare că îi lipsește nasul. Urmează apoi o telenovelă simpatică. Kovaliov pornește în căutarea nasului, face o plângere la poliție și dă chiar și un anunț în ziar. Secvența în care Kovaliov dă anunțul în ziar abundă în umor, însă un umor negru și subtil, deloc zgomotos. Am încercat, în timp ce citeam povestirea lui lui Gogol, să îmi imaginez cum ar suna în zilele noastre un astfel de anunț. Probabil ceva in genul: “Am pierdut nas, îl declar nul”.

Citește recenzia

 

6. Portretul lui Dorian Gray – Oscar Wilde

Cumpără cartea

Ideea centrală pe care Oscar Wilde o redă în acest roman este cel puțin incitantă, și anume că orice faptă pe care o facem, reprobabilă sau mai puțin reprobabilă, se imprimă cu ușurință pe chipul nostru. Și astfel trăsăturile unei persoane ajung să reprezinte suma faptelor comise de aceasta.

Citește recenzia

 

5. Moartea lui Ivan Ilici – Lev Tolstoi

Cumpără cartea

„Moartea lui Ivan Ilici” nu este vreo nuvelă care să te țină cu sufletul la gură. Știi tot ce se întâmplă încă de la primele rânduri. Ivan Ilici moare. Mare brânză! – ați putea spune. De fapt chiar e mare branză. Fiindcă Tolstoi nu insereaza nimic senzațional în nuvela sa. Nu se întâmplă nimic fantastic. Nu apar omuleți verzi care să asuprească lumea și supereroi care să o salveze. Nu vine nimeni cu un medicament minune care să îl vindece pe Ivan Ilici. Nu se întâmplă nimic din toate acestea și totuși cele câteva zeci de pagini alcătuiesc una dintre cele mai profunde și răscolitoare nuvele din câte au fost scrise vreodată.

Citește recenzia

 

4. Însemnări din subterană – Fiodor Mihailovici Dostoievski

Cumpără cartea

Micro-romanul lui Dostoievski este alcătuit din două părți: „Subterana” și „Pornind de la lapoviță”. În prima parte dăm nas în nas cu monologul personajului principal – un individ de vreo 40 de ani, fără nume, ce trăiește în Sankt-Petersburg.

 

Individul din subterană se dezbracă de tot în fața cititorului. Își scoate la lumină toate frustrările și păcatele acumulate de-a lungul vieții, se spovedește fără menajamente și rămâne gol pușcă. Rămâne doar cu subterana sa în care se retrage ca un melc într-o cochilie de fiecare dată când se simte vulnerabil și amenințat. Adică tot timpul.

Citește recenzia

 

3. 1984 – George Orwell

Cumpără cartea

În anul 1948 George Orwell și-a imaginat cum va arăta lumea în 1984. Iar lumea imaginată de Ghiță Orwell nu arată deloc încurajator: Pământul este împărțit în trei mari superputeri: Eruasia, ce are ca doctrină neo-bolșevismul; Oceania, a cărei doctrină este SOCENG-ul și Estasia, care are la bază ideologia numită Adorația Morții sau Uitarea de sine. În Oceania există patru ministere. Ministerul Păcii se ocupă de război, cel al Adevărului de mistificări, ministerul Iubirii se îndeletnicește cu tortura, în vreme ce ultimul, al Abundenței are rolul de a înfometa populației.

 

În roman este imaginat un regim totalitar perfect, fiind create un set de condiții ideale. Astfel, între cele trei puteri există un război permanent, de uzură, fără miză geopolitică, al cărui scop este doar acela de motiva existența Partidului. Nicio superputere nu este interesată să o cucerească pe cealaltă, scopul războiului fiind de fapt războiul în sine.

Citește recenzia

 

2. Metamorfoza – Kafka

Cumpără cartea

Gregor Samsa e un tânăr comis voiajor ce sclăvăgește zi de zi pentru a plăti datoria părinților față de șeful său. Într-o dimineață însă Gregor se trezește metamorfozat în gândac, cu piciorușe, antene și toate cele. Din acest motiv nu mai poate să meargă la serviciu și stă închis în camera sa în vreme ce familia sa nu vede cu ochi buni metamorfoza asta.

Citește recenzia

 

1. Abecedarul

De fapt tot acest top ar fi trebuit să se rezume la o singură carte, la cartea de căpătâi a omenirii, una dintre cele mai dificile cărți de citit, o carte pe care unii nu reușesc să o termine nici după zeci de ani de lectură – Abecedarul.

 

 

 

 

http://blogdecititori.ro/30-de-carti-pe-care-trebuie-sa-le-citesti-ca-sa-nu-ramai-prost/

/////////////////////////

 

 

Cum am “absurzit” după ce l-am cunoscut pe Kafka

 

by Paul Catalin  

Într-o toamnă pierdeam vremea prin sufrageria unui prieten, cercetând curios carțile vechi ce se îngrămădeau în biblioteca sa, când am dat peste “Procesul lui Kafka”. Pe vremea aceea lucram la un ziar local, eram responsabil pe rubrica “infracționalitate” și fără să stau pe gânduri am șterpelit cartea lui Kafka, uitând sa îmi mai fac ulterior procese de conștiință pe marginea acestui subiect. Auzisem de Kafka dar nu citisem nimic de el, și pentru că mă plimbam zilnic pe holurile tribunalelor în căutare de știri, mi-am zis că nu ar strica să răsfoiesc filele cărții și eventual să îmi îmbogățesc cunoștințele juridice, cel puțin așa speram eu la vremea aceea.

 

Mărturisesc că micuța cărțulie mi-a împodobit multă vreme noptiera fără să fie atinsă în vreun fel cu intenția de a fi lecturată. Primele pagini au curs ușor, însă pe la jumătatea cărții m-am împotmolit și am lungit-o așa câteva săptămâni bune. Când începusem să parcurg cartea eram puțin nedumerit, nu înțelegeam stilul, toată acțiunea mi se părea confuză, halucinantă și așteptam cu sufletul la gură un deznodământ care să descâlcească ițele și să facă lumină în cazul lui K. Bineînțeles că eram foarte naiv pe vremea aceea, dar aveam însă o scuză – nu făcusem încă cunoștință cu evreul timid și complexat, cunoscut sub numele de Franz Kafka.

 

După ce m-am dumirit care e treaba cu individul care a avut ca ultimă dorință înainte de moarte să îi fie arse toate manuscrisele, am devenit tot mai interesat de lucrările lui. Castelul, Metamorfoza, Un doctor de țară și, cel mai recent, America, mi-au trecut prin mână, reușind să îmi provoace câteva insomnii și să mă facă să mă uneori să empatizez cu domnul K sau celelalte personaje kafkiene.

 

Când am început să citesc America, știam exact la ce să mă aștept. Dar asta nu înseamnă că distinsul Kafka nu m-a surprins.

 

Karl Rossmann, un puști neamț de vreo 16 ani este fugărit de familie în America după ce a pătat numele familiei și a lăsat cu burta la gura o menajeră. Din paginile romanului aflăm însă că menajera a fost de fapt cea care l-a sedus pe bietul Karl, prin această întâmplare Kafka voind parcă să pună pecetea de nevinovat asupra capului tânărului Rossman încă de la debutul acțiunii. Nu voi intra în detalii în ceea ce privește acțiunea pentru că oricum la Kafka nu conteaza acțiunea (foarte săracă de altfel) cât suferința absurdă a personajelor și modul ironic în care acestea sunt creioante. Totuși voi încerca să trec în revistă întâmplările care l-au transformat pe Karl într-un personaj 100% kafkian.

 

Ajuns în America, Karl Rossmann, hotărât să își facă o carieră, e decis să înceapă de jos, convins fiind că doar așa va reuși să răzbească. Aceasta a fost și logica pentru care a acceptat o slujbă de liftier, micul imigrant dovedindu-se a fi printre cei mai conștiincioși angajați. Prietenia lui Karl cu nocivii Robinson și Delamarche avea însă să-l coste iar tânărul european sosit de curând pe “tărâmul făgăduinței” se va înfunda tot mai adânc în capcana absurdă și fără scăpare pe care Kafka le-a întins-o fară milă personajelor sale.

 

Deși nu sunt foarte mult pasaje în care Kafka sa insiste asupra diferențelor dintre civilizația europeană și cea americană, ironiile subtile nu lipsesc. Spre exemplu, la interviul de angajare pentru Teatrul în aer liber din Oklahoma, ghișeul destinat imigranților europeni era situat într-un colț, izolat de celelalte.

 

Numai că aici se află că frecventase gimnaziul și Karl fu trimis la biroul foștilor elevi de gimnaziu. Aici declară că frecventase un gimnaziu din Europa și i se spuse imediat că nu ține nici de acest birou; fu îndrumat către biroul celor care au studiat în gimnaziile din Europa. Acest birou era instalat într-o baracă la marginea extremă a stabilimentului; nu numai că era cea mai mică dintre barăci, dar era și mai joasă.

 

Din câte știu, Kafka și-a propus ca “America” să fie un roman de mari dimensiuni, paginile publicate până acum fiind doar un preambul, o introducere pentru “Omul care a dispărut”, titlul pe care l-a atribuit scriitorul ultimului său roman. Sincer să fiu nu m-a încercat niciun sentiment de regret că aventura europeanului Karl s-a terminat brusc fiindca creatorul său a trecut în neființă înainte să îl facă să dispară. Din acest punct de vedere aș putea spune ca micul Karl e un privilegiat, întrucât urcându-se în trenul spre Oklahoma, a scăpat de nemiloasa soartă pe care i-o pregatise, fără îndoială, Franz Kafka.

http://blogdecititori.ro/cum-am-absurzit-dupa-ce-l-am-cunoscut-pe-kafka/

 

//////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Crescent, Dan Voiculescu. Autorii loviturii de stat, l-au asasinat pe Ceausescu, pentru a deturna Averea Diavolului in stil mafiot… Manipularea globala-VICTOR SUVOROV-Spargatorul de gheata… Câți bani au dispărut în decembrie 1989? Pe urmele averii lui Dan Voiculescu… Averea lui Dan Voiculescu sau cum s-au evaporate sute de milioane de dolari are aparţineau statului roman… DACA NU ERA TIMISOARA, ERA IMPUSCATA TOATA TARA… Dupa ce s-a intalnit hotu cu prostu si invinsul cu tortionarul ,hotu si… cersetorul proiectului “”comun””- Ion Iliescu, mai rateaza o sansa a pocaintei… Poporul hranit cu vorbe goale si imbatat cu gargara este…. Iliescu-pesedescu  ne-a ajutat… Câti bani are de recuperat România de la ”prietenii lui Ceaușescu„? Suma este uriașă! Si aici sunt pensile si alocatiile noastre…1.500.000 $, ridicaţi cu sacoşa de la BRCE înainte de Revoluţie… Cum a făcut VOICULESCU uriașa AVERE pe spatele SECURITĂȚII …Pentru a se pierde urma-Procurorii au extins urmărirea penală în cazul fostului judecător CCR, Toni Greblă… Când cântăm, oficial, prohodul statului de drept? Capitalismul de cumetrie, democratia originala si retrocedarea pe puncte… De la comuna primitiva a gandirii economice la comuna Pungesti: absenta proprietatii private naste monstri…  Dezvăluiri AC: Afacerea Rompetrol sau victoria capitalismului de cumetrie. Între Statul de porc și Statul de drepți, de Mihai Enciu… Sexul în toaletele școlare ar putea fi impus ca disciplină opțională la BAC… Invazia rusă nu îi sperie pe vasluieni: ”Ne refugiem în cârciumi, că păduri nu mai avem, ca pe timpuri…”Eminescu, agent constatator… Nea Nelu, de la IRR, intră în istorie! Ne-am născut între Carpați, dintr-o mamă și mulți tați… Amintiri mortale despre …România capitalismului de cumetrie: patru milionari din cinci au supt de la stat… Parintele privati-hotiei si al Fiilor ratacitori-Jupuitori-Peseditori- ION ILIESCU SI ROMANIA CAPITALISMULUI DE CUMETRIE!  POVESTEA MARILOR AVERI DE LA MALAXA LA TIRIAC! „Trebuie sa spargem acest capitalism de cumetrie”…De ochii lumii, joaca teatru de 2 parale,ca si la lovilutia din decembrie ,cand le-a taiat preputul ciumetilor sai… Presedintele Iliescu a atacat clientelismul, cumetriile, coruptia si luxul Puterii…

 

 

/////////////////////////////////////

 

„Trebuie sa spargem acest capitalism de cumetrie”…De ochii lumii, joaca teatru de 2 parale,ca si la lovilutia din decembrie ,cand le-a taiat preputul ciumetilor sai… Presedintele Iliescu a atacat clientelismul, cumetriile, coruptia si luxul Puterii…

 

 

 

* „Terapie de soc impotriva coruptiei” – cere seful statului in fata Guvernului si a Camerelor reunite ale Parlamentului * „Trebuie sa spargem acest capitalism de cumetrie” * „Mi se pare cinic si sfidator ca oameni care au datorii de sute de miliarde sa duca o viata de lux si, totodata, sa cumpere pe nimic proprietatea publica” Aplauze la scena deschisa pentru presedintele Ion Iliescu din partea opozitiei, in momentele in care acesta a vorbit ieri, in Parlament, despre coruptie, „capitalism de cumetrie”, depolitizarea administratiei si excesul de ordonante de urgenta. In schimb, PSD a aplaudat mai mult de complezenta mesajul pe care presedintele l-a adresat natiunii, la doi ani de la preluarea mandatului. Membrii Cabinetului incercau sa-si mascheze stinghereala cand Iliescu a vorbit, pe larg, despre coruptie, iar premierul Adrian Nastase zambea stramb catre Mircea Geoana, aflat in stanga sa. „Exemplul personal al liderilor politici si al oamenilor de stat este esential pentru a determina o conduita morala si normala in viata publica. In acelasi timp, este cu atat mai agravanta lipsa de corectitudine si de decenta din partea acestora. Este nevoie de adoptarea cat mai curand posibil a unor legi precum cea a declararii averilor demnitarilor, cea privitoare la conflictul de interese si cea privitoare la finantarea partidelor”, a spus Iliescu, la doar o zi dupa ce deputatii PSD si-au batut joc de proiectul legii declararii averilor, iar senatorii au lasat o uriasa poarta pentru coruptie in legea finantarii partidelor. Seful statului s-a declarat „adeptul hotarat al unei terapii de soc impotriva coruptiei”. Atunci cand a vorbit despre importanta Parchetului National Anticoruptie, presedintele – care a promis ca va veghea asupra acestei institutii – s-a abatut de la discursul scris si a cerut ca PNA „sa nu mai fie impins spre chestiuni minore”. „PNA nu trebuie si nu poate sa actioneze decat asupra aisbergului, tocmai ca sa dea un semnal de tonifiere intregului front”, a mai spus Iliescu. El a criticat si excesul de ordonante de urgenta si ordine ale ministrilor, care conduc, uneori, la „interpretari fluide, adesea in favoarea unor interese personale sau de grup”. „Trebuie sa spargem acest capitalism de cumetrie, care s-a format in Romania, unde un grup de indivizi interesati paraziteaza finantele statului, nationalizand pierderile lor si retinand tot profitul. (…) Mi se pare cinic si sfidator ca oameni care au datorii de sute si miliarde de lei sa duca o viata de lux si, totodata, sa cumpere pe nimic proprietatea publica”, a afirmat Iliescu, in aplauzele puternice ale opozitiei. Incurajat de sustinerea acestora, Iliescu si-a fixat privirea spre bancile in care se aflau parlamentarii PSD si PNL, pentru a le vorbi acestora despre „salariile grase, fara justificare” din companiile de stat. Referindu-se probabil la arestarea abuziva a directorului Bibliotecii Nationale, Dan Erceanu, presedintele Romaniei a pledat impotriva transformarii in „spectacol mediatic” a luptei anticoruptie: „Privarea de libertate sa reprezinte consecinta adunarii probelor, si nu premisa obtinerii acestora, in conditii de detentie!” Ion Iliescu le-a atras atentia senatorilor si deputatilor ca aversiunea cetatenilor fata de politicianism este motivata. „In toti acesti ani am putut vedea ca, indiferent de aderenta la un partid sau altul, multi au fost cei care s-au infruptat, fara remuscari, din avantajele oferite de putere pentru a propasi si a se imbogati rapid”. El si-a incheiat referirile la coruptie, tema cea mai dezvoltata din discursul sau, avertizand ca, daca Romania nu va face progrese vizibile in combaterea acestui fenomen, risca sa fie perceputa ca un candidat „neviabil” la integrarea in UE si in NATO. Presedintele a cerut „ruperea cat mai degraba a lantului birocratiei, care are efecte negative asupra intregii societati. „Solutiile sale s-au referit la reducerea aparatului administrativ si depolitizarea lui prin cooptarea de „profesionisti imuni la interesele de clientelism politic”. Ministrul Finantelor, Mihai Tanasescu, a plecat privirea in pamant cand seful statului a vorbit despre suprapunerile de competente intre Garda Financiara si Politia Economica, precum si despre faptul ca un agent economic suporta numeroase controale, „suprapuse si paralele”. Singurele laude pe care le-a primit Cabinetul Nastase s-au referit la dezvoltarea economica din ultimii ani. „Prin efortul merituos al Guvernului, in economia Romaniei au aparut, in ultimii doi ani, o serie de evolutii pozitive (…) Consider ca sensibila scadere a inflatiei, urmata de scaderea dobanzilor, este cea mai buna veste economica din intreaga perioada postdecembrista”. Iliescu nu a uitat sa evidentieze si meritul BNR „in configuratia acestor evolutii pozitive”. Totusi, in acest peisaj de impliniri economice, PIB-ul este inca inferior celui din 1989, ca si puterea de cumparare a populatiei, cu 35% mai scazuta decat cea din ultimul an al regimului comunist. „Aceasta este, de fapt, marea sfidare care sta in fata noastra: aceea ca majoritatea populatiei traieste mai rau ca in 1989”, a spus Iliescu. In consecinta, in urmatorii doi ani din mandat, seful statului isi va dedica intreaga energie elaborarii unei strategii pentru dezvoltarea durabila a Romaniei. Pe termen scurt, Iliescu isi propune sa adune, in ianuarie, fortele politice parlamentare sub umbrela unui Pact de intelegere si actiune solidara in sprijinul aderarii la UE, care sa concentreze actiunea politica pe urmatorii 4-5 ani. Si, pentru ca si-a inceput discursul cu referire la Revolutia din Decembrie 1989, presedintele a incheiat aducand multumiri timisorenilor, care „au dat un exemplu de demnitate” si au aratat calea spre libertate. Ca o dovada ca mesajul prezidential a avut un mare succes in Parlament, senatorii si deputatii l-au aplaudat frenetic, la sfarsit, ridicati in picioare.

 

Citeste mai mult:

 

 

https://adevarul.ro/news/societate/presedintele-iliescu-atacat-clientelismul-cumetriile-coruptia-luxul-puterii-1_50ad0f757c42d5a6638e0f95/index.html

////////////////////////////////

 

POVESTEA MARILOR AVERI DE LA MALAXA LA TIRIAC!

 

 

Putem vorbi de o rețetă a afacerilor românești din ultimul secol generatoare de mari averi? Pentru a răspunde la această întrebare, Adevărul Financiar vă propune un portret în oglindă al marilor milionari ai României de ieri și de azi.

 

Nicolae Malaxa și Max Auschnitt se bazau pe industria constructoare și grea, Jean Mihail avea o avere impresionantă din terenurile pe care le deținea în Oltenia, Ion Gigurtu era specializat pe extragerea de aur și metale prețioase, iar Dumitru Mociorniță își făcuse de la zero un nume în industria pielăriei. Au toate aceste nume și strategiile lor de business un corespondent și în România post-decembristă?

 

Sânge de capitalist: De la Malaxa la Patriciu

Nicolae Malaxa este de departe una dintre figurile reprezentative ale industriei românești din perioada interbelică. Mai cu ajutor de la stăpânire, mai cu idei proprii, milionarul a reușit să își creeze un imperiu financiar, a cărui valoare exactă a fost și a rămas greu de estimat. Ne putem face însă o idee dacă e să ne uităm la despăgubirile de 300 de milioane de euro pe care statul român trebuie să le plătească urmașilor săi.

 

Malaxa a pornit de jos, în 1921, cu reparații de material rulant. Doi ani mai târziu începea construcția fabricii care avea să-i poarte numele până la naționalizare. Cunoscut pentru influența pe care o avea în anturajul regal, Malaxa primea în 1927 o comandă cu plata în avans pentru construcția de locomotive.

 

Așa s-a ajuns în 1931 la construcția primului automotor Diesel românesc, pentru ca în următorii patru ani Uzina Malaxa să ajungă la o producție de 93 de locomotive. În tot acest interval, Malaxa a investit și s-a extins, construind o uzină de țevi fără sudură (Uzina Republica după naționalizare) pe platforma alăturată fabricii de locomotive.

 

Citiţi şi:România capitalismului de cumetrie: Patru din cinci milionari au supt de la stat

 

În timp, din grupul Malaxa aveau să facă parte și Uzinele Tohan Zărnești, Magazinele Unite de Fierărie Galați, industriașul deținând acțiuni la Astra Arad, Uzinele și Domeniile de Fier Reșița, IOR București sau Unio Satu Mare. Și tot de la Malaxa vine o altă premieră – în 1945, a construit primul automobil românesc, care a fost asamblat la Reșița și i-a purtat numele. După război, rușii au demontat fabrica și au transferat toate liniile de producție în Uniunea Sovietică. A venit apoi și anul 1948, în care averea i-a fost naționalizată.

 

Mai aproape de noi, industriașul Dinu Patriciu a speculat experiența acumulată în perioada comunistă. Absolvent al Institului de Arhitectură, a fost repartizat la Institutul de Proiectări al Ministerului Comerțului Exterior, ajungând astfel să lucreze o bună perioadă în Emiratele Arabe Unite, unde nu doar că a prins gustul capitalismului, dar a și câștigat o vastă experiență în domeniul imobiliar.

 

Imagini pentru DINU PATRICIU,POZE

Dinu Patriciu FOTO: Mediafax

 

 

A revenit în țară în 1990 și a intrat în afaceri în imobiliare, prin compania sa Alpha Construcții. În 1996 era deja un nume cunoscut în piață pentru investițiile sale în mass-media, petrol și domeniul financiar. Era și anul în care Reutes îl remarca și îl includea în topul noilor îmbogățiți din România. Doi ani mai târziu cumpăra Rompetrol, tranzacție care îi aducea și un dosar penal în care avea să fie achitat în 2012.

 

În 2006, în paralel cu afacerile cu petrol și cele imobiliare, Patriciu a început să investească masiv în mass-media, fondând Adevărul Holding. În 2007 devenea cel mai bogat român, odată cu vânzarea pachetului majoritar de la Rompetrol către KazMunaiGaz. Ultima etapă a vânzării Rompetrol către compania din Kazahstan avea să fie încheiată doi ani mai târziu. Avea atunci o avere estimată la peste două miliarde de euro.

 

Citiţi şi: Poveștile celor doi miliardari români: unul deține 200 de mașini de colecție, celălalt aduce elefanți împăiați din Africa

 

Din acel moment însă, sincopele de pe piața imobiliară, criza din presă, dar și strategia greșită din proiectule Mic.Ro și Minimax au început să-i aducă pierderi. Bolnav de cancer, face un transplant de ficat, dar moare în vara lui 2012. În ediția din 2014 a Topului Forbes 500 miliardari, familia Patriciu apare cu o avere estimată la 170 de milioane de euro.

 

Max Auschnitt, omul greu de copiat

Născut la Galați în anul 1888, în familia unui industriaș evreu, Max Auschnitt a absolvit Academia de Înalte Studii Comerciale și de Export din Viena. După revenirea în țară, pune în 19010 bazele unei fabrici de lanțuri și cuie. După Primul Război Mondial, Auschnitt deținea împreună cu fratele său Edgar societatea Titan-Nădlac-Călan, din care făceau parte laminorul de la Galați și mai multe uzine metalurgice. Industriașul a fost delegat mai apoi ca administrator la Uzinele și Domeniile de Fier Reșița, considerată atunci cea mai mare companie românească interbelică, cu un capital de peste un miliard de lei si cu peste 22.000 de angajați.

 

A deținut la rândul său acțiuni la numeroase alte companii importante ale vremii, printre care Societatea Română de Telefoane și Banca Chrissoveloni. A investit și în imobiliare și a fost proprietarul unor importante domenii – printre ele și cel devenit între timp „Palatul” lui Gigi Becali.

 

Imagine similară

 

 

Lupta cu Malaxa în business, dar și pentru influența Casei Regale, îl prinde pe Auschnitt într-un mare scandal în urma căruia e arestat și condamnat la șase ani de pușcărie. Eliberat de Antonescu, Auscnitt nu mai reușește să se impună în afaceri.

 

În România post-revoluționară, structura afacerilor lui Auschnitt duce cu gândul la oamenii de afaceri Valer Blidar, de la Astra Vagoane Arad, și Constantin Popeci, investitor în utilaj greu și în comerțul cu autovehicule.

 

Valer Blidar este proprietarul celui mai mare producător de material rulant din România, care a avut anul trecut un profit de peste 10 milioane de euro. A mai investit în agricultură și servicii financiare, și are o avere estimată de Forbes la 95 de milioane de euro, care îl plasează pe poziția 31 în topul miliardarilor români.

 

Constantin Popeci a ales tot industria grea și a reușit în doar un an să urce în topul Forbes de pe locul 312 pe 252. Averea de 13 milioane de euro și-a câștigat-o din producția de utilaj la Craiova, dar și din vânzarea și reparația de autovehicule.

 

Duelul oltenilor latifundiari: Jean Mihail vs Mihai Anghel

Jean Mihail a fost considerat cel mai bogat român din perioada interbelică si există și argumente. L-a moștenit pe tatăl său , latifundiarul Constantin Mihail, unul dintre cei mai mari proprietari de terenuri din Oltenia. Apoi și-a consolidat averea moștenind două mătuși bogate, iar averea sa a ajuns la sute de mii de hectare de teren. Pe lânga proprietăți, deținea și o mare avere lichidă, estimată la aproximativ un miliard de lei, investiți în diverse bănci. La valoarea de la începutul anilor `20, lichiditățile lui Mihail erau echivalate la peste nouă tone de aur.

 

Citiţi şi: Care a fost cel mai greu moment din viața miliardarilor români

 

La declanșarea crizei financiare, Mihail a girat cu averea sa pentru o parte din împrumuturile guvernamentale făcute în străinătate de statul condus de Carol al II –lea. A murit în 1936, lăsând-și terenurile statului român, care ar fi trebuit să le vândă țăranilor, iar banii să-i investească în construcția de spitale și școli. Nu s-a mai întâmplat nimic din toate astea, iar de averea sa avea să se aleagă praful.

 

În Oltenia de azi, agricultura e dominată de Mihai Anghel, care vinde prin a sa Cerealcom 400.00 de tone de cereale pe an. Mai mult, are în arendă și peste 20.000 de hectare de teren. Familia Anghel deține și podgoriile Domeniul Coroanei Segarcea, un business cu o cifră de afaceri de peste patru milioane de euro. Puse cap la cap, afacerile lui Anghel sunt estimate de Forbes la peste 30 de milioane de euro.

 

De la Marmorosch Blank la Unicredit Țiriac și BT

Aristide Blank este emblema bancherului din perioada interbelică. Ajunge în 1914 la conducerea Marmorosch-Blank, una din cele mai vechi bănci din România, fondată în 1848 și cunoscută entru finanțarea eforturilor de război ale României în Războiul de Independență din 1877.

 

Sub conducerea lui Aristide, Marmorosch-Blank ajunge în 1923 la 25 de sucursale în țară și reprezentanțe la Paris, Istanbul, New York și Viena. În paralel cu activitatea sa de bancher,a continuat investit în masiv în terenuri din nordul Bucureștiului și în ziare. În plină ascensiune , devine în 1930 consilier economic al regelui Carol al II-lea. Un an mai târziu, în 1931 Marmorosch-Blank intră în incapacitate de plată și nu mai poate fi salvată.

 

În vremurile noastre, Ion Țiriac a găsit formula câștigătoare – a investit, și-a consolidat afacerea și apoi a vândut. Ocupant al locului secund în topul bogaților României, după Ion Niculae, cu o avere de 950 milioane euro, Ion Țirica îl devansează pe acesta din urmă odată cu vânzarea Unicredit Țiriac pentru 700 de milioane de euro către Unicredit.

 

Citiţi şi: Țiriac și-a vândut acțiunile de la UniCredit Țiriac Bank. Iată de ce a fost și a rămas cel mai bogat român

 

Horia Ciorcilă este o altă rețetă de succes a domeniului bancar din România. A înființat în 1993 Banca Transilvania alături peste alți 40 de investitori. De la o sucursală cu 13 oameni, Banca Transilvania are astăzi peste 6.500 de angajați, peste un milion de tranzacții și peste 1,76 de milioane de clienți. Averea lui Ciorcilă este estimată la 75 de milioane de euro.

 

Diamante în Africa via  metale prețioase

Ion Gigurtu a fost cunoscut pentru mandatul său de 40 de zile ca prim-ministru al României, în 1940. Inginer de mine, cu studii la Academia de Mine din Freiburg și Berlin-Charlottenburg, Gigurtu era un om declarat de extremă dreaptă și pro-german.

 

Însă a fost și un prosper om de afaceri, director general al societății „Mica”, specializată în extragerea de aur și alte metale prețioase. Pe lângă Gigurtu, printre preşedinţii Consiliului de Administraţie s-au numărat și generalii Alexandru Averescu și Constantin Coandă, în perioade diferite de timp.

 

Inițiator al proiectului aurifer Roșia Montană și investitor în mine de diamante din Africa, omul de afaceri Frank Timiș a reușit să-și consolideze propria afacere cumpărând licențe de explorare și exploatare a zăcămintelor în țări de pe Continentul Negru. Poreclit în mediul de afaceri londonez „The Gusher” (teren petrolifer), Timiș mai deține și companii în domeniul farmaceutic și agricultură, iar averea lui este estimată la 650 milioane de euro.

 

Mociorniță, industriașul fără pereche

Dumitru Mociorniță poate fi considerat unul dintre cei mai curajoși industriași ai perioadei interbelice. Născut într-o familie săracă din Prahova, a înființat în 1923 fabrica de încălțăminte Mociorniță. Fabrica a fost ridicată pe un teren viran la marginea Bucureștiului, în urma unui împrumut de 30 milioane lei. Utilajele au fost luate în leasing din Germania și din Marea Britanie. Fabrica avea să devină în scurt timp cel mai important producător de încălțăminte din România interbelică.

 

Citiţi şi: TOP 30 cei mai bogați români din listele procurorilor

 

Până să devină stăpânul propriei afaceri, Mocoiorniță a lucrat în timpul studenției, la diferite firme de comerț, unde a dobândit cunoștințe de gestiune si contabilitate.

 

În vremurile noastre, corespondentul lui Mociorniță ar putea fi omul de afaceri clujean Gabriel Cârlig, fondatorul producătorului de lenjerie Jolidon. Are o avere estimată de Forbes la cinci milioane de euro, însă businessul pierde terem de ceva vreme. Din 2009 până în prezent, cel puțin cinci creditori au cerut intrarea în insolvență a Jolidon.

 

https://octavpelin.wordpress.com/2017/08/15/povestea-marilor-averi-de-la-malaxa-la-tiriac/

 

//////////////////////////

Parintele privati-hotiei si al Fiilor ratacitori-Jupuitori-Peseditori-

ION ILIESCU SI ROMANIA CAPITALISMULUI DE CUMETRIE!

Peste 80% dintre averile celor mai bogaţi 100 de români sunt construite pe baza relaţiei acestora cu autorităţile statului. Metoda de calcul porneşte de la o cercetare The Economist și are drept studiu de caz averile celor patru miliardari în dolari pe care România i-a dat în ultimii ani. Există însă şi români care şi-au ridicat afacerile preponderent prin iniţiative în zona privată.

 

Era 19 decembrie 2002, când Ion Iliescu, preşedintele de atunci al României, lansa într-un discurs adresat Parlamentului o sintagmă care avea să facă istorie. ”Trebuie să spargem acest capitalism de cumetrie care s-a format în România unde un grup de indivizi interesaţi parazitează finanţele statului, naţionalizând pierderile lor şi reţinând profitul”, spunea Ion Iliescu la împlinirea a 13 ani de la Revoluţie.

 

Sintagma ”capitalism de cumetrie” a intrat ulterior în limbajul comun ca o metaforă pentru un anumit tip de a face business: pe baza relaţiei dintre oamenii de afaceri şi autorităţile statului. Capitalismul de cumetrie rămâne o realitate şi în România, şi aiurea.

 

La 12 ani după declaraţia lui Iliescu, revista britanică The Economist a realizat un studiu despre caracterul global al fenomenului. Capitalism de cumetrie există, în ponderi diferite, atât în state emergente (Brazilia, Rusia, India, China), cât şi în Occident (Statele Unite sau Marea Britanie). The Economist a realizat – nu este o premieră – un aşa-numit index al capitalismului de cumetrie (crony-capitalism index, în limba engleză).

 

Un index al capitalismului de cumetrie

 

Indexul măsoară cât reprezintă averile miliardarilor care şi-au construit averea pe baza unei relaţii cu statul din produsul intern brut al ţării lor de origine. În Hong Kong, averile miliardarilor prieteni cu politicienii reprezintă aproape 60% din PIB-ul ţării, în Rusia aproape 20%, iar în Statele Unite, sub 5%.

 

Metodologia publicaţiei britanice este, în principiu, simplă. Britanicii au selectat domeniile care sunt cele mai predispuse la acest tip de a face bani: cazinouri, cărbune, lemn, apărare, bănci comerciale sau de investiţii, infrastructură, petrol, gaz, chimie, porturi, aeroporturi, imobiliare, construcţii, oţel şi alte metale, minerit, mărfuri, utilităţi şi servicii de telecomunicaţii. Capitalismul de cumetrie e favorizat, conform The Economist, de mai mulţi factori: lipsă de competiţie, legislaţie deficitară sau transferul proprietăţilor statului către privaţi la preţuri de chilipir. Această formă de acumulare poate fi corectă sau incorectă.

 

Lecţia americană Averile realizate în domenii predispuse capitalismului de cumetrie, în statele emergente, şi-au atins un maxim în 2008, potrivit The Economist. Atunci, averile miliardarilor care şi-au construit companiile în strânsă relaţie cu statul reprezentau 76% din averile tuturor miliardarilor. Acum, procentul a scăzut la 58%. Asta are legătură cu faptul că zonele emergente nu mai sunt, după 2008, atât de emergente, iar Europa Centrală şi de Est reprezintă un foarte bun exemplu în acest sens. Criza din Ucraina înrăutăţeşte şi mai mult lucrurile.

 

Revenirea creşterii poate să ducă la o nouă explozie a domeniilor predilecte capitalismului bazat pe relaţia cu statul. Sau, un alt scenariu, ponderea industriilor ”libere” va creşte. Cei mai bogaţi americani au făcut avere până în 1930 din construirea şi finanţarea de căi ferate. Şase decenii mai târziu, Bill Gates, părintele Microsoft, ajungea cel mai bogat om din lume cu o avere construită din producţia şi vânzarea de software. Dar, până la urmă, nimeni nu-i perfect pentru că Bill Gates, la rândul său, a fost acuzat de practici monopoliste.

 

Modelul românesc: 83%

 

https://i0.wp.com/adevarulfinanciar.ro/wp-content/uploads/2015/02/grafic.jpg

 

Pe baza metodologiei care, evident, are imperfecţiuni, am determinat că 83% din averea celor mai bogaţi 100 de români, potrivit listei Forbes România, provine din afaceri bazate pe relaţia cu statul. Cei mai bogaţi o sută de români, potrivit Forbes, deţin active care reprezintă 10% din PIB-ul României. Am completat lista domeniilor enumerate de publicaţia britanică cu marile exploataţii agricole şi serviciile IT care s-au dezvoltat fie prin privatizări, fie prin relaţii privilegiate cu instituţiile publice.

 

Capitalismul de cumetrie experimentat de România ca ţară postcomunistă a fost esenţa mediului de afaceri din America sfârşitului de secol XIX. John D. Rockefeller, Andrew Carnegie sau J.P. Morgan, trei dintre constructorii Americii corporatiste de azi, au făcut avere din monopoluri industriale sau financiare, intim conectate cu autorităţile statului. Rămânând în istorie, dar revenind pe teren local, Nicoalae Malaxa, proprietarul uzinelor care îi purtau numele (ulterior Uzinele 23 August şi, acum, Faur), cel mai bogat român al perioadei interbelice, era un apropiat al regelui Carol al doilea, iar o bună parte dintre comenzile pe care le primea grupul său industrial proveneau de la statul român.

 

De-a lungul ultimilor opt ani, lista Forbes USA a miliardarilor lumii, a publicat numele a patru miliardari în dolari din România (clasamentul american e în dolari, iar cel românesc exprimă averile în euro). Fostul mare tenisman Ion Ţiriac a fost cel care a spart gheaţa în 2007. În 2010, trei români au apărut pe listă: Dinu Patriciu (fostul proprietar al Rompetrol şi al ziarului pe care este publicat acest blog), Ioan Niculae (proprietarul grupului Inetragro) şi Ion Ţiriac. Anul următor, în acest club select, a apărut şi Frank Timiş (cunoscut drept primul om de afaceri care s-a ocupat de proiectul Roşia Montană). De doi ani, Ioan Niculae este singurul miliardar român în dolari.

 

Cei patru au o vârstă medie de 61 de ani, deci dacă ar fi fost una şi aceeaşi persoană ar fi avut 36 de ani la Revoluţia din decembrie 1989 – kilometrul zero al capitalismului românesc modern.

 

Biografia picantă a lui Frank Timiş

 

Deşi, dintre cei patru, doar Dinu Patriciu a fost politician activ, conexiunile tuturor cu politicieni sau autorităţile statului sunt de notorietate. Cu autorităţile mai multor state, în cazul lui Frank Timiş ale cărui investiţii actuale în resurse minerale sunt în Africa. Timiş are, totodată, şi cea mai picantă biografie de miliardar. Până să fie preşedintele Timis Corporation, un grup cu investiţii în minerit, petrol, gaze, agricultură, cercetare, omul de afaceri a emigrat în Italia la vârsta de 15 ani şi a fost arestat pentru deţinere de heroină în Australia. Nu în cele din urmă, este primul care în anii ’90 a obţinut de la statul român licenţa de exploatare pentru zăcământul de la Roşia Montană în schimbul a doar trei milioane de dolari. În 2009, o altă companie a lui Timiş, Regal Petroleum, a luat cea mai mare amendă din istoria pieţei secundare de capital londoneze în valoare de 600.000 de lire sterline.

 

Acum, afacerile lui Timiş acoperă o geografie diversă în state bogate în resurse precum Coasta de Fildeş, Sierra Leone, Senegal sau Rusia. Investitorul locuieşte la Londra, este căsătorit cu Carmen Gheorghiţă (acum Timiş), o fostă prezentatoare TV şi este poreclit în capitala britanică ”teren petrolier” (gusher, în engleză).

 

Petrol, petrol, petrol

 

La Londra locuieşte acum şi Dinu Patriciu, după ce a suferit o operaţie de transplant de ficat la sfârşitul lui 2012. Când spui Patriciu, spui, în principiu, Petromidia şi Partidul Naţional Liberal – a fost parlamentar liberal, în mai multe legislaturi. Profesor de arhitectură înainte de 1989, perioadă în care a proiectat mai multe construcţii în ţările arabe, Dinu Patriciu a înfiinţat în 1990 prima societate privată românească – S.C. Alpha Construcţii şi Investiţii Imobiliare S.A.. După 18 ani, Patriciu apărea în lista americană Forbes drept cel mai bogat român cu o avere estimată la 2,5 miliarde de dolari după vânzarea pachetului de control la grupul Rometrol către KazMunayGas, compania de petrol şi gaze a statului Kazahstan.

 

Grupul petrolier l-a construit către sfârşitul anilor ’90, în urma mai multor privatizări. În 1998, Patriciu a preluat Rompetrol, în 1999 – rafinăria Vega, iar în 2001 – rafinăria Petromidia. Petromidia, considerată inima grupului, a fost cumpărată de la statul român cu 50,5 milioane de dolari (70% din acţiuni). De altfel, privatizarea a rămas în atenţia publică până la începutul acestui an, pentru că o dată cu acţiunile, Patriciu a preluat şi datorii istorice ale companiei de stat în valoare de aproape 600 de milioane de dolari. Datoria, transformată în obligaţiuni, a fost închisă recent printr-un memorandum adoptat de Guvernul României.

 

După vânzarea Rompetrol, Dinu Patriciu a încercat să iasă din zona capitalismului bazat pe relaţia cu statul, prin investiţii în domenii retail (Mic.ro) şi mass-media (Adevărul Holding), însă în ambele situaţii a acumulat datorii semnificative şi a fost nevoit să renunţe sau să vândă.

 

În august 2007, Patriciu făcea anunţul că a devenit miliardar prin vânzarea Rompetrol de la sediul fundaţiei sale din strada Mircea Eliade, nr.2. Pe aceeaşi stradă, la numărul 3 se află locuinţa pe care Ion Ţiriac (primul miliardar român) a primit-o de la RA-APPS în 1990 şi pe care, parţíal, a cumpărat-o. În imediata apropiere se află fosta reşedinţă a lui Nicolae Ceauşescu şi locuinţa fostului preşedinte Ion Iliescu.

 

Ion Ţiriac a făcut primele acumulări semnificative de capital cu mult înainte de 1989, când a câştigat din activitatea de tenisman, de impresar sportiv şi organizator de turnee. La un moment dat, a avut posibilitatea să devină acţionar cu 5% la Nike, însă a declinat oferta. După Revoluţie a făcut investiţii în imobiliare, retail şi import auto, cash&carry, asigurări, banking. Ţiriac a adus în România mărci puternice precum Metro (în puţine ţări, Metro intră pe piaţă împreună cu un om de afaceri local), Allianz, Unicredit sau Mercedes.

 

”În 24 de ani nu am făcut nicio afacere cu statul”, declara Ţiriac într-o ediţie a emisiunii ”După 20 de ani”, difuzată de PRO TV, anul trecut. Fostul tenisman a avut legături cu înalţi demnitari ai statului român şi înainte, şi după 1989. Este un cunsocut apropiat al lui Ion Gheorghe Maurer, fost premier între 1965 şi 1974. De altfel, pasiunea vânătorii i-a fost insuflată de Maurer – acum câţiva ani, circula în mediul virtual o fotografie în care Ion Ţiriac primea botezul vânătorii de la fostul demnitar comunist.

 

Afacerile în care este acţionar au interfaţă directă cu clientul final, nu cu statul, dar a participat la privatizările unor companii de stat cu importante proprităţi imobiliare. De exemplu, la sfârşitul anilor ’90, a cumpărat IFMA, producător de ascensoare care deţine cea mai înaltă clădire rezistentă la cutremure din România, în apropierea Podului Grant din Bucureşti. Aici Ţiriac avea în plan acum cinci ani un proiect rezidenţial la care a renunţat.

 

Mirajul vânătorii

 

În 2002, lua în concesiune terenul de vânătoare de la Balc (judeţul Bihor), locul în care, anual, sunt invitaţi investitori şi politicieni importanţi din Europa. La vânătoarea de la Balc a participat şi Adrian Năstase, premier între 2000 şi 2004, politician căruia Ţiriac i-a făcut servicii de imagine în cancelariile europene.

 

Vânătoarea este şi pasiunea lui Ioan Niculae, care în ultimii doi ani, este singurul miliardar român din lista Forbes USA. Tot în ultimii doi ani, proprietarul grupului Interagro, cu activităţi în agricultură şi industria chimică, este investigat pentru contracte preferenţiale de furnizare a gazului, materia primnă a combinatelor sale de îngrăşăminte chimice. Dosarul, etichetat de presă ”Gaze ieftine perntru Niculae”, în care sunt implicaţi şi doi foşti miniştri ai Economiei, estimează prejudiciul adus statului, între 2006 şi 2010, la circa 130 de milioane de dolari. Opinia mai multor observatori independenţi este că, în lipsa unor preţuri preferenţiale la gaz, producţia de îngrăşăminte pe care o face Ioan Niculae nu este sustenabilă. El însuşi a anunţat, în repetate rânduri, că îşi va închide combinatele chimice pe fondul creşterii preţului la materia primă.

 

Majoritatea activelor lui Nicuale au fost obţinute prin privatizări la care a participat după 1990. În afară de companiile din domeniul agricol şi producţiei de îngrăşăminte, a mai cumpărat de la stat societatea de asigurări Asirom (vândută către Vienna Insurance Group), Societatea Naţională Tutunul Românesc (proprietara unor suprafeţe importante de teren în ţară) sau Rafinăria Astra.

 

Averea lui Niculae a rămas relativ constantă din 2010, anul în care a apărut pentru prima dată pe lista Forbes USA: 1,1 – 1,2 miliarde de dolari. Ponderea românilor în acest club select a scăzut însă semnificativ. Dacă, în urmă cu patru ani, pe listă erau trei miliardari români, cu averi cumulate de 4,3 miliarde de dolari, în 2014, a rămas unul singur, cu deţineri de 1,2 miliarde de dolari.

 

Există însă milionari români care, chiar dacă nu bat spre vârful topurilor, nu şi-au bazat averea precumpănitor prin afaceri directe cu statul.

 

Florin Talpeş: de la matematică la tehnologie de vârf

 

În două decenii, soţii Florin şi Măriuca Talpeş au creat unul dintre cele mai cunoscute branduri româneşti din lume: software-ul antivirus Bitdefender. Produsul soţilor Talpeş are 400 de milioane de utilizatori în peste o sută de ţări.

 

Bitdefender concurează pe piaţa internaţională cu produse puternice precum Norton sau Kaspersky. În timp, software-ul românesc a devenit mai puţin dependent de reţelele occidentale de retail, precum Wal-Mart, 50% din cifra de afaceri provenind din vânzări online. Cel mai bun agent de marketing al Bitdefender sunt review-urile pozitive ale celor mai importante reviste tehnologice din lume.

 

Talpeş, profesor de matematică de profesie, şi-a anunţat de mai multe ori intenţia de a lista compania pe bursa românească sau pe o bursă străină, însă venirea crizei l-a făcut să-şi amâne planurile cel puţin pentru 2016.

 

În 2007, când Bitdefender era evaluat la aproximativ 100 de milioane de euro, Talpeş a vândut circa 7% din companie unui grup de investitori români şi străini care să pregătească producătorul de software pentru listarea la bursă.

 

Împreuă cu soţia sa, Talpeş finanţează din proprii bani copii supradotaţi – olimpici la matematică, de exemplu. A participat şi la emisiunea ”Arena Leilor”, difuzată de TVR, un show de televiziune al cărui rol era încurajarea antreprenoariatului autohton şi este fondatorul Asociaţiei Naţionale a Industriei de Servicii şi Software din România, organism pe care l-a şi condus.

 

Radu Georgescu creşte afaceri ca să le vândă

 

În urmă cu zece ani, Radu Georgescu făcea istorie prin vânzarea softului antivirus RAV către Microsoft. De atunci a mai vândut trei companii, toate pornite de la zero, către o altă multinaţională, către un fond de investiţii şi către un grup de investitori locali. Georgescu este unul dintre cei mai prolifici antreprenori în serie din România.

 

În 2010, a vândut GECAD ePayment (un integrator de plăţi online) către compania sud-africană Naspers, unul dintre cei mai activi investitori din online-ul românesc. Naspers controlează un portofoliu de magazine virtuale, printre care şi liderul detaşat al pieţei – eMag. Pentru scurt timp, Georgescu, alături de asociatul său Diwaker Singh, a fost membru în board-ul unui alt magazin electronic din România, elefant.ro.

 

A urmat, în octombrie 2013, exitul din Avangate către Francisco Partenrs, un fond de investiţii. Avangate este o platformă de e-commerce pentru producătorii de sofware – ceea ce era ePayment pentru clienţii persoane fizice.

 

Cea mai recentă tranzacţie a sa este vânzarea Axigen Messaging către un grup de investitori români. Compania a fost înfiinţată la un an după exit-ul din RAV, ca un furnizor de de tehnologie de vârf în domeniul comunicării prin email. Ulterior, aceasta a migrat către tehnologiile cloud, având clienţi din zona furnizorilor de internet, operatorilor telecom sau multinaţionalelor.

 

La fel ca Florin Talpeş, Radu Georgescu este un susţinător al antreprenoriatului local.

 

Fraţii Adrian şi Dragoş Pavăl: cum a umilit Dedeman multinaţionalele

 

Băcăuanii Dragoş   şi Adrian Pavăl sunt exemple de câştigători ai crizei, retailerul de materiale de construcţii pe care îl deţin – Dedeman – devenind în ultimii cini ani liderul pieţei de bricolaj. Dedeman a dezechilibrat concurenţi străini precum Praktiker şi Bricostore care au fost nevoiţi să-şi vândă afacerile din România.

 

Anul trecut, Dedeman era, după RCS&RDS, cel mai mare angajator privat cu capital românesc, cu un număr de 6.600 de salariaţi. Totodată, Dedeman este şi cea mai mare companie cu acţionariat local din domeniul comerţului.

 

În anii de recesiune, compania fraţilor Dedeman a deschis 25 de magazine noi, transformându-se în jucător naţional, şi şi-a crescut vânzările cu 140% până la 600 de milioane de euro. În trei-patru ani, retailerul local ar putea atinge pragul de un miliard de euro (cifră de afaceri). Toată piaţa de bricolaj este evaluată la 1,8 miliarde de euro.

 

Fraţii Pavăl au mers pe strategia achiziţiei de terenuri, profitând de scăderea preţurilor din imobiliare, pe care şi-au dezvoltat magazine proprii. Un exemplu este achiziţia fostei fabrici de mobilă Mobila Elbac din Bacău, intrată în faliment.

 

Cei doi au început după Revoluţie un business local, după moda acelor vremuri. În timp, au rafinat conceptul de magazin pe care îl extind acum – suprafeţe mari, amplasate, de regulă, în zonele industriale ale marilor oraşe.

 

Dragoş şi Adrian provin dintr-o familie cu opt copii şi amândoi sunt abolvenţi ai Facultăţii de Matematică.

 

Articolul a fost publicat inițial, în data de 6 aprilie 2014, pe Adevărul.ro.

 

 

https://octavpelin.wordpress.com/2017/08/15/ion-iliescu-si-romania-capitalismului-de-cumetrie/

 

//////////////////////

Amintiri mortale despre …România capitalismului de cumetrie: patru milionari din cinci au supt de la stat

 

… averile celor mai bogaţi o sută de români sunt construite pe baza relaţiei dintre oamenii de afaceri şi autorităţile statului. Metoda de calcul porneşte de la o cercetare The Economist. Studiu de caz: averile celor patru miliardari în dolari pe care România i-a dat în ultimii opt ani. Există însă şi multimilionari care şi-au ridicat averile nu prin afaceri cu statul, ci preponderent prin iniţiative în zona privată. DE ACELASI AUTOR Rusia, mon amour, my Love, meine Liebe VIDEO Viaţa Cameliei Şucu în cei şapte ani de după divorţul deceniului… INTERVIU Ion Sturza, fostul premier al Republicii Moldova: „Nu Putin e… Era 19 decembrie 2002, când Ion Iliescu, preşedintele de atunci al României, lansa într-un discurs adresat Parlamentului o sintagmă care avea să facă istorie. ”Trebuie să spargem acest capitalism de cumetrie care s-a format în România unde un grup de indivizi interesaţi parazitează finanţele statului, naţionalizând pierderile lor şi reţinând profitul”, spunea Ion Iliescu la împlinirea a 13 ani de la Revoluţie. Sintagma ”capitalism de cumetrie” a intrat ulterior în limbajul comun ca o metaforă pentru un anumit tip de a face business: pe baza relaţiei dintre oamenii de afaceri şi autorităţile statului. Capitalismul de cumetrie rămâne o realitate şi în România, şi aiurea. La 12 ani după declaraţia lui Iliescu, revista britanică The Economist a realizat un studiu despre caracterul global al fenomenului. Capitalism de cumetrie există, în ponderi diferite, atât în state emergente (Brazilia, Rusia, India, China), cât şi în Occident (Statele Unite sau Marea Britanie). The Economist a realizat – nu este o premieră – un aşa-numit index al capitalismului de cumetrie (crony-capitalism index, în limba engleză). Un index al capitalismului de cumetrie Indexul măsoară cât reprezintă averile miliardarilor care şi-au cosntruit averea pe baza unei relaţii cu statul din produsul intern brut al ţării lor de origine. În Hong Kong, averile miliardarilor prieteni cu politicienii reprezintă aproape 60% din PIB-ul ţării, în Rusia aproape 20%, iar în Statele Unite, sub 5%. Metodologia publicaţiei britanice este, în principiu, simplă. Britanicii au selectat domeniile care sunt cele mai predispuse la acest tip de a face bani: cazinouri, cărbune, lemn, apărare, bănci comerciale sau de investiţii, infrastructură, petrol, gaz, chimie, porturi, aeroporturi, imobiliare, construcţii, oţel şi alte metale, minerit, mărfuri, utilităţi şi servicii de telecomunicaţii. Capitalismul de cumetrie e favorizat, conform The Economist, de mai mulţi factori: lipsă de competiţie, legislaţie deficitară sau transferul proprietăţilor statului către privaţi la preţuri de chilipir. Această formă de acumulare poate fi corectă sau incorectă.    Lecţia americană Averile realizate în domenii predispuse capitalismului de cumetrie, în statele emergente, şi-au atins un maxim în 2008, potrivit The Economist. Atunci, averile miliardarilor care şi-au construit companiile în strânsă relaţie cu statul reprezentau 76% din averile tuturor miliardarilor. Acum, procentul a scăzut la 58%. Asta are legătură cu faptul că zonele emergente nu mai sunt, după 2008, atât de emergente, iar Europa Centrală şi de Est reprezintă un foarte bun exemplu în acest sens. Criza din Ucraina înrăutăţeşte şi mai mult lucrurile.   Revenirea creşterii poate să ducă la o nouă explozie a domeniilor predilecte capitalismului bazat pe relaţia cu statul. Sau, un alt scenariu, ponderea industriilor ”libere” va creşte. Cei mai bogaţi americani au făcut avere până în 1930 din construirea şi finanţarea de căi ferate. Şase decenii mai târziu, Bill Gates, părintele Microsoft, ajungea cel mai bogat om din lume cu o avere construită din producţia şi vânzarea de software. Dar, până la urmă, nimeni nu-i perfect pentru că Bill Gates, la rândul său, a fost acuzat de practici monopoliste. Modelul românesc: 83% Pe baza metodologiei care, evident, are imperfecţiuni, am determinat că 83% din averea celor mai bogaţi 100 de români, potrivit listei Forbes România, provine din afaceri bazate pe relaţia cu statul. Cei mai bogaţi o sută de români, potrivit Forbes, deţin active care reprezintă 10% din PIB-ul României. Am completat lista domeniilor enumerate de publicaţia britanică cu marile exploataţii agricole şi serviciile IT care s-au dezvoltat fie prin privatizări, fie prin relaţii privilegiate cu instituţiile publice. Capitalismul de cumetrie experimentat de România ca ţară postcomunistă a fost esenţa mediului de afaceri din America sfârşitului de secol XIX. John D. Rockefeller, Andrew Carnegie sau J.P. Morgan, trei dintre constructorii Americii corporatiste de azi, au făcut avere din monopoluri industriale sau financiare, intim conectate cu autorităţile statului. Rămânând în istorie, dar revenind pe teren local, Nicoalae Malaxa, proprietarul uzinelor care îi purtau numele (ulterior Uzinele 23 August şi, acum, Faur), cel mai bogat român al perioadei interbelice, era un apropiat al regelui Carol al doilea, iar o bună parte dintre comenzile pe care le primea grupul său industrial proveneau de la statul român. De-a lungul ultimilor opt ani, lista Forbes USA a miliardarilor lumii, a publicat numele a patru miliardari în dolari din România (clasamentul american e în dolari, iar cel românesc exprimă averile în euro). Fostul mare tenisman Ion Ţiriac a fost cel care a spart gheaţa în 2007. În 2010, trei români au apărut pe listă: Dinu Patriciu (fostul proprietar al Rompetrol şi al ziarului pe care este publicat acest blog), Ioan Niculae (proprietarul grupului Inetragro) şi Ion Ţiriac. Anul următor, în acest club select, a apărut şi Frank Timiş (cunoscut drept primul om de afaceri care s-a ocupat de proiectul Roşia Montană). De doi ani, Ioan Niculae este singurul miliardar român în dolari. Cei patru au o vârstă medie de 61 de ani, deci dacă ar fi fost una şi aceeaşi persoană ar fi avut 36 de ani la Revoluţia din decembrie 1989 – kilometrul zero al capitalismului românesc modern.   Biografia picantă a lui Frank Timiş Deşi, dintre cei patru, doar Dinu Patriciu a fost politician activ, conexiunile tuturor cu politicieni sau autorităţile statului sunt de notorietate. Cu autorităţile mai multor state, în cazul lui Frank Timiş ale cărui investiţii actuale în resurse minerale sunt în Africa. Timiş are, totodată, şi cea mai picantă biografie de miliardar. Până să fie preşedintele Timis Corporation, un grup cu investiţii în minerit, petrol, gaze, agricultură, cercetare, omul de afaceri a emigrat în Italia la vârsta de 15 ani şi a fost arestat pentru deţinere de heroină în Australia. Nu în cele din urmă, este primul care în anii ’90 a obţinut de la statul român licenţa de exploatare pentru zăcământul de la Roşia Montană în schimbul a doar trei milioane de dolari. În 2009, o altă companie a lui Timiş, Regal Petroleum, a luat cea mai mare amendă din istoria pieţei secundare de capital londoneze în valoare de 600.000 de lire sterline. Acum, afacerile lui Timiş acoperă o geografie diversă în state bogate în resurse precum Coasta de Fildeş, Sierra Leone, Senegal sau Rusia. Investitorul locuieşte la Londra, este căsătorit cu Carmen Gheorghiţă (acum Timiş), o fostă prezentatoare TV şi este poreclit în capitala britanică ”teren petrolier” (gusher, în engleză).   Petrol, petrol, petrol La Londra locuieşte acum şi Dinu Patriciu, după ce a suferit o operaţie de transplant de ficat la sfârşitul lui 2012. Când spui Patriciu, spui, în principiu, Petromidia şi Partidul Naţional Liberal – a fost parlamentar liberal, în mai multe legislaturi. Profesor de arhitectură înainte de 1989, perioadă în care a proiectat mai multe construcţii în ţările arabe, Dinu Patriciu a înfiinţat în 1990 prima societate privată românească – S.C. Alpha Construcţii şi Investiţii Imobiliare S.A.. După 18 ani, Patriciu apărea în lista americană Forbes drept cel mai bogat român cu o avere estimată la 2,5 miliarde de dolari după vânzarea pachetului de control la grupul Rometrol către KazMunayGas, compania de petrol şi gaze a statului Kazahstan. Grupul petrolier l-a construit către sfârşitul anilor ’90, în urma mai multor privatizări. În 1998, Patriciu a preluat Rompetrol, în 1999 – rafinăria Vega, iar în 2001 – rafinăria Petromidia. Petromidia, considerată inima grupului, a fost cumpărată de la statul român cu 50,5 milioane de dolari (70% din acţiuni). De altfel, privatizarea a rămas în atenţia publică până la începutul acestui an, pentru că o dată cu acţiunile, Patriciu a preluat şi datorii istorice ale companiei de stat în valoare de aproape 600 de milioane de dolari. Datoria, transformată în obligaţiuni, a fost închisă recent printr-un memorandum adoptat de Guvernul României.   După vânzarea Rompetrol, Dinu Patriciu a încercat să iasă din zona capitalismului bazat pe relaţia cu statul, prin investiţii în domenii retail (Mic.ro) şi mass-media (Adevărul Holding), însă în ambele situaţii a acumulat datorii semnificative şi a fost nevoit să renunţe sau să vândă. În august 2007, Patriciu făcea anunţul că a devenit miliardar prin vânzarea Rompetrol de la sediul fundaţiei sale din strada Mircea Eliade, nr.2. Pe aceeaşi stradă, la numărul 3 se află locuinţa pe care Ion Ţiriac (primul miliardar român) a primit-o de la RA-APPS în 1990 şi pe care, parţíal, a cumpărat-o. În imediata apropiere se află fosta reşedinţă a lui Nicolae Ceauşescu şi locuinţa fostului preşedinte Ion Iliescu. Ion Ţiriac a făcut primele acumulări semnificative de capital cu mult înainte de 1989, când a câştigat din activitatea de tenisman, de impresar sportiv şi organizator de turnee. La un moment dat, a avut posibilitatea să devină acţionar cu 5% la Nike, însă a declinat oferta. După Revoluţie a făcut investiţii în imobiliare, retail şi import auto, cash&carry, asigurări, banking. Ţiriac a adus în România mărci puternice precum Metro (în puţine ţări, Metro intră pe piaţă împreună cu un om de afaceri local), Allianz, Unicredit sau Mercedes. ”În 24 de ani nu am făcut nicio afacere cu statul”, declara Ţiriac într-o ediţie a emisiunii ”După 20 de ani”, difuzată de PRO TV, anul trecut. Fostul tenisman a avut legături cu înalţi demnitari ai statului român şi înainte, şi după 1989. Este un cunsocut apropiat al lui Ion Gheorghe Maurer, fost premier între 1965 şi 1974. De altfel, pasiunea vânătorii i-a fost insuflată de Maurer – acum câţiva ani, circula în mediul virtual o fotografie în care Ion Ţiriac primea botezul vânătorii de la fostul demnitar comunist. Afacerile în care este acţionar au interfaţă directă cu clientul final, nu cu statul, dar a participat la privatizările unor companii de stat cu importante proprităţi imobiliare. De exemplu, la sfârşitul anilor ’90, a cumpărat IFMA, producător de ascensoare care deţine cea mai înaltă clădire rezistentă la cutremure din România, în apropierea Podului Grant din Bucureşti. Aici Ţiriac avea în plan acum cinci ani un proiect rezidenţial la care a renunţat.    Mirajul vânătorii În 2002, lua în concesiune terenul de vânătoare de la Balc (judeţul Bihor), locul în care, anual, sunt invitaţi investitori şi politicieni importanţi din Europa. La vânătoarea de la Balc a participat şi Adrian Năstase, premier între 2000 şi 2004, politician căruia Ţiriac i-a făcut servicii de imagine în cancelariile europene. Vânătoarea este şi pasiunea lui Ioan Niculae, care în ultimii doi ani, este singurul miliardar român din lista Forbes USA. Tot în ultimii doi ani, proprietarul grupului Interagro, cu activităţi în agricultură şi industria chimică, este investigat pentru contracte preferenţiale de furnizare a gazului, materia primnă a combinatelor sale de îngrăşăminte chimice. Dosarul, etichetat de presă ”Gaze ieftine perntru Niculae”, în care sunt implicaţi şi doi foşti miniştri ai Economiei, estimează prejudiciul adus statului, între 2006 şi 2010, la circa 130 de milioane de dolari. Opinia mai multor observatori independenţi este că, în lipsa unor preţuri preferenţiale la gaz, producţia de îngrăşăminte pe care o face Ioan Niculae nu este sustenabilă. El însuşi a anunţat, în repetate rânduri, că îşi va închide combinatele chimice pe fondul creşterii preţului la materia primă. Majoritatea activelor lui Nicuale au fost obţinute prin privatizări la care a participat după 1990. În afară de companiile din domeniul agricol şi producţiei de îngrăşăminte, a mai cumpărat de la stat societatea de asigurări Asirom (vândută către Vienna Insurance Group), Societatea Naţională Tutunul Românesc (proprietara unor suprafeţe importante de teren în ţară) sau Rafinăria Astra. Averea lui Niculae a rămas relativ constantă din 2010, anul în care a apărut pentru prima dată pe lista Forbes USA: 1,1 – 1,2 miliarde de dolari. Ponderea românilor în acest club select a scăzut însă semnificativ. Dacă, în urmă cu patru ani, pe listă erau trei miliardari români, cu averi cumulate de 4,3 miliarde de dolari, în 2014, a rămas unul singur, cu deţineri de 1,2 miliarde de dolari. Există însă milionari români care, chiar dacă nu bat spre vârful topurilor, nu şi-au bazat averea precumpănitor prin afaceri directe cu statul. Florin Talpeş: de la matematică la tehnologie de vârf În două decenii, soţii Florin şi Măriuca Talpeş au creat unul dintre cele mai cunoscute branduri româneşti din lume: software-ul antivirus Bitdefender. Produsul soţilor Talpeş are 400 de milioane de utilizatori în peste o sută de ţări. Bitdefender concurează pe piaţa internaţională cu produse puternice precum Norton sau Kaspersky. În timp, software-ul românesc a devenit mai puţin dependent de reţelele occidentale de retail, precum Wal-Mart, 50% din cifra de afaceri provenind din vânzări online. Cel mai bun agent de marketing al Bitdefender sunt review-urile pozitive ale celor mai importante reviste tehnologice din lume. Talpeş, profesor de matematică de profesie, şi-a anunţat de mai multe ori intenţia de a lista compania pe bursa românească sau pe o bursă străină, însă venirea crizei l-a făcut să-şi amâne planurile cel puţin pentru 2016. În 2007, când Bitdefender era evaluat la aproximativ 100 de milioane de euro, Talpeş a vândut circa 7% din companie unui grup de investitori români şi străini care să pregătească producătorul de software pentru listarea la bursă. Împreuă cu soţia sa, Talpeş finanţează din proprii bani copii supradotaţi – olimpici la matematică, de exemplu. A participat şi la emisiunea ”Arena Leilor”, difuzată de TVR, un show de televiziune al cărui rol era încurajarea antreprenoariatului autohton şi este fondatorul Asociaţiei Naţionale a Industriei de Servicii şi Software din România, organism pe care l-a şi condus. Radu Georgescu creşte afaceri ca să le vândă În urmă cu zece ani, Radu Georgescu făcea istorie prin vânzarea softului antivirus RAV către Microsoft. De atunci a mai vândut trei companii, toate pornite de la zero, către o altă multinaţională, către un fond de investiţii şi către un grup de investitori locali. Georgescu este unul dintre cei mai prolifici antreprenori în serie din România. În 2010, a vândut GECAD ePayment (un integrator de plăţi online) către compania sud-africană Naspers, unul dintre cei mai activi investitori din online-ul românesc. Naspers controlează un portofoliu de magazine virtuale, printre care şi liderul detaşat al pieţei – eMag. Pentru scurt timp, Georgescu, alături de asociatul său Diwaker Singh, a fost membru în board-ul unui alt magazin electronic din România, elefant.ro. A urmat, în octombrie 2013, exitul din Avangate către Francisco Partenrs, un fond de investiţii. Avangate este o platformă de e-commerce pentru producătorii de sofware – ceea ce era ePayment pentru clienţii persoane fizice. Cea mai recentă tranzacţie a sa este vânzarea Axigen Messaging către un grup de investitori români. Compania a fost înfiinţată la un an după exit-ul din RAV, ca un furnizor de de tehnologie de vârf în domeniul comunicării prin email. Ulterior, aceasta a migrat către tehnologiile cloud, având clienţi din zona furnizorilor de internet, operatorilor telecom sau multinaţionalelor. La fel ca Florin Talpeş, Radu Georgescu este un susţinător al antreprenoriatului local.    Fraţii Adrian şi Dragoş Pavăl: cum a umilit Dedeman multinaţionalele Băcăuanii Dragoş (foto) şi Adrian Pavăl sunt exemple de câştigători ai crizei, retailerul de materiale de construcţii pe care îl deţin – Dedeman – devenind în ultimii cini ani liderul pieţei de bricolaj. Dedeman a dezechilibrat concurenţi străini precum Praktiker şi Bricostore care au fost nevoiţi să-şi vândă afacerile din România.         Anul trecut, Dedeman era, după RCS&RDS, cel mai mare angajator privat cu capital românesc, cu un număr de 6.600 de salariaţi. Totodată, Dedeman este şi cea mai mare companie cu acţionariat local din domeniul comerţului. În anii de recesiune, compania fraţilor Dedeman a deschis 25 de magazine noi, transformându-se în jucător naţional, şi şi-a crescut vânzările cu 140% până la 600 de milioane de euro. În trei-patru ani, retailerul local ar putea atinge pragul de un miliard de euro (cifră de afaceri). Toată piaţa de bricolaj este evaluată la 1,8 miliarde de euro. Fraţii Pavăl au mers pe strategia achiziţiei de terenuri, profitând de scăderea preţurilor din imobiliare, pe care şi-au dezvoltat magazine proprii. Un exemplu este achiziţia fostei fabrici de mobilă Mobila Elbac din Bacău, intrată în faliment.  Cei doi au început după Revoluţie un business local, după moda acelor vremuri. În timp, au rafinat conceptul de magazin pe care îl extind acum – suprafeţe mari, amplasate, de regulă, în zonele industriale ale marilor oraşe. Dragoş şi Adrian provin dintr-o familie cu opt copii şi amândoi sunt abolvenţi ai Facultăţii de Matematică.

 

Citeste mai mult: adev.ro/pben4b

 

 

 

https://adevarul.ro/economie/bani/romania-capitalismului-cumetrie-patru-milionari-cinci-supt-stat-1_5341161f0d133766a88aadf1/index.html

 

//////////////////////////////

 

 

 

 

Ne-am născut între Carpați, dintr-o mamă și mulți tați…de Eugen Cismasu

 

Când vine vorba de încadrarea internațională a României contemporane, retorica delirantă a ”patrioților” de la AUR capătă sonorități neașteptate. În ziua de azi când, iată, oculta mondială ne otrăvește în mod evident ființa națională, încercând să ne distrugă originalitatea și individualitatea noastră sudată de milenii în tunelurile dacice, apoi în cele de sub Casa Poporului, să spui că protoromânul degrabă votătoriu de AUR nu şi-au păstrat dualitatea sanguină, combinându-se la greu cu migratorii de orice fel, cu turci, cu greci, arabi şi chiar cu neamuri nordice, e ditai blasfemia în catedrala neamului.

 

Din nefericire pentru fundamentul propagandistic al patrioților șoșoci, simioni sau târzii, situațiunea la nivel de “puritate a rasei” şi de “popoare alese” se prezintă cu totul altfel decât și-ar dori bula pseudo suveranistă. În vremurile când nu existau organizaţii statale și pandemie, oamenii erau puţini şi aveau spaţiu de călătorie berechet, fără paşaport imunitar, rezervări, taxe vamale şi viză. Asta implica şi un turism sexual mai dezvoltat decât în Thailanda şi visele mamaiote ale lui Radu Mazăre. Pe meleagurile carpato-danubiano-pontice n-au existat amazoane care să taie cu paloşul elanurile erotice ale turiştilor, pe sistem Bobbitt sau Ciomu, ele ivindu-se mult mai târziu, în creierii erecţi ai vadimilor şi funarilor. Aşa că la actuala făloşenie dacopată, maxim daco – romană, au contribuit interactiv mulţi migratori, cu sau fără acceptul băştinaşelor.

 

Realitate valabilă pentru toată lumea, după cum arăta, de altfel, și o hartă genetică a popoarelor europene, comisă de mereu rău intenționații cercetători britanici, în urmă cu un cincinal. Potrivit cercetării de atunci, Hitler, săracu’, ar fi luat din timp pastile cu cianură, de şi-ar fi ştiut legăturile cromozomiale cu evreii băgaţi în laboratoarele lui Mengele. Căpitanul nostru verde era polonezo-german, iar polonezii şi germanii n-au stat nici ei cu ADN-ul în frigider.

 

Acuma, o să spuneţi că un ADN care nu-l poate dovedi pe Cioacă e unul de ne vinde cioace genetice, şi că tot mai mişto e aia cu d(r)ăcoaicele înfrângându-i după război pe romani. Treaba voastră, dar eu aş băga testul ADN obligatoriu în buletin ca şi grupa de sânge. Să nu mai fim convinşi că guvernarea Iohannis – PNL – UDMR – USR e doar o procreațiune politică a alogenilor de toate națiile, menită să ne asuprească pe noi, românii puri,formați prin polenizare între Carpaţi, la poale de munte.

 

Achtung, patrioţilor! Care vrei să zici că textul ăsta a fost comandat de evreul-maghiar György Schwartz Soros, ar fi bine să vii cu certificatul ADN şi extrasul de cont, să mă lămuresc şi eu de ce mama dacului nu-mi ajung banii să plătesc gigacaloria pur mioritică. O fi el zgârcit, sau românul prea lacom?

 

https://m.academiacatavencu.info/politic/ne-am-nascut-intre-carpati–dintr-o-mama-si-multi-tati—-43237

 

 

///////////////////////////////

 

Nea Nelu, de la IRR, intră în istorie! de Eugen Cismasu in Politic

 

 

Iertător din fire, și fără a se supără prea tare în ultimele două cincinale, la toate bancurile și aluziile tâmpite legate de așteptata sa ieșire în decor (a se citi intrare în legendă, dar fără popi și biserică, pe motiv de ateism științific), tovarășul Ion Iliescu nu a mai putut suporta, totuși, tupeul nesimțit al procurorilor nației, fapt pentru care a ținut să facă parte și din istoria evenimentelor neașteptate ale anului curent, anunțându-și demisia de la șefia Institutului Revoluției Române.

 

Ca urmare a acestui bărbătesc gest de protest, nu numai că la casa din Primăverii nu au fost coborâte în bernă drapelele URSS și RPR, ci, dimpotrivă, toată ziua au zbârnâit telefoanele la reşedinţa familiei iar doamna Nina a trebuit să facă, vrând-nevrând, pe telefonista. Jovial ca întotdeauna, sărbătoritul a răspuns încurajărilor apropiaților, cu tradiţionalul său zâmbet-împrejur, mulţumind călduros tuturor că şi-au mai adus aminte de el.

 

Din câte ne-au anunţă surse bine informate, care au fost reale şi vor fi autentice, momentul trist s-a transformat chiar într-o paranghelie în toată regula, nelipsind nici vizitele de cadorisire, pe modelul marilor capi de clan care se retrag la pensie. La moaştele tot mai dolofane ale preacinstitului şi preacuratului a avut loc un adevărat pelerinaj de la care nimeni n-a lipsit de la pupat mâna care i-a crescut şi i-a hrănit. A fost şi Năstase, aducând cu el un tablou renascentist cu tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul, care oricum nu-i mai încăpea în baie de când şi-a pus şi bideu. A venit şi Ponta, care i-a adus o cască de copilot roşie, având, în loc de vizor, un lămpaş, să-i amintească lui nea Nelu de vremurile bune de odinioară.

 

Vanghelie i-a adus sărbătoritului două almanahe Cutezătorii, ediţie de lux, îmbrăcate în piele, scriindu-i, pe pagina de gardă: „Nea Nelule, care eşti un secol să ne trăieşti!”. Dar cel mai mult, dintre toate cadourile lui Iliescu, l-a impresionat cel al lui Geoană. Fostul coleg de partid a dovedit că cei săraci cu duhul sunt nu doar fericiţi, ci şi iertători, şi i-a trimis în dar o carte în care se recunoaşte şi pe sine, aşa amărât cum e el acum, exilat la Dăbuleni: „Tristele” lui Ovidius Publius Naso. Ba, din câte susţin sursele noastre, i-ar fi scris sub titlu şi o dedicaţie pe măsură: „Băi, tristule, să nu-mi spui mie Prostănacul dacă mâine – poimâne, din partidul pe care l-ai creat, nu o să mai apuci să-ți dai demisia, că o să te dea Ciolacu afară, pe ușa din dos!”.

 

https://m.academiacatavencu.info/politic/nea-nelu–de-la-irr–intra-in-istorie–43246

/////////////////////////

 

 

 

 

Eminescu, agent constatator… de Eugen Cismasu

După succesul de rețea pe care l-a înregistrat cincinalul trecut, atunci când, între 8 și 15 ianuarie, a declarat pe Facebook „Săptămâna Eminescu” și și-a însoțit postările cu versuri ale poetului nepereche, adică tot Mihai Eminescu și nu Miron Cozma cum tocmai aţi crezut voi, nebacalaureaţilor, Poliţia Română veghează la datorie şi în acest an, în ce priveşte cinstirea apropiatei zile de naştere a Luceafărului.

 

De data asta, însă, Organul pierzând startul pe motive de lipsă de inspirație cauzată de permutările instituționale, ”Săptămâna” cultural – poetică va fi organizată în perioada 15 – 22 ianuarie iar postările nu vor mai reproduce opera originală a Eminescului, ci reinterpretări ițite din talentul specific al angajaților MAI.

 

Am obţinut, în avans, conţinutul postării pregătite pentru seara de 15 ianuarie 2021, comunicat cu amabilitate de dl comisar Teiu Copoi, administratorul paginii de Facebook a instituţiei. Ataşamentul foto va reproduce lucrătorul Poliţiei Rutiere aplicând amenzi la locul de muncă, iar textul va include reinterpretarea unei poezii eminesciene, scrisă de colega domnului comisar, de la Biroul de Relații cu Publicul, subcomisara (firește) Mariana Bergodină, într-un moment cu inspiraţie luciferică:

 

”Trecut-au tiruri ca nori lungi şoseaua / Şi-au respectat viteza prevăzută /

 

Doar unul depăşit-a peste sută / Şoferul urmărind atent maneaua /

 

Avem o datorie ce-i cerută / De-un simţ de poliţist, curat ca neaua /

 

Deci un agent a fluierat beleaua / Şi i-a curmat goneta începută /

 

L-a ars la puncte şi i-a dat amendă / Să ştie dânsul bine altă dată /

 

Că n-a luat carosabilu-n arendă /

 

Din asta, cetăţeni, să învăţaţi / Pe drumul ţării n-o mai faceţi lată /

 

Şi legii daţi prioritate… circulaţi!

 

Poliţia Română promite, prin glasul liric al dlui comisar, să repete astfel de iniţiative, declarând pe viitor „Săptămâna Alecsandri”, „Săptămâna Coşbuc” sau chiar, în pofida dificultăţilor de adaptare, „Săptămâna Corneli Vadim Tudor”. Să trăiţi cu respect!

 

https://m.academiacatavencu.info/cultura/eminescu–agent-constatator-43142

 

//////////////////////

 

 

Invazia rusă nu îi sperie pe vasluieni: ”Ne refugiem în cârciumi, că păduri nu mai avem, ca pe timpuri…”, de Eugen Cismasu in Actualitate

 

Conflictul mega anunțat și imflamat, de la granița cu Ucraina, a trecut, iată, fără să fi venit cu adevărat vreodată. Cu ochii în smartfoane de dimineața și până seara, românul s-a informat corespunzător, consumând pe nerăsuflate fluxurile online de știri pestrițe, care anunțau pe rând când sfârșitul Moldovei, când ștergerea de pe hartă a României, când apocalipsa mondială, pe motiv de nu tocmai prietenoase schimburi nucleare de experiență între granzii Mapampondului.

 

Singurii care s-au arătat cu totul imuni la amenințarea extrem de vehiculatei invazii rusești au fost locuitorii din Vaslui, care au continuat să-și vadă de treabă și să-și bată caii, copiii și nevestele pe toată durata crizei din Ucraina.

 

Încercând să aflăm ce anume a determinat acest curaj absolut lăudabil, am stat de vorbă cu mai mulți cetățeni dintr-un sat vasluian, care ne-au declarat că nu au de ce să se teamă de invadatorii lui Putin: „Di șe să ni-i fie frică, uăi? Noi cu rușii suntem obișnuiți, au stat mai toată istoria pe la noi prin bătătură de la Cantemir încoași. Acuma înțeleg că sunt mai mulți, vin cu milioanili, dar nu-i nimic. Ne refugiem în cârșiumi, că nu mai avem păduri, ca pe timpuri, să ne ascundem în ele, și-i așteptăm pe rusnaci acolo, să videm, au coraj să pătrundă? La câte cârșiumi avem noi, încape tot satul, iar la ce corcârț consumăm, Cernobîlul este mic copil. Și-avem și sufișientă Monă ca să rezistăm până o să vină americanii să ne elibereze”, a precizat un cetățean, închinând un pahar mare de rachiu încă de la prima oră a dimineții, în sănătatea ”lu’ domnu’ Pentagon”, după cum s-a exprimat el.

 

Pentru că există și varianta ca americanii să nu mai vină, fiindcă n-o să le mai dea voie coana Ioropa să pătrundă în țară fără pașapoarte de vaccinare, sătenii vasluieni au și o variantă de rezervă. Ei vor instala, la toate intrările în comune, pancarte mari pe care să scrie numele localității, numărul de locuitori și, sub ele, propoziția ”Toți bărbații e porci”. ”Când o să vadă, de pildă, că în comuna noastră sunt 5.000 de locuitori și cam jumătate sunt bărbați, vă dați seama că niciun rus nu o să mai fie deloc interesat să mai calce pe aici. Păi unde ați văzut domniile voastre porci care să poarte ceasuri?”, spune, optimist, primarul unei localități vasluiene.

https://m.academiacatavencu.info/actualitate/invazia-rusa-nu-ii-sperie-pe-vasluieni–%E2%80%9Dne-refugiem-in-carciumi–ca-paduri-nu-mai-avem–ca-pe-timpuri—%E2%80%9D-43255

 

 

///////////////////////

 

Sexul în toaletele școlare ar putea fi impus ca disciplină opțională la BAC, de Eugen Cismasu in Actualitate

 

 

 INAPOI INAINTE

Numai o persoană rău intenționată, și plătită de marea ocultă mondială, ar putea spune că învățământul de azi nu mai produce decât rebuturi și că elevii din unitățile de educație nu mai deprind nimic temeinic pe băncile școlilor.

 

Realitatea din spatele propagandei răuvoitoare este că ei, elevii, încă de la cele mai fragede vârste, învaţă anatomia, învaţă educaţia fizică, învaţă limbile aplicate, iar unele domnişoare învaţă chiar şi matematica, să nu le mai păcălească ulterior în viaţă orice client la bani. Am putea spune chiar că liceenii din zilele noastre manifestă o aşa mare înclinaţie spre babardeală încât ne şi mirăm cum de nu i-a venit până acum, Ministerului Educaţiei, ideea de a impune şi sexul ca disciplină opţională la bacalaureat.

 

Păi, ori e bac profesional, ori nu mai e? Adică de ce numai loazele care o viaţă întreagă o să tragă la şaibă, o să repare ţevi, o să sape şanţuri sau o să ridice gunoiul să aibă şansa de a opta? Fetele alea care prestează pe bănci, pe chiuvete, prin veceuri, prin sălile de sport n-au şi ele dreptul să-şi aleagă materia dorită, de vreme ce profesia şi-au ales-o deja, încă din liceu sau chiar din Generală?

 

Din păcate, nimeni din Ministerul Educaţiei nu vede acest lucru şi nu înţelege că trebuie să se dea o şansă în viaţă şi elevilor care vor să se facă, atunci când vor fi mari, nu Marie Curie şi nici Albert Einstein, ci Sexy Brăileanca şi Titus Steel.

 

Ministrul Sorin Câmpeanu nu a avut nicio reacție după ultimul episod de sex juvenil în toaleta unei instituții de învățământ, petrecut în februarie, la Budești – Călărași. N-o fi văzut mare lucru din pozele aruncate pe internet, din cauză că shootingul fusese făcut cu telefonul de un amator, căruia îi mai şi tremura mâna, din motive lesne de înţeles.

 

Păi, vedeţi, domnu’ ministru, dacă nu vă implicaţi? Ei, ia să fi avut nişte camere video profesionale, instalate în toaletă, să vedeţi atunci imagini HD, sticlă ieşea, nu altceva!

 

De aceea, în interesul învăţământului autohton şi al viitorului școlerilor din România, vă propunem să instalaţi în toaletele tuturor instituţiilor gimnaziale şi liceale de la noi camere video Full HD. Puteţi să daţi contractele firmelor agreate, asta chiar nu ne mai interesează, câtă vreme ştim că junii şi junele vor primi o şansă în plus. Numai gândiţi-vă, domnule ministru: nu-i păcat ca, după ce ne-au plecat creierele în Occident, acuma lăsăm să ne plece şi alte organe? Că, uite, Sandra Romain sau Jasmine, dacă ar fi avut condiţii şi le-ar fi remarcat cineva de mici chiar aici, în România, n-ar mai fi fost nevoite, săracele, să plece în neagra străinătate (adică plină de negri), ca să aibă şi ele ce băga în gură!

 

Aşa, dacă s-ar introduce sexul ca disciplină opţională la bac, cel puţin un sfert dintre liceeni ar avea o notă 10 asigurată, chiar şi fără să se prezinte la examen. Ar fi suficient ca o comisie de profesori să examineze imaginile surprinse de camerele video prin toalete şi să-şi dea cu părerea: „Eleva X putea să mimeze mai cu talent orgasmul! În plus, stă incorect, nu respectă poziţia din manualul de Kama Sutra, ăsta nu e 69 nici să mă baţi! Nu mai vorbesc că deja are celulită cât casa, la nici 19 ani… Nooo, nu merită 10, hai, treacă-meargă, un 8 cu indulgenţă, să n-o mai vedem şi la sesiunea din toamnă, că ne oripilăm!”.

 

Şi mai e un avantaj: adolescenţii îşi pot aduna imaginile filmate în decursul celor patru ani de liceu, pe un album video pe CD, prezentându-se cu acesta la orice interviu de angajare. Şi când or vedea viitorii şefi sau viitoarele şefe ce ştiu liceenele sau liceenii să facă, sigur îi angajează! Ne şi imaginez cum un şef libidinos o întreabă, salivând de poftă, pe piţi absolventa venită pentru un job (sau, în fine, pentru un blowjob): „Lasă naibii CV-ul, că nu mă interesează, şi spune-mi: CD-ul, CD-ul l-ai adus?”.

 

https://m.academiacatavencu.info/actualitate/sexul-in-toaletele-scolare-ar-putea-fi-impus-ca-disciplina-optionala-la-bac-43267

 

/////////////////////////

 

Dezvăluiri AC: Afacerea Rompetrol sau victoria capitalismului de cumetrie. Între Statul de porc și Statul de drepți, de Mihai Enciu  

 

 

În ianuarie 2014 Victor Ponta a promovat o Hotărâre de Guvern prin care a șters datoria de 762 de milioane de dolari pe care Rompetrol Rafinare SA o avea de plătit către statul român. Plagiatorul şi-a pus astfel semnătura pe actul normativ  prin care statul urma să încaseze efectiv doar 270 din cele 760 de milioane de dolari cu care a creditat Rompetrol în 2003. La doi ani după acest tun tras de mongoloid în dauna statului român se trezește din morți și DIICOT, care se aruncă asupra unor fapte ignorate vreme de 13 ani de justiția impecabilă a statului de drept.

 

In septembrie 2010, miliardarul Dinu Patriciu ar fi trebuit să achite statului român suma de 571 de milioane de euro, sumă aferentă obligațiunilor emise de compania Rompetrol SA în contul datoriilor istorice și curente care se înregistrau în anul 2003. Grație guvernului Tăriceanu, compania datoare a fost înstrăinată de Patriciu contra unei sume exorbitante: 1,3 miliarde de euro! În septembrie 2007, Patriciu a vândut pachetul majoritar de acțiuni al Rompetrol către grupul KazMunaiGaz din Kazahstan, companie care a preluat inclusiv obligația de plată către stat. De mai aproape 13 ani statul român a înacasat din această sumă puțin mai mult decât praful de pe tobă. Pentru că odiseea unei decizii guvernamentale cu iz de corupție la nivel înalt începută în 2003 nu s-a încheiat încă.

 

O afacere de 615 milioane cumpărată cu 50 de milioane

 

Costache Dinu Patriciu a cumpărat rafinăria Petromidia în anul 2000. Atunci, șeful FPS (Fondul Proprietății de Stat) Radu Sârbu a semnat contractul de privatizare pentru combinatul petrochimic Petromidia Năvodari cu Rompetrol Group Olanda. Prețul tranzacției s-a ridicat la 615 milioane de dolari dar Patriciu a plătit doar 50,5 milioane de dolari angajându-se să achite datoriile companiei. În anul 2003, fostul prim ministru Adrian Năstase i-a oferit lui Patriciu o reeșalonare a datoriilor până în 2010, inclusiv pentru datoriile acumulate în perioada 2000-2003. Datoriile istorice, de 571 mil. euro, au fost transformate în 2003 în obligațiuni, printr-o ordonanță de urgență semnată de premierul Adrian Năstase și de ministrul finanțelor Mihai Tănăsescu, fiind modificat și contractul de privatizare cu APAPS, care era condus de Ovidiu Mușetescu. Conversia obligațiunilor a permis Rompetrol să investească în modernizarea și majorarea capacitații de producție a Petromidia. Ordonanța a fost adoptată în Parlament în aprilie 2004, fiind votată inclusiv de PD.

 

Guvernul Tăriceanu își servește păpușarul

 

Obligațiunile erau scadente în 2010, însă grija achitării datoriei a trecuse la kazahii de la KazMunaiGaz, deși Patriciu a fost cel care a negociat împrumutul de la stat. În februarie 2007, AVAS (urmașa FPS și APAPS), condusă în acel moment de către liberalul Theodor Atanasiu, a scos de sub monitorizarea postprivatizare compania Rompetrol Rafinare, deschizând astfel calea pentru vânzarea grupului Rompetrol. Ministrul de finanțe de atunci, penalul imun Varujan Vosganian și premierul dildo Călin Popescu Tăriceanu nu s-au opus vânzării grupului Rompetrol, deși statul are de recuperat 571 milioane de euro de la Rompetrol Rafinare. Astfel Patriciu și-a încasat miliardul de euro, iar statul aștepta ca în 2010 kazahii să se țină de cuvânt și să plătească datoriile de la Petromidia.

 

Ce pârghii avea statul ca să-și recupereze bani?

 

Obligațiunile Rompetrol Rafinare erau convertibile în acțiuni, fapt care a determinat numeroase speculații privind posibilitatea ca statul să redevină acționar majoritar la Petromidia. În realitate, însă, opțiunea de convertire a obligațiunilor în acțiuni aparține emitentului, potrivit ordonanței din 2003, și nu deținătorului obligațiunilor, cum ar fi normal. Cu alte cuvinte, Rompetrol hotărăște dacă vrea statul din nou în acționariat sau nu. Astfel, dacă statul nu-și primește banii, nu devine automat acționar, ci trebuie să se adreseze justiției pentru recuperarea banilor. Rompetrol și-a luat unele măsuri de siguranță și pentru un scenariu în care convertește obligațiunile statului în acțiuni. Potrivit ordonanței de urgență din 2003 se precizează că “obligațiunile nerăscumpărate sunt convertibile în acțiuni la data scadenței, la opțiunea emitentului, prin emiterea unui număr de acțiuni rezultat prin împărțirea valorii nominale a obligațiunilor, exprimată în lei la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României pentru data scadenței, la valoarea nominală a acțiunii”. Adică mu… multă!

 

Un alt cadou de la Tăriceanu

 

Legea adoptată în 2005 de Tăriceanu, pentru aprobarea ordonanței din 2003, modifica acest punct din ordonanță, fiind eliminată formula de calcul. De asemenea, în lege a fost introdusă o nouă formulă de calcul care scoate din ecuație variația de curs valutar. Potrivit acesteia, prețul de conversie al acțiunilor va fi valoarea nominală a acțiunilor înmulțită cu raportul dintre cursul leu/euro de la scadență și cursul leu/euro de la emitere. În aceste condiții, chiar dacă leul continua să se deprecieze, statul va lua același număr de acțiuni Rompetrol la scadență ca și în momentul emiterii obligațiunilor, chiar dacă valoarea datoriei, în lei, crește.

 

De la Tăriceanu ar fi trebuit să înceapă arestările pentru că tomnaticul ginerică nu s-a comportat ca administrator al averii publice, ci ca paznic al conturilor lui Patriciu. Ar fi fost logic ca guvernul condus de el să se fi opus vânzării companiei Rompetrol de către Patriciu. Sau, dacă și-ar fi dat acordul pentru vânzare, guvernul Tăriceanu ar fi trebuit să se asigure că statul va primi banii sau acțiunile fără procese în justiție. Ce-a făcut în schimb statul? I-a netezit calea lui Patriciu către un tun de 571 de milioane de euro! Și asta prin scoaterea Rompetrol de sub monitorizarea postprivatizare, măsură ce a netezit calea către vânzarea companiei. În ograda lui conul Costache începuse să miroasă a moarte, economică, desigur, încă din 2009, când răposatul susținea că șandramaua Rompetrol căpușată din toate direcțiile are capacitatea să își plătească datoriile. Cităm din presa democratică a vremii:  “Există lichidități să plătim datoria la termen. Până acum statul a încasat 300 mil. dolari din dobânzi aferente împrumutului”.

 

Ziarul Financiar, care-i culesese declarația comenta sec: „ El a mai spus că Rompetrol poate găsi surse de finanțare mai ieftine decât împrumutul de la stat. Rompetrol Rafinare plătește o dobândă anuală egală cu EURIBOR la 12 luni plus 1,5% pentru obligațiunile deținute de stat. Patriciu nu spune însă de unde va avea Rompetrol banii pentru a rambursa obligațiunile, în condițiile în care agențiile de rating se îndoiesc de capacitatea întregului grup de a-și achita obligațiile pe termen scurt fără ajutor din partea companiei-mama KazMunaiGaz. Agenția de evaluare financiară Fitch a redus la sfârșitul lunii mai ratingul grupului Rompetrol de la “B+” la “B” cu perspectivă negativă, considerând că grupul prezintă un risc ridicat de refinanțare, lichiditățile disponibile fiind insuficiente pentru acoperirea datoriei pe termen scurt, care se ridica la finele lunii martie la 706 mil. dolari. Standard&Poor’s a revizuit de asemenea în scădere ratingul Rompetrol Group pentru datoriile pe termen lung, de la nivelul “B+” la “B”, cu perspectivă negativă, în urma ingrijorării privind capacitatea acționarului majoritar, KazMunaiGaz, de a-i acorda sprijin, în caz de nevoie. Reducerea ratingului grupului înseamnă practic o creștere a riscului și implicit o creștere a costurilor de finanțare”.

 

Patriciu se duce să rafineze petrol cu îngerii în august 2014, în plină investigație asupra țepei Rompetrol. La scurt timp avea să vină și o condamnare a unor complici în scandalul manipulării pieței de capital. Gașca lui Costache se umpluse de bani prin tranzacționarea unor acțiuni Rompetrol pe baza unor informații din interior oferite speculatorilor chiar de moș Costache.

 

Apucase însă să-și vadă desăvârșită opera de escrocare a contribuabililor români, cărora le-a tras o țeapă istorică. Iată ce fel anunța acest jaf de proporții cosmice guvernul Ponta:

 

„Se sting, pe cale amiabilă şi reciproc avantajos, litigiile aflate pe rolul instanțelor de judecată dintre Ministerul Finanțelor Publice şi The Rompetrol Group N.V. De asemenea, The Rompetrol Group N.V. se angajează ferm să achiziționeze un număr de acțiuni emise de Societatea „Rompetrol Rafinare” S.A. Constanța reprezentând 26,6959 % din capitalul social în schimbul a 200 milioane dolari SUA şi obligația corelativă a părții române de a oferi spre vânzare aceste acțiuni. Totodată se reglementează principiile referitoare la înființarea, organizarea şi funcționarea unui fond de investiții în sectorul energetic sub forma unei societăți pe acțiuni la care aportul The Rompetrol Group N.V. va fi de 150 milioane dolari SUA şi o cotă de participare la capital de 80%, statul român urmând să dețină o participație de 20%”.

 

Arestarea lui Ponta și a guvernului său de flaușați trebuia să aibă loc în 24 de ore de la emiterea mizeriei de act normativ care lăsa mălaiul în buzunarele kazahilor. Reacția statului porcesc avea să vină după doi ani și după ce kazahii lui Putin au vândut șandramaua falimentară chinezilor de la China Energy. La data de 9 mai DIICOT anunță că a pus mai multe sechestre pe bunuri și acțiuni Rompetrol într-un dosar în care sunt anchetate fapte din 1998:

 

„Prin ordonanța din data de 22 aprilie 2016  procurorii  Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Structura Centrală  au dispus schimbarea încadrării juridice şi efectuarea în continuare a urmăririi penale față de un număr de 14 suspecți pentru săvârșirea infracțiunilor de  constituire a unui grup infracțional organizat, abuz în serviciu, complicitate la abuz în serviciu, înşelăciune, complicitate la înşelăciune, delapidare, complicitate la delapidare, evaziune fiscală, complicitate la evaziune fiscală, spălare de bani, manipularea pieţei de capital prin tranzacții sau ordine de tranzacționare: a) care dau sau ar putea da semnale false sau care induc în eroare în legătură cu cererea, oferta sau prețul instrumentelor financiare b) care mențin prin acțiunea uneia sau a mai multor persoane acționând împreună, prețul unuia sau al mai multora instrumente financiare, la un nivel anormal ori artificial, utilizare a informației privilegiate.

 

Prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus introducerea în cauză ca părţi responsabile civilmente a KAZ MUNAY GAZ INTERNATIONAL NV (fostă THE ROMPETROL GROUP NV), a SC OILFIELD EXPLORATION BUSINESS SOLUTIONS SA (fostă SC ROMPETROL SA) şi a SC ROMPETROL RAFINARE SA.”

 

Iată cine sunt golanii din această afacere pe care nu-i întreabă nimeni nimic și ce contribuții au avut la îmbogățirea lui Patriciu, devenit cel mai bogat român:

 

Mugur Isărescu – a se sălta de la BNR

 

„Mai mult decât atât, după semnarea Contractului de vânzare- cumpărare nr. 29/2000, prin care așa cum arătat în mod nelegal a fost vândut un pachet majoritar de acțiuni de 69,991% în loc de un pachet de acțiuni de 65,323%, Guvernul României prin Mugur Isărescu prim ministru și Radu Sârbu președintele Consiliului de Administrație al Fondului Proprietății de Stat, au adoptat  la data de 30 noiembrie 2000 OUG 248/2000, care a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 647/12.12.2000, prin care, pentru a acoperi nulitatea absolută a procedurii de privatizare a Societății Comerciale „Petromidia” – S.A. Constanța și, pe cale de consecință, a contractului cu nr. 29/30.10.2000, a fost modificată  OUG 64/1998  astfel încât aceasta sa aibă următorul conținut:

 

„1. Articolul 1 va avea următorul cuprins: „ARTICOL UNIC In vederea finalizării privatizării Societății Comerciale Petromidia – S.A. Constanța si transferului dreptului de proprietate asupra pachetului de acțiuni reprezentând 69,991% din capitalul social al acestei societăți comerciale către investitorul cu care Fondul Proprietății de Stat a negociat și a încheiat contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect respectivul pachet de acțiuni, se vor acorda prin hotărâre a Guvernului facilități la plata unor obligații bugetare si a altor obligații către Ministerul Finanțelor, prin derogare de la prevederile cap. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările si completările ulterioare, ale cap. V din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996, aprobata si modificata prin Legea nr. 108/1996, cu modificările și completările ulterioare, si ale Ordonanței de urgența a Guvernului nr. 72/1997, cu modificările și completările ulterioare.”

 

Confortabil, articolul 2 se abrogă. La articolul doi era acțiunea de aur, care ar fi permis statului să se opună la orice decizie care i-ar fi afectat intersele.

 

Radu Sârbu (PNȚCD)

 

Fost președinte al FPS a semnat în octombrie 2000 privatizarea rafinăriei Petromidia cu grupul Rompetrol. Prețul plătit de Rompetrol, în rate, a fost de 50,5 milioane de dolari la care se adăugau datorii reeșalonate de 550 de milioane de dolari. Deși conform contractului rafinăria trebuia renaționalizată în cazul neplății sumelor asumate, acest lucru nu s-a întâmplat.

 

Adrian Năstase (PSD)

 

Fost prim ministru al României în perioada 2000-2004, el a semnat ordonanța de urgență din octombrie 2003 prin care datoriile istorice ale Petromidia în valoare de 571 de milioane de euro au fost transformate în obligațiuni. Actul normativ conține câteva șopârle, una dintre ele fiind aceea că la scadență conversia obligațiunilor în acțiuni este lăsată la latitudinea Rompetrol. Gestul lui Năstase oficializează relația de vasalitate dintre Patriciu și PSD, începută în 1992 când petrolistul a spart PNL prin crearea PNL-AT și a întrat în guvernul PDSR ca ministru al lucrărilor publice. Ulterior Patriciu a revenit în PNL, pe care l-a confiscat și l-a transformat într-un instrument politic pus la dispoziția PSD pentru diverse favoruri. Petromidia este doar unul dintre ele iar Patriciu a fost un sponsor tradițional al PSD.

În prezent decedat, fost șef APAPS, a acceptat transformarea datoriilor în acțiuni deși contractul de privatizare obligau compania la plata datoriei. În calitatea pe care o avea era obligat să monitorizeze Petromidia și să facă demersuri pentru respectarea contractului de privatizare și naționalizarea companiei.

Fost președinte AVAS în guvernul Tăriceanu a scos de sub monitorizarea post privatizare Rompetrol Rafinare în februarie 2007. Astfel firma a putut fi vândută fără nicio restricție și fără nicio clauză care să garanteze statului încasarea creanței. Înainte de a ocupa funcții publice în guvernul PNL, în perioada 2000-2004, Atanasiu a fost administrator al companiei Palplast, controlată de Dinu Patriciu. Prim ministru al României între 2004 și 2008 a scos de sub supraveghere Rompetrol Rafinare și a permis vânzarea companiei în februarie 2007 deși statul avea de recuperat 571 de milioane de dolari. În perioada 2003-2004 Tăriceanu a fost administrator al Rompetrol Downstream. A fost acuzat că pe baza unor informații din interiorul Rompetrol a obținut bani mulți speculând la Bursă cu acțiuni ale companiei, alături de SR Stănescu, Verstoy Atilla, Camelia Voiculescu și alții.

În calitate de ministru de finanțe a permis în august 2007 vânzarea pachetului majoritar de acțiuni al grupului Rompetrol, ministerul de finanțe fiind cel care gestiona obligațiunile emise de companie în contul datoriei față de statul român. Vosganian nu a putut explica prin ce procedeu va putea statul să-și recupereze banii dacă Rompetrol nu va converti de bună voie obligațiunile în acțiuni.

Ex premier și ex candidat la președinție. Condamnat fără proces, că nu sunt articole în codul penal care să-i pedepsească ticăloșia.

 

Articol apărut în Academia Caţavencu, nr. 8 (1207) – 23 mai-12 iunie 2016

 

 

https://m.academiacatavencu.info/actualitate/dezvaluiri-ac–afacerea-rompetrol-sau-victoria-capitalismului-de-cumetrie–intre-statul-de-porc-si-statul-de-drepti-39882

 

 

////////////////////////

De la comuna primitiva a gandirii economice la comuna Pungesti: absenta proprietatii private naste monstri

 

 

Sa recapitulam. Atat timp cat locuim pe o planeta cu resurse limitate, avem nevoie de criterii pentru alocarea acestora. Unul dintre ele poate fi “primul venit – primul servit”, dar acesta este mai degraba o reteta pentru agresiune si razboi perpetuu intre oameni. Un altul poate fi „de la fiecare dupa puteri fiecaruia dupa nevoi”, dar daca stam si ne gandim sau examinam istoria vedem ca el reprezinta doar o varianta mai docta a primului criteriu: socialismul nu previne cu adevarat conflictul intre indivizi, doar mutileaza libertatea majoritatii de a pretinde accesul la resurse acordand simultan acest drept unui grup restrans. Alternativ, putem folosi dreptul de proprietate privata si schimbul voluntar (care este doar o expresie a acestui drept). Proprietatea privata constituie baza cooperarii sociale si este esentiala pentru dezvoltarea economica. Putine lucruri pot fi afirmate cu mai multa tarie decat ideea ca respectul pentru proprietatea privata este sinonim cu respectul fata de persoana si ca instituirea drepturilor de proprietate a avut beneficii „micro” in orice domeniu al vietii economice si implicit „macro” asupra natiunilor in ansamblu. Regimurile socialiste s-au prabusit din cauza dispretului manifestat fata de proprietatea privata. In opozitie, capitalismul s-a dezvoltat ca ordine a proprietatii private.

 

Si totusi, exista domenii in care proprietatea privata este ignorata si in care, deloc intamplator, haosul economic nu este egalat decat de interminabilele dispute sociale si ezitari morale. Unul dintre acestea este subsolul. Traim astazi intr-o economie de piata „functionala” cu un regim socialist asupra resurselor subsolului.

 

Cum vine asta? De ce resursele subsolului apartin intregului popor (adica nimanui) cand este clar ca „ochiul stapanului ingrasa vaca” si ca absenta unui stapan clar nu face decat ca o ceata de indivizi sa-si exercite de facto controlul temporar asupra respectivelor bogatii? Doua argumente am auzit.

 

Primul dintre ele ne spune ca resursele minerale sunt de interes national si ca exploatarea lor imprudenta poate periclita securitatea nationala. Dar hai sa ne gandim. Interesul national nu este un lucru precum, sa zicem, apa (despre care se spune ca este de interes national!), adica un element clar definit prin caracteristicile sale fizico-chimice. Interesul national este un fenomen ideologic – el depinde de o anumita viziune despre viata si lume, pe care putem sau nu sa o impartasim. De pilda, in Venezuela hartia igienica a ajuns bun de interes national; este oare cazul sa ne gandim la nationalizarea ei in Romania?! Mai mult, as spune ca interesul national este un concept pur politic – adica depinde de cine conduce societatea. Evident, politicienii vor avea intotdeauna interesul sa decreteze interesul national oriunde vad o problema, pentru ca asa raspund propriilor preferinte de a-si mari puterea si de a acumula mai mult. Stabilirea comunei Pungesti drept zona de securitate publica ar fi fost pana mai ieri o gluma, azi e realitate. Iar daca te numesti presedinte sau prim-ministru, problemele sunt pretutindeni: in veniturile prea scazute ale populatiei, in poluarea ridicata, in dimensiunea piersicilor etc.

 

Mai mult, faptul ca anumite resurse afecteaza securitatea nationala nu este un argument in favoarea proprietatii de stat, ci cel mult in favoarea reglementarii utilizarii acestor resurse in scopuri care sa nu puna in primejdie natiunea. De pilda, industria farmaceutica reprezinta un potential pericol pentru securitatea nationala? Daca da, atunci de ce cele mai importante companii farmaceutice sunt private? Industria auto reprezinta un risc pentru securitatea publica (ganditi-va la efectele unei erori de constructie)? Daca da, atunci de ce producatorii de automobile sunt privati? Un producator de energie reprezinta un risc de securitate (ganditi-va la energia nucleara)? Daca da, atunci de ce in alte tari producatorii sunt privati si chiar si guvernul nostru a intreprins pasi concreti in directia privatizarii producatorilor de energie nucleara sau hidro?

 

Al doilea argument spune ca intregul popor trebuie sa beneficieze de pe urma bogatiilor ascunse sub pamantul patriei. Chiar daca pare straniu, acest argument este mult mai stupid decat primul. El porneste de la ipoteza ca proprietatea privata aduce beneficii doar proprietarului si ca, daca nu esti proprietar pe o anumita resursa atunci nu vei beneficia de roadele folosirii ei. Probabil cu exceptia unei maini de economisti marxisti, vasta majoritate a economistilor pot ridiculiza aceasta idee. Daca eu sunt proprietar pe calculatorul la care scriu aceste randuri, aceasta inseamna ca doar eu beneficiez de pe urma acestui articol?! Daca eu sunt proprietar pe o suma de bani, inseamna ca doar eu beneficiez de pe urma cheltuirii ei?! De la Adam Smith incoace stim ca proprietatea privata naste beneficii sociale deoarece ii stimuleaza pe indivizi sa foloseasca resursele in interesul tuturor – fara ca ei sa intentioneze neaparat acest lucru (caz in care ar face opere caritabile). Proprietarul unei resurse nu o poate utiliza decat in combinatie cu alti factori de productie (capital, forta de munca), iar grija de stapan pentru valorificarea rationala a resursei va duce implicit la cresterea cererii pentru capital si forta de munca si, astfel, la cresterea bunastarii multor indivizi. Apoi, de la Jean-Baptiste Say stim ca oferta isi creeaza propria cerere, pentru ca veniturile create prin exploatarea resursei se vor transforma in cheltuieli pentru achizitia de bunuri de capital sau de consum, multiplicand astfel beneficiile la scara societala. Asadar, ideea ca „proprietatea privata e pentru unii muma iar pentru altii ciuma” ar trebui trimisa acolo unde ii este locul – in comuna primitiva a gandirii economice.

 

In Romania avem nevoie de schimbarea regimului proprietatii asupra subsolului, de privatizarea resurselor minerale. Am tot explicat acest lucru pe blogul personal sau in presa, individual sau impreuna cu alti economisti. Modalitatea preferata de privatizare este improprietarirea detinatorilor de pamant, a taranilor. Daca Romania este cu adevarat bogata in resurse, atunci o asemenea reforma ar scoate din saracie cea mai inapoiata zona a tarii – mediul rural. Avem precedentul descoperirii si exploatarii petrolului in secolul al XIX-lea; oare am uitat ca Bucuresti a fost primul oras iluminat public cu lampi cu gaz, in 1857, inaintea Parisului? Vom irosi oportunitatea exploatarii gazelor de sist asa cum vor ecologistii de stanga? Reforma proprietatii subsolului ar reprezenta totodata o veritabila politica de incluziune sociala, asa cum se vorbeste pe la Bruxelles, deoarece capitalismul (nu socialismul cu fata umana, „caritabil”) promoveaza interesele tuturor. Daca scoatem resursele minerale din sacul statului, scoatem practic din schema clientela politica, vanatoarea de privilegii si baronii locali sau centrali.

 

Aceasta reforma nu este vazuta cu ochi buni de cea mai mare parte a clasei politice (aici este exceptia). Firesc, ea spera sa fie la putere cand se imparte subsolul. De asemenea, ea nu este vazuta cu ochi buni de marile companii. Firesc, ele negociaza mai usor cu un singur agent (guvernul) decat cu o comunitate locala – pe care, in plus, nu o poate mitui, ci de la care doar poate cumpara sau inchiria resursele dorite. Privatizarea resurselor subsolului este in beneficiul prea multor oameni – de aceea ni se tot repeta ca nu este in interes national! Privatizarea ar elimina circoteca populista si conflictele sociale, ducand probabil la scaderea audientei televiziunilor – de aceea astfel de opinii „radicale” nu sunt promovate. Dar daca ne vrem binele, atunci merita sa ne gandim serios la ce este de facut.

 

 

Despre Bogdan Glavan

Bogdan Glavan este profesor universitar de economie. Il puteti citi si pe blogul sau (logec.ro).

 

https://www.wall-street.ro/editorial/801/De-la-comuna-primitiva-a-gandirii-economice-la-comuna-Pungesti-absenta-proprietatii-private-naste-monstri

///////////////////////////

 

 

 

Capitalismul de cumetrie, democratia originala si retrocedarea pe puncte

 

 

Capitalismul romanesc post-decembrist trebuia sa inceapa cu reforma proprietatii. Ca sa ne amuzam amintindu-ne cate prostii a facut guvernul in trecut, “tranzitia” a inceput insa cu reforma preturilor. Adica s-a pus caruta inaintea boilor. Cum puteai sa ai preturi libere si ce semnificatia aveau acestea intr-o economie fara proprietari a ramas pana astazi un mister. Incet-incet s-a urnit si reforma proprietatii, cu sovaielile si piedicile de rigoare, dupa gustul puterii politice de atunci. Pentru ca, evident, daca doream o democratie originala, atunci si capitalismul nostru trebuia sa fie nu unul clasic, ci ceva deosebit. Asa s-a instaurat, fara intentie dar cu directie, capitalismul de cumetrie. Si pentru implementarea lui important nu este ce s-a facut ci ce s-a impiedicat sa se dezvolte: proprietatea privata.

 

Pilonul de baza al capitalismului este proprietatea privata. Prin definitie, capitalismul este regimul proprietatii private. Schimbarea la fata a Romaniei trebuia asadar sa inceapa cu trecerea in proprietate private a tuturor mijloacelor de productie, a “resurselor” de care vorbesc economistii. Acesta ar fi trebuit sa fie sensul programului de privatizare a economiei. In teorie. In practica, privatizarea a fost inteleasa ca o strategie de management al statului, ca o metoda de a aduce bani la buget prin vanzarea fabricilor – pe scurt, ca o afacere de stat. In loc ca privatizarea sa reprezinte trecerea resurselor din proprietate publica in proprietate privata, intr-un mod cat mai direct si rapid, ea a ajuns sa insemne o negociere strategica, o “chestie” tehnocrata. Privatizarea ar fi trebuit sa aiba la baza idea ca statul trebuie deposedat de rolul sau de producator, pentru ca este cumplit de ineficient. Ea a fost insa utilizata ca si cum statul ar vinde ceea ce este al lui (?!) si ar scoate un profit din asta.

 

Cea mai simpla metoda de privatizare si de instaurare a capitalismului, in adevaratul sens al cuvantului, ar fi trebuit sa fie retrocedarea proprietatilor confiscate pe timpul comunismului. Si acest proces ar fi trebuit sa se desfasoare in ritm alert – la fel cum colectivizarea s-a facut practic peste noapte, retrocedarea ar fi trebuit implementata la fel de repede. Doar stim cu totii: justitia trebuie asigurata cu celeritate. Apoi, mijloacele de productie fara proprietari anteriori, cum ar fi fabricile construite in timpul comunismului, ar fi trebuit “pasate” celor care le foloseau in mod curent – adica angajatilor – si lasate sa se descurce pe piata. Abia in ultima instanta, atunci cand ai de-a face cu resurse in raport cu care este greu sa improprietarezi pe cineva, era firesc ca statul sa apara in postura de vanzator. Folosirea acestor metode in ordinea descrisa mai sus ar fi respectat idea de baza a “Reformei”, anume ca statul este un prost intreprinzator (si deci trebuie sa se abtina de la orice… intreprindere) si este necesar din punct de vedere moral ca el sa fie desubstantiat.

 

Stim insa ca vanzarea companiilor de stat si organizarea de licitatii a fost principalul element din spectacolul tranzitiei. Retrocedarea a fost copilul vitreg al reformei. La peste doua decenii de la Revolutie pretentiile celor deposedati de regimul comunist nu au fost inca satisfacute si statul detine inca numeroase resurse. O perioada, statul a amanat cat a putut retrocedarea –care prin definitie poate fi doar in natura – si a apelat la gaselnita despagubirilor. O solutie cat se poate de falimentara, pentru ca un stat care pierde resurse si, mai ales, unul care a decis sa intretina numeroase scheme de asistenta sociala paguboase, este evident ca nu poate avea bani pentru asa ceva. Astazi contemplam dezastrul. Reparatia abuzurilor istorice nu s-a terminat, capitalismul merge pe cumetrie, iar statul este la fundul sacului. Si acum vine bomboana de pe tort – sau mai bine-zis, de pe coliva reformei proprietatii. Daca ignoram detaliile legii in speta pentru a intelege esentialul, s-a decis ca ultimele retrocedari sa se faca pe puncte.

 

Nu stiu daca cineva acolo sus a inteles ca economia nu este un joc de Monopoly, la care castigi puncte sau cifre. Nu stiu daca cineva a observat detaliul ca justitia nu se face dandu-le vinovatilor pedepse pe puncte si ca, in general, in viata sociala si economica nimic nu se face pe puncte, ci pe baza de drepturi de proprietate si de tranzactii cu bunuri si servicii.

 

Prin aceasta politica statul eludeaza problema de fond si inventeaza o noua “cuponiada”. Problemele pe care se presupune ca le rezolva legea, in special eliminarea “samsarilor” de drepturi litigioase – expresia denota ea insasi o reminiscenta de limbaj specifica ideologiei marxiste a luptei de clasa – vor ramane in continuare. Pentru ca este extrem de dificil ca in practica fericitii noi posesori de puncte sa le transforme, fara a adauga la numarul lor, prin intermediul unei licitatii, in active reale. Dat fiind ca numarul resurselor pe care se “bat” pretendentii este mai mic decat cererile de improprietarire, licitatia va rezulta in stabilirea unor valori care doar intamplator vor corespunde cu numarul de puncte detinut de un oarecare posesor. In urma licitatiei, “proprietarii” se vor afla in fata urmatoarei dileme: fie vor ramane cu puncte necheltuite, fie nu vor putea cumpara nimic. Este important sa intelegem ca insasi idea de licitatie, in fond principiul de functionare al unei piete, presupune acumularea de valori. Asadar, este inevitabil sa existe un process paralel de tranzactionare a acestor puncte, la fel cum pana acum a existat unul de cumparare a drepturilor litigioase. Samsarii nu vor disparea, ei doar vor opera la alt nivel.

 

Toate celelalte prevederi ale legii nu implica, de fapt, decat un singur lucru: tergiversarea incheierii reformei proprietatii, prin esalonarea pe un timp foarte lung a platilor compensatorii, pentru a camufla efectul pauperizant al unei solutii, repet, falimentara, care nu face decat sa redistribuie la fel de socialist avutia – de la contribuabili la pretendentii de resurse – si care nu bifeaza nici unul din criteriile principale pe care ar fi trebuit sa le vizeze o asemenea lege: eficenta si dreptate. Nici macar in cazurile in care vom asista la retrocedari propriuzise, datorita blocarii exercitarii dreptului de proprietate (nu poti schimba destinatia imobilului) nu vom vedea efectele pozitive ale proprietatii private. Capitalismul a mai primit asadar un sut care, neindoielnic, nu-l va propulsa inainte.

 

 

 

 

 

Despre Bogdan Glavan

Bogdan Glavan este profesor universitar de economie. Il puteti citi si pe blogul sau (logec.ro).

https://www.wall-street.ro/editorial/672/Capitalismul-de-cumetrie-democratia-originala-si-retrocedarea-pe-puncte#gref

 

/////////////////////

Când cântăm, oficial, prohodul statului de drept?

 

 

Trăim într-un formalism sinistru al unei societăți bolnave, incapabilă să se ghideze singură și să slalomeze printre jaloanele adevărului și dreptății. Adevărul nu mai e demult relativ, ci, în marea majoritate a cazurilor, e substituit complet, iar dreptatea a ajuns o himeră precum raiul, virusată de inteligența răului. Ticăloșia a devenit generală, într-o lume al cărei deziderat și scop este banul și puterea și în care scopul scuza mijloacele, adică cementează și sudează lipsa de scrupule, consolidându-le ca și virtuți și consacrându-le ca și chintesență a vieții. Nu ești bogat și puternic, nu ești om ! Nu ești imoral, n-ai șansă !

 

Bunul simț, educația, altruismul și, în unele cazuri, principiile religioase, sunt, din păcate, elementele naturale ale echilibrului care mențin societatea funcțională și nu statul, legea și justiția, cum ar fi normal. Dacă n-ar exista conștiința individuală, generată de bun simț, de educație sau de altruism (genetic, din păcate), la modul cum funcționează statul, respectiv cum se aplică de subiectiv legea și mecanismele prin care se realizează justiția, ar fi haos generalizat. Pervertirea sistemului de valori, din păcate, n-a afectat marea masă a societății, ci, în primul rând, vârfurile ierarhiei, cele la care se raportează societatea și, în special, justiția. Independența justiției nu mai e decât un slogan, repetat mecanic, golit de conținut, pentru că sistemul, adică cel în care banul și puterea au devenit valori incontestabile, a angrenat și magistratul, pe care l-a înglobat în cohorta imoralității unde adevărul și dreptatea a devenit ceva atât de relativ încât pot fi comparate cu improbabilitățile meteo. S-a ajuns într-un asemenea punct, încât excepțiile întăresc regula, adică a unui sistem generalizat, dominat de imoralitate, care funcționează aproape exclusiv ca răspus la presiunile  externe decât pe conștiința adevărului.

 

Ticăloșia, generată de ban și putere, a depășit orice limite. S-a ajuns ca societatea, oarbă și chioară, să întrețină o cohortă de favorizați, ce-și etalează public mizeria morală, protejați de reguli arbitrare, ce-i face intangibili, indiferent de gradul de mizerie morală atins. Inamovibilitatea, în cazul unora, nu mai e demult o protecție împotriva abuzurilor și presiunilor ci o protecție a abuzurilor și nedreptății, o pavază și o poartă ferecată care mai degrabă apăra imoralitatea decât moralitatea.

 

Telejustiția, un fel de tribunal al poporului, manipulat, fezandat și pregătit să infiereze abaterile de la „normele” sociale (unele inventate subiectiv, care exploatează mai mult invidia și ura proletară, decât adevărul) și mass-media sunt instrumente decisive pentru distrugerea sau salvarea unui individ, instrumente a căror presiune asupra justiției face ravagii. Vinovatul sau victima se tranșează, nu în urma unei judecăți drepte, imparțiale, fără patimă ci în birourile mass-media, televiziunilor, serviciilor, mogulilor potenți financiar, servindu-i-se marelui public și justiției, manipulare ordinară, atât cât poate înghiți fără să digere, încât să nu reacționeze moral, fără prejudecăți. Și, în cele mai multe cazuri, strategiile se concretizează, unii fiind precondamnați și condamnați chiar dacă nu se respectă procedurile și nu există dovezi suficiente pentru a fi condamnați. Impactul deformează o realitate și impune un surogat ca realitate. Statul de drept, cel care ar trebui să confere încredere și echilibrul psihic normal necesar oricărui individ beneficiar al protecției legii, este și va rămâne o himeră, cât timp instituțiile fundamentale care-l înfăptuiesc, sunt supuse unor presiuni de inimaginat și sunt obligate să reacționeze, conform, la scenarii create de genii în inteligența răului.

 

Și cum să nu profite o instituție, expertă în poliție politică, securitatea, metamorfozată în SRI (știți să fi fost cineva concediat în 1990, cu excepția celor la care s-a găsit pulbere pe țeava armelor sau muniție de război consumată, când Securitatea a fost rebotezată SRI ?) de această conjunctură nefastă în care se află România și de acest haos generat de lupta pentru bani și putere ? Cum să stea deoparte când i se oferă o astfel de oportunitate să preia, din nou, hățurile unei caravane ce se rotește, bezmetică, prin deșertul imoralității unei societăți bulversată de ticăloșie, în goana după bani și putere ? Cine-ar da cu piciorul unei asemenea ocazii ? Firesc că nimeni, într-o țară în care imoralitatea este un mod de existență, n-ar rata oportunitatea de a se instala pe capra vizitiului și cu atât mai puțin o instituție expertă în exploatarea unor astfel de oportunități, în care lipsa moralei este una dintre caracteristicile de bază ale activității.

 

A profita (indiferent de câtă imoralitate include, chiar și încălcarea grosolană a legilor) dacă reprezintă un element și o garanție a reușitei, adică o șansă de a a atinge scopul, într-o lume dominată de ticăloșie, e mai mult decât firesc. Să condamni faptul că s-a speculat că adevărata putere a statului, Parlamentul și Justiția s-au lăsat penetrate, pentru că au fost șantajabile, și-au urmărit asigurarea privilegiilor, realizarea intereselor personale si au devenit, astfel, ușor de manipulat ? Să condamni faptul că puterea executivă, degenerată de lăcomie, satisfacerea intereselor personale, caraceterizată în general de corupție și nepotism, a devenit vasală SRI, pentru a-și păstra privilegiile ?  Și dacă ai fi cel îndreptăți „să arunci cu piatra”, nu poți condamna invazia SRI în structurile puterii sau administrație pentru că, SRI, are, formal, justificarea logică a asanării morale a puterii și administrației, prin dimenisiunea fenomenului corupției și fraudei fiscale, chiar dacă aceasta înseamnă substituirea prerogativelor altor instituții. Adică: Scuzați-ne mijloacele, pentru că servesc scopului nobil. Un fel de scuzați-ne că am reușit să controlăm Parlamentul (șantajând corupții, pe care noi i-am lăsat să ajungă în parlament și infiltrându-ne ofițerii acoperiți, sursele și turnătorii); că am reușit să subordonăm Guvernul (eliminând pe cei ce nu execută ordinele, cu ajutorul DNA, punând o asemenea presiune pe Guvern încât nimeni nu mai are curaj să întrebe ce naiba caută SRI în această ecuație); că am subordonat tota administrația, încât am ajuns să detașăm, chiar oficial, personal în posturi cheie din instituțiile statului (Ex: Antifrauda fiscală, unde, trântirea la examen a celor ce-au dorit funcțiile s-a făcut nu pentru că respectivii chiar erau incapabili, ci pentru că posturile erau deja ocupate, prin detașare, de ofițeri SRI, sau cazul trântirii la examene de șefi de servicii la inspecția fiscală, pentru ca și aceste posturi au fost sau trebuie ocupate de detașați de la SRI) și, în special, că prin instrumentul principal, DNA, alături de acoperiți și de „fanii” declarați, sau prin șantaj, am reușit să subordonăm și justiția și, mai ales, Curtea Constituțională – căreia, după ce i-am arătat „pisica” cu cazul Greblă și diversiunea Zegrean, au înțeles că dorințele noastre sunt ordine ce trebuie executate nu comentate. Nu e clar scopul nobil declarat ? Adică stârpirea corupției și a evaziunii fiscale ? Și ce dacă SRI se substituie instituțiilor oficiale și, pentru a-și atiunge scopul – adică a se poziționa în fruntea activității anticorupție și antievaziune -, CSAT a fost metamorfozat în Parlament ? S-a ieșit cumva din cadrul obișnuit, acela că scopul scuză mijloacele, când e vorba de „vulnerabilitate” ? N-avem o Românie cu câțiva corupți mai puțin ? N-avem o Românie cu câțiva evazioniști mai puțin ? Și ce dacă „ne călcăm pe picioare” când e vorba de eliminat sau protejat corupți și nu s-a respectat legea și SRI a devenit puterea absolută, adică legislativă (transformând CSAT în Parlament), executivă (prin preluarea funcțiilor majorității instituțiilor fundamentale ale statului) și judecătorească (prin infiltrarea ofițerilor acoperiți, santajarea corupților din sistemul judecătoresc și exploatarea „fanilor”) ? S-a atins scopul ? Și ce dacă, pe ici, pe colo (de multe ori chiar în bloc) au mai rezultat și victime colaterale (premeditat, desigur !), nu e firesc să se elimine „concurența” ? Că doar e război și s-a „decretat” situație  „excepțională”, nu ? Iar când e „situație excepțională”, mai pot cădea și – aiurea coincidență !- „omologi”. Iar cât timp mass-media, adică presa și televiziunile, supraviețuind, de regulă din banul public sau fraude fiscale, sunt porta vocea acestei mega-răfuieli naționale, de care pe care – în numele unui concept vulgarizat și fetișizat al vulnerabilității siguranței naționale, transformat într-un fel de tocăniță maghiară, în care intră orice este comestibil -, cu SRI în rol de primadonă a marelui circ național, mai contează legea, statul de drept sau Constituția ? Mai contează că noua super-putere, scăpată de sub controlul societății și puterii civile, constituționale, se mișcă incontrolabil, precum leul în junglă, fără dușmani naturali ? Mai contează că, punând pumnul în gură cârcotașilor, folosindu-se de prim-miniștrii, miniștrii sau parlamentari șantajabili, ori cretini, sau de credulitatea unor președinți orgolioși, au ajuns, ca să-și realizeze scopurile, adică să elimine „concurența”, respectiv să desființeze instituții fundamentale ale statului, prin încălcarea Constituției, precum Garda Financiară (și altele ce vor urma) ? Dacă a fost nevoie, cu pistolul la tâmplă, până și Curtea Constituțională s-a resemnat și conformat, violând, la comandă Constituția. Când „siguranța națională” a devenit „interes național”, mai contează argumentele legale sau Constituția ?

 

Și ce dacă, formal, mai există putere judecătorească? N-a devenit și aceasta, vorba generalului Dumbravă, un „câmp tactic”, adică o zonă unde se experimentează stilul securistic de judecată, adică a hotărârilor și deciziilor trimise pentru a fi doar redactate de magistrați ? Când ai transformat justiția în „câmp tactic”, de-ți permiți să afișezi aproape pe ușile birourilor judecătorilor, „instrucțiunile” de urmat și soluțiile, să șoptești sfătuitor la urechea magistratului, ba chiar să faci și ședinte de instructaj (numite schimb de informații sau training-uri) și „manipulezi” calculatoarele care repartizează cauzele, încât a devenit o coincidență stranie, ca toate cauzele ce fac parte din „câmp tactic” și sunt urmărite până la „soluționarea definitivă”, sunt repartizate „aleator”, tocmai completelor de judecată unde sunt magistrați asupra cărora planează suspiciuni că ar deține grade sau completelor al căror CV real și declarații de avere nu sunt tocmai morale, mai putem vorbi de independența justiției ca putere în stat sau de justiție independentă  ?

 

Poate pare paranoia un astfel de scenariu. Dar, ca un fost „membru” al sistemului, care a colaborat îndeaproape cu promotorii „câmpului tactic” și care (mea culpa) a contribuit, direct sau din prostie, la implementarea acestui sistem imoral, știu ce spun. Și, poate n-aș fi denunțat mizeria sistemului, la care și eu mi-am adus aportul, dacă n-aș fi devenit victimă a acestui sistem (caz în care există, desigur și o doza de subiectivitate). Dincolo însă de condițiile ce au generat apariția unui astfel de sistem, al unei puteri incontrolabile, rămâne mizeria morală a sistemului, ce nu poate fi ascunsă și nici omisă și care, deși aparent slujește unei cauze generale bine intenționate, a degenerat, trecând dincolo de normalitate. A degenerat pentru că pentru atingerea scopului se utilizează metode neconvenționale și neortodoxe, precum presiunea mediatică, șantajul, viciile imorale, lăcomia, frustrările, pasiunile, orgoliile, invidia, interesele personale, carențele legislative, toate devenind instrumente în realizarea scopului. Asta nu poate genera decât metamorfozarea justiției într-un instrument imoral, coordonat anormal din centre de putere nelegitime, nelegale și imorale. Și când justiția devine instrument, indiferent a cui și cărei cauze subordonate, statul de drept nu mai există.

 

Eliminat de sistem pentru că mi-am făcut datoria și nu invers – devenit paria pentru că n-am acceptat înregimentarea și execuția ordinelor fără a le filtra prin filtrul rațiunii și a corectitudinii -, am ajuns (în sfârșit  !) să înțeleg cât de mult a evoluat și până unde a ajuns sistemul. Am ajuns să constat că până și inamovibilitatea care ar trebui să asigure libertatea exprimării conștiinței, nu mai funcționează. Că sistemul, prin tentaculele ce s-au întins nepermis de mult, controlează total și justiția, iar declarația generalului Dumbravă, precum „ca instantele au devenit „camp tactic” , iar serviciul isi mentine „interesul/atentia pana la solutionarea definitiva a fiecarei cauze” nu a fost una formală sau nevinovată ci exprimă un adevăr sinonim cu recunoșterea că România, oficial, nu mai este un stat de drept și că Constituția României nu se mai aplică în România.

 

Iar cazul execuției publice a foștilor comisari ai Gărzii Financiare, de către o justiție obedientă sistemului, ce a cedat la presiunile SRI și a corupților din sistemul politic, este un exemplu elocvent al formalismului opoziției justiției în fața penetrării sistemului de către SRI și politic și dovada clară că justiția este „câmp tactic” ce nu-și poate permite să modifice „soluția finală” stabilită de SRI. Este exemplul a cum se dictează în justiție, a cum se pronunță hotărâri și decizii la comandă, contrare legii și Constituției și la cel nivel generalizat de supunere a ajuns justiția în prezent, obligată să încalce chiar și Constituția. Iar când Curtea Constituțională și toate Curțile de Apel din România, ajung, la unison, să încalce legea și Constituția, la presiunile SRI, nu se mai poate vorbi de o problemă minoră sau de un accident (fie el și premeditat), ci de asasinarea de către sistem și decesul programat al statului de drept.

 

Pe lângă Decizia nr. 366 din 2014, a Curții Constituționale,  prin care – omițându-se, deliberat, legile și propriile decizii anterioare, la comanda Guvernului Ponta și SRI -, s-a statuat că Garda Financiară nu a făcut parte din categoria instituțiilor fundamentale ale statului, în continuarea operațiunii de asasinare a statului de drept se înscrie, evident și acțiunea magistraților, Ruxandra Georgeta Codrea, Adina Poker, Diana Lasconi de la Curtea de Apel Timișoara, care, la modul cum au acționat, par o porta voce a SRI și celor care au desființat Garda Financiară, , dovada constând, în acest caz, în faptul că, deliberat, au încălcat, la rândul lor, legea și Constituția.  Astfel, Ruxandra Georgeta Codrea, Adina Poker, Diana Lasconi nu s-au mulțumit doar în a pronunța decizii contradictorii cu deciziile anteriorare pronunțate de alte complete de judecată ale aceleiași instanțe, conținând vicii evidente de legalitate și o interpretate vădit subiectivă a legii ci, în mod nelegal (problemă pe care Consiliul Superior al Magistraturii sper că o va trata serios, pentru că reprezintă un act de o gravitate extremă și o dovadă clară a implicării serviciilor în justiție) au făcut „presiuni” (?) asupra tuturor colegilor, organizând nelegal și imoral o „sedință” a Colegiului de conducere a secției de contencios administrativ a Curții de Apel Timișoara, ședință în care s-a sugerat (imperativ, nu aleatoriu), că ar fi bine ca pe viitor toate deciziile, în ce privește contestațiile foștilor angajați ai Gărzii financiare, la deciziile eliberării din funcție, să fie unitare, adică respinse în bloc, indiferent de argumente și indiferent de ce a hotărât Curtea Constituțională prin Decizia nr. 351/2013. Aceste „recomandări” au fost adresate inclusiv completului care, anterior, pronunțase o sentință favorabilă comisarilor și care a fost astfel „atenționat” în acest sens, că nu se admit alt tip de decizii. Adică, mai simplu spus, judecătoarele Ruxandra Georgeta Codrea, Adina Poker, Diana Lasconi, s-au antepronunțat și au impus și celorlalți colegi să facă același lucru, în numele unei decizii unitare. Mai mult, a fost sugerată chiar și motivarea soluției, interpretându-se ca fiind suficient și legal faptul că foștilor comisari ai Gărzii Financiare li s-a pus la dispoziție o listă a ANFP cuprinzând posturile vacante din sistemul public – chiar dacă această listă nu era actualizată, posturile nu existau faptic și lipseau, în primul rând posturile ANAF, pe care președintele ANAF le-a ascuns și secretizat și a refuzat, deliberat, să le tranmită ANFP, pentru a nu putea fi puse la dispoziția funcționarilor Gărzii Financiare. Pentru judecătoarele Ruxandra Georgeta Codrea, Adina Poker, Diana Lasconi nu contează, în nici un fel legea, adică faptul că art. 99, alin. (6) din Legea 188/1999, „dacă nu există funcţii publice vacante corespunzătoare în cadrul autorităţii sau instituţiei publice, autoritatea ori instituţia publică are obligaţia de a solicita Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în perioada de preaviz, lista funcţiilor publice vacante. În cazul în care există o funcţie publică vacantă corespunzătoare, identificată în perioada de preaviz, funcţionarul public va fi transferat în interesul serviciului sau la cerere”, spune clar că „în cazul în care există o funcţie publică vacantă corespunzătoare, identificată în perioada de preaviz, funcţionarul public va fi transferat în interesul serviciului” și înseamnă, în fapt, că de acest lucru trebuia să se ocupe instituția nu angajatul disponibilizat. Dar, ce mai contează legea în România când puterea judecătorească este subordonată unor interese oculte ? Și, antepronunțându-se, sugerând chiar și motivarea sentințelor, judecătoarele Ruxandra Georgeta Codrea, Adina Poker, Diana Lasconi, în ședința Colegiului de conducere a secției de contencios administrativ a Curții de Apel Timișoara, întreb și eu, ca unul care are suficientă experiență în domeniu, au procedat legal ? În condițiile în care, dacă ar fi existat o problemă de divergență, legal, instanțele din Timișoara n-ar fi trebuit să se adreseze Inaltei Curți de Casație și Justiție ? Sau, mai nou, ca și în cazul CSAT – ce a extins competențele SRI, substituindu-se Parlamentului -, judecătoarele Ruxandra Georgeta Codrea, Adina Poker, Diana Lasconi pot substitui Inalta Curte de Casație și Justiție, stabilind ce înseamnă „decizie unitară” ? Și, prin modul cum au procedat, nu  au pus, oare, cruce ideii de justiție în Timișoara aceste judecătoare ? Pentru că, parafrazând-o pe D-na Natalia Roman, președinta UNJR nu numai „Orice interventii, orice presiuni, directe sau indirecte, publice sau obscure” n-ar trebui să existe în justiție, ci, „mai mult chiar, orice suspiciune privind posibilitatea unor astfel de influente sau actiuni lipsite de transparenta distrug acest echilibru si lasa fara suport ideea de justitie independenta si proces echitabil”. In acest context, analizând modul cum a reacționat justiția în cazul desființării Gărzii Financiare (începând de la Curtea Constituționlă și până la Curțile de Apel) există elemente care, ca la un puzzle, dacă nu constituie dovezi concrete ale imixtiunii SRI în lasă, cel puțin, multe îndoilei și mari supiciuni cu privire la corectidudinea unor judecători și a independenței magistraților. Și, păstrând consecvența, la fel cum au procedat în urmă cu câțiva ani când magistrații Curții de Apel Timișoara s-au adresat CSM pentru a le apăra reputația „șifonată” de un jurnalist curios, ce le-a „analizat” critic declarațiile de interese și avere, aștept și eu să fac obiectul unei sesizări a CSM de către judecătoarele Ruxandra Georgeta Codrea, Adina Poker, Diana Lasconi, pe motiv că le-am știrbit reputația. Nu de alta, dar poate măcar așa CSM se va sesiza și va declanșa o verificare a modului cum s-au antepronunțat instanțele în cazul cererii foștilor comisari ai Gărzii Financiare privind modul cum au fost epurați din sistem și înlocuiți cu mercenarii politici ai lui Ponta, Fenechiu, Chițoiu și Diaconu și cum de seamănă deciziile, între ele, precum paragrafele copy paste de la doctoratele lui Ponta, Oprea și multe alte „genii” ce controlează sistemul și, inclusiv, justiția. Și poate se află, oficial și ce rol a avut SRI în pronunțarea deciziilor curților de apel, utilizate ca instrumente politice. Nu că s-ar întâmpla ceva, ci să fie oficial.

 

Pavel Roman

 

http://www.ziarulatac.ro/justitie/cand-cantam-oficial-prohodul-statului-de-drept-46679

 

////////////////////////

…Pentru a se pierde urma-Procurorii au extins urmărirea penală în cazul fostului judecător CCR, Toni Greblă… 

 

Procurorii DNA au extins cercetările în dosarul în care este anchetat fostul judecător al CC, Toni Greblă, în legătură cu presupuse fapte comise în campania electorală, legate de comunităţile de romi din Gorj, dar şi pentru infracţiunea de trafic de influenţă.

 

Toni Greblă a declarat, la ieşirea din sediul DNA, că i-a fost adus la cunoştinţă faptul că s-a făcut o „extindere” a acuzaţiilor la adresa sa. Extinderea vizează aceleaşi aspecte legate de campania electorală şi de gospodăria la care creştea păsări, a spus fostul judecător.

 

„Mi-a fost adus la cunoştinţă faptul că s-a făcut o extindere având în vedere aceleaşi aspecte mai ales legate de campania electorală şi acea gospodărie la care creşteam păsări şi animale. Concret, în compania electorală aş mai fi cheltuit nişte bani pe nişte mese organizate pe acolo. Nu ştiu foarte multe detalii. Nu le-au plătit pentru mine, nu rezultă de nicăieri că ar fi fost plătite pentru mine, ci că cineva ar fi organizat nişte mese, nu l-a solicitarea mea, lucruri total neadevărate. Eu am avut o campanie electorală foarte săracă. Sloganul meu de campanie electorală a fost „Eu nu cred în campaniile electorale de 30 de zile” pentru că nu în 30 de zile şi cu găleţi se face campanie electorală. (…) Nu este vorba de niciun ban, n-am făcut niciodată trafic de influenţă obţinând vreun ban de la cineva. Suma aceasta ar fi ceea ce a investit Mihai Prundianu în amenajarea de adăposturi pentru animale şi pentru cumpărarea de struţi. (…) N-am făcut nimic, acuzarea spune că am intervenit la diverse instituţii”, a declarat fostul judecător al CCR Toni Greblă.

 

La sosirea la DNA, Toni Greblă declara că speră să aibă parte de o anchetă echilibrată.

 

„M-am prezentat ca orice cetăţean. Nu ştiu să fie ceva nou faţă de acum două luni şi jumătate. Sper să am parte de o anchetă echitabilă. Procurorul a dispus reţinerea mea, două complete al ICCJ au decis că nu este cazul. Justiţia, prin ICCJ şi celelalte instanţe, este şi trebuie să fie un exemplu de insititiţie independentă. Totul se înverte în jurul acelor venituri rezultate din creşterea caprelor”, a mai spus Toni Greblă.

 

Toni Greblă, fost judecător CCR, va fi cercetat în libertate, a decis, pe 19 martie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respingând astfel cererea procurorilor DNA de arestare la domiciliu.

 

DNA a cerut arestarea la domiciliu a lui Toni Greblă. Procurorii au contestat prima decizie în cazul fostului judecător CCR. El este acuzat de procurori că a încălcat embargoul internaţional cu Rusia, l-a ajutat pe finul său să obţină contracte, dar şi că a vrut sa vândă 50 de capre prin mai mulţi intermediari.

 

Judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție au respins, în data de 11 martie, cererea procurorilor Direcției Naționale Anticorupție de arestare la domiciliu a fostului judecător CCR Toni Greblă, cercetat penal pentru mai multe infracțiuni, printre care și trafic de influență.

 

http://www.ziarulatac.ro/justitie/procurorii-au-extins-urmarirea-penala-in-cazul-fostului-judecator-ccr-toni-grebla-46557

 

 

/////////////////////////

 

 

 

Cum a făcut VOICULESCU uriașa AVERE pe spatele SECURITĂȚII. Salariu fabulos în comunism: 5.000 de dolari

Cristian Blănuţă

Omul de afaceri Dan Voiculescu, fondator al Partidului Conservator şi fost senator de Bucureşti până în 2013, se prezintă ca un simplu pensionar care nu mai este implicat activ în nicio afacere, imperiul său de firme fiind predat cu acte în regulă celor două fiice ale sale, Camelia şi Corina.

 

Cu toate acestea, el singur a recunoscut că deciziile de afaceri ale acestor firme nu sunt luate fără acordul şi ştiinţa sa. Fost colaborator al Securităţii, cu mai multe nume de cod, dintre care „Felix” i-a devenit porecla folosită de adversari, Voiculescu şi-a început afacerile folosindu-se de reţeaua de relaţii şi de banii firmei Securităţii, Crescent, pe care a condus-o înainte de 1989.

 

Astăzi, averea sa este estimată la aproximativ 350 milioane de euro.

 

Cu o pensie de aproape 2.700 de lei pe lună, conform declaraţiei sale de avere, omul de afaceri Dan Voiculescu, 67 de ani, se declară un simplu pensionar, refuzând eticheta de oligarh (afacerist care domină atât financiar, cât şi politic, funcţionarea unui stat), pusă de diplomaţii SUA de la Bucureşti, într-o telegramă Wikileaks. Într-adevăr, cea mai mare parte a averii lui Dan Voiculescu, estimată în 2012 la 340-360 de milioane de euro, de Top Capital, nu mai este pe numele său. Voiculescu le-a donat-o fiicelor sale, Camelia şi Corina Voiculescu.

 

Pe numele său, Dan Voiculescu mai declara, în 2013, doar un apartament de 224 metri pătraţi în Bucureşti, acţiuni pe Bursa de Valori Bucureşti şi la Turbomecanica, precum şi 1,53 milioane de euro în conturile personale. Împrumuturile acordate în nume personal însumau însă o avere separată, de proporţii considerabile: 2,7 milioane euro către fiica sa Camelia Voiculescu, 2,7 milioane dolari şi 48.000 lei către soţia sa Elena Voiculescu, 295.000 de euro către preşedintele PC, vicepremierul Daniel Constantin, 695.000 de lei către directorul Antena 3, Mihai Gâdea, şi soţia acestuia, precum şi 42.000 de lei către doctoriţa Luiza Spiru, şefa Fundaţiei Ana Aslan, şi 44.470 de euro către Daniel Breahnea.

 

Deşi nu apare în declaraţia de avere, domeniul imens în care locuieşte Dan Voiculescu se află la Corbeanca.

 

Pe numele fiicelor lui Dan Voiculescu se află însă toate firmele sale, cele mai importante fiind Grivco, grupul media Antena şi Antena 3, casa de producţie media Intact Production, Intact Media Group, Grupul Media Camina (care deţine posturile de radio Zu şi Romantic), Convergent Media (care editează Gazeta Sporturilor), Tipografia Intact, Sanagra (firmă cu care face afaceri cu terenuri agricole), Smart Food Solutions (produce pâinea Savoria), Euroexpo Trade Fairs.

 

Totuşi, după cum singur a recunoscut în documentarul „Kapitalism. Reţeta noastră secretă”, în 2010, toate deciziile de afaceri ale acestor firme trec prin faţa ochilor săi şi au nevoie de aprobarea sa. „Din 2004, am făcut toate formele de transfer ale proprietăţilor mele către cele două fete şi sunt mulţumit, pentru că de fapt ăsta e rostul părinţilor, să construiască pentru copii”, spune Voiculescu în documentar, deşi nu este clar când a făcut acest transfer, uneori a declarat că în 2001, alteori că în 2006.

 

În documentarul realizat de regizorul Alexandru Solomon, Dan Voiculescu este filmat cum îi explică, în limba engleză, unui subaltern sau partener de afaceri, modul în care fiica sa, Camelia Voiculescu, gestionează afacerile familiei:

 

„Ce e foarte important, prietene, este să fii foarte rezervat: da, dar…, da, dar… Ar fi bine să ai o linie generală. După cum ştii, totul va fi decis de Camelia, iar Camelia va decide doar după o discuţie cu tatăl ei”. Apoi, Dan Voiculescu este filmat cum se uită peste nişte hârtii şi îşi dă ok-ul.

 

Afacerile lui Dan Voiculescu, gestionate acum în acte de fiica sa Camelia Voiculescu, se întind de la mass media până la agricultură, de la comerţ cu energie până la imobiliare. Prin grupul Grivco, holdingul de bază al familiei Voiculescu, sunt controlate aproximativ alte 50 de firme, care deţin printre altele terenuri de 180.000 de metri pătraţi în Bucureşti, Ploieşti, Ilfov, Bacău, Iaşi, Predeal, dar şi clădiri de birouri de 9.000 de metri pătraţi, conform revistei Forbes.

 

Magistraţii au pus sechestru asigurător, în dosarul penal în care Dan Voiculescu este judecat pentru implicarea în fraudarea Institutului de Cercetări Alimentare (ICA), pe bunuri în valoare de 60 de milioane de euro, cât este estimat prejudiciul adus statului – pe o suprafaţă de 360.000 de metri pătraţi, de la baza de agrement Băneasa, pe 5.000 de acţiuni la Grivco, pe 9,9 milioane de acţiuni, în valoare de două milioane de lei ale Cameliei Voiculescu şi pe alte 5.000 de acţiuni.

 

Valoarea averii lui Voiculescu a scăzut totuşi drastic din 2009, când era estimată la 1,5 miliarde euro, până în 2013, când a fost estimată la 340-360 de milioane de euro, conform Top 300 Capital.

 

Începuturile: Crescent şi Securitatea

Dan Voiculescu nu a explicat niciodată public despre cum a obţinut banii pentru a-şi demara vertiginos afacerile imediat după Revoluţia din 1989. Colaborator dovedit al Securităţii, în urma verdictului definitiv al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Dan Voiculescu a lucrat pentru poliţia politică a regimului comunist sub numele de cod „Felix” sau „Mircea”. El a condus, înainte de 1989, Crescent din Cipru, una dintre firmele cu care Securitatea făcea comerţ, prin intermediul întreprinderilor de comerţ exterior.

 

În 1990, guvernul României a angajat experţi canadieni pentru a găsi banii din firmele Securităţii, estimaţi la două miliarde de dolari, însă aceştia nu au fost recuperaţi niciodată. Într-un interviu acordat pentru un documentar realizat de canadieni în 1991, intitulat „Averea Diavolului”, Dan Voiculescu refuză să spună cât valora compania Crescent la căderea regimului Ceauşescu, însă este ferm: „Niciun leu nu s-a scurs în conturile speciale ale regimului Ceauşescu”.

 

„I-am iertat, trebuia să îi dau în judecată şi sigur aş fi câştigat. Ei au făcut o mare greşeală, au făcut o afirmaţie, spuneau ei autorităţilor române arestaţi-l pe Voiculescu dacă vreţi să aflaţi adevărul”, îi declara Dan Voiculescu regizorului Alexandru Solomon, în documentarul său din 2010, „Kapitalism. Reţeta noastră secretă”.

 

În acest documentar, apare unul dintre rarele momente în care Dan Voiculescu vorbeşte despre începuturile sale ca afacerist şi cum a profitat de poziţia de la Crescent: „A existat şi în România o categorie, în care mă număr şi eu, care rămânând în România, au lucrat pentru multinaţionale şi au gustat din acest capitalism, dinainte de a avea capitalism în România. Au învăţat unele lucruri, fără să lucreze afară, dar după principiile celor de afară. Această categorie este principala categorie autentică, reală, de capitalism românesc”.

 

Întrebat cum l-a prins Revoluţia în 1989, Voiculescu îşi aminteşte că avea un salariu de 5.000 de dolari la Crescent, însă nu recunoaște că, deşi conducea firma Crescent a Securităţii, era omul Securităţii: „Eram în Bucureşti, lucram ca director general al firmei Crescent, reprezentanţa din Bucureşti, aveam un salariu foarte mare pe vremea aceea, de vreo 5.000 de dolari pe lună, era un salariu fabulos. E adevărat că salariul nu era plătit de stat, de public, era plătit de patronul meu, domnul Fuad Sanbar. Sigur că noi am lucrat foarte mult cu o întreprindere de comerţ exterior, care era legal înfiinţată în România, care şi aia era foarte serioasă. Întâmplător, aia era o unitate a Departamentului Securităţii Statului, dar ea era o ICE ca toate celelalte şi aşa cum am lucrat cu Vitrocim, cu Tehnoforest, cu Tehnoimport, cu toate întreprinderile, lucram şi cu Dunărea. Aici s-a creat confuzia, că dacă ai lucrat cu Dunărea, care era firma Securităţii, şi tu erai al Securităţii”.

 

Totuşi, la final, Voiculescu se contrazice: „Permisiunea asta de a lucra sau nu la o reprezentanţă de firmă străină, nu o dădea decât Securitatea”.

 

Cum s-a transformat „băiatul sărac, născut la Bariera Vergului”, în „Capitalistul roşu”

Tot în 2010, Dan Voiculescu apare cu o altă rară declaraţie de sinceritate, într-un interviu pentru Adevărul. El recunoaşte că regimul comunist i-a asigurat succesul, însă spune că tot „şcoala vieţii” l-a făcut om şi că nu uită originile sale sărace, de la care a plecat pentru a ajunge „capitalistul roşu”.

 

„Pentru mine, am spus că a fost o şansă. Şi recunosc că a fost o şansă să trăiesc într-un sistem socialist, după reguli capitaliste. Fiind ani la rând directorul general al unei companii capitaliste, regulile după care eu trebuia să muncesc erau regulile capitaliste, că nu puteam cu regulile socialiste să dezvolt o entitate capitalistă. Contextul în care trăiam însă era socialist. Deci când spun că am avut şansa mă refer la acea şcoală a vieţii, cum o numim, care mi-a oferit şansa să pot să mă dezvolt după reguli capitaliste într-un stat socialist”, spune Voiculescu.

 

„Eu sunt de stânga şi sunt capitalist. De aceea sunt ‘Capitalistul roşu'”, mai spunea Dan Voiculescu, vorbind despre diferenţele de viziune dintre stânga şi dreapta politică în România.

 

Întrebat de realizatorii interviului dacă consideră că „a furat startul” în ce priveşte capitalismul, pornind în cursă încă dinainte de 1989, cu firma Securităţii Crescent, Voiculescu consideră că nu a ars etape în viaţă, pentru a-şi clădi averea:

 

„Cu 10 ani mai înainte, cu 12 ani mai înainte. Ăsta e adevărul. Şi sigur că acest lucru a pus amprenta pe felul de a gândi, pe felul de a fi, pe felul de a mă comporta. Adică eu am rămas băiatul ăla sărac, născut la Bariera Vergului, unde stăteam într-o cămăruţă cu mama, cu tata şi cu o bucătărioară şi cu WC în curte. Eu n-am uitat asta. Nu am ars etape. Adică nu s-a întâmplat ceva în viaţa mea care într-o lună sau trei să mă facă din pisică, leu. Şi atunci am mers pe etape, încet, încet, fără să uit de unde am plecat”.

 

În prezent, Dan Voiculescu se află în faţa unui verdict definitiv în dosarul privatizării ICA, în urma căruia ar putea să intre la închisoare pentru modul în care a realizat această afacere cu statul. Dan Voiculescu a fost deja condamnat la 5 ani de închisoare cu executare de instanţa de fond, el contestând decizia la Curtea de Apel Bucureşti, care dă o sentinţă definitivă.

 

Dan Voiculescu a demisionat de două ori din Parlamentul României, obţinând astfel mutarea procesului său la o instanţă inferioară şi câştigând astfel timp până la un verdict definitiv.

 

Sursa: www.gandul.info

http://www.ziarulatac.ro/dezvaluiri/cum-a-facut-voiculescu-uriasa-avere-pe-spatele-securitatii-salariu-fabulos-in-comunism-5-000-de-dolari-42316

 

//////////////////////////

Si aici sunt pensile si alocatiile noastre…1.500.000 $, ridicaţi cu sacoşa de la BRCE înainte de Revoluţie

 

Banii proveneau din contul Dunărea şi au plecat către o destinaţie necunoscută într-un raport din anul 2000 două persoane care au ridicat o sumă de circa un milion şi jumătate de dolari în numerar, adică cu sacoşa, de la sediul BRCE (Banca Română de Comerţ Exterior, în prezent integrată în BCR), în anii 1988 şi 1989, adică cu puţin timp înainte de înlăturarea de la putere a lui Nicolae Ceauşescu. Indiciile duc spre un membru al familiei dictatorului. Ofiţerii de securitate aveau identităţi multiple Ziarul Adevărul a dezvăluit deja, în numărul de marţi, detalii dintr-un raport secret al SIE şi al procuraturii despre „Averea Diavolului”. Raportul a fost realizat în anul 2000, după ce regimul Constantinescu a desecretizat o parte din arhiva ICE Dunărea, cercetările fiind însă apoi stopate de regimul Iliescu, care a şi resecretizat arhiva comerţului exterior comunist a ICE Dunărea. În afară de traficul de bani pe relaţia Austria şi transporturile de mărfuri ale firmei Crescent, raportul prezintă şi alte amănunte extrem de interesante. Unul se referă la „ridicarea unor sume în numerar de la ghişeele BRCE”. „Din verificările efectuate cu privire la ridicări de numerar în valută de la ghişeele BRCE, a rezultat că în perioada 1988-1989 au fost eliberate în favoarea ICE Dunărea şi la ordinul său (adrese formale întocmite de aceasta în virtutea unor aprobări ale CSP) sume totalizând, conform documentelor identificate, 950.000 USD”, se arată în documentul citat. „De asemenea, există date conform cărora la sfârşitul lui decembrie 1989 a fost eliberată în acelaşi mod suma de 600.000 USD”, se mai precizează. Raportul precizează că „banii au fost preluaţi” de către Galani Valentin (BI seria 370027, eliberat la 18 aprilie 1978) şi Cosma Vasile (BI seria 000220, eliberat la 24 noiembrie 1982). Concluzia raportului: „În urma verificărilor efectuate în registrele de casă ale ICE Dunărea, a rezultat faptul că nici una din sumele menţionate nu a fost înregistrată în evidenţele financiar-contabile ale întreprinderii. În mod implicit, nu a fost posibilă nici identificarea destinaţiei finale a acestora”. Adevărul a încercat să verifice identitatea celor două persoane care au ridicat banii de la BRCE. Potrivit investigaţiilor noastre, identităţile prezentate în raport nu ar fi cele reale. Specialişti în fosta Securitate, dar şi personaje care au gravitat în întreprinderile de comerţ exterior ale Securităţii spun că este probabil că aceia au alte nume reale şi au folosit identităţi legendate pentru acoperire informativă. „Folosirea unor identităţi false a fost şi a rămas o practică curentă în munca de informaţii din România, ca şi de pretutindeni. În general însă, aliasurile folosite utilizează nume cu aceleaşi iniţiale cu ale numelui real, mai ales la numele de familie”, ne-a spus o sursă care a dorit să-şi păstreze anonimatul. Bănuielile duc spre familia Ceauşescu Interesant este dacă luăm în calcul numele de familie cu litera „G” pentru a încerca să „traducem” legendarea că în UM 0107/Aport Valutar Special lucra o persoană care se numea Emil Gârleanu. Acesta era ginerele unuia dintre fraţii lui Nicolae Ceauşescu. şi mai interesant este că Gârleanu era unul dintre oamenii desemnaţi de UM 0107/AVS să menţină legătura directă cu biroul secret de la BRCE. Adevăratele identităţi ar putea fi dezvăluite de SIE, unde se bănuieşte că a lucrat Gârleanu după 1990. Deocamdată însă, despre „Averea Diavolului” nu se vorbeşte oficial nimic la Bucureşti. Toate anchetele au fost stopate. Cash pentru supravieţuirea regimului Ar mai trebui amintit că în zilele lui decembrie 1989 au fost găsite importante sume valutare cash la unii membri ai puterii comuniste, inclusiv asupra lui Tudor Postelnicu, ministrul de interne. Numai în biroul acestuia s-a găsit o valiză cu 500.000 USD. „şi mai probabil însă, o mare parte din sumele existente în această formă nu au fost însă găsite. Să nu uităm că, în planurile de supravieţuire ale regimului, existau la nivelul resurselor financiare sume însemnate menite să permită acţiunile de rezistenţă . Cum planul nu a mai fost aplicat în forma preconizată, soarta sumelor în cauză a rămas un mister”, ne-a precizat o sursă care a cunoscut îndeaproape sistemul pus la cale de Nicolae Ceauşescu. BCR a refuzat accesul la conturile roşii BCR a refuzat până în prezent cererile tuturor comisiilor care au anchetat „Averea Diavolului” de a cerceta tranzacţiile făcute prin BCR de ICE Dunărea. S-a invocat de fiecare dată secretul bancar, explicaţie care însă stă în picioare doar până la un punct. În realitate, acest refuz a făcut ca până în momentul de faţă ancheta să fie tărăgănată. Secretele „Averii Diavolului” merg la Erste Bank „Cheia” enigmei privind destinaţia reală a „banilor lui Ceauşescu” este, potrivit specialiştilor în investigaţii financiare, arhiva tranzacţiilor derulate de ICE Dunărea, Crescent, Terra prin Banca Română de Comerţ Exterior – actuala BCR, care urmează să fie preluată de Erste Bank. Clauză secretă? Extrasele de cont din perioada 1980-1990 – aceasta reprezintă proba criminalistică fundamentală în cazul unei anchete serioase, dacă într-adevăr se doreşte aflarea adevărului despre „Averea Diavolului”. Pe parcursul ultimilor 16 ani, BRCE a devenit BANCOREX, apoi BCR, şi acum urmează să devină Erste Bank. Practic, austriecii vor prelua tot patrimoniul BCR, inclusiv arhiva. Deci – secretele „Averii Diavolului” vor merge în Austria. Un specialist în domeniul bancar ne-a declarat că, în mod normal, situaţia arhivei BCR ar fi trebuit să fie reglementată printr-o anexă la contractul de privatizare. „Dacă nu există o astfel de anexă, atunci este o gafă a negociatorilor”, ne-a precizat sursa citată. „Doar cei de la SIE pot lămuri acest mister” Anunţul prin care Dan Voiculescu a cerut oficial constituirea unei comisii de anchetă pentru dosarul „Averea Diavolului” a şocat media. Fiind „suspectul principal” în ochii multora, Voiculescu riscă să speculeze politic un demers civic normal. Din punct de vedere tehnic, singurele instituţii care au pot să ducă la capăt o anchetă de anvergura dosarului Dunărea sunt Serviciul de Informaţii Externe şi Parchetul General. „Doar cei de la SIE pot lămuri acest mister. Ei sunt singurii care au structura şi conexiunile pentru o investigaţie de anvergură mondială”, ne-a spus unul dintre procurorii care a cercetat dosarul Dunărea. În ce măsură cei de la SIE sunt decişi să se rupă total de trecut – rămâne de văzut. Până acum, toate rezultatele anchetelor anunţate pompos de diferite guverne care s-au perindat la Palatul Victoria în perioada post-Ceauşescu au fost mai degrabă folosite în scop politic decât juridic. „Cutia Pandorei” – în arhiva BRCEFaptul că dosarul Dunărea a fost secret timp de 17 ani reprezintă un risc financiar pentru statul român în contextul privatizării BCR, sunt de părere specialişti în economia mondială şi procurori specializaţi în criminalitatea economică transnaţională. De ce? Nu se cunoaşte conţinutul unor contracte comerciale aflate în derulare în perioada 1989-1990 şi evoluţia lor ulterioară, atât în contextul unor mişcări sociale violente (revoluţie, mineriade, manifestaţii de masă), cât şi în ce priveşte schimbările de natură juridică. Este de amintit faptul că România – adică fiecare contribuabil care munceşte cinstit să susţină structurile statale – a plătit ani de zile pentru datoriile unor întreprinderi energofage, care au fost „preluate la datoria publică”. În acest context, statul poate încasa o sumă de ordinul a câteva miliarde de dolari din privatizarea BCR, dar, dacă nu se cunoaşte – deci nu poate fi evaluat -, riscul unor creanţe istorice, suma reală încasată poate fi mult mai mică. Explicaţii despre arhiva BCR, la AVAS Purtătorul de cuvânt al BCR, Corneliu Cojocaru, ne-a declarat că nu poate da un răspuns privind situaţia arhivei.”BCR nu este parte semnatară a Contractului de privatizare, trebuie să vă adresaţi AVAS, cel mai probabil, în cazul în care conţinutul contractului, aşa cum se găseşte pe website-ul AVAS sau în Monitorul Oficial, nu răspunde la cele două întrebări privind arhiva”, ne-a precizat Cojocaru. Tranzacţiile se derulau prin sucursale BRCE cu bănci mixte Toate operaţiunile comerciale ale ICE Dunărea se derulau prin intermediul unor sucursale ale BRCE care aveau nume de bănci mixte. Banca Anglo-Română, de exemplu, era folosită pentru operaţiunile în relaţia cu partenerii britanici. Preşedinte, la vremea respectivă, era Filip Lungoci. Banca Egipto-Română, condusă de Gheorghe Idiţoiu, era destinată circuitului financiar dintre ICE Dunărea şi firme din Egipt. Conturile în relaţia cu Franţa erau gestionate prin intermediul Băncii Franco-Române, preşedinte Emilian Mihai. Practic, pentru fiecare ţară cu care Dunărea avea contracte de anvergură era înfiinţată câte o sucursală. Cornel Burtică: „Voiculescu s-a prezentat penibil” Cornel Burtică, fostul ministru al comerţului exterior, a caracterizat prestanţa lui Dan Voiculescu în interviul acordat, marţi, ziarului Adevărul, dar şi în cel de miercuri seara, de la Realitatea TV, ca fiind „penibilă”. „Nu a convins pe nimeni”, a subliniat Burtică. El a precizat că nu are de gând să îi ceară scuze lui Voiculescu, aşa cum a pretins liderul PC, pentru ca acesta să renunţe să îl dea în judecată. „Nu vreau să intru în polemică cu el, ci numai să subliniez că spune neadevăruri”, ne-a spus Cornel Burtică. „Nu am pentru ce să îmi cer scuze. Am spus că firma Crescent era a Securităţii, pentru că aşa ştie toată lumea”, insistă fostul ministru al comerţului exterior până în 1982, care a făcut această declaraţie în premieră, săptămâna trecută, într-un interviu acordat ziarului Adevărul. De asemenea, Burtică îl contrazice pe Voiculescu după ce acesta a afirmat că „membrii de partid nu puteau fi securişti” şi, ca atare, comerţul exterior, care era controlat de membrii de partid, nu putea fi coordonat de Securitate, spunând că această afirmaţie este o „aberaţie”. „Eu aveam doi adjuncţi la minister ofiţeri de securitate. Iar după mine a venit ministru un ofiţer de securitate, colonelul Pungan. Aveam directori în minister ofiţeri de securitate. şefii de firme de comerţ exterior erau, de asemenea, securişti. Era plin peste tot”, ne-a spus Cornel Burtică.Fostul ministru al comerţului îl contrazice pe Dan Voiculescu şi în privinţa activităţii Crescent. „A spus că firma Crescent era o reprezentanţă a unei companii străine. A spus în acest context că avea 28 de angajaţi care făceau afaceri. Fals. Conform legii de atunci, Crescent, ca reprezentanţă, trebuia să aibă maxim trei angajaţi. De asemenea, în calitate de reprezentanţă nu avea dreptul să facă afaceri şi să umble prin întreprinderi să obţină marfă”, precizează Burtică

 

 

https://adevarul.ro/sanatate/medicina/1500000–ridicati-sacosa-brce-revolutie-1_50abd6377c42d5a66380faa9/index.html

 

//////////////////////

Iliescu-pesedescu  ne-a ajutat… Câti bani are de recuperat România de la ”prietenii lui Ceaușescu„? Suma este uriașă!

 

Câti bani are de recuperat România de la ”prietenii lui Ceaușescu„? Suma este uriașă

  de Mădălina Bălăceanu

 

​România are de recuperat peste 775,8 milioane dolari, reprezentând creanțe din activitatea de export derulată înainte de 31 decembrie 1989.Anul trecut România a reușit să recupereze doar 61 milioane dolari, conform unui document elaborat de Ministerul Finanțelor Publice, consultat de HotNews.ro. Majoritatea datornicilor au propriile lor probleme economice și încearcă să tragă de timp, în vreme ce autoritățile române par neputinciose în recuperarea sumelor. Pe lângă creanțele în dolari, România mai are de încasat 1,61 miliarde ruble transferabile de la Cuba. Autoritățile cubaneze refuză începerea negocierilor cu privire la cursul utilizat pentru conversia rublelor în dolari.

 

Irak își plătește datoria în continuare

 

Din suma totală de 775,8 milioane dolari SUA pe relaţia devize convertibile, 534,5 milioane dolari SUA (68,89%) reprezintă creanţe soluţionate şi reglementate prin semnarea unor acorduri la nivel guvernamental, aprobate prin Hotărâri ale Guvernului şi care se află în diferite stadii de încasare.

 

Libia

În cazul Libiei, de exemplu, negocierile au fost amânate în repetate rânduri din 1997. Au fost perioade în care partea libiană nu a respectat documente bilaterale.

 

Reglementarea creanţelor României din Libia a înregistrat practic o stagnare, cu toate că în perioada 2005-2008 au avut loc mai multe runde de negocieri, cele două părţi nereuşind să ajungă la nici un rezultat concret în această problemă datorită poziţiei rigide abordate de partea libiană.

 

 

Doliu uriaș în televiziune! Vedeta a murit imediat după Crăciun. COVID-19 l-a învins

 

Alexandru Rafila, anunț în direct despre certificatul verde! Nimeni nu credea că se va întâmpla asta: „Îmi pare rău”

 

Intră în vigoare de la 1 IANUARIE. Informația momentului pentru angajații din România! Decizia luată de Guvern

Mai mult, la ultimele negocieri, partea libiană a revendicat unele pretenţii nereale, care ar fi condus la diminuarea creanţelor statului român sau chiar la transformarea acestuia din creditor în debitor.

 

Între timp situația politică din țară s-a deteriorat, motiv pentru care toate discuțiile au fost întrerupte. Autoritățile române nu au încotro decât să urmărească desfăşurarea evenimentelor interne, iar în condiţiile în care semnalele vor indica o posibilă reluare a discuţiilor, Ministerul Finanţelor Publice va solicita Ambasadei României la Tripoli (relocată temporar la Tunis) sprijin în rezolvarea acestei probleme.

 

Coreea de Nord

Banii pe care România îi are de recuperat de la Coreea de nord reprezintă jumătate de milion de dolari. Phenianul trebuia să plătească datoria prin export de mărfuri coreene între 2007 – 2011, după un acord semnat în 2002. Până în prezent, autoritățile nord-coreene nu au respectat prevederile acordului.

 

“Cu toate că la una dintre întâlnirile bilaterale din anul 2010, delegaţia nord coreeană a exprimat hotărârea autorităţilor de a plăti datoria faţă de România şi de a prezenta o listă de mărfuri coreene pentru export în contul acestei datorii, precum şi o listă de proiecte concrete de cooperare economică, aceste intenţii nu s-au materializat”, spune MFP.

 

 

La  ultimele consultări diplomatice din luna august 2015 în care a fost abordată și problema datoriei R.P.D.Coreene față de România, directorul Direcției Relații Externe din Ministerul Finanțelor nord-coreean și-a exprimat regretul față de neplata datoriei către România, dar a motivat că această situație a fost determinată de dificultățile din economia nord-coreeană, apărute ca urmare a inundațiilor și secetei din ultimii ani, precum și a sancțiunilor impuse de SUA împotriva Coreei de Nord. De asemenea, a promis că va transmite Ministerului Finanțelor Publice din România propunerea de a fi organizată o reuniune la nivel de experți pentru identificarea modalităților de rambursare a datoriei. 

 

Sudan

Deşi autorităţile române au întreprins în mod insistent demersuri pentru organizarea negocierilor de soluţionare a drepturilor valutare ale statului român, inclusiv cu prilejul unor vizite oficiale de nivel înalt, autorităţile sudaneze au amânat în mod constant începerea negocierilor sau nu au manifestat nicio reacţie la propunerile părţii române.

 

Până în prezent, statul sudanez şi-a exprimat oficial poziţia de reglementare a datoriei sale externe la nivel global, pentru toţi creditorii, sub auspiciile organismelor financiare internaţionale, invocând prezenţa Sudanului pe lista celor mai îndatorate ţări sărace şi atitudinea unor ţări, precum Cehia, de ştergere a datoriei.

 

În funcţie de evoluţiile politice din Sudan şi de cele internaţionale privind datoria acestei ţări, Ministerul Finanţelor Publice are în vedere să solicite la momentul oportun, prin canale diplomatice, reluarea în relaţiile cu autorităţile sudaneze a discuţiilor bilaterale pe această temă.

 

Cuba

MFP spune că partea cubaneză a tergiversat rezolvarea obligaţiilor sale faţă de România rezultate în urma trecerii relaţiilor economice dintre ţările foste membre ale Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER) la mecanismul de plată în devize convertibile şi la practicarea preţurilor mondiale.

 

În anul 1997 a avut loc prima sesiune a Comisiei mixte interguvernamentale româno-cubaneze de cooperare economică, comercială şi tehnică, finalizată prin încheierea unui Protocol prin care părţile au convenit soldurile creditelor comerciale guvernamentale acordate de România şi cel al dobânzilor aferente la 31 decembrie 1996, precum şi soldul contului de cliring.

 

Creanțele au fost recunoscute de Cuba, care a respins toate propunerile părţii române cu privire la soluţionarea datoriei.  Cubanezii sunt de părere că înregistrarea datoriei externe s-a realizat în condiţiile unor înţelegeri multilaterale, în cadrul CAER, cu evaluarea în rubla transferabilă, o monedă desfiinţată fără a se stabili o rată de conversie.

 

Poziţia Cubei în problema datoriei în ruble transferabile este că soluţia constă în relansarea relaţiilor economice bilaterale, guvernul cubanez fiind favorabil încheierii unui Acord economic general, inclusiv cu România.

 

Mai mult, în 2014, vicepreședintele consiliului de miniștri al Republicii Cuba, Ricardo Cabrisas Ruiz a adresat lui Gyorgy Attila, secretar de stat din Ministerul Finanțelor Publice, o scrisoare prin care se aduc la cunoștință următoarele:

 

– guvernul cubanez nu promovează schimbul datoriei în investiții, această politică fiind aplicabilă nu numai pentru România, ci pentru orice altă țară creditoare;

 

– politica guvernului cubanez pentru datoriile către fostele țări membre CAER este de anulare 100%; cu atât mai mult stabilirea unei rate de conversie între rubla transferabilă și dolar SUA este imposibilă atâta timp cât rubla transferabilă a încetat să mai existe după dispariția CAER.

 

Singurele țări cu care Cuba a ajuns la o înțelegere, când vorbim de CAER, sunt Slovacia și Rusia (care a anulat 90% din datoria evaluată la 35,2 miliarde dolari și rambursarea restului în 10 ani).

 

Țara mai are datorii către către Danemarca, Portugalia, Finlanda și Suedia, cu care a încheiat acorduri.

 

 

În cadrul unei reuniuni din iunie 2017 dintre partea română și vicepreședintele Băncii Centrale cubaneze, România a solicitat, ca prim pas, confirmarea la zi a dobânzilor de către autoritățile cubaneze și concilierea sumei totale datorate de către partea cubaneză, la cursul istoric dolar/rublă transferabilă (la momentul efectuării exporturilor rata de conversie era de aproximativ 1 dolar=1 rublă transferabilă) după care Guvernul României va analiza prin prisma intereselor naționale și vor fi demarate discuțiile despre modul de reglementare.

 

 

Partea cubaneză a arătat că Republica Cuba a semnat un Protocol de rambursare a datoriei cu 14 țări membre ale Clubului de la Paris. Textul Protocolului prevede anularea a 90% din datoria cubaneză, rambursarea se întinde pe o perioadă de 18 ani iar dobânda este una foarte scăzută.

 

De asemenea, s-a arătat că în ceea ce privește datoria Cubei față de țările ex-socialiste, aceasta s-a reglementat cu Rusia și Slovacia, iar în prezent se poartă tratative cu Polonia.

 

Poziția Cubei în problema datoriei este că statul cubanez nu ia în discuție datoriile în ruble transferabile, moneda de referință în fostul CAER, iar politica Guvernului cubanez este de anulare totală, cu atât mai mult cu cât stabilirea unei rate de conversie între rubla transferabilă și dolar SUA este imposibilă atâta timp cât rubla transferabilă a încetat să mai existe după dispariția CAER.

 

Guineea

Până în prezent, statul român a încasat 2 rate şi dobânzile aferente în valoare totală de 716.961 dolari SUA, ambele scadente în anul 2008, rămânând neplătite un număr de 4 rate şi dobânzile aferente care au fost scadente în perioada 2009-2010, în sumă de 1.393.020 dolari SUA.

 

În perioada de încetare a plăţilor s-au întreprins demersuri constante pentru deblocarea plăţilor atât prin intermediul reprezentanţei diplomatice din Senegal (România nu are Ambasadă în R. Guineea) cât şi printr-o întâlnire la sediul Ministerului Finanţelor Publice cu Consulul onorific din această ţară.

 

Starea de securitate în Guineea a fost instabilă începând cu decembrie 2008, în urma unei lovituri de stat, apoi au fost probleme de sănătate cu virusul Ebola. Astăzi se continuă demersurile de reglementare a sumelor neîncasate conform graficului de eşalonare la plată.

 

Somalia

 

Creanțele României din Somalia provin din livrări de echipamente pentru operațiuni de cooperare în agricultură. Plata livrărilor pe credit a fost garantată prin mai multe scrisori de garanție emise de Ministerul Finanțelor din R.D. Somalia în anul 1980.

 

„Recuperarea creanțelor României din această țară nu a fost posibilă datorită îndelungatului conflict civil care a început în anul 1991 și a durat mai bine de 20 de ani, cu consecințe dezastruoase pentru economia statului somalez. Banca Comercială Română a intervenit în mai multe rânduri la Banca Centrală a Somaliei pentru confirmarea sumelor datorate de statul somalez, însă demersurile nu au fost urmate de nicio reacție oficială. Întrucât evoluțiile interne din Somalia nu au permis contactarea reprezentanților oficiali ai autorităților somaleze, demersurile părții române au fost transmise către Misiunea Permanentă a României la ONU care le-a înaintat Misiunii Permanente a Somaliei la ONU, de asemeni fără a exista vreo reacție oficială”, se arată în document.

 

Totuși, în septembrie 2017, ministrul finanțelor din Guvernul Federal al Somaliei a solicitat reconfirmarea datoriei Somaliei față de România care să permită finalizarea procesului de management al datoriei. Ministerul Finanțelor Publice a transmis guvernului somalez datele privind datoria Somaliei față de România aflate în evidențele Băncii Comerciale Române S.A.

Până în prezent nu s-a primit nicio reacție din partea autorităților somaleze.

 

Irak

 

Statul român va încasa, în perioada 01.01.2009 – 31.03.2028, suma de  977,1 milioane dolari SUA, având în vedere că Republica Irak beneficiază de toate cele trei etape de reducere a datoriei externe, în cuantum total de 80%, conform Minutei de înţelegere semnată în noiembrie 2004 cu statele creditoare membre ale  Clubului de la Paris, scrie MFP. 

 

Ultima etapă de reducere a datoriei de 20% a fost condiţionată de îndeplinirea de către statul irakian a prevederilor Aranjamentului Stand-By încheiat de Irak cu Fondul Monetar Internaţional, etapă realizată de autorităţile irakiene la data de 17 decembrie 2008.

 

Până la această dată, în baza Acordului bilateral, a fost încasată suma de 456,7 milioane dolari SUA reprezentând primele nouăsprezece tranşe din dobânda datorată de partea irakiană şi treisprezece rate de capital.

 

https://www.capital.ro/cati-bani-are-de-recuperat-romania-de-la.html

 

/////////////////////////////////

 

 

Poporul hranit cu vorbe goale si imbatat cu gargara este…. Klaus Iohannis: „Aflarea adevărului şi pedepsirea responsabililor de ororile din Decembrie 1989 reprezintă o restanţă impardonabilă a Justiţiei”

Preşedintele Klaus Iohannis a transmis miercuri, cu prilejul Zilei Victoriei Revoluţiei Române şi a Libertăţii, că aflarea adevărului şi pedepsirea tuturor celor responsabili de „ororile” din Decembrie 1989 constituie o „restanţă impardonabilă” a Justiţiei române.

Filip Stan

Klaus Iohannis a adăugat că va continua să apere idealurile Revoluţiei şi să militeze pentru o societate modernă, puternică şi incluzivă, într-un comunicat emis de Administraţia Prezidenţială.

„Rememorarea faptelor şi evocarea eroilor trebuie împletite cu asumarea corectă a trecutului, iar acest lucru presupune, mai întâi de toate, înfăptuirea dreptăţii. Din păcate, aflarea adevărului şi pedepsirea tuturor celor responsabili de ororile din Decembrie 1989 constituie o restanţă impardonabilă a Justiţiei române. La 32 de ani de la Revoluţia Română, este ruşinos că nimeni nu a plătit pentru victimele acelui masacru cumplit. Justiţia română nu trebuie să aibă linişte până ce vinovaţii pentru morţii Revoluţiei nu vor fi identificaţi şi traşi la răspundere.

România liberă pentru care s-au sacrificat eroii noştri este ţara în care domnesc drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, locul unde dreptatea este înfăptuită de o Justiţie independentă şi responsabilă în faţa societăţii şi a istoriei”, a evidenţiat Iohannis. Potrivit acestuia, Decembrie 1989 reprezintă „punctul zero al istoriei recente” care a schimbat fundamental destinul României, dar izbânda împotriva dictaturii a fost plătită „cu preţul sângelui prea multor tineri”. „Aceasta este ziua în care îi chem pe toţi cetăţenii României să onorăm memoria victimelor, să preţuim sacrificiul lor suprem şi, totodată, să reiterăm angajamentul ferm de a apăra şi proteja statul de drept, libertatea şi drepturile fundamentale”, a mai transmis preşedintele Iohannis.

 

Klaus Iohannis: „Comunismul a generat o sinistră dictatură, ducând la înapoierea României şi la un decalaj major faţă de Europa”

El a subliniat că Decembrie 1989 a deschis drumul ţării noastre către democraţie, a permis integrarea în NATO, aderarea la Uniunea Europeană, încheierea Parteneriatului Strategic cu Statele Unite şi profilarea României într-un furnizor de securitate regional.

 

„În urmă cu 32 de ani, românii au stat neclintiţi în faţa tancurilor şi a focurilor de armă, mânaţi de o singură dorinţă: eliberarea României de dictatura care a frânt brutal parcursul democratic al ţării noastre. Regimul comunist nu a reuşit să anihileze opoziţia românilor, să aplatizeze conştiinţele sau să înăbuşe speranţa! Mulţi au trăit cu convingerea că ororile vor lua sfârşit, au existat oameni curajoşi care au acţionat şi au suferit pentru ca ţara noastră să îşi recâştige libertatea”, a completat Klaus Iohannis.

 

În opinia sa, „nostalgia comunismului pe care unii vor să o cultive” reprezintă „o cinică încercare de a exploata temerile şi fricile justificate” ale românilor, generate de perioadele de incertitudine.

 

„În realitate, însă, comunismul s-a dovedit distructiv şi a generat o sinistră dictatură, ducând la înapoierea României şi la un decalaj major faţă de Europa occidentală. Lozincile şi retorica nu ţin loc de dezvoltare economică stabilă sau de viziune pentru un viitor prosper pentru fiecare cetăţean. Drumul ţării noastre este indisolubil legat de valorile democratice, iar greşelile care au fost făcute în aceste peste trei decenii nu înseamnă că trebuie să ne facă să privim cu indulgenţă trecutul recent, ci că trebuie să fim mai responsabili şi mai atenţi la promovarea unor politici care să răspundă nevoilor tuturor cetăţenilor noştri”, a mai evidenţiat şeful statului.

 

El pledează şi pentru cunoaşterea istoriei reale de către tinerele generaţii, menţionând că lupta pentru libertate a înaintaşilor trebuie înţeleasă la adevărata sa valoare şi continuată permanent.

 

„Apărarea drepturilor fundamentale şi a principiilor europene, cu care noi ne identificăm astăzi, constituie o datorie civică, de la care nu avem voie să abdicăm niciun moment”, se mai explică în mesajul preşedintelui.

 

https://www.romaniatv.net/klaus-iohannis-aflarea-adevarului-si-pedepsirea-responsabililor-de-ororile-din-decembrie-1989-reprezinta-o-restanta-impardonabila-a-justitiei_6086728.html

/////////////////////////////////

 

Dupa ce s-a intalnit hotu cu prostu si invinsul cu tortionarul ,hotu si… cersetorul proiectului “”comun””- Ion Iliescu, mai rateaza o sansa a pocaintei… mesaj la 32 de ani de la Revoluţie: „România e un proiect al tuturor, pentru toţi, numai aşa Revoluţia din 1989 are un sens”

 

România va reuşi să îşi depăşească problemele dacă societatea va rămâne solidară, iar democraţia nu va fi golită de conţinut, afirmă fostul preşedinte Ion Iliescu, miercuri, în ziua în care se împlinesc 32 de ani de la Revoluţia din Decembrie 1989.

 

Filip Stan

 Ion Iliescu, mesaj la 32 de ani de la Revoluţie: „România e un proiect al tuturor, pentru toţi, numai aşa Revoluţia din 1989 are un sens”

Ion Iliescu a dispărut în ultima vreme din atenţia publicului, vârsta şi diverse afecţiuni făcând ca fostul preşedinte să aibă apariţii din ce în ce mai rare, dar a ţinut să transmită un mesaj românilor, la împlinirea a 32 de ani de la Revoluţia din 1989. „România este un proiect al tuturor, pentru toţi. Numai aşa Revoluţia Română are un sens şi o finalitate. Merită să ne gândim la asta şi să acţionăm în consecinţă”, a scris Iliescu, pe blogul personal.

Ion Iliescu: „Regimul ceauşist a ales confruntarea cu societatea şi din această cauză am avut atâtea victime nevinovate în acele zile”

„O revoluţie este, poate părea paradoxal unora, un act din perspectiva timpului lung. Nu am avut o baghetă magică, care să ne permită schimbarea lucrurilor peste noapte. Anii care au urmat despărţirii de ceauşism au fost ani de sacrificii,  lipsuri, de schimbări economice dureroase, chiar de eşecuri. (…) Am reuşit ceea ce ne-am propus ca obiectiv strategic, integrarea în UE şi în NATO, pentru că am reuşit să fim solidari în promovarea intereselor noastre şi am păstrat dialogul politic şi social. Am ales ca metodă de guvernare consensul, deşi nu au lipsit momentele de confruntare, în stradă, dar şi pe scena politică. Au învins raţiunea şi responsabilitatea faţă de viitorul României”, a transmis fostul preşedinte.El şi-a exprimat regretul că, „de la o vreme, confruntarea a devenit instrumentul rezolvării tuturor crizelor, inevitabile, cele mai multe”. „Nu, adversarii politici nu sunt duşmani, care trebuie distruşi. Dialogul şi negocierea nu sunt semne de slăbiciune. Ar fi fost bine să fi depăşit criza politică şi socială din Decembrie 1989, care a dus la schimbarea de regim politic, prin dialog şi negociere. Dar regimul ceauşist a ales confruntarea cu societatea şi din această cauză am avut atâtea victime nevinovate în acele zile. Dar am învăţat, atunci, o lecţie: libertatea, demnitatea, democraţia sunt lucruri pentru care merită să lupţi, indiferent de circumstanţe”, a subliniat Ion Iliescu.

 Citeşte şi: Klaus Iohannis: „Aflarea adevărului şi pedepsirea responsabililor de ororile din Decembrie 1989 reprezintă o restanţă impardonabilă a Justiţiei” Klaus Iohannis: „Aflarea adevărului şi pedepsirea responsabililor de ororile din Decembrie 1989 reprezintă o restanţă impardonabilă a Justiţiei”

 

 

https://www.romaniatv.net/ion-iliescu-mesaj-la-32-de-ani-de-la-revolutie-romania-e-un-proiect-al-tuturor-pentru-toti-numai-asa-revolutia-din-1989-are-un-sens_6087503.html

 

 

////////////////////////

DACA NU ERA TIMISOARA,ERA IMPUSCATA TOATA TARA…17 decembrie 1989, Ziua masacrului de la Timișoara: „Să fi tras în ei, să fi căzut, pe urmă luaţi şi băgaţi în beci. Unul să nu iasă!”

 

 

DIN ARTICOL

1989 | Revoluția Româna la KM 0

17 decembrie 1989 | Ziua masacrului de la Timișoara

17 decembrie | Securitatea & Armata își împart orașul

Piața Operei & Catedrala, nucleul Revoluției

17 decembrie 1989| Vasile Milea ordonă „Alertă!”

17 decembrie 1989| Sediul PCR, apărat cu tancurile

17 decembrie 1989| Nicolae Ceaușescu dă ordin să se tragă

Calea Girocului | Tancuri, gloanțe, teroare

17 decembrie 1989 | Timișoara, plină de sânge

17 decembrie 1989 | 300 de victime în câteva ore

17 decembrie 1989 | Oamenii contra tancurilor

17 decembrie 1989 | Oamenii contra tancurilor

17 decembrie 1989 | Vreme de război, cu zeci de morți

Spitalul Județean, între Miliție și Securitate

Cenușa a 43 de oameni, aruncată într-un canal

În urmă cu 30 de ani, revolta românilor începută la Timişoara a cuprins toată ţara. A fost atât de puternică încât a spulberat dictatura comunistă. Foşti oficiali ai regimului totalitar nu au dispărut complet de pe scena publică, dimpotrivă. Dar hotărârea românilor de a avea pluralism politic, libertate de exprimare, libertatea de a călători şi de a-şi conduce propriile afaceri, a câştigat.

 

 

embed

<iframe src=”https://www.digi24.ro/embed/special/campanii-digi24/1989-anul-care-a-schimbat-lumea/17-decembrie-1989-ziua-masacrului-de-la-timisoara-sa-fi-tras-in-ei-sa-fi-cazut-pe-urma-luati-si-bagati-in-beci-unul-sa-nu-iasa-1232894?video=0&width=570&height=320″ allowfullscreen marginwidth=”0″ marginheight=”0″ align=”top” scrolling=”no” frameborder=”0″ hspace=”0″ vspace=”0″ width=”570″ height=”320″ ></iframe>

Urs vânat de Ceaușescu, în Muzeul Cinegetic din Sfântu Gheorghe

31 de ani de la Revoluție: Securiști „revoluționari”, fără lustrație, fără pedepse și doar 19 rânduri în manualul de Istorie

Președintele Klaus Iohannis a depus o coroană de flori în memoria victimelor Revoluţiei

Mărturia cutremurătoare a unui doctor care a tratat răniți la Timișoara, în 1989

Coadă la un centru de vaccinare, unde oamenii așteptă să primească tichetele de masă de 100 de lei

Vârful valului 5 ar putea veni mai devreme decât cel anterior, cu peste 25.000 de cazuri pe zi

Cauza morții lui Victor Socaciu, dezvăluită de familie

Cum să beneficiezi de compensație la factura pentru gaze

Experți: Valul 5 al pandemiei se va face simțit în România de săptămâna viitoare

1989 | Revoluția Româna la KM 0

17 decembrie 1989 a fost o zi cumplită la Timișoara. Manifestații au cerut socoteală autorităților pentru arestările din ajun. Nu au primit răspuns așa că au năvălit în sediul PCR din oraș. La București, Nicolae și Elena Ceaușescu dau ordin să se tragă asupra protestatarilor. 66 de oameni au murit.

 

17 decembrie 1989 | Ziua masacrului de la Timișoara

După eşecul din 16 decembrie, autorităţile represive încep ziua de duminică în forţă. În jurul orei 10.30, trei coloane de militari şi tehnică militară traversează Timişoara. Lumea, îngrijorată deja de violenţa şi arestările din ziua precedentă, se adună în faţa Comitetului Judeţean de partid. De aici se comunica direct inclusiv cu Nicolae Ceauşescu.

 

Prof. univ. Marcel Tolcea, Jurnalism, Timișoara: Mulțimea când mergea spre CJ, când se retragea. La CJ era centrul nervos. M-am trezit lângă Radu Bălan. Era roșu la față. Pe gard stătea un tanar care îl admonesta și îl întreb: până când o să ne mai umiliți, până când nu ne mai dați apă caldă, căldură, până când o să lucrăm duminicile? Era liderul PCR local. Aecretarul pe județ. Bălan nu-l privea. Aici urmează gestul cel mai important. Tânărul respectiv întinde degetul spre Radu Bălan și îi spune: uită-te la mine când vorbesc cu tine.

 

17 decembrie | Securitatea & Armata își împart orașul

 

Demonstranţii iau cu asalt clădirea Comitetului Judeţean de partid. Forţele de ordine ripostează. Deocamdată cu gaze lacrimogene, dar reuşesc să respingă protestatarii. Încă de dimineaţă, Armata şi Internele îşi împărţiseră zonele importante din oraş. Potrivit mai multor documente, Armata răspundea de 20 de puncte, între care mai multe întreprinderi, gara, podurile de peste Bega şi Piaţa Maria; iar Securitatea, Miliţia şi grănicerii, de 8 puncte între care Piaţa Operei, Piaţa Libertăţii, Spitalul Judeţean, Calea Aradului.

 

În jurul prânzului, mii de manifestanţi se aflau în Piaţa Operei, pe Calea Girocului, la Comitetul Judeţean de Partid şi în alte puncte.

 

Piața Operei & Catedrala, nucleul Revoluției

Mihaela Ferkel, inginer horticultor, Timișoara: Am ajuns în centru, era foarte foarte multă lume, pe scările Catedralei în faţa Operei, ne-am întâlnit cu colegi de-ai noştri, iar soţul meu s-a întâlnit cu primarul din Denta. Ce părere ai tu? M-am uitat în stânga, în dreapta, din librăria Eminescu, erau cărţi rupte, am văzut frumuseţile acelea de stâlpi vechi, cu becurile frumoase. De ce le-au spart? Aici, Mihaela, nu sunt manifestanţi, aici sunt elemente care să creeeze dezordine ca să aibă motiv să tragă în manifestanţi. Ne-am dus înspre Operă. Eh, în momentul acela, veneau soldaţi. Tot în acea perioadă, erau şi scutieri, chiar spunea şi soţul: Măi, băieţi, sunteţi împotriva poporului? Se striga simplu: Libertate! Jos Ceauşescu! Fraţilor, nu trageţi, că sunt fraţii voştri, sunt copiii voştri!

 

17 decembrie 1989| Vasile Milea ordonă „Alertă!”

În cursul după-amiezii, situaţia s-a agravat. Potrivit procurorilor care invocă crime împotriva umanităţi la 30 de ani de la Revoluţie, la 13.30, ministrul Apărării, Vasile Milea a transmis ordinul ca armata să intre în stare de luptă şi instituie starea de necesitate în județul Timiş, o decizie care nu putea veni legal decât de la Nicolae Ceauşescu. Efectele apar imediat.

 

17 decembrie 1989| Sediul PCR, apărat cu tancurile

Prof. univ. Marcel Tolcea, Jurnalism, Timișoara: Ne-am dus din nou spre CJ. Apăruseră bucați rupte din caldarâm. Am început să aruncăm înspre CJ. Ei tot ne respingeau. În jurul orei 11, în fața Continentalului, venise o tanchetă. Era un tanc care zuruia. Soldații înconjuraseră locul și ne-au prins ca un clește.

 

Din încercuirea din jurul Pieţei Operei a reuşit să scape cu greu familia Ferkel. Cu mari ocoluri, au ajuns aproape de blocul în care locuiau, pe Calea Girocului, unde manifestanţii blocaseră cinci tancuri şi blocaseră şoseaua cu troleibuze.

 

Mihaela Ferkel, inginer horticultor, Timișoara: În Calea Girocului era foarte multă lume, foarte multă, multă lume, foarte mulţi demonstranţi, TABURI, tancuri, nu mai erau soldaţi, probabil demonstranţii le opriseră. Se adunaseră foarte mulţi. Şi de aici a început şi calvarul vieţii mele, uciderea soţului meu.

 

17 decembrie 1989| Nicolae Ceaușescu dă ordin să se tragă

În data de 17 decembrie, pe când demonstranţii intraseră în sediul Comitetului Judeţean a PCR şi distruseseră inscripţia comunistă de pe faţadă, iar aici pe treptele Catedralei a început de asemenea manifestaţia, la Bucureşti, s-a adunat primul cerc al puterii, Comitetul Executiv al PCR, în frunte cu Nicolae şi Elena Ceauşescu. „Să fi tras în ei, să fi căzut”, a strigat Elena Ceauşescu. „Şi pe urmă luaţi şi băgaţi în beci. Nu vi s-a spus aşa? Unul să nu iasă”. „Deci măsuri imediate! Să lichidăm repede ce este. Să fie în stare de luptă şi unităţile de la Interne şi unităţile de la Apărare. Şi oriunde se încearcă vreo acţiune, să fie lichidată radical!” Cei care au intrat în sediul PCR nu trebuiau să mai iasă de acolo! a completat Nicolae Ceauşescu. Miniştrii Milea şi Postelnicu, precum şi şeful Securităţii, Iulian Vlad îşi fac mea culpa şi promit să remedieze situaţia. În mai puţin de două ore, Calea Girocului a devenit scena unui măcel. Iar treptele Catedralei ctitorite de Regele Mihai se vor umple de sânge.

 

Calea Girocului | Tancuri, gloanțe, teroare

Din depoziţiile adunate de-a lungul anilor reiese că şeful Marelui Stat Major al Armatei, Ştefan Guşă, care se afla la Timişoara, a dat ordin să fie recuperate tancurile cu orice preţ pentru că erau armate cu obuze de război care ar fi explodat. Nu există vreo expertiză publică în acest sens. Cert este că pe Calea Girocului s-au înregistrat în după-amiaza de 17 decembrie 11 morţi şi 26 de răniţi, între care 6 femei.

 

Mihaela Ferkel, inginer horticultor, Timișoara: Suntem pe Calea Girocului. A fost împuşcat un băiat, după care a fost soţul meu. De pe TAB nu erau soldaţi obişnuiţi, erau oameni mult mai în vârstă. Ca acest Paul Vasile. Soţul meu a fost împuşcat în abdomen, a căzut jos, m-a tras după el. Noroc că m-am aplecat că mi-a trecut glonţul pe de-asupra capului că eram să fiu şi eu ucisă. Şi oamenii l-au luat pe soţul meu şi, lângă crucea lui Jugănaru, la parter, era o familie cu un bebe şi l-am dus acolo. Am chemat Salvarea, am chemat, nimeni nu a vrut să vină să mi-l ia pentru că era zona în construcţie. Şi a început să plouă cu tunete ceea ce nu s-a mai pomenit în acea perioadă de decembrie.

 

17 decembrie 1989 | Timișoara, plină de sânge

Prof. univ. Marcel Tolcea, Jurnalism, Timișoara: Soția mea, atunci nu eram căsătoriți, a venit din Calea Lipovei, și când a urcat în apartament, avea sânge pe pantofi. Când a văzut ce e în oraș, plângea, era speriată.

 

17 decembrie 1989 | 300 de victime în câteva ore

Spitalul de Urgenţă era în alertă din jurul prânzului, cu cele două secţii de mare chirurgie şi cea de neurochirurgie. La chirurgie, triajul împuşcaţilor a făcut faţă numai în primele două ceasuri. Şefii secţiilor făceau selecţia victimelor, restul chirurgilor au operat fără încetare până a doua zi de dimineaţa. Directorul spitalului a cerut suplimente de sânge şi plasmă din oraşele apropiate.

 

Marius Teodorescu, chirurg Timișoara: Unii au venit împuşcaţi de la început, unii aveau plăgi mai uşoare la nivelul membrelor, alţii cu plăgi mai grave, la nivelul abdomenului şi toracelor. Aş putea spune că locul leziunii a hotărât dacă pacientul va rămâne în viaţă sau nu. Pentru că cei împuşcaţi în inimă, în cap, nu au mai ajuns decât decedaţi.

 

17 decembrie 1989 | Oamenii contra tancurilor

Victimele erau adunate practic din toate părţile oraşului. Când a văzut trupurile oamenilor răniţi căraţi în maşini particulare spre spital, lăsând pe asfalt dâre de sânge, Marcel Tolcea a început alături de ceilalţi să confecţioneze cocktailuri Molotov. Opreau maşinile pe stradă şi le cereau benzină.

 

17 decembrie 1989 | Oamenii contra tancurilor

Prof. univ. Marcel Tolcea, Jurnalism, Timișoara: Opreau mașinile, băteau pe capotă și cereau un litru. Rația era de 10 litri pe lună. M-am dus la ei și le-am spus să-i întrebăm, pentru că la rația de 10 l, nimeni nu e bucuros să ne dea. Cineva ne-a întrebat ce facem cu benzina. Faceam cockteiluri Molotov, ca să ne îndreptăm spre Giroc, pentru că de acolo se auzea mulțimea țipând. Acolo a fost cel mai îngrozitor.

 

17 decembrie 1989 | Vreme de război, cu zeci de morți

Marius Teodorescu, chirurg, Timișoara: Noi nu am fost obişnuiţi cu plăgi împuşcate, foarte rar accidente de vânătoare. Dar asta cu leziuni, noi nu am mai avut. Asta a fost practic o situaţie de război! Numai statele în care e război, statele pot avea o experienţă mare. Ce m-a impresionat cel mai mult? A fost mormanul de decedaţi care au ajuns la sala de operaţie şi erau clădiţi acolo, lângă blocurile operatorii care s-au grăbit să îi ducă sus şi au murit. Se făcuse un morman. Ăla m-a impresionat . Asta din cauza unui triaj inadecvat, ei nu ar fi trebuit să ajungă la sala de operaţie. Au alt loc.

 

Spitalul Județean, între Miliție și Securitate

Acel alt loc era morga spitalului. Aici avea să ajungă pentru puţin timp şi Alexandru Ştefan Ferkel. În noaptea de 17 spre 18, soţia, Mihaela, îşi adusese la spital soţul grav rănit, dar viu. A doua zi, ea şi multe alte rude ale celor împuşcaţi au fost daţi afară din spital sub ameninţarea armei.

 

Mihaela Ferkel, inginer horticultor, Timișoara: M-am întâlnit cu o cunoştinţă şi erau şi finii. Mă întreabă: Mihaela, ce faci aici? Am venit să o ridic pe Lepa de la morga spitalului. Am mai stat ce am mai stat. Până a venit Miliţia împreună cu Iosif Veverca şi cu încă un gradat, a înconjurat Spitalul Judeţean şi ne-a ameninţat că îşi va descărca arma dacă nu părăsim spitalul.

 

Cenușa a 43 de oameni, aruncată într-un canal

Mihaela Ferkel avea să afle mai târziu că 43 de corpuri celor morţi din cauza represiunii de 17 decembrie au fost furate de la morga spitalului de cadre militare, au fost transportate la Bucureşti şi incinerate. Printre acestea, şi soţul ei. Cenuşa adunată în patru pubele de gunoi a fost aruncată în Dâmboviţa printr-o gură de canal. Operaţiunea, ordonată de Elena Ceauşescu însăşi, s-a numit „Trandafirul”.

 

https://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/1989-anul-care-a-schimbat-lumea/17-decembrie-1989-ziua-masacrului-de-la-timisoara-sa-fi-tras-in-ei-sa-fi-cazut-pe-urma-luati-si-bagati-in-beci-unul-sa-nu-iasa-1232894

 

////////////////////////

 

 

Averea lui Dan Voiculescu sau cum s-au evaporate sute de milioane de dolari are aparţineau statului român

  de Dodo Romniceanu

     

Profesorul Dan Voiculescu avea 43 de ani în 1989, era șeful reprezentanței de la București a firmei cipriote Crescent şi unul dintre partenerii preferaţi de afaceri ai Întreprinderii de Comerţ Exterior Dunărea. Evz a dezvăluit, în anii trecuţi, cum a reuşit Voiculescu, care nu s-a mulţumit doar cu banii fostei Securităţi, să pună mâna şi pe o parte din activele acesteia. Potrivit unui raport DIICOT – SIE, Dan Voiculescu și-ar fi deschis, în 1990, trei firme cu un capital de 230 milioane de dolari, bani pe care nu ar avea cum să-i justifice.

 

Un raport al DIICOT-SIE publicat în 2014 descria pe larg relaţiile lui Dan Voiculesc cu actualul guvernator al BNR Mugur Isărescu, aflat în 1990 în fruntea Comisiei care investiga fondurile deturnate din patrimoniul statului. La loc de cinste figura, bineînţeles, firma Crescent.

 

Dan Voiculescu şi Mugur Isărescu au fost colegi la ASE timp de 14 ani având relaţii mai mult decât colegiale. Nota descrie şi grupul de prieteni apropiaţi ai celor doi, printre care cadre ale Securităţii.În prima parte a raportului, procurorii DIICOT şi ofiţerii SIE susţineau că Dan Voiculescu este suspectat că şi-ar fi însuşit în decembrie 1989 şi 1990 o sumă între 150 şi 300 de milioane de dolari. De asemenea, anchetatorii afirmau că Voiculescu nu ar putea justifica suma de 230 de milioane USD folosită de acesta pentru capitalul social a trei firme infiinţate în anul 1990. Cheia relaţiei dintre ei pare a fi Mihai Croitoru, cumnatul lui Mugur Isărescu, pe care Voiculescu şi l-a apropiat făcându-i diverse cadouri, cel puţin aşa spun procurorii DIICOT şi ofiţerii SIE.

 

Croitoru a fost în perioada 1972-1978 consilier la Ambasada RSR de la Londra. Atunci cumnatul lui Croitoru l-a cunoscut pe John Edgington, care în perioada 1984-1989 a figurat ca proprietar al firmei Crescent. Despre Croitoru s-a aflat după 1989 că a fost un agent al Securităţii. În 1998, el a fost revocat din postul de ambasador la Oslo în urma unor dezvăluiri de presă care atestau statutul său din trecut. De asemenea s-a speculat că Mihai Croitoru a fost retras din postul de diplomat la Ambasada din Londra în 1978 tocmai datorită legăturilor sale cu Securitatea. În 1978, după ce generalul Pacepa a cerut azil politic în Statele Unite ale Americii, agenţii Securităţii acoperiţi ca diplomaţi au fost retraşi de la posturi de frica desconspirării lor de fostul nr. 2 în DIE. Raportul SIE-DIICOT confirmă bănuielile. Mai mult se afirmă că acesta a fost cadru al DSS, adică ofiţer de Securitate.

 

MOMENTUL CHEIE AL RELAŢIEI VOICULESCU- ISĂRESCU a fost în 1990, când şeful BNR conducea Comisia care investiga fondurile deturnate din patrimoniul statului, printre care la loc de cinste figura firma Crescent. De altfel, comisia de avocaţi canadieni, angajată la aceea vreme de guvernul condus de Petre Roman, a indicat: Arestaţi-l pe Voiculescu.

 

Procurorii DIICOT şi ofiţerii SIE descriu scene halucinante din timpul audierii lui Dan Voiculescu de către Mugur Isărescu. Cu toate că cei doi se cunoaşteau de mulţi ani şi erau apropiaţi, Mugur Isărescu s-a prefăcut că nu îl cunoaşte pe Dan Voiculescu. Acest lucru, afirmă procurorii DIICOT şi ofiţerii SIE, ridică grave suspiciuni cu privirea la corectitudinea anchetei şi la hotărârea lui Mugur Isărescu de a duce ancheta până la capăt. Raportul SIE-DIICOT notează în final că Dan Voiculescu nu a păţit nimic deoarece Comisia condusă de Isărescu nu a obţinut nici un rezultat concret.

 

Averea lui Dan Voiculescu își are, fără dubiu, rădăcinile în afacerile derulate de statul comunist cu grupul de firme Crescent prin care s-au derulat o mare parte din exporturile Republicii.

 

În anul 1981 se semneză convenția pentru evitarea dublei impuneri între Cipru și Republica Socialistă România, fiind și atunci considerat un semi-paradis fiscal. În urma acestui tratat țara noastră urma să aibă numeroase avantaje fiscale și putea să își desfășoare legal activitatea de import-export, ceea ce reprezenta o mare parte din averea României.

 

Compania de stat Crescent Commercial & Maritime (Cyprus) Limited a fost înființată în anul 1984 și este activă în continuare. De aici vine marea surpriză. Cum poate fi activă o companie de stat înființată în 1984, dar activele sale nu mai aparțin statului? (potrivit siteului Presalibera.net)

 

Statul comunist nu putea figura direct în acte, astfel erau puși în funcții de administrare ofițeri de Securitatea precum, Dan Voiculescu și Mihai Lazăr. Securistul Mihai Lazăr actulul director al companiei Crescent este ”cheia” banilor lui Voiculescu și mâna sa dreaptă în toate afacerile, deși publicul larg nu a auzit prea des numele său.

 

Atacul Raider

 

La prăbușirea regimului comunist Dan Voiculescu și alți securiști care administrau companiile offshore ale statului român s-au auto-împroprietărit prin atacuri raider.

 

Crescent Cipru a devenit astfel acţionar la firmele din România ale lui Dan Voiculescu, inclusiv la imperiul media Intact care acum în acte aparţine fiicelor lui Felix.

 

După revoluția din 1989, Dan Voiculescu însuși declara următoarele în ´Averea Diavolului´, documentar aparut în anul 1991:

 

Jurnalist: – În anii 80′ ați strâns sute de milioane… Zeci de milioane de dolari. Unde s-au dus acești bani?

 

Voiculescu: – Acești bani sunt în conturile Crescent din Cipru. Toți banii aceștia. Profiturile nete sunt în conturile Crescent din Cipru.

 

Jurnalist: – Cât valorează compania acum?

 

Voiculescu: – Pff… nu știu… ăsta e un secret? Normal! Dacă e un secret nu pot să îți spun.

 

Jurnalist: – Îmi puteți spune dacă banii companiei au ajuns în conturile regimului Ceaușescu?

 

Voiculescu: – Nu domnule.

 

Jurnalist: – Niciun ban?

 

Voiculescu: – Niciun ban!

 

Un document din arhiva Întreprinderi de Comerţ Exterior Dunărea datat 2000 şi realizat de ofiţeri ai SIE arată şi faptul că Dan Voiculescu a vândut în zilele fierbinţi ale lui decembrie 1989 cele patru (4) nave ale firmei Crescent şi sediul din Austria.

 

Potrivit unui răspuns din 2013 al Registrului Comerţului, primit de Evenimentul Zilei, Crescent Commercial and Maritime a avut calitatea de asociat la Antena TV Group SA în perioada: 28 mai 1991 până la 14 decembrie 2004. 

 

De asemenea, Crescent Commercial and Maritime a avut calitatea de acţionar şi la alte societăţi deţinute de familia Voiculescu, o parte au sediul în blocul GRIVCO (Grupul Industrial Voiculescu şi Compania) pe strada Gârlei numărul 1B (Bucureşti). De asemenea, unele din acestea fac parte, în prezent, din holdingul GRIVCO.

 

Agro DV SRL – asociat în perioada: 4 aprilie 2000 până la 19 iunie 2009

Compania de Cercetări Aplicative şi Investiţii SA – asociat în perioada: 04 iulie 2007 până la 09 iulie 2009 (face parte din GRIVCO)

Antena 4 SRL – asociat în perioada: 25 martie 2004 până la 05 martie 2008

Media Consulta- Regie de vânzări SRL – asociat în perioada: 02 mai 2007 până la 25 ianuarie 2012

Predeal International SRL – asociat în perioada: 14 mai 1991 până la 04 octombrie 2011

Universalprod SRL – asociat în perioada: 25 ianuarie 1991 până în prezent

Centrul Medical ClinicSophia SRL – asociat în perioada: 06august 1992 până la 11august 2011

Govcrest International SRL – asociat în perioada: 09 iulie 1991 până la 20 octombrie 2008 (face parte din GRIVCO)

Bioprod SA – asociat în perioada: 10 octombrie 1991 până la 18 iulie 2007

Firos International SRL – asociat în perioada: 24 septembrie 1991 până la 27 august 1998

Aura Focsani SRL – asociat în perioada: 10 august 1992 până la 24 octombrie 2008

Sangold (OMI) Distributie SRL – asociat în perioada: 30 noimebrie 1993 până la 09.07.2009

Vilceana International SRL – asociat în perioada: 21 februarie 1994 până la 02 august 2001

Mutual Invest SRL – asociat în perioada: 28 octombrie 1994 până la 02 februarie 2009

Ana Electric SA – asociat în perioada: 14 decembrie 1994 până la 29 martie 1999

Benefica SRL – asociat în perioada: 22 decembrie 1994 până la 29 februarie 2008 (face parte din GRIVCO)

Camina Trust SRL – asociat în perioada: 24 aprilie 1996 până la 12 iunie 2008

Convergent Media SRL – asociat în perioada: 21 mai 2004 până la 21 iulie 2006

Rombell Securities SA – asociat în perioada: 31 iulie 1995 până la 22 august 2000 (face parte din GRIVCO)

Tipografia Intact SA – asociat în perioada: 19 decembrie 1994 până la 13 mai 2009 (face parte din GRIVCO)

Intact Production SRL– asociat în perioada: 19 decembrie 1994 până la 03.07.2003 (face parte din GRIVCO)

Carpatforest SRL – asociat în perioada: 22 octombrie 1991 până la 04 martie 1992

Carpatforest SRL– asociat în perioada: 04 martie 1992 până la 01 octombrie 2004

Carpatforest SRL – asociat în perioada: 01 octombrie 2004 până la 18 iunie 2009

SinacrestSRL – asociat în perioada: 26 februarie 1991 până la 17 martie 2011

Centrul Medical Dr. Mircea Pretorian SRL – în perioada: 06 mai 1993 până la 11 aprilie 2006

Institutul Post Universitare de relaţii Internaţionale Humanus SRL – asociat în perioada: 30.08.1991 până la 08 decembrie 1997

 

SURSE: EVZ.ro, Presalibera.net, Riseproject.ro

 

https://evz.ro/averea-lui-dan-voiculescu-sau-cum-s-au-evaporate-sute-de-milioane-de-dolari-are-apartineau-statului-roman.html

 

/////////////////////////

Câți bani au dispărut în decembrie 1989? Pe urmele averii lui Dan Voiculescu

B1.ro

Averea diavolului. Această expresie era folosită la începutul anilor ’90 când se vorbea despre banii pe care regimul Ceauşescu i-ar fi avut în conturile din străinătate. Bani care nu au apărut niciodată. De-a lungul timpului, însă, au fost făcute o serie de anchete care vizau subiectul.

 

 

În 1990 a fost formată o primă comisie guvernamentală pentru recuperarea fondurilor deturnate din patrimoniul statului, condusă de Mugur Isărescu. Pe 6 iunie 1991, Isărescu îi scria directorului SRI de atunci, Virgil Măgureanu, o adresă în care solicita verificarea în arhivele Securităţii cu privire la înfiinţarea firmei CRESCENT. Isărescu preciza că, din verificările unor experţi, rezulta faptul că firma CRESCENT a realizat beneficii comerciale în special din activitatea cu ICE Dunărea, existând „indicii cu privire la deturnarea unor fonduri”. În aceeaşi perioadă, o echipă canadiană angajată să ancheteze deturnarea fondurilor regimului comunist le sugera autorităţilor să-l aresteze pe Dan Voiculescu, pentru ca ancheta să poată continua. În final nu s-a întâmplat nimic.

 

În 2000, preşedintele Emil Constantinescu a cerut o anchetă privind fondurile, plecând de la o notă a SIE. În notă era prezentată activitatea CRESCENT şi cine a condus-o de-a lungul timpului. Numele lui Dan Voiculescu apare şi aici ca director al filialei CRESCENT din România. În notă se spune clar că Dan Voiculescu a preluat la finalul lui 1989 şi începutul lui 1990, profitând de haosul din aceea perioadă, activele CRESCENT, o parte din conturi. Emil Constantinescu cere desecretizarea arhivei ICE Dunărea, dar nu este desecretizată decât partea comercială. Replica lui Dan Voiculescu este dura. Contraataca prin Jurnalul National.

 

25 decembrie 1989, ziua procesului și a execuției soților Ceaușescu. Care au fost ultimele cuvinte ale fostului lider PCR

EVENIMENT – 25 DEC, 15:48

25 decembrie 1989, ziua procesului și a execuției soților Ceaușescu. Care au fost ultimele cuvinte ale fostului lider PCR

Câteva luni mai târziu, vine la putere Ion Iliescu, iar arhiva este resecretizată. Iar nu se întâmplă nimic.

 

În 2005 este iar desecretizată arhiva ICE Dunărea, secţiunea comercială.

 

Un document foarte interesant este din 2000.Din el reiese că statul român nu a primit nicun ban în unor exporturi făcute de CRESCENT înainte de 1989. Este vorba de 8 nave maritime de transport. Dan Voiculescu susţinea atunci că are dovada plăţilor. Nu a arătat nimic public.

 

În 2013 SIE promite CNSAS să trimită şi restul arhivei Dunărea. Adică partea operativă, cea care conţine numele foştilor ofiţeri de securitate implicaţi în afacerile comerciale. Probabil că în următoarea perioadă vor mai apare noi informaţii privind fondurile valutare ale regimului comunist de dinainte de 1989 şi legăturile lui Dan Voiculescu

 

 

Istoricul firmei Crescent

 

Firma a fost creată de la Direcţia Securităţii Statului (DSS) la ordin pentru desfăşurarea de aport valutar special (AVS). Firma CRESCENT COMMERCIAL & MARITIME LTD a fost înfiinţată în Noiembrie 1980 în oraşul Pireu (Grecia).

 

 

Pe tot parcursul funcţionării firmei, proprietara a fost reprezentată prin procură de soţul ei MICHAEL FAUD SANBAR, cetăţean grec de origine libaneză, bănuit a fi agent al Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei (OEP)

 

Pe 8 ianuarie 1982, MICHAEL FAUD SANBAR depune la Oficiul ARGUS din Bucureşti o cerere pentru deschiderea unei reprezentanţe CRESCENT în România. Totodată solicită ca această reprezentanţă să fie condusă de DAN VOICULESCU, în perioada respectivă şef al serviciului Operaţiuni de aport special (AVS)  din Întreprinderea de Comerţ Exterior VITROCIM.

 

După numai trei zilei, pe 11 ianuarie 1982, Oficiul ARGUS emite autorizaţia provizorie de funcţionare a reprezentaţiei CRESCENT în Bucureşti,  iar la 1.03.1982 se deschide la Bucureşti reprezentată în România a CRESCENT COMMERCIAL & MARITIME LTD, avându-l ca Director General pe DAN VOICULESCU.

 

Imediat după deschiderea reprezentanţei din Bucureşti firma CRESCENT a început să deruleze operaţiuni de export, realizând până la sfârşitul anului 1982 o cifră de afaceri de 100 milioane de dolari.

 

Între 1980 – 1982, firma grecească CRESCENT COMMERCIAL & MARITIME LTD nu a avut niciun fel de activitate.

 

În 1984, serviciile secrete greceşti îl pun sub urmărire pe FAUD M. SANBAR, având informaţii privind legăturile acestuia cu OEP. Conducerea DSS este informată de acest fapt şi decide să-l înlocuiască pe FAUD M. SANBAR din calitatea de proprietar al CRESCENT. Existând operaţiuni comerciale în derulare şi fiind presată de timp, conducerea DSS ordonă înfiinţarea rapidă a unei noi firme CRESCENT, în Cipru, al cărei proprietar figuirează JOHN EDGINGTON, cetăţean britanic cu domiciliul în Austria. Pentru siguranţă este numit Director General al firmei noi înfiinţate în Cipru tot DAN VOICULESCU.

 

În momentul înfiinţării noii firme CRESCENT, proprietarului fictiv JOHN EDGINGTON i se cere să semneze în alb  un formular de transfer al ac ţiunilor firmei care este păstat de repreztantul CRESCENT în România, DAN VOICULESCU. În acest fel, DSS se asigura că îl poate înlocui în orice moment pe JOHN EDGINGTON din alitatea de „proprietar” al CRESCENT Cipru prin simpla completare a formularului semnat în alb şi prin înregistrarea acestuia la autorităţile ciprioate. Din acest moment, relaţiile CRESCENT cu FAUD M. SANBAR încetează (până în decembrie 1989)

 

Imediat după Revoluţia din decembrie 1989, pe fondul haosului creat şi al vidului de putere ce a urmat, dar şi al desfiinţării DSS, DAN VOICULESCU, aflat în posesia formularului de transfer al acţiunilor CRESCENT Cirpru semnat în alb de propriatarul oficial al companiei JOHN EDGINGTON, îl contactează pe MICHAEL FAUD SANBAR preia apoi firma CRESCENT de la JOHN EDGINGTON,, dar semnează un testament prin care îl numeşte pe DAN VOICULESCU protesctor testamentar şi îi lasă acestuia moştenire firma CRESCENT. (MICHAEL FAUD SANBAR a decedat în anul 1995).

 

Astfel, DAN VOICULESCU preia firma CRESCENT în mod oficial, putând dispune de activele firmei şi de banii aflaţi în conturile filialelor CRESCENT.

 

https://www.b1tv.ro/stiri/eveniment/cati-bani-au-disparut-in-decembrie-1989-pe-urmele-averii-lui-dan-voiculescu-72253.html

 

///////////////////////

 

Manipularea globala-VICTOR SUVOROV-Spargatorul de gheata

  de Alex Imreh

<<Iata cum miliarde de oameni pot fi manipulati cu minciunile cele mai sfruntate timp de zeci de ani, citi dintre noi abia acum vad adevarul si in privinta razboilului mondial! Iata cum statul totalitar a inghitit aproape toate statele civilizate, prin inselatorie totala, genocid sistematic. Cine isi uita trecutul il va retrai.>>

 

cersipamantromanesc.wordpress.com/2011/02/08/o-declaratie-recent-descoperita-a-lui-hitleram-avut-intotdeauna-o-frica-ca-rusia-va-ataca-in-mod-surprinzator-romania-in-toamna-tarzie-pentru-a-ajunge-in-posesia-surselor-de-petrol-iar-noi-nu-am/

 

In iunie 1942, în plin război mondial, Adolf Hitler face o vizită neaşteptată în Finlanda. Surpriza a fost totală pentru gazde, care, deşi se aflau în război cu URSS, nu voiau să fie percepute de sovietici ca un aliat vasal al Germaniei naziste. La întâlnirea dintre cele două părţi, un microfon „uitat” deschis de către radioul naţional din Finlanda îl va înregistra pe Hitler având o discuţie neprotocolară cu mareşalul Mannerheim. Principalul subiect l-a constituit războiul contra URSS, dar şi importanţa strategică pentru Wehrmacht a României.

http://www.youtube.com/watch?v=eiHoHn6umvU&feature=player_embedded

 

http://www.youtube.com/watch?v=AemGedeMFd4&feature=player_embedded

 

HITLER: Am avut pe urmă o întâlnire cu Molotov(ministrul de externe sovietic n.n) atunci, şi era foarte clar: Molotov a plecat de la întâlnire  decis să înceapă războiul, iar eu m-am despărţit de el cu decizia să i-o iau înainte dacă e posibil. Căci pretenţiile sale aveau ca obiectiv final foarte clar stăpânirea Europei. Pentru noi deja în toamnă lui 1940 s-a pus necontenit întrebarea dacă să provocăm o ruptură. Eu atunci am sfătuit mereu guvernul finlandez să negocieze şi să câştige timp şi să trateze lucrurile diversionist.

 

“Pentru că am avut întotdeauna o frică: că Rusia va ataca în mod surprinzător România în toamna târzie. Pentru a ajunge în posesia surselor de petrol. Iar noi nu am fi fost gata pregătiţi în toamnă târzie a lui 1940. Dacă atunci Rusia ar fi ocupat sursele de petrol româneşti, păi atunci Germania ar fi fost pierdută! Cu 60 de divizii  ruseşti treaba s-ar fi făcut. Atunci noi nu aveam în România forţe militare. Guvernul României ni s-a adresat abia mai târziu, iar ceea ce aveau ei (armată romană, n. r.) ar fi fost ceva ridicol. Ăia trebuiau doar să-şi asigure sursele de petrol. Eu nu puteam să mai încep un război au armele noastre în septembrie sau octombrie, păi asta ar fi fost imposibil. Nici mutarea armatei către est nu o aveam încă pregătită. A trebuit mai întâi să punem în ordine armele. Pentru că în cele din urmă am avut desigur şi de suferit sacrificii în campania din vest. Ar fi fost imposibil să pornim înaintea primăverii lui 1941. Iar dacă rusul ar ar fi ocupat România în toamnă lui 1940 şi ar fi cucerit sursele de petrol, atunci le-am fi pierdut pe acestea în anul 1941. Noi avem marea producţie germană, însă ceea ce înghite numai aviaţia, ce înghit diviziile noastre de tancuri, sunt totuşi cantităţi monstruoase. Este un consum care depăşeşte toate imaginaţiile. Fără contribuţia a cel puţin 4 până la 5 milioane de tone de petrol românesc nu am putea duce războiul. De asta am fost foarte îngrijorat. De aceea şi obiectivul meu a fost  de a scurge prin negocieri această perioadă,  am fost  de puternici  răspundem acestor pretenţii de şantaj.  Pretenţiile erau pur şi simplu şantaj gol-goluţ. Era un şantaj, ruşii ştiau că nu avem încotro, că eram legaţi în vest, puteau să obţină de la noi orice prin şantaj. Iar abia la vizită lui Molotov am (…)“

 

scritube.com/carti/VICTOR-SUVOROV-Spargatorul-de-gheata  <<Citeva citate dintr-o carte fabuloasa: >>

 

Eu demonstrez ca Uniunea Sovietica este principalul vinovat si principalul instigator al celui de-al doilea raz­boi mondial. Uniunea Sovietica este participanta la cel de-al doilea razboi mondial din 1939, din prima zi. Co­munistii au ticluit legenda ca am fost atacati si, din acel moment, a început „marele razboi”.

Îndraznesc sa afirm ca, învinuind pe rind toate tarile lumii de dezlantuirea celui de-al doilea razboi mondial, comunistii sovietici au ascuns cu buna stiinta rusinosul lor rol de instigatori ai razboiului.

 

Sa ne amintim ca dupa primul razboi mondial Germa­nia a pierdut dreptul de a mai avea o armata puternica si armament ofensiv, inclusiv tancuri, artilerie grea si avioa­ne de lupta. Pe propriul lor teritoriu comandantii ger­mani au fost lipsiti de posibilitatea de a se mai pregati în vederea unor razboaie agresive. Comandantii germani nu au încalcat interdictiile si nu s-au pregatit de razboi agre­siv în poligoanele lor, au facut aceste lucruri… pe terito­riul Uniunii Sovietice. Stalin a pus la dispozitia coman­dantilor germani tot ceea ce ei nu aveau dreptul sa mai detina: tancuri, artilerie grea, avioane de lupta. Le-a pus la dispozitie institutii de învatamînt, poligoane, cîmpuri de tragere. Stalin a dat comandantilor germani accesul liber în uzinele sovietice de tancuri, cele mai puternice din lume: uitati-va, tineti minte, însusiti-va!

 

Chiar înainte de venirea sa la putere, liderii sovietici îl denumeau în secret pe Hitler Spargator de Gheata al Revolutiei. Denumirea este exacta si cuprinzatoare. Stalin a înteles ca Europa este vulnerabila numai în caz de razboi si ca Spargatorul de Gheata al Revolutiei va putea sa faca Europa vulnerabila. Adolf Hitler, nefiind constient de acest lucru, a netezit calea comunismului mondial. Prin razboaie fulger, Hitler a îngenuncheat democratiile occidentale, în acest scop el si-a dispersat fortele din Norvegia pîna în Libia. Spargatorul de Gheata al Revo­lutiei a savîrsit cele mai mari crime împotriva umanitatii si, prin actiunile sale, a dat lui Stalin dreptul moral de a declansa în orice moment Eliberarea Europei, înlocuind lagarele de concentrare brune cu cele rosii. Stalin a înteles ca razboiul nu este cîstigat de cel care intra primul în joc, ci de ultimul intrat si, galant, i-a lasat lui Hitler infamul drept de a fi instigatorul razboiului, iar el a asteptat cu rabdare momentul „în care capitalistii se vor certa între ei”.

 

Marx si Engels au prezis declansarea razboiului mon­dial si conflictele internationale de lunga durata, „de 15, 20, 50 de ani”. Aceasta perspectiva nu-i speria. Autorii Manifestului comunist nu chemau proletariatul sa preîntîmpine razboiul, dimpotriva, pentru Marx si Engels viito­rul razboi mondial era de dorit. Razboiul este mama revolutiei, razboiul mondial este mama revolutiei mon­diale. Engels considera ca rezultatele razboiului mondial vor fi „epuizarea generala si crearea conditiilor pentru victoria finala a clasei muncitoare”. Chiar la începutul primului razboi mondial, partidul lui Lenin s-a pronuntat pentru înfrîngerea propriei sale tari. Lasa dusmanii sa distruga si sa pustiasca tara, sa fie rasturnat guvernul, sa fie distruse relicvele sfinte ale patriei: proletarii, dupa cum se stie, n-au patrie, într-o tara devastata si înfrînta va fi mai lesne „de transformat razboiul imperialist în razboi civil”. Asadar, fie furtuna cît de tare!

 

La 7 noiembrie 1927, Stalin lanseaza lo­zinca: „Nu se poate termina cu capitalismul fara sa se termine cu social-democratismul” (fravda, Nr. 255, 6-7 nov., 1927). În anul urmator declara lupta cu social-de­mocratia ca principala sarcina a comunistilor: „în primul rînd, lupta neobosita cu social-democratismul pe toate liniile… incluzînd aici si demascarea pacifismului burghez”. În relatia cu cei care doresc revansa si razboi, în relatia cu fascistii, pozitia lui Stalin nu mai este la fel de simpla si de principiala: ei trebuie sustinuti. Lasa-i pe fascisti sa-i nimiceasca pe pacifisti si pe social-democrati, lasa-i sa înceapa un nou razboi. Cu totii stim ce urmeaza dupa un mare razboi… În 1927, Stalin preve­de venirea fascistilor la putere în Germania si considera o astfel de evolutie a evenimentelor ca fiind de dorit: „Faptul ca guvernele capitaliste se fascizeaza duce la înasprirea situatiei interne din tarile capitaliste si la mani­festarea revolutionara a muncitorilor”. Rolul lui Stalin în cucerirea puterii de catre fascisti în Germania este covîrsitor. Voi trata totul în alta carte.

 

Acum consem­nez opinia lui Lev Trotki, enuntata în 1936: „Fara Stalin n-ar fi existat Hitler, n-ar fi existat Gestapo!” Despre clarviziunea lui Trotki si despre cunostintele lui în aceasta problema sta marturie o alta observatie a sa din noiembrie 1938: „Stalin a dat mîna libera lui Hitler si adversarilor sai si a împins Europa în razboi”. Aceste lucruri au fost spuse pe vremea cînd Chamberlain se bucura ca nu va mai fi razboi, cînd Mussolini se considera un campion al pacii, iar Hitler nu daduse înca directiva de pregatire a cotropirii Poloniei, cu atît mai putin a Frantei. În momen­tul cînd Europa orbita rasufla usurata ca nu va fi razboi, Trotki stia deja ca acesta va începe în curînd si aflase cine este vinovatul. Trotki este primul în lume ce a înteles jocul lui Stalin, pe care nu l-au priceput liderii occidentali, pe care nu l-a priceput la început nici Hitler. Iar jocul lui Stalin este foarte simplu. Trotki însusi este victima acestui joc, de aceea îl si pricepe atît de bine. În alianta cu Zinoviev si Kamenev, Stalin l-a înde­partat pe Trotki de la putere. Apoi i-a îndepartat pe Zinoviev si Kamenev, în alianta cu Buharin. Apoi Stalin l-a îndepartat si pe Buharin. În fine, a îndepartat de la putere generatia cekistilor lui Dzerjinski cu mîinile lui lagoda. Apoi lagoda este eliminat cu sprijinul lui Ejov, dupa care Stalin îl elimina pe Ejov si generatia lui cu mîinile lui Beria s.a.m.d. Stalin îsi continua jocul si pe arena internationala, iar Trotki vede acest lucru. Pentru Stalin, fascismul german este doar un instrument. Fascismul german este Spargatorul de Gheata al Revo­lutiei. Fascistii pot începe razboiul, iar acesta va conduce la revolutie. Spargatorul de gheata va face tandari Euro­pa! Pentru Stalin, Hitler este furtuna purificatoare a Euro­pei.

 

În 1927, Stalin declara ca al doilea razboi imperialist este inevitabil, dupa cum inevitabila este si intrarea Uniunii Sovietice în acest razboi, însa vicleanul Stalin nu vrea sa înceapa razboiul si sa fie participant din prima zi: „Noi vom intra, dar vom intra ultimii, ca sa punem pe talerul cîntarului greutatea care, sa atîrne cel mai greu”. Stalin avea nevoie în Europa de crize, razboaie, de­zordine, foamete. Pe toate le putea aduce Hitler. Cu cît Hitler va comite mai multe crime în Europa, cu atît mai bine pentru Stalin, cu atît mai multe motive pentru Stalin sa trimita Armata Rosie eliberatoare în Europa. Începînd din 1927, Stalin îi sustine din toate puterile sale (este drept, n-a aratat-o public niciodata) pe fascistii care aspirau la putere. Iar cînd acestia vor ajunge la putere, Stalin va depune toate eforturile ca sa-i împinga în razboi. Cînd acestia vor intra în razboi, Stalin va da ordin comunistilor din tarile democratice sa devina tem­porar pacifisti, sa demoralizeze armatele tarilor occiden­tale, cerînd încetarea „razboiului imperialist”, si sa submi­neze fortele armate al tarilor respective.

 

În 1933 colonelul german Heinz Guderian a vizitat uzina de locomotive din Harkov. Guderian informa ca, în afara de locomotive, uzina are si o productie secundara: tancurile. Numarul de tancuri produse: 22 pe zi. Ca sa putem aprecia productia SECUNDARĂ a unei SINGURE uzine sovietice ÎN TIMP DE PACE, trebuie sa amintim ca, în 1933, Germania nu producea tancuri deloc, în 1939, Hitler a început al doilea razboi mondial, avînd 3195 de tancuri, adica mai putin decît putea produce uzina de locomotive din Harkov în jumatate de an, lucrînd în regim de pace. Ca sa ne dam seama ce înseamna 22 de tancuri pe zi, trebuie sa spunem ca Statele Unite, dupa începerea celui de-al doilea razboi mondial, în 1940, avea circa 400 tancuri. Care era calitatea tancurilor pe care Guderian le-a vazut la uzina de locomotive din Harkov? Erau proiectate de un adevarat geniu al tancurilor, americanul J.U. Christie. Nimeni n-a apreciat realizarile lui Christie, în afara de constructorii sovietici. Tancul american a fost cumparat si trimis în Uniunea Sovietica pe baza de documente false, conform carora era considerat tractor pentru agricultura, în Uniunea Sovietica „tractorul” s-a produs într-un mare numar, purtînd marca BT (bîstrohodnîi tank-tanc rapid). Primele BT-uri aveau viteza de 100 km pe ora. Chiar si peste 60 de ani, orice tanchist va invidia o asemenea viteza.

 

 

Capitolul 3 DE CE A AVUT NEVOIE STALIN DE ARMAMENT. Stalin a vîndut ceea ce natiunea a acumulat vreme de sute de ani. Stalin a jefuit bisericile si manastirile, depo­zitele imperiale si muzeele. Au fost scoase la mezat icoane si bucoavne nationale nepretuite. Au fost trimise la export tablourile unor mari maestri ai Renasterii, colectiile de briliante, tezaurele muzeelor si bibliotecilor. Stalin a ex­portat lemn si carbune, nichel si mangan, petrol si bum­bac, icre, blanuri, grîne si multe-multe altele, însa era insuficient. Si atunci, în 1930, Stalin a început o colectivi­zare sîngeroasa. A mînat cu forta pe tarani în colhozuri, pentru ca apoi sa le ia pîinea pe degeaba. Toata pîinea. In jargonul comunist, acest furt s-a numit „a pompa mijloa­ce din agricultura în industria grea”. Rezultatul colec­tivizarii si al foametei care i-a urmat este urmatorul: 10-16 milioane de morti, de ucisi în lagare. Asupra tarii s-a abatut, în sensul propriu al cuvîntului, canibalismul, în acest timp Stalin vindea peste hotare 5 milioane tone de cereale în fiecare an. Pentru ce a trebuit colectivizarea? Pentru industriali­zare si innarmare. Dar pentru ce a trebuit industrializarea? Pentru a ridica nivelul de trai al poporului? Nicidecum, înainte de industrializare si de colectivizare, în timpul NEP-ului, viata era suportabila. Daca nivelul de trai al poporului ar fi interesat pe tovarasul Stalin, n-ar fi trebuit nici colec­tivizare, nici industrializare, ci ar fi trebuit pastrat NEP-ul. Industrializarea si colectivizarea n-au fost destinate nici­decum ridicarii nivelului de trai al poporului. Dimpo­triva, acest nivel a coborît într-un asemenea hal încît era mai rau ca pe vremea lui Genghis-Han. De curînd Robert Conquest a scris o teribila carte despre cincinalele sîn-geroase, carte ce cuprinde sinistre fotografii cu acei copii-schelet. Fapte mai odioase decît cele din Etiopia co­munista sau din Cambodgia comunista a lui Pol Pot. Asadar, industrializarea si colectivizarea n-au avut loc pentru a se ridica nivelul de trai, ci pentru a se produce armament în cantitati uriase.

 

Daca Stalin ar fi platit pentru tancurile de autostrada, pentru matasea parasutelor, pentru tehnologia militara occiden­tala doar patru milioane tone de cereale pe an, nu cinci, milioane de copii ar fi ramas în viata, în toate tarile armele slujesc apararii populatiei, în primul rînd a copiilor, viitorul natiunii, de mizerie si alte nenorociri. In Uniunea Sovietica lucrurile au stat invers; populatia, includem aici si copii, a fost supusa unei mizerii crunte ca sa se poata produce arme. Primul razboi mondial a fost în întregime un picnic vesel în comparatie cu industrializarea stalinista. În patru ani de zile, toate tarile participante la acest razboi au pierdut 10 milioane de oameni; Rusia, prin industrializare, 23 milioane. Aici, în timp de PACE, de dragul tancurilor de autostrada si a avioanelor agresor, Stalin a ucis cu mult mai multi oameni. PACEA COMUNISTĂ S-A DOVE­DIT A FI MULT MAI ÎNGROZITOARE DECÎT RĂZBOIUL IMPERIALIST.

 

Capitolul 9 DE CE A FOST DISTRUSĂ ZONA DE SIGURANŢĂ ÎN AJUNUL RĂZBOIULUI. Stalin si-a atins scopul. La doar zece luni de la semnarea pactului „de neagresiune”, prin sfortarile lui Stalin, bariera despartitoare a fost distrusa în totalitate, de la Oceanul înghetat si pîna la Marea Neagra. N-au mai ramas state neutre între Stalin si Hitler si astfel s-au creat conditii pentru agresiune. „Istoria spune ca atunci cînd un stat vrea sa se lupte cu un alt stat, statul respectiv începe sa caute granite prin intermediul carora poate sa ajunga la granitele statului pe care vrea sa-l atace”.  Hitler a început razboiul împotriva Poloniei, iar Stalin a declarat ca armatele sale nu sunt pregatite. Ar fi putut sa-i spuna lui Ribbentrop înaintea semnarii acordului, dar nu a facut-o. Hitler a început razboiul si a ramas singur. Iata si prima consecinta pentru Hitler: el si numai el este vinovat de declansarea celui de-al doilea razboi mondial. Începînd razboiul împotriva Poloniei, Hitler a pornit si razboiul contra Frantei, altfel spus, un razboi pe doua fronturi. Orice scolar german stia care va fi rezultatul final pentru Germania în cazul unui razboi pe doua fronturi. În acest moment Marea Britanie a declarat razboi Ger­maniei. Cu Franta te puteai descurca, dar Marea Britanic se afla pe insule. Ca sa poti ajunge acolo îti trebuie o pregatire îndelungata si serioasa, îti trebuie o flota puter­nica, cel putin egala celei britanice, îti trebuie suprematia aeriana. Astfel ca razboiul a ajuns sa fie de lunga durata. Oricine stie ce înseamna razboaiele prelungite pentru tarile cu resurse limitate. În spatele Marii Britanii se aflau Statele Unite, iar în momentul cel mai dramatic (cum a fost în primul razboi mondial), acestea puteau sa arunce în balanta victoriei puterea lor cu adevarat inepuizabila, întreg Occidentul a devenit dusmanul lui Hitler. Iar Hitler putea conta pe prietenia lui Stalin atîta vreme cît avea forte, într-un razboi prelungit împotriva Occidentului, aceste forte puteau fi cheltuite si atunci…

 

Armatele lui Stalin au savîrsit pe teritoriul Poloniei aceleasi crime, poate si mai mari; însa Occidentul nu i-a declarat razboi, cine stie din ce motiv. Stalin a obtinut razboiul pe care-l dorea: occidentalii se ucideau între ei, îsi distrugeau reciproc orasele si uzinele, iar Stalin a ramas neutru, în asteptarea momen­tului favorabil. Ajungînd însa într-o situatie grea, Stalin a primit ime­diat ajutorul Occidentului. În final, Polonia, pentru a carei libertate a intrat Occi­dentul în razboi, n-a obtinut libertatea, ci a fost data în robie lui Stalin, împreuna cu toata Europa rasariteana, incluzînd si o parte din Germania. În aceste conditii, unii occidentali continua sa creada ca ei au fost învingatori în cel de-al doilea razboi mondial. În final, Hitler s-a sinucis, iar Stalin a devenit suvera­nul absolut al unui urias imperiu antioccidental, creat cu ajutorul Occidentului. Cu toate acestea, Stalin a reusit sa-si pastreze reputatia de prostanac naiv si încrezator, iar Hitler a intrat în istorie ca un ucigas sîngeros! în Occident au aparut multe carti continînd ideea: Stalin nu a fost pregatit de razboi, Hitler însa a fost.

 

Stalin: „Foarte mult depinde de faptul daca vom reusi sa amînam razboiul iminent cu lumea capitalista… pîna în momentul în care capitalistii se vor bate pîna la capat între ei…” Stalin avea nevoie de o situatie în care „capitalistii se vor încolti ca si cîinii” (Pravda, 14 mai 1939). Pactul Molotov-Ribbentrop a creat exact aceasta situatie. Pravda plîngea de bucurie: „Gem tîtînile lumii, pamîntul aluneca de sub picioare­le oamenilor si popoarelor. Ard zarile, iar tunetul arme­lor cutremura zarile si continentele. Se fac praf si pulbere state si mari puteri… Ce maret, ce minunat, cînd întreaga lume se va cutremura din temelii, cînd vor pieri puterile si vor cadea marimile!” (.Pravda, 4 aug., 1940). Ei nu se gîndeau la aparare. Nu se pregatisera pentru aceasta si nici n-aveau de gînd s-o faca. Ei stiau sigur ca Germania bîntuie înca în Occident si de aceea nu va începe razboiul în Rasarit. Ei stiau sigur ca razboiul pe doua fronturi înseamna sinucidere pentru Hitler. Asa a si fost. Însa Hitler, stiind ce se pregateste în spatele sau, a fost constrâns sa înceapa un razboi pe doua fronturi, care s-a încheiat, într-adevar, prin sinuciderea sa.

 

Capitolul 6 CÎND A INTRAT UNIUNEA SOVIETICĂ ÎN CEL DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL? Scribii comunisti au nas­cocit o multime de legende despre 22 iunie. „Noi traiam în pace iar ei au navalit peste noi…” E usor de demascat minciuna „22 iunie”, TOŢI vecinii europeni ai URSS au devenit victimele agresiunii sovietice. În teritoriile cucerite, Armata Rosie si NKVD au comis crime înfricosatoare. Lagarele de concentrare sovietice au fost tixite cu prizonieri, soldati si ofiteri din tarile europe­ne. Ofiterii prizonieri (nu numai polonezi) erau casapiti cu miile. Polonia n-a fost împartita în cancelaria Reichului, ci la Kremlin. Hitler n-a participat, Stalin a fost însa prezent. Hitler însa este vinovat de începerea razboiului, iar Stalin nu. Stalin este o victima nevinovata, eliberatorul Europei rasaritene. Interesant: Germania a atacat Polonia, deci Germania este initiatoarea razboiului european, prin urmare si a celui mondial, Uniunea Sovietica a facut acelasi lucru, în aceeasi luna, dar nu se numara printre initiatorii razboiu­lui. Iar participarea Uniunii Sovietice la razboiul mondial se calculeaza doar de la 22 iunie 1941. De ce? Soldatul polonez ucis în lupta împotriva Armatei Rosii este socotit participant la cel de-al doilea razboi mondial si victima a acestuia, iar soldatul sovietic care l-a ucis este socotit „neutru”.

 

Daca în aceeasi lupta, pe teritoriul polonez, este ucis un soldat sovietic se considera ca el nu este ucis în timp de razboi, ci în timp de pace, în „perioada prebelica”. Germania a cucerit Danemarca, este un act de razboi, desi n-au fost lupte mari. Uniunea Sovietica a cucerit tot fara lupta trei state baltice foarte asemanatoare cu Danemarca dupa pozitia geografica, populatie, cultura, traditii, însa actiunile URSS-ului nu sunt socotite acte de razboi. Germania a cucerit Norvegia, iar acest fapt a însemnat o continuare a agresiunii, înainte însa, Uniunea Sovietica facuse sa se verse rîuri de sînge în Finlanda învecinata. Dar lista crimelor Germaniei începe de la l septembrie 1939, iar lista crimelor Armatei Rosii în cel de-al doilea razboi mondial începe, cine stie din ce motiv, la 22 iunie 1941. De ce? În „perioada prebelica”, Armata Rosie pierde în lupte crîncene sute de mii de soldati, în aceeasi perioada, pierderile armatei germane sunt cu mult mai mici. Daca judecam dupa pierderi, Germania are mai multe temeiuri sa se considere neutra în anii 1939-1940.

 

Actiunile Armatei Rosii în „perioada prebelica” poarta oficial titlul de „întarirea securitatii granitelor vestice”. Este o minciuna. Granitele erau ocrotite atîta vreme cît vecinii URSS erau state neutre, atîta vreme cît nu existau granite cu Germania si, drept urmare, Hitler nu putea nici într-un fel sa atace URSS. Despre un atac prin surprin­dere nici macar nu putea fi vorba. Stalin însa a distrus sistematic statele neutre ale Europei, stabilind hotare comune cu Germania. Securitatea granitelor sovietice nu putea spori în acest fel. Dar chiar daca am numi agresiu­nea împotriva celor sase state neutre „întarirea securitatii granitelor vestice”, de ce nu folosim acelasi termen si în cazul lui Hitler? Oare cotropind tarile vecine, nu si-a întarit si el securitatea propriilor granite?

 

Exact în aceasta zi de l septembrie 1939, cea de-a patra sesiune extraordinara a Sovietului Suprem al URSS a adoptat legea privind serviciul militar obligatoriu. Unii deputati au nevoie de 7-10, chiar si 12 zile ca sa ajunga în Moscova. Orice încercare de a stabili data exacta la care a început cel de-al doilea razboi mondial si momentul intrarii URSS în razboi ne conduce inevitabil la data de 19 august 1939.

 

Inca din 1927, la sedinta deschisa a CC, Stalin a expus ideea necesitatii ca în caz de razboi sa se pastreze neutralitatea pîna în momentul în care „partile beligerante se vor epuiza reci­proc într-o lupta care este peste puterile lor”. Aceasta idee s-a repetat la sedintele închise. Stalin considera ca, în caz de razboi, Uniunea Sovietica va deveni în mod inevitabil participanta, dar ea va trebui sa intre ultima în razboi, cu forte proaspete, exact în finalul jocului, împo­triva tuturor, cînd ei vor fi epuizati.

 

<< Probabil aceleasi calcule le-a facut si masoneria americana. Ei au profitat la fel de mult ca Stalin, prin cuceririle economice de dupa WWII, prin preluarea coloniilor,…>>

 

Este important sa stim ce a spus Stalin la sedinta Biroului Politic din 19 august 1939– Dar chiar daca nu s-ar sti vorbele, îi vedem faptele; iar acestea arata cu mult mai limpede gîndul lui Stalin. Doar peste patru zile de la sedinta Biroului Politic, la Kremlin s-a semnat pactul Molotov-Ribbentrop, realizarea cea mai de seama a diplo­matiei sovietice din întreaga ei istorie si cea mai stralucita victorie a lui Stalin din întreaga si incredibila lui cariera. Dupa semnarea acordului, Stalin striga fericit: „L-am înse­lat pe Hitler!” într-adevar, Stalin l-a înselat pe Hitler asa cum nimeni n-a fost înselat în întreg secolul XX.

 

De abia în vara lui 1940 a înteles Hitler ca a fost înselat. A încercat sa-l forteze pe Stalin, dar era prea tîrziu. Hitler putea conta doar pe niste victorii tactice stralucite, dar situatia strategica a Germaniei era catastro­fala. Germania se afla din nou între doua pietre de moara: pe de o parte-Marea Britanic cu insulele sale inaccesibile, cu SUA cu puterea sa, pe de alta parte, Stalin. Hitler s-a întors cu fata spre Apus, dar a devenit constient de faptul ca Stalin pregateste ofensiva, ca Stalin, printr-o singura lovitura, poate reteza aorta petroliera din România si poate paraliza întreaga industrie germana, armata terestra, aviatia si flota. Hitler s-a întors cu fata spre Rasarit, dar a fost bombardat strategic si apoi invadat dinspre Apus.

 

Se spune ca Stalin a cîstigat numai datorita ajutorului si cooperarii Marii Britatiii si a SUA. Sfînt adevar! In aceasta si consta maretia lui Stalin: ca el, dusmanul fundamental al Occidentului, a reusit sa se foloseasca de Occident pentru apararea si consolidarea propriei dicta­turi. In aceasta si consta genialitatea lui Stalin: a reusit sa-si divizeze potrivnicii, aruncîndu-i unul asupra altuia. Presa libera occidentala a prevazut înca din 1939 un asemenea curs al evenimentelor, cînd Stalin îsi proclama neutralitatea, fiind, în realitate, principalul si cel mai sîngeros instigator si participant la razboiul mondial.

 

În 1923, M.N. Tuhacevski, care se acoperise deja de „glorie” prin nimicirea în masa a popu­latiei pasnice din Rusia Centrala, Caucazul de Nord, Ural, Siberia, Polonia, a fundamentat teoretic scopul razboiului: „sa asiguri aplicarea libera a violentei, în primul rînd prin nimicirea fortelor armate ale dusmanului” (Razboiul si revolutia, Culegerea nr. 22, pag.188). Înfrîngerea armatei dusmanului nu înseamna sfîrsitul razboiului si al violentei, ci numai stadiul preliminar, doar un prim pas în „aplicarea libera a violentei”. „Fiecare teritoriu ocupat de noi va deveni sovietic”. În cuvîntarea sa din 30 martie 1941, Adolf Hitler le-a explicat generalilor sai scopul razboiului din Rasarit: distrugerea fortelor armate, nimicirea dictaturii comunis­te, instaurarea socialismului adevarat si transformarea Rusiei într-o baza pentru continuarea razboiului. Practic nu existau deosebiri între Hitler si Tuhacevski. Amîndoi erau socialisti, ambii viseaza la cucerirea lumii, ambii planuiau sa foloseasca teritoriile subjugate pentru „dez­voltarea bazei de razboi”.

 

Inainte de pactul Molotov-Ribbentrop si chiar înainte de venirea lui Hitler la putere, în statele-majore sovietice erau elaborate, pe baza matematica, planuri de sovietizare a Europei. Sovietizarea Finlandei a fost si mai minutios pregatita, în momentul în care „clica militarista finlandeza a început provocarea armata”, Stalin avea deja în rezerva un „presedinte” comunist finlandez, un „prim ministru” si un întreg „guvern”, incluzîndu-l si pe cekistul sef al „Finlandei democratice libere”. Si în Estonia, Lituania, Letonia, în Basarabia si în Bucovina s-au gasit „reprezentanti ai po­porului”, care cereau alipirea la „marea familie frateasca”, s-au gasit uimitor de repede presedinti de comitete revolutionare, asesori populari, deputati s.a.m.d.

 

În afara de acestea, în componenta NKVD exista un mare numar de regimente si divizii operative, de escorta si de securitate. Toate acestea se ocupau intens cu nimicirea „elementelor dusmane” si „curatirea terito­riului”. Dupa intensitatea actiunilor NKVD, anul 1940 l-a depa­sit si pe 1944, si pe 1945, si multi ani ulteriori. Este suficient sa amintim ca anul 1940 este anul Katynului. Însa ofiterii polonezi n-au fost ucisi numai la Katyn, ci cel putin în alte doua locuri, iar numarul victimelor n-a fost mai mic decît la Katyn. Au fost însa suprimati si ofiterii lituanieni, si cei letoni, si cei estonieni. Nu numai ofiteri, ci si profesori, preoti, politisti, scriitori, juristi, ziaristi, tarani, industriasi si membri ai altor categorii sociale, la fel ca si poporul rus în timpul Terorii Rosii.

 

Masina de pedepsire a comunistilor are diferite orga­nisme si trupe. Sunt avute în vedere, fireste, trupele speciale CK-GPU-NKVD, nu cele ale Armatei Rosii care lupta împotriva dusmanului extern. Prin gradul de salbaticie si numarul de victime, razboiul intern dus împotriva propriului popor nu se deosebea prin nimic de unul de cucerire. Pentru coordonarea actiunilor tuturor trupelor de pedepsire, s-a creat o Directie Generala. Din cînd în cînd, masina de pedeapsa si-a schimbat denumirea, la fel cum lupul îsi schimba parul, însa organul care coordona actiunile trupe­lor de pedeapsa a ramas acelasi: Directia Generala. Aceasta organizatie si trupele subordonate ei au savîrsit crime îngrozitoare împotriva tuturor popoarelor din Uniu­nea Sovietica. Pe masura consolidarii dictaturii comuniste, aceste organisme au ocupat un loc tot mai important. Principa­lele instrumente de teroare devin: penita scîrtîind pe hîrtie în mîha denuntatorului, scula pentru pilirea dintilor în mîna anchetatorului si revolverul de tip „nagan” în mîna calaului. Trupele de pedeapsa nu se reduc numeric, iar rolul lor se diversifica: perchezitii, razii, arestari, escorta, paza institutiilor de pedeapsa si „reeducare”. Teroarea se dezlantuie, apoi se potoleste si se dezlan­tuie din nou. Iata anul ’37. Comunistii ne asigura ca este începutul terorii. Nu. Începutul este în 1917. Apogeul este în ’30. Pur si simplu, în ’37 teroarea, urmînd logica ei, a ajuns la vîrfuri, au intrat si comunistii sub taisul ghilotinei, de aceea îsi amintesc ei de acest an. Atunci cînd lakir si Tuhacevski au înecat în sînge gubernii întregi, nu s-a considerat ca este vorba despre teroare. Anul ’37 nu este începutul, ci, mai curînd, victoria finala a terorii, înca un an si din generale „epurarile” se vor preface în „pe alese”, în aceasta etapa, celor ce pedepseau nu le vor mai fi necesare nici macar mitralierele: colegii lor, cazînd sub cutitul propriei masini de tocat carne, nu s-au împotrivit cine stie ce.

 

Dupa terminarea „Marii epurari”, nu numai ca a avut loc o brusca sporire cantitativa a trupelor de pedeapsa, dar s-a petrecut si un salt calitativ: prin hotarîrea guver­nului sovietic, trupele de pedeapsa ocupa din nou un loc conducator, restrîngînd organele penale la un rol auxiliar, încheierea „Marii epurari” este începutul unei cresteri extraordinare a puterii trupelor de pedeapsa, în dotarea lor intra din nou trenul blindat, autoblindatele (BA-10) de ultimul tip, artileria obuziera si, în sfîrsit, tancuri si aviatie.

 

Studierea surselor sovietice ne conduce însa la o concluzie simpla: tovarasii Trotki, Tuhacevski, lakir, Egorov si multi altii nici nu puteau concepe razboiul fara serviciul de baraj si l-au folosit permanent în anii Razboiului civil. Sarcina unitatilor de baraj este de a asigura stabilitatea trupelor în lupta, în special în ofensiva. Desfasurata în spatele trupelor, unita­tea de baraj „încurajeaza” lanturile de tragatori în ofensiva cu rafale de mitraliera în ceafa si retine trupele în cazul retragerii lor cu de la sine putere, nimicind pe loc pe cei nesupusi. Este clar ca în timp de pace serviciul de baraj nu este necesar. Imediat dupa Razboiul civil, detasamen­tele de baraj au fost reciclate si transformate în detasa­mente de pedeapsa, de paza si de escorta. Dar iata ca în iulie 1939 detasamentele de baraj au renascut în secret.

 

<<Absolut toate datele arata ca trupele sovietice erau lipite de granitele cu Germania, ca s-au facut intens si continuu pregatiri de ofensiva, de invazie a Europei, in scopul sovietizarii ei. Tot ceea ce s-a facut pt a mari capacitatile ofensive a scazut capacitatile defensive. Toate aceste pregatiri ofensive l-au obligat pe Hitler, in situatia strategica catastrofala in care era, sa incerce singura sansa, atacul surpriza. Prin inlaturarea statelor neutre, prin pregatirile ofensive Stalin a determinat invazia hitlerista.>>

 

Hitler a folosit pt invazia in Rusia tocmai infrastructura pregatita de Stalin pt atacarea Europei. Chiar în preajma razboiului, în regiunile vestice ale URSS-ului, s-au desfasurat lucrari titanice de dezvoltare si modernizare a retelei rutiere. Fireste, nici acest lucru n-a fost suficient pentru armata germana. Ce s-ar fi întîmplat cu ea daca Jukov, Meretkov si Beria n-ar fi construit sosele chiar în ajunul razboiului? Daca nu s-ar fi facut rezerve enorme de sine, de subansamble pentru poduri, de materiale de constructii? Daca ar fi intrat în actiune un puternic sistem de autoaparare: toate podurile aruncate în aer, toate rezervele distruse, soselele distruse, inundate, înmlastinate, minate? Raspun­sul este unul singur: blitz-krieg-ul german nu si-ar fi dat duhul la portile Moscovei, ci mult mai devreme.

 

Armata germana, încalcîndu-si propriile regulamente a facut acelasi lucru: a scos minele, a nivelat terenul, si-a concentrat trupele chiar pe granita, fara sa mai aiba o zona de aparare! La începutul lui iunie, trupele germane au început sa scoata sîrma ghimpata chiar de pe granita. Dar si Armata Rosie a facut acelasi lucru, este drept, cu o oarecare întîrziere. Nu ne putem imagina tabloul: cekistii îndeparteaza sîrma ghimpata de pe granita! Ne putem imagina un comandant al unui pichet de graniceri sovietic cu functia de locotenent major NKVD, care, de capul lui, sa îndeparteze sîrma ghimpata? Daca ar da un astfel de ordin, n-ar fi socotit de subordonatii lui un criminal? Insa locotenentul major a dat ordinul, iar subordonatii sai l-au executat fara crîcnire. Suntem încredintati de istoricii comunisti ca primele înfrîngeri ale Armatei Rosii sunt rezultatul faptului ca aceasta nu s-a pregatit de razboi. Aiurea! Daca nu s-ar fi pregatit de razboi, sîrma ghimpata de pe granita ar fi ramas intacta, în acest caz, unitatile militare ar fi avut un cît de mic timp sa-si pregateasca armamentul pentru lupta. Atunci nu s-ar mai fi petrecut cumplita catastrofa care a urmat.

 

Ramîne valabila o singura varianta: cekistii au taiat sîrma pentru ca armata „eliberatoare” sa patrunda pe teritoriul inamicului. La fel cum au taiat sîrma înaintea „eliberarii” Poloniei, Finlandei, Estoniei, Letoniei, Basara­biei, Bucovinei. Acum venise rîndul Germaniei…

 

Cum stim deja, Armata Rosie s-a împotmolit în fîsia de siguranta finlandeza. Iata o situatie absolut standard. O coloana sovietica de tancuri, infanterie motorizata, artilerie se deplaseaza pe un drum forestier. Nu se poate deplasa la dreapta sau la stînga-sunt mine. În fata este un pod. Genistii au verificat: nu este minat. Tancurile intra pri­mele pe pod si sar în aer, odata cu podul, încarcaturile explozive au fost puse în sulpii de sustinere ai podului înca din timpul constructiei; erau greu de descoperit, dar chiar daca ar fi fost descoperite, orice încercare de a fi scoase ducea la explozie. Asadar, coloana sovietica lunga de cîtiva kilometri, ca un sarpe urias, este oprita pe drum. Acum este rîndul lunetistilor finlandezi. Ei nu se grabesc: poc! poc! si iar se lasa tacerea în padure. Apoi din nou: poc! poc! Lunetistii trag de undeva de departe. Trag numai în comandantii sovietici: poc! poc! si în comisari. Este imposibil sa se scotoceasca prin padure; tineti minte: în stînga si în dreapta drumului sunt cîmpuri de mine. Orice încercare a genistilor sovietici de a se apropia de podul aruncat în aer sau de a demina pe marginea drumului se încheie cu un simplu foc de arma al lunetistului finlandez: poc! Divizia 44 infanterie sovie­tica, blocata pe trei drumuri paralele prin aruncarea în aer a trei poduri, a pierdut într-o singura zi de lupta întreg corpul de comanda. Si cu alte divizii s-a întîmplat la fel: coloana a ramas pe loc, nici înainte, nici înapoi. Noaptea coloana este atacata cu aruncatoare de mine, de undeva din adîncul padurii. Uneori noaptea asupra coloa­nei neajutorate se trage o rafala lunga. Apoi se asterne din nou linistea.

 

Capitolul 10 DE CE STALIN A DISTRUS LINIA STALIN. Între Linia Stalin si Linia Maginot existau multe dife­rente. Linia Stalin era imposibil de învaluit: flancurile ei coincideau cu tarmul Marii Negre si al Marii Baltice. Linia Stalin s-a construit în primul rînd pentru aparare împotriva tancurilor inamicului, avînd în plus si protectie antiaeriana. Ea avea o adîncime cu mult mai mare. La constructia Liniei Stalin s-a folosit, în afara de beton armat, mult otel de blindaj, si granit din Zaporojie si Cerkassk. Spre deose­bire de Linia Maginot, Linia Stalin nu s-a construit chiar pe granita, ci în adîncimea teritoriului sovietic. Linia de UR-uri face ca prima lovitura a artileriei adversarului sa nu se dea asupra obiectivelor de lupta, ci în gol. În cazul unui atac prin surprindere, garnizoanele vor avea cel putin cîteva zile la dispozitie ca sa-si ocupe cazematele si sa-si pregateasca armamentul si obiectivele. UR-urile obliga inamicul ca înainte de a începe asaltul, sa strabata între 20 si 150 km de teren cu cîmpuri de mine si fugase. Inamicul va trebui sa forteze zeci de rîuri care nu mai au poduri, înainte de asalt trupele inamicului vor suferi pierderi de sute sau de mii de oameni în ambus­cade. Zona de siguranta din fata Liniei Stalin nu numai ca ar micsora viteza de deplasare a inamicului, dar l-ar istovi.

 

Treisprezece UR-uri pe Linia Stalin însemnau eforturi titanice si cheltuieli gigantice, pe parcursul a doua cinci­nale, în 1938, s-a luat hotarârea ca toate cele treisprezece UR-uri sa fie întarite prin construirea de caponiere pentru artileria grea. În afara de aceasta, a început construirea a înca opt UR-uri pe Linia Stalin. Timp de un an, în noile UR-uri au fost instalate peste o mie de obiective de lupta. Si iata ca în acest moment s-a semnat pactul Molotov-Ribbentrop. Pactul însemna ca a început cel de-al doilea razboi mondial. Acelasi pact mai însemna ca între URSS si Ger­mania nu mai exista o bariera despartitoare: acum aveau granita comuna, în aceasta situatie, atît de amenintatoare, Stalin ar fi putut sa faca multe ca sa-si asigure securitatea hotarelor vestice si sa garanteze neutralitatea URSS în cursul razboiului, dar Stalin a facut chiar invers. Procesul distrugerii Liniei Stalin se face cu repeziciune. Unele constructii militare au fost date colhozurilor, în scopul depozitarii fructelor. Majoritatea constructiilor au fost însa acoperite cu pamînt. În afara de încetarea productiei de armament pentru UR-uri dupa începutul celui de-al doilea razboi mondial, industria sovietica a încetat sa mai produca sisteme de arme defensive. Constructiile defensive de pe noua frontiera înaintau foarte încet, iar distrugerile de pe vechea frontiera se faceau cu o repeziciune uimitoare.

 

Multe miliarde de ruble (dupa calculele mele, minim 120) au fost jefuite de guvernul sovietic de la popor pentru a se construi de-a lungul frontierei vestice fortificatii de nepatruns pentru inamic-de la mare pîna la mare, de la sura Baltica pîna la azuria Mare Neagra. Si chiar în preajma razboiului-în primavara lui 1941-au început sa se auda detunaturi puternice pe toata lungimea celor 12000 de kilometri de fortificatii. Mari caponiere si semicaponiere din fier-beton, cuiburi de foc cu una, doua si trei ambrazuri, puncte de comanda si de observatie, zeci de mii de constructii defensive extrem de durabile au fost aruncate în aer din ordinul personal al lui Stalin. Linia Stalin si Linia Molotov au avut un acelasi „tatic”—general-locotenent al trupelor de geniu, profesor D.M. Karbîsev. La Linia Stalin s-a facut totul cum trebuie, la nivelul standardului mondial si peste. S-a prevazut totul: o mascare minutioasa a fiecarui DOT, o adîncime mare a fiecarui UR, baraje, zona de siguranta si multe-multe altele. Dar a fost semnat pactul Molotov-Ribbentrop si unul din cei mai mari genisti s-a prostit deodata si a început sa-si dea în petec. Dar Karbîsev era condus de Jukov. Iar acesta n-a gresit niciodata. Nici mai înainte, nici mai tîrziu. Si iata ca în prima jumatate a anului 1941 Jukov a devenit deodata idiot si a început sa dea ordine idioate. Caci, chiar în momentul venirii lui Jukov la Marele Stat-Major, „raioanele fortificate de pe vechile frontiere au fost dezafectate în continuare, iar constructia la noile frontiere mergea în ritm de melc”.

 

În anii 1932-1937, pe malurile Oderului au fost con­struite fortificatii foarte puternice, care protejau Germania în fata eventualelor lovituri de la Rasarit. Erau constructii militare de înalta clasa, bine asezate în teren si la fel de bine camuflate. Nu le vom descrie în amanunt. Cititorul va avea încredere în precizia, acuratetea si sîrguinta ger­mana. Raioanele fortificate din zona Oderului si Vartei pot constitui exemple de înalta realizare a gîndirii genistice din prima jumatate a secolului nostru. Însa la Moscova a fost semnat pactul Molotov-Ribbentrop si armata germana a înaintat spre Rasarit, în acest moment comandantii germani au început sa faca aceleasi „prostii” ca si colegii lor sovietici. Fortificatiile de pe vechea granita germana au fost aruncate în aer si n-au fost ocupate de trupe NICIODATĂ. Multe constructii mili­tare au fost folosite pentru alte nevoi. Lucrarile s-au desfasurat intens pîna în mai 1941, dupa care, ca sa ne exprimam în limbajul sovietic, „au trecut pe al doilea plan”. Atîta timp cît s-a învecinat cu prea putin puternica Polonie, armata germana a construit pe granita fortificatii deosebit de puternice. Imediat ce a zdrobit Polonia si a stabilit frontiera comuna cu Uniunea Sovietica, vechile fortificatii au fost parasite iar pe noua granita au fost ridicate constructii defensive usoare; si toate însa într-un ritm de melc. La fel ca Armata Rosie! Oare nu s-au tîmpit generalii germani? Nu, nu s-au tîmpit. Pur si simplu n-aveau intentia sa se apere pe noua granita. Exista fortificatii defensive, dar si ofensive.

 

Dupa pactul Molotov-Ribbentrop Stalin nu mai voia deloc sa se apere. Iata de ce linia a fost dezafectata, iar apoi distrusa cu totul: împiedica masa de trupe sovietice sa se concentreze în secret la granita germana, împiedica aprovizionarea Armatei Rosii cu mili­oane de tone de munitie, produse alimentare si combus­tibil, în timp de pace culoarele de trecere dintre UR-uri erau pe deplin suficiente pentru militari si pentru necesi­tatile economice, însa în timp de razboi convoaiele de transport trebuiau sa fie rasfirate în mii de ramificatii, ca sa devina invulnerabile în fata atacurilor dusmanului. Raioanele fortificate strîmtorau suvoiul transportului în coridoare relativ înguste. Acest fapt a hotarît soarta acum inutilei Linii Stalin.  Fireste, putem sa-i numim idioti pe renumitii generali rusi si germani, dar aici nu e vorba de idiotenie. Pur si simplu si unii si altii au fost agresori si unii si altii gîndeau în spirit ofensiv, iar atunci cînd fortificatiile n-au mai fost de folos pentru scopuri ofensive, le-au eliminat pentru a deschide calea trupelor în ofensiva sau, cînd s-a putut, le-au daruit fermierilor pentru cartofi.

 

Capitolul 12 DE CE AVEA NEVOIE STALIN DE ZECE CORPURI DE ARMATĂ PENTRU DESANT AERIAN. Trupele de desant aerian sunt destinate pentru ofen­siva. Aceasta este o axioma si nu trebuie demonstrata. Putine tari se gîndeau înainte de cel de al doilea razboi mondial la un razboi de agresiune, care sa includa si trupe de desant aerian. Au existat doua exceptii. Hitler se pregatea pentru un razboi de agresiune, iar în 1936 a înfiintat trupe de desant aerian. La începutul celui de-al doilea razboi mondial, numarul parasutistilor în aceste trupe germane atingea cifra de 4000. Cealalta exceptie a fost Stalin. El a înfiintat trupe de desant aerian în 1930. La începutul celui de-al doilea razboi mondial, Uniunea Sovietica avea PESTE UN MILI­ON de parasutisti-desantisti perfect pregatiti. Daca se iau în considerare toti militarii parasutisti din lume la începutul celui de-al doilea razboi mondial, aflam ca Uniunea Sovietica avea aproximativ DE DOUĂ SUTE DE ORI MAI MULŢI desantisti decît toate tarile lumii luate la un loc, incluzînd si Germania. Ca sa apreciem seriozitatea intentiilor lui Stalin, trebuie sa amintim ca psihoza parasutismului a luat amploare în Uniunea Sovietica odata cu înfricosatoarea foamete. In tara copiii pier de foame iar tovarasul Stalin vinde cerea­lele peste hotare, ca sa cumpere tehnologie pentru para­sutism, sa construiasca gigantice combinate de matase si fabrici de parasute, sa acopere tara cu o retea de aero­dromuri si aerocluburi, sa înalte în fiecare parc orasenesc scheletul unui turn de parasutism, sa pregateasca mii de instructori, sa construiasca încaperi de uscare si pastrare a parasutelor, sa pregateasca un milion de parasutisti bine nutriti, înarmati si echipati. Stalin a platit parasutistii si parasutele cu un mare numar de vieti de copii. Pentru ce i-a pregatit pe parasutisti? Desigur, nu ca sa-i ocroteasca pe copiii care au murit de foame.

 

Comunistii vor sa ne convinga ca Stalin nu s-a pregatit de razboi, dar în satul meu din Ucraina oamenii îsi amintesc de o tînara mama care si-a ucis si a mîncat propria fiica, îsi amintesc pentru ca si-a ucis propria ei fiica. Nu-si mai amintesc de cele care au ucis copii straini, în satul meu oamenii au devorat toate curelele si cizmele, au înfulecat ghinda din padurea satului. Cauza tuturor acestor fapte este ca tovarasul Stalin s-a pregatit de razboi. Ce-i drept, toata pregatirea s-a dovedit inutila într-un razboi defensiv. În 1938, prevazînd „campaniile eliberatoare”, Stalin a înfiintat suplimentar sase brigazi de desant aerian cu un numar de 18.000 de parasutisti. În 1939, Stalin distruge bazele si formatiunile de partizani destinate sa actioneze pe propriul teritoriu, iar în locul acestora înfiinteaza noi subunitati de desant: regimente si batalioane de întarire.

 

A pregati sute de mii de soldati pentru desant si parasute, înseamna ca treaba este facuta doar pe jumatate. Mai sunt necesare avioane si planoare militare de trans­port. Liderii sovietici au înteles perfect acest lucru. Iata de ce psihoza parasutismului din anii ’30 a fost însotita de cea a planoarelor. Planoristii sovietici si planoarele lor erau de nivel mondial. Este suficient sa amintim ca, la începutul celui de-al doilea razboi mondial, 13 din cele 18 recorduri mondiale în domeniul planorismului aparti­neau Uniunii Sovietice.

 

Generalii sovietici visau sa lanseze în Europa occi­dentala nu numai sute de mii de infanteristi desantisti, dar si sute, poate chiar mii de tancuri. Oleg Antonov, cel care mai apoi avea sa devina creatorul celor mai mari avioane de transport militar din lume, a propus sa se ataseze aripi si ampenaj la un tanc obisnuit, folosind corpul tancului drept carcasa a întregii constructii. Acest sistem a primit denumirea de KT-aripile tancului, krîlia tanka. Dispozitivul de ghidaj aerian a fost instalat în teava tunului. Echipajul tancului facea manevrele de zbor, aflîndu-se în interiorul tancului, rotind turela si înaltînd teava tunului. KT era de o simplitate uimitoare. Fireste, riscul zborului în tanc era, pentru a nu spune mai mult, peste normele obisnuite, dar viata omului în Uniunea Sovietica nu facea nici cît o ceapa degerata. KT a zburat în 1942. Într-o carte a renumitului expert occidental Steven Zalog, exista o fotografie unica: un tanc cu aripi si coada, care zboara pe cer.

 

Puternicul obstacol fluvial pe care-l constituia Niprul, podurile pregatite pentru a fi aruncate în aer si flotila fluviala, actionînd în concordanta cu trupele de infanterie, de artilerie si de aviatie, puteau sa închida calea spre zonele industriale ale sudului Ucrainei si spre bazele navale de la Marea Neagra ale URSS. Cind Hitler intoarce spatele lui Stalin si ataca Vestul, Stalin muta flota Niprului la gurile Dunarii. În cazul unui razboi defensiv, întreaga Flotila de pe Dunare ar fi cazut în capcana din prima clipa. Nu avea unde sa se retraga din Delta Dunarii, în spate era Marea Neagra. Flotila de pe Dunare avea doar o singura varianta de actiune: în cursul unui atac general al trupelor Armatei Rosii sa ia parte la lupte în sus, pe cursul fluviului. Daca în delta fluviului sunt adunate saptezeci de nave fluviale, acestea n-au unde sa mearga decît în amonte. Alta directie nu exista. Dar a merge în sus pe fluviu înseamna a actiona în teritoriul României, al Bulgariei, Iugoslaviei, Ungariei, Cehoslovaciei, Austriei si Germaniei. <<Deci din nou Stalin sacrifica capacitatile esentiale de aparare, mizeaza cu toate resursele pe un atac al Europei de Vest. >> Într-un razboi defensiv Flotila Dunarii nu este necesara nimanui si este sortita nimicirii pe pozitii deschise în fata inamicului, însa, într-un razboi ofensiv, Flotila Dunarii ar fi constituit un pericol de moarte pentru Germania. Ar fi fost de ajuns sa înainteze 130 km în susul fluviului si podul strategic de la Cernavoda sa se afle în raza tunurilor ei. Aceasta ar fi însemnat ca ar fi fost întrerupt transportul petrolului din Ploiesti în portul Constanta, înca doua sute de kilometri în amonte si întreaga masina de razboi germana s-ar fi poticnit, pentru ca tancurile nemtesti, avioanele, vasele de razboi n-ar mai fi avut combustibil.

 

<<La fel o parte din flota de pe Nipru s-a mutat pe Pripiat. In mlastinile Bielorusiei s-a sapat iarna (1939-1940), cu sacrificii umane uriase in conditii ingrozitoare, mai mult manual, un canal de 127 km, de la Pinsk spre Kobrincare sa faca legatura spre Vistula. S-a sacrificat apararea in scopul de a invada Germania, ulterior pe acolo a si patruns flota ruseasca care a ajuns pina la Berlin. Una peste alta Hitler a fost OBLIGAT sa atace, prin toate pregatirile de ofensiva Stalin a declansat confruntarea.>>

 

În Armata Rosie nu exista infanterie marina. Dar iata ca Hitler s-a repezit înspre vest, lasîndu-i lui Stalin spatele descoperit. Acest pas necugetat al lui Hitler a adus dupa sine cele mai radicale schimbari de structura în interiorul Armatei Rosii. S-a lichidat defensiva si s-a consolidat pumnul de fier al ofensivei. 1940 este anul nasterii infanteriei marine sovietice. Aceasta a luat fiinta în aceeasi luna în care Hitler a zdrobit Franta. Pe atunci, în componenta fortelor armate sovietice intrau doua flote oceanice, doua maritime si doua flotile fluviale: de pe Amur si de pe Nipru. Flotele oceanice n-au primit infanterie marina. Deocam­data pe Stalin nu-l interesau Oceanul Pacific si înghetat. Flotila Amur apara frontiera sovietica extrem-orientala; n-a primit nici ea infanterie maritima. Cum stim deja, Flotila Nipru a fost împartita în doua flotile ofensive; cea de la Pinsk, situata în padurile Bielorusiei a primit o companie de infanterie marina. Interesant: în flota ocea­nica nu exista infanterie marina, iar în mlastinile bieloruse, da.

 

La 18-19 iunie, Flota Marii Negre a desfasurat grandioase lectii practice cu tematica ofensiva. Cu aceasta ocazie, una din diviziile corpului 9 infanterie speciala a fost îmbarcata pe nave de razboi si apoi a avut loc debarcarea pe litoralul „inamicului”. Pîna atunci, în Armata Rosie nu se practicase niciodata debarcarea unei întregi divizii de pe vasele de razboi. Printr-o coincidenta stranie, în aceleasi zile corpul 3 desant aerian desfasura manevre grandioase în Crimeea. Acestea cuprindeau: îmbarcarea trupelor, a statului-major al corpului de armata, precum si a statelor-majore ale brigazilor. Istoricii sovietici n-au facut niciodata legatura între aceste evenimente: antrenamentele corpului 14 infanterie pentru debarcarea de pe vasele Flotilei Dunarii, ale corpu­lui 3 desant-aerian de pe avioane si planoare, ale corpului 9 infanterie speciala de pe vasele de razboi ale Flotei Marii Negre, însa aceste evenimente sunt legate între ele prin loc, timp si scop. Este vorba de pregatirea unei agresiuni de proportii gigantice, care se afla în ultimul stadiu de pregatire.

 

Capitolul 17 DIVIZIILE DE MUNTE ÎN STEPELE UCRAINEI <<Pt ofensiva in Carpatii Orientali, pt atacarea Romaniei>> ……

 

Hitler si Stalin au înteles perfect expresia „petrolul este sîngele razboiului„. Stalin: Nu se poate purta un razboi fara petrol, iar în viitorul razboi cel ce va avea superioritate în problema petrolului, acela va avea sanse de victorie”. Avînd în vedere acest punct de vedere, sa încercam sa gasim cine este vinovat de izbucnirea razbo­iului sovieto-german. În iunie 1940, cînd Uniunea Sovie­tica nu era amenintata de nimeni, zeci de nave de razboi sovietice au aparut în Delta Dunarii. Aceasta actiune n-avea nici un rost defensiv, dar constituia o amenintare pentru oleoductele românesti neprotejate si, prin urmare, o amenintare fatala pentru întreaga Germanie, în iulie 1940, Hitler are consultari intense cu generalii sai si ajunge la concluzia, deloc încurajatoare, ca nu e atît de simplu sa apere România: caile de aprovizionare sunt lungi si traverseaza muntii. Daca se trimit multe trupe în apararea României, vestul Poloniei si estul Germaniei cu Berlinul ramîn descoperite în fata sovieticilor. Iar daca sunt concentrate multe trupe în România si aceasta este aparata cu orice pret, tot n-ar folosi la nimic: teritoriul poate fi mentinut, dar conductele tot vor lua foc în urma bombardamentelor.

 

În iunie 1940, cînd armata germana lupta în Franta, din ordinul lui Stalin si fara nici un fel de consultare cu aliatii germani, Jukov a rupt o bucata din România -Basarabia-si a adus navele fluviale în Delta Dunarii. Daca Hitler va face înca un pas spre apus, în Marea Britanic, cine garanteaza ca Jukov, din ordinul aceluiasi Stalin, nu va mai face înca un pas în România, un pas de o suta de kilometri, fatal pentru Germania? Hitler a cerut sefului diplomatiei sovietice sa îndepar­teze amenintarea asupra inimii petroliere a Germaniei. Stalin si Molotov n-au facut acest lucru. Cine este vinovat de începerea razboiului? Cine pe cine a amenintat? Cine pe cine a provocat la actiuni în replica?

 

De ce a luat Stalin Basarabia în iunie 1940 ne spune telegrama sa din 7 iulie 1941 adresata comandantului Frontului de Sud, generalul de armata LV. Tiulenev. Stalin cere ca Basarabia sa fie mentinuta cu orice pret, „avînd în vedere ca teritoriul Basarabiei ne este necesar ca baza de plecare la atac pentru organizarea ofensivei”. Stalin nici nu se gîndea la aparare. Principala lui grija este sa organi­zeze ofensiva pornind din Basarabia. Caci ofensiva din Basarabia înseamna ofensiva asupra cîmpurilor petroliere românesti.

 

În cariera lui Stalin au fost putine erori. Una dintre cele putine, dar cea mai importanta, a fost luarea Basara­biei în 1940. Trebuia ori sa cucereasca Basarabia si sa mearga mai departe pîna la Ploiesti, acest fapt însemnînd prabusirea Germaniei, ori sa astepte pîna ce Hitler va debarca în Marea Britanic si, dupa aceea, sa cucereasca Basarabia si întreaga Românie, acest fapt însemnînd sfîr-situl „Reichului de o mie de ani”. Stalin a facut un pas înspre petrol, cucerind un cap de pod pentru o viitoare ofensiva, si s-a oprit asteptînd. Prin aceasta si-a aratat interesul pentru petrolul românesc si l-a speriat pe Hitler, care pîna atunci luptase în Vest, în Nord, si în Sud, fara sa acorde atentie „neutrului” Stalin.

 

Luarea Basarabiei de catre Uniunea Sovietica si con­centrarea în aceasta zona a unor însemnate forte de agresiune inclusiv corpul de armata de desant aerian si Flotila Dunarii, l-au obligat pe Hitler sa examineze situatia strategica din cu totul alt punct de vedere si sa-si ia masurile de prevedere corespunzatoare. Era însa cam tîrziu! Nici macar atacul prin surprindere al Wehrmachtului asupra Uniunii Sovietice nu l-a mai putut salva pe Hitler si imperiul sau… Hitler a înteles de unde vine principala primejdie, dar prea tîrziu. Trebuia sa fi gîndit la acest lucru înainte de semnarea pactului Molotov-Ribbentrop.

 

https://viitorulesteverde.wordpress.com/2011/02/27/manipularea-globala-victor-suvorov-spargatorul-de-gheata/

 

 

 

/////////////////////

 

Crescent, Dan Voiculescu. Autorii loviturii de stat, l-au asasinat pe Ceausescu, pentru a deturna Averea Diavolului in stil mafiot

Publicat   de Alex Imreh

CRESCENT era o firma “off-shore”, infiintata pentru a fi scutita de taxe si impozite inRomania, conform legilor internationale in materie, tocmai pentru ca banii castigati de ea sa nu ajunga la buget, ci in conturile controlate de Dan Voiculescu.

 

Profilat in special pe afaceri cu ciment si alumina, Dan Voiculescu-CRESCENT a scos din Romania cantitati gigantice din aceste materii prime, obtinand profituri calculate la cel putin 1,5 miliarde de dolari, intr-o perioada in care toata Securitatea Statului era transformata intr-un urias mecanism de producere de bani, prin orice mijloace, cu scopul achitarii integrale a datoriei externe a RSR, de 21 miliarde de dolari.

 

Foarte multi specialisti au ajuns dupa ’89 la o opinie comuna: Dan Voiculescu era una dintre persoanele de incredere care alimentau conturile lui Ceausescu din bancile Elvetiei si ale altor banci ale lumii. S-a estimat ca averea lui Ceasescu, ascunsa in aceste conturi ultra-secrete, s-ar ridica la peste 400 de milioane de dolari.

 

Cifra de 400 milioane de dolari a fost pronuntata public prima data de procurorul militar Dan Voinea, care a facut parte din completul Tribunalului Militar Exceptional care, in 25 decembrie 1989, la Targoviste, a decis impuscarea sotilor Ceausescu:

 

“Procuror: Pe numele cui sunt cele 400 de milioane de dolari din Elvetia”; Elena Ceausescu: Ce bani? ; Procuror: 400 de milioane au fost depozitate in Elvetia! ; Elena Ceausescu: Dovada, dovada!”

 

Si tot conform acestor opinii, s-a tras concluzia ca Dan Voiculescu a mostenit, dupa impuscarea sotilor Ceausescu, “averea diavolului”. Asa se poate explica si nemaipomenita prosperitate a afacerilor lui Dan Voiculescu, imediat dupa decembrie 1989.

 

In 1990, zeci de ofiteri de securitate cu misiuni de aport valutar (AVS) s-au imbogatit, devenind proprietarii sumelor valutare pe care le-au depus in anii comunismului, in conturi secrete de la BRCE, deschise de Securitate pe numele lor. Pentru ca nimeni nu a mai revendicat sumele din conturile acestor lucratori AVS, care in fapt alimentau conturile lui Ceausescu, a facut posibil ca fostii securisti sa devina azi cei mai mari oameni de afaceri. Acesti bani nu au mai iesit niciodata la iveala, toate incercarile de recuperare a lor fiind blocate din ordin politic in 1990, atunci cand o echipa de experti canadieni de la KPMG PeatMarwick Thorne – Toronto, angajata de Guvernul Romaniei, a ajuns la firma CRESCENT.

 

Tot mai multe voci spun azi ca Dan Voiculescu a fost una dintre persoanele care a mostenit conturile lui Ceausescu sau o parte din ele, la fel cum multi ofiteri de Securitate au avut norocul sa ramana cu importante sume valutare in conturile personale, dupa caderea regimului comunist. Nu mai este azi un secret ca ofiterii Securitatii, precum si numerosi functionari de vaza din structurile puterii de atunci, aveau fiecare misiunea sa aduca dolari, prin orice mijloace, pentru vistieria tarii, pentru Ceausescu. Cu totii erau inregistrati in Serviciul de Aport Valutar pentru Stat (AVS) si aveau fiecare conturi deschise la BRCE (viitoarea BANCOREX). Acesti lucratori de Aport Valutar aveau norma sa stranga bani, sub sanctiunea retrogradarii. Asa s-au strans la buget sute de milioane de dolari numai din rascumpararea a mii de evrei si etnici germani, care au dorit sa emigreze din Romania. De aceea ne si miram continuu de gestul lui Emil Hurezeanu, desi, financiar, ne convine.

 

BRCE a fost in fapt banca in care toti cotizantii AVS au avut conturi personale. Dupa 1990, functionarii BRCE – BANCOREX au sters urmele acestor conturi, distrugand intreaga arhiva. Securistii care aveau aceste conturi pe numele lor s-au lansat masiv in afaceri, tocmai pentru ca banii din aceste conturi le-au revenit. Aceasta este si una dintre explicatiile de ce un procent atat de mare de securisti au devenit marii oameni de afaceri post-decembristi.

 

Filiera : Cifra de afaceri anuala a CRESCENT, declarata de ea insasi se ridica la 200 de milioane dolari. Surse care au incercat sa investigheze in 1990 firma CRESCENT au lansat insa informatia ca in realitate cifra anuala de afaceri ar fi fost de 500 milioane dolari.

 

CRESCENT-ul avea ramificatii in Atena si Viena, unde avea reprezentante oficiale. Cea mai puternica reprezentanta era insa cea de la Bucuresti, condusa de Voiculescu, in calitate de director general. In anii ’84 – ’89, surse avizate arata ca cel care dirija la varf afacerile CRESCENT era un anume John Edgington, care isi facea veacul la Viena.

 

Tot la Viena se afla si fratele lui Nicolae Ceausescu, Marin, seful Reprezentantei Economice a Romaniei in Austria (prin care se derulau afaceri uriase), care a fost gasit spanzurat, in 28 decembrie 1989, la trei zile dupa impuscarea dictatorilor, in pivnita casei. Versiunea oficiala, in lipsa de alte probe, a fost sinuciderea, insa nimeni nu a acceptat aceasta versiune. Cei care l-au cunoscut pe Marin Ceausescu spun ca acesta l-a cautat cu disperare, in ultimele momente ale vietii sale, pe John Edgington, dar nu a reusit sa-l gaseasca, pentru ca acesta se daduse la fund, afland ce se intampla in Romania. O stire a agentiei austriece APA, preluata de Rompres la 6 ianuarie 1990, anunta: “Marin Ceausescu, fostul sef al Reprezentantei Comerciale a Romaniei in Austria, fratele ex-dictatorului, a fost vazut, cateva ore inainte de a se sinucide, in localitatea Eisenstadt, din Burgenland, unde se gaseste sediul firmei CRESCENT COMMERCIAL MARITIME Ges Mbm, al carei sediu se afla la Nicosia. Locuitorii afirma ca de fapt aceasta firma apartinea Romaniei. Firma care platea imediat pentru produse se ocupa de importurile unor marfuri de lux occidentale, care erau trimise cu camioane particulare spre Romania, a relevat un om de afaceri din Eisenstadt“.

 

Conturile lui Ceausescu : Dupa evenimentele sangeroase din decembrie 1989, Puterea aleasa in mai 1990 a initat o palida tentativa de cautare a conturilor secrete ale Securitatii lui Nicolae Ceausescu. Pentru aceasta, la 14 august 1990, s-a luat Hotararea de Guvern nr. 951 (publicata in M.O. nr 104 din 13.09.1990), act care prin care s-a decis infiintarea unei Comisii Guvernamentale care sa caute si sa recupereze conturile secrete ale Securitatii si familiei Ceausescu. Guvernul Romaniei a considerat ca “Averea Diavolului” poate fi gasita, crezand probabil, la acea data, ca ea se afla in niste conturi secrete, prin banci din Elvetia, SUA sau alte state, pe numele fostilor dictatori. S-a constituit si o Comisie Guvernamentala cu misiunea declarata: descoperirea “Averii Diavolului”. Dintre insarcinarile acestei comisii, mentionam: – identificarea si localizarea fondurilor;  – initierea procedurilor judiciare pentru recuperarea fondurilor; – investigarea, in limitele legii, a cazurilor de coruptie, abuz si frauda, care au facut posibila deturnarea fondurilor de catre sau in favoarea debitorilor. Primul presedinte al comisiei a fost Ion M. Anghel, trimis la nici doua luni dupa numire, ca ambasador in Olanda. Locul sau a fost preluat de actualul premier Mugur Isarescu, care nu se stie cand a renuntat la aceasta calitate, pentru ca din 1992 nu s-a mai auzit nimic despre activitatea acestei Comisii.

 

Pentru atingerea obiectivelor propuse, Guvernul a angajat o firma de experti canadieni, PEAT MARWICH THORNE, din Toronto, careia i s-a platit pentru investigatiile efectuate un onorariu de peste 250.000 de dolari. Expertii canadieni s-au pus pe treaba si in cateva luni au ajuns cu cercetarile in jurul societatii cipriote CRESCENT COMERCIAL MARITIME, a carei director general al reprezentantei de la Bucuresti era Dan Voiculescu, actualul magnat al imperiului GRIVCO.

 

In imperiul GRIVCO, abia nascut in acel an, trecusera cu arme si bagaje, in calitate de actionari sau directorasi pe la diverse firme, o serie de fosti ofiteri ai DIE, care pana in decembrie 1989 lucrasera la intreprinderile de comert exterior ale Securitatii: ICE  Dunarea, ICE Metalimportexport si altele. Unii dintre ei mai erau inca activi. In momentul in care cercetarile canadienilor au ajuns la cuibul lui Voiculescu, investigatiile au fost fatis obstructionate. Canadienii au fost intoxicati cu fel de fel de fel de adrese, provenite de la institutiile statului, astfel incat Rod Stambler, reprezentantul PEAT MARWICH THORNE a declarat presei canadiene, care a realizat un film documentar intitulat “Averea Dracului”: “La un moment dat, un moment cheie, am constatat ca a aparut un sistem care a crescut, s-a dezvoltat si functiona intr-un asemenea mod, incat sa nu poata fi identificat ca beneficiar al profiturilor. Fara indoiala ca era de la cel mai inalt nivel din interiorul Romaniei…“

 

Canadienii au trimis si un raport Ministerului Justitiei, cu rezultatul cercetarilor lor, la data de 29.06.1990, semnat de Robert Lindquist si Edward Belobaba, in care au subliniat piedicile care li se pun la tot pasul. Comisia Guvernamentala a comunicat imediat firmei PEAT MARWICH THORNE: “Dezvaluirea continutului raportului pe care l-ati trimis ministrului Justitiei sau alte informatii legate de acesta ar putea prejudicia ancheta desfasurata de Comisia Guvernamentala si ar putea antrena responsabilitatea ruperii acestui contract”

 

Postul national canadian CBC a anuntat in 6 octombrie 1991 ca va difuza peste doua zile documentarul “Averea Dracului”. Surpriza: Guvernul Roman a actionat imediat in judecata postul CBC, pentru a interzice difuzarea documentarului. Procesul s-a judecat la 30 octombrie 1991, iar verdictul a fost firesc: interdictia de difuzare ceruta de Guvernul Romaniei a fost ridicata, astfel ca pe 5 octombrie filmul a fost vizionat de telespectatorii canadieni. In mod las, Guvernul Romaniei a negat ulterior ca ar fi fost initiatorul procesului.

 

PEAT MARWICH THORNE a fost impiedicata sa aiba acces la documentele din BRCE, de la SRI sau diverse ministere, invocandu-se secretul bancar si cel de stat. Prin astfel de metode, Guvernul Roman si Comisia lui Isarescu i-au trimis la plimbare pe canadieni, fara sa se fi recuperat un singur dolar din averea “mult cautata”. In realitate, gestul politic de inmormantare a afacerii a avut la baza descoperirea unui adevar: banii cautati se aflau sub controlul unor fosti ofiteri de Securitate sau din DIE, iar deconspirarea acestora ar fi bulversat structurile serviciilor interne de informatii. Aceste fonduri, provenite in majoritate din depozitele constituite la BRCE in anii comunismului, de cei din DSS si DIE, se regasesc azi in firmele private ale securistilor care “au reusit in afaceri” dupa 1989.

 

Din februarie 1992 s-a constituit si o comisie senatoriala pentru gasirea “Averii diavolului”, condusa de senatorul PDSR Dragos Luchian. Reluata din punctul unde a fost abandonata de Comisia Guvernamentala, investigatia noii comisii a vizat verificarea conturilor din BRCE, scop pentru care s-a desemnat o echipa de sapte experti din Ministerul Finantelor, care insa s-au apucat de treaba si nu au mai terminat-o niciodata.

 

Arhiva BRCE a fost distrusa intre timp si peste 2 miliarde de dolari, cat se aflau in visteria BRCE, au disparut in mod misterios. Un control al Curtii de Conturi a Romaniei, efectuat la BRCE in 1996 (primul de acest gen din 1996), concluziona:

 

– nu s-a putut stabili pe baza de documente modul de gestionare a Fondului valutar centralizat al statului, deoarece fondul a fost desfiintat nelegal si nejustificat de catre BRCE in ianuarie 1990. La data desfiintarii, fondul insuma 1,106 miliarde de dolari;

 

– in 1991, BRCE a deschis pe numele BNR un cont numit “BNR – Fond de stat valutar”, in care, prin patru operatiuni, a inregistrat plati fara documente justificative de 906 milioane de dolari, facand datoare in acest fel BNR, in numele statului, cu suma mentionata, pe motiv ca ar fi achitat la extern datorii ale statului;

 

Expertii canadieni au stabilit, in momentul cand au batut la poarta CRESCENT a lui Dan Voiculescu, ca aceasta companie a avut la BRCE un cont necomercial, nr 47.11.285.350-2, si un altul la sucursala din Bucuresti a SOCIETE GENERALE, nr. 020221. Contul de la BRCE al CRESCENT era manevrat de Rodica Vlaicu, de la Departamentul Economic.

 

Depistarea averilor acumulate de firma CRESCENT, din afacerile purtate cu firmele Securitatii (ICE Dunarea, ICE Metalimportexport, ICE Vitrocim, Danubiana etc), estimate neoficial la circa 1,5 miliarde de dolari, se pot afla foarte lesne, daca institutiile abilitate i-ar lua la intrebari pe martorii afacerilor lui Dan Voiculescu, in majoritate ofiteri DIE sau de Securitate, ori colaboratori ai acestor institutii nu demult apuse.

 

Printre acestia: – Vasile Voloseniuc, fost presedinte BRCE; – Gheorghe Crainicean, fost vicepresedinte BRCE, azi actionar si administrator la firmele lui Dan Voiculescu; – Mihai Lazar, fost functionar la ICE Dunarea, azi actionar si administrator al firmelor lui Voiculescu; – Rodica Vlaicu, fosta functionara la BRCE, care administra direct contul CRESCENT; – Nas Leon, fostul sef al Gospodariei CC al PCR, cel care inventaria fondurile secrete ale Securitatii si ii raporta regulat lui Ceausescu cuantumul sumelor; – Dan Pascariu, fost vicepresedinte pentru operatiuni internationale la BRCE; – col Gheorghe Badita, fost sef la ICE Dunarea; – col Constantin Gavril, fost sef la ICE Dunarea; – gen Aristotel Stamatoiu, fost sef la ICE Dunarea; – Ion Presura, fost director adjunct la ICE Dunarea; – Nicolae Patrubani, fost contabil sef la ICE Dunarea.

 

Unul dintre cei mai avizati martori ai averilor facute cot la cot cu Securitatea de catre Dan Voiculescu – CRESCENT este lt. col. Anghelache Constantin (fost sef la Clubul Rapid). In 23 decembrie 1989, postul de radio “Europa Libera” a dat publicitatii un numar de cont, divulgat de ofiterul Liviu Turcu, refugiat in SUA, cont folosit de familia Ceausescu pentru operatiunile valutare facute in anii comunismului. “Contul, deschis la BRCE, a avut nr. 4721.427.300.2”, a continuat mesajul Europei Libere, “este un cont folosit de familia Ceausescu, pentru operatiunile valutare. Numele responsabilului cu actiuni valutare este lt. col. Anghelache Constantin, cu atributii importante in Ministerul Comertului Exterior, in Ministerul de Externe si BRCE. Acest lt.col. Anghelache Constantin este un martor important si trebuie facut totul sa fie pastrat pentru a sti ce stie“.

 

“Retineti-l pe Dan Voiculescu!” Firma de contabilitate juridica PEAT MARWICK THORNE din Toronto si firma de avocatura GOWLING, STRATHY & HENDERSON au fost angajate, la data de 12 martie 1990, de catre Ministerul Justitiei, in numele Guvernului Romaniei, sa depisteze conturile secrete ale Securitatii si ale familiei Ceausescu, in care se banuia ca se afla peste 400 milioane de dolari.

 

Cercetarile detectivilor canadieni s-au blocat, asa cum am mai spus, la firma CRESCENT si la personajul ei cheie, Dan Voiculescu. In data de 8 mai 1990, canadienii au efectuat un raport, in care au subliniat ca au documente care atesta ca firma CRESCENT a fost a lui Nicolae Ceausescu si au propus o serie de masuri juridice, menite sa depisteze toate conturile manuite de Dan Voiculescu, de la bancile din strainatate si din tara.

 

Cand ancheta PMT a ajuns la acest punct, Guvernul lui Iliescu nu a mai platit nici un dolar, blocand investigatiile la toate nivelele. Nimeni nu a avut acces la documentele oficiale ale serviciilor secrete romanesti sau la BRCE. Justitia lui Iliescu nu a miscat nici un deget pentru a soma, printr-o hotarare judecatoreasca, bancile straine unde CRESCENT avea o sumedenie de conturi valutare, cu toate ca unele banci din Elvetia au confirmat oficial existenta unor conturi ale lui Ceausescu. Dan Voiculescu a devenit intangibil si nimeni nu l-a mai deranjat cu asemenea probleme pana in ziua de azi, cand stapaneste o incredibila avere.

 

Prezentam in continuare masurile de recuperare a banilor CRESCENT, propuse de PMT prin “PROIECT 13 CRESCENT”, care au culminat cu dispozitia: “RETINETI-L PE DAN VOICULESCU!”. Insa nimeni nu l-a retinut sau arestat.

 

Autorii loviturii de stat, cei care l-au asasinat practic pe Ceausescu, au musamalizat toate cercetarile canadienilor, iar banii furati poporului roman au fost deturnati in stil mafiot, ajungand in conturile unor personaje de prim rang ale regimului Iliescu-Nastase.

 

https://viitorulesteverde.wordpress.com/2011/02/27/crescent-dan-voiculescu-autorii-loviturii-de-stat-l-au-asasinat-pe-ceausescu-pentru-a-deturna-averea-diavolului-in-stil-mafiot/

 

/////////////////////////

 

DAR EU VA SPUN:  Daca pastorii acestei tari,imbracati in piei de lupi (Ezechiel,cap.34)nu se nasc din nou ,ca Patriarhul Nicodim  (Ioan,cap.3) ,impreuna cu TOT Poporul,pentru ca prin Pocainta si Credinta Cristica  sa ne golim de sine si de satanistele invataturi si practici komunist de globaliste… vom deveni desertaciune si goana dupa vant…Doar prin umplerea cu Plinatatea invataturii Dumnezeiesti,prin votarea si intronarea Constitutiei Ceresti  aici,pe Pamant…putem fi salvati si vesniciti…Rezoluții liberale pentru 2022. Siegfried Mureșan: Îmi doresc ca PNL să reformeze România, chiar și împotriva unui partener de coaliție ”complicat”

Postat de PS News

Invitat la ”Puterea Știrilor”, europarlamentarul liberal Siegfried Mureșan a declarat că pentru 2022 își dorește ca PNL să reformeze România, așa cum a promis în campania electorală, în ciuda unui partener de coaliție ”complicat”. Potrivit liberalului, PNL va trebui să găsească soluții pentru reforme chiar și ”împotriva partenerului de coaliție”, susținând că PSD ”nu a dorit niciodată nici reforma justiției, nici reforma administrației publice, nici reforma educației, nici reforma în sănătate”.”Așteptarea mea (pentru 2022 – n.r.) e una singură, să facem ceea ce am promis oamenilor că facem. În primul rând, să respectăm valorile europene, să respectăm justiția, statul de drept, să contribuim la întărirea justiției, la combaterea corupției.

 

Opinia mea e că avem un partener de coaliție complicat, care a dovedit în ultimii 31 de ani că nu dorește reformarea României, ci a fost o frână în calea reformării României.

PSD nu a dorit niciodată nici reforma justiției, nici reforma administrației publice, nici reforma educației, nici la nivelul școlilor, nici la nivel universitar, nici reforma în sănătate. Iar oamenii așteaptă, pe bună dreptate, modernizarea acestor sisteme publice și va trebui să le facem.

Și dacă va trebui să facem aceste reforme împotriva partenerului de coaliție, va trebui să gâsim metode să le facem împotriva partenerului de coaliție. Nu putem ține România pe loc doar pentru că PSD dorește acest lucru. A nu reforma România înseamnă a crește decalajele între noi și celelalte țări europene.

 

Vă spun un lucru, în următorii ani, Uniunea Europeană va aloca mai multe fonduri decât oricând, din bugetul tradițional al UE și din PNRR. Opinia mea este că multe țări europene vor folosi bine aceste fonduri și noi va trebui să le folosim cel puțin la fel de bine pentru a reduce decalajele. Oamenii trebuie să simtă că școala e bună, că serviciile medicale sunt bune, că administrația publică e simplă, transparentă, digitalizată, că instituțiile publice lucrează pentru ei. Acestea sunt așteptările mele pentru anul următor”, a declarat Siegfried Mureșan la ”Puterea Știrilor.

 

 

https://psnews.ro/rezolutii-liberale-pentru-2022-siegfried-muresan-imi-doresc-ca-pnl-sa-reformeze-romania-chiar-si-impotriva-unui-partener-de-coalitie-complicat-609962/

 

 

///////////////////////////////

 

…………1. Beneficiile amenajarii teritoriului, inclusiv pentru pradatorii biologici; 2 Combaterea buruienilor prin rotatia culturilor si…Plantele insectar; 3 Cum putem obtine bani si sanatate din “gunoaie” – mulci 4. Folia biodegradabilă este folosită pe scară largă în țările civilizate, dar nu este folosita in tari sarace…

1.  Beneficiile amenajarii teritoriului, inclusiv pentru pradatorii biologici

Managementul amenajarii teritoriului reprezinta o forma de favorizare a protectiei biologice a culturilor, fiind o abordare pe baze ecologice cu scopul de a stimula activitatea dusmanilor naturali ai insectelor. Modalitatea optima de a rapsunde cerintelor ecologice si economice este cea a sistemelor de agricultura ecologica.

Scopul principal al activitatii de amenajare a teritoriului pentru cresterea rolului pradatorilor / parazitoizilor este de a crea o infrastructura ecologica conforma cu peisajul agricol care sa furnizeze resurse suplimentare pentru adultii de entomofagi, respectiv hrana (prada alternativa sau gazde) si adaposturi fata de conditiile neprielnice.
Aceste resurse trebuie sa fie integrate intr-un teritoriu astfel incat sa fie favorabile in spatiu si timp pentru dusmanii naturali si practice în acelasi timp pentru a fi implementate de producatorii agricoli. Cresterea heterogenitatii vegetatiei in jurul zonelor cultivate favorizeaza o crestere in ansamblu a abundentei si diversitatii organismelor pradatoare si parazite. Tehnici disponibile pentru cresterea rolului artropodelor parazite si pradatoare prin aceasta crestere a biodiversitatii / heterogenitatii vegetatiei sunt prezentate mai jos.
Culturi intercalate sau culturi in benzi

Doua sau mai multe specii de plante sunt cultivate impreuna pe acelasi teren in benzi paralele sau in parcele alaturate. Datele din literatura de specialitate sunt relevante. Din 209 studii asupra sistemelor de culturi intercalate recenzate, s-a gasit ca 65% din cele 130 de specii de dusmani naturali studiate au crescut in densitate, in culturi mixte. In alt studiu, s-a gasit ca parazitoizii au fost mai abundenti in 72% din cazurile de culturi intercalate studiate. In 64% din alte studii recenzate s-a constatat ca rata parazitismului a fost mai ridicata in culturile intercalate. Culturile intercalate sunt fi o cale de reducere a daunatorilor, prin aceea ca amestecul de specii din punct de vedere fiziologic, interfereaza cu abilitatea daunatorilor de a-si gasi sau de a reactiona asupra plantei gazda si prin aceea ca amestecul de plante constituie un refugiu pentru mai multi dusmani naturali care pradeaza daunatorii.
Sistemul intercalat de cultura practicat la varza cu benzi de trifoi alb s-a demonstrat a fi un mijloc eficient de menagement al mustei radacinilor (Delia radicum), din cauza cresterii activitatii carabidelor pradatoare. Sistemul culturilor intercalate a favorizat activitatea de pradare a carabidelor noctune fata de ouale mustei D. redicum.
Un alt studiu privind impactul amenajarii teritoriului asupra activitatii carabidelor a fost realizat in cadrul culturii de porumb (Pioneer 3573), in care au fost intercalate benzi de trifoi alb, golomat si un amestec de plante perene cu flori pentru suplimentarea hranei pradatorilor si parazitilor. Folosirea acestor habitate pentru refugiu a determinat cresterea numarului de carabide pradatoare in cultura de porumb în timpul verii. De aceste refugii au beneficiat si alti pradatori cum sunt stafilinidele si arahnidele. De asemenea, benzile inerbate au redus efectele negative ale insecticidelor asupra carabidelor, prin asigurarea refugiului in timpul aplicarii tratamentelor insecticide.
Subinsamantatul (Undersowing)
O a doua cultura este insamantata in prima cultura, in acelasi timp sau mai tarziu, rezultand doua recolte in acelasi timp. De obicei benzile in care se cultiva cea de-a doua cultura cultura initala se transforma in mulci vegetal (prin cosire, erbicidare cu erbicide total, mulcire cu materiale plastice sufocante etc). In cazul in care culturile sunt subinsamantate / mulcite vegetal cu plante leguminoase se îmbunatateste si fertilitatea naturala a solului. In 80% din astfel de studii s-a aratat o abundenta crescuta a acarienilor pradatori.
Insule de conservare (Conservation headlands)
O fasie de 6 m in afara parcelelor primeste doar stropiri selective cu pesticide cu spectru scurt de actiune, prin care se reduce driftul si depunerea in granitele parcelelor.
Benzi imburuienate in cultura. (Weed strips within the crops)
Insamantarea catorva benzi apropiate cu buruieni cu flori sau ierburi la anumite intervale transversal zonei cultivate. Acest sistem creste abundenta insectelor pradatoare pentru afide.
Margini de cultura si zone de carabide
(Field margins and beetle banks)
Acest sistem capata importanta pe suprafete mari de cultura. Un astfel de sistem sporeste numarul de habitate disponibile pentru pradatori si parazitoizi in vederea iernarii, reproducerii in timpul primaverii si hranirii in timpul verii, intensificandu-se astfel potentialul protectiei biologice a culturilor agricole. Invazia buruienilor din astfel de sisteme este foarte redusa, iar uneori se creaza situatii de crestere a densitatii daunatorilor. Marginile formate din raigras sunt importante locuri de cuibarit pentru pasari, viespile solitare, albine si bondari. Cele care contin flori salbatice furnizeaza pollen si nectar pentru un numar de nevertebrate, incluzand speciile de bondari.
Interesul botanic pe care il prezinta acest sistem este ca actioneaza ca niste importante benzi tampon intre practicile culturale si habitatele sensibile cum sunt gardurile vii si cursurile de apa.
Carabidele sunt insecte coleoptere destul de mari, au picioare lungi si culoare maro sau negru-albastruie care se hranesc cu limax, melci, omizi si larve de gandaci de Colorado.
Marginile cu plante salbatice atrag, de asemenea, mamiferele mici care constituie hrana petru bufnite. Zonele pentru carabide sunt create in mijlocul culturii si sunt zone asemanatoare cu cele de pe margini.
Zonele pentru carabide sunt zone înierbate (situate de obicei trasversal in centrul culturii) unde pradatorii pot ierna, actionand astfel ca niste cuiburi de insectele pradatoare care primavara migreaza usor in cultura. Zonele pentru carabide sunt eficace in campurile de peste 20 hectare prevazut cu o buna retea de margini de iarba.
Zonele pentru carabide sunt insule de pamant de aproximativ 0,4 m inaltime si 2 m latime create printr-o aratura in directiii opuse. Ele nu comunica, creand efectul de insula, ceea ce insemna ca vor fi preferate de pradatori. Zonele pentru carabide sunt semanate cu specii de graminee perene in amestec uneori cu leguminoase perene (generand practic borceaguri). E mentionat ca astfel de culturi de graminee perene in amestec cu leguminoasele perene sunt incurajate prin Politica Agricola Comunitara.

Plantele insectar
Plantele insectar pot fi adaugate in cultura ca benzi intercalate sau ca plante individuale în pepiniera. Plantele insectar pot de asemenea implica introducerea unei culturi acoperitoare intre sau printre randurile de plante. Un spectru mai larg de resurse vegetale (nectar, polen) pentru dusmanii naturali poate fi asigurat prin cultivarea terirotiului în benzi de plante insectar din speciile din fam. Apiaceae (patrunjel), Cruciferae (mustar), Lamiaceae (menta), Compositae (coada soricelului).
Atragerea si conservarea dusmanilor naturali presupune intelegerea nevoilor de baza a acestora privind hrana, comportamentul si gazduirea lor. Pentru sustinerea si cresterea populatiilor, multi dintre agentii de protectie biologica au nevoie de nectar, polen si prada suplimentara. Prin asigurarea unui teren amenajat cu resurse vegetative diverse, agricultorii pot spori numarul si diversitatea pradatorilor si parazitilor, ameliorandu-si concomitent fertilitatea terenului si reducand costurile tratamentelor cu pesticide

2 .Combaterea buruienilor prin rotatia culturilor

Rotatia culturilor este o metoda de baza in lupta impotriva buruienilor, bolilor si daunatorilor ca urmare a eficientei combaterii si a costurilor neinsemnate.Rotatia culturilor judicios alcatuita, impiedica proliferarea unor grupe de buruieni specifice pentru anumite culturi.Monocultura si cultura repetata, mai ales in cazul culturilor semanate in randuri dese, favorizeaza inmultirea buruienilor.De exemplu, in cerealele paioase se inmultesc: musetelul nemirositor (Matricaria inodora), romanita (Anthemis austriaca), odosul (Avena fatua), iarba vantului (Apera spica-venti), albastrita (Centaurea cyanus), palamida (Cirsium arvense), mazarichea (Vicia sp.), macul rosu de camp (Papaver rhöeas), pungulita (Thlaspi arvense), cocoseii de camp (Adonis aestivalis), mustarul salbatic (Sinapis arvensis) etc.,In culturile prasitoare se inmultesc: zarna (Solanum nigrum), mohorul (Setaria sp.), iarba barboasa (Echinochloa crus-galli), cornacii (Xanthium italicum), pirul gros (Cynodon dactylon), costreiul (Sorghum halepense), teisorul (Abutilon theophrasti), meisorul (Digitaria sanguinalis), volbura (Convolvulus arvensis), marul lupului (Aristolochia clematitis), susaiul (Sonchus arvensis) etc. Unele plante de cultura, sfecla, inul, mazarea, sorgul, porumbul, cerealele paioase de primavara etc. sunt sensibile la imburuienare, mai ales in primele saptamani dupa rasarire. Altele sunt mai competitive, inabusa buruienile, de exemplu rapita, secara, iarba de Sudan, canepa, lucerna si trifoiul din anul II etc. Ca urmare, capacitatea de a concura cu buruienile este diferită, periodicitatea de aplicare a metodelor de combatere si eficienta (spectrul) acestora este diferita favorizand sau dimpotriva reusind sa combata bine anumite grupe de buruieni.
Prin rotatia culturilor se potenteaza efectul de combatere al metodelor integrate, printr-o rezultanta comuna si eficienta. Rotatia isi exprima efectul asupra reducerii imburuienarii terenurilor, atat direct, cat si indirect prin corelarea cu lucrarile solului, fertilizarea, amendarea, semanatul si lucrarile de ingrijire specifice fiecarei culturi

 3  Cum putem obtine bani si sanatate din “gunoaie-mulci

Un mulci, prin definitie, este un amestec de scoarta, muschi de turba, namol de turba, compost, ace de pin, paie, pietris, plastic, frunze sau orice materiale similare si care sunt raspandite in mod uniform pe suprafata solului, in functie de nevoile plantelor.

Prin aplicare mulciului se urmaraesc urmatoarele obiective:
• Prevenirea cresterii buruienilor;
• Conservarea apei in sol;
• Stabilizarea temperaturii solului;
• Reducerea compactarii solului, pentru a permite dezvoltarea normala a radacinilor plantelor;
• Reducerea eroziunii solului pe pante;
• Tinerea fructelor, legumelor si florilor curate, atinci cand ajung pe sol;
• Imbunatatirea estetice unui peisaj agricol, etc.
Cercetarile efectuate de catre Weyerhaeuser Co (1969, au indicat faptul ca un mulci de doi centimetri de scoarta, reduce vara cu 21% pierderea de umiditate si intarzie iarna cu doua zilei inghetarea solului.
Mulciul organic, provenit din materialul vegetal, se descompune in timp si imbunatateste structura solului. Acest lucru duce la cresterea spatiilor de aer din sol si la o mai buna retinere a apei de catre particolele coloidale.
Mulciul imbunatateste si stabilizeaza structura solului, prin reducerea impactului de ploaie, si a compactarii solului.
PH-ul (aciditatea sau de alcalinitate) solului poate fi schimb in functie de mulciul selectat. De exemplu, cele mai multe composturi sunt usor alcaline (pH mai mare de 7) si sunt excelente pentru utilizarea in solurile din regiunile acide. In schimb, utilizarea acelor de molid, scoartei de molid si muschilor de turba va duce la cresterea aciditati si se aplica pe terenurile alcaline.
Mulciul organic contine atat macroelemete cat si microelemte chimice esentiale pentru cresterea plantelor, dar nu trebui sa fie considerat inlocuitor de ingrasamant chimic.
In fapt, materiale, cum ar fi paiele, aschiile de lemn si rumegus au un continut ridicat de carbon si prin urmare trebuie adaugat in sol azot, in momentul mulcirii. De exemplu se adauga 2 kg de azot la 1000 de mertri patrati.
Se recomanda ca la fiecare tona de paie sau alte resturi vegetale utilizate ca mulci sa se aplice in jur de 6-12 kg azotat de amoniu pentru a grabi fermentarea si transformarea mulciul in ingrasamant organic pentru plante. Paiele si resturile vegetale afaneaza solul si imbunatateste structura lui.

 

4. Folia biodegradabilă este folosită pe scară largă în țările civilizate,dar nu este folosita in tari sarace
   .  “Culoarea trebuie să fie neagră, nu albă. Nu se folosește folie albă la mulcit. Sau albă la interior și neagră la exterior. Folia ușor transparentă permite buruienilor să crescă câțiva centimetri. Este eficientă în culturi precum pepeni, mai ales cei altoiți și căpșunul. Mulcirea cu folie a devenit un standard pentru multe legume, datorită controlului foarte bun al buruienilor, al păstrării umezelii (ceea ce reduce costul cu irigarea). Dar cel mai mare impact este asupra utilizării luminii și căldurii de la început de sezon, în funcție și de culoare.
   O companie americană care produce o astfel de folie folosește material pe bază de tulpini de porumb și alte surse regenerabile. Avantaje:
   – nu lasă reziduuri în sol, se biodegradează total;
   – are aceeași rezistență, elasticitate ca și mulciul tradițional;
   – nu este necesar să fie mutată de pe sol, la finalul sezonului;
   – poate fi întinsă cu aceleași mașini care se folosesc și la mulciul clasic nebiodegradabil;
   – poate fi folosită la aceleași culturi la care se utilizează și mulciul normal;
   – are aceleași efecte ca și folia de mulci tradițională, iar rezultatele privind producția sunt la fel sau mai bune.Cât durează folia de mulci biodegradabilă? În general, rezistența ei pe sol depinde de mediu și condițile de climă: temperatură, umiditate, activitatea bicrobiană din sol. Poate rezista pe sol de la minim 3-4 luni până la maxim 7-8 luni.
   
   Culoarea influențează producția
   Un cercetător a descoperit că pepenii mulciți cu folie albastră au dat o producție mai mare. El studiază și efectul foliei argintiu-metalizate. Reflecția luminii pare să stânjenească atacul de afide. Un element important în decizia de a folosi folie colorată este costul. Cea neagră rămâne de departe cea mai ieftină. Una colorată poate fi și dublă la preț.S-a constatat că tomatele au avut o creștere mai compactă când s-a folosit folie roșie, au înflorit mai devreme și au avut o producție mai timpurie. Folia de mulci albastră a stimulat productivitatea la pepenii galbeni. Folia galbenă atrage insectele, un truc ce poate fi folosit pentru a le îndepărta de cultură și a le putea combate eficient, fără a stropi plantele. În studiu mai sunt și alte culori de folie pentur mulci: maro, verde sau tratate IRT (infrared termal). În urma crcetărilor preliminare s-au desprins câteva concluzii: argintiul este repelent pentru afide; albastru atrage tripșii, dar a fost foarte eficient în producția de tomate de seră; galben  atrage insectele.
   
   Cercetătorii americani fac și unele recomandări privind culorile:
   – tomatele răspund mai bine la mulciul roșu decât la cel negru, cu o creștere de 12% a producției vandabile. Se pare că reduce și aparița timpurie a manei.
   – ardeii răspund mai bine la mulciul argintiu comparativ cu cel negru, cu o creștere de 20 % a fructelor vandabile.
   – vinetele se pare că dau rezultate mai bune pe folia de culoare roșie decât pe cea neagră, mai ales în condiții de stres termic și hidric;
   – castraveții se pare că răspund mai bine la folia albastru închis decât la cea neagră, cu o creștre de 30 % a producției vandabile. Dar folia argintie poate fi dificil de întins. În plus în anii răcoroși poate reduce vigoare plantelor.

 

 

Ceaiul de pelin: amar dar foarte sanatos

 

 

 

 

Sucul de afine, mai eficient în prevenirea infecţiilor decât medicamentele

 

 

Ceai de Tei: tratamente, indicatii si modul de folosire corect

 

Dieta cu castraveţi. În 2 zile vei da jos 2 kilograme

 

 

Cele mai bune ceaiuri de slăbit