Să ne pregătim pentru întronarea Anticristului neomarxist, („dătător” de vaccinuri, bunăstare, dreptate şi soluţii la taote…) căci trăim zilele de pe urmă!Acum scapă doar cine se pocăieşte, crede în Hristos, adică- prin naşterea din nou se goleşte de sine, de satan (care locuieşte gratuit în omul neânnoit), pentru a fi umplut de Cuvântul întrupat cu TOATE ale Sale! Uşa Cerului ÎNCĂ mai este deschisă şi ,indiferent de suferinte,ne aşteaptă pe fiecare să urcăm cu Liftul Ceresc- Scara Cristică (Gen.28/10-22), dimpreună cu îngerii (Ioan 1/55) Săi, ca să ne conectăm la Sângele, Spiritul, Învăţătura şi Infăptuirea- Voia Lui, până devenim nu doar ca Apostolul Iubirii; „Iată că v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpioni şi peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma. „(Luca 10:19) Înainte de a se închide Uşa (Isuss), îndrăzneşte” tovarăşe de jug” (Mat.11/28-30): „Suie-te aici şi-ţi voi arăta ce are să se întâmple după aceste lucruri!…” (Ap.4/1 b)

Herta Muller: „PSD-istii sunt niste stalinisti”… Dezvăluiri şocante despre cel mai mare jaf forestier din istoria pădurilor patriei… Imperiul media al lui Dan Voiculescu, emanația Securității…Dictatura neomarxistă globală a început să se instaureze… Prof. Florin Colceag: Mi s-a întâmplat odată sa cunosc un asasin economic autentic si experimentat… ONU a pus la cale ultima strategie pentru METISAREA GLOBALĂ: „Refugiații climatici nu pot fi forțați să se întoarcă în țările de origine!”Memoria eroilor din 1989 murdărită zilnic..Sase tipuri de pesticide au fost descoperite intr-un singur fruct; Loboda are si efect anti- cancerigen; Ele iti dau totul,dar si noi trebuie sa  ne ingrijim de hrana si apa in viata albinelor; Analize de facut la 30 de ani; Ce alimente nu trebuie sa consumi daca ai chisturi ovariene; Semnalele prin care corpul iti arata ca e stresat; Ce mananci ca sa traiesti mult  si… Exercitii pentru maini amortite; De ce sa dormi cu lamaie in sosete; Beneficiile oului crud; Cate calorii au cele mai consumate alimente; Leusteanul, loboda si stirita topesc grăsimile, elimină toxinele si vindeca boli incurabile;  Stirita savurata de porci, vindeca, inclusiv cancerul uman; Tratamente interne cu marar; Uleiul de eucalipt și proprietățile sale medicinale; Tehnică veche japoneză care va reduce stresul şi te va relaxa profund; 6 probleme de sănătate legate de deficitul de vitamina D si de iod; Cele mai pretioase leacuri din plante…CARE ESTE MENTALITATEA BIBLICĂ PENTRU VREMURILE DIN URMĂ… RĂZBOIUL SPIRITUAL – VERSETE BIBLICE; HARUL LUI DUMNEZEU – VERSETE BIBLICE… OPINII DESPRE RĂPIREA BISERICII… MISTERUL CELOR 70 DE SĂPTĂMÂNI…VINDECAREA  PRIN CREDINȚĂ – VERSETE BIBLICE… CE ERA „ȚEPUȘUL LUI PAVEL”?CINE POATE AUZI VOCEA DOMNULUI?Zac Poonen – Standardul înalt de trăire al lui Iov ; Dragostea dintâi – Dragoste pentru Domnul şi dragoste unul pentru altul ; Satan are putere asupra celor care nu iartă; Asa cum Dumnezeu ti-a iertat – David Wilkerson ; Autor: David Ilea- Album: Planul Veacurilor  IN EL AVEM RASCUMPARAREA, prin sangele Lui, iertarea pacatelor, dupa bogatiile harului Sau pe care l-a raspandit din belsug peste noi, prin orice fel de intelepciune si de pricepere; Ce este si ce nu este, autoritatea spirituala;  Daniel Branzei -Apocalipsa 4 – Sala Tronului divin… Omul păcatului — anticrist,,Suntem cu ochii pe tine!” Inteligența artificială și imperiul global al lui Anticrist

CE ERA „ȚEPUȘUL LUI PAVEL”?

Picture

Sunt multe opinii referitoare la ce era de fapt ”țepușul” menționat de Pavel. Unele au la bază nevoia de a găsi suport biblic pentru rugăciunile pentru vindecare care nu primesc răspunsul așteptat, susținând că dacă Dumnezeu nu l-a vindecat pe apostolul Pavel când s-a rugat, de ce ne-ar vindeca pe noi? Indiferent care sunt opiniile și pe ce se bazează acestea, haideți să analizăm ce spune Biblia cu adevărat pe această temă. Este vorba cu adevărat de o boală fizică, sau este „un sol al Satanei”, adică un demon desemnat de acesta ca să-l persecute pe Pavel?

Termenul în greacă folosit de Pavel și tradus „țepuș” este „σκόλοψ” sau „skolops” și înseamnă, un țăruș ascuțit, țepuș, spin, ghimpe; iar în ebraică termenul este „tsanin” și înseamnă ghimpe sau spin. (conform „Strong’s Concordance”)

Atât în Vechiul Testament (unde apare în mai multe instanțe) cât și în Noul Testament, „tsanin” și „skolops” sunt folosite ca reprezentând persoane și suferința cauzată de acestea și nu boli sau infirmități în sine.

  • Numeri 33:55 „Dar dacă nu veţi izgoni dinaintea voastră pe locuitorii ţării, aceia dintre ei pe care îi veţi lăsa vă vor fi ca nişte spini în ochi şi ca nişte ghimpi în coaste; vă vor fi vrăjmaşi în ţara în care veţi merge să vă aşezaţi.”

Iosua 23:13 „să fiţi încredinţaţi că Domnul, Dumnezeul vostru, nu va mai izgoni aceste neamuri dinaintea voastră, ci ele vă vor fi o cursă şi un laţ, un bici în coaste şi nişte spini în ochi, până veţi pieri de pe faţa acestei ţări bune pe care v-a dat-o Domnul, Dumnezeul vostru.”

  • 2 Samuel 23:6 „Dar cei răi sunt toţi ca nişte spini pe care-i arunci, şi nu-i iei cu mâna;”

Și acum să privim la ce spune Pavel de fapt despre țepușul lui.

  • 2 Corinteni 12:7-10 „Şi ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carneun sol al Satanei, ca să mă pălmuiască şi să mă împiedice să mă îngâmf. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare.”

Lui Pavel, Dumnezeu i-a dat revelații extraordinare, inclusiv convertirea lui a fost un eveniment supranatural, când Domnul Isus i s-a făcut descoperit într-o vedenie, la care au fost și alții martori, chiar dacă percepția lor a fost limitată. (Fapte 9:7 „Oamenii care-l însoţeau au rămas încremeniţi; auzeau în adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni.”)

Saul din Tars semăna teroare printre creștini și în afara granițelor tării. Mergea spre Damasc ca să-i prindă pe iudeii care-l urmau pe Isus, ca să-i ducă la Ierusalim. Era un fariseu foarte zelos și religios, și era convins că face voia Lui Dumnezeu capturând creștinii care în percepția lui erau doar eretici care trebuiau uciși cu pietre, ca să nu-i mai urmeze nimeni.

Dar Domnul a hotărât că e timpul să pună capăt persecuțiilor lui Saul și să-i arate adevărul despre Sine. Isus i-a vorbit dintr-o lumină atât de puternică, că a rămas orb pentru trei zile și trei nopți. Din momentul convertirii, Domnul l-a izolat de lume, luându-i vederea și a turnat adevărul despre Isus în inima lui. Trecutul lui nu a rămas fără urmări, chiar dacă a preferat să-și folosească celălalt nume, Pavel (începând din capitolul 13), probabil din dorința de a arăta că nu mai este deloc aceeași persoană. Lui Anania Domnul i-a spus:

  • Faptele Apostolilor 9:15,16 Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Neamurilor, înaintea împăraţilor şi înaintea fiilor lui Israel; şi îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.

N-a fost ușor pentru Anania să accepte idea de a merge la Saul, după ce aflase atât de multe despre el. Atât el, cât și ceilalți creștinii din Damasc, se gândeau cum să se ferească din calea lui Saul, nicidecum să meargă să-l caute. Domnul știa ce era în inima lui și tocmai de aceea specifică în încheierea cererii Sale, că-i va arăta lui Saul „ce trebuie să sufere pentru Numele Lui. Sunt voci care susțin că de fapt Dumnezeu l-a pedepsit pe Saul pentru persecuția creștinilor, redându-i doar parțial vederea și lăsându-i ochii bolnavi. Dar nu găsim nici un verste care să susțină această teorie.

  • Faptele Apostolilor 9:17-18 „Anania a plecat; şi, după ce a intrat în casă, a pus mâinile peste Saul şi a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeţi vederea şi să te umpli de Duhul Sfânt.” Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi; şi el şi-a căpătat iarăşi vederea. Apoi s-a sculat şi a fost botezat.”

Din cele de mai sus nu reiese că a fost lovit cu o boală de ochi, dimpotrivă, „un fel de solzi” au căzut de pe ochii lui, indicând că aceștia îl opreau să vadă, nu alte afecțiuni ale ochiului sau aparatului olfactiv în sine. Mai citim că în acea clipă a reînceput să vadă și a fost botezat. Nimic nu sugerează că Domnul Isus care l-a trimis pe Anania, l-ar fi vindecat pe Pavel doar parțial. Nu am găsit nici o relatare biblică despre vindecări pe jumătate și nici nu găsim vreo menționare ulterioară că Pavel l-ar fi rugat pe Isus să vindece ce a rămas nevindecat. O astfel de teorie, nu e susținută de ce spune Biblia.

Din versetele următoare, aflăm că „…a rămas câteva zile cu ucenicii care erau în Damasc. Și îndată a început să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu.”

Doar prin revelația dată de Duhul Sfânt putea cunoaște deja adevărul Evangheliei atât de bine, ca să-l poată predica în sinagogă.

Mi se pare ciudat că atât de ușor se trage concluzia că Pavel suferea de o boală de ochi, când tocmai restaurarea funcțiilor ochilor a fost prima minune de care Pavel a avut parte.

  • Galateni 1:11 „Fraţilor, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine nu este de obârşie omenească, pentru că n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos.”

Sunt foarte multe versete prin care Pavel ne spune care este sursa celor scrise și predicate de el. El a primit atât de multă revelație de la Dumnezeu, încât condus de Duhul Sfânt a scris 14 cărți (sau 13, dacă nu este el autorul epistolei către Evrei) din cele 27 ale Noului Testament.

Pavel nu a avut privilegiul de a învăța Evanghelia prin umblarea cu Isus în cei trei ani și jumătate cât Domnul nostru a făcut ucenici. În acea perioadă el era total împotriva adevărului că Isus este Fiul Lui Dumnezeu, Mesia cel așteptat de evrei. Dar pentru că a fost „un vas ales”, așa cum îi spune Dumnezeu lui Anania din Damasc, Duhul Sfânt l-a învățat și l-a condus în tot adevărul, prin viziuni, revelații și chiar fiind răpit la Cer, cel puțin o dată.(2 Corinteni 12:1-5). Mulți istorici și învățați evrei spun că după convertire, Pavel ar fi petrecut aproape trei ani în deșert, în prezența Domnului, care l-a învățat și l-a făcut să fie unul dintre cei mai prolifici creștini din toate timpurile.

  • Faptele Apostolilor 22:3,4 „Eu sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei; dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învăţat la picioarele lui Gamaliel să cunosc cu de-amănuntul Legea părinţilor noştri şi am fost tot atât de plin de râvnă pentru Dumnezeu, cum sunteţi şi voi toţi azi. Am prigonit până la moarte această Cale, am legat şi am pus în temniţă bărbaţi şi femei;”

După cum, el însuși mărturisește, Pavel a studiat la școala lui Gamaliel, care era cea mai înaltă școală din Israel în acele timpuri și era foarte legalist și religios, cunoscând foarte bine Vechiul Testament. A avut nevoie de timp și de revelațiile oferite de Duhul Sfânt ca să pună în armonie ce știa deja, cu faptul că Isus era Mesia, Salvatorul promis. Și noi avem nevoie de timp, dedicare și studiu serios al Scripturii ca să devenim tot mai mult asemeni lui Cristos și să putem împlini destinul pentru care am fost creați. Pavel a fost foarte persecutat pe parcursul slujirii lui, dar și foarte prolific. 

  • Romani 15:17-21 ​„Eu, dar, mă pot lăuda în Isus Hristos, în slujirea lui Dumnezeu. Căci n-aş îndrăzni să pomenesc niciun lucru pe care să nu-l fi făcut Hristos prin mine, ca să aducă Neamurile la ascultarea de El: fie prin cuvântul meu, fie prin faptele mele, fie prin puterea semnelor şi a minunilor, fie prin puterea Duhului Sfânt. Aşa că, de la Ierusalim şi ţările dimprejur până la Iliric, am răspândit cu prisosinţă Evanghelia lui Hristos. Şi am căutat să vestesc Evanghelia acolo unde Hristos nu fusese vestit, ca să nu zidesc pe temelia pusă de altul, după cum este scris: „Aceia cărora nu li se propovăduise despre El Îl vor vedea, şi cei ce n-auziseră de El Îl vor cunoaşte.””

Prin Pavel, Dumnezeu a făcut nenumărate minuni, vindecări, învieri din morți, a înființat cel puțin 14 biserici din care s-au format multe altele, în locații unde până la venirea lui, locuitorii nu știau nimic despre Isus, dimpotrivă erau păgâni și periculoși.

Ne mai miră faptul că diavolul lupta contra lui?

  • 2 Corinteni 12:7 „…mi-a fost pus un ţepuş în carneun sol al Satanei, ca să mă pălmuiască şi să mă împiedice să mă îngâmf.”

Al cui sol era „țepușul din carne”? Cel care a cauzat suferința lui Pavel, nu era Dumnezeu, ci Satan. Când analizăm cu câtă putere slujea Pavel, și ce mult rău a cauzat împărăției întunericului, nu ne mai mirăm că diavolul a desemnat pe unul din demonii săi, ca să-i facă rău.

Cuvântul folosit de Pavel, în limba originală, greacă pentru „pălmuiască” , este „kolaphizó”, care înseamnă a lovi pe cineva cu pumnul cu violență, cu cruditate. (conform „Strong’s Concordance”). Iar în „ HELPS Word-studies”, definiția este mai amplă: a lovi cu pumnul strâns, ca să rămână urme și să zdrobească. În 2 Corinteni 12:7, semnificația este de „a lovi cu ceva ascuțit care să pătrundă în carne și să rămână acolo.” Ambele explicații arată clar că Pavel se referea la persecuții dure care răneau și nicidecum la o boală fizică.

Deci „țepușul” avea rolul să-l chinuie pe Pavel lăsând răni adânci și să-l împiedice să fie mândru. Niciodată nu a fost o mândrie să ajungi după gratiile închisorii. La fel era și în vremea lui Pavel. Și el a ajuns închis de multe ori, pe perioade diferite de timp. Din cei 32 de ani de slujire (din anul 36 d.Hr. când s-a întors la Cristos și până în 68 d.Hr. când a fost decapitat la ordinele împăratului roman, Nero), Pavel a petrecut aproape 6 ani în închisoare. De la perioade de o noapte la aproximativ 2 ani (în Iudea și apoi în Roma).

Pavel a fost răsfățat din plin cu „daruri cerești”, dar a și plătit scump. Demonul trimis să-l chinuie și-a făcut bine treaba. A stârnit autoritățile aproape în fiecare cetate unde Pavel predica Evanghelia, și punea bazele unei noi biserici. Scopul era foarte clar. Pentru că dușmanul nu-i putea strecura îndoiala în inimă (Pavel a primit prea multe revelații divine ca dovezi de necontestat despre cine este Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt ca să se mai lase mințit) și nici nu-i putea lua puterea ungerii Duhului Sfânt care era peste viața lui, alternativa era să-i facă pe cei care auzeau Vestea Bună, să se teamă s-o primească, ca nu cumva să ajungă și ei la închisoare, bătuți cu nuiele sau prigoniți, așa cum era cel care îi evangheliza. Dar nu funcționa, odată ce vedeau minunile făcute prin Pavel și Duhul Sfânt îi convingea de adevărul pe care îl auzeau prin el, oamenii se întorceau al Cristos indiferent de repercursiuni.

Domnul Isus a spus: „Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult.” (Luca 12:48b)

Pavel a fost unul dintre aceștia și s-a achitat cu prisosință de tot ce i s-a cerut. De asemenea Isus le spunea ucenicilor că „vor bea paharul” pe care urma El să-l bea. Se referea la suferințe, torturi, persecuții. Jertfa Lui Isus la cruce, ne-a răscumpărat din blestemul legii, dar nu ne-a privat de persecuții. Primii care au testat acest adevăr, au fost chiar cei care au fost cei mai apropiați de Domnul în anii slujirii Sale pe Pământ.

  • 2 Corinteni 12:8 „De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.”

Dumnezeu nu i-a răspuns primelor două rugăciuni în care a cerut să fie eliberat, iar la a treia îi spune de ce. Dacă acest răspuns era referitor la o boală fizică, s-ar fi contrazis cu versetele în care Dumnezeu spune că prin rănile lui Isus am fost deja vindecați (Isaia 53:51 Petru 2:24). Fiul Lui Dumnezeu a făcut deja tot ce trebuia făcut pentru vindecarea noastră. Ca să intrăm în posesia ei, ține de noi. Dar dacă „țepușul” reprezintă persecuțiile și prigonirea, atunci răspunsul este valabil și pentru noi. Doar în încercări ni se formează caracterul. Doar când nu ne putem baza pe noi înșine, dovedim că ne bazăm pe Dumnezeu și pe promisiunile Scripturii. Dumnezeu ne ține pe acest Pământ, ca să ne pregătească pentru cer. Ne dorește cu El, pentru eternitate și pentru a ajunge acolo, trecem prin teste în fiecare zi.

Pavel era obișnuit să primească răspuns la rugăciunile sale, de la primul enunț. Nu citim că ar fi fost nevoie să ceară ceva de mai multe ori, cu excepția îndepărtării țepușului. Credința lui Pavel era fermă și neclintită și după ce a înțeles că trebuie să treacă prin persecuții n-a mai lăsat nimic să-l tulbure. Timpul petrecut în închisoare, l-a privit ca pe o oportunitate de a predica Evanghelia și a ajuta alți deținuți să se fie mântuiți. Când era închis pe perioade mai lungi, a folosit acel timp pentru a se concentra pe scrierea epistolelor , sub conducerea Duhului Sfânt. Scrierile lui continuă să învețe creștinii de generații cum să trăiască pentru Cristos.

În a doua parte a versetului 8, spune că„Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine.”

Dar care erau aceste slăbiciuni?

  • 2 Corinteni 11:23-30 „Sunt ei slujitori ai lui Hristos? – vorbesc ca un ieşit din minţi – eu sunt şi mai mult. În osteneli, şi mai mult; în temniţe, şi mai multîn lovituri, fără numărde multe ori în primejdii de moarte!

De cinci ori am căpătat de la iudei patruzeci de lovituri fără una; de trei ori am fost bătut cu nuiele; o dată am fost împroşcat cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adâncul mării.

Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustiu, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi; în osteneli şi necazuri, în privegheri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte!

Şi, pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zmă apasă grija pentru toate bisericile. Cine este slab, şi să nu fiu şi eu slab? Cine cade în păcat, şi eu să nu ard? Dacă e vorba să mă laud, mă voi lăuda numai cu lucrurile privitoare la slăbiciunea mea.”

În original, în limba greacă, cuvântul tradus de Cornilescu prin slăbiciune este „ἀσθένεια” (astheneia) și înseamnă: lipsă de putere, slăbiciune, boală, suferință, calamitate, fragilitate (769, Strong’s Concordance)

Nu găsim menționată nici o boală fizică în lista slăbiciunilor lui Pavel și această listă a scris-o în versetele anterioare celor în care menționează „țepușul”. Dacă acesta era o boală fizică, ar fi menționat-o. N-a uitat să scrie nici despre prima sa salvare din Damasc, când a scăpat lăsat în jos pe zidul cetății într-o coșniță (11:33)… Tot ce citim în versetele de mai sus se încadrează la persecuții și prigoniri. Urmările lor au fost de cele mai multe ori, dureri și răni fizice, dar nu cauzate de o boală, ci de persecutori.

A cerut Pavel bisericilor pe care le-a înființat să se roage pentru el?

  • Coloseni 4:3 „Rugaţi-vă totodată şi pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă o uşă pentru Cuvânt, ca să putem vesti taina lui Hristos pentru care, iată, mă găsesc în lanţuri:”
  • 1 Tesaloniceni 5:25 „Fraţilor, rugaţi-vă pentru noi.
  • 2 Tesaloniceni 3:1 „Încolo, fraţilor, rugaţi-vă pentru noi ca Cuvântul Domnului să se răspândească şi să fie proslăvit, cum este la voi,”
  • Evrei 13:18 „Rugaţi-vă pentru noi, căci suntem încredinţaţi că avem un cuget bun, dorind să ne purtăm bine în toate lucrurile.”

În episotolele lui Pavel, găsim doar patru cereri de rugăciune către biserici, dar în nici una dintre ele, nu cere rugăciune pentru vindecarea lui nici nu se plânge că ar fi bolnav.

  • Galateni 4:13-15 „Dimpotrivă, ştiţi că, în neputinţa trupului v-am propovăduit Evanghelia pentru întâia dată. Şi n-aţi arătat nici dispreţ, nici dezgust faţă de ceea ce era o ispită pentru voi în trupul meu, dimpotrivă, m-aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Însuşi Hristos Isus. Unde este dar fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, dacă ar fi fost cu putinţă, v-aţi fi scos până şi ochii şi mi i-aţi fi dat.”

Galatenilor le scrie că „… în neputinţa trupului v-am propovăduit Evanghelia pentru întâia dată”. Să ne amintim, că cetățile Listra și Derbe sunt localizate în provincia romană, la acea vreme, Galatia.

Pavel și Barnaba au plecat din Iconia, când au aflat că iudeii care nu au crezut Evanghelia au reușit să adune suficienți adepți ca să-i ucidă cu pietre. Dar acești iudei erau foarte zeloși și au venit după ei în Listra, unde au reușit să convingă mulțimea (care cu doar câteva ore în urmă erau gata să-i facă zei pe Pavel și Barnaba) să arunce cu pietre în Pavel ca să-l ucidă. Când l-au considerat mort, l-au târât afară din cetate.

  • Faptele Apostoilor 14:20-22 „Când l-au înconjurat însă ucenicii, Pavel s-a sculat şi a intrat în cetate. A doua zi, a plecat cu Barnaba la Derbe. După ce au propovăduit Evanghelia în cetatea aceasta şi au făcut mulţi ucenici, s-au întors la Listra, la Iconia şi la Antiohia, întărind sufletele ucenicilor. El îi îndemna să stăruie în credinţă şi spunea că în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.

Cum credeți că arăta Pavel, a doua zi după ce a fost lovit de mulțimea pietrelor aruncate cu furie cu scopul de a-l ucide? E foarte probabil să fi avut ochii umflați și multe alte vânătăi și răni deschise… Nu putea fi ceva plăcut la vedere. Dar Pavel spune că galatenii l-au primit cu multă dragoste ca pe Domnul. Apoi urmează fraza pe care mulți o interpretează ca dovadă a bolii de ochi de care ar fi suferit Pavel. De fapt Pavel spune că atât de mult l-au apreciat și iubit încât i-ar fi dat ce aveau mai scump: ochii lor.

Așa cum în limba română avem expresii care compară „lumina ochilor” cu ce e mai valoros pentru cineva, și în ebraică era la fel, fără să însemne că Pavel avea nevoie de ochii lor, pentru că ai lui ar fi fost bolnavi incurabili (considerând că la această boală s-ar fi referit Pavel ca fiind țepușul pe care Dumnezeu nu vroia să îl ia). Expresiile de acest gen arată dragostea și aprecierea pentru o persoană specială. Pavel scrie că l-au primit „ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Însuşi Hristos Isus.” Nu văd cu cine ar putea fi comparat cineva ca să fie mai special de atât!

În capitolul 16 din Faptele Apostolilor, citim că Pavel vizitează din nou bisericile Galatiei, totuși el spune clar că doar prima dată avea o problemă fizică. Această vizită o face la un interval între unul și trei ani, de la prima vizită și nu avea nici o „neputință a trupului”, deci era sănătos.

  • Galateni 6:11 „Uitaţi-vă cu ce slove mari v-am scris, cu însăşi mâna mea!

A treia referință biblică folosită ca dovadă pentru boala de ochi a lui Pavel este versetul de mai sus. Pavel obișnuia să plătească scribi care să scrie ce le dicta el. Prefera să se concentreze pe auzirea indicațiilor Duhului Sfânt, decât pe ortografie. Faptul că în această epistolă a scris o și cu propria lui mână, arată cât de important era mesajul acestei epistole.

Părerile sunt împărțite asupra traducerii termenului din greacă pentru „slove” care poate fi tradus în egală măsură ca literă sau ca epistolă. Poate spunea de fapt că le-a scris o scrisoare mare, sau dacă se referea la mărimea literelor, probabil dorea să scoată în evidență importanța a ceea ce le scria și să se asigure că cititorii vor acorda atenția cuvenită avertismentelor sale.

Să ne mai amintim ce îi scria Pavel lui Timotei, spre sfârșitul vieții sale, când problemele de vedere, dacă ar fi fost reale ar fi trebuit să i se agraveze…

  • 2 Timotei 4:13 „Când vei veni, adu-mi mantaua, pe care am lăsat-o în Troa, la Carp, şi cărţile, mai ales pe cele de piele.

Pavel îl ruga pe Timotei să-i aducă cărțile și probabil pentru că erau multe și era posibil să nu poată să-i aducă tot ce îi cerea, a insistat să i le aducă în special pe cele de piele. Dacă Pavel avea multe cărți (era un intelectual în vremea lui) și era doritor să le aibă, cred să putea să le citească. Să nu uităm cât de greu se călătorea în acele vremuri și cât de complicat era să duci greutăți, parcurgând mare parte din călătorie, mergând pe jos. Pavel îl iubea mult pe Timotei și nu cred că l-ar fi împovărat cu greutatea cărților lui, doar pentru dorința de a le ține pe un raft sau ca să pună pe altcineva să le citească pentru el. Roger Bacon a inventat lupa, abia în secolul 13. Pe parcursul aceluiași secol au fost inventați și ochelarii pentru corecția vederii, de către o persoană cu identitate necunoscută, din Italia. Deci Pavel, care a trăit în primul secol d.Hr, nu ar fi avut acces la nici una dintre opțiuni.

  • 2 Corinteni 11:28,29 „Şi, pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zmă apasă grija pentru toate bisericile. Cine este slab, şi să nu fiu şi eu slab? Cine cade în păcat, şi eu să nu ard?”

Pavel își iubea frații în Cristos din toată inima, suferea și plângea pentru soarta bisericilor pe care le-a fondat și la fel suferea pentru bisericile din Galatia, unde erau probleme care puteau deveni foarte grave, dacă nu erau corectate.

Credeți că un mare om al Lui Dumnezeu, care arăta dizgrațios și stârnea mila suferind de o boală pe care n-o putea masca (ochii fiind cei mai vizibili, iar ochelarii încă nu s-au inventat), ar fi atras la el mulțimile de bolnavi care aveau nevoie de vindecare? Cine ar fi vrut să se predea Dumnezeului lui Pavel, dacă acesta era atât de suferind? Cred că știm toți răspunsul.

  • 2 Timotei 3:12 „De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniţi.

Deci, Pavel vorbește doar despre suferințele prigonirilor, de care au parte toți creștinii autentici, într-un fel sau altul. Numai că, la această concluzie a ajuns după ce s-a rugat Domnului să-l scape de persecuții și prigoniri, iar Domnul i-a explicat de ce le permite.

Au trecut aproximativ 10 ani de la scrierea epistolelor către Corinteni (unde scrie că s-a rugat să fie scăpat de prigoniri) până la scrierea celei de a doua epistole către Timotei (unde scrie că toți creștinii dedicați vor fi prigoniți), care a fost antepenultima scrisă. Au fost zece ani de multe persecuții care i-au întărit convingerea că nu se poate ajunge în rai, altfel.

Studierea vieții lui Pavel, așa cum o prezintă Biblia și chiar și alte scrieri ale vremii, mi-au întărit convingerea, că chiar a putut să treacă peste orice pentru că era întărit de Cristos. Prin viața lui a demonstrat că dacă suntem înrădăcinați în credința în Isus Cristos, NIMIC nu ne poate clătina și nici nu ne poate face să-l părăsim pe Domnul.

Pavel a trăit ce a predicat și a dovedit cu prisosință că „a trăi este Cristos și a muri e un câștig” (Filipeni 1:21).

Dumnezeu, prin jertfa Fiului Său a împlinit tot ce era necesar pentru vindecarea copiilor Săi. Doamne Te rugăm ajută-ne să ne întărim credința că voia Ta este să ne vindeci și să intrăm în posesia a ceea ce Tu deja ai împlinit. Amin.

CINE POATE AUZI VOCEA DOMNULUI?

Picture

Cu siguranță copiii  Lui Dumnezeu, Îl pot auzi, nu-i așa? Ți s-a întâmplat în copilărie să strige părinții la tine: „Ascultă-mă, cu tine vorbesc!” sau „Uită-te le mine, când vorbesc cu tine!” Făceau asta, pentru că nu erau ascultați. În Ceruri, Dumnezeu este ascultat de Îngerii Săi, acolo nu există acte de nesupunere. Am auzit, că în Rai, tot ce spune Tatăl sau Isus că trebuie făcut, se face imediat, cu bucurie. Aici pe Pământ, când e vorba de noi, lucrurile stau cu totul altfel.

Isus a spus de multe ori „dacă are cineva urechi de auzit, să audă”, de-a lungul slujirii Lui pe Pământ precum și prin Ioan, în cartea Apocalipsa repeta de câteva ori aceeași idee: „Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul”. (Apocalipsa 2:7)

Isus zice că cine „are urechi” să „asculte” ceea ce spune El direct sau prin Duhul Sfânt bisericilor „in corpore” sau individual.

Ioan apostolul viziunilor, a scris de asemenea în evanghelia sa:

  • Ioan 10:24-27 Iudeii L-au înconjurat şi I-au zis: „Până când ne tot ţii sufletele în încordare? Dacă eşti Cristosul, spune-ne-o desluşit.” „V-am spus”, le-a răspuns Isus, „şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac Eu, în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine. Dar voi nu credeţi, pentru că, după cum v-am spus, nu sunteţi din oile MeleOile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine.

Aici, se vede clar că cei care nu cred în Tatăl și în Isus, nu-L pot auzi, pentru că nu sunt ai Lui. De asemenea, cei care sunt oile Lui, care cred în Tatăl și în Fiul Său, îl pot auzi și urma. Mulți aud doar ultima parte din ceea ce spune Domnul Isus, dar El explică clar ambele cazuri și anume, că sunt cei care  „nu sunt din oile Lui” și de aceea nu cred și nu pot să-I audă vocea versus cei care sunt oile Lui, care sunt ai Lui Dumnezeu, care cred în El, Îi aud vocea și Îl urmează.

Ioan arată de asemenea că Isus a făcut și următoarea expunere faimoasă:

  • Ioan 8:42-47 Isus le-a zis: „Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi şi pe Mine, căci Eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu: n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis. Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu. Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii. Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi. Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi?  Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu.

Isus este foarte categoric când spune că cei care Îl resping pe Dumnezeu nu-L pot auzi  și nici „înțelege.”  Cu alte cuvinte, respingându-L pe Dumnezeu, capacitatea lor de a înțelege și a raționa este afectată.

  • Matei 13:10-16 Ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „De ce le vorbeşti în pilde?”  Isus le-a răspuns: „Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat. Căci celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are. De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd, şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg. Şi cu privire la ei se împlineşte prorocia lui Isaia, care zice: „Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri, şi nu veţi vedea. Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.” Dar ferice de ochii voştri că văd; şi de urechile voastre că aud!”

Acest verset din Matei, ne arată clar că cei care sunt flămânzi după  Dumnezeu înțeleg Cuvântul și ajung să-L găsească pe Domnul, iar cei care nu pot asculta Cuvântul Evangheliei pentru că i se opun, nu vor putea nici să audă, nici să înțeleagă și cu atât mai puțin  să ajungă să raționeze că au nevoie de Isus.

Ieremia era mai optimist când scria:

  • Ieremia 29:13 „Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima.

În versetul din Matei, Domnul Isus le cita din prorocul Isaia: „…au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.”  Și-au închis ochii și urechile (de fapt, inimile) pentru că vor să rămână în groapă, nu vor să fie vindecați, ci vor să facă doar ce vor ei, indiferent cât îi costă.

Tot în versetul din Matei, Isus e citat spunând: „Căci celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are.” Isus vorbește aici despre capacitatea de a înțelege și a raționa a fiecărei persoane. Adică, capacitatea de a  înțelege și a raționa este în funcție de relația pe care persoana o are cu Dumnezeu. Și asta se aplică nu doar pildelor spuse de domnul Isus, ci întregului Cuvânt al Lui Dumnezeu.

  • Marcu 6:49-52 Când L-au văzut ei umblând pe mare, li s-a părut că este o nălucă, şi au ţipat;  pentru că toţi L-au văzut şi s-au înspăimântat. Isus a vorbit îndată cu ei şi le-a zis: „Îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi!”  Apoi S-a suit la ei în corabie, şi a stat vântul. Ei au rămas uimiţi şi înmărmuriţi, căci nu înţeleseseră minunea cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită.

La acest moment, chiar și ucenicii aveau inimile împietrite, pentru că nu înțelegeau cu adevărat ce s-a întâmplat cu înmulțirea pâinilor. Au fost chemați să fie ucenicii Lui și au ales să răspundă chemării și să-L urmeze pe Domnul Isus, au fost martori la multe minuni făcute de Isus, iar acum au strâns mai multe coșuri cu firmituri decât numărul pâinilor de la început  și totuși… Și ei mai aveau probleme ca să înțeleagă și să raționeze.

  • Marcu 8:13-21 Apoi i-a lăsat şi a intrat iarăşi în corabie, ca să treacă de cealaltă parte. Ucenicii uitaseră să ia pâini; cu ei în corabie n-aveau decât o pâine.  Isus le dădea în grijă şi le zicea: „Luaţi seama, să vă păziţi bine de aluatul fariseilor şi de aluatul lui Irod!”  Ucenicii se gândeau şi ziceau între ei: „Fiindcă n-avem pâini.” Isus a înţeles lucrul acesta şi le-a zis: „Pentru ce vă gândiţi că n-aveţi pâini? Tot nu pricepeţi şi tot nu înţelegeţi? Aveţi inima împietrită? Aveţi ochi, şi nu vedeţi? Aveţi urechi, şi nu auziţi? Şi nu vă aduceţi aminte deloc? Când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de bărbaţi, câte coşuri pline cu firimituri aţi ridicat?” „Douăsprezece”, I-au răspuns ei. Şi, când am frânt cele şapte pâini la cei patru mii de bărbaţi, câte coşniţe pline cu firimituri aţi ridicat?” „Şapte”, I-au răspuns ei.  Şi El le-a zis: „Tot nu înţelegeţi?

Cu două capitole mai încolo, găsim aceeași situație, ucenicii au probleme să creadă. Cât de mult semănăm  și noi cu ei,  de multe ori…

Ceea ce le spunea prorocul Ieremia celor din poporul lui, vedem ca e aplicabil tuturor generațiilor de oriunde ar fi acestea.

  • Ieremia 6:10 Cui să vorbesc şi pe cine să iau martor ca să m-asculte? Urechea lor este netăiată împrejur şi nu sunt în stare să ia aminte. Iată, cuvântul Domnului este o ocară pentru ei şi nu le place de el.
  • Faptele Apostolilor 7:51 „Oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu inima şi cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt. Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi.”

Vedem că și Petru, spune același lucru, urmașilor aceluiași popor pentru care profețea Ieremia cu sute de ani în urmă.

Următoarele versete sunt clasice, și explică cum oamenii ajung să decadă moral.

  • Romani 1:20-28 În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi;  fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit; şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin. Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor în una care este împotriva firii;  tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor. Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.

Avem multe de învățat din versetele de mai sus. Unul dintre semnalele de alarmă în ce privește declinul spiritual este să nu mai fi mulțumitor Lui Dumnezeu, să nu-I Mai dai gloria și respectul care I se cuvin. Continuând să mergi pe aceeași cale, poți ajunge la corupția totală. Pentru că „S-au fălit că sunt înţelepţi,” „au înnebunit”.  Cât din așa numita știință de astăzi nu are nici un fundament real și totuși atât de multe date se bazează pe aceasta? Numai adevărul  poate sta pe adevăr. Adevărata știință e bazată pe adevăr, iar atunci când noi informații sunt descoperite,  acestea pot construi ceva durabil și ferm.

Versetele citate mai sus, din primul capitol al Epistolei către Romani, arată unde ajung oamenii când Îl resping pe Dumnezeu.

În continuare vom analiza condiția inimii.

Cu câțiva ani în urmă, aveam o dilemă serioasă. Eu cred că Biblia, Cuvântul Lui Dumnezeu, este în totalitatea ei, 100% adevărată. Citind despre faraonul Egiptului, din ultima perioadă a captivității poporului evreu, am văzut că Dumnezeu i-a împietrit inima, iar apoi chiar el și-a împietrit inima. Părea o contradicție ce citeam, continuam să am încredere în Biblie, dar nu puteam înțelege de ce era scris în ambele feluri.

Avem două versete care spun că Faraon și-a împietrit inima, urmate de două versete care spun că Dumnezeu i-a împietrit inima.

  • Exodul 8:15 Faraon, văzând că are răgaz să răsufle în voie, şi-a împietrit inima şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul.
  • Exodul 8:31-32 Domnul a făcut cum cerea Moise; şi muştele s-au depărtat de la faraon, de la slujitorii lui şi de la poporul lui. N-a mai rămas una. Dar faraon, şi de data aceasta, şi-a împietrit inima şi n-a lăsat pe popor să plece.
  • Exodul 9:12 Domnul a împietrit inima lui faraon, şi faraon n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul lui Moise.
  • Exodul 10:20 Domnul a împietrit inima lui faraon, şi faraon n-a lăsat pe copiii lui Israel să plece.

Ca de obicei, L-am rugat pe Domnul să mă ajute să înțeleg. N-a trecut mult, până mi-a răspuns. Domnul a folosit un predicator, pe nume Charles Capps ca să mă ajute să înțeleg aceste versete.

Acesta a spus ceva de genul: ”Dacă iei un bulgăre de lut și unul de ceară, și le pui pe ambele sub soarele arzător de vară, ce se va întâmpla? Lutul se va întări, se va împietri, iar ceara se va înmuia. Deci cine a produs împietrirea sau înmuierea? Lutul, prin propria lui natură și compoziție, s-a întărit, iar ceara s-a înmuiat. Același soare a strălucit peste ambele, în aceeași măsură și-n aceleași condiții. N-am putea spune de asemenea că soarele a întărit, a împietrit lutul și a înmuiat ceara?”

Prin această învățătură putem înțelege mai ușor și în ce măsură nenorocirile sau chiar binecuvântările pot avea efect asupra oamenilor de-a lungul vieții lor. Două persoane diferite pot trece prin aceleași greutăți sau binecuvântări și una să se apropie de Domnul ca urmare a acestora, iar cealaltă să se îndepărteze.  Cine ar fi cel care produce acest efecte, persoana sau Dumnezeu?

S-ar putea spune că ambii. Domnul a permis ca acele lucruri să se întâmple, iar persoana, datorită naturii inimii sale în raport cu Dumnezeu, s-a apropiat sau s-a îndepărtat de Acesta.

În aceleași condiții, o persoană învață și crește, în timp ce cealaltă refuză să învețe și ca urmare nu va crește în înțelepciune sau bunătate.

Cineva spunea odată, că „atunci când alegem să nu ne supunem Lui Dumnezeu, ne luăm de mână cu prostia.”

  • 2 Tesaloniceni 2:9-12 Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase şi cu toate amăgirile nelegiuirii, pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună, pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi.

Acest verset arată ce se întâmplă în zilele noastre. Oamenii care-L refuză pe Dumnezeu și poruncile Lui, sunt lăsați pradă propriei lor amăgiri. Versetul din 2 Tesaloniceni, se referă la Anticrist, omul fărădelegii, dar aceste lucruri sunt adevărate  de când primii oameni au fost izgoniți din grădina Edenului. Dacă vrem adevărul, îl vom găsi, dar dacă îl respingem pentru o iluzie, asta vom avea.

  • Proverbe 18:15 O inimă pricepută dobândeşte ştiinţa, şi urechea celor înţelepţi caută ştiinţa.

Inima deschisă către Dumnezeu, este gata să primească cunoaștere.

  • Proverbe 28:9 Dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n-asculte Legea, chiar şi rugăciunea lui este o scârbă.

Cel care se revoltă împotriva a ceea ce face Dumnezeu, adică împotriva Duhului Sfânt, cu adevărat își închide urechea ca să nu audă voia Domnului și prin aceasta cade pradă amăgirii.

  • Ezechiel 3:4-10 El mi-a zis: „Fiul omului, du-te la casa lui Israel şi spune-le cuvintele Mele! Căci nu eşti trimis la un popor cu o vorbire încurcată şi cu o limbă greoaie, ci la casa lui Israel; nu la nişte popoare mari cu o vorbire încurcată şi cu o limbă greoaie, ale căror cuvinte să nu le poţi pricepe. Negreşit, dacă te-aş trimite la ele, te-ar asculta! Dar casa lui Israel nu va voi să te asculte, pentru că nu vrea să M-asculte; căci toată casa lui Israel are fruntea încruntată şi inima împietrită. Iată, îţi voi face faţa tot aşa de aspră ca şi feţele lor, şi fruntea, tot aşa de aspră ca fruntea lor. ţi voi face fruntea ca un diamant, mai aspră decât stânca. Nu te teme şi nu te speria de ei, căci sunt o casă de îndărătnici!” El mi-a zis: „Fiul omului, primeşte în inima ta şi ascultă cu urechile tale toate cuvintele pe care ţi le spun!”

V-ați mirat vreodată cum altcineva poate să nu vadă ceva ce voi vedeți? V-ați întrebat vreodată cum mase de oameni pot vota pentru ceva greșit, fără sens și contra Lui Dumnezeu? Vă șochează cât de greu le vine oamenilor să creadă creația din cartea Genezei, dar le e ușor să înghită aberațiile despre evoluție? Vă mirați că le spuneți oamenilor despre Isus și parcă vorbiți unor urechi surde?

Poate nu vă resping doar pe voi și ceea ce le spuneți, poate că ei deja l-au respins pe Dumnezeu și adevărul Lui, pentru că au ales să stea în întuneric. Lumina e minunată pentru cei care vor să vadă, dar nu toți vor lumina.

  • Ioan 3:17-21 Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Oricine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.  Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele. Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.

Cine sunt cei care-L pot auzi pe Dumnezeu? Cei care sunt cu adevărat copiii Lui. Cine sunt cei care  raționează și înțeleg adevărul? Cei care sunt cu adevărat copiii Săi.

Cine sunt cei care nu-L pot auzi pe Dumnezeu și n-au judecată și rațiune? Cei care s-au împotrivit Lui Dumnezeu și care de fapt nu sunt copiii Lui.

Deci, cum ar putea ajunge cineva să fie născut din nou, dacă nu poate auzi? Prin condiția inimii sale. Când o persoană  începe să dorească să se întoarcă de la domnia eului propriu, la Dumnezeu, începe să audă vocea Duhului Sfânt. De fapt, fără Duhul Sfânt, nimeni nu poate veni la Dumnezeu.

  • Ioan 6:44 „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”
  • Matei 22:14 „Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.”

Domnul Isus a ilustrat mîntuirea cel mai corect:

  • Ioan 15:16 „Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi rod, şi roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.”
  • Iacov 4:8 „Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţaţi-vă mâinile, păcătoşilor; curăţaţi-vă inima, oameni cu inima împărţită!”

Dumnezeu nu va respinge pe cineva pe care El L-a atras la Sine.

Când o persoană e gata să se întoarcă la Dumnezeu, Duhul Sfânt e întotdeauna cu aceasta, ca s-o conducă spre Domnul, ca să-i descopere ce trebuie să știe ca să poată fi mântuită. Ca și Isus, Duhul Sfânt este „Dumnezeu cu noi”. El este Mângâietorul, Învățătorul și ghidul. El este „dunamis”, puterea lui Dumnezeu cu noi!

De ce pot cei care-l cunosc pe Dumnezeu să gândească bine și să ia decizii corecte? Pentru că Duhul Sfânt e cu copiii Lui Dumnezeu! Și copiii Săi sunt  deschiși să primească înțelepciune și învățătură.

De ce cei care se opun Lui Dumnezeu iau decizii greșite? Pentru că ei se opun consilierii și înțelepciunii Duhului Sfânt.

​„Apropiaţi-vă de Mine şi ascultaţi! De la început, n-am vorbit în ascuns, de la obârşia acestor lucruri am fost de faţă. Şi acum, Domnul Dumnezeu m-a trimis cu Duhul Său.” Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel: „Eu, Domnul, Dumnezeul tău, te învăţ ce este de folos şi te călăuzesc pe calea pe care trebuie să mergi!
(Isaia 48:16-17)

VINDECAREA  PRIN CREDINȚĂ – VERSETE BIBLICE

Picture

VOIA LUI DUMNEZEU ESTE VINDECAREA

Exodul 23:25-26 „Voi să slujiţi Domnului Dumnezeului vostru, şi El vă va binecuvânta pâinea şi apele, şi voi îndepărta boala din mijlocul tău.”

Isaia 53:4-5 Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.

Psalmii 105:37 …Şi nici unul n-a fost neputincios din seminţiile Lui [Şi eu sunt parte din familia Lui]

Psalmii 107:20 A trimis cuvâtul Său şi i-a vindecat şi i-a scăpat de groapă.

Psalmii 103:2-3 Binecuvântează suflete pe Domnul, Şi nu uita nici una din binefacerile Lui, El îți iartă toate fărădelegile tale şi îți vindecă toate bolile tale.

Deuteronom 7:15 Domnul va depărta de tine orice boală; nu-ţi va trimite niciuna din acele molime rele din Egipt pe care le cunoşti, ci va lovi cu ele pe toţi cei ce te urăsc.

Isaia 40:31 Dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.

Proverbele 4:20-22 Fiule, ia aminte la cuvintele mele, pleacă-ţi urechea la vorbele mele! Să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii tăi, păstrează-le în fundul inimii tale! Căci ele sunt viaţă pentru cei ce le găsesc şi sănătate pentru tot trupul lor.

SATAN ESTE SURSA TUTUROR BOLILOR

Ioan 10:10 „Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească [boala înseamnă furt, rănire şi distrugere]. Eu [Isus] am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.

Luca 13:16 „Dar femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam şi pe care Satana o ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua Sabatului?

Matei 12:22 Atunci, I-au adus un îndrăcit orb şi mut şi Isus l-a tămăduit, aşa că mutul vorbea şi vedea.

— Era orb și mut pentru că un demon era în acel om.

Marcu 9:17-29 Şi un om din norod I-a răspuns: „Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care este stăpânit de un duh mut. 18 Oriunde îl apucă, îl trânteşte la pământ. Copilul face spumă la gură, scrâşneşte din dinţi şi rămâne ţeapăn. M-am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, şi n-au putut.” 19 „O, neam necredincios!”, le-a zis Isus. „Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceţi-l la Mine.” 20 L-au adus la El. Şi, cum a văzut copilul pe Isus, duhul l-a scuturat cu putere, copilul a căzut la pământ şi se zvârcolea făcând spumă la gură. 21 Isus a întrebat pe tatăl lui: „Câtă vreme este de când îi vine aşa?” „Din copilărie”, a răspuns el. 22 „Şi, de multe ori, duhul l-a aruncat când în foc, când în apă, ca să-l omoare. Dar, dacă poţi face ceva, fie-Ţi milă de noi şi ajută-ne.” 23 Isus a răspuns: „Tu zici: ‘Dacă poţi.’ Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!” 24 Îndată, tatăl copilului a strigat cu lacrimi: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!” 25 Când a văzut Isus că norodul vine în fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat şi i-a zis: „Duh mut şi surd, îţi poruncesc să ieşi din copilul acesta şi să nu mai intri în el.” 26 Şi duhul a ieşit, ţipând şi scuturându-l cu mare putere. Copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau: „A murit!” 27 Dar Isus l-a apucat de mână şi l-a ridicat. Şi el s-a sculat în picioare. 28 Când a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte: „Noi de ce n-am putut să scoatem duhul acesta?” 29 „Acest soi de draci”, le-a zis El, „nu poate ieşi decât prin rugăciune şi post.”

Faptele Apostolilor 10:38 cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El.

Luca 10:19 „Iată că v-am dat autoritate să călcaţi peste şerpi şi peste scorpioni şi peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma.”

Iacov 4:7 Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviți-vă diavolului [stați ferm împotriva lui] şi el va fugi de la voi [terorizat].

1 Ioan 4:4 … Cel ce este în voi, e mai mare decât cel ce este in lume.

Matei 9:27-30 Când a plecat de acolo, s-au luat după Isus doi orbi care strigau şi ziceau: „Ai milă de noi, Fiul lui David!” După ce a intrat în casă, orbii au venit la El. Şi Isus le-a zis: „Credeţi că pot face lucrul acesta?” „Da, Doamne”, I-au răspuns ei. Atunci S-a atins de ochii lor şi a zis: „Facă-vi-se după credinţa voastră!” Şi li s-au deschis ochii.

Psalmii 107:20 Şi-a trimis cuvântul Său, i-a vindecat și i-a scăpat de groapă.

Psalmii 92:13-14 Cei sădiţi în Casa Domnului înverzesc în curţile Dumnezeului nostru. Ei aduc roade şi la bătrâneţe; sunt plini de suc şi verzi,

1 Ioan 3:8 Cine păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. [scopul meu este să distrug boala, poruncindu-i să plece in Numele Lui Isus].

RUGĂCIUNEA FĂCUTĂ CU CREDINȚĂ

Evrei 11:1 Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.

– Credinţa este asigurarea (confirmarea) lucrurilor sperate, fiind dovada lucrurilor care nu se văd şi convingerea că sunt reale [credinţa mea considera ca fiind real, ceva ce nu percep încă prin simţurile mele].

Marcu 9:23 Isus a zis…: „toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede…

Evrei 6:12 … prin credinţă şi răbdare au moştenit făgăduinţele.

Evrei 11:6 Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.

Marcu 11:23-24 „Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia:„Ridică-te şi aruncă-te în mare”, şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut. De aceea vă spun că orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.

–(Dacă voi)… zice acestui munte: “Ridică-te şi aruncă-te în mare” şi nu mă voi îndoi în inima mea, ci voi crede că ce am zis se va întâmpla, AŞA VA FII! Trebuie să continui să mă rog pentru toate lucrurile, şi să cred că am şi primit tot ce am cerut, ŞI LE VOI AVEA!

Romani 10:17 Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Cristos.

Deci credinţa mea vine în urma auzirii şi auzirea prin Cuvântul Lui Dumnezeu.— Când mă aud pe mine rostind Cuvântul Lui Dumnezeu credinţa mea creşte şi încep să-i fac plăcere Lui Dumnezeu.

Când cred că Dumnezeu vrea și poate să mă vindece, că promisiunile scripturii sunt valabile pentru mine azi, mă voi ruga și voi primi.

ALTE VERSETE DESPRE VINDECARE:

Marcu 16:15-18 „Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit. Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi, vor lua în mână şerpi, dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma, îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.”

a.Vindecarea prin cuvântul proclamat, rostit

Matei 8:3 „Isus a întins mâna, S-a atins de el şi a zis: Da, vreau, fii curăţit!” Îndată a fost curăţită lepra lui.”

b.Vindecare treptată, graduală

2 Împărați 5:8-10 Când a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că împăratul lui Israel şi-a sfâşiat hainele, a trimis să spună împăratului: „Pentru ce ţi-ai sfâşiat hainele? Lasă-l să vină la mine, şi va şti că este un proroc în Israel.” Naaman a venit cu caii şi cu carul lui şi s-a oprit la poarta casei lui Elisei. Elisei a trimis să-i spună printr-un sol: „Du-te şi scaldă-te de şapte ori în Iordan, şi carnea ţi se va face sănătoasă şi vei fi curat.

2 Împărați 5:14-15 S-a coborât atunci şi s-a cufundat de şapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu, şi carnea lui s-a făcut iarăşi cum este carnea unui copilaş şi s-a curăţit. Naaman s-a întors la omul lui Dumnezeu cu tot alaiul lui. Când a ajuns, s-a înfăţişat înaintea lui şi a zis: „Iată, cunosc acum că nu este Dumnezeu pe tot pământul, decât în Israel. Şi acum, primeşte, rogu-te, un dar din partea robului tău.

Marcu 8:23-25 Isus a luat pe orb de mână şi l-a scos din sat, apoi i-a pus scuipat pe ochi, Şi-a pus mâinile peste el şi l-a întrebat: „Vezi ceva?” El s-a uitat şi a zis: „Văd nişte oameni umblând, dar mi se par ca nişte copaci.” Isus i-a pus din nou mâinile pe ochi; i-a spus să se uite ţintă şi, când s-a uitat, a fost tămăduit şi a văzut toate lucrurile desluşit.

Matei 9:6-7 Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele –, Scoală-te”, a zis El slăbănogului, „ridică-ţi patul şi du-te acasă.” Slăbănogul s-a sculat şi s-a dus acasă.

Ioan 4:51-53 Pe când se cobora el, l-au întâmpinat robii lui şi i-au adus vestea că fiul lui trăieşte. El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Şi ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile.” Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăieşte.” Şi a crezut el şi toată casa lui.

c.Vindecarea prin ungere cu mir

Iacov 5:14-15 Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii Bisericii şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va însănătoşi şi, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.

Marcu 6:12-13 Ucenicii au plecat şi au propovăduit pocăinţa. Scoteau mulţi draci şi* ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau.

d.Vindecarea prin prezența Domnului

Luca 5:17 Într-una din zile, Isus învăţa pe noroade. Nişte farisei şi învăţători ai Legii, care veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim, stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece.

e. Minuni de vindecare:

Faptele Apostolilor 20: 9-12 Şi un tânăr, numit Eutih, care şedea pe fereastră, a adormit de-a binelea în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut din catul al treilea şi a fost ridicat mort. Dar Pavel s-a coborât, s-a repezit spre el, l-a luat în braţe şi a zis: „Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el.” După ce s-a suit iarăşi, a frânt pâinea, a cinat şi a mai vorbit multă vreme până la ziuă. Apoi a plecat. Flăcăul a fost adus viu, şi lucrul acesta a fost pricina unei mari mângâieri.

Faptele Apostolilor 9:33-35 Acolo a găsit un om, anume Enea, care zăcea de opt ani olog în pat. „Enea”, i-a zis Petru, „Isus Cristos te vindecă; scoală-te şi fă-ţi patul”. Şi Enea s-a sculat îndatăToţi locuitorii din Lida şi din Sarona l-au văzut şi s-au întors la Domnul.

Faptele Apostolilor 9:39-41 Petru s-a sculat şi a plecat împreună cu ei. Când a sosit, l-au dus în odaia de sus. Toate văduvele l-au înconjurat plângând şi i-au arătat hainele şi cămăşile pe care le făcea Dorca pe când era cu ele. Petru a scos pe toată lumea afară, a îngenuncheat şi s-a rugat; apoi, s-a întors spre trup şi a zis: „Tabita, scoală-te!” Ea a deschis ochii şi, când a văzut pe Petru, a stat în capul oaselor. El i-a dat mâna şi a ridicat-o în sus. A chemat îndată pe sfinţi şi pe văduve şi le-a pus-o înainte vie.

Faptele Apostolilor 19:11-12 Şi 
Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel, până acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau şorţuri care fuseseră atinse de trupul lui şi-i lăsau bolile şi ieşeau din ei duhurile rele.

Faptele Apostolilor 5:12-16 
Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în norod. Toţi stăteau împreună în pridvorul lui Solomon şi niciunul din ceilalţi nu cuteza să se lipească de ei, dar norodul îi lăuda în gura mare. Numărul celor ce credeau în Domnul, bărbaţi şi femei, se mărea tot mai mult, până acolo că scoteau pe bolnavi chiar pe uliţe şi îi puneau pe paturi şi pe aşternuturi, pentru ca, atunci când va trece Petru, măcar umbra lui să treacă peste vreunul din ei. Mulţimea, de asemenea, alerga la Ierusalim, din cetăţile vecine, şi aducea pe cei bolnavi şi pe cei chinuiţi de duhuri necurate: şi toţi se vindecau.

1 Corinteni 4:20 Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere.

MISTERUL CELOR 70 DE SĂPTĂMÂNI

https://www.thetruthstandsforever.com/articole-edificatoare-categorii-j—z.html

Prorocia despre „ultima săptămână de ani” din Daniel, cunoscută sub numele de „Necazul cel mare”.

Picture

Susținătorii doctrinelor pre-, mid- sau posttribulaționiste sunt de acord că „Dumnezeu a rezervat 7 ani pentru împlinirea profețiilor, denumiți frecvent „necazul cel mare” sau „7 ani de necaz”. Acest concept se bazează pe o profeție din cartea Daniel. Arhanghelul Gavril a fost cel care i-a transmis lui Daniel mesajul din partea Lui Dumnezeu.

Găsim această profeție în versetele următoare: 

  • Daniel 9:22-23a El m-a învăţat, a stat de vorbă cu mine şi mi-a zis: „Daniele, am venit acum să-ţi luminez mintea. 23 Când ai început tu să te rogi, a ieşit cuvântul, şi eu vin să ţi-l vestesc; căci tu eşti preaiubit şi scump. Ia aminte, dar, la cuvântul acesta şi înţelege vedenia!”
  • Daniel 9:24-27 „Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispăşirea păcatelor, până la ispăşirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veşnice, până la pecetluirea vedeniei şi prorociei şi până la ungerea Sfântului sfinţilor. 25 Să ştii, dar, şi să înţelegi că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului până la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni; apoi timp de şaizeci şi două de săptămâni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de strâmtorare. 26 După aceste şaizeci şi două de săptămâni, Unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea şi Sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit, şi împreună cu el, şi pustiirile. 27 El va face un legământ trainic cu mulţi timp de o săptămânădar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare, şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât.”

Să analizăm ce spune această profeție:

PARTEA a 1-a: Gavril a menționat săptămâni și apoi 62 de săptămâni, ambele fiind „săptămâni de ani”. În total sunt 70 de săptămâni de ani, adică este vorba de 490 de ani în această profeție. Aceste săptămâni de ani au 3 secțiuni distincte.
Prima secțiune: 7 săptămâni de ani = 49 de ani (până la porunca pentru reconstruirea Ierusalimului).
2-a secțiune: 62 de săptămâni 434 de ani (până când Mesia va fi stârpit și Ierusalimul, inclusiv Templul, va fi distrus și cotropit).

     7 săptămâni de ani,        49 de ani
+ 62 de săptămâni de ani, 434 de ani
= 69 de săptămâni de ani, 483 de ani (care s-au împlinit din cei „490 de ani” ai profeției).

Deci 69 de săptămâni din cele 70 profețite, s-au împlinit. A mai rămas a 3-a secțiune, 1 săptămână de ani, adică 7 ani (care uneori sunt denumiți și „cei 7 ani profetici rămași”).

De la scrierea profeției de către Daniel, au trecut: 7 săptămâni de ani (49 de ani) de la „porunca” reconstrucției Ierusalimului; apoi, au mai trecut 62 de săptămâni de ani (434 de ani) până la încheierea lucrării Lui Mesia şi asediereai Ierusalimului (în 70 d. Hr.). Aici se vede clar  s-au împlinit 69 de săptămâni de ani din cele 70!

La acest punct, „ceasul profetic s-a oprit” şi au început „vremurile Neamurilor”, numite și „Epoca (veacul) Bisericii”… ***

Alte Confirmări: Isus a vorbit despre Necazul din zilele din urmă. Iată ce a notat Luca în:

  • Luca 21:24 Vor cădea sub ascuţişul sabiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de Neamuri, până se vor împlini vremurile Neamurilor.”

Ştim care sunt cele 70 de săptâmâni (de ani)! Dar care este acea săptămână de ani rămasă,adică ultimii 7 ani?

(7 + 62 = 69 de săptămâni, la care adăugăm ultima săptămână + 1 = 70 de săptămâni (490 de ani)

PARTEA a 2-a: A mai rămas o săptămână profețită: Când „ceasul profetic începe din nou să ticăie” şi timpul Neamurilor va fi împlinit (veacul bisericii), va începe şi ultima săptămână. Se va încheia un tratat de pace pentru o săptămână de ani, (7 ani), pe care Anticristul îl va accepta dar îl va încălca la jumătatea perioadei stabilite (la 3 ani și 1/2), când va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare – și apoi va așeza urâciunea pustiirii în Locul Sfânt, conform profeţiei din Daniel 9:2711:31 precum și a ceea ce spune Domnul Isus în Matei 24:15 și Marcu 13:14. Vom dezvolta acest subiect în alte articole.

La finalul celor 70 de săptămâni, va fi ceea ce numim „sfârşitul veacului”. După Bătălia de la Armaghedon, Satan va fi legat pentru o mie de ani şi va fi o nouă eră. Isus va împărăți și va restaura Pământul pe perioada Domniei de o mie de ani. După trecerea celor 1000 de ani, diavolul va fi dezlegat pentru scurt timp, și la final va fi ultima bătălie între diavol și Dumnezeu. Apoi va urma Ziua Judecății care va însemna sfârșitul Pământului și al universului. Vor fi un cer nou și un Pământ nou, unde păcatul nu va mai exista! Gloria Lui Dumnezeu va lumina totul și nu va mai fi nevoie nici de Soare nici de Lună.

*** unele dintre versetele corelate cu această parte din profeție sunt: Ieremia 25:8-1129:10Zaharia 1:12Ezra 1:1-4  

Copyright © 2014 E. Coccrrell, traducere Carmen Pușcaș.  Poate fi folosit pentru studiu personal sau instruire dar nu poate fi copiat și/sau distribuit integral sau parțial fără permisiune și nici pentru profit financiar

ALTE „ARTICOLE DE BAZĂ DESPRE RĂPIRE”:

CE ESTE „RĂPIREA”?
De unde știm că va fi o răpire a bisericii. Ce spune Biblia pe acest subiect.
CUVÂNTUL „RĂPIRE” ÎN BIBLIE
Ce-nseamnă termenul „harpazo” tradus prin răpire și unde apare în Biblie.
OPINII DESPRE RĂPIREA BISERICII
Enumerarea diferitelor opinii despre vremurile din urmă, inclusiv vremea ultimului mileniu, numit domnia de 1000 de ani.
NECAZUL ȘI MÂNIA LUI DUMNEZEU
Răpirea Mid-tribulaționistă are loc înaintea Mâniei Lui Dumnezeu, care se va revărsa pe pământ doar pe parcursul celei de-a doua jumătăți din cei 7 ani de Necaz, dinaintea sfârșitului.
NECAZUL ȘI MÂNIA LUI DUMNEZEU DEFINIȚII BIBLICE
Un studiu al cuvintelor folosite în limbile originale în care au fost scrise cărțile Bibliei care fac referire la aceste subiecte.
CARE ESTE MENTALITATEA BIBLICĂ PENTRU VREMURILE DIN URMĂ
Epistolele către Tesaloniceni, ne revelează modul corect în care trebuie să gândim în aceste vremuri pe care le trăim.

OPINII DESPRE RĂPIREA BISERICII

Semnificația termenilor și a variatelor opinii despre Răpire, cum sunt escatologia, mileniul, a doua venire, mânia, preterism, pan-tribulaționism și altele.
Picture

Trăim în cele din urmă zile, dintre cele de pe urmă. Răpirea va avea loc; singurele necunoscute sunt, când și cum va fi. Tocmai pentru că sunt atât de multe opinii despre Răpire și despre viitoarele evenimente, este esențial să studiem ce spune Biblia în integralitatea ei, despre toate acestea, nu doar anumite doctrine care se bazează numai pe unele versete. Majoritatea doctrinelor și a conceptelor eronate, dacă sunt cercetate mai atent, vedem că  au luat în considerare doar unele părți ale Bibliei în loc să considere tot ce este scris în întreaga Biblie pe acea temă. Această practică este periculoasă, pentru că duce la ratarea adevărului pe care Dumnezeu Îl are pentru noi în Scriptură și poate avea consecințe grave pentru cei care cred ceva ce nu este corect biblic. De aceea avem atât de multe opinii despre Răpire.

Anticiparea evenimentului Răpirii a început practic, de la înălțarea Domnul Isus la cer.

Autorii Noului Testament erau toți de acord, că la vremea scrierilor lor, erau deja „zilele din urmă” (Evrei 1:2 și Faptele Apostolilor 2:17 și 2 Timotei 3:1) și că „venirea Domnului” (Iacov 5:8) era aproape.

Petru ne-a avertizat despre cei care urmau să zică „unde este făgăduința venirii Lui?” (2 Petru 3:4).

  • 2 Petru 3:8-9 Dar, preaiubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi. Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.

Isus a descris „secerișul sfinților și eliminarea celor răi” care va avea loc la „sfârșitul veacului.”

  • Matei 13:47-49  „Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de peşti. După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, şed jos, aleg în vase ce este bun şi aruncă afară ce este rău. Tot aşa va fi şi la sfârşitul veacului. Îngerii vor ieşi, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni.

Pe urmă, ucenicii i-au pus mai multe întrebări pe tema sfârșitului.

  • Matei 24:3 El a şezut jos, pe Muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El, la o parte, şi I-au zis: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?

Sunt multe alte versete pe această temă, pe care le vom dezbate, dar deocamdată, doar stabilim  premisele. Indiferent că denumim această perioadă „zilele din urmă” sau „sfârșitul veacului”, adevărul este că trăim în vremuri semnificative. Sunt mulți care spun că trăim ultimele zile ale „zilelor din urmă” și cu siguranță suntem mult mai aproape de „sfârșitul veacului” decât au fost generațiile anterioare.

Aceasta se vede și din împlinirea profețiilor. Referirile biblice la împlinirea și anticiparea profețiilor despre vremurile din urmă, apar deseori denumite ca „semnele vremurilor”.

Mai jos sunt enumerate mai multe opinii despre Viitor și Răpire:

Termeni de bază:

  • Escatologie: Doctrină religioasă despre destinele finale ale omenirii, despre sfârșitul lumii și Judecata de apoi. Din escatologie fac parte doctrinele referitoare la „A doua venire a Lui Cristos”, învierea morților sau Judecata de apoi.
  • Răpire: considerată în general a fi „strângerea sfinților” ca să-L întâmpine pe Isus în văzduh, pentru ca ulterior să meargă în Rai împreună cu El.
  • A doua venire a lui Cristos: considerată în general a fi revenirea Lui Cristos pe Pământ ca să-și stabilească Împărăția.
  • Domnia de o mie de ani (Mileniul): Cei o mie de ani în care Cristos va împărăți pe Pământ.

Opinii despre „Domnia de o mie de ani:

  • Postmileniștii: Aceștia susțin că a doua venire a Domnului va avea loc după Domnia de 1000 de ani (acești o mie de ani, fiind ultimii 1000 de ani din istoria bisericii).
  • Amileniștii: Aceștia spun că nu există nici o domnie de 1000 de ani. Totul se încheie cu a doua venire a Domnului, care-și aduce Împărăția cu El în Rai și împărățește pentru eternitate. Aceasta este opinia oficială a Bisericii Romano-catolice, Biserica Ortodoxă Greacă și de Răsărit și este susținută și de mulți Luterani și Reformați.
  • Premileniștii: A doua venire a Domnului va avea loc înaintea Domniei de 1000 de ani, urmând să împărățească pe perioada ultimilor 1000 de ani, după care va veni învierea morților și Judecata celor nemântuiți, urmate de veșnicie.

Opiniile despre Răpire:

  • Răpirea Pre-tribulaționistă: Consideră că Isus vine să-și ia sfinții la El, la începutul celor 7 ani ai Necazului cel Mare; această doctrină susține că toți cei 7 ani de Necaz vor fi anii Mâniei Lui Dumnezeu. Și pentru că Dumnezeu nu va permite sub nici o formă, ca copiii Săi să îndure mânia Sa, aceștia vor fi răpiți înaintea celor 7 ani. După Răpire, urmând să înceapă domnia de 1000 de ani și la sfârșitul acesteia să fie Ziua Judecății).
  • Răpirea Mid-tribulaționistă: Isus vine să-și ia sfinții la El, la jumătatea celor 7 ani ai Necazului cel Mare; această doctrină spune că primii 3 ani și 1/2 sunt ani de mari necazuri și progoniri, și doar ultima jumătate a celor 7 ani, sunt revărsarea Mâniei Lui Dumnezeu peste cei răi, care au refuzat mântuirea (urmată de domnia de 1000 de ani, după care vine Ziua Judecății).
  • Răpirea Post-tribulaționistă: Isus vine după sfinții Săi, după încheierea celor 7 ani ai Necazului Cel Mare; deci această doctrină spune că biserica va fi aici pe Pământ pe parcursul întregii perioade a Necazului. Ca urmare, mulți post-tribulaționisti consideră că Răpirea și a doua venire vor fi unul și același eveniment.
  • Răpirea Parțială: Unii vor fi luați sus la Cer cu Isus, iar alții vor rămâne pe Pămînt ca să continue să propovăduiască Evanghelia.
  • Dubla Răpire: Isus va veni după Sfinții Săi la începutul celor 7 ani ai Necazului Cel Mare, iar cei care vor fi mântuiți după Răpire, vor fi răpiți la sfârșitul celor 7 ani.
  • Răpiri Multiple: Sfinții vor fi răpiți în mai multe ocazii, toate în legătură cu cei 7 ani ai Necazului cel Mare și Domnia de 1000 de ani.

Alte opinii interesante:

  • Nu va fi nici o Răpire: similară cu opinia Amilenistă. Viața pe Pământ se va încheia cu a doua venire a Domnului.
  • Răpirea a avut deja loc: Aceasta este opinia Martorilor lui Iehova și probabil și a altora. Ei cred că Răpirea a fost un eveniment invizibil, care a avut loc în 1918 și doar 144000 mai pot ajunge acum în Rai. Deci numai cei cu cele mai bune fapte vor reuși și ca urmare toți trebuie să se străduiască din răsputeri, ca să se numere printre aceștia (ei cred în mântuirea prin fapte și că Isus nu este Fiul Lui Dumnezeu și nici Mântuitorul lor).
  • Trezirea Globală pentru Cristos: Biserica Nouapostolică, Mișcarea Ploaia Târzie, Dominioniștii și alții, cred că în locul unei mari lepădări de credință/apostazii dinaintea Răpirii, vor vedea trezirea și întoarcerea la Isus a tuturor oamenilor, pregătind împărăția pentru a doua venire a Lui Isus ca să înceapă să împărățească. Ei cred că Necazul, Anticristul, Răpirea și toate evenimentele care au loc cu acestea, sunt doar o teologie greșită.
  • Pan-tribulaționiști: „Ce va fi, va fi” și totul va fi bine („pan-out”) până la urmă.
  • Preteriștii: Aceștia cred că toate profețiile Scripturii s-au împlinit deja.
  • Pre-mânie: Este doctrina celor care cred că  Răpirea va avea loc la aproximativ 3/4 din ultimii 7 ani  ai acestui veac și înainte să aibă loc evenimentele celor 7 trâmbițe și 7 boluri ale mâniei Lui Dumnezeu.

Adevărul este că fiecare Creștin, trebuie să citească Biblia și să studieze fiecare temă în parte, înainte de a crede ce susțin alții. Predicile și învățăturile primite de la alții pot fi minunate, dar dacă credinciosul nu are Cuvântul Lui Dumnezeu strâns în inima sa, cum va putea discerne falsul de adevăr, când ascultă ce spun alții? De multe ori, Dumnezeu vrea să ne descopere ce avem nevoie să aflăm prin Cuvântul Lui, să ne dea soluții pentru problemele prin care trecem, dar trebuie să deschidem Biblia și s-o citim cu inima deschisă și doritoare să audă ce are Domnul de spus, ca să putem primi ce are pentru noi.

În concluzie, mulți spun că nu contează să știm când va veni Domnul, noi trebuie doar să fim pregătiți. Este adevărat, într-o oarecare măsură. Dar crudul adevăr este că dacă cineva crede că va scăpa de vremurile de necaz, de persecuții și prigoniri, pentru că va fi răpit înainte ca acestea să se întâmple, și nu va fi așa, își va mai putea păstra credința? Și mai ales, după ce Anticristul va începe să facă semnele și minunile lui false, urmate de prigonirea crudă a creștinilor, va fi foarte greu ca cineva să mai fie creștin adevărat, dacă nu este pregătit pentru acele evenimente.

CARE ESTE MENTALITATEA BIBLICĂ PENTRU VREMURILE DIN URMĂ

Epistolele către Tesaloniceni, ne revelează modul corect de gândire în aceste vremuri pe care le trăim.
Picture

De când Isus Cristos s-a înălțat la ceruri, cei care L-au urmat așteaptă revenirea Lui. Acest mod de gândire se regăsește în toate cărțile Noului Testament. Numai că cei care au scris Noul Testament aveau o cu totul altă abordare, față de mulți creștini contemporani nouă. Cum ar fi fost dacă Pavel ar fi spus: „Nu vă îngrijorați de stăpânirea Imperiului Roman, rămâneți credincioși Domnului, pentru că Isus poate apărea în orice clipă ca să ne ducă în rai”? Sau, „fraților, știm că persecuțiile sunt cumplite, dar nu vă faceți griji, vom fi luați de aici dintr-o clipă în alta”. Această atitudine ne-biblică, este rezultatul teologiei escapiste și este periculoasă. Mentalitatea corectă pe care ar trebui s-o avem este cea de a persevera și de a trăi vieți sfinte, fiind credincioși Domnului până la venirea Lui.

Biserica primară a trecut prin vremuri foarte grele. Dacă cineva ar fi avut motive să spere că Isus ca reveni ca să-i scape din vremurile de persecuție pe care le trăiau, atunci ei ar fi fost aceia. Dar mesajul era să rămână tari, să persevereze, să nu renunțe etc.
În epistolele scrise bisericilor din Tesalonic, Pavel le-a reamintit o parte din ce i-a învățat cât timp a stat la ei. Nu există nici o îndoială că i-a învățat mult mai mult, dar datorită acestor epistole, putem vedea și noi măcar o parte din aceste învățături. În 1 Tesaloniceni, le reamintește să nu sufere, pentru că cei care au murit în Cristos (au adormit, scria Pavel)sunt în continuare în Cristos și că gândul la venirea răpiriipoate fi o mare mângâiere.

  • 1 Tesaloniceni 4:13-18 Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde14 Căci, dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi, împreună cu Isus, pe cei ce au adormit în El. [să remarcăm că acum sunt cu Isus] 15 Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. 16 Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Cristos. [adică trupurile lor] 17 Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. 18 Mângâiaţi-vă, dar, unii pe alţii cu aceste cuvinte.

Pavel avea mai multe de spus, așa cum citim în capitolul următor:

  • 1 Tesaloniceni 5:1-5 Cât despre vremuri şi soroace, n-aveţi trebuinţă să vi se scrie, fraţilor. 2 Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea. Când vor zice: „Pace şi linişte!”, atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare. Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ. 5 Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului.

Cum era dacă după versetele de mai sus, Pavel ar fi scris: „dar nu vă faceți griji, mai aveți doar puțină răbdare și Domnul ne va lua acasă și vom scăpa de aici”. Dar Pavel nu a scris așa ceva, pentru că ar fi creat un mod de gândire nesănătos. Mentalitatea corectă este să continuăm să creștem în Cristos, să trăim vieți sfinte și să fim credincioși, pentru ca venirea Domnului să nu ne ia prin surprindere, ca pe cei pierduți.

Să vedem ce a spus Pavel în continuare:

  • 1 Tesaloniceni 5:6-11 De aceea să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji. 7 Căci, cei ce dorm, dorm noaptea; şi, cei ce se îmbată, se îmbată noaptea. Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoşa credinţei şi a dragostei şi să avem drept coif nădejdea mântuirii. 9 Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea, prin Domnul nostru Isus Cristos, 10 care a murit pentru noi, pentru ca, fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El [când vom părăsi trupul acesta de carne vom fi în prezența Domnului]. 11 De aceea mângâiaţi-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii, cum şi faceţi în adevăr.

Unde este mentalitatea escapistă? Nu este nicăieri. Pavel continuă cu încurajările ca toți să rămână tari, să-i ajute pe cei slabi și să trăiască vieți sfinte.

  • 1 Tesaloniceni 5:12-22 Vă rugăm, fraţilor, să priviţi bine pe cei ce se ostenesc între voi, care vă cârmuiesc în Domnul şi care vă sfătuiesc. 13 Să-i preţuiţi foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor. Trăiţi în pace între voi. 14 Vă rugăm, de asemenea, fraţilor, să mustraţi pe cei ce trăiesc în neorânduială; să îmbărbătaţi pe cei deznădăjduiţi; să sprijiniţi pe cei slabi, să fiţi răbdători cu toţi. 15 Luaţi seama ca nimeni să nu întoarcă altuia rău pentru rău; ci căutaţi totdeauna să faceţi ce este bine atât între voi, cât şi faţă de toţi. 16 Bucuraţi-vă întotdeauna. 17 Rugaţi-vă neîncetat. 18 Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Cristos Isus, cu privire la voi. 19 Nu stingeţi Duhul. 20 Nu dispreţuiţi prorociile21 Ci cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun. 22 Feriţi-vă de orice se pare rău.

Apoi, Pavel a spus:

  • 1 Tesaloniceni 5:23-24 Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană, la venirea Domnului nostru Isus Cristos. 24 Cel ce v-a chemat este credincios şi va face lucrul acesta.

Pavel a predicat întotdeauna Evanghelia, i-a învățat și i-a îndemnat pe cei care-l ascultau, să trăiască vieți sfinte până la venirea Domnului. 

  • 2 Tesaloniceni 1:2-12 Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos! 3 Trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor, cum se şi cuvine, pentru că credinţa voastră merge mereu crescând, şi dragostea fiecăruia din voi toţi faţă de ceilalţi se măreşte tot mai mult. 4 De aceea ne lăudăm cu voi în bisericile lui Dumnezeu, pentru statornicia şi credinţa voastră în toate prigonirile şi necazurile pe care le suferiţi. 5 Aceasta este o dovadă lămurită despre dreapta judecată a lui Dumnezeu, întrucât veţi fi găsiţi vrednici de Împărăţia lui Dumnezeu, pentru care şi suferiţi. Fiindcă Dumnezeu găseşte că este drept să dea întristare celor ce vă întristează 7 şi să vă dea odihnă atât vouă, care sunteţi întristaţi, cât şi nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui, 8 într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos. 9 Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui, 10 când va veni, în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinţii Săi şi privit cu uimire în toţi cei ce vor fi crezut; căci voi aţi crezut mărturisirea făcută de noi înaintea voastră. 11 De aceea ne rugăm necurmat pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă găsească vrednici de chemarea Lui şi să împlinească în voi, cu putere, orice dorinţă de bunătate şi orice lucrare izvorâtă din credinţă, 12 pentru ca Numele Domnului nostru Isus Cristos să fie proslăvit în voi, şi voi în El, potrivit cu harul Dumnezeului nostru şi al Domnului Isus Cristos.

Să remarcăm că Pavel le dorește celor cărora le scrie (deci inclusiv nouă), să fie găsiţi vrednici ca să sufere pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Pavel se ruga ca tesalonicenii, care s-au întors la Dumnezeu prin slujirea lui, să fie socotiți vrednici la venirea Domnului. Nu găsim nimic în toate acestea care să fie ceva de genul: „O, fraților, Domnul va veni dintr-un moment în altul, mai răbdați un pic.”

În versetele următoare, Pavel face din nou referire la Ziua Domnului numind-o „acea zi” sau  „Ziua aceea” :

  • 2 Tesaloniceni 2:1-4 (NTLR) În ce priveşte venirea Domnului nostru Isus Cristos şi întâlnirea noastră cu El, vă cerem, fraţilor, 2 să nu vă lăsaţi clătinaţi sau tulburaţi aşa de repede în mintea voastră de vreun duh sau de vreo afirmaţie sau de vreo scrisoare ca venind din partea noastră, care spune că ziua Domnului a şi venit. [corectează un zvon sau poate ceva mai mult de atât, putea fi chiar mentalitatea unora] 3 Nimeni să nu vă înşele în nici un fel, pentru că acea zi nu va veni înainte să vină [1.apostazia şi [2.înainte să fie descoperit omul fărădelegii, fiul distrugerii, 4 el care se opune şi se înalţă pe sine deasupra oricărui aşa-zis dumnezeu sau obiect al închinării. El se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, declarându-se pe sine însuşi Dumnezeu.

„Ziua aceea”, este „ziua Lui Cristos”, răpirea așa cum citim în versetul 1, „venirea Domnului nostru Isus Cristos şi întâlnirea noastră cu El”. Pavel vroia ca ucenicii lui să știe adevărul și să nu fie înșelați. Îi avertizează că „Ziua aceea” nu va avea loc înainte să se întâmple două lucruri majore, indiferent ce vor auzi de la oameni sau demoni, sau chiar din epistole false, care încearcă să pară că sunt de la Pavel sau de la cei care erau cu ei.

Ce spune Pavel e valabil și în zilele noastre. Nu contează ce spun unii oameni, care-l citează incorect pe Pavel sau pe oricine altcineva, ziua aceea” nu va veni până când nu se vor întâmpla evenimentele despre care a scris Pavel. Și anume: 1. prima dată trebuie să aibă loc lepădarea de credință și 2. fiul pierzării, omul fărădelegii să fie descoperit. Acesta se va înălța pe sine mai presus de Dumnezeu până acolo, că se va așeza în Templul Lui Dumnezeu. Aceasta conduce la a 3-a cerință și anume, rezidirea Templului din Ierusalim, în care cel rău se va înălța pe sine mai presus de Dumnezeu.

Acesta este un puternic avertisment despre ce trebuie să se întâmple înainte de venirea Zilei Domnului și a strângerii noastre împreună cu El.

Pavel ne avertizează ce trebuie să vină, nu ne spune că „Domnul poate veni oricând”.

  • 2 Tesaloniceni 2:5-12 (Între paranteze sunt traduse explicațiile din Biblia Amplificată) Nu vă aduceţi aminte cum vă spuneam lucrurile acestea, când eram încă la voi? 6 Şi acum ştiţi bine ce-l opreşte ca să nu se descopere [să nu fie recunoscut] decât la vremea [hotărâtă] lui. 7 Căci taina fărădelegii [rebeliunea împotriva autorității dumnezeiești și venirea la domnie a fărădelegii] a şi început să lucreze; [dar este oprită] trebuie numai ca cel ce o opreşte acum să fie luat din drumul ei. Şi atunci se va arăta acel nelegiuit [Anticrist] pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale.

Această secțiune din Scriptură este foarte amplu dezbătută și din păcate este folosită trunchiat de unele persoane, care caută doar identitatea celui care îl oprește pe fiul pierzării. Dezbaterea pe tema „cine oprește, face să se treacă cu vederea restul conținutului acestor versete, inclusiv a ceea „ce oprește. Sunt evenimente care trebuie să aibă loc înainte de strângerea noastră împreună cu Domnul, în Ziua Domnului. Dumnezeu este cel care-l împiedică pe Anticrist, indiferent ce sau pe cine folosește în acest scop. Ce înseamnă „cel ce o opreşte [lucrarea fiului pierzării] acum să fie luat din drumul ei”. Doctrina pretribulaționistă spune că aceasta este o dovadă pentru ceea ce pretind ei că ar fi răpirea și că este momentul când Duhul Sfânt este luat de pe Pământ împreună cu sfinții și apoi Anticrist-ul va putea să se ridice la putereUnii dintre ei spun că chiar dacă Duhul Sfânt nu mai este pe Pământ, vor mai fi oameni mântuiți, după răpire,(ca să explice de ce vor mai fi creștini pe Pământ în primii 3 ani și ½.). Ce doctrină eronată. Așa cum am mai spus, nimeni nu poate fi mântuit fără convingerea de păcat și revelația Lui Isus Cristos, pe care o poate face doar Dumnezeu, care lucrează în inimomului prin Sine însuși, Duhul Sfânt. Biblia nu spune nicăieri că Duhul Sfânt este cel care îl reține pe fiul pierzării și nici că este luat de pe Pământ. Biblia spune „cel ce o opreşte acum să fie luat din drumul ei”. Știm din Apocalipsa 13:5 și Daniel 7:25, că celui rău i se dă autoritate peste tot Pământul, inclusiv peste creștini, timp de 3 ani și ½. În limba greacă în care a scris Pavel această scrisoare, a folosit expresia „îndepărtat din cale”, care însemna face loc pentru ceva, mutând altceva”. Este o speculație eronată să spui că acest verset se referă la îndepărtarea Duhului Sfânt de pe Pământ. Era modul curent de exprimare al acelor timpuri, și înseamnă că ceea ce Dumnezeu folosește pentru a-l ține în loc pe dușman, va fi îndepărtat sau luat din acea poziție, pentru ca cel rău să poată să avanseze.

Dacă ne pierdem în dezbateri sterile despre cine este cel care îl reține, ratăm esența, care spune că este un timp hotărât pentru descoperirea celui rău. Anticrist-ul va afecta tot Pământul, atât pe creștini cât și pe necreștini.

  • 2 Tesaloniceni 2:9-12 Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase 10 şi cu toate amăgirile nelegiuirii, pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi. 11 Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună, 12 pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi.

Fiul pierzării, Anticrist-ul, se va ridica la putere pe perioada unei mari apostazii și rebeliuni contra Lui Dumnezeu. Pavel a spus foarte clar că nu vom fi răpiți înainte să se întâmple aceste lucruri și să nu ne lăsăm înșelați de nimeni care va spune altceva.

Domnul va veni după biserica Lui și nu va fugi cu mireasa Lui pe ascuns. Toată creația Îi va vedea venirea și când Îi va strânge pe ai Lui la Sine. Cei care-L iubesc și Îl cunosc pe Dumnezeu și Cuvânul Lui, nu vor putea fi înșelați. Mireasa chiar va fi pregătită (Apocalipsa 19:7) chiar dacă va trebui să treacă prima dată prin persecuții grele, așa cum citim în  Matei 24:1-51, Marcu 13:1-37, Luca 21:5-36,Apocalipsa 6:9-11,13:6-10,6:15 și în multe alte locuri din Biblie.

Respingerea Evangheliei, blasfemierea Lui Dumnezeu și persecutarea creștinilor este ceva periculos. Cei care vor fi respins Evanghelia și se vor uni cu diavolul și cu Anticrist-ul lui, vor plăti un preț teribil, care va fi consecința propriilor fapte și alegeri.

Cei care au privilegiul să trăiască în zilele din urmă vor trece cu siguranță prin timpuri cumplite. Chiar dacă vor fi necazuri grele, vor fi de asemenea și mari oportunități și recompense cerești pentru cei care vor rămâne tari și vor răbda până la sfârșit. Să spunem altora vestea bună a Evangheliei cu dragoste, trăind curat pentru Domnul, cât timp vom putea. 

Să trăim cu adevărat pentru Domnul și să împlinim chemarea pe care o are peste viețile noastre, până la revenirea Lui. Ca și Pavel, mă rog să fim găsiți vrednici de Domnul la venirea Lui. Sau cum a spus Pavel:

„Îndemnăm pe oamenii aceştia şi-i sfătuim, în Domnul nostru Isus Hristos, să-şi mănânce pâinea lucrând în linişte. Voi, fraţilor, să nu osteniţi în facerea binelui.”
1 Tesaloniceni 3:12-13

Copyright © 2016 E. Coccrrell, traducere Carmen Pușcaș.  Poate fi folosit pentru studiu personal sau instruire dar nu poate fi copiat și/sau distribuit integral sau parțial fără permisiune și nici pentru profit financiar

ALTE „ARTICOLE DE BAZĂ DESPRE RĂPIRE”:

CE ESTE „RĂPIREA”?
De unde știm că va fi o răpire a bisericii. Ce spune Biblia pe acest subiect.
CUVÂNTUL „RĂPIRE” ÎN BIBLIE
Ce-nseamnă termenul „harpazo” tradus prin răpire și unde apare în Biblie.
OPINII DESPRE RĂPIREA BISERICII
Enumerarea diferitelor opinii despre vremurile din urmă, inclusiv vremea ultimului mileniu, numit domnia de 1000 de ani.
MISTERUL CELOR 70 DE SĂPTĂMÂNI
Prorocia despre „ultima săptămână de ani” din Daniel, cunoscută sub numele de „Necazul cel mare”. Articolul cuprinde și o prezentare schematică a evenimentelor din această perioadă, pentru mai multă claritate.
NECAZUL ȘI MÂNIA LUI DUMNEZEU
Răpirea Mid-tribulaționistă are loc înaintea Mâniei Lui Dumnezeu, care se va revărsa pe pământ doar pe parcursul celei de-a doua jumătăți din cei 7 ani de Necaz, dinaintea sfârșitului.
NECAZUL ȘI MÂNIA LUI DUMNEZEU DEFINIȚII BIBLICE
Un studiu al cuvintelor folosite în limbile originale în care au fost scrise cărțile Bibliei care fac referire la aceste subiecte.

HARUL LUI DUMNEZEU – VERSETE BIBLICE

Picture

Ioan 1:14-17 Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. Ioan a mărturisit despre El, când a strigat: „El este Acela despre care ziceam eu: „Cel ce vine după mine este înaintea mea, pentru că era înainte de mine”. Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui [abundența la superlativ a harului și adevărului Lui] şi har după har [binecuvântare spirituală peste binecuvântare spirituală, și cadou peste cadou]; căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul [favoarea nemeritată și necâștigată a lui Dumnezeu] şi adevărul au venit prin Isus Cristos. (textele din paranteze sunt traducere din Biblia Amplificată)

2 Petru 1:2 Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Cristos!

2 Petru 3:18 ci creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos. A Lui să fie slava acum şi în ziua veşniciei. Amin.

Faptele Apostolilor 6:8 Ştefan era plin de har şi de putere şi făcea minuni şi semne mari în norod.

Faptele Apostolilor 11:23 Când a ajuns el şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi i-a îndemnat pe toţi să rămână cu inimă hotărâtă alipiţi de Domnul.

Faptele Apostolilor 14:3 Totuşi au rămas destul de multă vreme în Iconia şi vorbeau cu îndrăzneală în Domnul, care adeverea Cuvântul privitor la harul Său şi îngăduia să se facă semne şi minuni prin mâinile lor.

Faptele Apostolilor 15:11 Ci credem că noi, ca şi ei, suntem mântuiţi prin harul Domnului Isus.

Romani 3:24 Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Cristos Isus.

Romani 5:15-17 Dar cu darul fără plată nu este ca şi cu greşeala, căci, dacă prin greşeala unuia singur, cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur om, adică în Isus Cristos, s-au dat din belşug celor mulţi. Şi darul fără plată nu vine ca prin acel unul care a păcătuit; căci judecata venită de la unul a adus osânda; dar darul fără plată, venit în urma multor greşeli, a adus o hotărâre de iertare. Dacă deci, prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii vor domni în viaţă prin acel unul singur, care este Isus Cristos!)

Romani 5:20,21 Ba încă şi Legea a venit pentru ca să se înmulţească greşeala, dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult, 21 pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Cristos, Domnul nostru.

Faptele Apostolilor 15:40 Pavel şi-a ales pe Sila şi a plecat după ce a fost încredinţat de fraţi în grija harului Domnului.

Faptele Apostolilor 20:32 Şi acum, fraţilor, vă încredinţez în mâna lui Dumnezeu şi a Cuvântului harului Său, care vă poate zidi sufleteşte şi vă poate da moştenirea împreună cu toţi cei sfinţiţi.

Romani 4:13-17 În adevăr, făgăduinţa făcută lui Avraam sau seminţei lui, că va moşteni lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri care se capătă prin credinţă. 14 Căci, dacă moştenitori sunt cei ce se ţin de Lege, credinţa este zadarnică, şi făgăduinţa este nimicită; 15 pentru că Legea aduce mânie; şi unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege. 16 De aceea moştenitori sunt cei ce se fac prin credinţă, pentru ca să fie prin har, şi pentru ca făgăduinţa să fie chezăşuită pentru toată sămânţa lui Avraam: nu numai pentru sămânţa aceea care este sub Lege, ci şi pentru sămânţa aceea care are credinţa lui Avraam, tatăl nostru al tuturor, 17 după cum este scris: „Te-am rânduit să fii tatăl multor neamuri.” El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu în care a crezut, care învie morţii şi care cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi.

Romani 5:1,2 Deci fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos. Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har în care suntem şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.

Efeseni 2:7,8 ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Cristos Isus. Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.

Romani 6:14-16 Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har. Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum. Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?

Romani 12:3 Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.

1 Corinteni 1:4 Mulţumesc Dumnezeului meu totdeauna, cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu, care v-a fost dat în Isus Cristos.

1 Corinteni 3:10 După harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un meşter-zidar înţelept, am pus temelia, şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra.

Romani 12:6 Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat, cine are darul prorociei să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui.

1 Corinteni 2:12 Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său.

2 Corinteni 1:2 Har şi pace vouă de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos!

2 Corinteni 1:12 Lauda noastră este mărturia pe care ne-o dă cugetul nostru că ne-am purtat în lume, şi mai ales faţă de voi, cu o sfinţenie şi curăţie de inimă date de Dumnezeu, bizuindu-ne nu pe o înţelepciune lumească, ci pe harul lui Dumnezeu.

2 Corinteni 4:15 Căci toate aceste lucruri se petrec în folosul vostru, pentru ca harul mare, căpătat prin mulţi, să facă să sporească mulţumirile spre slava lui Dumnezeu.

2 Corinteni 6:1 Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu, vă sfătuim să faceţi aşa ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu.

2 Corinteni 8:4 Şi ne-au rugat cu mari stăruinţe pentru harul şi părtăşia la această strângere de ajutoare pentru sfinţi.”

2 Corinteni 8:9 Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Cristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi.”

1 Corinteni 15:10 Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic, ba încă am lucrat mai mult decât toţi, totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine.”

2 Corinteni 6:1 Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu, vă sfătuim să faceţi aşa ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu.

Galateni 2:20-21 Am fost răstignit împreună cu Cristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine. Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu; căci dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Cristos.

Galateni 5:13-21 Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la libertate. Numai nu faceţi din libertate o pricină ca să trăiţi pentru firea pământească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste. 14 Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” 15 Dar, dacă vă muşcaţi şi vă mâncaţi unii pe alţii, luaţi seama să nu fiţi nimiciţi unii de alţii. 16 Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. 17 Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi. 18 Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege. 19 Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, 20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, 21 pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

Galateni 5:22-25 Roada Duhuluidimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, 23 blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. 24 Cei ce sunt ai lui Cristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei. 25 Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul.

Galateni 5:4 Voi, care voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi despărţit de Cristos; aţi căzut din har.

2 Corinteni 9:8 Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună,

2 Corinteni 12:9 Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Cristos să rămână în mine.

Efeseni 1:7 În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său

Efeseni 2:5 măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Cristos (prin har sunteţi mântuiţi).

Efeseni 4:29 Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură, ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie ca să dea har celor ce-l aud.

Filipeni 1:29 Căci cu privire la Cristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El

Coloseni 4:6 Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.

2 Tesaloniceni 2:16 Şi Însuşi Domnul nostru Isus Cristos şi Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit şi ne-a dat prin harul Său o mângâiere veşnică şi o bună nădejde,

1 Timotei 1:14 Şi harul Domnului nostru s-a înmulţit peste măsură de mult împreună cu credinţa şi cu dragostea care este în Cristos Isus.

2 Timotei 1:9 El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Cristos Isus, înainte de veşnicii,

2 Timotei 2:1 Tu dar, copilul meu, întăreşte-te în harul care este în Cristos Isus.

Tit 2:11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat.

Tit 3:7 pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem în nădejde moştenitori ai vieţii veşnice.

Evrei 2:9 Dar pe Acela care a fost făcut pentru „puţină vreme mai prejos decât îngerii”, adică pe Isus, Îl vedem „încununat cu slavă şi cu cinste” din pricina morţii pe care a suferit-o, pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toţi.

Evrei 4:16 Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.

Evrei 10:29 Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului cu care a fost sfinţit şi va batjocori pe Duhul harului?

Evrei 12:15 Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare şi mulţi să fie întinaţi de ea.

Evrei 13:9 Să nu vă lăsaţi amăgiţi de orice fel de învăţături străine, căci este bine ca inima să fie întărită prin har, nu prin mâncăruri, care n-au slujit la nimic celor ce le-au păzit.

Iacov 4:4-7 Suflete preacurvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu. Credeţi că degeaba vorbeşte Scriptura? Duhul pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi ne vrea cu gelozie pentru Sine. Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.” Supuneţi-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.”

1 Petru 5:5 Tot aşa şi voi, tinerilor, fiţi supuşi celor bătrâni. Şi toţi, în legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu smerenie. Căci „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har”

1 Petru 1:10 Prorocii, care au prorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mântuirea aceasta ţinta cercetărilor şi căutării lor stăruitoare.

1 Petru 4:10 Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit.

Iuda 1:4 Căci s-au strecurat printre voi unii oameni scrişi de mult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioși, care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Isus Cristos.

1 Petru 1:13 De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji şi puneţi-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Cristos.

1 Petru 5:10 Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Cristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi.

1 Petru 5:5 Tot aşa şi voi, tinerilor, fiţi supuşi celor bătrâni. Şi toţi, în legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu smerenie. Căci „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har”.

ARTICOLE CORELATE:

CE SPUNE BIBLIA DESPRE HARUL LUI DUMNEZEU
Semnificația, atributele și importanța favorii nemeritate pe care o avem în Isus Cristos.​
DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU – VERSETE BIBLICE
Versete biblice care arată dragostea Lui Dumnezeu pentru copiii Săi pentru studiu și meditație.
PUTEREA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU
Ce efecte are Cuvântul Scripturii în viața credinciosului.

VERSETE BIBLICE PE TEME CREȘTINE PENTRU STUDIU ȘI ANALIZĂ​

CREDINȚA SOCOTITĂ CA NEPRIHĂNIRE – VERSETE BIBLICE
Versete care arată că ce a fost valabil pentru Avraam este și pentru noi.
CUM SĂ NE COMPORTĂM UNII CU ALȚII – VERSETE BIBLICE
„Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel;..”
Matei 7:12
DUMNEZEU ESTE O STÂNCĂ PENTRU COPIII SĂI – VERSETE BIBLICE
„Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă şi întăritura mea!”
Psalmii 18:2
DUMNEZEU NU NE PĂRĂSEȘTE – VERSETE BIBLICE
Ce spune Biblia despre credincioșia Lui Dumnezeu pentru copiii Săi.
IEHOVA IRE – DUMNEZEU VA PURTA DE GRIJĂ – VERSETE BIBLICE
Versete biblice despre purtarea de grijă a Lui Dumnezeu pentru copiii Săi.
ÎNCREDE-TE ÎN DOMNUL ȘI NU RENUNȚA – VERSETE BIBLICE
Versete biblice edificatoare care ne îndeamnă să ne încredem în Dumnezeu.
ÎNCURAJARE ȘI TĂRIE SPIRITUALĂ – VERSETE BIBLICE
Domnul „mă va ocroti în coliba Lui, în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperişul cortului Lui şi mă va înălţa pe o stâncă.”​
Psalmii 27:5
NU TE TEME ȘI NU TE ÎNGRIJORA – VERSETE BIBLICE
Versete biblice de încurajare care ne îndeamnă să nu ne temem decât de Dumnezeu.
ROADA DUHULUI SFÂNT ȘI OPUSUL – VERSETE BIBLICE
Versete biblice despre tot ce produce Duhul Sfânt în viața celui născut din nou precum și opusul.
RUGĂCIUNEA – VERSETE BIBLICE
Versete biblice care arată importanța rugăciune credinței conduse de Duhul Sfânt.
TOȚI AU FOST VINDECAȚI – VERSETE BIBLICE 
Versete pe această temă, care ne ajută să ne mărim credința.
VINDECAREA PRIN CREDINȚĂ – VERSETE BIBLICE
Versete care arată că Dumnezeu vrea să ne vindece și care ne întăresc credința pentru vindecare.

RĂZBOIUL SPIRITUAL – VERSETE BIBLICE

Picture

Geneza 3:1,6,13,15 Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: ‘Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină’?… 6 Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea... 13 Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din pom”… 15 Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”

Deuteronomul 3:22 „Nu te teme de ei, căci Domnul Dumnezeul vostru va lupta El Însuşi pentru voi.”

Deuteronomul 28:7 „Domnul îţi va da biruinţă asupra vrăjmaşilor tăi care se vor ridica împotriva ta; pe un drum vor ieşi împotriva ta, dar pe şapte drumuri vor fugi dinaintea ta.”

Iosua 23:10 „Unul singur dintre voi urmărea o mie din ei, căci Domnul Dumnezeul vostru lupta pentru voi, cum v-a spus.”

Luca 10:19 Iată că v-am dat putere (exousia, adică autoritate) să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma.”

1 Ioan 2:16 Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeştipofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume.

Romani 8:37 Totuşi în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela (Isus) care ne-a iubit.

Romani 12:11 Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.

1 Corinteni 15: 57 Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Cristos!

Zaharia 4:6b „Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu”, zice Domnul oştirilor.

1 Timotei 6:12 Luptă-te lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai făcut acea frumoasă mărturisire înaintea multor martori.

Versete care fac referire la caracterul și modul de operare al lui Satan și a demonilor lui:

Apocalipsa 12:10-12 Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Cristosului Lui, pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noapte îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte. De aceea bucuraţi-vă, ceruri şi voi care locuiţi în ceruri! Vai de voi, pământ şi mare! Căci diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.”

Romani 6:16 Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?

Ioan 8:44 „Voi aveţi de tată pe Diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.

Ioan 10:10 „Hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească.”

Apocalipsa 12:10 Apoi am auzit în cer un glas puternic spunând: „Acum au venit mântuirea, puterea, Împărăţia Dumnezeului nostru şi autoritatea Cristosului Său, căci acuzatorul fraţilor noştri a fost aruncat, a fost aruncat cel care îi acuza înaintea Dumnezeului nostru zi şi noapte.”

1 Petru 5:8 Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.

Matei 13:39 „Văjmaşul care a semănat neghina este diavolul; secerişul este sfârşitul veacului; secerătorii sunt îngeri.”

Matei 25:41 „Apoi va zice celor de la stânga Lui: ‘Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!”

Matei 16:23 (VDCC) Dar Isus S-a întors şi a zis lui Petru: „Înapoia Mea, Satano, tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.”

Luca 8:12 „Cei închipuiţi în sămânţa căzută lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi.”

Ioan 13:2 În timpul cinei, după ce diavolul pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să-L vândă,

Faptele apostolilor 10:38 cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul, căci Dumnezeu era cu El.

Isaia 59:19 Atunci se vor teme de Numele Domnului cei de la apus şi de slava Lui cei de la răsăritul soarelui. Când va năvăli vrăjmaşul ca un râu, Duhul Domnului îl va pune pe fugă.

2 Corinteni 2:11 Dar pe cine iertaţi voi, îl iert şi eu. În adevăr, ce am iertat eu – dacă am iertat ceva – am iertat pentru voi, în faţa lui Cristos, ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un câştig de la noi, căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui.

Efeseni 4:25-27 De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”, pentru că suntem mădulare unii altora. „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi.” Să n-apună soarele peste mânia voastră şi să nu daţi prilej diavolului.

1 Timotei 3:6-7 Să nu fie întors la Dumnezeu de curând, ca nu cumva să se îngâmfe şi să cadă în osânda diavolului. Trebuie să aibă şi o bună mărturie din partea celor de afară, pentru ca să nu ajungă de ocară şi să cadă în cursa diavolului.

2 Corintieni 10:3-5 Măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească. Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu, şi orice gând îl facem rob ascultării de Cristos.

Isaia 54:15-17 Dacă se urzesc uneltiri, nu vin de la Mine; oricine se va uni împotriva ta va cădea sub puterea ta.” „Iată, Eu am făcut pe meşterul care suflă cărbunii în foc şi face o armă după meşteşugul lui. Dar tot Eu am făcut şi pe nimicitor ca s-o sfărâme. Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere şi pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta, o vei osândi. Aceasta este moştenirea robilor Domnului, aşa este mântuirea care le vine de la Mine”, zice Domnul.

Efeseni 6:10-18 Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. 11 Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. 12 Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. 13 De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare după ce veţi fi biruit totul. 14 Staţi gata dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, 15 având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii. 16 Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. 17 Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. 18 Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa şi rugăciune pentru toţi sfinţii.

Iacov 1:13 Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu.” Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău şi El Însuşi nu ispiteşte pe nimeni.

2 Corinteni 2:14-16 (VDCC – între parantezele pătrate sunt traduceri din Biblia Amplificată) Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Cristos şi care răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoştinţei Lui. În adevăr, noi suntem înaintea lui Dumnezeu o mireasmă a lui Cristos [care va fi recunoscută și de unii și de alții] printre cei ce sunt pe calea mântuirii şi printre cei ce sunt pe calea pierzării: pentru aceştia, o mireasmă de la moarte spre moarte [un miros fatal, care-i ofensează] ; pentru aceia, o mireasmă de la viaţă spre viaţă [un parfum vital, viu și proaspăt].

2 Corintieni 2:14-16 (BTF) Acum mulţumiri fie aduse Lui Dumnezeu, care totdeauna ne face să triumfăm în Cristos şi care face cunoscută aroma cunoaşterii lui prin noi, în fiecare loc. Fiindcă lui Dumnezeu îi suntem o aromă dulce a lui Cristos, în cei ce sunt salvaţi şi în cei ce pier; Pentru unii, suntem aroma morţii pentru moarte; iar pentru ceilalţi, aroma vieţii pentru viaţă.

2 Corintieni 2:14-16 (NTLR – între parantezele pătrate sunt traduceri din Biblia Amplificată) „Îi mulţumim însă lui Dumnezeu, care ne conduce întotdeauna la biruinţă, în Cristos, şi răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoaşterii Lui  Căci, pentru Dumnezeu, noi suntem mireasma lui Cristos [care va fi recunoscută și de unii și de alții] printre cei ce sunt mântuiţi şi printre cei ce pier; pentru aceştia – o mireasmă de la moarte spre moarte [un miros fatal, care-i ofensează], iar pentru aceia – o mireasmă de la viaţă spre viaţă [un parfum vital, viu și proaspăt].

Faptele apostolilor 26:18 (VDCC) ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.’

Faptele apostolilor 26:18 (NTLR) ca să le deschizi ochii să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de sub autoritatea lui Satan la Dumnezeu şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenire alături de cei sfinţiţi.

Coloseni 1:11-14 (VDCC) întăriţi cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare şi îndelungă răbdare cu bucurie, mulţumind Tatălui, care v-a învrednicit să aveţi parte de moştenirea sfinţilor, în lumină. El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor.

Coloseni 1:11-14 (NTLR) Fiind întăriţi cu toată puterea, potrivit cu tăria Lui slăvită, ca să fiţi pregătiţi să înduraţi totul cu răbdare, mulţumindu-I cu bucurie Tatălui, care ne-a îndreptăţit să avem parte de moştenirea sfinţilor în Împărăţia luminii. El ne-a scăpat de sub autoritatea întunericului şi ne-a adus în Împărăţia Fiului Său iubit, în Care avem răscumpărarea, iertarea păcatelor.

Matei 4:10 (VDCC) „Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. Căci este scris: ‘Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.’”

Matei 13:39 Vrăjmaşul care a semănat neghina este diavolul; secerişul este sfârşitul veacului; secerătorii sunt îngerii.”

Matei 25:41 „Apoi va zice celor de la stânga Lui: ‘Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!”

Matei 16:23 Dar Isus S-a întors şi a zis lui Petru: „Înapoia Mea, Satano, tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.”

Marcu 8:33 Dar Isus S-a întors şi S-a uitat la ucenicii Săi, a mustrat pe Petru şi i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Fiindcă tu nu te gândeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.”

Luca 4:1-8 Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustie, unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. N-a mâncat nimic în zilele acelea; şi, după ce au trecut acele zile, a flămânzit. diavolul I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte pietrei acesteia să se facă pâine.” Isus i-a răspuns: „Este scris: ‘Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.’” diavolul L-a suit pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile pământului, şi I-a zis: „Ţie Îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii; căci mie îmi este dată şi o dau oricui voiesc. Dacă, dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Este scris: ‘Să te închini Domnului, Dumnezeului tău, şi numai Lui să-I slujeşti.’”

Luca 4:9-13 Diavolul L-a dus apoi în Ierusalim, L-a aşezat pe streaşina acoperişului Templului şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici; căci este scris: ‘El va porunci îngerilor Lui să Te păzească’; şi ‘ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.’” Isus i-a răspuns: „S-a spus: ‘Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău.’” După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până la o vreme.

Luca 8:12 „Cei închipuiţi în sămânţa căzută lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi.”

Ioan 8:44 „Voi aveţi de tată pe diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.”

Ioan 13:2 În timpul cinei, după ce diavolul pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să-L vândă,

Faptele apostolilor 10:38 cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul, căci Dumnezeu era cu El.

Faptele apostolilor 26:18 (VDCC) „ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.”

Faptele apostolilor 26:18 (NTLR) „ca să le deschizi ochii să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de sub autoritatea lui Satan la Dumnezeu şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenire alături de cei sfinţiţi.”

Următoarele versete sunt doar din traducerea Dumitru Cornilescu Corectată.

Marcu 16:16-18 „Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit. Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi, vor lua în mână şerpi, dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma, îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.”

Isaia 59:19 Atunci se vor teme de Numele Domnului cei de la apus şi de slava Lui cei de la răsăritul soarelui. Când va năvăli vrăjmaşul ca un râu, Duhul Domnului îl va pune pe fugă.

Psalmii 115:16 Cerurile sunt ale Domnului, dar pământul l-a dat fiilor oamenilor.

Romani 8:31-39 Deci ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile? Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi! Cine-i va osândi? Cristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi! Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Cristos? Necazul sau strâmtorarea sau prigonirea sau foametea sau lipsa de îmbrăcăminte sau primejdia sau sabia? După cum este scris: „Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat.” Totuşi în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Cristos, Domnul nostru.

Romani 16:20 Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru Isus Cristos să fie cu voi! Amin.

2 Corinteni 2:11 Dar pe cine iertaţi voi, îl iert şi eu. În adevăr, ce am iertat eu – dacă am iertat ceva – am iertat pentru voi, în faţa lui Cristos, ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un câştig de la noi, căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui.

Efeseni 4:25-27 De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”, pentru că suntem mădulare unii altora. „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi.” Să n-apună soarele peste mânia voastră şi să nu daţi prilej diavolului.

Efeseni 6:10-13 Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare după ce veţi fi biruit totul.

Efeseni 6:14-16 Staţi gata dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.

2 Tesaloniceni 3:1-3 Încolo, fraţilor, rugaţi-vă pentru noi ca Cuvântul Domnului să se răspândească şi să fie proslăvit, cum este la voi, şi să fim izbăviţi de oamenii nechibzuiţi şi răi, căci nu toţi au credinţaCredincios este Domnul: El vă va întări şi vă va păzi de cel rău.

1 Timotei 3:6 Să nu fie întors la Dumnezeu de curând, ca nu cumva să se îngâmfe şi să cadă în osânda diavolului.

1 Timotei 3:7 Trebuie să aibă şi o bună mărturie din partea celor de afară, pentru ca să nu ajungă de ocară şi să cadă în cursa diavolului.

2 Timotei 2:24-26 Şi robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare, să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa ca să ajungă la cunoştinţa adevărului; şi, venindu-şi în fire, să se desprindă din cursa Diavolului, de care au fost prinşi ca să-i facă voia.

Evrei 2:14 Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El Însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe Diavolul,

1 Ioan 2:13 -14 Vă scriu, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. Vă scriu, tinerilor, fiindcă aţi biruit pe cel rău. V-am scris, copilaşilor, fiindcă aţi cunoscut pe Tatăl. V-am scris, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. V-am scris, tinerilor, fiindcă sunteţi tari şi Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi şi aţi biruit pe cel rău.

1 Ioan 3:8 Cine păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.

1 Ioan 3:12 nu cum a fost Cain, care era de la cel rău şi a ucis pe fratele său. Şi pentru ce l-a ucis? Pentru că faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau neprihănite.

1 Ioan 5:17-21 Orice nelegiuire este păcat, dar este un păcat care nu duce la moarte. Ştim că oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, ci Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte şi cel rău nu se atinge de el. Ştim că suntem din Dumnezeu şi că toată lumea zace în cel rău. Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat pricepere să cunoaştem pe Cel ce este adevărat. Şi noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Cristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică. Copilaşilor, păziţi-vă de idoli. Amin.

M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.”
2 Timotei 4:7-8

Asa cum Dumnezeu ti-a iertat – David Wilkerson

Asa cum Dumnezeu ti a iertat David Wilkerson

Satan are putere asupra celor care nu iartă

Zac Poonen

Citim în Apocalipsa 9:1-11: „Îngerul al cincilea a sunat din trâmbiţă. Şi am văzut o stea care căzuse din cer pe pământ. I s-a dat cheia fântânii Adâncului, şi a deschis fântâna Adâncului. Din fântână s-a ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare. Şi soarele şi văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii. Din fum au ieşit nişte lăcuste pe pământ. Şi li s-a dat o putere, ca puterea pe care o au scorpiile pământului. Li s-a zis să nu vatăme iarba pământului, nici vreo verdeaţă, nici vreun copac, ci numai pe oamenii, care n-aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu. Li s-a dat putere nu să-i omoare, ci să-i chinuiască cinci luni; şi chinul lor era cum e chinul scorpiei, când înţeapă pe un om. În acele zile, oamenii vor căuta moartea, şi n-o vor găsi; vor dori să moară, şi moartea va fugi de ei. Lăcustele acelea semănau cu nişte cai pregătiţi de luptă. Pe capete aveau un fel de cununi, care păreau de aur. Feţele lor semănau cu nişte feţe de oameni. Aveau părul ca părul de femeie, şi dinţii lor erau ca dinţii de lei. Aveau nişte platoşe ca nişte platoşe de fier; şi vuietul, pe care-l făceau aripile lor, era ca vuietul unor care trase de mulţi cai, care se aruncă la luptă. Aveau nişte cozi ca de scorpii, cu bolduri. Şi în cozile lor stătea puterea, pe care o aveau ca să vatăme pe oameni cinci luni. Peste ele aveau ca împărat pe îngerul Adâncului, care pe evreieşte se cheamă Abadon iar pe greceşte Apolion.”

În mod evident, steaua este un înger căzut, cel mai probabil Satan. Acestui înger căzut i s-a dat cheia adâncului fără fund unde Dumnezeu i-a închis pe unii demoni (aşa cum citim în Petru 3:19). Nu toţi demonii sunt acolo. Cei mai mulţi sunt liberi să hălăduiască pe pământ. Vă amintiţi de omul posedat de o legiune de demoni pe care l-a întâlnit Isus? Demonii din acel om l-au implorat pe Isus să nu-i trimită în adâncul fără fund. Isus le-a ascultat cererea şi i-a trimis în cei 2000 de porci care s-au aruncat în mare. Dar, într-o zi, adâncul fără fund va fi deschis; şi demonii care sunt închişi acolo vor fi eliberaţi pe faţa pământului.

Aceasta face parte din judecata pe care Dumnezeu urmează s-o aducă pe faţa acestui pământ, ca şi cum Domnul ar spune oamenilor: „Aţi dorit să urmaţi sfatul diavolului. Aţi dorit să vă supuneţi mai degrabă cuvintelor diavolului decât cuvintelor Mele. Foarte bine. Ia uitaţi-i pe toţi prietenii care urmează să vă viziteze acum, toată şleahta din adâncul fără fund”. Este ceea ce vedem aici.

Fumul adâncului este plin de murdăria şi putoarea spiritelor necurate. Lăcustele sunt duhurile rele cărora li se dă putere să otrăvească minţile oamenilor şi să le chinuiască, la fel cum scorpionii pământului au putere să otrăvească trupurile oamenilor. Tortura făcută de aceşti demoni va fi atât de groaznică, încât mulţi oameni vor dori să moară, dar nu vor fi în stare nici măcar să se sinucidă!!

Descrierea demonilor este înfricoşătoare – feţe îngrozitoare, păr zburlit ca cel al femeilor nebune şi dinţi de leu – toate ilustraţiile ca să ne arate cât de groaznic va fi pentru cei care vor fi chinuiţi de aceşti demoni. Dar sunt lăsaţi să-i chinuie pe oameni numai cinci luni. De ce numai cinci luni? Pentru că Dumnezeu este milostiv.

În Matei 18:23-35, Isus a spus povestea unui om căruia i s-a iertat de către un rege o datorie de 40 de milioane de lei, dar care, la rândul lui, nu a putut să-i ierte celui de-o teapă cu el o sumă neînsemnată de doar patruzeci de lei. Acest om nemilos l-a prins pe omul de-o teapă cu el de gât şi i-a spus: „Plăteşte-mi”. Şi când împăratul a auzit una ca asta s-a mâniat şi l-a dat pe acel slujitor nemilos pe mâna chinuitorilor. Acei chinuitori îi simbolizează pe demonii cărora li se permite să-i chinuie astăzi pe credincioşii nemiloşi. Căci Isus a spus: „Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său” (versetul 35).

Acesta este un lucru serios şi eu nu doresc sângele nimănui pe mâinile mele. Dacă tu, care citeşti acest mesaj (fie că-ţi zici credincios sau botezat în Duhul sau oricum altcumva), ai şi numai o persoană pe care n-ai iertat-o, oriunde ar fi ea în lumea asta, vreau să te avertizez că (nu contează de cât de mult timp te consideri „credincios”), în mod sigur, nu vei intra în împărăţia lui Dumnezeu. Când va veni Isus, categoric nu vei fi luat. În schimb, vei fi dat pe mâna acelor demoni care au muşcătura unei scorpii. Pentru mine, acest lucru este clar ca lumina zilei pentru că eu cred cuvintele Domnului Isus. Omul care afost dat pe mâna chinuitorilor era un om care odată fusese iertat. Dar stăpânul şi-a retras acea iertare pentru că el nu ar fi iertat la rândul lui pe altcineva. Dumnezeu nu va ezita să-l dea pe mâna demonilor pe un asemenea om. De aceea te-aş ruga serios: „Scapă de amărăciunea ta (Veninul tău). Iartă de bunăvoie pe toată lumea. Tatăl tău ceresc nu te va ierta dacă există şi numai o fiinţă umană pe faţa pământului pe care tu să nu fii iertat-o.”

Numele îngerului adâncului fără fund este Abadon sau Apolion, care înseamnă „Distrugător”. El descrie, într-un cuvânt, planul lui Satan cu omul – să-l distrugă cu pofta sau cu o atitudine neiertătoare.

Isus a vorbit despre scorpioni, în Luca 10:19, pentru a simboliza puterile întunericului. El le-a spus ucenicilor: „Iată că v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii”. Demonii pot face rău numai acelora care nu au pecetea lui Dumnezeu pe frunte. Spiritual vorbind, nu poţi avea acea pecete pe frunte dacă nu i-ai iertat pe ceilalţi.

Traducerea în limba română: Maria Magdalena

Ce este si ce nu este, autoritatea spirituala

Ce este autoritatea ?

Conform definitiei DEX este : AUTORITÁTE, autorități, s. f. 1. Drept, putere, împuternicire de a comanda, de a da dispoziții sau de a impune cuiva ascultare. 2. Organ al puterii de stat competent să ia măsuri și să emită dispoziții cu caracter obligatoriu. -Reprezentant al unui asemenea organ al puterii de stat. 3. Prestigiu de care se bucură cineva sau ceva. ♦ Persoană care se impune prin cunoștințele sale, prin prestigiul său. [Pr.: a-u-] – Din fr. autorité, lat. au[c]toritas, -atis.

Ce este autoritatea spirituala ?

Conform BIBLIEI, este de origine divina si are ca sursa pe Dumnezeu Tatal :

.

– „… El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus ” (Efes. 2:1-7)  ( Daca autoritatea apartine Lui Cristos si Dumnezeu, ne apartine si noua ca si credinciosi nascuti din nou )

– „Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: „Toată autoritatea (exousia) Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin.”( Matei 28:18-20 )

– „Iată că v-am dat autoritate (exousia) să călcaţi peste şerpi şi peste scorpioni şi peste toată puterea (dunamis) vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma.” (Luca 10:19)

“Dunamis” este cuvantul in limba greaca folosit in mod frecvent pentru putere , tarie , forta iar la plural pentru miracole, minuni, semne.

“Exousia” este utilizat pentru a exprima puterea dar se refera la dreptul de a o utiliza, delegarea acesteia din punct de vedere legal, social sau spiritual.

– Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.” (Luca 24:49)– Isus a primit puterea de la Duhul Sfant  iar autoritatea de la Tatal , Duhul Sfant a fost acordat la Cinzecime ( Rusalii ) dar ramane numai in stransa legatura cu Vierul si Vita

–  Eu sunt adevărata Viţă, şi Tatăl Meu este Vierul. Pe orice mlădiţă care este în Mine, şi n-aduce rod, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce rod, o curăţă, ca să aducă şi mai mult rod. Acum voi sunteţi curaţi, din pricina Cuvântului pe care vi l-am spus.Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduce rod, dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce mult rod; căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic. Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc, şi ard.  (Ioan 15:1-6)

Toti crestinii au dreptul de a se ruga si de a lua atitudine in numele lui Isus fata de fortele vrasmasului in calitate de membrii ai familiei lui Dumnezeu , drept castigat de Isus prin victoria sa de la cruce si oferit in dar fiecaruia indiferent de abilitati sau personalitate. ( fii lui Sceva nu au avut autoritate delegata )

Ce NU este autoritatea spirituala ?

– Nu este propietatea noastra, noi trebuie sa o administram ca buni ispravnici  in scopul pentru care ne-a fost data “ Încolo, ce se cere de la ispravnici este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui. “ ( 1 Corinteni 4:2 )

– Nu este o modalitate pentru a ne scoate pe noi in evidenta, in spectacol , trebuie sa urmam exemplul lui Isus : “Atunci unii din cărturari şi din farisei au luat cuvântul şi I-au zis: „Învăţătorule, am vrea să vedem un semn de la Tine!” Drept răspuns, El le-a zis: „Un neam viclean şi preacurvar cere un semn; dar nu i se va da alt semn, decât semnul prorocului Iona.Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului.” (Matei 12:38-40 )

“ Fariseii şi saducheii s-au apropiat de Isus şi, ca să-L ispitească, I-au cerut să le arate un semn din cer. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Când se înserează, voi ziceţi: „Are să fie vreme frumoasă, căci cerul este roşu.” Şi dimineaţa, ziceţi: „Astăzi are să fie furtună, căci cerul este roşu-posomorât.” Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o deosebiţi, şi semnele vremurilor nu le puteţi deosebi? (Matei 16:1-3 )

“Fariseii au venit deodată şi au început o ceartă de vorbe cu Isus; şi, ca să-L pună la încercare, I-au cerut un semn din cer. Isus a suspinat adânc în duhul Său şi a zis: „Pentru ce cere neamul acesta un semn? Adevărat vă spun că neamului acestuia nu i se va da deloc un semn.” Apoi i-a lăsat şi a intrat iarăşi în corabie, ca să treacă de cealaltă parte. (Marcu 8:11-13 ) “Alţii, ca să-L ispitească, Îi cereau un semn din cer. “(Luca  11:16)

– Nu ne da niciodata dreptul sa-I poruncim sau sa ne targuim cu  Dumnezeu sa faca voia noastra . „De asemenea este scris”, a zis Isus: „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău. “(Matei  4:7)

– Nu este modalitatea de al constrange pe Dumnezeu de a ne oferi ceea ce ne dorim fiindca “ Dumnezeu vrea sa fim fericiti “ si fiindca avem suficienta credinta .Charles Kraft  in cartea “ ( I give you authority) – Autoritate spirituala “ relateaza :

“ O prietena de-a mea care a folosit toata viata ei un scaun cu rotile mi-a spus ce i s-a  intamplat la un picnic cu biserica. In timpul rugaciunii si a inchinarii, un tanar atletic a venit la ea intreband-o daca poate sa sa roage cu ea.Binenteles ca ea a acceptat. Spre surprinderea si spaima ei, dupa ce tanarul s-a rugat cateva secunde, a incercat sa o smulga din scaun. Cand a devenit evident ca nu fusese vindecata, el s-a intors spre ea si a intrebat-o ; “ Unde iti este credinta sora ?”  Mai tarziu pastorul I-a sugerat ca ar fi trebuit sa-i raspunda : “ In nici un caz in tine, frate ! “ . Credinta  nu inseamna refuzul de a accepta sau crede realitatea. Ea inseamna a continua cu Dumnezeu, in ciuda realitatii care este uneori dincolo de alegerea noastra. “

– Nu ne da si abilitatea de a lucra independenti, sa ne facem noi planul si apoi sa asteptam ca Dumnezeu sa-l binecuvanteze , facand asa, abuzam de privilegiul pe care ni-l da Dumnezeu de a lucra impreuna cu El sub autoritatea Sa .

– Abilitatea de a cunoaste noi singuri ceea ce gandeste Dumnezeu intr-o anumita privinta fara sa ne intrebam despre ce cred ceilalti , asa cum prorocia nu trebuie interpretata individual , tot asa si planurile de a folosi autoritatea ar trebui facute tinand cont  de calauzirea pe care o primesc si celelalte persoane de la Dumnezeu. “ Fiindcă mai întâi de toate, să ştiţi că nicio prorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură.Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt. ( 2 Petru 1:20 ),    “ Cât despre proroci, să vorbească doi sau trei, şi ceilalţi să judece.” ( 1 Corinteni 14:29 )

– Nu este dreptul de a nesocoti timpul mai dinainte pregatit de Dumnezeu, chiar daca avem tendinta de a ne pierde rabdarea, “ Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.” ( Efeseni 2:9 )

– Nu este compatibila cu razvratirea si sfidarea la adresa voii lui Dumnezeu , “A aşteptat şapte zile, după timpul hotărât de Samuel. Dar Samuel nu venea la Ghilgal, şi poporul se împrăştia de lângă Saul.Atunci Saul a zis: „Aduceţi-mi arderea de tot şi jertfele de mulţumire.” Şi a jertfit arderea de tot…….Samuel a zis lui Saul: „Ai lucrat ca un nebun şi n-ai păzit porunca pe care ţi-o dăduse Domnul Dumnezeul tău. Domnul ar fi întărit pe vecie domnia ta peste Israel; dar acum, domnia ta nu va dăinui. Domnul Şi-a ales un om după inima Lui şi Domnul l-a rânduit să fie căpetenia poporului Său, pentru că n-ai păzit ce-ţi poruncise Domnul.” ( 1 Samuel 13: 7-14 )

– Nu este o garantie ca suntem indispensabili , relatia cu Dumnezeu este mai importanta decat abilitatea de a face lucruri spectaculoase “ Cei şaptezeci s-au întors plini de bucurie şi au zis: „Doamne, chiar şi dracii ne sunt supuşi în Numele Tău.” Isus le-a zis: „Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer. Iată că v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpioni şi peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma. Totuşi să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sunt supuse; ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.” ( Luca 10: 17 – 20 )

– Nu este un cec in alb, o permisiune de a face ceea ce dorim cand dorim ci de al reprezenta pe Dumnezeu si voia Sa, de a inlocui dorintele noastre cu ale Lui. Watchman Nee in cartea “ Spiritual Autority – Autoritatea spirituala “ spunea : “ Pentru ca cineva sa ajunga  intr-o pozitie de autoritate, nu este suficient sa aiba niste idei si ganduri bune, ci trebuie sa caute mereu sa cunoasca voia lui Dumnezeu. Masura in care cineva cunoaste voia lui Dumnezeu este masura autoritatii care I-a fost delegata. Dumnezeu hotareste ca o anumita persoana sa fie autoritatea Sa delegata doar pe baza faptului ca acea persoana cunoaste voia lui Dumnezeu. Nu are nimic a face cu a avea multe idei, opinii puternice sau ganduri nobile. Intr-adevar, astfel de persoane puternice in ele insele constituie un motiv intemeiat de teama ( pag 116 )

– Nu implica lipsa fricii, desi frica de vrasmas este daunatoare, frica sanatoasa de a nu folosi gresit autoritatea data de Dumnezeu este benefica in a ne responsabiliza

– Nu  inseamna a avea slugi sau oameni in subordine ci a avea grija de acei oameni, ai avea pe constiinta pentru tot ceea ce fac… A avea autoritate peste un grup de oameni inseamna a raspunde de acei oameni inaintea autoritatii superioare… “ Isus i-a chemat la El şi le-a zis: „Ştiţi că cei priviţi drept cârmuitori ai Neamurilor, domnesc peste ele, şi mai marii lor le poruncesc cu stăpânire. Dar între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru; şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să fie robul tuturor.( Marcu 10:42-44 )

– Nu este lipsita de dragoste, desi cei care au autoritate tind sa se poarte aspru, noi trebuie sa manifestam roadele Duhului Sfant “Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul.” ( Galateni 5:22-25 ) . Trebuie sa Il avem ca model pe Dumnezeu care este preocupat de cei aflati in situatii dificile : orfani si vaduve ( Deuteronom 14:29 ; 24:17 ; 19 ; 27:19 ; Psalmi 10:18 ; 68:5 ; 146 :9 ; Isaia 1:17 ; Ieremia 22:3 ; Zaharia 7:10 ; Iacov 1 :27 ) ; cei saraci: ( Exod 23:6 ; Deuteronom 15:11 ; Psalmi 35:10 ; 82:3 ; Isaia 11:4 ; Zaharia 7:10 ) ; cei asupriti ( Psalmul 10:18 ; Isaia 1:17 ) Dumnezeu vrea ca puterea Sa sa fie folosita spre binele celor neputinciosi. Isus in multe cazuri cand a vazut pe cineva aflat in nevoie I S-a facut mila : ( Matei 9 :36 ; 14:14 ; Marcu 6: 34 ; Matei 15:32 ; 20:34 ; Marcu 1:41 ; Luca 7:13 ) I S-a facut mila si cand a intalnit un indracit , cu toate ca ar fi putut face spectacol din eliberarea oamenilor , a poruncit demonilor sa taca ( Marcu 1:25 ; Luca 4:35 )  Charles Kraft  in cartea “ ( I give you authority) – Autoritate spirituala “ spune : “ Nu trebuie sa pierdem din vedere faptul ca autoritatea pe care ne-o da Dumnezeu trebuie folosita doar pentru a implini scopurile Sale in felul Sau. Acest lucru este implicit ideii de supunere si ascultare de El. Ma doare cand vad mandria unora care organizeaza “campanii de vindecari miraculoase “ sau chiar programe de vindecare in unele biserici locale. Acestia par adesea mai preocupati sa-si afiseze darurile decat sa cinsteasca pe Datatorul acelor daruri. Nu inteleg harul lui Dumnezeu care permite acelor oameni care folosesc gresit darurile spirituale sa continue sa le foloseasca ( desi sunt fericit cand pot sa cer si eu acel har atunci cand imi depasesc limitele ) Priveam un astfel de vindecator la televizor intr-o seara ( desi nu rezist sa fac lucrul acesta prea des ) si m-am gandit : Cat de diferit e de felul in care a lucrat Isus ! Era un om de spectacol, fiecare miscare era bine programata pentru a produce un efect dramatic. Mergea tantos. Se plimba falos dintr-o parte a scenei in alta pentru a atinge pe cei ce erau adusi la el. Acestia cadeau de obicei pe spate cand ii atingea – un comportament pe care el il astepta si il exploata pentru a produce un efect dramatic. Atunci cand rostea cuvinte de cunoastere isi ridica capul, isi atingea fruntea si isi inchidea ochii intr-un mod teatral, ca si cum chiar atunci le-ar scoate din mintea lui Dumnezeu…….Din moment ce nu este felul lui Isus de a fi sa sa faleasca, cred ca omul acesta isi folosea autoritatea intr-un mod iresponsabil. Convingerea mea personala este ca noi trebuie sa folosim autoritatea Sa intr-un mod care sa demonstreze caracterul lui Isus…..Regula mea este ca daca ceva nu da dovada de dragoste, atunci nu este modul de lucru al lui Isus, chiar daca este cava spectaculos. Tot ce facem si nu vine din dragoste, chiar daca este plin de putere, nu vine de la Dumnezeu. Darurile Duhului ( 1 Corinteni 12:8-11 ; 28-31 ) trebuie sa fie insotite de roadele Duhului ( Galateni 5:22-23 ).

,,Suntem cu ochii pe tine!” Inteligența artificială și imperiul global al lui Anticrist

O serie de știri recente au arătat progresele masive făcute în domeniul inteligenței artificiale (AI). Câțiva dintre aceștia se concentrează pe tehnologiile Chinei Yitu, o companie aflată în fruntea dezvoltării Inteligenței Artificială. Yitu a creat o tehnologie numită Dragonul Zburator (Dragonfly).

Dragonfly poate căuta și analiza miliarde de fotografii și poate localiza o singură persoană în câteva secunde. Conectat la camerele din metroul Shanghai, a identificat peste 500 de infractori într-o perioadă de trei luni. Este atât de puternic încât poate recunoaște oamenii care poartă deghizări. Și poate identifica persoanele care se deghizează care să pară mai în vârstă de 30 de ani.

Gândiți-vă la puterea aceasta dacă o acordă guvernului chinez. În timp ce Dragonfly se conectează la fiecare aparat de filmat din națiune, infractorii nu vor avea unde să se ascundă. Din păcate, nimeni altcineva. Disidenții chinezi, activiștii politici, minoritățile etnice, creștinii și alți „dușmani ai statului” nu vor avea niciun loc de ascuns. Și este puțin probabil ca China să fie singurul stat care să profite de această tehnologie.

Rise of Big Brother

În romanul lui George Orwell din 1984, noi suntem numiți pentru prima oară „Big Brother” – un regim totalitar omniprezent, atotputernic și „bine intenționat”. Eroul cărții, Winston Smith, trăiește într-o lume în care fiecare cetățean este supravegheat 24/7. Viața personală nu există.

Guvernul controlează fiecare parte a vieții. Monitorii din apartamentul lui Winston îl spionează când este acasă. Alte dispozitive spionează când este plecat. Camerele ascunse și microfoanele îi captează cuvintele, faptele și chiar expresiile feței. Poșta lui este deschisă, iar „poliția de gîndire” caută și arestează orice cetățean care îndrăznește să aibă gânduri sau sentimente împotriva Big Brother și a elitei conducătoare.

Lumea lui Winston este un loc de control absolut al guvernului. Nici o conversație, mișcare sau tranzacție nu trece neobservată. Guvernul privește – mereu. În aceste decenii de când Orwell a lansat pentru prima dată 1984, oamenii s-au minunat la ceea ce ei văd astăzi ca o mare perspectivă asupra viitorului nostru.

Și au dreptate să facă acest lucru. Deoarece astăzi devine realitatea noastr asa cum era scris în anul 1984. Și, din păcate, tehnologiile Yitu și Dragonfly sunt doar o mică parte a ceea ce vine. De ce spun asta? Pentru că suntem doar în primele etape ale revoluției Inteligenței Artificiale (AI).

Ce se întâmplă

În viitorul apropiat, tehnologii precum Dragonfly vor fi obișnuite. Capacitatea de a vedea și a auzi totul va fi și mai ușor pentru guvern. Din păcate, în timp ce majoritatea oamenilor se opun acestui tip de supraveghere și invazie a vieții private, acțiunile lor de zi cu zi o apropie de realitate. Cum? Mulți oameni dezvăluie în mod voluntar cele mai intime detalii ale vieții lor.

Încarcă poze cu ei și prietenii lor pe Facebook și îi etichetează astfel încât sistemele AI le pot recunoaște. Ele dezvăluie informații personale despre Snapchat și Twitter. Și chiar și-au instalat dispozitive precum Google Mini și Echo Amazon în casele lor.

Aceste dispozitive răspund la comenzile vocale și fac viața mai ușoară. Dar ele au și un dezavantaj. Prin definiție, ascultă mereu. Asta inseamna ca un microfon este in casa ta ascultand tot timpul. Și unele dintre dispozitivele mai noi au și camere care filmează.

Odată cu trecerea timpului, aceste dispozitive vor deveni mai mici și mai ieftine. Și, pe măsură ce devin mai mici și mai ieftini, vor deveni omniprezente. Vor fi peste tot. Cât de mici și mai ieftine vor deveni aceste dispozitive? Imaginați-vă trilioane de camere HD și microfoane – fiecare având dimensiunea unei particule de praf.

Unele ar putea fi atât de mici, încât cu ochiul liber nu le poti vedea. Aceste camere și microfoane vor înregistra în mod constant totul. Cum vor fi montate? Nu vor fi. La fel ca praful, se vor întinde pe pământ și se vor așeza pe fiecare suprafață. Vor fi peste tot.

Se vor găsi pe hainele tale. Vor intra prin ventilația din casă. Se vor lipi de talpa pantofilor și vor umple străzile. Și acest „nanodust” va trimite materiale video și audio direct guvernului.

„Dar stati”, ați putea spune. „Cum va trece guvernul prin toate aceste date? Ar fi nevoie de mii de analiști ai serviciilor de informații și timp de un secol sau mai mult pentru a asculta doar o zi de conversații la nivel mondial, nu-i așa? Este adevărat. Dar oamenii nu se vor complica prin toate aceste date, pentru ca va fi Inteligenta Artificiala (AI).

Tehnologie similară cu Dragonfly va căuta și va analiza totul – nu doar filmarea. În același mod în care analizează Dragonfly, sistemele AI ale viitorului vor căuta înregistrări audio pentru expresii specifice și limbaj nedorit.

Vor analiza înregistrările video pentru a găsi anumite modele de mișcare sau comportament. Și sistemele AI vor putea să identifice trăsături comune împărtășite de dușmanii statului. Cu abilitatea de a procesa munți de informații la viteze mari, sistemele AI vor analiza informațiile cu un nivel mult mai înalt de precizie decât orice analist uman care ar putea vreodată.

O rețea globală de astfel de tehnologii va avea capacitatea de a „asculta” fiecare conversație de pe pământ. Nimeni nu va putea scăpa de ochiul vreodată vigilent al „Big Brother”.

Imperiul global care vine

Deci, de ce tot ce contează? Deoarece acum două mii de ani Biblia a spus că un singur guvern va conduce toți oamenii lumii (Apocalipsa 13: 7). De asemenea, a spus că liderul acelui guvern va exercita un astfel de control total, va putea decide cine poate cumpăra sau vinde ceva (Apocalipsa 13:17). Gândiți-vă la aceste declarații.

Un guvern global va avea control total și complet asupra întregului comerț. Pentru a realiza acest lucru, este nevoie de un stat de poliție, cum ar fi lumea pe care lumea nu a văzut-o niciodată.

A fost posibilă în secolul I? Nu. Este posibil în secolul al XX-lea? Nu. Dar în secolul acesta? Da. Va fi. Și nu va fi doar o probabil. Va fi realitate. Guvernul nu va putea rezista tentațiilor pe care le oferă Inteligența Artificială (AI). Este doar un semn că suntem aproape de sfârșitul vremii actuale.

Amintiți-vă, guvernul global nu este singurul semn al sfârșitului. Dar apare în același timp ca și celelalte semne pe care Isus le-a spus și amintit din profeti. Israeliți vin înapoi în țară (Ieremia 23: 7-8) … Poporul evreu locuiește și revine din nou în Ierusalim (Luca 21: 24-28)

Deși mic ca țară, Israel are o armată extrem de mare (Ezechiel 37:10 ) … Europa se unește (Daniel 2: 31-45) … Și Evanghelia este propovăduită până la marginile pământului (Matei 24:14). Acestea sunt semnele pe care Isus le-a spus și profețit. Iar generația noastră este prima care a asista la aceste semne. Crezi că e doar o coincidență? Nu, Nici eu.

Însuși Isus a spus: ,,Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus și să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.” Luca‬ ‭21:28‬ ‭De fapt, El a spus că generația care mărturisește aceste semne nu va trece înainte de a se întoarce El (Matei 24:34). Apariția acestor semne este indicatorul mumarul 1, sfârșitul veacului și a Doua Venire a lui Isus sunt aproape.

Citeste și:

1.Nu-l huliți pe Dumnezeu! Iată SOARTA celor ce L-au luat în RÂS! DISTRIBUIE să se trezească lumea!

Pentru prima dată în istorie, vedem acele semne. Sunt în jurul nostru. Deci nu te îndoi de asta. Isus vine!

Vă rugăm să ne sprijiniți trimițând mărturii sau îndemnând persoanele cunoscute dumneavoastră care au avut parte de marturii.

Mărturiile pot fi complet anonime și garantăm că datele personale sau datele de contact ale celor care le vor trimite nu vor fi făcute publice, decât dacă ei solicită aceasta.

Vă rugăm să oferiți doar mărturii complet adevărate, deoarece spunerea adevărului și numai a adevărului este plăcut in ochii Lui Dumnezeu.

Fiti binecuvântati!

Sursa: Pprophecy News – Tradus si prelucrat de logosul.ro

http://logosul.ro/2018/02/18/suntem-cu-ochii-pe-tine-inteligenta-artificiala-si-imperiul-global-al-lui-anticrist/

Omul păcatului — anticrist

Anticristul trebuie să fie dezvoltat, descoperit şi lovit înainte de ziua Domnului — Analizarea unei vederi opuse asupra acestui subiect — Descriere profetică — Naşterea Anticristului — Dezvoltarea sa rapidă — Imaginea istorică şi descrierea biblică sunt de acord — Împărăţia sa, o falsificare — Capul şi gura sa, remarcabile — Marile sale cuvinte arogante de blasfemie — Învăţăturile sale blasfematoare — Nimicirea sfinţilor Celui Prea înalt — Domnia sa Milenară — Anticristul lovit cu sabia Spiritului — Lupta finală şi sfârşitul lui

„Nimeni să nu vă amăgească în vreun fel, căci nu va veni înainte de a fi venit lepădarea de credinţă şi de a se fi descoperit omul păcatului, fiul pierzării.” 2 Tes. 2:3.

AVÂND în vedere aceste cuvinte clare ale apostolului Pavel, care arată că un personaj pe care el îl numeşte „Omul Păcatului” trebuie să preceadă venirea Zilei Domnului, care, după cum am dovedit, a început deja să mijească, este important să privim în jur ca să vedem dacă un asemenea personaj n-a apărut deja. Căci, dacă un astfel de presonaj cum este cel descris cu atâta grijă de către Pavel şi de către ceilalţi apostoli n-a venit încă, atunci cuvintele de mai sus trebuie înţelese ca o respingere de către Pavel a tuturor celorlalte mărturii privitoare la prezenţa Domnului şi la stabilirea Împărăţiei Sale acum. Iar această respingere trebuie să stea ca un argument la care nu se poate da un răspuns până când acest Om al Păcatului va fi recunoscut, corespunzând descrierii profetice în toate amănuntele.

Este clar declarat nu numai că acest Om al Păcatului trebuie mai întâi să se ridice, ci şi că el trebuie să se dezvolte ((B268)) şi să prospere înainte de a veni Ziua Domnului. Înainte de ziua lui Cristos, prosperitatea şi influenţa acestei puteri vor fi ajuns la culme şi vor fi în declin; şi prin strălucirea prezenţei Domnului, la a doua venire a Sa, acest Om al Păcatului va fi cu desăvârşire distrus. Noi trebuie să observăm aceste împrejurări prezise, pentru a vedea dacă această prevenire către Biserica din zilele lui Pavel este aplicabilă şi în zilele noastre. Acum, după optsprezece secole, se pretinde din nou că ziua lui Cristos a venit; şi se naşte întrebarea importantă: Din ceea ce le-a spus Pavel tesalonicenilor pentru a le corecta eroarea, stă acum ceva ca obiecţie la această pretenţie?

Din îndemnurile apostolului către Biserică, să vegheze la întoarcerea Domnului, luând aminte la cuvântul sigur al profeţiei, şi din grija Sa de a le arăta semnele prezenţei lui Cristos, caracterul lucrării Sale în timpul acela etc., este evident că El a dorit la fel de mult ca Biserica să poată recunoaşte prezenţa Lui atunci când Domnul va veni, cum a dorit şi ca ei să nu fie amăgiţi de eroarea că El venise deja înainte de timpul prezenţei Sale. O cădere în această eroare din urmă, la începutul acestui veac, i-a expus pe cei care au îmbrăţişat-o înşelărilor principiului Anticrist, care lucra chiar şi atunci; în timp ce nerecunoaşterea Zilei Domnului şi a prezenţei Sale în ziua când îşi are timpul îi expune pe cei care nu-L recunosc la înşelările continui şi la doctrinele false ale lui Anticrist, şi îi orbeşte faţă de marile adevăruri şi faţă de privilegiile speciale din această zi. De aici vine îngrijorarea apostolului pentru Biserica de la ambele extremităţi ale veacului şi prevenirea lui: „Nimeni să nu vă amăgească în vreun fel”. De aceea a şi făcut descrierea exactă a Omului Păcatului, pentru ca el să poată fi recunoscut la timpul său.

În timp ce creştinii de la sfârşitul veacului sunt înclinaţi să uite până şi făgăduinţa întoarcerii Domnului, iar când şi-o ((B269)) amintesc sunt înclinaţi să se gândească la ea numai cu groază şi presimţiri de teamă, Biserica timpurie o aştepta cu nerăbdare şi cu anticipare voioasă, ca fiind realizarea tuturor speranţelor ei, răsplata întregii sale credincioşii şi sfârşitul tuturor necazurilor ei. Prin urmare, credincioşii din ziua aceea erau gata să asculte cu sârguinţă orice învăţătură care pretindea că Ziua Domnului era ori foarte aproape, ori prezentă; şi, prin urmare, erau în pericolul de a fi înşelaţi în această privinţă dacă nu studiau cu atenţie învăţăturile apostolilor asupra acestui subiect.

Biserica din Tesalonic, influenţată de învăţăturile greşite ale unora, în sensul că Domnul ar fi venit din nou şi că ei trăiau în zilele Lui, evident presupunea că această idee era în armonie cu învăţăturile lui Pavel din prima sa epistolă către ei, unde el a spus (1 Tes. 5:1-5) că Ziua Domnului va veni pe furiş, în linişte şi pe neobservate, ca un hoţ noaptea, şi că, deşi alţii vor fi în ea fără să ştie, sfinţii vor fi în lumină în privinţa ei. Aflând despre serioasa eroare în care căzuseră, de a presupune că ziua prezenţei Domnului sosise deja, Pavel le-a scris o a doua epistolă, a cărei idee centrală era aceea de a corecta această eroare. El spune: „Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă la El, vă rugăm, fraţilor, să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreun cuvânt, nici de vreo epistolă ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi

[enestemi] venit întâi trebuie să vină lepădarea de credinţă [apostazia], şi trebuie să fie descoperit Omul Păcatului, Fiul Pierzării, Împotrivitorul, care se înalţă mai presus de toate, numindu-se «dumnezeu» [conducător puternic] sau care primeşte omagiu — aşa încât să se aşeze în Templul lui Dumnezeu, prezentându-se deschis că este un dumnezeu. Nu vă aduceţi aminte cum ((B270)) vă spuneam lucrurile acestea când eram încă la voi? Şi acum ştiţi ce stă în cale, pentru ca El [Cristos] să poată fi descoperit la timpul Său [cuvenit]. Dar nesupunerea [faţă de Cristos] lucrează deja, însă numai ca un lucru secret, până când cel ce împiedică va fi îndepărtat din cale; şi atunci va fi descoperit cel nesupus, pe care Domnul îl va ucide cu spiritul gurii Sale şi-l va nimici prin strălucirea prezenţei [parousiei] Sale”. Pavel a putut scrie astfel în mod sigur despre dezvoltarea Omului Păcatului înainte de Ziua Domnului, fiindcă a studiat profeţia lui Daniel, la care şi Domnul nostru a făcut referire (Mat. 24:15), şi probabil fiindcă lui Pavel însuşi în „viziunile şi descoperirile” sale i se arătase marele dezastru pe care acest personaj îl va produce în Biserică.

Ar trebui remarcat faptul că Pavel n-a folosit argumente ca acelea pe care unii sunt dispuşi să le folosească astăzi contra pretenţiei că ziua Domnului a început. El n-a zis, o tesaloniceni necugetaţi, nu ştiţi că atunci când vine Cristos ochii voştri Îl vor vedea şi urechile voastre vor auzi înfricoşătorul sunet al trâmbiţei lui Dumnezeu? Şi că veţi avea şi altă dovadă pentru aceasta, în răsturnarea pietrelor de mormânt şi în învierea sfinţilor? Nu este oare evident că dacă o asemenea critică ar fi fost potrivită, Pavel s-ar fi grăbit să se folosească de un argument atât de simplu şi atât de uşor de înţeles? Şi mai mult, faptul că el n-a folosit acest argument nu este oare o dovadăcă un asemenea argument nu este şi nu poate fi întemeiat pe adevăr?

Prin faptul că, în efortul său energic de a le corecta eroarea, Pavel le-a oferit doar această singură obiecţie la pretenţia lor, el evident a susţinut ideile lor generale despre Ziua Domnului ca fiind corecte — că ea ar putea fi începută în timp ce mulţi ar fi în necunoştinţă de ea, că ar putea veni fără demonstraţie exterioară care s-o marcheze. Dar singurul motiv al obiecţiei lui era că mai întâi trebuia ((B271)) să vină o lepădare de credinţă, şi, ca urmare a acestei lepădări, să vină dezvoltarea Omului Păcatului — care, orice ar fi el (fie că este un singur individ, fie un mare sistem Anticrist pe care el astfel îl personifică) — trebuia să se ridice, să prospere şi să-şi înceapă declinul — înainte de ziua prezenţei Domnului. Astfel, deci, dacă această singură obiecţie făcută de Pavel nu mai este în cale — dacă putem vedea clar că există în realitate un personaj a cărui istorie corespunde în fiecare amănunt descrierii profetice a Omului Păcatului, de la începutul existenţei lui până în prezent — atunci obiecţia lui Pavel, care a fost bine primită în timpul său, şi a fost singura lui obiecţie, nu mai este o obiecţie valabilă împotriva pretenţiei actuale că noi trăim în Ziua Domnului, în ziua prezenţei Domnului. Şi mai mult, dacă Omul Păcatului poate fi repede văzut, dacă ridicarea, dezvoltarea şi declinul lui sunt văzute clar, atunci acest fapt devine o altă dovadă care confirmă învăţăturile capitolelor precedente, care arată că noi suntem acum în Ziua Domnului.

Descrierea profetică a Omului Păcatului

Cel care studiază profeţia va găsi că Omul Păcatului este în mod clar marcat de-a lungul scrierilor sfinte, nu numai făcând o descriere clară a caracterului său, ci şi arătând timpurile şi locurile începutului, prosperităţii şi declinului său.

Acest personaj este foarte convingător descris chiar şi prin numele atribuite lui de către scriitorii inspiraţi. Pavel îl numeşte: „Acel Nelegiuit”, „Omul Păcatului”, „Taina Fărădelegii”, „Anticristul” şi „Fiul pierzării”; profetul Daniel îl numeşte „urâciunea care pustieşte” (Dan. 11:31; 12:11); şi Domnul nostru Se referă la acelaşi personaj prin „urâciunea pustiirii despre care a vorbit profetul Daniel” (Mat. 24:15), şi iarăşi, printr-o „fiară” (Apoc. 13:1-8). Acelaşi personaj a fost ((B272)) prefigurat de asemenea printr-un corn mic, sau o putere, ieşit dintr-o fiară înspăimântătoare pe care Daniel a văzut-o în viziunea sa profetică, corn care avea ochi şi o gură care vorbea lucruri mari, şi care a prosperat şi a făcut război sfinţilor şi i-a biruit (Dan. 7:8, 21). Ioan de asemenea l-a văzut şi a prevenit Biserica împotriva acestui personaj, zicând: „Aţi auzit că vine Antihrist”. El i-a sfătuit apoi cum să scape de influenţa lui (1 Ioan 2:18-27). Cartea Apocalipsei, la fel, este în mare măsură o profeţie simbolică detaliată referitoare la acelaşi Anticrist — deşi acum ne uităm doar în treacăt la aceasta, lăsând examinarea ei mai amănunţită pentru un volum următor.

Aceste diferite denumiri şi scurte descrieri indică un personaj josnic, subtil, făţarnic, înşelător, tiranic şi crud, care s-a dezvoltat în mijlocul Bisericii creştine; la început strecurându-se înăuntru şi în sus foarte treptat, apoi urcând rapid la putere şi influenţă până când a ajuns tocmai în culmea puterii, bogăţiei şi gloriei pământeşti — între timp exercitându-şi influenţa împotriva adevărului şi împotriva sfinţilor şi pentru propria lui mărire, pretinzând până la urmă sfinţenie, autoritate şi putere specială de la Dumnezeu.

În acest capitol ne propunem să arătăm că acest Om al Păcatului este un sistem şi nu un singur individ, aşa cum mulţi par să presupună; că, după cum Cristosul se compune din adevăratul Domn şi adevărata Biserică, la fel şi Anticristul este un sistem fals, care se compune dintr-un domn fals şi dintr-o biserică apostată, căruia i s-a îngăduit pentru un timp să denatureze adevărul, să practice înşelăciunea şi să falsifice autoritatea şi domnia viitoare a adevăratului Domn şi a Bisericii Sale, şi să îmbete naţiunile cu pretenţii şi presupuneri false.

Sperăm să dovedim, spre mulţumirea fiecărui cititor conştiincios, că această mare apostazie sau lepădare de credinţă menţionată de Pavel a venit, şi că acest Om al Păcatului s-a dezvoltat, s-a aşezat „în templul lui Dumnezeu” ((B273)) (templul adevărat, nu cel tipic), a împlinit toate prezicerile apostolilor şi ale profeţilor referitoare la caracterul său, la lucrarea sa etc., a fost descoperit, iar acum, de la 1799 d. Cr., el este nimicit de spiritul gurii Domnului (adevărul) şi va fi cu desăvârşire nimicit în timpul acestei zile a mâniei şi a descoperirii Domnului în flacăra de foc a răsplătirii, care deja începe.

Fără a avea vreo dorinţă să tratăm cu uşurinţă părerile altora, socotim totuşi necesar să indicăm cititorului câteva dintre absurdităţile legate de opinia generală despre Anticrist, pentru ca astfel demnitatea şi caracterul raţional al adevărului asupra acestui subiect să poată fi corect apreciate, în contrast cu pretenţia îngustă că tot ce prezic Scripturile cu privire la acest personaj va fi împlinit de vreun anume om literal. Se pretinde că acest om va fermeca într-atât lumea întreagă, încât în doar câţiva ani el îşi va câştiga omagiul şi închinarea tuturor oamenilor, cărora li se va impune aşa de uşor, încât să presupună că acest om este Dumnezeu şi să-L venereze ca pe Atotputernicul Iehova, într-un templu evreiesc rezidit. Toate acestea trebuie făcute cu viteza fulgerului — în trei ani şi jumătate, spun ei, interpretând greşit timpul simbolic întocmai cum interprezează greşit şi pe „omul” simbolic.

Poveştile fantastice şi cele mai absurde închipuiri ale copilăriei nu egalează vederile extreme ale unora din copiii iubiţi ai lui Dumnezeu care se împiedică printr-o interpretare literală a limbajului lui Pavel, şi prin aceasta se orbesc pe ei înşişi şi orbesc şi pe alţii faţă de multe adevăruri preţioase, pe care, din pricina erorii în acest subiect, nu sunt pregătiţi să le vadă într-o lumină lipsită de prejudecăţi. Oricât de mult am simpatiza cu ei, „credinţa lor oarbă” ne smulge un zâmbet atunci când ei înşiră cu seriozitate diferitele simboluri ale Apocalipsei, pe care nu le înţeleg, aplicându-le greşit în mod literal la omul lor extraordinar. Ei pretind că în acest veac, cel mai sceptic pe care l-a cunoscut lumea vreodată, în scurtul interval de trei ani şi jumătate, el va avea toată lumea la picioarele sale, ((B274)) venerându-l ca Dumnezeu, pe când Cezarii, Alexandru, Napoleon, Mohamed şi alţii au navigat pe mări însângerate şi au petrecut de multe ori câte trei ani şi jumătate fără să fi împlinit nici a mia parte din ceea ce se pretinde că va face acest om.

Şi totuşi aceşti cuceritori au avut în ajutor toate avantajele ignoranţei şi superstiţiei dense, în timp ce astăzi noi trăim în condiţiile cele mai neprielnice pentru o asemenea dezvoltare a amăgirii şi înşelătoriei: într-un timp când orice lucru ascuns este expus ca niciodată înainte; într-un timp când înşelătoria de felul celei pretinse este prea absurdă şi ridicolă ca să fie luată în considerare. De fapt, tendinţa zilelor noastre este spre o lipsă de respect faţă de oameni, nu contează cât de buni, de talentaţi şi de capabili ar fi ei, sau ce funcţii de încredere şi de autoritate ar ocupa. În aşa măsură este adevărat acest lucru, ca niciodată înainte, încât este de o mie de ori mai posibil ca întreaga lume să nege că există vreun Dumnezeu, decât să se închine vreodată unei fiinţe umane asemenea lor ca fiind Dumnezeul cel Atotputernic.

Un mare obstacol pentru mulţi, când consideră acest subiect, este ideea îngustă nutrită în general despre semnificaţia cuvântului dumnezeu. Ei nu observă că grecescul theos (dumnezeu) nu se aplică fără excepţie la Iehova. Acest cuvânt înseamnă un puternic, un conducător, şi mai cu seamă un conducător religios sau preoţesc. În Noul Testament cuvântul theos este rareori folosit, afară de cazul când se referă la Iehova, pentru că apostolii în cuvântările lor au vorbit foarte rar şi puţin despre sistemele false ale religiei, şi ca atare rar au menţionat pe conducătorii sau dumnezeii lor sacri; totuşi în textele următoare cuvântul dumnezeu (theos) este folosit cu referire la alţii decât la fiinţa supremă, Iehova — şi anume în: Ioan 10:34, 35; Faptele 7:40, 43; 17:23; 1 Corinteni 8:5.

Recunoscând larga semnificaţie a cuvântului grecesc theos, se va vedea imediat că declaraţia apostolului privitoare la Anticrist — că se va aşeza în templul lui Dumnezeu dându-se drept un dumnezeu — nu înseamnă neapărat că Anticrist ((B275)) va încerca să se înalţe deasupra lui Iehova, nici chiar că va încerca să ia locul lui Iehova. Implică pur şi simplu că acesta se va manifesta ca un conducător religios, pretinzând şi exercitând autoritate peste toţi ceilalţi conducători religioşi, chiar până la a se înălţa în Biserică, care este adevăratul Templu al lui Dumnezeu, şi acolo pretinzând şi exercitând autoritate de stăpân, ca şeful sau conducătorul ei autorizat. În greceşte, cuvântul theos peste tot unde este folosit în vreo propoziţie în care sensul ar fi neclar, este precedat de articol atunci când se referă la Iehova, ca şi cum am spune în englezeşte (ca şi în româneşte — n. e.) Dumnezeul. În textele de mai sus, care se referă la alţi dumnezei, şi în acest text (2 Tes. 2:4), care se referă la Anticrist, nu există nici o astfel de accentuare.

Dacă acest lucru este văzut clar, o mare piatră de poticnire este înlăturată, iar mintea este pregătită să caute lucrurile corecte ca împliniri ale acestei preziceri: nu un Anticrist care pretinde că este Iehova şi care cere să fie adorat ca atare, ci unul care pretinde a fi principalul, supremul învăţător religios în Biserică, unul care încearcă astfel să uzurpe autoritatea lui Cristos, Capul, Domnul şi Învăţătorul stabilit divin.

Destul de ciudat, de asemenea, este că acei care împărtăşesc această vedere literală despre Omul Păcatului sunt în general cei care cred în venirea premilenară a Domnului, care caută şi aşteaptă ca Domnul să vină „de acum în orice moment”. De ce nu pot toţi vedea ce vrea să spună apostolul când declară hotărât că Ziua Domnului (Ziua prezenţei Sale) nu poate veni şi nu trebuie aşteptată până după ce va fi fost descoperit Omul Păcatului? Au trebuit mai bine de patruzeci de ani pentru a se construi fostul templu evreiesc şi s-ar cere desigur cel puţin zece până la douăzeci de ani pentru a se construi noul templu în Ierusalim, de o splendoare mai mare decât a celui precedent, în care ei aşteaptă ca un Om literal al Păcatului să fie instalat şi adorat ca Dumnezeu. De ce atunci, cei care cred astfel Îl aşteaptă pe Domnul să vină de acum în orice moment?

((B276))

O asemenea vedere nu este în armonie cu raţiunea şi nici cu profeţia apostolului. Logica cere ori să renunţe la aşteptarea Domnului în orice moment, ori să renunţe la aşteptarea unui viitor Om al Păcatului; pentru că Ziua prezenţei Domnului nu poate veni înainte de a fi avut loc lepădarea de credinţă (apostazia) şi înainte ca din acea apostazie să se fi dezvoltat şi să se fi descoperit Omul Păcatului.

Dar când obţinem o opinie corectă despre cuvintele apostolului, împreună cu idei corecte despre felul venirii Domnului, atunci nu găsim astfel de nepotriviri şi de contradicţii, ci o armonie şi o potrivire convingătoare. Şi o asemenea opinie prezentăm noi acum. Cititorul trebuie să-i verifice caracterul scriptural.

Diferitele titluri aplicate acestui sistem sunt evident simbolice. Ele nu se referă ca nume la un singur individ, ci ca descrieri ale caracterului se referă la o combinaţie religioasă şi civilă coruptă, dezvoltată în biserica creştină nominală, care, prin opoziţia ei subtilă faţă de Cristos, Capul, şi faţă de Biserica Sa adevărată, corpul Său, îşi dobândeşte bine numele de Anticrist. Un asemenea sistem putea îndeplini toate prezicerile făcute cu privire la Anticrist, sau la Omul Păcatului, dar o persoană nu putea. Pe lângă aceasta, este evident că acest sistem Anticrist nu este unul dintre sistemele păgâne ale religiei, ca mahomedanismul sau brahmanismul, pentru că Biserica Creştină n-a fost niciodată sub stăpânirea unui asemenea sistem şi nici unul dintre aceste sisteme nu-şi are originea în Biserica Creştină. Ele sunt acum şi au fost întotdeauna independente de Biserica Creştină.

Sistemul care corespunde pe deplin cu descrierea dată prin inspiraţie trebuie să fie un sistem care se declară creştin şi trebuie să conţină o largă majoritate dintre cei care pretind că sunt creştini. Şi trebuie să fie un sistem care să-şi fi avut începutul ca apostazie, sau lepădare de credinţa creştină adevărată — o apostazie care, de asemenea, a fost secretă şi pe ascuns, până când împrejurările i-au favorizat preluarea puterii. ((B277)) Începutul ei pe ascuns a fost în zilele apostolilor — prin dorinţa unor învăţători de a fi cei mai mari.

Nu trebuie să căutăm mult pentru a găsi un personaj care să corespundă perfect tuturor cerinţelor; unul despre care vom vedea că, atât istoricii laici cât şi propriii lui slujitori înşelaţi, dau o mărturie care se potriveşte exact cu descrierile profetice ale lui Anticrist. Dar când afirmăm că singurul sistem a cărui istorie corespunde acestor profeţii este papalitatea, nimeni să nu înţeleagă greşit că noi vrem să spunem că fiecare romano-catolic este un om al păcatului; şi nici că preoţii sau chiar papii Bisericii Romei sunt sau au fost Anticristul. Nici un om nu este „Anticristul” sau „Omul Păcatului” descris în profeţie. Papii, episcopii şi alţii sunt cel mult doar părţi sau membri ai sistemului Anticrist, întocmai cum toţi Preoţii Împărăteşti sunt doar membri ai adevăratului Cristos, sub Isus, capul lor, şi în acelaşi fel în care aceştia în starea lor prezentă sunt împreună Ilie cel antitipic, cu toate că nici unul din ei nu este Ilie sau Cristosul prezis. Să remarcăm mai departe că Biserica Romei, doar ca sistem eclesiastic, nu este „Omul Păcatului” şi nu este niciodată prezentată în nici o ilustraţie ca un om. Dimpotrivă, simbolul folosit pentru o biserică separată de domnul şi capul ei este întotdeauna o femeie. Biserica adevărată este simbolizată printr-o „fecioară curată”, în timp ce biserica apostată, care s-a depărtat de la puritatea şi credincioşia ei iniţială faţă de Domnul, este numită simbolic „prostituată”. După cum adevărata Biserică „fecioară” continuă să fie aşa până la sfârşitul veacului, când ea se va uni cu Domnul ei şi va lua numele Lui — Cristos — tot aşa biserica apostată n-a fost Anticristul sau Omul Păcatului până când s-a unit cu domnul şi capul ei, papa, pretinsul locţiitor al lui Cristos, şi a devenit un imperiu religios, incorect numit creştinătate — ceea ce înseamnă Împărăţia lui Cristos.

Numele acestei împărăţii false este Papalitate; şi ea a fost zidită pe un adevăr aplicat greşit — pe adevărul că ((B278)) Biserica este chemată să fie regi şi preoţi ai lui Dumnezeu şi să domnească pe pământ. Dar timpul pentru a domni nu sosise încă: Veacul Evanghelic n-a fost hotărât pentru acel scop, ci pentru alegerea, dezvoltarea, disciplinarea, umilirea şi jertfirea Bisericii, mergând pe urmele Domnului ei, aşteptând şi îndurând cu răbdare până la timpul stabilit pentru făgăduita înălţare şi domnie glorioasă — Veacul Milenar.

Domnul a prevăzut că creştinismul nominal se va răspândi în lume şi că, devenind popular, acesta va fi îmbrăţişat de către mulţi care vor aprecia forma, fără să intre în spiritul instituirii lui. El a prevăzut că pe măsură ce mulţi ca aceştia se vor identifica cu Biserica, spiritul lumesc, spirit care este opus spiritului de lepădare de sine şi de jertfire de sine, va intra în Biserică odată cu ei; că egoismul şi dorinţa de a fi mare şi de a domni, intrând astfel în Biserică, nu vor trebui să aştepte mult până vor putea apuca un prilej favorabil; şi că astfel biserica va căuta să domine lumea înainte de vreme — sau, mai degrabă, că elementul lumesc care va intra în Biserică îşi va face simţită influenţa, şi în numele adevăratei Biserici va pune mâna pe puterea civilă a pământului pe care Dumnezeu o predase neamurilor şi care nu poate trece pe deplin în mâinile Bisericii adevărate până la încheierea Timpurilor Neamurilor, anul 1914 d. Cr.

Şi astfel s-a întâmplat în realitate: biserica nominală a început să se depărteze de credinţă pe măsură ce creştea în număr sub învăţătura şi exemplul oamenilor ambiţioşi, ale căror idei au devenit tot mai favorabile pentru influenţa şi puterea lumească pe care numărul mare şi bogăţia le aduceau cu ele. Treptat spiritul Bisericii a devenit lumesc şi erau râvnite lucrurile din lume. Sugestia ambiţiei a fost: „Numai de-ar fi ca marele Imperiu Roman, cu toată puterea şi influenţa lui, cu armatele şi bogăţiile lui, de-ar ((B279)) fi să sprijine Biserica, cât de onorabil şi nobil ar fi atunci să fii creştin! Cât de repede ar înceta atunci persecuţiile păgâne! Atunci ar fi în puterea noastră nu numai să-i impresionăm profund, dar şi să-i obligăm să adere la Biserică, la cruce şi la numele lui Cristos. Evident că intenţia lui Dumnezeu nu este ca Biserica să fie pentru totdeauna supusă lumii şi persecutată de ea; cuvintele apostolului «nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea?», precum şi făgăduinţele Domnului nostru că vom domni împreună cu El şi multele profeţii care se referă la domnia Bisericii arată clar că acesta este planul lui Dumnezeu. Este adevărat, apostolul a scris că Domnul va veni mai întâi şi va înălţa Biserica, şi a îndemnat ca noi să-L «aşteptăm» pe Domnul; dar au trecut câteva secole acum şi nu vedem nici un semn al venirii Domnului. Trebuie să înţelegem că apostolii au fost întrucâtva în eroare. Nouă ni se pare clar că putem şi că trebuie să folosim toate mijloacele pentru a câştiga stăpânire peste guvernele civile şi să cucerim lumea pentru Domnul. Trebuie, de asemenea, ca Biserica să aibă un cap — unul care să reprezinte pe Domnul absent şi să reprezinte Biserica în faţa lumii — unul care va primi omagiul lumii, va exercita autoritatea lui Cristos şi va conduce lumea cu toiag de fier, aşa cum a prezis profetul David”. Astfel, treptat, printr-un proces de gândire lent care a durat secole, adevărata speranţă a Bisericii la înălţare ca să conducă şi să binecuvânteze lumea — adică a doua venire a Domnului — a fost pierdută din vedere şi o nouă speranţă i-a luat locul: speranţa succesului fără Domnul, sub supremaţia şi conducerea unui şir de papi. Şi astfel, prin înţelegere secretă, intrigă şi schimb de favoruri cu lumea, speranţa Bisericii a devenit o speranţă falsă, o cursă înşelătoare prin care Satan a condus dintr-un rău într-altul şi dintr-o eroare într-alta, atât în doctrină cât şi în practică.

((B280))

Punctul de la care apostazia s-a dezvoltat în „Omul Păcatului” a fost atunci când ierarhia papală s-a înălţat sub conducerea unui şir de papi, şi când a pretins şi a încercat să conducă pământul în numele lui Cristos şi pretinzând că este Împărăţia Lui Milenară. Aceasta a fost o pretenţie falsă, frauduloasă, indiferent cât de serios credeau în ea unii dintre susţinătorii ei. A fost o împărăţie frauduloasă, contrafăcută, indiferent cât de sinceri au fost unii dintre organizatorii şi susţinătorii ei. A fost împărăţia lui Anticrist, indiferent cât de mult au pretins şi au crezut ei că era adevărata glorie şi împărăţie şi putere a lui Cristos pe pământ. Este o greşeală a presupune că a fi conştiincios înseamnă întotdeauna a fi drept. Nu încape îndoială că orice sistem de eroare are tot atâţia susţinători conştiincios înşelaţi pe cât are şi ipocriţi, sau mai mulţi. Conştiinciozitatea este onestitate morală şi nu depinde de cunoştinţă. Păgânii, dezinformaţi, se închină conştiincios la idoli şi le aduc jertfe; Saul, dezinformat, persecuta conştiincios pe sfinţi; la fel, mulţi papişti, dezinformaţi, conştiincios au forţat profeţiile, au persecutat pe adevăraţii sfinţi şi au organizat marele sistem al lui Anticrist. Timp de sute de ani papalitatea nu numai că a înşelat pe împăraţii pământului cu privire la puterea şi la pretinsa ei autoritate divină şi a domnit peste ei, dar şi s-a aşezat în Biserică, Templul lui Dumnezeu, unde numai Cristos trebuie recunoscut ca şi Cap şi Învăţător, pretinzând că este singurul învăţător şi legiuitor; şi aici ea a înşelat pe toţi, cu excepţia unui mic număr, prin succesul său fenomenal şi prin pretenţiile sale lăudăroase. „Tot pământul se mira” (Cornilescu — n. e.) — erau surprinşi, înşelaţi, tulburaţi — „toţi locuitorii pământului al căror nume n-a fost scris în cartea vieţii Mielului”, şi mulţi dintre cei ale căror nume sunt scrise ca sfinţi ai lui Dumnezeu au fost serios dezorientaţi. Iar această înşelare este cu atât mai puternică, din pricină că aceste scopuri ambiţioase s-au format foarte treptat şi s-au realizat încă şi mai treptat. Ea s-a ((B281)) întins peste secole, şi, ca ambiţie, lucra deja în secret în zilele lui Pavel. A fost un proces de adăugare puţin câte puţin a unei erori la altă eroare — la declaraţiile ambiţioase ale unui om adăugându-se ale altuia, apoi ale altuia şi ale altuia tot mai departe în curgerea timpului. Astfel, în mod subtil, Satan a semănat şi a udat seminţele erorii şi a dezvoltat sistemul cel mai mare şi cel mai influent pe care l-a cunoscut lumea vreodată — Anticrist.

Numele „Anticrist” are o dublă semnificaţie. Prima semnificaţie este împotriva (adică în opoziţie) lui Cristos; a doua semnificaţie este în locul s-ar aplica la orice duşman care se împotriveşte lui Cristos. În acest sens Saul (care mai târziu a fost numit Pavel) şi fiecare evreu, fiecare mahomedan, toţi împăraţii păgâni şi tot poporul roman au fost anticrişti — potrivnici ai lui Cristos (Fapt. 9:4). Dar nu în acest sens al cuvântului folosesc Scripturile numele de Anticrist. Ele trec peste toţi aceşti duşmani şi aplică termenul Anticrist în sensul dat mai sus, acum în sensul lui secundar, şi anume — împotriva, în sensul de denaturare, contrafacere, luare a locului adevăratului Cristos. Astfel Ioan observă: „Şi după cum aţi auzit că vine Antihristsă ştiţi că acum s-au ridicat mulţi antihrişti” (1 Ioan 2:18, 19). [Textul grecesc face deosebire între Anticristul special şi numeroşii anticrişti mai mici.] Iar observaţiile următoare ale lui Ioan arată că el nu se referă la toţi împotrivitorii lui Cristos şi ai Bisericii, ci la o anumită clasă care, deşi mărturisesc că sunt Corpul lui Cristos, Biserica, au părăsit principiile fundamentale ale adevărului şi, prin urmare, nu numai că au denaturat adevărul, ci au luat, în ochii lumii, locul şi numele adevăratei Biserici — ca atare fiind în realitate o contrafacere a sfinţilor adevăraţi. Ioan spune despre aceştia: „Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri”; ei nu ne reprezintă, chiar dacă se pot înşela pe ei înşişi şi pot înşela lumea în acest subiect.

((B282))

În aceeaşi epistolă Ioan declară că aceia pe care el îi menţionează ca fiind mulţi anticrişti au spiritul Anticristului.

Aici este deci ceea ce trebuie să aşteptăm şi ceea ce şi găsim în papalitate: nu o împotrivire la numele lui Cristos, ci un duşman sau împotrivitor al lui Cristos prin aceea că Îi poartă numele pe nedrept, Îi falsifică Împărăţia şi autoritatea şi Îi denaturează caracterul, planurile şi doctrinele înaintea lumii — un vrăjmaş şi un împotrivitor foarte primejdios într-adevăr — cu mult mai rău decât un duşman făţiş. Şi acest lucru este adevărat, să nu se uite, chiar dacă unii dintre cei legaţi de acest sistem sunt în mod conştiincios rătăciţi — „ducând în rătăcire pe alţii şi fiind duşi şi ei în rătăcire”.

Cu aceste sugestii privind identitatea şi caracteristicile Omului Păcatului, şi când, unde şi în ce împrejurări să-l căutăm, vom trece la examinarea unora dintre mărturiile istorice care dovedesc, şi noi credem că fără nici o îndoială rezonabilă, că fiecare prezicere cu privire la Anticrist s-a împlinit în sistemul papal, într-un fel şi într-o măsură în care, ţinând seama de lumina acestei zile, toţi trebuie să admită că nu s-ar mai putea repeta niciodată. Spaţiul ne obligă aici să ne limităm doar la o schiţare a masei mari a mărturiei istorice. Ne-am limitat la istoricii de acurateţe recunoscută, în multe cazuri mergând la scriitorii romano-catolici pentru mărturia lor sau în ceea ce au admis.

Împrejurările care au dat naştere omului păcatului

O mare lepĂdare de credinŢĂ. Mai întâi întrebăm: consemnează istoria o îndeplinire a profeţiei lui Pavel cu privire la o mare depărtare de la simplitatea şi puritatea originară a doctrinelor şi a vieţii Bisericii Creştine, şi cu privire la lucrarea secretă a unei influenţe nedrepte şi ambiţioase în Biserică, înainte de dezvoltarea papalităţii, Omul Păcatului — adică înainte de recunoaşterea unui papă în calitate de cap al Bisericii?

((B283))

Da, foarte clar: Ierarhia papală n-a venit în existenţă decât la câteva secole după ce Domnul şi apostolii au întemeiat Biserica. Iar despre intervalul acesta citim:*


*Fisher’s Universal History (Istoria Universală de Fisher), pag. 193.


„Deoarece biserica creştea în număr şi în bogăţie, au fost construite edificii costisitoare pentru închinare; slujbele religioase au devenit mai elaborate; au fost incluse sculpturi şi picturi ca să pună la dispoziţie ajutoare pentru închinare. Moaştele sfinţilor şi martirilor au fost preţuite ca posesiuni sacre; ceremoniile religioase s-au înmulţit, iar biserica sub împăraţii creştini [în secolul al IV-lea], cu armata ei de preoţi şi cu ceremoniile ei impunătoare, a preluat mult din maiestatea şi splendoarea vizibilă a sistemului păgân pe care-l înlocuise.”

Un alt istoric spune:** „În acelaşi timp cu stabilirea [creştinismului ca religie a imperiului, în secolul al IV-lea] a progresat o mare şi generală corupere care începuse cu două secole înainte. Superstiţia şi ignoranţa au investit pe clerici cu o putere pe care ei o exercitau pentru propria lor mărire”.


** White’s Universal History (Istoria Universală de White), pag. 156.


Rapin observă că „În secolul al cincilea creştinismul a fost devalorizat printr-un mare număr de invenţii omeneşti; simplitatea conducerii şi disciplinei sale a fost redusă la un sistem de putere clericală, iar închinarea lui a fost contaminată cu ceremonii împrumutate de la păgâni”.

Mosheim, în „History of Christianity” („Istoria Creştinismului”) urmăreşte depărtarea Bisercii de la simplitatea şi puritatea sa originară, pas cu pas, până la degradarea ei adâncă ce a culminat în dezvoltarea „Omului Păcatului”. Nu reiese dacă el a recunoscut sau nu pe Anticrist, dar el a descris în chip magistral lucrările „Tainei Fărădelegii” în Biserică, până la începutul secolului al IV-lea — când lucrarea i-a fost întreruptă subit prin moarte. Spaţiul nu ne permite aici să dăm ((B284)) citate din lucrarea sa excelentă şi voluminoasă, dar recomandăm lucrarea întreagă ca fiind foarte instructivă în privinţa tratării acestui subiect.

Cităm din „Old Roman World” („Lumea romană veche”) a lui Lord, o descriere scurtă şi incisivă a istoriei Bisericii din primele patru secole, care arată clar şi concis declinul ei treptat şi rapida ei degenerare după ce piedica la care se referă apostolul a fost înlăturată. El spune:

„În secolul întâi nu mulţi înţelepţi şi nobili au fost chemaţi; n-au ajuns la noi nume mari; nici filosofi, nici oameni de stat, nici nobili, nici generali, nici guvernatori, nici judecători, nici magistraţi. În secolul întâi creştinii nu erau suficient de importanţi încât să fie în general persecutaţi de guvern. Ei n-au reţinut nici măcar atenţia publică. Nimeni n-a scris împotriva lor, nici chiar filosofii greci. Nu citim despre proteste sau justificări din partea creştinilor. N-aveau în rândurile lor oameni mari, fie prin învăţătură, sau talent, sau bogăţie, sau poziţie socială. Nimic din istorie nu este mai sterp decât analele Bisericii din primul secol, în ceea ce priveşte numele mari. Totuşi în acest secol convertiţii s-au înmulţit în fiecare cetate, iar tradiţiile arată martirajul celor care erau mai proeminenţi, cuprinzând aproape pe toţi apostolii.

În secolul al doilea nu găsim nume mai mari decât ale lui Polycarp, Ignatius, Iustin Martirul, Clement, Melito şi Apollonius, episcopi liniştiţi sau martiri îndrăzneţi, care vorbeau turmelor în odăi de sus şi care nu deţineau nici un rang lumesc, renumiţi numai prin sfinţenia sau simplitatea caracterului, şi menţionaţi numai pentru suferinţele şi credinţa lor. Citim despre martiri, dintre care unii au scris tratate valoroase şi apologii, dar printre ei nu găsim oameni de rang. Din punctul de vedere al modei sau al puterii era o ruşine să fii creştin. Literatura creştină timpurie este în principal apologetică; iar caracterul doctrinar este simplu şi practic. Existau controverse în Biserică, o viaţă religioasă intensă, activităţi mari, virtuţi mari, dar nu conflicte exterioare, nu istorie laică. Ei nu asaltaseră încă guvernul sau marile instituţii sociale ale imperiului. Era ((B285)) un corp mic de oameni curaţi şi nevinovaţi, care nu aspirau la controlul societăţii. Dar atrăseseră atenţia guvernului şi erau de o importanţă suficientă pentru a fi persecutaţi. Erau priviţi ca nişte fanatici care căutau să distrugă respectul faţă de instituţiile existente.

[Organizată pentru putere]

În acest secol forma de organizare a Bisericii s-a făcut în linişte. Exista o asociere organizată între membrii ei; episcopii deveniseră influenţi, nu în societate, ci printre creştini; au fost stabilite dioceze şi parohii; era deosebire între episcopii de la oraşe şi cei din provincie; delegaţii bisericilor se adunau să dezbată puncte de credinţă sau să suprime ereziile care se năşteau; s-a dezvoltat sistemul diocezelor şi a început centralizarea clericală; diaconii au început să fie socotiţi printre înaltul cler; s-au făurit armele de excomunicare; s-au întreprins eforturi misionare; s-au creat sărbătorile bisericii; gnosticismul a fost îmbrăţişat de multe minţi avansate; şcoli de catehism predau credinţa în mod sistematic; formulele de botez şi sacramentele au ajuns de o mare importanţă, iar monahismul a devenit popular. Biserica punea viitoare.

Secolul al treilea a văzut Biserica mai puternică în calitatea ei de instituţie. În marile oraşe ale imperiului se adunau sinoade regulate; sistemul arhiepiscopal era copt; canoanele Bisericii erau clar stabilite; şcoli înalte de teologie atrăgeau minţile cercetătoare; doctrinele erau sistematizate [adică definite, limitate şi formulate în crezuri şi confesiuni de credinţă]. Creştinismul se răspândise în aşa măsură încât era nevoie ori să fie persecutat, ori legalizat; mari episcopi cârmuiau biserica în creştere; mari doctori [în teologie] făceau speculaţii asupra problemelor [de filosofie şi de ştiinţă pe nedrept numită astfel] care frământaseră şcolile greceşti; edificiile bisericilor au fost mărite şi s-au instituit ospeţe în onoarea martirilor. Biserica înainta rapid spre o poziţie ce se impunea forţat atenţiei omenirii.

((B286))

Abia în secolul al patrulea — când persecuţia imperială a încetat, când Constantin [împăratul roman] s-a convertit; când Biserica s-a aliat cu statul; când credinţa timpurie a fost ea însăşi coruptă; când superstiţia şi filosofia deşartă au pătruns în rândurile credincioşilor; când episcopii au devenit curteni; când bisericile au devenit bogate şi splendide; când sinoadele au fost aduse sub influenţa politică; când monahii [călugării] au stabilit un principiu de virtute fals; când politica şi dogmatica au mers mână în mână, iar împăraţii au impus decretele conciliilor [bisericeşti] — numai atunci oamenii de rang au intrat în Biserică. Când creştinismul a devenit religia curţii şi a claselor distinse, el a fost folosit să sprijine tocmai relele contra cărora protestase la început. Biserica a fost nu numai impregnată de erorile filosofiei păgâne, ci ea a adoptat multe din ceremoniile cultului răsăritean, care erau atât minuţioase cât şi somptuoase. Bisericile deveniră, în veacul al IV-lea, tot atât de impunătoare ca şi vechile temple ale idolatriei. Sărbătorile au ajuns să fie dese şi impunătoare. Poporul ţinea la ele fiindcă îi ofereau distracţie şi încetarea muncii. Venerarea martirilor a condus la introducerea icoanelor — o viitoare sursă de idolatrie populară. Creştinismul a fost împodobit cu blazonul ceremoniilor pompoase. Veneraţia pentru sfinţi era aproape de zeificarea lor, şi superstiţia a înălţat pe mama Domnului nostru la gradul de obiect al venerării absolute. Mesele de comuniune au devenit altare impunătoare, tipice pentru sacrificiile evreieşti, iar moaştele martirilor au fost păstrate ca talismane sacre. Viaţa monahală s-a copt şi ea într-un mare sistem de penitenţă şi rituri ispăşitoare. Armate de călugări s-au retras în locuri sumbre şi izolate şi s-au abandonat psalmodierilor, posturilor şi autoispăşirii. Ei formau un grup de oameni deprimant şi fanatic, neglijând scopurile practice ale vieţii.

Clerul, ambiţios şi lumesc, căuta rang şi distincţie. Ei se înghesuiau chiar la curţile prinţilor şi aspirau la onoruri pământeşti. Nu mai erau susţinuţi din contribuţiile benevole ale credincioşilor, ci din venituri acordate de stăpânire, sau din proprietatea moştenită de la vechile temple [păgâne]. Mari ((B287)) moşteniri erau lăsate Bisericii de către cei bogaţi, iar acestea erau controlate de cler. Aceste moşteniri au devenit sursă de bogăţie inepuizabilă. Pe măsură ce bogăţia creştea şi era încredinţată preoţilor, aceştia deveneau indiferenţi faţă de nevoile poporului — nemaifiind întreţinuţi de el. Au devenit leneşi, aroganţi şi independenţi. Poporul a fost exclus de la conducerea Bisericii. Episcopul a devenit un mare personaj care îşi controla şi numea clerul. Biserica s-a aliat cu statul, iar dogmele religioase au fost impuse cu spada magistratului.

A fost stabilită o ierarhie impozantă, cu diferite grade, care au culminat cu episcopul Romei

Împăratul decidea punctele de credinţă, iar clerul era scutit de sarcinile statului. Când clerul a exercitat o putere atât de mare şi a ajuns atât de bogat, a avut loc o mare concurenţă pentru posturile preoţeşti; iar oamenii au fost ridicaţi la demnităţi arhiepiscopale [episcopale] nu pentru evlavia sau talentele lor, ci datorită trecerii pe care o aveau la cei mari. Misiunea Bisericii a fost pierdută din vedere printr-o alianţă degradantă cu statul. Creştinismul era un spectacol public, un ritualism, un braţ al statului, o filosofie goală, o superstiţie, o formulă.”

Astfel marea lepădare de credinţă, prezisă de apostolul Pavel, este un fapt al istoriei stabilit. Toţi istoricii mărturisesc în privinţa acestui lucru, chiar şi cei care aprobă preluarea puterii şi elogiază pe principalii actori din acest aranjament. Regretăm că spaţiul ne limitează citatele la câteva din expresiile cele mai clare. Lepădarea, întinzându-se pe o perioadă de secole, a fost atât de treptată încât a fost mult mai puţin perceptibilă pentru cei ce trăiau atunci în mijlocul ei decât pentru noi care o vedem astăzi în ansamblul ei; şi a fost cu atât mai înşelătoare cu cât fiecare pas de organizare şi fiecare înaintare spre influenţă şi autoritate în Biserică şi asupra lumii erau făcute în numele lui Cristos, şi în mod declarat pentru a-L slăvi şi a-I îndeplini planurile consemnate în Scripturi. Aşa s-a dezvoltat marele Anticrist — cel mai periculos, cel mai ((B288)) subtil şi cel mai stăruitor împotrivitor al adevăratului creştinism, şi cel mai hain persecutor al adevăraţilor sfinţi.

Piedica Înlăturată

Apostolul Pavel a prezis că acest principiu nelegiuit va lucra un timp în ascuns, deoarece un anumit lucru care i se împotrivea îi stătea în cale, până când, piedica fiind înlăturată, putea să aibă cale liberă şi să progreseze rapid spre dezvoltarea Anticristului. El zice: „Trebuie numai ca cel ce o opreşte acum să fie dat la o parte” (2 Tes. 2:7). Ce are de arătat istoria în împlinirea acestei preziceri? Ea arată că ceea ce a oprit dezvoltarea grabnică a Anticristului a fost faptul că locul la care aspira el era deja ocupat de altul. Imperiul roman nu numai cucerise lumea şi-i dăduse politica şi legile, ci, recunoscând că superstiţiile religioase erau cele mai puternice lanţuri prin care să fie ţinut şi controlat un popor, el adoptase un plan care îşi avea originea în Babilon în timpul măreţiei lui ca şi conducător al lumii. Acel plan era ca împăratul să fie considerat îndrumătorul şi conducătorul atât în afacerile religioase cât şi în cele civile. În sprijinul acesteia, s-a pretins că împăratul era un semizeu, cumva descendent din zeităţile lor păgâne. În această calitate el era venerat şi statuile sale erau adorate, şi ca atare a fost numit Pontifex Maximus — adică, Preotul cel mai de seamă sau Cel Mai Mare Conducător Religios. Şi acesta este chiar titlul pretins şi dat pontifilor sau papilor ierarhiei romane de când acest Anticrist a obţinut „puterea, scaunul de domnie şi marea autoritate” a fostului conducător al Romei. Apoc. 13:2.

Dar vechea Romă păgână şi Babilonul au avut doar un simplu schelet de putere sacerdotală în comparaţie cu maşinăria complexă şi elaborată şi cu născocirile de doctrină şi practică ale Romei papale, succesorul triumfător al planului lor, care acum, după secole de viclenie şi abilitate, îşi are puterea atât de înrădăcinată încât chiar şi astăzi, când puterea lui este pe dinafară sfărâmată şi este lipsit de ((B289)) stăpânirea civilă, conduce lumea şi stăpâneşte împărăţiile în secret, în ascuns, mult mai amănunţit decât au condus vreodată împăraţii romani pe regii subordonaţi lor.

Spre cinstea lor fie spus că nici unul dintre împăraţii romani n-a exercitat, ca Pontifex Maximus sau Conducător Religios Principal, tirania exercitată de unii dintre succesorii lor pe tronul papal. Asupra acestui punct Gibbon spune:* „Trebuie admis că numărul protestanţilor executaţi într-o singură provincie şi sub o singură domnie a depăşit cu mult pe cel al martirilor timpurii în decursul a trei secole şi sub [întreg] Imperiul Roman”. După obiceiul timpului lor, ei favorizau zeii cei mai populari, dar oriunde mergeau armatele lor, zeii şi cultul popoarelor cucerite erau în general respectate. Acest lucru a fost ilustrat în Palestina, în care, deşi sub stăpânire romană, libertatea religioasă şi libertatea de conştiinţă au fost în general respectate de către Pontifex Maximus imperial, care, în calitate de conducător religios îşi arăta astfel clemenţa faţă de popor şi armonia sa cu toţi zeii populari.


*Vol. II, pag. 85.


Aşadar, vedem că ceea ce a împiedicat dezvoltarea timpurie a Anticristului a fost faptul că scaunul râvnit al supremaţiei spirituale era ocupat de reprezentanţii celui mai puternic imperiu pe care-l cunoscuse lumea până atunci; şi să fi încercat vreunii o manifestare făţişă a ambiţiei în această direcţie, i-ar fi expus mâniei stăpânilor lumii. Ca atare, această ambiţie nelegiuită a lucrat mai întâi în taină, nerecunoscând vreo intenţie de a câştiga puterea sau autoritatea, până când s-a ivit un prilej favorabil — după ce biserica nominală a devenit mare şi influentă, iar puterea imperială a fost zdrobită prin neînţelegeri politice şi a început să decadă.

Puterea Romei slăbea cu repeziciune şi puterea şi unitatea ei erau împărţite între cei şase pretendenţi la onorurile ((B290)) imperiale, când Constantin a devenit împărat. Este rezonabil a presupune că el a îmbrăţişat atunci creştinismul, cel puţin în parte, cu scopul de a-şi întări şi unifica imperiul. Asupra acestei chestiuni istoria spune:

„Este o chestiune de discutat dacă Constantin l-a îmbrăţişat [creştinismul] din convingere faţă de adevărul lui sau din motive politice. Sigur este că această religie, deşi primind din partea puterii romane numai stigmatizare tacită sau persecuţie activă, se răspândise în popor, astfel încât Constantin adoptând-o s-a întărit în afecţiunea soldaţilor. … Cursul pe care l-a urmat împăratul în faptul că s-a declarat creştin a indicat ambiţie lumească, şi nu spiritul lui Cristos, care zice: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta”. Constantin a făcut creştinismul religia imperiului, şi de atunci înainte găsim influenţa lui mânjită cu lucruri pământeşti. . . . Nici un episcop anume nu era privit ca şi cap al întregii Biserici, dar în realitate împăratul era astfel. În această calitate el a convocat conciliul de la Niceea, luând partea lui Atanasie în controversa acestuia cu Arius. Conciliul a fost de acord cu împăratul.*


*Willard’s Universal History, pag. 163.


Oricare ar fi fost avantajele rezultate din achiziţia unui prozelit imperial, el se distingea între multele mii de supuşi ai săi care îmbrăţişaseră doctrinele creştinismului mai degrabă prin splendoarea purpurei decât prin superioritatea înţelepciunii sau a virtuţii. . . . Acelaşi an al domniei lui în care a convocat conciliul de la Niceea a fost murdărit prin execuţia fiului său mai mare. Recunoştinţa bisericii a preamărit virtuţile şi a scuzat greşelile unui protector generos care a aşezat creştinismul pe tronul lumii romane”.**


**Gibbon, Vol. II, pag. 269.


Astfel deci, sub domnia lui Constantin opoziţia imperiului faţă de creştinism a dat loc favorii, iar Pontifex Maximus imperial a devenit protectorul pretinsei, dar de fapt apostatei Biserici a lui Cristos; şi, luând-o de mână, a ajutat-o să ((B291)) ajungă la un loc de popularitate şi splendoare din care mai târziu, deoarece puterea imperială slăbea, a fost în stare să-şi pună propriii ei reprezentanţi pe tronul religios al lumii, ca Principali Conducători Religioşi — Pontifex Maximus.

Dar este o greşeală a presupune, aşa cum fac mulţi, că Biserica era în acea vreme curată (fecioară), ridicată deodată la o demnitate şi la o putere care a devenit capcană pentru ea. Tocmai contrariul este adevărat. După cum s-a spus deja, avusese loc o mare depărtare de la puritatea, simplitatea şi libertatea iniţială, la partide ambiţioase legate prin crezuri, ale căror erori şi ceremonii, semănând cu cele ale filosofiilor păgâne, împodobite cu câteva adevăruri şi impuse şi ţintuite cu doctrina chinului veşnic, atrăseseră în biserică o mare hoardă al cărei număr şi influenţă au devenit valoroase pentru Constantin şi au fost respectate şi folosite în consecinţă. Nici un astfel de om lumesc nu s-a gândit vreodată în mod serios să îmbrăţişeze cauza „turmei mici”, umile, asemenea lui Cristos — Biserica într-adevăr consacrată, ale căror nume sunt scrise în cer. Popularitatea printre soldaţii săi, menţionată de istorici, se deosebeşte mult de popularitatea printre adevăraţii soldaţi ai crucii.

Ca dovadă la aceasta, să cităm aici din istorie privitor la starea societăţii religioase sub Diocleţian, predecesorul lui Constantin, care, către sfârşitul domniei sale, crezând că creştinii încercaseră să-i distrugă viaţa, a devenit amarnic împotriva lor şi i-a persecutat, poruncind distrugerea Bibliilor, exilarea episcopilor şi în cele din urmă decretând moartea celor care se împotriveau acestor hotărâri. Gibbon spune* despre această epocă:


*Vol. II, pag. 53, 57


„Diocleţian şi asociaţii săi confereau adesea funcţiile cele mai importante persoanelor care-şi mărturiseau aversiunea faţă de cultul zeilor, dar care dădeau dovadă de aptitudini adecvate pentru slujirea statului. Episcopii deţineau un rang de cinste în provinciile lor şi erau trataţi cu distincţie ((B292)) şi respect, nu numai de popor, ci chiar şi de magistraţi. Aproape în fiecare oraş se constata că vechile biserici erau neîncăpătoare pentru numărul crescând al prozeliţilor, iar în locul lor erau ridicate clădiri mult mai impunătoare şi mai spaţioase pentru închinarea publică a credincioşilor. Corupţia moravurilor şi a principiilor, atât de convingător deplânsă de Eusebiu, poate fi considerată nu numai ca o consecinţă, ci şi ca o dovadă a libertăţii de care se bucurau şi de care abuzau creştinii sub domnia lui Diocleţian. Prosperitatea slăbise puterea disciplinei. Înşelăciunea, invidia şi răutatea stăpâneau în fiecare adunare. Prozeliţii râvneau la funcţiile episcopale care din zi în zi deveneau un obiect tot mai vrednic de ambiţia lor. Episcopii, care luptau unii contra altora pentru întâietate eclesiastică, prin conduita lor păreau să pretindă o putere lumească şi tiranică în biserică; iar credinţa vie care deosebea încă pe creştini de păgâni se arăta mult mai puţin în viaţa lor decât în controversatele lor scrieri.

Povestea lui Pavel din Samosata, care ocupa scaunul de metropolitan [episcopal] în Antiohia în timpul când Răsăritul era în mâinile lui Odenatus şi ale Zenobiei, poate servi spre a ilustra starea şi caracterul acelor vremuri [270 d. Cr.]. Pavel considera slujirea bisericii ca o profesie foarte avantajoasă. Jurisdicţia sa eclesiastică era coruptă şi lacomă; el storcea adesea contribuţii de la cei mai avuţi dintre credincioşi, şi întorcea spre folosul personal o parte considerabilă din veniturile publice. [Criticii pretind, spune Gibbon, că Pavel ocupa funcţia de Ducenarius sau procurator imperial, cu un salariu anual de 200 sesterţi — 77.000 dolari]. Prin mândria şi luxul lui, religia creştină a fost făcută respingătoare în ochii neamurilor. Sala de conciliu şi tronul său, splendoarea cu care apărea în public, mulţimea rugătoare care-i solicita atenţia, mulţimea scrisorilor şi petiţiilor ale căror răspunsuri le dicta, şi graba continuă a afacerilor în care era implicat, erau situaţii mult mai potrivite cu starea unui magistrat civil decât cu umilinţa unui episcop din vremea timpurie. Când îşi moraliza poporul de la amvon, Pavel afişa stilul metaforic şi gesturile teatrale ale sofiştilor ((B293)) asiatici, în timp ce catedrala răsuna de cele mai extravagante aclamaţii spre lauda elocvenţei sale divine. Faţă de cei care se împotriveau puterii sale sau refuzau să-i linguşească vanitatea, prelatul din Antiohia era arogant, rigid şi neînduplecat, dar relaxa disciplina şi împărţea cu dărnicie clerului dependent de el comorile bisericii”.

Astfel, sub domnia lui Constantin orice piedică a fost în cele din urmă înlăturată, şi, după cum vom afla, organizarea papalităţii — biserica nominală sub conducerea episcopului Romei ca papă — s-a efectuat în grabă.

Dezvoltarea rapidă a lui Anticrist

Dezvoltarea rapidă a ierarhiei papale după ascensiunea lui Constantin este o trăsătură remarcabilă a istoriei acesteia. „Prinţul acestei lumi” şi-a ţinut făgăduinţa de a da putere şi stăpânire ca răsplată pentru închinarea şi supunerea faţă de el (Mat. 4:8, 9). Prin Edictul din Milano, Constantin a dat securitate legală pentru posesiunile Bisericii, şi creştinii şi-au redobândit pământurile pierdute înainte. Un al doilea edict, din 321 d. Cr., a acordat libertatea de a lăsa Bisericii proprietăţi prin testament, în timp ce Constantin însuşi a dat un exemplu de liberalitate şi a împărţit cu dărnicie bogăţii clerului creştin, fără reţinere. Acest exemplu dat de împărat a fost urmat de mii de supuşi ai săi, ale căror daruri făcute în timpul vieţii şi moşteniri lăsate în ceasul morţii se scurgeau în vistieria bisericească. White spune:*


*White’s Universal History, pag. 155


„Biserica Romei a început de timpuriu să-şi asume autoritate asupra altora [asupra bisericilor din alte oraşe şi ţări], atât prin numărul şi bogăţia convertiţilor ei, cât şi prin poziţia sa în cetatea capitală. Multe împrejurări au contribuit la creşterea influenţei episcopului ei, cu toate că uzurparea şi ambiţia lui au fost o vreme energic respinse. Transferarea scaunului puterii [de către Constantin, din Roma la Constantinopol, în 334 d. Cr.] a mărit puterea bisericii apusene prin faptul că a conferit magistratura principală episcopului. La aceasta trebuie ((B294)) adăugată aprobarea dată de Graţian şi Valentinian obiceiului de a face apel la Roma şi pelerinajele frecvente la mormintele sfântului Petru, sfântului Pavel şi ale altor martiri.”

După moartea lui Constantin, diferitele întâmplări fericite din Imperiul Roman par să fi contribuit la propăşirea bisericii apostate şi la dezvoltarea lui Anticrist, căci nu fusese efectuată încă o unire sub un cap sau papă, privit ca reprezentantul sau locţiitorul lui Cristos. Împăraţii care i-au urmat lui Constantin, până la Theodosius, au continuat să se considere capii bisericii, în care se concentra autoritatea divină. Cu toate că nici unul din cei 1800 de episcopi ai imperiului nu era încă pregătit să pretindă recunoaşterea ca şi cap sau papă, câţiva erau cu ochii pe acest premiu, iar împăraţilor li s-a arătat superficialitatea pretenţiilor lor la titlul de Pontifex-Maximus, prin argumentul că deoarece ei se închinau la sfinţii morţi, datorau un respect asemănător şi faţă de reprezentanţii lor vii — episcopii. Totuşi, în edictele lor, împăraţii se refereau în mod repetat la imperiu ca la o ierarhie divină şi la ei înşişi ca la nişte personaje divine.*


*Vezi Gibbon, Vol. II, pag. 108.


Puterea şi stăpânirea episcopului Romei a venit repede: la cincizeci de ani de la stabilirea legală a creştinismului, bogăţia şi demnitatea lui, ca episcop al capitalei şi oraşului principal al lumii, erau foarte mari. Ammianus, un istoric contemporan, descriindu-i bogăţia şi ostentaţia zice: „El i-a întrecut pe regi în strălucire şi măreţie; se plimba în cele mai impunătoare trăsuri, era înveşmântat în cele mai fine straie şi se distingea prin luxul şi mândria lui”. Mutarea scaunului imperial la Constantinopol, expunerea cetăţii Romei la invazia barbarilor din nord, schimbările neîntrerupte de generali şi de guvernatori ai imperiului aflat în cădere rapidă l-au lăsat pe episcopul bisericii ((B295)) Romei oficialitatea cea mai stabilă şi cea mai onorată acolo; şi prestigiul lui în creştere treptată a sporit atât prin mutarea splendorilor rivale ale curţii imperiale la Constantinopol, cât şi prin reverenţa ataşată însuşi numelui Romei printre toate popoarele lumii.

Spre a ilustra acestea, observăm că în 455 d. Cr., când cetatea Roma a fost invadată şi prădată de vandali şi peste tot în jur era suferinţă şi pustiire, Leon, episcopul Romei, a profitat de ocazie ca să le vâre în cap tuturor, atât barbarilor cât şi romanilor, pretenţia sa la putere spirituală. Faţă de barbarii necivilizaţi şi superstiţioşi, deja viu impresionaţi de ceea ce vedeau în jurul lor din măreţia şi bogăţia Romei, Leon, îmbrăcat în hainele sale pontificale, a exclamat: „Băgaţi de seamă! Eu sunt succesorul sfântului Petru căruia Dumnezeu i-a încredinţat cheile împărăţiei cerurilor, şi porţile iadului nu pot birui biserica Lui; eu sunt reprezentantul viu al puterii divine pe pământ; sunt Cezar, un Cezar creştin, conducând în dragoste, căruia toţi creştinii îi datorează supunere; eu ţin în mâinile mele blestemele iadului şi binecuvântările cerului; eu îi absolv pe toţi supuşii de ascultarea faţă de regi; eu dau şi iau, prin drept divin, toate tronurile şi principatele creştinătăţii. Fiţi atenţi cum pângăriţi patrimoniul dat mie de către regele vostru nevăzut; da, plecaţi-vă capetele înaintea mea şi rugaţi-vă ca mânia lui Dumnezeu să poată fi evitată”.

Episcopul Romei a profitat în mod eficient de veneraţia locului şi a numelui, curând pretinzând superioritate asupra tuturor celorlalţi episcopi, guvernatori şi conducători. Curând el a pretins nu numai stăpânirea eclesiastică a lumii, ci şi stăpânirea civilă: că dreptul de a încorona şi a deposeda de coroană, de a face şi de a degrada pe vreunul şi pe toţi conducătorii vechiului Imperiu Roman era dreptul şi moştenirea bisericii Romei, pe care, s-a pretins, Dumnezeu o investise astfel cu stăpânirea pământului. Aceste pretenţii ((B296)) au fost ridicate în mod repetat şi au fost respinse în mod repetat de către episcopii împotrivitori, aşa încât ar fi imposibil a se stabili un an anume ca dată a începutului ei. Cât despre sine, papalitatea pretinde că a fost organizată în zilele apostolilor şi că Petru a fost primul papă; dar acest fapt nu numai că este nedovedit, ci este cu hotărâre contrazis de întreaga istorie, care arată că deşi fărădelegea ambiţiei a lucrat secret un timp îndelungat, ea a fost împiedicată să se dezvolte în Anticrist şi să ridice asemenea pretenţii deschise, până când Imperiul Roman a început să se descompună.

De atunci încolo avem de-a face cu Anticristul, a cărui treptată dezvoltare şi organizare din ambiţia care a lucrat în ascuns, sunt un preludiu potrivit al teribilului caracter manifestat după ce a fost înşfăcată puterea râvnită — de la 539 d. Cr. până la 1799 d. Cr., adică 1260 de ani. Din această perioadă, primii 300 de ani marchează ridicarea acestei puteri laice; ultimii 300 de ani marchează declinul ei sub influenţa Reformei şi a civilizaţiei, iar perioada intermediară, de şapte secole, cuprinde timpul gloriei papalităţii şi „veacurile întunecate” ale lumii, pline de înşelăciuni şi de amăgiri în numele lui Cristos şi al adevăratei religii.

Un scriitor romano-catolic confirmă întru totul constatările noastre asupra acestui subiect, şi noi prezentăm cuvintele sale cu toată spoiala lor, ca mărturie întăritoare. Dând, cu entuziasm fierbinte, o descriere a ridicării papalităţii la putere lumească, descriind-o ca pe o plantă de origine cerească şi prin urmare cu o creştere rapidă şi cu mare înălţare în lume, el spune:

„Ascensiunea puterii laice a papilor prezintă minţii unul din fenomenele cele mai extraordinare pe care analele rasei umane le oferă spre uimirea şi admiraţia noastră. Printr-o combinaţie neobişnuită de împrejurări coincidente, a crescut în tăcere şi constant o nouă putere şi o nouă stăpânire, pe ruinele acelui Imperiu Roman care îşi întinsese stăpânirea, sau se făcuse ((B297)) respectat de aproape toate naţiunile, popoarele şi rasele care au trăit în perioada puterii şi a gloriei sale; iar acea putere nouă, de origine umilă, a prins rădăcină mai adâncă şi curând a exercitat o autoritate mai largă decât imperiul ale cărui ruine uriaşe ea le-a văzut sfărâmate în bucăţi şi prefăcându-se în praf. Chiar în Roma puterea succesorului lui Petru a crescut alături de cea a împăratului şi sub umbra ei protectoare; şi astfel a fost influenţa crescândă a papilor, încât maiestatea supremului Pontif promitea să întunece în scurtă vreme strălucirea purpurei.

Mutarea de către Constantin a sediului imperiului din Apus în Răsărit, de pe malurile istorice ale Tibrului pe frumoasele ţărmuri ale Bosforului, a pus temelie largă unei suveranităţi care în realitate a început de la acea importantă schimbare. Practic, aproape din ziua aceea, Roma, care fusese martora naşterii, tinereţii, strălucirii şi decăderii puternicului neam prin care numele ei fusese dus împreună cu vulturii ei până în regiunile cele mai îndepărtate ale lumii cunoscute atunci, a fost treptat abandonată de moştenitorii renumelui ei; şi poporul ei, părăsit de împăraţi şi pradă uşoară pustiirilor barbare cărora nu mai avea curajul să li se împotrivească, a văzut în episcopul Romei păzitorul, protectorul, părintele lui. An de an autoritatea laică a papilor creştea în formă şi se întărea în putere, fără violenţă, fără vărsare de sânge, fără înşelăciune, prin forţa împrejurărilor copleşitoare, modelate, ca şi cum ar fi fost evident, de mâna lui Dumnezeu.”

În timp ce romano-catolicii înfăţişează astfel ascensiunea papalităţii pe ruinele Romei păgâne ca un triumf al creştinismului, cei care cunosc adevăratul spirit al creştinismului caută în zadar să vadă vreo urmă din acest spirit în prostituarea Bisericii şi în alianţa ei nesfântă cu lumea. Adevăraţii creştini nu pot să vadă în avantajele date de ignoranţă, superstiţie, calamităţi şi diversele împrejurări ale timpurilor de care a profitat biserica Romei, nici o dovadă a intervenţiei divine în favoarea ei. Ei nu pot nici descoperi, în ((B298)) înălţarea bisericii Romei la putere şi la glorie pământească, vreo adeverire a făgăduinţei Domnului faţă de Biserica adevărată, de a o înălţa la timpul cuvenit — după ce Anticristul va fi venit şi se va fi dus, pentru că înălţarea Bisericii adevărate nu va fi la un tron pătat de sânge şi mânjit de crime, aşa cum a fost tronul papalităţii chiar de la începutul ei; nici adevăratul Cristos nu va avea vreodată nevoie să cheme pe împăraţii pământului să-I stabilească sau să-I apere puterea. Semnele care deosebesc falsa împărăţie de adevărata Împărăţie a lui Cristos sunt uşor de recunoscut de către cei familiarizaţi, prin Scripturi, cu adevăratul Cristos şi cu corpul Său, adevărata Biserică, cu principiile pe care trebuie să fie stabilită Împărăţia Sa şi cu obiectivul pentru care aceasta trebuie să fie stabilită.

Dar nimeni să nu presupună că Biserica adevărată a lui Cristos, chiar şi în acele vremuri corupte, a fost fie stinsă, fie pierdută din vedere. „Domnul cunoaşte pe cei care sunt ai Săi” în fiecare vârstă şi în orice condiţii. Ca grâu le-a fost permis să crească în mijlocul unui câmp năpădit de neghină; ca aur au fost în cuptor, fiind încercaţi şi purificaţi şi „învredniciţi să avem parte de moştenirea sfinţilor în lumină”. Este adevărat, calea mulţimii, care s-au numit ei înşişi creştini, ocupă locul cel mai proeminent în paginile istoriei; dar fără îndoială că un mic număr de credincioşi, prin toate persecuţiile şi în mijlocul tuturor vicleniilor amăgitoare ale Tainei Fărădelegii, au umblat vrednici de chemarea lor de sus, au fost aşezaţi să se odihnească şi înregistraţi de către Dumnezeu ca moştenitori ai coroanei care nu se veştejeşte, păstrată pentru ei în cer.

Astfel, în paginile istoriei este clar arătat că acest Om al Păcatului, Anticrist, s-a născut la Roma; şi că, deşi la început a avut împotrivire, el s-a ridicat treptat la putere, sau, aşa cum este exprimat în profeţia lui Daniel, ca „un corn mic”, a ieşit din capul acelei vechi fiare romane, acea fiară „grozav de înspăimântătoare” căreia Daniel nu i-a putut găsi nici un nume şi care avea o asemenea putere de a răni şi de a nimici. ((B299)) Şi, mergând mai departe, vom găsi că istoria lui Anticrist corespunde exact nu numai cu profeţia lui Daniel, ci şi cu toate profeţiile consemnate cu privire la el.

Caracterul lui Anticrist În istorie

După ce am găsit locul lui Anticrist, mergem mai departe să comparăm caracterul papalităţii cu profeţiile consemnate, care descriu caracterul şi faptele lui Anticrist sau ale Omului Păcatului.

Unii ar putea întreba dacă este corect să trecem peste împăraţii Romei (care au pretins a fi conducători religioşi supremi), fără a numi sistemul lor Anticrist, şi să aplicăm acest titlu complet şi în întregime sistemului papal organizat. Răspundem că în mod cert este corect, şi trimitem din nou pe cititor la definiţia dată deja lui Anticrist, aşa cum este folosită în Scripturi, adică în loculîn loc de, adică, a fi un imperiu spiritual: el trebuie să pretindă a conduce împărăţiile pământului prin această autoritate spirituală; el trebuie să fie nu numai un împotrivitor, ci şi o falsificare, denaturând şi pretinzând că este Împărăţia lui Cristos şi exercitând ceea ce la timpul potrivit al lui Dumnezeu va fi autoritatea adevăratului Cristos, Biserica glorificată şi completă sub singurul Cap şi Domn adevărat — adevăratul Pontifex Maximus.

Papalitatea nu numai că pretinde a fi Împărăţia glorificată a lui Cristos făgăduită de Domnul, de apostoli şi de profeţi, ci ea îşi aplică sieşi şi capilor săi succesivi (papii, care, după cum pretinde ea, iau locul lui Cristos, ca Pontif, Şef sau Împărat al acestei împărăţii) toate acele pasaje din profeţiile care descriu gloria Milenară a lui Cristos. Şi „ducând în rătăcire pe alţii şi fiind duşi şi ei în rătăcire” (prin teoriile lor false, dezvoltate încet în decursul veacurilor prin ambiţia păcătoasă după mărire), papii au aranjat piesă cu piesă titlurile tuturor celor asociaţi în ierarhie, îmbrăcămintea lor strălucitoare, ceremoniile lor ((B300)) impunătoare, catedralele lor grandioase cu slujbe solemne, copleşitoare, pe o scară care să corespundă cât mai mult posibil cu pretenţiile lor — ambianţă strălucitoare, îmbrăcăminte şi ceremonii potrivite, cât puteau de bine, cu splendorile şi cu măreţia prezentată de profeţi.

De exemplu, citim în Psalmul 2:12: „Sărutaţi pe Fiul, ca să nu Se mânie şi să nu pieriţi pe calea voastră, căci mânia Lui este gata să se aprindă”. Aceasta nu este o poruncă să sărutăm literal, ci să ne supunem de bună voie şi cu bucurie Domnului nostru, şi se aplică la ora actuală, când, în pregătirea marii şi adevăratei domnii Milenare a adevăratului Cristos, împăraţii sau mai-marii pământului, din punct de vedere politic, social, financiar şi eclesiastic, sunt încercaţi dacă sunt sau nu dispuşi să se aplece în faţa reglementărilor drepte care îşi au acum timpul să intre în acţiune. Cei ce se împotrivesc dreptăţii se împotrivesc sceptrului acestui Împărat al slavei, şi toţi aceştia vor fi răsturnaţi în marele timp de strâmtorare care introduce domnia Milenară a noului Împărat: toţi cei care nu-I vreau domnia vor fi ucişi (Luca 19:27). „Vrăjmaşii lui vor linge ţărâna” — vor fi învinşi.

Aplicând greşit această profeţie la împărăţia sa falsă, capul reprezentativ al lui Anticrist, papa, în zilele înfloritoare ale prosperităţii sale, a făcut pe regi şi pe împăraţi să se închine înaintea lui, ca înaintea lui Cristos, şi să-i sărute degetul mare de la picior — aplicând aceasta ca o împlinire a acestei profeţii.

Asemenea pretenţii sunt în mod foarte general trecute uşor cu vederea de către cei care studiază profeţia şi de către scriitori, deşi ei găsesc şi în mod special remarcă imoralităţile; dar în aceasta ei greşesc mult, deoarece nedreptăţile au fost destul de abundente în fiecare veac şi n-ar necesita asemenea descrieri profetice speciale, cum sunt date despre Anticrist. Chiar dacă s-ar fi dovedit că cei aflaţi în legătură cu sistemul papal au fost adevărate modele de moralitate, totuşi el ar fi ((B301)) identic cu personajul indicat în Scripturi ca marele Anticrist — falsificarea care şi-a atribuit titlurile, privilegiile, puterile şi reverenţa aparţinând Unsului Domnului. Ca falsificare, el a denaturat şi planul lui Dumnezeu cu privire la alegerea unei „turme mici” sau a unei Biserici în timpul prezent; şi a pus cu totul la o parte adevărata speranţă a Bisericii şi pregătirile Domnului pentru binecuvântarea lumii în timpul domniei Milenare a lui Cristos — pe care Anticrist o prezintă ca împlinită în propria sa domnie.

Efectele rele ale unei asemenea pervertiri şi denaturări a planului lui Dumnezeu cu greu pot fi evaluate. Ele au fost sursa directă din care au izvorât toate doctrinele stricate introduse una după alta pentru a sprijini pretenţiile şi a mări demnitatea Anticristului. Cu toate că Reforma, cu trei secole în urmă, a introdus o eră de studiere a Bibliei şi de libertate a gândirii, şi a dus la respingerea multor rele şi erori, totuşi falsificarea a fost pe o scară atât de elaborată, atât de completă în toate părţile şi aranjamentele ei, şi a amăgit atât de complet întreaga lume, încât, chiar după ce Luther şi mulţi alţii au recunoscut papalitatea ca rezultatul marii lepădări de credinţă — Anticristul din profeţie — ei, în timp ce au denunţat-o ca sistem, au ţinut cu tărie la teoria falsă care a condus la erorile ei specifice de doctrină şi practică. Până în ziua de azi, marea majoritate a protestanţilor din toate confesiunile sprijină teoria lui Anticrist, că Împărăţia lui Cristos a fost stabilită. Unii s-au străduit să facă aşa cum a făcut papalitatea — să-şi organizeze biserica sub conducerea unei persoane ca şi cap — în timp ce alţii pun în locul acestui cap un conciliu sau sinod; dar toţi sunt sub înşelarea impusă de interpretarea falsă şi amăgitoare a doctrinelor Scripturii, începută de Anticrist — că domnia Împărăţiei lui Cristos este acum şi nu într-un timp viitor, şi tăgăduind veacul viitor, cum face Anticrist, ei, ca şi acel sistem, sunt nepăsători în privinţa deplinei dezvoltări a ((B302)) sfinţeniei printre credincioşi şi sunt mai degrabă zeloşi pentru realizarea acum a lucrării veacului viitor (convertirea lumii) — aşa de mult încât adesea sunt dispuşi să denatureze planul şi Cuvântul lui Dumnezeu şi să inventeze teorii pentru a speria lumea şi a o duce la o pretenţie de evlavie; şi sunt dispuşi de asemenea să recurgă la metode îndoielnice şi lumeşti pentru a le creşte atracţia, pentru a face diferitele lor sisteme cu atât mai ademenitoare pentru cei neconvertiţi, pe care ei, ca Anticrist, sunt dispuşi să-i numere în rândurile lor din mândrie şi ca să facă impresie bună.

Aceştia cu greu pot să vadă că papalitatea este Anticristul. Cum ar putea, atâta timp cât credinţa este otrăvită, iar judecata este încă în mare măsură orbită de însăşi esenţa erorii lui Anticrist. Trebuie să fie văzute mărimea, grandoarea şi necesitatea Împărăţiei Milenare a lui Cristos şi a operei ei de binecuvântare a tuturor familiilor pământului, înainte de a putea fi apreciată măsura falsificării lui Anticrist, sau de a putea fi evaluate corect pagubele acestuia pentru adevăr şi influenţa lui pustiitoare şi profanatoare în biserica nominală sau în templul lui Dumnezeu.

Nimeni nu trebuie să fie surprins de caracterul complet al acestei falsificări, dacă ne gândim că ea este opera lui Satan şi că a fost copiată după tipurile şi ilustraţiile gloriei viitoare prezentată în Scripturi. Văzând că venise timpul pentru alegerea Bisericii şi că adevărurile sădite de Domnul nostru şi de apostoli câştigaseră repede avans faţă de toate religiile păgâne, căutând pe cei blânzi oriunde mergeau, marele adversar a încercat să distrugă puritatea Bisericii şi să întoarcă pe alte căi şi pe căi false ceea ce nu putea opri. Astfel triumful lui Anticrist, precum şi puterea lui actuală, a fost în realitate succesul lui Satan. Dar vedem aici înţelepciunea lui Dumnezeu; căci în timp ce succesul lui Anticrist părea să prevestească înfrângerea planului lui Dumnezeu, în

((B303))

BISERICA LUI DUMNEZEU,
PREOŢIMEA ÎMPĂRĂTEASCĂ

———-

TIPUL ADEVĂRAT

Aaron şi urmaşii săi — preot principal sau mare preot, cap, reprezentant şi purtător de cuvânt.
——–
Preoţii subordonaţi, a căror demnitate oficială, drepturi
şi privilegii în serviciu sunt primite prin Aaron, al cărui corp
ei îl reprezintă, au fost tipuri ale Bisericii lui Cristos.

REALITATEA ÎN TIMPUL MILENIULUI

Isus Cristos, Domnul, Capul şi reprezentantul nostru;
Marele Preot al mărturisirii sau rânduielii noastre.
——–
Biserica glorificată, Corpul lui Cristos, părtaşi ai gloriei,
maiestăţii şi funcţiei Sale de conducător, ale căror funcţii vor diferi,
după cum stea de stea se deosebeşte în slavă.

FALSIFICAREA

Papii, fiecare la rândul lui, mare preot al ierarhiei papale;
domnul, capul şi purtătorul ei de cuvânt.
——–
Biserica Romei, constând din episcopi şi prelaţi, care
au parte de demnităţile ierarhiei, deşi diferen-ţiindu-se în grade
de onoare — cardinali, episcopi etc.

Supuse ierarhiei sunt ajutoarele, după cum urmează:

TIPUL ADEVĂRAT

Leviţii care făceau servicii legate de Tabernacolul tipic
— învăţarea etc., etc. Un ordin inferior de preoţi
cărora nu le era permis să intre sau să privească
în Sfânta Sfintelor (tipică pentru natura spirituală).

——–

Întregul Israel era învăţat şi îndrumat de ierarhia descrisă
mai sus. În Moise, care a fost un tip al Cristosului complet,
ei au avut profet, preot şi rege, tip al autorităţii Milenare a
lui Cristos (Fapt. 3:22).

REALITATEA ÎN TIMPUL MILENIULUI

Faza pământească a Împărăţiei lui Dumnezeu prin care Biserica
glorificată va avea contact mai direct cu lumea, învăţând-o,
guvernând-o etc., şi care de asemenea va avea comuniunea cea
mai strânsă cu Biserica spirituală în glorie.
——–
Lumea va fi învăţată, îndrumată, condusă şi ajutată de Împărăţia lui
Dumnezeu, descrisă mai sus, şi de reprezentanţii ei pământeşti
care vor avea toată puterea şi va trebui să li se dea ascultare;
toţi cei care vor asculta nu vor fi „nimiciţi” (Fapt. 3:23).

FALSIFICAREA

Preoţii subordonaţi papalităţii, care nu sunt părţi sau membri ai
bisericii sau ierarhiei, ci sunt numiţi „fraţi” şi „surori”.
Dintre ei sunt învăţătorii, infirmierele etc., în contact direct
atât cu poporul cât şi cu ierarhia.
——–
Papalitatea pretinde supunerea lumii la conducerea şi la
învăţăturile ei — ca fiind Împărăţia lui Dumnezeu. Preoţimea de
rând este agentul ei. Când era în putere încerca să-şi
impună legile şi să-i „nimicească” pe cei ce nu se supuneau.

((B304))

realitate el conlucra, deşi fără să ştie, la asigurarea succesului planului Său, căci adevăraţii consacraţi încercaţi, iar credincioşia lor faţă de Cuvântul lui Dumnezeu atât de amănunţit probată, ca prin îngăduirea acestei mari falsificări.

Tabela însoţitoare va servi să arate cât de completă a fost falsificarea organizării viitoare a Împărăţiei lui Cristos în papalitate şi cum ea a fost luată din preoţia evreiască tipică.

Mosheim, explicând ridicarea sistemului ierarhic în Biserică, arată foarte clar această falsificare, în cuvintele următoare, din Volumul 1, pagina 337:

„Câtă vreme rămânea cea mai mică probabilitate ca Ierusalimul să-şi ridice iarăşi cândva capul din ţărână, învăţătorii creştini şi bătrânii nu şi-au luat nici un titlu sau distincţie, cel puţin nici unul din cei mai modeşti şi mai umiliţi; dar când soarta acestei cetăţi a fost pecetluită de către Hadrian [135 d. Cr.] şi când evreii nu mai puteau nutri nici cea mai vagă speranţă de a vedea vechiul lor guvernământ restabilit, aceiaşi pastori şi slujitori au conceput dorinţa ca turma lor să creadă că ei au urmat la drepturile preoţimii iudaice. În consecinţă episcopii s-au preocupat să dea ca învăţătură ideea că ei au fost înzestraţi cu un caracter asemănător cu cel al Marelui Preot al evreilor, şi prin urmare posedau toate drepturile care fuseseră recunoscute ca aparţinând Pontifului Evreu. Funcţiile preoţilor evrei obişnuiţi au fost, în acelaşi mod, declarate ca revenindu-le presbiterilor din Biserica Creştină, dar sub o formă mai desăvârşită; şi în cele din urmă diaconii au fost aşezaţi pe aceeaşi treaptă cu leviţii, sau slujitori inferiori.”

CAPUL ŞI GURA LUI ANTICRIST
Marile sale cuvinte pline de mândrie

Papa (fiecare papă la rândul său) este capul bisericii false, care este corpul său, întocmai cum Cristos Isus este ((B305)) capul Bisericii adevărate, care este corpul Său. Deoarece capul este reprezentantul corpului şi gura lui vorbeşte pentru corp, aflăm acest aspect al lui Anticrist, după cum trebuie să ne aşteptăm, menţionat în mod proeminent de Scripturi. În Daniel 7:8, 11, 25 şi în Apocalipsa 13:5, 6, gura lui Anticrist ne este arătată în mod special ca o caracteristică principală. Daniel spune că acest corn „avea nişte ochi ca ochii de om” — simbolul inteligenţei şi al unei politici clarvăzătoare. Acest „corn” trebuia să fie deosebit de toate celelalte puteri; trebuia să fie mai înţelept, mai iscusit decât celelalte imperii care au încercat să guverneze lumea; puterea lui trebuia să fie puterea gurii sale (ceea ce rostea), îndrumată de ochii săi (cunoştinţa), mai degrabă decât cea a forţei fizice. Şi nimeni cunoscând istoria papalităţii nu poate tăgădui că imaginile folosite pentru a ilustra puterea şi metodele ei sunt remarcabil de bune.

I s-a dat o gură care rostea lucruri mari şi hule … Ea şi-a deschis gura şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe cei care îşi au locuinţa în cer.” „El va rosti cuvinte împotriva Celui Prea Înalt.” Apoc. 13:5, 6; Dan. 7:8, 25.

Nu trebuie să uităm că acestea sunt expresii figurative care descriu caracterul şi pretenţiile „fiarei” simbolice (guvernământ) şi ale „cornului” (putere) care iese din vechea fiară sau vechiul Imperiu Roman. În unele privinţe papalitatea a fost un guvernământ nou („fiară”), deosebit de vechiul Imperiu Roman; iar în alte privinţe ea a fost un corn sau o putere printre altele ieşite din acest imperiu, care pentru un timp a deţinut control superior asupra celorlalte coarne sau puteri. Ea este prezentată în simbol din ambele puncte de vedere, aşa încât să fie cât mai complet localizată şi indicată.

Marile cuvinte arogante, sau hule, ale lui Anticrist, acoperă întreaga perioadă a îndelungatei sale cariere. Cuvântului „hulă” în zilele noastre i se atribuie de obicei numai un sens ((B306)) vulgar, ca şi cum ar fi legat numai de cele mai vulgare forme de blestem şi de blasfemie. Însă cuvântul „hulă”, în adevăratul lui sens, se aplică la orice ofensă „Hulă înseamnă a atribui lui Dumnezeu ceea ce este contrar naturii Sale şi nu-I aparţine — şi a tăgădui ceea ce-I aparţine”. (Vezi dicţionarul Webster neabreviatla cuvintele blasfemie şi blasfemator.) Şi ca dovadă că acesta este sensul în care este folosit cuvântul „hulă” în Scripturi, observaţi modul în care l-au folosit Domnul nostru şi fariseii: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru hulă şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci pe Tine Însuţi Dumnezeu”. Isus le-a răspuns: „Cum ziceţi voi Aceluia pe care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume: «Huleşti!», pentru că am spus: Eu sunt Fiul lui Dumnezeu?” Ioan 10:33, 36; vezi şi Marcu 14:61-64.

Având înaintea noastră definiţia potrivită a cuvântului „hulă”, cât de evident trebuie să fie chiar şi pentru cele mai simple minţi că marile cuvinte arogante şi pretenţiile lăudăroase ale papalităţii au fost, toate, hule. Stabilirea unei împărăţii false a lui Dumnezeu a fost o calomnie la adresa guvernământului lui Dumnezeu, o hulă grosolană şi o denaturare a caracterului, a planului şi a cuvântului Său. Caracterul lui Dumnezeu, adică „numele” Său, a fost hulit în miile de edicte monstruoase, de bule şi decrete scoase în numele Său de către lungul şir al celor care au pretins că-L reprezintă pe Fiul Său ca locţiitori; şi cortul lui Dumnezeu, adevărata Biserică, a fost hulit prin sistemul fals care a pretins că-i ţine locul — care a pretins că credincioşii lui erau adevăratul şi singurul cort sau Biserică a lui Dumnezeu. Dar să lăsăm istoria să ne spună despre aceste mari cuvinte arogante, despre aceste pretenţii hulitoare pe care papii succesivi le-au rostit şi aprobat în calitate de capi ai lui Anticrist.

Într-o lucrare intitulată „Papa, vicarul lui Cristos, capul Bisericii”, scrisă de celebrul romano-catolic, Monseniorul ((B307)) Capel, se găseşte o listă cuprinzând nu mai puţin de şaizeci şi două de titluri hulitoare aplicate papei; şi, să se noteze, acestea nu sunt doar nişte titluri moarte din trecut, căci ele au fost puse în ordine de unul dintre cei mai de frunte scriitori ai papalităţii care sunt în viaţă. Cităm din listă după cum urmează:

„Cel mai divin dintre toţi capii”
„Sfântul Părinte al părinţilor”
„Pontif suprem peste toţi prelaţii”
„Supraveghetorul religiei creştine”
„Păstorul suprem — păstorul păstorilor”
„Cristos prin ungere”
„Avraam prin patriarhat”
„Melhisedec după rânduială”
„Moise în autoritate”
„Samuel în funcţia de judecător”
„Mare preot, episcop suprem”
„Prinţul episcopilor”
„Moştenitor al apostolilor; Petru în putere”
„Purtătorul cheii Împărăţiei cerurilor”
„Pontif numit cu deplinătatea puterii”
„Vicarul lui Cristos”
„Preot suveran”
„Capul tuturor sfintelor biserici”
„Şeful bisericii universale”
„Episcop al episcopilor, adică Suveran Pontif”
„Conducătorul casei Domnului”
„Domn apostolic şi părinte al părinţilor”
„Păstor şi învăţător principal”
„Medicul sufletelor”
„Stâncă pe care porţile îngâmfate ale iadului n-o biruie”
„Papă infailibil”
„Capul tuturor sfinţilor preoţi ai lui Dumnezeu”.

Pe lângă lunga listă de titluri din care cele de sus sunt exemple, autorul dă citatele următoare dintr-o scrisoare pe ((B308)) care Sf. Bernard, abate de Clairvaux, i-a scris-o papei Eugenius al III-lea, în 1150 d. Cr.:

„Cine eşti tu? Marele preot, supremul episcop. Tu eşti prinţul episcopilor, tu eşti moştenitorul apostolilor. Tu eşti Abel în întâietate, Noe în guvernare, Avraam în rang patriarhal, Melhisedec în rânduială, Aaron în demnitate, Moise în autoritate, Samuel în funcţia de judecător, Petru în putere, Cristos În ungere. Tu eşti cel căruia îi sunt date cheile cerului, cel căruia îi sunt încredinţate oile. Sunt într-adevăr şi alţi portari ai cerului şi alţi păstori ai turmelor; dar tu eşti cu atât mai glorios cu cât ai şi moştenit, în altă manieră, aceste două nume înaintea tuturor celorlalţi. . . . Puterea altora este limitată prin hotare clare; a ta se întinde chiar şi asupra acelora care au primit autoritate peste alţii. Nu poţi tu, atunci când survine un motiv just, să închizi cerurile împotriva unui episcop, să-l destitui din funcţia sa episcopală şi să-l predai Satanei? Astfel privilegiul tău este neschimbător, atât în privinţa cheilor date ţie, cât şi în privinţa oilor încredinţate în grija ta.”

Toate aceste titluri linguşitoare, hulitoare, le-au fost aplicate pontifilor romani şi au fost primite de ei cu mulţumire de sine şi cu o evidentă satisfacţie, ca aparaţinându-le pe drept.

De la papa Bonifaciu al VIII-lea avem următorul decret, care încă mai există în legea comună: „Declarăm, spunem, definim, pronunţăm că este necesar pentru mântuire ca fiecare fiinţă umană să fie supusă pontifului roman”. Papa Grigorie al VII-lea, care în anul 1063 a poruncit ca papa să fie numit părinte al părinţilor, extrage ceea ce urmează din Geneza 1:16 pentru a sprijini pretenţiile papale: „Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători pe întinsul cerului; luminătorul cel mare ca să stăpânească ziua şi luminătorul cel mic, ca să stăpânească noaptea; amândoi sunt mari, dar unul este mai mare. Pe „întinderea cerului”, care este biserica universală, «Dumnezeu a făcut doi mari luminători», adică a instituit două demnităţi, care sunt autoritatea pontificală şi puterea regală, dar cea care conduce ziua, adică cea spirituală, este mai mare; dar cea care conduce lucrurile trupeşti este mai mică; deoarece, aşa cum ((B309)) soarele se deosebeşte de lună, tot aşa şi papii se deosebesc de împăraţi”. Şi alţi papi au adoptat această interpretare, care a făcut mult pentru a întări ideea de supremaţie papală.

Sfântul Antoniu, arhiepiscopul Florenţei, după ce citează Psalmul 8:4-8, „L-ai făcut cu puţin mai prejos decât îngerii” etc. şi aplicându-l la Cristos, îl transferă la papa prin cuvintele următoare: „Şi fiindcă El ne-a părăsit, nemaifiind prezent în trup, a lăsat pe vicarul [înlocuitorul] Său pe pământ, adică pe suveranul pontif, care se numeşte papa, ceea ce înseamnă părintele părinţilor; aşa că aceste cuvinte pot fi în mod potrivit spuse despre papa. Deoarece papa, după cum a spus Hostiensis, este mai mare decât un om dar mai mic decât un înger, pentru că el este muritor; cu toate acestea, el este mai mare în autoritate şi în putere. Pentru că un înger nu poate consacra corpul şi sângele lui Cristos, nici absolvi sau lega, putere pe care papa o posedă în cel mai înalt grad; un înger nici nu poate rândui sau acorda indulgenţe. El este încoronat cu glorie şi onoare: gloria laudei, pentru că el este numit nu numai fericit, ci preafericit. Cine s-ar îndoi să-l numească fericit, pe cel pe care chiar vârful unei asemenea demnităţi mari l-a înălţat? El este încoronat cu onoarea veneraţiei, aşa încât credincioşii pot să-i sărute picioarele. O veneraţie mai mare nu poate exista. „Închinaţi-vă înaintea aşternutului picioarelor Lui” (Ps. 99:5). El este încoronat cu mărirea autorităţii, pentru că îi poate judeca pe toţi, dar nu poate fi judecat de nimeni — decât dacă se dovedeşte că s-a abătut de la credinţă [credinţa lui Anticrist, fireşte]. Astfel el este încoronat cu o triplă coroană de aur şi este pus „peste toate lucrările mâinilor sale”, pentru a dispune de toţi subordonaţii. El deschide cerul, trimite pe vinovaţi în iad, confirmă imperiile, reglementează întregul cler”.

Conciliul de la Lateran în prima lui sesiune i-a dat papei numele de „Prinţul Universului”, în a doua sesiune l-a numit „Preot şi Rege care trebuie să fie adorat de toţi oamenii şi care este foarte asemănător lui Dumnezeu”, iar în a cincea sesiune a atribuit lui Leon al X-lea profeţiile despre glorioasa domnie a lui Cristos, în aceste cuvinte: „Nu plânge, fiica ((B310)) Sionului, căci iată Leul din seminţia lui Iuda, rădăcina lui David; iată, Dumnezeu ţi-a ridicat un mântuitor”.

Din „Dicţionarul eclesiastic” al lui Ferraris, autoritate etalon romano-catolică, cităm următoarea prezentare condensată despre puterea papală, aşa cum este dată la cuvântul „papa”, art. 2:

„Papa este de o asemenea demnitate şi înălţime, încât el nu este doar om, ci, ca şi cum ar fi Dumnezeu şi vicarul [reprezentantul] lui Dumnezeu. . . . Astfel papa este încoronat cu triplă coroană, ca rege al cerului, al pământului şi al iadului. Ba mai mult, excelenţa şi puterea papei sunt nu numai în privinţa lucrurilor cerului, pământului şi infernului, ci el este şi mai presus de îngeri şi este superior acestora; astfel încât dacă ar fi cu putinţă ca îngerii să se abată de la credinţă sau să nutrească sentimente potrivnice acesteia, ei ar putea fi judecaţi şi excomunicaţi de papa. . . . El are atât de mare demnitate şi putere încât ocupă unul şi acelaşi tribunal cu Cristos; astfel încât tot ceea ce face el pare a ieşi din gura lui Dumnezeu. . . . Papa este ca Dumnezeu pe pământ, singurul prinţ al credincioşilor lui Cristos, cel mai mare împărat al tuturor împăraţilor, având deplinătatea puterii, căruia i s-a încredinţat guvernarea împărăţiei pământeşti şi cereşti”. El adaugă mai departe: „Papa are o atât de mare putere şi autoritate, încât poate modifica, declara sau interpreta legea divină”. „Papa poate uneori contracara legea divină prin limitare, explicare etc.”

Astfel, Anticrist nu numai că s-a străduit să stabilească Biserica în putere înainte de timpul Domnului, dar a fost şi destul de cutezător ca să încerce să „contracareze” şi să „modifice” legile divine pentru a se potrivi cu propriile sale planuri. Cât de clar a împlinit el astfel profeţia care cu peste o mie de ani înainte a declarat, el „se va gândi să schimbe timpurile şi legea”. Dan. 7:25.

Într-o bulă sau edict, Sixtus al V-lea declară:

„Autoritatea dată sfântului Petru şi succesorilor săi, prin nemăsurata putere a Împăratului veşnic, depăşeşte toate puterile împăraţilor şi prinţilor pământeşti. Ea dă sentinţă necontrolabilă asupra tuturor. Şi dacă află că vreunii dintre ((B311)) ei se împotrivesc poruncii lui Dumnezeu, se răzbună pe ei mai aspru, dându-i jos de pe tronurile lor, oricât de puternici ar fi ei, şi coborându-i până în părţile cele mai de jos ale pământului, ca slujitori ai râvnitorului Lucifer”.

O bulă a papei Pius al V-lea, intitulată „Osândirea şi excomunicarea Elisabetei, regina Angliei, şi a aderenţilor ei — cu adăugarea altor pedepse”, spune după cum urmează:

„Cel care domneşte în înălţimi, căruia I s-a dat toată puterea în cer şi pe pământ, a încredinţat o biserică sfântă, catolică şi apostolică (în afara căreia nu există mântuire) unuia singur pe pământ, lui Petru, Prinţul apostolilor, şi succesorului lui Petru, episcopul Romei, pentru a fi guvernată în plinătatea puterii. Pe el singur l-a făcut prinţ peste toate popoarele şi împărăţiile, să smulgă, să distrugă, să risipească şi să nimicească, să zidească şi să sădească”.

Sfântul Bernard afirmă că „nimeni afară de Dumnezeu, nu este ca papa, nici în cer, nici pe pământ”.

Papa Nicolae I spune că „împăratul Constantin i-a conferit papei numele Dumnezeu, care, de aceea, fiind Dumnezeu, nu poate fi judecat de om”.

Papa Inocenţiu al III-lea spune: „Papa ţine locul adevăratului Dumnezeu”; iar legea canonică, în comentariu, îl numeşte pe papa — „Domnul Dumnezeul nostru”.

Inocenţiu şi Iacobaţiu afirmă că „papa poate face aproape tot ce poate face Dumnezeu”, în timp ce Decius respinge cuvântul „aproape”, ca nefiind necesar. Iacobaţiu şi Durand susţin că „nimeni să nu îndrăznească să i se adreseze lui, mai mult decât lui Dumnezeu — Doamne, ce faci?” Iar Antonius a scris:

„Lui [papei] îi aparţine să rânduiască lucrurile care ţin de binele public şi să le înlăture pe acelea care împiedică acest scop, ca vicii, abuzuri care înstrăinează pe om de Dumnezeu. . . . Şi aceasta în conformitate cu Ieremia 1:10 [aici iarăşi atribuind lui Anticrist o profeţie care aparţine domniei Milenare a lui Cristos]: „Iată, astăzi te-am rânduit peste popoare şi peste împărăţii, ca să smulgi şi să tai, să dărâmi şi să distrugi”, adică, în ceea ce priveşte viciile; iar în ceea ce priveşte virtuţile, „să ((B312)) zideşti şi să sădeşti”. . . . Cât despre puterea papei asupra celor din iad, care sunt simbolizaţi prin peştii mării (Ps. 8) — pentru că, după cum peştii sunt continuu agitaţi de valurile mării, tot aşa cei din purgatoriu sunt continuu apăsaţi de suferinţele pedepsei — Dumnezeu a supus papei şi peştii mării, adică pe cei din purgatoriu, ca să-i uşureze prin indulgenţe.

„Păgânii sunt supuşi papei, care conduce în lume în locul lui Cristos. Dar Cristos are deplină putere peste fiecare creatură. Papa este vicarul lui Cristos şi nimeni nu se poate sustrage legitim de la ascultare faţă de el, după cum nimeni nu se poate sustrage legitim de la ascultare faţă de Dumnezeu. . . . Papa poate pedepsi popoarele păgâne şi barbare. . . . Şi chiar dacă păgânii nu pot fi pedepsiţi cu pedeapsa spirituală a excomunicării şi cu alte asemenea, ei pot fi totuşi pedepsiţi de biserică cu pedepse băneşti, iar de către prinţi şi cu pedepse trupeşti. . . . Biserica poate pedepsi, indirect, pe evrei cu pedepse spirituale, excomunicând prinţii creştini cărora evreii le sunt supuşi, dacă ei neglijează să-i pedepsească cu pedeapsă naturală atunci când fac ceva împotriva creştinilor. . . . Dacă convertirea unora ar fi dorită, ei pot fi obligaţi prin teroare şi lovituri, nu ca să primească de fapt credinţa, ci să nu pună nici o piedică credinţei printr-o voinţă încăpăţânată. Pentru convertirea necredincioşilor, trebuie imitată judecata lui Dumnezeu”.

Aici este o ilustraţie a modului în care eroarea în doctrină produce nedreptate. Oamenii pot fi repede conduşi spre orice formă de cruzime şi de asuprire, dacă mai întâi se pot convinge pe ei înşişi că prin exercitarea unor astfel de nelegiuiri ei sunt cu atât mai asemenea lui Dumnezeu — imitatori ai lui Dumnezeu. Este de mirare că oamenii sunt atât de buni şi de cumpătaţi cum îi găsim, cu toate ideile şi doctrinele îngrozitoare, false, privitoare la planul lui Dumnezeu pentru omenire, cu care Satan i-a orbit şi i-a amăgit prin fântâna papală a erorii, conducându-i pe o cale care se potriveşte cu natura lor decăzută. În continuare acelaşi scriitor adaugă:

((B313))

„Puterea papei este exercitată asupra ereticilor şi schismaticilor, indicaţi şi prin boi, pentru că ei se împotrivesc adevărului cu cornul mândriei. Dumnezeu i-a supus şi pe aceştia sub picioarele papei spre a fi pedepsiţi împătrit, şi anume cu excomunicarea, concedierea, privarea de bunuri materiale şi persecuţia militară. Dar trebuie luaţi ca eretici numai când refuză să-şi îndrepte învăţăturile lor dăunătoare şi sunt pregătiţi să le apere cu încăpăţânare. . . . Papa poate alege sau numi pe împărat. Împăratul este slujitorul [servul] papei în sensul că el este slujitorul lui Dumnezeu, al cărui loc este ocupat de papa, căci Dumnezeu a delegat pe împărat ca slujitor al papei. . . . Cred că se poate afirma ca adevăr faptul că papa, vicarul lui Cristos, are jurisdicţie universală asupra lucrurilor spirituale şi naturale din lumea întreagă, în locul Dumnezeului celui viu.

Următoarele declaraţii ale papilor, spicuite din „Acts and Monuments” („Fapte şi Monumente”) a lui Fox de către H. G. Guinness, un scriitor englez de seamă, merită un loc de frunte; şi putem fi de acord din inimă cu comentariul acestui scriitor asupra sistemului a cărui gură rosteşte asemenea declaraţii, când zice: „Dacă «oricine se înalţă va fi smerit», ce degradare poate corespunde unei asemenea înălţări de sine?”

„De aceea, văzând că o asemenea putere i-a fost dată lui Petru, iar prin Petru mie, ca succesor al său, cine este acela din lumea întreagă care să nu se supună decretelor mele, care am atâta putere în cer, în iad, pe pământ, asupra celor vii şi a celor morţi. . . . Plinătatea puterii mele este atât de mare, prin jurisdicţia cheii ce mi s-a dat, încât în timp ce toţi îmi sunt supuşi — da, chiar şi împăraţii trebuie să-mi supună mie actele lor executive — numai eu nu sunt supus nici unei creaturi, nu, nici chiar mie însumi; astfel maiestatea mea papală rămâne pururea întreagă, superioară tuturor oamenilor, de care toţi trebuie să asculte şi pe care s-o urmeze, pe care nimeni nu trebuie s-o judece sau s-o acuze de nici o crimă, nimeni n-o destituie, afară de mine însumi. Nimeni nu mă poate excomunica, da, chiar dacă am legături cu excomunicaţii, căci nici un canon nu mă leagă; nimeni nu trebuie să mă mintă, căci acela care mă minte este un eretic şi o persoană excomunicată. ((B314)) Astfel deci, se arată că măreţia preoţiei a început cu Melhisedec, i-a fost dat un caracter solemn în Aaron, a fost perfecţionată în Cristos, reprezentată în Petru, înălţată în jurisdicţie universală şi manifestată în papa. Astfel că prin această întâietate a preoţiei mele, toate lucrurile fiindu-mi supuse, pare să se dovedească bine în mine ceea ce s-a zis despre Cristos: «Toate le-ai supus sub picioarele Lui».

Şi, de asemenea, trebuie presupus că episcopul acestei biserici este întotdeauna bun şi sfânt. Da, chiar dacă ar cădea în omucidere sau adulter, ar putea păcătui, totuşi nu poate fi acuzat, ci mai degrabă scuzat prin crimele lui Samson, prin furturile evreilor etc. Tot pământul este dioceza mea şi eu sunt supraveghetorul tuturor oamenilor, având autoritatea Împăratului tuturor împăraţilor asupra supuşilor. Eu sunt totul în toţi şi mai presus de toţi, aşa încât Dumnezeu Însuşi şi cu mine, vicarul lui Dumnezeu, avem un singur consistoriu, eu sunt în stare să fac aproape tot ce poate face Dumnezeu. În toate lucrurile pe care le doresc, voinţa mea trebuie să fie luată ca raţiune, pentru că eu sunt capabil prin lege să dau dispense mai presus de lege, iar din rău să fac dreptate, corectând legile şi schimbându-le. Prin urmare, dacă se spune că lucrurile pe care le fac nu sunt făcute de om, ci de Dumnezeu — Ce mĂ puteŢi face decÂt Dumnezeu? Iarăşi, dacă prelaţii bisericii sunt numiţi şi socotiţi de Constantin drept Dumnezei, atunci eu, fiind deasupra tuturor prelaţilor, tuturor dumnezeilor. De aceea, nu-i de mirare dacă stă în puterea mea să schimb timpul şi timpurile, să schimb şi să desfiinţez legi, să dispun de toate lucrurile, chiar aşa, de principiile lui Cristos; căci, unde Cristos îi porunceşte lui Petru să-şi bage sabia în teacă şi-i îndeamnă pe ucenicii Săi să nu facă uz de nici o forţă exterioară pentru a se răzbuna, oare nu scriu eu, papa Nicolae, episcopilor din Franţa îndemnându-i să-şi scoată săbiile adevărate? … Şi, în timp ce Cristos a fost El Însuşi prezent la nunta din Cana Galileii, oare nu interzic eu, papa Martin, în distincţia mea, clerului spiritual să fie prezent la ospeţe de nuntă şi de asemenea să se căsătorească? Mai mult, unde Cristos porunceşte să împrumutăm fără speranţă de câştig, oare nu dau eu, papa Martin, dezlegare de această poruncă? Ce să mai spun despre ucideri, făcând să nu fie crimă sau omucidere a-i ucide pe cei excomunicaţi? La fel, împotriva legii ((B315)) naturii, ceva împotriva apostolilor şi de asemenea împotriva scrierilor apostolilor, eu pot da şi dau dezlegare; căci acolo unde ei în scrierile lor poruncesc ca un preot să fie destituit pentru păcatul desfrânării, eu, prin autoritatea lui Silvestru, modific rigoarea acelei constituţii, considerând că azi minţile şi trupurile oamenilor sunt mai slabe decât erau atunci. . . . Dacă doriţi să ascultaţi pe scurt numărul întreg al acestor cazuri care aparţin pe drept de dezlegarea mea papală, care se ridică la numărul de cinci zeci şi unu de puncte, în care nici un om nu se poate amesteca afară de mine singur, le voi expune. [Aici urmează lista.]

După ce am declarat îndeajuns cât de mare este puterea mea pe pământ, în cer şi în purgatoriu, şi care este plinătatea ei de a lega, a dezlega, a porunci, a permite, a alege, a confirma, a dispensa, a face şi a desface etc., acum voi vorbi puţin despre bogăţiile mele şi despre marile mele proprietăţi, pentru ca fiecare om să poată vedea bogăţia şi belşugul meu în toate — rente, dijme, tributuri; mătăsurile mele, mitrele de purpură, coroanele, aurul, argintul, perlele şi mărgăritarele, pământurile şi domeniile mele. Căci mie îmi aparţin mai întâi cetatea imperială Roma, palatul Lateran; regatul Siciliei este în proprietatea mea. Apula şi Capua sunt ale mele. De asemenea regatele Angliei şi Irlandei, nu-mi sunt, sau n-ar trebui oare să-mi fie tributare? La acestea adaug de asemenea, pe lângă alte provincii şi ţări, atât în Occident cât şi în Orient, de la miazănoapte la miazăzi, aceste domenii cu numele [aici urmează o listă lungă]. Ce să spun aici despre veniturile mele zilnice, despre pârga roadelor, anate, mantii papale, indulgenţe, bule, spovedanii, favoruri şi rescripte, testamente, dispense, privilegii, alegeri, venituri bisericeşti, case religioase şi altele asemenea, care se ridică la o sumă nu mică de bani? . . . din care se poate presupune în parte ce avantaj intră în vistieria mea. . . . Dar ce să mai zic despre Germania, unde toată lumea este dioceza mea, după cum spun canoniştii mei şi toţi oamenii trebuie să creadă. De aceea, după cum am început, tot aşa şi închei, poruncind, declarând şi spunând, ca necesitate pentru mântuire, se cere ca fiecare creatură umană să-mi fie supusă.”

În zilele noastre mulţi presupun că aceste lăudăroşenii ale papalităţii aparţin doar trecutului îndepărtat şi că în timpurile din urmă s-a produs o mare schimbare în acest ((B316)) sistem; dar puţină reflecţie şi observaţie dovedesc că aceste sentimente ale papalităţii sunt încă neschimbate. Ar trebui să ne gândim, de asemenea, că pretenţia constantă a papalităţii este că doctrinele ei sunt neschimbătoare, că decretele papilor şi ale conciliilor sunt infailibile şi că aceste decrete, răsuflând blasfemie împotriva lui Dumnezeu şi persecuţii împotriva sfinţilor Săi, sunt încă ţinute ca sacre de către Biserica Romano-Catolică de astăzi. Schimbarea survenită în papalitate este doar pierderea puterii produsă de deşteptarea adusă de Reformă. Voinţa încă există, dar puterea de a face este micşorată prin înmulţirea cunoştinţei şi a libertăţii, în care Biblia a fost principalul factor. Anticrist este treptat „făcut fără putere” de către adevăratul Cristos — prin „suflarea gurii Sale” — Cuvântul Său. În curând strălucirea prezenţei lui Emanuel va nimici cu desăvârşire glorioasa falsificare şi va elibera complet lumea de lanţurile pretenţiilor şi erorilor ei înşelătoare.

Spre a ilustra pretenţiile din ultimul timp, observaţi faptul că actualul papă, când s-a urcat pe tronul papal, şi-a luat titlul de Leon al XIII-lea, şi puţin după aceea se iscălea „Leo de tribus Iuda”, adică „Leul din seminţia lui Iuda” — unul din titlurile adevăratului Cap. În pretenţii arogante el desigur nu este în urma celor care au ocupat aceeaşi funcţie în timpul veacurilor întunecate.

Ceea ce urmează, numită Adoraţia, este încă o parte din ceremonia legată de instalarea unui nou papă. Noul papă, înveşmântat în alb, împodobit cu multe nestemate strălucitoare şi purtând pantofi roşii cu cruci mari de aur ca şi catarame, este condus la altar unde îngenunchează. Atunci — „papa se ridică şi, purtându-şi mitra, este luat pe sus de către cardinali şi aşezat pe tronul-altar ca să stea acolo. Unul dintre episcopi îngenunchează şi începe imnul «Te Deum» [Te lăudăm, o Dumnezeule]. În acest timp cardinalii sărută picioarele, mâinile şi obrazul papei”. O monedă reprezentând această ceremonie, turnată în monetăria papei, poartă inscripţia „Pe cel pe care ei îl creează, îl adoră”.

((B317))

Cardinalul Manning, reprezentantul principal al papalităţii în Anglia, susţine şi atrage atenţia publicului asupra clauzei următoare din credinţa catolică:

„Declarăm, afirmăm, definim şi pronunţăm ca necesar pentru mântuire, ca orice fiinţă umană să fie supusă Pontifului roman”. Iar într-o cuvântare publicată, el îl prezintă pe papa care a zis: „Pretind că sunt Judecătorul Suprem şi Îndrumătorul conştiinţelor oamenilor; al ţăranului care lucrează pământul, al prinţului care şade pe tron, al familiei care trăieşte în umbra izolării şi al corpului de legiuitori care fac legi pentru împărăţii. Eu sunt singurul, ultimul şi Supremul Judecător a ceea ce este corect şi incorect”.

Desigur, observând exemplele moderne de „cuvântări deşarte, pline de mândrie” ale papalităţii, n-ar trebui să trecem cu vederea importantul decret al Conciliului Ecumenic ţinut la Roma în 1870 d. Cr., care declara infailibilitatea papei. Este adevărat, s-a pretins din când în când în trecut de către papi încrezuţi că sunt infailibili; iar episcopii şi prinţii dornici să le linguşească orgoliul i-au declarat virtual astfel, în declaraţia „Tu eşti un alt dumnezeu pe pământ ”; dar a rămas ca un conciliu papal din acest luminat secol al XIX-lea să informeze lumea, calm şi deliberat, cât este de mare acest „dumnezeu pe pământ” — că el este aproape la fel de perfect ca celălalt Dumnezeu, din cer; că el, ca şi celălalt, nu poate greşi; că în cuvintele sale ex catedra,

Votul conciliului a fost făcut la 13 iulie 1870 d. Cr., iar în 18 decretul a fost promulgat formal, cu ceremonie, la marea Catedrală Sf. Petru din Roma. Următoarea descriere a acestui eveniment, făcută de dr. J. Cummings din Londra, va fi citită cu interes. El zice:

„Papa avea un tron mare, ridicat în faţa ferestrei de răsărit a bisericii Sf. Petru, şi se înveşmântase într-o desăvârşită revărsare de pietre preţioase şi se înconjurase de cardinali, de patriarhi şi de episcopi în veşminte strălucitoare, pentru o scenă spectaculoasă, magnifică. Alesese ora timpurie a ((B318))

A sosit timpul

dimineţii şi fereastra dinspre răsărit — pentru ca soarele care răsărea să-şi arunce din plin razele strălucitoare asupra splendorii sale, şi prin aceasta, diamantele, rubinele şi smaraldele aşa să le refracte şi să le reflecte încât să pară că nu este un om, ci ceea ce-l proclama decretul, unul care avea toată slava lui Dumnezeu. . . . Papa se postase diminieaţa devreme la fereastra dinspre răsărit . . . dar soarele a refuzat . . . să strălucească. Zorile posomorâte au devenit tot mai întunecate. Slava orbitoare n-a putut fi produsă. Ochii îmbătrâniţi ai pretinsului Dumnezeu nu puteau vedea să citească la lumina zilei şi a trebuit să trimită după lumânări. Lumina lumânării i-a forţat nervii vederii prea mult şi a predat citirea unui cardinal. Cardinalul a început să citească în mijlocul unei întunecimi mereu crescânde, dar abia citise câteva rânduri când aşa o strălucire orbitoare de foc aprins şi aşa un bubuit a izbucnit din cerul negru ca smoala, cum nu mai fusese niciodată la Roma. Pe toţi i-a apucat groaza. Citirea a încetat. Un cardinal a sărit de pe scaun tremurând şi a exclamat: «Este vocea lui Dumnezeu care vorbeşte, tunetele de la Sinai»”.

Printre pretenţiile blasfematoare ale lui Anticrist trebuie amintite câteva dintre doctrinele lui, îndeosebi doctrina Liturghiei, despre care vom vorbi într-un volum următor. Trecând peste adorarea sfinţilor şi a Mariei, notăm câteva erori încă şi mai regretabile.

Infailibilitatea Bisericii a fost una din primele erori, şi ea a pregătit calea pentru altele. Aceasta a fost pretinsă înainte ca funcţia papei să fi fost recunoscută. A fost o greşeală foarte gravă, şi ea a închis calea spre corectarea erorilor când acestea au fost după aceea descoperite. A pus decretele conciliilor bisericii în afara oricărei contraziceri sau examinări, fie prin raţiune, fie prin Scriptură, şi a făcut din ignoranţa, slăbiciunile şi concepţiile greşite omeneşti standarde de credinţă, în locul Cuvântului lui Dumnezeu — Biblia; căci, odată ce s-a recunoscut că glasul conciliului bisericii era infailibil fiecare conciliu se simţea obligat să nu ia nici o decizie contrară ((B319)) conciliilor precedente; iar cei care făceau altfel erau pasibili de a fi respinşi. Astfel că o eroare odată afirmată nu putea fi negată, nici chiar nu se putea renunţa la ea, iar Biblia şi raţiunea au trebuit să fie interpretate şi contorsionate ca să se potrivească cu decretele infailibile ale oamenilor failibili. Nu este de mirare că s-a constatat că era nevoie de un teolog foarte priceput ca să interpreteze Scripturile aşa încât să le facă să fie în acord cu aşa-zisele decrete infailibile. Nu este de mirare nici că, pentru eficacitate, Anticrist —

A proscris Biblia. Istoria papalităţii arată clar că, în timp ce pretindea că respectă Biblia ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu, a ţinut-o pe ultimul plan, iar cuvintele lui Dumnezeu, ca nepotrivit să fie citit, şi primejdios pentru popor, pentru ca propriul său cuvânt infailibil să poată avea control deplin. Ea ştia prea bine că Biblia era primejdioasă pentru puterea sa şi o permanentă denunţare a pretenţiilor sale blasfematoare.

În zilele puterii papale, faptul de a poseda sau a citi Biblia de către popor era tratat ca o infracţiune. Arta tiparului şi reînsufleţirea generală a învăţării care a rezultat din ea, în jurul secolului al XVI-lea, au asigurat învierea Bibliei din mormântul limbilor moarte, în care Anticrist o ţinuse de multă vreme ascunsă, interzicând traducerea ei sub ameninţarea cu pedepse aspre. Şi când spiritul de trezire al independenţei a început s-o răspândească printre popor în limbile vorbite, arderea Bibliilor nu era un lucru neobişnuit; şi lungi şi răsunătoare au fost blestemele neîndurătoare ieşite de la Vatican împotriva păcătoşilor obraznici care au îndrăznit să traducă, să publice sau să citească Cuvântul lui Dumnezeu.

Când Wycliffe şi-a publicat traducerea, papa Grigorie a trimis o bulă Universităţii din Oxford, condamnând pe traducător ca fiind „căzut într-un fel de răutate detestabilă”. Traducerea lui Tyndale a fost de asemenea condamnată; iar când Luther şi-a publicat traducerea în germană, papa Leon al X-lea a emis o bulă împotriva lui. ((B320)) Cu toate acestea, lucrarea mergea înainte pe scară largă şi constant: Biblia trebuia să aibă o înviere deplină şi era hărăzită să-şi reverse lumina asupra oamenilor din orice neam şi de orice limbă. Biserica Romei a ajuns cu timpul să înţeleagă aceasta şi a hotărât ca atare să permită traducerea Scripturilor în limbile moderne, de către traducători catolici, însoţită de adnotări catolice. Acestea însă nu trebuiau date poporului, decât acolo unde era pericolul de a primi traduceri protestante. Traducerea Rhemish declară acest lucru.

Cele ce urmează arată caracterul unora dintre notele la traducerea Rhemish — care însă în anii din urmă a fost înlocuită cu traducerea Douay, foarte asemănătoare, dar cu note mai puţin tăioase. O notă la Matei 3 spune: „Ereticii pot fi pedepsiţi şi reprimaţi; şi pot şi trebuie, prin autoritate publică, fie spirituală fie laică, să fie pedepsiţi sau executaţi”. O notă la Galateni 1:8 spune: „Catolicii n-ar trebui să cruţe pe propriii lor părinţi, dacă aceştia sunt eretici”. La Evrei 5:7 nota spune: „Traducătorii Bibliei protestante ar trebui mutaţi în adâncurile iadului”. Iar la Apocalipsa 17:6 comentariul zice: „Dar sângele protestanţilor nu este numit sângele sfinţilor, cu nimic mai mult decât sângele hoţilor, al ucigaşilor şi al altor răufăcători, pentru vărsarea căruia, din ordinul justiţiei, nici o obşte nu va răspunde”.

Cele ce urmează sunt câteva din restricţiile care s-au impus când s-a constatat că citirea Bibliei nu putea fi cu totul împiedicată. A patra regulă din Index Expurga to ris spune:

„Dacă cineva va avea îndrăzneala să citească sau să posede Biblia fără permisiune scrisă, acela nu va primi iertare de păcate până ce nu va preda această Biblie trebnicului. Librarii care vor vinde vreunei persoane, sau în alt mod vor dispune de Biblii în limba populară, fără a avea o asemenea permisiune, vor pierde costul cărţilor . . . şi vor fi supuşi de către episcop şi la alte asemenea pedepse pe care acesta le va socoti potrivite, după gravitatea păcatului”.

((B321))

Conciliul din Trent, în sesiunea din 1546 d. Cr., a spus:

„Pentru a ţine în frâu minţile nemulţumite, conciliul decretează ca în materie de credinţă şi de morală, şi de orice priveşte menţinerea doctrinei creştine, nimeni să nu aibă îndrăzneala, încrezându-se în propria sa judecată, să interpreteze Scripturile sacre după cum le înţelege el, contrar celor ce au fost susţinute şi încă se mai susţin de către sfânta biserică mamă, care are dreptul să judece asupra sensului adevărat.”

Cităm din bula lui Pius al VII-lea, trimisă Primatului Poloniei la 29 iunie 1816 împotriva Societăţilor Biblice:

„Am fost cu adevărat şocaţi de acest şiretlic foarte abil prin care înseşi temeliile religiei sunt subminate; şi dată fiind marea importanţă a acestei chestiuni, după ce am discutat în conciliu cu venerabilii noştri fraţi, cardinali ai sfintei Biserici Romane, am deliberat cu grijă şi atenţie extremă asupra măsurilor potrivite care trebuie adoptate de către autoritatea noastră pontificală, pentru a remedia şi a desfiinţa pe cât este cu putinţă această molimă . . . De bunăvoie aţi arătat deja o arzătoare dorinţă de a depista şi a răsturna intrigile necuviincioase ale acestor inovatori; totuşi, în conformitate cu funcţia noastră, vă îndemnăm iarăşi şi iarăşi ca tot ceea ce puteţi realiza prin putere, da prin sfat sau îndeplini prin autoritate, să executaţi zilnic cu maximă seriozitate . . . Biblia tipărită de eretici trebuie pusă în rândul altor cărţi interzise, potrivit regulilor Indexului.”

Acelaşi papă, în anul 1819, a emis o bulă împotriva folosirii Scripturilor în şcolile din Irlanda. Cităm din ea următoarele:

„La urechile sfintei congregaţii a ajuns informaţia că aproape în toate părţile Irlandei au fost înfiinţate Şcoli Biblice, susţinute din fondurile heterodocşilor, în care persoanele fără experienţă de ambele sexe sunt împresurate cu otrava fatală a doctrinelor depravate. . . . Trebuie făcut orice efort posibil pentru a ţine la distanţă tineretul de aceste şcoli distructive. . . . Trudiţi cu toată puterea voastră pentru a feri tineretul ortodox de coruperea prin ele — un obiectiv care se va putea realiza cu uşurinţă, nădăjduiesc, prin înfiinţarea de şcoli catolice în toată dioceza voastră.”

((B322))

Avem aici o recunoaştere sinceră a scopului real al înfiinţării de şcoli parohiale catolice în Marea Britanie şi în America de Nord, adică pentru a-şi proteja domeniul. Anticrist n-are nici un alt scop în a oferi educaţie poporului de rând. Ignoranţa şi superstiţia sunt bastioanele papalităţii; şi secolele ei de putere, inclusiv ceea ce este cunoscut ca „veacurile întunecate”, dovedesc acest lucru. Educaţia clerului sub „restricţii” n-a fost neglijată; dar că nu s-a depus nici o străduinţă pentru educaţia poporului o dovedeşte puternic ignoranţa densă din toate vechile ţări catolice. Şcolile şi Biblia au fost dintotdeauna duşmanii insuportabili ai lui Anticrist şi n-au fost tolerate decât atunci când au devenit necesităţi — asupra cărora trebuie să fie aruncată o lumină falsă pentru păstrarea existenţei lui Anticrist.

Cităm dintr-o bulă a lui Leon al XII-lea, emisă în 1825 d. Cr. către clerul romano-catolic din Irlanda:

„Nu este un secret pentru voi, venerabili fraţi, că o anumită societate, vulgar numită Societatea Biblică, se întinde cu insolenţă în lumea întreagă. După ce a dispreţuit tradiţiile sfinţilor părinţi, şi în opoziţie cu decretul bine cunoscut al Conciliului din Trent, această societate şi-a adunat toate forţele şi-şi îndreaptă toate mijloacele spre un singur scop: spre traducerea, sau mai degrabă spre pervertirea Bibliei în limbile autohtone ale tuturor neamurilor.”

Chiar răposatul papă Pius al IX-lea şi-a exprimat îngrijorarea inimii în faţa triumfului pretutindeni al marelui duşman al lui Anticrist — Biblia. El a zis: „Blestemate fie aceste societăţi viclene şi înşelătoare, numite Societăţi Biblice, care vâră cu forţa Biblia în mâinile tineretului lipsit de experienţă.”

Este adevărat, s-a decretat la Conciliul Plenar Romano-Catolic din Baltimore, din 1886, că în şcolile catolice din Statele Unite va fi îngăduită o Biblie aprobată. Aceasta însă nu înseamnă nici o schimbare în sentimentul adevărat al lui Anticrist; este numai o altă lovitură a politicii sale ((B323)) prevăzătoare, din respect faţă de spiritul de libertate din această ţară, care nu poate suferi asemenea restricţii. Ei ştiau bine, totuşi, că libertatea era dorită şi nu Biblia; iar ancheta descoperă că acum, după doi ani, Biblia nu se găseşte în şcolile catolice de pe aici.

Doctrina nemuririi naturale, inerente a omului (că o existenţă umană odată începută nu poate înceta niciodată) a fost o altă eroare rodnică, împrumutată din filosofia greacă. Şi fiind admisă, a dus fireşte la concluzia că dacă existenţa trebuie să continue veşnic, atunci expresiile Bibliei cu privire la nimicirea în final a păcătoşilor cu voia, moartea a doua etc., trebuie interpretate în aşa fel încât să însemne contrariul a ceea ce spun, adică viaţă veşnică într-o anumită stare. Apoi a fost uşor să se decreteze că pentru cei răi trebuie să fie o viaţă de suferinţă; şi chinurile au fost adesea zugrăvite pe pereţii bisericilor precum şi prin cuvintele preoţilor şi călugărilor zeloşi. Această eroare s-a imprimat cu atât mai uşor asupra convertiţilor cu cât filosofii greci (atunci conducătorii lumii în materie de ştiinţă, religie şi filosofie — ale căror idei, după cum arată Iosefus, începuseră chiar să atingă iudaismul) susţinuseră şi învăţaseră de mult timp o pedeapsă în moarte pentru cei răi. Spre cinstea lor totuşi, să se remarce că ei n-au coborât niciodată până la blasfemiile oribile împotriva caracterului şi guvernării lui Dumnezeu, propovăduite lumii de către Anticrist. Apoi, trebuia să se fixeze un loc pentru acest chin şi să-l numească iad, şi să caute pasaje din Scripturi referitoare la şeol, hades şi gheena care descriu adevărata plată a păcatului — întâia şi a doua moarte — şi să le aplice cu îndemânare pe acestea şi pildele Domnului nostru şi simbolurile Apocalipsei, în aşa fel încât să se înşele pe ei înşişi şi să înşele lumea întreagă în privinţa acestui subiect, şi, mai întristător, să calomnieze şi să aducă hulă la adresa caracterului şi planului lui Dumnezeu, atotînţeleptul şi îndurătorul nostru Tată Ceresc.

((B324))

A fost introdus Purgatoriul, ca să aline şi să facă suportabilă această teribilă doză de doctrină, şi în plus să dea lui Anticrist o autoritate mai fermă asupra poporului. El pretindea că deţine cheile cerului şi ale iadului şi că are puterea să atenueze durerile din purgatoriu: nu numai pedeapsa adamică şi slăbiciunile moştenite prin ea, ci şi pedepsele pentru păcatele voite, intenţionate. Se poate uşor imagina ce mecanism de putere a dat aceasta asupra unui popor ignorant — în special când împăraţii şi oamenii importanţi ai pământului au recunoscut şi s-au închinat înaintea amăgitorului.

Au urmat liturghiile pentru morţi; bogaţii şi săracii, deopotrivă, au socotit de datoria lor să plătească, şi încă generos, pentru a le avea. Eficacitatea liturghiilor pentru atenuarea suferinţelor din purgatoriu se pretinde a fi atotputernică __ aşa încât nici Iehova, nici Cristos nu se puteau amesteca. Acestea au devenit un izvor de venituri mari pentru Anticrist, căci preoţii nu întârziau să reamintească muribunzilor, dacă aceştia erau bogaţi, că era potrivit a lăsa moşteniri generoase pentru propriile lor liturghii — ca nu cumva moştenitorii lor să neglijeze chestiunea. Şi într-adevăr, în cursul acestui an au apărut în ziarele romano-catolice preveniri de felul acesta, îndemnând să se cheltuiască mai puţini bani pentru florile de la înmormântare, ca să se poată cheltui mai mulţi pentru liturghiile pentru morţi.

S-au introdus indulgenţele, cu câtva timp înainte de „cruciade”; ştim că indulgenţele au fost oferite ca un dar pentru a asigura voluntari în aceste „cruciade” sau „războaie sfinte”. Prin edict papal, oricine voia să se angajeze în aceste războaie sfinte urma nu numai să fie iertat de păcatele trecute, dar şi merita să-i fie plătite păcatele viitoare şi astfel să fie asigurat împotriva anumitor suferinţe din purgatoriu. Romano-catolicii ne spun că aceste indulgenţe nu sunt intenţionate a fi nişte permise să se comită păcate, ci sunt răsplăţi pentru merit care compensează sau anulează un anumit număr de zile sau ani de chin în purgatoriu; astfel încât dacă păcatele unui om îl făceau pasibil de o mie de ani de suferinţă, iar el şi-a asigurat, o dată sau în ((B325)) momente diferite, indulgenţe pentru o mie de ani, fie prin bani, fie prin servicii făcute papalităţii, sau prin ispăşirile făcute, el va fi eliberat; dacă ar avea în creditul său indulgenţe de nouă sute de ani, el ar avea de îndurat o sută de ani de suferinţă; şi dacă s-ar socoti că indulgenţele depăşesc cu mult pedepsele lui, el ar fi probabil considerat un sfânt, cu influenţă specială în cer, către care să se facă rugăciuni şi care să fie adorat. Din această clasă Ludovic Cruciatul, rege al Franţei, ar fi un exemplu. El a fost canonizat, iar acum este adorat şi se fac rugăciuni către el sub numele de Sfântul Ludovic.

Este într-adevăr o diferenţă între această vedere asupra indulgenţelor şi o autorizaţie de a comite păcate; şi totuşi ea este foarte mică; deoarece papalitatea a fixat pentru diferite păcate obişnuite un anumit volum de suferinţă, şi nu numai păcatele din trecut puteau fi astfel compensate şi anulate, dar cei care aveau motiv să creadă că ar putea comite anumite păcate în viitor îşi puteau asigura dinainte merit pentru a le anula. Pe lângă aceasta, unele indulgenţe, numite „indulgenţe plenare” [complete, întregi], se înţelege desigur că acoperă toate păcatele, trecute şi viitoare.

Această practică chiar şi astăzi pare puţin verosimilă. Catolicii au anumite rugăciuni a căror repetare constituie o bază de indulgenţă pentru o perioadă limitată; şi multe rugăciuni adunate, pretind ei, îi va proteja de mânie multă vreme. Astfel, celor care zic „Ave, sfântă regină” li se acordă patruzeci de zile de indulgenţă, în timp ce pentru cei care zic „Litania binecuvântatei Fecioare” au o indulgenţă de două sute de zile; iar pentru cei care zic „Binecuvântată fie sfânta, neprihănita şi preacurata zămislire a Fecioarei Maria” se acordă o sută de ani de indulgenţă etc., etc. Se poate uşor imagina la ce corupţie a dus această doctrină blasfematoare în „veacurile mai întunecate”, când indulgenţele erau oferite nestingherit pe bani şi pentru servicii făcute în persecutarea necredincioşilor şi a ereticilor.

Pentru crimele comise în general de către cei bogaţi, care puteau plăti cu dărnicie, erau fixate pedepse enorme, în timp ((B326)) ce încălcările cele mai josnice ale dreptăţii, mai obişnuite la clasele mai sărace, erau cu uşurinţă scuzate. Astfel, căsătoria cu un verişor primar costa 5.000 de dolari, în timp ce uciderea soţiei sau a unui părinte costa numai 20 de dolari. Spanheim spune: „Instituţia Indulgenţei a fost pentru Biserica Romano-Catolică monetăria care fabrica bani, minele de aur pentru nepoţii depravaţi şi pentru copiii nelegitimi ai papilor, forţa războaielor papale, mijlocul de lichidare a datoriilor şi fântâna nesecată de lux pentru papi”.

Pentru a reglementa acest trafic a fost stabilită o scară gradată de pedepse pentru diferite păcate — atâtea zile sau ani în purgatoriu pentru fiecare, şi de asemenea a fost aranjată o scară de preţuri corespunzătoare, aşa încât cei care obţineau indulgenţă pentru o crimă sau un furt, o pruncucidere sau un adulter sau un jurământ fals, sau alte păcate, să poată fi taxaţi cu tarife diferite. Prin acest mijloc pedepsele erau anulate şi chinurile din purgatoriu erau îmblânzite sau sfârşite, după plăcerea agenţilor lui Anticrist. Nu ne putem mira că poporul a ajuns repede să înţeleagă că atâta păcat se plătea cu atâţia bani.

În aşa măsură a crescut nelegiuirea prin aceste indulgenţe, încât indignarea claselor mai bune ale societăţii a fost îmboldită la revoltă împotriva Bisericii. Ochii oamenilor au început să se deschidă şi au văzut clerul, de la cei mai înalţi demnitari ai bisericii până la categoriile cele mai joase ale persoanelor oficiale, afundat în nedreptate.

După cum cel mai întunecos ceas precede furtuna, tot aşa cel mai întunecos ceas, din punct de vedere moral, al domniei întunecoase a lui Anticrist a fost chiar înainte de începerea marii mişcări a Reformei. Atunci traficul deschis şi ruşinos cu indulgenţe a produs scârbă şi l-a făcut pe Luther şi pe alţi papişti zeloşi să pună sub semnul întrebării şi să examineze întregul sistem, atât în aspectul lui moral, cât şi mai târziu în aspectul lui doctrinar. În cele din urmă Luther a atins ideea adevărată — că papalitatea era într-adevăr Anticristul. Şi după ce a descoperit acest lucru, el a scos în evidenţă fără ((B327)) teamă unele din simbolurile Apocalipsei şi a arătat aplicarea şi împlinirea lor parţială în ierarhia papală.

Cu privire la aceasta cităm cele ce urmează, de sub pana binecunoscutului cleric Lyman Abbott. El spune:

„Printre alte condiţii pentru care indulgenţele erau acordate altădată mai mult decât acum a fost contribuţia în bani pentru biserică. Acest trafic şi-a atins apogeul la începutul secolului al XVI-lea, sub Leon al X-lea, care a pus în circulaţie indulgenţe pentru toţi cei care urmau să contribuie la ridicarea catedralei Sfântul Petru din Roma. Principalul său agent pentru vânzarea indulgenţelor în Germania a fost John Tetzel. Viciile notorii ale lui Tetzel n-au împiedicat alegerea lui ca purtătorul acestor iertări către alte suflete mai curate, şi nici o extravaganţă nu i se părea prea mare, ca să aducă bani în cuferele sale. El a declarat că crucea roşie, care-l însoţea peste tot unde mergea, avea o eficacitate tot atât de mare ca şi crucea lui Cristos — că nu exista păcat atât de mare încât el să nu-l poată ierta. «Indulgenţele mântuiesc nu numai pe cei vii, ci şi pe cei morţi. Chiar în momentul când banii zăngăne pe fundul cufărului, sufletul scapă din purgatoriu şi zboară liber spre cer.» Astfel erau unele din declaraţiile sale blasfematoare. A fost stabilită o scară de preţuri fixe. «Poligamia costă şase ducaţi; sacrilegiul şi mărturia mincinoasă nouă; omorul opt; vrăjitoria doi.» Acest trafic deschis şi neruşinat a fost cel care, mai mult ca orice, a dus la Reformă. Indulgenţele au continuat să fie acordate nu numai pentru fapte de cult, ci şi pentru contribuţii în bani în folosul bisericii; dar vânzarea publică şi deschisă a indulgenţelor este acum în cea mai mare parte îndepărtată din Biserica Romei”.

Un alt scriitor citează mai departe limbajul lui Tetzel, astfel:

„Apropiaţi-vă şi vă voi da scrisori corect pecetluite, prin care chiar şi păcatele pe care veţi dori să le comiteţi în viitor vă vor fi toate iertate. Nu există păcat atât de mare pe care indulgenţa să nu-l poată ierta. Plătiţi, plătiţi numai cu dărnicie şi veţi fi iertaţi. Voi preoţi, voi nobili, voi negustori, voi soţii, voi fete, voi tineri, ascultaţi la părinţii şi prietenii voştri plecaţi, care strigă către voi din abisul fără fund: «Îndurăm chinuri groaznice, o ((B328)) mică milostenie ne-ar scăpa. Voi o puteţi face. Oare n-o veţi face?» Cu zece groşi vă puteţi elibera părintele din purgatoriu. Domnul Dumnezeul nostru nu mai are de-a face cu noi ca Dumnezeu — El a dat toată puterea papei”.

Ceea ce urmează ne-a fost transmis ca model de formular folosit de Tetzel — completat cu numele cumpărătorului, păcatele sale etc.:

„Domnul nostru Isus Cristos să aibă milă de tine . . . şi să te ierte prin meritul preasfintelor Sale suferinţe. În virtutea puterii apostolice încredinţate mie, eu te iert de toate . . . excesele, păcatele şi crimele pe care le-ai fi putut comite, oricât de mari şi enorme ar fi ele, şi de orice fel. . . . Te scutesc de durerile pe care ar fi trebuit să le înduri în purgatoriu. . . . Te restabilesc la nevinovăţia şi curăţenia botezului tău, aşa încât, în clipa morţii, porţile locului de chin să fie închise în faţa ta, iar porţile paradisului să-ţi fie deschise. Şi dacă vei trăi încă mult timp, acest har să continue neschimbat până la timpul sfârşitului tău. În numele Tatălui al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin. Fratele John Tetzel, comisar, a semnat aceasta cu propria sa mână. …….. .”

În privinţa prezentului imediat nu ne putem pronunţa, dar ştim că doar acum câţiva ani continuau să se vândă indulgenţe tipărite cu preţurile fixate, la mese în unele dintre marile biserici romano-catolice din Mexic şi Cuba.

„I s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască” — „Va nimici pe sfinţii Celui Prea înalt”

Oare împărăţia papală falsă a deţinut şi a exercitat putere asupra adevăraţilor copii consacraţi ai lui Dumnezeu şi i-a biruit — „i-a asuprit”, printr-o lungă perioadă de opresiune sau zdrobire, după cum dă de înţeles textul ebraic? Răspundem, da; orice mijloc ce s-a putut imagina a fost folosit pentru a zdrobi însuşi spiritul adevăratului creştinism (Ioan 8:36; Gal. 5:1; 2 Cor. 3:17) şi a-l înlocui cu spiritul, doctrinele şi formele lui Anticrist. La început a ((B329)) fost nu atât un atac deschis împotriva credincioşilor, cât o asuprire lentă, persistentă, zdrobitoare, având de-a face mai ales cu învăţătorii împotrivitori şi epuizând răbdarea şi credinţa multora. Această tulburare şi nimicire persistentă este bine ilustrată prin instituirea spovedaniei, în care Anticrist nu numai că lua cunoştinţă de orice critică şi orice cuvânt de obiecţie împotriva acestui sistem, rostite la audierea celui care se spovedea, dar sub ameninţarea cu pedepse viitoare îl obliga să mărturisească şi să se căiască de orice gânduri sau fapte potrivnice. Şi acest lucru a fost curând atât de susţinut de puterea civilă încât a rosti vreun protest împotriva bisericii putea fi interpretat ca trădare împotriva puterii civile, care era susţinută de autoritatea papală.

În avântul iniţial al înălţării papale, oamenii în general erau cu numele membri ai bisericii, sau altfel erau păgâni; şi se aştepta de la toţi cei care mărturiseau pe Cristos să se conformeze obiceiurilor şi reglementărilor ierarhiei care se autoînălţa treptat. Eroarea, întotdeauna mai populară decât adevărul, când a fost înălţată la influenţă şi putere, a vânat, a exilat şi a făcut ca adevărul, precum şi toţi cei care-l susţineau să aibă o proastă reputaţie. Acesta a fost timpul când, după cum este ilustrat în Apocalipsa, adevărata Biserică (femeia) a fugit în pustie — în singurătate (Apoc. 12:6) — exilată din pricina credincioşiei sale faţă de adevăr şi faţă de adevăratul Domn şi Cap al Bisericii. În acest timp, când apostaţii erau înălţaţi ca prinţi, sfinţii adevăraţi, umili, trăiau experienţa a ceea ce Domnul îi avertizase, şi toţi cei care vor trăi evlavios (în prezent) să se aştepte la persecuţii. Soacra era împotriva nurorii, tatăl împotriva fiului, fratele împotriva fratelui, iar duşmanii omului adesea erau într-adevăr cei din casa lui. S-ar putea concepe ceva mai potrivit pentru a-i epuiza sau nimici pe sfinţii Celui Prea Înalt, decât un astfel de mod în care s-a persistat timp de secole?

((B330))

Pentru a ne putea face o idee despre caracterul feroce şi necruţător al acestei persecuţii trebuie să mergem iarăşi la paginile istoriei.

Persecuţiile creştinilor sub Roma păgână nu sunt vrednice să fie comparate cu cele de sub Roma papală, fiind mai rare, mai restrânse ca proporţii şi mult mai puţin aspre. Se declară, pe autoritatea creştinilor timpurii, că majoritatea magistraţilor romani care exercitau în provincii autoritatea împăratului sau a senatului, şi în a căror mâini se afla puterea vieţii şi a morţii, se purtau ca nişte oameni cu maniere rafinate şi cu educaţie liberală, care respectau regulile justiţiei. Adesea ei refuzau odioasa sarcină a persecuţiei, respingeau cu dispreţ acuzaţiile împotriva creştinilor (cum au încercat să facă Pilat şi Irod în cazul Domnului nostru — Luca 23:14-16, 20, 22; Mat. 27:24), sau sugerau creştinilor acuzaţi vreun mijloc legal de scăpare. Când era posibil îşi foloseau puterea pentru uşurarea creştinilor mult mai adesea decât pentru asuprirea lor; iar tribunalele păgâne erau adesea refugiul lor cel mai sigur împotriva acuzatorilor lor evrei.* Cruda persecuţie sub groaznicul tiran Nero, care a ars pe unii creştini pentru a îndepărta de la el suspiciunile publice, formează una din paginile cele mai întunecate ale istoriei Romei păgâne, dar victimele lui au fost comparativ puţine. În general victimele persecuţiilor păgâne n-au fost comunităţi, ci persoane importante. Chiar şi aceste persecuţii împotriva reprezentanţilor de frunte nu erau atât de mult o hotărâre de împotrivire fixă şi persistentă din partea guvernului, cât rezultatul unei vociferări populare de necontrolat, stârnită de superstiţie, care stăpânitorilor le părea că trebuia să fie satisfăcută în interesul păcii şi ordinii. Câteva exemple grăitoare în acest sens se găsesc în cariera apostolului Pavel,


*Gibbon, Vol. II, pag. 31-33


((B331))

precum şi a altor apostoli. Vezi Fapt. 19:35-41; 25:24-27; 26:2, 3, 28. Chiar şi persecuţiile mai generale de sub împăraţii romani au durat doar perioade scurte, cu excepţia celei de sub Diocleţian, care a continuat cu asprime variată timp de zece ani. Între aceste persecuţii au fost adesea lungi perioade de pace şi linişte. Sub împăraţi, deşi foarte hărţuită, creştinătatea n-a fost nimicită, ci, după cum am văzut, a prosperat mult.

Cât de diferite au fost persecuţiile papalităţii, care a pus mâna nu numai pe împotrivitorii proeminenţi, ci pe toţi, şi ale cărei persecuţii au durat nu câteva luni, ci neîncetat! Ceea ce sub împăraţii păgâni fusese doar o furie sau o nebunie trecătoare, sub papi s-a redus la un sistem obişnuit, animat de fanatism religios şi de ambiţie intrigantă — şi inspirat de un zel, o energie şi o cruzime satanică, fără egal în analele istoriei. Biserica apostată a pus deoparte sabia spiritului, şi înşfăcând braţul imperiului şi-a îndreptat armele trupeşti cu o furie neînduplecată împotriva fiecărui împotrivitor mai slab care stătea în calea ambiţiei ei, în timp ce a curtat, a linguşit şi a amăgit pe cei în autoritate până când le-a câştigat încrederea şi le-a uzurpat locul şi puterea.

Atât păgânismul cât şi erezia au devenit atunci subiecte de persecuţie — în special cea din urmă. Aşa-zisul cler creştin, spune Edgar, „a aplicat greşit legile teocraţiei iudaice şi deciziile din analele iudaice în scopul necreştinesc şi josnic de a deştepta demonul persecuţiei împotriva rămăşiţelor în descompunere ale superstiţiei [păgâne] greacă şi romană. . . . Ei au dizolvat vechea structură a politeismului şi i-au transferat veniturile în folosul bisericii, statului şi armatei. . . . Păgânismul a fost scos afară de pe teritoriul roman. . . . Constrângerea în general a luat locul convingerii şi teroarea locul evangheliei. Te ruşinezi citind despre Symmachus şi Libanius, doi oratori păgâni, care pledau pentru raţiune şi convingere în propagarea religiei, în timp ce un Theodosius ((B332)) şi un Ambrosius, un împărat creştin şi un episcop creştin, îndeamnă la violenţă şi constrângere”.

După ajungerea lui Constantin la suveranitatea Romei, el a fost înclinat să tolereze toate religiile, după cum se arată prin celebrul edict din Milano, care acorda libertate religioasă fiecărui individ din Imperiul Roman. O asemenea măsură trebuia să fi fost aclamată cu bucurie de biserica creştină, care tânjise atât de mult după libertate sub persecuţiile anterioare; dar nu s-a întâmplat aşa. Adevăratul spirit al creştinismului se depărtase, iar acum ambiţia bisericii era să se înalţe cât mai repede posibil, zdrobind orice scânteie de libertate şi supunându-şi toate lucrurile. Drept care, Gibbon spune:* „Slujbaşii lui bisericeşti [ai lui Constantin] au reuşit curând să reducă obiectivitatea magistratului şi să trezească zelul prozelitului . . . şi din clipa când a adunat trei sute de episcopi între zidurile palatului său, el a stins speranţa de pace şi de toleranţă”. Împăratul a fost convins acolo să declare că cei care se împotriveau judecăţii acestui corp clerical în chestiuni de credinţă să se pregătească de exil imediat. Iar hotărârile lor au fost declarate ca fiind de autoritate divină. Acest spirit de intoleranţă s-a copt curând în amare şi neîndurătoare persecuţii. Constantin a promulgat două legi penale împotriva ereziei, iar exemplul lui a fost urmat de împăraţii care i-au urmat: Valentinian, Graţian, Theodosius, Arcadius şi Honorius. Theodosius a publicat cincisprezece, Arcadius douăsprezece şi Honorius nu mai puţin de optsprezece legi de felul acesta. Acestea sunt consemnate în Codicele Theodosian şi în cel Justinian, spre ruşinea autorilor lor preoţeşti şi imperiali.


*Vol. II, pag. 236


Ceea ce-i plăcea lui Anticrist să numească erezie (din care mult era adevăr şi dreptate, străduindu-se să menţină ((B333)) teren) era clasat ca ceva mai rău decât necredinţa, şi ambele au avut împotrivire din partea regilor, împăraţilor şi teologilor, şi ambele au fost persecutate de Inchiziţie, dar în special erezia. Când, pe la începutul secolului al XIII-lea, s-a produs o renaştere a învăţăturii şi când oamenii au început să se trezească din somnul şi din visurile neplăcute ale „veacurilor întunecate”, cei din a căror minte nu fusese în întregime stârpit adevărul au fost stimulaţi şi stindardul adevărului a fost ridicat împotriva erorilor mai mari ale lui Anticrist. Atunci spiritul prigonitor al lui Anticrist a fost stârnit la acţiune furioasă pentru a zdrobi împotrivirea.

Regii şi prinţii care tremurau pentru siguranţa coroanelor lor, dacă îşi atrăgeau în vreo măsură nemulţumirea papei, şi ale căror domenii puteau fi puse sub o interdicţie de temut dacă ei sau poporul lor refuza să dea ascultare absolută poruncilor papei, erau puşi să jure că vor extermina erezia şi erau preveniţi să-şi cureţe provinciile de perversitatea eretică, sub pedeapsa de a li se smulge cu forţa domeniile; iar nobilii care neglijau să sprijine lucrarea de persecutare îşi pierdeau proprietăţile. De aceea regii şi prinţii nu întârziau în eforturile lor de a se supune mandatelor papalităţii, iar baronii şi slujitorii acestora erau în slujba lor, ca să ajute în lucrarea de nimicire.

Chiar înainte de această deşteptare, deja în anul 630 d. Cr., Conciliul din Toledo a obligat pe regele Spaniei, la urcarea sa pe tron, să jure că nu va tolera nici un supus eretic pe domeniile spaniole; şi s-a declarat că suveranul care va călca asemenea jurământ va „fi blestemat în ochii veşnicului Dumnezeu şi va deveni combustibil pentru focul veşnic”. Dar teribila însemnătate a unor asemenea pretenţii s-a înţeles mult mai bine când a început deşteptarea şi când Anticrist a atins culmea puterii sale.

((B334))

Conciliul din Oxford, în 1160, a dat un grup de valdenzi, care emigraseră din Gasconia în Anglia, pe mâna puterii laice pentru a fi pedepsiţi. În consecinţă, regele Henric al II-lea a poruncit ca aceştia, bărbaţi şi femei, să fie biciuiţi în public, însemnaţi pe obraz cu fierul roşu şi alungaţi din oraş pe jumătate goi în toiul iernii; şi nimănui nu i-a fost îngăduit să le arate milă sau să le acorde nici cea mai mică favoare.

Împăratul Frederic al Germaniei, în 1224 d. Cr., a condamnat pe ereticii de orice categorie să fie arşi de vii, să li se confişte proprietatea, iar urmaşii lor, dacă nu deveneau persecutori, să fie dezonoraţi. Ludovic, regele Franţei, a publicat în 1228 d. Cr. legi pentru stârpirea ereziei şi a impus executarea lor. El a obligat pe Raymond, conte de Toulouse, să întreprindă nimicirea ereziei de pe domeniul său, fără să cruţe pe prieten sau pe vasal.

De la cele mai timpurii uzurpări de putere care treptat s-au dezvoltat în sistemul papal, s-a opus rezistenţă; dar au opus rezistenţă numai un număr mic de credincioşi, a căror influenţă făcea puţină impresie asupra valului copleşitor al deşertăciunii lumeşti ce s-a năpustit asupra bisericii. Treptat, pe măsură ce au observat eroarea, unii s-au retras în linişte din marea apostazie, pentru a se închina lui Dumnezeu după cum le dicta conştiinţa, chiar cu riscul persecuţiei. Însemnaţi printre aceştia au fost unii numiţi mai târziu valdenzii, albigenzii, wycliffiţii şi hughenoţii. Aceştia, cu toate că erau cunoscuţi sub mai multe nume, au avut, după cât putem noi judeca, o origine şi o credinţă comună. „Valdenzianismul”, zice Rainerous (3. 4), faimosul inchizitor din secolul al XIII-lea, „este cea mai veche erezie; ea exista, după unii, de pe timpul lui Silvestru [papa], iar după alţii din zilele apostolilor”. Silvestru era papă când Constantin era împărat şi când acesta a recunoscut creştinismul; şi astfel vedem că de la început adevărul n-a fost fără aderenţi, care, deşi umili şi ((B335)) nepopulari, s-au împotrivit cu hotărâre papalităţii şi doctrinelor papale ale purgatoriului, închinării la icoane, invocării sfinţilor, adorării Fecioarei Maria, rugăciunilor pentru morţi, transsubstanţierii, celibatului clerului, indulgenţelor, liturghiei etc., şi au dezaprobat pelerinajele, sărbătorile, arderea de tămâie, înmormântarea sacră, folosirea apei sfinţite, veşmintele preoţeşti, monahismul etc., şi au susţinut că trebuie primită învăţătura Sfintelor Scripturi, în opoziţie cu tradiţiile şi pretenţiile Bisericii Romei. Ei îl priveau pe papa drept capul tuturor erorilor şi pretindeau că iertarea păcatelor se obţine numai prin meritele Domnului nostru Isus.

Credinţa şi faptele acestor oameni au fost un sprijin pentru reformă şi un protest împotriva erorii cu mult timp înainte de zilele lui Luther; iar ei şi alţi împotrivitori ai catolicismului au fost vânaţi, urâţi şi persecutaţi cu furie nemiloasă de către emisarii papali. Valdenzii şi albigenzii au fost cele mai numeroase grupuri de protestanţi împotriva papalităţii; şi când a sosit deşteptarea literară din secolul al XIII-lea, mai cu seamă de la ei a strălucit adevărul, chiar dacă Wycliffe, Huss, Luther şi alţii l-au reflectat şi l-au intensificat în exprimare. Şi învăţăturile lor, susţinute prin simplitate şi moralitate, au strălucit mai intens în contrast cu mândria pompoasă şi cu imoralităţile flagrante ale papalităţii pe atunci înălţate.

S-a întâmplat atunci că papii, conciliile, teologii, regii, cruciaţii şi inchizitorii şi-au unit puterile diavoleşti pentru a extermina orice împotrivitor şi a stinge şi cele mai slabe raze ale luminii care apărea. Papa Inocenţiu al III-lea a trimis mai întâi misionari în districtele unde doctrinele albigenzilor câştigaseră teren, pentru a propovădui catolicismul, a face minuni etc.; dar aflând că aceste metode erau inutile, el a declarat o cruciadă împotriva lor şi a oferit tuturor celor ce se vor angaja în ea iertarea ((B336)) tuturor păcatelor şi un paşaport imediat spre cer, fără să treacă prin purgatoriu. Plini de credinţă în puterea papei de a le acorda răsplăţile făgăduite, cinci sute de mii de oameni — francezi, germani şi italieni — s-au adunat în jurul steagului crucii pentru apărarea catolicismului şi stingerea „ereziei”. Apoi au urmat o serie de bătălii şi de asedii întinzându-se pe o perioadă de douăzeci de ani. Cetatea Beziers a fost asaltată şi luată în 1209, iar cetăţenii, fără a ţine seama de vârstă sau sex, au pierit de sabie în număr de 60.000, după cum raportează câţiva istorici. Sângele celor care s-au refugiat în biserici şi care au fost ucişi acolo de către sfinţii cruciaţi uda altarele şi curgea pe străzi.

Lavaur a fost asediat în 1211. Guvernatorul a fost atârnat într-o spânzurătoare, iar soţia lui aruncată într-o fântână şi zdrobită cu pietre. Cetăţenii au fost ucişi fără deosebire, 400 fiind arşi de vii. Înfloritorul ţinut al Languedocului a fost devastat, cetăţile arse, iar locuitorii trecuţi prin foc şi sabie. Se estimează că o sută de mii de albigenzi au căzut într-o singură zi; trupurile lor au fost puse grămadă şi arse.

Toată această dezlănţuire de sânge şi ticăloşie a fost făcută în numele religiei; în mod pretins pentru gloria lui Dumnezeu şi pentru onoarea bisericii, dar în realitate pentru a susţine pe Anticrist, care şedea în templul lui Dumnezeu [biserica], arătându-se că este un dumnezeu — unul puternic — capabil să cucerească şi să-şi distrugă duşmanii. Clerul a mulţumit lui Dumnezeu pentru lucrarea de distrugere, şi a fost compus şi cântat un imn de laudă lui Dumnezeu pentru glorioasa victorie de la Lavaur. Groaznicul măcel de la Beziers a fost considerat ca o „vizibilă judecată a cerului” împotriva ereziei albigenzianismului. Cruciaţii au participat la înalta liturghie de dimineaţă şi au continuat toată ziua să pustiască ţinutul Languedocului şi să-i asasineze locuitorii.

((B337))

Să ne amintim însă că aceste cruciade deschise împotriva albigenzilor şi valdenzilor au fost întreprinse numai din cauză că aşa-zisa „erezie” câştigase o influenţă puternică asupra unor mari părţi din aceste comunităţi. Ar fi o mare greşeală să se presupună că cruciadele au fost singurele persecuţii; zdrobirea tăcută, neîntreruptă a indivizilor, în total numărându-se cu miile, peste tot în vastul domeniu al papalităţii, mergea constant înainte — nimicindu-i pe sfinţii Celui Prea Înalt.

Carol al V-lea, împărat al Germaniei şi rege al Spaniei şi al Ţărilor de Jos, a persecutat pe prietenii Reformei din toate întinsele sale domenii. Sprijinit de Dieta din Worms, el a exilat pe Luther, pe urmaşii săi şi scrierile sale, şi a condamnat pe toţi cei care-l ajutau pe Luther sau îi citeau cărţile, la confiscarea proprietăţii, la izgonirea din imperiu şi la pedeapsa pentru înaltă trădare. În Ţările de Jos oamenii care-l urmau pe Luther trebuia să fie decapitaţi iar femeile îngropate de vii, sau dacă erau încăpăţânate, să fie încredinţate flăcărilor. Deşi această lege generală a fost suspendată, lucrarea morţii sub toate formele ei odioase a continuat. Ducele de Alva se mândrea cu executarea a 18.000 de protestanţi în şase săptămâni. Paolo evaluează la 50.000 numărul celor executaţi în Ţările de Jos din pricina credinţei lor, iar Grotius ne dă lista de 100.000 a martirilor belgieni. Cu ultima sa suflare, Carol l-a îndemnat pe fiul său, Filip al II-lea, să completeze lucrarea de persecutare şi de exterminare a ereziei începută de el — sfat pe care Filip n-a întârziat să-l urmeze. El a stimulat cu furie spiritul persecuţiei, dând pe protestanţi flăcărilor, fără deosebire sau milă.

Francisc şi Henric, regi ai Franţei, au urmat exemplul lui Carol şi al lui Filip în zelul lor pentru catolicism şi pentru exterminarea ereziei. Masacrele de la Merindol, Orange şi Paris sunt ilustraţii convingătoare ale zelului lor pentru ((B338)) cauza lui Anticrist. Masacrul de la Merindol, plănuit de regele Franţei şi aprobat de parlamentul francez, a fost încredinţat spre executare preşedintelui Oppeda. Preşedintele a fost însărcinat să masacreze populaţia, să ardă oraşele şi să dărâme castelele valdenzilor, dintre care mulţi locuiau în partea aceea. Istoricii romano-catolici admit că în acord cu această însărcinare au fost masacraţi mii de oameni, cuprinzând bărbaţi, femei şi copii, douăzeci şi patru de oraşe au fost ruinate, iar ţara a fost lăsată pustie şi devastată. Bărbaţi, femei şi copii au fugit în păduri şi în munţi pentru a scăpa, şi au fost urmăriţi şi trecuţi prin ascuţişul săbiei. Mulţi dintre cei care au rămas în oraşe au avut aceeaşi soartă, sau una şi mai rea. Cinci sute de femei au fost aruncate într-un hambar căruia i s-a dat foc, şi când vreuna sărea pe fereastră era întâmpinată de vârfurile suliţelor. Femeile erau violate iar copiii ucişi sub privirile părinţilor, care erau neputincioşi în a-i proteja. Unele au fost aruncate în prăpăstii, iar altele au fost târâte goale pe străzi.

Masacrul de la Orange, din 1562 d. Cr., a avut un caracter asemănător celui din Merindol şi este descris cu precizie de istoricii catolici. Oastea italiană trimisă de papa Pius al IV-lea avea ordin să ucidă bărbaţi, femei şi copii; şi ordinul a fost executat cu înspăimântătoare cruzime. Ereticii fără apărare au fost ucişi cu sabia, împinşi de pe stânci, aruncaţi în ascuţişuri de cosoare şi pumnale, spânzuraţi, fripţi la foc mic şi expuşi ruşinii şi torturii de toate felurile.

Masacrul de la Paris, din ziua Sfântului Bartolomeu, 24 august 1572, a fost tot atât de crud, dar a depăşit în întindere masacrele de la Merindol şi Orange. Şi acesta a fost descris amănunţit de către scriitorii catolici, dintre care unul, Thuanus, îl înfierează drept „o cruzime feroce, fără pereche în toată antichitatea”. La 23 august, la miezul nopţii sunetul clopotului de alarmă a dat semnalul ((B339)) pentru distrugere şi groaznicele scene de la Merindol şi Orange au început să se repete împotriva nesuferiţilor hughenoţi. Carnavalul morţii a durat şapte zile; cetatea era inundată de sânge uman; curtea a fost umplută de cei ucişi la care regele şi regina se uitau cu extremă satisfacţie. Corpul amiralului Coligny a fost târât pe străzi, iar fluviul Sena a fost acoperit de cadavre plutitoare. Relatările despre numărul celor ucişi variază între 5.000 şi 10.000. Lucrarea de nimicire n-a fost limitată numai la Paris, ci s-a extins foarte mult în toată naţiunea franceză. Cu o zi înainte, mesageri speciali au fost trimişi să ducă în toate părţile ordinul pentru masacrarea generală a hughenoţilor. Aceleaşi scene s-au desfăşurat prin urmare în aproape toate provinciile, şi estimările numărului celor ucişi variază între 25.000 şi 70.000.

Anticrist găsea o extremă satisfacţie în aceste groaznice scene de măcel. Papa şi curtea lui jubilau la victoria catolicismului asupra valdenzianismului la Merindol, iar ticălosul Oppeda a fost numit „apărătorul credinţei şi eroul creştinismului”. Regele Franţei a mers la liturghie şi a adus lui Dumnezeu mulţumiri solemne pentru victoria asupra hughenoţilor la Paris şi pentru masacrarea lor. Acest măcel, aprobat de regele Franţei, de parlament şi de supuşii romano-catolici, a avut loc probabil la instigarea directă a papei şi a ierarhiei papale. Faptul că a fost foarte aprobat, cel puţin, este evident din aceea că la curtea papală ştirea a fost primită cu mare bucurie. Papa Grigorie al XIII-lea a mers în mare procesiune la biserica Sfântul Ludovic să aducă mulţumiri lui Dumnezeu pentru această victorie însemnată. El a proclamat numaidecât un jubileu şi a trimis un nunţiu la curtea franceză, care în numele papei a lăudat „faptele vitejeşti atât de îndelungat plănuite şi atât de fericit executate pentru binele religiei”. Regele a bătut o medalie în amintirea masacrului, purtând ((B340)) inscripţia: „Pietas Excitavit Justitiam” — Evlavia Provoacă Dreptate.

Medalii comemorative ale evenimentului au fost de asemenea bătute în monetăria papală din ordinul papei. Una dintre acestea este acum expusă în Memorial Hall din Filadelfia, Pennsylvania. Faţa ei prezintă o figură în relief a papei şi inscripţia prescurtată: „Gregorius XIII, Pontifex Maximus Anno 1”, primul an al pontificatului său, adică 1572 d. Cr. Pe reversul acestei medalii se află reprezentarea unui înger nimicitor ţinând în mâna stângă o cruce, iar în mâna dreaptă o sabie, înaintea căruia este reprezentat un grup de hughenoţi, bărbaţi, femei şi copii, căzuţi la pământ şi fugind, ale căror feţe şi figuri exprimă groază şi disperare. Sub aceasta se găsesc cuvintele: „Ugonottorum Strages 1572”, ceea ce înseamnă „Măcelul hughenoţilor, 1572”.

Un tablou al masacrului Sfântului Bartolomeu a fost expus la Vatican. El avea în partea de sus un sul, pe care erau scrise în limba latină cuvintele care înseamnă: „Pontiful aprobă soarta lui Coligny”. Coligny era un conducător important al hughenoţilor şi unul din primii care au căzut. După ce a fost ucis, capul i-a fost tăiat şi a fost trimis reginei (care a pus să fie îmbălsămat şi trimis la Roma ca trofeu), în timp ce corpul i-a fost târât de către populaţie pe străzile Parisului. La scurtă vreme regele a fost apucat de fiori de remuşcare din care nu şi-a mai revenit niciodată. Este consemnat că el i-a spus medicului său de încredere: „Nu ştiu ce s-a întâmplat cu mine, dar în minte şi trup sunt zgâlţâit ca de febră. Mi se pare în tot momentul, fie că sunt treaz fie că dorm, că vin la mine trupuri mutilate, cu feţe oribile şi acoperite de sânge”. A murit în grea agonie, acoperit de sudoare cu sânge.

În 1641 Anticrist a proclamat un „război al religiei” în Irlanda şi a făcut apel la populaţie să masacreze pe protestanţi ((B341)) prin toate mijloacele care le stăteau în putere. Oamenii amăgiţi au ascultat porunca drept vocea lui Dumnezeu şi n-au întârziat să execute această însărcinare. Sângele protestanţilor a curs nestingherit în toată Irlanda, casele au fost prefăcute în cenuşă, oraşele şi satele au fost aproape nimicite. Unii au fost siliţi să-şi ucidă propriile rude, iar apoi să se sinucidă — ultimele cuvinte care le-au ajuns la urechi fiind asigurările preoţilor că agonia lor de moarte nu era decât începutul chinului veşnic. Mii de oameni au murit de frig şi de foame, în timp ce se străduiau să emigreze în alte ţări. În Cavan, drumul pe o lungime de aproape 20 kilometri era mânjit de urmele însângerate ale fugarilor răniţi; şaizeci de copii au fost abandonaţi în timpul fugii, de către părinţi vânaţi cu sălbăticie, şi a fost declarat că oricine le va da în vreun fel ajutor acestor micuţi să fie îngropat alături de ei. Şaptesprezece adulţi au fost îngropaţi de vii la Fermaugh şi şaptezeci şi doi la Kilkenny. Numai în provincia Ulster peste 154.000 de protestanţi au fost fie masacraţi, fie expulzaţi din Irlanda.

O’Niel, arhiepiscopul Irlandei, a numit acest lucru „un război pios şi legal”, iar papa (Urban al VIII-lea) a emis o bulă, datată cu luna mai 1643, acordând „deplină şi absolută iertare de toate păcatele” celor care luaseră parte la „ducerea la îndeplinire cu vitejie a ceea ce zăcea în ei, să stârpească şi să smulgă din rădăcini fermentul contagios al molimei eretice”.

Inchiziţia sau „Oficiul Sfânt”

Lui Dominic, spiritul conducător al acestei cruciade, i se atribuie cinstea de a fi născocit infernala Inchiziţie, deşi Benedict, care este zelos în a-i atribui Sfântului Dominic cinstea de a fi primul Inchizitor General, nu este sigur dacă ideea i-a venit mai întâi Papei Inocenţiu sau Sfântului Dominic. Ea a fost instituită de către Papa Inocenţiu al III-lea, la 1204 d. Cr.

((B342))

Sfântul Dominic era un monstru lipsit de orice sentiment de compasiune, care se pare că-şi găsea principala desfătare în scene de tortură şi de suferinţă. În timpul cruciadei împotriva albigenzilor, cu un crucifix în mână el a condus şi a încurajat pe sfinţii războinici la fapte de omor şi de nimicire. Inchiziţia sau Oficiul Sfânt este astăzi un tribunal în Biserica Romano-Catolică pentru descoperirea, reprimarea şi pedepsirea ereziei şi a altor insulte împotriva Bisericii Romei*. Dar în zilele lui Dominic, ea nu avea tribunal legal, nici instrumentele de tortură nu erau aduse la perfecţiunea demonstrată în zilele de mai târziu. Cu toate acestea, Dominic, fără asemenea maşinării, a găsit din abundenţă mijloace de tortură, ca: dislocarea încheieturilor, smulgerea nervilor, sfâşierea membrelor victimelor şi arderea pe rug a celor ale căror convingeri rămâneau neclintite prin folosirea altor proceduri şi care nu voiau să renunţe la credinţa şi libertăţile lor.


*The Chair of St. Peter (Scaunul Sf. Petru), pag. 589


Cu împuternicirea din partea papei Inocenţiu, de a pedepsi cu confiscare, cu exil şi cu moarte pe ereticii care nu primeau evanghelia sa, Dominic a îndemnat magistratura civilă şi populaţia să masacreze pe ereticii valdenzi; şi o singură dată el a încredinţat flăcărilor o sută optzeci de albigenzi. Pentru o asemenea credincioşie în slujba lui Anticrist, el a fost canonizat ca sfânt şi astăzi romano-catolicii i se închină şi se roagă la el. Breviarul roman (ca un fel de carte de rugăciuni), referindu-se la Sf. Dominic, laudă „meritele şi învăţăturile lui care au luminat biserica, iscusinţa şi virtutea lui care au înfrânt pe ereticii din Tolossan, şi numeroasele lui minuni care au mers chiar până la a învia morţii”. Misalul roman (care cuprinde serviciul legat de distribuirea cinei Domnului) îi elogiază meritele şi se roagă pentru ajutor vremelnic prin mijlocirea lui. Astfel susţine şi cinsteşte încă Anticrist pe eroii săi credincioşi.

((B343))

Ar fi cu neputinţă a se reda în câteva cuvinte o concepţie adecvată despre ororile Inchiziţiei sau despre frica îngrozitoare pe care ea o inspira printre oameni. Cei ale căror laude la adresa lui Anticrist nu erau auzite, sau cei care îndrăzneau să-i critice metodele, erau suspectaţi de erezie şi astfel de persoane, fără prevenire sau corectare, erau pasibile de întemniţare într-o carceră subterană pe durată nelimitată, până la un timp convenabil pentru judecată — adeseori atât acuzatorul cât şi acuzaţia nefiindu-le cunoscute. Procesele acestor judecăţi se ţineau în secret şi adesea se folosea tortura pentru a stoarce mărturisiri. Torturile aplicate erau aproape prea înspăimântătoare pentru a fi crezute în acest secol şi în această ţară a libertăţii, totuşi realitatea lor este confirmată de dovezi pe care nici chiar istoricii catolici nu le pot tăgădui; iar zadarnicele lor încercări de a-şi cere iertare pentru ele nu fac decât să le confirme dovada. Instrumente de tortură, relicve ale Inchiziţiei, există şi acum, ceea ce ar face orice tăgăduire fără valoare. „Oficiul Sfânt” angaja chiar şi medici pentru a supraveghea desfăşurarea torturii şi a o întrerupe când moartea părea să-l uşureze pe cel suferind; iar victimei i se îngăduia să se refacă parţial, pentru ca apoi să i se poată aplica tortura a doua şi chiar a treia oară. Aceste schingiuiri nu erau întotdeauna impuse ca pedeapsă pentru păcatul ereziei: ele aveau în general scopul de a forţa pe învinuit să facă mărturisiri, să retracteze sau să implice pe alţii, după cum era cazul.

Chiar în secolul prezent, după ce Inchiziţia şi-a pierdut multe din ororile ei, ea era încă groaznică. Istoricul războaielor lui Napoleon, descriind cucerirea oraşului Toledo de către armata acestuia, menţionează incidental deschiderea închisorii Inchiziţiei şi spune:

„Părea că se deschid morminte şi chipuri palide ca fantomele ieşeau din carcerele subterane care răspândeau un miros de mormânt. Bărbi stufoase atârnând în jos pe piepturi şi unghii crescute ca ghiarele de păsări desfigurau scheletele, care ((B344)) trăgeau în piept cu trudă aerul proaspăt, pentru prima oară după un lung şir de ani. Mulţi dintre ei deveniseră schilozi, cu capul aplecat înainte, cu braţele şi mâinile spânzurând rigide şi neajutorate. Fuseseră închişi în gropi atât de scunde încât nu se puteau ridica în picioare, şi cu toate îngrijirile doctorilor [armatei] mulţi dintre ei au murit în aceeaşi zi. În ziua următoare generalul Lasalle însoţit de mai mulţi ofiţeri din statul-major a inspectat minuţios locul. Numărul instrumentelor de tortură i-a cutremurat de groază chiar şi pe oamenii deprinşi cu grozăviile câmpului de luptă.

Într-un colţ retras, într-o boltă subterană învecinată cu sala pentru interogatorii individuale, se găsea o statuie din lemn făcută cu mâna de călugări, reprezentând-o pe Fecioara Maria. Capul îi era înconjurat de o aureolă, iar în mâna dreaptă ţinea un steag. Ceva suspect i-a izbit pe toţi chiar de la prima privire, că, în ciuda rochiei de mătase care cobora de la umeri pe ambele părţi în falduri largi, statuia era îmbrăcată cu un fel de cuirasă. La o cercetare mai atentă s-a văzut că partea dinainte a corpului era cu totul acoperită de cuie foarte subţiri şi de lame mici şi înguste de cuţit, ambele cu vârfurile îndreptate spre privitor. Braţele şi mâinile erau îmbinate, iar mecanismul de după peretele despărţitor punea figura în mişcare. Unul din servitorii Inchiziţiei a fost silit din ordinul generalului să pună maşina, cum o numea el, în mişcare. Când figura şi-a întins braţele, ca şi cum ar strânge cu dragoste pe cineva la piept, i s-a pus în braţe raniţa bine umplută a unui grenadier polonez, pentru a ţine locul unei victime vii. Statuia a strâns-o în braţe din ce în ce mai tare, iar când servitorul, conform ordinelor, a făcut ca figura să-şi desfacă braţele şi să se întoarcă la poziţia de mai înainte, raniţa era străpunsă până la o adâncime de doi sau trei ţoli, şi a rămas atârnată în vârfurile cuielor şi a lamelor de cuţit.”

„Instrumente de tortură” de diferite feluri au fost născocite şi folosite ca mijloace de tortură. Una din metodele cele mai simple este explicată astfel: victimei, dezbrăcată de toate hainele, i se legau mâinile la spate cu o funie tare, cu care, prin acţionarea unui scripete, era ridicată de pe picioare, de ((B345)) care erau atârnate greutăţi. Victima era lăsată de mai multe ori să cadă şi era ridicată cu o smucitură, care-i dizloca încheieturile braţelor şi picioarelor, în timp ce funia cu care era suspendată îi pătrundea până la os în carnea tremurândă.

O aducere aminte a unor astfel de atrocităţi comise în numele lui Cristos a ajuns recent în atenţia publică. Fiind în lipsă de spaţiu, imprimeria unei Societăţi Biblice din Roma a închiriat o încăpere mare aproape de Vatican. În plafon le-a atras atenţia un inel mare şi ciudat, şi cercetarea a dezvăluit faptul că încăperea în care acum ei se ocupă cu tipărirea Bibliei — „sabia Spiritului, care este Cuvântul lui Dumnezeu”, prin care Anticrist a fost deja făcut „neputincios” a mai asupri şi nimici pe sfinţi, a fost chiar încăperea folosită de Inchiziţie odinioară ca şi cameră de tortură; veriga scripetelui fiind probabil folosită pentru a tortura multe, sărmane victime având căluşul în gură.

Cei învinuiţi de erezie erau uneori condamnaţi la ceea ce se numea un „act de credinţă”. Autoritatea bisericească transfera pe condamnat autorităţii civile, în timp ce clerul, sub pretextul milei, implora magistratura să arate compătimire pentru condamnat, şi, ţinând sus crucea, stăruia pe lângă victimă să retracteze şi să-şi salveze viaţa prezentă şi viitoare. Magistraţii îşi cunoşteau bine rolul şi nu arătau milă decât pentru cei care retractau; în acest fel câştigând binecuvântările şi titlurile de „apărător al credinţei” şi „nimicitor al ereticilor”. „Ereticul” condamnat, îmbrăcat într-o haină galbenă împestriţată cu desene de câini, şerpi, flăcări şi diavoli, era condus la locul de execuţie, era legat pe rug şi încredinţat flăcărilor.

Torquemada, un alt faimos Inchizitor General, a dat o ilustraţie marcantă a spiritului lui Anticrist. Scriitorii romano-catolici admit că el a făcut ca 10.220 de oameni, bărbaţi şi femei, să fie arşi de vii. Llorente, care a fost secretarul general al Inchiziţiei timp de trei ani şi a avut acces la toate dovezile documentare, arată în Rapoartele sale (4 volume) publicate în 1817, că de la 1481 până la 1808 ((B346)) numai din ordinul acestui „Oficiu Sfânt” nu mai puţin de 31.912 persoane au fost arse de vii şi aproape 300.000 torturate şi condamnate să ispăşească pedepse. Fiecare ţară catolică din Europa, din Asia şi din America îşi avea propria Inchiziţie.

Nu putem urmări aici persecutarea de către Anticrist a orice era asemănător reformei, libertăţii de conştiinţă sau libertăţii politice. Este suficient să spunem că aceste persecuţii se întindeau peste tot unde papalitatea avea sprijin — în Germania, Olanda, Polonia, Italia, Anglia, Irlanda, Scoţia, Franţa, Spania, Portugalia, Abisinia, India, Cuba, Mexic şi în câteva state din America de Sud. Spaţiul nu ne permite să înşirăm cazuri particulare, care ar servi să arate că mulţi dintre martiri au fost cu adevărat sfinţi şi eroi, care în cele mai oribile suferinţe au avut har suficient şi adesea, în timp ce mureau încetul cu încetul, au fost în stare să cânte imnuri de laudă şi de mulţumire adevăratului Cap al adevăratei Biserici şi, asemenea Lui, să se roage pentru inamicii lor, care, după cum prezisese El, îi persecutau din pricina Lui.*


*Pentru cei care doresc o relatare mai largă despre aceste timpuri şi scene cumplite recomandăm: Macaulay’s History of England (Istoria Angliei, de Macaulay), Motley’s Dutch Republic (Republica Olandeză, de Motley), D’Aubigne’s History of the Reformation (Istoria Reformei, de D’Aubigne), White’s Eighteen Christian Centuries (Optsprezece secole de creştinism, de White), Elliot on Romanism (Elliot despre romano-catolicism) şi Fox’s Book of Martyrs (Cartea martirilor, de Fox).


Din aceleaşi motive nu vom prezenta individual toate torturile îngrozitoare, revoltătoare, chinuitoare pentru suflet, aplicate unora dintre giuvaierele Domnului din pricina credincioşiei faţă de convingerilor lor. Se estimează, de către cei care se pare că au făcut cercetări amănunţite asupra acestei chestiuni, că papalitatea, în decursul celor 1300 de ani trecuţi, a pricinuit, direct sau indirect, moartea a cincizeci de milioane de oameni. Şi se poate spune cu siguranţă că ingeniozitatea omenească şi cea satanică au fost solicitate la maximum pentru a inventa torturi noi şi groaznice, pentru ((B347)) împotrivitorii atât politici cât şi religioşi ai lui Anticrist; aceştia din urmă — ereticii — fiind urmăriţi cu o furie înzecită. Pe lângă formele obişnuite de persecuţie şi ucidere, cum ar fi tragerea pe roată, arderea, înecarea, înjunghierea, înfometarea şi tragerea cu arcul şi împuşcarea, inimile diavoleşti se gândeau cum ar putea fi afectate cele mai delicate şi mai sensibile părţi ale trupului, susceptibile de durerea cea mai chinuitoare; era turnat în urechi plumb topit; era smulsă limba şi era turnat plumb în gură; erau aranjate roţi care aveau ataşate lame de cuţit în aşa fel încât victimele să poată fi tăiate în bucăţi încet; se aplicau ghiare şi cleşti înroşite în foc pe părţile sensibile ale trupului; erau scoşi ochii; erau smulse unghiile cu fierul înroşit; se făceau găuri în călcâie şi victima era legată prin ele; unii erau siliţi să se arunce de pe înălţimi în ţepuşe lungi fixate dedesubt, unde, tremurând de durere, mureau încet. Unora li se umplea gura cu praf de puşcă, care, fiind aprins, făcea să le explodeze capul în bucăţi; alţii erau sfărâmaţi cu ciocanul pe nicovală în bucăţi; alţii erau umflaţi cu foiul până crăpau; alţii erau sufocaţi cu părţi sfârtecate din propriile lor trupuri; alţii cu urină, excremente etc., etc.

Unele din aceste atrocităţi diavoleşti ar fi aproape cu neputinţă de crezut dacă n-ar fi bine adeverite. Ele servesc spre a arăta până la ce depravare îngrozitoare poate coborî inima omului şi cât de orbi faţă de dreptate şi faţă de orice instinct bun pot deveni oamenii sub influenţa religiei false, contrafăcute. Spiritul lui Anticrist a degradat şi a corupt lumea, după cum Spiritul adevăratului Cristos şi puterea şi influenţa adevăratei Împărăţii a lui Dumnezeu ar fi ridicat şi înnobilat inimile şi faptele oamenilor — şi după cum o vor şi face în cursul Mileniului. Acest lucru este ilustrat într-o mică măsură prin progresul civilizaţiei şi creşterea justiţiei şi milei de când puterea lui Anticrist a început să fie în declin şi Cuvântul lui Dumnezeu a început să fie auzit şi luat în seamă, chiar şi puţin.

((B348))

Într-adevăr, nici un plan pe care l-am putea concepe nu putea fi mai bine calculat pentru a înşela şi asupri omenirea. Se trăgea folos din orice dispoziţie depravată şi din orice slăbiciune a oamenilor decăzuţi; orice patimă josnică era stimulată şi folosită, iar satisfacerea acelor patimi era răsplătită. Vicioşii erau astfel momiţi şi înrolaţi ca devotaţii lui, în timp ce aceia cu o aplecare mai nobilă erau angrenaţi prin alte mijloace — printr-o manifestare exterioară şi ipocrită de cucernicie, tăgăduire de sine şi caritate arătate în instituţiile lui monahale, dar care serveau numai să conducă pe mulţi ca aceştia departe de căile virtuţii. Cei imorali şi uşuratici îşi găseau amplă satisfacţie în parada şi spectacolul lui, în pompa şi ceremoniile lui; cei întreprinzători şi curajoşi în misiunile şi cruciadele lui, cei risipitori în indulgenţele lui, iar bigoţii cruzi în acţiunile lui de oprimare a împotrivitorilor.

Cu groază şi mirare ne întrebăm: de ce au îngăduit regii şi prinţii, împăraţii şi poporul în general asemenea atrocităţi? De ce nu s-au ridicat mai demult şi nu l-au doborât pe Anticrist? Răspunsul se află în Scripturi (Apoc. 18:3): neamurile au fost îmbătate (ameţite), ele şi-au pierdut simţurile, bând vinul amestecat (doctrină falsă şi adevărată, amestecate) dat lor de biserica apostată. Ele au fost înşelate de pretenţiile papalităţii. Şi, ca să spunem adevărul, ele nu s-au trezit decât în parte din stupoarea lor; căci, deşi ambasadorii regilor, căzând înaintea papei, nu i se mai adresează ca altădată zicându-i „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii” şi nu-l mai consideră ca un „Dumnezeu care are putere peste toate lucrurile din cer şi de pe pământ”, totuşi ei sunt încă departe de a înţelege adevărul — că papalitatea a fost şi este falsificarea lui Satan a adevăratei Împărăţii.

În timp ce regii şi ostaşii s-au săturat de această lucrare inumană, nu tot aşa a fost cu sfânta (?) ierarhie; şi găsim că Conciliul General din Sienna declara în 1423 că răspândirea ereziei în diferite părţi ale lumii se datora neglijenţei ((B349)) inchizitorilor — spre ofensarea lui Dumnezeu, spre lezarea catolicismului şi spre pieirea sufletelor. Prinţii erau preveniţi, prin mila lui Dumnezeu, să extermine erezia dacă voiau să scape de răzbunarea divină; şi erau acordate indulgenţe plenare tuturor celor care se angajau în lucrarea de distrugere sau furnizau arme pentru acest scop. Aceste hotărâri erau anunţate în fiecare sabat în biserici. În nici un caz nu sunt puţini teologii şi istoricii romano-catolici care şi-au mânuit condeiul în slujba acestei cauze nesfinte, de a justifica, recomanda şi lăuda prigonirea ereziei. Bellarmine, de pildă, declară că apostolii „s-au abţinut de a chema braţul laic, numai pentru că în zilele lor nu erau prinţi creştini”. Doctorul Dens, un vestit teolog romano-catolic, a publicat în 1758 o lucrare de teologie care este considerată astăzi de către papişti o autoritate standard, îndeosebi în colegiile lor, unde este preţuit ca Blackstone în dreptul civil englez. Această lucrare răsuflă de la un capăt la altul spiritul persecuţiei. Ea condamnă pe conducătorii ereziei la confiscarea bunurilor, la exil, la închisoare şi la pedeapsa cu moartea şi privarea de înmormântare creştinească.

Unul din blestemele autorizate publicat în Pontificalul Roman, pentru a fi folosit împotriva protestanţilor, spune după cum urmează:

„Dumnezeu Atotputernicul şi toţi sfinţii Lui să-i blesteme cu blestemul cu care sunt blestemaţi diavolul şi îngerii lui. Să fie nimiciţi din ţara celor vii. Moartea cea mai abjectă să vină peste ei şi să coboare de vii în adânc. Sămânţa să le fie nimicită de pe pământ — să piară de foame şi de sete, de goliciune şi de toată nenorocirea. Să aibă toată mizeria, toată molima şi tot chinul. Să fie blestemat tot ce au. Să fie blestemaţi întotdeauna şi peste tot. Prin cuvinte şi fără cuvinte să fie blestemaţi. Înăuntru şi în afară să fie blestemaţi. Din creştetul capului până în tălpile picioarelor să fie blestemaţi. Ochii să le orbească şi urechile să le asurzească, gura să le amuţească şi limba să li se desfacă de fălci, mâinile să nu-i mai servească, picioarele să nu mai ((B350)) umble. Blestemate să le fie toate membrele trupului. Blestemaţi să fie când stau în picioare sau sunt culcaţi, de acum înainte şi în veci; şi astfel să li se stingă lumânarea înaintea lui Dumnezeu în ziua judecăţii. Înmormântarea să le fie cu câinii şi măgarii. Lupi flămânzi să le devoreze cadavrele. Diavolul şi îngerii lui să le fie tovarăşi în veci! Amin, Amin; aşa să fie, aşa să fie!”

Acesta este spiritul papalităţii; şi toţi cei care au spiritul adevăratului Cristos ar trebui să recunoască repede o contrafacere atât de josnică.

Deoarece erorile de doctrină stau la însăşi temelia tuturor acestor erori de comportament, nu încape nici o îndoială că dacă împrejurările ar fi din nou favorabile, doctrinele fiind neschimbate, spiritul lor rău şi roadele lor rele ar apărea din nou repede, în fapte asemănătoare de nedreptate, asuprire, superstiţie, ignoranţă şi persecuţie; şi s-ar recurge la toate mijloacele imaginabile pentru restaurarea, susţinerea şi extinderea falsei Împărăţii a lui Dumnezeu. Ca dovadă la aceasta să cităm câteva incidente care din întâmplare au ajuns recent în atenţia noastră, după cum urmează:

În ziua de 7 august 1887, la Ahuehuetitlan, Guererro, Mexic, un misionar protestant indigen, cu numele Abraham Gomez, şi două ajutoare ale sale au fost omorâţi cu sânge rece de către indigeni, la instigarea unui preot romano-catolic, părintele Vergara, care, după cum s-a relatat, atunci când a celebrat liturghia cu o zi înainte, i-a îndemnat pe oamenii săi să „facă un exemplu din slujitorul Satanei” care venise printre ei; adăugând că puteau „să-l omoare” în deplină siguranţă, contând pe protecţia şefului poliţiei precum şi a preotului. Cuvântul preotului a fost lege pentru poporul ignorant şi pentru autorităţile civile. Corpul mutilat al bietului misionar, împuşcat şi ciopârţit, a fost târât pe străzi, supus la tot felul de josnicii, un avertisment pentru alţii. Nici o îndreptare nu s-a putut obţine pentru aceasta.

Când ziarul „Independent” din New-York a atras atenţia asupra acestui masacru sângeros, „Freeman”, un influent ((B351)) ziar romano-catolic din New York a dat următoarea replică:

„Ei [misionarii protestanţi] văd oameni cinstiţi că îngenunchiază la auzul lui Angelus, în onoarea Bunei Vestiri şi a Întrupării. Biblia, spun ei, va şterge în curând asemenea «superstiţie». O lumină arde în faţa unei icoane a Mamei lui Dumnezeu. «Aha!», strigă misionarul, «îi vom învăţa curând pe ignoranţi să sfărâme acest simbol!», şi aşa mai departe. Dacă uciderea câtorva misionari de acest fel i-ar ţine acasă pe cei ca ei, am fi aproape înclinaţi — noi papiştii suntem aşa de răi! — să spunem: «Să continue dansul, bucuria să fie nelimitată»”.

Un slujitor al bisericii cu numele C. G. Moule povesteşte o istorie dureroasă care a făcut înconjurul presei, despre persecuţia din Madeira, a lui Robert Kelley şi a convertiţilor care au rezultat din eforturile lui, care, împreună cu copiii lor, cam o mie de persoane în total, au suferit exilul ca pedeapsă pentru că au primit o fărâmă de adevăr.

În aşa-zisa „Prusie protestantă”, pastorul Thummel a fost arestat pentru „că a insultat Biserica Romano-Catolică”. El a publicat o broşură în care a criticat papalitatea şi în care una din observaţiile sale „insultătoare” era în sensul că papalitatea este o apostazie „clădită pe superstiţie şi idolatrie”.

Recent a existat o dispută între Prusia şi Spania asupra insulelor Caroline, şi papa a făcut să fie ales el însuşi ca arbitru sau judecător pentru a rezolva disputa. (Mare parte din aceasta ne aminteşte de puterea şi de politica sa de odinioară ca arbitru sau judecător suprem al naţiunilor.) Papa a hotărât în favoarea Spaniei. Spania a trimis imediat un vas de război cu cincizeci de soldaţi şi şase preoţi; iar la sosirea lor un misionar american, domnul Doane, a fost luat prizonier şi împiedicat să aibă orice legături cu convertiţii săi, fără alt motiv decât acela că a refuzat să-şi predea preoţilor lucrarea de misiune şi bunurile; şi pentru că insulele aparţinând acum Spaniei, iar Spania aparţinând papei, nici o altă religie nu putea fi tolerată decât cea a papei.

((B352))

Un domn, fost romano-catolic, prieten al autorului, spunea că nu de mult călătorind în America de Sud a fost atacat cu pietre şi obligat să fugă pentru a-şi salva viaţa fiindcă nu voise să-şi ridice pălăria şi nici să îngenuncheze împreună cu mulţimea când treceau pe străzi preoţii catolici purtând crucifixul şi anafura. Şi un caz asemănător, în care pentru o ofensă de acelaşi fel trei americani au fost loviţi de preoţi, îmbulziţi de popor şi arestaţi de poliţie în oraşul Madrid din Spania, este fără îndoială încă proaspăt în mintea multora care citesc cotidianele.

The Converted Catholic citează următoarele din Watchman, ziar romano-catolic ce apare la Saint Louis:

„Protestantismul! L-am târî şi l-am tăia în bucăţi. L-am trage în ţeapă şi l-am agăţa să fie cuiburi de ciori. L-am sfâşia cu cleştele şi l-am arde cu fierul roşu! L-am umple cu plumb topit şi l-am scufunda în focul iadului la 100 de stânjeni adâncime.”

În lumina trecutului, având un astfel de spirit, este cu totul posibil ca editorul lui Watchman, dacă ar avea puterea, şi-ar extinde curând ameninţările de la „protestant-ism” la persoanele protestanţilor.

Recent la Barcelona, în Spania, un mare număr de Biblii au fost arse din ordinul guvernului — fireşte la instigarea Bisericii Romei. Cele ce urmează, traduse din Catholic Banner, organul papalităţii acolo, arată că ei au aprobat şi apreciat acţiunea. Ziarul spunea:

„Mulţumim lui Dumnezeu că în sfârşit ne-am întors la vremurile când cei care răspândeau doctrine eretice erau pedepsiţi cu pedepse exemplare. Restabilirea Sfântului tribunal al Inchiziţiei trebuie să aibă loc în curând. Stăpânirea lui va fi mai glorioasă şi mai rodnică în rezultate decât în trecut. Inima noastră catolică se revarsă de credinţă şi entuziasm; şi imensa bucurie pe care o trăim acum când începem să culegem roadele campaniei noastre actuale întrece orice închipuire. Ce zi de bucurie va fi pentru noi când vom vedea pe anticlericali zvârcolindu-se în flăcările Inchiziţiei!”

((B353))

Pentru a încuraja o altă cruciadă, acelaşi ziar spune:

„Credem că este drept să publicăm numele acelor oameni sfinţi sub mâna cărora au suferit atâţia păcătoşi, pentru ca bunii catolici să poată venera memoria lor:

Prin Torquemada
Bărbaţi şi femei arşi de vii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .10.220

Arşi în efigie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6.840

Condamnaţi la alte pedepse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .97.371

Prin Diego Deza
Bărbaţi şi femei arşi de vii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2.592

Arşi în efigie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 829

Condamnaţi la alte pedepse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .32.952

Prin Cardinalul Jiminez de Cisneros
Bărbaţi şi femei arşi de vii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3.564

Arşi în efigie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2.232

Condamnaţi la alte pedepse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .48.059

Prin Adrian de Florencia
Bărbaţi şi femei arşi de vii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1.620

Arşi în efigie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 560

Condamnaţi la alte pedepse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .21.835

—-

Numărul total al bărbaţilor şi femeilor
arşi de vii sub ministeriatul celor 45 de
sfinţi Inchizitori Generali . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35.534

Numărul total al celor arşi în efigie . . . . . . . . . . . . . . . . 18.637

Numărul total al celor osândiţi la alte pedepse . . . . . . . . . . .293.533

Total . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .347.704”

Mileniul papal

După cum adevărata Împărăţie a adevăratului Cristos trebuie să dureze o mie de ani, tot aşa şi falsificarea papală priveşte în urmă la perioada celei mai mari prosperităţi a ei, care a început la 800 d. Cr. şi s-a încheiat în zorii acestui secol, ca fiind împlinirea domniei milenare prezisă în Apocalipsa 20. Iar perioada de atunci încoace, când papalitatea şi-a pierdut treptat toată puterea pământească, ((B354)) a suferit numeroase umilinţe din partea naţiunilor care înainte o susţinuseră şi a fost în mare măsură deposedată de teritorii, venituri şi libertăţi de multă vreme pretinse şi deţinute, catolicii o consideră ca acel „puţin timp” din Apocalipsa 20:3, 7, 8 în care Satan trebuie să fie dezlegat, la încheierea Mileniului.

Iar datele care marchează începutul şi sfârşitul mileniului papal de ignoranţă, superstiţie şi înşelăciune sunt clar arătate în istorie. Un scriitor romano-catolic* se referă astfel la începutul acestui imperiu religios: „Încoronarea lui Carol cel Mare ca împărat al Apusului de către papa Leon în 800 d. Cr. a fost în realitate începutul Sfântului Imperiu Roman”.**


*Chair of St. Peter (Scaunul Sf. Petru).


**„Sfântul Imperiu Roman” a fost titlul marii instituţii politice din Evul Mediu. El a început cu Carol cel Mare. Fisher’s Universal History (Istoria Universală, de Fisher) pag. 262, îl descrie astfel: „În teorie acesta a fost unirea lumii-stat cu lumea-biserică — o comunitate indivizibilă sub Împărat şi Papă, capii ei, laic şi spiritual, numiţi din cer [?]”. Şi deoarece papii, ca locţiitori ai lui Cristos, ungeau pe împăraţi, rezultă că ei erau adevăraţii ei capi.


Cu toate că papalitatea ca sistem religios a fost organizată cu mult timp înainte şi a fost chiar „înălţată” la putere pământească în 539 d. Cr., totuşi Carol cel Mare a fost primul care de fapt a acordat şi a recunoscut formal stăpânirea pământească a papei. După cum Carol cel Mare a fost primul împărat peste „Sfântul Imperiu Roman”, anul 800 d. Cr., tot astfel, Francisc al II-lea a fost ultimul, şi el şi-a predat de bună voie titlul în 1806 d. Cr.*** După cum înainte de 800 d. Cr. papalitatea se ridica, sprijinită de „fiara” romană (poporul) şi de „coarnele”


***Prin bătălia de la Marengo, 1800, şi prin cea de la Austerlitz, 1805, Germania a fost de două ori la picioarele lui Napoleon. Principalul rezultat al acestei din urmă înfrângeri a fost stabilirea Confederaţiei Rinului, sub protectoratul conducătorului francez. Acest eveniment a pus capăt vechiului Imperiu German sau [sfântul] Imperiu Roman, după o durată de o mie de ani” — White’s Universal History (Istoria Universală de White) pag. 508.


((B355))

(puterile) sale, tot aşa, de la 1800 încoace ea a fost izgonită din autoritatea pământească asupra regilor şi popoarelor şi a fost sfâşiată şi jefuită de către cei care altădată i-au dat sprijin (Apoc. 17:16, 17). Astăzi, cu toate că mai primeşte încă onoruri şi mai are încă o mare influenţă asupra conştiinţei oamenilor, papalitatea deplânge pierderea a tot ce seamănă cu stăpânirea vremelnică.

Cel care studiază atent va observa patru perioade mai mult sau mai puţin distinct marcate în dezvoltarea şi înălţarea lui Anticrist, şi acelaşi număr marcând distinct căderea lui.

Cele patru date în dezvoltarea lui sunt:

1. Începutul a fost în zilele lui Pavel, pe la anul 50 d. Cr, un început al lucrării tainice a ambiţiei nelegiuite.

2. Papalitatea, „Omul păcatului”, a fost organizată ca ierarhie; adică biserica a ajuns la o stare organizată, iar papii au ajuns să fie recunoscuţi ca şi Cap, reprezentând pe Cristos, domnind în biserică şi peste popoare, treptat, cam de la 300 d. Cr. până la 494.*


*Papalitatea a luptat multă vreme pentru stăpânire, ca şi cap al bisericii, şi treptat a obţinut recunoaştere şi stăpânire; şi faptul că această stăpânire a fost în general recunoscută încă din 494 d. Cr., este clar arătat de scriitorul catolic al lucrării „The Chair of St. Peter” („Scaunul Sfântului Petru”), pag. 128. După ce dă în detaliu recunoaşterea episcopului roman ca pontif suprem de către diferitele concilii, diferiţii episcopi, împăraţi etc., scriitorul rezumă astfel:

„Aceste cuvinte au fost scrise încă în 494 d. Cr. . . . În linii mari deci, este clar din dovada autentică anterioară că episcopia scaunului Sfântului Petru [episcopia Romei] se dezvoltase ea însăşi în secolul al V-lea până acolo încât papa era privit în mod general ca centrul unităţii creştine — Conducătorul Suprem şi Învăţătorul bisericii lui Dumnezeu, Prinţul episcopilor, Ultimul Arbitru de apel în cauzele eclesiastice din toate părţile lumii şi Judecătorul şi Moderatorul Conciliilor generale, pe care le prezida prin legaţii săi.”


3. Timpul când papii au început să exercite autoritate şi putere civilă, după cum va fi arătat mai încolo, anul 539 d. Cr. (Vol. III, cap. 3).

((B356))

4. Timpul de înălţare, 800 d. Cr., când, după cum am arătat deja, s-a format „Sfântul Imperiu Roman” şi când papa, încoronând pe Carol cel Mare împărat, a fost recunoscut el însuşi ca Rege al regilor, Împărat al împăraţilor, „un alt Dumnezeu pe pământ”.

Cele patru perioade ale decăderii influenţei papale sunt după cum urmează:

1. Perioada Reformei, despre care se poate spune că a început în jurul anului 1400, prin scrierile lui Wycliffe — urmat de Huss, Luther şi alţii.

2. Perioada succesului lui Napoleon, degradarea papilor şi renunţarea în final la titlul de „împărat al Sfântului Imperiu Roman”, de către Francisc al II-lea, între1800 şi 1806 d. Cr.

3. Respingerea definitivă a papei ca şi conducător al Romei şi al aşa-numitelor state papale ale Italiei, de către supuşii papei şi de către regele Italiei, anul 1870 d. Cr., prin care Anticrist a rămas fără chiar cea mai mică autoritate laică.

4. Stingerea finală a acestei ierarhii false, aproape de sfârşitul „Zilei mâniei” şi a judecăţii deja începute — care se va încheia, după cum am arătat în „Timpurile neamurilor”, cu anul 1914 d. Cr.

Mai încape îndoială?

Am urmărit ridicarea lui Anticrist dintr-o apostazie sau „lepădare de credinţă” în Biserica creştină; am auzit pretenţiile lui blasfematoare de a fi Împărăţia lui Cristos şi că papa este vicarul lui Cristos — „un alt Dumnezeu, pe pământ”; am auzit cuvintele lui arogante de hulă, atribuindu-şi titluri şi puteri care aparţin adevăratului Domn al domnilor şi Împărat al împăraţilor; am văzut cât de înfiorător a împlinit prezicerea, „va nimici pe cei sfinţi”; am văzut că adevărul, strivit şi deformat, ar fi fost complet îngropat sub eroare, ((B357)) superstiţie şi intrigi clericale, dacă Domnul n-ar fi intervenit la momentul potrivit, ridicând reformatori, ajutând astfel pe sfinţii Săi, cum este scris: „Înţelepţii poporului vor învăţa pe mulţi. Unii vor cădea, loviţi de sabie şi de flacără, de captivitate şi de jaf, multe zile. Când vor cădea, vor fi ajutaţi puţin!” Dan. 11:33, 34.

În faţa tuturor acestor mărturii, mai încape îndoială că profeţii şi apostolii au fost inspiraţi să scrie în privinţa papalităţii, descriind amănunţit caracteristicile ei importante? Socotim că în nici o minte lipsită de prejudecăţi nu trebuie să fie vreo îndoială că papalitatea este Anticristul, Omul Păcatului, şi că nici un om singur n-ar putea împlini prezicerile. Succesul fără egal al papalităţii ca şi falsificare a lui Cristos, înşelând lumea întreagă, a împlinit pe larg prezicerea Învăţătorului nostru, când, după ce S-a referit la respingerea Sa, a zis: „Dacă va veni un altul [lăudăros] în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi”. Ioan 5:43.

Mulţi vor observa, fără îndoială cu surprindere, că în tratarea acestui subiect am omis în general referirile la ticăloşiile şi imoralităţile grosolane ale papilor şi ale altor oficiali, şi la faptele de „eficienţă” întunecate, practicate de iezuiţi şi de alte ordine secrete, care fac tot felul de munci de detectiv pentru papalitate. Am omis aceste lucruri intenţionat, nu pentru că ele sunt neadevărate, deoarece chiar scriitorii romano-catolici recunosc multe din ele, ci pentru că linia noastră de argumentare nu cere aceste dovezi. Am arătat că ierarhia papală (chiar dacă ar fi compusă din oamenii cei mai morali şi cei mai integri — ceea ce nu este cazul, după cum mărturiseşte întreaga istorie) este „Omul Păcatului”, Anticristul, falsificarea şi denaturarea Împărăţiei Milenare a lui Cristos, aranjată cu dibăcie pentru a amăgi.

Cuvintele lui Macaulay, istoricul englez, servesc pentru a arăta că unii, fără să aibă lumină profetică specială, pot vedea ((B358)) uimitorul sistem al papalităţii — falsificarea celui mai uimitor dintre toate sistemele, Împărăţia lui Dumnezeu încă viitoare.

El spune: „Este cu neputinţă a tăgădui că organizarea politică a bisericii romane este însăşi capodopera înţelepciunii omeneşti [noi am spune satanice]. Într-adevăr, nimic n-ar fi putut susţine asemenea doctrine împotriva unor astfel de atacuri decât o astfel de organizare. Experienţa a 1200 de ani plini de evenimente, ingeniozitatea şi grija răbdătoare a patruzeci de generaţii de oameni de stat au adus această organizare la o astfel de perfecţiune, încât printre născocirile iscusinţei politice ea ocupă cel mai înalt loc”.

Sfârşitul definitiv al lui Anticrist

Am urmărit papalitatea până în prezent, până în Ziua Domnului — timpul prezenţei lui Emanuel. Acest Om al Păcatului s-a dezvoltat, şi-a făcut lucrarea-i teribilă, a fost lovit cu sabia Spiritului — Cuvântul lui Dumnezeu. Suflarea gurii lui Cristos l-a făcut neputincios în a persecuta în mod deschis şi general pe sfinţi, indiferent cât de puternică este această dorinţă; iar acum întrebăm: ce urmează? Ce spune apostolul cu privire la sfârşitul lui Anticrist?

În 2 Tesaloniceni 2:8-12 [N. T. grec-englez, traducerea interlineară, A. Marshall — n. e.] apostolul Pavel declară despre Anticrist: „Pe care Domnul Isus îl va nimici cu spiritul gurii Sale şi-l va anihila cu strălucirea prezenţei Sale”. Lumina adevărului trebuie să pătrundă fiecare subiect. Expunând cele bune şi cele rele, aceasta va duce la marea luptă între aceste principii şi între exponenţii umani ai fiecăruia — cauzând marele timp de strâmtorare şi de mânie. În această luptă neadevărul şi răul vor cădea, iar dreptul şi adevărul vor triumfa. Printre alte rele care acum vor fi definitiv şi complet nimicite este şi Anticristul, de care sunt legate, mai mult sau mai puţin direct, aproape toate relele, de teorie şi practică. Şi această strălucire, această lumină solară a prezenţei Domnului este cea care va produce ((B359)) „ziua strâmtorării”, din cauza căreia şi în care Anticristul cu toate celelalte sisteme rele vor fi nimiciţi. „A cărui prezenţă este cu [însoţită de sau în timpul unei] o energică activitate a lui Satan [energie şi acţiune satanică] cu toată puterea şi cu semne, cu amăgiri mincinoase şi cu orice înşelare nelegiuită pentru cei care pier, pentru că n-au primit dragostea de adevăr, ca să poată fi feriţi. Din acest motiv Dumnezeu le va trimite o putere înşelătoare, ca să poată crede eroarea: aşa încât toţi cei care nu cred adevărul, ci îşi găsesc plăcere în nelegiuire, să poată fi judecaţi” nevrednici de a moşteni Împărăţia Milenară ca împreună moştenitori cu Cristos.

Înţelegem că aceste cuvinte implică faptul că în timpul prezenţei Domnului (timpul prezent — de la 1874) prin sistemul Anticrist (unul din principalele mijloace ale lui Satan pentru înşelarea şi stăpânirea lumii), precum şi prin toate celelalte mijloace ale sale, diavolul va opune cea mai disperată rezistenţă noii ordini de lucruri care este pe punctul de a fi stabilită. El se va folosi de orice mică împrejurare, de toate slăbiciunile moştenite şi de egoismul familiei umane pentru a le înrola inimile, mâinile şi condeiele în această luptă finală împotriva libertăţii şi a elucidării complete a adevărului. Vor fi stârnite prejudecăţi acolo unde n-ar exista nici una dacă adevărul ar fi văzut clar; şi va fi evocat un zel pasionat şi se vor forma uniuni partizane care vor amăgi şi rătăci pe mulţi. Iar aceasta va fi aşa nu pentru că Dumnezeu n-a clarificat adevărul destul pentru a îndruma pe toţi cei deplin consacraţi, ci pentru că cei care vor fi înşelaţi n-au fost destul de serioşi în căutarea şi folosirea adevărului dat ca „hrană la timp”. Şi astfel se va dovedi că clasa indusă în eroare n-a primit adevărul din iubire pentru el, ci numai prin datină, ca formalitate sau de frică. Asigurarea apostolului pare să fie că în această luptă de moarte a lui Anticrist, în ciuda faptului că el va părea să câştige o putere crescută în lume prin noi stratageme, înşelăciuni şi combinaţii, totuşi adevăratul Domn al pământului, Împăratul ((B360)) împăraţilor, în timpul prezenţei Sale, va birui; şi în final, în decursul marelui timp de strâmtorare, El va anihila complet pe Anticrist şi-i va distruge pentru totdeauna puterea şi înşelăciunile.

Cât despre forma exactă în care trebuie aşteptată această luptă finală, putem face numai sugestii, bazate în mare măsură pe tablourile simbolice ale acesteia, date în Apocalipsa. Anticipăm formarea treptată în lume a două mari partide — de care sfinţii biruitori, credincioşi, vor sta separaţi. Aceste două partide mari vor fi formate pe de o parte din socialişti, liberi cugetători, necredincioşi, nemulţumiţi, şi din iubitori ai libertăţii adevărate, ai căror ochi încep să se deschidă asupra faptelor cazului aşa cum ele se leagă de proasta guvernare şi despotismul atât politic cât şi religios; de cealaltă parte se vor alinia treptat împotrivitorii libertăţii şi egalităţii umane: împăraţi, regi, aristocraţi; şi în strânsă simpatie cu aceştia va fi contrafacerea Împărăţiei lui Cristos, Anticristul, susţinând şi fiind susţinut de despoţii civili ai pământului. Ne aşteptăm de asemenea ca politica lui Anticrist să fie întrucâtva modificată şi îndulcită pentru a încerca să-şi recâştige simpatia şi cooperarea practică (nu unirea adevărată) a extremiştilor din toate confesiunile protestante, care şi acum suspină după o unire nominală unele cu altele şi cu Roma — uitând că singura unire adevărată este cea produsă şi perpetuată de adevăr şi nu de crezuri, convenţii şi legi. Improbabilă cum le poate părea unora această cooperare între protestanţi şi catolici, vedem semnele sigure ale apropierii ei rapide. Ea este grăbită de activităţile secrete ale papalităţii printre aderenţii ei, prin care acei politicieni care sunt dispuşi să coopereze cu ea sunt ajutaţi să ajungă în poziţii importante în afacerile guvernamentale.

Se pot aştepta în curând legi prin care libertatea personală să fie încetul cu încetul restrânsă sub pretextul necesităţii şi ((B361)) binelui public, până când, paşii succesivi fiind făcuţi, va fi necesar în cele din urmă să se formuleze ceva „lege simplă a religiei”; şi astfel biserica şi statul vor putea fi într-o măsură unite pentru a guverna Statele Unite ale Americii. Aceste legi, cât se poate de simple, pentru a conveni tuturor vederilor religioase aşa-zise „ortodoxe” (adică populare), vor fi calculate pentru a reprima şi a preveni o creştere mai departe în har şi în cunoştinţa care acum este „hrană la timp”. Pretextul va fi probabil prevenirea socialismului, necredinţei şi izbucnirilor politice ale claselor inferioare şi ale celor independente.

Este evident că într-un viitor apropiat, ca parte a necazului, şi chiar înainte ca partea severă a marelui necaz din această „zi a mâniei” să se dezlănţuie asupra lumii şi să ruineze întreaga structură socială a pământului (ca pregătire pentru cea nouă şi mai bună, promisă a fi sub adevăratul Cristos), va fi un ceas sever de probă şi de încercare a Bisericii cu adevărat consacrată, în mare măsură cum a fost în zilele triumfului papalităţii, numai că acum metodele de persecuţie vor fi mai rafinate şi se vor potrivi mai bine cu metodele mai civilizate din timpul nostru; ţepuşele, cleştii şi roţile de tortură vor avea mai mult forma sarcasmului, a denunţărilor, a restrângerii libertăţilor şi a boicotului social, financiar şi politic. Dar în privinţa acestora şi a noilor combinaţii pe care Anticristul le va forma în această luptă finală împotriva stabilirii adevăratei Împărăţii Milenare, vom vorbi mai pe larg în altă parte.

În încheierea acestui capitol dorim încă o dată să fixăm în mintea cititorilor faptul că papalitatea este Anticristul, nu din cauza devierii sale morale, ci pentru că este falsificarea adevăratului Cristos şi a adevăratei Împărăţii. Din cauza neînţelegerii acestui fapt, mulţi protestanţi vor fi înşelaţi ca să coopereze cu papalitatea, în opoziţie cu adevăratul Împărat al Slavei.

((B362))

Credincios până la moarte
——–
„Sunt eu dar al crucii ostaş
Următor Mielului?
Fricos să merg în al Lui pas,
Purtând dispreţul Lui?

Să ajung eu în paradis,
Mergând, călcând pe flori?
Când alţii-n foc luptau cuprinşi
De sânge şi fiori?

N-am eu vrăjmaşi de alungat?
Sau valuri mari de-nfrânt?
În vifor şi furtuni de luptat
Cu lumea şi-al ei gând?

Trebuie să lupt de vreau să-nving.
Doamne, dă-mi putere.
Să lupt, să rabd tot liniştit,
Sprijinit pe Cuvânt.

Toţi sfinţii tăi vor triumfa
Chiar dacă vor muri.
Ei văd triumful de pe-acum
Şi-n credinţă-l trăiesc.

Când ziua Ta va răsări,
Cu sfinţii strălucind,
Biruinţa va răsuna,
Slava a Ta fiind.”

Autor: David Ilea
Album: Planul Veacurilor- 

IN EL AVEM RASCUMPARAREA, prin sangele Lui, iertarea pacatelor, dupa bogatiile harului Sau pe care l-a raspandit din belsug peste noi, prin orice fel de intelepciune si de pricepere;

caci a binevoit sa ne descopere taina voii Sale, dupa planul pe care-l alcatuise in Sine insusi, ca sa-l aduca la indeplinire la implinirea vremurilor, spre a-Si uni iarasi intr-unul, in Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri si cele de pe pamant. In El am fost facuti si mostenitori, fiind randuiti mai dinainte, dupa hotararea Aceluia care face toate dupa sfatul voii Sale, ca sa slujim de lauda slavei Sale, noi, care mai dinainte am nadajduit in Hristos (Efeseni1: 7-12). Cuvintele acestea folosite de apostolul Pavel in scrisoarea lui scrisa fratilor din Efes sunt in adevar mesajul tainei voii Sale, a indurarii, a bogatiei harului si a puteri dragostei lui Dumnezeu trimis omenirii. Cuvintele acestea: “IN EL AVEM” sunt fara indoiala introducerea, continutul si concluzia finala a predici, a mesajului trimisului lui Dumnezeu prin Duhul. Cuvintele acestea sunt cuvinte de aur, sunt cuvintele cheie, sunt cuvintele harului lui Dumnezeu descoperit si aratat noua acum. Dragi mei cititori, dragi prieteni cuvintele acestea sunt cuvintele de baza ale EREI NOASTRE, sunt temelia mantuirii omului, sunt in adevar esenta voii, sunt rodul bogat al gandurilor lui Dumnezeu cu privire la om, sunt adevarata hotarare a lui Dumnezeu asezata si vestita de UNSUL Sau, sunt fara indoiala cuvinte vrednice de crezut si adevarate, sunt cuvintele referitoare la Piatra de hotar asezata la mijloc, intre cele doua vremi, sunt cuvintele Puterii care anunta TRECEREA lucrurilor dintai si REANOIREA tuturor lucrurilor, inceputul lucrurilor noi promise de Suveranul Rege unde citim: Si am auzit un glas tare care iesea din scaunul de domnie si zicea: „Iata cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, si ei vor fi poporul Lui, si Dumnezeu insusi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va sterge orice lacrima din ochii lor. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca LUCRURILE DINTAI AU TRECUT.” Cel ce sedea pe scaunul de domnie a zis: „Iata, EU FAC TOATE LUCRURILE NOI.” Si a adaugat: „Scrie, fiindca aceste cuvinte sunt vrednice de crezut si adevarate.”(Apocalipsa 21: 3-5). Cuvintele acestea sunt implinirea declaratiei, a fagaduintei lui Dumnezeu vestita prin toti vestitori Lui inca de la zidirea lumii, sunt implinirea deplina a prevestirii martorilor lui Dumnezeu: Cartea Legii, Cartea Prorocilor, Cartea Psalmilor si intreaga Istorie a poporului lui Israel. Sunt deasemenea Vestea Buna vestita de martorii lui Isus, martorii care au fost prezenti, care au auzit, au vazut si au pipait cu mainile lor implinirea fagaduintei, a decretului decretat de Suveranul Rege al tuturor universurilor cu referinta la Isus Hristos Mielul lui Dumnezeu. Multi trimisi ai lui Dumnezeu in veacurile trecute, inaintea Erei Noastre, au dorit mult sa aiba harul unde privind fata-n fata Taina voii lui Dumnezeu, fata Preaiubitului lui Dumnezeu sa poata rosti si ei nemuritoarele cuvinte: “IN EL AVEM”. Ei martorii, prorocii, trimisi lui Dumnezeu din veacurile trecute au prevestit, prin Duhul au prevazut si motivati de plinatatea harului lui Dumnezeu asezat si pastrat in Hristos pentru vremea noastra cu mare bucurie au inceput sa cerceteze, au dorit mult sa vada vremea si imprejurarile in care ceia ce vesteau ei pentru generatiile viitoare va deveni o realitate a prezentului traita cu mare bucurie de popoarele pamantului unde gasim scris: “Prorocii, care au prorocit despre harul care va era pastrat voua, au facut din mantuirea aceasta tinta cercetarilor si cautarii lor staruitoare. Ei cercetau sa vada ce vreme si ce imprejurari avea in vedere Duhul lui Hristos, care era in ei, cand vestea mai dinainte patimile lui Hristos si slava de care aveau sa fie urmate. Lor le-a fost descoperit ca nu pentru ei insisi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovaduit Evanghelia prin Duhul Sfant trimis din cer si in care chiar ingerii doresc sa priveasca” (1Petru 1: 10-12). “Cei saptezeci s-au intors plini de bucurie si au zis: „Doamne, chiar si dracii ne sunt supusi in Numele Tau.” Isus le-a zis: „Am vazut pe Satana CAZAND ca un fulger DIN CER. Iata ca v-am dat putere sa calcati peste serpi si peste scorpioni si peste toata puterea vrajmasului: si nimic nu va va putea vatama. Totusi sa nu va bucurati de faptul ca duhurile va sunt supuse; ci bucurati-va ca numele voastre sunt scrise in ceruri.” In ceasul acela, Isus S-a bucurat in Duhul Sfant si a zis: „Tata, Doamne al cerului si al pamantului, Te laud pentru ca ai ascuns aceste lucruri de cei intelepti si priceputi, si le-ai descoperit pruncilor. Da, Tata, fiindca asa ai gasit cu cale Tu. Toate lucrurile Mi-au fost date in maini de Tatal Meu; si nimeni nu stie cine este Fiul, afara de Tatal, nici cine este Tatal, afara de Fiul si acela caruia vrea Fiul sa i-L descopere.” Apoi S-a intors spre ucenici si le-a spus deoparte: „FERICE DE OCHII CARE VAD LUCRURILE PE CARE LE VEDETI VOI! CACI VA SPUN CA MULTI PROROCI SI IMPARATI AU VOIT SA VADA CE VEDETI VOI, SI N-AU VAZUT, SA AUDA CE AUZITI VOI, SI N-AU AUZIT.”(Luca10: 17-24). Bogatie profetica, adevar curat, cuvinte pline de farmecul Duhului prophetic sunt asezate in cantarea de dragoste a cantaretilor profetici, a fiilor lui Core unde prin Duhul prevesteau hotararea si voia cea buna si complecta a lui Dumnezeu cu privire la neasemanata frumusete a Celui ce mai intai de toate a devenit Om asezat in neamul omenesc, apoi cu privire la Rasboinicul viteaz, Razboinic a carui sabie, podoaba si slava nu erau cunoscute in lumea locuitorilor facuti din lut, cu privire la Biruitorul tuturor vrajmasilor, Biruitor care dupa biruinta asupra vrajmasilor si dupa rascumpararea popoarelor pamantului este gasit vrednic sa fie inaltat intr-un scaun de domnie vesnic, sa imparateasca peste popoarele lumii cu un toiag al dreptatii, si in final cu privire la Unsul pe care Dumnezeu la uns cu undelemn de BUCURIE, intr-o pozitie mult mai sus decat a tovarasilor Lui de slujba, pozitia cea mai inalta unde bucuria Lui va fi la ea acasa vazand intreaga omenirea care venind la El atrasi de Tatal cu bucurie toti vor spune: “IN EL AVEM” Aleluia! “Catre mai marele cantaretilor. De cantat cum se canta: „Crinii”. Un psalm al fiilor lui Core. O cantare. O cantare de dragoste.) Cuvinte pline de farmec imi clocotesc in inima si zic: „Lucrarea mea de lauda este pentru Imparatul!” Ca pana unui scriitor iscusit sa-mi fie limba! TU ESTI CEL MAI FRUMOS DINTRE OAMENI, HARUL ESTE TURNAT PE BUZELE TALE: de aceea te-a binecuvantat Dumnezeu pe vecie. Razboinic viteaz, incinge-ti sabia, podoaba si slava – da, slava ta! – Fii biruitor, suie-te in carul tau de lupta, apara adevarul, blandetea si neprihanirea, si dreapta ta sa straluceasca prin ispravi minunate! Sagetile tale sunt ascutite: SUB TINE VOR CADEA POPOARE, SI SAGETILE TALE VOR STRAPUNGE INIMA VRAJMASILOR IMPARATULUI. SCAUNUL TAU DE DOMNIE, DUMNEZEULE, ESTE VESNIC, TOIAGUL DE DOMNIE AL IMPARATIEI TALE ESTE UN TOIAG DE DREPTATE. TU IUBESTI NEPRIHANIREA SI URASTI RAUTATEA. DE ACEEA, DUMNEZEULE, DUMNEZEUL TAU TE-A UNS CU UN UNDELEMN DE BUCURIE, MAI PRESUS DECAT PE TOVARASII TAI DE SLUJBA” (Psalmi 45: 1-7). Dragi mei cuvintele acestea “IN EL AVEM” nu se potrivesc nici unui alt om, nici unui alt profet, nici unui alt om intelept, nici unui alt trimis al lui Dumnezeu, nici un inger nu se califica, nimeni altul nici din cer nici de pe pamant nici de sub pamant nu a fost gasit VREDNIC de dreapta cantarire in prezenta lui Dumnezeu sa poarte in el si sa participe la implinirea bogatiei darului lui Dumnezeu pentru omenire. Toti profetii, toti luminatii, toti trimisi lui Dumnezeu, toti oameni care au dobandit un nume mare dealungul veacurilor, toti care au fost venerati de multimea popoarelor, toti impreuna nu au fost si nici nu sunt VREDNICI sa fie hambarul vietii, magazia si implinitori fagaduintelor, daruitorii darurilor si a VIETII venita din Dumnezeu. Confucius, Buddha si Muhammad au influientat civilizatia lumii mai adanc decat oricare alti oameni in istoria omenirii, totusi nici unul din ei, nici chiar toti acestea impreuna nu se pot compara, nu pot fi pusi alaturi de Isus, ei nu au fost gasiti vrednici in prezenta lui Dumnezeu sa poarte in ei puterea vietii, astfel dar, ei nu sunt vrednici pentru valoarea si esenta nemuritoarelor cuvinte “IN EL SAU IN EI AVEM”. Toti oameni nascuti din Adam cel neascultator, din Adam cel pamantesc si muritor nu au vrednicia, nu se califica sa poarte in ei, in duhul lor, in sufletul lor sau in trupul lor bogatia darurilor lui Dumnezeu, bogatia VIETII VESNICE. Nici un singur om muritor, nici un singur DUH, nici un SUFLET, nici un TRUP, nu sa gasit sa fie vrednic sa elibereze omenirea de sub domnia lui Satan, de sub stapanirea Pacatului si de sub robia si puterea Mortii, si apoi mostenind el insusi viata vesnica sa o daruiasca si altora, sa o daruiasca tuturor celor eliberati fiind sau devenind astfel dadatorul vietii vesnice. Isus este Taina voii lui Dumnezeu, nasterea Lui este unica in tot universul, El este rodul samantei Cerului, samantei lui Dumnezeu semanata in Pamantul virgin al femeii, ascultarea, suferinta, biruinta si tot ce cuprinde cuvantul RASCUMPARARE sunt temelia puternica a vredniciei Sale pentru care El a fost inaltat de Dumnezeu care L-a inviat din morti si L-a pus sa sada la dreapta Sa, in locurile ceresti, mai presus de orice domnie, de orice stapanire, de orice putere, de orice dregatorie si de orice nume care se poate numi, nu numai in veacul acesta, ci si in cel viitor. Isus, Mesia, Trimisul lui Dumnezeu este deasemenea unic in istoria vietii Lui traita in mijlocul poporului lui Israel, mai ales in tara lui Iuda. Isus este unic in istoria vietii Lui pentruca El este singurul trimis omenirii despre care Dumnezeu a prevestit si a scris in cartile Vechiului Legamant cu multe sute de ani inainte de nasterea Lui, toata istoria vietii Lui, istorie care incepea cu felul miraculous in care trebuia sa se nasca cuprindea tot planul misiunii Lui, umilinta, smerenia, ascultarea, suferinta, biruinta prin moartea Sa. Istoria lui Isus prevestita si scrisa de Dumnezeu continua mai departe prin invierea Lui din morti intr-o viata nemuritoare, prin slava si gloria mareata a tronului Imparatiei Sale primit ca o cununa de slava pentru implinirea deplina in credinciosie si-n ascultare a misiunii Lui privitoare la salvarea si aducerea la viata a intregi omeniri. Din primele evenimente implinitoare a istoriei lui Isus prevestita de Dumnezeu prin prorocii din veacurile trecute tin sa amintesc doar cateva din multele declaratii profetice, si aceasta pentru zidirea credintei cititorului, zidire treptata spre o credinta mare si statornica in puterea cuvintelor lui Dumnezeu vorbite prin oameni alesi de El si scrise in Scripturii: “A adunat pe toti preotii cei mai de seama si pe carturarii norodului si a cautat sa afle de la ei unde trebuia sa Se nasca Hristosul. „In Betleemul din Iudeea”, i-au raspuns ei, „CACI IATA CE A FOST SCRIS PRIN PROROCUL: „Si tu, Betleeme, tara lui Iuda, nu esti nicidecum cea mai neinsemnata dintre capeteniile lui Iuda; caci din tine va iesi o Capetenie, care va fi Pastorul poporului Meu Israel.” Acolo a ramas pana la moartea lui Irod, CA SA SE IMPLINEASCA CE FUSESE VESTIT DE DOMNUL PRIN PROROCUL CARE ZICE: „Am chemat pe Fiul Meu din Egipt.” Atunci Irod, cand a vazut ca fusese inselat de magi, s-a maniat foarte tare si a trimis sa omoare pe toti pruncii de parte barbateasca, de la doi ani in jos, care erau in Betleem si in toate imprejurimile lui, potrivit cu vremea pe care o aflase intocmai de la magi. ATUNCI S-A IMPLINIT CE FUSESE VESTIT PRIN PROROCUL IEREMIA, care zice: „Un tipat s-a auzit in Rama, plangere si bocet mult: Rahela isi jelea copiii si nu voia sa fie mangaiata, pentru ca nu mai erau.” „Dar cand a auzit ca in Iudeea imparateste Arhelau, in locul tatalui sau Irod, s-a temut sa se duca acolo; si, fiind instiintat de Dumnezeu in vis, a plecat in partile Galileii. A venit acolo si a locuit intr-o cetate numita Nazaret, CA SA SE IMPLINEASCA CE FUSESE VESTIT PRIN PROROCI: ca El va fi chemat Nazarinean” (Matei 2: 4,5,6,15,22,23). Prin voia si harul lui Dumnezeu sa cercetam Scripturile care dovedesc BIRUINTA lui Isus, felul biruintei Lui mai intai asupra domniei lui Satan. Sarpele cel vechi numit Diavolul si Satana, el Ispititorul a fost primul dintre cei trei vrajmasi ai omului care a vizitat prima pereche asezati in gradina Edenului. El trebuia sa fie primul pentruca Scriptura prezinta pe Satan in pozitia lui de capetenie: “Sarpele era MAI SIRET decat toate fiarele campului”. Satan este INITIATORUL pacatului prin puterea minciunilor nascute si fabricate de el. Pacatul sau neascultarea, incalcarea porunci lui Dumnezeu se naste numai acolo si atunci cand omul acepta, deschide usa mintii si primeste in el samanta sau neghina semanata de Satan. Odata ce pacatul, neascultarea, incalcarea porunci sa nascut in fiinta omului moartea are dreptul legal sa lege omul cu legaturile robiei ei, moartea este trimisa de Dumnezeu ca o plata, ca o pedeapsa pentru pacat. Omul este campul de lucru a lui Satan deci unde omul nu poate fi biruit de ispita, acolo pacatul nu se poate naste, iar unde nu este pacat acolo nu este nici moarte, deaceea eliberarea sau rascumpararea omului pacatos trebuia sa inceapa in ordinea aceasta: mai intai cu biruinta asupra lui Satan, biruinta asupra pacatului si biruinta asupra mortii. Adevar curat gasim in marturia Scripturilor a caror glas nu poate fi acoperit si a caror declaratie este facuta inca din veacurile trecute dar a fost dovedita si implinita in persoana lui Isus in prezenta poporului lui Israel si in prezenta martorilor Lui, iar acum se implineste din belsug in fiinta noastra. Sa privim cu atentie si sa ne alimentam din bogatia Scripturilor crescand in cunostinta planului lui Dumnezeu referitor la biruinta lui Isus asupra vechiului Sarpe numit Diavolul si Satana: In ce priveste judecata: fiindca STAPANITORUL LUMII ACESTEIA ESTE JUDECAT. (Ioan.16:11). Daca Satana scoate afara pe Satana, este dezbinat; deci cum poate dainui IMPARATIA LUI? Si daca Eu scot afara dracii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii vostri cu cine-i scot? De aceea ei vor fi judecatorii vostri. Dar, daca Eu scot afara dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci IMPARATIA LUI DUMNEZEU a venit peste voi. Sau, cum poate cineva sa intre in casa celui tare si sa-i jefuiasca gospodaria, DACA N-A LEGAT MAI INTAI PE CEL TARE? Numai atunci ii va jefui casa (Matei 12: 26-29). Acum are loc judecata lumii acesteia, ACUM STAPANITORUL LUMII ACESTEIA VA FI ARUNCAT AFARA. Si dupa ce voi fi inaltat de pe pamant, voi atrage la Mine pe toti oamenii.”(Ioan12: 31,32). Si in cer s-a facut un razboi. Mihail si ingerii lui s-au luptat cu balaurul. Si balaurul cu ingerii lui s-au luptat si ei, dar n-au putut birui; si LOCUL LOR NU LI S-A MAI GASIT IN CER. Si balaurul cel mare, sarpele cel vechi, numit diavolul si Satana, acela care insala intreaga lume, A FOST ARUNCAT PE PAMANT; si impreuna cu el au fost aruncati si ingerii lui. Si am auzit in cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mantuirea, puterea si imparatia Dumnezeului nostru si stapanirea Hristosului Lui; pentru ca parasul fratilor nostri, care zi si noaptea ii para inaintea Dumnezeului nostru, A FOST ARUNCAT JOS (Apocalipsa 12: 7-10). Astfel, dar, deoarece copiii sunt partasi sangelui si carnii, tot asa si El insusi a fost deopotriva partas la ele, pentru ca, prin moarte, SA NIMICEASCA pe cel ce are puterea mortii, adica pe DIAVOLUL, SI SA IZBAVEASCA pe toti aceia care, prin frica mortii, erau supusi robiei toata viata lor (Evrei 2: 14,15). Unul din cei 24 de batrani a cunoscut acest adevar nemuritor adica BIRUINTA crucii lui Isus si vrednicia ascultari Lui de porunca si planul lui Dumnezeu de rascumpararea a omului deaceea I-a zis lui Ioan in ostrovul Patmos: “Si am vazut un inger puternic, care striga cu glas tare: „CINE ESTE VREDNIC sa deschida cartea si sa-i rupa pecetile?” Si nu se gasea nimeni, nici in cer, nici pe pamant, nici sub pamant, care sa poata deschide cartea, nici sa se uite in ea. Si am plans mult pentru ca NIMENI NU FUSESE GASIT VREDNIC sa deschida cartea si sa se uite in ea. Si unul din batrani mi-a zis: „Nu plange; IATA CA LEUL DIN SEMINTIA LUI IUDA, RADACINA LUI DAVID, A BIRUIT ca sa deschida cartea si cele sapte peceti ale ei (Apocalipsa 5: 2-5). Dupa ce satan a fost judecat, legat si aruncat afara, aruncat din cerul lui de domnie jos pe pamant si astfel nimicit in ce priveste puterea cerului lui de stapanire, imparatia lumii a trecut in mainile Celui ce este acuma Domn si Hristos in lungimea veacurilor Aleluia! Ingerul al saptelea a sunat din trambita. Si in cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: „IMPARATIA LUMII A TRECUT IN MAINILE DOMNULUI NOSTRU SI ALE HRISTOSULUI SAU. Si El va imparati in vecii vecilor.” (Apoc.11:15). In cartea Geneza gasim doua cuvinte care au mare insemnatate: CAMPUL si GRADINA. Campul era locul, intinderea pamantului locuita de vietuitoarele pamantului, vite, taratoare si fiare pamantesti, Scriptura ne spune ca fiarele pamantesti erau SIRETE dar Sarpele era MAI SIRET decat toate fiarele campului pe care le facuse Dumnezeu. Gradina Edenului era locuinta omului si era mult diferita de locuinta vietuitoarelor campului. Dupa caderea omului in neascultare, dupa ce a incalcat porunca, Dumnezeu a izgonit pe Adam din gradina Edenului, l-a izgonit AFARA din gradina, afara si departe de Pomul Vietii, afara in intinderea CAMPULUI locuinta tuturor vietuitoarelor unde Sarpele era CAPETENIA fiarelor, sarpele era CEL MAI SIRET. Aici in intinderea campului departe de misterioasa gradina din Eden, aici Adam si primul lui vrajmas, aici samanta femeii si samanta sarpelui vor locuii impreuna in nesfarsit razboi in lungimea veacurilor folosinduse de vrajmasia pusa de Dumnezeu intre ei. Adam este aici in intinderea campului, in locuinta fiarelor pamantului, sub domnia sarpelui siret, unde din pricina pacatului, moartea va indeparta TREPTAT orice unda de viata, orice raza de lumina, orice partasie si colaborare duhovniceasca, orice amintire chiar din diminetile prezentei lui Dumnezeu, moartea apare acolo unde nu este viata, retragerea treptata a vietii inseamna aparitia treptata a mortii. Aici sarpele impreuna cu toate FIARELE campului urmaresc si stapanesc peste fiecare fiu nascut prin femeie. Fiecare nou nascut prin femeie este ispitit de puterea sireteniei lui Satan pana omul cade victima in bratele pacatului si unde apoi este legat cu legaturile mortii si aruncat in nesfarsita robie lipsita de lumina, lipsita de viata. Aceasta stare tragica a pacatului in care se afla toata omenirea, toti cei nascuti prin femeie este adeverita in volumul mare al Scripturilor din care amintesc doar cateva: “De aceea, dupa cum printr-un singur om a intrat pacatul in lume, si prin pacat a intrat moartea, si astfel moartea a trecut asupra TUTUROR OAMENILOR, din pricina ca TOTI AU PACATUIT”…(Romani 5: 12). Ce urmeaza atunci? Suntem noi mai buni decat ei? Nicidecum. Fiindca am dovedit ca toti, fie iudei, fie greci, SUNT SUB PACAT, dupa cum este scris: „Nu este niciun om neprihanit, niciunul macar. Nu este niciunul care sa aiba pricepere. Nu este niciunul care sa caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toti s-au abatut si au ajuns niste netrebnici. Nu este niciunul care sa faca binele, niciunul macar. Gatlejul lor este un mormant deschis; se slujesc de limbile lor ca sa insele; sub buze au venin de aspida; gura le este plina de blestem si de amaraciune; au picioarele grabnice sa verse sange; prapadul si pustiirea sunt pe drumul lor; nu cunosc calea pacii; frica de Dumnezeu nu este inaintea ochilor lor.” Stim insa ca tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gura sa fie astupata, si TOATA LUMEA sa fie gasita VINOVATA inaintea lui Dumnezeu (Romani 3: 9-19). Iata deci caci toti oameni fiecare la randul si vremea lui au fost ispititi si biruiti de veninul siret a lui Satan, odata pacatul infaptuit potrivit legi data de Dumnezeu moartea, retragerea vietii a lovit deci pe fiecare om cazut in pacat. Daca satan era atent si present la nasterea fiilor oamenilor, nici nasterea lui Isus prin femeie nu a fost trecuta cu vederea, vestirea nasterea si aparitia lui Isus in IMPARATIA campului pamantesc a fost intampinata de prezenta domniei vechiului sarpe impreuna cu toate fiarele sirete din cpitala imparatiei lui potrivit cu scrierea evanghelistului unde scrie el: “Dupa ce S-a nascut Isus in Betleemul din Iudeea, in zilele imparatului Irod, iata ca au venit niste magi din rasarit la Ierusalim si au intrebat: „Unde este IMPARATUL DE CURAND NASCUT al iudeilor? Fiindca I-am vazut steaua in rasarit si am venit sa ne inchinam Lui.” CIND A AUZIT IMPARATUL IROD ACEST LUCRU, S-A TULBURAT MULT; SI TOT IERUSALIMUL S-A TULBURAT IMPREUNA CU EL. A adunat pe toti preotii cei mai de seama si pe carturarii norodului si a cautat sa afle de la ei unde trebuia sa Se nasca Hristosul. „In Betleemul din Iudeea”, i-au raspuns ei, „caci iata ce a fost scris prin prorocul: „Si tu, Betleeme, tara lui Iuda, nu esti nicidecum cea mai neinsemnata dintre capeteniile lui Iuda; caci din tine va iesi o Capetenie, care va fi Pastorul poporului Meu Israel.”(Matei2: 1-6). Cu siguranta ca in impatatia lui Satan, in lumea campului unde omul era rob legat in legaturile mortii, s-au nascut din Adam cel pamantesc multi imparati, multi regi, multe nume cu insemnatate mare au ramas scrise in istoria omenirii, dar nasterea lui Isus a fost diferita si a provocat o mare TULBURARE pentru imparatul Irod si pentru tot Ierusalimul lui. In timpul nasteri lui Isus Sarpele cel vechi, musafirul, vizitatorul primei perechi in gradina Edenului devenise un MARE BALAUR, hranit cu prada sireteniei lui in lungimea tuturor veacurilor, prada tuturor generatiilor lumii facuse din siretul sarpe un balaur urias care din cerul lui imparatesc inselase toti oameni ajunsese acum la plinatatea sireteniei lui purtand semnul perfectionarii, a maturitati, a plinatatii staturi lui SAPTE CUNUNI IMPARATESTI potrivit cu declaratia lui Ioan: “IN CER s-a mai aratat un alt semn: iata, s-a vazut UN MARE BALAUR ROSU CU SAPTE CAPETE, ZECE COARNE SI SAPTE CUNUNI IMPARATESTI PE CAPETE. Cu coada tragea dupa el a treia parte din stelele cerului si le arunca pe pamant. Balaurul a stat inaintea femeii, care statea sa nasca, pentru ca sa-i manance copilul, cand il va naste. Si balaurul cel mare, sarpele cel vechi, numit diavolul si Satana, acela care insala INTREAGA LUME, A FOST ARUNCAT PE PAMANT; si impreuna cu el au fost aruncati SI INGERII LUI” (Apocalipsa 12: 3,4,9). Iata ca sarpele cel vechi devenise un mare balaur, sarpele cel vechi in lungimea veacurilor crescuse, era in puterea si inaltimea plinatatii lui ca-si neghina implinita, in vremea secerisului, victoria imparatiei lui era reflectata prin siretenia felurita a celor sapte capete incununate cu sapte cununi imparatesti, balaurul acesta avea deja ingerii lui, mesajerii lui, Ierusalimul lui. Ce totusi tulbura mult pe Satan nu era numai vestea magilor despre nasterea unui NOU IMPARAT, dar faptul ca nasterea acestui Imparat era foarte diferita de nasterea oamenilor si a imparatilor din samanta lui Adam. Toata samanta lui Adam cel neascultator purta in sinea ei chiar in timpul nasterii ei ampreta neascultarii lui Adam, totusi pentru siguranta si largirea imparatiei Campului, Satan ispitea, insela pe fiecare nou nascut, semana samanta pacatului, in mintea lor neprotejata folosinduse chiar de legea lui Dumnezeu Legea pacatului si a mortii. Dupa vechiul si rodnicul lui obicei Satan a urmarit cu mare atentie drama misterioasa a prevestirii, a pregatirii nasterii lui Isus. Satan nu era strain de mesajul ingerului Gavril adresat fecioarei Maria si logodnicului ei Iosif, deasemenea a inregistrat conversatia Mariei cu rudenia ei Elisabeta. Vestea buna vestita pastorilor care stateau AFARA IN CAMP si faceau de straja noaptea imprejurul turmei lor a tulburat pe Satan si pe toata GLOATA sireteniei lui, pe toate fiarele campului, mai ales cuvintele cheie unde zicea ingerul: “Si iata ca un inger al Domnului s-a infatisat inaintea lor, si slava Domnului a stralucit imprejurul lor. Ei s-au infricosat foarte tare. Dar ingerul le-a zis: „Nu va temeti: caci va aduc o veste buna, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: ASTAZI, IN CETATEA LUI DAVID, VI S-A NASCUT UN MANTUITOR, CARE ESTE HRISTOS, DOMNUL. Iata semnul, dupa care-L veti cunoaste: veti gasi UN PRUNC INFASAT IN SCUTECE SI CULCAT INTR-O IESLE.”(Luca 2: 9-12). Tronul domniei lui Satan era un tron al VRAJMASIEI, inca din gradina Edenului Dumnezeu pusese vrajmasie intre satan si femeie, intre samanta lui si samanta femeii. Vrajmasia aceasta trebuia sa finalizeze prin biruinta deplina a femeii impotriva sarpelui, samanta femeii trebuia sa zdrobeasca capul veninosului sarpe. Iata cum trebuia sa se desfasoare lungul razboi al vrajmasiei hotarat si decretat de Suveranul Rege si Creatorul tuturor lucrurilor: “Domnul Dumnezeu a zis sarpelui: „Fiindca ai facut lucrul acesta, blestemat esti intre toate vitele si intre toate fiarele de pe camp; in toate zilele vietii tale sa te tarasti pe pantece si sa mananci tarana. Vrajmasie voi pune intre tine si femeie, intre samanta ta si samanta ei. ACEASTA ITI VA ZDROBI CAPUL, SI TU II VEI ZDROBI CALCAIUL.”(Geneza 3: 14,15). Porunca si fagaduinta lui Dumnezeu data femeii si samantei ei cu referinta la razboiul vrajmasiei, la zdrobirea capului vicleanului vrajmas nu a fost indeajuns pastrata in cunostinta fiiilor oamenilor in generatiile viitoare. Fiecare generatie la randul ei a continuat drumul pacatului si-al mortii tot mai departe de porunca si fagaduinta lui Dumnezeu. In rolarea veacurilor marea parte a omenirii au pierdut, au murit fata de fagaduinta data femeii unde razboiul vrajmasiei trebuia sa se sfarseasca atunci si acolo unde samanta femeii urma sa biruiasca, sa aiba deplina victorie zdrobind odata pentru totdeauna capul vechiului sarpe. Calcaiul tuturor oamenilor a fost zdrobit, a fost infectat cu veninul inselator al lui Satan, este indeajuns un singur madular sa fie infectat si afecteaza cu timpul tot trupul fiintei omului. Omenirea nu numai ca a pierdut cunostinta adevarului despre fagaduinta lui Dumnezeu dar, prin inselaciunea si prin otrava vechiului sarpe, prin pierderea vietii si a colaborari cu Dumnezeu, omenirea a intors spatele fagaduintei si privind fata vrasmasului sarpe au primit in ei din predicile mincinosului sarpe unde potrivit predicilor lui, razboiul vrajmasiei se termina in victorie pentru sarpe si samanta lui, unde marea parte a omenirii va ramane vesnic sub jugul mincinosului satan. Unde pacatul si moartea vor stapani omul fara sfarsit, predicile lui satan prezentau pacatul si moartea ca fiind nebiruite, caderea omului in mreaja lor era vesnica spunea el. In bunatatea Lui, in indurarea Lui, Dumnezeu a reamintit omenirii nestramutata hotarare a fagaduintei Lui in multe si in repetate randuri, in intimpinarea nasterii lui Isus Hristos Domnul, Dumnezeu deasemenea a reamintit omenirii in cuprinsul mesajelor trimise si vorbite prin mesajerii Lui, apropierea si implinirea fagaduintei Lui facuta femeii si semintei ei atunci in gradina Edenului. De cealalta parte sarpele s-a dovedit a fi foarte atent si neobosit in implinirea porunci lui Dumnezeu, in lungimea tuturor veacurilor a fost prezent la fiecare fiu venit prin femeie, el a zdrobit calcaiul tuturor celor veniti pe pamantul sau pe CAMPUL imparatiei lui, asa dar toti oamenii prin ispita si inselatoria lui satan umblau inca de la primul lor pas cu calcaiul zdrobit, UMBLAU IN PACATUL NEASCULTARII si erau vrednici de moarte. Ca un leu care cauta prada, atent si neobosit satan considera toate evenimentele ce se desfasoara in preajma nasterii lui Isus, el nu se indoieste nici de mesajul vestit pastorilor, unde Pruncul care se naste este Isus Hristos Domnul. Isus Mantuitorul, Hristos, Unsul si Domnul Imparatul nu sa nascut din samanta lui Adam cel vinovat, cel pacatos, Isus sa nascut din samanta lui Dumnezeu, samanta Duhului Sfant, DUHULUI DE VIATA. Samanta semanata in fiinta fecioarei Maria era samanta sfanta, samanta curata, fara vina, samanta Duhului de viata, samanta Tatalui Ceresc, pentru prima data in istoria omenirii se naste un Om, un Fiu al omului, un Prunc cu TRUP OMENESC, se naste prin femeie, prin fecioara venind din sanul Tatalui Ceresc. Felul in care Dumnezeu PREGATISE trupul omenesc pentru Fiul Sau Isus a fost o taina a intelepciuni maretului Arhitect, asa era scris in sulul cartii, in planul veacurilor, asa era voia lui Dumnezeu si asa trebuia sa se implineasca. Prin pacatul neascultarii omul si-a pierdut viata pe care Dumnezeu o pusese in el, in voia si dreptatea Sa Dumnezeu a planuit ca ceia ce a fost pierdut aceia sa fie regasit, oaia pierduta trebuia gasita, banutul de argint pierdut trebuia gasit, fiul pierdut a fost gasit si readus din nou la tatal, in pildele acestea nu este inlocuire, ceia ce s-a pierdut aceia trebuie regasit ca balanta bucuriei sa fie din nou restabilita. Pentru viata omului pierduta Dumnezeu nu a permis o inlocuire, viata animalelor nu putea sa inlocuiasca viata omului pierduta, deasemenea nici viata ingerilor nu putea sa inlocuiasca viata omului, nimic mai mult, nimic mai putin, nimic mai inferior, nimic mai superior, numai ceia ce a fost pierdut, adica VIATA OMULUI, numai viata omului trebuia readusa si pusa din nou in om. De aceeia Dumnezeu a voit ca Fiul Sau Isus sa fie mai intai de toate OM intrupat cu trup de om si avand in El viata de om, viata omului pierduta se gasea acuma asezata din belsug in OMUL ISUS HRISTOS FIUL LUI DUMNEZEU. “Dar aducerea aminte a pacatelor este innoita din an in an, tocmai prin aceste jertfe; caci ESTE CU NEPUTINTA ca sangele taurilor si al tapilor sa stearga pacatele. De aceea, cand intra in lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfa, nici prinos; ci MI-AI PREGATIT UN TRUP; n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru pacat. Atunci am zis: „Iata-Ma (in sulul cartii este scris despre Mine), vin sa fac voia Ta, Dumnezeule!”Dupa ce a zis intai: „Tu n-ai voit si n-ai primit nici jertfe, nici prinosuri, nici arderi de tot, nici jertfe pentru pacat” (lucruri aduse toate dupa Lege), apoi zice: „Iata-Ma, vin sa fac voia Ta, Dumnezeule.” El desfiinteaza astfel pe cele dintai, ca sa puna in loc pe a doua. Prin aceasta „voie” am fost sfintiti noi, si anume PRIN JERTFIREA TRUPULUI lui Isus Hristos o data pentru totdeauna” (Evrei 10: 3-10). “Dar acum, Hristos a inviat din morti, parga celor adormiti. Caci daca moartea a venit PRIN OM, TOT PRIN OM a venit si invierea mortilor. Si, dupa cum toti mor in Adam, tot asa, toti vor invia in Hristos; (1Corinteni 15: 20-22). “SI CUVANTUL S-A FACUT TRUP si a locuit printre noi, plin de har si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava intocmai ca slava SINGURULUI NASCUT DIN TATAL. IN EL ERA VIATA, si viata era lumina oamenilor” (Ioan 1: 4,14). Isus le-a zis: „Adevarat, adevarat va spun ca Moise nu v-a dat painea din cer, ci Tatal Meu va da adevarata paine din cer; caci Painea lui Dumnezeu este aceea care Se coboara din cer si DA LUMII VIATA.” Isus le-a zis: „Eu sunt PAINEA VIETII. Cine vine la Mine nu va flamanzi niciodata; si cine crede in Mine nu va inseta niciodata. Adevarat, adevarat va spun ca cine crede in Mine are viata vesnica. Eu sunt Painea vietii. Parintii vostri au mancat mana in pustiu, si au murit. Painea care Se coboara din cer este de asa fel, ca cineva sa manance din ea si sa nu moara. Eu sunt Painea vie care s-a coborat din cer. Daca mananca cineva din painea aceasta, va trai in veac; si painea pe care o voi da Eu ESTE TRUPUL MEU PE CARE IL VOI DA PENTRU VIATA LUMII.”(Ioan 6: 32,33,35, 47-51). Asa dar satan urmarea cu atentie toate acestea si reamintindusi de Sfantul Script, de vestea buna, de glasul rasunator al prorocilor se trezeste ca dintr-un somn lung al intunericului si privind orizontul vremii vede clar rasaritul, aparitia maretului Soare nascut din marea indurare a preafericitului Dumnezeu cum de fapt declara si preotul Zaharia in cantarea profetica unde zicea el plin de Duhul Sfant: Zaharia, tatal lui, s-a umplut de Duhul Sfant, a prorocit si a zis: „Binecuvantat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru ca a cercetat si a rascumparat pe poporul Sau. Si ne-a ridicat o mantuire puternica in casa robului Sau David, – cum vestise prin gura sfintilor Sai proroci care au fost din vechime – mantuire de vrajmasii nostri si din mana tuturor celor ce ne urasc! Astfel Isi arata El indurarea fata de parintii nostri si Isi aduce aminte de legamantul Lui cel sfant, potrivit juramantului prin care Se jurase parintelui nostru Avraam, ca, dupa ce ne va izbavi din mana vrajmasilor nostri, ne va ingadui sa-I slujim fara frica, traind inaintea Lui in sfintenie si neprihanire, in toate zilele vietii noastre. Si tu, pruncule, vei fi chemat proroc al Celui Preainalt. Caci vei merge inaintea Domnului, ca sa pregatesti caile Lui si sa dai poporului Sau cunostinta mantuirii, care sta in iertarea pacatelor lui; datorita marii indurari a Dumnezeului nostru, in urma careia NE-A CERCETAT SOARELE CARE RASARE DIN INALTIME, CA SA LUMINEZE PE CEI CE ZAC IN INTUNERICUL SI IN UMBRA MORTII SI SA NE INDREPTE PICIOARELE PE CALEA PACII!”(Luca 1: 67-79). Satan nu a uitat nici fagaduinta lui Dumnezeu din gradina Edenului unde Samanta femeii trebuia sa-I zdrobeasca capul. Totusi ce inca nu stia satan, ce inca era ascuns de ochii si mintea lui si a tuturor fiarelor stapanirii lui era FELUL INTELEPT, TAINIC SI TINUT ASCUNS, ERA TAINA CRUCII OMULUI ISUS prin care Dumnezeu hotarase inca inainte de nasterea timpului sa zdrobeasca capul siretului sarpe, sa aduca sfarsit tuturor lucrarilor imparatiei lui rascumparand omul din pacat, din moarte si din Locuinta Mortilor cum zice Scriptura: “Noi propovaduim intelepciunea lui Dumnezeu, CEA TAINICA SI TINUTA ASCUNSA, pe care o randuise Dumnezeu, spre slava noastra, mai inainte de veci, SI PE CARE N-A CUNOSCUT-O NICIUNUL DIN FRUNTASII VEACULUI ACESTUIA, CACI, DACA AR FI CUNOSCUT-O, N-AR FI RASTIGNIT PE DOMNUL SLAVEI” (1Corinteni2: 7,8). Iata deci motivul principal in derularea dramei nasterii lui Isus care a produs marea TULBURARE imparatului Irod si la tot Ierusalimul lui, iata deci ca tulburarea si unirea lor impotriva noului Imparat, Unsul lui Dumnezeu era in cele din urma sa tinteasca in implinirea tainicului plan al intelepciuni lui Dumnezeu. Despre tulburarea aceasta, despre rascoala si intaratarea imparatilor pamantului, a CAMPULUI si a domnitorilor lui (fiarele campului) vorbise Duhul Sfant prin robul lui Dumnezeu David psalmistul care zice: “Pentru ce se INTARATA neamurile si pentru ce cugeta popoarele lucruri desarte? Imparatii pamantului se RASCOALA, si domnitorii se sfatuiesc impreuna impotriva Domnului si impotriva Unsului Sau, zicand: „Sa le rupem LEGATURILE si sa scapam de LANTURILE lor!” Cel ce sade in ceruri rade, Domnul Isi bate joc de ei. Apoi, in mania Lui, le vorbeste si-i ingrozeste cu urgia Sa, zicand: „Totusi, Eu am uns pe Imparatul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfant.” „Eu voi vesti hotararea Lui” – zice Unsul – „Domnul Mi-a zis: „Tu esti Fiul Meu! Astazi Te-am nascut. CERE-MI, SI-TI VOI DA NEMURILE DE MOSTENIRE, SI MARGINILE PAMANTULUI IN STAPANIRE! Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier si le vei sfarama ca pe vasul unui olar.” Acum, dar, imparati, purtati-va cu intelepciune! Luati invatatura, judecatorii pamantului! Slujiti Domnului cu frica si bucurati-va, tremurand. Dati cinste Fiului, ca sa nu Se manie, si sa nu pieriti pe calea voastra, caci mania Lui este gata sa se aprinda! Ferice de toti cati se incred in El! (Psalmii 2). Apostolul Petru se alatura acestui mare adevar si prin Duhul adevarului declara si el starea aceea tulburatoare, pregatirea de razboi a carui sfarsit era deja hotarat de mana, puterea si sfatul, intelepciunii planului lui Dumnezeu inca de la intemeierea lumii, pregatirea de razboi a celor ce STAPANEAU peste locuitorii pamantului in vremea nasterii lui Isus: “Tu ai zis prin Duhul Sfant, prin gura parintelui nostru David, robul Tau: „Pentru ce se intarata neamurile si pentru ce cugeta noroadele lucruri desarte? IMPARATII PAMANTULUI s-au rasculat si domnitorii s-au unit impotriva Domnului si impotriva Unsului Sau.”In adevar, impotriva Robului Tau celui sfant, Isus, pe care L-ai uns Tu, S-AU INSOTIT IN CETATEA ACEASTA IROD SI PILAT DIN PONT CU NEAMURILE SI CU NOROADELE LUI ISRAEL, CA SA FACA TOT CE HOTARASE MAI DINAINTE MANA TA SI SFATUL TAU” (Fapte 4: 25-28). Tulburarea mare, rascoala imparatilor pamantului, unirea domnitorilor in cetatea Ierusalimului, ridicarea si pornirea lui Irod in fruntea gloatei formata din elita noroadelor lui Israel impotriva Unsului lui Dumnezeu era controlata de puterea bratului lui Dumnezeu menita sa implineasca TOATA hotararea si voia Lui scrisa mai dinainte in planul voii Sale. Dumnezeu hotarase si poruncise atunci in prima zi a neascultarii ca razboiul vrajmasiei pus de Dumnezeu intre cei doi se va sfarsi atunci cand Samanta femeii va zdrobi capul siretului sarpe. Magazia cunostintei mele este prea mica, cuvinte mai bogate nu gasesc sa pot scrie deplin despre taina mare a acestui razboi pornit de satan impotriva noului Imparat Isus, strategia, metoda, armele, felul de lupta si impotrivire folosit de Isus in misiunea Lui de zdrobire, de biruinta asupra lui satan este mult mai presus de ceia ce cunosc si inteleg acum cand cu multa smerenie si reverenta meditez si scriu folosind marginitele-mi cuvinte. Tulburarea lui Irod era motivata si de faptul neobisnuit al nasterii noului Imparat, chiar si magii Rasaritului au cautat sa intalneasca Imparatul de curand nascut in cetatea Ierusalimului si mai ales in casa lmparatului Irod. Iata ca pe scena lumii in imparatia marelui balaur in plinatatea celor sapte cununi imparatesti, in bogatia prazii sulitei si sabiei insangerate, apare invelit in scutece fara valoare, culcat in ieslea goala, Imparatul de curand nascut, nevinovatul si blandul Miel al lui Dumnezeu trimis ca jertfa pentru pacatul lumii. Imparatul de curand nascut, Pruncul (Fiinta omeneasca) este deocamdata micutul Miel venit din sanul tainic al Inteleptului Parinte, El nu are inca nici coarnele puterii, experienta vietii, nici sabie la mijloc, nici sulita in mana pe cap un coif de-arama, un scut de aparare, o haina militara, nici macar o cununa mica un semn al biruintei pe capul aplecat la pieptul mamei. Satan privindu-si adversaru se tulbura in sinea lui si rade necunoscand secretul plapandului copil cu chipul lui de inger pasnic ce nu trezeste nici o teama. Cred eu ca scena din Valea Terebintilor, lupta neobisnuita, necunoscuta in razboiul oamenilor pamantesti unde eliberarea si biruinta lui Israel asupra filistenilor depindea total de biruinta NOULUI IMPARAT, tanarul pastor David asupra batranului, a neanvinsului filistean uriasul Goliat. Cred eu deci ca scena aceasta reflecta o mare parte din lupta si biruinta lui Isus asupra lui satan, marele balaur, vestitul filistean din Gat, uriasul Goliat: “Saul a imbracat pe David cu hainele lui, i-a pus pe cap un coif de arama si l-a imbracat cu o platosa. David a incins sabia lui Saul peste hainele lui si a vrut sa mearga, caci nu incercase inca sa mearga cu ele. Apoi a zis lui Saul: „NU POT SA MERG CU ARMATURA ACEASTA, CACI NU SUNT OBISNUIT CU EA.” SI S-A DEZBRACAT DE EA. SI-A LUAT TOIAGUL IN MANA, SI-A ALES DIN PARAU CINCI PIETRE NETEDE SI LE-A PUS IN TRAISTA LUI DE PASTOR SI IN BUZUNARUL HAINEI. Apoi, cu prastia in mana, a inaintat impotriva filisteanului. Filisteanul s-a apropiat putin cate putin de David, si omul care-i ducea scutul mergea inaintea lui. Filisteanul s-a uitat si, cand a zarit pe David, A RAS DE EL, CACI NU VEDEA IN EL DECAT UN COPIL CU PAR BALAI SI CU FATA FRUMOASA. Filisteanul a zis lui David: „Ce! sunt caine, de vii la mine cu toiege?” Si, dupa ce l-a blestemat pe dumnezeii lui, a adaugat: „Vino la mine, si-ti voi da carnea ta pasarilor cerului si fiarelor campului.” David a zis filisteanului: „Tu vii impotriva mea cu sabie, cu sulita si cu pavaza; iar EU VIN IMPOTRIVA TA IN NUMELE DOMNULUI OSTIRILOR, in Numele Dumnezeului ostirii lui Israel, pe care ai ocarat-o. Astazi Domnul te va da in mainile mele, TE VOI DOBORI SI-TI VOI TAIA CAPUL; astazi voi da starvurile taberei filistenilor pasarilor cerului si fiarelor pamantului. Si tot pamantul va sti ca Israel are un Dumnezeu. Si toata multimea aceasta va sti ca DOMNUL NU MANTUIESTE NICI PRIN SABIE, NICI PRIN SULITA. Caci biruinta este a Domnului. Si El va da in mainile noastre.” Indata ce filisteanul a pornit sa mearga inaintea lui David, David a alergat pe campul de bataie inaintea filisteanului. Si-a varat mana in traista, A LUAT O PIATRA si a aruncat-o cu prastia; a lovit pe filistean in frunte, si piatra a intrat in fruntea filisteanului, care a cazut cu fata la pamant. ASTFEL, CU O PRASTIE SI CU O PIATRA, DAVID A FOST MAI TARE DECAT FILISTEANUL; l-a trantit la pamant si l-a omorat, fara sa aiba sabie in mana. A alergat, s-a oprit langa filistean, I-A LUAT SABIA, PE CARE I-A SCOS-O DIN TEACA, L-A OMORAT SI I-A TAIAT CAPUL. Filistenii, cand au vazut ca uriasul lor a murit, au luat-o la fuga. Si barbatii lui Israel si Iuda au dat chiote si au pornit in urmarirea filistenilor pana in vale si pana la portile Ecronului. Filistenii, raniti de moarte, au cazut pe drumul care duce la Saaraim, pana la Gat si pana la Ecron. Si copiii lui Israel s-au intors de la urmarirea filistenilor si le-au jefuit tabara. DAVID A LUAT CAPUL FILISTEANULUI SI L-A DUS LA IERUSALIM SI A PUS ARMELE FILISTEANULUI IN CORTUL SAU” (1Samuel 17: 38-54). Razboiul manturii omului de sub domnia, stapanirea si puterea vrajmasilor lui potrivit cu declaratia profetica a tanarului pastor si imparat David unde zicea el prin Duhul: “DOMNUL NU MANTUIESTE NICI PRIN SABIE, NICI PRIN SULITA”. Razboiul acesta de rascumpararea a omului nu numai ca este condus de Dumnezeu dar cu adevarat este razboiul intelepciunii si al dragostei lui Dumnezeu, este cu adevarat primul si singurul razboi de felul acesta inregistrat in istoria omului, este un razboi drept, un razboi care nu cunoaste toleranta, este un razboi unde celui ce te loveste cu piatra trebuie sa-I intinzi masa cu painea ta cea buna, este razboiul unde celce vrea sa fie cel mai mare trebuie sa fie slujitorul tuturora, este razboiul unde cel ce se razbuna pierde si cel ce rabda biruieste, unde cel ce I-si pierde viata o castiga, unde cel slab este cel tare, unde puterea este ascunsa-n slabiciune, viata este ascunsa-n moarte, bucuria-n suferinta, inaltarea-n umilinta, biruinta in infrangere si este razboiul suferintei al crucii lui Isus unde vrajmasul este biruit prin puterea sangelui Mielului nevinovat, sangele iertarii si-a impacarii Aleluia! Felul foarte diferit in care Isus a purtat lupta lui de biruinta impotriva domniei lui satan, si felul tainic al rascumpararii omului vazut si analizat de mintea omului pamantesc, a omului care nu cunostea pe Dumnezeu, a ridicat poporului Iudeu o pricina de poticnire, iar celelalte popoare ale lumii il considera o nebunie potrivit cu scriitorul care zice: “Caci intrucat lumea, cu intelepciunea ei, N-A CUNOSCUT pe Dumnezeu in intelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a gasit cu cale sa mantuiasca pe credinciosi prin NEBUNIA PROPOVADUIRII CRUCII. Iudeii, intr-adevar, cer minuni, si grecii cauta intelepciune; dar noi propovaduim pe HRISTOS CEL RASTIGNIT, CARE PENTRU IUDEI ESTE O PRICINA DE POTICNIRE, SI PENTRU NEAMURI, O NEBUNIE; dar pentru cei chemati, fie iudei, fie greci, este PUTEREA SI INTELEPCIUNEA LUI DUMNEZEU. Caci nebunia lui Dumnezeu este mai inteleapta decat oamenii; si slabiciunea lui Dumnezeu este mai tare decat oamenii” (1Corinteni 1: 21-25). “In adevar, EL A FOST RASTIGNIT PRIN SLABICIUNE; dar traieste prin puterea lui Dumnezeu. Tot astfel si noi suntem slabi in El, dar, prin puterea lui Dumnezeu, vom fi plini de viata cu El fata de voi” (2Corinteni 13: 4). Dispretuit si parasit de oameni, OM AL DURERII SI OBISNUIT CU SUFERINTA, era asa de dispretuit, ca iti intorceai fata de la El, si noi nu L-am bagat in seama. Totusi El suferintele noastre le-a purtat, si durerile noastre le-a luat asupra Lui, si NOI AM CREZUT CA ESTE PEDEPSIT, LOVIT DE DUMNEZEU SI SMERIT. Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. PEDEAPSA CARE NE DA PACEA A CAZUT PESTE EL, si prin ranile Lui suntem tamaduiti. Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui, dar DOMNUL A FACUT SA CADA ASUPRA LUI NELEGIUIREA NOASTRA A TUTUROR. CAND A FOST CHINUIT SI ASUPRIT, N-A DESCHIS GURA DELOC, CA UN MIEL PE CARE-L DUCI LA MACELARIE SI CA O OAIE MUTA INAINTEA CELOR CE O TUND: N-A DESCHIS GURA. El a fost luat prin apasare si judecata. Dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut ca El fusese sters de pe pamantul celor vii si lovit de moarte pentru pacatele poporului meu? Groapa Lui a fost pusa intre cei rai, si mormantul Lui, la un loc cu cel bogat, macar ca nu savarsise nicio nelegiuire si nu se gasise niciun viclesug in gura Lui. Domnul a gasit cu cale sa-L zdrobeasca prin suferinta… Dar, dupa ce Isi va da viata ca jertfa pentru pacat, va vedea o samanta de urmasi, va trai multe zile, si lucrarea Domnului va propasi in mainile Lui. Va vedea rodul muncii sufletului Lui si Se va inviora. Prin cunostinta Lui, Robul Meu cel neprihanit va pune pe multi oameni intr-o stare dupa voia lui Dumnezeu si va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor. De aceea, Ii voi da partea Lui la un loc cu cei mari, si va imparti prada cu cei puternici, pentru ca S-a dat pe Sine insusi la moarte si a fost pus in numarul celor faradelege, pentru ca a purtat pacatele multora si S-a rugat pentru cei vinovati (Isaia 53: 3-12). “In adevar, ce fala este sa suferiti cu rabdare sa fiti palmuiti, cand ati facut rau? Dar, daca suferiti cu rabdare, cand ati facut ce este bine, lucrul acesta este placut lui Dumnezeu. Si la aceasta ati fost chemati; fiindca si Hristos a suferit pentru voi si v-a lasat o pilda, ca sa calcati pe urmele Lui. „EL N-A FACUT PACAT, SI IN GURA LUI NU S-A GASIT VICLESUG.” CAND ERA BATJOCORIT, NU RASPUNDEA CU BATJOCURI; SI, CAND ERA CHINUIT, NU AMENINTA, ci Se supunea dreptului Judecator. EL A PURTAT PACATELE NOASTRE IN TRUPUL SAU, pe lemn, pentru ca noi, fiind morti fata de pacate, sa traim pentru neprihanire; prin ranile Lui ati fost vindecati. Caci erati ca niste oi ratacite. Dar acum v-ati intors la Pastorul si Episcopul sufletelor voastre” (1Petru2: 20-25). Prin voia, prin harul mare si felurit al lui Dumnezeu vom continua prezentarea misterioasei biruinte a lui Isus asupra domniei lui satan. Cu multa stima si respect David Ilea. http://www.kingdomplan.net

 Daniel Branzei –

Apocalipsa 4 – Sala Tronului divin

După ce am parcurs revelațiile despre felul în care Isus Christos judecă bisericile, ne apropiem de ,,lucrurile care vor fi după acestea“. Capitolele 4 și 5 din Apocalipsa pot fi privite drept o Introducere la felul în care va fi judecat pământul (Cap. 6-19). Din acest punct înainte, termenul biserică nu mai apare niciodată în textul Apocalipsei, semn că ea va fi păzită „de ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului“ (Apoc. 3:10).

V-ar plăcea să vorbiți personal cu unul care a avut moarte clinică și a fost pentru o vreme „dincolo“? Vă necăjiți că Dumnezeu nu i-a dat voie apostolului Pavel să ne spună ce a văzut și a auzit atunci când a fost răpit până în al treilea cer? Dacă da, ceea ce urmează vă va satisface pe deplin curiozitatea. Este unul din motivele pentru care celui ce citește și ascultă cuvintele Apocalipsei i se promite „fericire“ (Apoc. 1:3). Lui Ioan nu numai că nu i s-a interzis să spună ce a văzut și auzit! I s-a poruncit să scrie totul într-o carte pentru ca tu și cu mine să aflăm câteva din realitățile fascinante ale cerului. Sunteți gata de o asemenea aventură?

Ultima parte a secțiunii care descrie întronarea lui Isus Christos în cer prezintă dificultăți majore pentru că ea ne mută din sfera de existență a pământului în spațiul cerului.

„După aceste lucruri, m-am uitat şi iată că o uşă era deschisă în cer. Glasul cel dintâi, pe care-l auzisem ca sunetul unei trâmbiţe şi care vorbea cu mine, mi-a zis: „Suie-te aici şi-ţi voi arăta ce are să se întâmple după aceste lucruri!” (Apoc. 4:1)

Am spus intenționat ,,spațiul cerului“ pentru că înțelegerea acestui concept este singura cale care pătrunde restul Apocalipsei, unde revelațiile divine se vor purta când în cer, când pe pământ.

Ce este acest ,,spațiu al cerului“? Pentru a-l înțelege trebui să ne întoarcem la prima pagină a Biblie unde apare prima dată conceptul de ,,cer“. Biblia se tălmăcește prin Biblie.

Dumnezeu a zis: „Să fie o întindere între ape şi ea să despartă apele de ape.”  Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra întinderii. Şi aşa a fost. Dumnezeu a numit întinderea cer“ (Gen. 1:6-8).

În originalul ebraic, pentru termenul „întindere“ este folosită expresia שמים (shamayim) care are forma de plural. Comentatorii sunt de părere că ea trebuie înțeleasă în contextul celor „trei ceruri“ pomenite de apostolul Pavel în 2 Corinteni 12:2 unde amintește de una din experiențele supranaturale pe care le-a avut:

„Cunosc un om în Hristos care, acum paisprezece ani, a fost răpit până în al treilea cer (dacă a fost în trup nu ştiu, dacă a fost fără trup, nu ştiu – Dumnezeu ştie) … “

Este fascinant că Pavel ține să precizeze că nu știe dacă pătrunderea lui în cel de al treilea cer a fost făcută „în trup sau fără trup“, trupul nefiind un instrument strict necesar pentru o asemenea călătorie. În mod similar, când a scris Apocalipsa, Ioan folosește expresia „eram în Duhul“ (Apoc. 1:10; 4:2; 17:3; 21:10).

Un sinonim pentru termenul „întindere“ (altul este „boltă“) folosit în traducerea română a lui Cornilescu este ideea de „spațiu“ delimitat, distinct de alt domeniu de existență. Fiecare „întindere“, adică fiecare cer este distinct de celelalte. Cerul atmosferic, aflat între „apele de sus și apele de jos“ identifică spațiul atmosferic care înconjoară pământul. Cerul astronomic sau cosmic nu trebuie considerat doar ca o extindere a cerului atmosferic. Astronomii ajung încet, încet la părerea că el este influențat de undele gravitaționale, de găurile negre, de materia neagră din univers, de curbura spațiu-timp și de cu totul alți factori pe care nici nu-i știm astăzi.

Dincolo de acestea două există cel de al treilea cer, locul prezenței ființelor cerești. El este „supranatural“ pentru că nu face parte din limitările lumii materiale în care evoluăm noi. Probabil că ar trebui să-l numim „hiper spațiu“, un domeniu de existență cu mult mai multe dimensiuni decât cele din complexul spațiu-timp al cerului terestru.

(HIPERSPÁȚIU (< fr.s. n. (FIZ.) Spațiu diferit de cel euclidian, având mai mult de trei dimensiuni (sau de patru, atunci când timpul este considerat a patra dimensiune). Este utilizat în fizică și astrofizică (de ex. teoriile lui Kalutza-Klein, supergravitația, supercorzile etc.).

Bineînțeles că nu spunem că Dumnezeu există în hiperspațiu pentru că El nu poate fi limitat de nici un fel de dimensiune. Dumnezeu este spirit infinit și perfect. El poate fi „imanent“ pătrunzând în creație și „transcendent“, ieșind oricând din ea. Aduceți-vă aminte de aparițiile și disparițiile Fiului lui Dumnezeu de după Înviere. Datele Bibliei îi îndreptățesc pe cei ce cred că nu trăim într-un UNIvers, ci într-un MULTIvers:

„Tu, Doamne, numai Tu ai făcut cerurilecerurile cerurilor şi toată oştirea lor şi pământul cu tot ce este pe el, mările cu tot ce cuprind ele. Tu dai viaţă tuturor acestor lucruri şi oştirea cerurilor se închină înaintea Ta“ (Neemia 9:6; vezi și Deut. 10:14; 1 Regi 2:27; Psalm 68:33; 148:4).

Trecerea dintr-un cer în altul, din cel atmosferic, de exemplu, în cel de al treilea cer nu trebuie vizualizată dimensional, ci calitativ. Cel de al treilea cer nu este „foarte departe“, cum propunea Mihail Eminescu:

„Porni luceafărul. Creșteau
În cer a lui aripe,
Și căi de mii de ani treceau
În tot atâtea clipe.

Un cer de stele dedesubt,
Deasupra-i cer de stele –
Părea un fulger nentrerupt
Rătăcitor prin ele.“

Adăugarea de dimensiuni noi, dincolo de cele ale spațiului și timpului din cosmosul nostru, schimbă total ecuația. Dumnezeu, îngerii și demonii pot exista în proximitatea noastră imediată. Mai mult, demonii pot exista chiar în lăuntrul nostru, chiar o legiune! Tot așa și Duhul lui Dumnezeu poate să ne „umple“! Asta a spus apostolul Pavel filosofilor sofisticați din Atena:

El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor, ca ei să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi. Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: ‘Suntem din neamul Lui’… “ (Fapte 17:26-28).

Marea Trecere

Capitolul 4 din Apocalipsa ni-l prezintă pe apostolul Ioan invitat „să se suie“ într-un „aici“ care este dincolo de dimensiunile lumii noastre. Trebuie să ne așteptăm ca lucrurile pe care le-a văzut el „acolo“, în „hiperspațiu“ și pe care a încercat zadarnic să ni le descrie să fie cu totul altfel decât cele din lumea noastră.

Relatarea lui Ioan nu trebuie citită cu atitudinea cercetătorului de laborator care-L pune pe Dumnezeu la analiză sub microscop, ci cu cea a unui muritor uimit și uluit care relatează măreția misterioasă a unor lucruri pe care nu le poate neapărat înțelege. Dacă Ioan nu mai „cade la pământ ca mort“ ca în capitolul întâi al cărții este doar pentru că, între timp, s-a mai aclimatizat puțin cu lumea despre care ne scrie. Prin Ioan, asistăm lu noi la un copleșitor spectacol de lumini și sunet care-ți taie respirația și te face să cazi în admirație și adorare.

Când citesc relatarea lui Ioan am același sentiment pe care l-am trăit când am citit întâlnirea profetului Ezechiel cu „ceva“ venit din hiperspațiu și numită acolo „slava Domnului“. Este clar că avem de a face cu descrierea unor lucruri care evoluează în mai multe dimensiuni decât cele cunoscute în lumea noastră:

„M-am uitat şi iată că au venit de la miazănoapte un vânt năpraznic, un nor gros şi un snop de foc, care răspândea de jur împrejur o lumină strălucitoare, în mijlocul căreia lucea ca o aramă lustruită, care ieşea din mijlocul focului.
Tot în mijloc, se mai vedeau patru făpturi vii, a căror înfăţişare avea o asemănare omenească. Fiecare din ele avea patru feţe şi fiecare avea patru aripi.
Picioarele lor erau drepte şi talpa picioarelor lor era ca a piciorului unui viţel şi scânteiau ca nişte aramă lustruită. 
Sub aripi, de cele patru părţi ale lor, aveau nişte mâini de om şi toate patru aveau feţe şi aripi. 
Aripile lor erau prinse una de alta. Şi, când mergeau, nu se întorceau în nici o parte, ci fiecare mergea drept înainte.
Cât despre chipul feţelor lor era aşa: înainte, toate aveau o faţă de om; la dreapta lor, toate patru aveau câte o faţă de leu; la stânga lor, toate patru aveau câte o faţă de bou, iar înapoi, toate patru aveau câte o faţă de vultur. Aripile fiecăreia erau întinse în sus, aşa că două din aripile lor ajungeau până la cele învecinate, iar două le acopereau trupurile. Fiecare mergea drept înainte, şi anume, încotro le mâna duhul să meargă, într-acolo mergeau, iar în mersul lor nu se întorceau în nicio parte.
În mijlocul acestor făpturi vii era ceva ca nişte cărbuni de foc aprinşi, care ardeau, şi ceva ca nişte făclii umbla încoace şi încolo printre aceste făpturi vii; focul acesta arunca o lumină strălucitoare şi din el ieşeau fulgere. Făpturile vii însă, când alergau şi se întorceau, erau ca fulgerul.
Mă uitam la aceste făpturi vii şi iată că pe pământ, afară de făpturile vii, era o roată la fiecare din cele patru feţe ale lor. Înfăţişarea acestor roţi şi materialul din care erau făcute păreau de hrisolit şi toate patru aveau aceeaşi întocmire. Înfăţişarea şi alcătuirea lor erau de aşa fel încât fiecare roată părea că este în mijlocul unei alte roţi. Când mergeau, alergau pe toate cele patru laturi ale lor şi nu se întorceau deloc în mersul lor. Aveau nişte obezi de o înălţime înspăimântătoare şi, pe obezile lor, cele patru roţi erau pline cu ochi de jur împrejur.
Când mergeau făpturile vii, mergeau şi roţile pe lângă ele şi, când se ridicau făpturile vii de la pământ, se ridicau şi roţile. Unde le mâna duhul să meargă, acolo mergeau, încotro voia duhul, şi împreună cu ele se ridicau şi roţile, căci duhul făpturilor vii era în roţi. Când mergeau făpturile vii, mergeau şi roţile; când se opreau ele, se opreau şi roţile; când se ridicau de pe pământ, se ridicau şi roţile; căci duhul făpturilor vii era în roţi.
Deasupra capetelor făpturilor vii era ceva ca o întindere a cerului, care semăna cu cristalul strălucitor şi se întindea în aer sus, peste capetele lor. Sub cerul acesta, aripile lor stăteau drepte, întinse una spre alta, şi mai aveau fiecare câte două aripi, care le acopereau trupurile. Când umblau, am auzit vâjâitul aripilor lor ca vâjâitul unor ape mari şi ca glasul Celui Atotputernic. Când mergeau, era un vuiet gălăgios, ca al unei oştiri, iar când se opreau, îşi lăsau aripile în jos. Şi venea un vuiet care pornea de deasupra cerului întins peste capetele lor, iar când se opreau îşi lăsau aripile în jos.
Deasupra cerului care era peste capetele lor, era ceva ca o piatră de safir, în chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care şedea pe el.
Am mai văzut iarăşi o lucire de aramă lustruită, ca nişte foc, înăuntrul căruia era omul acesta şi care strălucea de jur împrejur; de la chipul rărunchilor lui până sus şi de la chipul rărunchilor lui până jos, am văzut ca un fel de foc şi, de jur împrejur, era înconjurat cu o lumină strălucitoare. Ca înfăţişarea curcubeului, care stă în nor într-o zi de ploaie, aşa era şi înfăţişarea acestei lumini strălucitoare, care-l înconjura. Astfel era arătarea slavei Domnului. Când am văzut-o, am căzut cu faţa la pământ şi am auzit glasul Unuia care vorbea“ (Ezec. 1:4-28).

Nici un om n-a reușit să deseneze după descrierea lui Ezechiel cum arăta „slava Domnului“ venită din hiperspațiu în lumea noastră. Imaginația este neputincioasă pentru că n-am experimentat încă o asemenea realitate. Orice încercare de desen este condamnată la ridicol, fiind ca desenul unui copil de grădiniță, plată, fără adâncime și dimensiuni precise.

În Apocalipsa, apostolul Ioan, reprezentantul nostru în hiperspațiu, are aceleași dificultăți ca și Ezechiel când încearcă să ne descrie ce a văzut:

Numai decât am fost răpit în Duhul. Şi iată că în cer era pus un scaun de domnie, şi pe scaunul acesta de domnie şedea Cineva. Cel ce şedea pe el avea înfăţişarea unei pietre de iaspis şi de sardiu şi scaunul de domnie era înconjurat cu un curcubeu ca o piatră de smarald la vedere. Împrejurul scaunului de domnie stăteau douăzeci şi patru de scaune de domnie; şi pe aceste scaune de domnie stăteau douăzeci şi patru de bătrâni, îmbrăcaţi în haine albe şi pe capete aveau cununi de aur. Din scaunul de domnie ieşeau fulgere, glasuri şi tunete.

Înaintea scaunului de domnie ardeau şapte lămpi de foc, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu. În faţa scaunului de domnie, mai este un fel de mare de sticlă, asemenea cu cristalul. În mijlocul scaunului de domnie şi împrejurul scaunului de domnie stau patru făpturi vii, pline cu ochi pe dinainte şi pe dinapoi. Cea dintâi făptură vie seamănă cu un leu; a doua seamănă, cu un viţel; a treia are faţa ca a unui om; şi a patra seamănă cu un vultur care zboară. Fiecare din aceste patru făpturi vii avea câte şase aripi şi erau pline cu ochi de jur împrejur şi pe dinăuntru. Zi şi noapte ziceau fără încetare:
„Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este, care vine!”
Când aceste făpturi vii aduceau slavă, cinste şi mulţumiri Celui ce şedea pe scaunul de domnie şi care este viu în vecii vecilor, cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea Celui ce şedea pe scaunul de domnie şi se închinau Celui ce este viu în vecii vecilor, îşi aruncau cununile înaintea scaunului de domnie şi ziceau:
„Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!” (Apoc. 4:2-11).

Consistența dintre descrierea făcut de Ezechiel și cea făcută de Ioan întărește convingerea noastră că amândouă sunt adevărate. la fel cum este și asemănarea cu detaliile cerești furnizate de  profetul Isaia:

Serafimii stăteau deasupra Lui şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele şi cu două zburau. Strigau unul la altul şi ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” (Isaia 6:2-3).

Pătrunderea în hiperspațiu nu înlesnește doar o întâlnire cu alte dimensiuni spațiale, ci și o călătorie încoace și încolo pe axa timpului. Din hiperspațiu se poate vedea tot ce s-a întâmplat deja, tot ce se întâmplă și tot ce se va întâmpla vreodată. Apocalipsa este o descoperire a viitorului, iar pasajul care debutează în capitolul 4 este o invitație la întâlnirea cu vremurile viitoare:

„Suie-te aici şi-ţi voi arăta ce are să se întâmple după aceste lucruri!” (Apoc. 4:1).

Trebuie să înțelegem că aceasta nu este o carte de povești și că Ioan n-a fost transportat într-un tărâm metaforic mitic. Dumnezeu l-a dus în cea mai eternă formă de existență, lăsându-l pentru o fracțiune de timp să vadă ceva din lucrurile pe care ochiul nu le-a văzut și la mintea omului nu s-au suit. Scopul pentru care a fost dus a fost să i se arate și să ni se comunice nouă lucrurile care vor avea loc pe pământ în viitor, după vremea bisericii.

Cerul este descris ca locuința lui Dumnezeu. Este locul în care S-a înălțat Isus Christos după înviere și unde ne pregătește un loc în care să ajungem și noi (Fapte 1:10-11; 3:21; 7:55-56; Rom. 10:6, Col. 3:1; 1 Tesal. 4:16; Ioan 14).

Tronul ceresc

Primul lucru pe care-l vede Ioan în cer este și cel mai important dintre toate: tronul ceresc:

„Şi iată că în cer era pus un scaun de domnie, şi pe scaunul acesta de domnie şedea Cineva“ (Apoc. 4:2).

Cuvântul „tron“ apare de 14 ori în acest capitol și de 46 de ori în toată cartea. Toate celelalte lucruri din cer pălesc în comparație cu tronul descris în capitolul 4 al Apocalipsei și cu Mielul lui Dumnezeu descris în capitolul 5.

Tronul este important pentru că pe el stătea Cineva. Ioan manifestă reticența evreiască și nu pronunță numele lui Dumnezeu, dar este clar despre cine este vorba. „Cineva“ stă pe tron și conduce toate lucrurile. Aceasta este marea realitate și marea speranță a lumii. Istoria nu este un produs al haosului și un rezultat al întâmplării. Există un „Cineva“ care domnește peste toate și care le hotărăște pe toate. Chiar și în cele mai cumplite catastrofe este bine să ne aducem aminte despre acest lucru:

„Domnul stătea pe scaunul Lui de domnie când cu Potopul şi Domnul împărăţeşte în veci pe scaunul Lui de domnie“ (Psalmi 29:10).

Este foarte important să înțelegem că acest tron nu se află într-un palat, ci într-un Templu! Cartea ne va spune mai multe despre acest lucru (Apoc. 7:15; 14:6-15, 18). Acum este suficient să spunem că tronul nu este legat doar de un centru de putere, ci de un centru de închinare și adorare. Dumnezeu nu se izolează de creaturile Sale în solitudinea singulară a unui palat, ci se bucură să fie împreună cu ele, în mijlocul lor, în Templul Său, în epicentrul sfințeniei absolute, răspândindu-Se în dragoste peste toate creaturile.

Descrierea lui Ioan ne spune suficient ca să înțelegem că suntem în fața lui Dumnezeu:

„Cel ce şedea pe el avea înfăţişarea unei pietre de iaspis şi de sardiu şi scaunul de domnie era înconjurat cu un curcubeu ca o piatră de smarald la vedere“ (Apoc. 4:3).

Ca și în descrierea făcută de profetul Ezechiel, Dumnezeu este reprezentat de culori aprinse, înflăcărate. El este un foc mistuitor. Iaspisul mai apare încă o dată în finalul Apocalipsei:

Şi mi-a arătat cetatea sfântă, Ierusalimul, care se pogora din cer de la Dumnezeu, având slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră prea scumpă, ca o piatră de iaspis, străvezie ca cristalul“ (Apoc. 21:11).

Ce învățăm despre iaspis este că se aseamănă cu cristalul pur și strălucitor care înmulțește la nesfârșit strălucirea luminii.

fc88fc2ccc2d5aa7c7ca702b320f6a32Cealaltă piatră pomenită este sardiul. Orașul în care se afla una din bisericile căreia i-a scris Domnul în primele capitole își trage numele de la escavările de acolo. Piatra de sardis era de culoare roșiatică cu nuanțe de rubin însângerat. Prezența pietrei într-una din insulele Mediteranei i-a atras numele de Sardinia.

Înfățișarea Celui ce ședea pe tron impunea o teamă sfântă. Totul era clar, aprins ca un foc mistuitor (Deut. 4:24; Evrei 12:29) și înfiorător la privire. Aceasta a fost și reacția profetului Daniel când s-a întâlnit cu tronul divin:

Mă uitam la aceste lucruri până când s-au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbătrânit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada şi părul capului Lui era ca nişte lână curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc şi roţile Lui, ca un foc aprins. Un râu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui“ (Daniel 7:9-10).

Mai este încă un lucru pe care-l putem spune despre aceste două pietre prețioase. Sardiul și Iaspisul și sunt prima și, respectiv, ultima din pietrele purtate pe pieptarul Marelui Preot:

Să faci apoi pieptarul judecăţii, lucrat cu măiestrie, să-l faci din aceeaşi lucrătură ca efodul; să-l faci din aur, din fir albastru, purpuriu şi cărămiziu şi din in subţire răsucit. Să fie în patru colţuri şi îndoit; lungimea lui să fie de o palmă şi lăţimea, tot de o palmă. În el să ţeşi o ţesătură de pietre, şi anume patru rânduri de pietre: în rândul întâi, un sardonix, un topaz şi un smaragd; în al doilea rând, un rubin, un safir şi un diamant; în al treilea rând, un opal, un agat şi un ametist; în al patrulea rând, un hrisolit, un onix şi un iaspis. Aceste pietre să fie legate în ferecătura lor de aur. Să fie douăsprezece, după numele fiilor lui Israel, săpate ca nişte peceţi, fiecare cu numele uneia din cele douăsprezece seminţii. (Exod 28:15-21).

Ele reprezintă pe întâiul și ultimul născut din semințiile lui Israel. Iaspisul îl reprezintă pe Ruben, iar Sardiul pe Beniamin. În contextul în care Apocalipsa face parte din grupul de cărți ,,evreiești“ ale Noului Testament, s-ar prea putea ca vedenia să-L prezinte pe Dumnezeu în relația Legământului pe care l-a stabilit cu poporul Israel. Este un mesaj că Dumnezeu nu i-a lepădat și nu Și-a sfârșit încă planul cu ei. Vom vedea lucrul acesta și mai clar când ne vom întâlni cu cei 144.000 de martori, câte 12.000 din fiecare seminție a lui Israel.

Și încă un amănunt: Ruben, reprezentat prin Iaspis, se traduce prin „Iată Fiu“, iar Beniamin, reprezentat prin Sardiu, se traduce prin „fiul dreptei“. Nu s-ar putea oare ca aceste două pietre așezate pe tronul ceresc să vorbească lumii exact despre Fiul trimis de Dumnezeu pe pământ și așezat acum la dreapta măririi în ceruri? Nu este El oare „chipul Dumnezeului Celui nevăzut“?

Sala Tronului ceresc

După ce am văzut tronul și ce este pe tron să aruncăm o privire la ce este în jurul tronului:

„ … și scaunul de domnie era înconjurat cu un curcubeu ca o piatră de smarald la vedere“ (Apoc. 4:3b).

Este o contradicție de termeni și numai o altă rânduială a luminii și a culorilor, mult mai complexă decât cea de pe pământ o poate pătrunde. Un curcubeu este rezultatul refracției luminii albe, dar Ioan ne spune că fondul acestui curcubeu era „ca o piatră de smarald“, adică verde!

revelation-4-5

Am văzut multe curcubee, dar nici unul n-a apărut pe fond verde. Poate că în grupul de culori ale curcubeului cea verde a fost mai aprinsă, mai dominantă sau poate că undele curcubeului pluteau sărbătorește peste această culoare. Cel mai rezonabil este să recunoaștem că nu știm precis despre ce este vorba, nu să facem ce a făcut Mahomed și religia islamică … Plecând de la acest verset al tronului ceresc, ei au preluat ideea că puterea, domnia și împărăția lui Dumnezeu se va răspândi pe pământ sub flamura unui steag verde. Acesta este motivul pentru care toate țările islamice au pe steag culoarea verde.

Curcubeul este semnul legământului încheiat de Dumnezeu cu oamenii după potop, promisiunea Lui că, prin har, nu va mai distruge pământul prin intermediul apelor.

Mai mult, pe pământ noi vedem curcubeul doar ca pe un arc, dar în cer, Ioan l-a văzut întreg, ca un cerc în jurul tronului divin. La fel l-a văzut și profetul Ezechiel:

„Ca înfăţişarea curcubeului, care stă în nor într-o zi de ploaie, aşa era şi înfăţişarea acestei lumini strălucitoare, care-l înconjura. Astfel era arătarea slavei Domnului“ (Ezec. 1:28)

Forța și puterea distrugătoare de pe tron este ținută în frâu de promisiunile harului. Dumnezeu ar putea distruge lumea aceasta doar cu o privire, doar cu un gând, dar a ales să fie credincios promisiunilor Lui făcute în favoarea noastră. În Christos, toate promisiunile sunt „Da“ și ,,Amin“ (2 Cor. 1:19-20).

Sala tronurilor

Tot în jurul tronului Ioan a mai văzut douăzeci și patru de tronuri:

„Împrejurul scaunului de domnie stăteau douăzeci şi patru de scaune de domnie; şi pe aceste scaune de domnie stăteau douăzeci şi patru de bătrâni, îmbrăcaţi în haine albe şi pe capete aveau cununi de aur“ (Apoc. 4:4).

Este foarte greu să presupunem cine sunt acești douăzeci și patru de bătrâni. John MacArthur este de părere că ei nu sunt în nici un caz îngeri, pentru că îngerii nu stau pe tronuri ca să exercite autoritate proprie („În adevăr, nu unor îngeri a supus El lumea viitoare despre care vorbim“ – Ev. 2:5), nu sunt nici reprezentanții lui Israel, pentru că Israelul nu este mântuit până după Necazul cel Mare, nu sunt nici două grupe de 12, unii reprezentanți ai celor 12 seminții ale lui Israel, iar ceilalți sunt apostolii Domnului, pentru că n-avem nici o bază exegetică pentru o asemenea împărțire. Cel mai probabil, în opinia lui John MacARthur este că cei douăzeci și patru reprezentă biserica proslăvită, așezată prin Christos alături de El pe scaunul de domnie al cerului. Care este părerea mea? Ca întotdeauna, părerea mea este părerea Domnului și pentru că El nu și-a exprimat-o în text rămân strict la ceea ce n-a zis El.

Prezența cuvântului „biserică“ nu mai apare după capitolul 3 decât în Apocalipsa 22:16 unde citim:

„Eu , Isus, am trimis pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici. Eu sunt Rădăcina şi Sămânţa lui David, Luceafărul strălucitor de dimineaţă“.

Se precizează că mesajul Apocalipsei este pentru „biserici“ (ταῖς ἐκκλησίαις), iar acela care-l trimite este identificat prin două aluzii la istoria lui Israel, profețiile străvechi și destinul mesianic: „Rădăcina şi Sămânţa lui David, Luceafărul strălucitor de dimineaţă“ (o repatare a unei trimiteri la Numeri 24:17, care a mai apărut și în Apocalipsa 2:18). 

Un amănunt esențial în terminologia greacă a textului este că bătrânii din sala tronului poartă pe cap, nu „diademe“,semn al unei autorități dăruite, ci ,,stefanos“, cununile biruitorilor în curse sau lupte. Este diferența dintre coroană și cunună! Se prea poate ca Biserica să fie deci în slavă, atunci când Dumnezeu se pregătește să-Și reia pe pământ planul cu Israelul.

Lumina Duhului Sfânt

Tot înaintea scaunului de domnie erau așezate „șapte lămpi de foc, care sunt cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu“ (Apoc. 4:5b). Este o înfățișare a Duhului Sfânt nu ca Mângâietor (Ioan 16:5-15), ci ca Mânie dezlănțuită a dumnezeirii. Acesta este tema principală din toată descrierea: Ioan Îl vede pe Dumnezeu în toată gloria pornit să judece pământul:

„Din scaunul de domnie ieşeau fulgere, glasuri şi tunete“ (Apoc. 4:5a)

Furtuna mâniei divine era gata să se dezlănțuie. „În fața scaunului de domnie mai este un fel de mare de sticlă, asemănătoare cu cristalul“ (Apov. 4:6a). O mare fără valuri și zbucium. Este liniștea de dinaintea furtunii.

Cine sunt cele patru făpturi vii ?

Următorul element pe care-l vede Ioan în jurul tronului sunt cele patru făpturi vii:

În mijlocul scaunului de domnie şi împrejurul scaunului de domnie stau patru făpturi vii, pline cu ochi pe dinainte şi pe dinapoi. Cea dintâi făptură vie seamănă cu un leu; a doua seamănă, cu un viţel; a treia are faţa ca a unui om; şi a patra seamănă cu un vultur care zboară. Fiecare din aceste patru făpturi vii avea câte şase aripi şi erau pline cu ochi de jur împrejur şi pe dinăuntru. Zi şi noapte ziceau fără încetare: „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este, care vine!” (Apoc. 4:6b-8).

Cele patru nu sunt îngeri, nici fiare ale câmpului. Ioan le numește generic „făpturi vii“, pentru că nu este familiar cu ele. Noi însă ar trebui să le cunoaștem pentru că ne-am mai întâlnit cu ele și în cartea lui Isaia și în cartea lui Ezechiel.

„Serafimii stăteau deasupra Lui (a Domnului, care stătea pe scaunul de domnie) și fiecare avea șase aripi: cu două își acopereau fața (să nu privească direct slava lui Dumnezeu), cu două își acopereau picioarele (pentru că locul acela este sfânt) și cu două zburau. Strigau unul la altul și ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oștirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!“ (Isaia 6:2-3).

Cartea Ezechiel, care este cartea slavei lui Dumnezeu, ne-a familiarizat deja cu înfățișarea heruvimilor:

Tot în mijloc, se mai vedeau patru făpturi vii, a căror înfăţişare avea o asemănare omenească. Fiecare din ele avea patru feţe şi fiecare avea patru aripi. Picioarele lor erau drepte şi talpa picioarelor lor era ca a piciorului unui viţel şi scânteiau ca nişte aramă lustruită. Sub aripi, de cele patru părţi ale lor, aveau nişte mâini de om şi toate patru aveau feţe şi aripi. Aripile lor erau prinse una de alta. Şi, când mergeau, nu se întorceau în nicio parte, ci fiecare mergea drept înainte.
Cât despre chipul feţelor lor era aşa: înainte, toate aveau o faţă de om; la dreapta lor, toate patru aveau câte o faţă de leu; la stânga lor, toate patru aveau câte o faţă de bou, iar înapoi, toate patru aveau câte o faţă de vultur. Aripile fiecăreia erau întinse în sus, aşa că două din aripile lor ajungeau până la cele învecinate, iar două le acopereau trupurile. Fiecare mergea drept înainte, şi anume, încotro le mâna duhul să meargă, într-acolo mergeau, iar în mersul lor nu se întorceau în nicio parte.
În mijlocul acestor făpturi vii era ceva ca nişte cărbuni de foc aprinşi, care ardeau, şi ceva ca nişte făclii umbla încoace şi încolo printre aceste făpturi vii; focul acesta arunca o lumină strălucitoare şi din el ieşeau fulgere. Făpturile vii însă, când alergau şi se întorceau, erau ca fulgerul“ (Ezec. 1:5-14).

Este înfățișarea heruvimilor însărcinați cu păzirea slavei divine. Ei sunt cavalerii de la curtea regală a cerului. Mult mai mari în putere și autoritate decât îngerii, heruvimii sunt cela mai apropiate „făpturi vii“ care stau în apropierea lui Dumnezeu și nu-i lasă pe alții să se apropie. Ei stau în zbor continuu, ca niște helicoptere gata oricând de acțiune.

Când Adam și Eva s-au făcut vinovați de neascultare, un grup de heruvimi le-a interzis întoarcerea la pomul vieții:

„Astfel a izgonit El pe Adam, şi, la răsăritul grădinii Edenului, a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii (Gen. 3:24).

În Cortul întâlnirii, deasupra capacului Ispășirii de pe chivot erau doi heruvimi ocrotitori ai slavei:

„Să faci doi heruvimi de aur, să-i faci de aur bătut la cele două capete ale capacului ispăşirii; să faci un heruvim la un capăt şi un heruvim la celălalt capăt; să faceţi heruvimii aceştia ieşind din capacul ispăşirii la cele două capete ale lui.

Heruvimii să fie cu aripile întinse pe deasupra, acoperind cu aripile lor capacul ispăşirii, şi cu feţele întoarse una spre alta; heruvimii să aibă faţa întoarsă spre capacul ispăşirii“ (Exod 25:18-20).

Pentru că era Cortul lui Dumnezeu, în toată țesătura cortului au fost așezate chipurile heruvimilor:

„Cortul să-l faci din zece covoare de in subţire răsucit şi din materii vopsite în albastru, purpuriu şi cărămiziu; pe el să faci heruvimi lucraţi cu măiestrie“ (Exod 26:1).

Tot în cartea lui Ezechiel ni se vorbește despre unul din cei mai mari și mai importanți heruvimi, un adevărat Luceafăr al zorilor, distinct în strălucire de toți ceilalți. Cine este? Îl cunoașteți și a fost entitatea spirituală malefică din spatele împăratului Tirului. Războiul dintre el și Dumnezeu va ține până la vremea sfârșitului:

„Fiul omului, fă un cântec de jale asupra împăratului Tirului şi spune-i: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Ajunseseşi la cea mai înaltă desăvârşire, erai plin de înţelepciune şi desăvârşit în frumuseţe.
Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonic, cu topaz, cu diamant, cu hrisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald şi cu aur; timpanele şi flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut.
Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare.  Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua când ai fost făcut până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine.
Prin mărimea negoţului tău te-ai umplut de silnicie şi ai păcătuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu şi te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare.
Ţi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta. De aceea, te arunc la pământ, te dau privelişte împăraţilor.
Prin mulţimea nelegiuirilor tale, prin nedreptatea negoţului tău, ţi-ai spurcat locaşurile sfinte, de aceea scot din mijlocul tău un foc, care te mistuie, şi te prefac în cenuşă pe pământ, înaintea tuturor celor ce te privesc. Toţi cei ce te cunosc între popoare rămân uimiţi din pricina ta; eşti nimicit şi nu vei mai fi niciodată!»’ ” (Ezec. 28:12-19).

Tirul a fost pentru o vreme „scaunul Satanei“ aici pe pământ, locul în care Lucifer, opozantul lui Dumnezeu, a urzit planuri împotriva lui Israel și a planului divin, după cum acest scaun de domnie a fost o vreme la Pergam (Apoc. 2:13).

Este zadarnic să încercăm o reprezentare a heruvimilor. Ei evoluează în dimensiunile unui alt „cer“ , dincolo de proprietățile materiale din lumea noastră. Ioan a văzut, n-a înțeles, dar a consemnat. Noi citim, nu înțelegem, dar credem.

Iată numai una din descrierile imposibil de explicat în ideea noastră de „spațiu“:

În mijlocul scaunului de domnie şi împrejurul scaunului de domnie stau patru făpturi vii, pline cu ochi pe dinainte şi pe dinapoi“ (Apoc. 4:6).

Cum poate „ceva“ sau „cineva“ să fie concomitent și în mijlocul scaunului de domnie și împrejurul scaunului de domnie“ ? Îmi veți răspune, și veți avea dreptate: Ca și Îngerul Domnului, căci este scris:

„Îngerul Domnului tabără în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie“ (Psalmi 34:7).

La fel a fost și manifestarea lui Dumnezeu față de Moise, care a fost scos pentru câteva clipe din lumea obișnuită și a văzut ceva din infinitatea prezenței divine. Dumnezeu a putut fi atunci concomitent și lângă Moise pe stâncă, și în trecere prin fața lui:

Moise a zis: „Arată-mi slava Ta!” Domnul a răspuns: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea şi voi chema Numele Domnului înaintea ta; Eu Mă îndur de cine vreau să Mă îndur şi am milă de cine vreau să am milă!” Domnul a zis: „Faţa nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă şi să trăiască!” Domnul a zis: „Iată un loc lângă Mine; vei sta pe stâncă. Şi când va trece slava Mea, te voi pune în crăpătura stâncii şi te voi acoperi cu mâna Mea până voi trece. Iar când Îmi voi trage mâna la o parte de la tine, Mă vei vedea pe dinapoi; dar Faţa Mea nu se poate vedea” (Exod 33:18-23).

Heruvimii văzuți de Ioan în jurul tronului erau gata să execute ordine. Ei sunt pomeniți de treisprezece ori în cartea Apocalipsa. Vor ieși de la tronul din Templul ceresc cu însărcinarea de a manifesta slava lui Dumnezeu în potirele mâniei revărsate peste pământ (Apoc. 6:1, 6; 7:11; 14:3; 15:7).

Valurile închinării cerești

Cartea Apocalipsa prezintă un „Oratoriu al Creației“. Cântările încep de la tronul din mijloc și cuprind apoi toată creația.

La început cântă doar cele patru făpturi vii, un veritabil quartet al slavei:

„Fiecare din aceste patru făpturi vii avea câte şase aripi şi erau pline cu ochi de jur împrejur şi pe dinăuntru. Zi şi noapte ziceau fără încetare: „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este, care vine!” (Apoc. 4:8)

Cântarea trece apoi la cei douăzeci și patru de bătrâni așezați în jurul tronului:

Când aceste făpturi vii aduceau slavă, cinste şi mulţumiri Celui ce şedea pe scaunul de domnie şi care este viu în vecii vecilor, cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea Celui ce şedea pe scaunul de domnie şi se închinau Celui ce este viu în vecii vecilor, îşi aruncau cununile înaintea scaunului de domnie şi ziceau: „Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!” (Apoc. 4:9-11).

Capitolul 5 adaugă scenei momentul în care celor patru făpturi și celor douăzeci și patru de bătrâni li se adaugă instrumentele muzicale:

Când a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o alăută şi potire de aur, pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor. Şi cântau o cântare nouă şi ziceau: Vrednic eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile, căci ai fost înjunghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam.  Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru şi ei vor împărăţi pe pământ!” (Apoc. 5:8-10).

Cântarea trece apoi la o strofă în care se alătură și mulțimea îngerilor:

M-am uitat şi, împrejurul scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii şi în jurul bătrânilor, am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi mii de mii.  Ei ziceau cu glas tare: „Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!” (Apoc. 5:11-12).

Oratoriul atinge apogeul când toate făpturile create proclamă împreună slava lui Dumnezeu:

Şi pe toate făpturile, care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare, şi tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: „Ale Celui ce şade pe scaunul de domnie şi ale Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!”  Şi cele patru făpturi vii ziceau: „Amin!” (Apoc. 5:13-14).

Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ şi s-au închinat Celui ce este viu în vecii vecilor!

Primele două cântări ale Oratoriului ceresc Îi laudă pe Dumnezeu pentru Creație, iar următoarele două Îl laudă pentru lucrarea de Răscumpărare, cea de a cincea fiind o încununare a tuturor celorlalte.

Este o imagine a veșniciei: Dumnezeu locuiește în templul creației răspândind în jur dragoste și binecuvântări, iar toate făpturile create îl laudă și-i mulțumesc, adorându-L. Grup celor douăzeci și patru de bătrâni se aruncă cu fața la pământ și-și depun cununile la picioarele tronului. Apocalipsa ne prezintă șase ocazii în care se întâmplă asta (Apoc. 4:10; 5:8, 14; 7:11; 11:16; 19:4).

(

…Sase tipuri de pesticide au fost descoperite intr-un singur fruct; Ele iti dau totul,dar si noi trebuie sa  ne ingrijim de hrana si apa in viata albinelor; Analize de facut la 30 de ani; Ce alimente nu trebuie sa consumi daca ai chisturi ovariene; Semnalele prin care corpul iti arata ca e stresat; Ce mananci ca sa traiesti mult etc

Cate calorii au cele mai consumate alimente

Imagini pentru calorii alimente


Ai auzit de nenumarate diete in care trebuie sa consumi un anumit numar de calorii sau poate vrei sa ai mai multa grija de regimul tau alimentar, insa, cine are timpul necesar sa le calculeze?

 
Arunca o privire pe ghidul de mai jos, pentru a stii ce aport caloric au cele mai cunoscute alimente.
 
Carne si oua   (100 g)
 
Pui 159
Vita 104
Porc 212
Curcan 112
Miel 109
Oua de gaina 143
 
Branzeturi (100g)
 
Cascaval 306
Branza telemea 235
Branza proaspata 164
Branza  topita 270
Cas de oaie 280
Crema de branza 269
 
Lapte  (100 ml)
 
De vaca 3,5%  grasime    64
De vaca  1,8% grasime   45
De vaca 0,1% grasime    31
De soia 18
 
Legume (100g)
 
Cartofi 77
Ceapa 42
Rosii 18
Morcovi 41
Ardei 26
Fasole Verde 31
Fasole 303
Conopida 25
Castraveti 12
Salata verde 17
Dovlecei 12
Ciuperci 29
Mazare 42
Spanac 23
Varza 31
Vinete 24
 
Fructe (100g)
 
Mere   49
Cirese  63
Visine 50
Caise 48
Piersici 39
Pere 58
Pepene verde 30
Pepene galben 34
Portocale 47
Ananas 48
Banane 89
Capsuni 32
Fructe de padure 45
Kiwi 61
Prune 60
 
Produse de panificatie (100 g)
 
Paine alba 269
Paine neagra 245
Paine integrala 253
Paine prajita 358
Covrigi 225
Chifle 254
 
Paste si orez (100g)
 
Spaghette 350
Macaroane 371
Penne 357
Orez alb 361
Orez basmati 347
 
Grasimi (100 gr/ml)
 
Unt 65% grasime 587
Unt 80% grasime 720
Margarina 360
Margarina pentru prajituri 540
Ulei de floarea-soarelui 900
Ulei de masline 824
 
Preparate din carne (100g)
 
Salam 480
Bacon 346
Sunca 241
Crenvusti 225
Pate de porc 243
Pate de pui 149
Pastrama de porc 281
Pastrama de pui 133

De ce sa nu arunci apa in care ai fiert pastele


Nu cred ca este cineva care sa pastreze apa in care au fiert pastele si asta pentru ca nu se cunosc beneficiile pentru sanatate si infrumusetare. Majoritatea gospodinelor vad apa pastelor ca pe ceva ce trebuie aruncat imediat. Am descoperit insa niste utilizari inedite, care te vor convinge sa nu mai arunci apa, cel putin nu imediat.

 
Ce contine apa de fierbere a pastelor?
Cine tine dieta vede pastele ca pe un inamic pentru silueta, iar aici este valabil atat pentru femei cat si pentru barbatii atenti la aspectul fizic. Ceea ce nu stiu multi este ca nutritionistii chiar recomanda consumul regulat de paste cu conditia sa fie moderat. Nu ai voie sa depasesti 85 de grame de paste la o portie intr-o zi si evident, trebuie sa faci doar combinatii alimentare sanatoase. Este necesar sa consumi doar paste din faina integrala sau faina de orez.
 
Ca sa te bucuri de beneficiile aduse de apa de fierbere a pastelor, mai intai trebuie sa fii o persoana care consuma regulat paste. Silueta nu iti va fi afectata deloc daca tii cont de modul de preparare a pastelor ca sa nu ingrase. Pot sa va spun ca studiile facute pe persoanele care nu consuma deloc paste si cele care consuma corect, au aratat ca cele din urma au o talie mult mai mica si un indice corporal mai scazut, ceea ce inseamna ca nu esti predispus obezitatii. Acum ti-ai luat o piatra de pe inima si stii ca te poti bucura de paste de fiecare data cand ti se face pofta.
 
Daca pastele propriu-zise aduc atatea beneficii pentru sanatate inseamna ca sunt bogate in nutrienti si poti „recicla” apa de fierbere si sa o folosesti atunci cand ai nevoie. Sa nu uitam ca apa mai contine si sare sau bicarbonat de sodiu, detsul de cunoscute pentru multele modalitati de utilizare. Iata cum poti folosi apa:
 
1. Ingrijirea plantelor
Plantele au nevoie de nutrienti si de ingrasaminte speciale, dar ne multe ori ne este peste mana sa mergem la un magazin specializat sa le achizitionam, asa ca apa de la paste este printre cele mai bune metode. Gratie nutrientilor de care va ziceam anterior, veti avea niste plante mari si viguroase fara a mai exista pericolul de ofilire si uscare. NU trebuie decat sa folositi apa rece de la paste si sa udati plantele in mod normal cu ea. De asememea, daca aveti o planta care da semne ca ceva nu-i prieste, o puteti reinvia cu aceasta apa. Mie imi place sa o folosesc si la puiutii de plante ca sa prinda radacini mai repede si sa creasca puternici.
 
2. Trateaza picioarele umflate si obosite
Sunt binecunoscute efectele sarii si ale bicarbonatului de sodiu in realizarea bailor relaxante, dar apa de la paste este si mai bogata in nutrienti, asa ca daca te trezesti uneori cu picioare umflate dupa o zi lunga de munca sua pur si simplu, nu te poti purta incaltamintea favorita apeleaza cu incredere la acest truc. 
Secretul este sa-ti tii picioarele intr-un lighean sau in cada in apa calda de la paste si sa le tii asa pana se raceste. In plus, vei trata si preveni ciuperca picorului, care este destul de enervanta.
 
3. Aluat pentru paine sau pizza
Ce poate fi mai sanatos decat o paine sau o pizza facuta in casa? Te simti ca la bunica acasa. Ai nevoie de un aluat pufos si usor sarat, iar apa de la paste contine sare suficienta, asa ca nu mai este nevoie de sare in plus. 
Nu te feri nici de consumul de pizza. DA, poate fi un inamic ca si pastele pentru silueta daca facem combinatii nepotrivite si o consumam gresit. Moduri sanatoase de a consuma pizza exista din plin, asa ca nu vei lesina de pofta.
 
4.Tratament pentru par
Cine s-ar fi gandit ca apa de la paste este eficienta si pentru infrumusetarea podoabei capilare? Daca ne gandim bine, are logica de ce este atat de recomandata. Exista foarte multe masti naturale cu bicarbonat de sodiu pentru scalp si par, iar apa cum este bogata in nutrienti nu are cum sa nu fie eficienta. Poti apela la ea daca ai un par uscat, deteriorat si lipsit de volum.
 
Cum te bucuri de paste sanatoase?
-Utilizeaza ulei de masline (cateva picaturi)
-Renunta la sosurile grase si alege variante light de sosuri
-Utilizeaza plante aromatice
-Fa abuz de verdeata
-Gateste legumele doar la cuptor, gril si putin inabusite in abur (2 minute)
-Renunta la vechile combinatii de parmezan, branza, smantana, cascaval si bacon
-Micsoreaza timpul de fierbere a apei cu 2 minute; este un secret al bucatarilor pentru a pastra consistenta si gustul pastelor

daa

Pe lângă virtutile  aromatice, leuşteanul este şi un medicament redutabil 

vv

Medicii din întreaga lume sunt de acord ca principiile active pe care le conţine au o puternică acţiune terapeutică asupra aparatului respirator, a aparatului reno-urinar şi a sistemului endocrin. Este un bun remediu pentru prevenirea bolilor, atunci când este consumat sistematic ca aliment, cum ar fi indigestie, anorexie, răceala, gripă, dureri de gât şi amigdalită.

Ca planta-medicament, leusteanul se poate consuma ca atare sau sub forma de suc, infuzie ori vin. Persoanelor care sufera de afectiuni digestive li se recomanda leusteanul. Balonarea se trateaza cu infuzie sau frunze verzi, puse proaspat tocate in ciorbe, direct in farfurie sau salata. De asemenea, s-a constatat ca infuzia de leustean topeste grasimile si elimina toxinele. Leusteanul este antidepresiv, detoxifiant si afrodiziac. Ceaiul de leustean, constand intr-o cana de apa clocotita care se toarna peste o lingura de planta uscata, lasata 10 – 15 minute la infuzat, trateaza tusea convulsiva, edemele cadiace si renale, indigestiile. Vinul de leustean este cunoscut de multa vreme si e folosit impotriva retentiei de apa, a indigestiilor si anorexiei. Se prepara dintr-o suta de grame de leustean proaspat si maruntit, puse la macerat, pentru doua saptamani, in 750 ml de vin alb, natural. Vasul se tine la temperatura camerei. Dupa acest interval, lichidul se filtreaza si se pastreaza la frigider, in sticle mici, inchise la culoare. La nevoie se ia cate un paharel pe zi, inaintea mesei principale. Pe rani ulceratii, furuncule se pun cataplasme cu leustean cules de dimineata, bine spalat si zdrobit cu sucitorul. Uleiul esential de leustean este recomandat pentru scaderea tensiunii si pentru stimularea diurezei.
Proprietati culinare : leusteanul este un ingredient utilizat adesea la condimentarea supelor in intreaga lune, iar in unele regiuni la condimentarea ciorbelor. Frunzele de leustean sunt folosite frecvent pentru a da aroma preparatelor la care se adauga ardei iute. De asemenea, leusteanul mai este folosit la condimentarea placintelor cu carne de pui, a legumelor fripte si la prepareare pestelui marin sau a fructelor de mare. Frunzele proaspete de leustean pot fi adaugate la salate pentru a le parfuma si a le da un gust unic. Pe langa proprietatile culinare pe care le are, frunzele si florile de leustean mai sunt folosite si pentru ornarea diferitelor mancaruri si chiar a torturilor. Semintele si radacina de leustean au de asemenea, multiple intrebuintari in bucatarie. Acestea pot fi folosite pentru condimentarea carnii de porc si vita. Acestea mai pot fi folosite pentru aromarea biscuitilor, in prepararea saratelelor si chiar a painii.
2 . LOBODA are efect anti-cancerigen

Are cantităţi impresionante de vitamina C, fiind de trei ori mai bogată în această vitamină decât spanacul şi de două ori mai bogată ca lămâia. De asemenea, loboda are mult fier, calciu, vitamina B2 şi K, magneziu, potasiu, fenoli, proteine, fibre, carbohidrați. Alături de acestea se numără anto-cianina, substanță care dă frunzelor culoarea roşiatic-purpurie.
Efect anti-cancerigen
Anto-cianina este un antioxidant deosebit de puternic, care are capacitatea de a proteja organismul împotriva radicalilor liberi, responsabili de apariţia celulelor canceroase. Astfel, consumul de lobodă ajută la prevenirea acestei maladii necruţătoare.
Întăreşte sistemul imunitar
Datorită conţinutului de vitamina C, la rândul său antioxidant puternic, loboda favorizează procesul de regenerare celulară şi întărește sistemul imunitar al organismului.
Tratează astmul şi chisturile ovariene
Loboda este eficientă şi în tratarea unor afecţiuni precum acneea, astmul, chisturile ovariene sau alergiile. Totodată, îmbunătăţeşte circulaţia sangvină şi purifică sângele, prevenind astfel formarea cheagurilor de sânge.
Previne accidentele vasculare
Datorită conţinutului de vitamina K, loboda are proprietatea de a reduce riscul apariţiei distrugătoarelor accidente vasculare.
Detoxifiant puternic
Consumul de lobodă ajută la detoxifierea organismului, încetineşte procesul de îmbătrânire şi ajută la regenerarea celulară. În acelaşi timp previne şi înlătură astenia de primăvară şi are puternice efecte diuretice şi laxative, fiind ideală în curele de slăbire.
Alungă afecţiunile pulmonare
Utilizată sub formă de infuzie, loboda este utilă în tratarea afecţiunilor pulmonare şi a durerilor de stomac.
3 .Stirita savurata de porci,vindeca inclusive cancerul
În America de Sud este folosit ca aliment zilnic de mai bine de 7000 de ani, fiind considerat mai hrănitor decât grâul sau porumbul. Știrul cunoaște o mare varietate de specii și subspecii, în marea lor parte acestea fiind comestibile. De la știr se pot consuma atât frunzele, cât și semințele uscate sub diferite forme.
Vitaminele – A, K, B1, B3, B5, B6, B17, C, E, se regăsesc toate în această plantă de soi despre care noi știm, în special, că o mănâncă porcii. Ei bine, oare chiar nu ne-am pus întrebarea de ce o preferă porcii jirului sau porumbului? Iată de ce – știrul mai conține riboflavină, acid folic și folat, calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu, zinc.
Denumit şi „boabele lui Dum¬ne¬zeu”, ştirul era la fel de preţios ca au¬rul. Ultimul conducător al Im¬periu¬lui aztec, Montezuma al II-lea, primea an de an, ca tri¬but de la su¬puşii săi din provinciile vasale pe care le gu¬verna, zeci de mii de tone de seminţe de ştir. Cu pro¬prietăţile sale unice, ştirul era socotit o plantă de ori¬gine divină, un dar oferit de zei oamenilor, fiind ve¬ne¬rat şi folosit ca element sacru în ritualurile reli¬gioase. În cin¬stea lui se or¬ganizau şi fes¬tivităţi, îna¬intea cărora azte¬cii posteau zile în şir. În faţa templelor, se ridicau din făi¬nă de ştir uriaşe figu¬rine ale unor zeităţi, la care toţi oa¬menii se închi¬nau. La finalul sărbătorii, făina era împărţită tuturor şi consumată pe loc, fără a fi pre¬pa¬rată. Cultul ama¬rantului prevedea o cere¬monie spe¬cială, însoţită de sacrificii umane.
Odată cu venirea con¬chis¬tadorilor în Lumea Nouă, odată cu colonizarea şi creş¬tinarea popoarelor preco¬lum¬biene, toate ceremoniile religioase ale aztecilor şi incaşilor au fost limitate, iar ritualurile cu sacrificii uma¬ne – strict interzise. Îngro¬ziţi de obiceiurile sân¬ge¬roase ale aztecilor, cuceritorii spanioli au emis ordine prin care se interziceau culti¬varea, depozitarea şi utili¬za¬rea în orice scop a ştirului, această plantă în faţa că¬reia aztecii se închinau şi pen¬tru care aduceau jertfe umane. Treptat, planta a fost dată uitării. Abia în se¬colul al XX-lea, oamenii de ştiin¬ţă au început să stu¬dieze atent pro¬prietăţile ştirului, des¬coperind că planta are un conţinut ridicat, dar echilibrat de proteine şi este extrem de bogată în vitamine şi aminoacizi.

Ştir împotriva cancerului

Din compoziţia chimică a ştirului face parte şi squalenul, un compus antioxidant puternic, care ajută la prevenirea cancerului. Acest compus organic natural întinereşte celulele şi inhibă creşterea şi răspândirea tumorilor maligne. Până de curând, squalenul era ex¬tras doar din ficatul de rechin, greu de obţinut şi extrem de costisitor.

O plantă mult preţuită de azteci

Drept urmare oamenii de ştiinţă şi-au diversificat sursele de depistare ale acestei substanţe, iar cercetările moderne au relevat prezenţa lui şi în uleiul de măsline, în uleiul de germeni de grâu, în tă¬râţele de orez, însă în cantităţi mici. Surpriza cea mare pentru cercetători a venit tocmai din partea ştirului, o plantă aparent neînsemnată care, până nu demult, era folosită doar ca nutreţ pentru porci. În uleiul din se¬minţe de ştir se găseşte cea mai mare proporţie de squalen, circa 8-10%. Pentru comparaţie, din ficatul de rechin se poate extrage doar 1-1,5% squalen.
Uleiul de ştir ajută la reducerea colesterolului din sânge, protejează organismul împotriva efectelor expu¬nerii la radiaţii, contribuie la resorbţia tumorilor malig¬ne. Bolnavilor de cancer supuşi terapiilor cu radiaţii li se recomandă utilizarea uleiului de ştir înainte şi după asemenea şedinţe. Acest ulei accelerează în mod sem¬ni¬ficativ acţiunea de recuperare a organismului, iar squa¬lenul din compoziţia sa acti¬vează procesele de re¬generare ale ţesuturilor organelor interne, adesea grav afectate de asemenea raze.
În plus, squalenul din uleiul de seminţe de ştir are proprietăţi unice cicatrizante, ameliorând şi tratând afecţiuni dermatologice, ca psoriazis şi pitiriazis.

Culegere, conservare, efecte
Toţi cei care intenţionează să testeze proprietăţile curative atât de complexe şi variate ale ştirului trebuie să cunoască „regulile” de culegere, depozitare şi pre¬pa¬¬¬rare a ceaiurilor, tincturilor şi solu¬ţiilor. De la ştir se consumă atât partea verde, tulpina şi frunzele, cât şi se¬min¬ţele. Frunzele, asemănătoare ca aspect, dar şi ca gust, cu spanacul, îl pot înlocui pe acesta cu succes. Se pot adăuga la ciorbe, tocăniţe sau salate. Seminţele sunt mai sănătoase consu¬mate crude, însă se pot prăji.
Planta poate fi recoltată atunci când ajunge la o înălţime de 25-30 de centi¬metri, cel mai propice mo¬ment fiind în luna august. Frunzele, folosite ca ingre¬dient alimentar, se culeg din partea cea mai de jos a tulpinii, pe întreg parcursul verii şi până toamna târziu. Seminţele sunt bune de cu¬les atunci când se scutură uşor.
Sub formă de infuzii şi decocturi din boabe, ştirul este bene¬fic în bolile de fi¬cat şi ini¬mă, pentru com¬baterea in¬fecţiilor şi tulbu¬rărilor gas¬¬tro-intestinale, anemie, beri-beri, diabet, obezitate, boli de piele, sto¬matită, pa¬rodontoză, ulcer, ateroscle¬roză. Au existat ca¬zuri când copii bolnavi de enurezis (eli¬minarea invo¬lun¬tară a urinei) s-au vin¬decat cu ceai de ştir într-o săptămână.

Infuzie din boabe de ştir împotriva enurezisului

Spicul ştirului, cu tot cu seminţe, se pune la uscat într-o cameră bine aerisită şi întunecoasă. După 7-10 zile, se fărâmiţează şi se depozitează într-un loc uscat.
Peste o lingură de pulbere de spic de ştir, se toarnă o cană cu apă clocotită. Se lasă la infuzat timp de 15-20 de minute, apoi se ridică capacul şi se lasă la răcit. Se consumă la temperatura camerei, după aproximativ 3-4 ore. Se bea câte un sfert de cană, de trei ori pe zi, cu 30 de minute înaintea meselor principale şi înainte de culcare. În cea de-a patra seară, după administrarea ceaiului, nu se mai consumă nimic, nici lichide, nici alimente. Durata recomandată a tratamentului este de două săptămâni. Dacă după cele două săptă¬mâni rezultatele nu apar, tratamentul tre¬buie reluat o săptă¬mână mai târziu.

Decoct împotriva anemiei
Peste 15 grame de rădăcină sau tulpină de ştir zdrobită se toarnă 200 ml apă clo¬cotită. Vasul cu infuzia se aşează într-un alt vas cu apă şi se fierbe timp de 30 de minute, pe aburi. Se lasă la răcit şi se stre¬coară. Se consumă câte o treime de ceş¬cuţă, de trei ori pe zi, înainte de mese.

Băi calmante pentru tulburări nervoase

La 300-400 grame de pulbere de ştir se toarnă 2 litri de apă clocotită. Se fierbe într-o cratiţă timp de 15 mi¬nute, apoi se lasă la răcit şi se strecoară. Fiertura se adaugă în apa din cada de baie. Această îmbăiere este recomandată de 2-3 ori pe săptămână, timp de 20-30 de minute. Este benefică şi pentru diverse boli de piele, alergii şi erupţii cutanate. Pentru a-i spori efectul, se poate adăuga şi muşeţel.

Întinerirea şi revigorarea trupului

Tratamentul este foarte util pentru eliminarea toxi¬nelor, a radionuclizilor ajunşi în corpul uman din atmo¬sferă sau ca urmare a terapiilor prin raze, a nitraţilor şi nitriţilor prezenţi în mai toate produsele alimentare.
Se iau în părţi egale tulpină sau frunze de ştir proas¬pete, frunze de mentă, flori de muşeţel şi urzică, fără a se depăşi în total 500 de grame. Toate se mărun¬ţesc şi se amestecă bine, până ce aproape devin o pastă. Peste 2-3 linguri din acest amestec se adaugă o jumă¬tate de litru de apă clocotită şi se lasă la infuzat timp de 2-3 ore. Se strecoară şi se bea un pahar, înainte de cul¬care, adăugând o linguriţă de miere. Restul amestecului se fierbe pe baie de abur, timp de 10-15 minute, şi se con¬sumă câte un pahar, cu o jumătate de oră înainte de mese. Tratamentul continuă fără a depăşi cele 500 g de amestec din plante. Poate fi repetat după 2-3 ani.

Pregătirea în casă a uleiului de ştir

Uleiul de ştir poate fi preparat şi la domiciliu, pro¬prie¬tăţile extrasului fiind aceleaşi cu cele din industria producătoare de uleiuri. Astfel, este mult mai ieftin, evitându-se totodată riscul achiziţionării unor produse contrafăcute. Este benefic persoanelor care suferă de diabet, boli ale sistemului cardiovascular, ale tractului gastro-intestinal, cu afecţiuni de ficat şi rinichi.

Ulei din seminţe de ştir prăjite

Mod de preparare: 100 de grame de seminţe de ştir se prăjesc foarte puţin într-un vas termorezistent din sticlă, până ce se simte o uşoară aromă, apoi se zdro¬besc cu un pisălog din lemn. Pulberea obţinută se ames¬tecă bine cu 250 de ml ulei de măsline şi se toarnă într-un recipient de sticlă. Se închide cu un dop şi se lasă într-un loc răcoros, timp de o lună, agitând sticla zilnic. Uleiul poate fi folosit când devine uşor trans¬parent. Se păstrează la frigider, maxim un an.

Ulei din seminţe de ştir neprăjite

Totul se prepară în vase de sticlă sau de porţelan, fără a folosi ustensile de metal. Într-un astfel de vas, se amestecă foarte bine seminţe de ştir cu ulei de măs¬line, în proporţie de 1:1. Se toarnă în sticle, se închi¬de ermetic şi se lasă într-un loc întunecat şi răcoros, timp de o lună şi jumătate, agitând periodic recipientul. Uleiul obţinut se filtrează şi se conservă până la maxim 12 luni, la frigider. Pentru a împiedica oxidarea extrac¬tului şi, prin ur¬mare, pierderea proprietăţilor sale tera¬peutice, uleiul tre¬buie păstrat la întuneric, închis erme¬tic, evitând contactul prelungit cu aerul.
Se administrează câte o jumătate de linguriţă de ulei, cu 15-20 de minute înainte de micul dejun şi cină.

Tratamente interne cu marar

Utilizarea mararului ca aliment, dar si ca medicament a fost mentionata intr-un papirus egiptean vechi de peste 4000 de ani. Aceasta verdeata care creste spontan pe tarmul Mediteranei s-a raspandit pana in Asia indepartata. Mararul a fost intens folosit si in medicina tibetana (Unani), si in cea indiana (Ayurveda), unde era administrat ca tonic digestiv, antiinfectios si antiinflamator.

Hipoaciditate, indigestie – se consuma cantitati moderate (1 lingurita) de marar verde tocat inainte de masa sau la felul intai. In doze medii si mici, mararul este un excelent stimulent al secretiei de sucuri gastrice si de bila, ajutand la procesul digestiv. Interesant este ca, in doze mari, mararul are efectul opus, inhiband secretia de sucuri gastrice si fiind foarte util in tratarea gastritei hiper-acide.
 
Gastrita hiperacida – se pun 2-4 lingurite de marar taiat marunt in 250 ml de iaurt (de preferinta de tip Bifidus) si se amesteca folosind mixerul electric, dupa care se lasa 40 de minute sa se intrepatrunda componentele. Se consuma acest remediu pe stomacul gol, de doua ori pe zi. Asupra majoritatii suferinzilor de gastrita acest remediu are efecte calmante ale durerii, reduce secretia acida, normalizeaza digestia si apetitul.
 
Balonare, colita de fermentatie – substantele volatile continute de marar impiedica dezvoltarea in exces a bacteriilor din intestin, prevenind formarea de gaze si aparitia colicilor abdominale. Se face o cura cu o durata de o luna, timp in care se consuma la fiecare masa cate o lingurita de frunze proaspete de marar tocate marunt.
Colita de putrefactie – inainte de fiecare masa se consuma o salata de varza, de castraveti sau de salata verde, in care se adauga 2 lingurite de marar tocat si o lingurita de otet de mere. Tratamentul se face vreme de 1-2 luni si are un efect de reglare a florei intestinale foarte rapid si sigur.
Candidoza digestiva – se consuma zilnic jumatate de litru din preparatul cu marar si iaurt Bifidus, descris la gastrita hiper-acida. Se face o cura de 30 de zile cu acest remediu care, desi pare foarte simplu, are o actiune extrem de complexa. Frunzele de marar contin substante aromatice cu un efect antifungic foarte puternic, in timp ce iaurtul Bifidus reface flora digestiva normala, ceea ce duce la inhibarea dezvoltarii tulpinilor agresive de Candida.

Diskinezie biliara – substantele amare si uleiul esential continut de frunzele de marar stimuleaza varsarea bilei in colecist. Se consuma cate 50 ml de suc de marar, de doua ori pe zi, in cure de 2 saptamani. Tratamentul are si efecte antiinflamatoare asupra vezicii biliare, ceea ce il recomanda si ca adjuvant in colecistita.sursa: sanatate.bzi.ro

IODUL, esențial pentru tiroidă

Microelement esențial pentru formarea hormonilor tiroidieni, iodul participă la dezvoltarea fizică și mintală.

Iodul este considerat adevărată materie primă pentru formarea hormonilor tiroidieni (T3 și T4), necesari pentru dezvoltarea creierului și a sistemului nervos. Când există o carență a iodului, tiroida încearcă să compenseze acest neajuns, mărindu-se (gușă). O lipsă mai mare a acestui microelement duce, în cazul copiilor mici, la cretinism, manifestat printr-o insuficientă dezvoltare psihică și fizică. Deficitul de iod duce și la hipotiroidism, cu manifestări precum constipația, diminuarea frecvenței cardiace, somnolență, letargie, poftă de mâncare crescută, tulburări de concentrare, piele uscată și intoleranță la frig.

Excesul de iod apare la cei care iau medicamente care conțin acest mineral, substanțe de contrast iodate (în cazul analizelor radiologice) sau la persoanele care iau suplimente cu alge marine. Un aport prea mare de iod accentuează hipertiroidismul.

Necesar, dar în cantități mici

Adulții au nevoie de 150 de micrograme de iod zilnic, iar copiii de 90-120 de micrograme. În sarcină și alăptare, necesarul acestui microelement este de 200 – 250 micrograme. Iodul nu trebuie să lipsească din alimentația gravidei, întrucât acest compus previne atât avortul spontan și nașterea prematură, cât și retardul mintal la copil.
Știai că…

…surplusul de iod poate inhiba sinteza hormonilor tiroidieni?

Ce produse îl conțin

Cele mai bogate surse naturale de iod sunt peștii, fructele de mare, algele marine. Cantitatea de iod din sol influențează conținutul acestui mineral în carne și lactate. Din 2002, în țara noastră a intrat în vigoare legislația privind iodarea sării. În 5 g de sare iodată se găsesc în jur de 100 micrograme de iod. Este bine de știut că iodul din sare se pierde prin fierbere, de aceea, este bine să fie adăugată spre sfârșitul preparării mâncării. Cantitatea de sare iodată consumată zilnic trebuie însă ajustată în funcție de celelalte alimente care îl conțin (murături, mezeluri, brânză).

De reținut!

Cea mai importantă sursă de iod este sarea iodată.

5 cele mai iesite din comun sfaturi de ingrijire a pielii, in sezonul rece

Ingrijirea pielii este un ritual sacru pentru majoritatea femeilor. Indiferent de anotimp, varsta sau mediu, pielea are nevoie de permanenta hidratare si ingrijire. Iarna insa, atunci cand temperaturile scad sub 0 grade Celsius, pielea are cel mai mult de suferit, deoarece crapa, se inroseste si se usuca. Astfel, tenul are nevoie de o ingrijire speciala iarna, pentru ca tu sa radiezi in fiecare zi.
Specialistul in make-up BottegaVerde.ro, Andreea Has iti impartaseste cateva dintre cele mai neobisnuite sfaturi, numai bune de urmat in sezonul rece, pentru ca tenul tau sa nu sufere deloc.

Iata 5 sfaturi de ingrijire a pielii, iarna

1. Uita de apa fierbinte
Momentele lungi petrecute in dus inseamna uscarea pielii, atat a tenului, cat si a intregului corp. Astfel, in sezonul rece sunt recomandate dusurile scurte, cu apa calduta, pentru ca pielea sa poata sa-si pastreze uleiurile naturale care o protejeaza. Evita,asadar, apa fierbinte si alege sa-ti protejezi pielea.
2. Foloseste crema de protectie solara iarna
Da, ai citit bine. Crema cu protectie solara iarna are un rol foarte important in mentinerea unui ten sanatos si luminos inclusiv pe timpul iernii. „Protectia solara este principalul aliat al femeilor iarna. Zapada reflecta rezele soarelui in proportie de 85%m de aceea recomand folosirea cremei cu factor de protectie solara si iarna”, ne spune Andreea Has. Astfel, desi soarele lipseste, razele ultraviolete patrund chiar si prin nori, afectand tenul. Poti folosi crema balsam cu protectie solara, cu ulei din nuca de cocos si extract de lime, 37 lei, pentru ca tenul tau sa fie in siguranta si sa nu fie afectat de razele UV.
3. Evita produsele cosmetice „dure”
Sapunurile solide ar trebui sa dispara de pe etajera ta, pe perioada iernii. Rolul lor este de a indeparta orice, astfel ca indeparteaza, pe langa impuritati, si hidratarea de la suprafata pielii. Astfel tenul ramane uscat si devine predispus la iritare. „Foloseste produse usoare, cremoase, care sa-ti curete tenul, fara a-l agresa in niciun fel”, ne indeamna Andreea Has.
Poti incerca gelul detergent cu extract de salcie, 34 lei, care ajuta la o curatare perfecta a tenului si inchide porii, pentru ca tenul tau sa arate perfect.
4. Invata sa-ti hidratezi tenul, din interior, spre exterior
Hidratarea tenului inseamna creme adecvate, folosite cu regularitate, insa mai inseamna un stil de viata sanatos si o alimentatie pe masura. Consuma fructe si legume bogate in vitamine, iar pentru un ten luminos si sanatos combina alimentatia sanatoasa cu sportul.
5. Foloseste fond de ten
Fondul de ten s-a dovedit a fi un aliat de nadejde al femeilor pe timpul iernii. Ofera o protectie suplimentara tenului, ferindu-l de factorii externi, astfel ca din trusa ta de make-up nu ar trebui sa lipseasca un fond de ten hidratant. „Modul de aplicare este de asemenea farte important, asa ca aplica un strat subtire, imediat dupa ce ai aplicat crema, pentru o cat mai buna blenduire. In plus, este recomandat sa nu optezi pentru fondurile de ten de ten granulate”, ne sfatuieste Andreea Has, make-up artist BottegaVerde.ro.
Iarna, tenul are nevoie de o hidratare suplimentara, din cauza factorilor externi la care este supus: vant, ger zapada. In acest sens, acidul hialuronic joaca un rol foarte important, deoarece este un ingredient fascinant, care are abilitatea de a pastra de o mie de ori greutatea sa in hidratarea pielii si de a mentine aceasta hidratare pentru un timp indelungat. Astfel, acidul hialuronic ajuta la o hidratare in profunzime a tenuluisi il face sa fie rezistent la aerul rece care absoarbe toata hidratarea, atat de importanta pentru un aspect sanatos al acestuia.
Poti folosi fondul de ten skin voile hidratant, cu efect de piele perfecta si acid hialuronic, 80 lei, pentru ca tu sa radiezi, de dimineata, pana seara, chiar si iarna.

Tu la ce solutii apelezi pentru ca tenul tau sa arate impecabil in sezonul rece? Urmeaza sfatul specialistului nostru si vei vedea ca tenul tau va arata perfect, chiar si la zero grade Celsius.

Sursa:   www.stiri.com.ro

Uleiul de eucalipt și proprietățile sale medicinale

Uleiul de eucalipt este cunoscut pentru proprietățile sale antiinflamatorii, antibacteriene, antiseptice și lista nu se oprește aici. Este un ulei esențial fără culoare, cu un miros aparte.
Este cunoscut faptul că uleiul de eucalipt este un bun decongestionant, deodorant, stimulator, antispasmotic.
Acestor proprietăți se mai adaugă și cele antiinflamatorii, antiseptice, antibacteriene.
Acest ulei esențial are majoritatea proprietăților tipice unui ulei volatil.
Nu este foarte popular ca ulei de aromaterapie deoarece proprietățile sale au fost descoperite mai târziu.
Beneficiile asupra sănătății ale uleiului de eucalipt au atras atenția întregii lumi ce încă mai are de descoperit despre el multe proprietăți.
Uleiul este obținut din frunze proaspete din copacul de eucalipt.
Este nativ din Australia, iar acum crește și în India, Europa și Africa de Sud.
Cea mai mare parte a producției de eucalipt provine, totuși, din Australia.

Datorită proprietăților sale medicinale, compusul principal – eucaliptol, este folosit în multe produse – inhalatoare, apă de gură, pastă de dinți, creme, etc.

Ce proprietăți medicinale are uleiul de eucalipt

Răni, tăieturi, arsuri
Proprietățile antiseptice îl face un germicid bun. Este folosit la vindecarea rănilor, tăieturilor, arsurilor, inflamațiilor.
Mai este eficient și împotriva mușcăturilor de insecte, căci protejează împotriva infecțiilor.
Probleme respiratorii
Uleiul esențial este folosit și în problemele respiratorii precum tusea, nasul înfundat, dureri în gât, astm, congestie nazală, bronșită și sinuzite.
Persoanele care suferă de sinuzită non-bacteriană pot ameliora simptomele folosind acest ulei, sub diferite forme – inhalații, bomboane, gargară.

Masajul cu ulei de eucalipt, 1-3 picături, pe piept este bun contra astmului. Amestecă/diluează acest ulei cu un alt ulei (măsline, cocos) înainte de a-l folosi pe piele.

Uleiul de eucalipt și extenuarea psihică

Unul dintre motivele pentru care oamenii folosesc acest ulei este plăcerea efectului redat de el – de răcorire.
Fiind un bun stimulant, uleiul esențial ajută la eliminarea stărilor de extenuare mentală și revigorează organismul.
Poate fi de ajutor și în tratarea stresului și a problemelor psihice.
El ajută circulația sângelui la nivel cerebral, ceea ce îl face un bun vasodilatator.
Alungă durerile musculare
Un masaj cu puțin ulei de eucalipt (diluat puțin cu un alt ulei) pe zonele dureroase poate face minuni.
Este recomandat și persoanelor care suferă de reumatism, lumbago, ligamente și tendoane luxate, rigiditate musculară, fibroză, dureri ale nervilor.
Masajul trebuie făcut în zonele cu probleme folosind mișcări circulare.
Îți punem la dispoziție un dicționar medical de boli, semne, simptome și metode de tratament, care să te ajute să afli mai multe despre corpul tău și despre modul în care el funcționează
Uleiul de eucalipt, bun pentru dantură
Uleiul esențial este eficient împotriva cariilor dentare, gingivitei și a altor infecții la nivelul cavității orale.
De aceea, uleiul este des întâlnit ca ingredient activ în apa de gură, pastă de dinți sau alte produse de igienă orală.
Repelent contra păduchilor
Calitățile sale îl fac un bun pesticid natural, dar este folosit des și împotriva păduchilor.
Anumite tratamente contra păduchilor pot distruge scalpul și părul, deoarece conțin și chimicale care sunt absorbite de piele.

Acestv ulei este o cale naturală de a îndepărta musafirii nepoftiți din podoaba capilară.

De ajutor în diabet

Consumat, uleiul esențial de eucalipt poate ajuta la controlul nivelului de zahăr din sânge.
Având proprietăți de vasodilatator, el ajută ăntreaga circulație din organism.
Pacienții cu diabet au o problemă la acest capitol, iar acest lucru poate conduce la amputare sau deces, în anumite cazuri.
De aceea este bun masajul cu ulei esențial sau inhalațiile.

Pentru rezultate mai bune, efectuați masajul după baie.

Tratează febra

Este folosit și în tratarea febrei și reducerea temperaturii corpului.
Popular, uleiul de eucalipt mai este numit și uleiul febrei.
Merge combinat cu uleiul de mentă și folosit apoi la masaj contra febrei.
Uleiul de eucalipt în tuberculoză și pneumonie
Fiind un bun antiseptic și antibacterian, uleiul esențial poate fi de un real ajutor în pneumonie și tuberculoză.
Se fac masaje ale pieptului și spatelui, dar și inhalații, reducând astfel inflamațiile.

Uleiul de eucalipt mai poate fi folosit la prepararea produselor de igienă corporală, a parfumurilor de cameră, în saune și spa.

Uleiul de eucalipt la copii

Dacă îl folosiți pentru cel mic aveți în vedere posibilele alergii. Folosiți o cantitate mică la început, diluată, pentru a evita neplăcerile.

Nu-l lăsați să înghită uleiul, în caz contrar va voma, va avea diaree, dureri abdominale. Îi puteți pune 1-2 picături în apa de îmbăiere.

Sursa:   www.libertateapentrufemei.ro

Tehnică veche japoneză care va reduce stresul şi te va relaxa profund

Studiile recente au descoperit o legătură puternică între stresul cronic şi numeroase dereglări emoţionale şi fizice, precum greaţa, stările de vomă, anxietatea, depresia, tensiunea arterială ridicată, accidentul vascular cerebral, infarctul, sistemul imunitar slăbit, precum şi dezvoltarea diferitelor boli grave.
Din păcate, stresul este aproape nelipsit în stilul de viaţă actual, ceea ce duce la riscul apariţiei bolilor. Asta dacă nu găseşti o metodă de a ţine în frâu stresul şi de a-l controla, împiedicându-l să ducă la complicaţii.

Nivelul stresului din organism poate fi redus cu succes cu ajutorul a numeroase metode, printre care meditaţia, yoga, exerciţiile fizice, muzica şi masajul. Healthy Food House sugerează o tehnică japoneză antică de a te relaxa, cu efecte uimitoare. O poţi practica oriunde şi nu va dura mai mult de cinci minute.

Se spune că fiecare deget este asimilat unei anumite stări, sentiment sau emoţie, în felul următor:

– degetul mare ajută în tratarea anxietăţii şi a grijii;
– arătătorul te protejează de fricile viitoare;
– degetul mijlociu ajută la reducerea furiei şi a sentimentelor de amărăciune;
– inelarul tratează depresia şi melancolia;
– degetul mic este responsabil de organizarea stresului, de creşterea încrederii în sine şi a optimismului.

Iată ce trebuie să faci:

Scopul acestei tehnici este de a crea un echilibru al tuturor forțelor opuse de energie din organism. Trebuie să iei pe rând fiecare deget şi să „înfăşori” următorul deget de el.  Ar trebui să ţii fiecare deget, sau pe amândouă până când simţi pulsul.
Dacă apeşi uşor în centrul palmei cu degetul mare de la cealaltă mânâ pentru un minut, te vei duce într-o stare de relaxare profundă.

Clipul de mai jos vă oferă mai multe informaţii pentru a practica acest tehnică în mod corect.

6 probleme de sănătate legate de deficitul de vitamina D

Deficitul de vitamina D poate influența starea generală de sănătate. Dar, înainte de a decide să iei suplimente, este necesar să discuți cu medicul tău și să îți faci analize care să arate dacă ai sau nu carență de vitamina D, în cazul în care ai oricare dintre aceste afecțiuni.

Iată ce boli pot fi interconectate cu deficitul de vitamina D.

Obezitatea

Persoanele obeze sunt cu 35% mai susceptibile de a avea deficit de vitamina D, decât persoanele cu greutate normală. Un studiu publicat în anul 2000, în American Journal of Clinical Nutrition, arată că obezitatea limitează capacitatea organismului de a metaboliza vitamina D, atât din lumina soarelui, cât și din surse alimentare, deoarece celulele grase rețin vitaminele și nu le elibereze în mod eficient.

Diabet

Persoanele cu diabet zaharat sau prediabet au niveluri de vitamina D mai mici decât cei care au nivelul de zahăr din sânge la nivel optim. Specialiștii cred că, de fapt, tocmai lipsa de vitamina D și obezitatea cresc riscul de diabet zaharat și alte tulburări metabolice.

Boli de inimă

Bolile de inimă și deficitul de vitamina D merg mână în mână. Un studiu pe această tema arată că  subiecții cu un nivel extrem de scăzut de vitamina D sunt de 3 ori mai susceptibili de a muri de insuficiență cardiacă.

Naștere prematură

Într-un studiu realizat pe mai mult de 2.000 de mame, femeile cu niveluri mai ridicate de 25-hidroxi vitamina D (un indicator al nivelului de vitamina D din organism, măsurat cu ajutorul unui test de sânge) au avut un risc mai mic de a naște înainte de 37 de săptămâni. Autorii studiului cred că vitamina D ar putea avea un efect protector prin reducerea infecțiilor bacteriene la nivelul placentei – care pot duce la naștere prematură.

Sindromul premenstrual

Potrivit unui studiu, femeile cu vârste cuprinse între 27 și 44 de ani cu un aport ridicat de vitamina D, prezintă un risc mai mic de a avea dureri menstruale.

Căderea părului

Femeile care se confruntă cu căderea părului au un nivel semnificativ mai mic de vitamina D, decât cele care nu se confruntă cu această problemă. Cercetătorii turci au descoperit că pacienții cu alopecia – o boală autoimună care atacă foliculii și poate duce la pierderea părului de pe tot corpul, au avut un nivel semnificativ mai mic de 25-hidroxi vitamina D, decât cei care nu au această problemă.

Sursa:   www.clickpentrufemei.ro

Cele mai pretioase leacuri din plante

Natura ne-a oferit tot ce avem nevoie pentru a trata cu succes orice boala, doar ca putini oameni au mai ramas iscusiti in aceasta stiinta a utilizarii acestor remedii.

Citeste in continuare care sunt cele mai pretioase leacuri din plante si cum pot fi acestea folosite.
Esti obosit sa tot incerci sa decodezi ceea ce scrie pe produsele din farmacii? Poate ca remediul natural pe care il cauti este la indemana ta. Iata 12 plante care te pot ajuta atat in cazul indispozitiilor, a congestiei nazale sau a indigestiei. In plus, vei descoperi ca unele dintre aceste plante te pot ajuta sa scapi de acnee, diabet sau chiar unele forme de cancer.
1. Trandafirul
Petalele de trandafir conservate pot diminua simptomele sindromului premenstrual si crampele menstruale. Uleiul de trandafir poate fi folosit pentru a calma alergiile sau astmul, furia si depresia. De asemenea, poate fi de un real folos pentru alungarea durerilor de cap si pentru usurarea resentimentelor, geloziei si a durerilor emotionale.
2. Urzica intepatoare
Urzica este cunoscuta pentru proprietatile ei antiinflamatorii. Totodata poate fi folosita ca antidot remediu pentru mancarime si ochi rosii.
3. Ghimbir
Ce este atat de special in legatura cu ghimbirul in afara faptul ca da un gust bun mancarii? In acelasi timp, ghimbirul stimuleaza corpul sa elibereze enzimele necesare pentru a extrage nutrientii din alimente astfel incat sa fie mai usor absorbiti. De asemenea, ghimbirul este un remediu grozav in cazul starilor de voma sau rau de masina.
4. Trifoiul rosu
Ceaiul de trifoi rosu are antioxidanti care ajuta organismul sa metabolizeze toxinele din sistemul limfatic si, prin urmare, sa purifice organismul. Totodata poate imbunatati functionarea rinichilor si a ficatului, doua-organe cheie cand este vorba despre elimimarea toxinelor din organism.
5. Menta
Compresele cu ceai de menta sunt excelente pentru ochii obositi si rosii. Pune un pliculet de ceai intr-o cana cu apa fierbinte si lasa-l timp e 30 de secunde, apoi scoate-l si asteapta sa se raceasca putin. Apoi pune-l pe pleoape timp de 5-10 minute.
6. Floarea de magnolie
Florile de magnolie pot fi folosite in cazul alergiilor si a problemelor cu sinusurile. Combinate adesea cu ale plante traditionale, magnoliile pot aduce o usurare temporara a congestiei nazale, a stranutului si a ochilor lacrimosi.
7. Neem
Uleiul de neem ajuta in cazul unei pieli uscate, iritate sau rosii. Totodata este un remediu eficient in cazul infectiilor cu fungi, paduchilor, scalpului uscat, matretii, albirii premature a parului, a bolilor de piele si a gingivitei. Neem-ul are proprietatea de a imbunatati sanatatea pielii prin combaterea bacteriilor care cauzeaza acneea.
8. Usturoiul
Usturoiul reduse tensiunea arteriala si imbunatateste nivelul colesterolului. Potrivit Consiliul American pentru Sanatate Publica, consumul zilnic al unui catel de usturoi poate reduce colesterolul cu pana la 10%. Poate ca respiratia ta va avea de suferit, insa inima iti va multumi.
9. Papadia
Datorita faptului ca are un continut bogat in flavonoide, papadia poate fi folosita pentru curatarea ficatului;  trateazea boli precum diabetul, acneea, cancerul, anemia, tensiune arteriala ridicata. Totodata, reduce simptomele premestruale precum balonarea, acumularea de gaze si retentia de apa.
10. Ulei tonic din plante
Usureaza congestionarea pieptului prin masarea pe piept si pe spatele superior cu ulei tonic. Acesta este un fel de formula magica bazata pe combinarea mai multor uleiuri esentiale care ajuta in cazul congestionarii pieptului si a imbunatatirii circulatiei. Data viitoare cand ai nasul infundat pune putin ulei tonic deasupra buzei superioare si inspira adanc. Vei obxerva cu uimire ca se vor elibera caile nazale.
11. Rozmarinul
Rozmarinul are proprietati care stimuleaza sistemul digestiv, circulator si nervos. Totodata rozmarinul poate fi de un real folos cand ai probleme cu stomacul.
12. Patrunjelul

Este mult mai important decat statusul marunt ca si garnitura in farfuria ta. Patrunjelul are cel mai ridicat nivel de clorofila, care imbunatateste sistemul imunitar, reduce inflamatiile si curata toxinele. De asemenea, aceasta planta contine si acid alfa linolinic – omega 3 – care previne bolile cardiovasculare si artrita

5 motive sa consumi drojdie de bere

Imagini pentru drojdia de bere


Drojdia de bere contine multi nutrienti care aduc numeroase beneficii corpului. Este un aliment ieftin care previne sau trateaza mai multe probleme. Iata cum te poate ajuta acest aliment.

 
Cum te ajuta drojdia de bere, un aliment ieftin si benefic pentru organism:
Drojdia de bere ajuta digestia. Aceasta este un probiotic natural care combate balonarea deoarece stimuleaza flora intestinala. Tot ce trebuie sp faci este sa pui într-un pahar putina pudra de drojdie. Peste aceasta vei pune apa calduta.
Te ajuta daca ai tenul gras sau uscat. Poti folosi o masca facuta din acest aliment. Amesteca un cub de drojdie proaspata sau un plic de drojdie uscata cu putina apa calduta. Lasati amestecul timp de 30 de minute, înainte de a-l aplica pe fata. Într-un alt recipient amestecati un galbenus cu o lingura de germeni de grau. Apoi combinati acest amestec cu amestecul din drojdie si apa. Aplicati masca pe fata si lasati-o sa actioneze un sfert de ora. Dupa aceea va puteti clati cu apa calduta.
Drojdia combate acneea si ridurile. Trebuie sa pregatiti o masca faciala cu drojdie de bere. Aveti nevoie de un cub de drojdie de bere, proaspata, si 3 linguri de lapte. Amestecati ingredientele pana se obtine o pasta. Aplicati masca pe fata si pe gat si lasati-o sa actioneze timp de 15 minute. Dupa aceea clatiti-va cu apa calduta si apoi cu apa rece.
Daca ai probleme cu parul, drojdia te poate ajuta. Este eficienta în cazul caderii parului. De asemenea, îi da parului stralucire si vitalitate. Amestecati o jumatate de pachet de drojdie proaspata cu apa fierbinte, pana se formeaza o pasta. Asteptati o jumatate de ora înainte de a aplica masca pe par. Este bine sa aplicati pana la radacina. Dupa 30 de minute, clatiti-va parul cu apa calda.
Este un bun aliat împotriva stresului, osteoporozei si anemiei. Drojdia este o sursa importanta de minerale, magneziu, calciu si vitamine. De aceea ajuta la combaterea stresului, a osteoporozei si a anemiei.

Beneficiile oului crud pentru sanatate si viata lunga

Imagini pentru ou crud


Doar oul crud contine vitaminele, mineralele si en­zi­mele care stimuleaza sanatatea si longevitatea. Oul crud este o structura vie, cu molecule levogire si o compozitie a substantelor nutritive apropiata de cea a tesutului uman. Continutul oului crud fur­ni­zeaza embrionului de pasare toate elementele nutritive necesare. Denaturarea termica a oului prin fierbere sau prajire conduce la distrugerea vitami­nelor si enzimelor, la modificarea nesanatoasa a proteinelor si la aparitia unor substante de sinteza, greu digerabile si cu potential toxic, declara pentru Formula As Georgiana Caucean – consilier nutritie Alimente Geriatrice.

 
Oul crud reprezinta o sursa nutritiva extrem de valo­roasa, cu toti aminoacizii esentiali in proportii echilibrate, cu o mare abundenta de vitamine, mi­nerale valoroase, enzime, acizi grasi si grasimi emulsionate, usor digerabile, colagen, colina, le­citina, zeaxantina si luteina.
 
Oul crud intinereste organismul prin aportul de substante care relanseaza activitatea glandelor endocrine, avand o predilectie pentru suprarenale si gonade. Printr-o actiune complexa si cumula­tiva, sunt stopate procesele degenerative la nive­lul sistemului nervos central, procesele de distruc­tie la nivelul articulatiilor si pielii, degenerescenta ma­culara si cataracta.
 
Beneficiile oului crud pentru sanatate si viata lunga. Protejeaza organismul de boala canceroasa, de infarctul miocardic, de anemie feripriva si avita­mi­noze B, de oboseala cronica. Este bun pentru tratarea obe­zitatii, deoa­rece este satios, are un indice gli­ce­mic scazut si este echilibrat din punct de vedere nutritional.
 
Trebuie insa precizat ca aces­te calitati sunt evi­dente doar pen­tru ouale provenite de la gaini cres­­­cute cu hrana naturala, in con­ditii ecologice, fara prezenta antibio­ti­ce­lor, hormonilor de cres­tere si de stimulare, fara substante chimi­ce de sinteza. 

De ce sa dormi cu lamaie in sosete;

Imagini pentru lamai in sosete


Acest truc te va ajuta sa-ti hidratezi calcaiele. Exista multe creme scumpe, pietre de calcaie si alte trucuri. Însa, toate acestea necesita mult efort, bani si perseverenta, iar cel mai rau este ca nu vor oferi efectul pe care îl dorim cu totii. Aceasta înseamna ca ar trebui sa încercati cu siguranta acest truc simplu de lamaie.

 
Iata ce trebuie sa faceti:
În primul rand, alegeti o lamaie mai mare. Nota: Lamaia trebuie sa fie suficient de mare pentru a acoperi întregul calcai. Taiati lamaia pe jumatate si folositi-o pentru a face o limonada proaspata si delicioasa pentru tine si familia ta. Dar, nu aruncati coaja de lamaie, pentru ca acesta este ingredientul principal pentru calcaie.
 
Nota: cand stoarceti sucul de lamaie, trebuie sa fiti atenti si asigurati-va ca pulpa este înca în interior. Apoi, trebuie sa puneti jumatatile de lamaie pe calcaie. S-ar putea sa te simti ciudat la început, dar te vei obisnui cu asta.
 
Acoperiti calcaiele cu coaja de lamaie si purtati sosete pentru a le mentine pe pozitie. Ramaneti cu ele peste noapte. Sucul de lamaie va functiona ca un peeling chimic si va îndeparta pielea crapata si uscata. Multi oameni din întreaga lume au încercat acest truc simplu, dar extrem de eficient. si toti spun ca este extrem de eficient si va va ajuta sa va tratati calcaiele crapate – în mod natural. Veti fi uimiti de rezultate. Calcaiele tale vor fi mult mai moi, iar partile crapate ale calcaiului vor disparea.

.

Cel mai simplu test pe care il poti face acasa pentru a depista uleiul de masline falsificat

Imagini pentru ulei de masline


Tom Mueller, autorul cartii „Extra virginitate: sublima si scandaloasa lume a uleiului de masline” sustine ca 70% din uleiul de masline extra-virgin vandut in intreaga lume este diluat cu uleiuri de mai slaba calitate, nefiind astfel la fel de bun pentru sanatatea, dar si pentru buzunarul dumneavoastra. Iar interesul este mare pentru aceasta diluare, intrucat industria uleiului de masline este de miliarde de dolari anual. Mueller a facut testul „virginitatii” pentru toate marcile de ulei de masline vandute in Australia si, in urma analizelor, a constatat că nici macar o singura marca de ulei de masline nu era „extra virgina”! E foarte greu in a spune, doar prin gustare, daca un ulei de masline este cu adevarat „extra virgin”; nici macar expertii n-o pot face. Exista insa un truc prin care puteti afla daca uleiul de masline este unul veritabil.

 
Testarea uleiului de masline
Uleiul de masline este inflamabil si ar trebui sa fie capabil sa intretina arderea unei lampi. Daca n-o face, inseamna ca nu este ulei de masline extra-virgin. Un alt test simplu si relevant este urmatorul: pune pe o farfurie un servetel peste care adaugi o lingura de ulei de masline si il lasi 24 de ore si vezi a ce miroase. Apoi ii dai foc si mirosi din nou pentru a vedea daca miroase a masline sau gudron. Mai exista o metoda folosita de multi pentru a depista uleiul de masline falsificat. Este vorba de pastrarea uleiului pentru cateva zile la frigider. Unii consumatori cred ca uleiul este extravirgin in cazul in care acesta incepe sa se solidifice. Cu toate acestea, acest lucru nu este un test precis. Uleiurile mononesaturate, cum ar fi uleiul de masline se va solidifica in interiorul frigiderului, in timp ce uleiurile polinesaturate, cum ar fi de floarea soarelui si uleiul de sofranas nu se vor solidifica. Noile uleiuri aparute (care nu sunt ulei de masline), cu un continut ridicat de acid oleic, se solidifica. In realitate, acesta este un test pentru a vedea daca uleiul este mononesaturat sau nu, nu este un test prin care sa verificam calitatea uleiului de măsline extravirgin.
 
Sfaturi importante pentru alegerea unui ulei de calitate
Un criteriu relativ sigur ramane pretul. Cu cat platesti mai mult pentru o sticla de ulei de masline extravirgin, cu atat sansele sa fie cu adevarat de calitate sunt mai mari. Cumpara doar uleiul de masline ambalat in sticle inchise la culoare sau in butoiase metalice, fiindca lumina afecteaza calitatea produsului. Culoarea uleiului de masline propriu-zis nu este un criteriu al calitatii produsului. Acesta difera de la verde la auriu datorita maslinelor folosite. Mirosul si gustul, in schimb sunt criteriile poate cele mai importante in alegerea uleiului de calitate. Evita-l pe cel care miroase a ranced, a mucegai, care are gust metalic, de ars sau de carton. Gustul uleiului de masline extravirgin real este puternic, fructat, piperat, amar si uneori inecacios. Aciditatea uleiului extravirgin trebuie sa fie sub 0,8.
E bine sa cumperi uleiul de masline cat mai aproape de data de culegere a maslinelor (unele sticle au inscrisa data recoltarii maslinelor). Daca nu au precizata aceasta data, uita-te dupa data expirarii. Termenul de valabilitate ar trebui sa fie de doi ani de la data imbutelierii.
Studiile realizate indica faptul ca odata cu trecerea zilelor, saptamanilor, lunilor si anilor, dupa recoltare continutul de polifenoli din masline si uleiul de masline se diminueaza. Beneficiile aduse sanatatii de uleiul de masline sint in proportie de 99% legate de prezenta acestor polifenoli. „Trebuie sa ne gandim la uleiul de masline ca la un suc de masline cu o viata de cel mult doi ani”, atrage atentia Selina Wang, director de cercetare in cadrul UC-Davis Olive Center. Altfel spus, dupa 24 de luni de la recoltarea fructelor, ceea ce inseamna poate 18 luni de la presare si imbuteliere, uleiul de masline nu mai aduce niciun beneficiu sanatatii – este doar o grasime vegetala.
 
Fata ascunsa a industriei uleiului de masline
Uleiul de masline a jucat un rol remarcabil in cultura mediteraneana de peste 2.000 de ani, fiind iubit de gurmanzii din toata lumea. Cu toate acestea, industria are secretele ei. Site-ul new-yorkez Business Insider a rezumat fata intunecata a acesteia in 20 de exemple graitoare. Cea mai mare parte din mult uzitatul „ulei de masline extravirgin original din Italia” nu e ceea ce pretinde eticheta. Cateodata, acesta nu este extravirgin, cateodata nici italian, iar alteori, nici macar facut din masline. Iata ce trebuie sa stii despre una dintre cele mai profitabile afaceri din lume, care se poate compara usor cu industria drogurilor:
 
Uleiul de masline este mult mai scump decat alte soiuri de ulei, dar in mod surprinzator, este foarte usor de falsificat.
Industria falsa a uleiului de masline este la fel de veche ca si cea adevarata. In trecut, negustorii amestecau uleiul cu untura.
In Roma antica, consumul de ulei de masline pe cap de locuitor era de 50 de litri pe an, datorita valorii mare a acestuia, oamenii fiind pregatiti atunci sa cheltuiasca aceeasi cantitate de bani care se da astazi pe petrol.
Romanii luau mult mai in serios problema uleiului de masline fals decat se face astazi. Containerele erau marcate cu greutatea uleiului, numele fermei unde s-au presat maslinele, comerciantul care a transportat uleiul.
Industria falsificarii a continuat in timpurile moderne. In romanul original „Godfather”, personajul Vito Corleone s-a bazat pe povestea unui mafiot adevarat din industria uleiului de masline, pe nume Joe Profaci.
Domenico Ribatti, odata cel mai mare dealer din lume in domeniu, a fost condamnat la 13 ani de inchisoare in anii ’90.
Odata cu subventiile Uniunii Europe, o dimensiune complet noua s-a adaugat fraudei din industrie. Curtea Europeana a Auditorilor a raportat faptul ca 87% din cazurile de delapidare a fondurile UE acordate pentru aceasta industrie s-au inregistrat in Italia, in perioada 1985-2000.
In paralel, consumul de ulei de masline creste constant – cu 37% in sudul Europei si cu 100% in America de Nord.
Se crede ca acesti factori au dus la infiltrarea membrilor din organizatii mafiote in industrie, din cauza ca pedepsele pentru falsificare in domeniul food sunt pe jumatatea celor din business-urile cu droguri.
Profiturile sunt comparabile insa, cu cele obtinute din contrabanda cu droguri.
In 2005, autoritatile italiene au spart o organizatie criminala care detinea 100.000 de litri de ulei de masline fals, valorand aproape 8 milioane de dolari.
Mafia din domeniu a dezvoltat metode prin care uleiul fals trecea usor de testele chimice. Testul gustului este mai greu de pacalit, dar metoda a fost foarte putin sustinuta de Uniunea Europeana, din cauza costurilor ridicate.
In aprilie 2007, ministrul agriculturii din Italia a recunoscut ca a investigat 787 de producatori din bransa, dintre care 205 au fost gasiti vinovati de falsificare, etichetare falsa si alte infractiuni.
In 2007, s-a raportat faptul ca doar 4% din uleiul de masline pe care il exporta Italia era ulei de masline pur italienesc.
Italia vinde de trei ori mai mult ulei de masline decat produce.
70% din „uleiul de masline extravirgin” care se comercializeaza este probabil fals.
In SUA, o mare cantitate de ulei de masline cu etichete ce spun ca e importat din Italia, nu a fost facut din masline din Italia.
SUA s-a aliniat standardelor de verificare in domeniu abia anul trecut.
De aceea, 50% din uleiul de masline de vanzare in magazinele din SUA este, de obicei, fals.
Problema este una serioasa, avand in vedere ca in 1981, nu mai putin de 600 de persoane au murit si alte 25.000 au fost spitalizate in urma cazului denumit „sindromul uleiului toxic”.

Exercitii pentru maini amortite

Imagini pentru Exercitii pentru maini amortite


Cine nu s-a plans in timp de amorteala degetelor, circulatie proasta, palme reci sau dureri la nivelul falangelor? Putem combate aceste neplaceri prin executarea catorva miscari, zilnic, cate 15 minute. Iata cateva exercitii pentru maini amortite:

 
flexia si extensia fiecarui deget;
circumductia (miscare circulara) fiecarui deget;
flexia si extensia falangelor;
exercitii de prehensiune (apucarea obiectelor cu ajutorul degetelor);
flexia si extensia pumnului;
miscari de pronatie/supinatie (rotatia mainii circular spre interior sau spre exterior);
cu o minge in pumn, strangem si relaxam;
cu un prosop in palme strangem in directii opuse si relaxam;
circumductia pumnului;
palma-n palma, strangem si relaxam;
la perete, usoare presiuni la nivelul degetelor;
usoare flotari in degete, la perete etc.
Executati cate doua-trei serii din fiecare exercitiu. Aceste exercitii se pot face fie la birou, daca avem putin timp liber la dispozitie, fie acasa la culcare sau la sculare. 
 
Amorteala mainilor (parestezia) este o stare anormala, in care persoana respectiva simte o senzatie de arsura, furnicatura sau intepatura. Parestezia e caracteristica multor boli, tulburari sau conditii care restrictioneaza fluxul de sange ori lezeaza nervii. Amorteala mainilor poate fi insotita de durere, prurit, senzatie de arsura, sensibilitate la atingere, spasme musculare, piele rece, anxietate si urinare frecventa. Deficitul de vitamine E, B1, B6, B12 si niacina (vitamina B3 sau PP), esentiale in functionarea normala a nervilor, provoaca amortirea mainilor. La fel se intampla cand nivelul de magneziu din organism este scazut, fiind afectat sistemul nervos periferic. Acesta produse amorteli la nivelul celor patru membre. Atacul ischemic tranzitoriu – poate fi insotit de amorteli la nivelul uneia din maini, provocate de reducerea sau chiar blocarea fluxului sangvin catre o parte a creierului din cauza unui cheag de sange. La fel s-ar fi intamplat in cazul unui atac cerebral constituit, numai ca, in acest caz, simptomele sunt trecatoare datorita restabilirii fluxului de sange in cateva minute. 

9 plante care elimina substantele poluante dintr-o camera

Imagini pentru dragon tree plant


Plantele de casa fac mai mult decat o sa aduca luminozitate si culoare in designul unei incaperi. Ele ofera si beneficii reale pentru sanatatea corpului. Pe langa faptul ca-ti mentin aerul curat, plantele de interior pot diminua durerile de cap, stresul si racelile. Spre exemplu feriga Mother Fern, una dintre cele mai renumite plante care purifica aerul, este o planta usor de ingrijit, se dezvolta armonios in lumina indirecta si nu are nevoie de apa multa. Iata si alte plante care elimina substantele poluante din aer precum vapori de vopsele si lacuri, fum de tigara:

 
Copacul Dragon (Dragon Tree Plant): absoarbe multe din emisiile nocive produse de calculatoare, imprimante si alti factori care produc dioxid de carbon.
Iedera (Ivy sau Hedera): este excelenta pentru a elimina benzenul din aer.
Ficusul: purifica aerul prin eliminarea toxinelor care pot fi in timp nocive pentru organismul uman.
Filodendronul: elimina formaldehida, toxina cea mai comuna de interior gasita in mediile unde se folosesc multe produse de curatare sau unde sunt prezente sobele cu gaz. Aceasta toxina poate fi prezenta si in mochete sau materialele din care sunt fabricate canapelele.
Planta Spider (Spider Plant) : este buna pentru absorbtia gazelor toxice care se acumuleaza in cladiri cu ventilatie scazuta.
Crinul Pacii (Peace Lily): regleaza nivelul de umiditate dintr-o incapere.
Feriga (Fern) : este cea mai cunoscuta pentru eliminarea poluantilor aerului din interiorul unei locuinte sau al unui birou; aceasta contribuie si la sporirea umiditatii din aer prin procesul de transpiratie.
Crizantemele: absorb benzenul produs de fumul de tigara, toxinele emise de imprimante, fotocopiatoare, adezivi, vopsele, lacuri si pete.
Palmierii (Palms) : regleaza nivelul umiditatii si elimina toxinele chimice din aer

Iata ce pot face 2 cesti de cafea pe zi cu ficatul dumneavoastra

Imagini pentru two cups of coffee


Nu veti afla aceste lucruri din publicitate. Dar noi va spunem totul asa cum este! Cafeaua este o bautura controversata. In functie de unghiul sub care privim efectele sale, o putem considera extrem de daunatoare sau super-folositoare.

 
Dar in ciuda tuturor informatiilor pe care le-ati aflat pana acum, exista si multe efecte bune ale consumului de cafea. De exemplu ea contine multi antioxidanti, care reduc riscul de dezvoltare a o multime de boli. Ea contine de asemenea cofeina – un stimulator care multor oameni le provoaca tulburari de somn. In articolul nostru de azi vom sublinia toate avantajele si dezavantajele acestui produs.
 
O ceasca obisnuita de americano (de 240 ml) contine:
11% din norma zilnica de vitamina B2 (riboflavina)
6% din norma zilnica de vitamina B5 (acid pantotenic)
2% din norma zilnica de vitamina B1 (tiamina)
2% din norma zilnica de vitamina B3 (niacina)
1% din norma zilnica de acid folic
3% din norma zilnica de mangan
3% din norma zilnica de potasiu
2% din norma zilnica de magneziu
1% din norma zilnica de fosfor
Concluzia principala: cafeaua contine multe vitamine, minerale si antioxodanti necesari organismului nostru. Daca pe langa cafea mai consumati si fructe si legume proaspete, puteti uita de problemele de insuficienta vitaminoasa!
 
Cofeina stimuleaza metabolismul si functionarea creierului
Continutul de cofeina intr-o ceasca de cafea poate varia intre 30-300 mg, dar intr-o ceasca obisnuita se contin circa 90-100 mg.
 
Exista o multime de studii care demonstreaza ca acesta substanta intr-adevar stimuleaza functionarea creierului si imbunatateste memoria pe termen scurt. Cofeina accelereaza metabolismul cu 3-11% si imbunatateste rezultatele antrenamentelor fizice cu 11-12%.
 
Cafeaua reduce riscul de dezvoltare a bolilor Alzheimer si Parkinson
Acestea sunt cele mai raspandite boli neurodegenerative din lume. Cercetarile arata ca oamenii care consuma regulat cafea au un risc mai redus cu 65% pentru dezvoltarea Alzheimer si cu 32-60% pentru dezvoltarea bolii Parkinson. Practic consumul de cafea va reduce sansele de a pierde mintile la batranete.
 
Consumatorii de cafea sufera mult mai rar de diabet tip 2
In ultimii zece ani raspandirea diabetului tip 2 a crescut de 10 ori, ajungand la circa 300 milioane de bolnavi in intreaga lume! Oamenii care consuma cafea regulat sunt expusi mai putin la aceasta boala cu 23-67%.
 
Consumatorii de cafea sufera mai rar de boli de ficat
Oamenii care fac abuz de sucuri dulci si alcool risca sa se imbolnaveasca de ciroza hepatica, o boala grava ce afecteaza ficatul. Consumatorii de cafea se imbolnavesc cu 84% mai rar de aceasta boala, iar riscul de imbolnavire cu cancer de ficat este cu 40% mai mic.
 
Consumatorii de cafea sunt mai putin expusi la depresie si sinucidere
Depresia poate sa nu para a fi boala foarte grava, dar consecintele sale pot fi din cele mai triste. Un studiu realizat de universitatea din Harvard arata ca oamenii care prefera cafeaua au cu 20% mai putine sanse de a cunoaste aceasta boala. In acelasi timp alte 3 cercetari au demonstrat ca asemenea oameni cu 53% mai rar isi pun capat zilelor.
 
Cafeaua poate provoca anxietate si tulburari de somn
Adevarul e ca aceasta bautura poate avea si urmari negative. Oamenii care consuma prea multa cafea pot suferi de nervozitate, anxietate, ritm cardiac crescut si tulburari de somn. Daca observati asemenea efecte asupra sanatatii dvs., va recomandam sa reduceti cantitatea de cafea consumata sau chiar sa renuntati complet la acest produs daca efectele persista.
 
Cofeina provoaca dependenta
Cofeina este un narcotic, punct. Un indiciu clar al acestui fapt e ca organismul cere cantitati tot mai mari de cafea pentru a obtine aceleasi rezultate. In acelasi timp abstinenta de la cofeina poate provoca dureri de cap, oboseala si iritabilitate, simptome care pot dura cateva zile.
 
Va indemnam sa priviti treaz problema consumului de cafea si sa identificati solutia ideala pentru organismul dvs.! Aceasta e o informatie care trebuie cunoscuta de toti iubitorii de cafea.

Ce nu stiu barbatii despre barbierit

Imagini pentru barbierit


Chiar daca va barbieriti de ani de zile si credeti ca poate fi rapid si usor, ati putea invata lucruri noi de la dermatologi si un barbier cu experienta despre ceea ce trebuie sa faceti pentru a obtine cele mai bune rezultate posibile. Nu te grabi. Pregateste-ti pielea pentru ras. Incepe prin spalarea fetei cu produse speciale (sapun cu glicerina, de exemplu) care ajuta la inmuierea firelor de par, spune dermatologul Jeffrey Benabio. Sapunurile dure, pe de alta parte, nu sunt recomandate. Lasati sapunul pe fata timp de un minut inainte de clatire.

 
Apoi aplicati crema de ras sau gelul. (Benabio spune ca nu conteaza ce tip de produs folositi, dar puteti alege un produs recomandat „pentru piele sensibila”, daca aveti nevoie.) Se asteapta timp de 2 pana la 3 minute. Aveti posibilitatea sa va aranjati parul sau sa va periati dintii in timpul acesta. „E un pas important, care inmoaie intr-adevar parul”, spune Benabio. „Desi poate sa nu fie practic din punct de vedere al timpului pierdut, cu cat stai mai mult, cu atat e mai bine”,  adauga dermatologul Adam Penstein.
 
Nu va bazati pe degete pentru a intinde crema de ras pe fata. Cumparati o perie speciala. Intindeti mai bine crema si va fi mult mai usor sa va barbieriti. Cand vine vorba de aparate de ras, ambii dermatologi spun ca nu este neaparat nevoie de aparate de ras cu mai multe lame. O singura lama va functiona bine, desi Benabio favorizeaza un aparat de ras cu lama dubla. Cel mai important lucru este ca lama pe care o utilizati sa fie ascutita. Schimbati lama in fiecare saptamana.
 
Schimbarea lamelor este un alt motiv bun pentru a alege lame ieftine, mai degraba decat aparate cu mai multe lame de ras, care pot fi destul de costisitoare. Cu cat sunt mai scumpe cu atat e mai putin probabil sa le schimbati la fel de des. Un alt lucru important pentru barbierit este pastrarea pielii calde si umede. O modalitate foarte buna de a face acest lucru este sa te razi dupa ce ai facut dus. Aburul de la dus deschide porii si inmoaie parul. La frizerie, barbierii folosesc prosoape calde, hidratate pentru a pregati pielea si apoi din nou in timpul barbieritului pentru a mentine firele de par moi. Clatiti lama in apa calda de multe ori, de preferinta dupa fiecare ras si clatiti fata cu apa rece pentru a inchide porii atunci cand ati terminat. „Apa rece reduce inflamatia. Este ca si cum ai pune o compresa rece pe o rana”, spune Penstein.
 
O alte recomandare este aceea de a te rade in directia cresterii firelor de par, daca esti predispus la pseudofolliculitis barbae, adica fire de par crescute sub piele. Desi se obtin rezultate mai bune invers, exista posibilitatea sa te ranesti. „Cu cat razi mai mult o suprafata, cu atat exista mai multe riscuri sa iti iriti pielea. Daca ai firul gros, este indicat sa te razi in directia cresterii firelor de par’, spune Benabio. Ocazional, lasa pe altcineva sa te barbiereasca. Un barbierit profesionist in salon dureaza de la 12 la 25 de minute. Tot ce faci este sa stai pe scaun si sa te relaxezi. Barbatii cu acnee trebuie sa aiba o grija deosebita pentru ca iritarea pielii cauzata de barbierit poate face ca acneea sa arate mai rau. In acest caz se recomanda aparatele electrice sau aparatele de ras de unica folosinta.

Ce trebuie sa stii daca te dor calcaiele

Imagini pentru durere calcaie


Daca te dor calcaiele pe timpul zilei, trebuie sa stii neaparat cateva lucruri importante. Atunci cand simti astfel de dureri cel mai probabil este vorba despre ligamentul subtire care leaga calcaiul de partea din fata a piciorului. Studiile arata ca la peste 50% dintre persoanele care se confrunta cu aceasta problema, durerea provine de la acest ligament numit si fascia plantara.

 
Principalele cauze pentru care te dor calcaiele sunt kilogramele in plus sau miscarile repetitive. Aceasta problema apare de cele mai multe ori la femeile gravide, la atleti si la persoanele care stau foarte mult in picioare. Greutatea si presiunea cauzeaza inflamatii si dau nastere unei dureri care de cele mai multe ori devine extrem de suparatoare.
 
Din fericire poti preveni aceasta problema destul de usor. Exercitiile de stretching sunt extrem de benefice, in special cele care vizeaza intinderea gambei. Tot ce trebuie sa faci este sa extinzi piciorul printr-o miscare de fandare si sa il tii in aceasta pozitie cateva secunde. Repeta exercitiul de cate ori pe fiecare picior. Un alt exercitiu eficient este urmatorul: stai asezat pe scaun si descalta-te. Stai picior peste picior si trage spre tine de varful cel mare, timp de 10 secunde. Repeta de trei ori pentru fiecare picior.
 
Nu uita ca antrenamentul regulat este foarte important in prevenirea durerilor de calcai. Trebuie sa incerci sa te misti cat mai mult, sa mergi pe jos cel putin 30-45 de minute in fiecare zi. Inainte de exercitii sau munca fizica grea este recomandat sa te incalzesti foarte bine, pentru a preveni intinderile sau alte tipuri de accidentari. Mentine-te la greutatea normala si fereste-te de kilogramele in plus.

…Sase tipuri de pesticide au fost descoperite intr-un singur fruct; Ele iti dau totul,dar si noi trebuie sa  ne ingrijim de hrana si apa in viata albinelor; Analize de facut la 30 de ani; Ce alimente nu trebuie sa consumi daca ai chisturi ovariene; Semnalele prin care corpul iti arata ca e stresat; Ce mananci ca sa traiesti mult etc

Pentru mentinerea vietii, perpetuarea speciei si desfasurarea multiplelor activitati, albinele au nevoie de hrana bogata in substante energetice proteice, microelemente si vitamine si de apa.

Toate aceste valoroase substante sunt preluate de albine din nectarul si polenul florilor care, culese cu migala si transportate in stup, prin procese complexe fizice si biochimice, sunt transformate in miere si pastura.
Acestea reprezinta hrana specifica a albinelor atat in sezonul activ, cat si in perioada repausului de iernare.
HRANA ENERGETICA.
Nectarul si mierea constituie, in principal, hrana energetica a albinelor.

Nectarul
Este un produs complex, secretat de glandele nectarifere ale plantelor, care se prezinta sub forma unei substante glucidice de concentratie diferita, ce variaza in functie de specia plantei, umiditatea si temperatura din atmosfera, fiind cuprinsa intre 4 – 75%.
Concentratia optima a nectarului preferat de albine pentru cules este de 40 – 50%.
In conditii deosebite (lipsa de hrana), albinele recolteaza nectarul pana la concentratia de 5%.
Principalele componente ale nectarului sunt: glucidele, reprezentate de zaharoza, glucoza si fructoza.
In cantitati mici, dar cu foarte mare valoare biologica sunt prezenti in nectar si acizi organici, rasini, dextrine, proteine, enzime, vitamine, substante minerale etc.
Reactia nectarului, in general, este acida, mai rar neutra si foarte rar alcalina.
Transformarea nectarului in miere se realizeaza prin activitatea de prelucrare a albinelor, care cuprinde un proces biochimic si unul fizic.
Procesul biochimic are la baza invertaza, produsa de glandele faringiene, care transforma zaharoza in fructoza si glucoza.
Procesul fizic consta in eliminarea unei cantitati insemnate de apa din nectar si aducerea acestuia la umiditatea de 15 – 18%, prin activitatea intensa de ventilatie si mutarea de sute de ori de la o celula la alta si intre albine.Mierea.
Este principala sursa de energie pentru albine, fiind folosita atat in procesele fiziologice ale organismului, cat si ca sursa de caldura, prin transformare in energie termica.
Pentru procesele fiziologice, hrana energetica este folosita in urmatoarele actiuni:
• asigurarea activitatii musculare de care depind deplasarea in teritoriu (zborul), culegerea si transportul nectarului si al polenului;
• asigurarea circulatiei hemolimfei, functionarea sistemului nervos, a aparatului respirator si a altor activitati vitale pentru organism;
• desfasurarea metabolismului celular, respectiv, a proceselor de termogeneza si respiratie celulara;
• asigurarea proceselor de digestie si absorbtie a substantelor nutritive;
• asigurarea activitatii glandelor secretoare care produc enzimele necesare organismului si pentru transformarea nectarului in miere, producerea laptisorului de matca, a cerii si veninului;
• mentinerea temperaturii cuibului, precum si a organismului albinei peste limita critica.

Glucidele din miere au si un important rol structural, participand la constituirea membranelor celulare, a tesutului conjunctiv, a hormonilor si anticorpilor.
Enzimele din miere contribuie la accelerarea reactiilor metabolice, avand functii reversibile atat de degradare, cat si de biosinteza.
Vitaminele intra in stranse relatii cu hormonii si enzimele, indeplinind rol de biocatalizator.
Substantele minerale, care au un rol important in reglarea presiunii osmotice si mentinerea echilibrului acido-bazic, se gasesc in mierea florala, intre 0,1 – 0,5%, iar in cea de mana, intre 0,5 – 1%.
Totodata, acestea sunt si componente ale unor hormoni, vitamine si enzime.

Acizii organici din miere au rol important in metabolismul albinelor.
Se apreciaza ca o familie de albine consuma pe timp de un an circa 80 kg hrana energetica, din care mierea reprezinta 50 kg, iar diferenta in echivalent caloric este preluata din grasimile si amidonul, prezente in polenul consumat.
Pentru hranirea si cresterea unui kg albine (10.000 indivizi), sunt necesare 1,1 kg miere si 1,5 kg polen.
Deosebit de important pentru viata albinelor este sa stabilim si sa asiguram rezerva de hrana necesara sezonului lipsit de cules si iernare, respectiv lunile noiembrie – aprilie.
Pentru aceasta perioada s-a stabilit ca este necesar sa se asigure cuibului familiilor de albine 15 – 18 kg de hrana energetica, urmarind ca rezerva sa nu scada niciodata la mai putin de 6 kg.

HRANA PROTEICA.
Aceasta are un rol deosebit in viata albinelor, fiind constituita din polen.
Polenul.
Din punct de vedere apicol reprezinta un element deosebit de important in nutritia albinelor.
El asigura hrana proteica, minerala, grasimi si vitamine, in toate stadiile de viata ale albinelor.
In timpul unui an, distingem doua perioade in care albinele au nevoie deosebit de mare de polen, acestea sunt: primavara – cand familia de albine se gaseste in plina activitate de crestere a puietului si dezvoltare numerica a indivizilor, si toamna – cand se cresc albinele de iernare, care isi asigura corpul gras (substantele lipoproteice) pe baza consumului de polen si rezervele necesare (pastura), in a doua parte a iernarii.
Graunciorii de polen se gasesc in numar deosebit de mare pe anterele florilor; pentru culegerea lor, albinele participa cu tot corpul (perisorii de pe cap, toracele, abdomenul, piesele bucale si cele trei perechi de picioare).
Procesul recoltarii polenului cuprinde doua etape: in prima, albinele scutura si culeg polenul de pe stamine, acoperindu-si corpul cu graunciorii fini, iar in cea de-a doua, urmeaza perierea acestora cu ajutorul pieptenilor tarsieni si formarea ghemotoacelor de polen pe picioarele posterioare, de unde este transportat si depozitat in celulele fagurilor din cuib.
Componentele principale ale polenului sunt proteinele, al caror continut variaza intre 13,5% la pin si 41,9% la salcia capreasca.
De prezenta polenului in stup depinde cantitatea si calitatea puietului, dezvoltarea si sanatatea familiei de albine.
Pe langa componentele principale (proteine, zaharuri si substante minerale), polenul contine o gama importanta de vitamine (A, B1, B2, B6, C, D, E si PP), enzime, precum si numeroase substante antibiotice de importanta vitala pentru organismul albinelor si al omului consumator.
Din probele analizate reiese ca cele mai bogate polenuri in substante proteice sunt cele provenite de la salcia capreasca, dovleac, zburatoare, sparceta, floarea-soarelui, sorg, alun, artar, pomi fructiferi, castan, papadie etc.
Valoarea biologica a polenului rezulta, in special, din continutul mare si variat al aminoacizilor esentiali, indispensabili vietii, cum sunt: arginina, histina, leucina, izoleucina, lizina, metionina, fenilalanina, treonina, triptofanul si valina.
Acesti aminoacizi nu pot fi sintetizati de albine, motiv pentru care este absolut necesara administrarea lor in hrana.
Elementul de baza din compozitia proteinelor este azotul care are simbolul chimic „N”.
Pentru a putea calcula proteina corespunzatoare, amintim ca 1 g N corespunde la 6,25 g proteina.
Cifra 6,25 a fost adoptata ca factor standard de convertire in proteina a N.

Utilizarea proteinelor de catre albine.
Hrana albinelor este foarte bogata in proteine si contine toti aminoacizii necesari formarii celulelor noi.
Pentru dezvoltarea unei larve sunt necesare 4 – 6 mg azot, iar pentru cresterea unei albine adulte 25 – 37 mg proteina, respectiv 125 – 185 mg polen.
Consumul necesar unei familii de albine pe timp de un an este de 20 – 25 kg polen.
Este necesar sa scoatem in evidenta si principalele influente negative pe care le are lipsa polenului in hrana albinelor, si anume:
• cresterea unui numar redus de albine tinere si pe un timp limitat, care duce la regresarea in dezvoltare a familiilor de albine;
• cand cresterea noilor generatii se realizeaza pe seama proteinelor din corpul albinelor adulte (doici), scade continutul in azot din organismul acestora si, in final, are loc debilitarea, uzura si scurtarea considerabila a vietii;
• albinele nou crescute in lipsa polenului din hrana au in corp cu 19% mai putin azot si cu 62% mai putina tianina (vitamina B1), iar capacitatea lor de a creste noi generatii si de a acumula rezerve de hrana este foarte redusa.

Din cele prezentate mai sus, se poate trage concluzia de importanta vitala pe care o are polenul in viata si activitatea familiilor de albine in tot cursul anului, dar mai ales primavara timpuriu si toamna, cand se cresc generatii importante de albine, iar polenul lipseste din natura.
Consumul de proteine (polenul) asigura albinelor desavarsirea dezvoltarii glandelor si organelor cu rol secretor si activitatea acestora.

Din rolul deosebit de mare pe care il are polenul (proteinele) in activitatea glandelor secretoare, este necesar sa retinem cel putin doua aspecte cu importanta in activitatea productiva a albinelor, si anume:
• dependenta producerii hranei pentru cresterea puietului de aportul proteinelor din hrana albinelor – care mentine glandele hipofaringiene in plina activitate de producere a laptisorului de matca, pana la o varsta inaintata – de care depinde cantitatea si calitatea puietului crescut;
• dependenta culegerii si prelucrarii nectarului de hrana proteica.
Este stiut ca productia de miere realizata de familia de albine depinde atat de numarul indivizilor, abundenta culesului, cat si de capacitatea fiziologica a albinelor culegatoare.

Dezideratul principal „Familii de albine puternice”, cu albine sanatoase si viguroase, de mare productivitate, se obtine, in special, prin asigurarea hranei din abundenta, echilibrata proteic si energetic, in tot cursul anului.
APA.
Este un element vital si pentru viata familiilor de albine, fiind necesara la digestia substantelor nutritive, pregatirea hranei pentru puiet, mentinerea umiditatii si temperaturii optime in cuib, realizarea diferitelor schimburi nutritive in tesuturi, secretiile glandulare, formarea hemolimfei.
Consumul de apa pentru o familie de albine, normala, este de 50 – 200 ml/zi, in perioada de primavara, si 300 – 380 ml/zi, vara, fiind mai mare in zilele calduroase, cu vant uscat, in stupii expusi la soare si in lipsa culesului de nectar.
Albinele prefera apa curgatoare de rau care are o duritate mai mica prin continutul redus al sarurilor minerale.
Cand sursele naturale cu apa curata lipsesc din apropierea stupinei, este bine ca apicultorii sa instaleze primavara timpuriu adapatorul in stupina si sa-l alimenteze periodic cu apa, inainte ca albinele sa descopere surse de apa plouata, care dauneaza sanatatii si vietii acestora, ducand la imbolnaviri si depopulari.
In privinta temperaturii, albinele prefera apa incalzita de soare.
Ing. Ion POPESCU
Asociatia Crescatorilor de Albine din Romania

Semnalele prin care corpul iti arata ca e stresat

Stresul este considerat o problema majora care afecteaza intregul organism, favorizand aparitia multor probleme serioase de sanatate. Nu degeaba multe studii realizate pana in prezent, precum si tehnicile de relaxare care sunt tot mai evoluate, incearca sa mobilizeze majoritatea populatiei sa acorde o importanta foarte mare modului in care sunt gestionate perioadele de stres. Corpul reactioneaza in multiple feluri atunci cand este expus permanent la stres, iar potrivit unui psiholog celebru citat de BrightSide trebuie sa cunosti semnalele ingrijoratoare:

  1. Starea de agitatie si durerile de cap frecvente

Atunci cand corpul este stresat apar si durerile de cap care nu-ti dau pace. Grijile pe care ti le faci mereu sau o agitatie nebuna in care intri zilnic pot sa fie factorii declansatori. Corpul este stresat, iar modul prin care te anunta este prin aceste dureri de cap.

Daca ai constatat acest lucru, atunci trebuie sa constientizezi ca doar tu poti sa analizezi putin la rece situatia si sa incerci sa rezolvi problemele fara sa te agiti mereu si sa-ti faci rau. Calmul si rabdarea sunt doua calitati care, de regula, ajuta mai mult in aceste situatii decat agitatia si graba de a duce la final ceva.

  1. Resentimentele si durerea la nivelul gatului

Potrivit psihologului Susan Babel, care este specializata in tratarea depresiilor, durerile care apar la nivelul gatului pot sa fie cauzate de resentimentele pe care le ai fata de cei din jur, precum si de frustrarile legate de imperfectiunile pe care le vezi mereu la tine. Specialistul este de parere ca durerile care apar la nivelul gatului au o legatura stransa cu faptul ca nu putem ierta pe cineva sau pe noi insine. Incercarea de a-ti schimba atitudinea, de a privi totul cu alti ochi si de a invata sa te accepti asa cum esti te poate ajuta sa eliberezi corpul de aceste tensiuni la care este expus.

  1. Presiunea constanta si durerea care apare la nivelul umerilor

Aceste dureri sunt asociate cu presiunea constata la care esti expusa, precum si cu incapacitatea de a lua deciziile atunci cand trebuie, sustine psihologul. Recomandarea specialistului este aceea de a gasi pe cineva de incredere cu care sa discuti despre probleme tale, deoarece prin expunerea lor verbala este posibil sa nu le mai simti atat de apasatoare.

  1. Lipsa de iubire/apreciere si durerea din zona dorsala

Pottrivit psihologului, teama de a nu fi ranita si lipsa de apreciere genereaza stres in corp. Semnalele prin care corpul iti arata ca e stresat sunt legate de durerile care apar la nivelul zonei dorsale.

  1. Obsesia pentru bani si durerea din zona lombara

Obsesia nebuna pentru bani, precum si frica generata de pierderea unui anume statut pun o presiune constanta si constituie o sursa permanenta de stres. Durerea din zona lombara este semnalul prin care corpul iti arata ca e stresat.

  1. Frica de schimbare, incapatanarea si durerile de la nivelul coatelor

Rigiditatea, incapacitatea de face un compromis, precum si frica de schimbare sunt acolo in tine si reprezinta un stres pentru corp. Psihologul Susan Babel sustine ca aceste probleme se pot manifesta prin durere la nivelul coatelor, aceasta fiind semnalul prin care corpul iti arata ca e stresat.

  1. Ingamfarea si durerea de la nivelul genunchilor

Un ego puternic poate sa stea la baza durerilor care apar la nivelul genunchilor, sustine specialistul care este de parere ca aceste probleme apar atunci cand ne gandim prea mult la noi insine si nu ne pasa de cei din jur. Bunatatea si grija pe care o porti celor din jurul tau sunt calitati la care ar fi bine sa reflectezi pentru a scapa de acest stres.

  1. Apatia si durerea de picioare

Cand te gandesti ca viata ta nu are sens sau ca totul e un mare esec, atunci corpul iti arata ca este stresat prin aparitia durerii de la nivelul picioarelor, explica psihologul. Invata sa te bucuri de lucrurile marunte si sa apreciezi tot ceea ce ai, nu sa fii permanent nemultumita de tot ceea ce faci

Ce alimente nu trebuie sa consumi daca ai chisturi 

Efectul alimentatiei asupra starii generale de sanatate este adesea subapreciat, motiv pentru care nu prea ne impunem restrictii alimentare decat atunci cand avem o problema de digestie sau vrem sa slabim. Adevarul este, insa, ca ceea ce mancam ne afecteaza organele si ne ajuta sa ne vindecam sau, dimpotriva, ne face sa ne imbolnavim mai rau. Chiar si chisturile ovariene sunt influentate de dieta si exista anumite alimente daunatoare pentru tine daca ai aceasta problema de sanatate.

  1. Aripioarele de pui

Pe primul loc in topul celor mai daunatoare alimente pentru femeile care au chisturi ovariene se afla delicioasele aripioare de pui dupa care toata lumea este innebunita. Probabil ca nimeni nu o sa iti spuna, dar, de fapt, aceste mancaruri grase si picante agraveaza inflamatiile si amplifica durerile cauzate de chisturile ovariene.

in primul rand, carnea de pui pe care o consumam in mod obisnuit nu este aceeasi cu cea care era consumata acum o suta de ani, ci este plina de steroizi, care pot creste numarul de chisturi si le pot agrava. Nu ai cum sa eviti consumul excesiv de steroizi proveniti din carne decat daca iti permiti sa cumperi carne de pui hranit numai cu iarba sau de pui de tara. in rest, pentru ca cererea mondiala este atat de mare, puii sunt injectati cu steroizi pentru a creste, iar cea mai mare concentratie se afla in aripi.

in al doilea rand, daca aripioarele de pui sunt si picante, asa cum le gasesti la restaurantele fast-food, ele inflameaza toate chisturile, inclusiv pe cele ovariene. Unde mai pui ca prajelile si mancarurile grase, in general, amplifica si ele inflamatiile din corp? Daca mananci adesea aripioare de pui si ai dureri menstruale foarte mari din cauza chisturilor, renunta la acest aliment si vei observa o imbunatatire.

  1. Alimentele cu indice glicemic mare

Indicele glicemic iti indica de fapt impactul pe care il are un anumit aliment asupra glicemiei – cu cat este mai mare, cu atat va creste nivelul acesteia mai repede si mai mult, ceea ce poate fi periculos. Alimentele cu indice glicemic mare sunt cele care iti dau energie pe moment, pentru ca mai apoi sa aiba exact efectul opus (de exemplu: dulciurile, berea, cartofii prajiti, produsele cu amidon, faina alba etc.).

Dar ce legatura exista intre sindromul ovarelor polichistice si nivelul glicemiei? Ei bine, conform studiilor de la universitatea Maryland, femeile care au chisturi ovariene sunt mult mai predispuse la a face diabet. in plus, o dieta bogata in alimentele nesanatoase enumerate mai sus poate sa duca la instalarea sau agravarea unui dezechilibru hormonal, ceea ce poate amplifica simptomele date de chisturi.

  1. Carne rosie

Daca ai chisturi ovariene, tine minte ca unul dintre alimentele daunatoare pentru tine este carnea rosie. in ultimii ani, tot mai multi nutritionisti indeamna oamenii sa nu consume mai mult de doua portii de carne rosie pe saptamana, pentru ca aceasta poate sa iti scurteze viata daca este consumata in exces.

Chisturile ovariene pot evolua in cancer, chiar daca se intampla destul de rar, iar consumul de carne rosie, care este plina de grasimi si colesterol, a fost asociat direct cu cresterea riscului de a face cancer. Avand in vedere ca ai deja o sensibilitate in organism, ar fi bine sa inlocuiesti carnea rosie, in special cea procesata (carnati, bacon, mezeluri etc.), cu carne slaba de peste si cu soia (dar nu in cantitati prea mari, pentru ca poate cauza dezechilibre hormonale).

Alimentele daunatoare pentru persoanele care au chisturi ovariene sunt, de fapt, alimente pe care cu totii ar trebui sa le consumam cat mai rar daca vrem o viata sanatoasa si lunga.

Specialistii avertizeaza: 6 tipuri de pesticide au fost descoperite intr-un singur fruct;

Pesticidele sunt substante care contin ingrediente biologic active, foarte toxice, care actioneaza si asupra componentelor vii nedaunatoare, fiind deci periculoase pentru mediu si pentru om, motiv pentru care fac obiectul unor reglementari numeroase.

Conform unui raport intocmit de Laboratorul Central Fitosanitar privind planul national de monitorizare a reziduurilor de tip pesticide din fructe, legume si cereale din productia interna, pentru anul 2014, au fost descoperite reziduuri de pesticide in 35% dintre legumele analizate, respectiv in 47,6% dintre probele de fructe, se arata intr-un comunicat de presa al Asociatiei Pro Consumatori (APC).

Astfel, datele Raportului indica prezenta unuia pana la sase tipuri de pesticide in legume si pana la sapte tipuri de pesticide, in fructe.

Cele mai frecvente reziduuri de pesticide in legume au fost de carbendazim, ciprodinil, clorpirifos, imidacloprid, azoxistrobin, tiofanat-metil, clorotalonil, iprodion, fludioxonil, pirimetanil, se indica in comunicatul APC.

Astfel de legume neconforme cu prevederile regulamentului nr. 396/2005 au fost patrunjelul frunze, ceapa verde, spanacul sau salata verde, in probele carora s-au gasit carbendazim, tiofanatmetil, propiconazol, cipermetrin, clorpirifos, clortalonil, dimetoat, dimoxistrobin, fenhexamid, iprovalicarb, triadimenol.

Fructele care au prezentat reziduuri de pesticide au fost piersicile, visinele, merele, caisele, cirese si capsunele. Printre pesticidele detectate in probele de fructe au fost ciprodinil, clorpirifos, carbendazim,pirimetanil, lambda cihalotrin, boscalid metalaxil si fludioxonil, se mentioneaza in comunicatul APC.

De aceea, pentru informarea corecta a consumatorilor asupra acestor reziduuri de pesticide in fructe si legume, reprezentatii APC subliniaza rolul pe care il au Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor, Autoritatea Nationala Fitosanitara si Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale.

„Informatiile prezentate consumatorului in marile magazine, de tip hipermarket, cu privire la legumele/fructele aflate la vanzare, se refera doar la: tara de origine, clasa de calitate si pretul per unitatea de vanzare, si foarte rar, sunt mentionate informatii privind tratamentele chimice aplicate dupa recoltare.

Pentru consumatori, in special pentru cei vulnerabili (copii, femei insarcinate, varstnici si cei cu afectiuni medicale cronice), sunt importante informatiile referitoare la tratamentele chimice aplicate legumelor/fructelor dupa recoltare. Acest tip de date ii poate ajuta sa faca alegeri in cunostinta de cauza si sa evite anumite afectiuni medicale generate de aceste substante chimice.

Totodata, institutiile statului, respectiv Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor, Autoritatea Nationala Fitosanitara, Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, nu aduc la cunostinta consumatorilor rezultatele actiunilor de control intreprinse, nu se implica in campanii de informare si educare prin intermediul carora consumatorii sa fie informati despre efectele nocive asupra sanatatii a acestor pesticide, despre infrastructura existenta la nivel national etc”, a explicat conf. univ. dr. Costel Stanciu, presedintele Asociatiei Pro Consumatori.

Daca aceasta terapie minune ar fi aplicata la nivel mondial, s-ar salva anual milioane de vieti

Proprietatile curative ale metodei Helatio au fost confirmate inca din perioada 1948-1950, cand a fost amplu studiata, atat ca metodologie cat si ca efecte asupra organismului uman.

Aplicata in procedurile de stopare a imbatranirii si intinerire, helatio-terapia actioneaza asupra organismului la nivel celular, oprind distrugerea lor. Imbunatateste oxigenarea inimii, crescand aportul de oxigen la nivel cardiac, si revitalizeaza vasele sangvine. Stopeaza ateroscleroza si osteoporoza.

Medicina traditonala este practicata de peste 10.000 de ani, dovezi in acest sens fiind descoperirile din Egipt. Exista surse istorice, datand din acea perioada, care atesta practicarea helatio-terapiei inca de atunci. Un specialist autentic in medicina traditionala cunoaste metoda Helatio si cum poate fi aplicata benefic si corect, fara niciun risc pentru pacient, asa cum era practicata in medicina traditionala egipteana.

Metoda se realizeaza prin aplicarea unor tampoane din material in trei puncte cheie: in zona carotidei, deasupra inimii si deasupra arterei femurale pe piciorul drept. Tampoanele sunt imbibate in extracte din plante medicinale ce contin nutrienti si substante bioactive.

In prima etapa se prescriu intre 50-100 de astfel de proceduri, cate una la interval de trei zile, apoi se intervine prin tratament cu acupunctura si extracte din plante medicinale. Procedura de tratament echivaleaza cu administrarea unor perfuzii ce elimina toxicitatea sangelui, adica se modifica, se echilibreaza functionalitatea fiecarui organ.

Metoda Helatio poate fi realizata si prin administrarea suplimentelor EDTA pe cale orala. Helatioterapia este una dintre cele mai interesante terapii existente in practica si istoria medicinei umane. Daca metodologia sa ar fi cunoscuta si aplicata la nivel mondial, s-ar salva anual milioane de vieti.

Metoda Helatio are efecte uimitoare in special asupra suferinzilor de AVC, a persoanelor cu boli cardio-vasculare, a diabeticilor, a persoanelor cu circulatie periferica deficitara, a celor care au pierderi de memorie, afectiuni provocate de fumat, alcool, de toxicitatea din mediul inconjurator si intoxicarea cu metale grele.

Acidul etilendiaminotetraacetic (EDTA), impreuna cu diferiti nutrienti, este introdus in sange. Tot pe cale orala se administreaza extracte din plante medicinale cu o anumita formula, pregatite special pentru fiecare afectiune. Denumirea helatio provine din limba greaca, de la cuvantul hela, care inseamna cleste. Aceasta metoda extrage din corp metalele grele si surplusul de calciu.

Toate toxinele existente in organism sunt eliminate prin sistemul renal. Terapia Helatio garanteaza distrugerea pietrelor de orice marime, oriunde ar fi localizate in organism si imbunatateste caile sagvine, redandu-le elasticitatea si viabilitatea.

Cand ne ajuta consumul regulat de branzeturi

Branzeturile asigura un aport de substante azotoase de 4 ori mai mare decat laptele. In urma activitatii enzimatice a microorganismelor, o parte a proteinelor complexe (cazeina) este descompusa in polipeptide si chiar in aminoacizi, favorizand asimilarea lor integrala si mai rapida.

In urda, lactalbumina – proteina valoroasa a cresterii si regenerarii celulelor – este in cantitate mare, motiv pentru care acest sortiment de branza se recomanda in regimul alimentar al copiilor si in dieta posthepatica. Branzeturile, in special cele grase, constituie o sursa importanta de vitamine B, A si D.

Ratia de lapte, produse lactate si efectele consumului neadecvat:

Ratia de branza este de 20-60 g/zi. Consumul insuficient al acestui grup de alimente poate duce la:

– cresterea incidentei rahitismului si a demineralizarilor osoase,

– intarzierea dezvoltarii staturo-ponderale a copiilor si adolescentilor,

– diminuarea rezistentei la infectii si substantele toxice.

Un regim lactat sau lacto-fainos prelungit poate determina anemie feripriva si hipovitaminoza C.

Laptele este contraindicat totusi in unele afectiuni:

– gastritele anacide si hipoacide,

– enterocolitele de fermentatie,

– colitele ulceroase.

In aceste boli sunt foarte potrivite branzeturile preparate cu cheag.

Avand in vedere calitatile deosebit de valoroase ale laptelui si derivatelor lui – atat in ceea ce priveste continutul lor in factori nutritivi de calitate superioara, intr-o combinatie optima pentru dezvoltarea si intretinerea functiilor organismului, cat si din punctul de vedere al aportului caloric -, acestea trebuie sa satisfaca cca 35-40% din valoarea calorica a ratiei zilnice, in cadrul alimentatiei rationale a omului sanatos.

Analize de facut la 30 de ani;

Cel mai bine ar fi sa faci controale medicale periodic, ca sa afli daca esti bine si sa previi bolile. Prin urmare, programeaza-te la doctor pentru urmatoarele analize de facut la 30 de ani!

Controlul tensiunii arteriale

Cel putin o data la doi ani, trebuie sa-ti monitorizezi tensiunea arteriala, daca nu te stii cu probleme. In caz contrar, un control anual este necesar dupa implinirea varstei de 30 ani, spun cei de la womenshealthmag.com.

Hipertensiunea arteriala poate declansa boli de inima, insuficienta renala sau accident vascular cerebral. Ca sa previi asemenea neplaceri, testeaza-te! Ai nevoie doar de un tensiometru de calitate si poti efectua chiar acasa operatiunea.

Analize de sange

De obicei, medicul solicita o hemoleucograma completa, VSH, care determina viteza sangelui, sideremia, care depisteaza anemiile si infectiile, si verifica si activitatea functiei renale.

Nivelul de colesterol LDL din sange

Un nivel mare de colesterol “rau” in sange sau LDL poate produce afectiuni cardiace grave. Dar cu un simplu test de sange poti identifica daca trebuie sa reduci colesterolul prin tratament sau/si regim alimentar. Daca ai colesterolul peste 130, trebuie sa-ti refaci anual analiza. Daca este mai mic decat aceasta valoare, poti repeta testul sangvin in decursul a cinci ani.

Testare tiroidiana

Activitatea tiroidei poate fi masurata prin teste de sange. Daca nu produce suficienti hormoni, tiroida poate duce la o serie de simptome neplacute, printre care si luarea in greutate. Daca este hiperactiva, te poate expune unei boli autoimune.

Ca sa nu ajungi pana in stadiul cand trebuie s-o tii sub control prin tratament toata viata, verifica sanatatea tiroidei in jurul varstei de 30 de ani, mai ales cand apar tulburari de greutate, schimbari inexplicabile de dispozitie, insomnie sau oboseala severa.

 

Screening pentru cancerul de piele

Melanomul si alte tipuri de cancer de piele nu sunt probleme ce ar trebui sa-i preocupe doar pe cei cu multe alunite si pielea foarte deschisa la culoare sau care apeleaza la bronzul artificial. Mai mult, daca stii ca pana la 18 ani ai experimentat arsuri solare mai importante sau ai vreo ruda apropiata care a fost diagnosticata cu cancer de piele, neaparat fa si tu screening periodic, dupa varsta de 30 de ani.

 

Testul Babes-Papanicolau

Inca de la inceperea vietii sexuale, e bine sa faci anual testul Babes-Papanicolau. Investigatia poate depista din vreme riscul de cancer de col uterin. Pe cat posibil, alege analiza in mediul lichid, pentru ca ofera o mai buna acuratete, spre deosebire de testarea pe lama.

Analize de facut la 30 de ani: ecografia mamara

In apropierea varstei de 30 de ani, medicii recomanda, pe cat posibil in fiecare an, efectuarea ecografiei mamare. Investigatia poate detecta precoce eventualele tumori. Potrivit unor statistici recente, 1 din 8 femei sufera de cancer la san la un moment dat in viata.

Testari pentru HPV si boli venerice

Sunt nenumarate metode de protectie impotriva sarcinilor nedorite sau a bolilor cu transmitere sexuala, prezervativul fiind cea mai eficienta. Cu toate acestea, in ultima vreme se inregistreaza un numar tot mai mare de cazuri de boli infectioase, iar cele mai frecvente sunt candidoza, HPV, chlamidia, condiloamele, vaginoza, tricomonaza, sifilisul, negii genitali. Testarile sunt obligatorii pentru femeile care au avut mai multi parteneri in ultima perioada. Astfel, se poate depista prezenta unor tulpini canceroase de HPV.

Regim pentru ficat: protejeaza-ti ficatul cu aceasta dieta

Excesele alimentare, stilul de viata sedentar si substantele chimice pe care le consumam aproape zilnic sunt doar cativa dintre factorii care contribuie la aparitia bolilor ficatului. Anumite boli ale acestui organ, precum hepatitele, sunt boli cu transmitere sexuala, care se raspandesc din neglijenta si care afecteaza grav organul inainte de a da simptome vizibile. Alcoolul, pe care atat de multi oameni il consuma in prezent, inca de la varste fragede, este o adevarata otrava pentru ficat, mai ales daca acesta este sensibil. Cu alte cuvinte, traim intr-o lume in care ficatul este expus la multe pericole, iar daca noi nu luam masuri sa ne protejam, riscul de a suferi mai tarziu de diverse maladii serioase este foarte mare.

Descopera cum poti sa iti dai seama daca suferi de boli ale ficatului in functie de simptomele pe care le ai!

In cazul unui ficat bolnav, una dintre masurile pe care le putem lua este adoptarea unui regim special. in mod normal, proteinele sunt cele care ajuta la regenerarea celulara si previn acumularea de grasimi la nivelul ficatului, insa atunci cand exista o boala a acestui organ, ele nu mai sunt procesate cum trebuie de organism, existand riscul sa se acumuleze reziduuri care se depun apoi pe creier. De aceea, este nevoie de o alimentatie diferita, gandita astfel incat sa ii ofere corpului cele necesare fara a agrava problema.

Cateva dintre schimbarile pe care va trebui sa le faci in dieta, daca adopti regimul pentru ficat, sunt:

– reducerea cantitatii de proteine pe care o consumi, din motivul mentionat mai sus. in cazul in care suferi de o afectiune serioasa a ficatului, este recomandat sa consumi 1 g de proteine/kg din masa corporala. De exemplu, o persoana care cantareste 70 kg nu ar trebui sa depaseasca 70 g de proteine pe zi (este vorba despre proteinele de origine animala).

– cresterea cantitatii de carbohidrati din alimentatie, astfel incat sa existe un echilibru alimentar. Carbohidratii ar trebui sa fie principala sursa de calorii in regimul pentru ficat.

– limitarea consumului de sare, care cauzeaza retentie de lichide si poate provoca umflarea ficatului;

– renuntarea la suplimente alimentare care nu au fost recomandate de medic si care pot suprasolicita ficatul. Complexul de vitamine B este adesea prescris ca supliment alimentar de medici, in regimul pentru ficat.

– consumul moderat de grasimi, in functie de recomandarile medicului. Ele nu trebuie eliminate complet din dieta, in ciuda opiniei conform careia ar fi daunatoare pentru ficat.

– eliminarea din dieta a alcoolului, care nu mai poate fi procesat corect de catre ficat si devine mult mai toxic;

– evitarea curelor de detoxifiere, care nu doar ca slabesc organismul, dar pot afecta si mai rau ficatul daca acesta este deja bolnav.

Exemplu de meniu in regimul pentru ficat

Mic dejun:

o portocala;

fulgi de ovaz cu lapte si putina miere;

o felie de paine integrala prajita;

putin gem;

cafea sau ceai.

Pranz:

120 g de carne slaba (pui, curcan, peste, muschiulet de porc etc.);

o portie mica de cartofi/orez;

legume gatite sau salata;

2 felii de paine integrala;

o lingurita de jeleu cu aroma de fructe;

un fruct proaspat.

Gustare:

biscuiti graham cu lapte.

Cina:

120 g de carne slaba (pui, curcan, peste, muschiulet de porc etc.);

salata;

orez fiert;

2 crackersi integrali;

250 ml lapte;

un fruct proaspat.

Gustare de seara:

un pahar cu lapte sau un fruct mic.

De ce ar trebui sa consumam miere cu scortisoara in fiecare dimineata?


Combinarea acestor alimente naturiste s-a dovedit a fi eficienta in tratarea unei serii de afectiuni,fiind capabila sa neutralizeze multe virusuri, sa reduca nivelul de colesterol rau dar si nivelul de zahar din sange. Insa acestea sunt doar cateva dintre intrebuintarile minunate ale acestei combinatii. Tot ce trebuie sa faci pentru a mentine sistemul cardiovascular sanatos este sa ai grija la alimentatia ta, sa elimini de tot prajelile si produsele de patiserie sau fast food si sa amesteci 100 grame de miere de albine cu 1-2 lingurite de scortisoara.

 

Intinde amestecul pe o felie de paine prajita si consuma-l la micul dejun pentru o luna de zile. Ar trebui sa amesteci 100 de grame de miere cu 2 lingurite de scortisoara si sa o intinzi pe o felie de paine in fiecare dimineata. Pune pe o felie de paine acest amestec si consuma zilnic timp de 30 de zile. Acest obicei va reduce nivelul colesterolului, reducand riscul de atac de cord la zero. Inclusiv daca te confrunti cu problemele cauzate de artrita, acest amestec iti poate fi folositor tocmai datorita actiunii antiinflamatoare de care se bucura. Este necesar sa consumi doua pahare de apa in care sa dizolvi mierea si scortisoara, unul dimineata si unul seara.

 

Doar 7 zile in care sa bei un pahar cu apa in care sa adaugi celebra potiune magica si anume 2 linguri de miere de albine si una de scortisoara si vei scapa de aceasta problema.

In plus, sistemul tau imunitar va fi din ce in ce mai puternic si te va tina la distanta de virusurile sezoniere. Te deranjeaza aciditatea stomacala? Incearca remediul naturist mai sus descris si nu vei mai avea nici un fel de problema. In 30 de zile problemele stomacale vor deveni o amintire.

 

Tusea cronica sau sinusurile infundate isi gasesc solutia tot in aceste doua minuni ale naturii. Portia ta de dulce va fi satisfacuta de minunata combinatie, astfel ca nu vei mai fi tentat sa consumi si altceva dulce. Fierbe o cana de apa si cind a ajuns la temperatura in acre poti sa o tii fara nici un fel de problema in mana adauga o lingura de miere si una de scortisoara si consum-o dimineata pe stomacul gol. In felul acesta vei accelera procesul de arderi al organismului si vei vedea rezultatele minunate in doar cateva saptamani.

Ce mananci ca sa traiesti mult

Cu o dieta echilibrata iti poti prelungi viata si mentine corpul sanatos. Iata ce nu trebuie sa iti lipseasca de pe masa.

 

Alege alimente pe placul inimii

 

Bolile de inima reprezinta una dintre principalele cauze ale mortalitatii in multe tari ale lumi, in Romania fiind chiar pe primul loc. Ca sa le previi, evita alimentele bogate in grasimi, caci duc la cresterea colesterolului. In schimb, iti poti pune in farfurie peste, rosii, usturoi, orez brun, pentru ca te ajuta sa ai o inima sanatoasa. Printre fructele care te feresc de boli cardiovasculare se numara coacazele, murele, lamaile, merele, afinele, datorita antioxidantilor pe care ii contin. La toate acestea adauga si o portie zdravana de ras, in fiecare zi!

 

Doza zilnica de fibre

 

Ca sa traiesti mult si bine opteaza pentru alimente care contin fibre, deoarece te protejeaza de cancerul de colon. Astfel, introdu in meniul tau zilnic legume si fructe precum pere, fasole, mazare, orz, broccoli, zmeura, spanac si ardei. Specialistii spun ca trebuie sa consumam 25 de grame de fibre in fiecare zi. Nu uita nici de miscare. „Ca sa fii sanatos, urca scarile si cara-ti singur bagajele“ ne sfatuieste unul dintre cei mai longevivi medici din lume, Shigeaki Hinohara, in varsta de 104 ani,  autorul cartii „Living long, living good“/ „A trai mult, a trai bine“.

 

Micul dejun, secretul longevitatii

 

Unul dintre cei mai renumiti bucatari din lume, Jamie Oliver, are si el cateva sfaturi alimentare, pentru o viata lunga. El recomanda consumul unor portii mici de carne, multa apa si un mic dejun copios. „Cand am calatorit in lume, am intalnit oameni cu o viata lunga si productiva. Toti mancau un mic dejun consistent“, a declarat Jamie. El a dat si lista celor mai potrivite alimente pentru cea mai importanta masa a zilei: oua, lapte de capra, peste, cartofi dulci, legume si zarzavaturi, tofu, fasole neagra, nuci, fructe proaspete, alge, orez salbatic, usturoi, creveti si ardei.

 

Consuma vin rosu cu moderatie

 

Un pahar rosu pe zi face parte din dieta oamenilor care traiesc mult. Studii recente au aratat ca aceasta licoare previne bolile de inima si aparitia infectiilor din organism Totul se datoreaza unui ingredient al vinului rosu, resveratrolul.

 

Opteaza pentru portii mici

 

Este important nu doar ceea ce mananci, ci si cum mananci. Astfel, oamenii care mananca incet, cu inghitituri mici, se satura mai repede decat cei care au obiceiul sa infulece. Acest lucru inseamna un consum mai mic de calorii, ceea ce te ajuta sa ai o viata mai lunga, potrivit anumitor studii. De exemplu, cei mai longevivi oameni de pe planeta, locuitorii insulei japoneze Okinawa nu mananca niciodata pana se satura. Potrivit cercetatorilor, anii multi din buletin se datoreaza si faptului ca mananca multe legume si cereale, cantitati moderate de peste si foarte putina carne.

Depresia are si simptome fizice, care nu trebuie neglijate


Petronela Nechita, medic specialist psihiatru in cadrul Institutului de Psihiatrie Socola, considera ca indiferent de varsta putem fi afectati de anxietate, o tulburare din ce in ce mai prezenta in societate.

 

”Anxietatea este o emotie pe care am trait-o toti, in numeroase situatii de viata. Intensitatea ei variaza de la usoara la severa, iar formele de manifestare sunt dintre cele mai diverse. Avand cauze multiple si forme de manifestare diverse, tratamentul difera de la individ la individ. ingrijorarile si anxietatea pot avea legatura cu un aspect al vietii sau cu toate aspectele vietii unei persoane. Uneori ne putem ingrijora de siguranta personala sau de siguranta si sanatatea celor dragi noua. Alteori putem avea sentimentul ca ceva rau ni se poate intampla in viitorul apropiat. Tulburarile anxioase sunt caracterizate prin frica si ingrijorare constante si coplesitoare, trairi care pot sa epuizeze individul de energie. Anxietatea este o stare accentuata de neliniste, de frica fara obiect. Pe langa simptomele psihice, anxietatea este caracterizata si de simptome respiratorii, cardiovasculare, gastrointestinale, neurologice, musculare”, explica Petronela Nechita.

 

De cate feluri este anxietatea

 

Ea arata ca palpitatiile, transpiratia, senzatia de nod in gat, dificultatile de concentrare, starea de incordare sau tensiune musculara, iritabilitatea sau starea de nervozitate, agitatia sau nerabdarea, starea de slabiciune, oboseala sau tulburarile de somn sunt manifestari specifice.

 

„In adolescenta, anxietatea este legata in general de relatii emotionale si de performanta scolara. La maturitate, ea este legata de situatia financiara si de copii, iar la varstnici este in stransa legatura cu sanatatea. Tulburarile anxioase sunt clasificate in fobii, tulburari de panica, agorafobii, tulburari obsesiv-compulsive, reactii acute la stres, tulburari de stres post-traumatic si tulburari anxioase cauzate de o afectiune medicala. in aparitia anxietatii sunt implicati atat factorii psiho-sociali — deces, divort, abuzuri, schimbarea locuri de munca si altele — cat si genetici. Tulburarile anxioase sunt mai frecvente la femei decat la barbati, iar Organizatia Mondiala a Sanatatii pentru Romania mentioneaza ca un roman din 27 sufera de anxietate. OMS estimeaza ca pana in 2020 depresia si anxietatea vor deveni principalele cauze de invaliditate in munca si cele mai frecvente afectiuni ale populatiei”, mai arata Petronela Nechita. Ea subliniaza ca tulburarile psihice, printre care si anxietatea, se asociaza cu un stigmat care face ca populatia afectata sa nu caute sprijin la specialisti.

 

Cele mai bune remedii pentru starile de anxietate

 

”Un suport si un tratament adecvate pot remite simptomele anxioase si pot preveni recaderile. Dincolo de rezistenta sau vulnerabilitatea la stres a fiecaruia, conteaza foarte mult si capacitatea si abilitatea fiecaruia de a gestiona stresul. Alternarea efortului cu relaxarea previne suprasolicitarea, iar capacitatea fiecaruia de a rezolva problemele la timp si cat mai complet previne acumularea lor si, implicit, previne stresul. Tratamentul tulburarilor anxioase poate fi administrat doar de medicul psihiatru. Pe langa medicatia psihotropa se poate asocia si psihoterapia cognitiv-comportamentala pentru corectarea distorsiunilor gandirii si indepartarea comportamentelor nedorite. Stresul are efect cumulativ si creste starea generala de alerta a organismului. Reteaua sociala pe care ne-o construim singuri (prieteni, cunostinte) poate reprezenta un sprijin in momente dificile. Este foarte important ca pacientii sa se adreseze cat mai repede specialistilor astfel incat tulburarile anxioase sa nu se cronicizeze. Anxietatea nu devine patologica decat in momentul in care depaseste un anumit prag, definit pe baza unei modificari substantiale a calitatii vietii”, conchide medicul specialist psihiatru

Sportul practicat regulat mentine tineretea creierului


Exercitiile fizice efectuate sistematic pot contribui la reducerea deteriorarii creierului odata cu inaintarea in varsta, potrivit unui studiu realizat in Australia.

 

Cercetarea aparitine Universitatii de Vest din Sydney si arata ca exercitiile fizice de tip aerob pot imbunatati in mod semnificativ sanatatea regiunii stangi a hipocampului, potrivit agerpres.ro.   

 

Hipocampul este zona din creier responsabila de consolidarea informatiei din memorie de scurta durata in memorie de lunga durata. in mod obisnuit, volumul creierului descreste cu aproximativ 5% la fiecare deceniu incepand de la 40 de ani. Cu toate ca oamenii de stiinta nu au putut dovedi faptul ca exercitiile fizice maresc volumul creierului, acestia au descoperit ca sanatatea emisferei stangi este imbunatatita prin astfel de activitati efectuate in mod regulat. „in timpul activitatii fizice este produsa o substanta numita factor neurotrofic derivat din creier, ce poate contribui la prevenirea declinului asociat inaintarii in varsta prin reducerea deteriorarii creierului’“, a explicat Joseph Firth, unul dintre autorii principali ai studiului.

 

„Informatiile noastre au aratat ca principalele beneficii pentru creier se datoreaza faptului ca exercitiile aerobe incetinesc scaderea volumului creierului. Cu alte cuvinte, exercitiile fizice pot fi considerate un program de intretinere pentru creier’“, a adaugat acesta. in colaborare cu Universitatea din Manchester din Marea Britanie, echipa lui Firth a examinat rezultatele a 14 studii clinice care au analizat efectele programelor de exercitii fizice asupra volumului creierului. Creierele studiate apartineau unor participanti intre 24 si 76 de ani, varsta medie fiind de 66 de ani. Studiile clinice au inclus 737 de scanari tomografice ale creierelor unei varietati de persoane, sanatoase, cu boli mintale si cu dizabilitati cognitive precum boala Alzheimer.

De ce nu ar trebui sa iti bei cafeaua niciodata pe stomacul gol


Suna alarma, ne ridicam din pat, mergem la baie si apoi imediat in bucatarie sa pregatim cafeaua pentru a ”ne trezi”. Acesta este ritualul de la inceputul zilei pentru foarte multi oameni. Bautul cafelei are multiple beneficii dovedite stiintific, unul dintre ele fiind acela ca protejeaza creierul de dementa. Dar ce se intampla in corpul nostru cand bem cafea si de ce nu ar trebui sa o consumam imediat cum ne-am trezit, pe stomacul gol?

 

Pentru inceput, cafeaua poate avea urmari grave asupra sistemului digestiv. Toata acea cafea va duce la producerea de acid in stomac care,  daca nu ati mancat, va irita mucoasa stomacului si va provoca indigestie si arsuri. Acest lucru se intampla si in cazul consumului de cafea  decofenizata.

 

Acesta nu este, insa, singurul risc. Consumul cafelei pe stomacul gol „va poate da nervozitate, agitatie si alte efecte, inclusiv schimbari de dispozitie”, afirma dr. Adam Simon, directorul medical al PushDoctor.co.uk. Totodata, va mari simptomele de anxietate, va stimula ritmul cardiac, poate provoca iritabilitate si incapacitate de concentrare.

 

Cu alte cuvinte, o ceasca de cafea la inceputul zilei iti poate sabota ritmul circadian. In momentul in care te trezesti, ceasul tau intern elibereaza un hormon numit cortizol care te face sa fii in alerta si energic. Contrar fata de ceea ce credeai tu pana acum, studiile au aratat ca o ceasca de cafea pe stomacul gol duce la descreseterea nivelurilor de cortizol, astfel ca veti deveni somnoros.  

 

Dieteticianul american Leslie Langevin recomanda sa asociezi cofeina cu un mic dejun consistent sau cel putin cu o gustare, inainte sa bei cafeaua de dimineata, potrivit descopera.ro, care citeaza Business Insider.

Acestea sunt cele mai periculoase bacterii!


In acest an, Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) a publicat lista bacteriilor care au provocat cele mai multe decese in intreaga lume. Chiar daca nu toate bacteriile sunt mortale, unele dintre ele pot pune in pericol viata, dezvoltand diferite boli care, daca nu sunt detectate si tratate la timp, pot cauza moartea.

 

Stiind care sunt acestea, simptomele si bolile asociate lor sunt importante si bine de stiut de catre oamenii din intreaga lume pentru a mentine starea de sanatatea buna. Majoritatea bacteriilor provoaca boli comune care pun viata in pericol daca nu sunt tratate.

 

Iata care sunt cele mai periculoase bacterii:

 

Acinetobacter

 

Aceasta este probabil cea mai rezistenta bacterie in acest moment. Mii de oameni mor in fiecare an din cauza infectiei cu  bacteria acinetobacter, deoarece ea creeaza anticorpi care sunt rezistenti la medicamente. Incepe cu pneumonie agresiva, insotita de o infectie puternica a tractului urinar. Ca rezultat, descoperirea medicamentului care sa lupte impotriva bacteriei este o prioritate in laboratoarele din intreaga lume.

 

Enterobacteriaceae

 

Aceasta bacterie face parte dintr-o familie de microorganisme ale caror boli afecteaza in principiu sistemul digestiv si excretor. In general, colonul, stomacul si intestinele sunt organele cele mai afectate de acesti agenti patogeni. De fapt, acest grup de bacterii periculoase este responsabil de gastroenterita infantila, salmonela, febra tifoida si dizenterie. Ceea ce este important de stiut este faptul ca multe dintre aceste bacterii periculoase au o mare rezistenta la penicilina.

 

Stafilococul auriu

 

Exista bacterii care se pot lega de un grup de infectii si boli in diverse organe ale corpului uman. Acesta este si cazul stafilococului auriu (din latinescu stafilococul aureus). Ca urmare, este capabil sa provoace probleme la nivelul pielii, sistemului respirator si sistemului digestiv. Printre problemele pe care le poate provoca acest microorganism se numara: conjunctivita, celulita infectioasa, meningita, pneumonia, sepsis (o infectie-purulenta septic care afecteaza sangele).

 

Heliobacteria

 

Heliobacteria este o bacterie care ataca exclusiv stomacul. In general, infecteaza mucoasa gastrica si genereaza balonare. Ea mai poate cauza: gastrita, colita iritata, ulcer, limfom. In unele cazuri, oamenii contracta aceasta bacterie iar simptomele nu sunt prezente o perioada lunga de timp. Ea poate fi transmisa prin saliva, fecale si placa dentara.

 

Salmonela

 

Salmonela este o forma de Enterobacteriacea. Perioada de incubatie a bacteriei salmonela este de la o saptamana si pana la aproape o luna, iar simptomele pe care le prezinta sunt: febra, varsaturi, diaree si durere intensa de stomac. Dupa incubatie, simptomele pot dura pana la 2 luni in cele mai grave cazuri. Salmonela poate supravietui pentru perioade lungi de timp in alimente precum untul, laptele si ciocolata.

Stranutul poate produce fracturi importante


Cercetatorii au descoperit lucruri interesante despre stranut. Stiai ca daca stranuti prea tare iti poti fractura o coasta? Ei bine da, se poate intampla si asta, desigur in cazuri rare sau in situatii speciale, mai ales daca se stranuta in timp ce pozitia corpului este anormala sau oarecum dificila. Prin stranut se poate simti durere din cauza contractiei mari a muschilor respiratori, este posibila afectarea unei coaste sau a unui cartilaj. O fractura de coasta poate sa apara la cei care au si alte probleme de sanatate la nivelul sistemului osos si in plus nu reusesc sa-si limiteze pe cat posibil respiratia prea puternica. intrebarea care se pune este urmatoarea: Stranutul este periculos pentru sanatate?

 

Prin stranut se produce o respiratie puternica, exploziva chiar, iar acest lucru face ca diafragma, muschii respiratori in zona abdomenului si a pieptului sa fie actionati foarte tare. Prin stranut se produce o contractie brusca a abdomenului si ai pieptului, iar apasarea pe coaste este foarte mare si le poate afecta. Uneori apare senzatia de durere, mai mult sau mai putin intensa, mai ales daca stranutul este repetat. Stranutul incepe spontan, este un act reflex si foarte greu de controlat. Unii pot controla putin stranutul prin tinerea respiratiei, insa nu reusesc sa faca acest lucru de fiecare data. in timpul stranutului inchidem ochii ceea ce este foarte bine deoarece agentii patogeni nu pot intra si afecta acuitatea vizuala. Stranutul apare din cauza unor alergeni care sunt stimuli ai celulelor nervoase ale mucoasei nazale. Stimulii irita mucoasa astfel nervii transmit informatia spre creier, si se declanseaza actul reflex de stranut.

 

Un alt aspect legat de stranut este acela ca viteza aerului respirat in faza initiala a stranutului este de 160 km/ ora. in plus prin aceasta respiratie fortata este afectata starea de sanatate deoarece in aer sunt tot felul de agenti patogeni, particule de praf si secretii nazale pline de virusuri si bacterii de la alti oameni care pot fi contaminati cu boli grave. Mare atentie cand stranutati, deoarece mai ales in spatii inchise apare un risc mai mare de infectie. Astfel de situatii sunt cele in care calatoriti cu avionul, cu mijloace de transport in comun, etc. Riscul de infectie este mare si in incaperile de la serviciu, la birou, in salile de spectacole, la cinema si alte spatii asemanatoare. Potrivit specialistilor in timpul stranutului se elimina germenii de catre persoana in cauza si acestia se imprastie in jur, in special spre persoanele din spate si spre lateral.

 

In timp ce se stranuta este politicos sa pui o batista sau un servetel la gura, sau daca nu ai asa ceva la indemana poti pune direct palma, iar apoi este necesar spalarea mainilor cu apa si sapun

Alimente care produc serioase carente de fier


Soia este un produs care a provocat numeroase controverse cu privire la introducerea sa in alimentatie. Aceasta are proteine numite si ,,anti-nutrienti” deoarece astfel de substante inhiba absorbtia de substante nutritive in organism. Soia are fitati care impiedica absorbtia de fier in organism dar si de alte minerale si anume: magneziu, zinc, cupru si calciu. Persoanele care sunt vegetariene si consuma produse din soia pot ajunge sa aiba un deficit de minerale in organism din cauza blocarii absorbtiei lor de catre fitati. Acesta este motivul pentru care apar diferite pareri cu privire la consumul de soia, mai ales ca pot aparea si probleme intestinale datorate procesului de digestie greu a acestui produs vegetal. Cei care consuma frecvent soia (chiar in fiecare zi), pot ajunge la o carenta de minerale in organism si tulburari intestinale.

 

Cerealele si leguminoasele au fier dar si compusi de acid fitic sau fitati care blocheaza absorbtia fierului in organism. Fasolea si orezul sunt bogate in acid fitic, dar au si o multime de nutrienti necesari sanatatii. Leguminoasele au vitamine din complexul B, proteine, acid folic, minerale, oligoelemente de aceea este important sa faca parte din alimentatie. Pe de alta parte au acid fitic ce impiedica absorbtia de minerale, mai ales de calciu, fier si zinc. Orezul alb contine si el acid fitic dar si fitochimicale utile.

 

De ce este important fierul pentru organism

 

Potrivit cercetatorilor fitatii au si un beneficiu pentru organism deoarece reduc nivelul de zahar din sange, riscul de cancer si anumite boli cronice. De asemenea, acidul fitic ajuta in combaterea efectului nociv al radiatiilor asupra corpului. Pentru a nu suferi de intoxicatii sau tulburari intestinale din cauza aportului de fitati in exces in organism se recomanda ca leguminoasele sa nu se consume niciodata crude, ele pot fi preparate in aburi sau fierte in apa. Orezul si fasolea se tin in prealabil in apa pentru a se inmuia si a se reduce din timpul de fierbere.

 

Alimentatia vegetala contine destul de mult fier de aceea trebuie sa faca parte din dieta zilnica. Fierul face parte din proteinele si enzimele care mentin sanatatea organismului si asigura transportul oxigenului. Fierul apare in hemoglobina, care este o proteina a celulelor rosii din sange si are rol in transportul oxigenului la celule. Exista doua tipuri de fier – hem si non-hem – care difera prin capacitatea de a fi absorbite in organism. Forma hem este din hemoglobina si apare in carnea animalelor. Forma non-hem este din plante si se absoarbe mai greu in organism decat forma hem.

 

Cel mai indicat este fierul care provine din produse vegetale deoarece cel din carnea animalelor este insotit si de hormoni, steroizi, antibiotice, colesterol alimentar (care afecteaza negativ organismul). Fierul se gaseste in cantitate semnificativa in: stafide, varza de Bruxelles, varza kale, caise, lapte de soia, mazare, frunze de sfecla rosie, prune, seminte de floarea-soarelui, dovleac, fasole uscata, linte, naut, spanac, rosii, alge negre, ciocolata neagra, etc.

 

Aportul de fier echilibrat este important pentru organism deoarece daca acest mineral este in cantitate prea mica in organism poate da stari de oboseala, anemie, afectiuni intestinale si renale, scaderea imunitatii organismului. Daca o persoana are cefalee, ameteli, paloare a fetei sau o nuanta albicioasa cu tenta verzuie, dar si sufluri sistolice, tahicardie si polipnee la eforturi mici poate avea o carenta mare de fier in organism si ajunge sa sufere de anemie feripiva. Alimentatia saraca in fier provoaca aceasta afectiune dar pot exista si cauze legate de starea de sanatate, de tulburari ale metabolismului fierului, ale absorbtiei deficitare a fierului in intestin sau a eliminarii acestui mineral din cauza unor sangerari abundente.

 

Absorbtia de fier poate fi inhibata de fitatii din legume si cereale integrale, de cafea, cacao, calciul din lactate, acidul tanic din ceai, de chili, coriandru, tamarin sau sofran. Sucul din rosii adaugat la salata de spanac ce contine fier este un bun remediu in prevenirea blocarii absorbtiei acestui mineral in organism. Suplimentele de fier sunt recomandate persoanelor care sufera de anemie feripiva. Exista si alte cauze ale carentei mari de fier in organism si anume: ulcerul gastric, ulcerul duodenal, tumorile benigne, carcinomul gastric, hernia hiatala, varicele esofagiene, administrarea unor medicamente in exces (anticoagulante, aspirina), rectocolita hemoragica, cancerul de colon, hemoroizii, cancerul de rect, diverticuloza, tumorile la intestinul subtire.

Cum sa scapi de cearcane


Pielea din jurul ochilor este foarte delicata si subtire comparativ cu celelalte zone ale fetei. Ea nu dispune de glande sebacee si are o textura fina. Aceasta zona necesita o ingrijire speciala si aici se reflecta foarte usor orice urma de abuz asupra pielii, orice semn de imbatranire sau anumite probleme interne de sanatate.

 

De fapt, cearcanele apar din numeroase cauze: ereditate, lipsa somnului, boli, stres si deficiente nutritionale. Prin urmare, alaturi de tratamentele externe pe care le aplici zonei, specialistii recomanda sa iei si aceste aspecte in considerare atunci cand stabilesti cauza exacta de aparitie a cearcanelor si inainte de a face schimbarile necesare.

 

Cearcanele pot aparea timpuriu, in perioada adolescentei sau in jurul varstei de 20 de ani, desi sunt mai frecvente in randul adultilor. Cu aceasta problema estetica se confrunta atat femeile, cat si barbatii.

 

11 ponturi ca sa scapi de cearcane:

 

Hidratarea

 

Pentru a tine cearcanele la distanta este foarte important sa te hidratezi. Cel mai bine este sa bei aproximativ 10 pahare cu apa pe zi. Apa elimina toxinele din corp care contribuie la aparitia cearcanelor.

 

Saculetii de ceai

 

Pune doi saculeti de ceai de musetel la infuzat in apa fierbinte si apoi toarna apa rece deasupra lor/aplica saculetii pe pleoape timp de 15-20 de minute. Potrivit Interesting Facts, ceaiul de musetel ajuta la reducerea cearcanelor.

 

Castravetii

 

Este unul dintre cele mai cunoscute remedii in lupta cu cearcanele. Taie un castravete rondele si aplica-l pe fata sau da-l prin razatoare, pune-l pe un prosop curat pe care il pui pe fata. De asemenea, acesta te ajuta in tonifierea pielii.

 

Apa de trandafiri

 

Apa de trandafiri elimina toxinele care cauzeaza ccearcanele. Foloseste un prosop de bumbac curat peste care toarna apa de trandafiri. Tine-l pe fata timp de 10 minute.

 

Frunze de menta

 

Senzatia ca de piscatura si rece lasata de frunzele de menta aplicate pe fata de fapt reprezinta cresterea activitatii sangelui in zona sensibila de sub ochi. Piseaza niste frunze de menta si amesteca-le cu putina apa, pana se face o pasta. Aplica continutul pe fata si tine-l aproximativ 20 de minute.

 

Presopunctura

 

O alta traditie chinezeasca este presopunctura. Foloseste-ti degetul aratator si aplica o presiune pe oasele de sub ochi timp de 3 secunde.

 

Dormi bine

 

Daca nu dormi intre 6 si 88 ore in fiecare seara cu siguranta vei avea cearcane.

 

Uleiul de migdale

 

Este unul dintre cele mai bune remedii impotriva cearcanelor si de asemenea ajuta la pastrarea si refacerea colagenului din piele.

 

Foloseste crema cu protectie solara

 

De preferat cu un factor de protectie de cel putin 15.

 

Vitamina K si Retinol

 

Deficitul de vitamina K cauzeaza cearcanele asa ca incearca sa-l incorporezi in dieta ta zilnica. Foloseste creme ce au in componenta vitamina K si retinol.

Tratament naturist, eficient pentru acnee


Ingrijirea tenului este foarte importanta pentru orice om insa cei care sufera de acnee trebuie sa stie ca formarea acestei afectiuni a pielii nu este provocata doar de lipsa igienei. Motivele pentru care apare acneea caracterizata prin papule, pustule, leziuni, dilatarea vaselor de sange pot fi reprezentate de tulburarile hormonale, de activarea unei infectii cu acarieni Demodex folliculorum, de boli ale tractului digestiv, ale ficatului, disfunctii ale glandelor sebacee, factori de clima si de sezon, caracteristicile ereditare ale structurii pielii, de aportul de alimente, bauturi si medicamente care produc astfel de efecte secundare pielii. in general boala trece cu ajutorul unui tratament recomandat de un medic specialist deoarece acneea face parte din categoria bolilor dermatologice. in urma unor analize medicale, de laborator, teste de sange pentru hormoni, teste pentru depistarea unor afectiuni tiroidiene, ecografie a cavitatii abdominale si pelviene, se poate stabili cat de grave sunt simptomele si ce tratament poate ajuta in ameliorarea lor. Factorii de risc ai acneei sunt stresul, fumatul, drogurile si alcoolul.

 

Care este cel mai eficient tratament pentru acnee?

 

Un prim pas in ameliorarea simptomelor acneei este eliberarea pielii de machiaj, murdarie, excesul de sebum si de celule moarte. in cazul in care acneea este provocata de tulburarile hormonale trebuie consultat un medic endocrinolog. Alti specialisti in tratamentul acneei sunt medicii alergologi, gastroenterologi, cosmeticieni, hematologisti, dieteticieni, dermatologi, alergologi, medici de boli infectioase.

 

Cum scapi de cicatricile cauzate de acnee

 

Cel mai bun tratament pentru acnee este zeama de lamaie. Se aplica felii de lamaie pe zonele afectate de acnee sau cataplasme cu zeama de lamaie. Dupa tratament, la aproximativ 2 ore se spala tenul cu apa la temperatura camerei. Lamaia are efect antiseptic, decongestionat, calmant, vindecator in cazuri de infectii si acumulare de toxine in exces. Acest fruct este un remediu excelent impotriva acneei, a cosurilor, a pustulelor pielii, deoarece echilibreaza pH-ul acesteia si ajuta la stoparea inmultirii bacteriilor.

 

Lamaia poate fi folosita in cazuri de acnee deoarece poate fi eficienta insa se recomanda si tratamentul altor suferinte ale organismului si care contribuie la aparitia simptomelor. Lamaia ajuta la purificarea pielii, la eliminarea excesului de sebum, la reducerea proceselor inflamatorii si de roseata a tenului. Acneea mai este numita si rozacee si este o afectiune cronica care afecteaza pielea fetei. Petele apar indeosebi in zona obrajilor, a urechilor, nasului, pe frunte si pe scalp.

 

Pentru tratamentul acneei se utilizeaza zeama de la o lamaie, care este bogata in vitamina A, B, C, substante bioflavonoide. Aceasta are proprietati de curatare a tenului in mod natural, de normalizare a pH-ului care este prea alcalin si de accelerare a procesului de insanatosire a pielii afectata de acnee. in plus, zeama de lamaie are antioxidanti care stimuleaza producerea de melanocite ce pot proteja pielea. Cu cat pigmentul pielii este mai intunecat cu atat aceasta este mai putin afectata de radiatiile ultraviolete, care sunt foarte puternice in sezonul cald. Zeama de lamaie se aplica direct pe piele sau se bea sub forma de limonada, diluata cu apa plata. Are actiune decongestionanta, antiinflamatorie si de reducere a pustulelor, petelor, papulelor de pe suprafata pielii. Daca se opteaza pentru varianta de a bea limonada sau suc de lamaie diluat cu apa se asigura un aport de minerale si vitamine in organism, mai ales de potasiu, vitamina A si C. De asemenea se formeaza enzime digestive, se previne constipatia, formarea pietrelor la rinichi, se curata ficatul, se elimina toxinele din sange, se stimuleaza digestia, se elimina excesul de calciu din corp, se trateaza cistita, infectiile renale, se neutralizeaza excesul de acid din stomac si se consolideaza sistemul imunitar al organismului.

 

Baia de aburi, remediu foarte bun pentru acnee

 

Metoda de tratament este foarte simpla. intotdeauna se curata bine pielea de machiaj, murdarie si impuritati inainte de tratament. Se alege o lamaie coapta, proaspata, nealterata, se stoarce zeama intr-un bol mic, apoi se adauga putina apa pentru diluarea compozitiei. Cu ajutorul unor discuri demachiante din bumbac se aplica cataplasme umede cu zeama de lamaie pe fata. Tratamentul este foarte simplu si dureaza cel mult 15 minute. La final se spala pielea cu apa curata, la temperatura camerei. Aceasta metoda de tratament se poate aplica de cateva ori pe zi. Persoanele care nu au tenul foarte sensibil pot aplica felii de lamaie direct pe piele. Cele care au tenul cu probleme pot aplica cataplasme cu zeama de lamaie diluata cu apa doar 10 minute. La final vor spala tenul cu apa rece pentru a stimula inchiderea porilor.

Cum apare si cum tratam durerea de la incheietura mainii


Incheietura mainii este o zona destul de vulnerabila si asta deoarece ea este intens solicitata in fiecare zi, prin ea se fac multe miscari (unele intense si repetitive), cand se folosesc membrele superioare. Ea face legatura dintre oasele antebratului si mana. In momentul in care apar dureri la incheietura mainii trebuie stabilita mai intai cauza durerii si apoi aplicat tratamentul potrivit. Acest lucru il va face un medic specialist.

 

Sindrom de tunel carpian

 

Unele persoane asociaza astfel de dureri la incheietura mainii cu sindromul de tunel carpian (care apare mai ales in mana dreapta datorita solicitarii acesteia, mai ales de persoanele care lucreaza mult la calculator, fac miscari repetitive cu mouse-ul sau scriu la tastatura foarte mult, mentinand o tensiune constanta la incheietura mainii). Totusi, conform medicilor specialisti, sindromul afecteaza si provoaca simptome neplacute la incheietura mainii doar in mod indirect. Dintre aceste semnale care arata ca boala s-a instalat fac parte: starea de sensibilitate mare, slabiciune si durere la incheietura mainii care poate radia si la brat, furnicaturile in degete, amortela in mana. Toate se datoreaza compresiei nervului median care trece de la antebrat in mana si astfel durerea se resimte si in zona incheieturii mainii.

 

La unii pacienti durerile la incheietura mainii pot fi mai mici, iar la altii din contra pot fi puternice. De asemenea durerile se intensifica in timpul noptii, dar si ziua mai ales la miscarea degetelor sau solicitarea mainii. Indiferent de cat de grave sunt simptomele, medicul va face tot posibilul sa stabileasca o posibila cauza a durerii si va pune un diagnostic. Pe baza lui va administra tratamentul necesar.

 

Cauze:

 

Dureri la incheietura mainiiCele mai intalnite cauze sunt intinderea ligamentelor, dislocarea oaselor sau fracturile care apar datorita unei lovituri la incheietura mainii. Cand este vorba de astfel de factori apar simptome clare ca de exemplu: o stare de disconfort accentuata la mana, zona incheieturii mainii devine umflata si prezinta o vanataie mare, mobilitatea mainii este redusa, limitata, iar durerea la incheietura este destul de mare. Pentru stabilirea diagnosticului si tratamentului medicul va face o radiografie. De asemenea printr-o ecografie va evalua starea tendoanelor. Cert este ca o persoana care are mana luxata, fracturata sau cu oasele dislocate va avea dureri articulare severe si nu isi va mai putea folosi mana. In unele cazuri pot aparea si alte complicatii: stare de soc, pierdere de sange, etc. In functie de cat de intense sunt simptomele se poate stabili si cat de grava este leziunea la incheietura mainii. Tratamentul trebuie facut corect, exact cum recomanda medicul, in caz contrar daca se realizeaza superficial sau incorect poate duce la consecinte grave, chiar la pierderea mobilitatii la incheietura mainii.

 

Entorsele pot afecta atat oasele cat si ligamentele incheieturii mainii si provoaca dureri acute, instabilitatea articulara, umflarea zonei si limitarea miscarilor.

 

Prin indoirea si indreptatea repetata a incheieturii mainii sau alte miscari facute in mod exagerat se poate dezvolta o inflamatie a tendoanelor flexoare care trec prin degete si mana si astfel apare durere grava si senzatia de trosnituri in tendoane.

La adulti si mai ales la femei apare boala lui Quervaine sau tenosinovita care au ca efect negativ prin producerea de invaliditate si dureri la incheietura mainii. Aceasta boala provoaca inflamatia a 2 tendoane si anume: tendonul care ajuta la miscarea degetului mare si tendonul degetului mic. Simptomele sunt urmatoarele: apar dureri acute la miscarea degetului sau a pumnului, la nivelul articulatiilor acestora, regiunea respectiva devine umflata si ingrosata, iar uneori la degete se formeaza un fel de chist sau o formatiune cu lichid. Durerea nu apare deodata ci se instaleaza gradat si poate iradia spre incheietura mainii si antebrat. De obicei durerea se intensifica la rasucire, prindere, apasare, apucare, indoire si alte miscari ale degetelor, pumnului, mainii in general. Cand durerile persista se consulta un medic ortoped, care va indica un tratament adecvat, ce ar putea fi alcatuit din medicamente antiinflamatoare nesteroidiene.

 

O alta cauza este peritendinita care afecteaza tendoanele de insertie de la incheietura mainii si astfel cauzeaza durere locala in acea zona.

De asemenea la incheietura mainii poate sa apara osteoartrita, o boala care afecteaza nu doar articulatiile mainii ci si in alte zone ale corpului. Aceasta boala da senzatie de durere, mobilitatea redusa, sensibilitate mare la incheietura mainii.

Poliartrita reumatoida afecteaza tesutul conjunctiv, articulatiile, dar si pielea, scheletul, muschii, plamanii si inima.

Persoanele in varsta pot suferi de artrita reumatoida care provoaca dureri in articulatiile degetelor mainilor si picioarelor, dar si la cele de la cot, sold, umar si genunchi.

 

Intotdeauna o postura necorespunzatoare poate cauza dureri de umeri, astfel muschii gatului comprima nervi de la nivelul acestuia si provoaca dureri la incheieturile degetelor si mainilor.

 

Metode de tratament pentru dureri la incheietura mainii:

 

Aceste metode in scopul vindecarii sunt stabilite in functie de cat de grava este leziunea si cat de intense sunt simptomele. Desigur se tine cont si de starea generala de sanatate a pacientului si de varsta acestuia. Medicii recomanda medicamente analgezice, paracetamol, ibuprofen care ua rol in maeliorarea acestor dureri la incheietura mainii. Toate analgezicele se iau pe baza de prescriptie medicala, ele trebuie recomandate de un medic, nu se iau la intamplare. Corticosteroizii ajuta la reducerea umflaturii si inflamatiei.

 

In cazuri grave cand este vorba despre o fractura, entorsa, ruptura de ligament se merge la spital pentru tratament corespunzator. Uneori este necesara interventia chirurgicala ca de exemplu atunci cand osul este rupt, cand simptomele caracteristice sindromului de tunel carpian sunt acute si presiunea asupra nervului este mare, cand este o ruptura de ligament sau tendon. Prin interventia chirurgicala se poate ameliora presiunea exercitata asupra nervului median, respectiv prin taierea ligamentului care apasa pe nerv.

 

In cazuri mai putin grave este indicat sa se puna comprese cu gheata la incheietura mainii pentru a se reduce edemul si multa odihna. Mana se protejeaza cu un bandaj care va reduce mobilitatea acesteia si astfel se vor ameliora o parte din simptome. Durerea poate fi ameliorata pe termen scurt cu medicamente antiinflamatorii nesteroidiene.

Fructele cu coaja lemnoasa reduc riscul aparitiei bolilor cardiovasculare


Persoanele care consuma in mod regulat fructe cu coaja lemnoasa, cum ar fi nucile, au un risc mai mic de boli cardiovasculare, comparativ cu cele care le consuma rar. Chiar si alunele au un efect benefic asupra arterelor si inimii, sustin autorii studiului mentionat.

 

Ei au analizat dosarele medicale, stilul de viata si obiceiurile alimentare a mai mult de 210.000 de angajati din serviciile de sanatate. In decurs de mai mult de 20 de ani de cercetari, 14.136 de participanti au avut probleme cardiovasculare – 8.390 dintre acestia au fost afectati de boli coronariane si alti 5.910 au suferit accidente vasculare cerebrale, scrie Rador.

 

Cei care au consumat o portie de cel putin 28 de grame de fructe cu coaja lemnoasa de cinci ori pe saptamana au avut un risc cu 14% mai mic de boli cardiovasculare si cu 20% mai mic de boli coronariene. „Consumul de diferite fructe cu coaja lemnoasa de mai multe ori pe saptamana este benefic pentru prevenirea bolilor cardiovasculare”, a remarcat seful cercetarii de la Universitatea Harvard din Massachusetts, insa a atras atentia asupra faptului ca acestea contin multe calorii. Consumul regulat de fructe cu coaja lemnoasa este asociat cu reducerea bolilor de inima, diabetului zaharat si hipertensiunii arteriale, sustin cercetatorii. Rezultatele studiului au fost publicate in „Journal of the American College of Cardiology”.

 

Fiind atribuite inca din antichitate sanatatii creierului din pricina formei pe care o au, nucile s-au dovedit a contine nutrienti esentiali pentru sanatatea sistemului nervos, dar si pentru buna functionare a intregului organism.

De ce nu e bine sa mananci repede?


Atunci cand vine vorba de mancare, nu este recomandat sa mananci repede. Cercetarile prezentate la American Heart Association’s Scientific Sessions in California sugereaza ca persoanele care mananca mai incet sunt predispuse unui risc mai mic de a deveni obeze sau de a dezvolta sindromul metabolic, care este asociat cu accidentul vascular cerebral, bolile de inima si diabetul.

 

In 2008, o echipa de cercetatori japonezi, condusi de medicul cardiolog Takayuki Yamaji de la Universitatea Hiroshima, au recrutat pentru un studiu mai mult de 1.000 de adulti japonezi sanatosi. Acestia i-au rugat sa isi caracterizeze rapiditatea mancatului si le-au monitorizat starea de sanatate pentru urmatorii 5 ani. Optzeci si patru de persoane au fost diagnosticate cu sindrom metabolic in acesti cinci ani, existand o legatura clara intre mancatul rapid si dezvoltarea afectiunii. Rata incidentei a fost de 11,6% in randul consumatorilor rapizi, 6,5% in randul consumatorilor normali si doar 2,3% in randul consumatorilor lenti. De asemenea, persoanele care mananca repede se pot ingrasa mai tare, li se mareste circumferinta taliei si au un nivel mai ridicat al zaharului in sange.

 

Aceste rezultate nu sunt atat de surprinzatoare. Multe cercetari au aratat ca acest consum rapid al alimentelor este asociat cu cresterea in greutate si alte probleme de sanatate. Probabil ca mananci mai mult pentru ca mananci repede. Si nu iti dai seama ce ai mancat. Cand mananci incet, esti mult mai constient de ceea ce mananci. Mesteci in mod corespunzator mancarea si incetinesti digestia. Iar aceste lucruri te ajuta sa te simti plin pentru o perioada mai lunga de timp.

 

Specialistii spun ca o masa ar trebui sa dureze cel putin 30 de minute, iar cel mai rau lucru pe care il poti face este sa mananci in timp ce lucrezi. Mananca intr-un loc care este favorabil mancatului – bucatarie, restaurant, sala de mese. Daca esti la birou, nu ar trebui sa lucrezi in acelasi timp in care mananci. Chiar daca mananci in doar 30 de minute, este mai bine decat daca ai manca in 10 minute si ai mai raspunde si la e-mailuri in acelasi timp. Daca ai tendinta de a inhala mancarea, va trebui sa incetinesti. Poti manca impreuna cu un prieten, poti taia alimentele in bucati mai mici, poti mesteca mai mult, poti respira adanc sau poti pune furculita jos intre guri.

Menta combate racelile si stimuleaza circulatia


In afara de aroma specifica, menta are calitati medicinale deosebite, fiind un remediu natural pentru imbunatatirea digestiei, calmarea durerilor de cap, dar si un bun aliat pentru sanatatea ficatului.

 

Ceaiurile din menta sunt recomandate si in problemele respiratorii, in acest caz terapeutii recomandand inhalatii. in afara de ceai, menta poate fi utilizata si sub forma de ulei. Acesta calmeaza durerile de cap si migrenele daca este aplicat la tample si la ceafa. Uleiul poate fi folosit si in cosmetica, datorita puternicului efect antibacterian. Aplicat pe piele (neaparat diluat in apa), acest ulei inlatura punctele negre si acneea. De asemenea, o infuzie cu menta (o lingurita la o cana cu apa fierbinte) este un tonic foarte eficient pentru pielea obosita.

 

Menta taie pofta de mancare

 

Ceaiul de menta este indicat in curele de slabire, deoarece combate senzatia de foame si stimuleaza digestia. Ceaiul se prepara din 30 g de frunze proaspete de menta, peste care se toarna un litru de apa clocotita. Se infuzeaza cateva minute, iar apoi se lasa sa se raceasca la temperatura camerei. Nu se beau mai mult de trei cani cu ceai pe zi. Pentru un gust mai exotic se poate combina cu ceai verde. Atentie! Nu beti ceaiul de menta in cantitati mari, pentru ca poate duce la constipatie. 

 

in afara de aroma specifica, menta are calitati medicinale deosebite, fiind un remediu natural pentru imbunatatirea digestiei, calmarea durerilor de cap, dar si un bun aliat pentru sanatatea ficatului. Ceaiurile din menta sunt recomandate si in problemele respiratorii, in acest caz terapeutii recomandand inhalatii. 

in afara de ceai, menta poate fi utilizata si sub forma de ulei. Acesta calmeaza durerile de cap si migrenele daca este aplicat la tample si la ceafa. Uleiul poate fi folosit si in cosmetica, datorita puternicului efect antibacterian. Aplicat pe piele (neaparat diluat in apa), acest ulei inlatura punctele negre si acneea. De asemenea, o infuzie cu menta (o lingurita la o cana cu apa fierbinte) este un tonic foarte eficient pentru pielea obosita.

Ce se intampla cand ti-e foame si esti nervos


Esti la birou, este ora 15:00 si iti dai seama ca te-ai enervat pe un coleg care ti-a pus o simpla intrebare. si iti aduci aminte ca ai uitat sa mananci la pranz, poate chiar si dimineata. ti-e foame si esti nervoasa. insa ce se intampla in corpul tau?

 

Ce schimbari au loc in corpul tau cand ti-e foame si esti nervoasa?

 

  1. Iti scade glicemia

 

Primul lucru care se intampla atunci cand ti-e foame este consumarea substantelor nutritive de la masa anterioara. Desi corpul tau are stocate substante nutritive pentru situatii de urgenta, acesta incearca sa te convinga sa mananci din nou, astfel incat sa nu apeleze la rezerve. Glucoza, care provine din alimente ce contin carbohidrati, este, in general, combustibilul primar al corpului si al creierului. Daca nivelul de zahar din sange scade prea tare, corpul tau incepe sa vada acest lucru ca pe un pericol pentru organism, deoarece creierul nu va mai avea la dispozitie combustibilul preferat pentru a functiona. iti va fi dificil sa te concentrezi si chiar si sa te porti frumos cu cei din jurul tau.

 

  1. Stomacul da semnale creierului

 

Corpul tau are multe modalitati prin care te incurajeaza sa mananci pentru a evita senzatia de foame. Atunci cand zaharul din sange incepe sa scada, stomacul trimite un semnal catre creier ca are nevoie de hrana. Odata ce semnalul ajunge la creier, acesta declanseaza o multitudine de semnale catre alte organe pentru a indica o eventuala situatie de urgenta.

 

  1. Nivelul hormonilor de stres creste

 

Din cauza faptului ca rezerva de glucoza este limitata, creierul trimite un semnal de urgenta spunand organismului sa elibereze hormoni de stres din glanda suprarenala. Acesti doi hormoni sunt epinefrina si cortizolul. Sunt eliberati pentru a activa mecanismul de lupta si pentru a te motiva sa mananci. De asemenea, iti pot da o stare de anxietate, deoarece corpul tau se pregateste sa se lupte pentru mancare. Avand in vedere ca nu trebuie sa ne luptam pentru mancare sau sa o vanam, organismul interpreteaza chiar si cel mai usor semnal ca pe o amenintare la adresa sigurantei tale.

 

  1. Nivelul hormonilor fericirii scade

 

Pe langa cresterea nivelului hormonilor de stres, hormonul fericirii (dopamina) scade. Exista si un alt hormon care este declansat atunci cand stomacul este gol. Ghrelin este un hormon secretat de stomac si semnaleaza creierul ca organismul are nevoie de mancare. Cand nivelul de ghrelin este ridicat, nivelul dopaminei scade.

Ce pot pati copiii care nu dorm suficient


Diabetul de tip 2 la copii apare si din cauza lipsei de somn, potrivit unui studiu realizat de cercetatori britanici, citat

de Reuters.

 

Fiecare ora pe care copiii o dorm in plus in  timpul noptii este asociata cu o greutate corporala scazuta, cresterea

masei musculare si o acumulare de zaharuri ma scazuta in sange, au mentionat cercetatorii in revista de

specialitate Pediatrics. Obezitatea si nivelul crescut de zaharuri in sange sunt principalii factori de risc pentru

diabetul de tip 2 la copii. Atunci organismul nu ma poate produce suficienta insulina pentru a transforma zaharul in

energie.

 

”Descoperirile noastre arata ca dormind ma mult este o posibilitate simpla si eficienta de a reduce nivelul de

sange din organism si de a lupta cu diabetul de tip 2 la copii de varste tot ma mici”, a declarat Christopher Owen

de la Universitatea din Londra.

 

Diabetul de tip 2 era considerat pana acum specific adultilor. Astazi insa a devenit, din pacate, foarte comun si in

randul copiilor din cauza faptului ca cei ma multi sunt supraponderali sau obezi, nu fac miscare si mananca

alimente bogate in grasimi si zahar.

 

Pentru acest studiu, cercetatorii au observat obiceiurile de consum si au facut analize pentru peste 4.500 de copii

britanici, de 9 si 10 ani. Acestia dormeau in medie 10,5 ore in zilele in care mergeau la scoala. Cu cat somnul

este cu ma putin, cu atat rezistenta la insulina este ma mare si apare riscul de diabet de tip 2. De asemenea,

grasimea din organism este in cantitate mult ma mare.

 

Copiii cu varsta cuprinsa intre 6 si 12 ani trebuie sa doarma intre 9 si 12 ore in fiecare noapte, potrivit Asociatiei

Americane de Pediatrie. Lipsa somnului este asociata si cu risc de ranire ma mare, hipertensiune arteriala,

obezitate si depresie.

 

”Copiii care merg la culcare foarte tarziu sau au un program de somn haotic nu au nici mesele foarte regulate si

nici nu au energia necesara pentru miscare fizica pe parcursul zilei”, a declarat Stacey Simon care de asemenea

a participat la cercetare. Lipsa somnului afecteaza si hormonii care regleaza pofta de mancare, facand copiii sa

nu-si poata controla poftele si foamea. Asa apare dorinta de a manca dulciuri, de a rontai tot timpul junk food.

 

in afara de a avea grija ca cei mici sa mearga la culcare la ora potrivita, parintii trebuie sa aba in vedere si igiena

somnului. Aceasta curpinde limitarea accesului la televizor si alte ecrane si evitarea oricarei surse de lumina in

camera in care dorm copiii.

Castanul trateaza multe boli printre care reumatismul si varicele


Arbore cu o longevitate uimitoare, ce ajunge la 1000 de ani, castanul iti poate fi de folos in tratarea ma multor boli,

printre care reumatismul si varicele. Atat fructele, cat si frunzele castanului intra in componenta unor remedii cu

beneficii diverse. 

 

Trateaza varicele 

 

Datorita unei substante care intensifica fluxul sangvin, pe nume escina, castanul s-a dovedit a fi de ajutor in cazul

varicelor, al flebitei si al ulcerelor varicoase. Poti face o tinctura din 250 g de castane cu coaja si 1 litru de alcool,

pe care o lasi la macerat 2 saptamani. Strecoara tinctura intr-o sticla si ia zilnic 10-15 picaturi diluate in 50 de

ml apa fiarta si racita, cel putin o luna. 

 

Regleaza circulatia sangelui 

 

Gratie continutului redus de sodiu, castanele comestibile sunt indicate in dieta persoanelor cardiace si a celor cu

boli de rinichi. Pot fi consumate saptamanal, sub forma de piure. De asemenea, pentru cei care se confrunta cu

o circulatie periferica deficitara, castanul salbatic este ideal pentru prevenirea afectiunilor venelor, precum

infundarea lor in zona bratelor, picioarelor si a manilor. Baa de picioare cu frunze de castan intareste vasele de

sange si imbunatateste circulatia. Amesteca 15 g de frunze de castan maruntite, 10 g de frunze maruntite de

urzica si 10 g de cimbru. Pune 2 lingurite de amestec de plante la 1 litru de apa fiarta. Dupa ce da in clocot,

lasa infuzia sa se raceasca si adauga 12 lingurite la 4 litri de apa pentru baie. 

 

Unguent pentru vindecarea ranilor 

 

Extractul din castane salbatice contribuie la imbunatatirea circulatiei sangelui si este folosit, cel ma adesea, in

produsele cosmetice destinate ingrijirii tenului sensibil si al celui cuperozic, cu vinisoare rosii vizibile. Substantele

active din castane cresc tonicitatea peretilor venosi si reduc fragilitatea capilarelor. De asemenea, combat

inflamatiile si ajuta la vindecarea ranilor si a cangrenelor.

Cum folosim nucile in prevenirea cancerului de san


Medicii spun că alimentatia este extrem de importantă atât în prevenția, cât și vindecarea bolilor. De exemplu, cancerul la sân este cea mai răspândită formă de cancer la femei atât în Romania, cât și în străinătate. Din fericire, însă, aceasta boala poate fi prevenita daca sunt urmate o serie de reguli simple. Stiati, spre exemplu, ca includerea nucilor in alimentatia zilnica tine departe aceasta boala?

 

Nucile sunt bogate in steroli, niste compusi care sunt foarte eficienti in prevenirea bolilor cronice, inclusiv a cancerului. Consuma zilnic nuci, insa nu in cantitati mari, combina-le cu multe legume si fructe. Pe langa steroli nucile sunt bogate si in acizi grasi care previn bolile cardiovasculare. Medicul Andreea Fleancu, medic primar radiologie-imagistică medicală, a răspuns celor mai importante întrebări pentru a afla din timp dacă suferi de această maladie.

 

În depistarea cancerului la sân e mai utilă mamografia față de ecografie?

 

„Niciuna față de cealaltă. Ele se completează, nu se suprapun. Aș recomanda oricărei paciente de peste 20 de ani să înceapă să apeleze la o ecografie mamară, o dată pe an. Aceasta este metoda de elecție până în 40 de ani.”

 

Cât de importantă este palparea?

 

„Durerea. Pacienta spune: nu am simțit nimic la palpare. Palparea și durerea apar într-un stadiu mai avansat al bolii. Este foarte adevărat că palparea are utilitatea ei, dar depistează boala într-un stadiu un pic mai avansat. Există perioade de timp când ecografia este de plină intenție. Ecografia este cea care vede nodulul.

 

O mamografie folosește radiația X. Radiația X într-o cantitate mică, grad de nocivitate scăzut. Pacientele se feresc de mamografie pentru că se realizează prin presarea sânului. Este suportabil, orice pacientă poate să o facă după 40 de ani, o dată pe an.”

Cum functioneaza pancreasul, 5 moduri de detoxifiere


Pancreasul este un organ vital, dar prea putin se discutai despre el fata de inima, ficat, creier, organe genitale. si totusi, oricat de complicatai si greu de inteles i-ar fi functionarea, pancreasul are atribute atat de importante incat nu strica nimainui o trecere in revistai a lectiilor de anatomie din vremurile adolescentei, suplimentate cu informatii din medicinai si farmacie.

 

Cum sa detoxifiati pancreasul

 

Eliminati aportul de toxine, cum ar fi alcoolul, tigarile si drogurile ilegale. Consumati in schimb produse naturaleecologice, cum ar fi ceaiul de ghimbir care are rol antioxidant, suc de ginseng pentru cresterea nivelului deenergie, boabe de cedru pentru stimularea cresterii celulelor pancreatice. Consumul de ingrediente naturale ajutala eliminarea toxinelor din organism si vor curata mult mai rapid, pancreasul.

Beti zece pahare de apa pe zi (de preferat apa minerala). Prin consumul multor lichide veti curata pancreasulpermitand eliberarea rapida a toxinelor din rinichi. De asemenea, mai multe toxine vor fi eliminate prin transpiratisi urina.

Achizitionati-va o cabina de dus cu hidromasaj. Faceti dus inainte de a merge la culcare. Curatati-va pielea cuun burete cu lufa, cu apa fierbinte. Frecarea pielii, insotita de caldura si stimularea apei calde vor imbunatati fluxulde sange spre pancreas.

Luati o multivitamina in fiecare zi. Multivitaminele ajuta la stimularea functiei pancreasului. Potrivit specialistilor, multivitaminele pot contribui la prevenirea bolilor pancreatice, cum ar fi cancerul pancreatic.

Faceti exercitii de yoga pentru a stimula pancreasul. Uddiyana Bandha (tehnica yoga) este recomandata pentru sanatatea pancreasului. Practicati aceste exercitii zi de zi.

 

Ierburi cu rol de curatare a pancreasului

 

Tonice generale pentru pancreas – Boabele de ienupar, strugurii ursului si ardeiul gras sunt considerate plante cu rol tonic pentru pancreas. Alte plante care aduc beneficii sanatatii pancreasului sunt napii si afinele, care ar putea contribui la reglarea nivelului de zahar din sange, dar si fructele de cedru care stimuleaza functia pancreatica.

Dezvăluiri şocante despre cel mai mare jaf forestier din istoria pădurilor patriei

Conform aprecierii specialiştilor din silvicultură, perioada 2001-2003 a guvernării PSD este cea mai cumplită din istoria codrului românesc. Ea poate fi comparată doar cu marea invazie a tătarilor din 1241 sau cu lovitura de stat de la 23 august 1944.

Din motive independente de voinţa sa, Alianţa D.A. (Dreptate şi Adevăr = PNL + PD, n.m.) n-a putut evalua exhaustiv guvernarea PSD, în perioada 2001-2003, pentru că i-ar fi trebuit o enciclopedie ca s-o facă. O să vă spunem noi ce n-a putut evalua nimeni. Vom înzeci evaluările Alainţei, cu privire la guvernarea PSD, cu dezvăluirile noastre.

Dar pentru că tot am ajuns aici, la pădure, o să vă spunem ce-a făcut PSD-ul cu silvicultura, după alegerile din 2000. În primul rând, Adrian Năstase l-a adus pe Ion Dumitru de la Direcţia Silvică Târgovişte, în fruntea regiei Romsilva. Dintre calităţile de Hantătar ale lui Dumitru, zis Cap-de-mort, nu putea lipsi catedra de profesor la Universitatea “Valahia”, despre care vom vorbi; vocaţia de vânător de protocol, despre care o să intrăm în detalii; distrugerea unui sit arheologic în Târgovişte, peste care şi-a făcut locuinţă personală, despre care am scris deja, şi sponsorizarea cu materiale de construcţii şi mână de lucru specializată a vilei din Cornu a premierului (era 2004 – n.m.) Adrian Năstase, despre care iarăşi am scris.

Şi pentru că această dăruire trebuie recompensată cu ceva exemplar, Partidul (PSD – n.m.) şi Năstase l-au desemnat pe Dumitru drept vicepreşedinte al organizaţiei PSD Dâmboviţa. Preşedintele organizaţiei este (era în 2004 – n.m.) deputatul PSD Ion Stan, preşedintele Comisiei de control al activităţii SRI, născut în Nucet, Dâmboviţa. Ce nu face Dumitru pentru Nucetul lui Stan? Că doară dar din dar se face rai.

Prin solicitarea 806/29.01.2004, Comisia de control al SRI a cerut o sponsorizare de un miliard de lei (vechi – n.m.) regiei, cu motivaţia de a sprijini lucrările de restaurare a Mănăstirii Nucet. Pe semnătura lui Stan. Care îi cumpără pe călugări pe banii noştri, ca ei să-l pomenească în slujbele lor şi să-i ureze viaţă parlamentară până la adânci bătrâneţi. Banii publici ai regiei au fost viraţi prin Direcţia Silvică Târgovişte.

Ce nu mai face Dumitru pentru Stan? Îl bagă în ecuaţia privatizării păstrăvăriei “Izvorul Tătarului” din Moroeni. Truchează licitaţia şi respinge dosarele concurenţilor, cărora nu le admite contestaţiile. Până la urmă, păstrăvăria a fost adjudecată de Ion Stan, de Victor Sanda, prefectul Dâmboviţei (prefect PSD – n.m.), şi de Ion Dumitru.

Şi pentru că Dâmboviţa este judeţul lui, pe listele căruia se pregăteşte să candideze la alegerile generale (cele din 2004 – n.m.), Dumitru a deschis larg punga avuţiei bugetare, sponsorizând în dreapta şi-n stânga, cu o dărnicie puternic motivată electoral. A dat 400 de milioane de lei (vechi – n.m.) Crucii Roşii din Dâmboviţa, în numele unei solicitări făcute de Consiliul Judeţean (1573 şi 1574/23.02.2004). Cu banii vor fi ajutaţi copiii şi persoanele defavorizate, prin Crucea Roşie. Iar persoanele defavorizate vor vota partidul care fuge spre roşu.

A uns cu 120 de milioane (lei vechi, la valoarea din 2004 – n.m.) primăria Cornăţelu, la solicitarea din 25 februarie a Direcţiei Silvice, pentru organizarea Festivalului naţional de folclor “Pădure, pădure…”. Care ar trebui să-şi schimbe numele în Pădure, pădure, vai de capul tău, în ce hal te-a adus Dumitru.

A scos 40 de metri cubi de cherestea la solicitarea primăriei Pucioasa (1 martie 2004), pentru repararea acoperişurilor locuinţelor unor nevoiaşi. A căror singură nevoie este să voteze cei trei trandafiri, care le ţin loc de acoperiş. Trandafiri care, o dată la patru ani, trebuie reparaţi şi ei şi unşi cu ulei electoral.

A mituit cu 100 de milioane de lei (vechi, la valoarea din 2004 – n.m.) primăria Băleni (29 martie 2004), pentru repararea locuinţelor unor cetăţeni defavorizaţi. Cărora le vor curge balele la alegeri, după partidul care le-a cârpit sărăcia, după ce tot el i-a adus la sapă de lemn.

A decartat 2904 euro pentru repararea tomografului spitalului judeţean (1 martie 2004). Şi, nu în ultimul rând, şi-a dat 640 de milioane de lei (vechi – n.m.), la 5 noiembrie 2003, pentru amenajarea amfiteatrului Facultăţii de ingineria mediului a Universităţii “Valahia”, unde este profesor. Asta este zero barat, în comparaţie cu ce-a dat de fapt. Şi totul din banii noştri. Şi totul într-un interval de şase luni, de când timpul a început să mroasă irespirabil a alegeri.

Mii de metri cubi de cherestea şi lemn de foc, în valoare de sute de miliarde de lei, au fost daţi pentru: Protopopiatul din Roznov; Episcopia Caransebeşului; Comandamentul Garnizoanei Bucureşti; Mănăstirea Cucuiş-Hunedoara; Federaţia filatelică; Parohia ortodoxă Turda II; Biserica ortodoxă ucraineană; Parroquia ortodoxa rumana “San Constantino y Santa Elena” din Caracas, Venezuela, la solicitarea nr. 20.454/19.09.2003, a cabinetului Teoctist; Societatea cultural-patriotică “Avram Iancu”; Facultatea de Silvicultură Braşov (absolvită de Dumitru); Prefectura Prahova; Consiliul Judeţean Argeş; Seminarul teologic din Caransebeş (fostul loc de muncă al ministrului Ilie Sârbu); Palatul copiilor din Târgovişte; TVR; Direcţia patrimoniu Dâmboviţa.

Pe 11 martie 2004 a dat 400 de metri cubi de lemn, la solicitarea Primăriei sectorului 2, condusă de pesedistul Neculai Onţanu, pentru sprijinirea familiilor aflate în dificultate. Numărul persoanelor fizice mituite de Dumitru cu lemn de foc sau de construcţii este copleşitor (şi mai plâng unii după păduri; le-a ras ciuma roşie, dând pomeni electorale “necăjiţilor”, care, de regulă, sunt leneşi – n.m.). Prcatic fiecare familie momită la modul ăsta de un vicepreşedinte pesedist este un virtual agent electoral al PSD. Avem liste complete şi le putem pune (era în 2004 – n.m.) la dispoziţia autorităţilor dispuse să demareze cercetări în acest sens (în 2004, “autorităţile” însemnau mafioţii din PSD şi, evident, nu s-a întâmplat absolut – n.m.). Legea spune că sensul duce spre porţile PNA (Parchetul Naţional Anticorupţie – n.m.).

Slugărnicia lui Ion Dumitru faţă de Adrian Năstase, care l-a făcut om, îmbracă forme groteşti. Parlamentul a amendat în 2002 Legea 109/1996, a fondului cinegetic şi a producţiei vânatului. În legea veche, care era bună, în articolul 12, era definit fondul cinegetic: 30 de procente în patrimoniul Romsilva, 68 în cel al organizaţiilor vânătoreşti şi două procente de protecţie a fondului destinat cercetării ştiinţifice, procesului de învăţământ şi unor specii valoroase.

La solicitările vânătorilor din componenţa PSD şi cu motivaţia regiei Romsilva, prin Ion Dumitru, articolul 12 a fost făcut varză. El sună acum în aşa fel, încât să nu mai ştie nimeni al cui este vânatul: “Atribuirea dreptului de gestionare a fondurilor de vânătoare, în sensul prezentei legi, se face de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, cu respectarea dreptului de preempţiune a fostului gestionar, sau prin licitaţie publică”.

Practic, în această situaţie, România este singura ţară din Europa a cărei autoritate silvică îşi defineşte prin lege o proprietate care nu îi aparţine. Majoritatea fondurilor de vânătoare sunt ale regiei Romsilva, dar gestiunea lor o face autoritatea publică superioară, adică ministrul Ilie Sârbu (socrul mitomanului plagiator Viorel Ponta – n.m. – n.m.), care este subalternul lui Adrian Năstase, care este un vânător atât de temut, încât a speriat-o până şi pe Brigitte Bardot, cu numărul de urşi pe care i-a răpus, în numai patru ani.

Şi asta nu e nimic faţă de ce a făcut recent (în 2004 – n.m.) Dumitru pentru stăpânul său Adrian Năstase. Când a încălcat Ordinul 555/27.08.2003 al Ministerului Agriculturii şi Pădurilor, cu privire la “Terenurile din fondul forestier proprietate publică a statului, exceptate de la retrocedarea pe vechile amplasamente”.

Cea mai exceptată pădure este Snagovul, ca arie strict protejată. Ei bine, pe 7 octombrie 2003, Comisia Judeţeană Ilfov i-a pus în posesie pe trei anonimi, cu 30 de hectare de pădure. Una dintre persoane a fost reprezentată prin procură specială de Vasile Păun, care a venit din partea consilierului Remus Truică, al premierului Năstase. Presa are datoria de a desluşi cine este adevărata persoană care a pus mâna pe cea mai bună pădure de la Snagov, indiferent de identitatea indivizilor puşi în posesie.

Şi pentru că a ajuns să lucreze la un asemenea nivel, în care face ceva pe lege, lui Ion Dumitru nu-i mai este frică de nimeni. De exemplu, câtă vreme a fost director în Dâmboviţa, Dumitru a restituit cele mai bune arborete exploatabile pentru furnir. Apoi, i-a obligat pe proprietari să lucreze numai prin firmele agreate de el. Când în zonă a apărut societatea “Prunus” a generalului SRI Gioni Popescu, care a încercat să valorifice personal furnirul, Ion Dumitru a vrut să-l elimine. Cu cinci săptămâni în urmă (în martie 2004 – n.m.), Mircea Geoană a intervenit în scandal, de partea lui Gioni Popescu.

Apoi, lui Dumitru nu i-a fost frică să amâne încasarea unor cecuri de 204 miliarde de lei (vechi – n.m.), de la Direcţia Silvică Suceava, ca astfel clientul PSD, Mârza, preşedintele Consiliului Judeţean, să aibă cu ce să-şi achite alegerile locale. Nici să fracţioneze investiţiile pentru evitarea licitaţiilor, încredinţând lucrările fracţionate unor clienţi politici, prin negociere directă. Nici să crească volumul de cheltuieli de producţie, ceea ce a condus la scăderea profitului.

Nici să falsifice rezultatele economice, astfel încât cele de la Institutul Naţional de Statistică spun una, cele din biroul lui spun alta, iar cruda realitate, cu totul şi cu totul altceva. Realitatea se plânge că valoarea lemnului de foc, cu care se încălzesc (se încălzeau în 2004 – n.m.) 30 de procente din populaţie, s-a mărit cu de patru ori faţă de cea vândută la agenţii economici, pentru industrializare.

Realitatea îi arată cu degetul pe baronii lemnului, singurii favorizaţi de politica dezastruoasă a Romsilva (de fapt, a PSD = ciuma roşie, n.m.), reprezentată de Ion Dumitru:   deputatul PSD Dorel Petru Crăciun, dator 13,5 miliarde lei (vechi, la valoarea din 2004 – n.m.), senatorul UDMR Attila Verestoy sau prefectul (din 2004 – n.m.) judeţului Suceava, Ion Cuşnir. Iar această realitate hâdă a fost patentată de guvernarea PSD. (“Academia Caţavencu”, nr. 647/2004)

Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Imperiul media al lui Dan Voiculescu, emanația Securității

Umbra lui Nicolae Ceauşescu peste imperiul media al lui Dan Voiculescu. Investiţiile firmei Securităţii în Antena Group!

Antena TV Group SA , implicată în scandalul de şantaj, în care a fost arestat directorul societăţii, Sorin Alexandrescu, a avut ca acţionar până în 2004 o firmă parteneră de afaceri cu Securitatea. Licenţele sunt deţinute de un fost colaborator al Securităţii.

Este vorba de societatea Crescent Commercial and Maritime (Cyprus) LTD la care a lucrat Dan Voiculescu, ca şef de birou în Bucureşti (1982-1990). Potrivit unui răspuns al Registrului Comerţului, primit de Evenimentul Zilei, Crescent Commercial and Maritime a avut calitatea de asociat la Antena TV Group SA în perioada: 28 mai 1991 până la 14 decembrie 2004.

Licenţele, pe numele unui colaborator al Securităţii

Mogulul Dan Voiculescu a pus pe numele Ancăi Gheorghe, fosta sa colegă de la firma Securităţii, mai multe licenţe radio şi TV. Anca Gheorghe deţine licenţele audiovizuale pentru Antena 1, Antena Internaţional, TV Antena 2, TV Antena 4 SA, Radio ZU, Romantic FM, Camina Trust SRL, GSP TV, Bussiness TV şi Top TV. Soţul ei este Florian Carmen Gheorghe, membru al Partidului Conservator. În 2005 a fost preşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Sport. La data respectivă, Anca Gheorghe era angajată ca şefă de cabinet la vechea cunoştinţă „Felix”.

Filiera de firme Crescent. Unde a fost acţionară firma Securităţii!

Crescent Commercial and Maritime a avut calitatea de acţionar şi la alte societăţi deţinute de familia Voiculescu, o parte au sediul în blocul GRIVCO (Grupul Industrial Voiculescu şi Compania) pe strada Gârlei numărul 1B (Bucureşti). De asemenea, unele din acestea fac parte, în prezent, din holdingul GRIVCO.

Agro DV SRL – asociat în perioada: 4 aprilie 2000 până la 19 iunie 2009
Compania de Cercetări Aplicative şi Investiţii SA – asociat în perioada: 04 iulie 2007 până la 09 iulie 2009 (face parte din GRIVCO)
Antena 4 SRL – asociat în perioada: 25 martie 2004 până la 05 martie 2008
Media Consulta- Regie de vânzări SRL – asociat în perioada: 02 mai 2007 până la 25 ianuarie 2012
Predeal International SRL – asociat în perioada: 14 mai 1991 până la 04 octombrie 2011
Universalprod SRL – asociat în perioada: 25 ianuarie 1991 până în prezent
Centrul Medical ClinicSophia SRL – asociat în perioada: 06august 1992 până la 11august 2011
Govcrest International SRL – asociat în perioada: 09 iulie 1991 până la 20 octombrie 2008 (face parte din GRIVCO)
Bioprod SA – asociat în perioada: 10 octombrie 1991 până la 18 iulie 2007
Firos International SRL – asociat în perioada: 24 septembrie 1991 până la 27 august 1998
Aura Focsani SRL – asociat în perioada: 10 august 1992 până la 24 octombrie 2008
Sangold (OMI) Distributie SRL – asociat în perioada: 30 noimebrie 1993 până la 09.07.2009
Vilceana International SRL – asociat în perioada: 21 februarie 1994 până la 02 august 2001
Mutual Invest SRL – asociat în perioada: 28 octombrie 1994 până la 02 februarie 2009
Ana Electric SA – asociat în perioada: 14 decembrie 1994 până la 29 martie 1999
Benefica SRL – asociat în perioada: 22 decembrie 1994 până la 29 februarie 2008 (face parte din GRIVCO)
Camina Trust SRL – asociat în perioada: 24 aprilie 1996 până la 12 iunie 2008
Convergent Media SRL – asociat în perioada: 21 mai 2004 până la 21 iulie 2006
Rombell Securities SA – asociat în perioada: 31 iulie 1995 până la 22 august 2000 (face parte din GRIVCO)
Tipografia Intact SA – asociat în perioada: 19 decembrie 1994 până la 13 mai 2009 (face parte din GRIVCO)
Intact Production SRL- asociat în perioada: 19 decembrie 1994 până la 03.07.2003 (face parte din GRIVCO)
Carpatforest SRL – asociat în perioada: 22 octombrie 1991 până la 04 martie 1992
Carpatforest SRL- asociat în perioada: 04 martie 1992 până la 01 octombrie 2004
Carpatforest SRL – asociat în perioada: 01 octombrie 2004 până la 18 iunie 2009
SinacrestSRL – asociat în perioada: 26 februarie 1991 până la 17 martie 2011
Centrul Medical Dr. Mircea Pretorian SRL – în perioada: 06 mai 1993 până la 11 aprilie 2006
Institutul Post Universitare de relaţii Internaţionale Humanus SRL – asociat în perioada: 30.08.1991 până la 08 decembrie 1997

Citeste si articolele:

„Felix“ Voiculescu, exponentul corupției și nepotismului balcanic în România

Corupția și nepotismul, două caracteristici importante a zonei Balcanilor, sunt tratate pe larg de presa elvețiană care încearcă să explice de ce nu funcționează după regulile clare ale statului de drept în unele țări din această zonă, inclusiv România. Aceste două elemente stau la baza disfuncționalității statului român care nu poate să se derobeze de aceste trăsături balcanice iar „Felix“ Voiculescu a ajuns un personaj care ilustrează perfect mentalitatea post-decembristă legată de privatizare și trecerea atipică la o economie de piață în România.

Recent, cotidianului elvețian de limbă germană „Neue Zürcher Zeitung“, a analizat evoluția statului de drept din România începând cu secolele trecute. Autorul articolului, Daniel Ursprung, colaborator al catedrei de istoria Europei de Est din cadrul Universității Zürich, opinează că aceste derapaje întâlnite în România sunt cauzate de obiceiuri multiseculare și datorită faptului că României i-a fost impusă o formă de democrație după 1989, fără ca oamenii să înțeleagă, să filtreze și apoi să adopte valorile aceastei forme de organizare și de conducere post-Ceaușescu. O radiografie politico-istorică care vine ca un duș rece și vorbește despre o guvernare slabă, coruptă și nepregătită pentru modernizarea României la standardele aliniate în Uniunea Europeană. De asemenea, autorul explică conceptul de privatizare care nu a fost unul similar cu cel a descentralizării, ci mai degrabă împărțirea bogăției statului în mâinile unor „mici oligarhi“ apropiați fostului sistem. „În ciuda privatizării, influența politicii în aria economiei nu s-a micșorat, ci dimpotrivă. Corupția și nepotismul sunt parte a culturii politice românești, deși în perioada de integrare a României în UE s-au implementat o serie de reforme cuprinzătoare menite să schimbe această stare de fapt nedemnă de o țară membră a Uniunii Europene“, scrie sursa citată.

Un Goebbels privat

În analiza sa, Daniel Ursprung ia în considerare ultimul raport al Comisiei Europene pe MCV în care simbioza politicului și al mass-media aservită este aspru criticată. Astfel, Voiculescu este prezentat ca având o mașinărie de propagandă extrem de eficientă care practic i-a susținut întreaga carieră politică. Cu mica particularitate că fiind că Voiculescu și-a dobândit imperiul propagandistic înainte de a deveni politician. „La sfârșitul lunii ianuarie, Raportul UE privind situația reformelor judiciare din România, a oglindit vădita nemulțumire a Comisiilor față de influența nefastă a sectorului media în domeniul judiciar, prin campanii de intimidare. În ultimul timp, echipa mass-media de încredere a politicianului și omului de afaceri Dan Voiculescu, Antena 3, a făcut vizibile presiuni asupra sistemului judiciar, el fiind amenințat cu mai mulți ani de închisoare pentru o afacere de privatizare nedreaptă“, relatează cotidianul elvețian de limbă germană Neue Zürcher Zeitung. Practic, publicația elvețiană susține că televiziunea lui Voiculescu nu mai poate fi numită instituție media, ci mai degrabă organul de propagandă a micului său partid PC și ai aliaților de conjunctură ai acestuia. „Propaganda stridentă, în special a postului tv Antena 3 este realmente îngrijorătoare. Alternativ la această îndoctrinare și manipulare a populației, este mass-media formată din ziare și publicații, fiecare cu opinii diferite și mass -media online care este în continuă dezvoltare. Cu toate acestea, raportarea informațiilor independent de vreun interes politic, este aproape imposibilă. Majoritatea companiilor media sunt controlate de oameni din politică, care au, mai ales ei, opinii și interese. Privatizarea mass-mediei a înlocuit propaganda națională cu propaganda partizană a trusturilor de presă private. Investițiile în sectorul media sunt menite, în majoritatea lor, obținerii unei influențe mai mari asupra politicii. În mod paradoxal, privatizarea nu a redus impactul politicii în general nu asupra mass-media ci asupra economiei. Reformele de corupție au crescut iar pentru explicarea acestor constatări este nevoie de o privire retrospectivă în istorie. Într-o țară cu o putere de cumpărare slabă cum este România, dar cu un sector public destul de amplu, apar oportunități pentru aparatul de stat de a vinde servicii. În mod tradițional mai puțin pe piață decât pe stat. Există numeroase scandaluri în care firmele private sunt sprijinite de politicieni locali, care colectează sume mari de bani pentru reparații ale carosabilului sau îndepărtarea zăpezii, dar lasă gropi și drumuri înzăpezite.

Lipsește clasa de mijloc

Publicația elvețiană mai scrie că, în România, clasa de mijloc a fost supusă unui proces discriminare, expulzare, distrugere și emigrație. Astfel, un segment important al societății românești nu beneficiază de nici o ordine liberală. „Clasa de mijloc a României în secolele 19 și 20 urmărea dezvoltarea unor noi domenii precum locurile de muncă în învățământ sau pozițiile oficiale în educație, ceea ce îi dădea o calitate semnificativă față de alte țări din sud-estul Europei și este un exemplu bun al faptului că România nu a fost mereu așa cum este astăzi. În Serbia și Bulgaria, state naționale bazate pe educație și trecute prin revolte sociale precum atunci când proprietarii de terenuri musulmani au fost expulzați, guvernul ar trebui să realizeze idealul unei societăți egalitare. În contrast, Principatele Române au fost o elită creștină tradițională. Aici este motivul pentru care nu a fost o ruptură radicală socială în România. Aceasta a avut manierele aristocratice de elită ale boierimii care a dezvoltat preferințe pentru activități antreprenoriale“, opinează autorul analizei.

Auto-suficiența liberală de tip ceaușist

Nici liberalismul autentic promovat PNL nu a scăpat de colimatorul publicației amintite care face paralele între politica liberalilor lui Brătianu și epoca Ceaușescu, accentuând politicile etatiste, indiferent de cine a fost la putere. „Liberalismul politic, această caracteristică a Europei de Sud-Est, a urmărit în primul rând emanciparea națională. Liberalizarea și democratizarea societății au trecut astfel, pe un plan secund. Influența unui capital străin a fost critică. Partidul Național Liberal din România avea la începutul secolului 20 sloganul „By our own“ – Prin noi înșine- țara urmând să fie industrializată prin capital domestic iar statul având un rol esențial în acest proces. Aceste idei pot fi găsite atât în politica de auto-suficiență a lui Ceaușescu cât și în dezbaterile postdecembriste privind mult întârziata privatizare a economiei socialiste. Influența continuă a politicii în sectorul economic arată și faptul că diferența dintre stat și privat nu este atât de clară precum în Europa de Vest și nici nu se bucură de o atât de mare importanță. Statul și instituțiile sunt slabe, în spatele lor fiind principii și idei transparente care nu au suficientă substanță pentru a susține o construcție a instituțiilor și sistemului“, se arată în analiza cotidianului elvețian.

Sistem politic brevetat 100% românesc

Autorul vorbește de faptul că oricine vrea să așeze pe niște linii de normalitate această brumă de democrație înțeleasă într-un spirit balcanic este imediat taxat de „veteranii“ acestui sistem original al funcționării statului din România iar toate acestea duc inevitabil la realitatea că România este statul cu o rată de absorbție a fondurilor europene de numai 10%, cea mai scăzută din UE. „Istoria Sud-estului Europei începând cu secolul XIX este caracterizată de o modernizare superficială, a unei societăți predominant agrare, încercând o adaptare la formele occidentale precum Constituții, partide politice și alte forme de organizare legislativă și politică a puterii de stat. În România, deși societatea s-a organizat în instituții și sisteme moderne, modul de funcționare din spatele acestora este cu totul diferit. Modernismul există astfel, alături de vechile practici, implementând un stil de funcționare pur românesc. Nepotismul poate fi interpretat ca un favoritism nefondat și un abuz de putere sau, ca o datorie morală de a mulțumi cuiva pentru loialitate prin poziția care îi este acordată, depinde de perspectiva fiecăruia. Acestea sunt unele dintre motivele din spatele campaniei împotriva președintelui Băsescu. Democrația și statul de drept sunt cuvinte vagi, folosite în mare măsură atunci când servesc intereselor personale ale celor care fac uz de ele. „De aceea, in conflictul cu adversarii lui, Basescu evoca deseori legalitatea, chiar daca in restransul cerc de apropriati din jurul lui, mecanismele de favorizarea functioneaza la fel”, este de părere autorul. Nu în ultimul rând, acesta vorbește despre interesul politicienilor ca sistemul economic românesc să rămână unul retrograd, foarte închis și clientelar care să le servească intereselor personale. Istoricul Daniel Ursprung mai scrie că această ineficiență a țării este una controlată de către oamenii politici de la vârf care au tot interesul pentru păstrarea unui sistem birocratic. „Abstractitatea și contradicția din legislația românească dau libertatea oficialilor de a lua decizii haotice, după bunul lor plac. Corupția și nepotismul generează astfel două sisteme incompatibile de control care vor duce la o ruptură a ordinii iluzorii existente în România. Noile reguli creează o varietate de posibilități de alegere, crește riscul penalizărilor și ridică prețurile. Economia este, pe cale de consecință, domeniul sacrificat astfel de cei care conduc țara încercând să o modernizeze la suprafață, crezând că nimeni nu vor observa ce ascund sub preșul guvernării“, își încheie acesta analiza din „Neue Zürcher Zeitung“.

Sursa: Curentul; autori: Mădălin Necșuțu, Irina Popescu

Citeste si articolele:

Herta Muller: „PSD-istii sunt niste stalinisti”

Ecourile dictaturii nu vor să se stingă. Campania de denigrare a ICR dusă, mai nou, de anumite cercuri politice aminteşte de dictatură mai mult chiar decât cooptarea unor foşti informatori ai Securităţii la „Academia de vară“ organizată de ICR Berlin.

Metodele denigrării îmi sunt bine cunoscute, ele făcând parte din arsenalul probat al vechii Securităţi: citate scoase din context din cărţile lui Horia Roman Patapievici, menite să-l discrediteze, citate atât de ticălos îmbinate în tehnica denunţului. La interogatorii, pe vremuri, securiştii îmi adresau reproşuri uimitor de asemănătoare cu cele care i se aduc azi lui Patapievici: cum că scriitura mea ar fi o blasfemie, ar aduce atingere naţiunii române!

[…]În ce mod sunt legate citatele din textele lui Patapievici cu „Academia de vară“ de la ICR Berlin? Evident, în niciun mod. În furia de a ataca ICR-ul, nici nu se mai pomeneşte despre cei doi turnători. Prins de febra instrumentalizării politice a acestui caz, ziarul Ziua pare că a „uitat” adevărata problemă: promovarea pe bani publici a doi foşti informatori ai Securităţii. Desigur, ar fi şi greu, dacă nu chiar imposibil să vorbim despre moralitate cu poetul de curte al lui Ceauşescu, actualul preşedinte al Comisiei de Cultură a Senatului, Adrian Păunescu. Dacă invitarea celor doi turnători la Berlin a fost, pentru mine, scandaloasă, atunci ceea ce se întâmplă acum – anume faptul că poetul de curte al dictatorului este chemat să delibereze despre moralitate în cultura română – este o monstruozitate.

Pentru mine, Păunescu este chintesenţa falimentului moral, personificarea prostituţiei culturale în dictatură. Pentru persoane ca el, singura atitudine corectă de după căderea comunismului ar fi fost să tacă cincizeci de ani. E greu să găseşti, printre artişti, pe cineva la fel de vinovat ca Păunescu pentru dezastrul moral al ceauşismului.

Aşa încât, mă văd obligată să fac nişte precizări: prin protestul meu, nu am contestat ICR-ul ca instituţie, nici performanţele pe ansamblu ale preşedintelui ICR. Nici n-o voi face vreodată. Am avut doar o obiecţie legată strict de „Academia de vară” de la Berlin. Dacă protestul meu este instrumentalizat de Păunescu şi alţii de seama lui, atunci mesajul meu a fost deturnat. Să-l pui pe actualul preşedinte al Comisiei de Cultură a Senatului s-o facă pe cenzorul cultural al ICR, ştiind prea bine care a fost rolul său în timpul dictaturii, este ca şi cum ai pune un piroman notoriu şef la Pompieri. Nu am cuvinte pentru a descrie enormitatea acestei situaţii în care se complace Senatul României.

Poate doar atât: refuz să-mi fie instrumentalizată, în orice fel, critica mea – pe care o menţin – la adresa „Academiei de vară” organizată de ICR Berlin; refuz în mod hotărât răstălmăcirea protestului meu prin oameni precum Păunescu sau prin campania împotriva ICR dusă de ziarul Ziua.”

Preluare din „Evenimentul Zilei”, 7 august 2008

Citeste si articolele:

Memoria eroilor din 1989 murdărită zilnic

Provin dintr-o familie de oameni simpli, care nu au avut nici o legătură cu Partidul Comunist Român (PCR). Tata și mama nu au fost membri ai PCR. Nu am fost membru PCR (și nici al altui partid politic din România, de după 1989), dar am fost membru UTC, așa cum au fost toți elevii de liceu din acea perioadă. Mă amuzau teribil ticăloșii de la Antena 3, și nu numai, atunci când îi tot trăgeau cu ‘utecistul Emil Boc’, deși se știe, dacă nu ești un gunoi, precum slugile lui ‘Felix’, că toți elevii de liceu ajungeau ‘uteciști’, asta fiind doar o formalitate, neînsemnând vreo decizie în care erai implicat. A-l compara pe ‘utecistul’ Emil Boc cu securistul împuțit Dan Voiculescu, cel care a furat banii lui Ceausescu și și-a turnat rudele la Securitate, mi se pare o minciună strigătoare la cer.

Dar, să revenim. Așadar, am experimentat din plin perioada dictaturii comuniste la nivelul cel mai de jos. Țăranii, în opinia mea, erau cei mai loviți de condițiile de atunci. Bolșevicii, conștient sau inconștient, îi considerau pe aceștia incapabili de vreo reacție (probabil că așa stau lucrurile) și le aplicau măsuri mult mai dure decât celor de la orașe: dacă la oraș curentul electric se mai dădea, la țară erau săptămâni (sau chiar luni) fără curent electric; pâine nu se aducea niciodată; butelii aveau câțiva, adică nomenclatura comunistă locală; rațiile de ulei și zahăr erau la jumătate față de cei de la orașe (tata, ce era muncitor în București la CFR, primea un litru de ulei pe lună, mama, agricultoare, primea 0,5 litri ulei pe lună) etc. După 1989, s-a întâmplat ce era mai rău pentru evoluția societății românești: așa-zisa ‘opinie publică’ este formată, majoritar, din trepăduși bolșevici, cei care, poate, au fost favorizați, intr-un fel sau altul, de dictatura de atunci. Peste 90% din ‘elita’ României profunde, profesori, preoți, funcționari publici etc., este formată din indivizi pentru care jertfa tinerilor din 1989 nu înseamnă nimic. Pentru toți aceștia (și-i cunosc bine, doar locuiesc între ei de atâția ani), Ceașcă rămâne personajul pozitiv, tătucul care ne-a dat voie să respirăm în acea perioadă. În orice școală de aici (Havîrna, Mileanca, Darabani etc.), a vorbi despre crimele comunismului, de exemplu, reprezintă un act de curaj. Foștii nomenclaturiști comuniști sunt prezenți peste tot, școli, primării, biserici, locuri publice, în general, și-și strigă vocal atașamentul veșnic față de rusificarea României. Nu au timp să citească, nu au timp de adevăr și alte ‘prostii’. Pentru ei nu contează că bolșevicii au dezmembrat România, fiind scoși în afara legii (cei câțiva zeci de rusofoni din perioada interbelică) tocmai pentru că voiau să rupă teritorii din trupul României mari.

În aceste condiții, cultul lui Ceașcă este continuat la tembeliziunile securisto-infracționale. Sâmbătă, 17 august 213, în ‘prime time’ (orele 19 – 23), televiziunile de știri (B1TV, Romania TV, Realitatea TV) aveau emisiuni despre Ceașcă: cum era interesat acesta de OZN-uri și alte porcării de acest gen. Doamne, ateul Ceașcă, și după moarte, este prezent non-stop în viața României! Mi-e și frică să mai folosesc telecomanda. Dar lucrurile nu se opresc aici. Pe un site accesat de persoane inteligente, promovat și de mine, se găsește următoarea întrebare, oarecum pertinentă: În ce a constat, în linii mari, condamnarea comunismului, în versiunea comisiei prezidențiale?. Ce credeți că răspunde un ‘Nelu’, cel care, în buna tradiție bolșevică (se știe că bolșevicii se turnau unul pe altul prin ‘anonime’) nu-și dă localitatea de unde este sau poza? Dar e foarte activ pe respectivul site (o fi vreun securist pensionar, care, nemaiavând de torturat pe nimeni se plictisește?).
„Rîde hîrb de oală spartă” -Cam așă e și cu condamnarea comunismului. Mai exlicit, feudalii și stăînii de sclavi condamnă comunismul. Atunci cînd o persoană, muncește pe moșia, domeniul, fabrica, atelierul sau firma particulară a altei persoane private, or cum ai lua-o, tot sclavie dă! Azi România nu mai e socialistă! Nu! E sclavagistă!!! Revenirea la sistemul capitalist, care nu-i altceva decît un feudalism perfid și ferchezuit precum o fîrfă de pe centură, mîndră pe dinafară dar infectă pe dinăuntru; se cheamă: rinvoluție!

Înseamna ceva, în Republica Securistică România, efortul celor mai luminate minți pentru condamnarea unui regim criminal? Evident că nu. Vrem o țară, ca afară, hă, hă, hă, hă, hă.

Membrii Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România:

Preşedinte: Vladimir Tismăneanu

Membri: Sorin Alexandrescu, Mihnea Berindei, Constantin Ticu Dumitrescu, Radu Filipescu, Virgil Ierunca, Sorin Ilieşiu, Gail Kligman, Monica Lovinescu, Nicolae Manolescu, Marius Oprea, H.-R. Patapievici, Dragoş Petrescu, Andrei Pippidi, Romulus Rusan, Levente Salat, Stelian Tănase, Cristian Vasile, Alexandru Zub.

Experţi : Hannelore Baier, Ioana Boca, Stefano Bottoni, Ruxandra Cesereanu, Radu Chiriţă, Adrian Cioflâncă, Dorin Dobrincu, Robert Fürtos, Armand Goşu, Constantin Iordachi, Maria Mureşan, Germina Nagâţ, Eugen Negrici, Novák CsabaZoltán, Olti Agoston, Cristina Petrescu, Anca Şincan, Virgiliu Ţârău, Cristian Vasile, Smaranda Vultur.
La redactarea Raportului au mai colaborat: Gheorghe Boldur-Lăţescu, Igor Caşu, AdrianaFleancu (corectură), Mihaela Ghimici (traducere), Lázok Klára, Shlomo Leibovici-Laiş, László Márton, Nagy Mihály Zoltán, Cristina Spătărelu (secretariat tehnic), Ioan Stanomir, Cătălin Augustin Stoica, Marian Zăloagă.

http://asapteadimensiune.ro/concluziile-raportului-final-al-comisiei-prezidentiale-pentru-analiza-dictaturii-comuniste-din-romania-i.html

Ceașcă ordonă deschiderea focului la Timișoara, în decembrie 1989

Citeste si articolele:

  • Herta Müller, laureată a premiului Nobel pentru Literatură, despre rămăşiţele dictaturii comuniste din România
  • Unui anticomunist i se lua şi dreptul la mormânt
  • Pentru cei care n-au medicamente compensate azi, trebuie reţinut că bolşevicii ofereau medicamente gratuite … în puşcării
  • Normal în România: un șpăgar în Parlament
  • Ne așteaptă 25 de ani de dictatură USLamistă
  • Polițiștii, partenerii infractorilor din România
  • Imperiul media al lui Dan Voiculescu, emanația Securității
  • „Felix“ Voiculescu, exponentul corupției și nepotismului balcanic în România
  • Războiul Securității împotriva României

    Dictatura neomarxistă globală a început să se instaureze odată cu suspendarea lui Trump de pe 10 platforme de socializare. De acum încolo va fi greu să mai câștigi alegerile electorale dacă nu ești neomarxist…

    Trăim vremuri foarte complicate în care noul comunsim, unul care se vrea cu față umană, se impune în toată lumea occidentală în aplauzele proștilor care nu întrevăd pericolul. Neomarxismul cultural, mascat sub numele de progresism și globalism ne ia, cu fiecare pas, câte un drept, câte o libertate, totul sub pretenția că este spre binele nostru. Dar mai ales, nu ne mai lasă să ne exprimăm liber.

    Cenzura, numită corectitudine politică, interzice orice adevăr care contravine ideologiei progresist-neomarxiste, iar platformele de socializare au devenit măciuca Noii Ordini Mondiale.

    Astfel, aceleași platforme sociale (Facebook, Twetter, etc) care nu au penalizat în niciun fel declarațiile de susținere ale manifestanților Antifa și Black Lives Matter (care efectiv au distrus orașele americane), făcute de Joe Biden, Kamala Haris și mulți alți democrați, au devenit nemiloase cu Donald Trump, pentru că și-a îndemnat susținătorii să meargă către Capitoliu pentru a pune presiune pe parlamentarii americani cu privire la speța fraudării alegerilor americane (fără să îndemne la vreo violență sau la forțarea intrării în Capitoliu).

    Cred că realizați că toată nebunia invadării Capitoliului este o altă înscenarea împotriva lui Trump. Membrii Antifa au fost filmați printre cei care au intrat în interiorul clădirii, iar slaba rezistență a forțelor de ordine este cel puțin suspectă și pare să ne vorbească despre o complicitate  menită să creeze condițiile ca Trump să iasă pe ușa din spate a istoriei.

    În acest context, mă întreb: Cum este posibil ca niște platforme de socializare, care au devenit instrumente de influențare a întregii planete, să se transforme în judecători politici finali, fără nicio autoritate deasupra lor?

    Pericolul asupra libertăților tuturor este imens. Pentru că, după episodul Donald Trump, cine ne garantează că nu vor aplica aceeași rețetă în toată lumea și că, în mod discriminatoriu, orice discurs patriot și suveranist su care contestă ideologia neomarxistă nu va fi taxat ca „discurs al urii”, iar autorii lor vor fi eliminați din spațiul public?

    Ce societate liberă mai este aceea în care Poliția Gândirii din presă și de pe internet stabilește ce este adevărat și ce nu, împotriva tuturor evidențelor?

    Oameni buni, ceea ce se petrece acum este extrem de grav și anunță o societate în care, precum în comunism, anumite adevăruri n-o să mai poată fi rostite decât cu riscul marginalizării sau cu riscul de a intra sub incidența codului penal.

    Iar dacă pot să facă ceea ce fac cu Trump, vor putea face cu oricine altcineva!

    Încă mai putem reacționa. Peste un an sau doi ar putea fi prea târziu!

    Daniel Roxin

    P.S. Astăzi se va încerca inculparea lui Trump, în Congresul American, pentru, zic ei, incitare la violențe!

    Prof. Florin Colceag: Mi s-a întâmplat odată sa cunosc un asasin economic autentic si experimentat

    Mi s-a întâmplat odată sa cunosc un asasin economic autentic si experimentat. Am fost cu regretatul Constantin Cojocaru autorul Constituției Cetățenilor a cărei modelare structurală o făcusem eu si o corectase Ioan Roșca. Era deja elaborat modelul de țară ce ne-ar fi permis dezvoltarea sustenabilă, așa ca într-un fel aveam speranțe mari pentru viitor. Emigrația romanilor nu era alarmantă, medicii de valoare nu fuseseră alungați din ţară pe motiv ca nu pot fi plătiți. Așa că am privit asasinul economic cu curiozitate si condescendență.

    El căuta să recruteze oameni inteligenți și cu nume bun ca să devina instrumente bine plătite ale distrugerii si ruinării națiunii. Culmea este ca bătrânul asasin economic era român la origine, crescut in America si trimis de șefii lui să lovească propria patrie pentru bani. Era bătrân si bogat, mai avea puțin de trăit, deci banii pentru el nu aveau prea mare valoare. La sfârșitul vieţii însă el dorea răzbunare împotriva țării ce i-a adus numai suferință si durere. Mi-a povestit viața lui, cum a traversat Dunărea înot, câtă pușcărie a făcut fără sa fie vinovat, după război. Cat de mult a fost mințit, trădat, până când i s-a înveninat sufletul și a devenit asasin economic profesionist.

    Am văzut ulterior cum a acționat ca sa dărâme un prim ministru de la acea perioadă. Avea planuri principale, secundare pe diverse variante de acțiune, oameni potriviți, antrenați sau recrutați adhoc prin televiziuni, al căror rol era să picure venin si neîncredere in mintea oamenilor.

    Acum privesc în urmă, dar si înainte si recunosc în politicile actuale aceleaşi mâini ale asasinilor economici, tineri sau bătrâni, ce au ieșit din nou după pradă, ca lupii sau ca alte răpitoare ucigașe. Se poarta cu politicienii dând porunci si mănându-i ca pe oi către un dezastru de imagine si acțiune, ce-i va scoate curând din joc, căci nu au fost capabili sa dezvolte un sistem care sa dezvolte țara si au fost primii care au vrut să o vândă asasinilor economici.

    Mai avem încă o ultima şansă de redresare. Mai avem încă specialiști remarcabili si oameni inteligenți si etici. Mai avem încă oameni care îşi iubesc țara, cultura si neamul si care sunt dispuși să muncească mult ca sa dea copiilor un viitor. Deși vremurile sunt dificile mai avem putere, si gând curat, credință in Dumnezeu si in principiile etice, lumina in suflet si in minte.

    Trebuie sa ne unim toți cei care pot să aducă aceste orizonturi aproape de oameni, să formăm o rețea a profesioniștilor puternică, flexibilă, eficientă, ca sa ne păzim țara de asasinii economici de pretutindeni. Altfel ne vom pierde țara, ne vom pierde viața, ne vom pierde sufletul, ne vom pierde planeta ce deja se degradează rapid.

    Dacă ați început degradarea pierzând-vă curajul, credința, tăria, demnitatea, lăsându-vă umiliți, batjocoriri, mințiți, jigniți, atunci este momentul sa va treziți si sa treceți la acțiune. Este ultimul ceas pentru evitarea dezastrului. Căutați oameni drepți, corecți, capabili, care sa va reprezinte la alegerile locale si parlamentare, căutați profesioniști care au demonstrat prin fapte nu prin vorbe amăgitoare. Căutați oameni de acțiune care au curajul de a interveni la timp si nu vor lasă să se ajungă la dezastre.

    FORMAȚI REŢEAUA PROFESIONIȘTILOR autentici si asumați-vă misiunea ridicării si oprirea scufundării!

    Prof. Florin Colceag

    ONU a pus la cale ultima strategie pentru METISAREA GLOBALĂ: „Refugiații climatici nu pot fi forțați să se întoarcă în țările de origine!”

    refugiati climatici

    În ultimii ani ați putut vedea agresivitatea cu care UE a încercat să forțeze țările europene să primească “refugiați sirieni”. În realitate, din masa uriașă de “sirieni”, doar o parte erau chiar din țara doborâtă de război, majoritatea fiind veniți din alte părți, inclusiv din Africa.

    Indiferent de justificările umaniste pe care le-au adus agenții neomarxismului globalist care controlează Europa, în realitate, vorbim despre un plan de metisare a europenilor gândit la începutul secolului XX și care se numește Planul Kalergi.

    Prin acest plan, elitele globaliste urmăresc să slăbească etnic națiunile europene, să le mixeze cu populații de pe alte continente și, în final, să distrugă noțiunile de identitate etnică, de granițe naționale și de stat național. Totul pentru a obține Statul Global pe care îl visează, așa-numita Nouă Ordine Mondială.

    Și pentru că strategia cu războaiele din lumea arabă nu este suficientă pentru metisarea europenilor, dar și a altor zone de pe glob, ONU a inventat chiar în aceste zile REFUGIAȚII CLIMATICI… Refugiați climatici care, conform comitetului ONU pentru drepturile omului, nu pot fi forțați să se întoarcă în țările de origine!

    Decizia a fost luată luni, 20 ianuarie 2020, având ca justificare situația unui cetățean din Kiribati, o țară insulară din Oceanul Pacific. Acesta a ajuns în Noua Zeelandă și a refuzat să mai plece, pe motiv că prognozele specialiștilor anticipează că în anul 2050 insula sa este posibil să nu mai poată fi locuită. Pe baza acestei presupuneri, ONU a decis că cetățeanul respectiv nu poate fi trimis înapoi el devenind pionierul unei alte categorii de refugiați: REFUGIAȚII CLIMATICI.

    Și acesta este doar începutul. Imaginați-vă însă un viitor posibil: peste 5, 10 sau 20 de ani 100 de milioane de africani și 50 de milioane de arabi care vor porni spre Europa ca refugiați climatici, pe motiv că în țările lor este prea cald și prea arid, și în legătură cu care organismele mondiale și europene vor spune că Europa este obligată să îi primească și să îi integreze, iar pe cei care nu se integrează sau nu obțin un loc de muncă, să îi întrețină.

    Istoria ultimei jumătăți de secol a demonstrat că majoritatea imigranților arabi și africani primiți în Europa (vezi Franța, Germania, Italia, Belgia ș.a.) nu s-au integrat, că în multe orașe au creat cartiere de tip stat în stat, că au fost autori ai unor atacuri teroriste cumplite, că sunt factori de destabilizare în țările care i-au primit, mulți dintre aceștia militând pentru islamizarea Europie… Și vorbim de doar 10-20 de milioane, veniți în ultimii 50- 60 de ani.

    Credeți că va mai rămâne ceva din civilizația europeană dacă, Doamne ferește, Europa va fi obligată să primească în deceniile viitoare 100-200 de milioane de refugiați climatici din Africa și Asia?

    Desigur, la prima vedere, pare un scenariu forțat. Nu vă amăgiți, însă! „Elitele Globaliste” sunt în stare de orice…

    Daniel Roxin

    Recomandare carte: Naționalismul și Europa Națiunilor, scrisă de Gen. (rez.) Mircea Chelaru, fost Șef al Marelui Stat Major al Armatei Române. Cartea poate fi comandată online aici: DACIA ART sau la telefon 0721 096 069.

Adauga un comentariu

You must be logged in to post a comment.