CĂSĂTORIA HOMOSEXUALĂ  este opera satanei feseniste/globaliste/comuniste… Noul Ierusalim – cetatea celor mantuiti… Un cer nou si un pamant nou… Fagaduinta revenirii lui Isus e sigura… 1000 de ani fara ispite si ispititor… Nunta MieluluiPovestirea Măreață a lui Dumnezeu: Moise și Faraon… Moise și Faraon, din Exodul 1-11… A fost creata CRIZA MONDIALĂ , ca sa  introneze  O NOUĂ ORDINE GLOBALĂ…Care sunt pacatele Babilonului? VATICANUL PROMOVEAZĂ GLOBALIZAREA…Mireasa fiarei – o femeie desfranata… CONFUZIA MORALĂ, UN SEMN AL ZILELOR DIN URMĂLupta de la Armaghedon… Cele 7 potire ale maniei lui Dumnezeu… Marea sarbatoare a celor biruitori… Ultima solie a cerului pentru o lume pierduta… Care sunt urmasii Mielului? A sosit ziua să “Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape. Să se lase cel rău de calea lui, şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru care nu oboseşte iertând.” (Îs.55/6,7) Cat nu este prea târziu, să urcăm în Cer, să intrăm pe Uşă Cristică, pentru a vedea stricăciunea lumii, care sfredeleşte Cerul, să ploaie urgii Apocaliptice, descrise în Ap., cap 4-21! ÎNDUMNEZEIREA întregului cosmos şi a oricărui OM este inevitabilă, căci Duhul Sfânt revarsă Învăţătura Lui în inimile înnoite şi o scrie pe minţile născute din nou, ca să iubim şi să iradiem mireasma cunoaşterii Lui din Dragoste, nu de frica Legii… Acum, acum, să ne naştem din nou, căci pe Noul Pământ nu are acces cel rău ,nici vreo durere, sau întunecime;Sacredem că gunoierul lucrează din plin la îngroparea noastră, dar îşi sapă singur propria cădere (Ap.20/10)…

Cele zece plăgi asupra Egiptului: privire generalăDin predicile lui W. J. Ouweneel în 1974 în Katwijk aan Zee; RUGĂCIUNEA NECREDINŢEI ,de David Wilkerson; Evrei 11:26. El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare de  John Fischer, Los Angeles California!… Cum a fost împietrită inima faraonului; Oamenii de ştiinţă arată cum a traversat Moise Marea Roşie… A mai trecut inca un an si multi tot nu sunt mantuiti ,de Alin Lolos- Ieremia 8:20 „Secerişul a trecut, vara s-a isprăvit, şi noi tot nu suntem mântuiţi!”

Ne apropiem de capatul calatoriei noastre spirituale, am ajuns chiar la pragul împaratiei lui Dumnezeu. Daca toate celelalte studii de pîna aici ne-au descoperit pe Domnul nostru Iisus Hristos ca fiind rînd pe rînd Prietenul si Medicul nostru, Mielul lui Dumnezeu si Mijlocitorul nostru, aparatorul poporului Sau si speranta lumii, puterea bisericii Sale si începatorul si desavîrsitorul credintei noastre, Mirele mult iubit si Domnul pacii, împaratul împaratilor si Domnul domnilor, atunci va rog sa retineti ca prin studiul de astazi Iisus ni se descopera ca fiind Arhitectul visurilor noastre împlinite.       Capitolul 20, dupa cum am vazut, s-a încheiat prin distrugerea lui Satana si a tuturor celor ce l-au urmat în razvratire contra lui Dumnezeu. Flacarile focului lui Dumnezeu au mistuit, asa cum prezisese proorocul Maleahi, si radacina si ramura. Cei mai multi cititori ai Bibliei în momentul în care ajung la acest punct al profetiei care vorbeste despre focul curatitor al judecatilor Sale, gîndesc ca acest foc va fi de durata vesnica, si aceasta parere se bazeaza pe expresia de la urma a versetului 10 din capitolul 20, care spune astfel: „Si vor fi munciti zi si noapte în vecii vecilor”. Aceeasi expresie apare si în capitolul 14 cu versetul 11 p.p. care spune: „Si fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor”. Ideea focului si a chinului vesnic, trebuie sa stiti ca nu este biblica si aceasta din mai multe motive.  În primul rînd ea nu se potriveste cu caracterul lui Dumnezeu, asa cum L-am descoperit de pe celelalte pagini ale Sfintelor Scripturi, ca fiind un Dumnezeu al iubirii. Oare cum ne-am putea închipui ca Dumnezeu ar fi cu adevarat satisfacut de abia atunci cînd va putea privi la Satana, la îngerii rai si la toti cei nemîntuiti, cum de-a lungul întregii vesnicii se tot chinuiesc în flacarile iadului fara sa mai moara?  În al doilea rînd, cînd Biblia ne vorbeste despre focul cel vesnic, ea ne spune ca lucrarea finala a focului va fi aceea de a mistui. Desigur ca aceasta mistuire nu va fi fara chin, fara dureri cumplite pentru cei ce vor trece prin procesul ei, dar ea nu va fi o mistuire care va dura o vesnicie. A mistui înseamna a arde ceva pîna la epuizare. Vesnicia pedepsei se refera nu la durata ei ci la efectul ei, la caracterul ei ireversibil. Priviti acum putin cît de clar exprima proorocul Isaia durata pedepsei finale. „Lumina lui Israel se va preface în foc si Sfîntul lui într-o flacara care va mistui si va arde spinii si maracinii lui într-o zi; va arde trup si suflet”(Isaia 10,17.18). De notat ca focul lui Dumnezeu va mistui, va arde complet tot ce va fi de mistuit într-o singura zi. Daca aceasta zi este o zi calendaristica, o zi profetica de o durata de un an sau este simbolica vrînd sa ne sugereze un timp scurt, oricare ar fi interpretarea ei, aceasta expresie de o zi contrazice oricum ideea de „în vecii vecilor„.  În al treilea rînd specialistii în greaca si ebraica întaresc aceasta parere aratînd ca în Biblie atît în Vechiul cît si în Noul Testament, atît expresia ebraica „olam” cît si cea greaca „ayon” nu exprima în mod necesar ideea de „fara de sfîrsit”, sau „vesnic”. De pilda apostolul Iuda, la versetul 7 scrie despre Sodoma si Gomora ca au suferit un foc vesnic, în timp ce apostolul Petru, în a doua sa epistola, la capitolul 2 cu versetul 6 scrie despre aceleasi cetati ca au fost osîndite la pieire si prefacute în cenusa. Cred ca aceste doua versete nu mai necesita nici un comentariu. Textele corespund de fapt cu realitatea. Sa luam acum numai trei exemple din Vechiul Testament. Despre un rob care desi dezrobit, alegea sa ramîna în casa stapînului sau, prevederea era ca stapînul sa-l ia, sa-l duca la usiorii casei, sa-i strapunga lobul urechii cu o sula si „robul sa ramîna vesnic în slujba acelui stapîn” (Exodul 21,6). Despre Ghehazi citim în 2 împarati 5,27 ca a fost blestemat de Dumnezeu ca atît el cît si urmasii lui sa sufere de lepra pe vecie. Despre fiii lui Aron citim ca au fost sfintiti pe vecie pentru o slujba care si ea trebuia sa fie îndeplinita pe vecie (1 Cronici 23,13). Întrebarea pentru toate aceste trei exemple este: Traia oare atît stapînul unui rob cît si robul vesnic? Sau daca ne gîndim la viata vesnica putem admite ca vor mai fi si acolo stapîni si robi? Avea oare Ghehazi si familia lui sa traiasca vesnic suferind de lepra? Ce s-a întîmplat oare cu Aron si fiii lui; traiesc ei înca si vor trai si în vesnicie slujind ca preoti? În vesnicie citim ca nu va mai fi templu, iar jertfa Domnului Hristos, dupa cum stim, a desfintat toate slujbele preotesti care se savîrseau în templul pamîntesc. Atunci, cît de vesnica avea sa fie existenta lor si a slujbei lor? De aceea sa admitem ce spun specialistii în limbajul Bibliei si anume ca expresia des folosita pe paginile sfinte „vesnic” sau „pe vecie” se refera în primul rînd la o perioada de timp mai scurta sau mai lunga, egala însa cu durata vietii acelei persoane. Daca pedeapsa lui Dumnezeu nu va fi vesnica, atunci în schimb, fiti siguri ca bucuriile si binecuvîntarile împaratiei lui Dumnezeu vor fi de durata vesnica. Asa ne asigura cuvîntul profetic al capitolelor 21 si 22 cu care se încheie Apocalipsa. Împaratia vesnica a lui Dumnezeu va pune pe de o parte capat tuturor lucrurilor dinaintea ei, si va deschide pe de alta parte, o era cu totul noua vietii pe acest pamînt care a fost deja curatit de pacat si de pacatosi. Iata ce ne spune cuvîntul în Apocalipsa 21. Dupa ce în capitolul 20 am citit despre încheierea lucrarii nimicitoare a lui Dumnezeu de care au avut parte toti cei rai de la Satana si pîna la ultimul om, acum citim astfel: „Apoi am vazut un cer nou si un pamînt nou pentru ca cerul dintîi si pamîntul dintîi pierisera si marea nu mai era. Si eu am vazut coborîndu-se din cer de la Dumnezeu cetatea sfînta, Noul Ierusalim, gatita ca o mireasa împodobita pentru barbatul ei. Si am auzit un glas tare care iesea din scaunul de domnie si zicea: ‘Iata cortul lui Dumnezeu cu oamenii, El va locui cu ei si ei vor fi poporul Lui si Dumnezeu însusi va fi cu ei; El va fi Dumnezeul lor, El va sterge orice lacrima din ochii lor si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tînguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintîi au trecut’. Cel ce sedea pe scaunul de domni a zis: ‘Iata, Eu fac toate lucrurile noi’. Si a adaugat: ‘Scrie, fiindca aceste cuvinte sînt vrednice de crezut si adevarate’. Apoi mi-a zis: ‘S-a ispravit. Eu sînt Alfa si Omega, începutul si sfîrsitul. Celui ce îi este sete îi voi da sa bea fara plata din izvorul apei vietii. Cel ce va birui va mosteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui si el va fi fiul Meu’”. Istoria pacatului s-a încheiat potrivit legii semanatului si seceratului. S-a semanat vînt si s-a secerat furtuna, s-a semanat în firea pamînteasca si s-a secerat din firea pamînteasca putrezirea. Babilonul a fost distrus. Fiara, profetul mincinos, diavolul si toti cei ce le-au adus închinare au fost aruncati în flacarile curatitoare ale focului divin. Dar planul lui Dumnezeu nu se încheie aici, prin nimicirea si curatirea universului de cei rai. Aceasta lucrare este numita în Biblie ca fiind lucrarea ciudata a lui Dumnezeu, o lucrare straina de caracterul Sau. Dumnezeu este iubire, El este bun, iertator, îndelung rabdator si plin de îndurare. De aceea lucrarea Domnului Iisus nu se va încheia aici, la biruinta si nimicirea celor rai, ci ea va continua în sens pozitiv, prin slavita împlinire a fagaduintelor Sale nespus de mari si scumpe, prin dreapta rasplatire a celor neprihaniti si sfinti, prin umplerea întregului univers cu slava Sa. Si acestea toate sînt transpuse în realitate într-o noua creatiune, într-un nou Ierusalim, o noua relatie între cei mîntuiti si Dumnezeu si prin niste conditii de viata noi. Întrebarea este: Ce anume are o prioritate deosebita în ochii lui Dumnezeu în tot acest vast program de refacere a tuturor lucrurilor? Pun aceasta întrebare pentru ca de cele mai multe ori cînd cei credinciosi se gîndesc la mîntuirea lor vesnica, vrînd nevrînd gîndul lor se duce la lucrurile materiale ale vietii, la frumusetea Noului Pamînt în care toate nenorocirile si neplacerile vietii de azi nu vor mai exista. Si de abia într-un tîrziu se gîndesc si la realitatile spirituale ale vietii pe Noul Pamînt. La prima vedere se pare ca însusi textul profetiei urmareste acelasi fir de gîndire. Privirea si atentia apostolului Ioan sînt atrase mai întîi de un cer nou si un pamînt nou ca si acum acestea ar fi elementele principale ale soliei lui Dumnezeu din aceste ultime capitole. Dimpotriva, punctul central în jurul caruia graviteaza întreaga lucrare a Domnului Iisus Hristos de refacere a tuturor lucrurilor nu este înfatisarea rapitoare a cerului si a pamîntului sau excelenta calitate a conditiilor materiale ale vietii celei noi, ci Noul Ierusalim, cortul lui Dumnezeu cu oamenii. Aceasta este de fapt esenta planului de mîntuire – refacerea relatiei omului cu Creatorul sau, aducerea omului la aceeasi treapta de vietuire cu Dumnezeu, de pe care a cazut prima pereche de oameni. De aceea sa notam ca pasajul citit nu începe cu ce este mai

important pentru Dumnezeu ci începe cu lumea naturala, materiala. Si de ce asa? întocmai ca si în Geneza capitolul 1 Dumnezeu a creat mai întîi cerurile si pamîntul pregatind astfel un mediu de viata pentru vietuitoarele pamîntului si în cele din urma pentru om. Dar dintre toate vietuitoarele cu care Dumnezeu a populat pamîntul omul a fost singura fiinta pe care El a numit-o fiul lui Dumnezeu. De aceea vedem în Apocalipsa cum inspiratia divina ne prezinta în aceeasi ordine ca si în Geneza, mai întîi o noua creatiune si apoi cortul lui Dumnezeu cu oamenii. Noul Ierusalim, evident ca nu poate coborî pe un pamînt pustiu si gol, asa cum a ramas dupa procesul curatitor al focului divin. Tocmai de aceea Domnul Iisus va face mai întîi un cer nou si un pamînt nou, deci nu uitati, noi sîntem punctul cel mai însemnat al noii creatiuni! Prezenta noastra acolo pe Noul Pamînt este tot ceea ce va da sens întregului plan de mîntuire si întregii lucrari finale de restaurare a pamîntului. Daca vreunul din noi vom lipsi, fiti siguri, Domnul Iisus, cel care a murit pentru noi si a facut totul pentru ca sa ajungem acolo va fi nespus de trist. Privind la Noul Ierusalim, el poate fi asemanat prea bine cu corabia lui Noe, refugiul celor credinciosi de furia potopului. Tot asa si sfînta cetate va fi refugiul celor credinciosi din vremea sfîrsitului atunci cînd flacarile focului ceresc vor învalui planeta noastra. Noul Ierusalim va fi raspunsul la acea întrebare din cartea proorocului Isaia de la capitolul 33 versetul 14: „Cine din noi va putea sa ramîna lînga un foc mistuitor?” Numai cei neprihaniti care înca din viata aceasta au facut din Dumnezeu locul lor de scapare, numai ei vor fi în stare sa stea lînga acel foc mistuitor.         Pamîntul cel nou va trebui sa aiba o capitala a lui si aceasta va fi Noul Ierusalim. Aceasta cetate este reala, tot atît de reala ca si cerul si pamîntul cel nou. În capitolul 3 cu versetul 12 în Apocalipsa, Noul Ierusalim este numita cetatea lui Dumnezeu. În ea va fi prezenta lui Dumnezeu, scaunul Sau de domnie, centrul universului. Asa fusese conceput vechiul Ierusalim. El era cetatea lui Dumnezeu pentru ca acolo Dumnezeu, prin chivotul Sau, era prezent în continuu în mijlocul ei. De acolo din templu, Dumnezeu prin uneltele Sale omenesti întretinea o legatura strînsa cu poporul Sau, revarsa binecuvîntarile Sale, descîlcea problemele încurcate ale natiunii, mergea la lupta cu poporul Sau si trona peste viata întregei cetati. Dar, dupa cum stim, Ierusalimul pamîntesc a ramas doar un simbol nedesavîrsit al lucrurilor desavîrsite ce aveau sa vina. Dumnezeu planuise sa faca din vechiul Ierusalim metropola întregului pamînt, dar din cauza ca aceasta cetate nu a fost la înaltimea chemarii ei, de aceea aceasta misiune a fost încredintata Noului Ierusalim în care Dumnezeu va domni peste toti si în plus va domni înlauntrul inimii fiecarui credincios. Dar, o cetate este ceva mai mult decît niste ziduri, niste strazi si cladiri. Ea este totodata o grupare sociala care traieste într-un spirit de strînsa partasie si ai carei membri nutresc si coopereaza în vederea realizarii unor interese comune. Partasia împreuna cu toti sfintii, de care apostolul Pavel amintea mereu în epistolele sale si partasia cu Iisus Hristos urmeaza sa fie desavîrsita în Noul Ierrusalim. Tocmai pentru a sublinia aceasta partasie intima, plina de atractie, de bucurie, de reala fericire, profetia numeste Noul Ierusalim ca fiind mireasa Domnului Hristos. Toti stim cît de intima si cît de profunda este partasia dintre un mire si mireasa lui. O, cu cît mai bogata va fi partasia celor mîntuiti cu Iisus, Mirele lor. Iata în aceasta privinta, minunatele cuvinte ale Domnului Iisus, asa cum au fost transmise de profetul Zefania la capitolul 3 cu versetul 17: „Domnul Dumnezeul tau este în mijlocul tau ca un Viteaz care poate ajuta. Se va bucura de tine cu mare bucurie; va tacea în dragostea Lui si nu va mai putea de veselie pentru tine”. Cortul întîlnirii din asezamîntul Vechiul Testament, trebuia sa fie o prefigurare a partasiei lui Dumnezeu cu poporul Sau. Acolo, în cortul întîlnirii, Dumnezeu si poporul Sau locuiau laolalta sub acelasi acoperamînt. în Noul Ierusalim nu numai o identitate în ceea ce priveste locul, ci si în ceea ce priveste idealurile vietii vor stapîni relatiile noastre cu Dumnezeu. Noi îl vom cunoaste din ce în ce mai mult pe Dumnezeu, dupa cum si noi am fost cunoscuti de El. Noi vom vedea fata Lui. Tocmai în aceasta va sta cea mai mare binecuvîntare a locuirii în cetatea lui Dumnezeu, în acea metropola a universului: în partasia cu Dumnezeu, nestingherita de nimic, nestingherita de niciun gînd rau, de nicio pornire rea. Astazi, cînd si cînd inima noastra este strafulgerata de gînduri sau porniri rele, necurate sau nevrednice, însa atunci vom fi ca El iar El va fi în noi. Iisus va umple tot launtrul nostru cu prezenta Sa, ne va lumina gîndurile, va stîrni dragostea noastra pentru El, va provoca necontenit fapte nascute din iubire si ne va lega din ce în ce mai strîns de Sine prin legaturi ce niciodata nu se vor mai rupe. Atunci, a sluji pe Iisus, a umbla cu Iisus, a trai ca Iisus, a înalta pe Iisus mai presus de eul nostru si a asculta de El va fi cu adevarat un deliciu pentru noi, sau cea mai înalta favoare care ni s-ar putea face. Între noi locuitorii Noului Ierusalim nu va mai fi nimic care sa ne mai desparta. Marile nu vor mai fi, nu va mai fi nicio urma de opresiune din partea cuiva asupra altora. Pe vremuri crestinii erau prinsi si aruncati în lanturi în fundul galerelor, ca sa traga la vîsle pentru opresorii lor, sau erau aruncati undeva pe o insula pustie. Dar tresaltati de bucurie, marea nu va mai fi; nu va mai fi nici tînguire, nici tipat, nici durere, nici moarte si nici chiar lacrimi. Ba, poate ca vor mai fi lacrimi, dar acelea vor fi de extaz si bucurie. Între cer si pamînt va fi o armonie desavîrsita. Ele nu vor mai fi separate. Între lumea noastra si celelalte planete necazute în pacat nu va mai fi nici o bariera. Locuitorii altor lumi vor veni sa viziteze aceasta planeta pentru salvarea careia Fiul lui Dumnezeu a trebuit sa-Si dea viata ca pret de rascumparare din pacat. Ei vor veni la noi ca sa ne cunoasca, sa ne ceara sa le povestim din experientele mîntuirii noastre si sa ne invite sa le vizitam coltul lor de univers. Si noi si ei ne vom simti oriunde ca acasa pentru ca pamîntul, acea oaie ratacita din turma Marelui Pastor Iisus Hristos a fost în sfîrsit gasita, a fost asezata pe umerii vajnici ai Domnului si a fost adusa acasa în staulul Sau. O, fara îndoiala ca asa cum ne asigura profetia, toate aceste cuvinte sînt vrednice de crezut si adevarate. Ele pot sa fie partea oricui, a mea si a dumneavoastra, cu o singura conditie, daca ne este într-adevar dor de casa noastra din cer, de Iisus, de locuirea laolalta cu Dumnezeu si cu lumile necazute în pacat. Da, daca ne este dor. Celui ce îi este sete, spune Domnul, îi voi da sa bea fara plata din izvorul apei vietii. Este cineva în aceste clipe, cînd citeste aceasta prelegere, însetat cu adevarat dupa apa vietii? Tînjeste cineva de dor dupa casa parinteasca din cer? Iisus este gata sa-i ofere vesnicia în dar fara nici o plata. Esti gata sa întinzi mîna? Esti gata sa-i deschizi inima lui Iisus?Cu multi ani în urma James Backer din Harisburg, Pensilvania, s-a gîndit sa sarbatoreasca pentru a 87-a oara ziua sa de nastere într-un fel cu totul deosebit. Pentru aceasta a scris celor 9 chiriasi ai sai, ce locuiau cu totii pe aceeasi strada, o scrisoare în care îi anunta ca le ofera spre vînzare casele în care locuiesc contra unei sume simbolice de numai $10. Pe atunci în 1957, fiecare din acele 9 case valorau o suma destul de mare, de aproximativ $5000 fiecare. Prietene care stai astazi înca în cumpana daca sa primesti sau nu oferta gratuita a cerului, te întreb, fara sa fi citit deznodamîntul acelei întîmplari: Crezi ca s-au aratat acei chiriasi interesati de asemenea oferta? Absolut ca da. Toti s-au grabit sa o accepte. Oferta pe care Iisus ti-o face astazi este de a primi un locas în Noul Ierusalim. M-as mira sa te vad refuzînd o asemenea oferta. M-as mira sa nu doresti sa te întorci acasa în patria lui Dumnezeu. M-as mira sa nu spui Domnului chiar acum: „Doamne îti multumesc ca Tu nu îmi ceri nimic si în schimb esti gata sa-mi dai totul. Cum as putea refuza o iubire asa de mare? Cum as putea refuza o jertfa atît de pretioasa? Cum as putea sa mai amîn sa ma predau în bratele Tale? Primeste-ma, scrie-ma în cartea vietii Tale. Ajuta-ma sa ma pregatesc pentru cer si vino sa ma iei acasa. Amin!„

Iata-ne ajunsi la ultimele pagini ale Apocalipsei, la capatul calatoriei noastre prin vremelnicie spre pamîntul cel nou, Noul Ierusalim, spre viata cea noua si vesnica. Ma întreb acum la sfîrsitul acestui studiu: Oare am înteles noi pe deplin mesajul pe care Dumnezeu a dorit sa ni-l transmita prin intermediul ei? Am înteles noi ca în spatele limbajului simbolic al viziunilor profetice primite de apostolul Ioan se afla de fapt o întreaga istorie, plina de evenimente si fapte?Aceasta istorie ne descopera pe de o parte planul de mîntuire al lui Dumnezeu, iubirea infinita a Domnului Iisus Hristos pentru noi oamenii, iar pe de alta parte o istorie care ne descopera drumul sinuos al bisericii Sale prin lume, un drum plin de obstacole, încercari, ispite si lupte, dar care sfîrsesc în cele din urma în fericirea, pacea si stralucirile vietii Noului Pamînt. Acest dublu aspect al istoriei ne-a fost prezentat de Apocalipsa sub forma unei serii de sapte viziuni profetice. Prima dintre ele este viziunea celor sapte biserici. Aceasta viziune a început tocmai la data cînd a încetat viata si misiunea Domnului Hristos pe acest pamînt, iar încheierea viziunii este rezervata pentru acel moment cînd va începe vesnicia.  A doua viziune aceea a celor sapte peceti, ne-a zugravit suferintele si chinurile Mielului, dar retraite acum de trupul bisericii Sale. Cînd Mielul a rupt si ultima pecete, pecetea a saptea, în cer s-a produs tacere, iar îngerii lui Dumnezeu au pornit spre pamînt spre a aduna pe toti cei credinciosi.  A urmat apoi o noua viziune, a celor sapte trîmbite care au sunat dinspre cer în auzul tuturor natiunilor pamîntului anuntînd prin ultima dintre ele ca împaratia lumii a trecut în mîinile Domnului Dumnezeu si ale Unsului Sau; si El va împarati în vecii vecilor.  Urmeaza apoi viziunea a patra, care aseaza o linie de legatura directa între cer si pamînt, între Iisus si biserica Sa, între lupta din cer si lupta de pe pamînt. Aceasta este viziunea marei lupte care aseaza în final în fata lumii si în fata întregului univers pe adevaratii urmasi ai Mielului, ramasita, cei 144.000 – pazitorii poruncilor lui Dumnezeu.  Cea de a cincea viziune ne descopera cele sapte urgii ale lui Dumnezeu care se vor pravali în chip nimicitor asupra tuturor vrajmasilor legii Sale. În cea de a sasea viziune ne-a fost descrisa nimicirea principalilor vrajmasi ai Domnului Iisus si ai alesilor Sai si anume nimicirea Babilonului, a fiarei, a proorocului mincinos si în final nimicirea Satanei cît si curatirea pamîntului de toate urmarile pacatului.  În cea de a saptea viziune, aceea cuprinsa în capitolele 21 si 22 privim la Paradisul lui Dumnezeu restaurat si încredintat poporului celor credinciosi. Cum spuneam mai înainte ne gasim cu acest ultim studiu din Apocalipsa la ultimele pagini, la ultimele precizari, ultimele asigurari divine si ultimele apeluri. În prelegerea trecuta am subliniat faptul ca slava vesnica a lui Dumnezeu nu se va limita numai la Noul Ierusalim, ca metropola a pamîntului si ca simbol al bisericii celor mîntuiti, ci aceasta slava va umple întreg pamîntul asa încît el va arata ca gradina Edenului de altadata. Primul Eden a ramas pe pamînt pîna la potop. Cu poarta închisa si cu acel înger pazitor barînd calea oricui catre pomul vietii. Edenul a ramas printre oameni un timp de aproape un sfert din toata perioada Vechiului Testament. A ramas ca o mustrare dar si ca o fagaduinta pentru toate generatiile de pamînteni. Fagaduinta Edenului spune astfel: „Celui ce va birui îi voi da sa manînce din pomul vietii care este în raiul lui Dumnezeu” (Apoc. 2,7).Dar sa intram acum în cetatea Noului Ierusalim, pe care apostolul Ioan a vazut-o în viziune. Sa citim din capitolul 21 începînd de la versetul 22: „În cetate n-am vazut nici un templu pentru ca Domnul Dumnezeu cel Atotputernic ca si Mielul sînt templul ei. Cetatea n-are trebuinta nici de soare nici de luna ca s-o lumineze caci o lumineaza slava lui Dumnezeu si faclia ei este Mielul. Neamurile vor umbla în lumina ei si împaratii pamîntului îsi vor aduce Slava si cinstea lor în ea. Portile ei nu se vor închide ziua fiindca în ea nu va mai fi noapte. În ea vor aduce slava si cinstea neamurilor. Nimic întinat nu va intra în ea; nimeni care traieste în spurcaciune si în minciuna, ci numai cei scrisi în cartea vietii Mielului. Si mi-a aratat un rîu cu apa vietii, limpede precum cristalul, care iesea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu si al Mielului. În mijlocul cetatii si pe cele doua maluri ale rîului era pomul vietii rodind douasprezece feluri de rod si dînd rod în fiecare luna; si frunzele pomului slujesc la vindecarea neamurilor”.        Fiecare apa curgatoare de pe pamînt precum si fiecare copac sînt un fel de aducere aminte a rîului vietii si a pomului vietii din Edenul pierdut. Întreaga tragedie a neamului omenesc s-a declansat atunci cînd omul a mîncat din roadele pomului cunostintei binelui si raului. Dar pe Noul Pamînt nu va mai fi un pom al cunostintei binelui si raului ci numai pomul vietii. Iisus este pîinea care s-a coborît din cer si tot El s-a numit pe Sine apa vietii. De aceea atît rîul vietii cît si pomul vietii vor deveni pentru cei mîntuiti pe tot parcursul vesniciei sursa lor de viata si pe masura ce locuitorii Noului Ierusalim vor bea din rîul vietii si vor mînca din cele douasprezece roade ale pomului vietii ei îsi vor aduce mereu si mereu aminte de Iisus, viata lor si de istoria mîntuirii lor. Cetatea n-are nevoie de templu pentru ca Domnul Dumnezeu si Mielul sînt templul ei. De fapt închinarea adevarata nu este dependenta de prezenta unei cladiri construita în mod special în vederea acestui scop. Ne-aducem aminte în acest sens de cuvintele Domnului catre acea femeie samariteanca de la fîntîna lui Iacob care a cautat sa-si lamureasca o problema foarte dificila. Parintii nostri, a spus ea Domnului Iisus, s-au închinat pe muntele acesta. Si voi ziceti ca în Ierusalim este locul unde trebuie sa se închine oamenii. Femeie, i-a zis Iisus, crede-ma ca vine ceasul cînd nu va veti închina Tatalui nici pe muntele acesta nici în Ierusalim. Vine ceasul cînd adevaratii închinatori se vor închina Tatalui în duh si în adevar. Si iata ca acum, acel ceas profetizat de Iisus a si sosit. Cei credinciosi vor aduce Tatalui si Mielului ceresc o închinare care nu va depinde de un templu anumit ci va fi o închinare bazata pe o completa partasie de spirit si adevar cu Tatal si cu Mielul. La fel am mai citit ca Noul Ierusalim nu are nevoie nici de soare si nici de luna. Aceasta nu înseamna ca pe Noul Pamînt nu vor mai fi zile si nopti. Dimpotriva, vorbind despre acel timp, profetul Isaia precizeaza în capitolul 30 la versetul 26 ca lumina lunii va fi ca lumina soarelui, iar lumina soarelui va fi de sapte ori mai mare ca lumina a sapte zile. Da, noaptea si ziua vor continua sa existe dar ele vor fi atît de pline de slava si stralucire încît comparate cu cele de azi, ele vor parea atunci ca o zi fara de sfîrsit. Cetatea lui Dumnezeu, de asemeni, nu are nevoie sa-si închida portile peste noapte. Noaptea este cea mai prielnica ocazie pentru hoti sa opereze. Dar despre asa ceva nici nu se va mai pomeni pe Noul Pamînt pentru ca toate lucrurile dintîi au trecut si nimanui nu-i vor mai veni în minte. Atît pamîntul cît si mintea celor rascumparati din pacat vor fi pe deplin despovarate si curatite pîna si de amintirea lucrurilor de pe vechiul pamînt. Tocmai de aceea versetul 3 din capitolul 22 ne asigura cu tarie: „Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo”. În continuare, începînd cu a doua parte a versetului 3 si pîna la versetul 5 din capitolul 22, cuvîntul profetiei ne aseaza în fata 5 mari fagaduinte care stau deasupra tuturor binecuvîntarilor si bucuriilor Noului Pamînt. Va invit sa le dam citire: „Scaunul de domnie al lui Dumnezeu si al Mielului vor fi în ea. Robii Lui îi vor sluji. Ei vor vedea fata Lui si numele Lui va fi pe fruntile lor. Acolo nu va mai fi noapte si nu vor mai avea trebuinta nici de lampa nici de lumina soarelui pentru ca Domnul Dumnezeu îi va lumina. Si vor împarati în vecii vecilor”. Cred ca ati remarcat prima fagaduinta. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu si al Mielului vor fi în ea. Notati va rog a doua fagaduinta: Ei vor vedea fata Lui. A treia fagaduinta spune: Si numele Lui

va fi pe fruntile lor. A patra fagaduinta: Domnul îi va lumina. Iar a cincea fagaduinta, care mi se pare mai deosebita decît toate celelalte, este aceasta: Si vor împarati în vecii vecilor. Cei mîntuiti vor sta în preajma Domnului pe tot parcursul vesniciei. Dumnezeu cu noi, a fost planul lui Dumnezeu atunci cînd a poruncit poporului Israel sa înalte un cort al întîlnirii. Emanuel, Dumnezeu cu noi, era numele pe care Domnul Iisus Hristos a venit sa-L poarte printre noi oamenii. Dar acolo, pe Noul Pamînt, tot dorul inimii Tatalui ceresc va fi pe deplin împlinit. El va locui cu noi. Noi vom vedea necontenit fata Lui. Aceasta va fi cea mai mare favoare a celor mîntuiti. Aceasta va face din Noul Pamînt un adevarat Paradis, parca si aud glasul Domnului întrebînd pe fiecare din sfinti; Spune-Mi te rog, pe care strada si în care casa si-ar place sa locuiesti? Iar sfintii vor raspunde: O, Doamne, n-are nici o importanta, noi sîntem bucurosi sa locuim oriunde vrei Tu si în orice casa, numai un singur lucru am dori si anume, ca acea casa sa aiba ferestrele îndreptate spre tronul Tau asa încît sa putem vedea oricînd fata Ta. Numele Lui va fi pe fruntile noastre. Aceasta sporeste si mai mult fericirea vietii de pe Noul Pamînt. Aceasta înseamna ca inima si cugetele celor mîntuiti vor deveni niste adevarate rezervoare ale cunostintei de Dumnezeu. Ele vor deveni din ce în ce mai receptive si pe zi ce trece vor cuprinde din ce în ce mai mult din tainele iubirii, ale puterii, întelepciunii si providentelor lui Dumnezeu. Si aceasta, pentru ca Domnul îi va lumina. Cei mîntuiti vor privi fata Domnului Iisus si se vor umple cu gîndurile adînci de nepatruns ale divinitatii. Dar, nu va opriti aici. Fagaduintele Lui sînt nespus de mari si scumpe.  Ultima fagaduinta pe care El ne-a facut-o este aceea ca vom împarati în vecii vecilor. Noi cei mîntuiti vom primi din nou din mîna Creatorului nostru sceptrul autoritatii peste creatiunea Noului Pamînt. Toate lucrurile vor fi supuse celor mîntuiti pentru ca la rîndul lor ei sa le supuna marelui lor Domn si Mîntuitor. Atunci, în osanale si în urale de bucurie, cei mîntuiti vor simti ca fiind cea mai înalta onoare a existentei lor princiare, aceea de a-si arunca la pamînt coroanele înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu si al Mielului spunînd: „Vrednic esti Doamne si Dumnezeul nostru sa primesti slava, cinstea si puterea, caci Tu ai facut toate lucrurile si prin voia stau în fiinta si au fost facute”.Dupa ce am petrecut clipe de rapitoare bucurii si privelisti privind la toate lucrurile si fagaduintele minunate ale vietii vesnice, ma întreb: Oare, nu mi-ati considera o adevarata ofensa daca v-as întreba în aceste momente – doriti cu adevarat sa ajungeti acolo, în cetatea de vis a tuturor celor credinciosi, sa ajungeti în sfîrsit acasa, la Dumnezeu? Da, n-am nici o îndoiala ca aceasta este unica preocupare si tinta credintei dumneavoastra. Dar înainte de a ne visa acolo, ajunsi la capatul calatoriei noastre, sa ne luam timp sa privim înca o data spre cele ce Apocalipsa nu scapa din vedere sa ne aminteasca de trei ori în ultimele ei versete, si anume ca nu toti cei care au pornit spre Ierusalimul ceresc vor ajunge la destinatie. De ce? De ce, este întrebarea. Pentru ca unii vor pierde din vedere sau vor refuza sa ia în seama toate punctele principale de reper sau conditiile acestei unice calatorii. Permiteti-mi înainte de a ne desparti si a ne ura unii altora bun sosit la Marea de Cristal, sa va reamintesc aceste puncte de reper absolut necesare, asa cum ni le descopera Cuvîntul lui Dumnezeu. Primul punct de reper este acesta: Primeste pe Dumnezeu ca Tata. Capitolul 21 cu versetul 7 spune astfel: „Cel ce va birui va mosteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui si el va fi fiul Meu”. Cuvîntul lui Dumnezeu precizeaza în aceasta privinta astfel: Toti cei ce sînt calauziti de Duhul lui Dumnezeu sînt fiii lui Dumnezeu (Romani 8,17). Simt eu aceasta calauzire a Duhului lui Dumnezeu în viata mea? Ma supun eu voiei Sale? Este Dumnezeu Tatal meu? Al doilea punct de reper este acesta: Pune capat oricarui pacat în viata ta si curateste-o zilnic în sîngele Domnului Iisus. Caci cuvîntul divin din capitolul 21 cu versetul 27 ne avertizeaza: „Nimic întinat nu va intra în ea; nimeni care traieste în spurcaciune si în minciuna, ci numai cei scrisi în cartea vietii Mielului”. Dupa cum Cel ce ne-a chemat este sfînt si noi trebuie sa fim sfinti în toata purtarea noastra. Al treilea punct de reper se afla în încheierea versetului 3 din capitolul 22. „Slujeste zi de zi lui Dumnezeu”. Cuvîntul spune: „Robii Lui îi vor sluji”. Slujirea noastra trebuie sa înceapa de aici, din aceasta viata si ea trebuie sa fie o slujire, asemanatoare cu aceea a Domnului si învatatorului nostru. El a venit nu ca sa I se slujeasca ci ca El sa slujeasca si sa-Si dea viata ca pret de rascumparare pentru multi. Pentru aceasta va îndemn sa cititi mereu si mereu evangheliile pentru ca sa învatam de la Domnul Iisus Hristos slujirea. Punctul al patrulea de reper este acesta: Paziti poruncile legii Sale, cele Zece Porunci. Originalul versetului 14 din capitolul 22 îngaduie si urmatoarea traducere: „Ferice de cine pazeste poruncile ca sa aiba drept la pomul vietii si sa intre pe porti în cetate.A pazi poruncile lui Dumnezeu nu este greu deoarece Domnul Iisus ne-a promis ca daca îi îngaduim, El va înscrie înlauntrul nostru legea Sa. Dar nu pe niste table de piatra ci pe niste inimi de carne. Si tot El ne va da si puterea sa le împlinim.  Ultimul punct de reper este urmatorul: Beti încontinuu din apa vietii. Versetul 17 din capitolul 22 ne face atenti: „Si Duhul si mireasa spun: Vino! Si cine aude sa zica: Vino! Si celui ce îi este sete sa vina, cine vrea sa ia apa vietii fara plata. Întrebarea este: Cine vrea? Cine doreste dupa apa vietii? Cuvîntul Sfintelor Scripturi este în stare sa potoleasca setea sufletului omenesc însetat dupa neprihanire, dupa Dumnezeu. Dar în Sfintele Scripturi vom gasi nu numai alinarea setei noastre spirituale ci îl vom gasi si pe Iisus, adevarata apa a vietii. Priviti mereu si mereu la aceste conditii si minunati-va cît de ieftin este cerul pentru fiecare din noi. Daca acceptam aceste conditii, daca le asezam ca niste puncte de reper în viata noastra, vom fi în curînd în cer. Dar, din nou întreb: Vom fi cu totii acolo? Va lipsi vreunul din noi de la marea sarbatoare? Va alege careva sa nu se prezinte la mareata întîlnire de la Marea de Cristal?        Închipuiti-va ca acel loc minunat s-ar afla undeva în lumea noastra de azi. Credeti ca ar mai ezita cineva sau ar mai sta indiferent fata de o invitatie atît de promitatoare? Nu, sigur ca nu! De aceea, iubite prieten, grabeste pasul, îndreapta-ti viata spre vesnicie, spre Noul Pamînt. Si aceasta chiar acum. Am ajuns mult prea aproape de cer ca sa mai ezitam sau sa ne permitem sa dam gres. Însusi Domnul Iisus încheie Apocalipsa, cartea descoperirilor Sale accentuînd în ultimele ei versete de 3 ori nevoia noastra urgenta de a ne preda Lui chiar acum. El face urmatorul apel: „Iata, Eu vin curînd. Ferice de cel ce pazeste cuvintele proorociei din cartea aceasta” (vers. 7). Din nou, la versetul 12 Iisus face acelasi apel: „Iata Eu vin curînd si rasplata Mea este cu Mine ca sa dau fiecaruia dupa fapta Lui”. Iar în versetul 20 El spune pentru a treia oara: „Cel ce adevereste aceste lucruri zice: „Da, Eu vin curînd”. Fie ca asemenea apostolului Ioan sa raspundem cu totii Domnului Iisus la întreita Sa avertizare ca vine curînd, spunîndu-I într-un singur glas: „Amin. Vino Doamne Iisuse”. Si harul Domnului Iisus Hristos sa fie cu noi cu toti. Amin!

Pe masura ce ne apropiem de sfîrsitul profetiilor din Apocalipsa întreaga scena a istoriei lumii se clarifica, se lumineaza si atmosfera începe parca sa se curete de miasmele stricaciunii morale. Se paruse la un moment dat ca Babilonul, fiara, proorocul mincinos si toti conducatorii lumii mici si mari sînt la un pas de biruinta, doar la un pas de a scapa de prezenta si mustrarile vietii acelora cu adevarat credinciosi lui Dumnezeu. Însa chiar atunci cînd sortii izbîndei, omeneste vorbind, stateau întru totul de partea lumii, cînd biserica era la un pas de a privi lovitura de moarte, doar la un pas … ce minunat . . . cerul se deschide si Iisus, Mirele bisericii Sale, înconjurat de zecile de mii si mii ale ostirilor Sale îngeresti, se arata pe norii cerului îmbracat în slava orbitoare si cu putere. El este Arhanghelul Mihail, Aparatorul copiilor poporului Sau. El este împaratul împaratilor si Domnul domnilor. La data aceea cînd Iisus se va descoperi lumii, pe fata pamîntului vor fi doua ramastite, doua tabere. Tabara celor credinciosi în frunte du Domnul Iisus, Mîntuitorul lor si tabara celor necredinciosi în frunte cu Satana, conducatorul pe care ei l-au ales. Una este ramasita care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Iisus, si care este invitata la ospatul nuntii Mielului, la marea sarbatoare a biruintei adevarului si a dreptatii. Cealalta ramasita este a acelora care ca si Satana au ales calea razvratirii si a luptei contra poruncilor lui Dumnezeu. Tocmai acea zi pe care ei o planuisera sa fie ziua victoriei lor asupra celor credinciosi, marea lor sarbatoare, va fi în realitate ziua nimicirii lor, ziua mîniei lui Dumnezeu. Asa cum am subliniat în încheierea prelegerii precedente, în urma marii confruntari dintre Iisus si Satana si ostile lor, cei credinciosi împreuna cu Iisus si cu îngerii Sai, încununati cu slava si cu o bucurie vesnica îsi iau drumul spre cer, iar pe pamînt ramîne numai Satana împreuna cu îngerii sai. Pamîntul este acum pustiu si gol. Urmasii lui Satana sînt morti. Opera marelui vrajmas al lui Iisus este încheiata. Acum urmeaza evenimentele descrise în capitolul 20, evenimente care de data aceasta respecta cronologia biblica, ca o dovada ca pornind de la acest punct istoria pamîntului se îndreapta spre fagasul ei normal, spre fagasul ei initial integrîndu-se în marele fluviu al istoriei universului lui Dumnezeu.        Dar înainte de a da citire profetiei cuprinse în capitolul 20, as dori sa fac o scurta precizare care socotesc ca este absolut necesara si care ne va ajuta sa întelegem cele scrise în acest capitol. Evenimentele descrise în acest capitol sînt prezentate pe doua planuri, unul pamîntesc si celalalt ceresc. În prima parte a capitolului urmarim o scena care are loc pe pamînt apoi o scena care se petrece în cer si în cele din urma o scena care are loc din nou pe pamînt si care deschide o poarta pentru împlinirea celor scrise în urmatorul capitol, capitolul 21. Acum va invit sa privim asupra profetiei din capitolul 20. El începe astfel: „Apoi am vazut pogorîndu-se din cer un înger care tinea în mîna cheia adîncului si un lant mare. El a pus mîna pe balaur, pe sarpele cel vechi, care este diavolul si Satana, si 1-a legat pentru o mie de ani. L-a aruncat în adînc, l-a închis acolo si a pecetluit intrarea deasupra lui ca sa nu mai însele neamurile pîna se vor împlini cei o mie de ani. Dupa aceea, trebuie sa fie dezlegat pentru putina vreme”. Cele citite mai înainte se refera la Satana si întelegem ca ele au loc pe pamînt în timpul celor o mie de ani, sau în timpul mileniului. Sa urmarim acum ce ne spune profetia ca are loc în aceeasi perioada de timp de o mie de ani, însa în ceruri. Sa continuam sa citim de la versetul 4: „Si am vazut niste scaune de domnie; si celor ce au sezut pe ele li s-a dat judecata. Si am vazut sufletele celor ce li se taiase capul din pricina marturiei lui Iisus si din pricina Cuvîntului lui Dumnezeu si ale celor ce nu se închinasera fiarei si icoanei ei si nu primisera semnul ei pe frunte si pe mîna. Ei au înviat si au împaratit cu Hristos o mie de ani”. Versetul 5, în continuare, în cea de a doua parte ne face o scurta precizare în directia celor citite mai înainte despre cei credinciosi înviati, zicînd astfel: „Aceasta este întîia înviere”. Sa citim mai departe si versetul 6 unde ni se spune: „Fericiti si sfinti sînt cei ce au parte de întîia înviere. Asupra lor a doua moarte nu are nici o putere, ci vor fi preoti ai lui Dumnezeu si ai lui Hristos si vor împarati cu El o mie de ani”.Secventa aceasta se continua în versetele 11-13 care ne spun astfel: „Apoi am vazut un scaun de domnie mare si alb si pe Cel ce sedea pe el. Pamîntul si cerul au fugit dinaintea Lui si nu s-a mai gasit loc pentru ele; si am vazut pe morti, mari si mici, stînd în picioare înaintea scaunului de domnie, niste carti au fost deschise si a fost deschisa o alta carte care este cartea vietii. Si mortii au fost judecati dupa faptele lor, dupa cele ce erau scrise în cartile acelea. Marea a dat înapoi pe mortii care erau în ea. Moartea si locuinta mortilor au dat înapoi pe mortii care erau în ele. Fiecare a fost judecat dupa faptele lui”. De aici privirea noastra se transfera înapoi pe pamînt. Sa citim acum prima parte a versetului 5 care a ramas necitita, dupa care vom continua cu versetul 7-10 si vom sfîrsi lectura capitolului 20 citind si ultimele doua versete ale lui, versetele 14 si 15. Versetul 5, prima parte spune astfel: „Ceilalti morti nu au înviat pîna nu s-au sfîrsit cei o mie de ani”. Versetul 7-10 continua: „Cînd se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat si va iesi din temnita lui ca sa însele neamurile care sînt în cele patru colturi ale pamîntului, pe Gog si Magog, ca sa-i adune pentru razboi. Numarul lor va fi ca nisipul marii. Si ei s-au suit pe fata pamîntului si au înconjurat tabara sfintilor si cetatea preaiubita. Dar din cer s-a pogorît un foc care i-a mistuit. Si diavolul care-i însela a fost aruncat în iazul de foc si de pucioasa unde este fiara si proorocul mincinos. Si vor fi munciti zi si noapte în vecii vecilor. Si moartea si locuinta mortilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost gasit în cartea vietii a fost aruncat în iazul de foc”. Dupa cum am vazut, Dumnezeu va începe sa curete rînd pe rînd scena lumii. Prin plagile a sasea si a saptea, prezentate în capitolul 16, vedem cum mînia lui Dumnezeu loveste din plin, rînd pe rînd, pe închinatorii fiarei, apoi Babilonul, dupa aceea pe fiara si pe proorocul mincinos, iar acum în capitolul 20 profetia se ocupa de ultimul vrajmas al lui Dumnezeu, de inamicul numarul 1 al universului, balaurul, sarpele cel vechi, diavolul si Satana. Satana pe care Domnul Iisus l-a numit la un moment dat stapînitorul lumii acesteia, urmeaza sa fie prins, închis si pedepsit. El a fost începatorul pacatului si de aceea tot el trebuie sa fie si ultimul care sa sufere din plin plata pacatului care este moartea. În contrast cu el, Domnul Iisus este începatorul si desavîrsitorul credintei si mîntuirii celor credinciosi. Numai prin umilinta si moartea Sa Iisus a putut birui pe urzitorul pacatului si a mortii. Dar El nu poate reaseza în mîna Celui Prea înalt împaratia acestei lumi pîna nu a pus mai întîi capat lucrarii lui Satana si pîna cînd arhiamagitorul nu este pedepsit. Cheia si lantul din mîna îngerului trimis sa-l lege si sa-l întemniteze pe Satana, ne dam seama ca sînt figurative. Caci altfel, daca stam sa ne gîndim bine, cît de mult au rezistat lanturile cu care cei doi demonizati din Gadara au fost legati, la un moment, în fata puterii îngerilor care-i stapîneau? Ne dam seama ce ar însemna acum un lant adevarat în fata lui Satana? Înlantuirea lui Satana este mai degraba o expresie care vrea sa arate ca în ciuda puterii sale uriase, el va fi cu totul neputincios. Evenimentele finale cu tot deznodamîntul lor tragic pentru el trebuie sa fie o demonstratie convingatoare ale cui au fost si sînt de fapt toata cinstea, slava si puterea cu care el s-a falit timp de cîteva milenii. Oamenii necredinciosi au fost nimiciti de aratarea slavei revenirii Domnului Iisus. Cei credinciosi si sfinti au fost înaltati la ceruri cu Iisus si li s-a dat judecata celor necredinciosi. Satana si îngerii lui vor fi acum singurii locuitori ai acestei planete desfigurate si pustiidin cauza lucrarii lor. Asupra cui si-ar mai putea exercita Satana si îngerii lui puterea lor înselatoare? Iata dar aici adevarata temnita a lui Satana. În aceasta temnita va trebui sa stea Satana timp de o mie de ani. În privinta mileniului parerile crestinilor sînt foarte împartite si ma întreb mereu de ce. Unii crestini nici nu vor sa vorbeasca despre asa ceva; ei neaga cu totul existenta mileniului fara sa-si dea seama ca negarea acestui eveniment sta în directa opozitie cu afirmatiile pozitive ale profetiei din acest capitol. Alti crestini interpreteaza evenimentele finale astfel: Iisus vine în mod secret, fara sa stie lumea, si îsi rapeste biserica chiar înainte de a veni asupra ei necazul cel mare. Dupa aceea vor urma o mie de ani în

care Evanghelia se va predica cu putere în special poporului Israel care a refuzat pe Iisus si apoi si celor care au pierdut prima sansa cînd Evanghelia a fost dusa pîna la marginile pamîntului. Drept urmare a acestei predicari întreg poporul Israel va primi pe Iisus si multi din lume se vor pocai. Dupa aceasta mie de ani va avea loc Armaghedonul si în cele din urma revenirea glorioasa a Domnului Iisus. Aceasta este o o interpretare care sustine patru puncte, dar nici unul din ele nu are o baza în Cuvîntul lui Dumnezeu. În primul rînd Iisus nu va reveni în secret atunci cînd va lua la cer pe credinciosii Sai, ci dimpotriva, cuvîntul ne spune ca orice ochi îl va vedea. În al doilea  rînd Biblia ne spune ca Evanghelia se va predica la orice faptura ca sa slujeasca de marturie si dupa aceea va veni sfîrsitul. Cînd spunem sfîrsitul, aceasta înseamna ca totul s-a terminat, aceasta înseamna ca nu va mai fi nici o sansa de mîntuire, nici pentru iudei si nici pentru cei dintre neamuri care nu s-au grabit sa se foloseasca de unica lor ocazie. Nici al treilea punct nu corespunde cu Biblia. Armaghedonul va avea loc înainte de mileniu si nu dupa consumarea lui. Iar în ce priveste cel de al patrulea punct, profetia ne spune ca Iisus va reveni nu dupa mileniu, ci înaintea lui. Alti crestini cred si învata pe altii ca în mod precis la anul 1915 a început mileniul, un timp de pace si fericire pe pamînt, si ca noi deja ne gasim în acest timp minunat. Însa, daca ne gîndim serios la cele ce s-au întîmplat în ultimele zeci de ani, pornind de la 1915, si la cele ce au loc pe pamînt în prezent, si daca acestea sînt numai începutul mult asteptatului mileniu, atunci cred ca ar trebui mai degraba sa ne rugam Domnului ca sa ne scuteasca de anii care ne-au mai ramas de trait din acest fericit mileniu.Stimati cititori, daca sîntem interesati sa luam cuvîntul Sfintelor Scripturi în serios, atunci trebuie sa admitem ca exista un mileniu si ca acest eveniment va avea loc exact atunci cînd Dumnezeu l-a planuit, dupa predicarea Evangheliei, dupa marea confruntare a Armaghedonului, dupa nimicirea închinatorilor fiarei, dupa caderea Babilonului, dupa aruncarea fiarei si proorocului mincinos în iazul cu foc si dupa sechestrarea Satanei pe acest pamînt gol si plin de ruinele împaratiilor acestei lumi. Întrebarea care se pune acum si care este foarte importanta este: Care este de fapt scopul mileniului? Pentru ce a prevazut Dumnezeu acest spatiu de timp? Ce evenimente, ne spune profetia ca vor umple acest interval de o mie de ani? Multi gîndesc ca aceasta mie de ani este creata si rezervata în mod special lui Satana. Dar sa ne întrebam: Pentru ce ar avea nevoie Satana de o mie de ani? De ce ar merita el atîta atentie? Timp de 6000 de ani Satana si îngerii sai au umplut universul întreg de durere, de lacrimi, de lupte, de vrajmasie, de minciuna si moarte. Ar merita el un asemenea cadou? Nu, desigur ca nu! Mia de ani despre care ne vorbeste profetia a fost rezervata de Dumnezeu celor credinciosi si nu lui Satana. Mileniul a fost rezervat pentru unul dintre cele mai importante puncte din planul de mîntuire, si anume, judecata celor nedrepti, a celor necredinciosi. „Nu stiti”, întreaba la un moment apostolul Pavel pe credinciosii din Corint, în 1 Corinteni 6,2, „nu stiti ca sfintii vor judeca lumea? Nu stiti ca noi vom judeca pe îngeri? Mileniul este rezervat sfintilor, este rezervat unei lucrari importante. În acel solemn tribunal al cerului, aceia care cu putin timp mai înainte au fost persecutati, judecati tendentios fara probe, doar pe marturia mincinoasa a unor acuzatori decazuti, si în cele din urma au fost condamnati la moarte, s-au asezat acum pe scaunele de judecata ale tribunalului ceresc sa judece pe fostii lor judecatori. Apostolul Pavel, desigur ca va fi printre judecatori, si printre cazurile pe care el le va judeca vor fi si acelea ale lui Felix, Festus, Agripa si Nero. Domnul Iisus va fi judecatorul lui Anania, Caiafa, Pilat si Irod. Oamenii din fiecare generatie vor fi principalii judecatori ai generatiei lor. Crestinii vor fi judecatorii altor crestini si chiar judecatorii preotilor sau pastorilor lor. Copiii vor fi judecatorii parintilor lor si parintii vor fi judecatorii propriilor lor copii. Sotul va fi judecatorul sotiei, sau sotiile vor fi judecatorii propriilor lor soti. Satana si îngerii lui vor trebui sa-si primeasca sentintele din mîna acelora pe care generatie dupa generatie, timp de 6000 de ani i-a ispitit, i-a necajit, i-a persecutat si lovit din toate partile.        Fara nici o discutie ca în acesta judecata vor fi asezate în balanta toate lucrurile, toate posibilitatile si ocaziile vietii, toate gîndurile, toate sentimentele si toate faptele celor ce stau acum la bara judecatii. Cuvîntul ne mai spune ca la aceasta sesiune de judecata ce va dura o mie de ani în ceruri, vor fi deschise doua categorii de carti. Una este cartea vietii Mielului, iar cealalta este formata de cartile de aducere aminte, în care îngerii din ceruri au notat cu o neistovita atentie si credinciosie toate faptele celor necredinciosi. Si fiecare, subliniaza profetia, a fost judecat dupa faptele lui. Profetia a aratat apoi ce se va întîmpla dupa ce se va încheia aceasta lunga sesiune de judecata din ceruri, si anume: cei necredinciosi, care au fost judecati, sînt readusi la viata si asezati din nou la dispozitia lui Satana. De ce, veti întreba. De ce mai e nevoie de aceasta întîlnire? De ce sa fie Satana dezlegat si sa i se dea înca o data posibilitatea sa însele neamurile, acea puzderie de oameni a tuturor veacurilor care acum umple fata pamîntului? Prin aceasta întîlnire Dumnezeu urmareste un scop care are mai multe aspecte. În primul rînd, pentru a-i da ocazia oricarui nepocait sa-l vada pe adevaratul stapîn de care a ascultat. Azi, nimeni nu-l poate vedea pe Satana, dar atunci, asa cum orice ochi al celor mîntuiti L-a vazut pe Iisus cu ocazia revenirii Sale, tot asa acum, orice ochi al celor nemîntuiti sa aiba ocazia sa-l vada pe acela de care au ales sa asculte. Toti cei nemîntuiti traiesc fiorul acelei mari întîlniri; sînt uimiti, fascinati. Si Satana îsi reia rolul sau de înselator si tata al minciunii, pretinzînd ca el, prin puterea si suprema sa întelepciune a fost în stare sa-i învieze pe toti, si ca de aici si pîna la biruinta finala nu le-ar mai fi ramas decît un pas. La orizont se profileaza marea ocazie a celor nemîntuiti. În timp ce din cer se coboara într-o stralucire si maretie de nedescris Noul Ierusalim, cetatea celor mîntuiti, mireasa Domnului Iisus împreuna cu Mirele ei mult iubit, Satana îsi da seama ca acesta este sfîrsitul lui si al îngerilor lui, sfîrsitul existentei lui în univers. De aceea, ca un act disperat al inteligentei sale satanice, gîndeste ca împreuna cu milioanele de urmasi pe care acum i-a înselat pentru ultima oara, va putea da lovitura de gratia Domnului Iisus. El, care a reusit sa strînga toate neamurile cîndva, pe Gog si pe Magog la batalia Armaghedonului, si a fost înfrînt, se pare ca nu a învatat lectia. Îsi închipuie ca va putea pune mîna pe cetatea cea sfînta. Însa cuvintele cu care se încheie ultima pagina a pacatului pe planeta noastra ne spun ca o concluzie:„Dar din cer s-a pogorît un foc care i-a mistuit. Dumnezeu a planuit acea întîlnire a lui Satana cu toti supusii lui din toate timpurile si acea ultima întîlnire a celor doua tabere pentru ca o ultima demonstratie sa fie asezata la îndemîna întregului univers, o demonstratie atît a caracterului lui Satana cît si a caracterului Domnului Iisus. Sa se demonstreze ca asa cum a fost la început, viclean, fara mila, fara rusine, nedrept, mincinos si ucigas, el a ramas acelasi. Lunga perioada de timp de un mileniu nu a produs nici o schimbare în caracterul lui. Si tot asa si cu cei nemîntuiti al caror numar este acum ca nisipul marii. Inima lor este si dupa înviere tot atît de dispusa sa accepte minciunile lui Satana si sa se lase stapînita si condusa de vointa celui rau.Prietene drag, permite-mi sa te întreb: Ce soarta îti alegi? În Evanghelia dupa Matei, capitolul 25 sînt 3 parabole care se refera la sfîrsit. În ultima din ele cuvîntul ne spune ca în acea zi a tuturor socotelilor Iisus va desparti pe oameni cum desparte pastorul oile de capre. Va pune oile la dreapta iar caprele la stînga Lui. Apoi va zice celor de la stînga Lui: „Duceti-va de la Mine blestematilor în focul cel vesnic care a fost pregatit diavolului si îngerilor lui”. Întreb din nou prietene: Ce alegere vrei sa faci? Focul cel vesnic, sau bucuria si fericirea celor mîntuiti cu Iisus în Noul Ierusalim? Focul a fost pregatit de Dumnezeu numai diavolului si îngerilor lui. Tie si mie Dumnezeu ne-a pregatit cu totul altceva. Priveste la Golgota împreuna cu mine, întelege ce a avut loc acolo si asculta cuvintele de aur ale Evangheliei care spun: „Fiindca atît de mult a iubit Dumnezeu lumea ca a dat pe Singurul Sau Fiu, pentru ca oricine crede în El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica”.O, ce viitor minunat ne-a pregatit Dumnezeu si cît de scump a fost el platit! Spune-mi, nu ai dori sa schimbi chiar azi directia vietii tale? As fi foarte bucuros sa stiu ca doresti sa fii ajutat sa te predai lui Iisus. El te asteapta si împreuna cu El te asteapta un cer de binecuvîntari nebanuite. De aceea, te invit sa-L alegi pe Iisus chiar azi si sa ne unim glasurile în rugaciune.

În ultima parte a studiului din prelegerea trecuta am dat citire primelor 5 versete ale capitolului 18 si am subliniat cîteva gînduri pe marginea lor. Acele versete, ca de altfel întreg capitolul 18 reprezinta o continuare a capitolului 17 si împreuna formeaza un fel de nota explicativa detailata a celor ce se petrec în Babilon înainte de caderea lui si a cauzelor pentru care asupra lui vor cadea cele mai napraznice si zguduitoare urgii ale lui Dumnezeu. Dupa ce si cea de a saptea plaga va cadea, asa cum este descrisa în capitolul 16, istoria pacatului pe aceasta planeta va fi ajuns la ultima ei fila. În acel moment Domnul Iisus Hristos va parasi cerul pentru ca sa vina din nou la noi. El va veni atunci în postura de Mirele mult asteptat, El va veni ca sa ia la Sine pe toti aceia care au dorit si s-au pregatit pentru acest eveniment. Pentru cei ce L-au asteptat si s-au rugat mereu „Vie împaratia Ta”, acest eveniment este de fapt fericita lor nadejde. Atunci, pe toate coridoarele universului se va rosti anuntul divin: „A venit nunta Mielului, sotia Lui s-a pregatit!”, si tot atunci va fi rostita si acea minunata fericire cereasca: „Ferice de cei chemati la ospatul nuntii Mielului!”. Dar, despre acestea vom studia în prelegerea viitoare. Astazi ne gasim înca în preajma momentului cînd trebuie sa aiba loc nimicirea Babilonului si a locuitorilor lui. Daca Ierusalimul ceresc este cetatea Mirelui si a miresei Sale, este de la sine înteles ca Babilonul spiritual al zilelor din urma este cetatea de scaun a fiarei si a femeii destrabalate, metropola în care troneaza antihrist si biserica sa decazuta, împreuna cu toate fiicele ei. Ce-i drept a fost un timp la început cînd aceasta biserica a fost curata, cinstita, onorabila. Putin cîte putin însa ea s-a lasat atrasa si curtata de puterile stapînitoare ale lumii, s-a lasat momita de favorurile si avantajele materiale ce decurgeau din prietenia ei cu lumea. Dar lucrurile nu s-au oprit aici. Ele au devenit mult mai grave. Tocmai ea care a fost chemata ca sa zideasca pe oameni în credinta adevarului acum este vazuta cum îmbata pe toti locuitorii pamîntului cu vinul învataturilor ei ratacitoare, denumit în profetie ‘vinul desfrînarii ei‘. Ea care trebuia sa marturiseasca tuturor locuitorilor pamîntului despre frumusetea si iubirea Domnului Iisus si sa devina pentru toti o mireasma de viata spre viata, a devenit mai degraba un locas al dracilor, o închisoare a oricarui duh necurat, o închisoare a oricarei pasari necurate si urîte. Parasita de Duhul lui Dumnezeu ea a fost luata în cele din urma în stapînire de spiritele rele. Desigur ca nimeni dintre crestinii de azi nu ar accepta sa se spuna asa ceva despre ei si despre biserica lor, indiferent daca s-ar face dovada ca acea biserica s-a departat de adevarurile Sfintelor Scripturi si a întors în realitate spatele Domnului Iisus prin trairea dupa felul lumii. Chiar daca lucrurile înca nu au ajuns aici, totusi, sa nu ne mire faptul ca în viitorul cel mai apropiat toate tendintele de azi ale bisericilor crestine de a nu citi si asculta exact de cuvintele Domnului si a se închina Lui în duh si în adevar, se vor accentua atît de mult si vor deveni atît de fatise încît crestinatatea apostaziata va fi sediul oricarei rataciri si oricarei necuratii. Chestiunea aceasta este extrem de serioasa; ea nu este o fantezie. Gînditi-va putin la un exemplu din istoria Bibliei, la împaratul Saul. Datorita purtarii sale necredincioase si neascultatoare fata de Cuvîntul divin, întristat profund, Duhul lui Dumnezeu l-a parasit si nu i-a mai dat nici o încredintare sau sfat nici prin profeti, nici prin vise, nici prin Urim sau Tunim, cele doua pietre de pe pieptarul marelui preot. Atunci acel barbat cîndva uns de Dumnezeu a ajuns sa consulte duhurile necurate folosindu-se de serviciile unei vrajitoare si sfîrsitul lui nu a întîrziat. Asa va fi si cu biserica de altadata a Domnului Iisus dar care L-a parasit. Ea va decadea pîna acolo încît va deveni stapînita de duhul celui rau. Repet, chestiunea aceasta ne priveste pe fiecare din noi. În istoria lui Saul sau în istoria bisericii apostaziate atît a Vechiului cît si a Noului Testament este descrisa virtual ca o posibilitate nefericita, soarta fiecaruia dintre noi. Bisericile de azi refuza primirea întreitei solii îngeresti din Apocalipsa 14 care vorbeste despre judecata de cercetare care a început de mult în ceruri. Ele refuza chemarea cerului la o adevarata pocainta si ascultare de poruncile lui Dumnezeu, ele refuza cu îndaratnicie sfintirea adevaratei zile de odihna, aceea a Sabatului biblic al zilei a saptea a saptamînii. Ele refuza sa ia în seama glasul evenimentelor profetice si sa înceapa o pregatire grabnica si serioasa pentru cer. Ele continua sa respinga lucrarea sfintitoare a Duhului lui Dumnezeu în mijlocul lor. Care credeti ca va fi urmarea? Ce credeti ca va face Duhul lui Dumnezeu cu aceste biserici? Raspunsul apostolului Pavel în 2 Tesaloniceni 2,8 suna astfel: „Si atunci se va arata acel nelegiuit pe care Domnul Iisus îl va nimici cu suflarea gurii Sale; aratarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne si puteri mincinoase si cu toate amagirile nelegiuirii pentru toti cei ce sînt pe calea pierzarii, pentru ca n-au primit dragostea adevarului ca sa fie mîntuiti. Din aceasta pricina Dumnezeu le trimite o lucrare de ratacire ca sa creada o minciuna, pentru ca toti cei ce n-au crezut adevarul ci au gasit placere în nelegiuire, sa fie osînditi”. Nu exista, iubite cititor, nici un teren neutru în problema mîntuirii. Curînd, acest adevar va deveni si mai evident, si mai izbitor. Cei ce n-au iubit ascultarea de adevarurile lui Dumnezeu vor crede mai degraba o minciuna, vor crede în minunile, semnele si puterile mincinoase ale Satanei. Cei ce nu au ales sa fie mîntuiti, vor fi osînditi. Dar, notati va rog, un fapt. Judecatile distrugatoare ale lui Dumnezeu nu vor cadea asupra celor din Babilon mai înainte de a li se da ocazia, o ultima ocazie de a face o schimbare în atitudinea lor fata de Dumnezeu. Mai înainte de încheierea timpului de har, asa cum reiese din primele 5 versete ale capitolului 18, printr-o mare strigare rostita în auzul tuturor locuitorilor pamîntului, mesagerii cerului vor mai face o ultima invitatie din partea lui Dumnezeu:„Iesiti din Babilon, poporul Meu, ca sa nu fiti partasi la pacatele ei si sa nu fiti loviti cu urgiile ei, pentru ca pacatele ei au ajus pîna la cer si Dumnezeu si-a adus aminte de nelegiuirile lor”. Ce Tata îndurator si milostiv este Dumnezeu! Ce plin de iubire! Mai înainte ca sa-si aduca aminte de pacatele Babilonului, Dumnezeu îsi aduce aminte de oamenii din Babilon. Si, mai înainte de a-i lovi cu mîniile urgiei Sale, le mai ofera o sansa de iertare si salvare. Aceasta ultima mare strigare a îngerului din Apocalipsa 18 îsi va face lucrarea. Mii si mii de oameni din Babilon se vor trezi în timp util si vor recunoaste care sînt pacatele Babilonului la care ei s-au facut atît de mult timp partasi; le vor marturisi în sincera pocainta si-si vor întoarce viata cu totul spre Dumnezeu. Unii vor recunoaste ca au zabovit prea multa vreme între doua pareri, ca au zabovit prea mult între cei din Babilon si se vor grabi sa prinda ultimii stropi ai harului divin si sa-si scape viata lor si a familiei lor. Marea strigare a cerului ca si marea trezire în rîndurile celor din Babilon va stîrni ura si prigoana Babilonului împotriva acelora care au refuzat sa primeasca pe frunte sau pe mîna semnul fiarei, cît si împotriva acelora care au ales sa paraseasca în ultim ceas Babilonul. Dar cu cît ura si persecutiile Babilonului vor fi mai aprinse cu atît mai fierbinti vor fi rugaciunile celor credinciosi catre Dumnezeu ca sa aduca cît mai repede ziua izbavirii lor de pe pamînt. Multi dintre cei ce zabovesc astazi sa se predea lui Dumnezeu, sa paraseasca minciunile religioase ale lumii si sa se alature cît mai degraba ramasitei bisericii, adevaratului Sau popor, nu vad înca pacatele Babilonului, nu-si dau seama bine cit de periculoasa pentru mîntuirea lor vesnica este continuarea umblarii lor cu lumea, cu religia de gloata a bisericilor de azi. Tocmai de aceea, Dumnezeu, în capitolul 18 le face cunoscut, le descopera, asa încît nimeni sa nu aiba nici o scuza.  Primul pacat de care Babilonul spiritual al ultimelor zile se face vinovat este acela al spiritului de totala vrajmasie fata de Dumnezeu, fata de legea Sa. Acest spirit va fi dat pe fata prin cresterea vertiginoasa a nelegiuirilor atît în ce priveste numarul cît si gravitatea lor. Versetul 5 ne atrage atentia asupra acestui lucru în primul rînd spunînd: „Pentru ca pacatele ei s-au îngramadit pîna la cer si Dumnezeu si-a adus aminte de nelegiuirile ei”. Între lumea sfîrsitului si lumea zilelor lui Noe este o asemanare foarte mare pe care însusi Domnul Iisus a subliniat-o. Raportul istoric al Genezei ne spune: „Domnul a vazut ca rautatea omului era mare pe pamînt si ca toate întocmirile gîndurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rau. I-a parut rau Domnului ca a facut pe om pe pamînt si s-a mîhnit în inima Lui, Atunci Domnul a zis: ‘Duhul Meu nu se va lupta pururea în om. Am sa sterg de pe fata pamîntului pe omul pe care l-am facut!’”. Cum s-a întîmplat în zilele lui Noe, a zis

Domnul Iisus, aidoma se întîmpla si la venirea Fiului Omului. Tot asa, într-o zi, cît de curînd Dumnezeu îsi va aduce aminte de toate pacatele oamenilor si indignat la culme de continua sfidare a legii Sale, El va lua aceeasi hotarîre luata atunci în dreptul generatiei lui Noe. Duhul Sau nu se va lupta la nesfîrsit cu inima celor din Babilon. Refuzul perseverent al omului de a se întoarce de la pacat va duce în mod inevitabil la retragerea Duhului Sfînt de pe pamînt si la dezlantuirea urgiilor divine. Al doilea pacat pentru care Dumnezeu va judeca nespus de aspru Babilonul, se afla prezentat în versetul 7. Este tocmai pacatul care a dus la alungarea lui Satana din cer si care-i va aduce în cele din urma pieirea, si anume pacatul mîndriei. Iata în acest sens pacatul Babilonului: „S-a slavit pe sine însasi. Zice în inima sa ‘sed ca înparateasa! ‘. Locuitorii Babilonului se vor face vinovati nu numai de dispret total fata de legea lui Dumnezeu ci si printr-un spirit de aroganta, de mîndrie, de încredere în ei însisi, de multumire cu ei însisi si de preamarire de sine. Aceea va fi epoca îndumnezeirii omului, epoca cultului personalitatii si a înstrainarii totale a omului de Creatorul sau. Sentinta pe care Dumnezeu a rostit-o împotriva lui Satana „Te nimicesc, heruvim ocrotitor din mijlocul pietrelor scînteietoare”, va fi rostita si asupra Babilonului care s-a lasat stapînit si condus de acelasi spirit de mîndrie si aroganta fata de Dumnezeu.  Notati va rog si cel de al treilea pacat grav care va atrage asupra Babilonului toata furia cerului. El se afla descris în versetele 12 si 13 pe care va invit sa le cititi cu foarte mare atentie. În aceste doua versete este data o lista de 28 de articole cu care Babilonul a facut comert, a vîndut si a cumparat. De la articole de mare pret ca aur, argint, fildes si vase de lemn foarte scump, matasuri, pîna la boi, oi, cai, carute si robi. Dar lista nu se încheie cu robi ci mai este amintit si un alt articol cu care Babilonul a facut comert intens si anume cu sufletele oamenilor. În Babilonul ultimelor zile nu va fi lipsa de nimic. În el se va putea gasi orice pe bani, pîna si sufletele oamenilor. Fiara si femeia vor detine în mîna lor toate haturile vietii spirituale si materiale ale Babilonului. Atunci, gasirea unui loc de munca, cîstigarea existentei, dreptul de a vinde si cumpara, vor depinde atît de bunavointa conducatorilor societatii, dar mai ales de acceptarea mintala sau fizica de a primi semnul fiarei, semnul supunerii fata de ea. Profetia ne avertizeaza totodata si cu privire la faptul ca intoxicati pe deplin de spiritul materialist al zilelor din urma, robiti cu totul patimei de înavutire, înfometati si însetati dupa tot mai multa putere, oamenii vor merge pîna acolo încît sa-si vînda propriul lor suflet. Ei vor vinde chiar si cele mai intime si mai profunde legaturi umane. Atunci se vor împlini cuvintele Domnului Hristos consemnate în Evanghelia dupa Matei 24, 12.10: „Si din pricina înmultirii faradelegii, dragostea celor mai multi se va raci. Atunci multi vor cadea; se vor vinde unii pe altii si se vor urî unii pe altii”. Atît de devalorizati vor ajunge sa fie oamenii în proprii lor ochi încît viata lor va fi asezata la vînzare în rînd cu aceea a animalelor necuvîntatoare.        Unde se vor gasi atunci marii filozofi ai lumii, marii prezicatori ai unei epoci de nemaivazut progres pentru omenire? Cum se va împaca atunci realitatea unei lumi mercantile si crude cu profetia lor privind progresul spiritual al rasei umane? Dimpotriva, Dumnezeu a aratat clar în Cuvîntul Sau ca omenirea va merge din rau în mai rau pîna cînd oamenii vor umple în cele din urma masura rabdarii lui Dumnezeu.  Al patrulea pacat pentru care Dumnezeu va lovi Babilonul cu dureri de nedescris este aratat în versetul 24 si anume: „Pentru ca acolo a fost gasit sîngele proorocilor si al sfintilor si al tuturor celor ce au fost junghiati pe pamînt”. A muri în locul altcuiva este suprema manifestare a iubirii, în timp ce a lua viata cuiva este cea mai puternica dovada de ura. Babilonul spiritual al ultimelor zile va trebui sa plateasca pentru toate vietile sfintilor care au fost omorîti din pricina credintei lor. Dar, de ce sa plateasca aceasta ultima generatie pentru crimele savîrsite altcîndva pe parcursul istoriei pentru care alte generatii ar trebui sa fie raspunzatoare? Nu, nu va grabiti sa condamnati pe Dumnezeu pentru asemenea nedreptate deoarece El a spus destul de clar în Cuvîntul Sau în cartea proorocului Ezechiel la capitolul 18 versetul 4: „Sufletul care pacatuieste, acela va muri”. Aici este vorba de o judecata colectiva si o pedeapsa colectiva care va cadea asupra celor din Babilon pentru ca spiritul care a dominat în Babilon a fost spiritul de ura contra celor credinciosi. De aceea nu este nevoie sa omori pe toti proorocii pentru ca sa fii vinovat de varsarea sîngelui tuturor profetilor. Cu alte cuvinte nu este nevoie ca sa savîrsesti toate pacatele condamnate de legea lui Dumnezeu pentru ca sa fii judecat si sa fii gasit vinovat, ci numai unul. Ceea ce va conta în fata justitiei divine nu va fi în final numarul pacatelor, sau în cazul Babilonului numarul sfintilor care au fost omorîti în ultima generatie, ci mai degraba pornirea launtrica excesiva spre violenta si crima a celor din Babilon. Ultimele pagini ale istoriei Babilonului vor demonstra oricarei fiinte din univers doua lucruri egal de importante. Primul este acela ca poporul ramasitei va alege mai degraba sa moara decît sa necinsteasca legea lui Dumnezeu prin neascultare. Iar al doilea este ca toti aceia care au ales sa slujeasca lui Satana, daca li s-ar îngadui, ar fi dispusi sa omoare pe toti aceia care se aseaza în calea scopurilor lor de a stapîni pamîntul. Dumnezeu va îngadui fortelor raului sa înainteze pîna la punctul succesului aparent al planurilor lor de a sterge dintre cei vii pe cei credinciosi. Însa atunci cînd Babilonul va semna decretul de moarte împotriva sfintilor ultimei generatii si cînd cei rai vor alerga sa se îmbete pentru ultima data de sîngele sfintilor, atunci, chiar în momentul acela sinistru glasul lui Dumnezeu va fi auzit de catre toti spunînd: „S-a sfîrsit”.  Care sînt deci pacatele pentru care va judeca si pedepsi Dumnezeu Babilonul într-un chip mai aspru decît oricînd în toata istoria acestei planete. Sa le reamintim. Primul, dispret fatis împotriva legii Sale; al doilea, spiritul de aroganta, de mîndrie si încredere în sine; al treilea, spiritul materialist care a dominat relatiile dintre oameni si relatiile oamenilor cu Dumnezeu; al patrulea, spiritul de violenta, de crima, acea patima cu care locuitorii Babilonului au vînat vietile celor credinciosi. Acestea sînt pacatele de seama ale Babilonului si Dumnezeu ni le-a descoperit la timp pentru ca El doreste sa fim salvati în ziua aceea cînd va coborî judecatile Sale asupra acestei lumi. Tocmai de aceea prin marea Sa strigare El cheama pe toti cei ce se gasesc înca în Babilon sa iasa afara din El cît mai degraba. Prietene drag, oare vei lua în seama acea mare strigare? Oare vei lua în serios felul în care traiesti azi si starea relatiei tale cu Dumnezeu? Oare te vei separa la timp de lume si vei alege la timp sa urmezi pe Iisus într-o viata noua, biruitoare si fericita? Nu uita. Acest capitol ne aseaza în fata doua tablouri. Unul este de vai, de tînguire, de plînset si tipete, iar al doilea tablou este plin de slava, de bucurie si depline satisfactii. Ele se afla descrise în versetele 19 si 20. Sînt sigur ca nu mai este nevoie sa te întreb unde doresti sa te gasesti în acea zi. Sînt sigur ca din chemarea pe care cerul ti-o face azi de a iesi afara din Babilon ai înteles unde te vrea Dumnezeu. Poate ca ti se pare prea greu sa parasesti Babilonul, locul unde ti-ai petrecut poate cea mai mare parte din viata. E poate prea greu din cauza legaturilor de familie, din cauza prietenilor sau din cauza obiceiurilor tale de viata de pîna acum. Poate ca va trebui sa parasesti Babilonul singur, asa cum si Lot a parasit Sodoma fara sotia sa. Poate ca nici copiii tai nu te vor întelege si urma si se prea poate ca nici chiar fratii din biserica în care te afli sa nu te înteleaga si sa te dea afara din obstea lor în care te-ai simtit atît de bine ani de zile ca într-o familie! însa nu uita ca Dumnezeu ne spune fiecaruia ca si lui Lot: „Scapa-ti viata!” si numai acela care va raspunde chemarii Sale va fi salvat. Doresti cu adevarat sa fii salvat? Dumnezeu îti întinde mîna astazi. Raspunde-i chiar azi, chiar acum. Amin!

CE A AUZIT DANIEL – PROFEŢIA CELOR 70 DE SĂPTĂMÂNI

 În anul dintâi al domniei lui, eu, Daniel, am văzut din cărţi că trebuiau să treacă şaptezeci de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor despre care vorbise Domnul către prorocul Ieremia. (Daniel 9.2)

Daniel a trăit aproape toată viaţa captiv în Babilon – după căderea Ierusalimului şi distrugerea Templului în 597 î.Hr. –  şi era deja bătrân când a primit această profeţie. El ştia din profeţiile lui Ieremia că  cei 70 de ani pentru dărâmăturile Iersusalimului se apropiau de sfârşit (Ieremia 25.11-12, 29.11) şi că era timpul ca Dumnezeu să readucă poporul evreu în ţinutul şi  Templul Său. Astfel, a făcut o rugăciune pentru iertarea păcatelor lui Israel, potrivit cuvintelor din Levitic 26 şi Deuteronom 28 şi 30. El L-a rugat pe Dumnezeu să ierte şi să restaureze Ierusalimul – Sfântul Tău Locaş pustiit (Templul), din dragoste pentru Numele Tău care este chemat peste cetatea Ta şi peste poporul Tău! (Daniel 9.16-19).

Ca răspuns la rugăciunea lui Daniel, Domnul a trimis pe îngerul Gabriel cu o profeţie privitoare la un timp de şaptezeci de săptămâni: Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispăşirea păcatelor, până la ispăşirea nelegiuirii, până la aducerea nepri­hănirii veşnice, până la pecetluirea vedeniei şi prorociei şi până la ungerea Sfântului sfinţilor.  Să ştii, dar, şi să înţelegi că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului până la Unsul, la Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni; apoi timp de şaizeci şi două de săptămâni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de strâmtorare.

După aceste şaizeci şi două de săptămâni, Unsul va fi stârpit şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea şi Sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit, şi împreună cu el, şi pustiirile.  El va face un legământ trainic cu mulţi timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare, şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât. (Daniel 9.24-27)

Profeţia vorbeşte despre poporul Tău (poporul evreu) şi Cetatea cea sfântă (Iersusalim). Versetul 24 ne explică ce va întâmpla până în momentul în care cetatea va fi reconstruită:

-Încetarea fărădelegilor şi ispăşirea păcatelor.

-Ispăşirea nelegiuirii şi aducerea neprihănirii veşnice.

-Pecetluirea vedeniei şi prorociei şi ungerea Sfântului sfinţilor.

Profeţia spune că înainte de sfârşitul celei de-a 69-a săptămâni, Unsul va fi stârpit şi nu va avea nimic.Însă cetatea (Ierusalimul) şi Sfântul Locaş (Templul) vor fi distruse.

Când Daniel a primit aceaste profeţii, Templul era o ruină. Însă el era înştiinţat că va fi înălţat un al doilea Templu, construit în acelaşi loc, dar şi acesta va fi la rândul lui distrus. Împlinirea acestei profeţii a avut loc în anul 70 î.Hr, când Templul a fost distrus de romani. Între aceste două evenimente, Mesia a venit şi a fost stârpit. Despre cine se vorbeşte aici?

Evreii ortodocşi sunt descurajaţi de faptul că nu reuşesc să găsescă un răspuns la această întrebare. În cartea sa What the Rabbis Know about the Messiah – Ce ştiu rabinii despre Mesia, Rachmiel Frydland descrie modul cum a fost educat religios, în Polonia, înainte de război: Stiam că secretul răscumpărării lui Israel şi a zilelor lui Mesia este ascuns undeva în cartea Daniel. De asemenea, ştiam că unii dintre cei mai mari rabini ai învăţăturii talmudice şi post-talmudice au studiat această carte şi s-au ocupat chiar de descifrarea semnelor şi a încifrărilor simbolice. Referindu-se la răscumpărarea lui Israel, Talmudul şi Mişhna (compilaţii de opinii şi dezbateri) abordează de multe ori subiectul cărţii Daniel, cea care ne descoperă vremea ascunsă a revenirii lui Mesia. Totuşi, la Yeshiva (instituţie rabinică) mi s-a reamintit ameninţător de avertismentul şi de blestemul rostit asupra celor care încearcă să îi descifreze înţelesul deplin. Talmudul precizează: Cei care vor încerca să îi descifreze sfărşitul să fie nimiciţi; ei spun „Din moment ce vremea lui Mesia a venit deja, chiar dacă nu este aşa, înseamnă ca nu va mai veni deloc. (Sanhedrin 97b). În continuare, spune:Concluzia studiilor marilor noştri înţelepţi a fost că Mesia ar fi trebuit să vină în apropierea primului secol al erei noastre – dacă datele din Scriptură sunt adevărate. Un pasaj din Talmud se referă la vremea Erei lui Mesia: Scoala lui Ilie învăţa: lumea va exista şase mii de ani; doua mii de ani fără Torah; două mii de ani cu Torah şi două mii de ani în timpurile lui Mesia (Midrash Rabba Gen.98.3). Conform acestor date, scrierile evreieşti confirmă faptul că Mesia a venit deja.

Comentatorii evrei afirmă adeseori că acest cuvânt, Mesia (în ebraică, Mashiach) înseamnă Unsul şi poate fi folosit atunci când sunt desemaţi regii sau  Marii Preoţi.  Conform acestui fapt, Jewish Publication Society, adoptă punctul de vedere potrivit căruia Unsul este Marele Preot Onians al III-lea care a murit în anul 171 î.Hr. Totuşi persoana şi data aceasta nu au legătură cu distrugerea Templului din anul 70 d.Hr. de către romani.

Celebrul comentator evreu Rashi a scris despre faptul ca Unsul a fost Agrippa al II-lea, fiul lui Irod Agrippa, a cărui moarte este descrisă în Fapte 12:20-23. Agrippa era un rege doar cu numele peste Iuda (27-93 d.Hr) care fiind de partea romanilor petrecea mult timp în Roma şi era dispreţuit de evrei. El i-a ajutat pe Romani şi pe generalul lor, Titus, să cuce­rească Ierusalimul, trăind apoi încă 23 de ani, ceea ce îl descalifică total în raport cu această profeţie.

La ce dată şi la ce persoană se referă profeţia lui Daniel?

Există un candidat mult mai potrivit pentru împlinirea acestei profeţii, care a venit la momentul precis şi a făcut exact ceea ce profeţia spunea că va face – Yeshua/Isus din Nazaret.  În această profeţie, o săptămână înseamnă o perioadă de şapte ani, aşa cum vedem în Genesa 29.27-28, unde perioada în care Iacov a lucrat pentru Rahela este descrisă ca fiind o săptămână.

Oamenii din vremuri străvechi au calculat un an, pentru festivalurile (sărbătorile) lor, ca fiind o perioadă de 12×30 zile (360 zile). În Daniel 9 perioada de of 70×7 de ani este împărţită în 3 secţiuni, 7+62+1. Cea numită  drept Moshiach, sau Mesia, ar avea loc la sfârşitul celei dea 39-a săptămâni (adică 7+62). Apoi ar urma distrugerea Ierusalimului şi a Templului şi o perioadă nespe­cificată de timp în care vor avea loc războaie şi distrugeri. Acestea ar fi urmate de profeţia celor 70 de săptămâni care va aduce pustiirea, sfârşitul acestor lucruri fiind descris în versetul 24.

În vreme ce Daniel primea această profeţie, oraşul Ierusalim era în ruine, urmând să fie reconstruit. În versetul 25 citim despre darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului cu referiri la drumurile cetăţii  şi la zid. Neemia 2:8 aminteşte decretul de a reconstrucţie a zidurilor oraşului în luna Nisan, anul al douăzecilea al împăratului Artaxerxe.

Sir Robert Anderson a calculat această dată în cartea sa, Coming Prince – Prinţul care vine, ca fiind 14 martie 445 î.Hr. şi data până la venirea  Prinţului  Mesia ca fiind 7+62x7x360 = 173.880 zile. El a descifrat data naşterii lui Isus ca fiind în toamna anului 4 î.Hr. Conform Luca 3, care ne spune că Isus şi-a început lucrarea în anul al 15-lea al lui Tiberiu Cezar, când avea cam 30 de ani, Sir Robert Anderson a plasat începutul lucrării lui Isus în  august anul 28 d.Hr şi crucificarea Lui în anul 32 d.Hr. Sintagma Prinţul Mesia(Regele Mesia – Meshiach Nagid) se referă la dreptul lui Mesia asupra tronului lui David. Isus nu S-a exprimat niciodată în mod public, în timpul lucrării Lui, cu privire la acest drept, până în momentul intrării triumfale în Ierusalim, împlinind astfel profeţia din Zaharia 9.9:

       Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe.

Mulţimile au strigat la acest eveniment: Osana (Hosanna), fiului lui David! (ebraică:  hoshienu – Domnul, Salvatorul nostru),  Binecuvântat este împăratul care vine în numele  Domnului! (Matei 21.15, Luca 19.38).

Aceste cuvinte Îl arată pe Isus ca fiind Regele Mesianic. Isus a refuzat cererea fariseilor de a‑şi certa ucenicii, spunând: Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga. (Luca 19:39-40).

Astfel, atesta că El este Regele din genealogia lui David care vine în Numele Domnului. Aceasta era revelaţia despre Prinţul Mesia.

Ne putem da seama din Evanghelii (Ioan 12.1-12) că Intrarea Triumfală  a avut loc, conform calendarului evreiesc, în ziua a 10-a a lunii Nisan. Exod 12:3 ne spune că Mielul de  Paşte trebuia dus în ziua a 10-a a lunii Nisan să fie verificat de orice cusur, înainte de a fi jertfit în ziua a 14-a a lunii Nisan. În cartea sa, Sir Robert Anderson calculează intervalul de timp dintre decretul lui Artaxerxe şi Intrarea Triumfală în Ierusalim: Conform calendarului Iulian data de 10 Nisan era 6 aprilie 32 d.Hr. Care a fost intervalul de timp între decretul de a rezidi Ierusalimul şi venirea în mod public a „Prinţului Mesia” – între 14 martie 445 î.Hr. şi 6 aprilie 32 d.Hr? INTERVALUL DE TIMP ESTE FORMAT DIN EXACT 173880 DE ZILE , SAU DE SAPTE ORI SAIZECI SI NOUA DE ANI PROFETICI A CATE 360 DE ZILE, acestea fiind primele şaizeci şi nouă de săptămâni din profeţia îngerului Gabriel. (pg. 127-128).

Cu acestă ocazie, Isus nu a venit să stăpânească şi să domnească aşa cum a domnit regele David. Psalmul 118 ne arată că după ce Mesia a fost întâmpinat cu urări: Osana, binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului (Psalmul 118.25-26), a fost legat cu funii şi sacrificat (Psalmul 118:27).

Daniel 9:26 întăreşte aceste fapte. În Daniel 9:26 citim că după cea de-a 62-a săptămână, Mesia va fi stârpit (în ebraică karath). Sensul uzual al acestui cuvânt se referă la cei din Israel care erau pedepsiţi pentru păcatele lor ((Exod 12.15, Levitic 18.29, Numeri 15.30). Profeţia continuă spunând că va fi stârpitdar nu pentru El Însuşi (în ebraică ve’ein lo). Ebraica are două sensuri pentru expresia nu pentru El Însuşi(tra­ducere din Versiunea Autorizată)  sau nu va avea nimic (traducerea NIV). Ambele sensuri se aplică lui Isus. A fost stârpit, a suferit pedeapsa pentru păcat, nu din cauza propriului păcat ci pentru păcatul altora, împlinind cuvintele din Isaia 53.6: Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.

Profeţii evrei au rostit două tipuri de profeţii despre Mesia. Pe de o parte El este Slujitorul care suferă şi pe de altă parte El este Regele care domneşte. Cu ocazia primei Lui veniri, Isus a împlinit profeţiile despre Slujitorul care a suferit, dar nu şi pe cele despre Regele care domneşte.

Prin urmare El nu a avut o Împărăţie vizibilă, adică nu a domnit stând pe tronul lui David în Ierusalim.

Contrar dorinţelor evreilor, Mesia nu i-a învins pe duşmanii Israelului, nu a adus pacea lumii, şi nu a domnit peste Ierusalim în vremea Sa. În schimb, a fost condamnat la moarte şi a înviat din morţi. Le-a oferit iertarea păcatelor şi viaţa veşnică tuturor celor ce cheamă Numele Lui ca să fie mântuiţi.

Aşa se explică Isaia 53, unde citim că după ce Slujitorul Domnului (Mesia) a fost şters de pe pământul celor vii (versetul 8),  El va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile (versetul 10). Atunci, Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi Se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor (versetul 11).

Conform profeţiei lui Daniel, după ce Mesia a fost stârpit a urmat distrugerea cetăţii şi a locaşului (Ierusalim şi Templul). Isus a profeţit acesta în Luca 19.41-44, 21.20-24:

       Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi. Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile: te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.

Isus a spus că Ierusalimul va fi călcat în picioare de Neamuri până se va împlini vremea, adică sfârşitul dominării Neamurilor, care va avea loc atunci când va apărea Piatra din Daniel 2:44-45 la cea de-a doua venire a lui Mesia. În tot acest timp Israelul va fi pus deoparte pentru a fi salvat de Dumnezeu şi va trece printr-o vreme îndelungată, nespecificată, în care nu va exista un rege, un preot sau vreo revelaţie de la Domnul :

Căci copiii lui Israel vor rămâne multă vreme fără împărat, fără căpetenie, fără jertfă, fără chip de idol, fără efod şi fără terafimi. (Osea 3.4, vezi şi Isaia 29.9-13).

Totuşi, acest timp va lua sfârşit şi Dumnezeu se va întoarce din nou către Israel revelându-L, în zile din urmă, pe Mesia: După aceea, copiii lui Israel se vor întoarce şi vor căuta pe Domnul Dumnezeul lor şi pe împăratul lor David; şi vor tresări la vederea Domnului şi a bunătăţii Lui, în vremurile de pe urmă.

Noul Testament ne  arată că evreii vor rămâne un popor care va fi salvat în zilele din urmă. (Romani 9‑11). După prima venire a lui Mesia, distrugerea Ierusalimlui şi a Templului va fi săvârşită de oamenii prinţului ce are să vină. Prinţul care va veni este cornul cel mic al celei de-a patra fiare (Roma) din Daniel 7:7-8,19-28. Apocalipsa ni-l revelează ca fiind Fiara/Omul Păcatului sau Antichristul.

Cei care au distrus oraşul şi Templul au fost romanii. Există deci o legătură între venirea Anticristuluişi Imperiul Roman reînviat. Distrugerea Templului va fi însoţită de un potop (un simbol folosit adeseori pentru a înfăţişa o invazie), războaie şi necaz. Isus a avertizat că vremea de după prima Lui venire va fi caracterizată de războaie şi veşti de războaie (Matei 24:6), opusul mult doritei ere a păcii.

Punctul culminant va fi atins atunci când urâciunea pustiirii va sta în locul sfânt – o referinţă din Daniel (Matei 24:15). Astfel, Daniel ne spune că perioada care va urma încheierii celei de-a 69 săptămâni va fi una nedeterminată, caracterizată de războaie şi de pustiirea Ierusalimului.

Deci cum rămâne cu cea de-a 70-a săptămână şi perioada dintre sfârşitul celei de-a 69-a şi începutul celei de-a 70-a săptămâni?

Vom analiza mai detailat acestă perioadă în următoarea noastră ediţie dar, pe scurt, acestă epocă începe odată cu revărsarea Duhului Sfânt de Ziua Cincizecimii, cu festivalul evreiesc Shavuoth, la 50 de zile dupa învierea lui Isus. Se termină odată cu răpirea Bisericii aşa cum este ea descrisă în 1Tesaloniceni 4:

       Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.

În concluzie, noi trăim exact în aceasta perioadă, în care Biserica adevărată a lui Isus aduce mesajul salvării în lume.

După această perioadă, scopul lui Dumnezeu pentru răscumpărare se va îndrepta către Israel şi atunci va începe o perioadă de 7 ani care face parte din cea de-a 70-a săptămână. Israelul va face un legământ cu prinţul care va veni care este Antichristul. Acesta va fi, cu siguranţă, un tratat de pace care va promite izbăvirea de la ameninţarea distrugerii, dar care în final  se va dovedi a fi un legământ cu moartea (Isaia 28.13-22) şi va conduce la vremea necazului lui Iacov (Ieremia 30) sau la necazul cel mare descris de Isus în Matei 24.15-31. Punctul culminant al acestei perioade va fi a doua venire a lui Isus ca Rege şi Mesia şi El va face ca toate proorociile din Daniel 9:24 să se împlinească.

Mai multe despre acest subiect în următoarea ediţie.

DANIEL 9:27- A 70A SĂPTĂMÂNĂ

În ultima ediţie (disponibilă la comandă) am văzut cum profeţia din Daniel (9:24-27) i-a fost descoperită proorocului la sfârşitul perioadei de captivitate a Israelului în Babilon. Profeţia vorbeşte în principal despre restaurarea Ierusalimului – cetatea Ta şi a poporului evreu – poporul Tău. Aceasta împarte 70 de săptămâni de ani (70 x 7 ani) într‑o perioadă de 7 + 62 + 1 ani. Versetul 24 ne spune că până la împlinirea profeţiei, această perioa­dă a fost hotărâtă pentru:

• a se sfârşi nelegiuirea
• a se opri păcatele
• a fi ispăşită vina
• a fi adusă dreptatea veşnică, a fi pecetluită viziunea şi profeţia
•  a unge pe Cel Preasfânt.

În timpul celei de-a 69-a săptămâni (7+62) Mesia va fi stârpit şi nu va avea nimic. Această proorocie s‑a împlinit deja, atunci când Mesia a murit şi a înviat – ca jertfă pentru păcatele lumii. După acest eveniment poporul unui domn care va veni va distruge cetatea (Ierusalimul) şi Sfântul Locaş (Templul) ceea ce s‑a şi întâmplat în anul 70 d.Hr. când romanii au asediat şi au distrus Ierusalimul şi Templul. Mai departe, va exista o perioadă mai  lungă de timp, până la începutul celei de‑a 70-a săptămâni, în care  Ierusalimul şi poporul evreu vor avea parte de războaie şi distrugere.

Despre aceste timpuri Isus a spus: Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.(Luca 19:41-42)

 Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape. Atunci, cei din Iudeea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară din el, şi cei de prin ogoare să nu intre în el. Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris. Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în acele zile! Pentru că va fi o strâmtorare mare în ţară şi mânie împotriva norodului acestuia. Vor cădea sub ascuţişul sabiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de Neamuri, până se vor împlini vremurile Neamurilor. (Luca 21:20-24)

În timpul acestei perioade, Israelul nu va mai primi, pentru un timp nespecificat, nici o revelaţie de la Domnul. În cartea Osea citim: Căci copiii lui Israel vor rămâne multă vreme fără împărat, fără căpetenie, fără jertfă, fără chip de idol, fără efod şi fără terafimi. (Osea 3:4)

Rabinul David Kimchi (1160-1235) explică cuvintele scrise de Osea: „Acestea sunt zile de robie în care ne aflăm sub puterea Neamurilor şi a împăraţilor lor, fără a avea jertfe sau chipuri (fără jertfe oferite lui Dumnezeu şi fără chipuri ale dumnezeilor străini), lipsiţi şi de efod sau terafimi (efodul ascundea Urim şi Tumim – instrumente prin care Dumnezeu putea face cunoscut viitorul) ”.

Distrugerea Ierusalimului şi a Templului, de după prima venire a lui Mesia, va fi înfăptuită de poporului domnului care va veni. Domnul care va veni este acelaşi cu un corn mic care se înalţă din a patra Fiară (Roma) – Daniel 7:7-8, 19:28 şi cu împăratul fără ruşine şi viclean – Daniel 8:23-26. Romanii au fost cei care au distrus Templul, astfel există o legătura între aceast corn şi Imperiul Roman Renăscut. In Apocalipsa ni se spune că această fiinţă este Fiara, Omul Păcatului sau Anticristul.

Nu ştim exact cât va dura perioada ce urmează după ce Unsul este stârpit (adică jertfa lui Yeshua/ Isus de pe cruce), la sfârşitul celei de-a 69-a săptămâni, însă Daniel ne spune că această perioadă va fi marcată de războaie şi distrugere în Ierusalim. Acest fapt este în totală opoziţie cu speranţa evreilor ca venirea lui Mesia să pună capăt războaielor şi să elibereze Israelul de sub apăsarea duşmanilor săi. Scopul primei veniri a lui Mesia a fost să ne salveze pe noi de sub puterea păcatului, aşa cum afirma şi Isaia:

       Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor. (Isaia 53:5-6)

După moartea şi învierea lui Mesia, Duhul Sfânt i-a umplut pe ucenicii lui Isus, dându-le putere să predice Evanghelia. Conform Marii Trimiteri făcute de Isus (Matei 28:18-20, Fapte 1:8) acest mesaj trebuia să fie răspândit în lume, începând cu Ierusalimul şi continuând cu Iudea, Samaria, până la capătul pământului. Cei care primeau bine acest mesaj erau născuţi din nou din Duhul Sfânt şi se alăturau Eclesiei (adică celor chemaţi, Biserica).

Naşterea Bisericii a avut loc în ziua Cincizecimii. Când biserica va fi răpită, cei care au crezut că Isus a înviat din morţi şi sunt născuţi din nou – din Duhul Sfânt, vor fi luaţi ca să se întâlnească cu Domnul în văzduh (1Tesaloniceni 4:13-5:11).

Daniel 9:24-27 vorbeşte despre Ierusalim, despre poporul evreu şi despre lucrarea lui Dumnezeu care Îşi împlineşte scopul de a-i mântui. Epoca Bisericii (de la Cincizecime până la Răpire) nu este menţionată în această profeţie. Pavel spune că aceasta este taina lui Dumnezeu, fiind ascunsă de profeţi.

       Da, mie, care sunt cel mai neînsemnat dintre toţi sfinţii, mi-a fost dat harul acesta să vestesc Neamurilor bogăţiile nepătrunse ale lui Hristos şi să pun în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine, ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a făcut toate lucrurile; pentru ca domniile şi stăpânirile din locurile cereşti să cunoască azi, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu.

(Efeseni 3:8-10). Vezi şi Romani 16:25-26, Efeseni 1:9, 3:3-12, 3:9, Coloseni 1:27, 2:2, 4:3

Când începe a 70-a săptămână?

Un punct de vedere ar fi că cea de a 70-cea săptămână începe cu distrugerea Templului  – anul 70 d.Hr. – şi marchează sfârşitul sistemului de jertfe. Iar el poate fi considerat a fi Mesia, Cel care face un legământ cu Israelul (Isus împlineşte Noul Legământ rostit în cartea Ieremia 31:31:34, Matei 26:28). Însă observăm că Templul nu a fost distrus după 3¹/₂ ani de la crucificare, ci după 40 de ani. De asemenea, ştim că Noul Legământ este veşnic şi oferă iertare şi  cunoştinţa lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt  – Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou. Nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână să-i scot din ţara Egiptului, legământ pe care l-au călcat, măcar că aveam drepturi de soţ asupra lor, zice Domnul. Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. Niciunul nu va mai învăţa pe aproapele sau pe fratele său zicând: „Cunoaşte pe Domnul!”, ci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor”. (Ieremia 31:31-34)

Un alt punct de vedere ar fi că cea de-a 70-a săptămână începe după răpirea Bisericii(1Tesaloniceni 4:13-5:11).

Când va avea loc răpirea, într‑o vreme în care viaţa îşi va urma cursul normal (Luca 17:34-36), atât creştinii evrei cât şi neamurile care cred în Isus vor fi luaţi în mod supranatural de pe pământ. Epoca Bisericii este cuprinsă între cea de-a a 69-a şi cea de-a 70-a săptămână. A 70-a săptămână aduce cu sine o perioadă de 7 ani de mare necaz (vremea Necazului lui Iacov). În tot acest timp Dumnezeu va judeca Israelul, iar acesta se va întoarce la pocăinţă şi la credinţa în Isus Mesia. Persoana din Daniel 9:27 numită el (cel care face legământul) nu este Mesia, ci ultima persoană menţionată în versetul anterior, „domnul care va veni” sau Anticristul. Aceasta înseamnă că cea de-a 70-a săptămână din Daniel 9 începe cu un legământ încheiat de Anticrist cu Israelul, pentru o perioadă de 7 ani.

Isaia 28:14-15 profeţeşte un legământ cu moartea încheiat de către  batjocoritori, oameni care stăpânesc peste Israel. Acest legământ este bazat pe premise false, fiind desfiinţat de către Dumnezeu: De aceea, ascultaţi cuvântul Domnului, batjocoritorilor care stăpâniţi peste poporul acesta din Ierusalim! Pentru că ziceţi: „Noi am făcut un legământ cu moartea, am făcut o învoială cu Locuinţa morţilor: când va trece urgia apelor năvălitoare, nu ne va atinge, căci avem ca loc de scăpare neadevărul, şi ca adăpost minciuna!”, de aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, pun ca temelie în Sion o piatră, o piatră încercată, o piatră de preţ, piatră din capul unghiului clădirii, temelie puternică; cel ce o va lua ca sprijin nu se va grăbi să fugă. (Isaia 28:14-16)

În Daniel 9:27, acest legământ este incheiat cu mulţi – deci nu cu toţi. Există şi persoane care refuză.În Isaia 28:16 este precizat şi de ce: …aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, pun ca temelie în Sion o piatră, o piatră încercată, o piatră de preţ, piatră din capul unghiului clădirii, temelie puternică; cel ce o va lua ca sprijin nu se va grăbi să fugă. (cei care refuză legământul nu iau decizii pripite, se încred în piatra încercată, în Isus Mesia)

Scripturile profetice vorbesc despre un număr de evenimente majore care vor avea loc la finalul perioadei de 7 ani, centrate asupra poporului evreu şi a lui Isus.Conform Ieremia 30, aceasta va fi vremea necazului lui Iacov din care „el” (Israelul) va fi salvat.Acestă eliberare va însemna şi corectarea a ceea ce este acum greşit în Israel – Căci Eu sunt cu tine, zice Domnul, ca să te izbăvesc; voi nimici pe toate neamurile printre care te-am risipit, dar pe tine nu te voi nimici; te voi pedepsi cu dreptate, nu pot să te las nepedepsit.” (Ieremia 30:11)

Ezechiel 38-39 ne spune că va exista un război  între Gog şi Magog, în care o mare putere din Nord va conduce o invazie aliată împotriva Israelului, fiind mai apoi distrusă în mod supranatural de Dumnezeu. Aceste eveni­mente vor fi urmate de o umplere cu Duhul Sfânt. Conform Zaharia 12, va exista un asalt final al naţiunilor lumii împotriva Ierusalimului. Duhul Sfânt va fi turnat în această perioadă peste rămăşiţa poporului evreu, care va trăi în Ierusalim şi vor privi la Mine, Cel care a fost străpuns. Acest fapt este confirmat şi în Matei 23:29 – căci vă spun că de acum încolo nu Mă veţi mai vedea până când veţi zice: „Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!” – cuvintele rostite de Isus pe când se afla la Ierusalim.

O fântană a curăţirii va fi pregătită pentru Israel, iar Mesia (Domnul) se va înfăţişa pe Muntele Măs­linilor ( Zaharia 13-14).În conformitate cu Apocalipsa 7, un număr de 144000 de evrei îl vor accepta pe Isus ca Mesia într‑un mod supranatural, aşa cum apostolul Pavel l‑a acceptat pe El în drumul spre Damasc (Faptele Apostolilor 9). Acest eveniment va avea loc la începutul perioadei de Necaz,  timp în care Biserica a fost răpită de pe pământ, iar evreii mântuiţi vor avea putere să răspândească mesajul lui Isus. Ei vor refuza să încheie legământ cu Anticristul şi îl vor vesti pe adevăratul Mesia. Drept consecinţă, mulţimi de oameni vor fi salvate, însă mulţi vor fi martirizaţi. Potrivit capitolului 11 din  Apocalipsa, în timpul primei jumătăţi a perioadei de Necaz (3½ ani) doi martori vor profeţi în Ierusalim. Ei vor avea puteri supranaturale, la fel ca Ilie şi Moise şi vor fi protejaţi în mod divin. La mijlocul perioadei de Necaz vor fi omorâţi de  Anticrist, dar vor învia, mai apoi, din morţi. După un scurt timp, va fi un mare cutremur în Ierusalim.

Apocalipsa 19 spune că Yeshua Mesia se va întoarce în bătălia finală ca Rege al regilor, distrugând toată  puterea Anti­cristului şi legându-l  pe Satana, domnind pe pământ cu sfinţii din Ierusalim timp de 1000 de ani (Mileniul). Aceasta este perioada descrisă în  Isaia 2:1-4, 11-12 şi Zaharia 14 şi piatra care zdrobeşte, din viziunea lui Daniel 2:44-45:Dar în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie care nu va fi nimicită niciodată şi care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii, şi ea însăşi va dăinui veşnic. Aceasta înseamnă piatra pe care ai văzut-o dezlipindu-se din munte fără ajutorul vreunei mâini şi care a sfărâmat fierul, arama, lutul, argintul şi aurul. Dumnezeul cel mare a făcut deci cunoscut împăratului ce are să se întâmple după aceasta. Visul este adevărat, şi tâlcuirea lui este temeinică.”

Ce descriu evenimentele din Daniel 9:27 ?

1.Un legământ încheiat cu „prinţul care va veni” (Anticristul) timp de o săptămână (7 ani). Acest legământ va începe la finalul perioadei de 7 ani de Necaz.

2.La mijlocul acestei perioade de 7 ani (adică după 3 ani şi jumătate) legământul încheiat va fi încălcat de Anticrist. Apocalipsa 13:3-5 vorbeşte despre o perioadă de 42 de luni (3 ani şi jumătate, a doua parte a perioadei de Necaz) ce urmează după acest eveniment, timp în care Anticristul va continua să îşi exercite autoritatea.

3.La final, el va face să înceteze jerfa şi darurile de mâncare. Aceasta ar putea să însemne:

a.O reconstruire a templului, pentru ca ritualul jertfelor să fie reinstaurat urmând mai apoi să fie anulat din ordinul Anticristului.

b. Anticristul se va război cu sfinţii (Apocalipsa 13:7-8) omo­rându-i sau trimiţându-i în închisoare pe toţi cei care vor menţiona numele lui Isus (cei care mărturisesc despre jertfa Lui pentru păcatele noastre).

4.El va instaura urâciunea pustiirii. De aceea, când veţi vedea „urâciunea pustiirii”, despre care a vorbit prorocul Daniel, „aşezată în Locul Sfânt” – cine citeşte să înţeleagă! – (Matei 24:15)

(Vezi şi Daniel 11:31; Apocalipsa 13:11-18).

Urâciunea pustiirii (se referă la idolatrie) va marca finalul perioadei de 3 ani şi jumătate în care judecata lui Dumnezeu va fi revărsată peste lume.

5.Punctul culminant al acestor evenimente va fi atins la Armaghedon (Apocalipsa 16:12-16), războiul final care va avea loc la 7 ani după ce va fi încheiat falsul tratat  de pace. Apoi Mesia se va întoarce şi va distruge forţele Anticristului (Apocalipsa 19:11-21).

Acesta va fi prăpădul care se va abate asupra celui pustiit din Daniel 9:27, prăpădul (sfârşitul) în care judecata este vărsată peste pustiit (Anticristul şi aliaţii săi).

Cum va fi împlinită profeţia din Daniel 9:24?

A doua venire a lui Mesia va curăţa locaşul Templului de urâciunea pustiirii şi de toate distrugerile provocate de-a lungul vremii şi va duce la împăcarea lui Dumnezeu cu poporul evreu. Iată răspunsul final la rugăciunea lui Daniel pentru restaurarea Ierusalimului (Cetatea Ta) şi a poporului evreu (poporul Tău).  Atunci,  toate proorociile enume­rate în versetul de mai sus se vor  împlini:

• Încetarea fărădelegilor, se va pune capăt păcatului. Dumnezeu se va împăca cu poporul evreu datorită legămân­tului lui Mesia, prin pocăinţa şi credinţa în El. Israelul nu va mai păcătui (Romani 11:26-27).
• Va aduce dreptatea  veşnică, va pecetlui viziunea şi profeţia, va  unge pe Cel Preasfânt. Toate profeţiile mesianice din Noul Testament se vor împlini: va fi pace în lume, toată rămăşiţa evreilor se va întoarce în Israel, leul va sta liniştit lângă miel, iar Templul milenar va fi reconstruit  etc. Cel Preasfânt  va primi ungerea (în ebraică, „limshoch”).

Mesia va conduce lumea din Ierusalim, iar pacea va domni peste întreg pământul.

Scopul evenimentelor descrise în Daniel 9:27 este de a curăţa pământul de răutate şi de a pune capăt epocii Neamurilor. Sfinţii care vor fi fost răpiţi se vor întoarce odată cu Mesia (Zaharia 14:5, Iuda 14-15, Apocalipsa 19:14) şi se vor alătura sfinţilor Noului Testament (Daniel 12:1-3) şi sfinţilor din perioada Necazului cel Mare (Apocalipsa 20:4) care vor fi înviaţi după întoarcerea lui Isus pe pământ. Creştinii care vor supravieţui Necazului vor intra în Impărăţia milenară cu trupuri muritoare pentru a repopula pământul. În timp ce  necredincioşii vor fi alungaţi de pe pământ, Satana va fi legat şi nu va mai putea să influenţeze naţiunile. Atunci pământul va fi plin de cunoştinţa gloriei lui Dumnezeu, tot aşa cum apa umple adâncul mării. Aleluia!

Vă punem la dispoziţie un CD şi o prezentare în Power Point a conferinţei ţinute pe această tema de Tony Pearce la The Bridge Christian Fellowship. Materialul este disponibil şi pe site-ul Factorul Mesia, http://www.messiahfactor.com

CORUPEREA COPIILOR

CONTAMINAREA

PORNOGRAFIA ONLINE ȘI COPIII…

CĂSĂTORIILE CELOR DE ACELAȘI SEX-O AMENINȚARE ADUSĂ LIBERTĂȚII

O PERSOANĂ DIN ȘAPTE ESTE CONVINSĂ CĂ LUMEA A AJUNS LA FINAL

Potrivit unui sondaj realizat de Ipsos Global Public Affairs pentru agenţia de ştiri Reuters –  „unul din şapte cetăţeni de pe glob  (14%) consideră că sfârşitul lumii se va petrece în timpul vieţii lui.” http://www.ipsos-na.com(Publicat 1/5/12). Keren Gottfried, director de cercetare la Direcţia Ipsos Global Public Affairs, declara: „Indiferent dacă au ajuns să creadă că va fi adus de mâna lui Dumnezeu, printr‑un dezastru natural sau eveniment politic, indiferent de motiv, unul din şapte oameni ai lumii are convingerea că se apropie sfârşitul lumii”.Răspunsurile la acest sondaj ce a angrenat 16.262 de persoane din mai mult de 20 de tari, au variat considerabil, de la 6 şi 8% în Franţa şi Marea Britanie – persoane care au afirmat că se aşteaptă la un Armaghedon iminent chiar în timpul vieţii lor – până la 22% în Turcia şi Statele Unite, procente mai mici fiind în Africa de Sud si Argentina.La nivel global, aproximativ o persoană din zece şi-a mărturisit temerile legate că lumea se va sfârşi în anul 2012, mare parte datorită predicţiilor din  calendarul Maya unde sfârşitul lumii este anticipat pentru data de 21 decembrie 2012. Cel mai mare procent s-a înregistrat în   Rusia şi Polonia, cel mai mic în Marea Britanie. Pe o temă similară, National Geographic Channel a realizat un documentar intitulat „Preppers Doomsday” care a constituit şi obiectul unui articol din Daily Mail (11/2/12).

Documentarul prezenta faptul că milioane de americani se pregătesc pentru sfârşitul lumii: camere transformate în depozite de alimente, grădini cultivate în scopul supravieţuirii, case adaptate la surse de energie alternative, frecventarea unor cursuri de autoapărare, rezerve de absolut tot felul de bunuri care pot fi imaginate.

„Pregătirea” a devenit chiar o mare afacere. Un număr de companii ce operează online, oferă produse conservate cu un termen de garanţie îndelungat, sisteme de filtrare a apei şi toată gama de cursuri practice de auto-ajutor  şi de autoapărare. Există firme care transformă buncărele din perioada războiului rece în unităţi luxoase de salvare, sub denumirea „Arca lui Noe”, şi construiesc adăposturi subterane – oferte destinate celor bogaţi.

Mai exact, de ce sunt toţi aceşti oameni atât de îngrijoraţi? De ce milioane de americani se pregătesc cu febrilitate pentru sfârşitul lumii – ziua judecăţii de apoi? Unii sunt profund îngrijoraţi de existenţa unui potenţial de producere a unor dezastre naturale şi cred cu tărie că pământul va suferi schimbări majore. Alţii se tem de bolile pandemice ucigătoare, de terorism şi un atac EMP (atac prin puls electromagnetic), de al Treilea Război Mondial, legea marţială, megafurtunile solare, impactul asteroizilor şi un posibil viitor haos din societate. Au devenit  populare cărţile cu titlul de genul „Cum să supravieţuieşti  după prăbuşirea civilizaţiei” ce oferă sfaturi practice de  supravieţuire în urma atacurilor teroriste, epidemiilor globale, tulburărilor sociale şi a altor dezastre grave. Aceste persoane îşi pun mai degrabă problema sfârşitului lumii pe care o cunosc (datorită colapsului financiar) şi nu a sfârşitului adevărat al lumii.

 Ce spune Biblia despre acest context? Biblia afirmă că veacul acesta se va sfârşi printr-o perioadă cunoscută sub denumirea de Necazul cel Mare. Domnul Isus a descris astfel această perioadă: Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi. Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate. (Matei 24.21-22).

Deci, pe pământ va exista o asemenea grozăvie încât, fără intervenţia lui Dumnezeu, viaţa s-ar sfârşi. Această perioadă de necaz este urmarea faptului că lumea a călcat în picioare poruncile Domnului şi a respins mântuirea adusă de Domnul Isus Mesia. Profeţie mai arată totuşi că totuşi Dumnezeu nu va permite ca viaţa să dispară. O astfel de vreme de mare necazuri este profeţită şi în alte pasaje din Biblie (ex. Ieremia 30, Daniel 12, Zaharia 12-14 şi este subiectul unei secţiuni importante din  cartea Apocalipsa, cap. 6-19).Motivele de îngrijoarare ale oamenilor cu privire la viitorul rasei umane se armonizează cu profeţiile despre perioada Necazului cel Mare (marea tribulaţie).Să urmărim câteva exemple:
 Colapsul economic

       Naţiunile occidentale, în general, cheltuie mai mult decât  câştigă. Directorul general al FMI, Christine Lagarde, a avertizat că „nori negri apar la orizont” ce tind să acopere economia globală. Datorită faptului că multe din ţările îndatorate sunt forţate să renunţe la moneda europeană, mulţi analişti prevăd un colaps al zonei euro.

Credit Suisse a avertizat că în cazul desfiinţării monedei unice, valoarea băncilor europene s‑ar reduce cu aproximativ 58%. Nu este bine nici dacă euro va supravieţui acestui şoc. €1300 miliarde vor trebui retrase din sistem, ceea ce ar avea ca rezultat prăbuşirea băncilor. Implicit, această măsură ar declanşa un adevărat cataclism social, cu revolte stradale şi tulburări sociale.

Soluţia propusă de liderii UE la criza din zona euro este ca ţările să adopte reforme structurale şi realizarea unei uniuni fiscale şi politice. Pentru a controla noua politică financiară va fi nevoie de un guvern central. Potenţialul zonei euro de a concepe un „guvern unic” este legat direct de perspectiva profetică în care împărăţia lui  Antihrist va fi sub forma „imperiului roman reînviat” al Uniunii Europene. Societatea de astăzi este mai interconectată astăzi decât oricând înainte, şi o prăbuşire a sistemului financiar european ar putea provoca o masivă recesiune la nivel mondial. Nu doar ţările din Europa se află în impas. Japonia este adâncită în datorii, iar datoria naţională a SUA depăşeşte $13 miliarde şi creşte incontinuu într-un ritm de $397 milioane dolari pe zi. Cele mai mari 9 bănci din  SUA au un total de $228,72 miliarde cu expunere la derivate. Aceasta reprezintă aproxi­mativ de 3 ori mărimea întregii economii globale. Este un balon financiar de dimensiuni atât de mari, încât aproape este de neconceput mărimea sa. Dacă sau când balonul va exploda, întreaga economie mondială s-ar putea prăbuşi.

Jurnalista Janet Daley a publicat în Sunday Telegraph un articol cu titlul „Fiara numită Economia Mondială nu mai poate fi controlată” (17/6/12):„Economia nu mai poate fi controlată de guvernele naţionale şi de aceea se află în afara competenţei politicii democratice şi prin urmare s-a extins la nivel mondial, creindu-şi o lege de sine stătătoare. În încercarea de a alimenta continuu apetitul său necontrolat pentru consum, statele naţionale s-au distrus. Remediile au debutat cu panică şi se sfârşesc acum cu o mare deziluzie: în primul rând băncile au dat faliment şi au fost salvate de guverne, apoi guvernele au intrat în faliment şi trebuie să fie salvate – de cine?  De agenţiile internaţionale de finanţare, care primesc bani – de unde? De la băncile centrale, care vor trebui să imprime sume uriaşe de bani pentru a înlocui toţi banii care pur şi simplu au dispărut în îndatorările deficiente care au falimentat băncile la început. …Singurul mod în care economia mondială – care a devenit acum o forţă apolitică, nedemocratică, supranaţională – ar putea fi adusă sub control, ar fi ştergerea memoriei istorice cu privire la divizarea naţiunilor şi  crearea unei forţe susţinute de un Guvern Mondial. Sigur că pentru aceasta a fost concepută UE la scară continentală,  şi  nu a funcţionat. Soluţia oficială – repetată la nesfîrşit de comisarii europeni – este ca toate guvernele să renunţe la  conceptului democratic de a mai da socoteală poporului pentru hotărîrile luate”.

Este interesant faptul că Janet Daley vorbeşte despre „Fiara economiei globale”. Ea deplânge de fapt perspectiva unui guvern mondial. Cu toate acestea, descrie scenariul apărut în jurul crizei economice – o criză globală care va avea drept consecinţă necesitatea înfiinţării unui guvern mondial de urgenţă ce va stabili un nou sistem economic, aplicând măsurile dictatoriale ale „fiarei” sau Antihrist, aşa cum este  profeţit în Apocalipsa 13. Potrivit cărţii Apocalipsa, acest guvern va avea puteri depline doar pentru o perioadă scurtă de timp:Şi i s-a dat putere să lucreze 42 de luni…Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice naţiune. (Apocalipsa 13:5-7).

Acest guvern va instaura un nou sistem economic în care nu vei  putea cumpăra sau vinde fără să ai un număr „semnul fiarei – 666”.Şi a făcut ca toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei. Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase. (Apocalipsa 13:16-18)

Apocalipsa 13 afirmă clar faptul că acest guvern va fi anti-Hristos şi va prigoni pe urmaşii lui Isus (Apocalipsa 13:8-10) şi va sfârşi cu devastările şi calamităţile aduse de judecata lui Dumnezeu, înainte de revenirea lui Isus Mesia pe pământ. Atunci, Isus va prelua controlul de pământ şi va urma o vreme de pace şi dreptate, promisă de  proorocii evrei: Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor! (Apocalipsa 11.15).

Război şi terorism

Sfârşitul „Războiului rece” nu a adus mult dorita „pace şi securitate”, datorită atentatelor de la 11 septembrie ce au avut ca rezultat direct lansarea aşa numitului „Război împotriva terorismului”. Ca urmare, au fost declanşate războaiele din Afganistan şi Irak.  Acum, Siria se confruntă cu un război civil ce ar putea antrena ţările vecine, Rusia, America şi Iranul.  Siria deţine stocuri uriaşe de WMD – arme de distrugere în masă, îndeosebi chimice şi biologice – şi există temeri că, odată cu dispariţia ordinii şi nerespectarea legilor, acestea pot cădea în mâinile teroriştilor. Pe tot cuprinsul Africii şi în unele regiuni din Asia  izbucnesc noi conflicte şi mare parte a lumii musulmane este în fierbere. În SUA există teama că teroriştii vor obţine arme de distrugere în masă.

O altă îngrijorare, menţionată mai sus, este legată de un posibil atac al Iranului cu arme de tip EMP (arme cu puls electromagnetic) care ar putea distruge echipamentele electronice – implicit reţeaua electrică a unei ţări – într‑o secundă. Un dispozitiv nuclear lansat de pe o  navă din largul coastei americane ar lovi în sistemele de comunicaţii, energie electrică, transport, apă, alimente şi alte infrastructuri. Ca urmare, America ar putea fi aruncată înapoi în Evul Mediu.

În scenariul ultimelor zile  lumea va trece prin şocurile conflictelor globale. Isus a spus: „Un neam se va ridica împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii”. În ultima carte a Bibliei citim despre cei patru călăreţi ai Apocalipsei: Şi s-a arătat un alt cal, un cal roşu. Cel ce stătea pe el a primit puterea să ia pacea de pe pământ, pentru ca oamenii să se înjunghie unii pe alţii, şi i s-a dat o sabie mare. (Apocalipsa 6:4). Acest lucru va duce la foamete şi moartea unui sfert din populaţia lumii.

Orientul Mijlociu rămâne principalul butoi cu pulbere a cărui explozie ar putea zgudui omenirea. Dezvoltarea tehnologiei nucleare de către Iran, împreună cu apelurile deschise pentru distrugerea Israelului, au condus la ideea că Israelul va trece la acţiuni de prevenire, atacând instalaţiile nucleare iraniene, fie prin agenţii săi din Liban şi Gaza. În cazul în care Iranul ar răspunde prin blocarea strâmtoarii Ormuz – rută vitală de tranzit pentru  aproximativ 40% din totalul petrolului comercializat la nivel mondial – s‑ar putea ajunge la un conflict regional.

Alegerea domnului Morsi, candidatul Fraţiei Musulmane, în funcţia de preşedinte al Egiptului, face ca Israelul să se confrunte acum cu un nou pericol la graniţa de sud. Deşi dl. Morsi a spus că va onora tratatele semnate de Egipt, rămâne o  mare întrebare: tratatul de pace Israel-Egipt va rezista pe termen lung?

Frăţia Musulmană are ca scop impunerea regulilor islamice în Orientul Mijlociu, prin aplicarea Legii Sharia şi supunerea nemusulmanilor faţă de musulmani. În mod evident, această conduită nu lasă loc pentru statul evreu Israel. Institutul de Cercetare Media pentru Orientul Mijlociu a difuzat un discurs al lui Mohamed Morsi, în Cairo, la 13 mai 2012. El declara:„Coranul este constituţia noastră. Profetul Muhammad este liderul nostru. Jihadul este calea noastra. Şi moartea de dragul lui Allah este aspiraţia noastră cea mai înaltă. Această naţiune se va bucura de binecuvântare şi renaştere numai prin legea islamică Sharia”.

La un miting electoral organizat pentru susţinerea lui Morsi, Safwat Higazi – cleric radical – afirma, ovaţionat de mii de oameni, că  victoria Frăţiei Musulmane în alegeri va fi un pas pe drumul de restabilire a „Statele Arabe Unite” precizând că „Ierusalimul va fi capitala, cu voia lui Allah”. Sub privirea lui Morsi, Higazia susţinut mulţimea care scanda: „Milioane de martiri mărşaluiesc spre Ierusalim!”

În Psalmul 83 citim următoarele despre ţările care pot fi identificate ca fiind vecinii de astăzi ai Israelului. Aceste ţări vor crea o confederaţie:„Veniţi”, zic ei, „să-i nimicim din mijlocul neamurilor, ca să nu se mai pomenească numele lui Israel,” cuvinte care au tot fost repetate de duşmanii lui Israel în ultimii ani.

Ezechiel 38-39 descrie un atac asupra Israelului de către o alianţă de ţări ce coboară dinspre nord, în ceea ce Biblia numeşte războiul lui „Gog şi Magog”.  În această listă este inclusă şi Persia (Iran), o ţară care nu a făcut nici un secret din dorinţa de a vedea sfârşitul lui Israel. În mod miraculos, Dumnezeu salvează Israel de aceste armate care doresc să-l distrugă.

Zaharia, cap.12, ne spune că punctul focal al acelor vremuri de necaz va fi oraşul Ierusalim, o „piatră de poticnire” pentru toate naţiunile lumii. Astăzi observăm cum marile puteri ale epocii noastre – SUA, UE, Rusia şi Naţiunile Unite – doresc o rezoluţie a conflictului arabo- israelian, acord care ar impune împărţirea ţării Israel şi a oraşului Ierusalim. Un număr de pasaje din Vechiul Testament, inclusiv Ioel 3 şi Zaharia 12-14, descriu  luptă pentru Israel în ultimele zile ale vremurilor.

Cartea Apocalipsa, cap.16, profeţeşte un ultim război dinaintea celei de a doua veniri a lui Hristos, când armatele lumii se adună la Armaghedon – dealul Meghido, ce este situat în partea de nord a Israelului.

La a doua Sa venire, Domnul Isus va distruge armatele lumii şi va instaura domnia Lui, aducând o pace universală între naţiuni: El va fi Judecătorul neamurilor, El va hotărî între un mare număr de popoare; aşa încât din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug, şi din suliţele lor cosoare; niciun popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul. (Isaia 2:4)

Dezastrele naturale şi schimbările catastrofice ale scoarţei terestre

În ultimii ani, lumea a cunoscut o creştere alarmantă a numărului de  catastrofe naturale. 2011 a fost un an record cu cele mai mari pierderi economice cauzate de catastrofe naturale.

Cel mai mare eveniment de acest gen a fost cutremurul de la 11 martie din largul coastelor nord-estice ale Japoniei, având magnitudinea de 8,9 grade Richter. Valurile de tsunami au provocat pagube uriaşe şi pericolul colapsului centralelor nucleare din Fukushima au devenit ştiri de top. Nici până în ziua de azi nu se cunoaşte cantitatea de materiale radioactive ce s‑au scurs în mediul înconjurător şi impactul pe care‑l va avea asupra societăţii. În timp ce SUA era lovită de una dintre cele mai violente tornade din istorie, Africa de Est suferea de secetă şi foametea aferentă, iar inundaţii masive devastau Australia.

Ţările din lumea întreagă au fost lovite de furtuni violente, inundaţii şi fenomene meteo extreme. Peste tot sunt dezbătute cauzele; fie activitatea umană ce poluează mediul, contribuind astfel la schimbări climatice şi dezechilibre în ecosistemul pămân­tului, fie ceva este în neregulă cu pământul. Indiferent de variantă, faptele se potrivesc perfect cu profeţiile despre ultimele zile.

Profeţiile din Biblie susţin că în ultimele zile dezastrele naturale se vor înmulţi, iar lumea va fi afectată de cutremure de pământ, foamete şi epidemii. Isus a descris zilele ce vor precede a doua Lui venire: Pe alocuri vor fi mari cutremure de pământ, foamete şi ciume; vor fi arătări înspăimântătoare şi semne mari în cer. (Luca 21:11) În perioada marelui necaz va fi o arşiţă mare, copacii vor arde iar apele vor fi infestate; vor fi furtuni violente, iar dezastrele naturale vor aduce foamete, boli şi moarte. Citim în  Apocalipsa 8:7-11: Îngerul dintâi a sunat din trâmbiţă. Şi a venit grindină şi foc amestecat cu sânge, care au fost aruncate pe pământ: şi a treia parte a pământului a fost ars, şi a treia parte din copaci au fost arşi, şi toată iarba verde a fost arsă. Al doilea înger a sunat din trâmbiţă. Şi ceva ca un munte mare de foc aprins a fost aruncat în mare: şi a treia parte din mare s-a făcut sânge, şi a treia parte din făpturile care erau în mare şi aveau viaţă au murit, şi a treia parte din corăbii au pierit. Al treilea înger a sunat din trâmbiţă. Şi a căzut din cer o stea mare, care ardea ca o făclie; a căzut peste a treia parte din râuri şi peste izvoarele apelor. Steaua se chema „Pelin”; şi a treia parte din ape s-au prefăcut în pelin. Şi mulţi oameni au murit din pricina apelor, pentru că fuseseră făcute amare. (Apocalipsa 8:7-11) Apocalipsa 16 descrie o vreme în care „oamenii sunt dogoriţi de o  mare căldură”  şi apele râului Eufrat vor seca după care vor urma „fulgere, glasuri, tunete, şi s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa de tare, cum, de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur aşa de mare”.(Apocalipsa 16:18)

Deci, ce urmează? Aşa cum am văzut deja, Biblia avertizează cu privire la o vreme de mare necaz ce va veni  peste pământ în zilele din urmă. Semnele prezente indică faptul că lumea se îndreaptă rapid în această direcţie. Acest timp de necaz este consecinţa neascultării oamenilor, a călcării în picioare a poruncilor lui Dumnezeu şi a respingerii mîntuirii aduse de Domnul Isus Hristos. Dacă rasa umană ar fi păzit poruncile lui Dumnezeu toate aceste calamităţi nu s-ar mai petrece.

Când a fost întrebat care este cea mai mare poruncă, Isus a spus:„Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta, şi cu toată puterea ta”. Aceasta este prima poruncă. Şi a doua, asemenea celei dintâi, sună astfel: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Nu există nici o altă poruncă mai mare decât acestea”.(Marcu 12:30-31) Dumnezeu a dat soluţia la problema păcatului nostru prin faptul că L-a trimis pe Domnul Isus ca jertfă pentru păcatele lumii. El a murit şi a înviat pentru ca toţi cei care cred în El să primească iertarea păcatelor şi o viaţă nouă prin Duhul Sfânt. Dacă lumea ar fi primit mântuirea prin credinţa în Isus şi ar fi păzit poruncile lui Dumnezeu, atunci problemele despre care am vorbit în acest articol nu ar fi existat. Isus ştia că majoritatea oamenilor nu-L va urma, atunci când El a zis: „Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află”. (Matei 7:13,14)  Şi tot el a mai precizat: „…oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele”. (Ioan 3:19).

Necazul cel Mare este punctul culminant al acestui veac – o perioadă de şapte ani care se va încheia cu revenirea fizică pe pământ a Domnului Isus Hristos. Atunci se vor separa  cei mântuiţi prin credinţa în Isus – ce vor fi luaţi la Domnul – de cei pierduţi, care îl resping, ajungând la judecata Sa şi pedeapsa veşnică în iad. Când Domnul Isus va reveni pe pământ, El va judeca lumea cu dreptate şi va salva pe toţi cei care se pocăiesc de păcat şi cred Evanghelia.

De aceea, cel mai important lucru pe care-l putem face în această situaţie  este să-L primim pe Isus Hristos ca Domnul şi Mântuitorul nostru. Pentru a fi mântuiţi din această lume rea  trebuie să ne pocăim şi să credem că Domnul Isus a murit ca jertfă pentru păcatele noastre, a fost îngropat şi a înviat din morţi. El s-a înălţat la cer, locul de unde va veni a doua oară pentru a judeca lumea. Cei care au această credinţă mântuitoare în Domnul Isus vor fi ridicaţi la cer să întâlnească pe Domnul în evenimentul cunoscut ca Răpirea Bisericii. Credincioşii care au murit vor fi înviaţi: „Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul”. (1Tesaloniceni 4:16-17)

Există o dezbatere printre cei care cred în a doua venire, dacă Domnul vine înainte, la mijlocul sau la sfârşitul Necazului cel Mare. Am scris mai multe despre subiect în următorul articol. Modul în care credincioşii percep perioada de necaz are o anumită relevanţă.

Dacă Răpirea va fi înaintea Necazului cel Mare, atunci vom scăpa de vremurile acelea grele pentru că vom fi cu Domnul. Nu prea are sens să ne pregătim traiul pentru perioada aceea, căci noi nu vom mai fi acolo. În lumina Cuvântului, cel mai important lucru pe care-l putem face este să vestim oamenilor Evanghelia, ca atunci când El va veni să-şi ia Biserica, să-i găsească pregătiţi şi astfel să fie salvaţi de „mânia viitoare”.

Dacă Domnul va veni după Necazul cel Mare, atunci trebuie să fim gata să trecem printr-o vreme de mari calamităţi, persecuţie şi domnie a lui Anticrist. Deci trebuie să fim pregătiţi pentru a ne păstra credinţa în faţa necazurilor, gata să ne pierdem proprietăţile, libertatea şi chiar şi viaţa de dragul Domnului Isus (Apocalipsa 6:9-11, 12:11, 13:10). Unii suţin pregătirile de tipul celor din SUA, menţionate la începutul articolului.

În zilele care vor precede Necazul cel Mare trebuie să analizăm evenimentele din jur în lumina profeţiilor biblice pentru ultimele zile. Ceea ce şi facem! Vedem dezastrele şi conflictele, în special cele din Orientul Mijlociu, vedem poporul evreu întors în ţara lui Israel, confruntat cu ameninţări concertate ale vecinilor. Vedem cum forţele lui Anticrist îşi amplifică puterea de control asupra naţiunilor prin fărădelegi şi înşelăciune.Contextul social de astăzi îndreaptă tot mai multe ţări spre persecuţia creştinilor, exact aşa cum Isus a profeţit pentru zilele dinaintea venirii Sale. (Luca 21:12-19). Aşadar, cei care consideră că Răpirea va fi înainte de Necazul cel Mare, să se aştepte ca aceste lucruri să se întâmple în zilele care ne stau în faţă. Prin urmare, acum este timpul să îţi pui încrederea în Domnul, când te afli în mijlocul dificultăţilor, ştiind căîncercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere, şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos (1Petru 1:7). Putem fi siguri că El îşi va ţine promisiunea  făcută celor ce se încred în El:  „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi” (Evrei 13:5).

Dacă ar trebui să ne pierdem viaţa de dragul Lui, putem să ne amintim cuvintele Apostolul Pavel: „Căci pentru mine a trăi este Hristos şi a muri e un câştig”. (Filipeni 1:21). Pavel precizează că noi ar trebui să fim găsiţi „aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.” (Tit 2:13)

       Dacă până acum nu l-ai primit niciodată în inima ta pe Isus Hristos ca Mântuitor, acum este timpul să o faci.  Poţi spune această rugăciune şi dacă tu crezi cu adevărat ceea ce spui, El va intra în viaţa ta şi îţi va păzi sufletul, acum şi în veşnicie: „Doamne Tată Ceresc, recunosc că sunt păcătos şi am nevoie de iertarea Ta. Cred că Isus Hristos a murit în locul meu, şi-a vărsat sângele pe cruce pentru păcatele mele şi a înviat din morţi, ca să îmi dea viaţa veşnică. Vreau să renunţ chiar acum la păcatul din viaţa mea şi să Il primesc pe Isus Hristos ca Domn şi Mântuitor personal. Vreau să mă dedic Ţie şi te rog trimite Duhul Sfânt în viaţa mea să mă umple, să preia controlul şi să mă ajute să devin aşa cum vrei Tu. Mulţumesc Tată că mă iubeşti. În numele lui Isus. Amin”.

MATEI 24 ȘI RĂPIREA BISERICII

DE LA PRIMUL LA ULTIMUL PAPĂ

SEMNE ÎN SOARE ȘI PE PĂMÂNT

Pe alocuri vor fi mari cutremure de pământ, foamete şi ciume; vor fi arătări înspăimântătoare şi semne mari în cer…Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor; oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate.

Isus descrie evenimentele care vor avea loc înaintea revenirii Lui în Luca 21.  Vedem că au loc astăzi anticipări pregătitoare ale acestor evenimente?

Potrivit rapoartelor  astro­nomilor care analizează activitatea soarelui, în ultimii 11 ani s-a constatat o intensificare  a  activităţii solare. Acest lucru va duce la înmulţirea numărului de pete solare şi posibilitatea unei furtuni solare gigant, care ar putea lovi planeta noastră. O astfel de furtuna ar produce o emisie de  miliarde de tone de materie care ar traversa spaţiul cu milioane de kilometri la oră înspre pâmânt,cu impact asupra energiei electrice şi  sateliţilor.

Cel mai mare meteorit al secolului de 10 000 de tone şi cam 16m diametru s-a prăbuşit  în Chelyabinsk, Russia, cu cel mai mare impact înregistrat în mai bine de un secol. Unda de şoc a distrus 100.000 de metri pătraţi de sticlă, peste 3.000 de clădiri din Chelyabinsk fiind afectate. Meteritul a generat o forţă de  500 kilotone de energie, de 30 de ori mai mare decât energia bombei atomice de la Hiroshima. Localnicii îngroziţi relatau „Am crezut că e sfârşitul lumii!”.

Mai există meteoriţi căzuţi peste California şi Florida (în SUA). Se ridică întrebarea: „Ce s-ar întâmpla în cazul în care un meterot uriaş ar lovi o zonă intens populată? Apocalipsa 8.8 parcă ar descrie un meteorit/asteroid care se prăbuşeşete în mare şi care produce daune majore.

Pe tot globul a avut loc o intensă activitate seismică şi un număr de fenomene meteo extrem de rare.

Un cutremur de 8 grade a lovit Insulele Solomon şi a fost unul din cele nouă cutremure mari în cinci zile de la sfârşitul lunii ianuarie. Seismologii avertizează cu privire la schimbările ameninţătoare ale întrgului bazin Pacific cu îngrijorarea că platoul indo –australian de sub Pacific s-ar putea rupe, după cel mai mare cutremur subteran inregistrat vreodata care a lovit coasta Indoneziei în aprilie 2012. Aproape toate cele 15 plăci tectonice ale planetei, în unele cazuri sub-platouri şi arcele vulcanice sunt greu afectate de recenta mobilitate violentă a plăcilor tectonice zguduite de cutremure. Isus  a proorocit înmulţirea numărului de cutremure ca un semn al sfârşitului. (Matei 24:7)

Sistemul  vulcanic al Terrei a devenit extrem de tensionat şi cavităţile subterane sunt pline de magmă, ameninţînd să explodeze în orice moment. Patru vulcani din peninsula din estul îndepartat Kamciatka din Russia au erupt simultan producând scurgeri de râuri de lavă. Şi Muntele Etna din Sicilia a început să erupă. Se pare că un vulcan inactiv işi începe activitatea sub câmpiile Phlegraen din Napoli, Italia. Seisomogii sunt alarmaţi de schimbările masive care au loc în interiorul planetei. Erupţia aşa-numitului „super vulcan” ar putea produce aşa-numitul efect de „iarnă vulcanică” care are loc în momentul în care  gazele sulfuroase şi cenuşa acoperă globul cu nori groşi de cenuşă ce nu pot fi străpunşi de razele solare. Un cutremur care va face ca soarele să devină „negru ca un sac de păr” este profeţit pentru zilele din urmă din Apocalipsa 6:12.

La 6 februarie, milioane de peşti morţi au invadat coasta Islandei, iar la 7 februarie, mii de delfini şi balene au naufragiat pe coasta de est a Irlandei. Au fost găsite, de asemenea, cantităţi uriaşe de peşti morţi în Chile, Brazilia şi Australia. Apocalipsa 8.9 prezice o vreme în care făpturile care erau în mare şi care aveau viaţă au murit .

Pentru toate schimbările meteo din lume se dă vina pe schimbările climatice produse de om, care ar fi dus la variaţii extreme de temperatură, foarte cald şi foarte frig, secetă, inundaţii şi compromiterea recoltelor. China a îndurat cea mai friguroasă iarnă din ultimii 30 de ani,iar în estul Rusiei a fost nevoie ca populaţia să fie evacuată din pricina temperaturilor care au coborât la -50^oC. În nordul Indiei populaţia a fost expusă unui  frig neobişnuit, pentru care nu erau deloc pregătiţi.

O furtună uriaşă de zăpadă a  acoperit cu un start de câţiva centimetri Orientul Mijlociu, unde activitatea zilnică a fost întreruptă de zapadă în Ierusalim şi şi chiar şi Arabia Saudită  a avut parte de ninsoare. Ploile torenţiale, zăpada, grindina şi inundaţiile au măturat regiunea. Există teama că topirea gheţii din regiunea arctică va slăbi fluxul Curentului Golfului (Gulf Stream) şi s-ar ajunge la o răcire a  Marii Britanii şi a Europei de Nord.  Marea Britanie a trecut în martie prin frig extrem şi zăpadă, după un an de ploaie aproape continuă, care a dus la inundaţii şi a produs daune în agricultură şi locuinţe.

America de Sud a trecut printr‑o căldură îngrozitoare cu valuri arzătoare de căldură de-a lungul zonelor vaste din Rio de Janeiro, Buenos Aires şi La Pamp, cea mai bogată zonă agricolă a ţării, exportator important de grâu în lume.

O zonă din pădurile tropicale amazoniene cu o suprafaţă de două ori mai mare decât California, suferă de secetă încă din anul 2005 şi are vegetaţia distrusă. Incendii au izbucnit de-a lungul Australiei, alimentate de un val-record de căldură cu temperaturi de până la 50^oC în centrul Australiei. După săptămâni de căldură extremă ţara a fost lovită apoi de inundaţii masive. Grindina, de mărimea unor bolovani, a acoperit satele din sudul Indiei. Apocalipsa 16 asociază  asemenea fenomene atmosferice cu zilele din urmă. Toate aceste fenomene afectează rezervele globale de hrană. Lester Brown, preşedintele Centrului de Cercetare pentru Politicile Pământului din Washington afirma că  nu te mai poţi baza pe stabilitatea vremii şi cererea de hrană creşte într-atât încât, dacă nu se iau măsuri urgente, falimentul este inevitabil.

Lumea rămâne şi fără apă potabilă. Câteva din cele mai mari lacuri şi râuri pe pe glob seacă într-un ritm alarmant şi multe din cele mai importante surse subterane de apă de care depindem pentru irigarea culturilor, vor dispărea curând. 40% din copiii care trăiesc în Africa şi India s-au oprit din creştere datorită apei insalubre şi a malnutriţiei. În China, 80% din râurile importante sunt într-atât de oribil poluate, încât nu mai susţin nici o formă de viaţă acvatică.

Aral, cunoscut si sub denumirea de Marea Aral sau Marea Albastra, este un lac sărat din Asia Centrala. Dacă in trecut era cunoscut drept al treilea cel mai mare bazin închis din lume, acum a secat aproape complet şi a devenit deşert. Cea mai importantă sursa subterană din America, Ogallala Aquifer, seacă alarmant de rapid, asemenea râului Colorado şi celui mai important lac din vestul Statelor Unite, Lake Mead. Egiptul pierde cam 50% din apele potabile prin gestionerea deficitară a problemelor de furnizare şi distribuţie şi apa este poluată. Există spectrul ameninţător că din anul 2025 Egiptul poate rămâne fără apă. Isaia 19.5 descrie râul Nil secat şi uscat iar în Apocalipsa 8.11 oamenii mor din pricina „apelor care fuseseră făcute amare”.

Astfel de fenomene se înmulţesc şi arată înspre venirea apropiată a Domnului Isus Cristos ca rege al regilor şi domn al domnilor.

CONFUZIA MORALĂ, UN SEMN AL ZILELOR DIN URMĂ

Isus a zis: „Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască şi a zis: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup”? Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” (Matei 19:4-6)

De aceea, indiferent ce lege omenească impune guvernul, din perspectivă biblică, căsătoria va fi întotdeauna negată homosexualilor. Guvernul susținea că va proteja bisericile care nu doresc să oficieze căsătorii homosexuale şi va declara ilegale căsătoriile oficiate în Biserica Anglicană. Cu toate acestea, Coalition for Marriage (abreviat C4M – Coaliţia pentru Căsătorie – grupare creştină) a declarat că ar putea contesta moţiunea la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Legile actuale impun şcolilor să predea copiilor lecţii despre impor­tanţa căsătoriei. Dacă noţiunea de „căsătorie” primeşte o nouă definiţie, aceasta trebuie implementată în şcoli. Potrivit experţiilor juridici din ministerul educaţiei, orice profesor care ar refuza să susţină noul punct de vedere cu privire la căsătoriile celor de acelaşi sex, poate fi concediat. Deja susţinătorii căsă­toriilor homosexuale au început să recomande cărţi ce discreditează căsătoria tradiţională şi fac apel către şcoli să determine copiii să pună în scenă căsătorii homosexuale, adică să se joace de-a ,,căsătoria homo” ca fiind ceva normal.(scenetele, jocurile de rol sunt parte  procesului educațional, unde copilul învață prin joacă).

Copiii sunt deja bulversaţi de ceea ce li se predă şi de exemplele pe care le primesc în şcoli. Ultimul act de nebunie vine de la o şcoală primară a Bisericii Angli­cane din Lacanshire unde învăţă­torul a anunţat că va suferi o operaţie de schimbare de sex şi de aceea doreşte ca elevii să i se adreseze cu formula „domnişoara Meadows” şi nu cu „domnul Upton”. Buletinul  înformativ al şcolii anunţa că din următorul semenstru învăţătorul „va face tranziţia către o viaţă de femeie” şi copiii au fost atenţionaţi că vor fi pedepsiţi dacă folosesc vechea formulă de adresare, adică „domnul Upton”.

Serialul „Generation Sex” difuzat de  canalul de televiziune Channel 4, dezvăluie până unde unde s-a ajuns în sexualizarea copiilor. Elevi cu vârste cuprinse între 13 şi 16 ani au recunoscut că fotografiile intime i-au ajutat să se hotărască cu privire la persoana cu care îşi vor da întâlnire. Fete şi băieţi încep de la 13 ani să schimbe între ei fotografii însoţite de mesaje explicite prin reţeaua de telefonie mobilă.

Criticului de film Christopher Tookey i s‑a cerut să facă o analiza a problemelor ridicate de scenele respingătoare de sadism sexual din cinematografie.

El declara că recent, British Board of Film Classification – Comisia Britanică pentru Clasi­ficarea Filmelor- a eliberat  licenţe de difuzare pentru 18 filme care se bălăcesc în degradare sexuală, viol şi tortură.

Un nou gen, în mare vogă, îl formează filmele „torture porn”. Comisia de cenzură a anunţat măsuri drastice împotriva acestui gen de film tocmai pentru că distorsionează modul în care adolescenţii privesc femeile.

În America s-au lansat serii de dezbateri cu privire la prezenţa violenţei din jocurile video, după ce s-a descoperit că Adam Lanza, ucigaşul de la şcoala din Connecticut, era un consumator fervent de jocuri video cu violenţă extremă. Multe din aceste jocuri includ scene în care jucătorii ciuruiesc oameni cu arme automate.

Atunci, de ce să ne mire atât de mult că o persoană dezechilibrată, care petrece ore în şir jucând în acele scene din lumea imaginară a computerului, nu va ezita să imite jocul în viaţa reală?

Isus a spus că unul dintre semnele revenirii sale va fi înmulţirea nelegiuirilor:  Şi din cauza înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mulţi se va răci. (Matei 24:12) El a mai spus că înainte de revenirea Lui „va fi ca în zilele lui Noe” şi „ca în zilele lui Lot”. Despre zilele lui Noe citim că pământul era plin de violenţă, răutatea omului era mare pe pământ şi toate „întocmirile gândurilor din inima lui” erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău (Geneza 6).

Despre Lot citim că locuia în Sodoma, o localitate în care predomina depravarea sexuală şi homo­sexualitatea. Lot era „ foarte întristat de viaţa destrăbălată a acestor stricaţi; (căci neprihănitul acesta, care locuia în mijlocul lor, îşi chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit, din pricina celor ce vedea şi auzea din faptele lor nelegiuite) (2Petru 2:7-8)

Astăzi, un astfel de comportament este prezent peste tot în lume.

PERSECUȚIA MUSULMANĂ

CĂSĂTORIA HOMOSEXUALĂ  este opera satanei feseniste/globaliste/comuniste   

EXPLOZIA TEHNOLOGIEI BIOMETRICE ȘI 666

VATICANUL PROMOVEAZĂ GLOBALIZAREA

Vaticanul a cerut reforme radi­cale în economia mondială şi înfiinţarea unei autorităţi globale, etice, care să conducă sectorul finan­ciar. Într-un document de 18 pagini, Consiliul Pontifical pentru Dreptate şi Pace al Vaticanuluicere înfiinţarea unei „autorităţi supra­naţionale” active la nivel global şi cu „jurisdicţie universală” pentru a dirija politicile şi deciziile econo­mice. O astfel de autoritate ar trebui să înceapă cu Naţiunile Unite – ca punct de referinţă, dar să devină mai târziu independentă şi să deţină pârghiile legale pentru a împiedica ţările bogate să exercite „o putere excesivă asupra statelor mici”.

O secţiune a documentului explică de ce a crezut Vaticanul că ar fi necesară o reformă a econo­miei mondiale  şi de ce solicită reforme specifice, ca, de exemplu, taxarea tranzacţiilor financiare. Textul precizează, totodată, că lumea are nevoie de un „sistem de guvernământ pentru economia şi finanţele interna­ţionale, un set minim de reguli comune pentru administrarea pieţei financiare mondiale”, o anumită formă glo­bală de management monetar  şi un organism care să îndeplinească funcţia unei „bănci centrale”, care să regleze sistemul şi fluxul tran­zac­ţiilor monetare, similar băncilor centrale naţionale. Vaticanul recomandă ca „aceas­tă transformare să se rea­lizeze treptat, în baza unui transfer echilibrat al puterii  fiecărei naţiuni către o autoritate mondială şi unor autorităţi regionale.”Se afirmă: ,,acest lucru este necesar într-o vreme în care dina­mismul socie­tăţii umane, econo­miei şi  progre­sului tehnologic depăşeşte  graniţele, care oricum sunt deja foarte erodate în această lume pe cale de globalizare.” Propunerea vine în urma apelului făcut de Papa Benedict în enciclica din anul 2009 intitulată „Caritas in Veritae”, prin care susţinea „

„ISUS HRISTOS” INTERZIS ÎN PAKISTAN

Autoritatea Pakistaneză de  Telecomunicatii (PTA) a interzis folosirea cuvintelor  „Isus Hristos” în orice mesaj scris.  Decizia este perfect legală, în conformitate cu Actul Telecomu­nicaţiilor Pakista­neze (1996) care interzice transmi­terea de mesaje „false, indecente sau obscene”. Actul stipulează, de asemenea, că exprimarea liberă ar putea fi restricţionată „în interesul gloriei Islamului.”

Creştinii au reacţionat,  supăraţi de includerea cuvintelor „Isus Hristos” pe lista care face referire la obscenităţi şi conţinut cu caracter sexual.

Ei consideră că acesta este un „nou val necru­ţător de îngrădire morală” care în­cal­­că dreptul la libera exprimare şi la viaţa privată.

Wilson Chowdhry, preşe­dintele British Pakistani Christian Association, a afirmat: „Includerea Numelui lui Isus Hristos pe lista de  cuvinte ofensatoare este o nouă dovadă a  ostilităţii pe  care pakistanezii o au faţă de creştini.”

înfiinţarea unei reale Autorităţi Politice Mondiale”. Regăsim acest subiect şi în Apocalipsa 17?

A fost creata CRIZA MONDIALĂ , ca sa  introneze  O NOUĂ ORDINE MONDIALĂ

În discuţiile cu jurnaliştii legate de pregătirea  viitorului summit  G20 a liderilor lumii din  Londra, Gordon Brown afirma:

Putem privi ameninţările şi provocările de azi ca durerile naşterii  noii ordini mondiale.  Liderii lumii pot facilita trecerea spre noul internaţionalism premergător  noii societăţi globale. La o conferinţă din Paris organizată de preşedintele francez Sarkozy cu subiectul O lume nouă, un capitalism nou, premierul german Angela Merkel afirma Răspunsul nostru la criza economică trebuie să fie mai mult decât noi reglementări. 

Criza este o ocazie de a crea o arhitectură internaţională de instituţii, o cartă economică globală. Ea a propus să înfiinţarea un  consiliu economic în cadrul ONU asemenea organismului existent responsabil de securitate, cu o cartă  de regulamente pentru o guvernare financiară globală.

Criza este o ocazie de a crea o arhitectură internaţională de instituţii, a mai afirmat Merkel.

La o întâlnire din Sao Paulo, Brazilia, liderii lumii au discutat cum să remodeleze sistemul financiar global .  Brazilia a cerut înlocuirea G7 cu G20 ca forum important de decizie a problemelor economice globale,  propunere susţinută de multe ţări în dezvoltare şi de Dominique Strauss-Kahn, preşe­dintele Fondului Monetar Internaţional (IMF).

Henry Kisinger afirma că slujba preşedintelui Obama va fi să dezvolte o strategie pentru America în această perioadă în care se crează Noua Ordine Mondială. Este o mare ocazie , nu e doar o criză. (interviu luat la CNBC). Anul trecut Kissinger a vorbit de nevoia unei Noi Ordii Mondiale declarîndu-i reporterului Charlie Rose că tulburările de la sfârşitul administraţiei Bush sunt martorele înfiiţării unei noi ordini mondiale – pentrucă lumea se uită într-un abis.

Kissinger e parte a super-secretului Grup Bilderberg, o organizaţie a elitelor internaţionale alcătuită din membri de guverne, lideri de bănci, elite din lumea academică şi jurnalişti care se întâlnesc anual din 1954.  El mai este şi membru al  Comisiei Trilaterale a cărei scop declarat la înfiinţare era să creeze o Nouă Ordine Economică Internaţională.

Preşedintele Obama a desemnat un număr de membri ai Comisiei Tilaterale în consiliul admi­nistraţiei sale.

Expresia Noua Ordine Mondială  vine din anii 40 fiind titlul unei cărţi scrise de  H.G.Wells  despre guvernul socialist mondial unificat.  Mulţi creştini care aprofundează profeţiile îl percep ca fiind guvernul anticrist din Apocalipsa 13

Sa facem acum un scurt popas introductiv asupra capitolului 17 din Apocalipsa. Acesta este unul din cele mai dificile capitole ale Apocalipsei dar, sa fiti siguri ca, pe cît de mare este dificultatea, pe atît de mare este si importanta si necesitatea întelegerii lui. În acest capitol, duhul proorociei ne prezinta o descriere atît a înfatisarii exterioare a Babilonului spiritual a vremii sfîrsitului cît si a caracterului moral al acestei cetati simbol, precum si caderea definitiva si irevocabila a ei. Întelegerea acestui capitol, asa cum am spus, ne este absolut necesara. Si aceasta din doua motive: Primul este acela ca numai întelegînd corect acest capitol putem ajunge în stare sa întelegem restul cartii Apocalipsa, iar al doilea motiv si mai important decît primul este ca de întelegerea deplina a subiectului tratat în acest capitol va depinde felul în care vom primi solia practica pe care Duhul lui Dumnezeu ne-o transmite în capitolul urmator, capitolul 18. În acest capitol (capitolul 18), o voce solemna cu accente extrem de grave si de urgente, întocmai ca un semnal de alarma someaza pe poporul lui Dumnezeu care se afla înca în Babilon spunîndu-i: „A cazut Babilonul cel mare; iesiti din mijlocul ei poporul Meu ca sa nu fiti partasi la pacatele ei si sa nu fiti loviti de urgiile ei”. Aceasta chemare a cerului va fi auzita si va deveni de-a dreptul irezistibila numai pentru aceia care au înteles pe deplin caracterul corupator al Babilonului cît si faptul ca între cei ce apartin adevaratului popor al lui Dumnezeu si Babilonul acestei lumi nu trebuie sa existe nici o prietenie, nici o legatura. Însa pentru a da ascultare chemarii divine de a iesi din Babilon noi trebuie sa stim sa identificam corect cine este Babilonul si sa avem o întelegere clara atît a caracterului cît si a manifestarilor lui.        Babilonul este unul din cei cinci vrajmasi ai Domnului Hristos. Apocalipsa ni-i prezinta pe fiecare în parte de la cel mare pîna la cel mic. Primul vrajmas al lui Iisus, cel mai viclean si cel mai crud este balaurul, Satana. Despre el citim în capitolul 12. Al doilea vrajmas este fiara care iese din mare a carei descriere ne este data în prima parte a capitolului 13. Al treilea vrajmas al Domnului Iisus este fiara care iese din pamînt,numita la capitolul 16 cu versetul 13 proorocul mincinos; acest vrajmas este descris în cea de a doua parte a capitolului 13. Al patrulea vrajmas este Babilonul, desfrînata cea mare despre care citim în capitolul 14. Iar al cincilea vrajmas al Domnului Hristos este reprezentat de toti aceia care au ales sa se închine fiarei si sa accepte semnul ei, asa cum ne arata capitolele 13 si 14. Soarta finala a tuturor vrajmasilor Domnului Hristos este pecetluita. Nimicirea lor va fi totala si definitiva. Ea va avea loc într-o ordine diferita de cum ne-am fi asteptat. Ea va începe de la cel mic pîna la cel mai mare.        Astfel, în capitolul 16 vedem cum prapadul celor sapte plagi cade mai întîi asupra tuturor închinatorilor fiarei. Apoi, în capitolul 17 si 18 urmarim prabusirea si nimicirea Babilonului spiritual. La încheierea capitolului 19 are loc pedepsirea fiarei si a proorocului mincinos si în sfîrsit, în capitolul 20 are loc nimicirea marelui vrajmas al Domnului Iisus, Satana. Aici, poate ca este cazul sa resubliniez un lucru important privind ordinea cronologica a evenimentelor descrise în capitolele 16 pîna la 20 si anume: succesiunea capitolelor în Apocalipsa nu poate sa fie luata drept baza pentru a trasa o harta a timpului exact cînd are loc fiecare eveniment descris în capitolele respective. Cu alte cuvinte ordinea capitolelor nu respecta ordinea cronologica a evenimentelor. De pilda din cele studiate în ultimele doua prelegeri am remarcat ca o data cu evenimentele descrise în capitolul 16 se încheie definitiv istoria zbuciumata a planetei noastre. Odata ce toti cei necredinciosi au ajuns în teascul mîniei lui Dumnezeu, acesta nu este altceva decît sfîrsitul dramei pacatului. Începînd cu acel moment, în veacurile ce vor urma în universul lui Dumnezeu nu va mai exista niciodata pacat si pacatosi si nici fiara, proorocul mincinos sau Babilonul, acel locas al dracilor. Singurul vrajmas al lui Iisus a carui existenta va fi prelungita cu 1000 de ani peste momentul încheierii capitolului 16 va fi numai Satana. Dar dupa 1000 de ani, asa cum ne asigura capitolul 20 si Satana va fi nimicit. Asadar, daca dorim sa stabilim în mod corect ordinea cronologica a evenimentelor finale, atunci cele scrise în capitolele 17 si 18 si în finalul capitolului 19, trebuie sa fie înglobate în aceeasi perioada de timp în care se desfasoara capitolul 16. Dar sa vedem astazi ce ne spune duhul proorociei în capitolul 17. Iata acum primele 6 versete din acest capitol: „Apoi unul din cei sapte îngeri care tineau cele sapte potire a venit de a vorbit cu mine si mi-a zis: ‘Vino sa-ti arat judecata curvei celei mari care sade pe ape mari. Cu ea au curvit împaratii pamîntului si locuitorii pamîntului s-au îmbatat de vinul curviei ei’. Si m-a dus în Duhul într-o pustie. Si am vazut o femeie sezînd pe o fiara de o culoare stacojie, plina cu nume de hula. Si avea sapte capete si zece coarne. Femeia aceasta era îmbracata cu purpura si stacojiu. Era împodobita cu aur, cu pietre scumpe si cu margaritare. Tinea în mîna un potir de aur plin de spurcaciuni si de necuratiile curviei ei. Pe frunte purta scris un nume, o taina, Babilonul cel mare, mama curvelor si spurcaciunilor pamîntului. Si am vazut pe femeia aceasta îmbatata de sîngele sfintilor si de sîngele mucenicilor lui Iisus. Cînd am vazut-o, m-am mirat minune mare”. Aceste sase versete reprezinta prima parte a capitolului 17. Acest capitol este format din doua parti distincte; prima parte, cuprinde descrierea viziunii simbolice pe care Ioan a avut-o prin intermediul unuia din cei sapte îngeri, care au revarsat cele sapte potire ale mîniei lui Dumnezeu. Acel înger i-a spus la un moment dat: ‘Vino sa-ti arat judecata curvei celei mari’. Partea a doua a capitolului 17 începe de la versetul 7 si se continua pîna la încheierea capitolului si contine explicatia îngerului cu privire la viziunea pe care Ioan a primit-o mai înainte.         În prima parte Dumnezeu stabileste care este capul de acuzare al cerului împotriva Babilonului, iar în partea a doua cerul pronunta sentinta si arata pe ce cale va fi aceasta sentinta executata. Daca lucrurile stau asa, atunci înseamna ca prima parte a capitolului 17 se refera la pacatele Babilonului care ating cota lor maxima în timpul plagii a sasea, iar partea a doua a capitolului 17 îsi gaseste împlinirea în timpul plagii a saptea. Aceste doua ultime plagi sînt descrise în capitolul precedent, capitolul 16, al carui studiu l-am încheiat în prelegerea trecuta. Din studiul plagii a saptea a reiesit clar ca obiectivul principal asupra caruia se concentreaza în final toata mînia lui Dumnezeu este Babilonul, cetatea cea mare care a adapat toate neamurile din vinul mîniei desfrînarii ei. Desigur ca aici nu este vorba de vechea cetate a Babilonului antic ci de Babilonul spiritual al ultimelor zile. În capitolul 17, cu care ne vom ocupa acum si în urmatoarea prelegere, gasim Babilonul simbolic reprezentat la rîndul lui, prin alte doua simboluri. Primul simbol, asa cum deja am citit este acela al unei femei desfrînate care prin destrabalarile ei reuseste sa puna stapînire si sa domine asupra împaratilor pamîntului, iar prin falsele ei învataturi sa îmbete pe locuitorii pamîntului. Al doilea simbol al Babilonului este acela al unei mari cetati care are stapînire peste împaratii pamîntului. Babilonul, simbolizat deci printr-o femeie desfrînata si printr-o cetate mare. În ce priveste primul simbol, acela al femeii desfrînate, el sta în direct contrast cu cealalta femeie despre care ne-a vorbit mai înainte capitolul 12. Aceste doua femei reprezinta doua sisteme de religie total diferite si total opuse. Femeia învaluita în soare si cu luna sub picioare, descrisa în capitolul 12 este simbolul bisericii adevarate a Domnului Hristos, în timp ce femeia destrabalata vazuta în capitolul 17 este simbolul bisericii apostaziate, biserica Satanei.        Femeia învaluita în soare este sotia Mielului, mireasa Lui, în timp ce femeia desfrînata este evident, mireasa Satanei. Cînd ne referim la biserica lui Hristos nu ne referim la biserica Sa din vreo anumita perioada istorica sau dispensatiune biblica, ci ne referim la biserica Lui din toate veacurile.  Victorinus, unul din primii comentatori crestini ai Apocalipsei, s-a pronuntat astfel în aceasta privinta: „Asa cum Hristos a avut o biserica vizibila în toate timpurile, o întrupare a întelepciunii si a spiritului cerului, tinind sus marturia adevarurilor Sale si adevaratei închinari, tot asa si diavolul are si el o biserica, o întruchipare a spiritului si întelepciunii sale satanice care tine sus marturisirea de credinta si minciunile învataturilor Satanei”.

Aceasta este biserica despre care ne vorbeste capitolul 17. Aceasta biserica, potrivit cu cele vazute de Ioan, statea pe ape mari. Asa dupa cum Babilonul antic era asezat pe apele rîului Eufrat, tot asa si Babilonul simbolic sta asezat pe ape multe. Semnificatia acestor ape multe ne este data în capitolul 17 la versetul 15 astfel: „Apele pe care le-ai vazut, pe care sade curva, sînt noroade, neamuri, gloate, limbi”. Sederea femeii pe ape este o indicatie precisa a caracterului universal si dominant al bisericii Satanei. Dar Ioan vede totodata pe acea femeie desfrînata sezînd în pustie. Pe ape mari, si totusi în pustie. Fara îndoiala ca pustia în care Ioan vede mireasa Satanei nu este o pustie reala ci tot simbolica, precum au fost si apele mari pe care ea sedea. Pustia de aici este pustie nu în sens discriptiv, ci în ce priveste calitatea vietii, hrana, adapostul si chiar si apa sînt greu de gasit în pustie; si în plus, mai exista si primejdia de a fi atacat de fiarele salbatice. Pentru viata celor credinciosi, tinutul peste care domnea femeia desfrînata devenise o adevarata pustie.         Despre aceasta femeie destrabalata mai aflam în capitolul 17 ca a fost curtezana împaratilor pamîntului. De ce? Caracteristica de seama a bisericii lui Satana a fost foamea ei nepotolita dupa putere, popularitate si dupa bogatiile lumii. împaratii pamîntului, cu care biserica Satanei a desfrînat, sînt de fapt simbolul puterilor politice ale lumii care în cele din urma îsi vor aseza atît autoritatea cît si mijloacele lor materiale la dispozitia desfrînatei; iar gloatele locuitorilor pamîntului urmînd orbeste pe conducatorii lor se vor lasa îmbatati si ei de vinul curviei ei. Desfrîul în sine este o forma de iubire, dar care este falsa. Aceasta asa zisa iubire nu înobileaza, ci, dimpotriva înjoseste capacitatile fizice, spirituale, sentimentale si morale ale fiintei omenesti, întrebuintîndu-le cu scopul de a cîstiga niste valori, care practic, nu au nimic de a face cu iubirea.        Tot astfel este numita în Sfintele Scripturi si înstrainarea si pervertirea afectiunilor inimii si ale credinciosiei crestinilor fata de Iisus: ca fiind desfrîu. Deoarece în Cuvîntul lui Dumnezeu unirea dintre cel credincios si Iisus este asemenea unei casatorii, ruperea acestor legaturi intime prin apostazie este pe buna dreptate socotita a fi un desfrîu. Idolatria, acceptarea unor învataturi neadevarate sau închinarea la cele materiale au fost totdeauna tratate de Dumnezeu ca fiind un act de desfrîu. Dumnezeu merge pîna acolo încît chiar numai prietenia, simpla prietenie cu lumea, manifestata prin acceptarea si însusirea standardelor ei de viata, este socotita a fi curvie si înregistrata de cer ca fiind vrajmasie contra lui Dumnezeu. Asa ne spune apostolul Iacob în capitolul 4 cu versetul 4 din epistola sa. Cînd oamenii aleg sa-L înlocuiasca pe Dumnezeu cu altceva, sau cînd îsi predau de buna voie inimile lor unor învataturi si ritualuri care nu vin de la Dumnezeu, ba stau chiar în vadita opozitie cu cele ce El a recomandat în cuvîntul Sau, aceasta este în ochii Sai sfinti asemenea desfrînarii.        Pe lînga aceasta forma spirituala de desfrînare, viziunea apostolului Ioan din capitolul 17, prima parte, ne mai atrage atentia asupra unei alte curse a Satanei pe care o va întinde locuitorilor pamîntului; bisericile apostaziate ale timpului din urma se vor uni cu puterile politice ale pamîntului, pentru ca astfel Satana sa poata înhama atît spiritual cît si civil întreaga lume la carul planurilor sale vrajmase contra lui Dumnezeu si contra bisericii credincioase a Domnului Hristos.  Dar despre biserica apostaziata a zilelor din urma, biserica Satanei, mai sta scris în capitolul 17 ca a fost vazuta sezînd pe o fiara de culoare stacojie plina cu nume de hula. În profetiile biblice fiarele de obicei simbolizeaza niste puteri politice. Atît culoarea rosie a fiarei, asemanatoare cu culoarea balaurului din capitolul 12, cît si numele de hula care acopera aceasta fiara dau de înteles ca fiara aceasta este vrajmasul lui Dumnezeu. Unii comentatori s-au grabit sa identifice aceasta fiara din capitolul 17 cu fiara din Apocalipsa 13. Însa daca le privim cu atentie observam ca între ele este o diferenta destul de mare. Fiara din capitolul 13, simbolul papalitatii, îmbina în manifestarile ei atît preocupari religioase cît si politice, pe cînd aceasta fiara din capitolul 17 reprezinta numai puterea politica în timp ce femeia desfrînata reprezinta puterea religioasa. Acum apostazia cît si opozitia fata de Dumnezeu merg mîna în mîna. Culoarea stacojie a vesmintelor femeii desfrînate este în total contrast cu culoarea vesmintelor miresei Mielului, mireasa Domnului Hristos este îmbracata în inul subtire, stralucitor si curat al faptelor ei neprihanite, pe cînd mireasa Satanei este învesmîntata în culoarea simbolica a pacatului. Pe fruntea femeii desfrînate sta scris un nume, o taina, „Babilonul cel mare, mama curvelor si spurcaciunilor pamîntului”. Babilonul nu este o simpla biserica apostaziata, ci este mai degraba un nume de familie care cuprinde toate bisericile care la vremea sfîrsitului, într-un fel sau în altul vor împlini în mod literal cuvintel;e scrise de apostolul Pavel în 1 Timotei 4,1: „Dar Duhul spune lamurit ca în vremile din urma unii se vor lepada de credinta ca sa se alipeasca de duhuri înselatoare si de învataturile dracilor. Desi Babilonul spiritual al zilelor din urma va fi format din cele trei parti principale: Catolicismul, Spiritismul si Protestantismul apostaziat, fara îndoiala ca alte sute si mii de mici sisteme religioase sau bisericesti se vor naste si vor creste în vremea sfîrsitului din acest trunchi; si vor manifesta în credinta si în faptele lor acelasi spirit al Babilonului. Vorbind despre religia zilelor din urma, tot apostolul Pavel noteaza în 2 Timotei 4,3 cîteva lucruri foarte alarmante. El zice astfel: „Caci va veni vremea cînd oamenii nu vor putea sa sufere învatatura sanatoasa, ci îi vor gîdila urechile sa auda tot lucruri placute; si-si vor da învatatori dupa poftele lor. îsi vor întoarce urechea de la adevar si se vor îndrepta spre istorisiri închipuite”. Observati contrastul! Biserica lui Hristos, mireasa Lui se tine de credinta, se lipeste strîns de adevar, de învataturile sanatoase ale Bibliei, în timp ce Babilonul va respinge cu dispret adevarul, va calca în picioare învataturile sanatoase si-si va alege învatatori dupa gusturile ei, care sa-i predice ei si fiicelor ei deca-zute învataturi stricacioase care n-au nici o baza în cuvîntul lui Dumnezeu ci sînt de provenienta satanica. Numele scris pe frunte este simbolul caracterului care întotdeauna este imprimat asupra mintii si manifestat în purtare si în fapte. Numele care sta scris pe fruntea bisericii Satanei este, fara nici o discutie un nume care sta în directa opozitie cu numele pe care Dumnezeu vrea sa-1 scrie pe fruntea adevaratilor Sai urmasi si anume „Sfintenie Domnului”. „Fiti sfinti caci Eu sînt sfînt, zice Dumnezeu”. În capitolul 14, primele 2 versete citim ca numele sau caracterul lui Dumnezeu sta scris pe fruntea acelora care vor cîstiga în aceste zile biruinta asupra Babilnului, cu toate învataturile si practicile lui pacatoase. Haidem sa ne zidim o cetate si sa ne facem un nume, si-au spus cîndva la începutul istoriei acestui pamînt întemeietorii vechii cetati Babel. Si într-adevar, ei si-au facut un nume care de-a lungul veacurilor a ramas ca un simbol al neascultarii si decaderii spirituale. Acesta este spiritul Babilonului si al tuturor bisericilor din vremea sfîrsitului care vor viola cuvîntul divin, vor apostazia de la credinta cea adevarata data sfintilor o data pentru totdeauna. El va arata un spirit de nesupunere fata de poruncile clare ale lui Dumnezeu. Cetatea ca si religia Babilonului antic au fost zidite pe aceeasi temelie spirituala, aceea a neascultarii de cuvîntul lui Dumnezeu. Aceasta este taina numelui scris pe fruntea femeii desfrînate, aceasta fiind taina care se va da în cele din urma pe fata în viata crestinatatii apostaziate a zilelor din urma. Astazi crestinii se falesc ca poarta numele lui Iisus, ca lupta sub stindardul Sau, ca apara cauza Evangheliei Sale, ca au reusit sa aiba un cuvînt greu de spus în treburile politice ale tarilor lor si ale lumii. Dar vai, în curînd evenimentele care vor avea loc pe pamînt vor da pe fata adevaratul nume al crestinatatii si adevaratul caracter al religiei populare si anume: „Babilon, mama desfrînatelor”. Poate ca acum este momentul stimati cititori, sa va opriti din mersul dumneavoastra la pas cu lumea crestina de azi si sa va întrebati cui apartineti în realitate? Babilonului sau Ierusalimului ceresc? Care este numele, adevaratul nume care este încrustat ca o taina pe religia vietii dumneavoastra? Este el „Sfintenie Domnului” sau numele de hula? Apartineti dumneavoastra bisericii lui Hristos, miresei Mielului, sau miresei vrajmasului lui Iisus. Astazi este momentul cînd puteti schimba total directia vietii si credintei dumneavoastra.Acum este momentul cînd puteti spune: „Doresc sa urmez lui Iisus si adevarurilor Sale, Doamne. Doresc sa port numele Sau în caracter si în viata mea de zi cu zi. Doresc sa fiu al Lui si sa ma aseman cu El. Doresc sa ramîn credincios credintei Sale si poruncilor legii Sale aparînd astfel cauza Sa în aceste zile atît de importante pentru cer! Ajuta-ma Doamne la toate acestea prin puterea Duhului Tau cel Sfînt si în numele Domnului Iisus Hristos, Mîntuitorul meu iubit. Amin!

Am ajuns cu studiul nostru la a doua parte a capitolului 17, care începe cu versetul 7 si se continua pîna la versetul 14 inclusiv. Va invit pentru aceasta sa urmarim împreuna ce ne spun aceste versete: „Si îngerul mi-a zis: ‘De ce te miri? îti voi spune taina acestei femei si a fiarei care o poarta si care are cele sapte capete si cele zece coarne. Fiara pe care ai vazut-o era si nu mai este. Ea are sa se ridice din adînc si are sa se duca la pierzare; si locuitorii pamîntului ale caror nume nu au fost scrise de la întemeierea lumii în cartea vietii se vor mira cînd vor vedea ca fiara este, nu mai este, si va veni. Aici este mintea plina de întelepciune; cele sapte capete sînt sapte munti pe care sade femeia; sînt si sapte împarati. Cinci au cazut, unul este si celalalt n-a venit înca. Si cînd va veni, el va ramîne putina vreme. Si fiara care era si nu mai este, ea însasi este al optulea împarat, este din numarul celor sapte si merge la pierzare. Cele zece coarne pe care le-ai vazut sînt zece împarati care n-au primit înca împaratia ci vor primi putere împarateasca timp de un ceas împreuna cu fiara. Toti au acelasi gînd si dau fiarei puterea si stapînirea lor. Ei se vor razboi cu Mielul, dar Mielul îi va birui pentru ca El este Domnul Domnilor si împaratul împaratilor. Si cei chemati, alesi si credinciosi, care sînt cu El, de asemenea vor birui”. Cred ca toti care au urmarit cu atentie versetele acestea îsi pot da seama cît de figurativ, cît de simbolic este limbajul pe care Duhul lui Dumnezeu îl foloseste în Apocalipsa atunci cînd ne vorbeste despre lucruri care au fost si care vor fi. Cu adevarat ca detaliile cuprinse în aceasta a doua parte a capitolului 17, asa cum i-a spus îngerul lui Ioan, cer o minte plina de întelepciune; dar nu întelepciune omeneasca ci întelepciune de sus. Dar, chiar cînd sînt luminate de sus, mintile noastre nu pot sa patrunda în tainele lui Dumnezeu decît atît cît Dumnezeu socoteste ca este necesar sa cunoastem, asa încît vrînd nevrînd unele lucruri vor continua sa ramîna taine pentru noi. Poate ca stînd astazi fata în fata cu aceasta parte a capitolului 17 plina de taine, este mult mai bine sa admitem marele adevar spus cîndva de apostolul Pavel ca „acum vedem ca într-o oglinda în chip întunecos, dar atunci vom vedea fata în fata; acum cunoastem în parte, dar atunci vom cunoaste pe deplin”. Fiti siguri ca în zilele acelea care nu sînt deloc departe de noi, cînd vom sta fata în fata cu cele profetizate aici în capitolul 17, vom întelege totul pe deplin. Dar, mai înainte de a depana întelesurile profetiei din a doua parte a capitolului 17, as dori sa trecem putin în revista cele prezentate în prelegerea trecuta. În prima parte a capitolului 17 cuprinsa în primele 6 versete, apostolul Ioan ne prezinta viziunea pe care unul din cei sapte îngeri aducatori ai plagilor, i-a dat-o. În partea a doua cuprinsa în versetele citite astazi, avem explicatia îngerului referitoare la acea viziune a Babilonului. Iar în partea a treia avem aplicarea judecatii divine asupra Babilonului. Babilonul, dupa cum am vazut în studiul din prelegerea trecuta, este simbolizat în acest capitol prin doua imagini total diferite; prima, este aceea a unei femei desfrînate, iar a doua este imaginea unei cetati, a unei metropole. Adeseori în Sfintele Scripturi descoperim ca Dumnezeu a ales sa reprezinte pe poporul Sau printr-o femeie, iar legamîntul sfînt cu poporul Sau prin legamîntul casatoriei. În scrierile proorocilor Vechiului Testament sotia Marelui  (Iahve), Domnul, care a jurat lui Dumnezeu credinciosie este înlocuita în Noul Testament cu biserica crestina, cumireasa Domnului Hristos, o expresie care apare foarte frecvent pe paginile Apocalipsei. Tot în Sfintele Scripturi atît ale Vechiului cît si ale Noului Testament descoperim acelasi simbol, dar de un caracter opus si anume, simbolul unei femei destrabalate. Acest simbol reprezinta biserica necredincioasa a Domnului, biserica apostaziata sau decazuta. Asemenea unei femei maritate care a dat uitarii pe barbatul ei legitim si care în mod deliberat alege sa desfrîneze cu alti oameni, tot asa este considerata si biserica Sa apostaziata formata din toate bisericile crestine care desi poarta numele lui Iisus i-au întors în realitate spatele si se deda la idolatrie, necredinciosie fata de legea Sa, traire în pacat si în prietenie cu lumea. Desi aceste biserici apostaziate pateaza onoarea Domnului Iisus si batjocoresc adevarurile Evangheliei Sale, ele pretind totusi ca apartin lui Iisus si ca se bucura din plin de binecuvîntarile spirituale ale legaturii lor speciale cu Dumnezeu. Privite din afara în mod superficial, ceea ce înseala pe multi este faptul ca aceste biserici pot prezenta destule dovezi exterioare de bun crestinism, însa trairea lor este declarata în Biblie a fi doar o forma de evlavie. Ele pot sa apara prinse în tot felul de activitati religioase, pot sa demonstreze niste sisteme administrative si de educatie foarte bine puse la punct. Dar ce folos atîta timp cît ele stînd fata în fata cu Cuvîntul lui Dumnezeu, în multe privinte dovedesc necredinciosie. Bisericilor crestine apostaziate, numite în Apocalipsa cu un singur termen, Babilon, nu le plac adevarurile sfinte si clare ale Sfintelor Scripturi, drept pentru care ele le-au neglijat sau le-au dat la o parte. În locul lor însa, au asezat alte învataturi de obîrsie omeneasca. În realitate acestor biserici nu le place de Mîntuitorul lor. Ele calca în picioare sîngele legamîntului Lui si schimba, cum zice apostolul Iuda, schimba în desfrînare harul lui Dumnezeu folosind libertatea pe care le-o da Evanghelia pentru a trai cum le place, în pacatele lor. Si, ca si cum aceasta n-ar fi fost de ajuns, despre femeia desfrînata din Apocalipsa 17 sta scris la versetul 6 ca era îmbatata de sîngele sfintilor si de sîngele mucenicilor sau martirilor lui Iisus.Aici este o profetie clara rezervata pentru vremea sfîrsitului. Aceasta înseamna ca bisericile crestine apostaziate se vor dovedi nu numai ostile adevarurilor Cuvîntului lui Dumnezeu, ci vor deveni ostile si fata de toti aceia care într-o vreme de totala decadere si dispretuire a voiei lui Dumnezeu vor îndrazni totusi sa stea, cum spune profetul Isaia la capitolul 8 cu versetul 2 0 „la lege si la marturie”. Aceste biserici, evident ca se vor împartasi de spiritul intolerant si crud al bisericii mame, biserica Romano-Catolica a carei istorie este patata de sîngele a milioane si milioane de crestini. Spiritul care a dominat în aceasta biserica uriasa care va fi reînflacarat în vremea sfîrsitului si de care se vor înpartasi si fiicele Babilonului, nu este nevoie sa va mai spun ca este de fapt spiritul lui Satana. El a fost ucigas, a spus Domnul Iisus, chiar de la început. El a întemeiat cu ajutorul lui Cain un alt sistem de închinare, acela prin fapte, prin merite proprii si nu prin meritele jertfei Domnului Iisus. Apoi, Cain cultivînd în continuare spiritul lui Satana a devenit în cele din urma ucigasul fratelui sau Abel. Abel a ales sa ramîna la simplitatea Evangheliei, a ales sa asculte de Dumnezeu si sa umble pe calea poruncilor Sale divine fapt care a dus în cele din urma la prigonirea si moartea sa. Asa se va întîmpla si la vremea sfîrsitului, întocmai cum a subliniat si apostolul Pavel în 2 Timotei 3,12: „De altfel, toti cei ce doresc sa traiasca cu evlavie în Hristos Iisus vor fi prigoniti”. „Dar oamenii rai si înselatori vor merge din rau în mai rau, vor amagi pe altii si se vor amagi si pe ei însisi.” Da, asa va fi. Bisericile apostaziate ale vremii sfîrsitului vor merge din rau în mai rau; vor da la moarte pe cei credinciosi si vor împlini prin purtarea lor criminala cuvintele spuse de Iisus în Evanghelia dupa Matei capitolul 24 versetul 9: „Atunci va vor da sa fiti chinuiti si va vor omorî si veti fi urîti de toate neamurile pentru numele Meu”.        Despre Cain, primul ucigas, mai citim ca dupa ce a ucis pe fratele sau Abel, a fugit de fata Domnului si a zidit o cetate. Spiritul crimei si spiritul cetatii a caracterizat pe toti urmasii lui Cain. Acelasi spirit a fost dat pe fata si dupa potop de Nimrod, marele razvratit contra lui Dumnezeu. El este atît ctitorul spiritual al Babilonului de mai tîrziu cît si al Babilonului spiritual al vremii sfîrsitului. Spiritul idolatriei, razvratirii fata de Cuvîntul lui Dumnezeu si al persecutiei va fi semnul distinctiv prin care papalitatea si fiicele ei, celelalte biserici protestante, apostaziate vor zidi Babilonul spiritual al zilelor din urma. În capitolul 17, în ultimul verset, cuvîntul spune ca „femeia pe care ai vazut-o, este cetatea cea mare”. Nu este nimic ciudat în aceasta analogie. Tot în Apocalipsa si adevarata biserica a lui Dumnezeu este descrisa prin acelasi simbol, numai ca mireasa Domnului Hristos nu este Babilonul ci Noul Ierusalim care are sa se coboare de sus de la Dumnezeu si despre care apostolul Pavel spune în Galateni 4,2 6

ca „Ierusalimul de sus este mama noastra”. Scopul final al lui Dumnezeu cu aceasta planeta care a cazut cîndva în pacat si pentru a carei salvare El a sacrificat viata propriului Sai Fiu este ca tocmai pe aceasta planeta Dumnezeu sa-Si întemeieze împaratia Sa. Dar tot aici, pe aceasta planeta si diavolul este total interesat sa-si aseze împaratia sa. Si el va încerca sa-si realizeze visul atît cu ajutorul femeii cît si cu ajutorul fiarei. Dupa cum Dumnezeu doreste prin biserica Sa de pe pamînt sa largeasca din ce în ce mai mult granitele împaratiei Sale, tot asa si Satana prin femeia lui vrea sa aduca tot pamîntul sub stapînirea sa facînd din Babilon astfel, centrul pamîntului, metropola lumii. Cînd acea cetate a Babilonului zilelor din urma va începe sa persecute pe adevaratii crestini, atunci ea a atins punctul cel mai de jos al decaderii ei, si a atins totodata marginile rabdarii lui Dumnezeu. Tocmai de aceea înainte de a fi cu totul prea tîrziu si înainte de a coborî asupra Babilonului urgiile Sale, Dumnezeu prin solii Sai va striga tuturor celor sinceri si tematori de El, care se mai gasesc înca în Babilon, „Iesiti, iesiti din ea poporul Meu, ca sa nu fiti partasi la pacatele ei si sa nu fiti loviti cu urgiile ei”.        A doua parte a capitolului 17 am vazut ca se ocupa în mod special cu fiara peste care sedea femeia desfrînata. Evident, femeia este aliatul si unealta de seama a fiarei, dar, cine este fiara? În prelegerea trecuta am identificat corect fiara cu Satana. Desigur ca nu Satana în persoana. Satana, niciodata nu a preferat sa lucreze de unul singur. El întotdeauna s-a folosit de oameni si de toate evenimentele sau împrejurarile istoriei pentru a-si ajunge tinta. El este fiara care a fost vazuta de apostolul Ioan la capitolul 11 ca iesind din adînc, si care da sa lupte împotriva celor doi martori, împotriva cuvîntului Vechiului si Noului Testament, pe care avea sa-i biruie si sa-i omoare. Dar el n-a luptat singur, pe fata, ci prin intermediul bisericii apostaziate, prin intermediul femeii decazute. Apoi Satana a creat propria sa copie, despre care gasim scris în capitolul 13, o fiara care iese din adîncul apelor marii, din valurile multimilor lumii. Dupa aceasta fiara care semana ca un leopard si care avea labe ca de urs si o gura ca de leu, Satana s-a slujit de o alta fiara cu coarne ca de miel, ce-i drept, dar care totusi era o fiara. Acestor doua fiare, sta scris, ca Satana le-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie si o stapînire mare. Fiara din Apocalipsa 11 si din Apocalipsa 17 este una si aceeasi – Satana, iar celelalte doua fiare carora el le-a dat putere, domnie, stapînire, sînt uneltele sale. Este demn totusi de notat ca între Satana si uneltele sale este o armonie desavîrsita. În capitolul 13 citim ca toti locuitorii pamîntului se minunau de acea fiara iesita din apele marii. Erau surprinsi de aparitia ei, o admirau si i se închinau. În capitolul 17 citim despre locuitorii pamîntului ca de data aceasta, la aparitia fiarei din adînc, se minunau minune mare. În capitolul 13 citim ca aceia ale caror nume au fost scrise în cartea vietii Mielului nu au acceptat sa se închine fiarei care a iesit din mare, însa aici în capitolul 17 observam opusul situatiei. Tocmai aceia care n-au avut numele scris în cartea vietii s-au aratat dispusi sa se închine fiarei. În capitolul 13 citim ca toti aceia care au refuzat sa se închine fiarei si sa primeasca semnul ei au devenit în final tinta prigoanei acelei fiare. Acum, în capitolul 17 citim ca aceia carora fiara le-a dat putere si stapînire au acelasi gînd cu fiara, adica gîndesc si fara îndoiala ca actioneaza în deplina armonie cu fiara. Versetul 14 chiar ne precizeaza acest lucru spunîndu-ne care este obiectivul lor comun: ei se vor razboi cu Mielul. Razboiul va fi împotriva Mielului în mod indirect, iar în mod direct împotriva tuturor care urmeaza pe Miel. Desi între fiara din capitolul 17 si fiara din capitolul 13 sînt multe asemanari, totusi între ele exista o diferenta esentiala – fiara din capitolul 17 este sursa existentei, puterii, domniei, trufiei, stapînirii, cruzimii si hulelor fiarei din capitolul 13. Fiara din capitolul 13 este adusa în prim plan pentru a da pe fata teribila opozitie a lui Satana împotriva împaratiei Unsului lui Dumnezeu. Aceasta opozitie este de natura religioasa. În capitolul 17 aceasta opozitie religioasa este putin estompata, pentru a se adauga acum o opozitie si de natura sociala, economica si politica. Aici în capitolul 17 Satana este zugravit fiind acela care stîrneste, mobilizeaza, întretine si conduce toate fortele anticrestine ale vremii sfîrsitului. În capitolul 13 descoperim, asa cum am spus, o opozitie mai de graba de natura religioasa în timp ce în capitolul 17 descoperim o opozitie de un caracter global în care fiara si femeia lucreaza împreuna cu toti locuitorii pamîntului; cu cei nescrisi în cartea vietii Mielului în aceeasi directie, în vederea atingerii aceluiasi scop, si anume, nimicirea Mielului si a urmasilor Lui. Prezenta si activitatea acestor forte anticrestine s-a facut simtita pe parcursul întregei istorii pentru ca fiara din capitolul 17 are 7 capete care sînt 7 munti si care la rîndul lor sînt 7 împarati, unii comentatori au cautat sa identifice în istoria lumii aceste 7 împaratii sau imperii, care pe parcursul istoriei au dat pe fata în modul cel mai vadit împotrivire fata de Dumnezeu. Concluzia acestor comentatori este ca aceste sapte imperii sînt: Egiptul, Asiria, Babilonia, Medo-Persia, Grecia, Roma si în final al saptelea cap fiind Roma papala, care la data aceea, pe buna dreptate asa cum spunea profetia, nu venise înca. Unii comentatori însa, au mers mai departe în dorinta lor de a dezlega toate tainele profetiei si au cautat sa identifice si cele zece coarne ale fiarei, cei zece împarati care nu si-au primit înca împaratia dar despre care sta scris ca în ultimele zile vor primi putere împarateasca împreuna cu fiara timp de o ora. As putea sa mentionez aici în acest sens cîteva variante de interpretare, dar cred ca nu este cazul sa ne ocupam timpul nostru atît de pretios cu niste simple presupuneri omenesti. Cred ca mai bine ar fi sa ne aducem aminte ca în Apocalipsa atît numarul 7 cît si numarul 10 au mai degraba o valoare simbolica decît o valoare numerica. Desi unele interpretari ar putea contine mult adevar, totusi, nimeni nu poate spune cu certitudine unde este adevarul total. Daca cifra 7 este un numar care simbolizeaza deplinatate, atunci întelesul conflictului global al ultimelor zile împotriva Mielului si urmasilor Lui capata în aceasta profetie dimensiuni si mai precise, si mai reale. Iar daca ne aducem aminteca 10 este numarul simbolic care reprezinta omenescul, societatea umana, lumea necrestina, atunci si acest numar poate sa ne sugereze cît de populara va fi împotrivirea întregului pamînt fata de Iisus. În acele zile toata lumea va fi de partea fiarei si femeii. Toti vor avea acelasi gînd cu fiara, toti se vor aseza în linie de bataie contra lui Iisus încercînd cea mai disperata si mai irationala lupta, aceea de a nimici pe Miel. Dar cuvîntul spune clar ca Mielul, pentru ca este Domnul Domnilor si împaratul împaratilor nu va fi biruit, ci El va fi Biruitorul. Fiara nu va lupta singura si nici Mielul nu va lupta singur. Cei chemati, alesi si credinciosi, care sînt cu Iisus vor lupta alaturi de Miel si vor birui si ei. Curînd, foarte curînd lumea se va aseza pe linia de bataie. Curînd poporul lui Dumnezeu va iesi în fata întregei lumi.        Iubite prieten, de partea cui vei sta atunci, de partea cui vei lupta în acele zile? Daca doresti sa fii unul din aceia care vor purta laurii biruintei, atunci te invit cu aceasta ocazie sa treci de partea lui Iisus, chiar acum. Nu stii daca nu cumva aceasta este ultima ta ocazie, ultima chemare a cerului pe lînga inima ta. De aceea nu o refuza! Si tu esti chemat, si tu esti ales de Iisus. Chiar daca unii dintre chematii si alesii Sai se afla astazi înca în Babilon, El totusi îi iubeste si continua sa-i numeasca ‘poporul Meu’. El îi cunoaste pe toti pe nume. Da, va veni în curînd ziua cînd El va scoate din Babilon pe toti alesii Sai, întarind si mai mult tabara Sa biruitoare. Prietene drag, doresti cu adevarat sa te numeri în acea zi printre biruitorii cu Iisus? Atunci nu uita, Iisus te asteapta. El te asteapta chiar azi. Care este raspunsul tau?

Care sunt urmasii Mielului?

Avem acum ocazia sa facem înca un pas înainte în cunoasterea profetiilor din Apocalipsa si mai ales în cunoasterea Aceluia pe care Apocalipsa vrea sa ni-L descopere – Domnul nostru Iisus Hristos, Mielul lui Dumnezeu. Pentru aceasta, sa deschidem sulul profetic al Apocalipsei la capitolul 14, la care am ajuns cu studiile noastre, versetele 1-5: „Apoi m-am uitat si iata ca Mielul statea pe Muntele Sionului. Si împreuna cu El stateau 144 de mii care aveau scris pe frunte numele Sau si numele Tatalui Sau. Si am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic. Si glasul pe care l-am auzit era ca al celor ce cînta cu alauta; si cîntau din alautele lor. Cîntau o cîntare noua înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru fapturi vii si înaintea batrînilor. Si nimeni nu putea sa învete cîntarea afara de cei 144 de mii care fusesera rascumparati de pe pamînt. Ei nu s-au întinat cu femei, caci sînt verguri, si urmeaza pe Miel oriunde merge El. Au fost rascumparati dintre oameni ca cel dintîi rod pentru Dumnezeu si pentru Miel; si în gura lor nu s-a gasit minciuna caci sînt fara vina înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu”. Ce scena minunata! Ce schimbare de decor si de continut! În multe locuri în Apocalipsa, dupa descrierea unor scene dramatice si înfricosatoare inspiratia divina a dispus prezentarea unei viziuni de slava si de triumf întocmai cum este si aceasta viziune pe care am citit-o, de la începutul capitolului 14. Aceasta este de fapt una din metodele folosite de spiritul profetiei cu care apostolul Ioan a fost înzestrat, pentru a atrage privirea celor credinciosi spre realitatile pozitive ale vietii. În întunericul istoriei în desfasurarea ei, din loc în loc Dumnezeu deschide ochilor nostri ferestre în cer prin care privirea noastra sa se transfere mereu si mereu de la întuneric la lumina. Aceasta nu este numai o metoda literara, ci este însasi esenta cartii Apocalipsa. În Apocalipsa ne este prezentata de fapt cea mai mare lupta care a existat vreodata si cel mai izbitor contrast dintre împaratia luminii si împaratia întunericului, dintre principiul binelui si raului, dintre Iisus si Satana. Asa se face ca în capitolul 12, mai clar ca oriunde pe paginile Apocalipsei, descoperim contrastul si lupta dintre balaur si femeie, dintre balaur si samînta femeii si dintre balaur si ramasita semintei femeii, balaurul fiind Satana, femeia fiind biserica Domnului Hristos, samînta femeii fiind Iisus Hristos iar ramasita semintei ei fiind adevarata biserica a Domnului Hristos din ultimele zile, asupra careia Satana si-a îndreptat toata furia sa. Motivul furiei balaurului? Pentru ca aceasta ramasita se tine strînsa de Iisus prin pazirea poruncilor lui Dumnezeu si prin tinerea Marturiei Domnului Iisus. Acum în capitolul 13 gasim descrierea uneltelor de care Satana s-a folosit si se va folosi în marea sa lupta contra lui Iisus – doua fiare, aparent diferite, dar în acelasi timp, mînate de acelasi spirit, dirijate de aceea si minte satanica si lucrînd în vederea aceluiasi scop, în vederea amagirii si înselarii întregei lumi. Din acest capitol care zugraveste natura si proportiile luptei dintre împaratia Satanei si împaratie lui Iisus aflam ca toti aceia care au ales sa se închine fiarei au primit un semn, si ca numai aceia care au primit acest semn pot sa se bucure de privilegiile vietii în aceasta împaratie a minciunii si întunericului. Dar aceia care au ramas credinciosi lui Dumnezeu nu vor putea nici sa cumpere si nici sa vînda, nu vor putea deci sa procure nici hrana, nici îmbracaminte si nici adapost. Pe scurt, capitolul 13 este un tablou al suferintelor, necazurilor si persecutiei de care vor avea parte cei credinciosi care au ales sa ramîna ascultatori de Dumnezeu, coste aceasta oricît ar costa. Acum însa, în capitolul 14, avem o rasturnare de situatii, avem pur si simplu reversul capitolului 13. Contrastul dintre aceste doua capitole este evident. În capitolul 13 am avut imaginea unei fiare care domnea tiranic peste întreg pamîntul, iar în capitolul 14 avem viziunea Mielului, viziunea Domnului Iisus stînd pe Muntele Sionului plin de maiestate si autoritate ca împarat si aparator al poporului Sau. În capitolul 13 vedem cum închinatorii fiarei primesc semnul ei pe mîna dreapta sau pe frunte, iar aici, în capitolul 14 aflam ca si închinatorii adevarati ai lui Dumnezeu primesc semnul lui Iisus si al Tatalui ceresc. În capitolul 13 urmasii fiarei traiesc suprema bucurie si fericire, aceea de a stapîni întreg pamîntul. Însa în capitolul 14 avem o scena cu adevarat mareata. Aici ascultam cîntecul triumfator al celor 144 de mii, un cîntec de slava si bucurie infinita care nu se limiteaza la zona pamîntului ci strabate spatiile cosmice si ajunge pîna la cer, la tronul lui Dumnezeu. În capitolul 13 urmasii Mielului sînt amenintati cu exterminarea si cauza lui Iisus si a alesilor Sai pare ratata. Însa în capitolul 14 descoperim ca Iisus este biruitorul iar cauza Sa va triumfa. În capitolul 13 copiii lui Dumnezeu sînt cuprinsi de amaraciune si groaza, dar aici, în capitolul 14, în cea de a doua parte a lui aflam cum cerul rosteste un vai si o sentinta de nimicire asupra fiarei, asupra urmasilor ei si asupra Babilonului. Cele doua capitole, 13 si 14 din Apocalipsa, cu contrastele lor îmi amintesc de o întîmplare nespus de captivanta din istoria unui profet al lui Dumnezeu de pe vremuri, Elisei. El se afla la data respectiva despre care raporteaza cronicarul în 2 împarati 6, într-o cetate mica Dotan împreuna cu slujitorul sau Ghehazi. Într-o dimineata, cînd slujitorul lui Elisei s-a sculat a observat ca întreaga cetate era împresurata de jur împrejur de vrajmasi si ca nu mai era nici o cale de iesire. Privind la întreaga situatie din unghiul omenesc de a vedea lucrurile, natural ca Ghehazi avea tot dreptul sa fie derutat, în panica, îngrozit. Privind la stapînul sau, singura lui întrebare a fost: „Ah, domnul meu, cum vom face?” Însa profetul Domnului, în loc de orice explicatie, în loc de orice încercare de încurajare a slujitorului sau s-a rugat lui Dumnezeu doar pentru un singur lucru: ca Domnul sa-i deschida ochii încît Ghehazi sa poata cuprinde si acele laturi ale realitatii care stateau înca ascunse de privirea lui. Si cînd Domnul i-a deschis ochii lui Ghehazi, el a vazut ca mai multi erau cu ei decît cu armata vrajmasilor, el a vazut tot muntele plin de cai si de care de foc. Tot asa stau lucrurile si cu cele doua viziuni paralele din Apocalipsa 13 si 14. În capitolul 13 antihristul pare superior în putere, pare suprem. El stapîneste asupra întregului pamînt si se pare ca nimic nu poate sta în calea voiei sale. Se pare ca în sfîrsit diavolul a cîstigat lupta. Poporul lui Dumnezeu este îngrozit. Din latura vizibila, naturala a ceea ce ochiul omenesc poate sesiza, se pare ca întreaga cauza a Mielului si a urmasilor Sai este pentru totdeauna pierduta. Dar nu uitati ca ochiul nostru firesc nu poate surprinde realitatile nevazute. Numai atunci cînd lumina cerului se asterne asupra ochilor nostri, de abia atunci sîntem în stare sa descoperim pe Mielul lui Dumnezeu stînd pe Muntele Sionului într-o maiestate calma, suverana, si pe poporul Sau asezat în preajma Sa în siguranta. Daca aceasta viziune este înteleasa corect, atunci nu ne va fi greu sa patrundem întelesul chiar si al detaliilor din acest ceas al triumfului. Despre Mielul din aceasta viziune nu cred ca este nevoie sa facem un efort deosebit pentru a-L identifica. El este Domnul Iisus Hristos spre care Ioan Botezatorul îndreptase cîndva la apa Iordanului privirea tuturor, spunînd: „Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii”. El este Mielul care a fost junghiat, El este subiectul cîntarilor de lauda ale locuitorilor cerului, pentru ca prin sîngele Sau a rascumparat pentru Dumnezeu oameni din orice semintie, de orice limba si din orice norod si de orice neam, facînd din ei o împaratie si preoti pentru Dumnezeu. Vrednic este Mielul care a fost junghiat sa primeasca puterea, bogatia, întelepciunea, taria, cinstea, slava si lauda. Acesta este Mielul, dar ce reprezinta Muntele Sionului? Este vorba aici chiar de Muntele Sionului pe care era zidita cetatea vechiului Ierusalim? Unii asa gîndesc. Ei fac legatura cu capitolul 7 din Apocalipsa unde se vorbeste pentru prima data de cei 144 de mii care au fost pecetluiti, cîte 12 mii din fiecare semintie a lui Israel. Daca acesti 144 de mii fac parte din Israel, atunci si Muntele Sionului pe care cei 144 de mii sînt vazuti împreuna cu Mielul, trebuie sa fie neaparat adevaratul Munte al Sionului. Sa nu uitam însa ca în Apocalipsa noi avem de a face cu imagini simbolice, cu reprezentari ale realitatii si nu cu realitatile luate ca atare. În sens simbolic însa, numele Muntele Sionului implica doua lucruri: el ne vorbeste în primul rînd despre autoritatea si puterea lui Dumnezeu, despre locul înalt de pe care Dumnezeu conduce si apara pe poporul Sau, sau în al doilea rînd, Muntele Sionului este o reprezentare a locului înalt al sederii Sale unde El va conduce în final pe toti alesii Sai. Mielul si Muntele Sionului sînt la un loc un singur simbol. Acest simbol poate fi înteles foarte

bine daca-l privim în lumina capitolului 2 din cartea Psalmilor la care Apocalipsa face adeseori referinta. Aici, în acest Psalm, în primele 3 versete, în cîteva expresii foarte sugestive, ne este zugravita starea de lucruri cuprinsa în capitolul 13 din Apocalipsa. împaratiile pamîntului adunate toate într-o conflagratie mondiala, într-o stare de revolta împotriva lui Dumnezeu si împotriva Unsului Sau. Toate împaratiile pamîntului în lupta contra împaratiei lui Isus, conduse de Satana în încercarea de a rasturna domnia lui Dumnezeu, daca nu se poate în vastul univers, macar pe aceasta planeta. Versetul 4 din Psalmul 2 ne arata care este atitudinea lui Dumnezeu fata de mînia neamurilor. Este Dumnezeu cumva înspaimîntat de acest fapt? Va accepta El oare ideea înfrîngerii si cedarii împaratiei Sale în mîna celor ce încearca sa-I uzurpe tronul? Nu, absolut ca nu! Cuvîntul, dimpotriva, ne spune despre Dumnezeu astfel: „Cel ce sade în ceruri rîde, Domnul îsi bate joc de ei”. Cînd fiara va racni ca un balaur, îsi va largi granitele împaratiei sale si se va crede stapîna peste întreg pamîntul, Dumnezeu nu va tremura ci va rîde. Încumetarea, ambitia, mîndria si încrederea în sine a fiarei vor aparea în ochii lui Dumnezeu ca o sarmana urzeala a nebuniei omenesti, demna de luat în rîs. Si asa si este. A te gîndi sa întemeiezi o împaratie puternica împotriva lui Dumnezeu, sub conducerea unuia care a fost atît de puternic încît a fost aruncat din cer ca un gunoi, cu adevarat ca este o încercare sarmana. Cît de zadarnice se vor dovedi toate eforturile si toate sperantele oamenilor sub calauzirea Satanei, de a izgoni din univers pe Dumenzeu si cu atît mai mult de a-L înfrînge. Iata ce spune Psalmul 2 în continuare, de la versetul 5: „Apoi în mînia Lui le vorbeste si-i îngrozeste cu mînia Sa zicînd: „Totusi, Eu am uns pe împaratul Meu, pe Sion, muntele Meu cel sfînt. Eu voi vesti hotarîrea Lui, zice Unsul. Domnul Mi-a zis: ‘Tu esti Fiul Meu, astazi Te-am nascut. Cere-Mi si-Ti voi da neamurile de mostenire si marginile pamîntului în stapînire. Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier si le vei sfarîma ca pe vasul unui olar’„.        Pentru ca Dumnezeu a uns pe Hristos si nu pe Satana pe Muntele Sau cel sfînt, conflagratia satanica nu va reusi si va fi înfrînta, spulberata. Aici, în acest Psalm gasim întelesul expresiei din capitolul 14 din Apocalipsa a Mielului stînd pe Muntele Sionului. Aceasta viziune vrea sa ne asigure ca hotarîrile lui Dumnezeu vor sta în picioare si ca nici o încercare omeneasca nu va fi în stare sa zadarniceasca planurile divine. Aceasta înseamna ca Unsul lui Dumnezeu, Mielul Sau va sta în final îmbracat cu toata puterea si slava Sa pe tronul Sau, pe muntele biruintei Sale vesnice, pe Muntele Sionului. Dar Mielul nu este singur pe Muntele Sionului. El este înconjurat de urmasii Sai credinciosi, de cei 144 de mii. Pe cine reprezinta acesti 144 de mii? Este acest numar un numar real sau simbolic? Daca în capitolul 14 avem un fel de rasturnare a situatiilor descrise în capitolul 13, atunci si acest detaliu trebuie privit în lumina contrastului dintre cele doua capitole. Cei ce urmeaza fiarei si primesc semnul ei pe mîna dreapta sau pe frunte sînt în directa opozitie cu cei 144 de mii care urmeaza pe Miel oriunde merge El. Numarul celor nelegiuiti este necunoscut, dar trebuie sa fie deosebit de impresionant, de vreme profetia ne spune ca toti locuitorii pamîntului, cu anumite exceptii vor accepta închinarea si supunerea fata de fiara. Însa numarul celor ce urmeaza pe Miel pare sa fie cunoscut. Sa fie el exact 144 de mii; nici mai mult nici mai putin? Greu de crezut. Cred ca ne aducem bine aminte de cele citite si studiate împreuna de cele citite si studiate împreuna în capitolul 7 din Apocalipsa, despre acea gloata de nenumarat pe care apostolul Ioan a vazut-o în jurul tronului lui Dumnezeu. Acea gloata de nenumarat reprezinta pe toti cei mîntuiti din toate generatiile, începînd de la Adam si sfîrsind cu cei din ultima generatie. Însa despre cei 144 de mii exista scris în capitolul 14 ca ei sînt cel dintîi rod al celor rascumparati de pe pamînt, sau pîrga celor mîntuiti. Sa fie acest ‘cel dintîi rod’, un numar fix? Daca Mielul este un nume simbolic, daca Muntele Sionului este un alt nume simbolic, atunci, fara îndoiala ca si cei 144 de mii reprezinta un numar tot simbolic. El provine evident din înmultirea numarului 12 cu 12 si apoi cu 1000. Numarul 12 se afla scris de cel putin 5 ori în capitolul 21 atunci cînd apostolul Ioan descrie cetatea celor mîntuiti ca avînd 12 porti, 12 temelii, 12 îngeri pazitori, cîte unul la fiecare poarta, pe porti fiind scris numele celor 12 semintii ale lui Israel iar pe temelii numele celor 12 apostoli. Si daca veti citi cu rabdare capitolul 21 veti observa ca pîna si dimensiunile cetatii sfintilor sînt legate de cifra 12. Se pare deci ca semnificatia celor 144 de mii este legata nu atît de acest numar fix, ci de prezenta numarului 12 care pare sa exprime aici o lucrare divina deplina completa, încheiata, atotcuprinzatoare. Desigur ca acestea toate sînt numai niste încercari omenesti de a trece dincolo de granita necunoscutului, încercari de a patrunde în teritoriul nedescoperit înca al tainelor lui Dumnezeu. Cine sînt cei 144 de mii? Tocmai datorita imposibilitatii noastre de a da un raspuns sigur la o întrebare ca aceasta, de aceea cei mai multi dintre comentatori si-au îndreptat atentia lor spre o alta întrebare; nu cine, ci ce sînt acestia care formeaza grupa de elita a celor 144 de mii. Sau, cu alte cuvinte, ce fel de caracterasteapta Dumnezeu sa posede aceia care apar aici ca si cum ar fi fost codificat de cer sub numele de 144 de mii. Cuvîntul spune ca ei au ramas credinciosi Mielului. Ei s-au lasat condusi de Miel în vremuri de restriste pe parcursul marei strîmtorari. Acele vremuri au fost extrem de grele. Suferintele lor de dragul lui Hristos au fost aspre. Ei nu au mai putut cumpara sau vinde, ei nu au mai avut nicaieri un cuib al lor. Ei au fost urîti de toti oamenii. Ei au fost vînati, chinuiti si unii dintre ei chiar dati la moarte. Dar, cea mai mare problema a celor 144 de mii nu a fost daca trebuie sa sufere sau nu din pricina credinciosiei lor fata de Mîntuitorul lor, ci cum sa faca spre a ramîne credinciosi în acele vremuri de grea strîmtorare, de necaz si prigoana. Si iata ca despre ei sta scris ca si-au pastrat cinstea, curatia de caracter. Despre ei gasim scris astfel: „Ei nu s-au întinat cu femei, caci sînt verguri”. Desigur ca nici aceste cuvinte nu trebuie luate în sens propriu, literal. În Sfintele Scripturi desfrîul fizic este folosit ca un simbol al desfrîului spiritual al necredinciosiei omului fata de Dumnezeu. Adeseori, poporul vechiului Israel este zugravit în scrierile proorocilor printr-o femeie desfrînata care a lepadat legamîntul ei cu Dumnezeu si a alergat dupa alti dumnezei, dumnezei pagîni, idolii neamurilor din jur. Dar despre cei 144 de mii citim ca nu s-au întinat în timp ce mai toata lumea comitea desfrînare în sens spiritual, întretinea o legatura nesfînta cu fiara, cei 144 de mii au ramas credinciosi Mielului. Acelasi adevar este exprimat si prin expresia „caci sînt fara vina înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu”. Nu, ei nu s-au lasat alterati si nici macar mînjiti de stricaciunea lumii din jurul lor. În gura lor nu s-a gasit minciuna. Împaratia fiarei, dimpotriva, a fost plina de minciuni, ea însasi fiind cladita pe minciuna, iar adevaratul ei împarat fiind Satana pe care Domnul Iisus l-a numit tatal minciunii. O împaratie plina de minciuni… Toate învataturile biblice cu privire la adevarata închinare, adevarata cale de mîntuire, adevarata preotie, adevaratele principii de vietuire crestina, adevarata zi de odihna, adevarata biserica, au fost înlocuite cu minciuni. Însa credinciosii ultimelor zile, elita Mielului, au ramas credinciosi adevarurilor curate ale Sfintelor Scripturi fara teama. Ei au cunoscut adevarul, s-au hranit cu adevaraul si adevarul i-a facut slobozi de minciuna si de orice frica. În ceas de criza, ei au ramas tari în adevar. Ei erau, vorbind în mod simbolic, cu Mielul pe Muntele Sionului, urmînd pe Miel, pe Iisus, care pentru ei era totul: Calea, Adevarul si Viata. Cui s-a datorat taria, credinciosia si nevinovatia lor? Evident ca nu lor. Ei apartineau lui Iisus cu trup si suflet. Ei depindeau în toate de Dumnezeu. Nu e de mirare de aceea ca pe fruntile celor 144 de mii au fost vazute numele Mielului si al Tatalui ceresc. Ei au fost sapati pe palmele Domnului Iisus si nimeni nu i-ar fi putut smulge din mîna Sa. Ei si-au spalat hainele în sîngele Mielului si nimeni nu i-ar fi putut întina. Ei au ales sa apartina cerului, sa traiasca viata cerului si sa se pregateasca pentru a trai o vesnicie cu Iisus si cu Tatal lor ceresc. Prietene drag, aici ar trebui sa ma opresc pentru a ne desparti. Dar, înainte de a ne desparti as dori sa-ti pun o întrebare foarte directa, foarte personala: Urmezi tu astazi pe Miel oriunde merge El? Este viata ta condusa de El, de toate adevarurile cuvîntului Sau? Este viata ta curata, devotata numai Lui si neîntinata de pacatele generatiei noastre? Se afla în experienta ta crestina acel refren al biruintei prin sîngele Domnului Iisus? Esti tu chiar astazi cu El pe Muntele Sionului? O, rugaciunea mea pentru mine, pentru tine si pentru toti cei ce au citit aceste prelegeri este ca Domnul sa ne dea harul ca înca de azi din aceasta viata sa fim cu El pe Muntele Sionului. Azi aici si mîine tot cu El în vesnicie. Amin!

Ultima solie a cerului pentru o lume pierduta…

 

Cea mai solemna si mai importanta solie divina care ar trebui sa atinga azi urechea si inima oricarui om de pe fata pamîntului este solia cartii Apocalipsa cuprinsa în capitolul 14. Aceasta este solia Evangheliei celei vesnice a lui Dumnezeu. Ea este o solie de avertizare, si de fapt, daca verificam cu atentie Sfintele Scripturi ea este ultima solie de avertizare pentru aceasta omenire, pentru generatia sfîrsitului. în aceasta solie, pe scurt, Dumnezeu anunta pe locuitorii pamîntului cu o înfricosatoare si solemna urgenta marele adevar ca în ceruri, în prezent are loc judecata celor credinciosi. Acesta este cutremuratorul adevar pe care cei mai multi crestini nu-1 stiu, sau daca-1 sti TI îl trec adeseori cu vederea. Si cînd aceasta judecata se va sfîrsi, Dumnezeu Se va ridica sa judece întreg pamîntul. Si atunci va da pooporului Sau credincios rasplatirile cele vesnice pregatite pentru cei sfinti, iara asupra celor ce au refuzat pîna si aceasta ultima invitatie a Evangheliei Dumnezeu va revarsa paharul mîniei Sale. Atît rasplatirile Sale cît si torentele mîniei Sale vor fi vazute de toti în curînd cînd Isus Hristos va reveni. Iubiti cititori, noi trebuie sa ne pregatim pentru acest eveniment, trebuie sa fim gata. Astazi noi trebuie sa acordam toata atentia si consideratia acestei ultime solii de avertizare si de invitatie a lui Dumnezeu catre întreaga lume. Notati va rog. Ea se gaseste cuprinsa în capitolul 14 din Apocalipsa începînd de la versetul 6 la 12, si suna astfel: „Si am vazut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie vesnica pentru ca s-o vesteasca locuitorilor pamîntului; oricarui neam, oricarei semintii, oricarei limbi si oricarui norod. El zicea cu glas tare: ATemeti-va de Dumnezeu si dati-I slava caci a venit ceasul judecatii Lui, si închinati-va Celui ce a facut cerul si pamîntul, marea si izvoarele apelor*. Apoi a urmat un alt înger, al doilea, si a zis: *A cazut, a cazut Babilonul, cetatea cea mare care a adapat toate neamurile din vinul mîniei curviei ei*. Apoi a urmat un alt înger, al treilea, si a zis cu glas tare: xDaca se închina cineva fiarei si icoanei ei si primeste semnul ei pe frunte sau pe mîna, va bea si el din vinul mîniei lui Dumnezeu turnat neamestecat în paharul mîniei Lui; si va fi chinuit în foc si pucioasa înaintea sfintilor îngeri si înaintea Mielului; si fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Si nici ziua nici noaptea n-au odihna cei ce se închina fiarei si icoanei ei si oricine primeste semnul numelui ei. Aici este rabdarea sfintilor care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus*”. Pentru a întelege bine aceasta solie de avertizare a cerului noi trebuie sa o privim în contextul capitolelor 12 si 13 care au fost studiate mai înainte. Capitolul 12 este o viziune simbolica a cerului si a luptei care s-a declansat acolo între Isus si Satana si cum aceasta lupta s-a transferat pe pamînt. Si, de ce aici pe pamînt? Pentru ca aici este singurul loc din univers unde Satana a reusit sa cîstige prin înselaciune atît teren cît si supusi. Cu toate acestea, Isus avea de gînd sa invadeze terenul lui Satana cu propria Sa prezenta si în împaratia Satanei sa-si întemeieze propria Sa împaratie, o Radio 131 împaratie vesnica compusa din fostii supusi ai Satanei dar care s-au hotarît sa pazeasca poruncile lui Dumnezeu si sa tina marturia lui Isus. în capitolul 13 avem descrierea împaratiei lui Satana privita atît din latura civila cît si din cea religioasa. Aceasta este o împaratie condusa de o fiara. Satana pare sa fie nevazut, însa el este totusi prezent, deoarece tot ce are fiara si tot ce etaleaza ea în vazul tuturor locuitorilor pamîntului, putere, scaun de domnie, stapînire mare, si acel spirit de cruzime, de îngîmfare si de pofta nepotolita dupa suprematie mondiala, toate acestea nu sînt ale ei ci le-a primit de la Satana. Capitolul 13 se încheie cu aparenta biruinta a împaratiei Satanei si a uneltelor sale – fiara si proorocul mincinos. Dar, priviti acum si asupra capitolului 14. Din acest capitol ni se atrage atentia ca acesta împaratie a Satanei nascuta din revolta si întemeiata pe minciuna, neascultare si ura fata de Dumnezeu si de oamenii Sai, este în mod inevitabil sortita pieirii. La începutul capitolului 14 vedem cum Mielul, cu fiinta Sa plapînda ce parea amenintat sa fie distrus de fiara, sade acum triumfator, înconjurat de urmasii Sai pe Muntele Sionului. Cine ar fi putut crede asa ceva? în capitolul 13, urmasii Mielului nu mai aveau nici un drept si nici un loc sigur sub soare în împaratia lui Antihrist, împaratia fiarei. Dar acum, în capitolul 14, ei sînt la un loc sigur, rascumparati de Miel pentru vesnicie. Cu hainele caracterului lor albite în sîngele Mielului, ei s-au pastrat neîntinati într-o lume decazuta si nu au acceptat sa se închine nici fiarei si nici chipului ei, pentru ca ei apartineau altui Stapîn si altei lumi. De aceea, pe fruntile lor, în locul semnului numelui fiarei, se putea citi numele Mielului si al Tatalui Sau. Despre acesti urmasi ai Mielului din ultimele zile ale istoriei ni se mai spune în capitolul 14 ca în toiul focului încercarilor finale prin care au trecut, ei au învatat un cîntec unic, un cîntec cu totul necunoscut în tot universul nepatat al lui Dumnezeu. Acesta este cîntecul experientei lor. Acesta este cîntecul acelora care, în ciuda primejdiilor si tiraniei din partea fiarei, la care s-au expus datorita credinciosiei lor fata de Miel, ei au ramas neîntinati si statornici alaturi de Miel. Asa se va încheia Marea Lupta cîndva începuta în cer, ne asigura prima parte a capitolului 14. Satana, cu împaratia sa si cu toti urmasii sai Vor fi în cele din urma nimiciti de Isus, de împaratia Sa si a urmasilor Sai credinciosi. Aceastat a fost si concluzia pe care profetul Daniel a rostit-o cîndva înaintea împaratului Nabucodonosor atunci cînd i-a tîlcuit împaratului acel vis descris de Daniel în capitolul 2 din cartea sa. Deznodamîntul divin suna astfel: „Dar în vremea acestor împarati, Dumnezeul cerurilor va ridica o împaratie care nu va fi nimicita niciodata si care nu va trece sub stapînirea unui alt popor. Ea va sfarîma si va nimici toate acele împaratii; si ea însasi va dainui vesnic”. Astazi, stimati cititori, ne gasim în preajma împlinirii ultimelor avertizari profetice. Desi cea de a doua fiara din Apocalipsa 13 nu a aparut înca si nu a început sa lucreze cu puterea fiarei dinaintea ei, si desi locuitorilor pamîntului nu li s-a impus cu Radio 131 forta sa primeasca semnul fiarei pe frunte sau pe mîna, totusi, noi sîntem numai la un pas de împlinirea acestor lucruri. Si tot asa, desi împaratia cerurilor nu a repurtat si ultima si definitiva biruinta asupra împaratiei fiarei, iar Mielul si urmasii Sai înca nu au urcat pe culmea triumfului pe Muntele Sionului, totusi, putem spune cu toata certitudinea ca de acel eveniment ne mai desparte doar putina vreme. Daca acum 2 000 de ani apostolul Pavel îsi permitea sa încurajeze biserica prin cuvintele: „înca putina, foarte putina vreme si Cel ce vine va veni, si nu va zabovi”, ma întreb cu cît mai multa certitudine am putea noi rosti astazi aceasta soliei Tocmai pentru ca timpul încheierii tuturor lucrurilor este foarte aproape, de aceea si Dumnezeu doreste sa adreseze în auzul întregului pamînt ultima Sa solie de avertizare, ultimul apel al dragostei Sale divine. Sub înfatisarea simbolica a trei îngeri zburînd prin mijlocul cerului cu o Evanghelie vesnica ca s-o vesteasca întregului pamînt, Dumnezeu întreprinde o ultima încercare în întreaga lume, o ultima campanie, o ultima oferta înaintea marei lupte care ne sta în fata. Acesti îngeri sînt împuterniciti de Dumenzeu sa mearga în graba la orice neam, semintie, limba si popor de pe întreg pamîntul, pentru a-i face pe toti oamenii constienti de cîteva lucruri extreme de importante, de care va depinde soarta vesnica a fiecarui om. Dumnezeu stie bine ca nu toti oamenii din generatia sfîrsitului au avut ocazia sa cunoasca evenimentele care ne stau în perspectiva, sa cunoasca subiectele care se pun în discutie în Marea Lupta dintre Isus si Satana, si nu toti au avut ocazia sa decida sa se aseze cu credinciosie de partea lui Dumnezeu sau de partea Satanei. Cei mai multi oameni nu stiu ca în prezent întreg cerul se afla în sesiune de judecata si ca aceasta judecata a început cu casa lui Dumnezeu, cu aceia care si-au legat viata lor de Isus. Ei nu stiu cînd a început aceasta judecata si în ce consta ea. Din pacate multi, enorm de multi crestini ai zilelor noastre traiesc fara nici o umbra de teama cu privire la soarta lor vesnica. Satana priveste la ei, se bucura cînd îi vede plutind în acea liniste nepasatoare si face tot ce-i posibil ca sa-i întretina în aceasta stare. Dar, ridicati-va putin privirea de la pamînt si de la religia noastra personala de care sînt atît de satisfacuti. Ridicati-va privirea de la acea atmosfera de sarbatoare a bisericilor noastre, de la acea placere de fast, de spectacol, de la acea goana dupa popularitate dupa care toate bisericile de azi alearga. Si priviti la îngerii cerului, la cei trei îngeri. Priviti si ascultati cît de solemna este chemarea lor: „Temeti-va de Dumnezeu si dati-I slava, caci a venit ceasul judecatii Lui. Multe din bisericile care se numesc si se considera evanghelice, fundamentaliste, au uitat sa mai predice despre judecata, sa mai avertizeze pe membrii lor ca Dumnezeu a intrat la judecata cu poporul Sau. Evanghelia pe care cele mai multe anvoane o predica azi este o Evanghelie fara judecata, fara legea divina, fara cerintele divine de altadata de ascultare, de consacrare totala, de sfintenie. Evanghelia fara lege si fara judecata este o evanghelie saraca, incompleta si foarte

primejdioasa. Daca am putea trai cu o evanghelie fara sa ne mai preocupe si chestiunea judecatii, credeti ca ar mai fi fost nevoie de solia primului înger? Potrivit cu acea pfrofetie biblica pe care o gasim în cartea profetului Daniel, aceasta judecata a început în ceruri la anul 1844. Pornind de la aceasta data, potrivit cu cele scrise în cartilew din ceruri, cazul fiecarui credincios din vremurile trecutului a fost luat în discutie si a fost masurat în lumina dreptarului a doua lucruri: primul fiind legea lui Dumnezeu iar al doilea, jertfa si neprihanirea Domnului Isus Hristos. Prin cuvîntul lui Dumnezeu toti oamenii au fost si sînt chemati sa traiasca, sa vorbeasca si sa lucreze ca niste oameni care au sa fie judecati dupa o lege a slobozeniei. însa, aceasta judecata contine în sine o veste buna. Acelora care în lumina legii divine si-au vazut pacatosenia vietii lor si au apelat la sîngele Domnului Isus ca sa-i curateasca de orice pacat si la neprihanirea Sa sa le acopere goliciunea propriilor lor vieti, Isus le ofera iertare, curatire, si le împartaseste din meritele vietii Sale. Caci El a fost facut pentru noi întelepciune, neprihanire, sfintire si rascumparare. Generatia noastra va fi si ea supusa judecatii divine, ca si oricare alta generatie. Oare, îsi vor întoarce oamenii atît crestinii, cît si necrestinii privirea spre cer, spre Dumnezeu? Vor da ei ascultare avertizarii primului înger? Ne vom privi noi viata în lumina legii divine si vom alerga noi la sîngele curatitor al jertfei de pe Golgota? Prin glasul aceluiasi înger, Dumnezeu cheama pe locuitorii întregului pamînt sa se închine adevaratului Creator. într-o vreme cînd fiara si icoana ei vor pretinde si vor forta pe toti sa li se închine, Dumnezeu ne va cere sa ne închinam Aceluia care a facut cerul si pamîntul. La 1844, dupa cum am subliniat, potrivit cu profetia biblica, a început în cer sesiunea de judecata a locuitorilor pamîntului. Tot cronologic vorbin, numai la cîtiva ani mai tîrziu, la anul 1856, lumea avea sa cunoasca una din marile rataciri care avea sa aduca noapte asupra mintilor multor generatii de atunci si pîna astazi, aceasta fiind teoria evolutionista. Ideea acestei teorii, simplificata pe întelesul oricarei minti, era ca nu Dumnezeu a creat tot ceea ce vedem, inclusiv fiinta omeneasca, ci ca toate au ajuns la existenta datorita unui proces lung de evolutie care a durat miliarde si miliarde de ani. Cu alte cuvinte solia acestei teorii evolutioniste declara nu moartea, ci inexistenta lui Dumnezeu. Si care a fost urmarea, urmarea logica în mintea acelora care au îmbratisat aceasta teorie? Daca Dumnezeu nu exista, atunci eu nu trebuie sa dau nimanui socoteala cu privire la viata mea. Eu nu sînt raspunzator înaintea niciunui scaun divin de judecata ci, cel mult, înaintea scaunelor de judecata ale lumii. însa solia primului înger este mult prea clara pentru a putea fi înteleasa gresit. Ea someaza pe orice om cu judecata lui Dumnezeu si cu prezenta personala a lui Dumnezeu în univers. Pentru a ne închina Creatorului nostru pe deplin, noi trebuie sa recunoastem nu numai opera puterii Sale creatoare, ci si semnul acestei puteri, Sabatul Domnului. Caci în sase zile a facut Domnul cerul si pamîntul si s-a odihnit în ziua Radio 131 a saptea. De aceea a binecuvîntat Domnul ziua a saptea si a sfintit-o. Dumnezeu a binecuvîntat si a sfintit o singura zi din toate cele sapte ale saptamînii punînd-o deoparte pentru un scop anumit, ca zi de închinare înaintea Lui. Cine va da ascultare azi soliei urgente a cerului? Cine se va teme cu adevarat si se va închina înaintea lui Dumnezeu în ziua pe care El a rînduit-o? Cine dintre noi va onora pe Creatorul sau cu adevarat în felul în care El asteapta astazi de la noi? Oare, daca aceasta este ultima Sa solie de avertizare si de apel pentru toti locuitorii pamîntului, dupa care urmeaza sfîrsitul si întîlnirea triumfala cu Isus în cer, stau si ma întreb care din aceasta generatie vor ajunge în cer? Va ajunge acolo vreun urmas al Mielului din zilele noastre care va alege cu buna stiinta sa se închine înaintea Creatorului sau în alta zi decît în ziua pe care El a sfintit-o si a binecuvîntat-o? Ziua duminicii, întîia, si nu a saptea zi a saptamînii este astazi aproape universal recunoscuta între crestini ca fiind Sabatul Domnului. Numai ca în lumina Sfintelor Scripturi acesta este Sabatul omului si nu al Domnului. Biserica Catolica recunoaste fara nici o umbra de sfiala ca ea este aceea care a operat aceasta schimbare. Atunci, întreb, este duminica cu adevarat Ziua Domnului? Sau trebuie sa fim cinstiti cu noi însine si pe deplin interesati de propria noastra mîntuire dînd ascultare mai degraba la ce spune Dumnezeu si nu ce spune omul. Celor ce nu vor sa dea ascultare glasului lui Isus, El le spune prin pana evanghelistului Marcu, la capitolul 7 versetul 7 astfel: „Degeaba Ma cinstesc ei dînd învataturi care nu sînt decît niste învataturi omenesti”. Spuneti-mi va rog, nu cumva asezînd religia noastra fata în fata cu solia primului înger, auzim înlauntrul constiintei noastre concluzia mare a Domnului Isus: „Degeaba”. Atunci, acum este timpul sa ne ridicam si sa dam ascultare somatiei urgente a cerului „Temeti-va de Dumnezeu; dati-I slava si închinati-va celui ce a facut cerul si pamîntul”. Al doilea înger îsi împleteste misiunea cu aceea a primului înger si anunta si el în auzul întregului pamînt: „A cazut Babilonul, cetatea cea mare care a adapat toate neamurile din vinul mîniei curviei ei”. Aici este prima oara cînd gasim în Apocalipsa amintit numele Babilon. Si, natural ca întrebarea noastra este: Ce legatura are numele vechii capitale a Imperiului Babilonian cu ultima solie a lui Dumnezeu pentru locuitorii acestui pamînt? Desigur ca nu acela era Babilonul la care se referea cel de al doilea înger! Chiar la data cînd apostolul Ioan nota în cartea sa cuvintele îngerului, Babilonul antic era de mult îngropat în faldurile istoriei si ale pamîntului. Atunci, este simplu de înteles ca numele Babilonului amintit în Apocalipsa este neaparat un simbol ale carui radacini merg înapoi în istorie spre turnul Babei. în istoria relatiilor omului cu Dumnezeu, turnul Babei reprezinta prima încercare deliberata si organizata a omenirii de a opune rezistenta si a se lupta împotriva lui Dumnezeu si împotriva planurilor Sale. Si acel loc a capatat numele Babei, care înseamna confuzie, încurcatura. De atunci si pîna azi Babei, sau Babilonul de mai tîrziu, au ramas un simbol al arogantei, al Radio 131 confuziei, al apostaziei, al încercarilor omenesti de a se salva prin mijloace proprii. Babilonul este folosit aici în Apocalipsa pentru a simboliza bisericile crestine din vremea sfîrsitului care marturisesc ca urmeaza lui Isus, dar care în realitate tradeaza cauza lui Isus. Caderea Babilonului este de natura spirituala si ea este rezultatul a doua cauze: prima este data de alianta bisericilor din vremea sfîrsitului cu puterile civile ale statului, alianta descrisa în Apocalipsa ca fiind desfrînare cu împaratii pamîntului, iar a doua cauza a caderii Babilonului se datoreaza învataturilor false pe care bisericile le-au amestecat încupa lor si le-au oferit oamenilor. Aici este o clara referinta la bisericile Romei. Asa cum de-a lungul secolelor biserica din Roma s-a departat de la învataturile apostolilor si pîna astazi a ramas tot departe, tot asa se poate spune si despre bisericile protestante. Marea majoritate a acestor biserici au întors treptat treptat spatele marilor adevaruri ale reformatiunii protestante si ale Evangheliei celei vesnice. Babilonul modern al crestinismului zilelor noastre cuprinde pe toti aceia care resping autoritatea Sfintelor Scripturi ca norma a credintei si a purtarii, dar care continua sa se numeasca crestini. în mare masura în aceste biserici, învataturile limpezi ale cuvîntului lui Dumnezeu au fost înlocuite cu speculatii filozofice si cu traditii bisericesti iar spiritul lumesc a corupt evlavia si curatia membrilor lor. înca din zilele apostolilor fusese prezisa o cadere de la credinta a crestinilor. Curînd însa, în zilele noastre, acest proces va fi încheiat. Curînd, Dumnezeu va striga prin mesagerii Sai credinciosi pe tot pamîntul, avertizînd pe toti aceia care vor sa ia seama: „A cazut Babilonul”. Care dintre dumneavoastra, ascultînd acum solia celui de al doilea înger va alege de buna voie sa se refugieze într-o cladire gata sa cada? Cine va alege sa-si piarda propria sa mîntuire, viata vesnica sub darîmaturile spirituale ale Babilonului de azi? Cine va alege în acest ceas solemn al istoriei pamîntului sa se îmbete cu vinul desfrînarii Babilonului refuzînd apa curata a Evangheliei lui Dumnezeu? Sînt sigur ca nimeni dintre dumneavoastra care ati citit aceasta prelegere, nu va face o alegere gresita. Sînt sigur ca în inima dumneavoastra deja ati ales sa dati ascultare chemarii insistente si urgente a lui Dumnezeu si sa va asezati de partea lui Isus, Acela care este pentru noi Calea Adevarul si Viata. Si, fie ca Domnul sa asculte rugaciunea noastra de consacrare.

Ascultarea – dovada adevaratei inchinari

Sa ne întoarcem din nou privirea si inima spre cer pentru a urmari de data aceasta pe cel de al treilea înger din viziunea celor trei îngeri din Apocalipsa 14. Viziunea aceasta a celor trei îngeri si a întreitei lor solii este de o importanta capitala pentru locuitorii pamîntului din ultima generatie. De primirea sau respingerea soliilor Evangheliei pe care acesti îngeri au fost trimisi sa le rosteasca în auzul întregului pamînt va depinde în final soarta vesnica a celor în viata la data aceea. Privite în ordinea tuturor soliilor Sfintelor Scripturi, soliile celor trei îngeri reprezinta exact ultima invitatie a harului lui Dumnezeu pentru lumea noastra. Pentru fiecare generatie Dumnezeu a avut o solie speciala, o chemare duioasa la pocainta si întoarcere la El pe care El a rostit-o prin servii Sai credinciosi din acea generatie. În aceasta viziune, ca si în soliile catre cele sapte biserici cu care se deschide cartea Apocalipsei, îngerii sînt slujitorii lui Dumnezeu, oamenii pe care El i-a ales, i-a chemat si i-a trimis sa proclame în toata lumea solia Sa. Cînd lucrarea celor trei îngeri va fi încheiata, atunci se va încheia si istoria planetei noastre. Multi se întreaba astazi cum se va încheia istoria pamîntului nostru. Caci multi gîndesc ca pamîntul nostru nu va mai putea dura mult din cauza prea multor cataclisme, razboaie, molime, cum si din cauza prea multei stricaciuni, nedreptati si suferinte. La o asemenea întrebare, solia celui de al treilea înger da un raspuns clar. Istoria planetei noastre se va încheia printr-un eveniment grandios, maret, captivant si coplesitor în importanta lui – revenirea în slava si cu putere a Domnului nostru Iisus Hristos. Dar pîna la acest eveniment îngerul al treilea mai are o lucrare de îndeplinit. El are o solie de rostit cu glas tare ca sa poata fi auzita de orice om, o avertizare nespus de serioasa pe care nimeni nu trebuie sa-si permita sa o trateze cu usurinta. Ea suna astfel: „Daca se închina cineva fiarei si icoanei ei si primeste semnul ei pe frunte sau pe mîna, va bea si el din vinul mîniei lui Dumnezeu turnat neamestecat în paharul mîniei Lui. Aici este rabdarea sfintilor care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus”. Solia primului înger rostita în auzul întregului pamînt soma pe orice om sa-si întoarca viata spre Dumnezeu într-un adevarat spirit de temere, de evlavie fata de El, într-un adevarat spirit de închinare si de supunere. Dumnezeu, Creatorul nostru este singurul care merita respect, închinare si supunere. Al doilea înger anunta caderea BabiIonului, prabusirea regatului lui antihrist, prabusirea imperiului minciunii, prabusirea tuturor învataturilor pagîne introduse în crestinism si a tuturor învataturilor crestine pagînizate prin încuscrirea cu ideile, practicile si morala lumii acesteia. Primul si al doilea înger au mers cu soliile lor la orice neam, semintie, limba si popor. Si acum, fiecare natiune de sub cer aude si ultima solie de avertizare împotriva închinarii înaintea fiarei si icoanei ei. Primul înger a somat pe toti oamenii: închinati-va Celui ce a facut cerul, pamîntul, marea si izvoarele apelor. Iar acum, cel de al treilea înger avertizeaza pe toti oamenii sa refuze închinarea înaintea fiarei si iocoanei ei. Evanghelia cea vesnica a lui Dumnezeu, dupa cum vedem bine, cere oricarui om sa ia o decizie foarte clara de a se închina Creatorului, sau de a se închina fiarei; de a primi semnul Creatorului, dau semnul fiarei; de a asculta de poruncile lui Dumnezeu, sau de poruncile oamenilor. Prin proclamatia lor, cei trei îngeri ofera oricarui om de sub cer suficienta lumina pentru a lua o hotarîre inteligenta, bine gîndita. Acelora care vor respinge si aceasta ultima somatie nu le va mai ramîne altceva decît sa se întîlneasca în final fata în fata cu un Dumnezeu plin de mînie ca sa guste din vinul mîniei Lui turnat neamestecat în paharul mîniei Sale, neamestecat cu nici un strop de mila, de îndurare. Aceia care au ales sa bea din potirul acelei femei desfrînate descrisa în capitolul 17 din Apocalipsa, pe a carei frunte sta scris Babilonul cel mare mama curvelor si spurcaciunilor pamîntului, aceia care au ales sa-si îmbete constiinta cu învataturile stricacioase ale bisericilor care au apostaziat de la adevarurile Bibliei, vor bea în final din paharul mîniei lui Dumnezeu. Acest pahar va fi revarsat prin cele sapte plagi descrise în Apocalipsa 16, despre care vom studia în viitor, în aceasta privinta a mîniei lui Dumnezeu, multi se întreaba: ‘Oare cum se împaca adevarul biblic al unui Dumnezeu plin de iubire si îndurare, cu un Dumnezeu încarcat de mînie?’ Oare sa simta Dumnezeu vreo satisfactie deosebita în faptul ca toti cei pacatosi primesc în sfîrsit ceea ce meritau? Fara îndoiala ca nu de putine ori am fost deranjati de masini care au trecut pe lînga noi ca un bolid, ale caror soferi actionau ca si cum soseaua ar fi fost numai a lor, punînd astfel într-o vizibila primejdie viata noastra si a altora care ne straduiam sa respectam legile de circulatie. Si desigur ca nu mica ne-a fost satisfactia cînd, cîteva mile mai departe am putut vedea acelasi automobil tras pe dreapta si scaldat de lumina orbitoare a masinii politiei; era acel sofer, primind ceea ce merita – pedeapsa, amenda. Oare, sa simta Dumnezeu acelasi gen de satisfactie? Nu! Dumnezeu iubeste pe cei pacatosi. Nu are importanta cît de nevrednici ar fi ei. El îi iubeste cu adevarat, indiferent de purtarea lor fata de El. El ne iubeste în ciuda pacatelor noastre si în ciuda faptului ca respingem iubirea Sa. Si, deoarece El nu poate trece cu vederea pacatul, El se simte totodata foarte ranit în sufletul Sau de orice pacatos nepocait care trebuie sa fie pedepsit. Ascultati va rog, chiar cuvintele lui Dumnezeu: „Spune-le: ‘Pe viata Mea, zice Domnul Dumnezeu, ca nu doresc moartea pacatosului, ci sa se întoarca de la calea lui si sa traiasca. întoarceti-va, întoarceti-va de la calea voastra cea rea! Pentru ce vreti sa muriti?” (Ezechiel 33,11)         Iubirea neobosita a lui Dumnezeu a fost aceea care a facut posibila jertfa de pe Golgota. Aceeasi iubire nemarginita sta la baza avertizarilor si a apelutilor urgente ale celor trei îngeri. Dumnezeu merita sa fie înteles corect. El va pedepsi pacatul. Pacatosii care vor refuza însa sa se desparta de pacatele lor vor împartasi, vrînd nevrînd, soarta pacatelor lor favorite. A distruge o fiinta creata de mîna Sa este un act cu totul strain de Dumnezeu. Tocmai de aceea, în viziunea celor trei îngeri, cu mult înainte ca Dumnezeu sa-Si reverse mînia Sa asupra pacatelor pamîntului, rosteste cu glas tare în auzul întregului pamînt ultima avertizare a Creatorului, ultima Sa chemare la pocainta, ultimile apeluri ale iubirii Sale. Prin cel de al treilea înger Dumnezeu ne avertizeaza si ne cheama sa nu acceptam sa ne închinam fiarei si icoanei ei. În prelegerile anterioare am vazut ca fiara, icoana ei precum si semnul ei reprezinta un sistem religios mondial anticrestin ce se opune lui Dumnezeu. Acest sistem denumit în Biblie antihrist cuprinde în esenta un fals sistem de închinare si de mîntuire, care este o contrafacere a mîntuirii lui Dumnezeu prin credinta. Cele doua sisteme de închinare a lui Dumnezeu si a lui antihrist, vor intra în curînd în ultima mare înclestare si batalie. Ateismul, prin însasi natura lui, este un sistem de gîndire în directa opozitie cu Dumnezeu, dar cea mai mare batjocura la adresa lui Dumnezeu nu este aceea care vine din partea unui ateist. Cu mult mai mare si mai primejdioasa este pozitia acelora care pretind a fi crestini, dar care atît prin conceptiile cît si prin purtarea lor se dovedesc a fi straini de caracterul lui Iisus, de legea Sa si de lucrarea Sa. Acestia sînt cele mai de temut unelte ale Satanei dinlauntrul bisericii. Mustrarea pe care am vazut ca o adreseaza Domnul Iisus ultimei Sale biserici, Laodicea, este simbolica pentru conditia spirituala a urmasilor Sai din aceste ultime zile, este semnificativa. „Stiu faptele tale, ca nu esti nici rece nici în clocot. O, daca ai fi rece sau în clocot; dar fiindca esti caldicel, nici rece nici în clocot, am sa te vars din gura Mea” Împotrivirea fatisa a celor necrestini fata de avertizarile divine este o amenintare cu mult mai mica pentru cauza lui Hristos si a bisericii Sale decît amenintarea care vine din partea membrilor încropiti ai bisericilor crestine care aleg sa se închine lui Dumnezeu asa cum le dicteaza gusturile lor. Ei sînt încropiti si datorita acestui fapt ei sînt totdeauna dispusi sa se dea de partea majoritatii. Credinciosia lor religioasa este conditionata de legaturi de familie, de legaturi de afaceri, de traditii si obiceiuri de care nu sînt dispusi sa se deslege asa de usor. Inima lor este împartita si atunci cînd Dumnezeu le cere sa se arate ascultatori cuvîntului Sau, ei încep sa rationalizeze ascultarea, si de draagul pacii si al unitatii sau al cine stie ce alte avantaje, ei refuza sa ia o pozitie clara fata de adevarul lui Dumnezeu. Ei sînt cu adevarat o „hula” la adresa lui Dumnezeu în aceasta lume. Ei pot sa para într-un sens religiosi,

buni închinatori ai lui Dumnezeu, dar în realitate ei se închina azi altor dumnezei. Tocmai acestia sînt primii care se vor închina mîine fiarei si chipului ei si vor accepta sa primeasca semnul ei pe frunte sau pe mîna. Ei vor accepta un sistem de închinare contrafacut, creat pe masura propriilor lor gusturi si principii de viata. Ceea ce are nevoie în aceste zile Dumnezeu nu este de crestini doar cu numele, ci de adevarati urmasi. El nu are nevoie de membri care sa-L aplaude, sa-L preamareasca si sa-L urmeze formal. El are nevoie mai mult ca oricînd de ascultare. Daca fiara, papalitatea, care va prelua în final conducerea tuturor bisericilor apostaziate sustine cu tarie ca duminica este semnul puterii ei, iar Dumnezeu, pe de alta parte, sustine despre Sabat ca este semnul puterii Sale creatoare si daca El ne cere tuturor „Sfintiti Sabatele Mele caci ele sînt un semn între Mine si voi ca sa stiti ca Eu sînt Domnul care va sfintesc”, vom fi noi niste crestini adevarati? Vom arata noi ascultare de Dumnezeu? Vom aduce noi lui Dumnezeu închinare veritabila în duh si în adevar? Ascultarea, ne spune cel de al treilea înger prin solia sa, este dovada adevaratei noastre închinari. Iubite cititor, as dori sa te opresti putin aici si sa-ti concentrezi putin gîndurile asupra acestei idei: Ascultarea este dovada adevaratei închinari. Mîntuirea noastra este darul lui Dumnezeu, ea nu se poate obtine nicidecum prin faptele noastre de ascultare de voia Sa. Temelia mîntuirii noastre nu este ascultarea, ci credinta în Iisus Hristos si în meritele Sale; aceasta este adevarata Evanghelie. Dimpotriva, evanghelia cea falsa, a fiarei, este aceea care aseaza faptele de ascultare ca o chezasie a mîntuirii omului. Daca ascultarea nu este temelia mîntuirii, totusi, ea este temelia închinarii adevarate. Cînd un om pacatos a venit în legatura cu Evanghelia lui Iisus si a cunoscut puterea mîntuitoare a harului divin, acel om va dovedi aceasta experienta a nasterii din nou printr-o credincioasa ascultare de Iisus. Aceasta ascultare va fi temelia închinarii sale. Noi nu putem pretinde a ne închina înaintea Creatorului nostru continuînd în mod voit sa nu ascultam de cerintele voiei Sale. Ce ar putea fi atunci o mai mare hula la adresa lui Iisus decît a spune cu gura noastra „Doamne, Doamne” si în realitate a lucra fara de lege. Nu. Nimic nu poate tine locul ascultarii pe care Dumnezeu o asteapta de la noi atunci cînd venim sa ne închinam înaintea Sa. Într-o zi de demult, un împarat al lui Israel s-a gîndit sa vina în fata poporului cu toata suita curtii sale si cu un vadit spirit de religiozitate si evlavie sa aduca o jertfa lui Dumnezeu pentru el si pentru tot poporul. Numai ca evlavia lui era fatarnica. Saul, acel împarat, încerca sa savîrseasca o slujba de închinare, care însa era în opozitie directa cu poruncile clare ale lui Dumnezeu. Aceasta nu era prima data cînd Saul a lasat deoparte poruncile lui Dumnezeu pentru a urma propriile sale cai, a ceea ce credea el ca este bine. Ca multi oameni din zilele noastre, împaratul Saul se obisnuise sa ia hotarîri bazate nu pe ceea ce cerea Dumnezeu, ci pe considerente de ordin politic, social sau economic, în functie de avantajele care îi surîdeau la un moment dat. Si Dumnezeu a rabdat cît a rabdat, ani si ani, pîna cînd i-a dat lui Saul o ultima sansa de a dovedi loialitatea sa fata de Dumnezeu. Dumnezeu i-a poruncit lui Saul sa nimiceasca cu desavîrsire pe amaleciti împreuna cu vitele lor. Si acum, priviti-l pe Saul pe drumul sau spre casa încarcat de laurii celei mai stralucite victorii din toata cariera lui militara. Însa în cale îi iese proorocul Domnului, Samuel, trimis de Dumnezeu. încîntat si multumit cu sine însusi, Saul saluta pe proorocul Samuel cu cuvintele pe care le gasim scrise în 1 Samuel 15,13: „Samuel s-a dus la Saul si Saul i-a zis: „Fii binecuvîntat de Domnul; am pazit cuvîntul Domnului’. Dar Samuel îi raspunde: „Bine, bine, dar ce înseamna atunci behaitul acesta de oi care ajunge la urechile mele si mugetul acesta de boi pe care-l aud?” Saul începe atunci sa se scuze, sa explice rationamentul sau, ca el a crutat animalele amalecitilor, pentru ca de fapt, erau mai frumoase si mai bune, si ca de fapt a intentionat sa le aduca jertfa lui Dumnezeu. La toate aceste explicatii si scuze, proorocul Samuel a avut o singura întrebare: „Oare îi plac Domnului mai mult arderile de tot si jertfele decît ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decît jertfele si pazirea cuvîntului Sau face mai mult decît grasimea berbecilor. Caci neascultarea, a continuat Samuel, este tot atît de vinovata ca si ghicirea, si împotrivirea nu este mai putin vinovata decît închinarea la idoli si terafimi. Fiindca ai lepadat cuvîntul Domnului, te leapada si El ca împarat” . Cred ca aceasta întîmplare de demult ilustreaza cum nu se poate mai bine în ce consta de fapt punctul de conflict între sistemul de închinare al lui antihrist si sistemul de închinare al celor ce urmeaza pe Miel. Care este de fapt în esenta diferenta dintre cei ce se închina fiarei si icoanei ei si aceia care se închina lui Iisus Hristos? Este exact diferenta care exista între aceia care au ales sa cladeasca pe stînca sau pe nisip. Aceasta diferenta este data de cele doua sisteme de închinare si de cele doua metode de închinare. Una, este mîntuirea prin credinta în harul lui Hristos, iar cealalta este mîntuirea omului prin propriile sale fapte si metode. Închinatorii Mielului, ramasita bisericii lui Iisus au la baza închinarii lor adevaratul spirit, ascultarea. „Aici este rabdarea sfintilor care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus”. Acestia au zidit credinta lor nu pe cuvîntul oamenilor ci pe Iisus, adevarata temelie. Acestia au învatat ca închinarea fata de viul Dumnezeu cere o ascultare atenta a tuturor instructiunilor Sale. Lucrul cel mai de pret azi este sa dam ascultare glasului primului înger care ne cheama „Temeti-va de Dumnezeu, dati-I slava si închinati-va”. Alaturi de aceasta solie noi trebuie sa luam aminte si la solia celui de al doilea înger care pronunta verdictul divin asupra oricarei încercari false de închinare în timp ce al treilea înger prin solia sa ne arata unde ar trebui sa ne gasim azi. Aici, în ceata acelora care au raspuns apelurilor primului înger, si au ales sa se închine lui Dumnezeu pazind poruncile Sale, au ales sa dea ascultare evangheliei Sale. Dupa viziunea celor trei îngeri zburînd prin mijlocul cerului cu o evanghelie vesnica pentru ca s-o vesteasca locuitorilor pamîntului, apostolul Ioan priveste din nou spre cer. Si iata ce ne relateaza: „Apoi m-am uitat; si iata, un nor alb. Si pe nor sedea cineva care semana ca un Fiu al Omului. Pe cap avea o cununa de aur iar în mîna o secera ascutita. Si un alt înger a iesit din templu si striga cu glas tare celui ce sedea pe tron: ‘Pune secera ta si secera, pentru ca a venit ceasul sa seceri, si secerisul pamîntului este copt’. Atunci cel ce sedea pe nor si-a aruncat secera pe pamînt; si pamîntul a fost secerat. Si din templul care este în cer a iesit un alt înger care avea si el un cosor ascutit. Si un alt înger care avea stapînire asupra focului a iesit din altar si a strigat cu glas tare catre cel ce avea cosorul ascutit: ‘Pune cosorul tau cel ascutit si culege strugurii viei pamîntului, caci strugurii ei sînt copti’. Si îngerul si-a aruncat cosorul pe pamînt. A cules via pamîntului si a aruncat strugurii în teascul cel mare al mîniei lui Dumnezeu” Dupa cum am vazut, soliile celor trei îngeri au ca rezultat faptic împartirea tuturor oamenilor în doua clase: cei ce se închina fiarei si icoanei ei si cei ce se închina lui Dumnezeu. Pentru fiecare, ne spune ultima viziune a apostolului Ioan din capitolul 14, cerul a pregatit un seceris. Întrebarea este, iubiti cititori, noi, pentru care seceris ne pregatim? Gînditi-va mult la aceasta întrebare. Si nu uitati ca secerisul în care ne vom gasi atunci va depinde întrutotul de tabara în care ne vom aseza cît de curînd: între cei ce urmeaza fiarei sau cei ce urmeaza pe Miel oriunde merge El. Pe cine vei alege sa urmezi, iubitul meu prieten? Cui vei alege sa te închini? O, aceasta este marea întrebare care va confrunta în curînd pe orice om. Cei trei îngeri ai lui Dumnezeu, cu Evanghelia cea vesnica zboara de mult si vor continua sa zboare prin înaltul cerului pîna-si vor fi sfîrsit lucrarea ce le-a fost încredintata. Dar, vei alege si tu o vreme cînd sa dai ascultare soliilor lor de avertizare? Daca de pilda astazi ar fi printre noi Moise, ce credeti ca ar alege daca ar fi asezat fata în fata cu cele doua alternative? Desigur ca el ar alege sa sufere mai degraba cu poporul lui Dumnezeu si sa nu se teama de mînia împaratului. Daca ar fi azi printre noi proorocul Ilie, cu siguranta ca el ne-ar spune: „Pîna cînd vreti sa schiopatati de amîndoua picioarele? Daca Domnul este Dumnezeu, mergeti dupa El; iar daca este Baal, mergeti dupa Baal!” Daca ar fi printre noi si apostolul Petru, fara îndoiala ca el ne-ar întreba: „Judecati voi singuri daca este drept înaintea lui Dumnezeu sa ascultam mai mult de voi decît de Dumnezeu. Trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decît de oameni”. Si daca ar fi printre noi chiar Domnul Iisus, El ne-ar îndemna cu aceleasi cuvinte stiute de noi toti: „Daca paziti poruncile Mele veti ramînea în dragostea Mea, dupa cum si Eu am pazit poruncile Tatalui Meu si ramîn în dragostea Lui. Voi sînteti prietenii Mei daca faceti ce va poruncesc Eu”.         O, fie ca Domnul sa ne ajute ca înca de azi sa ne asezam cu toata inima, credinta si umblarea noastra de partea Domnului Iisus Hristos. Înca de azi sa alegem sa cladim pe cuvîntul Sau si sa ne aratam credinciosi adevarati ai poruncilor Sale. Si fie ca în ziua cea mare a secerisului Sau sa putem fi adunati împreuna cu ceilalti în snopul binecuvîntat al celor mîntuiti. Amin!

Marea sarbatoare a celor biruitori

 

Am încheiat studiul capitolului 14 din Apocalipsa. Acest capitol, alaturi de capitolele 12 si 13, atît datorita pozitiei lor în aceasta carte profetica, dar mai ales datorita continutului lor, reprezinta punctul central în jurul caruia graviteaza toate celelalte solii profetice cuprinse în Apocalipsa. Dupa cum am vazut, capitolul 14 s-a încheiat cu viziunea solemna si impresionanta a revenirii Domnului nostru Iisus Hristos pe norii cerului si a strîngerii celor doua secerisuri ale lumii. Vorbind despre acest eveniment, însusi Domnul Iisus S-a numit pe Sine Domnul secerisului. Iar în parabola cu neghina, El a precizat ca secerisul este sfîrsitul lumii. Evanghelia dupa Matei 9,37 si 13,39. La sfîrsitul aceleiasi parabole Domnul a mai spus ca la vremea secerisului „Fiul Omului va trimite pe îngerii Sai si ei vor smulge din împaratia Lui toate lucrurile care sînt pricina de pacatuire si pe cei ce savîrsesc faradelegea si-i vor arunca în cuptorul aprins”. Secerisul final este momentul separarii pamîntenilor în doua tabere, este momentul rasplatirii pe de o parte a celor credinciosi si pe de alta parte a pedepsirii celor ce au ales caile pacatului. „Nu va mirati de lucrul acesta – a spus Domnul Iisus, – pentru ca vine ceasul cînd toti cei din morminte vor auzi glasul Lui si vor iesi afara din ele” . Si acum, notati va rog ce a precizat Domnul Iisus: „Cei ce au facut binele”, a zis El, „vor învia pentru viata, iar cei ce au facut raul vor învia pentru judecata” (Ioan 5,28.29). Cînd Domnul Iisus a venit pentru prima data la noi ca Om între oameni, El a venit sa semene samînta Evangheliei si de atunci si pîna astazi Evanghelia a rodit în viata fiecarei generatii mii si mii de credinciosi. A doua Sa venire va avea drept scop de a aduna pe toti cei credinciosi în grînarul cerului. Cu putin timp înainte de a doua Sa venire, înainte de secerisul lumii, Dumnezeu doreste sa întreprinda o ultima campanie de predicare a Evangheliei. „Evanghelia aceasta a împaratiei”, a zis Domnul Iisus, „va fi propovaduita în toata lumea ca sa slujeasca de marturie tuturor oamenilor; atunci va veni sfîrsitul”. (Matei 24,14). Tocmai aceasta lucrare a fost vazuta de apostolul Ioan în acea viziune a celor trei îngeri care zburau prin mijlocul cerului cu o Evanghelie vesnica, pentru ca s-o vesteasca locuitorilor pamîntului. Întreita lor solie reprezinta ultima lor chemare la mîntuire pe care Dumnezeu o mai adreseaza planetei noastre înainte de a aduce sfîrsitul. Întreaga lume de astazi se pregateste pentru marele secesis. Curînd, secerisul pamîntului va fi copt pe deplin. La momentul acela care sta în viitor, cei ce au întretinut o vie legatura cu Dumnezeu si au dat ascultare Evangheliei Sale si-au curatit inima de orice pacat, au dorit dupa asemanarea în caracter cu Iisus si au ajuns la maturitatea credintei si umblarii lor cu Dumnezeu. Ei, ca si Enoh de pe vremuri, vor fi luati în cele din urma la cer. Cînd secerisul este copt, atunci nu mai este nici o clipa de pierdut. însusi Domnul Iisus a subliniat acest lucru prin cuvintele: „Cînd este coapta roada, pune îndata secera în ea, pentru ca a venit secerisul” (Marcu 4,29). Aceasta înseamna ca Dumnezeu va lucra în graba pentru a aduna la Sine tot ce se poate aduna. Iar restul acelora care au refuzat pîna si ultima Sa chemare la mîntuire nu vor mai avea o noua ocazie. În ziua revenirii Sale El va lua la Sine nu caractere partial coapte, sau partial pregatite pentru cer. El nu va lua la Sine credinciosi care sînt dispusi sa asculte partial de glasul Sau, sau sa împlineasca poruncile Sale doar în parte. Curînd în cer si pe pamînt se va auzi strigarea: „Pune secera ta si secera, pentru ca a venit ceasul sa seceri si secerisul pamîntului este copt”. Unde ma va gasi si unde te va gasi acel ceas solemn, acel ultim ceas al istoriei? Va fi viata noastra un rod copt gata sa fie cules poentru vesnicie? Unde credeti ca ar dori Dumnezeu sa ne gasim în acea zi a revenirii Sale? Daca deschideti Apocalipsa la capitolul 15 veti afla raspunsul sigur la aceasta întrebare. Va invit sa dam citire capitolul 15: „Apoi am vazut în cer un alt semn mare si minunat. Sapte îngeri care aveau sapte urgii, cele din urma, caci cu ele s-a ispravit mînia lui Dumnezeu. Si am vazut ca o mare de sticla amestecata cu foc si pe marea de sticla cu alautele lui Dumnezeu în mîna stateau biruitorii fiarei, ai icoanei ei si al numarului numelui ei. Ei cîntau cîntarea lui Moise, robul lui Dumnezeu si cîntarea Mielului, si ziceau: ‘Mari si minunate sînt lucrarile Tale Doamne Dumnezeule Atotputernice. Drepte si adevarate sînt caile Tale, împarate al neamurilor! Cine nu se va teme Doamne, si cine nu va slavi Numele Tau? Caci numai Tu esti sfînt; si toate neamurile vor veni si se vor închina înaintea Ta, pentru ca judecatile Tale au fost aratate’. Dupa aceea am vazut deschizîndu-se în cer templul cortului marturiei” . Fara nici o discutie ca Dumnezeu ne asteapta pe toti la Marea de Cristal. El doreste ca niciunul dintre noi sa nu lipseasca la marea sarbatoare a biruintei Mielului. El a luat toate masurile necesare ca orice bob pretios al secerisului Evangheliei sa nu se piarda. El a pus totul în joc pentru acea zi. El a dat tot ce a avut mai de pret în cer, pe Fiul Sau, pe Domnul Iisus, pe Golgota, pentru ca prin jertfa Sa sa putem fi rascumparati din aceasta lume sortita pieirii. Curînd asupra lumii noastre se va arata acel semn mare si minunat descris în versetul 1, cei sapte îngeri care aveau sapte urgii, cele din urma, caci cu ele s-a ispravit mînia lui Dumnezeu. Cînd tot ce era bob curat a fost pus la adapost, asupra lumii noastre vor coborî urgiile divine. Însa mai înainte de acel moment, profetia ne prezinta un tablou plin de lumina, de frumusete, un tablou atît de îmbietor! El ne prezinta ca într-o avanpremiera pe cei mîntuiti ajunsi în cer la tronul lui Dumnezeu, la Marea de Cristal. Desi cronologic vorbind, cei credinciosi vor fi pe pamînt cînd se vor coborî plagile lui Dumnezeu peste cei necredinciosi, totusi, profetia biblica prezinta scena sarbatorii din cer mai înainte de scena dramei pamîntului. Cine sînt cei ce vor ajunge la Marea de Cristal? Ei sînt, dupa cum ne precizeaza profetia, biruitorii fiarei, ai icoanei ei si ai numarului numelui ei. Unindu-si vocile într-un cor imens, ei sînt vazuti si auziti intonînd cîntarea lui Moise si cîntarea Mielului. Cîndva, în urma cu mii de ani, ajuns pe celalalt mal al Marii Rosii, poporul ales al lui Dumnezeu de altadata, poporul Israel, si-a ridicat glasul ca un singur om pentru a intona imnul acela minunat al izbavirii lor din Egipt. Si acel imn se gaseste tot în capitolul 15, dar în cartea Exodului. Momentul acela marca începutul unei noi istorii pentru Israel, marca începutul calatoriei lor spre libertate. Peste ani si ani experienta izbavirii acelui popor din mîna vrajmasilor sai urma sa fie tema pe care noul Israel al bisericii crestine trebuia sa o preia si sa o aseze în limbajul experientei lui finale. Cîntarea lui Moise, intonata atunci la Marea Rosie fusese rînduita de Dumnezeu sa-si continue tema ei sus, la Marea de Cristal, tema biruintei. Sus vor ajunge numai cei biruitori, cei ce au iesit biruitori asupra tuturor conditiilor potrivnice mîntuirii, asupra tuturor piedicilor pe care Satana le-a asezat în calea celor credinciosi. Dar cei biruitori au fost auziti intonînd la Marea de Cristal totodata si cîntarea Mielului. Aceasta cîntare a fost compusa de Domnul Iisus pentru a celebra biruinta Sa de pe Calvar împotriva pacatului si împotriva Satanei. Cei adunati la Marea de Cristal l-au biruit si ei pe Satana. Cuvîntul din Apocalipsa 12,11 ne spune: „Ei l-au biruit prin sîngele Mielului si prin cuvîntul marturisirii lor si nu si-au iubit viata chiar pîna la moarte” .    Pentru cei credinciosi, mîntuirea pe care Iisus a cîstigat-o pentru ei pe Golgota, prin jertfa Sa, a fost cel mai de pret lucru, mai de pret chiar decît propria lor viata. Multi se întreaba daca nu cumva scena cu cei biruitori adunati la Marea de Cristal îi are în vedere numai pe cei din ultima generatie care au trait în perioada domniei tiranice a fiarei a lui antihrist. Desigur ca în primul rînd profetia din Apocalipsa 15 îi are în vedere pe cei credinciosi din ultima generatie care au trecut prin necazul cel mare care, în comparatie cu toate celelalte generatii de credinciosi, au avut de

dus cea mai grea lupta. Ei au fost urîti de toti din pricina adevarului pe care-l traiau si-l predicau. Ei, la un moment dat, si-au vazut amenintata propria lor existenta, avînd de ales în mod constant între ascultarea de poruncile lui Dumnezeu si ascultarea de  poruncile oamenilor. Însa ei au ramas statornici de partea lui Dumnezeu. Ei au ales mai degraba sa sufere cu poporul lui Dumnezeu decît sa se bucure de placerile de o clipa ale acestei lumi. Ei au ales biruinta împreuna cu Mielul, de aceea stau ei acum la Marea de Cristal înaltînd spre tariile cerului imnurile lor de biruinta. Dar, daca stam sa ne gîndim mai bine, spiritul lui antihrist, spiritul Satanei s-a dovedit a fi fost la lucru nu numai în vremea sfîrsitului, ci el s-a manifestat dintotdeauna. El era deja la lucru în vremea apostolilor, în vremea lui Daniel, în vremea lui Ilie, Moise, Abraam, Noe, Enoh, si chiar si în timpul generatiei lui Abel, primul om care a ales sa ramîna biruitor de partea lui Dumnezeu cu pretul propriei sale vieti. Martirii dispensatiunii Vechiului Testament au avut de dus aceeasi lupta ca si martirii Noului Testament. Singura deosebire este ca pe masura ce istoria pamîntului se apropie de încheierea ei, încercarile, luptele, greutatile si examenele la care vor fi supuse vietile celor credinciosi vor fi din ce în ce mai dure, mai severe. Si mai este ceva care ma face sa cred ca privilegiul de a fi parte din acel cor urias ce va intona cîntarea lui Moise si cîntarea Mielului nu va fi limitat la o singura generatie este însusi faptul, sau evenimentul revenirii glorioase a Domnului Iisus Hristos. Aceasta a fost ziua mult asteptata de toti cei credinciosi, atît cei care au trait în timpul Vechiului cît si în timpul Noului Testament. Toti s-au rugat, au sperat, au tînjit dupa aceasta zi a refacerii tuturor lucrurilor, a întoarcerii lor în casa de sus. Curînd Dumnezeu va fi laolalta cu poporul Sau biruitor la Marea de Cristal, la marea sarbatoare a întoarcerii pamîntului în mîinile Creatorului sau. Noi astazi stam ca si poporul Israel de altadata, la malul Marii Rosii. Balaurul, mîniat pe femeie va porni ultimul si cel mai crîncen razboi împotriva celor cu adevarat credinciosi. Dar, sa nu uitam ca acea Mare Rosie care ameninta sa înghita în apele ei învolburate pe poporul lui Dumnezeu a devenit mormîntul dusmanilor poporului sfînt. Atunci, Marea Rosie s-a despicat pentru Israel si a devenit ocazia izbavirii lui, dar pentru asupritorii poporului lui Dumnezeu a devenit urgia mîniei divine.Tot asa si la încheierea timpului, ziua revarsarii judecatilor lui Dumnezeu peste cei pacatosi va fi de fapt ziua izbavirii poporului Sau.        Dar scenele din capitolul 15 continua. Imediat dupa acea viziune fericita, dupa acea pregustare a marii sarbatori care asteapta pe cei credinciosi în cer, privirea apostolului Ioan a fost atrasa spre templul lui Dumnezeu. „Si din templu”, spunea apostolul, „au iesit sapte îngeri care tineau cele sapte urgii. Erau îmbracati în in curat stralucitor, si erau încinsi împrejurul pieptului cu brîie de aur. Si una din cele patru fapturi vii a dat celor sapte îngeri sapte potire de aur pline de mînia lui Dumnezeu care este viu în vecii vecilor. Si templul s-a umplut de fum din slava lui Dumnezeu si a puterii Lui. Si nimeni nu putea sa intre în templu pîna se vor sfîrsi cele sapte urgii ale celor sapte îngeri”. Cei sapte îngeri cu cele sapte potire ale mîniei lui Dumnezeu ne aduc aminte pentru ultima data de întelesul spiritual al profetiilor Apocalipsei în care cifra sapte joaca un rol important aratînd spre caracterul desavîrsit, complet al lucrarii planului de mîntuire. Dumnezeu doreste sa stearga cu desavîrsire din universul Sau nepatat orice este rau, nesfînt, orice pacat. Si El vrea sa reaseze cu desavîrsire dreptatea Sa în univers. Daca privim cu atentie la aceste ultime versete ale capitolului 15 în lumina ultimelor versete din capitolul 11, sînt convins ca veti remarca imediat legatura dintre finalul celor doua capitole. La încheierea capitolului 11 auzim cea de a saptea trîmbita cum suna anuntînd coborîrea judecatilor divine asupra locuitorilor pamîntului, peste toti cei ce au ales prapadul ca sa prapadeasca pamîntul. Si acum, în capitolul 15, cele anuntate prin trîmbita a saptea se împlinesc. Îngerii nimicirii ies din templul din cer ca sa-si aduca la îndeplinire misiunea lor. În capitolul 11 privim spre templul lui Dumnezeu si vedem ca este deschis. Ochiul nostru patrunde dincolo de perdeaua dinlauntrul templului care desparte cele doua încaperi pîna acolo în Sfînta Sfintelor unde se afla chivotul legamîntului. Dar vai! Acum, în capitolul 15, în clipa cînd îngerii nimicirii ies din templu, portile sanctuarului ceresc se închid. Aceasta înseamna ca din acel moment în templul din ceruri nu va mai fi nici o posibilitate de iertare, de curatire, de sfintire si de salvare pentru nimeni de pe pamînt. Si aceasta pentru ca în momentul cînd cele sapte urgii stau sa cada asupra celor pacatosi, Iisus, Marele nostru Preot si Mijlocitor nu va mai fi în templul Sau slujind pentru cei pacatosi care cauta mîntuire. O, daca pe pamînt s-ar mai fi gasit înca oameni care sa doreasca sa fie salvati, desigur ca El ar mai fi zabovit în templu, ar mai fi slujit si pentru ei si ar fi amînat astfel dezlantuirea urgiilor Sale. Dar, la data aceea cînd El s-a retras pentru a dezbraca hainele Sale de Mare Preot si a îmbraca haina Sa de Judecator, toti cei în viata de pe pamînt au luat deja decizia finala – împreuna cu Dumnezeu, sau împotriva lui Dumnezeu. Fara îndoiala ca printre aceia care vor cunoaste slava si puterea mîniei divine vor fi multi, chiar foarte multi care au tratat cu usurinta chemarea lui Dumnezeu la mîntuire, sau care au ascultat cu inima împartita la soliile urgente ale celor trei îngeri din Apocalipsa 14. Sînt sigur ca multi dintre cei nemîntuiti care vor trebui acum sa bea si ei din paharul mîniei divine vor fi aceia care au amînat sa ia o hotarîre urgenta, au ezitat pîna cînd a fost prea tîrziu. Cu ani în urma ma aflam într-una din statiile de metrou din centrul Vienei. Si privind la oamenii care urcau si coborau, la garniturile de vagoane care veneau si plecau, la un moment dat am surprins o scena pe care cred ca n-am s-o uit niciodata. Dintr-unul din vagoane se pregatea sa coboare o familie – sot, sotie si o fetita de vreo 8 ani. Întîi au coborît parintii si acum asteptau sa coboare si fetita, dar altii i-au luat înainte si în momentul cînd sa iasa a ezitat putin. A presimtit ca trenul va pleca si asa a si fost. Deodata, usile s-au închis în fata ei si întreaga garnitura s-a repezit cu viteza spre urmatoarea statie. Cînd fetita si-a dat seama ca s-a despartit de parintii ei am putut observa pe fata ei o groaza teribila, o durere fara seaman. Privind la ea în acele cîteva secunde cît a durat toata scena mi-am adus aminte de acea zi cînd timpul de har se va încheia si judecatile lui Dumnezeu vor începe sa cada asupra lumii nepocaite. În acele momente m-am gîndit la cei care ar fi putut fi salvati sau care sînt foarte aproape sa fie salvati dar care ezita înca sa caute cu seriozitate pe Iisus si sa-si predea viata pe altarul Sau ca o jertfa vie. Astazi Iisus, Marele nostru Preot înca se afla în cer, înca slujeste pentru noi, înca este în asteptarea noastra. Usa templului Sau sta înca deschisa pentru orice om. Oare este printre dumneavoastra, stimati cititori, cineva care înca ezita, care înca se gîndeste ce alegere sa faca? Daca este cineva în asemenea situatie îl invit sa priveasca din nou spre cele doua mari tablouri ale capitolului 15, spre acea mare sarbatoare a cerului si spre marea drama a pamîntului clocotind sub mînia revarsata a lui Dumnezeu. Eu nu cred ca va fi careva între noi care ar dori sa aleaga scena tragica a despartirii de Dumnezeu, de Tatal nostru iubitor. Eu nu cred ca în aceste clipe este cineva care sa nu fie în stare sa spuna Domnului: O Doamne Iisuse, Tu Ti-ai dat viata pentru mine. De aceea aleg calea care duce la viata vesnica, Te aleg pe Tine. Doresc sa ma predau cu totul pe altarul Tau, sa fiu al Tau si sa fiu stramutat în casa Ta cînd vei veni. Ajuta-ma sa Te regasesc în ziua revenirii Tale acolo sus la Marea de Cristal printre cei biruitori. Ajuta-ma la toate acestea prin puterea harului Tau, si-Ti multumesc. Amin!

Cele 7 potire ale maniei lui Dumnezeu (I)

 

Daca exista vreun adevar cu caracter permanent pentru care fiecare pagina a cartii Apocalipsa depune o marturie foarte clara, este adevarul ca aceasta carte profetica este în totalitate Descoperirea lui Iisus Hristos pentru noi, mai ales pentru noi oamenii ultimei generatii. Însa aceasta carte nu este numai descoperirea Persoanei divine a Domnului si Mîntuitorului nostru, ci si descoperirea planurilor, interventiilor si lucrarii Sale spre binele si fericirea vesnica a tuturor oamenilor. Dumnezeu este iubire. Însa astazi, în studiul pe care-l vom parcurge împreuna vom avea ocazia sa facem cunostinta cu opusul iubirii lui Dumnezeu, cu mînia Sa manifestata prin revarsarea celor sapte plagi sau urgii asupra locuitorilor pamîntului. Dar sa vedem mai întîi ce ne spune cuvîntul profetiei în Apocalipsa 16: „Si am auzit un glas tare care venea din templu si care zicea celor sapte îngeri: ‘Duceti-va si varsati pe pamînt cele sapte potire ale mîniei lui Dumnezeu’. Cel dintîi s-a dus si a varsat potirul lui pe pamînt; si o rana rea si dureroasa a lovit pe oamenii care aveau semnul fiarei si care se închinau icoanei ei. Al doilea a varsat potirul lui în mare; si marea s-a facut sînge, ca sîngele unui om mort. Si a murit orice faptura vie, chiar si tot ce era în mare. Al treilea a varsat potirul lui în rîuri si în izvoarele apelor; si apele s-au facut sînge. Si am auzit pe îngerul apelor zicînd: ‘Drept esti Tu Doamne care esti si care erai. Tu esti sfînt pentru ca ai judecat în felul acesta; fiindca acestia au varsat sîngele sfintilor si al proorocilor, le-ai dat si Tu sa bea sînge; si sînt vrednici !’. Si am auzit altarul zicînd: ‘Da Doamne, Dumnezeule Atotputernice, adevarate si drepte sînt judecatile Tale’. Al patrulea a varsat potirul peste soare si doarelui i s-a dat sa dogoreasca pe oameni cu focul lui. Si oamenii au fost dogorîti de o arsita mare si au hulit numele Dumnezeului care are stapînire peste aceste urgii si nu s-au pocait ca sa-i dea slava„. Cu aceste cuvinte ne gasim la încheierea versetului 9 care a anuntat cea de a patra urgie a mîniei lui Dumnezeu. Sa ne oprim aici sa analizam cu atentie cele citite. De ce am ales sa ne oprim aici? Va voi explica în prelegerea viitoare. Sînt sigur ca atunci veti fi mai pregatiti sa întelegeti motivul acestei opriri. Mai întîi de toate as dori sa fac cîteva scurte precizari.        Prima, este referitoare la momentul cînd glasul divin da celor sapte îngeri ai mîniei porunca: „Duceti-va si varsati pe pamînt cele sapte potire ale mîniei lui Dumnezeu”. Desi în aceasta privinta apostolul Ioan nu face nici o precizare, totusi, din contextul capitolului 14 si 15 reiese foarte clar ca revarsarea plagilor are loc dupa încheierea timpului de har si înaintea de revenirea în slava a Domnului Iisus. Faptul ca prima urgie cade asupra oamenilor care au primit semnul fiarei si se închina icoanei ei arata clar ca momentul caderii celor sapte urgii divine are loc neaparat dupa acel moment cînd fiara cere si chiar impune locuitorilor pamîntului sa i se închine. Totodata, acest eveniment al caderii urgiilor trebuie sa aiba loc neaparat dupa ce si cel de al treilea înger din capitolul 14 avertizeaza pe oameni sa refuze o asemenea închinare, chemîndu-i mai degraba sa dea ascultare poruncilor lui Dumnezeu si sa urmeze credintei lui Iisus. A doua precizare pe care doresc sa o fac este legata de caracterul acestor plagi. Multi se întreaba cum ar trebui sa fie aceste plagi privite – în sens simbolic sau în sens literal? Tendinta noastra ca oameni, este de a alege extremele. Desigur ca Apocalipsa este o carte prin excelenta încarcata, chiar saturata cu simboluri. Tocmai de aceea, unii interpretatori s-au simtit obligati sa caute în orice detaliu al cuvintelor ei profetice un înteles spiritual, o semnificatie simbolica, neîngaduind nici un spatiu cît de mic lucrurilor reale, literale, luate ca atare. Pe de alta parte, alti interpretatori, au ales cealalta extrema – de a lua toate cele scrise în Apocalipsa în sens literal, încercînd sa gaseasca astfel fiecarui element profetic un eveniment, o persoana, sau o situatie corespunzatoare în istorie. Multi se întreaba: Care metoda de interpretare este corecta? La aceasta întrebare exista un singur raspuns: în realitate amîndoua caile de interpretare sînt tot atît de corecte, dar cu o singura conditie – aceea de a lasa ca însusi contextul profetie sa dicteze cînd ar trebui sa luam cele scrise în sens simbolic sau literal. De pilda, daca în capitolul 14 profetia ne vorbeste despre un balaur si despre doua fiare, una iesind din mare si alta ridicîndu-se din pamînt, în lumina contextului întregului capitol, nimeni nu va lua aceste fiare în sens literal. Fara discutie ca înfatisarea, purtarea si caracterul lor sînt de fiare, dar aici nu este vorba de fiare. Si tot în capitolul 14 daca citim la încheierea lui despre doua secerisuri, a grîului si a strugurilor, este de la sine înteles ca ele sînt aici cu un sens simbolic, figurativ, spiritual. Acum, daca ne gîndim la primele patru urgii despre care este scris ca au cazut peste pamînt, peste mare, peste ape si peste soare, cum credeti ca ar trebui ele privite? În anumite privinte cele sapte ultime urgii sînt asemanatoare cu cele zece plagi care au cazut asupra Egiptului antic, despre care ne relateaza cartea Exodului. Evident, fiecare din cele zece plagi a fost literala, reala si însotita de durere ce crestea în intensitatee de la o plaga la alta. Fiecare din cele zece plagi a avut drept scop sa prabuseasca în tarîna mîndria si încapatînarea lui Faraon si sa expuna în modul cel mai vizibil falsitatea religiei Egiptului si cît de zadarnice sînt toate încercarile omenesti de a lupta împotriva lui Dumnezeu. În mod asemanator cu plagile Egiptului, cele sapte plagi cu care se va încheia istoria robiei pacatului, sînt literale, fiecare avînd de a face cu elemente reale, literale, în timp ce scopul lor este simbolic, profund spiritual. De pilda, primul înger, este clar ca nu varsa o substanta chimica otravitoare, caustica, dintr-un potir literal asupra oamenilor care au primit semnul fiarei, un semn literal din partea unei fiare literale; dar îngerul este probabil literal, iar oamenii asupra carora se varsa potirele mîniei divine, fara discutie ca sînt literali, iar suferinta lor este si ea tot literala. Deci, sa lasam ca lumina cuvîntului pe care-l citim, sporita de inspiratia Duhului Sfînt sa fie aceea care sa dea interpretare corecta, aratîndu-ne întelesul literal sau simbolic al celor citite. Pe lînga aceste doua precizari privind timpul caderii acestor urgii si caracterul lor, o alta precizare gîndesc ca este necesara, si aceasta priveste caracterul lui Dumnezeu. Daca Dumnezeu este iubire, atunci cum se împaca iubirea Lui cu aceasta dezlantuita revarsare a mîniei Sale în care nu se mai vede nici un strop de mila, de care de altfel alte generatii au avut totusi parte. Noi sîntem înclinati sa gîndim ca aceste ultime sapte urgii sînt prea severe si crude, însa felul nostru de a gîndi este dat de faptul ca noi nu putem privi la aceste judecati divine de pe pozitia de pe care cerul priveste la ele. Ati notat cum îngerii care au o capacitate de a iubi mai mare decît a noastra, totusi au rostit un cuvînt de aprobare cînd au vazut plagile napustindu-se asupra celor ce le meritau. Fiti siguri ca îngerii sînt într-o pozitie mult mai avantajoasa decît noi de a judeca limpede si corect lucrurile. Pentru a fi întelese, aceste ultime judecati ale cerului ar trebui privite mai degraba în lumina ultimei si cea mai solemna avertizari divine adresata celor din ultima generatie, asa cum ne este prezentata în capitolul 14, versetele 6-12. Aceasta generatie a sfîrsitului a avut privilegiul de a aduna lumina tuturor veacurilor si de a cunoaste experientele bune si rele ale tuturor generatiilor de pamînteni. În proportie directa cu lumina primita si refuzata, va fi si judecata divina. Este corect asa, sau nu? Aceea care au avut ocazia sa auda întreita solie îngereasca vor fi socotiti mult mai raspunzatori decît orice generatie de mai înainte. Însusi Domnul Iisus a spus ca în judecata Sa va fi mult mai îngaduitor cu locuitorii cetatilor Sodoma si Gomora decît cu cei din generatia de atunci care au avut ocazia sa-L vada personal si sa auda cuvintele Sale. Tot asa, El va arata mult mai multa întelegere fata de evreii care L-au respins în comparatie cu noi care în aceasta generatie ezitam sau îndraznim sa nu dam ascultare ultimului sau apel la pocainta. Judecatile care au cazut atunci asupra cetatii Ierusalimului, ca si asupra întregei natiuni, au fost amestecate cu îndurari în paharul mîniei Sale, dar judecatile care vor veni asupra Babilonului vor fi fara mila pentru ca oferta cerului a fost dispretuita iar mesagerii

ei au fost persecutati si omorîti. Un gînd ar trebui imprimat adînc în mintea noastra si reîmprospatat mereu si mereu; si anume gîndul ca Dumnezeu nu este mînios pe oameni ci pe pacat, oriunde si la oricine s-ar gasi el. Însusi Fiul lui Dumnezeu a fost pedepsit, lovit de Dumnezeu si smerit. De ce? Pentru ca asupra Lui s-a gasit la un moment dat pacat. Nu pentru ca El ar fi pacatuit, ci pentru ca El a ales sa poarte pacatele noastre. Pacatul trebuie sa fie distrus si eliminat din univers. Dar, regretabil ca acest lucru Dumnezeu nu-l va putea savîrsi fara ca sa distruga odata cu pacatul si pe aceia care au îngaduit domnia pacatului în viata lor. Pacatul nu poate trai în afara omului, în afara mediului în care sa se dezvolte. De aceea, în functie de relatia personala a omului cu pacatul, el trebuie ori sa moara, ori sa traiasca. Prin pana inspirata a profetului Isaia, Dumnezeu ne asigura astfel în capitolul 27 versetele 4 si 5:    „N-am nici o mînie, dar daca voi gasi maracini si spini voi merge la lupta împotriva lor si-i voi arde pe toti, afara numai daca vor cauta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine; da, vor face pace cu Mine”. Vedeti, Dumnezeu nu are nici o mînie pe oameni, ci pe spinii si maracinii din caracterul nostru. El este mîniat pe pacat. Ca un parinte iubitor, va dati seama cît de profund indignat trebuie sa fie Dumnezeu de toata gama suferintelor si necazurilor pe care pacatul le-a generat. Si cît de plin de mînie este El pe toti aceia care continua sa cultive pacatul si sa-l sporeasca, gîndind ca acesta ar contribui cumva la fericirea lor. Într-un alt sens, pacatul nu este altceva decît calcarea legii lui Dumnezeu. Cele sapte plagi vor fi privite ca fiind tocmai dovada ca legea divina a fost totdeauna în vigoare, a fost totdeauna la lucru. „Nu judecati”, a spus Domnul Iisus, „ca sa nu fiti judecati. Caci, cu ce masura judecati, veti fi judecati; si cu ce masura masurati, vi se va masura”. Istoria personala a anumitor persoane sau diferitelor popoare arata cît de statornice si sigure au fost cuvintele Domnului Hristos citate mai înainte. Oamenii, desigur ca au libertatea sa nege existenta lui Dumnezeu sau sa refuze supunere fata de principiile guvernarii Sale. Dar ei nu pot sa anuleze legea rasplatirii fiecarui om dupa faptele sale.        Adresîndu-se lui Dumnezeu, îngerul care a varsat potirul mîniei divine asupra apelor a declarat: „Tu esti sfînt, pentru ca ai judecat în felul acesta; fiindca acestia au varsat sîngele sfintilor si al proorocilor, le-ai dat si Tu sa bea sînge; si sînt vrednici”. Curînd cei credinciosi se vor întîlni cu lumile necazute în pacat, vor întelege pe deplin caracterul distrugator al pacatului si vor exclama atunci cu întreg universul: „Drepte si adevarate sînt caile Tale împarate al neamurilor!” Desigur ca în aceste privinte ar fi mult mai multe de spus, însa as dori sa ne îndreptam privirea spre primele patru plagi.  Prima urgie divina a fost varsata asupra pamîntului. Si de ce pamîntul? Pentru ca pamîntul este acela care asigura omului cele necesare întretinerii vietii. De roadele pamîntului depind în final sanatatea si puterea omului, pamîntul este cel care da omului bogatii sub forma metalelor si pietrelor pretioase, cît si surse de energie pentru a proteja corpul de frig sau cald si pentru a spori calitatea tehnica a vietii. Efectul urmarit de cer prin prima urgie nu este acela de a curma firul vietii omului, ci a-l lovi cu suferinta fizica. Textul biblic ne vorbeste despre o rana grea si dureroasa, care poate fi luata în sens literal sau în sens general referindu-se la boli fara leac. Desigur ca pamîntul continua sa-si dea roadele, dar ele sînt atinse din plin de mînia lui Dumnezeu. Hrana nu mai contribuie la întretinerea sanatatii si puterii omului, iar corpurile oamenilor loviti de aceasta urgie sufera fara nici o alinare. Oamenii de stiinta stau muti si neputinciosi în fata tuturor suferintelor. Tot atunci se vor arata si cît de false si zadarnice au fost pretentiile acelora care au sustinut ca au puterea de a face minuni, de a vindeca. Ca si pe vremuri, în plagile care au cazut asupra tarii Egiptului, vrajitorii nu s-au putut arata din pricina bubelor, caci bubele erau pe vrajitori, ca si pe toti egiptenii.  A doua urgie a afectat marea. Ca si în viziunea celor sapte trîmbite studiata în capitolele 8 si 9, prima trîmbita a afectat a treia parte din pamînt, din copaci si din iarba pamîntului, în timp ce a doua trîmbita a afectat a treia parte din mare. Desi în capitolul 16 nu ni se spune în mod expres în ce proportie vor fi afectate pamîntul si marea, totusi deducem din context ca ultimele urgii divine vor fi la fel ca si trîmbitele, doar partiale. Acum marea a devenit terenul manifestarii mîniei lui Dumnezeu. Marea este sursa satisfacerii altor necesitati ale vietii omului. Marea, acest urias rezervor de hrana, energie, bogatii si cai de comunicatie între oameni, la care oamenii fac adeseori apel cînd pamîntul înceteaza de a mai oferi cele necesare vietii, arata acum ca un vast cimitir plutitor, un rezervor care sporeste si mai mult bolile deja existente între oameni.   Mai mult decît atît, prin a treia urgie chiar si rîurile si izvoarele apelor sînt atinse si prefacute în sînge, poate nu neaparat în ceea ce priveste compozitia, dar în mod sigur în ce priveste consistenta, mirosul si culoarea. Cu greu ne-am mai putea închipui posibila viata în acele locuri unde va cadea aceasta plaga. Fiecare din noi am baut macar o data în viata un pahar de apa de izvor, sau apa minerala, si undeva în memoria noastra a ramas înregistrat un anumit gust, total diferit de orice apa obisnuita. Dar, cum va fi atunci cînd nici izvoarele apelor nu vor mai oferi oamenilor macar un strop de apa de baut? Sigur ca aceasta urgie va spori si mai mult suferinta oamenilor cu care Dumnezeu a intrat acum la judecata. Dar, parca nici aceasta urgie nu ar fi fost de ajuns.  Cel de al patrulea înger a varsat potirul sau peste soare. Dar soarele nu s-a întunecat. Acest fenomen urmeaza sa se petreaca ceva mai tîrziu. Acum, în aceasta plaga soarele si-a sporit considerabil vapaile. Desigur ca acea arsita teribila va atinge nu numai pe oameni ci si recoltele lor de pe cîmp, animalele de ajutor, sau hrana, cît si fiarele cîmpului. Viata va deveni de-a dreptul insuportabila. Pamîntul întreg, apele si vazduhul vor da pe fata mînia lui Dumnezeu. Cred ca va mai aduceti aminte ca în capitolul 14 am citit despre cei trei îngeri trimisi sa duca tuturor locuitorilor pamîntului ultima si cea mai solemna solie de avertizare, somînd pe toti cu cuvintele: „Temeti-va de Dumnezeu si dati-I slava, si închinati-va celui ce a facut cerul si pamîntul, marea si izvoarele apelor”. În acele cuvinte ale primului înger sînt amintite aceleasi elemente care acum au devenit obiectul mîniei lui Dumnezeu. Pamîntul, marea, izvoarele apelor si cerul. O, daca atunci cînd îngerii harului zburau prin mijlocul cerului cu o Evanghelie deschisa si chemau pe oameni a da slava lui Dumnezeu ar fi raspuns si ei invitatiei harului divin! Dar acum inima celor necredinciosi este învîrtosata, împietrita. Cuvîntul profetiei ne spune ca desi macinati de suferinte fara leac, însetati dupa un strop de apa curata si dogorîti de arsita soarelui, închinatorii fiarei nu s-au pocait, nu au dat slava lui Dumnezeu. Loviti în amorul lor propriu, neputinciosi ca si idolii la care pîna atunci s-au închinat, ochii oamenilor se deschid si ei vad ca au luptat contra lui Dumnezeu. Însa lumina adevarului nu mai poate produce nici o schimbare în atitudinea lor fat.a de Dumnezeu.        Astazi, iubite cititor, chiar acum este cel mai potrivit timp sa deschidem ochii si sa vedem pe cine urmam, cui slujim, ce cautam în aceasta viata, si ce soarta ne pregatim. Astazi este ocazia noastra de aur cînd fiecare din noi care am ascultat aceasta prelegere putem sa ne plecam în fata lui Iisus, în fata Creatorului si Rascumparatorului nostru în semn de supunere si adorare rostind în taina inimii noastre: „Doamne Iisuse, aleg sa Te urmez doar pe Tine. Doresc sa ma las condus si stapînit de voia Ta, caci vreau sa fiu al Tau si în vesnicie. Ajuta-ma sa stau de partea Ta pîna la sfîrsit credincios si biruitor prin sîngele Tau si prin puterea Duhului Tau cel Sfînt, si-Ti multumesc pentru toate acestea. Amin!

Cele 7 potire ale maniei lui Dumnezeu (II)

Cele sapte urgii ale mîniei divine urmeaza sa cada asupra lumii noastre îndata ce Dumnezeu îsi va retrage odata pentru totdeauna mîna Sa milostiva, harul Sau de la acest pamînt. În acel moment Iisus, Marele nostru Preot va parasi sanctuarul din ceruri. Acolo sus lucrarea Sa de Mijlocitor între om si Dumnezeu a fost savîrsita pe deplin în timp ce pe pamînt ultima lacrima de pocainta a fost varsata, ultima rugaciune de iertare si consacrare a fost înaltata si ultima dovada de iubire si ascultare de Dumnezeu a fost adusa. Cei ce au ales sa dea ascultare ultimei invitatii a harului divin sînt acum în asteptarea Mirelui lor iubit Iisus Hristos. Ei sînt gata pentru seceris, pentru stramutarea lor la cer; iar cei ce au ales sa refuze, sa-si bata joc sau sa neglijeze sa raspunda pîna si ultimei chemari a cerului la o adevarata pocainta stau acum în asteptarea judecatilor divine de care nu au cum sa se fereasca. Ei au putut întoarce urechea ca sa nu asculte de glasul îmbietor al lui Iisus. Ei au putut daca au vrut sa ocoleasca ocazia mîntuirii ce le-a fost oferita cu atîta generozitate. Ei au avut cîndva ocazia sa aleaga calea care duce la viata, la fericire vesnica, dar au refuzat-o cu îndîrjire. Acum nu mai pot sa schimbe nimic din soarta pe care si-au ales-o; acum nu mai au nimic, absolut nimic de ales decît sa bea din vinul mîniei lui Dumnezeu turnat neamestecat în paharul mîniei Sale. Dupa cum ati remarcat, primele patru plagi vor cadea asupra naturii – asupra pamîntului, asupra marii, asupra rîurilor si izvoarelor de apa si asupra soarelui. Efectul lor va fi de-a dreptul pustiitor, dezolant; suferinta si strîmtorare, foamete si sete, durere si dezgust de viata. Poate ca multi dintre cei ce citesc sau aud pentru prima data despre cele sapte plagi divine nu înteleg de ce va lovi Dumnezeu în primul rînd, în mînia Sa, natura. Sa stam si sa ne gîndim putin. . . La data aceea, cînd plagile divine vor cadea, taina faradelegii va atinge culmea. Împaratia lui antihrist va ajunge atît de întinsa încît va cuprinde între granitele ei toate natiunile pamîntului asezîndu-le sub o singura guvernare, aceea a fiarei. Într-un anumit sens ea va fi o împaratie a gloriei si succesului pentru oricine s-a aratat dispus sa accepte sistemul ei de guvernare. Privita cu un ochi pur omenesc, aceasta împaratie va fi o împaratie de vis în care pacea, bunastarea, progresul si placerile vietii au sanse mari de izbînda. Pentru omenirea robita spiritului materialist nici ca se putea oferi ceva mai bun, ceva mai frapant. La acea data, cu siguranta ca nici un supus al împaratiei lui antihrist nu se va mai arata preocupat sa cerceteze dovezile si sa recunoasca faptul ca în realitate acest vast imperiu al fiarei este de fapt condus din umbra de Satana si urmareste un singur scop – detronarea lui Dumnezeu. Omenirea nu va mai fi nici în stare si nici chiar interesata sa mai gîndeasca. Ultimul ei gînd este ca a gasit în sfîrsit ceea ce si-a dorit, hrana din belsug, cai de comunicatie, distractii, lipsa grijii zilei de mîine. Este clar ca într-o asemenea societate total absorbita de cele materiale, atît Dumnezeu cît si adevaratii pazitori ai legii Sale nu mai au nici un loc, nu mai au nici un drept la existenta. Acum fiara troneaza suverana sperînd ca nimic nu va mai strica acel vis de suprematie universala devenita acum, pare-se, realitate. Dar deodata, surprinzator, uluitor, si într-un mod devastator, Dumnezeu cel uitat, Dumnezeu cel refuzat, batjocorit, necrezut si parasit de oameni, se va ridica sa judece pamîntul. Prin primele patru plagi, Dumnezeu va dovedi ca El are ultimul cuvînt în toate, ca El este Stapînul absolut al întregului pamînt. Antihristul se încumetase pîna într-atîta încît sa decida asupra tuturor: cine are dreptul sa vînda si sa cumpere, cine sa se bucure de bunatatile pamîntului, ale marii, ale rîurilor si izvoarelor de apa si cine are dreptul de a exista sub soare. Atunci însa Dumnezeu va demonstra tuturor ca El este singura sursa de viata, ca din mîna Lui se hranesc toate vietatile, ca El este adevarata sursa a succesului si tuturor realizarilor omenesti si ca tot ceea ce omul este si poseda se datoreaza numai bunavointei divine. Pacatul de seama al celor necredinciosi din toate generatiile este aratat de apostolul Pavel în Romani 2,21 ca fiind acela ca „macar ca au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslavit ca Dumnezeu”. Si al doilea pacat subliniaza în continuare apostolul Pavel este „nici nu I-au multumit, ci au schimbat slava Dumnezeului nemuritor cu omul muritor; nu L-au proslavit si nu I-au multumit”. Mîndrie si nerecunostinta! Acestea sînt pacatele de care omenirea s-a facut întotdeauna vinovata fata de Creatorul ei. Acum ea trebuie sa plateasca pentru încumetarea si pentru lipsa ei de spirit de multumire. Dar mai este ceva. Daca va mai aduceti aminte, fiecare plaga care a cazut asupra Egiptului antic a fost îndreptata de fapt împotriva unuia sau a mai multor zeitati la care egiptenii se închinau. Planul lui Dumnezeu era ca prin acele plagi pe de o parte sa distruga treptat încrederea oarba a egiptenilor în asa zisa putere si bune servicii ale acelor zeitati, iar pe de alta parte sa Se descopere lor ca fiind adevaratul Dumnezeu care are stapînirea si putere asupra tuturor lucrurilor sau creaturilor. Cele sapte plagi de la sfîrsitul istoriei pamîntului, ca si plagile Egiptului, vor avea ca tinta sa dea o lovitura aspra idolatriei ultimei generatii. Veacul nostru este un veac în care oamenii se închina în fata oamenilor, în fata realizarilor stiintifice, în fata întelepciunii si puterii celor din vîrful piramidei. Dar, cum am spus, oamenii întelepti ai lumii, oamenii de stiinta, marii barbati de la cîrma natiunilor, în frunte cu fiara, cu antihristul, vor sta muti si neputinciosi în fata manifestarilor divine. Ei nu vor sti sa le explice, nu vor putea oferi nici o solutie si vor suferi ei însisi la rînd cu aceia care i-au idolatrizat. Acest lucru va deveni si mai evident prin plaga a cincea. Ce va aduce aceasta plaga? Aflam aceasta din Apocalipsa 16,10: „Al cincilea a varsat potirul lui peste scaunul de domnie al fiarei; si împaratia fiarei a fost acoperita de întuneric. Oamenii îsi muscau limbile de durere si au hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor si din pricina ranilor lor rele, si nu s-au pocait de faptele lor”. Fiara despre care ne vorbesc aceste versete este totuna cu antihrist, despre care vorbeste apostolul Pavel în 2 Tesaloniceni, este totuna cu papalitatea, dar nu atît în postura ei de putere religioasa cît în postura ei civila, în rolul pe care ea doreste astazi cu atîta înfrigurare sa si-l asume, acela de mare putere. Orice scaun de domnie reprezinta simbolul unei puteri, al unei autoritati, asa încît cel ce troneaza pe el este de asteptat sa-si exercite dreptul de a emite legi, de a judeca si de a pronunta sentinte. Iar dreptul supusilor, poate singurul lor drept, este acela de a da ascultare.Fiara va ajunge în cele din urma conducatorul lumii. Toti o vor admira, toti o vor aclama, toti se vor grabi sa-i aduca închinare. Omenirea va ajunge sa-si puna toata încrederea în fiara ca într-un Dumnezeu adevarat. Toti vor sorbi cuvintele fiarei si vor astepta favorurile promise. Omenirea va merge pîna acolo încît sa creada ca mult asteptatul mileniu de pace si bunastare, despre care bisericile au facut atîta caz ca se va arata în curînd, iata ca în sfîrsit a si sosit. Dar, deodata cu furie cumplita, asupra scaunului de domnie al fiarei si asupra întregei ei împaratii se va lasa întunericul. Fara îndoiala ca acea bezna trebuie sa fie luata în sens literal, ca si celelalte patru plagi de mai înainte. Dar semnificatia si lectia pe care Dumnezeu urmareste sa o înscrie în mintea închinatorilor din întreg cuprinsul împaratiei fiarei este mult mai profunda decît cele oferite prin primele patru plagi. Scopul primelor patru plagi a fost acela ca prin intermediul suferintelor fizice, oamenii sa fie determinati sa-si întoarca privirea spre adevaratul Stapîn al cerului si al pamîntului. Însa cu aceasta plaga, a cincea, Dumnezeu are drept scop sa-i determine pe oameni sa puna sub semnul întrebarii slava, puterea, autoritatea si pretentiile divine ale fiarei. Fiara, asa cum se subliniaza de catre apostolul Pavel se va aseza în templul lui Dumnezeu dîndu-se drept Dumnezeu. Dar acum cînd cerul slobozeste asupra fiarei si asupra împaratiei ei întunericul, mintile oamenilor se trezesc si banuieli foarte serioase încep sa se ridice cu privire la pretentiile papei de a face parte din divinitate. Si atunci, acele voci care altadata ridicau în slavi pe fiara prin cuvintele „Cine se poate asemana cu fiara, si cine se poate lupta cu ea?„, acele voci tremura acum. Ele nu mai sînt acum tot atît de convinse de puterea invincibila a fiarei. Ei vad cum fiara care cîndva facea sa tremure tot pamîntul înaintea ei zace acum umilita si înfrînta în propriul ei bîrlog. Cei care altadata se întreceau s-o admire si s-o proslaveasca privesc acum la durerile si neputinta fiarei si în inimile lor are loc, vrînd nevrînd, un divort între ei si fiara. Dar nici macar acum omenirea nu va fi mai dispusa sa-si întoarca privirea spre Dumnezeu. Dimpotriva, profetia ne spune ca închinatorii fiarei au hulit din nou pe Dumnezeul cerului. De ce oare? Pentru ca oamenii îsi vor da seama ca orice speranta a lor în puterea omeneasca de a stapîni natura este zadarnica, si ca acum, pîna si acela în care au crezut ca este mai presus de oameni s-a dovedit tot atît de vulnerabil si de neputincios ca si ei. Si acum

oamenii se vad fara nici un Dumnezeu pe lume. De aceea în disperarea lor ei sînt vazuti în profetie cum îsi muscau limbile de durere. Primele patru plagi au avut drept scop sa devasteze natura, iar a cincea plaga a urmarit sa devasteze fiara si împaratia ei de orice putere. Acum oamenii încep sa-si dea seama ca între fiara si Dumnezeu nu a fost niciodata vreo partasie si ca de fapt, de la începutul domniei ei si pîna în acea clipa, fiara a hulit si s-a luptat contra lui Dumnezeu. În ce masura se va extinde acel întuneric al plagii a cincea peste întreaga lume si ce va avea loc între oameni în acele zile de disperare nu ni se spune nimic în profetie. Dar, se poate banui ca natiunile crestine ale lumii vor fi primele care vor fi afectate. Dar, ce se va întîmpla cu natiunile pagîne ale restului lumii? De asemeni, nu ni se spune nimic clar în profetie. Poate ca ele, în trecerea timpului, sa fi ajuns în stapînirea economica sau politica a natiunilor crestine, asa încît domnia fiarei sa se fi întins si asupra tarilor pagîne. Sau, poate ca folosindu-se de ocazia plagii a cincea si traind înca groaza celorlalte patru plagi de mai înainte, aceste natiuni pagîne se vor ridica sa loveasca scaunul fiarei si sa adauge astfel si mai multe dureri la cele provocate de cer. În aceasta privinta nu stim nimic si cred ca nu este cazul sa facem vreo speculatie. Dar, un lucru este cert: cele cinci plagi de pîna acum vor pregati calea pentru revarsarea plagii a sasea.  Despre aceasta plaga profetia ne spune astfel în capitolul 16, versetele 12-16: „Al saselea a varsat potirul lui peste rîul cel mare Eufrat, si apa lui a secat ca sa fie pregatita calea împaratilor care au sa vina din rasarit. Apoi am vazut iesind din gura balaurului si din gura fiarei si din gura proorocului mincinos trei duhuri necurate, care semanau cu niste broaste. Acestea sînt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite si care se duc la împaratii pamîntului întreg ca sa-i strînga pentru razboiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic. Duhurile cele rele i-a strîns în locul care pe evreeste se cheama Armaghedon”. În a sasea plaga, daca stam sa observam bine, cuvîntul profetiei se ocupa acum de împaratii pamîntului întreg. Aceasta înseamna ca toate natiunile pamîntului, chiar si acelea care au stat în mod traditional departe de sfera de influenta si autoritate a lumii crestine a scaunului fiarei, acum se vor ridica sa-si ocupe locul pe scena istoriei în marea drama a încheierii ei. Aceste natiuni pagîne nu au apartinut, cel putin spiritual, împaratiei fiarei. Pagînatatea, cu obiceiurile si cu traditiile ei religioase a trait oarecum izolata de restul lumii. Dar cu ocazia plagii a sasea va veni timpul cînd toate împaratiile pamîntului se vor uni si se vor ridica ca un singur om împotriva Dumnezeului Celui Atotputernic. Acum toti oamenii, crestini sau pagîni, au identificat adevaratul lor dusman Dumnezeu. Al saselea înger al mîniei a varsat potirul sau asupra rîului Eufrat si apa lui a secat. Poate ca aici este cazul sa amintesc ca în sens literal, rîul Eufrat în timpurile Vechiului Testament forma granita naturala între poporul lui Dumnezeu de atunci, Israel si popoarele pagîne din rasarit. Acesta poate sa fie privit de data aceasta în sens simbolic, adica, între lumea crestina si lumea pagîna, prin cea de a sasea plaga se va da la o parte orice bariera, orice Eufrat va fi secat si astfel toate împaratiile pamîntului vor fi gata pentru razboiul zilei celei mari a lui Dumnezeu. Unii gîndesc si interpreteaza aceasta plaga în sens literal, ca Eufratul în mod vizibil va seca si astfel va face loc natiunilor pamîntului sa se adune la Armaghecon, în vestita vale Meghido, pentru marea confruntare armata a tuturor puterilor lumii. Desi nu vad nici o problema ca aceasta parte a profetiei sa fie luata în sens literal, totusi ma întreb: Daca natiunile lumii ar dori sa se întîlneasca pe un cîmp de lupta strabatut de un rîu ca Eufratul, desigur ca ele nu ar ezita sa se lupte chiar daca acel rîu nu ar fi secat, nu-i asa? Se pare deci ca secarea rîului are aici mai degraba o valoare simbolica, vorbind despre înlaturarea tuturor obstacolelor vizibile care ar sta în calea unirii împaratilor pamîntului întreg. Dar pentru realizarea unitatii mondiale si sudarea unui front mondial împotriva lui Dumnezeu în lume vor fi la lucru si puteri nevazute, spirite de draci. Ce rost au acestea? Sa notam un amanunt important care arunca lumina asupra întregului text profetic. Aceste spirite de draci ies din gura balaurului, din gura fiarei si din gura proorocului mincinos. Deja stim cine este balaurul, este chiar Satana, adevaratul stapîn al împaratiei lui antihrist. Fiara, este acea putere politico-religioasa zugravita în capitolul 13 ca un monstru cu zece coarne si sapte capete. Din punct de vedere politic, este o fiara; din punct de vedere religios, este antihristul. Profetul mincinos este cea de a doua fiara despre care ne-a vorbit capitolul 13, care avea doua coarne ca de miel, dar care vorbea ca un balaur. Cred ca ne mai amintim care este relatia dintre aceste trei fiinte profetice. Fiara, sau antihrist, este reprezentantul balaurului pe pamînt, reprezentantul Satanei. Iar profetul mincinos s-a asezat în solda fiarei înselînd toate natiunile pentru a le atrage în sfera de influenta si de putere a fiarei. Toate natiunile crestine au fost înselate în cele din urma prin lucrarea celor trei, umplîndu-le cu ura si vrajmasie împotriva lui Dumnezeu, împotriva Domnului Hristos si împotriva sfintilor Lui. Dar natiunile pagîne care au trait în lumea lor departe de preocuparile si sfera de influenta a fiarei, nu pot sa fie asa de usor convertite pentru ca sa se uneasca cu balaurul, cu fiara si cu proorocul mincinos în vederea pregatirii pentru marea batalie contra lui Dumnezeu. Aceste popoare pagîne nu înteleg natura împaratiei lui antihrist si nici scopurile ei. Acele natiuni slujesc dumnezeilor lor care la rîndul lor sînt straini pentru împaratia fiarei. Ei nu înteleg de ce ar fi nevoie sa faca o icoana fiarei si sa se închine înaintea ei, de aceea vedem cum în plaga a sasea marea trinitate a raului lucreaza acum prin duhuri de demoni la convertirea întregei lumi pentru a se aseza de partea lui antihrist. Asa cum lucrarea celor trei îngeri ai lui Dumnezeu a fost de a vesti Evanghelia împaratie vesnice la orice faptura de pe pamînt, tot asa acum vedem cum trei duhuri satanice pornesc în toata lumea pentru a face o convertire a tuturor locuitorilor pamîntului de a deveni vrajmasii lui Dumnezeu. Principiile împaratiei lui Satana trebuie sa fie facute clar în mintea tuturor, mai ales în mintea pagînilor. Duhurile de demoni raspîndesc acum pretutindeni samînta necredinciosiei si urei fata de Cel Atotputernic. Aceasta este cea mai vasta campanie anticrestina la care a fost supusa vreodata planeta noastra. Dar, Dumnezeu va îngadui ca aceasta lucrare sa aiba succes si în cele din urma sa adune întreg pamîntul pentru marea zi a ultimei lupte. Atunci însa, în acea zi, Dumnezeu îsi va arata slava si puterea Sa. În acea zi Iisus va iesi biruitor. Gîndind la aceasta zi unica în toata istoria universului, întrebarea care trebuie sa ne preocupe si sa nu ne dea pace, este: „Unde, unde ma voi gasi eu în acea zi? în care tabara, sub care steag?” Psalmistul ne apune în capitolul 60, versetul 4 despre Dumnezeu astfel: „Ai dat celor ce se tem de Tine un steag ca sa-l înalte spre biruinta adevarului”. Da, asa este! în acele zile de pe urma cînd îngerul lui Dumnezeu a strigat „Temeti-va de Dumnezeu„, multi dintre aceia care s-au luptat pîna atunci cu Dumnezeu au raspuns au raspuns chemarii Sale si au trecut în tabara Sa. În acea zi ei au primit din partea Sa un steag. Este steagul Printului Emanuel pe care sta scris „Aici este rabdarea sfintilor care pazesc poruncile lui Dumnezeu si tin credinta lui Iisus”. Acesta este steagul sub care cei sfinti vor birui. Iubite cititor, poate ca înca nu te-ai întors spre Dumnezeu, înca nu ai ales sa te asezi sub steagul Sau, înca nu ai ales sa devii un biruitor al cauzei adevarului. Atunci astazi, acum este ocazia cea mai buna. Chiar acum ne putem pleca înaintea lui Dumnezeu si putem schimba directia vietii noastre. Chiar acum putem sa alegem sa luptam de partea lui Iisus spre biruinta adevarului Sau. Si Domnul Iisus care ne asteapta pe toti cu bratele deschise sa primeasca consacrarea inimii noastre. Amin!

Lupta de la Armaghedon

Ne gasim cu studiile noastre din Apocalipsa înca la capitolul 16, la cea de a sasea plaga, la Armaghedon. Se pare ca acest nume, Armaghedon, a avut o asa rezonanta în mintea tuturor generatiilor de crestini timp de aproape 2000 de ani, încît pe seama acestui nume au fost rostite un numar imens de predici si, din pacate, au fost puse în circulatie fel de fel de pareri privind întelesul cît si însemnatatea lui în evenimentele finale ale istoriei pamîntului. Dupa cum am vazut în studiul parcurs în ultima prelegere, cea de a sasea plaga este pregatitoare într-un fel, pentru cea de a saptea plaga. În a sasea plaga, asa cum am vazut, are loc adunarea tuturor natiunilor pamîntului într-un front comun, pe o pozitie de lupta unica în vederea ultimei si celei mai crîncene lupte, denumita aici în capitolul 16 Razboiul Zilei Celei Mari a Dumnezeului Celui Atotputernic. Adunarea laolalta a tuturor împaratilor lumii si armatelor lor la Armaghedon, apare în profetia ca fiind rezultatul clar al campaniei celor trei duhuri de draci care au iesit din gura balaurului, din gura fiarei si din gura proorocului mincinos. Balaurul, sau Satana, este marele nimicitor, iar fiara este denumita de apostolul Pavel ca fiind fiul pierzarii. Dupa cum am vazut din studiul capitolului 13, balaurul a dat putere fiarei, iar proorocul mincinos, sau cea de a doua fiara din acest capitol, lucreaza cu puterea fiarei dintîi si devine a treia persoana în trinitatea faradelegii. Taina faradelegii este o contrafacere a tainei evlaviei, si aceasta trinitate satanica sta acum, în capitolul 16 din Apocalipsa, într-un contrast izbitor cu divinitatea, cu Sfînta Treime. Balaurul, fiara si profetul mincinos reprezinta cele trei mari subîmpartiri religioase ale Babilonului spiritual si anume – pagînismul, catolicismul si protestantismul apostaziat. Priviti-le acum pe aceste trei persoane ale tainei faradelegii cum îsi îndeplinescv lucrarea lor nimicitoare, angajînd în solda lor nu îngeri sfinti, ci duhuri necurate de demoni. Cînd Domnul Iisus a trait si a lucrat printre noi oamenii, El adeseori certa duhurile necurate din cei demonizati si le poruncea sa iasa afara din acele fiinte nenorocite, însa vedem aici ca trinitatea satanica trimite în mod expres aceste duhuri necurate pentru ca sa atîte pe toti locuitorii pamîntului împotriva lui Dumnezeu. În plaga a cincea, în întunericul care a cazut asupra scaunului si cetatii fiarei, la un moment dat acesta parea sa fi periclitat atît stapînirea fiarei cît si admiratia si supunerea oamenilor fata de fiara. Dar fiara si-a revenit foarte repede si acum, împreuna cu balaurul si proorocul mincinos, într-o unitate de spirit si de lupta asa de strînsa cum nu s-a mai vazut niciodata, pornesc în momirea, în vrajirea, în înselarea tuturor neamurilor pamîntuluipentru a le aseza în aceeasi linie de bataie contra lui Dumnezeu. Dar, nu va grabiti. Prin plaga a saptea Dumnezeu da o lovitura puternica cetatii Babilonului spiritual si drept urmare, aceasta cetate se va desparti în trei parti. Ultima solie a lui Dumnezeu pentru toti locuitorii pamîntului, care fusese rostita cu voce tare si care umpluse cu slava divina tot pamîntul, suna astfel: „A cazut, a cazut Babilonul cel mare, a ajuns un locas al dracilor. Iesiti din ea, poporul Meu, ca sa nu fiti partasi la pacatele ei si sa nu fiti loviti cu urgiile ei (Apocalipsa 18,2.4). Aceasta chemare divina a fost rostita înainte de închiderea usii harului si înainte de caderea plagilor. Acum, este evident ca acele trei duhuri de draci angajate în slujba balaurului, a fiarei si a proorocului mincinos, ies din Babilon, din locasul dracilor. Ele ies ca sa însele natiunile pamîntului si sa le ridice contra lui Dumnezeu. Cei trei îngeri trimisi de Dumnezeu înainte de închiderea harului, cu Evanghelia cea vesnica a lui Dumnezeu spre a o aduce la toti locuitorii pamîntului, aveau o misiune salvatoare; ei erau trimisi sa întoarca pe oameni la Dumnezeu, si nu împotriva lui Dumnezeu. Ei au fost vazuti iesind din templul lui Dumnezeu, din sala tronului Sau, în timp ce acele duhuri de demoni au iesit din Babilon. Cei trei îngeri din capitolul 14 sînt purtatorii de cuvînt ai lui Dumnezeu, în timp ce cele trei duhuri necurate din capitolul 16, sînt purtatorii de cuvînt ai Babilonului. Solia clara a lui Dumnezeu fusese: „Iesiti din Babilon!”, în timp ce solia clara a duhurilor de demoni este „Intrati în Babilon, uniti-va cu noi!”. Solia cerului cauta mîntuirea si fericirea vesnica a oamenilor în timp ce solia Babilonului aduce acum blestemul si urgia asupra tuturor celor ce i-au dat ascultare.        Comparata cu celelalte cinci plagi dinaintea ei, a sasea plaga nu pare atît de grava, nu pare sa aduca nici o calamitate, încît multi se întreaba daca plaga a sasea este cu adevarat o plaga. Celor ce va îndoiti de acest lucru, va rog sa priviti cu atentie scena lumii la acea data. . . o lume demonizata, orbita, înselata, lasata la bunul plac al Satanei. Vreti sa-mi spuneti ca aceasta nu este cu adevarat o plaga? Cînd legiuni de demoni vor mîna miliardele pamîntului ca pe niste animale spre momentul si locul macelului, nu va fi acel ceas cel mai grozav ceas al ratiunii umane? Prin primele patru plagi Dumnezeu a lovit ici si colo pe fata pamîntului mijloacele de trai ale oamenilor, sprijinul material al vietii lor. Prin plaga a cincea, Dumnezeu a extins proportiia loviturii si a frînt tuturor oamenilor din împaratia fiarei sprijinul lor moral, încrederea lor în fiara. Iar acum, în plaga a sasea, Dumnezeu loveste întreaga lume, lasînd-o la bunul plac al furiei demonilor, la bunul plac al minciunilor, ratacirilor si urei Satanice. Atunci omenirea va secera ceea ce a semanat. Acesta va fi secerisul tainei faradelegii. La aceasta zi s-a referit apostolul Pavel cînd a scris în 2 Tesaloniceni 2,7 urmatoarele: „Caci taina faradelegii a si început sa lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreste acum sa fie luat din drumul ei. Si atunci se va arata acel nelegiuit pe care Domnul Iisus îl va nimici cu suflarea gurii Sale si-l va prapadi cu aratarea venirii Sale”. Aratarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne si puteri mincinoase si cu toate amagirile nelegiuirii, pentru cei ce sînt pe calea pierzarii; pentru ca n-au primit dragostea adevarului ca sa fie mîntuiti. Din aceasta pricina, Dumnezeu le trimite o lucrare de ratacire ca sa creada o minciuna, pentru ca toti cei ce n-au crezut adevarul, ci au gasit placere în nelegiuire, sa fie osînditi.  În prezent, mintea si inima noastra sînt înca terenuri de lupta ale Duhului lui Dumnezeu si al duhului celui rau. Duhul lui Dumnezeu ne vrea cu gelozie, iar duhul cel rau se lupta si el sa ne cîstige. Si adeseori în aceasta lupta noi cedam, ascultam de soaptele mincinoase ale celui rau si alegem pacatul. Toate pacatele noastre sînt de fapt un rod al minciuniulor lui Satana pe de o parte si a placerii noastre firesti dupa nelegiuire, pe de alta parte. Însa Iisus ne poate cîstiga pe deplin si ne poate feri de orice cadere daca noi vrem si alegem sa ascultam de glasul Sau necontenit. Adevarul este însa ca multi, poate chiar cei mai multi oameni din ultima generatie, vor respinge adevarul cu dispret si se vor lipi cu toata placerea de nelegiuire. Ei vor respinge învataturile clare ale Cuvîntului lui Dumnezeu si se vor lipi de glasul minunilor, semnelor si puterilor mincinoase ale demonilor. Celor ce vor alege cu dîrzenie aceasta directie Dumnezeu nu le va mai aseza în cale nici o piedica si va retrage în cele din urma de la ei Duhul Sau cel Sfînt încît ei vor crede încontinuu numai minciuni pîna cînd în plaga a sasea acele minciuni îi vor conduce spre osîndire. Au ales sa asculte de glasul lui Satana, acum, în mintea oamenilor si în jurul lor nu poate fi auzit decît glasul duhurilor necurate. Plaga a sasea va consta în demonizarea lumii si în încolonarea ei în ultima mare batalie împotriva lui Dumnezeu, batalia Armaghedonului! Sa notam ca aceasta batalie nu va avea loc în plaga a saptea, ci la sfîrsitul plagii a sasea. În plaga a saptea are loc altceva, despre care vom studia în alta pregere. Acum ne aflam spre sfîrsitul plagii a sasea, într-o lume demonizata, ne aflam la Armaghedon. Dupa cum am spus, acest nume a atras sute si sute de oameni de-a lungul vremurilor, dîndu-le îndemnul de a vorbi despre însemnatatea lui. Din toate predicile, articolele si cartile scrise pe baza acestui nume profetic, se desprind în principal trei teorii, sau trei puncte de vedere. Prima teorie interpreteaza batalia de la Armaghedon ca un eveniment de viitor, un eveniment literal, o lupta reala care se va duce între doua grupari de natiuni existente la ora aceea pe arena lumii. Dupa unii autori aceste grupari sînt, de exemplu, Rusia si natiunile islamice împotriva lumii Anglo-saxone. Dupa alti autori, cele doua tabere sînt formate de Rusia, Italia si Japonia pe de o parte si Anglia, Franta si Statele Unite, pe de alta parte. Sau într-o alta varianta, Germania, Italia si Japonia împotriva Frantei, Angliai si Statelor Unite. Desigur ca variantele cu fortele de lupta în fiecare tabara sînt mult mai multe. Unii cred ca aceasta lupta nu va fi pe tabere organizate, ci un fel de lupta anarhica între toate armatele lumii adunate în mod real în întinsa vale Meghido din Palestina biblica.

A doua teorie interpreteaza batalia de la Armaghedon ca fiind o lupta între pagînism si Evanghelia lui Hristos. Sabia, care este vazuta ca iese din gura Domnului Hristos în Apocalipsa 1,16 este interpretata a fi Cuvîntul lui Dumnezeu, Evanghelia Sa cea vesnica. Potrivit cu cele scrise în capitolul 2 cu versetul 16, sabia gurii Domnului nu mai este folosita spre convertire, ci, de data aceasta spre nimicire. Aceasta teorie însa, nu ofera prea multe detalii. Cum va arata nimicirea oamenilor prin cuvîntul gurii Domnului?  A treia teorie, foarte populara în zilele noastre, si strîns legata de teoria rapirii secrete a bisericii lui Iisus, vorbeste despre Armaghedon ca fiind un razboi literal, real, si el va avea loc dupa cei sapte ani de necaz si strîmtorare care vor fi jos pe pamînt, în timp ce mireasa DomnuluiHristos, biserica Sa va fi fost rapita sus. Potrivit cu aceasta interpretare, la sfîrsitul celor sapte ani natiunile pamîntului vor asedia Ierusalimul, Ierusalimul real al zilelor noastre. Însa în acele clipe grele, în mod fulgerator, napraznic, Domnul Iisus si sfintii Sai vor coborî pe pamînt ca sa salveze pe evreii care în timpul celor sapte ani de strîmtorare si-au înmuiat inima si s-au pocait întorcîndu-se la Iisus si primindu-L ca Mîntuitor al lor. Aceasta teorie pe cît este de placuta si de populara în bisericile de astazi, pe atît este de plina de fantezii religioase care nu au nici un suport în Cuvîntul lui Dumnezeu. Cînd apostolul Ioan a pomenit de numele Armaghedon, fara îndoiala ca el nu a avut în minte aceste trei teorii, ci însemnatatea simbolica, spirituala a numelui Armaghedon. Tocmai de aceea el scrie în capitolul 16 versetul 16 astfel: „Duhurile cele rele i-au strîns în locul care pe evreeste se cheama Armaghedon”. Poate ca prin aceste cuvinte, apostolul Ioan a intentionat sa îndrepte atentia cititorilor Apocalipsei spre a lua în seama acest nume asezîndu-l în contextul istoriei ebraice, asa încît însemnatatea si rostul pomenirii lui aici sa fie pricepute bine de cititori. Daca facem o incursiune scurta în istoria poporului Israel, asa cum ne este relatata pe paginile Vechiului Testament, observam ca numele Armaghedon, sau cel putin radacina acestui cuvînt Meghido, apare destul de frecvent fiind legat de diferite momente istorice. Dintre toate însa, un singur moment istoric este mai relevant si în care cred ca se gaseste radacina acestui simbol folosit de apostolul Ioan în Apocalipsa. Momentul istoric se afla relatat în Judecatori capitolul 4. Potrivit cu cele scrise aici, poporul Israel se afla din nou într-o stare disperata. Iabin, împaratul Canaanului apasa greu asupra copiilor lui Dumnezeu. Armatele invadatoare nimiceau totul în calea lor: jefuiau, omorau, încît de groaza lor barbatii lui Israel au ales mai degraba sa se ascunda decît sa iasa la lupta în cîmp deschis. Nu s-ar fi putut totusi porni la razboi împotriva hoardelor lui Iabin si a le forta sa paraseasca tara? Sa pornesti la razboi, dar cu cine si cu ce? Cum ni se spune în capitolul 5 versetul 8, razboiul era la porti, dar nu vedeai nici scut nici sulita la 40.000 în Israel. Ce soarta astepta pe poporul lui Dumnezeu? Pieirea! însa undeva, pe înaltimile lui Efraim locuia Debora, o profeteasa a Domnului. Întrebata fiind daca Israel ar putea lupta si înfrînge pe împaratul Iabin si pe Sisera, comandantul ostirilor vrajmase, Debora raspunde: „Nu, Israel nu poate, nu este în stare; dar Dumnezeu poate, si va face lucrul acesta”. Si, într-o dimineata, poate la fel ca si celelalte dimineti, profeteasa Debora se adreseaza lui Barac care era la data aceea judecator peste Israel: „Scoala-te, caci iata ziua cînd Domnul da pe Sisera în mîinile tale. într-adevar, Domnul merge înaintea ta”. Si în ziua aceea a avut loc o batalie de pomina. Ghiciti unde? La Meghido! În acea batalie vrajmasii lui Israel au fost înfrînti cu desavîrsire de Dumnezeu însusi care a luptat pentru izbavirea poporului Sau. Si în cîntarea Deborei interventia lui Dumnezeu în aceasta lupta este asezata la loc de cinste si preamarita. Notati în special cuvintele din capitolul 5, de la versetul 20 si 31: „Din ceruri se luptau, de pe cararile lor stelele se luptau împotriva lui Sisera. Asa sa piata toti vrajmasii Tai, Doamne. Dar cei ce-L iubesc sînt ca soarele cînd se arata în puterea lui”. De atunci Haar-Meghido a devenit pentru poporul Israel un simbol al luptei în care, cînd nevoia celor credinciosi este extrema si cînd ei sînt apasati greu sub calcîiul vrajmasului, Domnul, deodata îsi descopera puterea Sa în izbavirea poporului Sau greu încercat ca si în zdrobirea vrajmasilor lui. Cînd cei 185.000 de osteni ai lui Sanherib au cazut ucisi de îngerul Domnului într-o singura noapte acea biruinta era de fapt o reeditare a acelei experiente de demult a lui Israel de la Haar-Meghido. Însa ultimul si marele Armaghedon sta în viitor. Acela va fi în timpul plagii a sasea. Aceea va fi vremea neamurilor, vremea cînd Satana va uni si va stapîni mintile oamenilor în vederea atingerii unei singure tinte, exterminarea copiilor credinciosi ai lui Dumnezeu de pe pamînt. Dar ceasul acela va fi totodata ceasul interventiei lui Dumnezeu în favoarea poporului Sau. Cînd lumea sub trinitatea faradelegii îsi va concentra toate fortele cautînd sa dea ultima si decisiva lovitura de moarte, atunci copiii lui Dumnezeu care vor trece prin necazul cel mare în noaptea strîmtorarii lui Iacob, care vor fi apasati din toate directiile, vor striga catre Dumnezeu pentru ajutor, dupa izbavire. Si atunci deodata, în mod dramatic, uluitor, într-o descatusare nemaipomenita de putere si slava divina, Domnul Iisus va aparea pe norii cerului ca sa izbaveasca pe poporul Sau credincios de pe pamînt. Astfel ca, necazul cel mare prin care va trece poporul lui Dumnezeu în vremea plagii a sasea cît si aparitia Domnului pe norii cerului alcatuiesc la un loc întelesul cuvîntului Armaghedon.        Acest cuvînt este mai mult decît un punct geografic pe harta Palestinei de azi; ea este mai degraba ultima mare batalie din lunga si teribila confruntare dintre Domnul Iisus si Satana privind suprematia asupra acestui pamînt. Transpus în termenii experientei noastre pamîntene, Armaghedonul va ramîne experienta de neuitat a celor credinciosi din ultima generatie, experienta izbavirii lor, o experienta care va deveni pe tot parcursul vesniciei subiectul permanent al cîntarilor noastre de lauda pentru Iisus. Ce-i drept, ei, cei credinciosi citisera de multe ori cuvintele proorocului Daniel din capitolul 12 cu versetul 1, acea minunata fagaduinta divina: „În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tau, caci aceasta va fi o vreme de strîmtorare cum n-a mai fost de cînd sînt neamurile si pîna la vremea aceasta. Dar în vremea aceea poporul tau va fi mîntuit si anume, oricine va fi scris în carte”. Una este sa citesti si alta este sa experimentezi ceea ce citesti. Tocmai de aceea aceasta experienta nu va putea fi stearsa din mintea celor credinciosi. De aceea si Iisus, pentru cei ce doresc sa fie partasi ai mîntuirii Sale, pentru cei ce doresc sa aiba parte de scena aceea grandioasa a revenirii Domnului Hristos, Aparatorul poporului Sau si doresc sa se întîlneasca cu Iisus, Mirele lor iubit, El le transmite prin profetul Ioan o avertizare, o somatie, spunîndu-le: „Iata, Eu vin ca un hot. Ferice de cel ce vegheaza si-si pazeste hainele ca sa nu umble gol si sa i se vada rusinea”. Da, Iisus va reveni pe neasteptate, brusc, surprinzator, ca un hot. De aceea, cei credinciosi trebuie sa vegheze si trebuie sa aiba grija ca hainele caracterelor lor, haina neprihanirii Domnului Iisus sa fie pastrata fara nici o pata.        Izbavirea poporului lui Dumnezeu prin aratarea Domnului Hristos va aduce implicit nimicirea tuturor celor necredinciosi, a tuturor vrajmasilor lui Dumnezeu si ai poporului Sau. Da, acea zi a izbavirii lui Dumnezeu pentru unii va fi în acelasi timp ziua judecatii finale pentru restul omenirii, întrebarea este, iubite cititor, noi, pentru care zi ne pregatim si pentru care experienta? Aceasta este întrebarea asupra careia se merita într-adevar sa ne oprim si sa meditam cu toata seriozitatea. Si fie ca raspunsul inimii noastre sa fie mereu: „Tata ceresc. îti multumesc pentru Domnul Iisus Hristos prin care ai deschis si pentru mine o cale de izbavire din aceasta lume ce merge spre pierzare, îti multumesc pentru jertfa Sa prin care pot sa gasesc iertare, curatire si primire înaintea Ta. Tot ce doresc este sa intru în adevaratul Tau popor, în biserica alesilor Tai de azi si sa fiu gata la venirea Domnului Hristos cînd va aparea pe norii cerului. Fa Doamne ca izbavirea mea sa fie deplina si azi si în acea zi atît pentru mine cît si pentru toti cei dragi ai mei. îti multumesc în numele Domnului nostru Iisus Hristos. Amin!”

RUGĂCIUNEA NECREDINŢEI

David Wilkerson

https://worldchallenge.org/romanian-devotions

Cele zece plăgi asupra Egiptului: privire generală

http://www.mesagerul-crestin.net/carti/HTM/Cele_zece_plagi_asupra_Egiptului.htm

Din predicile lui W. J. Ouweneel în 1974 în Katwijk aan Zee

    Intenţia mea în seara aceasta este să vorbesc despre cele zece plăgi care au lovit Egiptul. Este vorba de o temă deosebit de importantă, şi aceasta cu atât mai mult cu cât noi studiem aceste plăgi în lumina evenimentelor care au loc în zilele noastre în Orientul Apropiat. Aceste lucruri au ceva să ne spună. Citim în Exod 7.3, că Dumnezeu spune lui Moise: „Eu voi împietri inima lui faraon şi Îmi voi înmulţi semnele Mele şi minunile Mele în ţara Egiptului”. De cele mai multe ori noi vorbim despre plăgi asupra Egiptului, însă Dumnezeu le numeşte aici semnele Sale şi minunile Sale. Mai târziu, în capitolul 9.14, Dumnezeu vorbeşte şi despre plăgile Sale, pe care El le va trimite în inima lui faraon. Însă aici în capitolul 7 El vorbeşte mai întâi despre semnele şi minunile Sale. Prin urmare ele nu erau în primul rând semne şi minuni pentru faraon, ci pentru poporul Israel; căci tot ce Dumnezeu aduce asupra lui faraon în Egipt nu este destinat numai şi nici măcar în primul rând pentru egipteni, ci sunt ca semne şi minuni pentru poporul lui Dumnezeu. Acestea sunt învăţături spirituale referitoare la ceea ce Dumnezeu aduce peste lumea de astăzi şi despre ceea ce El va face mâine cu lumea aceasta, după ce Adunarea lui Dumnezeu va fi răpită din lumea aceasta. Atunci Dumnezeu va lăsa plăgile Sale să se reverse pe deplin asupra lumii acesteia.

Feluri de interpretare

   Nu este posibil să ne preocupăm cu toate detaliile acestui capitol. Aceasta nici nu este necesar. Probabil este mai important să înţelegem liniile directoare ale acestui capitol. De aceea vreau să încep prin a numi trei puncte referitoare la semnificaţia acestor semne şi minuni pentru popor şi ce au să ne spună nouă aceste semne şi minuni în umblarea noastră zilnică prin lumea aceasta.

1. În toată derularea evenimentelor simbolice, pe care le găsim în prima parte a acestei cărţi, este un înţeles deosebit. Vedem în cartea Exod mai întâi pe păcătosul care vine în lumina lui Dumnezeu şi acolo descopere păcatele sale. În capitolele 13 şi 14 el este apoi eliberat de Dumnezeu. Toate aceste capitole au şi o semnificaţie profetică exemplară. Aceasta se poate recunoaşte clar din capitolul 2. Acolo ne este prezentat Moise, un model al Domnului Isus ca Mântuitor, pe care L-a dat Dumnezeu. Moise se naşte şi creşte. Inima lui doreşte după poporul lui Dumnezeu. El omoară pe egiptean şi este lepădat de poporul său; tot aşa şi Domnul Isus a fost lepădat de poporul Său, după ce El a bătut pe duşman. Moise fuge în străinătate; tot aşa şi Domnul Isus a plecat de pe pământul acesta într-o ţară îndepărtată, aşa cum El Însuşi spune în pildă (Luca 19.12).  Însă în acest timp al lepădării, Domnul Isus are o mireasă, prezentată simbolic în Ţipora. Ea are parte împreună cu El de lepădarea Sa, de trăirea Sa ca străin în afara lumii şi în afara lui Israel; tot aşa şi Adunarea are locul în afara lumii şi în afara lui Israel. Însă apoi inima lui Moise doreşte din nou după poporul său, şi acum a sosit momentul ca Dumnezeu să acţioneze: Moise se reîntoarce la poporul său, ca să se preocupe cu el şi în cele din urmă în capitolele 13 şi 14 să-l salveze trecându-l prin Marea Roşie; tot aşa odată poporul Israel – rămăşiţa acestui popor, care prin Duhul Sfânt se va întoarce la Dumnezeu – va fi salvată trecând prin apele judecăţii. Această temă o regăsim în Psalmii 73-83; acolo salvarea poporului lui Dumnezeu este pusă în legătură cu viitorul, când Domnul Isus va reveni. Însă înainte să aibă loc această salvare descrisă în capitolele 13 şi 14, trebuie să se împlinească ce noi găsim în capitolele 7-11.

   Când Domnul Isus Se va preocupa iarăşi cu poporul Său, salvarea nu va avea loc de azi pe mâine. În capitolele 5 şi 6 vedem că poporul ajunge mai întâi în necazuri mult mari decât cele dinainte. Tot aşa rămăşiţa poporului Israel din viitor va avea parte în ţara în care acum locuieşte, de necazuri mari, mult  mai dureroase decât poporul a avut vreodată parte în istoria sa. Toate acestea vor fi mult mai îngrozitoare decât ultimul război din peninsula Sinai şi de ce a avut parte pe înălţimile Golan.

   Deci ceea ce noi găsim în aceste plăgi trebuie să fie evenimente pe care Dumnezeu le aduce asupra lumii acesteia, mai întâi în providenţa Sa, însă mai târziu direct din cer. Israel s-a reîntors deja în ţară. Urmează ca acolo să se formeze o rămăşiţă, şi Domnul Isus Se va preocupa iarăşi cu acest popor. El va arăta lumii, că ei sunt poporul Său. El va arăta pe de o parte lumii puterea şi gloria lui Dumnezeu şi pe de altă parte în cele din urmă va elibera rămăşiţa de sub puterea tuturor duşmanilor ei.

2. Interpretarea profetică a cestor plăgi devine clară nu numai din contextul simbolic, ci şi printr-o comparaţie cu cartea Apocalipsa. Plăgile, care sunt descrise aici, le regăsim aproape pe toate în Apocalipsa. Această carte ne descrie începând cu capitolul 4 „ceasul încercării, care va veni peste toată lumea, ca să încerce pe cei ce locuiesc pe pământ” (Apocalipsa 3.10). Ceasul încercării vine pestetot pământul. Deci aceasta nu este „necazul cel mare” (Ieremia 30.7), căci acesta va lovi pe Israel. Cele zece plăgi nu au lovit pe Israel, ci lumea. Aceasta ne-o arată în mod deosebit cartea Apocalipsa. În Apocalipsa 16.9 citim că plăgile lui Dumnezeu trebuie să aibă ca rezultat ca oamenii să se pocăiască şi să-I dea onoare. În capitolul 18.4 vedem că aceste plăgi ale lui Dumnezeu vor lovi în mod deosebit lumea creştină, creştinătatea cu numele. Dumnezeu cheamă pe poporul Său afară, ca el să se despartă şi să rămână cruţat de aceste plăgi. În Apocalipsa 16, unde noi găsim cele şapte potire ale mâniei lui Dumnezeu, vedem că în modul cel mai remarcabil ele armonizează cu aceste zece plăgi. Vom reveni la aceasta în cadrul diverselor plăgi. Deci aceasta este o dovadă clară, că ceea ce noi găsim aici este o prezentare a ceea ce va avea parte lume după ce Adunarea va fi răpită.

3. Aceste stări nu năvălesc însă în lumea aceasta aşa ca şi cum totul va schimbat deodată de azi pe mâine, după ce Adunarea va fi răpită, ci ele îşi au începutul în timp ce Adunarea este încă pe pământ, scurt înainte de venirea Domnului Isus. Atunci toate lucrurile, care sunt prezentate prin aceste plăgi, trebuie să fie în principiu deja prezente. Sper să arăt, că ceea ce noi găsim aici începe zilnic să devină realitate în jurul nostru. Acestea sunt pentru noi – şi de aceasta este vorba –semne şi minuni. Prin aceasta ajungem la convingerea că noi trăim în ultimele zile şi venirea Domnului s-a apropiat foarte mult. Rog pe Domnul, ca aceste plăgi să fie pentru noi semne şi minuni, pentru ca învăţăturile cuprinse în ele să le înţelegem cu inima şi ele să lucreze la conştiinţa noastră, exact aşa cum atunci Dumnezeu a avut ceva de spus poporului Său prin aceste plăgi.

Introducere la plăgi

   Secţiunea capitolul 7.1-13 este o introducere importantă la aceste plăgi. Dumnezeu spune aici lui Moise şi lui Aaron, ca ei să meargă la faraon şi la dorinţa acestuia să facă o minune: să arunce toiagul lui Aaron. Am văzut deja ceva asemănător în capitolul 4. Acolo Moise a trebuit să arunce toiagul său, şi el s-a transformat într-un şarpe. Când Moise a fugit de şarpe, Dumnezeu i-a zis să apuce şarpele de coadă. El s-a transformat iarăşi în toiag în mâna lui. Acest semn el trebuia să-l facă înaintea ochilor poporului Israel. La sfârşitul capitolului 4 citim că Aaron a făcut apoi acest semn înaintea poporului. Aici în capitolul 7 Dumnezeu spune că Aaron trebuia să facă acum acelaşi semn înaintea egiptenilor şi înaintea lui faraon. Prin aceasta acest semn primeşte un alt înţeles. În primul rând acum nu se cere lui Moise să-şi arunce toiagul, ca la începutul capitolului 4, ci lui Aaron. Citim mai târziu în cartea Numeri capitolul 17 despre toiagul lui Aaron, că el făcuse muguri şi făcuse flori de migdal. Toiagul lui Aaron vorbeşte despre puterea de înviere a unei vieţi noi, care a rezultat din moartea Domnului Isus. Aaron însuşi este un model despre Hristos înviat şi glorificat, care ne reprezintă înaintea feţei lui Dumnezeu. În capitolul 4 accentul se punea, că Moise trebuia să ia din nou toiagul în mână; această învăţătură era valabilă pentru Moise şi poporul Israel. Aici la Aaron citim numai că el trebuia să arunce toiagul înaintea lui faraon. Moise a aruncat toiagul pe pământ şi a fugit fricos de şarpe, aşa cum odinioară omul a aruncat la pământ autoritatea pe care i-a dat-o Dumnezeu – aceasta simbolizează toiagul – şi ea a devenit şarpe. În felul acesta satan, vrăjmaşul sufletelor, a primit putere asupra omului. Însă satan şi poporul au trebuit să recunoască că toiagul a revenit în mâna adevăratului Moise şi că Domnul Isus ca Domn înviat are toată puterea în mâini. Aşa spune Domnul Isus în Matei 28.18: „Toată autoritatea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ”. Aaron este un model despre Domnul înviat şi glorificat, care are toată puterea în cer şi pe pământ. Aşa păşeşte aici Aaron înaintea lui faraon şi aruncă toiagul său pe pământ, care prin aceasta devine şarpe.

   Acelaşi lucru vedem în zilele noastre. Domnul Isus are toată puterea în cer şi pe pământ, chiar dacă noi nu vedem aceasta. Noi nu vedem încă că toate lucrurile Îi sunt supuse (Evrei 2.8). Pentru noi, şi în mod deosebit pentru lumea aceasta pare aşa, că puterea lumii acesteia ar fi toată în mâna diavolului. Dar nu este aşa. Domnul Isus spune lui Pilat: „N-ai avea nici o putere împotriva Mea, dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus” (Ioan 19.11). Pavel spune în Romani 13 despre împăratul satanic Nero: „căci nu este autoritate decât de la Dumnezeu”! Pare că un bărbat ca Nixon ţine toată lumea în încordare prin faptul că trupele sale au fost aşezate în stare de alarmă, numai pentru a-şi salva propria viaţă. Ne putem gândi la mulţi oameni care influenţează derularea evenimentelor în lumea aceasta. În fond ei nu fac aceasta. Toată puterea este în mâinile Aceluia care a înviat şi şade glorificat la dreapta lui Dumnezeu. El stă peste puterea care are forma unui şarpe. Cuvântul folosit aici în capitolul 7 pentru şarpe este un alt cuvânt decât cel din capitolul 4 şi înseamnă mai mult „balaur” sau „monstru”. Duhul Sfânt arată spre o putere mult mai mare şi mai tare decât a şarpelui. În zilele noastre pare că puterea ar fi în mâinile celor mari ai pământului acesta, însă ea este realmente în mâinile lui Hristos înviat şi glorificat. Toată puterea este dată de Dumnezeu, şi El este Cel care îndreaptă inimile împăraţilor încotro vrea El (Proverbe 21.1). Aceasta va dura atâta timp, până când Adunarea va fi răpită. Atunci satan va veni în cele din urmă cu propriile puteri (ale fiarei). Toate puterile din istoria lumii au fost date de Dumnezeu şi au fost instaurate sub providenţa şi permisiunea Sa pe pământul acesta. Dar curând va veni satan cu puterea proprie, căci împărăţia romană reinstaurată, puterea reinstaurată în Europa, va veni din adânc (Apocalipsa 11.7; 13.2,4). Atât această împărăţie cât şi antihrist vor primi puterea direct de la satan. Aceştia sunt şerpii (balaurii), pe care îi vor da la iveală vrăjitorii lui faraon. Dar când va veni momentul acesta, când vrăjitorii vor da la iveală puterile lui satan, Domnul Isus, care are toată puterea, va nimici aceste puteri, aşa cum şarpele lui Aaron a înghiţit şerpii vrăjitorilor.

   În aceasta sunt cuprinse învăţături importante pentru noi. Nu am tratat până la sfârşit punctul trei amintit mai înainte. Chestiunea cu toiagul lui Aaron arată clar că aceste plăgi nu se referă numai la timpul de după răpirea Adunării, ci că ele zilnic devin realitate, şi anume în mod deosebit în creştinătate. Găsim o dovadă clară despre aceasta în 2 Timotei 3. Pavel spune acolo că în ultimele zile vor fi timpuri grele. El enumeră acolo cum vor fi oamenii, ce trăsături de caracter îngrozitoare vor revela ei; el îi denumeşte ca fiind unii care au o formă de evlavie; aceasta înseamnă că ei fac impresia de creştini, de sfinţi, dar în realitate tăgăduiesc puterea credinţei creştine, a adevărului lui Dumnezeu. În context cu aceasta Pavel se referă la vrăjitorii Iane şi Iambre, care la timpul lor s-au împotrivit lui Moise. Aşa vor fi în ultimele zile oameni care poartă numele de creştini, dar tăgăduiesc puterea adevărului şi se ridică împotriva fiecăruia care apără adevărul lui Dumnezeu. „Dar nu vor mai înainta”, spune Pavel, „căci nebunia lor va fi arătată deplin tuturor”. Acest loc din 2 Timotei 3 ne arată deci că ceea ce noi găsim aici în plăgi, are şi pentru noi o semnificaţie mare, căci noi trăim în ultimele zile, în care vrăjitorii lui faraon – instrumente în mâna diavolului – încearcă în domeniul creştinătăţii cu actele lor vrăjitoreşti să îndepărteze puterea adevărului şi să slăbească Cuvântul lui Dumnezeu. Ei încearcă să îngusteze şi să diminueze semnele şi minunile pentru poporul lui Dumnezeu, aşa fel că în final pare că satan va avea biruinţa din aceasta. Când apoi satan vine cu şerpii lui, Domnul Isus va prinde aceşti şerpi şi îi va arunca în iazul de foc (Apocalipsa 19.20) şi pe satan însuşi în adânc (Apocalipsa 20.2,3).

   Acest semn cu toiagul lui Aaron este deci introducerea la plăgi şi ne arată chiar de la început derularea în continuare şi finalul: finalul va fi, că Domnul Isus şi Dumnezeu vor birui, că puterea lui Dumnezeu este mai mare decât puterea lui faraon şi că în cele din urmă toată puterea lumii va fi zdrobită şi Dumnezeu salvează poporul Său. Toate acestea le vedem prezentate simbolic în plăgile acestea. De fapt plaga a zecea, moartea întâilor născuţi, este separată. Plaga a zecea nu este o plagă în acest sens, ci este finalul şi încununarea căilor lui Dumnezeu cu Israel şi cu lumea. Celelalte nouă plăgi stau în strânsă legătură unele cu altele şi se pot împărţi în trei grupe de câte trei plăgi.

Structurarea plăgilor

   Este bine să înţelegem de la început caracterul general al acestor plăgi. La plaga întâia, a patra şi a şaptea, Dumnezeu face totdeauna un început nou. În toate cele trei cazuri Moise trebuia să se ducă dis-de-dimineaţă la faraon. Fiecare dimineaţă arată un început nou al lui Dumnezeu de a proceda cu faraon şi Egiptul. La începutul primelor două plăgi ale fiecărei grupe de câte trei plăgi Dumnezeu atenţionează pe faraon. Ce-a de-a treia plagă a fiecărei grupe urmează imediat după celelalte două plăgi ca o încununare şi pecetluire, fără nici o atenţionare. Primele trei plăgi constituie în această privinţă şi o unitate deosebită, vrăjitorii jucând aici un rol deosebit, încercând să imite plăgile lui Dumnezeu. Celelalte şase aparţin de asemenea în mod deosebit împreună, deoarece Dumnezeu pune acolo pe poporul Său Israel deoparte şi nu-l expune plăgilor pe care El le aduce asupra Egiptului. La ultimele trei plăgi vedem că este vorba de judecăţi care vin direct din cer asupra poporului Egiptului.

   În primele trei plăgi vedem în mod deosebit lucrurile pe care noi le trăim deja în timpurile noastre. Este începutul ultimelor căi ale lui Dumnezeu cu lumea aceasta. La aceste prime trei plăgi vrăjitorii, o imagine a conducătorilor creştinătăţii cu numele, năzuiesc să îndepărteze puterea învăţăturilor lui Dumnezeu pentru poporul Său, pentru ca poporul să desconsidere semnele şi în locul acestora să urmeze pe vrăjitori. În afară de aceasta în primele trei plăgi toiagul lui Aaron joacă un rol pe care noi nu-l mai vedem la ultimele şase plăgi. Aşa cum am amintit, toiagul arată spre acţiunea Aceluia care este glorificat la dreapta lui Dumnezeu. Însă la ultimele trei plăgi regăsim toiagul lui Moise; Moise o imagine a Domnului Isus care intervine vizibil din cer în favoarea poporului Său, lăsând să vină judecăţi asupra lumii acesteia şi în final înfăptuieşte eliberarea poporului Său.

   După această privire de ansamblu asupra celor trei grupe a acestor plăgi vrem să vedem mai îndeaproape ce vor să ne spună cele nouă plăgi. În primele trei plăgi vedem lucruri care in providenţa şi permisiunea lui Dumnezeu au loc zilnic în lumea noastră, şi în mod deosebit în lumea noastră creştină. Aceste trei plăgi ne arată stricăciunea exterioară generală din lumea din jurul nostru. Următoarele trei ne arată mai mult stricăciunea din inimile celor fără Dumnezeu.

Plaga 1-a: apa transformată în sânge (Exod 7.14-25)

   La prima plagă Aaron a trebuit să-şi ia toiagul şi să-şi întindă mâna peste toate apele Egiptului, peste râurile lui, canalele, lacurile şi bălţile lui. Toate apele devin sânge, aşa că tot ce are viaţă în ele a fost biruit. Peştii din râu au murit. Apa a devenit pentru egipteni ne-potabilă. Aceste plăgi de aici sunt o revelare a puterii lui Dumnezeu, în mod deosebit a puterii Sale faţă de puterea idolilor Egiptului. Nilul era unul din idolii principali ai Egiptului, căci toate binecuvântările, pe care le avea Egiptul, ţara aceasta le datora Nilului. Vedem deci cum Dumnezeu nimiceşte direct această putere mare, pe care se sprijineau egiptenii: apele au devenit sânge. Nu vedem noi cum zilnic are loc aceasta? Tot ce Dumnezeu a dat pământului acesta ca binecuvântări naturale, despre care Nilul este un simbol, este stricat în zilele noastre. Aici nu este vorba de binecuvântări spirituale, ci de binecuvântări naturale, aşa cum le găsim în Faptele Apostolilor 14.17, unde citim că Dumnezeu a dat naţiunilor ploaie din cer şi timpuri roditoare şi a umplut inimile oamenilor cu hrană şi bucurie. Aceste binecuvântări naturale sunt distruse în zilele noastre şi devin nefolositoare pentru desfătarea omului. Natura, creaţia lui Dumnezeu, este distrusă de om. Vedem astăzi cum aceste ape devin sânge, prin aceea că natura sub acţiunea omului este sortită morţii. Omul sufocă natura prin poluarea mediului înconjurător, a aerului şi a apei. Este într-adevăr omul care face aceasta, dar în realitate este providenţa şi permisiunea lui Dumnezeu. Dumnezeu permite toate acestea ca semn şi minune pentru poporul lui Dumnezeu. Pentru lume aceasta este o plagă, dar pentru poporul lui Dumnezeu este un semn, că noi trăim în ultimele zile. Vedem cum tot ce Dumnezeu a dat omului, omului îi scapă din mâini. Chiar şi lucrul, pe care noi îl facem zilnic şi pe care Dumnezeu l-a dat omului ca binecuvântare, devine un blestem pentru om; omul este nemulţumit cu lucrul său, cu preocuparea sa zilnică afară şi în casă. De unde vin atunci grevele şi multele zile de concedii medicale? Niciodată acestea nu au fost aşa de multe; din cauză că omul nu mai găseşte bucurie în lucrul zilnic. Tot ce este cel mai natural devine stricat. Şi apoi vin vrăjitorii Egiptului, şi ei vin şi astăzi şi îţi povestesc că aceste lucruri nu sunt lucrate de Dumnezeu, ci că ele sunt o evoluţie foarte naturală şi o urmare a progresului tehnicii şi că noi trebuie să ne aşteptăm la aşa ceva, deoarece sunt binecuvântări, pe care tehnica le aduce cu sine. Ei spun că aceste binecuvântări sunt cu mult mai mari decât blestemul legat de ele. Aşa încearcă vrăjitorii cu meşteşugirile lor şi cu imitaţiile lor să ne facă să credem, că nu Dumnezeu este Cel care are mâna în joc, ci omul. În felul acesta ei îndepărtează puterea acestui semn. Toţi vrăjitorii, care astăzi încearcă pe teritoriul creştin să îndepărteze puterea acestui semn, sunt imitatori. Însă robii lui faraon nu au putut să transforme înapoi sângele în apă. Ei nu au putut să înlăture această stare, ci numai să mărească şi mai mult stricăciunea, prin aceea că ei au transformat în sânge şi restul de apă, ca să arate că şi ei pot face acelaşi lucru. În realitate ei înrăutăţesc mai mult această stare. Suntem noi întristaţi cu privire la vrăjitorii din zilele noastre, cu privire la aceşti conducători din creştinătate, care încearcă în felul acesta să îndepărteze puterea adevărului lui Dumnezeu, bagatelizând aceste lucruri?

Plaga a 2-a: broaştele (Exod 8.1-15)

   Mergem la al doilea semn; şi pe acesta îl întâlnim zilnic. Dacă citim exact, vedem că Dumnezeu la aceste prime trei plăgi nu face nici o deosebire între Israel şi Egipt. Poporul Israel aici nu este încă pus deoparte şi are de asemenea a face cu aceste plăgi. Nici noi nu scăpăm de influenţa acestor plăgi. Şi noi avem a face cu faptul că natura şi tot ce Dumnezeu a dăruit în natură ca binecuvântare devine stricat. Noi suntem loviţi de primele trei plăgi la fel ca toţi ceilalţi oameni ai lumii acesteia. Cât de grav devine aceasta, dacă ne gândim la plaga a doua. Broaştele vin din Nil. Şi aici Nilul este o imagine a binecuvântărilor naturale, pe care Dumnezeu în harul Său le-a dat în lumea aceasta. Dacă vrem să ştim ce înseamnă broaştele în Scriptură, găsim un indiciu clar în Apocalipsa 16, capitolul pe care l-am citat deja în legătură cu cele şapte potire. La plaga a şasea citim că acolo duhurile necurate şi demonii sunt ca nişte broaşte, care se duc la împăraţii pământului ca să-i instige la luptă împotriva Mielului (versetele 13 şi 14). Duhuri necurate ca nişte broaşte. Ce necurăţie este aceasta? Versetul următor 15, pe care Dumnezeu îl introduce ca o atenţionare, ne clarifică aceasta: „Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să nu i se vadă ruşinea”. Această necurăţie, care ne este prezentată prin broaşte, este necurăţia morală, sexuală. Acestea sunt lucruri de care nici noi nu scăpăm. Broaştele vin din Nil, care este o imagine a binecuvântărilor naturale, pe care Dumnezeu le-a dăruit în dragostea dintre bărbat şi femeie în căsnicie. Aceasta a fost prevăzută ca o binecuvântare pe terenul natural. Dar aici ea devine un blestem, un izvor de necurăţie pentru toată ţara Egiptului. Broaştele au venit în toate casele, în cuptoarele şi vasele de frământat pâinea, în paturi şi în camerele de dormit. În Psalmi citim că ele au venit chiar şi în camerele de dormit ale împăratului (Psalm 105.30).

   Aceste lucruri umplu astăzi lumea creştină aşa de mult, că nici noi nu suntem cruţaţi de ele, numai dacă ne închidem în casele noastre. Şi chiar şi atunci ne vom murdări, când ascultăm radioul sau luăm ziarul din cutia de poştă. Noi ne murdărim când privirea noastră străbate fotografiile de reclame şi când vedem ce se petrece afară pe stradă. Noi nu putem scăpa de ele, numai dacă rugăm pe Domnul să ne cureţe permanent inima. Noi înşine nu ne putem păzi să nu venim în legătură cu aceste necurăţii. Şi înainte de toate tu să nu asculţi de vrăjitorii care îţi povestesc că şi în trecut au fost astfel de stricăciuni. Da, şi în trecut au fost broaşte în Egipt, dar niciodată în aşa măsură pe orice suprafaţă oricât de mică, unde egiptenii puteau să-şi pună piciorul, şi chiar în camerele de dormit şi în paturi. Aşa de departe merge necurăţia astăzi. Israel a avut a face cu aceste broaşte la fel ca egiptenii. Şi şti tu ce fac aceste broaşte în Apocalipsa 16? Acolo ele cheamă pe împăraţi şi oştirile lor la luptă împotriva lui Dumnezeu la Armaghedon (acesta este ţinutul muntos din Meghido). Şti tu unde pentru prima dată în Biblie s-a luptat în Meghido? A fost acolo unde împăratul canaanean Iabin împreună cu căpetenia Sisera au luptat împotriva poporului Israel (Judecători capitolele 4 şi 5). Acolo au fost la lucru aceleaşi duhuri necurate, care cu aceste necurăţii sexuale au chemat puterile Canaanului. Debora cântă acolo în cântecul ei cum soldaţilor canaaniţi le este prezentat, că ei se vor întoarce înapoi cu pradă bogată, că ei se vor desfăta în plăceri cu fetele pe care le vor răpi din Israel (Judecători 5.30). Aşa vor fi atrase odată, după ce Adunarea va fi răpită, oştirile Europei în lupta împotriva poporului Israel, da, împotriva lui Mesia, împotriva Mielului şi oştirii Sale (Apocalipsa 17.14). Vedem zilnic cum această stricăciune morală creşte în lumea creştină. Aceasta nu are loc deodată, de azi pe mâine. Este iarăşi în mod deosebit lumea creştină, căci sunt vrăjitorii de pe terenul creştin care vin cu imitaţiile lor şi apoi cu broaştele lor fac ceva mai mult, prin acea că vorbesc despre o evoluţie sănătoasă, naturală, prin care tot feluri de tabuuri, care au fost greşite – spun ei, trebuie îndepărtate. Ei vorbesc despre o evoluţie sănătoasă şi încurajează la homosexualitate şi relaţii sexuale în afara familiei. Însă prin imitaţiile lor fac această plagă mai gravă. Dacă nu suntem veghetori ele iau din inima ta şi a mea puterea semnului lui Dumnezeu, căci prin aceasta Dumnezeu dă un semn pentru noi. El permite aceste lucruri ca învăţătură pentru poporul lui Dumnezeu şi ne arată că El este preocupat să aducă plăgile Sale asupra Egiptului şi că Domnul este gata să vină. Noi suntem în pericol să permitem să se îndepărteze puterea acestui semn, când auzim ce spun vrăjitorii în creştinătate.

Plaga a 3-a: păduchii (Exod 8.16-19)

   Începând cu capitolul 8.16 urmează a treia plagă. Acum Aaron trebuia să-şi întindă toiagul şi să lovească ţărâna pământului: „Întinde-ţi toiagul şi loveşte ţărâna pământului, şi se va preface în păduchi, în toată ţara Egiptului”. Această plagă urmează fără pauză după cea anterioară, fără nici o atenţionare. Prin această plagă sunt loviţi toţi oamenii şi animalele. Din nou vrăjitorii încearcă cu imitaţiile lor să facă la fel, dar de data aceasta n-au putut. Ei au putut într-adevăr să transforme apa în sânge şi să facă să iese broaşte din apă, dar aici ei trebuie să spună: „Aici este degetul lui Dumnezeu”. Când este vorba să de-a viaţă din moarte, să scoată păduchi din materia moartă a pământului, atunci chiar şi puterea lui satan încetează şi omul (aici vrăjitorii, instrumentele lui satan) trebuie să recunoască: „Aici este degetul lui Dumnezeu”. Aceasta este o expresie remarcabilă. După câte ştiu eu, această expresie se mai întâlneşte numai o singură dată în Scriptură, şi anume în Luca 11.20. Acolo Domnul Isus spune că El scoate demonii cu degetul lui Dumnezeu. În locul paralel din evanghelia după Matei 12.28 citim că El a scos demonii cu Duhul lui Dumnezeu. Deci degetul lui Dumnezeu este acţiunea Duhului Sfânt. Duhul Sfânt poate scoate viaţă din ţărâna morţii. În Geneza 3.19 Dumnezeu spune omului: „Căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce”, şi în Psalmul 22.15 Domnul Isus spune lui Dumnezeu: „M-ai adus în ţărâna morţii”. Deci ţărâna este un simbol al morţii. Dumnezeu este capabil să trezească prin Duhul Său Sfânt viaţă din ţărână. Aşa citim în Romani 8.11, că Dumnezeu poate să facă vii trupurile noastre muritoare din pricina Duhului Său care locuieşte în noi. Ce binecuvântare nespus de mare este aceasta pentru noi ca credincioşi, când trupurile noastre muritoare vor fi aduse la viaţă cu o viaţă nouă, nepieritoare, veşnică, fie că Domnul Isus vine şi trupurile noastre vor fi direct transformate, ori că trupurile noastre vor fi înviate din moarte. Aceasta va face Duhul lui Dumnezeu pentru noi. Pentru noi viaţa din moarte este o binecuvântare. Dar ce va însemna învierea pentru lumea aceasta, pentru cei necredincioşi, când ei la învierea celor nedrepţi vor fi înviaţi din morţi? Când morţii vor sta cu trupuri de înviere noi înaintea marelui tron alb, ei vor fi numiţi cu toate acestea „morţii” (Apocalipsa 20.12). Învierea va fi pentru cei necredincioşi ceva mult mai îngrozitor decât patul morţii sau moartea.

   Acesta este înţelesul pentru cei necredincioşi, când viaţa va ieşi din moarte. Praful va deveni păduchi. Păduchii sunt animale care sug sângele omului. În cartea Levitic 17.11 citim că viaţa trupului este în sânge. Şi aici vedem că tocmai ceea ce pentru credincioşi este o binecuvântare, înnoirea  vieţii, înseamnă blestem pentru necredincioşi, o sufocare, o răpire a vieţii. Nu are loc aceasta zilnic în lumea noastră din jur? Cum sufocă păduchii viaţa oamenilor! Da, în ultimele secole au fost multe boli, cu care lumea creştină a fost lovită. Dar se pare că în curând vor fi biruite toate aceste boli, inclusiv TBC-ul, şi probabil în curând şi cancerul va fi învins. Dar ce am câştigat noi prin aceasta? Atunci în locul acestor boli vom primi boli mult mai îngrozitoare, cu care oamenii vor alerga la medic. Astfel de boli sunt toate urmări ale tensiunilor spirituale. Noi le numim boli psihosomatice, care aduc cu sine tot felul de suferinţe corporale, dar în fond sunt urmări ale nevoilor spiritului, ale surmenajului, cărora oamenii sunt expuşi, aşa că îşi pierd cumpătul şi devin chiar nebuni.

   Aceasta înseamnă pentru un necredincios viaţa din moarte. Pentru el este un blestem. Sufletul dintr-un necredincios este chinuit în zilele noastre printr-o viaţă neliniştită şi fugărită aşa cum niciodată mai înainte nu a fost. Nimeni dintre noi nu mai cunoaşte o viaţă liniştită şi comodă. Ea a devenit o viaţă în fugă şi fugărită, cu surmenajuri ale nervilor. Aceasta este sugerea sufletului vieţii. Ea este o plagă a lui Dumnezeu în lumea necredincioasă de astăzi. Nici aici nu găsim că poporul Israel a fost pus deoparte; şi noi ca credincioşi trebuie să ne ducem viaţa în mijlocul acestei lumi nervoase, fugară şi fugărită. Aceştia sunt păduchii care sug viaţa. Odată această plagă va veni în toată dimensiunea ei peste lumea aceasta, şi anume atunci când în a doua înviere, cea din urmă, nu viaţa, ci moartea a doua, veşnică, va lovi lumea aceasta. Vedem toată grozăvia acestei plăgi, pe care Dumnezeu o aduce în zilele noastre peste lumea aceasta.

   Am spus deja că această plagă este un semn al puterii degetului lui Dumnezeu, care prin Duhul Său aduce viaţa din moarte, şi că aceasta curând va deveni realitate pentru noi, când trupurile noastre vor fi reînnoite şi noi vom fi luaţi să întâmpinăm pe Domnul în văzduh. După aceea plăgile care urmează vor lovi în mod deosebit lumea aceasta.

Plaga a 4-a: muştele câineşti (Exod 8.20-32)

   Urmează acum plaga a patra, la care constatăm o diferenţă esenţială faţă de plăgile anterioare: începând cu această plagă şi până la plaga a noua vedem cum Dumnezeu a pus deoparte pe poporul Său Israel din Egipt, din lumea aceasta. După ce Adunarea va fi răpită va fi din nou o rămăşiţă iudaică, pe care Dumnezeu o va păzi prin toate plăgile şi încercările pe care El în providenţa Sa le va lăsa să vină peste lumea aceasta. Despre această despărţire între poporul lui Dumnezeu şi lume citim în versetul 23: „Voi face o deosebire (textual stă aici: eliberare) între poporul Meu şi poporul tău. Semnul acesta va fi mâine.” Observă cuvântul „semn”. Eliberarea pe care Dumnezeu o face între poporul Său şi lume este un semn. Şi chiar şi aceste plăgi au să ne spună ceva, căci în principiu toate cele nouă plăgi încep deja în timpul nostru. Te întreb: Unde stai tu? De care parte a acestei eliberări? Aparţii acelora care locuiesc în ţinutul Gosen? Gosen înseamnă „în apropiere”, foarte aproape de inima lui Dumnezeu, foarte aproape de Domnul Isus! Dacă tu te afli acolo, vei fi cruţat de aceste plăgi care vor veni peste Egipt. Sau stai de cealaltă parte, de partea Egiptului, de partea lumii? Stai de partea celor nemântuiţi, de partea acelora pe care Dumnezeu în providenţa Sa, şi foarte curând direct, îi va lovi prin judecăţile Sale? Atunci şi tu vei ajunge sub această plagă a patra, despre care în versetul 21 citim: „Voi trimite muşte câineşti împotriva ta, împotriva slujitorilor tăi, împotriva poporului tău şi împotriva caselor tale.” Înţelesul iniţial al expresiei „muşte câineşti” nu este foarte sigur, dar probabil el înseamnă o combinare de tot felul de insecte parazite, de muşte, care nu sug sânge aşa cum sug ţânţarii, ci transmit tot felul de necurăţii, tot felul de boli. Sunt lucruri mici care lezează viaţa oamenilor. Aici nu ne aflăm încă la plăgile cele mai rele, dar şi aceste muşte câineşti chinuie şi zăpăcesc deja pe oameni. Ce sunt aceste chinuiri şi zăpăceli permanente? Invidie, gelozie, vorbirea de rău, acestea sunt exemple pentru astfel de muşte câineşti. Ele se aseamănă cu vulpile mici din Cântarea Cântărilor 2, care strică viile. Ele distrug tot ce se găseşte în vii. De aceea mireasa roagă acolo, ca vulpile mici să fie prinse. Sunt aceste animale mici, ca aici această amestecătură de insecte parazite, care otrăvesc relaţiile naturale dintre oameni. De ce parte stăm noi? Cunoaştem noi invidia, aşa cum ea se întâlneşte între oamenii lumii acesteia? Cum stau lucrurile cu vorbirea de rău? Spunem noi lucruri pe la spate, care nu sunt adevărate şi cu care noi ne împovărăm reciproc? Ne prefacem noi înaintea semenilor noştri, a credincioşilor noştri? Pavel spune în Tit 3.3: „Căci şi noi eram altădată fără minte, neascultători, rătăciţi, robiţi de tot felul de pofte şi de plăceri, trăind în răutate şi invidie, demni de a fi urâţi şi urându-ne unii pe alţii.” Aceasta suntem şi noi prin natura noastră! Dar dacă stăm de partea salvării, atunci putem spune: „şi noi eram”. Dar cât de des se găsesc aceste lucruri şi la noi, în mijlocul poporului lui Dumnezeu! Cât de puţin ne-am despărţit noi de ele în practica vieţii! Dumnezeu în providenţa Sa lasă să vină aceste plăgi. Ele nu sunt încă judecăţi, care vin direct din cer, aşa cum sunt ultimele trei plăgi. Sunt plăgi prin providenţa Sa, prin care El arată ce este în inima egiptenilor. Aici vedem deci nu atât de mult ce se petrece în lumea din jurul nostru, ca în primele plăgi, ci ceea ce iese la iveală de la egiptenii înşişi şi ce este în inimile lor. Vedem aceasta mult mai accentuat la plaga următoare. Însă mai înainte încă ceva referitor la cuvintele remarcabile, pe care faraon le rosteşte în legătură cu această plagă.

   După ce aici a avut loc o despărţire între poporul lui Dumnezeu şi egipteni, vedem cum faraon oferă compromisuri. Lumea nu poate suporta ca credincioşii să ocupe un loc deosebit cu privire la lumea aceasta. Lumea năzuieşte să facă despărţirea cât se poate de redusă, încercând să amestece Adunarea cu lumea. Prima ofertă a lui faraon este: „Duceţi-vă de aduceţi jertfe Dumnezeului vostru, aici în ţară” (Exod 8.25). Da, el va permite chiar ca credincioşii în zilele noastre să slujească lui Dumnezeu în Egipt; dar ce înseamnă să slujeşti lui Dumnezeu fără să treci prin Marea Roşie? Marea Roşie este un tablou a ceea ce înseamnă moartea Domnului Isus pentru noi. Noi am fost salvaţi din lumea aceasta prin moartea Domnului Isus. Prin aceasta noi am fost despărţiţi pe deplin de lume.

   Cât de mulţi creştini, care poartă numele de creştini, năzuiesc să slujească lui Dumnezeu în lumea aceasta, în timp ce rămân în domeniul apropiat  şi sub influenţa lui satan şi a demonilor lui. Ce slujbă dezgustătoare este aceasta pentru Dumnezeu! Se poate sluji lui Dumnezeu aflându-ne de partea aceasta a Mării Roşii (a salvării) cu o inimă necurăţită, nesalvată, cu o viaţă nesalvată, care încă stă sub puterea lui satan şi a păcatului? Poate fi aceasta slujbă pentru Dumnezeu? Moise a răspuns: „Vom face mai bine un drum de trei zile în pustie şi acolo vom aduce jertfe Domnului, Dumnezeului nostru, aşa cum ne va porunci El.” (Exod 8.27) Ce înseamnă acest drum de trei zile? Este drumul morţii şi învierii Domnului Isus, care a înviat dintre morţi în ziua a treia. Aceasta este premisa absolut necesară, ca să se poată sluji lui Dumnezeu. Noi trebuie nu numai să fim salvaţi şi să stăm cu picioarele noastre pe partea cealaltă a Mării Roşii, ci trebuie de asemenea să fi făcut un drum de trei zile.

   Apoi vine satan cu o a doua viclenie: „Vă voi lăsa să plecaţi, ca să aduceţi jertfe Domnului, Dumnezeului vostru, în pustie; numai să nu vă depărtaţi prea mult!” (Exod 8.28) Prima sa viclenie se poate uşor recunoaşte; foarte curând se recunoaşte că este imposibil să slujeşti lui Dumnezeu fără să fi salvat. Însă înţelegem noi tot aşa de repede şi viclenia a doua? Faraon spune: „Nu vă depărtaţi prea mult”. Voi vă puteţi într-adevăr duce pe partea cealaltă a Mării Roşii, dar nu vă duceţi prea departe, ca astfel să rămâneţi sub influenţa mea, sub controlul meu şi să pot să vă iau oricând repede înapoi în Egipt. Ce înseamnă să nu se facă această călătorie de trei zile în pustie? Înseamnă că noi probabil suntem salvaţi şi mântuiţi, dar nu am învăţat să aducem tot ce este din omul natural la locul judecăţii, al morţii şi al învierii Domnului Isus. Înţelegem noi, că între lume şi noi a avut loc o despărţire uriaşă? Este lumea răstignită pentru noi? Ce este răstignit este ceva dezgustător. Este lumea dezgustătoare pentru noi, de care noi ne depărtăm cât se poate de mult? Apostolul Pavel spune în Galateni 6.14: „Prin care lumea este răstignită faţă de mine”. Noi suntem uniţi cu moartea şi învierea lui Hristos pe un loc dispreţuit. Noi suntem foarte departe de lume. Am înţeles noi această viclenie, sau suntem mulţumiţi că am fost salvaţi prin Marea Roşie? Să învăţăm ce înseamnă că tot ce este din natura noastră, din carnea noastră, trebuie să-şi aibă locul în moartea lui Hristos. Noi putem sluji lui Dumnezeu numai la muntele lui Dumnezeu în puterea unei vieţi noi. Vedem aici cum Moise înţelege această viclenie şi nu acceptă această ofertă.

Plaga a 5-a: ciuma vitelor (Exod 9.1-7)

   La această a cincea plagă care urmează, vitele Egiptenilor sunt lovite prin judecată. În capitolul 8.26 citim ceva foarte remarcabil. Moise numeşte acolo motivul pentru care copiilor lui Israel nu le-a fost posibil să slujească lui Dumnezeu în Egipt, căci atunci ei ar fi trebuit să jertfească lui Iehova, Dumnezeul lor, ceva care pentru egipteni era o urâciune. Oile şi viţeii erau o urâciune pentru egipteni. Citim în Scriptură despre trei lucruri, pe care egiptenii le detestau: în primul rând era masa comună cu evreii (Geneza 43.32), în al doilea rând păstorii oilor (Geneza 46.34) şi în al treilea rând, aşa cum Moise spune aici, oile şi viţeii. Pentru oamenii lumii acesteia este o urâciune să aibă legătură şi părtăşie cu un evreu. Evreu înseamnă textual: „un trecător prin”, deci un pelerin, un călător pe pământul acesta. De ce sunt oile şi viţei o urâciune pentru lumea aceasta? Deoarece erau o posesiune a poporului Israel, care lua din ele să jertfească lui Iehova. De ce tocmai oi şi viţei? Deoarece aceste animale ne prezintă slava Domnului în jertfa Sa pentru Dumnezeu. O astfel de slujbă este o urâciune pentru egipteni, pentru lumea aceasta. O slujbă fără aceste animale găsim frecvent pe teritoriul creştin. Ea este o slujbă adaptată la trăsăturile de caracter şi la obiceiurile lumii. Pentru lumea aceasta este o urâciune, când noi în serviciile noastre de jertfă aducem oi şi viţei, care prezintă slava Domnului Isus în dăruirea Sa deplină. Putem noi aduce aceste jertfe în legătură cu egiptenii?

   În această plagă sunt lovite tocmai oile şi viţeii egiptenilor, căci cu toate că erau o urâciune înaintea lor, între timp ei şi-au făcut rost de aceste animale. Tot aşa este şi în zilele noastre cu oamenii lumii acesteia. Dacă noi nu ocupăm un loc deoparte în Gosen, atunci şi la noi este la fel. Pentru ce avem noi oile noastre şi viţeii noştri? Pentru ce avem posesiunile noastre? Le folosim noi, aşa cum spune Moise mai târziu, pentru a jertfi lui Iehova? Aici nu este vorba în primul rând de a ajuta pe săraci şi pe nevoiaşi, ci de a lua din ele şi a jertfi lui Iehova, pentru ca El să fie glorificat şi să vadă ce au savurat inimile noastre din jertfa lui Hristos. Ţinem noi posesiunile noastre pregătite pentru aceasta, sau le folosim pentru noi înşine? Este pentru noi o urâciune să punem la dispoziţia lui Iehova posesiunile noastre, sau le savurăm numai noi, aşa cum făceau egiptenii? Atunci această plagă ne loveşte şi pe noi, căci atunci noi nu ocupăm locul din Gosen. Acesta este un gând serios. În capitolul 5.3 Moise a spus: „Dă-ne voie să facem un drum de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, pentru ca să nu ne bată cu ciumă sau cu sabie.” Poporul era ascultător, şi ei s-au dus în pustie, şi de aceea Dumnezeu nu a adus ciuma. Găsim de multe ori în Scriptură, că Dumnezeu înlătură plăgile Sale atunci când este prezentă ascultarea, în timp ce El lasă plăgile Sale să vină peste aceia care sunt neascultători. Lepra lui Naaman a fost vindecată atunci când Naaman a fost ascultător. Ea l-a lovit însă pe Ghehazi, care era neascultător şi voia să profite de situaţie, aşa că Elisei a trebuit să spună: „Este oare acum timpul de luat … oi, boi?” (2 Împăraţi 5.26) Iubiţi fraţi şi iubite surori, este timpul să avem avere pentru noi? Atunci ciuma, pe care Dumnezeu a îndepărtat-o de la Israel, va lovi Egiptul precum şi posesiunile noastre, dacă noi folosim aceste posesiuni pentru noi înşine, aşa cum au făcut egiptenii, pentru savurarea noastră, şi nu ca să jertfim lui Iehova din ele. Să-L rugăm să folosească El darurile noastre, mijloacele noastre, talentele noastre şi posesiunile noastre, pentru ca Hristos să fie glorificat în lumea aceasta, şi în mod deosebit în lucrarea de jertfire făcută de credincioşi. Dacă nu este aşa, atunci această plagă va veni şi peste noi, tot aşa cum binecuvântarea Domnului va veni peste noi, dacă folosim posesiunile noastre pentru El.

   Faraon a trimis mesageri, ca să afle mărimea acestei plăgi. Care a fost rezultatul? „Şi iată că nici o vită din turmele lui Israel nu pierise.” (Capitolul 9.7) Aceasta va face Dumnezeu. Dumnezeu ne va binecuvânta şi pe noi şi darurile şi posesiunile noastre. Probabil sunt fraţi, care au darul să prezinte gloria Persoanei lui Hristos, dar tac. Aşa cum Domnul a făcut cu egiptenii, El va face la fel şi cu ei, dacă pentru ei este o urâciune să folosească acest dar. Acestea sunt lucruri foarte serioase. Domnul să dea har, ca El să nu trebuiască să ne spună şi nouă: „dar de la cel ce n-are se va lua şi ce are” (Matei 25.29).

Plaga a 6-a: vărsatul negru (Exod 9.8-12)

   Plăgile devin tot mai grele. Muştele câineşti s-au referit la vorbirea noastră, la viaţa noastră comună, la umblarea şi activităţile noastre. Plaga a cincea a mers un pas mai departe: aici Dumnezeu ne loveşte în posesiunile noastre, pe care le folosim pentru noi înşine, pe care noi cu sete de câştig, care este o rădăcină a tuturor răutăţilor, le îngrijim foarte bine. Plaga a şasea este şi mai rea. Dumnezeu va permite să vină un timp în care va face cunoscut oamenilor lumii acesteia ce este în ei înşişi. La plaga a şasea ies băşici pe oameni, şi de asemenea şi pe animale, şi chiar şi pe învăţători, pe care îi întâlnim aici pentru ultima dată, după ce mult timp nu am auzit nimic despre ei. Aici ei păşesc din nou înaintea noastră, ca să confirme cuvântul lui Pavel că nebunia lor va fi arătată deplin tuturor (2 Timotei 3.9). În zilele noastre magii pot încă vorbi în libertate în lumea creştină, dar va veni un timp, aşa cum spune Pavel, când nebunia lor va fi arătată deplin tuturor. Se va vedea în afară că ei nu au fost în stare să facă să iasă păduchi din ţărâna pământului şi că ei nici nu au fost în stare să îndepărteze boli şi nevoi în domeniul spiritual, fie că este vorba de creştinătate sau oriunde altundeva. Ei vor trebui să recunoască că nu era o evoluţie naturală, sănătoasă, ci era o plagă, provocată prin degetul lui Dumnezeu. Deci nebunia lor se va arăta mai mult, căci aceste băşici apar chiar pe ei înşişi. Şi aceasta la magii care corespunzător slujbelor egiptene acordau trupului şi curăţiei trupului o importanţă aşa de mare, că ei îmbălsămau trupurile împăraţilor lor, ca să le menţină  curate multe secole: aceste trupuri sunt acoperite aici cu băşici.

   Şi de unde vin băşicile astăzi? Dumnezeu spune lui Moise şi lui Aaron: „Umpleţi-vă mâinile cu cenuşă din cuptor”. Această cenuşă trebuia împrăştiată de Moise spre cer. Între ultima plagă a primei serii şi ultima plagă a celei de-a doua serie, deci între plaga a treia şi plaga a şasea este o paralelă. La plaga a treia era vorba de ţărână, din care a ieşit viaţa care a devenit o plagă, şi aici la plaga a şasea este vorba de cenuşă. Ţărâna şi cenuşa aparţin împreună. Ambele vorbesc despre moarte. Ţărâna în ea însăşi este moartă, şi tot aşa şi noi ne vom întoarce în ţărână, în ceea ce priveşte trupul nostru (Geneza 3.19). Cenuşa este rezultatul unei arderi, un tablou al judecăţii, al judecăţii nimicitoare a lui Dumnezeu. Când păcătoşii se recunosc în lumina lui Dumnezeu, ei spun împreună cu Iov: „Mă pocăiesc în ţărână şi în cenuşă” (Iov 42.6). Când merg mai departe spun împreună cu Avraam în Geneza 18.27: „Eu, care nu sunt decât praf şi cenuşă”. Acolo unde se găseşte această atitudine la oameni, poate ieşi la iveală binecuvântare. Acolo poate ieşi la iveală viaţa din ţărână. Din cenuşă, din judecată, care se găseşte în cuptor, ia naştere binecuvântare. Căci binecuvântările noastre, iubiţi fraţi şi iubite surori, se bazează pe faptul că Domnul Isus a trecut în taină înaintea lui Dumnezeu prin acest cuptor, prin focul judecăţii lui Dumnezeu. Din această cenuşă vine binecuvântare pentru noi! Dar pentru cei necredincioşi aceasta înseamnă, exact ca şi la plaga a treia, tocmai opusul. Pentru noi viaţa din moarte este o binecuvântare, pentru cei necredincioşi însă este un blestem. Rezultatele cenuşii cuptorului sunt o binecuvântare pentru noi, pentru egipteni vor fi un blestem. Moartea Domnului Isus este un blestem pentru oamenii lumii acesteia, dacă ei nu iau pentru ei înşişi această moarte ca o curăţire a păcatelor lor. În afară de aceasta Israel însuşi a fost în acest cuptor, în cuptorul de fier al Egiptului, în care puterea lui satan năzuia să nimicească poporul şi să-l transforme în cenuşă. Dar după aceea Dumnezeu a hotărât un moment când această cenuşă a venit asupra capului duşmanilor lor. Cenuşa este aici împrăştiată spre cer şi cade peste egipteni. Aşa cum la plaga a cincea judecata a fost asupra oilor şi vitelor lor, la plaga aceasta ei înşişi sunt loviţi prin judecată. Egiptenii au încercat să nimicească poporul în cuptorul de foc; acum judecata se întoarce asupra lor înşişi.

   În afară de aceasta, în faptul că cenuşa este aruncată spre cer găsim pentru prima dată un indiciu referitor la ceea ce va avea loc la ultimele trei plăgi. Ultimele trei plăgi ne arată judecăţile definitive ale lui Dumnezeu, care coboară direct din cer, ca să pregătească sfârşitul lumii acesteia. Tot aşa această cenuşă vine oarecum din cer şi produce băşici lui faraon. Dumnezeu va revela la timpul Său toată nenorocirea, toată stricăciunea omului. Această stricăciune va izbucni deodată prin băşici. O stare asemănătoare găsim în Isaia 1, unde este descrisă starea poporului Israel: de la talpa piciorului şi până în creştetul capului acoperit cu răni şi vânătăi. Ce este înăuntru izbucneşte în afară. Însă ce binecuvântare este pentru noi cenuşa judecăţii lui Dumnezeu! În ţinutul Gosen, unde se afla poporul Israel, nu izbucnesc băşici, ci are loc o curăţire a trupului. Tot aşa şi la noi rezultatul cenuşii, al judecăţii, este o curăţire. Dacă la noi se mai află păcat, el nu izbucneşte în băşici. Dumnezeu nu va permite niciodată ca la copiii Săi să izbucnească băşici în felul acesta, aşa fel ca starea naturală să devină vizibilă înaintea tuturor. Starea lor a fost judecată în cenuşă, în acest cuptor, în care poporul Israel s-a aflat. Dacă în viaţa unui credincios devine vizibil păcatul, el este judecat în taină înaintea feţei lui Dumnezeu. Dar la cei necredincioşi va veni un timp pe pământul acesta în căile de guvernare ale lui Dumnezeu (aşa cum găsim aceasta în cartea Apocalipsa) şi în final înaintea marelui Tron alb (unde se vor deschide cărţile), când ei vor sta acoperiţi de băşici înaintea lui Dumnezeu. Atunci stricăciunea lor va deveni vizibilă înaintea tuturor, şi Dumnezeu va arăta ce sunt ei în ei înşişi.

   Vedem astăzi cum Dumnezeu face tot mai mult cunoscut ce se găseşte în lumea aceasta. Să ne dea Dumnezeu har, ca noi să ne aflăm în ţinutul Gosen ca unii care culeg roadele a ceea ce a avut loc pe cruce, atunci când Domnul Isus era în cuptorul judecăţii mistuitoare a lui Dumnezeu. Atunci starea noastră este pusă în ordine în lumina feţei lui Dumnezeu, şi noi putem umbla pe pământul acesta ca unii care am fost curăţiţi.

Plaga a 7-a: grindina (Exod 9.13-35)

   Ajungem acum la a treia şi ultima serie de plăgi. Din nou Moise a trebuit să meargă dis de dimineaţă la faraon şi să-i vorbească (capitolul 9.13). Vom vedea că Moise de trei ori îşi ridică mâna sau toiagul şi lasă să vină judecăţi directe din cer. Ce timp îngrozitor va fi pentru lumea aceasta când Dumnezeu va lăsa să vină aceste judecăţi peste ea! Găsim aici mai întâi o grindină îngrozitoare. Despre această grindină Dumnezeu spune în Iov 38.22,23: „Ai văzut tu cămările grindinei, pe care le păstrez pentru vremuri de strâmtorare?” Dumnezeu păstrează grindina Sa. Ce trebuie să fi însemnat aceasta, când a căzut grindina peste ţară, peste această ţară, care niciodată nu a cunoscut ploaia şi ale cărei binecuvântări sunt dependente de Nil, de apa care este prezentă pe pământ, şi nu de binecuvântările cereşti, ploaia fiind un tablou al lor! Ţara Canaan cunoaşte această ploaie, aceste binecuvântări cereşti (Deuteronom 11.11). Dar când această apă în cele din urmă va veni din cer pe pământul acesta, ea va fi grindină. Aceasta va fi o plagă cum „Egiptul” (lumea) niciodată nu a cunoscut. Găsim grindina şi în Apocalipsa 16. Dumnezeu prin grindina Sa, prin judecăţile Sale – oricum ar face El această judecată – va omorî pe mulţi de pe pământul acesta ca mărturie a puterii Sale, pentru ca ceilalţi să se pocăiască. Dar cum răspund oamenii la aceasta? „Şi nu s-au pocăit de faptele lor … şi au hulit pe Dumnezeu”. Aceasta este urmarea. În fond Dumnezeu nu trimite aceste plăgi ca oamenii să se pocăiască, ci pentru ca să devină vizibilă stricăciunea lor, dar şi puterea lui Dumnezeu.

   La plaga a şasea am citit pentru prima dată: „Domnul a împietrit inima lui faraon” (Exod 9.12). Dumnezeu nu a făcut de la început aceasta. La primele cinci plăgi de fiecare dată se spune că faraon şi-a împietrit inima. De cinci ori citim că faraon s-a împotrivit semnelor clare şi minunilor lui Dumnezeu. Apoi vine un sfârşit pentru Dumnezeu. Dumnezeu vorbeşte odată sau de două ori unui om, aşa cum spune Elihu în Iov 33, ca să facă pe om să se întoarcă de la mândria lui, dar după aceea este de ajuns. Dumnezeu aduce totdeauna judecata împietririi, dacă inima nu vrea să se plece înaintea Lui, cu toate mărturiile clare. Dumnezeu a împietrit popoarele în general, aşa cum citim în Romani 1. Dumnezeu va împietri creştinătatea cu numele, spune 2 Tesaloniceni 2. Şi Dumnezeu a adus împietrire peste Israel, spune Romani 11. Aceasta are loc atunci când este respinsă mărturia lui Dumnezeu. Probabil pentru tine este astăzi ultima dată că Dumnezeu prin Cuvântul Său îţi dă o mărturie. Nu asculta de vrăjitorii care au făcut ca inima lui faraon să rămână indiferentă, aşa că el nu a auzit. Nu, ascultă, pentru ca pentru tine să nu fie ultima ocazie şi apoi Dumnezeu să-ţi împietrească inima şi să nu mai ai nici o ocazie să primeşti Cuvântul lui Dumnezeu, deoarece inima ta a devenit pentru totdeauna inaccesibilă pentru Cuvântul lui Dumnezeu.

   După ce aici inima lui faraon a fost împietrită, urmează judecăţile definitive şi ultime. Începând de acum faraon nu mai este atenţionat, ca până acum, ci Moise spune acum categoric şi definitiv în versetul 14: „Fiindcă, de data aceasta, am să trimit toate urgiile Mele împotriva inimii tale.” De data aceasta nu mai este lovită lumea din jurul lui faraon, şi nici camerele lui de dormit, ci inima lui proprie. Faraon însuşi ajunge sub judecata lui Dumnezeu: „Dacă Mi-aş fi întins mâna, şi te-aş fi lovit cu ciumă, pe tine şi pe poporul tău, ai fi pierit de pe pământ. Dar te-am lăsat să rămâi în picioare, ca să vezi puterea Mea, şi Numele Meu să fie vestit în tot pământul.” (Exod 9.15,16). Acum urmează judecata prin grindină, prin care moartea şi pierzarea coboară direct din cer peste lumea aceasta, peste ţara Egiptului. Aşa va fi în ceasul încercării, care va veni peste lumea aceasta. Noi putem mulţumi lui Dumnezeu că noi, aşa cum Domnul Isus a făgăduit, vom fi păziţi de acest ceas al încercării (Apocalipsa 3.10). Însă ce binecuvântare, că Dumnezeu chiar în zilele acestea va avea din aceia care rămân păziţi în timp ce trec prin încercări.

  Aici în capitolul 9 găsim trei excepţii: „Aceia dintre slujitorii lui faraon, care s-au temut de Cuvântul Domnului, şi-au adunat în case robii şi turmele” (versetul 20); prin aceasta ei au rămas cruţaţi de plaga lui Dumnezeu. A doua excepţie o găsim în versetul 26: „Numai în ţinutul Gosen, unde erau copiii lui Israel, n-a bătut piatra.” Şi a treia excepţie o găsim în versetul 31: „Inul şi orzul se prăpădiseră, pentru că orzul tocmai dăduse în spic, iar inul era în floare; grâul şi ovăzul nu se stricaseră, pentru că erau târzii.” Deci la această judecată a lui Dumnezeu au fost trei excepţii. Tot aşa va fi şi în zilele din urmă. Atunci în poporul Israel va fi rămăşiţa lui Dumnezeu (aceasta este excepţia a doua). În Apocalipsa nu citim nimic că rămăşiţa lui Dumnezeu va fi lovită de plăgi. Aceste plăgi lovesc lumea, şi nu rămăşiţa. În zilele noastre vedem cum Dumnezeu intervine în Orientul Apropiat în favoarea poporului Său din vechime, chiar dacă nu este o legătură directă. Dumnezeu nu intervine în favoarea ţărilor lumii creştine. Această diferenţă o vedem şi în Psalmul 107.34,35: „Ţara roditoare (o preface) în ţară sărată … pământul uscat în izvoare de ape.” Acestea sunt două lucruri opuse. Pe primul îl găsim în lumea creştină, al doilea îl vedem la poporul dispreţuit Israel, care va fi păstrat de Dumnezeu până când o parte din el se va întoarce la Dumnezeu. Prima excepţie numită este aceea, că şi în ţara Egipt sunt din aceia care se tem de Iehova. Chiar dacă ei ştiu puţin despre Dumnezeul lui Israel, totuşi ei se tem de Iehova. Tot aşa în viitor vor fi din aceia care vor crede Evanghelia veşnică, care va fi propovăduită (Apocalipsa 14.6,7). Această Evanghelie este foarte simplă: „Închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul”, deci lui Dumnezeu Creatorul. Aceasta este totul. Tocmai în aceste zile întunecate Dumnezeu nu va cere mai mult decât puţină teamă în inimile oamenilor faţă de El ca Creator. Dumnezeu va introduce pe aceşti oameni în binecuvântările Împărăţiei păcii. Va fi o ceată mare, pe care nimeni nu o poate număra (Apocalipsa 7.9), aşa cum şi aici au fost unii printre robii lui faraon, care se temeau de Iehova. Va mai fi apoi o a treia grupă, care va fi cruţată. Citim aici, că inul şi orzul au fost distruse, dar grâul şi ovăzul, care erau mai târzii, nu s-au stricat. Va fi un popor, care încă nu s-a născut în ceasul încercării, ci în timpul binecuvântărilor Împărăţiei de o mie de ani. Această generaţie va fi socotită ca aparţinând Domnului, aşa cum citim în Psalmul 22. Deci vor fi din aceia care vor scăpa de judecăţile lui Dumnezeu. Ce binecuvântare! În toate timpurile Dumnezeu nu va lipsi lumea aceasta sărmană de harul Său.

   Noi putem evalua cu aproximaţie mărturisirile lui faraon. Mărturisirea lui din versetul 27: „De data aceasta am păcătuit”, are tot atâta valoare ca şi mărturisirea lui Saul sau a lui Iuda, care au regretat urmările faptei lor. Acest regret nu are nici o valoare pentru Dumnezeu. Cunoaştem sfârşitul acestor trei persoane, faraon, Saul şi Iuda.

Plaga a 8-a: lăcustele (Exod 10.1-20)

   Plaga următoare are de asemenea o importanţă mare pentru noi cu privire la ce are loc în zilele noastre. Dumnezeu va aduce o plagă mare de lăcuste peste Orientul Apropiat. Găsim arătat clar în Ioel 1 ce simbolizează lăcustele: este marea putere a nordului, pe care noi o vedem astăzi venind din Siria şi Irak împotriva poporului Israel. Este acelaşi vrăjmaş, care în zilele lui Ioel a pornit împotriva poporului Israel. Dumnezeu spune aici la începutul capitolului 10, că El va veni acum cu un semn, care are o importanţă deosebită pentru poporul Israel, şi nu pentru faraon, a cărui inimă a împietrit-o şi de aceea el nu mai primeşte nici semne şi nici atenţionări. Dumnezeu spune în versetul 2: „… şi ca să istoriseşti fiului tău şi fiului fiului tău cum M-am purtat cu egiptenii, şi ce semne am făcut în mijlocul lor. Şi veţi cunoaşte (voi, Israel) că Eu sunt Domnul.” Da, aceasta are o importanţă mare. Cât de exact este Cuvântul lui Dumnezeu şi ce minunat este în totalitatea Lui şi în concordanţa Lui. Ioel 1 începe exact în acelaşi fel: ceea ce în Israel se va petrece trebuie de asemenea să fie istorisit generaţiei viitoare. Dumnezeu este Cel care dă naştere la această plagă cu lăcuste. Este Dumnezeul Cel care va lăsa ca împăratul nordului să mai năvălească o dată peste Israel. Atunci Israel nu va mai constrânge trupele duşmane să se retragă peste Înălţimile Golan până în apropiere de Damasc, ci atunci Siria cu sprijinul ruşilor va fi aşa de puternică, că într-o clipă va inunda ţara ca urgia apelor năvălitoare (Isaia 28.17,18). Siria va înainta până la Ierusalim şi va cuceri jumătate din oraş (Zaharia 14.2) şi va înainta chiar până în Egipt. Ei vor veni peste ţară ca o plagă de lăcuste. Va uita atunci Dumnezeu pe poporul Său? Nu, spune Dumnezeu în Ioel 1, este oştirea Mea, Eu voi face să vină plaga lăcustelor. Dumnezeu Însuşi va permite aceasta.

   Istorisim noi aşa astăzi copiilor noştri, despre ce are loc în Orientul Apropiat? Vorbim despre Orientul Apropiat, aşa cum fac oamenii lumii acesteia, devenind părtinitori pentru una sau alta din grupări şi spunem părerea noastră cea mai bună, aşa cum fac comentatorii? Sau facem ce ni se spune aici: istorisim copiilor noştri, că Dumnezeu este preocupat, acum în providenţa Sa, dar curând direct prin această plagă de lăcuste să-Şi atingă scopurile? Acestea sunt astăzi semne şi minuni pentru poporul lui Dumnezeu. Ce are loc în Orientul Apropiat, iubiţi fraţi şi iubite surori, este în primul rând un semn pentru mine şi pentru tine, ce face Dumnezeu în providenţa Sa. Sunt semne rânduite pentru noi, ca să istorisim copiilor noştri ce se petrece acolo. Să nu istorisim copiilor noştri evenimentele acestea aşa cum face învăţătorul la şcoală în ora de istorie, ci să interpretăm lucrurile în lumina Cuvântului lui Dumnezeu şi să le arătăm cum toate lucrurile sunt în mâna lui Dumnezeu. Lăcustele vor veni ca o plagă îngrozitoare şi vor devora tot ce a mai rămas după grindina îngrozitoare din plaga a şaptea.

   Faraon vine acum din nou cu vicleniile lui. Cea de-a treia viclenie a lui are referire directă la copiii poporului Israel. Faraon zice: bărbaţii pot merge, ei pot să traverseze Marea Roşie, pot merge în pustie, ca să slujească lui Dumnezeu, dar copiii trebuie să rămână aici. Însă Moise zice apoi în versetul 9: „Vom merge cu copiii şi cu bătrânii noştri, cu fiii şi fiicele noastre, cu oile şi boii noştri, căci avem să ţinem o sărbătoare în cinstea Domnului”. Faraon a zis: „Aşa să fie Domnul cu voi, cum vă voi lăsa eu să plecaţi, pe voi şi pe copiii voştri! Luaţi seama, căci este rău ce aveţi de gând să faceţi! Nu, nu, ci duceţi-vă voi, bărbaţii, şi slujiţi Domnului, căci aşa aţi cerut.” Aceasta este o viclenie a lui satan, cu care avem a face şi noi în zilele noastre. Noi, ca maturi, suntem deseori gata să ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu şi să slujim Domnului şi să mergem duminica dimineaţa la orele de adunare. Însă în privinţa aceasta considerăm că sărbătoarea Domnului este numai pentru cei maturi, iar copii noştri nu au nici o parte la ea. Mai bine îi lăsăm acasă, deoarece creează numai probleme şi nu înţeleg nimic din ce se face acolo. Aşa ceva nu găsim la Moise. Dacă în zilele noastre este o sărbătoare a Domnului pentru toţi credincioşii, atunci aceasta este o sărbătoare pentru familiile noastre, pentru noi toţi laolaltă. Adunarea constă din credincioşi individuali, dar mărturia creştină a lui Dumnezeu pe pământ nu constă din credincioşi individuali, ci din familii. Vedem aceasta în mod deosebit de clar în Exod 12 la sărbătoarea paştelui. Este deosebit de important pentru noi să recunoaştem această viclenie a lui satan. Dacă în zilele noastre avem dorinţa să slujim lui Dumnezeu în pustie, dar lăsăm copiii noştri acasă, în domeniul lui satan, ce se va întâmpla atunci? Atunci părinţii se vor reîntoarce încetul cu încetul în Egipt. Faraon ştie foarte bine, că părinţii se vor întoarce de la sine, dacă copiii vor rămâne în Egipt. Aceasta încearcă faraon să facă ici, şi aceasta încearcă satan şi astăzi la noi.

   Era un Eli, un bărbat evlavios, era un Lot, un om drept, dar ei au lăsat copiii lor înapoi în „Egipt”. Ei au gândit, că numai ei pot sluji Domnului, şi Eli a gândit că nu poate să-şi permită să zică ceva copiilor lui. Şi când Lot a vorbit despre judecata, care era gata să vină, ginerii lui gândeau că el face glume (Geneza 19.14). Nu este îngrozitor, dacă copiii noştri gândesc în felul acesta, atunci când noi vorbim cu ei despre lucruri spirituale? Dacă copii noştri trebuie să presupună că noi glumim, atunci nu le putem spune nimic. Nu, strângerile noastre laolaltă sunt nu numai pentru slujba noastră adusă lui Dumnezeu, unde noi aducem jertfele noastre; ele sunt pentru noi şi pentru copiii noştri. Ele sunt şi pentru bătrânii noştri, care nu mai pot frecventa strângerile laolaltă, deoarece sunt bolnavi sau sunt prea bătrâni; cu toate acestea ei fac parte din ele. Niciodată să nu-i uităm! Sărbătoarea Domnului este pentru toţi. Dacă satan poate pune stăpânire pe copiii noştri, pe tinerii noştri şi dacă Domnul întârzie să vină, atunci mărturia va dispare. Atunci noi toţi vom sluji Domnului în pustie ca oameni maturi, dar copiii noştri vor rămâne în domeniul Egiptului. Nu este trist să mergi în unele adunări unde sunt numai bătrâni şi tinerii au dispărut? Da, atunci te poţi plânge şi acuza, dar care este cauza care a dus la această situaţie? S-a cedat vicleniei lui satan şi copiii au fost lăsaţi în Egipt, în afara slujirii pentru Domnul, şi s-a dat mulţumit de a sluji singur Domnului (fără copii). Deseori urmarea este că şi părinţi se reîntorc înapoi în domeniul lumii. Unii au spus că din pricina copiilor au adus televizorul în casă. Un argument puternic de a ţine copiii departe de viaţa străzii! Ei au gândit că ţin pe copiii lor departe de Egipt, dar care a fost urmarea? În scurt timp şi părinţii au fost în Egipt. Noi nu ne putem permite aceste lucruri. Vom vedea la ultima plagă şi după aceea cât de important este astăzi să ne păstrăm locul ca familie în mărturia creştină.

Plaga a 9-a: întunericul (Exod 10.21-29)

   La plaga a noua vedem că un întuneric gros a venit peste Egipt. Moise îşi întinde din nou mâna spre cer, şi în toată ţara Egiptului ia naştere un întuneric gros, aşa că nu se mai puteau vedea unii pe alţii şi nimeni nu s-a sculat de pe locul lui (Exod.10.21-23). Odinioară m-am gândit de multe ori, de ce această plagă a fost cea mai rea din ultimele nouă. Însă aici este vorba de puterea lui Dumnezeu asupra puterii zeilor Egiptului. Prima plagă a fost asupra Nilului, unul din zeii principali şi aici era zeul principal soarele. De la acest zeu al soarelui faraon şi-a împrumutat puterea sa, autoritatea sa şi numele său. Trei zile de întuneric gros! Realmente nu este o plagă mai îngrozitoare pentru lumea aceasta ca întunericul total în inimi. Dacă se înăbuşeşte orice lumină a harului lui Dumnezeu, orice lumină a adevărului Său şi nu va mai fi nici un mesaj pe pământul acesta, nici o mărturie pentru adevăr, ce stare îngrozitoare va fi aceasta! Martorii vor fi omorâţi (compară cu Apocalipsa 11.7). Atunci se va împlini ce spune Dumnezeu în Isaia 60.2: „Căci iată, întunericul acopere pământul, şi negură mare popoarele; dar peste tine (poporul Israel) răsare Domnul”. În locuinţele copiilor lui Israel era lumină (Exod 10.23).

   Iubiţi fraţi şi iubite surori, este lumină în locuinţele noastre? Şti tu ce era lumina în locuinţele copiilor lui Israel? Vom vedea curând, că la sfârşitul celor trei zile, imediat după aceea, întâiul născut din Egipt a fost omorât. Şi în aceeaşi noapte Israel a trebuit să sărbătorească sărbătoarea Paştelui. Ca să poată sărbători Paştele în ziua a patrusprezecea a lunii, ei trebuiau în ziua a zecea a lunii să ia mielul în casele lor. În aceste trei zile de întuneric peste lumea aceasta în casele izraeliţilor era lumina – mielul! De aceea era lumină în locuinţe. Era aşa ca în Apocalipsa 21.23: „şi făclia ei este Mielul”. Ce har, că în locuinţele noastre este lumină, în timp ce în creştinătate, în lume, întunericul devine tot mai gros, întunecimea devine tot mai mare pe teritoriul creştin, aşa că orice adevăr devine întunecat, şi întunericul în inimile oamenilor creşte, aşa că încurcătura şi teama cresc mereu. Mielul este făclia în locuinţele noastre, pentru familiile noastre, în strângerile noastre laolaltă. Noi avem voie să ne strângem în jurul Mielului până la sărbătoarea Peştelui, a mântuirii desăvârşite, care şi pentru noi va începe când vom fi la Domnul. Tot aşa va fi şi la rămăşiţa lui Israel în zilele îngrozitoare din timpul necazului cel mare, când orice lumină va fi dispărută; atunci va fi lumină în locuinţe prin Mielul aflat în mijlocul lor. În cele din urmă Mielul va îndepărta judecata de la ei, şi atunci va începe şi pentru ei salvarea.

   Aceasta este pentru noi minunea din zilele noastre. Noi nu avem voie să neglijăm familiile noastre; ele sunt nucleul, celula mărturiei creştine în zilele noastre pe pământ. Mielul doreşte să fie punctul central nu numai în slujba noastră, ci şi în familiile noastre şi în locuinţele noastre. Crezi tu, că aceasta nu a fost aşa la copiii lui Israel? Atunci când ei au avut mielul trei zile în casele lor, totul era îndreptat spre acest miel. Trei zile ei au trebuit să privească mielul în desăvârşirea lui, în perfecţiunea lui. Ei ştiau că mielul, pe care au ajuns să-l iubească şi care devenise preferatul copiilor, după trei sau patru zile trebuia să fie omorât. Salvarea şi eliberarea lor depindea de miel. Ei vor putea să scape numai atunci dacă sângele mielului era pe uşorii uşilor. Şi în zilele noastre nu este o altă lumină în locuinţele noastre. Ea se bazează pe Mielul care a fost cândva sacrificat pentru noi şi pe care noi avem dreptul să Îl admirăm şi să Îl savurăm zilnic în locuinţele noastre ca Miel sacrificat. Stă acest Miel în centrul locuinţelor noastre, sau şi noi stăm seară de seară înaintea televizorului? Mai stă atunci Mielul în centrul locuinţelor? Când s-au stins făcliile nu este numai întuneric în adevăratul sens al cuvântului, ci şi în sens simbolic: una cu Egiptul. Acolo Mielul nu mai este cunoscut ca făclie. În locuinţele noastre poate fi lumină, dacă inimile noastre se concentrează asupra Mielului care a fost sacrificat. Vorbim noi despre Mielul care a fost sacrificat, atunci când ne strângem împreună cu copiii noştri, când ne strângem ca soţ şi soţie, ca familie? Mielul este salvarea noastră. Aceasta este temelia pe care stăm şi la care trebuie să ţinem cu tărie în lumea aceasta, în această lume cu numele creştină, în care întunericul se măreşte zilnic. Domnul să ne dea har pentru aceasta! Ce chestiune minunată este Mielul în locuinţele noastre! Mielul de paşte stă duminică dimineaţa în centru, dar mielul din Exod 12 nu stă în mijlocul poporului, ci în mijlocul familiei. Dacă aceasta este aşa şi în familiile noastre, atunci noi putem fi spre glorificarea Numelui lui Dumnezeu într-o lume întunecată şi obscură.

   După ce faraon a încercat în tot felul să ţină poporul în Egipt, la sfârşitul capitolului 10 găsim ultimul său argument. Prima sa viclenie era: voi puteţi sluji lui Dumnezeu, dar în ţară (Exod 8.25). Din fericire însă ei au înţeles-o. Cum se poate sluji lui Dumnezeu în lume? Cum se poate sluji lui Dumnezeu în legătură cu acest sistem lumesc, a cărei căpetenie supremă este satan? Cel de-al doilea vicleşug al lui faraon era: puteţi sluji lui Dumnezeu în pustie, dar nu aveţi voie să vă depărtaţi prea mult, voi trebuie să rămâneţi în domeniul meu de influenţă (Exod 8.28). Cât de mulţi creştini au căzut pradă acestui vicleşug! Ei ştiu că sunt mântuiţi, dar ei sunt încă în domeniul de influenţă al Egiptului, al lumii. Al treilea argument al lui faraon era: puteţi merge, dar trebuie să lăsaţi acasă pe copiii voştri, numai bărbaţii au voie să meargă, familiile trebuie să rămână în Egipt (Exod 10.8-11). Cât de mulţi creştini au căzut în acest vicleşug, că ei au slujit Domnului, dar au neglijat familiile lor şi le-au lăsat în domeniul de influenţă al Egiptului! Ei înşişi au fost salvaţi, dar ceva îi lega încă cu lumea: ei au lăsat pe copiii lor în urmă. Apoi găsim al patrulea argument al lui faraon: aveţi voie să vă duceţi, dar trebuie să lăsaţi animalele voastre aici (Exod 10.24). Probabil aceasta este viclenia cea mai mare a lui satan. El spune totodată: „Aveţi voie să slujiţi lui Dumnezeu, treceţi prin Marea Roşie şi fiţi acolo ca oameni salvaţi. Aveţi voie să călătoriţi trei zile în pustie şi să faceţi slujba voastră.” Dar ce valoare are această slujbă dacă în ea nu se regăseşte nimic din ceea ce reprezintă animalele, în oi, în capre şi miei? Câtă slujbă creştină se găseşte făcută de oameni mântuiţi, care sunt despărţiţi de lume, fără aceste animale! Aceste animale ne prezintă Persoana şi lucrarea Domnului Isus. Despre acestea putem citi multe în cartea Levitic. În diverse animale de jertfă ne sunt prezentate aspecte diferite ale lucrării Domnului Isus. Pentru Dumnezeu nu este o slujbă mai înaltă şi mai de valoare ca aceea în care El poate primi ceva de la noi, ceea ce noi am găsit în Persoana şi în lucrarea Domnului Isus. Aceasta este slujbă pentru Dumnezeu. Aceasta este slujba pe care El doreşte s-o vadă făcută în pustie. Moise spune aici: noi încă nu ştim ce vom face acolo, ştim numai că noi trebuie să luăm cu noi toate acestea. Şi când vom fi ajunşi acolo la Muntele lui Dumnezeu, Dumnezeu va lua din mâinile noastre din aceste animale ceea ce Îi place Lui.

   Când noi venim duminică dimineaţa împreună ca să aducem lui Dumnezeu adorarea noastră, avem cu noi panerul plin de cele dintâi roade (ca să zicem aşa, toate animalele), cu tot ce noi în timpul săptămânii trecute am văzut despre lucrarea şi Persoana Domnului Isus. Atunci Dumnezeu vrea să ia de la noi sub călăuzirea Duhului Sfânt ce Îi este plăcut. Astfel noi putem sub călăuzirea Duhului Sfânt să aducem slujba şi adorarea noastră. Ce privilegiu minunat este acesta! Facă Domnul ca lui satan să nu-i reuşească să ne reţină de la aceasta. Căci la aceasta năzuieşte el, şi această viclenie este cea mai grea de recunoscut de noi. Fie ca lui să nu-i reuşească să ne ia această slujbă, şi să ne facă să ne preocupăm cu tot felul de slujbe creştine şi să neglijăm ce este cel mai important: să aducem lui Dumnezeu în adorare ce noi am admirat şi am savurat din Persoana şi lucrarea Domnului Isus.

   Acum faraon a ajuns la capăt cu toate argumentele sale; el izbucneşte în mânie înaintea lui Moise: „Ieşiţi de la mine! Să nu cumva să te mai arăţi înaintea mea, căci în ziua în care te vei arăta înaintea mea, vei muri.” Şi Moise răspunde: „Ai vorbit drept, nu-ţi voi mai vedea faţa.” Dumnezeu a ajuns la capăt cu faraon. Dumnezeu a încercat pe faraon în tot felul; însă când faraon nu a ascultat, Dumnezeu i-a împietrit inima. Şi după ce Dumnezeu a împietrit inima lui faraon era ca şi cum ar fi spus: „Vreau să mai dau un semn egiptenilor şi copiilor lui Israel”. Şi imediat după aceea urmează capitolul 11.

Vestirea plăgii a 10-a (Exod 11)

    Primele versete din capitolul 11 sunt de fapt o intercalare. Găsim aici ce a spus Dumnezeu lui Moise, înainte ca Moise să meargă la faraon. Dumnezeu a spus că va mai urma o plagă. Această plagă nu va avea loc ca cele anterioare în providenţa lui Dumnezeu. La această plagă Dumnezeu nu va trimite nici insecte şi nici boli, prin care Dumnezeu să facă cunoscut poporului puterea Sa mare, ca să schimbe inima lui faraon sau să smerească inimile egiptenilor. Nu, la această plagă Dumnezeu Însuşi va coborî să exercite judecata. Această plagă nu va mai fi nici o atenţionare, ci ea va fi judecata finală asupra ţării Egipt. Aceasta este o chestiune foarte serioasă! Dumnezeu va lovi pe întâii născuţi ai ţării.

   În versetul 3 vedem mărimea lui Moise: acest bărbat era foarte mare. Aici nu a mai rămas nimic din Moise din capitolul 3 şi 4, cel temător şi tremurând de frică. Aici Moise în toată gloria sa este un tablou al Domnului Isus. Aşa va reveni Domnul Isus pe pământul acesta, ca în putere şi glorie  să facă judecata. Găsim aceasta în Exod 12, unul din cele mai importante capitole ale Vechiului Testament. Câte lucruri au avut loc în acest capitol! Dumnezeu Însuşi va lovi. Dumnezeu Însuşi va aduce judecata asupra Egiptului, după toate atenţionările Lui. Şi în afară de aceasta Dumnezeu va lucra cu poporul Său. Dumnezeu va pregăti o bază, pe care El va putea salva poporul de judecată, care era la fel de stricat ca şi egiptenii. Ce noapte minunată! Citim în capitolul 12.42: „Aceasta este o noapte de ţinut pentru Domnul”. Această noapte trebuia sărbătorită de copiii lui Israel. Era noaptea care încheia cele trei zile de întuneric. Tot aşa şi Domnul Isus a devenit pe pământ Mielul de paşte, după cel El a umblat trei ani pe pământul acesta şi a luminat ca lumina în întunericul adânc. Tot aşa Domnul Isus la sfârşitul vieţii Sale a sărbătorit paştele noaptea împreună cu copiii lui Israel. Citim în Ioan 13, după ce Iuda a ieşit afară şi Domnul Isus împreună cu ucenicii Săi au sacrificat mielul pascal şi a mâncat: „Şi era noapte”. Ah, aceasta nu înseamnă că afară era întuneric, nu, era lună plină, şi deci era lumină. Dar Duhul Sfânt spune că era noapte. Noapte în inima lui Iuda. Noapte în lume. Noapte peste Israel. Şi acolo în locuinţele din camera de sus, unde era Domnul Isus, acolo era lumină, acolo Mielul era lampa. Prin prezenţa Sa acolo era lumină pentru ucenicii Săi. Acolo El a sărbătorit paştele împreună cu ucenicii Săi.

   Era aceeaşi noapte care a premers judecăţii pe care El trebuia s-o ia asupra Sa. Dar în această noapte El a zdrobit puterea lui satan. Aceasta ne este prezentat aici în judecata asupra egiptenilor. Era o judecată asupra egiptenilor şi nu numai asupra întâilor născuţi. Duhul Sfânt spune în Psalmul 136.10, că Dumnezeu a bătut pe egipteni în întâii lor născuţi. Era o judecată asupra egiptenilor înşişi. Citim în Psalmul 78.51 că Dumnezeu în Egipt a lovit pe întâii născuţi, pârga puterii lor. Când Dumnezeu loveşte, atunci El loveşte ceea ce este mândrie pentru om; mândria omului este întâiul său născut. În Orient era obiceiul că numele, continuitatea numelui familiei, a generaţiei şi a împărăţiei depindea de întâiul născut. Toată speranţa omului firesc (natural) se sprijină pe întâiul născut. „De la întâiul născut al lui faraon, care şedea pe scaunul lui de domnie, până la întâiul născut al celui închis în temniţă” (Exod 12.29). Dumnezeu loveşte pe om în întâiul născut al puterii sale. Aceasta trebuie s-o înveţe şi cel păcătos. Dacă el cunoaşte adevărul mântuirii, el va învăţa să înţeleagă şi ce înseamnă să se pună la adăpost sub protecţia sângelui Domnului Isus. Dumnezeu îi arată că trebuie să dispară tot cu ce se mândreşte omul firesc, tot ce constituie puterea şi onoarea sa. Puterile lui faraon şi autoritatea Egiptului asupra poporului dispar prin judecata lui Dumnezeu. Ce va fi pentru rămăşiţa viitorului, când Dumnezeu va lovi pe cei întâi născuţi ai lumii? Cine vor fi cei întâi născuţi ai puterii lor? Acesta va fi prima fiară, care va primi putere mare direct de la satan, şi acesta va fi fiara a doua, prorocul mincinos, care va exercita toată puterea primei fiare (Apocalipsa 13). Aceste două fiare vor fi însufleţite direct de satan, căpetenia acestei lumii. Aceştia sunt întâii născuţi ai puterii lor. Apoi este ca şi cum Dumnezeu ar spune: „Acum voi coborî Eu Însumi, şi voi omorî pe întâii născuţi ai puterii lor.” Când Domnul Isus va aduce judecata peste lumea aceasta, fiara şi prorocul mincinos vor fi aruncaţi în iad (Apocalipsa 19.20). Aceştia doi vor fi singurii care în timpul Împărăţiei de o mie de ani, ai domniei Domnului Isus, vor fi în iad. Aceştia sunt întâii născuţi ai puterii lor. Ce judecată!

   Cuvintele lui Moise din versetul 4 sunt ultimele cuvinte pe care el le spune lui faraon. Faraon a spus: „Să nu cumva să te mai arăţi înaintea mea”. Moise poate acum să facă numai un lucru: să vestească judecata. Ce ţipăt în tot Egiptul! Ce ţipăt va fi în lumea aceasta, când va veni judecata peste ea! Va fi un ţipăt, care se va întinde până la locul unde plânsul şi scrâşnirea dinţilor nu va înceta. Acolo va domni şi în veşnicie întunericul gros; întunericul acestor trei zile se va continua în veşnicie. În Egipt va fi un ţipăt mare, dar cu privire la copiii lui Israel citim, că nici măcar un câine nu va lătra împotriva lor. Pentru copiii lui Israel nu va fi nici o tulburare sau ceva de felul acesta. În versetul 7 citim că Dumnezeu face o diferenţiere între egipteni şi copiii lui Israel. Diferenţierea va consta în aceea, că Dumnezeu va constrânge pe egipteni să cadă în genunchi, aşa că ei vor implora pe copiii lui Israel să plece din ţară. Aşa cum în timpul celor nouă plăgi ei au încercat să reţină poporul în ţară, ei îi vor ruga acum să plece din ţară. Aceasta va face Dumnezeu, când El personal va coborî din cer şi va aduce judecata asupra Egiptului.

   În versetele 9 şi 10 avem încheierea acestei prime părţi a cărţi Exod. Judecata asupra lumii este hotărâtă, şi Dumnezeu începe ceva nou cu poporul Său Israel. „Domnul a zis lui Moise: ‚Faraon n-are s-asculte de voi, pentru ca să se înmulţească minunile mele în ţara Egiptului.’ Moise şi Aaron au făcut toate aceste minuni înaintea lui faraon; Domnul a împietrit inima lui faraon, şi faraon n-a lăsat pe copiii lui Israel să plece din ţara lui.” Toate acestea au devenit vizibile. Dar şi planurile lui Dumnezeu au devenit clare. Dumnezeu va elibera pe poporul Său, în ciuda tuturor împotrivirilor duşmanului. Dumnezeu va înmulţi minunile Sale şi va arăta gloria Sa în judecată şi în eliberare. Dumnezeu va împietri inima lui faraon, şi Dumnezeu va veni cu judecata şi va face o deosebire între Israel şi Egipt. De ce parte stai tu? De partea poporului sau de partea lumii acesteia? Sunt aceste plăgi şi pentru tine semne şi minuni, sau şi tu vei avea parte de aceste plăgi (Apocalipsa 18.4)?

Cum a fost împietrită inima faraonului

https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/oamenii-de-stiinta-arata-cum-a-traversat-moise-marea-rosie

Evrei 11:26. El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie………….https://fischerdotcom.wordpress.com/2014/10/19/evrei-1126-el-socotea-ocara-lui-hristos-ca-o-mai-mare-bogatie/