Aberdeen Angus România sprijină fermierii, pentru dezvoltarea rasei Angus și a hibrizilor acesteia/ Sisteme intensive de ingrasare a taurinelor/ Noi orientari CE privind vanzarea in comun de carne de vita, carne de manzat si culturi arabile/ Actiunile de securitate alimentara pe lantul de producere, procesare si valorificare a carnii etc

aaaaaRomânia dispune de o suprafaţă totală de 5 milioane de hectare de pajişti şi fâneţe, iar implementarea sistemelor de creştere a raselor de carne este posibilă în toate zonele țării, inclusiv cele montane.

Pe de altă parte cererea pentru carnea de vită a crescut și este în continuă creștere, în condiţiile în care deficitul se accentuează de la an la an. Soluția pentru reducerea deficitului de carne de vită pe piaţa europenă este transformarea ierbii de pe pășunile românești în carne de vită de calitate. Asociația Aberdeen Angus România dorește astfel să sprijine fermierii, pentru accelerarea ritmului de dezvoltare a rasei Angus și a hibrizilor acesteia.
Asociația Aberdeen Angus Romania a fost înființată în 2012 în scopul de a orienta și ghida fermierii români pentru producția de carne de vită de calitate crescută în sistem extensiv. Conștientizarea oportunității unui business cu vaci de carne Angus datorită cererii de pe piața internațională dar și internă cât și cadru ideal de dezvoltare a unei asemenea ferme cadru reprezentat de pășunile nelucrate din România dar și costurile mici de întreținere a acestei rase au determinat să se creeze o organizație care să reunească fermierii de bovine de carne Angus din țară să îi ajute să se dezvolte ca să creeze o rețea de producție. Scopul acestei Asociaţii este dezvoltarea agriculturii în România, prin prisma celor două programe de creştere a bovinelor de carne Angus: programul în rasă pură și programul de încrucișare între taur Angus și Bălțată Românească, dar și prin distribuția de material seminal Angus de cea mai bună calitate şi prin aplicarea sistemului de răscumpărare a viţeilor.
Asociația Aberdeen Angus Romania este o organizație care va ameliora și va urmări progresul genetic pentru această rasă. Odată cu acreditarea pentru controlul oficial al producției asociația va elabora și implementa programul de ameliorare a efectivelor de bovine din rasa Angus împreună cu ANARZ pentru a conduce cărţile de creştere şi registrele genealogice de rasa, înscrierea în Herd Book în colaborare cu ANARZ Bucuresti. Pentru controlul oficial al producției cât și pentru registru genealogic asociația dorește să inplementeze sistemul “BREEDPLAN” în România și instruirea crescătorilor de bovine Aberdeen Angus în utilizarea acestuia. BREEDPLAN este un sistem modern de evalure genetică pentru carnea de vită folosit de crescătorii de bovine. Asociația va organiza şi efectua acţiuniea de identificare a bovinelor din rasa Angus şi hibrizii acesteia prin individualizarea şi înregistrarea în sistemul BREEDPLAN.
Asociația a cunoscut o dezvoltare rapidă în cele 6 luni de la înființare punând bazele pentru acreditarea controlului oficial al producției și registrului genealogic pentru rasa Angus. În momentul de față asociația are peste 55 de membrii înscriși cu un total de peste 5000 de animale dar Aberdeen Angus România nu se oprește aici după cum afirmă președintele asociației „Ne dorim ca în câțiva ani să ajungem în cadrul asociației, la un efectiv de minim 10000 de capete, lucru ce ar motiva construirea unui abator propriu. Dorim să implementăm un sistem specializat de creștere a rasei Angus, pornind de la pregătirea pășunilor, creșterea bovinelor, comercializarea, precum și prelucrarea specializată a cărnii.”
Deschiderea internațională care o deține îi sprijină în dezvoltarea unor valori internaționale, astfel asociația punând la dispoziție, celor interesați, cunoștiințele și experiența sa în domeniu, suport tehnic și logistic, servicii și tehnologii pentru a spori genetica rasei Aberdeen Angus. Și acest aspect este tratat cu seriozitate de către președintele asociației Gheorghe Budrală: „Am început munca de consultanță activ la nivel întregii țări. Am participat la cele mai importante târguri de profil agricol din țară promovând calitățile rasei Angus și sprijinul nostru adresat fermierilor, dar am purtat și discuții importante cu oficialități pentru subvenționarea bovinelor de carne. Mai mult, am organizat la sediul asociației traininguri și școlarizări atât cu crescători cât si cu studenți în probleme de reproducţie, selecţie, ameliorare, creştere şi exploatare a bovinelor din Rasa Angus “. În România asociația își dorește să își extindă influența în industria cărnii de vită, prin crearea unei piețe de înaltă calitate.
Bovinele de carne – o alternativă bună la producția de lapte, o perspectivă de viitor în continuă creștere datorită unui deficit mare pe piața europeană în acest sector, datorită creșterii constante a prețului acesteia, a resurselor existente neexplorate și a unui management econom al acestora, iar cea dintâi rasa de carne este ANGUS. Tehnologia de creştere a vacilor de carne Angus este simplă, cu costuri mai scăzute decât în cazul creşterii vacilor de lapte deoarece creșterea în sistem extensiv reduce efortul de îngrijire al animalelor, cu un managment simplu. „Potențialul există, totul este să se mobilizeze fermierii în această direcție și cu un pic de susținere atât din partea statului român cât și din partea fermierilor cu experiență în domeniu, în câțiva ani putem popula pășunile din România cu bovine de carne. Ne-am îndreptat către rasa Angus și recomandăm această rasa de carne în primul rând pentru costurile scăzute de creștere și producție dar și datorită faptului că este o rasă prolifică care produce un vițel pe an având prima fătare la vârsta de doi ani, spre deosebire de alte rase de carne care încep să producă vitei doar de la trei ani. Astfel se obține un număr mai mare de viței într-un timp mai scurt, crescând veniturile substanțial’’, spune președintele asociației Aberdeen Angus Romania.

Rasa Angus este ideală pentru pășunile din România, deoarece este foarte robustă și adaptabilă la temperaturi între ‐40°C și +40°C, dar și precoce, vârsta la prima montă este de 14‐15 luni (minimum 350 kg). De asemenea, vârsta la prima fătare este de 24‐27 luni, iar înțărcarea vițeilor se face după vârsta de 8‐10 luni. Angus este de talie medie dar cu calități superioare și performanțe de creștere mari, cu un spor mediu zilnic ridicat de 1000‐1300g prin alăptare și iarba de pe pășune. Vițeii Angus sunt fătați fără probleme și cu un randament ridicat la sacrificare, ideal pentru creșterea în sistem extensiv afară pe pășune. O altă particularitate a acestei rase este faptul că Angus este singura rasă care nu smulge iarba la păşunat ci o taie. În acelaşi timp este singură rasă care mănâncă iarba neselectiv, la fel şi furajul. Animalele din rasa Angus nu au probleme la fătare si de aceea singurul adăpost de care au nevoie animalele din această rasă este un acoperiș cu alee de furajare. În rest animalele nu au nevoie de altceva.
Pentru cei interesați să afle mai multe informații despre rasa Aberdeen Angus sau crescătorii care au nevoie de informații despre înscrierea în controlul oficial al producției în vederea obținerii de Pedigree puteți lua legătura cu domnul Gheorghe Budrală – 0731/358314, președinte Asociația Aberdeen Angus România.

Comisia Europeana a lansat Observatorul Pietei de Carne, pentru carnea de vita si de porc

Observatorul Pietei de Carne pentru carnea de vita si de porcPe modelul Observatorului pietei laptelui instituit in 2014, comisarul pentru agricultura Phil Hogan a lansat, in 15 iulie, Observatorul pietei de carne, care vizeaza imbunatatirea transparentei pietei carnii de vita si manzat si sectoarele carnii de porc, ajutand astfel operatorii sa citeasca semnalele pietei si sa faca mai bine fata la volatilitatea pietei.
Observatorul Pietei de Carne este realizat sub forma unui site web cu diferite sectiuni, care va furniza rapoarte periodice si in timp util a preturilor, productiei si comertului de carne, cu analize pe termen scurt, completate de un consiliu economic format din reprezentantii sectorului, care se intalnesc de cateva ori pe an.

Anuntat pentru prima data la reuniunea din martie 2016 a Consiliului pentru Agricultura, Observatorul Pietei de Carne (#EU_MeatMO) urmeaza modelul Observatorului Pietei Laptelui, care a fost infiintat in aprilie 2014. Cu prilejul lansarii, Comisarul Hogan a salutat acest nou observator, precizand: „Cred in piete si in rolul central al acestora de a crea exporturi, locuri de munca si profit pentru fermierii nostri si pentru firmele de agro-business, dar pietele functioneaza numai in cazul in care toti jucatorii au accesul la informatiile potrivite la momentul potrivit.”

Actiunile de securitate alimentara pe lantul de producere, procesare si valorificare a carnii

Recomandari de producere procesare si valorificare a carniiCarnea provenita de la diferite specii de animale, pasari, specii de acvacultura, etc. constituie un aliment cu importanta deosebita pentru buna functionare a organismului uman, mai ales in contextul unei vieti normale, datorita continutului crescut de proteine de calitate superioara si de substante minerale, insa trebuie sa se tina cont de calitatea si cantitatiile consumate zilnic pentru a nu deveni un agent nociv pentru sanatatea consumatorilor.

 

 

Din punct de vedere a clasificarii carnii, aceasta este reprezentata astfel:

    • carnea proaspata – care reprezinta carnea care nu a fost supusa nici unui tratament in vederea conservarii, cu exceptia refrigerarii, congelarii, inclusiv carnea ambalata prin vacuumare sau in atmosfera controlata;
    • carnea tocata – care reprezinta carnea dezosata care a fost supusa unei operatiuni de tocare si care contine mai putin de 1% sare;
    • preparatele din carne (carne preparata) – care reprezinta carnea proaspata, inclusiv carnea care a fost sectionata in fragmente, careia i se adauga produse alimentare, condimente sau aditivi sau care a fost supusa unei prelucrari insuficiente pentru a modifica in esenta structura fibroasa a muschilor si a determina astfel disparitia caracteristicilor carnii proaspete.

Producerea, procesarea si valorificarea carnii urmeaza un traseu bine definit incepand cu exploatatiile in care se cresc specii care asigura materia prima (carne rosie, carne alba) apoi unitatile de abatorizare, unitati de procesare (fabrici, carmangerii, macelarii) unitati de depozitare si in final unitati de distributie (magazine de specialitate, hale agroalimentare, hiper si supermarketuri).

Operatorii care activeaza in diferite segmente din lantul alimentar, dar si consumatorii, trebuie sa fie informati si sa cunoasca ca alimentul (materile prime sau produsele finite) are capacitatea si riscul cumularii de factori de contaminare, care se impart in:

    • contaminare chimica – substante poluante din mediu (contaminare intamplatoare) aportul suplimentar de compusi chimici proveniti din tehnologia agricola sau alimentara (contaminare deliberata) reziduuri de medicamente de uz veterinar, metale grele sau alte reziduuri.
    • contaminare biologica – bacterii, fungii, virusi sau paraziti.
    • intentia ilicita de falsificare a alimentelor prin:
          • substituirea totala sau partiala a uneia sau a mai multor componente ale materiei prime;
          • inlocuirea unor componente valoroase cu unele mai ieftine;
          • adaosul de substante naturale sau sintetice in vederea mascarii unor defecte;
          • utilizarea de ingrediente si aditivi alimentari neadmisi sau in doze mai mari decat cele recomandate;
          • punerea pe piata a unui produs de imitatie in locul produsului original.

Din acest motiv este absolut necesar ca securitatea si siguranta produselor alimentare sa poata fi realizata si controlata prin metode care sa asigure identificarea si inlaturarea pericolelor potentiale

Activitatea acestor categorii de obiective este in permanenta sub control sanitar veterinar si pentru siguranta alimentelor, urmarindu-se ca piata de desfacere locala, nationala si globala sa fie asigurata cu carne si produse din carne, salubre si de calitate, care sa nu puna in pericol sanatatea populatiei, insa pentru mentinerea responsabilitatii fata de consumatori, a operatorilor din unitatiile care produc, proceseaza, depoziteaza, transporta si comercializeaza astfel de produse, se impun si evaluari periodice complexe, prin care se urmareste:

    • Verificarea asigurarii masurilor administrative din exploatatii, cu referire la, evidenta stricta a efectivelor, inregistrarea exploatatiei; identificarea si inregistrarea animalelor, tinerea registrului de exploatatie, contract cu specialisti din domeniu prin care sa se asigure tehnologia specifica, normele de biosecuritate, sanatate, igiena si bunastare animala.
    • Realizarea unei baze de date cat mai complete prin identificarea si autorizarea / inregistrarea, a tuturor obiectivelor functionale care au activitate de producere, procesare, de transport, de depozitare si comercializare produse alimentare de origine animala.
    • Asigurarea asistentei de specialitate in functie de cerintele legislative la unitatiile de specialitate din teritoriu si in unitatiile de procesare si desfacere cu produse alimentare.
    • Instruirea autoritatilor de control in domeniul sigurantei alimentare.
    • Implementarea legislatiei comunitare privind clasificarea obiectivelor identificate, in conformitate cu activitatile lor specifice, prin evaluari anuale, incadrarea in categoria de risc si monitorizarea progreselor acestora.
    • Monitorizarea implementatrii H.A.C.C.P (Analiza Riscurilor si Punctelor Critice de Control) si auditarea programelor implementate.
    • Efectuarea de controale si inspectii oficiale, corelate cu gradul de risc a unitatiilor, stabilit in urma evaluarii si luarea de masuri corective, urmarindu-se:
          • respectarea normelor de sanatate animala care reglementeaza productia, procesarea, depozitarea si distributia produselor de origine animala destinate consumului uman;
          • conditiile generale de functionare si de igiena a unitatilor de profil;
          • conditiile optime la receptie, la procesare, depozitare, expunere si desfacere a materiilor prime si a produselor finite;
          • existenta documentelor care atesta originea (trasabilitatea), cantitatea, calitatea produselor si efectuarea actiuniilo D.D.D;
          • etichetarea produselor, cu informarea corecta privind producatorul, denumirea corecta, componentele acestora, modul de pastrare si data expirarii;
    • Supravegherea calitatii si salubritatii, prin prelevari de probe la materii prime, semifabricate, produse finite, pentru examen microbiologic, fizico-chimic, pentru determinarea aditivilor, a contaminantilor, pesticide si alte rezidii, pentru organisme modificate genetic, gradul de radioactivitate, calitatea apei si teste de sanitatie pentru supravegherea starii de igiena a unitatilor.
    • Colaborare cu celelalte institutii implicate prin schimburi de informatii si mecanisme de verificare prin S.R.A.A.F, sistemul TRACES, sistemul CIS, sistemul SHIFT, prin asistenta reciproca intre administratiile, judetene, nationale si internationale, dupa caz, cat si prin tehnici si procedee de screening, statistice si de laborator.
    • Atentionarea agentiilor economici ca unitatile care nu vor aplica cerintele de igiena impuse de legislatia U.E. nu vor fi capabile sa realizeze produse alimentare sigure si vor fi eliminate de pe piata.

Conform regulamentelor europene, operatorul economic furnizor de produse alimentare este responsabil pentru calitatea acestora si certifica acest lucru prin document de conformitate emis pentru fiecare sortiment si lot de produs, precum si prin eticheta cu date informative privind sortimentul, compozitia retetei de fabricatie, valabilitatea, modul de pastrare, etc.

Aceste informatii au la baza buletine de analiza emise de laboratoare de referinta, in urma analizelor efectuate din probe de materii prime si produse preparate recoltate in cadrul programului de autocontrol a firmei respective.

Totodata regulile impuse de normele europene sunt insotite si de responsabilitatea personalului din reteaua sanitara veterinara si pentru siguranta alimentelor, prin intensificarea activitatii profesionale si implicare atenta in supravegherea evolutiilor unor evenimente la care suntem conectati concret in activitatea de zi cu zi.

Astfel personalul de specialitate (medici veterinari, medici umani, chimisti, biologi, ingineri tehnologi in chimia alimentra, ingineri zootehnisti) care activeaza in cadrul D.S.V.S.A. judetene si in laboratoarele de referinta, monitorizeaza in permanenta produsele alimentare care se comercializeaza pe teritoriul national si in activitati de import-export, prin actiuni de supraveghere, de control si expertiza de laborator, actiuni cuprinse in Programul strategic national, cu reprezentare in fiecare judet, actiuni care sunt defalcate pe fiecare unitate sanitara veterinara si pentru siguranta alimentelor teritoriala si pe obiective cu activitate in sectorul alimentar.

In laboratoarele de referinta, acreditate din cadrul retelei A.N.S.V.S.A. se efectueaza examene pentru supravegherea bolilor transmisibile la animale si de la animale la om, analize pentru determinarea speciei de provenienta, pentru proteina animala sau vegetala, expertizare privind incarcatura microbiana, a parametrilor fizici chimici, prezenta aditivilor alimentari, a rezidiilor, din materii prime, ingrediente, membrane si alte elemente care definesc produsele finite, prin tehnici avansate de analiza, executate de specialisti bine pregatiti profesional si cu experienta in dumeniu.

Intregul lant alimentar este monitorizat, supravegheat si verificat de personal de specialitate care activeaza la nivel de unitate din domeniul cresterii animalelor si din domeniul alimentar, la circumscriptii sanitare veterinare teritoriale si in cadrul compartimentelor de profil din cadrul D.S.V.S.A. judeteana.

In toate cazurile de neconformitati, in functie de gradul de risc, atunci cand au fost notificate situatii periculoase pentru sanatatea publica cu privire la alimente si furaje, specialistii din cadrul D.S.V.S.A.in colaborare cu operatorii economici retrag produsele de la consumul public, iau masuri pentru denaturarea lor si le dirijeaza catre o unitate de neutralizare a deseurilor.

De asemenea, toate probele, indiferent de natura acestora, la care sunt constatate substituiri, falsificari, depasiri ale limitelor specificate sau prezenta unor compusi interzisi, etichetare necorespunzatoare, sunt notificate Directiei Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor din judetul de provenienta al probelor pentru efectuarea investigatiilor si aplicarea de masuri asupra lotului de provenienta.

Implementarea acestor strategii si masuri confera populatiei consumatoare de produse alimentare de origine animala ca sanatatea nu le este pusa in pericol atunci cand se aprovizioneaza cu alimente din reteaua comerciala care functioneaza in cadrul legislatiei din domeniu, zona aflata permanrent sub controlul de specialitate.

Noi orientari CE privind vanzarea in comun de carne de vita, carne de manzat si culturi arabile

Noi reguli antitrust vanzare carne si culturi agricoleComisia Europeana adopta noi orientari antitrust privind vanzarea in comun de carne de vita, carne de manzat, ulei de masline si culturi arabile. Orientarile sunt menite sa sprijine agricultorii europeni prin clarificarea modului in care acestia pot, in anumite conditii, sa coopereze in scopul vanzarii in comun de ulei de masline, carne de vita si manzat si culturi arabile, in conformitate cu normele UE in materie de concurenta. Pietele europene pentru aceste trei produse reprezinta peste 80 de miliarde EUR anual.

 

 

Comisarul UE responsabil cu politica in domeniul concurentei, Margrethe Vestager, a declarat: Aceste orientari constituie un manual care explica agricultorilor cum sa se organizeze pentru a putea vinde in comun ulei de masline, carne de vita si manzat si culturi arabile, cu respectarea deplina a normelor UE in materie de concurenta. Obiectivul este de a se asigura faptul ca agricultorii europeni pot coopera intre ei pentru a ramane competitivi si pentru a beneficia de putere de negociere fata de cumparatori.

 

Phil Hogan, comisarul pentru agricultura si dezvoltare rurala, a declarat: Orientarile vizeaza consolidarea pozitiei comune a agricultorilor in lantul de aprovizionare cu alimente prin stabilirea de norme clare si aplicabile. Acestea ii ajuta pe agricultori sa contracareze efectele concentrarii crescande in etapele de prelucrare si de vanzare cu amanuntul ale lantului. Acesta este un pas important in directia unor conditii practicabile de concurenta pe pietele agricole si a utilizarii depline a instrumentelor disponibile in cadrul noii PAC.”

 

Noile orientari vor completa reforma politicii agricole comune (PAC) din 2013, care a introdus o serie de modificari la normele privind modul in care pot coopera agricultorii din UE. Reforma politicii agricole comune (PAC) vizeaza cresterea competitivitatii si a caracterului durabil al activitatii agricultorilor din UE si consolidarea puterii de negociere a acestora fata de cumparatori, mentinand, in acelasi timp, o abordare orientata catre piata.

 

Normele standard de concurenta ale UE interzic acordurile prin care se stabilesc preturile sau alte conditii comerciale sau se impart pietele, cu exceptia cazului in care acordurile permit imbunatatirea productiei sau a distributiei, asigurand in acelasi timp consumatorilor o parte echitabila din profitul rezultat (articolul 101 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene). Aceste norme standard in materie de concurenta se aplica sectorului agricol, sub rezerva anumitor derogari specifice, astfel cum sunt prevazute in Regulamentul privind organizarea comuna a pietelor (OCP) [Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 — denumit in continuare „Regulamentul OCP”).

 

Aceste orientari se refera la trei derogari legate de eficienta care permit producatorilor de ulei de masline, carne de vita si manzat si culturi arabile sa vanda si sa stabileasca in comun preturile, volumele si alte conditii prin intermediul organizatiilor recunoscute, daca indeplinesc anumite conditii (articolele 169, 170 si 171 din Regulamentul privind OCP). In special:

    • este necesar ca astfel de organizatii sa contribuie semnificativ la eficientizarea activitatii agricultorilor, punandu-le la dispozitie activitati de sprijin in afara celor de vanzari (de exemplu, depozitare, transport, distributie); precum si
    • volumele comercializate de o anumita organizatie nu trebuie sa depaseasca anumite praguri (20 % din piata relevanta pentru uleiul de masline si 15 % din piata nationala pentru carnea de vita si manzat si culturi arabile).

Noile orientari ii ajuta pe agricultori sa indeplineasca aceste cerinte. Ele vor sprijini, de asemenea, autoritatile de concurenta si autoritatile judiciare din statele membre la aplicarea noilor norme. In special, acestea:

    • ofera o definitie/indicatie clara asupra tipului de activitati care pot genera cresteri semnificative ale eficientei, necesare pentru a se beneficia de derogare si prezinta exemple specifice de situatii in care astfel de activitati pot genera o crestere semnificativa a eficientei;
    • ofera indrumari privind modalitatea de a calcula volumul comercializat de organizatiile de agricultori si modul in care se poate verifica daca acestea nu depasesc pragurile, tinand seama in special de variatiile naturale de-a lungul timpului;
    • explica modul in care pot fi luate in considerare circumstante exceptionale, de exemplu, o catastrofa naturala, atunci cand se calculeaza volumul comercializat de organizatiile de agricultori; precum si
    • clarifica situatiile in care autoritatile nationale de concurenta si Comisia pot aplica clauza de salvgardare prevazuta de Regulamentul OCP. Aceasta clauza de salvgardare permite autoritatilor in materie de concurenta sa decida, in imprejurari exceptionale, ca vanzarile in comun ale unei organizatii de agricultori fie ar trebui sa fie reevaluate, fie nu ar trebui sa aiba loc in cazul in care piata in ansamblu este afectata in mod negativ.

 

Orientarile vor fi publicate in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene in zilele urmatoare.

Context

Intre ianuarie si mai 2015, Comisia a organizat o consultare publica privind proiectul de text al orientarilor. Pe langa aceasta, Parlamentul European si autoritatile de concurenta ale statelor membre au fost consultate. Toate raspunsurile la aceste consultari sunt disponibile aici.

 

Reformele succesive ale PAC au facut ca aceasta politica sa fie din ce in ce mai orientata catre piata. In prezent, producatorii agricoli europeni concureaza zilnic pe mai multe piete, unde se confrunta cu provocari specifice:

    • exigentele crescande ale consumatorilor pentru produse mai bune, care sa fie durabile si trasabile;
    • concurenta pe plan global cu importuri din afara Europei;
    • parteneri de afaceri care sunt adesea mai mari si mai puternici din punct de vedere financiar, fie ca este vorba de prelucratori, fabricanti sau comercianti cu amanuntul, deoarece cea mai mare parte a exploatatiilor agricole din Europa sunt de dimensiuni foarte mici.

 

Evaluarea impactului realizata de Comisie cu privire la cea mai recenta reforma a PAC a evidentiat nevoia de a se imbunatati functionarea lantului de aprovizionare cu alimente si de a se crea conditii propice pentru ca sectorul agricol sa devina mai competitiv si mai inovator. In special, aceasta presupune incurajarea cooperarii dintre agricultori prin intermediul organizatiilor de producatori si al asociatiilor de organizatii de producatori si, in acelasi timp, asigurarea concurentei in acest sector.

 

Intrebarile frecvente

1. Care este scopul noilor orientari?

Articolul 101 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene interzice acordurile anticoncurentiale, cu exceptia cazului in care acordurile imbunatatesc productia sau distributia, asigurand totodata consumatorilor o parte echitabila din beneficiul obtinut. In concordanta cu reglementarile relevante si in masura in care ele prevad acest lucru, aceste norme se aplica sectorului agricol, sub rezerva unor derogari specifice.

 

Reforma politicii agricole comune (PAC) din 2013 a introdus astfel de derogari pentru vanzarea de ulei de masline, carne de vita, carne de manzat si culturi arabile. Regulamentul de instituire a unei organizari comune a pietelor produselor agricole (Regulamentul privind OCP) permite organizatiilor de producatori si asociatiilor de organizatii de producatori din aceste trei sectoare sa vanda in comun si sa stabileasca preturi, volume si alte conditii comerciale pentru aceste produse, daca acestea genereaza o crestere semnificativa a eficientei prin alte activitati comune (de exemplu, distributie, depozitare).

 

Noile orientari sunt menite sa ajute fermierii, organizatiile de producatori si asociatiile de organizatii de producatori sa evalueze daca indeplinesc conditiile pentru a beneficia de derogari. Acestea includ scheme care explica pas cu pas modul in care trebuie procedat.

 

Noile orientari ofera, de asemenea, exemple din viata reala in fiecare din sectoarele in cauza, ilustrand situatiile in care organizatiile de fermieri sunt sau nu sunt in conformitate cu normele.

 

Noile orientari ar trebui, de asemenea, sa garanteze ca derogarile sunt aplicate in mod consecvent in toate statele membre. Acestea vor servi drept referinta comuna pentru autoritatile nationale in materie de concurenta si instantele nationale.

 

2. De ce noile orientari abordeaza trei sectoare in mod specific?

Noile orientari se concentreaza pe noile norme introduse de cea mai recenta reforma a PAC, care se axau in mod specific pe aceste trei sectoare.

 

3. In ce conditii pot fermierii sa participe la activitati de vanzare in comun?

Fermierii pot sa participe la activitati de vanzare in comun in sectorul culturilor arabile, al animalelor vii pentru productia de carne de vita si carne de manzat sau al uleiului de masline, in cazul in care sunt indeplinite urmatoarele conditii:

  • Activitatile de vanzare in comun trebuie sa fie efectuate de catre organizatii de producatori sau asociatii de organizatii de producatori (denumite in continuare „organizatiile”) recunoscute in mod oficial de catre autoritatile nationale. In cazul fermierilor individuali care isi vand produsele in comun in afara organizatiilor respective, aceste activitati vor fi evaluate in conformitate cu normele standard ale UE in materie de agricultura si de concurenta.

  • Cantitatea comercializata in comun de catre organizatii nu poate depasi:

    • 15 % din piata nationala pentru carnea de vita, carnea de manzat si culturile arabile; sau

    • 20 % din piata relevanta pentru uleiul de masline

  • Organizatiile ar trebui sa desfasoare alte activitati decat vanzarea in comun, de exemplu depozitarea sau distributia, si

  • Aceste activitati suplimentare trebuie sa imbunatateasca in mod semnificativ competitivitatea fermierilor pe piata (si anume, sa genereze o crestere semnificativa a eficientei).

 

Noile orientari ofera explicatii privind modalitatea de masurare a volumelor comercializate, care nu trebuie sa depaseasca limitele stabilite.

 

Noile orientari ofera, de asemenea, pentru fiecare dintre cele trei sectoare, exemple clare de activitati care pot genera cresteri semnificative ale eficientei si descriu o serie de situatii in care sunt generate aceste cresteri ale eficientei.

 

De exemplu, orientarile explica modul in care producatorii de ulei de masline ar putea sa isi prelucreze in comun maslinele, pentru a imparti costurile de investitii ridicate pe care le presupune infiintarea unei fabrici de ulei de masline. Un alt exemplu ar fi modul in care producatorii de carne de vita si de carne de manzat ar putea sa isi promoveze produsele in comun atunci cand urmaresc crearea unui produs specific. Ambele exemple fac obiectul conditiilor stabilite in noile orientari, astfel cum se descrie mai sus la intrebarea 3.

 

4. Cum poate contribui acest lucru la consolidarea pozitiei fermierilor in practica?

In primul rand, in cazul in care fermierii vand in comun volume reprezentand pana la 15 % din productia nationala pentru carnea de vita si carnea de manzat si culturile arabile si 20 % din piata relevanta pentru uleiul de masline, ei vor reprezenta un procent din cerere egal cu cel reprezentat de cei mai importanti cumparatori de pe piata. Prin urmare, isi vor spori in mod semnificativ puterea de negociere si vor obtine un echilibru mai bun fata de cumparatorii lor, in raport cu rezultatele pe care le-ar putea obtine daca vand in mod individual.

 

In al doilea rand, desfasurand in comun activitati de sprijin prin intermediul unei organizatii, fermierii pot avea acces la factori de productie mai ieftini (de exemplu, prin achizitionarea in comun de hrana pentru animale sau ingrasaminte), isi pot reduce costurile de transport sau de distributie sau pot asigura o aprovizionare mai flexibila sau mai fiabila (de exemplu, prin depozitare si/sau distributie). In sfarsit, ei isi pot reduce costurile si isi pot imbunatati ofertele, ceea ce inseamna ca vor fi mai competitivi pe piata.

 

5.  Vanzarea in comun necesita o autorizare prealabila?

Nu. Fermierii sau organizatiile acestora trebuie sa verifice ei insisi/ele insele daca activitatea de vanzare in comun indeplineste conditiile enumerate mai sus. Cu toate acestea, atunci cand isi incep activitatile de vanzare in comun, organizatiile trebuie sa notifice fara intarziere autoritatea competenta desemnata de statul lor membru. Lista autoritatilor nationale competente este disponibila la adresa: http://ec.europa.eu/agriculture/producer-interbranch-organisations/index_en.htm

 

6.  Care este rolul autoritatilor din domeniul concurentei?

Autoritatilor din domeniul concurentei le revine rolul de a monitoriza pietele in vederea mentinerii unor conditii de concurenta echitabile pentru toti concurentii. Autoritatile din domeniul concurentei au dreptul sa solicite oricarei entitati care exercita o activitate economica – inclusiv fermierilor – sa furnizeze informatii pentru a verifica faptul ca normele in materie de concurenta sunt respectate. In cazul in care o organizatie primeste o astfel de solicitare si ar dori sa beneficieze de derogarile specifice privind activitatile de vanzare in comun, aceasta trebuie sa demonstreze ca sunt indeplinite conditiile mentionate la intrebarea 3 de mai sus.

 

In situatii exceptionale si in anumite conditii limitate, explicate in orientari, autoritatile din domeniul concurentei pot decide ca un anumit acord de comercializare in comun al unei organizatii nu ar trebui pus in aplicare sau ar trebui ajustat.

 

7.  Cum corespund orientarile cu alte initiative ale Comisiei pentru consolidarea cooperarii fermierilor?

Obiectivul orientarilor este de a facilita aplicarea in practica a noilor norme prevazute in Regulamentul privind OCP. Prin urmare, scopul lor este acela de a ajuta fermierii sa participe la activitati de vanzare in comun in anumite conditii si sa isi consolideze pozitia in lantul de aprovizionare cu produse alimentare.

 

Comisia va continua sa analizeze functionarea lantului de aprovizionare cu produse alimentare si pozitia pe care o detin fermierii in cadrul acestuia. Comisia se afla intr-un proces de instituire a unui Grup operativ privind pietele agricole, care va oferi consiliere externa si expertiza privind functionarea pietelor agricole si pozitia fermierilor in cadrul lantului de aprovizionare cu produse alimentare si, de asemenea, va formula recomandari si va propune posibile initiative de politica in acest domeniu, dupa luarea in considerare a unor provocari globale pentru agricultura durabila.

Sisteme intensive de ingrasare a taurinelor

 

Ingrasarea intensiva a bovinelorPrin notiunea de ”ingrasare” intelegem fenomenul de sporire a masei corporale, nu numai prin depunerea de grasime, ci in primul rand prin cresterea volumului masei musculare, pe baza unui regim abundent de hranire. Cresterea masei corporale si modificarea raporturilor intre diferitele tesuturi si parti componente ale corpului animal in timpul perioadei de ingrasare depind de sitemul de crestere si exploatare si in cadrul sistemului de tehnologia de ingrasare folosita. Dupa gradul de intesivitate al ingrasarii, deosebim urmatoarele sisteme: intensiv si extensiv. Ne vom ocupa de sistemul intensiv de ingrasare.
Ingrasarea in sistem intensiv urmareste realizarea unor sporuri zilnice mari, in conditii de economicitate sporite, prin valorificarea potentialului biologic de crestere. Tineretul taurin poate realiza, in primul an de viata, 60-65% din greutatea adultului, in conditii optime de hranire si intretinere. Printr-o hranire corespunzatoare in raport cu varsta se urmareste dezvoltarea maxima a partilor corpului cu importanta deosebita pentru productia de carne: pulpa, crupa, salele si o dezvoltare mica a tubului digestiv, astfel ca randamentul la taiere sa fie ridicat. Pentru realizarea acestui scop, tehnologia de ingrasare prevede dirijarea proceselor de crestere si dezvoltare pe faze diferentiate. Vitelul este prelucrat de la ferma de crestere la o varsta foarte tanara (7-14 zile), pentru a se putea dirija in sensul dorit formarea aparatului digestiv. Furajarea este diferentiata pe faza de crestere, pentru a satisface necesitatile fiziologice ale varstei si se bazeaza pe concentrate, care intra in ratie in procent de peste 50%. Furajele fibroase se dau pentru completarea ratiei si functionarea normala a prestomacelor, ele trebuind sa fie de buna calitate (fan de lucerna, fan de livada). Sistemul de intretinere, in acest caz, urmareste limitarea miscarii pentru a micsora consumul de energie. Adapostul trebuie sa asigure conditii optime de microclimat, pastrarea conditiilor de zooigiena si un inalt grad de mecanizare. Perioada de ingrasare trebuie sa dureze atat timp cat se manifesta capacitatea animalului de a depune carne si grasime cu un consum economic de hrana pentru 1 kg/spor. Prin scurtarea perioadei de ingrasare se obtine o productie mai mica de carne, cu o valoare nutritiva mai redusa, prelungirea duratei de ingrasare ducand la obtinerea unei carni grase, cu un consum prea mare de hrana. Nu toate rasele dau rezultate bune la acest sistem de ingrasare. Sunt indicate rasele mixte: Baltata romaneasca, bruna si metisii raselor mixte de la noi cu taurii de rasa friza. La noi in tara sunt cunoscute doua sisteme intensive de ingrasare: “Baby-beef” si ingrasarea pentru carne alba.

Ingrasarea “baby-beef este in functie de varsta si greutatea la sacrificare a viteilor. Exista trei variante de aplicare: ultra precoce, precoce si normala. Prima varianta este utilizata in tarile pentru producerea carnii fragede de culoare roza. Viteii sunt ingrasati pana la varsta de 220 de zile, cand trebuie sa aiba minimum 250 kg. La noi in tara s-a utilizat pana acum mai mult ingrasarea ”baby-beef” precoce, prin care trebuia sa se realizeze, la varsta de 310 zile greutatea de 350 kg. In ultimul timp, s-a renuntat la aceasta ingrasare si se practica numai ingrasare “baby-beef” normala, care vizeaza obtinerea unei greutati de peste 450 kg, la varsta de 16-18 luni.

In faza-1 (de alaptare si intarcare), de la 1 la 70 de zile se urmareste o dezvoltare rapida a tubului digestiv, de la monogastric la cel poligastric. Viteii sunt adusi la ingrasare dupa perioada colostrala, la varsta de 7-14 zile, si sunt supusi unui tratament deosebit pentru combaterea stresului provocat de transport si schimbarea alimentatiei. La aceasta faza hranirea se face cu substituent de lapte si cu nutret combinat starter si fan. Se realizeaza un spor mediu zilnic de 610 g. Consumul pe toata perioada este de 36 kg substituent de lapte, 45 kg starter si 15 kg fan. Viteii sunt intretinuti in adaposturi special construite, in boxe colective de 15-25 capete. Pentru asigurarea conditiilor de microclimat este prevazut un sistem de ventilatie activa, de evacuare si admisie, iar in timpul iernii se asigura incalzirea adapostului pentru asigurarea in prima faza a temperaturii minime de 15-18°C, in functie de varsta.

In faza-2 (pregatirea pentru ingrasare), de la 71- la 130 zile, se urmareste obisnuirea viteilor cu un consum mare de furaje, avand in vedere necesitatea cresterii sporului in greutate. Se administreaza concentrate (starter) si fan de lucerna la discretie. Sporul planificat este 830 g, cu un consum specific de 3,2-3,5 U.N.

In faza-3 (crestere si ingrasare), de la 131 la 220 zile, se urmareste realizarea unui spor maxim, prin administrarea furajului concentrat la discretie si folosirea limitata a fanului de lucerna si al silozului. Se urmareste realizarea unui spor mediu de 1.100 g, cu un consum de 3,7-3,8 U.N.

In faza-4 (ingrasare si finisare), de la 221 de zile la 310 zile, se dau concentrate la discretie si cantitati reduse de fan si siloz. Se realizeaza un spor mediu zilnic de 1.350-1.370 g, cu un consum de 5,5-5,6 U.N. Optimizarea sistemului de ingrasare “baby-beef” necesita investitii mari pentru adaposturi si mecanizarea proceselor de productie. Adaposturile utilizate sunt de doua tipuri: pentru faza 1 si faza 2, prevazut cu un sistem de incalzire, pentru celelate faze se utilizeaza acelasi tip de adapost fara incalzire.

Ingrasarea pentru carne alba, denumita siultra baby-beef urmareste cresterea si ingrasarea viteilor sugari pana la varsta de 90-110 zile, cand trebuie sa ajunga la greutatea de 120-150 kg, pe baza unor sporuri medii zilnice de 1200-1300 g. Se obtine o carne frageda suculenta, de culoare roz-deschisa, mult apreciata la export. Se preteaza pentru a fi ingrasati prin acest sistem, viteii din rasele Baltata romaneasca, Bruna, cat si metisii acestora cu rase de carne, in special Charolaise. Aceasta ingrasare se realizeaza printr-un sistem de hranire exclusiv lactat. In primele 7-10 zile, viteii consuma colostru, iar apoi, pana la sfarsitul ingrasarii, substituenti de lapte. Este interzis consumul altor furaje, pentru a impiedica dezvoltarea prestomacelor. Dupa perioada de hranire cu colostru, viteii sunt trecuti la ingrasat. In primele 2 zile li se da solutie de glucoza si antibiotice cu spectru larg, utilizand tehnica clasica “baby-beef”. Din a treia zi viteii primesc inlocuitor de lapte. Viteii sunt intretinuti in boxe individuale cu o constructie speciala, care limiteaza mult miscarea, avand drept podea un gratar de lemn, fara asternut. In adapost trebuie sa se mentina un regim de temperatura constant (18-20°), o luminozitate si umiditate reduse. Fiind mai putin rentabil, acest sistem este folosit mai putin la noi in tara.

 

Cresterea bovinelor de carne Angus: Seminar practic pentru fermierii care vor o afacere profitabila

Cresterea bovinelor de carne Angus - oportunitati de afaceriAsociatia Aberdeen Angus Romania organizeaza in cadrul editiei de anul acesta a targului Agraria din data de 21 – 24 Aprilie 2016 un eveniment special dedicat fermierilor de bovine de carne din Romania: „Angus din Romania, pentru intreaga Europa”. Cu acest prilej se vor oferi raspunsuri la multe dintre intrebarile si problemele practice in cresterea bovinelor de carne. De asemenea se vor oferi clarificari despre controlul oficial al productiei si registrul genealogic la rasa de carne.

 

Asociatia Aberdeen Angus Romania va invita sa participati in data de 22.04.2016, la ora 10:30 – in cadrul targului Agraria, de la Jucu/Cluj – la evenimentul „Angus din Romania, pentru intreaga Europa”. Tema evenimentului este bovina de carne Angus: „Solutii pentru fermierii romani. Genetica: reproductie, ingrasare si carne de vita de calitate”.

 

Evenimentul se va desfasura pe parcursul a 3 ore in care vor avea loc discursuri, prezentari de specialitate, show de bovine de carne, prezentari bovine Angus in ring, realizari de cantariri si bonitari, informari despre Controlul Oficial al Productiei si Registru Genealogic, despre cum putem avea o ferma de bovine de carne de succes si sfaturi pentru fermieri cum sa isi aleaga un taur cu calitati de reproducator deosebite.

 

Iar pentru iubitorii de bovine de carne avem un concurs – cine stie sa aprecieze greutatea masculului Angus finisat pentru abatorizare – una din vedetele show-ului de bovine – va primi un cadou supriza din partea organizatorului si a partenerilor.

 

Pentru mai multe detalii despre acest eveniment: www.aberdeenangus.ro sau +40 269 256 562.

Cresterea bovinelor de carne Angus - Targul Agraria 2016

 

 

 

 

Adauga un comentariu

You must be logged in to post a comment.