Alimente obligatorii pentru sănătate;sănătate cu alimente ;ALIMENTAŢIA IDEALĂ/ corectă – alimentaţie greşită; reguli pentru a slăbi repede; Ce alimente preferă sistemul imunitar?Combinaţii periculoase

 Lemnul-dulce, boabele de goji, brânza de vaci… Anumite alimente interacţionează într-un mod primejdios cu medicamentele. Dar şi unele combinaţii de substanţe active pot avea efecte riscante

vv apreciază că cinci până la zece procente dintre pacienţii internaţi în spitale se află acolo din cauza interacţiunilor dău­nătoare dintre medicamente. Ele pot apărea în mo­mentul când o persoană îşi administrează concomitent două sau mai multe preparate farmaceutice. Atunci există posibilitatea ca diversele substanţe active să se influenţeze reciproc. Astfel, un medicament poate acţiona uneori mai energic decât intenţionase doctorul care l-a prescris, ajungându-se la o supradozare peri­culoasă şi la efecte secundare dintre cele mai grave. Dar sunt şi medicamente capabile să se inactiveze reciproc sau, cel puţin, să-şi reducă sensibil eficienţa. Totodată, cercetătorii au identificat şi o serie de sub­stanţe vegetale, chiar şi câteva alimente care modifică potenţialul terapeutic al medicamentelor. În cele ce urmează, vă atragem atenţia asupra unor combinaţii riscante, în scopul de a vă ajuta să evitaţi asemenea interacţiuni vătămătoare.Combinaţii de medicamente şi alimenteProdusele lactate şi antibioticele
Laptele, brânza şi alte produse lac­tate anulează ac­ţiunea anumitor anti­biotice (ex. tetraciclina), ca şi a unor medicamente utilizate în tratamentul osteopo­rozei (cate­goria de preparate numite bio­fos­fanaţi). Nici medicamentele recomandate contra disfuncţiilor glandei tiroide (ex. levotiroxina) nu ar trebui luate îm­preună cu lactatele. Motivul: principiile lor active formează compuşi cu calciul din lapte şi, în această formă, nu mai pot trece prin peretele intes­tinului, aşa­dar vor ajunge în sânge numai într-o cantitate infimă.Grepfruitul şi medicamentele pentru sistemul cardiovascular
Grepfruitul este un fruct foarte sănătos însă, în acelaşi timp, el poate influenţa într-o măsură consi­derabilă rezultatele unor tratamente. Responsabile pentru aceasta sunt furanocumarinele, nişte compuşi chimici naturali conţinuţi în grepfruit, care blochează o enzimă cu rol important în metabolizarea şi elimi­narea din organism a anumitor medicamente. În con­se­cinţă, substanţele active vor rămâne în organismul pacientului timp îndelungat, nivelul lor în sânge cres­când chiar şi cu 30%, cu urmări câteodată dramatice: sângerări gastrointestinale şi distrugerea rinichilor. Medicamentele susceptibile de asemenea interacţiuni sunt cele întrebuinţate împotriva hipertensiunii (ex. amlodipina), pentru scăderea colesterolului (ex. lo­vas­tatina) sau în terapia anti-cancer (ex. cisplatina), ca şi unele antibiotice. Este adevărat că efectul apare abia după două până la patru ore de la ingerarea fructului (sau sucului) de grepfruit, dar se menţine apoi pentru 24 de ore. De aceea, în cazul când urmaţi tratamente de tipul celor amintite mai sus, ar fi de preferat să renunţaţi cu totul la consumul de grepfruit.

Boabele de goji şi anticoagulantele
Cunoscute din bucătăria chineză, dar întâlnite în ultimii ani şi la noi, nu numai în magazinele naturiste, ci şi în supermarketuri, boabele de goji sunt unul din­tre remediile importante, întrebuinţate în medicina tra­diţională chineză. Totuşi, pentru persoanele cu pro­bleme cardiovasculare, ele nu sunt lipsite de riscuri, deoarece acţionează într-un mod asemănător cu anti­coa­gulantele (ex. phenpro­cou­mon), prescrise în sco­pul de a preveni infarctul miocardic sau accidentul vascular cerebral. Lua­te împreună, fac să crească la cote alarmante pericolul de declanşare a unor hemo­ragii.

Lemnul-dulce şi medicamentele imunosupresoare
Psoriazisul, pelada în plăci, colita ulceroasă, afec­ţiunile reumatismale – multe boli autoimune se tra­tează cu astfel de preparate (ex. ciclosporina), care suprimă răspunsul imunologic al organis­mu­lui la anumiţi antigeni. Ele se administrează şi în cazurile de transplant, pentru a împiedica o even­tuală reacţie de respingere faţă de organul străin, introdus în corp. Însă nu trebuie pierdut din vedere faptul că imuno­supresoarele au un adversar redu­tabil: glicirizina, o substanţă prezentă în compozi­ţia chimică a lemnului-dulce. Ea anihilează acţiu­nea medicamentelor, putând pune în primejdie viaţa pacienţilor supuşi unei operaţii de transplant.
Combinaţii între medicamente

Acidul acetilsalicilic, paracetamolul şi diclofenacul
Durerile musculare le combateţi cel mai bine cu pa­racetamol, dar când aveţi migrene preferaţi ibu­pro­fenul, fiindcă aţi observat că vă ajută mai mult? To­tuşi, ar trebui să vă decideţi pen­tru unul din ele. Deoa­rece anal­gezicele diferite interacţionează într-un mod care poate deveni primej­dios. Stu­diile au arătat că ad­mi­nis­trarea în aceeaşi perioadă de timp a unor sub­­stanţe active cum sunt acidul acetilsalicilic (ASS) şi di­clo­fenacul sau ibuprofenul poate irita mucoasa sto­macului, făcând să creas­că riscul de sângerări şi ulcere gastrice. Acelaşi avertisment este valabil şi pentru com­binaţia dintre diclofenac şi unele prepa­rate care conţin cortizon.

Medicaţia pentru alergii şi antibioticele
Pacienţii care îşi tratează o alergie la polen cu an­ti­­histaminice (ex. terfenadină) ar trebui să aibă pru­denţa de a evita anumite antibiotice (ex. eritromi­cină), fiind­că acestea întârzie descompunerea antihis­ta­minicelor în ficat. Rămânând în organism prea mult timp şi într-o cantitate prea mare, ele pot provoca greţuri, creş­terea tensiunii arteriale şi tulburări ale ritmului car­diac. Şi efectele unor antiepileptice (ex. fenitoina) se intensifică prin administrarea de anti­biotice.

Extractul de sunătoare şi pilula contraceptivă
Preparatele pe bază de plante se pot cumpăra fără prescripţie medicală şi sunt rareori suspectate de in­ter­­acţiuni cu medicamentele de sinteză. Cu toate acestea, remediile naturale ascund şi ele anumite riscuri. De pildă, extractul de sunătoare, cu acţiune benefică asu­pra stărilor depresive, intervine în pro­cesele meta­bo­lice şi poate diminua dramatic eficienţa unui tratament anticancer (ex. cu imatinib). Dar şi alte substanţe active vor produce efecte mai slabe dacă sunt luate în combinaţie cu extractul de sunătoare: în primul rând, anticoagulantele (ex. phenpro­coumon) şi medicamen­tele pentru insufi­cienţă miocardică (ex. digoxină), apoi unele antihista­minice destinate astma­ticilor (ex. teofilina) şi antide­presive (ex. amitripti­lina), ca şi pi­lula contraceptivă.

Pastilele de tuse şi antidepresivele
Medicii prescriu adesea dextrometorfan (DXM) pentru calmarea tusei iritative. Însă, pe lângă faptul că este foarte toxic şi creează dependenţă, astfel încât unii dintre pacienţi riscă să dezvolte ulterior compor­tamentul tipic al unor narcomani, el poate amplifica masiv efectul unor medicamente utilizate în tratamen­tul depresiei şi al tulburărilor de somn (ex. fluoxetina, substanţa activă din Prozac). Şi în situaţiile în care se combină cu anumite antiepileptice şi analgezice, preparatele antitusive ar trebui luate numai cu acordul şi în conformitate cu recomandarea medicului. Spre deosebire de ele, substanţele care favorizează expecto­raţia, fluidificând secreţia bronşică (ex. acetilcisteina), nu acţionează asupra sistemului nervos, dar şi ele, la rândul lor, pot da naştere unor probleme, întrucât slă­besc efectele câtorva antibiotice, printre care tetraci­clina.

Ajutaţi-vă medicul sau farmacistul
Numărul medicamentelor omolo­gate şi aflate în circulaţie pe piaţă este de-a dreptul uriaş, nici chiar celui mai competent dintre doctori nu i se poate cere să le memoreze şi să aibă în perma­nenţă o privire de an­sam­blu care să le cuprindă toate caracte­risticile. Tocmai de aceea au fost conce­pute programe speciale pe cal­culator, destinate să testeze compatibilitatea din­tre diversele preparate farmaceutice. Pe de altă par­te, se întâmplă adesea ca, în discuţia lor cu medi­cul, pacienţii să omită informaţii importante. Reţineţi că e necesar să-i spuneţi tot ce luaţi în momentul res­pectiv, atât medicamente de sinteză, cât şi suplimen­te alimentare. Cereţi şi părerea farmacistului, căci şi el vă poate da un sfat util, atunci când vă pre­zen­taţi la el cu prescripţii de la mai multe cabinete me­dicale. Şi atenţie: dacă vă apar simptome necu­noscute, gân­diţi-vă că ele ar putea fi provocate de interacţiunea între dife­ritele substanţe pe care vi le administraţi. Nu întrerupeţi tratamentul, ci consul­taţi-vă cât mai curând cu medicul. Deseori, alegerea unei noi combinaţii de pre­parate cu o compati­bi­litate mai bună s-a dovedit fa­vorabilă pentru pa­cienţi.

12 alimente obligatorii pentru sănătate

1. Broccoli

Bucheţelele verzi, în formă de trandafiri, sunt – de departe – vedetele din familia verzei. Broccoli conţine o mulţime de substanţe sulfuroase şi beta-caroten, care anihilează radi­calii liberi şi ne protejează de cancer. Pentru ca aceste substanţe active să se dezvolte pe deplin, broccoli nu se fierbe până la înmuierea totală, ci se dunstuieşte sau se că­leşte doar câteva minu­te. Broccoli ras se poate consuma şi crud – de exemplu, ca topping pen­tru salată.

2. Cartofii dulci

În ţările tropicale, bulbii lunguieţi şi ro­şiatici reprezintă un aliment de bază. Conţin, ce-i drept, ceva mai mult zahăr decât cartofii obişnuiţi, dar au un index gli­cemic redus. Adică: după ce sunt consumaţi, glicemia creşte foarte încet, astfel că senzaţia de foame dispare vreme mai îndelungată. În bulbi există, de asemenea, fibre, vitamine, antioxidanţi şi substanţe minerale care menţin stomacul sănătos şi întăresc sistemul imunitar.

3. Somonul

12 alimente obligatorii pentru sănătate

Acest peşte oceanic bogat în grăsimi este o sursă excelentă de acizi graşi esenţiali Omega-3, antiinflamatori, de care are nevoie organismul. Ar fi excelent să fie consumat cu precădere somonul din surse bio verificate, dar şi cel din conserve – la fel ca ma­crourile şi tonul – îşi păs­trează aproape intact con­ţinutul de acizi graşi Omega-3. Acizii trec în ulei, de aceea nu trebuie arun­cat ceea ce ră­mâne în cutie!

4. Fulgii de ovăz

Făcând abstracţie de conţinutul ridicat de proteine, substanţe minerale şi vitamine, în ovăz există o cantitate importantă de beta-glucan. Aceste fibre reduc ni­ve­lul colesterolului, prote­jează mucoasa intestinală şi întăresc sistemul imu­nitar. În plus, indexul glicemic redus al fulgilor de ovăz face ca muesli-ul consumat la micul dejun să ţină foamea la distanţă o bună bucată de vreme.

5. Afinele

12 alimente obligatorii pentru sănătate

Antocianii sunt „răspunzători” de culoa­rea albastru închis a acestor fructe de pădure. În organismul nostru, substanţele acestea stopează infecţiile, calmează durerile musculare (bine pentru sportivi!) şi chiar ameliorează, pare-se, per­formanţa memoriei. Afi­nele sălbatice conţin o cantitate mare de antociani, în vreme ce la afinele de cul­tură, aceştia se găsesc doar în coajă.

6. Migdalele

Se numără printre cele mai grase produse ale naturii. Migdalele (dar şi nucile sau fis­ticul) sunt o gustare ideală pentru potolirea foamei pe parcursul zilei. Pe lângă acizi graşi nesaturaţi, migdalele mai conţin pro­teine şi fibre, exce­len­te pentru poto­lirea foa­mei.
Se pare că migdalele pot preveni afecţiunile cardiace şi pot acţiona pozitiv asupra nivelului zahărului din sânge. În plus, ele conţin potasiu, magneziu şi vitamina E.

7. Ouăle

Dezavuate vreme îndelungată din cauza conţinutului ridicat de colesterol (adevărate „bombe” de colesterol), ouăle şi-au recucerit locul în meniul micului dejun. Conţin doar puţine grăsimi şi calorii, în schimb foarte multe vitamine, substanţe minerale şi mai ales doar 8 grame de proteine. Un ou consumat la micul dejun ne fe­reşte toată dimineaţa de atacurile de foame. Şi nivelul coleste­rolului? Nu e influenţat, practic, de colesterolul alimentar.

8. Scorţişoara

12 alimente obligatorii pentru sănătate

Efectul binefăcător al arborelui de scor­ţişoară „se ascunde” în scoarţa acestuia: ule­iurile pe care le conţine au un efect antiinflamator. Scorţişoara întăreşte efectul insulinei, reduce tensiunea arterială şi glicemia, stimu­lează circulaţia sanguină şi protejează vasele de sânge.
Pentru a profita la maxi­mum de acţiunea benefică a scorţişoarei, ar trebui să consumăm zilnic 1 gram – şi nu doar în zilele de Cră­ciun!

9. Sfecla roşie

Unora le place gustul ei pământos, pe alţii îi „zgârie” pe limbă. Dar bonusul sfeclei nu e contestat de absolut nimeni: pe lângă vita­mine şi nitrat hipotensor, sfecla conţine nume­roase betalaine, nişte pigmenţi roşii care reduc tensiunea arterială şi colesterolul, stopează infec­ţiile şi pot calma durerile.
Cu adevărat „bună” este sfecla crudă, dar la nevoie, pu­teţi apela şi la versiunea „fiartă în a­buri”.

10. Uleiul de cocos

Este extras din miezul nucilor de cocos. Conţine o cantitate importantă de acizi graşi saturaţi, consideraţi o vreme ca fiind nesă­nătoşi. Ceea ce nu s-a confirmat, însă. Între timp, s-a con­sta­tat că ule­iul de cocos conţine, la fel ca laptele de mamă, mult acid laurinic, care are un efect energizant şi combate cu succes viru­surile, ciupercile şi bacte­riile din organism.

11. Ghimbirul

12 alimente obligatorii pentru sănătate

Rădăcina de culoare gălbuie este un remediu atotvindecător al medicinei tra­diţionale chinezeşti. Calmează colicii stomacali şi senzaţia de greaţă şi stimulează digestia. În plus, întăreşte sistemul imunitar şi po­toleşte durerile. În Euro­pa, ghimbirul este consu­mat mai ales în sezonul de iarnă: în ceaiuri şi sosuri asiatice picante, rădăcina de ghimbir încălzeşte, în mod plăcut, din interior. Se foloseşte şi la pre­pararea deserturilor, cărora le dă un gust cu totul special.

12. Cafeaua

Cu doar câţiva ani în urmă, băutorii de cafea erau consideraţi aproape la fel de nechibzuiţi ca fumătorii. Cafeaua – se spunea – creşte riscul hi­per­tensiunii şi al afecţiunilor car­diovasculare. Între timp, renu­mele cafelei a fost rea­bilitat: an­tioxidanţii pe care-i conţine pro­te­jea­ză, se pare, împotriva dia­betu­lui şi a bolii Alz­hei­mer, dar şi îm­po­triva câtorva ti­puri de can­cer. Sănătoasă es­te ­mai ales ca­feaua pură, fără laptele ca­re-i ani­hilează, par­ţial, efectul pozitiv.

Sănătate cu alimente – Tulburările digestive

– Acum, vara, îşi fac de cap. Dacă nu suntem atenţi ce punem în farfurie! –

Încă din din cele mai vechi consemnări scriptice ale istoriei omenirii, aflăm că vindecătorii din lumea întreagă foloseau nenumărate remedii naturale pentru a trata dispepsia, adică tulburările digestive. Indienii combăteau balonările şi durerile abdominale cu seminţe de coriandru. Chinezii le ali­nau cu scorţişoară. Chiar şi în Biblie sunt amintite plante medicinale bune pentru stomac. Există chiar şi o menţiune critică, referitoare la impozitul perceput asupra lor: „Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen…” (Matei,23,23).
Fiecare dintre noi suferă, uneori, de tulburări di­gestive şi, de regulă, vina o poartă alimentaţia. Partea bună a lucrurilor este însă aceea că o alegere corectă a alimentelor ingerate readuce stomacul la fel de uşor la funcţionarea sa normală.

*** Busuiocul
La fel ca majoritatea plantelor din familia labia­telor, busuiocul şi busuiocul indian sunt remedii tradiţionale, ce ajută la liniştirea stomacului iritat – şi aceasta pentru un motiv foarte simplu: conţin o mare cantitate de substanţe vegetale secundare cu efect car­minativ. Vă sfătuim ca, atunci când aveţi o zi solici­tantă, care vă pune la grea încercare nervii, să vă pre­paraţi un sos pesto cu mult busuioc (aveţi reţete-mi­nune, la coşul cu târguieli) şi să-l mâncaţi alături cu o ţelină, la care aţi adăugat puţină pulbere de rozmarin. În felul acesta, combinaţi trei dintre cele mai bune plante cu proprietăţi curative, care vor acţiona siner­gic, stimulând procesul digestiei.

*** Menta
Fitoterapeuţii apreciază în mod deosebit efectul cal­mant al mentei asupra mucoasei gastrice. Această plantă este întrebuinţată de secole în tratamentul celor mai diverse suferinţe digestive. Ea reprezintă un remediu străvechi contra balonărilor şi a crampelor abdominale. Se explică, aşadar, de ce la generaţia bu­nicilor noştri bomboana de mentă suptă la sfârşitul mesei devenise o adevărată tradiţie.

*** Rozmarinul
Ca şi ţelina, rozmarinul este utilizat de multă vre­me în Europa, ca remediu împotriva tulburărilor di­ges­tive. În ultimul timp, o sumedenie de dovezi ştiin­ţifice vin să ateste calităţile acestei preţioase plante medicinale. S-a descoperit că ea conţine douăsprezece substanţe analgezice şi alte douăsprezece antiinfla­ma­toare, unsprezece cu efect calmant şi încă altele care previn apariţia ulcerului. La toate acestea se adaugă şapte substanţe vegetale secundare, ce au rolul de a evacua gazele din intestin, eliminând astfel balonările.

*** Tulpinile de ţelină
În Ungaria, ţelina se foloseşte în mod tradiţional, pentru combaterea tulburărilor digestive. Specialiştii ştiu că în tulpinile de ţelină se găsesc numeroşi com­puşi cu valoare terapeutică. Lista este foarte lungă, ea incluzând peste douăzeci de substanţe analgezice şi tot atâtea antiinflamatoare, unsprezece care împiedică ulceraţiile mucoasei gastrice, mai mult de douăzeci cu acţiune calmantă şi trei carminative.

** Ghimbirul
Ghimbirul posedă principii active (gingerol şi shogaol), care calmează tubul digestiv. Totodată, ele stimulează digestia, amplificând contracţiile muscu­lare ritmice (peristaltismul), datorită cărora chilul este împins de-a lungul intestinului. Ghimbirul ajută orga­nismul să digere proteinele şi activează secreţia bilia­ră, îmbunătăţind astfel digestia lipidelor. Toate acestea contribuie la restabilirea echilibrului în procesul digestiv. Din planta de ghimbir, partea cu acţiune tera­peutică este rizomul, care se găseşte şi în magazinele de la noi. Pulberea rezultată din măcinarea lui (planta uscată) se întâlneşte în multe preparate tradiţionale chinezeşti. Ayurveda consideră ghimbirul un medica­ment universal.
În Grecia antică, după mesele copioase, se mânca ghimbir înfăşurat în pâine, pentru prevenirea balonă­rilor şi a altor probleme digestive. La un moment dat, rizomul a fost amestecat direct în aluatul pâinii, şi astfel a apărut turta dulce. În secolul 19, clienţii din birturile englezeşti aveau la îndemână cutiuţe cu ghim­bir măcinat, pe care şi-l puteau presăra în bere. De aici n-a mai fost decât un pas până la berea de ghimbir, aşa cum o cunoaştem astăzi.

Ghimbirul este deosebit de eficient contra balo­nărilor, a abdomenului umflat şi a crampelor. El linişteşte intestinul şi îndepărtează gaze­le din tubul digestiv. Condi­men­taţi-vă cu el mâncărurile (mai ales fasolea) şi băuturile preferate. Terapeuţii consideră că ghimbirul proaspăt (nu cel uscat sau măcinat) este cel mai bun remediu împotriva tulbu­ră­rilor digestive. Însă nu-l mân­caţi niciodată pe stomacul gol.
** Muşeţelul
Specialiştii sunt de părere că muşeţelul poate avea o ac­ţiune benefică în numeroase pro­bleme gastrointestinale, prin­tre care şi în dispepsie. Dr. Michael Berry, un farmacolog din Liverpool, apre­ciază muşeţelul ca fiind lipsit de toxicitate şi foarte eficient. Este un remediu adecvat în special pentru copiii mici, atunci când au dureri de burtă sau când suferă din cauză că le ies primii dinţi.
Dacă aveţi tulburări digestive determinate de stres, liniştiţi-vă cu o plimbare şi mestecaţi o floare de mu­şeţel. Ambele vă vor ajuta stomacul. Dr. Andrew Weil, profesor la College of Medicine de la University of Arizona din Tucson, recomandă pentru calmarea tu­bului digestiv combinaţia de muşeţel cu mentă. Aceste două plante acţionează foarte bine împreună.

** Ridichile
Ridichea ne oferă diverse substanţe care ajută digestia, iar în acelaşi timp menţine sănătatea vezicii biliare şi protejează împotriva cancerului. În multe culturi, ridichile sunt întrebuinţate ca remediu contra problemelor gastrointestinale, în primul rând a senza­ţiei de stomac greu şi a balonărilor. Atât rădăcina, cât şi sucul, au o acţiune terapeutică dovedită. Michael T. Murray, specialist în metode de tratament naturale şi autor al cărţii „The Encyclopedia of Healing Foods” (Enciclopedia alimentelor vindecătoare), recomandă consumul de ridichi proaspete, în cazurile de con­sti­paţie cronică.

** Scorţişoara
Indispoziţiile gastrice pot fi combătute cu succes, apelând la ceaiul de scorţişoară şi la pâi­nea prăjită, presărată cu acest con­diment. Scorţişoara se utilizează ca medicament de milenii, iar ştiinţa modernă confirmă faptul că ea are proprietatea de a preveni şi calma tulburările gastrice. Este un car­mi­nativ puternic, izbutind să reducă la mini­mum balonările. Medicina tra­diţională chineză tratează cu scor­ţişoară o gamă largă de probleme gastro­intestinale, printre altele, dis­pepsia, gastrita şi chiar cancerul gastric.

* Ardeiul iute
Deşi multă lume presupune contrariul, condimen­tele iuţi – cum este şi piperul Cayenne – nu irită sto­macul, ci dimpotrivă, pot ameliora unele probleme gastrice. Studii recente demonstrează că, dincolo de orice dubiu, carotenoidele care colorează în roşu sau în portocaliu aprins tecile ardeilor iuţi oferă protecţie mucoasei stomacului. Despre capsaicină, substanţa activă responsabilă pentru gustul iute al ardeilor, se crede că ar pre­veni chiar ulcerul gastric. Un lucru este sigur: ardeii iuţi sti­mulează digestia.

* Usturoiul, ceapa şi arpagicul
Ingerarea aşa-numitor probio­tice – substanţe conţinute în ali­mente, care favorizează înmul­ţi­rea bacteriilor „bune” din intestin – constituie un mijloc eficient de prevenire a diareei. Probiotice naturale se găsesc, printre altele, în usturoi, ceapă şi arpagic, care sunt componente nelipsite ale nu­triţiei de tip mediteraneean. Potrivit unor studii efec­tuate în India, în prezenţa usturoiului, bacteriile bune din flora intestinală normalizează digestia şi facili­tează asimilarea mineralelor. Dar principala direcţie de acţiune a usturoiului rămâne combaterea diareei şi prevenirea ulcerului gastric.

Alte ajutoare pentru digestie

Numărul mare de plante medicinale cu efect car­mi­nativ – în băncile de date ale fitoterapeuţilor figu­rează peste cinci sute – face ca alegerea să devină des­tul de dificilă. Vom încerca să vă venim în întâm­pinare, enumerând aici, pe lângă cele deja comentate în acest articol, câteva dintre cele mai cunoscute şi apreciate pentru eficienţa lor.

Coriandrul
Această plantă conţine numeroase substanţe priel­nice digestiei. Uleiul din seminţele sale are o acţiune antiseptică, antibacteriană şi antifungică, elimină gazele intestinale şi relaxează musculatura. Cu ase­me­nea proprietăţi, nu e de mirare faptul că boabele de coriandru ameliorează problemele digestive. Locui­torii din bazinul Amazonului îşi condimentează fier­tura de fasole cu coriandru sălbatic, reuşind să com­bată astfel balonările provocate de consumul de legu­minoase.

Măghiranul
Englezii toacă frunzele măghiranului şi le ameste­că în aluatul de pâine, pentru a-şi trata tulburările digestive, şi alină colicile sugarilor cu o infuzie diluată de măghiran. Această plantă exercită asupra intesti­nelor o acţiune calmantă, similară cu a mentei.
Aşa cum spuneam mai sus, există multe alte plante care ajută digestia. Dacă aveţi supărări digestive, pu­teţi experimenta şi cu următoarele plante medicinale: ana­son, busuioc, cimbru, hrişcă, mărar, tarhon, feni­cul, cardamom, iarba-mâţei, asmăţui, chimen, leuş­tean, cuişoare, turiţă mare, oregano, păstârnac, ieni­bahar, mentă, salvie, coada şoricelului, arpagic, tul­pini de ţelină, vanilie, portocal sălbatic, isop, iarbă de lămâie şi roiniţă.

ALIMENTAŢIA IDEALĂ

– Ce să mâncăm ca să fim sănătoşi şi supli? –

– Sfaturile care urmează sunt rezultatul unui studiu european, realizat pe zeci de mii de participanţi. Specialiştii le consideră o „biblie” a nutriţiei, care garantează pe termen lung sănătatea şi silueta –

Reguli de bază

* Mâncaţi până când aveţi senzaţia confortabilă că v-aţi săturat. Nu e ne­voie să număraţi caloriile.
* Nimic nu este interzis, toate re­comandările de faţă indică numai o tendinţă. Deci, dacă veţi citi că e pre­ferabil să nu cumpăraţi brânzeturi gra­se, aceas­ta nu înseamnă că nu mai aveţi permisiunea să le mâncaţi, ci doar că sunteţi sfătuiţi să nu le consumaţi cu precădere.
* Puteţi lua trei până la cinci mese pe zi, la orele care vă convin.
* Introduceţi, în meniul dvs. zilnic, de trei ori legume şi de două ori fructe.
* Mâncaţi cât mai puţine dulciuri, pizza, înghe­ţată şi produse fast-food.
* Beţi apă, ceaiuri, cafea – în schimb, reduceţi la minimum răco­ri­toarele şi sucurile de fructe din comerţ.

Cum gestionaţi corect consumul de grăsimi

Sugestiile de mai jos au rolul de a vă ajuta să reduceţi asimilarea grăsi­milor cu 20-30%, ceea ce echivalează cu 60-80 de grame într-o zi.
* Pentru prăjit şi salate, între­buin­ţaţi de prefe­rinţă ulei de măsline şi de rapiţă (1-2 linguri pe zi).
* Folosiţi cu economie untul şi untura şi utilizaţi tigăi cu strat neade­rent.
* La budinci, pu­teţi în­locui, de exem­plu, o parte din smântână cu lapte.
* Prăjelile şi paneurile sunt mai degrabă de evitat.
* Din când în când, puneţi pe felia de pâine brânză de vaci degresată, ketchup sau muştar, în loc de unt.
* Alegeţi mai curând brânzeturi care să nu conţină mai mult de 45% grăsime, ca de pildă feta sau mozza­rella. Dar şi mai bune sunt brânzeturile care nu depăşesc 20% grăsime.
* Dacă doriţi să mâncaţi mezeluri, luaţi-le pe cele cu conţinut redus de grăsime, ca şunca din piept de curcan, jambonul fiert, fără margine grasă, ori pastrama de vită.
* Când aveţi de ales, la restaurant sau la un bufet, comandaţi cartofi fierţi, în loc de cei prăjiţi şi de crochete, de asemenea, carne ori peşte la grătar, în loc de şniţele.
* În cazul când nu puteţi renunţa la hamburgeri, preferaţi unul simplu, cu salată, şi o sticlă de apă plată. Feriţi-vă de porţia uriaşă de tocătură clădită pe trei nivele, cu garnitură de cartofi prăjiţi şi cola.
* Preferaţi prăjiturile de casă, din aluat cu droj­die, celor făcute din aluat fraged sau de chec.
* Nu mâncaţi deloc produse fast-food.

Cum găsiţi carbohidraţii optimi

Sugestiile de mai jos au rolul de a vă ajuta să vă procuraţi din car­bo­hidraţi de bună calitate 40-50% din energia furnizată de hrană.
* Mâncaţi mai curând paste din făină integrală şi orez natur, decât cartofi.
* Când gătiţi paste din făină albă, fierbeţi-le al dente, deoarece în această formă, organismul le prelucrează mai lent, aşadar, într-un mod mai prie­tenos cu silueta dvs.
* Preferaţi orezul basmati celui lipicios (ca în orezul cu lapte) – şi, în orice caz, nu exageraţi cu fierberea.
* Dacă preparaţi cartofi, fierbeţi-i în coajă sau curăţaţi, dar nu-i faceţi piure. Cartofii noi sunt cea mai bună alegere.
* Cartofii fierţi şi pastele se pot consuma şi reci, fiindcă atunci for­mează mai mult amidon rezistent, adică unul care nu este digerat, ci se com­portă ca o fibră solubilă.
* Procuraţi-vă o pâine cu multi­cereale, cu un procent cât mai mare de făină integrală.
* Consumaţi müsli din fulgi de ce­reale integrale, fără adaos de zahăr, ideali fiind cei de ovăz. Com­binaţia cu câţiva fulgi de grâu şi se­cară e de ase­me­nea în or­dine. Puneţi foarte puţine fructe uscate, pre­feraţi nu­cile, se­minţele de in etc. (pen­tru conţinutul lor de fibre).
* Dintre fructe, alegeţi în pri­mul rând merele, pe­rele, toate fructele-boabe şi pa­paya, în loc de ba­nane, stru­guri, ananas, mango sau ci­reşe.
* Mâncaţi oricâte legume doriţi. Numai la mază­rea proas­pătă şi la avo­cado ar trebui să li­mitaţi canti­tăţile. Şi fiţi prudenţi cu porumbul – e o cereală care conţine mult amidon.

Cum obţineţi suficiente proteine

Sugestiile de mai jos au rolul de a vă ajuta să vă procuraţi prin proteine circa 25% din energia furnizată de hrană.

* Proteinele sunt prezente în aproa­­pe toate alimentele, inclusiv în pâine, paste şi legume. Ele pot fi pro­curate cel mai simplu incluzând în meniul zilnic două bucăţi de carne sau de peşte.
* Alături de carne şi peşte, ar tre­bui să mâncaţi multe proteine vegetale.
* O mare cantitate de proteine ve­getale se găseşte în linte, fasole us­cată şi năut. Tofu este de asemenea bogat în proteine.
* Consumaţi de preferinţă carne albă (de pasăre) în locul celei roşii (de vită, porc, miel). Când vă faceţi un sandvici, folosiţi şunca din piept de curcan sau pastrama de vită, în loc de salam ori cârnaţi cu multă grăsime.
* Puneţi pe pâine două felii de şuncă, iar nu una singură.
* Preferaţi lac­tatele cu conţinut redus de grăsime, ca brânza de vaci slabă, lap­tele şi iaurtul degresate.


Combinaţiile inteligente

– Cele mai importante reguli alimentare pentru sănătate şi siluetă –

Legume şi fructe

Factorul Sănătate
Mâncaţi regulat legume şi fructe de toate culo­rile, căci ele efi­cientizează pro­tecţia dvs. împotriva infarctului, a hipertensiunii şi a accidentului vas­cu­lar cerebral. Conţin fibre care contribuie la o digestie sănătoasă şi, pe lângă aceasta, vă furnizează cantităţi însemnate de vitamine dintre cele mai diverse. În prezent, nu­triţioniştii recomandă minimum cinci porţii de legume şi fructe zilnic.

Factorul Siluetă
Legumele sunt cel mai bun ajutor, când e vorba de slăbit. Au un volum deosebit de mare, ra­portat la den­sitatea lor energetică, adică număr de calorii la 100 grame. Dovleceii, morcovii, roşiile şi celelalte – crude sau gătite – ne satură cu atât de puţine ca­lorii, încât e greu să ne reproşăm că am mâncat prea mult. Cine doreşte să-şi supra­vegheze greutatea cor­porală ar trebui să pună accent pe legume, iar nu pe fructe. Deşi unele diete recomandă fructele dulci, să nu uităm că ele conţin fructoză – care este şi ea tot un zahăr.

Carbohidraţi

Factorul Sănătate
Daţi întâietate variantelor integrale ale pâinii, pastelor şi müsli, deoarece ele sunt bogate în fibre care ne apără de unele boli ale civilizaţiei mo­derne, cum sunt obezitatea şi afec­ţiunile cardiovasculare. În­cer­caţi şi sortimente de cereale mai puţin cunos­cute, ca bulgurul (un grâu integral, de obicei spelta, mă­cinat mare) şi qui­noa.
Carbohidraţii din cerea­lele integrale sunt sănă­toşi şi da­to­rită faptului că organismul nu-i poate degrada decât lent, spre deosebire de cei cu ab­sorb­ţie rapidă, din zahăr şi făi­nă albă, care sunt asi­mi­laţi într-un timp foarte scurt. Aceştia din urmă fac ca glicemia să creas­că instantaneu, iar apoi să scadă la fel de brusc. Con­secinţa: o senzaţie de foame irezis­ti­bilă. Peri­culoase sunt mai ales răco­ritoarele care conţin în reţeta lor de fabricaţie za­hăr, întrucât s-a dove­dit că ele favorizează declanşarea bolilor nu­triţionale.

Factorul Siluetă

Carbohidraţii cu ab­sorb­ţie rapidă din chifle şi pâinea intermediară, din pizza şi pas­tele din făină albă, ca şi din bomboane sau chip­suri nu au numai darul de a stimula ape­ti­tul, ci se şi adaugă prompt la depozitele noastre de grăsime. Persoanele atente la siluetă n-ar trebui să le con­sume în mod curent.

Proteine

Factorul Sănătate
În lumea ştiinţifică nu există deocamdată consens în privinţa cantităţii de proteine ce poate fi considerată sănătoasă pentru con­sumul zilnic. Căci documentaţia pe termen lung de care dispun specialiştii este încă in­suficientă. Observaţiile făcute de cer­ce­tători în ultimul timp conduc la concluzia că o persoană sănătoasă poate acoperi cu proteine aproximativ 20% din necesarul său de hrană. Din motive de siguranţă, OMS coboară acest prag la 10-15%. Forul nutriţioniştilor euro­peni doreşte să se asigure astfel că bolnavii nu vor consuma prea multe proteine. Deoa­rece ele nu sunt deloc bine tolerate de pa­cienţii cu afecţiuni renale sau gută.
Specialiştii sunt unanim de părere că majoritatea proteinelor din hrana noastră n-ar trebui să provină din alimentele de ori­gine animală şi cu atât mai puţin din cele care conţin multe grăsimi saturate, un exem­plu clasic fiind cârnaţii.

Factorul Siluetă
Rezultatele unor cercetări recente de­mon­strează că alimentaţia cu o pondere a proteinelor de 25% ajută la menţinerea greu­tăţii câştigate prin respectarea unei diete. Probabil fiindcă proteinele sunt săţioase şi au gust bun. Dar este sănătoasă o asemenea alimentaţie, dacă o adoptăm pentru o pe­rioadă îndelungată de timp? Se va repercuta ea favorabil sau, dimpotrivă, cu consecinţe negative asupra speranţei noastre de viaţă? Astăzi, nimeni nu poate da un răspuns la aceste întrebări.

Grăsimi

Factorul Sănătate
Cu excepţia globulelor roşii din sânge şi a cre­ierului, toate organele necesită acest lubrifiant pentru funcţionarea lor zilnică. Prin urmare, lipidele în sine nu sunt nici dăunătoare, nici primejdioase. În prin­cipiu, cine este sănătos şi n-are probleme cu greu­tatea poate să le consume după cum doreşte. Însă, pentru asigurarea unei protecţii pe termen lung a inimii, a sistemului circulator şi a metabolismului, se recomandă, totuşi, uleiurile vegetale, iar dintre acestea, în primul rând uleiul de măsline şi cel de rapiţă. Printre sursele de grăsimi sănătoase se numă­ră şi unii peşti, cum sunt somonul, macroul şi păs­trăvul.
Alta este situaţia atunci când vine vorba de lebărvurst şi diversele tipuri de cârnaţi, fiindcă ei conţin o cantitate mare de acizi graşi saturaţi. E ade­vărat că aceştia sunt nesănătoşi doar în condiţiile unui consum exagerat – dar nu e mai puţin adevărat că majoritatea populaţiei cam depăşeşte măsura.
Prudenţă maximă se impune în cazul grăsimilor hidrogenate produse industrial, care dăunează siste­mului cardiovascular şi pot favoriza chiar apa­riţia unei depresii. Ele se ascund în numeroase alimente supuse unui proces de prelucrare complexă, de exem­­plu în pizza congelată, cârnaţi, mân­cărurile gata preparate cu multă grăsime, pră­jeli, chipsuri, biscuiţi şi cremele de cio­colată cu alune de tip Nutella. Produ­cătorii nu sunt obligaţi să înscrie pe etichete acizii graşi. De aceea, pentru a vă putea feri de ei, cercetaţi amă­nunţit ambalajul alimentelor. Dacă aţi descoperit acolo „grăsimi hi­drogenate”, trebuie să ştiţi că aces­tea îi conţin.

Factorul Siluetă
Nu vă lăsaţi induşi în eroare de acei pretinşi „mari spe­cialişti”, care vor să vă convin­gă că gră­simile ar fi o compo­nentă a dietelor de slăbit. Căci este deja ates­tat ştiinţific faptul că un conţinut mare de grăsimi în hrană face mai dificil controlul greu­tăţii corporale. Lipidele cuprind de două ori mai multă energie pe gram, comparativ cu proteinele şi carbo­hidraţii. Iar noi nu le percepem prea bine pre­zenţa în hrana noastră. Un studiu al nutriţioniştilor de la Uni­ver­sitatea München arată: cu felurile de mâncare mai grase, ajungem repede să ingerăm un număr mare de calorii, fără a avea sen­zaţia că am mâncat mai mult.
Natura n-a oferit niciodată omului ali­mente atât de bogate în grăsimi, cum sunt cele pe care le întâlnim în orice supermarket din zilele noastre. Aşadar, însăşi evoluţia speciei ne explică de ce carbo­hidraţii şi pro­teinele ne satură mai bine. Pe de altă parte, nu trebuie nici să cădeţi în ex­trema evitării isterice a grăsi­milor, dacă vreţi să slăbiţi. Regula cea mai simplă de ocolire a cap­ca­nelor ascunse sună astfel: aveţi grijă să con­sumaţi cât mai puţine ali­mente laborios procesate, ca pizza, diferite sosuri, pasta de carne pentru sandviciuri sau felurile gata preparate care includ paste.

Alimentaţie corectă – alimentaţie greşită

– În ultima vreme, toată lumea se pricepe la alimentaţia sănătoasă. Ce e bine să mâncăm şi ce nu? Furnizate, adesea, la întâmplare, de specialişti improvizaţi, sfaturile tind să devină o modă periculoasă, cu principii de multe ori depăşite sau false –

Marfa proaspătă din piaţă e cea mai sănătoasă
Da! Cu condiţia să fi fost recoltată în aceeaşi zi, altfel, mănâncă mai sănătos cei ce preferă pungile păstrate în lada frigorifică. De ce? Dacă morcovii sau guliile au fost expuse, câteva zile, pe tarabele din piaţă, iar după aceea le-am mai depozitat şi noi o vreme în cămară, ele pierd mare parte din conţinutul lor de vitamine. De exemplu, cantitatea de vitamina C din spanac se reduce până aproape de zero. Chiar şi produsele autohtone au valoarea lor nutriţională de­plină numai în lunile de vară şi la începutul toamnei. În schimb, spanacul congelat la minus 18 grade îşi menţine şi după patru luni 85% din conţinutul său ini­ţial de vitamina C. Deoarece legumele sunt congelate rapid, la scurt timp după recoltare, ambalate în pungi etanşe şi opace, ele îşi păstrează mai bine nutrienţii.

Crudităţile au o valoare nutritivă deosebită
Da, dar numai acelea care se pot transforma în sucuri sau în salate, şi numai când e vorba de oameni cu stomac sănătos. Descoperirea focului a însemnat o revoluţie în nutriţie şi o binecuvântare pentru stoma­cul nostru: alimentele prelucrate termic sunt mult mai lesne de digerat. Ce-i drept, unele vitamine se distrug prin expunerea la tem­peraturi ridicate, dar al­tele, dimpotrivă, pot fi mai bine valorificate de către orga­nism. Prin fierbere, membranele celulare ale legumelor devin moi şi permeabile, aşa încât organis­mul asimilează mai uşor nutrienţii, respectiv vitaminele, mineralele şi substanţele vegetale secundare. Fiindcă o mică parte din substanţele nutritive se eli­mină în apă, în timpul fierberii, se recomandă ca legumele să fie fierte rapid, în aburi. Persoanele care doresc să slăbească obişnuiesc să ronţăie crudităţi între mese, ca substitut pentru batonul de ciocolată. Legumele crocante sunt săţioase şi au o densitate calorică mică. Un consum ponderat introduce o variaţie salutară în meniu. Dar nu se poate spune că ele ar avea o valoare nutritivă deosebită.

Cine mănâncă soia se poate lipsi de carne
Vegetarienii şi veganii renunţă la carne şi îşi procură proteinele din pro­dusele de soia. Dar este, într-adevăr, suficient? Soia e bogată în vitamine din complexul B, acizi graşi polinesa­turaţi, fibre, calciu, acid folic şi se­leniu. Speranţa de viaţă considerabilă a populaţiei din Japonia, ca şi absenţa fenomenelor neplăcute caracteristice premenopauzei la femeile japoneze sunt atribuite consumului mare de soia din această ţară. Însă apetitul pentru soia presupune şi unele riscuri: anumi­te substanţe pe care ea le conţine, izo­fla­vonele, au atât o acţiune de protecţie celulară, cât şi una de favorizare a apariţiei cancerului – în funcţie de cantitatea ingerată. Fitoestrogenii pot dezechilibra sistemul endocrin, în primul rând glanda tiroidă. De aceea, Autoritatea pentru Siguranţa Alimentelor din SUA recomandă ca limita maximă a consumului zilnic de soia să fie de circa 300 grame de tofu sau 800 mililitri de lapte de soia. De asemenea, mulţi oameni sunt sensibili la laptele de soia. S-a constatat că el declanşează o criză secundară la persoanele alergice la polen. În con­clu­zie: cine doreşte să scoată carnea din meniu, n-ar tre­bui să se axeze exclusiv pe soia, ci să apeleze şi la alte alimente cu conţinut bogat de proteine, cum sunt ouăle, leguminoasele, cartofii sau peştele.

Carnea bio nu conţine antibiotice
Fie ele bio sau convenţionale, alimentele de ori­gine animală sunt rareori total lipsite de reziduuri medi­camentoase. La fel ca în zootehnia obişnuită, şi în cea ecologică este permisă administrarea de anti­bio­tice şi alte preparate farmaceutice, atunci când un animal se îmbolnăveşte. Nu e mai puţin adevărat că în domeniul bio funcţionează prevederi stricte, pro­du­că­torii fiind obligaţi să respecte o anume perioa­dă de aşteptare, înainte de a avea voie să comercializeze laptele şi carnea provenite de la animalele tratate. În caz contrar, autorităţile sanitar-veterinare le pot sus­pen­da certificatul de produs ecologic. Cu toate astea, controalele efectuate prin sondaj indică foarte rar depăşiri ale valorilor maxime admise ori prezenţa unor substanţe interzise.

Produsele bio sunt mai bogate în vitamine

Îndată ce am pus un produs bio în coşul de cum­părături, parcă ne simţim puţin mai bine. Dar acest sentiment nu este defel susţinut şi de probe ştiinţifice: castraveţii şi roşiile din rafturile cu produse ecologice nu conţin mai multe vitamine decât legumele obiş­nuite din pieţe sau supermarket. Aceasta este con­cluzia unui amplu studiu britanic, efectuat de Food Standards Agency, în anul 2009. El contrazice şi teoria vehiculată insistent, conform căreia alimentele s-ar fi depreciat între timp, astfel încât legumele ar avea în prezent mai puţine vitamine şi minerale, comparativ cu cele de acum 50 de ani. O consolare există, totuşi: în produsele bio se găsesc cantităţi mai mici de substanţe nocive. Ponderea pesticidelor în alimentele provenite din culturi ecologice este de 100 de ori mai redusă decât în cele obişnuite. Însă, şi la acestea din urmă, nivelul substanţelor toxice nu este atât de ridicat încât să devină periculos pentru consumatori.

Uleiul de peşte are calităţi terapeutice
Uleiul de peşte, cu faimoşii săi acizi graşi Omega, trece drept un soi de remediu-minune: se spune că ar ajuta contra dificultăţilor de concen­trare, a hiperactivităţii şi depresiilor. La copiii diagnosticaţi cu sindromul deficitului de atenţie şi al hiperacti­vităţii s-a constatat, într-adevăr, o ca­renţă de acizi graşi Omega 3 şi Omega 6. Însă treisprezece studii, desfăşurate cu participarea unui număr total de 1.000 de copii, ne spulberă iluziile: uleiul de peşte nu aduce nicio ameliorare în afecţiu­nea sus-amintită. S-a dovedit doar că el are o acţiune benefică în depresii, însă nu în formele foarte grave. Capsulele cu ulei de peşte sunt neputincioase contra labilităţii psihice. La fel şi contra artritei reumatoide. Mai mult chiar, cine se tratează cu produse ieftine poa­te să-şi facă rău, în loc de bine. Deoarece mările şi oceanele planetei sunt poluate cu metale grele, mercurul şi bife­nolii policloruraţi se regăsesc şi în peşti. Produ­cătorii care îşi permit să vândă suplimente alimentare la preţuri modeste trezesc suspiciunea că întrebuinţează ca materie primă peşte contaminat şi că nu filtrează suficient uleiul. Unele prospecte ne pro­pun administrarea unor doze mari, pentru obţi­nerea efectelor urmărite. Astfel, consumatorii riscă să-şi introducă rapid în organism cantităţi apreciabile de substanţe toxice. Vă îndemnăm ca, dacă doriţi neapărat să luaţi ulei de peşte, cel puţin să cumpăraţi unul concentrat, de calitate superioară, de exemplu, din cele recomandate de International Fish Oil Standards (IFOS).

Untul îngraşă, margarina, nu
Untul e o grăsime animală şi i se aduce acuzaţia că îngraşă. Producătorii de margarină îşi fac publicitate cu afirmaţia că produsul lor se com­pune din grăsimi vegetale, conţine mai puţin colesterol şi are o densitate calorică mai mică. Dar, la o privire mai atentă, putem descoperi lucruri interesante: conţinutul de calorii al untului (754 calorii la 100 grame) şi cel al margarinei obişnuite (722 calorii la 100 grame) sunt în realitate aproape identice. Nici argumentul referitor la colesterol nu poate fi luat în cosiderare, căci din studiile de ultimă oră reiese că, pentru oamenii sănătoşi, colesterolul provenit din gră­simile existente în lapte nu e dău­nă­tor ci, dimpotrivă, are o însemnă­tate vitală. El protejează membranele celulare şi nervii, ajută la sintetizarea vitaminei D şi la formarea secreţiilor hormonale. În acelaşi timp, este ade­vărat că, introducând în corp o cantitate prea mare de colesterol din exterior, prin alimentaţie, vom reduce pro­ducţia de colesterol a organismului. Prin urmare, untul a fost multă vreme învinuit pe nedrept. Con­sumate în cantităţi rezonabile, nici untul, nici marga­rina nu sunt nesănătoase. Cu adevărat dăunători sunt acizii graşi „trans”, însă ei au fost eliminaţi, între timp, din majoritatea sortimentelor de margarină. În concluzie: depinde în mare măsură de ce fel de unt sau margarină întindem pe felia noastră de pâine.

Uleiurile vegetale ca medicament
Cunoscătorii au creat un veritabil cult al uleiurilor, prezentându-le ca pe un elixir de viaţă lungă. Ele con­ţin acizi graşi de bună calitate, capabili să aducă bene­ficii metabolismului nostru. De aici în­colo, însă, lucrurile se complică – specialiştii vorbesc despre gră­simi saturate (de origine animală), mono- şi poli­ne­saturate (din vegetale). Într-o alimentaţie sănătoasă, ele trebuie să fie prezente într-o combinaţie optimă. Din păcate, europenii consumă grăsimi animale în exces şi, totodată, prea mult ulei de floarea-soarelui şi de germeni de po­rumb. Acestea conţin cantităţi mari de acizi graşi Omega 6, care favorizează procesele inflamatorii din organism, şi o pondere prea mică de acizi graşi Ome­ga 3. Ambii sunt acizi graşi polinesa­turaţi de pro­ve­nienţă vegetală, la fel de necesari corpului. Nutriţio­niştii recomandă mai degrabă uleiul de rapiţă, fiindcă în compozitia lui, Omega 3 şi Ome­ga 6 se regăsesc într-o proporţie corectă. Un alt aspect ce ar trebui luat în seamă este acela că uleiurile sunt, în marea lor majoritate, presate la temperaturi înalte, pentru a se evita râncezirea, ceea ce duce la pierderea unor vita­mine şi substanţe vegetale secundare foarte valoroase. Mai sănătos este uleiul de rapiţă extravir­gin, obţinut exclusiv prin presare ori filtrare. La o prelucrare minimă sunt supuse şi uleiul de măsline (extravirgin), de nucă, avocado sau cocos. Uleiul de măsline are proprietăţi antiinflamatorii, cel de rapiţă influenţeaza pozitiv nivelul zahărului din sânge. Aşadar, să luam două linguri dimineaţa, pe stomacul gol? Nu e indicat să înghiţim uleiurile ca pe medica­mente. Ele ră­mân totuşi nişte gră­simi, iar consumul exage­rat va fi nesănătos.

Carnea ne dă vigoare

Carnea asigură, efectiv, un aport consistent de nutrienţi indispensabili, cum sunt protei­nele, fierul şi vitamina B12. Alte substanţe existente în ea, ca purinele, colesterolul şi nitriţii, sunt mai curând problematice. Nu­meroase studii atestă faptul că un consum regulat de carne roşie (porc, vită, miel) sau de produse realizate din ea sporeşte riscul de apariţie a diabetului de tip 2, a cancerului de colon şi a altor afecţiuni grave. De aceea, specialiştii ne sfătuiesc să limităm consumul de carne la o cantitate de maxi­mum 300 de grame pe săptămână. Aceasta înseamnă cam jumatate din ceea ce mănâncă în prezent euro­penii.

Îndulcitorii sunt periculoşi
Îndulcitorii sintetici, ca aspartamul sau ciclamatul, au fost suspectaţi ani la rând de toate relele posibile. A existat temerea că pot declanşa nu nu­mai dureri de cap şi alergii, dar şi epilepsie sau cancer. S-a presupus, de asemenea, că, deşi nu conţin calorii, pot favoriza totuşi îngrăşarea. Explicaţia era următoarea: după un stimul dulce, cre­ierul cere şi caloriile corespunză­toare, aşa încât persoana în cauză se va grăbi ulterior să îngurgiteze alte alimente cu densitate calorică mare. Aceste presu­puneri au fost infirmate între timp. Cu toate acestea, s-au stabilit oficial canti­tăţile maxime admise, aşa-numitele valori ADI (acceptable daily intake – aportul zilnic acceptabil). A reieşit că o persoană cu greutatea de 70 kilograme ar putea să bea zilnic şi fără risc 1,5 litri de băuturi îndulcite cu aspartam, cu con­diţia ca producătorul să respecte pro­centul maxim admis de edulcorant.

Fructoza este mai sănătoasă decât zahărul cristalizat
Zahărul alb (zaharoza) se com­pune din fructoză şi glucoză, în proporţii egale. Dacă ultima face ca glicemia să crească abrupt, cea dintâi o influenţează într-o măsură neglijabilă. De aceea, până în urmă cu câteva decenii, fructoza a fost considerată ca fiind un zahăr sănătos, în special pentru diabetici. Între timp, cercetătorii au descoperit că această opinie se confirmă, numai pentru un con­sum zilnic redus. Îngurgitată în canti­tăţi mari, tocmai fructoza este cea care creează probleme. Ea poate da naştere steatozei he­patice (ficat gras), ca şi rezistenţei la insulină (etapa pre­mergătoare a diabetului de tip 2). Mai ales în America, se foloseşte în zilele noastre mult mai multă fructoză decât în trecut. Aceasta se explică prin utili­zarea pe scară largă a unui sirop de zahar preparat din porumb, care constă din 60% fructoză şi 40% gluco­ză. Întrucât e foarte ieftin, acest îndulcitor a înlocuit zahărul din sfeclă şi din trestie, fiind introdus în prezent în numeroase alimente. Îi sucurile de fructe din comerţ conţin o pondere relativ ridicată de fruc­toză. Atenţie, deci!

Mâncăm tot mai mult zahăr

Greşit. În ultimii ani, consumul de zahăr a rămas la acelaşi nivel în ţările europene. Pe de altă parte, este adevărat că astăzi noi înghiţim mai mult zahăr încorporat în alimentele procesate. Acest consum suplimentar este totuşi compensat de faptul că între­buinţăm mai puţin zahăr rafinat acasă. După cele mai recente evaluari ale specialiştilor, zahărul ne furni­zează doar 9-12% din totalul caloriilor ingerate zilnic.

Zahărul ne îmbolnăveşte de diabet
O asemenea conexiune poate fi luată în discuţie doar atunci când e vorba de cantităţi exagerate de fruc­toză. În ce priveşte consumul moderat de zahăr alb, adevărul este că el nici nu ne îmbolnăveşte de diabet, nici nu ne protejează contra lui. Un colectiv de cercetători din Potsdam a urmărit, în cadrul unui studiu desfă­şurat pe o lungă perioadă de timp, influenţa factorilor de nutriţie asupra de­clanşării diabetului. Consumul de carne a fost asociat cu un risc crescut, cel de produse din făină integrală şi cafea – cu unul scăzut. Nu s-a observat ca zahărul alb să fi avut vreo influenţă.

Absenţa lactozei ne fereşte de balonări
Producătorii din industria laptelui au constatat că piaţa lactatelor fără lactoză creşte cu până la 20% în fiecare an. Intoleranţa la lactoză a devenit o boală la modă, socotită a fi responsabilă pentru orice fel de balonări sau dureri abdominale. În realitate, ea a fost diagnosticată doar la 15% dintre europeni. Aceştia nu posedă enzima numită lactază, necesară pentru des­compunerea lactozei. În lipsa ei, lactoza nu poate fi digerată, ci este consumată de bacteriile din flora in­testinală. Ca o consecinţă, pot apărea balonările, sen­zaţia de prea-plin sau diareea. De aceea, ca măsură de prevedere, numeroşi consumatori atenţi la proble­mele lor de sănătate preferă să renunţe la lapte şi la deri­vatele lui. Însă tocmai aceasta poate dăuna sănă­tăţii, avertizează nutriţioniştii. Cine nu bea lapte şi nu mănâncă iaurt va reuşi cu greu să atingă doza zil­nică de calciu recomandată de medici, de apro­ximativ 1.000 miligrame, deci va fi ameninţat de osteoporoză. În acelaşi timp, o intoleranţă igno­rată pe termen lung poate duce, în unele cazuri, la deteriorarea mucoasei gastrointestinale. Atunci, pacientul va fi mai vulnerabil la diverse infecţii sau inflamaţii. Medicul are posibilitatea să clarifice situaţia printr-un simplu test. Însă, chiar dacă rezul­tatul testului va fi pozitiv, nu trebuie să renunţaţi complet la lactate. Produsele din lapte acru, ca iaurtul sau kefirul, netratate termic, sunt mai bine digerate de persoanele cu intoleranţa la lactoză. Inofensive sunt şi brânzeturile de tipul caşcavalului, care nu mai conţin decât o cantitate infimă de lactoză, în urma procesului îndelungat de maturare. Atenţie însă: lac­toza se găseşte frecvent şi în dulciuri, conserve şi meniurile de la fast-food. Pe lângă aceasta, nu trebuie să uitaţi că multe alte alimente formează gaze în timpul digestiei.

Ouăle fac să crească nivelul colesterolului

Într-adevar, ouale conţin mult colesterol. Însă noi îl luăm şi din alte alimente, pe lângă faptul că orga­nismul nostru îl produce el însuşi. Prin urmare, ni­velul colesterolului din sânge depinde de o serie întreagă de factori: moşte­nirea genetică, alimentaţia, activi­tatea fizică. Deosebit de periculoşi în această privinţă sunt acizii graşi saturaţi, care se găsesc mai ales în grăsimile de origine animală. Ei influenţează nive­lul colesterolului, în mult mai mare măsură decât alimentele bogate în colesterol, cum sunt ouăle sau crustaceele.

Chipsurile sunt dăunătoare
În ultima vreme, chipsurile sunt mai bune decât faima lor. Ele continuă să aibă extrem de multe calorii, întrucât conţin 30-40% grăsime şi doar foarte puţină apă. Însă compoziţia grăsimii este mai sănă­toasă decât înainte. Acum se găsesc în ea prea puţini acizi graşi saturaţi şi nesaturaţi trans, cu efecte nega­tive asupra colesterolului şi trigliceridelor. Chipsurile moderne sunt bogate în acid oleic, un acid gras mononesaturat, care constituie principala com­ponentă a uleiului de măsline. La prăjit nu se foloseşte ulei de măsline (fiindcă ar fi prea costisitor), ci unele de rapiţă ori de floarea soarelui, provenite din plante cultivate în condiţii speciale şi care au o compoziţie apropiata de cea a uleiului de măsline. Temperatura de prăjire este bine controlată, astfel încât şi ponderea acrilamidei – acea substanţă oxidantă şi cancerigena, ce ia naştere în timpul preparării la temperaturi înalte a alimentelor bogate în amidon, e mai scăzută ca în trecut.

Alăptarea e obligatorie – cu cât mai îndelungată, cu atât mai bine
Copiii ar trebui hrăniţi în primele şase luni exclu­siv cu laptele mamei, pentru a nu suferi mai târziu de alergii, dar şi de obezitate sau diabet – aceasta era regula. Unele mame mai grijulii dau piept copiilor chiar şi atunci când aceştia au ajuns la vârsta potrivită pentru a merge la grădiniţă. De fapt, nu există dovezi care să susţină convingerea că alăptatul exclusiv ar aduce beneficii sănătăţii după a patra lună de viaţă. Dimpotrivă: ca măsură profilactică împotriva aler­giilor, bebeluşii ar trebui să pri­meas­că din luna a cincea – pe lângă laptele matern – şi piure de legume, fructe şi cantităţi mici de carne. Alăptarea prelungită pe o durată de câţiva ani poate dăuna copilului, deoarece îi creează sentimentul de­pendenţei de mama sa, afirmă unii specialişti, dar subiectul e, deocam­dată, controversat.

6 reguli pentru a slăbi repede

– Scopul: limitarea la maximum a retenţiei de apă, drenajul limfatic şi o alimentaţie corectă –

1. Mai puţină carne, mai multe proteine vegetale

Reduceţi carnea pe cât posibil şi înlocuiţi-o cât de des puteţi cu proteine vegetale: tofu, linte, ma­zăre, fasole, cereale complete.
Două combinaţii reuşite:
* Cereale + legume uscate (orez natural + mazăre verde + cuş­cuş)
* Cereale + olea­gi­noase (pâine de se­cară cu seminţe de floarea-soa­relui + orez + măs­line).

2. Infuzii pentru eliminarea apei

* La capătul meselor, beţi un ceai de mentă.

* Peste zi, beţi 500 ml in­fuzie de mătase de porumb, codiţe de cireşe şi osul-iepu­relui. Face bine şi la rinichi.

3. Supravegheaţi lactatele

Vreme de 15 zile, limitaţi pre­­paratele din lapte. Mai ales cele grase se digeră greu. Cele slabe pot provoca fermentaţii datorită lactozei. Anumite per­soane nu pot digera lactoza şi se balo­nează. Alegeţi iaurturile din soia şi laptele vegetal! În cazul brânzeturilor, preferaţi-le pe cele de capră, nu mai mult de 30 grame.

4.Sarea – atenţie la excese!

În cantitate prea mare, favorizează retenţia de apă la nivelul picioarelor şi al ab­domenului, mai ales la capătul ci­clu­lui menstrual. Renunţaţi la ali­mentele preparate industrial, sără­ţele, biscuiţi, saleuri, stixuri etc. Li­mitaţi consumul de pâine. Renunţaţi la muştar şi la sosurile pe bază de soia. Şi nu uitaţi: sarea stimulează apetitul.

5. Fructe pentru tranzit şi diureză

În cantitate moderată (de două ori pe zi) fruc­te­le ne ajută să reducem ex­cesul de zahăr şi să eli­minăm mai repede li­chi­dele. Fierte, se digeră mai uşor. Şi nu uitaţi: şi fructele îngraşă! Consumaţi-le moderat!

6. Mâncaţi supe!

Supa este un remediu redutabil contra obe­zităţii şi ajută în regimurile de slăbit. Pre­­parată din legume proaspete şi pu­ţin sărate, rehidratează, hrăneşte şi eli­mină toxinele. De două ori pe săp­tă­mână, fixaţi-vă zile în care să mân­caţi numai supă de câte ori vi se face foame. Celebre pentru efec­tul lor de slă­­bit sunt: supa de roşii cu multe legume şi supa „albă”, preparată din crucifere anticanceri­gene: conopidă, gulie, broccoli. Are şi-un gust divin.

Ce alimente preferă sistemul imunitar?

Vitamina A

Stimulează proliferarea globulelor albe şi producţia de anticorpi. Lipsa ei reduce răspunsul imunitar la viru­şii pojarului şi la bacteriile care provoacă tetanosul. În plus, este esenţială pentru menţinerea mucoasei intes­ti­nale.

Ce cantităţi trebuie să luăm?
600 micrograme pe zi pentru o femeie şi 800 mi­crograme pentru un bărbat.

În ce alimente se găseşte (ug/100g)?
* Ficat de pasăre fiert – 14.500
* Ficat de vită fiert – 10.500
* Suc pur de morcovi – 8.700
* Morcovi cruzi – 7260
* Dovleac – 6.940
* Ghiveci de legume – 5670
* Salată verde – 5230
* Spanac crud – 4010
Combinaţia ideală. Exemplu: 4 g ficat de pasăre, 6 g ficat de vită, 50 g morcovi cruzi şi 70 g salată verde.

Vitamina C

Printre proprietăţile vitaminei C, în materie alimen­tară, la loc de frunte se află capacitatea ei de a favoriza absorbţia fierului din legume verzi şi uscate. Antioxi­dantă, ea protejează globulele albe din sânge şi le spo­reşte mobilitatea. Stimulează, de asemenea, produ­cerea interferonului, o moleculă produsă de sistemul imunitar pentru a distruge microbii.

Ce cantităţi trebuie să luăm?
Necesarul zilnic: 100 mg.

În ce alimente se găseşte (mg/100g)?
* Coacăze proaspete – 200
* Pătrunjel proaspăt – 190
* Ardei roşu crud – 162
* Suc de lămâie – 129
* Ardei verde crud – 120
* Fructe roşii proaspete – 68
* Kiwi – 59
* Conopidă crudă – 57,9
* Varză roşie crudă – 55
* Portocale stoarse – 53,8
Combinaţia ideală. Exemplu: 55 g coacăze negre sau 160 g fructe roşii.

Vitamina D

Pe lângă faptul că favorizează mineralizarea osoasă, vitamina D are funcţii multiple. La nivel imunitar, ea joacă un rol important în dezvoltarea celulelor albe şi a limfocitelor T. Poate, de asemenea, să reglementeze răs­punsurile inflamatorii şi imunitare, când acestea se dereglează.

Ce cantităţi trebuie să luăm?
5 micrograme pe zi, provenind din alimentaţie, căci vitamina D este produsă majoritar de piele, sub acţiunea razelor ultraviolete.

În ce alimente se găseşte (ug/100g)?
* Ulei de peşte – 250
* Heringi afumaţi – 22
* Macrouri – 12,3
* Sardină la grătar – 12,3
* Anchois crud – 11
* Somon gătit în aburi – 8,7
* Ou fiert – 2
Combinaţia ideală. Exemplu: 23 g hering afumat sau 60 g somon.

Cupru

Îl utilizăm pentru a combate microbii. Acest metal le este necesar celulelor „canibale” ale sistemului imu­ni­tar, macrofagele, pentru a putea absorbi şi digera micro­organismele patogene. În exces, cuprul poate deveni toxic.

Ce cantităţi trebuie să luăm?
1,5 miligrame pe zi pentru o femeie şi 2 miligra­me pentru un bărbat.

În ce alimente se găseşte (mg/100g)?
* Heringi marinaţi – 120
* Ficat de vită gătit – 20,1
* Drojdie de bere – 5,3
* Pâine de tărâţe din multe cereale – 2,6
* Alune – 1,57
* Ciocolată neagră cu concentraţie de cacao de 70% – 1,4
* Creveţi gătiţi – 0,769
Combinaţia ideală. Exemplu: 60 g pâine de tărâţe din mai multe cereale sau 200 g creveţi.

Fier

Lipsa fierului din organism se traduce prin oboseală, o paloare vizibilă, dureri de cap, sufocare, crampe, nervozitate. O analiză de sânge pentru a afla conţinutul de fier e importantă pentru a diagnostica anemia. În acest caz, sistemul imunitar este mai puţin performant.

[uCe cantităţi trebuie să luăm?
16 mg pe zi pentru o femeie (9 mg după 65 de ani) şi 9 mg pentru un bărbat.

În ce alimente se găseşte (mg/100g)?
* Seminţe de chimen – 66,4
* Curry – 29,7
* Seminţe de coriandru – 16,3
* Spanac gătit – 15,7
* Seminţe de susan – 14,6
* Pâine integrală – 6,83
* Musli – 6,26
* Carne de vită la grătar – 5,5
Combinaţia ideală. Exemplu: 50 g grătar de vită plus 100 g spanac gătit.

Seleniu

Este cunoscut pentru proprietăţile sale antioxidante. El intervine şi la nivelul imunitar menţinând în stare de veghe limfocitele T. El joacă un rol crucial în sinteza hormonilor tiroidieni.

Ce cantităţi trebuie să luăm?
50 micrograme pe zi pentru o femeie şi 60 microgra­me pentru un bărbat.

În ce alimente se găseşte (ug/100g)?
* Gălbenuş de ou fiert – 764
* Ton gătit la cuptor – 348
* Caşcaval ras – 164
* Ciuperci – 144
* Jambon afumat, fiert – 140
* Paste din grâu integral – 131
Combinaţia ideală. Exemplu: 1 ou, 15 g ton, 35 g ciuperci.

Zinc

Acest oligoelement ne ajută să rezistăm la infecţii. El le este indispensabil celulelor imunitare pentru a pro­duce moleculele care distrug microbii. De aseme­nea, ne protejează membranele celulelor de radicalii liberi.

Ce cantităţi trebuie să luăm?
10 mg pe zi o femeie, 12 mg pe zi un bărbat.

În ce alimente se găseşte (mg/100g)?
* Scoici crude – 21,3
* Ficat de vită gătit – 13,2
* Carne friptă de vită – 10,5
* Pâine de secară şi ovăz – 10
* Biscuiţi fără sare – 7
* Cacao fără zahăr – 6,87
* Carne tocată – 6,43
Combinaţia ideală. Exemplu: 75 g ficat de vită, 75 g carne de vită tocată cu 70 g biscuiţi nesăraţi.

Adauga un comentariu

You must be logged in to post a comment.