Ce măsuri luăm în caz de avort la capre/Rețeta longevității – laptele de capră; Tehnologia cresterii oilor,caprelor,tineretului…/Factori importanti in productia de lapte la capre / Principalele particularitati de reproductie la ovine / Cerinte nutritionale/Deficientele furajelor/ PRINCIPALELE RASE DE CAPRE DIN ROMANIA

66

Pierderile cauzate de avort, care nu trebuie să depăşească un procent de doi la sută din efectiv, sunt determinate de o serie de factori, precum: agenţii infecţioşi, stresul, deficienţele în hrănire, furajele toxice, tratamentele, parazitismul etc.

În cazul în care avortul se produce, vom colecta placenta şi/sau iedul, pe care le vom pune într-un sac de plastic şi le vom depozita la rece, fără a le congela.

Acestea, împreună cu proba de sânge se trimit în cel mai scurt timp la un laborator veterinar specializat, pentru a stabili diagnosticul. Întrucât agentul patogen este susceptibil de a avea potenţial zoonotic (cu transmitere la om), toate aceste acţiuni se desfăşoară în condiţii de igienă maximă.

Cel care manipulează probele biologice va purta mănuşi de cauciuc, iar după terminarea acţiunii, zona se dezinfectează. De asemenea, capra se izolează de restul turmei până la confirmarea diagnosticului.

Factorii avortului

Cauzele non-infecţioase cel mai des întâlnite sunt: alimentaţia dezechilibrată energetic şi proteic; tratamentele cu albendazol, cu lavamisol, cu steroizi, cu prostaglandine etc; parazitismul, acesta conducând la pierderile de sânge şi de proteine; stresul indus de îngheţ, de câini, de supraaglomerare etc; deficienţele în asigurarea unor minerale, precum sunt iodul, manganul şi cuprul (sursele de apă şi de hrană pot conţine în exces sulf, fier, zinc sau molibden, acestea reducând disponibilitatea absorbţiei cuprului).

Alţi factori de natură non-infecţioasă sunt generaţi de neasigurarea bulgărilor de sare pentru lins, de hrănirea cu plante care au acumulat substanţe toxice (nitraţi şi nitriţi) şi de suprafertilizarea în perioada vegetativă (fân de trifoi sau paie de ovăz, sorg, floarea soarelui etc.).

Cauzele infecţioase sunt reprezentate de:

• Chlamydia psittaci este agentul patogen care determină cele mai multe avorturi la capre după a 90-a zi de gestaţie, iar semnele clinice ale bolii sunt: pneumonia, cherato conjunctivita (conjunctivă de culoare roz), poliartritele şi febra.

Chlamydia se localizează în tractul intestinal, iar în timpul gestaţiei va afecta cotiledoanele placentei. Purtătorii de boală sunt porumbeii şi vrăbiile, însă un mare rol în transmiterea la animale îl au insectele, mai ales căpuşele.

După avort, capra reprezintă un potenţial focar de infecţie pe parcursul a cel puţin patru săptămâni, prin urmare, ea trebuie izolată. Transmiterea se poate face şi de la ţap, prin spermă. Este o boală zoonotică, deosebit de periculoasă.

• Febra Q, provocată de Coxiella burnetti, este tot o boală zoonotică, extrem de contagioasă. Femelele negestante nu prezintă întotdeauna semne clinice, iar când acestea există, ele se manifestă prin conjunctivită, tuse şi scurgeri nazale. La caprele gestante se manifestă prin: febră, anorexie (lipsa poftei de mâncare), depresii şi avort la sfârşitul gestaţiei.

După infecţie, animalele devin imune, însă agentul patogen se elimină prin secreţiile vaginale şi prin lapte. Boala se poate transmite prin inhalarea prafului contaminat, prin contact fizic cu animalele sau cu avortonii, dar şi prin montă, de la ţap. Păşunile contaminate pot fi, de asemenea, o sursă de infecţie pentru un număr mare de animale.

• Bruceloza produce avorturi în ultimele trei luni de gestaţie şi se poate transmite la om. Se manifestă prin: febră, depresii, diaree, mastite, şchiopături sau orhite/epididimite (la masculi). Agentul patogen (Brucella melitensis sau Brucella abortus) se elimină din organism prin lapte, urină şi prin fecale.

Un focar de infecţie îl reprezintă şi placenta sau scurgerile vaginale, chiar şi la 2-3 luni după avort. Iezii fătaţi pot fi purtători ai bolii. Transmiterea se poate face şi de la ţap, prin montă. Calea de intrare în organism poate fi nazo-faringiană sau direct, prin penetrarea pielii. Se recomandă vaccinarea.

• Leptospiroza, determinată de Leptospira interrogans, L. pomona, L. grippotyphosa, L. hordjo, L. sejroe şi L. haemorrhagiae, o întâlnim frecvent la bovine şi mai puţin la ovine şi la caprine. Se poate transmite şi la om.

Ca semne clinice pot fi observate stări de febră, anorexie, mucoase icterice, urină roşiatică, anemie şi manifestări nervoase. Tratamentul cu antibiotice este ineficient, însă rumegătoarele sunt rezistente şi se imunizează natural. Sursa de infecţie o reprezintă apa contaminată sau contactul cu urina animalelor purtătoare. {i în acest caz se recomandă vaccinarea.

• Salmoneloza este o boală zoonotică, produsă de Salmonella abortus-ovis, care provoacă avorturi la capre, de regulă în ultimele trei luni de gestaţie. Se manifestă prin: febră, diaree şi prin depresii. Sursele de infecţie sunt păsările, bovinele şi hrana contaminată. Calea de intrare în organism este cea orală.

Factorii predispozanţi sunt schimbările climatice, transporturile lungi, supraaglomerarea sau un sistem imunitar slăbit. Se recomandă vaccinarea de două ori/an.

• Toxoplasmoza este o zoonoză cu o mare putere de răspândire, produsă de protozorul numit Toxoplasma gondii. Semnele clinice sunt şterse, caprele comportându-se normal înainte de avort. Fetuşii sunt mumificaţi. După o invazie iniţială în intestinul subţire, organismul T. gondii ajunge în muşchi, în creier şi în ficat, prin sânge, unde parazitul rămâne închistat câteva luni sau pentru toată viaţa animalului.

Dacă în timpul invaziei iniţiale caprele sunt gestante, parazitul invadează placenta şi fetusul la aproximativ două săptămâni de la pătrunderea în corpul animalului. Un mare rol în transmitere îl au pisicile, care se infestează de la pasări sau de la rozătoare şi ulterior elimină oocite prin fecale, contaminând hrana sau apa consumată de capre.

• Listerioza este o boală transmisibilă la om, produsă de Listeria monocytogenes. La capre se manifestă prin: febră, septicemie, leziuni ale creierului (meningoencefalite), orbire, depresie şi avort în ultima perioadă de gestaţie. Agentul patogen se elimină prin lapte şi prin fecale.

În mod obişnuit, el se găseşte în sol, în apă, în siloz, în aşternut, în fecale şi în fân. Organismul se dezvoltă în condiţiile creşterii pH-ului (bazic), adesea după consumul de siloz. Iezii se pot contamina prin lapte.

• Campylobacteriozele sunt provocate de Campylobacter fetus sau C. jejuni, întâlnit mai mult la oi decât la capre. Ca semne, la peste 30 la sută dintre iezii avortaţi se pot observa necroze ale ficatului. Placenta este adesea edemaţiată şi se produce necroza cotiledoanelor. În unele cazuri poate să apară şi diareea. Specialiştii recomandă vaccinarea.

Rețeta longevității – laptele de capră

lapte de capra

Se cunoaşte că cei mai bătrâni oameni de pe planetă trăiesc în munţii Caucaz. Conform Guiness Book, cel mai faimos a fost azerul Shirali Muslimov, care a murit la 2 septembrie 1973 la incredibila vârstă de 168 de ani. Acest lucru a atras atenţia cercetătorilor ruşi încă din 1940.

S-a descoperit, că localnicii din Caucaz consumă zilnic chefir din lapte de capră, după o reţetă ţinută secret generaţii la rând. Chefirul este util în insomnii, nevroze şi alte afecţiuni la nivelul sistemului nervos, infecţii cronice de tip herpes. Mulţi specialişti recomandă chefirul în dieta bolnavilor de SIDA. Aşadar, laptele de capră face minuni.

Care sunt diferențele între laptele de capră și cel de vacă

  • Laptele de vacă integral, neprelucrat, este bogat în grăsimi, majoritatea saturate. Un pahar de lapte conţine aceeaşi cantitate de colesterol ca o friptură de 100 g
  • Laptele degresat conţine mai puţine grăsimi, dar şi lactoză şi proteine greu digerabile
  • Laptele de capră este bogat în acid omega 3, ingredient care lipseşte total în laptele de vacă
  • Brânza dulce este cea mai bogată sursă de proteine
  • Laptele bătut conţine bacterii lactice, necesare pentru menţinerea florei bacteriene normale în intestin. Este mai uşor digerabil decât laptele crud
  • Iaurtul, preparat biologic în condiţii de casă, este mai dulce şi mai sănătos decât cel din comerţ. Este digerabil, asimilabil şi reface flora intestinală. Un iaurt bun, proaspăt, aduce aport de calciu şi scade colesterolul

Zerul s-a dovedit extrem de valoros în tratarea sclerozei multiple. Acidul orotic (vitamina B13) fixează magneziul la nivel celular şi creşte valoarea energetică a celulelor muşchiului inimii, mărind, astfel, rezistenţa la efort şi stres.

Proteinele din zer scad colesterolul, stimulează creşterea numărului de celule imunitare de tip T, distrug bacteriile, stopează evoluţia tumorilor benigne şi maligne, SIDA, favorizează creşterea masei musculare, reglează greutatea, combat anemia şi vindecă guta.

Blacknose Valais, cele mai frumoase oi din lume

tumblr m2jsryKgEB1rqf5leo1 500Blacknose Valais este o rasa de oi din Elvetia, crescuta in special pentru carne, si care in Germania, se mai numesc Schwarznasenschaf Walliser.

tumblr mgeehk7buo1qzya49o1 500

Oamenii spun ca aceste oi sunt cele mai dragute animale de pe pamant alaturi de ursuletii Panda. Oile sunt crescute in special in regiunile muntoase ale Alpilor. Lana lor are o textura aspra, si este de culoare alba. Une manson negru de lana le acopera nasul, ochii si urechile care le da un aspect dragalas. Unele animale au, de asemenea, un mic smoc de lana neagra la picioare. Berbecii adulti au coarne, care in unele cazuri sunt plate sau in spirala.

Oile din rasa Blacknose Valais, au un club al fanilor pe Facebook, intitulat “Blacknose Sheep US FanClub”. Blacknose Valais, sunt cunoscute si crescute de mult. Se spune ca prima mentionare dateaza din anul 1400 î.Hr. Este o rasa care poate supravietui fara probleme in cele mai grele conditii in zonele montane stancoase. Fiecare oaie cantareste intre 80 si 100 kilograme, si produce circa 4 kilograme de lana pe an

Rasa de ovine Cotswold, apreciata timp de 5 secole

Cotswold1Rasa de ovine Cotswold, este o rasa uriasa de ovine, in care berbeci cantaresc 113-160 kg, si oile mature 90-113 kg. Oile au fata de culoare alba (exista o varietate cu fata neagra) si au lana marmorata, gri sau bronz. Au urechile ciute, patate cu negru si copitele negre.

Rasa Cotswold a fost descrisa timp de de 500 de ani, find reprezentata in pictura si in alte opere de arta, ajungand astfel foarte cunoscuta. Rasa de oi Cotswold a fost celebra, timp de secole, pentru urmatoare 9 trasaturi:carne foarte usoara si buna la gust; fibra de lana lunga cu luciu special; dispozitie materna puternica; lana stralucitoare cu bucle pentru tesaturi de lux; o rasa vigurasa si sanatoasa; o rasa docila si usor de intretinut; oile gestante cara fata usor; oi grele cu mult lapte ce ofera vigoare noilor nascuti; consum mic de furaje (fanuri si concentrate, aproape deloc)

Cotswold a jucat un rol important in istoria timpurie a agriculturii americane, desi astazi oile din aceasta rasa sunt destul de rare. Oile Cotswold au fost introduse pentru prima data in SUA de Christopher Dunn (in New York, langa Albany in 1832). Prin 1879 aceasta a fost cea mai populara rasa din America. In 1914 peste 760.000 de oi erau inregistrate, in cadrul asociatiei americane de ovine Cotswold. A fost o rasa foarte popular in Occident pana cand rasa Merinos a fost adusa din Australia.

Sanatatea ugerului la ovine si caprine

ugerul-oi1 resizeSanatatea ugerului este un aspect foarte important in cresterea si productia de lapte de oaie si capra.

Boala ugerului este foarte costisitoare ca urmare a reducerii productiei de lapte si greutati intarcarii mielor si iezilor. Mastita este o inflamatie a glandei mamare (ugerului). Aceasta este cauzata de infectia glandei cu un agent patogen (bacterie). Cele mai frecvente bacteriile in cazurile de imbolnavire cu mastita includ Staphylococcus spp.., Streptococcus spp.., Pasteurella spp.. Virusurile pot provoca de asemena imbolnavirea ugerului.

Exista mai multe tipuri de mastita. Mastita acuta (clinica) este usor de recunoscut. Unul sau ambele jumatati ale ugerului sunt umflate, calde la atingere, si dureroase. Laptele nu poate arata normal. Mastita cronica nu este usor de detectat, dar afecteaza in mod negativ productia. Acesta este, probabil, forma cea mai costisitoare de mastita. Cazurile usoare de mastita clinica, de obicei raspund bine la tratament si este posibil sa salvam ugerul.uger-bolnav resizeMastita este de obicei tratata cu antibiotice sistemice si intramamare. Din fericire, cele mai multe dintre bacteriile care cauzează mamite sunt sensibile la mai multe antibiotice. Un medicament anti-inflamator si oxitocina poate fi, de asemenea prescris. Aproape toate medicamentele folosite pentru tratarea mastitei la rumegatoare pot fi administrate numai cu recomandarea unui medic veterinar.

Exista multi factori ce predispun la mastita. Femele care alapteaza mai mai multi miei/iezi sau produc mai mult lapte sunt cele mai predispuse la infectii ale ugerului. De asemena cele in varsta, precum si femelele cu conformatie deficitara a ugerului au probabilitate mai mare sa faca mastita. De asemene procedurile de muls pot avea un impact mare asupra sanatatii ugerului si a numarului de celule somatice. Exista, de asemenea, o componenta genetica la mastita deoarece si conformatia ugerul este, o trasatura ereditare. Oricum femelele cu conformatie deficitara a glandei mamare ar trebui sa fie eliminate din turma.

Protejarea oilor si caprelor de parazitii intestinali pe timpul verii

388717849 fae31b8607 m 1 resizeReducerea sarcinilor parazitare este o provocare pentru fiecare crescator de animale. Cu mici reparatii si masuri de organizare a pasunatului pe timpul verii putem implementa in fiecare ferma cele mai adecvate masuri sanitar veterinare.

In primul rand trebuie sa facem mici reparatii la sursele de apa, pentru a prevenii scurgerile din jurul jgheaburilor, unde concentratia de fecale de la ovine si caprine este mai ridicata. Combinatia intre umiditate si concentratia mare de fecale va avea ca rezultat cresterea luxurianta a vegetatie si inmultirea larvelor parazitare, care la randul lor vor fi ingerate de oi si capre.

L IMG figure1 resizePe pasuni exista, de asemenea, si locuri joase umede mlastinoase contaminate cu larve parazite. Este indicat ca aceste zone sa fie protejate cu garduri care sa nu permita accesul animalelor.

Se vor evita pasunatul pe fostele tarcuri de animale care contin concentratii fecale care dupa ploi vor favorizata cresterea ierburilor ce permit larvelor parazite sa se inmulteasca si sa infecteze animalele.
Cerintele nutritionale si sensibilitatea la parazitii gastro-intestinali difera in fuctie de rasa si de varsta. Prin urmare, caprele si oile vor fi separate in grupe distincte pentru a fi intretinute mai usor pe pasune. Animalele gestante si cele care alapteaza sunt cele mai sensibile la infectiile gastro-intestinale.

Cauza principala a parazitismului intern este supraaglomerarea pasunii, si prin urmare, este cel important sa se potriveasca numarul animalelor de pe pasune cu suprafata si cantitatea de furaje.

Pasunati cu vaci si cai pe pasunile folosite de capre sau oi. Beneficiile vor fi multiple. Bovinele si cabalinele vor curata si vor ingera larvele si parazitii oilor si caprelor care vor muri in tractul gastro-intestinal al acestora. Caprele si oile vor oferii posibilitatea intretinerii pasunii si cresterea calitatii pentru satisfacerea cerintelor nutritionale. Caprele, oile, vacile si cai prefera sa consume specii diferite de plante conducand astfel la o buna utilizare a pasunilor.

Animalele (oile si caprele) achizitionate recent se vor tine o perioada in carantina si vor fi deparazitate. Prin deparatizare frecventa se va putea de asemnea depista animale bolnave. De regula 20 % din animalele din turma detin 80% din ouale parazite. Prin sacrificarea acestor animale creste rezistenta turmelor la paraziti si se reduce semnificativ contaminarea pasunilor.

Principalele boli infectioase care pot afecta ovinele si caprinele

Boli ovine si caprineBolile infectioase de importanta majora care pot afecta ovinele si caprinele sunt antraxul, anaerobiozele, mamita gangrenoasa, agalaxia contagioasa si salmoneloza.

 

 

 

 

 

Antraxul (Dalac)

Este o boala care evolueaza acut, caracterizata prin tulburari grave circulatorii, digestive, urinare, urmate de moarte. Afecteaza in special ierbivorele, fiind transmisibila si la om.

Tratamentul este extrem de complex si de lunga durata. Prevenirea bolii prin vaccinare ramane cea mai eficienta solutie.

Anaerobiozele

Sunt 8 boli infectioase produse de Clostridium spp. (enterotoxiemia adultelor, nefropulpita enterotoxiemica, dizenterie bacilara la tineret, enterita hemoragica la miei si iezi, hepatita necrotica, edem malign, gangrena gazoasa si tetanosul), cu evolutie extrem de rapida si grava, provocand pierderi insemnate. Aceste bacterii pot afecta sistemul nervos, digestiv si renal, adesea cu sfarsit letal.

Tratamentul trebuie aplicat precoce, insa de cele mai multe ori este ineficient. Vaccinarea turmelor de oi si capre ofera rezultate optime.

Mamita gangrenoasa (Rasfugul negru)

Boli ovine si caprine 2Este o boala infectioasa, sporadica, ce afecteaza oile in lactatie, caracterizata prin tulburari generale, modificari calitative si cantitative ale laptelui, consecutiv gangrenei glandei mamare. Pronosticul este grav, intrucat 50% din cazuri sfarsesc prin moarte, iar cele care se vindeca devin neeconomice. Prevenirea prin vaccinare scade semnificativ sansele de aparitie a bolii.

Agalaxia contagioasa (Rasfugul alb)

Este o boala infectioasa extrem de contagioasa, specifica oilor si caprelor. Se caracterizeaza prin mamite, scaderea sau oprirea secretiei de lapte, artrite si cheratoconjunctivite.

Tratamentul este pagubos si cu eficienta scazuta. Prevenirea bolii prin vaccinare este cea mai eficienta varianta.

Salmoneloza

Este o boala infectioasa sporadicoenzootica. Cea mai grava forma de evolutie, la oi este forma avortigena. Avortul se produce obisnuit in luna a 4-a si a 5-a de gestatie. Uneori gestatia poate fi dusa la termen, dar mieii sunt neviabili si mor in primele 15 zile de viata

Scrapia la ovine

Scrapia la ovineScrapia este o boala specifica ovinelor si caprinelor si poate fidepistata la ovinele si caprinele in varsta peste 18 luni. Materialulde risc provenind de la ovine si caprine in varsta de peste 18 lunieste reprezentat de encefal, ganglioni, coloana vertebrala.

 

 

 

Este interzisa prelucrarea materialului de risc in fainuri proteice de origine animala. Consumul accidental al acestor fainuri de catre ovine si caprine constituie una din cauzele aparitiei acestei boli.

Scrapia nu trebuie confundata cu Encefalopatia Spongiforma Bovina (boala vacii nebune), fiind specifica numaiovinelor, caprinelor si muflonilor. Nu exista nici o dovada stiintifica ca scrapia ar putea prezenta un pericol pentru om,fapt unanim recunoscut, spre deosebire de Encefalopatia Spongiforma Bovina (boala vacii nebune) care poate fiincriminata in aparitia noii variante a bolii Creutzfeldt – Jacob’s la subiectii umani cu un anumit genotip.

Boala neurodegenerativa cunoscuta si sub denumirea de boala tremuratoare a oilor (scrapie, nevrita enzootica, poliencefalomielita naturala si fatala), scrapia afecteaza sistemul nervos central al caprinelor si ovinelor si semanifesta clinic prin depresiune, incoordonare in mers, prurit intens si moarte. Asociata cu prezenta unui agenttransmisibil nonconventional din grupul prionilor, boala este inclusa in familia afectiunilor neurologice cunoscute caencefalopatii spongiforme transmisibile.

Origini si surse

Cu toate ca izvoarele informative indica prezenta bolii in lume de mai bine de 200 de ani, scrapia a fost confirmataoficial in Romania, in anul 2002, de catre Institutul de Diagnostic si Sanatate Animala (Serviciul LRN-EST). Produsade un agent infectios transmis indeosebi de la capra la ied sau de la oaie la miel, uneori intre animale mature, boalanu exclude transmisia intre oi si capre, placenta, lichidele fetale si alte tesuturi putand raspandi agentul infectios inexploatatii sau pe pasuni.

Deoarece agentul este raspandit indeosebi in timpul fatarii, trebuie urmarita si stopata ingurgitarea placentei de catrecapra sau oaie, dupa fatare. O alta cauza a aparitiei bolii poate fi determinata de consumul accidental al fainurilorproteice de origine animala, de catre micile rumegatoare. Ne referim aici la mineralele proteice de origine animala,suplimentele furajere contaminate, organe rezultate in urma prelucrarii cadavrelor, fainurile de carne, produsele sisubprodusele de la ovine, caprine sau bovine infectate.

Odata aparuta la un animal din efectivul unei turme, scrapia impune aplicarea imediata a masurilor de control sieradicare, masuri care nu vor ocoli niciunul dintre indivizii aflati in exploatatie. Pe de alta parte, chiar daca scrapia nureprezinta un real pericol pentru oameni, se impune prudenta in gestionarea bolii, datorita posibilitatii confirmate ainfectarii artificiale a oilor cu encefalopatia spongiforma bovina si a asemanarii simptomatologiei celor doua afectiuni.

Tablou clinic

Cazurile de animale afectate intr-o exploatatie sunt, in general, putine (frecvent, singulare). Cu toate ca varstaaparitiei nu poate fi un criteriu determinant, boala se manifesta indeosebi la indivizi in varsta de 2-5 ani, dar nu esteexclusa nici posibilitatea aparitiei bolii la animalele care nu au implinit un an sau cele care au trecut de 5 ani. Cazurilede scrapie sunt mai usor de identificat cand oile sau caprele sunt transportate inainte de fatare sau toamna la monta.

Perioada de incubatie este lunga (24-36) luni iar simptomatologia este polimorfa si poate fi prezentata in treifaze successive:

    • Faza de debut trece de obicei neobservata, se manifesta prin tulburari de comportament, indiferenta fata deturma iar uneori agresivitate (fata de caini) teama, tremor, urechi lasate.
    • Faza pruriginoasa se caracterizeaza prin prurit intens, localizat in special in regiunea dorso-lombara, scarpinari insistente de diferite obiecte (stalpi, garduri, iesle), pierdere excesiva de lana, muscatul membrelorsau a altor parti ale corpului.
    • Faza cerebeloasa se carcterizeaza prin tremuraturi fine ale capului, care se accentueaza in prezentastimulilor externi. Pe tot parcursul bolii apetitul si temperatura sunt modificate, cu timpul tulburarile nervoasese accentueaza, apar pareze si paralizii, incepand cu trenul posterioar spre cel anterior. In ultima fazaanimalul nu-si mai poate tine echilibrul cade in decubit, nu mai consuma hrana, devine cahectic si moare.

Profilaxie

Prevenirea se bazeaza pe evitarea introducerii bolii in efectivele de animale astfel:

    • carantina profilactica timp de 60 de zile a animalelor importate;
    • supraveghere clinica si prin examene de laborator a oilor si a caprelor in varsta de peste 18 luni ce prezintamodificari de comportament sau semene nervoase si nu raspund la nici un tratament aplicat timp de 15 zile dela debut;
    • controlul veterinar al exploatatiilor de animale, unitatilor de prelucrare si industrializare a produselor destinateconsumului uman precum si a unitatilor de prelucrare si ecarisare a deseurilor si a confiscatelor de abator;
    • interdictia importului de bubaline, ovine, caprine din tari sau zone unde evolueaza scrapia sau aceste boli au fost diagnosticate si declarate oficial in urma cu mai putin 7 ani;
    • interzicerea importului de furaje proteice de origine animala destinate furajarii bovinelor, ovinelor, caprinelor, indiferent de statusul epidemiologic al tarii;
    • examinarea unui numar suficient de probe pentru a demonstra indemnitatea efectivelor de animale din teritoriu;

Prevederile Regulamentului 999/2001 impun Romaniei testarea prin examene de laborator a unui anumit numar deovine si caprine sacrificate pentru consumul uman, pe probe de creier recoltate de la acestea. Probele trebuierecoltate exclusiv din abatoare, insa acelasi regulament impune testarea, prin examene de laborator, a unui anumitnumar de rumegatoare mici moarte sau suspecte, in varsta de peste 18 luni, din ferme sau gospodarii individuale.

Pentru ca autoritatea sanitara veterinara sa declare oficial o exploatatie de ovine si/sau caprine “libera descrapie” se impune ca, in tara sau zona in care este situata ferma, sa fie indeplinite urmatoarele conditii:

    • boala sa fie notificata obligatoriu;
    • sa existe un sistem de supraveghere si monitorizare, in conformitate cu prevederile legislatiei specifice invigoare;
    • ovinele si caprinele cu semne clinice sa fie sacrificate, testate pentru diagnosticarea scrapiei, iar cele cu rezultate pozitive la testare sa fie obligatoriu eutanasiate si distruse;
    • sa existe confirmarea ca hranirea ovinelor si caprinelor cu faina de carne si oase sau grasimi provenite de la rumegatoare a fost interzisa si aplicata pe intreg teritoriul unde este amplasata exploatatia ce doreste a fi declarata “libera de scrapie”;
    • sa se aplice un sistem de declarare oficiala, sub supravegherea autoritatii sanitare veterinare locale.

Trebuie mentionat ca proprietarii primesc despagubiri pentru animalele sacrificate datorita unei forme de boalasuspicionate sau confirmate oficial.

Creste interesul pentru oaia de Camerun

oi-camerum resizeDaca la rasa Merinos scade interesul, in saivanele ciobanilor s-ar putea impune, in perioada urmatoare oile de Camerun, care desi provin din Africa, sunt crescute in Europa de peste  30 de ani.

Oile de Camerun sunt usor de crescut, nu sunt pretentioase si se adapteaza foarte bine la clima din Romania. Ele se inmultesc in 2 ani de 3 ori si nu se mulg. Mieii de Camerun cresc repede, se inmultesc forte bine si au nevoie doar de putin furaj (un consum mai mic fata de oile romanesti). Deasemene, sunt rezistente la orice climat. Pot fi tinute pe pasune dar si pe stabulatie. Nu au nevoie de grajd, le trebuie doar un saivan. Carnea oilor de Camerun nu are mirosul de oi si are colesterol foarte redus, fiind o „carne dietetica”. Un alt lucru inedit, berbeci de oi de Camerun stau pe toată perioada anului cu femelele.

Deocamdata, sunt doar efective mici de oi Camerun in judetele Arad, Timis, Cluj, Sibiu, etc., mai mult crescute experimental sau sub forma de hobby

Despre avantajele cresterii caprelor

cresterea caprelorIn tara noastra cresterea caprelor este cunoscuta din timpuri stravechi, fiind practicata mai mult de crescatorii de deal si de munte. Obiectivul cresterii l-a constituit productia de lapte si productia de piei si apoi producerea iezilor pentru carne.

 

 

 

 

Capra a fost si inca mai este considerata un animal stricator, greu de stapanit de catre crescatori. In conditiile cresterii fara o supraveghere atenta caprele pot provoca stricaciuni in plantatii si livezi; cresterea lor prezinta totusi importanta economica deosebita pentru unele zone datorita valorii produselor pe care le dau si unor particularitati biologice. Principala productie a caprelor este laptele, capra producand intr-o lactatie o cantitate de lapte de 10-12 ori mai mare decat greutatea vie, mai mult decat vaca, care in medie produce o cantitate de 6-7 ori mai mare decat greutatea vie.

Capra este mai rezistenta la unii agenti infectiosi, cum ar fi tuberculoza, avortul infectios, mamitele, etc. Din acest motiv laptele este mai igienic si poate fi consumat in forma cruda. In ceea ce priveste compozitia chimica laptele de capra este asemanator cu cel de vaca: 3,5-4 % grasime 3,2-3,4 % proteine si 4,4 % lactoza. Din el se prepara diferite branzeturi si unt. O particularitate a laptelui de capra este prezenta grasimii sub forma de globule foarte fine, fapt care ingreuneaza smantanirea, iar pe de alta parte favorizeaza procesul de asimilare. Dupa ingerare laptele de capra se coaguleaza sub forma de fulgi foarte fini, spre deosebire de cel de vaca care formeaza o masa compacta atacata uneori de sucurile digestive.

Laptele de capra se obtine de regula pentru autoconsum de la efective mici de capre cu productii relativ reduse. Aceste efective se gasesc in majoritatea cazurilor in ferme de dimensiuni mici localizate in regiuni sarace pe plan agricol.

Cresterea caprelor pentru productia de lapte se face mai ales pentru asigurarea cu lapte a familiilor cu venituri scazute, in orasele mici si in suburbiile marilor orase, unde nu exista suficiente furaje disponibile pentru intretinerea vacilor. O capra produce in medie 3-4 l /zi intr-o perioada de lactatie de 10 luni. Exista si animale cu productii superioare de 5-6 litri lapte /zi, productia cea mai mare de lapte a fost inregistrata in SUA si a fost obtinuta de o plus varianta a rasei TOGGENBURG care a produs in 365 de zile 2610 litri de lapte. Recordul productiei de grasime il detine o plus varianta a aceleiasi rase care a produs 92 de kg grasime in 305 zile. In ultimul timp, cresterea caprelor a devenit in unele tari o activitate productiva rentabila, productia de lapte si de branza de capra devenind specialitati apreciate de consumatori.

Tarile cu cele mai mari productii de lapte de capra sunt: India, Sudan, Bangladesh,Turcia si Franta. Este de remarcat ca faptul ca productia de lapte de capra este concentrata in unele tari in curs de dezvoltare dar si in unele tari dezvoltate din zona Marii Mediteraniene.

Carnea de capra are valoare nutritiva asemanatoare cu cea de oaie, este mai apreciata de consumatorii de la noi din tara preparata sub forma de pastrama. Carnea de ied indeosebi este foarte gustoasa, frageda, suculenta si usor asimilabila.

Productia piloasa (parul, puful, lana) obtinuta de la rasele specializate (Angora, Kasmir) este foarte apreciata pentru fabricarea plusului, fetrului si a renumitelor saluri de kasmir. Pieile de capra au insusiri deosebite, sunt subtiri si dense, fiind mult folosite in industria incaltamintei, imbracamintei si a diferitelor produse de marochinarie (sevro).

Capra este un animal prolific si precoce. In conditii bune de hranire si intretinere poate da la o fatare 2-3 iezi si chiar 4. La varsta de 10-12 luni tineretul atinge greutatea optima de introducere la reproductie. Datorita mobilitatii lor deosebite caprele pasuneaza locurile abrupte si stancoase inccesibile altor specii consumand atat iarba cat si frunzele de arbusti.

In zonele cu configuratia specifica a terenurilor (dealuri, rape, versanti necultivati pe care cresc maracini sau alti arbusti) cresterea caprelor este foarte rentabila, ele putand fi scoase la pasune aproape tot anul. Gunoiul de capra reprezinta un ingrasamat natural deosebit de valoros avand o putere fertilizanta asemanatoare celui de ovine. De la o capra in 5 luni se poate recolta o cantitate de 400-500 kg de gunoi.

PRINCIPALELE RASE DE CAPRE DIN ROMANIA

In tara noastra se cresc in general efective primitive cu productii scazute din rasa locala Carpatina.

Rasa locala Carpatina

cresterea caprelor 03Se creste in toate regiunile tarii reprezentand 70-75 % din efectivul de capre din tara noastra. Greutatea corporala este de 30-40 kg la femele si 60-60 kg la masculi. Are corpul alungit, regiunile superioare inguste, crupa tesita, pieptul stramt, musculatura slab dezvoltata. Culorile frecvent intalnite sunt: neagra, alba, vanata, roscata, baltata. Cele mai multe capre au coarne. Productia medie de lapte este de 300 de litri/lactatie. Iezii la nastere au greutati de 2,5-5 kg .

Capra alba de Banat

cresterea caprelor 02S-a format prin incrucisarea caprelor locale carpatine cu rasa SAANEN si indeosebi cu rasa Alba nobila germana. Este raspandita nu numai in Banat ci si in Transilvania si in nordul Moldovei. Prezinta caracterele tipului morfoproductiv de lapte, are capul fin, un procent mic de indivizi prezentand coarne turtite in lateral si indrepatate inapoi. Trunchiul are forma de para, regiunile superioare ale trunchiului sunt inguste si cu musculatura slab dezvoltata. Membrele sunt subtiri, frecvent cu defecte de aplomb. Greutatea vie este asemanatoare cu a caprelor locale carpatine. Productia de lapte este in medie 400-500 l/lactatie, prolificitatea medie de 200-250%, iar greutatea vie a iezilor la nastere este de 2,5-2,6 kg.

Tehnologia cresterii mieilor sugari in fermele de ovine

cresterea mieilorPierderile cele mai mari de miei datorita mortalitatii se produc in primele zile dupa nastere. Pentru prevenirea lor, se iau masuri optime de ingrijire. O atentie deosebita se va acorda primului supt si consumarii unor cantitati mari de colostru in primele sase ore de la fatare, supraveghind cu atentie mieii in acest sens. Daca nu este posibil consumul de colostru de la mamele lor, mieii sunt dati la alte oi „aplecatori” (oi –„doici”), care au fatat in acelasi timp.

Unii autori indica chiar mulgerea colostrului care prisoseste, pastrarea la frigider si administrarea lui dupa necesitati (orfanilor). In primele zile dupa fatare mieii sug din 2 in 2 ore in timpul zilei, iar dupa o luna sug de 3-4 ori pe zi. Mieii orfani sunt alaptati cu biberonul sau cu un alaptator folosind lapte de oaie, de capra sau de vaca proaspat sau fiert si racit la 37°-38°C sau substituent de lapte.

In primele zile consumul este de 0,4-0,6 kg lapte, ajungand la 1 kg la 7-8 saptamani. In aceasta perioada trebuie sa se realizeze sporuri medii zilnice de 200 -300 grame, revenind circa 4,5 kg lapte pentru 1 kg spor. Pentru o buna supraveghere, in primele saptamani de viata mieii cu oile mame se tin in boxe comune, pe grupe de varste. Mieii gemeni cu mamele lor si „orfanii” se intretin in boxe separate. Pe masura ce au loc fatari si mieii avanseaza in varsta se unifica doua grupe de aceeasi categorie ajungandu-se dupa o luna la turme de cate 200-300 de miei cu mamele lor, cand pot fi scosi pe cele mai bune pasuni din apropiere, daca sezonul de fatari permite acest lucru.

Indiferent de sistemul de crestere aplicat si de destinatie, incepand cu varsta de 7-8 zile se aplica hranirea suplimentara a mieilor cu un amestec concentrat si fan. Hranirea cu o singura categorie de furaj favorizeza dezvoltarea numai a unui anumit compartiment gastric. Cantitatile de furaje concentrate se maresc progresiv incepand cu 50 de grame pana la 200 de grame la varsta de 2 luni.

Furajele concentrate si fanul se administreaza in spatii amenajate special unde pot patrunde numai mieii. In conditiile cresterii mieilor la mame pana la varsta de 2-3 luni, o insemnatate deosebita are practicarea metodei cunoscuta sub denumirea de „cresterea separata a mieilor sugari”. Aceasta se aplica de la varsta de 18 zile si consta in faptul ca mieii se intretin separat de mame pe timpul zilei, cu care se intalnesc numai de 3-4 ori/zi la intervale egale pentru supt (uneori se tin separat si noaptea).

Aplicarea acestui procedeu este avantajos intrucat obliga mieii la un consum mai mare de hrana suplimentara iar oile fiind mai putin deranjate produc mai mult lapte. In aceasta situatie mieii inregistreaza sporuri mai mari in greutate, iar „criza de intarcare „este mai usor suportata. In acest caz, in fermele de productie, mieii se pot intarca timpuriu la 30-35 de zile aparand posibilitatea organizarii unui nou ciclu de reproductie la oi. In functie de sezon cresterea separata se poate practica cu foarte bune rezultate si la pasune daca aceasta este de calitate si in apropierea saivanelor.

Intarcarea mieilor

In ceea ce priveste intarcarea mieilor aceasta se face atunci cand dezvoltarea lor nu mai poate fi stanjenita de inlocuirea laptelui matern cu alte furaje. La stabilirea momentului optim se va lua in considerare scopul cresterii, rasa, individualitatea, sistemul de exploatre al oilor, etc. Astfel, durata alaptarii va fi mai lunga la mieii destinati reproductiei, la cei din rasele de carne si cu lana fina, in cazul sistemului extensiv de exploatare al oilor.

In prezent se practica 4 metode principale de intarcare: tardiva, timpurie, precoce, foarte precoce.

Intarcarea tardiva (traditionala) este metoda cea mai raspandita. Cercetari efectuate la noi in tara au ajuns la concluzia ca prelungirea duratei de alaptare pentru anumite limite nu se justifica. Mieii se intarca in 2-3 serii la intervale de 15 zile.

Intarcarea se face treptat intr-o perioada de 3-4 zile prin suprimarea progresiva a numarului de alaptari. In primele zile mieii sunt separati seara si sunt tinuti separat de mame peste noapte, iar dimineata oile se mulg. In zilele urmatoare mieii se lasa cu oile-mame cateva ore in timpul zilei, dar acestea se mulg seara, diminuandu-se in acest fel stresul de intarcare. Dupa separarea definitiva de mame, mieii se cantaresc, se examineza individual dezvoltarea corporala, starea de sanatate, etc si li se stabileste destinatia (animale pentru prasila proprie, pentru vanzare, pentru ingrasare).

Intarcarea timpurie se face la varsta de 30-35 de zile si greutate 11-13 kg sau la varsta de 50-55 zile, in functie de conditiile existente in ferme. In acest caz se inregistreaza rezultate bune cand oile au capacitate de alaptare ridicata, iar mieii sunt obisnuiti sa consume furaje combinate cu 18-20 Proteina si fan de buna calitate inca de la varsta de 6-7 zile. Aceasta metoda s-a extins in multe ferme din tara noastra, constituind o veriga importanta in actiunea de producere si ingrasare a mieilor in sistem intensiv si semiintensiv.

Intarcarea precoce si foarte precoce se face la 2-3 zile de la nastere, uneori chiar in prima zi si repectiv la 12-14 zile. Se bazeaza pe cresterea artificiala a mieilor cu substituenti de lapte pana la varsta de 30 de zile cand ei realizeza greutatea de 11-13 kg.

Intarcarea foarte precoce este considerata mai avantajoasa comparativ cu cea precoce intrucat mieii realizeza un ritm intens de crestere, fiind obisnuiti de timpuriu cu consumul de furaje solide in lipsa mamelor. Unii specialisti recomanda adaugarea de vitamine (vitamina A, vitaminD3) si antibiotice cu spectru larg de actiune (aureomicina, tetraciclina) pentru sporirea rezistentei organismului in ratia furajera.

Hranirea mieilor se face cu un substituent uscat de lapte care se dilueaza cu apa si se distribuie in alaptatoare simple sau automate, o data sau de trei ori pe zi, omogenizandu-se manual.

Substituentul lichid trebuie sa costituie o emulsie stabila, sa nu se altereze, sa fie consumat cu placere si sa asigure un spor ridicat in greutate. In acest scop un rol deosebit are grasimea, ale carei particule trebuie sa fie cat mai fine si mai bine omogenizate in substituentul lichid. In scopul mariririi stabilitatii emulsiei substituentul trebuie sa contina lecitina sau sucrogliceride, iar pentru evitarea coagularii particulelor de grasime punctul de topire al acestora trebuie sa fie scazut.

Nerespectarea tehnicii de preparare si administare a substituentilor atrage dupa sine diminuarea vitezei de crestere, tulbarari gastro-intestinale si chiar pierderi prin mortalitati cauzate de enterite colibacilare. De aceea orice substituent inainte de a fi administrat trebuie sa fie supus controlului de calitate prin efectuarea testelor biologice, organoleptice si de laborator.

In cresterea „artificiala” a mieilor cu substituenti de lapte, hrana lor trebuie sa fie asociata si cu furaje combinate si fan, deoarece admnistrarea acestora creeaza posibilitatea mentinerii unui mediu acid in rumen.

Conditii de producere si valorificare a laptelui de oaie

8ed58aaeef59451e8439b935929fc986 resizeIn judetul Sibiu, cresterea ovinelor reprezinta o traditie multiseculara, fiind activitatea de baza in special pentru zona Marginimii Sibiului, unde alaturi de cresterea acestei specii, se practica activitati traditionale privind prelucrarea unor produse din lapte, carne, lana cu un pronuntat caracter specific local (branzeturi, specialitati din carne de oaie, articole de imbracaminte, obiecte artizanale, instrumente pentru prelucrarea produselor (ustensile de inventar ale stanii, ateliere de cojocarie, confectionarea palariilor traditionale, ateliere pentru tesaturi, etc).

Avantajele economice (materiale si financiare) pe care le ofera aceasta specie de animale, a determinat ca in ultimii 20 ani dinamica efectivelor totale si de oi mame, existente in gospodariile populatiei sa aiba o evolutie constanta, cu unele cresteri naturale prin mentinerea in efectiv a mielutelor (pentru inlocuirea reformelor, sau a animalelor vandute, sacrificate, moarte, disparute, etc), fata de alte specii de animale care se cresc in judetul nostru (bovine, cabaline, porcine).

Astfel anual, efectivul, mediu, total de ovine se inregistrează in cifra de 555.000 capete din care 460.000 oi si mioare crescut in 4.055 exploatatii ale gospodariilor populatiei, ponderea cea mai mare o reprezinta gospodariile in care se cresc efective de ovine cuprinse intre 50 si 500 capete (62%), urmeaza exploatatiile cu ovine pana la 50 de capete, care reprezinta 25 %, iar exploataţiile in care se cresc peste 500 capete ovine reprezinta 13 % din numarul total de ovine. Din aceasta suma un procent de cca 20%, este concentrat in gospodariile din zona Marginimii Sibiului.

cioban-oi resizeDatorita conditiilor geo-climaterice caracteristice judetului Sibiu, efectivele de ovine sunt crescute si exploatate in marea parte a anului (cca 200 – 230 de zile, in functie de intemperii) pe pajistile naturale respectiv pe 182.000 ha. de pasuni si fanete existente, pajisti situate in zonele de deal si munte, specifice reliefului judetului Sibiu, efective care sunt comasate in 688 de turme, cu un efectiv de ovine pe turma, diferentiat in functie de suprafata de teren pasunabil, categoria de animale, numarul de proprietari care participa la formarea turmei, de distanta fata de localitati si alte criterii care sunt stabilite de crescatorii din localitatea de origine a ovinelor.

O conditie esentiala pentru realizarea unui spor de efective si implicit de produse animaliere scontate, cantitativ si calitativ, o constituie starea de sanatate animalelor, conditie care constituie o preocupare importanta a serviciilor sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor in perspectiva prevenirii bolilor transmisibile la animale, protejarea populaţiei de bolile transmisibile de la animale la om, protecţia şi bunastarea animalelor, asigurarea pietei de consum cu produse animaliere cu origine cunoscuta si salubre, activittţi care se desfasoara in contextul unui larg cadru legislativ specific.

In baza responsabilitatiilor ce ii revin si pentru a asigura un sprijin concret si eficient crescatorilor de animale, conducerea D.S.V.S.A Sibiu isi propune in fiecare an actiuni cu referire la:

Asigurarea bazei umane si materiale necesare pentru efectuarea actiunilor sanitare veterinare de prevenire si combatere a bolilor la animale.

Implementerea legislatiei privind identificarea, inregistrarea si miscarea animalelor.

Supravegherea clinica a starii de sanatate a efectivelor, prin inspectii la exploatatiile comerciale si in exploatatiile nonprofesionale de la gospodariile populatiei.

Masuri de supraveghere a unor boli transmisibile, prin examinarea in laborator a probelor recoltate de la animale in acest scop.

Monitorizarea realizarii actiunilor sanitare veterinare si luarea masurilor corective.

Monitorizarea circulatiei animalelor, a produselor, a subproduselor de origine animala, a medicamentelor si a produselor biologice.

Despagubirea proprietarilor de animale in vederea lichidarii rapide a unor focare de boli transmisibile la animale.

Realizarea acestor acţiuni, care in principal sunt in interesul crescatorilor de animale, nu pot fi eficiente decat printr-o colaborare permanenta intre crescatorii de animale, asociatiile de profil si medicii veterinari, respectandu-se cu strictete legislatia din domeniu.

Anual conducerea D.S.V.S.A. Sibiu, prin medicii veterinari oficiali, verifica in teren situatia concreta la nivel de localitati si stani constituite, modul de producerea si valorificare a laptelui de oaie si a derivatelor rezultate prin procesare, motivat de necesitatea implementarii legislatiei specifice in aceasta activitate, avand in vedere si faptul ca produsele obtinute din laptele de oaie din judetul Sibiu sunt solicitate de multi consumatori in cadrul judetului, pe teritoriul national, in spatiul intracomunitar si la export.

cindrel stana 03 resizeComform analizelor efectuate in ultimii ani, precum si din prognoza anului 2014, laptele de oaie, in judetul Sibiu, estimat la o productie totala de 144.000 hl, obtinut in perioada de lactatie de 150 de zile, se valorifica ca atare in stare proaspata sau este supus prelucrarii si valorificat ca telemea, cas, branza framantata, branza in burduf si alte sortimente specifice zonei, astfel:

  • din 214 exploatatii (stani) care reprezinta 31% din totalul de stani, se livreaza lapte crud pentru prelucrare la unitati autorizate din judetul Sibiu si judetele limitrofe;

  • din 263 stani (39%) laptele este prelucrat sub forma de telemea sau cas si predat la proprietarii ovinelor din stana respectiva, in cantitatile stabilite in functie de numarul de oi in participatie, produse din care cea mai mare cantitate a fost valorificata pe piata libera;

  • in 68 stani (10 %) laptele este consumat de miei.

  • 143 de stani (20%) sunt inregistrate la D.S.V.S.A Sibiu ca Centre de prelucrare lapte de oaie integrate in exploatatie, aprobate sa valorifice produsele obtinute la unitati si spatii autorizate sanitar veterinar pe teritoriul national.

In aceste conditii 39 % din productia de lapte de oaie se valorifica prelucrat in branzeturi, din exploatatii care nu sunt inregistrate sanitar veterinar la D.S.V.S.A. Sibiu, si produsele nu sunt supuse permanent controlului de specialitate.

Aceasta situatie este consecinta anumitor factori, cum sunt:

  • conservatorismul unor crescatori de ovine de a-si mentine obiceiurile asa zise mostenite;

  • nivelul diferit al consumului in zonele urbane si rurale;

  • ponderea redusa a cantitatilor de lapte materie prima livrata unitatiilor de prelucrare autorizate / inregistrate legal;

  • neutilizarea intregii capacitati productive de prelucrare a laptelui;

  • valorificarea produselor din lapte de catre intermediari, care fac mijlocirea intre producatori si pietele din marile orase;

  • practicarea unui sistem de preturi care defavorizeaza producatorii;

  • lipsa fortei de munca calificate;

  • lipsa organizarii profesionale a crescatorilor de ovine;

  • lipsa de implicare a asociatiilor de profil, care nu au organizat centre de prelucrare a laptelui si de valorificare in cadrul asociatiei respective;

  • abateri de la legislaţia din acest domeniu (Ordinul Presedintelui A.N.S.V.S.A.nr. 111 din 2008, complectat cu Ord. nr.13 / 2009);

Mentionam ca legislatia in vigoare sprijina crescatorii de ovine care doresc sa valorifice productia primara, sau produsele obtinute prin procesarea productiei primare, insa cu obligatia sa solicite D.S.V.S.A. Sibiu, document de inregistrare pentru vanzare cu amanuntul, document care stabileste: codul producatorului, produsele care se valorifica, cantitatea, locul de comercializare si aria de distributie.

Aceasta inregistrare este necesara pentru a se putea monitoriza si controla respectarea normelor si regulilor de igiena, trasabilitatea si siguranta alimentelor, de catre toti crescatorii de ovine din judetul nostru care produc, proceseaza, depoziteaza si comercializeaza lapte si produse din lapte de oaie, in scopul protejarii sanatatii publice.

Daciana-Sarbu-si-producatorii-de-branza resizeIn conditiile in care crescatorii de ovine din judetul nostru sunt inregistrati la D.S.V.S.A. Sibiu, cu centrul de prelucrare a laptelui integrat in exploatatie sau independent si implicit pentru vanzare cu amanuntul, acestia pot sa comercializeze produsele din lapte de oaie la consumatorul final, la alte unitatii autorizate, in piete agroalimentare de pe intreg teritoriul Romaniei, precum si cu ocazia expozitilor, targurilor sau alte manifestari organizate de diferite autoritati sau organizatii profesionale in cadrul legal.

Personalul de specialitate din cadrul D.S.V.S.A. Sibiu monitorizeaza si verifica permanent acest segment de activitate urmarind, ca:

  • Laptele, materie prima, fie obtinut de la animale sanatoase, in conditiile respectarii normelor de igiena. Producatorul sa detina: document de inregistrare sanitara veterinara pentru vanzare directa si sau vanzare cu amanuntul, eliberat de D.S.V.S.A Sibiu; certificat de producator eliberat de primaria din localitate vizat de asociatia profesionala si/sau medicul veterinar zonal; fisa de sanatate a animalelor vizat de medicul veterinar; carnet de sanatate a producatorului cu viza medicului uman.

  • Sa respecte conditiile de igiena privind transportul, depozitarea si comercializarea acestor produse,

  • Produsele sa nu fie falsificate sau sa prezinte modificari anormale ale aspectului /culorii, mirosului, gustului ori consistentei,

  • Produsele sa nu fie contaminate cu diferite impuritati, sa nu fie transportate sau prezentate in ambalaje murdare, ori improprii pentru produsele respective;

  • Sa ofere consumatorului date privind identitatea producatorului, sortimentul de produs, data obtinerii, valabilitatea, inscrise pe o eticheta atasata pe ambalaj, cutia de plastic sau putina pentru branzeturi.

Inspectorii D.S.V.S.A. Sibiu, vor controla respectarea normelor de producere si comercializare a produselor din lapte de oaie si vor aplica masuri corective in cazul constatarii unor abateri de la legislatia specifica.

Conducerea D.S.V.S.A. Sibiu, reprezentata prin Dr. Pentea Ioan – comunicator desemnat.

t.

Boala limbii albastre (Bluetongue)

Boala limbii albastre BluetongueBoala limbii albastre afecteaza in principal oile, vacile si caprele. Imediat ce contacteaza virusul, acestea nu se mai pot misca si nici sa manance. Slabesc mult si, pentru a nu se raspandi virusul, trebuie imediat sacrificate. Maladia limbii albastre nu prezinta nici un pericol pentru sanatatea oamenilor. Carnea si produsele lactate de la animalele bolnave pot fi consumate fara restrictii.
Boala a fost cunoscuta inca din a doua jumatate a secolului trecut, odata cu intensificarea cresterii oilor merinos in Africa de Sud. Ulterior, boala este semnalata in Cipru, Turcia, Israel, Portugalia, Spania, Pakistan, Australia, Bulgaria, Grecia, etc.

Boala limbii albastre sau febra catarala a oilor este o boala infectioasa intalnita cu precadere la oi, caracterizata prin inflamatia catarala sau ulcero-necrotica a mucoasei nazale, bucale si a bureletului coronanian.

Etiologie
Agentul cauzal este un virus din familia Reoviridae, transmis de insecte din genul Culicoides.

Caractere epidemiologice
In conditii naturale sunt receptive ovinele si mai putin caprinele si taurinele. Sursele de infectie sunt reprezentate de animalele bolnave sau cele trecute prin boala, precum si de insectele care s-au hranit cu sangele animalelor bolnave. In organismele animalelor trecute prin boala virusul persista pana la 4 luni.

Boala limbii albastre Bluetongue 2Transmiterea se realizeaza de regula pe cale indirecta prin intermediul insectelor hematofage, transmiterea directa de la animal la animal jucand un rol neglijabil.

Boala are un caracter sezonier, este frecvent intalnita spre sfarsitul verii in regiunile ploioase si cu terenuri irigate, cand numarul insectelor hematofage este in crestere. Odata cu disparitia acestor insecte boala dispare, dar reapare in sezonul urmator datorita rezistentei mari a virusului la animalele trecute prin boala si in insecte.

Tablou clinic

Durata perioadei de incubatie este de 3-8 zile. Evolutia poate fi acuta, subacuta si avortata.

Forma acuta (maligna) evolueaza la inceputul enzootiei si se manifesta prin hipertermie, ce dureaza 2-3 zile, dispnee, stare depresiva si hipertermia mucoasei bucale si a pielii de pe fata, urechi si picioare. Limba este puternic tumefiata de culoare violacee, cianozata, de unde si denumirea „boala limbii albastre”.

Boala limbii albastre Bluetongue 4

Animalul tine gura intredeschisa, din care se scurge o saliva abundenta. Pe acest fond congestiv-inflamator, apar eroziuni cu diametrul de 2-4 mm pe buze, gingii, limba si pe papilele din cavitatea bucala; uneori pot sa apara si ulceratii si hemoragii. Mucoasa nazala este congestionata, iar din fosele nazale se scurge o secretie, la inceput seroasa care dupa cateva zile devine un jetaj mucopurulent.

Secretia se usuca in jurul narinelor, formeaza cruste iar respiratia devine accelerata, uneori chiar dispneica.

Boala limbii albastre Bluetongue 5

Zona coronara mai ales la nivelul membrelor posterioare este congestionata, hiperemiata, cu prezenta unor liziere violacee, hemoragice.

Boala limbii albastre Bluetongue 6

Oile bolnave prezinta adinamie, stau nemiscate, iar daca sunt fortate sa mearga o fac in genunchi si pe coate. In unele cazuri pot sa apara si pierderi ale lanii, pot aparea conjunctivite, cheratite, diaree frecvent sanguinolenta.

Boala limbii albastre Bluetongue 3

Se manifesta si prin fenomene nervoase: frisoane, stare de prostratie, iar moartea animalului se produce dupa 8-19 zile in 70-90% din cazuri.

Forma subacuta este forma cea mai obisnuita si mai frecventa. Are o evolutie exploziva si maligna, are aceleasi manifestari clinice ca in forma acuta, dureaza 2-3 saptamani si se termina prin vindecare sau moarte, rata mortalitatii fiind de 20-60%.

Forma avortata se caracterizeaza prin manifestari clinice discrete. Animalele prezinta indispozitie, oboseala, sunt febrile si au forme usoare de stomatita si rinita catarala. Boala dureaza cateva zile si animalul se vindeca spontan.

Diagnostic diferential se face fata de :

    • febra aftoasa ce produce leziuni veziculare in cavitarea bucala, pe uger si picioare
    • ectima contagioasa se intalneste la tineretul sugar si se caracterizeaza prin leziuni – papule pe buze, uger, picioare, cavitatea bucala
    • variola

Examenele de laborator, virusologice si histopatologice sunt edificatoare in stabilirea unui diagnostic corespunzator.

Importanta economica a bolii este deosebita datorita pierderilor mari pe care le produce: mortalitate si malformatii ale fetusilor, caderea lanii, incapacitatea fizica-productiva a oilor si mieilor afectati, posibilitatea transmiterii si la taurine, caprine, precum si cheltuieli cu imunizari si restrictii sanitar-veterinare

Factori importanti in productia de lapte la capre

Productia de lapte la capreIn general, randamentul productiei de lapte se atinge la sase – noua saptamani de la debutul lactatiei, dar cresterea consumului de hrana va fi mult mai tarziu. Astfel, exista o perioada spre sfarsitul lactatiei timpurii – inceputul lactatiei de mijloc, in care animalul se afla intr-o stare de echilibru energetic negativ. Prin urmare, rezervele corpului – grasimile si proteinele – trebuie sa fie folosite pentru a compensa acest deficit de energie.

 

 

Aportul animalului in nutrienti nu va satisface cerintelele specifice organismului, pana cand productia de lapte nu va scade cu 60 – 80% din varful productiei. In prima luna de lactatie, caprele pot pierde mai mult de 2 kg de tesut adipos in fiecare saptamana pentru a sustine productia de lapte. In a doua luna pierderea medie saptamanala de tesut adipos este de aproximativ 1 kilogram.

Pentru a creste productivitatea caprelor, fermierii ar trebui sa acorde o atentie deosebita curbei de lactatie. Deoarece caprele cu productii mari directioneaza mai multi nutrienti pentru lapte, este important sa se monitorizeze starea corporala indeaproape pentru a se asigura ca rezervele corpului sunt completate in timpul lactatiei tarzii sau in perioada de repaus.

Perioada de lactatie la capre
Dietele trebuie sa fie suficient de bogate in substante nutritive digerabile pentru a sprijini productia de lapte in crestere. Dieta din perioada lactatiei ar trebui sa contina 60-75% substante nutritive digerabile si 12 la 17% proteina bruta, in functie de stadiul de lactatie, nivelul de productie, si greutatea corporala. Un factor important este sursa de proteine, deoarece nu toate sunt complet degradate in rumen – de exemplu proteinele din peste, sange, pene, si glutenul de porumb – in comparatie cu cele care sunt degradate in mare parte de catre microbii rumenali – faina de soia si faina de seminte de bumbac. Mai mult decat atat, pentru utilizarea eficienta a dietelor bogate in proteina, care se degradeaza puternic in rumen, concentratia de energie digestibila a dietei trebuie sa fie destul de mare – cca. 60% concentrat si furaje de inalta calitate.

Nivelurile de energie si proteina digestibila din diete sunt de obicei crescute prin incorporarea unei cantitati mai mari de cereale si mai mici de furaj. O concentratie de energie digestibila in dieta poate duce la scaderea concentratiei de fibre alimentare sub cea necesara organismului. Nivelul minim recomandat de fibre este de 19 – 21%. Nivelul scazut de fibre poate conduce la scaderea procentului de grasime din lapte si la cresterea procentului de stocare a grasimilor in organism la momentul la care se doreste directionarea nutrientilor catre lapte. De aceea, este important de observat raportul dintre furajul concentrat (de exemplu, cereale, care sunt bine si rapid digerate) si furajele grosiere care sunt digerate mai putin si mai lent – si nu trebuie sa depaseasca raportul 60:40.

In plus fata de hranirea cu cereale, pentru a creste concentratia in energie digerabila, pot fi adaugate in dieta, ca alternativa, grasimi. Exista cel putin trei avantaje prin adaugarea grasimilor in dieta:

    1. se poate creste aportul total de energie si productia de lapte in lactatia timpurie;
    2. aceasta poate permite ca nivelul de cereale sa fie scazut, permitand includerea in dieta a furajelor fara sa se reduca concentratia de energie; si
    3. se poate imbunatati eficienta metabolica a lactatiei.

Cu toate acestea, grasimile nu trebuie incluse in dieta mai mult de 3 sau 4%, deoarece acestea pot reduce digestibilitatea fibrelor si pot reduce consumul de hrana. Nivelurile ridicate de grasimi reduc, de asemenea, absorbtia de Ca.

Caprele care sunt mari producatoare in lactatia timpurie pot necesita o cantitate mai mare de proteine fata de cat poate fi sintetizata de catre microbii rumenali din azotul neproteic si de sursele de proteine care sunt complet degradate in rumen. Sursele bogate in proteine, care trec din rumen fara a fi degradate de catre microorganismele rumenale sunt frecvent utilizate in dietele vacilor cu productii mari de lapte in lactatia timpurie. Furnizarea unei cantitati mari de aminoacizi in intestinul subtire va spori numarul de aminoacizi la nivelul glandei mamare, si, ca rezultat, sinteza de lapte este stimulata.

Fermierii asigura accesul caprelor mari producatoare de lapte la blocuri minerale pentru a asigura o nutritie adecvata. Dietele mixte complete trebuie sa contina cantitati adecvate de calciu si fosfor, de obicei, intr-un raport de 1,5: 1 (Ca:P). Este recomandat un nivel de 0,4% P in dieta totala. Deoarece continutul de sodiu in multe furaje este insuficient pentru a satisface nevoia la caprele de lapte, dieta trebuie sa contina adaos de sare, la un nivel de 0,5%.

SMD Animal Food va ofera o solutie simpla, ideala pentru a corecta deficientele de nutritie si pentru a asigura performanta productiva a animalului tanar si adult. Blocurile de lins pe baza de sare, minerale si vitamine asigura elementele nutritive necesare cresterii si dezvoltarii tineretului animal, prevenirea carentelor si imbolnavirilor, stimularea imunitatii, cresterea productivitatii, imbunatatirea ratei de valorificare a furajelor, etc.

Blocuri de minerale vitamine si sareAstfel, Mineral block, Selco Block, Calphos Block asigura mineralele, vitaminele si sarea necesare organismului animal in toate etapele fiziologice si de productie. Prin administrarea zilnica, produsul contribuie la prevenirea starilor carentiale manifestate prin: anemii, scaderea apetitului, scaderea greutatii corporale, reducerea productiei de lapte, scaderea calitatii lanii si a buclajului, tulburari de fertilitate. Prin mineralele componente, produsul ajuta la reducerea incidentelor unor boli precum: ataxia enzootica a mieilor, miodistrofia enzootica, encefalomalacia, hepatodistrofiile, etc.

De asemenea, Vitamolix este gama de produse cu un nivel ridicat de energie, bogat in vitamine si minerale la care s-au adaugat, de asemenea, proteine suplimentare si grasimi vegetale pentru a creste valoarea nutritiva.

Vitamolix Efecte

    • Imbunatatirea digestibilitatii furajelor, cu o valorificare eficienta a acestora.
    • Cresterea semnificativa a microflorei ruminale (bacterii prietenoase) cu un efect pozitiv asupra digestiei.
    • Protejarea PH rumenului, astfel incat previne acidoza acuta.
    • Creste productia de saliva ceea ce imbunatateste digestia la animale.
    • Imbunatateste apetitul animalelor
    • Creste productia de carne si lapte in mod semnificativ cu 12%, si stimuleaza cresterea animalelelor tinere.

SMD ANIMAL FOOD va propune o gama de produse naturale ce au la baza compusi naturali, organici („bio”) care nu contin aditivi artificiali, conservanti sau alte substante chimice, agenti de intarire, amestecare sau umplere.

Principalele particularitati de reproductie la ovine

OAIE-MIEI resizeReproductia constituie principala functie si parghie de care depinde sporirea efectivelor si indirect productiile ovinelor.

Aceasta datorita faptului ca funcţia de reproductie dispune de o serie de particularitati biologice care printr-o eficienta valorificare a lor contribuie direct la satisfacerea imediata a cerintelor economice, respectiv ale pietei.

In conditiile actuale ale tendintei de generalizare a sistemului de exploatare intensiva a ovinelor, in scopul mai sus amintit, unul din obiectivele bio-economice deosebit de importante, il reprezinta transformarea caracterului de policiclicitate sezoniera in policiclicitate anuala, pentru a putea organiza fatari, comasate pe tot parcursul anului calendaristic. Al doilea obiectiv principal consta in sporirea fecunditatii si prolificitatii, folosind cele mal eficiente metode si tehnologii de intensivizare a acestei functii, care, in final, sa determine marirea asa-numitei „rate de reproductie”, indicele cel mai sintetic de apreciere a eficientei oricarei ferme de oi. Sub acest aspect, practic, se cere ca pana la varsta de 5 ani fiecare oaie sa produca 4 fatari cu 9 miei, din care 8 sa ajunga la intarcare.

Principalele particularitati de reproductie se refera la: maturitatea sexuala, durata ciclului si a vietii sexuale, policiclicitatea sezoniera, sincronizarea estrului. Maturitatea sexuala la ovine survine inaintea celei corporale, aceasta fiind conditionata de precocitatea rasei, individualitatea si conditiile de mediu intern si extern. Dupa varsta de 5-6 luni de viata, celulele sexuale ale tineretului femel sunt apte pentru fecundare, iar la masculi cu 1-2 luni mai devreme. De regula tineretul femei din rasele precoce se repartizea la monta la 8-10 luni, iar a celor tardive la 18 luni. Totusi, in conditii stimulative de hranire, tineretul femel chiar din rase tardive poate sa intre in circuitul economic cu un an mai devreme sub raport reproductiv, mai ales daca provine din fatari extratimpurii, dacă dezvoltarea lui corporala a inregistrat 2/3 din cea a animalului adult. De altfel, aceasta practica s-a aplicat cu bune rezultate in ultimii ani si in unele ferme din tara noastra la Merinosul de Palas si la Spanca. Realizarea unui spor zilnic de 120-150 g in conditii bune de hranire poate asigura inregistrarea unei greutati suplimentare de 38-40 kg la varsta de 10 luni si doci posibilitatea repartizarii tineretului femei la reproductie.

TURMA-MUNTE resizeDurata ciclului sexual este de 17-18 zile cu limite cuprinse intre 16 si 21 zile, in functie de varsta si starea de intretinere. Fierare ciclu sexual parcurge cele 4 etape specifice: proestru (2-3 zile) in care mucoasa vaginala este usor congestionata, iar ovarul detine unul sau mai multi foliculi care sunt pe cale de maturare; estrul (1-2 zile), in care caldurile si dehiscenta foliculului are loc brusc; metestrul (8-10 zile) cand pe ovar se dezvolta corpul galben; diestrul (3 zile) in care corpul galben se atrofiaza, iar uterul involueaza in caz de nefecundare si anestrul, care poate fi sezonier sau de lactatie.

Estrul dureaza 24-36 ore, iar dehiscenta are loc spontan cu 12-14 ore inainte de incetarea caldurilor sau la 24-36 ore de la inceputul acestuia. In acest interval de timp, se impune efectuarea insamantarii naturale sau artificiale, deoarece dupa 7-8 ore de la ovulatie, estrul inceteaza. Depistarea oilor in calduri se face cu ajutorul berbecilor incercatori (1 la 60 oi).

In vederea reducerii sterilitatii si maririi fecunditatii si policiclicitatii, este necesara reinsamantarea oilor la un interval de 8-10 ore dat fiind ca viabilitatea ovulei este de numaicea 4 ore, iar capacitatea optima de fecundare a spermatozoidului 7-8 ore.

Repetarea ciclului sexual are loc in caz de nefecundare la cea 3 saptamani, iar dupa fatare mai devreme sau mai tarziu in functie de rasa, individualitate, stare de intretinere si nivelul de hranire. Astfel, la unele rase, un nou ciclu poate sa apara la 5-6 saptamani, iar la altele la 4-7 luni dupa fatare – bineinteles dupa involutia uterina. Acest fapt, permite organizarea unui nou ciclu reproductiv in cazul exploatarii ovinelor pentru productia de carne si a practicarii intarcarii timpurii a mieilor.

Practica a demonstrat ca in conditiile de stabulatie permanenta sau de intretinere mixta (obisnuita), lactatia nu se repercuteaza negativ si deci nici mulgerea oilor in continuare asupra activitatii reproductive daca hrana de bază a oilor o formeaza masa verde suficienta si de buna calitate.

Durata economica a vietii sexuale a oilor este de pana la varsta de 6-7 ani, fiind conditionata de starea de sanatate, de intretinere si in masura apreciabila de gradul de uzura al dentitiei. In cazul unor masculi valorosi din cadrul anumitor rase, ca de exemplu Karakul etc, durata poate fi prelungita peste limita mentionata daca reproducatorul inca isi transmite dominant insusirile lui valoroase (tipul de bucla, modelarea, luciului, uniformitatea buclajului etc).

Deficientele furajelor de campie in alimentatia oilor

Deficiente furaje campie alimentatie oiFurajele de pe campie furnizeaza cantitati insuficiente de proteine, energie si fosfor. Aceste deficiente se agraveaza pe masura ce furajele se apropie de maturitate sau stagneaza in dezvoltare. Din acest motiv, se recomanda adaugarea fosforului in amestecul de sare mineralizata ceea ce imbunatateste semnificativ productivitatea.
Un aspect pe care trebuie sa il luam in seama este faptul ca oile parcurg distante mari si sunt expuse intemperiilor (ploi, scaderea temperaturilor, etc.), ceea ce duce la cresterea consumului energetic. In situatia in care nu se asigura necesarul energetic in furajare, animalul incepe sa slabeasca, are o productivitate scazuta, ajungandu-se la dezechilibre metabolice grave. Pentru a compensa pierderile de energie, un remediu excelent este melasa.

Atunci cand oile pasc pe campii uscate, sau sunt hranite cu furaje uscate, sunt indicate suplimentele de vitamina A. Adaugarea de 45 – 50 UI vitamina A/kg/zi, imbunatateste productivitatea in cazurile consumului prelungit (>2 luni) de furaje uscate sau degradate.

Avand in vedere aceste deficiente, trebuie sa se previna afectiunile nutritionale prin suplimentarea ratiilor cu vitamine, sare, minerale, energie, proteina. O solutie extrem de practica este utilizarea blocurilor minerale de lins, care sunt oferite la discretie. De asemenea, melasa imbogatita cu vitamine si minerale este un produs excelent care, administrat regulat, previne instalarea carentelor nutritive.

CALPHOS BLOCK este un supliment nutritiv sub forma de bloc mineral de lins, ce contine elemente minerale naturale, fiind dezvoltat special pentru nevoile animalelor gestante, sau aflate in perioada de lactatie. Datorita nivelului sau ridicat de calciu si fosfor, CALPHOS BLOCK este ideal si pentru tineretul animal aflat in procesul de dezvoltare.

Prin nivelul ridicat de calciu, fosfor, mangan, cobalt, iod si vitaminele A, D, E acesta previne hipocalcemia, osteomalacia, anestru, si problemele de fertilitate. Animalele care consuma CALPHOS BLOCK in mod regulat nu vor consuma substante non-furajere, cum ar fi sol, piatra, os, pungi de plastic, panza etc.

VITAMOLIX este o melasa cu o formula ideala pentru rumegatoare. Vitamolix este recomandat in hrana animalelor deoarece:

    • satisface necesarul energetic dar si cel mineral, vitaminic si proteic.
    • toate ingredientele din compozitie sunt hranitoare si benefice pentru animale.
    • Vitamolix nu contine aditivi artifciali, conservanti sau alte substante chimice, agenti de intarire, amestecare sau umplere.

VITAMOLIX asigura:

    • Alimentatia oilor suplimente nutritiveNivel ridicat de energie si continutul de nutrienti ce provin din melasa obtinuta din sfecla, uleiul vegetal si din proteine. Vitamolix asigura aportul energetic la animale si contribuie la cresterea consumului de furaje uscate. in acest fel, animalele pot beneficia in continuare de furaje uscate, datorita cresterii activitatii microflorei ruminale. Astfel va creste numarul si activitatea microflorei ruminale cu 15%. Aceasta conduce la o imbunatatire a digestiei cu peste 25%.
    • Nivel ridicat de proteine Bio-disponibile:
        • Cantitate de cenusa bruta foarte mica (in jur de 25-30%), VITAMOLIX contine doar 25% cenusa bruta, ce provine din procesarea mineralelor. Prin urmare, toate celelalte componente sunt materiale digerabile organice.
        • Continut de vitamine, minerale chelatizate (organice).

Aceste suplimente nutritive sunt comercializate de catre SMD Animal Food, care va ofera o gama variata de produse naturale care mentin sanatatea in ferma dumneavoastra.

Cerinte nutritionale la oi: proteine, energie, apa

Cerinte nutritionale la ovineUn regim alimentar adecvat pentru o crestere si o productie optima a oilor trebuie sa includa apa, energie (carbohidrati si grasimi), proteine, minerale, si vitamine. In unele conditii poate fi nevoie de substante nutritive suplimentare.

 

 

 

 

 

Apa

Trebuie sa fie disponibila in orice moment o sursa de apa curata, proaspata, usor accesibila. Ca o cerinta minima, in cazul climei temperate, recomandarile sunt de 3,8 L de apa / zi pentru oi in cazul furajelor uscate in timpul iernii, 5,7 L / zi pentru oi ce alapteaza miei, si 1,9 L / zi pentru mieii la finisare. Pentru o buna productie, toate oile trebuie sa fie monitorizate zilnic sub aspectul disponibilitatii apei in toate conditiile meteorologice.

Energia

Pentru ca dieta, in cazul in care aceasta depinde de iarba si furaje care sunt fie rare fie de proasta calitate, este importanta furnizarea unui nivel adecvat de energie. Furajele de proasta calitate, chiar si in abundenta, nu pot furniza suficienta energie care sa fie disponibila pentru intretinere si productie.

Energia necesara oilor este mai mare in primele 8-10 saptamani de lactatie. Pentru ca, dupa aceasta perioada scade productia de lapte, iar mieii incep sa consume hrana, cerinta energetica la oaie se reduce. Cel mai simplu mod de a evalua nivelul de energie in ratie la oaie este acela de a efectua si inregistra stratul de grasime al corpului folosind un sistem obiectiv de notare de 1-5, in care 1 reprezinta extrem de subtire si 5 reprezinta strat maxim de grasime (extrem de obezi). Determinarea se face prin palparea zonei de grasime care acopera procesele spinoase si procesele transverse in regiunea lombara. Cele mai multe oi productive sanatoase vor avea un scor de 2-3,5. Oile cu un scor de 1-2 ar trebui sa fie examinate si hranite astfel incat sa atinga un scor mai mare, in timp ce cele cu un scor > 3,5 ar trebui sa fie hranite mai putin. Schimbarile de dieta ar trebui sa se faca lent, si ar trebui sa fie intotdeauna evitata reducerea brusca a consumului total de energie, in special incepand cu perioada de mijloc a gestatiei pana la sfarsitul acesteia.

Proteinele

Furajele de buna calitate si pasunea ofera, in general, proteine adecvate pentru oile adulte. Cu toate acestea, oile nu digera proteinele de calitate slaba la fel de eficient ca vitele, si exista situatii in care ar trebui sa fie hranite cu un supliment de proteine cu iarba si fan matur, sau pe perioada de iarna. Prin urmare, este nevoie de un minim de 7% proteine brute in dieta pentru intretinere la cele mai multe oi.

Cerintele de proteine depind de stadiul de productie (crestere, gestatie, lactatie, etc), si de prezenta anumitor boli (paraziti interni, afectiuni dentare, etc). Daca furajele disponibile nu pot furniza procentul de proteina bruta adecvat in dieta, atunci ar trebui sa fie hranite cu suplimente proteice , cum ar fi mese oleaginoase (faina din seminte de bumbac, faina de soia) sau suplimente comerciale mixte pentru a satisface cerintele nutritive. Nivelul proteic nu trebuie sa depaseasca, cerintele. Hranirea cu un exces de proteine poate fi benefica in cazul infestatiilor excesive cu paraziti interni, dar duce la cresterea costurilor de productie si poate duce la o incidenta mai mare a bolilor (de exemplu, stresul termic, balanopostitei).

Oile pot converti azotul neproteic (cum ar fi ureea, fosfatul de amoniu, si biuret) in proteina in rumen dar posibil mai putin eficient decat bovinele. Aceasta sursa de azot poate asigura cel putin o parte din azotul suplimentar necesar in dietele inalt energetice cu un raport azot:sulf de 10:1. In dietele de finisare la miel, includerea de lucerna si o sursa de glucide fermentabile sporesc utilizarea azotului.

SMD Animal Food va ofera o solutie simpla, ideala pentru a corecta deficientele de nutritie si pentru a asigura performanta productiva a animalului tanar si adult. Gama Vitamolix este formula ideala pentru rumegatoare. Vitamolix este recomandat in hrana animalelor pentru a satisface necesarul energetic si cel de minerale, vitamine si proteine.

Vitamolix Menthol

Acest produs este destinat animalelor adulte in vederea imbunatatirii functionarii sistemului respirator, contribuind la mentinerea sanatatii acestui aparat. De asemenea, asigura necesarul de energie.

Vitamolix Fly Control

Este imbunatatit cu magneziu pentru a satisface nevoile nutritionale ale animalelor in sezonul de primavara – vara si protejeaza animalele de tetania de primavara. Vitamolix Fly Control are o formula speciala anti insecte, formula care contribuie semnificativ la protejarea animalelor de infestatiile parazitare pentru care insectele sunt vectori.

Continut Vitamolix

    • Nivelul ridicat de energie si continutul de nutrienti: provin din melasa de sfecla, uleiul vegetal si din proteine. Vitamolix asigura aportul energetic la animale si contribuie la cresterea consumului de furaje uscate. In acest fel animalele vor beneficia in continuare de furaje uscate datorita cresterii activitatii microflorei ruminale: determina cresterea numarului si activitatii microflorei ruminale cu 15%. Aceasta conduce la o imbunatatire a digestiei cu peste 25%.
    • Nivel ridicat de proteine Bio-disponibile
    • Cantitatea de cenusa bruta foarte mica (in jur de 25-30%): Cantitatea de cenusa este cunoscuta sub numele de cenusa bruta atunci cand produsul este incalzit pana la 500 – 600 °C intr-un cuptor special. Vitamolix contine doar 25%, cenusa bruta, ce provine din procesarea mineralelor. Prin urmare, toate celelalte componente sunt materiale digerabile organice.
    • Continut de vitamine, minerale chelatizate (organice)

Program sanitar veterinar, profilactic pentru capre si oi

Deparazitare si vaccinare oi capreSchema de deparazitare si vaccinare la oi si capre

Deparazitarea ovinelor si a caprinelor

Se pot folosi produse separate pentru deparazitare interna si externa sau produse injectabile care au efect endectocid – adica actioneaza atat asupra endo-cat si ecto-parazitilor (ceea ce inseamna ca si asupra celor interni cat si a celor externi). Cei mai multi specialisti recomanda cea de-a doua categorie de produse, deoarece aceste produse pot actiona asupra tuturor sau numai asupra unora din parazitii interni. Parazitii interni care se incadreaza in categoria helmintilor (viermi) se impart in: nematode (viermi rotunzi), cestode (viermi plati) si trematode (viermi hepatici, lanceolati). Unele produse injectabile actioneaza numai asupra nematodelor si a ectoparazitilor. Altele actioneaza asupra nematodelor, trematodelor si ectoparazitilor. Iar cele mai capabile produse prind nematodele, cestodele, trematodele si ectoparazitii, adica majoritatea parazitilor interni si externi. Parazitii au cicluri evolutive diferite si de multe ori este nevoie de gazde intermediare pentru a se completa ciclul de viata al parazitului respectiv.

Vaccinarea ovinelor si a caprinelor

Din lista de vaccinuri obligatorii ce ar trebui facute in cadrul unui efectiv de oi sau capre dintr-o ferma fac parte:

    • vaccin contra clostridiozelor, pentru imunizarea activa impotriva enterotoxiemiilor anaerobe, distrofiilor renale, tetanosului, carbunelui emfizematos, edemului malign si impotriva metritelor clostridiene.
          • Vaccinarea animalelor gestante asigura transmiterea pasiva a imunitatii la iezi si miei impotriva dizenteriei anaerobe, distrofiilor renale si tetanosului, care pot persista timp de12 saptamani.
    • vaccin contra rabiei. Vaccinul asigura un nivel inalt de anticorpi dupa 3 saptamani de la administrare. Dupa aceasta perioada se pastreaza un nivel de anticorpi mai mult sau mai putin constant, dar suficient de ridicat pentru asigurarea protectiei.
          • Prima vaccinare antirabica este recomandata pentru ovine, caprine la varsta de 6 luni cu revaccinate la 1 an. Prima vaccinare poate fi aplicata la o varsta mai mica dar atunci trebuie repetata la varsta de 3 sau 6 luni.
    • vaccin contra agalaxiei contagioase, preventiv si de necesitate, in agalaxia contagioasa la oi si capre, vaccinarea efectuandu-se in adoua jumatate a gestatiei.
    • vaccin contra antraxului, pentru prevenirea antraxului la toate speciile receptive; de obicei vaccinarea se face primavara cu 14-21 zile inainte de scoaterea la pasune; se vaccineaza caprele ce au peste 2 luni.
    • vaccin antitetanic, folosit in prevenirea si combaterea tetanosului.

Un alt factor de risc il reprezinta paduchii. Tratamentul antiparazitar contra paduchilor se face o data la 6 luni (primavara si toamna) daca animalele nu intra in contact cu alte ovine si caprine la pasune, si o data la 3 luni daca este o poluare ectoparazitara intensa (animale cu scabie, de exemplu). S-a observat ca cele mai eficiente antiparazitare (interne si externe in acelasi timp) sunt cele injectabile. Majoritatea se injecteaza subcutanat, in doza de 1 ml per 50 de kg. Nu se recomanda injectarea in primele 2 luni de gestatie.

Pentru combaterea necrobacilozei (produsa de bacterii necrotice) se folosesc bai la picioare. Necrobaciloza se mai cheama si pododermatita infectioasa, iar popular i se mai spune si schiopul oilor. Se manifesta prin focare necrotice si purulente la nivelul ongloanelor. Pentru a inlatura pericolul de contactare a virusului e bine sa se faca o baie la picioare caprelor. Imbaierea pentru picioare se face cu o solutie de lapte de var cu sulfat de cupru 10 %. Solutia se prepara de fiecare fermier in parte astfel: se ia un sac de var hidratat si se adauga 10% sulfat de cupru, totul dizolvat in apa. Solutia se schimba dupa circa 15-20 de capre. E indicat ca fiecare capra sa stea cam 5 minute cu picioarele in solutie. Cu cat solutia penetreaza mai bine in toate structurile ongloanelor, cu atat mai profund se face dezinfectarea. Imbaierea nu dauneaza iezilor.

Perioada de administrare a vaccinurilor

De preferat – Intre 20 nov si 15 dec se vaccineaza impotriva a 8 anaerobioze (inclusiv Tetanosul) cu rapel dupa 4-6 saptamani (la animalele nevaccinate anterior) apoi anual.

Recomandat – Intre 15 dec si 15 ian, vaccinarea impotriva agalaxiei contagioase ovine (rasfugul alb), urmat de rapel dupa 15 zile la animalele nevaccinate anterior – 1ml/animal subcutanat indiferet de talia animalului.

Intre 01 ian si 15 ian se face vaccinarea impotriva mamitei gangrenoase (rasfugul negru) cu un vaccin impotriva ambelor forme de rasfug: agalaxia contagioasa si mamita gangrenoasa. Vaccinarea contra antraxului se face de obicei primavara, in aprilie (caprine peste 2 luni 0,1ml, ovine peste 2 luni 0,2ml, subcutanat).

Se poate incerca mutarea in toamna a vaccinarii, pentru a limita scaderea lactatiei postvaccinal. Optional se mai poate face si vaccinarea impotriva avortului salmonelic, mai ales in efectivele unde a evoluat boala.

Perioada de efectuare a deparazitarilor

La intrarea in stabulatie, toamna, in timpul gestatiei se face deparazitarea interna cu derivati de benzimidazoli.

La iesirea din stabulatie, dupa fatare, se administreaza solutii injectabile pe baza de avermectina.

Pe timpul pasunatului deparazitarea interna la oile si caprele adulte se face la nevoie, dictata de rezultatele examenului coproparazitologic, cu recomandarea ca intervalul dintre deparazitari succesive sa nu depaseasca 3 luni. In cazul aparitiei fasciolozei (galbeaza) se recomanda administrarea de produse pe baza de triclabendazol, singurul produs care are efect trematodocid asupra tuturor stadiilor de dezvoltare a fasciolelor: oua, forma tanara, forma adulta. In cazul infestatiilor masive se recomanda repetarea dupa 48 de ore.

Deparazitarea externa la oi (tratamentul pentru raie) se poate face prin imbaiere. Tratamentul se face intre 15 mai si 15 iunie. In cazul imbaierilor se fac obligatoriu doua imbaieri la interval de 7 zile. Daca se face injectabil, tratamentul se poate face cu produse pe baza de ivermectina.

Reproductia caprinelor

Reproductia caprelorMaturitatea sexuala la caprine se instaleaza la varsta de 6-7 luni la rasele perfectionate si la 7-8 luni la cele tardive. Cu toate acestea prima imperechere are loc in mod obisnuit la varsta de 15-18 luni, exceptie facand femelele cu o buna dezvoltare corporala si anume 75% din cele adulte ce pot fi montate mai devreme la 10-12 luni.
Masculii desi se pot monta la varsta de 7-8 luni nu se recomanda folosirea lor mai devreme de 16-18 luni.

Caldurile la caprine apar mai tot timpul anului dar mai intens in sezonul de toamna. Acestea dureaza 2-3 zile si se repeta in caz de nefecundare la 2-3 saptamani. Desi la caprine ovulatia se produce la circa 34-42 ore dupa declansarea estrului, totusi momentul optim de insamantare se considera la 12 ore de la aparitie tinand seama ca si capacitatea maxima de fecundare a spermatozoidului este in primele 13 ore de la ejaculare.

Caldurile se manifesta prin neliniste, lipsa poftei de mancare, frecvente zbierete si urinari, zburlirea parului, agitarea cozii, tumefierea vulvei si scurgerea unor secretii usor galbui, diminuarea cantitatii de lapte. La aparitia tapului capra se apropie de el.

Pentru obtinerea unor indici superiori de reproductive la capre si a unor vitalitati sporite a iezilor ca si in cazul ovinelor este necesara o pregatire corespunzatoare a reproducatorilor in vederea imperecherilor. Aceasta se impune cu atat mai mult cu cat caprele continua a se mulge si in perioada de gestatie. Pregatirea trebuie sa se efectueze cu circa 30 de zile inaintea sezonului de monta pe pasuni de buna calitate la care se mai adauga si un supliment de 200-300 grame concentrate in care sa predomine ovazul.

In sezonul de monta tapii se intretin separat in boxe individuale cu respectarea programului de plimbare de 2-3 ore /zi deoarece sunt nervosi si agresivi.

In cazul montei natural dirijate unui tap adult i se repartizeaza un numar de 50-60 femele si numai 20-30 in cazul impercherilor in libertate sau in harem pentru evitarea epuizarii. Avand in vedere gradul pronuntat de virilitate, tapii tineri pot desfasura activitate naturala de reproductie abia dupa varsta de 2 ani pana atunci repartizandu-le un numar de 25 de femele.

Particularitatile reproductive ale caprinelor permit organizarea in conditii imbunatatite de hranire si adapostire a doua fatari/an sau 3 la 2 ani. In primul caz montele se efectueaza in lunile noiembrie/decembrie si aprilie-mai. O astfel de esalonare a fatarilor asigura permanentizarea productiei de lapte si a carnii de ied pe piata aproape pe tot parcursul anului.

Insamantarile artificiale la caprine folosind aceeasi metodica si tehnologie ca si in cazul ovinelor s-au soldat cu bune rezultate ca si sincronizarea caldurilor in vederea obtinerii de fatari comasate in extrasezon si imperecherea timpurie la 7-8 luni a tineretului femel in greutate de 30-35 kg.

In mod obisnuit fecunditatea este de 97-99% iar prolificitatea de peste 140% in functie de particularitatile reproductive specific rasei si conditiilor de viata create.

Gestatia la capre este de 5 luni, perioada in care caprele se vor supraveghea indeaproape pentru a nu se impunge si lovi potrivit obiceiului lor evitandu-se provocarea de avorturi, rani, etc. Hranirea cu nutreturi nealterate si bogate in substante nutritive, ingrijirea si intretinerea in adaposturi corespunzatoare si interventia ingrijitorului la nevoie sunt conditii esentiale pentru obtinerea unei fertilitati ridicate si de produsi bine dezvoltati si cu vitalitate sporita. Cu circa 1 luna inainte de fatare este necesara intreruperea lactatiei pentru a pregati si stimula pe cea urmatoare deoarece in caz contrar productia de lapte dupa fatare nu va putea depasi pe cea dinaintea acesteia. Dupa instalarea repaosului mamar, caprelor li se administreaza o alimentatie stimulativa pana la circa 15-20 de zile inainte de fatare cand cantitatea de fibroase si de apa trebuie sa fie redusa.

Caprele care cu cateva zile inainte de fatare secreta lapte trebuie sa fie mulse pentru a preveni inflamarea glandei mamare.

Fatarea dureaza 2-3 ore dupa care placenta se elimina la un interval de 2-6 ore. Actul fatarii decurge relativ usor si se anunta prin neliniste, culcari repetate, ramanerea in urma turmei daca sunt la pasune, tumefierea vulvei si turgescenta glandei mamare. La circa 1 ora dupa expulzarea fatului caprei i se administreaza apa calduta pentru baut in care se introduce si o cantitate redusa de tarate. In urmatoarele 1-3 zile caprele se hranesc moderat apoi progresiv mai substantial cu nutreturi usor digestibile, din care nu trebuie sa lipsesca fanul de leguminoase sau masa verde proaspata (in functie de sezon) si amestecul de concentrate.

Dupa fatare majoritatea caprelor se mulg in special cele cu secretii si pentru prevenirea mamitelor.

Asociatia Judeteana a Crescatorilor Montani de Ovine Dealul Negru, o asociatie model la nivel national

Asociatie Crescatori Montani Ovine Dealul NegruAsociatia Judeteana a Crescatorilor Montani de Ovine ‘Dealul Negru’ se mentine ca una dintre cele mai performante asociatii de acest gen din tara, reusind ca prin rabdare si munca asidua sa inregistreze, an de an, rezultate remarcabile in domeniul oieritului, dar si sa contribuie la promovarea judetul Bistrita-Nasaud, prin intermediul unor produse traditionale prezentate la diverse targuri sau evenimente cu specific romanesc.

 

 

 

Prefectul Ioan Tintean considera ca Asociatia Judeteana a Crescatorilor de Ovine ‘Dealul Negru’ reprezinta, in momentul de fata, o asociatie model la nivel national, fiind formata dintr-o echipa de oameni harnici si uniti, care reusesc, de fiecare data, sa depaseasca blocajele de natura organizatorica, din dorinta de a invata lucruri noi si de a contribui la dezvoltarea acestui domeniu. De altfel, si primele cursuri pentru meseria de oier montan au fost sustinute in judetul Bistrita-Nasaud.

‘Ambitia acestor oameni de a construi si de a evolua constituie cu certitudine un model. Respectul fata de natura si traditie, manifestat simultan cu incercarea de a exploata cat mai eficient oportunitatile prezentului, contribuie in mod cert la cresterea nivelului de trai in zona montana. Incurajez demersurile initiate de aceasta asociatie si recomand intensificarea lor pe parcursul anului 2015’ a declarat Prefectul Ioan Tintean.

Ultimele evenimente nationale de amploare — targuri si expozitii — la care Asociatia Judeteana a Crescatorilor de Ovine ‘Dealul Negru’ a reprezentat judetul Bistrita-Nasaud, au avut loc in toamna anului 2014 la Brasov, respectiv Hateg, obtinand felicitari chiar din partea ministrului Agriculturii, Daniel Constantin.

In perioada imediat urmatoare va avea loc sedinta Consiliului Director, la care vor fi invitati toti crescatorii de ovine din judet, in vederea consultarii pentru imbunatatirea activitatii asociatiei si, totodata, alegerea noii conduceri judetene.

Clasificarea raselor de capre

rase capre - ClasificareCaprele domestice existente in ziua de astazi provin din trei forme salbatice si anume: capra Bezoar, capra Prisca si capra Falconeri. Domesticirea caprelor s-a facut acum 7-8 mii de ani in doua centre: in sudul Europei si in sud-vestul Asiei. In urma domesticirii, ele au suferit modificari esentiale, morfologice si fiziologice: talia si greutatea vie s-au micsorat, au disparut coarnele la unele rase, s-a dezvoltat ugerul si s-a marit productia de lapte.

 

 

Clasificarea

Criteriile de clasificare a raselor de caprine sunt: zona geografica, aptitudinile productive si nivelul de ameliorare.

Din punct de vedere al aptitudinilor productive (criteriul cel mai frecvent folosit) rasele de caprine se clasifica in: rase de lapte si rase de puf-lana, la aceste productii se adauga si productiile apreciate de piei si de carne.

In functie de gradul de ameliorare caprinele se clasifica in:

    • rase primitive, neameliorate, foarte raspandite pe glob, avand productia de lapte de 200-500 l intr-o perioada de lactatie;
    • rase ameliorate;
    • rase perfectionate.

 

RASELE DE CAPRE DIN ROMANIA

In tara noastra se cresc in general rase primitive cu productii scazute din rasa locala Carpatina.

Rasa locala Carpatina

rasa capre locala CarpatinaSe creste in toate regiunile tarii reprezentand 70-75% din efectivul de caprine din tara noastra. Se prezinta ca o populatie heterogena sub aspectul conformatiei, culorii si productiei. La aceasta heterogenitate au contribuit atat diferitele incrucisari nesistematice, cat si conditiile de hranire.

Greutatea corporala este de 30-40 kg la femele si 50-60 kg la masculi. Are corpul alungit, regiunile superioare inguste, crupa tesita, pieptul stramt, musculatura slab dezvoltata. Culorile frecvent intalnite sunt: neagra, alba, vanata, roscata, baltata. Cele mai multe capre au coarne. Productia medie de lapte este de 300 l pe lactatie, cu limita intre 100-800 l. Prolificitatea este de 130-140 % iar greutatea iezilor la nastere este de 2,5-5 kg.

Capra alba de Banat

Rasa capre Alba de BanatS-a format prin incrucisarea caprelor locale carpatine cu rasa Saanen si, indeosebi, cu rasa Alba nobila germana. Este raspandita nu numai in Banat, ci si in Transilvania si in nordul Moldovei. Prezinta caracterele tipului morfoproductiv de lapte. Are capul fin, un procent mic de indivizi prezentand coarne turtite lateral si indreptate inapoi. Trunchiul are in general o forma para, regiunile superioare ale trunchiului sunt inguste si cu musculatura slab dezvoltata, iar membrele sunt subtiri, frecvent cu defecte de aplomb. Greutatea vie este asemanatoare cu a caprelor locale carpatine. Productia de lapte este in medie de 400-500 l, prolificitatea medie 200-250 %, iar greutatea vie a iezilor la nastere este de 2,5-2,6Kg.

RASELE DE CAPRE DIN ALTE TARI

Rase de lapte

Rasele de lapte perfectionate s-au format in Elvetia, Germania si Franta. Cele mai importante sunt: rasa Saanen, rasa Hasli, rasa Nobila alba Germana, rasa Montd’or si Malteza.

Rasa Saanen

Rasa capre SaanenS-a format in Elvetia in cantonul Berna si este cea mai renumita rasa de lapte din lume. Are corpul lung si suiet, inaltimea la greaban de 80-90 cm la masculi si 70-80 cm la femele, greutate vie fiind la 60-70 kg. Capul este fin relativ lung, iar 90% din animale nu au coarne. Gatul este lung si subtire, linia superioara aproape dreapta, crupa este tesita si musculatura slab dezvoltata. Toracele ingust si adanc, membrele sunt subtiri, lungi si unghii rezistente. Ugerul este globulos, foarte bine dezvoltat si prins de abdomen. Parul este scurt, lins si moale de culoare alba. Ambele sexe au barba, cu prepoderenta mai dezvoltata la masculi.

In tara de origine productia de lapte variaza intre 600-1000 lapte/lactatie, profilicitatea este de 2-3 iezi la fatare.

Rasa Hasli (Capra alpina)

S-a format tot in Elvetia. Este de culoarea caprioarei, pe spinare avand o culoare mai inchisa. Productia de lapte este de 400-600 l lapte/lactatie.

rasa capre alba nobila germana

Rasa alba nobila germana

Provine prin incrucisarea de absorbtie a rasei albe din Germania cu rasa Saanen. Se aseamana mult cu aceasta atat ca exterior cat si ca productivitate.

Rase de lana

In ceea ce priveste rasele de lana, intalnim rasa de Angora raspandita in Asia Mica. Produce lana lunga 20-25 cm, semifina omogena cu luciu intens si rezistenta denumita mohair. Carnea obtinuta la aceata rasa este foarte gustoasa insa productia de lapte este mica 180-200 l/lactatie.

rasa capre KasmirRase de puf

Principalele rase din aceasta grupa sunt: rasa Kasmir din Podisul Tibet si rasa Pridon. Productia piloasa este folosita pentru producerea confectiilor fine.

Rase mixte

Rasa de Toggenburger

rasa capre ToggenburgerRasa s-a format in Elvetia si poate fi considerata principala reprezentanta. Este de culoare bruna si prezinta doua brezaturi pe fata, late de 2-4 cm de la ochi la comisura buzelor. Are extremitatile membrelor albe. Productia de lapte este de 400-800 l/lactatie iar parul este lung de circa 20 cm.

Conditii pentru sacrificarea mieilor sau iezilor

sacrificarea mieilor si iezilorLegislatia actuala prevede ca sacrificarea mieilor sau iezilor, cu exceptia celor sacrificati pentru consum in gospodarie, sa se poata realiza numai in abatoarele autorizate sanitar veterinar pentru sacrificarea ovinelor sau caprinelor, care dispun de echipamente si facilitati speciale pentru sacrificarea acestor animale, cu respectarea bunastarii animalelor, sau in centre de taiere temporare care vor fi autorizate sa functioneze pe o perioada determinata, sub controlul medicului veterinar repartizat.

Carnea si organele de miel sunt admise pentru consumul public numai daca sunt insotite de un certificat de sanatate publica veterinara eliberat de abatorul unde au fost sacrificate animalele si poarta marca de sanatate.

Carnea de miel sau ied — care provine din unitati autorizate sanitar veterinar pentru schimburi intracomunitare va fi marcata cu o marca de sanatate de forma ovala cu dimensiunile de 6,5/ 4,5 cm, avand inscriptionate urmatoarele:

    • in partea superioara ‘ROMANIA’ cu majuscule sau codul ISO al tarii ‘RO’
    • in centru numarul de autorizare acordat de ANSVSA
    • in partea inferioara abrevierea: CE cu majuscule

Carnea de miel sau ied — care provine din marcarea carnii de miel rezultate in urma sacrificarilor in spatiile amenajate temporar se realizeaza cu o marca de sanatate de forma rotunda cu diametrul de 3,5 cm, in interiorul careia este inscris indicativul judetului urmat de codul numeric acordat de DSVSA judeteana;

Spatiile temporare pentru sacrificarea mieilor isi vor desfasura activitatea pe o perioada determinata (30 martie — 12 aprilie).

Autoritatile locale (Consilii Locale, Primarii) care vor sa organizeze, in localitatile pe care le conduc, centre pentru sacrificarea mieilor, trebuie sa se adreseze Directiilor Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor (DSVSA) judetene.

Spatiile avizate temporar pentru sacrificarea mieilor trebuie sa fie amenajate corespunzator: locuri special amenajate pentru sacrificarea animalelor, separate fizic de cumparatori, pentru a nu le produce disconfort; spatii special amenajate pentru cazarea animalelor si cu posibilitati de adapare si furajare a acestora; sistem de alimentare cu apa potabila si apa calda; facilitati de colectare si stocare in vederea dirijarii la unitati de ecarisare a sangelui si subproduselor necomestibile rezultate din sacrificarea animalelor; facilitati de colectare a materialelor cu risc specific, rezultate in urma sacrificarilor si de dirijare a acestora la unitati de incinerare.

Dirijarea subproduselor la unitatile de ecarisare intra in responsabilitatea primariei sau administratorului locului de sacrificare, pentru care va prezenta medicului veterinar oficial confirmarea din partea unitatii de transformare.

Carnea, provenita din sacrificarile efectuate in locurile special amenajate temporar pentru sacrificarea mieilor, va fi comercializata direct consumatorului final, imediat dupa sacrificare, examinare si marcare.

Este interzisa organizarea de locuri speciale pentru sacrificarea mieilor sau iezilor in zonele in care au fost impuse restrictii pe motive de sanatate a animalelor.

Mentionari

    • Sunt admise pentru sacrificare in vederea consumului public, numai animalele care sunt identificate conform legislatiei in vigoare, pentru care se cunoaste originea acestora, si statutul de sanatate al fermei sau al exploatatiei.
    • Starea de sanatate a mieilor si faptul ca provin din exploatatii unde nu evolueaza boli infectocontagioase, trebuie certificata de catre medicul veterinar.
    • Animalele identificate, insotite de certificatul de sanatate si formularul de miscare emise de catre medicul veterinar, se transporta spre locul de sacrificare numai cu mijloace autorizate sau inregistrate sanitar veterinar.
    • Este interzisa comercializarea produselor si a alimentelor de origine animala sau non-animala in spatii improvizate, nesupuse controlului sanitar veterinar, sau in sistem de vanzare stradal, in care nu pot fi asigurate o temperatura si o stare de igiena corespunzatoare.

Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor recomanda cetatenilor sa cumpere produse alimentare numai din spatii sau unitati inregistrate sau autorizate sanitar veterinar si pentru siguranta alimentelor.Aceasta inseamna ca, atat carnea, cat ti alte produse de origine animala sau non-animala au fost supuse controlului sanitar veterinar si pentru siguranta alimentelor si nu constituie un pericol pentru sanatatea publica.

Reamintim consumatorilor ca pot sesiza orice nereguli din domeniul sigurantei alimentelor la adresa de e-mail: callcenter@ansvsa.ro , sau la numarul de telefon 0800 826 787, care functioneaza in regim de permanenta si este apelabil gratuit, din orice retea de telefonie.

Adauga un comentariu

You must be logged in to post a comment.