Ce sisteme de tăiere moderne avem la piersic; Căderea florilor la legume; Făinarea la cultura de castraveţi; Inducerea măririi fructelor şi coacerea la tomate; Mana tomatelor, Phytophthora infestans etc  Declarație în America: “Satana îți vrea copiii!” …Potopul universal: este sau nu adevărat ?- Potopul lui Noe versus potopul din planeta Marte… Au inceput sa apara -Semnele venirii Domnului Isus din Biblie au apărut… Explicatia Cartii: Apocalipsa… Acces total la cartile lui Daniel Branzei… FII APROAPE DE CEI ÎNDURERAȚI, CA DOMNUL ISUS! pastor Ion Damian… DOMNUL ISUS ESTE APROAPE DE CEI ÎNDURERAȚI! Îmbracă platoșa neprihănirii… Daniel-  CĂRȚILE BIBLEI… Noi credem că…Cap. XIII – Conflict cu consecințele păcatului – moartea copilului Bat-Șebei… Consideratii practice despre imbracamintea crestina… Semnele venirii lui Isus Apocalipsa dupa…bancherii nesatui- Creditul este afacerea si nu ajutorul bancii-Banca nu împrumută! Banca face o afacere …Bancile, hypermarketurile si globalizarea… Despre creditul tau restant si mafia sistemului bancar…  Fii risipitori si ratacitori ai Poporului Roman fenteaza cu spor …Patriarhul Daniel a cerut la rectificare 220 de milioane de lei pentru Catedrala Mântuirii Neamului… MODERNA cu METAL. Japonia confirmă oficial marile „teorii ale conspirației” despre vaccin: compuși magnetici în serul experimental aruncat la coș de Tokio… Apocalipsa sau…Totalitarismul în cinci puncte. Distrugerea civilizației (I) MODERNA cu METAL. ..Imaginile dezastrului lăsat în urmă de incendii. Greenville, orașul verde de altădată, pare acum locul unei explozii nucleare-   este un oraș fantomă…PCR nu a murit, PCR s-a transformat (DE CE?!) Președinții a trei state în care vaccinarea a fost refuzată au murit… SUTE de personalități semnează o Scrisoare deschisă către clasa politică: „GATA cu regimul stărilor de excepție! De un an jumate suntem sub TERORISM medical”… Studiu biblic -Apocalipsa – Lumina din miezul nopții … Numeri 21;9. Moise a făcut un şarpe de aramă… Ioan 18;36. „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta“…După cum pentru salvarea de la înnec, Dumnezeu le-a spus TUTUROR să intre în Arca lui Noe, tot astfel, în preajma potopului Apocaliptic, suntem învăţaţi să intrăm şi, cu toţii, să rămânem Una (cu Duhul Sfânt şi cu Învăţătura Biblică) în „Corabia Cristică”, prin pocăinţă (Luca 15/10-32) şi prin naşterea din nou (Ioan, cap.3 şi Rom. Cap. 6); Aşa cum lui Moise i-a spus să-şi descalţe încălţămintea înnămolită prin nelegiuirii (Ex.3/5) şi pentru noi stă scris, să ne dezbrăcăm de omul cel vechi, otrăvit de Satan, îmbrăcat cu frunze,scuze,cu fapte- zdrenţe peticite (Îs.64/6) cu datini, idolatrii, ritualuri, false învăţături şi cu alte popisme –toxine, (Mat.9/16-17) pentru a ne îmbrăca cu Hristos (Col.3/9)… Nu se poate intra în El, în (Odihna), în Împărăţia lui, în Cananul Ceresc – înglodat în acatiste, ritualuri şi în alte nămoluri iconate, înnarmat cu proaste obicee sau cu vechea „învăţătură”; Burduful inimii înnoiţi-l, să fie umplut cu Plinătatea Duhului Sfânt; Noua ne spune, nu doar să ieşim din lumea demonică, din noi înşine, din dumnezeul acestui veac, (Gen.12/1), din globalizarea fărădelegilor ci, să credem că am fost răstigniţi, îngropaţi şi înviaţi dimpreună cu El (Gal.2/20) şi că viaţa noastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu, (Col.3/3) pentru a nu mai păcătui niciodată; Dacă Păstorul Poporului Evreu s-a întors să-şi înflăcăreze mintea de la Focul Duhovnicesc, să ne întoarcem şi noi de pe căile fărădelegilor şi să ne aprindem, să ne înflăcărăm de la Rugul nestins al Harului, pentru a ne blinda cu Armura Biruitoare (Ef.6/10-20), ca să rămânem în el Una (1Ioan 3/6-10); Una cu Învăţătura şi cu Vieţuirea lui;” Oricine rămâne în El nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut… Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său…”Cand diavolul te prinde cu casa… goala; (Daca nu te faci Una cu Acela  care nu se masturbeaza, -nu cu ea-1 Ioan 2/15-17 ,  ca sa fii gasit in   Cel fara de pacat  ;Daca nu te pocaiesti o data pentru totdeauna,precum fiul risipitor din  Luca 15/10-32)  ;Daca nu ramai in invatatura,moralitatea ,ascultarea, randuiala,corectitudinea,sfintenia  si infaptuirea Lui,ca sa-I pastrezi Sefia Lui-Domnia Sfanta (2 Ioan v. 9);Daca… nu faci totul prin Hristos,dimpreuna cu Duhul Sfant si daca  nu te nasti din nou,din Samanta,din Atotputernicia lui Dumnezeu,care   nu respinge,nu condamna pe nici un om care-si marturiseste orice nelegiuire si se increde, se intoarce la El…Daca mai lucrati dupa mintea si putinta voastra,fara Domnia si Rodirea lui…Deci,nu mai faceti nimic fara Mine (Ioan cap.15),daca vrei scapare… Doamne scapă-mă de masturbare! În fiecare om nenăscut din nou domneşte un Faraon cu tot cu matriţa lui satan (plină cu toate răutăţile, urâţeniile şi dejecţiile cosmice, cuibărite în inima deznădăjduit de rea – Ieremia, cap.17/9; De aceea…După ce Satan va cutreiera Ucraina, o să ceară pe toţi oamenii planetei, să-i cearnă ca pe grâu (Iov, cap.1 şi 2),pentru a cutremura nu numai pământul, ci şi Cerul (Evrei 12/25-29), dacă nu ne cerem iertare semenilor şi Tatălui, pe care l-am supărat până dincolo de Cer; Dacă nu ne împăcăm…Transumanismul: sfarsitul evolutiei (I)- INTERVIU „Depravarea ucide omul ca personalitate, din el rămâne doar partea lui animalică”;Top 10 cele mai inalte turnuri din lume;Arhitectii inselaciunii; (De la sarac si curat iliescian,la sarac ,dar fericit- Klausian, fara sa detii nimic!)Agenda 2030. Trecerea la economia circulara ne va lasa pe toti fără nimic, cautatori prin gopile de gunoi ale marilor orase; Cipul care leagă creierul de computer a fost creat de Neuralink, compania lui Elon Musk. Implicațiile majore ale proiectului; Analiză: Și-a dat brusc seama UE că și-a tăiat singură craca de sub picioare? Simbioza om-calculator; 5 experimente științifice care au depășit limitele eticii; AI și incertitudinea juridică: pericolele SB 1047 din California pentru dezvoltatori; Meta suspendă funcțiile AI generative în Brazilia pe fondul presiunii de reglementare; Calculatoare celulare vii: o nouă frontieră în inteligența artificială și calcul dincolo de siliciu; Algoritmul DPAD îmbunătățește interfețele creier-calculator, promițătoare progrese în neurotehnologie; Organizatiile care conduc lumea din umbra; Supravegherea globală a populaţiei, armă redutabilă a francmasoneriei mondiale; FRANCMASONERIA ŞI ARMELE PSIHOTRONICE; Noua Ordine Mondiala condusa din umbra de Francmasoneria din SUA,Europa,Israel,Vatican etc. Privatizare „cu dedicatie”; APAPS inventeaza metode unice in lume de privatizare si administrare; (COTUPTII PASZESC BOSTANARIA!) Comisar de poliție pus sub control judiciar de DNA pentru corupție; Privatizarea Triumf, licitatie cu dedicatie; Subevaluată și vândută cu dedicație; (Noi furam,noi ne reabilitam)Ordonanţă cu dedicaţie? Condamnaţi şi inculpaţi de top care ar putea scăpa basma curată dacă s-ar aplica ordonanţele Guvernului; „Descoperirea secolului” la Curtea de Conturi: ALRO, vândut pe nimic; #BahamasLeaks: detalii secrete ale afacerii Rompetrol şi ale privatizarilor cu dedicaţie; Un fost secretar de stat lansează ACUZAŢII GRAVE: Se fac controale cu dedicaţie, anumite firme ‘au protecţie’! CORBII PRIVATIZĂRILOR CU… DEDICAȚIE DAU TARCOALE ULTIMEI PERLE A INDUSTRIEI CEAUȘISTE; ROMÂNIA FURATĂ. Petromidia, privatizare cu dedicație; Elon Musk promite o tehnologie care va înlocui limbajul uman: Poate rezolva aproape orice este în neregulă cu creierul; Doctoriţă din Sibiu, fost manager la două spitale, a fost arestată. E acuzată că a luat mită de la bolnavi; (In timp ce saracii au fost  indopati cu hartii iluzorii,hotii au pus mana pe avutia lor…)Metodele păguboase de privatizare din anii ‘90. Cum li s-a ”vândut” muncitorilor iluzia că devin proprietarii fabricilor comuniste; Petre Roman – interviu despre culisele procesului de privatizare din România; Povestea privatizării (în masa) din Romania. Cine a favorizat ,,mini-oligarhii” României’. Interviu cu Mircea Cosea; (Cand hotii srtiga hotii…) Porumboiu, despre șeful EXIMBANK: 2 miniștri mi-au spus ,,nu avem ce face, e mai mare decât noi”… SEXUL CU ROBOTII IN VIITOR; EVOLUTIA MORALITATII LA UMANITATE SI VIITORUL EI; CE ESTE MARXISMUL CULTURAL? Transumanism sau cum ne jucăm de-a Dumnezeu; Până când „Cei ce povăţuiesc pe poporul acesta îl duc în rătăcire şi cei ce se lasă povăţuiţi de ei sunt pierduţi” ? (Îs.9/16) De ce nu ne lăsăm şcoliţi (Mat.28/19-20) de Duhul Adevărului, trimis ca să ne ajute? Chiar nu credem că după ce a scos pe Poporul Evreu din cuptorul încins cu nelegiuiri faraonice, tot Dumnezeu s-a întrupat în Omul Hristos şi a venit să ne scoată şi egiptul păcătuirilor din sânge? Pentru că ne iubeşte (Ioan 3/16) şi pe cei „buni”, dar şi pe cei răi (Mat.5/44-48), s-a…“Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui faţă de mine?” (Ps.116/12) …“Ce faci tu aici, Ilie?” (1 Imp.19/9)… Marie, Vasile, Costele, Ursula, Ionel, Putin(el)… căci este scrisă această întrebare de mii de ani, pentru fiecare dintre noi, ca să nu spună nimeni că nu a ştiut să-i răspundă!” Când strigă cei fără prihană, Domnul aude și-i scapă din toate necazurile lor. Domnul este aproape de cei cu inimă înfrântă și mântuiește pe cei cu duhul zdrobit.De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar… Eugenia ca preocupare majora a elitei mondiale…CÂND EI ÎNCEARCĂ SĂ NE UCIDĂ, MAI CONTEAZĂ MOTIVELE LOR?Teoreticianul transumanist Yuval Harari îi numește pe cei care nu folosesc Inteligența Artificială „oameni inutili”! Ce este transumanismul (III) – Iraționalitatea transumanismului; Wesley J. Smith: De ce transumanismul este nerealist și immoral; Prof. dr. Vasile Astărăstoae: Editarea genomului – între panaceu, eugenie și transumanism (I); Dacă v-am spune că alții s-au făcut stăpâni pe propriile voastre gene? Citate din cărți celebre: surse de inspirație și reflecție atât pentru minte, cât și pentru suflet; Ce e tulburător la perfecționism? Un nou volum de educație psihologică în colecția Biblioterapia; Citate despre viata – Citate celebre- Autori celebri; Aforisme; Bancuri noi – 100 glume noi pentru distracție maxima; (Asa a ajuns hotia o regula…)Cum au devenit angajații statului oameni-cheie pentru mafia țigărilor. Detalii scandaloase din anchetă; Putregaiul din ANAF. Mafia evaziunii fiscale, susținută de inspectorii instituției; ANAF doarme în bocanci. Orașele și comunele din jurul Capitalei colcăie de evazioniști; Lupta pentru înlocuirea totală a alimentelor naturale cu cele modificate genetic! Necropolitica; Trebuie să ne pregătim pentru al doilea val pandemic declanșat de Guvernul Mondial; Cele 9 legi ale Illuminati; (Cand lucrezi contra lui Dumnezeu,ajungi nemuritor-in IAD) CUM DEVII NEMURITOR PARTEA A II-A; SERIA “EVOLUTIA UMANITATII SI VIITORUL EI”; CUM VA ARATA OMUL VIITORULUI SI BIONICA: HIBRIZI SAU ROBOTI? Colonelul Ioan Burdulea: “Toți emanații Revoluției au fost trădători”; 10 TEHNOLOGII DIN VIITOR CARE VOR SCHIMBA TOTAL LUMEA; Roboti sexuali; Doctor Jivago – Boris Pasternak; O breșă în Cortina de Fier. Cum a ajuns romanul Doctor Jivago să fie publicat în Occident și să câștige Premiul Nobel pentru Literatură; Eterna ocultare sovietică/rusească a adevărului istoric: Pactul Ribbentrop-Molotov, protocolul secret și consecințele sale; Circumstanțele politice ale Doctorului Jivago; Cine îl protejează pe Iliescu? Masacrul de la Revoluție. Invitați Gen. Dan Voinea şi Teodor Mărieș; Mărturii cutremurătoare la 34 de ani de la Revoluţie: Adevărul despre moartea generalului Vasile Milea; Văduva generalului Ștefan Gușă: Soțul meu a fost otrăvit; Secretele generalului Vlad, ultimul șef al Securității; EDDA: POVESTI DIN MITOLOGIA NORDICA DE SNORRI STURLUSON; CONDITIONARE PSIHOLOGICA, MANIPULARE SI RAZBOI PSIHOLOGIC; LA 33 DE ANI DE LA REVOLUTIE – Substanțial; Corvin Lupu: noi dezvăluiri despre Lovitura de Stat din decembrie 1989; CELE MAI TARI LOCURI STRANII DE PE PAMANT; COMORI CELEBRE: CELE MAI CAUTATE, CELE MAI BINE ASCUNSE SI CELE MAI INTERESANTE DESCOPERITE; FIGURI CELEBRE ALE ANTICHITATII: SUVERANI, FOLOZOFI, RAZBOINICI – CURIOZITATI SI LEGENDE; PROSTITUTIA IN ANTICHITATE, CHIAR CEA MAI VECHE MESERIE DIN LUME; CUM ERA MEDICINA MEDIEVALA SI CARE SUNT MITURILE EI? Pensionarul milionar dă statul în judecată și cere bani mai mulți. Cei 42.000 de lei pe lună nu-i mai ajung; Pensia titanică pe care Emil Constantinescu o încasează în fiecare lună. Fostul președinte al României are un venit de neimaginat pentru un om obișnuit; Se încing spiritele la nivel mondial! Recep Erdogan, atac devastator la adresa Rusiei: ‘Turcia nu recunoaște anexarea Crimeii. Restituirea Crimeei Ucrainei este o cerință a dreptului international; Extrase dintr-o nouă carte despre MAFIA medicamentelor: Controlul populației – Cum ne omoară conducătorii corporațiilor; Șeful Interpol: Bandele globale operează la fel ca marile corporații / Mafia calabreză ‘Ndrangheta s-a extins în toată lumea; Cum să nu fii „stat eșuat”, când mafia corporatistă face legea? Cum arată înfiorătorul proiect al primei fabrici umane, care ar putea crea până la 30.000 de copii pe an. Părinții pot alege trăsăturile copiilor; Ce mai rămâne uman în transumanism? Fracturarea identității umane pe altarul transumanismului; Eutanasia umană, sau intervenţia nedreaptă a omului în planul lui Dumnezeu; Noul ordin mondial – de dwight kinman!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Arhitectii inselaciunii; (De la sarac si curat iliescian,la sarac ,dar fericit- Klausian, fara sa detii nimic!)Agenda 2030. Trecerea la economia circulara ne va lasa pe toti fără nimic, cautatori prin gopile de gunoi ale marilor orase; Cipul care leagă creierul de computer a fost creat de Neuralink, compania lui Elon Musk. Implicațiile majore ale proiectului; Analiză: Și-a dat brusc seama UE că și-a tăiat singură craca de sub picioare? Simbioza om-calculator; 5 experimente științifice care au depășit limitele eticii; AI și incertitudinea juridică: pericolele SB 1047 din California pentru dezvoltatori; Meta suspendă funcțiile AI generative în Brazilia pe fondul presiunii de reglementare; Calculatoare celulare vii: o nouă frontieră în inteligența artificială și calcul dincolo de siliciu; Algoritmul DPAD îmbunătățește interfețele creier-calculator, promițătoare progrese în neurotehnologie; Organizatiile care conduc lumea din umbra; Supravegherea globală a populaţiei, armă redutabilă a francmasoneriei mondiale; FRANCMASONERIA ŞI ARMELE PSIHOTRONICE; Noua Ordine Mondiala condusa din umbra de Francmasoneria din SUA,Europa,Israel,Vatican etc. Privatizare „cu dedicatie”; APAPS inventeaza metode unice in lume de privatizare si administrare; (COTUPTII PASZESC BOSTANARIA!) Comisar de poliție pus sub control judiciar de DNA pentru corupție; Privatizarea Triumf, licitatie cu dedicatie; Subevaluată și vândută cu dedicație; (Noi furam,noi ne reabilitam)Ordonanţă cu dedicaţie? Condamnaţi şi inculpaţi de top care ar putea scăpa basma curată dacă s-ar aplica ordonanţele Guvernului; „Descoperirea secolului” la Curtea de Conturi: ALRO, vândut pe nimic; #BahamasLeaks: detalii secrete ale afacerii Rompetrol şi ale privatizarilor cu dedicaţie; Un fost secretar de stat lansează ACUZAŢII GRAVE: Se fac controale cu dedicaţie, anumite firme ‘au protecţie’! CORBII PRIVATIZĂRILOR CU… DEDICAȚIE DAU TARCOALE ULTIMEI PERLE A INDUSTRIEI CEAUȘISTE; ROMÂNIA FURATĂ. Petromidia, privatizare cu dedicație; Elon Musk promite o tehnologie care va înlocui limbajul uman: Poate rezolva aproape orice este în neregulă cu creierul;

 

 

 Doctoriţă din Sibiu, fost manager la două spitale, a fost arestată. E acuzată că a luat mită de la bolnavi; (In timp ce saracii au fost  indopati cu hartii iluzorii,hotii au pus mana pe avutia lor…)Metodele păguboase de privatizare din anii ‘90. Cum li s-a ”vândut” muncitorilor iluzia că devin proprietarii fabricilor comuniste; Petre Roman – interviu despre culisele procesului de privatizare din România; Povestea privatizării (în masa) din Romania. Cine a favorizat ,,mini-oligarhii” României’. Interviu cu Mircea Cosea; (Cand hotii srtiga hotii…) Porumboiu, despre șeful EXIMBANK: 2 miniștri mi-au spus ,,nu avem ce face, e mai mare decât noi”… SEXUL CU ROBOTII IN VIITOR; EVOLUTIA MORALITATII LA UMANITATE SI VIITORUL EI; CE ESTE MARXISMUL CULTURAL? Transumanism sau cum ne jucăm de-a Dumnezeu; Până când „Cei ce povăţuiesc pe poporul acesta îl duc în rătăcire şi cei ce se lasă povăţuiţi de ei sunt pierduţi” ? (Îs.9/16) De ce nu ne lăsăm şcoliţi (Mat.28/19-20) de Duhul Adevărului, trimis ca să ne ajute? Chiar nu credem că după ce a scos pe Poporul Evreu din cuptorul încins cu nelegiuiri faraonice, tot Dumnezeu s-a întrupat în Omul Hristos şi a venit să ne scoată şi egiptul păcătuirilor din sânge? Pentru că ne iubeşte (Ioan 3/16) şi pe cei „buni”, dar şi pe cei răi (Mat.5/44-48), s-a…“Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui faţă de mine?” (Ps.116/12) …“Ce faci tu aici, Ilie?” (1 Imp.19/9)… Marie, Vasile, Costele, Ursula, Ionel, Putin(el)… căci este scrisă această întrebare de mii de ani, pentru fiecare dintre noi, ca să nu spună nimeni că nu a ştiut să-i răspundă!” Când strigă cei fără prihană, Domnul aude și-i scapă din toate necazurile lor. Domnul este aproape de cei cu inimă înfrântă și mântuiește pe cei cu duhul zdrobit.De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar… Eugenia ca preocupare majora a elitei mondiale…CÂND EI ÎNCEARCĂ SĂ NE UCIDĂ, MAI CONTEAZĂ MOTIVELE LOR?

 

Teoreticianul transumanist Yuval Harari îi numește pe cei care nu folosesc Inteligența Artificială „oameni inutili”! Ce este transumanismul (III) – Iraționalitatea transumanismului; Wesley J. Smith: De ce transumanismul este nerealist și immoral; Prof. dr. Vasile Astărăstoae: Editarea genomului – între panaceu, eugenie și transumanism (I); Dacă v-am spune că alții s-au făcut stăpâni pe propriile voastre gene? Citate din cărți celebre: surse de inspirație și reflecție atât pentru minte, cât și pentru suflet; Ce e tulburător la perfecționism? Un nou volum de educație psihologică în colecția Biblioterapia; Citate despre viata – Citate celebre- Autori celebri; Aforisme; Bancuri noi – 100 glume noi pentru distracție maxima; (Asa a ajuns hotia o regula…)Cum au devenit angajații statului oameni-cheie pentru mafia țigărilor. Detalii scandaloase din anchetă; Putregaiul din ANAF. Mafia evaziunii fiscale, susținută de inspectorii instituției; ANAF doarme în bocanci. Orașele și comunele din jurul Capitalei colcăie de evazioniști; Lupta pentru înlocuirea totală a alimentelor naturale cu cele modificate genetic! Necropolitica; Trebuie să ne pregătim pentru al doilea val pandemic declanșat de Guvernul Mondial; Cele 9 legi ale Illuminati; (Cand lucrezi contra lui Dumnezeu,ajungi nemuritor-in IAD) CUM DEVII NEMURITOR PARTEA A II-A; SERIA “EVOLUTIA UMANITATII SI VIITORUL EI”; CUM VA ARATA OMUL VIITORULUI SI BIONICA: HIBRIZI SAU ROBOTI? Colonelul Ioan Burdulea: “Toți emanații Revoluției au fost trădători”; 10 TEHNOLOGII DIN VIITOR CARE VOR SCHIMBA TOTAL LUMEA; Roboti sexuali; Doctor Jivago – Boris Pasternak; O breșă în Cortina de Fier. Cum a ajuns romanul Doctor Jivago să fie publicat în Occident și să câștige Premiul Nobel pentru Literatură; Eterna ocultare sovietică/rusească a adevărului istoric: Pactul Ribbentrop-Molotov, protocolul secret și consecințele sale; Circumstanțele politice ale Doctorului Jivago;

 

 Cine îl protejează pe Iliescu? Masacrul de la Revoluție. Invitați Gen. Dan Voinea şi Teodor Mărieș; Mărturii cutremurătoare la 34 de ani de la Revoluţie: Adevărul despre moartea generalului Vasile Milea; Văduva generalului Ștefan Gușă: Soțul meu a fost otrăvit; Secretele generalului Vlad, ultimul șef al Securității; EDDA: POVESTI DIN MITOLOGIA NORDICA DE SNORRI STURLUSON; CONDITIONARE PSIHOLOGICA, MANIPULARE SI RAZBOI PSIHOLOGIC; LA 33 DE ANI DE LA REVOLUTIE – Substanțial; Corvin Lupu: noi dezvăluiri despre Lovitura de Stat din decembrie 1989; CELE MAI TARI LOCURI STRANII DE PE PAMANT; COMORI CELEBRE: CELE MAI CAUTATE, CELE MAI BINE ASCUNSE SI CELE MAI INTERESANTE DESCOPERITE; FIGURI CELEBRE ALE ANTICHITATII: SUVERANI, FOLOZOFI, RAZBOINICI – CURIOZITATI SI LEGENDE; PROSTITUTIA IN ANTICHITATE, CHIAR CEA MAI VECHE MESERIE DIN LUME; CUM ERA MEDICINA MEDIEVALA SI CARE SUNT MITURILE EI? Pensionarul milionar dă statul în judecată și cere bani mai mulți. Cei 42.000 de lei pe lună nu-i mai ajung; Pensia titanică pe care Emil Constantinescu o încasează în fiecare lună. Fostul președinte al României are un venit de neimaginat pentru un om obișnuit; Se încing spiritele la nivel mondial! Recep Erdogan, atac devastator la adresa Rusiei: ‘Turcia nu recunoaște anexarea Crimeii. Restituirea Crimeei Ucrainei este o cerință a dreptului international; Extrase dintr-o nouă carte despre MAFIA medicamentelor: Controlul populației – Cum ne omoară conducătorii corporațiilor; Șeful Interpol: Bandele globale operează la fel ca marile corporații / Mafia calabreză ‘Ndrangheta s-a extins în toată lumea; Cum să nu fii „stat eșuat”, când mafia corporatistă face legea? Cum arată înfiorătorul proiect al primei fabrici umane, care ar putea crea până la 30.000 de copii pe an. Părinții pot alege trăsăturile copiilor; Ce mai rămâne uman în transumanism? Fracturarea identității umane pe altarul transumanismului; Eutanasia umană, sau intervenţia nedreaptă a omului în planul lui Dumnezeu; Noul ordin mondial – de dwight kinman!

  

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Noul ordin mondial – de dwight kinman

 

 

 

 

 

Exista o elita a puterii ( domnii banilor ) care se auto-numeste „Ordinul”. Ei au un plan de a aduce un nou ordin mondial, care este cuvantul-cod secret pentru un guvern mondial. Imensitatea acestui plen obscur si monstruos este aproape dincolo de imaginatia omenirii. Am cercetat moticulos timp de noua ani, asa ca nu va aduc fantezie. Va aduc adevar. Va aduc fapte. Aceasta nu e „vine lupul ,vine lupul”. Va aduc informatii pe care le-am adunat de la profesori universitari, senatori, fosti presedinti ai Statelor Unite, bancheri internationali, experti financiari si oameni si femei in cele mai inalte pozitii in guvern. Mai mult decat toate, voi documenta totul cu Cuvantul lui Dumnezeu.Dl.Gardner, de la „Council on Foreign Relations” a scris in „Foreign Affairs” revista oficiala a acestui consiliu :”Noi vom construi „New World Order” nu in fuga ci il vom construi bucata cu bucata chiar sub nasul lor „, adica a poporului American. Ei s-au ambalat inca de la infiintarea comisiei trilaterale sub Brezhinski in 1973. Cursa a fost deja pusa si este gata sa sara. Globalistii acestia cred ca deja o au in mana pentruca acum merg public inainte.

William Bowling doctor la Johns Hopkins University, un mare inventator si crestin a spus: „Globalismul va fi demisia Americii – sfarsitul republicii noastre”. Cetatenii U.S.A, chiar in acest moment sunt conditionati de catre puternicul farmec al mediei (publicitatii) pentru un nou ordin mondial. Vreau sa va arat despre ce este vorba in acest nou ordin mondial si cine este in spatele lui.

 

Cand Presedintele Bush s-a intalnit cu Gorbaciov, stirea a venit din Moscova si Washington D.C.:” Un nou ordin mondial este aproape”, si ” O noua era de pace si prosperitate este in mana noastra, gata sa o apucam. Eliata puterii a aranjat un plan atat de monstrous, incat este dincolo de imaginatia cetateanului de rand. Planul este sa dizolve suveranitatea natiunilor si sa aduca toate natiunile sub o autoritate centrala mondiala anume : Natiunile Unite. Toate armamentele lumii vor fi puse sub aceasta autoritate.

 

Planul include…………………………..

Det. aici

https://www.rasfoiesc.com/educatie/literatura/carti/NOUL-ORDIN-MONDIAL-de-Dwight-K39.php

 

 

////////////////////////////////

 

 

 

Eutanasia umană, sau intervenţia nedreaptă a omului în planul lui Dumnezeu

 

(de Marian Pătraşcu)

 

Iubirea de aproape nu constă în curmarea vieţii cuiva din milă pentru a-l scăpa pe dureri, ci a-l ajuta să suporte durerea până în clipa când se va preda lui Dumnezeu; moment care trebuie să rămână rezultatul unui proces natural şi, pe cât posibil, în deplină conştienţă şi cu deplină conştiinţă. Datoria noastră şi în special scopul medicilor este de a fi în slujba vieţii până la capătul acesteia; or, omul trăieşte chiar şi atunci când se afla în stadiul terminal al vieţii fizice.Dreptul la viaţă, la sănătate şi la autonomie, reprezintă drepturi fundamentale ale omenirii. Aceste drepturi sunt reglementate în cadrul celor mai importante documente internationale referitoare la drepturile omului. Astfel, articolul 3 al Declaratiei Universale a Drepturilor Omului spune: „Orice fiinţă umană are dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei sale ”1.

 

Convenţia Europeană a Drepturilor Omului reglementează:

 

„Articolul 2 – Dreptul la viaţă

Dreptul la viaţă al oricărei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzată cuiva în mod intenţionat, decât în executarea unei sentinţe capitale pronunţate de un tribunal în cazul în care infracţiunea este sancţionată cu această pedeapsă prin lege.

Moartea nu este considerată ca fiind cauzată prin încălcarea acestui articol în cazurile în care aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut necesară la forţă:

pentru a asigura apărarea oricărei persoane împotriva violenţei ilegale;

pentru a efectua o arestare legală sau pentru a împiedica evadarea unei persoane legal deţinute ;

pentru a reprima, conform legii, tulburări violente sau o insurecţie.

Articolul 3 – Interzicerea torturii…………

 

Det.aici

 

 

https://www.culturavietii.ro/eutanasia-umana-sau-interventia-nedreapta-a-omului-in-planul-lui-dumnezeu-de-marian-patrascu/

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

Fracturarea identității umane pe altarul transumanismului

 

Boom-ul incipient al inteligenței artificiale va fi întrețesut cu forța în matricea genului sau a identității, pentru a accelera atacul asupra definițiilor firești ale umanității și a ne azvârli dincolo de limitele accepțiunilor și restricțiilor clasice, spre un nou imperativ paradigmatic, unul menit să ne faciliteze acceptarea fără crâcnire a noului nostru rol în societate: acela de sclav digital.

Era modernă, acea răscruce care ne-a adus în zona de distorsiune a realității în care ne aflăm acum, a început prin 2008. Mai multe evenimente cheie din acel an au schimbat pentru totdeauna traiectoria umanității, începând cu marele crah financiar din 2008, care a grăbit distrugerea sistematică în masă a sistemelor financiare ale SUA și implicit ale întregii lumi.Colapsul corporației financiare Lehman Brothers în septembrie 2008 a dezlănțuit ceea ce se consideră în prezent a fi fost cea mai mare criză financiară de la Marea Criză Economică din 1929 încoace. Imediat după aceea a urmat alegerea lui Barrack Hussein Obama la sfârșitul anului 2008 și întronarea sa ca președinte în ianuarie 2009.Aceste două evenimente au fost faliile tectonice care a dus la (dez)ordinea globală actuală. ele au fost adesea în mod eronat abordate izolat unul de celălalt, fiind rareori combinate în mod sincretic sub forma a două fațete ale aceleiași schimbări sociale majore.

Fără a intra prea mult în amănuntele legii Glass-Steagall (lege dată în 1933 pentru a separa băncile comerciale de cele de investiții, măsură menită să prevină noi crize economice de genul celei din 1929, n.tr.) și în cauzele profunde ale crizei financiare propriu-zise, e destul să spunem că această criză a condus spre o reorientare a mentalităților sociale cu privire la domeniul financiar, mai cu seamă având în vedere că în lunile care au urmat, s-au înregistrat ample abuzuri înfăptuite de instituțiile bancare  majore asupra cetățenilor. De exemplu, celebrul caz al împrumuturilor-robot „auto-ipotecare” ale Bank of America, în care în mod automat au închis multe linii de creditare cu risc mare (creditori cu putere financiară mică), contrar tuturor reglementărilor din domeniu.

Aceste lucruri au dus la un val de nemulțumiri la adresa instituțiilor financiare, definite în genere sub umbrela unică de „Wall Street”. Așa s-a născut „Mișcarea de ocupație” din 2011, ale cărei prime proteste au coincis cu zilele colapsului Lehman din septembrie. Mișcarea aceasta a șocat până în străfunduri toată cabala bancară conducătoare, care s-a trezit acum cu nevoia de un instrument prin care să poată face mai mult decât doar să țină sub control daunele. Tsunami-ul social amenința să se îndrepte împotriva lor, grupurile mai radicalizate de protestatari chemând chiar la atacuri de natură fizică asupra băncilor; în esență, se contura o adevărată revoluție.Și, așa cum procedează clasele conducătoare în asemenea situații, s-a căutat o cale de a redirecționa pornirile înfierbântate și toată explozia de energie a maselor înspre o altă direcție; în esență, o direcție care să atenueze, să sublimeze și să facă o transmutație alchimică în ceva care să servească scopurilor acestei cabale.

Det. aici

https://www.culturavietii.ro/fracturarea-identitatii-umane-pe-altarul-transumanismului/

 

 

/////////////////////////////////

 

 

Ce mai rămâne uman în transumanism?

 

Alexandru Mărchidan, lector univ. dr.

 

Departamentul Psihologie, Științe ale Comunicării, Asistență Socială

 

Facultatea de Științe ale Educației, Științe Sociale și Psihologie

 

 

Este adevărat că atitudinile privitoare la moralitate se schimbă deseori, însă aceasta nu înseamnă că înseși principiile morale se schimbă, pentru că atunci nu mai are rost să vorbim despre evaluare morală. De fapt, se schimbă gradul în care aderăm la aceste principii, nu principiile însele. Așa stau lucrurile în general. Principala întrebare care ar trebui să ne frământe în prezent și în deceniile următoare este aceasta: care e granița permisă pentru pătrunderea tehnologiei în viețile noastre? Pentru că ea înaintează tot mai mult, an de an, lună de lună. Anul a devenit deja o unitate prea mare de măsurare a timpului atunci când vorbim despre evoluția tehnologiei. De pildă, citim aproape săptămânal știri prin care suntem informați că inteligența artificială câștigă tot mai mult spațiu în detrimentul inteligenței umane. Aflăm mereu despre noi succese ale AI (Artificial Intelligence), noi domenii în care inteligența noastră este depășită. Pentru iubitorii progresului cu orice preț, aceste vești reprezintă o invitație la „transformarea” omului, la „altoirea” AI pe trunchiul inteligenței naturale, dacă vrem ca aceasta din urmă să nu fie total dată la o parte, s-ar putea spune.

 

 

 

Răspunzând la întrebare: este rezonabil să considerăm că una dintre limite ar trebui să fie reprezentată în primul rând de afectarea identității umane, deci, în esență, a capacității de a ne păstra autonomia. Pentru că cel mai mare război se duce împotriva libertății, mai întâi cea interioară, profundă, apoi libertatea exterioară, social-politică. Tehnologia devine un musafir perfid care ocupă atâta spațiu în viețile noastre încât ne mai rămâne doar un colț neînsemnat. Aceasta înseamnă că rolul de stăpân al propriei vieți este detronat de ceva care este organizat în mare parte difuz, nevăzut – rețeaua de internet –, dar cu atât mai puternic în sensul presiunii asupra deciziilor, a modului de gândire, de organizare a timpului. „Țesătura” formată de raportul dintre activitățile umane și rețeaua de internet este atât de strânsă, încât puțini sunt cei care mai pot face delimitarea între propriile gânduri, credințe, atitudini și ceea ce li se sugerează că ar trebui să gândească.

 

 

 

Lumea traversează o perioadă de schimbări din ce în ce mai rapide. Toți vedem cum ritmul devine pe zi ce trece mai accelerat când vorbim despre instrumentele utilizate sau care vor putea fi curând utilizate, ritmul tehnologiilor de comunicare, al celor utilizate în domeniul sănătății. Ne impresionează capacitatea tehnologiilor de urmărire a vieții personale, a „citirii” persoanelor, posibilitatea (pentru că da, a devenit acum posibil) de a controla într-o măsură semnificativă stările (emoții, gânduri, disponibilități) maselor și ale indivizilor. Iar aceste tehnologii sunt încă în perfecționare. Pentru unii, astfel de schimbări construiesc „o minunată lume nouă”, iar pentru alții, acesta înseamnă coșmarul ce poate fi foarte aproape de realizare. De exemplu, se vorbește mult despre binefacerea sau oroarea utilizării cipurilor, despre magnetismul genetic, despre „atotprezența” inteligenței artificiale în această lume, până acolo încât amestecul dintre inteligența umană și cea artificială va face imposibilă separarea dintre ele.

 

 

 

Cuvântul de pe buzele multora dintre progresiști este „transumanism”, aflat în strânsă legătură cu ideea mai amplă a „resetării mondiale” (a se vedea The Great Reset, Klaus Schwab). Știm că sunt multe schimbări în prezent și că vor urma și altele mai importante. Întrebarea asupra căreia insistăm în acest articol este dacă mai putem vorbi despre repere morale, dacă, odată cu acest șoc tehnologic, se mai poate susține pretenția veche de milenii privind valoarea omului ca scop în sine, dincolo de mișcărea mai lentă sau mai rapidă a „resetărilor”. Cele câteva teme și interogații au fost suscitate de cărți și articole vizând perioada pe care o traversăm, a „nisipurilor mișcătoare” în domeniul biotehnologiilor, cu efecte în toate domeniile importante: etic, medical, social, economic, politic etc.

 

 

 

Cea mai incitantă, cuprinzătoare și argumentată lucrare este semnată de preotul Jean Boboc (1943-2019), francez de origine română, doctor în medicină la Universitatea din Paris și doctor în teologie la Institutul Saint Serge, specializat în mai multe ramuri medicale, în special în farmacologie clinică și toxicologie. Este vorba despre Transumanismul decriptat. Metamorfoza navei lui Tezeu, publicată în 2017 în Franța, iar în România, la Editura Doxologia, Iași, 2020, ediție îngrijită de prof. dr. Sebastian Moldovan, traducerea excelentă fiind realizată de Manuel Valeriu. Meritul cărții este acela de a fi cel mai bun ghid existent la ora actuală în încercarea de a înțelege ideologia transumanistă: rădăcinile sale intelectuale, temele majore, reprezentanții de bază, viziunile lor și modalitățile tehnice preconizate pentru a le atinge, contradicțiile interne, consecințele axiologice și etice ale revoluției antropologice pe care o propovăduiește transumanismul, documente internaționale prin care s-au făcut importanți pași înapoi pe terenul etic, cercuri politice și economice interesate de avansul cercetărilor în spiritul augmentării umane, noile tipuri de om: omul robotizat, omul protetic, omul bionic, cyborg-ul. Prin hibridarea omului cu mașina în diverse moduri, transumanismul dorește să revoluționeze orice temă care ține de firesc: procrearea, nașterea, îmbătrânirea, moartea, mergând până a le… desființa. Care mai este locul umanului după transumanism? Ce se mai poate face totuși acum, când suntem deja martori la implementarea unor idei transumaniste, martori la cercetări ce instrumentalizează omul? Care este modelul de la care nu trebuie să ne îndepărtăm? Ce înseamnă a fi un autentic om superior, dincolo de schimbările ideologice și culturale? Acestea sunt doar câteva dintre marile întrebări ce structurează cartea.

 

 

 

Schimbările tehnologice au adus deseori cu ele și schimbarea unor opinii și atitudini față de sine și de relațiile cu ceilalți; de pildă, opiniile despre corp, relații sexuale, procreare, despre embrionul uman și despre fetus, eutanasie, iar mai nou se discută intens despre manipularea genelor (temă strâns legată de eugenism), ameliorarea și augmentarea capacităților umane cu ajutorul inteligenței artificiale, ectogeneză, clonare, aspecte care depășesc obiectivele terapeutice justificate. Totuși, schimbarea unor atitudini morale nu poate fi echivalată cu „transformarea” principiilor morale. Altfel, nu ar avea sens să vorbim despre evaluarea morală a faptelor de-a lungul veacurilor, pentru că nu ar exista reperele pentru acea evaluare; un reper care este în continuă mișcare nu poate fi reper, tot așa cum un far luat de valuri nu mai poate ghida ambarcațiunile, chiar dacă ar continua să lumineze. De fapt, nu reperele morale se schimbă, ci adeziunea oamenilor, a comunităților, a societăților, la aceste principii. Iar bioetica se face tot mai vinovată de surzenie, muțenie și, ca atare, poartă o mare responsabilitate pentru terenul cedat. Însă, granița etică slăbită nu înseamnă și că există o întemeiere a relativismului moral (adică faptul că standardele morale diferă în mod esențial în funcție de epoci, comunități, societăți), ci există doar vinovăția celor care nu mai văd reperele. De asemenea, dacă ceva se poate face, nu înseamnă și că este permis și cu atât mai puțin că trebuie făcut. Am insistat asupra acestor aspecte, pentru că relativismul moral este principala ispită a vremurilor bogate în schimbări; totodată, el reprezintă una dintre scuzele celor înclinați spre derive morale.

 

 

 

Un aspect controversat este cel referitor la întâlnirea dintre inteligența artificială și cea umană chiar în casa minții noastre, prin crearea și promovarea microcipurilor. Desigur, ca orice măr otrăvit, și aici este prezentată partea frumoasă, „beneficiile” unei asemenea tehnologii. De exemplu, posibilitatea de a depista boli, de a dobândi informații relevante privind diverși indicatori ai stării de sănătate: presiunea arterială, nivelul de zahăr din sânge, reacția corpului la infecții, nivelul de inflamație, agenți patogeni etc. Pe un site al armatei americane, acum mai mult de un an, se făcea reclamă la o astfel de tehnologie deja existentă și în proces de perfecționare (oare cât de „perfectă” se dorește a fi?). Problema etică începe să apară în momentul în care înțelegem că aceste microcipuri sunt sau pot fi receptori și emițători, putând face parte dintr-o vastă rețea de informații, rețea imposibil de securizat în sens absolut și care poate ajunge în mâinile unui administrator răuvoitor. Însă, chiar presupunând că ea va fi perfect securizată, de unde atâta încredere în bunele intenții ale creatorilor acestor tipuri de tehnologie? Istoria politică ne învață prin mii de lecții că una dintre virtuțile omului liber este prudența și faptul că nu trebuie să dea vot de încredere absolută semenilor care promit binele odată ce vor ajunge la conducerea societății. Din păcate, gândirea critică primește lovitură după lovitură, curentele de opinie au mare forță în a nivela fluxul ideilor, stabilind ce trebuie spus și ce nu, marginalizând opozanții care sunt ironizați condescendent, sau apelându-se la glume de genul „Bill Gates s-a supărat: în România va fi alocat un cip la două-trei persoane”.

 

 

 

Aceste idei despre transformarea umană (enhancement) nu mai sunt de mult timp scenarii SF, deși criticii ar putea să le eticheteze așa, pentru a discredita orice atitudine de prudență față de tehnologii ce pot pune realmente în pericol însuși modul de a fi uman, acea „demnitate umană” despre care vorbea Immanuel Kant, demnitate având la bază autonomia voinței ghidată de rațiune. Desigur, despre demnitatea umană creștinismul are o viziune mult mai înaltă, dar în prezentul articol nu este spațiu pentru a dezbate acest vast subiect.

 

 

 

În acest context merită amintită distincția fundamentală pe care o face sociologul Bryan Wilson (Religia din perspectivă sociologică, Editura Trei, Bucureşti, 2000), aceea dintre raționalitatea formală sau instrumentală și raționalitatea valorică (reflexivă, teleologică). Raţionalitatea instrumentală se referă la aflarea celor mai bune mijloace pentru atingerea unor scopuri prestabilite, pe când raționalitatea valorică are în vedere însăşi alegerea scopurilor respective. În prezent, raționalitatea instrumentală este utilizată excesiv în detrimentul celei reflexive; alții („societatea”, „corporația”, „lumea”) ne aleg scopurile pentru care trebuie să luptăm. Unul dintre efectele faptului că acceptăm continuu noi tehnici ştiinţifice în majoritatea domeniilor vieţii sociale este că oamenii ajung să caute tot mai des soluţii tehnice la problemele lor, în loc să se bazeze pe menţinerea unor tipuri de atitudine morală ce ar reduce semnificativ numărul de cazuri problematice.

 

 

 

Revenind la tema ameliorării și augmentării umane, mai precis la subiectul microcipurilor: acesta nu este un pas aflat firesc în continuarea transplantului de organe, de exemplu, ci reprezintă un salt uriaș faptul ca în centrul de comandă al minții tale să fie pusă o stație de emisie-recepție la care pot fi conectați diverși terți. Vi se pare ceva neînsemnat? Dacă este așa, faptul se poate explica doar pentru că tot mai mulți încep să se familiarizeze cu ideea. Altfel, vorbim despre un alt pas către transumanism, însă acest „dincolo de umanism” poate fi cea mai proastă idee pentru umanitate, pentru că ea nu reprezintă doar o călătorie spre Indii, spre polul sudic sau nordic al Pământului, ci acceptarea unei provocări în care riscul este incomparabil. Ce mai rămâne uman în transumanism? Doar „asamblarea” exterioară, aparentă, a corpului nostru?

 

 

 

Ce se întâmplă când presupusele „beneficii” devin principala valoare într-o societate? Când calculul utilitarist domină dezbaterea etică? Se vor aduce constant tot mai multe argumente în vederea eficacității, iar multe aspecte fundamentale pentru ceea ce ne constituie ca oameni vor fi înlăturate mai întâi din educație (axată dintotdeauna pe valorile ce reies din experiențele umane; aici vorbim despre rolul miturilor, al literaturii, al filosofiei, istoriei, al limbilor clasice și al celor străine, al artelor), apoi din piața muncii, pentru că, se consideră, multe profesii vor fi realizate mai bine de roboți; chiar și acelea de judecător, medic, profesor. Însă cum ar arăta o generație de copii în care profesorii sunt roboți cu chip uman? Sincer, nu vreau să aflu răspunsul. Anumite experimente nu ar trebui făcute vreodată, pentru că efectele ar fi ireversibile pentru subiecții implicați în ele. Ar fi un genocid moral, așa cum a fost experimentarea regimurilor totalitare în secolul XX. Iar dacă cineva ar spune că avem ceva de învățat din aceste experimente, ce fel de îndreptățire ar putea fi adusă pentru a le iniția? Cine poate stabili care este costul moral rezonabil al lor? Nimeni nu poate dobândi consimțământul informat al participanților la experimente globale precum cele vizate de transumanism.

 

 

 

Transumanismul înseamnă cu siguranță schimbare, însă în detrimentul omului; este o schimbare în care domină acest „trans”, pe când umanismul rămâne în umbră, până la a deveni o amintire. Nu poate fi vorba despre un pariu câștigător atunci când riscul înseamnă însăși lezarea ireversibilă a omului. Cu toate acestea, unii urmăresc atingerea utopiei transumaniste cu multă îndârjire. O fac din imprudență sau pentru că întrevăd un câștig deosebit prin realizarea acelor obiective? De remarcat faptul că hotărârea de a te arunca pe tine și pe ceilalți într-o prăpastie al cărei capăt nu se vede (dacă s-ar vedea, rezultatul ar fi același, odată ce ai sărit) este demnă de intenții iraționale, anarhiste. Este pariul autodistructiv.

 

https://www.upit.ro/ro/univ-pentru-comunitate/uman-in-transumanism

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

Cum arată înfiorătorul proiect al primei fabrici umane, care ar putea crea până la 30.000 de copii pe an. Părinții pot alege trăsăturile copiilor

 

 

De Manaila Alina

 

Hashem Al-Ghaili a dezvăluit primul proiect al unei fabrici umane care va putea crea până la 30.000 de copii pe an.

Conceptul se numește EctoLife și este rezultatul a peste 50 de ani de cercetări inovatoare efectuate de cercetători din întreaga lume.

Părinții vor putea verifica modul în care se dezvoltă bebelușii lor prin intermediul aplicațiilor pentru smartphone.

Hashem Al-Ghaili a dezvăluit primele planuri pentru o fabrică umană care va putea crea până la 30.000 de copii pe an. Conceptul se numește EctoLife și este rezultatul a peste 50 de ani de cercetări revoluționare ale oamenilor de știință din întreaga lume, relatează Forbes.Al-Ghaili este un biotehnologician molecular yemenit. El este renumit în întreaga lume pentru videoclipurile sale științifice revoluționare. Prin proiectul său conceptual, omul de știință își propune să continue dezbaterea care va duce la abordarea prejudecăților și a controversei etice din jurul uterului artificial. În cadrul conceptului, părinții vor putea verifica modul în care se dezvoltă bebelușii lor prin intermediul aplicațiilor pentru smartphone. Între timp, bioreactoarele EctoLife vor produce toate substanțele necesare pentru embrioni.

Deși se află la nivel conceptual, proiectul se bazează pe realizări reale în domeniul uterului artificial. În 2017, oamenii de știință au crescut pentru prima dată un mamifer într-un uter artificial. Cu toate acestea, fătul nu se află tot timpul în el. În 2021, oamenii de știință israelieni au îmbunătățit tehnologia. Aceștia au reușit să crească embrioni de șoarece timp de până la 11 zile în pântece artificiale. Ceea ce este remarcabil în legătură cu această realizare este că 11 zile reprezintă peste 50% din perioada de gestație a unui șoarece.

Potrivit oamenilor de știință israelieni, crearea unui uter artificial în care fătul să fie purtat din prima până în ultima zi este realizabilă din punct de vedere tehnic. Oamenii de știință chinezi de la Institutul de Inginerie Biomedicală și Tehnologie din Suzhou lucrează în prezent la crearea unui uter artificial care poate purta copii din prima până în ultima zi. La începutul anului 2022, Elon Musk a declarat că este timpul să înceapă să producă oameni în pântece artificiale. Acest lucru ar contribui la soluționarea problemei colapsului demografic și la colonizarea planetei Marte.

„Uterele sintetice ar elimina povara grea a sarcinii și ar reduce inegalitatea de gen”, a adăugat Vitalik Buterin, creatorul criptomonedei Ethereum. „Conceptul EctoLife ar putea într-o zi să înlocuiască nașterea tradițională”, a declarat Al-Ghayli într-un interviu exclusiv pentru Science and Stuff. În cuvintele sale, societatea va putea în sfârșit să răspundă nevoilor părinților care „s-au săturat să aștepte un răspuns de la o agenție de adopție”. În plus, grijile legate de complicațiile din timpul sarcinii vor fi de domeniul trecutului.„Cea mai mare importanță a EctoLife este că ne va permite să ne confruntăm direct cu criza infertilității”, afirmă un biotehnologician molecular. „Dacă nu facem nimic, ne vom confrunta cu siguranță cu o criză a forței de muncă”, scrie Forbes despre problema demografică care afectează aproape toate țările din emisfera nordică. Colapsul populației ar duce la o catastrofă economică și la o calitate scăzută a vieții. În prezent, Organizația Mondială a Sănătății estimează că 15% din cuplurile de vârstă reproductivă din întreaga lume sunt afectate de infertilitate.

 

În ultimii 70 de ani, rata globală de fertilitate a scăzut cu până la 50%.

 

Oamenii s-ar putea confrunta cu o criză globală a reproducerii, susțin oamenii de știință de la Universitatea Ebraică din Ierusalim. Aceasta ar putea fi o realitate dacă nu se iau măsuri pentru a aborda scăderea numărului de spermatozoizi, avertizează cercetătorii. Numărul total de spermatozoizi a scăzut cu 62,3% în ultimele 5 decenii. Rata de declin este în creștere, spune profesorul Hagai Levine. În SUA, 33% dintre cupluri apelează la terapie pentru a trata infertilitatea.

„Producția în masă de copii într-o fabrică cu pântece artificiale poate ajuta la susținerea populației într-o țară în care cetățenii nu doresc să aibă copii. Dar care ar putea fi consecințele sociale sau psihologice?”, se întreabă South China Morning Post.

Criticii pântecului artificial consideră că oamenii fabricați pot cădea mai ușor în datorii față de creatorii lor corporativi sau guvernamentali. În plus, influența familiei ca unitate socială ar putea scădea. „Dacă toată lumea s-ar fi născut așa, ar fi fost corect. Dar dacă unii copii sunt născuți de părinți, iar alții de stat, va fi o mare problemă”, a declarat South China Morning Post.

„Suntem la doar câțiva ani distanță de testarea uterului artificial pe oameni”, scrie Elizabeth Clowie Romanis, academician în domeniul eticii sociale și al politicilor, în Journal of Medical Ethics, cea mai importantă revistă de etică medicală din lume.

Între timp, Dr. Carlo Bouletti, profesor asociat în cadrul departamentului de obstetrică, ginecologie și științe ale reproducerii de la Universitatea Yale, crede că un uter artificial complet funcțional ar putea fi realizat în următorii 10 ani.

 

 

Cum arată înfiorătorul proiect al primei fabrici umane, care ar putea crea până la 30.000 de copii pe an. Părinții pot alege trăsăturile copiilor

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

Cum să nu fii „stat eșuat”, când mafia corporatistă face legea?

 

 

De către Pavel Roman

 

Apropo de creșterea prețurilor  la carburanți, energie electrică și gaz! Abordez o temă, din punct de vedere legal și moral, care ne preocupă pe toți! Ale cui organisme sunt ANRE și Consiliul Concurenței în România? Dar ANPC? Ale cetățenilor români sau ale mafiei corporatiste? Unde sunt și pentru ce există ministerele de resort, în Guvernul României? De ce nu răspunde nici un demnitar (ministru, secetar de stat, director, șef de serviciu, autoritate, etc.), pentru neasigurarea, la timp, a rezervelor de gaz pentru consum și pentru că avem prețuri mai mari decât în Germania sau Ungaria, în urma unor speculații bursiere? Cum e posibil, după ce ai o armată de funcționari, plătită regește din bani publici, să nu existe asigurate rezerve de gaz și să ajungi la „mâna”, unor corporații și firme oportuniste, care speculează conjunctura, practicând prețuri astronomice, cu care spoliază bugetul public și populația și să nu existe vinovăție? Atunci, pentru ce sunt plătiți funcționarii din ministere? De ce nu anchetează nimeni subiectul aprovizionării cu gaz și nu răspunde nimeni pentru neasigurarea rezervelor strategice de gaz și pentru manipularea prețului la gaz, pe bursă, de către „băieții deștepți”, ce operează în acest sector? Nu cumva totul este premeditat, existând o înțelegere între corporațiile monopoliste (firmele distribuitoare), „Transgaz” și functionarii din guvern, ministere și agenții? Când deții și poți  asigura 70% din necesarul de consum, cum e posibil (sub masca liberalizării prețurilor) să-ți fixeze prețul la gaz niște intermediari, care asigură diferența până la 100%, prin metode specilative? Și de ce ai ajuns în această situație, cu o armată de specialiști, care au atribuții precise? Ce mecanism poate fi acesta, prin care prețul gazului este dictat,  șmecherește, de cei ce dețin monopolul distribuției, dacă nu unul imoral, conceput de „băieții deștepți” care operează în piața gazului, protejați de guvernanți și autoritățile publice? Cum e posibil ca să să funcționeze monopolul asupra carburanților, gazului și energiei electrice, practicat de câteva corporații, toată populația României să fie captivă unor distribuitori, iar statul, prin organismele sale, ANPC, ANRE, Consiliul Concurenței, să nu intervină și să fie pasiv când câteva corporații dictează prețul în piață, pentru energia produsă de societăți cu capital public? Cum se poate ca la pompă, indiferent că se numesc „OMV”, „MOL”, „Rompetrol”, „Lukoil”, „Gazprom”, prețurile să fie aproape identice, stabilite de un singur distribuitor (OMV), iar instituțiile abilitate să nu realizeze că există înțelegeri tip cartel și să nu reacționeze? Cum se poate ca prețul energiei electrice, la consumator, să nu fie fixat de producător (care deține aproape 100% din piață), ci de distribuitori, care, manipulează bursa, prin atacuri speculative (alegând, aleator, când să cumpere energie de pe bursă) în funcție de interesul lor financiar, corporații care, de asemenea, practică prețuri de monopol, existând înțelegeri, între distribuitori, la nivel național, privind prețul practicat? Cum să-ți fixeze – sub masca liberalizării preturilor -, prețul pieței, un intermediar (distrubuitor), care deține un procent infim din piață, când rezervele și producția îți aparțin? Nu cumva (la câți specialiști sunt plătiți în ministere, e exclusă prostia și coincidența) și în acest domeniu, fiind o piață monopolizata de câteva corporații, functioneaza înțelegeri de tip cartel, sub protecția sau cu concursul guvernului? Unde este ANRE în această ecuație? De partea cetățenilor sau de partea corporațiilor? Unde e Consiliul Concurenței și de ce nu reacționează când există o asemenea evidentă înțelegere de tip cartel în piață? Unde sunt miniștrii și Guvernul în această ecuație? Chiar am ajuns, când statul deține monopolul asupra rezervelor de țiței, de gaz și asupra producției de energie electrică, să ne facă regulile de piață și să ne stabilească prețurile (prin mecanisme speculative) câteva corporații monopoliste, cinice, cărora nu le pasă decât de profit, iar instituțiile statului să nu reacționeze? Pentru că dacă este exclusă prostia, e evident, corupție! Ce guvern este acesta care, în loc să declanșeze o anchetă uriașă, profesionistă, pentru a clarifica cum s-a ajuns ca patru sau cinci corporatii (analizate prin prisma acționarilor, nu sunt mai multe) să dețină monopolul pieței de carburanți, gaz, energie, se preocupă de subvenționarea gazului și energiei electrice, în loc să elimine monopolul, de tip mafiot și lăcomia dupa profit a acestor corporații? Ce rezolvăm cu subvenția? Scade, cumva, prețul în piață si profitul uriaș al corporațiilor, obtinut prin manipularea pieței, urmare a poziției dominante deținute, dacă guvernele subvenționează costurile cu gazul și energia electrică? Nu vom mai fi captivi și dependenți de aceste corporații când achiziționăm carburanți, gaz sau energie electrica? Nu vor mai avea „OMV”, „Enel”, „EOn”, poziție dominantă în piață? Unde ajung, de fapt, banii din subvenții? Nu tot în conturile corporațiilor? Cum e posibil să achiziționezi, din Ungaria, gaz și energie electrică, la prețuri mai mici decât cele interne, în condițiile în care Ungaria nu produce nici energie electrică și nici gaz? Ce economie de piață este această, să vinzi ieftin și să cumperi scump, același produs? De ce nu  declanșează, Guvernul, o anchetă, la ANRE, Consiliul Concurenței, ANPC, Ministerul Industriei și Energiei, „Transagaz” și „Transelectrica”, pentru a se clarifica cum s-a ajuns într-o astfel de situație paranormală și cine sunt vinovații? Chiar trebuie să ne obișnuim cu ideea că, în România, în loc să funcționeze economia de piață, în care cererea și oferta dictează prețurile, câteva corporații fac legea și statul este neputincios în fața lor, iar instituțiile abilitate, precum ANRE, Consiliul Concurenței, ANPC, sunt ori corupte în totalitate, ori de decor și acceptă ca fiind legală și normală existența unor corporații monopoliste, care au acaparat piața, au făcut captivă întreaga populație a României și au eliminat orice concurență, prin înțelegeți tip cartel? Dacă-mi explică, cineva, cum e posibil, legal și moral, să ai un preț la carburanți, gaz și energie electrică, mai mare decât Ungaria – care nu are rezerve de țiței, gaz și nu produce energie electrică – în condițiile în care extragi (gratuit, doar cu costuri de extracție)70% din necesarul de țiței și gaze și produci (cu anumite excepții, în anumite situații)100% din necesarul de energie și să nu ai nici un vinovat, totul fiind considerat legal, corect și moral, înseamnă că sunt un mare ignorat și încă n-am înțeles ce înseamnă economia de piață și care este rolul statului în economia de piață. Altfel, cum mă îndoiesc că n-aș ști, am, mai degrabă, convingerea că avem cea mai ticaloasa, coruptă și antiromânească administrație posibilă, de tip fanariot. Administrație care, în loc să protejeze populația de lăcomia corporatistă monopolistă, nu numai că nu reacționează, ci chiar participă la spolierea populației, exact ceea ce-și dorește mafia corporatistă, fără să-i pese de faptul că populația României a devenit captivă și este spoliată și sărăcita de câteva corporații cinice, lipsite de orice scrupule. Corporații care, profitand de pasivitate, prostie, corupția generalizată, au transformat România într-un uriaș ghetou, în care populația a devenit prizonieră.

 

 

https://www.decisiv.ro/2021/11/29/cum-sa-nu-fii-stat-esuat-cand-mafia-corporatista-face-legea/

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

Șeful Interpol: Bandele globale operează la fel ca marile corporații -Mafia calabreză ‘Ndrangheta s-a extins în toată lumea

 

 

Secretarul general al organizației internaționale de cooperare a forțelor de poliție Interpol a tras un semnal de alarmă cu privire la operațiunile bandelor internaționale, transmite Agerpres, preluată de G4Media.ro. „Lumea riscă să piardă [lupta] împotriva crimei organizate transnaționale”, a declarat Jurgen Stock. Stock a subliniat că Interpol are dovezi clare că grupări mafiote precum ‘Ndrangheta din Italia, care operau odinioară la scară regională, s-au extins acum pe toate continentele.

 

Citeste integral pe profit.ro – Șeful Interpol: Bandele globale operează la fel ca marile corporații / Mafia calabreză ‘Ndrangheta s-a extins în toată lumea

Șeful Interpol: Bandele globale operează la fel ca marile corporații / Mafia calabreză ‘Ndrangheta s-a extins în toată lumea

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

Extrase dintr-o nouă carte despre MAFIA medicamentelor: Controlul populației – Cum ne omoară conducătorii corporațiilor

 

 

ARTICOLE RELAȚIONATE

 Jim Carrey EXPLODEAZĂ împotriva vaccinurilor: Mercurul din peşte este periculos, dar este ok pentru copii?  

 DOCUMENTAR The Weight of Chains (Greutatea lanţurilor)

Posterul oficial al filmului Documentar de EXCEPŢIE despre efectele vaccinurilor, finanţat de Guvernul Canadei: Linişte, se vaccinează…

Jurnalist de investigatie premiat si analist al conspiratiilor, Jim Marrs tocmai a lansat o noua carte intitulata „Controlul populatiei – Cum ne omoara conducatorii corporatiilor”. Fenomenala noua carte exploreaza caile prin care sindicatul G.O.D. (global monopoly of Guns, Oil, and Drugs – monopolul global al Armelor, Petrolului si Drogurilor) distruge America.

Nu am citit cartea inca, insa numele autorului imi este suficient. Marrs este unul dintre putinii jurnalisti de investigatie ramasi in America zilelor noastre. Este neinfricat, minutios si foarte inteligent. Varsa in scrierile sale o cantitate vasta de cunostinte de istorie, conspiratii adevarate, coruptie si intrigi din guvern si industrie. Nimeni de pe planeta nu poate alcatui o carte precum Jim Marrs. De aceea suntem onorati sa reproducem un citat din cartea sa.

Istoriile a patru doctori proeminenți conectați la dezbaterea despre autism arată și explică cine sunt forțele care suprimă criticile la adresa vaccinărilor.

Brian Hooker detine un doctorat in ingineria biochimica si are un fiu adolescent autist. Motivat de boala fiului sau si cu ajutorul a doi parlamentari, Hooker a petrecut aproape 10 ani depunand mai mult de 100 de cereri sub legea Libertatii Informatiei catre CDC (Centrul pentru Controlul Bolilor), pentru a obtine informatii ce leaga thimerosalul umplut cu mercur din vaccinuri de incidenta mai multor boli.

A primit mii de documente, insa cu multe componente esentiale eliminate. Printre documente se regaseau 5 studii ale CDC cu privire la relatia dintre thimerosal si autism scrise inainte de 2004 care respingeau legatura dintre acestea. Insa documentele puternic redactate primite de Hooker au dezvaluit ca CDC a avut acces la informatii ce legau thimerosalul din vaccinuri de autism, tulburari de somn non-organice si tulburari de vorbire pe care le-a ascuns publicului. Astazi, vaccinurile antigripale cu thimerosal inca sunt administrate gravidelor si copiilor.

 

Pentru a citi întregul articol, faceți CLICK AICI.

 

https://www.activenews.ro/stiri-sanatate/Extrase-dintr-o-noua-carte-despre-MAFIA-medicamentelor-Controlul-populatiei-Cum-ne-omoara-conducatorii-corporatiilor-121664

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

Se încing spiritele la nivel mondial! Recep Erdogan, atac devastator la adresa Rusiei: ‘Turcia nu recunoaște anexarea Crimeii. Restituirea Crimeei Ucrainei este o cerință a dreptului internațional’

 

Autor: ION MOTEA

Se răcesc relațiile dintre Turcia și Federația Rusă? Președintele turc Recep Tayyip Erdogan a reiterat poziția Turciei potrivit căreia Ankara susține integritatea teritorială a Ucrainei și respinge anexarea Crimeii de către Rusia în 2014………….

 

Det. aici

 

 

https://www.bugetul.ro/se-incing-spiritele-la-nivel-mondial-recep-erdogan-atac-devastator-la-adresa-rusiei-turcia-nu-recunoaste-anexarea-crimeii-restituirea-crimeei-ucrainei-este-o-cerinta-a-dreptului-international/

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

Pensia titanică pe care Emil Constantinescu o încasează în fiecare lună. Fostul președinte al României are un venit de neimaginat pentru un om obișnuit

 

 

https://www.bugetul.ro/pensia-titanica-pe-care-emil-constantinescu-o-incaseaza-in-fiecare-luna-fostul-presedinte-al-romaniei-are-un-venit-de-neimaginat-pentru-un-om-obisnuit/

 

Autor: DIANA DUMITRACHE

 

Puţini români au habar că Emil Constantinescu încasează o pensie uriaşă în fiecare lună de la stat. Fostul preşedinte al României şi-a asigurat un trai lejer, iar averea strânsă nu este deloc una de ignorat.

Deşi a avut un singur mandat ca şef de stat, politicianul a deţinut, de-a lungul timpului, mai multe funcţii care acum îi aduc venituri serioase.

Fostul președinte Emil Constantinescu: O pace rezonabilă pentru Ucraina înseamnă restabilirea sistemului de drept în lume…

Dincolo de singurul mandat prezidenţial, între 1996 şi 2000, Emil Constantinescu este şi unul dintre politicienii de seamă ai României. Conform celei mai recente declaraţii de avere, acesta reuşeşte să adune sume frumoase la final de lună. De exemplu, în 2021, acesta lua peste 13.000 din pensii. 5.000 de lei reprezenta pensia pentru activitatea sa de profesor universitar la Facultatea de Geologie, dar şi ca fost rector al Universităţii Bucureşti.

 

Indemnizaţia pentru fost preşedinte era, la vremea aceea, de peste 8.300 de lei. Consiliul Ştiinţific al Institutului de Studii Avansate pentru Cultură şi Civilizaţia Levantului îi mai aduce lunar peste 16.600 de lei, aşa cum scrie în legea de organizare a institului.De asemenea, pe declaraţia de avere se arată că policitianul mai deţine trei terenuri (unul intravilan de 1.000 de metri pătrați, o livadă de 1.000 de metri pătrați și o fâneață de 1.500 de metri pătrați), dar şi o casă de 86 de metri pătraţi.Mai mult, are şi colecţii de numismatică, artă şi geologie, iar în conturile sale erau, în urmă cu trei ani, peste 10.000 de euro.

 

Din 2001, Emil Constantinescu este şi membru fondator în Comitetul director al Clubului Politic Balcanic şi membru în Board-ul directorilor Institutului Est Vest din New York. În 2017, a devenit membru în Board-ul Internațional Nizami Ganjavi Internaţional Center, iar din 2014 este membru în Board of Directors al World University Consortium.

 

 

Fostul preşedinte, despre situaţia din România

 

Deşi nu mai deţine funcţii în stat, Emil Constantinescu nu poate să stea departe de lumea politică. Acesta a criticat, în nenumărate rânduri, liderii politici din România, amintind de faptul că în timpul mandatului său de preşedinte a format un guvern academic.“Pentru că eram preşedintele Consiliului Naţional al Rectorilor din România şi cunoşteam foarte bine toată elita românească, am făcut un studiu. Cât ar fi nevoie de schimbarea administraţiei, aşa s-a ajuns la 15.000. Aceşti specialişti au existat. Nu era un guvern de 15.000, dar dacă a zis cineva ha-ha-ha, s-a terminat. A ajuns ceva de râs. Eu am format un guvern academic”, spunea Emil Constantinescu.

 

Fostul preşedinte al României a vorbit şi despre situaţia actuală din România, dezvăluind care ar putea fi o soluţie pentru că ţara să redevină importantă la nivel mondial.

“O ţară devine colonie atunci când nu are o viziune proprie asupra viitorului. O strategie pe termen lung şi un proiect pe termen scurt, care să plece de la propriile resurse naturale, de la propriile resurse umane şi în baza căreia să se poată asigura o integrare corectă într-un sistem mondial.

 

Dacă nu ai o viziune proprie, despre ce se întâmplă, ce vrei să fie naţiunea asta, ce vrei să facă, dacă nu ai o strategie, le îndeplineşti pe ale altora şi nu exişti. Noi aveam o viziune mai profundă decât avea Occidentul, eram respectaţi pentru ceea ce eram şi încrederea în noi”, a mai spus acesta, conform Digi 24.

 

Citeşte şi Fostul președinte Emil Constantinescu: ‘România arată cum arată sufletul și mintea noastră. Calea spre demnitate pe care ne-o dorim trebuie să înceapă cu respectul de sine’

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Pensionarul milionar dă statul în judecată și cere bani mai mulți. Cei 42.000 de lei pe lună nu-i mai ajung

 

 

Autor: DRAGOS STEFANESCU

Situație incredibilă la Iași! Un fost procuror DNA, care încasează lunar o pensie de nu mai puțin de 42.700 de lei, își strigă nemulțumirile în instanță. Pensionarul a dat în judecată Casa Județeană de Pensii Iași, solicitând recalcularea pensiei și diminuarea impozitului aferent acesteia. Mai mult, alți 15 procurori ieșiți la pensie s-au alăturat acestui demers.

 

Gheorghe Șuhan este un fost procuror DNA din Iași, care încasează o pensie lunară de 42.700 de lei, adică peste 8.500 de euro. El este însă total nemulțumit de majorarea pe care a primit-o în urma recalculării, dar și de impozitul aferent pensiei sale uriașe. În acest context, el a dat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Iaşi, cerând recalcularea pensiei dar și diminuarea impozitului.

 

Cazul a fost făcut public de jurnaliștii de la Dezvăluirea, potrivit cărora, acțiunii deschise de Șuhan s-au alăturat încă 15 procurori ieșiți la pensie. Printre aceștia se numără fostul șef al Parchetului Curții de Apel Iași, Iulian Ispir, soția sa Daniela Ispir, dar și fostul șef al DNA Iași, Sorin Călin.

 

Alți pensionari nemulțumiți mai sunt și Mircea Borș, fost șef al Penitenciarului Iași, dar și procurorii Daniela Moraru și Eugenia Vîrvescu. Culmea este că fiecare dintre aceștia au deja pensii lunare de peste 20.000 de lei, adică aproximativ 4.000 de euro. Ei au dat în judecată statul solicitând recalcularea dar și diminuarea impozitului care li se calculează lunar pentru pensia primită.

 

 

 

(VEZI ȘI: Pensiile gigant din România din care îți poți lua casă în două luni. Cum arată clasamentul celor mai bogați pensionari)

 

Pensionarul cu venituri de nabab este nemulțumit de recalculare și a dat în judecată statul

 

Milionarul din presa sportivă care s-a îmbogățit peste noapte. Povestea sumei enorme câștigate de Ovidiu Ioanițoaia cu ajutorul lui Adrian Sârbu

 

Palida fericire după nenorocirea de la Ferma Dacilor. Geamănul lui Luca Ene și-a ținut promisiunea față de fratele și tatăl său dispăruți în teribilul incendiu: „E jucător de bază la Steaua!”

Pensionarii nemulțumiți au dat în judecată Casa Județeană de Pensii Iaşi și solicită să li se restituie sumele de bani care le-au fost reținute drept impozit.„Solicităm obligarea pârâtei la restituirea sumelor reținute din pensie începând cu luna ianuarie 2024, rețineri efectuate în aplicarea diferenței dintre cota de impozit progresiv calculat în baza art. 101 Cod fiscal și cota de impozit prevăzută de art. 64 din Codul fiscal, cu aplicarea actualizării și a dobânzii legale penalizatorii, până la executarea integrală a obligației principale.

 

De asemenea, ei mai cer „restituirea diferențelor de impozit reținute nelegal, actualizate în funcție de indicele de inflație și cu aplicarea dobânzii legale penalizatorii, începând cu prima reținere din pensia fiecărui reclamant până la executarea integrală a obligației principale”, se arată în acțiune.

 

Instanța nu a luat încă o decizie asupra cererii depusă de foștii procurori, iar dosarul este pasat de la o secție la alta a Tribunalului Iași pe motive de competență.

 

 

 https://www.bugetul.ro/pensionarul-milionar-da-statul-in-judecata-si-cere-bani-mai-multi-cei-42000-de-lei-pe-luna-nu-i-mai-ajung/

 

////////////////////////////////////////////

 

 

CUM ERA MEDICINA MEDIEVALA SI CARE SUNT MITURILE EI?

 

 

By Catalin Stanculescu

 

Evul Mediu este considerat inca o perioada istorica de „intuneric” in ceea ce priveste activitatea medicala – un salt in gol surprinzator dupa era civilizatiei greco-romane, in care arta tamaduirii si studiul bolilor si al corpului uman erau bine reprezentate.

 

 

 

MEDICINA MEDIEVALA – METODE STRANII DE TRATAMENT

 

 

Evul Mediu in Europa Occidentala a adus la randul sau un aport considerabil medicinei si altor domenii de activitate, in ciuda abordarilor mai mult sau mai putin bizare a anumitor situatii, sub semnul unor principii si idei specifice perioadei respective, cum ar fi de pilda:

 

Conceptul filozofic general potrivit caruia sufletul (imaterial) si trupul (mortal, creat si material) sunt indisolubile;

Marcanta influenta religioasa sub presiunea enorma exercitata de Biserica;

Tendinta de a renunta cu buna stiinta la bucuria de a trai, la satisfactiile oferite de viata in general si la starea de bine corporala in particular, nutrind convingerea ca prin suferinta se castiga viata eterna;

Inexistenta unei traditii stiintifice, observatiile mergand in tandem cu influentele spirituale;

Originile tratamentelor pentru care se opta erau bazate pe o viziune in care destinul, pacatul si influentele astrelor detineau un rol primordial.

 

 

In mod paradoxal, cele mai potrivite abordari medicale erau imprumutate din epoca civilizatiilor antice si din textele care au supravietuit caderii Imperiului Roman, regasite in arhivele vechilor manastiri.

 

Dar este de o incontestabila valoare matricea inovativa medievala in domeniul medical atunci cand vorbim despre infiintarea primelor Universitati, despre introducerea anesteziei sau a anumitor metode chirurgice utilizate chiar si de medicina moderna a vremurilor actuale, cum ar fi de pilda adoptarea pozitiei numite „Trendelenburg” sau „anti-shock” pentru operatia de hernie, plasand pacientul culcat, cu picioarele mai sus decat capul.

 

De asemenea, metoda indicata de Ruggiero da Frugardo – unul din cei mai faimosi medici ai lumii medievale, care a semnat primul manual de chirurgie in secolul al XII-lea – pentru a sutura intestinele, este practicata si in zilele noastre in salile operatorii moderne.

 

 

 

In acelasi manual chirurgic se regasesc si indicatii extrem de interesante cu privire la o metoda de-a dreptul geniala, ce implica „construirea” unui canal de dimensiuni reduse pentru extragerea varfurilor de sageti de la nivelul unei rani, fara a sfasia ulterior tesuturile din imediata lor vecinatate.

 

Asadar, daca in zilele noastre medicina este atat de bogata si de eficienta, un strop de recunostinta o datoram si Evului Mediu care, cu toate defectele sale, reprezinta o treapta demna de stima pe scara progresului catre medicina stiintifica moderna.

 

 

 

METODE BIZARE DIN PRACTICA MEDICALA MDIEVALA

 

 

Partea mai putin compatibila cu modul logic de gandire si chiar cu bunul simt elementar, tine insa de o serie intreaga de metode de-a dreptul stranii, practicate de anumiti asa-zisi medici sau mai degraba vindecatori ai lumii medievale.

 

Convingerea ca baile corporale si mentinerea curateniei parului, a pielii, a unghiilor si a partilor intime fac mai mult rau decat bine, era destul de raspandita in randurile populatiei occidentale, astfel incat se crea teren propice raspandirii bolilor si respectiv cresterii mortalitatii.

 

 

 

Durata medie de viata in Evul Mediu era de 30 de ani, iar razboaiele, cu trena lor de molime, complicau si mai mult situatia.

 

Inutil sa mai mentionam ca neexistand formule adoptate pe scara larga in domeniul medicinei preventive, odata ce bolnavul solicita consultul unui doctor, sansele sale de a supravietui patologiei, se diminuau considerabil in loc sa sporeasca.

 

E suficient sa ne gandim ca o simpla constipatie era tratata prin introducerea unui infricosator clister metalic in anus, pompandu-se la nivelul colonului un amestec de apa cu fiere de porc mistret, ca sa nu mai vorbim despre utilizarea urinei pe post de antiseptic!

 

Chirurgul lui Henric al VIII-lea, Thomas Vicary, recomanda cu tarie ca toate ranile procurate in batalii sa fie „dezinfectate” cu urina, iar in 1666, medicul George Thomson sugera ca urina ar constitui un remediu eficient impotriva ciumei, intr-o versiune imbuteliata: „Essence of Urine”.

 

E posibil totusi ca urina sa fi fost la vremea respectiva chiar mai curata decat apa…

 

 

 

Dar o metoda mai cumplita decat o banala dezinfectare cu urina, era utilizarea fierului inrosit in foc pentru tratarea hemoroizilor.

 

In Evul Mediu timpuriu, exista convingerea ca cei ce nu inaltau rugaciuni Sfantului Fiacre – protectorul impotriva hemoroizilor – se procopseau cu boala care-i impiedica sa se mai aseze vreodata linistiti pe scaun. Acesti ghinionisti erau expediati de urgenta la calugari, care le ardeau hemoroizii cu fierul incins, pentru ca mai apoi sa li se recomande petrecerea a catorva ore sezuti pe faimoasa stanca St. Fiacre – locul in care monahul irlandez a fost vindecat in mod miraculos de hemoroizi.

 

Metoda a fost insa eliminata definitiv incepand cu secolul al XII-lea, cand medicul evreu Moses Maimonides a semnat un tratat in sapte capitole asupra hemoroizilor, prescriind un tratament mult mai simplu de urmat si chiar placut la urma urmei: o baie lunga si calmanta cu ierburi.

 

„Corectarea” unor probleme de sanatate cu ajutorul trepanatiei constituia de asemenea o metoda frecvent utilizata, considerandu-se ca perforarea membranei exterioare a creierului ar fi contribuit la diminuarea presiunii si la vindecarea unor boli precum epilepsia, migrena si/sau a tulburarilor psihice.

 

In mod evident , nu putine erau cazurile in care expunerea creierului la germenii externi se demonstra fatala, dar deznodamantul tragic tinea in aceste cazuri, de „vointa Domnului”.

 

Desi ar putea parea ciudat, trepanatia ca remediu al unor patologii aparte, nu a fost catusi de putin abandonata in vremurile moderne: in anul 2000, doi medici americani au tratat o pacienta afectata de sindromul oboselii si depresiei cronice cu ajutorul acestei metode, desi e limpede ca in conditii de igiena si logistica net superioare.

 

 

 

MEDICINA ASTROLOGICA MEDIEVALA

 

 

In epoca medievala, astrologii erau atat de respectati si de onorati, incat multi ii considerau veritabili magicieni, cu puteri supranaturale.

 

In realitate insa, studiind cu atentie miscarile corpurilor ceresti, reuseau sa prevada in oarecare masura conditiile meteorologice prielnice culturilor campurilor si sa informeze familia cu privire la tipul de personalitate pe care urma sa o aibe pruncii nascuti din anumite cupluri.

 

Aceasta ultima capacitate putea sa atraga ulterior o serie intreaga de consecinte asociate asistentei medicale oferite copilului dupa nastere.

 

Documentele istorice mentioneaza existenta unor anumite calendare speciale, care contineau un soi de grafice ale stelelor si erau utilizate in scopul orietarii diagnostice pentru o serie intreaga de patologii.

 

Din anul 1500, medicii europeni fura constransi prin lege sa consulte horoscopul unui pacient inainte de a intreprinde cea mai neinsemnata masura de tratament – astrologia sugera ca orice parte a corpului omenesc este influentata de soare, de luna si de planete, astfel incat medicii trebuiau sa evalueze cadrul general in care o boala se abatea asupra pacientilor sai, in functie de pozitia corpurilor ceresti si zodiilor in care acestia erau nascuti.

 

 

 

Zodia Berbecului era asociata de pilda bolilor ce afectau capul, fata, creierul si ochii, in timp ce zodia Scorpionului era reprezentativa pentru aparatul reproducator, organele sexuale, intestinele si aparatul excretor.

 

Dupa ce examinau cu atentie harta stelara a pacientului si se stabileau reperele curente ale corpurilor ceresti, medicii isi puteau exprima opinia cu privire la patologia de care era afectat un pacient, sugerand un diagnostic si o metoda de tratament adecvata.

 

 

 

SANGELE – VINOVATUL PRINCIPAL PENTRU MAI TOATE BOLILE

 

 

Dintr-un motiv sau altul, in Evul Mediu sangele era socotit frecvent principalul vinovat pentru mai toate bolile, expresia „are sangele otravit” fiind asociata multor forme de afectiuni, motiv pentru care metoda „luarii de sange” era extrem de raspandita.

 

Eliminand cantitati insemnat de sange, medicii socoteau ca sperantele de insanatosire a bolnavului sporesc, asadar aplicarea lipitorilor si sectionarea controlata a venelor constituia o practica frecventa.

 

Lipitorile erau utilizate din convingerea ca odata cu sangele supt este „aspirata” si boala, in timp ce eliminarea sangelui prin deschiderea intentionata a unei vene cu ajutorul unei lame era considerata o metoda de „improspatare a fluidelor vitale” din corp.

 

Ca transportator al unor agenti patogeni, sangele este considerat si in ziua de azi responsabil pentru transmiterea unor boli grave si pentru o serie intreaga de patologii care-si au originea in alte surse, dar de aici si pana la eliminarea unor cantitati importante de sange din corp in scop curativ e cale lunga.

 

 

 

Abordarea religioasa a acestui subiect trimite cu gandul la un concept familiar ortodoxismului actual, in care se considera ca postul constituie cea mai eficienta metoda de curatare a sangelui si organelor interne de toxine si agenti patogeni, excesul de grasimi, dulciuri, carne sau alcool influentand cu repeziciune in mod negativ starea de sanatate a omului sau, asa cum spunea parintele Arsenie Boca,

 

„Toate bolile sunt cu putinta daca sangele este otravit”.

 

Luatul de sange cu scop terapeutic se practica si in zilele noastre, desi metoda este extrem de controversata: unii o considera pur leac babesc menit sa faca mai mult rau decat bine, altii insa socotesc ca e o terapie eficienta atata vreme cat este realizata conform instructiunilor prezente in manualele medicale din vechime.

 

 

Astfel de scrieri se regasesc in arhivele Vaticanului, cuprinazand cu lux de amanunte modul in care se recurgea la o astfel de terapie in trecut, in functie de patologia de referinta, metoda fiind practicata de catre calugarii instruiti special in acest scop.

 

Un astfel de volum se regaseste si in cadrul Royal Library (Kongelige Bibliotek) din Copenhaga (Danemarca), semnat fiind de Hildegard von Bingen (1098-1179), o calugarita benedictina si una din reprezentantele cele mai de seama ale misticismului german din Evul Mediu timpuriu.

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie:

 

Schipperges, Heinrich – „Il giardino della salute: la medicina nel medioevo”, Milano, Garzanti, 1988;

Firpo, Luigi – „Medicina medievale”, UTET, Torino, 1972;

Bassetti, Vittorio – “Sanità del passato: I casi di Bertinoro, Meldola e Forlimpopoli”, Documenti e Studi, XX (2009), pag. 5–22;

May, Gareth – „Bizarre Medieval Medical Practices”, 2013.

 

 

 

 

 

 

 

https://mythologica.ro/cum-era-medicina-medievala-si-care-sunt-miturile-ei/

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

PROSTITUTIA IN ANTICHITATE, CHIAR CEA MAI VECHE MESERIE DIN LUME

 

 

 

By Roxana Iorgulescu

 

Cea mai veche meserie din lume – prostitutia – isi are originile etimologice in termenul latin Prostituere, a carui semnificatie este de a se auto-propune pentru un act sexual in schimbul unui avantaj material sau a unor favoruri.

 

Toate culturile lumii, fie ele antice sau moderne, au cunoscut aceasta indeletnicire de-a lungul istoriei, tratand-o cu mai mult sau mai putina „condescendenta”, in functie de particularitatile societatii respective si a modului in care era perceputa aceasta activitate practicata de femei si barbati, deopotriva.

 

 

 

SEX PE BANI IN ANTICHITATE – STABILIMENTE DEOCHEATE

 

 

Cu sau fara acordul autoritatilor insa, orice epoca a avut parte de stabilimentele sale deocheate, dedicate sexului pe bani, de pe urma carora se obtineau venituri mai mari sau mai mici, in functie de raportul cerere-oferta, dar si de… calitatea serviciilor prestate si aspectului celor ce se prostituiau.

 

Factorii care contribuiau la un castig frumusel tineau de infatisare, curatenie si abilitatea de a atrage clientii, oferindu-le intr-o maniera cat mai agreabila cu putinta, ceea ce aveau nevoie in materie de sex si acordand totodata o atentie deosebita caracterului si pretentiilor fiecaruia in parte, pentru a fi in masura sa se incropeasca la iuteala o „oferta personalizata”, care sa se plieze perfect pe expectativele solicitantului.

 

 

 

Fara indoiala, prostituirea a fost nicicand o meserie usoara, daca e sa socotim varietatea pretentiilor in acest domeniu si exigenta de a manifesta un soi de psihologie aparte, menita sa lase spatiu libertatii sexuale absolute, fara a judeca excentricitatile de natura intima ale clientilor.

 

 

 

CASELE DE TOLERANTA DIN VECHIME – REPERE ISTORICE

prostitutia sacra

 

Inca din secolul al XVIII-lea i.e.n., in Mesopotamia – mai exact in anticul regat al Babiloniei – existau reguli potrivit carora se recunostea necesitatea acceptarii unei forme de prostitutie considerate „sacre”, specifice indeosebi civilizatiei sumeriene.

 

Herodot si Tucidide mentionau in lucrarile lor faptul ca orice femeie babiloniana trebuia sa se prezinte cel putin odata in viata la sanctuarul din Militta dedicat zeitei Anahita (sau Nana – un soi de Afrodita locala), pentru a se darui unui strain in semn de ospitalitate.

 

Dar in intregul Orient Apropiat antic, in Mesopotamia, de-a lungul fluviilor Tigru si Eufrat, existau o multime de sanctuare sau temple cunoscute sub denumirea de „case ale cerului”, dedicate cu precadere divinitatilor iubirii – edificii in care prostitutia sacra era practicata ca o activitate obisnuita.

 

 

 

Prostitutia era o indeletnicire bine cunoscuta si in anticul Israel, desi era in mod tacit condamnata de legea ebraica – un numar semnificativ de adepti ai prostitutiei sacre ce se practica in templele placerii carnale era de sex barbatesc, la fel ca si in alte zone, precum Sardinia sau la nivelul unor culturi provenite din cea feniciana.

 

Sub influenta traditiilor feniciene, practica aceasta a fost preluata si de orasele portuare ale Marii Mediterane, extinzandu-se pana in Asia Mica, in Siria si in randurile etruscilor.

 

Herodot preciza in scrierile sale ca prostitutia babiloniana se desfasura in spatii considerate veritabile centre de atractie pentru toti calatorii lumii – activitate efervescenta care pali odata cu intrarea victorioasa a imparatului Constantin cel Mare pe teritoriul babilonian (secolul al IV-lea e.n.), doborand templele inchinate zeitatilor si depravarii si inlocuindu-le cu biserici crestinesti.

 

 

 

INFORMATII BIBLICE DESPRE PROSTITUTIA DE ODINIOARA

prostitutia sacra

 

Biblia contine indicatii ce vizeaza acest subiect, furnizand informatii despre prostitutia practicata in vremurile stravechi: in „Geneza”, capitolul 38, este istorisita povestea lui Iuda, care-si confunda propria nora (avand fata acoperita cu un val), cu o prostituata de pe marginea drumului care ducea la Timna:

 

„Iuda a vazut-o si a luat-o drept curva, pentru ca îsi acoperise fata. S-a abatut la ea din drum si a zis: „Lasa-ma sa ma culc cu tine!” Caci n-a cunoscut-o ca era noru-sa. Ea a zis: „Ce-mi dai ca sa te culci cu mine?” El a raspuns: „Am sa-ti trimit un ied din turma mea.” Ea a zis: „Îmi dai un zalog pâna îl vei trimite?”  El a raspuns: „Ce zalog sa-ti dau?” Ea a zis: „Inelul tau, lantul tau si toiagul pe care-l ai în mâna.” El i le-a dat.(…)”

 

Chiar daca in acest pasaj nu este vorba despre o veritabila prostituata, ci de o vaduva care avea propriile sale motive sa-l duca in eroare pe Iuda, se intelege ca prostitutia era practicata in acele vremuri, dupa regula negocierii ad-hoc.

 

Un alt episod biblic, din Cartea lui Iosua, istoriseste modul in care o „desfranata” pe nume Rahab, faciliteaza intrarea spionilor israeliti in cetatea Ierihonului, ascunzandu-i de autoritatile locale in fuioarele de pe acoperisul propriului sau stabiliment.

 

 

 

Dupa cucerirea cetatii, femeia renunta la prostitutie, se converti la ebraism si se casatori cu un membru ales al comunitatii.

 

In „Apocalipsa”, Babilonul este definit asemenea unei „femei imbracate in purpura si stacojiu (…), pe fruntea careia sta scris: Babilonul cel mare, mama prostituatelor si uraciunilor pamantului”, desi o serie de istorici si apreciaza ca sensul termenului „prostituate” ar trebui interpretat in acest caz drept „idolatrie”.

 

Anumite pergamente antice sugereaza ca semnificatia numelui locului in care se practica prostitutia babiloniana s-ar fi asemanat mult cu un cuvant ebraic ce se traduce prin „liber” – fapt care ar indica pretul pe care barbatii locului ar fi trebuit sa-l plateasca pentru a-si recastiga libertatea: propriul trup, pe post de ofranda sexuala.

 

 

 

In Noul Testament insa, Iisus manifesta o atitudine miloasa fata de prostituate, tratandu-le cu un soi de ingaduinta aparte, ba chiar plasandu-le deseori inaintea celor ce se vor inghesui sa obtina un loc in Imparatia Cerurilor:

 

„Adevarat va spun ca vamesii si curvele merg inaintea voastra in Impara?ia lui Dumnezeu. Fiindca Ioan a venit la voi umbland in calea neprihanirii si nu l-ati crezut. Dar vamesii si curvele l-au crezut. Si, macar ca ati vazut lucrul acesta, nu v-ati cait in urma ca sa-l credeti”…

 

 

 

PROSTITUTIA IN GRECIA SI IN ROMA ANTICA

 

 

Atat in Grecia, cat si in Roma antica, din punct de vedere istoric, s-ar putea afirma ca prostitutia se practica intr-o forma organizata: „cariera” unei prostituate putea demara inca din adolescenta, debutand cu schimbarea numelui si adoptand un soi de pseudonim cu sonoritati artistice, socotit mai potrivit pentru activitatea pe care urma sa o desfasoare.

 

In ciuda faptului ca practicarea acestei meserii era oarecum standardizata pentru toate prostituatele, situatia juridica a acestora era extrem de diferentiata – la nivelul caselor de toleranta se regaseau in mod obisnuit sclave, dar si femei libere angajate cu contract de catre patronul sau patroana locandei.

 

Cei ce detineau un astfel stabiliment se numeau „lenoni” si isi adjudecau rolul de protectori pentru prostituatele pe care le considerau „patrimoniu propriu”, ocupandu-se totodata cu comertul de femei sau barbati dedicati placerii carnale si achizitionand „new-entri” din randurile prizonierilor de razboi sau a femeilor rapite de talhari sau de pirati.

 

Existau insa si femei care practicau prostitutia in afara stabilimentelor dedicate – de regula acestea erau sclave ce si-au rascumparat intr-un fel sau altul libertatea sau chiar femei libere din nastere; totusi, lenonii reclutau de regula prostituatele din randurile claselor sociale joase, unde nu abundau modalitatile de castigare a hranei familiei.

 

 

 

Mai mult decat atat, deseori chiar si preotii recunosteau aceasta motivatie economica ce impunea responsabilitatea unei femei de pilda, pentru asigurarea celor de trebuinta familiei sale, atata vreme cat nu avea un barbat care sa-si asume aceasta sarcina.

 

Pretul unei prestatii putea varia destul de mult, in functie de locul in care se desfasura, de calitatea prostituatei, dar si de frecventa cu care se apela la serviciile unei anumite prostituate.

 

Astfel, in casele de toleranta, tariful nu era piperat, dar trebuia platit integral in avans, in timp ce „inchirierea” unei amante sau a unui amant pe termen lung putea sa coste destul de mult, pentru acest gen de servicii incheindu-se un veritabil contract gratie caruia clientul putea chiar sa-si asigure exclusivitatea.

 

Cele mai costisitoare prostituate erau asa-numitele „curtezane”, care primeau cadouri scumpe din partea clientilor lor fideli, bijuterii, aur sau chiar proprietati imobiliare importante, care le asigurau independenta financiara si un standard de viata lipsit de griji materiale, avand servitori si sclavi la dispozitie, asemenea celor mai bogate familii ale comunitatii.

 

Cele mai fascinante astfel de curtezane puteau sa „gestioneze” un portofoliu mai restrans de clienti, dar mult mai instariti, selectat in special din randurile bogatilor armatori, comercianti sau fiilor de bani gata.

 

Pentru a capata insa o reputatie in masura sa-i asigure succesul in plan profesional, curtezana trebuia nu numai sa aibe o infatisare fermecatoare, ci sa fie si foarte curata, ingrijita si bine imbracata, cu parul aranjat in coafuri sofisticate si trasaturile fetei bine puse in valoare de farduri aplicate cu maiestrie.

 

In plus, alaturi de aspectul fizic ireprosabil, conta la fel de mult abilitatea in „arta meretriciae”, adica a seductiei si placerilor carnale, insotite de o permanenta bunadispozitie, simt al umorului si comportament frivol-elegant, care sa incante peste masura clientii – zambetul pe buze nu era suficient pentru a ridica stacheta pretentiilor financiare.

 

 

 

ASPECTE DE NATURA JURIDICA

 

 

In ceea ce priveste situatia juridica a prostituatelor din epoca antica, izvoarele istorice mentioneaza ca desi activitatea lor era in mod tacit acceptata in societate, nu era reglementata de legi clare.

 

Inlaturandu-se calificativele de „adulter” si de „viol” – cele ce desemnau delicte grave – prostitutia in sine, cunoscuta sub numele de „porneia”, nu constituia o incalcare a legilor in vigoare, dar acest lucru nu-i impiedica pe cetateni sa condamne la nivel social, categoria celor ce practicau o astfel de meserie.

 

Pe ultima treapta a desconsiderarii se aflau insa lenonii, echivalentii „pestilor” din zilele noastre,  care erau tratati cu dispret si judecati aspru in societate, desi multe persoane din randurile autoritatilor oficiale apelau la serviciile lor in diverse situatii.

 

In Roma antica, exista o categorie care oferea servicii sexuale inregistrata oficial sub denumirea de „meretrix”, reglementata de catre dispozitiile dreptului roman, care prevedeau inscrierea in registre speciale a persoanelor ce practicau aceasta meserie – barbati sau femei deopotriva, asa cum demonstreaza inscriptiile vechiului Pompei.

 

 

 

Romanii socoteau ca o economie infloritoare nu se poate lipsi de serviciile prostituatelor si ale amantilor, localurile in care acestia isi desfasurau activitatea constituind veritabile atractii turistice.

 

Disponibilitatea sexuala ambivalenta a romanilor, care nu judecau inclinatiile sexuale ale celor ce erau dispusi sa-si usureze portofelele in schimbul placerilor carnale, isi dobandise o faima care trecea dincolo de granitele vechiului Imperiu.

 

Intr-o alta ordine de idei, in Roma antica, anumite femei libere care savarseau fapte deosebit de grave, puteau fi condamnate sa devina sclave utilizate ca prostituate, cu drept de a fi vandute sau oferite la schimb in scopul exploatarii lor explicit sexuale.

 

Pe masura ce Imperiul se extindea, deveneau tot mai numerosi sclavii si prostituatele straini, cu aspect exotic si preturi accesibile, in timp ce femeile libertine romane manifestau o lejeritate amoroasa de divertisment, atata vreme cat nu se sarea parleazul in gradina adulterului, riscand pedepse strasnice.

 

Pana in secolul al IV-lea, o serie de localuri deocheate in care se practica prostitutia apartineau Statului Roman, fara vreo dezaprobare de natura morala fata de preferintele cetatenilor instariti de a intretine raporturi sexuale platite cu barbati sau cu femei.

 

 

 

BARBATII SI PROSTITUTIA

 

 

Ei bine, de multe ori credem ca prostitutia, cel putin in lumea antica, era “dedicata” femeilor. Insa era practicata si de barbati.

 

In Grecia antica, orientarea sexuala avea un rol minor. Nimeni nu era definit de ea, iar normele sociale o vedeau ca pe o practica naturala. Nu era nevoie de acceptarea altora.

 

Prostitutia masculina era la fel de comuna ca si cea feminina. Insa erau si detalii legate de “pozitia dominanta”, aceasta fiind jucata de obicei de cei cu rang superior.

 

Barbatii se puteau oferi femeilor, nu si invers. Existau doua mari categorii de barbati-prostituati:

 

tranos sau pornoi

hetairikos

Prima categorie, tranos sau pornoi erau considerati inferiori si nedoriti. Isi vindeau corpurile doar pentru a supravietui si nu erau considerati cetateni. Deasemenea, ei erau si prizonieri de razboi. Societatea romana a adoptat acelasi set de principii, sprijinita chiar de cateva legi in acest sens.

 

 

Al doua categorie se numea hetairikos. Aceasta categorie semana cu cea a prostituatelor-femei de lux. Rolul lor era similar cu al escortelor de astazi. Acesti barbati erau temporar “adoptati” de cetateni de acelasi rang. Ei ofereau favoruri sexuala patronilor lor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie:

 

Herodot – „Storie” 1.199 – traducere de A.D. Godley, 1920;

Platon – „Simposio (dialogo)”, pagina 180;

McGinn, Thomas A. – „The Economy of Prostitution in the Roman World”, pag. 167-168, University of Michigan Press, 2004;

Biblia (Geneza, Capitolul 38) si Sfanta Evanghelie dupa Matei (21.31).

Martínez Fernández, Ángel, “Imágenes de las heteras y la prostitución femenina y masculina” Arqueología e Historia del Sexo

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Roxana Iorgulescu

 

Fire optimista si tenace, sensibila si puternica, osciland intre lumini si umbre, calatoresc pe drumuri nebatute de altii, cu indrazneala, dar si cu sovaiala copilareasca, ratacindu-ma si regasind drumul bun prin hatisurile vietii, nazuind mereu la mai bine si mai frumos, asemenea oricarui perfectionist constient ca perfectiunea nu se poate atinge vreodata

 

 

 

https://mythologica.ro/prostitutia-in-antichitate-chiar-cea-mai-veche-meserie-din-lume/

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

FIGURI CELEBRE ALE ANTICHITATII: SUVERANI, FOLOZOFI, RAZBOINICI – CURIOZITATI SI LEGENDE

 

 

 By Roxana Iorgulescu

 

Cand vine vorba despre istoria antica, linia care delimiteaza taramul realitatii de cel al legendei se subtiaza extrem de mult, devenind dificil de stabilit cu exactitate unde sfarseste una si unde incepe cealalta.

 

Multe nume rasunatoare ale acelor vremuri de mult apuse s-au pierdut treptat in negura timpului, iar cele care si-au pastrat rezonanta pana in zilele noastre, sunt aureolate de o multime de istorisiri, mituri si legende, unele mai curioase decat altele.

 

 

 

FIGURI CELEBRE ALE ANTICHITATII: SUVERANI, FOLOZOFI, RAZBOINICI – CURIOZITATI SI LEGENDE

 

 

Excluzand figurile biblice dinainte de Moise, legendarii fondatori ai oraselor greco-romane si participanti la razboiul din Troia, documentele antice au transmis lumii moderne informatii despre o serie intreaga de personaje pe care le regasim azi in filme, carti, benzi desenate, muzee – a caror faima oscileaza intre bine si rau conform unui grafic nabadaios si cu atat mai incitant.

 

De la regi la filozofi si de la inteleptii inzestrati cu darul vindecarii la razboinicii nemilosi ai unor vremuri tulburi si tumultoase, matricea lumii antice abunda in personaje faimoase, care si-au pus amprenta intr-un fel sau altul pe istoria omenirii, cu personalitatea si cu faptele lor iesite din comun.

 

 

 

 

PERSONAJE ANTICE CARE AU MARCAT CURSUL ISTORIEI

 

 

Daca va intrebati ce aveau in comun personajele faimoase ale lumii antice, ei bine, am putea identifica o serie de elemente specifice, in masura sa-i caracterizeze de la primul si pana la ultimul: un mod original de gandire, curiozitatea, dorinta de a duce la bun la sfarsit ceea ce incepeau si nu in ultimul rand, spiritul de initiativa.

 

Fara sa atribuim merite mai mici sau mai mari unora sau altora, vom enumera in cele ce urmeaza, in ordine alfabetica, o serie de nume sonore care au marcat cursul istoriei omenirii, impunand idei, comportamente, teorii sau ritualuri, modificand frontiere si descoperind teritorii noi, inventand lucruri ingenioase sau pur si simplu ipotizand ceva cu totul si cu totul nemaiauzit pana la vremea lor.

 

Akhenaton si Nefertiti – Akhenaton a devenit faraon al Egiptului la varsta de 19 ani si s-a casatorit cu frumoasa Nefertiti, incercand sa schimbe religia antica politeista a egiptenilor si stabilind o noua capitala la Amarna, pentru a da startul unei credinte ce avea sa-l consacre un suveran excentric si capricios si  primul monoteist al planetei (circa 1379-1362 i.e.n.), sustinut intru totul de fermecatoarea sa sotie. Desi egiptenii au revenit la oile lor dupa moartea lui Akhenaton, ideea existentei unei divinitati unice careia omul este dator sa i se inchine pare sa-i fi apartinut in exclusivitate;

Alexandru cel Mare – rege al Macedoniei (336-332 i.e.n.), ar putea concura pentru titlul de cel mai mare conducator de osti cunoscut vreodata in istorie, cucerind teritorii vaste, de la Gibraltar si pana la Punjab (India), impunand limba greaca la nivel general si dand startul unui infloritoare culturi eclectice, la nivelul careia intentiona sa puna cap la cap cunostintele acumulate de intreaga omenire, in beneficiul acesteia. Exista teorii care sustin ca incendierea Bibliotecii din Alexandria, construita in memoria sa, ar constitui un recviem al legendei turnului Babel mentionat in Geneza, din pricina pericolului necunoscut la care civilizatia Terrei s-ar fi putut expune avand acces la toate aceste informatii;

Arhimede – desi nu era nici rege, nici filozof si nici razboinic, Arhimede a facut astfel incat numele sau sa ramana inscris cu litere de aur in istoria omenirii: matematician, inventator si astronom inzestrat cu o pasiune aparte pentru cunoastere, isi asuma un rol strategic in peisajul belic antic, punand la punct o serie intreaga de scheme tactice militare, care au asigurat integritatea locurilor sale natale vreme indelungata. De la masinaria cu ajutorul carora se lansau pietre impotriva inamicului si pana la oglinzile cu care a reusit sa incendieze navele ce asediau Siracuza, Arhimede si-a pus amprenta pe o multime de inventii si descoperiri, formuland chiar si legea hidrostaticii care-i poarta numele si gratie careia, orice copil de varsta scolara, afla ca poate sa faca baie linistit, ajutat fiind de forta cu care apa il impinge de jos in sus;

Aristotel – a fost unul din cei mai importanti ganditori si filozofi ai lumii antice (384-322 i.e.n.), profesor al lui Alexandru cel Mare, caruia ii datoram un imens bagaj de cunostinte logice, metafizice, etice, politice, dar si din domeniul sistemelor deductive, pentru care lumea moderna continua sa nutreasca admiratie si pretuire. Genialitatii sale ii sunt atribuite reflectii profunde, concise si cu o incarcatura ce reuseste sa asocieze simtul umorului afirmatiilor cu greutate, stabilind printre altele ca „persoanele perfecte nu se cearta, nu mint, nu gresesc si nu exista”;

Attila – cel mai aventuros si mai crunt conducator al hunilor, a trait in perioada 406-453 i.e.n., terorizand intregul Imperiu Roman, imprumutand in cultura antica pseudonimul simbolic „Biciul lui Dumnezeu”; era manat de o sete nestavilita de lupta, manifestand un comportament destul de bizar ca atacator: nu tinea neaparat sa largeasca propriile granite si sa adauge teritoriile devastate, ci doar sa le deposedeze de bogatii, pe care sa le transfere in propriile vistierii, asemenea unei furnicute harnice care acumuleaza provizii pentru vremuri tulburi. Comorile adunate nu au servit catusi de putin hunilor in adevaratele vremuri tulburi pentru ei, intrucat dupa moartea lui Attila, hunii au mai existat doar timp de 16 ani, dupa care au disparut cu desavarsire din peisaj, dar reputatia razboinicului lor conducator a continuat sa inspire generatii intregi de lideri mondiali succesivi;

Ch’in (Qin Shi Huangdi) – primul imparat chinez (221 i.e.n.), intemeietor al dinastiei Qin, pe numele sau real Ying Zheng, a unificat toate regatele existente in vastul teritoriu asiatic sub unica sa autoritate, impunand legi comune, care au contribuit la instalarea pacii si colaborarii intre regiuni ce-si disputau de secole suprematia, razboindu-se intre ele fara odihna. Initiativei sale ii datoram spectacolul Marelui Zid Chinezesc (5785 kilometri), ridicat impotriva invaziei nomazilor, dar si realizarea celebrei armate a celor 7000 de soldati din teracota, care au lasat fara suflare arheologii lumii moderne, atunci cand a fost descoperita (1978) in imediata vecinatate a mormantului imparatului;

Cleopatra – ultima figura faraonica a Egiptului antic inainte de instalarea controlului roman asupra sa, a intrat in istorie pentru modul in care a decis sa-si puna capat vietii in momentul in care a realizat ca lumea sa apune, iar timpurile in care maretia civilizatiei pe care o reprezenta se destrama, lasand loc unei noi puteri, unei noi dominatii de proportii impresionante. Cleopatra alese muscatura unui sarpe veninos ca final al stralucitoarei, dar efemerei sale existente – una din putinele femei ale antichitatii care a reusit sa tina piept la nivel inalt, celor mai mari generali, imparati si razboinici din vremea sa;

Confucius – inteleptul chinez care a devenit cu adevarat celebru abia dupa ce a parasit aceasta lume – fondator al unei filozofii unice, care a influentat in mod hotarator gandirea asiatica in general, punand accent pe elementele Lunyu: umanitate, dreptate, pietate si cavalerism – valori de nepretuit, recunoscute si respectate in lumea intreaga pana in vremurile actuale; este filozoful caruia ii datoram una din cele mai ingenioase invitatii la fapte bune: „cel mai bun moment pentru a planta un pom e cu 20 de ani in urma, al doilea moment la fel de bun este in clipa asta”;

Demostene – scriitorul, oratorul si omul de stat atenian, cu un ascutit simt intuitiv de observatie, isi adjudeca rolul de „speaker” oficial, avertizandu-si suveranul in legatura cu pericolul cuceririi Greciei de catre Filip de Macedonia. Cele trei discursuri indreptate impotriva acestuia din urma, cunoscute sub denumirea de „filipice”, erau atat de amare, incat chiar si in zilele noastre, un discurs sever ce denunta comportamente negative, este etichetat drept „filipic”;

Euclid – parintele geometriei euclidiene utilizata pana in ziua de azi, a carui viata se confunda cu opera transmisa peste timp, demonstra o coerenta, logica si claritate a rationamentelor pentru care ar putea fi invidiat de orice mare matematician al tuturor timpurilor. Lui Euclid ii este atribuita printre altele, o gluma buna, aplicabila si in zilele noastre, care istoriseste cum suveranul sau i-a cerul sa-i indice o cale mai usoara pentru a intelege geometria matematica. Raspunsul lui Euclid a fost: „Alteta, in geometrie nu se afla cai special amenajate pentru regi”;

Hippocrate – supranumit pe buna dreptate „parintele medicinei”, este poate unicul om de pe Terra care  se bucura de pretuirea intregii noastre specii, indiferent de momentul istoric pe care l-a traversat omenirea dupa moartea sa, pentru influenta hotaratoare pe care a avut-o in domeniul tratamentelor menite sa indeparteze bolile. Pana la el, omul se baza in exclusivitate pe mila zeitatilor – astazi, orice medic are datoria de a rosti „juramantul lui Hippocrate” inainte de debutul sau profesional, in spiritul respectarii principiilor morale in exercitarea unei profesii care presupune un raport special cu pacientii;

Imhotep  – fizician, sfetnic si arhitect al faraonului Zoser, i se atribuie o serie de extraordinare realizari care au marcat epoca descoperirilor arheologice rasunatoare in domeniul egiptologiei antice, printre care s-ar afla planurile constructiei primei piramide in trepte si papirusurile care demonstreaza pionieratul sau in medicina complexa, de la trepanatie si pana la interventii asupra principalelor organe interne. Genialitatea sa a alimentat teoriile fanteziste potrivit carora Imhotep nu ar fi fost uman, ci extraterestru, coborat pe Terra pentru a impartasi muritorilor de rand fie si macar in parte, cunostintele unei civilizatii extrem de avansate – numele sau, intr-o traducere aproximativa, inseamna „cel care vine in pace”;

Iulius Cezar – cel mai insemnat si mai influent lider militar roman, cu o viata pe cat de tumultoasa pe atat de triumfatoare, personaj controversat si elogiat deopotriva, care a sters cu buretele faimoasa democratie republicana, instaurand dictatura in Roma antica: rebel, temerar si neobosit, Cezar s-a autoproclamat dictator pe viata si a intors cu susul in jos tot ceea ce romanii cunoasteau ca politica interna si externa, reguli, legi si principii, actionand dupa cum considera de cuviinta, fara sa dea socoteala nimanui. Triumviratul, razboaiele galice si celebrele sale campanii militare sunt bine documentate de sine insusi, fiind confirmate de istorici, aezi si scriitori, cu lux de detalii, astfel incat si azi utilizam o serie de expresii care-i apartin, precum „zarurile au fost aruncate” (alea acta est) sau „oamenii cred in ceea ce le convine” (fere libenter homines id quod velunt credunt);

Ovidiu – desi viata prolificului poet roman a avut parte de puntea intre doua ere (43 i.e.n. – 17 e.n.), il inscriem in lista celor mai insemnate figuri antice, intrucat oamenirea de azi ii datoreaza opere geniale, din care s-au inspirat aproape toti marii romancieri ai lumii, muzicieni, pictori, sculptori, scenaristi, cineasti si chiar creatori de moda faimosi. Lui Ovidiu ii datoram insula care-i poarta numele – unicul obiectiv turistic romanesc situat pe o insula naturala – locul legendar in care a fost exilat de catre imparatul Augustus;

Platon – unul din cei mai faimosi filozofi ai tuturor timpurilor, de o autoritate instinctiva, parinte al idealismului, a carui opera s-a conservat integral pentru mai bine de doua milenii si jumatate si fata de care contributia filozofica a lumii moderne ar putea constitui doar „o nota de subsol la lucrarile platoniene”, asa cum afirma matematicianul si filozoful britanic Alfred North Whithead. Platon a formulat teoria potrivit careia cu totii suntem destinati sa dezvoltam anumite deprinderi inca de la nastere, convins fiind ca sufletul este nemuritor si ca realitatea imbraca doua forme – perfecta si imperfecta – omul fiind un soi de „prizonier temporar” al acesteia din urma;

Siddhartha Gautama Buddha – liderul spiritual indiscutabil al indienilor si al altor natiuni orientale, parintele religiei si filozofiei buddhiste, al carui nume se traduce prin expresia „cel luminat” – metafora cat se poate de graitoare pentru a fi asociata unui intelept care a influentat decisiv religiile lumii, adaugand propria sa viziune asupra vietii si a mortii, precum si asupra rostului omului pe Pamant si a trecerii sale in faze succesive intr-o lume a eternitatii lipsite de suferinta, care ar conceptului de Nirvana;

Sun Tzu – general si filozof chinez (544-496 i.e.n.), parinte al tratatelor de strategie militara si a unei folozofii specifice, din care s-au transmis pana in zilele noastre invataturi si concepte caracteristice artei razboiului si nu numai, influentand chiar si strategiile manageriale de azi ce vizeaza modelele comportamentale in situatii competitive;

Thales – matematician, folozof si astronom gec, considerat parintele stiintei si unul din cei mai mari intelepti ai tuturor timpurilor, caruia ii datoram printre altele si celebra teorema care-i poarta numele, studiata si in ziua de azi in contextul demonstrarii faptului ca o paralela dusa la o latura a unui triunghi determina pe celelalte doua laturi ale acestuia segmente proportionale. Thales a fost cel dintai ganditor care a incercat sa formuleze teorii viabile in legatura cu originea Universului fara sa recurga la clasica versiune a zeilor plamaditori de lumi, stele, mari, oceane si uscaturi si ai oricaror altor lucruri sau vietuitoare;

Virgiliu – faimosul poet latin, semnatar al Eneidei – epopeea care a transmis peste secole mitul nasterii romanilor din vita divina, sustinand ca la originile acestora s-ar afla eroul troian Enea – fiul zeitei Venus; desi nefinalizata, opera lui Virgiliu a constituit o veritabila capodopera literara antica, a carei valoare este cu atat mai mare, cu cat a servit drept model pentru o sute de generatii de scriitori, din zorii erei lui Hristos si pana azi;

Zarathustra – controversatul personaj antic (628-551 i.e.n.), considerat profet si initiator al religiei Iranului, despre care se afirma in scrierile de demult ca ar fi avut origini divine – a instituit o veritabila casta a magilor initiati, carora le-a transmis exclusiv pe cale orala invataturile si cunostintele sale, transcrise abia dupa sute de ani de la trecerea sa in nefiinta sub forma de texte ce propavaduiau principii monoteiste si necesitatea transpunerii unor norme etice in fapte.

 

 

Toate aceste nume sonore ale antichitatii insa, nu reflecta nici macar un strop din maretia civilizatiilor de odinioara, care au daruit omenirii minti stralucite si genii, in mai toate domeniile stiintelor de azi, pentru care orice om modern al zilelor noastre nutreste admiratie si pretuire fara margini, atunci cand este vorba despre recunoasterea viziunii lor avansate si cu totul iesite din comun pentru vremuri atat de indepartate.

 

 

 

Bibliografie:

 

North Whithead, Alfred – Essays in Science and Philosophy, 1947;

Cohen, Marc S.; Curd, Patricia & Reeve C.D.C. – Readings in Ancient Greek Philosophy: from Thales to Aristotle, 2016;

Gill, N.S. – Ancient People You Should Know, 2018.

 

 

https://mythologica.ro/figuri-celebre-ale-antichitatii-suverani-folozofi-razboinici-curiozitati-si-legende/

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

CELE MAI CAUTATE COMORI DIN LUME, CELE MAI ASCUNSE SI CELE MAI INTERESANTE COMORI DIN LUME

 

 By Catalin Stanculescu

 

Fascinatia comorilor ascunse in locuri din cele mai stranii pe suprafata Terrei starneste de mii de ani interesul celor manati de spirit de aventura pentru descoperirea de tezaure nepretuite, insotite fara exceptie de o istorie iesita din comun.

 

 

Dar daca ar fi sa stabilim un criteriu de departajare al acestora in functie de celebritatea lor, am obtine trei categorii semnificative:

 

 

 

Cele mai cautate din lume;

Cele mai bine ascunse;

Cele mai interesante descoperite recent.

 

 

 

 

COMORI CELEBRE: CELE MAI CAUTATE DIN LUME

 

 

Exista oameni a caror pasiune pentru descoperirea de comori depaseste orice limita, fiind dispusi sa nu precupeteasca niciun efort pentru a aduce la iveala tezaure ascunse in diferite colturi ale lumii.

 

Cautatorii de comori moderni, dotati cu tehnologii din cele mai sofisticate si nu in ultimul rand, de un nestavilit spirit intreprinzator, dispun azi de mijloace optime pentru a reusi sa-si atinga obiectivele, dar chiar si asa, comori celebre despre care se cunosc anumite detalii, au ramas ascunse pana in zilele noastre, reusind intr-un fel sau altul sa scape din plasa celor ce iscodesc istoria lor.

 

 

 

In topul acestora se situeaza fara indoiala celebra Comoara a Templierilor (secolul XIV), care cuprinde bogatiile acumulate de cavalerii ordinului si care a disparut fara urma la Paris, in octombrie 1307.

 

 

 

Nimeni nu pune la indoiala existenta aesteia, intrucat documentele istorice confirma versiunea potrivit careia expeditiile cavalerilor templieri constituiau prilej de acumulare a unor cantitati impresionante de monede din aur, bijuterii cu pietre pretioase si alte obiecte de pret, aduse de pe meleagurile strabatute pe durata faimoaselor cruciade incurajate de Biserica Catolica.

 

Istoricii atribuie disparitia comorii aviditatii regelui Frantei, Filip al IV-lea cel Frumos (1268-1314), care ar fi confiscat-o in mod cat se poate de discret, supunand cavalerii templieri persecutiilor continue, pana la eliminarea definitiva a acestora din peisaj.

 

 

 

Pe locul al doilea in top se plaseaza Aurul Nazistilor (1939-1945), care se presupune ca ar zace undeva pe fundul lacului Toplitz, in Austria.

 

Odata cu agonia celui de-al Treilea Reich, lazi intregi, doldora de aurul evreilor, au fost aruncate in apele lacului, pentru a nu cadea in mainile Aliatilor.

 

 

 

Nu putini sunt cautatorii de comori care si-au pierdut viata incercand sa descopere acest tezaur aflat in adancurile impresionante ale lacului (cca 108 metri), in care armata nazista testa torpile.

 

Fundul lacului prezinta insa o particularitate aparte, fiind acoperit cu trunchiuri de copaci, asemenea unei paduri doborate si lasate sa putreazsca in adancuri – un loc pe cat de intrigant, pe atat de periculos pentru scufundatorii ce se aventureaza in cautarea de comori.

 

Cu toate acestea, publicatia germana Stern a finantat in anul 1959 un grup de specialisti pentru a efectua o incursiune pe lac, cu obiectivul de a recupera fie si macar in parte aceste lazi, iar misiunea a fost incununata de un succes partial, reusindu-se aducerea la suprafata a… milioane de lire sterline false, alaturi de masinaria cu ajutorul careia au fost produsi in cadrul operatiunii secrete Bernhard, puse la cale de nazisti pentru destabilizarea financiara a britanicilor.

 

Adevarata comoara pare sa fi ramas insa neatinsa pe fundul lacului, asteptandu-si inca descoperitorii.

 

 

 

Cel de-al treilea loc in clasament ar fi ocupat de comoara ofertelor din Guatavita (Columbia) (1200-1500), care ar constitui din aurul daruit zeilor de catre populatia indienilor Muisca (cultura Chibcha).

 

 

 

Laguna Guatavita tinde sa fie identificata drept izvorul mitului El Dorado, gratie istorisirilor potrivit carora indienii ce populau odinioara aceasta arie, aruncau in ape obiecte din aur, pentru a dobandi favoruri din partea zeilor sau chiar in semn de adorare a acestora.

 

In ciuda eforturilor sustinute ale cautatorilor de comori, aurul nu a fost regasit, ci continua sa ramana invaluit in mister, incitand interesul pasionatilor genului.

 

 

 

COMORI CELEBRE: CELE MAI BINE ASCUNSE

Daca va imaginati ca era piratilor si comorilor ascunse a apus demult, ei bine sunteti departe de adevar: topul celor mai bine ascunse comori incita inca din plin curiozitatea aventurosilor cautatori, care detin chiar o lista a celor considerate drept cel mai dificil de regasit, fiind ascunse in locuri tainice.

 

 

 

Campioana secretelor in acest context este socotita comoara lui Forrest Fenn: dupa ce a devenit pilot de avioane de vanatoare, in anii ’60, viata lui Fenn parea sa cunoasca un curs absolut normal, pana ce nu a decis sa efectueze calatoria vietii in zona anticului Pompei, in cautare de artefacte.

 

 

 

Misiunea a fost incununata de succes, potrivit documentelor oficiale, iar Fenn a intrat in randurile celor mai faimosi si mai excentrici colectionisti de arta din lume.

 

Diagnosticat cu cancer la rinichi in anii ’80, Fenn a decis sa ascunda tezaurul recuperat, oferind indicii pentru identificarea locului in care se afla depozitata aceasta impresionanta comoara, a carei valoare este estimata la circa 1-3 milioane de dolari, in aur, bijuterii cu pietre pretioase si alte obiecte de valoare antice.

 

In ciuda faptului ca zestrea de informatii oferite post-mortem de documentele lui Fenn ar trebui sa elucideze misterul ce invaluie locul depozitarii comorii, nimeni nu a reusit inca sa descifreze indiciile lasate in memoriile sale intitulate „The Thrill of the Chase”, publicate in anul 2010.

 

 

 

O alta comoara, ascunsa cu abilitate de fratii Jean si Pierre LaFitte – pirati francezi care atacau navele comerciale ce navigau pe rutele din apele Golfului Mexic, s-ar afla undeva in adancurile unui teren accidentat din Barataria Bay, aproape de New Orleans.

 

 

 

Documentele vremii mentioneaza ca cei doi frati au decedat candva intre anii 1823 si 1830, lasand in urma lor certitudinea existentei unei comori colosale, care starni o veritabila febra a cautatorilor din zona Louisisanei si imprjurimilor acesteia.

 

Se pare ca o cantitate imensa de obiecte de pret ar fi fost scufundata de cei doi, undeva in laguna Borgne, in imediata vecinatate a coastelor din New Orleans, dar si la circa cinci kilometri de vechiul drum spaniol din vecinatatea raului Sabine, intr-un crang cu ceva boscheti si arbori de cauciuc.

 

Desi in paginile faimoasei reviste National Geografic a fost publicat interviul si teoria potrivit careia comoara ar fi fost descoperita in anul 2007 de catre un arhitect de gradini de lux pe nume Tommy Todd, se pare ca este vorba despre un cu totul alt tezaur, ce apartinea bogatasului Emmet Baird – un personaj extrem de controversat, care s-ar fi imbogatit rapid de pe urma unor speculatii, in 1897.

 

In realitate inca nu au fost recuperate obiecte sau documente care sa ateste aparteneta aurului regasit, lucru care a alimentat legenda regasirii comorii celor doi faimosi pirati, desi aceasta continua sa-si astepte descoperitorii.

 

 

 

Tot dupa modelul comorii lui Fenn, in anul 1993, un individ ce imprumuta pseudonimul de „Max Valentin”, lansa un soi de concurs de tip „goana dupa aur” in intreaga Franta, anuntand ca ar fi ascuns intr-un loc tainic, o „bufnita de aur”, promitand o recompensa de un milion de franci celui ce va reusi sa o gaseasca.

 

Unii sustin ca bufnita de aur constituie doar numele de cod al comorii, altii ca ar fi vorba efectiv despre un obiect realizat in aur masiv, cu forma zburatoarei in cauza, dar toata lumea e de acord asupra faptului ca tezaurul de un milion ar fi ascuns undeva „la tara”, intr-un satuc francez modest, care nu atrage atentia prin nimic.

 

Misteriosul Max Valentin a furnizat amatorilor de astfel de expeditii, „11 indicii asupra locului in care se afla ascunsa bufnita de aur”, dar nimeni nu a reusit sa descifreze complet cimilitura, asadar comoara se afla inca la dispozitia cautatorilor.

 

Grazie celebritatii sale si faptului ca intre timp a fost lansata moneda euro, bufnita de aur ar putea valora azi mult mai mult decat milionul de franci promis de excentricul Max Valentin, care a si decedat in anul 2009, afirmand ca cineva s-ar fi aflat la un moment dat foarte aproape de ascunzatoarea bufnitei, fara insa sa o descopere.

 

 

 

COMORI CELEBRE: CELE MAI INTERESANTE DESCOPERITE RECENT

 

 

Printre cele mai impresionante comori descoperite, se numara cea de la Hoxne (Anglia): in anul 1993 au fost regasite 14 mii de monede din aur si argint, apartinand epocii romane, intr-un cufar vintage din lemn.

 

Conjunctura in care a avut loc evenimentul este una cat se poate de banala: cautandu-se un ciocan pentru a efectua o reparatie oarecare.

 

Comoara se afla expusa la British Museum din Londra.

 

 

 

Un alt caz faimos este considerat cel al comorii din Grosseto (Italia): in anul 2004, la Manastirea San Mamiliano, au fost descoperite 500 de monete de aur, batute intre anii 450-474, ceea ce le sporeste in mod considerabil valoarea efectiva.

 

Descoperirea a transformat complet tabloul micii asezari, la nivelul careia a fost amenajat rapid un muzeu, pentru a oferi tuturor – localnici sau turisti, deopotriva – posibilitatea de a admira neobisnuita comoara.

 

 

 

In anul 2009, in Anglia, are loc un eveniment la fel de surprinzator: protagonistul este un barbat in varsta de 50 de ani – un simplu somer care cauta ceva monede pierdute, cu un metal-detector de-a lungul raului trent, in Staffordshire.

 

 

Omul deveni instantaneu cel mai bogat somer din lume, descoperind cea mai impresionanta comoara de pe teritoriul Regatului Unit – peste 4,5 kilograme de aur si 2,5 kilograme de argint – un tezaur evaluat la ametitoarea cifra de 3 milioane de lire sterline, achizitionat de Birmingham Museum & Art Gallery.

 

Aceste trei cazuri se refera la o  perioada relativ recenta, respectiv in ultimii 15 ani, dar la categoria celor mai interesante comori descoperite vreodata, topul este extrem de dificil de intocmit.

 

Tezaure precum cel din mormantul lui Tutankamon (Egipt), comoara din Java (Indonesia), atat de disputata comoara de pe galionul Nuestra Senora de las Mercedes (1804), adjudecata in final de Spania, sau tezaurul din Sroda Sleska (Polonia), au declansat furori la nivel mondial, de indata ce au fost descoperite.

 

 

 

Dar lista este lunga si cuprinde si alte nume de localitati necunoscute, devenite celebre dupa regasirea tezaurelor cu pricina: Insula Antikythera (Grecia), Panaghiuriste (Bulgaria), Cesarea (Israel), Bactria (Afganistan) sau Buckinghamshire (Anglia), ca sa enumeram doar cateva.

 

Legendele care le insotesc sunt la fel de fascinante ca si comorile respective, aprinzand imaginatia aventurierilor din mai toate colturile lumii, spre a porni in expeditii temerare, cu scopul de a descoperi noi si noi astfel de tezaure ascunse in locuri din cele mai surprinzatore.

 

 

 

Bibliografie:

 

Terhart, Franjo – Il tesoro dei Templari. Le ricchezze nascoste, titlul original „Der Scatz der Tempelritter”, traducere de Roberta Gado Wiener, 2002;

Valentin Max & Becker, Michel – Sur la trace de la chouette d’or, 1993;

Von Frankenstein, Norbert – Comori pierdute si regasite (Ce si Cum), traducere in limba romana de Mihai Moroiu, 2002.

 

 

https://mythologica.ro/cele-mai-cautate-comori-din-lume-cele-mai-ascunse-si-cele-mai-interesante-comori-din-lume/

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

CELE MAI TARI LOCURI STRANII DE PE PAMANT

 

 

 

By Catalin Stanculescu

 

Miracolele Terrei si locurile de pe glob in care se inregistreaza fenomene stranii, constituie elemente ce dau planetei noastre o aura de mister si-i sporesc frumusetea, maretia si spectaculozitatea dincolo de orice limita.

 

Multe din tainele civilizatiilor antice ce au populat odinioara Pamantul ies la iveala dupa mii de ani, pentru a surprinde lumea moderna, natura isi adauga focurile sale de artificii in mai toate colturile planetei, iar vietuitoarele Terrei insufletesc peisajul sub forme si infatisari din cele mai variate.

 

 

 

MISTERELE TERREI – LOCURI STRANII SI EXPLICATII PE MASURA

 

 

Dar unele din cele mai iesite din comun locuri ale globului continua sa surprinda prin enormele semne de intrebare pe care le ridica asupra originii lor si asupra anacronismului cu contextul in care se regasesc, lasand oamenii de stiinta fara replica si dand fir de tors teoriilor din cele mai bizare, menite sa destrame misterul de care sunt invaluite.

 

E dificil de intocmit un top al celor mai surprinzatoare astfel de puncte de pe glob – unele se bucura de o popularitate imensa, alimentata de literatura stiintifico-fantastica si de peliculele cinematografice realizate de-a lungul timpului, cum ar fi de pilda Triunghiul Bermudelor sau Insula Pastelui, dar altele continua sa incite curiozitatea amatorilor de senzational, chiar daca sunt mai putin mediatizate.

 

Iata in cele ce urmeaza, cateva exemple elocvente in acest sens:

 

 

 

 

 

YEMEN: POARTA STELARA DIN VECINATATEA GOLFULUI ADEN

 

 

Daca socotiti ca serialul „Stargate” este o istorisire in imagini pline de fantezie a transferului in alte lumi prin intermediul unui portal, ei bine lucrurile par sa fie inspirate din realitate, daca e sa luam in consideratie existenta unui obiect similar in Yemen, in imediata vecinatate a Golfului Aden.

 

Expertii evalueaza posibilitatea ca intr-un viitor nu tocmai indepartat, sa reuseasca sa descifreze tainele „scurtaturii” catre taramuri necunoscute din spatiu sau chiar din universuri paralele, dar de aici si pana la acceptarea ideii ca deja avem astfel de dispozitive la dispozitie si nu stim inca sa le utilizam e cale lunga.

 

Misiunea Cluster, dezvoltata de Agentia Spatiala Europeana cu obiectivul de a studia magnetosfera Terrei, a relevat insa existenta unui loc ce ar putea indeplini cu succes rolul principal din „Stargate”: instrumentele sofisticate de care dispun expertii, au detectat in Yemen un soi de „punte” la nivelul careia campul magnetic al Terrei este direct conectat la campul magnetic al Soarelui.

 

Este vorba despre un canal de circa 150 de milioane de kilometri, de-a lungul caruia tranziteaza particule incarcate catre atmosfera superioara a planetei si care este in masura sa se dechida si sa se inchida chiar si de cateva zeci de ori pe zi.

 

Ex-militarul american Aaron McCollum, declara in 2014, intr-un interviu acordat cotidianelor de top din SUA, ca Yemenul detine efectiv o veritabila „poarta stelara”, numita oficial „anomalie magnetica”, ce consta intr-un enorm camp magnetic ce creaza un soi de spirala in apa, ale carui proportii pot creste pana la formarea unui vartej in masura sa „inghita” orice.

 

Pentru a demonstra veridicitatea afirmatiilor sale, McCollum indica fara umbra de rezerva, coordonatele exacte ale locului cu pricina, invitand pe oricine sa le verifice cu Google Earth: Latitudine 14°0’51.62’’N si Longitudine 48°21’23.12’’E – un loc situat intr-o zona izolata si nelocuita, la circa 30 de metri de mare, pe coasta Yemen-ului.

 

Socotind dupa faptul ca afirmatiile lui McCollum suna destul de excentric, nu-i de mirare ca autoritatile americane si cele din Yemen nu s-au sinchisit sa raspunda in vreun fel declaratiilor, dar imaginile surprinse de aparatele fotografice ale Unchiului Google demonstreaza ca in punctul indicat, se regaseste o structura cel putin ciudata, care adaposteste fara indoiala ceva ce trebuie tinut departe de ochii lumii, chiar daca nu neaparat o poarta stelara sau vartejuri in apa…

 

 

 

 

 

RETEAUA DE TUNELURI CE STRABATE ADANCURILE BATRANULUI CONTINENT

 

 

Ochiul iscoditor al arheologilor a reusit sa decopere in adancurile suprafetei terestre, mii de tuneluri ce par sa aibe o varsta remarcabila: expertii dateaza realizarea acestora candva in Epoca de Piatra.

 

Perplexitatea cercetatorilor este pe deplin intemeiata, avand in vedere ca tunelurile alcatuiesc o retea ce se extinde pe mii de kilometri, strabatand adancurile Batranului Continent, din Scotia si pana in Turcia, fara sa ofere un minim indiciu in legatura cu scopul pentru care au fost construite.

 

Parerile sunt impartite: se presupune ca ar fi putut fi utilizate ca lacasuri pentru ingroparea mortilor sau ca spatii la nivelul carora se organizau o serie de ritualuri necunoscute, dar cea mai plauzibila ipoteza este cea ce avanseaza teoria crearii unei ascunzatori de proportii, care servea populatiei de odinioara pentru a evita predatorii.

 

Cecetatorul german Heinrich Kusch sustine ca varsta retelei de galerii subterane leaga sute de situri neolitice, raspandite in intreaga Europa, iar faptul ca atat de numeroase tuneluri au rezistat timp de 12 mii de ani, indica dimensiunile gigantice ale retelei originale.

 

„Numai in Germania am descoperit 700 de metri din aceasta retea de tuneluri subterane”, sustine Kusch, „in Austria am gasit alte 350 de metri, iar in alte tari europene se afla mii de astfel de galerii”.

 

„Este vorba despre pasaje subterane cu o inaltime aproximativa de numai 70 de cm, suficienta pentru a permite trecerea unei persoane dintr-un tunel intr-altul, din loc in loc regasindu-se mici camere ce par sa fi detinut rolul de spatii de depozitare, prevazute insa si cu cateva locuri destinate odihnei in pozitie asezat, asemenea unor scaunele din piatra”, precizeaza specialistul.

 

 

 

Labirintul a fost botezat „Erdstall” si a starnit interesul a numerosi arheologi, geologi si oameni de stiinta, care si-au reunit eforturile in elucidarea misterului ce invaluie aceste galerii, alcatuind „Grupul de Lucru pentru Erdstall Research”.

 

Nu mica le-a fost mirarea expertilor, cand au efectuat scanarea cu ajutorul radarelor de ultima generatie, descoperind dimensiunile impresionante ale retelei.

 

Cele mai vechi documente care cuprind informatii referitoare la existenta acestei surprinzatoare structuri subterane apartin unui pionier al explorarilor de acest gen – arheologul, speologul si sacerdotul german Lambert Ferdinand P. Karner (1841-1909), care mentiona in jurnalele sale de calatorie, modul in care s-a „tarat prin tunelurile unui labirint subteran de 400 de ori, iluminand traseul doar cu lumina tremuratoare a unei lumanari”.

 

Documentele descriu „stranii pasaje intortocheate, prin care se poate trece numai tarandu-te precum un vierme”.

 

 

 

In timp ce anumiti oameni de stiinta sustin ideea utilizarii in timpuri stravechi a unui astfel de labirint pentru protejarea de predatori si adapostirea de intemperiile vremii potrivnice, de molime sau de incendii accidentale de proportii, altii avanseaza teoria potrivit careia reteaua constituie „preludiul” unei vaste lumi subterane, despre care oamenii inca nu stiu mai nimic, pentru ca nu au manifestat nicicand un veritabil interes pentru a o descoperi.

 

In orice caz, putini sunt cei ce aduc in prim-plan o alta chestiune incitanta si anume, cum au reusit oamenii din Epoca de Piatra sa construiasca o retea de tuneluri atat de sofisticata si de extinsa in subteran, cand dispuneau doar de unelete si mijloace primitive pentru traiul de zi cu zi?!?

 

Chiar si in timpuri moderne, o astfel de retea ar presupune implicarea de resurse remarcabile, iar arheologii sustin ca omul din acea perioada ancestrala ar fi fost rudimentar si incapabil de a realiza un proiect atat de vast, ce ar putea fi considerat chiar o veritabila opera inginereasca, solicitatnd serioase resurse intelectuale si proiectistice…

 

 

 

 

 

MARCAHUASI – UN PORTAL PENTRU DIMENSIUNI NECUNOSCUTE?

 

 

Marcahuasi este piscul unui munte de origine vulcanica, situat la est de Lima (Peru), cu o inaltime de 4000 de metri fata de nivelul marii, ce face parte din lantul muntos al Anzilor si al carui mister se datoreaza unor stranii formatiuni de roci granitice, care par sa constituie sculpturi realizate cu mii de ani in urma, menite sa semnaleze un loc incarcat de o energie deosebita, ce se percepe de indata ce calatorul se apropie de obiectiv.

 

Este vorba despre o zona care pare sa nu fie frecventata in exclusivitate de rasa umana, in repetate randuri semnalandu-se aici prezente de OZN-uri si de fiinte stranii, cu aspect asemanator extraterestrilor lunguieti din productiile cinematografice hollywoodiene.

 

Intrigata de numeroasele informatii sosite din partea locuitorilor si turistilor care au vizitat zona, o echipa de jurnalisti de la HEAR Magazine a decis sa inteprinda o misiune investigativa dedicata elucidarii misterului ce invaluie locul cu pricina, concluzionand ca lucrurile ce se petrec pe Marcahuasi sunt cu adevarat bizare.

 

Imaginile surprinse de aparatele de fotografiat prezinta in varful unei stanci, un umanoid cu inaltimea de circa 1,50 metri, imbracta intr-un soi de salopeta deschisa la culoare, albastru-verzuie si purtand pe cap o casca de genul celor utilizate de scafandri, de culoare portocalie, cu bratul drept ridicat, ca intr-o forma de salut.

 

La redactia publicatiei a continuat ploaia de semnalari de acest gen, cu fotografii si materiale video relevante, dar dupa primele articole publicate despre acest subiect, cititorii au inceput sa-si piarda interesul, astfel incat revista a lasat balta investigatiile, orientandu-se spre materialele de gossip din lumea festivalurilor si a spectacolului in general, care vindeau mult mai bine.

 

Exoteristul peruan Daniel Ruzo sustine la randul sau, intr-un volum publicat in anul 1974, ca formatiunile de roci granitice sunt cu adevarat sculpturi realizate de catre o civilizatie straveche, numita Masma, care ar fi de fapt descendentii controversatei lumi a Atlantidei.

 

„Marcahuasi e un loc legendar, care abunda in repere arheologice ce apartin unor civilizatii stravechi, sculpturi megalitice, antropomorfe, zoomorfe si mitologice, pietroglife si ideograme, care nu au nimic de-a face cu efectul de eroziune al vantului si apelor, asa cum sustin legatii la ochi”, mentioneaza Ruzo.

 

„Omul refuza deseori sa vada ceea ce-l stanjeneste sau il constrange sa accepte existenta unor lucruri ce-i produc teama si-i demonstreaza cat de neputincios si de mic e in comparatie cu realitatea inconjuratoare”, sustine autorul, cu o umbra ironie.

 

Si in volumul intitulat „Doctrina Secreta” (1888), semnat de filozofa, teologa si scriitoarea oculta americana de origine rusa Helena Petrovna Blavatsky (1831-1891), explicandu-se istoria raselor, se mentioneaza apartenenta neobisnuita a siturilor megalitice din Peru.

 

 

„Dupa parearea mea, stiinta care are la baza evidentele matematice, ar trebui sa ia in considerare si rezultatele cercetarilor ezoterice, care ar putea aduce informatii suplimentare in anumite cazuri, prin intuirea unei cai juste de abordare si aprofundare a trecutului”, afirma la randul sau matematicianul sarb Milutin Milankovic (1879-1958), cu privire la acest subiect.

 

 

 

Fara a pretinde ca aceste exemple constituie un top-3 al celor mai interesante si mai misterioase locuri din lume, ar fi corect de mentionat ca lista de obiective similare este extrem de lunga si cuprinde relatari de evenimente si fenomene pentru care oamenii de stiinta nu au reusit inca sa formuleze un raspuns pertinent, sustinut de dovezi incontestabile.

 

Asa cum se intampla deseori in astfel de cazuri, interesul celor fascinati de mister si chestiuni senzationale dintr-un domeniu ce frizeaza fantasticul, este unicul a mentine focalizata atentia cercetatorilor asupra unor aspecte de netagaduit, a caror prezenta la nivelul planetei noastre nu poate fi contestata, dar carora pentru moment, ni li se gaseste o explicatie logica.

 

 

 

 

 

Bibliografie:

 

McCollum, Aaron – Gulf of Aden Project Seagate, Los Angles, 2010;

Twigt, Willem – Magnetic anomalies over fracture zones in the central North Atlantic Ocean, 1980;

Karner, P. Lambert – Künstliche Höhlen aus alter Zeit, Viena, 2018 (editia originala, 1903);

Ruzo, Daniel – Marcahuasi: la historia fantástica de un descubrimiento, 1974;

Blavatsky, Helena Petrovna – Doctrina secreta, 2017, vol I.

 

 

 

https://mythologica.ro/cele-mai-tari-locuri-stranii-de-pe-pamant/

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

Corvin Lupu: noi dezvăluiri despre Lovitura de Stat din decembrie 1989

 

 

//////////////////////////////////

 

 

 

 

LA 33 DE ANI DE LA REVOLUTIE – Substanțial

 

 

 

////////////////////////////////////

 

 

 

Fost şef al contraspionajului, dezvăluiri despre agentul secret Laszlo Tokes

///////////////////////////////////////

 

 

CONDITIONARE PSIHOLOGICA, MANIPULARE SI RAZBOI PSIHOLOGIC

 

 

By Catalin Stanculescu

 

Ca si in filmele cu James Bond sau Star Trek, conditionarea psihologica sau grefarea personalitatii incepe sa devina un subiect real.

 

MODIFICAREA MEMORIEI SI PERSONALITATII

GREFAREA UNEI ALTE PERSONALITATI PE CEA EXISTENTA A SUBIECTULUI

CONDITIONAREA PSIHOLOGICA SI RAZBOIUL PSIHOLOGIC

ANCORA MENTALA

 

 

Manipularea psihologica este un tip de influenta sociala ce vrea sa schimbe comportamentul sau perceptia altora prin tactice abuzive, inselatoare si neortodoxe.

 

Influenta nu poate fi insa doar negativa. De exemplu, doctorii incearca sa-si convinga pacientii sa renunte la obiceiuri nesanatoase. Depinzand de context si motivatie, si copiii pot fi astfel influentati sau manipulati.

 

Potrivit psihologului George K. Simon, manipularea psihologica include:

 

ascunderea intentiilor si comportamentelor agresive

intelegerea vulnerabilitatilor psihologice ale victimei pentru determinarea tacticilor eficiente

necesitatea unui profil psihologic axat pe victimizare

 

 

Cum isi influenteaza si controleaza manipulatorii victimele:

 

intarirea pozitiva: laude, simpatia superficiala, scuzele excesive, banii, aprobarea, darurile, atentia, expresiile faciale ca rasul fortat, zambetul, recunoasterea publica

intarirea negativa

intarirea partiala sau intermitenta: crearea unui climat al fricii si indoielii (exemplu: in cazul pariurilor)

pedepsirea: tipatul, tratamentul silentios, intimidarea, amenintarea, injuratul, santajul emotional, aruncarea vinei, plansul, imbufnarea, jucatul rolului victimei

invatarea prin lectii traumatizante: abuz verbal, manie exploziva

 

 

Tehnici manipulative:

 

minciuna: unii psihopati sunt experti in asta, minciuna devine reala cand este prea tarziu

minciuna prin omisiune: o forma subtila precum propaganda

negarea: manipulatorul refuza sa admita ca a facut ceva gresit

rationalizarea: o scuza pentru comportamentul deviant

minimalizarea: un tip de negarea cuplat cu rationalizare. Manipulatorul crede ca acest tip de comportament nu este gresit sau iresponsabil pentru ca totul este facut in gluma

atentia selectiva

diversiunea: atunci cand nu da un raspuns direct la o intrebare clara

evaziunea

intimidarea: prin amenintari

capcana vinei: o tactica speciala de intimidare in care manipulatorul il face pe celalalt sa creada ca a gresit: indoiala, anxietatea si pozitia submisiva

rusinea: manipulatorul foloseste sarcasmul pentru a creste indoiala si frica in interlocutor

acuzarea victimei de abuz prin demonizarea actiunilor ei

jucatul rolului de victima pentru a castiga mila, simpatia si compasiunea

jucatul rolului de servitor obedient care doar isi face treaba

seductia: sarmul, ruga, complimentele si oferirea increderii si loialitatii

proiectarea vinei asupra celorlati, de obicei cautand un tap ispasitor

simularea inocentei si confuziei

jucatul maniei explozive, furiei pentru a soca victimele

efectul de turma: manipulatorul pretinde ca si altii au urmat exemplul

 

 

Vulnerabilitati exploatate de manipulatori:

“boala” de a te face placut

dependenta de acceptarea si aprobarea celorlalti

Emotofobia (frica de emotii negative, frica in exprimarea maniei, frustrarii etc)

lipsa abilitatii de a spune “nu”

un simt indecis al identitatii si granitelor personale

independenta foarte scazuta, incredere putina

naivitate sau contrariul, rationalizarea excesiva a situatiei

 

 

In aceste categorii de oameni foarte usor influentabili pot intra:

 

dependentii

imaturii

naivii

impresionabilii

cei care au incredere prea multa si o acorda prea repede

singuraticii

narcisistii

altruistii

materialistii

lacomii

masochistii

batranii

 

 

 

SPALAREA PE CREIER

Spalarea pe creier sau controlul mintii, controlul gandurilor sau reeducarea, este conceptul conform caruia creierul uman poate fi modificat sau controlat prin anumite tehnici psihologice.

 

Aceasta “spalare” se crede ca poate reduce sau rapi abilitatea subiectului de a gandi independent sau critic, poate introduce ganduri noi sau chiar atitudini, valori si credinte.

 

 Conceptul original este dezvoltat in anii 1950 pentru a explica cum guvernul chinez reuseste sa ii faca pe oameni sa coopereze. S-a luat in vizor si reactia poporului german in fata nazistilor sau pe cea a traficantilor de carne vie.

 

Conceptul de “control al mintii” a fost mai tarziu folosit pentru a explica convertirea la anumite miscari religioase si alte grupuri. Unii au ajuns sa dezvolte miscari anti-cult.

 

ORIGINILE SPALARII PE CREIER SI METODE DE SPALAT CREIERUL FOLOSITE DE CHINEZI

Originea acestui concept pleaca de la guvernul lui Mao in China. Acesta tintea sa transforme revolutionarii sau alte elemente subversive in cetateni model. Termenul folosit avea legatura cu taoismul – adica “curatarea”, “spalarea inimii sau mintii” inainte de a intra intr-un altar.

 

In razboiul koreean, (1950-1953), s-au creat noi premise pentru aceste operatiuni. Desi studiile au aratat ca este posibil, prizonierii de razboi se intorceau la normal cand reveneau in tara.

 

In 1956, armata americana a numit spalarea pe creier “o prejudecata populara”.

 

CONTROLUL MINTII IN CULTURA POPULARA

In cartea “1984” a lui George Orwell, subiectul principal este intemnitat, torturat si izolat pentru a se supune ordinii totalitariste a regimului. Pana si J.R.R Tolkien cu Stapanul Inelelor foloseste in lumea sa imaginara acest concept.

 

In anii ’50 multe filme americane includeau astfel de cazuri cu prizonieri de razboi:  The Rack, The Bamboo Prison, Toward the Unknown, si The Fearmakers. Forbidden Area.

 

In 1962 apare Candidatul Manciurian, bazat pe nuvela lui Richard Condon, a pus spalarea pe creier in topuri.

 

Mai tarziu, Joost Meerloo, un psihiatru olandez, inventeaza conceptul de “ucidere a mintii” – anumite tehnici folosite de nazisti.

 

Tema controlului mintii ramane foarte importanta in science fiction.

 

 

 

RAZBOIUL PSIHOLOGIC: VIITORUL

Razboiul psihologic face referire la operatiuni ce au in centru psihologia. Acestea numara:

 

MISO

operatiuni PSY

razboi politic

“inimi si minti”

propaganda

Aceste tehnici targeteaza valorile unui sistem, credintele, emotiile, motivele, ratiunile sau comportamentul anumitor indivizi, grupuri sau natiuni si guverne.

 

In prezent, aceste tipuri de tehnici au devenit uzuale, folosite ca o forma de agresiune indirecta intre natiuni sau grupuri. Acest tip de propaganda este folosit impotriva regimurilor totalitare. Deasemenea, este foarte greu sa te protejezi in fata acestor atacuri si sunt foarte greu de prevazut si dovedit.

 

ISTORIA RAZBOIULUI PSIHOLOGIC IN LUME

 

 

Inca din timpuri preistorice, despotii si sefii de clanuri au inteles ce importanta este inducerea terorii in inamici. Intimidarea si cruzimea erau arme necesare.

 

In Batalia de la Pelusium, anul 525, intre Imperiul Persan si Egiptul antic, persanii au folosit pisici si alte animale impotriva egiptenilor ce evitau sa le faca rau datorita credintelor religioase.

 

Alexandru cel Mare era recunoscut pentru cucerirea prin cultura si asimilare.

 

 

 

Genghis Khan, liderul imperiului mongol din secolul al XIII-lea, distrugea sate intregi pentru a nu mai fi nevoit sa lupte. Vestea se ducea mai departe. La urmatorul sat cine nu se supunea era facut una cu pamantul. Masacrele intampinau orice rascoala.

 

Hanul folosea si alte tehnici: isi facea armata sa para mai mare legand cozi de caii care alergau ridicand nori de praf sau aprinzand focuri multe in timpul noptii. Tot el catapulta capetele taiate ale prizonierilor pentru a semana teroare si a imprastia boli.

 

Aceste inselatorii par a fi banale astazi, dar ele au cucerit cetati, orase si chiar imperii.

 

 

 

Startul adevaratului razboi psihologic apare in primul razboi mondial. Cum s-a facut asta? Prin mass-media: ziare, pliante, brosuri, postere si reclame.

 

Numai englezii au publicat peste 1160 de pamflete cu autori celebri:  Arthur Conan Doyle, Ford Madox Ford, G. K. Chesterton, Thomas Hardy, Rudyard Kipling si  H. G. Wells. Avioanele lor au aruncat peste 26 milioane de pamflete in toata Europa.

 

 

Hitler a mers atat de departe incat a numit chiar un ministru al Propagandei, Joseph Goebbels. Englezii si americanii au mai folosit radiouri-pirat, momeli si aparatura care sugera inamicului forte acolo unde nu era nimic.

 

In timpul razboiului din Vietnam, americanii au devenit si mai inventivi. Au asasinat peste 19.000 suporteri ai frontului liberarii sau Viet Cong. Operatiunea se numea “Programul Phoenix”. Mortilor li se puneau carti de joc in gura.

 

Metode folosite in razboiul psihologic:

 

demoralizarea: pamflete care incurajeaza dezertarea, socarea sau proiectarea sunetelor repetitive si deranjante pentru perioade lungi

propaganda prin statii radio

redenumirea oraselor sau locurilor cucerite

folosirea portavocilor pentru comunicarea cu soldatii inamici

terorismul

amenintarea cu arme chimice

 

 

 Propanda este impartita de CIA in 3 moduri:

 

propaganda alba: omisiune sau emfaza, cand sursa informatiei este cunoscuta

propaganda gri: prejudecati rasiale/etnice/religioase cu informatii gresite, fara sursa

propaganda neagra: falsificarea, inselarea

Daca se spune ca in razboi totul este permis, oare care este limita in razboiul psihologic? Fie ca este vorba de conditionare psihologica, manipulare sau alte tehnici, trebuie sa fim realisti si sa recunoastem ca aceste tipuri de metode ocupa tot mai mult loc in viata noastre. Cat de mult le lasam sa ne influenteze este doar decizia noastra!

 

https://mythologica.ro/conditionare-psihologica-manipulare-si-razboi-psihologic/

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

EDDA: POVESTI DIN MITOLOGIA NORDICA DE SNORRI STURLUSON

 

 

By Catalin Stanculescu

 

Edda, celebra poveste a mitologiei nordice de Snorri Sturluson este cea mai buna dovada a geniului literar islandez. Pe deasupra, este si printre putinele dovezi scrise legate de mitologia nordic-vikinga. Din aceasta carte am invatat despre Odin, Thor, Ragnarok sau Fenrir. Benzile desenate de la Marvel sau DC, filmele, cantecele formatiilor de viking metal din Scandinavia, toate au la baza aceasta opera.

 

 

 

Edda poate fi asemanata cu Legendele Olimpului sau cu Cartea Mortilor de la egipteni.

 

 

 

MITOLOGIE NORDICA SI POEZIE ISLANDEZA

 

 

Edda este cea mai buna introducere in lumea zeilor. Iar mitologia vikinga a devenit foarte cunoscuta in ultima perioada – poate si datorita unui imediat si original sfarsit al lumii profetit deja. Mitologia nordica este la fel de valoroasa si de incarcata de simboluri ca si cea greceasca sau egipteana. Insa este in general mai putin cunoscuta. Textul Eddei contine relatari mitologice scrise si ordonate de un aristocrat carturar intr-o forma logica si ordonata. Mai intai se vorbeste despre cosmogonie sau crearea lumii, iar apoi apar zeii principali: Odin, Thor, Loki si altii.

 

Aventura este spectaculoasa si te tine cu sufletul la gura. Eroii si zeii par la fel de vii ca noi, au dorinte, vise si sperante.

 

Autorul, Snorii Sturluson, adica fiul lui Sturla, a trait intre 1179 si 1241. In acele vremuri era o figura importanta la curtea regilor norvegieni.

 

Mai mult decat atat, Edda nu este doar mitologie, ci si un tratat complex de poezie. Mai precis, un manual despre cum sa scrii poezie in stil skaldic. Adica, vikingii aveau niste poeti (barzi) care elogiau (fredonau) acte de vitejie si povesti mitologice despre zei la curtile regilor sau oriunde dorea lumea sa ii auda. Acestia erau foarte asemanatori menestrelilor de la curtile medievale din Europa acelor timpuri.

 

Insa, poezia skaldica nu putea fi facuta de oricine. Ea avea reguli precise, metafore si multe altele. Ca sa nu fie pierduta, Snorri a pus la cale un adevarat manual de poezie originara autohtona.

 

 

Poezia nordica traditionala aparuse mult inaintea crestinismului si era o forma de arta la fel de populara ca si cantecele sau dansurile traditionale de la noi. Noile mode literare amenintau si aceasta comoara nationala, asadar, Snorri si-a propus sa o salveze sub forma unei carti care sa arate vocabularul si regulile complicate cat mai clar pentru viitoarele generatii.

 

Dar prima parte a cartii ramane cea mai interesanta si dinamica, celelalte doua vorbind mai mult despre complexitatea regulilor si poezia skaldica.

 

 

 

    Fragment din volumul “Edda. Povesti din mitologia nordica” de Snorri Sturluson:

 

„Pe un urias care locuia in Taramurile Uriasilor il chema Norfi sau Narfi si avea o fiica pe care o chema Noaptea. Ea era neagra si intunecata, dupa cum ii era neamul. Ea i-a fost data de sotie unui barbat pe care il chema Naglfari, iar fiul lor s-a numit Aud. Dupa el, ea fu data de sotie lui Anar, iar fiica lor s-a numit Pamant. La urma a primit-o de sotie Delling, din Neamurile Zeilor, iar fiul lor era Zi. Acesta era luminos la chip si frumos, dupa neamul tatalui sau. Tatal Tuturor ii lua pe Noapte si pe fiul ei, Zi, si le dadu doi cai si doua care, si apoi ii trimise pe bolta cereasca. Acolo alearga ei mereu in carele lor de jur imprejurul Pamantului, de la rasaritul Soarelui la apus si inapoi la rasarit. Noapte calatoreste cu un cal pe care il cheama Coama-de-Chiciura si care in zorii fiecarei zile acopera pamantul cu roua din picurii zabalei sale. Zi are un cal pe care il cheama Coama-Lu-itoare, caci coama lui face sa straluceasca tot vazduhul si pamantul.

 

Gangleri spuse atunci: „Cum carmu-este Tatal Tuturor mersul Soarelui si al stelelor?” Cel Inalt spuse: „Era un om pe care il chema Mundilfari si care avea doi copii. Ei erau atat de frumosi si de chipesi, incat pe fiu il boteza Luna si pe fiica, Soare pe care o dadu de sotie unui om pe care il chema Glen. Insa pe zei ii manie asa o indrazneala si ei ii luara pe cei doi copii si ii aruncara pe cer. Lui Soare ii dadura sarcina de a mana bidiviii ce trag carul Soarelui, cel plamadit de ei pentru luminarea taramurilor lumii din topitura ce sarea in afara din Taramul Muspell. Cei doi bidivii se numesc Arvak si Alsvid. Sub greabanul lor zeii pusera foale care sa ii racoreasca, iar dupa invatatura unora aceasta se cheama carbune de fier (?). Luna carmuieste mersul Lunii si domneste peste schimbarile Craiului Nou si Lunii Pline. El rapi de pe Pamant doi copii, ce se numesc Bil si Hljuki, pe cand veneau de la fantana numita Byrgir si carau in spate un butoi ce se cheama Saeg si prajina ce se cheama Simul. Pe tatal lor il chema Vidfinn. Acesti copii il insotesc pe Luna, dupa cum se vede si de pe Pamant.”

 

 

 

CUPRINSUL CARTII: „EDDA – POVESTI DIN MITOLOGIA NORDICA“

Edda

Snori Sturluson

Odin

Pacalirea lui Gylfi

Yggdrasil

Thor

Cel înalt, cel la fel de înalt si al treilea

Heimdal

Ullr

Loky

Lupul Fenrir reteaza mâna lui Tyr

Valhöll

Odin calare pe Sleipnir

Thor si Hymir

Moartea lui Baldr

Hermod calarind spre Hel

Discursul despre poezie

Thjazi si Loki

Baugi gaurind muntele pentru a obtine miedul poeziei

Împrastierea miedului poeziei

 

 

Aceasta recenzie a fost posibila cu sprijinul Librarie.net care ne-a pus la dispozitie cartea Edda – Povesti din mitologia nordica

 

 

Author

 

 

Catalin Stanculescu

 

https://mythologica.ro/edda-povesti-din-mitologia-nordica-de-snorri-sturluson/

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

Secretele generalului Vlad, ultimul șef al Securității

 

//////////////////////////////////////

 

 

Văduva generalului Ștefan Gușă: Soțul meu a fost otrăvit

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

Mărturii cutremurătoare la 34 de ani de la Revoluţie: Adevărul despre moartea generalului Vasile Milea

 

 

///////////////////////////////////////

Cine îl protejează pe Iliescu? Masacrul de la Revoluție. Invitați Gen. Dan Voinea şi Teodor Mărieș

 

 

 

////////////////////////////////////////////

Circumstanțele politice ale Doctorului Jivago

 

Marius Stan

 

 

Asemeni lui Soljenițîn, deși în moduri cu totul diferite, Boris Pasternak (1890–1960) a reușit să împlinească sarcina mesianică pe care cititorii ruși o asociază în mod tradițional cu literatura. Asemeni lui Soljenițîn, și Pasternak și-a folosit arta pentru a arăta efectul pe care îl are istoria asupra vieții private, a oferit cititorilor un cadru mai larg și mai complex al vieții în sovietism și i-a stimulat să-și pună întrebări despre sensul vieții și despre poziția omului în societate și în lume.

 

 

 

Dacă ne gândim însă la Pasternak ca la un campion al drepturilor omului, situația devine mai complicată. Autorul nu pare a avea nicio nevoie de a-și lumina concetățenii. La prima vedere, pare unul din acei scriitori atașați de spațiile largi ale capriciilor subiective, lipsindu-i propriu-zis o conștiință socială. Dar Boris Pasternak era în același timp și un foarte citit și informat intelectual, fusese martorul revoluției și al perioadei staliniste, și scrisese, în fine, puțin mai mult decât poeme despre dragoste și natură. Cu toate acestea, pentru o singură dată, în tinerețe, asemeni celor mai mulți liberali cultivați ai timpului său și chiar asemeni propriului erou, Jivago, Pasternak fusese favorabil noului regim. A publicat un poem cald la adresa lui Lenin, Înalta boală, în 1923, și un alt poem epic despre revoluție, Anul nouă sute cinci, apărut în 1927.

 

După fervoarea inițială și pierderea ulterioară a credinței, Pasternak a refuzat în mod consistent—dacă putem formula astfel—să recunoască importanța misiunii Revoluției. Este și motivul pentru care, în timpul anilor ’30, oamenii ajungeau la închisoare dacă îi răspândeau poezia…

 

Nebunia propriu-zisă a început cu un program de televiziune sovietic în care scriitorul și poetul Vladimir Soloukhin a recitat câteva din poemele sale. Curând, ceea ce păruse o aventură inocentă s-a rostogolit într-un scandal. După vizionarea emisiunii, o femeie trimitea o scrisoare ziarului Sovetskaia Kultura (Cultura sovietică), cerând să afle mai multe despre Soloukhin. Este el un luptător pentru cauza culturii ruse sau doar unul din ucigașii acesteia, se întreba femeia. Ea, la fel ca mulți alții, știa deja că Soloukhin fusese unul din cei paisprezece care, la o faimoasă ședință a Uniunii Scriitorilor din 1958, ceruseră excluderea lui Pasternak din organizație. Și nu doar asta. Cei paisprezece îl denunțaseră pe Pasternak în mod public.

 

Să revedem filmul evenimentelor: Cu multă naivitate, Boris Pasternak îi înmânase manuscrisul romanului Doctor Jivago lui Konstantin Simonov, redactorul din epocă al revistei Novîi mir (Lumea nouă). Răspunsul a fost inițial pozitiv, însă conducerea editorială ceruse anumite schimbări, la care Pasternak a consimțit. Puțin după, Simonov era îndepărtat pentru publicarea romanului lui Vladimir Dudințev, Nu numai pâine. Revista a fost preluată de poetul Alexandr Tvardovski, care și el părea înclinat să publice romanul lui Pasternak, cu anumite modificări.

 

Pe acest fundal, apărea deodată știrea că editura italiană Feltrinelli a publicat Doctor Jivago. Pasternak violase convenția drepturilor de autor prin care ar fi trebuit să trimită manuscrise numai prin agenția oficială, Asociația scriitorilor proletari (RAPP). Apariția cărții a dat naștere multor articole în Occident, care, în mod natural, au înfuriat conducerea de la Kremlin. Dar ultima picătură avea să umple paharul abia pe 23 octombrie 1958, atunci când Pasternak primea Nobelul pentru literatură. Presiunea era atât de mare la acel moment încât acesta a trebuit să respingă premiul.

 

Doctor Jivago nu propunea defel revelații senzaționale. Nu era nici măcar un atac sistematic la adresa regimului în stilul „literaturii denunțării”, foarte la modă în perioada „dezghețului”. Mai degrabă, părea a fi cronica fragmentară a unor evenimente și situații pe care fiecare cetățean rus le-a trăit pe propria piele între revoluțiile de la 1905 și 1917, apoi în perioada interbelică. De pildă, primele decrete ale guvernului bolșevic, Noua Politică Economică, ori chiar luptele din Carpați în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. Descria, cu alte cuvinte, experiențele cvasi-cunoscute ale greutăților cotidiene și ale raționalizărilor, câmpurile distruse, arse, și satele lăsate în paragină. În mod curios, abia dacă menționa teroarea stalinistă. Și atunci, ne putem întreba, de unde nervozitatea conducerii de la Kremlin?

 

Poate că parte din răspuns se află în ceea ce scria Irving Howe în The New Republic, tot în 1958. Pentru criticul american, Doctor Jivago nu era doar o operă de ficțiune majoră, ci și o declarație istorică: „Este o mărturie scrisă la fel de crucială pentru viața noastră morală și intelectuală precum a fost Revoluția maghiară pentru viața noastră politică”. Nu avea neapărat dreptate, dar ne aflăm în plin Război Rece și cartea devenea, volens nolens, o armă retorică. Romanul a fost considerat ne-politic sau anti-politic de către cei mai mulți critici occidentali. În realitate, contextul despre care scriu aici i-a decis paradigma și l-a făcut „foarte politic”. Lăsând indescriptibilul să grăiască și alegând în mod deliberat să scrie despre copaci, spre a-l parafraza pe Brecht, Pasternak lăsa să se înțeleagă că semnificația vieții umane sălășluiește, la urma urmelor, în afara problemelor istorice și că e dreptul individului să-și aleagă propriile valori.

 

După Doctor Jivago, Boris Pasternak s-a trezit prins într-o formă de ambiguitate care este coșmarul oricărui autor. A subliniat mereu unitatea operei sale, numai că, acum, în 1958, această unitate îi era destrămată de circumstanțe. A fost abuzat în Rusia pentru un roman pe care nu îl citise nimeni. Occidentul l-a ridicat în slăvi pentru o carte practic izolată de întreaga sa muncă (poezia rămânea netradusă). În ultima parte a vieții, Pasternak și-a pierdut dreptul la personalitate și numele i-a servit pentru a desemna o cauză. Reacția colegilor scriitori sovietici, care s-au plasat de partea aparatului de stat împotriva acestui om înarmat doar cu o peniță, este grăitoare. Doctor Jivago a devenit la scurt timp una din proprietățile „fierbinți” ale samizdatului din Uniunea Sovietică. Avea să fie publicat/acceptat acolo abia în 1988…

 

 

https://moldova.europalibera.org/a/blog-marius-stan/30232122.html

 

///////////////////////////////////////

 

 

Eterna ocultare sovietică/rusească a adevărului istoric: Pactul Ribbentrop-Molotov, protocolul secret și consecințele sale

 

de Florin Șperlea

 

 

Nici n-a apucat președintele Klaus Iohannis să-și încheie discursul privind Ziua Comemorării Victimelor Fascismului și Comunismului, la 23 august, o necesară condamnare a Pactului Ribbentrop-Molotov, „în urma căruia generații la rând au cunoscut efectele toxice și barbare ale ideologiilor totalitare, cu grave consecințe pe termen lung”, spunea președintele, că MAE rus a și reacționat – mințind, ca de obicei, de altminteri – inclusiv prin omisiune. În 2016, același MAE rus mințea în legătură cu deportarea sașilor din Transilvania, în 1945, punând actul ca atare pe seama guvernului român, deși decizia a aparținut autorităților sovietice de ocupație.

MAE rus insistă să atragă atenția că România a intrat în URSS, în iunie 1941, alături de Germania nazistă, cu referire mai ales la dramele cumplite petrecute la Odessa. Când nu se referă la Stalingrad, amintește de Odessa. Observați însă că, de fiecare dată când vine vorba de acest moment, 22 iunie 1941, începutul Operației Barbarossa, Federația Rusă, urmașa URSS, suferă de o neobișnuită amnezie privind perioada anterioară, 1939-1941, ca și cum nu ar exista.

 

Pentru ruși, astăzi, Al Doilea Război Mondial este cunoscut sub denumirea Marele Război pentru Apărarea Patriei și se reduce la perioada 1941-1945. Propaganda rusă ignoră anii 1939-1941, marcați de excelenta cooperare a celor două dictaturi – nazistă și stalinistă, în baza Pactului Ribbentrop-Molotov – care și-au împărțit Europa centrală și estică așa cum au crezut de cuviință.

 

Mai mult, a fost adoptată o lege în Federația Rusă care îi pedepsește pe aceia care vorbesc despre Marele Război pentru Apărarea Patriei altfel decât o impune istoriografia oficială.

 

Când, în anii trecuți, Ambasada Federației Ruse la București a organizat sărbătorirea zilei naționale, la 12 iunie, a făcut-o propunând un concurs de eseuri privind perioada 22 iunie 1941-23 august 1944 – ocolind, din nou, anii bunei înțelegeri dintre Germania nazistă și URSS, sub auspiciile Pactului Ribbentrop-Molotov, dar și perioada 1944-1945, deci a cooperării militare româno-ruse, altminteri dificilă, pe frontul de Vest –, subliniind, straniu, că marchează, în acest fel, tocmai „relațiile româno-ruse”, adică atunci când ne-am aflat ca adversari în conflictul mondial!

 

Premiul pentru cel mai bun eseu care acoperea perioada stabilită de organizatori (aș fi curios dacă laureatul a invocat, în textul său, măcar o dată, Pactul Ribbentrop-Molotov, dar ar fi fost puțin probabil să câștige râvnitul premiu!) a fost un ceas de mână, ceea ce înseamnă că rușii recunosc, în sfârșit, mi-am zis, că au „ras” cam toate instrumentele cu limbi, indicând orele și minutele, din locurile prin care au trecut în drumul lor spre Berlin. Așa cum au făcut, după 2022, în Ucraina, cu electrocasnicele bieților ucraineni în spinare, fugind spre Moscova de data aceasta.

 

Ce recompensă materială putea fi mai reprezentativă pentru Rusia decât, iată, restituirea sub forma unui premiu, a multelor ceasuri de mână fotografiate indecent pe mâna soldatului sovietic care arbora drapelul roșu cu secera și ciocanul, în mai 1945, pe Reichstag-ul german în ruine! Inspirați diplomații ruși de la București, nimic de zis.

 

A fost răzbunat Constantin Tănase, mort în condiții suspecte chiar în anul în care, pe scena Teatrului de Revistă din București, în 1945, rostea cupletul celebru: Era rău cu „der, die, das”/ Da-i mai rău cu „davai ceas”!

 

Lupta împotriva unui totalitarism de dreapta – cel nazist – a legitimat, prin victoria Aliaților, deci și a URSS, după Al Doilea Război Mondial, un totalitarism de stânga, la fel de nociv, care a acaparat jumătate din continentul european pentru aproape 50 de ani, impunând o nouă confruntare care avea să fie Războiul Rece.

 

Articolul 3 din Protocolul adiţional secret al Pactului Molotov-Ribbentrop, încheiat la 23 august 1939, între URSS şi Germania nazistă, avea o redactare voit confuză: URSS îşi arăta interesul pentru Basarabia, în timp ce Reichul exprima „totalul dezinteres politic pentru aceste regiuni”, un plural care trimitea la sud-estul Europei, menţionat la începutul articolului.

 

Din această redactare, se putea înţelege că: 1) Germania consimţise la anexarea Basarabiei de către URSS, dar şi că 2) URSS poate anexa şi alte teritorii din Europa de Sud-Est decât Basarabia, cu condiţia să respecte interesele economice ale Germaniei în această parte a continentului. În aceste circumstanţe, în iunie-iulie 1940, în urma celor două ultimatumuri adresate guvernului român, URSS a anexat Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa.

 

Fără a consulta, în prealabil, guvernele României şi Finlandei, Hitler a inclus în Directiva nr. 21, din 18 decembrie 1940, participarea celor două ţări la războiul împotriva URSS, convins că ele vor dori să-şi recupereze teritoriile anexate de URSS în 1940, şi, în consecinţă, se vor alătura Germaniei.

 

Ion Antonescu îşi imagina că Hitler, impresionat de fidelitatea şi cooperarea României cu Germania, va anula Dictatul de la Viena (singurul rezultat obţinut de mareşal în această privinţă fiind declaraţia confidenţială făcută de Hitler lui Antonescu, la 23 martie 1944, potrivit căreia Germania nu se mai considera semnatară a arbitrajului de la Viena).

 

Antonescu a căpătat prima informaţie despre iminenta campanie din Est în cursul întrevederii sale cu Hermann Göring, desfăşurată la Viena, la 5 martie 1941. Cu acest prilej, Göring i-a vorbit generalului despre campania proiectată şi i-a solicitat participarea a 20 de divizii româneşti.

 

La 11 iunie 1941, în ajunul întâlnirii sale cu Hitler, Ion Antonescu i-a spus lui Raoul Bossy, ministrul României la Berlin, că generalul Erick Hansen, şeful Misiunii Militare germane în România, îi vorbise despre apropiata campanie împotriva URSS, însă, oficial, Antonescu a fost informat de Hitler despre atacul împotriva URSS, în cursul întrevederii lor de la München, în ziua de 12 iunie 1941.

 

Angajând România în război împotriva URSS, Ion Antonescu a avut următoarele obiective: a) recuperarea teritoriilor răpite de URSS în iunie 1940: Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa (şi, de la sine înţeles, ostroavele de pe braţul Chilia, ocupate de trupele sovietice în septembrie-noiembrie 1940); b) anularea dictatului de la Viena; Antonescu credea că printr-o cooperare totală şi loială îl va determina pe Hitler să revină asupra deciziei „arbitrilor” de la Viena astfel ca România să redobândească teritoriul transilvan, anexat de Ungaria la 30 august 1940; c) să anexeze teritoriul dintre Nistru şi Bug (Transnistria) pentru a include în statul român pe românii transnistreni şi a face din Odessa un mare port românesc; d) să vindece trauma suferită de poporul şi armata română ca urmare a cedării, fără luptă, a teritoriilor româneşti revendicate de URSS, Ungaria şi Bulgaria.

 

Intrarea României în război, la 22 iunie 1941, a fost privită cu satisfacţie de imensa majoritate a românilor, iar continuarea războiului dincolo de Nistru a căpătat, în literatura de specialitate, suficiente explicaţii politico-militare, aşa încât nu mai este nevoie, cred, de noi argumente.

 

Ion Antonescu îşi imagina că Hitler, impresionat de fidelitatea şi cooperarea României cu Germania, va anula Dictatul de la Viena (singurul rezultat obţinut de mareşal în această privinţă fiind declaraţia confidenţială făcută de Hitler lui Antonescu, la 23 martie 1944, potrivit căreia Germania nu se mai considera semnatară a arbitrajului de la Viena).

 

Fie că vorbim de URSS sau de Rusia de astăzi, războiul Germaniei naziste împotriva Uniunii Sovietice a fost întotdeauna utilizat în scop propagandistic şi valorizat ideologic, fiind numit şi astăzi de istoricii ruşi „Marele Rãzboi pentru Apărarea Patriei”, transformat în epopee a neamurilor trăitoare în „patria proletariatului”.

 

În timp ce la Moscova se vorbeşte despre atacul Germaniei naziste împotriva URSS, la 22 iunie 1941, moment care declanşează aşa-numitul „Mare Război pentru Apărarea Patriei”, pentru noi, aceeaşi zi are o semnificaţie istorică diferită – intrarea României în Al Doilea Război Mondial, alături de Germania nazistă, pentru eliberarea Basarabiei, nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţa, teritorii ocupate prin forţă de Uniunea Sovieticã, în iunie 1940, ca urmare a punerii în aplicare a protocolului adiţional secret al Pactului Ribbentrop-Molotov.

 

Istoricii sovietici şi ruşi uită, atunci când vorbesc cu evlavie de „Marele Război pentru Apărarea Patriei”, că inamicii de la 22 iunie 1941 sunt foştii aliaţi din august 1939, care, în baza Pactului amintit, îşi împărţiseră „frăţeşte”, cu pofte teritoriale neostoite, cam tot ceea ce se putea în Europa răsăriteană. Celebra înţelegere dintre Hitler şi Stalin funcţionase, fără disensiuni majore, aproape doi ani.

 

După actul de la 23 august 1944, România devine o ţară ocupată de facto de Armata Roşie, iar controlul sovietic asupra autorităţilor româneşti, prin intermediul Comisiei Aliate (Sovietică) de Control devine efectiv după semnarea Convenţiei de Armistiţiu, la Moscova, în noaptea de 12/13 septembrie 1944. Preşedintele sovietic al Comisiei Aliate de Control o considera doar un instrument în impunerea politicii URSS, tratându-i pe ceilalţi membri ca fiind simpli observatori.

 

Ingerinţele sovietice sunt evidente în multe împrejurări. După efortul comun, româno-sovietic, de eliberare a Transilvaniei de nord, în toamna anului 1944, întreaga administraţie românească este înlăturată şi instalată o administraţie militară sovietică – o formă de şantaj practicată de ocupantul sovietic, întrucât Convenţia de Armistiţiu prevedea că Transilvania „sau cea mai mare parte a ei” ar putea reveni României.

 

Rusia refuză să accepte că Pactul Ribbentrop-Molotov a existat, pentru că ar fi siliți să discute și invalideze consecințele sale, vizibile și astăzi, dar, când îi convine, reluând retorica ilegitimității statului ucrainean, la care apelează constant din 2014 mai ales, amintește naționaliștilor „verzi” din Polonia, Ungaria și România cum Ucraina are ceva teritorii de restituit, în baza dreptului istoric, acestor țări.

 

Îndată după instalarea guvernului pro-comunist condus de Petru Groza, la 6 martie 1945, Stalin decide să ofere Transilvania României şi o ceremonie specială la Cluj consfinţeşte această returnare amabilă, ca mijloc de consolidare a noului guvern pro-comunist al lui Petru Groza.

 

În aceeaşi zi în care era eliberat oraşul Carei, la 25 octombrie 1944, generalul sovietic Vasiliev, al treilea în ordine ierarhică în cadrul părţii sovietice a Comisiei Aliate de Control, dă un ultimatum premierului Constantin Sănătescu şi generalului Nicolae Rădescu, şeful Marelui Stat Major, pentru semnarea unui protocol prin care era desfiinţată armata română din interior.

 

A doua zi, la 26 octombrie, generalul Rădescu semnează protocolul impus, adăugându-i o Notă adiţională în care consemna: „Protocolul îl semnez ca fiindu-ne impus de Comisia Aliată (Sovietică) de Control şi în scopul de a evita consecinţe dăunătoare operaţiilor comune”.

 

Implicarea Comisiei Aliate (Sovietică) de Control este definitorie şi în structurarea guvernului român. Rolul hotărâtor al locţiitorului preşedintelui Comisiei, generalul V.P. Vinogradov, este evidenţiat şi în criza guvernamentală provocată de demisiile lui Lucreţiu Pătrăşcanu şi C. Titel Petrescu din primul guvern Constantin Sănătescu.

 

Noul guvern, condus tot de Sănătescu – pentru care îşi exprimase preferinţa Vinogradov – a fost constituit rapid, la 5 noiembrie 1944, prin intervenţia generalului sovietic. Generalul Constantin Sănătescu îşi aminteşte: „Am fost chemat aseară de generalul Vinogradov să mă întrebe care este situaţia guvernului (aşadar, prim-ministrul român fusese convocat de un general sovietic! – n. F.Ş.).

 

I-am spus că mai am dificultatea Ministerului Agriculturii, care socotesc că trebuie să revină naţional-ţărăniştilor. Generalul Vinogradov mi-a spus să mă culc liniştit că totul se va petrece aşa cum doresc eu. În adevăr, a doua zi s-au prezentat la mine Pătrăşcanu şi Gheorghiu-Dej ca să-mi spună că renunţă la Ministerul Agriculturii; probabil au primit ordin de la Vinogradov să cedeze. Aşa am putut constitui al doilea guvern sub preşedinţia mea”.

 

România era un stat ocupat de facto de Armata Roşie şi cu principalele atribuţii de suveranitate îngrădite şi permanent încălcate de Comisia Aliată (Sovietică) de Control, o denumire în care paranteza se dovedea a fi mult mai importantă decât conţinutul… aliat!

Rusia refuză să accepte că Pactul Ribbentrop-Molotov a existat, pentru că ar fi siliți să discute și invalideze consecințele sale, vizibile și astăzi, dar, când îi convine, reluând retorica ilegitimității statului ucrainean, la care apelează constant din 2014 mai ales, amintește naționaliștilor „verzi” din Polonia, Ungaria și România cum Ucraina are ceva teritorii de restituit, în baza dreptului istoric, acestor țări.

Nu e atât de vizibilă contrapunerea permanentă, în care sunt experți, a diferitelor naționalități, grupuri etnice, națiuni, într-un scop pe care liderii ruși l-au urmărit dintotdeauna după revoluția bolșevică – divide et impera?Putin trage de istoria estului european, în secolul al XX-lea mai ales, ca de un elastic, doar, doar i se va potrivi în vreun fel. Dar se va rupe și acesta. Dacă vom ști că orice agresiune asupra unui alt stat, validată și legitimată propagandistic prin apelul la o istorie măsluită, nu este decât anticamera unei agresiuni viitoare.

 

 

Florin Șperlea

Colonelul Florin Şperlea a absolvit Institutul Militar de Infanterie, Grăniceri şi Chimie „Nicolae Bălcescu” (Sibiu, 1992), Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti (1996) şi a obţinut titlul de doctor în istorie al aceleiaşi universităţi, în 2003, cu o teză despre sovietizarea armatei române. A publicat mai multe volume de autor şi în colaborare, dar şi ediţii de documente.

Este redactor-şef al săptămânalului MApN „Observatorul militar” şi membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România. Realizează emisiunea „Prietenii muzei Clio” la postul de radio „Vocea Armatei”.

 

http://presamil.ro/eterna-ocultare-sovietica-ruseasca-a-adevarului-istoric-pactul-ribbentrop-molotov-protocolul-secret-si-consecintele-sale/

 

 

 

//////////////////////////////////////////

O breșă în Cortina de Fier. Cum a ajuns romanul Doctor Jivago să fie publicat în Occident și să câștige Premiul Nobel pentru Literatură

 

Prima pagină » O breșă în Cortina de Fier. Cum a ajuns romanul Doctor Jivago să fie publicat în Occident și să câștige Premiul Nobel pentru Literatură

Romanul Doctor Jivago, scris de autorul rus Boris Pasternak, a fost publicat prima dată în 1957, în limba italiană. A fost tradus în nenumărate limbi, fiind ecranizat într-un film de succes, avându-i în rolurile principale pe Omar Sharif şi Julie Christie. În URSS, romanul a fost interzis pentru că autorităţile sovietice l-au considerat a fi publicistică reacţionară de slabă calitate.

Într-o zi, ea a ieşit din casă şi nu s-a mai întors niciodată. Poate a fost răpită de pe stradă. Poate a murit sau a dispărut undeva, un număr întâmplător într-o listă pierdută în unul dintre numeroasele lagăre din nordul îndepărtat.

Medicul Jivago tânjeşte după draga lui Lara, cititorii, la fel. În romanul lui Pasternak, doctorul Jivago, trecut prin frământările Revoluţiei din Octombrie, îşi găseşte marea dragoste, după care o pierde.

Creaţia autorului rus nu a fost publicată în URSS pentru că nu respecta linia ideologică a acelor vremuri. Nu este altceva decât publicistică reacţionară de slabă calitate, fără nicio valoare literară, scria ziarul Pravda.

Cum a apărut, totuşi, Doctor Jivago în Occident şi cum s-a ajuns ca Pasternak să fie răsplătit cu un Premiu Nobel pentru literatură? Cu ajutorul a doi inamici declaraţi ai URSS: Partidul Comunist Italian şi CIA.

În 1955, coordonatorul Bibliotecii din Roma a Partidului Comunist Italian, Sergio d’Angelo, a plecat în URSS, unde urma să fie angajat la secţia în limba italiană a Radio Moscova.

Înainte de a pleca la drum se întâlnise cu prietenul său, editorul Giangiacomo Feltrinelli, căruia i-a promis că va găsi un autor rus interesant care să fie publicat. La Moscova, d’Angelo aude despre romanul nepublicat al cunoscutului, dar izolatului scriitor Boris Pasternak.

La 20 mai 1956, Pasternak i-a înmânat manuscrisul romanului, însoţit de un mesaj: De aici încolo, pot oricând să vă invit la asasinatul meu. Feltrinelli primeşte manuscrisul lui Pasternak o săptămână mai târziu, în Berlinul de Vest, şi îl publică anul următor.

În 1958, scriitorul rus a fost răsplătit cu Premiul Nobel pentru Literatură. Acesta nu a fost asasinat cum singur prevedea, dar, din ordinul autorităţilor, a trebuit să refuze premiul, fiind exclus din Uniunea Scriitorilor din URSS.

La doar câteva zile de la publicarea romanului în Italia, acesta a atras atenţia CIA. Conform normelor interne ale agenţiei americane, cărţile sunt cea mai importantă armă în propaganda strategică.

În anii postbelici, 10 milioane de cărţi şi publicaţii semnate de autori precum James Joyce sau George Orwell, dar şi de mulţi alţii, au fost trecute dincolo de Cortina de Fier.

Doctor Jivago a fost catalogat de CIA drept un roman filosofic şi anticomunist, de aceea trebuia să iasă în cât mai multe exemplare, în mai multe ediţii, spunea expertiza specială a operei realizată de specialiştii americani.

Scopul era de a stârni cât mai multe discuţii în Occident pentru ca oamenii din lumea liberă să conştientizeze pericolul comunismului. Următorul pas era ca romanul să ajungă printre candidaţii la Premiul Nobel pentru Literatură.

Exista însă un mare impediment în calea îndeplinirii acestui ţel: pentru ca opera să fie analizată de comitetul suedez,  trebuia ca romanul să fie publicat în original, adică în limba rusă.

Spionii CIA infiltraţi în Rusia au primit microfilmul cu manuscrisul original de la colegii britanici de la MI6, iar romanul a fost publicat în limba rusă, la o editură din Olanda, într-un tiraj mic de 1000 de exemplare.

În 1958, la Bruxelles, a avut loc prima expoziţie internaţională postbelică, la care 44 de state şi-au prezentat reuşitele în materie de tehnică şi cultură. Cel mai mare era standul URSS, cel al SUA fiind mai mic.

Standul Vaticanului era aproape invizibil, dar a devenit locul unde s-a desfăşurat o acţiune diplomatică atent planificată.

Odată cu paraclisul, standul Sfântului Scaun propunea vizitatorilor sovietici şi exemplare gratuite din romanul lui Pasternak. Toţi erau foarte interesaţi de carte, care, în URSS, era inaccesibilă.

În timpul şederii sale la Moscova şi chiar după ce s-a întors în Italia, în decembrie 1957, D’Angelo a rămas foarte apropiat de Boris Pasternak şi Olga Ivinskaya, iubita scriitorului şi cea care a inspirat personajul Lara din romanul Doctor Jivago.

În 1949, la trei ani după ce îl cunoscuse pe Pasternak, Olga fusese arestată de serviciile secrete sovietice, fiind acuzată că este asociată cu un spion englez, fiind vorba chiar de scriitor. Femeia era însărcinată în cinci luni, în acel moment.

Olga a fost trimisă în Republica Mordovia, într-o tabără de tranzit a Gulagului, unde pierde copilul, după o grea suferinţă. După ce este eliberată, revine la Moscova în 1953, iar Pasternak se hotărăşte să scrie Doctor Jivago plecând de la experienţa iubitei sale.

Revenind la relaţia dintre Sergio d’Angelo şi cei doi, între 1959 şi 1960, acesta le trimitea amicilor săi diverse sume, parte din drepturile de autor câştigate ca urmare a publicării romanului. Banii erau trimişi prin curieri ai Partidului Comunist Italian care vizitau Moscova.

Ultima livrare de acest fel, efectuată în august 1960, la două luni de la moartea scriitorului, a reprezentat pretextul care a dat ocazia sovieticilor să le condamne pe Olga şi pe fiica sa, Irina, la opt şi respectiv trei ani de închisoare. Olga Ivinskaya a fost trimisă într-o colonie.

 

Acest gest al autorităţilor sovietice a condus la o campanie internaţională în favoarea celor două femei, D’angelo trimiţându-le o scrisoare deschisă lui Hrusciov şi lui Alexey Surkov, acesta fiind poet şi critic literar, un inamic înverşunat al lui Pasternak şi una dintre figurile emblematice ale propagandei sovietice.

La presiunile comunităţii internaţionale, Olga Ivinskaya este eliberată în 1964. Doctor Jivago a ajuns disponibil publicului larg din URSS în 1988, în timpul perestroikăi.

În 2009, jurnalistul Ivan Tolstoi a publicat o carte în care dezvoltă teza conform căreia CIA a finanţat prima apariţie în limba rusă a romanului, pentru ca Pasternak să se încadreze în cerinţele Comitetului Nobel.

În aprilie 2014, guvernul american a desecretizat documente în care se confirmă rolul CIA în publicarea cărţii.

 

http://presamil.ro/o-bresa-cortina-de-fier-cum-ajuns-romanul-doctor-jivago-sa-fie-publicat-occident-si-sa-castige-premiul-nobel-pentru-literatura/

 

 

//////////////////////////////////////////

 

Doctor Jivago – Boris Pasternak

 

(recenzie)Posted by Catalina

Autor: Boris Pasternak

 

DESCRIERE

 

Doctor Jivago este un roman scris de Boris Pasternak și publicat pentru prima oară în 1957 în Italia. Romanul este denumit după protagonistul său, medicul și poetul Iuri Jivago, iar acțiunea sa are loc între Revoluția Rusă din 1905 și cel de-al Doilea Război Mondial.

 

PĂREREA MEA

 

Am citit această carte pe la jumătatea lui februarie și mi-a luat vreo săptămână. Nu pentru că nu mi-a plăcut, ci pentru că este o carte grosuță (615 pagini) și care nu se citește atât de repede. Are o mulțime de personaje, o mulțime de descrieri fascinante și o atmosferă deosebită.

După părerea mea, literatura rusă are ceva aparte, iar dacă încă nu l-ați descoperit pe Boris Pasternak, vă invit să o faceți. Pasternak (1890-1960) a fost fiul unui pictor și al unei pianiste celebre. Ce m-a fascinat pe mine este faptul că autorul a primit în 1958 Premiul Nobel, dar din câte am citi pe internet, a fost forțat să îl refuze. Romanul Doctor Jivago nu a fost publicat în Rusia decât abia în 1987. De ce – vă invit să faceți un exercițiu de imaginație.

Îmi este destul de greu să descriu acest roman, în mare parte din cauza complexității sale. Temele abordate sunt războiul, familia, supraviețuirea și iubirea. Titlul face referire la personajul masculin principal, adică Iuri Jivago. Acesta nu a fost doar medic, ci și poet, filosof și un mare erou. Cred că singura mea problemă cu această carte a fost numărul prea mare de personaje. Numele lor, în special. Pasternak ne oferă informații (inutile, de multe ori) și despre unele personaje episodice sau care sunt doar menționate. Iar asta îți dă la început o stare de maximă confuzie.

În roman este surprinsă atmosfera din societatea rusă de la începutul XX, unde stalinismul și Revoluția Bolșevică sunt din start două elemente (dacă le pot numi așa) problemă ale acestei societăți. Romanul începe cu înmormântarea mamei lui Iuri, Maria Nikolaevna, răpusă de o tuberculoză fatală. Iuri este doar un băiețel care va fi crescut de unchiul său care este preot, de Nikolai Nikolaevici Vedeniapin.

Timpul acțiunii este cuprins între 1903 și 1943, o perioadă în care îl vedem pe Iuri trecând de la ipostaza de băiețel vulnerabil la cea de adult dispus să lupte pentru viața lui. Povestea personajelor este una vastă, în special cea a lui Iuri. Acesta se căsătorește, însă va iubi o singură femeie. Această femeie va apărea și la finalul cărții, când destinul marelui doctor Jivago va lua o întorsătură neasteptată. Un al personaj al cărții care pe mine m-a impresionat mult este Larisa sau Lara. M-a impresionat curajul său și puterea de a trece prin multe evenimente deloc plăcute pentru o femeie. Și în ochii mei, Lara este o luptătoare până la final.

Cartea este formată din 17 părți ce poartă titluri sugestive și ceea ce mi s-a părut interesant de menționat este faptul că ultima parte (numită Poeziile lui Iuri Jivago) cuprinde câteva poezii. Cum am mai spus, romanul este unul complex, realist, pe alocuri dur, dar incredibil de bine construit. După părere mea, Boris Pasternak este un geniul al literaturii ruse și nu cred că este mai prejos față de Tolstoi sau Dostoievski.Ar mai fi extrem de multe de spus, însă mi-aș dori mult să citiți romanul și să descoperiți singuri această minunăție de carte. Pe goodreads i-am oferit 5 din 5 steluțe, în ciuda confuziei date de numele acestor personaje. Dacă ați citit cartea, vă aștept cu păreri.

 

CITATE

 

Viața nu-i decât înșelăciune și ambiguitate. Tragi de-o iță subțire cât un fir de păianjen și gata cu viața, dar ia încearcă să ieși din plasă! Mai mult te încurci în ea. Și peste cel puternic domnește cel slab și mârșav.

Toată făptura mea se mira și întreba: dacă dragostea și încărcarea cu electricitate sunt atât de dureroase înseamnă că și mai dureros e să fii femeie, să fii electricitate, să trezești iubirea.

 

FRAGMENTE POEZII

 

De-anemie neaua se topește,

 

N-are puls pe crengile de fum,

 

Însă-n grajduri viața aburește,

 

Furcile sunt sănătoase tun. (Martie)

 

Drumul aici în viroagă se lasă,

 

Milă aici ți-e de copacul trântit,

 

Milă ți-e și de toamna peticăreasă,

 

Care mătură-n râpă tot ce-a cerșit. (Toamna timpurie)

 

 

https://www.stildescriitor.ro/2022/03/doctor-jivago-boris-pasternak-recenzie/

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

Roboti sexuali

 

 

Prezentare generală

 

Autori:

Jason Lee

 

Despre această carte

Această carte dezvăluie că modul în care percepem roboții sexuali este modul în care ne percepem pe noi înșine, depășind falsul binar uman/non-uman. De la miturile grecești, la filmul Ex Machina, la tehnologia japoneză, sexualitatea non-umană a fost în centrul culturii. În Sex Robots, istoria acestei culturi este explorată. Acest text aruncă o lumină nouă asupra a ceea ce reprezintă și semnifică robotul sexual, examinând implicațiile sale filozofice în contextul societății de astăzi. Acest volum va fi de interes pentru oamenii de știință în tehnologie, studii culturale, științe sociale și filozofie.

 

Recenzii

„Această carte mică discută rădăcinile, posibilitățile și implicațiile dorinței de roboți sexuali sau roboti sexuali. … Fără îndoială, cei care sunt interesați să cunoască câteva exemple din cărți occidentale, emisiuni de televiziune și filme despre tehnologia modernă și relația acesteia cu dorința umană vor găsi în această carte o resursă valoroasă.” (Sahayadas Fernando, Căsătoria, familiile și spiritualitatea, Vol 24 (2), 2018)

 

 

 

Despre autor

Jason Lee este profesor și șef al Școlii Media Leicester din cadrul Facultății de Tehnologie a Universității De Montfort, Marea Britanie. Lee este editorul/autorul a 20 de cărți cu lucrări traduse în 16 limbi. Cărțile sale includ: Pervasive Perversions (2005); Celebrity, Peedophilia, and Ideology in American Culture (2009); și Cultures of Addiction (2012).

 

https://link-springer-com.translate.goog/book/10.1007/978-3-319-49322-0?error=cookies_not_supported&code=8053fd08-b436-4110-993c-66f64c7e9d5f&_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

10 TEHNOLOGII DIN VIITOR CARE VOR SCHIMBA TOTAL LUMEA

 

 

 By Catalin Stanculescu

 

In societatea post-smartphone, cand tehnologiile de avangarda vor cunoaste o perioada mai infloritoare ca oricand, infatisarea lumii va fi schimbata, gratie unor modele fascinante ce azi ar putea fi socotite doar fruct al imaginatiei.Scenarii din cele mai incitante se scriu deja pentru o era in care „AI” si „VR” nu vor defini doar inteligenta artificiala si realitatea virtuala, ci vor deveni veritabile extensii ale omului modern, tot la fel dupa cum se intampla in prezent cu dispozitivele de tip smartphone.

 

 

 

ZECE TEHNOLOGII FUTURISTE CARE VOR SCHIMBA INFATISAREA LUMII

 

 

Interactiunea om-masina, limitata in prezent doar la contemplarea unui display, isi va asuma treptat noi roluri, din ce in ce mai complexe, din ce in ce mai profunde.

Hiperconexiunea va deveni fireasca intr-o lume in care totul va fi interactiv, vom putea „discuta” cu obiectele din jurul nostru, trasandu-le sarcini si stabilind obiective prin prisma functiilor digitale in mai orice domeniu de activitate.

 

 

 

REVOLUTII IN SALSA IT – DE LA SPINTRONICA LA ANTIBIOTICELE PERSONALIZATE

 

 

Multe din variabilele care vor influenta infatisarea lumii intr-un viitor nu tocmai indepartat ar putea fi intuite inca de pe acum, tinand cont de ceea ce omul detine in prezent si de tendintele inregistrate in domeniul tehnologic si in cel al stiintei si cercetarii.Dar nu putine vor fi desigur surprizele care vor impestrita calatoria omului in timp, generand noi si noi perspective, ceea ce va asigura justa doza de sare si piper pentru magnifica reteta de viata a omului modern.

Pornind de la amprenta oculara, care deja este utilizata in anumite ambiente si care va cunoaste o prolifica expansiune la nivel aplicativ, tehnologiile viitorului vor cuprinde multiple arii de interes, precum cele ce vizeaza: mijloacele de transport nepoluante,

accesul utilizatorilor la o gigantica biblioteca globala digitala,

diversificarea roboticii si perfectionarea interfetelor digitale,

Si asta doar pentru a mentiona doar cateva din cele mai incitante domenii in acest context. Iata si cele mai importante ramuri in care vor aparea schimbari notabile:

 

medicina,

comunicatiile,

transporturile si mai ales domeniul auto,

constructiile si arhitectura,

divertismentul,

artele,

moda

Alaturi de toate celelalte sectoare in care omul activeaza, acestea vor suferi transformari remarcabile, menite sa contureze noua dimensiune tehnologica ce va marca societatea futurista.

 

In opinia expertilor, procesul transformarilor digitale cunoaste deja dinamici revolutionare, propunand noi dispozitive smartphone, bazate pe SPINTRONICA (Spin Electronics) – o tehnologie care vizeaza memorarea si elaborarea de informatie combinand magnetismul cu electronica.

In domeniul auto, specialistii studiaza posibilitatea lansarii pe piata a unui model de bijuterie pe patru roti, care va utiliza baterii dotate cu celule electrochimice, in masura sa absoarba dioxidul de carbon din atmosfera pentru a genera energie electrica. Aceasta alternativa ar putea constitui o solutie excelenta pentru actualele probleme energetice si ecologice inregistrate la nivel planetar.Dar poate ca cele mai spectaculoase propuneri tehnologice pentru lumea de maine se regasesc in sectorul medical, unde nano-robotii si antibioticele personalizate vor deveni protagonistele tratamentelor prescrise pentru o gama larga de patologii.

Lista super-tehnologiilor la care vor apela specialistii in viitor pentru a ne proteja sanatatea nu se va limita insa la cele descrise mai sus – panorama medicinei futuriste constituie subiectul unui continuu si complex proces de perfectionare a metodelor aplicate in prezent si introducere a unor concepte noi si promitatoare intr-un ambient in care omul mai are inca multe de invatat.

 

 

 

FOTONICA SI EXPLOATAREA RESURSELOR DIN VULCANI ACTIVI

 

 

Laboratoarele marilor case tehnologice ale lumii, lucreaza cu sarguinta la dezvoltarea si implementarea unor solutii in domeniul comunicatiilor spatiale, bazate pe FOTONICA – o ramura a opticii care studiaza propagarea particulelor care alcatuiesc lumina – o disciplina care se apropie mult de cuantica si de domeniile asociate acesteia.

Amplificarea benzilor actuale si un nivel de date de 100 de ori mai mare decat frecventele radio ar revolutiona puternic sectorul telecomunicatiilor si nu numai – tehnologia fotonica ar putea castiga teren si in alte sectoare de activitate, acolo unde performantele laserului ar avea numai de castigat de pe urma unei armonizari cu aceasta „new-entry” in peisaj.

La fel de fascinanta este si ideea exploatarii resurselor din vulcanii activi de pe fundurile oceanelor – o perspectiva cu adevarat demna de toata stima, in conditiile in care oamenii de stiinta nadajduiesc sa rezolve toate necunoscutele unei ecuatii menite sa deschida larg portile unei pretioase improspatari de rezerve prin extractia de minereuri de sub ape.

 

 

 

CONTROLUL NIVELULUI DE POLUARE PENTRU AER, APA SI SOL

 

 

In opinia expertilor, generatiile urmatoare vor constientiza ca viitorul planetei si al existentei speciei noastre pe Pamant depinde in mare masura de mentinerea unor parametrii echilibrati ai conditiilor in care viata poate sa-si urmeze cursul sau firesc.

Acest lucru este posibil doar prin acordarea unei atentii sporite gradului de poluare a atmosferei, dar si a apelor si a solului – toate constituind elemente ce marcheaza biosfera si-i asigura ceea ce este necesar pentru existenta si continuitate.

Controlarea nivelului de poluare va constitui asadar o prerogativa a societatii de maine, care nu va precupeti nici un efort pentru a implementa un sistem complex de senzori la nivelul tuturor punctelor critice din punct de vedere al prezentei substantelor nocive, astfel incat sa se poata interveni de indata ce valorile tind sa atinga un nivel ingrijorator.

Strategiile tehnologice dedicate vor prezenta o arie de acoperire la 360°, oferind solutii menite sa rezolve definitiv o problema cu care omenirea se confrunta de secole.

 

 

 

MODULATORUL STARII DE SPIRIT

 

 

O alta tehnologie futurista care ar putea parea azi desprinsa dintr-un scenariu SF, vizeaza crearea unor dispozitive in masura sa echilibreze psihicul individului gratie unui modulator al starii de spirit – gaselnita ce-si oglindeste imaginea in proptotipul din faimosul „Blade Runner”.

 

E firesc sa ne intrebam totusi, ce consecinte ar avea distribuirea pe scara larga a unei astfel de masinarii sofisticate, imaginandu-ne cum marii lideri politici ai lumii ar izbuti sa zambeasca dulce si suav, fericiti si impacati cu ei insisi, in momentul in care vor apasa pe butonul fatidic ce va declansa de pilda un nou razboi de proportii colosale ?!?

Pe de alta parte, daca am putea masura de pe acum starea de spirit a unor personaje precum Trump, Putin, Merkel, Erdogan sau chiar a Papei Francesco, oare de ce fel de surprize am avea parte?!?

Desigur, una e sa te trezesti dimineata bombanind si fara chef de mers la servici si sa te cuplezi la un modulator care-ti „injecteaza” doza justa de energie si bunadispozitie pentru a trece la treaba si alta e sa modulezi digital un paranoic, un letargic sau un individ cu tulburare bipolara…

 

 

 

DOI CLASICI PE PORTATIVUL TEHNOLOGIILOR FUTURISTE: INVIZIBILUL SI SALTUL IN TIMP

 

 

Masinaria menita sa asigure invizibilitatea individului ar fi in prezent ideala pentru studiourile cinematografice hollywoodiene, asigurandu-le intimitatea celebritatilor ce doresc sa se plimbe linistite prin parc, fara sa faca fata isteriei fanilor lor.

Dar cum ar gestiona omul o astfel de inventie in conditiile in care ar putea fi oferita pe un platou aurit celor ce investesc in arme si tehnologii de razboi?

Un pluton de soldati invizibili ar fi o excelenta resursa pentru orice organizatie cu proiecte infliltrative, care socoteste ca „scopul scuza mijloacele”, beneficiind de avantajul a nu-si asuma responsabilitatea pentru consecinte.

 

Nici saltul in timp nu e tocmai de neglijat – o masinarie care poate asigura accesul arheologilor sau cercetatorilor intr-un moment istoric setat la nivelul unui traditional panou de control, ar putea oferi raspunsuri la intrebari din cele mai dificile, cu conditia sa nu se intervina in cursul evenimentelor la care asista.

Dar insasi istoria a demonstrat ca, in ciuda capacitatii sale de discernamant, omul nu s-a limitat nicicand sa asiste pasiv la  determinate situatii, chiar daca actiunile sale au atras consecinte pentru care s-a cait mai tarziu.

 

 

 

TEHNOLOGIA PRE-CRIME SI ANDROIZII DIN OGRADA

 

 

Nimic nu-i va impiedica pe specialisti sa creeze androizi dupa chipul si infatisarea omului, dotandu-i cu abilitati iesite din comun in ceea ce priveste reproducerea cu fidelitate a comportamentului uman, asadar va fi din ce in ce mai greu sa se distinga omul de robot.

In realitate insa, primii androizi vor fi cei de „uz casnic”, destinati sa-i serveasca omului micul dejun la pat si sa indeplineasca diferite alte „sarcini gospodaresti” cu grad de dificultate redus spre mediu.

Intr-o etapa succesiva insa, expertii sustin ca androizilor le va reveni un rol important in societate, urmand sa fie implicati in proiecte complexe, menite sa garanteze siguranta omului si a mediului in care acesta traieste.

 

Tehnologiile pre-crime nu vor intarzia sa transforme infatisarea lumii de maine, prevenind actiunile teroristice si in general initiativele agresive ale raufacatorilor la nivel global.

Un scenariu similar celui din „Minority Report” pare sa fie deja aplicat in faza experimentala la Whashington D.C. (SUA), gratie eforturilor sustinute de un grup de oameni de stiinta, sub conducerea lui Richard Berk – profesor in cadrul Universitatii din Pennsylvania.

Potrivit publicatiilor de specialitate, acest instrument avangardist permite semnalarea unor crime inainte ca acestea sa aibe loc, cu precizia unui veritabile profetii tehnologice, pe baza unui algoritm care ofera indicii chiar si in legatura cu modul in care un raufacator intentioneaza sa opereze, precum si in vizand obiectivul pe care planuieste sa-l atace.„Pe baza supozitiei ca cel ce a ucis candva, va putea ucide si in viitor, se poate analiza masura in care un individ poate fi catalogat drept potential pericol – este foarte important cum s-a comportat in prima parte a vietii sale: daca a comis de pilda un jaf armat la varsta adolescentei, acest lucru poate constitui un optim element de intuire, de prezicere a ceea ce va face pe viitor, dar daca a savarsit un delict similar la 30 de ani, informatia nu mai poate fi utilizata pentru o proiectie comportamentala justa”, sustine Berk.

Desi ideea de a categoriza gradul de risc comportamental al persoanelor in functie de variabilele introduse intr-o baza de date si procesate de un computer, oricat de sofisticat ar fi el, a starnit polemici serioase in randurile observatorilor, programul a fost adoptat rapid in Baltimore si Philadelphia si pus la treaba pentru a oferii predictii ce vizeaza subiectii eliberati conditionat din inchisori.

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie:

 

Watson, Steve – „Pre-Crime Technology to be Used in Whashington D. C.”, 2010;

Finarelli, Francesca – „Le tecnologie del futuro che potrebbero cambiare il mondo”, 2016;

Carlo, Rossi – „Trasformazione digitale: 10 tecnologie che cambieranno il mondo entro 2030”, 2017;

Lai, Manuel – „Post-smartphone: cosa succedera alla tecnologia del futuro?”, 2018.

 

https://mythologica.ro/10-tehnologii-din-viitor-care-vor-schimba-total-lumea/

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

Colonelul Ioan Burdulea: “Toți emanații Revoluției au fost trădători”

 

 

///////////////////////////////////////////

 

CUM VA ARATA OMUL VIITORULUI SI BIONICA: HIBRIZI SAU ROBOTI?

 

 

 

By Catalin Stanculescu

 

Din punct de vedere evolutiv, corpul omenesc nu s-a schimbat prea mult fata de cel detinut de Homo Sapiens, dar nu acelasi lucru se poate spune si despre capacitatea sa de a-si construi in jur un ambient artificial.

 

 

 

BIONICA SI OMUL VIITORULUI – HIBRIZI SUPERINTELIGENTI SAU MARIONETE?

bionica si omul viitorului

 

Acest proces a marcat o evolutie spectaculoasa pentru modul in care corpul nostru a invatat sa se transforme, mai cu seama in ultimele decenii, intr-un teren propice pentru gazduirea ambelor tipuri de elemente: naturale si artificiale – un taram in care bionica detine suprematia absoluta.

 

Tehnologiile avangardiste au devenit azi solutii de natura terapeutica in multe specialitati ale medicinei, nu numai in ceea ce priveste aspectele ce tin de tratarea unor patologii sau de stimulari functionale efective, ci si ca instrumente pentru obtinerea unor performante superioare.

 

Imbunatatirea functiilor cu care suntem dotati de la natura, sporirea fortei musculare si multiplicarea abilitatilor noastre prin intermediul utilizarii de implanturi si proteze bionice tind sa castige tot mai mult teren in randurile celor ce tanjesc dupa randament si eficienta, constituind preludiul unei veritabile industrii futuriste, dedicate exclusiv corpului uman.

 

 

 

 

 

Dar toate aceste solutii tehnologice menite sa ne transforme in persoane mai bine pregatite pentru a face fata eforturilor de orice fel, reprezinta un pas catre schimbari radicale la nivelul functiilor naturale ale organismulu nostru?

 

Este acesta inceputul unei ere ce va marca transformari evolutive – in termeni biologici si fiziologici – care vor modifica infatisarea si structura  omului, asa cum se prezinta el azi?

 

Vom achizitiona pe aceasta cale noi abilitati in detrimentul altora, sau suntem capabili sa le asiguram coexistenta si sa le transmitem multiplicate de la o generatie la alta?

 

Iata numai cateva intrebari care apar de indata ce se patrunde in teritoriul bionicii – disciplina aparuta ca fruct al sinergiei dintre biologie, electronica, informatica si medicina, cu o orientare speciala catre realizarea de aplicatii audio, biomedicale si bioelectronice, fara sa se limiteze insa la acestea.

 

Exista opinii care plaseaza bionica la originea procesului transformarii omului intr-un veritabil cyborg, sau intr-un gen de hibrid superinteligent om-masina, dar si teorii care avanseaza ipoteza ca oamenii vor deveni doar un soi de marionete, controlate si „tolerate” pana la un anumit punct de inteligentele artificiale pe care ei insisi le-au creat.

 

Oricat ar parea de neverosimile aceste scenarii, procesul a fost demarat, primii hibrizi om-masina aflandu-se deja printre noi, fie ei dotati cu gambe sau maini protezate, cu ochi si urechi bionice, sau chiar cu un penis bionic, asa cum propune o echipa de specialisti italieni, care nu a ezitat sa puna la punct proiectul denumit „Robot-Penis” – prima proteza robotica a organului sexual masculin – o solutie pentru depasirea limitarilor functionale specifice varstei inaintate sau ca o consecinta de natura patologica.

 

Dar daca intr-un viitor nu prea indepartat nu vom mai reusi sa distingem cu usurinta omul de robot, atunci inseamna ca brevetarea anumitor componente artificiale care vor face parte din corpul nostru va insemna ca vom breveta de fapt un nou tip de corp omenesc in sine? Sau ca ne vom regasi intr-un ambient in care vor convietui doua tipuri de oameni distincti care isi adjudeca planeta?

 

 

 

NASTEREA ARTEI BIONICE SI REPROIECTAREA CORPULUI OMENESC

 

 

In timp ce asteptam plini de speranta ca medicina regenerativa si alt gen de terapii bazate pe manipulare genetica sa avanseze solutii viabile pentru rezolvarea unor grave patologii, bionica se strecoara silentios dar ferm in peisajul secorului medical, oferind din ce in ce mai multe alternative de tip „compozitional”.

 

Pornind de la observarea si analizarea functiilor organismului uman, ingineri, electronisti , informaticieni si medici laolalta, nu-si precupetesc eforturile pentru a da nastere unei noi forme de arta, menite sa „redeseneze” corpul uman intr-o varianta semi-robotica: arta bionica.

 

Desi poate parea o asociere de termeni contradictorii, arta si bionica se ingemaneaza negresit atunci cand este vorba de reproiectarea unui brat sau a unei gambe, ca sa nu mai vorbim despre ochi sau despre implanturi sofisticate dedicate organelor interne.

 

In anul 1974, Martin Caidin lansa pe micile ecrane americane, serialul intitulat „The Six Millon Dollar Man”, care istorisea aventurile unui astronaut caruia i se protezau gambele si un brat, dotandu-le cu componente robotice si i se implanta un ochi bionic, in masura sa-i asigure abilitati iesite din comun.

 

Atazi s-a trecut insa de la arta cinematografica la arta plamadirii efective a unor astfel de „accesorii”, care transforma omul intr-o entitate noua: modelele de brate si maini bionice, cu un grad de complexitate mai mic sau mai mare sunt perfectionate pe zi ce trece, astfel incat deja omul poate dispune de o generatie ultrasofisticata de mana artificiala – cea realizata de specialistii din cadrul Ecole Polytechnique Federale din Lausanne (Elvetia), sau de bratul bionic controlat cu impulsurile primite de la nivel cerebral – sau in termeni mai simpli, cu forta gandului – pus la punct in laboratoarele Rehabilitation Institute din Chicago (SUA).

 

Asta in timp ce oamenii de stiinta de la Jet Propulsion Laboratory, din Pasadena (SUA) lucreaza la un proiect ce urmareste producerea de polimeri electroactivi, in masura sa formeze muschi artificiali de o suta de ori mai puternici decat cei naturali.

 

 

 

In ceea ce priveste cortexul, e dificil de stabilit cu exactitate numarul si varietatea proiectelor ce vizeaza identificarea unei solutii de tip interactiv om-masina sau de inlocuire a unei zone nervoase atrofiate la nivel cerebral si de crestere a potentialului de control al creierului uman asupra dispozitivelor electronice de orice tip.

 

Neurotehnologia nu cunoaste odihna, iar chipurile implantate cerebral pentru monitorizarea activitatii nervoase deja nu mai constituie o noutate, ci sunt completate de veritabile proteze neuronale, menite sa reproduca functii superioare ale creierului, precum memoria sau ratiunea.

 

Kevin Warwick, de la Universitatea din Reading (Marea Britanie), s-a autodefinit „cyborg”, dupa ce si-a implantat in propriul corp o serie de chipuri care-i asigura capacitatea de a controla la distanta usi automatice, computere si alte dispozitive similare.

 

 

 

Toate acestea ne indreptatesc sa ipotizam ca omul se afla intr-o perioada de tranzitie, in care se vede propulsat catre depasirea propriilor limite gratie tehnologiilor avangardiste sau, asa cum afirma Roberto Manzocco in lucrarea sa intitulata „L’arte bionica ridisegna l’omo” (2014), „specia umana isi hotaraste propriul destin evolutiv”.

 

Alti specialisti de renume international, precum Ray Kurzweil (SUA), Nick Bostrom (Marea Britanie) sau Riccardo Campa (Italia), sustin aceeasi teorie potrivit careia omul promoveaza azi longevitatea radicala, considerand procesul de imbatranire asemenea unei patologii pentru care se pot prescrie tratamente eficiente si elaborand in paralel, multiple alternative de sporire a capacitatilor fizice si mentale, fie prin intermediul manipularilor genetice, fie prin interactiunea corpului si mintii cu computere si roboti dedicati.

 

Versiunea 2.0 a omului este asadar pe cale sa prinda contur intr-un mediu in care modul de gandire si de acceptare a schimbarii sufera la randul sau transformari radicale, sub umbrela unei noi filozofii si scoli de gandire pregatite sa sustina, sa apere si sa promoveze bionica.

 

 

 

LA DRUM DE RASCRUCE – PANA UNDE SE POATE AJUNGE PE CALEA BIONICII?

 

 

Privita ca o oportunitate de a studia si a profita de multiple avantaje in domeniul imbunatatirii functiilor motorii ale organismelor vii, bionica ar putea fi catalogata drept un nod la nivelul carora se amalgameaza multe specialitati, incepand cu cibernetica si continuand cu ingineria moleculara, biologia, chimia, electronica, matematica, fizica si nu numai.

 

Din aceasta perspectiva ia nastere asadar o intrebare la care e dificil sa se formuleze un raspuns: pana unde se poate ajunge pe calea bionicii?

 

Supranumita si „inginerie creativa”, bionica se concretizeaza in aplicatii, metode si sisteme inspirate din natura si concepute in scopul perfectionarii anumitor abilitati, functii si/sau aptitudini, pana la un nivel ce nu cunoaste restrictii speciale atunci cand implica o componenta adanc implementata in taramul tehnologiilor futuriste.

 

Tenacitatea specialistilor in materie a condus chiar la fondarea a noi si noi ramuri in acest domeniu, cum ar fi de pilda neurofiziologia sau electrofiziologia, iar unele aplicatii extrem de sofisticate isi gasesc aplicabilitatea si in achizitionarea de informatii prin intermediul organelor de simt artificiale si a circuitelor de semnale de la nivelul retelelor nervoase.

 

 

 

Aceasta indrazneata abordare de solutii alternative in domeniul bio-tehnologiilor aplicate a demonstrat insa fara drept de apel, doua chestiuni fundamentale:

 

Faptul ca o structura sau o masinarie artificiala poate indeplini sarcini in mod similar cu sistemele biologice;

Faptul ca avantajele unui sistem biologic depind de acumularea si reutilizarea datelor, de corelarea a numeroase informatii ce provin de la diferiti senzori si de procesele de transfer utilizate.

Acestea sunt premisele ce constituie surse de inspiratie pentru trasarea unor obiective specifice in cercetarile bionice, in orice proiect de realizare a unei „copii omoloage”, a unui „model simulant”, sau chiar a unei combinatii intre cele doua.

 

Dar lucrurile nu se opresc aici: ultimul strigat in materie e reprezentat de ceea ce se numeste „business biomimetics” – o tehnica menita sa faciliteze implementarea de principii si practici derivante din sistemele biologice la nivelul unor strategii de marketing sau de management, in procese organizatorice si in contextul de „strategic thinking”.

 

Aceasta este un soi de gaselnita pe care specialistii nu au ezitat sa o utilizeze cu succes in industria farmaceutica, informatica, telecomunicatii si in domeniul militar, dar si la nivelul unor entitati guvernative mai mult sau mai putin recunoscute oficial.

 

Bazat pe lucrarile de specialitate elaborate de Phil Richardson din cadrul University of Bath (Marea Britanie), conceptul a fost lansat cu ceva timp in urma la Camera Lorzilor a Parlamentului Regatului Unit (2009), sub forma unor propuneri de utilizare a naturii pentru identificarea de solutii bio-ingineresti in mai orice domeniu.

 

 

 

 

Iata de ce, privind in perspectiva, se poate afirma fara sovaiala ca sistemele hibride oferite de bionica vor tinde sa-si largeasca plaja de aplicabilitate, cucerind noi si noi teritorii, propunandu-se drept solutii de asistenta sau chiar substituenti ai omului in activitati din cele mai variate, pana la atingerea unui nivel de perfectiune ce va putea prelua controlul, transformandu-si propriul creator intr-o veritabila marioneta.

 

Un viitor sumbru pentru om? Sa intrebam sistemele bionice…

 

 

 

Bibliografie:

 

Perkowitz, Sidney – Digital People: From Bionic Humans to Androids, 2004;

Hung, George K. – Biomedical Engineering Principle of the Bionic Man, Vol.5, Singapore, 2010;

Turicchia, Lorenzo – Il futuro dell’uomo bionico, 2012;

Mukannd, John – The Man with the Bionic Brain and Other Victories over Paralysis, 2012;

Manzocco, Roberto – L’arte bionica ridisegna l’omo, 2014.

https://mythologica.ro/cum-va-arata-omul-viitorului-si-bionica-hibrizi-sau-roboti/

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

SERIA “EVOLUTIA UMANITATII SI VIITORUL EI”

 

 

 By Catalin Stanculescu

 

Am incheiat seria mult asteptata intituala “Evolutia umanitatii si viitorul ei”. Seria ne prezinta articole despre inceputurile galaxiei, istoria si evolutia umanitatii, a formelor de cultura si viitorul umanitatii.

 

Mai mult, articolele ne prezinta trecutul, dar si viitorul speciei umane: hibrizi, roboti, modificarea genelor si altele.

 

 

 

ORIGINEA SI EVOLUTIA UNIVERSULUI

 

Det. aici

https://mythologica.ro/seria-evolutia-umanitatii-si-viitorul-ei/

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

(Cand lucrezi contra lui Dumnezeu,ajungi nemuritor-in IAD) CUM DEVII NEMURITOR PARTEA A II-A

 

By Catalin Stanculescu

 

Ce fel de mituri despre nemurire credeti ca  existau in trecut, in antichitat? Sau ce fel de legende urbane circula astazi? Cum deveneau oamenii zei in vechime fata de cum se vad oamenii in viitor? Doar supereroii pot deveni nemuritori?Pentru aceia care prefera varianta clasica, traditionala, le vom prezenta si Cum devii nemuritor, partea a II-a. Adica aceia care prefera sa vaneze un monstru mitologic, sa gaseasca o sabie sau alte scenarii mitologice de toata frumusetea. Unele la intersectia cu magia, paranormalul si extraterestrii chiar.

 

 

 

CUM DEVII NEMURITOR IN MITOLOGIE?

 

 

Visul de a trai la nesfarsit este unul la fel de viu astazi ca si in antichitate. Insa in vremurile apuse, oamenii vedeau astfel acest tel. Medicina si stiinta erau doar indepartate, iar magia si superstitia domneau asupra pamantului. Frica de moarte si spirite a dat nastere cultului stramosilor si visului nemuririi.

De la o civlizatie la alta, unii au devenit obsedati de nemurire. Ganditi-va la faraoni si la felul in care isi ingropau trupurile, apoi chinezii si aventura lor dupa elixirul nemuririi. Si aici nemurirea se impleteste cu acea cunoastere transcendentala.

 

Aici este prima parte a articolului despre medicina si stiinta viitorului

 

 

 

MITOLOGIA JAPONEZA NE PROPUNE SA MANCAM O SIRENA!

Cruda sau poate la cuptor! Japonezii credeau ca ningyo, sirena japoneza, le poate aduce nemurirea.

Insa aceasta fiinta nu era cea din miturile grecesti, o frumusete rapitoare, cu sanii goi si coada de peste. Era mai degraba ceva intre maimuta si peste. Ele puteau aduce fie noroc, fie vreme rea.

Apar adesea in miturile despre ape, calatorii si furtuni. Inclusiv in “Calugarita de 800 de ani”, un vechi mit in care se spune ca cineva a servit fiicei sale din greseala chiar carne de sirena. Dupa prima inghititura, fata a devenit nemuritoare.

 

Insa, in acest tip de mituri, imortalitatea nu este deloc ceva bun. Japonezii credeau ca omul innebuneste daca isi vede rudele murind. Asadar, nu puneau asa mare pret pe nemurire. Ea si-a dedicat viata lui Buddha si a murit la venerabila varsta de 800 de ani.

Poate ca nemurirea e mai mult o povara decat credeti. Asa ca fiti atenti la ce va doriti. Se zice ca unii japonezi sau turisti inca mai cauta in sclipirile apei urmele sirenei.

 

MITOLOGIA CRESTINA: SUPARA-L PE IISUS HRISTOS SI VEI FI MANTUIT

 

 

Ei bine, nu-i chiar asa. Dar asta spune mitul. Este vorba despre un evreu care l-a lovit cu pantoful sau pe Iisus in timp ce acesta mergea spre Dealul Rastignirii, Golgota.

Se zice ca Iisus i-a spus ca nu va avea pace pana la intoarcerea lui. Probabil vorbea de a doua intoarcere. Caci saracul om si astazi mai bantuie pamantul.

Insa “blestemul” pare a fi mai grav decat suna. Evreul a devenit crestin si si-a schimbat numele in Iosif. Insa nu se putea odihni sau aseza decat de Craciun. La fiecare 100 de ani cadea paralizat si devenea iar barbat de 30 de ani.Deci e mai degraba un blestem al ratacirii permanente, decat al nemuririi. Oricum, o pedeapsa grea in viziunea noastra. Doar pentru un pantof? Pai nu era “intoarce si celalalt obraz”?

 

 

 

MITOLOGIA GREACA: ENERVEAZA UN ZEU

 

 

Aici e mai simplu. Daca voiai sa fi condamnat pe vecie si traiai in Grecia antica aveai un singur lucru de facut. Trebuia sa superi un zeu. Cu cat zeul era mai important cu atat mai bine. Sau mai rau, nu?

Daca erai suficient de mandru puteai ajunge ca Sisif in Tartar. E si asta o forma de nemurire, dar o pedeapsa eterna. La fel s-a intamplat si cu Prometeu, alt erou al Greciei mitologice care s-a intors impotriva lui Zeus. Era suficient sa fii decent si de partea oamenilor ca sa fii pedepsit.

Exista zeci de exemple in mitologia greaca clasica despre oameni transformati in diverse animale sau pedepsiti la vreo munca laboriasa pentru eternitate.

 

Asadar, aveti grija la zei!

 

Tot in mitologia greaca intalnim ambrozia, nectarul zeilor, cu gust de miere. Aceasta hrana miraculoasa ce obtinea nemurirea era destinata doar zeilor. Doar semizeii ca Hercule aveau parte de ea. Tantalus, cel ce a furat ambrozia, a fost pedepsit de zei.

 

Descoperiti zeii Greciei antice si faptele lor odioase

 

 

 

MITOLOGIA CHINEZA: BETI MERCUR!

 

 

Acest material nu este dedicat celor slabi de inima! Atentie, copii! Nu faceti asta acasa! Mercurul este toxic si foarte periculos. Dar era si ingredientul central in miturile legate de nemurire.

Taoistii din China antica credeau ca acest element adaugat in elixirul nemuririi te poate face nemuritor. Acest elixir se chema huandan. Va dati seama ce s-a intamplat celor care l-au folosit. Au murit chiar imparati spunand povestea asta.

 

Asadar, chinezii s-au potolit un pic si si-au indreptat alchimia spre treburi mai launtrice – arte martiale, chi, yoga, si alte practici mai putin nesabuite si otravitoare.

 

MITOLOGIA SUMERIANA: MIRACOLUL PLANTELOR

 

 

Prima mentiune despre un leac al nemuririi o gasim in Epopeea lui Ghilgames, una dintre cele mai vechi scrieri din lume. Eroul Ghilgames este responsabil.

Ghilgames dorea sa isi salveze prietenul Enkidu de la moarte. Asadar purcede spre Utanapistim. Utanapistim era un fel de Noe al sumerienilor. El supravietuise primului mare potop (de aici s-au influentat si evreii) construind o barca mare dupa planurile unui zeu.

Noe sumerian ii povesteste lui Ghilgames ca exista un leac impotriva mortii. E vorba de o planta/buruiana care se gaseste pe fundul apei. Ghilgames o gaseste dar, din nefericire, o pierde. Este luata de un sarpe si de aici si nemurirea aparenta a sarpelui ce isi schimba pielea si “intinereste”.

MITOLOGIA ASIATICA: MANANCI PERE SI DEVII NEMURITOR

 

Chinezilor le plac mult perele. De aceea si vedem in supermarketuri acele imense pere galbene chinezesti. Moi si suculente. Dar chinezilor din antichitate li se pareau cu adevarat sfinte.

 

Regele Maimuta, Sun Wukong chiar a mancat una. Fusese numit Protectorul Perelor, dar nu s-a putut abtine. Cine ar sta langa fructul interzis fara sa o faca, nu? Nici Eva n-a fost mai prejos.

O singura para iti oferea doar 1000 de ani. Va dati seama daca manca tot pomul? Dupa ce a facut greseala asta a fost prins si judecat. Avand in vedere ca erau nemuritor n-au prea avut ce sa-i faca.

 

 

 

Viteazul Rege Maimuta s-a apucat sa se razboiasca cu Buddha. Acesta l-a facut captiv timp de 500 de ani. De atunci, perele erau date dpar zeilor pentru nemurire.

 

MITOLOGIA CRESTINA: MARUL DIN GRADINA EDENULUI

 

 

Aici avem o mica problema. Unii sustin ca fructul interzis din Copacul Cunoasterii Binelui si Raului era un mar. Altii sustin ca este o gutuie. Indiferent despre ce specie sau fruct ar fi vorba, facem pariu ca a fost delicioasa.Un Diavol, sub forma de sarpe, a ademenit-o pe Eva sa testeze fructul. Nici nu vedem ce ar fi fost rau in asta. Doar a condamnat intreaga rasa umana, nu? Pacatul primordial!

 

Pana si grecii aveau merele lor de aur.

 

Cititi mai multe despre Adam si Eva si Fructul Interzis

 

 

 

MITOLOGIA HINDUSILOR

 

 

Aici avem cea mai simpla solutie de a deveni nemuritor. Se aduna zeii laolalta, se aliaza cu dusmanii lor de-o viata, se bate Oceanul de Lapte pana se obtine amrita, nectarul zeilor. Asta e reteta, la treaba masterchef!

In sanscrita, amrita chiar inseamna nemurire. Unii yoghini cred ca amrita se poate gasi si pe pamant.

 

 

 

 

Mitologia nordica vikinga si merele de aur

Mitul merelor de aur si zeita Idun

 

In mitologia nordica avem de-a face cu trei mere de aur ce ofera tinerete si nemurire. Seamana cu cele ale lui Praslea cel Voinic si Merele de Aur. Sau cu cele din Gradina Hesperidelor.

Idun, zeita primaverii avea o livada fermecata. Loki a inselat-o si a dat-o de nevasta gigantului Thiassi. Cu tot cu mere. Dar problema era ca zeii serveau acele mere pentru a se mentine tineri si nemuritori. Cand Idun a plecat cu merele ei, zeii au inceput sa imbatraneasca. Asa ca Loki a fost fortat sa o fure pe Idun. S-a transformat in soim si a rapit-o. A readus astfel puterile merelor de aur inapoi zeilor nordici.

 

 

 

 

Mitologia crestina: Sfantul Graal

 

Sfantul Graal este recipientul nemuririi. Mai ales ca are legatura cu Hristos, sangele sau supranatural si invierea.

Aventurierii au cautat Fantana Tineretii a lui Ponce de Leon atata vreme. Insa nici Sfantul Graal nu a fost mai prejos. Cautarea sa a animat Evul Mediu Intunecat, iar legendele sale au marcat Tara Sfanta, Parisul, Londra, Stonehenge si multe alte locuri la fel de legendare.In cautarea sa au plecat invatati, initiati, preoti, calugari, razboinici, sarlatani, puscariasi si multi altii. Se credea ca Pocalul lui Hristos tinut de acesta la Cina cea de Taina va aduce nemurirea acelui ce va bea din el. Episodul apare foarte frumos descris in filmul Indiana Jones.

In concluzie, chiar daca stramosii nostri au incercat orice leac, planta sau bautura miraculoasa, savanatii din prezent au trecut de culmi pe care nu ni le-am fi imaginat vreodata. Corpurile noastre devin incet-incet robotizate, gandurile ne sunt transmise via internet, iar noi cei din viitor vom fi creaturi ale SF-ului.

 

Speranta de viata a crescut la 80 de ani, iar in 1900 era la 47 ani. Viitorul tine de clonare, cyborgi, reparatii cu nanoroboti la nivel celular, printarea organelor 3D si multe altele.

 

Mitologia va deveni stiinta si stiinta va deveni mitologie.

 

 

 

 

Author DetailsAuthor PostsBiography

 

Catalin Stanculescu

 

 

Autor si cercetator independent, specializat in istoria religiilor, mitologie, istorie antica si religie comparata, cu studii la Universitatea din Pennsylvania, Catalin ne arata calatoria rasei umane si cum sa intelegem mitologia prin ochii stramosilor nostri.

 

https://mythologica.ro/cum-devii-nemuritor-partea-a-ii-a/

 

//////////////////////////////////////////

 

 

Cele 9 legi ale Illuminati

 

 

Publicat de Snake  

 

 

Cele 9 legi ale Illuminati

1. Lucifer, Purtătorul luminii, a creat doar două tipuri de oameni: noi, Illuminati și vitele umane, care nu au niciun drept cu excepţia acelora de a fi înrobite, batjocorite și sacrificate.

 

2. Realizați Guvernul Unic, alias Sclavia Globală.

 

„Sacrificarea vitelor umane” se va face la o scară fără precedent și reprezintă o consecință a celei de-a doua porunci a Genocidului Global.

 

3. Transformați vitele umane în roboți și convingeți-le că „Negrul este alb”.

 

4. Adevărul (ascuns) se ține la vedere.

Spuneți deschis adevărul vitelor umane, dar asigurați-vă că nu înțeleg subiectul.

 

5. Înlăturați cât mai curând posibil toţi adevărații creștini și toţi evreii.

(Notă: prin sintagma „evreii” se înţelege atât rasa, cât și religia lor.)

 

6. Supuneți-vă doar vouă înșivă.

 

7. Convingeți vitele umane că nu există niciun Creator.

 

8. Creați decepții nesfârșite, serviți-le NIMICUL, iar realitatea simulată va fi oferită la sfârșitul spectacolului.

 

9. Rescrieți Istoria pentru a transforma în mod oficial înfrângerea voastră din trecut în victoria prezentului.

 

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/category/mafie/page/4/

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

 

Trebuie să ne pregătim pentru al doilea val pandemic declanșat de Guvernul Mondial

 

Preluare de pe Art-emis.ro

 

 

Aşa cum am mai menţionat şi cu alt prilej, omenirea trăieşte astăzi exercitarea punerii în practică a mult contriversatei şi condamnatei „Teorii a conspiraţiei”, după cum demonstrează realitatea, atât de… reală. Strateg și analist militar de elită, generalul cu patru stele, Sir Richard Barrons, 61 ani, a fost – până la trecerea sa în rezervă în 2016 – unul dintre cei șase comandanţi ai Forțelor Armate Britanice. De-a lungul carierierei militare a comandat operațiuni în Bosnia, Kosovo, Irlanda de Nord, Irak și Afganistan şi este considerat unul dintre cei mai importanți lideri de gândire militară din Marea Britanie. Generalul Richard Barrons afirmă că nici războaiele, nici focoasele nucleare nu mai sunt necesare, mult mai periculoasă fiind combinația de rachete de precizie, cyberattacks și social-media. Pentru etapa următoare – probabil în 2021 – el anticipează carantina electronică, închidere a rețelelor sociale și a internetului, în stil chinezesc. Guvernul va fi responsabil de cea mai mare represiune a a comunicațiilor având ca scuză Securitatea Națională în fața unui eveniment de origine electronică neanunțat încă. Vă supunem atenţiei adaptarea textului publicat de „Der Spiegel”[1], având în centrul atenţiei declaraţiile extrem de importante ale generalului Baronns (Ion Măldărescu, ART-EMIS).

Poţi pune în genunchi toate ţările europene în doar 14 zile.

 

„De această dată nu mai este vorba de « Teoria conspiraţiei », ci de doctrină militară. Pentru troli e deja prea târziu, pentru că ei nu vor înțelege nici când vor da nas in nas cu doamna cu coasa” (General Richard Barrons).

 

Prima etapă de restricționare a libertăților prin Covid-19 a oferit Guvernului Mondial informaţii practice despre gradul de rezistență socială şi al mass-media. Al doilea va fi un test bazat pe lipsa de comunicare, înstrăinare și izolare: va fi interzis să ne întâlnim (obiectiv deja implementat prin etapa Covid 19 și fazele ridicole ale succesului dubios, când vom fi din nou închiși în toamnă). Realizând încetarea comunicărilor printr-o întrerupere a electricității și blocarea rețelelor sociale cu lansarea primei fazei a unui program de monitorizare a comunicațiilor, blocarea și ștergerea grupurilor, și o listă de cuvinte interzise. Toate comunicările vor fi cenzurate, ca şi mersul pe stradă. Ceva ce înainte ne imaginam science fiction, acum trăim și vom trăi ca realitate zilnică. Astfel pot fi puse în genunchi toate ţările europene în doar 14 zile.

 

China este în drum spre puterea globală, în timp ce S.U.A. se retrage.

 

Lumea se schimbă dramatic. Schimbările au existat şi înainte de criza coronavirus, dar pandemia a accelerat radical acest proces. Covid-19 acționează ca un șoc global si strategic care are un impact masiv asupra securității și prosperității Europei. Și mă preocupă cât de mult rămânem în urma cu aceste schimbări. Am crezut prea mult timp că ceilalți ne vor lăsa în pace, pe europeni, și că putem discuta nestingheriți cu privire la starea U.E., la euro sau la Brexit, dar în realitate trăim într-o lume schimbată. Dacă criza coronavirus a arătat ceva clar, acest „ceva” este că China este în drum spre puterea globală, în timp ce S.U.A. se retrage. Lumea previzibilă a Occidentului așa cum o cunoaștem din perioada Războiului Rece aparține trecutului. Mulți piloni care garantează securitatea și prosperitatea noastră se vor rupe. Și ar putea exista o mare luptă între China și Statele Unite.

 

Astăzi, nici războaiele, nici focoasele nucleare nu mai sunt necesare, mult mai periculoasă este combinația de rachete de precizie, cyberattacks și social-media.

 

Pentru a justifica blocarea internetului vor avea nevoie de o scuză foarte puternică ca cea de acum cu Covid-19 și carantinarea. Probabil, se vor referi la o problemă globală de energie electrică datorată atacului unui virus informatic mai avansat decât Stuxnet[3] sau Sauron[4], sau Fepmis[5], sau, mai probabil, încă un război electromagnetic care să doboare toate rețelele 4 și 5G. Cauza nu trebuie să provină neapărat din confruntarea blocurilor, ci din terorismul electronic electromagnetic […], poate printr-o mătura electronică de sateliți cu laser, cum ar fi „THORN” testat cu succes pentru prima dată în Taijin China și în arderea a mii de hectare de pădure din Spania, Portugalia și California.

 

Noua Ordine Mondială doreşte război cu orice preț.

 

Poșta, telegrafele și cabinele guvernamentale vor fi pline de cozi precum cele de rații și la bănci. Căderea rețelelor electronice și de telefonie va pune guvernul în mișcare pentru liniile publice sigure în Poștă și companiile de telefonie mobilă în camioane militare autonome și de la companii de telefonie în acest scop. Scrisorile din căsuța poștală ca în trecut vor fi din nou mijlocul de comunicare în timpul carantinei electronice. Sunt măsuri care, din moment ce toate țările lumii au deja o structură militară și de armament foarte completă, și fară îndoială cele ale Noii Ordini Mondiale își doresc război cu orice preț, din moment ce s-au organizat pentru războiul biologic și apoi război cibernetic sau război electronic, dat fiind că distrugerea cu arme moderne ar fi apocaliptică, iar guvernul din umbră nu poate să nu le genereze pentru interesele sale de putere și control.

 

Lipsă de comunicare, înstrăinare și izolare când vom fi din nou închiși în toamnă.

 

Prima repetiție de restricționare a libertăților prin pandemia Covid-19 a oferit Noului Guvern Mondial cunoștințe practice despre gradul de rezistență în stradă și pe reţelele social media. Al doilea va fi un test de lipsă de comunicare, înstrăinare și izolare: va fi interzis să ne întâlnim (procedeu deja implementat prin criza Covid-19 și fazele ridicole ale succesului dubios, când vom fi din nou închiși în toamnă). Realizând încetarea comunicărilor printr-o întrerupere a electricității și blocarea rețelelor sociale cu lansarea primei faza programului de monitorizare a comunicațiilor, blocare a și ștergere a grupurilor, și o listă de cuvinte interzise. Toate comunicările vor fi cenzurate, ca şi mersul pe stradă. Ceva ce înainte ne imaginam science fiction, acum trăim și vom trăi ca realitate cotidiană.

 

Dacă odată cu carantina Covid-19 a putut fi observat stresul pe care îl provoacă aceste măsuri oamenilor, imaginați-vă ce efect dezastruos va avea blocarea rețelelor sociale la o noua carantină, în toamnă. Multe persoane care nu sunt obișnuite azi să facă schimb de conversații altele decât pe rețele, și care să nu le vor mai avea, vor intra într-un stress Faza Zombi pe care îl vor realiza cu 5G și aerosoli fumigeni pentru a inhiba proteina TOM 1.

 

Implantarea microcipurilor prin vaccinuri obligatorii și internarea în lagare pentru zombi.

 

Unul dintre fenomenele care s-au produs cel mai mult cu arestul forţat la domiciliu este irascibilitatea, nu numai în fiecare familie și locuință, ci și în rețelele de socializare care au redat măsura nemulțumirilor. Reducerea comunicațiilor electronice va avea efecte devastatoare, deoarece, prin intermediul rețelelor sociale și What´sAp, s-a trecut de la efectul colectiv al informațiilor și comportamentului, la o izolare pe care o vom trăi individual și fără a şti ce să facem în războiul electronic, mai mult decât instrucțiunile guvernului. Vor funcționa doar televiziunile toxice, mercenare ale Noii Ordini Mondiale. În această fază, s-ar putea ca începutul împlantării microcipurilor să fie impus prin vaccinuri obligatorii (nanochips și smartwines), sau direct cip, și internarea în lagare pentru zombi. Utilizarea efectelor „fumigene” vor avea aibă efectul dorit asupra cortexului cerebral insular și a cortexului cu inhibitori ai proteinei TOM 1 asociată în cantități mici cu celule Alzheimer.

 

Notă – Subtitlurile aparţin redacţiei şi au fost extrase din text.

 

––––––––––

[1] https://www.spiegel.de/politik/ausland/ex-general-richard-barrons-ueber-den-krieg-der-zukunft-kampfroboter-bekommen-keine-pension-a-058c61c5-e4c2-4845-9d0e-33f3a7a3e4cc – 23 mai 2020

[2] https://www.spiegel.de/politik/ausland/ex-general-richard-barrons-ueber-den-krieg-der-zukunft-kampfroboter-bekommen-keine-pension-a-058c61c5-e4c2-4845-9d0e-33f3a7a3e4cc

[3] Stuxnet – virus informatic care vizează sistemele de control, de supraveghere şi achiziţie de date (SCADA).

[4] Sauron – virus informatic de tip Malware.

[5] Fepmis – https://eladiofernandez.wordpress.com/2020/03/16/la-unica-antitoxina-polivalente-alemana-esta-siendo-secuestrada-por-el-pentagono-para-romper-las-lineas-de-proteccion-inmunologica-y-que-no-lleguen-a-rusia-pentagono-podria-estar-organizando-una-in/ – Antitoxina polivalentă unică – Programul electronic de programe electronice FEPMIS poate utiliza toate avioanele, mașinile și comunicărilel online care nu a fost active timp de 60 de zile. Programul 1033/1122 este dotat cu milioane de proprietăți fără posibilitatea de contracarare. Agenda 2021 are în program lansarea eugeniei mondiale şi instalarea – pentru început în cadrul O.N.U. – a guvernului unic, care are deja pregătită o operaţiune pandemică pentru momentul depăşirii nivelului de imunizare. Programul militar „Pentagon Otan 2018” a fost creat pentru lansarea unei pandemii, obiectivul principal fiind modernizarea batalioanelor de infanterie.

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

Necropolitica

 

 

Publicat de Snake  

 

 

 

Necropolitica este folosirea puterii sociale și politice pentru a dicta cum pot trăi unii oameni și cum trebuie să moară.

 

Achille Mbembe (filosof camerunez și teoretician politic), autorul studiului „On the Postcolonia” (2001), a fost primul savant din lume care a analizat termenul în profunzimea lui.

 

El a constatat că Necropolitica este adesea discutată împreună cu Bioputerea – termen foucauldian ce desemnează utilizarea puterii sociale și politice pentru a controla viața oamenilor (ansamblu disciplinar al puterii politice și bioputerii).

 

Mbembe afirmă că Necropolitica este mai mult decât dreptul de a ucide („dreptul sabiei” al lui Foucault), ea incluzând și:

 

🚩dreptul de a impune moartea socială sau civilă;

 

🚩 dreptul de a încerca pe alții diverse forme de violență politică;

 

🚩 dreptul de a expune alți oameni (inclusiv cetățenii unei țări) la moarte.

 

Necropolitica este teoria morților umblători prin care se analizează efectul „formelor contemporane de subjugare a vieții aflate sub amenințarea morții”. Mbembe a constatat că unele persoane, obsedate de frica morții, rămân blocate în diferite locații între viață și moarte.

 

Mbembe folosește în argumentația sa exemple ale sclavagismului, apartheidului, colonizării Palestinei și a atacatorului sinucigaș pentru a demonstra cum formele necroputerii acționează asupra persoanei (statistici îngrijorătoare, amenințări rasiale, declararea unei stări urgență, a unei stări excepționale sau martiriu) reduc oamenii la condiții precare de viaţă.

 

 

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/category/mafie/

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

Lupta pentru înlocuirea totală a alimentelor naturale cu cele modificate genetic!

 

 

Publicat de Snake

 

 

 

 

Analiza Dr. Joseph Mercola

 

Dr. Peter Lurie, președintele Centrului pentru Știință în Interesul Public (CSPI) și Beth Ellikidis, vicepreședinte pentru agricultură și mediu la Organizația pentru Inovare în Biotehnologie (BIO), susțin ingineria genetică a alimentelor.

 

Ambele sunt conectate la Bill Gates și alți Great Resetters care fac eforturi pentru a înlocui toate alimentele naturale cu alimente brevetate, modificate genetic.

 

BIO, cea mai mare organizație comercială de OMG-uri din lume, reprezintă peste 1.000 de companii de pesticide, farmaceutice și biotehnologii în peste 30 de țări.

 

BIO susține că ingineria genetică este soluția pentru a vindeca, alimenta și hrăni lumea și, în acest scop, face lobby în 15 domenii de politică diferite, inclusiv alimentația, agricultura și politica de îngrijire a sănătății.

 

În 2004, BIO a lansat BIO Ventures for Global Health (BVGH), o organizație nonprofit care „dezvoltă și gestionează programe în sectoarele cu scop profit și non-profit pentru a accelera cercetarea și dezvoltarea pentru bolile legate de sărăcie”. BVGH a fost lansat cu un grant de start-up de 1 milion de dolari de la Fundația Bill & Melinda Gates.

În 2018, Fundația Bill & Melinda Gates a desființat o subsidiară nonprofit a fundației numită Institutul de Cercetare Medicală Bill & Melinda Gates (Gates MRI), care dezvoltă biotehnologii pentru a aborda problemele de sănătate din țările sărace.

 

BIO este în parteneriat cu Departamentul Apărării al SUA (DOD), iar DOD finanțează și oferă transferuri de tehnologie în mod specific pentru bolile pe care Gates RMN și BVGH se concentrează: malaria, tuberculoza și Ebola. (!!!)

 

Într-un articol de opinie din 17 aprilie 2023 din STAT News1, dr. Peter Lurie și Beth Ellikidis susțin ingineria genetică a alimentelor, motivând că „tehnologiile mai noi pot face schimbări foarte țintite la nivelul perechii de bază – o treaptă specifică pe Scara ADN – îmbunătățirea preciziei și reducerea probabilității de „efecte în afara țintei”, în care perechile de baze sunt adăugate sau șterse neintenționat din genom.”

 

În timp ce ingineria genetică țintită este într-adevăr posibilă, iar tehnologia modernă scade probabilitatea de adăugiri sau ștergeri neintenționate, această precizie nu garantează că nu vor exista efecte adverse.(!!!)

Unul dintre motivele pentru aceasta este că multe gene sunt multifuncționale și pot avea multiple efecte în aval.

Prin modificarea unei singure gene, puteți afecta din neatenție expresia a sute de alte gene.

În plus, multifuncționalitatea genelor este rareori intuitivă.

Așadar, deși poate părea convenabil să modifici genetic vacile fără coarne pentru a preveni rănirea altor vaci și stăpâni de fermă, așa cum sugerează Lurie și Ellikidis, nu se știe ce ar putea face această modificare organelor interne sau căilor biologice.

La rândul său, nu există nicio garanție că efectele în cascadă nu vor modifica nutriția cărnii sau a lactatelor care provin de la acea vacă.

Poate că va fi bine, poate că nu.

Problema este că, de multe ori, ÎN CAZUL ALIMENTELOR MODIFICATE GENETIC, TESTELE DE SIGURANȚĂ SUNT MINIME SAU ABSENTE. (!!!)

 

Cui îi răspund Lurie și Ellikidis?

Atunci când evaluăm încrederea oamenilor, poate fi util să ne uităm la finanțarea acestora și la diferitele parteneriate.

În cazul lui Lurie și Ellikidis, amândoi sunt în relație cu Bill Gates și alți Great Resetters care fac eforturi pentru a înlocui toate alimentele naturale cu alimente brevetate, modificate genetic.

Lurie – un fost comisar asociat FDA – este președintele Centrului pentru Știință în Interesul Public (CSPI).

În vara anului 2020, Lurie a lansat o campanie cuprinzătoare pentru a scoate Mercola.com din activitate, trimițând Administrația SUA pentru Alimente și Medicamente și Comisia Federală pentru Comerț după noi, pe baza unor acuzații false.

CSPI este finanțat de Fundația Rockefeller, Rockefeller Family Fund, Bloomberg Philanthropies și alte fundații deținute de miliardar.

Este, de asemenea, parteneriat cu Cornell Alliance for Science, o „inițiativă de comunicare globală” a cărei finanțare principală provine de la Fundația Bill & Melinda Gates.

Greg Jaffe, care conduce proiectul de biotehnologie al CSPI, este, de asemenea, director asociat pentru afaceri juridice la Alliance for Science.

Având în vedere aceste legături, istoria lungă a CSPI de promovare a științei industriei și a propagandei nu este deloc surprinzătoare.

Ei au susținut îndulcitorii artificiali, grăsimile trans, OMG-urile, carnea falsă și mitul cu conținut scăzut de grăsimi.

De asemenea, au subminat în mod activ transparența în eforturile de etichetare.

 

Ellikidis, între timp, este vicepreședintele agriculturii și mediului la Biotechnology Innovation Organization (BIO).

Ea conduce „politicile și strategiile de acces pe piață pentru secțiunea Agricultură și Mediu a BIO, care include companii membre care dezvoltă și produc tehnologii inovatoare în alimentație și agricultură.”

 

BIO, cea mai mare organizație comercială de OMG-uri din lume, reprezintă peste 1.000 de companii de pesticide, farmaceutice și biotehnologii din peste 30 de țări, precum și grupuri industriale, instituții academice, centre de biotehnologie de stat și alte organizații conexe.

Potrivit BIO, ingineria genetică este soluția pentru a vindeca, alimenta și hrăni lumea și, în acest scop, are comitete de lobby dedicate influențării a 15 domenii de politică diferite, inclusiv alimentația, agricultura, politica de îngrijire a sănătății, transferul de tehnologie și finanțare.

Potrivit Open Secrets, BIO a cheltuit 13.250.000 de dolari pe lobby pentru…”produse farmaceutice și de sănătate”, în 2022.

Pentru referință, doar Pfizer și grupul de lobby Pharmaceutical Research and Manufacturers of America au cheltuit mai mult.

 

Cum se pregătește Gates pentru succes

În 2004, BIO a lansat BIO Ventures for Global Health (BVGH), o organizație nonprofit care „dezvoltă și gestionează strategic, programe în sectoarele cu scop profit și non-profit, pentru a accelera cercetarea și dezvoltarea (R&D) pentru bolile legate de sărăcie”.

BVGH a fost lansat cu un grant de start-up de 1 milion de dolari din partea Fundației Bill & Melinda Gates.

În 2005, BVGH a primit încă 5,4 milioane de dolari pentru a extinde rolul industriei biotehnologice în lupta împotriva bolilor neglijate.

Fundația Rockefeller finanțează, de asemenea, grupul.

Înaintăm rapid până în 2018, iar Fundația Bill & Melinda Gates a desființat o filială nonprofit a fundației numită Institutul de Cercetare Medicală Bill & Melinda Gates (Gates MRI).

Gates RMN, finanțat cu un grant de 273 de milioane USD, pe patru ani de la Fundația Gates, se concentrează pe dezvoltarea biotehnologiilor pentru a aborda problemele de sănătate din țările sărace.

 

Este cel puțin o configurație convenabilă.

Pe de o parte, Gates finanțează cercetarea și dezvoltarea produselor biotehnologice prin Gates MRI, iar pe de altă parte, finanțează accelerarea, coordonarea și gestionarea programelor de biotehnologie privat-publice prin BVGH.

 

Un domeniu cheie în care BVGH este inserat pentru a gestiona programe private-publice este programul „Cancer Moonshot”, lansat în 2016 de vicepreședintele de atunci Joe Biden. Biden a „reaprins” și a evidențiat programul în 2022.

După cum se raportează într-o fișă informativă a Casei Albe:

„Colaborând cu partenerii African Access Initiative (AAI), BIO Ventures for Global Health (BVGH) va implementa proiecte de cercetare a cancerului care sunt determinate și conduse de oncologi africani și desfășurate în colaborare cu experți americani în cancer.

Prin programul său African Consortium for Cancer Clinical Trials (AC3T), BVGH va facilita cinci proiecte de cercetare, va dezvolta capacitatea de a efectua cercetări clinice riguroase în 50 de locații africane, va promova interesele de cercetare ale investigatorilor primari africani pe platforma AC3T și va coordona punerea în aplicare a studiilor clinice observaționale.

Pe lângă construirea capacității de cercetare a site-urilor AC3T, BVGH va mapa calea de reglementare în cinci țări AAI.

Toate studiile clinice care implică medicamente pentru cancer vor include dezvoltarea de căi de acces pe piață de către BVGH.”

 

Gates RMN, la rândul său, intenționează să „aplice o nouă înțelegere a sistemului imunitar uman învățată din cercetarea cancerului pentru a preveni bolile infecțioase.”

 

În mod convenabil, el are calea interioară pentru toate acestea prin intermediul BVGH. (!!!!!!!) „

 

P.S.: Articolul a fost arhivat de Mercola. Nu mai poate fi vizualizat.

 

 

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/category/mafie/

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

ANAF doarme în bocanci. Orașele și comunele din jurul Capitalei colcăie de evazioniști

 

Ultimele controale ale Curții de Conturi la ANAF au depistat că orașele și comunele din jurul Bucureștiului colcăie de evazioniști, sub protecția inspectorilor fiscali. Din verificările sumare, făcute doar pe eșantioane, Curtea de Conturi a descoperit pagube aduse bugetului de stat de aproape 90 de milioane de lei, sumă care, extrapolată la un control total la ANAF Ilfov, ar atinge cifre inimaginabile. Marea majoritate a ilegalităților au mers pe diminuarea grosolană a impozitului pe profit și a taxelor datorate statului.

 

 

România s-a împrumutat în 2022 de 146,5 miliarde de lei, pentru a acoperi deficitul bugetar, în condițiile în care companiile de stat au înregistrat în acel an profituri record. Sigur, profituri au înregistrat și societățile private, însă cele mari au practicat optimizarea fiscală, adică evaziunea cu acte în regulă și nedepistabilă de către inspectorii ANAF, pe motiv de lipsă de expertiză în domeniu, iar celelalte s-au mulțumit cu metoda clasică a evaziunii, atâta timp cât nimeni nu le controlează.

 

Absolut toate rapoartele de audit ale Curții de Conturi la direcțiile teritoriale ale ANAF au depistat nereguli uriașe și o stare de lehamite generală a inspectorilor, care fac orice în afară de a colecta bani la buget și a desfășura inspecții fiscale pe baza analizelor de risc. În fapt, nici nu este nevoie de softuri prea complexe ca să decizi o inspecție fiscală la firme care declară pierderi de sute de milioane de lei timp de 5 ani la rând, cum sunt cazurile descoperite la o privire fugară a inspectorilor Curții de Conturi la ANAF Ilfov, de exemplu. Și asta a fost nimic pe lângă evaziunea fiscală de aproape 90 de milioane de lei, depistată doar prin eșantioane la această sucursală a ANAF, care gestionează orășelele și comunele din jurul Capitalei. Ca să fim corecți, totuși, în jurul Bucureștiului există cel mai mare număr de firme pe metrul pătrat, iar asta presupune un număr, cel mai probabil, triplu de inspectori ANAF.

 

Fiscul, o politică a aparențelor

Gravitatea prejudiciilor aduse bugetului de stat, care îngroapă România în datorii, aduce în prim-plan ANAF, care, iată, a ajuns în disoluție. Oameni prost plătiți pentru importanța, complexitatea și riscurile muncii lor, număr redus de personal și număr și mai redus de personal competent și mascarada digitalizării din ultimii ani au făcut din ANAF o instituție care mai funcționează doar în aparență.

 

 

În ultimii 34 de ani, nimeni din clasa politică nu a avut interesul ca ANAF să fie o autoritate redutabilă, astfel că țara noastră a rămas pe un perpetuu loc ultim la gradul de încasare a contribuțiilor din taxe și impozite. Singurele hăituite au fost, desigur, persoanele fizice, sau, mai bine zis, omul de rând, dar și micii întreprinzători, aflați permanent sub lupa inspectorilor ANAF. Că doar nu era să deranjeze marile afaceri sau marile tunuri care s-au dat de-a lungul anilor. Controalele Curții de Conturi la ANAF arată clar că nimic nu s-a schimbat și că România a rămas țara îmbogățiților peste noapte, care trag țepe statului, sub protecția tacită a autorităților.

 

Dezastru total

Printre cele mai șocante descoperiri făcute la verificările Curții de Conturi la ANAF Ilfov s-a numărat și cazul a 10 firme, care au ciuntit bugetul de stat cu peste 11 milioane de lei, prin diminuarea, în acte a profitului. Alte 22 de companii nu au achitat TVA în valoare de circa  2 milioane de lei, iar 5 firme au omis să plătească TVA de 5,6 milioane de lei. Tot la plata TVA, 5 persoane juridice au prejudiciat statul cu 1,6 milioane de lei, iar dintr-un eșantion de 10 contribuabili, 8 au fost depistați cu prejudicii de 3 milioane de lei, aceștia efectuând  achiziții de la contribuabili declarați inactivi sau radiați, fără să stârnească vreo suspiciune inspectorilor ANAF. Alte 10 companii și-au diminuat impozitul pe profit datorat cu peste 11,3 milioane de lei, 22 de firme și-au subevaluat impozitul pe profit cu peste 5,3 milioane de lei, în timp ce 47 de companii au plătit impozit pe profit cu 4,5 milioane lei mai puțin. În zona de supraveghere a ANAF Ilfov, inspectorii Curții de Conturi au găsit 1.412 agenți economici activi, care au declarat pierderi consecutive în perioada 2017-2021. Din aceștia, a fost selectat un eșantion de 10 agenți economici, a căror pierdere cumulată pe această perioadă, a fiecăruia, a fost mai mare de 4 milioane de lei.”Aceste firme nu au fost supuse verificării fiscale din punct de vedere al realității și corectitudinii calculului pierderii. Suma totală a pierderilor, cumulată pe cei 5 ani, pentru eșantionul selectat, este de 125.657.790 lei”, se arată în raportul Curții de Conturi.

 

https://www.national.ro/economie/anaf-doarme-in-bocanci-orasele-si-comunele-din-jurul-capitalei-colcaie-de-evazionisti-827366.html/

 

 

////////////////////////////

 

 

 

Putregaiul din ANAF. Mafia evaziunii fiscale, susținută de inspectorii instituției

 

Auditul de conformitate al Curții de Conturi la Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili (DGAMC) din cadrul ANAF a relevat un fapt cutremurător. Instituțiile de control nu mai au nicio autoritate. ANAF, prin direcțiile din subordine, a sfidat decizia Curții de Conturi și a refuzat să facă control fiscal generalizat la un grup de firme care practica evaziunea fiscală la scară mare. Mai mult, controalele inspectorilor ANAF au fost direcționate spre firmele cu risc fiscal mic, evitându-se adevărații evazioniști.

 

 

Măsurile de austeritate impuse în România de Guvern, cu majorarea taxelor, accizelor și impozitelor, au fost cauzate de impotența ANAF de a colecta taxele și impozitele de la marile companii din țară. În timp ce Marcel Ciolacu tuna și fulgera la adresa evazioniștilor, ANAF sfida un ordin al Curții de Conturi de control fiscal la un grup de firme cu nereguli vizibile din avion.

 

În auditul de conformitate la  Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili (DGAMC) din cadrul ANAF, Curtea de Conturi a constatat că instituția nici nu s-a sinchisit să execute decizia de control fiscal la un grup de firme cu indicii clare de evaziunea fiscală gravă. Spre stupefacția Curții de Conturi, ANAF a delegat atribuțiile de control la aceste firme, fără a se efectua vreo verificare, și a preferat să execute un ordin al unei firme austriece, care cerea verificarea altor 43 de firme, cu risc fiscal scăzut.

 

”Echipa de audit a Curții de Conturi constată că, deși i-a fost solicitată programarea și efectuarea inspecției fiscale, DGAMC a declinat obligația, invocând solicitarea unor parteneri de proiect din Austria de a efectua inspecții fiscale la un eșantion de contribuabili, însă din punct de vedere ierarhic, solicitarea Curții de Conturi prevala autorităților din Austria ce nu au competențe pe teritoriul țării noastre”, se arată în raportul Curții de Conturi.

 

 

Indicii clare

Curtea de Conturi ceruse…

 

det. aici

https://www.national.ro/0pp/putregaiul-din-anaf-mafia-evaziunii-fiscale-sustinuta-de-inspectorii-institutiei-809633.html/

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

(Asa a ajuns hotia o regula…)Cum au devenit angajații statului oameni-cheie pentru mafia țigărilor. Detalii scandaloase din anchetă

 

De Marius Popescu

 

 

Super-rețeaua de contrabandă cu țigări care a fost destructurată de DIICOT Timișoara la începutul acestei săptămâni era formată din două grupări separate care colaborau și care beneficiau de protecția și implicarea a doi inspectori de la Antifraudă Arad, a unui comisar de la Poliția de Frontieră Călărași și a unui agent principal de la IPJ Arad. Investigațiile începute de polițiștii arădeni au scos la iveală faptul că inspectorii Antifraudă Adrian Bițiș și Mărculescu Marinela, cât și fiul acesteia, agentul principal de poliție Flavius Roșu, au participat activ la activitățile de contrabandă. Invenția genială Japoneză curăță totul în casa ta! Daily House Tips Află mai multe Case container nevândute în Scânteia: aruncați o privire la prețuri! Local Plan Caută acum Anchetatorii au interceptat mai multe discuții între inspectori și contrabandiști, în care angajații statului îi învățau cum să acționeze. Inspectorii Antifraudă nu numai că au permis intrarea în țară a mai multor camioane încărcate cu țigări prin vama Nădlac 2, fără a le înregistra în sistemul de monitorizare al ANAF, dar împreună cu polițistul au fost antemergători pentru o parte din transporturi. O parte din marfa de contrabandă a fost depozitată într-o clădire din comuna Vladimirescu, aparținând Marinelei Mărculescu. Citește mai multe pe jurnalul.ro: Angajații statului, parte a mafiei țigărilor. Metodele secrete „scutecul” și „fierul”.

 

Citeste mai mult pe: https://www.pressalert.ro/2024/03/cum-au-devenit-angajatii-statului-oameni-cheie-pentru-mafia-tigarilor-detalii-scandaloase-din-ancheta/

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

Bancuri noi – 100 glume noi pentru distracție maximă

 

 

 

Bancuri noi

Începem cu un calup generos de bancuri noi și continuăm cu un calup cu bancuri noi și scurte. Sperăm să le apreciezi. 🙂

 

Ultima fiță în primăvara asta: să mănânci cireșe ….. cu motorul pornit ….😂😂

2. În caz de război, femeilor li se vod da puști, iar băbaților puștoaice! :))

 

3. – I-am cumpărat soției un inel cu diamant și de două săptămâni nu mai vorbește cu mine.

– De ce?

– Așa a fost înțelegerea! :)) 😂😂😂

 

 

4. – Nu pot dormi.

– De ce? Ce  ai?

– Tort în frigider! 😂😂😂

 

5. Atât am muncit azi, că mi s-a descărcat telefonul…

 

6. Un șef de tren ajunge acasă după 3 zile și, dorind să facă o glumă cu soția, intrând în dormitor, îi spune:

– Bună dimineața, biletele la control! Răspunde unul de sub pat:

– Abonament!!

 

7. Putin este trezit pe la 3 dimineața:

– Ce vreți, mă?

– Ucrainenii vor să discute despre capitulare …

– În sfârșit! Fă-mi legătura la telefon!

– Nu e cazul. Sunt la ușă!😁😁😁

 

8. Bunică-tu pe front, tac-tu pe la revoluție, tu la coadă la pașapoarte….

 

9. – Ce ai mâncat azi la prânz?

– Foie gras, Ratatouille și Clafoutis cu cireșe.

– Acum nu mai suntem pe Instagram, spune-mi sincer!

–  Pufuleți!

 

10. – Care-i diferența dintre copil și soț?

– Pe soț nu poți să-l lași singur cu bona!😂😂

 

11. O coloană a armatei ruse în drum spre Kiev se oprește lângă un deal…

De după el se aude dintr-un megafon:

„-Un soldat ucrainean e mai tare decât 10 soldați ruși!”. Iritat, comandatul rus trimite 10 soldați peste deal, se aud împușcături, strigăte, apoi liniște, nici unul nu se mai întoarce.

Iar megafonul:

„-Un soldat ucrainean e mai tare decât 100 de soldați ruși!”.

Enervat, comandantul rus trimite 100 de soldați peste deal.

De data asta se aud și mai multe împușcături, zgomot de lupte, apoi liniște și nimeni înapoi.

Aceeași voce:

„-Un soldat ucrainean e mai tare decât 1000 de soldați ruși!”.

Scos din fire, comandantul rus trimite o mie de soldați peste deal la atac!

Urmează zgomote de mare bătălie, strigăte, răpăituri de gloanțe, apoi iar nimic, liniște.

Apare însă acum un soldat rus grav rănit, târându-se spre ai lui.

Reușește să ajungă aproape de ei și le strigă cu ultimele puteri:

„-Nu vă duceți! E o capcană! Sunt doi!”😂😂😂😂😂😂😂😂😂

 

bancuri noi 2

 

12. Când ți-o trage Enelul se numește regularizare!

 

13. Iubita furioasă intră în casă: – Gata, știu totul!

– Știi pe dracu’, ia spune, câți afluenți are Dunărea?

 

14. Anul 2022, interviu de angajare:

– Lipsește un an din CV, ce ai făcut în 2020?

– M-am spălat pe mâini!!😁😁😁

 

15. Ce diferență este între o pereche de chiloți din secolul 19 și o pereche de chiloți din secolul 21?

– La chiloții din secolul 19, desfaci șnurul să vezi fundul, iar la cei de secolul 21 desfaci fundul să vezi șnurul…

 

16. Studiu optimist: Dacă petrolul ar fi gratis, benzina în România s-ar ieftini cu aproape un leu!😂😂😂

 

17. Apel la 112 pe pandemie.

– Vreau să merg până la amantul meu, ce trebuie să scriu în declarație?

– Rămâneți acasă, vă trimitem noi un voluntar…

 

18. Înainte să plec în vacanță, prietenii m-au avertizat:

– Ai grijă, acolo în Tailanda când agăți o femeie … că nu toate sunt ceea ce par a fi.

Așa că am întâlnit această femeie frumoasă… arăta ca o femeie, dansa ca o femeie, săruta ca o femeie dar când m-a dus la ea acasă și a făcut o parcare laterală perfectă am știut că ceva nu e în regulă…. 😂😂😂

 

19. O băbuță se adresează lui Bulă șoferul de autobuz:

-Nu vrei, maică, niște alune? și-i întinde un pumn de alune.

Le mănâncă tipul și băbuța vine iar:

– Văd că ți-au plăcut. Mai ia câteva!

Le mănâncă Bulă cu plăcere. Iar vine baba:

– Hai să-ți mai dau câteva, că văd că-ți plac!

– Mamaie, dar de ce mi le dai mie pe toate? Matale nu-ți plac?

– Îmi plac, maică, dar nu mai am dinți să le ronțăi și sug doar ciocolata de pe ele…😂😂😂

 

20. La 92% dintre femei, nu le plac prietenele sotilor lor.

La 92% dintre bărbați, le plac prietenele soțiilor lor.

Morala :

Bărbații sunt mult mai SOCIABILI decât femeile.

 

 

 

21. Femeia, abia atunci când naște își dă seama prin ce durere trece un bărbat atunci când este răcit :)))))

 

22. Sunt bărbați care calcă pe bec, dar sunt și femei care ard toată instalația…😂😂😂

 

23. Am găsit pe Facebook, o fostă colegă de liceu. Scria că acum are 42 de ani… Cum dracu’, eu de ce am 60? Am mers eu.. prea repede?😁😁

 

25. Navalnîi a luptat cu corupția în Rusia. Dar când te uiți la situației armatei ruse, e bine că nu a câștigat.

 

26. Ea: Dacă știam că ești atât de sărac, nu m-aș mai fi căsătorit cu tine. El: – Ți-am spus de atâtea ori că ești tot ce am pe lume, dar nu ți-a păsat….

 

27. – Mamaie, dacă nu te vindec eu, sigur te rezolvă tata. – E tot cardiolog?

 

– Nu, e popă! 😂😂😂

 

28. Ultima modalitate de a agăța femeile pe stradă:

– Pst! Am apă caldă!😁😁😁

 

29. Două cireşe mai necoapte povesteau pe-o cracă:

– Auzi tu, o vezi pe aia roşcată, aşa închis, pe craca aia de mai sus?

– Da, tu, am văzut-o! Se dă mare!

– Tu, are în ea un vierme de 2 centimetri!

– Vai, ce stricatăăă!

 

bancuri noi 6

 

30. Ăla care ai fost la nevastă-mea aseară vezi că dimineață când ai plecat ai luat geaca mea din greșeală. Adu-mi dreacu’ actele și cheile să pot merge la serviciu…

 

31. Ițic, rămas la Moscova, îi scrie lui Ștrul, emigrat în SUA. „Dragă Ștrul, la noi e tare rău, dacă poți să-ți închipui, o rață a ajuns 30 de ruble”. Scrisoarea e interceptată, Ițic e chemat la discuții și invitat să ofere o perspectivă mai optimistă asupra vieții sovietice. Ițic reface scrisoarea. „Dragă Ștrul, la noi e foarte bine, dacă poți să-ți închipui, cu 10 ruble îți cumperi un elefant. dar ce să faci cu atîta carne? Mai bine mai pui 20 de ruble și-ți iei o rață”.

 

32. Alinuța vine zâmbind la mama ei și îi spune:

– Tu, mamă, mă gândeam să ne mutăm din acest bloc…

– De ce?

– M-am culcat cu toți vecinii și tu știi ce greu este acum să găsesc pe cineva?

În acel moment femeia îi trage două palme zdravene și îi spune:

–  Ai doar 17 ani și de la vârsta asta ai început să îmi spui ”tu”? 😂😂😂

 

33. La negocieri:

Rusia: Catedrala din Kiev se va numi Sf. Putin

Ucraina: doar dacă primim moaștele imediat.😁😁😁

 

34. După cum cresc prețurile, sacțiunile UE și SUA parcă sunt împotriva României, nu împotriva Rusiei!

 

35. Femeie de serviciu de la Muzeul de Artă Contemporană întreabă în fiecare zi:

– Asta e artă, sau arunc? :))) 😂😂😂😂😂😂

 

36. O blondă apetisantă citea o carte, în parc, pe bancă. Bulă se apropie de ea, cu gând să o agațe.

– Ce carte citiți, doamnă? întrebă el.

– Teoria amorului. Aici scrie ca cei mai virili bărbați sunt evreii și indienii.

– Doamnă, dați-mi voie să mă prezint: Ițic Winnetou! 😂😂😂

 

37. Un IT-st de la ANAF a inventat Folderul cu șină.

 

38. Un băiat și o fată la cinema. Băiatul începe să o sărute și să o mângâie.

– În primul rând… sunt virgină!

– Bine! Atunci hai în ultimul rând… 😂😂😂

 

 

 

39. O tânără pleacă, fără soțul ei, în vacanță în Caraibe. De abia ce ajunge, face cunoștință cu un tip arătos.

După o noapte de amor, ea îl întreabă:

– Cum te cheamă?

– Nu pot sa-ți spun, îi răspunde el.

În fiecare seară ei se reîntâlnesc, fac dragoste, ea îl întreabă același lucru, iar el îi da întotdeauna același răspuns. Într-o seară ea îi spune:

– Este ultima mea seara aici, mâine plec acasă. O sa-mi spui totuși cum te cheamă?

– Nu pot sa-ți spun, ca o să râzi de mine, zice tânărul.

– Hai, zi, că nu râd, n-am de ce.

– Bine… Pe mine mă cheamă Zăpada.

Tipa începe sa râdă mai să se spargă, la care tipul, furios:

– Eram sigur ca o sa râzi de mine, mai bine nu-ți spuneam!

– Mă gândeam ca soțul meu n-o să creadă când o să-i spun ca am avut 30 cm de zăpadă în fiecare zi.😂😂😂

 

bancuri noi 9

 

40. Veverita se plimba prin pădure, țopăind din creanga in creanga, strigând:

– Sunt virgina, sunt virgina… O prinde lupul si o vi*leaza.

Se duce veverita la arici si ii povestește intamplarea. Ariciului ii este mila de ea si o coase.

Veverita iar..

– Sunt virgina, sunt virgina!!!

Lupul o prinde iar si o vi*leaza…

Veverita se duce iar la arici si acesta o coase iar…

Pleacă iar prin padure…

– Sunt virgina, sunt virgina!!!

Lupul, nedumerit… O vi*leaza iar. Se duce ea iar la arici.

Ariciul, deja nervos ii zice:

– Auzi veverito… Daca știai ca ești cu*va, trebuia sa imi spui de la început si îți puneam un fermoar..”😁😁😁

 

Bancuri noi scurte

Mai jos am ales cele mai scurte bancuri noi din câte am găsit în căutările noastre. Suntem curioși să ne spui care v-au distrat cel mai tare, dacă  ai timp să ne lași un comentariu. Mulțumim! 🙂

 

41. Revine sloganul CEC din anii ’90: azi la CEC un leu depui! mâine ia-l de unde nu-i!!

 

42. Cel mai clar semn că există inteligență în Univers este faptul că nu am fost contactați…

 

43. Fac turcii niște seriale așa frumoase încât îmi pare rău că-i bătea Ștefan cel Mare…

 

44. Până acum bunica umbla după mine să-i bag ață în ac… acum mă caută să-i bag parola de la wi-fi…

 

45. Oare dacă zice la TV că de mâine se scumpește laptele … își cumpără toți vacă?? Întreb pentru un prieten.. 😁😁😁

 

46. O doamnă se urcă în taxi și îi spune taximetristului:

– Vă rog să fiți atent, că sunt mamă a opt copii!!!

Taximetristul se întoarce și-i răspunde doamnei:

– Eu să fiu atent???

 

47. – Doctore, ce să iau când mă dor picioarele?

– Autobuzul…

 

48. Ea, melancolică:

– A venit căldura…

El, panicat:

– Cât??

 

49. Culmea panicii.

Șoferul unei mașini electrice stătea, ieri, la coada la o benzinarie. .

Întrebat ce caută la coadă, a răspuns:

Nu m-am putut abține!

 

50. – Mărite Ramses, a venit poștașul cu un papirus!

– Ce scrie-n el?

– Ochi, șarpe, valiză, lună, ochi…

– Of, zice că vine soacră-mea..

 

bancuri noi 4

 

51. Îi spun nevestei că mi-e foame. Cu ochii mai mult în televizor îmi trântește ceva în farfurie. La televizor, ceva despre nutriționism.

Tema emisiunii: Ești ceea ce mănânci…

Mă uit în farfurie: VARZĂ

 

52. Un doctor aude la telefon vocea familiară a unui coleg:

– Avem nevoie de un al patrulea la poker.

– Vin imediat, zice doctorul.

Pe când se îmbrăca, soția întreabă:

– E ceva grav?

– Desigur, sunt deja trei doctori acolo!!

 

53. Definiția soacrei: Soacra e un condiment. Se amestecă în orice!!

 

Glume noi și neobrăzate

Continuăm cu un calup de alte glume noi și neobrăzate, sperăm să te distreze la fel de mult ca pe noi. 😀

 

54. Un tip din avion către o doamnă elegantă:

– Ador parfumul tău! Ce este?

Vreau să-i cumpăr și soției mele.

– Nu-i lua! Unii idioți îl vor folosi ca scuză să intre în vorbă cu ea.

 

 

 

55. O femeie cauta lemne pentru foc pe marginea unui rau. Taind o creanga dintr-un copac, scapa toporul din mana si acesta ajunge pe fundul raului.

Disperata, incepe sa se roage si sa implore:

– Doamne, ajuta-ma Doamne, te rog!

Apare Dumnezeu si o intreaba:

– Ce e, femeie? Ce ti s-a intamplat? De ce plangi atat de amarnic?

– Doamne, te rog ajuta-ma. Mi-a cazut toporul in rau si nu mai am cu ce sa tai lemne si o sa mor de frig.

Dumnezeu isi scufunda mana in rau si scoate un topor de aur.

– Acesta e toporul tau, o intreaba?

Nobila femeie ii raspunde:

– Nu, Doamne, nu e acesta.

Dumnezeu isi scufunda din nou mana in rau si scoate un topor de argint.

– Acesta e toporul tau, femeie?

– Nu, Doamne, nici acesta nu e.

Dumnezeu isi scufunda pentru a treia oara mana in rau si de data aceasta scoate un topor din fier si lemn.

– Dar acesta, e al tau, o intreaba iarasi pe femeie?

– Daaa, Doamne, da!!! Acesta e toporul meu.

Dumnezeu era atat de multumit de sinceritatea femeii ca i le-a daruit si pe celelate doua topoare; din aur si din argint.

Fericita, femeia alearga intr-un suflet acasa la iubitul ei sot sa-i povesteasca ce minune i s-a intamplat. Apoi il duce sa-i arate locul in care l-a vazut pe Dumnezeu.

Intr-o clipa de neatentie insa, omul se impiedica si cade in rau. Cum nu stia sa inoate, se ineaca.

Femeia incepe sa planga din nou si sa implore ajutor.

Dumnezeu apare iarasi.

– De data asta ce-ai mai patit? De ce plangi?

Printre sughituri, femeia ii raspunde:

– Doamne, sotul meu a cazut in rau si s-a inecat.

Imediat, Dumnezeu intra in rau si-l scoate pe Brad Pitt.

– Acesta este sotul tau, o intreaba?

– Da, da, da!, afirma femeia.

Atunci, Dumnezeu se infurie:

– Esti o femeie mincinoasa, exclama El!

Rapid, femeia ii explica:

– Doamne, iarta-ma, dar e vorba de o neintelegere… Daca eu as fi zis NU, dumneata mi l-ai fi adus si pe George Clooney, iar daca as fi zis ca nici el nu era, atunci  ai fi venit cu sotul meu si cand eu ziceam “”DA, el e sotul meu””, m-ai fi trimis acasa cu toti trei .

Eu sunt o femeie umila, Doamne, cu principii morale si nu as fi putut sa comit POLIGAMIE!

De aceea am spus DA primului dintre ei.

Dumnezeu a gasit corect comportamentul femeii si a iertat-o.

MORALA:

Femeile au argumente atat de bune, incat pana si Dumnezeu le crede.

 

56. Vorba ardeleanului: la tăț’ ni-i greu…

Numa’ că amu’ la tăț’ deodată…” 😂🙈😜

 

57. Rabinul unei mici localitati a murit si dupa un timp congregatia a hotarit ca vaduva trebuie sa se recasatoreasca.

Avand in vedere ca localitatea era mica nu s-a gasit decat un candidat: macelarul.

Nu prea entuziasta, pentru ca se obisnuise sa traiasca cu un intelectual, vaduva accepta.

Dupa casatorie, vineri seara si dupa baia rituala, sotul ii spune fostei vaduve:

– Mama mi-a spus ca la inceputul Sabatului trebuie sa fac amor cu nevasta, inainte de a merge la sinagoga.

Si au facut…

Revenind de la sinagoga sotul spune:

– Tata mi-a spus ca trebuie sa fac amor cu nevasta inainte de masa.

Si au facut din nou.

Inainte de a se baga in pat pentru culcare sotul spune:

– Bunicul a spus ca trebuie sa faci amor in noaptea de Sabat.

Si au mai facut o data.

A doua zi dimineata, la trezire sotul a spus:

– Matusa mi-a spus ca un evreu pios isi incepe ziua de Sabat facand amor.

Si au facut…

Luni dimineata, fosta vaduva a rabinului se intalneste la piata cu o prietena care o intreaba:

– Cum iti merge cu noul sot, macelarul?

– Draga, nu e chiar un intelectual, dar sa stii ca provine dintr-o familie foarte buna!😜😁🤣

 

58. Mama cu fiica de 6 ani in autobuz… Fetita priveste pe geam cu mare atentie. Pe trotuar observa o prostituata, si o intreaba pe maica-sa:

– Mama, ce face tanti asta singura pe drum?

– Femeia asta a fost la magazin, a cumparat diverse lucruri si il asteapta pe sot care va trece sa o ia cu masina.

 

Soferul asculta dialogul si, pe neasteptate, intra in discutie.

– De ce mintiti copilul? Asta e o prostituata care face dragoste contra cost cu diferiti barbati.

Fetita cade pe ganduri, mai apoi iarasi o intreaba pe maica-sa:

– Daca ea face dragoste, atunci rezulta si copii? Si ce devin acesti copii?

Maica-sa ii raspunse:

– Soferi de autobuz!

 

bancuri noi 10

 

59. Cică un tip, tânăr militar, venea mereu acasă noaptea târziu și zdrang, zdrang cu cizmele de perete când se descalță.

Într-o zi, vecinul:

– Auzi, vecine, te rog mult, nu mai izbi naibii cizmele alea de câte ori vii acasă că de luni de zile mă tot trezești la miezul nopții.

Vine militarul a doua zi, tot noaptea târziu, zdrang prima cizmă și-și amintește: Aoleu, am uitat de vecinu’, ia s-o pun eu p-asta ușurel jos. Sper că nu l-oi fi trezit deja.

După vreo oră, aude pe vecinu’ strigând:

– Bă, vecine, dă naiba și cu cizma ailaltă odată ca să mă pot culca!

 

60. Un radio amator a fost extrem de bucuros când, dupa multe încercări, a reușit să prindă un post de radio din Moscova.

-Marele nostru atlet, Ivan Ivanovici – se aude vocea din aparat – a bătut toate recordurile la suta de metri viteză, la patru sute de metri garduri, la zece mii de metri fond, precum și la maratonul de o sută de kilometri, reușind sa depășească toate vitregiile naturii: o furtună torențială cu grindină și o arșiță sub care puteai fierbe apa. Din păcate performanța fantastică a lui Ivan Ivanovici a fost în zadar. El a fost prins la graniță și readus in Rusia.

 

61. -Aș merge pentru tine oriunde! Pe Everest, în Triunghiul Bermudelor…

Ea: – Exagerezi!

– Deloc! Și la Polul Nord aș merge!

Ea: – A, da? Atunci duminică mergem la mama.

– Acum cine exagerează?!

 

62. Un muncitor își sună șeful:

– Șefu, șefu, nu pot veni azi la muncă, mă dor picioarele, brațele, capul, am dureri peste tot !

Șeful îi răspunde ironic:

– Știi ce fac când am aceeași stare ca tine ? O rog pe soția mea să mă “”trateze””… așa cum doar ea știe; încearcă asta și sună-mă înapoi în două ore pentru a confirma că vii la muncă…

Muncitorul sună înapoi două ore mai târziu:

– Șefu, șefu,  ai avut dreptate ! Nu mă mai dor picioarele, nu mă mai dor brațele, nu mă mai doare capul ! Vin la treabă….

Șeful răspunde:

– Deci mi-ai urmat sfatul ?

– Da șefule, chiar ai o casă drăguță…😉😅

 

 

 

63. Bunica spunea: Dacă nu-ți hrănești bine bărbatul, va începe să slăbească, iar pantalonii vor cădea de pe el.

Și nu acasă! :))

 

64. Pentru doamnele care afirmă că toți bărbații sunt la fel, mergeți pe plajă la nudiști, acolo să vedeți diferențe…

 

65. Profesorul de geografie:

– Bulă, te-ai pregătit pentru azi?

– Da, domn profesor.

– Atunci spune-mi unde sunt Munții Apuseni?

– La pagina 98, domnule profesor.

 

66. O servitoare i-a cerut stapanei casei o marire de salariu. Doamna, cam suparata pe chestia asta, a-ntrebat-o:

– Ia spune-mi, de ce vrei sa-ti maresc salariul?

– Sunt trei motive pentru care vreau un salariu mai mare. Primul este ca eu calc camasile mai bine decat dumneavoastra.

– Cine ti-a spus chestia asta?

– Pai, domnu’!

– Aha!

– Al doilea motiv este ca eu gatesc cu mult mai bine decat dumneavoastra!…

– Asta nu-i adevarat! Cine ti-a spus prostia asta?

– Pai, tot domnu’…

– Aaahaaa!

– … Si al treilea motiv este ca eu fac dragoste mai bine decat dumneavoastra!

Doamna, surprinsa si foarte suparata, pe un ton insinuant:

– Si asta, tot domnul ti-a spus-o?! Nu-i asaaa?!?

– Nu, doamna! Asta mi-a spus-o gradinarul!…😂🙈😜

 

67. Ion si Maria erau grădinari…

Intr-o zi se intâlnesc ei pe uliţă şi Maria zice:

– Măi Ioane, cum faci tu, că la tine roşiile sunt mai roşii ca ale mele?

– Că şi eu le ud, şi eu le ingrijesc, sunt roşii, dar parcă tot ale tale-s mai roşii ca ale mele.

– Apoi, fă, Marie, să ştii că-i un mare secret aicea: să ştii tu de la mine, că eu in fiecare dimineaţă când ies să le ud, ies in pielea goală.

– Si când mă văd roşiile, tăte se inroşesc de ruşine, aşa rămân!

Pleacă Maria bucuroasă că a aflat marele secret şi se intâlnesc peste vreo două săptămâni:

– Ei, cum ii fă Marie, inroşitu-s-au roşiile?

– Apăi, măi Ioane, roşiile tăt aşa or rămas, da’, in schimb, mi s-or făcut nişte castraveţi, de mai mare dragul!

 

Bancuri cu intrebari

Bancuri cu intrebari pentru că bancurile noi sunt de multe ori structurate ca întrebare și răspuns sau ca dialoguri. Iată ce am găsit la această categorie de bancuri noi.

 

68. Întrebare, știți de ce femeile cu sânii mici sunt harnice?

Răspuns:

– Pentru că nu pot sta cu mâinile în sân.

 

69. întrebare: Ce zice caloriferul cînd pui mîna pe el?

Răspuns: Vai, ce mînă caldă ai!

 

70. întrebare: De ce zîmbește Mona Lisa?

Răspuns: Pentru că se scaldă în ulei! 😂🙈😜

 

71. – Vai, dragă, dar ce mult ai slăbit! Cum ai făcut asta?

– Am ținut regim chinezesc.

-Adică? ai mâncat numai orez?

– Nu, dragă, am mâncat supă de pui… cu bețișoare…

72. Bă, ce mă fac?

– Ce s-a-tamplat, mă?

Afară plouă cu găleata și soția mea e în oraș…

– Și ce dacă? Soția ta e femeie deșteaptă, intră ea într-un magazin până mai încetează ploaia.

Tocmai de asta îmi fac griji. Cardul meu este la ea…

bancuri noi 8

73. Soția:

– Ce e cu fața asta fericită la tine?

Soțul:

– Scuze, nu te-am văzut!

74. Măi, copile, de ce te tot învârți prin casă? Nu ai școală online?

– Ba da… dar astăzi suntem în excursie…

75. – V-aș recomanda, pe cât posibil, o viață sexuală regulată. Sunteți căsătorită sau aveți un prieten?

– Și soț, și prieten, domnule doctor, dar se cam lasă unul pe altul…

76. Copilul vine de la școală plângând:

-Mamă, mamă, am o problemă cu băuturile!

Femeia, supărată, țipă la soțul său:

-Uite-te! Uite ce-ai făcut copilului! Uite ce fel de model ești! Dacă tu bei, bea și el!

Soțul, teribil de enervat, spune:

-Eu aduc bani în casa asta și tu așa mă răsplătești? M-am săturat de reproșurile tale!

Cu lacrimi în ochi, mama se îndreaptă către copil:

– Nu-i nimic! Hai să stăm de vorbă, scumpule, despre problema asta a ta!

Băiatul, ștergându-și lacrimile, se duce la ghiozdan, scoate o foaie și începe să citească:

-Dacă Ionel bea un litru de apă pe zi și Gigel 2 litri pe zi, câți litri vor bea amândoi într-o săptămână? 😂🙈😜😂🙈😜

77. – Țară, țară, vrem ostași!

– Pe cine?

– Pe cei din Parlament!

78. Între amici:

– Cum a fost întâlnirea cu tipa de pe net?

– Nasoală! Tipa a apărut într-un Rolls Royce Phantom din 1932.

– Păi, asta-i o mașină extraordinară! Ce e rău în asta?

– Ea era primul proprietar….

79. Bună, iubire, știu că ești la birou și acum ești bulversat… dar vroiam să vorbesc ceva cu tine.

– Da, iubire, spune…

– Am auzit că din păcate secretara ta a murit..

– Mda, așa este.

– N-ai vrea s-o pui pe mama în locul ei?

– Uite ce e. Dacă vrei, du-te și vorbește cu groparul, că mie mi-e indiferent…. 😂🙈😜

80. Un bărbat de 40 de ani vine la psihiatru și se plânge că suferă de … lipsa senzațiilor tari.

Psihiatrul caută soluții:

-Încearcă să mergi cu mașina cu viteză mare.

– Așa merg de obicei, nimic nou…

– Încearcă să mergi într-o călătorie cu submarinul.

– Armata am făcut-o la submarine…

– Ia-ți o amantă, asta chiar o să funcționeze…

– Doctore, am deja trei! Ce mă fac?

– Ei, atunci e simplu: spune-i.. nevestei de ele!

 

 

 

 

Cele mai noi bancuri

Și închidem articolul cu o serie din cele mai noi bancuri descoperite de noi. 🙂 Have fun!!! 🙂

81. Soția își întreabă soțul :

– Te-ai casatorit cu mine din dragoste sau din interes ?

– Cred ca fost dragoste, ca nu mă mai interesezi de mult …😬😬😬

82. Subsemnatul, Peni*ul,

Cer o marire de salariu din urmatoarele considerente:

* Fac munca fizica.

* Muncesc la adancimi mari.

* Ma arunc cu capul inainte in tot ce fac.

* Nu imi iau liber duminica sau in sarbatori legale.

* Lucrez intr-un mediu umed.

* Lucrez intr-un mediu intunecat si prost ventilat.

* Lucrez in temperaturi ridicate.

* Prin munca mea sunt expus la boli contagioase.

Cu respect,

Peni*ul

Stimate Peni*,

In urma analizarii cererii Dvs. si tinand seama de argumentele expuse, administratia a respins cererea Dvs. din urmatoarele motive:

* Nu lucrati 8 ore/zi incontinuu.

* Adormiti la intervale scurte de munca.

* Nu urmati intotdeauna ordinele directiunii.

* Nu stati intotdeauna la locul de munca si ati fost vazut deseori vizitand alte locatii.

* Nu luati initiativa.

* Trebuie sa fiti presat si stimulat pentru a incepe munca.

* Lasati multa mizerie in urma Dvs. la sfarsitul turei.

* Nu va supuneti intotdeauna regulilor de protectie a muncii, ca de exemplu purtarea hainelor de protectie corespunzatoare.

* Veti intra la pensie cu mult inaintea varstei de 65 de ani.

* Suntei incapabil sa lucrati doua schimburi la rand.

* Uneori parasiti locul de munca inainte sa va indepliniti sarcinile trasate.

Si ca si cum asta nu ar fi indeajuns,

* Sunteti vazut mereu intrand si iesind de la locul de munca carand doua colete suspicioase.

Cu sinceritate,

Directiunea!🤦‍♂️😂🙈😜

83. Sunt exact ca grădina zoologică din Piatra Neamț, n-am niciun leu…
84. O femeie fără fund în pantaloni e ca tigaia fără mâner… Nu știi de unde s-o apuci :)))
85. În timpul unui curs, profesorul i se adresează unuia dintre studenți:

– Te rog să-l trezești pe colegul tău!

Studentul:

– Treziți-l dumneavoastră, că dumneavoastră l-ați adormit!!

bancuri noi 5

86. Cum se culcă un copil?

1970: “A fost odată ca niciodată…”

2022: “Ți-am tăiat netul!”

87. Noi preparate pe listele de bucate ale gospodinelor:

– ciorbă după noile prețuri: fără carne, fără zarzavat;

– ciorbă de pui: pui apa la fiert, pui sare, pui cartofi, pui zarzavat, pui nu pui, c-ai pus destul!

88. – Sărutmâna, mamaie, da’ unde-s femeile din sat?

– La căminul cultural, maică, să învețe limba engleză.

– Da’ bărbații?

– La căminul cultural, maică, să învețe limba engleză.

– Și copiii?

– La căminul cultural, maică, să învețe limba engleză.

– Da’, matale, matale de ce nu te-ai dus?

– Because I already speak English!

– Părinte, am venit să mă spovedesc!

– Nu mai e nevoie, ți-am citit blogul!!

Un bețiv intră într-o farmacie și urlă:

– Dă-mi un prezervativ, acum!!!

Farmacista:

– Mai decent, vă rog!

La care bețivul își scoate socoteala și întreabă destul de calm:

– Aveți hăinuțe pentru acest bebeluș?? 😂🙈😜

89. Ion și Maria s-au dus în pădure să culeagă ghiocei. Și, pentru că era prea multă lume,

au cules ghiocei…

90. M-am trezit de dimineața sa merg la Kaufland la cumpărături. Coadă la mezeluri… În fata mea o bătrânică cere, cu voce tremurândă: “-50 de grame de parizer…” Eu in spatele ei:”- Puneți, vă rog, 500 de grame, plătesc eu diferența…” Bătrânica se întoarce și-mi zâmbește: “-Mulțumesc, dar pisica mea nu mănâncă decât proaspăt…”

 

91. Într-o zi, se întâlnesc pe stradă 3 nebuni: rusul Putin, bielorusul Lukashenko și cecenul Kadîrov.

Primul care vorbește este Kadîrov:

– Eu sunt trimisul lui Dumnezeu pe pământ!

Lukashenko nu se lasă:

– Ba eu sunt trimisul lui Dumnezeu pe pământ!

Aici intervine Putin:

– Mă, voi doi sunteți nebuni, eu n-am trimis pe nimeni!

92. Zilnic, sute de femei stau la coadă să poată ajunge la mine…

Ionuț, 25 de ani, … casier la Lidl :)))

93. Vladimir Putin este oprit de grăniceri la vamă.

– Bună ziua, pașaportul la control.

Putin îi întinde pașaportul.

– Numele dumneavoastră vă rog.

– Vladimir Putin.

– Naționalitatea dumneavoastră?

– Rusă.

– Ocupație?

– A, nu. Merg doar în vizită la niște rude.

🤣

94. Degeaba ai avere multă, dacă n-ai nevastă mută.

(proverb spus în gând)

95. Bă, la petrecerea de Halloween nevastă-ta mi-a făcut cu ochiul.

– E un tic de-al ei..

Pff, am crezut că-i place costumul meu de aikido și i-am tras-o

–  AI CE?

– AIKIDO 🤣🤣🤣🤣

96. Un om rănit este cărat pe o targă în timp ce strigă către infirmieri:

– Unde mă duceți?

– La morgă…

– Dar, încă n-am murit!!

– Păi, încă n-am ajuns!

 

 

 

 

97. La ora de Geografie, profesorul întreabă:

– Capitala României?

– Moscova

– Capitala Bulgariei?

– Moscova!

– Capitala Ungariei??

– Moscova!

– Vladimir, abține-te!! 🤣🤣🤣🤣

98. Copil —- mic extraterestru căruia îi ia 37 de minute să se încalțe dar reușește în 10 minute să-ți deblocheze telefonul, să șteargă 43 de contacte din agendă și să-și facă 172 selfie-uri…
99. Alo, casa Poporului?

Da!

Cu poporul, vă rog!

Nu se poate, reveniți!

Când să revin, era urgent

Când s-o trezi!

100. Primavara.

Furnica sapa, pune seminte, face straturi. Apare si greierele.

– Ce faci, greierasule?

– Merg la un tenis cu baietii.

– Mai, mai! Sa nu vii la iarna sa-mi ceri mancare, ca nu stiu ce-ti fac!

– Da, da, bine….

Vara.

Furnica aduna, secera, coseste. Trece greierele, cu o chitara sub brat.

– Ce faci, ma?

– Ma duc sa cant cu baietii in parc.

– Sa nu uiti: de la mine sa nu ceri de mancare.

Toamna.

Furnica culegea de zor, facea dulceturi, punea conserve. Trece greierul, tot cu chitara sub brat.

– Ce faci, ma?

– Ma duc sa cant cu baietii in bar.

– Bine, ma, da’ la munca nu vii pana la iarna?

Vine iarna.

Furnica statea in pridvor, infofolita intr-un sal si cu un ceai fierbinte in mana, cand vede o limuzina. Din ea coboara greierasul.

– Ce faci, greierasule?

– Uite, ma duc la Paris sa cant. Am avut succes cu chitara.

– Bine, greierasule, bafta. Si daca-l vezi pe unu’, Toparceanu, zi-i ca-mi “”bag”” ceva in “Balada” lui… 🤣🤣🤣

101. George Simion povestea la un miting AUR cum a dat el dovadă de curaj când a fost la Moscova:

– Am văzut un afiș cu Putin pe un stâlp și am urinat pe el!

La care spiritul lui Vadim Tudor îi strigă din mulțime:

– Dar ai uitat să-ți dai pantalonii jos, tâmpitule!!  

102. Să nu vă pună dracu’ să faceți cu berea ce ați făcut cu motorina!!

Azi am aflat de ce se scobesc oamenii în nas… își deblochează creierul cu amprenta digitală…

103. Ha ha ha, instanța i-a dat soțului meu toți cei trei copii după divorț.

– Și ce este atât de amuzant?

– Niciunul nu este al lui…

104. – Iubito, vezi că mâine merg la o partidă de vânătoare!

– Nu va fi nicio partidă de vânătoare…. i-am spart ieri botul vulpiței!

 

 

 

 

 

https://www.postmodern.ro/articol/bancuri-noi/

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

Aforisme

 

Mintile ilustre discuta idei, inteligentele medii discuta evenimente, iar mintile reduse ii discuta pe altii. – Necunoscut

Lucurile marete se fac de obicei cu riscuri foarte mari. – Herodot

Esti inteligent daca nu crezi decat jumatate din ceea ce auzi; esti intelept daca stii care jumatate! – Necunoscut

 

Prietenii vin si pleaca, dar dusmanii raman si se acumuleaza. – Necunoscut

Orice lucru bun in viata e ilegal, imoral sau ingrasa. – Necunoscut

Nu e destul sa fii tu norocos, trebuie ca ceilalti sa nu fie. – Necunoscut

Cel care se naste sarac si urat are mari sanse ca atunci cand o sa creasca…. sa isi dezvolte ambele calitati. – Necunoscut

Timpul alocat fiecarei probleme de pe agenda sedintei va fi invers proportional cu importanta ei. – Necunoscut

 

Majoritatea oamenilor sunt de acord cu cel ce-si tine gura. – Necunoscut

A avea constiinta curata inseamna a avea memorie proasta. – Necunoscut

Cea mai infidela amanta a omului este Speranta. Te inseala zilnic si totusi, traiesti cu ea toata viata. – Necunoscut

 

O concluzie marcheaza intotdeauna momentul in care ai obosit sa gandesti. – Necunoscut

Greselile copilaresti nu sunt facute de copii. – Necunoscut

Cel ce scrie, transmite; cel ce vorbeste, comunica; cel ce gesticuleaza, convinge. – Necunoscut

Idealurile sunt ca stelele: s-ar putea sa nu le atingem, dar ne pot calauzi in viata. – Necunoscut

Oamenii mari nu s-au considerat niciodata mari, oamenii mici nu s-au considerat niciodata mici! – Necunoscut

Poti invata o pisica sa faca orice vrea ea. – Necunoscut

Cand te lupti cu propria-ti constiinta si esti invins, ai castigat! – Necunoscut

Infrangerea nu este decat a celor care o accepta. – Necunoscut

 

Experienta este cel mai prost invatator. Ea ne da intai examenul si numai dupa aceea lectiile. – Necunoscut

 

Cand esti tanar, incerci sa schimbi toata lumeac and ai imbatranit,vrei sa-i schimbi pe cei tineri! – Necunoscut

Omul destept nu se joaca “lapte gros” cu rinocerul. – Necunocut

Cel care crede ca le stie pe toate este foarte enervant mai ales pentru noi, cei care, oricum, le stim pe toate. – Necunoscut

 

Exista unii oameni care reusesc sa aibe succes chiar si atunci cand nimeni nu crede in ei, dar niciodata nu va avea succes unul care nici el nu crede in el insusi. – Necunoscut

Intuitia este o stiinta exacta. – Necunoscut

 

 

Aforisme

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

Citate despre viata – Citate celebre- Autori celebri

 

Aveți mai jos o colecție impresionantă cu citate celebre despre viata. Viața este un mister pe care fiecare încearcă să-l deslege în felul lui. Aceste citate despre viață sunt selectate  din autori celebri  (Osho, Gandhi, Coleho, Einstein, Eckhart Tolle, Dalai Lama, etc) însă și din autori de care poate nu ai auzit până acum.

 

Cred că aceste citate despre viata pot avea rolul să te oprească o clipă din transa cotidiană, să reflectezi un moment și să privești în interiorul tău.

 

În plus am creat și o mică cărticică cu aceste citate despre viață pe care o poți descărca apăsând pe coperta cărții pe care o gasesti la sfasitul citatelor mai jos.  Are un format elegant, prietenos, astfel că  poți să o descarci în calculatorul tău, poți să o printezi și poți să o citești ori de câte ori dorești.

 

La final, adaugă citatul tău preferat, fie că este din această colecție fie că nu și folosește totodată butoanele de share ➡ (Google, Facebook sau Linkedin sau Twitter)[/feature_box]

 

300 + citate despre viata – Citate celebre din autori celebri

[sbba]

 

[bullet_block style=”size-16″ small_icon=”17.png” width=”” alignment=”center”]

 

In definitiv, nu anii din viata sunt cei care conteaza, ci viata din anii tai. – Abraham Lincoln

Trebuie sa traim si sa cream. Sa traim pâna la lacrimi. – Albert Camus

Îţi zic un secret, dragul meu: nu aştepta judecata de apoi, ea are loc în fiecare zi. – Albert Camus

Toate animalele, exceptând omul, ştiu principalul scop al vieţii: să te bucuri. – Albert Camus2. einstein- despre viata succes si valoare

Sunt doua feluri de a-ti trai viata… Unul – de a crede ca nu exista miracole. Altul – de a crede ca totul este un miracol. – Albert Einstein

Ca să-ţi pierzi capul, trebuie să-l ai. – Albert Einstein

Lumea pe care am creat-o este un proces al gândirii noastre. Nu poate fi schimbată fără a ne schimba gândirea. – Albert Einstein

Idealurile care mi-au luminat calea şi mi-au redat din timp în timp curajul de a înfrunta viaţa cu bucurie, au fost: bunătatea, frumuseţea şi adevărul. – Albert Einstein

Cel ce spune că e imposibil nu ar trebui să-l împiedice pe cel ce nu crede aşa ceva. – Albert Einstein

Nu tot ceea ce poate fi numărat contează şi nu tot ceea ce contează poate fi numărat. – Albert Einstein

Conduita morală nu înseamnă pur şi simplu exigenţa de a renunţa anume la plăcerile vieţii, ci mai degrabă interesul plin de solicitudine pe care-l depune cineva ca să făurească o soartă mai bună pentru toţi oamenii. – Albert Einstein

Doar două lucruri sunt infinite, universul şi prostia umană, însă nu sunt sigur despre primul. – Albert Einstein

Ce faci pentru tine, dispare odată cu tine, ce faci pentru alţii, rămâne pentru eternitate. – Albert Einstein

Un intelectual rezolvă problemele, un geniu le evită. – Albert Einstein

Uneori plătim mult mai mult pentru lucrurile pe care le primim pe gratis. – Albert Einstein

Viaţa însăşi este magie, iar dacă nu crezi asta, măcar încearcă să o trăieşti ca pe ceva magic. – Albert Einstein

Cel ce mărşăluieşte vesel în rând cu trupa, deja şi-a câştigat dispreţul meu. I s-a dat ditamai creierul din greşeală, din moment ce măduva spinării i-ar fi ajuns. – Albert Einstein

Nebunia înseamnă să faci acelaşi lucru în mod repetat şi să te aştepţi să obţii alt rezultat. – Albert Einstein

Orice prost poate să ştie. Scopul este să înţelegi. – Albert Einstein

Încearcă să fii un om de valoare și nu neapărat un om de succes.  – Albert Einstein

Există lucruri care ştim că sunt imposibil de realizat, până când vine cineva care nu ştie acest lucru şi le realizează. – Albert Einstein

vertical – John gray live in Romania bilete conferintaViaţa este o tapiserie minunată. Individul nu e decât un detaliu neînsemnat dintr-un desen uriaş şi sublim. – Albert Einstein

Viata este piatra de incercare a cuvintelor. – Alessandro Francesco Tommaso Manzoni

Averea cea mai de pret e viata, si viata noastra, va rog sa ma credeti, nu atarna decat de un fir de par. – Alexandre Dumas

Viata este ultima obisnuinta pe care trebuie s-o pierdem, pentru ca este prima pe care am capatat-o. – Alexandre Dumas fiul

Viata isi are farmecul ei, depinde numai cu ce ochi o privesti. – Alexandre Dumas fiul

Viata este o ciudata comedie care amesteca impreuna si dureri si bucurii, punand lacrimi langa zambet, punand zambet langa plans. – Alexandru Macedonski

Întotdeauna între oamenii inteligenţi există un limbaj comun. – Alexandru Paleologu

Ce este o viata frumoasa, prieteni, daca nu un gand din tinerete realizat in anii barbatiei. – Alfred de Vigny

O viata frumoasa e un gand al tineretii infaptuit la maturitate. – Alfred de Vigny

Viata este o ofensiva orientata impotriva mecanismului repetitiv al Universului. – Alfred North Whitehead

Intotdeuna voi inventa viata. – Anais Nin

Viata este un proces de devenire, o combinatie de stari prin care trebuie sa trecem. Oamenii esueaza cand doresc sa aleaga o stare si sa ramana in ea. Asta este un fel de moarte. – Anais Nin

Viata e felul in care un ins pare a se fi invoit cu inacceptabila conditie umana. – Andre Breton

Adevarul e ca, de indata ce nu mai suntem nevoiti sa ne ingrijim de viata noastra, nu mai stim ce sa facem cu ea si o irosim cu totul. – Andre Gide

Nu accepta viata asa cum ti-o propun oamenii. Nu inceta de a te convinge ca viata ar putea fi mai frumoasa; a ta si a celorlalti; nu alta viata, viitoare, care ne-ar consola de aceasta si ne-ar ajuta sa-i acceptam mizeria. Nu accepta. Din ziua in care vei incepe sa intelegi ca nu Dumnezeu, ci oamenii sunt raspunzatori de aproape toate nenorocirile vietii, nu te vei mai resemna. – Andre Gide

A reflecta asupra vietii – asupra vietii in fata mortii – nu inseamna fara indoiala decat a ne aprofunda interogatia. – Andre Malraux

Nu exista compasiune profunda pentru cei a caror viata nu are sens. Vieti inchise. Lumea se reflecta in ele deformat, ca intr-o oglinda stramba. – Andre Malraux

Destinul prinde formă în momentul în care iei o decizie. – Anthony Robbins

Crează o viziune şi nu lăsa niciodată mediul, convingerile altor oameni sau limitele trecutului să îţi afecteze deciziile. Ignoră înţelepciunea convenţională. – Anthony Robbins

Dacă nu ai un plan al tău, alţii te vor include în planurile lor. – Anthony Robbins

Tu te afli acum la o răscruce. Ai ocazia să iei cea mai importantă decizie pe care o vei face vreodată. Uită-ţi trecutul. Cine eşti tu, acum? Cine a decis ca tu să fii cel de acum? Nu te gândi la cel care ai fost. Cine eşti acum? Ai decis cine vrei să devii? Ia această decizie în mod conştient. Ia-o cu grijă. Ia-o cu forţa. – Anthony Robbins

Viaţa îţi va plăti orice preţ îi vei cere. Trebuie să ştii să ceri inteligent. – Anthony Robbins

Ceea ce credem noi că este adevărat, ceea ce credem noi că este posibil devine adevărat şi posibil! – Anthony Robbins

Nu există mareţie fără pasiunea de a fi măret, fie în cazul aspiraţiei unui atlet, artist, sau om de ştiinţă, ori a unui om de afaceri. Scopul, intenţia de a fi măret, acestea fac toată diferenţa. – Anthony Robbins

Convingerile noastre în legătură cu ceea ce suntem şi ceea ce putem fi determină cu precizie ceea ce vom fi. Dacă credem în magie, vom trăi o viaţă magică. – Anthony Robbins[/bullet_block][ssba] [bullet_block style=”size-16″ small_icon=”17.png” width=”” alignment=”center”]

Dacă credem că viaţa noastră este delimitată de nişte graniţe înguste, dintr-o dată acele graniţe vor deveni reale. – Anthony Robbins

Lucrurile pe care le facem din când în când nu ne conturează viaţa, ci lucrurile pe care le facem în mod constant. –  Anthony Robbinscitate celebre despre viata – anna Eleanor Roossevelt

Invata din greselile altora, nu poti trai destul pentru a le face pe toate. – Anna Eleanor Roosevelt

Nimeni nu te poate face să te simți inferior fără consințământul tău. – Anna Eleanor Roosevelt

Viata de zi cu zi este atat de putin importanta si se aseamana atat! Viata interioara este greu de descris; parca ti-ar fi rusine un pic. Este atat de dificil sa vorbesti despre ea!… Dar, crede-ma, aceasta este singurul lucru care conteaza pentru mine. – Antoine de Saint-Exupery

Viata nu este nici simpla nici complicata, nici limpede nici mohorata, nici contradictorie nici coerenta. Este – si atata tot. Numai limbajul o ordoneaza sau o complica, o lumineaza sau o intuneca, o diversifica sau o unifica. – Antoine de Saint-Exupery

Viata este un proces chimic. – Antoine Lavoisier

Viata nu trebuie aratata asa cum este, ci asa cum o vezi in vis. – Anton Pavlovici Cehov

Privesc viata precum un pasager important de pe Titanic: s-ar putea sa nu ajung la destinatie, dar macar merg la clasa intai. – Arthur Buchwald

Viata este doar sansa de a creste un suflet. – Arthur Powell Davies

Am descoperit ca, daca iubesti viata, si viata te va iubi pe tine. – Arthur Rubinstein

Iubesti viata? Atunci nu risipi ca un nesabuit timpul, caci din timp este facuta viata! – Benjamin Franklin

Viata este o tragedie plina de bucurie. – Bernard Malamud

A-ti fi frica de dragoste inseamna a-ti fi frica de viata, iar cand iti este frica de viata esti pe trei sferturi mort. – Bertrand Russell

Viata este un drum mare cu multe semne. – Bob Marley

In viata e mai necesar sa pierzi decat sa dobandesti. Samanta incolteste pana nu moare. – Boris Leonidovici Pasternak

In tramvai este ca in viata: te inghesui, te strecori, cand s-apuci un loc in fata, tocmai bine cobori. – Camillo Sbarbaro

Viata chiar incepe la patruzeci de ani. Pana atunci, faci doar cercetare. – Carl Gustav Jung

Viata este o tragedie atunci cand e privita in prim-plan si o comedie cand o privesti in plan larg. – Charles (Charlie) Spencer Chaplin

Viata este un spital in care fiecare pacient este obsedat de dorinta de a schimba patul. – Charles Baudelaire

Viata este o limba straina, toti oamenii o pronunta gresit. – Christopher Morley

Viata este o succesiune de momente. A-l trai pe fiecare inseamna a reusi. – Corita Kentdalai lama, citate celebre despre viată

Societatea a aranjat lucrurile astfel încât să nu îţi pui niciodată problema propriului tău potenţial. Şi toată nefericirea provine din faptul că nu eşti tu însuţi. Fii doar tu însuţi şi toată nefericirea şi toată competiţia cu ceilalţi dispar; nu îţi mai pasă că alţii au mai mult, că nu eşti tu cel care are mai mult. – Dalai Lama

Trăieşte o viaţă onorabilă. Atunci când îmbătrâneşti şi te gândeşti în urmă, vei putea să te bucuri a două oară de ea. – Dalai Lama

Sensul existenţei noastre este să fim fericiţi. – Dalai Lama

Noi oamenii suntem fiinţe sociale. Venim pe această lume în urma acţiunii altora. Supravieţuim datorită celorlalţi. Fie că ne place, fie că nu, sunt puţine momente în viaţă când nu beneficiem de pe urma acţiunilor celorlalţi. Din acest motiv nu e deloc surprinzător că în mare parte fericirea noastră apare în contextul relaţiilor noastre cu ceilalţi – Dalai Lama

Fii bun de câte ori se poate. Şi întotdeauna se poate. – Dalai Lama

O atmosferă plăcută în casă este baza vieţii tale. – Dalai Lama

Urmează cei 3 R: respect pentru tine, respect pentru alţii, responsabilitatea pentru toate acţiunile tale. – Dalai Lama

Învaţă regulile astfel încât să ştii cum să le încalci cum se cuvine. – Dalai Lama

Oamenii trebuie iubiți și lucrurile folosite. Haosul lumii de astăzi este pentru că iubim lucrurile și folosim oamenii. – Dalai Lama [/bullet_block][ssba] [bullet_block style=”size-16″ small_icon=”17.png” width=”” alignment=”center”]

Judecă succesul tău prin ceea ce trebuie să renunţi ca să poţi obţine. – Dalai Lama

Viata e un grabnic drum spre nefiinta. – Dante Alighieri

Viata are granite precise. Din cauza muncii si a vietii de zi cu zi atat de incarcate, acest adevar e adesea uitat. – Dean R. Koontz

Viata e un risc. – Diane von Furstenberg

Sa vii pe lume nu e chiar asa de complicat, dar sa traiesti este un lucru de-acum intelept. – Dimitri Pisarev

Viata este o munca permanenta si numai acela o intelege […] care priveste viata din acest punct de vedere. – Dimitri Pisarev

Nu aranjându-ţi altfel circumstanţele vieţii îţi vei găsi liniştea, ci dându-ţi seama cine eşti la cel mai profund nivel. – Eckhart Tolle

Fiţi cât se poate de conştienţi de faptul că momentul prezent este tot ce aveţi. – Eckhart Tolle

Sunteţi aici pentru a permite scopului divin al universului să se dezvăluie. Aceasta este dimensiunea reală a importanţei voastre – Eckhart Tolle

Când va surprindeţi alunecând în aşteptare… ieşiţi repede din ea. Intraţi în momentul prezent. Fiţi, pur şi simplu, şi bucuraţi-vă de sentimentul vieţii. Când sunteţi prezent, nu este niciodată nevoie să aşteptaţi ceva – Eckhart Tolle

Cea mai mare parte a suferinţei oamenilor este inutilă. Este creată chiar de dumneavoastră, atât timp cât viaţa vă este condusă de mintea care nu este supusă observării. Durerea pe care o creaţi acum este întotdeauna o formă de neacceptare, o formă de rezistenţă inconştientă faţă de ceea ce este – Eckhart Tolle

Nu puteţi primi ceea ce nu oferiţi. Curgerea în exterior determină şi curgerea spre interior – Eckhart Tolle

Acceptaţi fiecare moment şi tot ceea conţine el, ca şi când ar fi alegerea voastră. Imediat, viaţa va începe să lucreze în favoarea şi nu împotriva voastră. Apoi, priviţi miracolul pe care îl dezvăluie viaţa. – Eckhart Tolle

Viata ne obisnuieste cu moartea prin somn. Viata ne avertizeaza ca exista o alta viata prin vis. – Eliphas Levicioran citate despre viata

Despre viata nu se poate scrie decit cu un toc inmuiat in lacrimi. – Emil Cioran

Oamenii se impart in doua categorii: cei care cauta sensul vietii fara sa-l gaseasca si cei care l-au gasit fara sa-l caute. – Emil Cioran

Viata este ceea ce as fi fost, de nu m-ar fi robit ispita nimicului. – Emil Cioran

Viata si cu mine suntem doua linii paralele care ne intalnim in moarte. – Emil Cioran

Viata cu adevarat traita este in trecut sau in viitor – prezentul este un interludiu… un straniu interludiu in care recurgem la trecut sau viitor ca sa ne slujeasca drept marturie ca traim. – Eugene Gladstone O Neill

Intelept este acela care traieste in fiecare zi ca si cum in fiecare zi si in fiecare ceas ar putea sa moara. – Francisco Gomez de Quevedo

Viata nu e oare de o suta de ori prea scurta, pentru a ne ingadui luxul de a ne plictisi? – Friedrich Nietzsche

Spre a se bucura de viata, omul are de o mie de ori mai multa nevoie de o inima plina si de un cuget bun, decat de un portofel tixit si de o trasura de lux. – Friedrich Wilhelm Foerster

Viata este lucrul cel mai bun din cate s-au inventat vreodata. – Gabriel Jose Garcia Marquez

Viata nu este ce ai trait, ci ce iti amintesti ca ai trait si cum ti-o amintesti pentru a o povesti – Gabriel Jose Garcia Marquez

Viata e mai tare decat mizeriile ei. – George Bacovia

Ce este viata, decat un sir de nebunii inspirate? Greutatea e sa alegi pe cele demne de a fi facute. – George Bernard Shaw

Viata se masoara in functie de rapiditatea schimbarii, succesiunea influentelor care modifica fiinta. – George Eliot

Viata omeneasca, ca un munte, are doua coaste: pe une ne suim plini de junie si de nadejde, ajungem pe culmea sa si, in virtutea varstei, mandri de inaltarea la care am ajuns, stam acum un minut; apoi, impinsi de bratul cel puternic al timpului, suntem nevoiti a destinde pe cealalta coasta, care fiind mai repede si mai alunecoasa, iute ne arunca la pamant. – Gheorghe Asachi

Lucrul cel mai mare pe care-l poate face cineva este sa adauge viata vietii, spirit spiritului. – Giovanni Papini

Viata nu sta-n zile. – Grigore Alexandrescu

Peste 100 de ani, probabil ca toti oamenii de aici vor fi disparut de pe suprafata pamantului si se vor fi transformat in cenusa sau praf. Ma cuprinde un sentiment straniu la acest gand. Incep sa vad totul ca pe niste fantasme efemere, gata sa se destrame la prima suflare de vant. Imi intind mainile si le privesc. La ce ma zbat atata? De ce ma agat de viata cu atata disperare? – Haruki Murakami

Viata este o consumatie – unii consuma, altii se consuma. – Henri Wallon

Teatru nu este viata in miniatura, ci viata marita enorm, viata exagerata infiorator. – Henry Louis Mencken

Nimic nu a fost, nimic nu va fi, totul este, totul constă din esenţă şi prezent. – Hermann Hesse

Prin meditare profundă avem posibilitatea de a anula timpul, de a vedea toată viaţa trecută, prezentă şi viitoare în simultaneitatea ei. – Hermann Hesse

Oamenii cu curaj şi caracter le par întotdeauna stranii celorlalţi. – Hermann Hesse

Viata este un voiaj spre acasa. – Herman Melville

Traieste-ti viata ca si cum fiecare fapta a ta ar deveni lege universala. – Immanuel Kant

Vietile omenesti sunt flacari ce se desfasoara fiecare-n felul ei si cele mai multe se sting fara ca sa ramana vreo urma dupa ele. – Ioan Slavici

Viata nu e numai o contemplare intelegatoare, plina de mila, fata de tine sau fata de altii, ci si o lupta necurmata impotriva tuturor piedicilor care se opun realizarii binelui, frumosului, dreptatii, fie in viata ta, fie in aceea a semenilor tai. – Ion Agarbiceanu

Viata-i o taina. – Ion Agarbiceanu

O imensa dragoste de viata si o puternica incredere în triumful ei spulbera orice neliniste in fata mortii. – Ion Dodu Balan

O singura viata avem si ea ne este data odata pentru totdeauna. – Ion Gavanescu

Asta e conditia fiintei: viata, nu durata vietii. – Ion Luca Caragiale

Viata – jocul de carti in care-ti licitezi anii, mizind pe niste atuuri si cel putin o strigare. Dar pina la urma, totul depinde numai de cel care face cartile. – Ionut Caragea

Viata – muzeul cu oameni de ceara care fug speriati de umbre, topindu-se. – Ionut Caragea

Viata – spitalul in care oamenii ne trateaza cu pastile de sictir, in timp ce moartea inventariaza suflete. – Ionut Caragea

vertical – John gray live in Romania bilete conferintaCel mai trist aspect al vietii actuale este ca stiinta acumuleaza cunostinte mai repede decat acumuleaza societatea intelepciune. – Isaac Asimov

Nu poti trai în chip de salcie plangatoare… viata, orice ai spune, e un lucru magnific. – Ivan Alekseievici Bunin

Abandoneaza viata si lumea, si gsseste viata lumii. – Jalal al Din Muhammad Rumi

Viata este o indelunga lectie de umilinta. – James Matthew Barrie

O data ce ai aflat ce reprezinta cu adevarat viata ta, nu mai poti sterge si ignora aceasta cunoastere. Daca vei incerca sa faci altceva cu viata ta, vei avea mereu senzatia unui gol. – James Redfield

Totul se sfarseste pentru ca totul sa reinceapa, totul moare pentru ca totul sa traiasca. – Jean Henri Fabre

Viata aspra, transformata in obisnuinta, inmulteste senzatiile placute; viata molesitoare pregateste o multime de neplaceriﾅ, nu exista pat tare pentru cine adoarme de indata ce se culca. – Jean Jacques Rousseau

Viata e o curva cu moravuri lasate deoparte. – Jean Nicolas Arthur Rimbaud

Este rusinos sa mai fii in viata cand cei mai insemnati oameni si-au pierdut-o. – Jean Paul

Orice viata chiar si de cateva minute are multe legi de urmat. – Jean Paul

Care ti-e datoria? Cerinta zilei. Pentru a atinge tintele cele mai inalte si cele mai grele ale vietii, trebuie sa te apropii de ele prin implinirea scrupuloasa a sarcinii tale cotidiene. – Johann Wolfgang von Goethe

Viata este o lupta, dar nu un razboi. – John Burroughs[/bullet_block][ssba][bullet_block style=”size-16″ small_icon=”17.png” width=”” alignment=”center”]

Viata este arta de a desena fara radiera. – John Edmund Gardner

Viata este nadejdea trandafirului inca neinflorit. – John Keats

Oricare din noi poarta in sine toate secolele, chiar daca actiunea lor e inceata, neclara si extrem de variata. – John Morley

Viata este ceea ce se intampla in timp ce planificam viitorul. – John Winston Ono Lennon

In mare parte, succesul are legatura cu abilitatea de a trece la actiune si a nu amana – Jordan Belfort

Poarta-te de parca esti un om bogat si vei deveni bogat. Poarta-te de parca ai incredere in tine si vei avea incredere in tine. Poarta-te de parca ai toate raspunsurile si raspunsurile vor veni la tine. – Jordan Belfort

Adevaratul succes înseamnă să nu te oprești niciodată din a îmbunătăți. – Jordan Belfort

Singurul lucru care stă între tine și obiectivul tău este povestea de doi lei  pe care ți-o tot repeți continuu în minte despre cum tu nu poți reuși.  – Jordan Belfort

Oh, ce afacere de zi de zi e viata. – Jules Laforgue

Viata nu-i decat o suflare. – Katherine Mansfield

Vietile puternice sunt motivate de scopuri dinamice. – Kenneth Hildebrand

Ceea ce numim noi secretul fericirii nu este nici mai mult nici mai putin decat dorinta noastra de a alege viata. – Leo Buscaglia

Fiecare zi reprezinta un nou inceput, o noua mica viata. Multi s-au luptat pentru a trai pana in acest moment, pana in aceasta zi. Aceasta zi ne da ocazii pentru a invata ceva nou: exista lucruri care ni se vor intampla doar o data in viata, si depinde de noi daca vom profita de acestea sau nu. – Leo Buscaglia

Viata este teritoriu neexplorat. Isi dezvaluie povestea clipa cu clipa. – Leo Buscaglia

Dupa cum o zi bine intrebuintata ne da un somn linistit, tot astfel o viata bine folosita ne da un sfarsit fericit. – Leonardo da Vinci

Daca viata n-are nici un tel, daca ne e data numai pentru a fi traita, ca scop in sine, n-avem pentru ce trai. – Lev Nicolaevici Tolstoi

Viata e nimicitoarea iluziilor. – Liviu Rebreanu

Dupa ce am descoperit ca viata nu are nici un sens, nu ne ramane altceva de facut decat sa-i dam un sens. – Lucian Blaga

Inchide-ti o planta la intuneric si veti vedea ce monstru diform se va produce din pricina setei sale de lumina. Oare viata omeneasca nu produce si ea astfel de monstruozitati in tendinta sa spre lumina?ﾅ – Lucian Blaga

Viata – o plimbare spre somn. – Lucian Blaga

Adevarata viata e o navigare in furtuni; marinarii nu iubesc portul decat pentru a se odihni si apoi a pleca din nou spre a se intoarce dintr-un vis si a pleca din nou in urmarirea altuia. – Lucio Dambra

Indiferent ce faci în viaţă, va fi nesemnificativ. Dar e foarte important să o faci. – Mahatma Gandhi

Traieste ca si cum ai muri maine. Invata ca si cum ai trai vesnic. – Mahatma Gandhi

Cauta si pastreaza mereu o bucata de cer deasupra vietii tale. – Marcel Proust

Facem viata si mai mizerabila deplangand-o. – Marcus Tullius CiceroCitate despre viata – Marian Rujoiu

Fiecare om este ceea ce este datorită alegerilor pe care le face. – Marian Rujoiu

Viața nu este altceva decât recunoștință și iubire. – Marian Rujoiu

Oamenii vor să fie iubiți, nu judecați. – Marian Rujoiu

Cântecul vieții începe atunci când încetează zgomotul inutil din mintea noastră. – Marian Rujoiu

”Ne vom bucura mâine, nu astăzi” – este minciuna care ne-o spunem în fiecare zi. – Marian Rujoiu

Ca să-ți trăiești viața îți trebuie mult curaj. – Marian Rujoiu

Unii oamenii nu se nasc niciodată, alți mor a doua o zi, însă cei mai mulți nu trăiesc niciodată. – Marian Rujoiucitate despre viata – carte gratuita

În viață maximul pe care-l poți primi este dat de maxim pe care l-ai oferit deja. – Marian Rujoiu

La școală învățam că există un singur răspuns corect. Viața ne dovedește permanent contrariul.- Marian Rujoiu

Secretul este ca uneori să gândești cu inima și să simți cu capul. – Marian Rujoiu

Pesemne că nu știm să ne trăim viața de vreme ce nu merităm una mai lungă. – Marian Rujoiu

Mulți oameni sunt surzi la strigătul vieții, iar alții aud strigătul și nu fac nimic, ceea ce este și mai grav. – Marian Rujoiu

În viață lucurile se fac ușor, doar ideea greșită ca ar fi greu ne oprește să fim extraordinari. – Marian Rujoiu

Viața nu este despre haine scumpe sau redecorarea casei. Viața ar putea să fie și despre altceva. – Marian Rujoiu

Lucrurile mici sunt de fapt mari, la fel cum lucrurile care le crezi mari sunt mici. – Marian Rujoiu

Viata e ansamblul fortelor care rezista vietii. – Marie Francois Xavier Bichat

Cu mine se petrece ceva. O viata de om. – Marin Sorescu

Ce este viata? Un vis scurt si frumos care dureaza o clipa. – Marquis d Argenson

Pentru orice persoana care vrea sa fie cinstita si placuta, viata este un studiu continuu. – Marquis d Argenson

Fiecare crede ca traieste pentru sine, da cand colo, omul traieste pe pamant ca sa faca viata indeobste mai buna! Iar pentru binele omenirii face sa traiesti o suta de ani, ba si mai mult. – Maxim Gorky

Viata este lupta pentru nemurire. – Michail Prisvin

Viata incepe la cincizeci de ani, e adevarat; atata doar ca se termina la patruzeci. – Michel Houellebecq

Daca viata e vis, de ce sa ne incapatanam tagaduind ca visele sunt viata? Si tot ce e viata e adevar. Ceea ce numim realitate e oare mai mult decat o nalucire care ne indeamna sa savarsim fapte, fiind astfel izvor de infaptuiri si lucruri de seama? – Miguel de Unamuno

Dupa o anumita varsta, toti oamenii au impresia ca au naufragiat, ca si-au ratat viata, ca au trait o viata idioata, absurda – o viata care nu putea fi a lor, care nu putea fi decat viata altuia.. Pentru ca avem o parere prea buna despre noi insine si nu putem crede ca daca am fi trait intr-un adevar viata noastra, ea ar fi putut fi atat de idioata. – Mircea Eliade

Dacă ar trebui să-mi rezum în puţine cuvinte experienţa mea, aş spune că jocul m-a dus mereu tot mai departe, tot mai adânc în real. Şi filozofia mea s-ar reduce la o singură dogmă: Joacă-te! – Mircea Eliade

Pe pamant omul e dator sa traiasca numai viata. Moartea lui adevarata o va trai in cer. Daca incearca sa traiasca moartea pe pamant, pacatuieste si se mistuieste in deznadejde. Si atunci, nici nu traieste cu adevarat, nici nu moare. E ca un fel de strigoi. – Mircea Eliade

Viata e scurta, de aceea este si scumpa. Pretul vietii a aparut de la putinatatea ei. – Nezami Ganjavi

Cand ne intrebam ce rost are viata, ne asemanam poate cu magarul orb ce invarte roata morii si care e foarte nedumerit la ce serveste necontenita si dureroasa lui invartire. – Nicolae Iorga

Când va fi să mori nu te uita la întunericul dinainte, ci la lumina ce laşi în urmă. Şi te vei stinge cu zâmbetul pe buze. – Nicolae Iorga

Cei mai multi traiesc zile, putini traiesc viata. – Nicolae Iorga [/bullet_block][ssba][bullet_block style=”size-16″ small_icon=”17.png” width=”” alignment=”center”]

Pierzi in viata ani si la moarte cersesti o clipa. – Nicolae Iorga

Viata nu inseamna a trai ci a sti pentru ce traiesti. – Nicolae Iorga

Trebuie sa stii sa traiesti chiar si atunci cand viata devine insuprtabila. Fa-o utila. – Nikolai Alexeevich Ostrovsky

Viata este o aventura in iertare. – Norman Cousins

Ceea ce nu traim la timp, nu mai traim niciodata. – Octavian Paler

Nu mi-am sarbatorit niciodata ziua de nastere. Ce pot sa spun la 80 de ani? Iubesc inca viata. Singura mea satisfactie reala sunt dezamagirile mele, asta inseamna ca am avut iluzii foarte mari. – Octavian Paler

Poate ca viata a avut un sens cata vreme n-am tinut sa-i dau unul. – Octavian Paler

Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie chiar daca dureaza toata viata. – Octavian Paler

Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie chiar daca dureaza toata viata. – Octavian Paler

Stiind ca vom muri, sa gasim aici un argument pentru a iubi si mai mult viata. – Octavian Paler

Te-ai intrebat de ce, la revarsatul zorilor, cocosul suspina dureros de repetate ori? Iata ce inseamna asta – in oglinda diminetii s-a aratat ca din viata ta a mai trecut o noapte, fara ca tu sa-ti dai seama. – Omar Khayyam

Încrederea în corpul, mintea şi spiritul nostru ne permite să căutăm noi aventuri, noi direcţii în care să creştem şi noi lecţii pe care să le învăţăm – despre asta este viaţa – Oprah Winfrey

Cea mai mare descoperire a tuturor timpurilor a fost aceea că o persoană își poate schimba viitorul doar schimbându-și atitudinea! – Oprah Winfrey

Fiecare trebuie sa-si traiasca propria viata si sa plateasca propriul pret. – Oscar Wildecitate despre viata – osho

Aceasta scurta viata pe care o aveti poate fi transformata intr-un paradis. Aceasta mica planeta este floarea de lotus a paradisului. – Osho

Adevarata savoare a vietii se gaseste inlauntrul vostru. – Osho

Joaca trebuie sa ramana viata ta. Munca trebuie sa fie doar un mijloc de a te juca. Nu-ti transforma viata intr-o rutina de munca, pentru ca scopul vietii e joaca. – Osho

Primul lucru este acela de a te accepta în mod profund pe tine însuţi. Fiecare se simte inferior într-un fel sau altul. Motivul este neacceptarea faptului că fiecare este unic. Nu se pune problema superiorităţii sau a inferiorităţii. Fiecare face parte dintr-o categorie care îi este proprie şi din acest lucru nu rezultă nicio comparaţie. Şi nu pot să-mi închipui o fiinţă care să aibă totul în această lume. Unii nu au ezitat să încerce, dar au eşuat lamentabil. Fii doar tu însuţi şi va fi suficient – Osho

Viata este o curgere, este un fluviu, este o miscare continua. Dar oamenii au impresia ca ei insisi reprezinta ceva static. Numai obiectele sunt statice, numai moartea este incremenita; viata este o continua schimbare. Cu cat exista mai multa schimbare, cu atat viata este mai abundenta. Iar o viata abundenta aduce cu sine extraordinare schimbari, clipa de clipa. – Osho

Societatea a aranjat lucrurile astfel încât să nu îţi pui niciodată problema propriului tău potenţial. Şi toată nefericirea provine din faptul că nu eşti tu însuţi. Fii doar tu însuţi şi toată nefericirea şi toată competiţia cu ceilalţi dispar; nu îţi mai pasă că alţii au mai mult, că nu eşti tu cel care are mai mult. – Osho

Poate ca n-am trait in propriul meu corp ; poate ca am trait viata altora… Viata mea este o viata facuta din toate vietile: vietile poetului. – Pablo Neruda

Viata este demna de-a fi traita, atunci cand ea insasi te face sa urli, ca si cand ai fi fost muscat de-o vipera. – Panait Istrati

Viata este un singur drum in spatele nostru, dar o multime inaintea noastra. – Paul Carvel

Fii realist, dorește-ți mereu imposibilul. – Paulo Coelho

Nu renunţa. De obicei ultima cheie din mănunchi este cea care deschide uşa. – Paulo Coelho

Vedem întotdeauna drumul cel bun, dar nu apucăm decât pe cel cu care suntem obişnuiţi. – Paulo Coelho

Fiecare primeşte un nume când se naşte, dar trebuie să fie în stare să-şi boteze viaţa cu un cuvânt care să-i dea un sens. – Paulo Coelho

Înainte de a muri vreau să lupt pentru viaţă. – Paulo Coelho

Există totdeauna o întâmplare în viaţa noastră care este responsabilă de faptul că am încetat să mai progresăm. – Paulo Coelho

Dacă vorba e să înaintăm în viaţă, trebuie să înţelegem faptul că ceea ce e „bunişor” e foarte diferit de ceea ce este „cel mai bun”. – Paulo Coelho

Te îneci nu pentru că ai căzut în apă, ci pentru că rămâi sub apă. – Paulo Coelho

Fiecare clipă de căutare este o clipă de regăsire. – Paulo Coelho

Oamenii vor să schimbe totul, dar, în acelaşi timp, ar dori ca totul să rămână la fel. – Paulo Coelho

Trebuie sa stii cand se incheie o etapa din viata ta. Daca te incapatanezi sa ramai mai mult decat e necesar, pierzi bucuria de a trai si sensul vietii. – Paulo Coelho

Viata este uneori foarte zgarcita: trec zile, saptamani, luni si ani fara sa simti nimic nou. Totusi, odata ce se deschide o usa, o adevarata avalansa patrunde prin spatiul deschis. Acum nu ai nimic, iar în clipa urmatoare ai mai mult decat poti accepta. – Paulo Coelho

Viata nu e sentimentala, nu e nici rea, nici buna. Viata e dreapta: recompenseaza pe cei merituosi, pedepseste pe cei lenesi, loveste pe cei care ii incalca legile. – Pavel Corut

Mi-am dorit de multe ori să fac o teză de doctorat cu tema: aflarea în treabă ca metodă de lucru la români. – Petre Tuțea

Umanitatea o iubeşti lesne. Pe om mai greu. – Petre Tuțea

Aflarea în treabă este isprava omului neputincios. – Petre Tuțea

La întrebările fundamentale „de ce?” şi „în ce scop?” aporetica rurală românească răspunde: „d-aia”.  – Petre Tuțea

Eu nu sunt orgolios deloc. Dar dacă cineva mă calcă pe nojiţe, mi-aduc aminte ce-am fost. – Petre Tuțea

Frumuseţea stilului, a graţiei, a ritmului şi armoniei depinde de simplitate. – Platon

Fiecare dintre voi să nu se îngrijească de lucrurile sale înainte de a se îngriji de sine – ca să devină cât mai bun şi mai înţelept. – Platon

Toate se realizează în număr mai mare, mai bine şi mai uşor, când cineva face un singur lucru, după aptitudinea sa şi la timpul său, lăsând la o parte celelalte. – Platon

Să daţi oamenilor orice, dacă nu le daţi virtutea, nu veţi fi făcut nimic pentru fericirea lor. – Platon

Esenţialul este nu să trăieşti, ci să trăieşti cum trebuie. – Platon

Căutând binele altora, îl găsim pe al nostru. – Platon

Să nu descurajezi niciodată pe nimeni care progresează continuu, indiferent cât de încet. – Platon

Copiilor trebuie să le lăsăm o frumoasă moştenire de conştiinţă mai degrabă decât de aur. – Platon

Necesitatea e mama invenţiei. – Platon

Fericirea cuprinde cinci părţi. O parte este a lua hotărâri bune; a doua este a avea simţuri bune şi sănătate trupească; a treia este reuşita în ceea ce întreprinzi; a patra este reputaţia printre oameni şi a cincea, abundenţa de bani şi a bunurilor folositoare pentru viaţă. – Platon

Platon compara viata cu jocul de zaruri, la care arunci cum iti convine, iar dupa ce ai aruncat, trebuie sa te folosești bine de ceea ce a căzut. – Plutarh

O frunza nu poate sa fie din nou mugur; tot asa viata nu poate sa se intoarca in trecut. Viata trebuie sa inainteze; tinta ei este ori moartea ori nemurirea. – Pramatha Chaudhuri

Scurtimea vietii nu ne ingaduie iluzia sperantelor lungi. – Quintus Horatius Flaccus

Viata este o instructie perpetua in cauza si efect – Ralph Waldo Emerson

Eu am gasit un foarte bun mijloc de a prelungi viata… anume, de a nu ma teme de moarte. – Rene Descartes

Niciodata nu stii ce inseamna viata, pana cand nu mori. – Robert Browning

Ironia suprema a vietii este ca nimeni nu iese din ea in viata. – Robert Heinlein

Cel ce nu indrageste nici o fiinta nu cunoaste bucuria de a trai. – Saadi

Viata-i ca zapada sub un soare de cuptor. – Saadi

Cel mai bine si-a folosit viata cel care s-a bucurat cel mai mult de ea. – Samuel Butler

Viata e la fel cum ai interpreta in public un solo de vioara, invatand stiinta instrumentului pe masura ce canti. – Samuel Butler

Viata este arta de a trage concluzii suficiente din premize insuficiente. – Samuel Butler

Viata este ca a canta la vioara in public si a invata instrumentul pe masura ce canti. – Samuel Butler

Viata e pretioasa. Viata e fragila. In clipa asta esti, in clipa urmatoare te-ai dus. Fiecare clipa trebuie stoarsa de tot ce se poate da, fiindca nu sti niciodata cand va cade cortina – Sandra Brown

Ca o piesa de teatru, asa este viata: nu intereseaza cat de mult a tinut, ci cat de frumos s-a desfasurat. – Seneca

Viata seamana cu o poveste, ceea ce importa nu e lungimea ei, ci valoarea ei. – Seneca

Viata este munca si numai munca ii da omului dreptul la viata. – Sfantul Ioan Gura de Aur

Viata este un lac intins in care lumea se reflecta in pure imagini incremenite. – Simone de Beauvoir

In viata, daca nu te multumesti cu putin, de regula primesti mai mult. – Somerset Maugham

Viata nu este o enigma ce trebuie dezlegata, ci o realitate care trebuie traita. – Soren Aabye Kierkegaard

Viata poate fi inteleasa numai privind inapoi, dar trebuie traita privind inainte. – Soren Aabye Kierkegaard

Fara viata nu am sti ce este moartea, precum fara moarte nu am sti ce este viata. Una nu face altceva decat sa o determine pe cealalta. – Sorin Cerin

Viata in sine este o necesitate si bineinteles un cunoscut, o experienta da fapt a iluziei vietii. – Sorin Cerin

Viata ia prea mult timp oamenilor. – Stanislaw Jerzy Lec [/bullet_block][ssba][bullet_block style=”size-16″ small_icon=”17.png” width=”” alignment=”center”]

Pentru mine viata nu e doar o lumanare; e un fel de splendida torta care acum e in mainile mele si pe care vreau sa o fac sa arda cu cea mai mare stralucire posibila inainte de a o preda generatiilor viitoare. – Stephen Covey

Viata noastra este rezultatul alegerilor pe care le facem, a da vina pe cei din jur, pe mediu, pe ceilalti factori, inseamna a da acestor lucruri puterea de a ne controla. – Stephen Covey

Viata este energie, efort interior, nazuinta si implinire. Viata este, intr-un cuvant, activitate. – Theodor Lipps

Orice interes aratat fata de o boala si moarte nu este decat alta expresie a interesului pentru viata. – Thomas Mann

Trebuie sa ne ducem fiecare propria noastra viata, fara egoism si fara sa-i socotim pe ceilalti numai ca niste mijloace, dar totodata fara sa ne tagaduim cu totul pe noi insine, sa ducem o viata de sine statatoare si potrivita firii noastre, cu un echilibru rational intre indatoririle fata de altii si indatoririle fata de noi. – Thomas Mann

Viata este o succesiune neintrerupta de situatii neintemeiate. – Thornton Wilder

Arta vietii? Rezerva, discretiune, cumpatare, in genere negatiune si în rezumat abnegatiune. – Titu Liviu Maiorescu

Cand iei viata peste picior, iti pune piedici. – Tudor Musatescu

Fiind atat de pretioasa, viata trebuie platita scump. – Tudor Musatescu

Ia viata de piept. Nu ca s-o trantesti, ci ca sa-i auzi mai bine inima cum bate. – Tudor Musatescu

N-am cerut vietii nimic.Tot ce am avut, i-am smuls. Si tot ce n-am avut, mi-a furat. – Tudor Musatescu

Ultimii ani din viata, traiesc din primii. – Tudor Musatescu

Viata este o epigrama al carei ac intepator este moartea. – Ugo Foscolo

Ce-i viata, daca nu umbra unui vis care fuge? – Umberto Ecocitate despre viata – carte gratuita

Viata mea – cenusiu fabulos. – Urszula Zybura

In oceanul vietii, oamenii sunt ca niste luntre – si atatea fara carmaci. Adevaratele personalitati sunt insa, nu barci, ci insule, pe care valurile marii le bat, dar nu le ineaca. – Vasile Bogrea

Cand iti scrii cea mai frumoasa pagina in cartea vietii tale, soarta cu vesnica ei ironie varsa cerneala peste foile care urmeaza. – Veronica Micle

Viata-i o gluma foarte serioasa. – Victor Hugo

Ce ar fi viata daca nu am avea curajul sa riscam ceva? – Vincent van Gogh

Ce vreau eu este ca totul sa fie rotund si forma sa nu aiba, ca sa zic asa, nici inceput, nici sfarsit, ci dimpotriva, aceasta sa fie ideea unui ansamblu armonios – cel al vietii. – Vincent van Gogh

A trai inseamna sa simti si sa gandesti, sa suferi si sa te bucuri. Orice altfel de viata inseamna moarte. – Vissarion Grigoryevich Belinski

vertical – John gray live in Romania bilete conferintaLupta este o conditie a vietii: viata moare atunci cand lupta inceteaza. – Vissarion Grigoryevich Belinski

Pleaca din viata ca de la ospat, multumind gazdei si pregatindu-te de duca. – Voltaire

Toate necazurile pe care le-am avut, toate supărările şi obstacolele m-au întărit… Poate nu-ţi dai seama atunci când ţi se intamplă, dar să ţi se întoarcă spatele poate fi cel mai bun lucru pentru tine. – Walt Disney

Omul care stie ca are asigurata viata vesnica nu se mai teme de moarte. – William Penn

O viata de om nu tine mai mult decat ai spune \unu\”.” – William Shakespeare

Opulenta si tihna aduc pe lume lasi. Viata aspra e intotdeauna maica indraznelii. – William Shakespeare

Viata e scurta dar, nevrednic folosita, scurtimea ei ar fi inca prea lunga, chiar daca asezandu-ne calare pe acul de ceasornic am opri viata in loc dupa o ora. – William Shakespeare

Viata este o umbra trecatoare, un biet actor care se impauneaza si se agita atat timp cat e pe scena si despre care, apoi, nu se mai aude nimic. – William Shakespeare

Viata este o problema complicata si primii o suta de ani sunt si cei mai grei. – Wilson Mizner

Poti ajunge sa traiesti o suta de ani, daca renunti la toate acele lucruri care te fac sa-ti doresti sa ajungi sa traiesti atat. – Woody Allen

Viata este atat de frumoasa, incat moartea s-a indragostit de ea, o dragoste posesiva care insfaca tot ce poate. – Yann Martel

Nimeni nu traieste cand vrea, ci cand ii vine randul. – Zaharia Stancu

O viata de om e o viata de om, oricat de putin sau oricat de mult ar tine. – Zaharia Stancu

Cand simti ca viata nu are nici un rost gandeste-te la cei ce mai au doar o zi de trait. – Anonim

Cea mai inalta masura a valorii o dai de fapt in timpul confruntarilor la care te supune viata. – Anonim

Chiar si omul care nu da nimic vietii pretinde de la viata totul. – Anonim

 

300 + Citate despre viata I Citate celebre I Autori celebri I

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

Ce e tulburător la perfecționism? Un nou volum de educație psihologică în colecția Biblioterapia

 

 

DE ILINCA STROE

 

„Eu sunt perfecționist/ă!” spunem și așteptăm o privire admirativă. În cultura noastră, ne-am obișnuit să vedem în perfecționist omul exigent care livrează și pretinde desăvârșire în toate. Omul pornit să facă treaba fără cusur și care, pe de altă parte, nu admite în ruptul capului ceva fie și ușor defectuos. Omul pentru care nimic nu e niciodată suficient de bun și care consideră că un simplu „merge” ori „e OK” indică o oroare! E aici o oarecare pornire obsesivă pentru perfecțiune – și o intransigență la fel de obsesivă față de greșeală. Iar dacă cercetăm mai îndeaproape această obsesie, e foarte posibil să descoperim că perfecționismul nu e neapărat lucru de laudă… E tocmai ce discută psihologul francez Vincent Trybou într-o carte extrem de necesară oricui, acasă sau la serviciu, se știe sau știe pe cineva „perfecționist/ă”: Perfecționismul, o problemă? (traducere Ludovic-Ștefan Skultéty, coperta Dora Marian, 208 pagini).

 

Cuprins

Psihismul lui „prea perfect”

Despre Vincent Trybou

9 fragmente relevante

5 cărți de citit în august: o provocare la lectură estivală (2)

Psihismul lui „prea perfect”

Dacă ești „mai mult sau mai puțin perfecționist/ă”, sau dacă știi vreo persoană care ar corespunde acestei descrieri, Perfecționismul, o problemă? e o carte pentru tine: te va lămuri în ce măsură perfecționismul tău ori al acelei persoane este o problemă – sau nu. Aerisită și extrem de practică, această carte cuprinde un set de afirmații cu răspunsuri punctate, pentru determinarea gradului de perfecționism, de la zero la moderat și patologic (paginile 23-24), precum și un tabel comparativ care diferențiază perfecționismul normal de cel patologic (paginile 43-44).

 

Subiectul de interes pentru acest volum este, desigur, perfecționismul patologic. Deși considerat parte a tulburării de personalitate obsesiv-compulsivă, autorul îl consideră o tulburare în sine, al cărei mecanism de funcționare este expus în Partea I a cărții prin intermediul a cinci protagoniști (pacienți de-ai lui Trybou), în vreme ce Partea II prezintă 14 tehnici de exersat pentru a te elibera de perfecționism, precum și progresul concret înregistrat de protagoniști prin aplicarea tehnicilor respective (care sunt de învățare, de reglare emoțională, de terapie comportamentală și cognitivă, de terapie prin acceptare și angajament, de mindfulness, etc.).  Astfel, volumul oferă o autoterapie pentru oricine are nevoie să urmeze exemplele de succes ale celor cinci protagoniști. 

 

De altfel, extrasele efective din dialogurile de la sesiunile de terapie ale celor cinci ne ajută să înțelegem cum funcționează perfecționismul patologic în viața ce zi cu zi mai bine și mai memorabil decât orice explicație teoretică. Rezumând, suferindul de perfecționism patologic vrea „totul sau nimic”; consideră că ceea ce face nu e niciodată „totul”, deci nu face nimic, ceea ce îi induce vinovăție și îl determină să rumineze în buclă; devenind autoacuzator, perfecționistul patologic are o părere din ce în ce mai proastă despre sine și se convinge că e lipsit de valoare; așa apar depresia, epuizarea psihică și, la extremă, gândurile suicidare.

 

Cu asemenea eventuale consecințe, devine clar că perfecționismul patologic, da, este o problemă! Înainte de a se acutiza, deci, apelează la cartea lui Trybou, fie pentru tine, fie pentru un cunoscut aflat în „zona de risc”: căci Perfecționismul, o problemă? reprezintă un demers de educație psihologică extrem de accesibilă și de imens ajutor.

 

Despre Vincent Trybou

S-a născut în 1979 în Esonne, la sud de Paris, într-o familie cu doi copii (dintre care el e mezinul), în care mama era casnică, iar tatăl – pompier. Când era în liceu i s-a cerut să indice ce meserie voia să aibă. A oscilat între avocat, profesor de biologie, muzician, regizor și psiholog. Pentru toate exista câte un inconvenient important, totuși față de psihologie căpătase o atracție specială încă de când văzuse filmul „Tăcerea mieilor”: fascinat de nebunia lui Hannibal Lecter, se gândise că trebuia să existe o modalitate de a pătrunde în creierul uman prin intermediul cuvintelor. Așa că s-a înscris la facultatea de psihologie din cadrul Universității Paris X-Nanterre. I-a plăcut atât de mult, încât, dacă în liceu fusese un elev mediocru, acum, ca student, strălucea!

 

Școala de psihologie de la Paris X-Nanterre era axată pe psihanaliză freudiană, totuși Vincent s-a orientat spre neuroștiințe și spre terapia cognitiv-comportamentală. După studii la Paris și, printr-o bursă Erasmus, la Berlin, după stagii la spitalele Sainte Anne, Paul Brousse și Pitié Salpétrière, după câteva cărți de specialitate scrise alături de colegi de breaslă, Vincent Trybou a acumulat aproape 20 de ani de experiență ca psiholog competent în a trata tulburările obsesiv-compulsive, anxietatea socială, atacurile de panică, depresia, ciclotimia, burnoutul ș.a. 

 

Astăzi, Vincent  Trybou lucrează la Centre des Troubles Anxieux et de l’Humeur, în Paris.

 

Play

 

 

00:00

-53:00

Mute

 

Settings

Enter fullscreen

Play

9 fragmente relevante

• „Unii oameni își dau duhul încercând să le iasă bine ceva, sunt chinuiți de gândul că s‑ar putea să greșească. Se simt copleșiți chiar înainte de a începe, privesc totul prin prisma excelenței, se simt vinovați, niște impostori. Duc o viață în care fiecare colțișor al agendei lor e umplut cu câte ceva de făcut, își rezervă prea puțin timp să se odihnească sau să se distreze. Sunt incapabili să refuze pe cineva, de teamă să nu displacă, reușesc rareori să ajungă la esența unei probleme, de frică să nu uite vreun detaliu. Apoi, într‑o zi, apare depresia și nu se mai pot da jos din pat. Nu mai pot face nimic, fiindcă li s‑a fixat în minte ideea că și cel mai mic gest pe care l‑ar schița ar trebui să fie perfect. Încep prin a fi hiperactivi și sfârșesc prin a fi epuizați.”

 

• „Scopul cărții de față este de a propune o autoterapie, de a explica mecanismele perfecționismului și de a dezvălui tehnici de diminuare a efectelor sale pas cu pas. […] [V]om urmări procesul psihoterapeutic la cinci pacienți diferiți […]. Le vei putea observa evoluția și modul în care s‑au adaptat la tehnicile personalizate.”

 

• „… perfecționismul e un fel de conștiință morală care țintește spre muncă până la epuizare, fără dozarea efortului și fără niciun fel de limite. […] Perfecționismul este incapacitatea de a fixa limite realiste și raționale de teama de a te simți rău și de a fi judecat de ceilalți. Perfecționistul muncește cu îndârjire ca să‑și confirme valoarea, ca să se considere demn de aprecierea celor care îi vor judeca rezultatele, cu spaima permanentă că va fi blamat, prins în flagrant când dă greș, cu teama că nu face totul perfect.”

 

• „… educația și, în principal, genul de afecțiune manifestată de părinți au un rol covârșitor în dezvoltarea perfecționismului.”

 

ARTICOL RECOMANDAT

Ilustratie de Dora Marian

RECOMANDĂRI

5 cărți de citit în august: o provocare la lectură estivală (2)

• „Auzim deseori următoarea afirmație în timpul ședințe lor de psihoterapie: «Perfecționismul mi‑a permis să‑mi duc studiile la capăt, să avansez în viață! Fără el, n‑aș fi făcut mare lucru!» Aproape toți pacienții care vin la consultații pentru că suferă de perfecționism (sau, mai precis, fiindcă sunt deprimați și epuizați din cauza lui) susțin astfel de lucruri. […] [P]entru ei, să renunțe la perfecționism înseamnă să treacă de la «tot» la «nimic», mai exact să se oprească din căutarea perfecțiunii, trecând la indolență, fără nicio nuanță între cele două atitudini. Dacă nu excelezi în ceva, dacă nu ești voluntar și curajos, în mod obligatoriu ești un pierde‑vară care se lasă în voia sorții și nu evoluează în niciun fel.”

 

• „Neuronii au nevoie de informații simple – așadar, de fragmentare. Perfecționistul are în minte deviza «totul sau nimic» și refuză nuanțele intermediare, refuză să plaseze ștacheta mai jos. Asta înseamnă că fie își umple creierul cu informație peste capacitatea lui de procesare, fie, dezamăgit, se lasă păgubaș. Acest mecanism patologic are multiple ramificații periculoase. Să alegi lucrurile mai puțin dificile, să‑ți impui un challenge mai puțin extrem – fie că e vorba despre o partitură de pian ori un anumit număr de kilometri în alergare – îi permite corpului să dezvolte progresiv resursele și competențele care, odată parcursă fiecare etapă, aduc rezultatul sperat.”

 

• „… având în vedere că perfecționismul e o maladie indusă de sentimentul de vinovăție, care ne determină să evităm să fim displăcuți și ne garantează că existăm în ochii celorlalți (ai părinților noștri), trebuie să învățăm să îngrădim influența celuilalt, ca să nu ne mai nege dreptul de a exista și de a avea o valoare. Asta înseamnă să te eliberezi de iubirea condiționată și să‑ți acorzi dreptul la iubire necondiționată: exist în afara performanțelor mele, în ciuda educației care mi‑a băgat în cap că nu exist DECÂT în măsura în care am succese.”

 

• „Alcătuiește o listă cu cinci lucruri bune care ți s‑au întâmplat de‑a lungul zilei. Astfel, creierul, care are tendința să rețină doar lucrurile neplăcute, să nu mai poată să nege că există și dintre cele bune. Dacă nu facem efortul de a‑i aminti că aruncă dovezile la coșul de gunoi, nu vom putea să‑l reprogramăm. […] Seara, în liniște, amintește‑ți cinci minute, în detaliu, ce s‑a petrecut în acea zi. Anumite amănunte merită puse în valoare, pentru că sunt microdovezi ale faptului că suntem iubiți, apreciați, suntem considerați competenți, că suntem ascultați, că facem lucrurile bine, că am făcut cutare sau cutare lucru deși nu eram obligați. Efectuând acest exercițiu, ne forțăm creierul să țină cont de mai multe informații pozitive decât ar vrea. […] O altă șmecherie: dacă, în timp ce faci exercițiul, zâmbești, mușchii feței vor declanșa în creier emoții plăcute.58 Încearcă, vei fi uimit de rezultat: e un fel de antidepresiv natural și gratuit.”

 

• „… în copilărie, ne‑am creat un anume comportament astfel încât să ne adaptăm cerințelor exprimate de părinți și să ne asigurăm că avem parte de afecțiunea lor. Pentru a avea parte de dragostea, susținerea și complimentele lor, ne‑am asigurat că ne vom interzice imperfecțiunea, eșecurile, inactivitatea, nemulțumirile, emoțiile, durerea, oboseala și multe alte lucruri, spunându‑ne că ele trebuie combătute, reprimate, astfel încât să nu mai fie văzute de părinții noștri, care să aibă astfel motive să ne respingă. Iar toate astea ne fac să suferim, ne determină să ne înăbușim trăirile și pot să atragă după ele traume care să ne blocheze dezvoltarea.”

 

Volumul „Perfecționismul, o problemă? Cum să nu te mai împiedici de amănunte” costă acum 44 de lei și poate fi achiziționat online de AICI.

 

Ce e tulburător la perfecționism? Un nou volum de educație psihologică în colecția Biblioterapia

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

Citate din cărți celebre: surse de inspirație și reflecție atât pentru minte, cât și pentru suflet

 

 

În lumea literaturii, cuvintele au puterea de a inspira, de a emoționa și de a provoca gândire profundă. Cărțile sunt depozite ale cunoașterii umane, dar sunt și un loc în care găsim citate celebre, care rezonează cu noi în mod personal, care ne captivează imaginația și care rămân cu noi mult timp după ce am închis ultima copertă. Citatele celebre din cărți sunt în mod special perle de înțelepciune și expresie care transcend paginile cărților de unde provin, devenind parte integrantă a culturii noastre și a experienței noastre de viață.

 

Cuprins

1. Citate din cărți celebre – literatura clasică și rădăcinile pe care s-au dezvoltat stilurile actuale
2. Fragmente din cărți celebre – Filosofie servită caldă, proaspăt scoasă de sub tiparniță
3. Citate din cărți celebre – citate motivaționale și pline de inspirație
4. Citate celebre din cărți de psihologie și dezvoltare personală

Citate din cărți despre prietenie – ce rol au relațiile de prietenie și cum ne pot ajuta cărțile să înțelegem importanța lor?

5. Citate celebre despre cărți – o matrioșka plină de idei inedite

Acest articol explorează rolul și impactul citatelor celebre din literatură. Vom descoperi cum aceste citate frumoase din cărți pot să transmită mesaje profunde și cum pot influența modul în care gândim și simțim. Vom călători prin literatura clasică și contemporană, prin opere motivaționale și filosofice, prin lumi fantastice și prin lumile noastre, pentru a aduce în lumină citate care au schimbat modul în care privim lumea.

 

Pe parcursul acestui articol, vom explora citate celebre din diverse genuri literare și vom oferi o perspectivă asupra impactului lor asupra culturii noastre. Citatele nu sunt doar cuvinte scrise pe hârtie; ele sunt ferestre către gândurile, visele și înțelepciunea autorilor și pot deveni ghiduri pentru viața noastră de zi cu zi. Prin intermediul citatelor celebre din cărți, vom călători în lumi ireale, vom contempla însemnătatea ideilor filosofice și vom găsi motivație pentru a continua să explorăm cunoașterea și viața însăși.

 

Așadar, să începem această călătorie în lumea minunată a citatelor celebre din cărți, unde cuvintele înseamnă mai mult decât simple caractere tipărite, devenind amprente durabile pe inimile și mințile noastre.

 

1. Citate din cărți celebre – literatura clasică și rădăcinile pe care s-au dezvoltat stilurile actuale

raft bibliotecă, cărți vechi, legate în piele

Începem călătoria noastră în lumea citatelor celebre din cărți explorând perlele literaturii clasice. Acestea sunt opere care au rezistat trecerii timpului și au continuat să inspire cititori din generații diferite. Când gândim la literatura clasică, unele dintre cele mai cunoscute citate vin din lucrările unor autori precum William Shakespeare, Jane Austen și Charles Dickens.

 

Un exemplu notabil este citatul din piesa „Cum vă place” al lui Shakespeare: „Lumea întreagă e o scenă și toţi oamenii-s actori.” Această frază profundă ne amintește de natura efemeră a vieții și de rolurile pe care le jucăm în timpul care ne este alocat să o trăim. De-a lungul secolelor, acest citat a rămas relevant, aducând cu el o reflectare asupra vieții umane și a dramelor pe care le trăim.

 

La fel de memorabilă este prima frază din „Mândrie și prejudecată” de Jane Austen: „ Este un adevăr universal valabil că un burlac, posesor al unei averi frumoase, are nevoie de o nevastă.” Această propoziție scurtă și ironică, unul dintre cele mai apreciate paragrafe din cărți celebre despre familie și cuplu, subliniază temele sociale și romantice ale romanului și rămâne unul dintre cele mai citate pasaje din literatură.

 

Alte câteva exemple din literatura clasică:

 

„To be or not to be, that is the question.” – „A fi sau a nu fi, iată întrebarea.” (William Shakespeare, „Hamlet”)

 

„It was the best of times, it was the worst of times.” – „Erau cele mai bune vremuri, erau cele mai rele vremuri.” (Charles Dickens, „Poveste despre două orașe”)

 

„All happy families are alike; each unhappy family is unhappy in its own way.” – „Toate familiile fericite seamănă între ele; fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei.” (Lev Tolstoi, „Anna Karenina”)

 

„It is not in the stars to hold our destiny but in ourselves.” – „Nu în stele este scris destinul nostru, ci în noi înșine.” (William Shakespeare, „Julius Caesar”)

 

„The only real voyage of discovery consists not in seeking new landscapes, but in having new eyes.” – „Adevărata călătorie constă nu în a căuta noi peisaje, ci în a privi cu alţi ochi.” (Marcel Proust, „În căutarea timpului pierdut”)

 

Aceste citate, împreună cu multe altele din literatura clasică, nu numai că ilustrează idei profunde, dar se și încadrează într-un context literar și cultural bogat. Ele au rezonat cu cititorii de-a lungul timpului și continuă să fie citate și studiate astăzi, ilustrând puterea și durabilitatea cuvintelor scrise. De la ele au pornit celelalte categorii de scrieri, ajungând la cărți specializate de  psihologie, cărți de dezvoltare personală sau cărți de filosofie.

 

2. Fragmente din cărți celebre – Filosofie servită caldă, proaspăt scoasă de sub tiparniță

Pachet de 4 carti legat cu sfoară, 3 margarete, mână cu pulover gri, fundal verde

Literatura clasică nu se rezumă doar la romane și poezie; ea cuprinde și opere filosofice și de gândire care au lăsat o amprentă profundă asupra modului în care privim lumea și viața însăși. Filosofii au folosit cuvintele pentru a explora idei existențiale, etice și metafizice, oferind citate care continuă să ne inspire și să ne provoace gândirea. Dacă ar exista o carte cu citate celebre, aceasta cu siguranță al conține câteva dintre ideile următoare:

 

Immanuel Kant, unul dintre cei mai importanți filosofi ai epocii moderne, a creat opere fundamentale în domeniul filosofiei, iar una dintre cele mai celebre citate ale sale se găsește în „Critica rațiunii pure”: „Două lucruri îmi umplu sufletul cu mereu nouă și crescândă admirație: cerul înstelat de deasupra mea și legea morală din mine.”

 

Acest citat subliniază admirația lui Kant pentru minunile naturii și pentru moralitatea umană. Prin contemplarea cerului înstelat, el sugerează că suntem conectați la ceva mult mai mare decât noi înșine, iar prin referirea la „legea morală din mine”, Kant aduce în discuție ideea că avem o conștiință etică înnăscută care ne ghidează acțiunile.

 

Friedrich Nietzsche, un alt filosof influent, a produs opere care pun sub semnul întrebării valori tradiționale și morala socială. Unul dintre cele mai cunoscute citate ale sale provine din „Așa grăit-a Zarathustra”: „Dumnezeu este mort, și noi l-am omorât.”. Acest citat provocator sugerează că, în epoca modernă, oamenii au început să renunțe la credința în Dumnezeu și să se confrunte cu responsabilitatea de a crea propriile lor valori și sensuri în viață.

 

Aceste citate filosofice nu sunt doar expresii de idei abstracte, ci reprezintă provocări pentru cititori să gândească profund despre natura umană, moralitate, libertate și existența în sine. Ele au fost subiectul dezbaterilor filosofice și intelectuale timp de secole și continuă să fie surse de inspirație pentru cercetători, scriitori și filosofi din întreaga lume.

 

Lecturând aceste citate, în calitate de cititor, ești încurajat să explorezi întrebările fundamentale ale existenței umane și să te gândești la locul tău în lume. Ele sunt faruri care te îndrumă spre reflecție profundă și introspecție, aducând cu ele provocări și descoperiri în domeniul filosofiei și al gândirii umane.

 

3. Citate din cărți celebre – citate motivaționale și pline de inspirație

Cărți suprapuse orizontal și pozitionate vertical, carte evantai, fundal alb

În lumea modernă, căutarea motivației și inspirației este o preocupare comună. Din fericire, literatura abundă în citate motivaționale și pline de inspirație care ne îndeamnă să visăm la „mai mult” și la „mai bun” și să acționăm cu încredere. Unul dintre cele mai cunoscute exemple provine din „Alchimistul” de Paulo Coelho: „Când îţi doreşti ceva cu adevărat, tot universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău.” („And, when you want something, all the universe conspires in helping you to achieve it.”). Această frază simplă ascunde o înțelepciune profundă, sugerând că determinarea și ambiția pot avea un impact semnificativ asupra modului în care universul interacționează cu noi.

 

Însă „Alchimistul” nu este singura sursă de inspirație literară. Citate motivaționale pot fi găsite într-o varietate de opere, de la cărți clasice la lucrări contemporane. În „Mândrie și Prejudecată” de Jane Austen, descoperim o remarcă pertinentă despre importanța alegerilor personale: „Aș putea foarte ușor să-i iert mândria, dacă n-ar fi  călcat-o în picioare pe a mea.” („I could easily forgive his pride, if he had not mortified mine.”). Această frază ne amintește că în relațiile noastre, încrederea în sine și demnitatea personală sunt de o importanță absolut esențială.

 

Din „Romeo și Julieta” de William Shakespeare, putem desprinde un alt citat profund motivațional: „These violent delights have violent ends.” („Aceste plăceri violente au parte de finaluri violente”) Acest citat aduce în discuție natura pasiunii și a dorințelor umane, sugerând că trebuie să fim conștienți de consecințele acțiunilor noastre și de optimizarea modului în care ne gestionăm sentimentele.

 

O paralelă frumoasă poate fi făcută între un citat dintr-un eseu de Oscar Wilde și ceea ce a scris J.K. Rowling în „Harry Potter și piatra filozofală”, anume:

 

„To live is the rarest thing in the world. Most people exist, that is all.” – „A trăi este cel mai rar lucru din lume. Majoritatea oamenilor există, atât.” (Oscar Wilde, „Sufletul omului în socialism”) și „It does not do to dwell on dreams and forget to live.” – „Nu este bine să te ocupi numai de vise și să uiți să trăiești.” J.K. Rowling, „Harry Potter și piatra filozofală”).

 

Deși aceste scrieri nu sunt adresate aceleiași categorii de vârstă, ambele citate subliniază importanța trăirii și a vieții autentice, în contrast cu doar existența sau concentrarea excesivă asupra viselor.

 

Citatul lui Wilde sugerează că mulți oameni trec prin viață fără să se bucure cu adevărat de experiențele pe care le au și că trăirea în sens profund este rară.

 

Citatul lui Rowling, care face parte din una dintre cele mai îndrăgite cărți de ficțiune, ne amintește că visurile și aspirațiile noastre sunt importante, dar trebuie să ne asigurăm că nu uităm să trăim în prezent și să ne bucurăm de momentele pe care le avem.

 

Ambele citate ne îndeamnă să găsim un echilibru între vise și realitate, să nu uităm să trăim și să valorificăm fiecare zi și să nu ne lăsăm pradă preocupărilor și viselor care ne pot distanța de experiențele imediate și de bucuriile simple ale vieții. Este o învățătură valoroasă despre a trăi în prezent și a aprecia ceea ce avem în fiecare zi.

 

Citatele motivaționale și inspiratoare din literatură sunt precum stelele în întuneric, ghidându-ne pe căile incerte ale vieții. Ele ne învață că putem depăși orice obstacol, că putem să visăm și să realizăm, și că putem să găsim înțelepciune și inspirație în cuvintele scriitorilor de-a lungul timpului. În lumea literară, găsim resurse inepuizabile de putere și motivație, așteptându-ne să le descoperim și să le folosim pentru a ne construi propriile povești de succes.

 

Aceste citate motivaționale ne pot aminti că suntem capabili să depășim obstacolele și să realizăm lucruri mărețe. Ele ne încurajează să nu renunțăm la visele noastre și să luptăm pentru ceea ce ne dorim în viață.

 

4. Citate celebre din cărți de psihologie și dezvoltare personală

Psihologia și dezvoltarea personală au fost și încă sunt subiecte de interes în lumea cititorilor pasionați. Autorii din aceste domenii au oferit citate care reflectă profunde înțelegeri asupra minții umane, emoțiilor și căutării noastre neobosite de a deveni versiuni mai bune ale noastre, punând bazele celor mai cunoscute cărți psihologice din ziua de astăzi. Aceste citate nu numai că ne încurajează să explorăm interiorul nostru, ci și să ne dezvoltăm potențialul.

 

Carl Gustav Jung: „Until you make the unconscious conscious, it will direct your life and you will call it fate.” („Până când nu faci inconștientul conștient, îți va conduce viața și tu îl vei numi destin.”)

 

Acest citat subliniază importanța conștientizării și auto-cunoașterii. Prin înțelegerea profundă a aspectelor noastre inconștiente, putem căpăta controlul asupra vieții noastre și ne putem crea propriul destin.

 

Viktor E. Frankl: „Between stimulus and response, there is a space. In that space is our power to choose our response. In our response lies our growth and our freedom.” („Între stimul și răspuns există un spațiu. În acel spațiu stă puterea noastră de a alege cum răspundem. În răspunsul nostru stă abilitatea de a crește și libertatea noastră.”)

 

Viktor Frankl, supraviețuitor al lagărului de concentrare nazist, ne amintește că avem puterea de a alege cum reacționăm la evenimente și că aceasta este cheia dezvoltării personale și a libertății interioare.

 

Brené Brown: „Vulnerability is not winning or losing; it’s having the courage to show up and be seen when we have no control over the outcome.” („Vulnerabilitatea nu înseamnă să câștigi sau să pierzi; înseamnă să ai curajul să te arăți și să fii văzut când nu avem control asupra rezultatului.”)

Cărți cadou – cum să alegi surprize literare oferite în dar

Brené Brown explorează puterea vulnerabilității și curajul de a fi autentic în fața altora. Acest citat ne amintește că a fi vulnerabil înseamnă a ne conecta cu adevărul nostru interior.

 

Marianne Williamson: „Self-awareness is not self-centeredness, and spirituality is not narcissism. ‘Know thyself’ is not a narcissistic pursuit.” („Auto-conștientizarea nu este egoism, iar spiritualitatea nu este narcisism. ‘Cunoaște-te pe tine însuți’ nu este o căutare narcisistă.”)

 

Marianne Williamson ne îndeamnă să nu confundăm dezvoltarea personală cu egoismul. A fi conștienți de sine și a căuta înțelegerea interioară nu înseamnă a fi egocentrici, ci a atinge o mai mare profunzime spirituală.

 

Wayne Dyer: „Change the way you look at things and the things you look at change.” („Schimbă modul în care privești lucrurile și lucrurile pe care le privești se schimbă.”)

 

Acest citat simplu, dar de efect, evidențiază importanța perspectivelor noastre și modul în care pot influența realitatea noastră. Schimbând modul în care percepem lucrurile, putem schimba experiențele noastre.

 

Abraham Maslow: „What a man can be, he must be.” („Ceea ce un om poate să fie, trebuie să fie.”)

 

Maslow a formulat ierarhia nevoilor umane, iar acest citat ne îndeamnă să ne atingem potențialul și să ne dezvoltăm în toate aspectele vieții noastre.

 

Aceste citate celebre din cărți de psihologie și dezvoltare personală ne provoacă să reflectăm asupra propriilor noastre experiențe și alegeri, să explorăm interiorul nostru și să căutăm creșterea și înțelepciunea. Ele ne amintesc că dezvoltarea personală este un proces continuu și că suntem responsabili pentru propriul nostru drum spre evoluție și împlinire.

 

5. Citate celebre despre cărți – o matrioșka plină de idei inedite

Femeie care suprapune cărți pe podea

Cărțile au jucat întotdeauna un rol esențial în viața umană, oferindu-ne o fereastră către lumi noi, idei fascinante și aventuri captivante. Pe lângă conținutul lor valoros, cărțile au inspirat mulți autori, gânditori și cititori să exprime sentimente profunde despre puterea și frumusețea lor. Iată câteva citate frumoase despre cărți care surprind importanța prezenței lor în viața noastră:

 

Marcel Proust: „Probabil că nu există zile mai fericite din copilărie, ca acelea petrecute citind o carte extraordinară.”

 

Acest citat subliniază bucuria și fericirea pe care le putem găsi în paginile unei cărți care ne captivează imaginația. Lectura devine o aventură magică care ne însoțește de-a lungul vieții.

 

Andrei Pleșu: „Cărţile sunt felul oamenilor de a avea aripi ca îngerii.”

 

Această metaforă poetică sugerează că lectura cărților ne eliberează de constrângerile materiale și ne permite să călătorim în lumi imaginare sau să explorăm cunoașterea umană cu aceeași grație și libertate ca îngerii.

 

Lev Tolstoi: „O carte bună e ca o conversaţie cu un om deştept.”

 

Tolstoi ne amintește că o carte de calitate ne oferă oportunitatea de a interacționa cu gândurile și ideile unui autor talentat. Lectura devine astfel o conversație intelectuală și emoțională.Aceste citate frumoase despre carte nu fac doar elogii cărților, ci reflectă, de asemenea, profunzimea impactului lor asupra noastră. Cărțile ne pot transforma, ne pot inspira și ne pot conecta la lumi și idei pe care altfel nu le-am putea experimenta. Ele rămân o sursă infinită de cunoaștere, bucurie și introspecție pentru toți cei care le deschid paginile.

 

Încheind această explorare a rolului și impactului citatelor celebre din literatură, putem concluziona că aceste fraze memorabile sunt adevărate comori literare. Ele nu doar înfrumusețează paginile cărților, ci oferă și o fereastră fascinantă către lumea autorilor, gândirilor lor profunde și a experiențelor umane universale. Citatele celebre transcend timpul și spațiul, având abilitatea de a atinge inimile și mințile cititorilor din toate colțurile lumii.

 

 

Citate din cărți celebre: surse de inspirație și reflecție atât pentru minte, cât și pentru suflet

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

Dacă v-am spune că alții s-au făcut stăpâni pe propriile voastre gene?

 

 

Big Tech vrea să aibă „copyright” asupra genelor oamenilor. Emisiunea „Subiecte tari”, cu Boris Malagursky

 

Oare trăim într-o dictatură digitală? Dacă ne uităm înapoi la era colonială, marile imperii ale trecutului cucereau pământul altor popoare, le luau resursele și chiar făceau sclavi. „Marile puteri coloniale” din ziua de astăzi sunt miliardarii marilor companii tehnologice, care cuceresc conștiința oamenilor prin faptul că exploatează cunoașterea despre cine sunt ei, pe baza materialelor pe care oamenii le distribuie și pe baza activității lor de pe internet.

„În ultimii ani am alocat foarte mult timp construirii de tehnologii informatice, care sunt mai sofisticate decât are orice altă companie în acest moment. Sincer, multe guverne nu au ce avem noi”, spune șeful Facebook, Mark Zuckerberg.

 

De asemenea, ei colonizează chiar viața. „De fapt, Bill Gates continuă munca făcută de Monsanto”, zice Vandana Shiva, activist de mediu și autor de cărți anti-globalizare.

 

Dar oare suntem măcar conștienți că se urmărește înrobirea noastră? Este important să conștientizăm că „miliardarii filantropi” (fie că vorbim de Bill Gates, George Soros, sau alții ca ei) nu sunt soluția pentru problemele noastre globale.

 

Vandana Shiva: „Când Bill Gates toarnă bani în Africa cu găleata, «pentru a-i hrăni pe săraci și a lupta împotriva foametei», ce face el de fapt ? Urmărește să le bage oamenilor pe gât «Revoluția Verde», care a dat chix. El forțează folosirea de chimicale, de organisme modificate genetic și obținerea de patente”.

 

Iar când renumita cercetătoare și activistă indiană Vandana Shiva vorbește de patente, este important să spunem că există o companie care deține drepturi exclusive asupra tehnologiilor de editare genetică… iar aceasta este compania „Editas Medicine”, finanțată de Bill Gates și Google Venture (divizia Google pentru investiții).

 

Vandana Shiva continuă: „El utilizează computerele pentru a afla secvența genomică a acelei gene și apoi obține patent pe cercetarea respectivă. Deci obține patente prin editarea genetică, prin cartografierea digitală a genomului”.

 

Dacă aveți impresia că aceasta este o nebunească teorie a conspirației, este necesar să știți că aproximativ 20% din genomul uman – mai mult de 4000 de gene deja fac obiectul a cel puțin unui patent în SUA. Ați auzit bine. Companii farmaceutice, oameni de știință și universități dețin patente pe multe gene din ADN-ul uman. Aceasta înseamnă că cei care vor să facă cercetare genetică pe aceste gene este necesar să obțină o licență de la ei, pentru cercetarea pe genele pe care ei le „dețin” (notă: așa pretind ei). Aceasta înseamnă că marile corporații decid cine poate face cercetare pe anumite gene umane și de asemenea stabilesc cât va costa terapia sau metoda de diagnostic dezvoltată din acea cercetare.

 

Pentru noi așa ceva este scandalos, dar este complet în acord cu aspecte pe care le înțeleg miliardarii: putere și profituri. Și ca să se asigure că nu ne vom revolta, ne colectează informațiile personale.

 

„Există un om care deține principalul mijloc de comunicare digitală de pe planetă. Fără să se împiedice de legislație și, deci, fără să se împiedice de democrație”, afirmă Shoshana Zuboff, cercetătoare la Harvard. Ea vorbește, desigur, despre Mark Zuckerberg.

 

Acești dictatori miliardari în dolari și-au folosit averea fabuloasă pentru a prelua controlul asupra sistemelor noastre democratice. Aceasta este o amenințare reală și este necesar să vă treziți la realitate.

 

„Problema este că sunt prea puternici. Ei dețin puterea de a gestiona informațiile. Această putere le permite să își manipuleze utilizatorii, să scoată profit din informații și să-și zdrobească competiția”, spunea cineva la un seminar Cisco. „Eu aș zice că a venit timpul să dezmembrăm aceste companii (pentru a nu mai avea monopol). Eu zic că au devenit prea puternici și că piețele bursiere nu pot să-i pună la punct”, spune altcineva la o emisiune Bloomberg.

 

 

 

Spargeți monopolul marilor companii informatice, până nu e prea târziu.

 

Citiți și:

Fostul vicepreședinte Pfizer, dr. Michael Yeadon: Guvernul vă minte în așa hal încât v-ar putea duce la moarte, pe voi și pe copiii voștri…

Secretul vaccinării

 

https://yogaesoteric.net/daca-v-am-spune-ca-altii-s-au-facut-stapani-pe-propriile-voastre-gene/

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Prof. dr. Vasile Astărăstoae: Editarea genomului – între panaceu, eugenie și transumanism (I)

 

 

Madonna, vedeta muzicii pop, a fost ridiculizată ani în șir pentru că ar avea paranoia ADN-ului. De teama de a nu i se recolta ilegal materialul genetic, în turnee, ea angaja echipe de curățenie pentru a steriliza vestiarele după concerte și folosea propriile ei scaune de toaletă (noi) la fiecare oprire. Madonna avea dreptate. ADN-ul rămâne în urmă oriunde mergi. În șuvițele de păr, unghii, pielea moartă și salivă există urme de ADN. Analiza genetică a acestora poate dezvălui nu numai informații personale, cum ar fi condițiile de sănătate existente sau riscul de a dezvolta anumite boli, ci și aspecte esențiale ale identității unei persoane, cum ar fi strămoșii și potențialele trăsături ale viitorilor copii.

 

 

 

În plus, pe măsură ce tehnologiile genetice continuă să evolueze, temerile legate de utilizarea materialului genetic colectat în mod secret în scopuri de reproducere prin gametogeneză in vitro devin mai mult decât paranoia. Emmanuel Macron a stat la distanță de 9 metri la întâlnirea cu Putin deoarece a refuzat să facă un test PCR rusesc pentru covid-19, din cauza preocupărilor de securitate (rușii i-ar putea lua și ar folosi ADN-ul în scopuri nefaste). Cancelarul german Olaf Scholz a refuzat în mod similar să facă un test rusesc PCR (Liza Vertinsky, Yaniv Heled, în The Conversation US., 3 June, 2022).

 

Odinioară temă doar a literaturii Science Fiction, tehnologia genetică este acum o realitate. Milioane de oameni își trimit materialul biologic unor firme specializate, care (contra unui preț accesibil) le stabilesc (pe baza profilului genetic) arborele genealogic. Firmele devin posesoare ale profilul genetic al clienților fără ca cineva să controleze ce se petrece cu acesta, deși „furtul genetic” nu este o simplă poveste.

 

În Worldwide Threat Assessment of the US Intelligence Community (Evaluarea la nivel mondial a amenințărilor comunității de informații din SUA) din 2016, generalul James Robert „Jim” Clapper, fost director al National Defense Intelligence din Statelor Unite ale Americii, a numit editarea genomului drept o „armă potențială de distrugere în masă”, afirmând că editarea genomului efectuată de țări cu standarde de reglementare sau etice „diferite de țările occidentale” crește probabil riscul creării de agenți sau produse biologice dăunătoare (Warmflash D, în Genetic Literacy Project, 6 sep. 2016; Regalado A. în MIT Technology Review, oct. 2016).

 

Potrivit unui raport din septembrie 2016 al Consiliului Nuffield pentru Bioetică, simplitatea și costul scăzut al instrumentelor de editare a codului genetic le va permite „biohackerilor” să efectueze propriile experimente, prezentând un risc potențial (Nuffield Council for Bioethics, „Genome Editing: An Ethical Review”, sep. 2016).

 

Ingineria genetică a oferit oamenilor capacitatea de a transforma organisme prin manipularea directă a genomului într-o gamă largă de aplicații. În ultimii ani, au apărut noi instrumente pentru editarea genomului (de exemplu, CRISPR/Cas9), care pot obține o precizie mult mai mare decât formele anterioare de inginerie genetică. Mai mult, aceste instrumente ar putea oferi posibilitatea de intervenții asupra oamenilor în scopuri atât clinice, cât și non-clinice. Abilitățile lor promițătoare și utilizările potențiale (inclusiv aplicabilitatea lor la om pentru intervenții de editare a genomului somatic sau ereditar) măresc foarte mult impactul lor asupra societății și, ca atare, au creat o nouă urgență – necesitatea discuțiilor etice și de reglementare cu privire la aplicarea unei astfel de tehnologii în societatea noastră. Au fost formulate numeroase argumente în sprijinul sau în opoziție cu noile tehnologii de editare a genomului, ceea ce justifică dezbaterile privind permisiunea sau nu a intervențiilor de editare a genomului uman. (Mara Almeida, Robert Ranisch, în Humanities and Social Sciences Communications vol. 9, 2022).

 

În mai multe postări, vă invit să dezbatem aceste probleme.

 

Ce este editarea genomului / genelor?

 

Editarea genelor este o nouă formă precisă de inginerie genetică. Folosește enzime din bacterii pentru a localiza genele în ADN și pentru a le șterge sau înlocui. Editarea genomului uman este un termen atotcuprinzător pentru tehnologiile care au ca scop realizarea unor modificări specifice în genomul uman. La oameni, aceste tehnologii pot fi utilizate în embrioni sau celule germinale, precum și în celulele somatice. În ceea ce privește embrionii umani sau celulele germinale, intervenția ar putea introduce modificări ereditare în genomul uman (Vassena et al. în Hum Reprod Update, 22, 2016; Lea & Niakan, în Nat Cell Biol, 21, 2019; Wolf et al. în Nat Med. 25, 2019).

 

După National Institute of Health – SUA „Editarea genomului, numită și editarea genelor, este un domeniu de cercetare care urmărește să modifice genele organismelor vii pentru a îmbunătăți înțelegerea noastră asupra funcției genelor și pentru a dezvolta modalități de a o folosi pentru a trata boli genetice sau dobândite. Editarea genomului poate fi folosită pentru a corecta, introduce sau șterge aproape orice secvență de ADN în multe tipuri diferite de celule și organisme. Editarea genomului se bazează pe o descoperire anterioară conform căreia o secțiune ruptă a ADN-ului dintr-o genă declanșează mecanismul de reparare a celulei pentru a îmbina ruptura. Editarea genomului permite cercetătorilor să imite acest proces natural de reparare a ADN-ului”.

 

 

 

Bak et al. consideră că „editarea genomului, sau ingineria genomului, sau editarea genelor, este un tip de inginerie genetică în care ADN-ul este inserat, șters, modificat sau înlocuit în genomul unui organism viu. Spre deosebire de tehnicile timpurii de inginerie genetică, care inserează aleatoriu material genetic într-un genom gazdă, editarea genomului vizează inserțiile către locații specifice ale site-ului” (Rasmus O. Bak, Natalia Gomez-Ospina, Matei H. Porteus în Trends Genet, Aug. 2018).

 

În Britannica, Judith L. Fridovich-Keil dă o definiție mai explicită: „editarea genelor este capacitatea de a face modificări foarte specifice în secvența ADN-ului unui organism viu, personalizând în esență structura genetică a acestuia. Editarea genelor este efectuată folosind enzime, în special, nucleaze, care au fost proiectate pentru a ținti o anumită secvență de ADN, unde introduc tăieturi în catenele de ADN, permițând îndepărtarea ADN-ului existent și inserarea ADN-ului de înlocuire”.

 

Ideea de a folosi editarea genelor pentru a trata boala sau a modifica trăsăturile datează cel puțin din anii 1950, când cercetătorii și-au dat seama că mici modificări ale secvenței AND-ului pot însemna diferența dintre sănătate și boală. Recunoașterea efectului micilor modificări a condus la presupunerea inevitabilă că, odată cu identificarea „greșelilor moleculare”, care provoacă boli genetice, ar exista mijloace de a remedia acele greșeli și, prin urmare, de a permite prevenirea sau inversarea bolii. Această noțiune a fost ideea fundamentală din spatele terapiei genetice și, în anii 1980, a fost văzută ca un Sfânt Graal în genetica moleculară. Dezvoltarea tehnologiei de editare a genelor pentru terapia genică s-a dovedit însă dificilă. Editarea genomului a fost o adevărată operă de pionierat în anii 1990 (Woolf TM, în Nature Biotechnology, 16, 1998). Activitățile timpurii s-au concentrat nu pe corectarea erorilor genetice din ADN, ci mai degrabă pe încercarea de a minimiza consecințele acestora prin furnizarea unei copii funcționale a genei mutante. Pentru a corecta cu adevărat greșelile genetice, cercetătorii era necesar să poată crea o rupere dublu catenară a ADN-ului exact în locația dorită. Odată creată, ruptura dublu catenară ar putea fi reparată eficient de către celulă, folosind un șablon, care direcționează înlocuirea secvenței „rele” cu secvența „bună”.

 

Un progres major a fost atunci când au început să fie utilizate meganucleazele, enzime capabile să „taie țintit” AND-ul și să modeleze procesul de înlocuire. Întâi au fost utilizate două abordări pentru a face rupturi dublu-catenare specifice sitului în ADN: una bazată pe nucleaze cu „degete de zinc” (ZFN) și cealaltă bazată pe nucleaze efectoare asemănătoare activatorului de transcripție (TALEN).

 

ZFN-urile sunt proteine de fuziune compuse din domenii de legare la ADN, care recunosc și se leagă la secvențe lungi de trei până la patru perechi de baze specifice. Conferirea specificității unei secvențe țintă de nouă perechi de baze, de exemplu, ar necesita trei domenii ZFN fuzionate în tandem. Aranjamentul dorit al domeniilor de legare la ADN este, de asemenea, fuzionat la o secvență care codifică o subunitate a nucleazei bacteriene Fok1. Pentru a se realiza o secționare dublu catenară la un loc specific sunt necesare două proteine de fuziune ZFN – câte una pentru a se lega de fiecare parte a sitului țintă, pe catenele de ADN opuse. Când ambele ZFN sunt legate, subunitățile Fok1, fiind în proximitate, se leagă una de alta pentru a forma un „foarfece” activ care taie ADN-ul țintă de pe ambele catene.

 

Proteinele de fuziune TALEN sunt concepute pentru a se lega de secvențe specifice de ADN care flanchează un situs țintă. TALEN utilizează domenii de legare a ADN-ului derivate din proteine dintr-un grup de agenți patogeni ai plantelor. TALEN-urile sunt mai ușor de proiectat decât ZFN-urile, în special pentru siturile de recunoaștere mai lungi. Similar cu ZFN-urile, TALEN-urile codifică un domeniu Fok1 fuzionat cu regiunea de legare a ADN-ului proiectată, astfel încât, odată ce situsul țintă este legat de ambele părți, nucleaza Fok1 poate face ruperea dublu catenară la locația dorită din ADN. (Tan WS, Carlson DF, Walton MW, Fahrenkrug SC, Hackett PB în Advances in Genetics, Volume 80, 2012; Esvelt KM, Wang HH, în Molecular Systems Biology. 9, 1, 2013; Puchta H., Fauser F. în The International Journal of Developmental Biology. 57/6–8, 2013).Un pas decisiv a fost utilizarea tehnologiei CRISPR în editarea genomului. Este fascinantă istoria acestei descoperiri.

 

La începutul anilor 1990, Francisco Mojica, student la Universitatea din Alicante din Spania, studia arheile – organisme unicelulare, care sunt foarte asemănătoare cu bacteriile, și a observat secțiuni repetitive de ADN. Faptul că aceste secvențe repetitive au apărut în două organisme foarte diferite – E. coli și archaea, l-a convins pe Mojica că este necesar să aibă o relevanță biologică.

 

 

 

În 2002, cercetătorii din Țările de Jos au publicat o lucrare care descrie secvențe repetitive la 40 de specii microbiene și propun termenul SPacers Interspersed Direct Repeats (SPIDR) (Rund Jansen et al. în OMICS, 6(1), 2002). Dar Mojica (ajuns între timp un cunoscut profesor universitar) a fost cel care a venit cu numele care a rămas – Clustered Regularly Interspaced Short Palindromic Repeats, sau CRISPR (după o corespondență cu Ruud Jansen). În 2003, Francesco Mojica a scris prima lucrare care sugerează că CRISPR era un sistem imunitar microbian. Lucrarea a fost respinsă de o serie de reviste (Nature, Proceedings of the National Academy of Sciences, Molecular Microbiology and Nucleic Acid Research), înainte de a fi acceptată de Journal of Molecular Evolution, în februarie 2005 (Eric S. Lander, în Cell. 164 (1–2), 2016).

 

Cercetările ulterioare au arătat că bacteriile au folosit aceste secvențe CRISPR ca arme împotriva virusurilor invadatoare. Bacteriile au transformat aceste secvențe în material genetic, și anume, ARN, care se putea lipi exact de o scurtă porțiune a genelor unui virus invadator. Aceste molecule de ARN poartă cu ele proteine care acționează ca niște foarfece moleculare, tăind genele virale și oprind infecția. CRISPR-urile sunt deci elemente genetice pe care bacteriile le folosesc ca un fel de imunitate dobândită pentru a proteja împotriva virușilor. Ele constau din secvențe scurte, care provin din genomi virali și au fost încorporate în genomul bacterian. Cas (nucleaze asociate CRISPR) procesează aceste secvențe și decupează secvențele ADN virale. Prin introducerea unor plasmide, care conțin gene Cas și CRISPR (construite în mod specific în celulele eucariote), genomul eucariot poate fi tăiat în orice poziție dorită. (Young S, în MIT Technology Review, febr. 2014).

 

Jennifer Doudna și Emmanuelle Charpentier au decis în 2011 să colaboreze, investigând o anumită enzimă asociată CRISPR numită Cas 9. Ele au descoperit că enzima Cas 9 este o proteină duală ghidată de ARN. Odată ce au înțeles cum funcționează ghidurile duale de ARN, au constatat că Cas 9 ar putea fi programat să taie ADN-ul dublu catenar la o secvență specifică. După ce au finalizat experimentele, care demonstrează că pot programa cu succes Cas 9 pentru a tăia ADN-ul în anumite locuri, Doudna și Charpentier au depus un brevet privind utilizarea tehnologiei CRISPR/Cas9 în editarea genomului și au publicat o lucrare cu rezultatele lor în Science, în iunie 2012. Pentru această tehnologie, Doudna și Charpentier au primit Premiului Nobel pentru Chimie în 2020. Tot în 2012, profesorul Feng Zhang de la Broad Institute de la MIT și profesorul George Church de la Harvard au arătat în mod independent că sistemul CRISPR/Cas9 ar putea fi folosit pentru a edita ADN-ul în celulele umane.

 

Spre deosebire de ZFN și TALEN, CRISPR/Cas9 utilizează legarea ARN-ADN, mai degrabă decât legarea proteină-ADN, pentru a ghida activitatea nucleazei, ceea ce simplifică proiectarea și permite aplicarea la o gamă largă de secvențe țintă. Deoarece heteroduplexurile ARN-ADN sunt stabile și pentru că proiectarea unei secvențe de ARN, care se leagă în mod specific la o secvență unică de ADN țintă este facilă, sistemul CRISPR/Cas9 a fost de preferat modelelor de proteine de fuziune necesare pentru utilizarea ZFN-urilor sau TALEN-urilor. În comparație cu tehnologiile omoloage de editare a genomului, CRISPR/Cas9 este considerat de mulți un instrument revoluționar datorită eficienței sale și a costului redus (Judith L. Fridovich-Keil, în Britannica, 2022).

 

Un alt progres tehnic a venit în 2015, când Zhang și colaboratorii au raportat aplicarea Cpf-1, o nuclează microbiană, care oferă avantaje potențiale față de Cas9, inclusiv necesitatea unui singur ARN ghid CRISPR pentru specificitate și efectuarea de tăieturi de ADN dublu catenar eșalonate. Proprietățile modificate ale nucleazei au oferit un control potențial mai mare asupra inserției secvențelor de ADN de înlocuire decât a fost posibil cu Cas9, cel puțin în unele circumstanțe.

 

Cercetătorii bănuiesc că bacteriile adăpostesc și alte proteine de editare a genomului, a căror diversitate evolutivă s-ar putea dovedi valoroasă în perfecționarea în continuare a preciziei și versatilității tehnologiilor de editare a genelor.

 

A urmat exploatarea comercială a descoperirii. După unele estimări, există peste 100 de produse care utilizează editori de genom în prezent, în studii clinice, conduse de companii precum CRISPR Therapeutics (fondatori Emmanuelle Charpentier, Shaun Foy și Rodger Novak), Intellia Therapeutics, Sangamo Therapeutics, Editas Medicine, Precision Biosciences, Caribou Biosciences (fondator Jennifer Doudna), Locus Biosciences și multe altele. (David J. Segal în Front Genome, Ed. Jul 15, 2022).

 

 

 

Saltul semnificativ în instrumentele de editare genetică impune o dezbatere serioasă despre implicațiile etice și sociale ale ingineriei genetice. Multe întrebări, cum ar fi: unde se plasează editarea genetică: în spațiul cercetării, al terapeuticii, al eugeniei, al transumanismului?, așteaptă răspunsul. Astăzi, consecințele deschiderii Cutiei Pandorei sunt deasupra noastră. Aplicarea sistemului CRISPR/Cas9 fără control ar crea schimbări permanente, care ar continua de-a lungul generațiilor succesive, iar temerile legate de aceste acțiuni pot fi comparabile cu consecințele cumulate ale războiului nuclear și schimbărilor climatice.

 

(va urma)

 

PS.1. Un biolog lituanian, Virginijus Siksnys, a trimis în aprilie 2012 revistei Cell o lucrare cu rezultate și concluzii similare cu cele ale lui Doudna și Charpentier. Manuscrisul său a fost respins fără revizuire, apoi respins din nou de Cell Reports și a fost publicat în cele din urmă în Proceedings of the National Academy of Sciences, în septembrie 2012, (la câteva luni după lucrarea lui Doudna și Charpentier). Întârzierea publicării a făcut ca munca lui Siksnys să fie în mare măsură trecută cu vederea, iar numele său este rar menționat în conversația CRISPR. A luat totuși Premiul Kavli pentru nanoștiință în 2018 împreună cu Doudna și Charpentier, dar nu și Premiul Nobel.

 

PS.2. Se împlinesc 4 ani de la Referendumul pentru Familie (6-7 octombrie 2018). Atunci, intelectualii „creștini” – Andrei Pleșu & comp. (intens cultivați în unele cercuri ale BOR) și liber cugetătorii – Oana Pellea, Cristi Dănileț, Andrei Cornea & comp. au îndemnat la boicot deoarece nu înțelegeau întrebarea și o considerau o încălcare a drepturilor civile. Mă aștept deci să nu înțeleagă nici articolele despre editarea genetică.

 

Autor: Prof. dr. Vasile Astărăstoae

 

Citiți a doua parte a articolului

 

Citiți și:

Organizația Mondială a Sănătății recomandă manipularea și editarea genetică a ființelor umane „pentru a promova sănătatea publică”

DARPA, insecte, știință țicnită și noi (oamenii): Nu ai unde să te ascunzi

Dacă v-am spune că alții s-au făcut stăpâni pe propriile voastre gene?

 

 

 

https://yogaesoteric.net/prof-dr-vasile-astarastoae-editarea-genomului-intre-panaceu-eugenie-si-transumanism-i/

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

Wesley J. Smith: De ce transumanismul este nerealist și immoral

 

 

„Utopiștii generează deseori răul, deoarece obiectivele mișcării pe care o propovăduiesc devin primordiale – adică mai importante decât strădania de a evita actele «percepute în mod tradițional ca fiind imorale». Dacă Istvan va fi urmat pe caruselul transuman de un număr suficient de mare de oameni, aceștia ar putea avea, până la urmă, de suferit.”

 

„Nu mi-e frică de moarte. Pur și simplu nu vreau să fiu acolo când se va petrece.” – Woody Allen

 

 

 

În 2016, apostolul transumanismului, Zoltan Istvan, a candidat pentru funcția de președinte al SUA, promițând, în timp ce făcea un tur prin țară, într-un autobuz reproiectat astfel încât să arate ca un sicriu, că va învinge moartea. A fost un truc ingenios, grație căruia a devenit, poate, cel mai faimos transumanist din lume.

 

Îl știu pe Istvan și îi admir munca neobosită, grație căreia scrie sute de editoriale propovăduitoare ale transumanismului, acceptând, totodată, nenumărate interviuri, în care discută inclusiv cu oponenții ideilor sale (printre care mă număr). Dar, în eseul publicat de curând în Merion West, „When We’re Overly Optimistic about the Pace of Life Extension Research” („Când suntem prea optimiști cu privire la ritmul cercetării în domeniul prelungirii vieții”), o cârmește înspre o zonă tulburătoare și întunecată. Folosindu-se de o formulă tot de el născocită și pe care o numește „deducerea senescenței”, el avertizează că, în ritmul actual al cercetărilor, obiectivul transumanist de a trăi pentru totdeauna nu va fi atins în timpul vieții sale. În 2131, se lamentează el, speranța noastră de viață va fi de doar 165 de ani și va fi nevoie de „mult mai mult de un mileniu până când oamenii să poată atinge o durată de viață asemănătoare cu aceea a lui Matusalem, de aproape 1.000 de ani”.

 

Așadar, asta nu îl poate ajuta pe Istvan. Perspectiva morții îl îngrozește atât de mult, încât se simte tentat să detașeze transumanismul de imperativele etice adecvate. Scriind că „morala este definită de durata vieții tale” – !!! – și insistând că „transumaniștii realiști știu că doar măsurile cele mai extreme și dârzenia acțiunilor ne pot oferi șansa de a-i salva pe cei aflați azi în viață” – el justifică „actele utilitariste extreme” ca fiind „îndreptățite din punct de vedere filozofic – chiar și acelea ilegale sau percepute în mod tradițional ca imorale, cum ar fi nesupunerea civică, furtul de proprietate și chiar declanșarea războaielor……. atâta timp cât sunt utile scopului de obținere cât mai rapidă a metodelor de prelungire a vieții”.

 

O astfel de nemurire über alles (mai presus de toate) se cuvine să fie condamnată. Categoric și fără menajamente. Din păcate, nu am văzut nicio reacție de respingere venită din partea „coreligionarilor”. Într-adevăr, cele două replici publicate în Merion West au discutat doar dacă pesimismul lui Istvan este sau nu justificat.

 

Aceasta nu este suficient. Este timpul să înțelegem obiectivele imposibile și justificările transumanismului, precum și motivația pasiunilor pe care le stârnește Istvan.

 

Transumaniștii sunt, în primul rând (deși nu exclusiv) atei, care cred, la fel ca Istvan, că „orice credință în viața de apoi este un nonsens”. De-a lungul istoriei, religioșii au avut parte de experiențe mistice, de convertiri bruște și, uneori, de miracole. Ceea ce le este suficient, deoarece, așa cum spune Biblia creștină, „Credința este încredere neclintită în cele nădăjduite, o puternică încredințare despre cele care nu se văd.” (Evrei 11:1) Cu alte cuvinte, religia tradițională nu depinde de dovezi empirice.

 

Nu este și cazul transumanismului. Deoarece principiul său călăuzitor susține că lumea fizică este tot ceea ce există – iar scopul său primordial este acela de a oferi speranțe de nemurire ateilor – predicțiile sale este necesar să fie judecate pe bazele premisei pur materialiste conform căreia tehnologia aplicată ne va dărui nemurirea.

 

Trupurile noastre nu sunt mașinării din carne

 

Ignorând entropia, Istvan crede în mod categoric că da. În opinia sa, „trupul uman este ca o mașină – o entitate care poate fi reparată astfel încât să poată depăși aproape total moartea biologică”. Serios?

 

Dacă mașinile adevărate, făcute din materiale mult mai puternice decât carnea noastră fragilă – să zicem din oțel sau titan – nu pot fi făcute să funcționeze pentru totdeauna, la ce ne putem aștepta din partea trupului nostru? Mai mult decât atât, noi nu suntem alcătuiți din componente elementare care pot fi schimbate precum becurile. Numeroasele noastre sisteme biologice sunt atât de variate, complexe și interactive, încât s-ar putea să nici nu înțelegem vreodată pe deplin cum anume funcționează totul.

 

 

 

Chiar și simpla celulă umană este atât de complicată încât, după mai bine de un secol de studiu, oamenii de știință mai au mult până să-i înțeleagă funcțiile. Conform unei relatări științifice, celulele sunt „circuite și rețele de reglementare genetică complexe, care procesează informații într-un mod similar circuitelor și sistemelor proiectate, dar cu o densitate, o complexitate și capabilități care le depășesc cu mult pe cele din sistemele create de om”. La fel și interacțiunile complexe dintre genele noastre, proteinele și alte nenumărate sisteme biologice, care constituie viața noastră biologică. Nu este nevoie să aplicați „inferența senescenței” pentru a înțelege că nicio investiție în vreo cercetare sau experimentare științifică nu va descoperi cum să ne remodelăm trupurile pentru a dobândi nemurirea.

 

Descărcarea conținutului conștiinței în memoria unui computer nu este totuna cu nemurirea

 

Majoritatea transumaniștilor recunosc asta, motiv pentru care evocă scenarii sălbatice prin care speră să rămână în viață, în ciuda inevitabilei deteriorări a trupului lor. Poate cea mai populară dintre acestea este ideea descărcării conținutului conștiinței în memoria unui computer, îmbunătățit cu inteligență artificială, pentru a trăi astfel pentru totdeauna, de exemplu, în cloud sau ca ființe cibernetice.

 

Dar oare un asemenea program ar putea deveni, cu adevărat, acea persoană? Nu. Viața adevărată necesită un trup viu. În plus, totalitatea existenței noastre fizice este mult mai mult decât suma gândurilor noastre sau modelul sinapselor neuronale care se declanșează în creier. Noi nu doar gândim, ci și simțim. Emoțiile noastre ne afectează trupurile, iar trupurile ne influențează emoțiile – după cum toate cele trei – gândurile, trupul, sentimentele – ne înrâuresc cursul vieții. Asta ca să nu mai vorbim despre atât de agasanta problemă a subconștientului!

 

Acești constituenți ai vieții ar putea, în cel mai bun caz, să fie imitați doar parțial de inteligența artificială. Așa cum a explicat, pentru BBC, neurologul Miguel Nicolelis de la Universitatea Duke: „Nu poți codifica intuiția; nu poți codifica frumusețea estetică, nu poți codifica iubirea sau ura. Nu ai cum să vezi vreodată un creier omenesc redus la un mediu digital. Această complexitate este imposibil de redus la tipul de proces algoritmic pe care ar fi necesar să îl faci.” Cu alte cuvinte, asemenea programe de calculator ar fi oameni în aceeași măsură în care animatronicul Lincoln din Sala Președinților a lui Disney este tot una cu adevăratul Abe cel cinstit.

 

Transumanismul este imoral

 

Deși nu cred că visul de nemurire al transumanismului va fi atins vreodată, îmi fac griji că așa-zisele sale „valori” ar putea izbândi. Or, asta ar fi rău pentru societate. De ce? În esență, transumanismul este un sistem de credință imoral. Obsesiile transumaniste sunt cu totul solipsiste. În cele din urmă, tot ceea ce contează, este ca „eu” să rămân în viață. Virtuți? Altruism? Sacrificiu de sine? La ce bun toate acestea, dacă vom muri și „moralitatea este definită de timpul pe care-l avem de trăit”?

 

Cel mai periculos, transumanismul este, în cele din urmă, utopic, adică urgența supremă a marii cauze justifică orice mijloace. De aici declarația fanatică a lui Istvan că războiul este acceptabil, dacă grație lui va trăi pentru totdeauna.

 

Gândiți-vă, relele cele mai mari din istoria omenirii nu au fost pricinuite de religie, ateism, ideologie sau naționalism, ci mai degrabă de modul de gândire absolutist al utopismului. Gândiți-vă la teroarea Revoluției Franceze, la câmpurile ucigașe din Cambodgia, la jihadismul lui Osama bin Laden, la mișcarea eugenică, la holocaust, la gulaguri etc. Micile utopii au dus, de asemenea, la distrugeri și vieți irosite. Amintiți-vă de sinuciderile din cadrul sectei Heaven’s Gate.

 

Utopiștii generează deseori răul, deoarece aspirațiile mișcării pe care o propovăduiesc devin primordiale – adică mai importante decât strădania de a evita actele „percepute în mod tradițional ca fiind imorale”. Dacă Istvan va fi urmat pe caruselul transuman de un număr suficient de mare de oameni, aceștia ar putea avea, până la urmă, de suferit.

 

Concluzie

 

Transumanismul reflectă o dorință disperată de a scăpa de moarte. Pentru cei care văd moartea ca pe o nimicire, el oferă o speranță și impresia unui scop.

 

Dar nu asta îl face rațional – sau corect. După cum spune Ecleziastul, pentru toate există o vreme și orice există sub ceruri își are timpul său: un timp pentru a te naște și un timp pentru a muri. Pentru transumaniști ar fi mai bine dacă ar înceta să mai deplângă această realitate și s-ar concentra pe a profita la maximum de timpul finit care ne este dăruit tuturor.

 

Autor: Wesley J. Smith

 

(cercetător principal la centrul pentru Excepționalismul Uman al Discovery Institute. Este, de asemenea, consultant al Consiliului pentru drepturile pacienților. Cea mai recentă dintre cărțile sale este Culture of Death: The Age of „Do Harm” Medicine.)

 

Citiți și:

Ce este transumanismul (I) – Principiile pe care se bazează, scopurile și rădăcinile culturale. În ce cred Yuval Harari și Klaus Schwab

Prof. dr. Vasile Astărăstoae: Editarea genomului – între panaceu, eugenie și transumanism (I)

 

https://yogaesoteric.net/wesley-j-smith-de-ce-transumanismul-este-nerealist-si-imoral/

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Ce este transumanismul (III) – Iraționalitatea transumanismului

 

 

Transumanismul este o tendință foarte puternică în rândul elitelor occidentale. Scopul lui este de a depăși limitările naturale ale biologiei umane folosind tehnologia. Vă oferim mai jos a doua parte a unui excelent eseu scris de filosoful Johannes Eisleben.

 

Citiți aici partea precedentă a articolului

 

Iraționalitatea transumanismului

 

Transumanismul este antirațional, deoarece urmărește să aplice metode științifice unor sisteme care nu pot fi modelate folosind fizica matematică, chimia sau biologia în modul în care transumaniștii își imaginează. Să ne uităm la principalele planuri susținute de transumaniști, începând cu eugenia.

 

Nu ne putem reprograma genetic continuumul conștiință-trup, întrucât nu putem modela modul în care proprietățile fenotipice pe care am dori să le modificăm sunt cauzate de genomul nostru, precum și de materialul celular negenetic pe care îl dobândim de la blastocist și din dezvoltarea embrionară și fetală. În medicină, există multe exemple de tehnologii care modifică cu succes proprietăți ale trupului, dar ele se pot adresa doar sistemelor parțiale și nu sunt capabile să modeleze și să manipuleze sistemul complex al continuumului conștiință-trup ca întreg. Acesta este motivul pentru care nu există un tratament pentru carcinoamele maligne solide (cancer) și pentru care nu putem vindeca schizofrenia sau boala Alzheimer. Nici măcar nu s-a putut manipula un genom pentru a crește înălțimea trupului, deși pentru astfel de proprietăți de bază aceasta se poate face prin reproducere la animale.

 

Celelalte vise ale transumanismului sunt la fel de naive și absurde precum așteptările sale eugeniste. Nu putem construi interfețe cu aparatul nostru senzorial, deoarece modelele pe care le avem după sistemele neuronale sunt mult prea superficiale și parțiale în esență. Problema este că nu înțelegem în detaliu nici măcar cum diferite tipuri de energie care ajung la diferitele noastre celule senzoriale sunt traduse în semnale neuronale. Deși acest neajuns al cunoștințelor noastre poate fi remediat, nu vom putea realiza mai mult decât valorificarea neuronilor aferenți care sunt deja prezenți în sistemul nervos.

 

De ce există această situație? Deoarece unitatea senzorială, de la celulele senzoriale periferice până la punctele finale ale procesării neuronale, formează un sistem biologic închis, pe care nu îl putem modifica. De exemplu, putem construi ochelari care pot detecta prezența radioactivității și apoi pot traduce aceasta într-un semnal luminos care poate fi amestecat în vederea noastră obișnuită, dar nu putem adăuga subsisteme neuronale sistemului nostru nervos, care să aibă sarcina de specialitate de a procesa radioactivitatea, pentru a adăuga un „simț Geiger” creierului nostru.

 

Răsfoirea unui manual modern de neuroștiință este extrem de instructivă în acest context: vom vedea că nu conține aproape niciun model matematic și, prin urmare, limitările cu privire la ceea ce poate fi creat prin inginerie (proiectat) sunt certe. Putem proiecta doar dacă avem modele matematice care ne permit să calculăm caracteristicile unei tehnologii. Este adevărat că ingineria este și o știință euristică; dar procesul său de descoperire se bazează întotdeauna pe modele științifice.

 

Deși putem construi proteze care pot fi conectate într-un mod la nervii motori, nu vom reuși să modelăm circuitele senzoriomotorii care ne conduc mișcările conștiente și inconștiente astfel încât să atingem un nivel suficient pentru a construi un „cyborg”. Niciun astfel de proiect nu este necesar, deoarece avem deja interfețe cu care putem dirija instrumente de înaltă precizie precum senzori cuantici sau mașini uriașe precum Large Hadron Collider și Stația Spațială Internațională.

 

Asta nu înseamnă că nu vor putea avea loc progrese tehnice suplimentare, dar capacitatea noastră de a modifica oamenii este restricționată de complexitatea continuumului conștiință-trup, cel mai complicat sistem complex autonom care există. Același principiu se aplică în cazul gândirii și conștiinței umane. Sloganurile transumaniste potrivit cărora vom putea în curând „să citim gândurile folosind senzori cuantici și IA” sunt ridicole.

 

Chiar și atunci când vom putea măsura unele dintre semnalele care se produc în timpul procesului fiziologic declanșat de cunoașterea propozițională (gândirea în propoziții) cu o acuitate temporală și spațială mai mare decât în prezent ‒ ceea ce, cu siguranță, vom putea face în scurt timp ‒, tot nu vom fi capabili să înțelegem cum cele 100 de miliarde de neuroni ai creierului (și celulele gliale suplimentare care îi susțin, de zece până la 50 de ori mai multe) codifică gândurile propoziționale. În acest proces, celulele implicate folosesc sute de mii de molecule diferite fiecare. Aceasta este valabil și în cazul emoțiilor nuanțate, a amintirilor acustice, olfactive sau vizuale și în cazul tuturor celorlalte moduri bogate de experiență interioară cu care suntem înzestrați.

 

În plus, visele transumaniste de nemurire digitală sunt un nonsens total. Continuumul conștiință-trup este, după cum sugerează și numele, o unitate. Nu înțelegem deloc procesele pe care le experimentăm referitoare la conștiință și experiența interioară, după un secol de filosofare și cercetare intensă asupra subiectului. Este imposibil să le modelăm într-o măsură care să ne permită să emulăm aceste procese printr-o mașină Turing (un computer sau un computer cuantic în viitor).

 

Autori precum Harari, care fac extrapolări pornind de la tehnologia disponibilă astăzi pentru a prezice realizările tehnologiei transumaniste, nu înțeleg modul în care descoperirile din fizică au fost traduse în tehnologie în ultimele trei secole. Transumaniștii nu reușesc să înțeleagă limitele fizicii și ale ingineriei. Nu cunosc nimic despre biologie și despre limitările ei fluctuante. Cu alte cuvinte, predicțiile lor dezvăluie faptul că ei nu înțeleg deloc știința. De aceea, aceste viziuni nu ar fi cazul să ne sperie: toate sunt simple fantezii. Transumanismul nu este altceva decât neo-lysenkoism, o pseudoștiință ideologică.

 

Cu toate acestea, există un aspect periculos al transumanismului, așa cum a existat un pericol masiv al ideologiei eugeniste a naziștilor.

 

Pericolele și eșecul transumanismului

 

Atâta timp cât transumanismul a fost doar o ideologie desprinsă de realitate, nu a meritat prea multă atenție. Prima aplicație fundamentală la care s-a putut raporta ideologia transumanistă a fost modificarea chirurgicală și hormonală a aspectului exterior al pacienților cu tulburare de personalitate transsexuală care aveau un cariotip gonozomal normal (perechi de cromozomi XX sau XY). Desigur, aceste intervenții de succes nu schimbă biologia fundamentală a persoanei tratate; dar, odată cu introducerea acestor metode denumite în mod eronat „chirurgie de reatribuire a sexului” (în mod eronat, pentru că intervenția nu schimbă sexul, ci doar aspectul) încă din anii 1960, primii transumaniști au cultivat speranța că ar fi posibil mai mult decât atât.

 

Utilizarea pe scară largă în prezent a modulatorilor hormonali care eliberează gonadotropine („blocantele pubertății”) pentru a opri debutul adolescenței și efectuarea unei intervenții chirurgicale asupra copiilor minori cu un cariotip gonozomal normal, fără o perioadă lungă de observație clinică pentru a stabili diagnosticul de personalitate transsexuală, demonstrează pericolele și nihilismul ideologiei transumaniste. Daunele aduse copiilor sunt extrem de grave și, odată ce isteria culturală care provoacă un astfel de activism chirurgical se va încheia, societățile occidentale vor fi zguduite de dificultatea de a se împăca, din punct de vedere legal și cultural, cu o astfel de crimă colectivă.

 

Un alt exemplu de pericol al transumanismului este așa-numitul program de vaccinare anti-covid. Tratamentele constau în injecții repetate cu acizi nucleici modificați genetic, fie ca ARN modificat conținut în nanoparticule lipidice, fie ca ADNc (ADN complementar) împachetat în adenovirus. După cum reiese clar din datele studiilor clinice ale diferitor companii producătoare ale vaccinurilor, tratamentul nu are efect profilactic asupra unei infecții cu SARS-CoV-2, dar este în mod semnificativ toxic. Între unul din o mie și unul din cinci sute de oameni „tratați” au murit deja și cu un ordin de mărime mai mulți sunt bolnavi cronic din cauza „tratamentului”, după cum arată o evaluare atentă a cifrelor efectuată de un om de știință german. De asemenea, numărul nașterilor de prunci morți în rândul femeilor însărcinate vaccinate a atins niveluri fără precedent și nu este clar cât de severe vor fi efectele pe termen mediu și lung asupra fertilității.

 

Această afectare masivă a fătului, deși îngrozitoare, nu este ceva uimitor, deoarece proteina spike codificată de vectorii de acid nucleic distruge endoteliul vaselor de sânge embrionare și fetale atunci când este administrată într-o doză eficientă (ceea ce nu se petrece la fiecare injecție, din cauza problemelor de calitate cu privire la vectori). Dar „programul de vaccinare” nu a fost oprit, chiar dacă daunele continuă să crească. Producătorii acestor tratamente cu acid nucleic și autoritățile de reglementare însărcinate cu aprobarea tratamentelor știau toate acestea când a început campania de injectare. Disponibilitatea de a comite această crimă medicală, care este cea mai gravă din istoria omenirii, a fost încurajată în mod evident de transumanism, cu intenția sa declarată de a-i modifica genetic pe cei care au fost vaccinați.

 

Politicienii și directorii din domeniul sănătății care susțin aceste programe aderă la o agendă transumanistă. Acest aspect este evident din documente guvernamentale publicate recent în lumea occidentală. Ordinul executiv privind biotehnologia emis de Administrația Biden la 12 septembrie 2022 prevede:

 

„Este necesar să dezvoltăm tehnologii și tehnici de inginerie genetică pentru a fi capabili să scriem circuite pentru celule și să programăm în mod previzibil biologia în același mod în care scriem software-uri și programăm computerele; să deblocăm puterea datelor biologice, inclusiv prin instrumente de calcul și inteligență artificială; și să promovăm știința extinderii producției, reducând în același timp obstacolele din procesul comercializării, astfel încât tehnologiile și produsele inovatoare să poată ajunge mai rapid pe piețe.”

 

A vedea sistemele biologice ca fiind circuite electrice deterministe care pot fi programate ca un computer este foarte caracteristic transumanismului. Citatul de mai sus însumează toate caracteristicile ideologiei descrise mai sus. În același timp, aplicarea unor astfel de metode antiraționale asupra ființelor umane este periculoasă și criminală.

 

Transumanismul va eșua atunci când elitele funcționale, care conduc societatea („partidul exterior”, așa cum îl numea George Orwell în 1984) în numele micii clase de proprietari stăpâni („partidul interior”), vor începe să înțeleagă în ce măsură ei înșiși au fost afectați fizic de „terapii” ineficiente care nu fac altceva decât să creeze daune. Transumanismul este menit să eșueze, deoarece ideile sale nu sunt realizabile ‒ sunt infezabile din punct de vedere tehnic și nu vor trece testul realității. Campania de vaccinare împotriva covid arată clar acest aspect, dar este posibil să se facă mult rău până când eșecul va fi evident pentru societate în ansamblu.

 

Citiți și:

Tehnologia CRISPR va scoate bebeluși pe bandă rulantă implantați cu cipuri și modificați genetic după agenda WEF

O nouă „umanitate” apare la orizont

 

 

 

https://yogaesoteric.net/ce-este-transumanismul-iii-irationalitatea-transumanismului/

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

Teoreticianul transumanist Yuval Harari îi numește pe cei care nu folosesc Inteligența Artificială „oameni inutili”!

 

Scris de: ZIUA NEWS

 

Transumanismul, redus la esență, este eugenie pură (modificare genetica, sau modificare tehnologica – prin implanturi). Se autointitulează „H+”, adică mai mult sau mai bine decât un om. Ceea ce, bineînțeles, este ceea ce înseamnă și eugenia. Omul modificat in ADN sau omul augumentat tehnologic… Pana la urma, cam acelasi lucru in opinia transumanista.

 

În mod alarmant, valorile transumaniste sunt îmbrățișate în cele mai înalte straturi ale societății, inclusiv în Big Tech, în universități și în rândul mulțimii de la Davos a viitorilor tehnocrați globaliști. Așa stând lucrurile, merită să ascultăm ceea ce spun aceștia, în baza teoriei conform căreia prevenit este preîntâmpinat. Profesorul israelian de filozofie Yuval Harari este unul dintre principalii prozeliți ai acestei mișcări, consilier al lui Klaus Schwab, liderul Forumului Economic de la Davos. El crede că hibrizii inteligență artificială/umani vor prelua în mod inevitabil controlul – și că aceia dintre noi care refuzăm să ne unim mințile cu aceste programe de calculator vor ajunge să fie considerați o „clasă inutilă” sau chiar, „oameni inutili”, scrie National Review.

 

 

Din articolul din Miami Standard: „Harari a continuat spunând că omenirea se află în mijlocul unei ‘revoluții industriale’ centrată pe inteligența artificială. ‘Dar produsul de data aceasta nu vor fi textilele, sau mașinile, sau vehiculele, sau chiar armele, produsul de data aceasta vor fi oamenii înșiși’, a afirmat Harari. ‘Practic, învățăm să producem corpuri și minți. Corpurile și mințile vor fi, cred, cele două produse principale ale următorului val al tuturor acestor schimbări’, a concluzionat acesta.”

 

 

„Oamenii inutili” la care face referire consilierul WEF ar fi cei care refuză să fie injectați cu capacități de inteligență artificială în următoarele decenii. Descriind oamenii ca fiind „animale care pot fi hackuite”, Harari consideră că „masele” nu ar avea „prea multe șanse” împotriva acestor schimbări, chiar dacă s-ar organiza. „Ce se va întâmpla cu ‘oamenii inutili’? Problema este mai mult plictiseala, ce să facem cu ei și cum vor găsi un sens al vieții când sunt practic lipsiți de sens, fără valoare. Cea mai bună presupunere a mea în prezent este o combinație de droguri și jocuri pe calculator”, spune ideologul Forumului Economic de la Davos.

 

 

Este tentant să cădem pradă unui astfel de nihilism. Dar rezistența nu este zadarnică dacă ne reamintim continuu că nicio viață umană nu este vreodată „lipsită de sens” sau „fără valoare”. Și chiar dacă Harari are dreptate că, în cele din urmă, vom evolua într-un sistem de caste din Lumea cea Nouă, cei neîmbunătățiți vor păstra cea mai importantă și mai puternică caracteristică umană dintre toate: capacitatea de a iubi. Iubirea nu este un subiect despre care transhumaniștii vorbesc în general foarte mult.

 

„Iubirea nu poate fi generată prin administrarea unei pastile, prin editarea genelor sau prin contopirea cu un algoritm de calculator. Nu este tranzacțională. Capacitatea de a iubi vine din faptul că ești iubit și practici virtuțile. Nu există scurtături high-tech. Cât de plictisitor. Acesta este defectul fatal al transumanismului. Ca să parafrazez un mare sfânt: ‘Dacă mă amestec cu un program de calculator cu inteligență artificială și pot desluși toate misterele și toate cunoștințele și dacă am capacități sporite care pot muta munții din loc, dar nu am iubire, nu sunt nimic’.”, concluzioneaza editorialistul Miami Standard.

 

 

https://m.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/teoreticianul-transumanist-yuval-harari-i-nume-te-pe-cei-care-nu-folosesc-inteligen-a-artificial-oameni-inutili-1570439

 

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

CÂND EI ÎNCEARCĂ SĂ NE UCIDĂ, MAI CONTEAZĂ MOTIVELE LOR?

 

de Tessa Lena

 

Această poveste este despre trăirea într-o lume condusă de oameni nebuni cu acces la tehnologie puternică. Aceasta este lumea în care ne aflăm. Suntem într-o lume condusă de maniaci genocizi. Este viața noastră. Este provocarea noastră.

Deci ce facem?

Voi ajunge la răspunsul meu personal la această întrebare la sfârșitul articolului, dar mai întâi, să ne uităm la o lucrare despre un nou agent patogen creat artificial, cu o rată mare de transmisibilitate și o rată a mortalității bolii de 80%.

 

„Rata de moralitate a bolii de 80%”

Recent, a apărut un preprint din lucrarea intitulată „Rolul vârfului în comportamentul patogen și antigenic al SARS-CoV-2 BA.1 Omicron”.

Iată ce spune preprintul (subliniele sunt ale mele): „Varianta Omicron SARS-CoV-2, predominantă la nivel global, identificată recent (BA.1) este foarte transmisibilă, chiar și la persoanele complet vaccinate și provoacă o boală atenuată în comparație cu alte variante virale majore recunoscute până în prezent. Proteina Omicron Spike (S), cu un număr neobișnuit de mare de mutații, este considerată motorul major al acestor fenotipuri.

 

Am generat SARS-CoV-2 recombinant himeric care codifică gena S a lui Omicron în coloana vertebrală a unui izolat SARS-CoV-2 ancestral și am comparat acest virus cu varianta Omicron care circulă natural.

Virusul purtător Omicron S scapă robust de imunitatea umorală indusă de vaccin, în principal din cauza mutațiilor în motivul de legare a receptorului (RBM), dar, spre deosebire de Omicron natural, se reproduce eficient în liniile celulare și celulele pulmonare distale asemănătoare primare.

 

La șoarecii K18-hACE2, în timp ce Omicron provoacă infecție ușoară, non-fatală, virusul purtător de Omicron S provoacă o boală severă, cu o rată a mortalității de 80%. Acest lucru indică faptul că, în timp ce scăparea vaccinului a lui Omicron este definită de mutații în S, determinanții majori ai patogenității virale se află în afara lui S.”

 

Aș dori să-l citez pe dr. Paul Alexander al cărui răspuns spune totul: „Întrebarea este de ce se mai indoieste cineva de ceea ce fac acești idioți nebuni?

Sau sunt arme acestea biologice?”

Acum, cand rata de mortalitate a himerei a fost determinată pe baza rezultatelor la „șoarecii umanizați”, dar la fel a fost și cu aprobarea booster-urilor bivalenți!

 

Și din nou, așa cum am spus de multe ori înainte, sunt mult mai puțin interesat de motivele nebunilor decât de implicațiile practice. Societatea noastră este foarte compartimentată, mâna stângă nu știe niciodată ce face mâna dreaptă și un număr mare de oameni nici măcar nu au încercat să se gândească la imaginea filozofică de ansamblu.

 

Deci, oamenii de știință ar putea fi încântați mandri de „puterea lor asupra naturii” desi “puterea” ar putea fi genocid și fiecare participant ar putea practica propriul stil de a fi distructiv pentru specia umană – dar, în cele din urmă, întrebarea cu adevărat importantă este aceea pe care o pune Dr. Alexander: „Cine îi controlează pe acești idioți nebuni”?

 

Pentru al cita din nou pe Dr. Alexander, care in cartea sa „Menachery and Baric et al.” încă din 2015 ne-a spus că tocmai s-a creat situația cu care ne-am confruntat cu virusul COVID, în 2019..

Au înnebunit nebunii în 2015, inserând locuri de clivaj furinei (o secvență genetică de 9 aminoacizi chiar între joncțiunea subunităților S1 și S2 ale glicoproteinei spike) în orice coronavirus și himeră de lilieci pe care le-ar putea produce, împletind părți de coronavirusuri sau viruși întregi pentru a vedea „spillover”-ul zoonotic să treacă de la animal la om, pentru a testa cât de infecțioase și letale ar putea face creșterea. Au făcut-o și se pare că sunt mai mulți NEBUNI în jur.”

 

Ambiție nebună

Ori de câte ori mă gândesc la biologia sintetică, mintea mea se întoarce la articolul dezastruos de pe Forumul Economic Mondial intitulat „De la viața sintetică la ingineria climei – cum învățăm să gestionăm Pământul”.

„Este obișnuit să ne gândim la „proces” în comerț, industrie și societate. Un proces bine conceput, bine gestionat este esențial pentru producerea de „produse” care sunt de dorit în numeroase domenii sociale și de afaceri…

Dacă produsele Pământului sunt o gamă magnifică de specii care populează Pământul, împreună cu munții, deșerturile și oceanele în care locuiesc, atunci procesele sale sunt forțele biologice, geologice și fizice majore responsabile de crearea acestor produse în primul rând. ”

 

„Deci, ce ar însemna să vorbim despre procesele pământene „bine proiectate” și „bine gestionate”?

Întrebarea este una ciudată, deoarece aceste procese au apărut fără noi și continuă să funcționeze independent de noi.

În afara ideii unui fel de arhitect divin responsabil de înființarea lor în primul rând, orice discuție despre un management sau un design pare cu totul deplasat.

 

Gravitația, fotosinteza și mutația genetică nu au fost niciodată în timoneria speciei noastre. Ele sunt fundalul atemporal și independent pe care a fost modelată fiecare civilizație…

În ciuda impactului uimitor al umanității asupra produselor Pământului, procesele care o modelează nu au căzut încă în mâinile omului. Nu, adică până acum.

 

Apar rapid noi tehnologii care vor permite gestionarea proceselor fundamentale de modelare a Pământului. Două exemple ale acestor tehnologii sunt ingineria climatică și biologia sintetică.”

 

Cum merge ăla?

Mecanism multiplu de vătămare = „Sigur și eficient”

Iată un experiment de gândire. De multă vreme, dr. Marin Pall țipă de pe acoperișuri spunând că lansarea 5G nu a fost deloc o idee bună și că, dacă va avea loc, ar putea provoca boli la scară masivă.

 

Lansarea masivă a 5G a avut loc și chiar înainte ca vaccinurile să fie lansate – și mai ales după ce au fost lansate – mulți oameni s-au îmbolnăvit de boli misterioase. Dar pentru că pot exista mai mulți factori care ne afectează sănătatea (ce concept revoluționar), nu avem voie să ne gândim nici măcar în direcția 5G fără să a parea nebuni.

 

Este ca și cum ți-ai otrăvi supa cu arsenic în timp ce îți otrăvizi vinul cu o cianură, încercând, de asemenea, să-ti distrugi casa și apoi să nu poți identifica cauza morții, deoarece, potrivit experților, arsenul, cianura și armele nucleare sunt sigure și efective. Și este scris chiar acolo, în alb și negru, în ziare oficiale, sponsorizate de investitorii în companiile care produc arsenic, cianură și arme nucleare “verzi”!

Nebuni cu un „complex salvator” sau maniaci genocid?

 

Una dintre principalele obiecții ale oamenilor respectabili este că ar putea exista corupție – chiar și corupție proastă – dar cu siguranță nu există motive malefice, iar motivul pentru aceasta este că trăim într-o lume „normală” în care conspirațiile la scară largă nu au loc.

Când ajung la acea parte a conversației, de obicei spun, foarte sincer, că nu-mi pasă dacă oamenii care aduc distrugere speciei noastre se consideră salvatori sau doar ucigasi.

 

În articolul meu recent numit „Ce este o conspirație?” Am susținut că „este posibil ca Klaus Schwab să creadă in propriul rahat/turd și să creadă că Marea Resetare este bună pentru specia noastră. Dar contează?

Cel mai probabil, chiar și ucigașii în serie clasici își urmează propria logică internă care îi fac „nu răufăcători” – dar totuși ei ucid și conspiră pentru a face acest lucru!

 

Și, pe o notă secundară, nu există nimic nou în practica de a combina „obsesia misionară” cu profitul personal!”

 

Istoria speciei noastre este dovada că genocidurile nu sunt o născocire a imaginației și nu o abstracție – și deși este de obicei greu să „demonstrezi” un genocid scolastic în timp real, din cauza apropierii și a vederii înguste a observatorului, oamenii din Occident par să moară într-un ritm mai mare decât de obicei și să nască într-un ritm mai lent decât de obicei. Și au trecut doar doi ani de „noua normalitate!”

 

Este un genocid în devenire?

Este un caz de otrăvire neglijentă a ființelor umane?

Sincer, a vorbi despre asta într-o manieră savantă se simte ca o cerere de a fi o fată bună, de a lua o sapă și de a săpa o groapă în pământ care poate fi sau nu folosită ca propriul mormânt. Scuze, acest lucru nu este normal. Anormal!

 

Și când vine vorba de probabilitatea unor motive malefice, desigur că lumea este complexă! Bineînțeles că pot fi mulți jucători cu multe motive! Dacă sunteți curios, vă rugăm să consultați scufundări mai profunde: „Mintea unui proprietar global: are sens Depopularea?” și Trădarea și Exterminarea proprietarilor de mici proprietăți? – un experiment de gândire.

 

Și în nota finală despre teoriile conspirației, Igor Chudov a scris recent un articol fantastic care arată, una lângă alta, evoluția „conspirațiilor nebune”. Cred că comparațiile sunt sufficient de puternice si convingatoare!

 

Cum să controlezi un „nebun”?

Nu este niciodată ușor. Am promis că voi da răspunsul meu personal pentru a face față unui atac de „nebun”.

Răspunsul meu personal este credința în puterea universului și rugăciunea pentru curaj, claritate și protecție. Sună simplu, dar este nevoie de multă muncă pentru a lăsa în urmă obiceiurile intelectuale ale „oamenilor inteligenți, educați” și a reveni la sentimentul primar despre cum au simțit oamenii despre lume timp de poate milioane de ani.

 

Când ești aici, între Pământ și cer, și habar nu ai ce urmează — dar știi că ești o persoană bună, o persoană demnă, că ești aici cu un motiv, înconjurat de energie bună și că ai obligația de a-ți parcurge calea cu demnitate și respect de sine, să fii recunoscător puterilor superioare pentru toate lucrurile bune si multumitoare și să nu te temi de nimic.

Acesta este singurul mod în care știu cum să o fac.

 

În momentul de față situatia este crudă. Dar este foarte frumos și nu suntem singuri, suntem ghidați și protejați și niciun răufăcător din lume nu ne poate rupe spiritul fără permisiunea noastră.

Ei nu ne pot rupe spiritul fără permisiunea noastră si nu-mi dau permisiunea.

Eu nu! Ei nu o pot avea!

 

Fie ca cei distructivi să se mănânce unul pe altul! Fie ca noi să găsim cea mai dulce cale către adevăr și vindecare – și să ne vindecăm complet!

Va veni o zi, acum sau peste o mie de ani, când nebunii transumanişti cruzi vor fi un mit, un vis urât. Va veni. Și urmașii noștri ne vor mulțumi. Să stăm cu curaj.

Sa ne ajute Dumnezeu fie asa.

 

Source: https://articles.mercola.com/sites/articles/archive/2022/11/18/crazy-people-with-access-to-powerful-technology.aspx?ui=046374c85aa3d08de8645075fe0dc00f922de95f2bd0391f492e7c88bce11caf&sd=20220803&cid_source=dnl&cid_medium=email&cid_content= art2HL&cid=20221118_HL2&cid=DM1288951&bid=1648174098

 

Traducerea: CD

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

Eugenia ca preocupare majora a elitei mondiale

 

 

 

 

 

 

 

ESTE CORPUL TĂU PROPRIETATEA LEGALĂ A LUI BIG PHARMA?

 

Analiza dr. Joseph Mercola

 

 

În videoclipul de mai sus, comentatorul Glenn Beck o intervievează pe jurnalista de investigație Whitney Webb despre cartea ei, „One Nation Under Blackmail: The Sordid Union Between Intelligence and Crime That Gave Rise to Jeffrey Epstein” – “ O Natiune Sub Santaj: Sordida Uniune Intre Serviciile Secrete Si Crimă Care A Dus La Aparitia Lui Jeffrei Epstein”, Volumele 1 și 2.

Aceste cărți oferă cadrul necesar pentru a înțelege nu doar rolul și funcția geopolitică a lui Jeffrey Epstein, ci și, mai larg, conexiunile profunde dintre comunitatea de informații din SUA și crima organizată.

 

Corupția politică pe care o vedem astăzi a apărut din această alianță nesfântă, care a dus la șantaj și mita fiind două strategii cheie prin care „elitele” bogate autodescrise își mențin puterea și influența din culise.

După cum a menționat Beck, Webb „este o amenințare masivă pentru oamenii puternici. Dacă oamenii vor asculta și… vor explora ceea ce spune ea, jocul este terminat.” Sunt de acord. Oamenii trebuie să înțeleagă cum funcționează de fapt sistemul pe care credeam că îl cunoaștem, cum a fost folosit împotriva noastră și care este jocul final.

 

Crima organizată la cele mai înalte niveluri

 

Întreprinderea de pedofilie și șantaj sexual a lui Epstein a fost un element central al acestei rețele de corupție timp de decenii. De asemenea, a fost implicat în multe alte întreprinderi discutabile și/sau criminale, inclusiv în infracțiuni financiare, dar nu era neapărat la cel mai înalt nivel în niciuna dintre ele. Webb îl descrie mai degrabă ca un personaj de tip mediu de management, care execută ordine de la superiori, inclusiv de la serviciile de informații din SUA.

 

În general, acești „înalți” sunt oameni care favorizează globalismul și guvernarea globală și care nu doresc ca Statele Unite să aibă monopol asupra puterii. Aceasta este o parte din motivul pentru care puterea SUA este acum demontată în fața ochilor noștri, dar subminarea și infiltrarea au loc de zeci de ani.

După cum au remarcat Beck și Webb, guvernul nostru este, practic, condus de crima organizată, iar acest grup de crimă organizată stabilește o formă tehnocratică de feudalism, un sistem digital de sclavie.

 

Motivul pentru care crimele financiare ale lui Epstein contează este pentru că sunt ca un microcosmos al ceea ce se întâmplă în SUA de zeci de ani. Potrivit lui Catherine Austin Fitts și Mark Skidmore, aproximativ 21 de trilioane de dolari din banii contribuabililor americani au fost deja jefuiți, furați și evacuați. Unde s-au dus toți acei bani? Cine l-a luat?

Pe fondul acela de a fi fost deja jefuiti, acum ne confruntăm cu o degradare radicală a standardului nostru de trai, cu inflație în creștere și crize de energie manufacturată și alimentară îngrămădite una peste alta.

 

Toate aceste lucruri, spune Webb, fac parte dintr-un plan de a ne constrânge să acceptăm inacceptabilul. A se asigura că oamenii sunt reci, înfometați, săraci și disperați este o modalitate sigură de a-i determina pe oameni să coopereze cu preluarea globalistă, care include o tranziție radicală la transumanism.

 

Transumanismul este eugenismul redenumit

 

În interviu, Webb trece în revistă istoria transumanismului, ale cărui rădăcini se întorc la Julian Huxley, fratele celebrului autor Aldous Huxley. Julian a fost președintele Societății Britanice de Eugenie.

Când Națiunile Unite au fost create după al Doilea Război Mondial, el a fost pus la conducerea Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO), al cărei scop declarat este de a promova pacea și securitatea mondială prin cooperarea internațională în educație, arte, stiinte si cultura.

 

Dar scriind despre viziunea sa pentru UNESCO, Julian a spus despre eugenie: „Trebuie să facem din nou inimaginabilul imaginabil”. Zece ani mai târziu, în 1957, el a inventat termenul „transumanism” și l-a descris ca eugenie prin îmbinarea omului cu mașina.

Așadar, transumanismul este redenumit ca eugenie. Acest lucru este coroborat și de faptul că aceleași persoane, familii și organizații care în trecut susțineau eugenia susțin acum transumanismul.

De asemenea, fuziunea companiilor din Silicon Valley cu Big Pharma nu este altceva decât eugenie încadrată ca îngrijire a sănătății. Și COVID ne-a arătat acum că această formă rebrandată/redenumită de eugenie ne poate fi impusă.

 

Transumanismul nu este pentru îmbunătățirea persoanei medii

 

După cum a menționat Webb, în timp ce transumanismul ne este vândut ca o modalitate prin care toți oamenii pot obține sănătate și longevitate – echitate în sănătate pentru toți! — realitatea va fi departe de a fi echitabilă.

Ea subliniază că scriitorul de science-fiction H.G Wells a descris odată viitorul transumanist ca unul în care există o clasă de elită crescută fizic și intelectual și o clasă de elită ghemuită, asemănătoare unui pitic, care mănâncă insecte și nici măcar nu are capacitatea cognitivă de a devein rebel.

 

Suna familiar? Forumul Economic Mondial și rețelele lor aliate fac eforturi pentru o tranziție de la carnea adevărată la insecte. Unul dintre principalele efecte secundare ale armei biologice, denumită „vaccinul COVID-19”, în afară de moartea timpurie, este disfuncția neurologică, iar mascarea, blocarea și închiderea școlilor au dus la copii care sunt nonverbali, cu deficiențe cognitive și/ sau cu ani în urmă cu privire la abilitățile de bază de citire și matematică.

 

Planul transumanist este accelerat

 

După cum este detaliat în „Planul de a te transforma într-un cyborg uman editat genetic”, un raport din 2021 al Ministerului Apărării din Regatul Unit și al Biroului German Bundeswehr pentru Planificarea Apărării oferă perspective șocante asupra viitorului ciberneticului distopic către care ne împing tehnocrații globali.

 

Raportul, „Human Augmentation — The Dawn of a New Paradigm, a Strategic Implications Project” – “Imbunatatirea/Augmentarea Umana_ Apusul Unei Noi Paradigm, Un Strategic Proiect ”, analizează obiectivele științifice ale ministerelor de apărare ale Regatului Unit și ale Germaniei și sunt exact ceea ce sugerează titlul. Augmentarea umană este subliniată ca fiind un domeniu cheie al dezvoltării.

Este demn de remarcat faptul că orice stire eliberată publicului este cu un deceniu sau mai mult în urmă capacităților actuale, așa că totul din acest raport poate fi considerat déjà știri învechite, chiar dacă se citește ca o ficțiune științtfică pură.

 

Foarte important, raportul notează că „Mărirea umană are potențialul de a… schimba sensul a ceea ce înseamnă să fii om”. Acesta este exact ceea ce Klaus Schwab, fondatorul și președintele executiv al Forumului Economic Mondial (WEF), a declarat că este scopul celei de-a patra revoluții industriale.

Schwab a declarat că „A patra revoluție industrială va duce la o fuziune a identităților noastre fizice, digitale și biologice.” Dincolo de propriul tău sine „îmbunătățit” conectat la cloud 5G, WEF prevede un viitor apropiat în care identitatea digitală a tuturor sunt conectate între ele printr-un „Internet of Bodies” (IoB).

 

Faptul că ne îndreptăm cu viteza fulgerului în viitorul transumanist imaginat de WEF și de armatele din întreaga lume este evidențiat și de Ordinul executiv al președintelui Biden din septembrie 2022 privind avansarea biotehnologiei, care plasează dezvoltarea tehnicilor de inginerie genetică „pentru a scrie circuite pentru celule și, în mod previzibil, programează biologia” pe calea rapidă.

 

Departamentul de Apărare al SUA lucrează și la Cyborgi umani

 

Într-un articol din 14 septembrie 2022, Substack6, dr. Robert Malone a trecut în revistă și planurile Departamentului de Protecție al SUA pentru o armată de cyborgi umani. Numai anumite titluri ale rapoartelor spun povestea, cum ar fi raportul Consiliului Biotehnologii pentru Sănătate și Performanță Umană „Cyborg Soldier 2050: Fuziunea umană/mașină și implicațiile pentru viitorul DOD- Departamentul de Aparare”. Conform rezumatului de evaluare:

 

„Obiectivul principal al acestui efort a fost de a prognoza și de a evalua implicațiile militare ale mașinilor care sunt integrate fizic cu corpul uman pentru a crește și a îmbunătăți performanța umană în următorii 30 de ani.

Acest raport rezumă această evaluare și constatări; identifică patru cazuri potențiale de utilizare militară pentru noile tehnologii în acest domeniu; și evaluează impactul acestora asupra structurii organizaționale a DOD, doctrinei și tacticii luptătorilor și interoperabilitatea cu aliații SUA și societatea civilă.”

 

Tehnologiile de augmentare umană considerate fezabile din punct de vedere tehnic până cel târziu în 2050 includ îmbunătățiri oculare pentru îmbunătățirea vederii și conștientizarea situației, body optogenetic pentru a restabili sau îmbunătăți forța și controlul muscular, îmbunătățiri auditive și îmbunătățirea neuronală a creierului pentru transferuri de date bidirecționale și creier- comunicare la creier.

 

Având în vedere descrierea lui H.G. Wells a viitorului nostru transumanist (societatea pe două niveluri a super-oamenilor augmentați și a sclavilor devoluți care mănâncă insecte). Merită remarcat faptul că atât raportul „Cyborg Soldier” al DoD, cât și „Human Augmentation” britanic/german rapoartele abordează faptul că creșterea umană va extinde inevitabil disparitățile, inegalitățile și inechitățile deja existente – nu le va închide! — și, prin urmare, „ar trebui depuse eforturi pentru a inversa narațiunile culturale negative ale tehnologiilor de îmbunătățire.”

 

Cu alte cuvinte, nu lăsați oamenii să ajungă la concluzia că „borgii” umani sunt o idee proastă, pentru că, în cel mai rău caz, asta le-ar putea împiedica dezvoltarea și, în cel mai bun caz, va pune oamenii obișnuiți împotriva elitei augmentatoare, ingreunandu-și eforturile de a guverna. Combaterea narațiunilor negative despre borgificarea omenirii este, de asemenea, necesară pentru a menține minciuna conform căreia transumanismul înseamnă egalizarea condițiilor de joc și a permite tuturor să trăiască mai mult și să aibă o sănătate pe tot parcursul vieții.

 

Gânduri finale

 

Nu știu ce va fi nevoie pentru a preveni lumea post-umană distopică imaginată de eliștii transumaniști tehnocrați, dar bănuiesc că educația ar fi piatra de temelie a unui astfel de efort. Pentru a exista o rezistență, destui oameni trebuie să fie conștienți de ce este planul și de unde suntem de fapt conduși cu toate aceste terapii și invenții noi.

 

Pe termen mai scurt, este esențial să ne dăm seama că scopurile imediate ale „tehnologiilor și tehnicilor de inginerie genetică de a putea scrie circuite pentru celule și de a programa în mod previzibil biologia în același mod în care scriem software și programe pentru computere” înseamnă că aceste scopuri sunt impotriva noastra, desi multi inca nu cred; o mulțime din ei.

În principiu, testarea va fi făcută asupra populației în general, la fel cum au făcut-o cu lvaccinurile COVID. Rezultatele unor astfel de experimente sunt relativ previzibile. Oamenii vor fi grav vătămați și mulți vor muri.

 

De asemenea, încă nu știm care ar putea fi statutul legal al persoanelor a căror genetică este modificată de ARN, acum sau în viitor, deoarece acesta nu a fost încă stabilit. Elitele au patent pe toate produsele agricole modificate genetic si chiar pe unele naturale, nemodificate si isi sustin proprietatea asupra acestora.

 

Așa că, vă rog, gândiți-vă mult înainte de a fi de acord să luați oricare dintre aceste terapii genetice viitoare, fie ele stimulatoare COVID sau orice alte „vaccinuri”.

Nu sunt vaccinuri. Sunt tehnologii de transfer de gene mARN, care vă modifică ADN-ul. Ele fac parte din agenda transumanistă, “A Patra Revoluție Industrială” – și amintiți-vă, transumanismul este o agendă de eugenie.

Aceeași agendă, doar instrumente noi.

 

Sursa: https://articles.mercola.com/sites/articles/archive/2022/11/18/transhumanism-eugenics.aspx?ui=046374c85aa3d08de8645075fe0dc00f922de95f2bd0391f492e7c88bce11caf&sd=20220803&cid_source=dnl&cid_medium=email&cid_content=art1ReadMore&cid=20221118_HL2&cid=DM1288951&bid=1648174098

 

Traducerea: CD

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

“Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui faţă de mine?” (Ps.116/12) …“Ce faci tu aici, Ilie?” (1 Imp.19/9)… Marie, Vasile, Costele, Ursula, Ionel, Putin(el)… căci este scrisă această întrebare de mii de ani, pentru fiecare dintre noi, ca să nu spună nimeni că nu a ştiut să-i răspundă!” Când strigă cei fără prihană, Domnul aude și-i scapă din toate necazurile lor. Domnul este aproape de cei cu inimă înfrântă și mântuiește pe cei cu duhul zdrobit.De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar…

 

http://www.informatii-agrorurale.ro/agropedia/category/plante-medicinale/

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

Până când „Cei ce povăţuiesc pe poporul acesta îl duc în rătăcire şi cei ce se lasă povăţuiţi de ei sunt pierduţi” ? (Îs.9/16) De ce nu ne lăsăm şcoliţi (Mat.28/19-20) de Duhul Adevărului, trimis ca să ne ajute? Chiar nu credem că după ce a scos pe Poporul Evreu din cuptorul încins cu nelegiuiri faraonice, tot Dumnezeu s-a întrupat în Omul Hristos şi a venit să ne scoată şi egiptul păcătuirilor din sânge? Pentru că ne iubeşte (Ioan 3/16) şi pe cei „buni”, dar şi pe cei răi (Mat.5/44-48), s-a făcut Una cu noi, TOŢI şi ne-a învăţat să trecem (dacă nu ne îndoim- (Marcu 6: 45-52) Marea păcătuirilor globaliste pe valuri, fără a mai despica marea (Ex. Cap.14)… dacă, prin pocăinţă, credem că am fost răstigniţi împreună cu el (Gal.2/20), când a luptat până la sânge împotriva oricărui păcat şi, prin botezul în moartea lui am fost îngropaţi, în necaţi şi înviaţi, ca să nu mai păcătuim niciodată (Rom. cap.6); Să ne bucurăm că Acela care este în noi este mai Mare şi mai Atotputernic decât cel care este în lume… (1 Ioan 4/4) Să rămânem în el Una cu plinătatea învăţăturii, rânduielii şi înfăptuirii lui, având ca şef-Căpetenie pe Duhul Sfânt-nadejdea Slavei (Col.1/27)! Lui să-i dăm suveranitate deplină în toate; Tot lui să-i dăm întâietate în gândire, vorbire, făptuire, căci noi suntem faliţi încă din grădina Eden… (Rom.7/18); Să credem că el, pentru noi, prin noi şi dimpreună cu noi face totul Dumnezeieşte, dacă primim transfuzia cu Sânge Cristic, cu Gândirea, cu Voia Lui- Amin !

 Publicat la: Februarie 10, 2022

 

Până când „Cei ce povăţuiesc pe poporul acesta îl duc în rătăcire şi cei ce se lasă povăţuiţi de ei sunt pierduţi” ? (Îs.9/16) De ce nu ne lăsăm şcoliţi (Mat.28/19-20) de Duhul Adevărului, trimis ca să ne ajute? Chiar nu credem că după ce a scos pe Poporul Evreu din cuptorul încins cu nelegiuiri faraonice, tot Dumnezeu s-a întrupat în Omul Hristos şi a venit să ne scoată şi egiptul păcătuirilor din sânge? Pentru că ne iubeşte (Ioan 3/16) şi pe cei „buni”, dar şi pe cei răi (Mat.5/44-48), s-a făcut Una cu noi, TOŢI şi ne-a învăţat să trecem (dacă nu ne îndoim- (Marcu 6: 45-52) Marea păcătuirilor globaliste pe valuri, fără a mai despica marea (Ex. Cap.14)… dacă, prin pocăinţă, credem că am fost răstigniţi împreună cu el (Gal.2/20), când a luptat până la sânge împotriva oricărui păcat şi, prin botezul în moartea lui am fost îngropaţi, în necaţi şi înviaţi, ca să nu mai păcătuim niciodată (Rom. cap.6); Să ne bucurăm că Acela care este în noi este mai Mare şi mai Atotputernic decât cel care este în lume… (1 Ioan 4/4) Să rămânem în el Una cu plinătatea învăţăturii, rânduielii şi înfăptuirii lui, având ca şef-Căpetenie pe Duhul Sfânt-nadejdea Slavei (Col.1/27)! Lui să-i dăm suveranitate deplină în toate; Tot lui să-i dăm întâietate în gândire, vorbire, făptuire, căci noi suntem faliţi încă din grădina Eden… (Rom.7/18); Să credem că el, pentru noi, prin noi şi dimpreună cu noi face totul Dumnezeieşte, dacă primim transfuzia cu Sânge Cristic, cu Gândirea, cu Voia Lui- Amin !

 

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Transumanism sau cum ne jucăm de-a Dumnezeu

 

Ovidiu Slăvoiu

În weekend-ul de dinainte de Paște am reușit să văd Ex Machina. Nu-i un film de referință pentru genul science fiction și nici nu impresionează prin regie sau jocul actoricesc. Dar nu e nici un film de neglijat. Sensul în care se duce scenariul este interesant și, în egală măsură, terifiant: o entitate de tip inteligență artificială, Ava, un soi de Adam al lui Frankenstein în variantă feminină, diafană și hiper-tehnologizată, e capabilă să își ia destinul în mâini, devenind, în final, nu doar autonomă, ci și psihologic manipulativă și letală. Mai exact, capabilă să te facă din vorbe și să te hăcuiască, la propriu, dacă asta îi dictează convingerea și dorința. „Ce spui tu aici? Mașinile să aibă convingeri și dorințe?! Ți-ai pierdut umanismul?” Nu eu, scenaristul.

Domeniul inteligenței artificiale (IA) nu prea mai este SF. Tema a stârnit frenezia și fantezia intelectuală a multor oameni de știință și tehnologi, care sunt curioși până unde pot merge. Curiozitatea lor alimentează și dilema mea: într-o lume în care IA va scrie romane și va recrea picturi clasice, mie ce îmi rămâne de făcut? Cel puțin asta cu scrisul mă intrigă rău! Pentru că, oricum, muncile manuale grele au început să fie încetul cu încetul preluate de roboți, în cam toate domeniile. Că vorbim de roboți, tot de curând am găsit pe un portal de design industrial un film care prezintă testele pe care cei de la Boston Dynamics le fac pe robotul lor, Atlas (The Agile Anthropomorphic Robot). Imaginile m-au pus pe gânduri: robotul este pus să ridice o cutie pe care un om i-o tot dă jos din mâinile lui mecanice cu o crosă de hochei. Apoi îi face vânt de la spate săracului „ghem” de fiare și fire, în timp ce robotul, docil, se ridică de fiecare dată și își vede, stoic, de treabă. Mă gândeam ce sentiment ar fi avut genialul Asimov văzând acele imagini. Recunosc, eu am nutrit un soi de simpatie pentru timidul Atlas. Cumva pentru că el este creația celui care îi tot dă șuturi în fundul lui metalic. Așa face oare și Dumnezeu cu noi?

 

Coincidență sau nu, săptămâna trecută am avut ocazia să asist la o prelegere despre transumanism a domnului Dan Cautiș, profesor la Georgetown University, la invitația firmei de IT, Qualitance (niște băieți autentic deștepți). Domnul profesor Cautiș a vorbit despre acest Big Shift care e pe punctul de a ne deschide multe uși, dar și multe dileme – sociale, morale, etice, religioase și existențiale; la propriu. Esența ideii de transumanism este de a crea o super ființă umană tehnologizată. Mai pe românește, schimbarea treptată a rasei umane; sau, într-un final mai radical, înlocuirea ei cu una mai bună, mai robostă, mai inteligentă, cu ajutorul științei și tehnologiei.

 

 

 

 

 

 

Transumanismul este o mișcare care a prins aripi în ultimii ani, indiferent că ne place sau nu. Și asta pentru că e la intersecția mai multor domenii în care tehnologia își face de cap: robotică, nano-robotică, genetică, neurologie, biotehnologie și, firește, IA. Internetul abundă de resurse, veți găsi în „nori” o grămadă de informații și dezbateri despre acest subiect. Vă fac totuși o trimitere, către unul dintre cei mai articulați transumaniști: Ray Kurzveil, care e convins că în decursul vieții sale tehnologia va evolua într-atât, încât el va putea să își prelungească viața și să își „salveze” conținutul creierului pentru a dăinui veșnic (că nu mai putem numi viață acest soi de existență). Și ca să fie sigur că un ratează totuși momentul, se va criogena. Iar omul e inginer, om de știință și lucrează la Google, nu e vreun guru spiritual.

 

Subiectul are ramificații multidisciplinare, cum spuneam. Dar și impact de dezbătut. Mă voi limita aici în a atinge puțin partea umană. Argumentele transumaniștilor non-radicali sunt orientate în direcția rezolvării unor probleme medicale, fie că acele neajunsuri sunt lăsate de natură, fie că sunt dobândite. Ingineria genetică e mână-în-mână cu transumanismul, miza fiind polisarea genomului uman pentru a asigura tuturor oamenilor o viață mai bună. Cei mai radicali merg la un alt nivel: rasa umană are nevoie de reprogramare. Atât din motive genetice, dar și din motive ce țin de nevoia de a crea o civilizație (societate) mai bună. Indiferent ce înseamnă asta…

 

Ideea în sine nu e nouă (vezi eugenismul secolului XX și chiar anumite manifestări post-renascentiste). Provocarea rolulului lui Dumnezeu e mai veche. Însă azi ea se manifestă la vedere și ne transformă din mers experiențele, valorile, credința și, în final, viața. Că vrem sau nu. Că suntem conștienți sau nu. Tentația e mare: cine nu și-ar dori să trăiască veșnic? Nu ați vrea să fiți mereu sănătoși? Cine nu ar vrea țesuturi împrospătate la 5 ani? Cine nu și-ar dori un trup de 25 de ani și o judecată de 70? Nu v-ați dori să puteți acumula mai repede și mai multe informații și cunoștințe? Căci și despre asta e vorba când vorbim despre transumanism.

 

Ce câștigăm și ce pierdem din această jonglerie genetică și tehnologică? Nu am suficientă cădere să trag concluzii. Și, oricum, nu aș putea să o fac după câteva paragrafe. Dar, pot să am o opinie și o credință. Am urmărit cum s-au format și mi-au crescut copiii încă din pântecele doamnei mele, mama lor. Ați văzut vreodată cum bate o inimă într-un embrion de 1,42 cm? Mă uit cum cresc, cum evoluează, cum acumulează. Cum se refac, natural sau medical, după traume sau afecțiuni. Și uitându-mă la toate aceste „mici” detalii, realizez ce bun designer este Dumnezeu și ce inginerie dată în Sfântul Spirit a făcut cu noi!

 

Și mă mai întreb ceva: poate o să fim într-o zi capabili să „descărcăm” conținutul creierului pe un soi de hard disk. Dar cum vom „da jos” conștiința și sinele? Și mai ales visele și… umorul.

 

https://republica.ro/transumanism-sau-cum-ne-jucam-de-a-dumnezeu

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

CE ESTE MARXISMUL CULTURAL?

 

de Vlad Mureșan

 

• 1. Marxismul cultural ca generalizare a principiului egalității. Existența marxismului cultural este contestată ca simplu contrasens la economismul marxismului ortodox. Pare o contradicție, dacă rigidizăm economismul marxist ignorând faptul că marxismul clasic propunea deja revoluția culturală precum și recuperarea ulterioară a Manuscriselor din 1844. Marx atacă deja nu doar proprietatea (infrastructura) ci și familia și religia (suprastructura), prefigurând necesitatea extinderii extra-economice a marxismului economic. Conceptul va sesiza ușor că distincția dintre marxism economic și marxism cultural este o distincție derivată nu originară. În fond, Marx însuși nu este decât cel mai influent reprezentant al principiului egalității abstracte tematizat inaugural în forma idealului egalizării economice. Marx este astfel doar autorul primei ocurențe teoretice majore a principiului egalității, ceea ce explică faptul că toți succesorii i-au asimilat vocabularul devenind neo-marxiști (prin variații tematice ale egalității determinate de Marx în formă economică). Sau altfel spus: Marx a canonizat i) ideea nedeterminată a egalității și totodată ii) prima ei determinare economică. Autorii neomarxiști nu fac decât să tematizeze variațional principiul nedeterminat al egalității lărgind logic seria determinațiilor în care egalitatea nu este realizată. În acest sens, deși marxismul cultural succede cronologic marxismului economic (și apare ca derivat) din punct de vedere logic (adică în sine) marxismul economic și cel cultural sunt doar specii coordonate ale aceluiași gen supraordonat: conceptul egalității abstracte devenit program politic, adică teoria deconstructivă devenită praxis revoluționar. Odată ajunsă la concept, gândirea poate întreba: Cum dovedim existența marxismului cultural? Citind autorii care aplică matricea marxistă a egalității prin extinderea ei de la critica revoluționară a infrastructurii economice la critica revoluționară a suprastructurii culturale: fie negativ ateleologic (Școala de la Frankfurt, postmodernism), fie pozitiv teleologic (în toate politicile identității). Trebuie să recunoaștem faptul că un marxist ortodox (pur și dur) are dreptate atunci când vrea să delimiteze marxismul ortodox de proliferarea acestor forme heterodoxe de marxism. Din păcate disputa marxismului ortodox nu este cu noi ci cu marxismul heterodox care s-a născut din destabilizarea speciei (marxismul clasic) de către genul însuși (ideea egalității) astfel că ideea regulativă a egalității destabilizează marxismul economic ca fiind doar o (primă) specie determinată a egalitarismului generic care reclamă noi și noi specii. Disputa inter-sectară nu dovedește deci inexistența marxismului cultural ci doar sectaritatea lui raportată marxismul clasic: Manifestul Comunist și Manuscrisele din 1844 redescoperite tardiv care au legitimat deplasarea intra-marxistă de la accentul economic pe exploatare la accentul cultural pe opresiune.

 

• 2. Marxismul cultural ca generalizare a raportului stăpân și sclav. Istoria „marxismului” începe deci într-un fel dinainte de Marx (specia) și anume în capitolul Stăpân și sclav al Fenomenologiei Spiritului care l-a marcat profund pe Marx, capitol care articulează geneza inegalității într-un sens mai general pre-economic. Opera lui Marx poate fi considerată un vast comentariu polemic al problemei inegalității pusă în dialectica stăpânului și sclavului și contrasă la specia ei economică. „Socialism” a existat și în China antică și în sectele milenariste medievale sau în „socialismul utopic” (tautologie folosită de Marx pentru a­și distinge propria utopie „științifică” de utopiile socialiste anterioare). Dar abia când socialismul este articulat dialectic obținem marxism. Pentru Hegel dialectica stăpânului și sclavului este o categorie transcendentală a istoriei nu doar un moment empiric depășit. Totuși Hegel acceptă niveluri superioare ale manifestării eliberatoare a spiritului care au autonomie logică față de sfera puterii. El pune dinamic problema inegalității în contralumina egalității văzute ca recunoaștere reciprocă (Anerkennung). În acest sens Marx nu face decât să cuantifice empiric momentul calitativ al luptei transcendentale pentru recunoaștere. Mai mult, Marx intră practic în tabloul teoretic hegelian înscenându-se ca instigator al servitorului pentru a deturna subiectiv (ideologic) procesul obiectiv (dialectic) al recunoașterii. Simplificarea dialecticii recunoașterii realizată de Marx fixează morfologia standard a tuturor cazurilor ulterioare de marxism cultural1. Schema inegalitară „stăpân și servitor” (Herr und Knecht) suferă la Marx prima actualizare, contracție și proiecție sub forma seriei dialectice: Antichitate (stăpân și sclav), Ev Mediu (nobil și serf), Modernitate (burghez și proletar). În toate cazurile avem așadar: 1) determinarea unei opoziții ca relație ierarhică, 2) stabilirea unei categorii asupritoare și a unei categorii asuprite și 3) o revoluție chemată să răstoarne actuala formă a relației. În toate cazurile însă cerința teoretică este egalitară dar rezolvarea practică este inegalitară și ea reclamă compensarea retributivă prin inversarea raportului stăpân/sclav. Hegel indică deci principiul, Marx determină seria istorică iar urmașii lui Marx nu vor face decât să semnaleze noi cazuri de inegalitate: altă opoziție dialectică și alt subiect revoluționar. Ce numim marxism cultural este deci generalizarea marxismului prin extinderea principiului egalității abstracte la toate raporturile opoziționale ce pot fi construite ca ierarhice.

 

• 3. Marxismul cultural ca semnificant intersecțional al constelației neomarxiste. Gândirea trebuie așadar să urce la concept: să verifice conceptul prin cazuri care i se subsumează valid și să indice genul în raport cu care marxismul economic și cel cultural apar ca simple specii. În primul caz, conceptul nu va proceda prin confirmarea sau infirmarea empirică a unei „conspirații”. În realitate nu este nimic ocult ci totul este manifest ca Manifestul Comunist. Autorii care promovează un marxism resemnificat cultural avansează un proiect de transformare radicală a societății pornind metodologic de la critica suprastructurii nu de la critica bazei economice. Ei lărgesc critica marxistă a inegalității dincolo de aspectul ei strict economic. Fie că îl încadrăm crono-ideologic (neo-marxism), topologic (Western Marxism)2, în istoria filosofiei (ca teorie critică sau postmodernism) sau îl caracterizăm intensional (ca marxism cultural), este evident că circumscriem constelația variațională a matricei marxiste, Marx fiind prototipul acestor ramificații teroretice. Marx nu este deci „marxist” ci el este doar prima schemă a marxismului – echivalat cu egalitarismul doar datorită contingenței că Marx a dat cea mai articulată sinteză teoretică a egalitarismului, incompletă însă ca prim schematism asignat principiului egalitar. Deși sintagma de marxism cultural nu a fost folosită de toți, fiecare s-ar putea identifica în ea. Cine nu vede conceptul din cauza cuvântului, acela nu are o înțelegere filosofică. Strategia argumentativă ce pretinde că marxismul cultural nu există exprimă deci fie lipsa conceptului, fie ignoranța privitoare la ramificațiile marxismului, fie denegația psihanalitică (ce afirmă tocmai prin negativul deflecției semantice) – când nu este pur și simplu o camuflare în câmpul tactic al războiului cultural. Ar fi mai onest ca oamenii să admită că profesează o formă de marxism cultural (extins) și să angajeze dezbaterea pe fond. Marxismul cultural s­a impus deci ca semnificant generalizator al extinderii marxismului clasic. Teoria critică și derivatele neostructuraliste au fost recuperate în praxis-ul revoluționar ca momente logic destructive preliminare marxismului teleologic-afirmativ. În ansamblu însă marxismul teleologic și teoria critică exprimă alternanța momentului dialectic pozitiv cu momentul dialectic negativ, adică accentele epocale distincte puse pe (ca să îl combinăm pe Hegel cu Goethe) negația dialectică (faustică) și pe negația abstractă (mefistofelică) astfel încât însăși ideea regulativă a egalității abstracte să fie impusă în toate sferele vieții tocmai prin elitismul ideocratic al marxismului cultural3. Semnificantul generic exprimă principiul egalitarismului total ca exigență a nivelării omnilaterale. Aceasta apare ca heterodoxie doar pentru că este o generalizare radicală a principiului marxismului ortodox: principiul egalității economice. El reclamă utopia entropică a nivelării distincțiilor verticale ale ordinii arhitectonice a societății din care ordinea proprietății este doar aspectul vizibil. Familia este substructura ontologică a proprietății private, fiind schematismul dintre ordinea culturală și ordinea economică, căci ordinea liberală poate funcționa numai ancorată în ordinea tradițională4. Din acest motiv Manifestul Comunist atacă simultan ordinea proprietății și ordinea familiei. Freudo­marxismul nu face decât să împlinească prin Freud critica familiei efectuată deja de Marx. Deci extinderea marxismului de la lupta de clasă la războiul cultural nu este decât corolarul extinderii revoluției marxiste de la ordinea economică la ordinea culturală ca luptă de rasă, sex, gen prin resemnificarea minorităților ca oprimate și a majorității ca opresoare. Când un marxist precum Frederic Jameson descrie dezvoltarea noii stângi ca turnantă culturală a marxismului, ce alt concept descrie mai bine rezultatul decât cel de marxismul cultural5?

 

Curente constitutive în genealogia marxismului cultural

 

1. Hegelianismul de stânga Interpretare atee și politică a hegelianismului metafizic de către tineri „hegelieni”:

Feuerbach, Bauer, Ruge, Hess, Stirner, Engels, Marx

 

2. Marxismul ortodox 1.rolul determinant al existenței față de conștiință, rolul determinant al bazei asupra suprastructurii: dezvoltarea forțelor de producție revoluționează relațiile de producție deci societatea și ideologia.

2.extinderea mecanică a materialismului dialectic la materialismul istoric, codificarea engelsiană a marxismului.

 

3.salvarea ortodoxiei marxiste de reformiști, oportuniști, reafirmarea caracterului revoluționar al marxismului și necesitatea dictaturii proletariatului (V.I. Lenin)

 

4. instituționalizat în cadrul Internaționalei a­II­a (Kautsky, Plehanov) și în cadrul Uniunii Sovietice (Scurt curs de istorie a PCUS, I.V. Stalin).

 

6. Diamat: paralizia materialismului istoric subjugat materialismului dialectic (Lucio Coletti).

 

3. Marxismul heterodox 1.Scurtcircuitarea cauzalității rectiliniare de la bază la suprastructură prin Gramsci (Quaderni del carcere, 1935) și Lukács (Zur Ontologie der Gesselschaft, 1972), deplasarea centrului de greutate de la exploatare economică la hegemonie și alienare.

2.Semnificația acestei revizuiri reprezintă în lectura noastră victoria teoretică a idealismului hegelian asupra materialismului marxist.

 

4. Școala de la Frankfurt Teoria critică reflectă eșecul marxismului revoluționar în cadrul experimentului sovietic. Înlocuiește dialectica hegeliană cu dialectica negativă (Horkheimer, Adorno) în serviciul criticii culturale a capitalismului, alienării, rațiunii și culturii occidentale.
5. Freudo­Marxismul Interferent cu dar distinct de teoria critică: sinteza lui Marx cu Freud, redefinirea emacipării ca distrugere revoluționară a ordinii morale reacționare a lumii occidentale (formulat de Wilhelm Reich anterior școlii de la Frankfurt, dezvoltat de Marcuse în Eros și civilizație, de Deleuze în AntiOedip și de feminismul marxist).
6. Marxismul francez 1.Althusser (teza cezurii dintre Marx filosofic și Marx economic)

2.Sartre (exaltarea antinecesitară a subiectivității revoluționare prin critica dialecticii dogmatice din Diamat în numele istoricității unei dialectici critice).

 

3.Merleau-­Ponty (spiritul rebel al dialecticii împotriva realismului materialist).

 

7. Marxismul occidental 1.Deplasează accentul de la criza economică la criza culturală a capitalismului avansat (de la exploatare la înstrăinare) pornind de la scrierile tânărului Marx (marcate mai mult de Hegel decât de Adam Smith). Suprapunere semantică dominantă a marxismului cultural cu marxismul occidental sau Noua Stângă.

2.Perry Anderson, Considerations on Western Marxism: noua stângă absoarbe curente anterioare. Extinde logica revoluționară a luptei de clasă la mișcări identitar minoritare: feminism, antirasism, eliberare sexuală, ecologism.

 

3.Frederic Jameson, The Cultural Turn: definește criticismul cultural actual ca parte integrantă a marxismului.

 

4. Herbert Marcuse este o placă turnantă în articularea Școlii de la Frankfurt prin Omul unidimensional cu Freudo­marxismul prin Eros și civilizație cu marxismul occidental prin extinderea subiectului revoluționar, cu postmodernismul prin AntiOedip și cu political correctness prin toleranța represivă.

 

6. Postmodernismul

(Neostructuralismul)

 

Declinul marilor metanarațiuni (Lyotard), reducerea cunoașterii la putere (Foucault),

emanciparea diferenței asuprite de principiul identității (Deleuze). Deconstrucția își are originea în critica marxistă minus spiritul teleo­eshatologic al revoluției (așa cum admite Derrida). Postmodernismul teoretic și ironist se întoarce la politică și marxism prin postmodernismul aplicat, mișcările de justiție socială: postcolonialism, feminism, teoria critică a rasei, teoria queer (Pluckrose & Lindsay, Cynical Theories, 2020)

 

1. Hamartologia marxismului cultural

 

• 4. Generalizarea proletariatului ca victimariat. Antagonismul capital-muncă este înlocuit cu multiplicitatea antagonismelor identitare ce concurează pentru statutul de „oropsiți ai soartei”. Prin construcția sclavului ca victimă generică, victimariatul detronează proletariatul. Victimariatul nu este decât universalul în care proletariatul devine o formă particulară. Marxismul clasic este înlocuit cu marxismul extins din politica identităților, marxism (vrem, nu vrem) cultural. Adorno a dezmoștenit clasa proletară odată ce a observat că proletariatul în loc să se scufunde în mizerie (conform legii marxiste a pauperizării) a devenit clasă de mijloc, abandonând fervoarea revoluționară de clasă mesianică. Alte subiecte victimare au fost neglijate prin mesianizarea exclusivă a clasei proletare, deci proletariatului i s-a revocat statutul victimologic privilegiat. El acoperă doar acea inegalitate surprinsă de Marx în contextul revoluției industriale și al genezei relațiilor capitaliste. Analiza spectrală a inegalității va dezvălui însă noi și noi forme de inegalitate, noi categorii oprimate pentru care proletariatul nu a fost decât o primă schemă a arhetipului atemporal al victimei sacre. Această listă va identifica polarități logice victimizând ca a priori, permanent și colectiv oprimate categoriile de reflexie așa-zis marginale, minoritare, subreprezentate: Occident / Orient, bărbat / femeie, adult / copil, alb / negru, ortodox / heterodox, heterosexual / homosexual, cisgeder / transgender, om / animal, cultură / natură, tradiție / avangardă, tonalitate / atonalitate, intelect / imaginație, raționalism / iraționalism. Reducția alterității la victimitate substituie completitudinea etică prin corectitudinea politică. Dar inegalitatea nu dispare nici între egalitariști: ierarhia se reface în context inter-victimar căci nu toate victimele sunt egale. Egalitariștii reconstruiesc ierarhia victimității ca martirologie comparativă, intersecționalitatea fiind unitatea de măsură a noii ierarhii victimocratice. Subiectul ce cumulează cele mai multe predicate victimare este intersecțional superior ca subiect istoric ultraminoritar și superoprimat. Marxismul proletar lasă locul marxismului intersecțional și noului subiect activ al tiraniei penitențiale.

 

• 5. Generalizarea burgheziei ca opresariat. Noului proletariat intersecțional îi corespunde noua burghezie intersecțională: construcția stăpânului ca opresor generic. Acest lucru explică de ce alături de capitaliști apar noi categorii prezumat opresive: bărbatul alb occidental, adultul, heterosexualul, părintele, carnivorul, familia tradițională, patriarhatul, religia, filosofia, morala, raționalismul, cultura, umanismul, arta clasică, tonalitatea etc. Generalizarea victimariatului antrenează generalizarea opresariatului. Victimei generice îi revine un opresor generic: identificării victimei sistemice îi corespunde identificarea opresorului sistemic. Răspunderea individuală este dizolvată în apartenența de clasă iar relația ia forma holistic-totalitară a prezumției de vinovăție în noul mit tribal al coparticipației la culpa difuză: demonizarea opresorului este contrapartea sacralizării oprimatului. Proletarii sunt substituiți de cortegiul victimologic al noilor categorii prezumat oprimate așa cum burghezii sunt substituiți de cortegiul criminologic al noilor categorii prezumat opresoare. Și în acest caz, burghezia nu este decât prima schemă a arhetipului etern al opresorului. Războiul cultural construiește victima ca instanță morală absolută autorizată să declanșeze terorismul logocratic împotriva categoriilor construite ca opresive. Politizarea moralei obliterează răspunderea personală în numele justiției sociale (impersonale). Dar odată sacrificat principiul răspunderii personale, justiția socială dusă la capăt devine justiția nimănui contra tuturor, căci metafizic vorbind nimeni nu este pur și toți sunt vinovați. Marxismul este maniheist: unei intersecționalități victimare trebuie să-i corespundă o intersecționalitate opresoare, astfel că subiectul istoric care rezultă ca superpoziție predicativă a celor mai multe privilegii devine subiectul istoric ultramajoritar și superopresor: bărbatul alb heterosexual creștin ca obiect pasiv al tiraniei penitențiale.

 

• 6. Tirania penitențială. Pascal Bruckner denunță tendința Occidentului de a-și cere complulsiv iertare pentru păcatele istorice în loc să le depășească. Această expiație patologică a păcatului primordial are deja o structură cultică: consumați cu vinovăție prezentă pentru atrocități trecute, auto-flagelarea a devenit religie civică și penitență rituală ce expiază „răul din noi”, abominația și infamia. Obligația creștină a examenului de conștiință a dat Europei rațiunea critică, dar aceasta cade astăzi în autodevorare patologică. Mărturisirea are sensul de a putea să mergi înainte găsind absoluțiunea în a pune „bun început”. Altfel vina nu are alt sens decât ca voință de retragere din istorie, devenind „adicție morbidă” sau autoculpabilizare și autoflagelare masochistă6. Masochismul autocolonial prezent devine astfel reversul sadismului colonial trecut. Invers, superrogația autoflagelantă sugerează perfid că tot noi suntem cei mai buni tocmai etalând că suntem cei mai răi, deci prin conversia dialectică a excepționalismului negativ în excepționalism pozitiv. Dar dacă descompunem ce înțelegem prin Occident vom vedea că majoritatea este obiectul tiraniei penitențiale în timp ce minoritățile sunt subiectul tiraniei penitențiale. Prin deplasare gnostică păcatul primordial a trecut de la universalitatea speciei (ca în creștinism) la particularitatea rasei, sexului, genului. De la culpa iremisibilă a capitalismului la culpa iremisibilă a rasismului, sexismului, heterosexismului. Marxismul cultural politizează păcatul spiritual prin înscrierea lui în natură, de la libertate la destin: te naști în onto-categoria bună sau rea iar existența devine expiație. Marxismul este prin aceasta gnoză maniheistă a luminii și întunericului: onto-războiul clasial, rasial, sexual încununat cu tirania penitențială continuă a neajunsului de a fi născut: bărbat, alb, heterosexual, femeie albă heterosexuală, femeie neagră dar heterosexuală, femeie dar netranziționată sau chiar transfobă etc. În loc să asocieze originea răului cu alegerea transcendentală, marxismul o limitează la o parte obiectivată a umanității, prin regresia de la universalismul teologic la divizarea gnostică în fii ai luminii și fii ai întunericului ce nu au origine sănătoasă. Astfel, în locul luptei spirituale cu sinele, gnoza duce lupta cu alteritatea, cu societatea, prin proiecția politică exterioară a dramei spirituale interioare: „Între socialiști și creștini este o singură diferență: cei din urmă recunosc răul din om și mântuirea prin Dumnezeu; cei dintâi răul din societate și mântuirea prin om” (Donoso Cortés).

 

2. Eccleziologia marxismului cultural

 

• 7. Biserica marxismului cultural. Această mântuire prin om este mântuirea revoluționară a gnozei seculare. Marxismul cultural sau generalizarea principiului egalității se manifestă ca gnoză politică. Dacă religia știe că crede, gnoza crede că știe. Biserica marxistă era clasa proletară mesianică a cărei suferință va salva lumea. Gramsci depășește reducționismul clasial extinzând lupta de clasă la alianța tuturor forțelor sociale marginalizate într-un bloc istoric angajat în câștigarea hegemoniei culturale (ideologia dominației necesară praxeologiei dominației). Contribuția tactică a lui Gramsci este necesitatea trecerii, în context occidental, de la războiul de manevră (revoluția politică) la războiul pozițional (revoluția culturală): câștigarea luptei ideologice prin coaliția minorităților în blocul istoric dedicat cuceririi societății civile (familie, școală, biserică, universitate, presă)7. Minoritățile devin noul popor mesianic al marxismului cultural, fiecare minoritate fiind o secțiune a demos-ului politizată ca sectă intelectuală. Politicile identității afirmă astfel congregații revoluționare mobilizate identitar și revelațional în vederea răsturnării ordinii etico-politice: feminism, postcolonialism, ecologism, queerism. Fiecare ideologie neomarxistă trebuie astfel înțeleasă ca sectă gnostică trezită la adevărata știință smulgând vălul ce ascundea opresiunea. Pe baza sfintelor scripturi ideologice se organizează noua teroare revoluționară a „justiției” sociale.

 

• 8. Sacerdoțiul marxismului cultural. Gnoza substituie credința cu „știința” inițiaților în misterele salvării. Lupta proletariatului era călăuzită de ideologia revoluționară și de partidul revoluționar: produsul necesar al maturizării clasei muncitorești, conștiința de sine a proletariatului. Acest „detașament de avangardă al clasei muncitoare” (Lenin) cuprinde tovarășii dedicați cauzei, elită vizionară și luptătoare. Gnoza reclamă schematismul sacerdotal al aleșilor ce intermediază între ideologie și mase, forțând coincidența revoluționară a adevărului cu istoria. Profeții noului marxism parafrazează Manifestul Comunist. Istoria tuturor societăților de până în prezent este istoria luptei de clasă: de rasă, de gen. Marxismul cultural cere epurarea lumii murdărite de păcatul libertății resemnificate ca privilegiu într-o lume dominată de demiurgul cel rău al diferenței de specie, rasă, clasă sau de sex. Revoluția aspiră la totalizarea emancipator-titanică a lumii sub controlul charismatic al elitei salvatoare ca avangardă progresistă a umanității. Șefii diverselor ideologii minoritare joacă rolul șefilor paracletici ai sectelor gnostice milenariste (Voegelin), comunități justițiare, vigilantiste sau sfinții gnozei care judecă în ură. Așa cum Marx era profetul ce a revelat biblia comunismului (Capitalul) aceștia sunt profeții ce revelează bibliile marxismului cultural: avataruri ale aceluiași spirit gnostic dualist: războiul pozițional gramscian, negativismul adornian, promiscuismul marcusian, genealogismul foucauldian, deconstructivismul derridian, ecologismul singerian, genderismul butlerian, queerismul hocquenghemian etc. Păcatul cere penitența rituală dar sacerdoții care oficiază expiația nu sunt atât victimele cât cei ce se instanțiază drept conștiința clasei victimare: Partidul ca emanație a clasei victimare, avangarda comisarilor ideologici ce înlocuiesc procedura legală cu inchiziția morală.

 

• 9. Sacramentul marxismului cultural. Starea de asuprire post-lapsariană se reflectă în lupta de clasă. Pentru marxism lupta de clasă nu este o abatere contingentă de la cooperare ci este o lege obiectivă a societății. Noua luptă de clasă este sacramentul noii ecclesia militans. Hegel a demonstrat că orice conștiință este conștiință numai ca recunoscută de altă conștiință8. Axel Honneth și Nancy Fraser au documentat deplasarea hegeliană și culturală a marxismului de la lupta de clasă la lupta pentru recunoaștere (Kampf um Anerkennung). Lupta politică devine război cultural dedicat smulgerii vindicative a recunoașterii. O pluralitate de minorități (rasiale, sexuale, sociale și, în fond, oricine se poate asocia pe o platformă victimară) luptă pentru dubla recunoaștere identitar/victimară. Repararea inegalităților (reale sau percepute) trece prin misionariatul luptei pentru recunoaștere. Centrul revendicărilor sociale devine războiul cultural pentru înfăptuirea recognitivă a justiției sociale: recunoașterea statutului celuilalt de oprimat difuz deci recunoașterea propriului statut de opresor difuz. Așa cum revoluția politică este paroxismul lui Klassenkampf, revoluția culturală este paroxismul lui Kulturkampf. Cultura nu mai este theoreia ci praxis. Filosoful devine ideolog, savantul devine activist. Reducția culturii la politic subvertește raportul vertical adevăr/eroare (amicus Plato sed magis amicus veritas) cu raportul orizontal prieten/inamic (Carl Schmitt). Autoritatea epistemică trece din sfera comunității inter-monadologice a funcționarilor umanității (Husserl) la haita revoluționară a activiștilor sociali (Deleuze). Gnoza oficiază războiul cultural ca sacrament maniheist al distrugerii lumii vechi inegalitare și creării lumii noi egalitare. Ea oficiază culpabilizarea deci condamnarea rituală: abolirea reeducativă a omului vechi în numele omului nou regenerat prin îngenunchierea penitențială în fața victimei sacre colective. Dar egalitarismul generos trăiește prin activismul oneros. Predicatorii păcatului ecologic, clasial, rasial sau sexual ipostaziază o problemă pe care se împuternicesc ei înșiși să o rezolve. Producția discursivă a culpei coincide cu producția subversivă a penitenței. Soteriologia paternalistă decretează noile indulgențe redistributive ale despăgubirilor istorice precum și zeciuala ideocratică a contribuțiilor pentru cauză. Căci gnoza neomarxistă este finanțată de alianța corporațiilor cu statul deși constă în critica statul rasial heteropatriarhal capitalist. Statocrația și corpocrația sunt aliniate cu ideocrația (promovând activ noua religie civică prin subvenții, ESG și DEI). Sacramentul gnozei politice expiază culpa colectivă prin penitențe ideologice și indulgențe materiale ce răscumpără dreptul de a exista al oligarhiei politico-economice. Triumful sistemic al marxismului cultural apare ca noua sinteză gnostică dintre „tron și altar”: sinteza cartelului economico­politic cu cartelul ideologic sau sinteza corpocrației, statocrației și ideocrației. Deși s-ar părea că ideocrația a subjugat (ideologizat) oligarhia, ipoteza noastră finală va fi că oligarhia realistă s-a travestit în victimocrație idealistă și că orice om de stânga ar trebui să fie suspicios cu privire la armonia ideologică dubioasă a elitelor.

 

3. Apocaliptica marxismului cultural.

 

• 10. Concordanța revoluției economice cu revoluția culturală. Marxismul cultural este (printr-o mișcare retrogradă) convergent cu marxismul economic. Coimplicarea este complicitate iar dezbaterea între adepții marxismului economic ortodox și marxismul cultural heterodox este doar o divergență tactică în condițiile unui consens strategic privitor la solidaritatea revoluției cu „făurirea unei noi conștiințe”. Stalin credea că victoriei comunismului îi urmează dezalienarea. Gramsci credea că dezalienarea trebuie să preceadă victoriei comunismului. Dar această divergență tactică era contingentă la locul fiecăruia pe frontul internațional al luptei de clasă. Din acest motiv reeducarea a fost politică (retroactivă) în lagărul comunist și culturală (proactivă) în Occident. Dacă marxismul economic rezolvă lumea prin controlul statal al infrastructurii (al mijloacelor de producție economică), marxismul cultural rezolvă lumea prin controlul statal al suprastructurii (al mijloacelor de producție culturală). Revoluția culturală este deci analogon-ul suprastructural al revoluției economice infrastructurale. Absorbția politică a culturii este complementul recursiv al absorbției politice a economiei, fiecare membru producându-l în cerc vicios pe altul. Doar că revoluția economică asigură Partidului controlul materiei, pe când revoluția culturală asigură Partidului controlul spiritului. Prima suprimă libertatea exterioară (sfera proprietății), a doua suprimă libertatea interioară (sfera auto-proprietății). Împreună ele culminează cu instituirea ca stăpâni a celor ce s-au definit ca sclavi. Evident că cele două marxisme sunt diferite, dar în același timp ele sunt dialectic identice ca laturi ale aceleiași finalități egalitare. Acest lucru reiese cu claritate din catehismul revoluționar al epocii: „Revoluția socialistă transformă din temelii întreaga viață a societății. Ea se desfășoară nu doar în domeniul politic și economic ci și în domeiul ideologic și cultural, făurește nu numai o orânduire nouă politică și economică, ci și o cultură nouă socialistă. Revoluția culturală este o parte integrantă a planului leninist de construire a socialismului. Orânduirea socialistă nu poate fi concepută fără crearea unei conștiințe socialiste. Pentru a construi comunismul, oamenii muncii trebuie să se elibereze atât din punct de vedere politic și economic, cât și din punct de vedere spiritual de sub dominația burgheziei. Ofensivei socialiste pe plan social economic îi corespunde în mod necesar ofensiva ideologiei socialiste împotriva ideologiei burgheze. Activitatea ideologică cuprinde munca de lichidare a rămășițelor educației burgheze din conștiința oamenilor devine tărâmul principal al luptei dintre vechi și nou”9.

 

• 11. Revoluția culturală. Falsa conștiință a proletariatului este opusul conștiinței de clasă. Ea ascunde interesul de clasă și condițiile materiale ale exploatării, nefiind altceva decât ideologia introectată a clasei exploatatoare. Hegemonia culturală definită de Gramsci nu face decât să precizeze conceptul marxist de ideologie. Clasa dominantă impune prin valori ce descriu dominația ca benefică reproducând-o prin aderență nu prin violență. Marx scrie: „Clasa care dispune de mijloacele de producție materială, dispune totodată și de mijloacele de producție spirituală așa încât datorită acestui fapt îi sunt subordonate totodată ideile acelora cărora le lipsesc mijloacele de producție spirituală. Ideile dominante nu sunt altceva decât expresia ideală a relațiilor materiale dominante exprimate sub formă de idei. Ele sunt expresia relațiilor care fac ca o clasă să fie dominantă și prin urmare sunt ideile dominației ei”10. Lenin concluziona că „sarcina fundamentală a dictaturii proletariatului este reeducarea în spirit comunist a populației pentru înlăturarea mentalității obiceiurilor și psihologiei mic-burgheze care nu dispar deodată prin porunca unei lozinci ci numai printr­o luptă de masă îndelungată împotriva influențelor burgheze”11. Dacă revoluționarea bazei însemna lichidarea vechii forme de proprietate și înlocuirea cu una nouă, revoluționarea suprastructurii înseamnă „răsturnarea puterii clasei vechi și instaurarea puterii clasei noi, distrugerea vechilor instituții politice și crearea altora noi, învingerea vechii ideologii și instaurarea dominației ideologiei clasei noi”12. Marxismul cultural relansează revoluția culturală prin noii subiecți minoritari. Lupta de clasă continuă ca luptă de rasă, de sex, de gen cu falsa conștiință normalizată de categoriile discursive dominante ce perpetuează „privilegiul” rasial sau sexual. Deși revoluția culturală începe ca deconstrucție discursivă ea se instituționalizează ca politică performativă. Marx știa perfect că nihilismul burghez pregătește terenul pentru faustismul revoluționar căci decreația lumii vechi anticipează creația lumii noi13. Spre deosebire de revoluția politică ce cucerește statul și apoi societatea, revoluția culturală trebuie să cucerească întâi societatea și apoi statul, între cele două revoluții existând o circularitate logică în care Gramsci și Lenin nu sunt decât laturile tactice alternative ale strategiei revoluționare marxiste. Totalitarismul statal (leninist) produce totalitarismul social (gramscian) și viceversa. Cucerirea leninistă a statului duce la reeducarea societății așa cum reeducarea gramsciană a societății duce la cucerirea statului. Dacă reeducarea leninistă a Estului era gramscianism coercitiv, reeducarea gramsciană a Vestului va fi leninism voluntar. Marxismul cultural (non-standard) și marxismul economic (standard) reprezintă deci fața și contrafața aceleiași metafizici isocratice totalitar-entropice. Ceasul revoluției a sunat. Exproprierea expropriatorilor va răsturna vechea ordine culturală în numele egalității clasiale, rasiale, sexuale și de gen: egalitate rezultativă deplină -„mesianică” nu liberală, întronată prin contradiscriminarea obiectivă a discriminării subiective, adică prin dictatura compensatorie a victimariatului.

 

• 12. Dictatura victimariatului. Așa cum dictatura proletariatului este corolarul luptei de clasă, dictatura victimariatului este corolarul războiului cultural. Dictatura proletariatului a fost teoretizată de Marx ca tranziție necesară între lupta de clasă și societatea fără clase (între preistorie și istorie). Revoluția politică impune dictatura proletariatului ca purgatoriu al ultimelor vestigii ale ordinii burgheze. Dictatura proletariatului se realizează ca teroare apocaliptică sacră în purgatoriul construcției socialismului. Revoluționarul distruge lumea veche. Dar dacă revoluționarul politic distruge corpul politic, revoluționarul cultural distruge sufletul cultural. Pasiunea panthoclastică profesează destrucția definitivă a vechii lumi inaugurarea violent-palingenezică a minunatei lumi noi în care statul a devenit noua biserică: împărăția terestră a lui Dumnezeu fără Dumnezeu. Dictatura victimariatului impune purgatoriul terorii gnostice (intelectuale) intermediar între ordinea culturală și haosul fără discriminări, fără diferențe rezultate din ființă și din libertate, adică din ce ești și ce faci. Dictatura victimariatului se exercită prin inchiziția epurării orto-politice. Rolul de avangardă al revoluției îl dețin comisarii ideologici: activiștii societății civile cripto-politice (adică organizațiile nonguvernamental-guvernamentale) și activiștii societății politice (adică partidele) al căror scop este curecirea aparatului de stat și transformarea lui în stat ideologic definit nu de protecția tuturor drepturilor ci de constrângerea majorității în numele minorității. Construcția socialismului proletar este resemnificată drept construcție a egalitarismului victimar, în locul statului proletar emerge statul victimar. Dar pentru că hegemonia gramsciană a manufacturat deja consensul, dictatura victimariatului se exercită simultan vertical (statal) și orizontal (social) căci vigilența maselor completează vigilența nomenclaturii, sinteza represiunii statale cu represiunea socială asigurând împlinirea regimului victimocratic ca metastază ateocratică a puritanismului american.

 

4. Critica marxismului cultural

 

• 13. Acuzație autocreatoare și introecție autonegatoare. Spiritul luptei de clasă evocă hybrisul nevrozei de revendicare. Marxismul cultural evocă sinistroza, termen propus de Edouard Brissart pentru a descrie nevroza de revendicare sau tulburarea mentală consecutivă unui prejudiciu în care pacientul dezvoltă obstinația vindicativă de a maximiza reparațiile (financiare sau morale). Trauma nu este rezolvată ci perpetuată. Nevroza trecutului predetermină nevroza viitorului. Ciclul violenței vindicative devine automatism compulsiv de repetiție. Marxismul cultural generalizează nevroza de compensare oferind traumei un program sistematic care etatizează și oficializează sinistroza ca legitimare a statului terapeutic. Fariseismul înlocuiește însă lupta cu păcatul interior prin lupta cu răul exterior, țapul ispășitor sacrificat (anulat) ritualic. Sinistrozei îi corespunde ceea ce putem numi self-fulfilling accusation: acuzația autocreatoare. Stigma este acuzația care devine verdict, atributul care există prin faptul că este imputat și asigură verdict fără proces, adevăr fără anchetă, înfățișare fără contradictorialitate: rasist, sexist, xenofob, homofob este cel care a fost acuzat de rasism, sexism, xenofobie, homofobie etc. Stigmatizarea patologizează adversarul înlocuind dezbaterea cu carantinarea ostilă a „dușmanului de clasă”. Victimolatria legitimează acuzația autocreatoare ce devine verdict prin simpla proferare incantatorie: ochlocrația vindicativă a rețelelor instigată de sinistroza performativă a influencer-ilor. Căci indignarea suspendă regula rațională prin excepția emoțională. Destrucția convențiilor nu aduce transparența comunității cordiale ci vâscozitatea hoardei primordiale. Progresism derogator egal regresism decivilizator. Fundamentul vânătorii de vrăjitoare este hipermoralismul neopuritan secularizat. Inchiziția corectitudinii politice acționează mecanismul persecutor bazat pe primatul gnostic­totalitar al prezumției de vinovăție unde proferarea stigmei echivalează cu arderea pe rug a noii cancel culture, legea iacobină a suspecților și ghilotina asasinării extra-judiciare a caracterului: destrucția reputațională și ostracizarea profesională ca dublu atac la suprastructura și infrastructura demnității umane. Dar esența luptei pentru recunoaștere este disjuncția performativă prin care stigma ca semnificant al stăpânului se impune prin internalizarea stigmei ca semnificant al sclavului: acuzația autocreatoare a conștiinței recunoscute în introecția autonegatoare a conștiinței ce recunoaște, adevăratul sclav hegelian fiind auto-sclavul. Întocmai cum victima devine victimă prin simpla identificare (semnalizare) ca victimă și opresorul devine opresor prin simpla identificare (stigmatizare) ca opresor. Marxismul cultural profesează unitatea dramatologică dintre proiecția opresorului înscenat ca victimă și introecția victimei înscenată ca opresor, corespunzătoare unității dramatologice a stăpânului și sclavului. Mentalitatea victimară persuadează victima că ea este opresorul, adică victima introectează proiecția agresorului că ea este agresorul devenind astfel victima obiectivă a victimei (doar) subiective. Introecția proiecției invertește dialectic agresorul obiectiv în victimă subiectivă și victima obiectivă în agresor subiectiv asigurând printr­un gaslighting ideologic triumful logocentrismul reeducativ al tiraniei penitențiale celebrate în noul regim victimocratic. Psihologia știe că reactivitatea victimară este strategia narcisismului vulnerabil: „puterea celor fără de putere”. Renunțarea la mentalitatea de victimă reclamă însă confruntarea adevărului că ea este doar o compensație. Și numai renunțarea la mentalitatea de victimă convertește eșecul în victorie eliberând subiectul pentru-sine. Însă sistemul victimocratic se hrănește tocmai din instigarea victimară permanentă oficializând și recompensând socio-statal structura personalității victimare. Victimocrația este narcisocrație.

 

• 14. Critica minoritarismului. Alexis de Tocqueville a demonstrat potențialul tiranic al democrației, ca reprezentant al domniei legii în formă contra-majoritariană. Principiul majoritar are potențial tiranic în măsura în care majoritatea statistică poate încălca drepturile naturale. Acesta e motivul pentru care ce numim noi stat de drept (rule of law) nu este în fond o democrație ci o republică constituțională (în opoziție cu modelul rousseauist bazat pe o libertate autorizată). Forma puterii este constituțională, iar democrația este instrumentul selectării celor autorizați să legisleze (să materialize) forma puterii care este Constituția. Astfel, Constituția este forma libertății, democrația este materia libertății. Drepturile protejate de Constituție sunt drepturi metafizice înscrise în pozitivitatea legii (sacralitatea vieții și drepturile naturale independente de stat). Dar oricâtă dreptate are Alexis de Tocqueville, el nu a anticipat evoluția tiraniei. Căci a tiraniza o minoritate este un lucru rău, dar a tiraniza o majoritate este tot un lucru rău. Tirania majoritată (plebiscitară) a fost înlocuită de o tiranie minoritară (contra-plebiscitară)14. Deasemenea, orice minoritate este o majoritate raportată la micro-minoritatea care este individul. Căci colectivismul majoritarist este înlocuit cu colectivismul minoritarist. Astfel că nu există nici o diferență logică între reprimarea individului în numele unei minorități sau reprimarea individului în numele unei majorități. Minoritarismul este deci tot un majoritarism local care tiranizează din punct de vedere logic majoritatea (fie luată colectiv ca grup, fie luată distributiv ca individ). Fenomenul tiraniei minorității a fost pus în evidență științific în cadrul unei teorii unificate a reprezentării de către Benjamin Bishin care a reușit să explice contradicțiile modelului majoritarian de reprezentare și modul cum preferințele grupurilor minoritare (subconstituency) au câștig de cauză în fața majorității prin praxis-ul unei cetățenii intensificate ce reușește prin hyperactivism să supradetermine interesul general prin interese speciale15. Putem numi această dialectică suprareprezentarea obiectivă a subreprezentării subiective, sistem opus egalității matematice a votului ce acordă supraputere radicalilor și retrage putere moderaților, escaladând astfel dialectica revoluției cu contrarevoluția. Regimul victimocratic instaurează tirania vindicativă a minoritățiilor suprareprezentate asupra majorității subreprezentate. Acest paradoxal elitism egalitarist este elitismul coalițional al blocului istoric gramscian ce definește marxismul cultural contemporan. Dar la fel de mult cum discriminarea prin lege a minorității este neconstituțională, și discriminarea prin lege a majorității este neconstituțională. De la linșarea acută a minorității s-a trecut la linșarea cronică a majorității. De la percepția reprimării difuze (culturale) a minorității s­a trecut la realitatea reprimării clare (politice) a majorității: de la microagresiune subiectivă (percepută) la macroagresiune obiectivă (legalizată). Dar domnia legii nu se înfăptuiește prin indignare morală ci prin procedură legală; nu prin linșaj (unilateral) ci prin litigiu, (bilateral). Iar criminalizarea administrativă a gândirii și exprimării nu este altceva decât instituționalizarea juristocratică a linșajului: legalizarea incrementală a prezumției de vinovăție și dezechilibrarea contradictorialității procesuale a părților. Statul victimocratic se construiește încet dar sigur peste majoritatea stigmatizată de o culpabilitate colectivă extrajudiciară. Democrația incluzivă este ca și democrația populară: mai mult incluzivă decât democrație căci majoritatea includentă este condiționată de minoritatea inclusă, minoritățile victimare devenind scopul a priori al procesului democratic și centrul metapolitic al autorității politice din care extrag privilegii sociale, politice și financiare căci incluziunea înseamnă cote obligatorii, fiind astfel incluziune coercitivă. Suprematismul minoritar astfel impune noi și noi „drepturi” speciale. Dar orice drept este logic corelat cu totalitatea obligațiilor conexe de a-l respecta, deci societatea care acordă mereu mai multe „drepturi” particulare (colective) este totodată societatea care impune mereu mai multe obligații particulare (colective) astfel că excesul „drepturilor” culminează dialectic în excesul obligațiilor.. Drepturi speciale pentru minorități înseamnă obligații speciale pentru majoritate, adică privilegii nu izonomie sau supercetățeni cu drepturi versus subcetățeni cu obligații. Acest lucru explică de ce ochlocrația minoritarismului woke transformă republica democratică în dictatură victimocratică.

 

• 15. Critica egalitarismului. Odată pusă problema inegalității economice este pusă implicit și problema inegalității transcendentale, a condiției tuturor inegalităților posibile. Dar totul în univers implică o structură ierarhică, negentropia fiind condiția de posibilitate a naturii și societății. Conservarea diferenței include diferența verticală care este inegalitatea. Prin urmare, în opoziție cu idealul egalității lumea însăși apare ca rea. Abolirea generalizată a inegalității reclamă revocarea fanatică (abstractă) a diferenței prin nivelarea fuzional-haoidă a naturii și societății. Numai haosul este egalitate pură. Doar entropia terminală satisface izotropia egalitară. În numele egalității toate formele de luptă de clasă devin război cultural generalizat și refac cu alți și alți actori problema hegeliană și soluția marxistă: construcția egalității prin lichidarea tuturor „discriminărilor” adică a diferențelor. Dar construcția egalității prin deconstrucția diferențelor declanșează aporetica egalității căci dogma egalitară a diversității contrazice dogma diversitară a inegalității. Iar acțiunea afirmativă se înfăptuiește prin acțiunea negativă la fel cum incluziunea se înfăptuiește prin excluziune. Căci victimitatea oficializată este victimitate privilegiată nu egalizată, statutul victimar devenind „resursă socială” adică ținta războiului politic pentru acumularea capitalului victimar ce asigură credibilitate, ascensiune, privilegii și putere. Egalitarismul comportă următoarele paradoxuri insolubile:

 

Indeterminabilitate putem identifica exact câte inegalități dorim să găsim

Arbitrarietate     fiecare critică inegalitatea pe care o vrea

Trivialitate     putem întotdeauna diviza arbitrar întregul într-o majoritate sau minoritate

Neverosimilitate      nu toate inegalitățile imputate chiar există

Imoralitate    nu toate inegalitățile sunt și inechități

Imposibilitate     nu toate inegalitățile pot fi abolite

Complementaritate egalitatea este un caz particular al inegalității

Contradictorialitate egalitatea este dublă inegalitate: tratare inegală a lucrurilor inegale

Echivocitate  egalitatea substanțială distruge egalitatea procedurală

Inechitate      egalitatea de rezultat distruge egalitatea de oportunitate

Inegalitate     egalitariștii acționează ca elită isocratică supraordonată inegalitar maselor

Iresponsabilitate      isocrația distruge isonomia

• 16. Critica gnosticismului. Știința dogmatică a gnozei ideologice este opusul credinței critice a religiei tradiționale16. Marx a revelat legile obiective ale istoriei sau „învățătura despre condițiile eliberării proletariatului” (Engels, Principiile comunismului). Marxismul este soteriologie gnostică: instrument de cunoaștere „științifică” și instrument de transformare a lumii. Apariția conștiinței de clasă trezește proletariatul la interesul de clasă. Trezirea conștiinței de rasă, de sex sau de gen demască opresiunea de clasă, de rasă, de sex, de gen. Importanța poziției de clasă contra „falsei obiectivități burgheze” devine în marxismul cultural prioritatea perspectivei propriei identități rasiale, sexuale împotriva falsei obiectivități ce ascunde privilegii istorice: bărbați deci sexiști, albi deci rasiști, heterosexuali deci homofobi tocmai când neagă stigma dovedindu-și astfel fragilitatea albă, masculină sau heterofragilitatea. Oricine critică rațional dubla revelație gnostică a adevărului teoretic și a binelui practic nu comite doar o eroare intelectuală ci un păcat moral. Ca urmare el nu mai merită o dezbatere rațională ci doar o reprobare rituală. Obiectorul este inamicul celor „marginalizați” și al soteriologiei statului terapeutic deci trebuie anulat nu criticat căci războiul cultural este noomahia dictaturii victimariatului17. Robert Tucker a demonstrat cum Marx efectuează o uriașă proiecție mito-gnostică ce obiectivează lupta transcendentală din interioritatea sinelui ca luptă politică din exterioritatea socială (corespunzând trecerii de la Manuscrisele din 1844 la Manifestul Comunist ce transcrie alienarea transcendentală ca alienare empirică ipostaziind gnostic forțele sufletului drept forțe sociale. Lupta subiectivă (individuată) dintre bine și rău este proiectată mitologic drept coliziune obiectivă (colectivă) între bine și rău repartizate în colectivități omogene opuse de burghezi versus proletari, oameni somatici versus oameni pnevmatici, oameni răi și oameni buni, albi și negri, bărbați și femei binele și răul devenind entități politice obiectivate ca proprietăți colective18. Creștinismul care stabilise că binele și răul luptă în fiecare suflet de aceea gnozele detestă personalismul ce pune oglinda în fața mitoproiecției colectiviste a răului metafizic. Oglinda este inamicul narcisismului victimar care se construiește ca victimă a societății opresive dar pe care oglinda îl deconstruiește ca microprivilegiat al societății afluente. Politica identităților reduce lumea la raporturi de putere în societatea agonală a solidarităților mecanice (de grup) ce distruge solidaritățile organice (de cooperare), conform distincției lui Durkheim. Concepția luptei pentru existență darwinistă a inspirat spiritul luptei de clasă marxiste și axioma totalitară că totul este politic, specifică războiului cultural. Ignorând complementaritățile și reciprocitățile dintre categorii, psihoza revoluționară sfârșește prin a distruge nu doar armonia socială fragilă ci și categoria victimară pe care se presupune că o eliberează, exact cum comuniștii au distrus muncitorii. Marxismul cultural are în comun cu fascismul cultural aceeași axiomă: totul este politic, ce autorizează ontologizarea politicului și incluziunea totalitară reciprocă a statului și societăți în numele logocentrismului soteriologic al gnozei politice. Vechiul liberalism a fost lichidat de statul comunist și de statul fascist. Dispariția acestora nu a readus însă idealul autoguvernării ci refacerea gnozei politice sub metanarațiunea emancipatoare a progresismului social (ce poate fi justificat descrisă ca marxism gramscian deci cultural). Dacă înainte societatea era sceptică față de statul predatorial economic și inchizitorial cultural, societatea ideologizată cere ea însăși un stat ideologic, gramscianizarea societății duce încet dar sigur la leninizarea statului. Căci patologizarea isterică a „prejudecăților” societății legitimează medicalizarea ei psihotică de către comisarii statului terapeutic.

 

• 17. Critica victimocrației. Revoluția marxistă a impus dictatura proletariatului solidificată ca stat proletar și realizat în statul partid (condus de casta ideocratică a comisarilor revoluționari). Revoluția culturală marxistă impune dictatura victimariatului solidificată ca stat victimar și realizată ca stat partid capurat de coaliția gramsciană). Noul stat va exercita dictatura epurativă a victimariatului sub forma victimocrației19. Avangarda revoluționară celebrează liturghia politică a victimocultismului de stat: rasocultism, sexocultism, homocultism, ecocultism, transgendercultism etc. Acest nou cult implică în toate cazurile deconstrucția rituală a „majorității toxice”. Dar tocmai glorificarea victimară coincide dialectic cu înjosirea victimară. Căci ceea ce trebuia să fie înălțat este în alt fel degradat20. Victimizarea organizată ca sistem etico-politic devine victimocrație. Acest lucru este posibil însă doar în Occident: civilizația fondată pe arhetipul christic al victimei sfinte. Dar prin marxismul victimocratic civilizația occidentală regresează idolatru la arhetipul autenticei Victime sacre: în timp ce își neagă victima fondatoare care stă pentru toți oropsiții soartei, ea apare ca unic loc din istorie unde puterea morală devine morala puterii, prin care puterea este acordată idealiter celor slabi, nu celor puternici Victima construită ca sacră „are întotdeauna dreptate” deci victima generică devine noul proletariat mesianic ale cărui suferințe vor izbăvi lumea. Ca atare, locul puterii politice (potestas) devine autoritatea morală a victimei (auctoritas) – adică legitimitatea politică derivă din victimitatea meta-politică. Cei care pot ocupa centrul simbolic prin identificarea cu victima vor deține legitimitatea ideală și puterea reală. Victimizarea devine arena luptei pentru recunoaștere și strategia fundamentală a legitimării în societatea victimocratică. Cine reușește să fie recunoscut ca victimă devine sacru, intangibil deci stăpân. Restul devin profani, vulnerabili deci supuși. Acest lucru a fost simțit de Nietzsche care a vrut însă să distrugă centrul sacru al victimității însăși, deci Creștinismul și astfel Occidentul însuși ca civilizație a victimei sacre: Agnus Dei qui tollit peccata mundi, victima sacră ce s-a sacrificat pentru toate victimele. Deicidul modern nu a suprimat ci a deplasat alienarea subiectului. Modernitatea nu a separat religia de politică ci a sacralizat politica aducând la putere seria istorică a gnozelor politice travestite în certitudini științifice superioare credinței: iacobinism, comunism, fascism, neomarxism, ecologism, transumanism. Zeul cunoscut (revelat) care a efectuat reconcilierea substituționară în religia subiectivității regenerate (Christos ca fundament onto-transcendental al civilizației libertății) a lăsat locul Zeului necunoscut polimorf, neîmpăcat, „esență sălbatică” periculoasă prin nedeterminare morală care poate fi domesticită și drenată de hierofantul politic ce identifică țapul ispășitor potrivit. Descreștinarea politicii și anularea victimei christice arhetipale a produs centrul vid al victimei necunoscute. Ocuparea centrului vid (=X) cu o victimă concretă a devenit scopul luptei pentru recunoaștere ca război cultural semantic unde X poate lua valori diverse în funcție de arta înscenării victimare. Victimolatria se realizează ca victimocultism: cultul victimei sacre, tabu sacru al cărui corelat blafsemic este victimofobia: stigma care asigură patologizarea expurgativă a obiectorului rațional ce demitizează metanarațiunea pseudo-victimei autosacralizate. Construcția ideală a noului „sclav” este în fond construcția reală a noului „stăpân”: cel ce se impune ca victimă devine noul stăpân. Dar victima este cel mai crud stăpân: a master with a vengeance, victima subiectivă adică noul stăpân obiectiv animat de spiritul revanșei și al subjugării penitențiale a dușmanului de clasă, rasă, sex, gen: „vom judeca cu ură!”. Victimocrația nu împlinește justiția obiectivă ci răzbunarea subiectivă: justiție revoluționară expeditivă: linia dură ce nu caută dreptate ci epurare, diferența dintre Louis XVI și Robespierre sau dintre țarul Nicolae II și Lenin. Justiția victimocratică devine schema dublei extorcări simbolic­materiale: recunoașterea de status victimar se traduce în putere și bani. Statul ideologic este victimocratic iar statul administrativ este redistributiv. Teroarea intelectuală generalizează și instituționalizează prezumția de victimă deci prezumția de opresor ca prezumție sistemică de vinovăție. Iar vinovăția sistemică echivalează cu destrucția cetățeniei în numele privilegiului, a egalității în numele echității, a izonomiei în numele isocrației și a dreptății în numele justiției „sociale”.

 

• 18. Concluzii. Am descris deplasarea culturală a marxismului ca generalizare a marxismului, am identificat morfologia gnostică a acestei ideologii virulente și fenomenologia ei autoritară. Dar:

 

1. Într-o republică constituțională avem obligații generale și reciproce față de toată lumea, nu obligații speciale și nereciproce față de o minoritate. Acțiunea afirmativă adică echitatea represivă nu este luptă pentru egalitate ci luptă contra egalității: o mașină de generat privilegii = privat lex: legi speciale, cote speciale pentru minoritățile suprareprezentate recognitiv în lupta pentru recunoaștere ce primesc rolul conducător în regimul victimocratic. Însă libertatea nu poate fi apărată decât prin demistificarea non-victimității auto-victimizaților sau individualizarea legală a culpei, lucru care echivalează cu demistificarea nomenclaturii victimocrate drept noua clasă privilegiată și revenirea la conceptul detotalizat al răspunderii personale pentru infracțiuni legale individuale, nu „infracțiuni” morale colective

 

2. Esența libertății este alegerea: discriminarea între alternative. Astfel, antidiscriminismul este liberticid căci nu distinge discriminările bune (justificate moral) de cele rele (nejustificate moral) ci impune un program de restrângere nediferențiată a libertății prin criminalizarea selectivă a gândirii și exprimării în statul (tot mai) polițienesc unde discursul oficial al urii se prezintă ca discurs împotriva urii. Invers, politizarea diversității nu ține oamenii împreună ci ontologizează și retranșează agonistic contingența diferitelor determinații.

 

3. Deși regimul victimocratic formalizează puterea minorităților asupra majorităților, autoritarismul orizontal al ochlocrației victimocratice nu ar fi câștigat supremația actuală fără decizionismul vertical al corpo-statocrației oligocratice care a oficializat ideologia atât în societate cât și în stat. Astfel că victimocrația ideologică pare să nu fie decât o ultimă camuflare a oligocrației politico-financiare: disimularea oligarhiei de sus în spatele ochlocrației de jos sau ascunderea celor puternici (ca esență) în spatele celor slabi (ca aparență). Căci deși victimocrația este structura formală a puterii, suveranitatea aparține în ultimă instanță celor care decid ultima materie a acestei forme, adică celor care decid suveran (și mediatic) cine este victima, cei ce decid noua ierarhie intersecțională. Astfel că deși majoritatea este formaliter subjugată de minoritatea „celor slabi” ea este materialiter subjugată de minoritatea „celor tari” (= cei mai bogați și cei mai puternici). Ca dovadă, înaintea instaurării hegemoniei marxismului cultural majoritatea încă putea critica statul și corporațiile. Dar în regimul marxismului cultural, statul și corporațiile (oligarhia) au devenit autorități etice arogante, transcendente procesului democratic, capabile să criminalizeze, să anuleze și să ostracizeze activ majoritatea, adică poporul-populist. Astfel că, dintr-un discurs antisistem, stânga culturală a devenit astăzi liturghia narativă și performativă a sistemului însuși.

 

*

 

Resursă suplimentară: cursul despre marxismul cultural din 30 septembrie 2022 din cadrul Școlii de toamnă de la Breb – Institutul Ludwig von Mises România: https://www.youtube.com/watch?v=GB2v8bl1kvI&t=122s

 

 

NOTE

 

Inclusiv când se camuflează sub retorica anti-binară hegeliană: opoziția dintre deconstruibil și indeconstruibil (Derrida) sau opoziția dintre arborescent și rizomatic (Deleuze) rămân dogmatic asigurate, în ambele cazuri subzistând teleologia marxistă a răsturnării centrului opresor în favoarea periferiei oprimate. ↑

„Western Marxism has been shaped primarily by the failure of the socialist revolution in the Western world. Western Marxists were concerned less with the actual political or economic practice of Marxism than with its philosophical interpretation, especially in relation to cultural and historical studies”, https://www.britannica.com/topic/Marxism/Variants-of-Marxism ↑

Gauchismul cultural reprezintă abandonarea vechiului marxism popular după moartea lui Sartre, Foucault, Deleuze sau Derrida, elitiști pentru care proletariatul e prea conservator (Jean-Pierre Le Goff, Du gauchisme culturel et de ses avatars, Le Debat, 2013/4, 176). Luc Boltanski va critica trădarea criticii muncitorești de către critica boemă a capitalismului (Le nouvel ésprit du capitalisme, Gallimard, Paris, 1999). În același sens avem o critică marxistă a marxismului cultural ca cerc pătrat: wokismul ca trădare a marxismului muncitoresc, Denis Collin, Le marxisme culturel n’existe pas, Front populaire, 18 mars, 2021 ↑

Donoso de Cortez a remarcat că liberalismul vrea să reducă proprietatea la individul atomar, însă nu poate rezolva asimetria dintre finitudinea temporală a individului și infinitatea temporală a proprietății, asimetrie care se rezolvă numai prin extinderea individului „corpuscular” în elementul „ondulatoriu” al familiei: „Suprimarea familiei aduce cu ea suprimarea proprietății ca o consecință necesară. Omul nu poate fi proprietarul pământului dintr-un motiv simplu: relația de proprietate asupra unui lucru nu poate fi concepută fără o anumită proporție între proprietar și lucrul posedat, iar între pământ și om nu există nici o proporție. Pentru a demonstra aceasta este suficient să observăm că omul e o ființă trecătoare, iar pământul este un lucru care nu moare niciodată. Este, ca atare, contrar rațiunii ca pământul să cadă în proprietatea oamenilor considerați individual. Instituția proprietății este absurdă fără instituția familiei”, Juan Donoso Cortes, Essay on Catholicism, Liberalism and Socialism, M.H. Gill & Son, 1879, p. 253. ↑

Frederic Jameson, The Cultural Turn, Verso, London & NY, 1998 ↑

Pascal Bruckner, Tyranny of the Guilt. An Essay on Wester Masochism, Princeton, 2010. ↑

Antonio Gramsci, Notes from the Prison, The Gramsci Reader, SUNY 2000. Gramsci reface oportunismul leninist al alianței tactice a clasei muncitoare cu țărănimea, teoretizând o alianță mai largă de forțe antisistem specifică lumii occidentale în care nici proletariatul, nici țărănimrea nu puteau provoca revoluția. ↑

„Conștiința de sine este în și pentru sine numai în și printr­o altă conștiință de sine, adică ea este doar ca recunoscută”, G.W.F. Hegel, Phänomenologie des Geistes, Meiner, Hamburg, 1988, p.108-109. ↑

Socialism științific. Manual, Ed. Politică, București, 1962, p.647­651. ↑

K.Marx, F. Engels, Opere, Ideologia germană, vol. 3, Ed. Politică, 1958, p.47 ↑

V.I. Lenin, Opere, vol. 31, ESPL, 1956, p. 99. ↑

Socialism științific, op.cit, p.66. ↑

Nu putem separa neostructuralismul de marxism sau unitatea dialectică dintre postmodernismul teoretic și postmodernismul aplicat specific politicilor identitare neomarxiste, Pluckrose& Lindsay, Cynical Theories, op.cit. ↑

„Democrația este prin definiție, guvernarea majorității, controlul statului de către majoritate, de către popor, oricum am defini acest termen. Dar astăzi astfel de definiții sună a bătaie de joc. Pentru că nu majoritatea guvernează. Minorități de tot felul au devenit factori decizionali; ele domină, tiranizeasă și terorizează majoritatea ce apare ca un conglomerat de minorități în permanentă schimbare. Minoritățile au devenit tot mai vehemente în protestele lor”, H. Staub, H. Zohnn, The Tyrany of Minorities, Daedalus, MIT Press, vol. 109, nr.3, 1980, pp. 159­168. ↑

Bejamin Bishin, Tyranny of the Minority: The Subconstituency Politics Theory of Representation, Temple University Press, 2009 ↑

Eric Voegelin, Modernity without Restraint, University of Missouri Press, Columbia, 2000 ↑

Andrew Doyle dezvăluie caracterul fundamentalist al culturii anulării. Noii puritani sunt vânători de vrăjitoare ce invocă puritatea morală și profesează o revoluție criptoreligioasă cu dogme și ritualuri de epurare a păcătoșilor în numele justiției sociale, Andrew Doyle, The New Puritans, Little, Brown Book, London, 2022 ↑

Robert Tucker, Mit și filosofie în opera lui Karl Marx, Ed. Curtea Veche, București, 2011. ↑

Termenul de victimocrație a fost propus de Adam Katz, dezvoltat de Eric Gans în textul Victimocracy, http://anthropoetics.ucla.edu/views/vw442/ și ulterior de Peter J. Leithart în textul Clashing Victimocracies, https://www.firstthings.com/web-exclusives/2018/11/clashing-victimocracies. ↑

Feminismul începe prin a celebra femeia fără matrimoniu și fără maternitate (de Beauvoir, Firestone) și culminează prin dezesențializarea teoretică a femeii (Butler) – analogon-ul dezesențializării practice a femeii prin metavictima fantasmatică: transfemeia bărbat. În loc să celebreze femeile ca individualități puternice, feminismul le-a redus la subiectivitatea heteronomă înlocuind falocrația patriarhală a societății cu falocrația victimocratică a statului al cărui spirit cavaleresc impune cote de gen. La fel, antirasiștii ajung să elogieze segregarea noului ghetto progresist tratând minoritățile nu ca persoane ci ca predicate esențializate cromatic în rasismul „afirmativ” al stângii, condamnând subiectul la fatalitatea determinațiilor naturale prin negarea autotranscenderii spirituale.  

 

 

 

 

Vlad Mureșan este lector universitar al Facultății de Studii Europene din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Master în studii politice (Paris, 2003), master în filosofie (Poitiers, 2005), doctor în filosofie (Cluj-Napoca, 2009). A publicat numeroase studii și articole în domeniile sale de activitate și de interes (idealism german, filosofie franceză). A susținut cursuri despre Descartes, Spinoza, Kant, Fichte, Hegel, Schopenhauer în cadrul Academiei Private. Ultima carte: Comentariu la Critica rațiunii pure, Presa Universitară Clujeană, 2019.

 

 

Ce este marxismul cultural?

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

EVOLUTIA MORALITATII LA UMANITATE SI VIITORUL EI

 

 

By Roxana Iorgulescu

 

Ceea ce-l distinge cu adevarat pe om de animal nu este mersul biped, ci caracteristica sa ce tine de moralitate, de comportament just, calauzit de bun simt si pozitivitate, in spiritul veritabilelor valori umane.

 

Fara sa se mandreasca insa cu aceasta zestre speciala, animalele manifesta la randul lor o serie de comportamente ce demonstreaza ca nu sunt lipsite de sensibilitate, chiar daca nu intr-un context al moralitatii efective.

 

 

 

MORALITATEA SI EVOLUTIA SA DE-A LUNGUL TIMPULUI

 

 

Ipoteza care sustine ca animalele sunt egoiste prin natura lor – asa dupa cum si omul primitiv ar fi fost in vremuri de mult apuse – insista deopotriva asupra faptului ca ceea ce numim azi altruism si moralitate, ar constitui de fapt doar o spoiala, un invelis superficial care mascheaza un nucleu egoist, fara sa limpezeasca insa chestiunea originilor spoielii in sine.

 

Spre deosebire de aceasta varianta, exista sociologi, antropologi si filozofi ce sustin contrariul, in sensul ca omul este prin natura sa croit sa traiasca alaturi de semenii sai, formand grupuri, familii, triburi si mai apoi state, intr-un cuvant societati, ereditand tendintele comportamentale altruiste de la stramosul sau pe scara evolutiva darwiniana – maimuta, dotata deja cu propria sa bunatate naturala.

 

Animalele ar fi asadar bune prin natura lor si nu egoiste, in sprijinul acestei teorii cercetatorii aducand in prim-plan experientele efectuate in laborator, menite sa demonstreze ca bunatatea isi are originile in emotii puternice de tip empatic, cum ar fi de pilda compasiunea sau dorinta de a sari in ajutorul aproapelui.

 

 

 

CITITI SI DESPRE:

 

 

CUM A EVOLUAT INTELIGENTA UMANA SI CE NE ASTEAPTA IN VIITOR?

ORIGINEA VIETII PE PAMANT

ISTORIA VIETII PE PAMANT

CUM PERCEP OAMENII VIATA?

 

 

Oamenii de stiinta au stabilit ca exista o granita extrem de delicata intre „contagierea emotionala” si empatia propriuzisa, concluzionand ca animalele sunt pe deplin capabile sa manifeste reactii emotive in contextul in care asista la durerea unui exemplar din aceeasi specie, sau chiar din specii diferite.

 

Acesta ar fi cadrul in care ar fi luat nastere prima forma de moralitate umana, ca rezultat al repulsiei pentru semnele de suferinta ale semenilor nostri – un soi de traire rezonanta, care transmite suferinta si celui ce priveste, nu numai celui aflat in dificultate – impingandu-l sa ajute, sa diminueze sau sa inlature pe deplin cauzele suferintei.

 

Neurostiintele si neuroimaging-ul au demonstrat ca spiritul moral activeaza la om o zona cerebrala din cele mai vechi – paleocortexul, sau sistemul limbic – aflat in imediata vecinatate a creierului reptilian, cea mai veche zona a creierului uman, responsabila pentru capacitatea de supravietuire a individului in conditii neprielnice.

 

La nivelul sistemului limbic se „filtreaza” informatia ce influenteaza starea de spirit imediata, dorinta, placerea, repulsia, schimbul de servicii sau alte trairi de natura ceva mai rafinata, care marcheaza acel salt calitativ al evolutiei inteligentei umane, aflat la baza dezvoltarii conceptului de moralitate.

 

Faptul ca a beneficiat de o astfel de zestre pretioasa inca din cele mai vechi timpuri, nu l-a impiedicat insa pe om sa inventeze pedeapsa cu moartea, cele mai abominabile atrocitati, torturile si multe alte actiuni care nu au nici in clin nici in maneca cu moralitatea, demonstrand ca si cea mai plina de cruzime vietuitoare de pe fata Pamantului este tot omul.

 

„In timp ce rigurozitatea moralitatii si onestitatea nu sunt contagioase, absenta eticii si coruptia sunt, si se pot multiplica exponential, cu o viteza extraordinara”, scria Andrea Camilleri, ca o avertizare la adresa tentatiei de a ignora moralitatea in anumite circumstante.

 

 

 

RECIPROCITATEA SI SENSUL DREPTATII – INGREDIENTE CHEIE IN RETETA MORALITATII

 

 

Avansand in analiza moralitatii si a formelor sale de manifestare, specialistii evidentiaza rolul esential al memoriei in acest context – cea care este responsabila si pentru doua din ingredientele cheie ale moralitatii: reciprocitatea si sensul dreptatii.

 

Memorizand binele de care a beneficiat la un moment dat din partea unui semen al sau, omul dezvolta un sentiment de recunostinta care dureaza in timp si care-l impinge sa raspunda cu aceeasi moneda atunci cand i se ofera ocazia.

 

De asemenea, memorizand injustitia de care a avut parte intr-o anumita situatie, omul va tinde sa „corecteze” ceea ce i-a produs suferinta, dezvoltandu-i sensul dreptatii, care-l va impiedica pe viitor sa aplice aceeasi eronata pedeapsa unui semen al sau.

 

 

 

„Multimea expectativelor asupra modului in care individul presupune ca va fi tratat si asupra modului in care se asteapta ca resursele sa fie distribuite, se afla la baza definirii reglementarilor sociale si echitatii”, dupa cum precizeaza Frans de Waal (1996).

 

Moralitatea a fost cea care i-a ingaduit omului sa se lase calauzit de emotii de tip social si nu de un calcul economic rational si egoist, in deciziile pe care le-a adoptat in anumite situatii critice.

 

Este uimitor modul in care selectia naturala, cu procesul sau crud si nemilos care a permis perpetuarea celor mai puternici si mai abili, nu a avut drept rezultat crearea exclusiva de indivizi cruzi si nemilosi la randul lor: natura favorizeaza supravietuirea si reproducerea, fara sa tina cont de tendintele colaborative ulterioare – cel ce se descurca mai bine isi asigura reproducerea.

 

Dar acest proces nu a determinat regulile si valorile noastre morale in detaliu, ci doar ne-a conferit structurile si tendintele psihologice, alaturi de capacitatile ce ne-au permis sa dezvoltam spiritul de orientare in hatisul alegerilor vietii – o busola care tine cont de interesele comunitatii – miezul moralitatii umane.

 

 

 

Teoria lui Michael Tomasello, psiholog evolutionist american de prestigiu, afirma in lucrarea sa intitulata „Istoria naturala a moralitatii umane” (2006), ca specia noastra a dezvoltat de-a lungul timpului, prin intermediul unor mecanisme evolutive deosebite, acea forma speciala de constiinta ce ne semnaleaza daca este just sau eronat sa comitem anumite actiuni.

 

In realitate nu este tocmai simplu sa judecam cu rigiditate ce e just si ce e eronat, ci e nevoie de o plaja larga de elasticitate, atunci cand circumstantele sunt ambigue, iar binele si raul se amalgameaza intr-un soi de aluat dificil de catalogat: de pilda, a ucide o persoana pentru a salva altele, a fura medicamente pentru a alina suferinta unei persoane dragi sau chiar a opta pentru eutanasie in situatii in care chinurile unui bolnav incurabil devin insuportabile.

 

Toate acestea sunt situatii critice, in care omul poate actiona potrivit impulsurilor sale launtrice dictate de o puternica stare emotiva, dar care ridica un gigantic semn de intrebare asupra unei chestiuni delicate: e just sa se comita o fapta condamnabila in numele unui final altruist?

 

Capacitatea de a actiona intr-un mod anume, care nu urmareste neaparat interesul personal, ci subordonand socotelile proprii in fata binelui altuia sau tratand chestiunea in sine in maniera echitabila, pentru sine si pentru ceilalti deopotriva, nutrind chiar simtul datoriei pentru asta, constituie cea mai intriganta caracteristica umana – cea care se afla, fara indoiala, in miezul definitiei moralitatii.

 

 

 

DE LA MORALITATEA DIN SIMPATIE, LA MORALITATEA DICTATA DE SIMTUL ECHITATII

 

 

Michael Tomasello sustine ca pasajul de la moralitatea din simpatie, specific primatelor care se aproprie cel mai mult de om, la moralitatea dictata de simtul echitatii, mult mai complexa si exclusiv umana, isi are originile in instinctul de colaborare.

 

Aceasta ultima caracteristica dezvoltata la om din necesitatea de sporire a probabilitatilor de succes in procurarea hranei si in adaptarea continua la conditiile de mediu ostile, a condus la crearea unui liant al carui ingredient principal ara constituit din increderea reciproca – convingerea ca celalalt isi va face datoria atunci cand abilitatile sale sunt necesare colectivitatii, dar si ca resursele vor fi distribuite in mod onest si echitabil.

 

Coordonarea pentru obtinerea de rezultate pozitive era insa esentiala, astfel incat a fost premiat spiritul intreprinzator, agilitatea si istetimea, in detrimentul simplei simpatii – proces care s-a aflat la baza recunoasterii meritelor celor inzestrati cu calitati utile comunitatii si a marcat evolutia, prin selectia atat a celor dotati cat si a celor altruisti, in ciuda inclinatiilor egoiste prezente la orice individ.

 

 

 

Teoria este confirmata si de rationamentul psihanalistului italian Luigi Zoja, ale carui cercetari antropologice au demonstrat comportamentul preferential feminin pentru imperecherea cu parteneri capabili sa se intoarca la adapost aducand hrana pentru femeie si copii deopotriva si manifestand generozitate in distribuirea acesteia.

 

Acelasi rationament cooperant a contribuit la constituirea de grupuri sociale tot mai mari, care si-au cladit o proprie identitate, permitand diferentierea culturala si dezvoltand o noua psihologie morala, orientata spre interesele de grup.

 

 

„Capacitatea de alcatuire a unui sens moral universal a fost, mai mult ca sigur, elementul determinant gratie caruia Homo Sapiens a reusit sa supravietuiasca si sa-si adjudece pozitia dominanta pe care o detine in prezent la nivel planetar”, concluzioneaza specialistul.

 

Adoptarea de decizii morale ramane insa o continua provocare pentru om, atata vreme cat este detinatorul painii si cutitului deopotriva – o responsabilitate in respectarea careia, de multe ori ezita sau se impotmoleste – invitandu-l sa reflecte indelung la faptul ca o pozitie privilegiata in natura presupune la randul sau si sacrificii.

 

Daca omul s-ar gandi mai des la consecintele morale ale alegerilor sale in viata, probabil ca am trai intr-o societate mai buna, mai infloritoare si mai prolifica pentru noi toti, generatoare de progrese si realizari fara precedent.

 

Mingea se afla in terenul nostru, iar jocul continua de circa doua sute de mii de ani, ceea ce ne indreptateste sa socotim ca suntem buni jucatori, chiar daca supusi greselii, asa cum sustine dictonul latin ce ne avertizeaza totodata asupra riscurilor perseverarii in greseala: „errare humanum est, perseverare autem diabolicum”.

 

 

 

 

 

Bibliografie:

 

De Waal, Frans – Primati e filosofi. Evoluzione e moralita, 2008;

Smith, Cameron M. & Sullivan, Charles – The Top 10 Myths About Evolution, 2006;

Tomasello, Michael – Storia naturale della morale umana, 2016;

Rigobello, Armando – Umanita e Moralita, 1999.

Zoja, Luigi – Il gesto di Ettore, 2000.

 

 

 

 

CITITI INTREAGA SERIE AICI:

 

 

Roxana Iorgulescu

 

Fire optimista si tenace, sensibila si puternica, osciland intre lumini si umbre, calatoresc pe drumuri nebatute de altii, cu indrazneala, dar si cu sovaiala copilareasca, ratacindu-ma si regasind drumul bun prin hatisurile vietii, nazuind mereu la mai bine si mai frumos, asemenea oricarui perfectionist constient ca perfectiunea nu se poate atinge vreodata

 

https://mythologica.ro/evolutia-moralitatii-la-umanitate-si-viitorul-ei/

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

SEXUL CU ROBOTII IN VIITOR

 

 

By Catalin Stanculescu

 

Sexul si viata de cuplu in viitor se anunta complet tehnologizate, marcand astfel traversarea unei frontiere de traditionalism in cel mai pragmatic mod cu putinta – de la gaming la realitate palpabila (la propriu si la figurat).Este vorba mai exact despre previziunile specialistilor in ceea ce priveste posibilitatea ca nu peste mult timp, omul sa opteze pentru alternativa robotizata a partenerului de cuplu – varianta care prezinta, in opinia expertilor, numeroase avantaje atunci cand nu se fixeaza drept obiectiv procreerea.

 

Desi suna rece si lipsita de sensibilitate, ideea tinde sa castige tot mai mult teren in preferintele consumatorilor, indiferent de gen, varsta sau pozitie sociala.

 

 

 

VIATA DE CUPLU IN VIITOR: UN SEX-ROBOT PENTRU FIECARE

 

 

Cel putin aceasta este concluzia care se desprinde din studiile recente publicate la nivelul revistelor de specialitate, concluzie ce pare sa deschida larg portile unei abordari noi a relatiilor interumane atunci cand delicatul argument al actului sexual vine „tratat la rece”.

 

Din punct de vedere practic, se pare ca robotii vor putea fi programati sa indeplineasca si sarcini destinate sa satisfaca necesitatile sexuale ale ambelor sexe intr-un viitor nu prea indepartat.

 

Solutia tehnologica propune efectuarea unui pas important in acest context, sugerand trecerea de la universul realitatii virtuale la care se apeleaza deja in prezent, la alternativa reala a unui partener ce garanteaza optime prestatii sexuale, fie in varianta sa feminina cat in cea masculina, asadar un salt spectaculos de la „gamification” la realitate palpabila.

 

Cu alte cuvinte, specialistii aduc in prim-plan oportunitatea de a putea achizitiona la un moment dat, din magazinele specializate, un sex-robot personalizabil, in masura sa satisfaca gusturile fiecarui consumator in parte.

 

 

 

AVANTAJE SI DEZAVANTAJE: SEXUL CU ROBOTII DIN VIITOR

 

 

In sprijinul acestei idei – pentru unii nastrusnice, pentru altii cat se poate de pertinente – se pronunta si o parte din sociologii futuristi, care sustin ca familia traditionala, asa cum o cunoastem noi azi, va deveni treptat un soi de „floare rara”, intrucat oamenii vor prefera compania robotilor atat in ambientul propriului camin, in general, cat si din punct de vedere intim.

 

Daca domnii sunt entuziasmati de posibilitatea de a putea face sex ori de cate ori au chef cu o partenera vesnic bine-dispusa, care nu acuza migrene si nici nu pretinde bijuterii cu diamante, la randul lor si doamnele se declara incantate de idee: unui partener permanent galant si atent la tot ceea ce spune si ce face, programat pentru a-si satisface utilizatoarea in orice conjunctura fara sa dea semne de oboseala, nu i se da cu piciorul…

 

Atat barbatii cat si femeile semnaleaza avantajul eliminarii definitive a riscurilor legate de bolile cu transmitere sexuala.

 

Dezavantajul ar fi in prima faza de natura materiala: un astfel de robot va fi, fara indoiala, extrem de costisitor, desi tinand cont de rapiditatea cu care se misca lucrurile in domeniul tehnologic, e foarte posibil sa nu dureze prea mult pana la producerea in serie a unor modele extrem de variate, accesibile si celor ce nu dispun neaparat de portofele bine garnisite.

 

Pe de alta parte insa, se ridica in mod automat problemele de natura etica, iar semnele de intrebare asociate acestora nu au inca un raspuns acceptabil: oamenii se vor casatori doar daca decid sa aibe copii sau nici macar atunci, avand in vedere ca se va putea apela la bancile de sperma si la mamele-surogat?!?

 

Se vor casatori oricum, daca au chef, si vor avea in casa si roboti sexuali pentru alternativa sexului hi-tech?!?

 

Cine si cum va decide modul de programare al robotilor sexuali – vor fi vandute modele menite sa sfarseasca in ograda pedofililor, maniacilor, molestatorilor sexuali si celor ce vor dori sa-si satisfaca astfel setea de cruzime, sau doar modele standard pentru „uz clasic”?!?

 

Vom avea o legislatie care sa reglementeze chestiunile derivate dintr-o astfel de schimbare fundamentala a legaturilor sociale si a raporturilor intre oameni?

 

Lista necunoscutelor este lunga si cuprinde o serie intreaga de probleme la care specialistii inca nu sunt in masura sa raspunda.

 

 

 

EXPERIMENTE DE LABORATOR SI PROTOTIPURI REALIZATE

 

 

Nimic nu poate insa sa-l impiedice pe om sa experimenteze roboti de laborator destinati si acestui gen de sarcini intime, iar primele prototipuri au fost deja puse la punct de catre o serie de experti in materie:

 

Realdoll – este numele unei papusi robotizate extrem de sexy, produse de compania americana Abyss Creations, al carei CEO – Matt McMullen – si-a fixat obiectivul de a oferi utilizatorilor modele din ce in ce mai sofisticate, in masura sa ofere experiente ce faciliteaza legaturile dintre om si masina, respectiv o aventura in care „realismul estetic al papusii sexy fuzioneaza cu robotica, inteligenta artificiala si realitatea virtuala”;

Harmony – este insa cel mai recent model produs la Abyss Creation – dispune de un invelis incalzit, care imita in mod desavarsit pielea umana, reproduce diferite expresii faciale si e prevazut cu o multime de senzori care transmit semnale propriului creier computerizat, permitandu-i sa reactioneze ca si cum ar atinge orgasmul dupa o partida de sex fierbinte;

Jia Jia – este un model de umanoid-femeie realizat in laboratoarele chineze, care prezinta inca o serie de limite din punct de vedere al functionalitatii, dar a carui infatisare aduce izbitor de mult cu idealul de frumusete oriental – motiv pentru care a fost supranumita „Zeita”. Jia Jia prezinta un grad de veridicitate cu adevarat impresionant, ceea ce-i indreptateste pe specialistii chinezi sa sustina teoria potrivit careia, cu toate consecintele sale inimaginabile, atractia fizica fata de un astfel de robot va fi dificil de tinut sub control;

InMoover – este un robot umanoid masculin, bazat pe platforma InMoov si realizat cu ajutorul unei imprimante 3D, partener al frantuzoaicei Lilly – o doamna care s-a saturat de experiente dezastruoase cu barbati adevarati. Desi Lilly nu declara in mod explicit ca ar avea raporturi sexuale cu umanoidul sau, sustine in schimb ca nu-i place contactul cu umanii si ca relatia sa cu InMoover „se va imbunatati pe zi ce trece, odata cu progresele inregistrate in domeniul tehnologiilor robotice”;

 

 

Recent, presa britanica si cea franceza, au publicat o serie de articole care sustin ca la Londra si respectiv la Paris, au fost inaugurate deja primele doua case de toleranta cu personal integral robotizat, localuri in care clientii nu stramba din nas daca papusile sexy-robot au fost utilizate inaintea lor.

 

 

 

SEX CU ROBOTII IN SCOPURI TERAPEUTICE

 

 

Un studiu publicat la nivelul revistei de specialitate „Bmj Sexual & Reproductive Health”, semnat de o echipa de specialisti din cadrul George’s University Hospitals si King’s College London, releva faptul ca din punct de vedere terapeutic, robotii programati pentru a fi utilizati in scopuri sexuale si-ar putea adjudeca in viitor chiar si un rol terapeutic.

 

„Desi nu exista date primare referitoare la sex-robots si in consecinta nu putem recomanda o astfel de solutie in practica medicala actuala, nici nu se poate nega cu desavarsire valoarea terapeutica a unei astfel de alternative”.

 

Este vorba indeosebi despre o serie de probleme cu care se confrunta anumiti pacienti ce acuza disfunctionalitati de libido, erectile sau chiar de ejaculare precoce, fara a mai vorbi despre tulburarile din sfera sexuala legate de stresul provocat de contactul cu parteneri umani.

 

Daca pe de o parte se pare ca dispozitivele de acest gen ar putea fi de ajutor, se pune problema pe de alta parte, de pierderea intimitatii cu semenii si exacerbarea disfunctionalitatii in mediul natural, motiv pentru care e dificil de stabilit masura in care un robot sexual poate contribui la recapatarea echilibrului si sanantatii in acest context.

 

 

 

E CAZUL SA NE FACEM GRIJI?

 

 

Inginerii italieni din cadrul CNR din Genova sustin ca oamenii nu au motive pentru a fi ingrijorati in legatura cu evolutia lucrurilor in sfera distriburii pe scara larga in viitor, a robotilor programati sa satisfaca placeri sexuale:

 

„Greu de presupus ca ne vom regasi intr-un cadru similar cu cel din Blade Runner, unde un soi de sclavie sexuala transforma robotii in victime: cu tehnologia actuala este practic imposibil. Problema nu e daca robotii sufera, ci cum ne raportam noi la aceasta chestiune. Daca de pilda, un individ are naravul de a-si bate robotul, acesta din urma nu simte durere, dar suntem indreptatiti sa ne imaginam ca mai de vreme sau mai tarziu vom deveni insensibili si in raport cu alte chestiuni. Si asta nu e bine”, sustine Gianmarco veruggio, director de cercetare al institutului italian.

 

Altele sunt motivele pentru care ar trebui sa ne declaram ingrijorati: astfel de roboti vor trebui sa fie conectati la internet pentru li se actualiza in mod regulat programul, vor fi expusi la virusi informatici, la hacking si nu in ultimul rand, la furtul de date sensibile.

 

 

Pentru a putea interactiona cu utilizatorii, robotii sexuali vor fi dotati cu microfoane si telecamere: cum si unde vor fi arhivate cartelele doldora de fisiere audio si video? Cine va avea acces la acestea, cine le va gestiona din punct de vedere legal? In ce mod se va utiliza cartografierea preferintelor utilizatorilor?

 

Intrebari sacrosante pentru care va fi indispensabila intocmirea unei liste de raspunsuri inainte a de fi prea tarziu…

 

Argumentul este extrem de controversat si nu lipsesc criticile inversunate: Kathleen Richardson, cercetator in cadrul Institutului Roboetica de la Universitatea din Leicester (Marea Britanie), promoveaza o campanie indreptata impotriva utilizarii robotilor pentru sex.

 

Cercetatoarea britanica-i socoteste la fel de periculosi precum robotii-killer, intrucat creeaza dependenta si „ucid” relatiile interpersonale.

 

„Sexul cu un robot va fi vesnic un act dezechilibrat, subordonat, fara strop de spontaneitate si imprevizibil. Sexul, ca si iubirea, trebuie sa ramana o prerogativa a fiintelor vii”, sustine specialista britanica.

 

 

 

 

 

Bibliografie:

 

Love and Sex with Robots – Second International Conference, LSR 2016 london, UK, Revised Selected Papers;

Lee, Jason – „Sex Robots. The Future of Desire”, 2017;

Danaher, John & McArthur Neil – „Robot Sex. Social and ethical Implications”, 2017

Devlin, Kate – „Turned On. Science, Sex and Robots”, 2018.

 

 

 

 

 

Author DetailsAuthor PostsBiography

 

Catalin Stanculescu

 

EDITOR-IN-CHIEF ARCHAEOLOGIST MYTHOLOGICA

 

Autor si cercetator independent, specializat in istoria religiilor, mitologie, istorie antica si religie comparata, cu studii la Universitatea din Pennsylvania, Catalin ne arata calatoria rasei umane si cum sa intelegem mitologia prin ochii stramosilor nostri.

 

https://mythologica.ro/sexul-cu-robotii-in-viitor/

 

 

////////////////////////////////////\

 

 

(Cand hotii srtiga hotii…) Porumboiu, despre șeful EXIMBANK: 2 miniștri mi-au spus ,,nu avem ce face, e mai mare decât noi”.

 

 

 

///////////////////////////////////

 

 

Povestea privatizării (în masa) din Romania. Cine a favorizat ,,mini-oligarhii” României’. Interviu cu Mircea Cosea

 

Intr-un nou interviu document legat de procesul privatizării în masa din România, profesorul Mircea Coșea, fost Președinte al Comisiei Naționale de Strategie (1990-1993), fost Președinte al Consiliului pentru Reforma și ministru de stat (1993-1996) dezvăluie lucruri nespuse despre procesul privatizării din România. Cine, cum si de ce decidea în România sa se privatizeze sau sa nu se privatizeze.

 

Cine era pe ,,principiu gazului. Unde găsea un loc liber, îl ocupa”.

 

Ce rol au avut și cum au apărut ,,mini-oligarhii” României.

 

Am publicat acest al treilea interviu din seria celor dedicate procesului de privatizare din România (serie pe care o realizez în parteneriat cu Ziarul Bursa și Asociația Investitorilor la societățile de investiții financiare – AISIF), pe canalul meu de YouTube, la care, dacă doriți, va puteți abona AICI.

 

https://soviani.com/2023/11/18/povestea-privatizarii-in-masa-din-romania-cine-a-favorizat-mini-oligarhii-romaniei-interviu-cu-mircea-cosea/

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

Petre Roman – interviu despre culisele procesului de privatizare din România.

 

 

DE SOVIANI  

 

,,Destrămarea modului de funcționare a economiei românești s-a transformat în destrămarea economiei însăși”, afirmă primul premier al României de după Decembrie 1989, Petre Roman.

 

Public pe canalul meu de youtube (la care, dacă doriți, vă puteți abona AICI) acest al doilea interviu din seria de interviuri ,,Povestea nespusă a privatizării în masă din România”, proiect realizat împreună cu Asociația Societăților de Investiții Financiare (AISIF) și în parteneriat cu Ziarul Bursa. Săptămânal, voi publică câte un nou interviu cu decidenți care, după 30 de ani, au ales să spună ce a mers bine, ce nu a mers bine, și mai ales DE CE.

 

 

 

În acest interviu, fostul premier dezvăluie lucruri nespuse despre culisele procesului de privatizare din România, despre privatizarea în masă și despre marile eșecuri în ceea ce privește privatizările din România. Petre Roman dezvăluie și momentul care i s-a părut cel mai important în ceea ce ar fi trebuit să fie privatizarea în România: întâlnirea sa cu Helmut Kohl, cancelarul Germaniei. Urmare a acestei întâlniri, giganți din Germania, precum Mercedes sau Siemens au venit să privatizeze întreprinderi viabile din România, Autocamioane Brașov, Autobuzul București sau întreprinderea de locomotive electrice Craiova. Investitorii au fost refuzați în cele din urmă, iar întreprinderile nu mai există. Similar, Petre Roman dezvăluie discuțiile de privatizare cu Fiat a Tractorul Brașov, o altă întreprindere care nu mai există

 

https://soviani.com/2023/11/18/povestea-privatizarii-in-masa-din-romania-cine-a-favorizat-mini-oligarhii-romaniei-interviu-cu-mircea-cosea/

 

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

(In timp ce saracii au fost  indopati cu hartii iluzorii,hotii au pus mana pe avutia lor…)Metodele păguboase de privatizare din anii ‘90. Cum li s-a ”vândut” muncitorilor iluzia că devin proprietarii fabricilor comuniste

 

 

 

 

Bogdan Rădulescu

 

 

Căderea comunismului în 1989 a lăsat României capitaliste peste 80 de fabrici. Despre ce s-a întâmplat cu coloșii industriali ai epocii socialiste, cum au fost falimentate întreprinderi profitabile, cum s-a ajuns la  metodele păguboase MEBO și ”Cuponiada”,  ce rol au avut falșii investitori strategici și cum s-au făcut tranzacții de culise care au ”privatizat” comunismul și au adus succes ”învârtiților” tranziției, vorbim în acest episod din serialul marilor privatizări eșuate.

 

 

Analiștii vorbesc despre un demaraj întârziat al procesului de privatizare din România în anii ‘90. În 1991, în fosta Germanie de Est, economia devenise majoritar privată. Polonia vânduse unor firme de renume zone importante din economia națională, în timp ce unele componente industriale cruciale de pe vremea comunismului le-a păstrat și le-a relansat prin retehnologizări și adaptări la piața mondială.

 

În acest timp, liderii politici de la București orbecăiau încă prin ceața post-comunismului. Încă nu definiseră bine și clar ce este privatizarea, cum trebuie făcută și de către cine.

 

România se căznea să înceapă privatizarea. Această întârziere a produs erori economice ca într-un principiu al dominoului.

Retrocedarea proprietăţilor era blocată sau parțială. Privatizarea nu se făcea integral.

Existau temeri pentru costurile sociale, ceea ce aducea inevitabil și costuri electorale. Un muncitor disponibilizat însemna un vot negativ la alegeri.

Fabricile și uzinele scoase la vânzare trebuiau împărțite între stat şi investitori privați.

MEBO (Management and Employee Buyout), emiterea de cupoane, invocarea unor investitori strategici – care nu mai veneau – au fost metode ineficiente și păguboase.

 

MEBO, iluzia proprietății

”Trebuie să avem în vedere diferitele forme în care s-a făcut privatizarea, contextul politic al acelor vremuri și susținerea pe care resursele naționale o puteau da unui astfel de proces. De ce spun că au existat diverse forme? Pentru că privatizarea a îmbrăcat ipostaze variate, unele având un vădit conținut ideologic, altele având un vădit caracter oneros.

Mai precis, între 1990 și 1995, forma preponderentă de privatizare a fost privatizarea prin MEBO, adică privatizarea către personalul, către salariații întreprinderilor. De ce s-a făcut asta? Firește, în primul rând pentru a se găsi o formă hibridă care să dea salariaților sentimentul că sunt în continuare proprietari, așa cum erau în perioada de dinainte de 1989, în al doilea rând, pentru că, între timp, apăruseră acele cupoane de privatizare; în al treilea rând, pentru că absența unor investiții străine nu permitea o absorbție a capitalului autohton într-o formă consistentă de privatizare. Dar, efectul privatizării prin MEBO nu a fost per ansamblu favorabil, pentru că, neexistând o capacitate investițională, firmele nu au performat.

În al doilea rând, vă imaginați că salariații, fiind proprietari, nimeni nu putea să dea salariații afară, și asta a întârziat pe o perioadă destul de lungă o reformă reală pe piața muncii.

 

În al treilea rând, încetul cu încetul, directorii de dinainte de 1989, care au rămas practic reprezentanții proprietarilor în noile companii, și-au păstrat influența. A fost o directocrație care a înlocuit în plan economic nomenclatura și centralismul economic de dinainte de 1989.

Metoda MEBO a mers până dincolo de anul 2000. Dar, repet, per ansamblu, ea nu a făcut decât să întârzie niște reforme, cum a fost reforma pe piața muncii, să întârzie niște scadențe, cum ar fi niște insolvabilități inevitabile și să inoculeze oamenilor un sentiment iluzoriu de a fi proprietari”, spune Varujan Vosganian, economist și fost ministru al Economiei între 2012 și 2013.Toate aceste erori ale privatizării în masă au făcut ca tranziția spre capitalism a României să întârzie enorm.

 

Cuponiada, privatizare iluzorie, pe model sovietic

O altă etapă iluzorie a privatizării a fost prin distribuirea de ”cupoane de privatizare” primite de la stat, în perioada 1991-1994, de la diferite firme de stat. Presa a denumit ironic acest proces ”cuponiada”.

Condiția pusă era ca cetățenii care primeau în mod gratuit aceste cupoane să fi avut 18 ani împliniți la finalul anului 1990. Astfel, peste noapte, fără să știe care era valoarea lor reală, aproximativ 18 milioane de români au primit astfel de cupoane, devenind acționari la companiile statului. Unii din aceștia nu le-au  fructificat niciodată, unii le-au vândut pe nimic, iar alții au decedat între timp.

Toate aceste tehnici de împroprietărire a cetățenilor români cu felii din averea fostului stat comunist au făcut ca această privatizare în masă să semene mai mult cu cea din Rusia abia scăpată de ideologia sovietică, decât cu cea din foste state comuniste: Polonia, Cehia sau Ungaria.

 

”Modelul de privatizare este cel sovietic. Acea privatizare în masă și împărțirea unor cupoane valorice la cetățeni, urmată de întârzierea posibilității de tranzacționare a acestor cupoane au făcut ca persoanele deținătoare de acele cupoane  să le tranzacționeze pe piața neagră și anumite persoane  să stocheze aceste cupoane. Când au început să se tranzacționeze aceste cupoane, atunci s-a văzut că valorile acelor cupoane erau mult mai mari decât cele cu care fuseseră cumpărate de la cetățeni: de la 1 la 100 până la 1 la 2. Și abia atunci s-a văzut care au fost industriile importante din România”, spune analistul Cosmin Păcuraru.

Procesele de privatizare post-comunism, un succes doar pentru ”învârtiții” tranziției

Drumul spre iad este pavat întotdeauna cu bune intenții. Marile devalizări din averea statului și acumulările de capital rapide făcute de anumite grupuri de interese s-au operat sub aparenta generozitate a statului care lăsa impresia cetățenilor săi că pot deveni proprietari și capitaliști. Eficiența acestei metode a mers spre zero. Succesul parțial al acestui tip de privatizare a aparținut învârtiților tranziției, care au făcut bani ocolind legea și fiscul.”Scopul privatizării, evident că este acela de a da viață, de a da suflu, unei companii, de a face o companie mai performantă. În realitate, multe din aceste privatizări au sfârșit, după această privatizare prin metoda MEBO, prin concentrarea acțiunilor în mâna a doar câteva persoane, care, ulterior, au vândut activele acestor companii, iar companiile au sfârșit prin a da faliment.

Deci, dacă privim din această perspectivă, aceste procese de privatizare nu au fost de succes. Succesul parțial a aparținut unui grup de persoane inițiat și care, de cele mai multe ori, era un grup care nu a operat cu cele mai corecte instrumente și metode de privatizare”, spune Stere Farmache, fost director general și președinte al BVB.Ofițeri acoperiți ai fostei poliții politice comuniste au ”privatizat” comunismul

Istoricul Marius Oprea consideră că metoda MEBO de privatizare a dus la un fenomen denumit privatizarea averii statului comunist de către ofițeri ai fostei Securități, care au devenit peste noapte, grație acestei metode, noul club al oligarhilor români.În opinia sa, peste două mii de foști ofițeri acoperiți ai fostei poliții politice comuniste au reușit să ”privatizeze” comunismul, iar azi sunt oameni de afaceri bogați, cu conturi în băncile din străinătate, dar, în același timp, și pensionari de lux, beneficiind de pensii speciale din partea statului român, pensii acordate celor care au lucrat în structurile de forță ale statului român.Acești beneficiari cu epoleți ai avantajelor tranziției sunt și cei care au lansat lozinca manipulatoare printre muncitorii din anii ’90 – «Noi nu ne vindem țara !» -, pentru a împiedica venirea unor investitori importanți din străinătate pe piața românească. Acest slogan a făcut mult rău dezvoltării unui capitalism sănătos în România.

 

Discursul populist de tip național-comunist alimentat în acea perioadă a dus la întârzierea unei privatizări autentice și a absorbției de capital străin prin firme de notorietate din Occident.”Multă vreme, în România, s-a făcut multă propaganda și s-a bătut șaua pe acea metodă MEBO de privatizare, care era des folosită la începutul anilor ‘90. Asta a fost doar o formulă pentru ca persoane interesate și cunoscătoare ale bonității unei firme să pună pur și simplu mâna pe ea și apoi practic să o vândă la bucată, să o distrugă, cu mari beneficii financiare și rapide beneficii financiare, însă.A fost cazul multor firme care aveau o foarte bună bonitate la momentul respectiv. Mă gândesc la întreprinderea de antrepriză a construcțiilor industriale din străinătate, prin care, de pildă, până pe la sfârșitul Guvernului Radu Vasile, se derulau încă investițiile statului român la centrala de la Krivoirog. În centrala acestei întreprinderi erau vreo 150 de ofițeri de securitate care controlau toate aceste investiții ale României socialiste în țări din Orientul Apropiat sau, de pildă, în Ucraina.Aceștia au intrat pur și simplu intermediari în posesia tuturor acestor contracte și s-au îmbogățit peste noapte prin metoda MEBO, devenind ei acționari la ceea ce înainte controlaseră în numele statului român, punându-și practic propria taxă pe contracte derulate de statul român sau intrând în posesia unor creanțe care, altfel, ar fi trebuit să revină statului român, nu lor ca privați.Această metodă MEBO, utilizată în fosta URSS pentru crearea oligarhilor sub controlul puterii, a dus și la noi la crearea acestei oligarhii securiste. Este vorba de securiștii care nu au mai intrat în Serviciul Român de Informații, dar, sub protecția și cu informațiile colegilor lor, s-au putut realiza ca oameni de afaceri și ca susținători ai anumitor forțe politice”, spune istoricul Marius Oprea.

 

EXCLUSIV VIDEO | Culisele dispariției industriei românești. ”Îngroparea” coloșilor industriali din perioada comunistă, între teoriile conspirației, grupuri de interese și erori economice

 

EXCLUSIV VIDEO | Mărirea și decăderea combinatului de cupru de la Zlatna. Metalul roșu căutat de toată lumea stă de 20 de ani în spatele porților cu lacăte ruginite

 

EXCLUSIV VIDEO | Soarta căilor ferate române. Cum să ajungi în spațiul feroviar unic european cu trenuri care întârzie într-un an cât pentru 70 de ani

 

EXCLUSIV VIDEO | Declinul industriei de armament. ”Jaf organizat, ca în pădurile României, a fost și în fabricile de la Cugir”

 

 

https://www.gandul.ro/financiar/exclusiv-video-metodele-paguboase-de-privatizare-din-anii-90-cum-li-s-a-vandut-muncitorilor-iluzia-ca-devin-proprietarii-fabricilor-comuniste-19799389

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

Doctoriţă din Sibiu, fost manager la două spitale, a fost arestată. E acuzată că a luat mită de la bolnavi

 

 

Cristina Stancu

 

Doctoriţa Liliana Coldea, de la Spitalul CF Sibiu, fost manager al acestei unităţi medicale, dar şi al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă din Sibiu, a fost arestată preventiv pentru 30 de zile, după ce ar fi luat de la pacienţi, ca mită, sume cuprinse între 100 şi 200 de lei.

   

 

Arestarea medicului a fost anunţată sâmbătă de purtătorul de cuvânt al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, prim procuror adjunct Mihaela Ruginosu, potrivit Agerpres.

 

 

Liliana Coldea, în vârstă de 52 de ani, acuzată de săvârşirea a 13 infracţiuni de luare de mită, fusese reținută joi.

 

„Din probatoriul administrat până în prezent rezultă că în perioada iunie-august 2024, inculpata, în calitate de medic în cadrul Spitalului General C.F. Sibiu, a primit bani şi bunuri cu titlu de mită, din partea pacienţilor sau aparţinătorilor acestora, atât pentru facilitarea accesului la servicii medicale, dar şi ulterior îndeplinirii acestor servicii. (…) Pe parcursul cercetărilor penale procurorul a beneficiat de sprijinul lucrătorilor de poliţie din cadrul DGA – Serviciul Judeţean Anticorupţie Sibiu şi Serviciul Operaţiuni Speciale Sibiu”, se arăta într-un comunicat de presă transmis, vineri, de purtătorul de cuvânt al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu.

 

„Întregul personal este în continuare determinat în a asigura servicii medicale cu respectarea moralităţii şi deontologiei”

Conducerea Spitalului CF Sibiu a transmis, pentru Agerpres, că regretă şi se dezice de faptele penale de care este acuzată doctoriţa Liliana Coldea.

 

„Spitalul General Căi Ferate Sibiu, raportat la informaţiile apărute în spaţiul public vizând săvârşirea unor fapte penale de către un medic angajat al spitalului, îşi manifestă regretul şi se dezice de astfel de fapte. Dorim să asigurăm pacienţii noştri, în special, dar şi opinia publică, de faptul că întregul personal al spitalului este în continuare determinat în a asigura servicii medicale de înalt profesionalism, cu respectarea moralităţii şi deontologiei profesionale”, a transmis Comitetul Director al Spitalului CF Sibiu.

 

 

Medicul Liliana Coldea este şi cadru didactic la la Facultatea de Medicină din cadrul Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu.

 

Arestarea doctoriței Liliana Coldea are loc după ce, luni, fosta şefă a Secţiei de oncologie din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă (SJU) Suceava, Anca Ababneh Dumitrovici, acuzată că a luat șpagă de la bolnavii de cancer și trimisă în judecată pentru 280 de fapte de luare de mită, a fost condamnată definitiv la trei ani de închisoare cu executare.

 

 Citește și: Medicul oncolog care a luat șpagă de la 280 de pacienți bolnavi de cancer nu va face închisoare

 Citește și: Un medic din Sibiu a fost reținut după ce a luat mită de la pacienți pentru a facilita accesul la servicii medicale

 

https://adevarul.ro/stiri-locale/sibiu/doctorita-din-sibiu-fost-manager-la-doua-spitale-2391080.html

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Elon Musk promite o tehnologie care va înlocui limbajul uman: Poate rezolva aproape orice este în neregulă cu creierul

 

 

CEO-companiilor Tesla și SpaceX, miliardarul Elon Musk spune că lucrează la o tehnologie datorită căreia, în doar cinci ani, limbajul uman ar putea deveni perimat, relatează The Independent.În cadrul unei discuţii pe tema companiei sale de neurotehnologie, Neuralink (pentru podcastul Joe Rogan Experience), elon Musk a explicat că e vorba despre un dispozitiv care poate fi atașat creierului uman, relatează Agerpres.„Cipul, alimentat de baterie, va fi implantat în craniu, iar electrozii asociaţi vor fi introduşi în creier cu foarte multă atenţie. Poate fi inserat oriunde în creier, deci ar putea fi ceva care va ajuta și la vindecarea problemelor de vedere”, a spus Musk.„În principiu, poate rezolva aproape orice este în neregulă cu creierul”, a adăugat antreprenorul.Deşi dispozitivele din primă generaţie se vor concentra pe tratarea leziunilor cerebrale şi a tulburărilor, Musk a spus că, ulterior, acestea vor fi capabile de mult mai mult.

 

 

„Nu va trebui să vorbiţi (…), dar vom putea face totuşi acest lucru din motive sentimentale. Veţi putea comunica foarte repede şi cu mult mai multă precizie… Nu sunt sigur ce se va întâmpla cu limba. Într-o situaţie de genul acesta cred că ar fi ca în The Matrix. Vrei să vorbeşti într-o altă limbă? Nicio problemă, doar descarci programul”, a povestit Musk.

 

Întrebat cât timp va trece până când compania sa va dezvolta tehnologia suficient de mult pentru ca acest lucru să devină realitate, Elon Musk a estimat că între cinci şi zece ani: „dacă dezvoltarea continuă să accelereze”.

 

Musk a anunţat în 2017 înfiinţarea proiectului Neuralink ce vizează dezvoltarea unei interfeţe ce leagă creierul de computer, cu aplicabilitate în mai multe domenii.

 

În vara anului trecut, Musk a anunţat, că proiectul Neuralink ar putea fi testat pentru prima dată pe oameni în acest an. „Putem realiza o interfaţă creier-maşină completă”, a declarat el în cadrul unui eveniment organizat la Academia de Ştiinşe din California unde miliardarul şi membrii echipei Neuralink au susţinut o prezentare a stadiului în care se afla cercetarea lor.

 

  

 

 

 

https://www.g4media.ro/elon-musk-promite-o-tehnologie-care-va-inlocui-limbajul-uman-poate-rezolva-aproape-orice-este-in-neregula-cu-creierul.html

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

ROMÂNIA FURATĂ. Petromidia, privatizare cu dedicație

 

 

… Sunt 15 ani de când statul a privatizat, pe bani puțini, singura rafinărie a României de la Marea Neagră și tot atâția de când a convenit cu noii proprietari că i se va plăti o datorie de peste 600 de milioane de dolari. Dinu Patriciu: N-a fost deloc imorală, a fost o operaţiune comercială. Petromidia l-a urcat pe Dinu Patriciu în topul miliardarilor, a trecut apoi în portofoliul companiei de stat kazahe, KazMunayGas, dar la bugetul de stat, în contul datoriei istorice nu au ajuns decât 70 de milioane de dolari. Azamat Zhangulov, vicepreşedinte senior al KMG International: Astăzi, nu avem niciun fel de datorie faţă de statul român. Așa s-au făcut, în România, legile: cu guverne care au favorizat companii private în detrimentul statului și parlamentari care cer comisii de anchetă după ce ei înşişi au votat derogări care au evaporat datoriile. Constantin Niţă, fost ministru al Energiei: Nu. Deci se face o mare confuzie. Zece guverne au stat la masă, în ultimii 15 ani, cu Rompetrol. Unele au pierdut bani, altele timp. Emil Boc, fost premier al României: Ce a ținut de noi, în Guvern, am făcut. Guvernul Ponta pierde însă în prezent singura șansă de a mai obține integral cele 690 de milioane de dolari. Ce personaje-cheie au stat în spatele acestei înțelegeri, care este sfătuitorul din umbră al premierului care a făcut-o posibilă, dar și ce mai speră să câștige Guvernul din restul acțiunilor la rafinărie scoase azi, din nou, la vânzare vedeți la Jurnalul de Seară, într-o nouă anchetă marca „România furată”. Azi, la ora 21.00.

 

Citește mai mult la:  

 

 

https://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/romania-furata/romania-furata-petromidia-privatizare-cu-dedicatie-426139?__grsc=cookieIsUndef0&__grts=57593219&__grua=b9cbd8dc13f19f9e7eb854f472bfa274&__grrn=1

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

CORBII PRIVATIZĂRILOR CU… DEDICAȚIE DAU TARCOALE ULTIMEI PERLE A INDUSTRIEI CEAUȘISTE

 

Decat chiar degeaba, Operatorii din port sunt de acord cu privatizarea!

„Cred că ar fi un lucru bun dacă s-ar privatiza… CORECT !! Dacă asta înseamnă dezvoltarea Portului, sunt de acord. Dacă ne uităm la unitățile de stat care au fost… doar au fost căpușate de tot felul de interese.

Dacă ar veni un privat serios, nu o firmă cu o căsuță poștală, se va dezvolta. Noi ne plătim lunar taxele, n-am văzut nicio dezvoltare, infrastructura lasă de dorit, nu știu unde se duc banii.

Interesul unui privat nu este să mărească taxele. El face bani din tranzit. Atâta timp câta agenții economici mici câștigă bani, și Administrația Portului câștigă bani. Ca administrație, trebuie să creeze facilități în port ca să poți să aduci venit”, a declarat, pentru Replica, unul dintre operatorii portuari.

 

Specialist în nave și domenii portuare: Listarea la bursă, un lucru bun!

”În principiu, capitalizarea este un lucru bun, cu condiția ca statul să rămână acționar majoritar. Portul nu se vinde, PSD e un pic ipocrit, listarea la bursă nu înseamnă vânzarea, vorbim despre listarea unui pachet minoritar. Aștept să văd proiectul”, spune Banias. La rândul său, Marian Crușoveanu, tot deputat PNL, și el în Comisia Transporturi, spune că PSD încearcă să dezinformeze sau nu este suficient de informat.

”Din discuțiile avute cu cei direcți implicați, Portul Constanța nu se află pe lista companiilor care ar urma să fie listate. Este imposibil, din punct de vedere tehnic nu se poate privatiza. El este o societatea comercială și este și autoritate a statului-companie națională. Pentru a putea lista la bursă trebuie să faci separarea între cele două două. Cei din PSD ori dezinformează ori nu sunt suficient de bine informați”, spune Crușoveanu.

 

Replica a contactat un expert în probleme portuare, iar acesta ne-a declarat că Portul Constanța nu va putea fi vândut niciodată, bucată cu bucată, însă poate fi listat la bursă cu un pachet minoritar, iar asta este un lucru bun pentru dezvoltarea companiei.

”Depinde ce se înțelege prin privatizare. Privatizarea Portului este praf în ochi aruncat… nu știu cui. Când spui privatizare, te referi la Administrația Portului care administrează bunurile statului, în conformitate cu Legea Apelor și a OUG 202/2002. Nu pot fi vândute la bucată, sunt ale statului. Dacă vorbim de listarea la bursă a unui pachet minoritar, ar putea, teoretic să fie un lucru bun.

Atunci când privații, chiar dacă sunt minoritari, sunt implicați într un proiect de genul acest, cum este Portul Constanța, vor fi foarte atenți la componența echipei manageriale de conducere și nu vor permite să fie numite persoane care nu au pregătire sau n-au legătura cu activitate portuară, navală. Aceasta va duce la creșterea eficienței, ceea ce este un lucru de așteptat.

Din experiența actuală, Consiliul de Administrație au în componență persoane care n-au legătură cu zona portuară, cu exploatarea de nave. Sunt pentru dezvoltarea portului, partea privată vrea să aibă câștig. Iar câștig ai, dacă funcționează bine compania”, ne-a declarat specialistul în nave și domenii portuare.

In urmă cu câțiva ani, Olanda, una dintre cele mai influente țări din lume, (este principala poartă pentru mărfurile non-UE, prin marele port Rotterdam) a avut o atitudine rasistă superioară față de România, dorind să le dăm pe tavă Portul Constanța ca să ne accepte în Schengen.

 

Iran becomes new transit hub for Central Asia | Zemin täzelikler

În realitate, aceștia nu doreau ca portul nostru să facă concurență portului Rotterdam, pentru că ajunsese să creeze Rotterdam-ului,dupa finalizarea lucrarilor, o concurență aproape letală.  Ca o paranteză, menționăm un lucru care este deja știut: olandezii dețin un control pe Dunărea românească, concernul olandez Damen fiind proprietarul Șantierului Naval Galați.

 

Cunoscutul traficant de influenta  Frans Timmermans spunea că alde Dacian Cioloș , securistul total… ar fi dat „semnale” că Olanda este dispusă să preia Portul Constanța, în schimbul promisiunii intrării României în Spatiul Schengen! Care este, cum se stie , un fel de judet al Olandei…Ce ticalosi? Ce conditionari ordinare…

Interesul pe care Olanda îl manifestă în România s-a remarcat în urmă cu mai mulți ani. Încă din 2014, de când era ministru de Externe al Olandei, Frans Timmermans era un avanpost al unui deziderat major al Olandei — să obțină managementul sau controlul asupra portului Constanța. „Premierul Cioloș a dat semnale în Olanda că este dispus să cedeze Portul Constanța, în schimbul promisiunii intrării României în Schengen”, spunea, la acea vreme, ministrul olandez de Externe, Frans Timmermans.

 

Despre așa zisele discuții dintre fostul prim ministru Cioloș și olandezi vorbește și senatorul Cătălin Zamfir. ”De multă vreme, dacă vă aduceți aminte de ultimele luni din mandatul securistului  Cioloș, acesta chiar invita Olanda să participe la investiții. De multă vreme unii și alții au pus ochii pe Portul Constanța”, spune Zamfir.

 

Interes pentru Portul Constanța nu au doar olandezii. Ministrul Transporturilor, Lucian Bode, saluta, la finele anului trecut, iniţiativa SUA de a sprijini construirea unei căi ferate între România şi Polonia. Este vorba despre proiectul Rail-2-Sea care vizează construirea unei linii cu dublă utilizare civilă-militară între Portul Gdansk şi Portul Constanţa.

Cum în politică și în economie nu e nimic întâmplator, așteptăm cu nerăbdare ca România să intre în Schengen și Portul Constanța să se privatizeze… sau nu. (D.D.R.)

 

https://www.infobrasov.net/corbii-privatizarilor-cu-dedicatie-dau-tarcoale-ultimei-perlei-a-industriei-ceausiste/

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Un fost secretar de stat lansează ACUZAŢII GRAVE: Se fac controale cu dedicaţie, anumite firme ‘au protecţie’!

  

Afacerea lui Marinescu, verificată de mai multe ori în ultimii 5 ani de inspectorii ITM Sibiu

 

 

Cristian Mihai Marinescu

 

 

Situaţie ingrată pentru un fost secretar de stat cu strânse legături la Constanţa! În ultimii 5 ani, afacerile lui Cristian Mihai Marinescu au fost vizitate în mai multe rânduri de Inspectoratul Teritorial de Muncă, iar de fiecare dată acesta a fost sancţionat. De fiecare dată însă, Marinescu a reacţionat, dând în judecată ITM. A obţinut în instanţă anularea unor amenzi, iar la ultimul control a decis că este cazul să facă mai mult: a lansat o serie de acuzaţii, printre care şi aceea că verificările se fac “cu dedicaţie”, în timp ce unele firme nu sunt niciodată “deranjate”, beneficiind de un soi de “protecţie”.

 

Cristian Mihai Marinescu a fost secretar general adjunct în Ministerul Transporturilor, membru al Consiliului de Administraţie la Compania Naţională Aeroporturi Bucureşti, membru în C.A. la Autoritatea Rutieră Română (ARR), membru în CA la CERONAV Constanţa, preşedintele comisiei de privatizare din cadrul Administraţiei Canalelor Navigabile SA Constanţa, preşedintele AGA de la CFR SA, preşedintele AGA de la GEI Palat CFR SA, preşedinte AGA la Telecomunicaţii CFR şi membru AGA la Aeroportul Internaţional Mihail Kogălniceanu. Aşadar, are conexiuni la Constanţa, însă povestea controalelor “cu dedicaţie” au loc la Complexul turistic Păltiniş, acolo unde inspectorii ITM Sibiu au efectuat mai multe controale, în ultimii 5 ani. Verificarea de data recentă s-a înscris şi într-un cadru naţional – o campanie alături de Serviciul pentru Imigrări, pentru depistarea cetăţenilor străini angajaţi fără forme legale. Ca o paranteză, amintim că şi la Constanţa a avut loc o astfel de verificare, iar la Năvodari inspectorii au descoperit cetăţeni din Republica Moldova care nu respectau scopul declarat la intrarea în România și desfăşurau activităţi lucrative fără aviz de angajare.

 

 

Revenind la afacerea lui Marinescu şi la controlul de la Păltiniş, precizăm că verificarea s-a soldat doar cu descoperirea unei angajate care a declarat că este ospătar, deşi aceasta era încadrată ca zilier, iar ITM Sibiu a considerat că încadrarea este greşită. Această neconcordanţă, plus alte aspecte, au condus la o amendă de 10.000 de lei. Şi de această data, Marinescu a apelat la un avocat, pentru a contesta amenda. În plus, fostul secretar de stat a “bombardat” cu seszări ITM – structura central, pentru a aduce la cunoştinţă cazuri concrete de afaceri care nu sunt niciodată verificate de inspectori! De asemenea, Marinescu a pus la dispoziţie şi conversaţii din care reiese că anumiţi inspectori ITM îi spun că “au fost puşi” să îl verifice şi este îndrumat să îşi întrebe “colegii de la PSD” de ce!

 

Vom reveni.

 

A.C.

 

https://www.replicaonline.ro/un-fost-secretar-de-stat-lanseaza-acuzatii-grave-se-fac-controale-cu-dedicatie-anumite-firme-au-protectie-402001

 

 

 

/////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

#BahamasLeaks: detalii secrete ale afacerii Rompetrol şi ale privatizarilor cu dedicaţie

 

 

Documentele offshore, obținute de Süddeutsche Zeitung și procesate de International Consortium for Investigative Journalists în parteneriat RISE Project, dezvăluie secretele românești din Bahamas, arhipelagul supranumit “Cortina din Caraibi”. #BahamasLeaks, o noua scurgere de informații globală, scoate la lumină o felie din economia românească.

 

 

PE ACEEAȘI TEMĂ

 

 

Firmele identificate pe această listă au interese majore în România, de la energie la sistemul sanitar, conform riseproject.ro.

 

 

 

Printre românii care apar în documentele ajunse la Süddeutsche Zeitung figurează și un văr la Mihaelei Gioană.

 

 

 #BahamasLeaks oferă informații și despre o companie offshore din grupul Rompetrol, afacere anchetată în prezent la București. Între 1999 și 2011, Rompetrol Upstream International LTD, fostă Lumbaqui Oil LTD, din arhipelagul Bahamas a avut 13 directori executivi, conform riseproject.ro.

 

 

 

Radu Mihail, actualul consul onorific al României în Ecuador, a fost numit în funcția de director al companiei offshore pe 14 iulie 2011. El a declarat pentru riseproject.ro: “Pe vremea lui Dinu Patriciu, Rompetrol m-a numit un fel de reprezentant în Ecuador. În 2000, au cumpărat drepturile de explorare și exploatare ale blocului petrolier, cumpărând întreprinderea Lumbaqui Oil de la niște ecuadorieni. Așa se cheamă și localitatea din zona junglei unde era activitatea petrolieră respectivă. Au lucrat, apoi au vândut-o la kazahi. În perioada în care au fost ei proprietari, eu aveam o însărcinare onorifică. Nu eram director general ca să am putere decizie. Eram un fel de președinte onorific”.

 

 

 

Afacerea derulată în Ecuador este menționată de procurorii DIICOT, în 2006, în cadrul anchetei împotriva lui Dinu Patriciu, acuzat de mai multe infracțiuni în dosarul Rompetrol: “Exista practica curentă de se muta banii dintr-o societate în alta sau dintr-un cont în altul , fiind exemplificată în acest sens plata sumei de 5 milioane de dolari pentru concesiunea din Ecuador din contul SC Rompetrol Rafinare SA Constanţa – Petromidia – în luna aprilie 2001 în contul SC Rompetrol SA, la cererea inculpatului Patriciu Dan Costache”.

 

 

 

Americanul Phil Stephenson, anchetat în dosarul penal, a devenit acționar în grupul Rompetrol la începutul anilor 2000, în timpul preluării rafinăriei Petromidia de la statul român. Stephenson a figurat, de asemenea, în lista directorilor offshore-ului din Bahamas, din 2002 până în 2009. El nu a putut fi contactat până la publicarea materialului,scrie riseproject.ro.

 

 

 

Dinu Patriciu a fost director în Rompetrol Upstream International din aprilie 2001 până în 2009. Numelui său a figurat tot la o adresă din capitala Ecuadorului. Pe vremea când era deputat, Dinu Patriciu a făcut parte din grupul parlamentar de prietenie cu Republica Ecuador. Reprezentanții Rompetrol ne-au mai precizat: “Dan Costache Patriciu a deţinut până în decembrie 2009 funcţia de preşedinte al Consiliului de Administraţie al acestei societăţi. În anul 2009, când KMG (compania statului kazah – n.r.) a devenit unicul acţionar al Grupului Rompetrol, au fost îndeplinite procedurile de înlocuire a sa din această poziţie”. Omul de afaceri Dinu Patriciu a decedat în august 2014 într-un spital din Londra.

 

 

 

ExxonMobil

 

 

 

Una dintre cele mai mari afaceri cu resurse minerale din România este derulată printr-un offshore din Bahamas. Corporația americană ExxonMobil a explorat unul dintre perimetrele din Marea Neagră, unde a și găsit resurse consistente de gaze naturale. Compania deține jumătate din drepturile de explorare și exploatare ale perimetrului Neptun din Marea Neagră, după ce le-a preluat în 2008 de la OMV Petrom. Patru ani mai târziu, în 2012, cele două companii au anunțat că au descoperit într-una din zonele cercetate o pungă consistentă de gaz, care ar conține între 42 si 84 de miliarde de metri cubi. Exxon și OMV Petrom susțin că au investit până în prezent peste 1,5 miliarde de dolari în exploarea acestor resurse minerale din Marea Negră. Practic, banii Exxon pentru această investiție au venit prin offshore-ul propriu din Bahamas, conform.riseproject.ro.

 

 

Acesta se numește ExxonMobil Exploration and Production Romania Limited și deține din 2008 o filială în România, înființată special pentru parteneriatul cu OMV Petrom din Marea Neagră. Reprezentanții corporației americane au explicat pentru RISE Project alegerea offshore-ului pentru operațiunile din România: “ExxonMobil respectă cu strictețe legislația fiscală în vigoare. ExxonMobil își desfășoară activitatea în toată lumea și plătește taxe în valoare de miliarde de dolari în țările în care operează. Țara în care este înregistrată o companie are un impact redus asupra taxelor plătite sau asupra transparenței“.

 

 

 

Vărul Mihaelei Geoană

 

 

 

Printre românii care apar în documentele ajunse la Süddeutsche Zeitung figurează și un membru al numeroasei familii a soacrei lui Mircea Geoană – Margareta Costea (născută Barba).

 

E vorba de Gheorghe Valentin Barba (57 de ani), văr primar al Mihaelei Geoană.

Personaj cu cetățenie dublă, română și americană, Barba e cel care a cumpărat de la statul român, la un preț modic, uzina de pompe de injecție Mefin Sinaia. Tranzacția a avut loc în 2003, an în care Mircea Geoană era ministru de externe în Guvernul Năstase.

 

„Domnul Geoană, în poziția de ambasador la Washington, a încurajat implicarea noastră în privatizarea societății Mefin în anul 2002 și s¬a interesat asupra evoluției privatizării pe parcursul timpului”, spune astăzi, pentru RISE Project, Gheorghe Barba.

 

(n.r. – 2002 a fost, într-adevăr, anul în care privatizarea uzinei din Sinaia a fost inițiată, dar preluarea efectivă a activelor ei s-a realizat în 2003. Atât în 2002, cât și în 2003, Mircea Geoană era ministru de externe, nu ambasador în SUA, cum își amintește ruda sa. Geoană a fost ambasador în America între 1997 și 2000).

 

 

 

Imperiul Medicarom

 

 

 

#BahamasLeaks transparentizează și o părticică dintr-un imperiu financiar de sute de milioane de euro, crescut în inima sistemului medical românesc, conform riseproject.ro.

 

 

 

E vorba de doi acționari minoritari, înregistrați în Bahamas, ai grupului de firme Medicarom. Acesta este o platformă de companii care a prins viață la București, acum douăzeci de ani, ascunzând, de la bun început, numele beneficiarilor ei reali.

Într-o anonimitate deplină a patronilor, Medicarom a strâns anul trecut 45 de milioane de euro de pe piața sanitară, vânzând bunuri și servicii către sute de mii de pacienți români.

 

 

 

În documentele din Bahamas apare și numele lui Lucian Bădescu. În vârstă de 42 de ani, acesta este fiul unui fost general SRI. El are, în România, afaceri în care sunt implicate și persoane care au probleme cu justiția. Presa a scris că a fost implicat, printr-una din firmele sale, în scandalul „băieților deștepți” din energie.

 

 

 

Lucian Bădescu este, din aprilie 2011, directorul Kereulen Investments Limited, o companie din Bahamas, potrivit documentelor consultate de RISE Project. Coleg în această firmă este un alt român, Bogdan Mihalcea Călinescu. Societatea Kereulen nu deține subsidiare în România, dar cei doi au mai multe afaceri în țară.

 

 

 

CITESTE TOT ARTICOLUL

 

 

 

********

 

 

 

Neelie Kroe, fosta vicepreședintă a Comisiei Europene, apare ca director al unei companii offshore în Bahamas, într-o scurgere masivă de date din registrul comerțului din acest paradis fiscal, informează agenția Kyodo, preluată de Agerpres.

 

 

 

Cele 1,3 milioane de fișiere făcute publice conțin numele managerilor și a unora din acționarii a peste 175.000 de firme și alte entități înregistrate în Bahamas din 1990 până la începutul lui 2016.

 

 

Dezvăluirea urmează celei deja celebre sub numele de Panama Papers, notează agenția.

 

Kroes, care a fost numită comisar european în 2004 și vicepreședinte al Comisiei Europene din 2010 până în 2014, apare ca director al firmei din Bahamas din 2000 până în 2009. Ea a comunicat ICIJ, printr-un avocat, că nu și-a declarat calitatea de manager deoarece nu ar fi fost niciodată operațională și a precizat că figura în acte dintr-o eroare birocratică necorectată până în 2009.

 

Reglementările Uniunii Europene cer comisarilor să își facă publice interesele economice pe ultimii 10 ani, inclusiv funcțiile de conducere și consultanță în firme, reamintește ICIJ, citată de Kyodo.

 

 

 

 

https://revista22.ro/actualitate-interna/bahamasleaks-detalii-secrete-ale-afacerii-rompetrol-si-ale-privatizarilor-cu-dedicaie

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

„Descoperirea secolului” la Curtea de Conturi: ALRO, vândut pe nimic

 

 

 

La cinci ani de la privatizarea producătorului de aluminiu, autorităţile de control confirmă malversaţiunile fostului APAPS

 

Statul (APAPS) ar fi putut opri tranzacţiile de pe piaţa de capital, prin care ruşii de la Marco obţineau controlul ALRO Slatina, una din cele mai profitabile companii româneşti. În schimbul unei plăţi la stat de doar 11 milioane de dolari, „investitorul” a obţinut dreptul de a ajunge patronii industriei autohtone de aluminiu. Concluziile Curţii de Conturi vin însă un pic prea târziu.

 

APAPS a obţinut în 2002 din vânzarea a 10% din capitalul ALRO Slatina un preţ mai mic decât cel recomandat de consultanţi, procesul de privatizare fiind influenţat de mai multe nereguli, prin care grupul Marco a devenit acţionar majoritar al combinatului, se arată în ultimul raport al Curţii de Conturi.

 

Grupul Marco a achiziţionat în acel an de la fosta Autoritate pentru Privatizarea Participaţiilor Statului (APAPS) un pachet de 10% din capitalul ALRO, pentru 11,4 milioane de dolari, tranzacţie prin care a devenit acţionar majoritar al combinatului întrucât anterior contractului de privatizare cumpărase din piaţa bursieră peste 40% din titlurile combinatului producător de aluminiu.

 

Compania a fost evaluată de firmele de consultanţă BNP Paribas şi Central Europe Trust la o valoare cuprinsă între 204 milioane dolari şi 387 milioane dolari, se arată în raport. Astfel, statul ar fi trebuit să încaseze cel puţin 20,4 milioane de dolari, cu aproape 80% mai mult decât preţul obţinut.

 

Conform sursei citate, strategia de privatizare a fost modificată, în anul 2001 fiind prevăzute două metode. Prima variantă viza vânzarea întregului pachet deţinut de stat la ALRO, de 54,7%, şi obligativitatea investitorului de a realiza investiţii de 45 milioane de dolari printr-o majorare de capital, iar cea de-a doua metodă valorificarea unei participaţii de 10% din capitalul social, care să asigure o majoritate privată în societate.

 

Schimbare de stategie cu „dedicaţie”

 

„Curtea de Conturi a constatat că autoritatea pentru privatizare nu a acţionat pentru a mări şansele aplicării strategiei în prima variantă şi pentru a crea un mediu concurenţial mai bun, deşi avea posiblitatea de a bloca tranzacţia pe piaţa de capital, motivat de privatizarea societăţii.”

 

În momentul respectiv, se ştia despre Marco doar că este o „casă de comerţ înregistrată în America”. În ultimii ani, când s-au stins ecourile privatizării, a ieşit la iveală că în spatele Marco (acum Vimetco) se află magnatul rus Vitali Mashitsky. Totodată, inspectorii Curţii de Conturi consideră că investiţiile asumate de grupul Marco nu au fost realizate conform contractului de privatizare, iar în lipsa unor clauze exacte referitoare la suma de 61,5 milioane dolari, participaţia statului a fost diminuată sub 20% din capitalul ALRO.

 

 

 

https://adevarul.ro/economie/descoperirea-secolului-la-curtea-de-conturi-1274954.html

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

(Noi furam,noi ne reabilitam)Ordonanţă cu dedicaţie? Condamnaţi şi inculpaţi de top care ar putea scăpa basma curată dacă s-ar aplica ordonanţele Guvernului

 

 

Elena Udrea, Dan Voiculescu, fostului procuror-şef al DIICOT Alina Bica,fostul ministru de Interne Gabriel Oprea, preşedintele Camerei Deputaţilor, Liviu Dragnea, Nicuşor Constantinescu, fost preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa, sunt principalele persoane care ar avea de câştigat de pe urma celor două ordonanţe de urgenţă privind graţierea şi modificările aduse Codurilor penale şi asta pentru că, în funcţie de caz, aceştia ar putea ieşi din închisoare sau ar putea cere închiderea dosarelor. În plus, multe probe ar fi eliminate automat, vizate în primul rând fiind denunţurile.

 

În cazul în care s-ar aplica noile preveri, Dan Voiculescu ar beneficia de o reducere a pedepsei la jumătate pe motiv că are peste 60 de ani. Din pedeapsa de 10 ani de închisoare primită pentru privatizarea frauduloasă a ICA ar rămâne cinci ani, din care ar trebui să facă o treime, având în vedere vârstă înaintată. Cum Voiculescu a executat deja 29 de luni de închisoare, ar însemna că fracţia propusă pentru liberarea din arest s-a împlinit în urmă cu nouă luni şi ar trebui pus deîndată în libertate. În plus, el nu ar mai trebui să achite prejudiciul.

 

Un alt personaj celebru care ar beneficia de aceste ordonanţe ale Guvernului Grindeanu este Nicuşor Constantinescu, fost preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa, condamnat la cinci ani de închisoare în dosarul finanţării Centrului Militar Constanţa. Pe lângă înjumătăţirea pedepsei, pe motiv de boală, acesta ar putea cere anularea mai multor probe din celelalte dosare pe care le are pe rol deoarece, potrivit ordonanţei, abuzul în serviciu poate fi cercetat doar dacă există o plângere prealabilă a părţii vătămate. Consiliul Judeţean Constanţa nu s-a constituit parte civilă după ce DNA a constatat o pagubă de opt milioane de lei în dosarul finanţării nerambursabile din fonduri publice către diverse asociaţii şi fundaţii, dosar în care Constantinescu a fost trimis în judecată în aprilie 2015.

 

citeşte continuarea aici http://www.news.ro/justitie/condamnati-si-inculpati-de-top-care-ar-scapa-de-pedepse-si-procese-daca-s-ar-aplica-ordonantele-guvernului-grindeanu-

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

Subevaluată și vândută cu dedicație

 

 

Deputatul Ursărescu redeschide cazul “megaeescrocheria privatizării Piscicola”

Privatizarea cu cântec a Piscicola SA Neamț – dosar peste care, încet dar sigur, s-a cam așternut praful – este readusă în atenția autorităților competente de deputatul liberal Dorinel Ursărescu. În interpelarea ”Un adevărat caz de corupţie, pe care DNA nu l-a văzut şi nu îl vede” citită ieri în plenul Parlamentului, Ursărescu a prezentat cazul “privatizării frauduloase a Piscicola SA” și a devoalat mecanismul prin care, acum, o hotărâre a Înaltei Curți de Casație și Justiție este blocată de complicitățile unor funcționari ai statului.

 

Acuzator, deputatul liberal arată cu degetul spre angajații ADS (artizanii licitației cu cântec din 2003), procurorii DNA (care au plimbat dosarul de la Bacău la București ani de zile pentru ca apoi să dea NUP) și angajații Agenției Naționale de Pescuit și Acvacultură (care nu au susținut în Justiție acțiunile introduse chiar de instituția lor).

Publicăm integral, mai jos, acest adevărat rechizitoriu făcut de Ursărescu. Intertitlurile aparțin redacției. (D. VINCA)

 

Cea mai mare escrocherie a deceniului

 

În România de azi, s-a instaurat un precedent periculos. Corupţia este asimilată doar politicului. Organismele europene ne aplaudă atunci când un parlamentar sau un ministru sunt trimişi în judecată şi ne dau notă de trecere doar atunci când un fost premier este trimis după gratii. De mica corupţie, cea de la „ghişeu”, căreia îi cad victime, direct, sute de mii de oameni (dacă nu mai mulţi) organismele europene nu sunt interesate. De corupţia medie – cea care de fapt aduce cele mai multe prejudicii atât statului, dar şi direct multor zeci de mii de cetăţeni – iarăşi oficialii europeni nu sunt interesaţi, chiar şi atunci când este implicată negativ şi justiţia, cea care a devenit super-protejata Bruxelles-ului şi a altor capitale europene.

Voi prezenta un caz de corupţie medie (cea care are în roluri negative funcţionari din eşalonul doi sau trei al administraţiei) care a fost considerat în urmă cu 10 ani, cea mai mare escrocherie a deceniului din judeţul Neamţ, un caz care este şi acum în actualitate prin nerezolvarea lui de către cei care trebuiau să-i pună capăt.

 

Bunuri de 9 miliarde vândute cu 1,6 miliarde

 

În toamna anului 2003, Piscicola SA Neamţ, care detinea 14 hectare de teren, 475 de hectare de luciu de apă, utilaje, bunuri evaluate la aproximativ 9 miliarde de lei, a fost vândută cu doar 1,6 miliarde de lei unei firme, Proora Impex SRL, din Drobeta Turnu Severin, o firmă care nu avea nimic în comun cu piscicultura. La licitaţia pentru vânzarea bunurilor mai sus anunţate au mai participat şi foştii salariaţi ai Piscicola SA Neamţ, constituiţi în Asociaţia Piscicolă PAS. Acestora li s-a respins inexplicabil, de către Administraţia Domeniilor Statului – organizatorul licitaţiei – dosarul, şi astfel firma Proora Impex SRL a reuşit să cumpere activele scoase la vânzare. Aici avem un prim exemplu de corupţie medie: o substanţială pagubă – de cca 7 miliarde lei – adusă statului prin vânzarea de către ADS la un preţ mult sub valoare a activelor, şi lezarea drepturilor unor cetăţeni – este vorba de cei constituiţi în Asociaţia Piscicolă PAS.

 

Ping-pong Bacău-București la DNA

 

Considerându-se nedreptăţită, dar şi considerând că privatizarea a fost frauduloasă, Asociaţia Piscicolă PAS reclamă la poliţie modul în care s-a realizat privatizarea, urmeză un ping pong cu dosarul în cauză între DNA Bucureşti şi DNA Bacău, pentru ca într-un final ancheta să fie finalizată cu NUP pentru întreaga conducere din 2003 a ADS de către Parchetul local. Suntem aici în faţa unui alt act de corupţie, autori fiind mult lăudaţii şi incoruptibilii procurori.

Reprezentanţii Asociaţiei Piscicola PAS nu renunţă la încercarea de a obţine dreptatea şi se adresează justiţiei. În cele din urmă, în 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Hotărârea 1.306 din 20 aprilie 2010 (hotărîre definitivă şi executorie) decide anularea privatizării din 2003 şi reprimirea Ascociaţiei Piscicola PAS la preselecţia pentru organizarea unei noi licitaţii. Cine crede că aici s-a terminat totul, se înşeală.

 

Executare blocată a unei hotărâri judecătorești

 

Punerea în executare a Hotărîrii ÎCCJ nu a fost posibilă, pentru că firma Proora Impex SRL a înstrăinat ilegal activele aflate în litigiu, atât în timpul procesului, cât şi ulterior, unor firme.

Punerea în executare a Hotărârii ÎCCJ urma să fie făcută de Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură (ANPA), dar conducerea agenţiei nu s-a implicat, iar pasivitatea agenţiei a permis ca în 2011 şi alte active să fie înstrăinate ilegal de Proora Impex. Ulterior, în urma descoperirii unui şir de abuzuri, ANPA introduce două acţiuni în justiţie pentru anularea înstrăinării ilegale din 2011 şi a unui alt abuz, dar ambele acţiuni sunt suspendate de instanţe în 2013 din cauza nesusţinerii lor de către…ANPA.

Şi aici suntem în faţa unei acţiuni de presupusă corupţie medie, în cauză fiind funcţionari de la ANPA. Şi iată, avem un caz de corupţie început în 2003, şi care se derulează în formă continuă şi în 2013, statul a pierdut foarte mult în 2003, pierde şi în prezent pentru că unii dintre cei care au primit în concesiune active nu-şi plătesc obligaţiile, iar un grup de oameni nedreptăţiţi acum 10 ani, se află în aceeaşi situaţie ca şi atunci, deşi au o decizie favorabilă de la instanţa supremă din România.

Acesta este cu adevărat un act de corupţie, dar procurorii dnei Laura Codruţa Koveşi sunt ocupaţi cu altceva, printre altele cu încriminarea unor sms-uri prin care s-a mobilizat – legal – electoratul să vină la urne pe 29 iulie 2012. Câţi bani a pierdut în 10 ani şi câţi pierde în prezent statul Român în urma megaescrocheriei din Neamţ, cât au pierdut şi pierd şi acum nişte cetăţeni români plătitori de impozite este mai puţin important pentru subalternii dnei Koveşi.

Tot de la tribuna Parlamentului, fac un apel și actualului Președinte al Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură, domnului Președinte Cristinel George Gherghișan, care este în măsură să pună capăt acestei situații care nu face deloc cinste instituției pe care o conduce.

 

Deputat PNL Dorin Ursărescu

 

 

https://ziarulceahlaul.ro/subevaluata-si-vanduta-cu-dedicatie/

 

 

 

////////////////////////////////////////////

Privatizarea Triumf, licitatie cu dedicatie

 

 

  

Dedicatiile RA-APPS pot fi citite in caietele de sarcini, supranumite mai nou „dosare de prezentare”, alcatuite parca special pentru a castiga o anumita persoana fizica sau firma. Nu conteaza daca nu sunt respectate Constitutia si legile in vigoare. Un exemplu recent il reprezinta licitatiile „organizate” de catre conducerea RA-APPS pentru vanzarea Hotelului Triumf si a Clubului Floreasca, cu terenurile aferente, licitatii care se vor tine miercuri, 17 ianuarie.

Caietele de sarcini contin nu-meroase nelegalitati. Cea mai grava prevedere (neconstitutionala) din caietul de sarcini este aceea potrivit careia cetatenii straini nu pot cumpara si terenurile aferente constructiilor, desi incepand cu data de 1 ianurie 2007, cand Romania a aderat la Uniunea Europeana, legile permit acest lucru pentru cetatenii din spatiul european. Ei, si daca nu le pot cumpara inseamna ca nici nu le platesc. Cu alte cuvinte, din pretul final de licitatie, daca cel care va castiga licitatia nu este cetatean roman sau firma castigatoare nu este din Romania, se scade valoarea terenurilor. Surpriza vine dintr-o alta scapare a caietului de sarcini: nu se spune care este valoarea terenului din activul pus la vanzare, fiind consemnata doar valoarea totala, care include, pe langa cladiri si terenurile aferente, o alta necunoscuta: valoarea proiectelor de modernizare, existente in PUD-PUZ-uri aprobate deja, dar care nu au fost atasate la caietele de sarcini.

 

Smecherii de „baieti destepti”

 

Pentru aranjarea unei licitatii sunt necesare cateva conditii, si anume un director santajabil, prost sau cointeresat, un caiet de sarcini (dosar de prezentare) plin cu formulari nelegale sau confuze, care fie ii alunga pe investitorii seriosi, fie le face imposibila adjudecarea licitatiei prin termenele impuse, imposibil de realizat. Pentru a se asigura ca „dedicatia” isi va respecta adrisantul, in caietul de sarcini se mai trece o prevedere care ii ofera directorului RA-APPS puteri discretionare de a anula licitatia pe orice motiv „de forma sau fond”. Pretul de pornire a licitatiei pentru activul Hotel Triumf este de 32,5 milioane de euro, iar pentru Clubul Floreasca este de 45,5 milioane, la ambele fara TVA inclusa. Ambele active au terenuri aferente de peste 15.000 de metri patrati. In preturile de pornire sunt incluse valoarea constructiilor, valoarea terenurilor si valoarea pro-iectelor modernizarilor pe care le impune PUD-PUZ, despre care potentialii cumparatori nu cunosc nimic deoarece nu sunt anexate dosarelor de prezentare. O alta smecherie ascunsa este si faptul ca pretul de pornire nu este defalcat pe cele trei componente. Adica, nu se stie la cat sunt evaluate constructiile, la cat este evaluat terenul si cat din suma totala reprezinta proiectul de modernizare, ascuns de potentialii cumparatori. Valoarea terenului este foarte importanta deoarece se scade din pretul de adjudecare la licitatie in cazul in care castigatorul este cetatean strain, sustin surse din RA-APPS.

 

Teren de 20 de milioane euro, platit cu cateva zeci de mii…

 

Ca valoarea terenului este foarte importanta pentru „destinatarul” licitatiei rezulta chiar din primele fraze ale caietului de sarcini. „Dreptul de proprietate asupra terenului poate fi dobandit numai de persoane fizice sau juridice romane. Cumparatorul constructiei persoana fizica sau juridica straina are dreptul de a i se concesiona terenul aferent”, se stipuleaza in caietul de sarcini. Fara a se preciza pretul de concesionare deoarece poate fi stabilit ulterior, prin negociere directa (asa spune legea). Cu alte cuvinte, din pretul de adjudecare a licitatiei se scade valoarea terenului si ne putem trezi ca X sau Y a cumparat un superhotel in zona rezidentiala (de lux) a Capitalei doar cu doua-trei milioane de euro, iar pe terenul concesionat plateste o redeventa de cateva zeci de mii de euro pe an, in cazul fericit. Desi pretul de pornire a licitatiei este de 32,5 milioane de euro (fara TVA) in cazul activului Hotel Triumf si de 45,5 milioane euro in cel al Clubului Floreasca, pentru care se depun garantii de peste cinci milioane de euro. Din start, avantajati sunt strainii.

Firmele romanesti sau romanii potentiali castigatori ai licitatiei sunt obligati sa cumpere si terenul, deci nu li se scade valoarea terenului din suma licitata. Desi, spre exemplu, pe terenul de la Hotel Triumf nu se poate construi un imobil cu multe etaje prin care sa-si amortizeze cele peste 20 de milioane de euro, pretul estimat al terenului, deoarece Hotelului Triumf, de nivel mic, este monument istoric si nu poate fi acoperit de o constructie mai inalta de doua etaje. Asa scrie in caietul de sarcini.

 

Strainii nepoftiti, eliminati din start

 

Recapituland, la aceste licitatii sunt privilegiati cetatenii si firmele straine. Care trebuie insa impiedicate sa participe pentru a lasa posibilitatea sa castige licitatia cine trebuie. Sa o luam metodic. Cand anunti o licitatie si nu vrei sa participe adevaratii competitori, ce faci? Simplu, faci publicitatea in vacanta cea mai lunga: intre 24 decembrie si 8 ianuarie, cand nu citeste nici dracu’ anunturile, pentru ca toti sunt in concedii. Asa a facut si RA-APPS: la data de 28 decembrie a anuntat licitatia in „Romania libera” si „Adevarul”, de unde se putea afla ca dosarul de prezentare (caietul de sarcini) poate fi achizitionat incepand cu data de 3 ianuarie 2007. Daca esti cetatean strain, trebuie sa-ti gasesti repede bilet de avion (ceea ce practic este imposibil) sa aterizezi la Bucuresti, unde sa cumperi caietul de sarcini pe data de 3 ianuarie. Si ce gasesti acolo? Ca iti trebuie o groaza de documente pe care le obtii de la institutiile statului al carui cetatean esti. Precum certificatul fiscal, pe care il obtii, de regula, cel mai devreme intr-o saptamana, avand in vedere ca in multe state occidentale se cam respecta vacanta generala din perioada 24 decembrie-8 ianuarie. Daca esti persoana fizica, iti trebuie si cazierul judiciar, pe care trebuie sa-l obtii tot in perioada de vacanta. Daca nu platesti garantia prin virament sau cash, trebuie sa aduci o scrisoare de garantie bancara, tot in vacanta de Anul Nou. Persoanele juridice straine (firmele) mai au nevoie de o scrisoare de bonitate bancara, iar persoanele fizice, de o scrisoare de referinta bancara, care trebuie confirmate de catre o banca din Romania cu care banca emitenta (a celor doua documente) are relatii de corespondent. Imputerniciri, autentificari de semnaturi, declaratii pe propria raspundere date la un notar din tara de provenienta si traduse si legalizate in Romania (daca gaseste vreun notar intors din vacanta). Toate aceste acte, inclusiv garantia bancara, trebuie depuse cu 48 de ore inainte de sustinerea licitatiei. Licitatia pentru Hotel Triumf se tine miercuri, 17 ianuarie 2007, ora 10.00, iar pentru Clubul Floreasca, in aceeasi zi, la ora 15.00. Toate aceste obstacole nu pot fi trecute de oricine. Nici macar de un cetatean sau firma autohtona, deoarece intre 3 si 15 ianuarie nu ai cum sa-ti pui la punct toate documentele, mai ales ca ai nevoie si de cinci milioane de euro cash sau intr-un cont bancar. Banii nu-i poti aduna peste noapte intr-un cont ca sa-i poti folosi imediat pentru a participa la licitatia organizata de RA-APPS.

 

Pentru strainii destepti, sunt valabile certificate fiscale vechi

 

Din aceasta demonstratie rezulta ca numai cei care au aflat de licitatie cel putin la inceputul lunii decembrie au reusit sa-si intocmeasca documentatia necesara. Si ar mai fi ceva suspect: firma straina poate folosi un certificat de atestare fiscala care sa demonstreze ca a platit toate impozitele catre statul din care provine pana la data de 30 septembrie 2006 sau pana la data de 30 iunie 2006, pe cand romanul trebuie sa faca dovada platii acestor taxe si impozite pana la data de 30 noiembrie 2006. Adica cetateanul strain poate folosi un certificat fiscal vechi, pe cand un roman trebuie sa obtina unul proaspat, pana la data de 15 ianuarie. Ce putem intelege de aici? Ca licitatiile celor doua atractive active ale RA-APPS au fost deja daruite unei firme straine, care isi putea pregati (obtine) certificatul fiscal inca din iulie 2006? Asa este stipulat in caietul de sarcini. De aici suspiciunea de licitatie cu dedicatie.

 

Directorul RA-APPS a fost clientul DNA

 

Adrian Dumitru, directorul RA-APPS, nu a putut fi contactat deoarece era la congresul PNL, chiar daca nu este membru de partid. Dupa ce am sunat la RA-APPS, institutia a transmis un comunicat de presa prin care anunta ca la licitatii s-au inscris 21 de investitori pentru Hotel Triumf si 11 pentru Clubul Floreasca. Mai trebuie adaugat ca Adrian Dumitru a fost cercetat de DNA pentru complicitate la luare de mita.

 

Ondine Ghergut

 

 

 

 

 

 

https://romanialibera.ro/special/privatizarea-triumf-licitatie-cu-dedicatie-84148/

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

(COTUPTII PASZESC BOSTANARIA!) Comisar de poliție pus sub control judiciar de DNA pentru corupție

 

 

ANDRICA MARIUS CORIOLAN

Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Alba-Iulia au dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și și luarea măsurii controlului judiciar, începând cu data de 26 septembrie 2024, față de George – Alexandru ZERIU, la data faptelor comisar de poliție, cu aviz de poliție judiciară în cadrul Poliției orașului Simeria, județul Hunedoara, pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, având ca rezultat obținere de fonduri europene (21 acte materiale), complicitate la instigare la fals intelectual, în formă continuată (17 acte materiale), instigare la fals intelectual, instigare la abuz în serviciu cu obținere de foloase necuvenite, efectuarea de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană ori încheierea de tranzacții financiare, utilizând informațiile obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării sale, fals în declarații, în formă continuată (șase acte materiale).

În ordonanța procurorilor se arată că, în cauză, există date și probe care conturează următoarea stare de fapt:În perioada 2019-2023, inculpatul ar fi determinat mai multe persoane fizice să depună, în nume propriu, la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A.) – Centrul Județean Hunedoara și Centrul Local Brad mai multe cereri unice de plată, la care ar fi fost atașate documente false, potrivit cărora persoanele fizice respective utilizau diferite suprafețe de teren și dețineau animale, iar unele dintre aceste persoane nu îndeplineau calitatea de fermier, primind pentru acest lucru subvenții. În fapt, inculpatul Zeriu George – Alexandru ar fi fost beneficiarul real al plăților A.P.I.A., având ca rezultat producerea unui prejudiciu bugetului Uniunii Europene în valoare totală de 2.462.495 lei (aprox. 493.000 euro). În același timp, inculpatul ar fi ajutat persoanele în numele cărora erau depuse cererile pentru plățile A.P.I.A. să obțină adeverințe din care să rezulte că terenurile sunt utilizate de ele, deși contractele de arendare au fost încheiate de inculpat, dar pe numele altor persoane.

Totodată, în perioada 2017-2024, în calitate de ofițer de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Hunedoara, George – Alexandru ZERIU, cu încălcarea interdicțiilor legale, ar fi efectuat, direct, activități de comerț cu animale și produse, folosindu-se de abatorul unei societăți comerciale pe care o administra în fapt.

În plus, în perioada 2019-2024, în cadrul declarațiilor anuale de avere și interese, inculpatul nu a menținat o serie de bunuri mobile achiziționate pe numele altor persoane, dar utilizate de acesta (autoutilitară Toyota Hilux, autoturism Porsche Cayenne, autoutilitară Mercedes Benz Vito, autoutilitară Ford Transit, autoturism Audi A5).

Pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpatul George – Alexandru ZERIU trebuie să respecte o serie de obligații, între care să nu părăsească teritoriul României, să nu comunice direct sau indirect, pe nicio cale, cu persoanele menționate în ordonanța de dispunere a controlului judiciar, să nu exercite profesia de polițist.

Inculpatului i s-a atras atenția că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar pe cauțiune se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

Inculpatului i s-au adus la cunoștință calitatea procesuală și acuzațiile penale, în conformitate cu prevederile art. 309 Cod de procedură penală.

 

 

 

////////////////////////////////////

 

 

 

APAPS inventeaza metode unice in lume de privatizare si administrare

 

De Marilena Dan

Chiar daca APAPS se afla -in grafic- in privinta numarului de societati lansate la privatizare, calitatea putinelor contracte semnate sau pe cale de a fi semnate lasa mult de dorit. Dupa privatizarea SIDEX, impotmolita deja in muntele de datorii acumulate de noii investitori in contul asigurarilor sociale, APAPS se pregateste sa-si mai inscrie o -victorie- in palmares: trecerea Alro Slatina in proprietatea casei de comert Marco International, pentru un pret minim. De altfel, depunerea, de catre Marco, a ofertei de achizitie pentru numai 10% din actiunile Alro nu a constituit o surpriza pentru nimeni: Guvernul insusi a facut posibil acest lucru, o data cu aprobarea unei strategii de privatizare nemaiintalnita pana acum, in care a fost inclusa o prevedere -cu dedicatie-, care sa permita investitorului amintit preluarea uzinei din Slatina pe nimic.

 

APAPS a gasit, se pare, o solutie si mai ingenioasa pentru atenuarea efectelor unei privatizari ratate: administrarea CS Resita in parteneriat stat-privat! In opinia ministrului Musetescu, acest fapt ar da mai multa soliditate managementului, dar si certitudinea ca societatea va obtine credite de la banci. Daca solutia se va materializa, vom asista la o metoda de management unica in lume, prin care un patron privat se infrateste cu statul pentru a castiga autoritate si, de ce nu, niste imprumuturi avantajoase.

 

Putinii beneficiari care reusesc sa obtina un astfel de tratament preferential nu pot fi decat companii care dovedesc ca au ajuns in situatia de a nu putea plati din cauza unor crize in piata, de care nu sunt in nici un fel vinovati, cum ar fi scaderea preturilor mondiale, si care dovedesc cu un plan de afaceri credibil ca vor obtine venituri care sa le permita sa plateasca la timp in viitor. Managementul prost al administratiilor anterioare nu numai ca nu poate fi adus ca argument pentru justificarea neplatii, dar chiar ar trebui sa le scoata definitiv de pe lista solicitantilor de reesalonari cu sanse. La cate dintre intreprinderile din Romania penalitatile au fost taiate tocmai pe argumentul <administrarii proaste a inaintasilor>, nu mai tine minte nici domnul Tanasescu.

 

Ca si cand aberatiile etalate pana acum in desemnarea beneficiarilor de reesalonari nu ar fi fost de ajuns, seful Finantelor a stors din creierele specialistilor ministerului un nou set cu 20 de criterii <dure> de selectie. O gluma proasta, adoptata imediat de Guvern si aplaudata la scena deschisa de premier pentru solutiile miraculoase cu care <elimina deciziile arbitrare>. Punctajul minim il indeplineste orice firma infiintata in urma cu cel putin cinci ani si care dovedeste ca un partener cu capital de stat nu i-a platit la timp, candva, marfurile sau serviciile livrate. <Importanta economico-sociala zonala sau nationala> te poate transforma, printr-un bonus substantial de puncte, intr-un beneficiar eligibil al favorurilor guvernamentale. Nici vorba de restrictii in privinta domeniilor in care datoriile pot fi sterse. Caci, ca un betiv care cheltuie banii de scoala si de doctor ai copiilor pe bautura, tigari sau la bordel, statul nu s-a jenat sa lipeasca banii bugetului de fruntea unor carciumari de tipul Fulgerul Bragadiru, la tutungeria SNTR ori la firme despre care cei care au facut afaceri cu ele nu vorbesc mai frumos decat despre locatarele unei case de toleranta. Toti acestia raman, bine mersi, clienti eligibili si pentru ajutoarele pe care Guvernul le va da in viitor, din banii publici, metreselor favorite din economie.

 

 

 

 

 

 

 

https://www.curentul.info/economic-financiar/apaps-inventeaza-metode-unice-in-lume-de-privatizare-si-administrare/

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

Privatizare „cu dedicatie”

 

 

O privatizare dezastruoasa a lui Ovidiu Musetescu, prin care i-a incredintat Colorom Codlea dubiosului Kesser, e pe cale de a fi ingropata. AVAS pregateste reprivatizarea si transformarea ei intr-un parc industrial Povestea Colorom se leaga de numele firmei off shore Fletcher Group a controversatului om de afaceri Fatih Kesser. Societatea a fost aleasa de Ovidiu Musetescu pentru a prelua combinatul din Codlea.

CATALIN BUDESCU

 

Rezultatul? Colorom se zbate acum sa scape de la lichidarea voluntara ceruta de AVAS, institutia inventata prin contopirea APAPS cu AVAB.

Fostul APAPS a beneficiat, la timpul respectiv, pentru privatizarea Colorom Codlea, de serviciile consultantului Societe Generale Conseil Pays Emergents Paris si ale Bancii Romane pentru Dezvoltare – Groupe Societe Generale. Alegerea facuta a fost insa una total falimentara pentru societate. La acel moment, Fletcher Group oferea 7.240.000 de dolari, din care numai 200.000 pentru pachetul de actiuni, iar restul pentru investitii tehnologice si de mediu. Nu s-a facut nimic, contractul de vanzare-cumparare s-a reziliat, iar Colorom a intrat in faliment, fiind trecuta de fostul APAPS pe lista societatilor propuse pentru lichidarea voluntara.

ULTIMA SANSA. Sindicalistii de la Colorom, alaturi de vicepresedintele Blocului National Sindical, Minel Ivascu, au avut zilele trecute o intalnire cu presedintele AVAS, Mircea Ursache, si vicepresedintele pe probleme de postprivatizare si relatia cu Parlamentul, Victor Dumitriu. La intalnire au participat, de asemenea, reprezentantii firmelor Expert SA Arad, desemnata de AVAS pentru a derula procedurile de lichidare voluntara a Colorom, si Vega Intercont Bucuresti, un partener al Colorom care doreste sa se implice in reprivatizare. Liderii sindicali si reprezentantii PAS au solicitat AVAS scoaterea societatii din lichidare si relansarea la privatizare. Acestia s-au aratat interesati de achizitionarea pachetului de actiuni detinut de stat la Colorom, prin intermediul unui consortiu din care sa faca parte si Vega Intercont Bucuresti. De asemenea, una dintre solutiile alternative ar mai putea fi si transformarea societatii din Codlea intr-un parc industrial.

CONTRABANDA SI SPALARE DE BANI. Fostul patron Kesser Mehmet Fatih, arestat la un moment dat pe un mandat emis de Victor Ponta (pe vremea cand acesta era procuror la Parchetul General), facea parte, conform procurorilor sectiei de Combatere a Criminalitatii Organizate si Antidrog din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, dintr-o grupare infractionala constituita din cetateni romani si turci. Acestia au actionat in vederea comiterii unor infractiuni de fraudare a bugetului de stat prin rambursari ilegale de TVA aferente unor operatiuni comerciale si bancare fictive. Grupul criminal organizat era structurat in doua retele. Una era specializata in folosirea de societati comerciale tip fantoma infiintate de catre membrii retelei turce, in care, de obicei, asociatii aveau identitati false si care, prin incheierea unor contracte fictive de imprumut, justificau existenta unor sume mari de bani rulate bancar fictiv (pentru a se crea aparenta legalitatii unor plati).

CITEȘTE PE ANTENA3.RO

Detalii şocante din ancheta uciderii româncei din Italia. Criminalul a omorât o cu o mișcare de wrestling. Ce a făcut după crimă

Detalii şocante din ancheta uciderii româncei din Italia. Criminalul a omorât-o cu o mișcare de wrestling. Ce a făcut după crimă

Prin acest mijloc s-a incercat si inducerea in eroare a reprezentantilor Directiei Generale a Finantelor Publice Ilfov, solicitand rambursarea de TVA aferenta unor operatiuni comerciale fictive cu utilaje de morarit si panificatie.

 

SMECHERIA INVESTITIILOR ASUMATE

Kesser Fatih, care a detinut si Nitramonia Fagaras, alt „mare succes” al privatizarilor lui Musetescu, coordona si o a doua retea de infractori. Acestia, dupa achizitionarea pachetului majoritar de actiuni al Colorom SA de catre Fletcher Group LLC, in scopul platii datoriilor si a realizarii investitiilor asumate prin contractul de privatizare, au creat circuite comerciale si financiar-bancare fictive, prin care au obtinut suma de 18,9 miliarde de lei. Suma era tradusa prin rambursare de TVA, aferenta unor operatiuni de export esente alimentare, reala din punct de vedere al transportului fizic peste granita, dar fictiva in ceea ce priveste calitatea marfii (s-au exportat fie produse expirate, fie esente diluate in proportie de 98%-99 % cu apa). Banii obtinuti au fost folositi de membrii retelei in parte pentru rambursarea unui credit bancar sau au fost transferati succesiv prin conturile mai multor societati comerciale, apoi ridicati in numerar, schimbati in valuta si depusa in contul firmei Fletcher Group LLC. De aici, suma a fost virata in contul Colorom, cu titlu de investitii. In acest fel, obligatiile asumate de firma off shore prin contractul de privatizare se realizau fara ca aceasta sa investeasca vreun ban din buzunarul propriu.

 

https://jurnalul.ro/bani-afaceri/economia/privatizare-cu-dedicatie-64909.html

 

////////////////////////////////////////////

 

 

Noua Ordine Mondiala condusa din umbra de Francmasoneria din SUA,Europa,Israel,Vatican etc.

 

 

 

 

Imagine  Noua Ordine Mondiala (condusa din umbra de Francmasonerie in S.U.A. prin sistemul bancar Rotschild/ Rockefeller) a anulat toate drepturile americanilor garantate constitutional: libertate, sanatate si fericire.

Acest plan malefic, de a instaura o asa-zisa noua ordine mondiala de pe urma careia sa profite o mana de oameni care se inchina diavolului apartine Francmasoneriei. Viitorul Dictator Mondial, Anticristul, este Francmasoneria care utilizeaza tehnici subtile de magie neagra, incheie tratate (a se vedea cel de la Malta), stabileste ierarhii intre state si puteri militare, intervine politic, organizeaza blocade economice si de orice tip asupra tarilor care isi apara independenta amenintata si adesea ocupa teritorii si tari, nu se da in laturi de la nici o faradelege, iar in final, cand stapaneste un obiectiv, vorbeste de democratie si de drepturile omului pe care le apara in vorbe si le incalca in fapte.

Pentru a inrobi America francmasonii aveau nevoie de cantitati enorme de aur. Astfel, in 1917 Francmasoneria, prin Rothschild, a finantat Revolutia bolsevica, ca sa fie omorati si jefuiti anumiti oameni foarte bogati din Rusia. Cu aurul si banii furati, francmasonii au pus la cale prin oamenii lor (bancherii internationali) depresiunea economica din anii ’30 si apoi au cumparat bancile si companiile americane la preturi infime, ceea ce le-a sporit puterea si influenta asupra economiei si politicii americane.

 

Mai intai, folosindu-se de companii foarte puternice, francmasonii au determinat vanzarea unor cantitati importante de marfuri. Aceste vanzari erau “regizate” si se faceau intre marile companii francmasone, determinandu-se voit o scadere rapida a pretului marfurilor. Astfel, intr-un timp foarte scurt s-a creat o panica generala si situatia investitiilor a devenit din ce in ce mai nesigura. In aceste conditii, investitorii au inceput sa vanda din ce in ce mai putin si in deficit. Datoriile au devenit inevitabile, investitorii fiind nevoiti sa faca imprumuturi cu dobanzi nefavorabile, ceeea ce leva agrava situatia si mai mult. In sfarsit, banci ca J.P.Morgan si Guaranty Trust, amandoua controlate din umbra de Francmasonerie, posedau debitele (datoriile) facute de toti investitorii in prag de faliment.

 

Bancherii masoni au devenit astfel, in mod legal, “stapani de sclavi” din punct de vedere financiar. Cand oamenii au fost nevoiti sa-si vanda pamanturile si sa-si bage averea in afaceri pentru a acoperi datoriile pe care le aveau, bancherii au cumparat aceste pamanturi “pe nimic”!

 

Crescand posesiunile bancherilor masoni, a crescut si puterea acestora asupra economiei S.U.A. In aceste conditii datoriile au devenit cel mai eficient mod de a implementa aceasta “sclavie fara lanturi”.

 

Comisia Trilateral sau Guvernul Mondial din umbra

 

Comisia Trilateral a fost constituita in 1973 de catre reprezentantul de seama al Francmasoneriei, bancherul de talie internationala David Rockefeller.

 

De asemenea, grupul Bilderberg este similar Comisiei Trilateral prin faptul ca este fondat si condus in mare masura de francmasonul Rockefeller, fiind format din bancheri internationali, industriasi, magnati, academicieni si oameni politici care au aderat la francmasonerie. Scopul acestor doua organizatii masonice este de a manipula popoarele, guvernele si economiile tuturor natiunilor astfel incat acestea sa serveasca interesele bancilor multinationale si ale corporatiilor. (Nu este intamplator faptul ca bancile, care sunt institutii masonice, se dezvolta atat de mult pana si in saracia din Romania! Prin diabolicul sistem bancar oamenii sunt transformati in sclavi datorita dobanzilor si datoriilor mari pe care le au de platit si care sunt calculate astfel incat omul sa munceasca toata viata ca sa le achite!)

 

De asemenea, este necesar sa precizam ca aceste doua grupuri masonice sunt conduse de Rockefeller dupa niste principii marxiste inspirate din cartea profesorului Zbigniew Brzezinski, de la Universitatea Columbia.

 

Unul din scopurile principale ale Comisiei Trilateral este sa “plaseze” presedinti masoni, formati de Trilateral, la Casa Alba.

 

Astfel, in 1973, Rockefeller si Brzezinski au selectat o mana de liberal – democrati binecunoscuti si cativa republicani care doreau sa coopereze si sa serveasca interesele Comisiei Trilateral. Pentru a crea un echilibru, cu caracter local, Rockefeller a invitat si pe guvernatorul de orientare democratica Jimmy Carter – pe atunci obscur – sa faca parte din comisie.

 

Rockefeller avea de mult legaturi cu francmasoneria locala din Atlanta. De fapt, o mare parte din investitiile personale ale lui Rockefeller s-au focalizat asupra proprietatilor imobiliare din Atlanta. David Horowitz considera ca: “Atlanta este Centrul Rockefeller de Sud”. (Acum putem sa intelegem mai bine de ce loja masonica B’nai B’rith a urmarit sa medieze la Atlanta problemele minoritatii ungare din Romania!)

 

Guvernatorul Floridei, Reuben Askew, a fost de asemnea selectat pentru a servi Comisiei Trilateral si era vazut, ca si Carter, un posibil candidat la presidintie. Brzezinski spunea: “Era o competitie stransa intre Carter si Askew, dar noi am fost impresionati de faptul ca Jimmy Carter a deschis bunuri de comert in Atlanta, Bruxell si Tokyo, iar acest lucru se potrivea perfect cu planurile Comisiei Trilateral”.

 

In 1976, atat Carter cat si Askew si-au depus candidatura, dar, datorita intereselor lui Rockefeller, Carter a primit un impuls in plus. Din acel moment totul era ca si facut (poporul american trebuia “sa joace dupa cum i se canta”).

 

Goldwater spunea: “Rockefeller si Brzezinski l-au gasit pe Carter ca fiind candidatul lor ideal. Ei l-au ajutat sa castige nominalizarea din partea Democratilor si presidintia!”.

 

Primul presedinte format de Trilateral si instalat in 1976 la Casa Alba a fost Jimmy Carter. Pentru a realiza acest lucru, Trilateral a folosit puterea financiara a bancherilor din Wall Street, influenta academicienilor care au aderat la francmasonerie, pe cei care controlau mass-media, membrii C.R.E. (Consiliul pentru Relatii Externe).

 

Francmasoneria a urmarit in timpul campaniei electorale sa faca din Jimmy Carter un tip popular, un om al poporului care nu avea nici o legatura cu afacerile murdare si criminale ale Francmasoneriei si care va apara Constitutia Statelor Unite si drepturile poporului american!

 

In realitate insa Jimmy Carter, “Omul pe calul alb” al Comisiei Trilateral, a avut in “spate” puterea Comisiei T, banii murdari ai Francmasoneriei, croindu-si astfel drum spre functia de presedinte, stabilind o administratie complet Trilaterala, numind masoni in posturi politice cheie si urmand interesele Comisiei Trilateral “pana in panzele albe”.

 

Asa s-a intamplat cu aproape toti presedintii americani, inclusiv cu actualul presedinte.

 

Deoarece, spre deosebire de ceilalti, presedintele John F. Kennedy nu a fost de acord cu modul criminal in car actionau francmasonii, acestia l-au asasinat public in complicitate cu serviciul secret C.I.A. si cu F.B.I.-ul, care la randul lor sunt manipulate de Francmasonerie!

 

Noua Ordine a Lumii

 

Astfel, fiecare noua generatie s-a apropiat tot mai mult de diabolica “Noua Ordine a Lumii”, o lume in care cetatenii sunt chiriasi, costul vietii lor intotdeauna depaseste veniturile, sunt intentionat tinuti in ignoranta. O lume in care industria farmaceutica, alcoolul, tutunul, drogurile sunt promovate, ca sa-i imbogateasca pe bancherii masoni si sa-i mentina bolnavi (usor de exploatat) pe oamenii acestei planete, o lume in care incercarile de scapare sunt observate electronic si numarate economic!

 

Diabolica Noua Ordine a Lumii este astfel conceputa de Francmasonerie, incat oamenii (de la mic la mare) trebuie sa munceasca foarte mult, banii (in occident) sa le ajunga doar pentru a plati ratele de la casa, masina, asigurari sociale si pentru a manca bine (ca sa poata munci bine!). Astfel, omul occidental este ca un robot care se duce la servici, vine acasa obosit, mananca, sta intr-o stare pasiva (receptiva) la televizor (unde este sugestionat dupa cum vor conducatorii “Noii Ordini”) si se culca apoi, ca sa fie odihnit dimineata, cand pleaca din nou la servici!

 

Asa se intampla an dupa an, oamenii sunt din ce in ce mai mult programati, manipulati(exploatati), ei nu mai au timp, curaj, energie, forta launtrica sa se cunoasca cu adevarat, sa urmareasca sa fie cu adevarat fericiti, sa afle care-i sensul vietii, sa doreasca sa devina intelepti, sa evolueze spiritual.

 

Ramanand in aceasta stare de ignoranta si robotizare, oamenii “Noii Ordini” pot fi foarte usor exploatati, prostiti de planurile malefice ale Francmasoneriei.

 

Ca urmare a faptului ca Francmasoneria genereaza pe plan mondial, in mod premeditat, un haos general, asistam (multi dintre noi complet debusolati) la evenimente cutremuratoare.

 

Noua ordine a lumii urmareste sa realizeze o depresiune economoica mai mare ca cea din anii ’30(scaderea valorii dolarului si inlocuirea lui ca moneda internationala cu ECU intr-un timp foarte scurt, in asa-zisa “Europa Unita” fara frontiere este o noua si diabolica actiune a Francmasoneriei) in urma careia oamenii vor fi si mai mult supravegheati, hartuiti, exploatati in interesul Francmasoneriei.

 

Folosind armele, amenintand perfid pe toata lumea, infricosand pe cei slabi, Noua Ordine Mondiala a lui Satan, realizata prin Francmasonerie, a reusit sa-si subordoneze O.N.U. si sa o tarasca in cele mai murdare actiuni sub asa-zisul steag sfant al dreptatii, al suveranitatii popoarelor, al respectarii drepturilor universale pentru fiecare om.

Imagine

Treptat lumea cade si mai mult sub cizma murdara a Francmasoneriei, iar aceasta organizand revolutii si razboaie locale (ceea ce s-a intamplat in fosta Yugoslavie), supune natiuni, dezmembreaza state, si in final pregateste amanuntit crearea unei singure puteri (a diavolului), statele mici si mijlocii disparand fara urma in asa-zisa Noua Ordine Mondiala.

 

Ceea ce este uluitor este faptul ca mari personalitati ale lumii au fost ademenite si sunt folosite cu succes de Francmasonerie.

 

Francmasoneria urmareste tainic crearea unui guvern mondial “democratic” subordonat si manevrat din umbra de Satan. Prin eforturile Francmasoneriei de a uni tarile Europei in Uniunea Europeana nu se urmareste decat desfiintarea tarilor si a popoarelor si formarea unui conglomerat de populatii in permanenta vrajba si usor de stapanit. Francmasoneria este, aparent, foarte preocupata de organizarea si ierarhizarea statelor in Uniunea Europeana. Totul este teatru si demagogie deoarece adevaratul scop final al acestei organizatii malefice este: stapanirea lumii de catre Satan.

 

Se lasa impresia ca O.N.U. este organizatia care in mod democratic cauta sa rezolve toate problemele vitale pentru statele care au aderat la ea. O.N.U. a fost printre primele organizatii care au fost cucerite de Noua Ordine si in prezent sub egida ONU sunt cel mai grav incalcate drepturile omului: razboaie de cotropire, eliminarea unor personalitati nedorite, se desfac tari, popoare intregi cunosc rigorile unor deplasari etnice fortuite, etc.

 

Prin O.N.U. se stimuleaza criza politica mondiala, care capata caracter acut, si se dirijeaza prabusirea sistemului mondial existent dupa cel de-al doilea razboi mondial.

 

David Spaugher, conducatorul noii religii mondiale create de Francmasonerie- “New Age” -, a spus: “Nimeni nu va intra in Neu Age daca nu se va inchina lui Lucifer!” “New Age”- religia in Noua Ordine Mondiala – folosetste cu precadere arma psihica ca sa influenteze subtil si perfid si sa puna stapanire pe subconstientul oamenilor.

 

Autorii planului detin cele mai inalte pozitii in guverne, banci, industrie, printre acestia fiind inclusi presedinti, prim-ministri ai celor mai mari natiuni ale globului. 

“Cupola” este formata din 13 persoane care se inchina diavolului. Acesti 13 francmasoni care considera ca conduc lumea (dar de fapt ei sunt condusi si manipulati de planurile satanice) urmaresc crearea unei puternice crize financiare care va determina foamete, somaj, prostitutie, colonizarea tarilor mici si mijlocii, nesiguranta zilei de maine.

 

Sistemul bancar, aflat in mainile Francmasoneriei, va conduce lumea astfel incat saracia sa fie din ce in ce mai acuta, iar fiecare individ sa fie atent supravegheat pe sisteme computerizate.

 

Noua ordine economica pe care doreste sa o impuna Consiliul Europei (care este controlat de francmasoni), faptul ca una din conditiile de intrare a Romaniei in Uniunea Europeana este sa legifereze homosexualitatea , precum si masinatiile malefice ale Francmasoneriei de a-i modela pe oamenii acestei planete in rau (emisiuni la radio si TV care promoveaza violenta, crima, homosexualitatea, alcoolul, tigarile, cafeaua, etc.) demonstreaza fara nici un dubiu orientarea satanica a Francmasoneriei.

 

Treptele Francmasoneriei sunt: Francmasonii fara sort; Lojele Albastre; Rotary, Lions; Ritul York; Ritul Scotian(1-33); Comunismul; Grand Orient; B’NAI B’RITH; Clubul celor 500; Consiliul celor 33; Consililul celor 13 si as mai putea adauga planurile subtile malefice care conduc cu adevarat Francmasoneria.

 

Tot haosul care exista la ora actuala pe aceasta planeta (si in special in Romania) a fost si este in continuare dirijat intr-un mod diabolic de Francmasonerie. Intrebarea fireasca pe care si-o poate pune orice om cu simt este: de ce provoaca ei atata mizerie si suferinta? Raspunsul e simplu: datorita faptului ca francmasonii (conducatorii lor in special) se inchina diavolului, sunt sustinuti in aciunile lor de diavol, iar acesta urmareste prin ei sa distruga , sa inraiasca, sa subjuge, sa exploateze, sa se hraneasca cu energia oamenilor de pe aceasta planeta care permit prin comportamentul lor sa fie vampirizati si folositi pana la distrugere de catre planurile satanice. Diavolul si exponentii sai in planul fizic (cei 13 conducatori secreti ai lumii) folosesc cu multa abilitate suprema inselatorie (minciuna) a raului, care este: sa-i faca pe oameni sa creada ca el, raul (diavolul sau cei 13), nu exista!

 

In Romania, mai mult decat in orice alta tara, Francmasoneria urmareste sa inrobeasca poporul (initiatii masoni in magie neagra fac chiar ritualuri satanice pentru a adormi (inabusi) sufletul national roman!), deoarece ei stiu ca pamantul Romaniei va fi centrul spiritual al planetei (pamantul ales).

 

Francmasonii considera (in mediocritatea lor) ca daca vor stapani aceasta tara si se vor stabili aici (pe pamantul ales), vor deveni astfel poporul ales!

 

Din aceasta cauza ei fac tot ce le sta in putinta pentru a oprima poporul roman. Pentru aceasta ei se folosesc de unii oameni politici ca sa genereze haosul si mizeria care la ora actuala exista din plin in Romania.

 

Urmaresc sa-i compromita astfel pe toti oamenii politici romani onesti si curati, pentru ca in final sa aduca la conducerea acestei tari oamenii lor, care vor inrobi si mai mult poporul roman.

 

Din pacate, Francmasoneria se bazeaza si pe ignoranta si delasarea multor romani, care pot fi astfel foarte usor manipulati prin presa, radio, televiziune.

 

Datorita impactului deosebit de mare pe care televiziunea il are asupra subconstientului marilor mase de oameni, Francmasoneria foloseste emisiunile TV (abil si malefic realizate) pentru a-i manipula si “programa” pe cei ignoranti.

 

Omul modern, “homo televisiens”, a devenit dependent de televizor si pierde cel putin trei-patru ore pe zi in fata micului ecran.

 

La intocmirea programelor TV, alaturi de specialisti din cele mai diverse domenii de activitate, lucreaza si psihologi care, in conformitate cu planurile malefice ale Francmasoneriei, manipuleaza prin sugestie constiinte, creeaza opinii de masa, influenteaza politic si educational telespectatorii. Prin repetare, prin prezentare in forme atractive imagine – muzica – sunet, prin sugestie, apar in subconstientul telespectatorilor germenii autosugestiei, care actioneaza insidios, permanent si distructiv.

 

Astfel, fara sa-si dea seama, telespectatorul se lasa condus, manipulat. Comoditatea preluarii mesajului audio – vizual a facut telespecatatorii sa accepte bucurosi informatii prefabricate subtil malefic, aranjate si decupate, care le capteaza atentia, transformandu-i astfel, din fiinte care ar trebui sa gandeasca in fiinte gandite.

 

Francmasoneria urmareste ca prin diverse si atractive jocuri si concursuri sa abata atentia oamenilor de la modul pervers in care urmaresc sa instaureze noua “ordine mondiala” prin care vor sa exploateze oamenii acestei planete.

 

In timpul emisiunilor TV abil si atractiv concepute, atunci cand este captata atentia constientului (care ar trebui sa cenzureze informatiile care ajung in subconstient) prin faze, cuvinte, sunete si mai ales prin imagini special alese, se va produce implantarea in subconstient a mesajului urmarit a fi transmis, iar apoi oamenii vor reactiona conform modului in care le-a fost programat subconstientul!

 

In fata micului ecran, vrand-nevrand, fiinta umana isi formeaza psihologia de consumator, devine foarte receptiv, iar televizorul va deveni o necesitate (generand boli psihice), asa cum este alcoolul pentru un betiv sau cum sunt tigarile pentru un fumator.

 

Libertatea telespectatorului de a alege este limitata, lui i se propun emisiuni special create, avand scopuri prestabilite, fiecare din ele avand un mesaj subtil ales. Un om care vine obosit de la servici este foarte receptiv (pasiv) in fata televizorului, iar psihologia lui este de a prelua fara nici un discernamant mesajul primit.

 

Francmasoneria urmareste ca majoritatea filmelor prezentate la televizor sa aiba scene violente, de groaza, care sa genereze perturbari psihice celor care vizioneaza aceste filme. Reputatul psiholog japonez din Tokio, Seichi Tomojo, a facut un studiu de aproape 7 ani, observand 46 de femei insarcinate avand varste cuprinse intre 18 si 40 de ani. Concluziile cercetarilor sale sunt:

Femeile insarcinate care prives filme de groaza si politiste nasc prunci subponderali si lipsiti de farmec, pe cand femeile care se delecteaza cu filme de dragoste sau spectacole muzicale vor avea bebelusi grasuti, simpatici si bine dispusi.

Femeile insarcinate care vizioneaza la televizor imagini violente, muzica metalic rock, au statistic sansa de a naste copii nervosi, perturbati psihic, scuturati de spasme musculare.

Femeile gravide care urmaresc evenimente sportive, nasc copii mai bine dezvoltati fizic, bebelusii lor fiind mai agresivi decat ai femeilor care nu privesc deloc la televizor.

Copii femeilor care privesc emisiuni educative sunt mult mai armoniosi.

 

Cu ajutorul televiziunii poti dezinforma, forma opinii gresite, sau chiar impune puncte de vedere politice, economice, sociale, etc. despre un grup de oameni, o societate sau un popor.

 

Un astfel de exemplu l-a dat televiziunea britanica, B.B.C., (care este controlata si dirijata de Francmasonerie), prezentand maltratarea lui Mihail Cofariu la Targu – Mures ca fiind o actiune de purificare etnica a romanilor impotriva minoritarilor unguri. Aceasta a fost o actiune mascata, a Francmasoneriei, de “manipulare ordinara” a opiniei telespectatorilor englezi in favoarea Ungariei, pentru a faramita teritoriul Romaniei. Francmasonii urmaresc prin tot felul de actiuni politice sa slabeasca forta poporului roman, ce consta tocmai in unitatea sa.

 

Nu intamplator francmasonii de la B.B.C. au transmis de mai multe ori fapte deformate despre Romania si despre poporul roman. Daca majoritatea oamenilor ar intelege aceste aspecte, daca s-ar transforma in bine, daca ar evolua spiritual, atunci francmasonii (care genereaza dezastrul din Romania bazandu-se pe ignoranta si rautatea oamenilor) ar fi demascati si n-ar mai putea actiona.

 

Romanii ar trebui sa-si aminteasca o zicala romaneasca care spune: “S-a intalnit hotul cu prostul”. Deci, cu alte cuvinte, pentru ca hotul sa poata fura trebuie sa existe prostul care sa accepte situatia de fapt.

 

Din aceasta cauza romanii nu ar mai trebui sa se complaca in aceasta situatie, sa ia o atitudine ferma, sa fie vigilenti, sa respinga sistematic raul, sa se transforme in bine, nemaipermitand astfel francmasonilor sa-si bata joc de ei si sa-i manevreze din umbra pentru realizarea scopurilor lor marsave.

 

Este necesar sa mentionam ca pentru a-si atinge acest tel francmasonii profita de slabiciunile oamenilor, de nivelul scazut de constiinta al unora dintre ei, de lasitatea lor, de lipsa unui ideal superior pentru marea majoritate a oamenilor, de coruptibilitatea lor morala etc.

 

Este cunoscut faptul ca Francmasoneria a animat si a condus toate curentele anticrestine, ale ultimelor doua secole. De asemenea, este cunoscuta violenta si neindurarea cu care masonii s-au straduit sa distruga Biserica crestina.

 

Viata nu este ceea ce vrea societatea sa fie si nu poate fi inchisa la infinit intr-o structura arbitrara si rigida de catre scoala, familie, societate. Iesirea din aceste lanturi rigide se face prin evolutie spirituala, prin ridicarea nivelului de constiinta, prin dorinta fiecarei fiinte umane de a se autodepasi si de a nu mai accepta sa fie o fiinta gandita si manipulata prin presa, radio si televiziune, de o mana de oameni avizi dupa putere care alcatuiesc tagma ganditorilor – tagma ce ii manevreaza pe cei care se lasa ganditi…

 

Aceasta mana de oameni avizi dupa putere este formata din conducatorii secreti ai unei organizatii tainic malefice numita FRANCMASONERIA.

 

Noua Ordine Mondiala condusa din umbra de Francmasoneria din SUA,Europa,Israel,Vatican etc.

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

FRANCMASONERIA ŞI ARMELE PSIHOTRONICE

 

 

1. Despre francmasonerie

Viaţa unui om nu este ceea ce vrea societatea să fie si nu poate fi închisă la infinit într-o structură arbitrară şi rigidă de către şcoală, familie, societate. Ieşirea din aceste lanţuri rigide se face prin evoluţie spirituală, prin ridicarea nivelului de conştiinţă, prin dorinţa fiecărei fiinţe umane de a se autodepăşi şi de a nu mai accepta să fie o fiinţă “gândită” şi manipulată prin presă, radio, televiziune şi alte căi de o mână de oameni avizi după putere care alcătuiesc tagma „gânditorilor” – tagmă ce îi manevrează pe cei care se lasă „gândiţi”…

 

Aceasta mână de oameni avizi după putere este formată din conducătorii secreţi ai unei organizaţii tainic malefice numită FRANCMASONERIA.

Francmasoneria este o organizaţie secretă ocultă, o conspiraţie mondială cu orientare tainic malefică (singura organizaţie politică care utilizează în scopuri malefice energiile subtile ale naturii) ce acţionează din „umbră” urmărind să manipuleze în mod malefic oamenii acestei planete cu scopul să instaureze până în anul 2050 o aşa-zisă Nouă Ordine Mondială, care în realitate este noua dezordine a lui Lucifer, prin care să domine întreaga planetă.

 

Aşa cum afirmă şi Pavel Coruţ în „Cartea adolescentului”: „Omenirea secolului nostru se confruntă cu un fenomen politico-economic negativ, cunoscut de foarte puţini oameni: dezvoltarea fără precedent a unui grup bazat pe forţă financiară, infiltrarea acestuia în organismele naţionale şi internaţionale în scop de stăpânire a întregii lumi, prin metode foarte perverse: şantaj economic, politic, militar, informativ, manipularea unor întregi naţiuni prin metode clasice (propagandă deschisă, corupţie, şantaj), dar şi prin tehnici de război psihologic: intoxicarea cu informaţii false, pervertirea conştiinţelor omeneşti, dirijarea unor naţiuni şi popoare în direcţii contrare intereselor proprii, semănarea urii şi dezbinării între cetăţenii aceleiaşi naţiuni sau între popoare diferite, etc.

 

Acest plan malefic, de a instaura o aşa-zisă nouă ordine mondială de pe urma căreia să profite o mână de oameni care se închină diavolului, aparţine Francmasoneriei. Francmasoneria utilizează tehnici subtile de magie neagră, încheie tratate (a se vedea cel de la Malta), stabileşte ierarhii între state şi puteri militare, intervine politic, organizează blocade economice şi de orice tip asupra ţărilor care îşi apără independenţa ameninţată şi adesea ocupă teritorii şi ţări, nu se dă în lături de la nici o fărădelege, iar în final, când stăpâneşte un obiectiv, vorbeşte de democraţie şi de drepturile omului pe care le apără în vorbe şi le încalcă în fapte.

 

Iată ce spune în acest sens unul din capii mondiali ai francmasoneriei: „Suntem în pragul unei transformări globale. Tot ce ne trebuie este o criză majoră potrivită şi naţiunile vor accepta Noua Ordine Mondială”.

 

Comisia Trilaterală a fost constituită in 1973, iar grupul Bilderberg este similar Comisiei Trilaterale, fiind format din bancheri internaţionali, industriaşi, magnaţi, academicieni şi oameni politici care au aderat la francmasonerie. Scopul acestor două organizaţii masonice este de a manipula popoarele, guvernele şi economiile tuturor naţiunilor astfel încât acestea să servească interesele băncilor multinaţionale şi ale corporaţiilor. (Nu este întâmplător faptul că băncile, care sunt instituţii masonice, se dezvoltă atât de mult până şi în sărăcia din România! Prin diabolicul sistem bancar oamenii sunt transformaţi în sclavi datorită dobânzilor şi datoriilor mari pe care le au de plătit şi care sunt calculate astfel încât omul să muncească toată viaţa ca să le achite!)

 

Fiecare nouă generaţie s-a apropiat tot mai mult de diabolica “Nouă Ordine a Lumii”, o lume în care cetăţenii sunt chiriaşi, costul vieţii lor întotdeauna depăşeşte veniturile, sunt intenţionat ţinuţi in ignoranţă (dezinformare şi prostie). O lume în care industria farmaceutică , alcoolul, tutunul, drogurile sunt promovate, ca să-i îmbogăţească pe bancherii masoni şi să-i menţină bolnavi (uşor de exploatat) pe oamenii acestei planete, o lume în care încercările de scăpare sunt observate electronic.

 

Diabolica Nouă Ordine a Lumii este astfel concepută de Francmasonerie, încât oamenii (de la mic la mare) trebuie să muncească foarte mult, banii (atât în occident cât şi în ţara noastră ) să le ajungă doar pentru a plăti ratele de la casă, maşină, asigurări sociale şi pentru a mânca bine (ca să poată munci bine!). Astfel, omul este ca un robot care se duce la serviciu, vine acasă obosit, mănâncă, stă într-o stare pasivă (receptivă) la televizor (unde este sugestionat după cum vor conducătorii „Noii Ordini”) şi se culcă apoi, ca sa fie odihnit dimineaţa, când pleacă din nou la serviciu !

Aşa se întâmplă an după an, oamenii sunt din ce în ce mai mult programaţi, manipulaţi (exploataţi), ei nu mai au timp, curaj, energie, forţă lăuntrică să se cunoască cu adevărat, să urmărească să fie cu adevărat fericiţi, să afle care-i sensul vieţii, să dorească să devina înţelepţi, să evolueze spiritual, să-L cunoască pe Dumnezeu.

Rămânând în această stare de ignoranţă şi robotizare, oamenii „Noii Ordini” pot fi foarte uşor exploataţi şi prostiţi de planurile malefice ale Francmasoneriei.

Ca urmare a faptului că Francmasoneria generează pe plan mondial, în mod premeditat, un haos general, asistăm la evenimente cutremurătoare.

 

Din nefericire, furtul la nivel guvernamental a devenit ceva obişnuit şi este tipic pentru modul de a acţiona al Francmasoneriei.

 

Cum observa Gary Edwards, preşedintele Centrului Resurselor Etice, avem „o societate care de multe ori sărbătoreşte necinstea”. El explică: „Facem eroi din ticăloşi, din politicieni corupţi, din oameni de afaceri care fură guvernul şi scapă cu faţa curată!”

 

Conform unor statistici făcute recent: „Astăzi cultura ce înfloreşte în centrele comerciale şi pe culoarele şcolilor, influenţată puternic de mass-media ( manipulată intenţionat diabolic de francmasonerie ), domină viaţa adolescenţilor. Apoi urmează familia. La sfârşitul listei se află biserica”. Ziarul „Mirror” remarca şi faptul că „atunci când părinţii sunt absenţi, iar biserica este dogmatică, mass-media este cea mai puternică voce care se face auzită în viaţa celor tineri”.

 

Noua ordine a lumii urmăreşte să realizeze o depresiune economică mai mare ca cea din anii ’30 (scăderea valorii dolarului şi înlocuirea lui ca monedă internaţională cu Euro într-un timp foarte scurt, în aşa-zisa „Europă Unită” fără frontiere este o nouă şi diabolică acţiune a Francmasoneriei) în urma căreia oamenii vor fi şi mai mult supravegheaţi, hărţuiţi, exploataţi în interesul Francmasoneriei.

Folosind armele, ameninţând perfid pe toată lumea, înfricoşând pe cei slabi, Noua Ordine Mondială a lui Satan, realizată prin Francmasonerie, a reuşit să-şi subordoneze O.N.U. şi să o târască în cele mai murdare acţiuni sub aşa-zisul steag sfânt al dreptăţii, al suveranităţii popoarelor, al respectării drepturilor universale pentru fiecare om.

 

Treptat lumea cade şi mai mult sub cizma murdară a Francmasoneriei, iar aceasta organizând revoluţii şi războaie locale (ceea ce s-a întâmplat în fosta Yugoslavie), supune naţiuni, dezmembrează state, şi în final pregăteşte amănunţit crearea unei singure puteri (a diavolului), statele mici şi mijlocii dispărând fără urmă în aşa-zisa Nouă Ordine Mondială.

 

Ceea ce este uluitor este faptul că mari personalităţi ale lumii au fost ademenite şi sunt folosite cu succes de Francmasonerie.

 

Francmasonul Robert Muller, subsecretar la O.N.U. timp de patru ani, a declarat că un „majordom” (un spirit satanic care-l conduce ) i-a spus că până în anul 2000 omenirea se va închina Anticristului. Datorită însă celor care luptă împotriva acestor acţiuni satanice profeţia nu s-a adeverit, făcându-i pe francmasoni să prelungească termenul până în anul 2050; deşi acum , mai mult ca niciodată , lupta lor ia forme din ce în ce mai hidoase şi mai crunte cu fiecare zi ce trece.

 

Francmasoneria urmăreşte tainic crearea unui guvern mondial „democratic” subordonat şi manevrat din umbră de ei (şi implicit de Satan). Prin eforturile Francmasoneriei de a uni ţările Europei în Uniunea Europeană nu se urmăreşte decât desfiinţarea ţărilor şi a popoarelor şi formarea unui conglomerat de populaţii în permanentă vrajbă şi uşor de stăpânit. Francmasoneria este, aparent, foarte preocupată de organizarea şi ierarhizarea statelor în Uniunea Europeană. Totul este teatru şi demagogie deoarece adevăratul scop final al acestei organizaţii malefice este stăpânirea lumii de către Satan.

 

Se lasă impresia că O.N.U. este organizaţia care în mod democratic caută să rezolve toate problemele vitale pentru statele care au aderat la ea. O.N.U. a fost printre primele organizaţii care au fost cucerite de Noua Ordine şi în prezent sub egida ONU sunt cel mai grav încălcate drepturile omului: războaie de cotropire, eliminarea unor personalităţi nedorite, se desfac ţări, popoare întregi cunosc rigorile unor deplasări etnice fortuite.

 

David Spaugher, conducătorul noii religii mondiale create de Francmasonerie – „New Age” -, a spus: „Nimeni nu va intra în New Age daca nu se va închina lui Lucifer!” „New Age” – religia în Noua Ordine Mondială – foloseşte cu precădere arma psihică ca să influenţeze subtil şi perfid şi să pună stăpânire pe subconştientul oamenilor.

 

„Cupola” este formată din 13 persoane care se închină diavolului. Aceşti 13 francmasoni care consideră că ei conduc lumea din umbră (dar de fapt ei sunt conduşi şi manipulaţi de planurile satanice) urmăresc crearea unei puternice crize financiare care va determina foamete, şomaj, prostituţie, colonizarea ţărilor mici şi mijlocii, nesiguranţa zilei de mâine.

 

Sistemul bancar, aflat în mâinile Francmasoneriei, va conduce lumea astfel încât sărăcia să fie din ce în ce mai acută, iar fiecare individ să fie atent supravegheat prin sisteme computerizate.

 

În francmasonerie sunt atrase personalităţi din toate domeniile, dar în special oameni cu înalte funcţii politice. Aceştia sunt abil păcăliţi de către francmasoni, care le promit susţinerea în realizarea intereselor pe care le au, posesia unor mari sume de bani şi obţinerea de foarte multe favoruri. Realitatea este de fapt alta: în mod diabolic , Francmasoneria se foloseşte un timp de aceşti oameni dându-le senzaţia că îi ajută în realizarea intereselor lor şi apoi, când este necesar să fie găsit un „ţap ispăşitor”, fără nici un scrupul, conducătorii secreţi ai francmasoneriei îi sacrifică fără a ezita nici o clipă pe cei care au fost de fapt nişte simpli pioni în mâinile lor.

 

Principiile, doctrina afişata de membrii Lojei Albastre reprezintă paravanul umanist al adevăratelor scopuri malefice ale Francmasoneriei. Aceste scopuri malefice ale Francmasoneriei încep să fie cu adevărat cunoscute de Clubul celor 500, adică de cei mai bogaţi şi mai influenţi oameni din lume. La un nivel mai înalt se află Consiliul celor 33 constituit din francmasonii cu cele mai înalte grade , o reţea formată din politicieni, oameni de afaceri, preoţi. În vârful piramidei se află Consiliul celor 13, care au senzaţia că ei conduc lumea (hotărăsc deciziile pe care le iau şefii de stat ).

 

De fapt şi cei 13, datorită orientării negative pe care o au, sunt la rândul lor conduşi şi manipulaţi de entităţi satanice care urmăresc să distrugă aceasta planetă.

Noua ordine economică pe care doreşte să o impună Consiliul Europei (care este controlat de francmasoni), faptul că una din condiţiile de intrare a României în Uniunea Europeana este să legifereze homosexualitatea , precum şi maşinaţiile malefice ale Francmasoneriei de a-i modela pe oamenii acestei planete în rău (emisiuni la radio si TV care promovează violenţa, crima, homosexualitatea, drogurile, alcoolul, ţigările, cafeaua, etc.) demonstrează fără nici un dubiu orientarea satanică a Francmasoneriei.

 

Treptele Francmasoneriei sunt: Francmasonii fără şorţ Lojele Albastre; Rotary, Lions; Ritul York; Ritul Scotian (gradele 1-33); Comunismul; Grand Orient; B’NAI B’RITH; Clubul celor 500; Consiliul celor 33; Consililul celor 13 şi s-ar mai putea adăuga planurile subtile malefice care conduc cu adevărat Francmasoneria.

Tot haosul care există la ora actuală pe această planetă (şi în special în România) a fost şi este în continuare dirijat într-un mod diabolic de Francmasonerie. Întrebarea firească pe care şi-o poate pune orice om cu bun simţ este: de ce provoacă ei atâta mizerie şi suferinţă? Răspunsul e simplu: datorită faptului că francmasonii (conducătorii lor in special) se închină diavolului, sunt susţinuţi în acţiunile lor de diavol, iar acesta urmăreşte prin ei să distrugă , să înrăiască, să subjuge, să exploateze, să se hrănească cu energia oamenilor de pe această planetă care permit prin comportamentul lor sa fie vampirizaţi şi folosiţi până la distrugere de către planurile satanice (vezi cartea lui FRANZ BARDON – „FRABATO MAGICIANUL”, Ed. ESOTERA & Ed. VOX, 1995). O buna paralelă vizuală este imaginea imensului câmp de cultură din filmul Matrix, în care oamenii erau cultivaţi ca orice alte animale şi plante si folosiţi pentru energia lor.

 

În România, mai mult decât în orice altă ţară, Francmasoneria urmăreşte să înrobească poporul (iniţiaţii masoni în magie neagră fac chiar ritualuri satanice pentru a adormi (înăbuşi) sufletul naţional român), deoarece ei ştiu că pământul României va fi centrul spiritual al planetei (pământul ales). Francmasonii consideră (în mediocritatea lor) că dacă vor stăpâni această ţară şi se vor stabili aici (pe pământul ales), vor deveni astfel poporul ales!

 

Din păcate, Francmasoneria se bazează şi pe ignoranţa şi delăsarea multor români, care pot fi astfel foarte uşor manipulaţi prin presă, radio, televiziune.

 

Datorită impactului deosebit de mare pe care televiziunea îl are asupra subconştientului marilor mase de oameni, Francmasoneria foloseşte emisiunile TV (abil şi malefic realizate) pentru a-i manipula şi „programa” pe cei ignoranţi.

Omul modern, „homo televisiens”, a devenit dependent de televizor şi pierde cel puţin trei-patru ore pe zi în faţa micului ecran.

 

La întocmirea programelor TV, alături de specialişti din cele mai diverse domenii de activitate, lucrează şi psihologi care, în conformitate cu planurile malefice ale Francmasoneriei, manipulează prin sugestie conştiinţele oamenilor, creează opinii de masă, influenţează politic şi educaţional telespectatorii. Prin repetare, prin prezentare în forme atractive imagine – sunet, prin sugestie, apar în subconştientul telespectatorilor germenii autosugestiei, care acţionează insidios, permanent şi distructiv.

Astfel, fără să-şi dea seama, telespectatorul se lasă condus, manipulat. Comoditatea preluării mesajului audio – vizual a făcut telespectatorii să accepte bucuroşi informaţii prefabricate subtil malefic, aranjate şi decupate, care le captează atenţia, transformându-i astfel, din fiinţe care ar trebui să gândească în fiinţe gândite.

Francmasoneria urmăreşte ca prin diverse şi atractive jocuri şi concursuri să abată atenţia oamenilor de la modul pervers în care urmăresc să instaureze noua „ordine mondială” prin care vor să exploateze oamenii acestei planete ca pe un simplu minereu.

 

În timpul emisiunilor TV abil şi atractiv concepute, atunci când este captată atenţia conştientului (care ar trebui să cenzureze informaţiile care ajung în subconştient) prin fraze, cuvinte, sunete şi mai ales prin imagini special alese, se va produce implantarea în subconştient a mesajului urmărit a fi transmis, iar apoi oamenii vor reacţiona conform modului în care le-a fost programat subconştientul!

În faţa micului ecran, vrând-nevrând, fiinţa umană îşi formează psihologia de consumator, devine foarte receptiv, iar televizorul va deveni o necesitate (generând boli psihice), aşa cum este alcoolul pentru un beţiv sau cum sunt ţigările pentru un fumător.

Libertatea telespectatorului de a alege este limitată, lui i se propun emisiuni special create, având scopuri prestabilite, fiecare din ele având un mesaj subtil ales. Un om care vine obosit de la serviciu este foarte receptiv (pasiv) în faţa televizorului, iar psihologia lui este de a prelua fără nici un discernământ mesajul primit.

Francmasoneria urmăreşte ca majoritatea filmelor prezentate la televizor să aibă scene violente, de groază, care să genereze perturbări psihice celor care vizionează aceste filme. Reputatul psiholog japonez din Tokio, Seichi Tomojo, a făcut un studiu de aproape 7 ani, observând 46 de femei însărcinate având vârste cuprinse între 18 şi 40 de ani. Concluziile cercetărilor sale sunt:

Femeile însărcinate care privesc filme de groază şi poliţiste nasc prunci subponderali şi lipsiţi de farmec, pe când femeile care se delectează cu filme de dragoste sau spectacole muzicale vor avea bebeluşi grăsuţi, simpatici şi bine dispuşi.

Femeile însărcinate care vizionează la televizor imagini violente, muzică metalic rock, au statistic şansa de a naşte copii nervoşi, perturbaţi psihic, scuturaţi de spasme musculare.

 

Femeile gravide care urmăresc evenimente sportive, nasc copii mai bine dezvoltaţi fizic, bebeluşii lor fiind mai agresivi decât ai femeilor care nu privesc deloc la televizor.

 

Copiii femeilor care privesc emisiuni educative sunt mult mai armonioşi.

„Evitarea televizorului nu-i o soluţie”, spune reputatul psiholog japonez, „căci copiii mamelor care nu privesc la micul ecran sunt mult mai proşti şi mai inerţi decât orice alt grup de copii studiat”.

 

Mesajul audio – vizual al filmelor de groază, poliţiste, violente, spectacolele de metalic rock încurajate şi susţinute (sponsorizate) de francmasonerie, muzica rock în general, dar în special cea din ultimii ani (care de fapt nu este muzică ci doar nişte strigăte animalice ce pun fiinţa umană în rezonanţă cu ceea ce este malefic), generează grave dezechilibre psihice şi mentale.

 

Statistic s-a constatat că în urma spectacolelor metalic rock foarte mulţi fani devin violenţi, provoacă scandaluri şi bătăi violente, violuri, fapte antisociale, crime. Recent, în urma unor astfel de manifestări satanice ale formaţiilor rock, guvernul german a interzis pătrunderea în Germania a oricărei formaţii rock din afara ţării.

În cazul „trăirii televizate”, mesajul transmis copiilor şi adolescenţilor provoacă o contagiune emoţionala imediată, propice pentru mimetism, şi chiar îndemnul de a trece imediat la fapte cum ar fi: furturi, tâlhării, spargeri de maşini, crime, fapte antisociale, acţiuni violente, etc. În acest sens putem da exemplul celor 29 de tineri din S.U.A. care şi-au tras câte un glonte în cap, după vizionarea la TV a filmului „Voiaj la capătul infernului”. Acesta este doar unul din miile de exemple despre modul în care un film satanic perturbă psihicul oamenilor şi-i determină să se auto-distrugă.

În urma studiilor şi statisticilor făcute a reieşit clar că televiziunea poate realiza prin mesaje induse la copii şi la adolescenţii care au structuri psihice mai fragile, stări de violenţă şi agresivitate, tendinţe de teribilism, dar şi lucruri extrem de periculoase: dorinţa de sacrificiu suprem, tendinţa către terorism sau sinucidere.

Cu ajutorul televiziunii poţi dezinforma, forma opinii greşite, sau chiar impune puncte de vedere politice, economice, sociale, etc. despre un grup de oameni, o societate sau un popor.

 

Dacă majoritatea oamenilor ar înţelege aceste aspecte, dacă s-ar transforma în bine, dacă ar evolua spiritual, atunci francmasonii (care generează dezastrul din România bazându-se pe ignoranţa şi răutatea oamenilor) ar fi demascaţi şi n-ar mai putea acţiona.

 

Românii ar trebui să-şi amintească o zicală românească care spune : „S-a întâlnit hoţul cu prostul”. Deci , cu alte cuvinte, pentru ca hoţul să poată fura trebuie să existe prostul care să accepte situaţia de fapt. Din această cauză românii nu ar mai trebui să se complacă în această situaţie, să ia o atitudine fermă, să fie vigilenţi, să respingă sistematic răul, să se transforme în bine, nemaipermiţând astfel francmasonilor să-şi bată joc de ei şi să-i manevreze din umbră pentru realizarea scopurilor lor mârşave.

 

Este necesar să menţionăm că pentru a-şi atinge acest ţel francmasonii profită de slăbiciunile oamenilor, de nivelul scăzut de conştiinţă al unora dintre ei, de laşitatea lor, de lipsa unui ideal superior pentru marea majoritate a oamenilor, de coruptibilitatea lor morală etc.

 

Este cunoscut faptul ca Francmasoneria a animat şi a condus toate curentele anticreştine, ale ultimelor două secole. De asemenea, este cunoscută violenţa şi neîndurarea cu care masonii s-au străduit să distrugă Biserica creştină.

Oare de ce în aceste condiţii Biserica Ortodoxa Română nu ia o atitudine hotărâtă împotriva Francmasoneriei? Răspunsul este foarte simplu şi îl putem deduce amintindu-ne de vechiul proverb românesc: „Corb la corb nu-şi scoate ochii”.

La ora actuală constatăm faptul că unii dintre preoţii creştini sunt trimişi la „studii” în Occident, fiind astfel formaţi conform intereselor Francmasoneriei! De asemenea, este necesar să precizăm că la ora actuală, la Facultatea de Teologie, programa de învăţământ şi modul în care sunt pregătiţi preoţii corespund intereselor acestei organizaţii malefice!

 

Pentru a-şi atinge scopurile de dominare malefică, francmasonii lovesc şi încearcă să distrugă orice formă autentică de spiritualitate şi credinţă în DUMNEZEU.

Adevărul despre această gigantică conspiraţie este foarte departe de a putea fi expus în întregime în câteva cuvinte .

 

RĂZBOIUL NEVĂZUT

SITUAŢIA PREZENTĂ:

 

Existenţa francmasonilor este ştiută de majoritatea oamenilor. Faptul că ei conduc sau încearcă să conducă lumea este de asemenea ştiut. Maleficitatea lor şi a acţiunilor lor este uşor de demonstrat, orice om cu bun simţ şi putină logică , poate vedea diferenţa între vorbele şi faptele lor. Scopul lor final este uşor predictibil.

 

De ce nu se iau măsuri împotriva lor ?

 

Se pot avea în vedere mai multe aspecte :

 

1. a) – cei care conduc şi reprezintă grupări de oameni (instituţii, societăţi, asociaţii, etc.) fac parte din francmasonerie sau sunt supuşi francmasonilor din diferite motive;

– cei care sunt conduşi şi reprezentaţi , sunt reduşi sistematic la tăcere prin metode şi politici din ce în ce mai subtile, instrumentate tot de francmasoni.

 

1. b) acţiunile lor se desfăşoară în secret, folosind ca paravan persoane, organizaţii, etc., astfel încât să nu poată fi acuzaţi de nici o faptă reprobabilă.

Chiar dacă nu au funcţii publice importante, francmasonii sunt demoni întrupaţi sau  persoane demonizate, formează o reţea integrată, cu celule prezente în toate domeniile, au cunoaştere, au potenţe, folosesc tehnici malefice de luptă în plan spiritual.

 

Oricare ar fi tehnicile şi tehnologiile folosite de francmasoni  – scopul final este acelaşi: afectarea sufletelor umane  în măsura în care să fie posibilă demonizarea permanentă.

 

Important de conştientizat este că pe lângă tehnicile directe de afectare a sufletului, în viaţa de zi cu zi suntem supuşi  permanent unor atacuri ce vizează slăbirea starii de vitalitate, a starii de sanatate, a rezistentei la agresiuni  nu numai a sufletului ci şi a corpului fizic sau a ratiunii ( având acelaşi scop final – afectarea sufletului).

 

Neelevarea spirituală, lipsa de informare,etc., combinate cu micile sau marile „scăpări” pe care fiecare le avem la un moment dat, lasă să aibă efect asupra noastră una din aceste metode de agresare. Neconştientizarea la timp a acestui eveniment combinată cu absenţa unor măsuri de anihilare/corectare, poate duce la o reacţie în lanţ, cu urmări cu atât mai mari cu cât persoana agresată are un nivel de elevare mai ridicat.

 

Obiectivele imediate ale masoneriei.

Demonizarea este urmare a păcatelor făcute, datorită insuficientei elevări spirituale.

 

Pentru a se ajunge la aceasta sunt adoptate diverse strategii:

 

În plan spiritual:

1. a) exploatarea neelevării spirituale –prin tot ce decurge din aceasta;
2. b) stoparea evoluţiei spirituale concomitent cu determinarea involuţiei

Căi de realizare:

 

– distrugerea valorilor spirituale şi morale sau deturnarea lor;

–         cultivarea a tot ce poate genera păcatul, determinarea şi încurajarea păcatului.

 

În plan social:

Crearea situaţiilor care să susţină şi să genereze involuţia spirituală prin acceptarea şi facerea păcatelor:

 

– dizarmonie;

– stres;

– teamă, teroare;

– distrugerea, pierderea identităţii, de grup şi individuale;

– violenţă;

– desfrânare (alcool, droguri, prostituţie,  etc.);

– corupţie;

–

Metode de acţiune:

Clasice:

– manipulare prin:

o şantaj politic, economic, militar, informativ;

o propagandă deschisă;

o corupţie;

o ură şi dezbinare între grupări sau indivizii aceleiaşi grupări;

– deturnarea atenţiei şi interesului public şi particular de la adevăratele probleme şi canalizarea acesteia în direcţiile dorite .

Ascunse:

– crearea, susţinerea şi dirijarea de organizaţii secrete, cu diferite profile , independente sau ca parte din organizaţii publice (guvernamentale sau nonguvernamentale),  necesare modelării şi aplicării strategiilor de acţiune dorite.

o deturnarea atenţiei şi interesului public şi particular de la adevăratele probleme şi canalizarea acesteia în direcţiile dorite;

o provocarea şi gestionarea situaţiilor de criză necesare în plan politic, economic, militar, informativ;

o evaluarea situaţiei existente la nivel global şi/sau regional, pe toate fronturile de acţiune, etc.

Strategiile de agresiune folosite sunt adaptate funcţie de :

Ţintele vizate :

– individuale – la modul general sau vizând indivizi « cheie » în anumite domenii de activitate ;

 

– pe grupări ( sociale, culturale, spirituale, etc.)

 

1. a) Metode de influenţare a indivizilor – se au în vedere în principal cursuri de perfecţionare. Profesori, lectori – francmasoni, în paralel cu predarea temelor ce fac obiectul cursurilor, transmit şi implementează algoritmi malefici, cursanţilor, in cadrul unei strategii foarte bine pusă la punct, menită să faciliteze acest proces.
2. b) Metode de influenţare a grupărilor de oameni – sunt cele mai complexe, presupun desfăşurarea unor acţiuni ample, de durată, utilizează un arsenal larg de tehnici şi combină agresiunile evidente cu cele ascunse (arme psihotronice – AP) . Agresiunile evidente, de cele mai multe ori iniţiază, fac posibilă şi potenţează agresiunile ascunse. Existenţa de „celule” de lucru Informational si Energetic malefic , special constituite, în 30 % (medie) din cele mai importante firme la nivel mondial, dovedesc amploarea şi importanţa dată acestor acţiuni.

Tehnicile folosite pt. afectarea  corpului fizic , ratiunii sau sufletului :

1. a) vizează:

– o anumită structură;

 

– toate structurile, dar cu preponderenţă pe una.

 

1. b) folosesc procedee specifice:

– armelor psihotronice – clasice;

 

–  cunoaştere esoterică de tip malefic

 

Modalităţile de influenţare:

– evidente;

 

– ascunse.

 

1. a) Modalităţile de influenţare evidente – sunt acţiuni făţişe, vizibile, de a căror maleficitate majoritatea oamenilor sunt conştienţi, dar pe care foarte puţini dintre ei le evită, contracarează, etc. Aproape tot ce ne înconjoară poartă amprenta acestor acţiuni. Pentru a le defini pe scurt putem zice că sunt constituite din „ Tot ceea ce promovează în mod direct nerespectarea celor 10 porunci ale Domnului Dumnezeu şi/sau acceptarea nerespectării lor”.
2. b) Modalităţile de influenţare ascunse – sunt complementare acţiunilor evidente ( îşi potenţează reciproc efectele), au ca scop implementarea în structurile vii umane de informatii, energii, algoritmi, programe, concepte malefice, pe căi subtile, prin şi pentru influenţarea liberului arbitru, de care majoritatea oamenilor nu sunt conştienţi, nu le pot determina, măsura, proba sau contracara.

Acestea din urmă sunt cele mai periculoase, ele putând fi greu de descoperit, probat, evitat.

 

Totalitatea acestor tehnici şi tehnologii implicate în această ultimă categorie sunt denumite generic : arme psihotronice (AP).

III. ARMELE PSIHOTRONICE

 

Definiţii:

 

1993. a) Armele psihotronice(AP) – Aplicaţiile cu scopuri militare şi antisociale ce constă din metode, sisteme, ”generatoare” precum şi orice alte căi  de a transforma atributele esenţiale necesare  vieţii şi societăţii în arme. (Academician V.P. Kaznacheev in the Afterward of the book by Vinokurov and Gurtovii Psychotronic War, Moscow, „Misterija„, 1993.)
1994. b) Armele psihotronice ( AP ) : totalitatea metodelor şi mediilor ( tehno-genice, sugestive, farmacologice, paranormale, complexe, şi altele) ascunse , folosite  cu scopul de a controla, influenţa, modifica conştiinţa , comportarea şi sănătatea unei persoane sau grup de persoane , după dorinţă şi pentru atingerea unor scopuri…

PREZENTARE GENERALĂ

 

Am realizat această prezentare folosind termeni nespecifici, în conformitate cu modul în care acţiunea AP este percepută, descrisă şi urmărită în mediile internaţionale.

 

CARACTERISTICI DE BAZĂ, METODE, STRATEGII

Caracteristici comune a modului de acţiune a AP:

– prin încălcarea  liberului arbitru a persoanei vizate ( fără ştiinţa şi fără acordul ei );

– de la distanţă;

– urmărind controlarea libertăţilor  persoanei;

– conform cu un program (strategie) specific;

– prin aplicarea de radiaţii electro-magnetice  (EM), alte tipuri de câmpuri, oscilaţii acustice, substanţe, etc.

– sub supravegherea şi controlul unui sau a mai multor specialişti;

– cu sau fără ajutorul calculatoarelor sau altă aparatură special proiectată şi construită;

– după o modelare statistică, cu  folosirea rezultatelor unor experimente pe scară largă…

Obiective urmărite.

Controlarea libertăţilor  persoanei, în mod nedetectabil, cu scopul general de a o determina să re/acţioneze  în modul dorit de operator.

 

Sunt vizate:

 

1. a) Manipularea memoriei :

– Ştergerea;

– Blocarea;

– Înregistrarea informaţiilor de care are  nevoie operatorul;

– Amestecarea informaţiilor existente pt. crearea confuziei;

– Schimbarea frecvenţei cerebrale – (eficace de la 100 Hz în sus sau mai jos de 5 Hz., pentru pierderea de memorie)

1. b) Controlul:

– stimulilor prezenţi în creier;

– stărilor de conştiinţă ( până la pierderea acesteia);

– somnului;

– emoţiilor;

– capacităţilor intelectuale;

– atenţiei;

– vorbitului;

– tonusului muscular;

– stării generale de sănătate şi/sau vitalitate, etc.

Strategii şi metode de control

Se acţionează în direcţia creării situaţiilor favorabile atingerii scopurilor urmărite .

 

Crearea intenţionată ( în mod artificial) a unor situaţii extreme vizând :

 

o localităţi, cartiere de locuinţe;

o familia;

o viaţa socială;

o instituţii de tratament;

o mâncăruri, apă;

o magazine;

o mijloace de transport;

o furnizori de energie-căldură  şi apă;

o comunicaţii;

o mass-media: TV, Radio, ziare, biblioteci;

o forurile legislative;

o organizaţiile şi agenţiile publice şi guvernamentale.

Moduri de hărţuire ( pentru generarea stresului ) :

o calomnie;

o glume proaste, proliferarea gesturilor obscene, expresiilor murdare;

o presiune psihologică (prin familie, vecini sau apropiaţi, colegi);

o discreditare – de obicei prin 5 tipuri de acuzaţii ( adesea cu implicarea poliţiei):

iresponsabilitate;

spionaj;

trafic de droguri sau influenţă;

vagabondaj;

complicitate la infracţiuni, crime;

o şantaj;

o ameninţări;

o atacuri, atentate asupra persoanei sau celor apropiaţi acesteia;

o crime puternic mediatizate, etc.

Etape ce pot duce la Posedare ( termenul folosit în studiile internaţionale este de Zombificare):

alegerea şi pregătirea  tipurilor de entităţi şi structuri necesare în procesul preluării controlului;

alegerea modalităţilor de acţiune ;

crearea situaţiilor favorabile scopului propus: stres, dezorientare, epuizare;

folosirea tehnicilor şi aparaturii speciale pentru scăderea rezistenţei la agresiune fizică, psihică şi mentală (presiune, hărţuire, iradiere, preparate speciale (substanţe ), chimicale

pierderea voinţei, a memoriei;

luarea în posesie ( temporară sau definitivă )

studiul funcţionării creierului şi a organelor corpului omenesc;

limitele organismului uman;

formele şi puterea de adaptare;

stabilitatea şi variabilitatea fondului genetic.

crearea tehnologică a unor „roboţi”, combinând corpuri umane şi inteligenţa artificială;

„zombificare”, etc.

crearea şi testarea a noi AP, modernizarea celor existente, pentru a putea controla sau distruge cât mai repede şi mai uşor mase cât mai mari de oameni;

6. Scopuri directe urmărite prin experimentarea, dezvoltarea şi folosirea AP:

Din punct de vedere:

1. a) medical, biologic, genetic, imunologic
2. b) cibernetic, ingineresc
3. c) Instituţiile de apărare
4. d) Serviciile Secrete

crearea, modernizarea şi testarea AP pentru:

 

controlul, managementul, zombificarea individului şi societăţii;

acţiuni de pedepsire a elementelor social-active incomode;

interogarea şi investigarea persoanelor;

crearea şi controlul unui sistem universal ( incluzând copii şi animalele) de urmărire, testare şi experimentare  în controlul populaţiei, pentru a se realiza orice sarcină ( cu influenţă posibilă de până la 70 % din populaţie), finalitatea fiind crearea unui  sistem global de control a omenirii.

piraterie informaţională ;

atacul băncilor şi companiilor prospere;

scandaluri, teroare, tortură, crime.

1. e) Mafia, structurile criminale.
2. f) Culte, secte.

Pentru a garanta blândeţea şi supunerea populaţiei, pentru a uşura experimentarea şi testarea AP, şi de asemenea pentru a teroriza victime, foarte multe culte şi secte au fost înfiinţate şi finanţate chiar de către Serviciile Secrete.

 

7. Tipuri de influenţare psihotronică şi psihotropică , etc.
8. a) Bioelectronice – la distanţă.

Câmpuri electromagnetice (EM) sau de alte tipuri.

unde radio

iradiere laser

unde infra-roşii

unde ultra-violete

raze – x

câmpuri gravitaţionale

câmpuri torsionale  (spin )

alte câmpuri

infra-sunete (IZ) de la 0 Hz. la 15-20 KHz.

ultra-sunete (UZ) de la 15-20 KHz. la 109 Hz.

Unde acustice .

Câmpuri:

 

electro-magnetice;

gravitaţionale

torsionale (vezi RMN)

subtile

1. b) Sisteme de bio-telemetrie pentru localizarea, urmărirea şi controlul mişcărilor de persoane :

Sateliţi, avioane, trenuri, automobile, clădiri, antene de transmisie

 

1. c) Biogeneratoare:

Prin intermediul antenelor TV , radio, telefonie, reţele de alimentare cu electricitate, apă, gaz.

 

1. d) Bio-energetic ( Extrasenzorial )

Controlul şi schimbarea parametrilor  psiho-fiziologici

şocuri/ lovituri , atacuri bio-energice

neuro-lingvistice (programare audio-tronică)

hipnoza cu folosirea  calculatorului

psiho-corecţie

codificare

Introducerea de substanţe psihotropice:

o în produsele alimentare;

o în medicamente;

o produse de larg consum;

o prin „fertilizarea” produselor vegetale

introducerea secretă în organism a unor substanţe speciale care să ţină seama de ionizarea substanţelor din sânge şi vasele de sânge, pentru a putea obţine şi compara informaţiile obţinute înaintea în timpul şi după acţiunea AP (schimbări în sfera emoţională, schimbări în comportare, în modul de gândire, senzaţii, etc. )

1. e) Bio-Chimice.

Farmacologice (Psihotropice).

Chimic. Gazos

Tratarea cu compoziţii speciale, gaze neuroleptice, aerosoli cu hormoni sau diferite substanţe a:

 

mediului înconjurător;

străzilor;

carburanţilor;

zidurilor , clădirilor;

îmbrăcăminte, lenjerie, încălţăminte ;

produselor cosmetice, etc.

1. f) Bacteriologic, genetic (în structura ADN) –în cadrul vaccinurilor de imunizare.

introducerea unor  anticorpi speciali pentru mărirea sensibilităţii la anumite substanţe ( ex: aerosoli cu peptide )  livrate apoi la momentul dorit prin căile arătate mai sus;

introducerea unor agenţi infecţioşi creaţi special:

introducerea de substanţe mutagene , special realizate pentru a media mutaţii genetice la anumiţi viruşi.

oameni bătrâni

necăsătoriţi

invalizii

gravide; nounăscuţi, copii,

suferinzii de boli grave , pretabili la a accepta tratamente rezultate din experimentele de inginerie genetică;

suferinzii care acceptă tratamente naturiste;

practicanţii diferitelor metode de  vindecare fizică şi/sau spirituală, care, în paralel cu agresiunea, sunt discreditaţi prin folosirea unor persoane care imită tehnicianul dat, dar având  manifestări negative şi rezultate opuse ( de cele mai multe ori în favoarea agresorilor )

Persoane incomode, prea active în plan social, apărătorii unor drepturi;

delegaţi, membri de partide, conducătorii unor mişcări;

persoane oficiale

persoane persecutate (politic , administrativ )

locuinţe;

spitale, instituţiile de tratament;

scoli;

mijloace de transport ( metrou, autobuze, trenuri);

biserici;

gări, autogări, aeroporturi, cinematografe, teatre;

locuri de vacanţă, de odihnă, staţiuni, hoteluri;

unităţi militare, fabrici, etc.

de tip CAL-TROIAN , cu activare la contactul cu anumite substanţe ( noul tip de arme bacteriologice);

8. Categorii de populaţie – cel mai des vizate pentru experimentarea sau folosirea AP :
9. Locuri de influenţare, iradiere:
10. Studiul influenţelor malefice vizate prin utilizarea armelor psihotronice

 

Împotriva francmasonilor nu poţi duce  doar o simplă luptă, ei conduc un război ( după toate regulile războiului ) chiar dacă este ascuns, deci împotriva lor este necesar  a se declanşa tot un război. Participarea la acest război, se constituie într-o datorie morală şi spirituală pentru fiecare din cei ce conştientizează necesitatea contracarării acţiunilor francmasonilor.

 

Indiferent de tipul conflictului ( civil/militar, vizibil/ascuns, regional/global) , cvasimajoritatea analiştilor sesizează că agresiunile de tip „informaţional” ( politice, psihologice, influenţare, etc.) tind să devină dominante , în detrimentul agresiunilor de tip „energetic” (prin folosirea armamentului clasic sau de distrugere în masă), transgresare care se manifestă atât în  obiectivele, cât şi în modalităţile de desfăşurare şi în raporturile dintre diferitele tipuri de agresiuni.

 

Pradigma  „distruge sau vei fi distrus” va fi parţial abandonată, convenindu-se , probabil asupra standardului colectiv definit în interiorul comunităţii internaţionale : „ conformează-te sau vei fi penalizat”.

 

O primă confirmare o avem în modul de instrumentare , la nivel planetar , a Războiului din Golf, fiind numeroase studiile care pun în evidenţă că s-au urmărit şi experimentat proceduri de manipulare , dezorientare, intimidare şi dezorganizare socială şi individuală  prin folosirea abilă a informaţiei.

 

Folosirea strategiilor şi tacticilor de „război informaţional”, care şi-au confirmat eficacitatea în raport cu agresorul, impune orizonturi informaţionale de abordare noi, pentru găsirea modalităţilor de protecţie şi răspuns la noile tipuri de ameninţări.

 

Deşi sunt unanime aprecierile potrivit cărora agresiunea/apărarea informaţională reprezintă „războiul viitorului”, lipsesc atât definiţii, cât şi strategii naţionale care să surprindă conceptul cu suficientă precizie; războiul informaţional este, astfel, mai degrabă , „caracterizat”,decât „definit”.

 

Acţiunile de influenţare – definesc totalitatea măsurilor, activităţilor şi programelor destinate să influenţeze concepţiile, mentalitatea, atitudinile, opiniile şi comportamentul ţintelor (grupurilor de audientă), să contracareze influenţarea realizată de adversar şi să menţină la un  nivel dezirabil starea psihomorală a trupelor şi populaţiei proprii în scopul îndeplinirii obiectivelor urmărite.

 

Acţiunile de influenţare sunt definite , în general, de următoarele aspecte:

 

– nu ucid şi nu produc distrugeri prin ele insele ( în principiu ), nefiind deci sancţionate ca atare prin normele de drept internaţional sau condamnate de către opinia publică, care reflectă şi condamnă ororile şi distrugerile războiului şi mai puţin sau deloc strategiile de agresare neconvenţionale, care distrug matrici naţionale, culturale, religioase, morale, statusuri şi ierarhizări sociale, un stat fiind virtual „cucerit”  fără a se deplasa la graniţa sa nici o armată.

– sunt omniprezente : ele premerg, însoţesc, urmează sau fac chiar inutil un conflict armat convenţional;

– nu presupun costuri materiale şi financiare deosebite, raportul cheltuieli/eficienţă surclasând consumurile pe care le presupune o confruntare militară clasică. ”O evaluare a costurilor acţiunilor de influenţare desfăşurate de către forţele aliate în Golf indică un raport de 1:3000 de dolari faţă de cheltuielile strict militare „.

– Au o rază de acţiune şi efecte deosebite, sistemele de apărare şi contraatac fiind la ora actuală practic inexistente (exceptând inforenergetica !!) ;

– Stricta specializare a planificatorilor şi a utilizatorilor pentru conceperea, elaborarea, difuzarea şi evaluarea acţiunilor de influenţare; în Golf au acţionat aproximativ  2500 de specialişti;

– Recursul tot mai des la „agenţii” specializate;

– Alegerea temelor, instrumentelor, etc., prin exploatarea „fişei psihologice” a zonei/adversarului;

Privind retrospectiv drumul parcurs de acţiunile de influenţare de la vicleşug, şiretlic, înşelătorie sau prefăcătorie la ceea ce ştim astăzi despre amplele şi sofisticatele scenarii de influenţare, vom constata că s-au făcut mari acumulări cantitative, dar mai ales calitative, materializate într-un variat arsenal de forţe şi mijloace, de metode, tehnici şi procedee de influenţare a conştiinţelor, a stărilor psihice şi morale, a forţei de acţiune.

 

Diversitatea şi complexitatea acţiunilor de influenţare din zilele noastre rezidă, printre altele, în nivelul actual de dezvoltare a ştiinţelor despre om (antropologie, psihologie, sociologie, etc.) şi în posibilităţile sporite de comunicare .

 

Evoluând permanent, acţiunile de influenţare – după cum  apreciază tot mai mulţi specialişti – s-au transformat practic într-un nou gen de armă, eficientă şi foarte temută, din cel puţin următoarele puncte de vedere:

 

– are caracter bivalent, în sensul că poate fi – după caz – defensivă sau ofensivă;

– are o vastă spaţialitate, dată de o mare rază de acţiune;

– este „neobosită”, forţele şi mijloacele de acţiune pot fi operaţionale mari perioade de timp , indiferent de condiţiile mediului ambiant;

– poate avea , simultan sau succesiv , caracter anticipativ , preventiv şi/sau reactiv;

– nu ucide, ci convinge, nu produce distrugeri fizice vizibile;

– uneori, efectele ei asupra ţintei nu pot fi imediat evaluate, deoarece apar cu întârziere;

– acţionează asupra organismului uman prin stimuli de natură diferită;

– „răniţii” sunt greu de recuperat, fiind deci scoşi din activitate o perioadă relativ mare de timp.

Concepţia acţiunilor de influenţare

 

Acţiunile de influenţare, pentru a se putea desfăşura în mod coerent şi eficient, au nevoie de o concepţie clar definită, care să cuprindă elementele fundamentale ce definesc acest gen de acţiuni:

 

1. a) Misiunea acţiunilor de influenţare – la stabilirea acestor misiuni se va avea în atenţie specificul situaţiei ( război, criză, …), obiectivele urmărite, ţintele asupra cărora se doreşte a se acţiona, forţele şi mijloacele specifice aflate la dispoziţie, etc.
2. b) Obiectivele campaniei de acţiuni de influenţare – constă în rezultatele ce sunt urmărite a se obţine. Aceste rezultate trebuie sa fie concrete, să poată fi măsurate sau – cel puţin – să poată fi observate cu uşurinţă.
3. c) Ţintele acţiunilor de influenţare (grupurile de audienţă ) – sunt reprezentate de cei cărora le sunt adresate , de fapt , aceste acţiuni de influenţare. Când audienţa este constituită din efectivele proprii, se recomandă a se folosi sintagma „grup de audienţă” şi nu termenul de „ţintă” . Noţiunea de „ţintă” (sinonimă în teoria comunicării cu cea de „receptor” ) are şi conotaţii psihologice negative întrucât poate face legături cu termenul de „adversar” sau ceva ce-i aparţine acestuia. La cristalizarea unei concepţii a acţiunilor de influenţare se au în atenţie doar ţintele de bază ( nu cele indirecte, nu audienţa adiacentă/întâmplătoare ). Fiind constituite din indivizi sau grupuri umane, ţintele ( grupurile de audienţă ) sunt caracterizate de o serie de trăsături: mărime, localizare, status social, rol, nivel de instruire/informare, grad de dezvoltare şi cultură, vulnerabilitate, etc., trăsături de care se ţine cont la stabilirea concepţiei.
4. d) Temele acţiunilor de influenţare – reprezintă liniile de persuasiune promovate de către sursa de influenţare, în vederea obţinerii unui anumit rezultat. Este evidentă necesitatea corelării temelor cu obiectivele acţiunilor de influenţare. De o importanţă semnificativă pentru concepţia acţiunilor de influenţare este împărţirea temelor în cele două categorii diametral opuse: teme ce trebuie promovate şi respectiv teme ce trebuie cu desăvârşire evitate. Cele din urmă sunt teme care, dacă ar fi puse în practică, ar compromite întreaga campanie de influenţare.
5. e) Forţele şi mijloacele angajate – sunt constituite din structurile specializate în acţiuni de influenţare şi mijloacele pe care acestea le au în dotare.
6. f) Tipul acţiunilor de influenţare – în cadrul concepţiei trebuie precizat ce fel de acţiuni se vor desfăşura: 1. de influenţare a ţintelor; 2. de influenţare a propriilor efective. Fiecărui tip de acţiuni îi corespund metode , procedee şi tehnici specifice.
7. g) Modul de concepere şi de realizare a acţiunilor de influenţare , etc.

Clasificarea acţiunilor de influenţare

 

După tipul audientei :

 

1. a) de influenţare a ţintelor – sunt acţiuni de influenţare ce se îndreaptă asupra audientelor care nu aparţin efectivelor proprii şi urmăresc să obţină un anumit comportament. O categorie aparte a acţiunilor de influenţare o constituie cele de consolidare – şi sunt îndreptate asupra populaţiei aflate ( intrate) deja sub control.
2. b) acţiuni de fortificare – acţiuni de influenţare destinate efectivelor proprii. Se pregătesc şi se desfăşoară în scopul formării şi menţinerii influenţei în rândul propriilor efective ;

Capitolul V – contine date concrete si studii de  caz – inca nu poate fi dat publicitatii – din diferita ratiuni de securitate

 

Concluzii .

Ceea ce le facilitează mult francmasonilor activitatea şi puterea de influenţă atât în România, cât şi în toate celelalte ţări este prostia fără margini a maselor care nici nu bănuiesc faptul că sunt păcălite şi manipulate cu viclenie. Prostia, sub diferitele ei forme de manifestare, nu trebuie niciodată subestimată: activă, geloasă, cuceritoare, ea clasifica, ordonează sau exclude; capricioasă nu recunoaşte niciodată ca s-ar putea înşela. Prostia este lucrul cel mai din abundenţă împărţit în această lume pentru ca de „favorurile” ei nu scapă decât înţelepţii. Zilnic prostia se revarsă din ecranul televizorului odată cu ştirile de ultimă oră sau poate fi regăsită în diferite formule stereotipe la unii dintre cei care ne înconjoară. Dincolo de deruta marilor ideologii contemporane, pândeşte prostia ce alimentează deopotrivă puterea diabolică de influenţă a marilor loje francmasonice şi spectrul războaielor mondiale. Tocmai de aceea, pentru noi, astăzi ca şi întotdeauna, hotărâtoare – mai mult decât lupta de clasă sau conflictul între generaţii – trebuie să fie bătălia cu prostia. Dacă prostia şi naivitatea oamenilor nu ar fi atât de mari, FRANCMASONERIA şi acţiunile sale criminale ar fi fost de mult demascate.

 

Pentru a dejuca imensa conspiraţie planetară a acestei grupări politice de orientare malefică (FRANCMASONERIA), trebuie să ştim următoarele:

 

Pot fi înfrânţi doar de fiinţe spirituale, cu credinţă în DUMNEZEU, care rezonează permanent cu binele şi adevărul, care sunt hotărâţi să facă numai  voia lui DUMNEZEU. De aceea orice om lucid şi cu credinţă în DUMNEZEU ar trebui să se mobilizeze cu toată forţa ca să rezoneze numai cu binele (să gândească, să vorbească, să acţioneze preponderent benefic, să se gândească (să se roage) cât mai des la DUMNEZEU, să evolueze spiritual şi dacă are forţa necesară, să practice căi spirituale autentice (ceea ce l-ar ajuta considerabil să devină o fiinţă benefică excepţională).

Francmasonii se tem de unitatea planetară benefică. Ei se tem de unitatea unui popor, a unei naţiuni, urmărind dezbinarea acesteia pentru a o putea înrobi. Din această cauză este foarte important ca toţi românii (inclusiv cei din Republica Moldova şi din alte ţări) să nu uite că sunt români, să se ajute unii pe alţii, să fie permanent alături unii de alţii, să nu mai accepte să-şi „vândă fraţii” pentru interese meschine şi să lupte pentru reîntregirea teritoriului românesc .

3. Conştientizarea strategiilor, căilor, modalităţilor de acţiune, (subiectul deschis de această lucrare de cercetare ) urmată de organizarea , elaborarea şi punerea în practică a unor strategii, căi, modalităţi de contracarare/anihilare, prin mijloace şi tehnici specifice, atât în mod individual cât mai ales în grupuri, existente sau special înfiinţate.

Surse la articol :

 

1, http://adevarexplicat.blogspot.ro/2012/01/francmasoneria-si-armele-psihotronice.html

 

2, http://adevarexplicat.blogspot.ro/2012/01/francmasoneria-si-armele-psihotronice_02.html

 

3,      http://adevarexplicat.blogspot.ro/2012/01/francmasoneria-si-armele-psihotronice_03.html

 

4,      http://adevarexplicat.blogspot.ro/2012/01/francmasoneria-si-armele-psihotronice_04.html

 

5,    http://adevarexplicat.blogspot.ro/2012/01/francmasoneria-si-armele-psihotronice_05.html

 

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////

 

 

Supravegherea globală a populaţiei, armă redutabilă a francmasoneriei mondiale

 

 

În ultimele decenii și mai ales în ultimii ani a fost declanșat de către forțe obscure, sub acoperirea conceptului de stat democratic, chiar sub ochii noştri, un straniu și aberant proces de atacare a intimității și de imixtiune în viața privată a cetățenilor, sub pretextul siguranței personale şi a luptei împotriva terorismului. Progresul foarte rapid al tehnicilor de monitorizare și de supraveghere din era digitală în care trăim în prezent cu toţii (camere video, dispozitive de ascultare, sisteme GPS etc.), transformă autoritățile Statului într-un veritabil comando polițienesc, după modelul faimosului și totodată oribilului Big Brother.

 

În aceeaşi măsură, la fel de rapidul progres al tehnicilor de comunicare (internet, rețele de socializare, motoare de căutare) generează o înșelăciune a transparenţei. Camerele video, instrumentele de geolocaţie prezente şi trecute, amprentele digitale, genetice şi oculare, evidenţele bancare, istoricul medical, desfăşurătoarele apelurilor telefonice, mesajele noastre de pe internet şi urmele lăsate de peregrinările noastre pe internet formează o varietate de instrumente și modalități abile de control și de evidență care, puse cap la cap, permit autorităţilor să pătrundă aproape neștiute în viaţa intimă a fiecăruia dintre noi.

 

Pe de altă parte, folosind Google, Facebook şi Twitter, noi, utilizatorii, oferim cu credulitate gestionarilor acestor sisteme informatice și stăpânilor lor din umbră, care le poruncesc ce să facă clipă de clipă, informaţii care le permit să deducă obiceiurile noastre de consumatori și o multitudine de date intime. Aceste tendințe de control, care cunosc o dezvoltare exponenţială în ultimii câţiva ani, merg toate în aceeaşi direcţie: aceea a unei societăţi așa-zis transparente, în care nu mai ştim exact unde şi când se trage linia (ce devine din ce în ce mai puţin perceptibilă) între viaţa noastră privată şi viaţa publică.

 

Există şi sugestii mincinoase ale aceloraşi susţinători ai ideii de control, care prezintă şi reversul, aparent benefic nouă, celor supravegheaţi, al utilizării tuturor acestor tehnologii şi mijloace de supraveghere şi control: întrucât, vezi Doamne, şi cetăţenii pot folosi ei înşişi tehnicile de supraveghere pentru a demasca abuzurile de putere, noua şi îndelung aclamata transparenţă acţionează în aceste condiţii ca un factor de echilibru.

 

Viaţa noastră intimă nu mai are niciun viitor în contextul supravegherii globale

 

Imperativ pentru noi este să ne protejăm cât mai bine împotriva oricăror utilizări ale acestor informaţii ce privesc viaţa noastră privată, păstrându-ne mereu cât mai bine şi mai corect informaţi (din surse ce nu provin din mass-media centrală, afiliată şi supusă integral forţelor oculte francmasonice) şi fiind foarte prudenţi cu împărtăşirea informaţiilor personale, indiferent de pretextele sub care ne sunt cerute.

 

Pentru susţinerea acestor tehnici abjecte de invadare a vieţii private a tuturor fiinţelor umane, susţinătorii lor au mereu la îndemână cazuri specifice, care, în viziunea lor aberantă asupra realităţii, ar justifica intervenţiile lor ilegale şi lipsite de orice urmă de respect şi decenţă faţă de intimitatea oamenilor. Totul se desfăşoară sub acoperirea mantiei stranii a nebuneştii „lupte împotriva terorismului” şi a aşa-zisei protecţii şi siguranţe a persoanelor, o găselniţă pusă la cale şi regizată în mod abject de aceleaşi forţe întunecate ale Francmasoneriei mondiale

 

 

https://searchnewsglobal.wordpress.com/

 

//////////////////////////////////////

 

 

Organizatiile care conduc lumea din umbra

 

 

Illuminati sunt o grupare influenta si extrem de periculoasa daca te afli la un nivel la care li te poti opune si constitui un obstacol pentru ei si pentru planurile lor. Ei sunt cei care ne dau iluzia libertatii, cei care ne lasa sa credem ca suntem liberi, ca mergand la munca ne putem descurca intr-o lume in care se desfasoara razboaie (controlate tot de catre ei), in care media e a lor si ne informeaza in directia in care ei vor. Nu suntem liberi, sutem ai lor si suntem sclavii lor. Ei sunt cei care ne ingenuncheaza cu taxe si impozite, ei sunt cei care mituind sefii de state reusesc sa acorde imprumuturi colosale si sa saraceasca tari. Au reusit sa introduca mesaje subliminale peste tot, ei au ocultat multi artisti si case de productii, au transformat oamenii in marionete si ne conduc. In cativa ani de la formarea organizatiei, ea si-a adunat foarte multi adepti influenti si persoane cunoscute din acea perioada.

 

Odata cu cresterea numarului de membri, organizatia a reusit repede sa isi infiinteze sedii in toate orasele importante ale Europei. Remarcabila este si organizarea ierarhica a acestei organizatii, membrii sai declarand supunere fata de superiorii lor; sunt organizati in trepte,  fiecare avand ordine diferite. In 10 ani organizatia a reusit sa adune peste 2000 de membri, printre acestia persoane vestite precum Goethe, ducii de Weimar si Gotha.

 

Organizatia continua sa existe, iar oameni extracunoscuti din zilele noastre fac parte din aceasta organizatie, printre ei se numara: familia Bush, familia Obama, Zbigniew Brzezinski, dar si alte personalitati precum Winston Churchill sau David Rockefeller.

Prezenta in aceasta organizatie a personalitatilor mai sus amintite este imposibil sa nu starneasca atentia oricui si sa duca la conducerea lumii din umbra de catre aceasta organizatie, dorinta organizatiei de a face o Noua Ordine Mondiala, de a impune o noua moneda sau chiar o religie mondiala. O alta ipoteza dezvoltatata de teoria conspiratiei este implicarea Illuminati in istorie, pornind de la Revolutia franceza, pana la razboaiele mondiale sau chiar in actuala criza economica. Membrii ai organizatiei sunt prezenti si in Sistemul romanesc, dintre acestia cel mai cunoscut este Mugur Isarescu, guvernatorul BNR, dar si membru si slujitor. El fiind numit in aceasta functie de catre Illuminati. Din aceasta se poate observa implicarea clara a acestei organizatii in economia mondiala, acest lucru facand posibila rascumpararea membrilor si manipularea lor in schimbul unor sume colosale de bani, aceste sume fiind extrase tocmai din bugetul tarii, fara ca acestia sa trebuiasca sa justifice transferul deoarece il au de partea lor tocmai pe guvernatorul bancii.

 

Cel mai răspândit şi cel mai cunoscut semn Illuminati este ochiul providenţei, semn prezent pe bancnota americană de 1 dolar, semn atribuit şi masoneriei. Făcând o paralelă la ochiul lui Horus, ajungem la un alt simbol, semn specific Illuminati, răspândit de vedete, cunoscut sub acelaşi nume: ochiul lui Horus. El constă în orice tentativă de acoperire a ochiului cu un cerc format prin lipirea degetului mare cu cel arătător sau în general orice tentativă de acoperire a unuia din ochi. Acest semn este răspândit de cântăreţi şi cântăreţe din întreaga lume, fiind prezent de foarte multe ori şi în reclame. Cea mai controversată artistă din acest punct de vedere este Lady Gaga, cunoscută şi sub numele de păpuşa Illuminati. Ceea ce nu mă miră şi îmi confirmă încă o dată prezenţa Illuminati în România este prezenţa acestui semn printre vedetele din România. Inna, a pozat într-un pictorial făcând semnul mai sus amintit.

 

6-Illuminati-Symbols-You-Should-Know-About images Illuminati-Logos e564c7e770340b4beb6b1670441b01c1 illuminatisymbols-logo 1bbimagesff gb

 

Este bine să ştiţi de aceste semne şi trebuie să ştiţi cum să le trataţi pentru că ele conţin mesaje subliminale care au un impact foarte mare asupra subconştientului uman, iar în final toate acestea vor duce la acceptarea Noii Ordini Mondiale de către oameni şi adoptarea cultului luciferic, chiar practicarea acestei religii prin facerea de acestor semne! Acestor semne li se adaugă orice semn care are legătură cu cifra 6, sub orice formă şi în general orice semn făcut de către cei care îl slujesc de satana. Ar intra semnul păcii, atât în forma răspândită de către tineri, desenat şi făcut cu degetele, uneori fiind asemănat cu „semnul rock” care simbolizează coarnele de berbec care fac trimitere directă la satana.

 

Iata cum descrie un profesionist al informatiei de stat, dr. John Coleman, Noua Ordine Mondiala care ne va aduce pacea universala:

1) Un singur guvern mondial si o singura moneda sub o oligarhie permanenta, nealeasa de popoare, dar care se alege singura din cercurile ei, sub forma unui sistem feudal, ca in Evul Mediu…

 

 

2) Nu va exista clasa de mijloc; vor fi doar stapani si sclavi. Toate legile vor fi uniforme, intr-un sistem juridic unitar de curti mondiale, care aplica acelasi cod unificat, sprijinite de o forta politineasca a guvernului mondial si de o forta militara mondiala, pentru impunerea legilor in toate acele foste tari care nu vor mai avea granite nationale…

3) Nu va fi permisa decat o singura religie, sub forma unei religii de stat mondiale, care a existat inca din 1920…Satanismul, luciferismul si vrajitoria vor fi recunoscute ca si cursuri aprobate in scoli si nu se vor permite scoli particulare sau bisericesti. Toate bisericile crestine au fost deja subminate si crestinismul va disparea sub guvernul mondial.

 

4) Pentru introducerea unui stat in care nu exista libertati individuale sau vreun concept despre libertate, nu vor exista republici, suveranitate sau drepturi ale popoarelor. Mandria nationala si identitatea rasiala vor fi anihilate si in faza de tranzitie va fi pedepsita aspru orice aluzie la originea rasiala.

 

5) Toti vor fi indoctrinati ca sunt creaturi ale guvernului mondial, fiecare cu un numar de identitate clar vizibil pe persoana sa, astfel incat sa fie imediat accesibil; acest numar de identitate va intra in computerul central al NATO de la Bruxelles, in Belgia si toate agentiile guvernului mondial il vor putea obtine imediat oricand…

 

 

 

6) Casatoria va fi ilegala si nu va exista viata de familie pe care o cunoastem. Copii vor fi luati de la parinti, de mici si crescuti ca apartinand statului…

7) Femeile care au nascut doi copii vor fi instruite cum sa avorteze; datele vor fi mentinute in dosarul personal, al fiecarei femei, care exista in computerele regionale ale guvernului mondial.

8) Va fi promovata pornografia… pe fiecare scena si ecran cinematografic, inclusiv pornografia homosexuala si lesbiana. Va fi obligatoriu sa folosesti droguri <<pentru distractii>>, fiecare avand o ratie de droguri care poate fi cumparata de la magazinele guvernului Noii Ordini Mondiale din toata lumea. Vor fi elaborate droguri care controleaza mintea si folosirea lor va fi obligatorie. Astfel de droguri vor fi administrate in alimente si in apa, fara stirea si consimtamantul poporului…

 

9) Sistemul economic va functiona de asa natura incat clasa oligarhica de stapani va permite sa se produca exact atatea bunuri si servicii cate sunt necesare sa mentina lagarele de sclavi in stare de functionare. Toata averea va fi concentrata in mainile membrilor elitei…

 

10) Eutanasierea celor batrani si foartee bolnavi va fi obligatorie…

11) Cel putin patru miliarde de <<paraziti inutili>> vor fi eliminati pana in anul 2050 prin razboaie locale, prin epidemii organizate de boli fatale cum ar fi SIDA, ori boli rapide si prin infometre. Sursele de energie, apa si hrana vor fi furnizate la nivel de supravietuire, pentru cei care nu sunt membrii elitei, incepand cu popoarele Europei si Americii de Nord si trecand apoi la celelalte rase. Populatia Canadei, Europei de vest si Statele Unite va fi decimata mai repede decat a celorlalte continente, pana ce populatia globului va ajunge la cifra de un miliard care va putea fi stapanita mult mai usor, dintre care 500 de milioane vor fi chinezi si japonezi, alesi pentru ca sunt popoare care au fost inregimentate de secole si sunt obisnuiti sa asculte ordinele fara sa discute…

12) Nicio banca centrala nu va exisa in afara de Banca de Reglementari Internationale si Banca Mondiala. Bancile particulare vor fi ilegale. Plata muncii va fi conforma unor bareme uniforme sub unicul guvern mondial. Nu vor fi permise disputele de salariu si nici devieri de la baremurile universale stabilite de guvernul mondial. Cei care vor incalca legea vor fi executati imediat.

13) Nu vor exista bani sau monede decat in mana celor care fac parte din elita conducatoare. Toate tranzactiile se vor face prin cartea de credit care va avea numarul de identificare al purtatorului. Celui care calca regulile i se va suspenda cartea pe diverse perioade de timp, dupa cat de mare a fost greseala lui.

 

14) Un astfel de individ pedepsit va vedea cum cartea lui de credit este trecuta pe lista neagra, cand se duce la cumparaturi si nu va putea obtine nimic. Incercarile de a folosi monede vechi, adica monedele natiunilor defuncte, vor fi considerate crime capitale si pedepsite cu moartea. Toate monedele vor trebui predate statului impreuna cu pustile, munitiile, explozivele si automobilele. Numai elita si functionarii mai inalti ai guvernului mondial vor avea dreptul la automobile particulare, arme si monede.

 

 

15) Daca vina e mare, cartea de credit va fi confiscata acolo unde se incearca folosirea ei. Dupa aceea acel om nu va mai putea sa obtina sub nici o forma hrana, apa, adapost, de lucru, ingrijire medicala si va fi declarat oficial innafara legii. Cel declarat oficial iafara legii va putea fi vanat si ucis de oricine vrea sa faca asta.

16) Grupurilor rivale, precum arabii si triburile africane, li se vor accentua dusmaniile si li se vor permite sa duca razboaie de exterminare unii impotriva celorlalti sub privirea Organizatiei Natiunilor Unite si Aliantei Atlantice. Aceeasi tactica va fi folosita in America Centrala si de Sud. Aceste razboaie care au scopul de reducere a populatiei vor avea loc inainte de preluarea puterii de catre guvernul mondial si vor fi starnite pe fiecare continent unde locuiesc grupuri mari de populatii diferite etnic si religios, ca sich-ii, pakistanezii, musulmanii si hindusii. Controversele etnice si religioase vor fi in mod special exagerate si conflagratii violente vor fi starnite si incurajate pentru <<rezolvarea>> conflictelor.

 

 

17) Toate mijloacele de informare si tiparire vor fi sub controlul guvernului mondial. Metodele de spalare a creierului si controlul mintii vor constitui<<distractiile la ordinea zilei>>, aceste metode fiind perfectionate tot mai mult si aduse la rangul de arta suprema in Statele Unite. (Aproape toata mass-media este sub control francmasonic central si intr-adevar spala creierele in mod subtil, incostient. Acum se intentioneaza prelucrarea controlului si asupra internetului, vezi ACTA, SOPA, PIPA).

 

 

Gandirea pozitiva ca metoda de control social.

 

Faptul ca radacina doctrinei gandirii pozitive este una de tip gnostic – anume credinta ca gandurile pot influenta in mod magic realitatea (sa ne amtinim de incantatia obamiana “yes, we can”) si ca, atunci cand se intampla o nenorocire sau un rau, “totul este, de fapt, in mintea ta”. Devii, astfel, culpabil pentru propria nenoricire si, mai mult, devii vinovat daca ai tupeul sa arati cu degetul amenintarile care primejduiesc lumea. Pentru ca scopul gandirii pozitive este denaturarea gandirii sanatoase, eliminarea discernamantului si a realismului. Intr-o lume dominata de doctrina pozitiva pur si simplu nu ai voie sa “fii pesimist”, sa fii alarmist (pe buna dreptate) – daca ridici probleme reale legate de sistemul economic risti sa fii concediat (cum este prezentat un caz in documentar) sau sa fii ridiculizat (cum se intampla cu Peter Schif, unul din cei care anunta inca din 2007 criza ce avea sa vina). Si daca raul e doar in mintea ta, trebuie sa fi supus reeducarii, ca sa dobandesti gandirea “sanatoasa” si pozitiva… In aceasta lume, populatia trebuie sa ia doza de narcotic pozitiv si alarmismul este rezervat doar elitei. Doar ea are dreptul de a fi “apocaliptica”, creand amenintari false (gripa porcina, terorismul, incalzirea globala) pentru a face usor de inghitit solutiile (campanii de vaccinare, eliminarea libertatilor civile, structuri de putere supra-nationale etc.). Nu altfel se intampla in regimurile totalitare, comunist si nazist. Atitudinea realista fata de evenimente si fisurile din sistem era considerata defetism, sabotaj, dusmanie fata de regimul popular si costa inchisoarea sau chiar viata. Doar regimul avea voie sa demonizeze adversarii externi, amenintarile si “dusmanii” din interior.

 

Doctrina gandirii pozitive circula, in forme adaptate specficului ortodox, si pe la noi, deseori auzind placa obosita a faptului ca raul nu ar fi chiar real sau chiar atat de mare, ci doar este scos in evidenta, supraestimat si amplificat de catre noi, prin faptul ca il luam in seama. O mare amagire, care confunda lipsa de realism si de discernamant cu credinta. Credinta nu este insa strategie de escapism, nu inseamna refuzul realitatii, ci credinta este reala atunci cand se manifesta impotriva tuturor evidentelor (Sf. Ioan Gura de Aur), impotriva tuturor dovezilor  ca, omeneste, nu mai exista scapare.

 

Comentariu :

 

   Adaug ca SISTEMUL isi mai rezerva uneori dreptul de a avertiza ca va apare o problema X, daca nu se adopta neintarziat solutia Y. Si nu dupa mult timp, stapanii sai declanseaza voit X, apoi marionetele lor exclama: „Ce mai asteptam? Sa aplicam repede Y”. Si mereu masele se lasa prostite. Un exemplu celebru este crearea Federal Reserve.

 

Iar actualmente este in derulare acelasi mecanism, dar la proportii uriase. Criza ei au declansat-o si in paralel ne tot spun: „trebuie un GUVERN MONDIAL al unei NOI ORDINI MONDIALE”. Si criza se va tot agrava si pana la urma lumea va zice: „

da, asta ne trebuie, asta e solutia”.

 

Din nefericire insa, aceasta NOUA ORDINE MONDIALA ascunde ceva cu mult mai grav.

 

Este evident deci, ca populatia are voie sa le alarmeze strict la comanda si nu altfel. Ea trebuie sa gandeasca pozitiv, caci altfel, ar descoperii intregul sinistru mecanism si nu doar fragmentele pe care ELITELE doreste sa i le dezvaluie …

 

zwack-bassus-grolman

 

Ordinul Iluminaților a fost o societate secretă fondată la 1 mai 1776, în Ingolstadt (Bavaria de Nord), de Adam Weishaupt, care a fost primul profesor de drept canonic de la Universitatea din Ingolstadt . Mișcarea era formată din liber-cugetători, liberali, republicani (deci antimonarhici) și pro-feminini, recrutați din lojile masonice din Germania, și a urmărit să promoveze perfecționismul prin intermediul școlilor de mistere. Membrii organizației Iluminati promiteau ascultare față de superiorii lor, și au fost împărțiți în trei clase principale, fiecare cu diferite grade. Ordinul a avut ramuri în mai multe țări de pe continental european.

 

index

 

Weishaupt a modelat grupul său spre extinderea în francmasonerie, și multe filiale Illuminati au adus membri din loji masonice existente.Se pare ca aceasta organizatie secreta de tip masonic a supravietuit pana azi si că evenimentele din lume sunt controlate și manipulate de ei. Pe lângă organizația secretă și întunecată, diverse grupări frățești afirmă a fi „succesorii” Iluminaților bavarezi și au folosit deschis numele „Illuminati” în înființarea riturilor proprii in cadrul carora se petrec sedinte si ritualuri salbatice in care este adulat si preamarit Marele Arhitect adica Satan sau Lucifer in conceptia lor. Printre membrii de seama ai acestei organizatii se numara familia Bush,Barack Obama,familia Rothschild,David Rockefeller,Zbigniev Brzezinschi,George Soros , alti bancheri si corporatisti,oameni cu influenta si bani.

 

Bratele caracatitei  sunt: FMI, BM, ONU, NATO, UE, SUA Grupul Bildenberg, Comisia Trilaterala, Comitetul celor 300, Council of Foreign Affairs (CFR), Clubul de la Roma, Rotary Club, Lion Club, Jockey Club, The Round Table (Masa Rotunda), Ordinul Templierilor, Ordinul Cavalerilor de Malta, Majestic 12 (MJ 12) si multe alte organizatii internationale care lucreaza pentru implementarea Agendei lor si instaurarea Noii Ordini Mondiale.

 

Aceasta organizatie satanica isi propune sa stapaneasca si sa controleze intreaga lume intentionand formarea unui guvern mondial cu un conducator unic Marele Arhitect al Universului cum ii spun ei  ,sub numele de Noua Ordine Mondiala in care omul simplu joaca rolul unui sclav,fara drepturi si care este controlat si manipulat in permanenta,pus sa munceasca si sa trudeasca pentru bunastarea acestor hiene.Acest lucru se va realiza prin control bancar si economic prin indatorarea tuturor tarilor cu ajutorul instrumentelor pe care le-au creat in acest scop,FMI si Banca Mondiala dar si cu ajutorul clasei politice corupte care este instalata la puterea statelor si prin care isi ating cu usurinta scopurile. Pe langa aceste actiuni de robire economica a statelor si implicit a populatiilor acestora, Illuminati a inceput un adevarat razboi de control mintal si de manipulare prin perceptie vizuala si auditiva  a omului si in special a tinerilor aflati la varstele marilor intrebari si descoperiri ale vietii.

 

Conceptul acestora este ca lastarul uscat de tanar nu va ajunce pom,adica tanarul sa fie viciat prin promovarea si acceptarea,,modelelor”in muzica,film ,teatru,arta.Poate va intrebati cum poate fi facut acest lucru !! De-a lungul vremii Illuminati a promovat prin control mental datorita setei de success si bani cultivate de acestia cu abilitate, mai multi tineri si tinere cu un caracter si psihic labil si  inferior cu probleme in familie si in societate, care s-au remarcat oarecum in muzica,film ,teatru ,arta pentru a transmite fanilor lor prin mesaje subliminale de tip si cu caracter satanist ,violenta, pornografie, consum de alcool si droguri,homosexualitate .

 

Avem multe exemple mai ales in muzica si film in care, mai multe tinere din copii inocenti s-au transformat in dive sexy care transmit prin muzica si filmele lor aceste vicii periculoase pentru viata in special.Amintim aici pe Lady Gaga,Rihanna,Beyonce, dar si Miley Cyrus,Selena Gomez si tinerii Justin Biber sau Jay Z doar cateva exemple care prin muzica ,gesturi ,mimica, imbracaminte,adica tot ce poate fi copiat si perceput auditiv sau vizual contribuie la denaturarea tinerilor si la generarea de asa zisele ,,clone” in randul acestora. Cu ajutorul tehnicii audio si video precum televizorul,radioul,internetul dar si a mass-media,iluminatii controleaza practic, in scopurile urmarite de ei , mintea umana prin difuzarea in mod obsesiv a videoclipurilor,fotografiilor,filmuletelor si filmelor in care violenta,alcoolul,drogurile, satanismul si pornografia sunt intotdeauna prezente, impanzind strategic cu aceste vicii siteurile de orice natura ( muzica,sport,stiri ),acestea gasind aproape intotdeauna receptivitate in randul tinerilor in viata de zi cu zi .

 

Se stie foarte bine ca mintea umana se comporta ca un receptor,in acest sens un rol major avandu-l perceptia vizuala si auditiva  care inregistreaza aproape involuntar orice influenta exterioara indusa sau transmisa, ceva de genul transmitator-receptor.In Romania,spre exemplu, s-a constatat cu ingrijorare o escaladare a violentei in scoli si se tot cauta pe la talk-showuri regizate prin care mass-media romaneasca vanduta masoneriei contribuie la promovarea acestui satanism obscur,  vinovatii care sunt oricine, dar nu se pronunta niciodata adevarata sursa – aceasta organizatie criminala Illuminati. E adevarat ca si familia are un rol important in limitarea pe cat posibil a accesului tanarului la aceste surse,care este aproape imposibila, dar in special in educarea lui tocmai in acest context negativ adica aratandu-i efectul nociv pe care il au aceste vicii in viata lui ,in desfasurarea si organizarea ulterioara a carierei si a familiei sale  cultivandu-i in suflet credinta,iubirea punandu-i in fata balanta Binelui si a Raului dar mai ales acordandu-i acestuia sprijinul necesar pentru a cunoaste si a depista aceste surse prin care  ii este administrata aceasta otrava perfida care il indeparteaza incet dar sigur de conditia de om,il distruge ca individ si in unele cazuri chiar ii aduce moartea mult prea devreme. Se spune ca singura arma impotriva acestor indivizi demonizati este credinta adevarata care ii permite omului sa dobandeasca gandirea libera , sa constientizeze si sa  elimine ,, sursa “ care il indoctrineaza,il manipuleaza si il leaga cu lantul acestor vicii .

 

Controlul mintii si manipularea iluziei

 

Controlul mintii umane a devenit ca un program de calculator, in care gandirea este manipulata. Diferite forme de tehnologie sunt utilizate pentru a se asigura ca oamenii nu se mai trezesc din acest control. Controlul mintii si manipularea iluziei este forma de magie neagra de care are parte omenirea astazi.

 

indexbb

 

Revolutia franceza a fost planuita de organizatia illuminatilor

 

Revolutia franceza a fost planuita de organizatia illuminatilor lui Adam Weishaupt, profesorul evreu de drept de la Universitatea din Ingoldstadt scolarizat de iezuiti a caror structura organizatorica a adoptat-o In organizatia lui luciferica numita Ordinul Illuminati-lor. Faptul ca a folosit structura organizatorica perfectata de iezuiti si ca a convins alti doi iezuiti sa i se asocieze a oferit un pretext celor care sustin ca ura lui talmudica si organizatia lui luciferica sunt „iezuite”. In realitate, nimic nu ura Weishaupt mai mult pe lume decat crestinismul. Scopul lui Weishaupt era: revolutia mondiala. Platforma lui era eradicarea crestinismului, eliberarea sexuala, eliminarea nationalismului, eliminarea principilor, abolirea proprietatii private, si instaurarea „libertatii si egalitatii universale” si a „drepturilor omului”, pentru instaurarea carora In primul rand se preconiza distrugerea religiei si a moralei, distrugerea familiei.

 

In decembrie 2005, succesorul papei Ioan Paul II se pronunta de la balconul Catedralei Sf Petru (pregatind terenul) pentru o Noua Ordine Mondiala, fondata pe “baze juste, etice si economice”.

Succesorul acestuia, reia in octombrie 2011 ideea Noii Ordini Mondiale, si propune infiintarea unei Banci Centrale Planetare “care sa scoata omenirea din criza” ( o propunere “papala”?) facandu-se ca nu stie ca tocmai bancile sunt cele care au bagat omenirea in criza.

(Papa Ioan Paul II a avut grija sa largeasca “aria ingusta, europeana” a cardinalilor candidati la scaunul papal, permitand si participarea candidatilor din afara, printre acestia si a unora “pregatiti special”, alegerea papei facandu-se dupa metode mai “moderne”).

Faptul ca tocmai noii papi recomanda aceste instrumente de subjugare a popoarelor face ca ideea, criminala in sine, sa fie usor acceptata de credinciosi.

 

Acest fapt releva mari semne de intrebare in legatura cu amestecul partinitor al bisericii catolice in probleme politice dubioase. Inca un aspect al acestui amestec derogatoriu in politica al bisericii catolice este acceptul emisiei de la Vatican a postului t v de 2 lei al interlopului roman fara portofoliu, Dan Diaconescu, care gireaza un partid – fantoma cu nume si obiceiuri apropiate de ale P P E si pozeaza in persecutat politic al celor care il tin in brate.

La 6 mai 2009, Maria de Assuncao Estevez, membra a grupului PPE, declara ca “trebuie sa prevedem vremea cand parlamentele cosmopolitane si federale se vor uni pentru a guverna lumea, cand vom avea un Guvern Mondial Unic; cand vom avea aceeasi cultura, aceeasi religie, aceeasi justitie etc”, (si probabil aceeasi uniforma, acelasi mars de pornit la munca si acelasi tip de “cip” implantat).

(Dar aceste “vederi” nu sunt numai ale P P E , ci alte tuturor partidelor actuale fara ideologie, din vestul si estul Europei, care au fost infiltrate de oamenii Noii Ordini Mondiale , caci ei lucreaza impreuna. Nu mai exista in Europa vreun partid national care sa analizeze minutios derapajele Uniunii si care sa faca opozitie adevarata, pe baza de argumente serioase. Nu mai exista nici organe de presa care sa difuzeze asemenea analize pentru a informa corect pe cetateni punandu-i in cunostinta de cauza, pentru a se putea pronunta; in speta pentru a respinge ideile Uniunii.

 

La 13 aprilie 2010 un raport al F M I anunta planuri de viitor referitoare la Noua Ordine Mondiala, la un guvern Mondial, anuntand si o moneda unica planetara “bancorul”. Noua moneda unica intra in sarcina “creatorilor” Noii Ordini Mondiale denumiti “illuminati”. (Bancnotele vor avea insemne masonice ca si dolarul si vor functiona pana la implantarea cipurilor, dupa care vor deveni inutile si vor fi abandonate).

 

Illuminati controleaza mai multe organizatii si grupari definite sau secrete, printre care: Comisia Trilaterala, Grupul Bilderberg, Clubul de la Roma, Consiliul pentru Relatii Externe, Organizatia Natiunilor Unite, N A T O, Banca Mondiala, F M I si Bancile Centrale ale statelor membre. Cu exceptia primelor 2 care au rolul conducator, toate celelalte Organizatii mondiale si nationale numite, si-au parasit cu de la sine putere destinatiile initiale si scopurile pentru care au fost create, punandu-se in slujba primelor doua si aderand la scopurile acestora.

Ultimele numite, bancile centrale ale statelor membre, au faptuit tradarea intereselor nationale prin subminarea si sabotarea intereselor vitale si strategice ale statelor respective.

 

Aceste structuri suprastatale vor alcatui , prin liberul lor arbitru si “prin buna lor vointa” Guvernul Mondial, si ii vor transmite instructiunile de functionare. Ca urmare , la 1 decembrie 2009 Herman Van Rompuy (si el membru al Trilateralei) “a fost numit” primul presedinte permanent al Consiliului European. (Desi nu mai este nevoie, subliniem totusi, ca cei care “fac aceste numiri” sunt illuminati de care am vorbit mai sus, iar toate aceste “proceduri” reprezinta aspecte prezente si “promisiuni sigure de viitor” ale evolutiei democratiei europene, care ocupa primul loc in dezinformarea cetatenilor Europei).

Herman Van Rompuy defineste anul 2009, ca fiind primul an de guvernare globala. Membrii Comisiei Trilaterale au preluat controlul asupra Greciei si Italiei, odata cu “numirea” ca primministri a doi membri ai Comisiei Trilaterale: Lucas Papademos, respectiv Mario Monti, incepand cu noiembrie 2011.

 

Suveranitatea tarilor membre ale Uniunii au trecut in mana gruparilor oculte, care dispune total de soarta si viitorul lor. Se discuta tot mai mult despre “nevoia” de a ceda Uniunii suveranitatea statelor membre. Pentru “cedarea suveranitatii” pledeaza, si o motiveaza “logic”, politicianul “practic” si omul de afaceri secret, tovarasul Basescu, “cedare care este necesara, care s-a accentuat, dar nu este suficienta, fiindca interesele Uniunii bat interesele nationale; si sa nu ne jenam sa spunem conationalilor nostri ca solutia corecta? ( a carei probleme?) este Statele Unite ale Europei, (care “nu pot fiinta altfel” decat cu cedarea suveranitatii, zice papagalul, fiindca dupa aceasta “criza”, capitalismul nu va mai putea ramane la fel”; Dar cum va fi ? Nu stim cum va fi, dar catastrofa se vede dupa directia in care merge! si daca nu stim cum va fi, de ce ne inghesuim sa-l adoptam?

 

A uitat sa ne spuna ce interese apara el: cele nationale evidente, clare si retribuite de poporul roman sau pe cele ascunse si voit incurcate ale Uniunii, in dauna celor nationale?) Poate a fost si el “numit” de illuminati in secret, si apara interesele Trilateralei in ograda noastra, luindu-si salariul de la noi , caci asa se poarta. Iar numirea guvernelor de catre zmeii Trilateralei va fi dublata de alegeri locale? pentru obtinerea “prestigiului” in fata conationalilor alegatori? Sau, “pentru mentinerea “tariei” vor fi utilizati mercenarii NATO?

 

Oricum, noul tip de capitalism nu mai este capitalism, ci o forma studiata de domnie absoluta a unei oligarhii mondiale, care isi pregateste terenul de mai bine de 40 ani. Definirea lui este lasata a se face prin “fapte”, tocmai pentru a nu speria prea devreme cetatenii Europei si a-i determina sa ceara retragerea din Uniune.

Acest nou soi de Oranduire Sociala se bazeaza pe calarirea tarilor nationale de catre grupurile oculte, prin organiztiile internationale, care le guverneaza direct; acestea isi impun vointa arbitrar, discretionar, necontrolabil si distructiv. (Noua oranduire sociala care se “construieste” de catre Uniune se bazeaza pe furt, devalizare, distrugerea statelor si imbogatirea clasei politice, cu destinatia de a deveni oligarhi –criminali si oamenii de baza ai Trilateralei, folositi pentru saracirea ingenuncherea si exterminarea popoarelor.)

 

Modernii trilateralei o pregatesc astazi printr-un “soft” complex si o realizeaza cu ajutorul banilor “negri”, cu care cumpara absolut tot: oameni, guverne, bogatiile tarii, acceptul renuntarii la independenta si la dreptul de a exista.

Subjugarea tarilor lumii de catre organizatiile oculte si bancile private, are in vedere exterminarea, dominatia stransa si controlul total al cetatenilor lumii. Faptul este fara precedent si nu are nimic comun cu amagitoarele principii de libertate si Drepturi ale Omului promulgate de Uniune.

 

In pragul Craciunului lui 1913, mai multi membri ai senatului american profitand de imprejurarile specifice sarbatorilor si fortand si alte imprejurari, au reusit sa voteze legea prin care Banca Centrala a Americii devine banca privata. Manevra au condus-o proprietarii marilor banci private din ambele partide, printre care si bunicul John Rockefeller. De atunci bancherilor americani le-a mers tot mai bine. De atunci statul american functioneaza altfel si anume:

 

Cheltuielile guvernamentale sunt asigurate prin imprumuturi de la consortiul de banci respective, iar guvernul strange taxe si impozite pentru a inapoia bancilor creditoare imprumutul si dobanda. In plus, prin cultivarea “miscarii de emancipare a femeilor”, (pusa la cale chiar de catre familia Rockefeller) s-a obtinut si impozitarea celeilalte jumatati a populatiei, (desigur, in folosul acelorasi banci).

 

Dar avansul bancilor private asupra functionarii statului american nu s-a oprit aici. Vom examina inca doua aspecte ale acestui avans.

Primul este cel asupra democratiei americane. Cine credeti ca “alege” si nominalizeaza candidatii la presedintia guvernului central sau guvernatorii fiecarui stat, din ambele partide? Ei bine, proprietarii bancilor! Ei aleg perechile, le lanseaza si abea dupa asta intra in functiune “democratia cinstita”. Ambii candidati trebuie sa convina bancilor, sa le asigure perpetuarea avantajelor. Candidatilor li se ingaduie un portofoliu de promisiuni limitat, care sa pastreze statu quo-ul si sa nu rezolve radical nicio problema care ar leza, direct sau indirect vreun interes bancar. Astfel unul din cei doi, devenit presedinte, le asigura bancilor protectia intereselor. Iar presedintele sau guvernatorul este in fapt prizonierul bancilor, dar pozeaza in “presedinte plenar”, la dispozitia natiunii. (Abaterile de la “intelegere” se pedepsesc drastic; a se revedea cazul Kennedy). Nevoile natiunii nu pot fi rezolvate daca ele sunt divergente fata de interesele bancilor, (si sunt!) fiindca la rigoare ele nu sunt creditate de banci.

 

Astfel, conducatorii organizatiilor mai sus numite isi pot diversifica gama de activitati, le pot extinde scara si pot deveni stapani absoluti ai planetei, cu drept de viata si de moarte asupra fiecarui individ. Printre aceste activitati:

 

1. Reglarea pe cale politico – financiara a numarului indivizilor populatiei terestre prin intermediul controlului cibernetic al productiei, al saraciei, al foametei, al bolilor, al medicamentelor etc;

 

2. Controlul total al individului (a supunerii sale neconditionate sistemului) prin desfiintarea monedei si implantarea Cipului, cu care el isi plateste hrana, utilitatile, distractiile si nevoile. La “cei neascultatori” cipurile personale sunt blocate “pe cale administrativa”, posesorii fiind pusi literalmente in situatia de a muri de foame, de sete, de frig si de boala, fara alte masuri punitive.

 

Surse articol si informatii prelucrate :

 

1, http://anti-illuminati-romania.blogspot.ro/2014/03/new-world-order-partea-ii-a.html

 

2, http://miscareaderezistentasfvasilecelmare.blogspot.ro/2012/06/illuminati-control-mental-manipulare.html

 

3, https://saccsiv.wordpress.com/2010/06/17/video-gandirea-pozitiva-metoda-de-control-social/

 

4, sasalvamromania.ro

 

5,  conspiratii.istoriacontemporana.info

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

Algoritmul DPAD îmbunătățește interfețele creier-calculator, promițătoare progrese în neurotehnologie

 

 

By Alex McFarland

Creierul uman, cu rețeaua sa complicată de miliarde de neuroni, bâzâie constant de activitate electrică. Această simfonie neuronală codifică fiecare gând, acțiune și senzație. Pentru neurologii și inginerii care lucrează la interfețele creier-calculator (BCI), descifrarea acestui cod neuronal complex a fost o provocare formidabilă. Dificultatea nu constă doar în citirea semnalelor creierului, ci în izolarea și interpretarea tiparelor specifice în mijlocul cacofoniei activității neuronale.

Într-un salt înainte semnificativ, cercetătorii de la Universitatea din California de Sud (USC) au dezvoltat un nou algoritm de inteligență artificială care promite să revoluționeze modul în care decodificăm activitatea creierului. Algoritmul, denumit DPAD (Dissociative Prioritized Analysis of Dynamics), oferă o abordare nouă pentru separarea și analizarea tiparelor neuronale specifice din amestecul complex de semnale cerebrale.

 

Maryam Shanechi, Catedra Sawchuk în Inginerie Electrică și Calculatoare și director fondator al Centrului USC pentru Neurotehnologie, a condus echipa care a dezvoltat această tehnologie inovatoare. Lucrarea lor, publicată recent în jurnal Nature Neuroscience, reprezintă un progres semnificativ în domeniul decodării neuronale și este promițător pentru îmbunătățirea capacităților interfețelor creier-calculator.

 

Complexitatea activității creierului

Pentru a aprecia semnificația algoritmului DPAD, este esențial să înțelegem natura complexă a activității creierului. În orice moment, creierul nostru este angajat în mai multe procese simultan. De exemplu, pe măsură ce citiți acest articol, creierul dvs. nu numai că procesează informațiile vizuale din text, ci și controlează postura, reglează respirația și, eventual, se gândește la planurile tale pentru ziua respectivă.

 

Fiecare dintre aceste activități generează propriul model de declanșare neuronală, creând o tapiserie complexă a activității creierului. Aceste tipare se suprapun și interacționează, ceea ce face extrem de dificilă izolarea semnalelor neuronale asociate cu un anumit comportament sau proces de gândire. În cuvintele lui Shanechi, „Toate aceste comportamente diferite, cum ar fi mișcările brațelor, vorbirea și diferite stări interne, cum ar fi foamea, sunt codificate simultan în creierul tău. Această codificare simultană dă naștere unor modele foarte complexe și amestecate în activitatea electrică a creierului.”

 

Această complexitate ridică provocări semnificative pentru interfețele creier-calculator. BCI-urile urmăresc să traducă semnalele creierului în comenzi pentru dispozitive externe, permițând posibil persoanelor paralizate să controleze membrele protetice sau dispozitivele de comunicare doar prin gândire. Cu toate acestea, capacitatea de a interpreta cu acuratețe aceste comenzi depinde de izolarea semnalelor neuronale relevante de zgomotul de fond al activității creierului în curs.

 

Metodele tradiționale de decodare s-au luptat cu această sarcină, deseori nereușind să facă distincția între comenzile intenționate și activitatea creierului care nu are legătură. Această limitare a împiedicat dezvoltarea unor BCI-uri mai sofisticate și mai fiabile, constrângând aplicațiile lor potențiale în tehnologiile clinice și de asistență.

 

DPAD: O nouă abordare a decodării neuronale

Algoritmul DPAD reprezintă o schimbare de paradigmă în modul în care abordăm decodificarea neuronală. În esență, algoritmul folosește o rețea neuronală profundă cu o strategie unică de antrenament. Ca Omid Sani, cercetător asociat în laboratorul lui Shanechi și fost doctor. student, explică, „Un element cheie în algoritmul AI este să căutați mai întâi modele ale creierului care sunt legate de comportamentul de interes și să învățați aceste modele cu prioritate în timpul antrenamentului unei rețele neuronale profunde.”

 

Această abordare de învățare prioritizată permite DPAD să izoleze în mod eficient tiparele legate de comportament din amestecul complex de activitate neuronală. Odată ce aceste modele primare sunt identificate, algoritmul învață apoi să țină seama de modelele rămase, asigurându-se că nu interferează sau maschează semnalele de interes.

 

Flexibilitatea rețelelor neuronale în designul algoritmului îi permite să descrie o gamă largă de modele ale creierului, făcându-l adaptabil la diferite tipuri de activitate neuronală și aplicații potențiale.

 

 

Sursa: USC

 

Implicații pentru interfețele creier-calculator

Dezvoltarea DPAD este promițătoare pentru dezvoltarea interfețelor creier-calculator. Prin decodificarea mai precisă a intențiilor de mișcare din activitatea creierului, această tehnologie ar putea îmbunătăți foarte mult funcționalitatea și capacitatea de răspuns a BCI-urilor.

 

Pentru persoanele cu paralizie, acest lucru s-ar putea traduce printr-un control mai intuitiv asupra membrelor protetice sau a dispozitivelor de comunicare. Precizia îmbunătățită a decodării ar putea permite un control motor mai fin, permițând posibil mișcări și interacțiuni mai complexe cu mediul.

 

Mai mult, capacitatea algoritmului de a disocia modele specifice creierului de activitatea neuronală de fundal ar putea duce la BCI-uri care sunt mai robuste în setările din lumea reală, în care utilizatorii procesează în mod constant stimuli multipli și sunt implicați în diferite sarcini cognitive.

 

Dincolo de mișcare: aplicații viitoare în sănătatea mintală

În timp ce accentul inițial al DPAD a fost pe decodarea tiparelor creierului legate de mișcare, aplicațiile sale potențiale se extind cu mult dincolo de controlul motor. Shanechi și echipa ei explorează posibilitatea de a folosi această tehnologie pentru a decoda stări mentale precum durerea sau starea de spirit.

 

Această capacitate ar putea avea implicații profunde pentru tratamentul de sănătate mintală. Urmărind cu precizie stările simptomelor unui pacient, clinicienii ar putea obține informații valoroase asupra progresiei stărilor de sănătate mintală și eficacității tratamentelor. Shanechi își imaginează un viitor în care această tehnologie ar putea „conduce la interfețe creier-calculator nu numai pentru tulburări de mișcare și paralizie, ci și pentru afecțiunile de sănătate mintală”.

 

Abilitatea de a măsura și urmări în mod obiectiv stările mentale ar putea revoluționa modul în care abordăm îngrijirea personalizată a sănătății mintale, permițând adaptarea mai precisă a terapiilor la nevoile individuale ale pacientului.

 

Impactul mai larg asupra neuroștiinței și IA

Dezvoltarea DPAD deschide noi căi pentru înțelegerea creierului în sine. Oferind o modalitate mai nuanțată de analiză a activității neuronale, acest algoritm ar putea ajuta oamenii de știință să descopere modele cerebrale nerecunoscute anterior sau să ne perfecționeze înțelegerea proceselor neuronale cunoscute.

 

În contextul mai larg al inteligenței artificiale și al asistenței medicale, DPAD exemplifică potențialul învățării automate de a aborda probleme biologice complexe. Demonstrează modul în care AI poate fi valorificată nu doar pentru a procesa datele existente, ci și pentru a descoperi noi perspective și abordări în cercetarea științifică.

 

 

https://www.unite.ai/ro/algoritmul-dpad-%C3%AEmbun%C4%83t%C4%83%C8%9Be%C8%99te-interfe%C8%9Bele-creierului-computerelor%2C-promi%C8%9B%C3%A2nd-progrese-%C3%AEn-neurotehnologie/

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

Calculatoare celulare vii: o nouă frontieră în inteligența artificială și calcul dincolo de siliciu

 

 

By Dr. Tehseen Zia

 

Sistemele biologice i-au fascinat pe oamenii de știință informatic de zeci de ani cu capacitatea lor remarcabilă de a procesa informații complexe, de a se adapta, de a învăța și de a lua decizii sofisticate în timp real. Aceste sisteme naturale au inspirat dezvoltarea unor modele puternice, cum ar fi rețelele neuronale și algoritmii evolutivi, care au transformat domenii precum medicina, finanțele, inteligența artificială și robotica. Cu toate acestea, în ciuda acestor progrese impresionante, replicarea eficienței, scalabilității și robusteței sistemelor biologice pe mașini pe bază de siliciu rămâne o provocare semnificativă.

 

Dar ce se întâmplă dacă, în loc să imitem doar aceste sisteme naturale, le-am putea folosi direct puterea? Imaginați-vă un sistem de calcul în care celulele vii – blocul de construcție al sistemelor biologice – sunt programate pentru a efectua calcule complexe, de la logica booleană la calcule distribuite. Acest concept a condus la o nouă eră a calculului: computerele celulare. Cercetătorii sunt investigare cum putem programa celulele vii pentru a gestiona calcule complexe. Utilizând capacitățile naturale ale celulelor biologice, putem depăși unele dintre limitările calculului tradițional. Acest articol explorează paradigma emergentă a computerelor celulare, examinând potențialul lor pentru inteligența artificială și provocările pe care le prezintă.

 

Geneza computerelor celulare vii

Conceptul de calculatoare celulare vii își are rădăcinile în domeniul interdisciplinar al biologiei sintetice, care combină principii din biologie, inginerie și informatică. În esență, această abordare inovatoare folosește capacitățile inerente ale celulelor vii pentru a îndeplini sarcini de calcul. Spre deosebire de computerele tradiționale care se bazează pe cipuri de siliciu și cod binar, computerele celulare vii utilizează procese biochimice din celule pentru a procesa informații.

 

Unul dintre eforturile de pionierat în acest domeniu este ingineria genetică a bacteriilor. Prin manipularea circuitelor genetice din cadrul acestor microorganisme, oamenii de știință le pot programa pentru a executa funcții de calcul specifice. De exemplu, cercetătorii au avut succes bacterii modificate pentru a rezolva probleme matematice complexe, cum ar fi Problema drumului hamiltonian, prin exploatarea comportamentelor și interacțiunilor lor naturale.

 

Componentele de decodare ale calculatoarelor celulare vii

Pentru a înțelege potențialul computerelor celulare, este util să explorați principiile de bază care le fac să funcționeze. Imaginează-ți ADN-ul ca software-ul acestui sistem de calcul biologic. La fel cum computerele tradiționale folosesc cod binar, computerele celulare folosesc codul genetic găsit în ADN-ul. Modificând acest cod genetic, oamenii de știință pot instrui celulele să îndeplinească sarcini specifice. Proteinele, în această analogie, servesc drept hardware. Ele sunt proiectate pentru a răspunde la diverse intrări și pentru a produce ieșiri, la fel ca componentele unui computer tradițional. Rețeaua complexă de căi de semnalizare celulară acționează ca sistem de procesare a informațiilor, permițând calcule masiv paralele în interiorul celulei. În plus, spre deosebire de computerele pe bază de siliciu care au nevoie de surse externe de energie, computerele celulare folosesc propriile procese metabolice ale celulei pentru a genera energie. Această combinație de programare a ADN-ului, funcționalitatea proteinelor, căile de semnalizare și energia auto-susținută creează un sistem de calcul unic care valorifică abilitățile naturale ale celulelor vii.

 

Cum funcționează computerele celulare vii

Pentru a înțelege cum funcționează computerele celulare vii, este util să ne gândim la ele ca la un tip special de computer, unde ADN-ul este „banda” care deține informații. În loc să folosească cipuri de siliciu ca computerele obișnuite, aceste sisteme folosesc procesele naturale din celule pentru a îndeplini sarcini.

 

În această analogie, ADN-ul are patru „simboluri” – A, C, G și T – care stochează instrucțiuni. Enzimele, care sunt ca niște mașini minuscule din celulă, citesc și modifică acest ADN exact așa cum un computer citește și scrie date. Dar, spre deosebire de computerele obișnuite, aceste enzime se pot mișca liber în interiorul celulei, făcându-și munca și apoi reatașându-se de ADN pentru a continua.

 

De exemplu, o enzimă, numită polimerază, citește ADN-ul și face ARN, un fel de copie temporară a instrucțiunilor. O altă enzimă, helicaza, ajută la copiarea ADN-ului în sine. Proteinele speciale numite factori de transcripție pot activa sau dezactiva genele, acționând ca niște comutatoare.

 

Ceea ce face ca computerele celulare vii să fie interesante este faptul că le putem programa. Putem schimba „banda” ADN și controlăm modul în care se comportă aceste enzime, permițând sarcini complexe pe care computerele obișnuite nu le pot face cu ușurință.

 

Avantajele computerelor celulare vii

Calculatoarele celulare vii oferă câteva avantaje convingătoare față de sistemele tradiționale pe bază de siliciu. Ei excelează la procesarea paralelă masivă, ceea ce înseamnă că pot gestiona mai multe calcule simultan. Această capacitate are potențialul de a îmbunătăți considerabil atât viteza, cât și eficiența calculelor. În plus, sistemele biologice sunt în mod natural eficiente din punct de vedere energetic, funcționând cu energie minimă în comparație cu mașinile pe bază de siliciu, ceea ce ar putea face calculul celular mai durabil.

 

Un alt beneficiu cheie este abilitățile de auto-replicare și reparare ale celulelor vii. Această caracteristică ar putea duce la sisteme informatice care sunt capabile de auto-vindecare, un salt semnificativ față de tehnologia actuală. Calculatoarele celulare au, de asemenea, un grad ridicat de adaptabilitate, permițându-le să se adapteze cu ușurință la medii și intrări în schimbare – ceva cu care sistemele tradiționale se luptă. În cele din urmă, compatibilitatea lor cu sistemele biologice le face deosebit de potrivite pentru aplicații în domenii precum medicina și detectarea mediului, unde o interfață naturală este benefică.

 

Potențialul computerelor celulare vii pentru inteligența artificială

Calculatoarele celulare vii dețin un potențial intrigant pentru a depăși unele dintre ele obstacole majore cu care se confruntă sistemele de inteligență artificială (AI) actuale. Deși actuala IA se bazează pe rețele neuronale inspirate din punct de vedere biologic, executarea acestor modele pe hardware bazat pe siliciu prezintă provocări. Procesoarele din siliciu, concepute pentru sarcini centralizate, sunt mai puțin eficiente la procesarea paralelă – o problemă parțial abordată prin utilizarea mai multor unități de calcul precum unități de procesare grafică (GPU). Antrenarea rețelelor neuronale pe seturi mari de date necesită, de asemenea, resurse mari, crescând costurile și sporind impactul asupra mediului datorită consumului ridicat de energie.

 

În schimb, computerele celulare vii excelează în procesarea paralelă, făcându-le potențial mai eficiente pentru sarcini complexe, cu promisiunea unor soluții mai rapide și mai scalabile. De asemenea, folosesc energia mai eficient decât sistemele tradiționale, ceea ce le-ar putea face o alternativă mai ecologică.

 

În plus, abilitățile de auto-reparare și replicare ale celulelor vii ar putea duce la sisteme AI mai rezistente, capabile să se autovindece și să se adapteze cu o intervenție minimă. Această adaptabilitate ar putea îmbunătăți performanța AI în medii dinamice.

 

Recunoscând aceste avantaje, cercetătorii încearcă să le implementeze perceptron si rețele neuronale folosind computere celulare. Deși s-au înregistrat progrese cu modelele teoretice, aplicațiile practice sunt încă în lucru.

 

Provocări și considerații etice

În timp ce potențialul computerelor celulare vii este imens, mai multe provocări și considerații etice trebuie abordate. Una dintre provocările tehnice principale este complexitatea proiectării și controlului circuitelor genetice. Spre deosebire de programele de calculator tradiționale, care pot fi codificate și depanate cu precizie, circuitele genetice funcționează în mediul dinamic și adesea imprevizibil al celulelor vii. Asigurarea fiabilității și stabilității acestor circuite este un obstacol semnificativ pe care cercetătorii trebuie să-l depășească.

 

O altă provocare critică este scalabilitatea calculului celular. În timp ce experimentele de dovadă a conceptului au demonstrat fezabilitatea computerelor celulare vii, extinderea acestor sisteme pentru aplicații practice rămâne o sarcină descurajantă. Cercetătorii trebuie să dezvolte metode robuste pentru producerea în masă și întreținerea celulelor proiectate, precum și integrarea acestora cu tehnologiile existente.

 

Considerațiile etice joacă, de asemenea, un rol crucial în dezvoltarea și implementarea computerelor celulare vii. Manipularea materialului genetic ridică îngrijorări cu privire la consecințele neintenționate și riscurile potențiale pentru sănătatea umană și mediu. Este esențial să se stabilească cadre de reglementare stricte și linii directoare etice pentru a asigura utilizarea sigură și responsabilă a acestei tehnologii.

 

Linia de jos

Calculatoarele celulare vii pregătesc scena pentru o nouă eră în calcul, folosind abilitățile naturale ale celulelor biologice pentru a aborda sarcinile pe care sistemele bazate pe siliciu le gestionează astăzi. Folosind ADN-ul ca bază pentru programare și proteinele ca componente funcționale, aceste sisteme promit beneficii remarcabile în ceea ce privește procesarea paralelă, eficiență energetică și adaptabilitate. Acestea ar putea oferi îmbunătățiri semnificative pentru AI, sporind viteza și scalabilitatea, reducând în același timp consumul de energie. În ciuda potențialului, există încă obstacole de depășit, cum ar fi proiectarea de circuite genetice fiabile, extinderea pentru utilizare practică și abordarea preocupărilor etice legate de manipularea genetică. Pe măsură ce acest domeniu evoluează, găsirea de soluții la aceste provocări va fi cheia pentru a debloca adevăratul potențial al computerelor celulare.

 

 

https://www.unite.ai/ro/computerele-celulare-vii-o-nou%C4%83-frontier%C4%83-%C3%AEn-IA-%C8%99i-calcul-dincolo-de-siliciu/

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

Meta suspendă funcțiile AI generative în Brazilia pe fondul presiunii de reglementare

 

By Alex McFarland

 

Într-o dezvoltare semnificativă, Meta a anunțat suspendarea caracteristicilor sale generative AI în Brazilia. Această decizie, dezvăluită pe 18 iulie 2024, vine în urma acțiuni de reglementare recente de către Autoritatea Națională pentru Protecția Datelor (ANPD) din Brazilia. Există tensiuni tot mai mari între inovarea tehnologică și preocupările privind confidențialitatea datelor, în special pe piețele emergente.

 

Ciocnirea reglementărilor și contextul global

În primul rând raportate de către Reuters, decizia Meta de a-și suspenda instrumentele AI generative în Brazilia este un răspuns direct la peisajul de reglementare modelat de acțiunile recente ale ANPD. La începutul acestei luni, ANPD a emis o interdicție a planurilor Meta de a utiliza datele utilizatorilor brazilieni pentru instruirea AI, invocând preocupări legate de confidențialitate. Această hotărâre inițială a pus bazele suspendării actuale a funcțiilor AI generative.

 

Purtătorul de cuvânt al companiei a confirmat decizia, declarând: „Am decis să suspendăm funcțiile genAI care erau anterior live în Brazilia, în timp ce ne angajăm cu ANPD pentru a răspunde întrebărilor lor despre genAI”. Această suspendare afectează instrumentele bazate pe inteligență artificială care erau deja operaționale în țară, marcând un pas semnificativ înapoi pentru ambițiile Meta în regiune.

 

Confruntarea dintre Meta și autoritățile de reglementare braziliene nu are loc în mod izolat. Provocări similare au apărut în alte părți ale lumii, mai ales în Uniunea Europeană. În mai, Meta a fost nevoită să-și întrerupă planurile de a antrena modele de inteligență artificială folosind date de la utilizatorii europeni, în urma respingerii din partea Comisiei irlandeze pentru protecția datelor. Aceste situații paralele evidențiază natura globală a dezbaterii despre dezvoltarea AI și confidențialitatea datelor.

 

Cu toate acestea, peisajul de reglementare variază semnificativ în diferite regiuni. Spre deosebire de Brazilia și UE, Statele Unite nu au în prezent o legislație națională cuprinzătoare care să protejeze confidențialitatea online. Această disparitate i-a permis lui Meta să-și continue planurile de formare AI folosind datele utilizatorilor din SUA, evidențiind mediul global complex în care companiile de tehnologie trebuie să-l navigheze.

 

Semnificația Braziliei ca piață pentru Meta nu poate fi exagerată. Cu numai Facebook numărând aproximativ 102 milioane de utilizatori activi în țară, suspendarea funcțiilor AI generative reprezintă un regres substanțial pentru companie. Această bază mare de utilizatori face din Brazilia un câmp de luptă cheie pentru viitorul politicilor de dezvoltare a AI și de protecție a datelor.

 

Impactul și implicațiile suspendării

Suspendarea funcțiilor AI generative ale Meta în Brazilia are consecințe imediate și de amploare. Utilizatorii care s-au obișnuit cu instrumentele bazate pe inteligență artificială pe platforme precum Facebook și Instagram vor găsi acum aceste servicii indisponibile. Această schimbare bruscă poate afecta experiența și implicarea utilizatorului, impactând potențial poziția Meta pe piață în Brazilia.

 

Pentru ecosistemul tehnologic mai larg din Brazilia, această suspendare ar putea avea un efect rece asupra dezvoltării AI. Alte companii pot deveni ezitante în a introduce tehnologii similare, temându-se de respingerea reglementărilor. Această situație riscă să creeze un decalaj tehnologic între Brazilia și țările cu politici AI mai permisive, putând împiedica inovarea și competitivitatea în economia digitală globală.

 

Suspendarea ridică, de asemenea, îngrijorări cu privire la suveranitatea datelor și la dinamica puterii dintre giganții tehnologici globali și autoritățile naționale de reglementare. Ea subliniază asertivitatea tot mai mare a țărilor în modelarea modului în care sunt utilizate datele cetățenilor lor, chiar și de către corporațiile multinaționale.

 

Ce urmează pentru Brazilia și Meta?

Pe măsură ce Meta navighează în această provocare de reglementare, strategia sa va implica probabil un angajament intens cu ANPD pentru a răspunde preocupărilor legate de utilizarea datelor și de formare AI. Este posibil ca compania să aibă nevoie să dezvolte politici mai transparente și mecanisme robuste de renunțare pentru a recâștiga aprobarea de reglementare. Acest proces ar putea servi drept șablon pentru abordarea Meta pe alte piețe care țin cont de confidențialitate.

 

Situația din Brazilia ar putea avea efecte replici în alte regiuni. Autoritățile de reglementare din întreaga lume urmăresc îndeaproape aceste evoluții, iar concesiile sau strategiile Meta din Brazilia ar putea influența discuțiile de politică în altă parte. Acest lucru ar putea duce la un peisaj global mai fragmentat pentru dezvoltarea AI, companiile de tehnologie trebuind să-și adapteze abordările la diferite medii de reglementare.

 

Privind spre viitor, ciocnirea dintre Meta și autoritățile de reglementare braziliene evidențiază necesitatea unei abordări echilibrate a reglementării AI. Pe măsură ce tehnologiile AI devin din ce în ce mai integrate în viața de zi cu zi, factorii de decizie se confruntă cu provocarea de a stimula inovația, protejând în același timp drepturile utilizatorilor. Acest lucru poate duce la dezvoltarea de noi cadre de reglementare care sunt mai adaptabile la tehnologiile IA în evoluție.

 

În cele din urmă, suspendarea funcțiilor AI generative ale Meta în Brazilia servește ca un moment esențial în dialogul în curs între inovația tehnologică și protecția datelor. Pe măsură ce această situație se va desfășura, probabil va modela viitorul dezvoltării AI, politicile de confidențialitate a datelor și relația dintre companiile tehnologice globale și autoritățile naționale de reglementare.

 

https://www.unite.ai/ro/meta-suspend%C4%83-caracteristicile-generative-ai-%C3%AEn-Brazilia-pe-fondul-presiunii-de-reglementare/

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

AI și incertitudinea juridică: pericolele SB 1047 din California pentru dezvoltatori

 

 

By Dr. Assad Abbas

 

 

Artificial Intelligence (AI) nu mai este un concept futurist; este aici și transformă industriile de la asistența medicală la finanțe, de la efectuarea de diagnostice medicale în câteva secunde la serviciile pentru clienți gestionate fără probleme de chatboți. Inteligența artificială schimbă modul în care funcționează afacerile și modul în care ne trăim viața. Dar această tehnologie puternică aduce și unele provocări legale semnificative.

 

Proiectul de lege 1047 al Senatului Californiei (SB 1047) își propune să facă AI mai sigură și mai responsabilă prin stabilirea unor orientări stricte pentru dezvoltarea și implementarea sa. Această legislație impune transparența în algoritmii AI, asigurându-se că dezvoltatorii dezvăluie modul în care sistemele lor AI iau decizii.

 

Deși aceste măsuri urmăresc să sporească siguranța și responsabilitatea, ele introduc incertitudine și potențiale obstacole pentru dezvoltatori care trebuie să respecte aceste noi reglementări. Înțelegerea SB 1047 este esențială pentru dezvoltatorii din întreaga lume, deoarece ar putea crea un precedent pentru viitoarele reglementări AI la nivel global, influențând modul în care sunt create și implementate tehnologiile AI.

 

Înțelegerea SB 1047 din California

SB 1047 din California își propune să reglementeze dezvoltarea și implementarea tehnologiilor AI în stat. Proiectul de lege a fost introdus ca răspuns la preocupările tot mai mari cu privire la utilizarea etică a inteligenței artificiale și la riscurile potențiale pe care aceasta le prezintă pentru confidențialitate, securitate și angajare. Legislatorii din spatele SB 1047 susțin că aceste reglementări sunt necesare pentru a se asigura că tehnologiile AI sunt dezvoltate în mod responsabil și transparent.

 

Unul dintre cele mai controversate aspecte ale SB 1047 este cerința ca dezvoltatorii AI să includă un ucide comuta în sistemele lor. Această prevedere impune ca sistemele AI să aibă capacitatea de a fi oprite imediat dacă prezintă un comportament dăunător. În plus, proiectul de lege introduce clauze de răspundere stricte, tragând dezvoltatorii la răspundere pentru orice daune cauzate de tehnologiile lor AI. Aceste prevederi abordează preocupările legate de siguranță și responsabilitate și introduc provocări semnificative pentru dezvoltatori.

 

În comparație cu alte reglementări AI din întreaga lume, SB 1047 este strict. De exemplu, cel Actul AI al Uniunii Europene clasifică aplicațiile AI în funcție de nivelul de risc și aplică reglementările în consecință. În timp ce atât SB 1047, cât și Actul AI al UE vizează îmbunătățirea siguranței AI, SB 1047 este văzut ca mai strict și mai puțin flexibil. Acest lucru îi face pe dezvoltatori și companiile îngrijorate de inovarea limitată și de sarcinile suplimentare de conformitate.

 

Incertitudinea juridică și consecințele ei nedorite

Una dintre cele mai mari provocări prezentate de SB 1047 este incertitudinea juridică pe care o creează. Limbajul proiectului de lege este adesea neclar, ceea ce duce la interpretări diferite și confuzie cu privire la ceea ce trebuie să facă dezvoltatorii pentru a se conforma. Termeni precum „comportament dăunător”Și”oprire imediată” nu sunt clar definite, lăsând dezvoltatorii să ghicească cum arată de fapt conformitatea. Această lipsă de claritate ar putea duce la punerea în aplicare inconsecventă și la procese, deoarece instanțele încearcă să interpreteze prevederile proiectului de lege de la caz la caz.

 

Această teamă de repercusiuni legale poate limita inovația, făcând dezvoltatorii prea precauți și îndepărtându-i de proiectele ambițioase care ar putea avansa tehnologia AI. Această abordare conservatoare poate încetini ritmul general al progreselor AI și poate împiedica dezvoltarea de soluții inovatoare. De exemplu, un mic startup AI care lucrează la o aplicație nouă de asistență medicală s-ar putea confrunta cu întârzieri și costuri crescute din cauza necesității de a implementa măsuri complexe de conformitate. În cazuri extreme, riscul răspunderii legale ar putea speria investitorii, amenințând supraviețuirea startup-ului.

 

Impactul asupra dezvoltării și inovării AI

SB 1047 poate avea un impact semnificativ asupra dezvoltării AI în California, ceea ce duce la costuri mai mari și timpi de dezvoltare mai lungi. Dezvoltatorii vor trebui să orienteze resursele de la inovare către eforturile legale și de conformitate.

 

Implementarea unui ucide comuta iar respectarea clauzelor de răspundere va necesita investiții considerabile în timp și bani. Dezvoltatorii vor trebui să colaboreze cu echipele juridice, care pot lua fonduri din cercetare și dezvoltare.

 

Proiectul de lege introduce, de asemenea, reglementări mai stricte privind utilizarea datelor pentru a proteja confidențialitatea. Deși sunt benefice pentru drepturile consumatorilor, aceste reglementări ridică provocări pentru dezvoltatorii care se bazează pe seturi mari de date pentru a-și antrena modelele. Echilibrarea acestor restricții fără a compromite calitatea soluțiilor AI va necesita multă muncă.

 

Din cauza fricii de probleme juridice, dezvoltatorii pot deveni ezitanti în a experimenta idei noi, în special cele care implică riscuri mai mari. Acest lucru ar putea avea, de asemenea, un impact negativ asupra comunității open-source, care înflorește pe bază de colaborare, deoarece dezvoltatorii ar putea deveni mai protectori față de munca lor pentru a evita potențialele probleme legale. De exemplu, inovațiile din trecut, cum ar fi AlphaGo de la Google, care a avansat semnificativ AI, implica adesea riscuri substanțiale. Astfel de proiecte ar fi putut fi posibile numai cu constrângerile impuse de SB 1047.

 

Provocări și implicații ale SB 1047

SB 1047 afectează afacerile, cercetarea academică și proiectele din sectorul public. Universitățile și instituțiile publice, care se concentrează adesea pe promovarea AI pentru binele public, se pot confrunta cu provocări semnificative din cauza restricțiilor din proiectul de lege privind utilizarea datelor și ucide comuta cerinţă. Aceste prevederi pot limita domeniul de aplicare al cercetării, pot îngreuna finanțarea și pot împovăra instituțiile cu cerințe de conformitate pe care ar putea să nu fie echipate pentru a le gestiona.

 

Inițiativele din sectorul public, cum ar fi cele care vizează îmbunătățirea infrastructurii orașului cu IA, se bazează în mare măsură pe contribuțiile și colaborarea open-source. Reglementările stricte ale SB 1047 ar putea împiedica aceste eforturi, încetinind soluțiile bazate pe inteligență artificială în domenii critice precum asistența medicală și transportul. În plus, efectele pe termen lung ale proiectului de lege asupra viitorilor cercetători și dezvoltatori de inteligență artificială sunt îngrijorătoare, deoarece studenții și tinerii profesioniști ar putea fi descurajați să intre în domeniu din cauza riscurilor și incertitudinilor legale percepute, ceea ce duce la un potențial deficit de talente.

 

Din punct de vedere economic, SB 1047 ar putea avea un impact semnificativ asupra creșterii și inovației, în special în hub-uri tehnologice precum Silicon Valley. Inteligența artificială a determinat crearea de locuri de muncă și productivitate, dar reglementările stricte ar putea încetini acest impuls, ducând la pierderi de locuri de muncă și la reducerea producției economice. La scară globală, proiectul de lege ar putea pune dezvoltatorii americani într-un dezavantaj în comparație cu țările cu reglementări mai flexibile în domeniul inteligenței artificiale, ceea ce duce la o exod de creiere și la pierderea avantajului competitiv pentru industria tehnologică din SUA.

 

Reacțiile industriei sunt însă mixte. În timp ce unii susțin obiectivele proiectului de lege de a îmbunătăți siguranța și responsabilitatea AI, alții susțin că reglementările sunt prea restrictive și ar putea înăbuși inovația. Este necesară o abordare mai echilibrată pentru a proteja consumatorii fără a suprasolicita dezvoltatorii.

 

Din punct de vedere social, SB 1047 ar putea limita accesul consumatorilor la servicii inovatoare bazate pe inteligență artificială. Asigurarea utilizării responsabile a inteligenței artificiale este esențială, dar aceasta trebuie echilibrată cu promovarea inovării. Narațiunea din jurul SB 1047 ar putea influența negativ percepția publicului asupra AI, temerile cu privire la riscurile AI putând umbri beneficiile acesteia.

 

Echilibrarea siguranței și inovației este esențială pentru reglementarea AI. În timp ce SB 1047 abordează preocupări semnificative, abordările alternative pot atinge aceste obiective fără a împiedica progresul. Clasificarea aplicațiilor AI în funcție de risc, similară cu Actul AI al UE, permite reglementări flexibile și personalizate. Standardele și cele mai bune practici conduse de industrie pot, de asemenea, să asigure siguranța și să încurajeze inovația.

 

Dezvoltatorii ar trebui să adopte cele mai bune practici, cum ar fi testarea robustă, transparența și implicarea părților interesate pentru a aborda preocupările etice și a construi încrederea. În plus, colaborarea între factorii de decizie, dezvoltatori și părțile interesate este esențială pentru reglementări echilibrate. Factorii politici au nevoie de contribuții din partea comunității tehnologice pentru a înțelege implicațiile practice ale reglementărilor, în timp ce grupurile din industrie pot pleda pentru soluții echilibrate.

 

Linia de jos

SB 1047 din California încearcă să facă AI mai sigură și mai responsabilă, dar prezintă și provocări semnificative pentru dezvoltatori. Reglementările stricte pot împiedica inovarea și pot crea sarcini grele de conformitate pentru întreprinderi, instituții academice și proiecte publice.

 

Avem nevoie de abordări flexibile de reglementare și standarde determinate de industrie pentru a echilibra siguranța și inovația. Dezvoltatorii ar trebui să adopte cele mai bune practici și să se angajeze cu factorii de decizie pentru a crea reglementări echitabile. Este esențial să ne asigurăm că dezvoltarea responsabilă a IA merge mână în mână cu progresul tehnologic pentru a aduce beneficii societății și pentru a proteja interesele consumatorilor.

https://www.unite.ai/ro/ai-%C8%99i-incertitudinea-juridic%C4%83-pericolele-californias-sb-1047-pentru-dezvoltatori/

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

5 experimente științifice care au depășit limitele eticii

De Ionuț Preda

 

Ce se întâmplă atunci când nevoia de cunoaștere nu ține cont de efectele negative induse subiecților din studiu?

În aprilie 2021, Universitatea Oxford anunța lansarea unui studiu clinic în care persoane care au fost infectate anterior cu SARS-CoV-2 urmau să fie expuse din nou virusului, de data aceasta intenționat și controlat în laborator, pentru a studia mai îndeaproape mecanismele răspunsului imun în cazul unei reinfecții.

 

Deși au asigurat că pacienții vor fi selectați din categorii cu risc scăzut de cazuri grave, că vor fi monitorizați îndeaproape și că vor avea la dispoziție tratamente cu anticorpi monoclonali în caz de simptome, anunțul tot a provocat îngrijorări etice din unele părți ale comunității științifice, care argumenta că există prea multe necunoscute despre virus pentru a garanta siguranța pacienților, mai ales în cazul efectelor pe termen lung ale infecției.

 

Atitudinea generală precaută față de experimentele pe oameni (și, în unele cazuri, pe animale de laborator) vine în contextul în care, mai ales pe parcursul secolului XX, a existat un număr deloc scăzut de cercetări și experimente care au lăsat sechele adânci în subiecții lor, de multe ori informați parțial sau deloc despre scopul cercetărilor, pornite câteodată de la premise false și care nu au avut neapărat rezultate notabile.

 

Am strâns, mai jos, poveștile câtorva dintre cele mai neetice astfel de experimente.

 

experimente neetice

Un grup de copii cu balbism își înregistrează vocea, o metodă prin care își pot îmbunătăți încrederea și eventual fluența în vorbire. Corbin via Getty Images

 

 

 

MindcraftStories_1Studiul „Monstru”: cum să convingi un copil care vorbește normal că se bâlbâie

În statul american Iowa, în 1939, un studiu efectuat pe copii orfani sub îndrumarea psihologului american Wendell Johnson avea să lase o impresie atât de puternică, după ce a fost mediatizat șase decenii mai târziu, încât a primit supranumele de „Studiul Monstru”.

 

Cercetătorul a recrutat 22 de copii cu vârste între cinci și 15 ani de la un orfelinat din orașul Davenport sub pretextul unor terapii pentru a îmbunătăți fluența vorbirii. Partea experimentală a fost condusă de o absolventă a facultății de psihologie din cadrul Universității Iowa, Mary Tudor, din care a ieșit și singura contribuție științifică a studiului, sub forma unei teze de master.

 

În fapt, studiul a urmărit să vadă dacă tulburările de vorbire apar sau pot fi înrăutățite atunci când o persoană este etichetată ca „bâlbâită” în copilărie, respectiv dacă o astfel de tulburare poate fi rezolvată prin etichetarea repetată ca un „vorbitor normal”.

 

După o evaluare a capacităților lingvistice din partea unei echipe de patologi specializați pe vorbire, subiecții au fost împărțiți în patru categorii, fiecare menită să răspundă unei anumite întrebări a studiului:

 

1A) Ar putea o persoană care suferă de balbism să-și îmbunătățească fluența limbajului dacă i se spune că vorbește normal? Grupul a fost format din cinci copii care au fost notați cu balbism, dar cărora li s-a repetat sistematic pe parcursul experimentului că vorbesc normal și că sunt catalogați eronat drept bâlbâiți, atât de către organizatorii studiului, cât și de către personalul instituției;

 

1B) Ar putea reafirmarea etichetei de „bâlbâit” să afecteze fluența de vorbire a persoanelor cu balbism? Format din cinci copii care aveau, de asemenea, deficiențe de vorbire, acesta a acționat ca grup de control pentru 1A; copiilor li se spunea repetat că sunt în mod cert bâlbâiți și, chiar și dacă înregistrau progrese în fluența limbajului, acestea nu le erau recunoscute;

 

2A) Ar putea o persoană care vorbește normal să dezvolte balbism dacă i se pune în mod repetat eticheta de bâlbâit? Partea cea mai problematică moral a studiului, grupul a constat din șase copii evaluați ca vorbitori fluenți, dar cărora li s-a repetat faptul că ar avea, de fapt, defecte de vorbire;

 

2B) Ar putea o persoană care vorbește normal să capete și mai multă fluență dacă i se confirmă în mod repetat că nu are defecte de vorbire? Funcționând tot ca grup de control, de data aceasta pentru 2A, a fost alcătuit din șase copii fără balbism, cărora li se spunea că vorbeau normal și le erau recunoscute progresele făcute în fluența limbajului.

 

Ideea de a manipula copii care nu au defecte de vorbire că sunt bâlbâiți este din start una neetică, dar modul în care li se prezenta acest fapt este cel care duce experimentul aproape de tortură psihologică. În urma evaluărilor periodice a capacităților de vorbire, copiilor din grupa 2A li se prezenta drept rezultat următoarea frază:

 

Echipa a ajuns la concluzia că ai probleme mari cu fluența limbajului. Tipul de întrerupere al limbajului de care dai dovadă este foarte indezirabil. Aceste întreruperi indică faptul că ești bâlbâit. Ai multe simptome ale unui copil care începe să se bâlbâie. De fapt, chiar începi să te bâlbâi.

 

Mary Tudor, An experimental study of the effect of evaluative labeling of speech fluency

 

După acest verdict, copiilor din grupa 2A le erau prezentate „soluții” pentru a evita bâlbâiala fictivă, printre care se numără „nu vorbi niciodată dacă nu crezi că o poți face fluent” sau „dacă te întrerupi, oprește-te și ia-o de la capăt”.

 

Conform tezei lui Tudor, efectele asupra copiilor din grupa 2A au fost catastrofale. În evaluarea finală a unei fetițe de nouă ani din grup, cercetătoarea a notat că aceasta „refuză să vorbească”. Alți subiecți din grup au devenit mai retrași și izolați social, performanța lor școlară a scăzut, iar copiii au început să vorbească lent și cu întreruperi, chiar dacă, în afară de două cazuri, fluența generală a limbajului nu a fost afectată.

 

În plus, studiul nu a atins concluzii prea relevante. Nu au existat diferențe prea mari în evoluția deficiențelor de vorbire între categoriile 1A și 1B, arătând că simpla etichetare ca vorbitor normal nu reprezintă un posibil curs de tratament.

 

Experimentul a afectat-o și pe Mary Tudor, care a condus ședințele de evaluare cu copiii și a fost martoră la problemele psihologice induse celor din grupa 2A, așa că după terminarea experimentului a revenit la orfelinat pentru a le oferi acestora ședințe reale de terapie de vorbire, încercând să-i convingă că nu au, de fapt, deficiențe de vorbire.

 

Nu se știu foarte multe despre efectele pe termen lung ale experimentului, deoarece acesta a rămas ascuns ca teza de master a lui Tudor până la începutul anilor 2000. Wendell Johnson nu a urmărit publicarea unui studiu propriu, de teama că ar putea fi comparat cu experimentele umane efectuate de naziști în al Doilea Război Mondial.

 

Experimentul a fost, însă, mediatizat în urma unei investigații a San Jose Mercury News în 2001, în urma căruia trei dintre subiecții încă în viață și urmașii altor patru s-au constituit ca parte vătămată într-un proces împotriva statului Iowa, acuzând faptul că experimentul le-a lăsat efecte psihologice și emoționale negative persistente pentru tot restul vieții. În urma unei medieri, au primit suma de 1,2 milioane de dolari, după un proces în care inclusiv Mary Tudor a depus mărturie.

 

experimente neetice

Un pui de macac rhesus din studiul lui Harlow agățându-se de păpușa-mamă textilă. Wikimedia Commons

 

Cifre Articol MindcraftStories_2Depresia în urma izolării extreme, indusă intenționat în macaci de laborator

Numele lui Harry Harlow este arhicunoscut în lumea psihologiei; un studiu-recenzie din 2002 a arătat că a fost al 26-lea cel mai citat nume în lucrările științifice din domeniu din secolul XX. Problema este că cercetările sale s-au bazat pe experimente destul de sinistre efectuate pe pui de macaci rhesus, „ajutând” la pornirea discuției despre limitele etice ale experimentelor pe animale.

 

De exemplu, în anii ’30, după ce Harlow și-a făcut propria colonie de macaci, a efectuat experimente pentru a studia reacția puilor atunci când aceștia sunt separați de mame. Subiecții au prezentat diferențe semnificative față de puii din grupurile de control care au rămas cu mamele, având deficiențe sociale și preferând solitudinea în detrimentul vieții de grup. 

 

Această linie de cercetare a culminat la începutul anilor 1950, când Harlow a dorit să observe dacă legătura dintre bebeluș și mamă este creată strict de nevoi fiziologice, precum alăptarea, sau dacă aceasta implică și aspecte psihologice. A creat astfel experimentul mamelor surogat: le-a introdus puilor de macaci două păpuși care să joace rolul de mamă, una din material textil, care încerca să imite aspectul unui macac real, și alta făcută exclusiv din sârmă.

 

Studiul a avut mai multe etape, incluzând una care a observat că, și atunci când „mama” din sârmă era singura care prezenta o metodă de hrănire, puii preferau confortul celei din material textil, interacționând cu prima doar pentru a se hrăni. Într-o altă fază, Harlow observat că atunci când puii au fost puși în medii necunoscute, aceștia au avut reacții complet diferite în funcție de absența sau prezența păpușilor-mamă. Fără acestea, puii au rămas pe loc, paralizați de frică, însă odată ce acestea au fost introduse, după o perioadă în care s-au legat de ele, puii au început să exploreze mediul străin.

 

O altă parte a experimentului, în care pui individuali au fost lăsați fie cu mama textilă, fie cu cea din sârmă, a observată că grupul din urmă a prezentat probleme digestive constante, interpretat ca efect al stresului psihologic de lipsa confortului atunci când au contact cu figura maternă.

 

Separarea animalelor de mame și inducerea problemelor comportamentale sau psihologice ale acestora a devenit ulterior o problemă etică, dar a avut o influență majoră asupra studiilor pedagogice de la acea vreme, aducând argumente împotriva unei școli de gândire care susținea că limitarea contactului dintre prunci și mame ar fi recomandată, pentru a evita „răsfățarea” în exces a copiilor.

 

Experimentul de mai sus nu se compară cu tratamentul crud pe care Harlow l-a aplicat animalelor într-unul din studiile ulterioare, menit să studieze efectele izolării și să inducă primatele într-o stare depresivă. Inițial, macaci nou-născuți au fost plasate într-o cușcă de oțel cu o oglindă prin care se putea privi doar din exterior, astfel încât singurul lor contact cu lumea externă să fie reprezentat de mâinile „îngrijitorilor” atunci când curățau cușca sau le hrăneau.

 

Animalele care au fost ținute astfel pentru mai mult de 30 de zile au dat semne de traumă psihologică majoră, refuzând să se miște, să exploreze și, în două cazuri, să mănânce, chiar și atunci când erau puse lângă alți macaci, pentru sesiuni scurte.

 

Și mai monstruos a fost modul în care Harlow a încercat să le testeze capacitatea de a deveni părinți: pentru că refuzau contactele sexuale, subiectele feminine erau imobilizate într-o postură de împerechere și introduse în încăperi cu alți masculi. Rezultatele au fost tulburătoare: în cel mai bun caz, mamele izolate și-au ignorat nou-născuții, iar în situațiile extreme i-au torturat și ucis.

 

Totul a culminat atunci când Harlow a creat un instrument pe care l-a numit „groapa disperării”; o cușcă în formă de V, cu laturi create pentru a preveni cățărarea și acoperiș de care maimuțele nu se puteau agăța, dotate cu recipiente speciale pentru apă și mâncare care puteau fi schimbate din exterior. Aici, Harlow a introdus macaci tineri deja integrați social, cu scopul de a le induce simptome depresive.

 

Subiecții introduși în această cameră au refuzat să se mai miște după câteva zile, rămânând în aceeași poziție, la baza aparatului. Chiar și după reinserția acestora în grupurile sociale originale, s-a observat o regresie majoră a abilităților sociale, precum și o lipsă a dorinței de a explora, care a persistat pentru câteva luni.

 

O altă problemă a fost că aceste experimente nu au oferit detalii neștiute până atunci despre tulburările depresive și nu a ajutat prea mult cercetările ulterioare pe marginea subiectului, nici nu au dusla dezvoltarea unor terapii noi. Colegi ai lui Harlow de la Universitatea din Wisconsin-Madison au declarat, ulterior, că cercetătorul a început să fie obsedat de studiul depresiei și al izolării după ce a aflat că soția sa a fost diagnosticată cu cancer.

 

 

Copii de origine indo-americană în unul din dormitoarele de la o școală rezidențială administrată de biserică, Hulton Archive via Getty Images

 

Cifre Articol MindcraftStories_3Teste ale vaccinului BCG efectuate pe copii indigeni din Canada

Detaliile despre crimele și tratamente inumane aplicate în masă copiilor din populațiile indigene din Canada, prin intermediul unui sistem de școli rezidențiale administrat de biserică, obligatoriu pentru aceste grupuri etnice între 1894 și 1947, continuă să iasă la iveală. Dar o latură mai puțin cunoscută a scandalului este faptul că copiii din astfel de școli au fost înrolați fără acordul lor sau al părinților în multe studii medicale sau despre nutriție, inclusiv unele care au presuspus înfometarea copiilor.

 

De asemenea, între 1933 și 1945, peste 600 de copii indigeni din regiunea Saskatchewan au fost parte al unui test clinic al vaccinului anti-tuberculoză BCG la sanatoriul Qu’Appelle.

 

Având în vedere că eficiența vaccinului a fost demonstrată între timp, precum și faptul că BCG încă este singurul vaccin autorizat împotriva bolii, testul nu sună neapărat rău. Mai ales că, la momentul respectiv, trecuse deja peste un deceniu de la prima administrare a BCG-ului la om, timp în care siguranța serului fusese certificată, în ciuda scepticismului din partea publicului.

 

Însă circumstanțele din jurul testului au fost mult mai imorale, susține Maureen Lux, o expertă în istoria medicinei și a relațiilor medicale care a adus cazul în atenția publică într-un articol publicat în 1998 în Canadian Bulletin of Medical History.

 

Istorica explică faptul că motivația principală a studiului nu a fost ajutorarea populației indigene sau testarea vaccinului pentru diferențe de eficiență sau siguranță la alte etnii, ci acesta a fost derulat pentru a vedea dacă acesta poate rezolva problema tuberculozei în „rase mai puțin evoluate”, în vorbele îndrumătorului experimentului, doctorul R. G. Ferguson.

 

Populația indigenă avea rate de îmbolnăvire mult mai mari de tubercoluză la acea vreme, în mare din cauza condițiilor precare de trai din rezervații, ceea ce a dus la ideea că aceasta ar fi mult mai susceptibilă la boală decât populația albă. În acest context, se considera că rezervațiile prezentau pericole de focare constante, periculoase pentru albi.

 

De altfel, în studiile despre ratele de tuberculoză din populațiile indo-americane efectuate înainte de aplicarea vaccinului, Ferguson obișnuia să separe copiii indigeni care ar avea „sânge de alb” – care avea un părinte cunoscut alb, sau al cărui aspect fizic indica acest lucru – de cei „complet primitivi”, considerând că primii ar avea o rezistență deja sporită. Pentru copiii înrolați în școlile rezidențiale, acceptul a fost obținut de la directorii albi ai acestora, nu de la părinți.

 

Premisele incorecte au fost demonstrate și de rezultatele studiului: chiar dacă ratele de tuberculoză au scăzut pentru copiii indigeni vaccinați, ele tot au rămas duble față de cele cunoscute în rândul persoanelor albe vaccinate. Mai mult, aproximativ o cincime dintre copiii vaccinați au murit în timpul studiului din cauze legate de nivelul de trai scăzut, precum boli ca pneumonia și gastroenterita.

 

experimentul Tuskegee

Un doctor prelevând sânge de la unul dintre bărbații implicați în studiul din Tuskegee. National Archive/Wikimedia Commons

 

Cifre Articol MindcraftStories_4Experimentul Tuskegee: afro-americani lăsați să moară pentru studierea sifilisului

Unul dintre cele mai problematice studii medicale a fost efectuat chiar de către fosta agenție publică de sănătate a Statelor Unite, USPHS. În parteneriat cu Universitatea Tuskegee, din Alabama – o instituție de educație care deservește majoritar studenți afro-americani –, agenția a recrutat 600 de bărbați negri din comunități sărace din zonă, în 1932, pentru un studiu despre evoluția sifilisului atunci când acesta nu este tratat.

 

Dintre cei 399 de bărbați infectați cu sifilis care au participat (restul de 201 au format grupul de control), niciunul nu a fost înștiințat de faptul că suferă de această boală. În schimb, li s-a spus că vor fi tratați pentru „sânge rău”, un termen colocvial pentru mai multe afecțiuni medicale. În schimb, au primit examinări medicale și mese gratuite, precum și asigurare de înmormântare. La fel ca în cazul studiului BCG din Canada, inițiatorii studiului au plecat de la premisa că afro-americani sunt mai susceptibili bolilor venerice din cauze rasiale.

 

Studiul ar fi trebuit să dureze inițial șase luni, însă a ajuns cumva să fie extins la 40 de ani, timp în care participanților le-a fost ascuns în continuare diagnosticul. Mai mult, chiar și după ce penicilina a devenit tratamentul standard pentru sifilis la mijlocul anilor ’40, bărbații înrolați în experiment nu l-au primit. În schimb, li s-au oferit tratamente placebo sau unele învechite, precum frecții cu o alifie din mercur metalic sau arsfenamină (salvarsan), primul agent antimicrobian modern.

 

Din această cauză, pe parcursul studiului, 100 dintre subiecții involuntari au murit din cauza sifilisului sau a unor complicații ale bolii, 40 dintre soțiile celor infectați au fost, la rândul lor, infectate, iar 19 copii s-au născut cu sifilis congenital.

 

Experimentul a fost desfășurat în secret, până când a fost dezvăluit de o investigație Associated Press în 1972, iar o recenzie internă a autorităților medicale federale a concluzionat că rezultatele acestuia au fost „disproporționat de slabe, comparat cu riscurile cunoscute pentru subiecții umani implicați”, ducând la anularea acestuia. Victimele au primit daune de $10 milioane, iar supraviețuitorii, soțiile, văduvele și copiii acestora au primit asigurări medicale decontate pe viață de către autorități.

 

Cifre Articol MindcraftStories_5Experimentul Micul Albert: cum să induci fobii într-un bebeluș

John B. Watson este cunoscut în lumea psihologiei ca părinte al școlii behaviorismului – care studiază strict comportamentul uman ca relație la stimuli exteriori –, dar este asociat și cu unul dintre cele mai controversate experimente din istoria domeniului. Asta pentru că a încercat, în 1920, să demonstreze empiric funcționarea condiționării pavloviene la oameni, cu „ajutorul” unui subiect care nici nu împlinise un an.

 

În 1919, Watson și asistenta sa de la Universitatea John Hopkins, Rosalie Raynor, au folosit  un copil de doar nouă luni, numit Albert, de la o instituție pediatrică de pe campusul universității, într-un un experiment în care au încercat să-i creeze acestuia o fobie față de anumite animale folosind stimuli exclusiv exteriori./

 

După ce a fost expus mai multor animale, obiecte și măști într-un test de referință, în care nu a arătat fobii față de acestea, cercetătorii au încercat să-i creeze lui Albert o fobie de șoareci. În acest sens, a fost expus unui șoarece alb de laborator și lăsat să se joace cu acesta, dar de fiecare dată când îl atingea, Watson și Rayner creau un sunet puternic brusc în spatele acestuia prin lovirea unei bare de oțel cu un ciocan, un stimul care îl făcea pe Albert să plângă.

 

În urma câtorva ședințe în care cele două acțiuni au fost coroborate, bebelușul a fost lăsat singur cu șoarecele fără zgomot, însă a avut reacții similare față de acesta precum cea provocată de lovirea barei, semn că Albert a asociat cei doi stimuli. Ulterior, Watson și Raynor au reușit să-i extindă prin metode similare fobia la iepuri, câini cu blană lungă și măști de Moș Crăciun.

 

Studiul s-a încheiat brusc în condiții neelucidate, teoria cea mai plauzibilă fiind că mama lui Albert, asistentă maternală la institutul de pediatrie, a aflat despre experimente și a plecat cu fiul ei din localitate. Identitatea lui Albert a rămas un mister, deși cercetători ulterioare i-au atribuit-o fie unui minor decedat la vârsta de șase ani, fie unui bărbat decedat în 2007, la vârsta de 87 de ani.

 

În orice caz, Watson nu a avut oportunitatea de a încerca să inverseze condiționarea lui Albert, ceea ce înseamnă că experimentul l-ar fi putut lăsa cu fobii pe termen lung. Dar și metoda științifică a experimentului a avut parte de destule critici: în primul rând, studiul a fost efectuat pe o singur subiect, fără grup de control, reducându-i capacitatea de a crea interpretări generale.

 

Pe de altă parte, reacțiile lui Albert din părțile filmate ale experimentului ar putea sugera că acestuia nu i-a fost indusă o fobie, ci doar răspunsuri la un stimuli de frică – se observă că, atunci când bebelușul a fost lăsat să își sugă propriul deget, acesta nu a reacționat la fel de puternic la zgomot sau la ceilalți stimuli coroborați cu acesta.

 

O parte din potențialele efecte ale condiționării pavloviene de la vârste fragede la oameni pot fi observate, în schimb în viața personală a lui Watson – în timpul studiului, și-a părăsit soția pentru a se căsători cu Rayner, într-un scandal amoros care a dus la demiterea sa de la John Hopkins; cei doi au avut doi copii pe care i-au crescut cu principii behavioriste, iar ambii au avut ulterior tentative de suicid.

 

Experimentul Stanford

Unul dintre „prizonierii” din experimentul Stanford este arestat. prisonexp.org

 

 

 

Bonus: Experimentul Stanford și brutalitatea unor oameni comuni

Poate unul dintre cele mai infame experimente efectuate la o universitate de renume, e trecut la categoria bonus pentru că validitatea sa științifică este discutabilă și aprig criticată.

 

Desfășurat la universitatea care îi dă numele, în vara lui 1971, experimentul a urmărit studierea comportamentului unor persoane „normale” atunci când sunt puse într-un scenariu cu roluri de putere disproporționate, în acest caz cel al gardienilor de penitenciar și prizonierilor.

 

Astfel, sub conducerea profesorului Phillip Zimbardo, într-o clădire de la Stanford a fost creat un spațiu similar unui penitenciar, cu celule de diferite tipuri de confort (incluzând carcere). Apoi, 24 de bărbați au fost selectați, pe baza unor teste de personalitate care indicau că nu au tulburări de comportament, pentru a fi împărțiți în două grupuri egale, gardieni și prizonieri. Fiecare grup avea uniforme specifice, iar gardienii au primit un instructaj despre cum să se comporte cu prizonierii (de exemplu, să-i strige după numărul de identificare al salopetei).

 

Experimentul a pornit de la arestările simulate ale prizonierilor și ar fi trebuit să dureze două săptămâni, însă a ajuns să fie anulat după doar șase zile. Motivul a fost nivelul de brutalitate ridicat al gardienilor, care au început să tortureze psihologic prizonierii după o revoltă a acestora. 

 

Aceștia din urmă erau obligați să se dezbrace, să se ușureze în găleți din celule, să facă flotări sau să poarte cutii pe cap. Intensitatea abuzurilor creștea noaptea, atunci când gardienii aveau impresia că experimentul nu este monitorizat.

 

Pe lângă faptul că a dus la situații de abuz emoțional extrem, experimentul a fost criticat din punct de vedere etic, pentru că prizonierii au fost lăsați să iasă prematur din experiment doar dacă dădeau semne de cedare nervoasă, deși li se spusese inițial că pot opta să-l întrerupă în orice moment.

 

Din punct de vedere științific, multe critici au fost aduse instructajului oferit gardienilor, care i-a încurajat să fie agresivi față de prizonieri (dar fără a-i abuza direct fizic). Coroborat cu lipsa unui sistem care să descurajeze abuzurile, criticii sugerează că autorii le-au influențat participanților comportamentul suficient pentru ca studiul să nu mai fie o observație obiectivă.

 

Text de Ionuț Preda

Redactor cu câțiva ani de experiență în presa centrală. Este curios despre aplicarea tehnologiilor SF în lumea reală și evoluția ideilor de-a lungul istoriei.

 

https://mindcraftstories.ro/stiinta/5-experimente-stiintifice-care-au-depasit-limitele-eticii/

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

Simbioza om-calculator

 

 

JCR Licklider

IRE Transactions on Human Factors in Electronics,

volumul HFE-1, paginile 4-11, martie 1960

 

Rezumat

Simbioza om-calculator este o dezvoltare așteptată în interacțiunea de cooperare între bărbați și computerele electronice. Va implica o cuplare foarte strânsă între membrii umani și cei electronici ai parteneriatului. Obiectivele principale sunt 1) să permită computerelor să faciliteze gândirea formulativă, deoarece facilitează acum soluția problemelor formulate și 2) să permită bărbaților și computerelor să coopereze în luarea deciziilor și controlul situațiilor complexe fără a depinde inflexibil de programele predeterminate. În parteneriatul simbiotic anticipat, bărbații vor stabili scopurile, vor formula ipotezele, vor determina criteriile și vor efectua evaluările. Mașinile de calcul vor face munca de rutină care trebuie făcută pentru a pregăti calea pentru perspective și decizii în gândirea tehnică și științifică. Analizele preliminare indică faptul că parteneriatul simbiotic va efectua operațiuni intelectuale mult mai eficient decât le poate efectua omul singur. Condițiile preliminare pentru realizarea unei asocieri eficiente și cooperative includ evoluții în partajarea timpului computerului, în componentele memoriei, în organizarea memoriei, în limbaje de programare și în echipamentele de intrare și ieșire.

1 Introducere

1.1 Simbioză

Smochinul este polenizat doar de insecta Blastophaga grossorun . Larva insectei trăiește în ovarul smochinului și de acolo își obține hrana. Arborele și insecta sunt astfel puternic interdependenți: copacul nu se poate reproduce fără insectă; insecta nu poate mânca fără copac; împreună, ele constituie nu numai un parteneriat viabil, ci și productiv și înfloritor. Această cooperativă „care trăiește împreună în asociere intimă, sau chiar în unire strânsă, a două organisme diferite” se numește simbioză [27].

 

„Simbioza om-calculator este o subclasă de sisteme om-mașină. Există multe sisteme om-mașină. În prezent, însă, nu există simbioze om-calculator. Scopul acestei lucrări este de a prezenta conceptul și, sperăm, de a să promoveze dezvoltarea simbiozei om-calculator prin analizarea unor probleme de interacțiune dintre oameni și mașinile de calcul, atrăgând atenția asupra principiilor aplicabile ale ingineriei om-mașină și subliniind câteva întrebări la care sunt necesare răspunsuri de cercetare nu prea mulți ani, creierul uman și mașinile de calcul vor fi cuplate foarte strâns, iar parteneriatul rezultat va gândi așa cum niciun creier uman nu a gândit și procesat date într-un mod care nu este abordat de mașinile de manipulare a informațiilor pe care le cunoaștem astăzi.

 

1.2 Între „Omul extins mecanic” și „Inteligenta artificială”

Ca concept, simbioza om-calculator este diferită într-un mod important de ceea ce North [21] a numit „om extins mecanic”. În sistemele om-mașină din trecut, operatorul uman a furnizat inițiativa, direcția, integrarea și criteriul. Părțile mecanice ale sistemelor erau simple extensii, mai întâi ale brațului uman, apoi ale ochiului uman. Aceste sisteme cu siguranță nu constau din „organisme diferite care trăiesc împreună…” Exista un singur tip de organism – omul – iar restul era acolo doar pentru a-l ajuta.

 

Într-un sens, desigur, orice sistem creat de om este destinat să ajute omul, să-i ajute pe un om sau pe oameni din afara sistemului. Dacă ne concentrăm asupra operatorului uman din sistem, totuși, vedem că, în unele domenii ale tehnologiei, a avut loc o schimbare fantastică în ultimii câțiva ani. „Extensia mecanică” a făcut loc înlocuirii bărbaților, automatizării, iar bărbații care rămân sunt acolo mai mult pentru a ajuta decât pentru a fi ajutați. În unele cazuri, în special în sistemele mari de informare și control centrate pe computer, operatorii umani sunt responsabili în principal pentru funcțiile pe care sa dovedit imposibil de automatizat. Astfel de sisteme („mașini extinse uman,” le-ar putea numi North) nu sunt sisteme simbiotice. Sunt sisteme „semi-automate”, sisteme care au început să fie complet automate, dar nu au îndeplinit obiectivul.

 

Simbioza om-calculator nu este probabil paradigma supremă pentru sistemele tehnologice complexe. Pare cu totul posibil ca, în timp util, „mașinile” electronice sau chimice să depășească creierul uman în majoritatea funcțiilor pe care le considerăm acum exclusiv în domeniul său. Chiar și acum, programul IBM-704 al lui Gelernter pentru demonstrarea teoremelor în geometria plană se desfășoară aproximativ în același ritm ca și elevii de liceu din Brooklyn și face erori similare.[12] Există, de fapt, mai multe programe de demonstrare a teoremelor, de rezolvare a problemelor, de joc de șah și de recunoaștere a modelelor (prea multe pentru o referință completă [1, 2, 5, 8, 11, 13, 17, 18, 19, 22). , 23, 25]) capabile să rivalizeze cu performanța intelectuală umană în zone restrânse; iar „rezolvarea problemelor generale” a lui Newell, Simon și Shaw [20] poate elimina unele dintre restricții. Pe scurt, pare că merită să evităm discuțiile cu (alți) entuziaști ai inteligenței artificiale, acordând dominație în viitorul îndepărtat al cerebrației numai mașinilor. Cu toate acestea, va exista o perioadă destul de lungă în care principalele progrese intelectuale vor fi realizate de oameni și computere care lucrează împreună în asociere intimă. Un grup de studiu multidisciplinar, care examinează viitoarele probleme de cercetare și dezvoltare ale Forțelor Aeriene, a estimat că va fi 1980 înainte ca evoluțiile inteligenței artificiale să facă posibil ca mașinile singure să gândească mult sau să rezolve probleme de importanță militară. Asta ar lăsa, să zicem, cinci ani pentru a dezvolta simbioza om-calculator și 15 ani pentru a o folosi. Cei 15 pot fi 10 sau 500, dar acei ani ar trebui să fie din punct de vedere intelectual cei mai creativi și incitanți din istoria omenirii.

 

2 Obiective ale simbiozei om-calculator

Calculatoarele actuale sunt concepute în primul rând pentru a rezolva probleme preformulate sau pentru a procesa date conform procedurilor predeterminate. Cursul calculului poate fi condiționat de rezultatele obținute în timpul calculului, dar toate alternativele trebuie prevăzute în avans. (Dacă apare o alternativă neprevăzută, întregul proces se oprește și așteaptă extinderea necesară a programului.) Cerința de preformulare sau predeterminare nu este uneori un mare dezavantaj. Se spune adesea că programarea pentru o mașină de calcul obligă cineva să gândească clar, că disciplinează procesul de gândire. Dacă utilizatorul își poate gândi problema în avans, asocierea simbiotică cu o mașină de calcul nu este necesară.

 

Cu toate acestea, multe probleme care pot fi gândite în avans sunt foarte greu de gândit în avans. Ar fi mai ușor de rezolvat și ar putea fi rezolvate mai rapid, printr-o procedură de încercare și eroare ghidată intuitiv, în care computerul a cooperat, dezvăluind defecte în raționament sau dezvăluind întorsături neașteptate ale soluției. Alte probleme pur și simplu nu pot fi formulate fără ajutorul unei mașini de calcul. Poincare a anticipat frustrarea unui grup important de potențiali utilizatori de computer când a spus: „Întrebarea nu este „Care este răspunsul?” Întrebarea este: „Care este întrebarea?” Unul dintre obiectivele principale ale simbiozei om-calculator este de a aduce mașina de calcul în mod eficient în părțile formulative ale problemelor tehnice.

 

Celălalt obiectiv principal este strâns legat. Este de a aduce mașinile de calcul în mod eficient în procese de gândire care trebuie să continue în „timp real”, timp care se mișcă prea repede pentru a permite utilizarea computerelor în moduri convenționale. Imaginați-vă că încercați, de exemplu, să conduceți o luptă cu ajutorul unui computer pe un astfel de program ca acesta. Tu formulezi problema astazi. Mâine petreci cu un programator. Săptămâna viitoare computerul alocă 5 minute pentru asamblarea programului și 47 de secunde pentru a calcula răspunsul la problema dvs. Primești o foaie de hârtie de 20 de picioare lungime, plină de numere care, în loc să ofere o soluție finală, sugerează doar o tactică care ar trebui explorată prin simulare. Evident, bătălia avea să se încheie înainte ca al doilea pas în planificarea ei să fie început. Pentru a gândi în interacțiune cu un computer în același mod în care gândești cu un coleg a cărui competență o completează pe a ta, va necesita o cuplare mult mai strânsă între om și mașină decât este sugerat de exemplu și decât este posibil astăzi.

 

3 Necesitatea participării computerului la gândirea formulativă și în timp real

Paragrafele precedente au presupus în mod tacit că, dacă ar putea fi introduse efectiv în procesul de gândire, funcțiile care pot fi îndeplinite de mașinile de prelucrare a datelor ar îmbunătăți sau ar facilita gândirea și rezolvarea problemelor într-un mod important. Această ipoteză poate necesita justificare.

 

3.1 O analiză preliminară și informală în timp și mișcare a gândirii tehnice

În ciuda faptului că există o literatură voluminoasă despre gândire și rezolvarea problemelor, inclusiv studii intensive de istorie de caz ale procesului de invenție, nu am putut găsi nimic comparabil cu o analiză de studiu în timp și mișcare a muncii mentale a unei persoane angajate. într-o întreprindere științifică sau tehnică. Prin urmare, în primăvara și vara lui 1957, am încercat să țin evidența a ceea ce a făcut de fapt o persoană moderat tehnică în timpul orelor pe care le considera dedicat muncii. Deși eram conștient de inadecvarea eșantionării, am fost propriul meu subiect.

 

Curând a devenit evident că principalul lucru pe care l-am făcut a fost să țin evidența, iar proiectul ar fi devenit un regres infinit dacă ținerea evidenței ar fi fost realizată în detaliul prevăzut în planul inițial. Nu a fost. Cu toate acestea, am obținut o imagine a activităților mele care mi-a dat o pauză. Poate că spectrul meu nu este tipic – sper că nu este, dar mă tem că este.

 

Aproximativ 85% din timpul meu de „gândire” l-am petrecut ajungând să mă gândesc, să iau o decizie, să învăț ceva ce trebuia să știu. A fost mult mai mult timp pentru a găsi sau a obține informații decât pentru a le digera. Ore au trecut în trasarea graficelor, iar alte ore în instruirea unui asistent despre cum să comploteze. Când graficele au fost terminate, relațiile au fost imediat evidente, dar a trebuit să fie făcută trasarea pentru a le face așa. La un moment dat, a fost necesar să se compare șase determinări experimentale ale unei funcții care relaționează inteligibilitatea vorbirii cu raportul vorbire-zgomot. Nu doi experimentatori nu au folosit aceeași definiție sau măsurare a raportului vorbire-zgomot. Au fost necesare câteva ore de calcul pentru a obține datele într-o formă comparabilă. Când erau într-o formă comparabilă, a durat doar câteva secunde pentru a determina ce trebuia să știu.

 

Pe parcursul perioadei pe care am examinat-o, pe scurt, timpul meu de „gândire” a fost dedicat în principal activităților care erau în esență clericale sau mecanice: căutarea, calculul, trasarea, transformarea, determinarea consecințelor logice sau dinamice ale unui set de ipoteze sau ipoteze, pregătirea cale pentru o decizie sau o perspectivă. Mai mult decât atât, alegerile mele despre ce să încerc și ce să nu încerc au fost determinate într-o măsură jenant de mare de considerente de fezabilitate clericală, nu de capacitatea intelectuală.

 

Principala sugestie transmisă de descoperirile tocmai descrise este că operațiunile care umplu cea mai mare parte a timpului presupus a fi dedicate gândirii tehnice sunt operații care pot fi efectuate mai eficient de mașini decât de bărbați. Probleme grave sunt puse de faptul că aceste operații trebuie efectuate pe diverse variabile și în secvențe neprevăzute și în continuă schimbare. Dacă aceste probleme pot fi rezolvate în așa fel încât să creeze o relație simbiotică între un om și o mașină rapidă de recuperare a informațiilor și de prelucrare a datelor, totuși, pare evident că interacțiunea de cooperare ar îmbunătăți foarte mult procesul de gândire.

 

Ar putea fi potrivit să recunoaștem, în acest moment, că folosim termenul „calculator” pentru a acoperi o clasă largă de mașini de calcul, de prelucrare a datelor și de stocare și recuperare a informațiilor. Capacitățile mașinilor din această clasă cresc aproape zilnic. Prin urmare, este periculos să faci declarații generale despre capacitățile clasei. Poate că este la fel de periculos să faci declarații generale despre capacitățile bărbaților. Cu toate acestea, anumite diferențe genotipice de capacitate între bărbați și computere ies în evidență și au o influență asupra naturii posibilei simbioze om-calculator și a valorii potențiale a realizării acesteia.

 

După cum s-a spus în diferite moduri, bărbații sunt dispozitive zgomotoase, cu bandă îngustă, dar sistemele lor nervoase au foarte multe canale paralele și simultan active. Față de bărbați, mașinile de calcul sunt foarte rapide și foarte precise, dar sunt constrânse să efectueze doar una sau câteva operații elementare la un moment dat. Bărbații sunt flexibili, capabili să „se programeze în mod contingent” pe baza informațiilor nou primite. Calculatoarele sunt unice, constrânse de „preprogramarea” lor. Bărbații vorbesc în mod natural limbaje redundante organizate în jurul obiectelor unitare și acțiunilor coerente și utilizând 20 până la 60 de simboluri elementare. Calculatoarele vorbesc „în mod natural” limbaje neredundante, de obicei cu doar două simboluri elementare și fără apreciere inerentă nici a obiectelor unitare, nici a acțiunilor coerente.

 

Pentru a fi riguros corect, acele caracterizări ar trebui să includă mulți calificativi. Cu toate acestea, imaginea diferențelor (și, prin urmare, potențialei suplimentare) pe care o prezintă este în esență validă. Mașinile de calcul pot face ușor, bine și rapid multe lucruri care sunt dificile sau imposibile pentru om, iar oamenii pot face ușor și bine, deși nu rapid, multe lucruri care sunt dificile sau imposibile pentru computere. Aceasta sugerează că o cooperare simbiotică, dacă reușește să integreze caracteristicile pozitive ale bărbaților și computerelor, ar fi de mare valoare. Diferențele de viteză și de limbă, desigur, pun dificultăți care trebuie depășite.

 

4 Funcții separabile ale bărbaților și computerelor în Asociația Simbiotică Anticipată

Se pare probabil că contribuțiile operatorilor umani și ale echipamentelor se vor amesteca atât de complet în multe operațiuni încât va fi dificil să le separăm bine în analiză. Acesta ar fi cazul; în culegerea de date pe care să se bazeze o decizie, de exemplu, atât bărbatul, cât și computerul au venit cu precedente relevante din experiență și dacă computerul a sugerat apoi un curs de acțiune care a fost de acord cu judecata intuitivă a omului. (În programele care dovedesc teoreme, calculatoarele găsesc precedente în experiență, iar în sistemul SAGE, ele sugerează căi de acțiune. Cele de mai sus nu sunt un exemplu exagerat. ) În alte operațiuni, totuși, contribuțiile oamenilor și echipamentelor vor fi într-o oarecare măsură separabile.

 

Bărbații vor stabili obiectivele și vor furniza motivațiile, desigur, cel puțin în primii ani. Vor formula ipoteze. Vor pune întrebări. Se vor gândi la mecanisme, proceduri și modele. Ei își vor aminti că o astfel de persoană a făcut o lucrare posibil relevantă pe un subiect de interes în 1947, sau, oricum, la scurt timp după al Doilea Război Mondial, și vor avea o idee în ce reviste ar fi putut fi publicată. În general, ei vor face contribuții aproximative și falibile, dar conducătoare, și vor defini criterii și vor servi ca evaluatori, judecând contribuțiile echipamentelor și ghidând linia generală de gândire.

 

În plus, bărbații se vor ocupa de situațiile cu probabilitate foarte scăzută atunci când astfel de situații apar cu adevărat. (În sistemele actuale om-mașină, aceasta este una dintre cele mai importante funcții ale operatorului uman. Suma probabilităților alternativelor cu probabilitate foarte mică este adesea mult prea mare pentru a fi neglijată. ) Bărbații vor completa golurile, fie în rezolvarea problemei sau în programul de calculator, atunci când computerul nu are niciun mod sau rutină care să fie aplicabilă într-o anumită circumstanță.

 

Echipamentul de procesare a informațiilor, la rândul său, va converti ipotezele în modele testabile și apoi va testa modelele pe baza datelor (pe care operatorul uman le poate desemna aproximativ și le poate identifica ca relevante atunci când computerul le prezintă spre aprobare). Echipamentul va răspunde la întrebări. Acesta va simula mecanismele și modelele, va efectua procedurile și va afișa rezultatele operatorului. Acesta va transforma datele, va reprezenta grafice („cutting the cake” în orice mod specifică operatorul uman sau în mai multe moduri alternative dacă operatorul uman nu este sigur ce vrea). Echipamentul va interpola, extrapola și transforma. Acesta va converti ecuațiile statice sau declarațiile logice în modele dinamice, astfel încât operatorul uman să le poată examina comportamentul. În general, va efectua operațiunile rutinizabile, clericale, care umple intervalele dintre decizii.

 

În plus, computerul va servi ca o mașină de inferență statistică, teoria deciziei sau teoria jocurilor pentru a face evaluări elementare ale cursurilor de acțiune sugerate ori de câte ori există suficientă bază pentru a susține o analiză statistică formală. În cele din urmă, va face cât de profitabil poate diagnostica, potrivi modelele și recunoaște relevanța, dar va accepta în mod clar un statut secundar în acele zone.

 

5 Condiții preliminare pentru realizarea simbiozei om-calculator

Echipamentul de prelucrare a datelor postulat tacit în secțiunea precedentă nu este disponibil. Programele de calculator nu au fost scrise. Există, de fapt, câteva obstacole care stau între prezentul non-simbiotic și viitorul simbiotic anticipat. Să examinăm câteva dintre ele pentru a vedea mai clar de ce este nevoie și care sunt șansele de a-l realiza.

 

5.1 Nepotrivirea vitezei între bărbați și computere

Orice computer actual la scară largă este prea rapid și prea costisitor pentru a gândi în timp real în cooperare cu un singur om. În mod clar, de dragul eficienței și al economiei, computerul trebuie să-și împartă timpul între mulți utilizatori. Sistemele de timesharing sunt în prezent în curs de dezvoltare activă. Există chiar și aranjamente pentru a împiedica utilizatorii să „pătrunească” orice altceva decât propriile programe personale.

 

Pare rezonabil să ne imaginăm, pentru o perioadă de 10 sau 15 ani, un „centru de gândire” care va încorpora funcțiile bibliotecilor actuale împreună cu progresele anticipate în stocarea și regăsirea informațiilor și funcțiile simbiotice sugerate mai devreme în această lucrare. Imaginea se extinde cu ușurință într-o rețea de astfel de centre, conectate între ele prin linii de comunicații în bandă largă și cu utilizatorii individuali prin servicii închiriate. Într-un astfel de sistem, viteza computerelor ar fi echilibrată, iar costul memoriilor gigantice și al programelor sofisticate ar fi împărțit la numărul de utilizatori.

 

5.2 Cerințe hardware de memorie

Când începem să ne gândim la stocarea oricărei fracțiuni apreciabile dintr-o literatură tehnică în memoria computerului, întâlnim miliarde de biți și, dacă lucrurile nu se schimbă semnificativ, miliarde de dolari.

 

Primul lucru de înfruntat este că nu vom stoca toate lucrările tehnice și științifice în memoria computerului. Putem stoca părțile care pot fi rezumate cel mai succint – părțile cantitative și citatele de referință – dar nu întregul. Cărțile se numără printre cele mai frumos concepute și cele mai bine concepute de om, componente existente și vor continua să fie importante din punct de vedere funcțional în contextul simbiozei om-calculator. (Sperăm că computerul va accelera găsirea, livrarea și returnarea cărților.)

 

Al doilea punct este că o secțiune foarte importantă a memoriei va fi permanentă: parțial memorie de neșters și parțial memorie publicată . Computerul va putea să scrie o singură dată în memoria de neșters și apoi să citească înapoi la infinit, dar computerul nu va putea șterge memoria de neșters. (De asemenea, poate suprascrie, transformând toate 0-urile în l, ca și cum ar marca peste ceea ce a fost scris mai devreme.) Memoria publicată va fi memorie „doar în citire”. Acesta va fi introdus în computerul deja structurat. Computerul se va putea referi la el în mod repetat, dar nu să îl schimbe. Aceste tipuri de memorie vor deveni din ce în ce mai importante pe măsură ce computerele cresc. Pot fi făcute mai compacte decât memoria de bază, cu film subțire sau chiar pe bandă și vor fi mult mai puțin costisitoare. Principalele probleme de inginerie vor viza circuitele de selecție.

 

În ceea ce privește alte aspecte ale cerințelor de memorie, ne putem baza pe dezvoltarea continuă a mașinilor de calcul științifice și de afaceri obișnuite. Există anumite perspective ca elementele de memorie să devină la fel de rapide ca elementele de procesare (logice). Această dezvoltare ar avea un efect revoluționar asupra designului computerelor.

 

5.3 Cerințe de organizare a memoriei

Implicite în ideea de simbioză om-calculator sunt cerințele ca informațiile să fie recuperate atât după nume, cât și după model și să fie accesibile prin procedură mult mai rapidă decât căutarea în serie. Cel puțin jumătate din problema organizării memoriei pare să rezidă în procedura de stocare. Cea mai mare parte a restului pare să fie înglobată în problema recunoașterii modelelor în cadrul mecanismului sau mediului de stocare. Discuția detaliată a acestor probleme depășește domeniul actual. Cu toate acestea, o scurtă prezentare a unei idei promițătoare, „încercați memoria”, poate servi pentru a indica natura generală a evoluțiilor anticipate.

 

Memoria Trie este numită așa de către inițiatorul său, Fredkin [10], deoarece este concepută pentru a facilita recuperarea informațiilor și pentru că structura de stocare ramificată, atunci când este dezvoltată, seamănă cu un arbore. Cele mai comune sisteme de memorie stochează funcțiile argumentelor în locațiile desemnate de argumente. (Într-un sens, ele nu stochează deloc argumentele. Într-un alt sens și mai realist, ele stochează toate argumentele posibile în structura cadru a memoriei.) Sistemul de memorie trie, pe de altă parte, stochează ambele funcții si argumentele. Argumentul este introdus mai întâi în memorie, câte un caracter, începând cu un registru inițial standard. Fiecare registru de argument are o celulă pentru fiecare caracter al ansamblului (de exemplu, două pentru informații codificate în formă binară) și fiecare celulă de caractere are în interior spațiu de stocare pentru adresa următorului registru. Argumentul este stocat prin scrierea unei serii de adrese, fiecare dintre ele indicând unde să găsească următoarea. La sfârșitul argumentului este un marker special de „sfârșit de argument”. Apoi urmați instrucțiunile către funcție, care este stocată într-unul sau altul din mai multe moduri, fie o structură de încercare suplimentară, fie „structură de listă” fiind adesea cele mai eficiente.

 

Schema de memorie trie este ineficientă pentru memoriile mici, dar devine din ce în ce mai eficientă în utilizarea spațiului de stocare disponibil pe măsură ce dimensiunea memoriei crește. Caracteristicile atractive ale schemei sunt următoarele: 1) Procesul de regăsire este extrem de simplu. Având în vedere argumentul, introduceți registrul inițial standard cu primul caracter și alegeți adresa celui de-al doilea. Apoi mergeți la al doilea registru și ridicați adresa celui de-al treilea etc. 2) Dacă două argumente au caractere inițiale în comun, ele folosesc același spațiu de stocare pentru acele caractere. 3) Lungimile argumentelor nu trebuie să fie aceleași și nu trebuie specificate în prealabil. 4) Nicio cameră în depozit nu este rezervată sau folosită de niciun argument până când nu este stocată efectiv. Structura trie este creată pe măsură ce elementele sunt introduse în memorie. 5) O funcție poate fi folosită ca argument pentru o altă funcție, iar acea funcție poate fi folosită ca argument pentru următoarea. Astfel, de exemplu, introducând cu argumentul „multiplicare matrice”, se poate prelua întregul program pentru efectuarea unei înmulțiri matrice pe computer. 6) Examinând stocarea la un anumit nivel, se poate determina ce articole similare au fost stocate până acum. De exemplu, dacă nu există nicio citare pentru Egan, JP, nu este decât un pas sau doi înapoi pentru a reuși urma lui Egan, James … .

 

Proprietățile tocmai descrise nu le includ pe toate pe cele dorite, dar ele aduc stocarea computerului în rezonanță cu operatorii umani și predilecția lor de a desemna lucrurile prin denumire sau punctare.

 

5.4 Problema limbajului

Deosebirea de bază dintre limbajele umane și limbajele computerului poate fi cel mai serios obstacol în calea adevăratei simbioze. Este liniștitor, totuși, să observăm ce pași mari s-au făcut deja, prin programe de interpretare și în special prin programe de asamblare sau compilare precum FORTRAN, pentru a adapta computerele la formele limbajului uman. „Limbajul de procesare a informațiilor” al lui Shaw, Newell, Simon și Ellis [24] reprezintă o altă linie de apropiere. Și, în ALGOL și sistemele conexe, bărbații își dovedesc flexibilitatea adoptând formule standard de reprezentare și expresie care sunt ușor de tradus în limbajul mașinii.

 

În scopul cooperării în timp real între bărbați și computere, va fi necesar, totuși, să se folosească un principiu suplimentar și destul de diferit de comunicare și control. Ideea poate fi evidențiată prin compararea instrucțiunilor adresate în mod obișnuit ființelor umane inteligente cu instrucțiunile utilizate în mod obișnuit cu computerele. Acestea din urmă precizează cu precizie pașii individuali de urmat și succesiunea în care să-i facă. Primele prezintă sau implică ceva despre stimulent sau motivație și oferă un criteriu prin care executantul uman al instrucțiunilor va ști când și-a îndeplinit sarcina. Pe scurt: instrucțiunile direcționate către computere specifică cursuri; instrucțiuni-direcționate către ființe umane specifică scopuri.

 

Bărbații par să gândească mai natural și mai ușor în ceea ce privește obiectivele decât în ​​ceea ce privește cursurile. Adevărat, ei știu de obicei ceva despre direcțiile în care să călătorească sau liniile pe care să lucreze, dar puțini încep cu itinerarii formulate cu precizie. Cine, de exemplu, ar pleca din Boston spre Los Angeles cu o specificație detaliată a rutei? În schimb, pentru a-l parafraza pe Wiener, bărbații care se îndreaptă spre Los Angeles încearcă continuu să scadă cantitatea cu care nu sunt încă în smog.

 

Predarea calculatorului prin specificarea obiectivelor este abordată pe două căi. Primul implică programe de rezolvare a problemelor, alpinism, auto-organizare. Al doilea implică concatenarea în timp real a segmentelor preprogramate și a subrutinelor închise pe care operatorul uman le poate desemna și pune în acțiune pur și simplu prin nume.

 

De-a lungul primei dintre aceste căi, au existat lucrări de explorare promițătoare. Este clar că, lucrând în limitele libere ale strategiilor predeterminate, computerele vor fi capabile, în timp util, să elaboreze și să-și simplifice propriile proceduri pentru atingerea obiectivelor declarate. Până acum, realizările nu au fost substanțial importante; au constituit doar „demonstraţie în principiu”. Cu toate acestea, implicațiile sunt de amploare.

 

Deși a doua cale este mai simplă și aparent capabilă să fie realizată mai devreme, a fost relativ neglijată. Memoria încercărilor lui Fredkin oferă o paradigmă promițătoare. S-ar putea să vedem în timp util un efort serios de a dezvolta programe de calculator care pot fi conectate împreună, cum ar fi cuvintele și frazele de vorbire, pentru a face orice calcul sau control este necesar în acest moment. Considerentul care împiedică un astfel de efort, aparent, este că efortul nu ar produce nimic care ar fi de mare valoare în contextul calculatoarelor existente. Ar fi nemulțumitor să dezvoltăm limbajul înainte de a exista mașini de calcul capabile să răspundă în mod semnificativ la el.

 

5.5 Echipamente de intrare și ieșire

Departamentul de prelucrare a datelor care pare cel mai putin avansat, in ceea ce priveste cerintele simbiozei om-calculator, este cel care se ocupa de echipamentele de intrare si iesire sau, dupa cum se vede din punctul de vedere al operatorului uman, afiseaza si controale. Imediat după ce spunem asta, este esențial să facem comentarii calificative, deoarece ingineria echipamentelor pentru introducerea și extragerea de informații de mare viteză a fost excelentă și pentru că au fost dezvoltate unele tehnici de afișare și control foarte sofisticate în laboratoare de cercetare precum Lincoln. Laborator. În general, în computerele disponibile în general, nu există aproape nicio prevedere pentru o comunicare mai eficientă, imediată om-mașină decât se poate realiza cu o mașină de scris electrică.

 

Ecranele par să fie într-o stare ceva mai bună decât controalele. Multe computere trasează grafice pe ecranele osciloscopului, iar câteva profită de capabilitățile remarcabile, grafice și simbolice, ale tubului de afișare a caracterelor. Nicăieri, din câte știu, totuși, nu există ceva care să se apropie de flexibilitatea și comoditatea blocului de creion și a doodle-ului sau a cretei și a tablei folosite de bărbați în discuțiile tehnice.

 

1) Afișare și control suprafață birou: cu siguranță, pentru o interacțiune eficientă om-calculator, va fi necesar ca omul și computerul să deseneze grafice și imagini și să scrie note și ecuații unul altuia pe aceeași suprafață de afișare. Omul ar trebui să fie capabil să prezinte o funcție computerului, într-un mod grosier, dar rapid, prin desenarea unui grafic. Calculatorul ar trebui să citească scrisul bărbatului, poate cu condiția ca acesta să fie scris cu majuscule clare și să afișeze imediat, la locul fiecărui simbol desenat manual, caracterul corespunzător, așa cum este interpretat și introdus într-un tip de caractere precis. Cu un astfel de dispozitiv de intrare-ieșire, operatorul ar învăța rapid să scrie sau să imprime într-un mod lizibil pentru mașină. Putea să compună instrucțiuni și subrutine, să le seteze în formatul corespunzător și să le verifice înainte de a le introduce în sfârșit în memoria principală a computerului. El ar putea chiar să definească noi simboluri, așa cum au făcut Gilmore și Savell [14] la Laboratorul Lincoln, și să le prezinte direct computerului. Putea schița aproximativ formatul unui tabel și lăsa computerul să-l modeleze cu precizie. El ar putea corecta datele computerului, a instrui mașina prin diagrame de flux și, în general, ar putea interacționa cu ea foarte mult ca și cu un alt inginer, cu excepția faptului că „celălalt inginer” ar fi un desenator precis, un calculator fulger, un vrăjitor mnemonic, și mulți alți parteneri valoroși, toți într-unul.

 

2) Afișaj de perete postat pe computer: în unele sisteme tehnologice, mai mulți bărbați au responsabilitatea de a controla vehiculele ale căror comportamente interacționează. Unele informații trebuie prezentate simultan tuturor bărbaților, de preferință pe o grilă comună, pentru a-și coordona acțiunile. Alte informații sunt relevante doar pentru unul sau doi operatori. Ar exista doar o confuzie de dezordine neinterpretabilă dacă toate informațiile ar fi prezentate pe un singur afișaj tuturor. Informațiile trebuie postate de un computer, deoarece trasarea manuală este prea lentă pentru a le menține la zi.

 

Problema tocmai evidențiată este și acum una critică și pare sigur că va deveni din ce în ce mai critică odată cu trecerea timpului. Mai mulți designeri sunt convinși că afișajele cu caracteristicile dorite pot fi construite cu ajutorul luminilor intermitente și a ecranelor de vizualizare cu timp partajat pe principiul supapei luminii.

 

Display-ul mare ar trebui suplimentat, conform celor mai multi dintre cei care s-au gandit la problema, cu unitati individuale de afisare-control. Acesta din urmă ar permite operatorilor să modifice afișajul de perete fără a părăsi locațiile lor. Pentru anumite scopuri, ar fi de dorit ca operatorii să poată comunica cu computerul prin intermediul afișajelor suplimentare și poate chiar prin intermediul afișajului de perete. Cel puțin o schemă de furnizare a unei astfel de comunicări pare fezabilă.

 

Ecranul mare de perete și sistemul său asociat sunt relevante, desigur, pentru cooperarea simbiotică între un computer și o echipă de bărbați. Experimentele de laborator au indicat în repetate rânduri că aranjamentele informale, paralele ale operatorilor, care își coordonează activitățile prin referire la un afișaj de situație mare, prezintă avantaje importante față de aranjamentul, mai larg utilizat, care plasează operatorii la console individuale și încearcă să coreleze acțiunile acestora prin intermediul agentia unui calculator. Aceasta este una dintre numeroasele probleme ale operatorului-echipă care necesită un studiu atent.

 

3) Producerea și recunoașterea automată a vorbirii: cât de dorită și cât de fezabilă este comunicarea vocală între operatorii umani și mașinile de calcul? Această întrebare compusă este pusă ori de câte ori se discută despre sistemele sofisticate de procesare a datelor. Inginerii care lucrează și trăiesc cu computere adoptă o atitudine conservatoare față de dezirabilitate. Inginerii care au avut experiență în domeniul recunoașterii automate a vorbirii adoptă o atitudine conservatoare față de fezabilitate. Cu toate acestea, există un interes continuu pentru ideea de a vorbi cu mașinile de calcul. În mare parte, interesul provine din conștientizarea că cu greu se poate lua un comandant militar sau un președinte de corporație de la munca sa pentru a-l învăța să dactilografieze. Dacă mașinile de calcul vor fi vreodată utilizate direct de factorii de decizie de nivel superior, ar putea fi util să se asigure comunicarea prin cele mai naturale mijloace, chiar și la un cost considerabil.

 

Analiza preliminară a problemelor sale și a scalelor de timp sugerează că un președinte de corporație ar fi interesat de o asociere simbiotică cu un computer doar ca o pasiune. Situațiile de afaceri se mișcă, de obicei, suficient de încet încât să existe timp pentru briefing-uri și conferințe. Pare rezonabil, așadar, ca specialiștii în informatică să fie cei care interacționează direct cu computerele din birourile de afaceri.

 

Comandantul militar, pe de altă parte, se confruntă cu o probabilitate mai mare de a fi nevoit să ia decizii critice în intervale scurte de timp. Este ușor să supradramatizezi noțiunea de război de zece minute, dar ar fi periculos să te bazezi că ai mai mult de zece minute pentru a lua o decizie critică. Pe măsură ce mediile terestre ale sistemului militar și centrele de control cresc în capacitate și complexitate, pare să se dezvolte o cerință reală pentru producerea și recunoașterea automată a vorbirii în computere. Cu siguranță, dacă echipamentul ar fi deja dezvoltat, fiabil și disponibil, ar fi folosit.

 

În ceea ce privește fezabilitatea, producerea vorbirii pune probleme de natură tehnică mai puțin grave decât recunoașterea automată a sunetelor vorbirii. Un voltmetru digital electronic comercial citește acum cu voce tare indicațiile, cifră cu cifră. Timp de opt sau zece ani, la Bell Telephone Laboratories, Royal Institute of Technology (Stockholm), Signals Research and Development Establishment (Christchurch), Laboratorul Haskins și Massachusetts Institute of Technology, Dunn [6], Fant [7] ], Lawrence [15], Cooper [3], Stevens [26] și colegii lor, au demonstrat generații succesive de vorbitori automati inteligibili. Lucrările recente la Laboratorul Haskins au condus la dezvoltarea unui cod digital, potrivit pentru utilizarea de către mașinile de calcul, care face ca o voce automată să pronunțe un discurs conectat inteligibil [16].

 

Fezabilitatea recunoașterii automate a vorbirii depinde în mare măsură de dimensiunea vocabularului cuvintelor care trebuie recunoscute și de diversitatea vorbitorilor și a accentelor cu care trebuie să funcționeze. Recunoașterea corectă de nouăzeci și opt la sută a cifrelor zecimale vorbite în mod natural a fost demonstrată în urmă cu câțiva ani la Bell Telephone Laboratories și la Lincoln Laboratory [4], [9]. Pentru a merge mai sus la scara dimensiunii vocabularului, putem spune că un recunoaștetor automat al caracterelor alfanumerice vorbite clar poate fi dezvoltat acum aproape sigur pe baza cunoștințelor existente. Deoarece operatorii neinstruiți pot citi cel puțin la fel de rapid pe cât pot tasta cei instruiți, un astfel de dispozitiv ar fi un instrument convenabil în aproape orice instalare de computer.

 

Cu toate acestea, pentru interacțiunea în timp real la un nivel cu adevărat simbiotic, ar fi probabil necesar un vocabular de aproximativ 2000 de cuvinte, de exemplu, 1000 de cuvinte din limba engleză de bază și 1000 de termeni tehnici. Asta constituie o problemă provocatoare. În consensul acusticienilor și lingviștilor, construcția unui dispozitiv de recunoaștere de 2000 de cuvinte nu poate fi realizată acum. Cu toate acestea, există mai multe organizații care s-ar angaja cu plăcere să dezvolte o recunoaștere automată pentru un astfel de vocabular pe o perioadă de cinci ani. Ei ar prevedea ca discursul să fie un discurs clar, stil dictat, fără accent neobișnuit.

 

Deși discuția detaliată a tehnicilor de recunoaștere automată a vorbirii depășește domeniul actual, este potrivit să remarcăm că mașinile de calcul joacă un rol dominant în dezvoltarea recunoașterilor automate de vorbire. Ei au contribuit la impulsul care explică optimismul actual, sau mai degrabă optimismul întâlnit în prezent în unele părți. În urmă cu doi sau trei ani, se părea că recunoașterea automată a vocabularelor considerabile nu va fi realizată timp de zece sau cincisprezece ani; că ar trebui să aștepte mult mai departe, acumularea treptată a cunoștințelor despre procesele acustice, fonetice, lingvistice și psihologice în comunicarea vorbirii. Acum, totuși, mulți văd perspectiva de a accelera dobândirea acestor cunoștințe cu ajutorul procesării computerizate a semnalelor de vorbire și nu puțini lucrători au sentimentul că programele de computer sofisticate vor putea funcționa bine așa cum recunoaște modelul de vorbire chiar și fără ajutorul multor cunoștințe de fond despre semnalele și procesele de vorbire. Punerea laolaltă a acestor două considerații aduce estimarea timpului necesar pentru a obține o recunoaștere practic semnificativă a vorbirii la aproximativ cinci ani, cei cinci ani tocmai menționați.

 

Referințe

[1] A. Bernstein și M. deV. Roberts, „Computer versus chess-player”, Scientific American , vol. 198, p. 96-98; iunie 1958.

 

[2] WW Bledsoe și I. Browning, „Pattern Recognition and Reading by Machine”, prezentată la Eastern Joint Computer Conf, Boston, Mass., decembrie 1959.

 

[3] FS Cooper, et al., „Unele experimente privind percepția sunetelor de vorbire sintetică”, J. Acoust Soc. Amer. , vol.24, pp.597-606; noiembrie 1952.

 

[4] KH Davis, R. Biddulph și S. Balashek, „Automatic recognition of spoken digits”, în W. Jackson, Communication Theory , Butterworths Scientific Publications, Londra, Eng., pp. 433-441; 1953.

 

[5] GP Dinneen, „Recunoașterea modelelor de programare”, Proc. WJCC , p. 94-100; martie 1955.

 

[6] HK Dunn, „The calculation of vocal resonances, and an electrical vocal tract,” J. Acoust Soc. Amer. , vol. 22, p. 740-753; noiembrie 1950.

 

[7] G. Fant, „On the Acoustics of Speech”, lucrare prezentată la Third Internatl. Congresul de acustică, Stuttgart, Ger.; septembrie 1959.

 

[8] BG Farley și WA Clark, „Simularea sistemelor de auto-organizare prin computere digitale”. IRE Trans. despre teoria informaţiei , voi. IT-4, pp.76-84; septembrie 1954

 

[9] JW Forgie și CD Forgie, „Rezultatele obținute dintr-un program de calculator de recunoaștere a vocalelor”, J. Acoust Soc. Amer. , vol. 31, p. 1480-1489; noiembrie 1959

 

[10] E. Fredkin, „Trie memory”, Communications of the ACM , septembrie 1960, pp. 490-499

 

[11] RM Friedberg, „A learning machine: Part I”, IBM J. Res. & Dev. , vol.2, pp.2-13; ianuarie 1958.

 

[12] H. Gelernter, „Realizarea unei mașini de demonstrare a teoremei de geometrie”. Unesco, NS, ICIP, 1.6.6, Internatl. Conf. on Information Processing, Paris, Franța; iunie 1959.

 

[13] PC Gilmore, „A Program for the Production of Proofs for Theorems Derivable Within the First Order Predicate Calculus from Axioms”, Unesco, NS, ICIP, 1.6.14, Internatl. Conf. on Information Processing, Paris, Franța; iunie 1959.

 

[14] JT Gilmore și RE Savell, „The Lincoln Writer”, Lincoln Laboratory, MIT, Lexington, Mass., Rept. 51-8; octombrie 1959.

 

[15] W. Lawrence, și colab., „Metode și scopuri ale sintezei vorbirii”, Signals Res. și Dev. Stab., Ministerul Aprovizionării, Christchurch, Hants, Anglia, Rept. 56/1457; martie 1956.

 

[16] AM Liberman, F. Ingemann, L. Lisker, P. Delattre și FS Cooper, „Minimal rules for synthesizing speech”, J. Acoust Soc. Amer. , vol. 31, p. 1490-1499; noiembrie 1959.

 

[17] A. Newell, „Mașina de șah: un exemplu de abordare a unei sarcini complexe prin adaptare”, Proc. WJCC , pp. 101-108; martie 1955.

 

[18] A. Newell și JC Shaw, „Programming the logic theory machine”. Proc. WJCC , p. 230-240; martie 1957.

 

[19] A. Newell, JC Shaw și HA Simon, „Chess-playing programs and the problem of complexity”, IBM J. Res & Dev. , vol.2, p. 320-33,5; octombrie 1958.

 

[20] A. Newell, HA Simon și JC Shaw, „Report on a general problem-solving program”, Unesco, NS, ICIP, 1.6.8, Internatl. Conf. on Information Processing, Paris, Franța; iunie 1959.

 

[21] JD North, „The rational behavior of mechanically extended man”, Boulton Paul Aircraft Ltd., Wolverhampton, Eng.; septembrie 1954.

 

[22] 0. G. Selfridge, „Pandemonium, a paradigm for learning”, Proc. Symp. Mecanizarea proceselor gândirii , Natl. Laboratorul de fizică, Teddington, ing.; noiembrie 1958.

 

[23] CE Shannon, „Programarea unui computer pentru a juca șah”, Phil. Mag. , vol.41, pp.256-75; martie 1950.

 

[24] JC Shaw, A. Newell, HA Simon și TO Ellis, „A command structure for complex information processing”, Proc. WJCC , p. 119-128; mai 1958.

 

[25] H. Sherman, „A Quasi-Topological Method for Recognition of Line Patterns”, Unesco, NS, ICIP, HL5, Internatl. Conf. on Information Processing, Paris, Franța; iunie 1959

 

[26] KN Stevens, S. Kasowski și CG Fant, „Electric analog of the vocal tract”, J. Acoust. Soc. Amer. , vol. 25, p. 734-742; iulie 1953.

 

[27] Webster’s New International Dictionary , 2nd e., G. and C. Merriam Co., Springfield, Mass., p. 2555; 1958.

 

 

https://groups-csail-mit-edu.translate.goog/medg/people/psz/Licklider.html?_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

Analiză: Și-a dat brusc seama UE că și-a tăiat singură craca de sub picioare?

 

 

Scris de: ZIUA NEWS

 

ANaliză: Și-a dat brusc seama UE că și-a tăiat singură craca de sub picioare?!

„Istoria nu se repetă, dar de multe ori rimează”, este un citat popular atribuit lui Mark Twain și este un concept important la care trebuie să ne gândim având în vedere starea actuală a lumii, pe fondul tensiunilor geopolitice în creștere și al deteriorării condițiilor economice.

Cu aproximativ 100 de ani în urmă, circumstanțele care „rimau” pregăteau terenul pentru Marea Depresiune și al Doilea Război Mondial, iar dacă nu suntem atenți, există posibilitatea ca economia globală să se afunde într-o recesiune/depresiune profundă, în timp ce discuțiile despre potențialul celui de-al Treilea Război Mondial sunt, de asemenea, în creștere.

Având în vedere conflictele majore din prezent, inclusiv Ucraina împotriva Rusiei, amenințarea tot mai mare a Rusiei împotriva NATO, Israelul împotriva Palestinei, Israelul și SUA împotriva Iranului, precum și amenințarea Taiwanului de către China, printre altele, deși nu putem spune că al treilea război mondial este în curs de desfășurare, nu este exagerat să spunem că suntem o lume în război.

 

În mod firesc, circumstanțele în care se află lumea provoacă consternare pentru investitori, care doresc cu disperare să își mențină averea în ciuda vânturilor din ce în ce mai puternice cu care se confruntă în acest sens, ceea ce îi determină pe mulți să se întrebe dacă aurul și, într-o mai mică măsură, Bitcoin (BTC), ar putea oferi protecție.

 

Kitco Crypto a contactat experți în probleme geopolitice și financiare pentru a obține opinia lor cu privire la probabilitatea ca al treilea război mondial să aibă loc în viitorul previzibil și ce ar însemna pentru aur și Bitcoin.

 

„Există două forțe la lucru aici”, a declarat Martin Armstrong, un previzionist economic și fondator al Armstrong Economics.

 

„În primul rând, avem neoconservatorii care au purtat războaie fără sfârșit încă din anii 1960″.

 

„Chiar și Robert MacNamara a scris o carte și pe YouTube veți vedea interviul său înainte de a muri, explicând că au crezut că Rusia a fost în spatele Vietnamului, dar s-au înșelat; a fost doar un război civil”, a remarcat el. „Puteți examina fiecare război și veți descoperi că a fost bazat pe minciuni. Videoclipul lui Tony Blair de pe YouTube este Apologia sa pentru războiul din Irak. Din nou, s-au înșelat”.

 

„Neoconservatorii au fost necruțători în setea lor pentru războaie fără sfârșit”, a spus Armstrong. „Îi aveți pe Blinken amenințând China cu Taiwanul când dețineau 10% din datoria SUA. Care acum sunt vânzători neți. Ei văd doar războiul – nu economia sau țara”.

„În al doilea rând, practic fiecare țară din Europa cântă acum război cu Rusia datorită NATO, de asemenea o organizație Neocon”, a subliniat el. „Sistemul monetar al Occidentului se bazează pe cheltuieli deficitare fără sfârșit. Default-ul vine indiferent de nivelul datoriei. Default-ul în aceste scheme Ponzi se desfășoară atunci când nu pot găsi un cumpărător pentru noua datorie care să le permită să o plătească pe cea veche”.

 

„Cu asta ne confruntăm acum pentru prima dată, deoarece administrația Biden/Harris le-a permis neoconservatorilor să conducă politica externă”, a declarat Armstrong. „Guvernele au acum NEVOIE să creeze cel de-al Treilea Război Mondial pentru că, la fel ca în cel de-al Doilea Război Mondial, toată Europa nu și-a plătit datoriile, Marea Britanie a intrat într-un moratoriu, dar nu și-a plătit împrumuturile de la SUA”.

 

El a sugerat că acesta este motivul real din spatele valului de guverne care explorează crearea de monede digitale ale băncilor centrale (CBDC).

 

„Aceasta este adevărata problemă care stă la baza promovării CBDC-urilor pentru a elimina banii fizici și pentru ca totul să poată fi urmărit”, a declarat Armstrong. „Am vorbit cu guverne de pe ambele maluri ale Atlanticului. Ei presupun că trecând la digital, vor crește colectarea taxelor cu 35% și vor pune capăt economiei subterane.”

„Europa își anulează în mod obișnuit moneda de hârtie pentru a împiedica oamenii să acumuleze numerar”, a menționat el. „America nu a făcut niciodată acest lucru, motiv pentru care dolarul a fost moneda de rezervă cineva în China poate deține dolari, dar nu euro. De asemenea, SUA este o economie bazată pe consum, acesta este motivul pentru care dolarul a fost moneda de rezervă, pentru că Europa trebuie să vadă la americani, la fel ca și asiaticii.”

În ceea ce privește ceea ce înseamnă potențialul al treilea război mondial pentru investitori, Armstrong a spus că subliniază necesitatea de a investi în active tangibile.

„Pentru că nu vor plăti datoriile în Occident și acest lucru este universal, singurul loc sigur pentru capital pe termen lung a fost activele tangibile”, a spus el. „Unii au numit-o bula Everything, pentru că nu înțeleg că aceasta este o dezinvestire de la activele publice la cele private.”

„Acestea au fost metalele prețioase, proprietățile imobiliare și acțiunile cu active tangibile”, a subliniat el. „Metalele prețioase sub formă de monede vor deveni cel mai probabil moneda economiei subterane. Chiar dacă vă uitați la hiperinflația germană, moneda de înlocuire din 1925 a fost susținută de bunuri imobiliare. Activele tangibile supraviețuiesc prăbușirii monedelor”.

În ceea ce privește efectul pe care un conflict global major l-ar avea asupra piețelor financiare, Armstrong a spus că guvernele sunt pregătite pentru acest lucru și vor profita din plin de el pentru a-și „rezolva” lista tot mai lungă de probleme economice.

„Guvernele nu sunt proaste. Ele vor încerca să impună controlul capitalului pentru a preveni fuga acestuia”, a spus el. „Acest lucru va domina cel mai probabil Europa. Uitați-vă doar la acțiunile pe care le iau în timpul războiului”.

„Abraham Lincoln a închis piața aurului înainte ca aceasta să ajungă la 200 de dolari în bancnote verzi în 1864 și a susținut că oamenii făceau bani din sângele altora”, a notat el. „În timpul Primului Război Mondial, toată Europa a închis piețele de acțiuni, temându-se că oamenii vor vinde și își vor duce banii în America. Piața bursieră americană s-a prăbușit cu 10 %, anticipând că se va închide și ea, ceea ce s-a și întâmplat în săptămâna 27 iulie, și nu s-a redeschis până la 7 decembrie. Acest lucru s-a întâmplat din nou din cauza controalelor de capital, de teamă că europenii vor vinde acțiuni americane și își vor lua banii acasă, ceea ce nu s-a întâmplat.”

„Lecția pe care trebuie să o învățăm din punct de vedere istoric din războaie este că guvernele vor impune controale de capital, iar acesta poate fi momentul în care încearcă să schimbe anularea dolarilor pe hârtie și să forțeze pe toată lumea să intre în CBDC”, a avertizat Armstrong.

 

Dacă acest lucru se va întâmpla, „aurul fizic și argintul vor fi singura formă de bani care va supraviețui în aceste condiții”, a spus Armstrong.

 

În ceea ce privește „aurul digital” și ecosistemul în creștere al criptomonedelor, el a avertizat că acestea „sunt în întregime dependente de PowerGrid”.

„După cum vedeți deja în Europa, țintirea oamenilor pentru comentarii se desfășoară exact așa cum s-a demonstrat că administrația Biden a conspirat cu social media pentru a cenzura și a crea cultura de anulare pentru a închide libertatea de exprimare”, a notat el. „Tot ceea ce va tranzacționa prin internet va fi vulnerabil în fața guvernului, presupunând că PowerGrid funcționează chiar și în timpul războiului”.

Din aceste motive, Armstrong a sugerat că ar fi „cel mai bine ca metalele prețioase să fie sub formă de monede recognoscibile pe care cei neinstruiți le vor accepta, cum ar fi o piesă de aur de 20 de dolari sau monede de argint datate înainte de 1965″.

Întrebat dacă monedele alternative ar putea beneficia de pe urma unei lumi în care anumite țări evită monedele adversarilor, Armstrong a subliniat că „toate monedele sunt fiat”.

„Adevărata schemă cu aceste CBDC este că FMI plănuiește să înlocuiască dolarul și și-a creat deja în liniște propria monedă digitală, iar din cauza sancțiunilor pe care SUA le-a impus Rusiei, eliminându-le din SWIFT, aceasta este ceea ce a dat impulsul pentru înființarea BRICS.”

„A fost geopolitic, nu bazat pe fiat”, a adăugat el. „SUA au amenințat China cu aceleași sancțiuni dacă ajută Rusia. Țările și-au dat seama că neoconservatorii americani au folosit dolarul ca pe o armă, iar acest lucru a divizat economia mondială.”

 

 

În ceea ce privește revenirea la un standard de aur, Armstong a remarcat că principala problemă în acest sens este că oamenii au devenit atât de obișnuiți să evalueze lucrurile în termeni fiat fixi, încât nu cunosc o altă modalitate de abordare a determinării adevăratei valori a lucrurilor.

 

„Un standard de aur a eșuat întotdeauna atunci când a fost fixat la o anumită valoare”, a spus el. „Bretton Woods s-a prăbușit pentru că ați fixat aurul la 35 de dolari pe uncie, dar nu ați limitat cantitatea de dolari creată. Un copil de trei ani și-ar putea da seama că un astfel de sistem se va prăbuși”.

„Singurul standard de aur care a supraviețuit vreodată a fost atunci când valoarea sa a fluctuat liber”, a subliniat Armstrong. „Imperiul Bizantin s-a bazat pur și simplu pe aur a cărui valoare a fluctuat, dar și acesta s-a prăbușit din cauza războaielor și a cheltuielilor care nu au fost controlate”.

„După cum spunea Margaret Thatcher, socialismul funcționează până când rămâi fără banii altora”, a notat el. „Același lucru se poate spune și despre cheltuielile neîncetate ale guvernului pentru a-și păstra puterea”.

Întrebat dacă puterile ar putea folosi o escaladare a războiului pentru a eclipsa un potențial colaps economic, Armstrong a spus: „Războaiele au fost forța motrice din spatele tuturor crizelor monetare”.

„Valoarea unei monede se bazează întotdeauna pe încredere”, a explicat el. „Când împăratul roman Valerian I a fost capturat în luptă în 260 d.Hr. de către perși, în ciuda faptului că monedele erau din metale prețioase, acestea aveau totuși o primă față de metalul prețios deoarece, la fel ca dolarul de astăzi, Roma era economia de consum căreia toată lumea dorea să îi vândă. India structura în mod obișnuit imitații ale monedelor romane de aur, ilustrând faptul că exista o primă pentru aur atunci când era bătut de Roma.”

„Împăratul roman Dioclețian a încercat să reintroducă argintul care dispăruse din circulație după capturarea lui Valerian I 26 de ani mai târziu, în 286 d.Hr.”, a adăugat el. „El a ridicat din greutatea monedelor de aur de la o normă de aproximativ 70-72 la lira romană la una de 60 la lira romană. Monedele de argint au fost reintroduse la o rată de 96 la lira romană. Și el a introdus din așa-numitul follis – o monedă de cupru de aproximativ 10 gm”.

„La fel cum Dioclețian a revizuit sistemul monetar și a impus controlul salariilor și al prețurilor pentru a combate inflația, vom asista la aceeași desfășurare”, a avertizat Armstrong. „Cel mai probabil, vom asista la destrămarea SUA și a Europei în guverne separate.”

 

„Majoritatea oamenilor nu știu că, în timpul Marii Depresiuni, peste 200 de orașe și-au emis propriile monede, iar colecționarii le numesc Depression Scrip”, a subliniat el.

„Monedele vor fi, de asemenea, fiat într-o anumită măsură, pentru că, chiar și atunci când au fost de aur, au avut o primă bazată pe statutul lor economic”, a spus Armstrong. „Dăm vina pe monede mai degrabă decât pe guverne. Acest lucru este ca și cum un criminal ar susține că arma a ucis oamenii, nu că el a apăsat pe trăgaci. Acest lucru va duce la căderea formelor republicane de guvernare.”

„Să sperăm că următoarea versiune va fi o democrație reală în care Noi, Poporul, vom decide dacă mergem la război – da sau nu”, a conchis el. „Ultimul ciclu a fost sfârșitul monarhiei. Acesta va fi sfârșitul republicilor, care tind să fie cele mai corupte din istorie. În Roma a existat o criză majoră a datoriilor și de aceea, atunci când Cezar a trecut Rubiconul, nu a trebuit să lupte pentru a ajunge la Roma, senatul a fugit, iar poporul a aclamat. Acest lucru se va întâmpla din nou până în 2032, deoarece se înțelege din ce în ce mai bine că guvernele sunt corupte și au probleme în întreaga lume.”

 

În ciuda creșterii numărului de conflicte regionale mai mici, Adam Koprucki, fondator al RealWorldInvestor.com, nu vede formarea unui conflict global mai mare.

 

„Este puțin probabil ca conflictele regionale să se transforme în ceva mai mare”, a spus el. „Administrația actuală a făcut o treabă bună intervenind acolo unde a fost nevoie, dar și trasând limite stricte, astfel încât să nu riște să crească tensiunile globale.”

Acestea fiind spuse, el a remarcat că tensiunile globale „au întotdeauna un impact, cheia este să monitorizăm pentru a vedea dacă tensiunile se vor agrava, atunci investitorii ar trebui să se îngrijoreze. Un conflict global major ar perturba probabil lanțurile de aprovizionare și ar provoca șocuri imediate și grave pe piața financiară.”

În ceea ce privește un potențial exod de la dolarul american în favoarea aurului sau Bitcoin, Koprucki a declarat că „dacă nu există îngrijorări cu privire la stabilitatea dolarului american sau o inflație severă”, el nu crede că „investitorii s-ar îndrepta imediat spre aur, dar mai probabil decât Bitcoin – care este încă extrem de volatil”.

 

Când a fost întrebat dacă monedele alternative ar putea beneficia de pe urma unei lumi în care anumite țări evită monedele fiat ale adversarilor, Koprucki a răspuns: „Sigur, dar acele țări care ar adopta monedele alternative probabil că au deja o monedă fiat instabilă, astfel încât adaptarea lor ar putea să nu provoace alte adaptări.”

„Cred că monedele fiat sunt în general aici pentru a rămâne”, a concluzionat Koprucki. „O tranziție la o altă monedă ar fi nemaiauzită. Atât timp cât guvernul SUA susține dolarul, acesta va rămâne moneda preeminentă. Lumea este acum prea interconectată și dependentă de dolarul american.”

„Pe măsură ce tensiunile globale cresc, posibilitatea escaladării conflictelor regionale într-un scenariu de al Treilea Război Mondial rămâne incertă, dar implicațiile financiare sunt clare”, a declarat Dr. Tonya M. Evans, Esq., expert în politica și legislația cripto și profesor titular de drept la Dickinson Law. „Din punct de vedere istoric, războaiele slăbesc monedele fiat, determinând investitorii să caute active de refugiu precum aurul. Cu toate acestea, Bitcoin și cryptocurrencies sunt emergente ca noi alternative.”

„Natura descentralizată a Bitcoin îl face o acoperire valoroasă împotriva inflației și a devalorizării monedei, în special în regiunile în care sistemele bancare tradiționale se pot prăbuși”, a spus ea. „Spre deosebire de monedele fiat, oferta de Bitcoin este plafonată, ceea ce o protejează de presiunile inflaționiste exacerbate de conflicte.”

Evans a sugerat: „Într-un scenariu de conflict global, Bitcoin (în special) ar putea servi atât ca un depozit de valoare de încredere, cât și ca un mijloc alternativ și rezistent la cenzură de transfer al averii peste granițe, în special pentru cei care doresc să evite sancțiunile sau consecințele economice.”

„În timp ce aurul rămâne un paradis sigur de încredere, portabilitatea și accesibilitatea Bitcoin oferă un avantaj distinct în vremuri de criză”, a concluzionat ea. „În opinia mea, Bitcoin și criptomonedele oferă o oportunitate unică pentru reziliența financiară, devenind potențial și mai crucială pe măsură ce lumea navighează prin instabilitatea geopolitică în creștere.”

Pentru a ajuta la prezicerea a ceea ce s-ar întâmpla dacă un război global ar escalada, Jim Cagnina, analist de piață la NinjaTrader, a folosit câteva exemple recente pentru a-și susține perspectiva.

 

„Rusia a invadat Ucraina pe 24 februarie 2022, iar de atunci, S&P 500 a crescut cu aproximativ 27,5%. Hamas a atacat Israelul la 7 octombrie 2023, iar de atunci S&P 500 a crescut cu aproximativ 29,7%”, a menționat el. „Activele de risc bazate pe SUA și ancorate în jurul burselor reglementate sunt sensibile, pe termen lung, la factori fundamentali interni, precum ratele dobânzilor și inflația. În orice caz, tensiunile geopolitice din afara SUA tind să susțină activele bazate pe SUA.”

 

„Capacitățile de on-shoring sau near-shoring ale SUA sunt mai formidabile decât în trecut”, a adăugat el. „Un bun exemplu este construcția noii dezvoltări de 1 100 de acri a instalației avansate de fabricare a semiconductorilor TSMC în Phoenix, Arizona. Pe măsură ce lucrurile devin tensionate în străinătate, SUA pot și vor pivota.”

 

Cagnina a spus că un alt rezultat potențial ar fi o zguduire pe piața petrolului.

 

„În ceea ce privește petrolul brut, OPEC+ pare să își piardă întâietatea în ceea ce privește stabilirea prețurilor globale ale petrolului”, a remarcat el. „Având în vedere o potențială creștere a producției avută în vedere de OPEC+, atitudinea pare să fie „dacă nu-i poți învinge, alătură-te lor”.În ceea ce privește Bitcoin, Cagnina a spus că, în opinia sa, este „prea ezoteric și volatil pentru a fi considerat un zbor spre investiții de calitate”.

„Din experiența mea, majoritatea investitorilor se luptă să explice clar ce este Bitcoin și scopul său practic”, a spus el. „Bitcoin futures interval mediu adevărat bazat pe o privire de 14 zile înapoi este de peste 3.000 $ sau mai mult de 5% în orice zi. Aș crede că fuga către active de calitate nu ar supune în mod obișnuit investitorii la fluctuații zilnice de 5%, ceea ce ar anula scopul. În plus, oferta de Bitcoin este foarte inelastică, mai mult decât aurul.”„Aurul, pe de altă parte, poate acționa ca un instrument de fugă către siguranță”, a adăugat Cagnina. „Principalele țări industriale care își permit acest lucru și-au mărit rezervele de aur, în special SUA, Rusia, China, Japonia, Singapore și Brazilia. Aș susține că acesta este unul dintre principalele motive pentru aprecierea recentă a aurului. Această acumulare de rezerve va reduce oferta pentru restul dintre noi, ceea ce va duce la o apreciere suplimentară, pe măsură ce investitorii vor cumpăra în totalitate.”

În ceea ce privește dolarul american, el a declarat că este de părere că „SUA își vor menține statutul de monedă de rezervă mondială”.

„Dominația contribuțiilor SUA la ajutorul extern și cea a Uniunii Europene ajută la blocarea dependenței economiilor emergente de dolarul american și de EURO în ceea ce privește tranzacțiile pentru bunuri și servicii”, a menționat el. „Compensarea centrală, PIB-ul puternic și legislația contractuală puternică vor fi bariere în calea dominării monedelor alternative.”

 

https://m.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/analiz-i-a-dat-brusc-seama-ue-c-i-a-t-iat-singur-craca-de-sub-picioare-1584669

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

Cipul care leagă creierul de computer a fost creat de Neuralink, compania lui Elon Musk. Implicațiile majore ale proiectului

 

 

by Adrian Albu 

 

 

 

 

 

 

 

 

O companie a magnatului Elon Musk a realizat un cip care îi permite omului să controleze un computer cu puterea minții. Testele realizate pe maimuțe și alte animale au arătat că proiectul este un succes, dar urmează ca experimentele să continue și pe oameni.

Visul de a uni omul și lumea digitală s-a transformat într-un plan real și pentru Elon Musk. O companie a miliardarului vrea să lege creierul uman de un computer, pe care îl va putea controla. Un cip minuscul sta la baza unei noi specii umane.

Un implant de zece ori mai mic decât fir de păr ar putea face legătura dintre creierul uman și un computer, care să îi dea impulsurile. Asta i-ar ajuta pe cei cu afecțiuni neurologice, inclusiv pe cei paralizați sau pe cei care și-au pierdut vederea să o recapete. Totul printr-o operație minim invazivă, realizată cu ajutorul roboților.

Se discută de ceva vreme despre aceste planuri ale miliardarului american Elon Musk, dar iată că în acest an par să devină și realitate. La prima vedere, este un domeniu SF, dar dacă ne uităm puțin mai atent în istorie, vom vedea că astfel de experimente au mai fost făcute, doar că acum avem și tehnologia pentru a le face mai bine. Visul multor cercetători a fost să dezvolte fuziunea perfectă între om și computer. Programul propune ca, pe lângă sistemul limbic și cortex să dezvolte un nou strat, digital și dotat cu inteligența artificială. Dintr-un alt punct de vedere, deja beneficiem de o astfel de conexiune prin device-urile noastre inteligente. De exemplu, telefonul mobil care a devenit aproape un asistent personal. Însă, interacțiunea cu el este înceată și primitivă, crede Elon Musk. Avem nevoie de atingere, prin sistemele de touch, de comenzi vocale, de procesare, de gândire în paramentri umani obișnuiți. Toate acestea ar putea fi mult eficientizate cu ajutorul inteligenței artificiale. Practic avem informația la degetele noastre, dar degetele și vorbirea sunt la viteze prea mici. Dacă am avea creierul legat la aparat, această comunicare s-ar face instant.

 

„Sunt multe fire foarte mici care sunt plasate cu grijă, iar operația, pe bază de cip, necesită o incizie de doar doi milimetri. Aceasta se dilată până la opt milimetri, este introdus cipul și revine apoi la dimensiunea inițială, după care este lipită. Nu este nevoie de copci. Interfața cipului este wireless, deci nu îți atârnă fire din cap”, spune Elon Musk, fondator Neuralink.

 

Află aici cum funcționează Neuralink: Digi24.ro

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

(De la sarac si curat iliescian,la sarac ,dar fericit- Klausian, fara sa detii nimic!)Agenda 2030. Trecerea la economia circulara ne va lasa pe toti fără nimic, cautatori prin gopile de gunoi ale marilor orase

  Scris de: ZIUA NEWS

 

 

Agenda 2030 a globalismului presupune si trecerea la economia circulara. Mai precis, la ceea ce ar face parte din linia trasata de Forumul Economic Mondial (FEM), condus de Klaus Schwab, care a zis ca Marea Resetare va face ca sa nu mai detinem nimic, dar sa fim fericiti.

Fericirea insa va consta in faptul ca din cand in cand vom mai descoperi cate ceva folositor prin gropile de gunoi. FEM a decis ca societatea de consum trebuie sa inceteze, asta sub masca Green Deal, ca omul polueaza planeta nu numai chimic, ci si cu gunoaie, ciclurile de viata ale produselor fiind foarte scurte, sunt programate sa se strice imediat dupa garantie, astfel incat consumatorul trebuie sa tot cumpere produse noi.

Asa ca se va incheia si cu acest ciclu. Economia circulara presupune ca nu vom mai cumpara produse noi, ci fiecare va inchiria cele de trebuinta, ne mai fiind proprietari si proprietati. Iar acest fapt e prevazut a se intampla cu incepere din 2030 pana in 2035, iar pana in 2040 vor fi excluse absolut toate proprietatile, in ideea unou neo-comunism absolut. Vei inchiria apartamentul, vei inchiria mobilierul, televizorul, frigiderul, telefonul mobil etc. Si pentru fiecare vei plati cate ceva din monedele digitale sau credite pe luna. Asta daca vei fi cuminte si nu te opui sistemului.

Dar cum e prevazut a se intampla asa ceva si cum vor accepta oamenii. Pai in urma unei viitoare pandemii cuplata cu o isterie climatica se va decide ca lumea trebuie sa stea in case, sa nu mai polueze planeta si sa recicleze ceea ce are. Sa nu mai arunce la gunoi. S-a constatat prin calcule ca daca se orpeste productia bunurilor generale de consum pe intreaga planeta e nevoie de 5 ani ca sa se egalizeze produsele si sa nu se mai arunce, adica sa se dea la alte persoane care au trebuinta. Ba mai mult sa se recicleze si cele deja aruncate la gunoi. cand se va relua productia, aceasta va fi destinata numai celor care vor inchiria mobilierul si aparatura.

Ideea va prinde foaret bine intrucat este adevarat ca bunurile de consum se produc intr-o cantitate imensa, la fel si aparatura tehnica, electrocasnicele, mobilierul, toate ajunga la dezmembrari, pe foc, sau la gropile de gunoi. Pe de alta parte, ideea de green deal castigat tot mai mult teren, mai ales la tanara generatie, iar crizele climatice, cele energetice si cele alimentare vor face ca tot mai multa lume sa saraceasca si sa-si vinda sau sa-si gajeze proprietatile pe care ulterior le vor revendica bancile si vor ajunge tot pe piata inchirierilor. pe scurt, cam asa ar vedea FEM tranzitia spre economia circulara, mai multe amanunte pot fi consultate pe siteul oficial.

 

https://m.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/agenda-2030-trecerea-la-economia-circulara-ne-va-lasa-pe-toti-f-r-nimic-cautatori-prin-gopile-de-gunoi-ale-marilor-orase-1584751

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

Arhitectii inselaciunii

 

 

Problemele noastre sunt agravate de faptul ca aceia care au inteles cauzele refuza sa vorbeasca. Altii nu au reusit sa vada situatiile evidente: forte economice ascunse au actionat din spatele scenei atent pictate si, fara sa li se opuna cu adevarat cineva, ne-au manipulat si ne-au impins in situatia disperata in care ne aflam acum. Ne-au indus teama si slabiciunea. De aceea dusmanii umanitatii au reusit in conspiratia lor tradatoare.

Fortele ascunse nu au putut sa actioneze liber fara sa stearga fapte importante din istoria noastra. Referindu-ma la aceste informatii ascunse, a fost posibil sa identific clar fortele masonice care au facut tot ce le-a stat in putinta pentru a transforma lumea noastra intr-un adevarat iad.

Am fost agresati mental, fizic si genetic. Am inceput sa preferam intunericul luminii. Multi dintre noi au ales sa creada in miturile iluzorii ale francmasonilor si au asistat la lupta impotriva celor care au incercat sa scoata la iveala faptele reale. Prea multi dintre noi continua sa apere inca aceste forte intunecate. Ele sunt aproape de victorie acum. Iar aparatorii lor trebuie sa impartaseasca responsabilitatea pentru crimele impotriva umanitatii. Multi dintre noi am devenit victime ale francmasonilor si ale propriei noastre lacomii.

Pentru a ne orienta, trebuie sa indraznim sa spunem adevarul despre aceste evenimente si persoane, in ciuda faptului ca cei responsabili au devenit mai puternici ca niciodata si neaga oficial implicarea lor in toate aceste grave, de neiertat crime impotriva umanitatii. Totusi, surse din interiorul Francmasoneriei nu ascund realitatea.

Voi prezenta astfel de fapte ascunse pentru ca orice cautator al adevarului sa poata trage concluzii uimitoare si sa descopere fata adevaratilor nostri tartori. A nu fi constienti de aceste lucruri este un rau in sine, pentru ca ignoranta serveste raul. Din aceasta cauza, conducatorii nostri vor sa credem ca lipsa de cunostinte cu privire la istorie si ignoranta in privinta secretelor naturii sunt dovezi ale cunoasterii adevarate.

Cei care nu studiaza diferitele aspecte ale conspiratiei nu vor putea intelege lumea. Pentru ei totul pare vag si misterios. Dar chiar si anticii spuneau: „Magna est veritas et praevalebit“ („Adevarul este maret si va triumfa“).

Francmasonii au fost dintotdeauna indragostiti de structurile sociale mari si de superstate. Au numit schimbarile sociale violente, cauzate de fapt de Marile lor Loji sub conducerea Marilor Maestri Masoni, „mari revolutii populare“. Psihologul elvetian Carl G. Jung spunea: „Cu cat mai cuprinzatoare sunt organizatiile, cu atat mai inevitabile sunt imoralitatea si prostia lor oarba.“ (Carl G. Jung, Die Beziehungen zwischen dem Ich und dem Unbewussten, Darmstadt, 1928)

Avem de asemenea indicii despre ceea ce se va intampla in Uniunea Europeana – cea mai noua creatie a francmasonilor. Jung a spus in aceeasi carte: „Cu cat mai mare este o societate sau confederatie, cu atat mai mare este amalgamul factorilor colectivi tipici care vor atarna de prejudecatile conservatoare in detrimentul individului si cu atat mai mare este degradarea morala si spirituala a individului. “

Am fost fortati sa inghitim filozofii politice aparent diferite. De fapt, tot timpul ne-am confruntat cu aspecte ale uneia si aceleiasi ideologii – iluminismul propagat de Francmasoneria internationala. Doar indivizii nesiguri si doctrinele slabe trebuie sa recurga la violenta pentru a se afirma (capitalismul s.a.).

Chiar daca realizam ca aceia care ne conduc ascund fapte cu ajutorul „istoricilor“ corupti, trebuie sa intelegem ca aceasta masluire este o parte a conspiratiei, din moment ce aceia care ne controleaza istoria ne controleaza si viitorul.Iar aceia care ne controleaza prezentul ne controleaza si trecutul.

Toate ideologiile dubioase sunt doar unelte ale fortelor masonice intunecate, care deseori se folosesc de ele in incercarea de a construi „o lume mai buna pentru noi toti“. De aceea francmasonii vor sa distruga tot ceea ce este legat de „vechi“. Adica traditiile si bunul simt.

Pentru cei mai multi oameni, este greu sa se orienteze in puhoiul de informatii cu care sunt bombardati din moment ce nu si-au dezvoltat puterea de a discerne, capacitatea de a distinge adevarul de fals sau binele de rau.

Acesta este motivul pentru care francmasonii au fost atat de eficienti in a crea iluzii cu asa-zisele ideologii sociale. Aceste minciuni sunt amplificate serviabil de megafoanele mass-mediei care incearca sa reduca la tacere, sa opreasca informatii sau, ca ultima varianta, sa ironizeze toate informatiile si ideile care se deosebesc de versiunea oficiala – chiar daca este vorba de uciderea prim-ministrului suedez Olof Palme, de incursiunile submarinelor Uniunii Sovietice in apele teritoriale suedeze, de dezastrul „Estonia“ (se stie acum, in urma analizelor metalurgice, ca aceasta nava a fost scufundata de o explozie), de scrierea istoriei moderne sau de activitatile francmasonilor.

Francmasonii au inventat sau exploatat anumite mituri care le servesc scopurile si care functioneaza impotriva noastra. Aceste fantezii se aplica istoriei, sanatatii, culturii, politicii si altor subiecte importante. Fiecare trebuie sa aiba atat curaj, cat si incredere in sine pentru a fi capabil sa infrunte realitatea prezentata in aceasta carte.

Trezirea din transa este un proces dificil si laborios, care necesita cunoasterea anumitor fapte cheie pe care cititorul, in ciuda tuturor minciunilor induse, poate sa le recunoasca si sa le verifice.Multora dintre noi ne lipseste judecata critica in ceea ce priveste mediul nostru social, politic si practic, din moment ce credem miturile pe care sursele masonice ni le ofera prin mass-media in fiecare zi. Cel care se gaseste intr-o transa consensuala se simte in siguranta cand recunoaste miturile cu care a fost hranit. Faptele si relatarile legate de lucruri necunoscute lui il sperie, pentru ca acestea nu sunt aprobate de posesorii puterii – prin urmare nu pot fi adevarate.

Majoritatea dintre noi prefera sa creada orbeste diferite scenarii politice, sociale si stiintifice si sa respinga orice sugestie despre controlul exercitat din culise; oamenii nu vor sa priceapa ca cele mai importante evenimente politice, economice si sociale din lume nu sunt rezultatul hazardului, ci au fost pricinuite in mod planificat de grupuri conspirationiste non-democratice care se ascund in spatele numelui de „francmasoni“. Conditiile inferioare si degradante pe care le vedem peste tot in diferite tari nu au ajuns asa din intamplare. Daca acceptam aceasta explicatie, incepem imediat sa intelegem ceea ce se petrece si toate secventele de imagini se asaza la locul lor. Altfel vom bajbai prin intuneric si nu vom intelege nimic.

Mitomanii masoni sunt dusmanii libertatii spirituale a omenirii. Cateva Loji masonice puternice si lipsite de scrupule, formate din elite care s-au ales singure, au orientat societatea catre ruinare sigura in ultimii 200 de ani. Daca refuzam sa vedem aceasta realitate, inseamna ca acceptam sa traim intr-o lume fara sens, absurda, care, fara vreun motiv intelept, a fost transformata intr-o casa de nebuni sau intr-un suprarealism kafkanian.

Aceste Loji puternice lucreaza printre altele pentru a crea un superstat in Europa – Uniunea Europeana – si un guvern mondial sub puterea lor, folosindu-se de modalitati de lupta psihologica indreptate impotriva noastra, a non-masonilor. Aceste grupuri submineaza cea mai importanta dimensiune din viata noastra – dimensiunea spirituala. Ei au cauzat cea mai mare criza spirituala din toate epocile. Societatea pe care au creat-o a pierdut din vedere adevaratul scop al vietii. Multi oameni nu mai pot intelege valorile spirituale. Nici macar nu stiu ce inseamna cuvantul „spiritual“.

Francmasonii propaga din ce in ce mai intens idei artificiale, cum ar fi globalismul (noul internationalism) sau mondialismul, aparent pentru a promova dezvoltarea spirituala a umanitatii si pentru a construi o Noua Ordine Mondiala.

De ce sa traim intr-o lume in care unii oameni sunt alesi pentru a conduce, iar ceilalti sunt sclavii ce vor fi sacrificati precum animalele?

În Uniunea Sovietica termenii tipici masonici erau folositi constant pentru miscarea comunista. Voiau sa „construiasca o noua societate“ si un „viitor mai bun si mai stralucitor“ sau voiau sa reconstruiasca ceea ce era vechi (perestroika).

Cea mai periculoasa secta – Francmasoneria – nu s-a detasat de societate, ci intervine in dezvoltarea ei intr-un mod foarte negativ. Membrii sai au reusit sa indoctrineze opinia publica, din moment ce nu mai sunt priviti ca o amenintare serioasa. Doar ei sunt cei care controleaza mass-media.

„Daca cineva controleaza radioul, presa, scoala, arta, stiinta, filmul – poate transforma fiecare adevar in minciuna, fiecare nerozie in intelepciune.“ „Puterea de a controla stirile este acelasi lucru cu puterea de a controla modul de a gandi al oamenilor. Ne mandrim cu o presa libera. Dar cat de libera este ea cu adevarat cand primim aceleasi stiri de la toate marile conglomerate ale presei si cand parerile alternative nu ajung niciodata la majoritatea oamenilor ? Puterea de a raporta si de a descrie realitatea este acum in mainile celor putini. Iar interesul acestor oameni putini si puternici este in opozitie cu interesul celor multi, cu interesul public. Nu are nicio importanta ca aceste conglomerate de informare a maselor au nume si aparente diferite din moment ce au acelasi sistem de valori care garanteaza ca vom primi informatii clonate“…Cei putini care controleaza torentul de informatie apartin Francmasoneriei internationale. Acestor forte nu le pasa de interesele populatiei.

 „Propaganda functioneaza mai eficient daca se reuseste mentinerea iluziei ca mass-media este un controlor independent al puterii. Dezbaterile dure care au loc intre limite invizibile au ca efect intarirea sistemului“.

Lojile masonice sau alte structuri masonice elitiste nu pot fi controlate. Iar un grup care nu poate fi controlat incepe imediat sa manipuleze presa si crede ca se afla deasupra legii. Francmasonii folosesc miturile ca baza a puterii lor in razboiul impotriva umanitatii.

Extrase din cartea Arhitectii inselaciunii de

 Juri Lina

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

După cum pentru salvarea de la înnec, Dumnezeu le-a spus TUTUROR să intre în Arca lui Noe, tot astfel, în preajma potopului Apocaliptic, suntem învăţaţi să intrăm şi, cu toţii, să rămânem Una (cu Duhul Sfânt şi cu Învăţătura Biblică) în „Corabia Cristică”, prin pocăinţă (Luca 15/10-32) şi prin naşterea din nou (Ioan, cap.3 şi Rom. Cap. 6); Aşa cum lui Moise i-a spus să-şi descalţe încălţămintea înnămolită prin nelegiuirii (Ex.3/5) şi pentru noi stă scris, să ne dezbrăcăm de omul cel vechi, otrăvit de Satan, îmbrăcat cu frunze,scuze,cu fapte- zdrenţe peticite (Îs.64/6) cu datini, idolatrii, ritualuri, false învăţături şi cu alte popisme –toxine, (Mat.9/16-17) pentru a ne îmbrăca cu Hristos (Col.3/9)… Nu se poate intra în El, în (Odihna), în Împărăţia lui, în Cananul Ceresc – înglodat în acatiste, ritualuri şi în alte nămoluri iconate, înnarmat cu proaste obicee sau cu vechea „învăţătură”; Burduful inimii înnoiţi-l, să fie umplut cu Plinătatea Duhului Sfânt; Noua ne spune, nu doar să ieşim din lumea demonică, din noi înşine, din dumnezeul acestui veac, (Gen.12/1), din globalizarea fărădelegilor ci, să credem că am fost răstigniţi, îngropaţi şi înviaţi dimpreună cu El (Gal.2/20) şi că viaţa noastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu, (Col.3/3) pentru a nu mai păcătui niciodată; Dacă Păstorul Poporului Evreu s-a întors să-şi înflăcăreze mintea de la Focul Duhovnicesc, să ne întoarcem şi noi de pe căile fărădelegilor şi să ne aprindem, să ne înflăcărăm de la Rugul nestins al Harului, pentru a ne blinda cu Armura Biruitoare (Ef.6/10-20), ca să rămânem în el Una (1Ioan 3/6-10); Una cu Învăţătura şi cu Vieţuirea lui;” Oricine rămâne în El nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut… Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său…”

 

 

Cand diavolul te prinde cu casa… goala; (Daca nu te faci Una cu Acela  care nu se masturbeaza, -nu cu ea-1 Ioan 2/15-17 ,  ca sa fii gasit in   Cel fara de pacat  ;Daca nu te pocaiesti o data pentru totdeauna,precum fiul risipitor din  Luca 15/10-32)  ;Daca nu ramai in invatatura,moralitatea ,ascultarea, randuiala,corectitudinea,sfintenia  si infaptuirea Lui,ca sa-I pastrezi Sefia Lui-Domnia Sfanta (2 Ioan v. 9);Daca… nu faci totul prin Hristos,dimpreuna cu Duhul Sfant si daca  nu te nasti din nou,din Samanta,din Atotputernicia lui Dumnezeu,care   nu respinge,nu condamna pe nici un om care-si marturiseste orice nelegiuire si se increde, se intoarce la El…Daca mai lucrati dupa mintea si putinta voastra,fara Domnia si Rodirea lui…Deci,nu mai faceti nimic fara Mine (Ioan cap.15),daca vrei scapare… Doamne scapă-mă de masturbare! În fiecare om nenăscut din nou domneşte un Faraon cu tot cu matriţa lui satan (plină cu toate răutăţile, urâţeniile şi dejecţiile cosmice, cuibărite în inima deznădăjduit de rea – Ieremia, cap.17/9; De aceea…După ce Satan va cutreiera Ucraina, o să ceară pe toţi oamenii planetei, să-i cearnă ca pe grâu (Iov, cap.1 şi 2),pentru a cutremura nu numai pământul, ci şi Cerul (Evrei 12/25-29), dacă nu ne cerem iertare semenilor şi Tatălui, pe care l-am supărat până dincolo de Cer; Dacă nu ne împăcăm…Transumanismul: sfarsitul evolutiei (I)- INTERVIU „Depravarea ucide omul ca personalitate, din el rămâne doar partea lui animalică”;Top 10 cele mai inalte turnuri din lume;

 

 

 

//////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

 

https://www.culturavietii.ro/depravarea-ucide-omul-ca-personalitate-din-el-ramane-doar-partea-lui-animalica/

 

 

/////////////////////////////////////////////////////////////////////

 

 

Transumanismul: sfarsitul evolutiei (I)

 

 

https://www.catacombeleortodoxiei.ro/transumanismul-sfarsitul-evolutiei-i/

 

//////////////////////////////////////////////////////////////

 

 

https://www.wall-street.ro/articol/Real-Estate/215598/care-sunt-cele-mai-inalte-turnuri-din-lume.html

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

După ce Satan va cutreiera Ucraina, o să ceară pe toţi oamenii planetei, să-i cearnă ca pe grâu (Iov, cap.1 şi 2),pentru a cutremura nu numai pământul, ci şi Cerul (Evrei 12/25-29), dacă nu ne cerem iertare semenilor şi Tatălui, pe care l-am supărat până dincolo de Cer; Dacă nu ne împăcăm şi, mai ales, dacă nu devenim propovăduitori ai împăcării (2 Cor. 5/18-21); Dacă vom stinge Duhul, pe care am fost învăţaţi să nu-l întristăm (Ef.4/30); Dacă nu ne naştem din nou din Sămânţa lui Dumnezeu (Luca 8/11 şi Rom. cap.6), pentru a ne umple cu El şi cu toate ale Sale; Deci, dacă nu ne pocăim în Duh şi în Adevăr, vom păţi mult mai rău decât…” În vremea aceea au venit unii şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor Galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor., Credeţi voi„, le -a răspuns Isus, că aceşti Galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi Galileeni, pentrucă au păţit astfel? Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi peri la fel. Sau acei optsprezece inşi, peste cari a căzut turnul din Siloam şi i -a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni, cari locuiau în Ierusalim? Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel. (Luca 13/1-5) DAR, să nu uităm: “Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor (Sau Advocat. Greceşte: Paraclet, adică apărător, ajutor.), pe Isus Hristos, Cel neprihănit. El este jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregei lumi.” (1 Ioan 2/1-2)

 

 

După ce Satan va cutreiera Ucraina, o să ceară pe toţi oamenii planetei, să-i cearnă ca pe grâu (Iov, cap.1 şi 2),pentru a cutremura nu numai pământul, ci şi Cerul (Evrei 12/25-29), dacă nu ne cerem iertare semenilor şi Tatălui, pe care l-am supărat până dincolo de Cer; Dacă nu ne împăcăm şi, mai ales, dacă nu devenim propovăduitori ai împăcării (2 Cor. 5/18-21); Dacă vom stinge Duhul, pe care am fost învăţaţi să nu-l întristăm (Ef.4/30); Dacă nu ne naştem din nou din Sămânţa lui Dumnezeu (Luca 8/11 şi Rom. cap.6), pentru a ne umple cu El şi cu toate ale Sale; Deci, dacă nu ne pocăim în Duh şi în Adevăr, vom păţi mult mai rău decât…” În vremea aceea au venit unii şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor Galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor., Credeţi voi„, le -a răspuns Isus, că aceşti Galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi Galileeni, pentrucă au păţit astfel? Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi peri la fel. Sau acei optsprezece inşi, peste cari a căzut turnul din Siloam şi i -a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni, cari locuiau în Ierusalim? Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel. (Luca 13/1-5) DAR, să nu uităm: “Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor (Sau Advocat. Greceşte: Paraclet, adică apărător, ajutor.), pe Isus Hristos, Cel neprihănit. El este jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregei lumi.” (1 Ioan 2/1-2)

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

În fiecare om nenăscut din nou domneşte un Faraon cu tot cu matriţa lui satan (plină cu toate răutăţile, urâţeniile şi dejecţiile cosmice, cuibărite în inima deznădăjduit de rea – Ieremia, cap.17/9; De aceea orice om firesc luptă împotriva propriului Creator, ca şi globalistul Faraon (Ex. 5/2), care n-a vrut să creadă în adevăratul Domn, chiar dacă idolatrii, ghicitorii şi vrăjitorii l-au sfătuit că în această luptă este nelipsit Degetul lui Dumnezeu (Ex.8/19); Când s-a încrezut în „dumnezeul” muştelor, broaştelor, lăcustelor păduchilor, a dat semne de falsă pocăinţă, dar Dumnezeu nu s-a lăsat impresionat şi i-a împietrit inima (Ex. 9/27-28) transformată de satan într-o toaletă (Mat. 15/10-20) Abia după ce a fost „mângâiat” cu lovituri (ne)Apocaliptice, Faraon şi-a recunoscut micimea şi nelegiuirea, lăsând Poporul lui Dumnezeu să iasă din cuptorul idolatriilor globaliste; Atunci a cerut să fie binecuvântat de „trântorii” pe care–i biciuia, dar pe care Dumnezeu i-a înfiat din veşnicie, prevestind jertfirea Mielului Dumnezeiesc şi protecţia Sângelui Viu, Cristic, (prin apărarea evreilor din casele însemnate cu sângele mielului amorât)… „Sîngele vă va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea sîngele, şi voi trece pe lîngă voi, aşa că nu vă va nimici nici o urgie, atunci cînd voi lovi ţara Egiptului. „(Ex. Cap.12)

 

 

În fiecare om nenăscut din nou domneşte un Faraon cu tot cu matriţa lui satan (plină cu toate răutăţile, urâţeniile şi dejecţiile cosmice, cuibărite în inima deznădăjduit de rea – Ieremia, cap.17/9; De aceea orice om firesc luptă împotriva propriului Creator, ca şi globalistul Faraon (Ex. 5/2), care n-a vrut să creadă în adevăratul Domn, chiar dacă idolatrii, ghicitorii şi vrăjitorii l-au sfătuit că în această luptă este nelipsit Degetul lui Dumnezeu (Ex.8/19); Când s-a încrezut în „dumnezeul” muştelor, broaştelor, lăcustelor păduchilor, a dat semne de falsă pocăinţă, dar Dumnezeu nu s-a lăsat impresionat şi i-a împietrit inima (Ex. 9/27-28) transformată de satan într-o toaletă (Mat. 15/10-20) Abia după ce a fost „mângâiat” cu lovituri (ne)Apocaliptice, Faraon şi-a recunoscut micimea şi nelegiuirea, lăsând Poporul lui Dumnezeu să iasă din cuptorul idolatriilor globaliste; Atunci a cerut să fie binecuvântat de „trântorii” pe care–i biciuia, dar pe care Dumnezeu i-a înfiat din veşnicie, prevestind jertfirea Mielului Dumnezeiesc şi protecţia Sângelui Viu, Cristic, (prin apărarea evreilor din casele însemnate cu sângele mielului amorât)… „Sîngele vă va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea sîngele, şi voi trece pe lîngă voi, aşa că nu vă va nimici nici o urgie, atunci cînd voi lovi ţara Egiptului. „(Ex. Cap.12)

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

(Daca nu te faci Una cu Acela  care nu se masturbeaza, -nu cu ea-1 Ioan 2/15-17 ,  ca sa fii gasit in   Cel fara de pacat care;Daca nu te pocaiesti o data pentru totdeauna,precum fiul risipitor din  Luca 15/10-32)  ;Daca nu ramai in invatatura,moralitatea ,ascultarea, randuiala,corectitudinea,sfintenia  si infaptuirea Lui,ca sa-I pastrezi Sefia Lui-Domnia Sfanta (2 Ioan v. 9);Daca… nu faci totul prin Hristos,dimpreuna cu Duhul Sfant si daca  nu te nasti din nou,din Samanta,din Atotputernicia lui Dumnezeu,care   nu respinge,nu condamna pe nici un om care-si marturiseste orice nelegiuire si se increde, se intoarce la El…Daca mai lucrati dupa mintea si putinta voastra,fara Domnia si Rodirea lui…Deci,nu mai faceti nimic fara Mine (Ioan cap.15),daca vrei scapare… Doamne scapă-mă de masturbare!

 

 

In cateva zile va avea loc o sarbatoare in viata mea…Doamne ce sarbatoare! Se implineste o luna de cand nu m-am mai masturbat. Probabil unii vor spune ca sunt nebun, dar nu, nu sunt deloc nebun. Sunt bolnav! Nici nu mai stiu de cati ani sufar de aceasta boala sufleteasca a masturbarii.

 

Sunt tanar, am 19 ani. Deabea in clasa a 7 a am aflat ca placerile mele zilnice sunt defapt niste pacate foarte mari. De atunci sunt rob, sunt un rob al diavolului, deoarece lui i-am slujit.

 

In clasa a 9 a am inceput sa cunosc mai bine Sfanta noastra Biserica. De atunci am si un duhovnic. La inceput imi era greu sa marturisesc acest pacat, dar dragostea parintelui meu duhovnic m-a facut sa marturisesc fara probleme. Am reusit trei luni de zile sa nu ma mai masturbez. Am primit si Sfanta Impartasanie. Doamne ce bine a fost! Doamne cata liniste aveam in suflet! Dar intr-o seara cand stateam la televizor, diavolul m-a ispitit si am cazut.

 

De atunci a inceput din nou dezastrul. De trei ani nu am mai gustat din Trupul si Sangele Domnului si Dumnezeului meu. De atunci am facut acest pacat aproape zilnic. Sute de gigabiti de filme porno au umplut calculatorul meu. Doamne, cu cate sute de mii de poze mi-am spurcat eu sufletul! Am ajuns sa cunosc toate site-urile porno. Am ajuns sa am actrite porno preferate. Ba mai mult am inceput sa ma uit in filme si dupa trupurile barbatilor. De canon nici nu mai putea fi vorba. Asemenea alcoolicului care prefera in locul medicamentelor, doza zilnica de alcool asa si eu preferam in locul canonului, doza mea zilnica de masturbare.

 

Puteam sa tin post, puteam sa nu mananc nimic, dar de masturbare nu ma lasam. Inainte sa merg la scoala, dupa ce veneam de la scoala, oricand prindeam momentul ma masturbam. Chiar si inainte sa merg la Sfanta Liturghie ma masturbam. Eram atat de obsedat incat masturbarea era o nevoie zilnica. Dar niciodata cand ma masturbam nu puteam sa ma gandesc la Dumnezeu.

 

Ma spovedeam foarte rar si cand ma spovedeam marturiseam fara nici o problema pacatul. Eram constient ca nu o sa ma impartasesc. Mergeam la spovedanie cu parere de rau. Dupa spovedanie imi faceam canonul, totul mergea bine, dar nu dura mai mult de o saptamana.

 

De o luna m-am ridicat din “groapa” acestui pacat. La spovedanie i-am spus parintelui duhovnic ca nu mai am putere sa lupt, nu mai am putere sa sper ca voi primi Sfanta Impartasanie. Atunci parintele mi-a spus ca daca nu ma voi masturba pana la Rusalii, voi primi Impartasania. In plus i-am cerut parintelui binecuvantare pentru a merge la Facultatea de Teologie, dar parintele a spus ca daca nu ma voi lasa de acest pacat nu voi primi binecuvantare.

 

Dorinta de a ma impartasi cu Trupul si Sangele Domnului si dorinta de a ajunge la teologie m-au ajutat pana acuma sa nu pacatuiesc din nou. Cei care nu au trecut prin asa ceva nu isi pot inchipui cat poate fi de greu. Ma scol noaptea din somn, in fiecare dimineata am acelasi gand, mai nou printre colegi se vorbeste tot mai mult pe tema asta. Ispitele sunt peste tot, dar am nadejdea ca Dumnezeu pentru rugaciunile Maicii Sale, ale Sfantului Vasile cel Mare, ale Sfantului Stelian si ale tuturor sfintilor, ma va ajuta.

Daca acum ai inceput sa faci pacatul masturbarii, sau ai de gand sa il faci in viitor, te rog din tot sufletul meu sa nu il faci. Oricata placere ai avea cand faci acest pacat, dupa aceea o sa ai numai regrete. Poate zici ca sunt prea tanar sa iti dau sfaturi, dar crede-ma ca din nefericire am prea multa experienta in domeniul acesta. Eu am facut aceasta gresala, mie nimeni nu mi-a atras atentia din timp, dar nu vreau ca si tu sa treci prin asta.

Va rog pe toti sa va rugati in fiecare zi si pentru cei care se masturbeaza. Dureaza 5-10 secunde sa spuneti: Doamne miluieste-i si ii scapa pe cei care se masturbeaza.

 

Doamne ajuta!

 

(Florin G)

 

 

 

https://ortodoxiatinerilor.ro/doamne-scapa-ma-masturbare/

 

/////////////////////////////////////

 

Cand diavolul te prinde cu casa… goala

 

 

Autor: Mihai Ardelean    

 

Trecusera ani de zile si acum era iar in pragul usii. Purta o palarie neagra trasa pe ochi si era invelit cu o pelerina neagra pe care fusese nevoit sa o imbrace pe masura ce se apropia de aceasta casa. De unde venea el, nu ploua niciodata, ba inca nici nu era urma de apa, stiau despre ea doar din dictionare. Si interesant: pe cum se apropia de acea casa, atmosfera devenea tot mai placuta. Plecase din ea alungat de Cineva pe care il stia din vesnicie. Acum avusese curaj sa revina. Avea in mana un geamantan greu si pe el se vedea o tablita ce avea gravata pe ea un nume: „vechiul proprietar, duhul de alta data”. Era obosit. Prin minte ii treceau ganduri pe care Domnul Isus ni le relateaza in Evanghelia dupa Matei:

 

            Matei 12:43  Duhul necurat, cînd a ieşit dintr’un om, umblă prin locuri fără apă, căutînd odihnă, şi n’o găseşte.

 

            Matei 12:44  Atunci zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit. Şi, cînd vine în ea, o găseşte goală, măturată şi împodobită.

 

             Matei 12:45  Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decît el: intră în casă, locuiesc acolo, şi starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decît cea dintîi. Tocmai aşa se va întîmpla şi cu acest neam viclean.”

 

 

 

            Daca ar fi dupa diavol, nu ar fi niciodata criza imobiliara. Pentru ca el ocupa in general toate casele goale. La cele sufletesti ma refer. Cu siguranta nu sta intre patru pereti din beton ci in inimi goale de carne.

 

            Nu ati observat ca el vine in vizita si nu bate la usa? Se uita, cerceteaza, constata si pleaca. Si aici e toata pacaleala. Rasufli usurat si ramai cu casa goala, spunand: S-a dus!. Dar, el pleaca doar ca sa mai aduca cu el inca sapte. Maria Magdalena a fost o astfel de casa. Domnul a scos din ea sapte draci. Si este si atent la detalii, le alege pe spranceana duhurile, e si modest pe deasupra. Se compara cu cele sapte cu care vine si are o conditie de selectie. Sa fie mai rele ca el. Inalte trasaturi de caracter. Adica noi, rareori recunoastem ca sunt altii mai buni decat noi la ceva. Nimeni nu canta ca noi, nimeni nu se roaga ca noi, nu fariseule?

 

 

 

            Luca 18:11  Fariseul sta în picioare, şi a început să se roage în sine astfel: „Dumnezeule, Îţi mulţămesc că nu sînt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta.

 

             Luca 18:12  Eu postesc de două ori pe săptămînă, dau zeciuială din toate veniturile mele.”

 

 

 

            Oricand, pentru diavol si duhurile lui, rautatea este o virtute… e o adevarata umilinta sa recunosti ca sunt altii mai rai ca tine. Mi-l inchipui uitandu-se pe geam in casa aceea goala in care a fost si dintr-o data ii vine in minte un gand altruist: „In pustie am lasat multi care nu au unde locui caci au facut praf casele numite oameni in care au fost. Si parca de cand acest Isus este in Israel s-a cam aglomerat pustia cu duhuri izgonite din casele(sufletele oamenilor) lor.  Asta este goala, curata, impodobita numai buna de o petrecere, ei nu au unde locui, ma duc sa le dau o veste buna si sa ii iau si pe ei.” Si dintr-o data zbrrr…!

 

          

 

Mat 12:45  Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decît el: intră în casă, locuiesc acolo, şi starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decît cea dintîi.

 

          

 

Dar noi oare cand o sa intelegem ca nu exista bucurie de unul singur? Noi nu impartim casele cu nimeni, painea nu o impartim cu saracii, hainele cu dezbracatii. Si astea toate sunt fara de valoare. Duhurile impart cel mai pretios lucru, sufletul omului, intre ele si nu cu un gand bun ci ca sa il faca praf, dar il IMPART oameni buni.

 

            Noi abia daca chemam un prieten la evanghelizare si duhul asta merge in pustie si aduce sapte, nu pentru a face un lucru bun ci unul rau. Nu vi se pare paradoxal?

 

 

 

            Isus vorbeste despre obiceiul duhului de a reveni. Vine sa vada, sa cerceteze cu un miros de fum de tigara din trecut, cu o dorinta dupa un pahar. Astea sunt toate intoarceri ale lui, incercari sa vada daca este casa goala. Pune-te atunci repede si te roaga sa ti se umple casa de Duhul Sfant, de Isus.

 

            Nici de inghesuiala nu se teme. Sta in cat loc ii dai. Imparte o camera si cu inca sapte daca e nevoie. Doar copiii nostrii vor fiecare camera lor, chiar mai mult: de cand merg la gradinita vor casa lor. La cinci ani vor casa, ma intreb ce isi vor dori la douazeci. Probabil hoteluri, insule personale etc.

 

            In Marcu 5 erau aproape doua mii de porci si ei cam sase-sapte mii de draci. O adevarata problema,nu? Nu si pentru ei… Au incaput toti acolo, cam trei pe un porc. Noi nici doi pe o banca uneori.

 

            Apoi Isus remarca schimbarile ce au loc in viata unui om prins de diavol cu casa goala.     

 

            „…starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decît cea dintîi.”

 

 

 

Mar 5:2  Cînd a ieşit Isus din corabie, L-a întîmpinat îndată un om care ieşea din morminte, stăpînit de un duh necurat.

 

Mar 5:3  Omul acesta îşi avea locuinţa în morminte, şi nimeni nu mai putea să-l ţină legat, nici chiar cu un lanţ.

 

Mar 5:4  Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi şi cu cătuşe la mîni, dar rupsese cătuşele şi sfărîmase obezile, şi nimeni nu-l putea domoli.

 

Mar 5:5  Totdeauna, zi şi noapte, stătea în morminte şi pe munţi, ţipînd şi tăindu-se cu pietre.

 

          

 

Lipsa de odihna, incapacitate de infranare nici a ta si nici a celor ce incearca sa iti puna limite si ingradiri.

 

            Dar de ce sa il lasi pe diavol sa se treaca proprietar pe inima ta? Stiti ca noi pe usa avem obiceiul sa ne trecem numele de familie pe o placuta. „ Ma voi intoarce in casa mea, de unde am iesit.„

 

          

 

Fapte 13:10  şi a zis: „Om plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiul dracului, vrăjmaş al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strîmbi căile drepte ale Domnului?

 

            Fapte 8:22  Pocăieşte-te dar de această răutate a ta, şi roagă-te Domnului să ţi se ierte gîndul acesta al inimii tale, dacă este cu putinţă;

 

            Fapte 8:23  căci văd că eşti plin de fiere amară, şi în lanţurile fărădelegii.”

 

          

 

Urate lucruri scrise pe usa unor inimi. Trista realitate in spatele unor asemenea usi.

 

            Dar de ce sa se treaca el in Cartea Funciara ca proprietar al inimii tale? Cand il poti lasa pe Domnul Isus care ”sta”… El nu vine din cand in cand, El sta la usa ta si bate. Lasa-l sa intre.

 

            Oameni cu sufletele goale, cu casele impodobite, este cineva la usa. Faceti doar liniste sa ii auziti bataia si deschideti repede sa intre. Ca alternativa nu e una placuta. Va veni cineva care nu bate, care nu isi cere scuze, care nu se anunta dar care „intra in casa, locuieste acolo, si starea din urma a omului acestuia ajunge mai rea decat cea dintai.”

 

 

 

            Apocalipsa 3:20  Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.

 

            Nu te mai tot gandi atata ci lasa-L sa intre! Amin!

 

 

https://www.resursecrestine.ro/editoriale/75084/cand-diavolul-te-prinde-cu-casa-goala

 

///////////////////////////////////////////////

 

Caderea florilor la legume

Boala petelor de bronz

 

 

Semnele venirii lui Isus

 

Necreştinii nu cred că trăim în zilele de pe urmă ale istoriei pământului.

Este scris în Biblie: 2Petru 3:3-4. “Mai întâi, aşi dori să vă reamintesc că în zilele din urmă vor veni oameni batjocoritori care vor săvârşi toate relele imaginabile şi vor lua adevărul în râs. Cam aşa sună argumentele lor: “Adică, Isus a promis că Se va întoarce, nu? Bun, dar atunci unde este? N-o să mai vină niciodată, asta e! De când e lumea, toate au rămas întocmai cum erau din prima zi a creaţiei”(NT pe înţelesul tuturor).

Apariţia lui Antihrist este un semn al sfârşitului.

Este scris în Biblie: 1Ioan 2: 28. “Copilaşilor, a sosit ceasul de pe urmă al acestei lumi. Aţi auzit de Anticrist care urmează să vină – despre acela care se împotriveşte lui Cristos. Ei bine, deja şi-au făcut apariţia multe persoane de genul acesta. Faptul ne întăreşte şi mai mult convingerea că sfârşitul lumii este aproape”(NT pe întelesul tuturor).

Ne-a spus oare Isus când va veni sfârşitul?

Este scris în Biblie: Matei 24:14. “Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.”

Oameni, care pretind a fi Isus, vor încerca să înşele pe mulţi în zilele din urmă.

Este scris în Biblie: Matei 24:23-24. “Atunci dacă vă va spune cineva: “Iată, Hristosul este aici, sau acolo”, să nu-l credeţi. Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.”

Vor exista semne în soare, lună şi stele.

Este scris în Biblie: Matei 24: 29-30. “Îndată după acele zile de necaz, “soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor vor fi clătinate.” Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.”

Ce condiţii morale vor caracteriza societatea în zilele din urmă?

Este scris în Biblie: 2Timotei 3:1-5. “Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.”

O creştere în cunoştinţă şi calătorii este un semn al zilelor din urmă.

Este scris în Biblie: Daniel 12: 4. “Dar, Daniele, ţine în taină această profeţie; sigileaz-o ca să nu fie înţeleasă până la vremile din urmă, când călătoriile şi educaţia vor creşte enorm”(Traducerea engleză TLB).

Ce alte semne ale zilelor din urmă mai menţionează Biblia?

Este scris în Biblie: Luca 21: 25-26. “Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor; oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate.”

Convorbirile de pace şi siguranţă sunt un semn al zilelor de pe urmă.

Este scris în Biblie: 1Tesaloniceni 5:2-3. “Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea. Când vor zice: “Pace şi linişte!” atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare.”

Ce trebuie să facem când vedem că toate acestea se întâmplă?

Este scris în Biblie: Matei 24:42-44. “Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru. Să ştiţi că, dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.”

 

Ce se va întâmpla la sfârşitul lumii?

 

Întrebare: „Aş vrea să aflu mai multe despre sfârşitul lumii, cum ar fi acele lucruri care au legătură cu răpirea.”

Răspunsul nostru:  Mulţumim pentru întrebare. În Biblie, acesta este un subiect foarte important. Multe dintre cărţile profetice ale Vechiului Testament vorbesc despre acest lucru (de la Isaia la Maleahi). În Noul Testament, cele mai importante pasaje care tratează acest subiect sunt: Matei 24:4-44, Marcu 13:5-33, Luca 17:20-37, Luca 21:8-36, 1 Tesaloniceni 4:14-5:3, 2 Tesaloniceni 1:6-2:12, 2 Petru 3:3-12 şi Apocalipsa.

Un rezumat al cuvintelor rostite de Iisus în Matei 24 arată că sfârşitul lumii va include următoarele aspecte:

Războaie şi veşti de războaie
O naţiune se va ridica împotriva altei naţiuni şi o împărăţie împotriva altei împărăţii
Foamete şi cutremure
Profeţi falşi, care vin în Numele lui Iisus
Mulţi oameni vor fi înşelaţi de profeţii falşi
Profeţii falşi vor face semne şi minuni
Adevăraţii creştini vor fi persecutaţi
Dragostea oamenilor pentru Dumnezeu va descreşte
Evanghelia va fi predicată în întreaga lume
„Urâciunea pustiirii” (un lider mondial, care se va da drept Dumnezeu)
Mari nenorociri
Modificări ale soarelui, lunii, stelelor
Adevăraţii urmaşi ai lui Iisus vor fi adunaţi în jurul Lui
Întoarcerea lui Iisus
Iisus îi judecă pe oameni pe pământ
Câteva texte de bază, care vorbesc despre „răpire”, acel eveniment când adevăraţii urmaşi ai lui Cristos vor fi ridicaţi pentru a se întâlni cu El în văzduh, sunt: Matei 24:31, Marcu 13:27, 1 Corinteni 15:51-52, 1 Tesaloniceni 4:16-17 şi 2 Tesaloniceni 2:1-4.

De asemenea, ar trebui să vorbim şi despre felul în care vor arăta zilele din urmă. Iată ce ni se spune:

„Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele, căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, mândri, defăimători, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, vorbitori de rău, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, trădători, obraznici, îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu” (2 Timotei 3:1-4).

Sfărşitul lumii atârnă de întorcerea lui Iisus Cristos şi de judecata Sa asupra oamenilor. De aceea, a-L cunoaşte pe El este cel mai important lucru pe care trebuie să-l înţelegem despre sfârşitul lumii. Dacă vrei să afli mai multe despre acest lucru, citeşte articolul Cunoaşterea personală a lui Dumnezeu sau începe-ţi investigaţia prin a citi cartea „Ioan” din Biblie.

 

Consideratii practice despre imbracamintea crestina

 

https://www.resursepentrucrestini.ro/text/studii/controverse/consideratii-practice-despre-imbracamintea-crestina

CAPITOLUL VIII
CONSIDERATII PRACTICE DESPRE IMBRACAMINTEA CRESTINA

CONSIDERATII PRACTICE DESPRE IMBRACAMINTEA CRESTINA

Imbracamintea este o chestiune sensibila. Putine lucruri sunt asa de personale ca modul de alimentatie uneori nesanatos si modul de imbracare. Ambele arata cine suntem. Nu exista probleme care sa prezinte o rezistenta mai mare, pentru ca ele sunt obisnuintele personale care stapanesc viata noastra zilnica.
Nu trebuie neaparat sa ne simtim bine cu ceea ce mancam sau imbracam, totusi ne aparam foarte mult obisnuintele. Remarcile critice despre dieta sau imbracaminte noi le percepem ca tintind exact la miezul a ceea ce suntem deoarece nu ne putem separa pe noi insine de exteriorul nostru. Exista un exemplu clasic din filozofia personalitatii holistice: trupul, mintea si sufletul sunt una. Trupul exprima sufletul, iar sufletul exprima trupul. Nu este aici nici o dihotomie. Sensibilitatea hainelor a aparut in momentul cand hainele de lumina au disparut si noi am inceput sa ne coasem haine de frunze.

Obiectivul capitolului. Scopul acestui eseu este dublu. Mai intai as vrea sa gasim o filozofie crestina a hainelor si podoabelor. In al doilea rand as propune cateva principii practice referitoare la imbracaminte. In multe puncte, acest eseu aplica in mod practic ceea ce am studiat in capitolele anterioare.

I.O filozofie crestina a hainelor.

A te imbraca pentru a placea altora. Imbracamintea este o problema strict personala? Felul cum ma imbrac ma priveste doar pe mine? Fara indoiala ca nu! Desi este adevarat ca hainele sunt o problema personala, nu este nici o indoiala ca ne imbracam pentru altii mai mult decat pentru noi insine. De ce isi pune tocuri inalte, o femeie de statura joasa? Probabil nu pentru confortul personal, ci pentru a castiga o anumita perspectiva in ochii altora. Daca cineva a inteles ca o anumita persoana iubeste albastrul, un pulover scamos, albastru, va fi alegerea pentru ocazia cand vor fi impreuna. Unele servicii pretind angajatilor sa poarte uniforme, chiar daca acestora nu le place stilul, culoarea sau gradul de confort. Intelegem astfel ca hainele nu sunt doar preferinte personale. Noi ne imbracam pentru a placea altora.

A te imbraca pentru a placea Domnului. Crestinii se imbraca nu numai pentru a placea altora, ci unei Persoane deosebite. Deoarece noi L-am ales pe Isus ca Domn (Col.2,6), noi avem drept scop sa-I placem lui Dumnezeu in orice aspect al vietii, chiar si in imbracaminte. Unii spun: „La Dumnezeu nu conteaza cum arat. El ma iubeste pe mine, nu hainele mele!” Bineinteles ca Dumnezeu iubeste pe om, indiferent cat de sarac este imbracat sau cat de neimbracat este. Iubirea lui Dumnezeu nu este dependenta de felul cum ne imbracam, sau chiar cine suntem! Nu-L putem face pe Dumnezeu sa ne iubeasca mai mult, prin ceea ce purtam.
Noi venim la El „asa cum suntem”, dar nu vom continua sa ramane la fel! Deoarece Il iubim pe Dumnezeu, vom dori sa-I fim placuti in orice mod posibil. Noi ne predam Lui neconditionat pentru ca El sa lucreze o transformare in noi. Aceasta implica schimbari radicale. Noi nu facem nimic pentru a fi acceptati, ci pentru ca am fost acceptati. Deoarece Il iubim pe Dumnezeu asa de mult, noi dorim sa-I fim placuti in tot ce facem, chiar si prin infatisarea exterioara.

A invata sa fim placuti Domnului. Noi descoperim ce vrea Dumnezeu de la noi, prin studierea Cuvantului Sau si prin supunerea noastra vointei sale descoperite. Aceasta nu este o lucrare dureroasa. De fapt, pentru ca am oferit inima lui Isus, El ne-o intoarce schimbata cu totul. (Ezec. 11,19.20; 36,26.27).
Lucrurile pe care le-am iubit le gasim acum nepotrivite. Inima cea noua adora sa faca exact ceea ce Lui Ii place. Simturile noastre s-au schimbat, firea noastra s-a modificat (Ps.40,8). Daca El imi cere in mod deosebit sa fac ceva, acum eu vreau sa fac exact ceea ce este placerea Lui. Nu de teama sau prin forta, ci pentru ca in mod real eu prefer acest lucru. In fine, ceea ce doresc sa fac este exact vointa Lui. „Daca consimtim, El se va identifica pe Sine cu gandurile si scopurile noastre, astfel ca va impleti inima si mintea noastra cu vointa Lui incat supunandu-ne Lui implinim chiar dorintele noastre. Vointa noastra, innobilata si sfintita isi va gasi cea mai inalta placere in serviciul Sau”.
Acesta este miracolul unei inimi noi, esenta Noului Legamant. Ceea ce este uimitor este ca sunt invrednicit sa fac exact ceea ce imi cere El. Nimic nu este prea greu la Dumnezeu!
Daca inima nu a fost schimbata, dorintele Lui sunt greu de indeplinit. Ajungem sa ne razboim cu noi insine (ceea ce preferam) pentru a fi placuti Lui. Aceasta, bineinteles, este legalism. Deci este vorba aici de un test. Gasesti ceva in Scriptura care este o mare neplacere pentru tine? Daca da, probabil ca ai nevoie sa te intorci si sa te intrebi: Mi-am predat eu inima cu adevarat lui Isus? Este El Domnul vietii mele? „Nu este nevoie sa-ti spun ce sa nu porti, deoarece daca dragostea pentru acele lucruri desarte este in inima ta, atunci vei lepada acele lucruri, dar va fi ca si cum ai taia frunzele unui pom. Inclinatiile naturale ale inimii vor castiga din nou. Tu trebuie sa ai o constiinta proprie”.

Acesta este motivul pentru care hainele si podoabele, precum si alte lucruri, pot deveni un indicator despre ceea ce se intampla in realitate in interior. Nesupunerea chiar in unele lucruri mici poate fi simptomul unei inimi impartite si care are nevoie de cercetare sincera. Imbracamintea poate influenta evlavia noastra intr-un mod subtil dar sigur. Este cel mai bine sa ascultam imediat atunci cand Duhul Sfant ne sopteste un anumit lucru.

Oamenii ne judeca dupa infatisarea exterioara. Chemarea noastra de crestini nu este de a judeca pe altii dupa infatisarea exterioara, dar noi avem obligatia de a descoperi pe Hristos altora prin infatisarea exterioara. Acesta este paradoxul stilului de viata crestin. Noi nu indraznim sa judecam pe altii dupa infatisarea exterioara, dar noi nu indraznim sa fim o piatra de poticnire altora prin infatisarea exterioara. Desii ceilalti nu ne pot citi inima, ei pot citi hainele, stilul de viata, infatisarea. Felul cum aratam este un puternic martor pentru Hristos. Daca spunem ca suntem crestini, atunci oamenii au dreptul sa vada modestia si simplitatea vietii lui Hristos reflectate in fiecare aspect al vietii, inclusiv imbracamintea. Nu ne putem permite sa prezentam o imagine confuza.
In concluzie, nu avem dreptul sa judecam pe altii dupa infatisarea exterioara, dar altii au dreptul sa se astepte sa vada idealurile lui Hristos reflectate in comportament si infatisarea exterioara. Poate ca nu ne place, dar acesta este adevarul.

Nevoia de standarde pentru imbracaminte.

Avem nevoie de standarde pentru haine si podoabe sau aceasta chestiune poate fi lasata la constiinta fiecaruia?

Respectul pentru standardele biblice privind hainele si ornamentele este un imperativ pentru a pastra identitatea si unitatea Bisericii. „Problema hainelor poate fi in mod strict rezolvata urmand indeaproape regula biblica. Moda este zeita ce guverneaza lumea, si uneori ea se infiltreaza si in Biserica. Biserica trebuie sa-si faca din Cuvantul lui Dumnezeu standardul ei, si parintii trebuie sa gandeasca inteligent cu privire la acest subiect”.

De multe ori, companiile au adoptat o anumita uniforma deoarece au inteles ca imaginea lor este reflectata de infatisarea exterioara a functionarilor lor. Ei stiu ca oamenii actioneaza dupa cum sunt imbracati iar reputatia companiei nu este data doar de calitatea produselor ci si de reprezentantii ei. Corporatiile mentin un anumit standard pentru functionarii lor. Nu standardele fac din cineva un functionar, dar cine doreste sa fie, trebuie sa consimta la acele standarde.
Tot la fel, noi avem nevoie sa sustinem in Biserica standardele biblice privitor la haine, daca vrem sa reflectam imaginea Maestrului nostru. Dar aici avem o problema. Preocuparea pentru infatisarea exterioara fara o motivatie corecta ne poate duce in capcana legalismului. Deci, cum sa ne purtam noi ca crestini in aceasta problema sensibila? Poate Biserica sa stabileasca in detaliu ce sa poarte membrii Bisericii acasa, la munca, la joaca, sau la Biserica? O astfel de atitudine au avut-o fariseii iar rezultatul a fost o religie confuza si fara iubire. Sa luam in considerare trei alternative.

1.Putem sa educam. Multi crestini nu stiu decat foarte putin despre invataturile Bibliei cu privire la cum sa traim, inclusiv cum sa ne imbracam, pentru Hristos. Unul din motive este tendinta de astazi de a face din crestinism un crez, mai mult decat o viata practica. E mai usor pentru un pastor sa predice despre iubirea lui Hristos decat despre cerintele Sale in viata ascultatorilor.
Acesta este chiar scopul cartii de fata, si anume sa ajute pe crestini sa inteleaga cum sa reflecte pe Hristos in infatisarea exterioara. Ocazional, cand pastorii se ating de aceste subiecte, cum ar fi standardele biblice despre haine si podoabe, ei educa, nu condamna. Sunt bineveniti! Nu trebuie sa eliminam predicile educative. Sa dam pastorilor libertatea sa ne instruiasca de felul cum sa urmam pe Isus in aspectele practice ale vietii crestine cum ar fi: hainele, dieta, ispravnicia, sanatatea, distractiile, binefacerea si viata devotionala.

2.Trebuie sa cerem o inima noua. Nu ajunge educatia. Uneori oamenii vor accepta cu mintea, dar nu si cu fapta, validitatea principiilor biblice referitoare la haine si podoabe. Cu mintea ei spun: „Ceea ce spune Biblia despre aceste lucruri este foarte adevarat!”, dar cu inima spun: „Nu sunt pregatit in acest moment ca sa dau jos bijuteriile sau hainele mele scumpe”.
Solutia este sa fim dispusi ca Dumnezeu sa ne dea o inima noua, zilnic, si in fiecare ceas, pentru a deveni nerabdatori sa-I implinim voia. „Si Eu le voi da o inima noua ca sa Ma cunoasca, ca Eu sunt Domnul; si ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor: pentru ca sa se intoarca la Mine cu toata inima lor!” (Ier 24,7).
Trebuie sa ne rugam pentru innoirea launtrica, pentru ca sa putem trai cu orice Cuvant care iese din gura lui Dumnezeu. Pana nu vom ajunge sa experimentam aceasta innoire launtrica, nu vom putea fi niste martori eficienti pentru Hristos. Oamenii urasc ipocrizia dar apreciaza reflectarea unei imagini reale a lui Hristos in viata noastra.

3.Putem sa iubim pe crestinii „imaturi” (slabi). Nu oricine poate sa vada lucrurile cum le vedem noi. Unii oameni nu vor vedea nimic rau in purtarea de cercei, bratari, coliere, inele, sau fuste scurte. Ei gandesc ca crestinismul este mai mult decat haine sau bijuterii. Cum sa ne purtam cu acesti oameni? Raspunsul e simplu. Noi ii iubim, deoarece avem inima lui Isus. Adesea Isus nu era de acord cu poporul Sau, dar El a varsat lacrimi cand a privit la Ierusalim. Ne putem ruga pentru a deveni o prelungire a inimii Sale iubitoare, chiar si pentru cei care nu traiesc dupa idealul lui Hristos pentru viata lor.

II. Zece principii pentru hainele si podoabele crestinului

In realitate Isus are ceva de spus pentru modul cum ne imbracam sau impodobim corpurile noastre. Capitolele anterioare ne-au aratat ca Biblia in mod repetat ne-a chemat prin precepte si exemple sa ne imbracam modest si decent, fara bijuterii stralucitoare sau haine scumpe. De la invataturile Bibliei, putem construi o imagine despre cum putem fi placuti lui Isus, chiar in detaliile infatisarii exterioare. Din aceasta imagine desprindem zece principii practice.

PRINCIPIUL 1. Ratiunea de a se imbraca a unui crestin nu este de a placea siesi sau altora ci pentru a proslavi pe Dumnezeu. Oamenii se imbraca pentru diverse scopuri, chiar daca nu sunt pe deplin constienti de acestea. Unii se imbraca pentru sine. Acest motiv indoielnic este fundamental pentru actiunile zilnice. Unii se imbraca si se impodobesc pentru ca vor sa fie admirati ca persoane deosebite. Altii tanjesc dupa admiratie pentru a-si intari increderea in sine. Pentru a dobandi admiratia, unii vor merge la extrem, prin purtarea de lucruri iesite din comun.
Cineva poate purta o bluza draguta pentru a fi observat, altul poate lasa o camasa descheiata peste pantaloni pentru a auzi un fluierat in apropiere. Toate acestea conduc la acelasi scop. Ego-ul vrea sa fie admirat sau cel putin observat. Dar Pavel avertizeaza: „Daca ati fost inviati cu Hristos… sa umblati dupa lucrurile de sus, nu dupa cele de pe pamant… De aceea omorati madularele voastre care sunt pe pamant: curvia, necuratia, patima, pofta rea si lacomia care este o inchinare la idoli” (Col.3,1.2.5).
Unii se imbraca pentru a placea altora. Presiunea sociala nu este regasita doar la copii sau tineri. Adultii de toate categoriile o resimt. Moda este o stapana cruda. Daca e vorba de marimea unui colier, de latimea unei cravate, de lungimea unei fuste, etc., presiunea exista si noi ne supunem ei intr-o masura mai mica sau mai mare.
Un crestin se imbraca pentru slava lui Dumnezeu. Crestinii sunt preocupati de haine deoarece acestea sunt cadrul caracterului lor, si exprima o frumoasa imagine despre Hristos. Scopul crestinului este „sa faca totul pentru slava lui Dumnezeu” (1 Cor 10,31).
Noi suntem „epistole vii” care pot fi cunoscute si citite de toti (2 Cor. 3,2.3). Daca infatisarea exterioara nu se potriveste cu situatia interioara a sufletului, atunci dam nastere la confuzie. Sa ne ferim de a deveni o scuza pentru cineva, ca sa-si pastreze razvratirea contra lui Dumnezeu. (Mat 18,6; Rom 14,13-15; 1 Cor. 10, 33). Poti sa spui ca ai o inima curata si ca iubesti pe Isus, dar daca te imbraci foarte sugestiv cu o camasa decoltata si fusta scurta, poti fi sigur ca cei care se uita la tine, nu se vor gandi la Isus…
La cealalta extrema, chiar un pastor bine imbracat poate crea confuzie daca hainele lui scumpe sunt totdeauna la ultima moda, si schimbate in fiecare saptamana. Unii din ascultatori vor observa mai mult hainele decat mesajul predicat. E nevoie sa ne ferim de afisarea egoismului in orice forma ar fi.
Daca nu este nimic egoist in infatisarea exterioara a unui crestin, atunci si cei ce privesc vor crede ca exista ceva mai de pret in viata decat ceea ce vad ochii.

PRINCIPIUL 2. Un crestin trebuie sa actioneze si sa se imbrace modest, acoperind suficient corpul pentru a evita stanjenirea sau ispitirea altora. (1 Tim 2,9). Dumnezeu a creat o haina de lumina pentru Adam si Eva, pe care au pierdut-o in momentul pacatuirii. Impreuna cu frigul si intunericul au venit recunoasterea goliciunii si ei au simtit imediat nevoia de a se acoperi (Gen 3,7). Nuditatea a devenit in Scriptura un simbol al goliciunii interioare, a pacatului, a apostaziei, a incercarii de a se automantui (Ex. 32,25; Deut 28,48; 2 Cron 28,19; Iov 1,21; Isa 2,2-4; Osea 2,3; Mat 25,36; Apoc 3,17.18). Scriptura nu vorbeste pozitiv despre nuditate.
Dumnezeu a facut primele haine, desi hainele de frunze erau disponibile, si astfel hainele au devenit un simbol al dorintei lui Dumnezeu de a acoperi goliciunile si saraciile noastre cu El Insusi (Rut 3,9; Ezec 16,8; Mat 22,11.12; Apoc 3,18).
Instructiuni clare sunt date in multe locuri, pentru acoperirea trupului, ca sa nu se vada goliciunea (Ex. 20,26; 28,42). Totusi expunerea trupului a devenit caracteristica modei de astazi. Producatorii de moda incearca sa arate trupurile intr-o infinita varietate de moduri. Chiar cand imbracamintea acopera complet trupul, ea poate fi lipsita de modestie prin faptul ca are un slit considerabil.
Carui fapt se datoreaza hartuirea sexuala? Se datoreaza persoanei care hartuieste sau celei care poarta haine ispititoare? Adesea femeile sunt nestiutoare cu totul cu privire la efectul pe care il au hainele lor asupra barbatilor. Fustele scurte atrag atentia la picioare, sliturile la fuste sau la bluze sunt foarte atragatoare pentru jocul „de-a-v-ati-ascunselea”. Decolteurile lasa prea putin loc imaginatiei. Probabil ca putini barbati crestini pot rezista gandurilor pofticioase, iar cei din lume nici nu incearca.
Cineva a spus odata ca nu poate sa inteleaga „de ce o femeie poate spune ca se simte mai mult decat o femeie cand poarta o fusta scurta, si nu se asteapta si de la mine sa ma simt mai mult decat un barbat. Eu cred ca femeile au dreptul sa poarte ce vor si oricand vor, dar ajutati-ma sa inteleg de ce sunt condamnat ca le privesc in ochi. In vremurile de azi, trebuie sa se stie ca daca datorita prezentei unei femei nu se aud vorbe vulgare, aceasta nu inseamna ca barbatii nici nu gandesc la lucruri dezmatate si obscene.”
Pentru crestini este un lucru foarte serios! Isus a spus: „Oricine se uita la o femeie ca s-o pofteasca, a si pacatuit cu ea in inima lui” (Mat 5,28). Ganditi-va la pericolul ispitirii unui frate prin purtarea unor haine sumare! De unde vine hartuirea?
Deci ce este modestia? Cu siguranta ca include acoperirea trupului in mod adecvat, cu o imbracaminte ordonata, placuta, decenta. Dar modestia include si comportamentul. Putem fi modesti in haine dar lipsiti de modestie in comportament.
De exemplu, verighetele nu garanteaza un comportament curat. Flirtul si tot felul de actiuni nepotrivite pot fi intretinute de persoane care poarta verigheta. Cum se va comporta un crestin fata de flirt sau avansuri? Printr-un comportament atent care sa nu incurajeze nimic din toate acestea.
Cand merg undeva unde as putea fiu intrebata daca sunt sau nu maritata, deoarece eu nu port verigheta, de obicei am obiceiul sa vorbesc despre sotul meu sau despre copii. Este recomandabil a fi amabil, prietenos si gata de a ajuta la nevoie, dar este esential sa fim precauti.

PRINCIPIUL 3. Impodobirea exterioara a crestinului trebuie sa arate simplitate, naturalete si armonie cu stilul de viata al lui Hristos. Cel mai inalt ideal al chipului lui Hristos este frumusetea simplitatii. In predica de pe Munte, Isus a luat o floare. S-a uitat in profunzimea ei, in culori si miros, forma era deosebita si desenul perfect. El a spus ca Solomon in toata splendoarea lui, n-a fost imbracat cu asa o frumusete.
Atunci Isus a facut una din marile Sale promisiuni. Dumnezeu este interesat mai mult de fiinta umana decat de florile de pe camp. De acea, „nu va va imbraca El mai mult pe voi?” Mat 6,30. Dumnezeu a promis ca Se va ingriji de hainele noastre, nu intr-un mod izbitor, dar cu simplitate si decenta.
Uneori Dumnezeu lucreaza pe cai neasteptate si ne da daruri pe care nu ni le putem permite, sau face ca hainele si pantofii sa fie tot asa de rezistenti ca hainele si incaltaminte israelitilor din pustie. Dumnezeu Se ingrijeste de noi, si orice lucru poate fi privit ca venit direct de la El, autorul oricarui bine!
Discutia despre cosmetice cade sub incidenta principiului simplitatii. Creatorul ne-a facut cu propria noastra nuanta si culoare. El a dat o culoare sanatoasa obrajilor si stralucire parului. O femeie care foloseste cosmetice poate impiedica culoarea naturala si intr-o buna zi, pielea poate deveni palida si alba, buzele fara culoare, ochii fara contur. Nu numai ca nu ne place s-o vedem asa, dar ea este de fapt mai palida decat ar fi, daca nu si-ar fi facut obiceiul de a se „infrumuseta” si ar fi permis Creatorului s-o picteze in mod natural. Barbatii nu folosesc cosmetice in mod obisnuit, si ei arata destul de bine.
Femeile care nu folosesc cosmetice nu se tem de lumini puternice, de luminile de seara, sau de becuri fluorescente. Nu se tem ca ploaia sau zapada le vor strica obrazul, si nici ca momentul pranzului le va strica buzele, sau ca plansul le va strica genele. Este ea insasi oricand. Si cine se mai gandeste la acele pliuri fericite din jurul ochilor, sau acele riduri placute din jurul gurii? Nici nu are nevoie sa se preocupe de radacina parului in fiecare saptamana sau la doua. Parul alb exprima experienta si dezvoltare (Prov. 16,31). Este frumos!
Oricine poate sa se bucure si sa aiba pace sufleteasca, atunci cand este natural, cand este el insusi, si cand este deasupra la toate aceste preocupari. A fi artificial inseamna sa acoperi toata aceasta simpla naturalete. Si cu siguranta este mai sanatos pentru porii pielii sa nu fie acoperiti. Hainele simple, pieptanatura simpla, o fata pictata de Dumnezeu pot fi dragute, chiar daca nu sunt de natura sa acapareze privirea cuiva. Daca aceasta nu ne satisface, poate ca avem nevoie sa ne intrebam de ce tanjim dupa atentie. Dar a fi natural nu inseamna a fi demodat.

PRINCIPIUL 4. Hainele si infatisarea exterioara a unui crestin trebuie sa fie curate si ingrijite. Uneori gandim ca simplitatea este prost gust. Nu este. Si nici neglijenta. A-ti lua timp ca sa calci o camasa este un lucru foarte important. A coase un nasture poate lua cateva minute. Sa-ti faci o cutie cu ustensile de reparat si s-o pui langa scaunul favorit, langa telefon, si s-o folosesti la reluarea activitatii, poate fi laborios. Dar noi nu trebuie sa aratam ca sperietorile de ciori, nici chiar imprejurul casei.

Curatenia nu este o optiune. Cu cat creste varsta, cu atat „curatia este urmarea evlaviei”. Nu-L putem reprezenta pe Hristos, cu haine murdare si dezordonate. Bineinteles, daca lucrezi in constructii sau in gradina, ai de a face cu murdaria. Dar cand te intorci de la lucru, spala-te ca sa fi curat.

PRINCIPIUL 5. Un crestin poate evita extravaganta alegand haine dragute de buna calitate, bine potrivite si durabile. Noi suntem administratori peste putinul sau peste multul pe care Dumnezeu ni l-a incredintat. Noi suntem chemati sa ne folosim de ceea ce avem nevoie ca sa traim, si sa canalizam ceea ce ramane pentru cei spre care El ne calauzeste ca sa-i ajutam.
Unii cumpara lucrurile cele mai ieftine pe care le pot gasi. Pentru ei se pare a fi cea mai buna optiune. De exemplu, copiii cresc asa de repede, incat nu merita sa cheltui prea mult pentru articole pe care le poarta jumatate de an, de exemplu, sau cel mult pot fi oferite unui fratior mai mic.
Articolele pentru adulti difera. In afara de cazul ca nu avem schimbari mari (sarcina, de exemplu), noi putem cumpara haine pe care le purtam ani de zile. In zonele temperate, mai ales, unde aceleasi haine pot fi purtate cateva luni pe an, cineva le poate prelungi purtarea an dupa an, daca sunt de bun gust si de calitate. „Hainele noastre desi modeste si simple, trebuie sa fie de buna calitate, de culori potrivite, si adaptate serviciului. Ele trebuie alese dupa principiul durabilitatii si nu al expunerii in ochii altora”.

Daca unii isi pierd timpul cautand sa vada ce mai e de vanzare, altii gasesc haine care arata bine, confortabile si durabile. Mai intai trebuie sa alegem haine durabile, care nu reclama o intretinere deosebita, si stilul care este clasic. Asemena haine pot parea scumpe la prima vedere, dar ele salveaza timpul si banii, pe parcursul mai multor ani.
Extravaganta se naste din exces. Nu este extravagant sa ai haine de buna calitate, care se potrivesc bine si sunt placute si confortabile la purtat. Dar daca garderoba e plina cu haine frumoase, de buna calitate, pe care nu le vom putea purta luni sau ani de zile, este timpul sa oprim cheltuielile si probabil sa ne gandim la cineva de aceeasi marime cu care sa impartim binecuvantarile lui Dumnezeu.
Daca ai tot ce-ti trebuie, nu cumpara din nou, pana cand nevoia nu este reala! Impotriveste-te tentatiei de a cumpara numai pentru ca este o buna ocazie. Nu te ispiti pe tine insuti uitandu-te prin vitrine sa prin cataloage. Vei putea gasi totdeauna inca un lucru pe care nu-l ai. Dar nu cheltui banii lui Dumnezeu pentru a-i satisface dorintele extravagante. „Lepadarea de sine in imbracaminte este o parte din datoriile care ne revin ca crestini. A te imbraca simplu si a te abtine de la expunerea bijuteriilor si ornamentelor de tot felul este in acord cu credinta noastra.”

PRINCIPIUL 6. Hainele trebuie sa asigure sanatatea trupului protejandu-l, si nu vatamandu-l. Dumnezeu a creat trupul nostru intr-un mod minunat. Organele relationeaza si functioneaza atat de frumos, incat nici nu ne dam seama pana cand nu ne imbolnavim. Suntem atat de nerecunoscatori! A da atentie sanatatii personale nu este egoism. Este o modalitate prin care noi aducem slava si multumire lui Dumnezeu pentru lucrarea lui creatoare si rascumparatoare.
Hainele trebuie sa asigure o circulatie excelenta. Corpul este un sistem de organe si un sistem complex de nervi, toate fiind hranite cu ajutorul oxigenului care vine prin sange. Deoarece sistemul nostru circulator este involuntar, il privim ca pe ceva care vine de la sine. Hainele stramte prejudiciaza circulatia si cauzeaza nu numai disconfort imediat (corpul deja striga: „Asculta-ma!”) dar uneori se produc vatamari de lunga durata ale organelor sau ale vaselor de sange.
Corsetele si centurile sunt responsabile de functionarea proasta a organelor abdomenului. Astazi nu mai sunt la moda aceste extreme, dar ocazional ne imbracam cu o vesta sau avem un elastic strans, la ciorapi sau sosete… Aveti mila de sistemul circulator! Dati-i posibilitatea sa functioneze! Este cel mai important ca hainele sa fie confortabile. Alegeti o talie lejera, pulovere calduroase si care se pot spala, jachete care nu restrang miscarea bratelor, haine care acopera si produc caldura. Trebuie sa fie alegeri pentru sanatate in primul rand.
A furniza caldura corpului este un lucru foarte important, ca si circulatia. Extremitatile trebuie sa fie pastrate la fel de calde ca si trunchiul. Dar cat de adesea ne aventuram in zapada cu ciorapi subtiri si cu tocuri! Astazi companiile de ciorapi incep sa produca ciorapi caldurosi. Pretuiti avantajul de a pastra caldura corpului! Picioarele trebuie sa fie imbracate adecvat si aceasta se poate realiza foarte usor cu fuste lungi si lenjerie groasa. In felul acesta ne putem bucura de frumusetile iernii in loc sa suferim daune.
A acoperi mainile este un alt lucru important, si nu demodat! Iarna se pierde multa caldura daca capul este descoperit. Fata si urechile pot suferi de frig de asemenea. Alegeti ceva de acoperit capul fara a va strica pieptanatura. Vara putem acoperi capul cu o palarie pentru a face umbra (pentru baieti), si a tine capul la racoare in timpul lucrului. Tratati-va creierul cu respect!
Incaltamintea, mai mult ca orice, trebuie sa fie confortabila. Degetul mare stramtorat, bataturile, vanataile, dureri de spate, toate sunt moduri ale corpului de a spune: „Aveti grija de mine, faceti-ma confortabil, si va voi da vigoare tot timpul zilei!” Pantofii de buna calitate, moi, si cu sprijin de bolta al piciorului, pot parea mai scumpi dar sunt de mare valoare intrucat ofera o mai mare siguranta la mers si la lucru. Ei ajuta la prevenirea oboselii generale.

PRINCIPIUL 7. Un crestin trebuie sa poarte haine care sunt potrivite ocaziei respective. „Toate isi au vremea lor, si fiecare lucru de sub ceruri isi are ceasul lui”, a spus Solomon. (Ecl 3,1). Nu poate fi exprimat mai bine acest lucru. In gradina nu putem purta acele haine pe care le purtam la Biserica sau la o intalnire de afaceri. Ceea ce se potriveste iarna nu va fi potrivit vara. Pe bicicleta nu vom putea purta ceea ce purtam la o masa. Oportunitatile implica bun simt, si conlucreaza cu alte principii in echilibru. Cineva poate urmari sanatatea in imbracaminte, si sa piarda gratia si frumusetea.
Cultura diferitelor tari joaca un rol in determinarea hainelor potrivite. In Orientul Mijlociu unde femeile sunt foarte ,mult acoperite, cu exceptia ochilor, cineva trebuie sa fie cu mare grija si respectuos. In alte tari oamenii se imbraca asa de elegant, incat blugii americani neglijenti si camasile in T adesea devin obiect de batjocura. Trebuie sa fim oameni cu judecata.
Ceea ce este potrivit pentru barbati nu este totdeauna potrivit pentru femei, chiar daca cultura o permite. Aceasta confuzie este la moda. Ca crestini avem nevoie sa pastram deosebirile de gen. Asa cum s-a aratat in capitolul 6, Scriptura ne invata cu claritate sa respectam deosebirile de gen in imbracaminte ca si in roluri, deoarece acestea sunt o parte din ordinea creatiunii. Deosebirile de gen sunt fundamentale pentru intelegerea a cine suntem si ce rol vrea Dumnezeu sa indeplinim. Nu trebuie sa ne permitem sa le eliminam.
„Este o tendinta crescanda de a avea femei cu infatisarea exterioara a celuilalt sex, dar Dumnezeu pronunta o sentinta. „Femeile sã se imbrace in chip cuviincios, cu rusine si sfialã” (1 Tim 2,9)… Dumnezeu a aratat ca trebuie sa fie o clara deosebire intre hainele unui barbat si cele ale unei femei, si a considerat aceasta de mare importanta, deoarece ne-a dat instructiuni explicite in acest sens; caci o imbracaminte purtata de ambele sexe poate crea confuzie si o mare crestere a nelegiuirilor” Test. vol I, p. 457-460).

PRINCIPIUL 8. Hainele crestinului trebuie sa fie potrivite si frumoase, cu stil si gratie. Hainele crestinului trebuie sa arate bine. Ele pot fi frumoase. Nu trebuie sa ne imbracam ca sa fim urati, si oamenii sa fie la distanta fata de noi. Aceasta ii va distanta si de Dumnezeu! Nimeni nu trebuie sa zica: „Nu mi-ar placea sa fiu crestin! Uite ce haine hidoase le porunceste Dumnezeu sa poarte!”
Neglijentii trebuie sa priveasca la cat de frumoasa a facut Dumnezeu lumea incat a umplut-o cu o varietate de culori. Lui Ii place ordinea si nu a putut crea un univers fara ordine in planuri si in miscare. Lui Ii place simplitatea, dar care o varietate de fructe, cereale si legume.
Frumusetea hainelor incepe cu stilul, nu cu moda. Unii oameni gresesc crezand ca moda inseamna stil. Nu este asa, desi aceasta patrunde pana la esenta societatii. Moda vine si trece, dar stilul ramane. Cineva a spus: „Capriciile sunt capcane! Moda este excitanta, trecatoare, capricioasa; stilul este stabil, permanent, consistent; un bun proiect este fara varsta.” Moda este aproape sinonim cu temporar. Daca producatorii de moda ar imortaliza stilurile, ar ramane someri. Industria modei este strans legata de consum. Scopul ei este sa satisfaca fantezia momentului.
Pe de alta parte, hainele cu stil nu pot fi demodate. Ele sunt ca obiectele de arta. Ele spun ceva, ele au un scop. In timp ce nu putem scuza schimbarile modei, putem lauda stilul. Stilurile clasic sau traditional se pastreaza ani de zile si nu se demodeaza.

PRINCIPIUL 9. Formeaza-ti o garderoba potrivita pentru tine si pentru stilul tau. Primul pas in formarea unei garderobe practice si de bun gust este sa te hotarasti ce vrei sa porti. Majoritatea timpului ti-l petreci la birou? Sau ingrijind copii acasa? Muncesti din greu fizic?
Daca cel mai mult timp ti-l petreci cu copiii, nu ai nevoie de sase costume. Dar nici nu transpiri zi si noapte. Imbraca-te dragut chiar si pentru copii! Membrii familiei au placerea de a vedea pe parinti aratand bine chiar imprejurul casei (nu asa de mult ca atunci cand sunt plecati!… aceasta face si pe copii sa se simta importanti.
Cineva poate sa adopte o tinuta clasica pentru a evita capriciile modei. Pentru femei, garderoba de baza trebuie sa contina un costum cu fusta, o rochie, o imbracaminte de ocazie, o rochie de seara, un veston, o pereche de pantofi si o poseta care se potriveste. Daca gandim bine, costumul cu jacheta poate fi purtat peste alte articole. E mai bine sa cumparam ceva clasic de calitate adaptat pentru fiecare sezon.
Deci ce este esential? O garderoba de baza consta in linii simple, stil traditional si culori principale. Aceste culori de baza sunt: negru, maro, gri, bleumarin, bej. Culoarea si linia sunt vitale pentru a comunica prezenta si autoritatea. In anii 70, John T. Molloy a scris volumele clasice „Imbracamintea pentru succes” si „Imbracamintea femeii pentru cartea succeselor”. Principiile de acum 20 de ani (chiar 30 – N.T.) sunt la fel de actuale si acum. Foarte multe din ele, daca nu chiar toate, se aplica hainelor crestine – calitatea clasica, simplitatea, etc.
De la cercetarile lui Molloy, studiile de culoare au intrat in voga in anii 80. Acestea ne pot ajuta sa alegem nuantele potrivite. Avantajul este ca nu avem nevoie sa pastram un mare numar de perechi de pantofi de exemplu. Este destul sa intram intr-un anumit sistem de culori.
Unele din aceste principii se aplica si la barbati. Barbatii pot incepe cu unul sau doua costume, care arata bine, la care se adauga doua camasi (albul este inca clasic), si alte doua camasi colorate (niciodata rosu sau roz). O jacheta sport de buna calitate si o pereche de pantaloni bine croiti completeaza totul foarte bine. Un trenci bej se pare ca a fost incercat ani de zile in ciuda studiului de culoare. Pantofi maro sau negri pot fi pastrati foarte bine. Importanta este cravata, care mai mult decat orice alt articol de vestimentatie determina viziunea oamenilor despre situatia, credibilitatea, personalitatea si abilitatile barbatului respectiv.
Imbracamintea pentru biserica depinde de tipul de activitate prestat la Biserica. La o femeie fusta trebuie sa fie destul de lunga, ca sa nu fie nevoie sa se traga de ea… deoarece tot nu se lungeste… Daca cineva este instructor la copii, hainele care se spala usor si care nu se sifoneaza, pot fi un ajutor pretios.
Principala functie a hainelor la Biserica nu este de a atrage atentia, ci de a favoriza inchinarea. „Toti trebuie sa fie curati, si ordonati in imbracaminte, si nu cu ornamente care nu sunt potrivite cu locul sfant. Nu trebuie sa fie nici o expunere pentru privirile altora caci aceasta ar incuraja lipsa de evlavie. Atentia oamenilor este adesea atrasa de unele articole de imbracaminte, si astfel se da loc la ganduri care nu ar trebui sa fie niciodata in inima inchinatorilor. Dumnezeu trebuie sa fie in centrul atentiei, sa fie obiectul inchinarii noastre; caci orice lucru care atrage atentia de la serviciul sfant si solemn este o ofensa la adresa Lui.
Observarea hainelor unui alt inchinator poate fi un obstacol in calea inchinarii noastre. Pe de alta parte, noi aratam respect fata de Dumnezeu prin purtarea celor mai bune haine, nu a celor mai atragatoare, iar acesta este un act real de inchinare.

PRINCIPIUL 10. Pentru copii, parintii vor alege haine potrivite cu varsta, confortabile, ingrijite, curate, simple, dar care arata bine. Principiile hainelor de copii sunt asemanatoare adultilor, cu putine exceptii. Alegeti haine confortabile, ingrijite curate, simple dar care arata bine. Incurajati copii sa-si formeze deprinderi de curatenie si ordine, deoarece aceste obiceiuri sunt mai dificil de dobandit mai tarziu.
In adolescenta, copiii vor sa imite pe adulti. De aceea aceste obiceiuri sa fie instalate cat mai devreme. Copiii sinceri vor sa poarte tocuri, sa foloseasca cosmetice, sau sa se imbrace dupa moda adultilor. Astfel ei imita pe parinti si aceasta poate fi o problema pentru dezvoltarea si moralitatea lor. Binecuvantat este copilul care poate ramane copil si sa se bucure de copilarie cat mai mult posibil.
David Elkind, in cartea „Copilul grabit” explica felul in care hainele pot influenta procesul maturizarii: „Trei sau patru generatii in urma, baietii prepuberi purtau pantaloni scurti pana cand incepeau sa se barbiereasca; o pereche de pantaloni lungi constituiau un veritabil rit al trecerii. Fetelor nu le era permis sa foloseasca cosmetice sau ciorapi lungi pana la adolescenta. In cazul ambelor sexe, hainele deosebeau pe copil. Aceasta semnala celor mari ca ei doreau sa fie tratati diferit, poate cu indulgenta; era usor pentru copii sa actioneze ca copii”.
Astazi industria modei se adreseaza si copiilor. Chiar prescolarii au haine de adulti in miniatura. Producatorii de moda au creat o intreaga serie de costume asemanatoare adultilor, disponibile pentru copii. Societatea gandeste ca este ceva dragut. Totusi, hainele precoce induc comportari de adult. Impovarat la o varsta frageda cu elementele unei culturi adulte, copilul nu se poate retrage, ci dobandeste prea repede un comportament care este dincolo de anii lui.
Cand copiii se imbraca aidoma adultilor, ei sunt incurajati sa se poarte ca adultii, sa le imite actiunile. Este greu sa te comporti ca un barbat cand porti pantaloni scurti. Dar baietii cu pantaloni lungi pot sa mearga ca barbatii, si fetitele in pantaloni stramti pot sa se comporte ca femeile. Este din ce in ce mai greu astazi sa recunosti pe copii ca fiind cu adevarat copii si nu adulti in miniatura, deoarece hainele lor sunt ca si ale acestora.”
Copiii au nevoie de asemenea sa invete valoarea banilor. Hainele cu eticheta de firma par a fi asa de importante pentru copii, incat ei nu pot intelege efortul financiar al unui buget de familie, limitat. Ei trebuie sa fie incurajati sa aprecieze hainele simple. Aceasta ii va ajuta sa devina persoane – nu victime ale presiunii sociale.

Podoabele interioare. Poate ca deja am vorbit prea mult despre amanunte, si tocmai ce este mai important am pierdut din vedere. Impodobirea interioara cu un spirit bland si linistit este de mare pret in ochii lui Dumnezeu (1 Petru 3,1-8). „Daca inima este transformata, aceasta se va observa in infatisarea exterioara. Daca Hristos este in noi, nadejdea slavei, vom descoperi atata farmec in El, incat sufletul va fi cucerit. El se va lipi de Hristos, va alege sa-L iubeasca, si in adorarea :ui, egoismul va fi uitat. Isus va fi preamarit, adorat iar egoismul lepadat sau umilit”.Adesea se spune ca este mai important ce suntem decat ceea ce purtam. Dar in realitate le putem separa? Nu cumva noi exprimam ceea ce suntem prin ceea ce purtam? Da Dumnezeu atentie la ceea ce port eu? Daca ne da instructiuni in privinta aceasta atunci, cu siguranta El se preocupa cu aceste lucruri! „Dar daca imbracamintea este un lucru atat de mic din viata crestinului, de ce sa fim atat de meticulosi si sa nu ne concentram atentia asupra marilor chestiuni ale mantuirii si sa lasam deoparte aceste fleacuri?”
Cei ce gandesc astfel ignora interesul lui Dumnezeu in lucrurile mici. A fost un lucru destul de mic ceea ce Dumnezeu a cerut de la Adam si Eva: sa nu manance doar dintr-un singur pom (erau foarte multi ceilalti din care puteau manca!). Cand Naaman a venit la Ilie ca sa fie vindecat de lepra, el s-a suparat pentru ca i s-a cerut sa se scalde intr-un rau murdar, din locul acela. Un servitor a indraznit atunci sa-i spuna, un adevar valabil si astazi: „Domnul meu, daca profetul ti-ar fi cerut un lucru mai greu, nu l-ai fi facut?” (2 Regi 5,13). Daca ni s-ar fi cerut o mare suma de bani, un pelerinaj, sau altceva foarte dificil, am fi dispusi sa indeplinim. Dar aici ni se cere ceva foarte usor de facut.

Concluzie. A te imbraca pentru slava lui Dumnezeu nu este ceva foarte greu. Dar ni se cere bunavointa ca sa ne schimbam atitudinea. Avem nevoie sa fim binevoitori ca sa fim facuti binevoitori. El vrea ca noi sa purtam aurul Sau: „Te sfatuiesc sa cumperi de la Mine aur curatit prin foc, ca sa te imbogatesti; si haine albe, ca sa te imbraci cu ele si sa nu ti se vada rusinea goliciunii tale; si doctorie pentru ochi, ca sa-ti ungi ochii si sa vezi. ” (Apoc 3,18). El vrea sa ne acopere, El vrea sa ne impodobeasca prin interior cu propria Lui frumusete si maretie. Dar bunavointa noastra este cea care da voie, sau nu, lui Dumnezeu sa lucreze.
„Apostolul prezinta impodobirea launtrica, in contrast cu cea exterioara, si ne spune care sunt valorile lui Dumnezeu. Exteriorul este coruptibil. Dar un spirit bland si linistit, dezvoltarea unui caracter echilibrat, niciodata nu ne vor face de rusine. Exista o impodobire nepieritoare. In ochii Celui care a creat tot ce este frumos, valoros, si bun, acest lucru este declarat a fi de mare pret Intr-o zi, Isus va sta langa acele porti de margaritar si ii va chema pe ai Sai. Ce va spune? „Bine, rob bun si credincios; ai fost credincios in putine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intra in bucuria Stapanului tau!” (Mat. 25,21). Sa fim binevoitori in a urma pe Isus in aceste lucruri putine si mici cum sunt imbracamintea si podoabele, care spun lumii intregi ca noi traim pentru a proslavi pe Dumnezeu si nu pe noi insine.

Sursa: resursecrestine.ro | Autor: Samuele Bacchiocchi

Noi credem că Biblia sau Sfânta Scriptură este Cuvântul lui Dumnezeu fără greşeală şi singura noastră normă în viaţa de credinţă
https://elimcluj.ro/marturisire-de-credinta/

Biblia sau Sfânta Scriptură, compusă din Vechiul Testament şi Noul Testament, este insuflată de Dumnezeu (2 Tim. 3:16; 2 Petru 1:20-21). Biblia este o descoperire dumnezeiască făcută oamenilor. Ea a fost scrisă în diferite perioade de timp, până la finalizarea ei, prin cartea Apocalipsei. Nimeni nu are dreptul să adauge, să scoată sau să schimbe ceva din ea (Prov. 30:6; Gal. 1:8-9; Apoc. 22:18-19). Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, viu şi lucrător, mai tăietor ca o sabie cu două tăişuri (Evrei 4:12).

Vechiul Testament ne arată cum Dumnezeu a pregătit venirea în lume a lui Mesia, care este Domnul Isus Hristos (1 Cor. 10:6; Gal. 3:24; Col. 2:14-17; Efes. 2:14-16; Evrei 8:13).

Noul Testament ne arată viaţa şi învăţătura Domnului Isus Hristos care stau la temelia Bisericii lui Dumnezeu. De asemenea, Noul Testament cuprinde învăţătura apostolilor (Rom. 10:4; 3:24; 1 Cor. 15:12; 2 Tim. 1:13; Romani 1:16; 2 Tes. 1:8-9).

Noi credem într-un Dumnezeu în trei persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

a. Dumnezeu Tatăl

S-a descoperit în vechime slujitorilor Săi ca un Dumnezeu care nu depinde de cineva, zicând: „Eu sunt Cel ce sunt” (Exod 3:14). Dumnezeu este Duh (Ioan 4:24), viaţă (1 Tim. 6:13-16; Fapte 17:25-28), lumină (1 Ioan 1:5), iubire (1 Ioan 4:8), înţelepciune (Ieremia 10:12), dreptate şi sfinţenie (Apoc. 15:3 şi 4:8). Dumnezeu este viu şi veşnic (Ps. 84:2; Deut. 33:27; Isaia 40:28), El este bun (Marcu 10:18), desăvârşit (Matei 5:48), îndurător (Deut. 4:31; Iacov 5:11), credincios (2 Tim. 2:13), îndelung răbdător (Rom. 2:4). El nu poate fi văzut, nici pătruns de mintea omenească (1 Ioan 4:12; Iov 11:7-9). El poate fi cunoscut prin Isus Hristos, prin Duhul Sfânt, prin Sfânta Scriptură (1 Ioan 5:20; 1 Cor. 2:10-11), prin creaţiune (Rom. 1:19-20; Isaia 40:26) şi prin purtarea Sa de grijă pe care o are faţă de noi (1 Petru 5:7).

b. Dumnezeu Fiul

Domnul nostru Isus Hristos este veşnic (Evrei 13:8). Există din veşnicie (Ioan 17:5) şi este Unicul Fiu născut din Tatăl, „Cel întâi născut din toată zidirea ” înaintea oricărei făpturi (Coloseni 1:15-16,17; Ioan 1:2-3). El este adevăratul Mesia (Mântuitor) care a fost făgăduit, împlinitorul Legii şi al profeţiilor Vechiului Testament (Luca 2:26-27). El este Fiul lui Dumnezeu (Luca 1:32) şi totodată şi Fiul omului (Matei 9:6; Marcu 2:28). Prin Duhul Sfânt S-a întrupat şi S-a născut prin fecioara Maria 3 (Luca 1:34-35), venind în lume ca om. El ni L-a descoperit pe Dumnezeu ca Tată (Mat. 5:16; Ioan 4:23). „Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului” (1 Ioan 3:8). El a venit pe pământ: să ridice păcatele celor ce vor crede în El (Ioan 1:29), să sufere (Isaia 53:3-10; Matei 16:21), să moară pentru noi (Rom. 5:8), să ne împace cu Dumnezeu (Col. 1:20), să ne mântuiască (Ioan 12:47). Sângele lui Isus Hristos ne curăţeşte de orice păcat (1 Ioan 1:7). A înviat a treia zi după Scripturi (1 Cor. 15:4). S-a înălţat la cer şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu (Marcu 16:19). El mijloceşte pentru credincioşi, pregătindu-le loc în cer (Ioan 14:3). El este Cel dintâi înviat dintre cei morţi (Col. 1:18). Prin înviere a primit un corp schimbat într-o stare de slavă (Ioan 20:12-20; Filipeni 3:21). El va veni a doua oară pentru ridicarea Bisericii Sale de pe pământ şi pentru judecata lumii (Matei 25:31-33). El este judecătorul celor vii şi al celor morţi (Fapte 10:42; Ioan 5:22 4

c. Dumnezeu Duhul Sfânt

Duhul Sfânt, numit şi Duhul lui Dumnezeu şi Mângâietorul sau Duhul Adevărului (Ioan 14:26), este a treia persoană din Sfânta Treime (1 Cor. 12:3-6; 2 Cor 13:14). El a fost de la început, a conlucrat cu Tatăl şi cu Fiul la creaţiune (Genesa 1:2). Lucrarea şi natura Sa sunt absolut nepătrunse de mintea omenească, după cum de nepătruns este Dumnezeu însuşi. Prin Duhul lui Dumnezeu şi prin suflarea Sa, sunt făcuţi toţi oamenii. Prin El toate făpturile primesc viaţa (Iov 33:4). Oamenii lui Dumnezeu din vechime au vorbit şi au scris Cuvântul lui Dumnezeu, fiind „mânaţi de Duhul Sfânt” (2 Petru 1:21). La Cincizecime (Rusalii), Duhul Sfânt S-a pogorât asupra credincioşilor, după ce Domnul Isus îşi încheiase misiunea pe pământ şi Se înălţase la cer (Fapte 2:1-4). Ucenicii au fost umpluţi cu Duhul Sfânt şi din acea zi au fost însoţiţi de lucrări supranaturale: semne, minuni, vindecări şi felurite daruri (Evrei 2:4; Marcu 16:17-18). El este călăuzitorul Bisericii lui Dumnezeu noutestamentale, din ziua Rusaliilor (Cincize-cimii) până la răpirea ei (Ioan 16:13). Duhul Sfânt astăzi alege (Fapte 13:2; 20:28), învaţă (Ioan 14:26), umple (Fapte 2:4; 4:31) îmbracă (Luca 24:49) şi îi trimite în lucrare pe slujitorii lui Dumnezeu (Fapte 10:19-20; 8:29). Prin Duhul Sfânt omul primeşte naşterea din nou (Ioan 3:5-8; Tit. 3:5), primeşte viaţa veşnică (Gal. 6:8), poate trăi după voia lui Dumnezeu (Rom. 8:6- 10), înţelege Sfânta Scriptură şi lucrările lui Dumnezeu (1 Cor. 2:9-14). Dumnezeu dă darul Sfântului Duh celor care se pocăiesc, îl ascultă şi-L primesc pe Isus Hristos ca Mântuitorul lor personal (Fapte 2:38, 5:32; Ioan 7:37- 39). Duhul Sfânt S-a înfăţişat sub forma unui porumbel (Mat. 3:16). Umplerea cu Duhul Sfânt a fost însoţită de-ma-nifestări fizice exterioare: limbi de foc, (Fapte 2:1-4), vânt (Fapte 2:2), cutremur (Fapte 4:31).

Noi credem că Dumnezeu la început a făcut cerurile şi pământul (Gen. 1:1).

a. Cerurile. Acolo este scaunul de domnie al lui Dumnezeu (Ps. 103:19; Matei 5:34) şi locuinţa îngerilor (Matei 18:10). Cuvântul lui Dumnezeu ne arată că în al treilea cer este Raiul lui Dumnezeu (2 Cor. 12:1-4). Domnul Isus S-a înălţat la cer şi acolo pregăteşte un loc pentru credincioşii Săi (Ioan 14:2; Luca 24:50-51). în ceruri se află scrise numele celor mântuiţi (Luca 10:20; Ioan 17:24).

b. Pământul. La început Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul (Gen. 1:1), pământul era pustiu şi gol (Gen. 1:2). Dumnezeu prin puterea şi Cuvântul Său a făcut ca în decursul a 6 zile, pământul să fie bun de locuit şi 1-a dat în stăpânire omului spre a-1 umple, supune şi îngriji (Genesa 1:31; 26-28). După intrarea păcatului în lume, Dumnezeu a blestemat pământul (Gen. 3:17-18). Din cauza răutăţii omului Dumnezeu a adus judecată şi pedeapsă asupra pământului, ca: pustiirea prin potop (Gen. 6:11-13), nimicirea Sodomei 5 şi a Gomorei (Gen. 19:12-14; 2 Petru 2:6) şi altele. De atunci încoace s-au mai petrecut diferite cataclisme, potrivit cu cele prezise de Domnul Isus (Mat. 24:7). La urmă, pământul existent va da loc noului pământ, unde va locui neprihănirea (2 Petru 3:7, Apoc. 21:1-4).

Noi credem că Dumnezeu a creat îngerii.

a. Îngerii

Îngerii sunt făpturi spirituale, create de Dumnezeu, fără păcat, puşi în slujba Sa (Gen. 19:15; Apoc. 19:9-10). Ei îndeplinesc şi diferite slujbe „pentru cei ce vor moşteni mântuirea ” (Evr. 1:14; Luca 15:10; Fapte 10:4-6,27; 23:24 etc.) Îngerii sunt, totodată şi cei care duc la îndeplinire voinţa lui Dumnezeu executând hotărârea mâniei Lui în ce priveşte pedepsirea celor răi (Mat. 13:39- 41,49). Sunt mai multe feluri de îngeri care poartă diferite nume, ca: Arhanghelul Mihail, Arhanghelul Gabriel, serafimii şi heruvimii etc. Fiecare categorie are altă însărcinare (Gen. 3:24; Isaia 6:6-7; Iuda v. 9; Luca 1:26; Iosua 5:13-15).

b. Căderea lui Lucifer şi a altor îngeri

Diavolul a fost odată luceafăr strălucitor, dar mândrin-du-se a căzut. Astăzi este căpetenia îngerilor răi, care nu şi-au păstrat locul şi au căzut (Isaia 14:12-14; Iuda 6; 2 Petru 2:4). Numele lui înseamnă defăimător şi dezbinator. El este numit diavol şi satana, el înşeală întreaga omenire (Apoc. 12:9) şi toţi oamenii necredincioşi zac sub puterea lui (Fapte 26:18; Apoc. 12:7-8; 2 Petru 2:4). El este stăpânul şi dumnezeul veacului acestuia (2 Cor. 4:3-4; Ioan 14:30; Fapte 26:17-18), ucigător de oameni (Genesa 3:4-5), părintele minciunii (Ioan 8:44), ispititorul (Matei 4:3; 1 Tes. 3:5) şi uneltitorul împotriva copiilor lui Dumnezeu (Iov 1, 9-11; Efeseni 2:16). El a fost biruit prin jertfa lui Isus Hristos (Ioan 14:30-31; Efeseni 2:16). Soarta lui va fi aruncarea în iazul cel de foc împreună cu îngerii lui (Mat. 25:41; Apoc. 20:10).

Noi credem că Dumnezeu l-a creat pe om din ţărână.

Omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu: trup, suflet şi duh (Gen. 1:26; 2:27; 1 Tes. 5:23). Omul este o trinitate. Omul a fost creat curat şi nevinovat, el a fost aşezat în grădina Edenului ca s-o lucreze şi s-o păzească (Gen 2:15). El a fost înzestrat cu toate atributele unei fiinţe făcute după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu: sentimente, raţiune şi voinţă.

Noi credem că păcatul a intrat în lume datorită neascultării omului de porunca lui Dumnezeu.

„Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: «Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit»” (Gen. 2:16-17). Lăsându-se ispitit de diavolul, şarpele cel vechi, prin femeie, omul a călcat porunca pe care o primise de la Dumnezeu şi astfel, prin libera sa voinţă, a devenit rob al păcatului, vrăjmaş al lui Dumnezeu, din care cauză a fost dat afară din Eden şi supus suferinţei, trudei şi morţii (Gen. 3). Odată cu căderea sa, Adam i-a tras pe toţi oamenii, care sunt urmaşii săi, în păcat. Toţi au păcătuit (Rom. 5:10-12; Efeseni 2:1-2). Din această pricină nimeni nu se poate mântui singur sau un frate pe fratele său (Ps. 49:7-8). Prin Harul lui Dumnezeu, care este arătat prin Isus Hristos, omul poate fi scăpat din starea de robie a păcatului (Rom. 5:19-21), iar necazurile, truda şi moartea pot conlucra spre binele lui (Rom. 8:28-30; Rom. 5:3-4; Fapte 14:22). Păcatul venit în lume prin neascultarea primilor oameni a afectat întreaga omenire (Rom. 5:19). Păcat este orice încălcare a Cuvântului, voinţei şi poruncii lui Dumnezeu (Rom. 3:23; Gal. 5:19-21). Omul păcătuieşte prin omiterea împlinirii binelui cerut de Dumnezeu sau prin comiterea lucrurilor împotriva voii Sale. Păcat este orice fel de faptă care întinează trupul, sufletul şi duhul: curvia şi preacurvia, necumpătarea, trândăvia, îmbuibarea, împovărarea cu gânduri lumeşti, gânduri rele, sinuciderea, avorturile, vorbirea de rău, vrajba, minciuna, 7 făţărnicia, furtul, înşelătoria, neajutorarea sfinţilor în caz de nevoie, precum şi chinuirea animalelor (Gen. 38:2-10; Prov. 12:10; Rom. 12:13; Gal. 5:19-21; Apoc. 21:8). La fel este păcat: necredinţa, nepăsarea, nesocotirea harului venit prin Isus Hristos, lipsa temerii de Dumnezeu, luarea în deşert a Numelui Său, idolatria, superstiţiile, vrăjitoriile etc. Păcatul, o dată înfăptuit, este urmat de consecinţe (Gal. 6:8). El este boldul morţii şi atrage după sine pedeapsa veşnică a lui Dumnezeu (Apoc. 22:15; 21:8). Plata păcatului este moartea (Rom. 6:23).

Noi credem că harul lui Dumnezeu a făcut şi face posibilă mântuirea omului prin jertfa Domnului Isus Hristos.

Harul este bunătatea şi iubirea nemărginită a lui Dumnezeu, arătat prin Domnul nostru Isus Hristos, faţă de noi păcătoşii (loan 1:17; Efeseni 2:4-7). Nimeni nu se poate mântui prin propriile sale fapte sau binefaceri şi nici prin faptele Legii Vechiului Testament, decât prin Isus Hristos (Gal. 2:27; Efeseni 2:5- 9). Harul lucrează împreună cu credinţa. Prin har se capătă trecere înaintea lui Dumnezeu (1 Cor. 15:9-10). Harul este sursa binecuvântărilor (Efeseni 4:7-8; 1 Cor. 15:10; 2 Cor. 1:15; 1 Petru 4:10). Prin har, Dumnezeu ne învaţă cum să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie (Tit 2:11-12). Harul este mai presus de mulţimea păcatelor, întrecând mărimea şi mulţimea lor (Rom. 5:20). El poate fi înmulţit în noi în măsura cunoştinţei de Dumnezeu (2 Petru 1:2). El întăreşte inima (Evrei 13:9), ne creşte sufleteşte (2 Petru 3:18) şi drege vorbirea noastră (Col. 4:6). „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (loan 3:16)

Noi credem că mântuirea este condiţionată de credinţă, pocăinţă şi naşterea din nou.

a. Credinţa.

„Credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite şi o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd” (Evrei 11:1, 2 Cor. 4:18). Credinţa vine prin auzirea Cuvântului lui Dumnezeu (Rom. 10:17). Adevărata credinţă porneşte din inimă (Rom. 10:9). Prin credinţa din inimă se primeşte neprihănirea (Rom. 10:10), mântuirea (Efeseni 2:8), curăţirea inimii (Fapte 15:9), iertarea (Galateni 2:16; Efeseni 2:8; Galateni 3:22), moştenirea şi dreptul de a ne numi copiii lui Dumnezeu (Galateni 3:26). Fără credinţă nimeni nu poate fi plăcut lui Dumnezeu (Evrei 11:6). Credinţa este adevărată şi activă numai atunci când este însoţită de fapte (Iacov 2:14-22). Toţi trebuie să păstrăm credinţa care s-a dat odată pentru totdeauna sfinţilor (Iuda v. 3). În timpul din urmă, mulţi se vor lepăda de credinţa adevărată (1 Tim. 4:1- 4). Peste cei ce refuză să creadă adevărul, Dumnezeu lasă o lucrare de rătăcire, drept consecinţă să creadă o minciună spre a fi osândiţi (2 Tes. 2:11-12). Pentru cei care cred, totul este posibil: iertare, vindecări de boli etc. (Mat. 8:13; loan 14:12).

b. Pocăinţa.

Pocăinţa este o poruncă a Domnului Isus (Marcu 1:14-15). Ea reprezintă întoarcerea omului la Dumnezeu de pe căile rătăcite ale păcatului (Isaia 55:7), schimbarea totală a vieţii vechi cu una nouă, după Cuvântul lui Dumnezeu (Rom. 2:4), schimbarea gândirii omului. Ea înseamnă căinţă pentru viaţa trăită în necunoştinţă de Dumnezeu şi încetarea de a mai păcătui (Tit 2:11-13; Plângerile lui Ieremia 3:39-40). „Cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă îndurare” (Prov. 28:13). 9 Dumnezeu îi cheamă pe toţi oamenii la pocăinţă, voind să nu piară nici unul dintre ei (2 Petru 3:9), ci să ajungă la mântuire (Timotei 2:4). Chiar când păcătuieşte un credincios, el este îndemnat să se pocăiască de faptele săvârşite (Apoc. 2:5; Galateni 6:1). Pocăinţa este adevărată numai când este făcută dintr-o inimă sinceră şi curată, care caută să îndrepte pagubele şi greşelile faţă de aproapele nostru (Luca 19:8; Fapte 20:20-21).

c. Naşterea din nou.

Nimeni nu poate deveni un copil al lui Dumnezeu dacă nu este, mai întâi, născut din nou (loan 3:5-8). Oricât de bun ar fi un om, dacă nu este născut din nou, nu poate moşteni Împărăţia lui Dumnezeu (loan 3:3-5). Omul se compune din trup, suflet şi duh. Câtă vreme omul trăieşte în păcat, trupul face ce voieşte, târând sufletul şi 10 duhul, întinându-le prin pofte, patimi, păcate. În felul acesta duhul este mort faţă de Dumnezeu (1 Tes. 5:23, Efeseni 2:1-3). În urma auzirii Cuvântului lui Dumnezeu vine credinţa mântuitoare (Romani 10:17), urmează pocăinţa (Fapte 2:37-38) şi naşterea din nou prin Cuvântul lui Dumnezeu şi Duhul Sfânt (Ioan 3:5, Iacov 1:18, 1 Petru 1:23, Tit 3:5). Cel ce este născut din nou nu mai face ce voieşte ci el umblă şi se lasă cârmuit de Duhul (Galateni 5:25), având în fiinţa sa cârmuirea Duhului Sfânt (Romani 8:1,14). Fără naşterea din nou nu are valoare nici credinţa (Iacov 2:19), nici cunoştinţa (Rom. 1:32) şi nici botezul în apă (Fapte 8:13-24). Cei ce sunt născuţi din Dumnezeu nu păcătuiesc (1 loan 3:9; 5:18), iar cei ce păcătuiesc nu sunt născuţi din nou (1 loan 3:6-10).

Noi credem că avem iertarea lui Dumnezeu ca urmare a primirii Domnului Isus Hristos ca Mântuitor.

Iertarea este un atribut al lui Dumnezeu prin care se dovedeşte bunătatea Lui faţă de oamenii păcătoşi, prin faptul că le şterge tot trecutul lor după ce sau întors la El (Fapte 10:43; 1 loan 1:9). Odată iertat, păcătosul devine uşurat de întreaga povară a păcatului ce apăsa asupra conştiinţei lui şi astfel el se simte într-adevăr fericit (Ps. 32:1-2). Deci mărturisirea păcatelor este urmată de uşurare sufletească şi iertare din partea lui Dumnezeu (Ps. 32:5; 1 loan 1:9). După ce a primit iertarea, păcătosul iertat trebuie să-L mărturisească pe Isus şi altor păcătoşi (Luca 24:47; Fapte 4:17-20).

Noi credem că îndreptăţirea credinciosului stă în jertfa Domnului Isus Hristos şi se primeşte prin credinţă, de la Dumnezeu, odată cu mântuirea.

Îndreptăţirea vine direct şi numai din partea lui Dumnezeu prin Isus Hristos. Deci nimeni nu poate să se îndreptăţească înaintea lui Dumnezeu prin faptele lui proprii şi nici prin faptele Legii Vechiului Testament. Singurul mijloc de îndreptăţire este jertfa lui Isus Hristos de pe Golgota (Filipeni 3:9; loan 1:12; Romani 8:1). Îndreptăţirea se capătă prin credinţa în Numele lui Isus Hristos (loan 3:16). Prin îndreptăţire omul capătă starea după voia lui Dumnezeu. După ce omul a ajuns în această stare, are pace cu Dumnezeu (Romani 5:1). Dumnezeu L-a trimis pe Isus Hristos să sufere şi să moară pentru noi, plătind pentru păcatelor noastre prin jertfa Sa pe cruce, purtând astfel pedeapsa pe care o merita păcătosul (2 Cor. 5:21). Îndreptăţirea nu se face prin faptele noastre bune, ci prin Harul divin.

Noi credem că roada credincioşilor izbăviţi de păcat este sfinţirea (Romani 6:22).

Sfinţirea înseamnă despărţirea cu totul de păcat şi punerea deoparte pentru Dumnezeu. Orice om întors la Dumnezeu, născut din nou, iertat şi îndreptăţit este considerat sfânt (1 Cor. 6:10-11; Coloseni 3:12; Efeseni 5:6-7). Sfinţirea se realizează în viaţa credinciosului prin sângele Domnului Isus Hristos (Evrei 13:12), prin Cuvântul lui Dumnezeu (loan 15:3, 17:17; 1 Tim. 4:5) şi prin Duhul Sfânt (Rom. 5:5; 14:17; 15:13; Tit 3:4). Sfinţirea trebuie să cuprindă trupul, sufletul şi duhul nostru (Rom. 6:13,19; 1 Tes. 5:23). Procesul sfinţirii exclude întrebuinţarea drogurilor, a fumatului şi a băuturilor alcoolice (Isaia 55:2; Prov 20:1; 23:31-33; Efeseni 5:18), ca şi: homosexualitatea, sinuciderea, eutanasia şi jurămintele deşarte.

Noi credem în relaţia directă a credinciosului cu Dumnezeu, rugăciunea şi postul fiind două dintre cele mai eficiente modalităţi de apropiere de divinitate.

a. Rugăciunea

Rugăciunea trebuie adresată Părintelui ceresc în Numele Domnului nostru Isus Hristos (loan 16:23-24), prin Duhul Sfânt şi potrivit voinţei Sale (1 loan 5:14; Efeseni 6:18; 12 Iuda 20). Adevărata rugăciune porneşte dintr-o inimă curată, nu după un anumit program învăţat pe dinafară, ci izvorâtă din necesitatea duhovnicească a omului lăuntric (Mat. 6:7; Filipeni 4:6). Adevăraţii închinători trebuie să se roage în Duh şi în adevăr (loan 4:24). Copiii lui Dumnezeu menţin legătura cu El, fără întrerupere, prin rugăciune (1 Tes. 5:17; Efeseni 6:18). Rugăciunea poate fi individuală (Daniel 6:10) şi comună (Fapte 4:24). Rugăciunea în comun (cu toţi odată) este o moştenire din felul de închinare al ucenicilor (Fapte 4:24). În Biserică se pot folosi tot felul de rugăciuni, spre exemplu se poate ruga unul, doi sau trei pe rând, şi ceilalţi să-1 însoţească, spunând „amin” la rugăciunile care se înalţă (1 Cor. 14:16). La fel se poate folosi şi rugăciunea în comun, care dă posibilitatea ca toţi credincioşii să se roage în acelaşi timp şi fiecare după nevoia sa. Rugăciunea în comun făcută în chip ordonat produce o armonie cerească, ca zumzetul miilor de albine în acelaşi stup (1 Cor. 14:33,40). Pentru zidirea sufletească a tuturor este mai potrivit a se ruga două sau trei persoane pe rând (Filip. 2:4). Dumnezeu ascultă rugăciunea celor drepţi, făcută cu credinţă (Iacov 5:15- 16; Marcu 11:24; Matei 18:19). Botezul cu Duhul Sfânt şi vindecările de boli sunt răspunsuri la rugăciunile noastre (Luca 11:13; Fapte 8:14-15). Rugăciunile pot fi şi împiedicate prin viaţa netrăită după Cuvântul lui Dumnezeu sau prin păcate ascunse şi nemărturisite (1 Petru 3:7; Iacov 5:16; 1 Ioan 1:9; Iosua 7:10-26; Prov. 28:13). Biblia opreşte închinarea la sfinţi şi la îngeri (Apoc. 19:10; Coloseni 2:18; Fapte 10:26-27). Sfinţii ne pot sluji numai ca model prin felul lor de viaţă (Evrei 13:7; 6:11-12). Mijlocitori în rugăciunile credincioşilor sunt Domnul Isus Hristos şi Duhul Sfânt (Ioan 14:16; 1 Tim. 2:5; Evrei 7:25; Romani 8:25,27)

b. Postul

Postul este abţinerea de la întrebuinţarea mâncării şi băuturii de orice fel (Mat. 4:2), pe un timp mărginit, hotărât de fiecare în parte, după nevoile şi puterea sa (Isaia 58:5; Fapte 9:9). Postul are drept scop înfrânarea trupului în vederea obţinerii anumitor biruinţe spirituale (2 Cor. 6:5, 11:27; Fapte 13:2-3, 14:23; Marcu 9:29; 1 Cor. 7:5). Timpul hotărât pentru post este strâns legat de rugăciune. A posti fără a stărui în rugăciune şi fără a rezolva divergenţele cu semenii noştri este numai o formă de evlavie, căreia îi lipseşte puterea (Marcu 9:28-29; Fapte 13:2-3; Isaia 58:6-7). Nimeni nu poate fi obligat să postească.

Noi credem că botezul în apă, care se acordă persoanelor care cred şi care s-au întors la Dumnezeu, trebuie efectuat printr-o singură cufundare în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt.

Botezul în apă este rânduit de însuşi Domnul nostru Isus Hristos (Mat. 28:19). El este un simbol al morţii faţă de păcat, al învierii la o viaţă nouă în 13 Hristos (Rom. 6:1-4). ÎI pot primi cei care cred şi mărturisesc credinţa (Marcu 16:16, Fapte 8:36). Prin botezul în apă credinciosul este adăugat la numărul membrilor Bisericii lui Dumnezeu (Fapte 2:38-47, Fapte 10:47-48, 1 Petru 3:21). Credinciosul care s-a botezat trebuie să ducă întotdeauna o viaţa curată şi sfântă, trăind după învăţăturile Evangheliei (Matei 28:20, Fapte 2:42, Evrei 3:14). Botezul se primeşte o singură dată prin cufundarea în apă, iar în cazul când acest act nu a fost îndeplinit după Cuvântul Sfintei Scripturi, se poate face a doua oară (Fapte 19:2-6). Botezul în apă se poate primi şi înainte şi după primirea botezului cu Duhul Sfânt (Fapte 8:12-24; 10:44-48). Cei ce au primit botezul în apă fără a fi obţinut botezul cu Duhul Sfânt sunt îndemnaţi după Cuvântul lui Dumnezeu să stăruiască după botezul cu Duhul Sfânt (Fapte 1:4). 14 Botezul în apă este săvârşit numai de pastori şi prezbiteri ordinaţi conform rânduielilor Bisericii nou-testamentale. Copiii credincioşilor, ca şi ceilalţi oameni, nu pot fi botezaţi până ce nu ajung să se convingă singuri că Domnul Isus este Mântuitorul lor personal (Fapte 8:37).

Noi credem în instituirea Cinei Domnului pentru Biserică. Participarea la Cina Domnului constituie o proclamare a morţii Domnului Isus Hristos.

Cina Domnului este al doilea act de cult după botez ca formă exterioară în Biserica lui Dumnezeu. Ea este instituită de Însuşi Domnul nostru Isus Hristos prin întemeierea legământului nou (Matei 26:28; Luca 22:19-20). Cina Domnului se compune din pâine nedospită şi rodul viţei nefermentat, care simbolizează jertfirea trupului şi vărsarea sângelui Său pentru păcatele noastre (1 Cor. 11:24-25). Cina Domnului este rânduită spre amintirea morţii Domnului Isus şi nu spre iertarea păcatelor, dar cel ce se împărtăşeşte din ea în chip nevrednic se face vinovat de nesocotirea trupului şi sângelui Domnului Isus Hristos şi astfel se împărtăşeşte spre osânda lui însuşi (1 Cor. 11:27-29). Ea este un simbol care exprimă părtăşia noastră cu natura dumnezeiască a Domnului nostru Isus Hristos, adică cu trupul şi sângele Lui (1 Cor. 10:16; 2 Petru 1:4), o amintire a suferinţelor şi morţii Sale (1 Cor. 11:26), o proorocie despre venirea Sa a doua oară. Credincioşii mântuiţi alcătuiesc prin participarea la frângerea pâinii un singur trup (1 Cor. 10:17). Frângerea pâinii are, în săvârşirea şi serbarea ei, două momente: primul simbolizează suferinţele Domnului, al doilea, vizavi de primul, momentul de cercetare de sine din partea credincioşilor (1 Cor. 11:23-29). La Cina Domnului nu pot participa decât membrii activi ai Bisericii, botezaţi în apă sau cu Duhul Sfânt, şi numai după ce s-au cercetat pe sine. Cina se săvârşeşte ori de câte ori este posibil, fără deosebire de zi sau dată. Este recomandabil să se efectueze cel puţin o dată pe lună.

Noi credem că Domnul Isus a instituit actul spălării picioarelor.

Domnul Isus a spălat picioarele ucenicilor cărora le-a zis: „deci dacă Eu, Domnul şi învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora “(Ioan 13:14). Este amintită şi ca o condiţie de adevărată evlavie în viaţa de credinţă. (1 Tim. 5:10).

Noi credem în făgăduinţa botezului cu Duhul Sfânt pentru toţi credincioşii.

Duhul Sfânt este promis de Dumnezeu încă prin profetul Ioel (Ioel 2:28- 29). Proorocul Ioel vorbeşte de două mari revărsări: ploaia timpurie şi ploaia târzie (Ioel 2:23). Ploaia timpurie s-a revărsat în primele secole, începând cu ziua de Rusalii, la Ierusalim (Fapte 2:2-4), iar ploaia târzie se revarsă în zilele noastre. 15 Duhul Sfânt purcede de la Tatăl prin Fiul (Ioan 15:26). Botezul cu Duhul Sfânt este o pecete pentru ziua răscumpărării (Efeseni 4:30), o arvună a moştenirii (Efeseni 1:13-14), putere de sus pentru slujba mărturisirii Evangheliei depline (Fapte 1:8). El se deosebeşte de naşterea din nou. El se primeşte pe baza credinţei în urma naşterii din nou şi nu poate avea loc în nici un caz înaintea acesteia (Fapte 19:1-6, Efeseni 1:13-14). Ascultând predica lui Filip, samaritenii au primit Cuvântul şi au fost botezaţi în apă; când au venit la ei Petru şi Ioan, aceştia s-au rugat, punându-şi mâinile peste ei, ca să primească Duhul Sfânt (Fapte 8:12-17). Botezul cu Duhul Sfânt se poate primi prin şi fără punerea mâinilor (Fapte 8:17; 19:6; 10:44-46 şi 2:12-17). Botezul cu Duhul Sfânt trebuie cerut (Luca 11:13). Botezul cu Duh Sfânt înseamnă umplerea cu Duhul Sfânt (Fapte 2:4), iar botezul cu foc (Matei 3:11) este viaţa de încercări prin care Dumnezeu trece pe cei sigilaţi (1 Petru 4:12-14 şi 16-19; 1:6-7). Botezul cu Duhul Sfânt este însoţit de semnul vorbirii în alte limbi (Fapte 2:4; 10:46; 19:6). Prin botezul cu Duh Sfânt vine umplerea cu putere pentru o viaţă sfântă în slujba divină. Acest botez poate fi urmat şi de primirea altor daruri (Luca 24:49; Fapte 1:4-8 şi 1 Cor. 12:1-31). Botezul cu Duhul Sfânt este o experienţă unică, iar umplerea cu El poate fi repetată (Fapte 4:3). Potrivit cu Sfânta Scriptură, este necesar ca cei chemaţi de Dumnezeu la vestirea Evangheliei depline mai întâi să stăruie, ca să fie umpluţi cu putere de Sus, pentru ca să-i poată însoţi semnele, minunile şi darurile Duhului Sfânt (Marcu 16:17-18; Luca 22:49, 1 Cor. 2:1-5; Evrei 2:4).

Noi credem că lucrarea Duhului Sfânt se manifestă în cele nouă daruri.

În urma botezului cu Duhul Sfânt, Duhul Sfânt împarte cum El voieşte diferite daruri duhovniceşti. Sfânta Scriptură ne vorbeşte despre nouă daruri, şi anume: vorbirea despre înţelepciune, vorbirea despre cunoştinţă, credinţa, darul tămăduirilor, puterea de a face minuni, deosebirea duhurilor, proorocia, vorbirea în felurite limbi şi tălmăcirea limbilor (1 Cor. 12:1-10). Toţi credincioşii trebuie să aibă o măsură oarecare de înţelepciune, cunoştinţă şi credinţă. Aceasta prin Cuvântul lui Dumnezeu (Romani: 12:2; Ioan 5:39; Mat. 22:29; Romani 10:17). Darurile Duhului Sfânt sunt supranaturale şi desăvârşite în lucrarea lor. Exemple: Fapte 8:20; 2 Petru 3:16; Marcu 16:17-18. Credinţa în Domnul Isus Hristos care face parte din roada Duhului (Galateni 5:22) trebuie s-o aibă toţi credincioşii, însă nu toţi primesc darul credinţei (Fapte 3:16). La fel, la primirea botezului cu Duhul Sfânt toţi credincioşii vorbesc în limbi noi, însă nu toţi au darul de a vorbi în felurite limbi (1 Cor. 12:29-30). Darul vorbirii în limbi se foloseşte potrivit cu cele scrise în 1 Cor. 14:27-28. În Biserică trebuie să existe daruri, pentru că ele sunt rânduite şi puse de Dumnezeu pentru zidirea 16 ei sufletească (1 Cor. 12:28); nu primesc toţi credincioşii, ci fiecăruia Duhul Sfânt îi împarte cum voieşte (1 Cor. 12:29-39). Cuvântul lui Dumnezeu ne cere să urmărim dragostea şi să râvnim şi după darurile duhovniceşti (1 Cor. 14:1).

Noi credem că atât naşterea din nou cât şi botezul cu Duhul Sfânt trebuie să fie urmate de roada Duhului Sfânt.

Roada Duhului Sfânt este recolta unei vieţi sfinte, după ce am devenit copiii lui Dumnezeu, născuţi din nou, cârmuiţi de Duhul Sfânt în toate privinţele (Galateni 5:22-23). Odată cu naşterea din nou, roada Duhului începe să iasă în evidenţă în viaţa credinciosului (1 Ioan 5:18; Tit 3:8). Fiecare credincios născut din nou, botezat cu Duhul Sfânt trebuie să aibă din prisos în viaţa sa roada Duhului Sfânt (Galateni 5:22-23; Matei 7:16-20).

Noi credem în vindecările divine.

Vindecările divine (supranaturale) intră tot în planul de mântuire înfăptuit pe Golgota prin jertfa de ispăşire a Domnului nostru Isus Hristos (Matei 8:16- 17). Vindecarea se poate obţine prin credinţă personală (Luca 8:48), prin darul de vindecare (1 Cor. 12:9; Fapte 3:6) şi prin rugăciunea rostită cu credinţă în urma ungerii cu ulei a bolnavilor, după cele scrise în Iacov 5:14-16. Sfânta Scriptură ne arată că bolile sunt urmarea păcatului şi chiar dacă nar fi păcătuit cel bolnav, totuşi sunt o urmare a căderii primului om (Genesa 3:13; Deuteronom 28:15-62; Ioan 5:14). Deoarece bolile şi suferinţele sunt consecinţele căderii în păcat, vindecarea intră, pentru cei ce cred, în acelaşi plan de mântuire ca şi iertarea păcatelor. Domnul Isus a răstignit pe Golgota atât păcatele şi fărădelegile noastre, cât şi bolile şi suferinţele noastre (Isaia 53:4-5; Matei 8:16-17). 17 Ungerea cu untdelemn este orânduită numai pentru credincioşi. Ea se face de către prezbiteri ordinaţi, atunci când bolnavul o cere (Iacov 5:14-16). După ungere se face rugăciune cu punerea mâinilor (Marcu 16:17-18; 6:12-13). Biblia nu opreşte pe nimeni să se lase consultat de medici şi să le urmeze indicaţiile în caz de boală (Marcu 2:17).

Noi credem în existenţa Bisericii lui Dumnezeu fondată de către Domnul Isus Hristos ca organism unitar şi viu.

Cuvântul „Biserică” este echivalentul a ceea ce în limba greacă se numeşte „Eklesia” şi înseamnă „adunarea celor chemaţi”. În înţelesul Sfintelor Scripturi, ea este universală, cuprinde pe toţi credincioşii timpurilor trecute şi prezente, care, auzind glasul lui Isus, s-au hotărât să se întoarcă cu pocăinţă la Domnul, urmând învăţăturile Domnului nostru Isus Hristos şi ale apostolilor Săi (1 Cor. 1:2-2; 2 Cor. 6:14-18). Capul Bisericii este însuşi Domnul nostru Isus Hristos, iar ea formează trupul Lui (Efeseni 1:22-23; Coloseni 1:18). Ea este zidită pe temelia pusă de apostoli şi prooroci, a cărei piatră unghiulară este însuşi Hristos (Efeseni 2:20). Ea este înfăţişată în Noul Testament ca Templul lui Dumnezeu (2 Cor. 6:16), un locaş al lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt (Efeseni 2:22) şi trup al lui Hristos. Fiecare credincios, fără deosebire de rasă şi naţionalitate, născut din nou prin Cuvântul lui Dumnezeu şi Duhul Sfânt, care are credinţa deplină dată sfinţilor o dată pentru totdeauna şi de acelaşi preţ cu a apostolilor (Ioan 3:5-6; Tit 3:5-6; Efeseni 2:19-22; Iuda v. 3; 2 Petru 1:1), face parte din Biserică, numită în Cuvântul lui Dumnezeu „Biserica lui Dumnezeu” (1 Tim. 3:15; Fapte 20:28; Mat. 18:20), Biserica celor întâi născuţi, scrişi în cer de Dumnezeu (Evrei 12:23). Menirea ei este de a vesti Cuvântul lui Dumnezeu şi învăţătura Evangheliei (1 Cor. 15:1-6; Marcu 16:15-20). Totodată ea reprezintă mireasa Domnului Isus şi Împărăţia lui Dumnezeu (2 Cor. 11:2; Efeseni 5:25-27). Toate bisericile locale formează o unitate indestructibilă a Bisericii lui Dumnezeu Apostolice Penticostale din România.

Noi credem că preoţia Vechiului Aşezământ a fost înlocuită în Noul Aşezământ prin slujbele spirituale rânduite în Biserică.

„Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii evanghelişti; pe alţii pastori şi în vă ţă tori” (Efeseni 4:11). Apostolii sunt trimişii Domnului, cu misiunea deosebită cum ar fi desţelenirea unui nou câmp pentru Evanghelie (Marcu 16:15-18,20). Aşa au fost cei 12 apostoli, Pavel ca apostol al neamurilor şi alţii (Matei 10:1-4; Marcu 6:30; Romani 1:1; 11:13). Slujba de prooroc se deosebeşte de darul proorociei. Proorocul are cel puţin două daruri: darul vorbirii despre înţelepciune şi darul vorbirii despre cunoştinţă. Evanghelistul este chemat să predice Evanghelia Domnului Isus şi este însoţit de semne şi rezultate deosebite în activitatea lui prin întoarcerea păcătoşilor la Dumnezeu. Pastorul are sarcina păstoririi credincioşilor care compun o biserică locală după indicaţia dată lui Petru de către Domnul Isus (Ioan 21:15-17). Toţi slujitorii reprezintă o singură treaptă spirituală, termenul de episcop, prezbiter şi pastor priveşte aceeaşi slujbă (1 Petru 5:1-2; Fapte 20:17,28; Filipeni 1:1). Din punct de vedere administrativ, se poate deosebi slujba de pastor de cea de prezbiter. 18 Diaconatul a luat fiinţă ca o slujbă cu caracter gospodăresc (Fapte 6:1-6). Mai apoi a căpătat, pentru unii dintre diaconi care s-au remarcat, şi un caracter spiritual (Fapte 6:8-15; 1 Tim. 3:8-12). „Pentru că cei ce slujesc bine ca diaconi, dobândesc un loc de cinste şi o mare îndrăzneală în credinţa care este în Hristos Isus” (1 Tim. 3:13).

Noi credem că lucrătorii Evangheliei sunt ordinaţi în lucrare prin punerea mâinilor şi rugăciunea făcută de către slujitorii lui Dumnezeu îndreptăţiţi să facă acest lucru (Fapte 6:5-6; 13:2-4; 14:23; Tit 1:5).

Ordinarea se poate face direct pentru slujba de diacon sau prezbiter, iar după un stagiu oarecare ei pot fi ordinaţi pentru slujba de pastor asistent sau pastor principal. Ordinarea se face în urma unui examen pentru cei care nu sunt absolvenţi de seminar şi în urma unei mărturisiri date în scris în faţa Comisiei de ordinare, de loialitate faţă de Biserica lui Dumnezeu. Diaconii sunt ordinaţi de către doi pastori, iar prezbiterii şi pastorii de către cel puţin trei pastori. Dacă cineva a fost ordinat diacon, trecerea la slujba de prezbiter sau pastor se face printr-o ordinaţiune. Diaconul se ocupă de administrarea ajutoarelor în Biserică. El poate oficia Cina Domnului, binecuvântări de copii şi înmormântări, dacă pastorul îi cere acest lucru. Prezbiterul poate oficia toate actele de cult la recomandarea pastorului. Pastorul oficiază toate actele de cult şi se ocupă de păstorirea unei Biserici locale. Slujba încredinţată prin actul ordinaţiunii este pe viaţă şi se poate revoca numai dacă cel ordinat a săvârşit abateri grave, dovedite prin mărturia a doi sau a trei martori (1 Tim. 5:19). Actul ordinaţiunii se face la recomandarea unei Biserici locale şi durata slujirii efective depinde tot de hotărârea Bisericii Locale.

Noi credem că toţi membrii Bisericii lui Dumnezeu au îndatoriri şi drepturi.

Nimeni nu poate să devină membru în Biserica lui Dumnezeu Apostolică Penticostală decât numai după ce şi-a însuşit principiile de credinţă. Biserica îl poate primi de probă, pentru un anumit timp. În acest timp, candidatul este cercetat asupra stării lui sufleteşti şi, după ce a pus capăt păcatelor sale şi a dat dovadă că el cunoaşte toate principiile Bisericii, poate fi botezat în apă şi primit ca membru (2 Petru 1:1; Ioan 17:20-23; 1 Tes. 4:3-8). Membrii se numesc între ei fraţi (Fapte 5:23). Ei sunt datori după Cuvântul lui Dumnezeu să respecte pe cei ce slujesc (Evrei 13:17; 1 Tes. 5:12-13) şi să se supună unii altora în frica lui Hristos (Efeseni 5:21). Membrii sunt datori a stărui în sfinţire, unitate frăţească, în învăţătura Evangheliei şi în dragoste (Fapte 2:42). Cuvântul lui Dumnezeu cere ca tot ce se face în Biserică: rugăciune, propovăduirea Evangheliei, îndemnuri, învăţături, întrebuinţarea darurilor duhovniceşti, cântări de laudă sau în duh, şedinţe ordinare şi extraordinare etc. „toate să se facă în chip cuviincios şi cu rânduială” (1 Cor. 14:40). Fiecare membru este dator să participe în mod regulat la serviciile divine. Fiecare membru este dator să aibă o ţinută curată şi îngrijită. Disciplina în Biserică este un aşezământ biblic impus de Cuvântul lui Dumnezeu. Fiecare membru este dator a se conforma şi proceda potrivit cu cele scrise în Matei 18:15-18. Când cineva cade deodată în vreo greşeală, cei duhovniceşti, mai ales fraţii puşi să supravegheze bunul mers în Biserică, sunt datori a-1 ridica cu duhul blândeţii (Galateni 6:1). Când cineva păcătuieşte şi păcatele lui devin cunoscute de mai mulţi, iar el nu se sfieşte să păcătuiască mai departe, un astfel de om trebuie mustrat în faţa tuturor, ca şi ceilalţi să se teamă (1 Tim. 5:20). 19 Fiecare credincios, conform Cuvântului lui Dumnezeu, primeşte mustrarea şi chiar punerea sub disciplină, mai ales când se abate de la învăţăturile sănătoase ale Evangheliei depline. Disciplina nu are alt scop decât a-1 ridica pe cel căzut sufleteşte şi de a menţine în Biserică autoritatea morală, buna rânduială, dragostea şi legătura frăţească (1 Tes. 5:14; 2 Tes. 3:14-15; Iuda 22). EXCLUDEREA — Biserica are dreptul, chiar datoria, potrivit cu principiile Evangheliei Domnului Isus Hristos şi învăţăturile sfinţilor apostoli, să-i excludă pe acei membri care, după ce au fost îndemnaţi de mai multe ori la pocăinţă pentru abaterile lor, stăruiesc mai departe în săvârşirea păcatului. Prin excludere ei pierd dreptul de membru (Mat. 18:15-18; Rom. 16:17-18; 1 Cor. 5:2; 11:13; 2 Tes. 3:6; Tit 3:10). REPRIMIREA — Cel ce se căieşte din toată inima de abaterile sale şi Biserica are dovezi că viaţa lui s-a îndreptat, că se supune tuturor bunelor rânduieli şi cere să fie reprimit, poate fi reprimit (Luca 17:4; Iacov 5:19).

Noi credem că familia, prin căsătorie, este o instituţie divină aşezată de Dumnezeu.

Familia este o instituţie divină şi biblică. Ea a fost hotărâtă de Dumnezeu, chiar primilor oameni: Adam şi Eva (Genesa 2:18-24). Prin căsătorie, Dumnezeu face legătura intimă şi sfântă între soţ şi soţie, formând din amândoi un singur trup (Matei 19:5). Cine hotărăşte în inima lui să rămână necăsătorit este liber (1 Cor. 7:7-8, 34, 40). Bărbatul este dator să-şi îngrijească, să-şi iubească şi să-ţi cinstească soţia, ca pe trupul lui (Petru 3:7; Coloseni 3:19). El este capul femeii şi al familiei (1 Cor. 11:13). Soţia a fost creată şi rânduită de Dumnezeu să fie de ajutor bărbatului ei (Genesa 2:18). Ea este datoare să-1 iubească şi să i se supună (Tit 2:4-5; Col. 3:18). Căsătoria se oficiază întâi la ofiţerul stării civile, urmând căsătoria religioasă prin binecuvântarea Domnului, în Biserică. Cuvântul lui Dumnezeu nu permite ca un credincios să se căsătorească cu o necredincioasă sau invers (Deut. 7:3; 1 Cor. 7:39; 2 Cor. 6:14) DIVORŢUL — nu este îngăduit de Cuvântul lui Dumnezeu, afară de cazul de adulter dovedit (Matei 19:6-9). Concubinajul şi avortul nu sunt îngăduite de Dumnezeu (Evrei 13:4; 1 Cor. 6:18-20; Galateni 5:19; Exod 20:13). RECĂSĂTORIREA — este îngăduită de Cuvântul lui Dumnezeu numai atunci când unul din cei doi soţi a trecut din viaţă (Rom. 7:1-3). Nu se admite recăsătorirea atunci când despărţirea s-a făcut din alt motiv decât cel biblic. Cuvântul lui Dumnezeu nu admite aceasta, ci doar o reîmpăcare sau renunţare la recăsătorire (1 Cor. 7:10,11).

Noi credem în rânduiala Bisericii cu privire la binecuvântarea copiilor.

Copiii credincioşilor sunt sfinţi (1 Cor. 7:14). Ei totuşi vor fi aduşi la binecuvântare, unde, după exemplul Domnului Isus (Matei 19:13-15; Marcu 10:13-16), copiii mici sunt luaţi în braţe, iar peste cei mai mari se pun mâinile, rostindu-se textul de binecuvântare de la Numeri 6:24- 27, în timp ce li se pronunţă numele. Apoi urmează o scurtă rugăciune pentru copil şi părinţii lui.

Noi credem că dărnicia este o datorie sfântă pentru fiecare credincios.

Dărnicia este aşezată de apostoli în primele Biserici creştine: 1 Cor. 16:1-2; 2 Cor. 8:1-15. În primul rând, prin dărnicie se întăreşte răspândirea Evangheliei. Pentru a ne mântui, 20 Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său pentru noi (Ioan 3:16). La fel, pentru a putea ajunge Evanghelia şi la alţi păcătoşi, şi noi suntem datori să facem „partea Domnului” şi să dăm din toate bunurile noastre celor ce ne învaţă şi predică Evanghelia (Galateni 6:6; 1 Tim. 5:17-18; Evrei 7:8). În al doilea rând, sunt ajutaţi cei ce lucrează şi s-au pus cu totul în slujba propovăduirii Cuvântului (1 Tim 5:17-18; Galateni 6:6). În al treilea rând, se urmăreşte (prin dărnicie) ajutorarea săracilor sfinţi, când sunt în nevoi (Matei 25:34-36; Romani 12:13; Proverbe 14:31). Membrii Bisericii lui Dumnezeu sunt obligaţi, potrivit Cuvântului Său, să ajute cu darurile lor benevole orice lucrare la care sunt chemaţi şi mai ales să participe regulat la strângerile care au loc în fiecare duminică în toate Bisericile (1 Cor. 16:1,2).

Noi credem în datoria credincioşilor de a urmări simplitatea în îmbrăcăminte.

Sfânta Scriptură ne învaţă ca, pe lângă supunere şi cumpătare, să fim cuviincioşi şi în îmbrăcăminte. Credincioşii trebuie să urmărească în îmbrăcămintea lor modestia şi simplitatea: podoaba lor să fie omul ascuns al inimii; un duh blând, liniştit, umplut cu Duhul Sfânt, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu (1 Tim. 2:9-10; 1 Petru 3:1-6). Credincioşii botezaţi cu Duhul Sfânt formează un popor sfânt şi deosebit de lume, deci ei nu trebuie să se potrivească principiilor lumii, nici să iubească deprinderile ei, care întotdeauna înclină spre păcat. Prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu (Romani 12:2; Iacov 4:4; Matei 9:24; 1 Corinteni 3:15).

Noi credem că duminica este ziua Domnului.

Noi serbăm ca zi de rugăciune şi odihnă duminica. În ea ne odihnim şi participăm regulat la serviciile divine ale Bisericii, pentru zidirea noastră sufletească. Serbăm această zi în amintirea învierii Domnului Isus Hristos, după modelul creştinilor din Biserica primară (1 Cor. 16:2; Fapte 20:7; 2:1; Ioan 20:19-20). În afară de duminică, se oficiază servicii divine în orice altă sărbătoare, precum şi în zilele stabilite de Biserică (Efeseni 6:18; 1 Tim. 2:1-4).

Noi credem că voia lui Dumnezeu este să fim loiali faţă de stat şi faţă de autorităţile statului.

Cuvântul lui Dumnezeu ne impune recunoaşterea şi respectarea autorităţilor şi a ordinii de stat (1 Petru 2:13-17; Tit 3:1,2), pe de altă parte aceasta este şi o datorie naţională şi cetăţenească. Autorităţile statului sunt rânduite de Dumnezeu, pentru păstrarea ordinii publice, pentru conducerea ţării şi binele poporului (Romani 13:1-5). Noi suntem datori a ne supune legilor ţării, potrivit Cuvântului lui Dumnezeu. Suntem datori să plătim dările către stat şi să ne îndeplinim îndatoririle ce ne revin (Romani 13:6-7). Noi suntem datori a ne ruga pentru autorităţi şi înalta cârmuire (1 Tim. 2:1-3).

Noi credem că suntem datori să-i iubim pe toţi oamenii, indiferent de rasă, naţionalitate sau convingere religioasă (Marcu 9:38, 39; Filipeni 3:16).

Critica şi hula împotriva altui cult religios creează antagonism şi ceartă. Nici un credincios adevărat din Biserica lui Dumnezeu nu calomniază alte culte religioase (Marcu 9:38-39; Filipeni 3:16).

Noi credem în a doua venire a Domnului Isus Hristos şi în evenimentele escatologice care vor urma.

a. Răpirea Bisericii

Credem în răpirea Bisericii înainte de arătarea Domnului Isus Hristos pe norii cerului şi înainte de necazul cel mare (Isaia 26:20-21; Luca 21:40-44; Luca 17:34-36; 1 Cor. 15:40-44; 1 21 Tes. 4:13-18). „Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl” (Matei 24:36). După răpire va avea loc, în cer, judecata pentru răsplătirea credincioşilor (Romani 14:10; 2 Cor. 5:10) şi apoi nunta Mielului (Apoc. 19:7-9).

b. Necazul cel mare şi arătarea lui Anticrist

După răpirea Bisericii şi ridicarea Duhului Sfânt, care azi opresc arătarea Anticristului (2 Tes. 2:7-8), va urma o mare strâmtorare din pricina arătării lui, cum n-a fost vreodată pe pământ şi nici nu va mai fi (Matei 24:21; Apoc. 6). Duhul Anticristului lucrează deja azi în lume prin ucenicii săi (1 Ioan 2:18) şi ţinta lui este să-L tăgăduiască pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, spre a nimici cu desăvârşire credinţa în Dumnezeu şi astfel să se poată prezenta pe sine drept Dumnezeu prin semnele şi minunile pe care le va face (2 Tes. 2:4; 9:12; Apoc. 13:13; 16:4). Domnul Isus a venit ca Dumnezeu întrupat în om şi, după ce Şi-a dat viaţa ca jertfă de ispăşire pentru iertarea păcatelor, a trimis ucenicii Săi să propovăduiască Evanghelia, iar Anticrist este mesia cel fals, adică Satan întrupat în om şi care vine în numele sau (Ioan 5:43). El are deja mulţi ucenici în lume, care propovăduiesc fie necredinţa, fie învăţături false, spre a-i deschide drumul în lume (1 Ioan 2:18; Luca 18:8). După ce fiii lui Israel vor recunoaşte amăgirea, în care au fost atraşi de Anticrist, se vor întoarce la Mesia Cel adevărat, care este Isus Hristos, Domnul nostru (Rom. 9:27-29, 11:26; Ieremia 30:7).

c. Venirea Domnului Isus Hristos în slavă

“Îndată după acele zile de necaz, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer şi puterile cerului vor fi clătinate. Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu mare slavă” (Matei 24:29-30; Marcu 13:24-26). Domnul va fi însoţit de zecile de mii de sfinţi ai Săi, care vor sta la dreapta puterii Sale (1 Tes. 4:16-17; Iuda v. 14-15). Atunci Anticristul va fi nimicit cu suflarea gurii Sale: fiara şi proorocul mincinos vor fi aruncaţi de-a dreptul în iazul de foc (Apoc. 19:20; 2 Tes. 2:3; Ieremia 23:33; Maleahi 4:3; Apoc. 19:21). Diavolul va fi aruncat în fântâna adâncului, unde va fi ţinut legat timp de o mie de ani (Apoc. 20:1-30).

d. Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ sau Mileniul.

Împărăţia lui Dumnezeu din zilele noastre este spirituală (Luca 17:20). Ea nu se întemeiază pe obiceiuri sau forme exterioare, ci constă în sfinţirea vieţii, pacea şi bucuria care vin de la Duhul Sfânt (Rom. 14:17). În împărăţia lui Dumnezeu intră toţi aceia care sunt născuţi din nou (Ioan 3:3-6). Noi aşteptăm însă ca Împărăţia lui Dumnezeu să vină în chip vizibil pe pământ şi ea va dura o mie de ani, potrivit Cuvântului Său (Mat. 6:10; Apoc. 20:4). Domnul îşi va întemeia Împărăţia Sa pe temei de dreptate şi sfinţenie, stăpânind întreg pământul, fiind El Domn al Domnilor şi Rege al Regilor (Apoc. 11:15; 1 Cor. 15:24; Apoc. 5:10, 19:16). În timpul Împărăţiei de o mie de ani va fi pace deplină pe pământ, fiindcă diavolul va fi legat şi nu va avea cine să mai înşele neamurile şi va exista armonie chiar între fiare; cruzimea nu va mai avea loc (Isaia 11:1-10). Zilele oamenilor vor fi multe, ca zilele copacilor (Isaia 65:9- 25). Atunci Împărăţia lui Dumnezeu va fi pe tot pământul (Apoc. 11:15).

e. Învierea universală şi judecata din urmă.

Moartea este trecerea omului din viaţa aceasta în viaţa veşnică, cu alte cuvinte despărţirea sufletului şi a duhului de trup. Trupul se 22 întoarce în ţărână, de unde a fost luat (Genesa 3:19), iar sufletul este viu, conştient şi trăieşte în lumea de dincolo împreună cu duhul, de care este nedespărţit. Toţi oamenii, fără deosebire, trebuie să moară, fiindcă toţi au păcătuit (Rom. 5:12). Pentru credincioşi moartea este o adormire în care aşteaptă învierea (1 Tes. 4:13-16), o despărţire de trupul firesc, pentru a fi îmbrăcaţi cu trupul ceresc (2 Cor. 5:1-8), o părăsire a lumii, ca să fie la un loc cu Domnul, într-un loc de pace, fericire şi odihnă (Luca 23:43; Filipeni 1:23; Apoc. 14:13). Credincioşii se vor înfăţişa, la timpul hotărât, la scaunul de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata cerească din mâna Domnului pentru toate faptele şi ostenelile pe care le-a depus pe pământ în lucrul Său (2 Cor. 5:10; Rom. 14:10-12). Moartea necredincioşilor este un act însoţit de groază, spaimă şi remuşcări sfâşietoare. Sufletul lor se duce într-un loc de chinuri, aşteptând înfricoşata zi a judecăţii din urmă (Iuda 7). După Împărăţia de o mie de ani, Satana va fi din nou dezlegat pentru puţină vreme, timp în care va înşela neamurile (Gog şi Magog), ca să facă război împotriva sfinţilor. „…dar din cer s-a pogorât un foc care i-a mistuit” (Apoc. 20:7-10). După aceasta vor învia toţi, fără deosebire, cei care nu au avut parte de învierea cea dintâi (Apoc. 20:5). Marea va da afară morţii care erau în ea, la fel moartea şi locuinţa morţilor vor da şi ele înapoi pe morţii lor (Apoc. 20:13,14) şi toţi vor trece la judecata de la Tronul Alb (Apoc. 20:11,12). Şi fiecare va fi judecat după faptele lui şi după gradul cunoştinţei pe care a avut-o (Apoc. 20:12; Rom. 2:12). Cei ce nu au fost găsiţi scrişi în cartea vieţii vor fi aruncaţi în iazul de foc (Mat. 25:32-46; Apoc. 20:15).

f. Cerul nou şi pământul cel nou.

Viaţa veşnică Viaţa veşnică este de obârşie divină şi este un dar al lui Dumnezeu (Rom. 6:23; Evrei 7:16). Ea este promisă credincioşilor (1 Ioan 2:25; 2 Tim. 1:1); ea se capătă de la Dumnezeu prin credinţa în Isus Hristos (1 Ioan 5:11; Ioan 3:15), căci El însuşi este viaţa veşnică (1 Ioan 5:20). Pentru a obţine viaţa veşnică trebuie să ne luptăm, stăruind în fapte bune (Romani 2:7), fiindcă noi suntem chemaţi la ea (1 Tim. 6:12). Ea este un drept de moştenire pentru veacul viitor (Marcu 10:30), este numită şi viaţa viitoare (1 Tim. 4:8) şi vor intra în ea numai cei neprihăniţi, care au luptat cu credincioşie pe pământ, răbdând ispitele. Ei vor primi, la timpul hotărât, cununa vieţii veşnice (1 Tim. 6:12). „Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră şi marea nu mai era. Şi eu am văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu cetatea sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: «Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut»” (Apoc. 21:1-4)

Îmbracă platoșa neprihănirii
https://www.misiune.ro/resurse-crestine/predici/17-august-imbraca-platosa-neprihanirii.html

( trăiește în sfințenie)
Romani 3:21-30 (1 Petru 1:14-16)

Scopul lecției: Să descoperim ce înseamnă platoșa neprihănirii, cine sunt cei ce o pot dobândi și cum ajung cei ce o poartă să fie biruitori în lupta spirituală.

Contextul lecției: O altă piesă din armura spirituală pe care trebuie să o poarte fiecare creștin pentru a înfrunta atacurile puterilor întunericului este “platoșa neprihănirii”. Dacă în cazul soldaților din armata romană, platoșa ce le acoperea pieptul și le proteja organele vitale, era din bronz, și uneori acoperită cu piele, în cazul creștinilor această platoșă reprezintă un veșmânt spiritual.

A fi neprihănit (fără prihană) înseamnă a fi “socotit fără păcat” ( fără vină, curat), îndreptățit înaintea lui Dumnezeu ( Rom.3:26; 5:1), dar și a împărtăși natura divină (2 Cor 5:17; 1 Tes.4:3 și 7; 1 Pet.1:14-16; I Ioan 3:1-2).

Aceste adevăruri relatate de Sfânta Scriptură ne ajută să spunem că există o neprihănire  care ne este atribuită prin credința în Hristos, care definește poziția  pe care o avem în Hristos: suntem considerați drepți (fără de vină) înaintea lui Dumnezeu fără vreun merit personal, ci numai pe baza jertfei  Domnului Isus (2 Cor.5:21; Rom.3:21- 24; 4:22-25; Gal.2:16).

Dar  există și o neprihănire împărtășită, prin care dobândim aceeași natură divină împreună cu Dumnezeu ( Ioan 1:12; 2 Cor.3:18; Ef.4:22-24; Col.3:9-10).

Atunci când apostolul Pavel vorbește despre platoșa neprihănirii, el are în vedere mai mult această neprihănire împărtășită, o stare de sfințenie prin care devenim asemenea lui Hristos. Înțelegem acest fapt deoarece suntemchemați să fim îmbrăcați în neprihănire. Acest imperativ înseamnă un proces continuu (procesul de sfințire) prin care ne dezbrăcăm de omul cel vechi și ne îmbrăcăm în omul cel nou ( Ef.4:22-24; Isaia 59:17; 2 Cor.6:3-7; 1Tes.5:8).

Un bun exemplu privind modul cum a folosit platoșa neprihănirii este exemplul lui Iov, care, în mijlocul necazurilor și a suferințelor cauzate de Satan, s-a păstrat curat și a câștigat biruința în lupta spirituală în care a fost antrenat, fiindcă în tot ceea ce i s-a întâmplat n-a blestemat pe Dumnezu și nici n-a păcătuit cu buzele sale (Iov.2:9-10).

Măsurându-se însă cu Dumnezeu, Iov a trebuit să recunoască că este pacătos, și are nevoie de o neprihănire mult mai mare decât cea la care ar fi putut el să ajungă (Iov.41:1- 42:6).

Conținutul lecției: Â Pasajele lecției biblice de astăzi ilustrează modul în care putem dobândi această neprihănire și ne arată care este neprihănirea ce ne va apăra în fața atacurilor diavolului, ca să putem câștiga biruința în lupta spirituală.

1. Neprihănirea personală (autoneprihanirea) (Romani 3:22; 27-28)

În fața provocărilor vieții și a atacurilor celui rău mulți oameni încearcă să se apere declarându-se nevinovați și îmbrăcând o haină de autoneprihănire. Găsim acest exemplu în cazul lui Cain (Gen.4:9), al fraților lui Iosif (Gen.42:9-11), al fariseului de la templu (Luca 18:10-14) și în prima parte a vieții lui Pavel (Fil.3:4-9).

Această stare de autoneprihănire nu ne poate asigura însă biruința în fața atacurilor puterii întunericului, pentru că Diavolul nu se sperie de o neprihanire de etichetă, ci, dimpotrivă, o și recomandă.

Diavolul ne știe punctele vulnerabile și ceea ce am făcut, lucruri pe care le va folosi atunci când vrea să ne prindă în mreaja lui și să ne acuze (Iov.1:6-12;2:1-10). Iar înaintea lui Dumnezeu toți oamenii sunt păcătoși (Rom.3:22) și nimeni nu se va putea îndreptăți printr-o neprihănire personală (Rom.3:20;28). Această stare de neprihănire personală este de fapt o autoînșelare (Gal.6:7-8).

2. Neprihănirea atribuită (dobândită prin credință) (Romani 3:21-30)

Primul verset al acestui pasaj (Rom.3:21) ne desoperă faptul că există o neprihanire pe care o dă Dumnezeu. Această neprihănire indică mai mult poziția pe care o avem noi în Hristos. Nu mai suntem socotiți pacătoși, ci fără de vină (drepți) (Rom.3:23-24;5:1).

Această neprihănire este darul lui Dumnezeu (Rom.3:21-22), se capătă prin credința în Hristos (Rom.3:22;24-26), este pentru toți (Rom.3:22;29-30), fără Lege sau fapte personale (Rom.3:27-28) și numai prin meritele jertfei lui Hristos (Ro.3:24-26).

Această neprihănire ce ne acoperă păcatele trecutului și ne așează în meritele lui Hristos este o puternică armă care îl face pe diavol să rămână fără pricină de acuzare și îl împiedică să mai aibă acces asupra noastră, fiindcă acum suntem ascunși cu Hristos în Dumnezeu (Rom.8:33-39; Col.3:3; Ioan 10:28-30).

3. Neprihănirea împărtășită (starea de sfințenie) (1 Petru 1:14-16)

Aceasta este starea de neprihănire la care trebuie să ajungem. Nu numai să fim în Hristos, dar să și devenim asemenea Lui.

Deorece adresarea folosită de apostolul Petru este generală, înțelegem că această stare de sfințenie este chemarea lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi (1 Pet.1:14-16). “Urmărește exemplulcelui ce ne-a chemat” (1 Pet.1:15) este un imperativ (1 Pet. 1:16) trebuie să cuprindă toate compartimentele vieții (1 Pet.1:15) și are ca motivație noua relație pe care care o avem cu Dumneuzeu și judecata care urmează să vină (1 Pet.1:17).

Pot ajunge la acestă stare de sfințenie cei ce sunt deja copii (1 Pet.1:14; Ioan 1:12-13) ce nu se lasă învinși de pofte (1 Pet.1:14), cunosc adevărul și pe Cel ce i-a chemat (1Pet.1:14-15), iau în serios Cuvântul lui Dumnezeu (1 Pet.1:16) umblă în frica lui Dumnezeu (1 Pet.1:17), veghează asupra vieții lor (1 Pet.1:17 si 13) și acceptă lucrarea de desăvârșire împlinită de Duhul lui Dumnezeu ( 2 Cor 3:18).

Cei ce vor ajunge astfel îmbrăcați cu Hristos vor fi biruitori în lupta spirituală, după cum și Hristos a biruit toate atacurile celui rău.

Întrebări pentru discuții:

Ce înseamnă platoșa neprihănirii ?
Cum putem obține această piesă din armătura spirituală ?
De ce neprihănirea personală (autoneprihănirea) nu ne poate apăra de atacurile diavolului ?
Care sunt cele mai frecvente afirmații ce ne arată că și astăzi oamenii încercă să se îmbrace în acest veșmânt al autoneprihănirii ?
Cine poate primi neprihănirea oferită de Dumnezeu ?
Care sunt lucrurile ce trebuie împlinite pentru a ajunge la starea de sfințenie ““asemenea lui Hristos ?
De ce acei ce sunt îmbrăcați în Hristos sunt și biruitori în lupta spirituală?
Pastor Dan Boingeanu

12. “Agonia batranei noastre planete” (rezumat), Hall Lindsey

Capitolul 1

VIITORUL
„Noi credem ceea ce vrem să credem“
Demostene – 348 î.H.

De mii de ani pe oameni i-a interesat viitorul. Unii au folosit spiritismul (cei ce cheamă spiritele – lucru interzis de Dumnezeu), alţii astrologia, care s-a născut în vechea Caldee, în nordul Golfului Persic.

Faraonii Egiptului au importat astrologia şi magia din Babilon. Acest lucru l-a practicat şi Imperiul Roman şi din păcate se practică şi în zilele noastre – mai ales spiritismul. În Occident acest lucru aduce un mare venit celor interesaţi.

Capitolul 2

CÂND ESTE UN PROFET
CU ADEVĂRAT UN PROFET?

„Curiozitatea omului scrutează trecutul şi viitorul“.

T.S. Elliot

Adevăraţii profeţi sunt cei din Biblie – ai lui Israel – care au vorbit mânaţi de Duhul Sfânt.

Cum au trecut ei încercarea ?

Cum să ştim dacă un profet vorbeşte din partea lui sau din partea lui Dumnezeu – întreabă Moise (Deuteronom 18:21).

Când ce va spune un profet se va împlini (Deuteronom 18:22), acela este un profet adevărat.

Dacă nu era adevărat ceea ce profeţea, adică nu se întâmpla, era condamnat la moarte prin lapidare (Deuteronom 13:1-11).

Unele profeţii din Biblie se văd împlinindu-se sub ochii noştri.

Cucerirea Israelului de către Nebucadneţar este dovedită astăzi prin săpăturile arheologice din zona respectivă.

Unul din profeţii care au profeţit cu preţul vieţii a fost Mica, pe vremea când Ahab l-a invitat pe Iosafat la război împotriva sirienilor (1 Împăraţi 22:28). Ştim  ce  s-a întâmplat în final. O săgeată trasă „la întâmplare“ l-a lovit pe Ahab şi el a murit, aşa cum a profeţit Mica.

Isaia a profeţit pe o perioadă de 60 de ani (740-680 î.H), timp în care s-au succedat patru împăraţi. El a profeţit că Sanherib se va întoarce în ţara lui fără să atace Ierusalimul (Isaia 37: 36-38). El a mai profeţit cu sute de ani înainte invazia Iudeii şi cu 150 de ani înainte nimicirea Babilonului şi faptul că nu va mai fi reclădit (Isaia 13:17-22). Babilonul era o cetate greu de cucerit, cu ziduri de 45m înălţime şi late cât cinci care mergând alături, şi totuşi mezii şi perşii au cucerit-o fără război – săpând un şanţ şi deviind cursul Eufratului. Ei au intrat în cetate în timp ce împăratul Belşaţar dădea un ospăţ desfrânaţilor (Isaia 21:1-10).

Cu 200 de ani înainte Isaia a profeţit că un împărat pe nume Cirus va porunci reclădirea Ierusalimului şi a Templului (Ezra 1:1-11).

Capitolul 3

OARE EXPERIENŢA
NE ÎNVAŢĂ CEVA CU ADEVĂRAT?

„Istoria ne învaţă că omul nu învaţă nimic de la istorie“

Hegel

FII APROAPE DE CEI ÎNDURERAȚI, CA DOMNUL ISUS! pastor Ion Damian

Suntem chemati sa sustinem pe ce indurerati, sa ii sprijinim, sa ii ajutam in situatia de suferinta in care se afla, asa cum invatam din Evanghelia dupa Marcu 5:21-43

Domnul Isus revine pe malul de vest al Marii Galileii, intorcandu-Se din tinutul Gadarenilor, care se afla pe malul de rasarit al Galileii. In curand, aici s-a aflat in centrul unei mari multimi. Iair, un fruntas al sinagogii, un tata disperat, a alergat la Domnul Isus si L-a rugat sa se duca sa-Si puna mainile peste fiica sa bolnava, ca sa fie vindecata. De asemenea, o femeie grav bolnava cu o suferinta de doisprezece ani, care a dorit vindecarea, s-a atins de Domnul. Acest text biblic Il arata pe Domnul Isus fiind aproape de cei indurerati, oferindu-le izbavirea in pofida bolii incurabile si a mortii.

Domnul Isus este aproape de toti oamenii – vs.21
Desi Mantuitorul se intoarce dintr-o lucrare incheiata recent, El are timp sa ii primeasca pe toti oamenii care vin continuu la El. Domnul Isus a avut intotdeauna mila fata de cei indurerati si i-a slujit cu dragoste (Mat.9:36, 14:14, 20:34; Marc.1:41, 6:34; Luc.7:13).

2. Domnul Isus raspunde la rugaciunea celui indurerat – vs.22-24

Iair este omul care in momente de mare durere gandeste limpede si stie ce trebuie sa faca pentru a fi izbavit. El se inchina Domnului si se roaga Lui aratand ca nadajduieste in El. Fiul lui Dumnezeu asculta rugaciunea lui Iair nu fiindca era un fruntas al sinagogii, ci fiindca acesta si-a pus increderea in El.

3. Domnul Isus izbaveste pe cel indurerat care se bizuie pe El – vs.25-34

Domnul Isus este aproape de toti cei indurerati. Astfel, in drum spre casa lui Iair are loc vindecarea unei persoane, grav bolnava, care apeleaza la puterea Sa. Dupa cum si apostolul Pavel spune: “credinta vine in urma auzirii;” (Rom.10:17), femeia care era de doisprezece ani bolnava aude despre Domnul Isus si in inima ei creste credinta in Mantuitorul. In credinta sa, ea trebuia sa faca un lucru mic, si anume doar sa se atinga de Domnul. In schimb, minunea in viata ei o savarsea puterea lui Dumnezeu. Domnul Isus ofera ocazia marturiei persoanei indurerate care s-a bizuit pe El. Aceasta, inchinandu-se Domnului, vorbeste deschis despre experienta sa de viata, de suferinta sa. Insa, marturia Mantuitorului despre aceasta persoana este una inedita, si anume izbavirea acesteia este mai intai sufleteasca si apoi fizica.

4. Domnul Isus ofera binecuvantari nesperate celui indurerat care se increde total in El – vs.35-43

Domnul Isus ofera ceea ce nimeni nu poate da celui profund indurerat. Actiunile celor apropiati familiei lui Iair s-au rezumat la a duce vestea mortii, la a plange si la a se tangui din cauza decesului fiicei lui Iair. Domnul actioneaza ,,fara sa tina seama” de mesajul tragic adus de cei care vin din casa lui Iair. EL este singurul care are putere asupra vietii si a mortii. Astfel, cere increderea in El a celui indurerat: ,,Nu te teme, crede numai!” Increderea totala in Mantuitorul aduce din partea Domnului binecuvantari nesperate in viata celui indurerat, transformarea, minunea, de care are nevoie pentru a depasi situatia de durere. Datorita harului lui Dumnezeu, Iair are parte de invierea fiicei sale, de minunea de care are nevoie pentru a fi mangaiat.

Observam ceea ce face persoana indurerata, persoana care desi nu mai are motivatia omeneasca pentru a trai in pace, are increderea totala in Dumnezeu. In zile cand suntem confruntati cu necazuri si suferinte sa nu uitam cuvintele Domnului ,,Nu te teme, crede numai!” Apostolul Pavel spune, intr-o alta imprejurare, ,,sa nu va intristati ca ceilalti, care n-au nadejde.” (1Tes.4:13)

In timp ce multi oameni astazi se ating mai mult de obiecte de cult, putini sunt aceia care ,,se ating” de Domnul Isus. ,,Se ating” de Domnul cei care se incred in El, care au o problema ce este peste puterea lor, care isi doresc vindecarea, izbavirea, care doresc puterea lui Dumnezeu in viata lor si care sunt gata sa vorbeasca deschis cu Domnul despre problema lor si sa marturiseasca lucrarea lui Dumnezeu in viata lor.

Lucrarea lui Dumnezeu in viata celor indurerati este mai mare decat necazul pe care acestia l-au suferit. Cuvintele Mantuitorului ,,Fiica, credinta ta te-a mantuit; du-te in pace si fii tamaduita de boala ta.”; precum si ,,Nu te teme, crede numai!” evidentiaza faptul ca Domnul Isus este aproape de cei indurerati pe care ii iubeste si ii izbaveste la timpul hotarat de El si dupa planul Sau. Un alt exemplu in acest sens este oferit in Evanghelia dupa Ioan capitoul 11 cu ocazia mortii lui Lazar: „Doamne, iata ca acela pe care-l iubesti este bolnav.”

Suntem chemati, dupa modelul Domnului Isus, sa fim aproape de cei indurerati slujindu-i cu darurile spirituale si resursa pe care Dumnezeu ni le-a dat.

Atunci cand suntem indurerati sa nu uitam: de experientele binecuvantate cu Dumnezeu si sa nu ne pierdem nadejdea, sa impartasim Domnului situatia noastra, sa ne incredem in Domnul si sa asteptam in tacere ajutorul Sau.

Atunci cand semenii nostri sunt indurerati sa nu uitam ca au nevoie de ajutorul nostru, ca suntem o unealta in mana Domnului pentru slujirea lor si sa facem tot ce ne este in putere pentru a transmite dragostea lui Dumnezeu.

Sa fim siguri ca Domnului ii pasa de noi si este aproape de noi datorita dragostei Sale care nu se schimba.

Păstor Ion Damian

 

Studiu biblic –Apocalipsa – Lumina din miezul nopții 

Lumina din miezul nopții este un studiu sistematic al cărții Apocalipsa, iar subiectele acestui studiu le puteți vedea în ordinea lor mai jos. Subiecte de o importanță crucială pentru viața noastră cum ar fi mântuirea prin Isus Hristos, marele conflict cosmic dintre Hristos și îngerii lui și Satana cu îngerii lui, amăgirile din vremurile din urmă ale istoriei, identitatea antihristului sau evenimentele legate de încheierea istoriei acestei lumi, așteaptă să fie explorate de suflete sincere, însetate după cunoașterea adevărului. 

Numeri 21;9. Moise a făcut un şarpe de aramă, ……..

 

Ioan 18;36. „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta“,……..

DOMNUL ISUS ESTE APROAPE DE CEI ÎNDURERAȚI!

Suntem chemați să susținem pe ce îndurerați, să îi sprijinim, să îi ajutăm în situația de suferință în care se află. In Evanghelia dupa Marcu 5:21-43, Domnul Isus revine pe malul de vest al Marii Galileii, întorcându-Se din ținutul Gadarenilor. In curând, aici s-a aflat în centrul unei mari mulțimi. Iair, un fruntaș al sinagogii, un tata disperat, a alergat la Domnul Isus și L-a rugat să se ducă să-Si pună mâinile peste fiica sa bolnavă, ca să fie vindecată. De asemenea, o femeie grav bolnavă cu o suferință de doisprezece ani, care a dorit vindecarea, s-a atins de Domnul. Acest text biblic Il arată pe Domnul Isus fiind aproape de cei îndurerați, oferindu-le izbăvirea in pofida bolii incurabile și a morții.

Domnul Isus este aproape de toți oamenii – vs.21
Deși Mântuitorul se întoarce dintr-o lucrare încheiată recent, El are timp sa îi primească pe toți oamenii care vin continuu la El. Domnul Isus a avut întotdeauna mila față de cei îndurerați și i-a slujit cu dragoste (Mat.9:36, 14:14, 20:34; Marc.1:41, 6:34; Luc.7:13).

Domnul Isus răspunde la rugăciunea celui îndurerat – vs.22-24
Iair este omul care în momente de mare durere gândește limpede și știe ce trebuie sa facă pentru a fi izbăvit. El se închina Domnului și se roagă Lui arătând că nădăjduiește in El. Fiul lui Dumnezeu ascultă rugăciunea lui Iair nu fiindcă era un fruntaș al sinagogii, ci fiindcă acesta și-a pus încrederea in El.

Domnul Isus izbăvește pe cel îndurerat care se bizuie pe El – vs.25-34
Domnul Isus este aproape de toți cei îndurerați. Astfel, in drum spre casa lui Iair are loc vindecarea unei persoane, grav bolnavă, care apelează la puterea Sa. După cum și apostolul Pavel spune: “credința vine in urma auzirii;” (Rom.10:17), femeia care era de doisprezece ani bolnavă aude despre Domnul Isus și în inima ei crește credința în Mântuitorul. In credința sa, ea trebuia sa facă un lucru mic, și anume doar să se atingă de Domnul. In schimb, minunea în viața ei o săvârșea puterea lui Dumnezeu. Domnul Isus oferă ocazia mărturiei persoanei îndurerate care s-a bizuit pe El. Aceasta, închinându-se Domnului, vorbește deschis despre experiența sa de viata, de suferința sa. Insă, mărturia Mântuitorului despre aceasta persoana este una inedită, și anume izbăvirea acesteia este mai întâi sufleteasca și apoi fizică.

Domnul Isus oferă binecuvântări nesperate celui îndurerat care se încrede total in El – vs.35-43
Domnul Isus oferă ceea ce nimeni nu poate da celui profund îndurerat. Acțiunile celor apropiați familiei lui Iair s-au rezumat la a duce vestea morții, la a plânge și la a se tângui din cauza decesului fiicei lui Iair. Domnul acționează “fără sa țină seama” de mesajul tragic adus de cei care vin din casa lui Iair. EL este singurul care are putere asupra vieții și a morții. Astfel, cere încrederea în El a celui îndurerat: “Nu te teme, crede numai!” Încrederea totala in Mântuitorul aduce din partea Domnului binecuvântări nesperate în viața celui îndurerat, transformarea, minunea, de care are nevoie pentru a depăși situația de durere. Datorită harului lui Dumnezeu, Iair are parte de învierea fiicei sale, de minunea de care are nevoie pentru a fi mângâiat.

***

Observăm ceea ce face persoana îndurerata, persoana care deși nu mai are motivația omenească pentru a trăi în pace, are încrederea totala in Dumnezeu. In zile când suntem confruntați cu necazuri și suferințe să nu uităm cuvintele Domnului “Nu te teme, crede numai!” Apostolul Pavel spune, într-o alta împrejurare, “să nu vă întristați ca ceilalți, care n-au nădejde.” (1Tes.4:13)

In timp ce mulți oameni astăzi se ating mai mult de obiecte de cult, puțini sunt aceia care “se ating” de Domnul Isus. “Se ating” de Domnul cei care se încred în El, care au o problemă ce este peste puterea lor, care își doresc vindecarea – izbăvirea, care doresc puterea lui Dumnezeu in viața lor și care sunt gata să vorbească deschis cu Domnul despre problema lor și să mărturisească lucrarea lui Dumnezeu în viața lor.

Lucrarea lui Dumnezeu în viața celor îndurerați este mai mare decât necazul pe care aceștia l-au suferit. Cuvintele Mântuitorului “Fiica, credința ta te-a mântuit; du-te in pace și fii tămăduita de boala ta.”; precum și “Nu te teme, crede numai!” evidențiază faptul că Domnul Isus este aproape de cei îndurerați pe care îi iubește și îi izbăvește la timpul hotărât de El și după planul Sau. Un alt exemplu în acest sens este oferit in Evanghelia după Ioan capitolul 11 cu ocazia morții lui Lazăr: „Doamne, iată că acela pe care-l iubești este bolnav.”

Suntem chemați, după modelul Domnului Isus, sa fim aproape de cei îndurerați slujindu-i cu darurile spirituale și resursa pe care Dumnezeu ni le-a dat.

***

Atunci când suntem îndurerați să nu uităm: de experiențele binecuvântate cu Dumnezeu și să nu ne pierdem nădejdea, să împărtășim Domnului situația noastră, să ne încredem in Domnul și să așteptam în tăcere ajutorul Său. Atunci când semenii noștri sunt îndurerați să nu uităm ca au nevoie de ajutorul nostru, că suntem o unealtă in mâna Domnului pentru slujirea lor și să facem tot ce ne este in putere pentru a transmite dragostea lui Dumnezeu. Să fim siguri că Domnului îi pasă de noi și este aproape de noi datorită dragostei Sale care nu se schimbă.

Păstor Ion Damian

Daniel-  CĂRȚILE BIBLEI

Daniel a avut una din cele mai incredibile cariere. Luat ca rob în adolescență a ajuns omul de încredere al conducătorului de la Babilon. Când Babilonia a fost cucerită de Medo-Persani, Daniel a ajuns omul doi sau trei din Imperiu. Au fost doar doi oameni ai Bibliei, în afara lui Isus Christos, despre care nu s-a scris nimic rău: Iosif și acest Daniel. Faptul este cu atât mai uimitor cu cât amândoi au fost administratori imperiali și mari oameni de stat!

În Babilon, Daniel a fost așezat mai mare peste toți magii de la curte! De la numele lor ne-a rămas nu numai termenii „magic“ și „magie“, ci și aceia de „magistral“, „magistrat“ și „magistratură“.  Mărturia religioasă a lui Daniel în casta magilor a lăsat un mesaj rezidual de profeție din care s-a născut peste sute de ani incursiunea magilor din răsărit la Ierusalim ca să se închine „împăratului de curând născut al iudeilor“.

Cartea lui Daniel poate fi numită pe drept cheia descifrării mesajelor profetice. Cadranul unui ceas n-ar fi de nici un folos fără ajutorul limbilor indicatoare. Tot aşa, cartea lui Daniel este pentru întregul Scripturii, indicatorul care ne ajută să ne orientăm în succesiunea de evenimente consemnate în profeţii. Întreaga Biblie poate fi asemănată cu o oglindă plimbată asupra istoriei omenirii. Întreaga istorie umană poate fi desprinsă din conţinutul profetic aşezat în cele 66 de cărţi ale Bibliei.

Din cauza conţinutului ei extraordinar, cartea lui Daniel a fost contestată de toţi cei care au combătut Biblia şi credinţa creştină. Criticii ei înfierbântaţi au prezentat-o drept un fals istoric produs cel mai devreme prin jurul anului 164 î.Cr. cu scopul de a-i întări în credinţă pe evreii care treceau prin vremuri grele sub conducerea Macabeilor.

Reclame

RAPORTEAZĂ ACEASTĂ RECLAMĂCONFIDENȚIALITATE
Descoperirea manuscriselor de la Marea Moartă a redus la tăcere aceste critici. Pentru creştini, lucrurile erau clare chiar şi înainte de aceste descoperiri, în afara dovezilor conţinute chiar în textul cărţii, despre Daniel a mai scris şi Ezechiel, care-l aşează în rândul sfinţilor poporului evreu, numindu-l: „un om neprihănit” şi „un om foarte înţelept” (Ezecniel l:19-20; 28:3) Nimeni nu s-a îndoit vreodată că Ezechiel a trăit în vremea când ni se spune că a trăit, ori el îl aminteşte pe Daniel ca pe un contemporan al său aflat încă în viaţă.

Cea mai mare dovadă despre veridicitatea conţinutului cărţii lui Daniel vine însă din partea Domnului Isus care citează din cartea profetului de trei ori în cuprinsul cuvântării Sale din Matei 24. În versetul 15, El citează Daniel 8:13; 9:27; 11:31; 12:11; indicându-le ucenicilor semnele care-i vor anunţa că e timpul să fugă din Ierusalim („De aceea, când veţi vedea „urâciunea pustiirii”, despre care a vorbit proorocul Daniel, „aşezată în locul sfânt” – cine citeşte să înţeleagă! -…”)

În versetul 21, El descrie venirea „Necazului cel mare” citând din Daniel 12:1: „Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n- a fost niciodată de la întemeierea lumii până acum şi nici nu va mai fi”.

Apoi, în versetul 30, El descrie cea de a doua venire a Sa folosind textul din Daniel 7:13: „Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului…”

Mai mult decât atât, în cel mai solemn moment din cadrul procesului religios la care a fost supus, în ceasul în care Marele Preot l-a întrebat categoric: „Te jur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă eşti Cristosul, Fiul lui Dumnezeu”. Domnul Isus i-a răspuns cu acelaşi text din Daniel 7:13, 14: „Da, sunt. Ba mai mult, vă spun de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu, şi venind pe norii cerului” (Matei 26:63-64).

Domnul Isus îl prezintă pe Daniel drept „un crainic al lucrurilor viitoare” confirmând ceea ce scrisese însuşi Daniel despre cartea sa: „Tu însă Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte şi pecetluieşte cartea, până la vremea sfârşitului. Atunci mulţi o vor citi şi cunoştinţa va creşte” (Dan. 12:4). La venirea Sa Domnul Isus a proclamat începutul acestei „vremi a sfârşitului”, a ridicat pecetea de pe cartea lui Daniel şi a declarat emfatic: (De acum) „Cine citeşte să înţeleagă” (Matei 24:15).

Acestei înţelegeri îi dedicăm rândurile care urmează.

Titlul: Cartea poartă numele autorului ei: Daniel, care se poate traduce prin „Dumnezeu este judecătorul”.

Autorul: Deşi pare surprinzător, ştim foarte puţine lucruri despre acest om extraordinar.

(1). Ca tânăr, a fost dus ca rob din Israel la Babilon, în robie a hotărât să nu-şi piardă specificul naţional evreiesc, refuzând să „se spurce mâncând din bucatele aduse de la masa împăratului” (Dan. 1:8). Pus în şcoală, a dat curând dovadă de o înţelepciune cu totul ieşită din comun, dar mai ales s-a evidenţiat prin capacitatea supranaturală de a pătrunde în lumea lui Dumnezeu şi de a primi tălmăciri pentru vise şi vedenii. În Babilon, pentru declanșarea procesului de asimilare, ,,căpetenia famenilor dregători“ i-a schimbat numele în ,,Beltșațar“ (Cel cu viața păzită de Bel). Procesul de îndoctrinare și de asimilare n-a reușit în cazul lui Daniel și al celor trei prieteni ai săi. Pe vremea aceea, cei care serveau la curtea imperială erau făcuți „fameni“, mai ales pentru a nu prezenta un pericol pentru cadânele din haremul împăratului. Ni se spune că Daniel și cei trei tineri au fost sub autoritatea lui Așpenaz ,,căpeteniei famenilor. Nu ni se dat amânunte însă este lesne de înțels că Daniel a ajuns famen pe cea de a doua metodă menționată mai târziu de Domnul Isus: „Fiindcă sunt fameni care s-au născut aşa din pântecele maicii lor, sunt fameni, care au fost făcuţi fameni de oameni şi sunt fameni care singuri s-au făcut fameni pentru Împărăţia cerurilor“ (Mat. 19:12).

Ori de câte ori apare în textul cărții, numele Beltșațar este însoțit de numele real al lui Daniel (Dan. 1:7; 2:26; 4:8; 4:9, 18, 19; 5:12; 10:1). Chiar și cartea stă de mărturie, fiind numită cartea lui Daniel, nu a lui Beltșațar! Profetul s-a numit întotdeauna pe sine ,,Daniel“ (,,eu, Daniel“ – 7:15; 8:1; 9:2; 10:2 ,,pe mine, Daniel“ – 7:28; 8:15, 27, ). Îngerul Gavril îl numește ,,Daniel“: ,,Daniele, am venit acum să-ţi luminez mintea“ (9:22; 10:11-12; 12:4, 9). Și tot Daniel l-a numit, la bătrânețe, și împăratul Darius:

„Daniele, robul Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul tău, căruia Îi slujeşti necurmat, să te scape de lei?” (Dan. 6:20).

(2). În urma simpatiei de care s-a bucurat din partea lui Nebucadneţar, a fost promovat în cele mai înalte dregătorii imperiale. Şi acolo însă şi-a păstrat dorinţa de a trăi ca un evreu cucernic. Din această cauză, la vârsta de 70-75 de ani a fost aruncat într-o groapă cu lei, din care Dumnezeu l-a scăpat în chip miraculos. Caracterul său integru şi apartenenţa lui la lumea supraomenească a revelaţiei divine, l-au ajutat să plutească asemenea unei corăbii peste talazurile frământate ale istoriei. S-a bucurat toată viața de o mare cinste din partea contemporanilor din poporul evreu pentru integritatea, cucernicia și consacrarea lui. . Profetul Ezechiel, profețind în mijlocul poporului de rând când Daniel profețea la curtea imperială, îl așează alături de eroii veacurilor, acei „oameni de excepție“ din istoria biblică:

„Fiul omului, când va păcătui o ţară împotriva Mea, dedându-se la fărădelege, şi Îmi voi întinde mâna împotriva ei, dacă îi voi sfărâma toiagul pâinii, dacă îi voi trimite foametea, dacă îi voi nimici cu desăvârşire oamenii şi vitele, chiar de ar fi în mijlocul ei aceşti trei oameni: Noe, Daniel şi Iov, ei nu şi-ar mântui decât sufletul lor prin neprihănirea lor, zice Domnul, Dumnezeu.  … Sau, dacă aş trimite ciuma în ţara aceasta, dacă Mi-aş vărsa urgia împotriva ei prin molimă, ca să-i nimicesc cu desăvârşire oamenii şi vitele, şi ar fi în mijlocul ei Noe, Daniel şi Iov, pe viaţa Mea, zice Domnul, Dumnezeu, că n-ar scăpa nici fii, nici fiice, ci numai ei şi-ar mântui sufletul prin neprihănirea lor” (Ezec 14:13-20 vezi și 28:3).
Reclame

RAPORTEAZĂ ACEASTĂ RECLAMĂCONFIDENȚIALITATE
Monarhii lumi s-au succedat unul după altul: Nebucadneţar a fost urmat de Belşaţar, iar apoi Babilonul a căzut în stăpânirea lui Dariu, medul şi a lui Cir, persanul. Simpatizat de toţi aceştia, Daniel a rămas mereu la curtea împărătească, hărăzit de Dumnezeu să fie un fel de „crainic dumnezeiesc” pe lângă curţile imperiale ale pământului. La ceas de cumpănă, el a fost, asemenea poporului ales din care a făcut parte, un fel de conştiinţă cosmică şi de „lumină a neamurilor”.

A murit la Susa, probabil de bătrâneţe, nimeni nu știe precis la ce vârstă. Unii cred că a depășit 100 de ani.

Contextul scrierii:

Atunci când Dumnezeu a transferat dreptul de instrument al suveranităţii Sale de la Israel şi i l-a dăruit lumii lui Nebucadneţar, El l-a ridicat pe evreul Daniel şi l-a aşezat la curtea regală Babiloneană pentru ca prin buzele lui şi prin acţiunile lui să-l înveţe pe Nebucadneţar despre necesitatea supunerii înaintea Celui Atotputernic, încetând să mai vorbească la Ierusalim, Dumnezeu şi-a plasat solul la curtea marilor imperii ale lumii, dovedind neamurilor că El există şi că are ultimul cuvânt în desfăşurarea evenimentelor istoriei lumii. În acelaşi timp, prin activitatea lui Daniel, Dumnezeu a dovedit evreilor că El continuă să le fie un Dumnezeu „de aproape”, gată să le asigure supravieţuirea şi în stare să-i elibereze şi acum din robie tot aşa cum a făcut-o şi atunci când i-a scos din ţara Egiptului.

Cartea lui Daniel este plină de întâmplări în care supranaturalul invadează lumea obişnuită şi schimbă cursul istoriei. A fost vremea când poporul lui Dumnezeu a avut nevoie de o revelaţie deosebită, cu puternice implicaţii în desfăşurarea ulterioară a istoriei.

Cea mai bună dovadă că aceste evenimente supranaturale s-au petrecut întocmai şi nu au fost produsul fabulaţiei o constituie chiar transformarea uluitoare pe care ele le-au produs asupra poporului evreu.

Dacă în cuptorul robiei Egiptene, Dumnezeu i-a transformat pe evrei dintr-o familie într-un popor, în cuptorul robiei babiloniene, El i-a curățat de idolatrie și de naiva idee că unul dintre ei ar putea rezista la presiunile extraordinare de a sta pe tronul națiunii.

Pe durata robiei, evreii şi-au schimbat total atitudinea religioasă, devenind dintr-un popor înclinat spre idolatrie, un popor cu o credinţă monoteistă mai tare decât granitul. Cei plecaţi în robie s-au aflat acolo din cauza celor aproximativ 500 de ani de cochetărie cu idolii neamurilor învecinate. În numai 70 de ani petrecuţi în captivitate, Dumnezeu i-a „curăţit” pe evrei în cuptorul mâniei Lui şi i-a scos de acolo vindecaţi pentru vecie. Nu doar dezgustul cu mulţimea idolilor din Babilon i-a schimbat pe evrei, ci mai ales acele manifestări dumnezeieşti supranaturale amintite în cartea profetului Daniel.

De la Ezechiel ştim că Daniel devenise celebru chiar fiind încă în viaţă. Şi cum s-ar fi putut să fie altfel după întâmplări ca cele relatate în capitolele 2 şi 3 ale cărţii sale? Ba încă sub influenţa lui Daniel, Nebucadneţar emisese şi celebrele lui proclamaţii către toate popoarele din Imperiu în care recunoştea suveranitatea Dumnezeului evreilor (cap.4). Asemenea lucruri nu puteau să-i lase indiferenţi pe cei din Israel. Cu o nouă şi arzătoare dorinţă, ei s-au aplecat asupra scrierilor profetice ale lui Ieremia („ân anul dintâi al domniei lui, eu, Daniel, om văzut din cărţi că trebuiau să treacă 70 de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor despre care vorbise Domnul către proorocul Ieremia” – cap.9:2), şi ale lui Isaia. Acesta vorbise nu numai despre căderea viitoare a Babilonului, dar pomenise pe nume chiar şi pe cel ce avea să dea decretul de reîntoarcere a iudeilor în Canaan şi de rezidire a templului din Ierusalim: Cir persanul (Isaia 45 şi 46).

Schița cărţii:

Conţinutul cărţii:

Unul dintre motivele pentru care cartea lui Daniel a fost contestată este şi conţinutul supranatural al celor scrise de el. Vise, vedenii, tălmăciri, izbăviri miraculoase din foc sau din gura leilor, apariţii angelice sunt întrepătrunse într-o ţesătură densă şi imposibil de separat.

De fapt există un motiv foarte întemeiat pentru care factorul supranatural este atât de proeminent în această carte, în vremea aceea Israelul se afla în captivitate. Ierusalimul se găsea în ruină. Chiar şi Templul – ultima speranţă a evreilor – fusese ras de pe faţa pământului. Într-un fel, Iehova, Dumnezeul evreilor se dovedise mai slab decât dumnezeii Babilonului! Bel-Merodah îl învinsese pe Iehova, sau cel puţin aşa le plăcea să creadă celor din păgânul imperiu. Şi tot aşa erau înclinaţi să creadă şi evreii. Reîntoarcerea şi refacerea păreau imposibile. Nimeni nu credea în spusele lui Ieremia care estimase durata robiei la numai 70 de ani. La urma urmei, de ce s-ar ţine Dumnezeu de această promisiune dacă nu s-a ţinut de promisiunile făcute lui David şi Solomon?!

Lucrările supranaturale relatate de Daniel au fost tocmai nişte răspunsuri date unor astfel de gânduri. Ele au avut caracterul unor semne venite din partea lui Iehova şi adresate lui Israel şi neamurilor deopotrivă.

Cum trebuie să fi trăit evreii toate aceste evenimente? Cum trebuie să se fi uimit ei văzându-le prinzând viaţă chiar sub ochii lor? Experienţele din aceşti 70 de ani de evenimente supranaturale explică spulberarea îndoielilor şi rătăcirilor lor şi transformarea lor într-un popor cu o adorare totală, unică şi definitivă pentru Iehova.

Aranjarea cărţii este foarte clară: primele 6 capitole sunt istorice, iar ultimele 6 capitole sunt profetice.

Daniel activează în paralel cu Ezechiel, profetul exilaților. Ezechiel este în mijlocul poporului. Daniel este la palatul suveranului imperial. Pentru cei ce știu să savureze subtilitățile Cuvântului lui Dumnezeu, numele celor doi profeți definesc mesajul divin pentru epocă.

Așezat la ,,talpa țării“, în mijlocul celor simpli, înconjurat de exilații fără țară, Ezechiel se numește providențial ,,Dumnezeu este tăria mea“.

Așezat la palat, în mijlocul vrăjitorilor, al magilor și al împăraților peste ținuturi, Daniel poartă numele ,,Dumnezeu este Judecătorul“.

Poporul căzut avea nevoie de încurajarea lui Ezechiel. Mai marii lumii aveau nevoie să li se aducă aminte că există Cineva deasupra lor în autoritate, Unul care vede, apreciează, judecă și pedepsește. Există o progresie în procesul prin care Dumnezeu se descoperă celor din Babilon:

(1) de la înțelepciunea excepțională pe care le-o dăruiește tinerilor evrei ridicați deasupra celorlalți ,,studenți“ din celelalte neamuri (Dan. 1:20),

(2) la decretul lui Nebucadnețar care recunoaște că ,,Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor și Domnul împăraților“,

(3) la interdiciția dată de Nebucadnețar ca ,,nici un om, din orice popor, neam sau limbă“ să nu-L vorbească de rău pe Dumnezeul evreilor (Dan. 3:29,

(4) la edictul dat de Nebucadnețar care proclamă măreția lui Dumnezeu și subordonarea lui personală înaintea Dumnezeului evreilor (Dan. 4:34-37), la

(5) la zdrobirea lui Belșațar pentru hulă (Dan. 5:24-30),

(6) la porunca dată de Dariu ca toți oamenii din Imperiu să accepte autoritatea Dumnezeului evreilor.

Sunt exact ,,șase“ trepte de revelație destinate omenirii, simbolizată de cifra care-l identifică pe om în simbolistica biblică. Pentru evrei, Daniel consemnează o „septadă“ divină de revelații.

Mesajul cărţii: Scopul cărţii exprimat în mesajul ei central este expus în cuvintele repetate emfatic de trei ori în cuprinsul capitolului 4 (4:17, 25, 32): „Ca să ştie cei vii că Cel Prea înalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor, că o dă cui îi place”. Este semnificativ că acest mesaj este făcut să ajungă la noi prin gura smeritului Nebucadneţar, „capul” de aur şi cel dintâi suveran mondial din acesta „vreme a neamurilor”.
O altă caracteristică izbitoare a acestei cărţi este aceea că ea este scrisă în două limbi. De la capitolul 2:4 până la capitolul 7 este scrisă în limba aramaică. Restul textului este scris însă în limba ebraică. Are faptul acesta vreo semnificaţie? Noi credem că da.

Există o corespondenţă extraordinară între visul dat de Dumnezeu lui Nebucadneţar (cap.2) şi prima vedenie a lui Daniel (cap.7). Amândouă ne trasează cursul general al istoriei din „vremea neamurilor”. Celelalte vedenii ale lui Daniel privesc înspre viitor mai ales din punct de vedere al poporului Israel. Spre a le separa de restul, capitolele de la 2 la 7 sunt scrise în aramaică, limba care se vorbea atunci în instituţiile comerciale şi diplomatice ale lumii. Această schimbare, de la limba ebraică din debutul cărţii, la limba aramaică din mijlocul ei şi apoi întoarcerea la limba ebraică ilustrează schimbarea accentului pe care Dumnezeu îl va pune în istoria lumii şi mai spune ceva, şi anume, că Dumnezeu a dat lumii acces numai la planul general al vremurilor, păstrând doar pentru cei ce ştiau limba evreilor detaliile lui semnificative.

În plus, folosirea ambelor limbi este încă o dovadă că Daniel şi-a scris cartea tocmai în acea vreme. Înainte de vremea robiei, evreii n-ar fi înţeles aramaică (vezi 2 Regi 18:26), iar după robia babiloneană, ei n-ar mai fi înţeles ebraica, deoarece încetaseră să o mai folosească (vezi Neemia 8:8). Numai şi numai în perioada de timp în care a trăit Daniel, evreii au cunoscut amândouă limbile amintite.

Dumnezeu a aşezat chiar în cuprinsul cărţii dovada datei evenimentelor anunţate de autorul acestei scrieri. Astfel, El i-a redus la tăcere pe cei care vor să-i conteste valabilitatea, pentru că de fapt nu vor să-i primească mesajul.

Cuvinte cheie şi teme caracteristice: Pentru studiul nostru, cel mai important este felul în care Domnul Isus îl remarcă pe profetul Daniel drept un crainic al lucrurilor viitoare (Matei 24:15-16). Datele prezentate în cartea lui Daniel sunt într-atât de exacte şi de clare încât mai marii iudeilor au interzis cu desăvârşire studierea lor, ca nu cumva poporul să priceapă că Isus a fost într-adevăr „Unsul-Mesia”.

Mulţi alţi critici au susţinut cu încăpăţânare că amănuntele istorice au fost adăugate mult mai târziu în cartea lui Daniel de către preoţi. Descoperirile de la Marea Moartă (între altele şi o copie a cărţii lui Daniel) au dovedit însă zdrobitor de clar că textul profetic din care a citat Domnul Isus a existat exact în forma de azi cu sute de ani înainte de era creştină.

Schița cărții:

+++

Comentarii la text:
Ne vom lăsa călăuziți în acest studiu, printre alții, de Chuck Missler, una din cele mai fascinante personalități din creștinismul american și de Warren Wiersbe, marele cărturar de la Mody Bible Radio.

Daniel 1:1-2 – Necesitatea robiei
Vremea amenințărilor și a avertizărilor s-a încheiat. Evreii n-au ascultat de glasul profeților Isaia, Ieremia și Osea ….  Venise vremea pedepsei, iar instrumentul acestei pedepse a fost imperiul Babilonului.

„Cuvântul care a fost spus lui Ieremia despre tot poporul lui Iuda în al patruleaan al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda – acesta era cel dintâi an al lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului –, cuvânt pe care l-a rostit Ieremia înaintea întregului popor al lui Iuda şi înaintea tuturor locuitorilor Ierusalimului, zicând:

„De la al treisprezecelea an al lui Iosia, fiul lui Amon, împăratul lui Iuda, sunt douăzeci şi trei de ani de când mi-a vorbit Cuvântul Domnului; v-am vorbit de dimineaţă, şi n-aţi ascultat.  Domnul v-a trimis pe toţi slujitorii Săi prorocii, i-a trimis dis-de-dimineaţă, şi n-aţi ascultat, n-aţi plecat urechea să ascultaţi. Ei au zis: ‘Întoarceţi-vă fiecare de la calea voastră cea rea şi de la răutatea faptelor voastre, şi veţi rămâne în ţara pe care v-am dat-o vouă şi părinţilor voştri, din veşnicie în veşnicie; nu vă duceţi după alţi dumnezei, ca să le slujiţi şi să vă închinaţi înaintea lor, nu Mă mâniaţi prin lucrarea mâinilor voastre, şi nu vă voi face niciun rău!’
‘Dar nu M-aţi ascultat, zice Domnul, ci M-aţi mâniat prin lucrarea mâinilor voastre, spre nenorocirea voastră’.”
De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Pentru că n-aţi ascultat cuvintele Mele,  iată, voi trimite să aducă toate popoarele de la miazănoapte, zice Domnul, şi voi trimite la robul Meu Nebucadneţar, împăratul Babilonului; îi voi aduce împotriva acestei ţări şi împotriva locuitorilor ei, şi împotriva tuturor acestor neamuri de jur împrejur, ca să le nimicească cu desăvârşire şi să facă din ele un pustiu şi o pricină de batjocură, nişte dărâmături veşnice. Voi face să înceteze între ei strigătele de bucurie şi strigătele de veselie, cântecele mirelui şi cântecele miresei, uruitul morii şi lumina lămpii. Toată ţara aceasta va fi o paragină, un pustiu, şi neamurile acestea vor fi supuse împăratului Babilonului timp de şaptezeci de ani. Dar, când se vor împlini aceşti şaptezeci de ani, voi pedepsi pe împăratul Babilonului şi pe neamul acela, zice Domnul, pentru nelegiuirile lor; voi pedepsi ţara haldeenilor şi o voi preface în nişte dărâmături veşnice.  Voi aduce peste ţara aceea toate lucrurile pe care le-am vestit despre ea, tot ce este scris în cartea aceasta, tot ce a prorocit Ieremia despre toate neamurile. Căci neamuri puternice şi împăraţi mari le vor supune şi pe ele, şi le voi răsplăti după faptele şi lucrarea mâinilor lor” (Ieremia 25:1-14; vezi și 2 Regi 24:1-7).
Un tânăr general, Nebucadnețar, a avut un mare succes împotriva Ninivei, iar cel mai mare biruință a lui a fost la Carchemiș, unde a zdrobit armata Efiptului, venită în ajutoul Asiriei. Victoria de acolo a propulsat Babilonul  ca cel mai mare Imperiu mondial. În calea de întoarcere spre casă, Nebucadnețar a asediat Ierusalimul:

„În al treilea an al domniei lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului şi l-a împresurat. Domnul a dat în mâinile lui pe Ioiachim, împăratul lui Iuda, şi o parte din vasele Casei lui Dumnezeu. Nebucadneţar a dus vasele în ţara Şinear, în casa dumnezeului său, le-a pus în casa vistieriei dumnezeului său“ (Daniel 1:1-2).
Necesitatea sfințirii – Daniel 1:3-21
Poporul lui Israel a fost pus deoparte de Dumnezeu și a trebuit să-și păstreze identitatea specifică atât în granițele țării, cât și în afara ei. Acesta este mesajul desprins din gestul tinerilor care au decis ,,să nu se spurce“ cu bucatele oferite de la masa împăratului pe durata pregătirii și examinării noilor dregători ridicați dintre tinerii robi.

Refuzul lui Daniel de a se lăsa identificat cu un idol păgân este o conformare la strictețea citată în psalmi: ,,Idolii se înmulţesc, oamenii aleargă după dumnezei străini, dar eu n-aduc jertfele lor de sânge şi nu pun numele lor pe buzele mele“ (Ps. 16:4)

Părerea că Daniel a ținut toată viața sa dieta vegetariană ca să nu se spurce cu bucatele de la masa împăratului din Babilon nu are însă suport biblic. Iată ce citim în text:

„În vremea aceea, eu, Daniel, trei săptămâni am fost în jale. N-am mâncat deloc bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin şi nici nu m-am uns deloc, până s-au împlinit cele trei săptămâni“ (Dan. 10:2-3).
Este clar că în afara celor trei săptămâni de jale, Daniel le-a făcut pe toate cele citate, adică ,,a mâncat carne, a mâncat bucate alese și a băut vin“. Râvna unor predicatori ne-a obișnuit însă să credem altfel …

Refuzul lui Daniel de „a se spurca“ s-a petrecut pe perioada testului la care erau supuși tineri educați de babilonieni. Rezultatul excelent pe care l-a avut Daniel și cei trei tineri a demonstrat că adevărata înțelepciune nu se obține nici prin școală și nici prin alimentație sofisticaată, ci doar prin atârnarea totală de Dumnezeu, ,,părintele luminilor, de la care se coboară tot darul bun și desăvârșit“ (Iacov 1:17).

„În toate lucrurile care cereau înţelepciune şi pricepere şi despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decât toţi vrăjitorii şi cititorii în stele care erau în toată împărăţia lui.“ (Dan. 1:20).
Un om al lui Dumnezeu este destoinic pentru orice lucrare bună, așa că nu ne mirăm de rapida ascensiune a tinerilor evrei la curtea împărătească:

„Daniel a rugat pe împărat să dea grija treburilor ţinutului Babilonului în mâna lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Daniel însă a rămas la curtea împăratului“ (Dan. 2:49).
Pasajul care urmează este scris în limba aramaică, semn că Daniel a vrut ca acest conținut să fie accesibil tuturor oamenilor. Prezența copiilor lui Dumnezeu în imperiile păgâne idolatre a produs inevitabil conflicte, situații extreme, circumstanțe limită. Ca și în cazul lui Iosif și a evreilor din Egipt, ca și în cazul Esterei de la curtea lui Ahașveroș, prezența lui Daniel în Babilon a iscat controverse. Pasajele din capitolele 2 la 6 din cartea Daniel conțin câteva episoade din războiul religios dintre zeii păgâni și Dumnezeul cel viu, încheiate de fiecare dată cu proclamații ale biruinței Celui veșnic și Atotputernic.

Daniel 2 – Visul lui Nebucadnețar
În timp ce asedia Ierusalimul, Nebucadnețar a primit vestea că tatăl său, Nebopalazar, a murit. Când s-a întors în Babilon să preia tronul, Nebucadnețar a preluat și ceata sfătuitorilor de la curte. Ca om al armelor, neîncrederea lui în ei avea să-și găsească foarte curând justificarea. Niște visuri care l-au tulburat teribil trebuiau tălmăcite de urgență, iar ei s-au dovedit că „mănâncă la masa împărătească“ (stau pe banii împăratului) degeaba!

„În al doilea an al domniei lui Nebucadneţar, Nebucadneţar a avut nişte vise. Duhul îi era tulburat şi i-a pierit somnul. Împăratul a poruncit să cheme pe vrăjitori, pe cititorii în stele, pe descântători şi pe haldeeni ca să-i spună visele. Ei au venit şi s-au înfăţişat înaintea împăratului“ (Dan. 2:1-2).

Ca să-i pună la încercare, Nebucadnețar le-a cerut nici mai mult nici mai puțin să-i spună și visele avute și interpretarea lor. Așa ceva nu se mai văzuse pe fața pământului.

„Nu este nimeni pe pământ care să poată spune ce cere împăratul; de aceea niciodată niciun împărat, oricât de mare şi puternic ar fi fost, n-a cerut aşa ceva de la niciun vrăjitor, cititor în stele sau haldeean! Ce cere împăratul este greu; nu este nimeni care să spună lucrul acesta împăratului, afară de zei, a căror locuinţă nu este printre muritori!” (Dan. 2:10-11).
Mâniat, Nebucadnețar a poruncit ca toți sfătuitorii de la curte să fie omorâți și așa ar fi fost dacă Daniel nu s-ar fi oferit el însuși să împlinească porunca împăratului (Dan. 2:12-30). După un timp de rugăciune cu cei trei prieteni ai săi, Daniel a primit de la Dumnezeu și visul și tălmăcirea, iar apoi s-a dus înaintea împăratului și a curtenilor pentru scena marei revelații. Iată visul:

„Tu, împărate, te uitai şi iată că ai văzut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare şi de o strălucire nemaipomenită. Stătea în picioare înaintea ta şi înfăţişarea lui era înfricoşătoare. Capul chipului acestuia era de aur curat; pieptul şi braţele îi erau de argint; pântecele şi coapsele îi erau de aramă; fluierele picioarelor, de fier; picioarele, parte de fier şi parte de lut. Tu te uitai la el, şi s-a dezlipit o piatră fără ajutorul vreunei mâini, a izbit picioarele de fier şi de lut ale chipului şi le-a făcut bucăţi. Atunci, fierul, lutul, arama, argintul şi aurul s-au sfărâmat împreună şi s-au făcut ca pleava din arie vara; le-a luat vântul şi nici urmă nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra care sfărâmase chipul s-a făcut un munte mare şi a umplut tot pământul“ (Dan. 2:31-35).
Niciodată nu a visat un muritor un vis mai epocal decât acesta. Împreună cu vedenia lui Daniel din cap.7 (care reia tema cap.2 şi o lămureşte în detaliu), acest pasaj anunţă că Dumnezeu s-a hotărât să renunţe pentru un timp la importanţa preponderentă pe care a jucat-o în istorie divină Israelul şi să aducă în scenă „Vremea neamurilor”, pomenite de Domnul Isus în Luca 21:24. Ea a debutat cu domnia lui Nebucadnețar și se va încheia cu ultimul lider al lumii pe care-l va strivi Isus Christos la cea de a doua Sa venire.

Lui Nebucadneţar, preocupat de „ce se va întâmpla în vremurile de pe urmă” (Dan. 2:28), Dumnezeu i-a descoperit în vis succesiunea de puteri mondiale care se va desfăşura pe pământ începând cu Imperiul lui şi până la venirea împărăţiei „care va dăinui veşnic” (Dan. 2:44.) Această ultimă împărăţie pe care Dumnezeu o va aduce pe pământ va fi instaurată „fără ajutorul vreunei mâini” şi va acoperi întreg pământul (Dan. 2:34, 35, 45).

Cei dintâi creştini au cunoscut şi ei aceste profeţii din cartea lui Daniel şi le-au dat o interpretare foarte precisă. Iată ce scria Hippolytus, care a trăit între anii 160-236 după Cristos şi a fost unul dintre ucenicii lui Irineu, socotit la rândul său ca unul dintre cei patru mari teologi ai vremii sale:

„Capul de aur al Chipului, ca şi leul corespunzător arată Imperiul Babilonian; pieptul şi braţele de argint împreună cu simbolul ursului din cap.7 sunt Imperiul Mezilor şi Perşilor; pântecele şi coapsele de aramă împreună cu pardosul (leopardul) îi arată pe Greci, care au deţinut supremaţia începând cu vremea lui Alexandru Macedon; picioarele de fier ca şi fiara „nespus de grozav de înspăimântătoare şi de puternică” îi arăta pe Romani, care sunt în fruntea lumii în vremea de azi; picioarele parte de fier şi parte de lut, ca şi cele zece coarne, sunt simboluri pentru zece împărăţii care nu s-au ridicat încă; celălalt corn mai mic care s-a ridicat dintre cele zece îl arată pe Anticrist; piatra care loveşte Chipul şi aduce Judecata asupra întregului pământ este Cristos”. („Tretise on Crist and Antichrist” – Ante-Nicene Fathers, Volumul V, pag.210, par.28)

Partea de profeţie care se împlinise deja le era foarte clară primilor creştini. Ei şi-au dat seama chiar şi că în perimetru Imperiului Roman se vor mai defini încă alte zece forme de guvernământ, aliate într-o formă de stăpânire comună, care îi va face loc Anticristului şi că Cristos, la cea de a doua venire a Sa, va pune capăt „vremii neamurilor”, instaurând chiar aici pe pământ împărăţia neprihănirii. Cei dintâi creştini nădăjduiau încă de pe atunci în venirea împărăţiei. Nu este de mirare, căci însuşi Domnul îi învăţase să se roage spunând: „Vie împărăţia Ta” (Mat. 6:10).

Revenind la secvenţele visului lui Nebucadneţar şi la tălmăcirea pe care i-o oferea Daniel ajungem să privim la o veritabilă perspectivă a istoriei. Iat-o:

Imperiul Babilonian – a fost instalat la putere începând cu anul 604 înainte de Cristos, prin venirea lui Nebucadneţar la putere, ca un urmaş al lui Nebopolasar. Acest imperiu a fost supranumit: „Un Imperiu de Aur, într-o epocă de aur”. Realizările militare, economice şi edilitare din Imperiu au depăşit fără termen de comparaţie tot ceea ce omenirea văzuse până la vremea aceea. Ca oraş, Babilonul era o minunăţie a lumii. Zidurile lui erau întinse pe un perimetru de 90 de km cu fiecare latură lungă de 23 de km, înalt de 70-100 de metri şi gros de 25 de metri. În interiorul oraşului existau provizii suficiente pentru a supravieţui unui eventual asediu pe o durată de 20 de ani. Râul Eufrat fusese deviat printre doi pereţi dubli ai oraşului şi asigura alimentarea cu apa necesară. Nebucadneţar adunase în Babilon cantităţi uriaşe de aur: clădise temple aurite, statui de aur şi el însuşi domnea pe un uriaş tron turnat din aur. Babilonul devenise un simbol al puterii omeneşti şi al trăirii fără Dumnezeu.

Ca simbol profetic întâlnit de multe ori în profeţii, Babilonul reprezintă încercarea oamenilor de a se descurca fără Dumnezeu, sistemul din care este exclusă închinarea la Dumnezeu şi în care omenirea este organizată într-o societate suficientă de sine. În judecata lui Dumnezeu, un astfel de sistem nu trebuie să dăinuiască. Chiar dacă el nu-şi găseşte un rival pe pământ de care să se teamă, Dumnezeu însuşi se ridică împotriva lui şi-l sorteşte pieirii. Într-un text din Isaia (45:1) ni se spune cum Dumnezeu l-a ridicat pe Cir-persanul şi cum l-a ajutat în chip providenţial să distrugă Babilonul, înlesnindu-i pătrunderea în cetate prin nişte „porţi, care să nu se mai închidă”. Istoria ne spune că aşa a şi fost. Acest Cir-persanul a fost ajutat să asedieze Babilonul de Dariu-medul, un unchi bătrân al lui Cir. Ei au plănuit ca în ajunul unei mari sărbători din Babilon, când populaţia oraşului se îmbăta de bucurie, să devieze într-o depresiune apele Eufratului şi să pătrundă prin albia goală a râului, pe sub zidul cetăţii, între cele două ziduri ale fortificaţiei. Totul ar fi rămas însă zadarnic, dacă „cineva” n-ar fi uitat tocmai în seara aceea să închidă porţile de fier dinspre interiorul cetăţii. Dumnezeu hotărâse ca falnicul Babilon să devină „ca Sodoma şi Gomora”, un loc în care nu va mai fi niciodată popor, ci îl vor locui fiarele pustiei şi-l vor bântui stafiile (Isaia 13:19- 22). Despre căderea Babilonului (ân 538 î.Cr.) mai vorbise şi Ieremia (Ieremia 50:1-3, 8-9, 14-16, 22-25; 51:1-4, 56-57) cu aproape 80 de ani înainte să se întâmple. Amănunte despre luarea Babilonului găsim şi în cartea lui Daniel, în capitolul 5:1-31.

Urmaşul lui Nebucadneţar, numit de Daniel: Belşaţar, n-a învăţat nimic din experienţele tatălui său şi a fost înlăturat de la tron de însuşi Dumnezeu, care-i cântărise în balanţa dreptăţii Sale şi-l găsise uşor (Dan. 5:22-28). Căderea Babilonului a devenit sinonimă cu înfrângerea celor ce se ridică împotriva lui Dumnezeu, formând un sistem prosper pentru o vreme, mândru şi arogant în înfăţişare, dar gol şi ignorant în esenţă. Cartea Apocalipsei ne prezintă căderea unui alt Babilon, Babilonul cei mare. Numirea aceasta este simbolică bineînţeles şi face aluzie la asemănările care vor exista între societatea viitorului, în timpul lui Anticrist şi Babilonul istoric. Citiţi în acest sens Apocalipsa 18:1-24. Concluziile acestui fragment din planul profetic revelat sunt multe. Noi ne mărginim să enumerăm doar câteva:

(1) Dumnezeu face ce vrea în istoria lumii (subliniată de trei ori în Dan. 4:17, 25, 32).
(2) Dumnezeu poate îngădui pentru o vreme nebunia oamenilor.
(3) Mândria merge înaintea căderii.
(4) Oamenii nu învaţă din experienţa trecutului.
(5) Bogăţia şi slava lumii sunt puse în cântarul divin şi fiecare îşi va primi răsplata.

Imperiul Medo-Persan – a luat fiinţă în 538 î.Cr. şi a durat 200 de ani, până când a apărut pe scena lumii Alexandru Macedon în 331 î.Cr. Despre felul în care a căzut Babilonul în mâinile mezilor și perşilor găsim scris în Daniel cap.5 (ân special v.30-31). După cum se vede din citirea textului, căderea Babilonului a fost hotărâtă de însuşi Dumnezeu care o anunţase de altfel cu aproximativ 100 de ani înainte prin Isaia (13:17-18). Urmaşul lui Nebucadneţar n-a priceput nimic din experienţa marelui împărat (Daniel 5:18-22) şi a trebuit să fie scos din scena istoriei. În visul lui Nebucadneţar, imperiul Medo-persan corespunde „pieptului şi braţelor de argint” (2:32), iar în vedeniile lui Daniel, el este asemănat cu „un urs care stătea într-o rână şi avea trei coaste în gură între dinţi” (7:5), dar şi cu berbecele din Dan. 8:1-4, 20). Aceste descrieri s-au potrivit întocmai cu caracteristicile acestui imperiu în care au fost introduse sisteme de taxare draconice şi care şi-a întins cuceririle dincolo de Egipt şi până la graniţele Greciei.

Importanţa profetică a imperiului Medo-Persan. Fără îndoială că evenimentul cel mai extraordinar a fost împlinirea absolut exactă a profeţiei făcută despre apariţia şi rolul împăratului persan Cir. Cu aproximativ 100 de ani înainte, Dumnezeu anunţase prin Isaia şi numele acestui împărat şi lucrarea pe care o va împlini acesta: să dea voie evreilor să se întoarcă în patria lor (Isaia 45:1-13). Pe când slujea la curtea împăratului Dariu, Daniel „a văzut din cărţi” că s-au împlinit datele anunţate de profetul Ieremia (25:11) despre robia evreilor şi împreună cu mai marii poporului iudeu s-au înfăţişat înaintea împăratului purtând în mâini sulul profeţiei lui Isaia. Impresionat de cele citite, Cir s-a pus imediat pe lucru şi Ezra ne povesteşte despre hotărârea luată de el (Ezra l: l -11).

După 200 de ani de dominare, Imperiul Medo-Persan s-a prăbuşit încercând să cucerească Grecia. În planul lui Dumnezeu, venise vremea lui Alexandru Macedon. În bătălia de la Arabela (331 î.Cr.) deşi copleşiţi numeric, proporţia a fost se pare de unul la douăzeci în favoarea Medo-Persanilor, Grecii au obţinut o victorie zdrobitoare. Împăratul medo-persan a încercat zadarnic să-şi regrupeze trupele într-o retragere strategică. „Pardosul” grec (leopardul este cea mai rapidă dintre feline) nu le-a dat nici un timp de răgaz, ci i-a urmărit peste tot cu o iuţime nemaiântâlnită în istorie. Pas cu pas, imperiul medo-persan a dispărut, lăsându-i loc lui Alexandru să se întindă „până la marginile pământului” (Daniel 8:5).

Imperiul Grec – este asemănat în visul lui Nebucadneţar cu „pântecele şi coapsele de aramă” (Daniel 2:32). Imaginea a fost cum nu se poate mai nimerită, deoarece grecii au fost primii în istoria lumii care au purtat în afara hainelor obişnuite echipament de război făcut din aramă. Despre soldaţii greci se spunea că sunt „de aramă”. Coiful, platoşele, şi scutul le-au dat grecilor avantaje nete şi i-au ajutat să înfrângă oşti care-i depăşeau cu mult din punct de vedere numeric. Comandantul lor, Alexandru, a fost un geniu militar. Nimeni nu i-a putut sta împotrivă. El a cucerit tot ceea ce putea fi cucerit în vremea aceea, iar după aceea, istoricii spun, a izbucnit în plâns, pentru că nu putea merge mai departe.

Succesul l-a găsit pe Alexandru Macedon foarte repede. La nici treizeci de ani avea deja o putere incomensurabilă. El a trăit însă ca un smintit în beţii şi în serbări în care era proclamat una cu zeii. De fapt, chiar şi campania lui împotriva Indiei, s-a născut tot din dorinţa de a repeta ceea ce făcuse în tradiţia Olimpului grecesc Bachus şi Hercules. La aproximativ 32 de ani, Alexandru Macedon a fost atins de friguri şi a murit în delir după 11 zile de chin. Era anul 323 î.Cr.

Influenţa imperiului grecesc asupra Israelului a fost adâncă şi de durată. Filozofia grecească n-a făcut casa prea bună cu religia evreilor, dar ocupanţii s-au impus prin forţa armată şi viclenia distracţiilor. Rezultatul influenţei greceşti a fost o slăbire a moralei şi o provocare la adresa ataşamentului evreilor faţă de Dumnezeu.

Împăratul grec Antioh Epifaniu a atins culmea represaliilor atunci când a intrat călare în Templu şi a oferit pe altar carne de porc (animal necurat în religia evreilor). El a omorât preoţii şi a încercat o grecizare forţată a evreilor. Prin ceea ce a făcut, Antioh a intrat în istorie ca un precursor al lui Anticrist. (La el face aluzie Domnul Isus în Matei 24:15). Obrăznicia cuceritorilor greci a trezit însă spiritul naţionalist în evrei şi sub conducerea Macabeilor, ei s-au revoltat şi şi-au dobândit libertatea. Această scurtă perioadă de libertate s-a sfârşit însă repede. Din cauza frământăriior interne şi a luptelor fraticide, Israelul a slăbit treptat şi a căzut sub stăpânirea maşinii de război romane. Venise vremea ultimului imperiu din visul lui Nabucadneţar şi din vedeniile lui Daniel.

Imperiul Roman. În vedeniile lui, Daniel nu a găsit nici o asemănare suficient de şocantă pentru a ilustra ceva din caracterul acestei puteri mondiale. Profetul scrie: „Era o a patra fiară, nespus de grozavă de înspăimântătoare şi puternică” (Daniel 7:7). Nimic n-a putut să stea împotriva acestei uriaşe forţe de invazie romană care „avea nişte dinţi mari de fier, mânca, sfărâmă, şi călca în picioare ce mai rămânea”

Roma şi-a început cuceririle în anul 241 î.Cr., odată cu invadarea Siciliei. Sub tălpile Legiunilor ei au căzut apoi Europa, Asia Mică, Orientul Mijlociu şi coasta de nord a Africii, astfel că întreaga Mediterană devenise un lac al Imperiului…

În timp ce alte imperii au durat o perioadă măsurată în zeci sau sute de ani, puterea Romei a instaurat un Imperiu care a dăinuit mai bine de l.500 de ani. Chiar dacă ramura de apus a Imperiului a căzut cam pe la anul 500 d.Cr., Imperiul Bizantin a continuat până în 1453 d.Cr. De departe, Imperiul roman a fost cel mai mare dintre imperiile lumii.

Din cele patru puteri mondiale anunţate de Dumnezeu prin visul lui Nebucadneţar şi prin vedeniile lui Daniel, Imperiul roman este important într-un mod aparte:

(1) el va fi cea din urmă formă de stăpânire omenească asupra pământului şi

(2) el va fi imperiul în care va lovi Cristos la cea de a doua Sa venire. Asupra acestui imperiu se merită să aruncăm o privire mai atentă şi să căutăm să identificăm fragmentele de informaţii pe care ni le pune la dispoziţie textul profetic.

Caracteristicile profetice ale imperiului fiarei.

a) Este un imperiu segmentat în două secţiuni distincte. Textul din Dan. 2:33 ne spune că în prima lui parte de existentă („picioare”), imperiul este unitar şi are tăria fierului, în timp ce în cea de a doua parte a existenţei lui (de la fluierele picioarelor în jos) imperiul se înfăţişează sub forma unei imposibile unităţi între fierul şi lutul amestecate împreună. Într-adevăr, imperiul fiarei a patra a debutat sub numele de Imperiu al Romei şi a supus sub tălpile invincibilelor ei legiuni toată suflarea lumii. Romanii au cucerit prin forţă şi au dominat prin teroare. Fără a fi vreodată cucerit (!!!), acest imperiu al Romei a căzut într-un fel de „leşin”, dispărând temporar de pe scena istoriei. El s-a dat la o parte ca să facă loc pentru „vremea Bisericii”. (Noi trăim acum în vremea sfârşitului şi putem vedea cum imperiul Romei se reface, ca formă şi ca alcătuire, sub numele de „Confederaţia Europeană” sau „Piaţa Comună” sau „Comunitatea Europeană”. Există astăzi chiar şi un „Parlament European” ca un mugure al unei visate conduceri unice.) În cea de a doua sa fază, Imperiul Romei sau Imperiul Fiarei, nu va mai fi unitar, ci fragmentat în zece unităţi distincte de guvernământ simbolizate de cele zece coarne ale fiarei (Daniel 7:7-8; Apoc.13:l). Faptul că imperiul fiarei a patra se reface, este semnul că vremea Bisericii este pe sfârşite şi că Dumnezeu este gata să reia firul profeţiilor lui Daniel. În ordine cronologică urmează ca, după plecarea Bisericii, în imperiu să apară „Omul fărădelegii, Fiul pierzării, Nelegiuitul” (2 Tesal. 2:3-12; 1 Ioan 2:18; Apoc. 13:3-8), micul corn din vedenia lui Daniel 7:8, Anticristul, „domnul care va veni” (Daniel 9:26). El va face semne mari şi minuni, va intra în Templul din Ierusalim şi se va da drept Dumnezeu, va face război cu sfinţii şi-i va birui, dar va fi nimicit de „piatra desprinsă fără ajutorul vreunei mâini omeneşti” (Daniel 2:34-35). Acest Anticrist va fi nimicit de suflarea Domnului Isus care-l va prăpădi la arătarea venirii Sale (2 Tesaloniceni 3:8). Dumnezeu va da apoi împărăţia în mâinile Fiului Omului care va veni pe norii cerului (Daniel 7:13-14; 1 Corint. 15:24-27; Ps. 2).

b) Este un imperiu care va avea o putere înfricoşător de mare. Grozăvia acestui imperiu nu şi-a găsit echivalent în nici o creatură de pe faţa pământului. Textele profetice îl numesc pur şi simplu „FIARA”. Impresia pe care a lăsat-o asupra lui Daniel a fost una „nespus de grozavă de înspământătoare şi de puternică”. „Avea dinţi mari de fier şi mânca, sfărâmă şi călca în picioare ce mai rămânea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte” (Daniel 7:7) Astăzi oamenii au descoperit energia atomică şi armele moderne de distrugere îngrozesc pe toţi locuitorii pământului. Puterea de dominare a Fiarei se va sprijini şi pe ameninţarea cu războiul atomic.

c) Este un imperiu în care totul şi toţi se vor afla sub controlul celui aflat la putere. Apocalipsa ne spune că fără asentimentul Fiarei „nimeni nu va putea să vândă sau să cumpere” (Apoc.13:15-18). Mult timp această profeţie a părut greu de crezut, dar acum, de când au apărut calculatoarele electronice, computerele şi credit-cardurile cu coduri numerice, toată lumea ştie că acesta este drumul pe care se îndreaptă societatea de mâine.

d) Este un imperiu cu o închinare impusă. Forme de închinare impusă au mai existat şi în alte timpuri, dar ceea ce se va întâmpla în timpul domniei Fiarei va întrece orice închipuire. O a doua personalitate, la fel de dezumanizată (şi numită din acest motiv: „o a doua fiară”, va îndemna tot pământul să cadă în admiraţia Fiarei celei mari:

„Ea lucra cu toată puterea fiarei dinaintea ei (aceiaşi putere satanică deci) şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană fusese vindecată… Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rană de sabie şi trăia. I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei” (Apocalipsa 13:12-15).
e) este primul şi singurul imperiu care, crezând în Dumnezeu, se va ridica declarat împotriva Lui. Forme de împotrivire faţă de Dumnezeu au existat întodeauna, dar de obicei oamenii aceia erau sau agnostici sau atei sau idolatri. Fiara care va conduce imperiul roman restaurat, va fi pe faţă Anti-Dumnezeu, Anti-Cristos. Diavolul însuşi o va însufleţi după încercarea de atentat sugerată de „rana de moarte care fusese vindecată” (Apoc. 13:12) şi îi va transmite împotrivirea lui faţă de Stăpânul universului care l-a făcut „să-şi piardă vrednicia” şi să devină „Satanah” (Împotrivitorul).

Fiara „va intra în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu” (2 Tesal. 2:4).

„El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea înalt, şi se va încumeta să schimbe vremile şi legea; şi sfinţiilor fi daţi în mâinile lui timp de o vreme, două vremi şi jumătate de vreme” (Daniel 7:25).

„Împăratul va face ce va dori; se va înălţa mai pe sus de toţi dumnezeii şi va spune lucruri nemaiauzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor; şi va propăşi până va trece mânia, căci ce este hotărât se va împlini. Nu va ţine seama nici de dumnezeii părinţilor săi, nici de dorinţa femeilor; cu un cuvânt, nu va ţinea seama de nici un dumnezeu, ci se va slăvi pe sine mai pe sus de toţi”. (Daniel 11:36-37)

Despre acest imperiu al Anticristului găsim o relatare mult mai amănunţită în cartea Apocalipsei. Pentru studiul de faţă este bine să ne oprim aici şi să ne amintim că această ultimă formă de guvernământ al oamenilor, mai rea şi mai perversă decât toate celelalte, va fi pedepsită nu prin intervenţia vreunei alte structuri sociale, ci prin însăşi intervenţia lui Dumnezeu, care în persoana lui Cristos („piatra desprinsă fără ajutorul vreunei mâini omeneşti”- Daniel 2:34) se va năpusti asupra chipului văzut de Nebucadneţar, punând capăt vremii neamurilor, şi întemeind o nouă împărăţie, care va fi dată „poporului sfinţilor Celui Prea înalt” (Daniel 7:27).

„M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte şi iată că pe norii cerului a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui. I S-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-i slujească toate popoarele, neamurile, şi oameni de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică, şi nu va trece nicidecum, şi împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată” (Daniel 7:13-14).
Fără să stăruim prea mult la analizarea visului lui Nebucadneţar, este bine totuşi să subliniem două concluzii care ne afectează pe noi, cei de astăzi:

(1) Sfârşitul epocii noastre nu se va produce în urma unei îmbunătăţiri treptate care să culmineze cu venirea împărăţiei cerurilor, ci se va împlini printr-un moment de criză, de prăbuşire şi de catastrofă neaşteptată. În vedenia lui Nebucadneţar, peste degetele de fier şi lut se prăbuşeşte „piatra, deslipită fără ajutorul vreunei mâini” (arătată în cap.7 a fi Cristos în împărăţia lui Mesianică) şi face bucăţi întreg Chipul, transformându-l într-o pleavă luată de vânt şi împrăştiată fără urmă (cap.2:34-35, 43-45).

Iată ce scrie William Newall în această privinţă: „Toate visările moderne despre un Mileniu înainte de venirea lui Cristos sunt erezii născute dintr-o necugetată încredere în bunătatea oamenilor sau, şi mai grav, din înşelare Satanică. „Când vor zice: „Pace şi linişte!” atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată, şi nu va fi chip de scăpare” (1 Tesal.5:3). Cristos va face război cu lumea actuală şi va spulbera puterile lumii transformându-le în pleavă purtată de vânt”.

(2) Sfârşitul vremurilor noastre este acum aproape. Cele două picioare ale Chipului din visul lui Nebucadneţar sunt o reprezentare fidelă a istoriei. După câte ştim, imperiul roman s-a rupt în doua ramuri – Imperiul de Răsărit şi Imperiul de Apus. Despărţirea s-a produs în anul 395 d.Cr. Fără să riscăm prea mult, noi credem că ne aflăm astăzi în perioada descrisă de imaginea celor zece degete ale picioarelor Chipului din vis. Trăim astăzi o renaştere a Imperiului roman pe teritoriul cunoscut din Europa. Slăbiciunea fierului amestecat cu lutul, defineşte cum nu se poate mai bine, lipsa de coeziune care există sub masca unităţii europene. „Legăturile omeneşti” de care vorbea Daniel există: căsătorii peste graniţe, călătorii fără paşapoarte, investiţii multinaţionale, libertatea companilor de a prelua contracte în alte ţări, planul de a avea în curând o monedă comună unică, etc. Totuşi, dominarea Europei de astăzi asupra lumii nu va mai avea forţa şi tăria Imperiului de altădată. Dominarea militară va fi înlocuită cu dominarea economică şi politică. Şubrezenia părţilor componente îi va determina pe cei din noua Europă Unită să-l accepte ca unic conducător pe Anticrist. Cu soluţiile propuse de el, lumea va părea că iese din impas, dar… pacea adevărată nu va fi aşezată decât de venirea Domnului Păcii. Va mai fi un groaznic război mondial: Armaghedonul, sau „ultimul război dinaintea păcii”.

Daniel 3 – Cei patru din cuptorul aprins
S-ar prea putea ca Nebucadnețar să fi fost așa de mândru de visul pe care il dăruise Dumnezeu că s-a gândit să-și facă un ,,chip de aur, înalt de șaizeci de coți și lat de șase coți“ (Dan. 3:1). La urma urmei, de ce n-ar fi făcut el publică părerea lui Dumnezeu despre el și de ce nu le-ar fi cerut tuturor oamenilor să i se închine?

Orgoliul conducătorilor din ,,vremea Neamurilor“ au făcut, fac și vor mai face numeroase victime. ,,Cultul personalității“ este boala celor cărora mărirea li s-a suit la cap și care se cred mai mari decât sunt în realitate. DE aici și faptul că TOATE statuile ,,conducătorilor iubiți“ sunt mult mai mari decât dimensiunile normale ale unui om.

Nu întâmplător, cea de a doua poruncă din cele zece date pe Sinai interzicea evreilor să se închine la altceva sau altcineva decât Dumnezeu. Toate predicile rostite di acest capitol scot în relief că Dumnezeu nu se lasă să fie batjocorit, ci vine să stea alături de cei care duc o viață de ascultare.

Închinarea la Dumnezeu înalță. Închinarea la altceva dezonorează și dezumanizează:

„Iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins şi ne va scoate din mâna ta, împărate. Şi, chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălţat!” (Dan. 3:17-18).
În cuptorul de foc au fost patru făpturi, dar afară din cuptor au ieșit numai trei. Fiul lui Dumnezeu, în teofania manifestată atunci, nu l-a cinstit pe Nebucadnețar cu prezența Sa minunată. Frumusețea ei este rezervată doar pentru copiii preaiubiți ai Domnului. Aduceți-vă aminte că nici Isus Christos n-a vrut să facă vreo minune în fața lui Irod (Luca 23:8-9).

Capitolul 4 – Nebunia și mărturia lui Nebucadnețar
Nebucadnețar a avut un alt vis ciudat, iar experiența aceasta a fost așa de mare că a trebuit împărtășită cu toată lumea din imperiul babilonian:

„Nebucadneţar, împăratul, către toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile, care locuiesc pe tot pământul: Să aveţi multă pace! Am găsit cu cale să fac cunoscute semnele şi minunile pe care le-a făcut Dumnezeul cel Preaînalt faţă de mine. Cât de mari sunt semnele Lui şi cât de puternice sunt minunile Lui! Împărăţia Lui este o împărăţie veşnică, şi stăpânirea Lui dăinuie din neam în neam!

Eu, Nebucadneţar, trăiam liniştit în casa mea şi fericit în palatul meu. Am visat un vis care m-a înspăimântat; gândurile de care eram urmărit în patul meu şi vedeniile duhului meu mă umpleau de groază.  …Iată vedeniile care mi-au trecut prin cap când eram în pat. Mă uitam şi iată că în mijlocul pământului era un copac foarte înalt.  Copacul acesta s-a făcut mare şi puternic, vârful lui se înălţa până la ceruri şi se vedea de la marginile întregului pământ. Frunza lui era frumoasă şi avea roade multe; în el se găsea hrană pentru toţi; fiarele câmpului se adăposteau sub umbra lui, păsările cerului îşi făceau cuibul în ramurile lui şi orice făptură vie se hrănea din el.

În vedeniile care-mi treceau prin cap în patul meu, mă uitam şi iată că s-a pogorât din ceruri un străjer sfânt. El a strigat cu putere şi a vorbit aşa: «Tăiaţi copacul şi rupeţi ramurile; scuturaţi-i frunza şi risipiţi roadele; fugăriţi fiarele de sub el şi păsările din ramurile lui! Dar trunchiul cu rădăcinile lui lăsaţi-l în pământ şi legaţi-l cu lanţuri de fier şi de aramă în iarba de pe câmp, ca să fie udat de roua cerului şi să fie la un loc cu fiarele în iarba pământului. Inima lui de om i se va preface într-o inimă de fiară şi vor trece şapte vremuri peste el.Hotărârea aceasta a fost luată în sfatul străjerilor şi pusă la cale înaintea sfinţilor, ca să ştie cei vii că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor, că o dă cui îi place şi înalţă pe ea pe cel mai de jos dintre oameni!»

Iată și tălmăcrea pe care i-a dat-o Daniel:

„‘Domnul meu, visul acesta să fie pentru vrăjmaşii tăi şi tâlcuirea lui, pentru potrivnicii tăi! Copacul pe care l-ai văzut, …eşti tu, împărate, care ai ajuns mare şi puternic, a cărui mărime a crescut şi s-a înălţat până la ceruri şi a cărui stăpânire se întinde până la marginile pământului. … Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, vei locui la un loc cu fiarele câmpului şi îţi vor da să mănânci iarbă ca la boi; vei fi udat de roua cerului şi şapte vremuri vor trece peste tine, până vei cunoaşte că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi o dă cui vrea.

Porunca să lase trunchiul cu rădăcinile copacului înseamnă că împărăţia ta îţi va rămâne ţie îndată ce vei recunoaşte stăpânirea Celui ce este în ceruri. De aceea, împărate, placă-ţi sfatul meu! Pune capăt păcatelor tale şi trăieşte în neprihănire, rupe-o cu nelegiuirile tale şi ai milă de cei nenorociţi, şi poate că ţi se va prelungi fericirea!’ (Dan. 4:19-27)

Exact un an după acest vis, Nebucadnețar a fost lovit de o boală mentală foarte grea și a avut toate simptomele care-i fuseseră descrise în vis. Anul de răgaz n-a adus în viața împăratului schimbările dorite de Dumnezeu, așa că a venit pedeapsa.

De ce i-a păsat lui Dumnezeu de viața imorală a unui păgân? Pentru că El a vrut să-și publice sfințenia și neprihănirea în fața tuturor oamenilor și, poate, pentru că acest Nebucadnețar era în planul Său de mântuire. Nebucadnețar n-a fost „lăsat în voia minții lui blestemate“, ci a fost ,,pedepsit (disciplinat) ca pe un fiu pe care Dumnezeu îl primește“.
Tradiția iudaică spune că Daniel ar fi fost asistentul lui Nebucadnețar pe durata boli lui. Procmamația răspândită de împărat cu ocazia însănătoșiri lui arată rezultatul extraordinar al acestei experiențe. Toți conducătorii lumii ar trebui să țină seama de ea. De fapt, toți oamenii ar trebui să țină seama de ceea ce i s-a întâmplat lui Nebucadnețar. Metaforic vorbind, Dumnezeu ne-a spus tuturor că cei care se îngâmfă și se cred mari se sălbăticesc, își pierd umanitatea și trăiesc la nivelul animalelor. Trebuie să recunoaștem că așa este!

Daniel 5 – Căderea Babilonului

Am putea numi acest capitol: ,,Un darnic pe Titanic!“ sau ,,Un fiu de departe“.

Primul titlu potențial rezultă din faptul că, îndată dce a aflat de căderea iminentă a imperiului său, Belșațar, năuc și confuz, s-a grăbit să-l facă pe Daniel ,,omul al treilea în cârmuirea împărăției“ (Daniel 5:29). Al doilea titlu posibil este dedus din cuvintele rostite de mama lui Belșațar, care sunt foarte clar un reproș la adresa fiului ei:

„În împărăţia ta este un om care are în el duhul dumnezeilor celor sfinţi, şi, pe vremea tatălui tău, s-au găsit la el lumini, pricepere şi o înţelepciune dumnezeiască. De aceea împăratul Nebucadneţar, tatăl tău, da, tatăl tău, împărate, l-a pus mai-mare peste vrăjitori, cititori în stele, haldeeni, ghicitori, şi anume pentru că s-a găsit la el, la Daniel, numit de împărat Beltşaţar, un duh înalt, ştiinţă şi pricepere, putinţa să tâlcuiască visele, să lămurească întrebările grele şi să dezlege lucrurile încâlcite. Să fie chemat dar Daniel, şi el îţi va da tâlcuirea!” (Dan. 5:11-12).

Nu a fost pentru prima dată când un fiu n-a călcat pe urmele tatălui său! Istoria este plină de astfel de cazuri.

Belșațar a fost de fapt un nepot de-al lui Nebucadnețar, un fiu de a doua spiță, un urmaș, în limbajul nostru de astăzi. ,,Împărăteasa“ amintită în text este nevasta lui nebucadnețar, coregentă la tron, o femeie aparent credincioasă și cu care avem toate șansele să ne întâlnim în cer. Când Belșațar îl face pe Daniel ,,omul al treilea în cârmuirea împărăției“, el pare că ține seama de autoritatea acestei femei.

Nu știm ce fel de om a fost acest Belșațar, dar la beția și orgiile degradante de la curte a adăugat un gest care i-a atras mânia și pedeapsa divină:

„Şi, în cheful vinului, a poruncit să aducă vasele de aur şi de argint pe care le luase tatăl său, Nebucadneţar, din Templul de la Ierusalim, ca să bea cu ele împăratul şi mai-marii lui, nevestele şi ţiitoarele lui. Au adus îndată vasele de aur care fuseseră luate din Templu, din Casa lui Dumnezeu din Ierusalim, şi au băut din ele împăratul şi mai-marii lui, nevestele şi ţiitoarele lui. Au băut vin şi au lăudat pe dumnezeii de aur, de argint, de aramă şi de fier, de lemn şi de piatră. În clipa aceea, s-au arătat degetele unei mâini de om şi au scris în faţa sfeşnicului, pe tencuiala zidului palatului împărătesc. Împăratul a văzut această bucată de mână care a scris. Atunci, împăratul a îngălbenit şi gândurile atât l-au tulburat că i s-au desfăcut încheieturile şoldurilor şi genunchii i s-au izbit unul de altul“ (Dan. 5:2-7).

Expresia „i s-au desfăcut încheieturile şoldurilor şi genunchii i s-au izbit unul de altul“ este echivalentul expresiei populare ,,a făcut pe el“.

Există limite peste care Dumnezeu nu mai trece cu vederea, iar Belșațar a trecut o astfel de linie nevăzută care a declanșat pedeapsa. Dumnezeu a știut ce  se va întâmpla, de aceea îi adusese pe medo-persani să asedieze Babilonul. Invincibilitatea Babilonului, care avea ziduri imposibil de cucerit, a fost zdrobită printr-un fleac. Mezii și perșii au deviat apele Eufratului în amonte și au pătruns în cetate prin albia rămasă goală. Babilonul cel mare și puternic a căzut astfel fără luptă. Dumnezeu și-a bătut joc de fala și lăudăroșenia lor! Încă o dată, verdictul lui Dumnezeu împotriva celor îngâmfați este disprețul și pedeapsa. Orgoliul nu înalță, ci coboară!

,,Mene, mene, techel, upfarsim“ (numărat, numărat, cântărit și găsit ușor) scris pe peretele sălii de ospăț de capul mâini cerești s-a împlinit imediat și întocmai. Marele imperiu a fost divizat între mezi și perși.

Daniel 6 – Revolta magilor
Daniel este acum în apusul vieții, dar încă plin de înțelepciune și putere. El a ajusn să fie așezat într-o poziție proeminentă în imperiul mezilor și perșilor. La aceste neamuri exista un fel de preoție ereditară a magilor, un grup privilegiat obișnuit să fie aproape de împărat. Promovarea lui Daniel, un străin de castă, n-a fost privită cu ochi buni de acești „magistrați“ locali.

„Atunci, căpeteniile şi dregătorii au căutat să afle ceva asupra lui Daniel, ca să-l pârască în ce priveau treburile împărăţiei. Dar n-au putut să găsească nimic, niciun lucru vrednic de mustrare, pentru că el era credincios şi nu se găsea nicio greşeală la el şi niciun lucru rău“ (Dan. 6:4).

Au căutat deci ceva din ,,religia lui exclusivistă“. Foarte vicleni, ei s-au dus la împărat și au propus o perioadă de cinstire exclusivă a conducătorului suprem de stat, o „găselniță“ folosită de atunci de multe ori și în multe locuri:

„Să trăieşti veşnic, împărate Darius! Toate căpeteniile împărăţiei, îngrijitorii, dregătorii, sfetnicii şi cârmuitorii sunt de părere să se dea o poruncă împărătească, însoţită de o aspră oprire, care să spună că oricine va înălţa în timp de treizeci de zile rugăciuni către vreun dumnezeu sau către vreun om, afară de tine, împărate, va fi aruncat în groapa cu lei“ (Dan. 6:6).
Prins în capcana lor, Darius a fost silit să-l arunce pe Daniel în groapa cu lei, dar a oftat ușurat când l-a găsit dimineața viu și nevătămat.

„Împăratul a luat cuvântul şi a zis lui Daniel: „Daniele, robul Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul tău, căruia Îi slujeşti necurmat, să te scape de lei?” 21 Şi Daniel a zis împăratului: „Veşnic să trăieşti, împărate! Dumnezeul meu a trimis pe îngerul Său şi a închis gura leilor, care nu mi-au făcut niciun rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Şi nici înaintea ta, împărate, n-am făcut nimic rău!” (Dan. 6:20-22).
Împăratul s-a răzbunat pcă a fost manipulat de magi și i-a azvârlit pe ei să fie mâncați de lei:

„Împăratul a poruncit să aducă pe oamenii aceia care pârâseră pe Daniel. Şi au fost aruncaţi în groapa cu lei, ei, copiii lor şi nevestele lor, şi, până să ajungă în fundul gropii, leii i-au şi apucat şi le-au fărâmiţat oasele“ (Dan 6:24).
Providențial, atacul magilor i-a dat posibilitateâ lui Dumnezeu să fie proslăvit încă o dată printr-o proclamație imperială:

„După aceea, împăratul Darius a scris o scrisoare către toate popoarele, către toate neamurile, către oamenii de toate limbile care locuiau în toată împărăţia: „Pacea să vă fie dată din belşug! Poruncesc ca, în toată întinderea împărăţiei mele, oamenii să se teamăşi să se înfricoşeze de Dumnezeul lui Daniel. Căci El este Dumnezeul cel viu şi El dăinuie veşnic; împărăţia Lui nu se va nimici niciodată şi stăpânirea Lui nu va avea sfârşit. El izbăveşte şi mântuieşte, El face semne şi minuni în ceruri şi pe pământ. El a izbăvit pe Daniel din ghearele leilor!” (Dan. 6:25-27).
Răscoala magilor a produs un război între două religii și Dumnezeul cel viu a biruit și de data aceasta.

Capitolele 7 – 10  – Vremea profețiilor
Ne întoarcem la unul din pasajele scrise în limba ebraică, înțelegând că ele conțin informații pe care Daniel a vrut să le ferească de ochi străini și să le împărtășească doar cu privilegiații din poporul ales.

Capitolul 7 – defilarea fiarelor
Dintre toate lucrurile pe care le-a văzut în vedeniile din mintea lui, „pe când era în pat“ , omul lui Dumnezeu ni le dă doar pe cele mai importante sau „de căpetenie“, cum zice el (Dan. 7:1). Ori câte ori „vânturile cel mari ale cerurilor izbesc în marea cea mare și din ea ies ,,fiare mari“ este vorba despre mișcări istorice din care se cristalizează mari imperii ale lumii. Și de data aceasta este vorba tot despre un număr de patru, ca și în secțiunile trupului din visul lui Nebucadnețar. Cele patru fiare mari sunt cele patru imperii mondiale rânduite de Dumnezeu în perioada numită „vremea Neamurilor“ care va preceda revenirea Domnului Isus și instaurarea împărăției veșnice.

De data aceasta, cele patru imperi sunt numite „fiare“, nu componente ale trupului uman. Daniel este mai clar pentru evrei, identificând imperiile ca forțe animalice, dezumanizate de conflictul lor împotriva lui Dumnezeu. Ele nu sunt „animale“ pur și simplu, ci „fiare“, adică sălbăticiuni imposibil de domesticit și teribil de crude.

Prima fiară este un leu. A doua este un urs. A treia este un pardos (leopard), iar cea de a patra este așa de teribilă că nu s-a găsit nici un corespondent în fauna terestră, ci a fost descrisă ca „nespus de grozav de înspăimântătoare și de puternică“.

Aceleași patru fiare apar și în vedeniile apostolului Ioan din cartea Apocalipsa, cu observația că acolo ele apar în ordinea inversă, ca și cum Daniel le privea spre viitor, iar Ioan spre trecut (Apoc. 13:1-2).

Călăuza cerească îi lămurește lui Daniel vedenia astfel:

„Aceste patru fiare mari sunt patru împăraţi care se vor ridica pe pământ. Dar sfinţii Celui Preaînalt vor primi împărăţia şi vor stăpâni împărăţia în veci, din veşnicie în veşnicie“ (Dan. 7:17-18).
Daniel a vrut să afle mai multe amânunte despre cea de a patra fiară. Nici nu este de mirare! Cea ce a aflat l-a impresionat așa de tare că „l-au tulburat nespus de mult“ și „i s-a schimbat culoarea feței“ (Dan. 7?28). Este vorba despre amănunte despre vremea sfârșitului la care am face bine să luăm și noi aminte, căci vremea celei de a doua faze a celui de al patrulea imperiu mondial (Roma) se apropie sub forma Europei unite.

Capitolul 8 – Berbecul și țapul
Vedenia aceasta a fost la doi ani de zile după cea din capitolul 7, dar doisprezece ani înainte de cea din capitolul 5. Țineți minte că cele șase capitole de la finalul cărții lui Daniel sunt asemenea unui apendix, o adăugire lămuritoare. Capitolul 8 s-a petrecut ca timp între capitolele 4 și 5 ale cărții.

În vedenia, Daniel a văzut un berbec și un țap. Berbecele era foarte puternic, „împungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte li spre miazăzi; nici o fiarănu putea să-i stea împotrivă“ (Dan. 8:4). El a fost însă atacat și bituit de un țap care venea de la apus. Grecii au atacat imperiul medopersan și l-au cucerit. Cornul cel mare al țapului s-a frânt și în locul lui au crescut alte patru coarne. Unul din ele a făcut loc unui alt corn mai mic care a făcut isprăvi nemaipomenite. Îngerul Gavril, trimis de Dumnezeu să-i explice lui daniel vedenia a identificat berbecele cu imperiul mezilor și perșilor și pe țap cu împărăția grecilor (Dan. 8:19-26).

Totul este scris acolo clar și limpede. Cred că această vedenie i-a fost dată lui Daniel pentru ca să poată fi o protecție pentru Ierusalim. Istoricul Iosif Flavius scrie că atunci când Alexandru Macedon a atacat Ierusalimul, Marele Preot Iaddua i-a ieșit în întâmpinare cu textul acestei profeții. Alexandru a fost așa de impresionat să-l citească și să își vadă rolul său istoric într-o carte a evreilor că a cruțat cetatea (1 Macabei i. 1-8, vi. 2).

Când cornul cel mare s-a frânt, adică la moartea lui Alexandru cel Mare, s-a pus problema unui succesor, pentru el n-a avut copii. Aflat pe patul de moarte, Alexandru a fost de acord să se facă o împărțire între cei patru generali ai săi: Cassander a luat Macedonia și Grecia, Lysimacus a luat Tracia, Bitinia și mare parte din Asia mică; Ptolomeu a luat Egiptul, Cirene și Arabia Petraea; Seleucus a luat Siriași toate ținuturile dinspre India.

Pentru istoria biblică, cei care ne interesează au fost Ptolemy și Seleucus. Israelul s-a aflat la intersecția dintre ținuturile stăpânite de cei doi. Unul din urmașii lor, Antiohus Epifanus, arătat în viziune ca ,,cornul cel mic“ a intrat în Ierusalim, a spurcat Templul, ceea ce a dus la răscoala Macabeilor care este sărbătorită în fiecare an sub numele de Hanuca (în Biblie este numită „praznicul Înoirii Templului“ – Ioan 10:22).

Capitolul 9 – CELE 70 DE SĂPTĂMÎNI
Ne îndreptăm atenția asupra celui mai fertil, mai folositor li mai uimitor pasaj profetic din întreaga Biblie – ultimele patru versete din Daniel 9:

24. „Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispăşirea păcatelor, până la ispăşirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veşnice, până la pecetluirea vedeniei şi a prorociei şi până la ungerea Sfântului sfinţilor.

25. Să ştii dar şi să înţelegi că, de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului până la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni; apoi timp de şaizeci şi două de săptămâni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de strâmtorare.

26. După aceste şaizeci şi două de săptămâni, Unsul va fi stârpit, şi nuva avea nimic. Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea şi Sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile.

27. El va face un legământ trainic cu mulţi timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât’” (Daniel 9:24-28)
Dumnezeu nu este doar un foarte bun matematician, El a inventat matematica! Așa că nu se încurcă atunci când este vorba despre numere și socoteli. Când era pe pământ, Fiul lui Dumnezeu le-a predat un scurt curs despre sfârșitul veacului, citând chiar acest pasaj și menționând clar că ne-a fost transmis prin profetul Daniel. Asta ar trebui să astupe gura tuturor celor ce au dubii în ceea ce privește autorul și autoritatea acestei cărți profetice:

„De aceea, când veţi vedea urâciunea pustiirii, despre care a vorbit prorocul Daniel, aşezată în Locul Sfânt – cine citeşte să înţeleagă! – …“ (Mat. 24:15-35).
Primele nouăsprezece versete din capitolul 9 conțin o rugăciune a lui Daniel. Studiind cărțile profetului Ieremia, el înțelesese că trebuie să treacă șaptezeci de ani și spre finalul acestei perioade s-a îndreptat spre Dumnezeu în rugăciune. Chiar și în traducere, rugăciunea este așa de intensă că îl simți pe Daniel cum tremură și se înfioară. Cineva însă îl întrerupe și rugăciunea aceasta a intrat în istorie ca ,,rugăciunea întreruptă“. Cel care-l întrerupe este îngerul Gavril și-i dă ca răspuns din partea lui Dumnezeu aceste patru versete fără egal în tot restul Scripturii.

Este supranumită și mesajul despre cele „șaptezeci de săptămâni“ de ani sau „septade“, deoarece în limba folosită grupa de 7 nu are neapărat semnificaţia de săptămână. Profeţia este privitoare la Israel şi la evenimentele cheie prin care va trece acest popor „de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, până la Unsul (Mesia), Cârmuitorul” (Dan. 9:25). În esență, Dumnezeu îi spune lui Daniel, că robia n-a produs în evrei pocăința și schimbarea dorită, așa că în loc de 70 de ani, cât a promis Ieremia, vor trebui să treacă de șaptezeci de ori șapte ani până când va fi instaurată împărăția pregătită de Dumnezeu poporului Israel! În loc de șapte ani vor trebui să aștepte 490 de ani!

Primul dintre cele patru versete ne dă perspectiva de ansamblu.

„Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte …“
Versetul al doilea ne întâlnim cu primele șaizeci și nouă de săptămâni de ani. Versetul al treilea ne prezintă o pauză în șirul săptămânilor  și evenimentele care se vor petrece în ea. Asta este foarte important să înțelegem. Ultimul verset ne prezintă ultima săptămâna din cele șaptezeci. Primele șaizeci și nouă de săptămâni se încheie în versetul 25. Versetul 26, între 25 și 27, descrie evenimente care se petrec după primele șaizeci și nouă, dar înainte să înceapă săptămâna a șapte zecea.

Așa cum am spus, versetul 24 ne dă perspectiva complectă a evenimentelor. Noi suntem pe undeva prin desfășurarea ei. Nu toate evenimentele descrise acolo s-au petrecut deja. Nu s-a petrecut „încetarea fărădelegilor, ispăşirea păcatelor, ispăşirea nelegiuirii, aducerea neprihănirii veşnice și nici ungerea Sfântului sfinţilor“. Notați și că aceasta este o profeție care-l privește direct pe Israel: „Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte (Ierusalim)“.

Versetul 25 ne face părtași matematicii divine. Din cele șaptezeci de săptămâni, vor fi mai întâi un număr de șaizeci și nouă, care vor debuta odată cu darea poruncii pentru rezidirea Ierusalimului. Când Gabriel i-a spus aceste cuvinte, Daniel se afla la Babilon. La câteva sute de kilometrii spre vest Ierusalimul era în ruină. Daniel știa însă din profeția lui Ieremia că cetatea va fi rezidită (Ier. 25:11-12).

Pentru a înţelege profeţia trebuie să stabilim data la care s-a dat decretul pentru rezidirea Ierusalimului. Trecând peste cele trei decrete amintite de Ezra în cartea sa şi care au lăsat Ierusalimul cu zidurile încă neridicate, ajungem la porunca dată de Artaxerxe ca urmare a cerem făcute de Neemia: „trimite-mă în Iuda, la cetatea mormintelor părinţilor mei, CA S-O ZIDESC DIN NOU” (Neemia 2:5). Data acestui decret ne este dată la începutul cărţii: „În luna Nisan a anului al douăzecelea al împăratului Artarxerxe” sau în luna Nisan 445 î.Cr. După obiceiul evreiesc, atunci când nu ni se precizează ziua din lună este vorba de cea dintâi zi a ei.

Din Geneza și până în Apocalipsa, Biblia socotește vremea în ani luni-solari care au 360 de zile (vezi toate socotelile lui Ioan în cartea Apocalipsei).

Aprobarea reconstruirii Ierusalimului a fost dată de Artaxerxes Longimanus. Făcând transformările corespunzătoare calendarului Iulian, Sir Robert Anderson în colaborare cu „Astronomer Royal” au ajuns la concluzia că această dată a fost 14 Martie 445 î.Cr. În socotelile profetice vorbeşte în anii luni-solari de câte 360 de zile şi dacă facem socotelile de rigoare ajungem exact la ziua în care a intrat Domnul Isus în Ierusalim, adică 173.880 de zile. Nu se poate să nu fii şocat de precizia cu care s-au împlinit prezicerile lui Daniel. Cu pasiunea lui pentru amănunte, Evanghelistul Luca ne spune că aceste lucruri se întâmplau „în cel de al cincisprezecelea an al domniei lui Tiberiu Cezar” (Luca 3:1). Ştiind că Tiberiu şi-a început domnia la 19 August anul 14 d.Cr. ajungem cu socoteala la anul 29 d.Cr. sau exact 483 de ani de la porunca pentru rezidirea Ierusalimului.

Cine a citit Evangheliile ştie că Domnul Isus s-a retras într-un fel de obscuritate deliberată după ce a fost refuzat de mai marii evreilor aşteptând ceea ce El numea „Ceasul” care-i fusese hotărât. Era vorba de ceasul profetic al împlinirilor Mesianice (Ioan 2:4; 7:8; 8:20).

„Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice?… Tată, izbăveşte-Mă din CEASUL acesta?… Dar tocmai pentru aceasta am venit până la CEASUL acesta!” (Ioan 12:27).
Într-adevăr în repetate rânduri El le-a poruncit ucenicilor să nu spună nimănui despre divinitatea Sa, dar în ziua aceasta a primit slava mulţimilor care L-au primit ca pe Mesia! Nu numai că a primit slava poporului, dar El a fost cel care a pregătit toată scena. El i-a trimis pe doi ucenici să aducă măgărușul și, în mod intenționat, n-a intrat în cetate pe jos, ci a coborât de dincolo de muntele Măslinilor călare, așa cum prevedea profeția.

„Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe“ (Zaharia 9:9).
Văzându-L, mulțimile au început să cânte psalmul 118, care este un hilel, adică psalm de laudă pentru Mesia:

„Şi când S-a apropiat de Ierusalim, spre pogorâşul Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră. Ei ziceau: „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer şi slavă în locurile preaînalte!” (Luca 19:37-38).
Fariseii au înțeles și au protestat pentru că ucenicii Îl proclamau pe Meshach Nagid, pe împăratul Mesia și au invocat blasfemia şi teama de represaliile romanilor. Conștient de valoarea zilei, Domnul Isus le-a spus clar:

„Vă spun că dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga!” (Luca 19:40)
Venise ziua anunțată de profetul Daniel. Trecuseră cele 173.880 de zile exact în ziua de 6 Aprilie, anul 32 d.Ch.

Luca ne spune că Domnul Isus a știut ce se întâmplă și a plâns? De ce a plâns? El a privit de departe Ierusalimul şi a zis:

„Dacă ai fi cunoscut şi tu măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi” (Luca 19:42)
Ierusalimul ar fi trebuit să ştie că se împliniseră cei 483 de ani şi că venise vremea profeţiei rostită de Zaharia: Împăratul, Cârmuitorul venise blând şi călarepe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe (Zaharia 9:9; Matei 21:4-5). Se împlniseră cei 483 de ani de aşteptare. „Unsul” înainta spre criza supremă a călătoriei lui terestre. Se apropia de momentul când avea să fie „stârpit”, şi nimeni în afară de El nu ştia încă ce vroise să spună Daniel atunci când adăugase „stârpit, şi nu va avea nimic” (9:26). Mântuitorul călătorea înspre înviere! Refuzarea lui Isus Christos avea să atragă pedeapsa asupra Ierusalimului. Istoria profetică a intrat în pauza descrisă în versetul 25 din Daniel 9.

„Vor veni peste tine zile când vrăşmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră peste piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată” (Luca 19:43-44)
Treizeci și opt de ani mai târziu,Titus Vespasian împreună cu legiunile Cinci, Zece, doisprezece și cinsprezece au atacat Ierusalimul. Asediul a durat aproximativ nouă luni, iar în anul 70 d.Ch. romanii au măcelărit peste un milion de locuitori ai cetății. Titus a intenționat să cruțe Templul și să-l păstreze ca pe un trofeu de război, dar cineva a aruncat o făclie înăuntru. Incendiul a ars lemnăria din Templu și a topit ceea ce era din aur. Crezând că este aur și în zidire, romanii au dărâmat clădirea piatră cu piatră, după preștiința arătată de Domnul Isus înaintea ucenicilor: „și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră“.

Ajungem astfel la versetul 26 din profeția făcută de îngerul Gavril:

„După aceste şaizeci şi două de săptămâni, Unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea şi Sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile“ (Dan. 9:26).
Unul din versetele cele mai triste din Biblie este acest anunț al unei decizii care a fost luată în forul ceresc: „ … este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile“. Doamne, ai milă de noi!

Am văzut ce s-a întâmplat în primele șaizeci și nouă de săptămâni și vom vedea ce este profețit pentru săptămâna a șaptezecea, care este încă în viitor. În intervalul dintre aceste două versete sunt descrise cel puțin două evenimente: „Unsul va fi stârpit (karat, executat), şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea şi Sfântul Locaş“. Dacă îl căutați în istorie pe acest ,,Mesia-Unsul“, trebuie să-l identificați cu cineva care a intrat în Ierusalim călare pe un măgăruș mai înainte ca cetatea să fie nimicită (noi ne-am gândit la cineva foarte special!).

Ce se întâmplă însă cu săptămâna a-70-a? Ea rămâne încă în viitor. Între „stârpirea” Unsului la sfârşitul celei de a 69 săptămâni şi începutul celei de a 70-a săptămâni se întinde acum „taina ţinuta ascunsă de veacuri”: vremea Bisericii.

Biserica a fost un secret pe care Dumnezeu nu l-a descoperit celor din Israel (Efeseni 3:2-13). La sfârşitul acestei perioade, în care harul este „la neamuri”, Dumnezeu se va întoarce iarăşi înspre Israel, îi va readuce în patria lor şi vor trăi împreună cu toată omenirea vremea amăgitoare a Anticristului. Sub protecţia lui iniţială, ei îşi vor putea reconstrui Templul, dar la jumătatea săptămâna, legământul va fi rupt, Anticristul va intra în Templu dându-se drept Dumnezeu şi declanşând lanţul violent de evenimente relatat pe larg în cartea Apocalipsei.

Săptămâna șaptezeci va una foarte dificilă. Cea de a doua jumătate a ei (trei ani și jumătate sau 42 de luni sau 1260 de zile, este descrisă în foarte multe alte locuri din Biblie și poartă numele de Necazul cel Mare. Dumnezeu ne dă toate aceste numere pentru că ele se termină cu cel mai glorios eveniment al viitorului: reîntoarcerea lui Isus Christos pe pământ.

Într-un sens, cronometrul profetic al Israelului a fost oprit. Va trebui repornit ca să măsoare ultima săptămână din șirul celor șaptezeci. Semnele pe care le vedem în jur ne fac să credem că repornirea cronometrului profetic este foarte aproape. Aşteptăm sunetul trâmbiţei divine, vocea arhanghelul, coborârea Domnului, deschiderea mormintelor, învierea celor sfinţi, stăpânirea din timpul împărăţiei, şi slava de care vor fi urmate toate acestea.

Ar mai fi ceva de spus despre aceste „șaptezeci de septade“.  Este cea de a patra oară când ne întâlnim cu acest număr, 490, în istoria lui Israel. Dacă străbați calendarul istoric al acestui popor ajungi la concluzia că necazurile lui a ținut mereu cam 490 de ani.

De la vremea lui Avraam la exodul din Egipt au fost cam 505 ani. Dacă scazi din ei, 15 ani, perioada uzurpatorului Ismael, dai exact de 490 de ani.

Dacă numeri d ela Exodul din Egipt până la zidirea templului ies 601 ani. Dacă scazi din acest număr cei 111 ani petrecuți sub robiile din cartea Judecători ajungi iar la cifra 490.

De la zidirea Templului până la decretul lui Artaxerxe s-au scurs 560 de ani, dar dacă scazi din ei cei 70 de ani petrecuți în robie ajungi din nou la cifra 490!

Ultima săptămână adăugată la cele 69 de dinainte dau, ați chicit, un total de șaptezeci, adică exact 490 de ani. Este un filigram ascuns în istoria lui Israel. Când Isus Christos i-a recomandat lui Petru să-și ierte aproapele „de șapte zeci de ori câte șapte“ se poate să fi avut în minte mult mai mult decât o figură de stil. Poate că s-a gândit la întreaga istorie a relațiilor lui Dumnezeu cu Israelul …

Daniel 10 – O vedenie înfricoșătoare
În mod ciudat, capitolul 10 începe la persoana a treia, de parcă este scris de altcineva și îl numește pe Daniel cu numele lui oficial babilonian „Beltșațar“:

„În anul al treilea al lui Cirus, împăratul Persiei, s-a descoperit un cuvânt lui Daniel, numit Beltşaţar. Cuvântul acesta, care este adevărat, vesteşte o mare nenorocire. El a fost cu luare-aminte la cuvântul acesta şi a priceput vedenia“ (Dan. 10:1).
S-ar prea putea ca acesta pasaj să fi fost adăugat la colecția de vedenii pe care le-a avut profetul Daniel. În orice caz, de la versetul 2 narațiunea reîncepe de la persoana întâi.

Datarea „în anul al treilea al lui Cirus“ ne duce la anul 536 Î.Ch. care este data cea mai înaintată din activitate și-l face pe Daniel. El a ajuns să vadă cu ochii lui împlinirea profeției lui Ieremia și i-a condus cu privirea pe cei din primul grup de evrei care s-au repatriat ca să reconstruiască Templul. Ținând cont că Daniel ar fi ajuns în Babilon cam pe la cincisprezece ani, data de mai sus îl plasează pe la vârsta de optzeci și patru sau optzeci și cinci de ani.

Așa cum am spus deja, Daniel a mâncat verdețuri numai pe durata testului la care i-a supus Nebucadnețar pe tinerii aduși la Babilon. Capitolul 10 ni-l prezintă pe Daniel ca pe unul care normal mânca și bea de la masa împăratului. A început însă un post din cauza jalei care-i cuprinsese inima:

„În vremea aceea, eu, Daniel, trei săptămâni am fost în jale. N-am mâncat deloc bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin şi nici nu m-am uns deloc, până s-au împlinit cele trei săptămâni“ (Dan. 10:3).
Probabil că auzise că lucrările celor plecați să reconstruiască Templul se sistaseră și mijlocea la Dumnezeu ca orice obstacol să fie dat la o parte din cale. Poate că era îngrijorat de numărătoarea precisă a celor șaptezeci de ani și nu dorea să vadă că Dumnezeu nu-și ține cuvântul … Asta s-ar fi putut întâmpla pentru că cei șaptezeci de ani au avut o dublă împlinire, una pentru popor și a doua pentru clădirea Templului. Pentru că poporul fusese dus în robie în anul 605 î.Ch a trebuit să se întoarcă în 536 î.Ch. Templul însă a fost dărâmat în 586 d.Ch., iar rededicarea noii clădiri avea să se facă în 515 D.Ch., exact la 70 de ani. Lucrările de la Templu au fost sistate în 536 și reluate în 520, iar construcția a fost inaugurată în 515 d.Ch., adică exact la vreme. Dumnezeu nu se grăbește, dar nici nu este vreodată în criză de timp. Promisiunile Lui se împlinesc întocmai!

Este imposibil să spunem cu certitudine cine a fost făptura extraordinară care i s-a arătat lui Daniel după cele trei săptămâni de post.

„Am ridicat ochii, m-am uitat şi iată că acolo stătea un om îmbrăcat în haine de in şi încins la mijloc cu un brâu de aur din Ufaz. Trupul lui era ca o piatră de hrisolit, faţa îi strălucea ca fulgerul şi ochii îi erau nişte flăcări ca de foc, dar braţele şi picioarele semănau cu nişte aramă lustruită şi glasul lui tuna ca vuietul unei mari mulţimi“ (Dan. 10:5-6).
Unii Îl văd în descrierea făcută pe Isus Christos în slavă. Înfățișarea lui este asemănătoare cu cea din primul capitol din Apocalipsa. Alții îl văd aici pe arhanghelul Gavril, care i se mai arătase lui Daniel. Nefiind atotputernic, Gavril ar fi avut nevoie de ajutorul arhanghelui Mihail:

„El mi-a zis: ‘Ştii pentru ce am venit la tine? Acum mă întorc să mă lupt împotriva căpeteniei Persiei şi, când voi pleca, iată că va veni căpetenia Greciei! Dar vreau să-ţi fac cunoscut ce este scris în cartea adevărului. Nimeni nu mă ajută împotriva acestora, afară de voievodul vostru Mihail“ (Dan. 10:20-21).
Dacă mesajul făpturii crești este un răspuns la frământările lui Daniel și deducem că bătrânul profet era îngrijorat de viitorul poporului sfânt.

„El mi-a zis: ‘Ştii pentru ce am venit la tine? … Acum vin să-ţi fac cunoscut ce are să se întâmple poporului tău în vremurile de apoi, căci vedenia este cu privire tot la acele vremuri îndepărtate.’ “ (Dan. 10:20, 14).
Descoperirile lui Dumnezeu se fac pe măsura maturizării noastre. O astfel de vedenie nu i-a fost dată lui Daniel în anii tinereții, ci dar după o viață de slujire consacrată și de ascultare deplină. Prin fereastra deschisă de cuvintele solului ceresc întrezărim ceva din ,,răzbiul teribil“ care se desfășoară în lumea nevăzută între forțele lui Dumneezeu și forțele Diavolului. Iată doar câteva frânturi:

„Am auzit glasul cuvintelor lui şi, pe când auzeam glasul cuvintelor lui, am căzut leşinat cu faţa la pământ. Şi iată că o mână m-a atins şi m-a aşezat tremurând pe genunchii şi mâinile mele. Apoi mi-a zis: ‘Daniele, om preaiubit şi scump, fii cu luare-aminte la cuvintele pe care ţi le voi spune acum şi stai în picioare în locul unde eşti, căci acum sunt trimis la tine!’ După ce mi-a vorbit astfel, am stat în picioare tremurând.El mi-a zis: ‘Daniele, nu te teme de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintâi zi, când ţi-ai pus inima ca să înţelegi şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău, şi tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum! Dar căpetenia împărăţiei Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile, şi iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor şi am ieşit biruitor acolo lângă împăraţii Persiei“ (Dan. 10:9-13).

„ …Acum mă întorc să mă lupt împotriva căpeteniei Persiei şi, când voi pleca, iată că va veni căpetenia Greciei!“

„Nimeni nu mă ajută împotriva acestora, afară de voievodul vostru Mihail“ …În anul dintâi al lui Darius, Medul, eram şi eu la el, ca să-l ajut şi să-l sprijin“ (Dan. 10:21; 11:1).
Se vorbește despre conflicte cu o entitate care supraveghea împărăția Persiei, cu împărăția Mezilor și chiar cu cea a Greciei, măcar că până la ea mai trebuiau să treacă două sute de ani! Sunt convins că împărații care au condus aceste împărății n-au știut nimic despre forțele demonice care le dirijau din spate și îi inspirau în acțiunile lor.

Înțelegem din text că există anumiți îngeri cu responsabilități în desfășurarea conflictelor dintre popoare. Teologii care au studiat ,,angeologia“ îi numesc „îngeri cu domnie teritorială“.  În Noul Testament, apostolul Pavel, care știa el ce știa, ne lămurește că noi „n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti“ (Efes. 6:12).

Natura umană nu poate rezista la condițiile lumii spirituale. Nu-i de mirare că profetul Daniel a simțit că se desface din toate balamalele:

„Eu, Daniel, am văzut singur vedenia, dar oamenii care erau cu mine n-au văzut-o; totuşi au fost apucaţi de o mare spaimă şi au luat-o la fugă ca să se ascundă! Eu am rămas singur şi am văzut această mare vedenie. Puterile m-au lăsat, culoarea mi s-a schimbat, faţa mi s-a sluţit şi am pierdut orice vlagă. Am auzit glasul cuvintelor lui şi, pe când auzeam glasul cuvintelor lui, am căzut leşinat cu faţa la pământ.Şi iată că o mână m-a atins şi m-a aşezat tremurând pe genunchii şi mâinile mele“ (Dan. 10:7-10).

„Pe când îmi spunea el aceste lucruri, eu mi-am plecat ochii în pământ şi am tăcut. Şi iată că cineva care avea înfăţişarea copiilor oamenilor s-a atins de buzele mele. Eu am deschis gura, am vorbit şi am zis celui ce stătea înaintea mea: ‘Domnul meu, vedenia aceasta m-a umplut de groază şi am pierdut orice putere! Cum ar putea robul domnului meu să vorbească domnului meu? Acum puterile m-au părăsit şi nu mai am nici suflare!’Atunci, cel ce avea înfăţişarea unui om m-a atins din nou şi m-a întărit. Apoi mi-a zis: ‘Nu te teme de nimic, om preaiubit! Pace ţie! Fii tare şi cu inimă!’ Şi, pe când îmi vorbea el, am prins iar puteri şi am zis: ‘Vorbeşte, domnul meu, căci m-ai întărit.’ (Dan. 10:15-19).
Daniela fost un om al rugăciuni, dar n-a priceput nici pe departe până la această vedenie în ce angrenaj de înfruntări masive sunt încrengănate cererile lui cu planurile deja în desfășurare ale Celui Atotputernic. Nici noi nu ne dăm seama azi de ce trebuie să ne rugăm, dar binecuvântați sunt cei care-L ascultă pe Domnul și nu încetează să o facă.

Vă ofer comentariul pe care l-a făcut JohnMacArthur la acest capitol:

Daniel 10 pe înțelesul nostru – o întâlnire cu cei din „întinderea a treia“, cel de al treilea cer Edit
(O prelucrare simplificată a unui comentariu strălucit al lui John MacArthur)

„Mamă, există îngeri?“
„Da, dragul meu, sigur că există“
„Dacă există, de ce nu-i vedem ca să știm și noi ce fac ei acuma?“

Am putea numi acest capitol „O fereastră spre lumea nevăzută“ sau „Vizitatorii cerești“.

Am fost surprins să citesc în cartea unui comentator biblic că din acest capitol nu se găsește nimic vrednic de a fi pus în predici și mi-am spus: „Cum oare a putut omul acesta să ajungă la o asemenea concluzie?“

Cele 21 de versete sunt pline până la refuz cu informații extraordinare. Pentru început însă trebuie să spun că înțeleg reținerile unora. Suntem captivi limitărilor noastre din timp și spațiu. Nu putem evada dincolo de ele spre realitatea unor alte lumi. Nu putem ieși afară. Ca să intrăm în contact cu lumea supranaturală divină, trebuie ca ea să vină spre noi. Noi nu putem merge spre ea. Ca să spunem așa, Dumnezeu trebuie să invadeze lumea noastră pentru a ne ajuta să ne întâlnim cu El.

Contextul profetic
Revenind la textul nostru, plecăm de la premiza că în cartea lui Daniel există patru descoperiri profetice. Cea la care am ajuns acum acoperă capitolele 10, 11 și 12. Această viziune finală încununează și desăvârșește tot conținutul cărții. Capitolul 10 deschide poarta supranaturală spre descoperirea vizionară, capitolul 11 ne dă conținutul ei, iar capitolul 12 îi adaugă un epilog. Am ajuns la cea mai înaltă culme a descoperirilor care i-au fost dăruite profetului Daniel.

Profeția din aceste trei capitole finale acoperă cam aceeași perioadă de timp ca și cea făcută în capitolul 8 al cărții, adică de pe vremea lui Daniel și până la vremea sfârșitului, spre Necazul cel Mare, și spre cea de a doua venire a Domnului Isus. În aceste trei capitole găsim însă cea mai amănunțită descriere a evenimentelor legate de Necazul cel Mare.

Contextul istoric
În capitolul 9, ni s-a spus că Daniel se apucase să citească și să studieze un pasaj din profeția lui Ieremia. Acolo este scris foarte clar că robia lui Israel va dura numai 70 de ani:

„În anul dintâi al lui Darius, fiul lui Ahaşveroş, din neamul mezilor, care ajunsese împărat peste împărăţia haldeilor, în anul dintâi al domniei lui, eu, Daniel, am văzut din cărţi că trebuia să treacă şaptezeci de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor despre care vorbise Domnul către proorocul Ieremia“. (Dan. 9:1-2)
Daniel se afla în Babilon cam de 70 de ani și a înțeles că eliberarea și întoarcerea poporului lui Dumnezeu acasă se va petrece foarte curând. Nu vedea însă cum avea să se întâmple, așa că s-a apucat de rugăciune și post ca să afle de la Dumnezeu ce se va petrece. Dacă citiți veți vedea în ce minunat mod i-a răspuns Domnul. Toate acestea s-au întâmplat în cel dintâi an al domniei lui Cir, împăratul imperiului medo-persan, când a fost dat decretul care zice:

„Domnul, Dumnezeul cerurilor, mi-a dat toate împărăţiile pământului şi mi-a poruncit să-I zidesc o casă la Ierusalim, în Iuda. Cine dintre voi este din poporul Lui? Dumnezeul lui să fie cu el şi să se suie la Ierusalim, în Iuda, şi să zidească acolo Casa Domnului, Dumnezeului lui Israel! El este adevăratul Dumnezeu, care locuieşte la Ierusalim. Oriunde locuiesc rămăşiţe din poporul Domnului, oamenii din locul acela să le dea argint, aur, avere şi vite, pe lângă daruri de bunăvoie pentru Casa lui Dumnezeu, care este la Ierusalim!” (Ezra 1:2-4).

Reiese clar că Dumnezeu i-a răspuns rugăciunilor lui Daniel în chiar anul acela.

Când ajungem însă la capitolul 10, în primul verset ni se spune că este cel de al treilea an de domnie al lui Cir și inima lui Daniel este îndurerată și confuză. Ce se întâmplase?

Se întâmplase că majoritatea evreilor din Babilon aleseseră să nu plece și să nu se întoarcă acasă. Se asimilaseră, prinseseră rădăcini în Babilon, deveniseră prosperi și mult prea înșurubați în societatea de atunci ca să dorească să plece într-alt loc unde s-o ia de la capăt. Nu le era dor de Țara Promisă și nu-i mai preocupa de loc reconstruirea Ierusalimului și a Templului.

Ni se spune că doar 42.000 de iudei au plecat spre casă, o picătură din mulțimea de evrei care se înmulțiseră în Imperiu. Se întorseseră mai ales cei din Iuda, seminția familiei regale, conduși de unul pe nume Zorobabel, care se trăgea din linia lui David. Ceilalți evrei, din celelalte seminții, majoritatea din ei născuți în Babilon fără să-și poată aminti ceva despre locurile străbune, au preferat să rămână.

Nici știrile trimise de cei care ajunseseră între timp în Israel nu i-au încurajat să plece. Cei întorși au dat doar de ruine și, când s-au apucat să rezidească, au trezit împotrivirea celor ce locuiau atunci în țară.

Nu-i de mirare că inima lui Daniel era tristă și confuză. Procesul reconstruirii Templului, Ierusalimului și al națiunii se poticnise, se oprise, iar speranțele profetului păreau acum zadarnice.

Al treilea eveniment care-i schimbase viața lui Daniel a fost retragerea lui din slujba de la curtea împărătească. În capitolul unu al cărții lui ni se spune că slujirea lui pe lângă împărații lumii a durat doar până în cel dintâi an al lui Cir. Daniel ajunsese atunci la vârsta de 85 de ani.

„Aşa a dus-o Daniel până în anul întâi al împăratului Cir.“ (Dan. 1:21).
Mă veți întreba: „Dacă s-a pensionat de ce nu s-a dus și el înapoi în Israel?“ Am să vă răspund și n-am să vă spun ca alții că profetul a fost prea bătrân ca să întreprindă o asemenea călătorie. Părerea mea este că nu bătrânețea, ci tristețea l-a împiedicat să se întoarcă. Era dezamăgit și a crezut de datoria lui să stea printre evreii din Imperiu ca să caute să-i motiveze să plece acasă. Pasiunea lui era să-i vadă credincioși destinului lor mesianic, încredințați că este voia lui Dumnezeu ca după ce au plătit pentru păcatele lor prin vremea de robie trebuie să se întoarcă în vatra părinților lor Avraam, Isaac și Iacov, ca să-și reia destinul mesianic.

Sigur că-i era dor de țara lui, dar el nu dorea țara fără popor și nu concepea să se întoarcă și să-i lase pe ceilalți asimilați de lumea păgână. Întrezărea că pe linia mesianică apăruse un nod și bătea la ușile cerului ca să-l deznoade. Daniel era frământat și confuz, așa că a suspendat toate planurile personale. Când nu știi ce sa faci, cel mai bine este să nu faci nimic. Și Daniel s-a apucat să facă ceea ce făcuse în toate vremurile lui de criză: s-a pus pe post și rugăciune.

Așa îl găsim în debutul capitolului:

„În anul al treilea al lui Cir, împăratul Persiei, s-a descoperit un cuvânt lui Daniel, numit Beltşaţar. Cuvântul acesta, care este adevărat, vesteşte o mare nenorocire. El a fost cu luare-aminte la cuvântul acesta şi a priceput vedenia. „În vremea aceea, eu, Daniel, trei săptămâni am fost în jale. N-am mâncat deloc bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin şi nici nu m-am uns deloc, până s-au împlinit cele trei săptămâni“ (Dan. 10:1-3).
Repet, viziunea pe care o va primi în capitolul 11 este ca răspuns la această rugăciune a lui. Precizarea din text „Daniel, numit Beltșațar“ își are rost în contextul în care unii caută să argumenteze că această carte profetică, uluitoare prin precizia cronologiilor ei, n-ar fi fost scrisă de o singură persoană, ci reprezintă o colecție de profeții începută de Daniel și completată peste câteva sute de ani de alții.

Cealaltă precizare, „Cuvântul acesta, care este adevărat, vestește o mare nenorocire“ subliniază imensitatea cataclismului prevestit. El va cuprinde de la demonii din spațiul celestial la oamenii de pe pământ și tot ce există între aceste extreme, pe toată durata istoriei, de la vremea lui Daniel prin vremea noastră și până la finalul istoriei.

Viziunea precedentă, descrisă în capitolul 8, l-a afectat teribil pe Daniel l-a lăsat aproape mort:

„Pe când îmi vorbea el, am căzut cu faţa la pământ leşinat. El m-a atins şi m-a aşezat iarăşi în picioare în locul în care mă aflam. … Eu, Daniel, am stat leşinat şi bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat şi mi-am văzut de treburile împăratului. Eram uimit de vedenia aceasta, şi nimeni nu ştia“ (Dan. 8:18, 27).
De data asta însă, în capitolul 10, ni se spune că Daniel a înțeles vedenia. Sper ca s-o înțelegem și noi, care față de Daniel avem avantajul să fim călăuziți de Duhul Sfânt.

Analiza textului
Pentru simplificare vom împărți capitolul în câteva părți componente: (1) marea tristețe a profetului (2) mesagerul ceresc, (3) mișcări de trupe în realmul nevăzut al îngerilor și (4) mesajul ceresc.

I. Marea tristețe a profetului
Primul lucru pe care-l vedem sunt cele trei săptămâni de post și rugăciune în care Daniel a bătut la porțile cerului ca să primească un răspuns:

„În vremea aceea, eu, Daniel, trei săptămâni am fost în jale. N-am mâncat deloc bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin şi nici nu m-am uns deloc, până s-au împlinit cele trei săptămâni“ (Dan. 10:2-3).
Dacă ținem seama de data arătată în text, „cea de a douăzeci și patra zi a lunii întâi“ și știm că Paștele cădea întotdeauna în cea de a patrusprezecea zi a acestei luni, ne dăm seama că Daniel a postit pe toată durata Praznicului și până după sărbătoarea azimilor. Erau zile în care evreii și aduceau aminte că Îl au pe Dumnezeu aproape. Cu toate acestea, rugăciunile lui Daniel au rămas fără răspuns. Cerul era închis, de nepătruns, ca o poartă de fier închisă.

Daniel nu era obișnuit cu așa ceva. În capitolul 9 am văzut că el s-a rugat și răspunsul a venit de îndată.

„Pe când încă vorbeam eu, mă rugam, îmi mărturiseam păcatul meu şi păcatul poporului meu Israel şi îmi aduceam cererile înaintea Domnului, Dumnezeului meu, pentru muntele cel sfânt al Dumnezeului meu; pe când vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit repede în zbor, iute, omul Gavril, pe care-l văzusem mai înainte într-o vedenie şi m-a atins în clipa când se aducea jertfa de seară. El m-a învăţat, a stat de vorbă cu mine şi mi-a zis: ,,Daniele, am venit acum să-ţi luminez mintea“ (Dan. 9:20-22).
Profetul nu era obișnuit să aștepte pentru un răspuns de la Domnul, în nici un caz pentru … 21 de zile.

Zilele de post au însemnat că Daniel n-a mâncat „bucate alese … de la masa împăratului“. Iar asta înseamnă că Daniel abandonase între timp dieta evreiască menționată la începutul cărții și mânca de obicei împreună cu ceilalți la masa imperială. Dacă ținem, seama că Daniel era atunci la vârsta de 85 de ani, cele 21 de zile de post au fost un adevărat sacrificiu.

Daniel nu a făcut acest sacrificiu pentru a obține un anumit favor din partea Domnului, ci pentru a-și exprima o stare lăuntrică. Inima sa era plină de tristețea pe care trebuia să o fi simțit și Dumnezeu în acele zile: în ciuda decretului dat de Cir poporul evreu a refuzat să se mai întoarcă în Israel!

II. Mesagerul ceresc
„În a douăzeci şi patra zi a lunii întâi, eram pe malul râului celui mare, care este Hidechel (Tigru)“ (Dan.10:4).

Nu știm de ce s-a întâmplat acolo și de ce Dumnezeu n-a așteptat ca Daniel să ajungă acasă, în camera lui de rugăciune, dar „arătarea angelică“ l-a luat prin surprindere:

„Am ridicat ochii, m-am uitat şi iată că acolo stătea un om îmbrăcat în haine de in şi încins la mijloc cu un brâu de aur din Ufaz. Trupul lui era ca o piatră de hrisolit, faţa îi strălucea ca fulgerul şi ochii îi erau nişte flăcări ca de foc, dar braţele şi picioarele semănau cu nişte aramă lustruită şi glasul lui tuna ca vuietul unei mari mulţimi“ (Dan. 10:5-6).
Totul în înfățișarea angelică descrie putere și luptă. Daniel a primit vizita unei ființe de pe tărâmul celălalt, din lumea nevăzută, dar foarte influentă în realitățile pe care le trăim noi pe pământ. Unii cred că a fost îngerul Gavril, alții cred că a fost arhanghelul Mihael, dar eu cred că a fost una din aparițiile dumnezeirii, o teofanie de dinaintea întrupării Fiului lui Dumnezeu. Cred că a fost o „christofanie“! Este suficient să compari descrierea lui Daniel cu descrierea făcută de apostolul Ioan în primul capitol al Apocalipsei, ca să-ți dai seama că avem de a face cu una și aceeași persoană:

„M-am întors să văd glasul care-mi vorbea. Şi când m-am întors, am văzut şapte sfeşnice de aur. Şi în mijlocul celor şapte sfeşnice, pe cineva care semăna cu Fiul omului, îmbrăcat cu o haină lungă până la picioare şi încins la piept cu un brâu de aur. Capul şi părul Lui erau albe ca lâna albă, ca zăpada, ochii Lui erau ca para focului, picioarele Lui erau ca arama aprinsă şi arsă într-un cuptor şi glasul Lui era ca vuietul unor ape mari“ (Apoc. 1:12-15).
Ioan L-a văzut pe Fiul lui Dumnezeu de după înviere, iar Daniel a văzut aceeași persoană înainte de întrupare. Isus Christos n-a fost „făcut“ la nașterea din fecioară, ci a preexistat dintotdeauna alături de Tatăl și de Duhul Sfânt. În alte instanțe de „christofanii“ descrise în Vechiul Testament, Isus Christos a fost numit în text „Îngerul Domnului“ (cu majusculă – Exod 3, Iosua 5, Judecători 6 și 13, Zaharia 1 și 3, precum și în alte locuri).

Într-o paralelă imposibil de ignorat, Îngerul Domnului din Vechiul Testament a apărut ca protector suprem al lui Israel, tot așa cum în Noul Testament Isus Christos este protectorul suprem al Bisericii. El a apărut ca să descopere adevărul, ca să-l trimită pe Moise la faraon, ca să-l încurajeze pe Ghedeon să pornească la luptă, ca să-l ordineze pe Samson ca judecător în Israel. De fiecare dată a fost implicat în păstrarea și propășirea poporului lui Dumnezeu. Psalmul 34 rezumă aparițiile Lui prin această afirmație:

„Îngerul Domnului tăbărăște în jurul celor ce se tem de El
şi-i scapă din primejdie“ (Ps. 34:7).
Acest „Înger“ i s-a arătat lui Avraam ca să confirme legământul, a venit ca s-o salveze pe Hagar și pe Ismael și s-a manifestat ca avocat pentru apărarea lui Zaharia (Zah. 3:1, 3-4, 6).

Cred că profetul Daniel L-a văzut pe Fiul lui Dumnezeu de dinaintea întrupării. Întâlnirea capătă dintr-o dată dimensiuni infinite și o importanță de cel mai înalt grad. Christos este „Căpetenia oștilor cerești“ și, având în vedere descoperirile pe care avea să i le dea lui Daniel, apariția Lui în acel loc și timp este cum nu se poate mai potrivită. Profeția descoperită avea să-i descrie lui Daniel conflictul extraordinar din lumea nevăzută, dintre îngerii lui Dumnezeu și îngerii întunerecului. El se desfășoară pe toată durata istoriei, acoperind perioada din vremea lui Daniel și până la vremea sfârșitului, în care arhanghelul Mihail va avea ultima biruință asupra forțelor demonice.

Profetul Daniel și prin el și noi, va afla ce încleștare extraordinară se petrece în lumea nevăzută pentru ca evenimentele istoriei umane să capete conturul planului pe care-l are Dumnezeu cu lumea. Forțe demonice extraordinar de puternice caută din răsputeri să-l zădărnicească..

Descrierea făcută de Daniel subliniază și ilustrează atributele dumnezeirii. Haina albă ilustrează sfințenia divină. Centura de aur ilustrează demnitate regală și bogăția de neegalat. Trupul ca o piatră de hrisolit este mânia divină în acțiune. Fața care strălucea ca fulgerul ilustrează atotputernicia, iar ochii ca niște flăcări de foc ilustrează omniștiința divină. Picioarele ca arama lustruită ilustrează judecata, iar glasul ca tunetul unei mari mulțimi ilustrează autoritatea Lui asupra istoriei.

La râul Tigru, profetul Daniel n-a văzut un înger dintre cei mulți, ci pe însuși Fiul lui Dumnezeu pornit să lupte și să-Și impună planul în istorie. Nu era pentru prima dată, ci pentru a treia oară că Daniel se întâlnea cu El. Prima dată L-a văzut în cuptorul aprins, unde a venit ca să-i protejeze pe cei care au refuzat să se închine chipului înălțat de Nebucadnețar de focul pedepsei. Cea de a doua a fost în vedenia descrisă în capitolul 7, unde acest „Fiul al omului“ a primit puterea absolută din partea Suveranului universului:

„M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui. I S-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-i slujească toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică şi nu va trece nicidecum şi Împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată“ (Dan. 7:13-14).
O întreită vedenie a Fiului lui Dumnezeu va avea și apostolul Pavel în Noul Testament. Și tot ca Pavel mai târziu, în această întâlnire de la râul Tigru numai preaiubitul lui Dumnezeu a avut descoperirea. Cei din jur n-au văzut nimic, dar au fost îngroziți de influența ei nevăzută:

„Eu, Daniel, am văzut singur vedenia, dar oamenii care erau cu mine n-au văzut-o; totuşi au fost apucaţi de o mare spaimă şi au luat-o la fugă ca să se ascundă! Eu am rămas singur şi am văzut această mare vedenie. Puterile m-au lăsat, culoarea mi s-a schimbat, faţa mi s-a sluţit şi am pierdut orice vlagă. Am auzit glasul cuvintelor lui şi, pe când auzeam glasul cuvintelor lui, am căzut leşinat cu faţa la pământ. Şi iată că o mână m-a atins şi m-a aşezat tremurând pe genunchii şi mâinile mele“ (Dan. 10:7-10).
Este evident că pământul nu este pregătit să se întâlnească cu sfințenia divină. Carnea și sângele nu sunt compatibile cu apropeierea divină. Intensitatea influenței divine asupra ființelor pământești dă pe față extraordinara dimensiune a atotputerniciei lui Dumnezeu și presiunea nemaipomenită pe care o exercită ea asupra tuturor lucrurilor create. Vă aduceți amite de reacția lui Isaia când a văzut ceva asemănător în templu (Isaia 6) sau de reacția patriahului Iov când a auzit vocea Celui Atotputernic:

„Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine,
dar acum ochiul meu Te-a văzut.
De aceea mi-e scârbă de mine
şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă“ (Iov 42:5-6).
Țineți minte reacția lui Petru în fața unei revelații asemănătoare:

„Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus şi I-a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos” (Luca 5:8).
Profetul Daniel n-a avut un vis, ci s-a întâlnit pentru o scurtă secvență de timp cu ceva coborât din dimensiunile lumii spirituale. Altfel spus, lui Daniel i s-a îngăduit pentru câteva clipe să pătrunde în realitatea înfruntării nemaipomenite care există în războiul ființelor cerești.

Oriunde sfințenia confruntă nesfințenia, cea din urmă este pusă pe fugă. Aduceți-vă aminte că în Apocalipsa 6, până și cei ce nu vor să i se supună lui Dumnezeu sunt îngroziți de prezența Lui:

„Împăraţii pământului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s-au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor. Şi ziceau munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului, căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui şi cine poate sta în picioare?” (Apoc. 6:15-17).
În fața Fiului lui Dumnezeu, profetul Daniel are aceeași reacție ca apostolul Ioan în Apocalipsa:

„Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort“ (Apoc. 1:17).
Dacă n-ar fi fost bunăvoința mesagerului ceresc, Daniel ar fi rămas leșinat la pământ. Nu este exclus ca „teofania Fiului lui Dumnezeu“ să fi fost acompaniată de alți doi îngeri, așa cum s-a întâmplat cu „cei trei îngeri“ care l-au vizitat pe Avraam în drum spre Sodoma (Gen. 18). Unul din îngerii însoțitori s-a atins de buzele profetului:

„Şi iată că o mână m-a atins şi m-a aşezat tremurând pe genunchii şi mâinile mele. Apoi mi-a zis: ,,Daniele, om preaiubit şi scump, fii cu luare-aminte la cuvintele pe care ţi le voi spune acum şi stai în picioare în locul unde eşti, căci acum sunt trimis la tine!“ După ce mi-a vorbit astfel, am stat în picioare tremurând“ (Dan. 10:10-11).
Întâlnirea cu Cel atotputernic l-a copleșit total pe bătrânul profet de 85 de ani. Fără puteri și cu gura plină de pământ, palid la față și abia în stare să îngâime câteva cuvinte, Daniel este portretul unuia copleșit de sfințenia și măreția divină. Niciunul din noi n-am fi fost altfel. Niciunul din noi nu vom fi altfel atunci când vom sta față în față cu Fiul lui Dumnezeu.

III. Mișcări de trupe în realmul nevăzut al îngerilor
Preocupat de viitorul imediat al Israelului, Daniel a avut privilegiul de a afla mult mai mult decât aceasta: o perspectivă panoramică a istoriei poporului ales până la vremea sfârșitului și o revelația despre clopotele angelice sub care își duc activitatea națiunile lumii. Să începem cu cel din urmă:

„El mi-a zis: ,,Daniele, nu te teme de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintâi zi, când ţi-ai pus inima ca să înţelegi şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău, şi tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum! Dar căpetenia împărăţiei Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile, şi iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor şi am ieşit biruitor acolo lângă împăraţii Persiei“ (Dan. 10:12-13).
Fără nici o îndoială, Daniel s-a întrebat: „Dacă mi-au fost ascultate cuvintele rugăciunilor încă din cea dintâi zi unde ai fost până acuma, timp de 21 de zile?“ Motivarea pe care a primit-o „l-a umplut de groază și a pierdut orice putere“ (Dan. 10:16). A fost nevoie de o nouă atingere din partea emisarilor cerești.

„Pe când îmi spunea el aceste lucruri, eu mi-am plecat ochii în pământ şi am tăcut. Şi iată că cineva care avea înfăţişarea copiilor oamenilor s-a atins de buzele mele. Eu am deschis gura, am vorbit şi am zis celui ce stătea înaintea mea: ,,Domnul meu, vedenia aceasta m-a umplut de groază şi am pierdut orice putere! Cum ar putea robul domnului meu să vorbească domnului meu? Acum puterile m-au părăsit şi nu mai am nici suflare!“ Atunci, cel ce avea înfăţişarea unui om m-a atins din nou şi m-a întărit. Apoi mi-a zis: ,,Nu te teme de nimic, om preaiubit! Pace ţie! Fii tare şi cu inimă!“ Şi, pe când îmi vorbea el, am prins iar puteri şi am zis: ,,Vorbeşte, domnul meu, căci m-ai întărit“ (Dan. 10:15-19).
Care a fost revelația care l-a înspăimântat pe Daniel? Iat-o: „ … căpetenia împărăţiei Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile, şi iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor şi am ieşit biruitor acolo lângă împăraţii Persiei“.

„Căpetenia împărăției Persiei“ despre care vorbea îngerul nu era un om, ci o teribilă entitate angelică, un dregător de rang înalt din stăpânirile demonice care domină lumea, devenită acum „împărăția lui Satan“.

A fost nevoie de ajutorul arhanghelui Mihail, ocrotitorul copiilor lui Israel, pentru ca mesagerul divin să străbată clopotul demonic așezat asupra împărăției Persiei. Lista nu s-a încheiat deplin, așa cum aflăm din versetul 20:

„Acum mă întorc să mă lupt împotriva căpeteniei Persiei şi, când voi pleca, iată că va veni căpetenia Greciei!“ (Dan. 10:20).
Pricepem că împărăția Satanei este foarte bine organizată teritorial, cu entități de rang înalt căutând să stăpânească și să influențeze conducătorii diferitelor națiuni ale lumii. Îngerii lui Dumnezeu se luptă cu aceste entități care caută să blocheze împlinirea planului lui Dumnezeu cu lumea și urmăresc să deraieze planurile Lui cu poporul ales.

Remarcați că între imperiul perșilor și cel al grecilor aveau să treacă peste două sute de ani, dar în sferele angelice se știa deja despre ceea ce avea să urmeze (!). Dumnezeu înalță și coboară împărății, dar Satan își trimite imediat emisarii la curțile acestor împărății ca să încurce lucrurile. Sociologia vorbește astăzi despre „ființa națională“ și „caracterul“ fiecărui neam în parte. Se prea poate ca aceste caracteristici să fie date de opresiunile demonice din lumea nevăzută. În anumite teritorii sau zone geografice se schimbă rânduirile și conducătorii, dar lucrurile se permanentizează într-un anumit fel, de parcă o putere nevăzută, ca un clopot uriaș, este așezat deasupra și-i face pe cei de dedesupt să se comporte și să gândească într-un anumit fel. Ca și în cazul lui Daniel, opresiunea acestor forțe poate fi înfrântă doar printr-un climat intens de post și rugăciune. Cam așa ceva ne-a spus și apostolul Pavel în epistolele sale:

„Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul“ (Efes. 6:11-13).
Demonii au fost activi în toată istoria omenirii și, fără îndoială, mai sunt și astăzi. Nu avem de a face simplu doar cu Grecia, Italia, Rusia, Iran, Libia sau America, ci cu activitatea unor mari căpetenii demonice. Dumnezeu trimite împotriva lor îngeri obișnuiți sau, când este cazul, căpetenii angelice de mare putere, cum este acest arhanghel Mihail, amintit în text. El este amintit de trei ori în Vechiul Testament și de două ori în Noul Testament (Daniel 10:13,21; 12:1; Iuda 1:9; Apoc. 12:7).

Într-o măiastră bătălie finală, Mihail îl va învinge pe Diavol și-l trimite în adânc:

„Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei, dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer. Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui. Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Lui, pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noapte îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte. De aceea bucuraţi-vă, ceruri şi voi care locuiţi în ceruri! Vai de voi, pământ şi mare! Căci Diavolul s-a pogorât la voi, cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme” (Apoc. 12:9-12).
IV. Mesajul despre istoria lumii
Conflictul angelic este între forțele care urmăresc să blocheze realizarea planului lui Dumnezeu cu lumea și armata de îngeri care-l slujesc pe Dumnezeu. Profetul Daniel era trist pentru că nu înțelegea istorie imediată legată de reîntoarcerea evreilor în țara promisă, dar Dumnezeu răspunde acestei curiozități cu o panoramă a viitorului. Scopul revelației este ca Daniel, și prin el și noi, să aibă încredere în puterea și providența divină. Oricât s-ar zvârcoli Satan și oricât de tumultoasă este istoria popoarelor, Dumnezeu este pe tron și supraveghează de acolo totul. El poate vesti evenimentele viitoare și ne poate asigura că ,,toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu și anume spre binele celor chemați după planul Său“ (Rom. 8:28). După descoperirile despre clopotele stăpânirilor demonice asupra popoarelor, profetul Daniel primește informații despre vremurile viitoare:

„Acum vin să-ţi fac cunoscut ce are să se întâmple poporului tău în vremurile de apoi, căci vedenia este cu privire tot la acele vremuri îndepărtate“ (Dan. 10:14).
Este clar că Daniel era preocupat de Israel, așa că Dumnezeu îi vestește ce va fi cu „poporul tău“. Ca să-l asigure că totul este sub controlul divin, Dumnezeu îi dă o panoramă istorică din vremea lui Daniel până în vremea lui Antichrist. Acesta este cuprinsul capitolului 11. Iar în capitolul 12 îi vestește ce se va întâmpla în vremea Necazului cel Mare până la învierea din morți, judecata de la urmă și intrarea în eternitate:

„În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceasta. Dar, în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte. Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru viaţa veşnică şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică. Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele în veac şi în veci de veci“ (Dan. 12:1-3).
Dumnezeu îi spune profetului Daniel că totul se va termina cu bine. Voievodul Mihail este suficient pentru biruința finală.

Importanța capitolului 10 pentru noi
Nu știu cum de a putut spune omul acela că nu vede nimic vrednic de predicat în acest capitol. Eu v-am plimbat doar puțin prin conținutul lui și am văzut o sumedenie de lucruri.

Am văzut ceva din caracterul lui Dumnezeu, sfințenia Lui, măreția Sa, slava Sa. Am văzut ceva despre rolul jucat de Isus Christos, Fiul Tatălui, în istorie. Am văzut ceva despre teribilul conflict angelic care se desfășoară în sferele nevăzute. Am văzut ceva din trăirile acestui om fără pereche preocupat până la patimă cu soarta poporului lui Dumnezeu, profetul Daniel. Am văzut extraordinara importanță și putere a rugăciunii. Am văzut delicatețea cu care se poartă Dumnezeu cu el, felul în care-l copleșește cu prezența sfințeniei Lui, dar îl și întărește cu puteri trimise prin îngeri. Am văzut harul prin care un bătrân neputincios și amuțit poate fi transformat într-un purtător de cuvânt al Celui Atotputernic. Aceasta ne poate da speranță și mie și ție, făcându-ne să credem că același Dumnezeu poate trece peste slăbiciunile și lipsurile noastre ca să vestească prin noi adevărul despre împlinirea planurilor Sale. Este cea mai mare și mai importantă lucrare pe care o putem face sub soare.
Daniel 11-12 – Promisiuni mărețe cu înțelegeri limitate
Capitolele 11 și 12 din cartea profetului Daniel sunt într-o oarecare măsură complexe și complicate. Nici Daniel atunci și nici noi acum nu putem spune că pricepem totul și toate. Evenimentele descrise lui Daniel în viitorul imediat cuprind o descriere atât de amănunțită și clară a conflictelor dintre dinastia Seleucidă și cea Ptolomeică încât i-a făcut pe criticii Bibliei să spună că Daniel le-a scris „after the facts“, după desfășurarea lor. Pretenția este ridicolă atâta vreme cât știe toată lumea că traducerea Vechiului testament și implicit a cărții lui Daniel s-a făcut în limba greacă în secolul III dinainte de Christos.

Cei patru împărați despre care ne spune textul din Daniel 11:2 că trebuie să mai fie în Persia au fost: Cambises (529–522), Pseudo-Smerdis (522–521), Darius I Histapes (521–486), și Xerxes (496–465), numit Ahașveroș în cartea Estera.

Cel mai important dintre cei patru și cel mai bogat a fost Xerxes, El a domnit peste un imperiu care se întindea de la Etiopia în Africa până la India în Asia și a râvnit să cucerească și Grecia europeană. În 480 și-a adunat o armată copleșitoare și a plecat. A fost însă înfrânt la Salamina și Samos, iar armata lui a pierdut bătălia decisivă de la Plataea. Toate acestea s-au petrecut ca încadrare în istoria biblică între capitolele 2 și 3 din cartea Estera. Xerxes s-a întors acasă umilit și a vrut să salveze aparențele printr-un banchet dat mai marilor peste ținuturi, abandonându-se în beții și în plăcerile produse de harem. Acest Xerxes acesta a fost asasinat August 465.

Împăratul viteaz pomenit în Daniel 11:3 este Alexandru cel Mare. Daniel știa deja despre ridicarea Greciei. Ca și în vedenia cu cele patru fiare, Daniel află iar soarta Imperiului Grec:

„Dar se va ridica un împărat viteaz, care va stăpâni cu o mare putere şi va face ce va voi. Şi, cum se va întări, aşa se va şi sfărâma împărăţia lui şi va fi împărţită în cele patru vânturi ale cerurilor, dar nu între urmaşii lui şi nici nu va fi tot atât de puternică pe cât era sub el, căci va fi făcută bucăţele şi va trece la alţii, afară de aceştia“ (Dan. 11:3-4).
Cele două împărății despre care este vorba apoi sunt două din sferturile împărțite după Alexandru cel Mare, Ptolomeii care au stăpânit în Egipt și Seleucizi care au stăpânit în Siria. Evreii s-au aflat la mijloc și au fost sfârtecați în aceste lupte. Cel mai mare rău l-a produs Antiohus Epifanes (223-187 î.Ch.). Numit și Antiochus III cel Mare, a pus la punct o armată foarte bună în Siria, a recucerit multe teritorii de la Egipt, dar a fost oprit din înaintarea sa în  217, când forțele lui au fost înfrânte. Asta nu i-a înfrânt și ambițiile sale politice, pentru că s-a redirecționat spre est și a cucerit teritorii până spre India.

În 201, Antiochus a asamblat iar o armată imensă, s-a aliat cu Filip al V-lea al Macedoniei și au pornit iar împotriva Egiptului (eveniment descris în Daniel 10:13-16) și au repurtat o mare victorie împotriva lui Ptolomeu V Epifanes. Deși le era interzis de Lege, unii dintre evrei s-au raliat cu dușmanii Egiptului sperând să nu mai plătească bir Egiptului, dar n-au reușit:

„În vremea aceea, se vor ridica mulţi împotriva împăratului de la miazăzi, şi o ceată de derbedei din poporul tău se vor răscula, ca să împlinească vedenia, dar vor cădea“ (Daniel 11:14).
Stopat în Egipt, Antiochus a cucerit cetate cu cetate teritoriile din Tir și Sidon și din Israel, numit în text „țara cea minunată“:

„Împăratul de la miazănoapte va înainta, va ridica întărituri şi va pune mâna pe cetăţile întărite. Oştile de la miazăzi, nici chiar floarea oamenilor împăratului nu vor putea să ţină piept, nu vor avea putere să se împotrivească. Cel ce va merge împotriva lui va face ce va voi şi nimeni nu i se va împotrivi; el se va opri în ţara minunată, nimicind cu desăvârşire tot ce-i va cădea în mână“ (Dan. 11:15-16).
A intrat apoi în scenă căsătoria ca unealtă de alianță politică. Antiohus s-a oferit să negocieze cu Egiptul și să i-a dea lui Ptolomeu al V-lea pe fata lui, Cleopatra, care avea pe atunci doar cinci ani.  După nuntă, Antiohus a sperat că fata lui va manevra din interior în favoarea lui, dar fata a fost credincioasă soțului ei și stratagema n-a reușit:

„Îşi va pune de gând să ia în stăpânire toată împărăţia lui şi, făcându-se că are gânduri curate cu el, îi va da pe fiică-sa de nevastă cu gând să-l piardă, dar lucrul acesta nu se va întâmpla şi nu-i va izbândi“ (Dan. 11:17).
Mereu nemulțumit și neastâmpărat, Antiohus s-a hotărât să-și atace fostul aliat și a plecat împotriva grecilor. A fost însă învins crunt la Termopile (191 î.Ch.) și Magnesia (189 î.Ch). Căpetenia pomenită în versetul 15 și care l-a învins pe Antiohus a fost consului și generalul roman Lucius Cornelius Scipio Asiaticus. El a coordonat răspunsul grecilor și romanilor și a biruit.

„Apoi îşi va întoarce privirile înspre ostroave şi va lua pe multe din ele, dar o căpetenie va pune capăt ruşinii pe care voia el să i-o aducă şi o va întoarce asupra lui. Apoi îşi va întoarce privirile înspre ostroave şi va lua pe multe din ele, dar o căpetenie va pune capăt ruşinii pe care voia el să i-o aducă şi o va întoarce asupra lui“ (Dan. 11:18).
Antiochus a murit în 187 î.Ch. și în locul lui a domnit Seleucus IV Philopator. Acesta a apăsat și mai mult asupra evreilor cerându-le mai mulți bani ca să poată plăti tributul datorat Romei.

La puțină vreme după ce l-a trimis pe Heliodorus să jefuiască bani Templului din Ierusalim, Seleucus a murit subit, probabil otrăvit și împlinind astfel versetul 20:

„Cel ce-i va lua locul va aduce un asupritor în cea mai frumoasă parte a împărăţiei, dar în câteva zile va fi zdrobit, şi anume nu prin mânie, nici prin război“ (Dan. 11:20).
Asta a deschis calea spre tron unui alt Antiochus Epiphanes, cel mai teribil dintre toți (Daniel 11:21–35). Expresia „Epiphanes“ înseamnă ,,cel slăvit“ și a fost însușită de mai mulți împărați ai vremii.

Despre acest om teribil am mai citit în cartea profetului daniel în pasajul din cap. 8:9-11, unde ne este descris co o înfățișare care-l prevestește pe viitorul antichrist:

„Dintr-unul din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miazăzi, spre răsărit şi spre ţara cea minunată. S-a înălţat până la oştirea cerurilor, a doborât la pământ o parte din oştirea aceasta şi din stele şi le-a călcat în picioare. S-a înălţat până la căpetenia oştirii, i-a smuls jertfa necurmată şi i-a surpat locul locaşului său celui sfânt“ (Daniel 8:9-11).
El și-a atribuit termenul de „cel slăvit“ dar îngerul Gavril îl numește „un om disprețuit“:

„În locul lui se va ridica un om dispreţuit, fără să aibă putere împărătească; dar se va ridica deodată şi va pune mâna pe împărăţie prin uneltire“ (Dan. 11:21).

Istoria ne spune că Antiochus nu era moștenitorul de drept la tron, dar l-a obținut prin viclenie. Adevăratul moștenitor, Demetrius Soter, era foarte tânăr și Antiohus s-a oferit să-i fie mentor pentru … o vreme. A pornit repede la război și, îmbinând forța brută cu abilitatea tactică. A biruit pe câmpul de luptă, dar n-a reușit să cucerească Egiptul. La masa tratativelor a promis marea cu sarea, știind că n-avea de gând să-și țină cuvântul. La fel au făcut și ceilalți, dar minciuna nu le-a folosit nici unora, nici celorlalți, pentru că Dumnezeu hotărâse altfel:

„Apoi va porni în fruntea unei mari oştiri, cu puterea şi mânia lui, împotriva împăratului de la miazăzi. Şi împăratul de la miazăzi se va prinde la război cu o oaste mare şi foarte puternică, dar nu va putea să ţină piept, căci se vor urzi planuri rele împotriva lui. Cei ce vor mânca bucate de la masa lui îi vor aduce pieirea; oştile lui se vor împrăştia ca un râu şi morţii vor cădea în mare număr.  Cei doi împăraţi nu vor căuta decât să-şi facă rău unul altuia, vor sta la aceeaşi masă şi vor vorbi cu viclenie. Dar nu vor izbuti, căci sfârşitul nu va veni decât la vremea hotărâtă“ (Dan. 11:25-28).
În drumul de întoarcere spre casă, Antiochus și-a ațintit privirile în 170 î.Ch. spre Ierusalim, jinduind la tezaurul de la Templu:

„Când se va întoarce în ţara lui cu mari bogăţii, în inima lui va fi vrăjmaş legământului sfânt, va lucra împotriva lui şi apoi se va întoarce în ţara lui“ (Daniel 11:28).
Ca un turbat, Antiochus a luat tot ce se putea lua, a oprit jertfele zilnice, a omorât o mulțime de evrei și a lăsat o mică armată să țină lucrurile sub control.

Doi ani mai târziu a plecat iar împotriva Egiptului, l-a invadat, dar avertismentele primite de la flota romană din regiune l-a pus pe fugă înapoi în țara lui:

„La o vreme hotărâtă, va porni din nou împotriva împăratului de la miazăzi, dar, de data aceasta, lucrurile nu vor mai merge ca mai înainte. Ci nişte corăbii din Chitim vor înainta împotriva lui, iar el, deznădăjduit, se va întoarce înapoi. Apoi, mânios împotriva legământului sfânt, nu va sta cu mâinile în sân, ci, la întoarcere, se va înţelege cu cei ce vor părăsi legământul sfânt.“ (Dan. 11:29-30).
Umilit, dar turbat de mânie, Antiohus s-a răzbunat iar pe evrei. Cu ajutorul unor evrei apostați, Antiochus a făcut prăpăd:

„Nişte oşti trimise de el vor veni şi vor spurca Sfântul Locaş, cetăţuia, vor face să înceteze jertfa necurmată şi vor aşeza urâciunea pustiitorului. Va ademeni prin linguşiri pe cei ce rup legământul“ (Dan. 11:31).
În 14 Decembrie 168 î.Ch., Antiochus Epiphanes a păngărit Templu, a ridicat în el o statuie a lui Zeus și i-a adus jertfă un porc. Îngerul Gabriel numește ce a făcut el „urâciunea pustitorului“.  Antichristul care va veni va urma și el aceeași cale, își va pune chipul său în Templu când, la jumătatea săptămânii a șaptezecea pomenită de Daniel, va rupe legământul făcut cu evreii și se va proclama pe sine drept adevăratul dumnezeu:

„El va face un legământ trainic cu mulţi timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădulhotărât’” (Dan. 9:27).

„Nişte oşti trimise de el vor veni şi vor spurca Sfântul Locaş, cetăţuia, vor face să înceteze jertfa necurmată şi vor aşeza urâciunea pustiitorului. Va ademeni prin linguşiri pe cei ce rup legământul“ (Dan. 11:31).

„De la vremea când va înceta jertfa necurmată şi de când se va aşeza urâciunea pustiitorului, vor mai fi o mie două sute nouăzeci de zile“ (Dan. 12:11)

„De aceea, când veţi vedea urâciunea pustiirii, despre care a vorbit prorocul Daniel, aşezată în Locul Sfânt – cine citeşte să înţeleagă! – … “ (Mat. 24:15; Marcu 13:14)
Antiochus a urmărit nici mai mult nici mai puțin decât grecizarea forțată a evreilor și scoaterea închinării la Iehova din viața lor națională. Prin forță sau prin mituire, el a reușit în mare măsură. Fiecare evreu a avut de ales între închinarea la Dumnezeul străbunilor sau supunerea față de noii conducători păgâni. Pedeapsa pentru nesupunere a fost moartea. Conducătorii evrei s-au dat de partea lui Antiochus Ephifanes, dar poporul gemea în țară și o familie de preoți, ceata Macabeilor, era gata de acțiune:

„Dar aceia din popor care vor cunoaşte pe Dumnezeul lor vor rămâne tari şi vor face mari isprăvi. Înţelepţii poporului vor învăţa pe mulţi. Unii vor cădea, pentru o vreme, loviţi de sabie şi de flacără, de robie şi de jaf. Când vor cădea, vor fi ajutaţi puţin, şi mulţi se vor uni cu ei din făţărnicie. Chiar şi din cei înţelepţi, mulţi vor cădea, ca să fie încercaţi, curăţiţi şi albiţi până la vremea sfârşitului, căci sfârşitul nu va fi decât la vremea hotărâtă. (Dan. 11:32–35).
Mattathias Macabeul (barosul sau ciocanul) împreună cu cei cinci fii ai săi, s-au răsculat, au strâns în jurul lor o armată și au început lupta. Eoismul lor a fost răsplătit de Dumnezeu și mica oaste a evreilor a biruit.

La exact doi ani, pe data de 14 Decembrie 165 î.Ch., Templul a fost curățit și rededicat Domnului. Ca prin minune, uleiul pus în sfeșnic, care era suficient doar pentru o singură zi, a ținut opt zile. Israelul lui Dumnezeu comemorează această minune în fiecare an, până astăzi. În Evanghelie, ea este amintită drept, „praznicul înoirii Templului“ (Ioan 10:22).

Iată ce scrie în Wikipedia:

„Rededicarea”, „Inaugurarea” romanizată și ca Hanukah, Hanukkah, Chanuka, ori Chanukah), reprezintă „Sărbătoarea inaugurării” și mai este cunoscută ca Sărbătoarea luminilor (Hag haUrim). Este o sărbătoare care durează opt zile (25 Kislev – 3 Tevet), comemorând rededicarea Templului din Ierusalim în urma victoriei revoltei conduse de frații Macabei asupra monarhiei seleucide din Siria, care încerca să distrugă religia evreiască și să elenizeze popoarele de sub dominația sa. Principalele evenimente asociate cu Hanuka s-au desfășurat între 165-163 î.e.n., deși lupta armată a Macabeilor împotriva grecilor a continuat încă mulți ani, până când evreii din Ereț Israel și-au dobândit de facto independența. Hanuka este așadar o sărbătoare postbiblică. Este o sărbătoare minoră, în timpul căreia în iudaism munca și alte activități nu sunt interzise. În comunitățile mixte cei care se alătură Festivalului Luminii trebuie să fie în spirit de odihnă în ajunul zilei de Sâmbătă (de erev Șabat) la 5 Candele și în ajunul lunii noi (de erev Roș Hodeș) la 7 Candele, ocazii când luminarea candelelor începe puțin înainte de asfințit., până când au putut aduce un alt ulei.

„După ce forțele lui Antioh IV au fost alungate de la Templu, Macabeii au descoperit că aproape tot uleiul de măsline pentru ritual a fost profanat. Ei au găsit doar un singur container care încă a mai fost sigilat de Marele Preot, cu suficient ulei cât să țină Menora în Templu aprinsă pentru o singură zi. Ei au folosit acesta, însă el a ars timp de opt zile (timp necesar să aibă ulei nou presat și pregătit)“

Antiochus a murit în anul 163 î.Ch. pe când se afla în Persia. Ajunsese să fie considerat nebun, iar numele i-a fost schimbat din laudă în poreclă, în loc de „Antiochus Epiphanes“ i-au spus „Antiochus Epimanes“, care înseamnă „Antiochus cel nebun“.

Aceste ultime două capitole din cartea profetului Daniel pot fi schițate astfel:

1. Profeții deja împlinite (Dan. 11:1–35)
a. Despre Persia — 11:1–2
b. Despre Grecia — 11:3–4
c. Despre Egipt și Siria — 11:5–20
d. Despre Antiochus Epiphanes și Siria — 11:21–35

2. Profeții neîmplinite încă (Dan. 11:36 — 12:13)
a. Despre Necazul cel Mare și Antichrist — 11:36 — 12:1
b. Despre Împărăția viitoare — 12:2–3
c. Sfaturi finale pentru Daniel (12:4–13)

Dincolo de viitorul apropiat, descoperirile fac aluzie la vremea sfârșitului îndepărtat, când un lider mondial nesățios și nebun va face prăpăd în lume, iar aventurilor lui le va pune capăt numai Domnul la cea de a doua Sa venire.

Daniel 11:36—12:13 – Lucrurile din urmă
Cu Daniel 11:36, profeția dată lui Daniel trece de la Antiochus la Antichrist, ultimul dictator al lumii.

Secvențele se succed astfel:

• Apariția lui Antichrist — 11:36–39
• Necazul cel Mare—12:1
• Răzoaie și invazii — 11:40–43
• Bătălia de la Armaghedon — 11:44–45a
• Revenirea lui Christos și nimicirea lui Antichrist — 11:45b
• Învierea celor morți — 12:2
• Împărăția slavei — 12:3

Apariția lui Antichrist (Dan. 11:36–39). Omul acesta nu va apare dintr-o dată ca un dictator de temut, ci va fi liderul unei confederații de zece state europene care va semna un tratat de pace și protecție cu Israelul, pe perioada când poporul lui Dumnzeu își va reclădi Templul. Este „cornul cel mic“ care apare dintre celelalte coarne menționate în Dan7:8, 19-25). La jumătatea săptămânii, el va rupe legământul cu evreii, va intra în Templu și se va declara drept dumnezeu (2 Tes. 2; Apoc. 13). Iată cum îl descrie Gabriel pe Antichrist:

„Împăratul va face ce va voi; se va înălţa, se va slăvi mai presus de toţi dumnezeii şi va spune lucruri nemaiauzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor şi va propăşi până va trece mânia, căci ce este hotărât se va împlini. Nu va ţine seamă nici de dumnezeii părinţilor săi, nici de dorinţa femeilor; cu un cuvânt, nu va ţine seamă de niciun dumnezeu, ci se va slăvi pe sine mai presus de toţi“ (Dan. 11:36-37).
Va fi un om fără religie și, după toate aparențele, homosexual. Va fi un om al războiului și al puterii. El va aduce haos pe pământ și vâltoarea luptelor va cuprinde toate națiunile.

„Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi. Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate“ (Matei 24:21-22; Apocalipsa 13 – 19).
Nu toată lumea va privi cu simpatie întronarea Antichristului în Ierusalim.

„La vremea sfârşitului, împăratul de la miazăzi se va împunge cu el. Şi împăratul de la miazănoapte se va năpusti ca o furtună peste el, cu care şi călăreţişi cu multe corăbii; va înainta asupra ţărilor lui, se va revărsa ca un râu şi le va îneca.  Va intra şi în ţara cea minunată, şi zeci de mii vor cădea. Dar Edomul, Moabul şi fruntaşii copiilor lui Amon vor scăpa din mâna lui“ (Dan. 11:40-41).

În profețiile anterioare, împăratul din nord a fost Siria , iar împăratul din sud a fost Egiptul. Aceste identificări nu mai sunt valabile aici. Majoritatea comentatorilor sunt de acord că împăratul de la miază-noapte este Gog, iar conflictele descrise de gavril aici sunt aceleași cu cele descrise în luptele lui Gog și Magog din Ezechiel 38 și 39.

Epicentrul confruntărilor finale va fi în valea lui Meghido, în răboiul numit Armaghedon (Apoc. 9:13–21; 16:12–16; Ioel 3:1–2, 12–14; Zah. 14:1–3).

„Îşi va întinde mâna peste felurite ţări şi nici ţara Egiptului nu va scăpa. Ci se va face stăpân pe vistieriile de aur şi de argint şi pe toate lucrurile scumpe ale Egiptului. Libienii şi etiopienii vor veni în alai după el. Dar nişte zvonuri venite de la răsărit şi de la miazănoapte îl vor înspăimânta şi atunci va porni cu o mare mânie ca să prăpădească şi să nimicească cu desăvârşire pe mulţi. Îşi va întinde corturile palatului său între mare şi muntele cel slăvit şi sfânt. Apoi îşi va ajunge sfârşitul, şi nimeni nu-i va fi într-ajutor“ (Dan. 11:42-45).
Înfruntarea de pe pământ nu va fi decât o reflectare a teribilei înfruntări din cosmosul supranatural. În capitolul 12, gabriel îi explică lui Daniel despre aceasta:

„În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceasta. Dar, în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte. Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru viaţa veşnică şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică.  Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele în veac şi în veci de veci“ (Dan. 12:1-3).
În Apocalipsa 20:1-7 este menționat de șase ori intervalul de ,,o mie de ani⁄. De la acest număr se trage termenul de „împărăție milenară“, în care mulți dintre cei morți vor învia și vor domni împreună cu Christos pe pământ (vezi și Isa. 2:1–5; 4:1–6; 11:1–9; 12:1–6; 30:18–26; 35:1–10.)

Gabriel îi dă lui Daniel câteva sfaturi finale, printre care și acela de a ,,pecetlui cartea până la vremea sfârșitului“ (Dan. 12:4). Aceasta garantează că cei care vor avea privilejul de a fi în viață în zilele din urmă vor avea o pricepere mai clară despre sensul profeției cuprinsă în carte.

„Tu însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte şi pecetluieşte cartea până la vremea sfârşitului. Atunci, mulţi o vor citi şi cunoştinţa va creşte“ (Dan. 12:4).
Pentru datarea împlinirilor profetice, pe lângă arhanghelui Gabriel mai apar înaintea lui Daniel încă două făpturi cerești, una fiind cea îmbrăcată în haine de in amintită anterior:

„Şi eu, Daniel, m-am uitat şi iată că alţi doi oameni stăteau în picioare, unul dincoace de râu şi altul dincolo de malul râului. Unul din ei a zis omului aceluia îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor râului: ‘Cât va mai fi până la sfârşitul acestor minuni?’ Şi am auzit pe omul acela îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor râului; el şi-a ridicat spre ceruri mâna dreaptă şi mâna stângă şi a jurat pe Cel ce trăieşte veşnic că vor mai fi o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme şi că toate aceste lucruri se vor sfârşi când puterea poporului sfânt va fi zdrobită de tot“
„Eu am auzit, dar n-am înţeles şi am zis: ‘Domnul meu, care va fi sfârşitul acestor lucruri?’ El a răspuns: ‘Du-te, Daniele! Căci cuvintele acestea vor fi ascunse şi pecetluite până la vremea sfârşitului. Mulţi vor fi curăţiţi, albiţi şi lămuriţi; cei răi vor face răul şi niciunul din cei răi nu va înţelege, dar cei pricepuţi vor înţelege“ (Dan. 12:5-10).
La insistențele lui Daniel de a primi o lămurire mai clară, răspunsul a continuat să fie criptic, scoțând încă o dată în relief că data va fi cunoscută doar de cei ce vor trăi vremurile din urmă:

De la vremea când va înceta jertfa necurmată şi de când se va aşeza urâciunea pustiitorului, vor mai fi o mie două sute nouăzeci de zile. Ferice de cine va aştepta şi va ajunge până la o mie trei sute treizeci şi cinci de zile! Iar tu du-te până va veni sfârşitul; tu te vei odihni şi te vei scula iarăşi odată în partea ta de moştenire, la sfârşitul zilelor’” (Dan. 12:9-13).
În 17 August 2019, am condus la cimitir (nume derivat de la „cimitirium“ care în latină era un loc de popas temporar peste noapte, un fel de han sau hotel) pe Eli Filipescu, căreia Dumnezeu i-a făcut harul să împlinească cu câteva zile în urmă vârsta de optzeci de ani. Serviciile de priveghi și de înhumare au fost pline de har și de mesaj din partea lui Dumnezeu. Eu, care tocmai terminasem nu demult studiul cărții profetului Daniel, am auzit însă ecoul unui alt mesaj care mi-a mângâiat adânc inima. Vi-l împărtășesc aici și vouă, tuturor celor care aveți, poate, nevoie de el.

Cartea lui Daniel se încheie cu un dialog purtat de foarte vârstnicul profet cu o ființă dumnezeiască venită să-i spune câte ceva despre viitorul Israelului și al lumii. Daniel ar fi vrut să înțeleagă mai multe și insistă cu întrebările. Este pus însă delicatețe la locul lui și trimis … la culcare:

„Eu am auzit, dar n-am înţeles şi am zis: ‘Domnul meu, care va fi sfârşitul acestor lucruri?’ El a răspuns: ‘Du-te, Daniele! Căci cuvintele acestea vor fi ascunse şi pecetluite până la vremea sfârşitului. Mulţi vor fi curăţiţi, albiţi şi lămuriţi; cei răi vor face răul şi niciunul din cei răi nu va înţelege, dar cei pricepuţi vor înţelege“ (Dan. 12:5-10).
La insistențele lui Daniel de a primi o lămurire mai clară, răspunsul a continuat să fie criptic, scoțând încă o dată în relief că data finalului va fi cunoscută doar de cei ce vor trăi vremurile din urmă:

De la vremea când va înceta jertfa necurmată şi de când se va aşeza urâciunea pustiitorului, vor mai fi o mie două sute nouăzeci de zile. Ferice de cine va aştepta şi va ajunge până la o mie trei sute treizeci şi cinci de zile! Iar tu du-te până va veni sfârşitul; tu te vei odihni şi te vei scula iarăşi odată în partea ta de moştenire, la sfârşitul zilelor’” (Dan. 12:9-13).
Există o vreme în care întrebările rămân fără răspuns chiar dacă cel care le pune este Daniel, „omul care are în el duhul dumnezeilor celor sfinți“ (Dan. 5:11).

„Iar tu, du-te până va veni sfârșitul; tu te vei odihni şi te vei scula iarăşi odată în partea ta de moştenire, la sfârşitul zilelor“.
Răspunsul făpturii cerești nu este un răspuns, dar este un mesaj. El ne spune câteva lucruri importante. În primul rând ne spune că este o vreme a slujiri și a ostenelii pentru Dumnezeu. La Daniel, vremea aceasta a început din tinerețe și a durat toată viața. Dacă a fost dus captiv pe la șaptesprezece ani și a trăit până în jurul vârstei de o sută, înseamnă că Daniel a cunoscut din plin ce înseamnă să-i slujești Domnului. Nu știm totul și nu știm toate faptele făcute de Daniel pentru Dumnezeu, dar știm care a fost scopul lor suprem.

Prin Daniel, Dumnezeu a făcut lumii întregi foarte clar că nu El trăiește în lumea noastră, ci noi trăim în lumea Lui, chiar și atunci când ni se pare, asemenea lui Nebucadnețar, că noi conducem totul!

Avem nevoie de această răsturnare de atitudine. Unora ni se pare că-i facem o favoare lui Dumnezeu atunci când recunoaștem că de fapt, și noi „credem în El“. Este un fel de a-i spune indirect că Îi îngăduim să existe și El în lumea noastră. Prin Daniel, înțelegem toți că Dumnezeu nu se mulțumește niciodată cu această situație, cu aceste „fărâmituri“ pe care i le aruncăm din când în când de la masa noastră. Trebuie să fim scuturați până când vom pricepe că lumea este a Lui, iar existența noastră în ea este doar un favor divin de care avem parte. Dumnezeu este totul, iar noi suntem nimic. Cei care-L cunosc pe Dumnezeu știu că El poate totul. Cei trei tineri au declarat în fața cuptorului arzând: „Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, POATE să ne scoată din cuptorul aprins, și ne va scoate din mâna Ta, împărate“ (Dan. 3:17).

Silit de proprii lui slujitori să-l arunce împotriva voinței lui pe Daniel în groapa cu lei, Darius s-a întâlnit și el cu această mărturie a unui copil al lui Dumnezeu:

„Şi, apropiindu-se de groapă, a chemat pe Daniel cu un glas plângăcios. Împăratul a luat cuvântul şi a zis lui Daniel: „Daniele, robul Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul tău, căruia Îi slujeşti necurmat, să te scape de lei?” Şi Daniel a zis împăratului: „Veşnic să trăieşti, împărate! Dumnezeul meu a trimis pe îngerul Său şi a închis gura leilor, care nu mi-au făcut niciun rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Şi nici înaintea ta, împărate, n-am făcut nimic rău!” (Dan. 6:21-22).
Chiar și când sunt pe tron, mai marii lumii nu pot să facă tot ceea ce doresc, dar copiii lui Dumnezeu știu întotdeauna că se bucură în slujirea lor de resursele Celui Atotputernic!

În al doilea rând, mesajul făpturii cerești ne spune că după vremea slujirii urmează o vreme a odihnei. „Tu te vei odihni“ îi spune făptura cerească lui Daniel. Moartea celor iubiți de Dumnezeu este ca o eliberare din trudă și o intrare în odihna cerească, de aceea este comparată și cu un somn. Dumnezeu știe că suntem obosiți de viață și ne-a pregătit la Sine un loc de odihnă.

În al treilea rând, mesajul făpturii cerești îi vorbește lui Daniel despre o vreme a răsplătirii: „ … şi te vei scula iarăşi odată în partea ta de moştenire, la sfârşitul zilelor.“ Cine a îndrăznit să spună că Vechiul Testament nu vorbește despre înviere? Probabil că n-a  citit niciodată cu atenție cartea lui Daniel! „La sfârșitul zilelor“, adică în zorii eternității, Daniel va învia din morți și va primi în sfârșit ceva care va fi al lui, numai al lui, întru totul al lui. Babilonienii l-au luat rob de tânăr și l-au făcut famen. Dintr-o lovitură i-au curmat astfel orice speranță să mai aibă vreodată o nevastă și niște urmași. A trăit toată viața pentru alții și a murit printre străini. Dumnezeu îl mângâie însă spunându-i că i-a pregătit deja o moștenire dincolo de înviere.

Metaforic vorbind, Dumnezeu spune că ,,cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele în veac şi în veci de veci“ (Dan. 12:3).

Daniel va fi probabil numele unei constelații din cerul slavei. Mă voi așeza bucuros sub constelația aceea și, într-un fel, chiar am și început să o fac. Acum aproximativ șaizeci și șapte de ani, părinții mei din familia Brânzei se gândeau cum să-l numească pe viitorul lor născut. Au ales atunci un personaj din Biblie care le-a plăcut și au spus; „Am vrea ca fiul nostru să semene cu el!“ Mi-au pus numele … Daniel, la fel ca sute și mii de alți părinți care au ales acest nume pentru băieții lor. „Famenul“ de altădată are deja zeci de mii de urmași în poporul lui Dumnezeu! Răsplata lui Daniel, cât putem noi să vedem deocamdată din ea, a început deja să se arate. Eternitatea ne va ajuta să o vedem în întregime.

Cum rămâne cu acele „o mie două sute nouăzeci de zile“ ? De ce atâta precizie îân lucrurile pe care nici nu le putem pricepe?

Fizicienii de astăzi ne spun că toată materia poate fi considerată o cantitate de informații posibil de pus în ecuații numerice. Părerea lor intră în armonie cu mesajul ființelor cerești. Vorbind despre Antichrist într-un mesaj anterior, Dumnezeu a spus că activitatea lui se va desfășura „în timp de o vreme, două vremi și o jumătate de vreme“ (Dan. 7:25), Cea de a doua parte a Necazul cel Mare este descrisă în aceiași termeni: „vor mai fi o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme“ (Dan. 12:11). Sunt aceleași cifre care apar și în Apocalipsa 12:14 și pot fi socotite și ca patruzeci și două de luni (Apoc. 11:2) sau 1260 de zile (Apoc. 11:3).  Din momentul semnării tratatului dintre Antichrist și Israel, ceasul împlinirii celei de a șaptezecea săptămâni profetice reîncepe să ticăie. Făptura cerească s-a jurat cu amândouă mâini îndreptate spre cer că așa va fi!

Cartea lui Daniel este una dintre cărțile profetice ale Biblie. Citindu-le ne putem da seama de două lucruri: de omniștiința divină care le cunoaște pe toate și de neștiința noastră care deocamdată „cunoaștem în parte“. Putem încheia acest studiu cu ceea ce a spus, proorocind și el, apostolul Pavel:

„Căci cunoaştem în parte şi prorocim în parte, dar, când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil, când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos, dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte, dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.“ (1 Corinteni 13:9-12).

Daniel

Cap. XIII – Conflict cu consecințele păcatului – moartea copilului Bat-Șebei

Cap. XIII – Conflict cu consecințele păcatului – moartea copilului Bat-Șebei

 

Lecția practică: Iubește-i pe ai tăi necondiționat și până la capăt!
Text: 2 Samuel 12:1-25
A fost David un tată bun? Nu vă grăbiți să răspundeți. Hai să stăm puțin de vorbă și să vedem. Știu că sunt unii care spun că „David a fost un împărat colosal, dar un tată catastrofal“. Au însă dreptate?

Dacă l-am întreba pe fiul său, pe Solomon, probabil că el ne-ar răspunde: „Nu există părinți ideali, pentru că nu există oameni perfecți. Nu există familii ideale. Nu există tați ideali și nu există copii ideali“. Ca întotdeauna, Solomon ar avea dreptate și de data aceasta. Ce ne spune Biblia despre David?

A fost David un tată care s-a temut de Dumnezeu? Bineînțeles. Am văzut deja lucrul acesta.

A fost David un tată plin de râvnă pentru poporul lui Dumnezeu și pentru casa Domnului? Da. Și asta am văzut deja.

A fost David un tată practicant al laudei și al rugăciunii? Cartea psalmilor ne arată cu prisosință aceasta.

Și-a învățat David copiii în „calea Domnului“? Mărturia lui Solomon din cartea Proverbe despre moștenirea primită în casă de la părinți ar trebui să ne convingă:

„Un fiu înțelept ascultă învățătura tatălui său, dar batjocoritorul n-ascultă mustrarea“ (Proverbe 13:1).
Solomon a „moștenit” de la tatăl său David pasiunea pentru proverbe. Aduceți-vă aminte de zicala citată de David în confruntările cu Saul:

„Răul de la cei răi vine”, zice vechea zicală. De aceea eu nu voi pune mâna pe tine”. (1 Samuel 24:13).

A fost David un om al pocăinței? Relația lui cu Natan ne arată clar acest lucru.

Atunci? …

Atunci cum explicăm mulțimea de probleme din viața copiilor săi? Este de ajuns să spunem că nu putem da întotdeauna toată vina pe părinții lor. Nu este drept să-i judeci întotdeauna pe părinți prin prisma copiilor lor. Adam a avut la început doi băieți, unul a fost bun, celălalt a fost … Cain. Iacov și Rebeca au avut doi gemeni și amândoi se băteau nu din cauza educației de la părinți; se băteau încă înainte de a se naște! Tatăl din pilda fiului risipitor a avut doi fii …. și exemplele ar putea continua …

Da, David a fost departe de a fi un tată ideal. Are însă și circumstanțe atenuante.

În primul rând, David a fost tată în același timp în care a fost și un împărat cu datoria de a zidi o împărăție. Este greu să fi tată când ești doar atât, dar să mai ai de îngrijit și de o țară, de un popor întreg și de formarea unei împărății în război cu toate popoarele din jur a fost o sarcină colosală! Când era acasă, când era pe câmpul de luptă! Când era acasă, când era în sala tronului cu datoriile împărătești. Primii șapte ani a stat la Hebron, apoi restul i-a petrecut reconstruind și întărind Ierusalimul.

David a purtat războaiele Domnului, ceea ce înseamnă că reușitele lui nu s-au datorat atât de mult lui însuși, cât factorului providențial. Dumnezeu i-a dat biruința în lupte. La fel este și cu viața de familie. Psalmul 127, un psalm al lui Solomon, fiul înțelept al lui David, ne spune foarte clar lucrul acesta:

„Dacă nu zideşte Domnul o casă,
degeaba lucrează cei ce o zidesc;
dacă nu păzeşte Domnul o cetate,
degeaba veghează cel ce o păzeşte“ (Psalm 127:1).
Poți să-ți dai tu toată sillința și să faci o pasiune din viața familiei tale, dacă Domnul nu zidește alături de tine, vei vedea surprins cum se înmulțesc problemele.

În al doilea rând, David a fost un poligam, un bărbat cu cel puțin șase neveste și cu peste nouăsprezece copii. Vă puteți închipui cum arăta casa lui? Citiți 1 Cronici 3:1-9 și numărați-i nevestele și copiii. Nu se știe precis câte și câți a avut. Noi nu știm precis.

Când îi aduna pe toți avea de fiecare dată un fel de „adunare generală“! Care soție era așezată mai aproape de el și care stătea mai spre ușă? Căreia îi schimba locul data viitoare și de ce? Cât despre copii … cred că-i punea la rând ca să-i poată mângâia măcar pe cap pe fiecare.

Chiar și pentru un bărbat cu resursele lui David o asemenea familie a fost ceva peste puterile lui. Și totuși … omul acesta s-a străduit, și-a dat interesul și și-a iubit foarte mult copiii. I-a iubit necondiționat, așa cum vom vedea în cazul lui Absalom și i-a iubit până la capăt. David a fost un tată care s-a luptat cu toți, până și cu Dumnezeu pentru copiii lui! Sunt cel puțin trei lucruri pe care le putem învăța ca tați de la David.

Un tată bun nu renunță niciodată la un copil al său
Ne putem analiza înaintea lui Dumnezeu să vedem dacă noi facem sau am face pentru copiii noștri ceea ce a făcut David pentru ai săi. Să luăm ca exemplu cazul copilului zămislit nelegiuit în pântecele unei femei de împrumut, pe care el a făcut-o văduvă și care devenise între timp nevasta lui. Evenimentul este descris în 2 Samuel 12:15-25. Biblia este foarte grijulie și corectă în felul în care așează cuvintele. Iată cum este descrisă situația:

„Domnul a lovit copilul pe care-l născuse lui David nevasta lui Urie şi a fost greu bolnav“ (2 Samuel 12:15).

Fusese un copil conceput într-un moment de neascultare, rodul unui păcat, pentru că femeia fusese pe atunci „nevasta lui Urie“. În fața posibilei tragedii, moartea copilului, David ar fi putut reacționa cu pasivitate și resemnare. El putea gândi cam așa: „Lasă-l să moară. Am destui. Am să mai am și alții. Mai bine așa, că altfel de ori de câte ori îl voi vedea pe acesta îmi va aminti de păcatul meu cu mama lui.“ Sau s-ar fi putut resemna în fața sentinței divine:

„ … pentru că ai făcut pe vrăjmaşii Domnului să-L hulească săvârşind fapta aceasta, fiul care ţi s-a născut va muri“ (2 Samuel 12:14).
David ar fi putut spune: „Dumnezeu este drept. Merit aceasta. Voi accepta pedeapsa. N-am ce face.“

Însă David nici nu se resemnează, nici nu acceptă. David se luptă „pe viață și pe moarte“ pentru acest copil al său. Imediat el intră în post și rugăciune, spunând prin aceasta: „Mai bine mor eu decât să-l omori pe copilul acesta!“

„David s-a rugat lui Dumnezeu pentru copil şi a postit şi, când a venit acasă, toată noaptea a stat culcat pe pământ. Bătrânii casei au stăruit de el să se scoale de la pământ, dar n-a voit şi n-a mâncat nimic cu ei“ (2 Samuel 12:16-17).

Gândul fundamental din acest episod este că, pentru David, Dumnezeu este cineva „cu care se poate sta de vorbă“. Iehova nu este o putere impersonală, nici un suveran rece și distant. El nu este implacabil ca un fel de destin orb și surd la sentimentele noastre. Nu este adevărat că „ce ți-e scris pe frunte ți-e pus!“ Cu Dumnezeu se poate sta de vorbă! Oricând, oriunde și despre orice! David nu stă departe de Dumnezeu și știe că Dumnezeu nu este departe de ceea ce se întâmplă. David nu spune în el însuși: „Mi-am făcut-o cu mâna mea. Asta este istoria. Nu mai pot schimba nimic. Așa trebuie să se întâmple”.

Ca și Avraam când a mijlocit pentru Sodoma, ca și Moise după ce poporul a ridicat vițelul de aur, David Îl cunoaște bine pe Dumnezeu și știe că se poate sta de vorbă cu El. Există lucruri pe care nu le putem cunoaște despre Dumnezeu, dar știm că în atotștiința Sa și în atotputernicia Sa, El acceptă să stea de vorbă cu noi. Nu știm nici noi de ce, dar așa este! Uitați-vă când vine El însuși pe pământ și vine să împlinească planul Lui, Fiul se clatină în Ghețimani și spune: „Tată, dacă este cu putință, depărtează paharul acesta de la Mine!“ (Matei 26:39). Isus este Dumnezeu, dar s-a redus la statura Lui de om și de pe această poziție, ne arată, ne învață că putem sta de vorbă liber cu Dumnezeu, Îi putem spune dorințele noastre. David a știu și el lucrul acesta și a făcut uz de el.

Un tată ca David are un Dumnezeu care este și al celor ajunși dincolo de moarte
Unii nu văd în Vechiul Testament credința în viața de dincolo de moarte și în înviere. Miopi sărmani. Să citească cuvintele lui David. Cei morți nu se pierd, nu se desfințează, ci-și continuă existența eternă. Când este clar că a murit copilul și David n-a reușit să-L înduplece pe Dumnezeu se întâmplă ceva care-i pune în uimire pe cei din jurul lui David:

„A şaptea zi, copilul a murit. Slujitorii lui David s-au temut să-i dea de veste că a murit copilul. Căci ziceau: „Când copilul trăia încă, i-am vorbit, şi nu ne-a ascultat. Cum să îndrăznim să-i spunem: ,,A murit copilul”? Are să se întristeze şi mai mult.”
David a băgat de seamă că slujitorii lui vorbeau în şoaptă între ei şi a înţeles că murise copilul. El a zis slujitorilor săi: „A murit copilul?”
Şi ei au răspuns: „A murit.”
Atunci, David s-a sculat de la pământ. S-a spălat, s-a uns şi şi-a schimbat hainele, apoi s-a dus în Casa Domnului şi s-a închinat. Întorcându-se acasă, a cerut să i se dea să mănânce şi a mâncat.
Slujitorii lui i-au zis: „Ce înseamnă ceea ce faci? Când trăia copilul, posteai şi plângeai, şi acum, când a murit copilul, te scoli şi mănânci!”
El a răspuns: „Când trăia copilul, posteam şi plângeam, căci ziceam: ,,Cine ştie dacă nu Se va îndura Domnul de mine şi dacă nu va trăi copilul?” Acum, când a murit, pentru ce să mai postesc? Pot să-l întorc în viaţă? Eu mă voi duce la el, dar el nu se va întoarce la mine” (2 Samuel 12:18-23).
David știa, așa cum le va aduce aminte Domnul Isus tuturor evreilor, că Dumnezeu s-a numit pe Sine „Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov“, un Dumnezeu al celor vii, care există, care sunt undeva unde îi știe Dumnezeu. Moartea nu este decât o poartă între lumea aceasta și lumea viitoare.

David le spune celor din jur: „Mi-ar fi plăcut să-L înduplec pe Dumnezeu să-mi lase copilul acesta să trăiască. Mi-ar fi fost drag să-l am cu mine, să-l cresc și să mă joc cu el, dar … Dumnezeu a decis altfel. Știu însă că mă voi întâlni cu el, când voi trece și eu „de partea cealaltă“.

David știe că Dumnezeu are puterea să păstreze ceea ce Îi încredințezi
Este nădejdea tuturor părinților credincioși din toate timpurile! Biblia nu încheie episodul acesta cu copilul Bat-Șebei aici, ci continuă cu istoria unui alt fiu pe care l-a avut David cu ea:

„David a mângâiat pe nevastă-sa Bat-Şeba şi a intrat la ea şi s-a culcat cu ea. Ea a născut un fiu, pe care l-a numit Solomon şi care a fost iubit de Domnul. El l-a încredinţat în mâinile prorocului Natan şi Natan i-a pus numele Iedidia (Iubitul Domnului), pentru Domnul“ (2 Samuel 12:24-25).
De ce a fost important să știm lucrul acesta? Biblia nu ne dă amănunte despre ceilalți copii pe care i-a născut Bat-Șeba lui David. De ce apare această completare aici?

Ce înseamnă „Solomon“? De ce i-a ales David tocmai numele acesta? Răspunsul este adânc. În clipa aceea, David era în conflict cu Dumnezeu și știa că trebuie să mai plătească vinovăția lui cu moartea a încă trei copii. Prin alegerea acestui nume, David cerșește înaintea lui Dumnezeu ceva pentru Bat-Șeba. El se știe vinovat față de ea și duce acum tratative cu Dumnezeu.

Oh! Este atâta gingășie în situația aceasta! Cineva ar putea scrie un roman sentimental de aici! David „o mângăie” pe nevasta sa, se culcă cu ea și-i dăruiește un alt fiu. Dar copilul acesta se afla sub același decret de moarte divin și Bat-Șeba poate să fie rănită iarăși, așa că David pune o petiție înaintea lui Dumnezeu, rugându-L să facă cumva o excepție. „Doamne, vreau pace! Cu ăsta te rog să faci pace! Este Solomon, Doamne! Copilul păcii! Eu am adus zbucium și blestem în viața acestei femei. Eu i-am omorât bărbatul și din cauza mea a pierdut copilul. Repară Tu ceea ce am stricat eu. Te rog să-i dăruiești pace prin copilul acesta. Fă să cunoască, să afle că Dumnezeul nostru nu este supărat pe ea. Nu o mai lovi pe ea pentru vina mea, ci fă pace cu ea prin copilul acesta. Tu poți s-o faci, Doamne!“

Ca să fie și mai sigur că acest copil al Bat-Șebei nu va avea soarta celui dintâi, David mai face ceva. Îl dă Domnului!

„El l-a încredinţat în mâinile prorocului Natan şi Natan i-a pus numele Iedidia (Iubitul Domnului), pentru Domnul.“

Natan a înțeles toată tărășenia, tot zbuciumul din inima lui David și toată speranța lui, l-a primit și l-a „înfiat“ pentru Domnul. Solomon a devenit „Iedidia“, copilul care va fi scutit de moarte pentru că este ascuns în Dumnezeu.

Simetric și simbolic, copilul acesta este dat Domnului ca să ajungă astfel „fiul Său preaiubit“, numire pe care o va purta Isus Christos printre oameni:

„ … şi Duhul Sfânt S-a pogorât peste El în chip trupesc, ca un porumbel. Şi din cer s-a auzit un glas, care zicea: „Tu eşti Fiul Meu preaiubit, în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea!” (Luca 3:22).
Conștient sau nu, Natan a călcat peste un tipar profetic, intuind că nu există har decât în dragostea imensă a lui Dumnezeu:

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică“ (Ioan 3:16).
Solomon, Iedidia, va deveni astfel „fiul lui David“, un tip profetic pentru Fiul lui Dumnezeu care va ridica păcatul lumii și va instaura Împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Împărăția lui Solomon va fi o împărăție de pace după cum a tatălui său David a fost una de război. Acest Iedidia se va îmbrăca în mantia mesianică a Celui care va veni apoi la „plinirea vremii“. Sunt lucruri adânci și tainice pe care doar cei familiarizați cu vocea Domnului le pot pătrunde.

Deocamdată, pentru noi, acest eveniment cu nașterea celui de al doilea prunc al Bat-Șebei este ocazia să descoperim în David convingerea nestrămutată că Dumnezeu poate să păstreze ceea ce i-am încredințat. Acesta este motivul pentru care în adunările noastre părinții își aduc copiii să-i dedice Domnului și să ceară protecția divină asupra lor. Am moștenit credința și convingerea lui David.

Iubește-i pe ai tăi necondiționat și până la capăt. Stai de vorbă mereu cu Dumnezeu despre ei. Trăiește în perspectiva de a petrece împreună cu ei veșnicia. Încredințează-i în mâna lui Dumnezeu pentru totdeauna.

A fost David „un împărat colosal, dar un tată catastrofal“? Nădăjduiesc că acum vă dați seama cât de superficială și de departe de adevăr este această afirmație.

Apocalipsa sau…Totalitarismul în cinci puncte. Distrugerea civilizației (I)  

ARTICOLE RELAȚIONATE
Ana-Maria Radulian: Dumnezeu nu ne-a chemat la ignoranță! E vremea să respingem minciuna
Probabil mulți dintre voi vă întrebați de ce sunt oamenii dispuși să creadă niște minciuni care pot fi atât de limpede demonstrabile? Am putea tinde să afirmăm, la prima vedere, că toată situația pe care o trăim este un profund paradox. Nu a fost la fel și pe vremea comunismului?

Noi, generația post-comunistă, suntem pe deplin șocați de ceea ce au trăit părinții și bunicii noștri; mai exact, nu ne vine să credem că au putut să accepte acele ” promisiuni și minciuni gogonate”. Însă persoanele care au trăit în teroarea totalitaristă au cu totul o altă părere.

Comunismul, după cum știm, a luat naștere în Rusia, îmbrățișând ideologia marxistă care cuprindea principii de-a dreptul idealiste. Dictatura socialistă nu a răsărit de pe o zi pe alta, ci a venit pe un fond deosebit de favorabil. Populația Rusiei era majoritar agrară și era guvernată de o monarhie absolută, deși revoluția industrială acapara din ce în ce mai mult statele apusene, care continuau să se devolte și să facă un pas uriaș în istorie. Așadar, sărăcia masivă și instabilitatea economică din Rusia au creat premise favorabile izbugnirii revoluției din 1917, condusă de Lenin și partidul său bolșevic. Ideologia lor marxistă promitea oamenilor egalitate absolută între clase, dizolvarea sărăciei și eliberarea de societatea capitalistă. În final, marxismul promitea o lume mai „bună”. Primul prim-ministru al Rusiei, Serghei Witte, a preconizat cu o deosebită acuratețe ceea ce reprezenta comunismul: „Progresul omenirii este de neoprit. Ideea de libertate va triumfa, dacă nu pe calea reformelor, atunci prin revoluție. Dar în această ultimă eventualitate, ea va lua naștere din cenușa unei istorii de o mie de ani, care va fi distrusă. (…) Încercările de a da viață idealurilor socialismului teoretic – care sunt sortite eșecului, dar vor fi fără îndoială puse în practică – vor distruge familia, credința, proprietatea, temeliile legii”. Și așa s-a petrecut! Procesul de distrugere a început treptat și a cuprins state întregi, ecoul său răspândindu-se dincolo de hotarele timpului. Dovadă este prăpastia formată între străbunicii și bunici/ părinții noștri. Pe vremea acestora din urmă, adică în plină eră comunistă, biserica, valorile creștine, istoria adevărată și accesul la informații veridice erau strict interzise. Nu e surprinzător deci ruperea aceasta de rădăcinile neamului. Nu e surprinzător faptul că din oamenii crescuți în sistemul totalitarist al secolului XX s-a născut generația noastră, o societate care îmbrățișează cu ușurință curentele din Occident, alegând să creadă în orice spiritism modern, în yoga sau în iubiri eliberatoare, lipsite de ” prejudicii”. Mai mult decât atât, se constată o îndepărtare tot mai mare de tradițiile și obiceiurile poporului român, uneori chiar indiferență sau dispreț față de costumele populare, cântecele și jocurile folclorice.

În acord cu Dicționarul explicativ al limbii române, civilizația reprezintă totalitatea bunurilor materiale și spirituale pe care le acumulează un popor de-a lungul timpului. Ei bine, tocmai civilizațiile de pe fiecare continent au fost programate la distrugere prin smulgerea, denigrarea și indiferența față de valorile fiecărui popor. Oamenii au primit în schimb o sumă de oportunități moderne prin care să își construiască o viață mai plăcută și mai ușoară, dar care să uite de trecutul adânc înțelenit în inima lor.

De ce acceptă oamenii, și mai cu seamă tinerii, totalitarismul de azi? Răspunsul este simplu. Fără credință în Dumnezeu, fără tradiții și fără dragoste față de valorile care definesc poporul din care face parte, orice om își pierde Sensul și idealurile din această viață trecătoare. Însă sufletul îi însetează fără încetare după un scop cert al existenței și astfel, acceptă cu zel ” adevărurile” propovăduite de noua ideologie.

Nu am fost creați să trăim în neant, ci fiecare ființă umană are nevoie de rădăcini bine înfipte atât în pământ, cât și în Cer. Doar atunci există certitudine că niciun curent progresist, niciun ateism mascat în diverse ideologii, nu va putea clătina verticalitatea sufletului.

https://www.activenews.ro/opinii/Totalitarismul-in-cinci-puncte.-Distrugerea-civilizatiei-I-168873

MODERNA cu METAL. Japonia confirmă oficial marile „teorii ale conspirației” despre vaccin: compuși magnetici în serul experimental aruncat la coș de Tokio

DE VLAD PÂRĂU
ARTICOLE RELAȚIONATE
Moderna sărbătorește profitul de 4 miliarde de dolari anunțând a treia doză a vaccinului. Directorul general a declarat că este doar începutul
EXCLUSIV. Bărbat decedat de Covid după vaccinarea cu serul experimental Moderna și după două săptămâni de spitalizare, cu întreruperea tratamentului pentru tensiune și diabet. Drama unei familii de VACCINAȚI ȘI INFECTAȚI din Bistrița-Năsăud
Japonia a suspendat joi utilizarea a 1,63 milioane de doze de vaccin Covid ModeRNA expediate către 863 de centre de vaccinare din întreaga țară, la mai mult de o săptămână după ce distribuitorul național, Takeda Pharmaceutical (4502.T), a primit rapoarte privind prezența unor contaminanți în unele fiole. Se crede că contaminantul găsit într-un lot livrat în Japonia este o particulă metalică, a relatat postul public de televiziune japonez NHK, citând surse din cadrul Ministerului Sănătății, potrivit Reuters.

NHK, într-un reportaj publicat joi seara târziu, a citat surse din cadrul Ministerului nipon al Sănătății care au declarat că se crede că contaminantul ar fi o particulă ce reacționează la magneți și, prin urmare, se bănuiește că ar fi un metal. ModeRNA a descris-o ca fiind „material sub formă de particule” care „nu a reprezentat o problemă de siguranță sau de eficacitate”…

Un reprezentant al Ministerului nipon al Sănătății a spus că nu a fost confirmată compoziția contaminantului. Într-o declarație, Takeda a spus că i-a cerut companiei ModeRNA să investigheze problema și că va colabora cu Ministerul pentru a înlocui stocul afectat.

Ministerul a descris suspendarea loturilor ModeRNA ca pe o măsură de precauție, îndemnând mai multe companii japoneze să renunțe la vaccinarea lucrătorilor și sugerându-i inclusiv autorității europene de reglementare a medicamentelor să demareze o anchetă.

Compania aeriană ANA Holdings Inc (9202.T) a declarat că se aprovizionase cu stocuri mai mari de ModeRNA și că va relua sâmbătă vaccinările, după o suspendare de doar două zile a acestora.

Un alt reprezentant al Ministerului nipon al Sănătății a declarat că va fi nevoie de „un timp” până când se va putea ști câte doze din lotul contaminat au fost administrate în Japonia. Kyodo News a estimat că cel puțin 176.000 au fost folosite, pe baza datelor municipalităților.

Vestea contaminării s-ar putea dovedi un nou eșec pentru campania de vaccinare din Japonia, care se luptă să convingă mai multe persoane, în special din rândul tinerilor, să se vaccineze. Cu toate acestea, Taro Kono, ministrul responsabil cu programul de vaccinare, a declarat că nu se așteaptă ca problema contaminării să afecteze obiectivul guvernului de a vaccina în întregime populația adultă până în noiembrie. Aproximativ 54% din populația Japoniei a făcut cel puțin o doză de „vaccin” Covid, potrivit unui sistem de urmărire al Reuters.

Producția de vaccinuri ModeRNA continuă în UE, în ciuda anchetei în curs privind incidentul de contaminare din Japonia

Producția de vaccinuri ModeRNA (MRNA.O) împotriva Covid-19 poate continua la o fabrică din Spania, a declarat vineri autoritatea de reglementare a medicamentelor din Uniunea Europeană (EMA), în timp ce efectuează o anchetă privind incidentul de contaminare metalică. Aceeași atitudine laxă a avut-o EMA și în privința vaccinului AstraZeneca, suspectat că produce cheaguri de sânge în organism, iar asta chiar și după ce jumătate din țările UE suspendaseră parțial sau total administrarea acelui produs.

Compania farmaceutică spaniolă Rovi, care îmbuteliază vaccinurile ModeRNA pentru piețele din afara Statelor Unite, a declarat că contaminarea ar putea fi cauzată de o problemă de fabricație pe o linie de producție. Un purtător de cuvânt a declarat că firma nu poate spune mai multe în timp ce o anchetă este în curs.

Autoritatea de reglementare a medicamentelor din Uniunea Europeană a declarat că investighează incidentul de la fabrica spaniolă, dar „nu a găsit motive pentru a solicita o suspendare temporară a producției” după o evaluare inițială.

„Producția vaccinului Covid-19 la Rovi poate continua, în urma unei evaluări preliminare a riscurilor”, a declarat Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) într-un comunicat remis Reuters.

„Este în curs de desfășurare o anchetă pentru stabilirea cauzei principale. EMA va fi în măsură să ofere mai multe informații pe măsură ce ancheta avansează”, a mai precizat Agenția.

ModeRNA a livrat până în prezent în UE aproape 75 de milioane de doze din „vaccinul” său Covid-19 bazat pe ARN mesager, arată datele publice ale UE. Compania americană are două contracte cu blocul comunitar pentru asigurarea de până la 460 de milioane de doze.

ModeRNA a suspendat lotul în cauză și două loturi adiacente.

 Fii risipitori si ratacitori ai Poporului Roman fenteaza cu spor …Patriarhul Daniel a cerut la rectificare 220 de milioane de lei pentru Catedrala Mântuirii Neamului

 

Cristian Andrei
https://romania.europalibera.org/a/patriarhul-daniel-solicita-220-milioane-lei-guvern-catedrala-mantuirii/31431455.html

 

Guvernul alocă în fiecare an o sumă dedicată cultelor religioase pe baza solicitărilor venite de la Secretariatul de Stat pentru Culte. Imagine generică cu Patriarhul Daniel
Distribuie

Surse guvernamentale au declarat pentru Europa Liberă că Patriarhia Română a transmis o solicitare Guvernului, prin intermediul Secretariatului de Stat pentru Culte, pentru a primi 220 de milioane de lei pentru continuarea lucrărilor la Catedrala Mântuirii Neamului.
Nu doar ministerele și agențiile guvernamentale se luptă pentru obținerea unei finanțări suplimentare la rectificarea bugetară, ci și cultele. Informațiile se obțin însă cu greu, existând mulți membri ai Cabinetului Cîțu care nu sunt la curent cu sumele care se vor aloca pentru cultele religioase în acest an.

Surse guvernamentale au declarat pentru Europa Liberă că Secretariatul de Stat pentru Culte a solicitat 401 milioane de lei la rectificarea bugetară. Din cei peste 400 de milioane de lei, cel mai important proiect îl constituie Catedrala Mântuirii Neamului. Potrivit surselor citate, Patriarhia Română a solicitat Guvernului 220 de milioane de lei (54 de milioane de euro) pentru continuarea lucrărilor la Catedrală. Metodologia prin care sunt solicitate este următoarea: fiecare entitate trimite un dosar la Secretariatul de Stat pentru Culte privind necesarul de finanțare și proiectul, iar dosarele sunt trimise către Ministerul de Finanțe.

În ultima versiune a rectificării bugetare, consultată de Europa Liberă, care a fost trimisă miercuri și Consiliului Economic și Social, se prevede alocare a 71,8 milioane de lei (14,4 milioane de euro) pentru sprijinirea cultelor religioase. Catedrala Mântuirii Neamului nu ar primi suma cerută de Patriarhie.

Există astfel o diferență de peste 330 de milioane de lei (66 milioane de euro) între solicitarea venită pe filiera Secretariatului de Stat pentru Culte și rectificarea gândită la Ministerul de Finanțe.

### VEZI ȘI… ###Nervi în Coaliție | USR PLUS se opune „tunului Romexpo” și cedării unor imobile către Biserica Ortodoxă
Negocierile nu s-au finalizat, susțin sursele citate, putând apărea noi modificări până la aprobarea finală a rectificării bugetare.

În bugetul pe 2021, s-a decis ca Biserica Ortodoxă să primească surse de finanțare prin trei programe, iar suma ajunge la peste 760 de milioane de lei.

Guvernul a alocat, suplimentar, în luna iunie, 20 de milioane de lei pentru Catedrala Mântuirii Neamului din bugetul pentru reparații și construcții noi lăcașuri de cult al Secretariatului de Stat pentru Culte, a informat profit.ro. Banii au fost acordați după o solicitare a Patriarhiei către premierul Cîțu.

Potrivit informațiilor de pe site-ul Secretariatului de Stat pentru Culte, până în luna mai au fost depuse aproape 1.000 de dosare din partea cultelor religioase pentru diferite obiective. Sumele solicitate diferă în funcție de fiecare unitate de cult.

Conform informațiilor, Catedrala Mântuirii Neamului ar mai avea nevoie de peste 450 de milioane de lei.

Primăria Generală a anunțat că nu va aloca resurse financiare pentru Catedrala Mântuirii Neamului, spre deosebire de perioada mandatului Gabrielei Firea în fruntea Capitalei.

Surse guvernamentale au declarat pentru Europa Liberă că Biserica Ortodoxă ar putea să mai primească bani la următoarea rectificare bugetară, cea din luna octombrie. Guvernul a alocat unităților de cult, în 2020, un sprijin financiar pentru repararea lăcașurilor de cult peste 250 de milioane de lei. În ultimii cinci ani, fondurile publice pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului au fost de peste 500 de milioane de lei.

Bancile, hypermarketurile si globalizarea

De ce oare manifestanţii greci au dat foc băncilor?

„Eşti dator la bancă? Ai credite restante? Ai ajuns în imposibilitate de plată? Te simţi sufocat?
Te rog să citeşti cu atenţie această analiză, să transpui propria ta experienţă peste ceea ce prezint aici şi vei realiza că drama pe care o trăieşti nu este un rezultat al alegerii tale în cunoştinţă de cauză! Şi nu este nici un efect al crizei mondiale! Iar apoi vom vedea împreună ce e de făcut!
Această analiză a situaţiei dezastruoase în care se află marea majoritate a oamenilor, datorită imposibilităţii rambursării creditelor bancare, este prezentată în patru capitole, patru articole separate:

Despre creditul tău restant
Băncile, hypermarketurile şi globalizarea
Creditul este afacerea  şi nu ajutorul băncii
S-a sinucis vreun angajat al firmelor de recuperare?„

Acesta este capitolul 2 al prezentării. În capitolul unu „Despre creditul tau restant si mafia sistemului bancar” am prezentat o situaţie generală legată de creditele bancare şi imposibilitatea celor mai mulţi de a le plăti!

Tot acest sistem de creditare este unul malefic, pus la punct prin procedura Globalizării şi în interesul controlului şi supunerii populaţiei! Nu numai în România se întâmplă asta.
Despre globalizare, criza mondială şi rezultatul acesteia am scris o carte pe care o puteţi descărca liber de pe blogul Manifest-Va fi revoluţie sau in documentarul video!

Trebuie totuşi să prezint aici câteva date:
Globalizarea este un procedeu prin care un interes local se extinde pe zone continentale şi apoi la nivelul întregului Glob pământesc (globalizare) prin decizie!
Eu fac o distincţie de termeni şi numesc astfel:

Mondializare – procedeul natural de extindere al intereselor la nivelui întregului Pământ
Globalizare ca fiind procedeul impus, invaziv, al acestei extinderi.
Spre exemplu, televiziunea, cultura (cartea, arta, expoziţiile), internetul, competiţiile sportive, transporturile aeriene, învăţământul, s-au extins natural la nivelul Pământului, deci putem spune că sunt parte din Mondializare!
Sistemul bancar, piaţa energetică, hidrocarburile şi oţelul, hypermarketurile şi mare parte din producţia de bunuri (alimentele şi electronicele), investiţiile în infrastructură, armamentul, produsele farmaceutice şi medicale, parte din industria auto şi transporturi sunt create prin acest procedeu numit Globalizare.
Globalizarea impune, nici nu întreabă şi nici nu cere acorduri! Faptul că România nu mai produce locomotive, vagoane, tractoare, camioane, maşini agricole, utilaje miniere şi vapoare, este un efect al Globalizării şi nu al pieţei libere! Dar pentru ca aceste evenimente să producă dependenţa totală a populaţiei faţă de producţia străină, trebuia ca o clasă politică să fie la dispoziţia lor şi să execute aceste ordine. La noi, procedeul dependenţei faţă de un interes străin s-a numit privatizare şi prin el s-a transferat interesul general (proprietatea de stat) în interes privat străin. Iar acum, clasa politică aflată la putere, execută fără să crâcnească dispoziţiile unor instituţii globaliste cum sunt FMI şi WB.

Lumea este condusă de un sistem politico-financiar, un monstru bine proiectat ce are rolul de a stăpâni lumea. In Prologul cărţii Manifest Va fi revoluţie am scris:
„Ca să stăpâneşti omenirea trebuie să-i condiţionezi existenţa sau să-i distrugi identitatea.
Existenţa înseamnă resursele necesare vieţii (aer, apă, energie, hrană, casă, altele) şi accesul la ele. Calea pentru acest control o formează banii prin sistemul financiar-bancar. Controlezi banii, controlezi existenţa.
Identitatea este dată de atributele fundamentale ale omului, amprenta sa umană, codul propriu şi reprezintă capacitatea de adaptare, cultura şi creaţia. Neamurile (naţiile) sunt formate din indivizi cu valori comune culturale, de limbă, de tradiţii. Distrugerea identităţii, înseamnă depersonalizare, robotizare, pierderea valorii culturale intrinseci. Calea pentru distrugerea identităţii e dată de politicile locale şi globale prin sistemul politic. Iar cine controlează sistemul politic, poate distruge identitatea.
Nişte minţi diabolice au unit cele două sisteme şi au format o decizie unică pe plan mondial, pusă in aplicare prin sistemul politico-financiar. Pentru că ei vor să stăpânească lumea!”

Am vrut să înţelegi că inrobirea ta e rodul acţiunii unor minţi malefice! Unor ticăloşi!

Unul din primele sisteme cu extindere de tip globalist a fost Sistemul Bancar. Este incredibil ce au ajuns să facă. Sistemul bancar mondial este cea mai mare instituţie de supraveghere şi control din lume! Bazele lor de date, declarate secrete, sunt utilizate direct şi indirect de instituţii ale statului şi ale globaliştilor! Prin credite şi carduri ei ştiu ce mănânci, ce boli ai, ce nevoi ai, ce venituri ai, îţi ştiu familia! Faptul că au ajuns să ceară cu nesimţire „motive bine întemeiate” dacă eşti în situaţia de a solicita o amânare a ratelor, deşi tu eşti clientul şi nu angajatul lor, nu trebuie să te mire! Clasa politică este supusă acestui sistem.

1989 – Romania – anul eliberării de sub jugul comunist! Ne-am eliberat de sub comunism şi am intrat sub jugul globalist! În timp ce noi trăiam euforia eliberării, în altă parte a lumii se făceau calcule care prezentau o situaţie de genul următor:
România – are 21 milioane locuitori pe 237500kmp, ieşire la Marea Neagră, are gurile Dunării (Delta) şi 1000km din fluviu navigabil, un canal Dunăre-Marea Neagră, poduri peste Dunăre, reţea completă de cale ferată, şosele, reţele electrice naţionale de înaltă şi medie tensiune, reţea de conducte petroliere şi de gaz metan, hidrocentrale, termocentrale şi centrală nucleară, teren agricol excedentar, produce oţel, maşini, utilaje, produse agricole şi alimentare, etc…
România era independentă energetic şi alimentar şi nu avea datorie externă! Asta nu era bine! Trebuia creată dependenţa! România era o ţintă cu 21 milioane consumatori şi cu perspectiva intrării în Comunitatea Europeană!
Au luat pe nimic partea de producţie şi resursele naturale! Dar mai trebuia ceva. Să controlezi populaţia şi să poţi intra cu reţelele de hypermarketuri! Sistemul bancar s-a ocupat de asta. Marile bănci au cumpărat băncile româneşti şi au început creditările. Odată cu ele au demarat procedeul de supraveghere şi control al populaţiei!
Hypermarketurile nu se puteau dezvolta în România dacă veniturile salariale rămâneau la 100 usd sau 100 euro-lună şi nici nu puteau aştepta creşterea acestor venituri! Şi atunci s-a aplicat procedura creditelor simple, creditelor directe, creditelor cu buletinul!
Ai fost încurajat să faci credite sub orice formă pentru că interesul general al sistemului financiar-politic era să te supună şi să te controleze! De-asta ţi s-au dat carduri şi credite de consum! Iar acum când criza mondială face ravagii şi tu nu reuşeşti să te mai descurci, băncile realizează profituri şi impun politici de stat! Acum înţelegi de ce manifestanţii greci au dat foc băncilor?
În alte ţări s-a încurajat creditarea pentru două generaţii (Japonia)! Adică să-ţi îndatorezi şi copiii faţă de acelaşi sistem!
Despre procedurile perfide ale Sistemului bancar citiţi şi Eleonore vs Luis

Vom vedea în capitolul următor „Creditul este afacerea  şi nu ajutorul băncii” ce-nseamnă creditarea  şi de ce băncile vor să pară fete mari deşi sunt venite de pe linia de centură!

Apocalipsa dupa…bancherii nesatui- Creditul este afacerea si nu ajutorul bancii-Banca nu împrumută! Banca face o afacere 

„Eşti dator la bancă? Ai credite restante? Ai ajuns în imposibilitate de plată? Te simţi sufocat?

Te rog să citeşti cu atenţie această analiză, să transpui propria ta experienţă peste ceea ce prezint aici şi vei realiza că drama pe care o trăieşti nu este un rezultat al alegerii tale în cunoştinţă de cauză! Şi nu este nici un efect al crizei mondiale! Iar apoi vom vedea împreună ce e de făcut!
Această analiză a situaţiei dezastruoase în care se află marea majoritate a oamenilor, datorită imposibilităţii rambursării creditelor bancare, este prezentată în patru capitole, patru articole separate:

Despre creditul tău restant
Băncile, hypermarketurile şi globalizarea
Creditul este afacerea  şi nu ajutorul băncii
S-a sinucis vreun angajat al firmelor de recuperare?„
Acesta este capitolul 3 al prezentării. În capitolul unu „Despre creditul tau restant si mafia sistemului bancar” am prezentat o situaţie generală legată de creditele bancare şi imposibilitatea celor mai mulţi de a le plăti iar în capitolul 2 am văzut ce-nseamnă o politică globalistă şi cum au apărut hypermarketurile cu sprijinul sistemului bancar!

L-am auzit pe preşedintele în exerciţiu al României declarând o prostie fără margini auzită probabil pe la discuţiile cu FMI sau cu vreun consilier şcolit la fară frecvenţă! O placă învechită care spune „Trebuie rambursate creditele indiferent de situaţia oamenilor pentru că în bănci sunt banii deponenţilor”!

Este un fals grosolan şi o minciună fără margini!

În primul rând că nu există niciunde specificat, în condiţii sau contract, că atunci când depui banii în bancă, ea, banca, poate să facă plasamente cu banii tăi, ca să obţină profit! Niciunde nu vei găsi asta la vreo bancă dar vei găsi la fondurile financiare, vezi şi cazul FNI – Fondul Naţional de Investiţii! Nici macar faptul că banca va acorda credite din banii tăi nu vei găsi! Cereţi băncii să vă arate aceste clauze contractuale! Nu au ce să vă arate!
Împrumuturi acordă Casele de Ajutor Reciproc, acolo unde sunt îndeplinite trei condiţii:Acţionează în sistem închis, între membri casei
Fondurile provin din depunerile membrilor (depozite şi cotizaţii)
Rambursarea se face la valoarea împrumutului plus comision de administrare şi o dobândă care să acopere inflaţia
Banca este o organizaţie care face afaceri prin acordarea unor credite. Banca nu te ajută, nu te împrumută! Afacerea băncii este simplă: pe baza unui contract de credit, banca îţi pune la dispoziţie o sumă de bani pe o perioadă de timp iar tu vei returna suma plus dobânda prevăzută în contract! Băncile îşi acoperă cheltuielile prin comisioane bancare iar din dobândă acoperă inflaţia şi realizează profitul. Banca plasează nişte bani printr-un credit către tine, nu pentru a te ajuta ci pentru a realiza profit! Banca face o afacere când acordă credite! Împrumutul între oameni este un ajutor pentru că restitui aceiaşi bani! Împrumutul bancar este o afacere pentru că se plasează nişte bani pentru a realiza profit! Dobânda este profitul băncii!
Afacerile au întotdeauna o doză de risc. Pentru a-şi limita riscurile, băncile îşi asigură riscul de neplată la un asigurator. Pentru creditul tău de 5000 euro se plătesc 100-400 euro la asigurator (societate de asigurări) sub forma unei poliţe de asigurări, iar în cazul în care tu nu mai poţi plăti, asiguratorul despăgubeşte banca! Deci banca oricum iese în câştig!
Creditele se acordă pe un anumit termen, de la un an la treizeci de ani sau mai mult! Fiind o afacere, ea trebuie să înceteze de drept la sfărşitul perioadei contractuale. De aici încep problemele tale, pentru că băncile au creat un sistem de control suprastatal iar justiţia nu dispune de toate pârghiile pentru a-ţi reda libertatea faţă de acesta.Biroul de Credit – Sistemul bancar şi-a luat măsuri înfiinţând un Birou de Credit, care gestionează o bază de date cu toţi cei ce au contractate credite bancare. Această măsură este luată, declarativ, pentru a împiedica un rău platnic să contracteze credite cu alte bănci. În realitate este o bază de date la care are oricine acces şi cu atât mai mult instituţiile guvernamentale şi globaliste. Nu există secret bancar.
Asiguratorul – A doua măsură de protecţie a sistemului bancar este dată de asigurarea creditelor pentru riscul de neplată. Un asigurator, care are în spate un fond financiar, pe baza unui comision, asigură riscul de neplată al creditului către bancă printr-o poliţă de asigurare! Dacă tu nu respecţi perioada de rambursare, banca îl consideră scadent anticipat şi îşi acoperă pierderea prin încasarea poliţei de asigurare!
Recuperatorul – Mai este banca în drept să exercite presiuni asupra ta? NU. Are asiguratorul dreptul să exercite presiuni asupra ta? NU. Pentru că nu e parte din contract. Dar, în loc să închidă contractul şi să-şi vadă fiecare de ale lui, aşa cum e normal, se procedează la cesiunea creanţei. Adică dreptul băncii de a încasa ratele creditului de la tine, le cedează  unei firme numite „de recuperare pe cale amiabilă”. Deşi banca şi-a încasat drepturile din asigurare!
Vom vedea în partea a patra ce trebuie făcut cu ei! Pentru ca ai de dus o luptă cu un sistem! Un sistem ticălos care nu este interesat de faptul că tu ai rămas fără venituri şi nu mai poţi plăti! Moartea ta poate fi una din clauzele prin care asiguratorul despăgubeşte sau recuperatorul încasează asigurarea! Ai de dus o luptă! Fă de bine şi nu te da bătut!

Despre creditul tau restant si mafia sistemului bancar 

Te rog să citeşti cu atenţie această analiză, să transpui propria ta experienţă peste ceea ce prezint aici şi vei realiza că drama pe care o trăieşti nu este un rezultat al alegerii tale în cunoştinţă de cauză! Şi nu este nici un efect al crizei mondiale! Iar apoi vom vedea împreună ce e de făcut!

Mai mult de jumătate din populaţia ţării are angajate credite bancare iar o parte extrem de importantă a ei, treizeci la sută, nu-şi mai poate respecta angajamentele de plată! La un asemenea nivel nu se mai poate vorbi despre eroare individuală sau despre rea intenţie! Nu sunt în România cinci milioane de oameni tâmpiţi sau hoţi! Şi în nici un caz nu este o reavoinţă sau politici de creditare greşite (aşa apreciază conducerea statului şi a sistemului bancar din România)! Mi-e scârbă să-l mai văd pe omul ăsta, Traian Băsescu, ajuns preşedinte al României prin slugărnicie excesivă faţă de structuri externe ţării, dând vina pe oamenii care au făcut împrumuturi la bănci! Nu numai el, dar şi Mugur Isărescu promovează aceeaşi acuzaţie asupra omului care s-a îndatorat! Despre purtătorul de cuvânt al bancherilor mondiali (spus şi al BNR),  Adrian Vasilescu, nici nu mai e nevoie să mai spun ceva. Priviţi-l! I se umezesc ochii când se referă la dreptul băncilor asupra oamenilor!

În Grecia este aceeaşi situaţie, în Bulgaria, Spania, Polonia, Ungaria, Slovacia şi alte ţări, lumea a ajuns disperată datorită situaţiei datoriilor către bănci! Cu toate acestea, băncile realizează profituri imense pentru o lume din ce în ce mai săracă!

Poate cineva să creadă că toate acestea sunt întâmplări sau consecinţele crizei mondiale? Poate cineva să mai creadă că zeci si sute de milioane de oameni au greşit făcând împrumuturi bancare şi apoi rămânând fără venituri? În România situaţia este şi mai grea datorită administraţiei proaste a statului şi a slugărniciei excesive faţă de interese externe!

Oamenii sunt împovăraţi de datorii iar după ce au fost îndemnaţi să facă tot felul de credite bancare, acum sunt lăsaţi să urle în pustiu. Presa e plină de cazuri de sinucideri pentru că oamenii nu mai rezistă psihic presiunii exercitate de către firmele de recuperare!

De ce s-a ajuns aici? Ce înseamnă datoria bancară? Al cui e jocul ăsta mizerabil şi ce facem să scăpăm de porcăria asta?
În următoarele articole vom intra în miezul acestei structuri de tip mafiot!

Imaginile dezastrului lăsat în urmă de incendii. Greenville, orașul verde de altădată, pare acum locul unei explozii nucleare-   este un oraș fantomă

Incendiile de vegetație și-au demonstrat anul acesta din plin forța distrugătoare. Favorizate de condițiile meteo excepționale, cum sunt cupolele de căldură care au ținut constant mercurul termometrelor la 40 de grade Celsius, valurile de foc cu flăcări de până la 30 – 40 de metri înălțime au pârjolit totul în cale. Orașul Greenville din California pare acum un platou de la Hollywood. Dar dezastrul este cât se poate de real.

Cât vezi cu ochii, numai ruine, fum și cenușă… Greenville, orașul verde de altădată, este un oraș fantomă. Dezastrul lăsat în urmă de incendiile de vegetație este atât de mare, încât ai impresia că traversezi locul unei explozii nucleare, care a ras totul în cale. Doar câțiva pereți din structura de rezistență au rămas în picioare, iar asta accentuează și mai mult senzația de catastrofă, pentru că înțelegi că aici, între ruinele fumegânde, altădată erau case, magazine, biserici, biblioteca orașului. Acum, vezi doar ferestre oarbe și cadre de uși care se deschid spre nicăieri.

Căldura degajată de valul de foc a fost atât de mare încât stâlpii de iluminat s-au îndoit ca niște lumânări din ceară. Singurele structuri cruțate parțial de foc sunt o benzinărie și ceea ce pare a fi fost o biserică.

În tot acest dezastru, tronează parcă neatinsă de flăcări statuia unui vultur cu aripile întinse, pregătit parcă să-și ia și el zborul din acest loc de coșmar.

Pe străzi sau ce a mai rămas din ele, câțiva oameni veniți să vadă dacă a mai rămas totuși ceva de recuperat și echipaje de poliție, care trebuie să vegheze dacă mai mocnește focul undeva sub mormanele de dărâmături. De altfel, peste tot este un fum greu, înecăcios, prin care lumina soarelui abia trece, și un miros greu, de materiale arse.

Așa este și în afara orașului, pe kilometri întregi, pentru că și pădurea fumegă încă. Pompierii verifică potențialele focare și le sting, pentru a nu provoca alte incendii. În jurul lor, peisajul apocaliptic este completat de mașini abandonate în pădure. Poți doar să speri că proprietarii lor au reușit să scape de flăcări, lăsând în urmă tot ce aveau.

 

 TOT CEREM JUDECAREA LUI ION ILIESCU pt genocid si tradare a tarii