Cine are Salvie in grădină, işi are ” salvată” viaţa

fff  (Salvia officinalis) – ”FLOAREA MAICII DOMNULUI”  are numeroase proprietati benefice pentru om dar si pentru plante deoarece alunga insectele ca musca morcovului sau fluturele verzei.

 

Salvia culinara este o planta erbacee perena cu frunze gri si aspect lanos care adauga prospetime mancarurilor. Spinii florilor purpurii sau albastre apar la mijlocul verii.

Numele popular: Salvia comuna, salvia de gradina, se mai numeşte jaleş-de-grădină, salbie, cilvie, jalnică, selghie.
Expunere la soare: In general, prefera soarele. Are nevoie de niste umbra in zonele mai inalte.
Marimea la maturitate: Inaltime: 30-60 cm, Latime: 30-60 cm
Perioada de inflorire/Zile pana la recoltare: Infloreste in mijlocul verii. Ar putea inflori in primul an depinzand de marime si loc.

Permiteti plantei sa creasca nerecoltata pentru primul an. Frunzele pot fi recoltate oricand desi sunt considerate cele mai bune fie inainte, fie imediat dupa inflorire.

 Varietati  de salvie:

 

Salvia officinalis obisnuita este excelenta pentru a fi folosita ca si condiment si nu este pretentioasa in gradina.

Pentru varietate si atractivitate, incercati una dintre urmatoarele:

  • Salvia officinalis cv. Tricolornu este atat de mare precum S. Officinalis dar, culorile verde, alb si roz/purpuriu fac din acest soi atat o iarba ornamentala cat si una culinara.
  • Salvia officinalis cv. Purpurescensare frunze tinere de un purpuriu adanc care cand se maturizeaza au culoarea rosu de Burgundia.
  • Salvia officinalis cv. Aureaeste o planta compacta, cu frunze galbene si moi si cu flori purpurii.

 

Utilizarile salviei

 

Frunzele  sunt un condiment popular pentru fripturi. Ele pot fi folosite atat proaspete cat si uscate. Din salvie se face de asemenea un ceai bun. Frunzele si ramurile sunt adesea folosite in obiecte de artizanat precum ghirlandele.

 

Salvia: cultivare si intretinere

Plantele de salvie pot fi inmultite prin seminte, butasi de radacina si transplatare. Semintele de salvie trebuie sa fie sadite cat timp sunt proaspete. Semintele nu se pastreaza bine si, chiar daca sunt proaspete nu sunt toate viabile si nu se prind prea repede. Butasii de radacini pot fi propagati prin stratificare. (Apasand in jos radacinile laterale, astfel incat sa fie in contact cu solul).

Salvia prefera un loc cald, cu sol umed, desi nu tolereaza caldura extrema. Nu este pretentioasa in privinta  tipului de sol, cu exceptia faptului ca acesta trebuie sa fi bine drenat. Toaletarea dupa inflorire o va pastra atractiva, impiedicand-o sa devina prea lemnoasa ori prea raspandita. Fertilizati in fiecare primavara.

Salvia se simte foarte bine cand creste in ghivece. Daca vreti sa cultivati salvie in interior, va trebui sa-i dati lumina puternica si directa. Putini daunatori ii creeaza probleme, cel mai mare rau este provocat  apa in exces, lumina insuficienta si lipsa de toaletare.

Planta devine o tufa lemnoasa, care trebuie inlocuita la fiecare 3-4 ani. Recoltarea si toaletarea frecventa ajuta plantele sa se revigoreze. Cand planta este in floarea varstei, este un adaos atractiv atat la gradinile cu ierburi cat si la bordurile ornamentale. Varietatile purpurie, aurie si tricolora se potrivesc in special ca si plante de margine.

Salvia (Salvia officinalis) este un arbust de talie joasă, cultivat în scop ornamental, dar și pentru proprietățile sale farmaceutice. Are înălțimea de 30-100 de centimetri și înflorește vara și toamna, cu flori violet, albe sau galbene. În scop curativ se utilizează frunzele, pentru a prepara ceaiuri, tinctură, ulei, vin, pentru efectul lor carminativ, coleretic, antidiareic, dar și ca expectorant sau hipoglicemiant. În aplicații externe, salvia are proprietăți cicatrizante, antiseptice și emoliente. Fiind o iubitoare a climatului cald, salvia se dezvoltă bine în regiunea țării noastre.

Înființarea culturii și condiții de mediu

Salvia preferă climatul tropical, dar crește și în zone mai reci, dacă este protejată pe timpul iernii. Planta crește în solurile fertile și bine drenate; puteți folosi gunoi de grajd sau compost  înainte de plantare, dacă solul din grădină este sărac.

Semințele de salvie se pot planta direct în grădină, în luna aprilie. Pentru a grăbi germinarea, ele se lasă peste noapte în apă la temperatura camerei. Semințele mai pot fi plantate în jardiniere pentru a obține răsaduri. În acest caz, plantele se mută în grădină în martie sau când ating măcar 2,5-5 cm în înălțime. Între plante se lasă o distanță de 40-60 de cm și, dacă plantați mai multe rânduri, lăsați un spațiu de 15 cm între acestea.

Îngrijire

Salvia se udă săptămânal din abundență, dacă sezonul nu este unul ploios. Deoarece este sensibilă la buruieni, sunt necesare mai multe pliviri și prașile. Odată cu al doilea an de cultură, primăvara se realizează întinerirea plantelor. În acest scop, se taie tulpinile din anul precedent la 8-10 cm de sol și la 10-12 cm în anii următori, pentru a asigura o dezvoltare mai bogată.

Recoltare și depozitare

În primul an, frunzele de salvie se recoltează o singură dată, toamna, înaintea înfloririi. În următorii ani, se pot culege de 2-3 ori, în timpul verii. Frunzele se pun la uscat în încăperi bine aerisite și lipsite de umezeală, în straturi subțiri care se întorc periodic. După uscare, ele pot fi păstrate în săculeți textili sau pungi de hârtie, ferite de umezeală și lumina directă a soarelui.

 Salvia uscata, pusa in dulap, alunga insectele din locuinta. Uleiul esential de salvie este folosit in parfumerie iar frunzele de salvie sunt folosite cu succes in fitoterapie. In gastronomie este folositǎ pentru a condimentarea de carne alba, in retetele cu branza si in omlete.

Denumirea de salvia, in limba latina, inseamna ,,salvare” (vindecare, insanatosire). Se mai numeste “floarea Maicii Domnului” dupa cum reiese din scrierile vechi: “Cand Maica Domnului a trebuit sa fuga cu copilul Isus in fata lui Irod, a rugat toate florile de cimp sa o ajute insa niciuna nu i-a oferit adapost. Atunci s-a inclinat catre salvie iar aceasta i-a oferit refugiu. Sub frunzele sale dese, ocrotitoare, a adapostit pruncul in fata aprozilor lui Irod. Acestia au trecut pe langa ei fara a-i vedea. Dupa ce pericolul a fost depasit Maica Domnului a iesit din ascunzatoare si a vorbit afectuos salviei: ”De azi inainte si pina in vecii vecilor vei fi o floare preferata a oamenilor. Iti dau putere sa vindeci oamenii de orice boala; salveaza-i de la moarte, cum ai facut si cu mine”” De atunci, salvia infloreste pentru salvarea si ajutorarea oamenilor.

Frunzele de salvie contin uleiuri volatile bogate in esente care se regasesc si in unele conifere. Virtutile salviei au fost confirmate de famacologi si au putut demonstra care principii active au rol in diferite afectiuni. A fost izolat salviolul, care are actiune tonica asupra inimii si centrilor nervosi. Frunza de salvie contine un tanin special, cu efect astringent si antiinflamator, cunoscut din cele mai vechi timpuri. Cercetatorii contemporani au demonstrat proprietatile antisudorale ale infuziei de salvie. Pe de alta parte, acestia recomanda salvia impotriva asteniei nervoase cauzate de oboseala, impotriva surmenajului, in cazuri de slabiciune generala, neurastenie, digestie lenta. A fost folositǎ pentru tratarea unor tulburari neurovegetative: papitatii, atacuri de panica, senzatii de ameteala fara o cauza organica determinata.

Cercetarile au mai demonstrat ca salvia, in infuzie are o actiune de reglare a fluxului menstrual, descongestioneaza organele, calmand reactiile dureroase din timpul menstruatiei, ea avand o actiune benefica si in cazul tulburarilor provocate de menopauza, deoarece contine estrogeni vegetali.

Pentru uz extern, infuzia de salvie este antiseptic, cicatrizant si descongestionant. Se aplica sub forma de comprese pe plagi, ulcere, contuzii si inflamatii. Aceeasi infuzie este un remediu excelent pentru gingivite, glosite, periostite, stomatite, afte, amigdalite si dureri in gat (sub forma de gargara, de 5-6 ori pe zi)

Este un coleretic, adica stimuleaza secretia de bila. De asemenea, are actiune relaxanta si antispastica asupra muschilor stomacului si intestinelor. Mestecarea frunzelor proaspete de salvie faciliteazǎ digestia. Proprietatile sale sunt utile in special in tratarea tulburarilor digestive ca: digestia lenta sau dificilǎ, balonarea, gazele intestinale. Salvia actioneaza si la nivel digestiv. Calmeaza crampele stomacale si este gastroprotector in caz de arsuri gastrice.

Salvia este tonic, antiseptic, digestiv, depurativ, trataza tusea si angina, iar baile cu salvie au efect antireumatic. Incetineste deteriorarea sistemului nervos si imbunatateste memoria. Datorita proprietatilor sale antiseptice si virtutilor antioxidante diminuaza inflamatiile.

Ceaiului de salvie: adaugati 2 linugurite de salvie macinata si uscata la fiecare 200ml de apa, lasati sa fiarba la foc, dupa care acoperiti vasul cu un capac 15-20 minute. Ceaiul de salvie are efect: antinevralgic, hipoglicemiant, coleretic, antisudorific, neurotonic, antiseptic si antiinflamator. Ceaiul de salvie nu este recomandat femeilor gravide sau care alapteaza si bolnavilor de epilepsie.

Infuzia de salvie: o ligurita de frunze se adauga intr-o ceasca cu apa fierbinte si infuzati timp de 10 minute, bauta de 3 ori pe zi scade febra si stimuleaza sistemul nervos.

Decoctul de salvie: un pumn de frunze de salvie se fierbe într-un litru de apǎ timp de 10 minute, apoi se foloseste ca si apa de gura pentru gingii inflamate sau afte, pentru gargara impotriva durerilor in gat, sau pentru comprese pentru uz extern.

Salvia – planta care salveaza viata

„Dorinta salviei este sa-i faca pe oameni nemuritori”, se spunea in Evul Mediu. O credinta straveche, inscrisa chiar in numele plantei. „Salvia” vine din latinescul „salvare” – a fi sanatos, a vindeca, a salva. La romani, era o planta sacra, culeasa cu protocol.

Salvia este una din plantele care nu ar trebui să lipsească din casa românilor. Deși este folosită mai mult ca și condiment, cercetările efectuate de-a lungul timpului au demonstrat faptul că această minunată plantă este și un excelent medicament, având calități terapeutice extraordinare, asupra sistemului digestiv, nervos, și multe altele. Această plantă aromată era considerată a fi sacră în Antichitate, și pe bună dreptate. Un vechi proverb chinezesc ne spune că „cine are salvie în casă nu lasă bătrânețea să se apropie„, așadar aceasta este una din plantele cu efecte mai mult decât benefice asupra organismului.

Ce este Salvia ?

Salvia este o plantă originară din regiunea mediteraneană și de aici s-a extins în întreaga Europă centrală și Asia. Salvia este o plantă minunată, ce crește până la 80 cm înălțime, și este de menționat faptul că este o plantă perenă. O scurtă descriere a salviei ar suna în felul următor – această plantă are frunzele ovale, acoperite de perișori, de culoare verzuie, care cresc în mlădițe lemnoase, iar florile sunt de culoarea cerului, bleu deschis, sau a cerului la amurg, un violet minunat. Tufa de salvie poate ajunge la o înălțime de 60 de cm și la o lățime de 60 de cm. Salvia, deși este o plantă perenă, înflorește abia în al doilea an de când e cultivată. Frunzele salviei sunt folosite pentru asezonarea diverselor preparate, având un gust amărui și aromat, picant. Salvia se poate găsi în țara noastră în regiunile joase ale țării. Aceasta crește spontan dar de asemenea este și cultivată, și cel mai mult se folosește salvia cultivată datorită temperaturilor foarte joase din timpul iernii și sensibilității acesteia la îngheț. În limba română salvia mai este cunoscută și sub denumirea de jale, jaleș, salbie sau șerlai. Salvia se poate planta și în ghivece, așadar are nevoie doar de sol umed și de lumină multă, de un loc cald. Planta este înmulțită fie prin butași, fie prin semințe sau transplantare.

Ce conține salvia?

Așa cum am menționat, salvia este considerată drept o plantă miraculoasă cu proprietăți tămăduitoare, datorită conținutului său bogat în vitamine. Salvia conține un complex de vitamine, printre care enumerăm vitamina A, B, vitamina C, minerale precum calciu, potasiu, magneziu, fier, zinc și sodiu, fiind un adevărat izvor de substanțe folositoare organismului. De la salvie se folosesc frunzele și florile, și acestea sunt foarte bogate în uleiuri volatile. Salvia se poate folosi sub formă de infuzie, cataplasme, vin, ulei, pulbere, tinctură, și oțet. În gastronomie, salvia are nenumărate întrebuințări. Așadar, salvia se poate folosi ca și condiment în cârnați, la friptură, la cartofi, la tocane, la aromatizarea brânzeturilor sau a băuturilor. De asemenea, salvia este întrebuințată și pentru a da savoare salatelor, gustărilor, sau pentru ornare.

Scurt istoric al salviei

Salvia este cunoscută încă din cele mai vechi timpuri. În Evul Mediu, spre exemplu, salvia era considerată o plantă cu proprietăți magice, care îi putea face pe oameni nemuritori. Însăși numele plantei, salvie, are o însemnătate deosebită. Salvie provine din latinescul salvare, ce înseamnă a fi sănătos, a salva, a vindeca. Așadar, și romanii o considerau o plantă sacră, considerând-o o regină a plantelor cu proprietăți tămăduitoare, dar și cu efecte de protecție magică. În Roma Antică salvia era culeasă cu mare fast, cu un întreg ritual am putea spune. Așadar, salvia era un remediu nelipsit fiind considerată un detoxifiant excelent pentru organism, și de asemenea trata diferite infecții, era un tonic nervos, psihic, cu capacități de reîntinerire. Salvia este una din plantele căreia i s-a acordat o atenție deosebită, și a fost și este încă cercetată intens de-a lungul timpului, având foarte multe utilități practice. Menținerea sănătății de cele mai multe ori depinde de această plantă. Medicina tradițională românească nu a omis în niciun fel salvia, aceasta având diverse întrebuințări de-a lungul timpului. Așadar, salvia poate fi găsită la farmaciile naturiste, la plafar, sub diverse forme- de ceai, de pulbere, de tinctură, ulei sau ulei volatil, dovadă incontestabilă a necesității acestei plante miraculoase în casele românilor.

Cateva retete pe baza de salvie

Pulberea

Se obtine prin macinare cat mai fina cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea pulberii de salvie se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum doua saptamani (deoarece uleiurile volatile se evapora foarte rapid). De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi, cate o jumatate de lingurita rasa, pe stomacul gol.

Tinctura

Se pun intr-un borcan cu filet cincisprezece linguri de pulbere de salvie, peste care se adauga doua pahare (400 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata va fi pusa in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza cate o lingurita diluata in putina apa, de patru ori pe zi. Este folosita ca echilibrant nervos si hormonal, stimulent al activitatii cerebrale si al memoriei.

Vinul stimulant de salvie

Frunze uscate de salvie. Foarte aromate si picante, se folosesc si in bucatarie

 

Intr-un litru de vin natural alb se pun douazeci de linguri de pulbere de salvie si se lasa sa se macereze vreme de trei saptamani, dupa care se strecoara. Se iau cate 3 linguri din acest vin, inainte sau dupa masa. Administrat inainte de masa, vinul de salvie stimuleaza apetitul si invioreaza. Luat dupa ce am mancat, vinul de salvie – spune medicul francez Jean Valnet – este un extraordinar remediu contra surmenajului si a asteniei, contra astmului, contra distoniei neuro-vegetative. Potrivit aceluiasi medic, vinul cald de salvie este un excelent profilactic pentru raceala si gripa.

Otetul de salvie

Era foarte mult folosit de catre calugarii benedictini, care il considerau un elixir pentru nervi si digestie. Iata reteta sa de preparare: intr-un litru de otet natural de mere (sau de mere cu miere) se lasa sa se macereze, vreme de doua saptamani, 50 de grame de frunze de salvie maruntita. Va rezulta un otet foarte aromat, cu efecte tonice digestive, carminative (reduce balonarea), invioratoare, un excelent adaos la salatele de primavara. Extern este folosit ca frectie impotriva racelii, a durerilor reumatice, a starilor de oboseala fizica si psihica.

Decoctul combinat

Se pun 3-4 linguri de salvie maruntita la macerat in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca o jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi) sau extern, sub forma de comprese si bai.

Cataplasma cu salvie
O mana de frunze maruntite de salvie se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50 de grade Celsius). Dupa trecerea acestui interval de timp se aplica direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasa vreme de o ora.

Boli interne, tratate cu salvie

Bronsita, astmul, rinita, sinuzita, bolile respiratorii cu secretii abundente – pulberea de salvie, administrata constant vreme de o luna, cate o jumatate de lingurita de 4 ori pe zi, reduce cantitatea de secretii si are efecte antiinfectioase puternice. Este recomandata mai ales in perioada de primavara, inclusiv bolnavilor cronici, pentru ca are efecte detoxifiante puternice, actionand asupra cauzelor profunde ale acestor boli.

Indigestia, balonarea – se ia inainte de masa un sfert de lingurita de pulbere de salvie. Aceasta planta stimuleaza digestia si echilibreaza apetitul, avand calitatea de a impiedica formarea gazelor in intestin. In lumea araba, salvia este numita „iarba beduinilor”, decoctul combinat de salvie fiind un remediu celebru pentru tratarea tuturor problemelor digestive, mai ales a diareei, a colitei de fermentatie si a diferitelor infectii ale tubului digestiv. Pentru tratarea acestor afectiuni se iau 2-3 cani de decoct combinat de salvie pe zi.

Ciclu menstrual neregulat, foarte abundent sau dureros, sterilitate feminina – se administreaza o jumatate de lingurita de salvie, de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Un tratament va dura trei luni si va avea efecte ample de armonizare la nivel hormonal, influentand atat productia glandelor endocrine, cat si receptorii diferitilor hormoni.

Florile – asemanatoare cu gura-leului, sunt mici, de culoare roz-violeta si, mult mai rar, alba

 

Tulburari de menopauza – contra acestor probleme, tinctura de salvie este un adevarat elixir, reducand transpiratia, rarind aparitia bufeurilor, avand un puternic efect de reintinerire. Se administreaza cate o lingurita de tinctura (intotdeauna diluata in apa) de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. Efectele terapeutice apar dupa 4 saptamani. Contra hemoragiilor care apar la debutul menopauzei se foloseste pulberea de salvie, administrata in acelasi mod ca mai sus. Un studiu realizat in Italia in 1998, pe 30 de femei, a aratat ca dupa 3 luni de tratament cu salvie, s-au rarit sau chiar au disparut bufeurile nocturne, precum si transpiratia abundenta. De altfel, impotriva transpiratiei excesive sau cu miros neplacut, salvia are efecte extraordinare, fiind un adevarat deodorant cu administrare interna, asa cum vom vedea in continuare:
Transpiratia excesiva – studii facute in paralel in Anglia, Germania si Statele Unite au aratat fara dubiu ca salvia reduce puternic sudoratia, inclusiv cea care apare pe fondul unor dezechilibre la nivelul glandelor cortico-suprarenale. Se administreaza in acest scop sub forma de tinctura, cate 4 lingurite pe zi, sau de decoct combinat, din care se bea 1 cana pe parcursul unei zile (are un gust neplacut, dar este foarte eficient).

Diabetul de tip Ii – salvia sporeste foarte mult receptivitatea (cu pana la 2-3 ori) organismului la insulina – este concluzia unui studiu german pe aceasta tema. In acest scop, se administreaza decoctul combinat de salvie, cate o cana pe zi.

Astenie de primavara, surmenaj – se iau 50 de picaturi de tinctura de salvie de 3-4 ori pe zi. Efecte mai puternice se obtin daca aceasta tinctura se ia diluata in ceai rece de roinita (melisa).

Cancer la colon, tumori pe tubul digestiv – in medicina traditionala araba, decoctul combinat de salvie, din care se administreaza 2-3 cani pe zi, in cure de minimum 3 luni, este un remediu redutabil impotriva acestor afectiuni. Acelasi lucru il sustine terapeuta de origine austriaca Maria Treben, care adauga faptul ca salvia este un minunat ajutor in toate formele de cancer, citand un faimos dicton din Evul Mediu: „De ce sa moara omul, daca in gradina creste salvia?”.

Boli externe, tratate cu salvie

Rani care se vindeca greu – se aplica pe locul afectat o cataplasma cu frunze maruntite de salvie (preparata dupa metoda prezentata anterior). Tratamentul se face zilnic, cate o ora, vreme de minimum 3 saptamani.

Eczeme infectioase – se fac spalaturi cu decoct de salvie, apoi se aplica o cataplasma cu salvie, care se tine vreme de 1-3 ore, dupa care locul tratat se lasa sa se zvante. Frunzele de salvie contin principii cu puternice efecte antibacteriene si antifungice (combat ciupercile parazite).

Pentru revigorare – se fac bai cu decoct de salvie (5 litri la o cada de apa) de doua ori pe saptamana. Baile cu salvie confera o stare de tonus psihic si vioiciune, inlatura oboseala, dau corpului un miros placut.
Retete de frumusete

 

Pentru mentinerea culorii naturale si a stralucirii parului, dupa spalatul obisnuit cu sampon, se face ultima clatire cu decoct combinat de salvie, preparat dupa reteta pomenita anterior. Pentru parul negru, se recomanda un decoct preparat in acelasi mod, dar dintr-un amestec in parti egale de ceai negru si salvie. Salvia e buna si pentru ingrijirea parului carunt, pe care il intareste si caruia ii inchide culoarea.

Pentru tenul cu pori dilatati, patat, ofilit – se fac spalaturi, in fiecare dimineata si seara, cu decoct combinat de salvie. Suplimentar, se pune pe obraji, seara, o compresa cu acest preparat, care se tine vreme de un sfert de ora.

Dintii frecati cu frunze de salvie devin albi si stralucitori.

Precautii

Administrarea plantei la persoanele extrem de sensibile poate produce convulsii digestive. Planta este contraindicata in general epilepticilor. In cazul diabeticilor insulino-dependenti, in timpul administrarii salviei, glicemia va fi strict supravegheata. Femeile care alapteaza nu vor folosi aceasta planta, care este recunoscuta pentru efectul sau foarte rapid de oprire a lactatiei.

Salvia si varsta a treia

Inca din Evul Mediu se spunea despre salvie ca are un puternic efect intineritor, ajutand mai ales mentinerea nealterata a facultatilor intelectuale si emotionale, pana la varste inaintate. Studii facute recent intr-un centru medical din New Castle (Anglia) au confirmat din plin acest lucru, punand in evidenta trei elemente extrem de importante:
– salvia ajuta la mentinerea tineretii celulelor din care este formata scoarta cerebrala (prin efectul antioxidant)
– salvia actioneaza asupra receptorilor unor hormoni importanti in mentinerea tineretii organismului
– salvia inhiba formarea unor enzime care blocheaza procese extrem de importante la nivelul creierului, cum ar fi: memorarea, asocierea, sinteza. De altfel, aceasta planta actioneaza printr-un mecanism similar celor mai noi tratamente ale Alzheimer-ului.

 

Administrarea de 4 ori pe zi a unei lingurite de tinctura de salvie are, in consecinta, efecte extrem de benefice pentru prevenirea senilitatii, a proceselor de degradare care apar la nivelul sistemului nervos central, odata cu varsta. Mai mult, salvia stimuleaza capacitatea de memorare, favorizeaza activitatea intelectuala si imbunatateste performantele intelectuale, atat la cei in varsta, cat si la tineri. Primele rezultate in acest sens se vad dupa patru saptamani de administrare constanta, un tratament complet durand intre 2 si 3 luni (putand fi facut de 3 ori pe an).

 

TINCTURĂ DE SALVIE din părţile aeriene ale plantei Salvia officinalis

Dintre produsele vegetale administrate pe cale orală, soluţiile hidroalcoolice sunt cel mai uşor asimilate de către organism, efectul apărând la scurt timp.

În comparaţie cu metoda clasică de producţie, Dacia Plant foloseşte un procedeu de extracţie repetată, care permite obţinerea unui extract hidroalcoolic cu 35% mai concentrat.

Actiuni

INTERN:

Stomahică, coleretică şi colagogă, carminativă, antiinflamatoare, antispastică, estrogenică, emenagogă (declanşează ciclul menstrual), creşte tonusul psihic, antisudorifică, antiseptică, hipoglicemiantă, antinevralgică, hemostatică, reduce simptomele menopauzei (bufeurile şi transpiraţiile nocturne), îmbunătăţeşte memoria.

EXTERN:

Dezinfectantă, cicatrizantă, antiinflamatoare, hemostatică, antisudorifică.

Contribuie la

INTERN:

– funcţionarea normală a sistemului digestiv, prin:
– stimularea producerii şi eliminării de bilă
– reducerea spasmelor gastro-intestinale şi balonării

– funcţionarea normală a sistemului hormonal feminin

– reducerea stărilor neplăcute care apar la menopauză

– funcţionarea în condiţii optime a memoriei

– reducerea surmenajului psihic şi intelectual

– funcţionarea normală a aparatului respirator

– reducerea transpiraţiei abundente.

EXTERN:

– reducerea disconfortului care apare la nivelul pielii

– menţinerea sănătăţii cavităţii bucale

– reducerea riscului de sângerare

– reducerea transpiraţiei abundente.

Indicatii

INTERN:

Se utilizează ca adjuvant în: dischinezii biliare, dispepsii, colici gastro-intestinale, meteorism (balonare), diabet zaharat, dismenoree, hipermenoree, menstruaţii neregulate, menopauză, surmenaj psihic şi intelectual, bronşite cronice, viroze respiratorii, hiperhidroză (transpiraţie excesivă), nevralgii.

EXTERN:

Se utilizează ca adjuvant în: dishidroze palmare şi plantare (tulburări de eliminare a transpiraţiei la nivelul palmelor şi tălpilor), hiperhidroză (transpiraţie excesivă), gingivite, stomatite, răni superficiale, eczeme.

Precautii

Se administrează cu prudenţă la persoanele cu gastrită hiperacidă şi ulcer gastric şi duodenal (datorită conţinutului în alcool, poate creşte aciditatea gastrică).

Contraindicatii

Din cauza conţinutului de alcool nu se recomandă administrarea în: hepatite virale, toxice şi metabolice, steatoză hepatică şi ciroză hepatică. Hipertensiune arterială, epilepsie, sarcină, alăptare, alergie la salvie, tratamente care nu permit consumul de alcool.

Forma de prezentare: 50ml

Administrare:

INTERN:

Adulţi şi tineri peste 15 ani: câte o linguriţă de tinctură diluată în 100 ml de apă (jumătate de pahar) de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol.

Copii 7-14 ani: câte 10-30 picături de tinctură diluate în 100 ml apă (jumătate de pahar) de 3 ori pe zi, pe stomacul gol.

EXTERN:

– pentru reducerea disconfortului care apare la nivelul pielii şi a riscului de sângerare se fac badijonări locale cu tinctură sau cu soluţia diluată (obţinută prin adăugarea unei linguriţe de tinctură la 100 ml de apă), în funcţie de sensibilitatea pielii;

– pentru menţinerea sănătăţii cavităţii bucale se clăteşte gura cu soluţia diluată, obţinută prin adăugarea a 1-2 linguriţe de tinctură la 100 ml de apă (1/2 de pahar);

– pentru reducerea transpiraţiei abundente se fac spălături locale cu soluţia diluată, obţinută prin adăugarea a 1-2 linguriţe de tinctură la 100 ml de apă (jumătate de pahar).

Ingrediente: apă purificată, alcool etilic 40% vol., salvie  (Salvia officinalis), părţi aeriene, 27%.

Raport plantă/alcool etilic – 1:3,7

Produsul nu conţine conservanţi şi coloranţi artificiali.

 

 

 

Ceai de Salvie: Tratamente si modul de folosire corect

 

 

Exista un vechi proverb ce spune « cine are „maica Domnului-salvie în grǎdinǎ nu mai are nevoie de medic ». . In grǎdinǎ, alungǎ insecte ca musca morcovului sau fluturele de varzǎ, contribuind la creşterea morcovului, a verzei, a cǎpşunilor, roşiilor şi maghiranului.

Salvia uscatǎ, pusǎ în dulap, alungǎ insectele din locuinţǎ. Uleiul esenţial de salvie este folosit în parfumerie iar frunzele de salvie sunt folosite cu succes in fitoterapie. In gastronomie este folositǎ pentru a condimenta carnea albǎ, in reţetele cu brânzǎ si în omlete.

Denumirea de salvia deriva din cuvintul latinesc ,,salvare” (a vindeca, a insanatosi). Din vechile carti despre plante medicinale reiese cit de mult era stimata pe vremuri salvia: “Cind Maica Domnului a trebuit sa fuga cu copilul Isus in fata lui Irod, a rugat toate florile de cimp sa o ajute insa niciuna nu i-a oferit adapost. Atunci s-a inclinat catre salvie iar aceasta i-a oferit refugiu. Sub frunzele sale dese, ocrotitoare, a adapostit pruncul in fata aprozilor lui Irod. Acestia au trecut pe langa ei fara a-i vedea. Dupa ce pericolul a fost depasit Maica Domnului a iesit din ascunzatoare si a vorbit afectuos salviei: «De azi inainte si pina in vecii vecilor vei fi o floare preferata a oamenilor. Iti dau putere sa vindeci oamenii de orice boala; salveaza-i de la moarte, cum ai facut si cu mine».” De atunci, salvia infloreste pentru salvarea si ajutorarea oamenilor.

Efectele salviei asupra sǎnǎtǎţii

Frunzele de salvie conţin uleiuri volatile bogate în esenţe care se regǎsesc şi în unele conifere, cum ar fi tuya, polifenoli şi flavonoizi, tanin şi un principiu activ cu gust amar, picrosalvina. Acestǎ bogǎţie de compuşi activi conferǎ frunzelor de salvie proprietǎţi în tratarea multor afecţiuni.

 

Virtuţile salviei au fost confirmate de famacologi  şi au putut demonstra care principii active au rol în diferite afecţiuni. A fost izolat salviolul, care are acţiune tonicǎ asupra inimii şi centrilor nervoşi. Frunza de salvie conţine un tanin special, cu efect astringent şi antiinflamator, cunoscut din cele mai vechi timpuri. Cercetǎtorii contemporani au descoperit mai nou o saponinǎ cu proprietǎţi acide, un principiu amar, sǎruri de fosfor, o pentozǎ (un zahar aldehidic) şi glutaminǎ, asparaginǎ şi diverşi compuşi minerali. Medicii germani Madaus,  Schultz, şi olandezul Van Swieten au demonstrat proprietǎţile antisudorale ale infuziei de salvie.  Salvia conţine acid ursolic, ce acţiune astringentǎ şi antisepticǎ, care regularizeazǎ  transpiratia

Pe de altǎ parte, aceştia confirmǎ si acţiunea stimulantǎ şi nevroticǎ a acestui medicament vegetal si îl recomanda împotriva asteniei nervoase cauzate de obosealǎ, împotriva surmenajului, în cazuri deslǎbiciune generalǎ, neurastenie,  digestie lentǎ. A fost folositǎ pentru tratarea unor tulburǎri neurovegetative: papitaţii, atacuri de panicǎ, senzaţii de ameţealǎ fǎrǎ o cauzǎ organicǎ determinatǎ.

În ceea ce prieşte afecţiunile legate de organele genitale, existǎ cercetǎri realizate de medicii, biologii şi farmacologii Asper, Flamm, Lesieux, Krosz-vyski, Leclerc şi alţii. Cercetǎrile lor au demonstrat cǎ salvia, în infuzie sau sub formǎ de extract, are o acţiune de reglare a fluxului menstrualdescongestioneazǎ organele, calmând reacţiile dureroase din timpul menstruaţiei, ea având o acţiune beneficǎ şi în cazul tulburǎrilor provocate de menopauza, deoarece conţine estrogeni vegetali.

Pentru uz extern, infuzia de salvie este antiseptic, cicatrizant şi descongestionant. Se aplicǎ sub formǎ de comprese pe plǎgi, ulcere, contuzii şi inflamaţii. Aceeaşi infuzie este un remediu excelent pentru gingivite,  glosite,  periostite,  stomatite,  afte,  amigdalite şi dureri în gât (sub formǎ de gargarǎ, de 5-6 ori pe zi)

Este un coleretic,  adicǎ stimuleazǎ secreţia de bilǎ. De asemenea, are acţiune relaxantǎ şi antispasticǎ asupra muşchilor stomacului şi intestinelor. Mestecarea frunzelor proaspete de salvie faciliteazǎ digestia. Proprietǎţile sale sunt utile în special în tratarea tulburǎrilor digestive ca: digestia lentǎ sau dificilǎ, balonarea, gazele intestinale. Salvia acţioneazǎ şi la nivel digestiv.  Calmeazǎ crampele stomacale şi este gastroprotector în caz de arsuri gastrice.

Salvia este tonic, antiseptic, digestiv, depurativ, tratazǎ tusea şi angina, iar bǎile cu salvie au effect antireumatic.

Este folositǎ pentru a opri lactaţia, intensificǎ culoarea pǎrului. Salvia încetineşte deteriorarea sistemului nervos şi îmbunǎtǎţeşte memoria. Se pare cǎ este eficientǎ şi împotriva bolii Alzheimer, luptând împotriva scǎderii concentraţiei de acetilcolinǎ.

Datoritǎ proprietǎţilor sale antiseptice, salvia încetineşte dezontarea agenţilor infecţioşi, iar virtuţile sale antioxidante diminuazǎ inflamaţiile.

Salvia calmeazǎ herpesul labial, putânt chiar sǎ îl trateze, atunci când este asociat cu un alt antiviral. Uleiul  de salvie amestecat cu ULEI  de lavandǎ, diluate şi aplicate pe herpes şi în jurul acestuia, vor împiedica proliferarea acestuia.

Ceaiul de salvie – beneficii
Salvia vindecǎ afecţiunile benigne ale pielii şi împiedicǎ formarea plǎcii dentare.

Consumati ceai de salvie

Intrebuintari principale ale ceaiului de salvie:
-intern: diabet; diskinezie biliara; faringite; brinsite
-extern: afte; stomatite; gingivite; abcese dentare.
Alte afectiuni unde se poate folosi cu succes ceai de salvie:
-intern: dispepsii; flatulenta; dismenoree; tulburari de menstruatie; colica si calculoza biliara; astenii; sudoratie nocturna exagerata; afectiuni circulatorii.
-extern: ten acneic si seboreic; rani cu puroi; transpiratia fetida a picioarelor.

Modul de preparare al ceaiului de salvie: adaugati 2 linugurite de salvie macinata si uscata la fiecare 200ml de apa, lasati sa fiarba la foc, dupa care acoperiti vasul cu un capac 15-20 minute.
Ceaiul de salvie are efect: antinevralgic, hipoglicemiant, coleretic, antisudorific, neurotonic, antiseptic si antiinflamator.
Ceaiul de salvie nu este recomandat femeilor gravide sau care alapteaza si bolnavilor de epilepsie.

Alte moduri de folosire a salviei

Infuzia de salvie: o liguritǎ defrunse se adaugǎ într-o ceaşcǎ cu apǎ fierbinte şi infuzaţi timp de 10 minute, bǎutǎ de 3 ori pe zi scade febra şi stimuleazǎ sistemul nervos.

Decoctul de salvie: un pumn de frunze de salvie se fierbe într-un litru de apǎ timp de 10 minute, apoi se foloseşte ca şi apǎ de gurǎ pentru gingii inflamate sau afte, pentru gargarǎ impotriva durerilor în gât, sau pentru comprese pentru uz extern.

                                            Salvia (şi muşeţelul), sunt de ajutor în bolile femeieşti

Remediile naturale sunt metode simple şi rapide în tratarea cistitei, anexitei sau chiar infertilităţii. Ceaiurile şi tincturile au avantajul că se pot administra uşor acasă, fără să aibă efecte adverse.

Salvia tratează lactaţia în exces

Infuzia de salvie este întrebuinţată cu succes într-o serie de afecţiuni femeieşti, datorită efectelor sale antiinflamatoare şi antibacteriene. Există femei care, după naştere şi după alăptat, se plâng de o secreţie lactată abundentă.

Pentru a scădea secreţia de lapte în exces se recomandă consumul de infuzie de salvie. Aceasta se prepară dintr-o linguriţă de plantă uscată şi o cană cu apă clocotită. Se infuzează 15 minute şi se bea. Se consumă câte trei căni pe zi.

 

Muşeţelul te scapă de infecţiile vaginale

Este un fapt dovedit că florile de muşeţel împiedică înmulţirea bacteriilor şi ciupercilor. Intern, infuziile de muşeţel sunt un remediu eficient pentru scurgerile de origine bacteriană sau pentru infecţiile micotice acute ale vaginului.

Inflamaţiile şi mâncărimile vaginului, cauzate de aceste infecţii, se tratează prin tamponări vaginale cu ulei de muşeţel (patru picături) amestecat cu iaurt (două linguri.) Băile de şezut cu decoct de echinacea (preparat din patru linguri de plantă fiartă într-un litru de apă, timp de 5 minute) sunt tratamente locale cu efecte antibiotice şi de calmare a mâncărimilor cauzate de infecţii micotice.

 

Aloe vera, pentru mămicile care alăptează

În primele zile de alăptare, pentru a evita leziunile mameloanelor după ce copilul a supt, acestea trebuie spălate cu ceaiuri dinplante medicinale cu efect calmant şi antimicrobian, precum: lumânărică, mur, muşeţel, mărul-lupului, plop negru.

Dacă necazul s-a produs, aloe vera este foarte utilă prin efectele sale antiseptice, emoliente şi cicatrizante. Se foloseşte gelul de aloe obţinut prin tăierea unei frunze. Se ung mameloanele cu acest suc, iar deasupra se aplică un pansament steril. La fel se poate folosi şi pulberea de aloe, care se prepară din planta uscată şi măcinată în râşniţa de cafea.

Când ai anexită, zmeurul este soluţia

Printre cele mai bune remedii în cazul anexitei se numără preparatele de zmeur: infuzia şi pulberea din frunze. Acestea au efecte dezinfectante, calmante şi depurative foarte puternice. Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plantă mărunţită şi o cană cu apă clocotită. Zilnic, se consumă câte două căni cu infuzie.Tratamentul cu pulbere durează 28 de zile şi reglează, în acelaşi timp, şi ciclul menstrual.

Creţişoara combate sterilitatea

Florile creţişoarei sunt folosite de multă vreme ca cicatrizant, antiinflamator şi ca tonic uterin, care reglează sistemul hormonal. Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plantă mărunţită şi o cană cu 250 ml de apă clocotită.

Frecvent, se foloseşte terapia cu tinctură de creţişoară, foarte eficientă în tratamentul sterilităţii feminine şi în tulburările de pubertate. Se administrează câte trei linguriţe pe zi, diluate în 100 ml de apă, cu 15 minute înaintea meselor principale.

Remedii pentru dismenoree

Foarte multe femei sunt chinuite lunar de dismenoree, definită ca un ansamblu de tulburări ce preced şi însoţesc perioada menstruală; dar lucerna poate reduce aceste neplăceri. Extractul natural de lucernă acţionează preventiv împotriva hemoragiilor interne şi ajută la coagularea sângelui.

Pentru ameliorarea simptomelor premenstruale şi calmarea durerilor se recomandă un consum de trei căni cu infuzie de lucernă pe zi. Se pun două linguriţe cu frunze uscate la o cană clocotită cu apă, se infuzează zece minute, apoi se strecoară. Tratamentul durează cinci-şase zile.

 

Sapun Cu Salvie 

Compozitie: extract uleios de salvie, ulei de masline, grasime de cocos, apa distilata, miere, NaOH (care nu se mai regaseste in produsul final), ceara, uleiuri esentale naturale, pulbere de salvie.


 

                                    Tehnologia ecologică de cultivare a salviei ne face milionari,dar si sanatosi tun

 

 

 

Amplasarea culturii. Salvia este plantă perenă şi, ca urmare, trebuie cultivată în afara asolamentului, putând fi menţinută în cultură chiar şi 10 ani.

Cele mai bune premergătoare pentru salvie sunt leguminoasele pentru boabe, borceagurile, cerealele păioase sau alte culturi fertilizate cu gunoi de grajd. La rândul ei, salvia este bună premergătoare pentru plantele  prăşitoare sau pentru plantele de nutreţ. Se recomandă să revină pe acelaşi teren după 8-9 ani.

Administrarea îngrăşămintelor. Se recomandă ca, la înfiinţarea culturii, să fie aplicat gunoi de grajd, în doze de 30-35 t/ha, bine fermentat, care va fi încorporat sub arătura adâncă. Anual se poate fertiliza cu doze moderate de îngrăşăminte de tipul mraniţei sau compostului, în doze de 10 t/ha. Pot fi utilizaţi şi biofertilizanţi foliari, precum „Azotofertil” (produs de „Antibiotice” Iaşi), în doze de 10 litri/ha.

Lucrările solului. După cereale păioase sau după leguminoase care se recoltează devreme se va executa un dezmiriştit, după care se va ara adânc la 25-30 de cm, cu plugul în agregat cu o grapă stelată. Arătura va fi lucrată până în toamnă, prin grăpări repetate.

După premergătoare târzii se va discui, apoi va fi executată arătura adâncă. Dacă cultura urmează să fie înfiinţată în toamnă, atunci înainte de semănat solul va fi foarte bine mărunţit şi nivelat cu grapa cu discuri în agregat cu o grapă reglabilă şi bară nivelatoare. În cazul în care semănatul sau plantatul vor fi efectuate în primăvară, atunci, solul poate fi lăsat în brazdă crudă peste iarnă şi va fi pregătit înainte de înfiinţarea culturii, cu o grapă cu discuri şi apoi cu un combinator.

Sămânţa şi semănatul (plantatul). Cultura de salvie poate fi înfiinţată prin semănat directă în câmp sau prin răsad, fie toamna, fie  primăvara. Sămânţa utilizată pentru înfiinţarea culturii trebuie să fie sănătoasă, să fie produsă pe loturi semincere cultivate în sistem ecologic, să fie certificată şi să provină din cultura precedentă, deoarece facultatea germinativă se poate pierde foarte uşor. Este recomandat în cultură soiul „De Răsmireşti”. Puritatea fizică a seminţelor trebuie să fie de minimum 85%, iar germinaţia de minimum 50%.

Semănatul se va efectua cu semănători universale (de tip SUP-21, SUP-29), adaptate pentru seminţe mici şi cu limitatoare de adâncime ataşate la brăzdare. Norma de sămânţă trebuie să fie de 10-12 kg/ha, iar adâncimea de semănat de 3-4 cm. Seminţele pot fi amestecate cu nisip, cenuşă, rumeguş sau seminţele unei plante indicator (salată) pentru o distribuire cât mai uniformă. Distanţa între rânduri recomandată este de 50-62,5 cm, iar densitatea optimă este de 9-10 plante/m2. Planta indicatoare răsare mai repede şi permite începerea lucrărilor de prăşit mai devreme.

Răsadurile pot fi obţinute în straturi reci, în vară pentru plantările de toamnă sau în răsadniţe pentru plantarea din primăvară. Semănatul în straturile reci va fi efectuat în luna iulie, folosind 1,5-2 kg de sămânţă, iar suprafaţa necesară pentru înfiinţarea unui hectar de cultură este de 150 m2. Pentru răsadniţele calde se va semăna în luna februarie, folosind aceeaşi tehnică ca şi în cazul straturilor reci. Pentru a fi grăbită încolţirea, este recomandată umectarea seminţelor timp de 24 de ore, în apă la 18-20oC (Fl. Crăciun şi colab., 1977). La plantare, răsadul trebuie să fie sănătos, cu rădăcini bine dezvoltate, cu 3-4 frunze. Plantarea poate fi efectuată semimecanizat sau manual, pe suprafeţe mai restrânse.

Lucrările de îngrijire. În cazul culturilor înfiinţate prin semănare directă în câmp, după răsărit, atunci când sunt vizibile rândurile pot fi executate praşile şi pliviri pe rând, pentru distrugerea buruienilor. După răsărirea plantelor, trebuie executate pliviri pe rând pentru îndepărtarea plantelor indicatoare şi pentru distrugerea buruienilor. În cazul înfiinţării culturii prin răsaduri, printre lucrările de îngijire este inclusă şi completarea golurilor, alături de praşile şi pliviri, ori de câte ori este necesar.

Începând cu anul al doilea de cultură, se recomandă tăierea lăstarilor care lignifică, pentru întinerirea culturii; lucrarea conduce la creşterea producţiei de frunze şi a dimensiunilor acestora (E. Păun, 1988).

Combaterea bolilor (rugină, făinare), se realizează prin măsuri preventive de igienă culturală şi prin stropiri în vegetaţie cu produse pe bază de cupru (zeamă bordeleză în concentraţie de 1%) sau sulf muiabil (în concentraţie de 0,4%).

Recoltarea. Dacă pentru extragerea uleiului volatil va fi folosită herba, atunci aceasta trebuie să fie recoltată în faza de înflorire. Dacă uleiul volatil este extras din frunze şi lăstari, atunci recoltarea trebuie să se execute în faza de butonizare. Recoltarea frunzelor poate fi realizată manual, frunză cu frunză, sau prin tăiere cu cuţitul sau foarfeca. Lăstarii sunt tăiaţi cu secera, iar plantele întregi sunt recoltate cu maşina de recoltat furaje, cu masa de tăiere reglată la înălţimea de 15 cm de sol (E. Păun, 1988).

Trebuie să se recolteze în miezul zilei, între orele 10 şi 14, pe timp însorit şi călduros, fără vânt, rouă sau ceaţă, iar frunzele trebuie să fie zvântate pentru a avea conţinutul maxim de ulei volatil.

Uscarea materialului vegetal se va realiza la umbră, în şoproane, poduri sau prin uscare artificială, la temperaturi de maximum 35ºC. Randamentul de uscare este de 4:1.

De la culturile semincere, frunzele nu sunt recoltate până la recoltarea seminţelor. Datorită coacerii eşalonate a seminţelor pot apărea pierderi prin scuturare; de aceea, momentul optim de recoltare a semintelor este atunci când partea inferioară a florilor a început să se usuce.

Condiţiile de recepţionare prevăd următoarele:

– pentru frunze: maximum 3% frunze brunificate; maximum 1% resturi de tulpini; maximum 1% corpuri străine organice; maximum 0,5% corpuri străine minerale; maximum 13% umiditate;

– pentru herba: maximum 3% frunze brunificate; maximum 1% resturi de tulpini; maximum corpuri străine organice; maximum 0,5% corpuri străine minerale; cel mult 13% umiditate; nu sunt admise fructificaţii în produs.

Conţinutul în ulei volatil trebuie să fie de minimum 0,39% în lăstarii proaspeţi şi în frunze, iar pentru produsul uscat, cantitatea de ulei volatil trebuie să fie de minimum  0,8%.

Producţia de frunze uscate, în anul I de cultură, poate fi de 300-600 kg/ha, iar în anii următori de 600-1200 kg/ha. La herba uscată pot fi realizate producţii de 2000-3000 kg/ha.

Distilarea. Obţinerea pe cale industrială a uleiului volatil este realizată prin distilarea plantelor întregi, imediat după recoltare, cu ajutorul cazanelor cu abur direct (E. Păun, 1988). Durata distilării este de circa o oră pentru plantele uscate sau în jur de două ore la materialul vegetal proaspăt. Uleiul extras şi decantat, pentru eliminarea apei, va fi pus spre păstrare şi transportat în butoaie inoxidabile, care vor fi depozitate în încăperi răcoroase, ferite de foc (E. Păun, 1998).

Adauga un comentariu

You must be logged in to post a comment.