Cresc noi coarne birocratiei pentru eliberarea Certificatului de Origine (CO) la bovine/ Cateva etape hotărâtoare pentru performanţa vacii/ Dermatoza nodulara contagioasa (D.N.C.) – Evolutia focarelor si recomandari pentru fermieri / Sindromul vacii grase Tetania de repaus (Tetania de grajd) la vitei / Cresterea viteilor sugari / Selectia vacilor de prasila/ Hranirea vacilor in timpul iernii

8

 

Cresc noi coarne birocratiei pentru …

Procedura pentru eliberarea Certificatului de Origine CO la bovinePentru a beneficia de sprijinul cuplat, animalele trebuie inscrise in Registrul genealogic al rasei. Fermierii interesati trebuie sa se adreseze asociatiilor acreditate pentru efectuarea controlului oficial al performantelor productive (COP) la nivel national. Pentru eliberarea Certificatelor de Origine la bovine, fermierii solicitanti trebuie sa transmita catre Asociatia care le efectueaza COP-ul (controlul oficial al perfomantelor), in forma scrisa sau scanate pe e-mail, urmatoarele documente:

 

    1. Cerere scrisa privind solicitarea eliberarii certificatului/elor de origine, cu indicarea crotaliului complet al fiecarui animal aflat in COP, pentru care se solicita CO;
    2. Copie dupa Pasaportul animalului pentru care se solicita CO, eliberat de DSVSA;
    3. Copie dupa buletinul de insamantare al mamei animalului pentru care se solicita CO (pentru stabilirea montei fecunde), din care sa rezulte taurul partener folosit la insamantarea artificiala, indicand numele si codul de identificare al taurului, precum si numele si semnatura operatorului autorizat;
    4. Copie dupa Certificatul de origine al mamei animalului sau:
          • Copie dupa Pasaportul mamei animalului, eliberat de DSVSA;
          • Copie dupa Pasaportul bunicii materne eliberat de DSVSA sau estras din SNIIA/alt document oficial din care sa rezulte matricolul, rasa precum si data nasterii sale;
          • Copie dupa Buletinul de insamantare al bunicii materne (monta fecunda) din care sa rezulte ca genealogia mamei animalului este corect stabilita (vezi pct.3);
    5. Poze color in format electronic sau pe e-mail pentru animalul la care se solicita CO, din profil (sa se vada intreg animalul) si din fata (sa fie vizibile crotaliile).

Pentru a fi eligibil la eliberarea Certificatelor de Origine, fermierul-solicitant trebuie sa detina, valabile si nereziliate sau suspendate, contracte incheiate atat cu o organizatie acreditata privind controlul oficial al perfomantelor (COP), cat si cu Registrul Genealogic al rasei (RG), precum si performante inregistrate in urma COP, atat la mama cat si la bunica materna.

Fermierii-solicitanti ai Certificatelor de Origine sunt rugati sa predea la Asociatia care le efectueaza COP-ul toate documentele mentionate in prezenta informare, obligatia de a introduce in baza de date a Registrului Genealogic a informatiilor predate, le revine exclusiv asociatiei care le efectueaza COP-ul.

In cazul montelor naturale cu tauri autorizati, se accepta copie dupa Registrul de monte si fatari din care sa rezulte genealogia animalului si/sau a mamei si copia dupa Autorizatia de monta a taurului folosit la reproductie.

In vederea eliberarii Certificatului de Origine solicitat, Biroul Registrului Genealogic poate cere informatii suplimentare de la fermier si/sau asociatia care efectueaza COP-ul, consimtite atat prin documente cat si prin teste ADN.

Pentru eliberarea Certificatelor de Origine la rasele Baltata Romaneasca – Tip Simmental si Montbeliard, fermierii solicitanti trebuie sa transmita catre Asociatia Crescatorilor de Vaci „Baltata Romaneasca” Tip Simmental – A.C.V.BR-SIM in forma scrisa sau scanate pe e-mail documente precizate mai sus.

Informatii suplimentare puteti obtine de la biroul Registrului Genealogic:

A.C.V.BR-SIM
Asociatia Crescatorilor de Vaci „Baltata Romaneasca” Tip Simmental

Procedura de eliberare a Certificatului de origine la Rasa Baltata Romaneasca Tip Simmental si/sau Montbeliard

Procedura eliberare Certificat de origine la Rasa Baltata Romaneasca Tip Simmental - MontbeliardPentru eliberarea Certificatelor de Origine la rasele BR si MO Fermierii solicitanti, trebuie sa transmita catre A.C.V.BR-SIM in forma scrisa sau scanate pe e-mail urmatoarele documente:

  1. Cerere scrisa privind solicitarea eliberarii certificatului/elor de origine, cu indicarea crotaliului complet al fiecarui animal aflat in COP, pentru care se solicita CO;
  2. Copie dupa Pasaportul animalului pentru care se solicita CO, eliberat de DSVSA;
  3. Copie dupa buletinul de insamantare al mamei animalului pentru care se solicita CO (pentru stabilirea montei fecunde), din care sa rezulte taurul partener folosit la insamantarea artificiala, indicand numele si codul de identificare al taurului, precum si numele si semnatura operatorului autorizat;
  4. Copie dupa Certificatul de origine al mamei animalului sau:
        1. Copie dupa Pasaportul mamei animalului , eliberat de DSVSA ;
        2. Copie dupa Pasaportul bunicii materne eliberat de DSVSA sau estras din SNIIA/alt document oficial din care sa rezulte matricolul, rasa precum si data nasterii sale ;
        3. Copie dupa Buletinul de insamantare al bunicii materne (monta fecunda) din care sa rezulte ca genealogia mamei animalului este corect stabilita (vezi pct.3).

Informatii suplimentare:

    • Pentru a fi eligibil la eliberarea Certificatelor de Origine Fermierul-solicitant trebuie sa detina, valabile si nereziliate sau suspendate, contracte incheiate atat cu o organizatie acreditata privind controlul oficial al perfomantelor ( COP) , cat si cu Registrul Genealogic al rasei (RG),precum si performante inregistrate in urma COP atat la mama cat si la bunica materna.
    • Fermierii-solicitanti ai Certificatelor de Origine sunt rugati sa predea la Asociatia care le efectueaza COP-ul, toate documentele mentionate in prezenta informare , obligatia de a introduce in baza de date a Registrului Genealogic a informatiilor predate, le revine exclusiv asociatiei care le efectueaza COP-ul.
    • In cazul montelor naturale cu tauri autorizati, se accepta copie dupa Registrul de monte si fatari din care sa rezulte genealogia animalului si/sau a mamei si copia dupa Autorizatia de monta a taurului folosit la reproductie.

Biroul Registrului Genealogic in vederea eliberarii Certificatului de Origine solicitat, poate cere informatii suplimentare de la fermier si/sau asociatia care efectueaza COP-ul, consimtite atat prin documente cat si prin teste ADN .

Informatii suplimentare puteti obtine la http://www.baltataromaneasca.ro/

Cateva etape hotărâtoare pentru performanţa vacii

Fazale de capatii,sunt considerate in ultimele două săptămâni- înainte de fătare şi primele două săptămâni de după acest moment.Acestea sunt hotărâtoare pentru performanţa vacii, constituind perioade critice,sensibile, din viaţa ei.În acest interval se hotărăşte nivelul producţiei de lapte pe care vaca o va realiza în lactaţia care urmează. Tot acum se conturează şi soarta animalului, privind starea de sănătate şi posibilitatea apariţiei bolilor de metabolism şi a retenţiei învelitorilor fetale.
De aceea, fermierul care doreşte vaci sănătoase şi înalt productive trebuie să acorde acestei perioade cea mai mare atenţie profesională.
În articolul din numărul trecut al revistei noastre am precizat măsurile care trebuie luate pentru vacile aflate în repaus mamar, cu precădere în cele două săptămâni dinaintea fătării. De această dată ne vom referi la primele două săptămâni de după acest moment.

Cum protejăm vacile după fătare?
• Grupaţi vacile care au fătat în ultimele două săptămâni pentru a le putea supraveghea şi pentru a le trata în mod special.
• Verificaţi zilnic temperatura fiecărei vaci, în primele 7-10 zile de la fătare. Dacă veţi constata că animalul are febră, atunci fiţi siguri că acesta suferă de o infecţie uterină care trebuie tratată urgent, de regulă, cu antibiotice. Solicitaţi veterinarului efectuarea unei antibiograme a scurgerilor uterine pentru a descoperi antibioticul la care sunt sensibili microbii care au provocat infecţia.
• Nu interveniţi în interiorul uterului vacii cu mâinile nespălate, nedezinfectate şi fără mănuşă. Faceţi acest lucru numai atunci când operaţia respectivă este strict necesară.
• Supravegheaţi, mai ales în timpul mulsului, pofta de mâncare a vacii, atitudinea ei faţă de mediul înconjurător, modificările asupra mersului, precum şi condiţia corporală (starea de întreţinere) a animalului. Supravegheaţi producţia de lapte pe care o dezvoltă, precum şi compoziţia laptelui în grăsime şi în proteine. Toate aceste amănunte ne arată starea normală sau anormală a organismului.
Producţia de lapte şi compoziţia laptelui în grăsime şi în proteine indică nu doar calitatea furajelor care compun raţia de hrană şi echilibrarea acesteia în principii nutritive, dar şi cantitatea de furaj ingerată de vacă în 24 de ore.
• Dacă vaca nu are poftă de mâncare, încurajaţi-o să mănânce, oferindu-i, la intervale scurte, cantităţi mari de furaj apetisant. Trebuie să aveţi grijă ca animalul să nu piardă din starea de îngrăşare mai mult de un punct din scala de apreciere a condiţiei corporale, notată pe un interval cuprins între 1 şi 5 puncte.
Urmăriţi viteza de scădere a greutăţii corporale pe parcursul primelor trei săptămâni de la fătare, descoperiţi cauzele acesteia şi luaţi măsuri pentru oprirea ei.

Remedii pentru bolile metabolice
În această perioadă sunt posibile o serie de boli metabolice, pentru remedierea cărora trebuie luate măsuri urgente. Aşadar, urmăriţi semnele caracteristice unor afecţiuni precum febra de lactaţie, acidoza, cetoza sau încărcarea grasă a ficatului, apoi efectuaţi următoarele operaţiuni:
• Administraţi intramuscular o doză de prostaglandină F2α pentru a urgenta normalizarea aparatului genital şi intrarea în călduri a vacii la termenul normal.
• Dacă vaca are febră de lactaţie (hipocalcemie) şi nu se mai poate ridica de jos, administraţi intravenos 500 ml de gluconat de calciu. Reveniţi cu o doză de 250 ml după 12-24 ore, dacă starea se menţine. Administraţi-i pe gură un tub de calciu, special pentru vaci, pe care îl găsiţi la orice farmacie veterinară.
• În cazul cetozei, administraţi dextroză intravenos şi vitaminele A+D+E cu antibiotic, mai ales dacă boala se manifestă cu febră. Adăugaţi, de asemenea, în mâncare propilen glicol, făină de lucernă, drojdie de bere, sare şi săruri de potasiu. Animalul trebuie să consume circa 20 litri de apă caldă, zilnic.
• Pierderea poftei de mâncare se poate remedia prin administrarea pe cale orală a aproximativ 45 de litri de soluţie electrolitică care conţine energie, tratament practicat de fermierii americani, sau un preparat numit preparatul Dairy Derench, produs Altech, dar si alte produse asemanatoare.

11

Hranirea vacilor in timpul iernii

Hranirea bovinelor iarnaHranirea vacilor in timpul iernii trebuie sa aiba drept obiectiv mentinerea nivelului productiv din timpul verii, scop destul de greu de realizat. In conditiile tarii noastre, perioada hranirii de iarna o putem considera intre 15 octombrie si 15 aprilie, cand vacile sunt tinute in grajd. Pentru mentinerea nivelului productiv si prevenirea scaderii cantitatii de lapte a efectivului, o atentie deosebita trebuie acordata atat trecerii de la regimul de pasunat la regimul de stabulatie, cat si trecerii de la regimul de stabulatie la regimul de pasunat.
Perioada de trecere de la regimul de pasunat la regimul de stabulatie trebuie sa urmareasca prelungirea cat mai mult a administrarii furajelor verzi si introducerea treptata a nutreturilor specifice regimului de stabulatie: murate, radacinoase si fanuri. Realizarea acestui deziderat este posibila prin folosirea culturilor duble, porumb furajer in mod special, frunze si colete de sfecla, borhoturi, varza furajera. Cu aceste furaje se pot hrani vacile pana pe la 15 noiembrie. Daca se resuseste hranirea vacilor cu furajele indicate pana la 15 noiembrie, in 8-10 zile, deci pana la 25 noiembrie, putem mari treptat cantitatile de furaj murat si sfecla, astfel ca, pe 25 noiembrie, sa se poata trece la regimul de hranire de iarna propriu-zis.

In timpul iernii, baza hranirii vacilor o formeaza nutreturile insilozate, radacinoasele si fanurile. Ele trebuie sa asigure 80-85% din ratie, iar restul de 15-20% e reprezentat de concentratele si fibroasele de calitate care nu trebuie sa lipseasca din hrana vacilor. Cantitatea minima necesara se considera a fi 3 kg fan de leguminoase sau fan obisnuit. Daca nu exista fan, se pot folosi paiele de orz, ovaz, grau si cocenii de porumb. Toate aceste fibroase se dau tocate, melasate sau saramurate. Vacile cu productii bune de lapte primesc in mod obligatoriu si concentrate sub forma de siloz de stiuleti de porumb cu pasuni (10-15% celuloza), suplimente proteino-vitamino-minerale. Cand nu se dispune de amestecul mineral special pregatit, se folosesc 100-200 g amestec mineral gospodaresc, format din parti egale: sare de bucatarie, faina de oase si creta furajera. Adaparea vacilor in timpul iernii trebuie sa se faca cu multa atentie, intrucat ele consuma cantitati mari de substanta uscata. Pentru 1 kg de substanta uscata din furaje, sunt necesari 4-6 l de apa. Temperatura optima a apei este de 10-12°C si se poate usor realiza cand exista adaposturi automate. In cazul in care vacile se adapa din puturi, aceastea se vor scoate numai in momentul adaparii. Vacile se adapa dupa fiecare tain, in urma administrarii fanului si la circa 1-1,5 ore dupa muls.

Ratia de baza este alacatuita numai din fibroase si suculente, ea poate acoperi necesarul pentru intretinere si pentru o productie medie variind intre 5-10 l de lapte. Putem vorbi si de un supliment de productie care este format fie din siloz sau stiuleti de porumb cu panusi + amestec protein-vitamino-mineral. Suplimentul se va da in cantitati diferite grupelor de vaci, in functie de productia pe care o dau. Repartizarea vacilor pe grupe de furajare sau stabilirea suplimentului care li se cuvine se face cu ocazia controlului lunar al productiei, pe tablita matricola a fiecarei vaci se noteaza productia si cantitatea se supliment pe care trebuie sa o primeasca.

Odata stabilita ratia, se va imparti in trei tainuri zilnice: tainurile se dau la ore fixe, pentru formarea si pastrarea unor reflexe conditionate favorabile.

  • Concentratele se dau intr-un singur tain dimineata, sau la pranz, daca cantitatea administrata nu depaseste 2 kg,
  • In doua tainuri, cand cantitatea administrata este de 3-5 kg,
  • Si in 3 tainuri, cand cantitatea de concentrate este de la 6 kg in sus.

Fanul se da la toate 3 tainuri sau numai dimineata si seara. Porumbul murat se administreaza intotdeauna dupa muls, dimineata si la pranz. Ordinea de administrare trebuie sa difere in functie de productia de lapte a vacilor: la vacile cu productii mici se dau la inceput furajele de calitate mai slaba (coceni, paie tocate), apoi fan, suculente si la urma concentratele. In cazul vacilor “bune de lapte “, la inceput se da fanul, urmeaza concentratele si apoi suculentele. Dupa consumarea porumbului murat si a borhotului, ieslele se curata de resturile ramase.

Selectia taurilor de reproductie

Selectia taurilor pentru reproductiePrincipalul mijloc in ameliorarea taurinelor in conditiile actuale il constituie exercitarea presiunii de selectie prin intermediul taurilor folositi in reteaua de insamantari artificiale. Se stie ca masculul, prin fiii si ficele sale, are o pondere mult mai mare asupra progresului genetic al rasei, ajungand pana la 70%, restul revenind femelei. De aici rezulta un fapt deosebit de important pentru ameliorare si anume, necesitatea producerii dirijate a generatiilor de taurasi, selectia acestora pentru a depista pe cei cu valoare genotopica ridicata, care sunt in mod sigur amelioratori si folosirea lor intensa la insamantarile artificiale.
Problema care se pune este cum se poate cunoaste, cum se poate aprecia valoarea genotopica a taurului. Pana in prezent, nu se poate aprecia direct valoarea genotopica a unui animal, ci indirect, datorita faptului ca acesta se reflecta intr-o anumita masura fenotip (deci putem aprecia un taur in primul rand dupa fenotipul propriu). Fenotipul propriu al unui taur nu indica insa legatura cu productia principala care se urmareste la aceasta specie (productia de lapte si unt); de aceea, indicatii valoroase asupra valorii genotipice a unui taur dau ascendentii si rudele colaterale. Un taur care provine din parinti si bunici valorosi, care are frati si surori, semifrati si semisurori de valoare este foarte posibil sa fie si el valoros. Totusi, nu toti taurii care au un fenotip valoros si care au origine buna si rude colaterale valoroase dau produsi valorosi.

La insamantarile artificiale trebuie sa se foloseasca numai acei tauri care au fost apreciati ca valorosi dupa descendentii pe care i-au dat, acesta fiind criteriul de baza care permite folosirea unui taur la insamanatarile artificiale. Selectia taurilor care vor fi utilizati in reteaua de insamantari artificiale se va face in mai multe etape, si anume:

Prima etapa incepe la nastere si se incheie la varsta de de 30 de zile. Taurasi nascuti din imperecheri nominalizate (din vaci valoroase care au fost selectionate ca mame de tauri si din tati de mare valoare), deci valorosi dupa ascendentii si rudele colaterale (daca provin mai ales din tata testat), sunt examinati in privinta exteriorului, dezvoltarii corporale si starii de sanatate. Se elimina toti taurasii care prezinta defecte de conformatie, necorespunzator dezvoltati si cei tarati. Se elimina de asemnea si taurasii a caror origine nu este confirmata de testul fenogrupului sanguin.

In Etapa a doua, de la 1 la 15 luni, se selectioneaza taurasii care au ramas de la aprecierea anterioara, dupa fenotipul propriu, stabilit pe baza performantelor realizate in directia productiei de carne, aptitudinilor de reproductie, dupa conformatie si constitutie. Taurasii care au fost considerati corespunzatori la varsta de 1 luna, cazati in boxe individuale, sunt hraniti cu ratii standard (stabilite pentru fiecare rasa), care sa favorizeze procesul de crestere si sa evite, pe cat posibil, ingrasarea. Se inregistreaza consumul zilnic, se fac cantariri lunare pana la 12 luni, cand operatiunea se incheie. Se determina dezvoltarea corporala, sporul mediu zilnic realizat de fiecare tauras si consumul pentru 1 kg spor. Se elimina cei necorespunzatori in privinta insusirilor de crestere.

In continuare taurasii care au reusit acestei testari, sunt supusi examenului pentru verificarea aptitudinilor de reproductie. Intr-o perioada de 3 luni, de la varsta de 12-15 luni, se urmaresc comportamentul sexual, insusirile materialului seminal (volumul ejaculatului, densitatea spermei), aptitudinile de congelare ale produsului seminal si in special capacitate fecundanta, dupa congelare si decongelare. Capacitatea fecundanta se verifica dupa procentul de neintoarceri ale vacilor insamantate cu sperma provenita de la fiecare tauras in testare. Sunt eliminati taurasii care se abat de la cerintele normale prevazute in instructiunile existente.

Etapa a treia este cea mai importanta si consta in selectia taurasilor dupa testul descendentei. Taurasii retinuti la testul performantelor proprii sunt folositi in continuare la reproductie, pentru obtinerea a 200 gestatii. Insamantarile se fac in efective de rasa curata, intr-o perioada scurta de timp, pentru gruparea stransa a fatarilor. In urma acestor insamantari se obtine un efectiv suficient de descendenti necesar pentru stabilirea valorii de ameliorare a taurilor atat in directia productiei de carne, cat si de lapte.

Testul descendentei privind valoarea de ameliorare in directia productiei de carne se efectueaza astfel: in descendenta obisnuita de la fiecare taur se iau „randomizat” 15 masculi in varsta de 30 de zile si se introduc in ingrasatorii de tip ”baby-beef”, cu rol de statiune de testare. Ingrasarea dureaza pana la varsta de 12 luni, cand se cantaresc produsii individual si se apreciaza calitatile comerciale pe viu; in continuare taurasii se sacrifica si se cantareste carcasa rece, pentru stabilirea randamentului la taiere, se transeaza pe regiuni de macelarie si se efectueaza dezosarea; dupa prelucrarea datelor se face aprecierea pe baza mai multor elemente precum greutatea vie la sacrificare (12 luni), greutatea carcasei, ponderea regiunilor de calitate 1 in carcasa, procentul de oase in carcasa.

Intrucat acest test se incheie cand taurasii supusi testarii au deja varsta de 35-37 luni, se recomanda sa nu se faca reforme dupa acest test si sa se astepte rezultatele aprecierilor dupa aptitudinile de lapte ale fiicelor, pentru stabilirea valorii de ameliorare pentru ambele aptitudini, rasele noastre fiind rase mixte.

Testul descendentei privind valoarea de ameliorare in directia productiei de lapte se efectueaza dupa incheierea lactatiei fiicelor taurului in testare. Fiicele fiecarui taur sunt urmarite lunar de centrul judetean de selectie, care face controlul oficial al productiei. La incheierea lactatiei, datele se prelucreaza separat pentru fiicele fiecarui taur si se exprima rezultatul mediu al lotului respectiv.

Selectia taurasilor de reproductie
Dupa determinarea valorii de ameliorare a fiecarui taur, se stabileste o ierarhie valorica a acestora, in functie de capacitatea lor de a transmite la descendenti insusirile valoroase pentru lapte si carne. Acesta ierarhie valorica a taurilor se poate stabili dupa valoarea absoluta a caracterului principal urmarit in selectie, pentru productia de lapte – cantitatea totala de grasime (kg) pe lactatie normala, iar in selectia pentru carne, sporul mediu zilnic. Desigur valoarea taurilor testati amelioratori este diferita: unii sunt mai intensi ameliorati pentru o anumita insusire ca, de exemplu, pentru productia de lapte si nu sunt amelioratori ai productiei de carne, si invers. De aceea este necesara ierarhizarea finala a taurilor dupa un indice sintetic – indicele general de ameliorare, care sa tina seama de toate insusirile urmarite si dupa valoarea acestui indice sa se stabileasca preturile de vanzare ale taurilor si materialului seminal produs.

Dupa incheierea actiunii de testare, taurii care nu sunt amelioratori pentru caracterele importante urmarite sunt sacrificati, iar cei reusiti sunt folositi intens la insamantari artificiale. Prin congelarea materialului seminal produs de taurii amelioratori, se prevede obtinerea de la fiecare a cel putin 3.800 produsi anual.

Metode de alaptare a viteilor

Metode naturale artificiale si mixte de alaptare a viteilorIn organizarea hranirii viteilor, o problema deosebit de importanta este modul cum se se administreaza laptele, adica metodele de alaptare, atat in gospodariile individuale cat si in exploatatile zootehnice. In conditiile fermelor mari si cu aglomeratii de vitei, organizarea alaptarii are atat implicatii economice, cat si sanitar-veterinare. Se cunosc trei metode de alaptare: naturala, artificiala si mixta.

Alaptarea naturala. Este o metoda utilizata in gospodariile individuale si mai putin in unitatile zootehnice. Denumirea de ”alaptare naturala” provine de la faptul ca viteii isi iau singuri laptele prin supt de la vaci. Se deosebesc in practica doua procedee de aplicare a acestei metode, respectiv: alaptarea prin supt de la mama si alaptarea prin supt de la „vaci-doici”.

Alaptarea prin supt de la mama prezinta o serie de dezavantaje, si anume: nu se cunoaste precis cantitatea de lapte pe care o suge vitelul, deci nu se poate dirija procesul de crestere, nu se cunoaste exact productia de lapte pe care o da fiecare vaca, deci nu se poate efectua aprecierea fenotipica a vacii. De asemenea, intarcarea viteilor are de cele mai multe ori consecinte asupra productiei de lapte, deoarece multe vaci nu mai cedeaza laptele fara vitel, sau daca il cedeaza, productia scade mult. Un alt dezavantaj este desfasurarea cu dificultate a mulsului, aducerea viteilor la supt si indeosebi separarea lor nefiind posibila decat cu un efort. Utilizarea acestei metode este neeconomica, intrucat se consuma mult lapte integral si nu permite inlocuirea unei parti din laptele integral cu lapte smantanit. De asemenea, se pot transmite unele boli de la mame la vitei. Practic aceasta metoda nu este indicata sa se foloseasca decat in fermele care cresc vaci din rase de carne si care nu se mulg decat dupa intarcarea viteilor. Daca totusi unele ferme nu au conditii pentru introducerea unei metode mai eficiente, pentru dezvoltarea normala a vitelului, trebuie sa se lase pentru supt un numar suficient de sfarcuri. Vitelul se da la supt ininte de muls, pentru a efectua masajul, si este lasat sa suga 1-2 sfarcuri, in functie de productia vacii. Alaptarea la „vaci-doici” este o metoda mai buna decat prima, intrucat viteii nu sug la mamele lor, ci la vaci-doici, iar acestea nu se mulg, ci alapteaza fiecare un numar de vitei in functie de productia de lapte pe care o dau. De asemenea este mai buna decat alaptarea cu mama, intrucat permite o organizare rationala a alaptarii, marind productivitatea muncii ingriijitorilor. Aceasta metoda s-a impus in unele tari prin faptul ca se reduc cazurile de imbolnaviri care apar in primele saptamani, in cazul cand alaptarea artificiala nu se aplica rational. Vacile-doici se aleg, de obicei, dintre acelea care nu se preteaza la mulsul mecanic, au sfarcurile mici si ugerul deformat, sunt blinde si sanatoase si au un procent mic de grasime de lapte. In primele 5-6 zile dupa nastere (perioada colostrala), viteii sug la mamele lor si numai din a 7 a zi sunt trecuti la ”vaci-doici”. Pentru obisnuire, sunt tinuti cu vaca in aceeasi boxa 10-15 zile. In perioada de obisnuire a viteilor, vaca primeste o hranire stimulativa chiar in timpul suptului, iar viteii se dau la supt cand ugerul este plin. In medie hranirea la vaci-doici dureaza 90 de zile. Viteii care raman mai mici primesc in continuare lapte smantanit 1-2 luni, 3-4l/zi cap.

Alaptarea artificiala. Este o metoda care prezinta o serie de avantaje fata de prima si de aceea s-a extins in toate tarile. In conditiile aplicarii acestei metode, vitelul nu suge de la vaca, laptele fiind muls intai si apoi administrat prin galeata, la biberon sau in grup, la instalatii mecanice. Utilizand metoda alaptarii artificiale se poate dirija cresterea viteilor, administrad cantitatea de lapte de care ei au nevoie. Laptele administrat trebuie sa provina numai de la vaci sanatoase. Avantajul principal al acestei metode este ca permite inlocuirea unei cantitati de lapte smantanit sau substituent, ceea-ce duce la ieftinirea costului unui Kg spor de crestere in greutate. Pentru asigurarea succesului, este necesar sa se respecte regulile de igiena referitoare la sterilizarea permanenta a utilajului si mentinerea lui in stare perfecta de curatenie. Temperatura laptelui administrat trebuie sa fie de 37-38°C. Aceasta metoda, practic nu poate fi aplicata decat in conditiile existentei unui personal calificat si deosebit de constiincios.

Alaptarea mixta. Este utilizata in fermele unde nu s-a reusit inca sa se asigure toate conditiile optime pentru aplicarea alaptarii artificiale. Consta in folosirea atat a alaptarii artificiale, cat si a celei naturale. In primele 14-15 zile dupa nasterea viteilor acestia sug la mame, iar apoi sunt alaptati artificial, astfel se miscoreaza mult procentul de morbiditate. Dezavantajul principal al acestei metode consta in faptul ca viteii se obisnuiesc mai greu cu alaptarea artificiala, iar in unele cazuri scade productia vacilor, ca urmare a indepartarii viteilor.

 

Expertiza si suport financiar pentru fermierii din Ardeal oferit de FrieslandCampina Romania

FrieslandCampina Romania lanseaza strategia de dezvoltare dedicata fermierilor din ArdealFrieslandCampina Romania aloca resurse umane si financiare pentru implementarea unei noi strategii care vizeaza dezvoltarea pe termen lung a fermelor partenere din Ardeal. Compania ofera sprijin fermelor pentru cresterea calitatii si cantitatii laptelui furnizat si reducerea dezechilibrelor intre volumele de lapte livrate in sezoanele calde fata de cele reci, prin asigurarea unei cantitati constante pe durata intregului an.

Obiectivele acestei strategii includ cresterea calitatii si cantitatii laptelui furnizat de ferme, scaderea costurilor pentru fermieri, optimizarea productiei de lapte in timpul anului, cresterea numarului de vaci per ferma pana la o dimensiune optima pentru a asigura sustenabilitatea acestora pe termen lung si eliminarea pierderilor, atat pentru FrieslandCampina Romania, cat si pentru fermieri.

“Ne-am luat angajamentul fata de consumatorii nostri ca pentru principala noastra marca, Napolact, sa folosim lapte ce provine exclusiv de la ferme din Ardeal. Astfel, avem o dubla responsabilitate, atat fata de consumatori cat si fata de fermele noastre partenere. Ne preocupam constant ca laptele pe care il folosim sa aiba cea mai buna calitate. Pe fermierii nostri, de la care colectam anual 75 milioane litri de lapte, ii sprijinim in dezvoltarea fermelor la un nivel sustenabil si profitabil pe termen lung. Astfel, le oferim fermierilor nostri acces la resurse si cunostinte de ultima generatie, precum si posibilitatea eficientizarii afacerilor din jurul fermelor”, a declarat Laurentiu Gioroc, Dairy Development Manager FrieslandCampina Romania.

Parteneriatul FrieslandCampina Romania cu fermierii din Ardeal este construit pe termen lung, iar colaborarea cu acestia se dezvolta constant – pe parcursul anului compania a colaborat cu mai mult de 700 de producatori de lapte.

FrieslandCampina Romania a investit in pregatirea unei echipe speciale de experti, denumita “Mesterii Laptelui”, care va fi liantul dintre companie si fermieri, furnizandu-le celor din urma informatiile si sprijinul necesar, dar si facilitandu-le accesul la resursele pe care compania le pune in slujba lor pentru a-si imbunatati procesele din cadrul fermelor. Odata cu imbunatatirea proceselor, calitatea laptelui livrat va creste, iar costurile de productie vor scadea.

Totodata, strategia presupune ca fermierii din Ardeal sa aiba acces la cunostinte de ultima ora din domeniu. Ei participa la cursuri de pregatire sustinute de experti in domeniu si vor beneficia de schimburi de experienta, prin vizite la ferme din Olanda si Germania. Primele astfel de training-uri au fost deja organizate. Primii 50 de fermieri participanti s-au intalnit cu experti olandezi in aceasta vara, iar pana la finalul anului 100 dintre ei vor fi instruiti in cadrul programului. Acestia au posibilitatea sa isi imbunatateasca cunostintele in domenii importante, precum: cresterea viteilor, utilizarea rezultatelor de laborator pentru lapte in imbunatatirea ratiilor, observarea si intelegerea semnalelor transmise de vaci.

FrieslandCampina Romania le ofera suport financiar fermierilor, prin facilitarea accesului la diverse scheme de finantare, cum ar fi plata in avans, pentru fermieri.

Parte a strategiei FrieslandCampina Romania pentru sprijinul fermierilor este si asigurarea continuitatii si a viitorului fermelor prin colaboarea cu universitati din Ardeal, pentru a atrage in viitor cat mai multi tineri si absolventi de specialitate in fermele si industria de procesare a laptelui din Romania si pentru a le da posibilitatea viitorilor absolventi sa contribuie la dezvoltarea sectorului, inca inainte de terminarea studiilor. Astfel, compania sustine cercetari in aceste universitati si asigura sesiuni de practica pentru profesori si studenti in ferme si fabrici.
FrieslandCampina Romania - logo

 

FrieslandCampina Romania este parte din compania olandeza FrieslandCampina, organizatie cu traditie in colectarea laptelui si fabricarea de produse lactate. FrieslandCampina este prezenta pe piata din Romania cu brandurile Napolact, Milli, Oke si Dots si ofera o gama larga de produse: lapte de consum, iaurt, branza, unt, lapte praf, zer praf si gustari pe baza de lapte. FrieslandCampina Romania colecteaza laptele de la o retea extinsa de fermieri din Ardeal.

Intretinerea si ingrijirea rationala a viteilor de la fatare la intarcare

Cresterea viteilor de la nastere la intarcarePrin intretinere rationala se intelege respectarea normelor de igiena a adaposturilor, de igiena corporala si de miscare zilnica, in raport cu cerintele varstei respective. S-a demonstrat ca este strict necesar ca fatarea sa aiba loc la maternitati prevazute cu profilactoriu.
Cele mai reusite maternitati prevazute cu profilactoriu sunt concepute pe principiul „popularii si depopularii totale”, compartimentate in asa fel incat fiecare compartiment de 10-15 vaci este dublat de o incapere de aceeasi capacitate pentru vitei. Cu aceasta comunica numai printr-o fereasta prin care este trecut vitelul dupa fatare. Acest tip de maternitate-profilactoriu permite popularea sau depopularea deodata a celor doua compartimente, dupa care urmeaza dezinfectia riguroasa a incaperii. Camerele speciale ale profilactoriului sunt prevazute cu boxe individuale pentru viteii in varsta de 0-20 de zile, cu sisteme de incalzire pe timp de iarna, care sa asigure temperatura de 19-21°C si cu ventilatie mecanica. Viteii nou nascuti sunt introdusi in camerele uscate prevazute cu lampi infrarosii, cateva ore, apoi se trec in boxe individuale, unde sunt tinuti 15-20 de zile. Boxele frecvent folosite sunt metalice, cu gratar de lemn, cu dimensiunile de 110/55 cm, fiind prevazute cu o deschidere circulara sau ovala in peretele dinspre aleea de serviciu, pentru fixarea galetii cu lapte. Dupa 15-20 de zile, din profilactoriu viteii sunt trecuti in adaposturi special construite ”cresele de vitei”, destinate cresterii acestora pana la varsta de 6 luni, in care sunt amenajate boxe colective pentru 15-20 vitei, asigurandu-se o suprafata de 1,7m² de vitel. In boxa se asigura o zona de odihna spre perete si o zona de furajare spre aleea centrala. Hranirea se face la iesle, asigurandu-se un front de furajare de 0,35m pentru fiecare vitel, iar adaparea prin adaposturi automate cu flotor. Cresele sunt prevazute cu padocuri pentru scoaterea viteilor afara cand timpul este favorabil. Temperatura optima este de 18-20°C, de aceea, este obligatoriu incalzirea iarna si ventilatia mecanica. Pentru asigurarea unei dezvoltari armonioase si pentru mentinerea sanatatii, tineretul trebuie sa beneficieze si de un regim de miscare care se executa zilnica si metodic. In timpul verii, viteii se scot din profilactoriu la 4-5 zile de la nastere si sunt plimbati 10-15 minute in primele zile. Ttreptat, timpul de plimbare se mareste. Dupa varsta de 1 luna este indicat sa se tina in timpul zilei afara sub umbrare, unde se amenajeaza iesle pentru hranire si adaposturi.

Daca ferma are in apropierea adapostului pasune, scoaterea la pasune este foarte indicata, deoarece viteii se obisnuiesc cu pasunatul si fac in acelasi timp miscare in aer liber. In timpul verii, viteii se scot la plimbare dupa circa 30 de zile de la nastere, daca timpul este frumos si calduros. Scoaterea la plimbare se face dupa o ora de la alaptare. Se atrage atentia ingrijitorilor ca miscarea sa fie activa. Viteii nu vor fi lasati in padoc pe timp nefavorabil. In ce priveste intarcarea, in cazul cand sunt obisnuiti din timp sa consume cantitati mari de furaje concentrate, suculente si fibroase, iar cantitatea de lapte scade treptat, viteii se intarca usor si fara sa se resimta. Varsta intarcarii se stabileste in functie de destinatia viteilor si in functie de sistemul de intarcare care a fost practicat. In cazul folosirii sistemului traditional de crestere si alaptare, intarcarea se face la 4 luni. Taurasii care sunt destinati pentru prasila vor fi intarcati la 5-6 luni. In cazul folosirii metodelor moderne de crestere cu inlocuitori de lapte si furaje combinate, se poate aplica intarcarea precoce la varsta de 2-3 luni. O sa punctam cateva notiuni de hranire si intretinere dupa intarcare:

Hranirea viteilor dupa intarcare. Dupa intarcare, hranirea tineretului se face in functie de destinatie si de sporul in greutate planificat. In timpul verii, hrana de baza o formeaza nutretul verde la discretie, iar in timpul iernii, fibroasele si suculentele de buna calitate. Dupa varsta de 6 luni, o atentie deosebita trebuie sa se acorde tineretului femel destinat pentru prasila. De dorit este ca acesta sa fie tinut vara in tabere pe pasune si sa primeasca un supliment de 1-1,5 Kg concentrate, in functie de calitatea pasunii. In timpul iernii, hrana de baza trebuie sa fie fibroasele si suculentele si cantitati mici de concentrate pentru completarea ratiei. Atat in perioada de 6-12 luni, cat si intre 12-18 luni, prin furajele administrate se urmareste dezvoltarea maxima a tubului digestiv, care nu este posibila fara cantitati mari de fibroase si suculente. In perioada 6-12 luni, tineretul poate consuma 3-4 kg furaj murat, 1,5-1,6 kg concentrate si 50-60 g amestec mineral. In perioada 12-18 luni, tipul de hranire a viteilor este diferit de al taurasilor de prasila. Vitele se hranesc in continuare cu ratii bazate pe fibroase si suculente. Daca acestea sunt de calitate foarte buna, se renunta la concentrate, mai ales in timpul verii, daca pasunea este buna sau exista masa verde cosita. Taurasii in timpul verii, primesc fibroase si masa verde in cantitati moderate si concentrate. Hranirea lor trebuie sa urmareasca realizarea sporului planificat, fara dezvoltarea exagerata a abdomenului. In timpul iernii ei vor primi 3-4 kg fan, nutret insilozat 10 kg si 2,5-4 kg concentrate.

Intretinerea viteilor dupa intarcare. La intarcare, viteii sunt separati pe sexe. Vitele in timpul iernii pot fi tinute legate la iesle, in grajduri pentru tineret sau in grajduri cu stabulatie libera, dezlegate. In cazul in care vitele sunt legate in timpul iernii, obligatoriu vor fi scoase la plimbare 1,5-2,5 ore. Mai indicat pentru vitele este utilizarea sistemului de stabulatie libera, in adaposturi inchise, in care fiecare animal sa aiba o cuseta pentru hranire si adapare. In cadrul acestui sistem de intretinere, vitele fac suficienta miscare, mai ales cand sunt scoase din padoc, in timpul zilei. Intretinerea tineretului femel in stabulatie libera in adaposturi semideschise a dat in unele cazuri rezultate bune; vitelele beneficaza de efectul favorabil al factorilor naturali si au posibilitati mai mari de miscare. Taurasii de prasila se tin boxe individuale spatioase in care ei pot efectua o miscare activa. In timpul verii, tineretul femel va fi tinut in mod obligatoriu in tabere, pe pasune, unde beneficiaza de actiunea tuturor factorilor naturali, care influenteaza pozitiv constitutia, sanatatea si rezistenta lor.

Dermatoza Nodulara Contagioasa si nevoia de vaccinare voluntara preventiva

Vaccinare voluntara preventiva Dermatoza NodularaIn cursul zilei de ieri, 10.05.2016, i-am insotit pe domnul Serban Nicusor, presedinte ACV HolsteinRo, si dr. Cosmin Ghencioiu la o intalnire de lucru cu presedintele ANSVSA, domnul dr. Radu Roatis Chetan, vicepresedintele ANSVSA, dr. Mihai Ponea, domnul consilier al presedintelui ANSVSA, academician Nicolae Manolesc si reprezentanti ai Directiei pentru Sanatatea Animala din cadrul ANSVSA.

Reprezentantii HolsteinRo au sustinut faptul ca, avand in vedere situatia din ultima perioada, din tari precum Israel, Turcia, Macedonia, Grecia si mai nou Bulgaria, privind diagnosticarea Dermatozei Nodulare Contagioase, si riscul crescut de extindere a acestei boli in fermele comerciale din tara noastra, trebuie avute in vedere urmatoarele aspecte:

1. Situatia in Grecia, Turcia si Bulgaria este:

    • Grecia 2015: Animale Susceptibile: 6.033 / Animale omorate: 6.003
    • Grecia 2016: Animale Susceptibile: 7.658 / Animale omorate: 7.604
    • Turcia 2015: Animale Susceptibile: 182.725 / Animale omorate: 129
    • Bulgaria 2016: Animale Susceptibile: 589 / Animale omorate: 589

Sursa: Oficiul International de Epizootii (http://www.oie.int/wahis_2/public/wahid.php/Diseaseinformation/Immsummary)

 

2. Aparitia unor focare de Dermatoza Nodulara Contagioasa in ferme industriale din Romania, prevede conform legislatiei europene actuale introducerea masurii de stamping out (omorarea intregului efectiv).

Legislatia UE mentioneaza faptul ca exista posibilitatea acordarii unor despagubiri UE pentru fiecare animal omorat care se ridica la 800 euro per animal. O eventuala suma suplimentara ar trebui sa fie acordata de la Bugetul ANSVSA / MARD insa acesta suma nu exista. Aceasta despagubire se poate acorda in termen de 4 pana la 6 luni, insa dupa cum stim valoarea de piata a unui animal (junica gestanta) este de peste 1.800 euro. Animalele omorate sunt ingropate in ferma si nu transportate spre ecarisare in centrele furnizorilor de servicii de ecarisaj.

In aceste conditii, aparitia unui focar intr-o ferma industriala ar conduce la falimentul fermelor pentru ca:

    • Se distruge un efectiv matur, in productie, plus tineretul si se acorda o despagubire de cca 40% din valoarea reala a animalelor.
    • Se blocheaza contractele de furnizare a laptelui pentru o perioada de 10 – 16 luni, iar in conditiile actuale ale pietei acest lucru este dramatic.
    • Pentru o perioada de 10 – 16 luni se va opri livrarea de lapte, ceea ce inseamna imposibilitatea totala de a achita credite, rate leasing pentru utilaje, impozite si salarii.

 

3. Diagnosticarea unor focare de Dermatoza Nodulara Contagioasa in Romania, urmata de o procedura standard de autorizare a unui vaccin ar conduce la cresterea riscului de aparitie a unor noi focare.

 

4. In imediata vecinatate a granite de sud a Romaniei, se afla o concentrare mare de ferme de vaci, cu sute de salariati. Toate aceste ferme, sunt supuse unor riscuri iminente avand in vedere imposibilitatea protejarii prin masuri nespecifice precum dezinsectia in zona Dunarii.

 

5. Producatorul de vaccinuri, Intervet Romania, parte componenta a grupului farmaceutic Merck (singurul producator international de vaccin cu facilitati logistice in Emisfera Nordica – mai este un laborator de stat in Africa de Sud) si-a aratat disponibilitatea de a oferi spre vanzare fermierilor din Romania vaccinul pentru imunizare impotriva Dermatozei Nodulare Contagioase, conform documentelor anexate.

Cu toate ca exista un set de masuri nespecifice, asa cum mentionam anterior, riscurile iminente de imbolnavire la care sunt supuse animale din fermele crescatorilor romani de vaci ne-a determinat sa solicitam constituirea de urgenta a unui stoc national de vaccin si oferirea posibilitatii de VACCINARE VOLUNTARA PREVENTIVA pentru toti fermierii interesati, care isi asuma din punct de vedere financiar achizitia de vaccin.

Intelegem, si suntem mahniti, ca exista un curent indreptat impotriva acestei solicitari, curent sprijinut de catre reprezentantii catorva dintre comerciantii de animale. Acestia vehiculeaza ideea inregistrarii unor reduceri a vanzarilor/exporturilor ca urmare a introducerii acestei masuri de vaccinare, masura vitala de protectie a efectivelor de vaci matca.

Domniile lor speculeaza o prevedere a legislatiei europene care prevede faptul ca mai intai trebuie sa apara un focar si abia ulterior se poate incepe vaccinarea.

Exista insa si traderi de animale, cu investitii foarte mari in judetele Prahova si Calarasi, care ne-au contactat insistand asupra pericolului reprezentat de boala si a necesitatii vaccinarii.

Bazandu-ne pe discernamantul autoritatilor sanitar veterinare din Romania speram ca acestea sa puna pe primul plan interesele producatorilor romani, a fermierilor care produc pentru piata romaneasca si familiile romanilor si nu vor fi vulnerabile la puterea de persuasiune a unor comercianti. Speram in egala masura ca autoritatile sanitar veterinare romane vor apara cu buna credinta interesele fermierilor romani.

Asteptam cu maxim interes raportul sedintei de lucru a Comisiei – pe tema Dermatozei Nodulare Contagioase – la care participa astazi si maine, doamna dr. Ioana Alexandra Neghirla.

Orice intarziere cauzata de proceduri interne, specific oricarei institutii, se poate solda cu pierderi foarte importante pentru producatorii de lapte romani.

Dermatoza nodulara contagioasa (D.N.C.) – Evolutia focarelor si recomandari pentru fermieri

Dermatoza contagioasa nodulara a bovinelor - Evolutia forarelor - masuri pentru fermieriDermatoza nodulara contagioasa (Lumpy Skin Disease) este o boala virala specifica bovinelor si bivolitelor, cu un impact important asupra efectivelor de bovine, caracterizata prin evolutie rapida si pierderi severe in efectivele infectate, mai ales la cele tinere, respectiv la animalele fara imunitate. Boala cauzeaza pierderi importante datorita restrictiilor care trebuie impuse miscarii si comertului cu animale vii sau cu produsele provenite de la acestea.

 

 

Evolutia focarelor de dermatoza nodulara a bovinelor – Situatia actualizata pana la data de 1 iulie 2016

De la ultima raportare, Bulgaria, Serbia si Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei au transmis informari referitoare la evolutia dermatozei nodulare contagioase a bovinelor (DNCB) pe teritoriile statelor lor.

Recapituland situatia evolutiei acestei boli in regiune, ea se prezinta dupa cum urmeaza:

    • Bulgaria: 197 de focare confirmate, incepand cu data 14 aprilie. Tara vecina a aplicat vaccinarea de urgenta foarte pe tot teritoriul national;
    • Serbia: 60 de focare, iar boala a atins deja jumatatea teritoriului; Serbia vaccineaza sporadic, cu vaccinul primit de la Comisia Europeana;
    • Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei: 335 de cazuri, raspandite in toata tara. De asemenea, vaccineaza, tot sporadic, cu vaccin primit de la Comisia Europeana.

Avand in vedere aceasta evolutie rapida a bolii, serviciile veterinare din tara noastra monitorizeaza in permanenta controlul miscarii animalelor care se realizeaza impreuna cu reprezentanti ai politiei, atat la punctele de trecere la frontiera, cat si in trafic si au luat toate masurile pentru notificarea timpurie a bolii.

In acest sens, Autoritatea a luat masuri de intensificare a actiunilor de informare a fermierilor, crescatorilor de animale, transportatorilor de animale, a personalului din abatoare, despre semnele clinice ale bolii si despre obligatia raportarii rapide a suspiciunilor.

Agentul etiologic al dermatozei nodulare contagioase a bovinelor este un virus din fam. Poxviridae, genul Capripoxvirus. Sunt virusuri foarte rezistente la actiunea agentilor fizici si chimici. Boala se manifesta prin febra si prin aparitia unor noduli pe corp, inclusiv bot, nari, cap, gat, spate, picioare, scrot, perineu, uger, coada, pleoape si la nivelul mucoaselor nazala si bucala. Acesi noduli pot exprima scurgeri de lichid si pot avea un centru ulcerat.

Animalele afectate pot prezenta schiopaturi si edeme severe ale pielii si subcutanate si pe abdomen si picioare. Boala mai poate determina inflamatii ale ugerului, leziuni ale sfarcurilor mamelei, precum si avort, infectii intrauterine, sterilitate temporara sau permanenta, atat la tauri, cat si la vaci.

A.N.S.V.S.A.
Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor

 

Cum poate fi introdusa boala intr-un efectiv de animale sanatoase?

Boala poate fi introdusa intr-un teritoriu indemn prin vehicularea vectorilor din teritoriile infectate spre cele indemne de catre vant, prin introducerea vectorilor odata cu transporturile de animale, prin introducerile ilegale de animale infectate, prin personalul care a lucrat in ferme infectate si care a avut contact cu animale bolnave, prin furaje contaminate etc.

In mod obisnuit, virusul este transmis in mod mecanic, prin vectori (tantari, muste si capuse), dar poate fi transmis si prin contactul direct cu animalele infectate prin leziuni ale pielii, saliva, scurgeri nazale, lapte sau material seminal, sau chiar indirect, cu apa si furajele contaminate.

Perioada de incubatie a virusului este de 4-5 zile, animalele tinere sunt afectate mai grav.

 

Cum se manifesta boala?

Boala se exprima prin febra si prin aparitia unor noduli pe corp, inclusiv bot, nari, cap, gat, spate, picioare, scrot, perineu, uger, coada, pleoape si la nivelul mucoaselor nazala si bucala. Acesi noduli pot exprima scurgeri de lichid si pot avea un centru ulcerat. In unele cazuri animalele afectate pot muri.

Animalele afectate pot exprima schiopaturi si edeme severe ale pielii si subcutanate, pe abdomen si picioare. Boala mai poate determina inflamatii ale ugerului, leziuni ale sfarcurilor mamelei, precum si avort, infectii intrauterine, infecunditate temporara sau permanenta atat la tauri cat si la vaci.

Dermatoza contagioasa nodulara a bovinelor - Cum se manifesta boala

 

Masurile pe care trebuie sa le respecte fermierii

In vederea evitarii introducerii bolii or in exploatatii cu bovine, proprietarii de animale trebuie sa evite:

    • miscarea neavizata a animalelor intre ferme, in special introducerea de animale noi cu situatia epidemiologica necunoscuta;
    • contactul direct cu animalele din exploatatiile invecinate;
    • schimburile de autovehicule, masini, echipament, furaje si asternut intre diferite ferme;
    • circulatia necontrolata a muncitorilor intre ferme sau in zone ale fermei, in care nu trebuie sa aiba acces;
    • evitarea contactului cu animalele din mediul salbatic, cu paasarile salbatice, cu insecte, rozatoare, etc, care pot contamina animalele din exploatatie;
    • adaparea, de catre animalele scoase la pasunat, cu apa din rauri si balti;
    • scoaterea la pasunat a animalelor impreuna cu animale din exploatatii cu situatia epidemiologica necunoscuta;
    • valorificarea animalelor in targuri neavizate de autoritatile veterinare.

 

Cum trebuie procedat cand se observa astfel de leziuni la bovinele din exploatatie?

Se anunta imediat medicul veterinar de libera practica, concesionar sau medicul veterinar oficial din zona sau la nr de telefon al D.S.V.S.A. judeteana.

ATENTIE !!! niciun animal din exploatatie nu va mai fi scos din curte, pana la examinarea de catre medicul veterinar si stabilirea unui diagnostic.

Sindromul vacii grase

Sindromul vacii graseSindromul vacii grase este o combinatie de tulburari metabolice, digestive si de reproductie care afecteaza vacile periparturiene obeze. Boala are o frecventa rara si apare in unitatile in care, datorita greselilor la intocmirea ratiilor, se creeaza posibilitatea consumului excesiv de nutreturi de buna calitate, cu un continut energetic crescut, dar pe un fond de ratii dezechilibrate.

 

Sindromul vacii grase apare sporadic, depinzand de sistemul de hranire al animalelor. El este mult mai frecvent in stabulatia libera. Timpul necesar pentru ca boala sa se manifeste este variabil, depinzand de starea de initiala a vacilor si cantitatea de nutreturi cu un continut energetic ridicat disponibile pentru a fi consumate la libera alegere. Suprahranirea la parturitie si insuficienta reducere a concentratelor dupa perioada de varf a lacatiei predispune vacile la obezitate. Vacile cu o lunga perioada de repaus mamar datorita productiei scazute sau infertilitatii sunt de asemenea predispuse.

 

Agentul etiologic primar este consumul excesiv de ratii neechilibrate, frecvent deficitare intr-unul sau mai multi nutrienti. Hranirea cu cantitati excesive de concentrate in ultima parte a lacatiei, combinata cu hranirea la discretie cu porumb siloz si/sau fan de plante cultivate, atat in timpul ultimei parti a lactatiei, cat si in perioada repausului mamar, sunt deobicei factorii cauzali. Putem vorbi de ratii supraenergetice ce joaca un rol important in etiologia bolii, absenta furajelor fibroase in cantitati suficente, in perioada repausului mamar, precum si excesul de minerale (calciu, fosfor, sodiu), sau deficitul de oligoelemente si vitamine liposolubile in timpul ultimei parti a gestatiei. In aparitia bolii un rol imporant il joaca tipul constitutional al vacilor, in special tipul morfologic si metabolic. Sunt mai predispuse animalele brevimorfe, solide si viguroase, in crestere rapida si puberatate precoce.

 

Manifestarile din sindromul vacii grase par sa fie datorate in special intensitatii metamorfozei grasoase a ficatului. Dezvoltarea ficatului gras se datoreste unuia sau mai multor din urmatoarele mecanisme patologice: lipogeneza hepatica crescuta, mobilizare crescuta de acizi grasi liberi din tesutul adipos, oxidarea hepatica scazuta a acizilor grasi si tulburarea mecanismului de formare a trigliceridelor. Vacile obeze sunt foarte sensibile la stres mai ales datorita insuficientelor suprarenale si tiroidiene si dau nastere la vitei cu competenta imunologica scazuta. Morfopatologic se constata ca obezitatea este generalizata in tot corpul cu exceptia vacilor care au fost bolnave timp de 1-2 saptamani, la care starea de intretinere pare relativ normala. Vacile care mor din cauza insuficientei acute sau cronice prezinta depozite mari de grasime interna localizata in jurul inimii, rinichiului, in mediastin, canalul pelvin, pe mezenter, pe epiploon etc. Organul intern cel mai sever afectat este ficatul. Acesta este marit si inflamat cu marginile rotunjite si decolorat datorita metamorfozei grasoase intense. Daca plasam o portiune de ficat in apa aceasta va pluti datorita infiltratiei grasoase intense. Depozitele de grasime sunt foarte abundente si la nivelul tesutului conjunctiv subcutanat, mai ales in zona pieptului, salbiei, salelor, la baza cozii si la nivelul feselor, la nivelul spatiilor inter- si intramusculare din muschii scheletici.

 

Simptomatologia este foarte polimorfa si cu atat mai grava cu cat lipomobilizarea a debutatat foarte curand inaintea fatarii. Semnele generale includ o obezitate intensa cu greutate corporala cuprinsa intre 680-820 Kg pentru vacile Holstein, scaderea rezistentei la infectii si un numar crescut de boli periparturiente. Semnele specifice la vacile periparturiente includ depresiunea, anorexia, cetonuria, scaderea evidenta a productiei de lapte, epuizarea progresiva, slabiciune musculara. Tulburarile genitale sunt primele care apar si ultimele care dispar. Caracterul si gravitatea lor variaza cu varsta parturientei. La primipare predomina tulburarile mecanice, iar la mutipare procese patologice grave in raport cu surmenajul fiziologic al animalului. Tulburarile mecanice de la primpare consta in atrezie vulvo-vaginala, frecventa la juncile din rasele de lapte, dar se dubleaza la animalele obeze datorita prezentei in tesutul conjunctiv din cavitatea pelviana de mase grasoase voluminoase. Putem spune ca tulburarile hepatice se traduc prin cetoza si steatoza. Aceste perturbari metabolice se manifesta printr-o anorexie profunda. La inceputul evolutiei clinice a cetozei productia de lapte nu este afectata in ciuda scaderii apetitului. In faza de stare a cetozei, productia de lapte se diminueaza anormal, ceea ce atrage atentia ingrijitorului sau proprietarului. Steatoza hepatica, care afecteaza vacile supraalimentate pe plan energetic, se agraveaza printr-o lipomobilizare intensa. Aceasta afectiune se acompaniaza de hepatomegalie, situatie in care ficatul ocupa un volum considerabil si atinge marginea ultimei coaste pe dreapta. Apar si tulburari nervoase ce constau intr-o stare depresiva, astenie si oboseala, animalele sunt apatice, calme si se deplaseaza foarte putin.

 

Diagnosticul se bazeaza pe anamneza din care rezulta o ingestie marita de nutreturi energetice si pe aspectul clinic de animale obeze, precum si pe prezenta uneia sau mai multor afectiuni periparturiene, astfel: febra de lapte, cetoza, deplasarea cheagului, retinerea invelitorilor fetale si/sau a mastitelor. Diagnosticul poate confirmat printr-un raspuns nefavorabil la tratamentele conventionale eficace in asemenea afectiuni la vacile cu o stare normala. Prognosticul este rezervat spre nefavorabil.

 

Tratamentul. Vacile obeze nu raspund favorabil la terapia bolilor periparturiente la fel ca vacile intr-o stare fizica normala. In general tratamentul este simptomatic pentru afectiunile periparturiente. Tratamentul specific pentru sindromul vacii grase include administrarea de minimum 100 ml de solutie de dextroza, 50% zilnic prin injectii intravenoase lente. Ratiunea unei astfel de terapii este de a inhiba mobilizarea grasimii care va scade cantitatea de acizi grasi prezenti in ficat. Se mai administreaza colina sub forma de clorura sol.50%, pe cale orala, in cantitate de 50 g/zi. Antibioticele cu spectru larg trebuie sa fie administrate in dozele zilnice terapeutice pentru combaterea mamitelor care sunt destul de frecvente. Ratiile cu un continut mare de substante energetice trebuie sa fie inlocuite cu ratii echilibrate care sa asigure, dupa norme, necesarul de energie, proteine, vitamine si saruri minerale. Ratia trebuie sa contina fibroase, mai ales fan.

Tetania de repaus (Tetania de grajd) la vitei

Tetania de repaus - Tetania de grajd - Tetania de nutritie la viteiTetania de repaus a fost denumita in mai multe feluri, fie tetania de grajd, tetania de iarna etc, dar credem ca denumirea corecta a bolii ar fi ”tetania de nutritie” a tineretului taurin supus ingrasarii. Factorii alimentari sunt reprezentati de iarba tanara, luxurianta, consumul de foi si capete de sfecla, de turte bogate in albumine, porumb in exces asociat cu tarate de grau, tarate de grau asociat cu faina de ciocalai, srot de macese, taitei de sfecla, melasa si uree, etc.

 

Tetania de nutritie se intalneste in ingrasatoriile in care hranirea se face in exclusivitate cu nutreturi concentrate administrate la discretie, amestecul fiind format din porumb 50%, orz 10%, granule de lucerna cu uree 10%, faina de ciocalai 20%.

 

De altfel, in cazul tetaniei de nutritie a tineretului taurin supus ingrasarii sunt indeplinite toate conditiile unei boli carentiale (in special in cazul unor deficiente de minerale – Mg,Ca,Na): apare dupa mai mult timp de folosire a unui regim alimentar sarac in elemente minerale si in vitamine, dupa ce sunt epuizate rezervele organismului si semnele sale dispar in urma suplimentarii ratiei cu elemente deficitare. In favoarea acestei ipoteze mai pledeaza: scaderea Mg din os si aparitia acestei boli la exemplarele cel mai bine dezvoltate, cu spor zilnic mai mare. Necesarul in elemente minerale este mai mare la animalele cu un ritm de crestere sporit, deoarece necesita cantitati mai mari pentru depunerea in oase si cresterea oaselor precum si pentru inglobarea in tesuturile moi si in special in masa musculara. Magneziul este, dupa potasiu, al doilea element intracelular si deci este nevoie de cantitati sporite proportional cu ritmul de crestere.

 

Frecventa bolii este mai mare in lunile de iarna si inceputul primaverii cand coincide cu aparitia fenomenelor de hipo sau avitaminoze. S-a demonstrat ca tetania la viteii supusi la ingrasat, ajunsi la varsta de 6-12 luni, apare primavara ca o consecinta, pe de o parte, a epuizarii vitaminei D din furaje si, pe de alta parte, a lipsei de iradiere a animalelor, care nu pot sa beneficieze de actiunea fotochimica a soarelui. Administrarea vitaminei D fara nicio alta interventie cu saruri de Mg a facut ca tetania viteilor supusi la ingrasat, care apare primavara, sa fie oprita imediat chiar a doua zi de tratament. Accesele tetanice indiferent de etiologie, sunt consecinta unor dezechilibre umorale in care un rol important il joaca hipo-magneziemia, hipocalcemia, hiperkaliemia, modificari ale echilibrului acido-bazic, care compromit mecanismele de excitabilitate neuromusculara. Acesti factori de origini diverse pot sa creeze conditiile aparitiei crizei de tetanie sau sa favorizeze starea de tetanie. La aceste animale, interventia emotiilor, incercarile de contentie, cantaririle, lumina brusca, diverse zgomote etc. pot declansa crizele de tetanie.

 

Simptomatologia. Semnele clinice constau in stare de neliniste, mugete, hipersensibilitate, contracturi musculare, opistotonus, tetanie si accese epileptiforme. Animalele prezinta exoftamie, epifora, botul uscat, hipersalivatie, cordul puternic si tahicardie. Unele animale nu prezinta decat usoare tulburari nervoase, neliniste, hipersensibilitate, altele prezinta tulburari mai grave, opistotonus, caderea animalului in decubit lateral cu toate membrele in extensie cu gatul si capul intins sau prezinta accese de tip epileptiform. Accesele se repeta la cateva ore sau zile, la interventia factorilor excitanti, putandu-se solda uneori cu moartea prin asfixie datorita localizarii contractiilor la muschii larinxului provocand spasmul glotei. La examenul umoral se inregistreaza hipocalcemie, hipomagneziemie, hiperkaliemie, modificari ale echilibrului acidobazic.

 

Diagnosticul se pune pe baza acceselor intermitente de tetanie, pe analiza conditiilor alimentare in care au aparut, pe faptul ca apare mai mult iarna spre primavara, pe examenele de laborator etc. Prognosticul este rezervat spre grav in functie de etiologie. Daca nu se intervine cu tratamente adecvate cat mai repede, se pot inregistra un procent ridicat de pierderi, in special prin sacrificari de necesitate.

 

Tratamentul este simptomatic si etiologic. Simptomatic, se va combate accesele de tetanie prin administrarea de saruri de Ca si Mg. Se pot administra sub forma de injectii solutii de Ca+Mg in cantitate de 50 ml/100 kg greutate vie, respectiv 5 g clorura de calciu si 1,25 g clorura de magneziu/100 kg viu. Dozele trebuie repetate mai multe zile la rand, altfel crizele apar din nou intrucat la tetania de nutritie a tineretului taurin supus ingrasarii este vorba de o epuizare a rezervelor scheletice care se refac foarte anevoios. De aceea dupa tratamentul injectabil este obligatoriu administrarea pe cale orala a suplimentelor de Ca si si Mg care absorbite treptat sa poata fi acumulate in oase si reface homeostazia Mg si Ca. Trebuie administrat pe cale parenterala si vitamina D implicata in mod sigur in etiopatogenia bolii.

 

Profilaxia. Se va acorda atentie deosebita conditiilor alimentare. Se va evita hranirea animalelor numai pe baza de concentrate, asigurandu-se o proportie corespunzatoare de fan de leguminoase in ratie. In perioada critica se vor adminnistra suplimente de oxid de magneziu, saruri de calciu si vitamina D. Se recomanda schimbarea treptata a ratiei alimentare.

Cresterea viteilor sugari

 vitel2Informatii privind calitatea colostrului, ingrijirea vitelului la fatare, hranirea viteilor sugari pana la intarcare, spatiul pentru intretinerea viteilor sugari, etc.

  

Calitatea colostrului. Colostrul este o secretie a glandei mamare de culoare galbuie, bogata in saruri minerale si substante proteice. Colostrul confera vitelului imunitate fata de multe boli. Colostrul elimina meconiul care se gaseste in partea terminala a tubului digestiv al vitelului. Tocmai pentru asta colostrul este usor digerabil si are o actiune laxativa. Vitelul trebuie alaptat in prima ora de viata sau la cel mult ora si jumatate de viata. In perioada de maxim o ora si jumatate colostrul nu-si pierde nimic din calitatile sale. Inainte ca vitelul sa fie dat la vaca pentru a suge colostrul, ugerul vacii va trebuie sa fie spalat cu apa calduta, iar din sfarcuri se vor indeparta primele picaturi de colostru. Dupa primul supt vitelul se separa de vaca. In primele 6 zile, vitelul trebuie dat la supt de 5-6 ori pe zi.

vitel 3Ingrijirea vitelului si a vaci la fatare. Vitelul este fatat pe paie uscate sau pe o panza curata de sac. Se indeparteaza mucozitatile existente de pe botul si narile vitelului. Daca cordonul ombilical nu sa rupt singur, acesta se va taia la 10 cm fata de abdomen cu o foarfeca dezinfectata iar apoi locul tăiat va fi tamponat cu tinctura de iod. Se sterge vitelul cu o carpa sau cu un somoiog de paie pana la uscare. Apoi vitelul este lasat sa fie lins de vaca. Concomitent se acorda urmatoarele ingrijiri vacii: se sterge cu carpa uscata sau cu somoiog de paie; se aministreaza o bautura de apa calduta (37-39 grade C), in care s-a pus o mana de sare si doua maini de tarate; se urmareste sa elimine invelitorile la 3-6 ore de la fatare; se urmareste sa elimine lichide (losii) pana la 16 zile de la fatare.

Hranirea viteilor sugari pana la intarcare. Alaptarea mixta consta in hranirea viteilor natural timp de 5 zile. Astfel viteii sant lasati langa vaca timp de 5 zile, cat consuma colostru. Apoi sunt izolati in boxe sau custi individuale, unde se continua alaptarea artificiala cu substituienti de lapte si lapte integral pana la intarcare. Metoda de alaptare se poate aplica in toate exploatatiile familiale unde se practica mulsul mecanizat al vacilor. Obisnuinta viteilor cu alaptarea artificiala trebuie facuta treptat la biberon sau la galeata. In primele 2 luni consumul de lapte este de 6-7 litri. in luna a treia consumul de lapte scade treptat de la 5 litri la 3 litri iar in luna a patra consumul scade de la 2 la 1 litru. Galetile sau biberoanele dupa fiecare folosire sunt spalate cu apa rece, apoi cu apa calda si detergent, si apoi oparite cu apa fierbinte. Laptele se va administra imediat dupa muls. Pregatirea substituentului de lapte se face la 39-40 grade C pentru a avea temperatura pe care il are laptele cand este muls. Incepand din a doua saptamana viteii se vor alapta de 4 ori pe zi. In luna a patra se va ajunge la doua alaptari pe zi. La o alaptare vitelul consuma 1-1,5 litri lapte. Regula obligatorie la alaptare este pozitia capului vitelului – putin ridicata peste orizontala pentru ca laptele sa ajunga din doua in doua ore in în cel de-al patrulea compartiment al stomacului numit cheag. In luna a doua de viata a vitelului, consumul zilnic de concentrate si fan creste la 0,5 kg fiecare. Consumul zilnic de concentrate si de fan creste in luna patru de viata a vitelului la 1,3-1,5 kg fiecare.

vitel4

Spatiul pentru intretinerea viteilor sugari. Dupa prima ora de viata viteii sunt luati de obicei de langa mamă si sunt intretinuti in spatii amenajate de tip: boxa individuala amenajata in grajd; cusca individuala amenajata in afara adapostului; cotet amenajat in afara adapostului. Intretinerea viteilor in custi din afara adapostului este solutia care ofera cele mai bune rezultate in gospodaria familiara pentru faptul că majoritatea fatarilor au loc primavara si vara. Cusca individuala reduce incidenta la imbolnaviri, ofera posibilitatea de ingrijire individuala si ofera un mediu uscat, lipsit de curenti de aer, cu temperatura si umiditate constanta. Spatiul total ocupat de cusca individuală are lungimea de 2,8 m din care 1,5 m cusca propriu-zisa si 1,3 m padocul. Inaltimea si latimea padocului sau a custii individuale este de 1 m. Constructia este din cherestea (cusca) si bare metalice (padocul). Pardoseala este din pietris, peste care se pune paie ca asternut. Pe peretii laterali ai padocului sunt prevazuti suporti pentru prinderea galetilor de lapte, apa, si nutreturi combinate, precum si un mic jgheab pentru administrarea fanului la discretie. Dupa intarcare cusca individuala se curata, se dezinfecteaza si se lasa la odihna 14 zile dupa care se populeaza din nou.

Intarcarea viteilor. Se face atunci cand viteii s-au obisnuit sa consume mai multe fibroase si concentrate si mai putin lapte. In gospodariile taranesti intarcarea viteilor se face la 6 luni, iar in exploatatiile de tip industrial intarcarea viteilor se face la 4 luni daca sunt hraniti cu lapte sau la 45 de zile daca sunt hraniti cu inlavit, cu furaje cobinate si cu fan vitaminos.

Greutatea la 6 luni. Masculii de Baltata romaneasca cantaresc 190 kg si de Baltata cu negru 180 kg iar femelele de Baltata romaneasca 170 kg si de Baltata cu negru cantaresc 160 kg.

Selectia vacilor de prasila

Selectia bovinelor de prasilaIn ameliorarea vacilor se acorda mai multa atentie taurilor datorita numarului mare de produsi pe care il dau. Faptul ca prin folosirea taurilor testati s-au obtinut rezultate deosebite in ameliorarea taurinelor, nu inseamna ca selectia vacilor de prasila trebuie neglijata. Pentru a obtine in fiecare generatie tauri valorosi care sa ridice in continuare nivelul rasei, este necesar sa existe vaci-mame de tauri cu valoare genotipica si fenotipica ridicata.
Aprecierea genotipica a vacilor de prasila se face indeosebi dupa origine si rude colaterale si se poate efectua inca de la nastere. Numarul de descendenti dati de fiecare vaca fiind mic, aceasta apreciere este mai putin importanta decat pentru masculi. Aprecierea vacilor se face in principal dupa fenotipul propriu, si anume, dupa nivelul insusirilor productive, constitutie si conformatie, insusirile ugerului, aptitudinele pentru mulsul mecanic si activitatea de reproductie.

Aprecierea nivelului productiv al vacilor pentru lapte se face dupa cantitatea de lapte, de grasime, continutul de in proteine, uniformitatea lactatiei, economicitatea lactatiei, economicitatea productiei si precocitatea productiei de lapte.

Cantitatea de lapte pe lactatie normala (305 zile) este criteriul principal. Se iau in considerare primele trei lactatii sau chiar toate lactatiile incheiate pana la data aprecierii. Cu cat luam in considerare un numar mai mare de lactatii si cu cat se repeta de mai multe ori in viata unei vaci o productie ridicata, cu atat valoarea ei este mai mare. La aprecierea unei vaci dupa productia de lapte trebuie sa se precizeze si numarul de mulsori pe zi. Pentru vacile-mame de tauri, cerintele minime in privinta productiei de lapte pe lactatie normala sunt cele prevazute prin programul de ameliorare. Calitate laptelui este data de procentul de grasime si proteine; cu cat aceste componente se gasesc intr-o cantitate mai mare, cu atat vaca este mai valoroasa.

Uniformitate sau constanta lactatiei. Capacitatea unei vaci de a-si mentine nivelul productiv un timp cat mai indelungat este un criteriu ajutator de apreciere. Uniformitatea lactatiei se poate aprecia prin examinarea curbei de lactatie. Cele mai valoroase vaci se considera acelea care au o faza ascendenta a curbei mai lunga si care se mentine un timp mai indelungat in platou, coborand usor in primele luni de lacatie.

Economicitatea productiei de lapte. Se exprima fie prin productia de lapte la 100 Kg greutate vie,fiind considerate valoroase vacile care dau peste 700-800 Kg la 100 Kg greutate vie,fie mai precis se apreciaza consumul de U.N la 1 Kg lapte;vacile „bune” cunsuma 0,8-1 U.N(inclusiv pentru intretinere).

Precocitatea productiei de lapte. Se apreciaza dupa varsta la prima fatare, varsta optima fiind intre 24-27 luni. Vacile precoce nu numai ca fata mai repede, dar dau productii maxime la lactatia a treia si a patra, fata de cele tardive care fata la 33-36 de luni si dau productia maxima la lactatia a sasea si a saptea.

Aprecierea vacilor dupa conformatie si constitutie. Se efectueaza practic pe baza tabelelor de punctare. La aceasta apreciere trebuie sa se tina seama de particularitatile conformatiei fiecarui tip productiv si fiecarei rase.

Dezvoltarea corporala. Se apreciaza dupa greutatea vie si valoarea principalelor dimensiuni: talie, perimetru toracic si lungimea trunchiului. Se stie ca intre greutatea vie si productia de lapte este o corelatie pozitiva si ca exista o dezvoltare corporala optima pentru fiecare rasa.

Aprecierea vacilor dupa aptitudinile ugerului pentru mulsul mecanic. S-a introdus in practica numai in ultimele decenii datorita importantei pe care o prezinta forma si simetria morfologica si functionala a acestuia pentru mulsul mecanic. Aprecierea se poate face corect intre a 30-a si a 90-a zi de lactatie, la mulsoarea de dimineata. Examenul ugerului se face prin inspectie, palpatie si proba functionala.

Activitatea de reproductie. Este un indiciu foarte important in selectia vacilor, apreciat prin intervalul dintre doua fatari. Se stie ca o vaca nu da lapte daca nu fata, intervalul optim nu trebuie sa depaseasca 365 zile.

Sisteme intensive de ingrasare a taurinelor

Ingrasarea intensiva a bovinelorPrin notiunea de ”ingrasare” intelegem fenomenul de sporire a masei corporale, nu numai prin depunerea de grasime, ci in primul rand prin cresterea volumului masei musculare, pe baza unui regim abundent de hranire. Cresterea masei corporale si modificarea raporturilor intre diferitele tesuturi si parti componente ale corpului animal in timpul perioadei de ingrasare depind de sitemul de crestere si exploatare si in cadrul sistemului de tehnologia de ingrasare folosita. Dupa gradul de intesivitate al ingrasarii, deosebim urmatoarele sisteme: intensiv si extensiv. Ne vom ocupa de sistemul intensiv de ingrasare.
Ingrasarea in sistem intensiv urmareste realizarea unor sporuri zilnice mari, in conditii de economicitate sporite, prin valorificarea potentialului biologic de crestere. Tineretul taurin poate realiza, in primul an de viata, 60-65% din greutatea adultului, in conditii optime de hranire si intretinere. Printr-o hranire corespunzatoare in raport cu varsta se urmareste dezvoltarea maxima a partilor corpului cu importanta deosebita pentru productia de carne: pulpa, crupa, salele si o dezvoltare mica a tubului digestiv, astfel ca randamentul la taiere sa fie ridicat. Pentru realizarea acestui scop, tehnologia de ingrasare prevede dirijarea proceselor de crestere si dezvoltare pe faze diferentiate. Vitelul este prelucrat de la ferma de crestere la o varsta foarte tanara (7-14 zile), pentru a se putea dirija in sensul dorit formarea aparatului digestiv. Furajarea este diferentiata pe faza de crestere, pentru a satisface necesitatile fiziologice ale varstei si se bazeaza pe concentrate, care intra in ratie in procent de peste 50%. Furajele fibroase se dau pentru completarea ratiei si functionarea normala a prestomacelor, ele trebuind sa fie de buna calitate (fan de lucerna, fan de livada). Sistemul de intretinere, in acest caz, urmareste limitarea miscarii pentru a micsora consumul de energie. Adapostul trebuie sa asigure conditii optime de microclimat, pastrarea conditiilor de zooigiena si un inalt grad de mecanizare. Perioada de ingrasare trebuie sa dureze atat timp cat se manifesta capacitatea animalului de a depune carne si grasime cu un consum economic de hrana pentru 1 kg/spor. Prin scurtarea perioadei de ingrasare se obtine o productie mai mica de carne, cu o valoare nutritiva mai redusa, prelungirea duratei de ingrasare ducand la obtinerea unei carni grase, cu un consum prea mare de hrana. Nu toate rasele dau rezultate bune la acest sistem de ingrasare. Sunt indicate rasele mixte: Baltata romaneasca, bruna si metisii raselor mixte de la noi cu taurii de rasa friza. La noi in tara sunt cunoscute doua sisteme intensive de ingrasare: “Baby-beef” si ingrasarea pentru carne alba.

Ingrasarea “baby-beef este in functie de varsta si greutatea la sacrificare a viteilor. Exista trei variante de aplicare: ultra precoce, precoce si normala. Prima varianta este utilizata in tarile pentru producerea carnii fragede de culoare roza. Viteii sunt ingrasati pana la varsta de 220 de zile, cand trebuie sa aiba minimum 250 kg. La noi in tara s-a utilizat pana acum mai mult ingrasarea ”baby-beef” precoce, prin care trebuia sa se realizeze, la varsta de 310 zile greutatea de 350 kg. In ultimul timp, s-a renuntat la aceasta ingrasare si se practica numai ingrasare “baby-beef” normala, care vizeaza obtinerea unei greutati de peste 450 kg, la varsta de 16-18 luni.

In faza-1 (de alaptare si intarcare), de la 1 la 70 de zile se urmareste o dezvoltare rapida a tubului digestiv, de la monogastric la cel poligastric. Viteii sunt adusi la ingrasare dupa perioada colostrala, la varsta de 7-14 zile, si sunt supusi unui tratament deosebit pentru combaterea stresului provocat de transport si schimbarea alimentatiei. La aceasta faza hranirea se face cu substituent de lapte si cu nutret combinat starter si fan. Se realizeaza un spor mediu zilnic de 610 g. Consumul pe toata perioada este de 36 kg substituent de lapte, 45 kg starter si 15 kg fan. Viteii sunt intretinuti in adaposturi special construite, in boxe colective de 15-25 capete. Pentru asigurarea conditiilor de microclimat este prevazut un sistem de ventilatie activa, de evacuare si admisie, iar in timpul iernii se asigura incalzirea adapostului pentru asigurarea in prima faza a temperaturii minime de 15-18°C, in functie de varsta.

In faza-2 (pregatirea pentru ingrasare), de la 71- la 130 zile, se urmareste obisnuirea viteilor cu un consum mare de furaje, avand in vedere necesitatea cresterii sporului in greutate. Se administreaza concentrate (starter) si fan de lucerna la discretie. Sporul planificat este 830 g, cu un consum specific de 3,2-3,5 U.N.

In faza-3 (crestere si ingrasare), de la 131 la 220 zile, se urmareste realizarea unui spor maxim, prin administrarea furajului concentrat la discretie si folosirea limitata a fanului de lucerna si al silozului. Se urmareste realizarea unui spor mediu de 1.100 g, cu un consum de 3,7-3,8 U.N.

In faza-4 (ingrasare si finisare), de la 221 de zile la 310 zile, se dau concentrate la discretie si cantitati reduse de fan si siloz. Se realizeaza un spor mediu zilnic de 1.350-1.370 g, cu un consum de 5,5-5,6 U.N. Optimizarea sistemului de ingrasare “baby-beef” necesita investitii mari pentru adaposturi si mecanizarea proceselor de productie. Adaposturile utilizate sunt de doua tipuri: pentru faza 1 si faza 2, prevazut cu un sistem de incalzire, pentru celelate faze se utilizeaza acelasi tip de adapost fara incalzire.

Ingrasarea pentru carne alba, denumita siultra baby-beef urmareste cresterea si ingrasarea viteilor sugari pana la varsta de 90-110 zile, cand trebuie sa ajunga la greutatea de 120-150 kg, pe baza unor sporuri medii zilnice de 1200-1300 g. Se obtine o carne frageda suculenta, de culoare roz-deschisa, mult apreciata la export. Se preteaza pentru a fi ingrasati prin acest sistem, viteii din rasele Baltata romaneasca, Bruna, cat si metisii acestora cu rase de carne, in special Charolaise. Aceasta ingrasare se realizeaza printr-un sistem de hranire exclusiv lactat. In primele 7-10 zile, viteii consuma colostru, iar apoi, pana la sfarsitul ingrasarii, substituenti de lapte. Este interzis consumul altor furaje, pentru a impiedica dezvoltarea prestomacelor. Dupa perioada de hranire cu colostru, viteii sunt trecuti la ingrasat. In primele 2 zile li se da solutie de glucoza si antibiotice cu spectru larg, utilizand tehnica clasica “baby-beef”. Din a treia zi viteii primesc inlocuitor de lapte. Viteii sunt intretinuti in boxe individuale cu o constructie speciala, care limiteaza mult miscarea, avand drept podea un gratar de lemn, fara asternut. In adapost trebuie sa se mentina un regim de temperatura constant (18-20°), o luminozitate si umiditate reduse. Fiind mai putin rentabil, acest sistem este folosit mai putin la noi in tara.

Rezultatele activitatii de reproductie si ameliorare a taurinelor din Bistrita-Nasaud in 2015

reproductie si ameliorare la specia taurine Bistrita-NasaudA devenit deja o traditie, ca la inceputul fiecarui an, Asociatia Crescatorilor de Taurine Bistrita-Nasaud si Biagen Select, organizatie a crescatorilor de taurine, sa desfasoare o sedinta de analiza a activitatii de reproductie si ameliorare la specia taurine pentru anul precedent. Astfel, vineri, 8 ianuarie 2016, in prezenta prefectului Ioan Tintean, a avut loc sedinta de bilant pentru anul 2015.
Printre participanti s-au numarat reprezentanti ai Comitetului Director al Asociatiei Crescatorilor de Taurine Bistrita-Nasaud, fermieri, colaboratori-operatori de insamantari artificiale si controlorii performantelor de productie din judetul Bistrita-Nasaud, reprezentanti ai Asociatiei Crescatorilor de Taurine Hunedoara, dr. ing Mihalca, directorul Agentiei Nationale in Zootehnie, responsabil pentru activitatea de ameliorare pentru zona de Nord a Romaniei, dr. ing. Criste Florin, directorul Scolii nationale de Operatori Insamantatori de la Dej.

In cuvantul de deschidere, prefectul Ioan Tintean a apreciat activitatea pe care comitetul Asociatiei Judetene a Crescatorilor de Taurine o presteaza pentru cele 171 de asociatii locale si, totodata, a remarcat rezultatele deosebite obtinute de Biagen Select pentru activitatea de reproductie si ameliorare la taurine si porcine.

‘Desi judetul nostru este un judet mic, ce detine doar 2.1% din suprafata tarii, el se situeaza in primele 6 locuri pe tara in ceea ce priveste efectivul de bovine. La insamantari artificiale, judetul se situeaza pe primul loc in ceea ce priveste numarul de bovine insamantate artificial, fapt ce a determinat ca potentialul genetic al efectivelor de bovine sa fie unul foarte bun si apreciat de fermierii si crescatorii de animale. Asadar, va asigur ca, la fel ca in anii precedenti, veti avea sprijinul Institutiei Prefectului in solutionarea problemelor cu care va confruntati in activitatea de zi cu zi’, a precizat Ioan Tintean.

Platon Florin, presedintele asociatiei judetene, a aratat ca rezultatele deosebite obtinute in judetul Bistrita-Nasaud, se datoreaza unei foarte bune organizari a serviciilor de reproductie si ameliorare prestate de Biagen Select, unitate condusa de dr. ing. Emilut Gaina care, in cei 36 de ani de activitate, a facut judetul nostru cunoscut si apreciat in intreaga tara. La aceste realizari un rol deosebit l-a avut si colaborarea foarte buna cu Institutia Prefectului si Consiliul Judetean.

La randul sau, dl. Emilut Gaina a facut o prezentare a rezultatelor activitatii de insamantari artificiale la taurine si porcine, precum si din domeniul de control al productiei de lapte, respectiv de ameliorare a taurinelor. Biagen Select promoveaza de 20 de ani genetica elvetiana (firma Swissgenetics) care corespunde cel mai bine conditiilor existente in Romania, atat pentru fermieri mici, cat si pentru fermele profesionale (rasele Simmental, Fleckvieh elvetian, Bruna-Schwitz Holstein, Limousin si Angus).

De asemenea, pentru rasa Holstein Friza exista o colaborare cu firma germana Osnabrucker Herdbuk Eg, iar pentru rasa Alb Albastru Belgian cu firma Belgian Blue Group din Belgia, cele mai renumite firme pentru cele doua rase din Europa.

In clasamentul Consiliul National al Intreprinderilor private din Romania, ce efectueaza servicii in zootehnie, Biagen Select s-a clasat, in anul 2015, pe locul doi la nivel national.

La finalul sedintei au fost acordate premii pentru rezultate deosebite obtinute la nivel judetean, in anul 2015

    • operatori: Premiul 1 Mathe Csaba, Premiul 2 Budacan Viorel, Premiul 3 Carceie Gavrila;
    • fermieri: Premiul 1 S.C. Agrocarmolact S.R.L. Monor, Premiul 2 S.C. Antodutii S.R.L., Premiul 3 Bolog Vasile (Sasarm);
    • calitate genetica: Sc. Platon Prodilact SRL, Opre Georgeta PFA si SC Agrocarmolact SRL Monor.

Avantajele si dezavantajele fermelor de vaci de lapte din Romania

Avantaje si dezavantaje ferme de vaci de lapte din RomaniaCosturile de exploatare in Romania sunt printre cele mai mici din UE, in special datorita hranei pentru animale, fiind cea mai ieftina din UE, conform unui raport al fermelor de vaci de lapte din UE realizat pe baza ultimelor date disponibile din reteaua de date contabile agricole (RICA) pentru 2013.


Acesta este motivul pentru care fermele de lapte din Romania au atins o marja bruta foarte buna (204 Euro/t) comparativ cu restul statelor UE-N13 si au fost mai putin sensibile la cresterea costurilor de productie.

Spre comparatie, in Bulgaria fermele de vaci au primit un pret destul de ridicat pentru lapte (323 Euro/t), completate de un ajutor national cuplat (24 Euro/t), care au adus veniturile din lapte cu mult peste media UE-N13. Cu toate acestea, costurile medii de operare au fost 231 Euro/t. Marja bruta a fost in final 116 Euro/t, iar procentul fermelor de lapte cu o marja bruta pozitiva a fost destul de scazut (88%). In Croatia, marja bruta cu plati cuplate a fost de 131 Euro/t, iar procentul de ferme specializate, cu o marja bruta pozitiva a fost doar usor peste cel din Bulgaria (90%).

Costurile acoperite de munca membrilor de familie si de capitalul propriu au fost mult mai mari in Romania (220 EUR/t), decat in Bulgaria (77 EUR/t), Croatia (144 EUR/t) sau media europeana (90 EUR/t). Aceasta diferenta este data de structurile agricole din Romania (media in RO fiind de 3-4 vaci/ferma si un singur angajat) si importanta agriculturii familiale.

Statele europene au obtinut in mod diferit o buna marja bruta medie pe tona de lapte. Unele au avut preturi ridicate la vanzarea laptelui (de exemplu, in Italia), altele costuri reduse (de exemplu, Romania), sprijin cuplat (de exemplu, in Finlanda) sau competitivitate mai mare (de exemplu, Tarile de Jos , Belgia si Luxemburg).

Referitor la indicatorii de venit mediu pentru fermele de vaci de lapte in 2013, Estonia, Ungaria, Republica Ceha si Malta au obtinut rezultate destul de bune, cu un venit net adaugat pe ferma / Unitate de Munca Anuala (FNVA/AWU) intre 20 220 EUR si 14 971 EUR.

Romania si Bulgaria se numara printre statele membre cu cea mai mica FNVA/AWU (3 648 EUR, respectiv 4 657 EUR). Venitul net adaugat pe ferma / unitate de munca anuala este relativ comparabil pentru aceste doua tari, cu toate ca rezultatul se datoreaza costurilor scazute in Romania si datorita cresterii productiei si a subventiilor in Bulgaria. Costurile factorilor externi sunt semnificativ mai mari in Bulgaria, avand ca rezultat un venit net mai mic. Cu toate acestea, ambele tari raman sub indicatorii de venit mediu pentru statele membre ale UE-N13.

Acest lucru poate fi explicat prin diferentele legate de marimea fermei si a platilor directe si a subventiilor (In 2013, platile directe nu au fost inca pe deplin implementate). In plus fermele din Romania sunt mici (4 vaci de lapte, in medie), iar productivitatea medie a muncii este scazuta. La celalalt capat al spectrului, in marile cooperative din Slovacia (240 vaci de lapte, in medie), productivitatea muncii este de asemenea limitata rezultand un FNVA/AWU scazut. Chiar si in Malta si Estonia, unde cantitatea de lapte per unitatea de munca anuala este cea mai mare dintre statele membre ale UE-N13, acestea ramane mult sub media UE-15, care este de patru ori mai mare.

Romania are cea mai mica dimensiune a fermei de vaci de lapte din UE (in medie 3 hectare conform datelor statistice RICA 2013) si implicit cea mai slaba productie de lapte / ferma din UE (12 t de lapte).

Un avantaj competitiv al fermelor din Romania este relatia acestora cu existenta unor resurse naturale, cum ar fi disponibilitatea propriei surse de furaje pentru animale, care reprezinta 54% din totalul furajelor folosite la ferma.

 

 

Fermele de vaci de lapte din Romania

*conform datelor statistice RICA 2013

INFORMATII STRUCTURALE

Nord-Est

Sud-Est

Sud-Muntenia

Sud-Vest-Oltenia

Vest

Nord-Vest

Centru

Romania

Ferme esantion

100-<200

40-<100

40-<100

40-<100

40-<100

100-<200

100-<200

500-<1000

Numar de ferme

78 860

28 580

37 360

32 260

14 560

56 100

22 850

271 360

Productia fermelor specializate – %

98%

99%

95%

92%

92%

96%

97%

99%

Suprafata de furajare – ha

3

1

1

1

2

4

6

3

Vaci de lapte – nr. de capete

3

4

3

3

4

3

6

4

Suprafata agricola utilizata in arenda

21%

32%

18%

9%

45%

16%

37%

24%

Forta de munca totala

0.88

1.00

1.28

1.26

1.13

1.32

1.24

1.13

Munca reprezentata de familie – %

99%

94%

95%

96%

96%

98%

85%

96%

Lapte per suprafata de furajare – t/ha

2.9

7.3

6.1

4.0

4.4

3.3

3.1

3.6

Productia de lapte – kg/vaca

3 055

3 468

3 979

2 917

4 003

3 468

3 516

3 405

Productia de lapte per ferma – tone

9

15

12

9

16

12

21

12

LAPTE – VENITURI SI CHELTUIELI (in Euro/tona lapte)

Nord-Est

Sud-Est

Sud-Muntenia

Sud-Vest-Oltenia

Vest

Nord-Vest

Centru

Romania

Venituri

Pret

267

306

347

375

389

338

345

327

Plati cuplate UE

0

0

0

0

0

0

0

0

Ajutoare nationale

0

0

0

0

0

0

0

0

Veniturile totale – lapte

267

306

347

375

389

338

345

327

Costuri de productie

Furaje

48

59

76

68

76

49

49

58

  • Furaje productie proprie

30

19

21

43

46

39

30

31

  • Furaje cumparate

18

40

55

25

30

10

19

26

Achizitii de reinnoire a septelului

0

5

4

0

0

1

1

2

Cota de lapte

0

0

0

0

0

0

0

0

Alte costuri specifice

4

11

1

2

4

3

5

4

Costuri specifice

53

75

81

69

80

53

55

63

intretinerea masinilor si constructiilor

5

7

8

16

12

16

13

11

Energie (combustibil, electricitate)

24

19

20

28

19

28

22

23

Lucrari contractate

23

17

13

20

12

10

15

16

Taxe

1

2

1

2

1

2

3

2

Alte inputuri directe

5

9

10

7

6

8

8

8

Costuri non-specifice

58

54

53

72

50

65

62

59

Costurile totale de exploatare

111

128

134

142

130

117

117

123

Marja bruta

157

178

213

233

259

220

228

204

Marja bruta cuplata cu subventii

157

178

213

233

259

220

228

204

Ferme cu marja bruta pozitiva – %

100%

97%

100%

100%

100%

100%

100%

100%

Productie de lapte cu marja bruta poitiva – %

100%

96%

100%

100%

100%

100%

100%

99%

Depreciere

64

25

29

60

42

25

32

40

Salarii

3

8

18

12

7

5

24

10

Chirie

4

3

2

1

8

2

7

4

Dobanda

0

2

0

0

2

0

0

1

Factori externi

7

12

20

13

17

7

32

14

Marja neta

86

141

164

160

200

188

165

150

Marja neta cuplata cu subventii

86

141

164

160

200

188

165

150

Costurile fortei de munca de familie

223

154

234

260

201

302

134

220

Capital propriu si costuri neincluse

35

14

25

33

29

27

28

28

Totalul inputurilor realizate de familie

258

168

259

293

230

328

161

247

Marja economica neta

-172

-27

-95

-134

-30

-141

3

-97

Marja economica neta cuplata cu subventii

-172

-27

-95

-134

-30

-141

3

-97

Ferme cu marja economica neta pozitiva – %

6%

20%

13%

23%

35%

12%

27%

15%

Productie de lapte cu marja economia economica neta pozitiva – %

15%

46%

32%

35%

59%

26%

58%

35%

VENITURILE FERMEI (in Euro)

Nord-Est

Sud-Est

Sud-Muntenia

Sud-Vest-Oltenia

Vest

Nord-Vest

Centru

Romania

Total

6 184

7 423

6 257

5 464

9 427

5 921

11 060

6 769

Consumuri intermediare

3 243

3 297

2 885

2 418

3 890

2 721

4 823

3 131

Balanta – Subventii si taxe

649

1 006

240

392

973

1 028

1 302

751

Plati decuplate

613

339

273

367

760

530

954

519

Depreciere

1 171

589

516

771

988

399

941

740

Venitul net adugat pe ferma (FNVA)

2 419

4 544

3 096

2 667

5 521

3 828

6 598

3 648

Factori externi

133

298

289

163

404

125

848

256

  • Salarii

50

197

254

146

176

84

606

175

  • Chirie

79

73

32

18

170

34

231

71

  • Dobanda

4

27

3

0

59

6

11

10

Balanta – Investitii Subventii si Taxe

0

0

0

0

0

0

0

0

Venitul net pe ferma (FNI)

2 287

4 247

2 807

2 503

5 118

3 704

5 750

3 393

FERMELE DE FAMILIE (Euro / Unitatea de Munca a Familiei)

Capital propriu si costuri neincluse

657

384

478

475

692

424

962

548

Remuneratia fortei de munca familiale (RFL)

1 632

3 967

2 424

2 137

4 251

3 305

5 105

2 883

Ferme cu RFL pozitiv – %

86%

92%

99%

78%

100%

98%

95%

91%

 

 

Hranirea si adaparea vacilor

Pasunat vaci - hrana bovine - adaparea vacilorPe timp de vara este obligatoriu ca toate fermele sa dispuna de nutret verde, acesta reprezinta 80-100% din valoarea nutriva a ratiei, in functie de productia zilnica. Baza hranirii este pasunea si conveierul verde din primavara pana in toamna. O pasune foarte buna sau masa verde de calitate poate asigura necesarul de principii nutritive pentru productii medii zilnice de 12-15 Kg/lapte, fara concentrate. Daca vacile produc si cantitati mai mari se dau si concetrate.
Cea mai economica este hranirea la pasune. In vederea trecerii la regimul de pasunat se efectueaza controlul sanitar-veterinar al animalelor, vaccinarile preventive, corectarea unghiilor etc. Trecerea la pasunat sau la hranirea cu masa verde trebuie sa se faca treptat: cu o saptamana inainte de a fi scoase la pasune, se reduc fibroasele in ratie si se maresc suculentele. In prima saptamana, obligatoriu vacile vor primi inainte de a fi scoase la pasune un tain de fibroase. Durata pasunatului se mareste progresiv. In prima zi se va pasuna cel mult o ora, apoi timpul alocat se mareste pentru ca la sfarsitul primei saptamani sa se ajunga la la 6-7 ore.

Pasunatul pe lucerniere si trifoistii trebuie sa se faca cu multa atentie. Vacile vor primi inainte de pasunatul pe lucerniere un tain de fibroase, iar pasunarea acestora se face numai dupa ce se evapora roua, in timp redus si cu atentie.

Cele mai bune pasuni sunt cele naturale, compuse din graminee si leguminoase, cu relatie proteica 1/7-1/8. Pasunatul organizat pe parcele si prin rotatie mareste cu 25-30% eficienta pasunii. Pasunatul dureaza 10-12 ore pe zi.

In timpul verii, vacile pasc dimineata pe racoare, seara sau chiar noaptea. In majoritatea regiunilor tarii, nutretul verde se realizeaza in cantitati suficiente numai prin introducerea conveierului verde (culturile din conveier sunt diferite, dupa zona geografica).

In timpul verii, vacile consuma si cantitati mari de apa 40-60 l/zi, ele vor fi adapate din 3 in 3 ore. Putem spune ca atat pe timp de iarna cat si vara, pe langa hrana, o importanta deosebita pentru vacile de lapte o reprezinta apa. Daca lipsa periodica a hranei poate fi suportata de vacile pentru lapte, lipsa apei este foarte greu suportata si imediat se resimte prin scaderea productiei de lapte.

Apa este absolut necesara pentru desfasurarea normala a metabolismului in ansamblu si in mod special pentru sinteza laptelui, care are in compozitie sa un procent foarte ridicat de apa (87%). Cantitatea necesara fiecarei vaci pe timp de 24 de ore difera in functie de hrana consumata, de sezon, de productia de lapte etc. Pe timp de vara vacile au nevoie de apa in cantitati mai mari decat in timpul iernii, iar in functie de productie, vacile cu productii mari de lapte au nevoie de mai multa apa decat vacile cu productie scazuta. In raport de hrana consumata, s-a stabilit ca pentru 1 kg substanta uscata din furaje, sunt necesari 4-6 l/apa. Rezulta astfel un consum mediu zilnic de apa pe vaca furajata de 60-70 l, in unele cazuri el fiind mai mare, iar in altele mai scazut.

Sursele de apa utilizate pentru asigurarea adaparii vacilor pot fi: apa de izvor, de fantana, de rau si din panza freatica. Cel mai frecvent, in fermele de vaci se asigura apa din panza freatica, iar in taberele de vara se asigura apa din izvoare, fantani si rauri. Temperatura apei trebuie sa fie in jurul a 12°C si nu mai mare de 16°C, dar nici mai mica de 9°C. Se poate spune ca adaparea vacilor reprezinta o latura a tehnologiei la fel de importanta ca si hranirea si trebuie sa se faca in mod corespunzator.

Adauga un comentariu

You must be logged in to post a comment.