Cum să prevenim mortalităţile la păsările crescute în gospodăriile populaţiei/ Masuri pentru prevenirea bolilor transmisibile la pasari/ Masuri pentru prevenirea antraxului la animale/ Guta la pasari

Pseudopesta aviară
Una din cauzele care produc pierderi prin mortalitate o constituie prezenţa pseudopestei aviare în efectivele de galinacee (găini, curci, fazani, bibilici etc.).

gainusePrezenţa bolii într-un efectiv neimunizat antipseudopestos, este uşor de recunoscut prin aceea că într-un răstimp de o săptămână boala poate să ucidă, aproape în totalitate, păsările receptive (adică păsările nevaccinate).
De menţionat că această boală nu afectează palmipedele. Prevenirea mortalităţilor datorate prezenţei pseudopestei se realizează exclusiv prin vaccinare, care se aplică din timp păsărilor sănătoase. Pentru vaccinarea împotriva pseudopestei aviare la noi în ţară există, atât vaccinuri vii cât şi vaccinuri inactivate, care dacă sunt folosite sistematic previn, cu succes, pierderile prin mortalitate datorate evoluţiei acestei boli.
Dacă boala a debutat deja, trebuie ştiut că nu există tratament şi că vaccinarea păsărilor încă sănătoase este inutilă, deoarece din momentul administrării vaccinului şi până la instalarea imunităţii trebuie să treacă cel puţin 10-12 zile, interval în care păsările nevaccinate mor.

Holera aviară
O altă cauză a mortalităţilor o constituie evoluţia holerei aviare. Holera aviară, spre deosebire de pseudopestă afectează atât galinaceele cât şi palmipedele. Deşi există în comerţ vaccin contra acestei boli totuşi, vaccinarea contra holerei nu este foarte extinsă deoarece eficacitatea vaccinului nu este foarte bună.
Prezenţa holerei în efectivele de păsări se remarcă prin aceea că apar zilnic, sau aproape zilnic, mortalităţi care deşi numeric sunt neînsemnate, totuşi cumulate, în timp, pierderile devin substanţiale. Fiind o boală bacteriană, pentru prevenirea pierderilor datorate holerei se poate face tratament.
Tratamentul trebuie instituit cât mai precoce şi constă în administrarea de substanţe antibacteriene (oxitetraciclină, lincospectin, norflox, enrofloxacină etc.), în apa de băut, sau în furaje, pe durata a 5-7 zile, se va face pauză de o săptămână, după care tratamentul poate fi reluat încă o dată. Pentru o mai bună eficacitate, în terapie, se vor asocia şi produse care conţin aminoacizi şi vitamine.

Difterovariola aviară
O boală frecvent semnalată este difterovariola aviară, boală virală, care afectează galinaceele şi care se manifestă fie prin erupţii cutanate pe tegumentul capului (boala este cunoscută în popor sub denumirea de bube), fie prin prezenţa de pseudomembrane pe mucoasele capului (în cavitatea bucală, în sacii conjunctivali, în sinusuri).
Prezenţa acestei boli în efectiv, produce pierderi prin mortalitate relativ mici, dar virusul are acţiune imunosupresoare asupra organismului, fapt care predispune pasărea la contractarea unor infecţii banale, care în condiţiile unui organism sănătos nu s-ar exprima clinic. Şi această boală poate fi prevenită cu succes, prin vaccinare.
Vaccinarea se va face la păsări sănătoase şi este de dorit ca vaccinul să se administreze din timp (sfârşitul verii), pentru a preveni formele clinic manifeste de boală din sezonul de toamnă. Dacă deja boala evoluează se poate interveni terapeutic, doar pentru a grăbi trecerea prin boală.
În acest scop se vor administra produse antimicrobiene (pentru prevenirea complicaţiilor bacteriene) şi preparate cu vitamine şi aminoacizi pentru întărirea rezistenţei generale a organismului.

Alte cauze
În afara cauzelor enumerate mai sus, mai pot să apară pierderi prin mortalitate ca urmare a asocierii unor infecţii banale cu stări de parazitism, mai mult sau mai puţin intens. Stările de parazitism pot şi ele produce pagube în efectivele de păsări.
Pentru evitarea acestor pierderi se recomandă efectuarea la timp a tratamentelor antiparazitare, cu produse care să aibă în spectru atât viermii rotunzi (nematodele), cât şi viermii laţi (cestodele). În această perioadă, în efectivele de păsări, crescute în sistem tradiţional, ne confruntăm cu mai multe probleme, unele dintre acestea putând produce pierderi prin mortalitate, chiar foarte însemnate, dacă nu sunt luate măsuri din timp.

ANSVSA a dispus masuri suplimentare privind influenta aviara din Uniunea Europeana

Masuri suplimentare ANSVSA privind gripa aviara din Uniunea EuropeanaPana in acest moment Ungaria, Elvetia, Danemarca, Ungaria, Croatia, Germania, Olanda si Austria au notificat la Bruxelles existenta focarelor de gripa aviara pe teritoriul lor. In cazul Germaniei, Ungariei si Austriei au fost emise Deciziile Comisiei Europene privind zonele de restrictie sanitara veterinara in contextul evolutiei focarelor de influenta aviara inalt patogena a virusului H5N8.

Urmare a informatiilor primite de la Comisia Europeana si mesajele de alerta ale Organizatiei Mondiale pentru Sanatate Animala referitoare la situatia epidemiologica privind influenta aviara din Uniunea Europena, ANSVSA a intreprins urmatoarele masuri suplimentare pentru a preveni patrunderea bolii pe teritoriul Romaniei:

    • monitorizarea severa a comertului intracomunitar, verificarea tuturor transporturilor de pasari care vin din tarile unde, in ultima perioada, au fost diagnosticate focare de influenta aviara;
    • informarea medicilor veterinari oficiali zonali, medicilor veterinari de libera practica imputerniciti, precum si a operatorilor economici cu privire la situatia epidemiologica existenta;
    • s-a dispus respectarea cu strictete a conditiilor de biosecurite in fermele comerciale de pasari si in gospodariile populatiei, avand in vedere pericolul pe care il reprezinta migratia pasarilor salbatice ce se afla in plina desfasurare si rolul pasarilor salbatice „punte” (gugustiuci, vrabii, porumbei,etc) in difuzarea virusului gripal aviar;
    • informarea primariilor, fermierilor si a institutiilor ce detin responsabilitati in supravegherea pasarilor salbatic asupra evolutiei focarelor de gripa aviara din alte tari si a masurilor care trebuie respectate pentru a evita aparitia bolii;
    • s-a dispus intensificarea masurilor specifice privind gripa aviara in exploatatiile comerciale si revizuirea programelor de biosecuritate;
    • au fost notificate primariile sa dispuna interzicerea accesului palmipedelor (rate, gaste) la luciul de apa si sa informeze cetatenii asupra obligativitatii mentinerii pasarilor in gospodarie;
    • instruirea medicilor veterinari pentru asigurarea unei supravegheri sanitare veterinare continue privind influenta aviara si a respectarii legislatiei specifice;
    • controlul implementarii planurilor de biosecuritate la nivelul exploatatiilor comerciale avicole precum si corectitudinea desfasurarii activitatilor de comercializare a pasarilor vii si impunerea de restrictii si masuri corespunzatoare in cazul in care sunt depistate neconformitati;
    • verificarea si asigurarea permanenta a stocurilor de materii prime necesare laboratoarelor pentru executarea la timp a tuturor examenelor cerute din teritoriu si a stocurilor de materiale necesare pentru interventie in caz de necesitate,a echipamentelor de protectie si a starii utilajelor de dezinfectie la nivelul DSVSA-lor judetene.

Autoritatile veterinare competente de la nivel teritorial colaboreaza cu inspectoratele teritoriale de regim silvic si de vanatoare, cu asociatiile vanatorilor si pescarilor sportivi din Romania si cu Asociatia Ornitologica Romana, in scopul culegerii de date referitoare la speciile de pasari salbatice existente pe teritoriul Romaniei si la starea de sanatate a acestora.

Pe aceasta cale, ANSVSA recomanda cetatenilor:

    • anuntati, in cel mai scurt timp, medicul veterinar pentru orice caz de imbolnavire sau mortalitate la animalele din gospodarie!
    • respectati masurile dispuse de autoritati privind circulatia animalelor!

      Masuri pentru prevenirea bolilor transmisibile la pasari

      /

      Prevenirea bolilor transmisibile la pasari - Gripa Aviara - Pseudopesta Aviara - SalmonelozeleDintre bolile, transmisibile, cu un inalt grad de periculozitate pentru efectivele de pasari domestice si salbatice, boli care genereaza pierderi economice importante datorita mortalitatii ridicate, a restrictiilor privind miscarea pasarilor vi si a produselor provenite de la acestea, cele mai grave sunt Gripa Aviara, Pseudopesta Aviara, Salmonelozele si alte boli infectioase, parazitare, sau tehnopatii specifice pasarilor crescute in hale inchise.
      Cu referire la Gripa aviara (Influenta Aviara) boala infectioasa a pasarilor cauzata de mutatia virusului gripal de tip A, subtipurile H5 si H7. Boala a fost descoperita acum mai mult de 100 de ani in Italia si s-a raspandit in intreaga lume, fiind predispuse la infectie cu gripa aviara toate specile de pasari domestice si salbatice.

      Pasarile migratoare (ratele salbatice, in mod special) sunt sursa naturala de gripa aviara, ele fiind si cele mai rezistente la infectiei. Pasarile domestice, inclusiv gainile si ratele, sunt deosebit de predispuse la epidemii de gripa aviara cu final fatal.

      Boala se manifesta prin tulburari digestive, respiratorii si nervoase, tabloul clinic fiind dependent de tipul de virus, specia de pasari, varsta si conditiile de intretinere.

      Pentru protejarea efectivelor de pasari receptive, avand in vedere informatiile actuale primite de la Comisia Europeana si mesajele de alerta ale Organizatiei Mondiale pentru Sanatate Animala cu referire la situatia epidemiologica privind influenta aviara din Uniunea Europena, sunt recomandate actiuni de supraveghere a bolii, prin:

        • stabilirea zonelor de risc pe culoarul raurilor, in localitatiile cu gospodarii care au contact cu luciul de apa si in jurul exploatatiilor comerciale cu pasari;
        • supravegherea clinica a starii de sanatate a pasarilor domestice si salbatice din zonele tinta;
        • informarea medicilor veterinari privind suspiciuni sau semne clinice de boala de catre detinatorii de exploatatii cu pasari;
        • respectarea cu strictete a conditiilor de biosecurite in fermele comerciale de pasari si in gospodariile populatiei, avand in vedere pericolul pe care il reprezinta migratia pasarilor salbatice ce se afla in plina desfasurare si rolul pasarilor salbatice „punte” (gugustiuci, vrabii, porumbei,etc) in difuzarea virusului gripal aviar;
        • inspectia permanenta, prin examen de laborator pe probe de sange, tampoane traheale si tampoane cloacale la pasarile migratoare din Delta Dunarii, la pasarile domestice din exploatatiile aflate in localitatile din judete cu risc crescut de contaminare, din zona trans-frontaliera si a pasarilor din import aflate in perioada de carantina;
        • supravegherea comertului intracomunitar si a importului cu pasari vii provenite din statele membre ale Uniunii Europene sau tari terte, in special a celor care vin din tarile unde, in ultima perioada, au fost diagnosticate focare de influenta aviara;
        • stabilirea de masuri pentru limitarea circulatiei pasarilor de curte in perimetrele exploatatiilor si informarea fermierilor asupra conditiilor de circulatie a pasarilor din exploatatiile comerciale.


      Pseudopesta aviara este o boala contagioasa cauzata de un virus, care afecteaza majoritatea pasarilor de curte (gaini, curcani, bibilici, fazani) de crescatorie (prepelite, strut, porumbei) sau salbatice (ciori, vrabii etc.).

      Contaminarea pasarilor se realizeaza prin nerespectarea masurilor de profilaxie generala igiena, microclimat, prin contact cu pasari domestice si salbatice bolnave, prin apa, furaje, sectretii fecale, imbracaminte umana contaminata.

      Boala apare dupa o incubatie scurta, de 3-10 zile si evolueazaa in 1-5 zile, rar mai mult. Semnele clinice sunt caracterizate printr-o stare generala grava, insotita de tulburari digestive, nervoase si respiratori. Pasarile sunt abatute, somnolente, fara pofta de mancare, cu creasta si barbitele cianozate. Sindromul respirator, este manifestarea clinica cea mai caracteristica pseudopestei si se traduce prin respiratie accelerata, dispneica si zgomotoasa, horcaitoare.

      Prevenirea si supravegherea bolii se realizeaza prin:

        • vaccinarea pe flux tehnologic a pasarilor crescute in exploatatiile comerciale si in campanii organizate, sau la solicitarea proprietarilor, a pasarilor din gospodariile populatiei, cu prioritate in zonele de protectie a fermelor de profil;
        • administrarea corecta a medicatiei specifice in functie de specie si categorie de varsta;
        • supravegherea bolii prin efectuarea exanenelor de laborator din probele recoltate conform procedurilor stabilite;
        • efectuarea de controale periodice in exploatatiile comerciale si la gospodariile populatiei, pentru verificarea starii de sanatate a pasarilor si a masurilor de biosecuritate si bunastare.

      Salmonelozele la pasari sunt boli infecto-contagioase produse de numeroase serotipuri de salmonele mobile (S. Enteritidis, S. typhimurium etc) care cauzeaza pierderi prin mortalitate, infecunditate si scaderea productiei de oua la toate speciile de pasari domestice si salbatice (rate, gaini, curci, fazani, canari, porumbei etc).

      Diagnosticul prezumtiv in salmoneloze se pune pe baza semnelor clinice si a datelor epidemiologice si se confirma numai prin examene complexe de laborator.

      Carnea si ouale (mai ales cele de rata) provenite de la pasarile infectate cu salmonele mobile constituie un permanent pericol pentru sanatatea publica, putand sa produca toxiinfectii alimentare grave la om.

      Programul de prevenire si combatere a salmonelozelor la pasari este canalizat pe doua directii, respectiv gaini ouatoare si pui de carne broiler, prin:

        • supravegherea clinica a efectivelor de de gaini ouatoare si a efectivelor de pui de carne crescute in exploatatiile comerciale;
        • supravegherea prin examene bacteriologice efectuate in laboratorul de diagnostic acreditat, stabilite pe un procent de probe recoltate din cadavre de la pasari moarte si fecale, conform programului stabilit prin programul anual.

      Coordonarea si implementarea eficienta a activitatiilor incluse in programele anuale pentru fiecare boala transmisibila specifica pasarilor se realizeaza in baza strategiilor stabilite, la nivelul autoritatilor sanitare veterinare centrale si locale, in colaborare cu crescatorii de pasari si alte autoritati sau institutii implicate

  • Controlul aparitiei celulitei de natura infectioasa la puii de carne

    Celulita sau procesul infectios la puii de carneCelulita are doua semnificatii: celulita comuna (acumularea grasimii subcutanate cauzata de obiceiurile alimentare, dereglari hormonale, etc.) si celulita de natura infectioasa. Celulita sau procesul infectios (PI) continua sa fie de multi ani o problema pentru cresterea broilerilor. Procentajul pasarilor afectate poate varia intre o minima normala 1-2% sau mai putin si o maxima de peste 10%. Problema apare cand pasarile sunt zgariate in cursul perioadei de crestere. Lipsa penajului poate fi un factor important, deoarece penele protejeaza pielea.

    Odata aparuta o zgarietura, bacteria invadeaza pielea si produce o plaga coagulata galbena difuza. Principala bacterie prezenta este E-Coli. Metodele eficiente de minimalizare a celulitelor includ modificari manageriale si nutritionale. Daca asternutul halei nu se scoate la sfarsitul seriei, trebuie schimbat cu altul proaspat, cu scopul de a minimaliza incarcatura bacteriana. Se vor monta de asemenea garduri pentru limitarea deplasarii pasarilor in interiorul halei. Se vor face eforturi pentru eliminarea surselor de zgomot ce pot provoca isterie. In cursul perioadei cu temperaturi ridicate trebuie redusa densitatea in hala. Intensitatea luminii trebuie redusa, pentru obtinerea unui efect linistitor asupra efectivului. Trebuie avut grija ca pasarile sa aiba permanent acces la apa si nutret. Trebuie verificat sistemul de ventilatie pentru oferirea unui confort optim pasarilor. Cand celulita este o problema, pot fi facute schimbari nutritionale. Nutretul trebuie sa fie suficient sau suprasuficient in aminoacizi cu sulf sau alte nutriente care influenteaza excitabilitatea. Metionina si sodiu trebuie, cu siguranta, sa fie corespunzatoare. Elementele nutritive cele mai benefice sunt vitamina E si zincul, putem spune ca suplimentele de zinc reduc frecventa PI.

    Celulita sau procesul infectios este o afectiune obisnuita in cresterea puilor de carne. Subdezvoltarea penajului din cauza carentelor nutritionale aratate mai sus sau hibrizilor cu dezvoltarea lenta a penajului face pasarile mai vulnerabile la zgarieturi in zona spatelui. Bacterii precum E.Coli invadeaza aceste zone si se formeaza un exudat galbui care duce la respingerea pasarilor de la procesare sau cel putin o curatie ce provoaca incetinirea procesului de productie in abator. Afectiunea era considerata a fi de tipul 1 si tipul 2. Prima era considerata o afectiune ombilicala aparuta la ecluziune. Ombilicurile umede ar permite patrunderea bacteriilor. Se considera ca cea mai buna cale de minimalizare a acestui tip de afectiune ar fi reducerea neregularizarii ecloziunilor si scaderea incarcaturii bacteriene in zonele de risc sporit, precum echipamentul de incubatie si zona de sortare a puilor. Metodele de ameliorare a uniformitatii ecloziunii includ colectarea frecventa a oualelor, minimalizarea clocitului, pastrarea oualor la temperatura constanta in depozit, incubarea oualor de aceeasi marime impreuna si metinerea unei igiene a incubatiei. In prezent, se considera ca cele mai multe celulite sunt provocate de tipul 2 sau de camp.

    Masuri pentru prevenirea antraxului la animale

    /

    prevenire antrax la animaleAntraxul (carbunele sau dalac) este o boala infectioasa comuna omului si animalelor, fiind intalnita mai frecvent la paricopitate (bovine, caprine, ovine). Este produsa de de un bacil (Bacillus anthracis), care in mediul ambiant se transforma in spori, o forma de supravietuire a acestui microb, care ii confera o rezistenta inalta la actiunea factorilor mediului extern (razele solare, substantele dezinfectante) si care favorizeaza mentinerea focarelor telurice (teritorii cu sol contaminat cu spori) pe o perioada indelungata de zeci de ani si imbolnaviri la animale mai numeroase in primavara si in anii cu precipitatii abundente.
    Animalele se pot imbolnavii prin intermediul furajelor si a apei infectate, un risc major il reprezinta organele si tesuturile animalului bolnav sau care a murit de aceasta boala, inclusiv carnea, pielea, lana, oasele, coarnele, copitele.

    Omul se poate contamina in timpul ingrijirii animalelor bolnave, la sacrificarea si transarea lor, prelucrarea pielii si lanii, sau la contactul tegumentelor cu solul contaminat.

    Semnele clinice se manifesta prin hipertermie, precedata de tulburari generale, hiperemia mucoaselor, cordul pocnitor metalic, pulsul filiform, respiratia accelerata, dispneica, mersul oscilant, frisoane, hematurie, animalul prezinta scurgeri sanguinolente din orificiile naturale, cade in decubit, are contractii musculare, cu final letal.

    Rapiditatea evolutiei simptomelor este in functie de forma bolii, respectiv supraacuta, acuta sau subacuta, finalizata cu moartea animalului in cateva ore sau la 3 – 6 zile de la debutul infectiei.

    In cazul de suspiciune sau imbolnavire al unui animal, proprietarul are obligatia: 

      • sa solicite consultarea animalului /(animalelor, dupa caz) de catre medicul veterinar;
      • sa nu sacrifice a animalele bolnave fara permisiunea autorizata a medicului veterinar;
      • este interzis a fi intrebuintata in alimentatie, in scopuri tehnice, sau pentru comercializare carnea si produsele (pielea, lana, alte subproduse) provenite de la animalele bolnave;
      • utilizarea in activitate a hainelor de protectie (salopeta, sort, manusi, cizme etc);
      • gestionare corecta prin colectare, inlaturare si inactivare a deseurilor animaliere;
      • persoanele care au fost in contact cu animalul bolnav sau cu produsele provenite de la acesta, sa se prezine la medicul de familie pentru a solicita asistenta medicala de specialitate.

    Antraxul este o boala care se poate prevenii prin masuri profilactice care includ actiuni si responsabilitati din partea proprietarilorr de animale, a autoritatiilor locale, in colaborare cu serviciile sanitare veterinare, respectiv:

      • Sa se comunice medicului veterinar, la data producerii, miscarile survenite in efectiv prin fatari, cumparari, vanzari, mortalitati.
      • Sa permita medicului veterinar monitorizarea starii de sanatate a animalelor din proprietate si sa anunte cazurile de imbolnaviri sau de mortalitati la speciile pe care le au in exploatatie.
      • Sa implementeze normele de biosecuritate, normele de protectie si bunastare a animalelor din exploatatiile comerciale si exploatatiile din gospodariile populatiei.
      • Respectarea legislatia privind circulatia animalelor pe teritoriul local, national si in activitatea de import-export.
      • Sa efectuieze curatirea mecanica, dezinfectia adaposturilor si actiuni de deratizare, cu unitati si personal de specialitate.
      • Implementarea legislatiei cu privire la ecarisarea teritoriului si protectia mediului, prin utilizarea spatilor de colectare a cadavrelor si a deseurilor de origine animala ce nu sunt destinate consumului uman, in scopul distrugerii la unitatea Protan.
      • Interzicerea taierii animalelor in scopul comercializarii carnii sau produselor rezultate pentru consum public, in alte locuri sau spatii decat cele autorizate sanitar veterinar,solicitand medicului veterinar examenul de specialitate.
      • Sa asigure sprijinul personalului veterinar pentru efectuarea operatiunilor de vaccinare anticarbunoasa, pentru toate cabalinele, bovinele, caprinele si ovinele, dupa implinirea varstei de o luna, in campanile organizata o data pe an, inainte ca animalele sa fie scoase la pasunat, urmata de vaccinari de complectare pentru animalele sub varsta sau care nu au fost vaccinate in campania organizata.
      • Educatia sanitara a populatiei, a personalului care lucreaza cu animalele si consuma produsele obtinute de la acestea prin:
            • Informarea, ori de cate ori este cazul, cu teme din domeniile specifice privind sanatatea animalelor si siguranta alimentelor, avand ca surse mass-media sau consultari cu personal de specialitate;
            • achizitionarea alimentelor, in special carne, numai din spatii sau unitati inregistrate sanitar veterinar, evitand comertul ”stradal”;
            • evitarea consumului de produse si subproduse de origine animala necontrolate sanitar veterinar.

    Rezultatele controalelor nationale in sectorul carnii de pasare

    Controale nationale ANSVSA in sectorul productiei carnii de pasareANSVSA a desfasurat, in perioada 6 – 24 iunie 2016, o actiune la nivel national pentru a verifica modul in care operatorii din domeniu respecta conditiile sanitare veterinare referitoare la producerea carnii proaspete, a carnii tocate si a carnii preparate de pasare, destinate comercializarii catre consumatorul final, precum si a carnii de pasare separata mecanic.

    La nivelul fiecarei DSVSA judetene si, respectiv, a municipiului Bucuresti, au fost constituite echipe mixte (formate din reprezentanti ai Serviciului Control Oficial Siguranta Alimentelor, Serviciului Control Oficial Sanatatea Animalelor, Serviciului Antifrauda), care au efectuat controale oficiale in unitatile din sectorul carnii de pasare, pe intregul lant alimentar.

    In aceasta perioada au fost verificate 337 obiective: 205 exploatatii comerciale de pui de carne, 12 exploatatii comerciale de curcani, 52 de unitati de abatorizare a pasarilor si de transare a carnii de pasare, 55 de unitati pentru producerea carnii tocate, a carnii preparate si a carnii de pasare separata mecanic, precum si 13 centre de sacrificare a pasarilor la nivelul exploatatiilor.

    Deficientele constatate de inspectorii ANSVSA in urma controalelor au fost sanctionate prin aplicarea unui numar de 23 de sanctiuni contraventionale, care au insumat 77.920 de lei, si au fost acordate 23 de avertismente pentru deficiente minore, pentru care au fost stabilite termene de remediere.

    De asemenea, au fost emise 4 Ordonante de suspendare temporara a activitatii (OSA), pentru unitati din judetele:

      • Tulcea – o unitate autorizata pentru activitatile de transare carne, producerea de carne tocata, carne preparata, precum si pentru activitatea de procesare a carnii;
      • Ilfov – un centru de sacrificare pasari la nivelul exploatatiei si o exploatatie comerciala de crestere a pasarilor de tip A;
      • Municipiul Bucuresti – o unitate autorizata pentru activitatile de transare carne si producerea de preparata.

    Dintre neconformitatile sanctionate mentionam:

      • nerespectarea conditiilor de bunastare a pasarilor, in timpul transportului la abator si/sau in timpul sacrificarii;
      • nerespectarea frecventei de prelevare a probelor din asternut si fecale, din adaposturi sau hale, conform prevederilor Programelor Nationale de Control ale salmonelozelor zoonotice;
      • deficiente privind implementarea programelor de autocontrol, pentru stabilirea criteriilor microbiologice ale carnii proaspete, a carnii tocate, a carnii preparate si a carnii de pasare separata mecanic;
      • deficiente referitoare la certificarea pasarilor vii destinate abatorizarii si la modul de completare a documentului ce cuprinde informatii privind lantul alimentar;
      • nerespectarea normelor sanitare veterinare privind conditiile de temperatura in salile de transare a carnii de pasare;
      • nerespectarea frecventei de recoltare a probelor in scopul determinarii continutului de apa in carcasele de pasare;
      • nerespectarea normelor sanitare veterinare privind igiena si intretinerea spatiilor si a echipamentelor de lucru in unele unitati;
      • nerecoltarea de probe de sanitatie, in vederea verificarii eficientei dezinfectiei, in halele din anumite exploatatii comerciale de pui de carne si de curcani.

    Guta la pasari

    Guta la pasariGuta este o disproteinoza caracterizata prin depunerea cristalelor de acid uric sau a sarurilor acestuia (urati) la nivelul articulatiilor (guta articulara) sau a seroaselor si viscerelor (cum ar fi guta viscerala). Termenul de guta deriva de la cuvantul latin „gutta” (picatura), crezand-use ca boala se datoreaza unei otravi care se scurge, picatura cu picatura in articulatii. Corelatia dintre acidul uric si guta nu a putut fi stabilita decat o data cu progresele biochimiei.
    Boala se intalneste la om, pasari, reptile, iepuri, purcei, vitei etc.Frecventa cea mai mare este la pasari, iar dintre acestea la gaini, rate, gaste, curci si mai rar la fazani si porumbei, atat la adulte cat si la tineret. Este mai frecventa la tineretul intre 1-40 de zile, putand adesea afecta pana la 50% din efectiv. Produce mari pierderi economice prin mortalitate dar mai ales prin intarzierea in crestere.

    Etiologie. Factorii incriminati in determinarea gutei sunt: excesul de proteine in ratie, sub-nutritia, excesul sau carenta in clorura de sodiu, frigul, schimbarile bruste de temperatura, starile de suprasolicitare insotite de cresterea catabolismului proteic, toxinele alimentare, cele micotice, medicamentoase, excesul de carbonat de calciu, carenta in vitamina A, lipsa apei de baut etc. Factorii etiologici mentionati mai sus pot actiona reducerea posibilitatilor de miscare datorita tulburarilor locomotorii, prin anorexie ce duce la un proces de autofagie cu formarea de cantitati mari de acid uric endogen, ca urmare a dezintegrarii proteinelor; prin tulburari circulatorii ce determina pierderea unei urini vascoase, concentrate, bogata in saruri de acid uric; prin tulburari ale organelor care intervin in formarea si eliminarea acidului uric. Guta renala este simptomul cel mai cel mai frecvent si precoce al urmarilor unei alimentatii carentate in vitamina A la puii. Un rol deosebit s-a acordat excesului de sare si lipsei de apa. Factorii determinanti sunt reprezentati de excesul de proteina in special de orgine animala (faina de carne, de peste). Chiar daca procentul de proteina animala nu este ridicat, daca amestecul nu este bine omogenizat exista posibilitatea ca o parte din pasari sa consume cantitati mari de proteina animala. Excesul de proteina la gainele outoare duce la aparitia gutei la embrioni. Guta poate avea origine endogena cand este produsa pe seama nucleoproteinelor proprii, ca urmare a unui proces de autofagie in cazul bolilor ce se insotesc de anorexie relativa, sau absoluta, sau a unor procese de histoliza intensa, consecutiva unor afectiuni ca leucoza, neoplaziile, procesele inflamatorii necrotice etc.

    Putem spune ca guta este o tulburare metabolica, insotita de uricemie si uraturie exagerata care duce la depunerea de acid uric sau saruri ale acestuia in organele interne sau in articulatii, blocand in primul rand tubii si caile de excretie renala. Depunerea de acid uric si urati duce la disfunctii si modificari morfologice ale organelor afectate, intalnindu-se mai frecvent: blocarea canaliculelor renale cu tulburararea excretiei renale; tulburarea activitatii cardiace (aritmii, insuficienta cardiaca), prin depunerea de acid uric in sacul pericardic si epicard; tulburari locomotorii si deformari osteoarticulare (schiopaturi, anchiloza) prin depunerea in articulatii, in masele articulare si periost. In guta articulara se intalnesc depuneri de urati si acid uric, albicioase-cretoase pe sinovie, cartilaje, ligamente care pot difuza si periarticular. Ca urmare a distrugerii cartilajului articular se poate ajunge la anchilozie. Sunt prinse mai frecvent articulatiile tarsiene, metatarsiene si interfalagiene. In guta viscerala se constata prezenta de depozite de culoare alba (urati), la nivelul rinichiului, uretelor, marilor vase, pe serosa pericardica, sacii aerieni, fata interna a sternului si in muschi. Leziunea cea mai caracteristica se afla in rinichi, unde de altfel se gasesc si depozitele cele mai bogate in urati. La puii de varsta de 1-40 de zile predomina nefroza gutoasa: rinichii sunt mariti in volum, uneori boselati, cu ureterele dilatate, albicioase, astfel incat apare un desen evident al ureterelor si canalelor renale. Aceste modificari pot fi insotite de congestie sau degenerescenta reanala.

    Asa cum am aratat, guta depinde de localizarea depunerilor diferindu-se o forma articulara sau o forma viscerala. Guta articulara se localizeaza mai ales la picioare si se traduce prin tumefactii articulare, difuze, dureroase in faza initiala, care se reduc apoi, manifestandu-se ca nodozitati putin sensibile, uneori fluctuante ce se pot deschide lasand un continut alb-cretos. Ca tulburari generale se inregistreaza slabire progresiva, stare de apatie si uneori diaree. Guta viscerala se manifesta prin semne clinice necaracteristice traduse prin inapatenta sau anorexie, indigestia gusei, enterita ce alterneaza cu constipatie, fecale urat mirositoare, cretoase, care murdaresc penajul, oua mari cu coaja varoasa. Tabloul clinic nu este surprins in toate cazurile, adesea pasarile fiind gasite moarte.

    In guta articulara diagnosticul se stabileste usor pe baza tulburararilor locomotorii si semnelor locale articulare. Diagnosticul in guta viscerala se stabileste mai ales pe baza examenului necropsic. In forma articulara, boala evolueaza cronic timp de mai multe saptamani, iar in guta viscerala evolutia este acuta, puii recent eclozionati sau pasarile adulte fiind gasite adesea moarte, fara a prezenta in prealabil semne clinice.

    Ca si profilaxie putem spune ca se bazeaza pe asigurarea unei alimentatii echilibrate in proteine, vitamine, clorura de sodiu si pe un aport suficent de apa. Prezinta mare importanta evitarea starilor de solicitare la pasari si subnutritia. Ca si tratament s-a folosit de-a lungul timpului administrarea de apa de baut de sulfat de cupru 0,5%, iodura de potasiu 4%, bicarbonat de potasiu 0,25%, bicarbonat de sodiu 5%. Pot fi utilizati deasemenea glucorticoizii, ACTH, vitamina C cum ar fi aureomicina 100g/tona nutret, in asociere cu drojdia de bere, administrate timp de 4 zile. Terapia medicamentoasa aplicata intregului efectiv de pasari in care s-a diagnosticat guta, este asociata obligatoriu de normalizarea alimentatiei (ratii echilibrate, aport suficient de sare de bucatarie, masa verde, morcovi, reducerea aportului proteic). Pasarile cu deformari articulare vor fi sacrificate.

    Recomandari pentru prevenirea, combaterea si limitarea efectelor infestatiei cu tantari

    prevenirea si combaterea tantarilorTantarii, fac parte din categoria de insecte care sunt considerate de departe cele mai periculoase, constituind o mare problema la nivel global, deoarece au un areal de raspandire foarte vast, sunt intalniti aproape peste tot, mai ales acolo unde exista si balti, lacuri, etc. In plan global exista mai mult de 3.000 de specii de tantari, fiecare avand particularitatile sale, respectiv sunt specii care nu consuma sange deloc, altii nu prefera sange uman, unele specii prefera sa se hraneasca seara, iar altele ziua.

    Avand sange rece, tantarilor in general le este greu sa traiasca la temperaturi scazute, doar daca iarna este blanda unele femele reusesc sa o petreaca fara probleme, insa activitatea cea mai intensa o desfasoara in perioada calduroasa a anului.

    Un tantar cantareste in medie 2,5 miligrame, lungimea corpului este intre 3, 5 – 5 mm, corpul are o constitutie fragila de culoare gri maronie, in torace sunt inserate trei perechi de picioare subtiri, acoperite de peri fini, o pereche de aripi inguste si lungi, precum si o pereche de aripi posterioare, mai reduse ca dimensiune, care servesc la stabilizarea acestuia.

    Masculii prezinta niste antene lungi, acoperite de peri aspri, trompa lor nu este facuta pentru a intepa, iar femelele au antene mai scurte si o trompa folosita la intepat.

    Femela tantar, dupa ce se hraneste cu sange depune 150 -300 de oua infasurate intr-un invelis special, lipicios, pe suprafata apei cu predilectie apa statatoare, baltoace, mocirle, iazuri sau jgheaburile acoperisurilor.

    Intregul ciclu evolutiv, cu durata de 2 – 3 saptamani, de la faza embrionara, faza larvara pana la pupa se desfasoara exclusiv in apa, tantarii adulti eclozeaza la suprafata apei si incep imediat sa zboare. In conditii favorabile, aceasta specie tinde catre o inmultire in masa, populatia lor cuprinzand un numar deosebit de mare de indivizi.

    Tantarii nu provoaca pagube alimentelor sau materialelor, dar sunt suparatori datorita zgomotului pe care il fac in timpul zborului, insa se regasesc in categoria agentilor daunatorilor pentru igiena si agenti importanti in transmiterea unor boli, unele extrem, de grave.

    Femelele se hranesc cu sange odata la 2 -3 zile, intepaturile lor avand efecte neplacute, prin aparitia in zona de contact de eriteme, pustii rosii si urticarie.

    Intensitatea intepaturilor la om depind de genele fiecaruia, de faptul ca imbracamintea mai inchisa la culoare, temperatura corpului si miscarea sunt lucruri care atrag tantarii. De asemenea exista o multime de compusi emanati de corpul uman, din care unii au capacitatea de a respinge tantarii, altii atragandu-i, in functie de secretiile si mirosul fiecarei persoane in parte, tantarii avand preferinte diferite, de la specie la specie.

    In general, intepaturile de tantar nu pun sanatatea in pericol, insa sunt extrem de deranjante, in unele cazuri se poate ajunge la situatii delicate prin provocarea de alergii prin iritarea zonei intepate care provoaca dureri.

    Cu toate acestea, tantarii sunt responsabili pentru un numar insemnat de decese inregistrate annual in intreaga lume, datorita bolilor raspandite de ei, cu predilectie in zona tropicala, cum este malaria, encefalita sau febra galbena si virusul West Nile (pe care il iau de la pasari si il transmit oamenilor scazand dramatic eficienta sistemului imunitar). Exista insa pericolul datorita incalzirii globale a climei, ca speciile care transmit aceste boli sa se raspandeasca tot mai mult din zona tropicala spre nord.

    La animale anumite specii de tantari sunt vectori pentru transmiterea, la rumegatoare, a Bolii limbii albastre, sau a Dermatozei nodulare contagioase, la caine Dirofilarioza, dar si alte boli care produc morbiditate si mortalitate ridicata la animale, precum si insemnate pierderi economice.

    Pentru limitarea actiunii nocive a acestor insecte asupra starii de sanatate a populatiei umane si animale, se impun aplicarea unor masuri de prevenire si combatere de ordin general si specifice prin care sa se limiteze posibilitatea de dezvoltare si raspandire a tantarilor, precum si lichidarea lor in zonele in care habiteaza.

    Recomandarile in acest context se refera la:

      • Identificarea zonelor favorabile dezvoltarii si inmultirii speciilor de tantari
      • Responsabilitatea autoritatiilor locale si a unitatiilor specializate privind efectuarea lucrarilor de amenajare si intretinere a raurilor, a lacurilor si a zonelor limitrofe acestora pentru a impiedeca baltirea apelor.
      • Efectuarea lucrarilor de defrisare a resturilor vegetale excesive din parcuri, zone de agrement cu luciu de apa, gradinile din spatiile intravilane, de pe suprafetele de pajisti naturale, etc.
      • Solicitarea de catre autoritatiile locale implicate, de catre populatia interesata, pentru asigurarea asistentei de specialitate prin ingineri agronomi, medici umani, medicii veterinari, prin unitati cu activitate in domeniu, pentru efectuarea dezinsectiilor in zone si spatii unde prezenta tantarilor este evidenta.
      • Respectarea procedurilor de dezinsectie prin:
          • folosirea de substante omologate din grupa de toxicitate II si IV, care nu sunt daunatoare omului si animalelor si care sunt verificate ca eficienta.
          • efectuarea dezinsectiei in doua etape, in prima etapa se urmareste exterminarea insectelor vii, urmarind ca la 18 – 21 de zile sa fie exterminate ouale si larvele de insecte.
      • Colaborarea cu medicii veterinari pentru efectuarea actiunilor sanitare veterinare, in special a tratamentelor antipartazitare si a dezinfectiilor, dezinsectiilor si a deratizariilor, in situatile in care aceste actiuni se impun.
      • Protejarea spatiilor prin plase de protectie si dupa caz folosirea unor aparate care emit ultrasunete pentru alungarea tantarilor.
      • Populatia sa se protejeze purtand imbracaminte adecvata, sa evite zonele cu baltiri, impadurite sau cu vegetatie inalta in special in perioada calda a anului.
      • Colaborarea permanenta cu alte autoritati judetene, responsabile, prin informari reciproce si actiuni comune pentru realizarea masurilor de prevenire si combatere a daunatorilor.
      • In situatii deosebite de infestatie masiva, de intepaturi cu reactii locale evidente, in special in zona globului ocular, in stari alergice, se recomanda apelarea la medici pentru interventii de specialitate.

Adauga un comentariu

You must be logged in to post a comment.