…de aceea ne va scuipa şi Cerul din gura lui pe toţi cei care cred că îl pot păcăli cu pomeni, slujbe, taxe, lumânări, mătăni, datini, idolatrii sau cu alte ritualuri iconate, făcătoare de bani (Îs. cap.1)! Fiindcă nu am crezut în izbăvirea primită prin jertfirea de animale nevinovate şi, mai ales, pentru că nu ne încredem şi nu-l credem pe Acela care a luptat până la sânge împotriva oricărei nelegiuiri şi a sângerat intru iertarea, înnoirea (Ioan,cap.3), eliberarea din carcera satanei a fiecarui păcătos, să ne pregătim, pe cont propriu să sângerăm… Până la moartea a doua (Ap.20/6-14) va fi timp suficient pentru groaznice chinuri, dacă nu vrem, cu placere, să ne aducem fiecare- propriul trup, ca o jertfă vie, adevărată, desăvârşită…” Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.” (Rom.12/1-2)

DE RASUL CURCII …Ion Iliescu va fi judecat în Dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990. Decizia instanţei, definitivă… Recenzie: „Ferma animalelor” – George Orwell …Cum să prevenim mortalităţile la păsările crescute în gospodăriile populaţiei; Masuri pentru prevenirea bolilor transmisibile la pasari; Masuri pentru prevenirea antraxului la animale; Guta la pasari …Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este ferma_animalelor-.jpg

OCCIDENTUL ȘI-A PIERDUT VIRTUȚILE,  de Paul Kingsnorth; 10 MITURI DESPRE ÎNCĂLZIREA GLOBALĂ DEMONTATE ÎNTR-UN MINUT,  de James Corbett; Primele două Războaie Mondiale nu au distrus România cât politicienii noștri în ultimii 25 de ani; Deputat din Maramureş în Mafia pădurilor pe filiera Holzindustrie Schweighofer; Ferma globală, controlul oamenilor și Noua Ordine Mondială; Big Brother în Germania: Serviciile secrete germane obțin dreptul să supravegheze în masă populația;Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este gg-683x1024.jpg

Rugăciuni din Biblie, de  Ph. Yancey ; Ce spune Biblia despre rugaciune? Rugaciunea – cheia in mana credintei, de J.L.Tucker; Strângerea laolaltă pentru rugăciune, Christian Briem;

  

Rugăciuni din Biblie-Autor: Ph. Yancey 

Lucrând la Biblia pentru studiu, eu și colegul meu am făcut o selecție a marilor rugăciuni din Biblie, care poate fi citită într-un interval de două săptămâni, câte o rugăciune pe zi. Unele sunt intime și private, altele sunt făcute într-un cadru public. Fiecare din ele ne oferă exemplul efectiv al unei persoane care stă de vorbă cu Dumnezeu despre un lucru important și ne învață ceva unic despre rugăciune:

 

Genesa 18 – Mijlocirea lui Avram pentru Sodoma,

Exod 15 – Cântarea lui Moise spre lauda Domnului,

Exod 33 – Moise Îl întâlnește pe Dumnezeu,

2 Samuel 7 – Răspunsul lui David la făgăduințele lui Dumnezeu,

1 Împărați 8 – Rugăciunea lui Solomon la sfințirea templului,

2 Cronici 20 – Rugăciunea lui Iosafat pentru biruință,

Ezra 9 – Rugăciunea lui Ezra pentru poporul păcătos,

Psalmul 22 – Un strigăt de ajutor către Dumnezeu,

Psalmul 104 – O rugăciune de laudă,

Daniel 9 – Rugăciunea lui Daniel pentru izbăvirea Ierusalimului,

Matei 6 – Rugăciunea domnească,

Ioan 17 – Rugăciunea lui Isus pentru ucenici,

Coloseni 1 – Rugăciunea de mulțumire a lui Pavel.

 

 

  

 

 @@@@@@@@@

Cele sase tipuri de rugaciune

Rugăciune-Mijlocire , de Frederick K.C. Price

 

Rugăciunea poate produce multă frustrare dacă nu înțelegem Cuvântul lui Dumnezeu și căile Sale. Majoritatea creștinilor nu sunt conștienți că există câteva tipuri de rugăciune prezentate în Cuvântul lui Dumnezeu și dacă folosim un anumit tip de rugăciune atunci când ar trebui să folosim un altul, rugăciunea nu va fi eficientă. Folosești o unealta spirituală care nu se potrivește nevoii sau cererii tale. Dumnezeu a intenționat ca fiecare dintre cele șase tipuri de rugăciune menționate în Biblie să aibă funcții diferite, așa sunt descrise mai jos.

 

  1. Rugăciunea de învoire

În Matei 18:19, Isus a introdus rugăciunea de învoire când a spus: “Vă mai spun iarăşi că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri.”

 

Pentru ca rugăciunea de învoire să aibă efect, persoanele implicate trebuie să se învoiască! Nu poți ști ce își dorește cealaltă persoană, sau pentru ce are credință, și Dumnezeu nu poate răspunde la rugăciunea ta pentru altcineva împotriva voinței persoanei respective. Pentru a folosi rugăciunea de învoire, trebuie să fii sigur că dorințele persoanei cu care te învoiești corespund cu ceea ce ceri tu.

 

Când cineva îmi cere să mă rog cu el, îl întreb: “Pentru ce anume vrei să mă rog?” Trebuie să fii sigur că cererea voastră de rugăciune este aceeași înainte să te învoiești cu un alt credincios în rugăciune.

 

  1. Rugăciunea făcută cu credință

Rugăciunea făcută cu credință, cunoscută drept rugăciunea de cerere, este rugăciunea la care majoritatea oamenilor se duc cu gândul atunci când folosesc termenul de “rugăciune”, Rugăciunea de cerere este între tine și Dumnezeu. Este atunci când Îi ceri lui Dumnezeu un rezultat anume.

 

Versetul cheie pentru rugăciunea de credință este Marcu 11:24 în care Isus spune: “De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.”

 

Regula pe care trebuie să o aveți în vedere este “când vă rugați”, nu “după ce vă rugați”, nu „atunci când simțiți”, sau „când vedeți ceva”. Când vă rugați (în clipa în care vă rugați) trebuie să credeți că ați și primit lucrul pe care l-ați cerut.

 

Evrei 11:1 spune: “Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.” Credința ta are esență – este ceva real, ceva tangibil. Este dovada lucrurilor pe care nu le poți vedea.

 

Observați că Marcu 11:24 nu menționează când veți vedea rezultatul rugăciunii voastre. Nu menționează cât va dura până când veți vedea rezultatul la rugăciune, și aici se pierd mulți creștini.

 

Dumnezeu trăiește într-un prezent etern. Pentru El nu există trecut sau prezent. Dar noi suntem ființe temporale care trăim în contextul timpului.

 

Când ne rugăm cu credință, Dumnezeu ne dă imediat lucrurile pentru care ne-am rugat în domeniul spiritual. Dar în lumea naturală, din cauza mai multor facturi, materializarea răspunsului ar putea dura.

 

Dumnezeu răspunde la rugăciuni și El va răspunde rugăciunii tale specifice conform Cuvântului Său, dar credința ta va aduce acel răspuns din lumea spirituală în lumea materială. De câte ori a spus Isus: “Facă-se după credința ta”? El a făcut apel la credința oamenilor în mod constant și chiar dacă puterea Lui îi vindeca, El a folosit întotdeauna credința lor ca și catalizator. De fapt, când Isus a mers în orașul lui natal, ni se spune că:  “N-a făcut multe minuni în locul acela, din pricina necredinţei lor.” (Matei 13:58) Și-a pierdut Isus brusc puterea când a vizitat Nazaretul? Nu! Puterea Lui nu s-a schimbat niciodată. Dar ce s-a schimbat? Nivelul de credință al oamenilor combinat cu puterea Sa.

 

Există o explicație simplă pentru aceasta. Dumnezeu nu va face nimic împotriva voii tale. Dumnezeu nu îți poate încălca liberul arbitru. Dacă nu ai credință să faci ceva, El nu va trece peste lipsa ta de credință.

 

  1. Rugăciunea de consacrare și dăruire

În Luca 22:41-42 este evidențiată rugăcinea de consacrare și dăruire: “Apoi S-a depărtat de ei (de Petru, Iacov și Ioan ) ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat şi a început să Se roage, zicând: ‘Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi facă-se nu voia Mea, ci a Ta.’”

 

Practic, El s-a rugat: “Dacă nu există nicio altă cale de a face asta, hai s-o facem așa.” Dar soluția pentru Isus, și pentru noi, este “Totuşi facă-se nu voia Mea, ci a Ta.”

 

Tu te rogi ca voia lui Dumnezeu să se facă atunci când nu Îi cunoști voia, sau nu ști dacă o cale alternativă este la fel de bună sau de dumnezeiască. În absența unor instrucțiuni clare, rugăciunea de consacrare și dedicare spune că tu Îi permiți lui Dumnezeu să îți traseze direcția, sau să ia decizii în locul tău.

 

Rugăciunea de consacrare și dedicare funcționează atunci când ai două (sau mai multe) alternative dumnezeiești înainte și pe moment nu ști clar pe care vrea Dumnezeu să o alegi. Când direcția nu este clară, dar oricare dintre opțiuni par corecte și sfinte, este momentul potrivit în care să spui: “Doamne, dacă este voia Ta, voi alege prima opțiune.”

 

Crede-mă, El îți va face de cunoscut dacă alegi calea greșită.

 

  1. Rugăciunea de laudă și închinare

În această rugăciune, nu îi ceri lui Dumnezeu să facă ceva pentru tine, sau să îți dea ceva. Nu îi ceri nici direcție, nici să te binecuvânteze în lucrarea la care te-a chemat El. În schimb, nu faci decât să Îl lauzi pe Domnul, să Îi mulțumești pentru multele binecuvântări și pentru mila Sa. Vrei să Îi spui cât de mult Îl iubești.

 

Un exemplu bun apare în Luca 2:20 care descrie reacția păstorilor care L-au văzut pe pruncul Isus: “Şi păstorii s-au întors, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră şi care erau întocmai cum li se spusese.”

 

În Luca 18:43, orbul care a fost vindecat a fost descris că îl slăvea pe Dumnezeu. Versetul spune că toți cei care au văzut miracolul „au dat laudă lui Dumnezeu”. Ei au rostit rugăciuni de mulțumire.

 

Priviți la modul în care S-a rugat Isus în Ioan 11:41:  „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat”, referindu-se la rugăciunea anterioară legată de Lazăr. În rugăciunea “Tatăl nostru”, Isus le-a spus ucenicilor: “ El le-a zis: ‘Când vă rugaţi, să ziceţi: Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău’” (Luca 11:2)

 

Pavel a scris filipenilor: “Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.” (Filipeni 4:6). Acest verset ne spune că rugăciunea de cerere trebuie combinată cu laudă și închinare.

 

  1. Rugăciunea de mijlocire

Mijlocirea înseamnă să intervii în rugăciune în numele altcuiva. Posibil că această persoană nu se poate ruga de una singură. Poate că e o persoană care consumă droguri, sau e derutată de doctrine demonice. Poate că persoana respectivă este atât de bolnavă încât nu poate sta trează, cu atât mai puțin să se roage.

 

Mijlocirea presupune să te rogi pentru alții. Înseamnă să te rogi la modul general pentru biserică sau guvern, sau să rostești rugăciuni mai specifice în funcție de nevoile unei persoane.

 

În Efeseni 1:15-18, Pavel a scris: “ De aceea şi eu, de când am auzit despre credinţa în Domnul Isus care este în voi şi despre dragostea voastră pentru toţi sfinţii, nu încetez să aduc mulţumiri pentru voi, când vă pomenesc în rugăciunile mele. Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui, şi să vă lumineze ochii inimii ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi.”

 

Aici Pavel spune clar că s-a rugat cu consecvență pentru biserica din Efes și pentru ca persoanele de acolo să primească acele binecuvântări. Nu s-a învoit cu nimeni, așa că aceasta pare a fi un exemplu bun de rugăciune de mijlocire.

 

De asemenea, în salutul lui adresat filipenilor, Pavel a scris: “Mulţumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi. În toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toţi, cu bucurie.” (Filipeni 1:3-4). Prin rugăciunile lui, Pavel ne oferă încă un exemplu de rugăciune de mijlocire.

 

  1. Rugăciunea de legare și dezlegare

Această rugăciune se găsește în Matei 18:18-19. Isus spune: “Adevărat vă spun, că orice veţi lega pe pământ, va fi legat în cer; şi orice veţi dezlega pe pământ, va fi dezlegat în cer. Vă mai spun iarăşi, că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri.”

 

Sunt câteva principii importante în afirmațiile lui Isus. Primul este că avem autoritate pe pământ datorită drepturilor asigurate de legământul cu Isus. Al doilea lucru pe care-l observăm este direcția acțiunii. Lucrurile nu încep în cer și vin pe pe pământ, ci acțiunea începe aici pe pământ. Observați că spune: “orice veţi lega pe pământ, va fi legat în cer; şi orice veţi dezlega pe pământ, va fi dezlegat în cer.”

 

Precum toate lucrurile din sistemul lui Dumnezeu, acest tip de rugăciune este eficient doar când este în acord cu Cuvântul lui Dumnezeu și cu legile Lui. Nu poți lega lucrurile așa pur și simplu.  Să te rogi ca să legi o echipă ca să piardă un meci nu va funcționa, cum nici dezlegarea cuiva să te iubească.

 

Poți totuși să legi duhurile rele care au pus stăpânire peste viețile oamenilor, sau să dezlegi duhurile angelice să lucreze pentru tine în acele domenii în care Dumnezeu ți-a promis rezultate. Când te rogi astfel, Dumnezeu Își dă aprobarea în cer și îți răspunde la rugăciune. Legarea și dezlegarea trebuie să fie bazate pe autoritatea pe care ți-a promis-o Dumnezeu în Scriptură, nu pe dorințele pe care le ai.

 

Dumnezeu ne-a dat fiecare rugăciune cu scop specific. Deși putem folosi mai multe tipuri de rugăciune în același timp, este important să știm ce tip de rugăciune folosim și de ce, și să fim conștienți de limitările lor. Dacă urmăm exemplele din Biblie, cu siguranță vom folosi rugăciunea în mod corespunzător.

 

Frederick K.C. Price  este fondatorul Centrului Creștin Crenshaw din Los Angeles care are 22 000 de membrii. El este autor a peste 50 de cărți.

 

Articol preluat din Charisma Magazine și tradus cu permisiune.

 

 

@@@

 

Rugăciunea înseamnă dialog cu Dumnezeu

 

Este scris în Biblie: Psalm 4:3. “Să ştiţi că Domnul Şi-a ales un om pe care-l iubeşte: Domnul aude când strig către El.”

 

Rugăciunea este un privilegiu minunat.

 

Este scris în Biblie: Evrei 4:16. “Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.”

 

Dumnezeu poate fi găsit.

 

Este scris în Biblie: Psalm 65:2. “Tu asculţi rugăciunea, deaceea toţi oamenii vor veni la TIne.”

 

Cât de mult doreşte Dumnezeu să asculte şi să răspundă rugăciunilor noastre?

 

Este scris în Biblie: Matei 7:11. “Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!”

 

Cu ce condiţie ni se promit binecuvântările?

 

Este scris în Biblie: Matei 7:7-8. “Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide. Căci ori şi cine cere, capătă; cine caută, găseşte; şi celui ce bate, i se deschide.”

 

Trebuie să ne rugăm pentru înţelepciune.

 

Este scris în Biblie: Iacov 1:5-8. “Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare şi ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, turburat şi împins de vânt încoace şi încolo. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât şi nestatornic in toate căile sale.

 

Din ce cauză, ne spune Psalmistul, Domnul nu va asculta rugăciunea?

 

Este scris în Biblie: Psalmul 66:18-19. “Dacă aş fi cugetat lucruri neleguite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul. Dar Dumnezeu m-a ascultat, a luat aminte la glasul rugăciunii mele.”

 

Refuză Dumnezeu vreodată să asculte rugăciunea?

 

Este scris în Biblie: Proverbe 28:9. “Dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n-asculte legea, chiar şi rugăciunea lui este o scârbă.

 

În al Cui Nume trebuie să ne rugăm?

 

Este scris în Biblie: Ioan 14:13-14. “Şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.”

 

Să nu uităm să mulţumim lui Dumnezu pentru răspunsuri la rugăciuni.

 

Este scris în Biblie: Filipeni 4:6. “Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci rugaţi-vă pentru orice lucru; aduceţi nevoile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu şi nu uitaţi să-I mulţumiţi pentru răspunsurile Sale” (NT pe înţelesul tuturor).

 

Cât de des să ne rugăm?

 

Este scris în Biblie: Efeseni 6:18. “Rugaţi-vă întruna. Cereţi-I lui Dumnezeu orice lucru care se potriveşte cu dorinţele Duhului Sfânt. Stăruiţi pe lângă El, aducându-I aminte de nevoile voastre şi rugându-vă neîncetat pentru creştinii de pretutindeni” (NT pe înţelesul tuturor).

 

1Tesaloniceni 5:17. “Rugaţi-vă neîncetat.”

 

Uneori Dumnezeu ne răspunde înainte de a ne ruga Lui.

 

Este scris în Biblie: Isaia 65:24. “Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta!”

 

Uneori Dumnezeu spune: Nu! rugăciunilor noastre.

 

Este scris în Biblie: 2Corinteni 12:8-9 “În trei rânduri L-am rugat pe Dumnezeu să mă vindece. Dar El mi-a răspuns: “Nu, căci sunt cu tine şi aceasta îţi ajunge; nu mai ai nevoie de nimic altceva. Puterea Mea este cel mai bine evidenţiată în oamenii slabi” (NT pe înţelesul tuturor).

 

Uneori Dumnezeu ne răspunde rugăciunile noastre, spunându-ne: “Aşteaptă puţin.”

 

Este scris în Biblie: Psalmul 37:7. “Taci înaintea Domnului şi nădăjduieşte în El. (“Fii liniştit înaintea Domnului şi aşteaptă-L răbdător” – Traducerea engleză NIV).’

 

Nu există limită pentru puterea lui Dumnezeu de a ajuta.

 

Este scris în Biblie: Efeseni 3:20-21. “Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează in noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava în Biserică şi în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin.”

 

Cât de deplin a promis Dumnezeu să împlinească nevoile noastre?

 

Este scris în Biblie: Filipeni 4:19. “Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos.”

 

Cum pot şti despre ce să mă rog?

 

Este scris în Biblie: Romani 8:26-27. “Şi în acelaşi mod, Duhul Sfânt ne ajută în slăbiciunea noastră. Căci noi nu ştim cum trebuie să ne rugăm, dar Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine inexprimabile. Şi Cel ce cercetează inimile noastre (“Şi Tatăl, Cel care ştie toate inimile” – trd. Engleză TLB) cunoaşte gândul Duhului, pentru că Duhul mijloceşte pentru sfinţi potrivit cu voia lui Dumnezeu” (NT pe înţelesul tuturor).

 

Cu ce condiţie spune Hristos că vom primi răspunsuri la rugăciunile noastre?

 

Este scris în Biblie: Marcu 11:24. “Deaceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit şi-l veţi avea.”

 

Ce cereri aşteptăm cu încredere ca Dumnezeu să le asculte.

 

Este scris în Biblie: 1Ioan 5:14-15. “Îndrăzneala, pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.”

 

Ne dă Biblia un model de rugăciune?

 

Este scris în Biblie: Matei 6:9-11. “Iată dar cum trebuie să vă rugaţi: “Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-Se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi.”

 

Rugăciunile nu sunt ceva magic.

 

Este scris în Biblie: Matei 6:7-8. “Când vă rugaţi nu bolborosiţi la ne sfârşit aceeaşi rugăciune, cum fac păgânii, care cred că rugăciunile le vor fi ascultate dacă le repetă mereu. Amintiţi-vă că Tatăl vostru ştie exact de ce aveţi nevoie, chiar înainte de a-I cere voi! (NT pe înţelesul tuturor).

 

 

@@@

Strângerea laolaltă pentru rugăciune, Christian Briem

 

După cum rugăciunea personală este respiraţia sufletului, tot aşa caracterul orei de rugăciune – aşa pot numi simplu întâlnirea pentru rugăciunea colectivă – şi aprecierea ei de către cei credincioşi este măsura pentru starea spirituală a adunării locale. Nu se poate accentua suficient importanţa rugăciunii, deşi multe lucruri minunate s-au scris şi s-au spus despre acest subiect. M-aş limita însă la rugăciunea comună a adunării şi aş observa încă de la început că prin aceasta Dumnezeu ne-a dăruit o binecuvântare deosebită. Ea le permite alor Săi să vină împreună cu tot ce au pe inimă înaintea Sa şi să-I spună Lui. Urechea Sa este deschisă pentru tot ce au ei să-I spună.

 

Ne-am ocupat deja în capitolul 6 de preţioasa făgăduinţă a Domnului Isus: „Vă mai spun iarăşi că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ cu privire la un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri“ (Matei 18:19 ), aşa încât acum mă pot referi la ea pe scurt. Este un mare privilegiu de a căuta împreună şi în armonie unii cu alţii faţa lui Dumnezeu. Desigur că ne putem ruga şi acasă singuri şi să dea Dumnezeu să o facem mai mult! Binecuvântarea Sa nu ar lipsi. Dar a veni ca adunare, cu sinceritate, înaintea „tronului harului“ pentru a primi îndurare şi a găsi har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie (citeşte în Evrei 4:16 ), este un privilegiu deosebit şi legat de binecuvântări deosebite. Şi dacă rugăciunea fierbinte a unui om drept are mare putere (Iacov 5:16 ), cum să nu răspundă El atunci la rugăciunea adunării, care strigă în Numele Domnului Isus?

 

Şi încă o observaţie: unele lucruri spuse în acest capitol se referă atât la rugăciunea personală cât şi la cea comună şi citatul amintit din Evrei 4 este un exemplu în acest sens. La fel este rugăciunea în Numele Său sau rugăciunea în Duhul Sfânt. Rugăciunea este întotdeauna o expresie deosebită a dependenţei de Dumnezeu şi a încrederii în Dumnezeu, fie că se roagă cineva individual, fie că se roagă adunarea. Dar aceste principii apar într-un mod deosebit în rugăciunea comună şi de aceea încercăm să le tratăm în acest loc.

 

Rugăciunea comună la primii creştini

 

Ce pierdere, ce deviere de la origine, când astăzi în creştinătate abia se mai cunoaşte întâlnirea pentru rugăciunea comună! Se ascultă o predică, se activează în domeniul bisericesc, dar a fi împreună în genunchi înaintea lui Dumnezeu, acest lucru abia se mai găseşte. De ce aceasta! Cred că sunt două motive:

 

1) Numai adevăraţii copii ai lui Dumnezeu, care au o naştere din nou, ştiu să se roage cu adevărat şi să se unească în rugăciune. „Iată, el se roagă“, acest fapt l-a indicat Domnul ucenicului Anania, drept dovadă pentru faptul că în Saul din Tars s-a petrecut o schimbare profundă (Faptele Apostolilor 9:11 ). Dacă însă puţini a credincioşi sunt amestecaţi în legătură cu mulţi creştini de nume, când „neghina“ a înecat „grâul“ în asemenea măsură încât ucenicii numesc pilda din Matei 13:24-30 şi 36-43 în mod semnificativ „pilda cu neghina din ţarină“ (versetul 36), este de mirare atunci dacă rugăciunea comună publică nu mai poate fi înfăptuită?

 

2) Zilele prezente se caracterizează printr-o activitate deosebit de intensă pe teren creştin. Se depun eforturi pentru a face progrese în sens social, cultural şi de caritate. Dar care este părerea Domnului Isus despre acestea, ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre aceste eforturi, nu se are în vedere aproape deloc. Oamenii se simt „bogaţi“ (Apocalipsa 3:17 ) bogaţi în cunoştinţe, bogaţi în fapte bune şi în eforturi oneste. Această mulţumire de sine şi această încăpăţânare, care arată pecetea Bisericii în ultima ei fază înainte de judecata Domnului (Apocalipsa 3:14-22 ; 2. Timotei 3:1-5 ) este însă opusul conştiinţei în dependenţă faţă de Dumnezeu, care-l îndeamnă pe credincios la rugăciune. Dacă limbajul este acesta: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic“, trebuie să ne mai mirăm atunci că rugăciunea personală sau comună nu mai au un rol însemnat? De ce să te rogi, când „nu duci lipsă de nimic“?Toate acestea nu le spun în sensul unei acuzaţii. Şi nu vreau să spun că, pe alocuri, în creştinătate nu există grupuri de oameni credincioşi care cunosc foarte bine şi practică rugăciunea comună publică. Am intenţionat să spun unde ne situăm astăzi, în general, în evoluţia mărturiei creştine şi să arăt drumul înapoi, la ceea ce era de la început.

 

Că primii creştini stăruiau în cele patru lucruri atât de importante – în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni (Faptele Apostolilor 2:42 ) ne-a preocupat deja în capitolul 8, în legătură cu frângerea pâinii. Am văzut că ne sunt arătate două perechi a câte două lucruri, pentru caracterizarea primilor creştini. Învăţătura şi părtăşia au fost trăsăturile caracteristice, frângerea pâinii şi rugăciunile erau activitatea practică a tinerei adunări în acele zile de început.

 

Primii creştini nu au stăruit deci doar în frângerea pâinii, ci şi în rugăciuni. Aceasta se referă, în mod evident, la rugăciuni comune, rugăciuni ale adunării, deoarece ele stau alături de frângerea pâinii. Şi încă un lucru rezultă clar din alăturarea celor două strângeri: strângerea pentru rugăciunea comună era o strângere regulată a adunării, la fel ca şi strângerea pentru frângerea pâinii.

 

Cât de importantă era rugăciunea comună în zilele de la început ale Bisericii şi cum prilejuri deosebite i-au îndemnat îndată pe credincioşi la rugăciune, ne arată mai multe locuri din Faptele Apostolilor.

 

Despre cei o sută douăzeci din camera de sus, înainte de revărsarea Duhului Sfânt, ni se spune: „Toţi aceştia stăruiau cu un gând în rugăciune, împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus şi cu fraţii Lui“ (capitolul 1:14).

 

Când Petru şi Ioan au fost traşi la răspundere înaintea Sinedriului şi apoi li s-a dat drumul să se ducă la ai lor, se adaugă cuvintele: „Când au auzit ei aceste lucruri, şi-au ridicat : glasul într-un gând către  Dumnezeu şi au zis” (capitolul 4:24). Şi apoi urmează o rugăciune, la al cărei conţinut vreau să mă refer pe scurt mai târziu. Şi când Petru a fost prins de către Irod spre a fi omorât, aflăm: „iar adunarea nu înceta să înalţe rugăciuni către Dumnezeu pentru el“ (capitolul 12:5).

 

Dar nu numai la Ierusalim existau strângeri pentru rugăciune. Atunci când Duhul Sfânt i-a desemnat pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-a chemat, despre prorocii şi învăţătorii din adunarea de acolo citim: „Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece“ (capitolul 13:3).

 

Ce încurajare trebuie să fi fost pentru apostolul Pavel în ultima sa călătorie la Ierusalim, când credincioşii din Tir, pe ţărm, la despărţirea sa, s-au unit cu el în rugăciune şi „ne-au însoţit toţi, cu soţiile şi copiii, până afară din cetate. Am îngenuncheat pe mal şi ne-am rugat“ (capitolul 21:5).

 

Într-adevăr, credincioşii din vremea apostolilor stăruiau în rugăciuni. O facem şi noi? Sau lipsim de la strângerile pentru rugăciune? Prin aceasta am arăta că nu avem nimic de cerut şi aceasta ar fi duhul din Laodiceea.

 

Tatăl nostru

 

Rugăciunea Domnului, care adesea este numită rugăciunea Tatăl nostru, are astăzi în creştinătate un rol însemnat. Este rostită în orice timp şi cu orice prilej: la Cină, la botez, la predică, la cununie, la înmormântare la orice prilej. Dar pornind de la locurile pe care tocmai le-am citat din Faptele Apostolilor, remarcăm faptul că primii creştini nu au folosit această rugăciune. Ba mai mult; în afara Evangheliilor, ea nu mai este amintită deloc în întreg Noul Testament. Găsim multe rugăciuni, dar niciodată Tatăl nostru. Cum să înţelegem acest fapt? Nu i-a învăţat pe ucenicii Săi şi le-a spus: „Când vă rugaţi, să ziceţi …“ (Luca 11:2-4 )?

 

Rugăciunea Domnului, pe care i-a învăţat pe ucenicii Săi s-o spună este bună, este desăvârşită. Nu poate exista nici o îndoială în această privinţă. O altă întrebare este dacă rugăciunea este potrivită pentru creştini. Cuvintele Sale, „Când vă rugaţi“, se adresează ucenicilor Săi, care Îl urmau atunci pe pământ şi care încă nu se aflau pe teren creştin. Lucrarea de ispăşire a lui Hristos nu era împlinită, Duhul Sfânt ca Persoană a Dumnezeirii încă nu venise pe pământ. Acest fapt este hotărâtor.

 

Domnul Isus i-a învăţat pe ucenici despre Tatăl Său şi numai El, Fiul, putea să-L descopere pe Tatăl (citeşte în Matei 11:27 ). Încetul cu încetul i-a introdus în cunoaşterea Tatălui Său şi i-a familiarizat cu El, astfel încât mai târziu, înainte de răstignirea Sa, putea să spună Tatălui Său: „Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău şi li-L voi mai face cunoscut“ (Ioan 17:26 ). Şi astfel, în inimile ucenicilor s-a născut întrebarea legată de modul cum trebuie să se roage pentru că simţeau că vechile forme ebraice de rugăciune nu mai corespundeau poziţiei în care au fost aduşi ca ucenici ai lui Hristos, prin descoperirea Tatălui. Domnul a ţinut seama de rugămintea lor („Doamne, învaţă-ne să ne rugăm“, Luca 11:1 ) şi le-a dat rugăciunea, care, nu tocmai potrivit, este numită Rugăciunea Domnului sau Tatăl nostru (Matei 6:9-13 ). Domnul Isus Însuşi nu a folosit (nu S-a rugat) această rugăciune. Dacă este vorba de rugăciunea Sa, aceasta este cea din Ioan 17 , unde, ca Fiu, vorbeşte cu Tatăl. Cu toate acestea voi folosi aceste expresii pentru simplitatea exprimării.

 

Din faptul că Domnul Isus le-a dat ucenicilor Săi această rugăciune pentru descoperirea Tatălui Său, învăţăm un lucru foarte important: rugăciunea trebuia să fie în concordanţă cu descoperirea lui Dumnezeu, pe care El a dat-o despre Sine. Sau altfel spus, măsura descoperirii Domnului, pe care El o dă despre Sine într-un anumit timp, constituie baza relaţiilor în care au fost aduşi cei credincioşi şi totodată temelia rugăciunilor lor. Felul rugăciunilor lor este determinat de relaţiile în care au fost aduşi prin harul lui Dumnezeu. Această rugăciune, care începe cu cuvintele Tatăl nostru a fost expresia potrivită pentru ucenicii care Îl înconjurau atunci pe Mesia pe pământ şi care au fost puşi deja într-o anumită relaţie cu Tatăl din cer; putem fi siguri că au spus-o până la răstignirea Domnului. Nu ni se spune nimic în acest sens, dar în mod sigur a fost aşa. Desigur că au spus această rugăciune fiecare pentru sine, deoarece nu auzim nimic în Evanghelii  despre o rugăciune colectivă a ucenicilor.

 

„Tatăl nostru“ nu a fost în nici un caz ca rugăciunea comună, chiar dacă este folosită forma noi, prin care se arată că şi alţii se află în această relaţie cu El ca Tată al nostru. Dar învăţăturile Domnului despre rugăciune în Evanghelia după Matei 6:5-15 , care includ şi „Tatăl nostru“, au drept conţinut numai rugăciunea în ascuns („Ci tu, când te rogi, intră în cămăruţa ta“, versetul 6). În general, acest lucru este trecut cu vederea. „Tatăl nostru“ este o rugăciune personală, nu una colectivă.

 

Pentru noi, care am fost aşezaţi în starea de fii ai lui Dumnezeu, care avem Duhul lui Dumnezeu şi putem spune „Ava, Tată“ (Galateni 4:6 ; Romani 8:15 ), „Tatăl nostru“ nu este expresia potrivită pentru simţămintele şi gândurile noastre, pe scurt: pentru relaţiile noastre. Vom vedea îndată că avem privilegiul de a ne ruga în Numele Domnului Isus. Dar înainte de a ne ocupa de ceea ce înseamnă aceasta, m-aş referi la câteva învăţături morale pe care ar trebui să le extragem din „Tatăl nostru“. Căci chiar dacă această rugăciune nu este destinată întrebuinţării noastre cuvânt cu cuvânt, totuşi conţine referiri importante, care sunt de mare necesitate şi pentru noi.

 

„Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm celor care ne-au greşit; şi nu ne duce în ispită, ci scapă-ne de cel rău“ (Matei 6:9-13 ).

 

Rugăciunea conţine şase cereri în care sunt întruchipate şase principii dumnezeieşti. Iată ordinea lor:

 

Cinste – Sfinţească-se Numele Tău.

 

Stăpânire – Vie împărăţia Ta.

 

Ascultare – Facă-se voia Ta.

 

Dependenţă – Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi.

 

Reabilitare – Şi ne iartă nouă greşelile noastre.

 

Ocrotire – Şi nu ne duce în ispită.

 

Ce mulţime de adevăruri dumnezeieşti în cuvinte deosebit de scurte! Ce model desăvârşit al unei rugăciuni, din gura Domnului nostru! Cum ar putea fi altfel, când El, marele Învăţător, ne învaţă!

 

Observăm că primele trei cereri au de-a face cu Dumnezeu, ultimele trei cu omul. Să fim atenţi: în rugăciunea Domnului, drepturile lui Dumnezeu ocupă locul întâi, iar nevoile noastre, ale oamenilor, urmează abia pe locul doi!

 

Nu este aceasta o ordine morală pe care ar trebui s-o respectăm şi noi, nu numai în rugăciunile noastre, ci şi în întreaga noastră viaţă? Nu ar trebui ca şi în viaţa noastră şi deci şi în rugăciunile noastre, lucrurile lui Dumnezeu să ocupe primul loc? „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui“ (citeşte în Matei 6:33 ). De câte ori este, din nefericire, invers!

 

Făcând abstracţie de ordinea morală pe care ne-o arată această rugăciune, ne întrebăm, gândindu-ne la primul principiu din prima cerere, cât de important este faptul ca noi şi alţii să aducem cinste Numelui Său?

 

Este întâi de toate important pentru noi, ca Numele Său să fie cinstit şi sfinţit? Este acesta principiul dominant în viaţa noastră?

 

Cea de-a doua cerere se ocupă de împărăţia Sa.

 

Astăzi împărăţeşte Satan, stăpânitorul acestei lumi, pe acest pământ, şi cu ce consecinţe groaznice pentru om! Nu avem toate motivele să ne bucurăm de faptul că lucrurile nu vor rămâne aşa şi că odată Dumnezeu Îşi va prelua stăpânirea pe pământ în Persoana Fiului Său? Ne este dor de acel timp în care Fiul Său, Domnul nostru, Îşi va obţine, în sfârşit, dreptul Său pe acest pământ şi va reface totul aşa după cum a vrut Dumnezeu întotdeauna? Facem parte dintre aceia care „iubesc venirea Lui“ (2. Timotei 4:8 )? Şi ce înseamnă pentru noi ascultarea de voia Sa? Este mai important pentru noi să ascultăm de El, decât să plăcem oamenilor? Am învăţat deja că fără ascultare nu există binecuvântare? Desigur, timpul în care voia lui Dumnezeu se va face atât în cer cât şi pe pământ ţine încă de viitor. Făcând abstracţie de prezenţa lui Satan în cer (Iov 1 ; Apocalipsa 12:7-12 ), în cer se face voia lui Dumnezeu, deoarece îngerii sunt cei care împlinesc poruncile Lui şi care ascultă de glasul cuvântului Său (Psalm 103:20). Pământul însă este locul în care se manifestă voinţa proprie a omului. Astfel, din punct de vedere moral există un „strat despărţitor“ între cer şi pământ. În împărăţia de o mie de ani, această despărţire va fi în sfârşit înlăturată, va fi armonie între cer şi pământ, deoarece voia lui Dumnezeu va stăpâni atât aici, cât şi acolo. Noi suntem chemaţi acum să ascultăm de Dumnezeu, în Isus Hristos, aşa cum Hristos a ascultat de El.

 

Dacă oamenii acestei lumi nu întreabă de voia lui Dumnezeu, voia Sa conduce măcar viaţa noastră? Suntem gata să spunem, referitor la viaţa noastră, „Facă-se voia Ta“?

 

În ce măsură astăzi, într-o vreme când ne merge bine, împlinim noi dependenţa noastră de Dumnezeu în toate problemele vieţii de fiecare zi? Îi mai suntem recunoscători că ne dă zilnic pâinea noastră, ba chiar tot de ce avem nevoie în această lume? Îi mulţumim pentru faptul că, în calitate de copii ai lui Dumnezeu, cunoaştem principiul reabilitării? Când cădem în păcat, atunci Dumnezeu, în harul Său, ne readuce la bucuria practică a părtăşiei cu El. Acesta este un lucru însemnat. Avem însă un duh de iertare faţă de cei care păcătuiesc împotriva noastră? Am putea parcurge calea prin această lume rea, cu toate pericolele ei pentru duh, suflet şi trup, am ajunge nevătămaţi ţelul, dacă nu am beneficia, pe această cale, de paza permanentă a lui Dumnezeu? Suntem conştienţi şi de imposibilitatea şi de slăbiciunea noastră de a rezista în încercările (la aceasta se referă aici ispită; căci Dumnezeu nu ispiteşte spre rău: Iacov 1:13 ) pe care ni le dă Dumnezeu? Sau suntem plini de siguranţă de sine şi avem încredere în credincioşia şi experienţa noastră?

 

Toate acestea sunt întrebări care trebuie să cerceteze inimile şi astfel, această rugăciune, prin principiile pe care le conţine, începe să se adreseze şi nouă. Într-adevăr, din punct de vedere moral avem multe de învăţat din ea!

 

Referitor la a cincea cerere, „Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri “ aceasta este adesea înţeleasă în mod greşit. Să fim atenţi la faptul că Domnul nu a dat această rugăciune oamenilor, în starea lor naturală, păcătoasă, ci ucenicilor Săi, care deja credeau. Necredincioşii nu pot spune niciodată „Tatăl nostru“. Vameşul din Luca 18 putea să spună doar: „Dumnezeule …“ (versetul 13). Această cerere, „Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri“ nu arată nicidecum calea pe care un păcătos pierdut poate ajunge la iertarea păcatelor. Nu, Domnul vorbeşte despre credincioşie şi despre gândul care trebuie să-l însufleţească atunci când alţii au păcătuit împotriva lui. În cârmuirea Sa, Dumnezeu nu ar răspunde la cererea cuiva care este stăpânit de un duh neiertător. Cât de serios este acest lucru pentru noi şi pentru rugăciunile noastre!

 

Noi putem desfăşura plini de încredere greşelile noastre zilnice înaintea Dumnezeului şi Tatălui nostru; dar făcând aceasta, trebuie să fim într-o stare de iertare faţă de cei care au păcătuit împotriva noastră. Avem un cuvânt foarte asemănător în Marcu 11:25 : „Şi, când vă rugaţi, să iertaţi dacă aveţi ceva împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greşelile voastre“. Aici este vorba de iertarea cu privire la căile de cârmuire ale lui Dumnezeu cu ai Săi, nu de iertarea în privinţa veşniciei. Astfel învăţăm din această rugăciune a Domnului şi următoarele: dacă vrem ca rugăciunile noastre să fie ascultate, atunci trebuie să avem un duh de îndurare iertător şi nu avem voie să fim stăpâniţi de sentimente lipsite de înţelegere faţă de fratele nostru. Măsura cu adevărat creştinească pentru iertarea pe care o arătăm faţă de alţii este una cu mult mai înaltă decât cea pe care o arată rugăciunea aşa-zisă „Tatăl nostru“: trebuie să ne iertăm unii pe alţii cum ne-a iertat Hristos (Coloseni 3:13 ).

 

Sper că am învăţat să vedem deosebirea care există între o utilizare ca model şi o utilizare propriu-zisă a acestei minunate rugăciuni. Ca model, ea este de o deosebită valoare morală pentru noi, dar ca rugăciune, noi creştinii nu o putem folosi astăzi nicidecum. Ea a fost şi este destinată pentru un alt timp şi pentru alţi credincioşi.

 

Să ne referim doar la cea de-a doua cerere: „Vie împărăţia Ta “. Am putea pronunţa această cerere cu adevărat în rugăciune? Nu, imposibil! Ar însemna să ne îndreptăm privirea în jos în loc să o îndreptăm în sus: să aşteptăm în mod direct instaurarea împărăţiei Sale în putere şi slavă, şi nu revenirea lui Hristos pentru a-Şi lua acasă Mireasa Sa. Ar însemna că nu mai aşteptăm şi dorim alt eveniment înainte de venirea împărăţiei. Aceasta nu este însă nicidecum speranţa creştinului. De aceea nu „Vie împărăţia Ta“ este” rugăciunea adevăratului creştin, ci „Amin! Vino, Doamne Isuse!“ (Apocalipsa 22:20 ).

 

Cât de potrivită era în schimb cererea „Vie împărăţia Ta“ pentru ucenicii de atunci, cărora li s-a vestit împărăţia cerurilor ca „aproape“, întâi de către Ioan Botezătorul şi apoi de către Domnul Isus Însuşi (citeşte în Matei 3:2 ; 4:17 )! Pe drept ei aşteptau această împărăţie. Ei încă nu puteau să ştie că va suferi amânare, deoarece împăratul acesteia, Domnul şi Învăţătorul lor, va fi lepădat de către poporul Său. Însă cu aplicarea rugăciunii date de Domnul ucenicilor care trăiau atunci, ea nu şi-a epuizat nicidecum însemnătatea şi nici aplicaţia.

 

Când Adunarea Dumnezeului Celui viu, care s-a constituit între timp, va părăsi această lume, va exista din nou pe pământ o rămăşiţă credincioasă din poporul iudeu. Ea va trece prin necazuri de necomparat (citeşte în Matei 24:15 şi următoarele). Atunci, această rugăciune „Tatăl nostru“ va fi spusă din nou şi, cu siguranţă, din tot sufletul, tocmai această a doua cerere: „Vie împărăţia Ta“.

 

Revenind la începutul rugăciunii, nu se referă forma de adresare, „Tatăl nostru care eşti în ceruri“, la o anumită distanţă? Probabil că Domnul a încercat să trezească în ucenicii Săi un sentiment despre cine este Tatăl, astfel că ei nu-l mai recunoşteau doar ca „Domn al întregului pământ“ (Iosua 3:11 ) sau ca „Dumnezeul cerurilor“ (Daniel 2:18-37 ). Cu toate acestea, Tatăl este văzut în ceruri şi cei care priveau spre El erau pe pământ, la aceeaşi distanţă de El. În acel timp ei nu puteau încă să aibă conştiinţa apropierii, aşa cum ne este dat nouă astăzi. Dumnezeu a îngăduit să fim aşezaţi în Hristos în locurile cereşti (Efeseni 2:6 ) şi nu ar fi deloc potrivit cu apropierea şi cu intrarea noastră la Tatăl (Efeseni 2:18 ) să ne rugăm Lui în ceruri.

 

Învăţăm astfel din toate că această rugăciune, oricât de desăvârşită este în sine, nu poate fi expresia cuvenită a acelora care sunt copii ai lui Dumnezeu şi L-au cunoscut pe Tatăl (1. Ioan 3:2 ; 2:13 ). Ei posedă nemăsuratul privilegiu de a se ruga în Numele Domnului Isus. Spre acest măreţ subiect vrem să ne îndreptăm acum.

 

Rugăciunea în Numele Domnului Isus

 

Că ucenicii, deşi foloseau „Tatăl nostru“ în timpul vieţii Domnului, nu s-au rugat încă în Numele Său, ne spun în mod clar cuvintele Sale din Ioan 16 , pe care le spune cu puţin timp înaintea răpirii Sale: „Adevărat, adevărat vă spun că orice veţi cere de la Tatăl în Numele Meu, vă va da. Până acum, n-aţi cerut nimic în Numele Meu; cereţi şi veţi primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină“ (versetele 23-24).

 

Aici Domnul Isus stă, prin Duhul, în spatele lucrării săvârşite la Golgota şi priveşte la vremea de după aceasta, caracterizată prin venirea Duhului Sfânt pe pământ şi locuirea Lui în ai Săi (citeşte Ioan 14:16-18 ). Această vreme, actuala vreme a harului, El o numeşte „ziua aceea“ (Ioan 16:23 ). Atunci se vor ruga într-un fel cu totul nou, în Numele Său. În felul acesta nu se rugaseră până atunci. Rugăciunea din Matei 6 a fost o rugăciune către Tatăl; dar înainte de iertarea prin sângele lui Hristos şi de venirea Duhului Sfânt ca răspuns la o lucrare împlinită, o rugăciune în Numele Său era total necunoscută, ba chiar imposibilă. Rugăciunea în Numele Domnului Isus este unul dintre privilegiile şi una dintre caracteristicile actualei vremi a harului.

 

Nume înseamnă în Biblie deplina descoperire a ceea ce este cineva. A se ruga în Numele Domnului înseamnă deci a se ruga potrivit cu şi în valoarea a ceea ce a descoperit despre Sine Domnul Isus, Fiul Tatălui.

 

Numele şi descoperirea Fiului au în ochii Tatălui o valoare deosebită şi în acest Nume, în această preţuire, copiii lui Dumnezeu au voie să se apropie de Tatăl lor şi să-şi aducă înaintea Lui cererile, cu asigurarea că El le ascultă. Este o poziţie de o valoare de neimaginat care s-a dăruit fiecărui copil al lui Dumnezeu şi care este motivată şi asigurată prin posedarea Duhului Sfânt.

 

În afară de pretenţia noastră de a avea acces la Tatăl, rugăciunea în Numele Său cuprinde şi privilegiul de a ne apropia de El în puterea şi în întreaga valoare a Numelui Fiului Său. La aceasta, Duhul Sfânt care locuieşte în noi ne dă nu numai conştiinţa poziţiei noastre de fii în faţa Tatălui (Galateni 4:6 ), ci şi puterea de a ne folosi de acest nou privilegiu.

 

Este un har de necuprins că ne este dat un Nume, în care putem să ne aducem cererile înaintea lui Dumnezeu! Şi acesta este Numele slăvitului Domn Isus, care acum este la dreapta lui Dumnezeu, nu Numele Celui dispreţuit pe pământ, ci al Celui slăvit în cer. Ce putere este în acest Nume! Orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ se va pleca odată în Numele lui Isus (citeşte în Filipeni 2:10 ) şi noi avem privilegiul de a ne apropia în acest Nume de Tatăl. Rugăciunea în Numele Său este deci rezultatul lucrării Sale împlinite şi a poziţiei pe care o ocupă acum la dreapta Tatălui şi este un privilegiu al dispensaţiei creştine.

 

Adevărata rugăciune creştină este rugăciunea în Numele Domnului Isus. Ea cuprinde toate felurile de cereri. Bineînţeles că într-o adunare pentru rugăciune, cererile personale nu-şi au locul. Aceasta nu înseamnă însă că cereri personale sau familiale nu pot fi rugăciuni în Numele Său. De aceea am spus: ea cuprinde toate felurile de cereri. Dacă o rugăciune este o rugăciune în Numele Domnului Isus, nu este determinat de felul cererii, ci de faptul dacă Duhul lui Dumnezeu a inspirat-o. De aceea, eu cred că rugăciunea prin Duhul Sfânt (Iuda 20 ; Efeseni 6:18 ) în fond este acelaşi lucru ca şi rugăciunea în Numele Său. Doar că una ne arată mai mult puterea care lucrează şi controlează, care la momentul dat provoacă ceea ce este absolut corect şi potrivit lui Dumnezeu, pe când cealaltă arată mai mult valoarea Numelui în care avem voie să ne apropiem de Dumnezeu.

 

Dar noi nu ne rugăm niciodată direct Duhului Sfânt (nu găsim aceasta niciunde în Scriptură), ci lui Dumnezeu, Tatălui Domnului Isus. Duhul Sfânt, care în mod absolut este Dumnezeu şi locuieşte în noi, este însă puterea rugăciunilor noastre.

 

Dacă deci rugăciunea în Numele Său poate cuprinde toate felurile de cereri, totuşi expresia în Numele Său ascunde în sine o condiţie care limitează. Căci Numele Său nu include numai ci el şi exclude. Este imposibil, de exemplu, de a pune în legătură cu Numele Său lucruri deşarte, lipsite de sfintenie, nebune sau exprimând voinţa proprie! Acestea niciodată nu vor fi inspirate de Duhul Sfânt. Pe de altă parte, nu fiecare cerere corectă este automat o cerere în Numele Domnului. Astfel cineva poate să se roage pentru vestirea publică a Evangheliei în localitatea sa – un lucru bun în sine – şi totuşi să nu corespundă gândurilor Duhului Sfânt, deoarece se poate ca anumite împrejurări pe moment să fie împotrivă. Lucrul pentru care se face rugăciunea poate fi bun, dar nu este locul sau timpul potrivit şi atunci nu este o rugăciune prin Duhul Sfânt.

 

Dacă avem în vedere acest lucru, atunci înţelegem mai bine de ce, în ciuda largheţei deosebite a făgăduinţei care se află în cuvintele Domnului, nu toate cererile sunt ascultate. „Orice veţi cere de la Tatăl vă va da“, dezvăluie o ascultare absolută a fiecărei cereri! Dar în cuvintele: „Orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu …“ se află şi o condiţie, care este deseori trecută cu vederea. A se ruga în Numele Său este în acelaşi timp şi privilegiu şi responsabilitate. Aceasta explică de ce multe dintre cererile noastre nu au fost niciodată ascultate. Noi probabil credeam că au fost făcute în Numele Său, dar în realitate ele nu au fost inspirate de Duhul Sfânt. În mod evident noi nu am înţeles năzuinţa Duhului într-un lucru sau altul. Acest lucru, fără îndoială, este umilitor pentru noi. Cu toate acestea putem aduce toate cererile noastre la cunoştinţa lui Dumnezeu (Filipeni 4:6-7 ), dar aceasta este altceva decât ceea ce ne preocupă acum.

 

Desigur, înţelegem şi faptul că o rugăciune, prin simpla folosire a formulei: „Cerem aceasta în Numele Domnului“, nu devine o rugăciune în Numele Său. În Scriptură găsim şi gândul că „nu ştim cum trebuie să ne rugăm“, „Cel care cercetează inimile ştie care este gândirea Duhului: pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu“ (Romani 8:26-27 ).

 

Ceea ce este deci neapărat necesar este a înţelege năzuinţa Duhului în privinţa lucrului care ne preocupă; şi acest lucru ne poate fi dat doar atunci când suntem şi rămânem aproape de Domnul. „Dacă rămâneţi în Mine şi cuvintele Mele rămân în voi, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da“ (Ioan 15:7 ).

 

Preocuparea personală cu Domnul Isus şi familiarizarea inimii cu Cuvântul Său ne va feri de cereri care nu sunt după gândurile Sale.

 

Subiecte de rugăciune ale adunării

 

Dacă ne strângem ca adunare pentru rugăciunea colectivă, este desigur potrivit să citim şi câteva pasaje sau un aliniat din Cuvântul lui Dumnezeu. Şi locul tocmai citat din Ioan 15 ne arată acest lucru, deoarece ne prezintă legătura fundamentală dintre cuvintele Sale şi cererile noastre. Cuvintele Sale constituie şi formulează în inimile noastre cererile care Îi sunt plăcute şi le inspiră.

 

Aceasta nu înseamnă ca, stând în genunchi, să-I ţinem lui Dumnezeu prelegeri despre aliniatul pe care l-am citit din Cuvântul Său. Aproape că nu există ceva care să displacă mai mult duhului rugăciunii şi Celui către care se îndreaptă ea, decât dacă încercăm să arătăm în rugăciune tot ceea ce am înţeles din Cuvântul Său. Să ne ferească Dumnezeu de asemenea lăstare de îngâmfare omenească! Dar desigur Îi place lui Dumnezeu dacă fragmentul citit influenţează într-o anumită măsură strângerea laolaltă, fără ca el să ne încătuşeze în privinţa cererilor.

 

Dacă vreau să spun ceva despre subiectele de rugăciune potrivite ale adunării, atunci este departe de mine gândul de a aşeză reguli sau legi. De o mie de ori nu! Mai mult aş încerca să arăt câteva puncte de greutate sau câteva linii fundamentale pe care ni le prezintă Cuvântul lui Dumnezeu şi pe care uneori suntem în pericol de a le pierde din vedere. După ce Domnul a vorbit în Ioan 14 despre plecarea Sa şi despre faptul că ucenicii Săi vor săvârşi atunci chiar lucrări mai mari decât El Însuşi (în puterea Duhului care va fi venit atunci), El adaugă următoarele cuvinte: „Şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie preamărit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face“ (Ioan 14:13-14 ).

 

Este evident că aceste cuvinte se referă la slujba ucenicilor din „ziua aceea“, deci din vremea noastră. Tot ce vor cere în Numele Său, pentru îndeplinirea slujbei care li s-a încredinţat, El va face, pentru ca Tatăl să fie slăvit, în Fiul. Cât de minunat şi înviorător este acest lucru!

 

Să reţinem încă o dată că ucenicii lucrează pentru Domnul lor, pentru Fiul Tatălui. Pe drumul slujirii există greutăţi şi împotriviri. Atunci ucenicii au voie să se roage în Numele Domnului. Şi pentru că este

 

intenţia mărturisită a Fiului ca Tatăl să fie slăvit în El, El este nevoit de a le răspunde la rugăciuni. Caută ucenicii slava Fiului? Şi Tatăl o caută. Atunci Fiul trebuie să facă ceea ce Îi cer ei în slujirea Sa prin rugăciune. Minunat har!

 

Din toate acestea se conturează clar o linie fundamentală pentru subiectele noastre comune de rugăciune: slăvirea Tatălui în Fiul, prin slujirea noastră. Un foarte frumos exemplu pentru aceasta avem în impresionante rugăciune a apostolilor din Faptele Apostolilor 4:29-31 : „Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor T ăi să predice Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala şi întinde-Ţi mâna ca ca să se facă vindecări, semne şi minuni prin Numele Robului Tău Celui Sfânt, Isus.“ Pe când se rugau ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală. Nu pentru apărarea faţă de oamenii răi se rugau ei, având în vedere ameninţările pe care tocmai le suferiseră, ci pentru îndrăzneală în vestirea Cuvântului Său. Este acesta şi subiectul nostru pentru rugăciune? Suntem preocupaţi ca să fie vestit Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală? Desigur că putem să ne rugăm şi pentru păzirea slujitorilor lui Dumnezeu de oameni răi, după cum ne arată 2. Tesaloniceni 3:1-2 , dar şi acolo vestirea Cuvântului are prioritate: „Încolo, fraţilor, rugaţi-vă pentru noi, ca să se răspândească şi să fie preamărit Cuvântul Domnului, cum este şi la voi, şi să fim scăpaţi de oamenii vicleni şi răi; căci nu toţi au credinţa”.

 

Pe aceeaşi linie se situează înviorările apostolului Pavel către credincioşii din Efes: „Faceţi în tot timpul, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa şi cu rugăciune pentru toţi sfinţii, şi pentru mine, ca ori de câte ori îmi deschid gura să mi se dea cuvânt, ca să fac cunoscut cu îndrăzneală taina Evangheliei, pentru care sunt un împuternicit în lanţuri, ca să folosesc îndrăzneala în Evanghelie, aşa cum trebuie să şi vorbesc “ (Efeseni 6:18-20 ).

 

În aceste cuvinte se mai adaugă un element nou: rugăciunea pentru toţi sfinţii. Îi cuprindem şi noi pe toţi credincioşii de pe pământ în rugăciunile noastre? Sau suntem preocupaţi mai mult sau mai puţin doar de noi înşine? Aceasta nu ar corespunde chemării pe care am primit-o (Efeseni 4:1 ), nu ar fi expresia unităţii Trupului lui Hristos.

 

În 1. Timotei 2:1-4 avem un cerc şi mai cuprinzător pentru rugăciunile noastre, el îi cuprinde pe toţi oamenii şi pe toţi cei înălţaţi în dregătorii: „Vă îndemn deci înainte de toate să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt aşezaţi în poziţii înalte, ca să putem duce astfel o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi demnitatea. Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţă de adevăr.

 

Aici avem un îndemn atât de important: „înainte de toate“! Dumnezeu, Mântuitorul nostru, doreşte casei Lui să fie o casă de rugăciune pentru toate neamurile: (Marcu 11:17 ; Ieremia 29:7 ). Şi nu numai să facem rugăciuni şi cereri pentru toţi oamenii, ci să şi mulţumim în locul lor. Căci cine dintre ei mai mulţumeşte lui Dumnezeu pentru toate bunătăţile şi binefacerile Sale faţă de fiii oamenilor? Atunci ar trebui s-o facă cel puţin copiii Săi.

 

Şi cât de importantă este în zilele noastre de revoltă împotriva oricărei puteri şi autorităţi, mai ales împotriva puterii statale, rugăciunea pentru împăraţi şi pentru toţi cei care sunt aşezaţi în poziţii înalte“! Orice stăpânire este de la Dumnezeu (Romani 13:1 şi următoarele); ea este slujitoarea lui Dumnezeu pentru menţinerea liniştei şi a ordinii pe acest pământ zguduit de multe nelinişti.

 

Dacă, de exemplu, nu ar exista poliţie, aproape că nu am putea duce o viaţă liniştită şi nu ne-am putea aduna în linişte. Chiar dacă nu suntem îndemnaţi să ne rugăm în mod direct pentru stăpânire (acest lucru ar putea fi interpretat greşit ca o rugăciune pentru anumite sisteme politice), atunci totuşi să ne rugăm pentru oamenii puşi ca stăpânitori, pentru ca digul împotriva dezordinii şi anarhiei (care deja îşi deschide ecluzele sub influenţa lui Satan) să se menţină totuşi şi noi să putem lucra în continuare în linişte şi pace pentru răspândirea Evangheliei. Să ştim lămurit că vremurile de revoluţie nu au fost niciodată vremuri ale Evangheliei!

 

Că ne putem ruga şi pentru bolnavii noştri, nici nu mai trebuie spus. „Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti este bolnav“ (Ioan 11:3 ) poate fi şi limbajul nostru. Totuşi, nu cred că este bine dacă acest subiect ocupă un loc atât de mare în strângerile noastre pentru rugăciune un loc atât de mare, încât să nu ne mai rămână timp şi putere pentru alte subiecte care au întâietate, cum ni le prezintă Scriptura. Să ne rugăm pentru bătrânii şi bolnavii noştri este desigur plăcut Dumnezeului nostru, care este „Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri“ (2. Corinteni 1:3 ). Citim despre El mişcătoarele cuvinte: „Dar Dumnezeu, care mângâie pe cei smeriţi, ne-a mângâiat“ (2. Corinteni 7:6 ). Dar pentru asemenea subiecte este mai potrivită rugăciunea personală şi rugăciunea în familie.

 

Locul din 1. Timotei 2 ne arată de altfel şi ce caracter variat poate îmbrăca strângerea noastră: rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri. Rugăciunea este mai solemnă, mai insistentă decât ceea ce ne spune  cuvântul cereri. Pavel porneşte de la cea mai serioasă chemare şi strigare către Dumnezeu, până la mulţumire. Expresia mijlociri (greceşte: enteuxis) arată o relaţie personală cu cineva, în cazul nostru cu Dumnezeu. Ca substantiv mai apare doar în 1. Timotei 4:5 , unde este redat prin rugăciune. Verbul corespunzător entunchano este folosit şi pentru mijlocirea Domnului Isus (Romani 8:34 ; Evrei 7:25 ) şi a Duhului Sfânt pentru noi. Nu este un gând minunat, de a fi într-o stare de relaţie intimă cu Dumnezeu, şi aceasta avându-i în vedere pe toţi oamenii? Ce demnitate morală ne dă aceasta! A fost un punct sublim în viaţa lui Iacov când l-a „binecuvântat“ pe cel mai mare monarh de pe pământ din acea vreme (Geneza 47:7, 10 ). El însuşi nu era decât un biet străin, dar totuşi se situa cu mult deasupra lui faraon. Ce binecuvântată varietate şi libertate a duhului există şi pentru strângerea pentru rugăciune! Putem veni cu toate cererile şi rugăciunile înaintea lui Dumnezeu, numai că aceasta trebuie să se facă „prin Duhul“, adică în puterea Duhului şi sub conducerea Sa (Efeseni 6:18 ). Carnea (firea) nu are ce căuta în lucrurile sfinte ale lui Dumnezeu. Ea numai distruge.

 

„A face rugăciuni prin Duhul“ înseamnă „a se ruga după voia Sa“. Dumnezeu nu aşteaptă ceva mai prejos de la noi. El ne face în stare. Dar nu ar fi bine şi folositor, având în vedere slăbiciunea noastră în recunoaşterea voii Sale, să ne plecăm deja genunchii acasă, înainte de a merge la ora de rugăciune, pentru a cere cu stăruinţă rugăciunile potrivite? Atunci putem avea asigurarea că El ne aude, adică ne ascultă. Găsim acest lucru exprimat atât de frumos: „Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că dobândim lucrarile pe care I le-am cerut“ (1. Ioan 5:14-15 ).

 

Cât de cuprinzătoare pot fi rugăciunile noastre ne arată o comparaţie a locurilor amintite: putem să ne rugăm atât pentru toţi sfinţii, cât şi pentru toţi oamenii. În Efeseni 6:18 suntem îndemnaţi să ne rugăm pentru toţi sfinţii; în 1. Timotei 2:1 suntem învăţaţi să ne rugăm pentru toţi oamenii. Fiecare dintre acestea este în legătură cu caracterul epistolei în care apar. În epistola către Efeseni primim învăţături deosebite despre Trupul lui Hristos; în 1 Timotei, Dumnezeu ne este prezentat în caracterul Său de Dumnezeu Mântuitor. Şi astfel, în epistola către Efeseni toţi sfinţii, iar în 1 Timotei toţi oamenii stau în vederea rugăciunilor sfinţilor. Ce armonie există totuşi între toate părţile adevărului dumnezeiesc!

 

Despre precizia rugăciunilor noastre

 

Din exemplele date pentru rugăciune din Sfânta Scriptură mai reiese clar o trăsătură: rugăciunile sfinţilor erau scurte şi concise, ele conţineau cereri clare. Şi rugăciunea Domnului din Matei 6 consta, după cum ne aducem aminte, din cereri separate, clar conturate. Această rugăciune a fost răspunsul Domnului la cererea ucenicilor de a fi învăţaţi despre felul în care trebuie să se roage: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm“ (Luca 11:1 ). Vrem să primim şi noi învăţătură despre felul cum trebuie să ne rugăm? Atunci să învăţăm ca: rugăciunile noastre colective să fie formate din cereri precise şi nu din aprecieri spirituale sau din aplicaţii (lămuriri) ale Bibliei.

 

Acest lucru este întărit şi de pilda pe care a dat-o Domnul Isus în încheierea rugăciunii aşa-zise „Tatăl nostru“. El ne prezintă un om care vine la miezul nopţii la prietenul său. Şi care este cererea sa? „Prietene, împrumută-mi trei pâini!“ Nu există nici o neclaritate în legătură cu ceea ce doreşte. Trei pâini! Ne rugăm şi noi aşa? Şi dacă cel dinăuntru ar. răspunde: „Nu mă tulbura; acum uşa este încuiată, copiii mei sunt cu mine în pat; nu pot să mă scol să-ţi dau“, atunci el s-ar scula totuşi, cel puţin pentru stăruinţa supărătoare a prietenului său şi i-ar da „tot ce-i trebuie“ (versetele 5-8). „Şi Eu vă spun: »Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide!«“ (Luca 11:9 ).

 

Dacă am vorbit de „cereri precise“ cu care ar trebui să venim înaintea Domnului, nu înseamnă că ele trebuie să fie numai de natură materială. Tocmai pilda ar putea arăta acest lucru: trei pâini. Nu, chiar şi cererile pur duhovniceşti – şi acestea sunt cele mai sublime pot fi conturate şi precise. Rugăciuni lungi, dar fără subiecte clare, duc la obosirea celor care trebuie să spună „Amin“.

 

Bărbaţii se pot ruga în orice loc

 

Bărbaţilor, spre deosebire de femei, le este dată de Dumnezeu libertatea de a se ruga in orice loc, de a se ruga în public.

 

„Vreau deci ca bărbaţii să se roage în orice loc, ridicând miini curate, fără mânie şi fără indoieli“ (1. Timotei 2:8 ).

 

Dacă Sfânta Scriptură spune bărbaţi, atunci ea exclude femeile. Dacă spune în schimb fraţi (de exemplu: „Ştim, fraţi preaiubiţi de Dumnezeu, alegerea voastră“; 1. Tesaloniceni 1:4 ), atunci în general sunt incluse şi surorile în Domnul. Libertatea de a se ruga în mod public, în orice loc, şi mai ales în adunare (biserică), este dată numai bărbaţilor, nu femeilor (surorilor). Ştim, din nefericire, că acest lucru este în ochii multor copii ai lui Dumnezeu un „cui fierbinte“, dar, „Dacă Cuvântul Tău nu mai este valabil, pe ce să se intemeieze atunci credinţa? Pe mine nu mă interesează o mie de lumi, Dar mă interesează Cuvântul Tău.“

 

Am văzut în capitolul trecut, în legătură cu strângerea laolaltă pentru zidire, poziţia femeii în adunare şi am învăţat că femeia trebuie să tacă. Acesta este un principiu general valabil şi atunci când adunarea se strânge pentru rugăciunea comună. A se ruga în public cu voce tare înseamnă a nu tăcea. Să ne mai amintim că: în Hristos toţi suntem una, în biserică însă nu suntem. Harul care ne-a fost arătat în Hristos nu înlătură ordinea lui Dumnezeu în creaţie. De acest fapt trebuia să li se aducă aminte corintenilor (1. Corinteni 11:1-9 ), trebuia să i se aducă aminte lui Timotei şi trebuie să ni se aducă aminte şi nouă tuturor. Atât în bărbaţi credincioşi cât şi în femei credincioase locuieşte Duhul Sfânt; El a locuit şi locuieşte şi astăzi în fiecare credincios adevărat. Însă faptul că cineva are Duhul Sfânt nu-l face în stare să-i conducă pe alţii în rugăciune. Căci, să fim atenţi, cine se roagă public într-o adunare îi conduce pe ceilalţi în rugăciune, este gura celor adunaţi in rugăciunea către Dumnezeu. Această poziţie, Dumnezeu în înţelepciunea Sa nu a dat-o femeii, ci numai bărbatului. De ce o soră nu are voie să se roage în mod public în prezenţa bărbaţilor? Pentru că atunci ea ocupă o poziţie de conducere, ea îi conduce pe ceilalţi în rugăciune şi pentru că prin activitatea ei, ea exercită o influenţă asupra conştiinţelor celor prezenţi, deci şi a bărbaţilor, şi tocmai acest lucru contravine gândurilor lui Dumnezeu.

 

Dumnezeu vrea să se exercite o asemenea influenţă morală, o autoritate morală, dar El nu vrea ca acest lucru să se facă prin femei. M-am referit deja în capitolul trecut la motivaţia pe care o dă Duhul Sfânt pentru poziţia subordonată a femeii: ea a fost creată după Adam şi ea a fost amăgită, nu Adam.

 

„Femeia să primească învăţătură în tăcere, cu toată supunerea. Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai presus de bărbat, ci să rămână în tăcere. Căci întâi a fost întocmit Adam, şi apoi Eva. Şi nu Adam a fost amăgit; ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii“ (1. Timotei 2:11-14 ).

 

S-ar putea invoca faptul că, în rugăciunea publică, femeia nu dă învăţătură şi nu se ridică mai presus de bărbat. Dar chiar dacă am fi de această părere, apostolul continuă: „ci să stea în tăcere“. Acest lucru ar trebui să fie de ajuns, iar unei surori cu adevărat duhovniceşti îi este suficient. Ea niciodată nu va tinde spre un loc public.

 

Pe lângă aceasta, este important a înţelege cuvântul grecesc, care în versetul 12 este tradus prin a se ridica mai presus. Authenteo este folosit numai în acest loc în Noul Testament şi el înseamnă a exercita autoritate din proprie iniţiativă, din putere proprie, a acţiona autocratic. În alte situaţii, pentru a se ridica mai presus se foloseşte un cuvânt care înseamnă a stăpâni ca rege. Aici însă Duhul Sfânt foloseşte acest cuvânt deosebit, din care învăţăm că femeia nu trebuie să exercite asupra bărbatului o autoritate din proprie putere. Şi tocmai acest lucru îl face, cel puţin în parte, atunci când ea este gura celor adunaţi pentru rugăciunea către Dumnezeu şi când sunt prezenţi şi bărbaţi. Nu este vorba de faptul că femeia nu poate fi mai duhovnicească decât bărbatul desigur că poate fi, ci este numai o problemă a voii lui Dumnezeu şi a poziţiei pe care femeia trebuie s-o ocupe potrivit gândurilor Sale. Numai bărbatul este chemat de Dumnezeu să se manifeste în public.

 

Unii au interpretat începutul versetului 9, „de asemenea“, (unele traduceri inexacte dau într-adevăr prilejul) şi au spus că aceasta înseamnă ca şi femeile să se roage în public. Dar însăşi contextul dovedeşte clar că acest lucru este greşit. De asemenea înseamnă vreau de asemenea. În legătură cu bărbaţii, apostolul a spus în versetul 8: „Vreau, deci“. Şi în versetul 9 este exprimată în acelaşi mod voinţa apostolică în privinţa femeilor: să se îmbrace în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială şi să tacă.

 

Libertatea neîngrădită pentru rugăciune nu este dată femeilor, ci bărbaţilor, însă în supunere faţă de Domnul şi faţă de Duhul Sfânt. Pentru a folosi această libertate nu este nevoie de un dar deosebit. De asemenea, Dumnezeu nu vrea ca numai anumiţi bărbaţi să se roage, sau chiar numai unul, cum se obişnuieşte astăzi în cercuri largi ale creştinătăţii. „Vreau deci ca bărbaţii să se roage în orice loc“. Ce dureros este că sunt bărbaţi credincioşi care din principiu nu folosesc acest privilegiu sau această libertate şi care se situează prin aceasta pe locul femeii!

 

Dar trebuie să fie mâini sfinte (curate) cele pe care le ridică bărbaţii! Prin aceasta nu se are în vedere o poziţie potrivită a rugăciunii sau un gest, cum se obişnuia în Israel (de exemplu: Psalmul 28:2 ; 141:2 ; 8:22 ), ci o ţinută morală care este caracterizată prin adevărată evlavie (aceasta are în vedere cuvântul grecesc). Mâinile care se ridică sunt văzute şi judecate.

 

Bărbaţii cu mâinile murdare nu-i pot conduce pe alţii în rugăciune către Dumnezeu. Şi Petru vorbeşte de posibilitatea ca rugăciunile bărbaţilor să fie „împiedicate“ (1. Petru 3:7 ).

 

Sunt numite încă două condiţii pentru o rugăciune folositoare: ea trebuie făcută fără mânie şi fără îndoieli.  Primul lucru se referă mai mult la oameni, al doilea mai mult la Dumnezeu. Cel care se ruga trebuia să fie eliberat de orice gând rău despre oameni şi fraţi (citeşte în Matei 6:14-15 ; Marcu 11:25 ) şi să aibă încredere în Dumnezeu (Iacov 1:6 ).

 

Cuvânt de încheiere

 

Am avut acum în faţă ce a de-a treia strângere ca adunare şi am primit plinătate de învăţături din Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu. Dar, pe lângă toată seriozitatea şi responsabilitatea care sunt legate de aceasta, nu simţim o adâncă bucurie pentru preţiosul privilegiu de a putea vorbi împreună cu Dumnezeu, în Numele Domnului Isus? Cât de mult m-ar bucura dacă aceste rânduri, scrise în slabiciune, l-ar ajuta pe vreun copil al lui Dumnezeu, care până acum a neglijat mai mult sau mai puţin strângerile pentru rugăciune sau nu a găsit în ele nimic atrăgător, să participe acum la ele cu cea mai mare bucurie! Nu este semnificativ faptul că tocmai în legătură cu strângerea pentru rugăciunea comună, Domnul Isus a dat făgăduinţa prezenţei Sale personale şi a spus: „Căci acolo unde doi sau trei sunt adunaţi pentru Numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor“ (Matei 18:20 )?

 

Desigur, caracterul cel mai măreţ îl are strângerea pentru frângerea pâinii, deoarece de ea este legată în mod deosebit adorarea. Dar câtă nevoie avem şi de zidire în această lume, prin slujirea Cuvântului şi de rugăciune! În slavă însă, când vom ajunge, în Casa Tatălui, nu se va mai auzi glasul unui proroc sau a unuia care se roagă. Nu vom mai avea nevoie de aceste lucruri. Atunci credincioşii slăviţi vor avea „potire pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor“ (Apocalipsa 5:8 ), dar nu rugăciunile lor proprii, ci rugăciuni ale sfinţilor (mai ales iudei), care atunci mai sunt pe pământ; şi aceste rugăciuni au voie să le aducă, ca preoţi ai lui Dumnezeu, înaintea Lui. Rugăciuni pe pământ sunt tămâie în cer. Adesea considerăm rugăciunile ca fiind lipsite de valoare. Ele nu sunt în nici un caz aşa, ba mai mult, ele se înalţă ca tămâie la Dumnezeu, care le va cinsti în mod deplin.

 

Nu, în cer nimeni, nici nu se roagă, nici nu proroceşte. Aceste lucruri au ţinut de pământ şi se vor termina pentru totdeauna când va veni ce este desăvârşit (1. Corinteni 13:10 ). Însă ceea ce va rămâne veşnic este ceva cu care am avut voie să începem deja din vremea de faţă: adorarea – adorarea Mielului lui Dumnezeu.

https://comori.org/adunarea-biserica/acolo-eu-sunt-in-mijlocul-lor/strangerea-laolalta-pentru-rugaciune/

@@@

Rugaciunea – cheia in mana credintei, de J.L.Tucker

Traducere: Valeriu  Burciu

Aceste subiecte se înnoiesc saptamanal. Reveniti pe pagina noastra pentru a gasi noi cuvinte de încurajare pentru viata dvs.!

Puteti verifica textele biblice dand un click pe trimiterile respective. Textul biblic va aparea într-o fereastra noua.  Este folosita traducerea biblia Cornilescu online.

 

 

 

   Rugaciunea catre Dumnezeu este cel mai mare privilegiu al omului. Dumnezeul Bibliei este Atotputernic si Atotstiutor. El ne adreseaza invitatia binevoitoare de a comunica cu El, de a veni în prezenta Lui prin portile rugaciunii, fagaduindu-ne acces la întelepciunea ,  conducerea  si  puterea Sa. “Daca poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga si va cauta Fata Mea si se va abate de la caile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta pacatul si-i voi tamadui tara”. 2 Cronici 7:14.

   Creatorul trimite fiecarui om acest cuvant:”Veniti totusi sa ne judecam, zice Domnul”. Isaia 1:18. Apoi zice iarasi: “Pe cel ce vine la Mine nu-l voi  izgoni afara”. Ioan 6:37. Rugaciunea este cea mai puternica forma de energie cunoscuta de om. Rugaciunea a deschis o cale prin Marea Rosie, a împartit în doua parti raul Iordan, a scos un rau de apa din stanca de piatra, a daramat zidurile puternice ale cetatii Ierihon, a oprit soarele din mersul sau, a închis gura leilor din Babilon în fata lui Daniel, a facut inofensiva vipera de pe mana lui Pavel în Malta, a închis cerurile sa nu ploua 42 de luni, a vindecat pe bolnavi, a inviat mortii, a deschis usile închisorii, a rezolvat probleme si a facut puternici pe cei slabi. Mai multe lucruri au fost facute prin rugaciune decat îsi pot închipui oamenii.

   Cand cineva se roaga el îsi descopere gandurile sale catre un Dumnezeu personal care este plin de mila, compasiune, întelegere si putere. Ce nebunie sa strigi catre zeitati care n-au urechi sa auda, inimi binevoitoare, nici o mana întinsa plina cu binecuvantari. Dumnezeul Bibliei este real. El este infinit în putere. “Dumnezeu este iubire”.

 

 

1.Apostolii si rugaciunea

 

 

   “Noi vom starui necurmat în rugaciune”. Faptele Apostolilor 6:4. Aceste putine cuvinte ne ajuta sa cunoastem motivul sau secretul marelui succes al Bisericii primare în castigarea sufletelor si în propovaduirea învierii lui Isus în întreaga lume cunoscuta de atunci numai în  decursul unei generatii. Rugaciunea a fost punctul numarul unu în programul lor deoarece este prima în importanta. Ei nu si-au permis în gandirea si activitatea lor sa acorde primul loc lucrurilor secundare. Erau probleme de rezolvat, biserici de zidit, bolnavi de vizitat,  adunari de tinut, ajutoare banesti de strans si multe alte importante si presante detalii care ocupau multe ore si chiar zile.

   Rugaciunile Bisericii primare se urcau la Dumnezeu ca un miros placut. Rugaciunea era lozinca lor. Pentru a convinge pe Anania ca Saul din Tars a fost cu adevarat convertit la crestinism, Domnul i-a zis: “Iata, el se roaga”. Faptele Apostolilor 9:11. Numai oamenii sinceri si onesti se roaga în taina (în ascuns). Cineva poate predica despre false motive. Altcineva poate scrie carti si poate vorbi, semanand ascultare pentru lucrurile bune si totusi sa fie un Iuda Iscarioteanul. Dar un om care adesea merge în camaruta lui si îsi goleste sufletul în fata lui Dumnezeu este cu adevarat convertit. Insusi Domnul aproba rugaciunea ca o dovada a convertirii. “Iata, el se roaga”.

   Experientele rugaciunilor primei Biserici sunt modele pentru Biserica ramasitei. Rugaciunile si realizarile lor au fost scrise pentru încurajarea si povatuirea noastra.

 

 

2.Exemple si mijlociri pe langa Dumnezeu

 

 

   Profetul Isaia zugraveste pe Dumnezeu, mirandu-Se de ce poporul Sau se roaga asa de putin. Dumnezeu “Se mira ca nimeni nu mijloceste.” Isaia 59:16. Cand Lot si locuitorii Sodomei erau amenintati cu distrugerea, Avraam a intervenit pe langa Dumnezeu sa crute pe cei drepti, despre care el credea ca ar exista între ei. Incepand cu cincizeci, el a ajuns tot mai jos si la sfîrsit a zis: “Sa nu Te manii, Doamne, daca voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate ca se vor gasi în ea (în cetate) numai zece oameni buni.” Si Domnul a zis: “N-o voi nimici, pentru cei zece oameni buni.” Avraam a fost un mijlocitor credincios.

   Cand Israel a pacatuit atat de grav facand vitelul de aur si închinandu-se înaintea lui, Dumnezeu ar fi vrut sa-i distruga complet daca Moise n-ar fi mijlocit. Scriind despre aceasta experienta, el zicea: “Caci ma îngrozisem la vederea maniei si urgiei de care era cuprins Domnul împotriva voastra, pana acolo încat voia sa va nimiceasca. Dar Domnul m-a ascultat si de data aceasta. Domnul de asemenea era foarte maniat si pe Aron, asa încat voia sa-l piarda si eu m-am rugat atunci si pentru el”. Deuteronom 9:19-20.

   Nu a fost o rugaciune întamplatoare pe care Moise a facut-o, ci el a staruit si a continuat sa se roage pentru Israel patruzeci de zile. El spune: “M-am aruncat cu fata la pamant înaintea Domnului: patruzeci de zile si patruseci de nopti, m-am aruncat cu fata la pamant pentru ca Domnul spusese ca vrea sa va nimiceasca”. Deuteronom 9:25. In timpul celor patruzeci de zile si nopti rugaciunile si mijlocirile sale în favoarea lui Israel deveneau din ce în ce mai fierbinti pana cînd, în apeluri insistente, el striga: “Ah, poporul acesta a facut un pacat foarte mare… Iarta-le acum pacatul! Daca nu, atunci, sterge-ma din cartea Ta, pe care ai scris-o”. Exod 32:31-32. Cu adevarat si Moise a fost un mijlocitor credincios.

   Daca Dumnezeu “se mira” de lipsa de mijlocitori în timpul lui Isaia, cum trebuie sa fie mirarea Sa fata de putina dorinta de rugaciune care este astazi între noi, cnd foarte putini se trezesc sa se alipeasca de Dumnezeu. “Nu este nimeni care sa cheme Numele Tau, sau care sa se trezeasca si sa se alipeasca de Tine”. Isaia 64:7.

   Nu e nimic, absolut nimic de care sa se teama diavolul asa de mult ca de rugaciune, de adevarata rugaciune. Satana tremura cand omul slab e pe genunchi. Satana este cel mai mult interesat sa tina pe membrii Bisericii lui Dumnezeu departe de rugaciune. Lui nu-i pasa de multele campanii religioase sau alte asemenea activitati care ne ocupa timpul de rugaciune. El nu se teme de darnicia noastra pentru lucrarea misionara, nici de lucrarea noastra de binefacere cat timp noi ne rugam putin sau deloc. Desi Satana dispretuieste Biblia si cauta sa ne îndeparteze de Cartea cartilor, totusi el vrea mai bine sa stim din memorie capitole întregi, decat sa avem comuniune cu Dumnezeu prin rugaciune. S-a spus pe buna dreptate ca: “Satana rade de eforturile noastre, îsi bate joc de întelepciunea noastra, dar tremura cand ne rugam”.

   Noi toti am citit carti despre rugaciune, dar acestea nu iau locul rugaciunii noastre. Rugaciunea este putere. Adevarata rugaciune poate face tot ceeace Dumnezeu poate face. Rugaciunea credintei misca bratul Atotputernicului Dumnezeu. Rugaciunea ne tine pe calea iubirii lui Dumnezeu. “Rugaciunea schimba lucrurile si schimba pe oameni”.

   Puterea lui Dumnezeu poate duce cu succes batalia împotriva pacatelor mostenite sau cultivate si aceasta putere este pusa în actiune prin rugaciune. Biserica astai n-are nevoie de mai multe campanii religioase, de noi metode, de inventii tot mai senzationale, ci de putere de sus si aceasta va veni cu adevarat cand ne rugam. Ni s-a spus de multe ori ca “întreaga ostire a lui Satan tremura la sunetul unei rugaciuni fierbinti”.

   Aceasta fiind adevarat, Biserica trebuie sa paralizeze actiunile diavolului ca el sa piarda puterea asupra lucrarii lui Dumnezeu si a copiilor lui Dumnezeu. Este timpul sa zicem împreuna cu apostolii: “Noi vom  starui necurmat în rugaciune”. Faptele Apostolilor 6:4.

 

 

3.Legea rugaciunii

 

 

   Geniul omului a legat continentele prin minunatele inventii ale secolului al douazecilea. Prin iubirea Sa, Dumnezeu a legat cerul si pamantul prin intermerdiul rugaciunii. Dupa cum exista legi si reguli în domeniul electronicii si electricitatii, la fel exista lege si în domeniul rugaciunii. O rugaciune primeste raspuns deoarece legea rugaciunii a fost aplicata. Cand o rugaciune nu primeste raspuns acolo au fost infractiuni sau violari ale legii rugaciunii. Legile rugaciunii sunt reale, definite si sigure ca si legile naturii.

   Cercetand si urmand legile din domeniul atomic, oamenii de stiinta au descoperit puteri pana atunci nevisate. La fel cum exista puteri nelimitate venind din domeniul naturii cand tainele ei sunt descoperite si legile ei ascultate, tot asa putere mai mare e posibila în domeniul spiritual. Rugaciunea adevarata este cea mai mare forta în univers.

   Care este legea de baza a rugaciunii? Pentru ca sa te rogi cu succes trebuie sa fii un adevarat crestin credincios. Rugaciunea opereaza în acord cu vointa lui Dumnezeu. Iata o stanca tare, un principiu de baza. Vointa lui Dumnezeu este legea tuturor legilor. Dupa cum curentul electric porneste de la generator (dinam) la fel legea rugaciunii îsi are izvorul în vointa lui Dumnezeu. Rugaciunea trebuie sa fie în acord cu vointa lui Dumnezeu. “Indrazneala pe care o avem la El este ca, daca cerem ceva dupa voia Lui, ne asculta”. 1 Ioan 5:14.”Si Cel ce cerceteaza inimile stie care este nazuinta Duhului; pentru ca El mijloceste pentru sfinti dupa voia lui Dumnezeu”. Rom. 8:27.

   Voia lui Dumnezeu este ca oamenii sa se roage. In repetate randuri ni se cere sa ne rugam. “Cheama-Ma si-ti voi raspunde; si îti voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunosti”. Ieremia 33:3. “Voi Ma veti chema si veti pleca; Ma veti ruga si va voi asculta”. Ieremia 29:12. “Cautati pe Domnul cata vreme se poate gasi; chemati-L cata vreme este aproape”. Isaia 55:6. Isus le-a spus o pilda, ca sa le arate ca trebue sa se roage necurmat si sa nu se lase. Luca 18:1. “Rugati-va neancetat”. 1 Tesaloniceni 5:17. Sunt multe alte texte în Vechiul si Noul Testament prin care ni se porunceste sa ne rugam. Rugaciunea este vointa lui Dumnezeu.

 

 

4.Rugaciunea fierbinte

 

 

   Nu numai ca este vointa lui Dumnezeu sa ne rugam, dar El vrea sa ne rugam serios, staruitor, cu dorinta fierbinte. “Ma veti cauta si Ma veti gasi, daca Ma veti cauta cu toata inima”. Ieremia 29 13. “Mare putere are rugaciunea fierbinte a celui neprihanit”. Iacob 5:16.

   Aceasta sinceritate, staruinta, caldura a rugaciunii noastre trebuie sa fie în aceeasi proportie cu trebuinta (nevoia) pentru care ne rugam. Isus ne-a dat doua parabole sa ne învete sa staruim si sa nu obosim rugandu-ne. “Apoi le-a mai zis: “Daca unul dintre voi are un prieten si se duce la el la miezul noptii si-i zice: “Prietene, împrumuta-mi trei paini, caci a venit la mine de pe drum un prieten al meu si n-am ce-i pune înainte”, si daca dinlauntrul casei lui, prietenul acesta îi raspunde: “Nu ma turbura; acum usa este încuiata, copiii mei sunt cu mine în pat, nu pot sa ma scol sa-ti dau paini”, -va spun: chiar daca nu s-ar scula sa i le dea pentru ca-i este prieten, totusi, macar pentru staruinta lui suparatoare, tot se va scula si-i va da tot ce-i trebuie”. Luca 11:5-8. “Isus le-a spus o pilda, ca sa le arate ca trebuie sa se roage necurmat si sa nu se lase. El le-a zis: “Intr-o cetate era un judecator, care de Dumnezeu nu se temea si de oameni nu se rusina. In cetatea aceea era si o vaduva, care venea des la el si-i zicea: “Fa-mi dreptate în cearta cu parasul meu”.  Multa vreme n-a voit sa-i faca dreptate. Dar la urma si-a zis: “Macar ca de Dumnezeu nu ma tem si de oameni nu ma rusinez, totusi, pentru ca vaduva, aceasta ma tot necajeste, îi voi face dreptate, ca sa nu tot vina sa-mi bata capul”. Domnul a adaugat: Auziti ce zice judecatorul nedrept? Si Dumnezeu nu va face dreptate alesilor Lui, care striga zi si noapte catre El, macar ca zaboveste fata de ei? Va spun ca le va face dreptate în curand. Dar cand va veni Fiul omului, va gasi El credinta pe pamant?” Luca 18:1-8. “Cereti si vi se va da: cautati si veti gasi: bateti si vi se va deschide. Fiindca oricine cere, capata; cine cauta gaseste; si celui ce bate i se deschide”. Luca 11:9-10.

   Episcopul Hall accentueaza locul sinceritatii în rugaciune cand scrie: “Rugaciunea daca e doar picurata putin de pe buze neglijente, cade la

picioarele noastre. Taria unei dorinte puternice este aceea care trimite rugaciunea spre cer si o face sa strapunga norii. Nu aritmetica rugaciunilor noastre, cat de multe sunt, nu retorica rugaciunilor noastre, cat de elocvente pot fi; nu geometria rugaciunilor noastre, cat de lungi sunt, nu muzica rugaciunilor noastre, ce voce frumoasa si dulce  poate fi; nu logica rugaciunilor noastre, cat de multe argumente pot fi; nu metodica rugaciunilor noastre, cat de ordonate pot fi; toate acestea nu conteaza în fata lui Dumnezeu. Caldura (ardoarea) spiritului este ceea ce va ajuta cel mai mult”.

  Cititi experienta lui Ilie din 1 Imparati 18. In versetul 36 citim rugaciunea lui: “In clipa cand se aducea jertfa de seara, proorocul Ilie s-a apropiat si a zis: “Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Israel! Fa sa se stie astazi ca Tu esti Dumnezeu în Israel, ca eu sunt slujitorul Tau si ca toate aceste lucruri le-am facut dupa porunca Ta”. Unde sunt reprezentantii si urmasii lui Ilie de astazi în ceeace priveste rugaciunea? Dumnezeu stie, El pastreaza cartile de aducere aminte. Meditati asupra acestui paragraf: “Sa lasam inima sa tanjeasca de dorinta pe care o are pentru Dumnezeu, pentru viul Dumnezeu. Viata Domnului Hristos a aratat ce poate face omul atunci cand  ajunge partasul naturii divine. Tot ceea ce Domnul Hristos a primit de la Dumnezeu putem primi si noi. Atunci, sa cerem si vom primi. Cu credinta staruitoare a lui Iacob, cu insistenta nesovaielnica a lui Ilie, sa cerem pentru noi tot ceea ce Dumnezeu ne-a fagaduit”. E. G. White “Parabole” p. 114.

 

 

5.Staruind in rugaciune

 

 

   Noi parasim prea curand bratul Domnului. Necesitatea staruintii în rugaciune nu este pentru a schimba pe Dumnezeu sau atitudinea Sa fata de noi caci El are placere a darui. Intarzierea raspunsului poate rezulta în incapacitatea noastra de a primi binecuvantarea pentru care ne rugam. Deobicei cand raspunsul la rugaciune întarzie trebuie sa cautam cauza. Rugacinea staruitoare este calea lui Dumnezeu de crestere a capacitatii noastre de a primi si abilitatea noastra de a împarti cu altii ceea ce El ne daruieste. Deasemenea este metoda Sa de a cultiva prietenia si unirea cu cel ce se roaga. Cu cat comunicam mai des cu El cu atat ajungem sa-L cunoastem mai bine.

   Rugaciunea nu-L schimba pe Dumnezeu, ci ne schimba pe noi.   Nu trebuie sa ne întrebam de ce întarzie raspunsul la rugaciunea noastra, daca exista cumva o întarziere. Partea noastra este sa continuam sa ne rugam. Uneori pentru ca sa raspunda la rugaciune Dumnezeu trebuie sa umileasca inimi pline de mandrie, sa supuna natura aspra a omului, sa convinga, sa converteasca, sa schime conditiile, sa permita calamitati sau boli, etc. Sa lasam timp lui Dumnezeu, dar sa continuam sa ne rugam.

   In viata lui George Mueller vedem un uimitor exemplu de staruinta în rugaciune. Cand era aproape de sfîrsitul lungii sale vieti de mai bine de 92 de ani, 70 din ei fiind petrecuti în serviciul Domnului sau, el a fost întrebat de Dr. A. T. Pierson: “Te-ai rugat vreodata pentru ceva pe care nu l-ai primit?” El a raspuns: “Da, cu 67 de ani în urma am început sa ma rog pentru 15 oameni. Doi dintre ei n-au fost salvati”. Dr. Pierson a întrebat: “Astepti ca ei sa fie salvati?” Acest credincios om al rugaciunii a zis:”“Crezi ca Tatal meu ceresc ar fi pus îndemnul în inima mea sa ma rog pentru acesti doi oameni timp de 67 de ani neavand nici o întentie sa-i salveze?” El a continuat sa se roage pentru ei pana în ziua mortii sale si ei si-au dat inima lui Dumnezeu la scurt timp dupa moartea lui. E voia lui Dumnezeu ca omul sa staruiasca în rugaciune.

 

 

6.Harul iertarii

 

 

   Vointa lui Dumnezeu este ca harul iertarii sa fie în inimile noastre. Nimeni nu se poate ruga cu succes avand o radacina de amaraciune în inima sa. Nu putem sa avem asigurarea iertarii de la Dumnezeu daca nu suntem gata si nu vrem sa iertam pe toti cei care ne-au gresit. Isus spunea: “Daca iertati oamenilor greselile lor si Tatal vostru cel ceresc va va ierta greselile voastre. Dar daca nu iertati oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va  va ierta greselile voastre”. Matei 6:14-15. “Si, cand stati în picioare de va rugati, sa iertati orice aveti împotriva cuiva, pentru ca si Tatal vostru care este în ceruri sa va ierte greselile voastre”. Marcu 11:25.

   Un spirit neiertator tine pe multi membri ai Bisericii lipsiti de puterea rugaciunii. Dumnezeu nu va asculta rugaciunea unui om neiertator. Cea mai scurta cale de a ajunge la tronul harului este calea împacarii cu cei cu care esti certat. Isus spunea: “Asa ca daca îti aduci darul la altar si acolo îti aduci aminte ca fratele tau are ceva împotriva ta, lasa-ti darul acolo înaintea altarului si du-te întai de împaca-te cu fratele tau; apoi vino de adu-ti darul.”  Matei 5:23-24.

 

 

7.Roaga-te cu credinta

 

 

   Rugaciunea credintei înseamna a cere si a crede: a cere lui Dumnezeu ceea ce El a promis, si a crede în El ca El Isi va tine cuvantul Sau. “Tot ce veti cere cu credinta, prin rugaciune, veti primi”. Matei 21:22. “Indrazneala pe care o avem la El, este ca, daca cerem ceva dupa voia Lui, ne asculta. Si daca  stim ca ne asculta, orice I-am cere, stim ca suntem stapîani pe lucrurile pe care I le-am cerut”.  1 Ioan 5:14-15. Cand noi cerem în adevar dupa voia lui Dumnezeu, El asculta rugaciunea noastra. Si stim ca voia lui Dumnezeu este sa ne rugam potrivit Cuvantului Sau. Biblia ne descopere voia lui Dumnezeu. Aici în cele 66 de carti ale Bibliei gasim “fagaduintele Lui nespus de mari si scumpe” (2 Petru 1:4), un abundent tezaur pentru fiecare credincios. Nu e nimic prea mic sau prea mare pe care sa nu putem aduce înaintea lui Dumnezeu în rugaciune daca este dupa voia Sa.

   Pentru a fi precisi în rugaciunea noastra este bine sa scriem dorintele si cerintele speciale. Scrieti dorul sufletului. Apoi spuneti-le în rugaciune înaintea Domnului asa cum a facut regele Ezechia. “Ezechia a luat scrisoarea din mana solilor si a citit-o. Apoi s-a suit la Casa Domnului si a întins-o înaintea Domnului”. 2 Imparati 19:14. De asemenea la margine scrieti data cerintei si apoi data cînd ati primit raspunsul. Tinand aceasta evidenta, va va ajuta sa fiti precisi în rugaciune si va fi o minunata sursa de inspiratie cand dosarul raspunsurilor la rugaciuni creste. Fiecare rugaciune ascultata va mari credinta pentru a pretinde alte fagaduinte ale lui Dumnezeu. O biruinta va conduce spre altele.

   Pentru ce putem sa ne rugam lui Dumnezeu? Pentru orice este dupa voia Lui, pentru orice a fagaduit El. Dumnezeu a fagaduit sa mantuiasca pe pacatosi, sa mareasca credinta sfintilor, sa îngrijeasca de trebuintele noastre, sa ne dea sanatate, pace, bucurie si biruinta. Rugaciunea credintei nu va fi egoista caci copilul lui Dumnezeu are gandul lui Hristos (Filipeni 2:5) , traieste spre slava Tatalui sau ceresc si pentru a conduce pe altii spre cer.

 

 

@@@

Ce spune Biblia despre rugaciune?

 

 

Pasaje din Biblie care ne invata despre rugaciune

Ioan 15:7 

7 Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.

 

Marcu 11:22-26

22 Isus a luat cuvântul şi le-a zis: „Aveţi credinţă în Dumnezeu!

23 Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: „Ridică-te şi aruncă-te în mare”, şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.

24 De aceea vă spun că orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.

25 Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greşelile voastre.

26 Dar, dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă va ierta greşelile voastre.”

 

Filipeni 4:6-7 

6 Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.

7 Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.

.

 

Matei 06:5-15

5 Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile uliţelor, pentru ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata.

6 Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.

7 Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi.

8 Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi.

9 Iată, dar, cum trebuie să vă rugaţi: „Tatăl nostru care eşti în ceruri!

Sfinţească-se Numele Tău;

10 vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.

11 Pâinea noastră cea de toate zilelea dă-ne-o nouă astăzi;

12 şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştrib;

13 şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!”

14 Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre.

15 Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.

 

Luca 11:5-13

5 Apoi le-a mai zis: „Dacă unul dintre voi are un prieten şi se duce la el la miezul nopţii şi-i zice: „Prietene, împrumută-mi trei pâini,

6 căci a venit la mine de pe drum un prieten al meu şi n-am ce-i pune înainte”;

7 şi dacă, dinăuntrul casei lui, prietenul acesta îi răspunde: „Nu mă tulbura; acum uşa este încuiată, copiii mei sunt cu mine în pat, nu pot să mă scol să-ţi dau pâini” –

8 vă spun: chiar dacă nu s-ar scula să i le dea, pentru că-i este prieten, totuşi, măcar pentru stăruinţa lui supărătoare, tot se va scula şi-i va da tot ce-i trebuie.

9 De aceea şi Eu vă spun: cereţi, şi vi se va da; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide.

10 Fiindcă oricine cere capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate i se deschide.

11 Cine este tatăl acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său pâine, să-i dea o piatră? Ori, dacă cere un peşte, să-i dea un şarpe în loc de peşte?

12 Sau, dacă cere un ou, să-i dea un scorpion?

13 Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!”

 

1 Tesaloniceni 5:17-18

17 Rugaţi-vă neîncetat.

18 Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.

 

 

Romani 8:26-27 

26 Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.

27 Şi Cel ce cercetează inimile ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.

 

Matei 26:39-42

39 Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi S-a rugat, zicând: „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.”

40 Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind şi a zis lui Petru: „Ce, un ceas n-aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine!

41 Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.”

42 S-a depărtat a doua oară şi S-a rugat, zicând: „Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta, fără să-l beau, facă-se voia Ta!”

 

Efeseni 6:18-20

18 Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii

19 şi pentru mine, ca ori de câte ori îmi deschid gura să mi se dea cuvânt, ca să fac cunoscut cu îndrăzneală taina Evangheliei,

20 al cărei sol în lanţuri sunt; pentru ca, zic, să vorbesc cu îndrăzneală, cum trebuie să vorbesc.

 

Iacov 5:13-18

13 Este vreunul printre voi în suferinţă? Să se roage! Este vreunul cu inimă bună? Să cânte cântări de laudă!

14 Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiteriia bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului.

15 Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşi; şi, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.

16 Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.

17 Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi; şi s-a rugat cu stăruinţă să nu plouă, şi n-a plouat deloc în ţară trei ani şi şase luni.

18 Apoi s-a rugat din nou, şi cerul a dat ploaie, şi pământul şi-a dat rodul.

 

Luca 18:1-8

1 Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat şi să nu se lase.

2 El le-a zis: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea, şi de oameni nu se ruşina.

3 În cetatea aceea era şi o văduvă care venea des la el şi-i zicea: „Fă-mi dreptate în cearta cu pârâşul meu.”

4 Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar, în urmă, şi-a zis: „Măcar că de Dumnezeu nu mă tem, şi de oameni nu mă ruşinez,

5 totuşi, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.”

6 Domnul a adăugat: „Auziţi ce zice judecătorul nedrept?

7 Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui care strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei?

8 Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?”

 

Luca 18:9-14

9 A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înşişi că sunt neprihăniţi şi dispreţuiau pe ceilalţi.

10 „Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu, şi altul vameş.

11 Fariseul stătea în picioare şi a început să se roage în sine astfel: „Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta.

12 Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.”

13 Vameşul stătea departe şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer; ci se bătea în piept şi zicea: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!”

14 Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă va fi smerit; şi oricine se smereşte va fi înălţat.”

 

1 Timotei 2:8-10

8 Vreau, dar, ca bărbaţii să se roage în orice loc şi să ridice spre cer mâini curate, fără mânie şi fără îndoieli.

9 Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe,

10 ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase.

 

2 Cronici 7:12-15

12 Domnul S-a arătat lui Solomon noaptea şi i-a zis: „Îţi ascult rugăciunea şi aleg locul acesta drept Casa unde va trebui să Mi se aducă jertfe.

13 Când voi închide cerul şi nu va fi ploaie, când voi porunci lăcustelor să mănânce ţara, când voi trimite ciuma în poporul Meu:

14 dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga şi va căuta faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele – îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara.

15 Ochii Mei vor fi deschişi de acum, şi urechile Mele vor fi cu luare aminte la rugăciunea făcută în locul acesta.

 

Ieremia 33:3

3 „Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse pe care nu le cunoşti.”

 

1 Samuel 3:1-10

1 Tânărul Samuel slujea Domnului înaintea lui Eli. Cuvântul Domnului era rar în vremea aceea, şi vedeniile nu erau dese.

2 Tot pe vremea aceea, Eli începea să aibă ochii tulburi şi nu mai putea să vadă. El stătea culcat la locul lui,

3 iar candela lui Dumnezeu nu se stinsese încă; şi Samuel era culcat în Templul Domnului, unde era chivotul lui Dumnezeu.

4 Atunci Domnul a chemat pe Samuel. El a răspuns: „Iată-mă!”

5 Şi a alergat la Eli şi a zis: „Iată-mă, căci m-ai chemat.” Eli a răspuns: „Nu te-am chemat; întoarce-te şi te culcă.” Şi s-a dus şi s-a culcat.

6 Domnul a chemat din nou pe Samuel. Şi Samuel s-a sculat, s-a dus la Eli şi a zis: „Iată-mă, căci m-ai chemat.” Eli a răspuns: „Nu te-am chemat, fiule, întoarce-te şi te culcă.”

7 Samuel nu cunoştea încă pe Domnul, şi cuvântul Domnului nu-i fusese încă descoperit.

8 Domnul a chemat din nou pe Samuel, pentru a treia oară. Şi Samuel s-a sculat, s-a dus la Eli şi a zis: „Iată-mă, căci m-ai chemat.” Eli a înţeles că Domnul cheamă pe copil

9 şi a zis lui Samuel: „Du-te, de te culcă; şi dacă vei mai fi chemat, să spui: „Vorbeşte, Doamne, căci robul Tău ascultă.” Şi Samuel s-a dus să se culce la locul lui.

10 Domnul a venit, S-a înfăţişat şi l-a chemat ca şi în celelalte dăţi: „Samuele, Samuele!” Şi Samuel a răspuns: „Vorbeşte, căci robul Tău ascultă.”

 

1 Timotei 2:1-7

1 Vă îndemn, dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii,

2 pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt înălţaţi în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea.

3 Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru,

4 care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.

5 Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos,

6 care S-a dat pe Sine însuşi ca preţ de răscumpărare pentru toţi; faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenită,

7 şi propovăduitorul şi apostolul Lui am fost pus eu – spun adevărul în Hristos, nu mint – ca să învăţ pe Neamuri credinţa şi adevărul.

 

 

Matei 18:19-20

19 Vă mai spun iarăşi că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri.

20 Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi îna Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.”

 

Marcu 1:35

35 A doua zi dimineaţa, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo.

 

Matei 21:12-13 

12 Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei

13 şi le-a zis: „Este scris: „Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.” Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.”

 

1 Ioan 5:14-15

14 Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.

15 Şi, dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.

 

1 Ioan 3:21-23

21 Preaiubiţilor, dacă nu ne osândeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu.

22 Şi orice vom cere vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui.

23 Şi porunca Lui este să credem în Numele Fiului Său, Isus Hristos, şi să ne iubim unii pe alţii, cum ne-a poruncit El.

 

 

1 Tesaloniceni 5:25

25 Fraţilor, rugaţi-vă pentru noi.

 

Coloseni 4:2-4

2 Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri.

3 Rugaţi-vă totodată şi pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă o uşă pentru Cuvânt, ca să putem vesti taina lui Hristos, pentru care, iată, mă găsesc în lanţuri:

4 ca s-o fac cunoscut aşa cum trebuie să vorbesc despre ea.

 

Ioan 16:23-24

23 În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic. Adevărat, adevărat vă spun că orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da.

24 Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi, şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.

 

Ieremia 29:12-13

12 Voi Mă veţi chema şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta.

13 Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima.

 

 

Psalmul 145:18-19

18 Domnul este lângă toţi cei ce-L cheamă,

lângă cei ce-L cheamă cu toată inima.

19 El împlineşte dorinţele celor ce se tem de El,

le aude strigătul şi-i scapă.

 

Psalmul 55:17 

17 Seara, dimineaţa şi la amiază oftez şi gem,

şi El va auzi glasul meu.

 

Psalmul 34:17-18

17 Când strigă cei fără prihană, Domnul aude

şi-i scapă din toate necazurile lor.

18 Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă

şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit.

 

1 Samuel 12:23

23 Departe iarăşi de mine să păcătuiesc împotriva Domnului, încetând să mă rog pentru voi! Vă voi învăţa calea cea bună şi cea dreaptă.

 

 

Proverbe 15:29

29 Domnul Se depărtează de cei răi,

dar ascultă rugăciunea celor neprihăniţi

 

Evrei 4:16

16 Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.

 

 

@@@

Rugăciuni din Biblie

Autor: Ph. Yancey 

Lucrând la Biblia pentru studiu, eu și colegul meu am făcut o selecție a marilor rugăciuni din Biblie, care poate fi citită într-un interval de două săptămâni, câte o rugăciune pe zi. Unele sunt intime și private, altele sunt făcute într-un cadru public. Fiecare din ele ne oferă exemplul efectiv al unei persoane care stă de vorbă cu Dumnezeu despre un lucru important și ne învață ceva unic despre rugăciune:

 

Genesa 18 – Mijlocirea lui Avram pentru Sodoma,

Exod 15 – Cântarea lui Moise spre lauda Domnului,

Exod 33 – Moise Îl întâlnește pe Dumnezeu,

2 Samuel 7 – Răspunsul lui David la făgăduințele lui Dumnezeu,

1 Împărați 8 – Rugăciunea lui Solomon la sfințirea templului,

2 Cronici 20 – Rugăciunea lui Iosafat pentru biruință,

Ezra 9 – Rugăciunea lui Ezra pentru poporul păcătos,

Psalmul 22 – Un strigăt de ajutor către Dumnezeu,

Psalmul 104 – O rugăciune de laudă,

Daniel 9 – Rugăciunea lui Daniel pentru izbăvirea Ierusalimului,

Matei 6 – Rugăciunea domnească,

Ioan 17 – Rugăciunea lui Isus pentru ucenici,

Coloseni 1 – Rugăciunea de mulțumire a lui Pavel.

Pe lângă faptul că ne familiarizează cu elementele de bază ale rugăciunii, studiul Bibliei ne permite să ne facem o idee despre impactul amplu al acțiunilor lui Dumnezeu în istorie. Asta face ca viața mea să nu mai ocupe chiar locul central în scenă. Dobândesc înțelepciunea de a vedea tabloul de ansamblu, de a așeza mica mea poveste în contextul scenariului lui Dumnezeu. Descopăr că nu sunt singurul care s-a luptat cu Dumnezeu sau a avut experienţa lui prin pustie sau a fost supus unor încercări. Învăț cum să-L venerez pe Dumnezeu, ceva ce nu e tocmai firesc pentru mine.

 

Rugăciunile bazate pe Biblie mă ajută să cunosc glasul lui Dumnezeu.

 

 

@@@

Rugăciunea: O armă secretă foarte puternică

Satan știe puterea rugăciunii. Prin credincioșie în rugăciune, noi putem să-i distrugem planurile lui pernicioase.

 

Rugăciunea: O armă secretă foarte puternică

Rugăciunea este o forță. Ea atinge puteri eterne și le pune în mișcare; Îl provoacă pe Dumnezeu la acțiune. Rugăciunea reprezintă slujba interioară înaintea feței lui Dumnezeu și este slujba cea mai temută de Satan, pentru că este o forță; desfășurarea unei lucrări spirituale intense cu rezultate enorme în lucrările exterioare, vizibile.

 

Cea mai înaltă formă de rugăciune este lucrarea interioară, conștientă cu viziune clară, care este în armonie cu Marele nostru Preot, pentru a duce la îndeplinire planul lui Dumnezeu cu Biserica Lui. Rugăciunea necesită ca trupul, sufletul și duhul să fie supuse puterii Duhului Sfânt. Ea necesită tăcere; căci doar ascultând vocea Lui, poate aceeași rugăciune pe care Isus o trimite, să pătrundă duhul nostru.

 

Încercările lui Satan de a te împiedica să te rogi

Pentru Satan, aceasta este un scop imperativ – să te împiedice să te rogi. Rugăciunea îi ia puterea, îi sabotează planurile și îi distruge împărăția. El îți umple trupul, sufletul și duhul cu neliniște. Trupul îți este obosit, mintea neconcentrată iar duhul tău este deprimat. Toate acestea sunt lucrările lui Satan pentru a te opri din a te ruga.

 

Când îngenunchezi, vezi că trupul tău nu vrea să fie pe genunchi. Tot trupul protestează cu neliniște; te foiești puțin, iar apoi te ridici. Satan a câștigat victoria prin trupul tău. Trupul tău trebuie să fie sfânt și o jertfă plăcută lui Dumnezeu. Trupul trebuie ținut în robie – sub controlul Duhului; nu trebuie să conducă, el trebuie să fie condus.

 

Satan îți influențează viața sufletească până în punctul în care nu te mai poți ruga. El îți controlează simțurile și apoi îți spune că nu ești „în starea necesară” pentru a te ruga și că „nu ai dispoziția” corectă pentru rugăciune. El îți amplifică simțurile și te trimite într-o stare ușuratică și inexpresivă de fericire sau te doboară cu descurajare ca să fii foarte obosit. El îți provoacă mintea să fie obosită de munca exterioară și îți spune să o iei mai ușor. Pune presiune pe spiritul tău ca mintea ta să fie apăsată, sau lasă gândurile tale să călătorească în lat și lung. Mintea ta devine neobișnuit de activă când vrei să te rogi. Atunci Satan șoptește: „Așteaptă un moment mai potrivit.”

 

Astfel, Satan îi privează pe copiii lui Dumnezeu de cea mai roditoare lucrare. Aici primim o mică vedere într-o zonă de activitate de-a lui Satan. Pavel spune: „Nu suntem în neştiinţă de planurile lui.” (2 Corinteni 2:11)

 

Ai observat înșelăciunea lui Satan când ai biruit și ai intrat într-o legătură minunată cu Dumnezeu? Imediat cum ai gustat binecuvântarea prin prezența lui Dumnezeu, Satan îți șoptește: „Acum e suficient.” Te ridici și mulțumești lui Dumnezeu pentru ce ai primit, dar Satan te-a înșelat. Dumnezeu dorea ca tu să persiști în rugăciune. Dumnezeu nu se grăbește în lucrarea Lui, ca noi oamenii. Intenția nu era ca tu să te rogi până primeai acel sentiment plăcut în inimă, ci până primeai o plinătate de binecuvântare ca să nu mai mergi niciodată cu mâna goală, ci să ai cu tine o plinătate de binecuvântări spirituale. Noi nu trăim această viață doar ca să primim puțin pentru noi înșine. Noi suntem datori ca să aducem și altora râuri de binecuvântări.

 

Rugăciunea este o luptă spirituală

După ce te-ai rugat și ai primit binecuvântări în sufletul tău, Satan va spune: „Acum e suficient, acum ești binecuvântat.” Nu asculta de el! Acum ai experimentat ce înseamnă să atragi binecuvântare peste sufletul tău, dar acum trebuie să începi să atragi binecuvântări și peste alte suflete. În aceasta constă slujba interioară. Nu te ruga doar pentru rudele tale, plus alte câteva persoane, care au un timp mai greu. Lărgește-ți cortul tău. Adu râuri de binecuvântări peste inimi uscate, peste locuri uscate. Prin rugăciune, toarnă plinătate de har peste biserică și peste toți cei pe care Dumnezeu i-a pus în biserică pentru a sluji sfinților. Binecuvântarea lor va fi roada lucrării tale în fața lui Dumnezeu. Tu vei vedea progres în lucrarea lor; viața lor interioară crește, iar Dumnezeu îi curățește.

 

Tu poți îmbogăți pe poporul lui Dumnezeu cu comori cerești, și asta în liniște, în fața lui Dumnezeu, fără ca nimeni să nu știe de slujba ta. Nu există altă slujbă mai roditoare, de aceea, Satan nu urăște nici un suflet mai mult decât cel care știe să se roage. Implicit, un astfel de suflet este inclus în război – în această luptă din lumea duhurilor. Ca urmaș al lui Isus este datoria fiecăruia să intre în rânduri.

 

Odihnă în Dumnezeu nu este același lucru cu lenevie spirituală. O odihnă pasivă este podul care duce la boală. Participă în lucrarea de a prezenta Mireasa, Biserica – curată, în fața Lui. Este un privilegiu să poți participa. Intră în camerele ascunse din inima ta; acolo poți locui cu Dumnezeu într-o viață de rugăciuni active. Nu vei părăsi niciodată acest loc dacă vrei să biruiești total.

 

Acest articol a fost publicat prima dată pe norvegiană în revista periodică a BCC „Skjulte Skatter” („Comori Ascunse”) în 1912 cu titlul „Rugăciunea înseamnă a lucra.”

© Copyright Stiftelsen Skjulte Skatters Forlag

 

@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@

 

 

Big Brother în Germania: Serviciile secrete germane obțin dreptul să supravegheze în masă populația

https://www.rostirea.ro/news/big-brother-in-germania-serviciile-secrete-germane-obtin-dreptul-sa-supravegheze-in-masa-populatia

 

Încrederea germanilor în serviciile secrete este ca şi inexistentă. Două legi noi sunt menite să schimbe această stare de fapt. Dar criticile nu mai contenesc.

 

Printre turiştii care se fotografiază în faţa Porţii Brandenburgice din Berlin şi un grup restrâns de kurzi care agită steaguri abia se pot identifica joi seară ceilalţi demonstranţi sosiţi în piaţa Pariser Platz. Pe pavaj se află o grămadă de pancarte pe care scrie: „Sfera privată este un drept al omului” sau „Nu vrem un NSA german”. Un demonstrant ţine deasupra capului ceva ce seamănă a cameră de supraveghere din carton, cu inscripţia BND (Bundesnachrichtendienst – serviciul german de informaţii externe n.red.)

 

Lângă pancarte se află Lena Rohrbach, responsabilă pentru „drepturile omului în epoca digitală”, în cadrul Amnesty International. Împreună cu membri ai altor organizaţii pentru drepturile omului, ea demonstrează împotriva legii BND, adoptată o zi mai târziu de Bundestag. Reforma aduce atingere drepturilor omului, declară ea pentru DW. Legea nu este altceva decât „lumină verde pentru intruziune în sfera privată a tuturor”.

 

Reforma a fost în principal decisă ca urmare a scandalului izbucnit în 2013 şi care mocneşte în continuare, legat de activităţi ale serviciului secret american NSA, în care este implicat şi BND. Agenţii germani ai BND au spionat între altele pentru americani o serie de aliaţi europeni, după cum a dezvăluit fostul colaborator al NSA, Edward Snowden. În urma acestor dezvăluiri, BND s-a confruntat cu critici severe.

 

Reforma scindează scena politică

 

Marea coaliţie de la Berlin vrea să îndrepte lucrurile prin intermediul a două legi. Pentru social-democraţi şi creştin-democraţi acestea constituie baza unor servicii de informaţii externe performante şi a unui control mai eficient al muncii lor. Ceilalţi deplâng o legalizare a supravegherii în masă a populaţiei.

 

În prezent există trei organe ale Bundestagului menite să controleze serviciile secrete. Primul este gremiul parlamentar de control PKGr, al doilea Comisia G10 pentru aprobarea măsurilor de ascultare şi Gremiul de încredere pentru aprobarea bugetelor serviciilor secrete. Prin prima din cele două legi, celor trei organe li se va adăuga un al patrulea. Un gremiu alcătuit din judecători şi procurori federali va supraveghea desfăşurarea în condiţii corecte a supravegherilor în străinătate. Juriştii vor fi informaţi de Cancelaria Federală despre acţiuni brizante şi vor decide cu privire la acţiuni de spionaj împotriva instituţiilor UE sau a statelor membre.

 

În plus, se înfiinţează funcţia unui „împuternicit permanent”. Acesta, împreună cu o echipă de aproximativ 20 de colaboratori, va sprijini activitatea noului gremiu şi o va coordona cu alte instanţe de control.

 

Prin aceste măsuri se elimină „o serie de neajunsuri”, afirmă deputatul creştin-democrat Clemens Binninger, preşedintele Gremiului Parlamentar de Control. Până acum, parlamentarii germani dispuneau de instrumente pentru a controla serviciile de informaţii, „dar nu aveau personalul şi nici timpul pentru a face uz de ele”, după cum a afirmat responsabilul. De aceea, reforma BND este cu atât mai importantă, a conchis el.

 

sursa si foto:  http://www.dzr.org.ro/

 

@@@

 

Ferma globală, controlul oamenilor și Noua Ordine Mondială

„Cred că nu mai este nici o urmă de îndoială, trăim într-o societate de tip sclavagist-modern. În mare parte oamenii nu-și pun întrebări existențiale, nu contestă ordinele și directivele primite, oricât de inumane sau ilogice ar fi.

 

Am ajuns în stadiul în care se poate instaura un stat dictatorial global cu acordul populației de dragul așa mult râvnitei siguranțe personale. Cum s-a ajuns aici? Simplu. În mare parte prin programare psihologică de-a lungul veacurilor, programare care a venit în cea mai mare parte de la religii.

 

În religii nu există nici un strop de spiritualitate. Nu sunt nimic altceva decât un buchet de ideologii politice asortate cu niște metafizici pseudo-spirituale bătătoare la ochi. Preoțimea ține locul oficialilor de partid, care întăresc și mențin ideologia guvernantă în societate. Nu se deosebește deloc de nicio națiune aflată sub conducerea dictatorială, din secolul actual sau cel trecut.

 

Aceasta este esența tuturor sistemelor de conducere politice, religioase, etc: corupția adevăratului limbaj spiritual prin schimbarea înțelesului din spatele conceptelor, până când din acesta nu rămâne nimic altceva decât o moralitate de sclav, ritualizată, cu scopul de a domestici umanitatea cu fiecare generație, până când se ajunge la o națiune globală de vite. Generațiile nou născute poartă informația codului informațional ale părinților programați, astfel încât sunt născuți în imaginea produsă de secolele scurse sub această transmutare genetică. Așa funcționează domesticirea, din punct de vedere meta-genic.

 

Din această paradigmă face parte îndepărtarea cunoștințelor spirituale și îndepărtarea oamenilor avansați din societate, prin uciderea acestora împreună cu liniile lor genealogice. Prin uciderea oamenilor avansați se taie capul sistemului original, iar capul noului sistem se poate instala liniștit la domnie; inchiziția, comunismul, nazismul si alte forme de conducere dictatoriala au practicat acest lucru pe față, sacrificând cele mai avansate gene ale societății.

 

Religia creștină și cea musulmană au avut un rol foarte important în perpetuarea acestor practici. Peste generații, efectul patologic a luat amploare din cauza lipsei practicilor spirituale, practici acum înlocuite cu un ritualism menit să întărească și să consolideze codul programului de domesticire.

 

Programul de domesticire:

 

– creierul este interconectat cu centrii energetici prin sistemul nervos, care reprezintă macrocosmosul geneticii sau a informației ADN din organism.

 

– în urma programării minții prin descărcarea software-ului ideologic, căile neuronale din creier sunt modificate, astfel încât acestea corespund comenzilor programatorului;

 

– acestea sunt transferate automat în centrii energetici, care la rândul lor trimit acest cod în întreg câmpul energetic al organismului, imprimându-l astfel în informația codului genetic, prin epigenetică.

 

– în acest fel, întregul psihic este comutat la frecventa înscrisă în program și implicit conectat la conștiința de grup.

 

Cum scăpam de aceste programe ? Simplu. Prin voință. Însă nu e ușor.

De ce ar fi? Cei ce controlează programul fac tot posibilul să fim distrași.

Cu toţii am încercat probabil să ne “autosugestionăm” repetând afirmaţii pozitive sau încercând să “gândim pozitiv”. Probabil, pentru majoritatea metoda “autosugestionării” nu a funcţionat.

 

Să vă spun şi de ce. Pentru că aţi folosit mintea conştientă pentru acele afirmaţii, pentru că factorul critic al minţii conştiente a respins imediat acele afirmaţii sau sugestii, pentru că v-aţi străduit prea mult în mod conştient. Sună ciudat, dar de multe ori mintea conştientă este cea mai mare piedică în calea învăţării şi a transformării. Una din regulile minţii subconştiente este următoarea: “Cu cât activitatea conştientă este mai mare, cu atât mai mic va fi răspunsul subconştient”.

 

În fiecare dintre noi există o cantitate înnăscută de energie care nu este supusă asaltului forţelor exterioare, menite să o sporească sau să o diminueze. Cantitatea de energie din fiinţa noastră este suficientă pentru a depăşii parametri percepţiei normale. Neputinţa noastră de a depăşi aceşti parametri este cauzată de cultura şi mediul nostru social care direcţionează întreaga noastră energie înnăscută pentru a răspunde unor modele comportamentale care nu ne permit să depăşim aceşti parametri ai percepţiei normale.

 

Sentimentul de imuabilitate a lumii este doar o iluzie. Dat fiind faptul că nu a fost niciodată contestat, este considerat drept singura perspectivă posibilă. Mai nou, fizica cuantică demonstrează, cel putin pe hartie, existența mult mai multor lumi paralele. Universul poate fi perceput de fiinţele umane ca pe o ceapă cu mii de foi. Lumea cotidiană a fiinţelor umane este doar una dintre foi. Prin urmare, e logic sa presupunem că există şi alte foi care nu sunt doar accesibile percepţiei umane, ci chiar fac parte din moştenirea naturală a omului.

 

Vigoarea fizică

 

Deoarece pare imposibil (deși nu e, dar trebuie antrenament) pentru unii să ne intensificăm energia înnăscută, singura cale este redirecţionarea acestei energii. Cei mai multi parapsihologi acordă o mare importanță vigorii fizice şi condiţiei mentale bune. Echilibrul mental şi fizic trebuie să fie remarcabil.

 

Dacă vrei să fii într-o formă fizică excelentă şi să ai mintea clară, ai nevoie de un trup mobil. Pentru a putea naviga cu adevărat în necunoscut și în primul rând pentru a descoperii necunoscutul, ai nevoie de o atitudine plină de curaj. Fiecare parte a trupului uman este antrenată într-un fel sau altul în transformarea acestei curgeri care vibrează, a acestui curent de vibraţie, într-o formă de informaţie senzorială.

 

Suma acestui bombardament de informaţie senzorială este apoi transformată în sistemul de interpretare care-i ajută pe oameni să perceapă lumea aşa cum o percep. Pentru a opri acest sistem de interpretare e nevoie de o disciplină extraordinară.

 

Salvează-ți energia!

 

Încearcă să nu intri o săptămâna pe Facebook! Nici pe internet. Nu da drumul nici televizorului! Citește o carte! Sau două. Fă ceva exerciții de sport. Fii conștient/ă de fiecare acțiune a ta! Începând de la băutul paharului de apă de dimineață până la cină. Ascultă muzică liniștitoare! Petrece timp prin parcuri, natură!

 

Încarcă-te cu energie! Înainte de a răspunde unei întrebări, stai trei secunde și gândește-te, analizează întrebarea! Schimbă-ți rutina zilnică! Alege alt drum spre muncă dimineața, alt mijloc de transport. Schimbă-ți hainele, coafura, orele de masă! Apoi observă oamenii din jur, fără a-i judeca! O să-i privești cu alți ochi. O să privești lumea cu alți ochi.

 

Fii impecabil cu cuvintele tale! Foloseşte energia cuvântului în direcţia adevărului şi a iubirii de sine, pentru crearea emoţiilor pozitive;

Nu considera nimic ca fiind un afront personal! Renunţă la interpretarea personală a opiniilor celorlaţi despre tine, pentru că ele exprimă doar adevărurile lor, în concordanţă cu legămintele pe care le-au făcut cu viaţa; chiar şi părerile pe care le ai despre tine nu sunt în mod necesar adevărate.

 

Nu face doar presupuneri! Să umplem golurile din înţelegere, să întrebăm şi să comunicăm curat şi clar, pentru a îmbunătăţi relaţiile cu cei din jur;

Să faci tot ceea ce poţi face mai bine! Adică să acţionezi mereu la randamentul tău maxim, şi nu în vederea vreunui câştig, ci de dragul acţiunii pe care o doreşti şi nu o accepţi din necesitate.

 

Importanța de sine este cel mai mare inamic al omului. Ceea ce îl slăbește este sentimentul de a fi ofensat de faptele și acțiunile celorlalți oameni. Importanța de sine face ca omul să-și petreacă cea mai mare parte din viață ofensat de cineva sau ceva. Luptătorii se pregătesc să fie conştienţi şi ating conştiinţa totală numai când nu se mai cred importanţi. Doar atunci când sunt nimic, devin totul.

 

”Să nu mă tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea măruntă, purtătoarea desființării totale. Voi înfrunta frica. O voi lăsa să treacă peste mine, prin mine. Și, după ce va fi trecut, îmi voi întoarce ochiul interior și voi privi în urmă ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi rămîne doar eu.” – Frank Herbert…

 

Detașarea

 

Doar cei ce au pus în practică pentru o bună perioadă de timp celelalte sfaturi enumerate mai sus pot atinge această stare de detașare. Pentru aceștia nu există sfaturi. Când ai atins acest nivel știi sigur ce ai de făcut.”[1]

 

Referitor la religie, este adevarat ca aceasta a fost folosita ca o metoda de control mental a oamenilor. Este de ajuns sa luam „raiul” si „iadul” ca si exemple, insa mesajul lui Iisus Hristos a ramas acelasi, cu toate ca Biserica a prezentat o infima parte din el.

 

Mai mult decat atat, astazi, cand valorile culturale si istorice sunt atacate de catre globalisti, aici incluzand si religia, putem spune ca este nevoie de religie.

 

sursa si foto:  http://www.dzr.org.ro/

 

 

Alte articole asemanatoare:

 

Piramida Iluminatilor care conduc lumea catre Noua Ordine Mondiala si Guvernul Mondial

Ce ne PREGĂTEȘTE GUVERNUL din UMBRĂ al lumii !!!

Orban scapă de moarte şi enunţă un discurs despre Noua Ordine Mondială

VLADIMIR PUTIN PUNE IN PERICOL PE IILUMINATI SI NOUA ORDINE MONDIALA

Semnificaţia ascunsă a caricaturii din 7 ianuarie 2016 din revista “Charlie Hebdo”: “Adevăraţii asasini, cei din Oculta Mondială”!

Mesajul singurului presedinte J.F. Kennedy care a spus adevarul despre Noua Ordine Mondiala!

NOUA ORDINE MONDIALA iti supravegheaza cardul bancar si telefonul mobil

 

@@@

Organizația Națiunilor Unite și Noua Ordine Mondială= “Vom avea un Guvern Mondial, fie ca ne place, fie ca nu ne place. Singura întrebare este daca acest Guvern Mondial va fi adoptat prin cucerire sau prin accept.”[1]

https://www.rostirea.ro/news/organizatia-natiunilor-unite-si-noua-ordine-mondiala

 

James P. Warburg, francmason, bancher american, „parinte” si director al Bancii Federale de Rezerve si Consilier Financiar al Presedintelui Franklin D. Roosevelt a facut urmatoarea declaratie în fata Senatului SUA la data de 7 februarie 1950:

 

“Vom avea un Guvern Mondial, fie ca ne place, fie ca nu ne place. Singura întrebare este daca acest Guvern Mondial va fi adoptat prin cucerire sau prin accept.”[1]

 

David Rockefeller recunoaste in cartea sa „Memoriile”(Memoirs, pag. 405, New York: Random House, 2002) sale ca a contribuit la Noua Ordine Mondiala si se declara vinovat:

 

„Unii chiar cred ca suntem parte a unei societati secrete ce lucreaza impotriva celor mai bune interese ale Statelor Unite ale Americii, ma caracterizeaza pe mine si pe familia mea ca ‘Internationalisti’ ce s-au raliat cu alte persoane din toata lumea pentru a edifica o structura mai integrata global si politic (n.ed. Noua Ordine Mondiala) – o lume – daca vreti sa o numiti asa. Daca aceasta este acuzatia, atunci ma declar vinovat – si sunt mandru de acest lucru!”[2]

 

„Un fost diplomat canadian care a vrut sa-si pastreze anonimatul afirma urmatoarele:

 

„Natiunile Unite sunt folosite de anumite grupuri ca o prima armatura a unui guvern mondial unic. Scopul urmarit este descrestinarea tarilor crestine si dezislamizarea tarilor islamice, instaurarea unei noi forme de religie (New Age) si toleranta in toate domeniile…”

 

Oculta Mondiala, in care este inclusa si Marea Finanta Mondiala, a folosit Primul Razboi Mondial in doua scopuri:

 

– sa-si umple sacii fara fund cu sume colosale rezultate din vanzarile de armament si tehnica de lupta tuturor tarilor implicate in conflict;

 

– ca un instrument de a determina popoarele distruse de ravagiile razboiului sa creada ca, daca guvernele lor nu se vor uni intr-o conducere mondiala unica, nu se poate asigura pacea mondiala.

 

Momentul nasterii Societatii Natiunilor a fost 28-30 iulie 1917, cand, la Paris, a avut loc Congresul Masonilor, care a adoptat si votat tezele pentru aceasta organizatie internationala. Societatea Natiunilor a fost fondata la Geneva in 1919, in ea fiind incluse 68 de natiuni. Cea mai mare surprindere a organizatiilor secrete si a Marii Finante Mondiale a fost neaderarea Statelor Unite.

 

Presedintele, Woodrow Wilson, nu a reusit sa obtina cele doua treimi de voturi din Senat necesare pentru ratificarea tratatului si aderarea la Liga Natiunilor. Desi, la 8 ianuarie 1918, fiind omul marilor bancheri internationali, respectiv al Iluminatilor, a prezentat Congresului un plan in 14 puncte, pentru asigurarea unei paci durabile in lume.

 

In cadrul acestuia era ascuns un plan al conspiratorilor de a determina toate guvernele din lume sa isi cedeze suveranitatea. Aceasta a fost etichetata drept Liga Natiunilor. Cand au vazut ca folosind denumirea de Liga Natiunilor nu pot realiza Guvernul Mondial, colonelul E. House – adevaratul conducator al Casei Albe, un important agent al Bancii Rothschild, in mainile caruia presedintele Wilson era o simpla marioneta – impreuna cu Iacob Schiff, a intemeiat Consiliul pentru Relatii Externe.

 

Era o societatea secreta privata in care au cooptat numerosi congresmeni, senatori si politicieni americani. In felul acesta, se asigurau ca urmatoarea incercare de includere a Statelor Unite intr-un Guvern Mondial sa reuseasca.

 

Din Liga Natiunilor, considerandu-se ca nu-si mai poate indeplini atributiunile, in 1945, la San Francisco, a fost fondata Organizatia Natiunilor Unite. creata de Iluminati, aparuta din CFR (n. red. Consiliul pentru Relatii Externe), substituindu-se organizatiilor suverante, este cea mai mare Loja masonica a lumii, care uneste toate natiunile.

 

Printre delegatii americani, care au fost prezenti la fondarea Organizatiei Natiunilor Unite, au fost si 47 de membri CFR, intre ei fiind nelipsit David Rockefeller. In consecinta, emblema ONU este un simbol masonic.

 

Concluzionand, putem spune ca fiecare razboi mondial a fost provocat si pentru ca sa aduca omenirea mai aproape de Noua Ordine Mondiala. Cartierul General al Organizatiei Natiunilor Unite a fost stabilit la New York. Pentru cumpararea terenului si construirea imensei cladiri, John David Rockefeller a donat 18,5 milioane de dolari.

 

Alice Bailey, o luciferiana convinsa, mare adepta a „Ordinii”, englezoaica, emigranta in Statele Unite, cea care a pus bazele New Age (a murit in 1949), a precizat ca schema cea mai diabolica de a realiza guvernarea mondiala se va realiza prin simulacrul care sunt Natiunile Unite.

 

In lucrarea „Manifestarea ierarhiei” spunea:

 

„Ca mijloc in mainile Natiunilor Unite pentru ca impunerea formelor exterioare de pace si bunavointa sa isi faca efortul, bomba atomica nu apartine celor trei natiuni care au perfectionat-o si care detin secretele, in prezent SUA, Marea Britanie si Canada. Ea apartine Natiunilor Unite, pentru a fi utilizata (sau, sa speram, folosita numai pentru amenintari), cand o actiune agresiva din partea vreunei natiuni se iveste.”

 

Legile tuturor natiunilor sunt supuse legilor Organizatiei Natiunilor Unite. Guvernul american recunoaste Constitutia ONU drept „lege mondiala”. Cea mai mare amenintare pentru libertatea, suveranitatea si independenta popoarelor vine sub masca Pacii Mondiale din partea Organizatiei Natiunilor Unite.

 

Tot Alice Bailey, in aceeasi lucrare, afirma urmatoarele:

 

„In perioada premergatoare pentru Noua Ordine Mondiala va avea loc o dezarmare treptata si divizata. Aceasta nu va fi la alegere. Nici unei natiuni nu i se va mai permite sa produca si sa organizeze vreun echipament in scop de distrugere sau de interventie in securitatea vreunei natiuni.”

 

Pentru a instaura Noua Ordine Mondiala, conspiratorii lucreaza in prezent pentru a determina guvernele tarilor din lume sa-si dezarmeze armatele. In prima faza, reducerea armamentului conventional, care este aproape de finalizare (vezi cazul fostelor tari socialiste, in special Romania). Apoi, reducerea armanentului nuclear (vezi tratatele incheiate intre Marile Puteri).

 

Dupa care, urmeaza restructurarea armatei, punct in curs de desfasurare. Este adevarat ca aceste puncte nu se realizeaza in toate tarile din lume. Inca. La toate acestea trebuie sa vegheze Organizatia Natiunilor Unite. Unificarea natiunilor este o unificare sub aspectul pacii. In realitate,  se pregateste inrobirea acestora, o dictatura mondiala.

 

Aceasta se intentioneaza a se face prin „Jandarmul Lumii” – Statele Unite ale Americii -, prin bani, multa diplomatie, promisiuni, santaj, inrobire spirituala, economica si militara. Referindu-se la Noua Ordine Mondiala, in cuvnatarea privind Starea Natiunii, fostul presedinte, George H.W. Bush, declara:

 

„Este o idee mare: o Noua Ordine Mondiala, in care natiuni diferite sunt atrase impreuna intr-o cauza comuna pentru a realiza aspiratiile universale ale omenirii, pace si securitate, libertate si domnia legii… Numai Statele Unite poseda deopotriva pozitie morala si mijloacele pentru a o promova.”

 

Cand Bush s-a intalnit cu Gorbaciov, unul a declarat: „O Noua Ordine Mondiala este aproape”, iar celalalt a spus: O Noua Era de pace si prosperitate este in mana noastra”. Cetateanul de rand nu a stat sa se gandeasca la ce poate insemna asta. Este vorba, de fapt, despre negarea si anihilarea suveranitatii natiunilor si de aducerea lor sub o autoritate mondiala: Natiunile Unite.

 

Toate armatele si armamentele lumii vor fi puse sub autoritatea acestora. In prezent, prin „Parteneriatul pentru pace”, are loc tocmai aceasta punere a armamentului si tehnicii de lupta a statelor lumii sub o autoritate centrala care le va inarma sau dezarma dupa bunul plac al celor care conduc destinele lumii din umbra si imping in fata Organizatia Natiunilor Unite.

 

In septembrie 1990, la Natiunile Unite, presedintele Statelor Unite a repetat de cinci ori: „Inaintam spre o Noua Ordine Mondiala”, cei de fata aplaudand furtunos.

 

In „The Birmingham News”, din 31 ianuarie 1992, erau scrise urmatoarele:

 

„Liderii natiunilor Consiliului de Securitate s-au aflat astazi la New York pentru prima lor intalnire la varf, gata sa plaseze Natiunile Unite in centrul unei Noi Ordini Mondiale si sa faureasca o politica comuna in domeniile mentinerii pacii si controlului armamentelor.”

 

In legatura cu noul mandat al Organizatiei Natiunilor Unite, pentru deplina edificare a cititorilor, prezint in continuare un fragment din Documentul „Aurora Rosie”, adoptat de „Organizatia 666” la Toronto, in iulie 1985:

 

„In aceasta perspectiva, vom actiona pentru reorganizarea Mandatului International al Natiunilor Unite. De la statutul de Forta de pace  fara nici o putere de decizie, o vom determina sa devina o Forta de Interventie in care se vor contopi, intr-o omogenitate deplina, fortele militare ale Natiunilor Unite.

 

Acest lucru ne va permite sa efectuam, fara lupte, demobilizarea tuturor acestor state, astfel incat nici unul dintre ele, in viitor, sa nu mai fie suficient de puternic si independent pentru a pune in discutie Puterea Mondiala.

 

Pentru a accelera acest proces de transfer, vom implica forta actuala a Natiunilor Unite in conflicte imposibil de rezolvat. In aceasta maniera folosindu-ne de mass-media controlata de noi, le vom demonstra populatiilor neputinta si inutilitatea acestei Forte in forma actuala.

 

Cu ajutorul frustrarii impinse pana la paroxism, la momentul potrivit, populatiile natiunilor-state vor fi determinate sa le ceara instantelor internationale formarea cat mai rapida a unei asemenea Forte Multinationale, care sa apere cu orice pret Pacea.

 

Aparitia viitoare a acestei vointe mondiale a unei Forte Militare Multinationale, va merge mana in mana cu instaurarea in interiorul natiunilor-state, a unei Forte de Interventie Multi-Jurisdictionala.

 

Prin aceasta combinatie de Efecte Politienesti si Militare, create sub pretextul amplificarii instabilitatii politice si sociale crescande, vom dobandi posibilitatea de a controla mai bine populatiile occidentale. Aici, utilizarea fara limite a identificarii si filtrarii electronice ale indivizilor ne va asigura o supraveghere.”

 

Comentariile sunt de prisos. Dupa 1990, balanta puterii internationale s-a inclinat vizibil in favoarea Statelor Unite ale Americii, fapt care, pe undeva, a alterat statutul si capacitatile Organizatiei Natiunilor Unite, ca si prestigiul acestui forum international.

 

Ceea ce s-a intamplat in Iugoslavia si ceea ce se intampla in Kosovo au precedente pe care Rusia nu are cum sa le uite. In timpul invaziei Kuweit-ului de catre Irak, fosta Uniune Sovietica a aprobat neconditionat Rezolutia Natiunilor Unite care binecuvanta interventia trupelor NATO in Razboiul din Golf.

 

In septembrie 1990, la Natiunile Unite a avut loc intalnirea la nivel inalt pentru copii care a promulgat „Carta Drepturilor Copiilor”, semnata de toate tarile membre. Lecturand numai acest document, te crucesti! Prezint cateva articole ale acestei Carte:

 

– Art. 2: „Parintilor li se interzice sa-si pedepseasca copiii pentru actiuni sau cuvinte care contravin credintelor sau standardelor parintilor”;

 

– Art. 6: „Guvernul are ultimul cuvant in toate deciziile luate cu privire la copii”;

 

– Art. 13: „Parintii n-au voie sa opreasca in nici un fel copiii de a vedea, auzi, invata sau trai orice vor”;

 

– Art. 14: „Parintii n-au voie sa stabileasca tratamentul medical pentru copii, nici nu li se permite sa refuze tot ce ordona statul sa li se aplice copiilor”;

 

– Art. 28: „Parintii n-au voie sa-si instruiasca copiii acasa.”

 

Este de remarcat stransa legatura intre Organizatia Natiunilor Unite si agentiile ONU, pe de o parte, si WCPA pe de alta parte. Din 150 membri de onoare ai WCPA, 34 sunt inalti functionari ai ONU, 14 sunt mari magnati ai sistemului financiar mondial, 8 sunt laureati ai premiului Nobel, ceea ce confera in ochii opiniei publice internationale acestei organizatii un stat legal.

 

Stiati ca in cadrul Consiliului de Securitate al Natiunilor Unite exista nu 15, ci 16 membri? Chiar Madeleine Albright a recunoscut ca „CNN reprezinta al 16-lea membru al Consiliului de Securitate al Natiunilor Unite”. Pentru ca mass-media, se dovedeste, intr-adevar, un actor strategic de prim-plan.

 

Nu au existat voci care au afirmat ca ultimele bombardamente asupra Irakului, ca si cele din august 1998 impotriva Afganistanului si Sudanului, au fost decise numai pentru a deturna atentia presei de la viata privata a lui Bill Clinton?…”[3]

 

sursa si foto:  http://www.dzr.org.ro/

@@@

 

Deputat din Maramureş în Mafia pădurilor pe filiera Holzindustrie Schweighofer

 

A pus mâna prin fals pe o suprafaţă de pădure echivalentă cu cea a Bucureştiului

 

Deputatul de Maramureş Nuţu Fonta este implicat în afacerile cu păduri din zona Borşa, unde a pus mâna pe o suprafaţă aproape egală cu cea a Bucureştiului, relevă o investigaţie Rise Project. Investigaţia scoate la iveală legăturile între familia lui Fonta şi clanul interlop Butanu lemnul tăiat din zona Parcului Natural din Munţii Maramureşului ajungând la compania austriacă Holzindustrie Schweighofer.

 

Nuţu Fonta a fost ales deputat PP-DD, mai apoi a trecut la UNPR şi în prezent este laPMP. Fiica deputatului a fost cununată de fostul vicepremier şi ministru de interne, Gabriel Oprea, care a venit la nunta de la Borşa cu elicopterul Ministerului de Interne creand un mare scandal.

 

Potrivit mărturiilor oamenilor din zonă, Nuţu Fonta ar fi pus mâna pe mai mult de 200 de hectare de pădure. O parte din terenuri au ajuns apoi la clanul Butanu condus de fraţii Grigore şi Toader Timiş din Borşa.

 

Pădurile care au ajuns la Nuţu Fonta şi la clanul Butanu aparţin însă în realitate altor persoane în baza unor decizii definitive ale justiţiei.

 

Între timp majoritatea au fost tăiate, după cum relevă reportajul realizat la faţa locului de Rise Project.

 

Defrişările masive au dus la inundaţii în zonă, iar efectul va dura 50-100 de ani.

 

Matei Mihaly, preşedintele Asociaţiei Compesorale Borşa, susţine că în cazul său ar fi vorba de 17.000 de hectare pe care le-a recâştigat în instanţă, dar din care a obţinut doar 20 la sută. Restul ar fi ajuns la deputatul Fonta şi la clanul Butanu.

 

O suprafaţă cât cea a capitalei României, Bucureşti, notează Rise Project.

 

Nimeni nu a intervenit până acum chiar dacă SRI a semnalat fenomenul şi a indicat clanul Butanu într-un raport trimis Parlamentului acum câţiva ani.

 

Alţi proprietari de terenuri au fost agresaţi de clanul Butanu, iar pădurile au fost luate pur şi simplu cu japca de Nuţu Fonta şi clanul Butanu.

 

În prezent majoritatea pădurilor sunt tăiate, lemnul ajungând la Holzindustrie Schweighofer.

 

Ioan Roman, un alt proprietar de drept, are inclusiv înregistrări video în care e ameninţat de fraţii Timiş, acestea fiiind prezentate în reportajul video Rise Project.

 

Intervievat de Rise Project, Nuţu Fonta neagă iniţial că ar avea legături cu afacerea pădurilor din zonă. Pus în faţa actelor recunoaşte că soţia sa a vândut terenuri clanului Butanu, dar dă vina pe şoferul său între timp decedat.

 

Şi din acest moment apar informaţii interesante.

 

Familia lui Nuţu Fonta a pus mâna pe păduri folosindu-se de o anume Maria Chirdiş. Aceasta recunoaşte că a fost doar un paravan şi că habar nu are de tranzacţie şi spune că ea doar a cedat pădurile şoferului deputatului. Mai apoi o parte din terenuri au ajuns la soţia lui Fonta care împreună cu nevasta soferului le-a vândut clanului Butanu. Soţia şoferului spune că nu a luat nici un ban. Fonta se face că plouă când e întrebat de bani dând vina pe şofer, care între timp a decedat.

 

Interesant este că, în 2005, Fonta a trecut pe numele şoferului său o companie de transport şi exploatări silvice în valoare de 44 milioane de dolari, spune Rise Project.

 

Localnicii spun că şi şoferul a fost doar un paravan pentru afacerile deputatului. Tot ei mai spun că Fonta ar mai avea 237 de hectare de pădure în zonă.

 

Legăturile lui Nuţu cu clanul Butanu au mai fost devoalate în 2009 când 450 de jandarmi şi 200 de politişti au descins la Borşa pentru a ancheta aşa-numita afacere Buldozerul când au fost descoperite utilaje furate din Occident. Cel puţin unul din utilajele furate descoperite la clanul Butanu a fost transportat de un camion de la firma lui Fonta.

 

Fraţii Grigore şi Toader Timiş au stat doi ani la închisoare şi acum îşi continuă nestingheriţi afacerile cu păduri. Pare-se tot cu sprjinul lui Nuţu Fonta.

 

MAI MULTE DETALII ÎN EDIŢIA TIPĂRITĂ BUNĂ ZIUA MARAMUREŞ

 

 

sursa, foto si video: https://youtu.be/aiSoYfPWuV8

 

 

@@@

Primele două Războaie Mondiale nu au distrus România cât politicienii noștri în ultimii 25 de ani

BY IOANAARDELEAN

https://www.rostirea.ro/news/primele-doua-razboaie-mondiale-nu-au-distrus-romania-cat-politicienii-nostri-in-ultimii-25-de-ani

 

 

Dragii mei concetățeni, sînt și eu, ca și dumneavoastră, un locuitor al acestui îndrăgit oraș București. Aici m-am născut, mi-am petrecut copilăria, mi-am făcut studiile și am muncit pînă cînd am ieșit la pensie.

 

Am muncit 42 de ani, din care 22 pentru propășirea socialismului și 20 pentru dezvoltarea capitalismului și a democrației, de la care am sperat mult mai mult. Acum, sunt la pensie. Să nu credeți cumva că m-am pricopsit. Îmi petrec anii chivernisind banii de pensie, în primul rînd pentru plată facturilor.Știți și dumneavoastră, poate mai bine ca mine, că viață de bucureștean te obligă la folosirea unor servicii și facilităţi publice indispensabile, cum ar fi curentul electric, gaze, apa curentă, cablu tv, internet, telefon și cîte altele… Tot uitindu-mă prin facturi, am observant un lucru pe care aș vrea să vi-l împărtășesc și dumneavoastră. Și anume că eu, ca și dumneavoastră, plătesc apa la o companie numită Apa Nova, care e o companie franţuzească, dar îmi vinde apă românească, deoarece, cu siguranță, nu o aduce din Franța. Deci eu, atunci cînd fac duș sau cînd îmi fac un ceai, îl fac cu apă românească, dar banii mei pleacă în Franța.

 

Curentul electric îl plătesc la o companie italiană numită Enel. Deci, cum am aprins un bec, am deschis o supapă prin care banii mei se scurg în Italia. Sînt convins că nici Enelul nu-mi vinde curent italian.

 

Gazul metan îl plătesc la GDF Suez (Gaz de France Suez), firmă tot franțuzească ce îmi vinde mie și multor altora gaz metan românesc, dar banii noștri pleacă la Paris, să se integreze în UE. Telefonul, indiferent că-l plătesc la Romtelecom, Vodafone, Orange sau Cosmote, cum deschid gura să zic ceva la telefon, cum îmi mai zboară din portofel niște bani către zări străine. Cablul TV și internetul le plătesc la RCS & RDS. Ăștia, mărturisesc că nu știu de unde sînt, dar am auzit că patronul lor, pe nume Zoltan Teszary, locuiește la Budapesta și nu știe nici el dacă mai e român sau european…

 

Ce să va mai spun că, dacă bag benzină în rezervor, m-am integrat și cu mașina în Europa, că nu mai e în tot Bucureștiul un PECO românesc! Ferească Dumnezeu de vreun împrumut la bancă, pe care mărturisesc că nu l-am făcut, dar sînt sigur că mulți au fost nevoiți să-l facă și acum plătesc dobînzi grele și comisioane către bănci străine, fiindcă în București, în afară de CEC, nu mai e nicio bancă românească. Deci, ne integrăm cu succes și în sistemul financiar European, cu portofel cu tot. Dacă umplem coșul cu merinde la supermarket, pentru îndestularea familiei, iarăși aruncăm cu banii peste mări și țări, fiindcă marfa e aproape 90% de import.

 

Deci, cam astea sînt urmările politicii de privatizare a celor care au condus țara în ultimii 25 de ani. Am fost predați la pachet, pe post de consumatori captivi, unor companii străine care ne calculează prețurile în euro, deși noi sîntem plătiți în lei! Pe facturi, prețurile cresc fără să ne întrebe nimeni, deși noi avem un contract cu fiecare dintre aceste companii de utilități.

 

Cît mai poate dură o asemenea hemoragie financiară? Dar să știți că situația asta nu e specifică doar Bucureștiului. Ea se regăsește în toate marile orașe din țară. Toată lumea consumă și nimeni nu mai produce nimic, iar banii românilor se scurg în afară țării. Pagubele sînt uriașe!

 

Au dispărut, în ultimii 25 de ani, peste 1200 de mari întreprinderi productive: fabrici, uzine, combinate, cooperative, sisteme de irigații și cîte altele!

 

În România, primul război mondial, plus al doilea război mondial, plus cutremurul din 1977 nu au distrus 1.200 de întreprinderi. Politicienii ultimilor 25 de ani au reușit această performanță!

 

Nici bomba de la Hiroșima plus bomba de la Nagasaky nu au reușit performanța asta, e dovedit statistic. Deci, politicienii noștri din ultimii 25 de ani sînt mai răi ca bomba nucleară! Nu mai vorbesc de recordul de a crește datoria publică la o sumă uriașă în euro. I-au spus „datorie publica”, deși nu ne-au întrebat pe noi, poporul, atunci cînd au contractat-o, doar ca să fie siguri că e datoria noastră, a poporului, și că noi o vom plăti… Noi și nepoții noștri!

 

Cît mai poate dura o asemenea situație? Ce fel de țară vom lasă noi moștenire copiilor și nepoților noștri?! Mulți dintre ei caută de pe-acum să-și facă o situație prin alte țări. Cifre neoficiale spun că vreo 4 milioane de tineri români muncesc în străinătate și, din generațiile care se ridică, mai toți vor să plece, fiindcă este o adevărată performanță să-ți găsești un loc de muncă în țara ta!

 

Nimeni nu cere de pomană. Toată lumea dorește un loc de muncă! Fără producție autohtonă de bunuri, doar cu consum și servicii, și alea livrate de străini, vom pieri ca țară și ca neam în cîțiva ani de zile.

 

Acest lucru trebuie să înceteze și România să-și recapete controlul asupra serviciilor publice și asupra întregii economii!

 

Serviciile publice sînt afaceri cu clienți captivi. Ele trebuie să fie în mâna românilor, a statului român, altfel ne vom trezi cu prețuri din ce în ce mai mari!

 

Dumnezeu să ne lumineze mintea! În caz contrar, vom trage apa la București și vom face plata la Paris, ca și pînă acum!

 

Fă un bine țării tale! Citește și dă mai departe!

 

Cu drag,

Ilie Şerbanescu

 

sursa si foto:  http://www.identitatea.ro

 

@@@

10 MITURI DESPRE ÎNCĂLZIREA GLOBALĂ DEMONTATE ÎNTR-UN MINUT,  de James Corbett

https://contramundum.ro/2021/09/10/10-mituri-despre-incalzirea-globala-demontate-intr-un-minut-3/

 

Mitul 1. Pământul se încălzește!

 

Care este perioada de timp luată ca referință? 16 ani? 2000 de ani? 10.000 de ani? 420.000 de ani? 65 de milioane de ani?

 

(Răspuns: niciunul dintre cele de mai sus)

 

Mitul 2. Anul acesta a fost cel mai călduros din istorie!

 

Lucrul acesta s-a întâmplat după sau înainte ca NASA și NOAA să modifice informațiile istorice despre temperaturile înregistrate de-a lungul timpul pentru a arăta că ultimii ani sunt mai călduroși?

 

Mitul 3. 97% dintre oamenii de știință sunt de acord în privința încălzirii globale?

 

Vreți să spuneți 97% din cei 77 de oameni de știință într-un sondaj online neștiințific?

 

Mitul 4. Nivelul mărilor este în creștere!

 

Da…cu o medie de 17 cm pe secol.

 

Mitul 5. Uraganele s-au înmulțit!

 

Uraganele care au lovit teritoriul american sunt la cea mai scăzută intensitate din ultimul secol. (Bonus: Energia Acumulată a Cicloanelor este la cel mai scăzut nivel din ultimii 30 de ani.)

 

Mitul 6. Dar…urșii polari!

 

Populația de urși polari a crescut de cinci ori în ultimii 60 de ani iar USGS admite că numărul lor se apropie de „maxime istorice”.

 

Mitul 7. „Climategate” a fost publicitate și a fost demontat.

 

Un organism britanic independent (The UK Information Commissioner) a descoperit că oamenii de știință implicați în scandal au încălcat legea prin ascunderea unor informații față de public.

 

Mitul 8. Modelele prezic o creștere a temperaturii de peste 2 grade în acest secol.

 

Și aceleași modele au supraestimat încălzirea cu 400% în ultimii 15 ani.

 

Mitul 9. Vremea nu este climă.

 

De fapt, este. Și asta este adevărat și când este cald afară.

 

Mitul 10. Scepticismul legat de încălzirea globală este o conspirație foarte bine finanțată.

 

De fapt, exact contrariul. Industria încălzirii globale a produs peste 140 de miliarde de dolari în fonduri guvernamentale, o piață de certificate verzi de 315 miliarde și este așteptată să genereze încă 10 trilioane de investiții guvernamentale în deceniile următoare.

 

Articol tradus din engleză de la https://www.corbettreport.com/10-climate-myths-debunked-in-60-seconds/

 

Cartea „Ghidul Incorect despre încălzirea globală și ecologism” de Christopher Horner a apărut la Editura Contra Mundum.

 

 

@@@@

OCCIDENTUL ȘI-A PIERDUT VIRTUȚILE

    de Paul Kingsnorth

În urmă cu un secol, în vremea Marelui Război, Oswald Spengler scria că „lumea occidentală, fără excepție, se află sub influența unei imense iluzii optice”. Declinul Occidentului, marea, ambițioasa și poetica teorie a decăderii apusene – în opinia sa, demult începută la momentul în care el scria – și-a avut adepții, detractorii și imitatorii săi de atunci încoace. În ultimii ani, a cunoscut, de asemenea, o renaștere.

 

Declinul se simte în aer, unde se amestecă fumul de la pădurile care ard în Grecia și scenele șocante din Afganistan. Mare parte din ceea ce a scris Spengler cu privire la disoluția Occidentului – despre care el a prezis că va deveni complet evidentă în secolul al XXI-lea – s-a dovedit a fi profetic și nici măcar nu auzise de schimbările climatice sau de talibani. Trebuie să ai o voința tare puternică – genul pe care o admira bătrânul Oswald – pentru a nega acest lucru, în timp ce națiunile se dezintegrează mânioase.

 

Dar ce este „Occidentul”? Depinde ce trib întrebi. Pentru un liberal, Occidentul este „Iluminismul” și tot ceea ce a urmat – democrație, drepturile omului, individualism și duetul dinamic „știință și rațiune”. Pentru un conservator, ar putea însemna un set de valori culturale: atitudinile tradiționale față de viața de familie și identitate națională, și probabil un sprijin consistent pentru piața liberă și capitalism. Pentru genul de stângist postmodern care domină în prezent cultura, Occidentul – presupunând că admite existența lui – este în mare parte o fațadă pentru colonialism, imperialism, rasism și alte grozăvii despre care auzim zilnic pe canalele oficiale.

 

Toate aceste lucruri ar putea fi adevărate în același timp, dar fiecare este de asemenea ceva destul de recent. Occidentul este mult mai vechi decât liberalismul, stângismul, conservatorismul și imperiul. Este în același timp un amestec mult mai simplu, mai vechi și mult mai complex decât orice ar putea oferi fiecare dintre acestea. Este rezultatul aducerii împreună a oamenilor din întreg continentul, în decursul secolelor, de către o anumită poveste religioasă.

 

„Nu a existat niciun fel de organizare unitară a culturii apusene cu excepția Bisericii Creștine”, a explicat istoricul medieval Christopher Dawson în „Religia și Ascensiunea Culturii Apusene”, carte scrisă la puțină vreme după cel de-Al Doilea Război Mondial.

 

„În spatele modelului mereu schimbător al culturii occidentale a existat o credință vie care i-a dat Europei un anumit sentiment de comunitate spirituală, în pofida tuturor conflictelor, diviziunilor și schismelor sociale care i-au marcat istoria.”

 

Cu alte cuvinte, „Vestul” s-a născut din relatarea acelei povești sfinte – o grădină, un măr, o cădere, o înviere – care a modelat fiecare aspect al vieții: organizarea săptămânii de lucru; ciclul anual al sărbătorilor și zilelor de odihnă; plata taxelor; datoriile morale ale indivizilor; atitudinea față de vecini și străini; obligația milosteniei; structura familiilor; și cel mai important, o imagine cuprinzătoare a universului – structura și înțelesul său și locul nostru în el.

 

Pe scurt, Vestul era creștinismul. Dar creștinismul a murit. Dacă trăiești acum în Apus, trăiești printre ruinele sale. Multe dintre ele sunt în continuare splendide – catedrale intacte, concerte de Bach – dar până la urmă sunt ruine. Iar când o cultură veche clădită în jurul unei ordini sfinte moare, va urma un cutremur îndelungat în fiecare domeniu social, de la politică până la sufletul omului. Forma oricărui lucru și instituții – familie, muncă, atitudini morale și existența însăși a moralei, conceptele de bine și rău, moravurile sexuale, perspectiva asupra banilor, a odihnei, a muncii, a naturii, a corpului, a neamurilor, a datoriei – vor fi la cheremul oricui. Bine ați venit în 2021.

 

În urmă cu 40 de ani, filosoful Alasdair Macintyre a susținut în lucrarea devenită clasică „După virtute” că însăși noțiunea de virtute va deveni în cele din urmă de neconceput, odată ce sursa din care a provenit va fi îndepărtată. Dacă viața umană va fi privită ca neavând un sens mai înalt, atunci va fi imposibil să pici de acord asupra înțelesului „virtuții” sau să înțelegi de ce ar trebui să însemne ceva.

 

Dascălul favorit al lui Macintyre era Aristotel, nu Iisus, dar critica pe care el o face Iluminismului și predicția sa cu privire la eșecul întregului proiect iluminist se baza pe o înțelegere foarte limpede a viziunii mitice a creștinismului medieval – și a umanismului parțial, gol și ultraraționalist cu care filosofii iluminiști au încercat să o înlocuiască. Macintyre credea că acest eșec era deja foarte evident, dar societatea nu-l poate vedea deoarece monumentele vechii ordinii sfinte erau încă în picioare, precum statuile romane, după ce legiunile au plecat.

 

Pentru a ilustra teza sa, Macintyre a folosit exemplul tabuului. Acest cuvânt a fost pentru prima oară descoperit de europeni în jurnalele Căpitanului Cook, în care povestea despre experiențele sale din Polinezia. Macintyre explică:

 

„Marinarii englezi au fost uimiți în fața a ceea ce lor li se părea a fi niște moravuri sexuale laxe ale polinezienilor și au fost și mai uimiți să descopere contrastul sever față de prohibiția riguroasă asupra mâncatului împreună a bărbaților și femeilor. Când au întrebat de ce bărbații și femeile nu aveau voie să mănânce împreună, li s-a spus că această practică este tabu. Dar când au persistat și au încercat să afle ce înseamnă tabu, nu au primit mai multe informații.”

 

Cercetările ulterioare au sugerat că polinezienii înșiși nu știau nici ei prea bine de ce existau aceste prohibiții; și chiar așa, când tabuurile au fost abolite cu totul în anumite părți din Polinezia, câteva decenii mai târziu, nu au urmat imediat niște consecințe evidente. Decurge de aici că erau absurde de la bun început?

 

Nu chiar. Macintyre ne reamintește că la început tabuurile erau „încastrate într-un context care le dădea inteligibilitate”. Dar odată ce sunt desprinse din acel context „dintr-odată sunt susceptibile să apară ca un set de prohibiții arbitrare”, în special „când acele credințe din spate, în lumina cărora regulile de tabu au fost inițial înțelese, nu doar că au fost abandonate, dar au fost și uitate.” Odată ce societatea atinge acel stadiu în care uită rațiunea pentru care a instituit tabuul, e suficient să cadă o piesă pentru a se dărâma întreg edificiul. Potrivit lui Macintyre, acest stadiu a fost deja atins în Apus.

 

Când un astfel de aranjament social este distrus, cu ce este înlocuit? Când tabuurile au fost abolite în Polinezia, susține Macintyre, s-a creat un neașteptat „gol moral”, care a ajuns să fie umplut cu „banalitățile misionarilor protestanți din New England”. În cazul acesta, un anumit creștinism și-a făcut locul prin breșa creată de moartea unei povești sacre. Sfârșitul tabuurilor nu a adus vreo „libertate” abstractă; mai degrabă, a eviscerat cultura de inima sa. Acea inimă, dacă e să fim drepți, încetase să mai bată de ceva vreme, dar acum că arhitectura formală a  dispărut, s-a creat un spațiu gol care aștepta să fie umplut – iar natura are oroare de vid.

 

Îmi pare că noi în Occident am ajuns în acest punct. Începând cel puțin cu anii 60, tabuurile noastre s-au prăbușit, și doar în ultimii ani multe din monumentele care mai supraviețuiau au fost puse – adesea la modul literal – la pământ. Creștinismul a expirat de-a lungul secolelor din cauza unui număr de motive complexe, dar nu a fost distrus de un dușman extern. Nicio armată agresivă nu a pătruns în Europa și ne-a convertit forțat la o credință rivală. Nu. Noi am dezmembrat povestea din interior. Ceea ce a înlocuit-o nu a fost o nouă ordine sfântă, ci o negare a faptului că există așa ceva.

 

În „După virtute”, Macintyre explică ce a urmat. Proiectul Iluminismului de secol XVIII a fost o încercare de a construi o „moralitate” (cuvânt care nu a existat cu sensul acesta înainte) dezbărată de teologie. Era proiectul de construcție a unei noi ființe umane După Dumnezeu, în care un nou sens, personal – care să nu fie veșnic sau responsabil în fața unei forțe mai înalte – va forma baza culturii și a individului.

 

A reușit? Pe scurt: nu. „Moralitatea” post iluministă, susține Macintyre, nu a fost un înlocuitor pentru un scop mai înalt sau un sens meta-uman. Dacă drumul corect pentru societate sau individ era bazat pe nimic altceva decât pe judecata personală a individului, atunci cine sau ce va fi arbitrul final?

 

În fine, fără acel sens mai înalt care să unească societatea, ea va decădea – așa cum s-a întâmplat – în „emotivism”, relativism și, în cele din urmă, se va dezintegra. Dacă orice cultură este clădită în jurul unei ordini sfinte – fie creștină, islamică sau hindusă, venerarea strămoșilor sau închinarea la Odin – atunci prăbușirea acelei ordini va duce la colapsul inevitabil al culturii care se sprijinea pe ea. În centrul fiecărei culturi există un tron, și oricine stă pe acel tron el va fi cel de la care vom lua exemplu. Experimentul modern a reprezentat actul de detronare atât literală cât și filosofică a suveranilor și a reprezentanților ordinii sfinte, și înlocuirea lor cu noțiuni pur umane și abstracte – „poporul”, „libertatea”, „democrația”, „progresul”.

 

Sunt pentru democrație (cea adevărată, nu simulacrul corporatist care e acum), dar detronarea suveranului – Hristos – care stătea în centrul ordinii sfinte apusene nu a dus la dreptate și egalitate universală. A dus – printr-o scurtătură sângeroasă cu numele Robespierre, Stalin și Hitler – la victoria completă a puterii banilor, care a pulverizat cultura și sufletele noastre într-un milion de cioburi mânioase.

 

Golul creat de colapsul vechilor tabuuri a fost umplut de gazul otrăvitor al capitalismului consumerist. A pătruns acum în fiecare aspect al vieților noastre, la fel cum demult a pătruns povestea creștină, până într-acolo încât abia ne dăm seama că a colonizat totul – de la felul în care mâncăm până la valorile pe care le predăm copiilor noștri. Eliberați într-un prezent post-modern – fără centru, fără adevăr, fără direcție – nu am devenit cetățeni independenți, responsabili și democrați într-o republică umană. Am devenit robi ai sinelui și ai puterii banului; închinători distruși în fața idolului monstruos al Progresului. „În etica Apusului, totul este direcție, dorință de putere”, scria Spengler.

 

„După Virtute” se încheie cu autorul declarând că sarcina care ne stă în fața astăzi este similară cu cea a oamenilor care au trăit prăbușirea Romei: nu „de a reface imperiul”, ci de a-l construi din nou. Macintyre e celebru pentru că a susținut că Apusul așteaptă un „nou și fără îndoială foarte diferit Sf. Benedict”. A susținut acest lucru în urmă cu 40 de ani iar noi așteptăm în continuare, însă este o perspectivă solidă de a vedea lucrurile. În pofida tragediei din Afganistan, Apusul post-creștin nu duce lipsă de idei, argumente, insulte, ideologii, stratageme, conflicte sau mașini care să salveze lumea. Dar duce o lipsă acută de sfinți; și cât de tare avem nevoie de iubirea, înțelepciunea, disciplina și pacea lor în haosul vremurilor noastre. Poate că ar fi mai bine să începem să vedem cum am putea dobândi câte ceva din aceste calități noi înșine.

 

Traducere de la Unherd.com

 

 

@@@

PERICOLUL MINȚII DESCHISE

https://contramundum.ro/2021/09/15/pericolul-mintii-deschise-2/

de Chuck Chulberg

De câte ori ați fost lăudați că aveți o minte deschisă? Destul de des, cred.

 

De câte ori un astfel de comentariu a trecut a fi drept altceva decât un compliment? Nu la fel de des, intuiesc.

 

 

 

La urma urmelor, deschiderea minții în societatea noastră deschisă este văzută ca o însușire de admirat. Într-adevăr, ce ar putea fi mai bun decât a fi deschis la minte? Și ce ar putea fi mai rău decât a fi dogmatic?

 

G.K. Chesterton a apărat mintea deschisă – până la un punct. A apărat și dogmatismul. Iar acesta era punctul respectiv.

 

Nedumeriți? Nu este cazul. Chesterton explică cel mai bine: „Prefer să-mi deschid mintea la fel cum fac când îmi deschid gura, adică atât de puțin încât să o pot închide la loc repede – și să revin la ceva solid.”

 

Chesterton și-a expus punctul de vedere chiar mai clar decât atât într-un eseu intitulat „Despre bunul gust”, care a apărut în London Daily News, în vara anului 1905.  Ceea ce el numea o minte „cu adevărat deschisă” este o „minte goală”. Asta ar trebui să limpezească lucrurile, nu-i așa?

 

O astfel de minte s-ar putea să fie „ceva foarte încântător”, admite Chesterton, dar nu va rămâne încântătoare, măcar și pentru faptul că nu va rămâne goală. Inevitabil, acea încântătoare minte goală se va umple cu …„lucruri prostești”.

 

Poate că prostiile sunt mai bune decât nimicul, spune Chesterton, deoarece „acolo unde este nimicul se află Diavolul”. Aici intră în joc ceea ce el a numit dogmă sau doctrină. Dacă mintea umană „nu este hrănită cu nicio doctrină”, ei bine, atunci ea se află la discreția oricui.

 

Doctrina pe care Chesterton o avea cel mai bine în mine este încapsulată de cele 10 Porunci. Nu se chinuie să le enumere. Face doar o aluzie la ceea ce el numește „legile importante”.

 

Ce se întâmplă dacă aceste „legi importante” nu ajung într-o minte goală? În absența lor va apărea „o îngrijorare zbuciumată și tiranică” pentru „lucruri prostești” sau pentru „toate ororile păgâne ale artei și igienei”.

 

Ce suntem sfătuiți să nu facem când vine vorba de acele „legi importante” (cunoscute altfel ca cele 10 Porunci)? Ați ghicit. Ni se recomandă să nu le încălcăm.

 

Dar ce se întâmplă când aceste „legi importante” sunt încălcate? Sau, mai degrabă, ce nu se întâmplă? „Când încalci legile importante nu vei obține libertate; nu vei obține nici măcar anarhie…”

 

Dacă nu vei obține nici libertate, nici anarhie, ce vei primi? Chesterton a explicat cum încălcarea „legilor importante” va rezulta invariabil într-o listă nesfârșită de „legi mai puțin importante”.

 

În loc să ofere o listă lungă de aceste legi „mai puțin importante”, Chesterton a preferat să comenteze pe marginea unei dezbateri parlamentare în care Winston Churchill a fost acuzat de „prost gust”.

 

Aduceți-vă aminte că titlul eseului său era „Despre bunul gust”. Acuzatorul lui Churchill, un anume Arthur Balfour, a recurs la ceea ce Chesterton a numit „zeul calp al bunului gust”. Nu l-a atacat pe Churchill pentru că nu se comporta ca un cetățean sau ca un creștin, ci pentru că nu se comporta ca un gentleman.

 

Mai rău, Chesterton se temea că politicienii doreau să fie priviți mai degrabă ca gentlemani, decât ca niște cetățeni sau creștini. Indiferent dacă acesta era cazul lui Winston Churchill sau al lui, să zicem, Donald Trump, reprezintă un cu totul alt subiect.

 

Acest „zeu calp” era pentru Chesterton „consecința ultimă și cea mai nefastă a ignorării graduale a legilor importante”. Atenția față de aceste legi însemna odată  că problemele morale erau mai importante decât manierele cuiva – sau absența lor. Dar acum? Sau la începutul secolului trecut? Pentru Chesterton, „importanța în declin” a moralei a lăsat locul „importanței crescânde” pentru bune maniere.

 

Astăzi ne putem lamenta cu privire la declinul atât al moralei cât și al bunelor maniere, în timp ce tânjim spre vremurile lui Chesterton în care manierele încă erau prezente. Astăzi avem experiența unui secol care depune mărturie despre adevărul intuiției lui Chesterton cu privire la consecințele încălcării „legilor importante”. În fapt, avem în față un adevăr pe care nici măcar Chesterton nu l-a prins. În timp ce este adevărat că încălcarea „legilor importante” nu a condus în mod necesar la o libertate mai mare – sau la anarhie – este de asemenea adevărat că proliferarea „legilor mai puțin importante” a redus drastic libertatea, în timp ce a promovat  un tip de anarhie nelegiuită din partea celor care aleg să le încalce pe acestea din urmă.

 

În atât de multe domenii ale vieții, dictatele acelor legi au condus la un micromanagement al vieții. Poate că libertatea o vor fi avut în minte cei care doreau încălcarea „legilor importante” însă nu acesta a fost rezultatul

 

Și dacă este să fim onești, sunt acele legi importante atât de restrictive? După cum a remarcat odată Chesterton în felul său paradoxal, deoarece sunt doar 10, înseamnă că doar 10 lucruri au fost interzise.

 

@@@@

 

LORDUL SUMPTION: SUNTEM MARTORII SUPREMEI NEBUNII

   de Lord Jonathan Sumption

Peste tot prin Europa, normele de bază ale unei societăți civilizate fac loc panicii. Nevaccinații sunt excluși dintr-un spectru din ce în ce mai larg de drepturi esențiale. În Austria au fost criminalizați. În Italia nu mai au dreptul să muncească. Poliția olandeză a tras asupra celor ce demonstrau împotriva restricțiilor, și mai multe persoane au fost rănite serios. Suntem martorii supremei nebunii a unor politicieni speriați, care nu-și pot accepta propria neputință în fața unui fenomen natural.

 

Dacă funcționează carantina, închiderea forțată a afacerilor și alte contra-măsuri brutale, atunci de ce sunt aceste țări la al cincilea val al pandemiei și la a treia sau a patra carantină? Cât mai durează până recunoaștem că aceste restricții nu fac decât să amâne valul de infectări până la perioada de după ridicarea lor?

 

 Logica de a continua cu ele acum ascunde intenția de a nu le mai ridica niciodată. Ceea ce a fost la un moment dat justificat ca măsuri temporare de menținere a unei poziții până la apariția vaccinurilor, riscă acum să devină schimbări permanente ale modului nostru de viață. Poate că cea mai urâtă caracteristică a acestei crize e dată de obiceiul politicienilor de a da vina pe alții pentru falimentul propriilor lor politici. Opoziția la vaccin este prostească. Sunt extrem de eficiente în a preveni îmbolnăvirile grave și moartea. Dar nu sunt atât de eficiente împotriva infectării și a transmiterii cum s-a crezut inițial.

 

Cancelarul Austriei a fost în linia întâi a jocului de-a „Cine-i vinovatul?”. Alții sunt tentați să-i calce pe urme. Cu toate acestea procentajul de oameni complet vaccinați din Austria, de 64 la sută, este cu mult peste media europeană ( 57 la sută ) și nu departe de al nostru[1] (68 la sută). Olanda și Belgia sunt printre cele mai riguros vaccinate țări din Europa, cu un procent de 74 la sută, și cu toate acestea au cunoscut unele dintre cele mai abrupte creșteri ale numărului de infectări. Între timp, dimensiunea morală este dată complet uitării. Problema principală este metoda de abordare a pandemiei, care tratează situația ca pe o chestiune pur tehnică de management al sănătății publice, când vorbim de fapt și despre o situație economică, socială și politică complexă.

 

Acest lucru ne conduce la presupunerea necugetată că nu există limite la ceea ce o majoritate înspăimântată poate impune altora în mod legitim, în speranța de a se proteja de infectare. Absența scrupulelor morale în numele a ceea ce se crede a fi binele public, este primul simptom al totalitarismului. Reducerea ființelor umane la simple instrumente ale politicii de stat este al doilea.

 

Interacțiunea socială cu alți oameni nu este o activitate de recreere opțională, ci o nevoie umană fundamentală. Un minimum de respect pentru autonomia personală a semenilor noștri este esențial dacă dorim să trăim împreună în orice fel de armonie. Aceste lucruri ne fac să fim o comunitate. Guvernele care le ignoră transgresează o linie morală importantă, și se găsesc în mod inevitabil angajați într-un asalt susținut al umanității din cetățenii lor.

 

Cei care refuză să se vaccineze pot fi nechibzuiți, poate și egoiști. Dar dacă nu li se permite nici măcar să decidă prin ce proceduri medicale trec și ce medicamente vor intra în propriul lor corp, atunci nu mai rămâne mare lucru din autonomia lor ca ființe umane. Drumul către despotism și tulburări sociale fără sfârșit este larg deschis.

 

Noi restul putem doar să fim spectatori și să observăm cât de ușor poate fi subminată democrația liberală de către frică.

 

 

 

[1] Marea Britanie.

 

@@@

 

BOMBARDAMENTUL CU INFORMAȚII ESTE O ARMĂ PSIHOLOGICĂ

de James Corbett

 https://contramundum.ro/2021/09/24/bombardamentul-cu-informatii-este-o-arma-psihologica-3/

Te simți derutat? Apatic? Copleșit? Ai simțit cum dai scroll în feedurile de știri și navighezi fără rost prin statusuri cu un amestec ciudat de indignare, groază și plictiseală? Se datorează dezgustul tău gândului că intri în mediul online învins în mod repetat de dorința compulsivă de a pune mâna pe telefon?

 

Nu-ți face griji. Nu ești singur. Din ce în ce mai mulți oameni au dificultăți din ce în ce mai mari să lase din mână telefoanele, deși îi fac să se simtă neliniștiți, supărați sau goi. Drept consecință, unii caută soluții pentru a se deconecta de la cântecele de sirenă neîntrerupte, 24/7, ale canalelor de știri, ale mesajelor instant și ale distracțiilor din social media, fie schimbându-și smartphone-ul pentru un „dumb phone”, fie luându-și vacanțe fără device-uri.

Da, cu toții cădem victime surplusului de informații, și da, cu toții avem nevoie când și când de o pauză de la tăvălugul online.

Dar cum ar fi dacă acest surplus de informații – această stare de indispoziție în care ne găsim, paralizați de un torent neîntrerupt de zgomot și nonsens – nu ar fi doar un produs colateral al „Epocii Informației”, ci tocmai scopul ei? V-a trecut vreodată prin minte că aceste gadgeturi au fost proiectate ca niște arme împotriva noastră? Sau că oboseala și confuzia pe care o simțim după ce ne petrecem o oră scrolând fără sens pe telefon reprezintă efectul pe care această tehnologie transformată în armă o are asupra psihicului nostru?

 

Și, mai la obiect, ce putem face pentru a ne proteja împotriva acestor arme ale distracției digitale?

 

Mai întâi să examinăm problema.

 

Să presupunem că îți începi ziua uitându-de la profilurile de social media ale prietenilor tăi. Șuvoiul de poze cu vacanța perfectă și postările despre relațiile minunate și petrecerile fabuloase te fac să te simți prost în timp ce ieși pe ușă ca să mergi la muncă.

 

Mai târziu, îți iei o pauză de la birou (introduci niște informații în calculator, desigur) pentru a te uita pe știri. Pentru atenția ta se dă o luptă între apăsatul fără rost pe linkuri și pornografie. Într-un final descoperi ceva interesant și informativ doar pentru a ajunge la final, unde secțiunea de comentarii este ocupată de troli porniți să înceapă controverse sterile, și de experți în dezinformare care folosesc toate trucurile de manual pentru a deraia orice fel de conversație mai consistentă.

 

După ce îți închizi ferestrele de navigație, te întorci la birou și descoperi un mail supărat de la șef care îți amintește că raportul tău trebuia să fie gata ieri, pe lângă alte mesaje de la colegi care te roagă să îi ajuți cu proiectele lor.

 

Fugi repede în singurul loc în care știi că poți fugi de toate – la toaletă, închizi ușa… și atunci simți un semnal. Ai primit un nou mesaj pe Facebook! Îți scoți telefonul din buzunar și o iei de la capăt.

 

Partea cea mai rea este că știi că acest torent constant de informații te face să te simți execrabil, dar nu ai ce face. Este din ce în ce mai greu să îți lași telefonul acasă când ieși în oraș sau să stingi televizorul când iei masa. Ai devenit un sclav al tehnologiei care odată promitea să te elibereze.

 

S-ar putea ca aceasta să nu fie o descriere a unei zile obișnuite din viața ta, dar știm cu toții oameni cărora această descriere se aplică. Și dacă folosești instrumente electronice zilnic, este din ce în ce mai greu să negi că ai trăit acest amestec straniu de depresie și dependență pe care instrumentele electronice îl produc.

 

Până aici nu este nimic controversat. Nu avem nevoie de un studiu științific care să ne spună că social media ne face proști, mânioși și dependenți, dar în cazul în care nu ați fost pe fază găsiți aici un studiu științific care ne spune că social media ne face proști, mânioși și dependenți. După cum puteți bănui,  oamenii care își compară experiența lor cotidiană și ștearsă cu viețile idealizate pe care oamenii și le prezintă online – petreceri, mâncare fabuloasă, vacanțe perfecte, familii fericire – sunt mai susceptibili să dezvolte depresie.

 

Dar ceea ce este mai important de reținut este că această tendință nu a apărut din întâmplare. Această tehnologie a fost proiectată ca o armă psihologică împotriva noastră. Aceasta nu este teoria conspirației sau o supoziție. După cum am arătat în podcastul meu „The Weaponization of Social Media”, mulți dintre fondatorii giganților social media nici măcar nu folosesc rețelele sociale și își țin copiii departe de instrumentele tehnologice. Dacă nu ați văzut încă acest clip, uitați-vă la cofondatorul Facebook, Sean Parker, cum recunoaște că au făcut acest produs pentru a te ține dependent, folosindu-se de slăbiciunile psihologiei umane.

Când îți dai seama că toate detaliile experienței noastre online – precum semnale roșii și bâzâitul telefonului care ne alertează cu notificări din social media – au fost proiectate minuțios pentru a da click indefinit, poți măcar să îți dai seama că aici nu este vorba doar de o voință slabă, care te-a adus în acest stadiu.

 

De asemenea, este esențial să-ți dai seama că nu este vorba doar de un plan pentru a câștiga mai mulți bani din publicitate. Desigur, este vorba și despre asta, dar dependența (și, în cele din urmă, robia) față de tocmai sursa nefericirii noastre reprezintă o parte dintr-o agendă mult mai vicleană. Speculanții și șarlatanii epocii noastre ne pregătesc să acceptăm viitoarea integrare dintre om și mașină. Sau, și mai rău, să o îmbrățișăm.

 

Nu contează că această perspectivă sinistră a viitorului propusă de acești transhumaniști este un coșmar dincolo de orice imaginație. Nu contează că voința liberă va reprezenta un non-sens într-o lume în care suntem împinși de deviceuri pe căi predeterminate. Nu contează că viața privată va fi de neconceput când fiecare gând va fi monitorizat și analizat în timp real. Nu contează că dizidența va fi imposibilă când abilitatea noastră de a accesa rețelele pe care se bazează viața noastră poate fi neutralizată dintr-un buton. Vom fi capabili să navigăm pe internet în capul nostru! Unde mă loghez?

 

Dacă tu crezi că volumul de informații este copleșitor astăzi, așteaptă până când vei interacționa cu avatarurile prietenilor tăi într-o realitate augmentată în timp ce asculți o muzică pe care doar tu o poți auzi și îi poruncești Alexei tale să îți modifice termostatul și să-ți comande o pizza la cină.

 

Așadar ce facem cu toate astea?

 

Dacă ai impresia că acesta este un articol cu sfaturi călduroase despre cum să vrei mai mult internet, ți-aș sugera câteva  recomandări despre cum să-ți setezi o limită de timp pentru internet sau pentru a te uita la ceva concret pe internet în loc de a naviga fără rost. Toate astea sunt bune și frumoase… dar nu merg suficient de departe, nu-i așa?

 

Deoarece dacă luăm în serios ideea că aceste instrumente au fost proiectate ca arme psihologice împotriva noastră, și că ne duc spre un viitor trasnhumanist, atunci ajungem rapid la o concluzie care ne dă fiori reci: de fiecare dată când pui mâna pe telefon, de fiecare dată când îți accesezi feedul de știri, de fiecare dată când răspunzi la notificările din social media, îți îndrepți o armă încărcată spre cap.

 

Sau, și mai rău, înghiți o mică parte de otravă. Una sau două doze nu fac mare rău. O mie te fac bolnav, dar probabil că te vei descurca. Doza fatală s-ar putea să fie mai departe. Iar dacă otrava este suficient de dulce, atunci, ca orice alt dependent, te vei convinge pe tine că este în regulă să o iei în continuare. La urma urmei, vom fi capabili să renunțăm înainte de ajunge la doza fatală, nu-i așa?

 

Și care este oricum alternativa? Să renunțăm pur și simplu la tehnologie? Este asta măcar posibil?

 

Acestea nu sunt întrebări retorice. Sunt întrebări reale cu răspunsuri care au consecințe foarte reale pentru viețile noastre. Și nu pun aceste întrebări din eter. Îmi câștig existența din mediul online. Viața mea se învârte în acest moment tocmai din volumul copleșitor de informații despre care scriu. Voi ști când să trag o linie și să încetez a mai folosi tehnologia înainte de a folosi un chip care se implantează în creier? Tu vei ști?

 

Simțiți-vă liberi să îmi spuneți că sunt mult prea teatral și că nu este nimic care să ne îngrijoreze. Dar data viitoare când vă veți căuta telefonul într-un moment de tăcere sau când veți da scroll fără rost prin feed având un gol interior, faceți o pauză pentru a vă gândi la acea senzație. Iar apoi încercați să lăsați telefonul jos.

 

@@@@

 

 

TALIBANIZAREA GÂNDIRII, de Theodore Dalrymple

 

 

„Domnule doctor, uneori mă simt ca acel băiețaș din poveste care și-a pus degetul ca să oprească o gaură imensă care se căsca într-un baraj de apă”, mi-a spus un pacient de-al meu.

 

E un rezumat destul de bun al felului în care mă simt în cea mai mare parte a timpului. Cert e că mulți oameni au o plăcere să se lamenteze, sau să fie vocea care strigă în pustie, mai ales dacă obțin și un câștig material din asta. Ajungi să depinzi, dacă nu chiar să iubești, ceea ce critici.

 

Din fericire pentru cineva ca mine, care are o minte îmbătrânită, ei – adică lumpenintelighenția – ne ridică mingea la fileu. Nu trebuie să gândești foarte mult înainte de a-i ataca. Cicero a spus-o cu mult timp în urmă – că nu există vreun lucru absurd care să nu fi fost spus de vreun filosof, ceea ce dovedește fără îndoială că absurditatea e o condiție umană veșnică, dar problema nu este dacă a existat întotdeauna absurditate, ci în ce proporție și cât de puternică a fost influența ei.

 

În Franța, un filosof contemporan, Alain Finkielkraut, tocmai a publicat o carte în care deplânge nu sfârșitul literaturii ca atare, cât sfârșitul sensibilității literare. El nu neagă că încă se mai scriu cărți bune, ba chiar se vând, dar literatura a încetat să mai formeze și să informeze gândurile tinerilor. Mințile lor s-au talibanizat, dacă pot spune așa, până într-acolo încât doar câteva principii (intersecționale) le domină gândirea. Dacă nu ar fi femeie și, de asemenea, dacă nu ar fi suedeză, micuța Greta Thunberg ar fi o excelentă talibană: toată energia electrică necesară pentru a asculta muzică ar putea fi economisită pentru a proteja biosfera și speciile pe cale de dispariție!

 

Un reprezentant al talibanilor a declarat pentru Reuters că talibanii nu au nicio intenție de a fi democrați, de a ține alegeri sau de a avea pluralism politic, iar sistemul lor politic va fi sharia. Bineînțeles că era mai degrabă o dovadă de naivitate din partea lui: presupunea că nu există decât o singură interpretare a shariei și, din acest motiv, nu ar putea exista niciun fel de opoziție sau dizidență în sânul talibanilor. Dar cel puțin exista o dorință de uniformitate totală: așa arată un reprezentant al vremurilor noastre.

 

Cum s-a ajuns la talibanizarea mentalității apusene? Cum se face de am ajuns în situația în care atât de mulți tineri au adaptat marea vorbă a lui Henry Ford, că poți avea orice culoare la mașină dorești câtă vreme este negru și susțin că doar opiniile corecte au dreptul să fie publice? Cum s-a ajuns că studenții din acele Madrasa occidentale cunoscute sub numele de universități au ajuns să copieze exemplul talibanilor care au distrus statuile de la Bamiyan?

 

Cea mai evidentă explicație este extinderea educației terțiare cu mult peste capacitățile celor care o primesc, astfel încât aceștia nu pot să tragă vreun profit mental, spiritual sau chiar vocațional. Departe de a le spori sofisticarea intelectuală, tipul acesta de educație le-o reduce sever. Numărul celor care au urmat cursuri de științe sociale și umanioare a explodat după anii 60, cu inevitabila golire pe care educația universitară o presupune. Ei nu rămân decât cu niște lentile distorsionante prin care văd lumea și își focalizează ura.

 

E adevărat că au fost înșelați: în mare, au fost păcăliți să se îndatoreze pentru a-și plăti șomajul. Politicienii, al căror creier este compus din centrii nervoși care există la șopârle plus sârmă au încurajat un număr tot mai mare de tineri să meargă la universitate în același fel în care propaganda sovietică obișnuia să se laudă cu o producție mereu în creștere de fontă. Într-o lume în care rezultatele procedurale sunt mai mai importante decât rezultatele reale, în care guvernele pun anumite ținte iar birocrații fac șmecherii pentru a le atinge, nu contează că studenții ies din universitate mai prost pregătiți decât au intrat.

 

Dacă ceea ce am auzit este adevărat (recunosc că lucrurile s-ar putea să nu stea chiar așa, deoarece toți informatorii mei sunt din același aluat), universitățile au ajuns să semene cu taberele de reeducare maoiste. Un profesor de filosofie de la Portland State University, Peter Boghossian, tocmai ce și-a dat demisia și exact din acest motiv. Dacă un profesor încearcă să spună adevărul, iar adevărul intră în conflict cu ultimele pietăți, atunci profesorul trebuie să-și caute o altă meserie.

 

E imposibil să spui care a fost momentul în care a început această degradare a sistemului nostru educațional (alt moment, desigur, decât acela în care Eva i-a dat un măr lui Adam), dar acum suntem în clipa în care profesorii de facultate înșiși sunt la fel de îndoctrinați ca studenți pe care îi îndoctrinează. În facultățile de artă nu poate exista o reîntoarcere la învățături precum tehnica desenului, deoarece profesorii nu au fost învățați acest lucru și, drept urmare, nu-l pot preda. Tot ceea ce pot face este să denigreze procedeul ca fiind retrograd și reacționar.

 

Talibanii au un minister pentru distrugerea viciului și promovarea (sau impunerea) virtuții. Cred că ar găsi mulți slujbași și, fără îndoială, chiar și călăi, în universitățile noastre. Producem cu miile. Bineînțeles că există unele diferențe: talibanii vor ca femeile să aibă cât mai mulți copii cu putință, în timp ce studenții noștri sunt atât de îngrijorați de soarta planetei încât cred că este imoral să ai copii. Nu vor face decât să consume, contribuind astfel la dispariția și mai multor specii de amfibieni. (Ca să spun drept, și mie îmi plac broaștele: le găsesc foarte frumoase).

 

Astfel s-a dus de râpă lumea și nu e cale de întoarcere. Dar cu toate acestea, în mod ciudat, încă mă bucur de viață și chiar reușesc să găsesc companii plăcute. Când merg într-o librărie, descopăr că se scriu chiar și astăzi mai multe cărți bune și interesante decât aș putea citi într-o sută de vieți. Din acest motiv mă simt ca băiețelul din povestea cu degetul.

 

Traducere de la TakiMag

 

Theodore Dalrymple este autorul volumului de eseuri „Cultura noastră: ce a mai rămas din ea”, apărut la Editura Contra Mundum.

 

 

 

@@@@@@@@@@

 

 

Nicusor Serban schimba tehnologia de crestere a viteilor : le da colostru cu sonda

 

 

Dupa o expeditie profesionala, cu alti crescatori, pe la cateva ferme din statul Wisconsin, SUA, Nicusor Serban si-a modificat tehnologia de crestere a viteilor.

 

 

Pana nu demult, proprietarul fermei Agroserv Mariuta, judetul Ialomita, lasa vitelul langa vaca timp de 24 de ore, ca sa suga colostru de 3-4 ori. Acum, il separa imediat dupa fatare. Si ii distribuie colostru cu sonda.

 

 

„Am adus la mine in ferma o noutate pe care am vazut-o in Wisconsin, unde am fost la scoala doua saptamani, cu reprezentantul societatii Schontal Schul. Am pornit de la ziua zero, cand se naste vitelul. Atunci, vitelul trebuie sa primeasca, in primele 6 ore, 5-6 litri de colostru pentru a-i asigura imunitatea. Precizez: nu sa suga liber de la vaca. Am o sonda cu care introduc direct pe esofag, in stomacul vitelului, 2,5 litri de colostru, in prima jumatate de ora, apoi alti 2,5 litri in urmatoarele 4 ore. Ii asigur astfel imunitatea transmisa de colostru. Eu am inceput sa fac aceasta operatiune. Mi-am cumparat pompa adecvata de-acolo.”

 

Prima imunizare a vitelului o provoaca prin vaccinarea vacii inainte de fatare.

 

Dupa fatare, taie buricul, il badijoneaza, apoi duce vitelul intr-o cusca dezinfectata, curata, cu paie proaspete, care are un bec cu infrarosii, pentru uscare. Este un mediu cu extrem de putini factori de stres si microbi. Fiindca acolo unde fata vaca nu e totdeauna foarte curat. Elimina astfel si stresul mamei la intarcare.

 

Vitelul sta in cusca 6 ore, primeste al doilea colostru cu pompa, dupa care merge in cuseta lui, unde va sta 50-60 de zile. Trece imediat pe lapte pasteurizat, adica o hrana fara germeni:

 

„Este demonstrat stiintific ca, dupa 12 ore, nici imunoglobulina nu mai trece din colostru in sange: filtrul este excelent. Nu e necesar sa mai dam colostru 3-5 zile, cum faceam noi. Mi-am cumparat deja pasteurizator.Si starea viteilor este mult mai buna. Le dadeam, pana acum, lapte praf si-i intarcam la 80-90 de zile. Se practica in toata Europa. Americanii folosesc pasteurizatorul si le dau viteilor numai lapte de vaca. In acest sistem, vitelul poate fi intarcat la 50-60 de zile. Se face deci o economie de lapte pentru o perioada de 20 de zile. Rezulta o economie de aproximativ 300 de lei pentru hranirea fiecarui vitel.”, spune fermierul

 

Socializarea treptata in cusete si furajarea ulterioara nu se modifica in ferma de la Mariuta.

 

Scurtarea perioadelor dintre fatari

 

Pentru a asigura o productie mai mare de lapte, deci un profit mai bun, fermierul aplica atent lectiile invatate peste Atlantic. Americanii au un management special pentru urmarirea vacii proaspat fatate. Au doua categorii de vaci extrem de atent cercetate:

 

– vacile inainte de fatare, cand acorda o atentie deosebita ratiei pentru ca vaca sa nu se ingrase, sa nu faca edem, sa fete usor, sa nu faca retentie etc.;

 

– vacile proaspat fatate, in primele 20-30 de zile: administrarea unor energizante foarte puternice in primele ore de dupa fatare, pentru a recupera energia pierduta la travaliu; administrarea unor substante care contin calciu pentru combaterea hipocalcemiilor; alte energizante, cum ar fi propilen-glicolul – 5 zile inainte si 5 zile dupa fatare.

 

Folosesc drojdii pentru a mentine flora abdominala, astfel ca vaca sa consume si sa poata prelucra din ce in ce mai multe furaje. Ea produce, dar trebuie sa manance ca sa nu fabrice lapte din rezervele corporale. Altfel, intr-o saptamana, nu se mai ridica.

 

„Toate aceste lucruri au influenta asupra primelor cicluri de dupa fatare, asupra eliminarii resturilor placentare, a lesiilor pentru curatarea uterului. Se evita astfel metritele si endometritele.”, explica Nicusor Serban.

 

Americanii au apoi niste sisteme de urmarire sau de inducere a caldurilor. Sunt tratamente hormonale ce asigura inseminarea pana la 90 de zile de la fatare.

 

Nicusor Serban spune ca o vaca da peste 50 de litri lapte pe zi, intra in calduri la un ciclu de doua ore :

 

„Daca in cele doua ore nu a vazut nimeni vaca, ne uitam la ea peste 21 de zile, la ciclul urmator. Cand tot doua ore vor fi pentru fecundare. Si in loc sa insamantam vaca la 90 de zile de la fatare, vom face inseminarea la 120, la 150, la 200 de zile. Si pierdem bani.”

 

Americanii au vaci care dau 100.000 de litri la 6 lactatii, deci nu se tem ca epuizeaza animalele. Crescatorul de la Mariuta era oricum mai aproape de ei prin performante. Omul clatina din cap :

 

„Eram aproape, dar ei nu vor sa stea pe loc. Daca ma duc iar la anul, sigur gasesc lucruri noi.”

 

I-a ramas gandul la sistemul fagure de racire si ventilare a aerului, la instalatia de cuantificat calitatea furajului – un sistem de site care verifica inainte si dupa masa ce si cum mananca vaca.

Cum să prevenim mortalităţile la păsările crescute în gospodăriile populaţiei; Masuri pentru prevenirea bolilor transmisibile la pasari; Masuri pentru prevenirea antraxului la animale; Guta la pasari

 

Pseudopesta aviară
Una din cauzele care produc pierderi prin mortalitate o constituie prezenţa pseudopestei aviare în efectivele de galinacee (găini, curci, fazani, bibilici etc.).

Prezenţa bolii într-un efectiv neimunizat antipseudopestos, este uşor de recunoscut prin aceea că într-un răstimp de o săptămână boala poate să ucidă, aproape în totalitate, păsările receptive (adică păsările nevaccinate).
De menţionat că această boală nu afectează palmipedele. Prevenirea mortalităţilor datorate prezenţei pseudopestei se realizează exclusiv prin vaccinare, care se aplică din timp păsărilor sănătoase. Pentru vaccinarea împotriva pseudopestei aviare la noi în ţară există, atât vaccinuri vii cât şi vaccinuri inactivate, care dacă sunt folosite sistematic previn, cu succes, pierderile prin mortalitate datorate evoluţiei acestei boli.
Dacă boala a debutat deja, trebuie ştiut că nu există tratament şi că vaccinarea păsărilor încă sănătoase este inutilă, deoarece din momentul administrării vaccinului şi până la instalarea imunităţii trebuie să treacă cel puţin 10-12 zile, interval în care păsările nevaccinate mor.

Holera aviară
O altă cauză a mortalităţilor o constituie evoluţia holerei aviare. Holera aviară, spre deosebire de pseudopestă afectează atât galinaceele cât şi palmipedele. Deşi există în comerţ vaccin contra acestei boli totuşi, vaccinarea contra holerei nu este foarte extinsă deoarece eficacitatea vaccinului nu este foarte bună.
Prezenţa holerei în efectivele de păsări se remarcă prin aceea că apar zilnic, sau aproape zilnic, mortalităţi care deşi numeric sunt neînsemnate, totuşi cumulate, în timp, pierderile devin substanţiale. Fiind o boală bacteriană, pentru prevenirea pierderilor datorate holerei se poate face tratament.
Tratamentul trebuie instituit cât mai precoce şi constă în administrarea de substanţe antibacteriene (oxitetraciclină, lincospectin, norflox, enrofloxacină etc.), în apa de băut, sau în furaje, pe durata a 5-7 zile, se va face pauză de o săptămână, după care tratamentul poate fi reluat încă o dată. Pentru o mai bună eficacitate, în terapie, se vor asocia şi produse care conţin aminoacizi şi vitamine.

Difterovariola aviară
O boală frecvent semnalată este difterovariola aviară, boală virală, care afectează galinaceele şi care se manifestă fie prin erupţii cutanate pe tegumentul capului (boala este cunoscută în popor sub denumirea de bube), fie prin prezenţa de pseudomembrane pe mucoasele capului (în cavitatea bucală, în sacii conjunctivali, în sinusuri).
Prezenţa acestei boli în efectiv, produce pierderi prin mortalitate relativ mici, dar virusul are acţiune imunosupresoare asupra organismului, fapt care predispune pasărea la contractarea unor infecţii banale, care în condiţiile unui organism sănătos nu s-ar exprima clinic. Şi această boală poate fi prevenită cu succes, prin vaccinare.
Vaccinarea se va face la păsări sănătoase şi este de dorit ca vaccinul să se administreze din timp (sfârşitul verii), pentru a preveni formele clinic manifeste de boală din sezonul de toamnă. Dacă deja boala evoluează se poate interveni terapeutic, doar pentru a grăbi trecerea prin boală.
În acest scop se vor administra produse antimicrobiene (pentru prevenirea complicaţiilor bacteriene) şi preparate cu vitamine şi aminoacizi pentru întărirea rezistenţei generale a organismului.

Alte cauze
În afara cauzelor enumerate mai sus, mai pot să apară pierderi prin mortalitate ca urmare a asocierii unor infecţii banale cu stări de parazitism, mai mult sau mai puţin intens. Stările de parazitism pot şi ele produce pagube în efectivele de păsări.
Pentru evitarea acestor pierderi se recomandă efectuarea la timp a tratamentelor antiparazitare, cu produse care să aibă în spectru atât viermii rotunzi (nematodele), cât şi viermii laţi (cestodele). În această perioadă, în efectivele de păsări, crescute în sistem tradiţional, ne confruntăm cu mai multe probleme, unele dintre acestea putând produce pierderi prin mortalitate, chiar foarte însemnate, dacă nu sunt luate măsuri din timp.

ANSVSA a dispus masuri suplimentare privind influenta aviara din Uniunea Europeana

Pana in acest moment Ungaria, Elvetia, Danemarca, Ungaria, Croatia, Germania, Olanda si Austria au notificat la Bruxelles existenta focarelor de gripa aviara pe teritoriul lor. In cazul Germaniei, Ungariei si Austriei au fost emise Deciziile Comisiei Europene privind zonele de restrictie sanitara veterinara in contextul evolutiei focarelor de influenta aviara inalt patogena a virusului H5N8.

Urmare a informatiilor primite de la Comisia Europeana si mesajele de alerta ale Organizatiei Mondiale pentru Sanatate Animala referitoare la situatia epidemiologica privind influenta aviara din Uniunea Europena, ANSVSA a intreprins urmatoarele masuri suplimentare pentru a preveni patrunderea bolii pe teritoriul Romaniei:

    • monitorizarea severa a comertului intracomunitar, verificarea tuturor transporturilor de pasari care vin din tarile unde, in ultima perioada, au fost diagnosticate focare de influenta aviara;
    • informarea medicilor veterinari oficiali zonali, medicilor veterinari de libera practica imputerniciti, precum si a operatorilor economici cu privire la situatia epidemiologica existenta;
    • s-a dispus respectarea cu strictete a conditiilor de biosecurite in fermele comerciale de pasari si in gospodariile populatiei, avand in vedere pericolul pe care il reprezinta migratia pasarilor salbatice ce se afla in plina desfasurare si rolul pasarilor salbatice „punte” (gugustiuci, vrabii, porumbei,etc) in difuzarea virusului gripal aviar;
    • informarea primariilor, fermierilor si a institutiilor ce detin responsabilitati in supravegherea pasarilor salbatic asupra evolutiei focarelor de gripa aviara din alte tari si a masurilor care trebuie respectate pentru a evita aparitia bolii;
    • s-a dispus intensificarea masurilor specifice privind gripa aviara in exploatatiile comerciale si revizuirea programelor de biosecuritate;
    • au fost notificate primariile sa dispuna interzicerea accesului palmipedelor (rate, gaste) la luciul de apa si sa informeze cetatenii asupra obligativitatii mentinerii pasarilor in gospodarie;
    • instruirea medicilor veterinari pentru asigurarea unei supravegheri sanitare veterinare continue privind influenta aviara si a respectarii legislatiei specifice;
    • controlul implementarii planurilor de biosecuritate la nivelul exploatatiilor comerciale avicole precum si corectitudinea desfasurarii activitatilor de comercializare a pasarilor vii si impunerea de restrictii si masuri corespunzatoare in cazul in care sunt depistate neconformitati;
    • verificarea si asigurarea permanenta a stocurilor de materii prime necesare laboratoarelor pentru executarea la timp a tuturor examenelor cerute din teritoriu si a stocurilor de materiale necesare pentru interventie in caz de necesitate,a echipamentelor de protectie si a starii utilajelor de dezinfectie la nivelul DSVSA-lor judetene.

Autoritatile veterinare competente de la nivel teritorial colaboreaza cu inspectoratele teritoriale de regim silvic si de vanatoare, cu asociatiile vanatorilor si pescarilor sportivi din Romania si cu Asociatia Ornitologica Romana, in scopul culegerii de date referitoare la speciile de pasari salbatice existente pe teritoriul Romaniei si la starea de sanatate a acestora.

Pe aceasta cale, ANSVSA recomanda cetatenilor:

    • anuntati, in cel mai scurt timp, medicul veterinar pentru orice caz de imbolnavire sau mortalitate la animalele din gospodarie!
    • respectati masurile dispuse de autoritati privind circulatia animalelor!

      Masuri pentru prevenirea bolilor transmisibile la pasari

      Dintre bolile, transmisibile, cu un inalt grad de periculozitate pentru efectivele de pasari domestice si salbatice, boli care genereaza pierderi economice importante datorita mortalitatii ridicate, a restrictiilor privind miscarea pasarilor vi si a produselor provenite de la acestea, cele mai grave sunt Gripa Aviara, Pseudopesta Aviara, Salmonelozele si alte boli infectioase, parazitare, sau tehnopatii specifice pasarilor crescute in hale inchise.
      Cu referire la Gripa aviara (Influenta Aviara) boala infectioasa a pasarilor cauzata de mutatia virusului gripal de tip A, subtipurile H5 si H7. Boala a fost descoperita acum mai mult de 100 de ani in Italia si s-a raspandit in intreaga lume, fiind predispuse la infectie cu gripa aviara toate specile de pasari domestice si salbatice.

      Pasarile migratoare (ratele salbatice, in mod special) sunt sursa naturala de gripa aviara, ele fiind si cele mai rezistente la infectiei. Pasarile domestice, inclusiv gainile si ratele, sunt deosebit de predispuse la epidemii de gripa aviara cu final fatal.

      Boala se manifesta prin tulburari digestive, respiratorii si nervoase, tabloul clinic fiind dependent de tipul de virus, specia de pasari, varsta si conditiile de intretinere.

      Pentru protejarea efectivelor de pasari receptive, avand in vedere informatiile actuale primite de la Comisia Europeana si mesajele de alerta ale Organizatiei Mondiale pentru Sanatate Animala cu referire la situatia epidemiologica privind influenta aviara din Uniunea Europena, sunt recomandate actiuni de supraveghere a bolii, prin:

        • stabilirea zonelor de risc pe culoarul raurilor, in localitatiile cu gospodarii care au contact cu luciul de apa si in jurul exploatatiilor comerciale cu pasari;
        • supravegherea clinica a starii de sanatate a pasarilor domestice si salbatice din zonele tinta;
        • informarea medicilor veterinari privind suspiciuni sau semne clinice de boala de catre detinatorii de exploatatii cu pasari;
        • respectarea cu strictete a conditiilor de biosecurite in fermele comerciale de pasari si in gospodariile populatiei, avand in vedere pericolul pe care il reprezinta migratia pasarilor salbatice ce se afla in plina desfasurare si rolul pasarilor salbatice „punte” (gugustiuci, vrabii, porumbei,etc) in difuzarea virusului gripal aviar;
        • inspectia permanenta, prin examen de laborator pe probe de sange, tampoane traheale si tampoane cloacale la pasarile migratoare din Delta Dunarii, la pasarile domestice din exploatatiile aflate in localitatile din judete cu risc crescut de contaminare, din zona trans-frontaliera si a pasarilor din import aflate in perioada de carantina;
        • supravegherea comertului intracomunitar si a importului cu pasari vii provenite din statele membre ale Uniunii Europene sau tari terte, in special a celor care vin din tarile unde, in ultima perioada, au fost diagnosticate focare de influenta aviara;
        • stabilirea de masuri pentru limitarea circulatiei pasarilor de curte in perimetrele exploatatiilor si informarea fermierilor asupra conditiilor de circulatie a pasarilor din exploatatiile comerciale.


      Pseudopesta aviara este o boala contagioasa cauzata de un virus, care afecteaza majoritatea pasarilor de curte (gaini, curcani, bibilici, fazani) de crescatorie (prepelite, strut, porumbei) sau salbatice (ciori, vrabii etc.).

      Contaminarea pasarilor se realizeaza prin nerespectarea masurilor de profilaxie generala igiena, microclimat, prin contact cu pasari domestice si salbatice bolnave, prin apa, furaje, sectretii fecale, imbracaminte umana contaminata.

      Boala apare dupa o incubatie scurta, de 3-10 zile si evolueazaa in 1-5 zile, rar mai mult. Semnele clinice sunt caracterizate printr-o stare generala grava, insotita de tulburari digestive, nervoase si respiratori. Pasarile sunt abatute, somnolente, fara pofta de mancare, cu creasta si barbitele cianozate. Sindromul respirator, este manifestarea clinica cea mai caracteristica pseudopestei si se traduce prin respiratie accelerata, dispneica si zgomotoasa, horcaitoare.

      Prevenirea si supravegherea bolii se realizeaza prin:

        • vaccinarea pe flux tehnologic a pasarilor crescute in exploatatiile comerciale si in campanii organizate, sau la solicitarea proprietarilor, a pasarilor din gospodariile populatiei, cu prioritate in zonele de protectie a fermelor de profil;
        • administrarea corecta a medicatiei specifice in functie de specie si categorie de varsta;
        • supravegherea bolii prin efectuarea exanenelor de laborator din probele recoltate conform procedurilor stabilite;
        • efectuarea de controale periodice in exploatatiile comerciale si la gospodariile populatiei, pentru verificarea starii de sanatate a pasarilor si a masurilor de biosecuritate si bunastare.

      Salmonelozele la pasari sunt boli infecto-contagioase produse de numeroase serotipuri de salmonele mobile (S. Enteritidis, S. typhimurium etc) care cauzeaza pierderi prin mortalitate, infecunditate si scaderea productiei de oua la toate speciile de pasari domestice si salbatice (rate, gaini, curci, fazani, canari, porumbei etc).

      Diagnosticul prezumtiv in salmoneloze se pune pe baza semnelor clinice si a datelor epidemiologice si se confirma numai prin examene complexe de laborator.

      Carnea si ouale (mai ales cele de rata) provenite de la pasarile infectate cu salmonele mobile constituie un permanent pericol pentru sanatatea publica, putand sa produca toxiinfectii alimentare grave la om.

      Programul de prevenire si combatere a salmonelozelor la pasari este canalizat pe doua directii, respectiv gaini ouatoare si pui de carne broiler, prin:

        • supravegherea clinica a efectivelor de de gaini ouatoare si a efectivelor de pui de carne crescute in exploatatiile comerciale;
        • supravegherea prin examene bacteriologice efectuate in laboratorul de diagnostic acreditat, stabilite pe un procent de probe recoltate din cadavre de la pasari moarte si fecale, conform programului stabilit prin programul anual.

      Coordonarea si implementarea eficienta a activitatiilor incluse in programele anuale pentru fiecare boala transmisibila specifica pasarilor se realizeaza in baza strategiilor stabilite, la nivelul autoritatilor sanitare veterinare centrale si locale, in colaborare cu crescatorii de pasari si alte autoritati sau institutii implicate

  • Controlul aparitiei celulitei de natura infectioasa la puii de carne

    Celulita are doua semnificatii: celulita comuna (acumularea grasimii subcutanate cauzata de obiceiurile alimentare, dereglari hormonale, etc.) si celulita de natura infectioasa. Celulita sau procesul infectios (PI) continua sa fie de multi ani o problema pentru cresterea broilerilor. Procentajul pasarilor afectate poate varia intre o minima normala 1-2% sau mai putin si o maxima de peste 10%. Problema apare cand pasarile sunt zgariate in cursul perioadei de crestere. Lipsa penajului poate fi un factor important, deoarece penele protejeaza pielea.

    Odata aparuta o zgarietura, bacteria invadeaza pielea si produce o plaga coagulata galbena difuza. Principala bacterie prezenta este E-Coli. Metodele eficiente de minimalizare a celulitelor includ modificari manageriale si nutritionale. Daca asternutul halei nu se scoate la sfarsitul seriei, trebuie schimbat cu altul proaspat, cu scopul de a minimaliza incarcatura bacteriana. Se vor monta de asemenea garduri pentru limitarea deplasarii pasarilor in interiorul halei. Se vor face eforturi pentru eliminarea surselor de zgomot ce pot provoca isterie. In cursul perioadei cu temperaturi ridicate trebuie redusa densitatea in hala. Intensitatea luminii trebuie redusa, pentru obtinerea unui efect linistitor asupra efectivului. Trebuie avut grija ca pasarile sa aiba permanent acces la apa si nutret. Trebuie verificat sistemul de ventilatie pentru oferirea unui confort optim pasarilor. Cand celulita este o problema, pot fi facute schimbari nutritionale. Nutretul trebuie sa fie suficient sau suprasuficient in aminoacizi cu sulf sau alte nutriente care influenteaza excitabilitatea. Metionina si sodiu trebuie, cu siguranta, sa fie corespunzatoare. Elementele nutritive cele mai benefice sunt vitamina E si zincul, putem spune ca suplimentele de zinc reduc frecventa PI.

    Celulita sau procesul infectios este o afectiune obisnuita in cresterea puilor de carne. Subdezvoltarea penajului din cauza carentelor nutritionale aratate mai sus sau hibrizilor cu dezvoltarea lenta a penajului face pasarile mai vulnerabile la zgarieturi in zona spatelui. Bacterii precum E.Coli invadeaza aceste zone si se formeaza un exudat galbui care duce la respingerea pasarilor de la procesare sau cel putin o curatie ce provoaca incetinirea procesului de productie in abator. Afectiunea era considerata a fi de tipul 1 si tipul 2. Prima era considerata o afectiune ombilicala aparuta la ecluziune. Ombilicurile umede ar permite patrunderea bacteriilor. Se considera ca cea mai buna cale de minimalizare a acestui tip de afectiune ar fi reducerea neregularizarii ecloziunilor si scaderea incarcaturii bacteriene in zonele de risc sporit, precum echipamentul de incubatie si zona de sortare a puilor. Metodele de ameliorare a uniformitatii ecloziunii includ colectarea frecventa a oualelor, minimalizarea clocitului, pastrarea oualor la temperatura constanta in depozit, incubarea oualor de aceeasi marime impreuna si metinerea unei igiene a incubatiei. In prezent, se considera ca cele mai multe celulite sunt provocate de tipul 2 sau de camp.

    Masuri pentru prevenirea antraxului la animale

     

    /

    Antraxul (carbunele sau dalac) este o boala infectioasa comuna omului si animalelor, fiind intalnita mai frecvent la paricopitate (bovine, caprine, ovine). Este produsa de de un bacil (Bacillus anthracis), care in mediul ambiant se transforma in spori, o forma de supravietuire a acestui microb, care ii confera o rezistenta inalta la actiunea factorilor mediului extern (razele solare, substantele dezinfectante) si care favorizeaza mentinerea focarelor telurice (teritorii cu sol contaminat cu spori) pe o perioada indelungata de zeci de ani si imbolnaviri la animale mai numeroase in primavara si in anii cu precipitatii abundente.
    Animalele se pot imbolnavii prin intermediul furajelor si a apei infectate, un risc major il reprezinta organele si tesuturile animalului bolnav sau care a murit de aceasta boala, inclusiv carnea, pielea, lana, oasele, coarnele, copitele.

    Omul se poate contamina in timpul ingrijirii animalelor bolnave, la sacrificarea si transarea lor, prelucrarea pielii si lanii, sau la contactul tegumentelor cu solul contaminat.

    Semnele clinice se manifesta prin hipertermie, precedata de tulburari generale, hiperemia mucoaselor, cordul pocnitor metalic, pulsul filiform, respiratia accelerata, dispneica, mersul oscilant, frisoane, hematurie, animalul prezinta scurgeri sanguinolente din orificiile naturale, cade in decubit, are contractii musculare, cu final letal.

    Rapiditatea evolutiei simptomelor este in functie de forma bolii, respectiv supraacuta, acuta sau subacuta, finalizata cu moartea animalului in cateva ore sau la 3 – 6 zile de la debutul infectiei.

    In cazul de suspiciune sau imbolnavire al unui animal, proprietarul are obligatia: 

      • sa solicite consultarea animalului /(animalelor, dupa caz) de catre medicul veterinar;
      • sa nu sacrifice a animalele bolnave fara permisiunea autorizata a medicului veterinar;
      • este interzis a fi intrebuintata in alimentatie, in scopuri tehnice, sau pentru comercializare carnea si produsele (pielea, lana, alte subproduse) provenite de la animalele bolnave;
      • utilizarea in activitate a hainelor de protectie (salopeta, sort, manusi, cizme etc);
      • gestionare corecta prin colectare, inlaturare si inactivare a deseurilor animaliere;
      • persoanele care au fost in contact cu animalul bolnav sau cu produsele provenite de la acesta, sa se prezine la medicul de familie pentru a solicita asistenta medicala de specialitate.

    Antraxul este o boala care se poate prevenii prin masuri profilactice care includ actiuni si responsabilitati din partea proprietarilorr de animale, a autoritatiilor locale, in colaborare cu serviciile sanitare veterinare, respectiv:

      • Sa se comunice medicului veterinar, la data producerii, miscarile survenite in efectiv prin fatari, cumparari, vanzari, mortalitati.
      • Sa permita medicului veterinar monitorizarea starii de sanatate a animalelor din proprietate si sa anunte cazurile de imbolnaviri sau de mortalitati la speciile pe care le au in exploatatie.
      • Sa implementeze normele de biosecuritate, normele de protectie si bunastare a animalelor din exploatatiile comerciale si exploatatiile din gospodariile populatiei.
      • Respectarea legislatia privind circulatia animalelor pe teritoriul local, national si in activitatea de import-export.
      • Sa efectuieze curatirea mecanica, dezinfectia adaposturilor si actiuni de deratizare, cu unitati si personal de specialitate.
      • Implementarea legislatiei cu privire la ecarisarea teritoriului si protectia mediului, prin utilizarea spatilor de colectare a cadavrelor si a deseurilor de origine animala ce nu sunt destinate consumului uman, in scopul distrugerii la unitatea Protan.
      • Interzicerea taierii animalelor in scopul comercializarii carnii sau produselor rezultate pentru consum public, in alte locuri sau spatii decat cele autorizate sanitar veterinar,solicitand medicului veterinar examenul de specialitate.
      • Sa asigure sprijinul personalului veterinar pentru efectuarea operatiunilor de vaccinare anticarbunoasa, pentru toate cabalinele, bovinele, caprinele si ovinele, dupa implinirea varstei de o luna, in campanile organizata o data pe an, inainte ca animalele sa fie scoase la pasunat, urmata de vaccinari de complectare pentru animalele sub varsta sau care nu au fost vaccinate in campania organizata.
      • Educatia sanitara a populatiei, a personalului care lucreaza cu animalele si consuma produsele obtinute de la acestea prin:
            • Informarea, ori de cate ori este cazul, cu teme din domeniile specifice privind sanatatea animalelor si siguranta alimentelor, avand ca surse mass-media sau consultari cu personal de specialitate;
            • achizitionarea alimentelor, in special carne, numai din spatii sau unitati inregistrate sanitar veterinar, evitand comertul ”stradal”;
            • evitarea consumului de produse si subproduse de origine animala necontrolate sanitar veterinar.

    Rezultatele controalelor nationale in sectorul carnii de pasare

    ANSVSA a desfasurat  o actiune la nivel national pentru a verifica modul in care operatorii din domeniu respecta conditiile sanitare veterinare referitoare la producerea carnii proaspete, a carnii tocate si a carnii preparate de pasare, destinate comercializarii catre consumatorul final, precum si a carnii de pasare separata mecanic.

    La nivelul fiecarei DSVSA judetene si, respectiv, a municipiului Bucuresti, au fost constituite echipe mixte (formate din reprezentanti ai Serviciului Control Oficial Siguranta Alimentelor, Serviciului Control Oficial Sanatatea Animalelor, Serviciului Antifrauda), care au efectuat controale oficiale in unitatile din sectorul carnii de pasare, pe intregul lant alimentar.

    In aceasta perioada au fost verificate 337 obiective: 205 exploatatii comerciale de pui de carne, 12 exploatatii comerciale de curcani, 52 de unitati de abatorizare a pasarilor si de transare a carnii de pasare, 55 de unitati pentru producerea carnii tocate, a carnii preparate si a carnii de pasare separata mecanic, precum si 13 centre de sacrificare a pasarilor la nivelul exploatatiilor.

    Deficientele constatate de inspectorii ANSVSA in urma controalelor au fost sanctionate prin aplicarea unui numar de 23 de sanctiuni contraventionale, care au insumat 77.920 de lei, si au fost acordate 23 de avertismente pentru deficiente minore, pentru care au fost stabilite termene de remediere.

    De asemenea, au fost emise 4 Ordonante de suspendare temporara a activitatii (OSA), pentru unitati din judetele:

      • Tulcea – o unitate autorizata pentru activitatile de transare carne, producerea de carne tocata, carne preparata, precum si pentru activitatea de procesare a carnii;
      • Ilfov – un centru de sacrificare pasari la nivelul exploatatiei si o exploatatie comerciala de crestere a pasarilor de tip A;
      • Municipiul Bucuresti – o unitate autorizata pentru activitatile de transare carne si producerea de preparata.

    Dintre neconformitatile sanctionate mentionam:

      • nerespectarea conditiilor de bunastare a pasarilor, in timpul transportului la abator si/sau in timpul sacrificarii;
      • nerespectarea frecventei de prelevare a probelor din asternut si fecale, din adaposturi sau hale, conform prevederilor Programelor Nationale de Control ale salmonelozelor zoonotice;
      • deficiente privind implementarea programelor de autocontrol, pentru stabilirea criteriilor microbiologice ale carnii proaspete, a carnii tocate, a carnii preparate si a carnii de pasare separata mecanic;
      • deficiente referitoare la certificarea pasarilor vii destinate abatorizarii si la modul de completare a documentului ce cuprinde informatii privind lantul alimentar;
      • nerespectarea normelor sanitare veterinare privind conditiile de temperatura in salile de transare a carnii de pasare;
      • nerespectarea frecventei de recoltare a probelor in scopul determinarii continutului de apa in carcasele de pasare;
      • nerespectarea normelor sanitare veterinare privind igiena si intretinerea spatiilor si a echipamentelor de lucru in unele unitati;
      • nerecoltarea de probe de sanitatie, in vederea verificarii eficientei dezinfectiei, in halele din anumite exploatatii comerciale de pui de carne si de curcani.

    Guta la pasari

    Guta este o disproteinoza caracterizata prin depunerea cristalelor de acid uric sau a sarurilor acestuia (urati) la nivelul articulatiilor (guta articulara) sau a seroaselor si viscerelor (cum ar fi guta viscerala). Termenul de guta deriva de la cuvantul latin „gutta” (picatura), crezand-use ca boala se datoreaza unei otravi care se scurge, picatura cu picatura in articulatii. Corelatia dintre acidul uric si guta nu a putut fi stabilita decat o data cu progresele biochimiei.
    Boala se intalneste la om, pasari, reptile, iepuri, purcei, vitei etc.Frecventa cea mai mare este la pasari, iar dintre acestea la gaini, rate, gaste, curci si mai rar la fazani si porumbei, atat la adulte cat si la tineret. Este mai frecventa la tineretul intre 1-40 de zile, putand adesea afecta pana la 50% din efectiv. Produce mari pierderi economice prin mortalitate dar mai ales prin intarzierea in crestere.

    Etiologie. Factorii incriminati in determinarea gutei sunt: excesul de proteine in ratie, sub-nutritia, excesul sau carenta in clorura de sodiu, frigul, schimbarile bruste de temperatura, starile de suprasolicitare insotite de cresterea catabolismului proteic, toxinele alimentare, cele micotice, medicamentoase, excesul de carbonat de calciu, carenta in vitamina A, lipsa apei de baut etc. Factorii etiologici mentionati mai sus pot actiona reducerea posibilitatilor de miscare datorita tulburarilor locomotorii, prin anorexie ce duce la un proces de autofagie cu formarea de cantitati mari de acid uric endogen, ca urmare a dezintegrarii proteinelor; prin tulburari circulatorii ce determina pierderea unei urini vascoase, concentrate, bogata in saruri de acid uric; prin tulburari ale organelor care intervin in formarea si eliminarea acidului uric. Guta renala este simptomul cel mai cel mai frecvent si precoce al urmarilor unei alimentatii carentate in vitamina A la puii. Un rol deosebit s-a acordat excesului de sare si lipsei de apa. Factorii determinanti sunt reprezentati de excesul de proteina in special de orgine animala (faina de carne, de peste). Chiar daca procentul de proteina animala nu este ridicat, daca amestecul nu este bine omogenizat exista posibilitatea ca o parte din pasari sa consume cantitati mari de proteina animala. Excesul de proteina la gainele outoare duce la aparitia gutei la embrioni. Guta poate avea origine endogena cand este produsa pe seama nucleoproteinelor proprii, ca urmare a unui proces de autofagie in cazul bolilor ce se insotesc de anorexie relativa, sau absoluta, sau a unor procese de histoliza intensa, consecutiva unor afectiuni ca leucoza, neoplaziile, procesele inflamatorii necrotice etc.

    Putem spune ca guta este o tulburare metabolica, insotita de uricemie si uraturie exagerata care duce la depunerea de acid uric sau saruri ale acestuia in organele interne sau in articulatii, blocand in primul rand tubii si caile de excretie renala. Depunerea de acid uric si urati duce la disfunctii si modificari morfologice ale organelor afectate, intalnindu-se mai frecvent: blocarea canaliculelor renale cu tulburararea excretiei renale; tulburarea activitatii cardiace (aritmii, insuficienta cardiaca), prin depunerea de acid uric in sacul pericardic si epicard; tulburari locomotorii si deformari osteoarticulare (schiopaturi, anchiloza) prin depunerea in articulatii, in masele articulare si periost. In guta articulara se intalnesc depuneri de urati si acid uric, albicioase-cretoase pe sinovie, cartilaje, ligamente care pot difuza si periarticular. Ca urmare a distrugerii cartilajului articular se poate ajunge la anchilozie. Sunt prinse mai frecvent articulatiile tarsiene, metatarsiene si interfalagiene. In guta viscerala se constata prezenta de depozite de culoare alba (urati), la nivelul rinichiului, uretelor, marilor vase, pe serosa pericardica, sacii aerieni, fata interna a sternului si in muschi. Leziunea cea mai caracteristica se afla in rinichi, unde de altfel se gasesc si depozitele cele mai bogate in urati. La puii de varsta de 1-40 de zile predomina nefroza gutoasa: rinichii sunt mariti in volum, uneori boselati, cu ureterele dilatate, albicioase, astfel incat apare un desen evident al ureterelor si canalelor renale. Aceste modificari pot fi insotite de congestie sau degenerescenta reanala.

    Asa cum am aratat, guta depinde de localizarea depunerilor diferindu-se o forma articulara sau o forma viscerala. Guta articulara se localizeaza mai ales la picioare si se traduce prin tumefactii articulare, difuze, dureroase in faza initiala, care se reduc apoi, manifestandu-se ca nodozitati putin sensibile, uneori fluctuante ce se pot deschide lasand un continut alb-cretos. Ca tulburari generale se inregistreaza slabire progresiva, stare de apatie si uneori diaree. Guta viscerala se manifesta prin semne clinice necaracteristice traduse prin inapatenta sau anorexie, indigestia gusei, enterita ce alterneaza cu constipatie, fecale urat mirositoare, cretoase, care murdaresc penajul, oua mari cu coaja varoasa. Tabloul clinic nu este surprins in toate cazurile, adesea pasarile fiind gasite moarte.

    In guta articulara diagnosticul se stabileste usor pe baza tulburararilor locomotorii si semnelor locale articulare. Diagnosticul in guta viscerala se stabileste mai ales pe baza examenului necropsic. In forma articulara, boala evolueaza cronic timp de mai multe saptamani, iar in guta viscerala evolutia este acuta, puii recent eclozionati sau pasarile adulte fiind gasite adesea moarte, fara a prezenta in prealabil semne clinice.

    Ca si profilaxie putem spune ca se bazeaza pe asigurarea unei alimentatii echilibrate in proteine, vitamine, clorura de sodiu si pe un aport suficent de apa. Prezinta mare importanta evitarea starilor de solicitare la pasari si subnutritia. Ca si tratament s-a folosit de-a lungul timpului administrarea de apa de baut de sulfat de cupru 0,5%, iodura de potasiu 4%, bicarbonat de potasiu 0,25%, bicarbonat de sodiu 5%. Pot fi utilizati deasemenea glucorticoizii, ACTH, vitamina C cum ar fi aureomicina 100g/tona nutret, in asociere cu drojdia de bere, administrate timp de 4 zile. Terapia medicamentoasa aplicata intregului efectiv de pasari in care s-a diagnosticat guta, este asociata obligatoriu de normalizarea alimentatiei (ratii echilibrate, aport suficient de sare de bucatarie, masa verde, morcovi, reducerea aportului proteic). Pasarile cu deformari articulare vor fi sacrificate.

    Recomandari pentru prevenirea, combaterea si limitarea efectelor infestatiei cu tantari

    Tantarii, fac parte din categoria de insecte care sunt considerate de departe cele mai periculoase, constituind o mare problema la nivel global, deoarece au un areal de raspandire foarte vast, sunt intalniti aproape peste tot, mai ales acolo unde exista si balti, lacuri, etc. In plan global exista mai mult de 3.000 de specii de tantari, fiecare avand particularitatile sale, respectiv sunt specii care nu consuma sange deloc, altii nu prefera sange uman, unele specii prefera sa se hraneasca seara, iar altele ziua.

    Avand sange rece, tantarilor in general le este greu sa traiasca la temperaturi scazute, doar daca iarna este blanda unele femele reusesc sa o petreaca fara probleme, insa activitatea cea mai intensa o desfasoara in perioada calduroasa a anului.

    Un tantar cantareste in medie 2,5 miligrame, lungimea corpului este intre 3, 5 – 5 mm, corpul are o constitutie fragila de culoare gri maronie, in torace sunt inserate trei perechi de picioare subtiri, acoperite de peri fini, o pereche de aripi inguste si lungi, precum si o pereche de aripi posterioare, mai reduse ca dimensiune, care servesc la stabilizarea acestuia.

    Masculii prezinta niste antene lungi, acoperite de peri aspri, trompa lor nu este facuta pentru a intepa, iar femelele au antene mai scurte si o trompa folosita la intepat.

    Femela tantar, dupa ce se hraneste cu sange depune 150 -300 de oua infasurate intr-un invelis special, lipicios, pe suprafata apei cu predilectie apa statatoare, baltoace, mocirle, iazuri sau jgheaburile acoperisurilor.

    Intregul ciclu evolutiv, cu durata de 2 – 3 saptamani, de la faza embrionara, faza larvara pana la pupa se desfasoara exclusiv in apa, tantarii adulti eclozeaza la suprafata apei si incep imediat sa zboare. In conditii favorabile, aceasta specie tinde catre o inmultire in masa, populatia lor cuprinzand un numar deosebit de mare de indivizi.

    Tantarii nu provoaca pagube alimentelor sau materialelor, dar sunt suparatori datorita zgomotului pe care il fac in timpul zborului, insa se regasesc in categoria agentilor daunatorilor pentru igiena si agenti importanti in transmiterea unor boli, unele extrem, de grave.

    Femelele se hranesc cu sange odata la 2 -3 zile, intepaturile lor avand efecte neplacute, prin aparitia in zona de contact de eriteme, pustii rosii si urticarie.

    Intensitatea intepaturilor la om depind de genele fiecaruia, de faptul ca imbracamintea mai inchisa la culoare, temperatura corpului si miscarea sunt lucruri care atrag tantarii. De asemenea exista o multime de compusi emanati de corpul uman, din care unii au capacitatea de a respinge tantarii, altii atragandu-i, in functie de secretiile si mirosul fiecarei persoane in parte, tantarii avand preferinte diferite, de la specie la specie.

    In general, intepaturile de tantar nu pun sanatatea in pericol, insa sunt extrem de deranjante, in unele cazuri se poate ajunge la situatii delicate prin provocarea de alergii prin iritarea zonei intepate care provoaca dureri.

    Cu toate acestea, tantarii sunt responsabili pentru un numar insemnat de decese inregistrate annual in intreaga lume, datorita bolilor raspandite de ei, cu predilectie in zona tropicala, cum este malaria, encefalita sau febra galbena si virusul West Nile (pe care il iau de la pasari si il transmit oamenilor scazand dramatic eficienta sistemului imunitar). Exista insa pericolul datorita incalzirii globale a climei, ca speciile care transmit aceste boli sa se raspandeasca tot mai mult din zona tropicala spre nord.

    La animale anumite specii de tantari sunt vectori pentru transmiterea, la rumegatoare, a Bolii limbii albastre, sau a Dermatozei nodulare contagioase, la caine Dirofilarioza, dar si alte boli care produc morbiditate si mortalitate ridicata la animale, precum si insemnate pierderi economice.

    Pentru limitarea actiunii nocive a acestor insecte asupra starii de sanatate a populatiei umane si animale, se impun aplicarea unor masuri de prevenire si combatere de ordin general si specifice prin care sa se limiteze posibilitatea de dezvoltare si raspandire a tantarilor, precum si lichidarea lor in zonele in care habiteaza.

    Recomandarile in acest context se refera la:

      • Identificarea zonelor favorabile dezvoltarii si inmultirii speciilor de tantari
      • Responsabilitatea autoritatiilor locale si a unitatiilor specializate privind efectuarea lucrarilor de amenajare si intretinere a raurilor, a lacurilor si a zonelor limitrofe acestora pentru a impiedeca baltirea apelor.
      • Efectuarea lucrarilor de defrisare a resturilor vegetale excesive din parcuri, zone de agrement cu luciu de apa, gradinile din spatiile intravilane, de pe suprafetele de pajisti naturale, etc.
      • Solicitarea de catre autoritatiile locale implicate, de catre populatia interesata, pentru asigurarea asistentei de specialitate prin ingineri agronomi, medici umani, medicii veterinari, prin unitati cu activitate in domeniu, pentru efectuarea dezinsectiilor in zone si spatii unde prezenta tantarilor este evidenta.
      • Respectarea procedurilor de dezinsectie prin:
          • folosirea de substante omologate din grupa de toxicitate II si IV, care nu sunt daunatoare omului si animalelor si care sunt verificate ca eficienta.
          • efectuarea dezinsectiei in doua etape, in prima etapa se urmareste exterminarea insectelor vii, urmarind ca la 18 – 21 de zile sa fie exterminate ouale si larvele de insecte.
      • Colaborarea cu medicii veterinari pentru efectuarea actiunilor sanitare veterinare, in special a tratamentelor antipartazitare si a dezinfectiilor, dezinsectiilor si a deratizariilor, in situatile in care aceste actiuni se impun.
      • Protejarea spatiilor prin plase de protectie si dupa caz folosirea unor aparate care emit ultrasunete pentru alungarea tantarilor.
      • Populatia sa se protejeze purtand imbracaminte adecvata, sa evite zonele cu baltiri, impadurite sau cu vegetatie inalta in special in perioada calda a anului.
      • Colaborarea permanenta cu alte autoritati judetene, responsabile, prin informari reciproce si actiuni comune pentru realizarea masurilor de prevenire si combatere a daunatorilor.
      • In situatii deosebite de infestatie masiva, de intepaturi cu reactii locale evidente, in special in zona globului ocular, in stari alergice, se recomanda apelarea la medici pentru interventii de specialitate.
      • Recenzie: „Ferma animalelor” – George Orwell

        Titlu: Ferma animalelor

        Autor: George Orwell

        Anul publicării:

        Categoria: literatura universală

        Număr pagini:

        Editura: Polirom

        Cînd animalele de la fermă își alungă stăpînul bețiv, toate sînt cuprinse de un zel colectiv. Fiecare muncește peste program, productivitatea crește și, pentru moment, toate gurile sunt sătule. Regulile de aur ale colectivității vor fi înscrise cu litere uriașe pe un hambar: toate animalele sunt egale, nici un animal nu va bea alcool, nu va purta haine, nu va dormi în pat, nu-și va ucide semenii. Dar nu va trece mult pînă cînd porcii vor prelua conducerea fermei și se vor bucura de toate privilegiile puterii. Punctul culminant al utopiei Ferma Animalelor poate fi înțeles fie și numai din ultima regulă care mai rămâne înscrisă pe hambar: „Toate animalele sunt egale, numai că unele animale sunt mai egale decât altele”.

        Părerea mea:

        O carte uimitoare prin ceea ce ascunde înăuntrul ei, prin mesajul și substanța ei…

        George Orwell a reușit, prin umor și bun gust, să transpună prin intermediul animalelor, o lume a hoției, a nedreptății și a divizării pe funcții. Mai pe scurt, ceea ce a însemnat totalitarismul.

        Sunt multe cărți pe acest subiect, însă aceasta mi se pare la îndemâna oricui, fiindcă, fiind alese ca personaje principale animalele, totul e trecut printr-un filtru mai mediocru, care nu e atât de complex.

        Totul începe cu revoluția animalelor, care nu mai suporta să fie sclavele oamenilor. Așadar, când îl alungă din casă pe stăpânul lor, în încercarea de a fi organizate și de a-și fixa în minte niște idealuri concrete, alcătuiesc o listă care doar se promite a fi respectată:

        CELE ȘAPTE PRECEPTE: 1. Oricine merge pe două picioare e dușman; 2. Oricine merge pe patru picioare sau are aripi e prieten; 3. Nici un animal nu va purta haine; 4. Nici un animal nu va dormi într-un pat; 5. Nici un animal nu va bea alcool; 6. Nici un animal nu va ucide un alt animal; 7. Toate animalele sunt egale

        La început, ca în toate începuturile, totul pare că merge conform planului: nu există diferențe între animale, toate muncesc în egală măsură pentru un trai mai bun, iar omul este dușmanul principal.

        Cu timpul însă, porcii sunt cei care se ocupă de bunul mers al lucrurilor, Napoleon ajungând liderul animalelor. El mi s-a părut întruchiparea perfectă a ceea ce însemna un lider ce promova regimul totalitar: prin vorbele sale captivante și inteligente, reușea să le manipuleze pe celelalte animale și să le facă să creadă că tot ceea ce se întâmplă este pe drumul cel bun al lucrurilor, prin tacticile sale reușea să le păcălească și să schimbe chiar și cele 7 precepte (din Nici un animal nu va ucide un alt animal le făcea să creadă că de la început a fost scris Nici un animal nu va ucide un alt animal fără motiv) și prin tot ce făcea dădea dovadă de siguranță de sine.

        Deși în unele momente confuze, animalele cădeau în plasa porcului, ba chiar ajungeau să-l venereze și să-i aprecieze înțelepciunea și inteligența.

        Despre el nu se mai vorbea niciodată simplu, cu Napoleon. Despre el se spunea întotdeauna, cu emfază, conducătorul nostru, tovarășul Napoleon, iar porcii se întreceau în a inventa pentru el titluri sforăitoare, de pildă: Părinte al Tuturor Animalelor, Teroare a Omenirii, Protector al Comunității Ovine, Prieten al Rățuștelor.

        Ele erau cele care munceau din greu pentru a avea rezultate, însă totul părea că se întâmplă datorită lui Napoleon. În fraza de mai jos, Napoleon mi s-a părut că ilustrează imaginea desăvârșită a lui Ceaușescu, atât cât am apucat eu să-l înțeleg și să-l cunosc prin intermediul istoriei:

        Fericirea cea mai durabilă, spunea el, consta în a munci din greu și a trăi din puțin.

        Porcii ajung să beneficieze de anumite privilegii care, nu numai că nu erau prevăzute la început, dar care dau dovadă de faptul că animalele sunt orice, dar numai egale nu.

        Tot cam pe atunci, s-a instituit regula ca, ori de câte ori un porc și un alt animal se întâlneau pe o cărare, acel alt animal să se dea la o parte, ca să treacă porcul; și, în plus, ca porcii să aibă privilegiul de a purta panglici verzi la cozi în zilele de duminică.

        Deși una dintre cele mai importante reguli era aceea de egalitate, aceasta, în urma punerii porcului pe cea mai înaltă funcție în fermă, ajunge să fie formulată astfel:

        Toate animalele sunt egale, numai că unele animale sunt mai egale decât altele.

         

        Poate că mulți cititori s-ar feri de această lectură, din dezinteresul față de politică, însă aici este vorba de mai mult de atât: cartea te pune pe gânduri, te face să înțelegi că, oricât se tinde la idealul egalității, niciodată nu va putea fi atins, te face să înțelegi tacticile de manipulare ale celor ajunși în funcții înalte, te face să te întrebi dacă nu cumva și tu ai fost păcălit la un moment dat.

        O recomand în special celor care vor să înțeleagă, prin viziunea unor animale ce nu sunt departe de imaginea unui om, ceea ce a însemnat totalitarismul și să observe tacticile de manipulare ale celor care, ajunși la putere, aspiră mai mult către binele lor, și nu către binele întregii societăți.

        Dacă vă hotărâți să citiți cartea, vă urez lectură plăcută! 

        Dacă vreți să comandați cartea, o găsiți aici, pe site-ul librăriei și anticariatului Târgul Cărții. Eu le mulțumesc din suflet pentru ocazia de a citi această carte minunată și vă îndemn să cumpărați cu încredere de la ei și să profitați de prețurile excepționale!

      • DE RASUL CURCII …Ion Iliescu va fi judecat în Dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990. Decizia instanţei, definitivă

        https://psnews.ro/ion-iliescu-va-fi-judecat-in-dosarul-mineriadei-din-13-15-iunie-1990-decizia-instantei-definitiva-600932/

         

          de Ionescu Ioana

         

         

        Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a confirmat, joi, redeschiderea urmăririi penale a lui Ion Iliescu în Dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990. Decizia instanţei este definitivă.

         

        ”Admite cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică. (…) constată legalitatea şi temeinicia ordonanţei nr.65/II/2/2021 din 11 noiembrie 2021 emisă de procurorul şef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică prin care s-a dispus infirmarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă la data de 10.10.2008 în dosarul nr. 1122/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică şi redeschiderea urmăririi penale în cauză”, este sentinţa pronunţată, joi, de magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

         

        De asemenea, Înalta Curte ”confirmă redeschiderea urmăririi penale în dosarul nr. 1122/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică”. ”Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul Iliescu Ion, în sumă de 313 lei, rămâne în sarcina statului. Definitivă. Pronunţată în camera de consiliu, astăzi, 2 decembrie 2021”, a mai transmis instanţa.

         

        În 8 mai 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis să retrimită Parchetului General Dosarul Mineriadei. Instanţa a constatat că sunt elemente în rechizitoriu care justifică restituirea dosarului la Parchetul General.

         

        Printre nereguli, se numără lipsa dispoziţiei de începere a urmăririi penale pentru faptele pretins comise de inculpaţii Iliescu Ion, Roman Petre, Voiculescu Gelu Voican, Măgureanu Virgil şi Florescu Mugurel Cristian în perioada 11-12 iunie 1990 ”sub aspectul nelegalităţii urmăririi penale efectuate în cauză după redeschiderea urmăririi penale în ceea ce priveşte comiterea infracţiunii de crime împotriva umanităţii în varianta normativă a uciderii unor persoane”, se arăta în sentinţa ÎCCJ.

         

        De asemenea, instanţa de judecată a identificat nulitatea mai multor acte de urmărire penală pe numele celor inculpaţi în dosar, astfel că a constatat nulitatea rechizitoriului întocmit în cauză. Totodată, a dispus excluderea tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a restituit cauza la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Parchetelor Militare.

         

        Instanţa a admis unele dintre solicitările de sesizare a Curţii Constituţionale, dar a respins altele. Magistraţii instanţei supreme au început, în februarie 2018, judecarea dosarului Mineriadei din 13-15 iunie 1990, în care au fost trimise în judecată, pentru crime împotriva umanităţii, 14 persoane, între care fostul preşedinte Ion Iliescu, fostul premier Petre Roman, fostul vicepremier Gelu Voican Voiculescu, fostul şef al SRI Virgil Măgureanu şi fostul lider sindical Miron Cozma.

         

        Preşedintele de atunci al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ), Cristina Tarcea, declara, în iunie 2017, că dosarul „Mineriadei”, care a ajuns spre judecare la ICCJ, ar putea dura cel puţin un an şi jumătate fără procedura de Cameră preliminară, având în vedere că sunt de audiat 1.500 de victime şi 600 de martori.

         

        În 13 iunie 2017, Parchetul Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie a anunţat că procurorii militari au finalizat cercetările în dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990 şi au trimis în judecată, pentru crime împotriva umanităţii, 14 persoane, între care fostul preşedinte Ion Iliescu, fostul premier Petre Roman, fostul vicepremier Gelu Voican Voiculescu, fostul şef al SRI Virgil Măgureanu şi Miron Cozma. Potrivit procurorilor, în zilele de 11 şi 12 iunie 1990 autorităţile statului au hotărât să declanşeze un atac violent împotriva manifestanţilor aflaţi în Piaţa Universităţii din Bucureşti, în acest atac fiind implicate, în mod nelegal, forţe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naţionale, Serviciului Român de Informaţii, precum şi peste zece mii de mineri şi alţi muncitori din mai multe zone ale ţării.

         

        Astfel, au fost trimişi în judecată: Ion Iliescu, la acea dată preşedinte al României şi preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională şi preşedinte ales al României, Petre Roman, prim-ministru al Guvernului interimar, Gelu Voican Voiculescu, viceprim-ministru, Virgil Măgureanu, director al Serviciului Român de Informaţii şi general în rezervă Mugurel Cristian Florescu, adjunct al procurorului general al României şi şef al Direcţiei Procuraturilor Militare, pentru infracţiuni contra umanităţii, prev. de art. 439 alin. 1, lit a din Codul Penal (uciderea unor persoane) – 4 acte materiale, art. 439 alin. 1 lit. g (vătămarea integrităţii fizice sau psihice a unor persoane) – 1.388 de acte materiale şi art. 439 alin. 1 lit. j (vătămarea integrităţii fizice sau psihice a unor persoane) – 1250 de acte materiale.

         

        De asemenea, au fost trimişi în judecată amiralul în rezervă Emil Dumitrescu, la data săvârşirii faptelor, membru al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională şi şef al Direcţiei Generale de Cultură, Presă şi Sport din cadrul Ministerului de Interne, pentru infracţiuni contra umanităţii, prev. de art. 439 alin. 1, lit. g (1388 de acte materiale) şi art. 439 alin. 1 lit. j (1250 de acte materiale) din Codul penal, cu aplicarea art. 439 alin. 1 art. 5 alin. 1 din Codul penal, Cazimir Ionescu, vicepreşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, Adrian Sârbu, la acea dată şef de cabinet şi consilier al primului ministru, Miron Cozma, preşedinte al Biroului Executiv al Ligii Sindicatelor Miniere Libere „Valea Jiului”, Matei Drella, lider de sindicat la Exploatarea Minieră Bărbăteni, Cornel Plăieş Burlec, ministru adjunct la Ministerul Minelor, pentru infracţiuni contra umanităţii, prev. de art. 439 alin. 1, art. 439 alin. 1 lit. g (856 de acte materiale) şi art. 439 alin. 1 lit. j (748 de acte materiale) din Codul penal.

         

        În dosarul Mineriadei, procurorii militari i-au trimis în judecată şi pe generalul în rezervă Vasile Dobrinoiu, comandant al Şcolii Militare Superioare de Ofiţeri a Ministerului de Interne, colonel în rezervă Petre Peter, comandant al Unităţii Militare 0575 Măgurele, aparţinând Ministerului de Interne, pentru infracţiuni contra umanităţii, prev. de art. 439 alin. 1 lit. g (431 de acte materiale) şi art. 439 alin. 1 lit. j (431 de acte materiale) din Codul penal şi Alexandru Ghinescu, director al I.M.G.B., pentru infracţiuni contra umanităţii, prev. de art. 439 alin. 1 lit g (5 acte materiale).

         

        Conform procurorilor, în zilele de 11 şi 12 iunie 1990, autorităţile statului au hotărât să declanşeze un atac violent împotriva manifestanţilor aflaţi în Piaţa Universităţii din Bucureşti, care militau în principal pentru adoptarea punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara şi îşi exprimau, în mod paşnic, opiniile politice în contradicţie cu cele ale majorităţii care forma puterea politică la acel moment. În acest atac au fost implicate, în mod nelegal, forţe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naţionale, Serviciului Român de Informaţii, precum şi peste zece mii de mineri şi alţi muncitori din mai multe zone ale ţării, arătau procurorii.

         

        Ei menţionau că atacul a fost pus în practică în dimineaţa zilei de 13 iunie 1990, având următoarele consecinţe: moartea prin împuşcare a patru persoane (fapte ce constituie tot atâtea acte materiale ale infracţiunii), vătămarea integrităţii fizice sau psihice a unui număr total de 1.388 de persoane (fapte ce constituie tot atâtea acte materiale ale infracţiunii) şi privarea de dreptul fundamental la libertate, din motive de ordin politic, a unui număr total de 1.250 de persoane.

         

        În cadrul acestei acţiuni, peste două sute de persoane au fost ridicate şi transportate la o unitate militară a Ministerului de Interne din localitatea Măgurele, unde au fost reţinute până în după amiaza aceleiaşi zile, când au fost lăsate să plece, după o cercetare sumară, iar concomitent s-a pătruns în forţă, fără drept, în sediul Institutului de Arhitectură şi al Universităţii din Bucureşti, fiind percheziţionate mai multe birouri, persoanele aflate în incintă fiind evacuate prin acte de violenţă.

         

        „Conform hotărârii luate de către preşedintele Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, primul-ministru al Guvernului României, viceprim-ministrul, conducători ai instituţiilor de forţă, precum şi de către persoane din conducerea Frontului Salvării Naţionale, în Piaţa Universităţii au fost aduşi muncitori de la Întreprinderea de Maşini Grele Bucureşti, coordonaţi de directorul acesteia. Muncitorii s-au manifestat violent, agresând fizic persoanele întâlnite în zona Institutului de Arhitectură, după care au ocupat Piaţa Universităţii împreună cu forţele de ordine, pentru a împiedica revenirea manifestanţilor. Acţiunile întreprinse de autorităţile statului au generat o ripostă violentă din partea opozanţilor, astfel că au fost incendiate sediile Poliţiei Capitalei, Ministerului de Interne, Televiziunii Române şi Serviciului Român de Informaţii„, notau procurorii.

         

        Anchetatorii mai spuneau că s-a făcut uz de armă cu muniţie de război de către forţele de ordine, în aceste împrejurări fiind împuşcate mortal patru persoane, iar alte trei au fost rănite, de asemenea, prin împuşcare.

         

        Represiunea autorităţilor a continuat în zilele de 14 şi 15 iunie 1990, printr-un atac sistematic desfăşurat împreună cu minerii şi muncitorii din mai multe judeţe ale ţării, care deveniseră o adevărată forţă de ordine, paralelă cu cele recunoscute şi organizate potrivit legii. În acest context, minerii aduşi în Bucureşti au devastat sediile partidelor politice nou înfiinţate sau reînfiinţate după Revoluţia din decembrie 1989 şi care se aflau în opoziţie. De asemenea, au agresat locuitori ai Bucureştiului şi alte persoane având legătură cu manifestaţiile din Piaţa Universităţii, imaginile cu actele de violenţă comise de mineri pe străzile oraşului fiind mediatizate în întreaga lume.

         

        „Aceste evenimente au fost urmarea actelor de diversiune şi manipulare a opiniei publice de către autorităţile statului reprezentate de către inculpaţi, care au prezentat manifestaţiile din Piaţa Universităţii într-un mod distorsionat şi au acreditat ideea că ele sunt determinate de o aşa-zisă ”rebeliune de tip legionar”. Manifestanţii care îşi exprimau opiniile politice au fost prezentaţi ca persoane cu ocupaţii infracţionale, „elemente extremiste, reacţionare”, fiind etichetaţi de preşedintele ales al României ca fiind ”golani”.

         

        Persoanele care au fost ridicate din Piaţa Universităţii, împreună cu altele considerate ca având legătură cu manifestaţiile, au fost duse cu forţa în cazărmi aparţinând Ministerului de Interne, fiind private de libertate într-un mod nelegal şi în spaţii total improprii pentru deţinerea unor persoane. Privarea de libertate fără forme legale a acestora a durat până cel mai târziu pe data 21 iunie 1990. (…) obiectul acestei cauze îl constituie faptele comise începând cu luarea hotărârii de a lansa atacul îndreptat împotriva populaţiei civile, până la punerea în libertate a ultimei persoane private de libertate în mod nelegal„, mai arătau anchetatorii.

         

        În acest dosar au fost audiate 46 de persoane având calitatea de inculpat sau suspect, 1.388 de persoane vătămate, 146 de succesori ai victimelor şi 589 de martori, fiind emise circa 2.300 de citaţii. Dosarul Mineriadei are 413 volume, iar rechizitoriul întocmit în acest caz are 2.000 de file.

         

         

Adauga un comentariu

You must be logged in to post a comment.