Aroma purificatoare  si invioratoare a isopului , are un efect inviorator  asupra psihicului,vindecind  afectiuni si tulburari  extrem de diverse, de la depresiile usoare , pana la nevrozele sau chiar psihozele grave.

Forme de utilizare ale isopului

Pulberea

Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica a partilor aeriene uscate ale plantei, urmata de o cernere (prin sita pentru faina alba) pentru indepartarea resturilor nemacinate. Se ia o jumatate de lingurita, de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol, cu putina apa.

Maceratul la rece

Se pune o lingurita de planta maruntita intr-un pahar de apa si se lasa la temperatura camerei, sa macereze de seara si pana dimineata, cand se filtreaza. Se beau 1-2 pahare pe zi, pe stomacul gol, de regula inainte de masa.
Cateva recomandari terapeutice ale isopului

Astm, bronsita – se administreaza o jumatate de lingurita rasa de pulbere de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul dureaza minimum doua saptamani si are efecte antiinfectioase puternice, decongestioneaza traiectul respirator, amplifica imunitatea.

Arsuri la stomac, gastrita, gaze intestinale – se consuma maceratul la rece de isop: 2-3 pahare administrate pe parcursul unei zile, inainte de mesele principale si imediat dupa ele. Contra balonarii, se ia pulberea – cate un sfert de lingurita, inainte de masa.

Depresie, astenie, nevroza astenica – se consuma zilnic o jumatate de litru de macerat de isop indulcit cu miere. Tratamentul dureaza minimum 21 de zile si are o actiune tonica psihica, favorizeaza concentrarea si ajuta la eliminarea gandurilor negative (de altfel, chiar in Biblie se mentioneaza rolul de purificator al psihicului pe care il are isopul).

Adjuvant in schizofrenie – se administreaza, pe parcursul unei zile, doua-trei pahare de macerat la rece de isop, in cure de 2 saptamani, cu o saptamana de pauza. In medicina populara, se spune ca isopul, fiind o planta sfanta, tamaduieste sau macar alina toate bolile sufletului, chemand ajutorul ingerilor si al lui Dumnezeu.

Adjuvant in boala canceroasa si in ciroza hepatica – se ia, cu un sfert de ora inainte de masa, un varf de cutit de pulbere sau un sfert de pahar de macerat la rece, obtinut din isop. Aceasta planta are calitatea de a inhiba reflexul vomitiv, de a reda apetitul si de a induce chiar o stare de buna dispozitie, fiind un imens ajutor in bolile grave.

Vindeca infectiile

Isopul, celebra plantă din Psalmii lui David, care în limba greacă înseamnă „plantă sfântă”, este folosit ca plantă ornamentală, dar şi vindecătoare.  Dacă aveţi probleme cu plămânii sau cu tubul digestiv, apelaţi cu încredere la tratamentele cu isop, pe care fitoterapeuţii vi le recomandă. Isopul previne şi vindecă infecţii ce se formează la nivelul gâtului, tusea, guturaiul, bronşitele şi problemele cu sinusurile. De asemenea, este bine să administraţi praf de isop, pentru a se crea o acţiune laxativă, ce vindecă mucoasa intestinală.

Combate anemia 
Substanţa amară (hisopina) ce se găseşte în isop conţine multe minerale, extrem de eficiente organismului, cum ar fi: calciu, sodiu, fosfor, fier, cupru, sulf, mangan, aluminiu etc., elemente fără de care am fi anemici.

Un bun antibiotic 
Acţiunea antiseptică l-a făcut remarcat încă din antichitate, fiind un excelent antibiotic, tonic-astringent şi cicatrizant în acelaşi timp. Pe vremuri, oamenii consumau isop ori de câte ori se confruntau cu o infecţie în organism. Chiar şi în zilele noastre, unii fitoterapeuţi ne recomandă să nu recurgem întotdeauna la antibioticele clasice, ci să ne însănătoşim cu ajutorul plantelor. De asemenea, isopul este un bun sedativ, acţionând benefic asupra sistemului nervos central, dar şi a centrului respirator, curăţă ficatul şi plămânii.

Stopează durerile de dinţi 
„Planta sfântă” este multifuncţională: stimulează pofta de mâncare, reglează funcţiile digestive, stopează durerile de dinţi, micşorează tensiunea arterială şi scade fragilitatea capilarelor. De asemenea, ameliorează durerile reumatice. Dacă reţineţi apă în organism, isopul va favoriza eliminarea acesteia, purificând ficatul. Beţi cel puţin o cană cu infuzie de isop pe zi şi nu veţi mai avea probleme cu reţinerea toxinelor sau a apei în organism.

 
Detoxifică organismul Pentru a trata afecţiunile prezentate mai sus şi pentru a detoxifica organismul, se poate lua câte un vârf de cuţit de praf de plantă de trei ori pe zi. Se va ţine sub limbă timp de cinci minute, după care se va înghiţi cu puţină apă. Praful se găseşte în magazinele cu profil naturist şi se administrează, de regulă, la indicaţiile fitoterapeutului.  Pentru a face o infuzie de isop puneţi o linguriţă cu plantă mărunţită în 250 ml apă clocotită, după care acoperiţi zece minute. Strecuraţi şi consumaţi maximum patru căni pe zi.

Încercaţi pe cât posibil să înlocuiţi cafeaua cu ceai, indiferent de aroma aleasă.   În ceea ce priveşte tinctura de isop, aveţi nevoie de 50 g plantă mărunţită în care să adăugaţi 250 ml alcool alimentar, preferabil de 70°. Lăsaţi la macerat timp de 15 zile, dar agitând recipientul în fiecare zi. Cu cât mai des agitaţi, cu atât mai eficient se va prepara compoziţia. Trebuie neapărat să strecuraţi, după care să administraţi câte o linguriţă diluată de trei ori pe zi sau doar ocazional, când aveţi de-a face cu afecţiuni minore.

Precautii si contraindicatii la isop

In cazul persoanelor care sufera de epilepsie, nu se vor administra mai mult de doua grame de isop pe zi, iar un tratament cu isop nu va dura in aceste cazuri mai mult de doua saptamani, cu o saptamana de pauza.
In cazul bolilor respiratorii, isopul nu va fi folosit in fazele congestive extreme.

Ceai de ISOP

Isopul face parte din familia Lamiaceae, fiind o plantă erbacee, perenă, heliofilă, rezistentă la ger şi la secetă, cu frunze liniar-lanceolate şi flori violacee. Originară din zone care se întind din estul Mării Mediterane şi până în Asia Centrală, a fost introdusă în America cu aproximativ 100 de ani în urmă. Este o plantă cu o aromă proaspătă, înviorătoare, folosită de mii de ani în terapie, fiind pomenită şi în Biblie, în psalmii lui David, făcând parte dintre plantele considerate sfinte. Se mai numeşte cimbru cel bun, cimbru de grădină, culecel bun, etc.

Actiuni:

INTERN:

Bronhodilatator, antiastmatic, anticataral, expectorant, antispastic, tonic respirator, tonic digestiv, stomahic, carminativ, antilitiazic biliar, vasodilatator, antihipertensiv, reduce fragilitatea vaselor capilare, antiviral (asupra virusului Herpes simplex).

EXTERN:

Antiseptic, cicatrizant, antiherpetic.

Contribuie la:

– reducerea spasmelor care apar la nivelul tractului respirator

– menţinerea sănătăţii arborelui bronşic

– funcţionarea normală a digestiei

– menţinerea tensiunii arteriale în limite normale

– protejarea vaselor capilare sanguine.

Indicatii:

INTERN:

Se utilizează ca adjuvant în: astm bronşic, bronşită astmatiformă, bronşită catarală, bronşite acute şi cronice, tuse spastică, tuse productivă, meteorism (balonare), indigestie, calculi biliari, hipertensiune arterială, fragilitate capilară, insuficienţă venoasă cronică, herpes.

EXTERN:

Se utilizează ca adjuvant în: răni superficiale şi herpes.

Precautii:

La copii se administrează pe perioade scurte de maxim 7-10 zile. Dozele se adaptează în funcţie de vîrstă şi greutate (de obicei se utilizează ¼ pînă la ½ din doza adultului).

Contraindicatii:

Sarcină, alăptare, epilepsie, copii mici, alergie la isop.

Administrare:

INTERN:

– pulbere – planta se macină fin cu o râşniţă electrică. Se ia o linguriţă rasă de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15 min., după care se înghite cu apă.

– macerat la rece – se prepară din 2 linguriţe cu plantă adăugate la 250 ml de apă, se menţine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează 3 căni cu macerat pe zi, cu 30 de min. înainte de mese.

– infuzie – se prepară din 2 linguriţe cu plantă adăugate la 250 ml de apă clocotită, se menţine timp de 15 min. la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează 3 căni cu infuzie pe zi, cu 15 min. înainte de mese.

EXTERN:

– în răni superficiale şi herpes se utilizează sub formă de cataplasme aplicate local, care se obţin astfel: 1-2 linguri cu pulbere fin măcinată se amestecă cu apă caldă astfel încât să formeze o pastă care să poată fi aplicată extern. Deasupra se aplică un pansament ocluziv, care să poată menţine cataplasma la locul afectat minim 3 ore.

Ingrediente:

Isop (Hyssopus officinalis)- părţi aeriene.

 Smirna

Este rasina unui mic arbore (Commiphora myrrha) cu ramurile ceruite si cu spini mari, care creste pe tarmurile desertice ale Marii Rosii. Inzestrata cu o mireasma speciala si cu proprietati vindecatoare exceptionale, smirna a fost unul dintre darurile pe care cei Trei Magi de la Rasarit le-au adus pruncului Iisus, in noaptea sfanta a Nasterii Sale. Ce are atat de special aceasta planta, incat sa fie vrednica de a deveni un dar pentru Mantuitor? In primul rand, parfumul sau, despre care se crede inca din Antichitate ca indeparteaza toate ispitele si gandurile negre, predispunand sufletul la rugaciune si la meditatie. Smirna este in traditia multor popoare crestine simbolul cuminteniei, infranarii si intelepciunii. Chiar in traditia populara romaneasca exista expresii de genul: „Sa stai cuminte smirna” sau „A tacut smirna”, care ilustreaza foarte bine valentele psiho-spirituale cu care este investita aceasta rasina, adusa de pe taramurile pe care a pasit Iisus, impreuna cu apostolii Sai.

Forme de utilizare ale smirnei

Tinctura

Zece grame de smirna se lasa vreme de sapte zile sa se dizolve in 100 de ml de alcool alimentar de 90 de grade, intr-un borcan inchis ermetic. Dupa trecerea acestui interval de timp, preparatul se poate utiliza, administrandu-se intern o lingurita diluata in jumatate de pahar de apa, de 2-3 ori pe zi.

Infuzia

1-2 bobite de smirna se pun intr-un pahar de apa clocotita si se lasa vreme de o jumatate de ora. Smirna nu se va dizolva in apa, ci se va topi si va pluti la suprafata, in schimb va imprumuta aroma si ceva din proprietatile sale terapeutice apei. Se vor administra 1-3 lingurite din aceasta infuzie, de 2-3 ori pe zi.

Fumigatia

Pe o tabla incinsa la foc (poate fi pusa pe un ochi de aragaz sau deasupra unei lumanari) se pune o bobita de smirna, care va incepe sa fumege, raspandind in incapere un miros specific. Daca rasina se aprinde, o vom stinge, intrucat flacara o va mistui impreuna cu substantele sale aromate, fara ca acestea sa se difuzeze in aer. In schimb, daca este lasata sa arda mocnit pe tabla incinsa, fumul care se va raspandi lent in incapere, de la bobita de smirna (care nu trebuie sa fie mai mare ca o aluna), va inmiresma atmosfera pentru o perioada de cel putin o ora, exercitandu-si efectele terapeutice.

Cateva recomandari terapeutice ale smirnei

Guturai, gripa, bronsita – se ia de 3-4 ori pe zi o lingurita de tinctura de smirna, diluata intr-un pahar de apa. Acest preparat amarui si puternic aromat este un antimicrobian puternic, scade febra, combate extrem de eficient starile de greata si durerile de cap care apar in starile gripale. De regula, un tratament dureaza sapte zile, dar se poate prelungi pana la doua saptamani.

Oboseala, astenie – se iau 20-30 de picaturi de tinctura de smirna, diluate in putina apa, de 4-6 ori pe zi. Smirna are efecte invioratoare puternice, stimuland circulatia cerebrala si favorizand activitatea intelectuala.

Stari de neliniste, agitatie psihica, incapacitate de concentrare – se fac fumigatii cu smirna in locul in care dormim sau, daca este posibil, chiar in camera de lucru. Parfumul deopotriva patrunzator si fin al smirnei actioneaza asupra unor terminatii nervoase ale organului olfactiv, avand efecte tonice psihice, eliminand anumite tensiuni emotionale si calmand impulsurile necontrolate venite din subconstient.

Indigestie, balonare – se iau 2-3 lingurite de infuzie, cu un sfert de ora inainte de a manca si la cateva minute dupa ce am mancat. Acest preparat are efecte stimulente puternice asupra digestiei, pe care o normalizeaza.

Sensibilitate la raceli (infectii respiratorii) – vom face fumigatii in camera in care dormim, in perioada in care ne simtim predispusi la raceala. Substantele volatile care vor fi raspandite astfel in atmosfera incaperii au efecte imunostimulente si antiinfectioase.

Circulatie periferica deficitara (maini si picioare reci) – se vor face frictionari energice al mainilor si picioarelor, cu infuzie concentrata de smirna (obtinuta din 3-4 bobite din aceasta rasina, la o jumatate de pahar de apa).

Precautii si contraindicatii ale smirnei

In primul rand, nu va fi folosita intern decat smirna procurata din magazinele si farmaciile naturiste, despre care se spune explicit pe ambalaj ca poate fi administrata pe cale orala. In momentul de fata, se gasesc multe produse vandute drept smirna, dar care au, pe langa rasina naturala, multe alte adaosuri sintetice, extrem de daunatoare pentru organism.
Smirna nu va fi folosita intern de catre femeile gravide, intrucat poate conduce la aparitia contractiilor specifice nasterii.

Tamaia

Este, de asemenea, o rasina obtinuta dintr-un arbust (Boswelia sacra) care creste in Orientul Mijlociu (Liban, Iordania, Israel). Alaturi de smirna, a facut si ea parte din darul adus de misteriosii Crai de la Rasarit lui Iisus, la nastere. In prezent, constituie un element de baza in ritualul crestin-ortodox, fumul sau sfintind locurile, alungand demonii, purificand mintea si spiritul. In medicina populara si in cea manastireasca romaneasca, este un pretios leac magic, cu virtuti de protectie si de exorcizare. Se spune ca o bucatica de tamaie sfintita tinuta la gat apara de deochi, de blestem, de ispitele Necuratului, de boli si de toate relele. De fapt, binecunoscuta zicala romaneasca: „Fuge ca dracu de tamaie” ilustreaza cat se poate de bine eficienta acestui remediu magic.

Forme de utilizare ale tamaiei- sunt aceleasi ca la smirna, adica: tinctura, infuzia si fumigatia, iar modul de preparare si administrare este, de asemenea, identic.

Cateva recomandari terapeutice ale tamaiei

Laringita, tuse, raceala – se iau zilnic 20-30 de picaturi de tinctura de tamaie, diluate in jumatate de pahar de apa. Suplimentar, se face gargara cu infuzie de tamaie, care are puternice efecte antiinflamatoare si antiinfectioase.

Pietre la rinichi – dimineata, la orele 8 si la orele 11, se ia cate o lingurita de tinctura de tamaie diluata intr-un pahar de apa plata sau de izvor. Tratamentul dureaza 2-3 saptamani si se repeta de cate ori este necesar.

Inflamarea sanilor – se pun pe zona afectata comprese cu infuzie de tamaie, comprese care se vor tine vreme de 1-2 ore pe zi. Aceasta rasina are efecte cicatrizante si antiinfectioase puternice, fiind si un foarte bun antiinflamator extern.

Anxietate (stari de teama fara motiv aparent) – se face in dormitor o fumigatie cu tamaie, inainte de a ne culca. Parfumul tamaiei linisteste gradat psihicul, intensifica elanul devotional, ajutandu-ne sa ne rugam cu putere inainte de culcare, ceea ce ne va ajuta sa dormim lin si sa ne trezim intr-o stare de calm. Tratamentul are efecte in timp, si de aceea trebuie facut cu perseverenta, vreme de macar sase luni.

Adjuvant in psihozele si nevrozele grave – se fac, de asemenea, fumigatii in camerele de culcare ale celor afectati. Este un stravechi leac de medicina monahala, care si-a aratat nu o data eficienta, mai ales asociat cu celelalte modalitati de tratament.

Precautii si contraindicatii ale tamaiei

Pentru a nu aparea accidente din cauza contrafacerilor, nu va fi folosita intern decat tamaia procurata din magazinele si farmaciile naturiste, pe ambalajul careia se mentioneaza explicit ca poate fi administrata pe cale orala.
Tamaia ataca dintii dizolvandu-i, motiv pentru care preparatele cu tamaie nu vor fi tinute mult timp in gura si nu vor fi lasate mult timp in contact cu dantura.