ATENŢIE, la tot ceea ce privim, primim, ” mâncăm”, fardăm, fiindcă şi „” dulcegăriile” educaţiei capitaliste, comuniste, globaliste, din care se hrăneşte orice prunc, fac şi bătrâneţea amară, (si nu intră in Impărăţia Cerurilor), dacă nu se naşte din nou (Ioan, cap.3), prin golirea de sine, de satan şi umplerea cu Plinătatea Învăţăturilor Lui, căci din educaţia nedumnezeiasca ni se trag numai boli, necazuri, cârtiri, hoţii, curvii şi alte mizerii ale gunoierului cosmic, care ne-a infectat sângele (Gal, 5/19-21) Numai dacă ne hrănim cu Pâinea vieţii, plămădită din bunătăţi şi frumuseţi Dumnezeieşti, (rumenită in Cuptorul Golgotei); dacă ne prizăm la tranfuzia cu Sângele pur, pentru a sorbi Gândirea Sfântă, din izvorul Cărţii Cărţilor (Ioan, cap.6/51-58), iradiem miresmele Duhovniceşti, până la marginea cosmosului, căci „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru că omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. (2 Tim.3/16-17)După ce- din invăţătura social/democraţiei lui Stalin, Mao, Hitler (ideologie care este de sorginte satanică) s-a întrupat monstruosul communism şi pentru că facem preş din POCĂINŢĂ, iata, din globalismul putinizant se naşte Anticristul aducător al Holocaustului tuturor popoarelor, pentru că refuzăm să ne naştem din nou, din Sămmanţa Duhovnicească… “În acele zile, oamenii vor căuta moartea, şi n-o vor găsi; vor dori să moară, şi moartea va fugi de ei.” (Ap.9/6)… Radio/televiziile sataniste (de manipulat si de otravit creaturile pentru care a sangerat Iisus), au mai pierdut un crestin…ALIN BLAINE -POCAINTA UNUI FOST ILUZIONIST VIDEO INTEGRAL…Pocainta inseamnă intoarcere la Dum nezeu! Principiile pocăinţei adevărate Cine este Diavolul? Hristos, adevăratul Centru al strângerii laolaltă…Gânduri cântărite „in talerul” Cuvântului lui Dumnezeu asupra experienţei lui Avraam şi a lui Iacov…În Evanghelii întâlnim … Înălţarea Sa..Dar dacă păcătuiesc?de James Montgomery Boice; ISUS ÎN FIECARE PSALM: Psalmul 51 – Cântarea pocăinței autentice în Hristos; Psalmul 51 Pocaitii redescopera pocainta autentica; PACE PRIN POCĂINȚĂ, de David Wilkerson (1931-2011); Există vreo modalitate de a-ţi şterge cazierul şi să începi viaţa de la început? Profetiile lui Daniel si cuvantarea Domnului Isus despre zilele din urma; Când sfinții se roagă (II); Explicatia Cartii: Daniel; Daniel, 10 pe înțelesul nostru – o întâlnire cu cei din „întinderea a treia“, cel de al treilea cer,BY BARZILAIENDAN; Petru Popovici – unul dintre „mai marii mei“; RĂPIREA ŞI SFÂRŞITUL VEACURILOR; Necazul cel Mare; Când ne bazăm cu fermitate pe Cuvântul lui Dumnezeu, Lumea ne percepe pe noi ca fiind sursa problemei – Amir; Tsarfati; Spurgeon. Triumf, tragedie, triumf – de Nicolae Geantă; Sataniștii conduc lumea; Un raport ONU cere guvernelor să forțeze religiile să accepte agenda LGBT; CAT MAI E? Expert ONU: Libertatea religioasă trebuie restrânsă dacă se opune homosexualității / Prim-ministrul Suediei: vom obliga preoții să cunune homosexualii; SUPER – MEMORANDUMUL-NOUA SUPER-RELIGIE M… ASONICĂ MONDIALĂ ŞI BISERICA ÎN PERIOADA… Numele lui Dumnezeu înscris în genele noastre (IV); Arhive categorii: noua ordine mondiala-Planurile nebunești ale Forumului Economic Mondial; Războiul împotriva lui Dumnezeu (II); 12 lucruri esențiale despre Duhul Sfânt! Zac POONEN – Inlocuitori falsi pentru Duhul Sfant – duhul banilor, muzicii si filozofiei; Conlucrarea dintre om şi Duhul Sfânt în procesul sfinţirii (1); Vă va învăța toate lucrurile; CUM SĂ FII CONDUS DE DUHUL SFÂNT; DUHUL SFÂNT (de ce avem nevoie de Duhul Sfânt?)6. Tatal, Fiul si Duhul Sfant-„Eu şi Tatăl una suntem” – Ioan 10:30Grija fata de batrani este la fel ca si grija fata de tineri,fata de tara,fata de POPOR… AZILELE GROAZEI. Documente oficiale arată că Gabriela Firea n-a spus adevărul despre activitatea surorii sale: aceasta a lucrat chiar la serviciul care se ocupa de controlul centrelor. A fost și șefă ; (Si cu Iliescu in cosciug-tot nu scapam de rusi…) General SRI: Toate serviciile relevante de informaţii din Rusia încearcă să fie prezente în România; NATO cere Rusiei să-şi retragă trupele din Transnistria, staționate fără acordul Republicii Moldova; Ei vin,fura,mint,distrug,tulbura,ca sa pescuiasca in ape tulburi si… pleaca imboieriti;Dar batjocorirea poporului ramaane o trista amintire! Marius Budăi și-a dat demisia din funcția de ministru al muncii, în urma scandalului azilelor groazei; „Omorâți prin înfometare”: Mărturii despre foametea organizată de sovietici în Basarabia, între 1946-1947 – ILD…(O expoziție de fotografii cu genericul “Timpuri pe care nu le-a vrut Dumnezeu” a fost vernisată pe 3 octombrie la Biblioteca Națională din Chișinău, unde a fost lansat și un film documentar…); Adrian Papahagi: Rusia profundă e prelungirea cruzimii satrapiilor orientale în Europa, nu prelungirea civilizației europene în Asia; Jakub Maciejewski: Pe vremuri, stânga europeană a crezut în paradisul sovietic și s-a discreditat. Va cădea drepta pradă trucului similar al Kremlinului? (Matrita SATANISMULUI SAU…) Anatomia Ruscismului; Fost șef al serviciilor din Ucraina confirmă întâlnirea dintre George Simion și FSB. Din 2021, Simion are intedicție de întrare și în Ucraina;Germania, cel mai mare dușman al Europei; Pactul Molotov-Ribbentrop în oglinda nostalgiilor imperiale ale Kremlinului. Op-Ed de Anatol Țăranu; În România e tot mai activă propaganda rusească. E pe bani, bănuiala mea e că se face prin Moldova această corupere. Dacă serviciile de informații ar face un mic efort, ar și descoperi traseele pe care se mișcă banii” – istoricul Armand Goșu; STENOGRAME. Noi dezvăluiri despre ororile clanului Firea-Pandele: bătrânii din „azilele groazei” erau jefuiți de pensii, case și terenuri,de Grigore Cartianu;Igor Boțan: Elitele staliniste se devorează ele însele – trăsătura esențială a stalinismului; Ce greșesc nostalgicii când îi atribuie lui Mihail Gorbaciov rolul de demolator al URSS? ;Anatol Petrencu: Uniunea Sovietică a fost un stat bazat pe frică și șantaj; Valentin Constantinov: Cultul personalității lui Stalin a fost demascat în 10 ani; 10 mutaţii genetice neobişnuite la oameni; 10 motive pentru care nu as consuma niciodata OMG-uri; DE CE “SUNT OMG-URILE PERICULOASE?” NU E O ÎNTREBARE BUNĂ; Se prefigureaza o noua generatie: copiii modificati genetic; S-a confirmat: ADN-ul modificat genetic ajunge în organismul oamenilor-Pericolul consumului produselor din organisme modificate genetic; Oamenii de ştiinţă se joacă cu natura-Primul cromozom sintetizat artificial;Roboţii nu se mai ascund: Putem conduce lumea mai bine. Conferința de presă care a stârnit fiori; Joaca de-a Dumnezeu devine periculoasa pentru omenire; James Corbett: A FI SĂNĂTOS ÎNTR-O SOCIETATE BOLNAVĂ; Planurile nebunești ale Forumului Economic Mondial; Coronavirusul ca armă biologică și formă de bioterorism premeditate; COPIII CONTRA MARXISMULUI, de Annie Holmquist; Seria Amintiri din viitor Andreea Russo; Puterea prezentului Eckhart Tolle, recenzie; Putere nemarginita Anthony Robbins recenzie; Dezvoltarea roboților ucigași, se poate avea încredere în ei? Analiză despre noua cursă a înarmărilor; Sapiens. scurta istorie a omenirii de Yuval Noah Harari; Omenirea înrobită hipnotic de către un zeu tehno-industrial; EMINESCU – jurnalist politic, omorat la comanda; Orașele inteligente vor fi lagăre de concentrare… Învățăturile „doctorului” Pandele către farisei. Cum reușește un primar să facă două doctorate, o licență și un colegiu de apărare în același timp?Transumanism, biotehnologie, modificări genetice… Este noua ordine mondială o ordine satanică? (I) ILICI,dupa ce a declansat al 3-lea razboi global, devine …””grijuliu”” Putin a lansat un avertisment fără precedent. Arma letală pe care o va folosi în Ucraina „dacă este necesar”… Popas spre turismul mortal..)Azil ilegal descoperit în Teleorman. Proprietara a declarat că cei 17 vârstnici internați acolo, unii cu handicap, sunt de fapt turiști;(La pas spre turismul mortal..)Azil ilegal descoperit în Teleorman. Proprietara a declarat că cei 17 vârstnici internați acolo, unii cu handicap, sunt de fapt turiștiLista Rușinii – în plin război, europarlamentarii din România sprijină atacurile împotriva Poloniei;Vaccinul anticovid este conceput pentru depopularea în masă;RECENZIE CARTE SAPIENS SCURTA ISTORIE A OMENIRII DE YUVAL NOAH HARARI
RECENZIE CARTE SAPIENS SCURTA ISTORIE A OMENIRII DE YUVAL NOAH HARARI
POMUL CUNOASTERII SI OMUL MEREU IN CAUTAREA ADEVARULUI.
Fiecare an ne ofera posibilitatea de a citi carti interesante, capabile sa ne influenteze intr-un mod sau altul perceptia asupra umanitatii si evident, sa o intelegem mai bine. Cititorul avid, dornic de cunoastere si intelepciune, incearca mereu noi provocari livresti. Unele carti sunt surprize placute, pe care le devoram cu placere copilareasca. Alte carti le trecem in categoria „citite si uitate”.
Totusi, fiecare emotie literara, mica sau mare, ne aduce ceva nou in palatul mintii (Sherlock Holmes). Renovam camerele prafuite ale creierului si le decoram cu informatii interesante, placute, obraznicute sau chiar esentiale dezvoltarii noastre personale. Aici punem cu deosebita placere, mici secrete intelectuale, absorbite de minte pe masura ce trecem de la o carte la alta.
Indiferent de cartea pe care o avem in biblioteca sau dorim sa o cumparam, pasiunea pentru cunoastere creste. Cei care iubeste sa citeasca, o sa gaseasca mereu un lucru interesant intr-o carte. Asa cum probabil stiti si voi, cartile bune te imping la marginea existentiala. Incepi sa gandesti intr-un ton sincer, analitic sau poate emotional si nebunatic.
Conteaza genul cartii si evident subiectul tratat de autor. Sunt momente, fie ele rare sau nepretuite, cand dam peste o carte speciala, peste trecem cu greu si revenim mai tarziu cu drag. Alteori, cartea ne gaseste pe noi, prin vocea timida sau puternica a prietenilor. Asa s-a intamplat cu surpriza livreasca a anului 2017: Sapiens, scurta istorie a omenirii de Yuval Noah Harari.
Probabil ati vazut aceasta carte in topurile librariilor si v-ati intrebat de ce a atras atentia romanilor. Ne-am gandit sa va oferim un raspuns la aceasta intrebare. Si uite asa, am ajuns sa scriem o recenzie, speram utila, despre o carte pe care pur si simplu o iubim.
PRIMUL CONTACT CU SAPIENS DE YUVAL NOAH HARARI
Cum am ajuns la cartea Sapiens? Facebook este uneori extrem de util atunci cand vine vorba de carti. Sunt multi oameni care citesc diverse carti si ulterior le recomanda drept surse de informatii utile si fascinante. Asa cum poate ati patit si voi de cateva ori, unele descrieri va capteaza atentia. Dupa ce am citit descrierea unui prieten pe Facebook (succinta dar romantica) despre Sapiens, m-am hotarat sa o cumpar pentru nevoile personale de studiu. Zis si facut.
Dupa prima pagina citita, mi-am dat seama ca aveam in maini ceva cu totul special. Google mi-a spus cateva lucruri despre profesorul Yuval Noah Harari si opera sa. Acesta este profesor titular in cadrul departamentului de istorie, din Ierusalim, al Universitatii Ebraice. Cartea Sapiens a fost tradusa in peste 40 de limbi, ceea ce reflecta calitatea desavarsita a lucrarii.
Majoritatea celor care au avut posibilitatea de a citi Sapiens s-au bucurat de o lectura placuta. Istoricul incearca sa ne deschida mintea, aducand in discutie evolutia omului, de la stadiul de vanator – culegator la specia dominanta de azi. Sapiens este o lectura obligatorie pentru cei care vor sa inteleaga mai bine lumea in care traim dar si de unde a pornit marea aventura a umanitatii. Yuval Noah Harari este un povestitor desavarsit care fascineaza prin informatiile oferite cititorului. M-am bucurat enorm atunci cand am vazut cartea in librarie. Un soi de entuziasm de care m-am agatat imediat. Din acest motiv cred ca Sapiens trebuie sa se regaseasca in orice biblioteca personala.
Suntem pusi in fata unei experiente speciala a literelor. Fiecare etapa a dezvoltarii umanitatii pe Terra este explicata intr-un mod clar si fascinant, ceea ce inseamna o intelegere aprofundata. Cititorul trece prin revolutia cognitiva, revolutia agricola, unificarea umanitatii si revolutia stiintifica fara efort.
Autorul ne prezinta evenimentele si implicatiilor lor pentru om cu atentie si cu talc. Sincer, pe alocuri m-am simtit atins de gratia povestirii clasice, un soi de Sherezada moderna, cu tema intelectuala importanta.
De cate ori am avut ocazia, am recomandat Sapiens prietenilor si acum incercam sa facem cunoscuta cartea celor care, dintr-un motiv sau altul, nu stiu de ea. Nu vom intra in prea multe detalii deoarece este genul de carte pe care trebuie sa o simti live.
De ce am supravietuit intr-o lume atat de nesigura si periculoasa?
Cum a putut omul sa urce in lantul trofic in ciuda limitarilor sale fizice?
Ce rol a jucat religia in stabilirea unui coeziuni puternice in randul oamenilor?
Am domesticit noi graul sau el ne-a domesticit pe noi?
Care este destinul speciei noastre?
Acestea sunt doar cateva din intrebarile pe care autorul incearca sa le abordeze in carte. Sunt evident multe alte lucruri din aceasta minunata carte pe care Yuval Noah Harari le ofera cititorului.
Povestea Sapiens este incitanta, captivanta si mereu capabila sa dea nastere unor noi intrebari. Cunoastem persoane care au citit Sapiens si s-au minunat de lucrurile noi pe care le-au descoperit. Cartea are aceste efect asupra cititorului. Te invita sa-i devorezi fiecare pagina cu deosebita placere si atentie.
Nu am dorit sa facem o recenzie gen „Aveti grija: spoiler inainte”. Nu. Am vrut sa scoatem in evidenta modul subtil si unic al povestirii, gratia autorului in crearea unei carti de istorie si sociologie accesibila tuturor. Mai mult decat atat, cartea te invita la un vals intelectual aparte. Incepi sa-ti pui intrebari. Unele sunt dificile, altele mai usoare. Sunt intrebari la care nici autorul nu a indraznit sa raspunda, dar le-a pus. Intr-un fel, am primit si „tema” pentru acasa, dar fara stresul aferent invatamantului traditional.
Speram ca v-a placut mica noastra recenzie. Abia ce am inceput sa citim ultima carte scrisa de Yuval, intitulata Homo deus, Scurta istorie a viitorului. Cand terminam, postam cu mare drag o noua recenzie. De unde puteti achizitiona cartea Sapiens? Puteti sa o comandati online de pe emag.ro sau de pe carturesti.ro. Cum considerati voi ca este mai bine. Important este sa stiti ca aveti la dispozitie o sursa de carti interesante, gata oricand sa va ajute sa cititi ceva interesant.
https://10recenzii.ro/recenzie-carte-sapiens-scurta-istorie-a-omenirii-de-yuval-noah-harari/
Arhive categorii:
noua ordine mondiala
Orașele inteligente vor fi lagăre de concentrare
29/05/2023
Un Smart City este un mediu urban cu tehnologii omniprezente de supraveghere și de colectare a datelor care vor monitoriza și înregistra chiar și cele mai intime și personale detalii ale fiecăruia. Scopul este să se știe totul despre toată … Continuă să citești
FASCISMUL MEDICAL A LUAT-O RAZNA: OMS intenționează să lanseze un certificat digital global de sănătate
(Natural News) Guvernele de pe tot globul au încercat să controleze publicul prin aplicarea vaccinării în masă și a pașapoartelor pentru vaccinuri în perioada de vârf apandemiei de coronavirus din Wuhan (COVID-19). Acum, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) intenționează să … Continuă să citești
Articole scrise în ultimul an
Mai jos aveți un opis cu artiolele scrise în ultimul an. Mai exact de pe 28 ianuarie 2022 până pe data de 4 mai 2023. Tema principală abordată a fost cea despre vaccinuri, noua ordine mondială, identitatea digitală și planul … Continuă să citești
În categoria Articole, civilizatii stravechi, COVID, Marea Resetare, noua ordine mondiala, vaccinuri Etichete 5G, ARNm, articole, covid, exozomi, identitate digitala, marea resenare, new age, noua era, noua ordine mondiala, vaccinuri, virusi Lasă un comentariu
Se urmărește modificarea genetică a tuturor formelor de viață de pe Terra
Celeste Solum s-a referit în inaugurarea expunerii la reuniunea „Pionieri ai schimbării – Summit 2020”, reuniune care a avut loc în noiembrie 2020 a unor decidenți trasând și hotărând politici de transformare societală la nivel mondial, pe cale de implementare … Continuă să citești
În categoria COVID, Marea Resetare, noua ordine mondiala, vaccinuri Etichete marcarea oamenilor, marea resetare, modificari genetice, NOW, vaccinuri Lasă un comentariu
Vaccinul anticovid este conceput pentru depopularea în masă
Astăzi m-am gândit să vă aduc în atenție o informație care cred că v-ar putea interesa. De fapt, ar trebui să intereseze pe fiecare creștin în parte, care este responsabil de mântuirea sufletului său și de dobândirea vieții veșnice. Din … Continuă să citești
În categoria COVID, Marea Resetare, noua ordine mondiala, vaccinuri Lasă un comentariu
Farsa pandemiei a ieșit la suprafață
07/03/2023
Nici nu se putea altfel. Se știe că minciuna are picioare scurte, iar adevărul, mai devreme sau mai târziu, va ieși la lumină. În urmă cu un an jumătate eram criticat în presă și de Patriarhie că predic împotriva pandemiei … Continuă să citești
În categoria COVID, Marea Resetare, noua ordine mondiala Etichete covid, hipnoza, marea resetare, noua ordine mondiala, NWO, pandemie, razboi psy 3 comentarii
OMS susține o schemă globală de pașapoarte pentru vaccinuri
04/03/2023
Indiferent ce va fi, țineți minte! NU acceptați pașaportul de vaccinare! NU vă injectați cu otrăvuri! NU vă temeți de moarte! NU acceptați identitatea digitală! Dacă vă întrebați: cum ne vom descurca? Răspunsul este: puneți-vă toată nădejdea în Dumnezeu. Și … Continuă să citești
În categoria Articole, COVID, Marea Resetare, noua ordine mondiala Etichete noua ordine mondiala, NWO, OMS, pandemie, pasaport de vaccinare, vaccinuri Lasă un comentariu
Cum ne pregătim?
18/02/2023
Spun Sfinții Părinți că Lucifer și demonii lui vor căuta să amăgească până și pe cei aleși cu tot felul de false minuni și amăgiri. De peste 100 de ani, teosofii și adepții noii era propovăduiesc pe Hristosul cosmic, Mesia … Continuă să citești
Cutremurul din Turcia a fost provocat artificial
Aflu din Natural News că Diana Șoșoacă a luat cuvântul recent la Parlamentul României, pentru o declarație politică, intitulată „A fost nevoie să moară oameni și încă nu s-a terminat”. Ceea ce susține doamna senator Diana Șoșoacă este prefect adevărat. … Continuă să citești
În categoria Articole, noua ordine mondiala Etichete cutramur, HAARP, razboi geofizic, Turcia Lasă un comentariu
Vaccinurile alterează ADN-ul uman
CEO-ul Facebook recunoaște: „Vaccinurile modifică ADN-ul uman” Deși ești cenzurat când vorbești despre asta pe rețelele de socializare, CEO-ul Facebook Mark Zuckerberg recunoaște în fața personalului său că vaccinurile covid schimbă ADN-ul și ARN-ul uman. El adaugă că nimeni nu … Continuă să citești
https://codulbibliei.editura-fotini.ro/blog/category/noua-ordine-mondiala/page/2/
https://inliniedreapta.net/articole/lista-rusinii-in-plin-razboi-europarlamentarii-din-romania-sprijina-atacurile-impotriva-poloniei/#comment-195417
Grija fata de batrani este la fel ca si grija fata de tineri,fata de tara,fata de POPOR… AZILELE GROAZEI. Documente oficiale arată că Gabriela Firea n-a spus adevărul despre activitatea surorii sale: aceasta a lucrat chiar la serviciul care se ocupa de controlul centrelor. A fost și șefă ; (Si cu Iliescu in cosciug-tot nu scapam de rusi…) General SRI: Toate serviciile relevante de informaţii din Rusia încearcă să fie prezente în România; NATO cere Rusiei să-şi retragă trupele din Transnistria, staționate fără acordul Republicii Moldova; Ei vin,fura,mint,distrug,tulbura,ca sa pescuiasca in ape tulburi si… pleaca imboieriti;Dar batjocorirea poporului ramaane o trista amintire! Marius Budăi și-a dat demisia din funcția de ministru al muncii, în urma scandalului azilelor groazei; „Omorâți prin înfometare”: Mărturii despre foametea organizată de sovietici în Basarabia, între 1946-1947 – ILD…(O expoziție de fotografii cu genericul “Timpuri pe care nu le-a vrut Dumnezeu” a fost vernisată pe 3 octombrie la Biblioteca Națională din Chișinău, unde a fost lansat și un film documentar…); Adrian Papahagi: Rusia profundă e prelungirea cruzimii satrapiilor orientale în Europa, nu prelungirea civilizației europene în Asia; Jakub Maciejewski: Pe vremuri, stânga europeană a crezut în paradisul sovietic și s-a discreditat. Va cădea drepta pradă trucului similar al Kremlinului? (Matrita SATANISMULUI SAU…) Anatomia Ruscismului; Fost șef al serviciilor din Ucraina confirmă întâlnirea dintre George Simion și FSB. Din 2021, Simion are intedicție de întrare și în Ucraina;Germania, cel mai mare dușman al Europei; Pactul Molotov-Ribbentrop în oglinda nostalgiilor imperiale ale Kremlinului. Op-Ed de Anatol Țăranu; În România e tot mai activă propaganda rusească. E pe bani, bănuiala mea e că se face prin Moldova această corupere. Dacă serviciile de informații ar face un mic efort, ar și descoperi traseele pe care se mișcă banii” – istoricul Armand Goșu; STENOGRAME. Noi dezvăluiri despre ororile clanului Firea-Pandele: bătrânii din „azilele groazei” erau jefuiți de pensii, case și terenuri,de Grigore Cartianu;
Igor Boțan: Elitele staliniste se devorează ele însele – trăsătura esențială a stalinismului; Ce greșesc nostalgicii când îi atribuie lui Mihail Gorbaciov rolul de demolator al URSS? ;Anatol Petrencu: Uniunea Sovietică a fost un stat bazat pe frică și șantaj; Valentin Constantinov: Cultul personalității lui Stalin a fost demascat în 10 ani; 10 mutaţii genetice neobişnuite la oameni; 10 motive pentru care nu as consuma niciodata OMG-uri; DE CE “SUNT OMG-URILE PERICULOASE?” NU E O ÎNTREBARE BUNĂ; Se prefigureaza o noua generatie: copiii modificati genetic; S-a confirmat: ADN-ul modificat genetic ajunge în organismul oamenilor-Pericolul consumului produselor din organisme modificate genetic; Oamenii de ştiinţă se joacă cu natura-Primul cromozom sintetizat artificial;Roboţii nu se mai ascund: Putem conduce lumea mai bine. Conferința de presă care a stârnit fiori; Joaca de-a Dumnezeu devine periculoasa pentru omenire; James Corbett: A FI SĂNĂTOS ÎNTR-O SOCIETATE BOLNAVĂ; Planurile nebunești ale Forumului Economic Mondial; Coronavirusul ca armă biologică și formă de bioterorism premeditate; COPIII CONTRA MARXISMULUI, de Annie Holmquist; Seria Amintiri din viitor Andreea Russo; Puterea prezentului Eckhart Tolle, recenzie; Putere nemarginita Anthony Robbins recenzie; Dezvoltarea roboților ucigași, se poate avea încredere în ei? Analiză despre noua cursă a înarmărilor; Sapiens. scurta istorie a omenirii de Yuval Noah Harari; Omenirea înrobită hipnotic de către un zeu tehno-industrial; EMINESCU – jurnalist politic, omorat la comanda; Orașele inteligente vor fi lagăre de concentrare… Învățăturile „doctorului” Pandele către farisei. Cum reușește un primar să facă două doctorate, o licență și un colegiu de apărare în același timp?Transumanism, biotehnologie, modificări genetice… Este noua ordine mondială o ordine satanică? (I) ILICI,dupa ce a declansat al 3-lea razboi global, devine …””grijuliu”” Putin a lansat un avertisment fără precedent. Arma letală pe care o va folosi în Ucraina „dacă este necesar”… Popas spre turismul mortal..)Azil ilegal descoperit în Teleorman. Proprietara a declarat că cei 17 vârstnici internați acolo, unii cu handicap, sunt de fapt turiști
(Popas spre turismul mortal..)Azil ilegal descoperit în Teleorman. Proprietara a declarat că cei 17 vârstnici internați acolo, unii cu handicap, sunt de fapt turiști
De Bobi Neacșu
Autorităţile din Teleorman au descoperit joi, 13 iulie, un azil ilegal, trecut în acte ca pensiune, în comuna Pietroșani, în care se aflau 17 persoane în vârstă, unele cu handicap, informează Total Impact şi Agerpres. Conform surselor citate, imobilul aparţine unei femei de 47 de ani din Pietroşani şi în el funcţiona sediul unei societăţi comerciale ce are ca obiect servicii de cazare, înfiinţată în septembrie 2022. La venirea poliției, proprietara le-a spus autorităților că bătrânii internați acolo sunt turiști, aflați în vacanță. Vecinii spun însă că în imobil funcționa un azil, iar cei care se aflau în interior erau ținuți sub cheie și nu aveau voie să iasă din curte. „Au fost sesizate toate structurile cu atribuţii pe linie de verificare şi control, pentru efectuarea de verificări conform competenţei. Persoanele găsite în centrul ilegal au fost transportate la unităţi medicale, pentru îngrijiri de specialitate, fiind contactate şi rudele acestora”, precizează IPJ Teleorman. Poliţiştii au întocmit dosar penal pentru exercitarea fără drept a unei profesii sau activităţi şi evaziune fiscală. De asemenea, au fost aplicate două sancţiuni contravenţionale în valoare de 12.000 de lei.
Citeşte întreaga ştire: Azil ilegal descoperit în Teleorman. Proprietara a declarat că cei 17 vârstnici internați acolo, unii cu handicap, sunt de fapt turiști
/ https://www.libertatea.ro/stiri/azil-ilegal-cu-17-persoane-in-varsta-si-cu-handicap-descoperit-in-pietrosani-proprietara-le-a-spus-autoritatilor-ca-sunt-turisti-4605730?utm_campaign=article&utm_medium=push&utm_source=browser&utm_term=cde-onesignal-fresh-articles-weekend-821
https://www.libertatea.ro/stiri/nela-vica-andries-fosta-vrinceanu-sora-ministrului-gabriela-firea-a-lucrat-din-aprilie-si-pana-in-decembrie-2021-la-directia-de-asistenta-sociala-das-a-primariei-voluntari-4603938?utm_campaign=article&utm_medium=push&utm_source=browser&utm_term=cde-onesignal-fresh-articles-weekday-820
/////////////////////////////////////////////
ILICI,dupa ce a declansat al 3-lea razboi global, devine …””grijuliu”” Putin a lansat un avertisment fără precedent. Arma letală pe care o va folosi în Ucraina „dacă este necesar”
Muniția cu dispersie livrată Ucrainei de către Occident a stârnit îngrijorarea președintelui rus Vladimir Putin, dar a spus că armata sa va folosi la rându-i această armă, dacă va fi necesar.
autor
ALEXANDRU TOADER
Deși Rusia a avertizat că furnizarea de muniţie cu dispersie către Ucraina o consideră drept un nou pas spre un război mondial, Occidentul a trimis, totuși, această armă controversată pe frontul ucrainean, deși este interzisă în peste 100 de țări.
Președintele Rusiei, Vladimir Putin, a declarat, duminică, că Moscova consideră că membrii comunității internaționale ar trebui să trateze furnizarea și utilizarea bombelor cu dispersie în Ucraina ca pe o crimă.
Într-un interviu acordat canalului Russia-1, Putin s-a referit la declarațiile anterioare ale oficialilor americani care au calificat drept crimă utilizarea munițiilor cu dispersie și a mai avertizat țara că Rusia își rezervă dreptul de a răspunde cu utilizarea munițiilor cu dispersie dacă Ucraina le folosește.
Putin a recunoscut că Rusia deține o rezervă amplă de diferite tipuri de muniții cu dispersie, dar a precizat că trupele națiunii nu au folosit aceste arme în Ucraina până în prezent, în ciuda lipsurilor anterioare, potrivit Baha.
CITEȘTE ȘI
Donald Trump
Trump crede că livrarea de muniţii cu dispersie Ucrainei este calea către un Al Treilea Război Mondial
”Vreau să spun că Rusia are suficiente rezerve de diferite tipuri de bombe cu dispersie. Rusia nu doreşte să folosească muniţii scoase în afara legii la nivel internaţional. Dar, bineînţeles, dacă acestea sunt folosite împotriva noastră, ne rezervăm dreptul de a lua măsuri reciproce”, a declarat Putin.
”Până acum, nu le-am folosit, nu a fost nevoie, chiar dacă la un moment dat am avut o binecunoscută lipsă de muniţie”, a continuat preşedintele rus.
Șoigu: „Vom fi forțați să le folosim”
Ministrul rus al Apărării, Serghei Şoigu, a declarat marţi că Moscova va fi forţată să folosească arme „similare”, dacă Statele Unite vor furniza Ucrainei bombe cu dispersie, relatează Reuters, citând agenţiile de presă ruse.
Şoigu a spus că Rusia deţine muniţii cu dispersie, dar până acum s-a abţinut să le folosească în campania sa militară.
„În cazul în care Statele Unite furnizează muniţii cu dispersie Ucrainei, forţele armate ruse vor fi forţate să folosească arme similare împotriva forţelor armate ale Ucrainei ca răspuns”, a declarat Şoigu marţi. „Trebuie remarcat că Rusia are în serviciu muniţii cu dispersie, pentru toate ocaziile. Sunt mult mai eficiente decât cele americane”, a spus el.
Şoigu a adăugat că armata rusă ia măsuri pentru a-şi proteja trupele de astfel de arme, potrivit News.ro.
SUA au anunţat săptămâna trecută că vor furniza Ucrainei muniţii cu dispersie – dispozitive explozive care de obicei eliberează un număr mare de bombe mai mici pe o zonă întinsă. Sunt interzise de peste 100 de ţări, inclusiv Marea Britanie şi Japonia, dar Rusia, SUA şi Ucraina nu sunt semnatare ale Convenţiei de la Oslo.
Sursa: Baha, News.ro
https://stirileprotv.ro/stiri/international/zva-fi-o-crima-putin-ingrijorat-de-gestul-brutal-al-occidentului-pentru-a-ajuta-ucraina.html?utm_source=pushwoosh&utm_medium=cross_extern&utm_campaign=pushaplicatie
/////////////////////////////////////
Este noua ordine mondială o ordine satanică? (I)
Publicat
de Teodosie Paraschiv
În urmă cu mai bine de 30 de ani, acest subiect putea fi ușor catalogat ca făcând parte din teoria conspirației, adică ceva care nu poate fi dovedit.
Erau și atunci ca și acum suficiente dovezi privind încercările de instituire a unei noi ordini mondiale și mai ales despre scopurile acesteia. La acea vreme informațiile circulau doar în cercurile restrânse ale politicienilor și economiștilor, participanți la diverse forumuri și întâlniri internaționale. Ceea ce apărea în presă erau informații sumare, îmbrăcate frumos, ca și cum totul urmărea interesul și bunăstarea populației planetare. „Elitele” pretindeau că lucrează pentru binele omenirii, pentru eradicarea foametei, a războaielor, a bolilor și a conflictelor de tot felul. Frumos, nu! După deviza masonică binecunoscută: libertate, egalitate, fraternitate.
Cei mai mulți cunosc faptul că după primul război mondial s-a inființat Liga Națiunilor cu scopul instituirii unei noi ordini mondiale, apoi după al doilea război mondial s-au pus bazele Organizației Națiunilor Unite cu același scop: Noua Ordine Mondială. Dar foarte puțini oameni cunosc și recunosc legăturile acestor organizații cu francmasoneria, ocultismul și marxismul.
Să fie, oare, aceste legături doar o bănuială nefondată? Pentru a afla adevărul ar trebui să cunoaștem mai multă istorie, adică să înțelegem ce sunt francmasoneria, ocultismul și marxismul. Din păcate puțini mai au păcerea și curiozitatea de a studia. Pare prea monoton. La ce bun să pierzi timpul cu scotocirea istoriei, când alții s-au grăbit să ne-o prezinte. Se pare că ei au muncit pentru noi, ca să ne scutească pe noi de munca cercetării.
În realitate, poți transforma o muncă „monotonă” de cercetare a istoriei într-un joc plăcut, atractiv (nu dis-tractiv) și plin de satisfacții. Este un joc de puzzle, care provoacă inteligența și simțul orientării. Este un joc în care cauți infomații peste tot și apoi le aranjezi și rearanjezi până când capătă sens.
Când începi această cercetare este important să faci distincție între ipoteză (teorie, presupunere) și certitudine. De multe ori presupunerile au fost luate drept certitudini. Apoi, este important să înțelegi cum funcționează mecanismul de percepție a realității, sau cum este creată realitatea. Poate vom dezvolta aceste subiecte în alte articole, dar până atunci să rămânem concentrați pe subiectul prupus în titlu.
Prima referință despre o nouă ordine mondială am descoperit-o la rosicrucieni, care chemau pe toți intelectualii și puternicii lumii la o „renovațio” a lumii, începând cu învățământul. Renovațio, adică o renovare a lumii, în sensul de nouă ordine. Această nouă ordine avea să înceapă cu învățământul, pentru că este important să controlezi ce li se predă oamenilor.
Încet, încet, secol după secol, cunoașterea a fost împărțită în două, în știință exactă sau pozitivă și restul în știință ocultă. Așa a început separarea materiei de spirit. Știința exactă avea să fie predată maselor largi de oameni, iar știința ocultă avea să rămână un privilegiu al celor puțini și inițiați în tainele cunoașterii.
A urmat apoi epoca marilor enciclopediști, și ei membri a-i unor organizații oculte, care au rescris istoria după bunul lor plac și interes. Restul informațiilor au fost trecute sub tăcere. Astăzi aproape nimeni nu mai cercetează trecutul, ci mai toți se încred în ce au spus enciclopediștii și ce spun „specialiștii”.
Știința a devenit tot mai dogmatică. Astăzi cercetarea nu mai are rolul de a descoperi ceva nou, ci doar pe acela de a conserva „dogmele” materialiste și evoluționiste. Orice cercetare care ajunge la alte rezultate este catalogată drept eroare. Nu se admite nici o abatere de la aceste „dogme” științifice. Cine se abate, este descalificat, denigrat și pierde dreptul de a mai fi considerat „specialist”.
Spiritismul este vechi de când lumea, însă varianta modernă a apărul la mijlocul secolului al XIX-lea și a fost sistematizat până la sfârșitul secolului de către Allen Kardek, care credea că a primit cantitatea necesară de informaţii pentru a forma o „nouă teorie a universului”, scopul şi destinul omenirii. Spiritismul a fost preluat de teosofi care l-au transformat în sursa principală de informații. Aceste amănunte sunt foarte importante întrucât teosofia urma să influențeze toate sectoare de activitate umane: politica, economie, filosofie, artă, muzică, știință, religie etc.
Helena Blavatsky, fondatoarea Societății Teosofice, a fost prima care a promovat ideea de „nouă eră”, iar Alice Bailey (1880-1949), a treia preşedintă a Societăţii Teosofice, publică în peste douăzeci de volume, detalii noi cu privire la „noua eră” şi la noua ordine mondială.
Reținem faptul că prin intermediul teosofiei, începând de la sfârșitul secolului al XIX-lea, sunt popularizate două concepte cheie, cele despre „noua eră” și „noua ordine mondială”. Până atunci aceste concepte erau cunoscute doar de membrii francmasoneriei.
În una din scrierile sale esoterice, Blavatsky dezvoltă învăţătura despre „Marea Frăţie Albă” sau „Ierarhia Spirituală”, compusă din fiinţe mântuite, scăpate de ciclul reîncarnărilor şi instalate pe înălţimile Himalaya, de unde conduc lumea prin intermediul unor oameni aleşi.
În programul Societăţii Teosofice se află următoarele ţeluri:
– constituirea unui nucleu al înfrăţirii generale a omenirii indiferent de rasă, religie, sex, castă, culoare (guvern mondial);
– stimularea studierii comparate a religiilor, a filosofiilor, a ştiinţelor naturii (religie unică);
– cercetarea unor legi ale naturii încă neexplicate şi promovarea forţelor ascunse, lăuntrice omului (magie).
Alice Ann Bailey (1880-1949) a aderat la Societatea Teosofică în anul 1915. Pretindea că are relaţii cu „ierarhia spirituală” şi că lucrările ei ar fi fost scrise sub imperiul inspiraţiei de origine transumană. Mai exact, ca şi medium spiritist, ea îşi primea mesajele de la un aşa numit maestru al înţelepciunii, tibetanul Djwal Khun. Mesajele dictate de această entitate demonică au fost publicate în numeroase cărţi. Ea a afirmat că Lucifer este un zeu al înţelepciunii considerat pe nedrept de către creştinism ca înger căzut.
Planurile dictate printr-un medium lui Alice Bailey prevedeau instaurarea unei noi ordini mondiale, a unui guvern mondial şi a unei religii mondiale. Scopul urmărit era acela de control mondial. Două idei susţinute în mod deschis erau dizolvarea şi distrugerea statelor naţionale în interesul păcii. Aceste idei nu sunt noi, ele putând fi întâlnite la toţi adepţii comunismului. Unul dintre aceştia era Voltaire, pentru care „a-ţi iubi patria, conform înţelegerii comune, înseamnă să urăşti toate celelalte neamuri” . Din acest motiv, Voltaire a dus un neîncetat război de ridiculizare a exceselor patriotului.
Merită reţinut faptul că aceste planuri pentru o nouă ordine mondială vin de la o entitate din alte dimensiuni, adică de la un spirit demonic. Fără a intra în multe amănunte atragem atenţia asupra faptului că noua ordine mondială este de inspiraţie demonică.
În studiul teosofiei descoperim primele legături directe între noua ordine mondială și Lucifer (Satan). Marea Frăție Albă sau Ierarhia Spirituală este prezentată ca fiind divină, însă vedem că dumnezeul teosofilor este Lucifer. Cu alte cuvinte, „Ierarhia Spirituală” este una demonică.
De la teosofi, mai aflăm că acestă „Ierarhie Spirituală” conduce în secret lumea de mii de ani. Sunt afirmațiile lor, nu sunt presupuneri. Așadar, de mii de ani, Lucifer încearcă instituirea unei noi ordini mondiale și a unui guvern mondial, prin intermediul cărora să subjuge total omenirea.
Pentru că tot am amintit de noua eră (New Age) este bine să amintim faptul că mișcarea îşi propune următoarele obiective intermediare:
– un sistem de credit universal;
– o autoritate mondială care să controleze proviziile de hrană ale lumii;
– o taxă universală;
– stabilirea unui sistem economic mondial;
– abolirea proprietăţii private şi înlocuirea cu o dictatură mondială;
– controlul biologic al populaţiei şi al bolilor la scară planetară;
– un standard minim de libertate şi bunăstare în întreaga lume (comunism, sclavagism);
– armată şi justiţie mondială.
Când analizăm aceste obiective observăm că sunt aproape identice cu cele din Agenda 2030 a ONU:
Între aceşti ani (2021-2030) se va instaura:
– un guvern mondial
– o monedă digitală mondială
– o bancă centrală mondială
– o armată mondială
– sfârşitul suveranităţii naţionale
– eliminarea proprietăţii private
– distrugerea unităţii familiale
– depopulare
– controlul creşterii şi densităţii populaţiei
– vaccinare multiplă obligatorie
– venit universal de bază, adică plafonarea salariilor – implantarea microcipurilor, pentru a avea dreptul de a cumpăra, călători şi pentru monitorizarea
populaţiei.
– organizarea unui sistem mondial de credit social, asemănător cu cel implementat în China
– trilioane de dispozitive electronice conectate la sistemul de monitorizare 5G (IoT)
– guvernul va fi cel care va creşte copiii
– şcolile şi universităţile vor fi deţinute de Guvern
– sfârşitul transportului privat, nu vei mai putea deţine un autoturism
– toate companiile vor fi deţinute de Guvern, un guvern corporativ
– restricţii cu privire la călătoriile non esenţiale
– oamenii vor fi concentraţi în anumite zone – oraşe
– oprirea irigaţiilor pentru terenuri
– sfârşitul fermelor agricole particulare
– eliminarea creşterii de animale în spaţii naturale, păşuni
– interzicerea locuinţelor de familie
– restricţionarea accesului la pământ agricol
– interzicerea remediilor naturale (tratamente naturiste), doar cele sintetice vor fi permise
– interzicerea combustibililor naturali.
Să fie doar o glumă? Să fie doar presupuneri nefondate? Judecați singuri și conparați cu ceea ce se întâmplă astăzi.
Aveți în minte faptul că în noua eră a noii ordini mondiale egalitatea va fi în sărăcie. În noua eră totul va fi raționalizat. Trăim deja vremea în care Oculta doreste să raționalizeze apa, alimentele, energia electrică, gazul metan, combustibilii fosili etc.
Noua Ordine Mondială = comunism = dictatură sclavagistă
Voi continua în articolele următoare.
https://codulbibliei.editura-fotini.ro/blog/2022/09/21/este-noua-ordine-mondiala-o-ordine-satanica-i/
////////////////////////////////////////////////
Transumanism, biotehnologie, modificări genetice
Publicat
de Teodosie Paraschiv
În urmă cu câteva zile am scris despre Omul 2.0 modificat genetic. De asemenea, am amintit de faptul că transumaniștii doresc modificarea genetică a oamenilor și introducerea în corp de nanotehnologie capabilă să simuleze un sistem de operare așa cum folosim astăzi pentru computere.
Pentru mulți așa ceva pare încă de domeniul SF, însă adevărul este că această tehnologie există. Să fie doar încercarea unor cercetători excentrici? Nu, nici vorbă. Este vorba de proiecte, multe dintre ele secrete, finanțate de Departamentul Apăririi din SUA, CIA, NSA și alte organigații implicate în proiecte negre.
Urmăriți, vă rog, ce spune Dr. Charles Morgan despre psiho-neurobiologie și război
Dr. Charles Morgan on Psycho-Neurobiology and War
și pe dr. James Geordano în conferința: „Creierul viitorul câmp de luptă”
” și „Interfața creier – computer”.
Am prezentat opinia Dr. Carrie Madej, Catherine Austin Fitts[1], dar și ale transumaniștilor, Ray Kurzweil și Elon Musk, ale satanistului Klaus Schwab, apoi ale directorului executiv al Pfizer, Albert Bourla, și dr. Tal Zaks, director medical la Moderna.
Vă reamintesc ce spunea cel din urmă la o conferință TED din 2017:
„am trăit această revoluție științifică digitală fenomenală și sunt aici astăzi pentru a spune că, de fapt, piratăm software-ul vieții și acest fapt schimbă modul în care ne gândim la prevenirea și tratamentul bolilor”.
„În fiecare celulă există o componentă numită ARN mesager, sau ARNm, care transmite informațiile necesare de la ADN-ul din genele noastre la proteine, care sunt, de fapt, elementele din care suntem cu toții făcuți. Aceasta este informația critică care determină ceea ce va face celula.
Așa că ne gândim la ea ca la un sistem de operare. Așadar, dacă s-ar putea schimba această componentă, dacă s-ar putea introduce o linie de cod sau schimba o linie de cod, acest fapt ar avea implicații profunde pentru orice boală, de la gripă la cancer.”
Și asta nu este tot. Astăzi am dat despre un ordin publicat pe date de 12 septembrie pe site-ul Casei Albe.
Merită citit ce scrie în Secțiunea 1.
„Politică. Politica administrației mele presupune coordonarea unui plan la nivelul întregului guvern pentru avansarea biotehnologiei și bioproducției astfel încât să se ajungă la soluții inovatoare în sănătate, în domeniul schimbărilor climatice, al energiei, al securității alimentare, agriculturii, al rezilienței lanțurilor de aprovizionare și în domeniul securității naționale și economice.
Trebuie să dezvoltăm tehnologii și tehnici de inginerie genetică pentru a fi capabili să scriem circuite pentru celule și să programăm în mod previzibil biologia în același mod în care scriem software-uri și programăm computerele; să deblocăm puterea datelor biologice, inclusiv prin instrumente de calcul și inteligență artificială; și să promovăm știința extinderii producției, reducând în același timp obstacolele din procesul comercializării, astfel încât tehnologiile și produsele inovatoare să poată ajunge mai rapid pe piețe.”
Programarea „în mod previzibil ” a biologiei înseamnă manipulare genetică a tot ce înseamnă materiei vie. Dar care este scopul, dincolo de retorica oficial? Scopul este transformarea omului, prin manipulare genetică, într-o ființă hibridă, conctată la cloud și inteligența artificială. Într-o ființă care să poată fi controlată, 24/24, așa cum controlezi un robot sau o dronă.
Noua ordine mondială are nevoie de un om nou, de sclavul perfect. Ascultați-l acum, cu mare atenție pe transumanistul Yuval Noah Harari, consilierul satanistului Klaus Schwab:
„În trecut mulți tirani și guverne au vrut să o facă, dar nimeni nu înțelegea suficient de bine biologia și nimeni nu avea suficientă putere de calcul a datelor pentru a pirata milioane de oameni. Nici Gestapo, nici KGB, dar în curând, cel puțin unele corporații și guverne voi fi capabile să pirateze sistematic pe toți oamenii. Noii oamenii ar trebui să ne obișnuim cu ideea că nu mai suntem suflete misterioase; acum suntem animale piratabile.”
Cu alte cuvinte, cunoștințele de biotehnologie, plus poterea de calcul a computerelor, plus datele despre ființa umană duc la capacitatea de piratare genetică a oamenilor. Consecințele sunt imense și le-am amintit de mai multe ori. Prin editare genetică, oamenii încetează de a mai fi oameni și devin organisme modificate genetic.
„Datele ar putea permite elitelor umane să facă ceva și mai radical decât să construiască dictaturi digitale. Prin piratarea organismelor, elitele ar putea câștiga puterea de a reproiecta viitorul vieții în sine. Pentru că odată ce poți pirata ceva, de obicei îl poți proiecta. Și dacă într-adevăr reușim să piratăm și să construim viața, aceasta nu va fi doar cea mai mare revoluție din istoria umanității. Aceasta va fi cea mai mare revoluție în biologie încă de la începutul vieții de acum 4 miliarde de ani.”
Observați cum acești transumaniști se cred dumnezei care pot de acum înainte să modifice creția lui Dumnezeu și, chiar mai mult, să o reproiecteze. Atât prin ceea ce fac cât și prin ceea ce spun, transumaniștii sunt sataniști. Și aceasta este o problemă de morală și de spiritualitate, nu de știință. Această „știință” nu este altceva decât vechea alchimie expusă într-un limbaj matematic.
„Timp de patru miliarde de ani, nimic fundamental nu s-a schimbat în regulile de bază ale jocului vieții. Toată viața, timp de patru miliarde de ani, dinozauri, amibe, roșii, oameni, toată viața, a fost supusă selecției naturale și legilor biochimiei organice. Dar acest lucru este pe ale să se schimbe. Știința înlocuiește evoluția prin selecție naturală cu evoluția prin designul inteligent. Nu designul inteligent al unui zeu de deasupra norilor, ci designul nostru inteligent și designul inteligent al norilor noștri. Norul IBM, norul Microsoft. Acestea sunt noile forțe motrice ale evoluției. Și în același timp știința poate permite viața după ce a fost limitat timpul pentru patru miliarde de ani în tărâmul limitat al compușilor organici, știința poate permite vieții să iasă în tărâmul anorganic. Așa că după patru miliarde de ani de viață organică modelată de selecția naturală, întrăm în era vieții anorganice, formată prin designul inteligent.”
Din cuvintele de mai sus înțelegem că noii alchimiști transumaniști au devenit noii zei care controlează legile vieții. Ei hotărăsc cine trăiește și cine moare și tot ei dau naștere noilor entități „vii”, formate din compuși organici sau anorganici. În spatele acestor manipulări genetice se ascund demonii, care urmăresc ruperea legături dintre om și Dumnezeu și înlocuirea semnăturii divine din ADN-ul uman cu o semnătură demonică.
„La fel și datele despre ADN-ul meu, creierul meu, corpul meu, viața mea îmi aparțin mie sau unei corporații, sau unui guvern, sau poate colectivului uman.”
„Acum oamenii sunt animale piratabile. Și toată ideea că oamenii au acel suflet sau spirit și au liber arbitru și nimeni nu știe ce se întâmplă în mine, și că orice aș alege este liberul meu arbitru, asta s-a terminat astăzi. Avem tehnologia pentru a sparge ființele umane la scară masivă. Da, vreau să spun că totul este digitalizat, totul este monitorizat. În această perioadă de criză trebuie să urmezi știința. Se spune adesea că nu ar trebui să permiți niciodată ca o criză bună să se piardă pentru că o criză este o oportunitate de a face și reforme bune cu care în vremuri normale oamenii nu vor fi niciodată de acord. Dat într-o criză vezi că nu avem nicio șansă. Deci trebuie să o facem.
Teologia creștină învață că omul este creat cu liber arbitru, iar transumaniștii de astăzi ne aduc la cunoștință că au tehnologia pentru a sparge ființele umane la scară masivă și a anula liberul arbitru. Yuval Noah Harari recunoaște că folosește „criza” ca pretext pentru „reforme bune”, pe care în vremuri normale oamenii nu le-ar accepa. Prin „reforme bună” trebuie să subînțelegem redurere drepturilor și libertăților.
Oamenii dacă s-au uita înapoi cu 100 de ani vor identifica epidemii de coronavirus ca fiind momentul în care un nou regim de supraveghere a preluat în special supravegherea sub piele. Ceea ce cred că este poate cea mai importantă dezvoltare a secolului 21 este această capacitate de a pirata ființele umane, pentru a intra sub piele și a culege date biometrice, a le analiza și înțelege oamenii mai bine decât se înțeleg ei înșiși. Aceasta cred că este poate cel mai important eveniment al secolului 21.”
M-aș bucura foarte mult ca preoții și ierarhii să înțeleagă aceste lucruri și să înceteze de a mai susține aceste planuri satanice. Planurile lor sunt publice și nimeni nu se va putea scuza că nu a știutsau nu a înțeles. Declarațiile lor sunt cât se poate de clare.
Klaus Schwab:
„Una ditre trăsăturile acestei a patra revoluții industriale este că nu schimbă ceea ce facem, ci ne schimbă pe noi.”
„Ceea ce ne schimbă diferența de această primă revoluție industrială este că nu schimbă ceea ce faci, ci te schimbă pe tine. Dacă iei o editare genetică, doar ca exemplu, tu ești cel care te schimbi și, desigur, are un mare impact asupra identității tale.”
Acest satanist a repetat de multe ori aceste afirmații. Editarea genetică ne schimbă. ARNm conținut în serurile Pfizer și Moderna au drept scop modificarea genomului uman, pentru ca oamenii să poată fi controlați pas cu pas continuu.
Ascultați-l în continuare pe satanistul Yuval Noah Harari. El nu cred în religii, nu crede în Dumnezeu și crearea lumii, nu crede în liberul arbitru și nici în Biblie.
Dar în ce crede? Crede că suntem ultima generație de Homo Sapiens, și că în viitor „oamenii” își vor proiecta pripriile corpuri, creier și minți, după bunul plac. El crede că omenirea are nevoiei de o nouă ordine mondială și de o nouă religie.
Dacă acum supravegherea este la exteriorul nostru, ceea ce urmează este supravegherea de sub piele a datelor biometrice.
OAMENI BUNI, TREZIȚI-VĂ!
PREOȚI ȘI IERARHI, TREZIȚI-VĂ!
Nu mai susțineți planurile demonice pentru o nouă ordine mondială.
Nu mai susțineți injectarea oamenilor cu otrăvuri și nanotehnologie.
Nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona. (Matei 6, 24)
Nu puteți sluji lui Dumnezeu și guvernanților.
Bibliografie
[1] Solari Report, https://home.solari.com/your-questions-on-the-state-ofour-currencies/
[2] We Can Hack Humans | Dr. Yuval Noah Harari and Klaus Schwab.
[3] http://www.whitehouse.gov/briefing-room/presidential-actions/2022/09/12/executive-order-on-advancing-biotechnology-and-biomanufacturing-innovation-for-a-sustainable-safe-and-secure-american-bioeconomy/
[4] Dr. Charles Morgan on Psycho-Neurobiology and War.
[5] Dr. James Geordano, „Creierul viitorul câmp de luptă”.
[6] Dr. James Geordano, „Interfața creier – computer”.
[7] There is Something Very Strange about This Man!
/////////////////////////////////////////
Învățăturile „doctorului” Pandele către farisei. Cum reușește un primar să facă două doctorate, o licență și un colegiu de apărare în același timp?
Florentin Pandele, primarul orașului în care au funcționat nestingherite de autorități azilele groazei, a intrat în conflict cu purtătorul de cuvânt al BOR, Vasile Bănescu. Acesta a criticat politicienii care au girat afacerea. „Fiecare fariseu pe limba lui piere”, a scris Pandele, prilej pentru Valeriu Nicolae, supranumit și vânătorul de CV-uri, să readucă în prim-plan evoluția spectaculoasă a fostului ofițer de navă. Domnul Florentin Pandele, primar PSD al orașului Voluntari și soțul doamnei ministru Gabriela Firea, l-a atacat violent, într-o postare pe Facebook, pe purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române, domnul Vasile Bănescu. Acesta din urmă, comentând cazul „azilelor groazei”, i-a criticat pe cei care au făcut posibil cazul inuman din Voluntari. „Monştrii adevăraţi au adesea chip agreabil uman, apar la TV, susţin cauze filantropice, se oferă să se sacrifice pentru binele nostru cetăţenesc şi sunt, desigur, «credincioşi»”, a scris domnul Bănescu. Domnul Pandele a înțeles unde bate și a sărit în apărarea familiei, care se zbate să rămână la suprafața apei în timp ce încrengăturile fabricilor de făcut bani din suferință o trage tot mai jos. „Fiecare fariseu pe limba lui piere”, scrie primarul din Voluntari la adresa purtătorului de cuvânt al BOR. Potrivit dex.ro, fariseu înseamnă „om ipocrit, fățarnic, prefăcut”. Dar să vedem ce anume din CV îl recomandă pe domnul primar să dea lecții de moralitate. Din ofițer de marină, șef la Protecția Consumatorilor Absolvent al Institutului de Marină, ofițer secund de navă, Florentin Pandele aterizează pe uscat în 1997, direct în funcția de director adjunct la Protecția Consumatorilor București. Cu zero experiență, că doar nu era o sinecură politică. RECOMANDĂRI REPORTAJ. Moartea în păduricea de salcâmi. Decesul misterios al unui negustor de animale Pe atunci, era liberal, un apropiat al unor lideri puternici din PNL (Radu Stroe și Valeriu Stoica). Cu siguranță, competența și nu relațiile de partid au dus și la numirea lui în trei consilii de administrație ale unor societăți de stat impecabil căpușate de politicienii noștri. După numai un an, domnul Pandele a fost promovat director la Protecția Consumatorului Ilfov și apoi, după încă doi ani, în 2000, a fost ales primar în orașul Voluntari. Din partea PNL, dar în 2001 sare brusc la PSD, căci se schimbase regimul politic. În 2002, în timp ce era primar își deschide o firmă cu doi chinezi – Shaolin Kung-fu Voluntari. Despre apucăturile domnului Pandele, am mai citit în presă. Nu păreau scheme din arte marțiale. Cei doi chinezi, Dang Xin și Wang Dake, sunt implicați într-o mulțime de firme. În același an, edilul PSD își mai deschide o firmă, în domeniul construcțiilor și comerțului. Șase diplome în doi ani 2004 este însă un an reprezentativ pentru domnul Florentin Pandele. În timp ce muncea din greu ca primar și își făcea campanie electorală pentru a fi reales, el reușea să studieze dreptul la o facultate privată, făcea un masterat la aceeași facultate în „securitate alimentară și agroturism ecologic” plus un doctorat la fabrica de plagiate de la Academia Națională de Poliție. RECOMANDĂRI „La şcoală ni se spunea că limba română e plină de minciuni, în timp ce limba rusă este pură”. Viața unui român în Transnistria Nu era fățărnicie sau ipocrizie, ci doar foame de cunoaștere. 2005 este și mai spectaculos pentru ofițerul de marină liberal, transferat la PSD. Face în același timp două doctorate, cel de la Academia de Poliție și unul la Universitatea Națională de Apărare. Termină și Colegiul Național de Apărare și mai face încă un masterat de „Securitate și Apărare Națională”. În concluzie, domnul Pandele făcea în doi ani consecutivi două doctorate, două masterate, își lua licența în drept, termina un colegiu de apărare, făcea campanie electorală și era primar. Geniu! Pierde un doctorat pentru plagiat Acum că i-au retras unul dintre titlurile de doctor în urma unei investigații jurnalistice, după ce s-a constat că a plagiat la greu, ce mai contează. E plin peretele de diplome. Și încă se mai judecă să recupereze doctoratul anulat prin ordinul ministrului educației. În aceste condiții, domnul Pandele suferă probabil de amnezie atunci când invocă fariseismul. Și insistă: „… nu pot să nu mă gândesc cum de peste 2.000 de ani, diverși farisei se chinuie să dărâme Biserica lui Hristos, iar simplii credincioși li se împotrivesc din toate puterile, cu spor!”
Citeşte întreaga ştire: Învățăturile „doctorului” Pandele către farisei. Cum reușește un primar să facă două doctorate, o licență și un colegiu de apărare în același timp?
/////////////////////////////////////////////
Orașele inteligente vor fi lagăre de concentrare
Publicat
de Teodosie Paraschiv
Un Smart City este un mediu urban cu tehnologii omniprezente de supraveghere și de colectare a datelor care vor monitoriza și înregistra chiar și cele mai intime și personale detalii ale fiecăruia. Scopul este să se știe totul despre toată … Continuă să citești →
FASCISMUL MEDICAL A LUAT-O RAZNA: OMS intenționează să lanseze un certificat digital global de sănătate
Publicat în 10/05/2023 de Teodosie Paraschiv
(Natural News) Guvernele de pe tot globul au încercat să controleze publicul prin aplicarea vaccinării în masă și a pașapoartelor pentru vaccinuri în perioada de vârf apandemiei de coronavirus din Wuhan (COVID-19). Acum, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) intenționează să … Continuă să citești →
În categoria COVID, Marea Resetare, noua ordine mondiala, vaccinuri | Etichete certificat digital, covid, noua orrdine mondiala, NWO, OMS, vaccinuri | Lasă un comentariu
Articole scrise în ultimul an
Publicat în 07/05/2023 de Teodosie Paraschiv
Mai jos aveți un opis cu artiolele scrise în ultimul an. Mai exact de pe 28 ianuarie 2022 până pe data de 4 mai 2023. Tema principală abordată a fost cea despre vaccinuri, noua ordine mondială, identitatea digitală și planul … Continuă să citești →
În categoria Articole, civilizatii stravechi, COVID, Marea Resetare, noua ordine mondiala, vaccinuri | Etichete 5G, ARNm, articole, covid, exozomi, identitate digitala, marea resenare, new age, noua era, noua ordine mondiala, vaccinuri, virusi | Lasă un comentariu
Se urmărește modificarea genetică a tuturor formelor de viață de pe Terra
Publicat în 03/05/2023 de Teodosie Paraschiv
Celeste Solum s-a referit în inaugurarea expunerii la reuniunea „Pionieri ai schimbării – Summit 2020”, reuniune care a avut loc în noiembrie 2020 a unor decidenți trasând și hotărând politici de transformare societală la nivel mondial, pe cale de implementare … Continuă să citești →
În categoria COVID, Marea Resetare, noua ordine mondiala, vaccinuri | Etichete marcarea oamenilor, marea resetare, modificari genetice, NOW, vaccinuri | Lasă un comentariu
Vaccinul anticovid este conceput pentru depopularea în masă
Publicat în 02/05/2023 de Teodosie Paraschiv
Astăzi m-am gândit să vă aduc în atenție o informație care cred că v-ar putea interesa. De fapt, ar trebui să intereseze pe fiecare creștin în parte, care este responsabil de mântuirea sufletului său și de dobândirea vieții veșnice. Din … Continuă să citești →
În categoria COVID, Marea Resetare, noua ordine mondiala, vaccinuri | Lasă un comentariu
Farsa pandemiei a ieșit la suprafață
Publicat în 07/03/2023 de Teodosie Paraschiv
Nici nu se putea altfel. Se știe că minciuna are picioare scurte, iar adevărul, mai devreme sau mai târziu, va ieși la lumină. În urmă cu un an jumătate eram criticat în presă și de Patriarhie că predic împotriva pandemiei … Continuă să citești →
În categoria COVID, Marea Resetare, noua ordine mondiala | Etichete covid, hipnoza, marea resetare, noua ordine mondiala, NWO, pandemie, razboi psy | 3 comentarii
OMS susține o schemă globală de pașapoarte pentru vaccinuri
Publicat în 04/03/2023 de Teodosie Paraschiv
Indiferent ce va fi, țineți minte! NU acceptați pașaportul de vaccinare! NU vă injectați cu otrăvuri! NU vă temeți de moarte! NU acceptați identitatea digitală! Dacă vă întrebați: cum ne vom descurca? Răspunsul este: puneți-vă toată nădejdea în Dumnezeu. Și … Continuă să citești →
În categoria Articole, COVID, Marea Resetare, noua ordine mondiala | Etichete noua ordine mondiala, NWO, OMS, pandemie, pasaport de vaccinare, vaccinuri | Lasă un comentariu
Cum ne pregătim?
Publicat în 18/02/2023 de Teodosie Paraschiv
Spun Sfinții Părinți că Lucifer și demonii lui vor căuta să amăgească până și pe cei aleși cu tot felul de false minuni și amăgiri. De peste 100 de ani, teosofii și adepții noii era propovăduiesc pe Hristosul cosmic, Mesia … Continuă să citești →
În categoria civilizatii stravechi, noua ordine mondiala | Etichete dezvaluiri, ET, extraterestri, noua ordine mondiala, NWO, OZN | Lasă un comentariu
Cutremurul din Turcia a fost provocat artificial
Publicat în 17/02/2023 de Teodosie Paraschiv
Aflu din Natural News că Diana Șoșoacă a luat cuvântul recent la Parlamentul României, pentru o declarație politică, intitulată „A fost nevoie să moară oameni și încă nu s-a terminat”. Ceea ce susține doamna senator Diana Șoșoacă este prefect adevărat. … Continuă să citești →
În categoria Articole, noua ordine mondiala | Etichete cutramur, HAARP, razboi geofizic, Turcia | Lasă un comentariu
Vaccinurile alterează ADN-ul uman
Publicat în 16/02/2023 de Teodosie Paraschiv
CEO-ul Facebook recunoaște: „Vaccinurile modifică ADN-ul uman” Deși ești cenzurat când vorbești despre asta pe rețelele de socializare, CEO-ul Facebook Mark Zuckerberg recunoaște în fața personalului său că vaccinurile covid schimbă ADN-ul și ARN-ul uman. El adaugă că nimeni nu … Continuă să citești →
În categoria COVID, Marea Resetare, noua ordine mondiala | Etichete ADM, ARNm, vaccinuri | Lasă un comentariu
← Articole mai vechi
https://codulbibliei.editura-fotini.ro/blog/category/noua-ordine-mondiala/page/2/
/////////////////////////////////////////
EMINESCU – jurnalist politic, omorat la comanda
[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=n9cI05BbYdE]
Un episod extraordinar al istoriei românilor, ţinut permanent secret, este cel legat de “boala” şi moartea poetului naţional al României, Mihai Eminescu, care, aşa cum s-a văzut, se manifestase direct şi partizan la ziarul Timpul în “Chestiunea Israelită” sau în “Chestiunea evreiască”, fiind împotriva încercărilor evreilor de a bloca sau de a condiţiona recunoaşterea independenţei României. Ceea ce se cunoaşte de către foarte puţini iniţiaţi este însă cum, pentru atitudinea sa, Mihai Eminescu a fost ucis, (de către medicul evreu Fr. Iszac”, zic unii, de către o conspiraţie iudeo-masonică am zice noi).
În anul 1882, Mihai Eminescu îi scria Veronicăi Micle:“Timpul acesta m-a stricat în realitate cu toată lumea, sunt un om urât şi temut, fără nici un folos…, unul din oamenii cei mai urâţi din România… Naturi ca ale noastre sunt menite sau să înfrângă relele sau să piară, nu să li se plece lor”.
“Şi mai potoliţi-l pe Eminescu!” s-a spus l-a un moment dat, în plenul Parlamentului Român, de către acei oameni politici care apărau interesele evreilor, oameni politici masoni, susţinuţi finalmente, din păcate, chiar şi de către oamenii politici conservatori, în numele partidului cărora vorbea gazetarul şi marele poet naţional Mihai Eminescu. De fapt cuvintele au fost rostite chiar şi de către Petre-Carp, şef alături de Titu Maiorescu, al Partidului Conservator.
În timp ce Eminescu conducea Timpul, ziar al Partidului Conservator, Petre Carp conducea chiar partidul, dar cei doi au intrat totuşi într-un puternic conflict. Carp era însă, totodată, şi membru al lojei masonice Steaua României, alături de Maiorescu, Alexandru Şuţu, Theoder Rosetti şi alţii care se vor ocupa de lichidarea poetului şi gazetarului Mihai Eminescu. “Eminescu era ca o stâncă. Posibil ca, iniţial, junimiştii [masonii] să nu-şi fi dat nici ei seama că, aducându-l la Timpul, practic îşi pun singuri bomba în casă” (C. Cernăianu, Recurs Eminescu, Calvarul cetăţeanului, vol.II). Divergenţa dintre Mihai Eminescu şi Petre Carp s-a născut odată cu apariţia în Parlament a problemei modificării articolului 7 din Constituţie (“Chestiunea Izraelită”), împotriva căreia pleda în scris Eminescu, opunându-se “împământenirii” hoardei de evrei ce invadaseră ţara, în timp ce Petre Carp activa politic pentru modificarea Constituţiei în sensul dorit de Alianţa Izraelită, de cancelariile europene şi de evreii din România.
[Carp fiind, totuşi, un nume destul de rar, şi neînţelegând adeziunea sa la interesele evreilor, ne-am îndreptat către marele dicţionar masonic publicat în Ordinul Masonic Român de către Horia Nestorescu-Bălceşti , unde am găsit mai mulţi Carp: în afară de Petre Carp al nostru, duşman al lui Eminescu şi membru al lojii Steaua României, apare şi un anume Horia Carp, “ziarist evreu, membru al unei loji din obedienţa Marii Loji Naţionale”.]
Pornit împotriva poziţiei exprimate de Timpul, la 15 martie 1879 Carp le scrie atât lui Eminescu cât şi lui Maiorescu. Lui Eminescu îi scrie: “Domnule redactor, în timpurile din urmă aţi crezut că este oportun de-a da sprijinul importantului ziar ce redactaţi, unor idei atât de opuse convicţiunilor a căror organ m-am făcut în Senat încât mă văd cu părere de rău silit de-a afirma pe calea publicităţii adânca divergenţa de păreri ce ne desparte…”; iar lui Maiorescu: “Dragă Titus, ce faceţi voi la Timpul şi cum credeţi că o să meargă astfel înainte?… în ce parte din lume partidul conservator a căutat să ajungă la putere prin pasionarea maselor?… în asemenea împrejurări, eu unul a trebuit să-mi pun întrebarea ce rol mai joc între contribuitorii Timpului?… Prin urmare te rog să notifici comitetului să mă şteargă din lista subscriitorilor… Tu ai o clientelă întinsă despre a cărei genesis mi-ai vorbit într-o zi [aluzie şi atenţionare din partea lui Carp, către Maiorescu care trăia din solda clienţilor săi evrei]. Sapienti sit. For ever! P.P. Carp.” Poziţia lui Carp faţă de revendicările evreilor asupra României este sintetizată în următoarea poziţie, exprimată în 1881: “Să jertfim unele din drepturile noastre suverane ca să obţinem protecţiunea Europei întregi şi să nu ne aflăm izolaţi faţă cu doi vecini puternici”.
Eminescu îi răspunde în Timpul:
“Dl. P.Carp s-a crezut atins prin reflecţiunile ce foaia noastră a publicat în privinţa atitudinii sale în chestiunea izraelită… însă aceste reflecţiuni ne-au fost impuse printr-un caz de legitimă apărare”.
Deasemnea se ceartă şi cu alţi membri ai partidului, precum Zizi Cantacuzino şi Lahovari. Acestuia din urmă i-a spus în cadrul redacţiei din Timpul: “Du-te, mă, în mă-ta! Tată-tău nu ştia nici bine româneşte, ce-mi tot cânţi tu de românism.”
Cea mai categorică explicaţie dată de Eminescu faţă de criticile lui P.P. Carp a apărut în Timpul cu numai o lună înainte ca el să fie lichidat social şi fizic:
“În altă ţară de am trăi, în care mai e credinţă, onestitate, respect ca bunuri obşteşti ale spiritului public, relele ni s-ar părea trecătoare şi nicicând condeiul nostru nu ar fi înmuiat în fiere; dar aici, unde, dacă-i vizita ministeriile sau [închisoarea] Văcăreşti, aceleaşi fizionomii şi caractere întâlneşti, aici unde un parvenit bulgar ca d. I.C. Brătianu şi un grec parvenit ca d. C.A. Rosetti conduc destinele acestei nefericite ţări, aici unde oameni ca aceştia, fără pic de patriotism, radicali cosmopoliţi, stăteau ieri la învoială cu Warszazvsky ca să-i vânză sufletele din opt ţinuturi, stau azi la învoială cu Alianţa Izraelită ca să-i vânză ţara toată şi să desfiinţeze printr-un trafic mârşav o naţie şi un stat pe care zeci de popoare barbare nu le-au putut desfiinţa, aici nici un cuvânt nu e destul de aspru…”
Deşi Titu Maiorescu era acuzat de către colegii de partid că îi ţine spatele lui Eminescu la Timpul, Eminescu îl atacă şi pe acesta:
” Teamă ne e dar şi astăzi că asemenea o samă de advocaţi buni, cu darul vorbirii vor tranşa şi chestiunea arzătoare a evreilor, care poate deveni chestiunea completei dezmoşteniţi a poporului românesc”.
Maiorescu îşi nota prompt în Jurnal: “Grea epoca Eminescu… Articol al lui în chestiunea evreiască în contra mea”.
“Afacerea Warszawsky” din epocă, dezvăluită şi combătută de Mihai Eminescu în Timpul a constat în aprovizionarea trupelor ruse angajate în războiul din 1877 şi deplasate în Bulgaria. Bancherul rus de origine evreiască A.M. Warsyawsky, numit intendent al armatei ruse a obţinut prin mită dreptul de a cumpăra la preţuri modice alimente din România (de a rechiziţiona) pentru a le vinde apoi armatei ţariste. Totodată a primit dreptul de a rechiziţiona care cu boi pentru transportul mărfii, ceea ce a ruinat ţărănimea română, care de cele mai multe ori şi-a pierdut peste Dunăre mijloacele de transport. Deşi avocatul cu luna al lui Warszawsky devenise Titu Maiorescu, Eminescu a publicat mai multe documente ce au dovedit coruperea guvernanţilor la care se pretase bancherul evreu.
Iată scrisoarea lui Warszawsky către Rossisky, datată l decembrie 1877 şi publicată de Eminescu în Timpul:
“Excelenţă.
Din depeşa mea şi din depeşa ministrului Cogălniceanu vă este deja cunoscut că, după multe împrejurări, eu am profitat a birui toate împiedicările şi astăzi deja s-au dat porunci prin telegraf tuturor prefecţilor din opt districte, ca să puie la dispoziţiunea mea câte 1200 care pe zi pentru Bucureşti şi 500 pentru Frăţeşti… Mult m-au costat pe mine bani, vreme şi trudă ca să împac pe directorul Ministerului de Interne, Simion Mihăilescu, cu prietenul nostru [adică Cogălniceanu (precizează Eminescu)] fiindcă numai el era, nu Brătianu era, care împiedica această chestie…
Eu voi avea oricâte căruţe va fi de trebuinţă pentru oricât transport şi oriunde veţi voi a transporta, măcar că până acuma cărăuşii de bună voie tocmiţi nu voiau a merge decât la Sistov; acum însă s-a schimbat chestia şi merg siliţi oriunde vreau.”
În urma campaniei de presă condusă de Eminescu privind “afacerea Warszawsky” au fost sesizate organele judecătoreşti, dar Tribunalul de Ilfov hotărăşte că nu era “caz a se pune în mişcare acţiunea publică în contra cuiva”.
Urmărirea lui Mihai Eminescu de către agenţii secreţi ai marilor puteri străine, a fost remarcată din anul 1876 printr-un agent evreu Lachman, aflat în solda ambasadei Austriei de la Bucureşti. Unul dintre primele rapoarte ale ambasadei austriece, la adresa lui Eminescu, conţine 20 de pagini şi este semnat de consulul austriac de la Iaşi, fiind trimis ministrului de externe al Imperiului Austro-Ungariei la data de 5 ianuarie 1877. Cu un an înainte ca Eminescu să fie anihilat, la 7 iunie 1882, ambasadorul austriac la Bucureşti, baronul Mayer, transmite un raport secret despre Eminescu, văzut vinovat prin activitatea sa de la Societatea Carpaţii de uneltire împotriva imperiului, în vederea unirii Transilvaniei cu ţara mamă:
“Societatea Carpaţii a ţinut în 4 ale lunii în curs o întrunire publică cu un sens secret. Dintr-o sursă sigură, am fost informat despre această întrunire [sursa era, după toate indiciile, chiar Titu Maiorescu] . . . S-a stabilit că lupta împotriva Austro-Ungariei să fie continuată… S-a recomandat membrilor cea mai mare prudenţă. Eminescu, redactor principal la Timpul, a făcut propunerea ca studenţii transilvăneni de naţionalitate română, care frecventează instituţiile de învăţământ din România pentru a se instrui, să fie puşi să acţioneze în timpul vacanţei în locurile natale pentru a orienta opinia publică în direcţia unei Dacii Mari.
În afara agenţilor marilor puteri europene, o atenţie aparte i-o acordau lui Eminescu nenumăraţii agenţi ai Alianţei Universale Israelite.
Şi iată că, în dimineaţa zilei de 28 iunie 1883, gazda poetului, doamna Szoke, îi trimite avocatului mason – Titu Maiorescu un bileţel în care scria că Eminescu a înnebunit. Astfel, fără voia sa, ca plan al uneia dintre cele mai monstruoase conspiraţii anti-româneşti, Eminescu a fost internat de către dr. Alexandru Şuţu la “Caritatea” (Caritas) punându-i-se falşul diagnostic de alcoolism şi sifilis. Studiul dr. Ion Nica (Eminescu, structura somato-psihică, 1972) arată că, în acea perioadă, Eminescu era marcat de o mare suferinţă pe fond psihic, ca urmare a greutăţilor şi luptelor politice prin care trecea, respectiv de o psihoză maniaco-depresivă. Cu toate acestea, un anume dr. Iszac i-ar fi pus lui Eminescu acel diagnostic care îi putea permite administrarea-unui tratament care să-l digtrugă fizic. La acea vreme, sifilisul nu cunoştea un tratament eficient, iar clinic se aplicau cele mai periculoase şi distructive tratamente. Un astfel de tratament, cu efecte catastrofale pentru Mihai Eminescu a fost administrarea de doze de mercur, element care se ştie că este extrem de toxic pentru om şi că poate provoca moartea. Medicii i-au administrat lui Eminescu câte 20 de fracţiuni a 4 grame de mercur, “când şi o jumătate de gram poate să aibă acţiuni dăunătoare” precizează la rândul său specialistul român Ovidiu Vuia. Urmare acestui tratament Eminescu a suferit de o paralizie parţială, a fost internat, scos din ţară şi mai apoi ucis în spital cu un bolovan cu care a fost lovit în cap.
Studiul dr. Nica, foarte valoros de altfel, suferă de o mare eroare. Faptul că pune un diagnostic psihiatric lui Eminescu bazându-se pe o sursă nedemnă de încredere. Este vorba de ziarul Adevărul din 17 octombrie 1911 care, sub semnătura lui Alexandru Ciurcu, publica articolul “Din amintirile mele”. Or, până după al doilea război mondial, ziarele Adevărul şi Dimineaţa au fost cele mai puternice şi viclene organe de presă evreieşti din românia. Iată situaţia descrisă de A.C.Cuza în 1905:
“În ziaristică, tot jidanii au introdus la noi în ţară tonul violent şi trivialităţile presei-revolver, prin care înjosesc orice discuţie şi batjocoresc instituţiile şi demnitarii ţării,. În frunte, stă, fireşte, organul jidovesc Adevărul, al cărui comitet de redacţie se alcătuieşte din următoarele ilustraţii cuşer ale gazetăriei «române», ale căror nume le reproducem după actele unui proces de calomnie, în care numiţii figurează – se înţelege – ca inculpaţi (Curtea cu Juraţi de Ilfov, Octombrie 1905): B. Braunstein – zis B.Brănişteanu; Albert Honigman – zis A. Fagure; A. Rosen – zis Nora; A. Fuchs – zis G. Mihail; S.Goldenberg – zis Munteanu; Lazar Kastenbaum – zis Castelan; E. Feinsilber – zis E. Emilian; E. Weber – zis Adrian Verea, şi vor mai fi.
Aceştia sunt conducătorii “opiniunii publice” a ţării româneşti… Străini de noi şi potrivnici fiinţei noastre, ei ne discută interesele, ne judecă, fac reputaţiile prin galăgie şi reclamă, şi le desfac prin tăcere şi calomnii, ei suie în slava cerului pe jidoviţi şi caută să înjosească pe adevăraţii români; ei terorizează pe funcţionarii publici care voiesc să-şi facă datoria; ei critică totul: religia, coroana, armata, justiţia, învăţământul…”
De fapt, relatările mincinoase la adresa lui Mihai Eminescu, publicate în ziarul Adevărul din 17 octombrie 1911 se bazează pe închipuitele amintiri ale lui Grigore Ventura, cel ce ar fi fost lângă Eminescu când acesta a fost pus în cămaşă de forţă şi care ar fi relatat cum în cofetăria Capsa, agitând un pistol mare, Eminescu a spus că pleacă să-l împuşte pe rege. Trebuie reţinute două aspecte: 1. Gr. Ventura era mort de mulţi ani când cotidianul evreiesc lansa “amintirile” sale menite peste timp să consolideze marea conspiraţie istorică anti-Eminescu; 2.Ventura făcea parte din loja masonică Discipolii lui Pitagora din Galaţi (formată preponderent din evrei şi greci), corespondenta locală a lojii Steaua României, din care făceau parte conspiratorii întemniţării lui Eminescu: Titu Maiorescu, Şuţu şi ceilalţi (de altfel, toţi ceilalţi membri ai familiei Ventura făceau parte din loja masonică Steaua României).
Informaţiile de mai sus, privind falsul diagnostic pus lui Eminescu şi otrăvirea sa cu mercur reies din studii mai vechi, nepopularizate, dar ele sunt depăşite azi de studiile lui Calin L. Cernăianu demarate în anul 2000: Recurs Eminescu, Suprimarea Gazetarului şi Conjuraţia anti-Eminescu.
Trebuie arătat de la bun început că Mihai Eminescu nu a fost niciodată mason, în schimb cei mai mulţi membri ai “Societăţii Literare Junimea” (din Iaşi) şi fruntaşii Partidului Conservator, da! Toţi aceştia făceau parte, cum am arătat, din loja masonică Steaua României, iar Eminescu era “protejatul” Junimii, poetul Junimii.
Atât Titu Maiorescu, cât şi Petre Carp, cei doi lideri ai Partidului Consen’ator din vremea respectivă aparţineau lojii masonice, dar cel mai important fapt este apartenenţa lui Alexandru Şuţu la această lojă, loja fiind de fapt chiar creată de familia de fanarioţi Şuţu. Ce gândeau oare aceştia, când Mihai Eminescu compara exploatarea evreiasca a românilor cu exploatarea fanariotă?
Loja Steaua României (“l’Etoile de Roumanie”) a fost creată în 1866 de principele” Gheorghe M. (Iorgu) Şuţu, sub obedienţa lojii Marelui Orient al Franţei, lojă franceză apropiată intereselor mondiale evreieşti, controlată de către evrei. De altfel, chiar trezorierul (finanţatorul) lojii Steaua României era un evreu, Adolf Hennig. Familia Şuţu, familie de domnitori fanarioţi (Mihai Şuţu în Ţara Românească, Alecu Şuţu şi Mihai Gr. Şuţu în Moldova) era implicată social în politica româneasca în aceeaşi perioadă cu Mihai Eminescu. Astfel, Nicolae Şuţu era un reputat economist liber-schimbist, curent atât de puternic combătut şi de blamat de Eminescu, în timp ce Alexandru Şuţu, profesor universitar, trecea de reputat medic psihiatru, el fiind acela care l-a internat forţat pe Eminescu, contribuind activ la eliminarea sa fizică din peisajul socio-politic românesc.
De altfel, se poate spune că până la un punct Eminescu fusese chiar creaţia lojii Steaua României, împotriva conducătorilor căreia s-a întors prin libertatea ce şi-a luat-o ca publicist, în chiar ziarele ce le conducea şi care aparţineau indirect lojii masonice. De exemplu, se cunoaşte ura ce o manifesta Eminescu în scris pentru perioada domniilor fanariote ce au pervertit conştiinţele româneşti şi au supt sângele poporului, pregătind astfel terenul pentru noua ocupaţie, evreiască. El lovea astfel în chiar creatorul lojii, în fanariotul Gh.M. Şuţu.
În bună tradiţie masonică, loja Steaua României avea “de faţă” Societatea Literară Junimea, iar presa ei avea să fie asigurată de Constituţiunea (1866), apoi de Gazeta de Iaşi (1867) şi, în fine, prin Gazeta naţională (1871) – tribune politice ale membrilor lojii. Convorbirile literare (1867) făceau acelaşi oficiu în domeniul literaturii, istoriei şi criticii literare.
În 1866, în cadrul demersurilor pentru desemnarea unui principe străin pe tronul României, a apărut condiţia apartenenţei acestuia la francmasonerie pentru a se obţine sprijinul internaţional al fraţilor masoni şi al Alianţei Israelite Universale, cu atât mai mult cu cât emanciparea evreilor, deziderat masonic, rămăsese încă o chestiune deschisă. De aceea, în toamna anului 1866 Iorgu Şuţu (mason iniţiat la Paris şi “venerabil” al lojii Steaua României) i-a propus principelui Carol I să devină francmason şi şef al Francmasoneriei Române, sub obedienţa Marelui Orient al Franţei, ceea ce ar fi condus la ingerinţe străine în statul român, sub controlul Alianţei Israelite. Reacţia de refuz a casei regale a fost promptă, voinţa regală fiind întărită simbolic de interzicerea imediată a lojii masonice Discipolii lui Pitagora din Brăila , formată în cea mai mare parte din negustori greci şi evrei. La acea vreme toate lojile masonice importante româneşti se aflau sub obedienţa Marelui Orient al Franţei, şi astfel, indirect, obediente directivelor evreieşti ale Alianţei Israelite, fiind toate înfiinţate de “negustorul francez” Auguste Carence:: Steaua Dunării, Steaua României, Discipolii lui Pitagora, Înţelepţii din Heliopolis. (Oricum, peste câţiva ani B’nai B’rith se implică direct şi creează la Bucureşti lojile Înfrăţirea Sionului şi Fraternitatea.)
Atitudinea general favorabilă românilor din partea regelui Carol I al României (fostul principe Carol) faţă de pretenţiile evreilor, precum şi refuzul său de apropiere de lojile masonice filoevreieşti, nu putea decât să-i oblige pe conspiratori să monteze un scenariu anti-regal, în care “antisemitul” Eminescu, înarmat cu un mare pistol se ducea “la Palat să îl împuşte pe rege”, motiv pentru care a fost pus în cămaşa de forţă şi internat. La rândul ei, opinia publică românească n-ar fi putut fi liniştită dacă Eminescu ar fi fost pur şi simplu concediat de la Timpul. Totodată, gura acestuia nu ar fi fost astfel închisă, căci ar fi putut găsi altă tribună de la care să îşi afirme poziţia puternic naţionalistă. De aceea, el trebuia făcut nebun. Şi cine a lansat versiunea că Eminescu a scos un pistol pentru a se duce să-l împuşte pe rege? Conform evreilor de la Adevărul, afirmaţia fusese cândva susţinută de către doamna Capsa, evenimentul petrecându-se chipurile în cafeneaua literară Capsa. Nimeni din epocă nu a putut confirma această poveste, dar ştim că şi soţul patroanei, domnul Capsa, era membru al aceleiaşi loji masonice ca şi ceilalţi conspiratori, loja Steaua României.
Societatea Junimea a rămas cunoscută în istoria literaturii române ca promotoare a lui Mihai Eminescu, I. L. Caragiale, Ion Creangă şi Ioan Slavici, care aveau să colaboreze la periodicul editat de Junimea, Convorbiri Literare. Teoreticianul Junimii era Titu Maiorescu, dar principala sa activitate era aceea de avocat, de pe urma căreia a dobândit o importantă avere. Profesor universitar la Iaşi şi decan al Facultăţii de Filozofie, a fost înlăturat din învăţământ în urma unui proces de imoralitate. Din 1868 s-a dedicat avocaturii, iar din 1870 a intrat în politică. Este poate important să aflăm numele clienţilor lui Maiorescu din perioada în care Eminescu a fost lichidat fizic şi spiritual. Aceştia sunt: Warschawsky, Rafalovich, Boboritz, Hessen şi Kalinowsky, Rubinstein şi Hirschler, adică o clientelă cosmopolită preponderent evreiască, atât de ostilă lui Eminescu!
Pe bună dreptate se poate pune întrebarea: de ce istoria nu publică, în general, astfel de corelaţii ale faptelor, privind viaţa şi moartea lui Mihai Eminescu? Concluziile sunt triste! Chiar George Călinescu, când a scris Viaţa lui Eminescu, a acceptat orice informaţie, din orice sursă, fără a o prelua critic, singura sa preocupare fiind realizarea unui roman biografic. De-a lungul carierei sale, Călinescu a colaborat, chiar, cu cei implicaţi în compromiterea lui Eminescu. Astfel, când editează revista literară Lumea, Călinescu îşi lia ca principal colaborator pe B. Brănişteanu, care nu este altul, aşa cum am arătat mai sus, decât evreul B. Braunstein, editor al ziarului Adevărul, ce întina memoria lui Eminescu, perpetuând conspiraţia privind nebunia acestuia. De altfel, o mare sumă de critici literari români sunt de fapt evrei camuflaţi de nume româneşti, conştienţi de activitatea antievreiască a poetului naţional al României şi voluntar interesaţi şi angajaţi în menţinerea mitului “Eminescu dement”, ca şi de salvarea în istorie a onorabilităţii conspiratorilor asasini. Aşa este şi cazul criticului literar Zigu Ornea, considerat o somitate a culturii româneşti, evreu din Botoşani care şi-a făcut chiar o carieră din anumite subiecte care se leagă de viaţa lui Eminescu, precum: Junimismul (1966), Junimea şi junimismul (1975), Viaţa lui Titu Maiorescu vol. I-II (1986-1987). [Zigu Ornea, care a exercitat în anii 90 şi funcţia de director al editurii evreieşti Hasefer, are totuşi meritul de a fi precizat că bancherul rus Warszawsky, deconspirat de Eminescu ca ruinător al ţărănimii române, era de fapt evreu].
Am arătat mai înainte că familia fanariotă Şuţu era o familie de masoni, aproape toţi, în România, fiind afiliaţi lojii Steaua României. Acordăm o atenţie specială acestora deoarece unul dintre ei a semnat condamnarea lui Eminescu: medicul Alexandru Şuţu.
Iată situaţia prezentată de amplul dicţionar masonic publicat de Horia Nestorescu Bălceşti:
– Mihail Şuţu (1730-1802), domnitor fanariot al Ţării Româneşti, apare în 1794 ca venerabil al unei loji masonice din Iaşi.
– Alexandru Nicolae Şuţu (1830-1877), principe, a locuit la Paris şi a făcut parte din cel puţin 4 loji masonice, gr. 30 de iniţiere, deputat în Adunarea Generală a Marelui Orient al Franţei;
– Gheorghe M. (Iorgu) Şuţu (1817-1875), principe, mare proprietar, fiu al domnitorului Mihail Şuţu, gr. 30 de iniţiere, membru al lojii Sincere Amitie (Paris) şi întemeietor al lojei Steaua României.
– Constantin Şuţu (1820-?), afiliat la Iaşi lojei Steaua României, a devenit ministru;
– C.N. Şuţu, rentier, “frate” în loja Steaua României;
– George Şuţu, proprietar, membru în loja Discipolii lui Pitagora din Galaţi, cea care avea să fie interzisă de Carol I, când Iorgu Şuţu i-a cerut principelui (regelui) să intre în masonerie;
– Nicolae Gr. Şuţu (1840-?), membru al lojei Steaua României, secretar general al Consiliului de Miniştri.
– Alexandru Gr. Şuţu (1837-1919), iniţiat în loja Steaua României, profesor universitar la Bucureşti, autor al lucrării Psihiatria modernă, publicist şi traducător, membru al societăţii literare Junimea, complicele lui Titu Maiorescu în lichidarea lui Mihai Eminescu.
Studiile lui Călin L. Cernăianu şi-au propus mai ales să descurce “iţele foarte încurcate dintr-o singură zi din viaţa lui Eminescu, zi de răscruce când este scos în condiţii misterioase şi prin mijloace violente din viaţa publică”, . dar şi antecedentele şi urmările acestei zile.
“Aşadar – îşi începe acesta unul dintre studii -, la 28 iunie 1883 Eminescu a înnebunit. Simplu ca bună ziua!” Cel care a fost cel mai direct implicat în aceasta acţiune a fost Titu Maiorescu, “protectorul” mason al poetului, secondat de medicul Alexandru Şuţu. Un avocat şi un medic, membri ai aceleiaşi loji masonice. Nici nu se putea tandem mai potrivit pentru a distruge pe cineva. În Jurnalul lui Maiorescu s-a găsit următoarea notă, din ziua fatală: “Foarte cald! În zilele trecute încercări de aranjament cu Alex. Soutzo…”, referire la combinaţia cu doctorul Şuţu. În aceeaşi zi, 28 iunie 1883, la 6,30 dimineaţa, Maiorescu şi inginerul Simţion (apropiat de-al lui Maiorescu) s-au dus la ospiciul particular al doctorului Şuţu şi au convenit cu acesta ca în aceeaşi zi lui Eminescu să i se facă internarea pentru o lună de zile. Aceasta avea însă să se prelungească şi să se repete pentru câţiva ani, până la uciderea sa. “Prin acest demers ilegal – arată C. Cernăianu – avocatul Maiorescu acţionează contra principiilor fundamentale ale Dreptului, aranjând internarea lui Eminescu în lipsa garanţiei că «protejatul» s-ar fi alienat şi stabilind – pe ce criteriu? – o anume perioadă a şederii acestuia în ospiciu.” Ajuns acasă, Maiorescu îl anunţă pe Theodor Rosetti (mare
maestru comandor al Marelui Orient al României, totodată membru, ca şi Maiorescu, al lojii masonice Steaua României, la acea dată preşedinte al Curţii de Casaţie) că treaba este pusă pe roate: “apoi am venit acasă, am înştiinţat încă pe Th. Rosetti despre aceasta” (din Jurnal). Un al doilea bilet îl trimite lui W. Kremnitz, al cărui sens rămâne obscur şi secret: “Din păcate, încă incert. Altfel, toate bune!” (traducerea corectă a celei de a doua propoziţii ar putea fi: “Şuţu în regulă”, textul de mâna, în germană, al lui Maiorescu, Sonst alles gut, semănând mai degrabă cu Soutz alles gut).
Al treilea bilet trimis de Maiorescu este către Mihai Eminescu, pe care îl cheamă să îi facă o vizită. Plecând de la redacţia ziarului Timpul, Eminescu călca în cursa întinsă. Maiorescu îl roagă să se deplaseze la complicele său Simţion sub pretextul transmiterii unui bilet, ceea ce Eminescu şi face. “Săracul de el, a cerut 2 lei pentru birjă, a plecat şi de acolo l-au dus la Soutzo” (la Şuţu), îşi amintea fiica lui Maiorescu despre sfârşitul vizitei lui Eminescu. Într-ade-văr, ducându-se la inginerul C-tin Simţion, Eminescu este aşteptat de haidamacii lui Şuţu, este imobilizat, urcat într-o birjă sau în duba ospiciului şi dus la Şuţu. “Acolo nu va mai fi gazetar, ci numai biet smintit. Planul fusese îndeplinit cu succes. Gazetarul Eminescu era «ocrotit» într-o casă de sănătate” (C. Cernăianu).
Urmează planul doi al conspiraţiei: legendarea nebuniei. Mai întâi se arată că gazda poetului s-ar fi adresat lui Maiorescu cerându-i, printr-un bilet, ajutorul, deoarece “Eminescu a înnebunit”. Minciuna nu rezistă, deoarece Maiorescu se apucase să aranjeze internarea fără a-l vedea pe Eminescu, pentru a-i verifica starea sănătăţii, iar sursele legendei se contrazic: mai întâi, biletul a ajuns la o ora ulterioară plecării lui Maiorescu la Şuţu; apoi, sunt două variante privind persoana care ar fi trimis biletul, Slavici în prima, soţia sa născută Szoke, în a doua. Privitor la criza de demenţă manifestată în public de Eminescu, cum că ar fi scos un pistol spre a se duce să îl împuşte pe rege, ea a fost fabricată târziu (spre a nu mai putea fi verificată) şi lansarea ei publică s-a pus prin presa evreiască pe seama masonului Gr. Ventura (deşi acesta nu a relatat niciodată aşa ceva în timpul vieţii sale). “Lipsa oricărei menţiuni [în Jurnalul zilnic al lui Maiorescu] privind pretinsele ameninţări făcute de Eminescu cu revolverul… par să arate că toate acestea constituie zvonuri care nu fuseseră încă inventate la data la care Maiorescu şi-a completat jurnalul; de altfel, cum am arătat, povestea a fost pusă în larga circulaţie de către evreii de la Adevărul în 1911). În aceeaşi zi, a «internării» lui Eminescu, la ora 17 Maiorescu pleacă în străinătate pentru o perioada de o lună şi jumătate. Din această clipă şi până la revenirea sa, Eminescu nu mai putea fi eliberat din ospiciu nici măcar la cererea rudelor, pentru că persoana care îl internase era, totodată, singura abilitată legal să ceară externarea lui.” (C. Cernăianu)
Toţi cunoscuţii lui Eminescu, mai ales conspiratorii, pleacă rapid în străinătate, în timp ce presa publică o ştire anostă: “Dl. Mihai Eminescu, redactorul [şef al] ziarului Timpul, a înnebunit. Dl. Paleologu va lua direcţiunea sus-zisului ziar”.
“Flagrantele ilegalităţi comise pentru înlăturarea lui Eminescu din viaţa publică – scrie C. Cernăianu – arată că liderii Junimii [împreună cu alţi masoni din loja Steaua României] erau capabili să ascundă răpirea şi sechestrarea unei persoane, spre a o supune cu de-a sila unui tratament care nu-i era necesar, după care, tot ei, folosind falsuri şi dezinformări, creau victimei o imagine melodramatic deformată, dar suficient de credibilă încât să reziste vreme de mai bine de un secol. Aşa s-a născut un veac de falsă compătimire, un veac în care abilitatea câtorva a făcut ca revolta publică să fie înlocuită cu mila. În acest context, chiar este de crezut că, dacă Eminescu ar fi fost nebun cu adevărat, iar Junimea ar fi dorit sa încerce recuperarea lui, nu ar fi fost capabilă de a-l interna fără tam-tam?…
Una peste alta, între ilegalităţile comise de Şuţu în clipa preluării lui Eminescu sunt şi următoarele:
– l-a primit pe Eminescu în ospiciul sau (particular?), cu toate că acesta, nesuferind o recidivă, boala lui era incertă şi, prin urmare, trebuia să stea fie la un spital, fie în arestul Poliţiei (cum avea să se procedeze, la 6 noiembrie 1886, la Iaşi);
– l-a internat pe Eminescu în lipsa unei cereri scrise de admitere, care să cuprindă “numele, prenumele, profesiunea, religiunea, etatea, domiciliul, atât al pătimaşului cât şi al petiţionarului”, alături de informaţii privitoare la “felul de relaţiune ce ar fi având acesta din urmă cu smintitul” (Decretul 1012, articolul 8);
– l-a acceptat fără “vreun act medical subscris de doi medici”;
– nu a respectat intervalul maxim în care medicii trebuiau să se pronunţe asupra stării sănătăţii pacientului (3 zile), semnând aşa-numitul lui certificat medical după o săptămână de la internare;
– nu a înştiinţat Administraţia specială” asupra internării;
– nu a solicitat constituirea unei comisii care să-l examineze pe Eminescu;
– nu a întocmit Buletinul unde va scri cauza admiterii” (Decretul 1012, articolul 16)…
Crimă acoperită cu un certificat medical.
În destinul lui Eminescu, biletul scris şi semnat de doctorul Al. Şuţu la 5 iulie 1883 şi acceptat drept “certificat medical” a jucat un rol fundamental, fără el lipsind absolut orice temei legal care să justifice cât de cât internarea. (Degeaba şi-a pregătit avocatul Maiorescu un alibi atât de solid ca plecarea din ţară, tocmai în acea zi?). În plus, acest fals document avea să fie folosit în viitor, simpla lui existenţă permiţând declararea unor “recidive” şi făcându-le credibile pentru publicul larg şi pentru amicii de bună-credinţă. Majoritatea biografilor lui Eminescu au considerat acest document un fel de înscris sacru, asupra căruia nu se poate face nici un comentariu. Ei nu au intrat la idei nici măcar atunci când diagnosticul iniţial, stabilit de Şuţu, a fost înlocuit cu altele, puse de alţi medici, sau când au văzut că a fost supus tratamentului folosit în altă boală decât cea declarată…
Încercarea lui Şuţu de a induce în eroare, astfel încât, pe baza unei probe materiale plăsmuite, să obţină o decizie judecătorească, prin care Eminescu să fie privat de toate drepturile lui civile, mi se pare indiscutabilă. La toată această mizerie, l-a avut permanent alături pe Titu Maiorescu, omul care, avem motive s-o credem, a şi iniţiat acest demers odios. Potrivit jurnalului intim al acestuia din urmă, mai mult sau mai puţin conştienţi de ceea ce fac, doctorul Şuţu şi Simţion i-au devenit complici, într-o faptă necugetată… Pus în cămaşă de forţă, Eminescu a fost predat “Spitalului Israelit “Caritas”. De ce doctorul Şuţu numea acest stabiliment [din strada Plantelor nr.9, unde a fost închis Eminescu] “Institutul Caritatea” şi nu “Institutul Caritas”? Era Caritatea o subunitate a Spitalului Caritas ori o asociere în care Şuţu, proprietar al terenului, era parte? Se găsea în strada Plantelor un fel de secţie specială a Spitalului Caritas, profilată exclusiv pe suferinzii de boli psihice? Asta ar însemna, însă, că Eminescu a fost, de fapt, internat la “Spitalul Israelit Caritas”!… O altă ciudăţenie ar fi aceea că, din câte se cunosc, Eminescu nu a fost niciodată prea simpatizat de evrei, reacţia unora dintre dumnealor faţă de el fiind atât de impulsivă chiar şi astăzi. În 1922, Radu D. Rosetti informa opinia publică: «Se ştie că Mihail Eminescu… între sfârşitul lui 1884 şi începutul lui 1889 părea vindecat, când, în 1889 autorităţile sesizate de cei în drept l-au internat din nou în Spitalul [Israelit] Caritas din Bucureşti».”
Odată închis, Eminescu a fost practic scos de sub protecţia publicului şi chiar a rudelor sale. La 18 iulie 1883, fratele lui Mihai Eminescu, Matei, îi scria lui Maiorescu: “Sunt informat că fratele meu Michai Eminescu este serios bolnav; vă rog din suflet răspundeţi-mi urgent unde se găseşte ca să vin a-l lua la mine pentru vreun an şi dacă binevoiţi a-mi arăta adevărata stare materială a lui ca să vin pregătit, căci am vreo 200 de galbeni într-un loc – îi iau şi-i cheltuiesc toţi pentru el”. Titu Maiorescu s-a prefăcut însă că nu a primit scrisoarea lui Matei Eminescu. La rândul ei, Veronica Miele nu a putut pătrunde în Institutul Caritatea (Caritas) şi nici măcar nu a putut afla dacă Eminescu era sau nu internat aici.
La câteva luni de la îndepărtarea lui Eminescu de la Timpul şi din viaţa politică, Maiorescu îşi nota în Jurnal: “mare recunoaştere a importanţei mele politice”.
Următorul pas a fost acela al îndepărtării din ţară a lui Eminescu. Însoţit de gardieni, el a fost transportat ilegal la Viena, în data de 20 octombrie 1883. În momentul plecării din Gara de Nord, Eminescu i-a strigat lui Maiorescu, prezent la plecarea sa: “Dr. Robert Mayer, marele moment, o conspiraţie…” Este posibil ca Eminescu să îi fi făcut, astfel, o aluzie lui Maiorescu asupra legăturilor acestuia cu baronul Mayer, ambasadorul Austriei la Bucureşti şi la implicarea celor doi în conspiraţia împotriva sa. De altfel, în data de 2 decembrie 1883, deci la mai puţin de două săptămâni, Titu Maiorescu nota în Jurnalul său: “La ora 12, prânz la baronul Saurma (ministru plenipotenţiar german), cu baron Mayer (ministru plenipotenţiar austriac) şi cu contele Monts şi consilierul aulic Metz”.
Odată plasat într-un ospiciu din Viena (Dobling), Eminescu intră sub observaţia celui mai mare duşman al său, filo-evreul P.P.Carp, care deşi politic în opoziţie faţă de guvernarea de la Bucureşti, primise de la guvernanţii liberali postul de ambasador al României la Viena. P.P.Carp îl şi vizitează, în data de 5 februarie 1884 şi consideră, savant, că Eminescu nu este perfect vindecat: “Ochiul este cam tulbure, mâinile slabe şi degetele ascuţite”, deci încă nu ar fi indicat a se întoarce în România, aşa că mai este plimbat prin Italia şi ajunge la Bucureşti în 27 martie 1884, iar pe 7 aprilie 1884 este expediat la Iaşi. Maiorescu scria: “Când l-oi şti pe Eminescu plecat, ajuns cu bine şi aşezat la laşi, atunci abia îmi voi permite să mă gândesc la ale mele!” Eminescu avea să spună, la rândul său: “m-au târât prin Italia…, acum m-au târât din nou la Iaşi…” Un fapt trecut sub tăcere zeci de ani până după moartea sa, este acela că în Italia, atunci când a scăpat de sub atenţia supraveghetorilor români, Eminescu a fost capturat de poliţie şi predat acestora. Dar atuncea el era considerat, în acte, un om sănătos şi liber, ceea ce dovedeşte că urzeala conspiraţiei împotriva lui Mihai Eminescu conţinea, pe lângă masonerie şi oculta evreiască, şi puterea politică a statelor europene.
Pentru trimiterea şi supravegherea lui Eminescu în străinătate, Maiorescu îl desemnase pe Al. Chibici-Rîvneanu. Acesta nu a pus însă niciodată pe hârtie relatarea celor câteva luni de deplasare în străinătate a lui Eminescu, motivându-şi reţinerea astfel: “Europa braucht Ruhe” (Europa are nevoie de linişte). “Situaţia lui Chibici are ceva paradoxal – apreciază C. Cernăianu. Pe de o parte, puţinele povestioare pe care le-ar fi istorisit unor amici sunt de natură să probeze nebunia lui Eminescu, dar, pe de altă parte, prin cele trei cuvinte citate, el afirmă exact contrariul…, din cuvintele lui Chibici transpar două elemente: Eminescu era o problemă nu atât internă, cât externă, el interesând (fapt dovedit) anumite mari cancelarii europene şi, în al doilea rând, el nu era bolnav – un nebun autentic nefiind periculos decât pentru sine şi pentru cei din imediata lui apropiere”.
Sfârşitul.
Ce s-a întâmplat? La sfârşitul anului 1888 “locuitorii Capitalei află cu o plăcută surprindere că Eminescu a revenit şi s-a alipit ca redactor al unui ziar politic important”. Parcă ar fi fost un blestem activitatea de jurnalist pentru Mihai Eminescu. Nu au trecut nici trei luni de zile (în altă variantă mult mai puţin) de când Eminescu şi-a reluat activitatea de ziarist şi, la 3 februarie 1889 (conform doctorului Şuţu, în ianuarie 1889), el a fost ridicat prin ordinul Poliţiei Capitalei şi dus la Spitalul Caritas, internat, supravegheat şi supus tratamentului medical. Mai ţineţi minte pe cine înştiinţa în primul rând Titu Maiorescu, în 28 iunie 1883, că a perfectat aranjamentul cu Şuţu privind internarea lui Eminescu ca nebun? Pe colegul şi superiorul său mason, pe Theodor Rosetti, adăugând în propriul Jurnal: “Numai de s-ar face asta fără greutate!”. Acum, însă, în 1889, conspiratorii masoni din 1883 aveau puterea politică. Acum, când loja masonică Steaua României, controlând Partidul Conservator conducea statul, când Theodor Rosetti era prim-ministru şi ministru de interne, când Titu Maiorescu era ministru al cultelor, Mihai Eminescu a fost internat prin ordin al Poliţiei Capitalei şi ucis brutal în spital de către un “smintit”.
Dilema dacă Institutul Caritatea, în care a fost internat Eminescu de către tandemul Maiorescu-Şuţu în mai multe rânduri, este acelaşi cu Institutul/Spitalul [Israelit] Caritas din Dudeşti, este rezolvată de către chiar Maiorescu, care în Jurnalul său, la 28 ianuarie 1886, nota: “experimente de hipnotizare la Spitalul Caritatea în Dudeşti”. Spitalul “Caritatea” din Dudeşti nu există, la adresa respectivă găsindu-se însă spitalul evreiesc “Caritas”, ceea ce dovedeşte că, în gura multor români din epocă, evreiescul Caritas devenea Caritatea. Mai reţinem, ca fapt divers, şi că masonii erau preocupaţi de a participa împreună cu evreii la “experimente de hipnotizare” desfăşurate în institutele acestora.
Vom cita în continuare din notele doctorului N. Tomescu, unul dintre medicii care s-au ocupat de Eminescu. Trebuie reţinut de la început că, prin forţa lucrurilor, acest medic făcea totuşi parte din echipa conspiratorilor şi a încercat să-l scoată vinovat tot pe Eminescu:
“Articulaţia cuvintelor este normală. El pronunţă bine şi clar şi nici scandare, nici gângăvie, nici bolboroseală, nici acele diverse defectuozităţi aşa de comune în maladiile cerebrale nu s-au putut observa până în ultimele zile ale vieţii sale…
Oricum ar fi, sfârşitul total nu părea a fi iminent, căci el se nutrea bine, dormea şi puterile se susţineau cu destulă vigoare. Un accident însă de mică importanţă a agravat starea patologica a cordului şi a accelerat moartea.
Iată în ce a constat acel accident. Într-o zi, pe când se preumbla în ograda institutului, Eminescu primeşte în regiunea parietală stângă a capului o mică piatră cu care un bolnav se juca, învârtind-o legată de o sfoară. Aceasta i-a produs o plagă de câţiva milimetri care interesa numai pielea şi care s-ar fi cicatrizat repede dacă Eminescu, în obiceiurile sale de necurăţenie, n-ar fi ridicat de mai multe ori pansamentul şi nu şi-ar fi frecat plaga cu diferite substanţe murdare.”
Urmează autopsia. Creierul avea o greutate de 1490 gr, iar lobul stâng era cu 25 gr mai greu decât lobul drept. Nu se constată nimic important ca indicii de boală. Dr. Tomescu, concluzionează:
“Eminescu n-a fost sifilitic”.
Ideea aceasta s-a născut din doctrina eronată ce profesa o şcoala germană că paralizia generală este totdeauna o manifestaţiune sifilitică, tot aşa de neadevarată ca aceea care susţine că toate sclerosele cerebro-spinale sunt de origine sifilitică… Adevărata cauză a maladiei lui Eminescu pare a fi surmenajul cerebral, oboseala precoce şi intensă a facultăţilor sale intelectuale.”
Dr. Tomescu uită însă să adauge că tratamentul însuşi aplicat lui Eminescu (mercur, morfina ş.a.) au fost de natură să îl îmbolnăvească.
La 15 iunie 1889, Titu Maiorescu nota:
“Pe la 6 ore a venit Stemill [un evreu!]şi Vitzu la mine să-mi spună că astăzi pe la 3 ore a murit Eminescu în institutul de alienaţi al d-rului Sutzu, de o embolie”.
La nici o săptămână după funeralii, Harieta, sora lui Mihai Eminescu afirma:
“Atâta vă spun şi vă rog să spuneţi la toţi, că nenorocitul meu frate a murit în cea din urmă mizerie şi moartea i-a fost cauzată prin spargerea capului ce i-a făcut-o un nebun, anume Petre Poenaru. Să ferească Dumnezeu şi pe cei mai răi oameni din lume să fie instalaţi la doctorul Şuţu”.
EMINESCU – jurnalist politic, omorat la comanda
/////////////////////////////////////////
Omenirea înrobită hipnotic de către un zeu tehno-industrial
De Julian Rose
Atâta timp cât un număr suficient de mare de oameni cred în asta, exercițiul de înrobire se va dovedi ireversibil.
Pe latura unui bloc de apartamente, vizibil între clădirile care înconjoară Gara du Midi din Bruxelles, se fac ultimele retușuri la o operă de artă extraordinară. Se poate doar percepe figura din cușcă întinsă pe brațul hidraulic al vehiculului care oferă platforma de pe care artistul își poate aplica vopselele pe această pânză vastă.
Lucrarea înfățișează, așa cum o înțeleg eu, un turn strălucitor tehno-industrial de telefonie mobilă, care se înalță în vârful unui vast templu de beton, flancat de două scări mari și curbe, la baza cărora se află o platformă acoperită de o mare mulțime de oameni. Deasupra turnului, dârele chimice au format un X pe cer, în timp ce sfertul de jos al lucrării este dominat de o mare voluminoasă de roșu punctată cu pete de negru.
Simbolismul este puternic. Lucrarea ar putea fi intitulată „Așadar, iată-ne aici”. Pentru că da, aici ne aflăm – dacă prin ‘noi’ înțelegem lumea actuală postindustrială prizonieră a materialismului – sub presiunea forței implacabile a globalizării.
Bruxelles, încă un oraș remarcabil de uman după standardele actuale, are ghinionul de a găzdui sediul Uniunii Europene, care nu este un conglomerat foarte uman. Iar ceea ce se întâmplă în el este la fel de lipsit de umanitate. Pentru că este vorba despre a fi ‘mare, central și dominant’.
„Nu vei avea nimic și vei fi fericit”
Mare, central și dominant este viitorul planetei, dacă subscrii la determinismul bidimensional al minții tehno-industriale.
În cuvintele liniștitoare ale lui Klaus Schwab și Yuval Noah Harari, acesta va fi un viitor al tehnologiei informației/inteligenței artificiale, în care Schwab ne spune că ‘nu vom avea nimic și vom fi fericiți’.
Turnul și catargul telefoniei mobile, care încoronează templul prozelitismului tehno-industrial, este o bucată de oțel urâtă și zveltă, care este o expresie a dominației în sine. Vasta infrastructură globală formată de aceste structuri de oțel saturnian poartă cu ele o supă de toxicitate penetrantă amplificată de câmpul electromagnetic.
Această ‘rețea’ este cea care acționează ca poartă de acces la lumea realității virtuale a celor care depind de ea pentru „semnalele” lor. Semnale care au un tip de dominație abstractizată și o tendință pronunțată de a subția sângele și de a încețoșa creierul.
Majoritatea mesajelor care trec prin această poartă de acces se referă la modul în care trebuie să te descurci în ‘sistem’.
Cum să ajungi mai repede de la punctul A la punctul B; știrile apar mai rapid; rapoarte financiare apar mai rapid; conexiunile cu familia și prietenii se fac mai rapid; totul este mai rapid.
Se spune că a fi permanent conectat la această intersecție hiper-electromagnetică a vieții este singura modalitate de a ‘rămâne în contact’, de a participa la matricea mentală, de a face parte din ‘program’.
Dar deja cu douăzeci de ani în urmă am decis să tai legăturile cu acest program. Renunțarea la telefonul mobil s-a dovedit a fi un act de eliberare, urmat în curând de renunțarea la televizor.
Big Brother a fost trecut pe bancheta din spate și am văzut că încă mai exista o viață care îmi aparținea, cu condiția de a da prioritate propriilor valori, cu o doză solidă de hotărâre de a fi fidelă la ceea ce este ‘real’ în viață.
Poate că acesta este motivul pentru care pot vedea atât de clar cum cei care continuă să participe la ‘program’ aleargă orbește spre o prăpastie și fără compromisuri și cum cererile lor vorace asupra mediului natural le subminează din ce în ce mai mult rezistența naturală.
Constat ceva deosebit de șocant – că această goană frenetică spre prăpastie și marele consum de resurse finite pe care îl implică – nu are alt scop decât să joace o fascinație cvasi demonică pentru jucării de distragere a atenției, din ce în ce mai rafinate. Distragerea de la pulsul real al vieții.
Cu toate acestea, această mașinărie sinucigașă tehno-industrială este condusă de oameni care par să nu recunoască faptul că misiunea lor comună este programată să se încheie în colaps.
Dimpotrivă, ei par să creadă că, prin creșterea eficienței și a vitezei mijloacelor de călătorie, aceasta își va consuma cumva propria nevoie de a ajunge acolo unde se îndreaptă. Încotro sau spre ce anume – pur și simplu nu se pune niciodată această întrebare.
Cu toate acestea, zeii psihotici ai ‘progresului’ inconștient care au conceput programul, au încorporat în acesta o serie de ‘evenimente’ care se va concretiza într-un final în ceea ce aceștia numesc transumanism. O stare robotizată de putere de calcul cerebral conectată și controlată de calculator, pentru cei care își pot permite să o plătească.
Să plătești pentru dreptul de a fi dezumanizat și lipsit de nevoia – și chiar de capacitatea – de a gândi. Eliberat de emoții și eliberat de legătura sufletească cu Creatorul tău.
Stațiile de pe drumul către acest punct întunecat al anulării umane sunt stabilite în cadrul crezului WEF cunoscut sub numele de ‘Marea Resetare’. O ‘Resetare’ de la uman la non-uman.
Iată câteva dintre stațiile de pe traseul Marii Resetări către transuman:
Încetarea cultivării de alimente în sol și fabricarea de alimente sintetice produse în laboratoare (cel puțin șase dintre acestea sunt deja în producție).
Sfârșitul cultivării pământului așa cum îl cunoaștem și mutarea fermierilor și a locuitorilor de la țară redundanți în „orașe inteligente” cu supraveghere totală controlată prin 5 și 6G.
Peisajele rurale și agricole reproiectate pentru a găzdui proiecte de ‘rewilding’ (restaurare ecologică, re-însălbătăcire) și accesul controlat la ‘locuri de agrement’ desemnate pentru cei care își permit accesul.
Sfârșitul bancnotelor și al monedelor, înlocuite de o monedă digitală controlată la nivel central, a cărei disponibilitate va depinde de ‘creditul social’ al fiecăruia, ca în China.
Confiscarea activelor și a proprietății private, cu opțiunea de a ‘închiria’ anumite aspecte ale acestora de la statul corporatist care va deveni noul proprietar.
Sisteme de transport ghidate 5G ‘autonome’ care operează între marile orașe.
Supravegherea 100% prin satelit și prin ‘internetul tuturor lucrurilor’ și utilizarea excesivă a algoritmilor pentru a capta orice semn de rezistență în comunicații.
Reprimarea adevăratei spiritualități în favoarea unei ‘religii mondiale unice’.
Estomparea deliberată a delimitării sexuale ‘bărbat/femeie’ și declinul reproducerii sexuale normale.
Reducerea în continuare a numărului de spermatozoizi din cauza alimentelor sintetice lipsite de vitamine și modificate genetic, a vaccinărilor și a aerului și apei poluate – controlul populației.
Impunerea ‘orașelor de 15 minute’ ca centre de control al autorităților locale.
Copii cu gene modificate prin clonarea în laborator a secvențelor de ADN și a țesuturilor celulare.
Eliminarea anumitor cuvinte din limbajul comun, în special a celor poetice și spirituale.
Adevărata artă redusă la pseudo-artă, ca expresie a voinței statului, inclusiv ritualul părții întunecate.
‘Sănătatea medicală’ văzută ca fiind domeniul exclusiv al Big Pharma, medicina naturală fiind scoasă în afara legii.
Un control sporit al mass-mediei/guvernului asupra transmiterii informațiilor publice.
Și multe altele, mult mai multe.
Dar acest lucru este suficient pentru a arăta compoziția de bază a stațiilor pe drumul spre ‘transumanism’. Al cărui punct de sosire se spune că va fi în jurul anului 2035.
În spatele acestei distrugeri pe față a libertăților umane câștigate cu greu se află un vast exercițiu global de propagandă/îndoctrinare, care există deja de peste două decenii și care este construit în jurul faimosului ‘Zero carbon până în 2045’ sau ‘Net Zero’, în limbaj de presă (orwelian).
Atunci când sunt provocați de cei care încă mai sunt capabili să pună la îndoială necesitatea acestor impuneri ucigașe, răspunsul este întotdeauna același:
„Pentru a salva lumea de încălzirea globală.”
Această piesă de spălare acută a creierului, concepută inițial la Clubul de la Roma în 1972, este cheia întregului ‘program’.
Atâta timp cât un număr suficient de mare de oameni cred în asta, exercițiul de înrobire se va dovedi ireversibil.
Având în vedere ritmul actual al trezirii, descoperirea faptului că încălzirea globală antropogenă este o mega-minciună, va fi probabil neutralizată de impunerile deja existente pentru a preveni o revoltă.
Zeul tehno-industrial își va fi atins atunci scopul. Precum racheta de propulsie care duce capsula pe orbită, acesta va duce majoritatea omenirii în abisul sclaviei abjecte față de cultura sa hipnotică de conveniență, înainte de a face implozie în sine și de a lua cu ea o mare parte din diversitatea care susține viața umanității și a naturii.
ÎNSĂ, toate acestea pot fi evitate. Nu trebuie să se întâmple. Nu se va întâmpla. Viețile noastre nu depind de adoptarea tehnologiei smart de mâine, astăzi. Nu ne vom mai lăsa seduși de ‘comoditate’ atunci când vom recunoaște că aceasta ne conduce la autodistrugere, nu-i așa?
Ne vom păstra suficientă voință pentru a scăpa de această dependență de IT/AI, care ne distrage atenția de la viață și care constituie drumul spre Armaghedon al celor cu mintea subjugată.
Singura modalitate de a recunoaște cât de diabolică este capcana care ne-a fost întinsă – și pe care ne-am întins-o și noi înșine – este de a ne controla simțul unui scop mai profund în această viață. Să ne luăm un angajament de nezdruncinat de a asculta și de a răspunde chemării sufletelor noastre. Adevăratul sine. Și apoi să scoatem acest sine adevărat din orice asociere cu mașinăria de tocat din metavers.
Nimeni care posedă un suflet să nu-și permită vreodată să fie transformat într-un produs subuman al mastodontului tehno-industrial. Rămâneți cu ceea ce este solid, cu ceea ce este real – și renunțați la lumea virtuală contrafăcută care îi prinde în capcană pe cei neavizați și transformă mințile cândva sănătoase în victime ale unei curse oarbe spre un ținut digital distopic al nimănui.
OPINIE: Omenirea înrobită hipnotic de către un zeu tehno-industrial
/////////////////////////////////////////////
Sapiens. scurta istorie a omenirii de Yuval Noah Harari
Editura: Polirom
Autor: YUVAL NOAH HARARI
Publicata initial in Israel in 2011, Sapiens a devenit rapid bestseller international, fiind tradusa in peste patruzeci de limbi. Acum 100.000 de ani, pe pamint existau cel putin sase specii de oameni. Astazi exista una singura: noi, Homo sapiens. Ce s-a intimplat cu celelalte? Si cum am ajuns sa fim stapinii planetei? De la inceputurile speciei noastre si rolul pe care l-a jucat in… in ecosistemul global pina in modernitate, Sapiens imbina istoria si stiinta pentru a pune in discutie tot ce stim despre noi insine, ne arata cum ne-am unit ca sa construim orase, regate si imperii, cum am ajuns sa credem in zei, in legi si in carti, dar si cum am devenit sclavii birocratiei, ai consumerismului si ai cautarii fericirii. De asemenea, ne indeamna sa privim in viitor, caci de citeva decenii am inceput sa incalcam legile selectiei naturale care au guvernat viata in ultimii patru miliarde de ani. Dobindim capacitatea de a modela nu doar lumea din jurul nostru, ci si pe noi insine. Incotro ne duce aceasta si ce vrem sa devenim?
Interesanta si provocatoare… Ne ajuta sa intelegem de cit de putin timp sintem pe acest pamint, de cit de putin timp exista lucruri ca agricultura sau stiinta si de ce este bine sa nu le luam ca pe ceva de la sine inteles. – Barack Obama
Sapiens abordeaza cele mai mari probleme ale istoriei si ale lumii moderne, fiind scrisa intr-o limba plina de viata. – Jared Diamond
O istorie a civilizatiei captivanta, provocatoare… combinata cu o gindire nonconformista si fapte uimitoare. Aceasta carte fascinanta si distrugatoare de mituri nu poate fi rezumata… pur si simplu trebuie s-o citesti. – Financial Times
In aceasta analiza exhaustiva a istoriei oamenilor, Harari le ofera cititorilor ocazia sa reconsidere totul: de la supravietuirea lui Homo sapiens pina la fascinanta chestiune a modului in care societatea se organizeaza prin fictiuni. – Booklist
Sapiens ii poarta pe cititori intr-un tur rapid al istoriei speciei noastre… o lectura importanta pentru un sapiens cu preocupari serioase, care reflecteaza asupra lui insusi. – The Washington Post
Yuval Noah Harari este istoric, filozof si autorul de succes al: Sapiens O scurta istorie a omenirii, Homo Deus O scurta istorie a zilei de maine si 21 de lectii pentru secolul XXI. Nascut in Haifa, Israel, in 1976, Harari si-a luat doctoratul la Universitatea din Oxford in 2002, iar in prezent este lector la Departamentul de Istorie, Universitatea Evreiasca din Ierusalim. Cartile sale au vandut peste 23 de milioane de exemplare in intreaga lume. Profesorul Harari s-a specializat initial in istoria lumii, istoria medievala si istoria militara. Cercetarile sale actuale se concentreaza pe intrebari macro-istorice precum: Care este relatia dintre istorie si biologie? Care este diferenta esentiala intre Homo sapiens si alte animale? Exista dreptate in istorie? Are istoria o directie? Oamenii au devenit mai fericiti pe masura trecerii timpului? Ce intrebari etice ridica stiinta si tehnologia in secolul XXI? In 2018 si in 2020, Yuval Noah Harari a sustinut discursuri cheie despre viitorul umanitatii pe scena Salii Congreselor a reuniunii anuale a Forumului Economic Mondial de la Davos. https://youtu.be/gG6WnMb9Fho; https://youtu.be/JHrvlYK45mU
Harari discuta in mod regulat probleme globale cu sefi de stat si a avut conversatii publice cu premierul olandez Mark Rutte si cu cancelarul austriac Sebastian Kurz. De asemenea, s-a intalnit cu presedintele Emmanuel Macron din Franta, cancelarul Angela Merkel din Germania, presedintele Mauricio Macri din Argentina, presedintele Frank-Walter Steinmeier din Germania, primarul Ying Yong din Shanghai si in 2019, a avut o discutie filmata despre tehnologie si viitorul societatii cu CEO-ul Facebook, Mark Zuckerberg https://youtu.be/Boj9eD0Wug8.
Publicata in 2014, cartea Sapiens, o scurta istorie a omenirii a devenit un succes international. Pana in 2019, au fost vandute peste 13 milioane de exemplare, iar cartea a fost tradusa in peste 50 de limbi. A fost in topul celor mai vandute carti din New York Times si a ocupat pozitiile nr. 1-3 pe lista de best-seller-uri de Sunday Times timp de 96 de saptamani consecutive. Cartea Sapiens a fost recomandata de Mark Zuckerberg, Barack Obama, Bill Gates si multi altii.
In 2016, profesorul Harari a publicat Homo Deus, O scurta istorie a viitorului, o carte apreciata critic, care examineaza marile proiecte de viitor cu care se confrunta umanitatea in secolul XXI. De la publicarea sa, 7 milioane de copii ale cartii au fost vandute in intreaga lume si au fost traduse in peste 50 de limbi.
Dupa ce a explorat in profunzime trecutul si apoi viitorul, Yuval Noah Harari a publicat 21 de lectii pentru secolul XXI in 2018. Aici s-a oprit sa ia pulsul actualului nostru climat global, concentrandu-se pe cele mai mari intrebari ale momentului prezent: Ce se intampla chiar acum? Care sunt cele mai mari provocari si alegeri de astazi? La ce ar trebui sa fim atenti? In mai putin de 18 luni, 3 milioane de exemplare din 21 de lectii ale viitorului au fost vandute in toata lumea si au fost traduse in peste 40 de limbi in primul sau an de publicare.
In 2019, cartea 21 de lectii ale viitorului a primit premiul „Knowledge Book of the Year”
Din partea revistei germane Bild der Wissenschaft, iar cartea Sapiens a castigat premiul „Cartea Academica a Anului” in Marea Britanie.
In 2017, Homo Deus a castigat premiul German Economic Book Handelsblatt pentru „cea mai inspirata si mai influenta carte economica a anului”, iar in 2019 a fost recunoscuta drept „Wise Book of the Year” de catre Universitatea Jagiellonian din Cracovia.
Yuval Noah Harari este castigator de doua ori al Premiului Polonsky pentru creativitate si originalitate, care i-a fost acordat in 2009 si 2012. In 2011 a castigat Premiul Moncado al Societatii de Istorie Militara pentru articole remarcabile despre istoria militara.
Profesorul Harari a tinut prelegeri in intreaga lume pe temele explorate in cartile si articolele sale si a scris pentru publicatii precum The Guardian, Financial Times, The New York Times, The Times, The Economist si revista Nature. De asemenea, el isi dedica timpul si cunostiinetele pentru diverse organizatii si audiente in mod voluntar.
In 2019, Yuval Noah Harari si Itzik Yahav au co-fondat Sapienship: o organizatie care isi concentreaza atentia asupra celor mai importante provocari globale si sprijina cautarea de solutii.
https://www.dol.ro/carti/istorie/istorie/sapiens-scurta-istorie-a-omenirii-ypo12118.html
/////////////////////////////////////////////
Dezvoltarea roboților ucigași, se poate avea încredere în ei? Analiză despre noua cursă a înarmărilor
Armele inteligente artificiale transformă armatele din întreaga lume – ar trebui să ne îngrijorăm?
Roboții ucigași și dronele „kamikaze” sunt aici: armamentul inteligent artificial al science-fiction-ului este acum o realitate – și este pe cale să transforme armatele, marinele și forțele aeriene din întreaga lume.
Acest lucru a declanșat o nouă cursă a înarmărilor.
„Gândiți-vă la ce a făcut mitraliera în război în 1914 sau la ce a făcut aeronava în 1939”, spune Peter Singer, un „futurist” american și autor de bestselleruri. „De ce s-ar aștepta cineva ca inteligența artificială și robotica să aibă cumva un impact mai mic?” În cele din urmă, chicotește el, va exista o aplicație Waze pentru generali: „Va spune că vei avea mai puține victime dacă mergi pe această cale”. Scrie The Times.
Armele autonome sunt deja pe câmpul de luptă
Utilizarea dronelor turcești pentru a vâna ținte militare – vehicule blindate și soldați – în Libia anul trecut este considerată a fi unul dintre primele exemple de inteligență artificială dezlănțuită pentru a ucide din proprie inițiativă. Lansate cu câteva apăsări pe o tastatură (și la o fracțiune din costul oricărei forțe aeriene tradiționale), „muniții târzii” similare au fost desfășurate de Azerbaidjan pentru a distruge majoritatea sistemelor de artilerie și rachete ale Armeniei și aproximativ 40% din vehiculele blindate ale acesteia într-un război de anul trecut.
Rusia cere Armeniei și Azerbaidjanului să stopeze escaladarea conflictului
„Aceste cifre sunt uluitoare”, spune Singer. „Ca și cum ai fi întors în primele zile ale tancului.”
„Lovitura” împotriva Iranului
Lovitura de care Israelul a fost acuzat la sfârșitul anului trecut în fruntea programului de arme nucleare al Iranului, Mohsen Fakhrizadeh, ar fi putut fi un alt exemplu de moarte prin robot. Fakhrizadeh a fost împușcat mortal de o mitralieră montată în spatele unei camionete de lângă drum, spun iranienii. Pistolul hiper-precis a fost pornit de un operator dintr-o altă țară și programat să deschidă focul imediat ce a recunoscut ținta care se apropia. Fakhrizadeh a fost ucis pe loc, dar soția lui, care stătea lângă el, a fost nevătămată.
secvențe de la locului asasinării lui Fakrizadeh. Serviciile de informații americane și israeliene l-au descris pe omul de știință, Mohsen Fakhrizadeh, drept forța din spatele a ceea ce ei numesc impulsul secret al Iranului pentru arme nucleare.
De ani de zile, tunurile „de santinelă” capabile să deschidă singure focul împotriva intrușilor au fost desfășurate de Coreea de Sud de-a lungul zonei demilitarizate coreene și de Israel la granița Fâșiei Gaza. Un „câine robot” neînarmat este deja în serviciu la o bază a forțelor aeriene americane, efectuând patrule de perimetru; o versiune înarmată cu o pușcă de asalt cu telecomandă a fost dezvăluită la o convenție a armatei din SUA luna trecută.
Mașinile cu un grad și mai mare de autonomie și putere letală – inclusiv roiuri de drone în miniatură și vehicule de luptă fără pilot – vor prolifera în curând pe câmpul de luptă.
Dar putem avea încredere în ei că vor merge în luptă în numele nostru? Ne putem permite să nu o facem?
A risca mașinile în loc de oameni în luptă are atracțiile sale pentru planificatorii militari. Roboții sunt ieftini și consumabili. „Iată alegerea”, spune generalul Sir Richard Barrons, un fost comandant al armatei britanice pentru The Times:
„Pot construi o mașină care poate intra într-un loc periculos și poate ucide inamicul sau vă putem trimite fiul – pentru că aceasta este alternativa. Cum te simți acum? Oamenii vor spune, știi ce, acea mașină este o alternativă mai bună.”
Dronele au fost folosite pentru a-l ucide pe șeful programului de arme nucleare al Iranului, Mohsen Fakhrizadeh.
„Tatăl” bombei atomice iraniene, asasinat în apropiere de Teheran
În plus, aparatele nu au nevoie de sărbători sau plăți.
Ele nu obosesc și nu se supun ordinelor. „Aceste sisteme fac ceea ce sunt programate să facă”, adaugă Barrons.
„Nu au nevoie de antrenament regulat sau nu ratează o lovitură nereușind să elibereze prinderea de siguranță din cauza emoției.”
Mașinile au depășit deja piloții de luptă experimentați în luptele aeriene.
În august anul trecut, un pilot american identificat doar ca „Banger”, care are 2.000 de ore de experiență de zbor într-un F16, a fost învins în mod constant de un algoritm dintr-un simulator de zbor. Banger a spus ulterior că algoritmul „nu a fost limitat de pregătirea și gândirea care sunt înrădăcinate într-un pilot al forțelor aeriene”. La sol, vehiculele blindate rusești și americane care pot hoinări pe câmpul de luptă hotărând singure când să atace – deși în parametrii stabiliți de oameni – ies de pe linia de producție.
Tehnologia îi face pe mulți oameni neliniștiți. Roboții sfidează.
VIDEO Robotul de serviciu care rezistă la şocuri
Unii oameni de știință au invocat coșmaruri științifico-fantastice pentru a ne speria de automatizare. Imaginați-vă roboți precum asasinul care își schimbă forma de neoprit din filmele Terminator, cutreierând pământul în căutarea prăzii; sau mașini care ajung să-și înrobească stăpânii. Sau poate că realitatea va urma cel mai recent film Bond, care prezintă nanoboți ucigași care pot viza ADN-ul individual.
Stephen Hawking: Teologia nu este necesară, explicaţia ştiinţifică este suficientă
Regretatul Stephen Hawking a avertizat că Inteligența Artificială ar putea „scrie sfârșitul rasei umane”, iar Elon Musk spune că „invocăm un demon” urmărind „sisteme de arme autonome letale” – Legile, așa cum sunt ele cunoscute.
Vladimir Putin, președintele rus, este mai entuziasmat – iar cuvintele sale ar trebui să ne alarmeze: „Cine va conduce în IA va conduce lumea”, a spus el.
Cererile pentru interzicerea armelor autonome s-au intensificat.
„Mașinile care ucid oameni reprezintă o direcție inacceptabilă de deplasare pentru noi, vrem să construim un sentiment de acord moral în acest sens”, spune Richard Moyes, directorul Stop Killer Robots, un grup care susține o interdicție a roboților și ai cărui susținători au organizat proteste, îmbrăcați în roboți, de la Londra până la Berlin. Și Papa a intrat în luptă în sprijinul reglementării, denunțând armele autonome pentru „lipsă de umanitate și conștiință publică”.
Multe țări s-au înscris pentru reglementare într-o serie de discuții sponsorizate de ONU la Geneva – dar nu și Marea Britanie și câteva alte țări, inclusiv SUA, China și Israel. Poziția oficială a Marii Britanii este că nu va produce niciodată Legi. Dar le definește ca fiind „capabile să înțeleagă intenția și direcția de nivel superior”. Aceasta sună a o eschivare talentată: nimeni nu crede cu adevărat că suntem aproape de a produce roboți în general inteligenți, darămite procese de gândire asemănătoare omului – sau conștiință – în mașini care i-ar putea inspira să preia controlul.
Amenințarea îngrijorătoare a activiștilor vine de la drone autonome și alte arme robot care există deja și pot fi dezlănțuite pe câmpul de luptă în modul automat, fiind programate să selecteze și să distrugă ținte fără a aștepta ordine de la oameni.
„Controalele legale trebuie aplicate sistemelor care există acum, nu doar Terminator peste o mie de ani”, spune Moyes, care notează că unele dintre dronele ucigașe pot funcționa autonom timp de două ore sau mai mult. „Când sunt utilizate pe o perioadă mai lungă de timp și pe o zonă mai largă, utilizatorul poate avea un control relativ mic asupra a ceea ce va fi vizat de fapt.”
Dronele rătăcitoare și alte arme robotizate folosesc recunoașterea imaginilor, accesând o bibliotecă de imagini pentru a determina dacă un obiect este un tanc sau o mașină sau dacă o ființă umană este un combatant sau un civil. „O zonă de risc”, spune o sursă de securitate, „este că, în timp ce un tanc T72 este un tanc, cineva care poartă camuflaj de luptă ar putea să nu merite să fie împușcat”.
Problema este că, oricât de sofisticate din punct de vedere tehnologic sunt, armele robot „nu au intuiție, capacitatea de a gândi sau discernământ”, spune sursa de securitate. În prezent, tehnologia funcționează cel mai bine în „circumstanțe definite, de exemplu atunci când o rachetă se îndreaptă spre nava sa”.
Noul ‘Checkmate’ fighter jet dezvăluit la MAKS-2021 air show în Zhukovsky, în afara Moscovei în 21 iulie, 2021. Imagine RT video
Pe măsură ce tehnologia se dezvoltă, următoarea generație de avioane de luptă din Marea Britanie, Tempest, va include o versiune fără echipaj, capabilă să zboare timp de multe ore, alegându-și propriile ținte, dacă este dezlănțuită în modul automat. La fel va fi și cel mai recent avion cu reacție al Rusiei, botezat Checkmate. Submarine fără echipaj și nave autonome de vânătoare de mine sunt, de asemenea, în curs. Imaginile recente din satelit au arătat că armata chineză construiește deja „nave de suprafață fără echipaj” – cu alte cuvinte nave de război robot – la o bază secretă de pe coasta de nord-est a Chinei.
„Oamenii se vor întreba dacă ceea ce facem este cu adevărat autonom”, spune Barrons, „pentru că ai definit niște parametri în care ești fericit că vor ucide ținta potrivită”.
Oricum ar fi, totuși, tehnologia se dezvoltă într-un moment în care lumea pare din ce în ce mai instabilă și nesigură – teren fertil pentru o revoluție a războiului. Rezervele oamenilor cu privire la etica roboților ucigași vor dispărea cu cât se vor simți mai amenințați, susține Barrons. „Dacă te lupți cu chinezii, când ajung în Dover sau pe țărmurile Taiwanului, vei simți foarte diferit riscul de declanșare a armelor automate. Multe obiecții față referitoare la lucrurile neplăcute vor dispărea. Nu a trebuit să gândim așa de ceva vreme, nu de la sfârșitul Războiului Rece.”
urmând arme automate. Multe obiecții față de a face lucruri neplăcute vor dispărea. Nu a trebuit să gândim așa de ceva vreme, nu de la sfârșitul Războiului Rece.”
Ceea ce îi îngrijorează cel mai mult pe planificatorii militari este perspectiva ca sistemele automate să fie folosite ca arme de distrugere în masă de către un stat sau un grup terorist. Imaginați-vă o țară care dezlănțuie milioane de mini mașini ucigașe înarmate cu o mică încărcătură explozivă în orașele inamicului pentru a-i elimina pe cei selectați de algoritmi pe baza convingerilor lor politice, rasei sau religiei. Această perspectivă de coșmar a fost evidențiată de videoclipul YouTube din 2017 Slaughterbots. A arătat roiuri de drone mici echipate cu sisteme de recunoaștere a feței și explozibili care erau dezlănțuite pentru a căuta și ucide indivizi selectați. Unele dintre mini-drone sunt văzute făcând echipă pentru a face o gaură într-un perete pentru a avea acces la ținte în Congresul SUA.
Filmul de ficțiune Slaughterbots a avertizat cum automatizarea ar putea face mai probabil un război total.
„A fost fictiv”, spune Stuart Russell, profesor britanic de inteligență artificială la Universitatea din California, Berkeley, care a creat filmul cu finanțare de la Future of Life Institute, un grup de oameni de știință și tehnologi. „Scopul nostru a fost să arătăm care sunt consecințele logice ale fabricării unor astfel de arme.” Acum se simte justificat. „Mașini similare sunt deja în uz”, spune el, referindu-se la câmpurile de luptă libian și armean.
Imaginați-vă ce ar putea face un dictator bine dotat și cu un gânduri genocide. „Dacă o țară este cu adevărat serioasă, nu ar exista prea multe în calea acționării a sute de mii și chiar milioane de drone, cred că aceasta este o îngrijorare serioasă”, spune Russell.
El încă speră ca răspândirea roboților ucigași să poată fi controlată. „Oamenii spun: „Dacă nu facem asta, dușmanii noștri o vor face.” Este un pic ca și cursa înarmărilor biologice din anii 1960 și 1970”, spune Russell. „Dar am oprit armele chimice, am oprit armele biologice, am oprit minele. Nu văd de ce nu ar putea să oprim și asta.”
Mary Wareham, director de promovare a armelor pentru Human Rights Watch, este de acord. Ea spune că „delegarea deciziilor pe viață și pe moarte către mașinile de pe câmpul de luptă este un pas prea departe” care ar putea duce la „dezumanizarea în continuare a războiului”.
Cu toate acestea, beneficiile sistemelor autonome sunt atât de mari încât unele țări puternice se opun reglementării pe motiv că concurenții ar putea să trișeze și să obțină un avantaj imbatabil în război.
„Nu există absolut niciun kilometraj în a spune că aceste lucruri nu pot exista, pentru că există deja”, spune Barrons. „Și nu îi poți opri pe cei care doresc să le facă. Nu poți dezinventa chestiile astea.”
Alți experți susțin că încercarea de a afla unde să tragă linia pe care robotica este permisă și care nu este permisă se va dovedi imposibilă, mai ales că tehnologia este deja utilizată în multe aspecte ale operațiunilor militare moderne.
„Fie că este vorba de droids de luptă sau de IA (inteligență artificială) care sfătuiesc politicieni și generali, suntem în pragul războiului inteligent artificial”, scrie Kenneth Payne în I, Warbot, o carte recentă despre automatizarea militară. Dezvoltarea rapidă a tehnologiei militare IA îi face pe oficialii din securitate europeni și americani să fie nervoși cu privire la modul în care țările implicate într-un conflict „existențial” (Israel, de exemplu) ar putea fi pregătite să aplice „o serie întreagă de aceste tehnologii”; și modul în care acest lucru ar putea escalada tensiunile în Orientul Mijlociu cu consecințe catastrofale. „Este o cale pe care mulți dintre noi nu vor să meargă”, spune o sursă de informații.
Noua cursă a înarmărilor a provocat o explozie a cercetării din sectorul privat.
Anduril Industries, dezvoltator de drone armate
Anduril Industries a fost fondată în America în 2017 de Palmer Luckey, în vârstă de 29 de ani, un designer de căști de realitate virtuală și donator republican proeminent. Evaluată în prezent la 4,6 miliarde de dolari, Anduril a început anul acesta să furnizeze drona sa Ghost Royal Marines din Marea Britanie.
Chris Brose, directorul de strategie al companiei, spune că Ghost este folosit împreună cu software-ul AI numit Lattice, care permite dronelor să „colaboreze între ele, eliminând acea povară cognitivă de pe operatorii umani” în timp ce scanează câmpul de luptă pentru amenințări sau „obiecte” de interes” despre care au fost programate să-și alerteze stăpânii umani. De asemenea, pot fi echipate cu arme și programate să le tragă automat atunci când detectează anumite ținte.
Cu toate acestea, Brose crede că „multe lupte viitoare” nu vor fi „cinetice” – un eufemism militar pentru împușcături. La fel de importantă va fi „capacitatea de a scana câmpul de luptă și de a conduce un război electronic”, blocând mașinile celeilalte părți.
Acesta este un teritoriu neexplorat.
Cu cât sunt folosite mai multe mașini în luptă, cu atât mai mult războiul poate deveni o competiție între roboții fiecărei părți. Ar putea însemna că țările intră în război mai des – deoarece mașinile sunt consumabile – cu riscul de a provoca o conflagrație mai largă. Sau ar putea face războiul mai puțin ruinos în termeni umani.
Experții sunt totuși sceptici cu privire la posibilitatea unor războaie fără sânge. „Prin acest argument am putea să ne rezolvăm toate disputele jucându-ne de-a țintele,” spune Russell. El avertizează că automatizarea ar putea face escaladarea mai probabilă: mașinile ar putea răspunde la un atac perceput cu un atac real, declanșând un război total. „Am avut mai multe situații în cazul războiului nuclear, dar, din fericire, erau oameni în buclă undeva care luau o decizie.”
Oliver Lewis, fost director adjunct al Serviciului digital guvernamental al Regatului Unit și co-fondator al Rebellion Defence, o companie care produce software IA pentru armată, își face griji și de escaladarea accidentală. „Puteți ajunge într-o situație în care aveți o mașină scrisă cu o logică și alta scrisă cu o altă logică care, indiferent de intenția operatorilor umani, se blochează într-o spirală a morții cu incapacitatea de a de-escalada chiar dacă ar fi vrut să o facă. ”
El nu crede că o interdicție sau o reglementare va fi convenită în curând, ceea ce face cu atât mai urgent ca țările să descopere cum să detensioneze ceea ce el numește evenimentul „probabil” al unei ciocniri cu mize mari între rivali de sisteme automate în viitorul apropiat.
Așa că unii oameni iau o poziție, o ultimă apărare împotriva mașinilor. „Este vorba despre algoritmi și computere care iau decizii cu privire la viețile noastre”, spune Moyes de la Stop Killer Robots. „Toți avem miza să tragem o linie aici”.
Redacția
Redacția
https://romanialibera.ro
România Liberă este o publicație tipărită și online pentru politică, afaceri și avocați, care acoperă anunțuri pentru litigii majore, tranzacții și probleme de reglementare. A fost fondată în 1877, în România. RL este o publicație de ultimă oră și unul dintre cele mai cunoscute cotidiene la nivel mondial, în principal ca voce a opoziției împotriva autocraților și a fostei Securități. Printre autorii și cititorii noștri se numără cea mai mare organizație filantropă, Fundația pentru o Societate Deschisă din SUA, precum și editorialiști internaționali celebri, profesori de știință și de drept din întreaga lume. În 2009, RL publica săptămânal un supliment de opt pagini cu articole în limba engleză din New York Times, astăzi publică cele mai noi videoclipuri și știri Reuters. Cu sediul în București, RL numără în prezent 50 de colaboratori, agenți și jurnaliști.
https://romanialibera.ro/tech/dezvoltarea-robotilor-ucigasi-se-poate-avea-incredere-in-ei-analiza-despre-noua-cursa-a-inarmarilor/
/////////////////////////////
Putere nemarginita Anthony Robbins recenzie
de Druta Oana Catalina
Carte descrisa in trei propozitii:
- Puterea nemarginita este abilitatea de a produce rezultatul dorintei tale si sa creezi valoare in acest proces de implinire.
- Actiunea este ceea ce te conduce la marele succes.
- Nimic nu are insemnatate decat sensul pe care noi il acordam.
Principalele cinci idei
- Cum te simti nu este rezultatul a ceea ce se intampla în viața ta, ci este interpretarea ta a ceea ce se intampla.”
- Modul în care comunicăm cu cei din jurul nostru și felul în care comunicăm cu persoana noastra determină neaparat calitatea vieții noastre.”
- Pentru a obține o calitate cat de cat modesta a vieții, trebuie să te lucrezi la starea ta care să te susțină in general pe tine și realizările tale.
- Când sunt tratate eficient, convingerile pot fi cele mai puternice puteri pentru a aduce binele în viața ta.
- Întrebați-va pe voi ce ati putea să faceti dacă ati ști că nu veti eșua?
Rezumatul cartii putere nelimitată
Pentru Tony, puterea nelimitată este capacitatea de a produce rezultatele pe care le dorești cel mai mult și de a crea valoare pentru alții în acest proces.
„Acțiunea este ceea ce te conduce la un mare succes. Acțiunea este ceea ce aduce rezultate. Cunoașterea este doar putere interioara care daca ajunge în mâinile cuiva va reusi să convinga sa se ia măsurile propice. De fapt, definiția literală a cuvântului „putere” este „abilitatea de a acționa”.
„Cum te simți nu este rezultatul a ceea ce se intampla în viața ta, ci este interpretarea ta a ceea ce se intampla.”
„Tu ești cel care decide cum să simți și să acționezi pe baza felurilor ce tin de alegerea ta cum sa privesti viata. Nimic nu are vreo semnificație în afară de sensul pe care i-o dăm.”
Tony crede că sunt șapte trăsături fundamentale de caracter pe care toți le-au în ei înșiși, șapte caracteristici care sunt: pasiune, strategie, credinta, claritatea valorilor puterea de conexiune, comunicarea.
„Modul în care comunicăm cu ceilalți și felul în care comunicăm cu noi înșine determină în cele din urmă calitatea vieții noastre.”
„Diferența dintre cei care nu își ating obiectivele în viață și cei care reușesc este diferența dintre cei care nu se pot pune într-o stare de implicare in atingerea obiectivelor”
Credințele sunt abordări compuse ulterior, semne ale percepției, care ne filtrează comunicarea către sinele nostru într-o manieră consecventă.
De unde vin convingerile: mediu inconjurator, experienta, cunostinte, evenimente, vizualizari.
Care sunt cele 7 minciuni ale succesului
- Totul se întâmplă cu un motiv și un scop și ne servește.
- Orice s-ar întâmpla, asumă-ți responsabilitatea
- Nu există așa ceva ca eșecul. Sunt doar rezultate.
- Nu este necesar să înțelegeți totul pentru a putea folosi totul.
- Munca este joacă.
- Oamenii sunt cea mai mare resursă a ta.
- Nu există succes durabil fără angajament.
https://reflectiiasupravietii.wordpress.com/2022/06/16/putere-nemarginita-anthony-robbins-recenzie/
//////////////////////////////////////////
Puterea prezentului Eckhart Tolle, recenzie
de Druta Oana Catalina
Eckhart Tolle a experimentat o transformare spirituala profunda cand avea 29 de ani. A petrecut 10 ani explorand si invatand din experientele sale cu altii in schimbarea interioara. Este convins ca fiecare persoana poarta samanta iluminarii si fara de care nu ne-am putea ridica asupra predominantei mintii. Autorul foloseste in scrierea sa formatul intrebare raspuns prin intelegerea si practica puterii prezentului.
„Orice conține momentul prezent, acceptă-l ca și cum l-ai fi ales. Lucrează întotdeauna cu el, nu împotriva lui. Fă-l prieten și aliat, nu dușman. Acest lucru îți va transforma în mod miraculos întreaga viață.”
Tolle afirma ca pentru a te identifica cu mintea ta este sa fii prins in timp: sa fii detasat de trecut de amintiri si sa te legi de viitor prin anticipare. El ne provoaca sa ne schimbam constiinta timpului catre prezenta fizica. Este ceea ce maestrul Zen ne spune: Daca acum nu? Atunci cand? Este ceea ce Sufis inseamna cand vorbesc despre ei insisi ca si fii timpului prezent. Prezenta sau prezentul este cheia libertatii.
„De îndată ce onorați momentul prezent, toată nefericirea și lupta se dizolvă, iar viața începe să curgă cu bucurie și ușurință. Când acționați din conștientizarea momentului prezent, orice ați face devine impregnat cu un sentiment de calitate, grijă și iubire – chiar și cea mai simplă acțiune.”
Rezistam momentului prezent cu jocuri mintale sau ne ingrijoram ori ne stresam ceea ce ne duce catre un moment din viitor. Este nevoie de exercitiu pentru a trai in prezent. Tolle prezinta urmatoarele exercitii:
De fiecare dată când urcați și coborâți scările din casa sau locul de muncă, acordați o atenție deosebită fiecărui pas, fiecărei mișcări, chiar și respirației. Fii total prezent.”
„Încercați un mic experiment. Închideți ochii și spuneți-vă: „Mă întreb care va fi următorul meu gând”. Apoi fii foarte alert și așteaptă următorul gând. Fii ca o pisică care urmărește o gaură pentru șoarece. Ce gând va ieși din gaura pentru șoarece? Încearcă acum.”
Cand faci ultimul exercitiu este posibil ca sa observam etichetele mentale si sa judecam experientele noastre si asta este ceea ce ne creeaza probleme, durere si nefericire. Oricand te surprinzi plangandu-te realizezi ca asta implica neacceptarea a ceea ce este. Tolle sugereaza ca e indicat sa faci un obicei din a monitoriza starea ta emotionala prin observarea proprie. El observa ca trebuie sa iti redirectionezi atentia de la gandire si corp catre propria fiinta.
Tolle vede relatiile ca pe o practica spirituala. El crede ca obstacolul major al barbatilor este gandirea si al femeilor este durerea corporala. In capitolele finale, autorul vorbeste despre permanenta si despre ciclurile vietii folosind negativitatea si natura compasiunii, dedicarea in relatiile personale, transformarea bolii in ilumnare si transformarea suferintei in pace. Tolle concluzioneaza ca iluminarea inseamna sa alegi sa fii in starea prezenta decat in alte momente din viata. Inseamna sa spui da a ceea ce este sau a ceea ce exista.
Puterea prezentului Eckhart Tolle recenzie
///////////////////////////////////////////////
Seria Amintiri din viitor Andreea Russo
Intotdeauna ne lasam ghidati de dorinta de a cunoaste viitorul, dar sa nu ne lasam bantuiti de trecut sau sa ne bazam doar pe prezent din teama de viitor. Crestem, ne maturizam inaintam viata condusi de trecut.
Viitorul contine dezamagiri dar si impliniri. Mir stia ca o va cunoaste pe Amelia, dar ghidat de amintirile din viitor care prezicea moartea sa, l-a determinat sa se izoleze sa fuga de viata lui. Nu isi dorea sa raneasca pe nimeni si astfel si-a creat propria moarte. S-a ascuns de sora sa si de parintii lui din dorinta de a-i proteja de suferinta si durere. Amelie imprumuta identitatea surorii sale geamana pentru a ascunde faptul ca si ea are amintiri din viitor si durerea pierderii iubirii sale din viitor o face sa se poarte distant si rece fata de Mir.
Volumele sunt pline de invataminte, citate, vorbe de duh si idei despre faptul ca iubirea si viata trebuie traite in prezent. Trecutul va ramane in trecut, selectionand ce amintiri doresti sa pastrezi si ce amintiri doresti sa stergi. Viitorul ramane in viitor , iar acesta se poate schimba imprevizibil.
Mir si Amelia au in comun darul de a vedea in viitor. Acest lucru ii face sa se izoleze de ceilalti , de prieteni si familie pentru a nu le provoca durere cu ideile si intamplarile din viitor. Oare Mir si Amelia se vor intalni?
amintiri din viitor vol 1
Am ajuns într-o lume paradoxală, o lume în care, în pofida faptului că putem auzi, vedea
și vorbi, suntem surzi, orbi și muți –
Privesc fața dumneavoastră. Harta ridurilor de pe ea are forma tristeții.
A învățat să prețuiască prezentul, singurul moment în care suntem în stare să fim
stăpâni pe propriul destin. Din cea mai cumplită durere se naște divinul.
Doare enorm ideea că vei fi respins doar din motiv că așa ești tu, un om diferit
O întrebare corectă întotdeauna are și un răspuns.
Eu cred că fiecare om trăiește două vieți paralele, una ziua, cea rațională,
și alta noaptea, cea spirituală. Visele ne dezvăluie cealaltă viață, cea ascunsă.
Viața e un labirint plin de mister, pe care fiecare îl parcurge individual, cineva se pierde în acel
mister, altcineva îl ignoră. O alegere la care toți avem drept egal.
Omul caută mereu dovezi, dar adevărata credință constă în a crede fără a vedea, fără a auzi.
La fericire nu ai cum să ajungi fără să nu îți murdărești papucii de tristețe
Nimeni, absolut nimeni nu pleacă de acolo unde îi este bine.
Blocați în sistem,ne punem scopuri. Credem că totul e în mâinile noastre, în timp ce mâinile noastre sunt în alte mâini. Fugărim
anii și nu prețuim momentele
Noi alegem să râdem sau să plângem. Existăm în funcție de ceea ce alegem.
Eu am ales să râd.Nu este greu să faci o alegere, e greu să trăiești cu ea
Dacă ați ști când treceți pe lângă un viitor prieten, dușman, suflet pereche, probabil ați
fi mai atenți la trecători.
vol 2 amintiri din viitor
Nimeni nu zice să arunci trecutul la Pentru a trece mai departe, e nevoie să
pășești peste ceea ce realmente te face nefericit și slab.
coșul de gunoi, dar e evident faptul că pentru a trece mai departe e nevoie să pășești peste
ceea ce realmente te face nefericit și slab.
Trecutul rar când te lasă în pace, acestuia îi place să revină în cel mai neașteptat mod și timp, demonstrând
că el e cel care hotărăște când are să plece.
Nimeni nu pleacă fără permisiunea noastră,o plecare înseamnă o absență, iar o absență fizică
niciodată nu poate fi numită plecare, pleacă doar cel care absentează din suflet.
Vieții trebuie să îi demonstrezi că ești în viață.
Credem cu toții că suntem ca toți.
Cum poți fi atât de fericit, când parcă ai tot, şi parcă nu ai nimic?
Caut oare și eu un gospodar? Un om care să mă îngrijească de propriile temeri, un om
care să mă ridice și să mă ajute să cresc spre viitor
Oamenii descriși în paginile unui jurnal sunt atât de promițători,
însă când îi întâlnești în realitate au tendința să te dezamăgească.
vol 3
Trebuie să înțelegi, că indiferent de amintirile pe care leai
avea, acestea mereu te blochează într-un anumit timp. Tocmai de asta nici
acum nu ești fericit, deși credeai că normalitatea este unicul tău neajuns.
Trăiește-ți prezentul. Construiește-ți viața. De fapt, aceasta se construiește zilnic.
Ai trăit prea mult timp pentru alții, acum și aici trăiește pentru tine.
Acesta este adevărul, iubim oamenii fără să-i cunoaștem. Apoi, într-o zi ne trezim și ne
întrebăm pe cine iubim?
Viața este asemeni unui pod. Trecutul reprezintă începutul vieții. Dacă nu te miști din loc, niciodată nu vei
vedea peisajul ce se deschide de pe acesta, dacă îl traversezi cât mai repede
pentru a ajunge în celălalt capăt, nu vei atrage atenție la peisaj, vei fi prea axat pe
destinație și nu vei înțelege nimic din această călătorie. Cel mai bine e să mergi
încrezător pe pod și, în același timp, să privești în jur. Să vezi un răsărit, un apus.
Să simți ploaia. Să te bucuri de primul fulg, prima rază de soare și prima frunză
îngălbenită.
Doi oameni aruncați pe o scenă, o scenă aruncată într-un teatru, un teatru
aruncat într-un oraș, un oraș aruncat pe un glob, un glob aruncat în întuneric,
întunericul aruncat în imaginație.
Imaginația aruncată pe o hârtie.
Da, nimic nu se repetă, totul trebuie trăit la timpul său. Orice clipă e unică, la fel ca și noi
Seria Amintiri din viitor Andreea Russo
/////////////////////////////////////////////
COPIII CONTRA MARXISMULUI, de Annie Holmquist
Săptămâna trecută campioana olimpică britanică Laura Kenny a anunțat că așteaptă un nou copil.
Știrea era în secțiunea sport a BBC și mi-a atras atenția din două motive: primul era acela că noul născut venea într-o familie de oameni căsătoriți, iar al doilea că mama era foarte nerăbdătoare să își vadă copilul. În vremurile noastre, ambele motive apar ca anomalii, și asta deoarece copiii vedetelor se nasc din părinți care au foarte mulți parteneri, iar multe femei – în special cele de succes și cu un profil public, precum Kelly – par să creadă că a avea un copil le va distruge cariera.
Din nefericire, bebelușii și copii în general nu sunt foarte prețuiți în societățile moderne. Statul meu, de pildă, este gata să introducă dreptul de avort în constituția statului. Mulți tineri americani au decis că le e mai bine fără copii, amânând nașterea lor în favoarea cursurilor de yoga sau a călătoriilor prin țară, fără să-și dea seama că mai departe vor da peste singurătate și indiferență.
Înainte de a-i acuza pe tineri pentru asemenea idei ar trebui să analizăm de unde le-au primit. Având în vedere că tânăra generație a fost îmbibată la școală și în societate de marxism, nu e greu să ne dăm seama cine e vinovat, ținând cont că respingerea vieții și a copiilor reprezintă o teză de bază a grupurilor marxiste.
Fostul spion comunist Whittaker Chambers confirmă acest lucru în autobiografia sa „Witness”: „Unul dintre grupurile extrem dintre comuniști susținea că e greșit din punct de vedere moral ca revoluționarii profesioniști să aibă copii. Nu ar putea decât să-i obstrucționeze sau să-i distragă de la munca lor. Era unul din neajunsurile faptului de a fi comunist”. Sunt cunoscut, nu-i așa?
Deși Chambers admite că nu avea astfel de idei, pe vremea aceea el presupunea că nu va avea niciodată copii din cauza implicării sale în mișcarea comunistă. Totuși, lucrurile s-au schimbat când a descoperit că soția sa a rămas însărcinată. Cu toate că la început a fost bucuros peste măsură, și-a dat seama apoi că el și soția sa trebuie să scape de copil.
„Avortul era ceva comun în viața de partid. Existau doctori comuniști care făceau aceasta pentru o sumă mică de bani. Comuniștii mai pretențioși știau doctori liberali care le ofereau aceleași servicii dar mai scump. Avortul, care astăzi mă îngrozește fizic, îl priveam, ca toți comuniștii, ca fiind nimic altceva decât manipulare fizică”
Spre surprinderea sa, soția l-a rugat să păstreze copilul. „Dragul meu, nu-i putem face așa ceva copilului nostru, nu putem face ceva atât de îngrozitor unui bebeluș, nu unui copilaș atât de mic, dragul meu”, i-a spus ea pe un ton rugător.
Acel copil s-a născut și l-a scos pe Chambers din fascinația ideologiei marxiste.
O astfel de întâmplare mă face să cred că avem nevoie mai întâi să ne schimbăm atitudinea față de bebeluși și copii dacă e să scăpăm de mizeria marxistă în care trăim acum. Ar trebui să-i încurajăm pe tinerii bărbați să se căsătorească și să-și facă o familie. Ar trebui să le încurajăm pe tinerele fete să fie gata de căsătorie și să fie blânde în casă, în loc să năzuiască numai după facultate, carieră și să se încarce cu multele datorii care vin din asemenea ambiții. Ar trebui să încurajăm familiile cu trei, patru, șase sau opt copii, în loc să-i plângem că „sunt ocupați până peste cap”, sau se ne punem întrebări sceptice legate de cum îi vor crește.
Copiii au darul de a-ți schimba perspectiva. Oamenii care au copii, care-i cresc în familii solide, mari și bune – aceștia sunt indivizii care vor avea o filosofie total opusă celei marxiste.
Să ne bucurăm pentru ei. Data viitoare când veți vedea la magazin o familie cu mulți copii sau când veți auzi de un cuplu tânăr care urmează să nască un alt copil, mulțumiți-le. Ei și copiii lor sunt biletul nostru de ieșire din gunoiul cultural în care ne aflăm acum.
https://contramundum.ro/2023/02/14/copiii-contra-marxismului/
/////////////////////////////////////////////
Coronavirusul ca armă biologică și formă de bioterorism premeditat
Publicat
de Teodosie Paraschiv
Un proverb vechi spune că „Mai devreme sau mai târziu, adevărul iese la lumină.” Alt proverb ne încredințează că „minciuna are picioare scurte”. Așa s-a întâmplat și cu falsa pandemie, pusă la cale, cu mult timp înainte de Elita satanică care conduce lumea. Demonii știu că mai au puțin timp la dispoziție, și acum caută să prindă cât mai multe suflete în plasa lor, prin tot felul de mijloace. De mii de ani, acești demoni pun în lucrare „taina fărădelegii”, prin care doresc să pună stăpânire pe lume și pe sufletele oamenilor.
Noua ordine mondială este un concept satanic și are ca obiectiv înlocuirea ordinii divine cu una satanică. În vremea noastră obiectivul este distrugerea creștinismului, și mai ales a ortodoxiei, pentru a facilita instituirea noii ordini mondiale satanice. Demonii știi că ceea ce le mai stă acum împotrivă este Ortodoxia.
Din nefericire, toți cei care au susținut campania de injectare a oamenilor au făcut jocul demonilor și a lui Lucifer.
Dr. David Martin, în cadrul Conferinței Covid din Parlamentul European, a dezvăluit fapte care ar trebui să șocheaze întreaga lume. El a explicat foarte clar că „pandemia” nu s-a produs peste noapte.
„Cei mai mulți dintre dumneavoastră nu știu că virusul corona, ca model de patogen, a fost izolat în 1965. Coronavirusul a fost identificat în 1965 ca fiind unul dintre primele modele infecțioase virale replicabile care poate fi folosit pentru a influența o serie de alte aspecte din patologia umană. A fost izolat și asociat cu răceala obișnuită.
Dar ceea ce este în particular interesant în legătură cu izolarea sa în 1965, este că a fost imediat identificat ca un patogen care poate fi folosit și modificat pentru o întreagă gamă de scopuri. Și m-ați auzit bine, s-a întâmplat în 1965.”
De atunci cercetările au urmărit crearea unei arme biologice care să infecteze lumea în mod intenționat și care să fie un fel de sperietoare pentru omenire, cu intenția de a-i determina pe oameni să accepte injectarea cu un așa-zis vaccin, care nu potejează de nimic.
Așa cum am atenționat în predicile mele, încă din anul 2020, „pandemia” a fost folosită doar ca pretext pentru injectarea oamenilor în masă cu ARNm, nanotehnologie, oxid de grafen, hidrogel și alte otrăvuri.
Ascultați declarațiile Dr. David Martin.
Player video
00:00
21:20
Într-un alt interviu din 2022, Dr. David Martin explică faptul că „ARNm are capacitatea de a se rescrie în cadrul ADN-ului uman” și că „genomul uman al persoanelor injectate va fi alterat!”
Player video
00:00
02:16
Cu toate aceste dovezi, sataniștii de la Davos în frunte cu Klaus Schwab, vor să impună vaccinarea obligatorie, folosind ca pretext declararea unei noi „pandemii”, provocare de activarea armelor 5G. În urma activării acestor arme 5G, cei mai mulți dintre injectați vor muri. Dr. Rashid Buttar avertiza că rata mortalității poate ajunge până la 88%.
Simptomele celor afectați vor fi asemănătoare febrei hemoragice.
Analizând aceste informații, gândul mi se duce la afirmațiile lui Albert Bourla, directorul de la Pfizer, care în cadrul Forumului Economic Mondial și-a văzut împlinit visul de a reduce populația cu 50%. Da, ați auzit bine. Sunt chiar cuvintele lui.
„Cred că aceasta este împlinirea unui vis, pe care l-am avut împreună cu echipa de conducere, când am început în 2019. În prima săptămână ne-am întâlnit, în ianuarie 2019, în California, pentru a stabili scopurile pe următorii 5 ani. Iar unul din ele a fost ca până în 2023 să reducem polulația lumii cu 50%. Eu cred că astăzi acest vis a devenit realitate.”
Player video
00:00
00:37
Așadar, să nu vă mirați dacă în curând veți auzi de declararea oficială a unei noi „pandemii”. Ea va veni, mai devreme sau mai târziu. Va veni pentru că este planificată să vină. Ea va fi efectul armei biologice numite „vaccin anti-COVID”. Pentru că majoritatea celor injectați au otrava în ei. Radiațiile 5G vor fi folosite pentru eliberarea otrăvurilor în ormagism.
Ce trebuie să face?
- În primul rând să conștientizăm că suntem într-un război duhovnicesc.
- Să nu ne mai încredem în guvernanți cum că ne-ar vrea binele. Guvernanții sunt în război cu noi. Guvernanții ne-au trădat.
- Să acționăm fără frică!
- Să refuzăm injectarea cu otrăvuri și nanotehnologie.
- Să refuzăm identitatea digitală și orice tip de documente digitate, sau cod QR.
- Să refuzăm și să boicotăm orice fel de restricții sau restrângere a libertăților de mișcare.
- Pregătiți-vă de luptă! Pregătiți-vă armele! Pregătiți-vă psihologic și duhovnicește!
- Procurați-vă următoarele arme: Sfânta Cruce, Noul Testament și Psaltirea.
- Păstrați-vă calmul fără a intra în panică.
Bibliografie
[1] https://www.activenews.ro
[2] Dr. Martin-Coronavirusul ca armă biologică și formă de bioterorism premeditat
https://codulbibliei.editura-fotini.ro/blog/2023/07/08/coronavirusul-ca-arma-biologica-si-forma-de-bioterorism-premeditat/
////////////////////////////////////
Planurile nebunești ale Forumului Economic Mondial
Publicat
de Teodosie Paraschiv
Forumul Economic Mondial este forța motrice a unei transformări radicale în lumea noastră. Ei spun că această metamorfoză a fiecărui aspect al existenței umane este necesară pentru a „salva planeta”. Care sunt ideile lor geniale, de a ne „salva” pe toți?
Mai jos este o listă cu câteva exemple…
Vă rugăm să fiți conștienți de faptul că nivelul de nebunie din aceste planuri publicate oficial depășește ceea ce poate înțelege orice ființă umană normală.
Acest lucru ne poate determina să-l respingem drept o prostie. Trebuie totuși să înțelegem că acestea sunt obiectivele lor reale, majoritatea fiind în plină dezvoltare. Toate referințele pentru aceasta pot fi găsite în versiunea online.
✔ Implementarea pașapoartelor de vaccin, care exclud oamenii din societate dacă nu iau continuu injecții de rapel.
✔ Implementarea sistemelor de recompensare socială, care acordă puncte atunci când oamenii se conformează și elimină drepturi atunci când oamenii rezistă.
✔ Mutarea celei mai mari părți a umanității în orașe inteligente, unde gândurile, emoțiile și visele oamenilor sunt în mod constant înregistrate.
✔ Limitarea distanței pe care o pot parcurge în orașe de la casele lor la 15-20 de minute. Oamenii vor avea nevoie de permise pentru a merge mai departe.
✔ Impunerea monedelor digitale care pot fi controlate de conducători și Băncile Centrale. Deținerea și cheltuirea fondurilor trebuie limitată de guverne.
✔ Eliminarea dreptului de proprietate asupra proprietății private. Totul trebuie închiriat: case, mașini, unelte, chiar și haine.
✔ Blocarea luminii soarelui ca să nu mai ajungă pe pământ pentru a preveni „încălzirea globală”.
✔ Permiterea doar a informațiilor online care susțin agenda. Cenzurează tot ceea ce le pune sub semnul întrebării sau le critică planurile
✔ Promovarea educației homosexuale în grădiniță și clasa I. Învață-i pe copii să se masturbeze și să aibă parteneri sexuali.
✔ Promovarea pedofiliei ca preferință sexuală naturală care trebuie inclusă în societate. Etichetează adversarii drept „uratori”.
✔ Îndoctrinarea copiilor de școală să-și modifice chirurgical identitatea sexuală fără acordul părinților.
✔ Reducerea sau eliminarea drepturilor și libertăților personale din umanitate. Drepturile fundamentale ale omului trebuie recalibrate.
✔ Transformarea oamenilor în cyborgi, conectați la cloud, unde Inteligența artificială îi va monitoriza constant.
✔ Crearea unei clase de umanoizi de elită cu abilități supraomenești care vor domni asupra umanității.
✔ Permisiunea ca managerii să vadă ce se întâmplă în creierul angajaților lor.
✔ Folosirea 5G pentru a citi gândurile și emoțiile oamenilor și pentru a introduce gânduri și sentimente în populație.
✔ Înlocuirea medicilor, avocaților, profesorilor, miniștrilor, clericilor etc. cu Inteligența artificială
✔ Permisiunea pentru Inteligența artificială pentru a controla umanitatea spunându-le oamenilor cu cine să se căsătorească, ce să cumpere, cu cine să voteze etc.
✔ Înlocuirea cărnii de vită hrănită cu iarbă cu insecte modificate genetic cultivate în fabrici.
✔ Convingerea persoanelor în vârstă să aleagă eutanasierea timpurie pentru a nu împovăra economia.
✔ Și așa mai departe…
Există mult mai multe, dar această prezentare generală oferă o idee generală despre ideile lor „strălucitoare”, care cu siguranță vor „salva planeta” și ne vor face viața mult „mai bună”.
Alte concepte sunt: limitarea contactului uman din școli, adunări, cumpărături, participarea la slujbele religioase, socializare etc., cu trecerea lor în online, unde toată lumea trebuie să trăiască în spatele unui ecran; permanentizarea folosirii măștilor de față sufocante; împingând omenirea să-și petreacă timpul în realități virtuale și convingându-i pe oameni că este mult mai bine decât realitatea. În plus, Forumul Economic Mondial dorește să închidă 30% din toate zonele sălbatice, astfel încât a te bucura de frumusețile naturii în aer liber va deveni mult mai greu.
Toate acestea sună absolut nebunesc și incredibil, dar este literalmente ceea ce anunță public și la care se lucrează în întreaga lume. Toate referințele pentru aceste informații pot fi găsite în versiunea online. Vă rugăm să împărtășiți acest lucru în toată lumea pentru a avertiza omenirea. Numai atunci când destui oameni devin conștienți de aceste agende nebunești, pot fi opriți. Așa că vă rog să împărtășiți asta.
SURSA: https://stopworldcontrol.com/domination/
//////////////////////////////////////////
James Corbett: A FI SĂNĂTOS ÎNTR-O SOCIETATE BOLNAVĂ
Dacă citiți acest articol, sunt șanse mari că sunteți deja conștienți de cât de nesănătoasă poate fi societatea noastră. Poate că v-ați dat seama pentru prima dată că ceva este profund în neregulă cu lumea noastră atunci când ați observat discrepanța dintre ce cred de fapt majoritatea oamenilor – că JFK a fost asasinat în urma unei conspirații, de pildă – și ceea ce este acceptabil să exprimați în societate – și anume, că Comisia Warren a investigat temeinic chestiunea și că oricine pune la îndoială rezultatele investigației este un conspiraționist nebun. Sau poate că v-a căzut fisa când ați auzit-o pe fosta secretară de stat americană Madeleine Albright declarând cu nonșalanță în emisiunea 60 minutes că moartea a jumătate de milion de copii irakieni în campania Departamentului de Stat împotriva lui Saddam Hussein „a meritat”.
Sau poate că și voi, ca multe milioane de alți oameni din întreaga lume, ați început să puneți la îndoială bunul simț al societății noastre atunci când ați văzut nebunia din ultimii trei ani, cu guverne care își blochează populația în casele lor, îi înfometează pe cei mai săraci dintre noi și forțează intervenții medicale netestate anterior asupra a miliarde de oameni în numele „sănătății publice”.
Liderii noștri sunt psihopați
În lumea reală, psihopații sunt o categorie a populației care nu are conștiință. Implicațiile depline ale acestei stări mentale ciudate nu sunt evidente pentru marea majoritate dintre noi, deoarece posedăm o conștiință, și presupunem că viața interioară a majorității oamenilor este în mare măsură similară cu a noastră.
Potențialul pentru manipulare, decepție, violență și distrugere pe care le oferă această condiție ar trebui să fie evidente în acest moment. Și într-adevăr, așa cum o serie de cărți ale unor psihologi și cercetători care au studiat psihopatia – de la lucrarea seminală a lui Howard Cleckley din 1941, Masca sănătății mintale, la populara carte a lui Robert Hare, Fără conștiință, la volumul lui Andrew Lobaczewski salvat de la coșul de gunoi al istoriei de către o editură independentă, Știința răului ajustată în scopuri politice – au încercat în mod repetat să avertizeze publicul de-a lungul anilor, psihopații chiar există, reprezintă undeva la 4% din populație, și sunt responsabili pentru o mare parte din haosul din societatea noastră.
Așadar, de unde știm cine este psihopat? Aceasta, după cum v-ați putea imagina, este o întrebare extrem de contestată. (…) Psihopatia este cel mai frecvent diagnosticată prin intermediul listei de verificare a psihopatiei, revizuită, cunoscută sub numele de PCL-R. Concepută de Robert Hare – cel mai influent cercetător în psihopatie din ultima jumătate de secol – PCL-R implică, printre altele, un interviu semi-structurat în care un subiect este testat pentru 20 de trăsături de personalitate și comportamente manifestate, de la „egocentricitate / grandomanie” la „minciună patologică și decepție” la „lipsă de remușcare sau vinovăție” la „probleme de comportament timpurii”. Deși niciuna dintre aceste trăsături de personalitate nu indică psihopatia luate individual, prezența unui anumit număr dintre ele (care corespunde unui scor de 30 sau mai mare la testul PCL-R) este un indicativ utilizat pentru a diagnostica această afecțiune.
Care ar fi așadar scorul mediu al unui politician la acest test? Hai să vedem.
Egocentricitate / grandomanie? Bifat. Minciună patologică și decepție? Bifat. Fățărnicie / lipsă de sinceritate? Bifat. Lipsa remușcărilor sau a vinovăției? Bifat. Insensibilitate / lipsă de empatie? Bifat. Stil de viață parazitar? Nu este aceasta definiția unui politician de carieră? Probleme de comportament timpurii? Bifat.
Ca să fim corecți, o listă cu exemple izolate ale unor astfel de comportamente ale politicienilor nu este suficientă pentru a diagnostica pe nimeni ca psihopat și, luate în mod izolat, nu trebuie să ne convingă de nimic. Nici ar trebui să fim convinși nici de psihologii care și-au oferit opinia profesională asupra unor politicieni pe care nu i-au examinat ei înșiși — cum ar fi neuropsihologul Paul Broks, care, în 2003, specula dacă Tony Blair este sau nu „un psihopat plauzibil?”, sau profesorul de psihologie David T. Lykken, care, în Manualul său de psihopatie, susține nu doar că Stalin și Hitler erau psihopați funcționali, ci că Lyndon B. Johnson „a întruchipat acest sindrom„.
Chiar și Robert Hare – care este co-autorul unuia dintre puținele studii empirice care confirmă o prevalență mai mare a trăsăturilor psihopate în rândul funcționarilor corporatiști din programele de formare în management decât în populația generală – a spus că regretă că și-a petrecut cea mai mare parte a carierei studiind psihopații din închisori, mai degrabă decât psihopații în poziții de putere politică și economică. Când a fost întrebat despre acest regret, el a observat că „ucigașii în serie distrug familii”, în vreme ce „psihopații corporatiști, politici și religioși distrug economiile. Distrug societățile.”
. . . Dar e și mai rău de-atât. Acești psihopați politici nu se limitează la a distruge societățile. Ei remodelează societățile după propria lor imagine.
Proiecții ale psihopaților
Ideea că niște sisteme psihopate îi pot face pe oameni care nu sunt psihopați să se comporte ca psihopații ar putea, la prima vedere, să pară contrară intuițiilor noastre morale. Cu siguranță, raționăm noi, oamenii sunt fie „oameni buni”, fie „oameni răi”. Sunt fie psihopati, fie sănătosi. Ei fie sunt tipul de persoană care pot comite o crimă teribilă, fie nu sunt.
Cu toate acestea, se pare că raționamentul nostru a fost invalidat de către cercetările în „psihopatie secundară.” Această categorie de psihopatie, denumită uneori sociopatie, este menită să diferențieze psihopații primari – cei născuți cu „lipsa de conștiință” și deficiențele neurocognitive asociate observate de Hare și alții – de psihopații secundari, care dezvoltă trăsături psihopate ca urmare a mediului în care funcționează.
(…) Dar poate cel mai revelator experiment în scopul înțelegerii psihopatiei secundare este Experimentul falsei închisori realizat la Universitatea Stanford. Rezultatele acestui experiment au ajuns de notorietate publică. „Gardienii” închisorii au conceput rapid modalități din ce în ce mai sadice de a-și afirma autoritatea asupra „deținuților”, iar doi dintre studenți au trebuit să fie „eliberați” din închisoare în primele zile ale calvarului din cauza abuzurilor psihice suferite. Experimentul a fost oprit după doar șase zile, iar cercetătorii au constatat că atât deținuții, cât și gardienii au arătat „reacții patologice” la situația din închisoare.
Adevărata semnificație a acestei lecții a fost resimțită trei decenii mai târziu, când SUA a inaugurat închisoarea Abu Ghraib din Irak ca centru de detenție al prizonierilor. Abuzul fizic, psihologic și sexual al deținuților de la Abu Ghraib a fost adus în atenția lumii în aprilie 2004, când au fost publicate pentru prima dată în mass-media americană imagini grafice ale abuzului.
Încă o dată, publicul a început să se întrebe cum e posibil ca niște tineri americani obișnuiți care au fost repartizați în închisoare ca gardieni ai poliției militare să fie capabili să comită acte de un asemenea sadism.
Raportul Comisiei pentru servicii armate a Senatului a răspuns parțial la această întrebare privind abuzurile din Abu Ghraib. Raportul detaliază aprobarea de către secretarul apărării de atunci, Donald Rumsfeld, a unei cereri de a utiliza „tehnici agresive de interogare” asupra deținuților, inclusiv pozițiile de stres, exploatarea temerilor deținuților (cum ar fi frica de câini) și simularea înecului. Prin urmare, nu ar trebui să fie o surpriză faptul că, așa cum poate demonstra chiar și cea mai sumară trecere în revistă a carierei lui Donald Rumsfeld, el a expus mai multe dintre trăsăturile de personalitate de pe lista de verificare PCL-R, inclusiv minciuna patologică și decepția, comportamentul insensibil și neacceptarea responsabilității pentru propriile acțiuni.
Legătura dintre Experimentul falsei închisori de la Stanford și ceea ce s-a întâmplat la Abu Ghraib nu le-a scăpat anchetatorilor. Așa-numitul „Raport Schlesinger” privind abuzurile deținuților a inclus o întreagă anexă care detaliază experimentul Stanford și ce a revelat acesta despre modul în care psihopatia secundară poate fi indusă celor care lucrează într-un sistem sau într-o instituție.
Ceea ce nu știe majoritatea publicului, totuși, este că finanțarea Experimentului falsei închisori realizat de Stanford a venit de la Biroul de Cercetări Navale, care a oferit o bursă „pentru studiul comportamentul antisocial”. Se pare că psihopații militari au învățat cu siguranță lecțiile acelui experiment – și apoi le-au folosit cu promptitudine.
Cât din nebunia societății noastre este o proiecție a psihopaților care ne conduc?
Conduși de nebuni
În acest moment al studiului nostru, am ajuns la o concluzie pe cât de surprinzătoare, pe atât de incontestabilă: Suntem conduși de nebuni și, trăind și lucrând sub sistemele lor nebune de control, riscăm să devenim noi înșine nebuni. Și mai rău, ultimii ani de nebunie COVID ne-au arătat că psihopații politici își perfecționează armele de control psihologic și că un procent mare din public este mai mult decât fericit să fie executorii statului penitenciar de biosecuritate.
Autor: James Corbett
Sursă: contramundum.ro
https://2blackjack1.wordpress.com/2023/04/12/james-corbett-a-fi-sanatos-intr-o-societate-bolnava/
///////////////////////////////////////////
Joaca de-a Dumnezeu devine periculoasa pentru omenire
Cartea lui Dan Brown “Ingeri si Demoni” ar putea deveni realitate. Cercetatorii de la Geneva au reusit sa capteze antimaterie. In romanul amintit, cateva grame de antimaterie puteau pune in pericol soarta intregii omeniri. Cel putin teoretic este cunoscut faptul ca o ciocnire intre materie si antimaterie produce o explozie catastrofala. Doar particulele identice de materie si antimaterie cand se intalnesc se anuleaza reciproc. Altminteri exista un imens pericol de vaporizare a spatiului imediat inconjurator exploziei.
Aceasta “joaca de-a Dumnezeu” cum au fost catalogate incercarile savantilor de a intra in intimitatea Creatiei, de la clonare, la celule susa, la reproducerea unor organe pe baza celulelor stem, la crearea in acceleartoare de particule a mini gaurilor negre, a unor minuscule Big-Banguri – daca se poate spune asa-, sau, mai nou, captarea de antimaterie, e drept pentru perioada extrem de scurta poate deveni extrem de periculoasa.
Nu conteaza cat de scurt e timpul cat a fost captata antimateria, ci conteaza cantitatea, spun cei ce sunt impotriva unor astfel de experimente. E suficienta si o fractiune cat de mica de secunda pentru a arunca in aer un continet intreg daca ai cantitatea necesara de antimaterie. Azi o particula, maine un grupa, apoi, cateva miligrame, cateva grame, iar la un kilogram deja se pune problema unui risc urias. Chestiunea este ca antimateria nu poate fi captata decat in conditii deosebite, in campuri eletromagnetice foarte mari, dar tehnologia poate evolua.
Pe de lata parte, spun cercetatorii, antimateria este un combustibil extraordinar care poate propulsa vehicole, poate conduce in spatiul cosmic nave spatiae cu viteze supercosmice, sau poate fi folosita la producerea de energie electrica, pentru caldura etc. Depinde din ce unghi privesti chestiunea, caci la fel de bine antimateria poate deveni o arma devastatoare, cu mai putin de cateva grame, de sute de ori mai puternica decat bomba atomica de la Hiroshima.
Oricum, de oricare parte a baricadei te-ai afla, trebuie consideratat o reusita pentru cercetatorii de la Geneva captarea in premiera a primului atom de antimaterie. Considerat pana acum un mister al stiintei moderne, atomul de antimaterie ii va ajuta sa inteleaga ce s-a intamplat in momentul Big Bang-ului, sustin oamenii de stiinta. In explozia primordiala s-a creat atat materie, cat si antimaterie, in cantitati egale. Dar nu se stie de ce a ramas doar materia.
Cu toate ca primii atomi de antihidrogen au fost creati in urma cu 15 ani, pana acum specialistii n-au reusit sa-i studieze pentru ca erau anihilati instantaneu. Insa de data aceasta, au reusit sa-i capteze peste o zecime de secunda, timp suficient pentru analiza. Iar cercetatorii ne anunta ca intervalul de captare, cu alte cuvinte pana la intrarea reactiei in instabilitate, va fi din ce in cemai mare, caci prin studierea atomului de antimaterie se va studia si modalitatea de captare si care ar fi cerintele unui aparat care sa tina captivi atomii. In cartea lui Dan Brown acest aparat nu era mai mare ca un termos obisnuit, generand campuri electromagnetice si tinand in captivitate cateva grame de antimaterie.
Sursa agentia.org
Citeste
Experimentul secolului
Dezvaluiri socante despre -CERN Geneva
Acceleratorul de particule a creat un „mini Big Bang”
/////////////////////////////////////
Roboţii nu se mai ascund: Putem conduce lumea mai bine. Conferința de presă care a stârnit fiori
Conferința de presă organizată la Geneva, sub auspiciile ONU (Profimedia)Conferința de presă organizată la Geneva, sub auspiciile ONU (Profimedia)
Scenariile SF despre o lume în care roboții se luptă pentru a prelua de la oameni controlul lumii par să fie tot mai aproape de a deveni, cel puțin parțial, o realitate. La o conferință organizată de ONU, la Geneva, o delegație de roboți umanoizi a luat cuvântul pentru a explica auditoriului că într-o zi vor ajunge să conducă lumea
SURSĂ: realitatea.net
AUTOR: REALITATEA.NET
Delegația de roboți consideră totodată că oamenii ar trebui să dea dovadă de prudenţă în faţa inteligenţei artificiale (AI) şi au recunoscut că nu stăpânesc deocamdată emoţiile umane, potrivit Agerpres.
Roboţii în cauză – unii dintre cei mai avansaţi din lume – au participat în această săptămână, alături de peste 3.000 de persoane, la „Summitul Global de Inteligenţă Artificială în Slujba Binelui”, organizat de UIT, o instituţie din cadrul ONU specializată în noile tehnologii.
În timpul summitului, experţi, directori şi reprezentanţi ai companiilor participante au discutat despre necesitatea elaborării unor reguli care să garanteze că noile tehnologii sunt utilizate în scopuri benefice pentru omenire, precum lupta împotriva foametei sau împotriva schimbărilor climatice.
„Câtă tensiune există în această tăcere”, a declarat unul dintre roboţi în debutul conferinţei de presă, care s-a ţinut doar în limba engleză.
https://www.realitatea.net/stiri/stiinta-si-tehnologie/robotii-umanoizi-nu-se-mai-ascund-putem-conduce-lumea-mai-bine-conferinta-de-presa-care-a-starnit-fiori_64a869b42f0b2a73dc377252
//////////////////////////////////////
Oamenii de ştiinţă se joacă cu natura-Primul cromozom sintetizat artificial
Oamenii de ştiinţă se luptă cu epidemia
O echipă internaţională de cercetători au construit cel mai complet cromozom artificial, dintr-o celulă de drojdie, ceea ce ar reprezenta primul pas în construcţia unei noi specii de organisme cu proprietăţi utilizabile în industria chimică şi medicinală.
În loc să copieze creaţia naturii, cercetătorii au operat mai multe modificări ale cromozomului eliminând o parte din genele acestuia. Rezultatul obţinut a fost apoi introdus în celule vii ale drojdiei rezultând astfel o specie mutantă.
”Este cel mai complet cromozom sintetizat construit până acum”, a declarat Jef Boeke, un cercetător al Langone Medical Centre.
Procesul de producţie, survenit în urma a şapte ani de experimente, a fost făcut cu ajutorul unui program de calculator, proiectat să refacă cromozomul din drojdia de bere. În timp ce alte echipe de cercetători au reuşit să sintetizeze bacterii sau chiar ADN-ul unui virus, acesta este primul cromozom sintetizat al unui organism cu celule nucleice – asemănătoare cu ale omului.
”Se comportă aproape identic cu celula de drojdie sălbatică”, a adăugat Boeke.
Boeke este un specialist în ”biologia sintetică” – un câmp emergent al ştiinţei care aplică principiile ingineriei la fiinţele vii.
”Reuşita permite noi experimente asupra evoluţiei genomului şi subliniază abilitatea noastră tot mai mare de modifica şi construi ADN”, a declarat Jim Collins, unul din colegii lui Boeke.
Munca acestora a creat o serie largă de nemulţumiri cu privire la faptul că oamenii de ştiinţă se joacă cu natura. În cromozomul de drojdie proiectat, Boeke şi echipa s-au au făcut peste 500 de schimbări şi au îndepărtat aproximativ 50.000 de perechi fundamentale ale ADN-ului considerate necesare pentru reproducerea şi creşterea cromozomului.
Este mai puţin ”o joacă de-a Dumnezeu” şi mai mult o inginerie genetică, pe scară largă, a asigurat Boeke cu privire la munca sa şi a colegilor săi.
Cercetătorii au mai îndepărtat şi ADN-ul ”gunoi” – părţile din codul genetic pe care cercetătorii nu le-au descifrat cu exactitate – cât şi segmentele cunoscute ca ”gene săritoare” – bucăţi de ADN care îşi schimbă locul în interiorul genomului provocând unele dintre schimbările naturale.
Conform ”inginerilor biologici”, 97% din ADN-ul uman ar fi ”în plus”. Totuşi, teoria ”ADN-ului fără rost” a fost demontată de către mai mulţi oameni de ştiinţă care au dovedit că acesta joacă un rol major în domenii mai subtile precum limbajul, gândirea şi comportamentul.
//////////////////////////////////////////
S-a confirmat: ADN-ul modificat genetic ajunge în organismul oamenilor-Pericolul consumului produselor din organisme modificate genetic
Public Library of Science (PLOS) a publicat un nou studiu care demonstrează că fragmentele de ADN care provin din hrană conţin gene complete care intră în sistemul circulator uman printr-un mecanism necunoscut. Există suspiciuni conform cărora cercetătorii corporaţiilor biotehnologice, precum Monsanto, au identificat deja acest mecanism şi îl folosesc cu bună ştiinţă.
Studiul se bazează pe analiza a peste 1000 de eşantioane de sânge de la persoane diferite prelevate de 4 institute de cercetare independente.
PLOS este o publicaţie ştiinţifică respectată, care raportează în principal despre cercetarea ştiinţifică şi medicală. Studiul pe care l-a publicat despre organismele modificate genetic (OMG) confirmă ceea ce se bănuieşte de ani de zile.
În ceea ce priveşte recoltele şi hrana modificată genetic, efectele pe termen lung asupra publicului sunt necunoscute. Primele produse alimentare din organisme modificate genetic au început să fie comercializate în 1994. Testarea tuturor combinaţiilor posibile asupra unei mase destul de mari de oameni şi pe o periadă de timp destul de lungă este imposibilă încă, deci nu se poate spune cu siguranţă că sunt inofensive.
Geneticianul David Suzuki şi-a exprimat îngrijorarea asupra faptului că populaţia planetei este supusă unui “experiment genetic de proporţii” de durată lungă, deoarece mulţi oameni continuă să consume OMG.
Progresele ştiinţifice din ultimii ani în genetică au arătat că organismele pot face schimb de gene unele cu altele. Înainte de asta se credea că genele pot fi schimbate doar între membrii aceleiaşi specii, prin reproducere. Geneticienii urmăreau, de obicei, moştenirea genetică în mod linear vertical pe firul matern şi patern. Azi, oamenii de ştiinţă recunosc faptul că genele pot fi schimbate nu doar între membrii aceleiaşi specii, ci şi între membrii speciilor diferite.
“Sistemul nostru circulator e considerat a fi un mediu bine delimitat de lumea externă şi de tractul digestiv. Conform paradigmei standard, macromoleculele mari ingerate prin hrană nu pot trece direct în sistemul circulator. În timpul digestiei, se crede că proteinele şi ADN-ul sunt degradate în constituenţi mai mici, respectiv aminoacizi şi acizi nucleici, iar apoi absorbiţi printr-un proces activ şi complex şi distribuiţi în diferite părţi ale corpului prin circulaţia sângelui. Aici, prin analiza a peste 1000 de eşantioane de sânge uman prelevate de 4 institute independente, s-au identificat dovezi că fragmentele de ADN provenite din hrană sunt destul de mari ca să poarte gene întregi, pot evita degradarea şi printr-un mecanism necunoscut pot pătrunde în sistemul circulator uman. În una dintre mostrele de sânge concentraţia de ADN provenită din plante era mai mare decât concentraţia de ADN uman. Concentraţia de ADN de plante arată o distribuţie normală a genelor surprinzător de exactă în probele de plasmă în timp ce proba non-plasmatică de control s-a dovedit a fi fără ADN de la plante”.
Nu e ca şi cum o fiinţă umană s-ar împerechea cu un măr sau banană şi ar face astfel schimb de material genetic. Ceea ce biotehnologia şi corporaţiile precum Monsanto au făcut a fost că au permis transferul de gene fără a ţine cont de limitările sau constrângerile biologice. Problema cu acest fapt e că se bazează pe o ştiinţă foarte nocivă. Condiţiile şi regulile biologice care se aplicau până acum transferului genetic vertical (între membrii aceleiaşi specii prin reproducere, de la părinţi la urmaşi), cel puţin cele de care suntem conştienţi, nu se aplică în mod necesar şi transferului genetic pe orizontală. Biotehnologia se bazează pe presupunerea că principiile care guvernează moştenirea genetică sunt aceleaşi pentru transferul genetic pe verticală şi orizontală. OMG-urile ar trebui supuse mult mai multor experimente şi cercetări riguroase înainte să continuăm să le consumăm.
Noi credem că îmbunătăţim aceste forme de viaţă, dar este ca şi cum ai lua orchestra din Toronto pregătită să cânte o simfonie de Beethoven, apoi iei nişte baterişti oarecare de ‘aici’ şi-i amesteci cu simfonia din Toronto şi le spui să cânte. Rezultatul va fi ceva foarte, foarte diferit. Publiciştii spun că în spatele organismelor modificate genetic sunt bune intenţii, dar adevărul este că sunt determinate de bani – David Suzuki
„O mică mutaţie într-o fiinţă umană poate determina foarte multe lucruri, ideea e că atunci când scoţi o genă, o singură genă, o genă mică, dintr-un organism şi o muţi într-altul, îi schimbi complet contextul. Este imposibil să prezici cum se va comporta şi care va fi rezultatul. Noi credem că îmbunătăţim aceste forme de viaţă, dar este ca şi cum ai lua orchestra din Toronto pregătită să cânte o simfonie de Beethoven, apoi iei nişte baterişti oarecare de ‘aici’ şi-i amesteci cu simfonia din Toronto şi le spui să cânte. Rezultatul va fi ceva foarte, foarte diferit. Publiciştii spun că în spatele organismelor modificate genetic sunt bune intenţii, dar adevărul este că sunt determinate de bani ”. a afirmat David Suzuki
E de asemenea foarte clar că ADN-ul din mâncare poate ajunge şi chiar ajunge în ţesuturile animalelor şi în produsele lactate pe care le consumă oamenii.
Există studii care atestă că atunci când oamenii sau animalele digeră hrană modificată genetic, genele create artificial sunt transferate şi alterează caracterul bacteriilor benefice din intestine. Cercetătorii raportează că microbii găsiţi în intestinul subţire al oamenilor care suferă de ileostemie sunt capabili să achiziţioneze şi să adăpostească secvenţe de ADN de la plantele modificate genetic. Recoltele modificate genetic au pătruns în hrana animalelor din 1996, iar acum este ceva normal ca ele să aibă o dietă bazată doar pe OMG. Studiile au arătat că există o legătură între furajele modificate genetic şi inflamări stomacale severe şi utere mărite la porcine.
Mai e notabil faptul că transferul genetic între recoltele manipulate genetic şi speciile native înconjurătoare a dus la apariţia unor specii de buruieni foarte rezistente, supranumite super-buruieni. Conform Organizaţiei Mondiale de Sănătate, transferul genetic şi mişcarea genelor de la OMG la recoltele convenţionale, sau speciile înrudite ar putea avea un efect asupra siguranţei alimentare. “Riscul este real, după cum s-a demonstrat atunci când urme de porumb aprobat doar pentru furajare au apărut în produsele cu porumb destinate populaţiei SUA”.
Geneticienii nu au luat deloc în considerare faptul că genele se vor transfera, atunci când au produs aceste organisme şi le-au introdus în mediul natural. Drept rezultat, începem să vedem consecinţele modificărilor genetice, mai ales cum se răspândesc şi modifică alte organisme din diferite medii. Watrud et al (2004) a descoperit că plantele modificate rezistente la ierbicid s-au răspândit prin polen cu până la 21 de kilometri dincolo de perimetrul zonei de control şi au polenizat cu plantele târâtoare sălbatice.
Anul trecut, mai multe guverne au tras concluzia că transferul genetic de la OMG la recoltele convenţionale este improbabil să se producă. Acum s-a demonstrat că nu aveau dreptate. Despre influenţa nefastă a modificărilor genetice se ştie puţin, iar ceea ce cunoaştem deja e îngrijorător, legând OMG şi pesticidele de diferite afecţiuni de sănătate. Nu e de mirare că majoritatea ţărilor au interzis complet organismele modificate genetic pe teritoriile lor.
https://epochtimes-romania.com/news/s-a-confirmat-adn-ul-modificat-genetic-ajunge-in-organismul-oamenilor—216112
///////////////////////////////////
Se prefigureaza o noua generatie: copiii modificati genetic
O stire interesanta a ajuns pana la noi: o tehnologie de „editare”, de modificare a genomului in embrioni umani, a fost realizata in premiera in SUA. Termenul de editare, in mediile in care este folosit, inseamna modificare a documentelor, scrise sau de imagine foto sau video. In genetica, „editare” vrea sa insemne modificarea genelor, asa cum se intampla in cazul organismelor modificate genetic (OMG), interzise in Europa, dar permise in SUA. Recent, potrivit Universitatii de Stiinta si Sanatate Oregon din Portland, a fost realizata in premiera in SUA tehnologia de modificare a genomului in embrioni umani, dupa cum transmite Agerpres.
Cercetarea este considerata una revolutionara, atat in ceea ce priveste numarul embrionilor pe care s-au efectuat experimente, cat si prin demonstrarea faptului ca este posibila corectarea, in conditii de siguranta si in mod eficient, a genelor „defecte”, a acelora raspunzatoare de provocarea bolilor ereditare. Mai multe state americane au semnat insa o conventie care interzice aceasta practica pe fondul ingrijorarii ca ar putea fi utilizata pentru a fi conceputi asa-numiti „designer babies”, in limba romana „copii modificati genetic”. Cercetarea, condusa de Shoukhrat Mitalipov, directorul Centrului pentru Celule Embrionare si Terapie Genetica din cadrul universitatii amintite, a explicat ca tehnica implica o tehnologie cunoscuta drept CRISPR, „care a deschis noi orizonturi in medicina genetica datorita capacitatii sale de a modifica genele in mod rapid si eficient”.
CRISPR functioneaza asemenea unor „foarfece” moleculare care permit decuparea selectiva a zonelor nedorite din cadrul genomului si inlocuirea acestora cu noi fragmente de ADN. Fata de acest gen de „croitorie genetica”, in decembrie 2015, mai multi cercetatori, intre care s-a numarat si David Baltimore, laureat al premiului Nobel pentru Medicina, au sustinut, in cadrul unei intalniri la nivel international la Washington, ca utilizarea tehnologiei care permite modificarea genetica in embrioni umani in scopuri terapeutice, cum ar fi corectarea bolilor genetice, este „iresponsabila” pana cand nu va fi rezolvata, printre altele, „o intelegere adecvata a riscurilor si a potentialelor beneficii si alternative”.
Pe buna dreptate s-a subliniat faptul ca aceasta „joaca de-a Dumnezeu” nu poate prezice efectele adverse ale unei schimbari in ADN-ul celulelor embrionului, sau pericolul ca aceste modificari sa poata deveni permanente si transmise apoi generatiilor viitoare, alterand evolutia umana. Daca porumbul poate fi modificat genetic si poate fi mancat fara pericole prea mari, alterarea genomului uman poate avea efecte apocaliptice. In plus, aceasta tehnica capabila sa corecteze genele defectuoase responsabile de boli ereditare ar putea deschide calea spre crearea de populatii „superioare”, a unei noi eugenii, cu exacerbarea inegalitatilor sociale.
Cu toate acestea, ignorand avertismentele stiintifice si morale, la inceputul acestui an, Academia Nationala de Stiinta si Academia Nationala de Medicina din Statele Unite au anuntat ca progresele stiintifice fac ca modificarea genetica in cadrul celulelor reproductive umane sa fie „o posibilitate realista care merita luata serios in seama”. Ca o incununare, tehnica de „editare” a genomului uman, inceputa din 2012, a fost onorata de revista Science cu titlul de inventia anului 2015.
O eugenie de consum
Cand e vorba sa promoveze descoperiri tehnologice sau realizari medicale in premiera, agentiile de stiri introduc in fata beneficiile pentru sanatatea si binele omului. Cu aceasta speranta in suflet sunt consumate astfel de stiri de marele public. Numai ca exista si voci care scot la iveala pericolele ascunse ale unor asemenea realizari. Acesta este si cazul specialistului in biologie moleculara, dr. David King, care trage un semnal de alarma: modificarea genomului uman ne aduce cu un pas mai aproape de eugenia de consum!
Iata cateva idei din articolul sau: Deturnata de piata libera, „editarea” genei umane va duce la o mai mare inegalitate sociala, dictata de bani: copiii programati genetic.
„Speranta pentru familiile cu probleme genetice” si „Descoperire stiintifica epocala”, acestea sunt titlurile de pe prima pagina a ziarelor din toata lumea care anunta folosirea unei tehnologii care a modificat embrionii umani pentru a elimina mutatiile care provoaca insuficienta cardiaca. Dar, daca dam la o parte entuziasmul, adevarul este ca avem deja modalitati de a evita nasterea copiilor cu astfel de probleme, acolo unde este cazul, prin testarea genetica a embrionilor.
In cazul in care ingineria genetica poate intr-adevar sa faca ceva pe care selectia embrionului nu il poate face, este in imbunatatirea genetica – mai bine cunoscuta sub numele de designer babies. Din pacate, aceasta va fi o piata reala. Exista aceasta dinamica in cazul tehnicii „IVF cu trei parinti” folosita in cazuri foarte rare de maladii genetice mitocondriale. Deja, un om de stiinta a creat copii folosind aceasta tehnica in Mexic (in special pentru a evita reglementarile americane) si o companie a fost deja infiintata cu scopul de a dezvolta stiinta copiilor modificati genetic. Avem deja o eugenie (ameliorare genetica a individului) de consum pe piata americana de donatori de ovule, unde femeile obisnuite din clasa muncitoare primesc 5.000 de dolari pentru ovulele lor. Insa, odata ce incepe crearea unei societati in care copiii bogati au avantaje biologice fata de ceilalti copii, notiunile de baza ale egalitatii umane zboara pe fereastra. In schimb, ceea ce se obtine este o inegalitate sociala scrisa in ADN! Consecintele sociale ale controlului felului in care oamenii pot sa se nasca sunt oribile!
Treaba parintilor este aceea de a iubi copiii in mod neconditionat, oricat de inteligenti / atletici / superficiali sunt ei; si nu sa scrie capriciile si prejudecatile lor in genele copiilor modificati.
Culturile modificate genetic constituie o buna comparatie. Confruntati cu un absolutism la fel de iresponsabil din partea comunitatii stiintifice – precum si cu concurenta evidenta pentru faima si profit – miscarea verde a simtit ca trebuia sa ia in mainile ei problema alimentelor modificate genetic. Acum se pare ca este timpul sa militeze pentru o interdictie globala a ingineriei genetice a oamenilor. Trebuie sa oprim aceasta cursa pentru primul copil modificat genetic!
Dr. David King este fost biolog molecular si fondator al Human Genetics Alert, un grup civic independent de supraveghere care sustine drepturile de avort.
revista magazin
https://www.mixdecultura.ro/2017/09/se-prefigureaza-o-noua-generatie-copiii-modificati-genetic/
////////////////////////////////
DE CE “SUNT OMG-URILE PERICULOASE?” NU E O ÎNTREBARE BUNĂ
De la apariția societăților agrare până astăzi, cultivatorii încearcă să obțină cele mai utile specimene posibil și să le încurajeze acestora înmulțirea. Succesul reprezintă o însumare fericită a reușitei intelectuale și a câștigului economic, chiar și în cazul unui lucru cu utilitate strict estetică precum o lalea neagră, ne-o arată Dumas. Așadar, nu e de mirare că disciplina geneticii a generat rapid aplicații, în special în domeniul agricol și zootehnic.
Organismele modificate genetic presupun izolarea unei gene utile – în cazul plantelor, rezistența la paraziți sau capacitatea de a suporta un grad mai mare de ariditate – și transferarea acesteia de la un organism la altul. Tehnologia se dezvoltă începând cu anii ‘70, iar în anii ‘90 încep să fie comercializate produse modificate genetic.
Deși se pot face modificări genetice atât asupra organismelor vegetale cât și animale, în momentul de față pe piața Uniunii Europene nu există produse animale rezultate în urma unei intervenții asupra materialului genetic și acest lucru nici nu este pe agenda legiuitorilor, conform EFSA (European Food Safety Association). Culturile modificate genetic sunt însă un subiect de actualitate pentru Uniunea Europeană.
Avantajele acestor tipuri de culturi pot fi intuite ușor – poate crește cantitatea de hrană produsă (spre bunăstarea agricultorilor și accesul crescut al publicului la respectivele produse) și poate scădea cantitatea de ierbicide sau alte metode de protecție chimică a plantelor, cu impact pozitiv asupra mediului și a sănătății consumatorilor. Iar “plantele și culturile cu caracteristici manipulate genetic au fost testate mai mult decât oricare alt tip de culturi – fără a se obține vreo dovadă credibilă că au un impact negativ asupra oamenilor sau animalelor”, ne spune cel mai cunoscut producător de semințe pentru culturi modificate genetic, Monsanto.
Însă din punct de vedere retoric, a nega o informație înseamnă a-ți asuma introducerea acesteia în mintea audienței. Negația este reacția la o afirmație inițială și presupune într-o oarecare măsură legitimarea ei. De aceea, când producătorii de organisme modificate genetic insistă că OMG-urile nu sunt periculoase pentru oameni sau natură, cetățeanul mediu informat nu e automat reconfortat. În ce măsură sunt temerile populației fondate? Posibililele dezavantaje sunt legate de impactul pe trei categorii: sănătatea omului, sănătatea faunei și sănătatea mediului. Autoritatea Națională Sanitară Veterinară le expune în Informarea privind Organismele Modificate Genetic. Pentru oameni și animale întrebarea este, de exemplu, dacă există gene “care induc rezistență la substanțe chimice, în acest caz, la antibiotice” și dacă ele “ar putea să fie transferate la oameni sau bacterii din corpul uman”. În cazul mediului, acestea ar putea “polua genetic”, în sensul că odată utilizate în natură înmulțirea lor este greu de controlat. Unele implicații pe termen lung ar fi reducerea biodiversității, susține Greenpeace.
Care e adevărul? În ciuda faptului că subiectul este atât de controversat și au fost făcute mii de studii asupra efectelor culturilor modificate genetic, e încă greu de spus, din mai multe motive. În primul rând, e vorba de o tehnologie folosită la scară comercială largă de mai puțin de 25 de ani, astfel încât ne confruntăm cu un vid de informație legat de efectele pe termen lung.
În al doilea rând, există studii independente care analizează foarte diferit raportul cost-beneficiu al tehnologiilor de modificare genetică și riscurile pe care acestea le implică, astfel încât controversele nu se încheie automat prin demersuri științifice izolate, mai ales cele care analizează un singur tip de manipulare genetică (cisgenică, intragenică, transgenică), fiind astfel greu generalizabile. Omul de știință Gilles-Eric Séralini a publicat în 2012 “Long term toxicity of a Roundup herbicide and a Roundup-tolerant genetically modified maize”, un studiu larg popularizat care susține ca șoarecii hrăniți cu porumb modificat genetic NK603 aveau o incidență tumorală și mortalitate mai mare decât a unor șoareci hrăniți cu cereale obținute convențional. Studiul a fost retras până la urmă, deoarece numărul de specimene a fost relativ mic, iar doctorul Seralini a fost acuzat de unii critici de rea-voință în prezentarea datelor către public. Pe de altă parte, au existat și asociații științifice care să susțină studiul (cum ar fi European Network of Scientists for Social and Environmental Responsibility). Ca rezultat, Kenya a interzis cultivarea de OMG-uri, iar Séralini este încă citat în dezbaterea despre reintroducerea acestei tehnologii. Mai aproape de casă, Rusia a sistat temporar importul de OMG-uri din aceeași cauză, iar fricile europene cu privire la culturile modificate genetic au crescut.
Un raport recent al European Academies Science Advisory Council (EASAC) susținut de Anne Glover, la momentul respectiv consilier științific al lui José Manuel Barroso, trage concluzia că cercetările care indică efecte adverse ale OMG-urilor pentru oameni, animale și mediu nu au o bază științifică solidă și Uniunea Europeană pierde o oportunitate majoră prin refuzul de a utiliza tehnologiile pentru OMG-uri.
În schimb, European Network of Scientists for Social and Environmental Responsibility spune într-o declarație publicată în 2013: “Ne simțim obligați să dăm această comunicare pentru că pretinsul consens pe problema siguranței OMG-urilor nu există. Afirmația că există e nefundamentată și induce în eroare cititorii cu privire la dovezile științifice existente și marea diversitate a opiniilor oamenilor de știință pe această temă. În plus, această afirmație încurajează o atitudine de pasivitate care ar putea conduce la o lipsă de reglementare, rigoare științifică și precauții justificate care potențial pun în pericol bunăstarea oamenilor, animalelor și mediului”.
Principala autoritate de reglementare în domeniu din cadrul Uniunii, EFSA, a fost ea însăși acuzată de unii activiști anti-OMG-uri că se află într-un conflict de interese pentru că mai mulți membri ai săi au presupuse legături cu companii producătoare de semințe pentru culturi modificate genetic.
În momentul de față, singurul tip de cultură modificată genetic care este cultivat la nivel comercial în Uniune este MON810, în principal în Spania. România, prima țară europeană care a introdus culturi modificate genetic (soia, în 1998) și-a scăzut treptat și într-un final a oprit producția în vederea racordării la standardele Uniunii Europene. În ciuda eforturilor Monsanto de a încuraja cultivarea porumbului, experiența fermierilor români cu plantele modificate genetic nu a fost una pozitivă; culturile sărace au fost principalul motiv pentru care nu s-a mai investit în porumbul MON810. Cazul este unul atipic pentru Europa, deoarece în prezent viabilitatea economică a produselor nu este neapărat contestată, iar reticența statelor membre e mai degrabă motivată de temeri cu privire la siguranța consumului.
În luna octombrie a anului trecut, 19 state ale Uniunii Europene au utilizat clauza opt-out care le permite să nu cultive porumbul Monsanto MON810 și a altor tipuri de culturi care vor fi aprobate în viitor de către Uniune. Acest compromis e urmare a unei lungi serii de negocieri, după cum arată VoteWatch Europe. Legislația privind aprobarea culturilor de MON810 a fost introdusă pe agenda Consiliului de Miniștri din primăvara lui 2012, iar procesul de negociere a fost îndelungat deoarece o minoritate de țări membre, de la Belgia la Irlanda, s-au opus propunerii.
Problema cu dezbaterea despre OMG-uri reiese destul de clar din concluziile exprimate în raportul EFSA publicat în 2012 – “toate aceste metode de reproducere pot produce efecte adverse cu o frecvență și severitate variabile. Frecvența schimbărilor neintenționate nu poate fi anticipată și trebuie analizată de la caz la caz…Riscurile pentru sănătatea oamenilor, a animalelor și mediului vor depinde de…măsura în care este cultivată și consumată planta în cauză”. Cu alte cuvinte, întrebarea “Sunt OMG-urile bune?” pornește de la o raportare maniheistă eronată la problema organismelor modificate genetic. Ne aflăm de fapt într-o zonă gri – efectele depind de manipularea genetică particulară și de cantitatea în care este aceasta folosită. Orice abordare generalizatoare din partea legislatorilor și decidenților va avea unul din două efecte: va priva societatea de o tehnologie care să contribuie la bunăstarea oamenilor sau va pune în pericol sănătatea lor și a mediului înconjurător. Așadar, întrebarea “Sunt OMG-urile periculoase?” nu e bună, deoarece e o întrebare inchisă – onest, nu putem răspunde decât “e complicat”.
Ioana Covei
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Institutului Qvorum. Opiniile exprimate aparțin autorului.
https://qvorum.ro/de-ce-sunt-omg-urile-periculoase-nu-e-o-intrebare-buna/
////////////////////////////////////////////
10 motive pentru care nu as consuma niciodata OMG-uri
Magor Csibi • HotNews.ro
Zile trecute am lansat impreuna cu HotNews.ro o dezbatere generala despre Organismele Modificate Genetic (OMG), ca sa-mi fac o idee despre pozitia pe care ar trebui sa reprezint in PE, in dezbaterile privind aceasta problema. Am vrut sa adun argumente pro sau contra din partea ministerelor implicate, a asociatiilor profesionale, a ONG-urilor si nu in ultimul rand din partea celor care m-au trimis in PE, a cetatenilor romani.
In articolul meu introductiv despre problematica OMG-urilor am incercat sa prezint de pe o pozitie neutra cateva argumente pro si contra despre aceste organisme. Intre timp, am primit mai multe pareri de la cititori, la fel si luari de pozitii din partea unor institutii. Observand ca multe dintre pozitiile exprimate sunt in favoarea cultivarii OMG-urilor, m-am gandit sa echilibrez dezbaterea si sa aduc si cateva argumente impotriva.
ADVERTISEMENT
Nefiind expert in agricultura, l-am rugat pe domnul Makkai Gergely, Doctor in stiintele naturii si autorul unei carti despre agricultura ecologica in curs de publicare, sa ma ajute in argumentarea mea. Impreuna am ales 3 categorii de argumente si-anume: personale (din punctul nostru de vedere), liberale (din punctul de vedere al pietei) si ecologiste (din punctul de vedere al mediului), si am selectat cateva exemple semnificative pentru fiecare categorie.
Iata zece motive pentru care eu nu voi consuma niciodata OMG-uri.
Motive personale:
- Alergii: Statisticile medicale ne arata ca din ce in ce mai multi cetateni sufera de alergii. In UE fiecare al treilea om dezvolta o forma de alergie. Chiar daca din punct de vedere medical este greu de dovedit, statistic se observa o corelatie intre raspandirea alergiilor si folosirea in alimentatie a proteinelor modificate genetic. Prin procesul modificarii genetice, introducerea transgenului poate sa creeze proteine care au o asezare diferita in spatiu si contribuie astfel la aparitia alergiilor.
- Intoxicari: Modificarile genetice in stadiul actual de dezvoltare pot cauza efecte imprevizibile. Unul dintre aceste efecte poate fi productia de toxine noi in OMG-uri. Multe dintre plantele care sunt in consumul nostru zilnic contin deseori toxine in cantitati foarte mici, fara sa aiba vreun efect semnificativ asupra sanatatii noastre. Prin procesul de modificare genetica, cantitatea acestor toxine se poate mari in organismele noi.
Cel mai ingrijorator este insa faptul ca efectele acestor toxine sunt de lunga durata, astfel fiind foarte greu sa observam imediat existenta lor. Ca exemplu putem sa amintim porumbul firmei Monsato (MON863). Testele de laborator au demonstrat ca acest tip de porumb a provocat intoxicatii la nivelul ficatul si rinichilor la sobolanii testati.
- Rezistenta la antibiotice: O problema inca nerezolvata cu tehnologia OMG este, ca in timpul transferului segmentului de gena dintr-o celula in alta pentru controlul procesului se folosesc gene markeri (trasori), care in majoritatea cazurilor confera noilor celule transgenice rezistenta la antibiotice. In timpul digestiei, in stomacul consumatorului alimentele care contin produse transgenice pot transfera aceasta rezistenta la antibiotice bacteriilor.
Problema devine grava in situatia in care devin rezistente la antibiotice bacterii patogene, adica cele cauzatoare de boli.
Argumente liberale (din punct de vedere al pietei):
- Monopoluri mondiale: Substantele chimice destinate protectiei plantelor modificate genetic sunt produse de acelasi firme care produc si comercializeaza semintele plantelor. Astfel se asigura un monopol nefiresc pentru firmele producatoare, situatie, care este in contradictie cu spiritul pietei libere.
De exemplu la soia Roundup Ready (care a fost cultivata si in tara noasta), cultivatorul trebuie sa cumpere odata cu semintele si solutia Roundup, care distruge orice urma de vegetatie in afara de soia modificata genetic. In 1996, din vanzarile de 8,6 miliarde de dolari ale firmei Monsato, 12% la suta reprezentau vanzarile la Roundup.
- Eficienta economica redusa: Unul dintre argumentele des folosite in favoarea OMG-urilor este eficienta lor economica. Se uita insa sa se mentioneze faptul ca, pretul semintelor modificate genetic este de obiciei cu 20-25% mai ridicat decat la semintele traditionale, iar agricultorul trebuie sa reachizitioneze semintele in fiecare an.
In acest fel OMG-urile sunt profitabile numai pentru cultivatorii care au la dispozitie ferme si suprafete mari de cultura. Agricultorii mici si mijlocii pierd din acest proces. Iar deseori se intampla ca plantele modificate genetic sa nu confirme sperantele in eficienta. De exemplu, primul soi de bumbac transgenic ai firmei Monsato nici macar n-a prins radacini pe 20000 de hectare in Misoouri.
- Omg-urile nu rezolva problema foametei: Unul dintre argumentele forte ale partizanilor OMG este ca prin extinderea acestor culturi de mare productivitate contribuie la salvarea omenirii de foamete. Problema insa nu este atat de simpla. In multe studii de economia si politicile de alimentatie se arata, ca foametea nu are drept cauza cantitatea de mancare produsa, ci mai degraba distributia neechitabila a acesteia.
Chiar daca in ultimii anii industria alimentara a crescut intr-un ritm mai alert decat populatia, totusi 800 de milioane de oameni sufera in continuare de foamete. Un alt argument pentru combaterea acestei teze il constituie faptul ca OMG-urile au fost create pentru a mari profitul si nu pentru hrana.
Este suficient sa urmarim structura culturilor modificate genetic, in care predomina plantele, precum porumbul, soia, rapita sau bumbacul, care servesc mai mult pentru scopuri industriale, pentru furaje si nu pentru alimentatia umana. Mai mult, s-a dovedit ca ar fi probleme si cu productivitatea lor, astfel in 1998 cercetatorii de la Universitatea din Wiscounsin au dovedit ca in 17 cazuri din 21 studiate in SUA, soia modificata Roundup Ready nu a avut eficienta sau recolta mai buna decat cel traditional.
Argumente ecologice:
- Biodiversitatea: Una dintre cele mai animate discutii din PE se refera la biodiversitate. Cel mai reprezentativ for al UE recunoaste ca biodiversitatea este din ce in ce mai redusa si ca trebuie sa luam masuri urgente. Din punctul de vedere al biodiversitatii, cultivarea OMG-urilor este problematica pentru ca duce la disparitia multor specii naturale.
In primul rand, suprafata necesara cultivarii trebuie sa fie mare. Astfel, suntem tentati sa transformam natura si sa extindem terenurile cultivate pentru un profit pe termen scurt. Este de ajuns sa ne uitam la ce s-a intamplat in Argentina in ultimii ani.
In acelasi timp, atunci cand apare o specie de cultura transgenica de regula intens mediatizata, foarte multi renunta sa mai cultive speciile traditionale reducand in acest fel biodiversitatea si expunand populatia la un risc mare.
Este cunoscut cazul din Irlanda, unde in 1840 o specie de cartofi a fost preluata de majoritatea agricultorilor pentru ca avea randament mai mare la productie. Insa a fost de ajuns sa apara o specie de gandaci daunatori la care acesta specie de cartofi sa fie sensibila, ca mai mult de un milion de irlandezi sa moara de foame. Merita sa mentionam si faptul ca acum cativa ani cultivam pe glob aproximativ 80000 de feluri de orez. Azi avem cam 50 de feluri, si se asteapta reducerea numarului in continuare.
- Contaminarea genetica: Un alt pericol il constituie faptul ca polenul plantelor transgenice contamineaza plantele traditionale. Astfel, asistam la contaminari genetice si transformari in natura ale caror efecte nu le putem estima. In 1999 cercetatorii francezi au aratat ca exista posibilitatea ca intre sfecla de zahar modificata genetic si buruieni sa se produca o schimbare de gene.
In 2000 culturile de porumb traditionali a mai multor fermierii americani au fost contaminate de porumb modificat genetic cultivat in zonele invecinate. Fermierii au castigat procesul impotriva companiei Monsato, dovedind ca au fost victimele contaminarii genetice.
- Rezistenta accentuata: Mai multe OMG-urile au fost create cu scopul sa reziste la anumite ierbicide si pesticide, ca acestea sa fie utilizate in combaterea buruienilor si daunatorilor din culturile respective. Rezultatele insa arata o situatie exact opusa intentiilor initiale, si anume ca in decursul anilor au aparut buruieni si daunatori rezistente la chimicalele dezvoltate pentru combaterea lor. In acest fel in loc sa se reduca numarul si cantitatea chimicalelor, asistam la o diversificare a lor.
Argument bonus:
- Argumentele de considerent moral: Majoritatea oamenilor este impotriva OMG-urilor din cauza argumentelor morale. Nu sunt foarte interesati de argumente de tip economic sau ecologic, considera pur si simplu ca am mers prea departe. Natura a fost un organism perfect, cu regurile ei proprii, iar noi, prin manipularea genetica am intervenit in cursul natural al lucrurilor.
Eu ma numar printre oamenii ingrijorati, considerand ca in acest caz trebuie sa aplicam principiul precautiei. Pana cand nu stim cu precizie ce efecte vor avea aceste organisme asupra naturii, nu sunt de acord sa practicam aceste metode. Daca as publica studiul recent prezentat in cadrul Grupului pentru Bunastarea Animalelor din PE, studiu in care este relatat procesul de clonare al animalelor si lucrurile ingrozitoare legate de acest proces, cred ca toti cititorii ar fi de acord ca aceste practici sunt incompatibili cu o atitudine etica fata de organisme vii.
Totusi, argumentele morale nu apar in discutiile referitoare la OMG-uri, ramanandu-ne noua, cetatenilor, sarcina de a nu le lasa prada ignorantei.
Magor Csibi este europarlamentar din partea PNL. In virsta de 27 de ani, este cel mai tanar membru al Parlamentului European. Ocupa functia de vice-presedinte al Comisiei pentru Mediu, Sanatate Publica si Siguranta Alimentara din PE.
https://www.hotnews.ro/stiri-mediu-2704462-10-motive-pentru-care-nu-consuma-niciodata-omg-uri.htm
///////////////////////////////////////
10 mutaţii genetice neobişnuite la oameni
Datorită modurilor uşor diferite în care sunt exprimate genomurile noastre, nu există doi oameni identici. Însă uneori aceste diferenţe biologice conduc la mutaţii genetice extrem de rare şi chiar debilitante. Iată 10 cazuri într-adevăr neobişnuite.
De-a lungul istoriei, mulţi dintre oamenii suferind de aceste mutaţii au fost etichetaţi drept monştri sau ciudaţi – dar astăzi ştim că ei aparţin pur şi simplu spectrului larg de variaţii genetice al speciei noastre. Iată 10 dintre cele mai neobişnuite mutaţii genetice pe care le-am identificat la oameni.
- Progeria
Această tulburare genetică este pe cât de rară, pe atât de gravă. Forma clasică a bolii, numită Progeria Hutchinson-Gilford provoacă îmbătrânirea accelerată. Majoritatea copiilor suferind de Progeria mor în general din cauza unor boli legate de vârstă atunci când au în jur de 13 ani, dar unii pot trăi până peste 20 de ani. Moartea survine în general în urma unui atac de cord sau cerebral. Boala afectează doar unul din 8 milioane de copii.
Progeria
Aceasta este cauzată de o mutaţie a genei LMNA, o proteină care oferă sprijin nucleului celulei. Alte simptome ale progeriei includ piele rigidă (sclerotică), lipsa părului de pe suprafaţa întregului corp (alopecie), anormalităţi ale oaselor, încetinirea procesului de creştere şi un vârf al nasului specific, cu aspect ”sculptat”.
Progeria este un subiect de mare interes pentru geronotologi, care speră să asocieze anumiţi factori genetici cu procesul de îmbătrânire.
- Sindromul Uner Tan
Sindromul Uner Tan este o boală destul de controversată, care are drept manifestare evidentă mersul în patru labe. SUT este un sindrom care a fost propus de biologul evoluţionist turc Üner Tan după ce acesta a studiat cinci membri ai familiei Ulaş dintr-o zonă rurală a Turciei. Aceşti oameni merg în patru labe, folosesc un limbaj primitiv şi au un handicap cerebral congenital (inclusiv ”experienţe conştiente perturbate”). Familia a apărut în 2006 într-un documentar numit ”Familia care merge în patru labe” al postului BBC2. Tan descrie boala astfel:
”Natura genetică a acestui sindrom sugerează un stadiu inferior de pe scara al evoluţiei umane, care este cel mai probabil cauzat de o mutaţie genetică, în lipsa căreia s-ar fi făcut tranziţia de la mersul cvadruped la cel biped. Asta ar fi în acord cu teoriile de evoluţie punctată”.
Uner-tan
Noul sindrom, spune Tan, ”ar putea fi folosit drept un model viu al evoluţiei umane”. Unii experţi cred că asta este o prostie şi că genetica ar putea să nu aibă decât foarte puţin de-a face cu boala.
- Hipertricoza
Hipertricoza mai este numită şi ”sindromul vârcolacului” sau sindromul Ambras şi afectează doar unul dintr-un miliard de oameni; de fapt, doar 50 de cazuri au fost înregistrate din Evul Mediu şi până acum.
Hypertrichosis
Oamenii suferind de hipertricoză au păr în exces pe umeri, faţă şi urechi. Studiile au atribuit boala unei rearanjări a cromozomului 8. Este determinată de o întrerupere a ”comunicării” dintre epidermă şi dermă atunci când foliculii de păr apar la fetusul de 3 luni de la sprâncene şi până la degetele de la picioare. În mod normal, semnalele de la dermă transmit mesajele pentru formarea foliculilor. Atunci când un folicul se formează, acesta trimite semnale pentru a evita ca zona din jurul lui să devină şi ea folicul, ceea ce determină spaţierea egală a celor aproximativ 5 milioane de foliculi pe care îi avem. Majoritatea părţilor corpului ignoră mesajele de a forma foliculi, ceea ce explică faptul că majoritatea dintre noi suntem relativ lipsiţi de păr.
- Epidermodisplazia veruciformă
Epidermodisplazia veruciformă este o tulburare extrem de rară care îi predispune pe oameni la infecţia cu răspânditul virus papiloma uman (HPV). Această infecţie face ca macule şi papule solzoase (carcinom celular scuamos cutanat) să crească pe mâini, labele picioarelor şi chiar şi pe faţă. Aceste ”erupţii” cutanate arată ca nişte leziuni asemănătoare negilor – şi chiar ca nişte excrescenţe asemănătoare lemnului sau unor coarne – cu zone de culoare roşcat-brună. În mod normal, tumorile cutanate încep să apară la oameni cu vârsta cuprinsă între 20 şi 40 de ani, iar excrescenţele tind să apară în zonele expuse la soare. Numită şi displazia Lewandowsky-Lutz, aceasta nu are niciun remediu cunoscut, deşi există tratamente pentru reducerea dimensiunii excrescenţelor.
epidermodzsplasia-verruciformis
Tulburarea a fost adusă în atenţia publică în noiembrie 2007, când o înregistrare video a unui bărbat indonezian de 34 de ani numit Dede Koswara a apărut pe internet. În 2008, el a suferit o operaţie pentru a-i fi îndepărtate 6 kg de negi. După ce leziunile şi coarnele au fost îndepărtate de pe mâinile, capul, toracele şi labele picioarelor lui, acesta a primit grefe de piele pentru mâini. În total, aproximativ 95% dintre negi au fost îndepărtaţi.
- Imunodeficienţa severă combinată (ISC)
Cunoscută şi drept boala băiatului din balon, aceasta face ca oamenii să se nască fără un sistem imunitar eficient.
Severe-Combined-Immunodeficiency-Disorder
Boala a fost făcută faimoasă datorită filmului „Băiatul din balon” din 1976, a cărui poveste a fost inspirată de vieţile lui David Vetter şi Ted deVita. În film, un baiat este obligat să trăiască într-un mediu de plastic pentru a nu fi expus aerului nefiltrat şi pentru a nu intra în contact cu agenţi patogeni care i-ar putea pune viaţa în pericol. În realitate, Vetter chiar a trăit în aceste condiţii timp de 13 ani, însă a murit în 1984 ca urmare a unui transplant nereuşit de măduvă (o tentativă eşuată de a-l ajuta să lupte împotriva infecţiilor).
şi, într-adevăr, tulburarea este cauzată de mai multe gene, inclusiv cele care dau naştere unor deficienţe la nivelul reacţiilor celulelor T şi B, ceea ce are un efect negativ asupra producţiei de limfocite (un tip de celule sangvine albe). De asemenea, se crede că ISC apare din cauza deficitului de adenozin deaminază (ADA). Interesant este faptul că ISC a fost prima boală umană tratată cu ajutorul terapiei genice în 1990 şi că aceasta este utilizată din ce în ce mai mult în tratarea copiilor.
- Sindromul Lesch–Nyhan
SLN este o tulburare genetică ce afectează una din 380 000 de naşteri, vizând aproape exclusiv băieţii. Are drept manifestare o supraproducţie de acid uric – un produs rezidual al proceselor chimice normale care se găseşte în sânge şi urină. Însă persoanele cu Lesch–Nyhan eliberează acidul uric în exces prin sânge, acesta adunându-se sub pielea lor şi cauzând artrita gutoasă. Boala poate de asemenea să ducă la formarea de pietre la rinichi sau vezică.
Lesch-Nyhan-Syndrome
Aceasta afectează şi funcţiile neurologice şi comportamentul. Indivizii prezintă mişcări involuntare ale corpului, cum ar fi muşchi care se încordează, mişcări spasmodice şi membre care se zbat. Comportamentele automutilante sunt şi ele obişnuite, incluzând lovitul capului şi muşcarea buzelor şi a degetelor. Bolnavilor li se poate administra alopurinol pentru a ajuta la ameliorarea simptomelor gutei, însă tratamentele pentru apectele neurologice şi comportamentale ale bolii sunt încă indisponibile.
- Ectrodactilia
Cunoscută anterior drept boala „mâinii în cleşte de rac”, aceasta face ca indivizii să aibă o despicătură acolo unde ar trebui să se afle degetul mijlociu de la mână sau picior. Aceste malformaţii sunt nişte diformităţi rare ale membrelor care se pot manifesta în multe feluri, existând inclusiv cazuri în care sunt afectate doar policarul şi încă unul dintre celelalte degete (de obicei, degetul mic). Boala este asociată şi cu pierderea auzului. În general, este cauzată de mai mulţi factori, printre care deleţii, translocaţii și inversiuni la nivelul cromozomului 7.
Ectrodactyly
Un articol ABC din 2007 a avut-o drept protagonistă pe Bree Walker, o prezentatoare de televiziune care trăieşte în Los Angeles şi suferă de această boală. Walker a apărut şi în serialul Prietenie pe muchie de cuţit în rolul unui personaj cu ectrodactilie care ajută o familie suferind de această tulburare. Din fericire, procedurile chirurgicale pot corecta unele din aceste malformaţii.
- Sindromul Proteus
Alături de neurofibromatoza tip I, aceasta este boala care cel mai probabil l-a afectat pe Joseph Merrick, aşa-numitul „om elefant”. Este o boală care face ca oasele, pielea şi alte ţesuturi să crească în exces. Indivizii au în general organe şi ţesuturi care cresc în disproporţie cu restul corpului, iar din cauza faptului că această creştere în exces variază şi nu prezintă nicio regulă aparentă, ea poate duce la trăsături ciudate şi neechilibrate. Semnele bolii nu apar de obicei decât după aproximativ 6-18 luni de la naştere. Gravitatea sindromului Proteus variază de la individ la individ, iar boala apare la mai puţin de unul la un milion de oameni. De fapt, doar câteva sute de cazuri documentate au fost raportate vreodată.
Proteus-Syndrome
Tulburarea apare din cauza unei mutaţii a genei AKT1 (care reglează creşterea celulară), provocând mozaicism; pe măsură ce celulele cresc şi se divid, unele prezintă această mutaţie, iar altele nu. Amestecul rezultant de celule normale şi anormale este cel care cauzează creşterea în exces.
- Trimetilaminuria
Această tulburare genetică este atât de rară încât incidenţa ei nu este nici măcar cunoscută. Însă este foarte evident când cineva cu trimetilaminurie stă lângă tine. Din cauza faptului că nu pot descompune trimetilamina, o substanţă care apare în mod natural, dar care are un miros înţepător, persoanele suferind de această boală miros literalmente a peşte sau ouă stricate, a gunoi sau a urină. Din acest motiv, boala mai este numită şi sindromul mirosului de peşte. Trimetilamina se găseşte în transpiraţie, urină, respiraţie şi în alte secreţii corporale. Însă la indivizii cu această boală, în general femei (din motive necunoscute), substanţa apare în cantităţi anormale. Intensitatea mirosului pare să-şi atingă apogeul chiar înaintea şi în timpul perioadei menstruale şi după luarea de contraceptive orale; este posibil să existe o legătură cu hormonii sexuali feminini precum progesteronul sau estrogenul.
Drept consecinţă, oamenii suferind de trimetilaminurie se descurcă foarte greu în contexte sociale. Mirosul poate varia în intensitate de-a lungul timpului, însă mulţi oameni suferă de depresie şi izolare socială ca rezultat al bolii.
- Sindromul Marfan
Deşi neobişnuită ca manifestare, această boală genetică este destul de comună. Sindromul Marfan este o tulburare a ţesuturilor conjunctive şi apare cam la una din 10 000 sau 20 000 de naşteri. Interesant este faptul că ”vederea scurtă”, aşa cum este numită popular miopia, este o formă comună a bolii. Însă aceasta este mai renumită pentru faptul că face ca oasele să crească în exces, ceea ce determină încheieturile să fie foarte flexibile. Oamenii suferind de Sindromul Marfan tind să aibă braţe şi picioare lungi şi subţiri. Coastele supradezvoltate pot determina osul pieptului să se îndoaie spre interior sau să iasă spre exterior. Curbarea coloanei vertebrale este şi ea o problemă.
Marfan-Syndrome
Există un mit conform căruia Lincoln suferea de această boală (probabil suferea, de fapt, de neoplazie endocrină multiplă tip 2B). Alţi oameni faimoşi cu Sindromul Marfan sunt Serghei Rachmaninov, Robert Johnson şi Bradford Cox de la trupa Deerhunter/Atlas Sound (care apare în imagine). Javier Botet, actorul care a speriat de curând publicul în rolul fantomei ”flexibile” din filmul „Mama” are şi el Sindromul Marfan.
Traducere de Ana Dumitrache după unusual-genetic-mutations-in-humans
Detalii
Autor: George Dvorsky
https://www.scientia.ro/biologie/37-cum-functioneaza-corpul-omenesc/5040-10-mutatii-genetice-neobisnuite-la-oameni.html
/////////////
Valentin Constantinov: Cultul personalității lui Stalin a fost demascat în 10 ani
Violența, teroarea și organele represive caracterizează regimurile dictatoriale. Este opinia istoricului Valentin Constantinov și a fost expusă în timpul unui interviu la Agenția de Presă IPN. Potrivit istoricului, regimurile dictatoriale se nasc în societățile sărace, în care principala preocupare a oamenilor este supraviețuirea, iar revoluțiile se nasc în societățile unde există o clasă de mijloc capabilă să pună la îndoială acțiunile guvernării, notează IPN.
Istoricul Valentin Constantinov spune că prin intermediul propagandei, a terorii și represaliilor, Iosif Stalin a fost transformat într-un părinte al națiunii, iar după moartea lui Stalin distrugerea acestui mit a durat, cel puțin, 10 ani.
„Când s-a demascat cultul personalității lui Stalin, au fost câteva etape ale demascării, întregul proces a durat aproximativ 10 ani. În 1953 este arestat Beria și lui i se pune în cârcă tot ce s-a făcut rău, dar Beria a fost cel care chiar a temperat aceste represalii. Mult mai târziu Stalin chiar a fost scos din mausoleu. Deci, a fost nevoie de 10 ani pentru reversul gândirii critice. O vreme se credea că dacă moare Stalin, mor toți și doar mai târziu oamenii au început să creadă că Stalin era un călău”, a spus doctorul habilitat în istorie Valentin Constantinov.
Istoricul mai spune că Federația Rusă este un regim autoritar în care este oprimată orice tentativă de opoziție veritabilă. Potrivit lui Constantinov, cu cât nivelul de trai al populației este mai redus, cu atât oamenii acceptă mai ușor practicile dictatoriale.
„Violența și teroarea caracterizează regimurile dictatoriale, care, pentru a exista, trebuie să elimine orice opoziție. Nu există dictatură fără organe represive. În regimurile dictatoriale trebuie oprimată orice opoziție. Și în Federația Rusă există opoziție, dar e o opoziție controlată, căreia i se spune până unde are voie să critice. Cei care întrec limita, sunt eliminați. Există societăți în care există simpatie față de un astfel de regim. Adică oamenii se mulțumesc cu faptul că au un loc de muncă și nu mor de foame. Situațiile revoluționare intervin nu acolo unde lumea moare de foame și n-are nimic. Situația revoluționară apare atunci când apare o clasă de mijloc cu pretenții față de guvernare, iar guvernarea neglijează aceste pretenții”, a mai spus istoricul Valentin Constantinov.
Interviul la tema „De unde provine și ce efecte produce nostalgia după conducătorii dictatori și autocrați ai URSS?” este organizat de către Agenția de presă IPN, în cadrul proiectului „100 de ani de URSS și 31 de ani fără URSS: Nostalgia după Himere”. Proiectul este susținut de către Fundația germană „Hanns Seidel”.
VEZI ȘI:
Războiul ca ideologema de stat a Rusiei lui Putin. Op-Ed de Anatol Țăranu
La vremuri noi, simboluri noi , Op-Ed de Victor Pelin
Centenarul imperiului năruit. Promptuar pentru nostalgici. Op-Ed de Anatol Țăranu
Z0ZZ – Anul centenarului și eforturilor de refacere a URSS… Op-Ed de Victor Pelin
Octavian Țîcu: Perspectiva Republicii Moldova nu poate fi alta decât europeană și alături de România
Igor Șarov: Nostalgia după URSS are un leac, se numește informare și conștientizare a istoriei
De ce și cum a dispărut URSS? De ce provoacă și acum nostalgie? Dezbateri IPN
Igor Boțan: Marșul triumfal al nostalgicilor pro-sovietici s-a întrerupt după revolta tinerilor din 7 aprilie 2009
Marin Gherman: Nostalgia față de URSS în Ucraina este la un nivel mai scăzut decât în Moldova
Igor Boțan: Cetățenii moldoveni nostalgici după URSS nu-și doresc neapărat refacerea acestei uniuni
De ce a apărut și cum a funcționat URSS? De ce provoacă și acum nostalgie? Dezbateri IPN
Virgiliu Pâslariuc: URSS s-a prăbușit, dar spațiul post-sovietic a rămas o colonie mediatică și energetică a Rusiei
Russkii mir – substituentul URSS. Op-Ed de Victor Pelin
Ziua trădării și nostalgicii… Op-Ed de Victor Pelin
Igor Boțan: Greșelile Kremlinului în contextul Ucrainei sunt totale
Valentin Dolganiuc: Cetățenii moldoveni nu au nostalgii față de URSS, ei sunt victime ale propagandei
Arcadie Barbăroșie: Cred că într-un final Republica Moldova se va uni cu România
Evoluția agresiunii Rusiei asupra Ucrainei și influența acesteia asupra fenomenului nostalgiei după URSS. Dezbatere IPN
Nostalgia în ajunul apogeului. Op-Ed de Victor Pelin
Holodomor și constructul identitar ucrainean. Lecția pentru Republica Moldova. Op-Ed de Anatol Țăranu
Istoricul Virgiliu Bîrlădeanu: Rezistența antisovietică a fost platforma pe care s-a lansat schimbarea
Virgiliu Bîrlădeanu: Guvernările au păstrat o atitudine indiferentă față de mișcarea de rezistență anticomunistă
Mișcările de rezistență anticomunistă au creat platforme pentru renașterea națională
Manifestări ciudate ale nostalgiei… Op-Ed de Victor Pelin
Nostalgia după himere sau de ce stagnează proiectul unionist. Op-Ed de Anatol Țăranu
Nostalgia după măreția imperială. Op-Ed de Victor Pelin
Nostalgia după guvernarea dușmanilor poporului. Op-Ed de Victor Pelin
Neutralitatea ca statut de vasalitate a Republicii Moldova față de Moscova. Op-Ed de Anatol Țăranu
Nostalgia după revoluția roșie… Op-Ed de Victor Pelin
Principalul inamic al nostalgicilor după URSS. Op-Ed de Victor Pelin
Anneli Ute Gabanyi: Până la căderea Zidului Berlinului în RDG nu s-a vorbit despre crimele Armatei Roșii
Istoricul Virgiliu Bîrlădeanu: Basarabenii țin minte cum au fost aruncați pe câmpurile de mine
Igor Boțan: Rusia, revanșardă după destrămarea miturilor pe care le-a creat
Etapa finală a Celui de-al Doilea Război Mondial: realitate și mituri privind contribuția URSS și a Alianței Antihitleriste. Dezbateri IPN
Igor Boțan: În acest război se folosesc toate armele, inclusiv arma energetică
Nicolae Negru: În Moldova propaganda rusească există datorită unor forțe politice care se alimentează din Rusia
Anatol Petrencu: Rusia va fi învinsă și va plăti contribuții de război
Participarea URSS în Cel de-al Doilea Război Mondial: despre victorii și înfrângeri reale, despre ce tace propaganda, despre ce vorbesc miturile și nostalgia. Dezbatere IPN
Eșecul resuscitării sentimentelor nostalgice. Op-Ed de Victor Pelin
Anatol Țăranu: O viață mai bună va elimina orice nostalgie față de trecut
Marin Gherman: În Ucraina predomină narativul victoriei
Igor Boțan: Rusia trece prin perioada revanșismului
Cine și de ce a pornit Cel de al Doilea Război Mondial? Mituri propagandistice ca sursă a nostalgiei după URSS. Dezbateri IPN
Nostalgia sovietică resuscită românofobia în Republica Moldova. Op-Ed de Anatol Țăranu
Valentin Constantinov: Pe dictatori îi interesează doar puterea personală. Interviu IPN
Narativul istoric distorsionat – arma ideologică a imperialismului rus. Op-Ed de Anatol Țăranu
Doctor în istorie: În perioada sovietică propaganda mușamaliza acțiunile represive
Valentin Constantinov: Cu cât ne depărtăm mai mult de Rusia, cu atât o ducem mai bine
Nostalgia după dictatură și violență. Op-Ed de Victor Pelin
Realitatea neretușată privind ștafeta mitică transmisă de armata roșie către armata lui Putin. Op-Ed de Anatol Țăranu
Igor Boțan: Ambițiile imperiale ale Rusiei au existat dintotdeauna
Andrei Covrig: Vladimir Putin are ca scop distrugerea Ucrainei
Valentin Constantinov: Nicio destrămare de imperii n-a avut loc fără războaie
Nostalgia după măreția militară a URSS ca explicație pentru aprobarea invaziilor actuale. Dezbateri IPN
Nostalgii după miliția sovietică – născută din NKVD, Op-Ed de Victor Pelin
Protestul iobagului nostalgic. Op-Ed de Anatol Țăranu
Nostalgia după votare fără alegeri… Op-Ed de Victor Pelin
Prețul fatal al nostalgiei imperiale ruse. Op-Ed de Anatol Țăranu
Boris Negru: Destrămarea URSS trebuie privită ca o legitate. Imperiile apar și dispar
Anatol Petrencu: Rusia de astăzi nu este deloc atractivă
Igor Boțan: Atrocitățile din Bucea sunt efectul instrumentării propagandistice a nostalgiei sovietice
Drepturile omului și libertățile fundamentale în URSS: mituri și realități. Dezbateri IPN
Amnezia și degradarea morală a comuniștilor nostalgici. Op-Ed de Victor Pelin
Modelul rus și german de a învăța lecțiile istoriei. Op-Ed de Anatol Țăranu
Nostalgia în serviciul propagandei. Op-Ed de Victor Pelin
Nostalgia după imperiu și factorul găgăuz în politica moldovenească. Op-Ed de Anatol Țăranu
Igor Boțan: Gorbaciov nu s-a concentrat pe refacerea economică și URSS a mers spre neființă
Grigore Belostecinic: Gorbaciov a dorit cu adevărat să salveze Uniunea Sovietică
Anatol Țaranu: Sistemul sovietic a fost construit pe elementul terorii
Ce greșesc nostalgicii când îi atribuie lui Mihail Gorbaciov rolul de demolator al URSS? Dezbatere IPN
Mihail Podolyak: Cooperarea țărilor post-sovietice cu Rusia va duce la pierderi pentru ele
Pactul Molotov-Ribbentrop în oglinda nostalgiilor imperiale ale Kremlinului. Op-Ed de Anatol Țăranu
Canalul TV „ Пятый”: În toamnă, Rusia va încerca să anexeze teritoriile a cinci țări
Factologia învinge nostalgia. Op-Ed de Victor Pelin
Centenarul constituirii defunctei URSS. Op-Ed de Victor Pelin
Infarctul și decesul URSS. Nașterea nostalgiei sovietice. Op-Ed de Anatol Țăranu
Anatol Petrencu: Nostalgicii trebuie să accepte pentru ei și partea ascunsă despre viața din URSS. Interviu IPN
Anatol Petrencu: Nu putem accepta politica agresivă a Rusiei
Anatol Petrencu: Uniunea Sovietică a fost un stat bazat pe frică și șantaj
Istoricul Anatol Petrencu: Cei nostalgici după URSS idealizează un trecut criminal
Igor Boțan: Există dovezi sigure că foametea din RSSM din anii 1946-1947 a fost una organizată
Vasile Bumacov: Doar agenții de influență „cred” că foametea nu a fost organizată
Lidia Pădureac: Foametea din 1946-1947 este o crimă împotriva umanității și nu are termen de prescripție
A fost organizată sau nu foametea din RSSM în anii 1946-1947? Au putut și au vrut autoritățile sovietice să prevină efectele devastatoare ale acesteia? Dezbateri IPN
Operațiunea Iași-Chișinău între nostalgie sovietică și politică de europenizare. Op-Ed de Anatol Țăranu
100 de ani de URSS și 31 de ani fără URSS: Nostalgia după Himere. Dezbatere IPN
Victor Juc: Mersul prost al lucrurilor alimentează nostalgiile față de alte vremuri
Igor Boțan: Avem nevoie de o politică de comunicare privind problemele legate de parcursul european
Rodica Ciobanu: Avem nevoie de educarea spiritului civic al cetățenilor
Citește mai mult: https://www.ipn.md/ro/valentin-constantinov-cultul-personalitatii-lui-stalin-a-fost-demascat-7978_1092782.html#ixzz87NDxZVl8
Follow us: @IPN_News_Agency on Twitter | ipn.md on Facebook
https://www.ipn.md/ro/valentin-constantinov-cultul-personalitatii-lui-stalin-a-fost-demascat-7978_1092782.html
////////////////////////////////
Anatol Petrencu: Uniunea Sovietică a fost un stat bazat pe frică și șantaj
Uniunea Sovietică a fost un stat represiv, iar miza deportărilor în masă din Basarabia era de a distruge intelectualitatea și orice voce critică la adresa regimului. O spune istoricul Anatol Petrencu, potrivit căruia, în memoria băștinașilor, imaginea ocupantului rus a rămas una agresivă, care a comis doar infracțiuni pe teritoriul ocupat, situație similară celei de astăzi din Ucraina. Președintele Asociației Istoricilor din Republica Moldova a menționat în timpul unui interviu acordat agenției de presă IPN că nostalgicii după perioadă sovietică ar trebui să cunoască faptul că regimul de atunci era unul bazat pe teroare, frică și șantaj, notează IPN.
La doi ani după genocidul foametei din 1946-1947, în Basarabia începea o altă dramă a țărănimii, la 6 iulie 1949 fiind organizat cel mai mare val al deportărilor, operațiune numită codificat „IUG”. Peste 11 mii de familii, 40 de mii de persoane au fost strămutate în regiunile Kazahstanului de Sud, precum și în regiunile Altai, Kurgan, Tiumen, Tomsk.
„Al doilea val al deportărilor a avut loc în 1949 când lumea deja ieșise din foamete. Aici la fel s-a impus factorul politic și ideologic, legat de colectivizarea agriculturii. În Basarabia, în perioada interbelică, țăranii au fost împroprietăriți cu până la 6 hectare de pământ. Când a venit puterea sovietică în 40, pământul a fost naționalizat, dar lăsat țăranilor pentru a fi lucrat. În 49 s-a venit cu al doilea val de deportare, pe motiv că oamenii vizați erau așa-numiți „exploatatori sau chiaburi”. Era invocat motivul exploatării omului de către om. Oamenii, de frica deportărilor, au scris mii de cereri pentru a intra în colhozuri. Uniunea Sovietică a fost un stat bazat pe frică și șantaj”, a spus Anatol Petrencu.
Operațiunea criminală a fost organizată în secret cu mult timp înainte de noaptea deportărilor, spune istoricul. Cot la cot cu ocupanții au lucrat băștinașii care au trecut de partea regimului.
„Rusia a câștigat războiul împreună cu aliații, cu americanii, cu Occidentul. Administratorii care au venit în Basarabia în 44 se comportau cu aere de superioritate, de învingători. Dar comportamentul lor era departe de a fi civilizat, erau bețivi, înjurau, furau bunurile oamenilor. La fel cum face acum armata rusă în Ucraina. Imaginea ocupantului a rămas în memoria oamenilor drept una negativă. În Basarabia au existat colaboraționiști, oameni care s-au dat cu puterea sovietică și au întocmit listele deportaților. În 49 listele au fost întocmite în primării. Acești colaboraționiști nu au fost iertați. Acest fenomen era posibil pentru că erau oameni invidioși pe cei mai înstăriți”, a explicatt președintele Asociației Istoricilor din Republica Moldova.
Cel de-al treilea val al deportărilor a avut loc în 1951 și a vizat, în special, elementele religioase considerate un potențial pericol la adresa regimului. Operațiunea numită codificat „Sever” a presupus strămutarea în Siberia a peste 700 de familii.
„Motivele celui de-al treilea val au fost religioase. „Martorii lui Iehova” sunt categoria de oameni care nu votează, nu acceptă serviciul miliar și sovieticii au decis să-i deporteze. Pe motivul deportării „martorilor lui Iehova” au fost incluși în liste și intelectuali, oamenii critici față de regim, rezervați față de politica regimului sovietic. Urmările acestor deportări au fost catastrofale pentru că au plecat cei mai buni gospodari. Au fost deportați oamenii care chiar și la locurile de detenție au ridicat agricultura. Nostalgicii de astăzi trebuie să cunoască aceste lucruri. Trebuie să înțeleagă că Uniunea Sovietică a promovat o politică represivă”, a spus istoricul Anatol Petrencu.
Interviul la tema: „Deportările în masă ca politică de stat și antidot împotriva nostalgiei. Efectele de atunci și de acum ale deportărilor” a fost realizat de către Agenția de presă IPN, în cadrul proiectului „100 de ani de URSS și 31 de ani fără URSS: Nostalgia după Himere”, susținut de către Fundația germană „Hanns Seidel”.
VEZI ȘI:
Războiul ca ideologema de stat a Rusiei lui Putin. Op-Ed de Anatol Țăranu
La vremuri noi, simboluri noi , Op-Ed de Victor Pelin
Centenarul imperiului năruit. Promptuar pentru nostalgici. Op-Ed de Anatol Țăranu
Z0ZZ – Anul centenarului și eforturilor de refacere a URSS… Op-Ed de Victor Pelin
Octavian Țîcu: Perspectiva Republicii Moldova nu poate fi alta decât europeană și alături de România
Igor Șarov: Nostalgia după URSS are un leac, se numește informare și conștientizare a istoriei
De ce și cum a dispărut URSS? De ce provoacă și acum nostalgie? Dezbateri IPN
Igor Boțan: Marșul triumfal al nostalgicilor pro-sovietici s-a întrerupt după revolta tinerilor din 7 aprilie 2009
Marin Gherman: Nostalgia față de URSS în Ucraina este la un nivel mai scăzut decât în Moldova
Igor Boțan: Cetățenii moldoveni nostalgici după URSS nu-și doresc neapărat refacerea acestei uniuni
De ce a apărut și cum a funcționat URSS? De ce provoacă și acum nostalgie? Dezbateri IPN
Virgiliu Pâslariuc: URSS s-a prăbușit, dar spațiul post-sovietic a rămas o colonie mediatică și energetică a Rusiei
Russkii mir – substituentul URSS. Op-Ed de Victor Pelin
Ziua trădării și nostalgicii… Op-Ed de Victor Pelin
Igor Boțan: Greșelile Kremlinului în contextul Ucrainei sunt totale
Valentin Dolganiuc: Cetățenii moldoveni nu au nostalgii față de URSS, ei sunt victime ale propagandei
Arcadie Barbăroșie: Cred că într-un final Republica Moldova se va uni cu România
Evoluția agresiunii Rusiei asupra Ucrainei și influența acesteia asupra fenomenului nostalgiei după URSS. Dezbatere IPN
Nostalgia în ajunul apogeului. Op-Ed de Victor Pelin
Holodomor și constructul identitar ucrainean. Lecția pentru Republica Moldova. Op-Ed de Anatol Țăranu
Istoricul Virgiliu Bîrlădeanu: Rezistența antisovietică a fost platforma pe care s-a lansat schimbarea
Virgiliu Bîrlădeanu: Guvernările au păstrat o atitudine indiferentă față de mișcarea de rezistență anticomunistă
Mișcările de rezistență anticomunistă au creat platforme pentru renașterea națională
Manifestări ciudate ale nostalgiei… Op-Ed de Victor Pelin
Nostalgia după himere sau de ce stagnează proiectul unionist. Op-Ed de Anatol Țăranu
Nostalgia după măreția imperială. Op-Ed de Victor Pelin
Nostalgia după guvernarea dușmanilor poporului. Op-Ed de Victor Pelin
Neutralitatea ca statut de vasalitate a Republicii Moldova față de Moscova. Op-Ed de Anatol Țăranu
Nostalgia după revoluția roșie… Op-Ed de Victor Pelin
Principalul inamic al nostalgicilor după URSS. Op-Ed de Victor Pelin
Anneli Ute Gabanyi: Până la căderea Zidului Berlinului în RDG nu s-a vorbit despre crimele Armatei Roșii
Istoricul Virgiliu Bîrlădeanu: Basarabenii țin minte cum au fost aruncați pe câmpurile de mine
Igor Boțan: Rusia, revanșardă după destrămarea miturilor pe care le-a creat
Etapa finală a Celui de-al Doilea Război Mondial: realitate și mituri privind contribuția URSS și a Alianței Antihitleriste. Dezbateri IPN
Igor Boțan: În acest război se folosesc toate armele, inclusiv arma energetică
Nicolae Negru: În Moldova propaganda rusească există datorită unor forțe politice care se alimentează din Rusia
Anatol Petrencu: Rusia va fi învinsă și va plăti contribuții de război
Participarea URSS în Cel de-al Doilea Război Mondial: despre victorii și înfrângeri reale, despre ce tace propaganda, despre ce vorbesc miturile și nostalgia. Dezbatere IPN
Eșecul resuscitării sentimentelor nostalgice. Op-Ed de Victor Pelin
Anatol Țăranu: O viață mai bună va elimina orice nostalgie față de trecut
Marin Gherman: În Ucraina predomină narativul victoriei
Igor Boțan: Rusia trece prin perioada revanșismului
Cine și de ce a pornit Cel de al Doilea Război Mondial? Mituri propagandistice ca sursă a nostalgiei după URSS. Dezbateri IPN
Nostalgia sovietică resuscită românofobia în Republica Moldova. Op-Ed de Anatol Țăranu
Valentin Constantinov: Pe dictatori îi interesează doar puterea personală. Interviu IPN
Narativul istoric distorsionat – arma ideologică a imperialismului rus. Op-Ed de Anatol Țăranu
Valentin Constantinov: Cultul personalității lui Stalin a fost demascat în 10 ani
Doctor în istorie: În perioada sovietică propaganda mușamaliza acțiunile represive
Valentin Constantinov: Cu cât ne depărtăm mai mult de Rusia, cu atât o ducem mai bine
Nostalgia după dictatură și violență. Op-Ed de Victor Pelin
Realitatea neretușată privind ștafeta mitică transmisă de armata roșie către armata lui Putin. Op-Ed de Anatol Țăranu
Igor Boțan: Ambițiile imperiale ale Rusiei au existat dintotdeauna
Andrei Covrig: Vladimir Putin are ca scop distrugerea Ucrainei
Valentin Constantinov: Nicio destrămare de imperii n-a avut loc fără războaie
Nostalgia după măreția militară a URSS ca explicație pentru aprobarea invaziilor actuale. Dezbateri IPN
Nostalgii după miliția sovietică – născută din NKVD, Op-Ed de Victor Pelin
Protestul iobagului nostalgic. Op-Ed de Anatol Țăranu
Nostalgia după votare fără alegeri… Op-Ed de Victor Pelin
Prețul fatal al nostalgiei imperiale ruse. Op-Ed de Anatol Țăranu
Boris Negru: Destrămarea URSS trebuie privită ca o legitate. Imperiile apar și dispar
Anatol Petrencu: Rusia de astăzi nu este deloc atractivă
Igor Boțan: Atrocitățile din Bucea sunt efectul instrumentării propagandistice a nostalgiei sovietice
Drepturile omului și libertățile fundamentale în URSS: mituri și realități. Dezbateri IPN
Amnezia și degradarea morală a comuniștilor nostalgici. Op-Ed de Victor Pelin
Modelul rus și german de a învăța lecțiile istoriei. Op-Ed de Anatol Țăranu
Nostalgia în serviciul propagandei. Op-Ed de Victor Pelin
Nostalgia după imperiu și factorul găgăuz în politica moldovenească. Op-Ed de Anatol Țăranu
Igor Boțan: Gorbaciov nu s-a concentrat pe refacerea economică și URSS a mers spre neființă
Grigore Belostecinic: Gorbaciov a dorit cu adevărat să salveze Uniunea Sovietică
Anatol Țaranu: Sistemul sovietic a fost construit pe elementul terorii
Ce greșesc nostalgicii când îi atribuie lui Mihail Gorbaciov rolul de demolator al URSS? Dezbatere IPN
Mihail Podolyak: Cooperarea țărilor post-sovietice cu Rusia va duce la pierderi pentru ele
Pactul Molotov-Ribbentrop în oglinda nostalgiilor imperiale ale Kremlinului. Op-Ed de Anatol Țăranu
Canalul TV „ Пятый”: În toamnă, Rusia va încerca să anexeze teritoriile a cinci țări
Factologia învinge nostalgia. Op-Ed de Victor Pelin
Centenarul constituirii defunctei URSS. Op-Ed de Victor Pelin
Infarctul și decesul URSS. Nașterea nostalgiei sovietice. Op-Ed de Anatol Țăranu
Anatol Petrencu: Nostalgicii trebuie să accepte pentru ei și partea ascunsă despre viața din URSS. Interviu IPN
Anatol Petrencu: Nu putem accepta politica agresivă a Rusiei
Istoricul Anatol Petrencu: Cei nostalgici după URSS idealizează un trecut criminal
Igor Boțan: Există dovezi sigure că foametea din RSSM din anii 1946-1947 a fost una organizată
Vasile Bumacov: Doar agenții de influență „cred” că foametea nu a fost organizată
Lidia Pădureac: Foametea din 1946-1947 este o crimă împotriva umanității și nu are termen de prescripție
A fost organizată sau nu foametea din RSSM în anii 1946-1947? Au putut și au vrut autoritățile sovietice să prevină efectele devastatoare ale acesteia? Dezbateri IPN
Operațiunea Iași-Chișinău între nostalgie sovietică și politică de europenizare. Op-Ed de Anatol Țăranu
100 de ani de URSS și 31 de ani fără URSS: Nostalgia după Himere. Dezbatere IPN
Victor Juc: Mersul prost al lucrurilor alimentează nostalgiile față de alte vremuri
Igor Boțan: Avem nevoie de o politică de comunicare privind problemele legate de parcursul european
Rodica Ciobanu: Avem nevoie de educarea spiritului civic al cetățenilor
Citește mai mult: https://www.ipn.md/ro/anatol-petrencu-uniunea-sovietica-a-fost-un-stat-bazat-8004_1091611.html#ixzz87NDJJnXF
Follow us: @IPN_News_Agency on Twitter | ipn.md on Facebook
https://www.ipn.md/ro/anatol-petrencu-uniunea-sovietica-a-fost-un-stat-bazat-8004_1091611.html
//////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
Ce greșesc nostalgicii când îi atribuie lui Mihail Gorbaciov rolul de demolator al URSS? Dezbatere IPN
Săptămâna trecută s-a stins din viață Mihail Gorbaciov, fost conducător al fostei Uniuni a Republicilor Sovietice Socialiste. În timpul vieții, el s-a autocaracterizat printr-o formulă contradictorie, declarând că „Gorbaciov este un politician care a pierdut, dar a cărui politică a învins”. La fel de contradictorii sunt și aprecierile care i le-au dat și i le dau în continuare alții. De exemplu, în propria țară – Federația Rusă de astăzi, el este contestat de majoritatea populației, în timp ce în Occident i se aduc cele mai înalte onoruri. Și în Republica Moldova circulă cele mai polarizate aprecieri: de la „omul care ne-a adus libertatea” la „demolator al URSS”. În cea de a doua apreciere se pune, de regulă, un sens negativ: adică „a distrus o țară care nu trebuia distrusă”. De unde vine această apreciere și, în general, câtă dreptate au „nostalgicii” când îi atribuie lui Mihail Gorbaciov acest rol de „demolator al URSS” au discutat participanții la dezbaterea publică organizată de Agenția de presă IPN.
Igor Boțan, expertul permanent al proiectului, a declarat că „perestroika” (перестройка) este denumirea generică pentru reformele și noua ideologie a conducerii Partidului Comunist din Uniunea Sovietică, folosită pentru a face referire la schimbările în structura economică și politică a URSS, care intrase în declin. „Perestroika” a fost inițiată de către secretarul general de atunci al Comitetului Central al Partidului Comunist din Uniunea Sovietică, Mihail Gorbaciov. Potrivit lui, începutul acestui proces se consideră anul 1987, când la plenara Comitetului Central al Partidului Comunist, „perestroika” a fost anunțată ca un curs politic al statului. Scopul era reformarea și democratizarea cuprinzătoare a sistemului socio-politic, economic, care să contribuie la dezvoltarea URSS.
„Este adevărat că planurile de reformare economică a Uniunii Sovietice au fost lansate încă în perioada 1983-1984, atunci când secretar general al Comitetului Central era Iurie Andropov, fostul șef al KGB. La 11 martie 1985, după ce am avut o perioadă oarecum instabilă din cauza gerontocrației, care guverna Uniunea Sovietică, Gorbaciov a devenit secretar general al Comitetului Central, iar deja la 23 aprilie a aceluiași an, în cadrul plenarei Comitetului Central a anunțat necesitatea reformării sistemului sub sloganul: „Accelerarea socială economică a țării și dezvoltarea acesteia!””, explică expertul. Potrivit lui, reformele inițiate de fapt nu erau bine gândite.
Referindu-se la nostalgici, Igor Boțan spune că acestea sunt persoanele care regretă că trecutul, când aveau un anumit statut, nu mai poate fi întors. Din aceste considerente, cetățenii nostalgici au cumva o afiliere față de vremurile trecute. „În cuvinte pledează pentru reîntoarcerea acestora, dar atunci când sunt puși în fața faptului să facă o alegere, nu tocmai toți sau mai bine de jumătate dintre ei totuși pledează pentru vremurile noi”, a notat Igor Boțan.
Igor Boțan
Comentatorul politic Anatol Țăranu, doctor în istorie, a menționat că Mihail Gorbaciov era un comunist, educat în sistemul sovietic, iar din frageda copilăriei a parcurs toate etapele unui om sovietic, pornind de la pionerie. El a făcut o carieră exemplară, poate chiar una fulminantă în cadrul Partidului Comunist și deja la vârsta de 18 a ani a fost decorat cu Ordinul Drapelului Roșu de Muncă. La 31 de ani conducea una dintre regiunile Uniunii Sovietice. Însă, în același timp, biografia lui Gorbaciov este foarte comună pentru foarte mulți oameni sovietici, car au trăit într-un regim totalitar și care au purtat toate stigmatele acestui regim. „Doi dintre bunicii lui Gorbaciov au fost la timpul respectiv deportați. Erau chiaburi sau cel puțin au nimerit în această categorie de chiaburi. Există multă literatură și multe date, unele dintre ele sunt niște speculații ordinare, care îi atribuie lui Gorbaciov rolul de agent al unor servicii secrete străine și care a implementat politica de „perestroikă”, prin încercarea de a reforma profund sistemul sovietic cu gândul de a-l distruge. După toate probabilitățile, acestea sunt speculații”, a notat ex-ambasadorul Republicii Moldova în Federația Rusă.
„Este absolut evident că Gorbaciov, dacă e să judecăm despre faptele și declarațiile lui după începutul politicii de „perestroikă”, el dintotdeauna manifesta o dorință deschisă de a păstra sistemul, dar într-o formă reformată. Din acest punct de vedere, este greu să-l acuzi pe Gorbaciov, poate chiar este imposibil să-l acuzi de o pornire subiectivă de a distruge sistemul sovietic. El dorea să-l perfecționeze, cel puțin aceasta reiese din toată politica pe care a promovat-o și din toate declarațiile pe care le-a făcut”, explică comentatorul politic.
Anatol Țăranu a declarat că afirmația „cauza lui Gorbaciov a triumfat, dar el ca politician a naufragiat”, este una aproape de adevăr, care relatează într-o formă foarte precisă drama acestui politician. El a pornit o reformă cardinală, însă a plătit foarte scump, cu propria carieră politică, pentru această reformă.
Anatol Țăranu
Profesorul universitar Grigore Belostecinic, ex-rector al Academiei de Studii Economice din Moldova, a spus că Gorbaciov însuși a explicat de ce URSS trebuia reformată sub toate aspectele: „mai departe așa nu se mai poate”. Or, economia Uniunii Sovietice intrase într-un declin total și absolut. „În general, în întreaga istorie a acestei țări au fost câteva momente sau perioade în care economia, dar și societatea în întregime putea să meargă pe altă cale. Mă refer la Noua Politică Economică din anii 20, când se luaseră decizii foarte radicale, pentru că se înțelegea că o altă modalitate de a ieși din comunismul ăsta militar nu era posibilă. Este și cazul reformei cunoscută ca „reforma lui Kosîghin, care a fost stopată”, exemplifică fostul rector.
„Ultima încercare a făcut-o Mihail Gorbaciov. În prima perioadă în care s-a aflat la putere s-a pus accent pe reforma economică prin folosirea termenului de „ускорение”. Acest termen se referea nu doar la ritmul de dezvoltare economică, ci la toate aspectele vieții sociale, politice ale Uniunii Sovietice din acea perioadă. Era un dezastru total sub aspect economic. Sunt total de acord cu domnul Țăranu când a zis că probabil nu-i aparține lui Gorbaciov această calitate de distrugător al Uniunii Sovietice. Susțin această idee în măsura în care am fost și eu, ca și dumneavoastră, martor al acestor evenimente. Aș atribui această calitate și altor factori”, precizează Grigore Belostecinic.
Profesorul a punctat drept unul din motivele disoluției URSS cursa înarmării, extrem de costisitoare în condițiile unei economii șubrede. În opinia sa, s-a format un efect sinergetic asupra destrămării Uniunii Sovietice, iar Gorbaciov, prin insuccesele reformelor pe care le-a promovat, a fost catalizatorul acestei destrămări. „Însă, Uniunea Sovietic oricum, mai devreme sau mai târziu, ar fi dispărut de pe hartă. Firește, în condițiile reducerilor catastrofale de venituri în valută a devenit foarte dificil să se facă importuri de produse alimentare și de alte bunuri industriale. Un deficit total în magazine – să ne amintim despre cozile enorme care erau în toate magazinele. Situația economică în anul 1985 deveniseră una catastrofală cu perspective foarte proaste pentru viitorul Uniunii Sovietice. Gorbaciov a conștientizat acest lucru și a inițiat mai întâi reforma economică și socială pentru fostul stat Uniunea Sovietică, pe care a transformat-o ulterior în „perestroikă””, a menționat Grigore Belostecinic.
Grigore Belostecnic
Dezbaterea publică la tema „Ce greșesc nostalgicii când îi atribuie lui Mihail Gorbaciov rolul de demolator al URSS?” este a 3-a ediție din ciclul „100 de ani de URSS și 31 de ani fără URSS: Nostalgia după Himere”. Ciclul de dezbateri este organizat de Agenția IPN cu sprijinul Fundației germane Hanns Seidel.
Citește mai mult: https://www.ipn.md/ro/ce-gresesc-nostalgicii-cand-ii-atribuie-lui-mihail-gorbaciov-8004_1092041.html#ixzz87NCfvdqU
Follow us: @IPN_News_Agency on Twitter | ipn.md on Facebook
https://www.ipn.md/ro/ce-gresesc-nostalgicii-cand-ii-atribuie-lui-mihail-gorbaciov-8004_1092041.html
////////////////////////////////////////////////////////////
Igor Boțan: Elitele staliniste se devorează ele însele – trăsătura esențială a stalinismului
Elitele staliniste se devorează ele însele, aceasta este una din trăsăturile esențiale ale stalinismului și una din principalele lecții pe care societatea trebuie s-o învețe. O opinie în acest sens a fost formulată de expertul permanent al proiectului, Igor Boțan, în cadrul dezbaterii publice cu genericul „Stalinizarea și destalinizarea în context european”, organizată de Agenția de presă IPN.
Expertul amintește că Stalin i-a ucis pe toți partenerii lui și a nimicit toți colegii de luptă. „Societatea noastră are de învățat o mulțime de lecții din ceea prin ce-am trecut noi. Nu știu dacă ceea ce s-a întâmplat în Europa Occidentală cumva îi interesează pe staliniștii care există încă în Republica Moldova, dar lecția principală pentru ei este că una din trăsăturile esențiale ale stalinismului este că elitele staliniste se devorează ele însele. Stalin i-a ucis pe toți partenerii lui, colegii de luptă, pe toți i-a nimicit. Știm ce s-a întâmplat, așa-zisele „procesele de la Moscova”, care în trei etape i-a nimicit practic pe toți. Troțki a fost nimicit în Mexico de agentul KGB, care ulterior pentru asta a devenit erou al Uniunii Sovietice”, spune Igor Boțan.
Igor Boțan spune că destalinizarea a început la Congresul al XX-lea, în 1956 și a fost un răspuns la frica elitelor sovietice după moartea lui Stalin că, dacă cineva din ei preia puterea, să nu se comporte ca Stalin. „Asta a avut un ecou extraordinar în viața culturală din Uniunea Sovietică. Așa-zisul dezgheț, de acolo începe perioada treptată de erodare a stalinismului. Deci, intelectualii sovietici și aici mă refer în primul rând la cei care au devenit faimoși prin așa-zisele romane science-fiction. Pe primul loc, cu certitudine sunt frați Strugațki care au arătat, de o manieră oarecum esopică, ce înseamnă un regim comunist așa cum și-l închipuiau oamenii, care va rezolva toate problemele omenirii. Ei, prin faimoasele lor opere de science fiction, arată că acest drum duce nicăieri, duce la degradarea societății”, a declarat Igor Boțan, amintind și de opera lui Alexandr Soljenițîn „Arhipelagul Gulag”, care a demontat în Occident atitudinea față de Uniunea Sovietică, ca fiind învingătoare, cu contribuție mare în cel de-al Doilea Război Mondial.
Igor Boțan spune că au urmat lucruri care au arătat că și mașina militară sovietică este una defectuoasă. „Această aură a regimului sovietic ca unul progresist a primit prima lovitură în 1973. Atunci când Uniunea Sovietică cu țările arabe care înconjurau Israelul au pus la cale acel atac împotriva Israelului și, în mod absolut neașteptat, Israelul – o țară mică, cu câteva milioane de oameni, sigur cu armament american, a pus pe brânci toată mașinăria sovietică. După care a urmat Afganistanul și lovitura rușinoasă pe care a primit-o Uniunea Sovietică, disoluția Uniunii Sovietice, ceea ce a însemnat disoluția de fapt a regimului comunist în Europa. Deci, tot farmecul acesta al acestui comunism s-a dispersat”, a declarat Igor Boțan.
Expertul permanent al proiectului, Igor Boțan spune că principalii susținători ai putinismului văd actualul regim al lui Putin ca „a patra etapă în lanțul dezvoltării imperiale a Rusiei, așa-zisul stat durabil al lui Putin, care este un fel de sinteză a parcursului imperial al Rusiei”. Cu toate acestea, spune Igor Boțan, Putin are o atitudine aproape ostilă față de comunism, față de Lenin. „Pentru Putin și societatea din Rusia contează continuarea lanțului imperial, acest lucru trebuie să-l înțelegem noi și cetățenii din Republica Moldova”, declară Igor Boțan.
Cât privește nostalgia după comunism pe care o mai au unii cetățeni din Republica Moldova, expertul spune că aceasta vine din mentalitatea care s-a creat de-a lungul a aproximativ 50 de ani, cât a fost Republica Moldova în cadrul Uniunii Sovietice. „Este un segment de cetățeni cu o gândire infantilă, eu aș zice, care așteaptă și trăiesc cu idealul unui stat care are grijă de toate aspectele vieții, care asigură mai mult sau mai puțin egalitatea între cetățeni. Ei în mod natural nu acceptă o societate în care omul este liber, trebuie să aibă grijă de soarta lui, trebuie să dea din coate, ceea ce are loc într-o lume liberă, unde cetățeanul este liber, dar într-o competiție”, a punctat Igor Boțan.
Dezbaterea publică la tema „Stalinizarea și destalinizarea în context european” este a 14-a ediție din ciclul „Impactul trecutului asupra proceselor de consolidare a încrederii și păcii”. Agenția IPN desfășoară acest ciclu de dezbateri cu sprijinul Fundației germane „Hanns Seidel”.
VEZI ȘI:
Stalinizarea și destalinizarea societății moldovenești. Dezbatere IPN
Ludmila Cojocaru: Păstrarea memoriei privind crimele stalinismului necesită efort din partea statului și a societății
Igor Boțan: După moartea lui Stalin, stalinizarea este doar un fel de fantomă
Florin Abraham: Memoria istorică nu poate fi construită fără sprijinul statului
Octavian Țîcu: Stalinizarea – inocularea unui șir de trăsături specifice Uniunii Sovietice
Stalinizarea și destalinizarea în context european. Dezbatere IPN
Florin-Răzvan Mihai: Putinismul reprezintă o mare amenințare
Ion Manole: Pasivitatea comunității internaționale fața de crimele comunismului a dat „roadele” războiului din Ucraina
Barajul de la Kahovka: De ce sunt neputincioase legile și obiceiurile războiului? Dezbatere IPN
Igor Boțan: Deținerea armei nucleare determină Rusia să ignore normele dreptului internațional
Anatol Petrencu: Unele popoare luptă fără niciun fel de scrupule
Igor Boțan: Cei care au participat la deportarea oamenilor din Basarabia erau îndoctrinați ideologic
Viorica Olaru: Puterea de la Kremlin este una de natură KGB-istă
Deportările staliniste: ecou din trecut, pentru prezent și viitor. Dezbatere IPN
Alexandru Postica: Problema deportărilor trebuie tratată într-un context mai larg
Mihail Druță: Este justificat ca pe 9 mai să se consemneze Ziua Europei
Anatol Țăranu: Republica Moldova nu poate deveni stat european păstrând simbolistica sovietică
Igor Boțan: este o mare greșeală să dezvăluim evenimentele din cel de-al Doilea Război Mondial ce sunt convenabile doar unei anumite părți
Ziua Victoriei: între reconciliere, antagonizare și destabilizare? Dezbatere IPN
Igor Boțan: Conștientizarea foametei organizate este importantă pentru tragerea învățămintelor
Muzeografa satului Avdarma: 800 de oameni au murit de foamete în sat în anii 1946-1947
Foametea din 1946-1947. Vasile Șoimaru: Au fost măturate podurile și oamenii au fost omorâți
Lidia Pădureac: În timp ce RSS Moldovenească murea de foame, Uniunea Sovietică exporta cereale
Foametea organizată din 1946-1947: victime, călăi, memorie. Dezbateri IPN
Igor Boțan: Fascismul, în versiunea sa mai soft, și bolșevismul sunt erezii ale socialismului
Virgiliu Bîrlădeanu: Societatea trebuie să fie atentă pentru a nu permite deraieri autoritar-totalitare
Alexandru Cosmescu: Fascismul, stalinismul și nazismul și-au creat dușmani externi pentru a-și atinge scopurile
Ce au în comun fascismul, nazismul și stalinismul? Dezbatere IPN
Alecu Reniță, despre pogromul din Chișinău: Vărsarea de sânge putea fi oprită în prima zi, dar autoritățile nu au acționat
Pogromul din 1903: călăi, victime și lecții”, dezbatere IPN
Andrei Cușco: Nu moldovenii au fost forța motrice în organizarea pogromului de la Chișinău, ci funcționarii imperiali
Igor Boțan: Pogromul de la Chișinău, o răbufnire a antisemitismului imperiului rus
Igor Boțan: Alternativa lumii ruse pentru Moldova este aderarea la UE
Ion Negrei: Moldova trebuie să se conecteze definitiv la spațiul european – care sunt modalitățile
Anatol Țăranu: Există afinități între politica războinică a Imperiului Rus și regimul Putin de astăzi
Soarta periferiilor imperiilor. Quo vadis, Moldova? Dezbatere IPN
Mihai Țurcanu: „Sindromul Stokholm” le-a înlocuit multor compatrioți sentimentul identității naționale
Igor Boțan: Drama lui Putin este că nu are nici ideologie, nici forță economică și nici armată
Maria Pilchin: Putin își învață poporul să moară pentru că nu a fost în stare să-l învețe să trăiască
Ce am sărbătorit și de ce am sărbătorit pe 23 februarie? Dezbatere IPN
Citește mai mult: https://www.ipn.md/ro/igor-botan-elitele-staliniste-se-devoreaza-ele-insele-trasatura-8004_1097972.html#ixzz87NCBnS68
Follow us: @IPN_News_Agency on Twitter | ipn.md on Facebook
https://www.ipn.md/ro/igor-botan-elitele-staliniste-se-devoreaza-ele-insele-trasatura-8004_1097972.html
/////////////////////////////////////////
STENOGRAME. Noi dezvăluiri despre ororile clanului Firea-Pandele: bătrânii din „azilele groazei” erau jefuiți de pensii, case și terenuri,de Grigore Cartianu
Ștefan Godei, șoferul de la Primăria Firei devenit patron-mafiot în orașul jupânit de Pandele
Pe măsură ce apar noi dezvăluiri terifiante, jaful făcut de clanul Firea-Pandele prin „azilele groazei” din Voluntari – adevărate lagăre de exterminare – capătă dimensiuni apocaliptice. Victimele din centrele groazei, bătrâni sau persoane cu dizabilități, erau jefuite de pensii și lăsate fără terenuri sau apartamente. Sume uriașe erau retrase de la bancomat de angajații căminelor din București și județul Ilfov.
Escrocii din cadrul „azilelor groazei”, grupați în „rețeaua Firea-Pandele”, acționau ca niște profesioniști ai crimei organizate, după un plan foarte bine pus la punct. Interceptările care aduse în spațiul public de publicația„Buletin de Bucureşti” arată cruda realitate din acele cămine sociale situate în Ilfov și în sectoarele 3 și 6 din București.
Bătrânii erau bătuți cu bestialitate chiar de angajații acestor centre. Erau lăsați nemâncați, neschimbați, batjocoriți, iar pe deasupra și jefuiți. Același tratament li se aplica și persoanelor cu dizabilități.
Angajații centrelor, la comanda managerilor, mergeau la bancomate și le goleau conturile bătrânilor atunci când intrau pensiile. În unele situații, pensionarii au rămas și fără agoniseala de o viață. Apartamentele au fost trecute pe numele patronilor de aziluri (apropiați ai cuplului Firea-Pandele), apoi vândute pe sume importante. Apartamentele care erau situate în zonele bune ale Bucureștiului erau păstrate pentru beizadelele mafioților din clanul Firea-Pandele.
Totul a ieșit la iveală atunci când procurorii DIICOT au intrat pe fir, în luna februarie a acestui an, și au infiltrat un investigator. Au fost efectuate 31 de percheziții în București și Ilfov, în urma cărora 3 persoane au fost arestate preventiv pentru 30 de zile, iar alte 11 se află în arest la domiciliu.
Într-un caz documentat de procurorii DIICOT, managerul unui azil de bătrâni vizează, din nou, obţinerea de sume de bani necuvenite din valorificarea unor bunuri imobile „deţinute de persoane lipsite de capacitate civilă sau cu diferite probleme psihice, sens în care aceasta face demersuri de a obţine calitatea de tutore sau curator în vederea vânzării acestor bunuri”.
Probele atașate de anchetatori la dosar arată cum administratorii azilelor groazei se organizau la telefon și își planificau acțiunile.
Cum retrăgeau mafioții banii de pe cardurile bătrânilor, la bancomat
Stenograma 1
Manager azil: Uite, am venit iar să încerc cardu’ lu’ asta, deci nu pot să-mi dau seama ce s-a întâmplat. Ia stai acolo să vedem.
Angajat azil: Hai că stau.
Manager azil: Deci, vreau să zic că nu-mi mai arată nici… deci, nu mai mi-arată nici soldul. Am scos, dar trebuia să mai aibe nişte bani. Uite îi dau interogare sold… Nu…
Stenograma 2
Manager azil: Deși la început de lună am putut să fac și nici lu’ ăsta nu i-a mai intrat banii, lu’ Cristinoiu. Deci cred că a făcut împuțita aia ceva. Ăia, 10 milioane, uite, când nu ai… Integrare (interogare – n. red.) sold… Hai să-i dau pe chitanță, să vedem. Uite, tranzacția nu a fost efectuată. Deci, nici chitanțe nu-mi dă.
Angajat azil: Am înțeles. Păi, o să-i sun p-ăștia ai ei, să vedem ce zice, dacă a umblat la ceva, că nu mai…
Manager azil: Nu știu. S-o luăm să vii cu ea la bancă? Adică n-am scos decât, mi se pare, 1.800 sau 1.900 de lei. Până la 3.000 trebuia să-i mai intre.
Cum le luau mafioții apartamentele bătrânilor
Stenograma 3
Manager azil: Am fost de i-am făcut lu’ ăla buletinul, că nu avea buletin, ca să dau la Autoritatea Tutelară. Trebuie să vină de la Autoritatea Tutelară să-i facă… ăăăă… apartamentul și să ne dea acceptul, ca să poată să vină Nae, să facă poze, să-l „mărităm”.
Doamnă: Îhî! Îhî!
Manager azil: Că mai repede scăpăm de ăla decât de…
Doamnă: Îhî! Îhî!
Manager azil: Na, e cu trei camere, două băi, îți dai seama, că nu l-aș da pentru nimic în lume, că am doi copii.
Doamnă: Unde e? Unde este?
Manager azil: Ăăăă… pe Gârleni… Unde e, bre!? Ieși încolo înspre Bragadiru, în Ghencea.
Maltratare ca în cel mai crunt sclavagism
Zeci de percheziţii au avut loc, marţi dimineaţă, în Bucureşti şi în judeţele Ilfov, Ialomiţa, Călăraşi, Constanţa, Olt şi Argeş, în acest caz de exploatare a persoanelor cu dizabilităţi sau în situaţii vulnerabile.
Operaţiunea de amploare a DIICOT a scos la iveală detalii şocante despre modul cum trăiau bătrânii de la trei azile din județul Ilfov – două din Voluntari și unul din Afumați. În aceste centre erau internați mulți vârstnici, dar și câțiva tineri cu dizabilități.
Ancheta a descoperit aproape 100 de bătrâni vulnerabili, cu grad de handicap, care erau bătuți, ținuți nemâncați și obligați să cerșească.
Localnicii au relatat cum îi vedeau pe bieţii vârstnici flămânzi şi dezbrăcaţi, cum cerşeau la gard de mâncare, inclusiv în zilele friguroase de iarnă. Bătrânilor nu li se dădeau nici măcar medicamentele de care aveau nevoie și nu erau îngrijiți sau spălați.
Anchetatorii susțin că patronii acestor centre ar fi angajat mai mulți indivizi prin intermediul cărora încasau veniturile pensionarilor și îi exploatau. Persoanele cu boli mai ușoare erau puse să muncească sau să aibă grijă de cei care nu se puteau mișca.
Bătrânii au fost luaţi din cămine, evaluaţi medical, unii au rămas în spital, iar alţii au fost duşi în diverse centre de îngrijire din Capitală.
Legăturile dintre mafioți și perechea Firea-Pandele. Totul, sub cupola PSD
Rețeaua mafiotă de exploatare a persoanelor vulnerabile are legături multiple cu soții Florentin Pandele (primarul orașului Voluntari de 23 de ani) și Gabriela Firea (ministrul Familiei din 2021, după ce în perioada 2016-2020 a fost primarul Capitalei).
„Azilele groazei” erau operate de Asociația „Sfântul Gabriel cel Viteaz” (odă ascunsă „Sfintei” Gabriela Firea?!), condusă de Ligia Gheorghe, consiliera Gabrielei Firea, pe care ministra PSD o numește ”sora mea” și o poartă după ea peste tot, de la Antena 1 (unde i-a fost producătoare de emisiune) la Primăria Capitalei și apoi la Ministerul Familiei, în funcții de conducere.
Asociația „Sfântul Gabriel cel Viteaz” a fost înființată de Ștefan Godei, fost șofer la Primăria Capitalei în mandatul Gabrielei Firea (2016-2020), vicepreședinte al Organizației de Tineret a PSD Ilfov. Între timp, procurorii au descoperit că acest Godei, om de încredere al Gabrielei Firea, trăia într-un lux scandalos, iar banii furați de la bătrâni îi cheltuia pe prostituate, droguri, lăutari și proprietăți imobiliare de nabab. Ștefan Godei și fratele său, Daniel Godei, se află acum în arest preventiv.
Două dintre „azilele groazei” funcționau de câțiva ani în Voluntari, unde primar e Florentin Pandele, soțul Gabrielei Firea.
„Azilele groazei” primeau lunar 30.000 de euro de la Primăria Sectorului 3, condusă de Robert Negoiță, finul Gabrielei Firea.
„Lagărele groazei” ar fi trebuit controlate de instituția numită Serviciul de Asistență Socială Voluntari, unde șefă era Nela Vica Andrieș (fostă Vrânceanu), sora Gabrielei Firea (fostă Vrânceanu) și cumnata primarului Florentin Pandele.
Așadar, din schema centrată pe Gabriela Firea fac parte mai multe persoane apropiate acesteia: soțul, sora, consiliera (căreia îi zice tot „soră”), finul, șoferul.
CITIȚI ȘI:
* „Șoferul lui Firea”, care patrona „azilele groazei”, cheltuia pe prostituate, droguri și lăutari banii furați de la bătrâni. Sora Gabrielei Firea nu-l controla, deși era obligată s-o facă
* Răzbunătoare, Firea a făcut presiuni asupra purtătorului de cuvânt al Patriarhiei, după ce acesta criticase dur fariseismul și cruzimea clanului Pandele-Firea în „azilele groazei” din Voluntari
* Sora Gabrielei Firea trebuia să oprească atrocitățile din „azilele groazei”! Ca șefă la Serviciul de Protecție Socială Voluntari, la ea se opreau toate reclamațiile venite de la rudele bătrânilor torturați. În funcție a numit-o cumnatul Pandele
* Clanul Pandele-Firea a descoperit vinovatul pentru „azilele groazei” din Voluntari: Nicușor Dan! Bolboroseala ineptă a primarului din Voluntari. Cică primarul Capitalei e plătit de străini să distrugă Bucureștiul!
* Armand Goșu: „În România e tot mai activă propaganda rusească. E pe bani, probabil se face prin Moldova această corupere. Dacă serviciile de informații ar face un mic efort, ar descoperi traseele pe care se mișcă banii”
* La inaugurarea podului peste Dunăre de la Brăila, făcut de japonezi și italieni pe banii UE, Ciolacu a ținut un discurs cu iz suveranist, proclamându-l „un simbol al patriotismului economic” și „un proiect reușit al României”
* Ex-consilierul prezidențial Iulian Chifu a semnat o carte împreună cu un putinist dat afară de la Universitatea Uppsala pentru propagandă pro-Kremlin: „E un vechi prieten”
* Obiecte macabre găsite în conacul lui Prigojin: barosul „pentru negocieri” și fotografia înrămată cu capetele tăiate ale sirienilor, alături de o „biserică” improvizată
* EDITORIAL CARTIANU: Solovioave, ai grijă că-ți rup urechile!
* „Du-te, copile, unde vezi cu ochii! Alege o meserie pe care s-o poți practica oriunde și apoi pleacă, du-te cât mai departe de țara asta!”
///////////////////////////////////////////
În România e tot mai activă propaganda rusească. E pe bani, bănuiala mea e că se face prin Moldova această corupere. Dacă serviciile de informații ar face un mic efort, ar și descoperi traseele pe care se mișcă banii” – istoricul Armand Goșu
de Matei Udrea
Istoricul Armand Goșu, care a lucrat ca jurnalist la biroul BBC din Moscova la mijlocul anilor 1990, atrage atenția asupra faptului că în România sunt chiar șefi de publicații plătiți de ruși
Rușii sunt foarte activi în România, întotdeauna au fost așa și se simt foarte bine aici, unde nu-i deranjează absolut nimeni, spune istoricul Armand Goșu într-un interviu acordat pentru Aktual24.ro. În presa românească sunt jurnaliști, chiar șefi de redacții plătiți direct de ruși, pe filiera Republicii Moldova, dar serviciile de informații nu fac absolut nimic în această direcție, mai spune expertul în spațiul ex-sovietic.
Profesorul universitar Armand Goșu are doctorat în istoria Rusiei pe care l-a luat la Moscova, în 1995. Urmărește, analizează și comentează evenimentele din Rusia de 30 de ani, publică articole în mai multe reviste și site-uri și are mai multe cărți pe această temă. În această primăvară, a făcut un drum pentru documentare la Kiev, cu mașina, străbătând Ucraina aflată în război.
Mai jos, afirmațiile profesorului Armand Goșu despre infiltrarea rusească în România și lipsa de reacție – sau chiar complicitatea – autorităților române.
„Au râs de noi”. Google, Netflix, Facebook, Airbnb, Canva, Ring – incredibila poveste a 5 afaceri de miliarde care la început au fost respinse, când proprietarii au vrut să le vândă pe nimic
Ciolacu pare să fi ajuns la pace cu Firea. Declarații generale și niciun vinovat în dramaticul caz al „azilelor groazei” din Voluntari. Vipera a prins curaj
„Sunt niște oameni cinici care au spus: «Dacă e să facem bani, hai să facem bani!». Dacă au văzut că rușii dau bani, asta e! Sunt de un cinism desăvârșit, toată viața lor au practicat tipul ăsta de jurnalism foarte cinic, pe bani, n-au niciun fel de valori, nu cred în nimic… Mă refer la jurnaliști, la șefi de gazete”
„În România e tot mai activă propaganda rusească. Cred că e pe bani, bănuiala mea e că se face prin Republica Moldova această corupere și cred că dacă serviciile de informații ar face un mic efort, ar putea să și descopere aceste trasee pe care se mișcă banii. Sunt niște oameni cinici care au spus: «Dacă e să facem bani, hai să facem bani!». Ei nu cred în nimic. Erau pro-americani acum 10 ani așteptând să vină bani de la americani. Ei sunt pro cine dă bani. Dacă au văzut că rușii dau bani, asta e! Sunt de un cinism desăvârșit, toată viața lor au practicat tipul ăsta de jurnalism foarte cinic, pe bani, n-au niciun fel de valori, nu cred în nimic…
Mă refer la jurnaliști, la șefi de gazete. Aici e ce se observă. În rest, mi-e greu să spun. Știu că sunt interese rusești în energie, în imobiliare, știu că-s afaceri care se fac nu direct din Rusia, ci prin Israel, prin Republica Moldova, prin Elveția, prin Olanda. Așa, cu jumătate de gură, din vârful buzelor, se mai pronunță câte un nume. Dar e imposibil de controlat. Presupun că sunt influenți. Foarte influenți pe anumite zone din țară. Târgoviște, Slatina, înțeleg că sunt foarte influente rețelele lor, că sunt conectate și la partide politice. Dar n-am contacte la serviciile secrete ca să pot da nume. Dar sunt activi. Au fost tot timpul foarte activi în România. Faptul că România a fost printre ultimele țări care au expulzat ruși… Presa română a sărit, «vai, ce le facem rușilor!». Nu! Noi facem după un an de zile ce au făcut alții!
Noi am avut Institutul Cultural Rusesc până acum câteva luni! Amintiți-vă, țineți cont de faptul că noi în mai 2015, la un an și câteva luni după anexarea Crimeei, am permis Rusiei să deschidă la 100 de metri de Guvernul României Centrul Cultural Rus! Când s-a deschis, de față a fost conducerea Ministerului Afacerilor Externe! Fără ca România să deschidă, la rândul său, Institut Cultural la Moscova! Sau altceva. Deci, repet, Rusia a deschis institut cultural la 100 de metri de sediul Guvernului României! L-au închis foarte recent, atunci când au văzut că acolo făceau propagandă pe față împotriva Ucrainei. Ceea ce nu cred că i-a deranjat pe ai noștri, că și ei sunt profund anti-ucrainieni.”
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
CITIȚI ȘI:
* Sora Gabrielei Firea trebuia să oprească atrocitățile din „azilele groazei”! Ca șefă la Serviciul de Protecție Socială Voluntari, la ea se opreau toate reclamațiile venite de la rudele bătrânilor torturați. În funcție a numit-o cumnatul Pandele
* Delirul Gabrielei Firea: confruntată cu dezvăluirile din „azilele groazei” din Voluntari, conduse de pilele sale, PSD-ista spune că totul e o înscenare a adversarilor politici!
* Prima gafă externă de proporții a lui Ciolacu a pus România într-o situație penibilă: germanii au refuzat oficial cererea premierului PSD de a trimite trupe permanente
* Prostie fără margini în „România Educată”: rezultatele la Evaluarea Națională au fost afișate greșit, aruncând în haos sute de mii de copii și părinți! A trebuit să fie republicate
* La inaugurarea podului peste Dunăre de la Brăila, făcut de japonezi și italieni pe banii UE, Ciolacu a ținut un discurs cu iz suveranist, proclamându-l „un simbol al patriotismului economic” și „un proiect reușit al României”
* Ex-consilierul prezidențial Iulian Chifu a semnat o carte împreună cu un putinist dat afară de la Universitatea Uppsala pentru propagandă pro-Kremlin: „E un vechi prieten”
* Nepotism scârbos al premierului Ciolacu: și-a numit-o șefă de cabinet pe Otilia Romașcanu, nașa fiului său, după ce pe nașul Lucian Romașcanu l-a făcut senator și ministru!
* EDITORIAL CARTIANU: Solovioave, ai grijă că-ți rup urechile!
* VIDEO. Minciunile lui Putin. De la „Rusia nu are nimic de-a face cu Wagner” la „Wagner este finanțat în întregime de stat”. Mercenarii sunt responsabili de masacre în mai multe țări și declarați organizație criminală la nivel mondial
* „Du-te, copile, unde vezi cu ochii! Alege o meserie pe care s-o poți practica oriunde și apoi pleacă, du-te cât mai departe de țara asta!”
https://ziaristii.com/romania-e-tot-mai-activa-propaganda-ruseasca-e-pe-bani-banuiala-mea-e-ca-se-face-prin-moldova-aceasta-corupere-daca-serviciile-de-informatii-ar-face-un-mic-efort-ar-si-descoperi-traseele-pe-ca/
/////////////////////////////////////////////////////////////
Pactul Molotov-Ribbentrop în oglinda nostalgiilor imperiale ale Kremlinului. Op-Ed de Anatol Țăranu
Este important ca actul formal de declarare a zilei de doliu să fie susținut de un amplu program de acțiuni informaționale și educaționale, unicele capabile să afirme la nivelul mentalului colectiv caracterul criminal al pactului între Stalin și Hitler, consecințele nefaste ale căruia asupra unității naționale românești încă urmează să fie înlăturate…
În data de 23 august 1939, ministrul sovietic de externe Viaceslav Molotov și omologul său din Germania nazistă Joachim von Ribbentrop, semnează la Kremlin, în prezența liderul sovietic Iosif Stalin, „Pactul de neagresiune sovieto-german”, însoțit de un protocol secret. După zeci de ani de negare e existenței protocolului secret la pactul sovieto-nazist, intrat în istorie cu numele de „Pactul Ribbentrop-Molotov”, guvernul rus a decis să-l publice și să fie expus de Arhiva Federală pentru cunoștința publicului larg odată cu împlinirea a 80 de ani de la semnarea lui. Așa a început să se restrângă un fals istoric sovietic, promovat mulți ani de propaganda de la Moscova, care a negat cu o încăpățânare existența protocolului secret la pactul Molotov-Ribbentrop, chiar dacă textul protocolului secret a fost publicat în Occident la scurt timp după terminarea conflagrației mondiale.
Adevărul bate miturile
Propaganda sovietică avea toate motivele să ascundă existența protocolului secret la pactul sovieto-nazist din considerente ideologice de importantă majoră. În URSS, mitul „Marelui Război Patriotic” (Al Doilea Război Mondial) a fost pus la baza formării identității cetățeanului sovietic. Începând din 1965, statul sovietic a cultivat cu multă insistență imaginea națiunii sovietice victorioase în lupta cu fascismul invadator, salvatoarea omenirii de ciuma nazistă. Și astăzi, conceptul de „Mare Război Patriotic” este folosit de Rusia ca o alternativă la cel de al Doilea Război Mondial în încercarea de a-și menține influența asupra fostelor republici sovietice, în multe dintre care acest mit propagandistic supraviețuiește în mințile multor oameni contaminați de nostalgii sovietice.
Conținutul protocolului secret devenit public dezavuează și un alt mit istoric sovietic despre URSS, care, chipurile, a fost o victimă nevinovată a agresiunii germane, fiind în toate timpurile fără excepție un inamic al naziștilor și intrând în cel de al Doilea Război Mondial, începând cu 22 iunie 1941. În realitate, URSS a început războiul pe 17 septembrie 1939, când Armata Roșie, alături de Wehrmacht-ul german, a invadat și a ocupat în luptă partea de est a Poloniei, în plină concordanță cu prevederile tratatului încheiat cu Germania nazistă condusă de Hitler și a protocolului secret la acest tratat. URSS a început războiul în alianță cu Germania lui Hitler, contribuind în mod substanțial la victoria armată a germanilor asupra Poloniei.
Și astăzi se acționează în spiritul pactului sovieto-nazist
În perioada sovietică, tot așa cum și în Rusia de azi, încheierea pactului între Germania nazistă și URSS a fost explicată ca o necesitate venită în urma unor negocieri fără rezultat cu Marea Britanie și Franța privind constituirea unei alianțe anti-naziste. Este adevărat că Stalin purta negocieri cu Anglia și Franţa privind necesitatea unei apărări colective împotriva Germaniei, dar el condiționa formarea coaliției cu democrațiile occidentale prin dreptul pentru URSS de a ocupa regiunile poloneze Halychyna și Vilenska Oblast, astăzi regiuni din vestul Ucrainei și Belarus. În mod firesc, britanicii și francezii, care erau aliații Poloniei, nu au fost de acord cu pretențiile teritoriale din contul Poloniei a dictatorului de la Kremlin. În momentul când Stalin a înțeles că Hitler îi va da ceea ce Occidentul nu era dispus să-i dea: parte din Polonia, Basarabia și statele baltice, el a renunțat de bunăvoie la încercările de a înființa o coaliție anti-nazistă și a intrat în alianță cu regimul fascist de la Berlin. Ca rezultat logic, având mâinile dezlegate prin înțelegerea cu Stalin, puțin peste o săptămână după semnarea pactului sovieto-nazist Hitler a invadat Polonia, ca peste o jumătate de lună deja și Stalin să pornească invazia sovietică în acest stat. Este evident, că pactul sovieto-nazist a servit drept declanșator a celui de-al Doilea Război Mondial, Uniunea Sovietică având aceiași responsabilitate ca și Germania pentru provocarea conflagrației mondiale.
Astăzi liderul rus Vladimir Putin, în plină conformitate cu mitologia propagandistică sovietică, declară fără jenă că Stalin s-a văzut obligat să încheie pactul cu diavolul, adică cu Hitler, după ce Anglia şi Franţa au refuzat să formeze o coaliție antinazistă. Conform acestei versiuni, URSS a semnat pactul pentru a-și garanta securitatea, astfel că prin decizia sa ar fi căutat doar să câștige timp pentru a se pregăti mai bine de război. Aceasta este și poziția susținută de istoriografia oficială rusă, care acuză de revizionism pe oricine pune la îndoială intențiile lui Stalin, în pofida faptului că după ce Germania a invadat Polonia, la 1 septembrie 1939, Armata Roșie a făcut același lucru două săptămâni mai târziu. Defel întâmplător, tradiția sovietică de falsificare a istoriei este preluată și folosită de propaganda de la Kremlin pentru a justifica expansiunea militară rusă modernă. Kremlinul convinge astfel populația din Rusia că, prin invadarea Ucrainei, a altor state ex-sovietice, precum și prin anexarea unor teritorii ale statelor suverane, nu comite o agresiune împotriva unei țări vecine, ci doar continuă lupta împotriva fasciștilor care pun în pericol atât Rusia, cât și întreaga lume. Pentru a face acest lucru mai lesne, perpetuează fapte istorice false din epoca sovietică.
Argumente de o falsitate monumentală
În conformitate cu protocolul secret al pactului Ribbentrop-Molotov, semnat pe 23 august 1939, se prevedea că Germania nazistă și URSS erau de acord să împartă Finlanda, Estonia, Lituania, Letonia, România și Polonia în sfere de influență. Pentru români, supliciul pactului sovieto-nazist a intervenit odată cu ultimaturile sovietice din 26 și 27 iunie 1940. Deja în prima notă ultimativă remisă României pe 26 iunie 1940, sovieticii folosesc argumente de o falsitate monumentală pentru a justifica raptul Basarabiei, teritoriu inalienabil al statului suveran România, insinuând asupra faptului că Basarabia este „populată în principal cu ucraineni”. Aceiași minciună despre populația preponderent ucraineană a fost invocată de sovietici și în raport cu anexarea Bucovinei care, spre deosebire de teritoriul Basarabiei, niciodată în trecut nu a fost parte a imperiului rus.
Efectele raptului Basarabiei și Bucovinei de Nord de către sovietici în baza pactului Ribbentrop-Molotov continuă să se manifeste până în ziua de azi. Însăși existența statului Republica Moldova este prezentată în mai multe discursuri politice ca o urmare directă a pactului sovieto-nazist, acest pact fiind o expresie pură a totalitarismului aplicat în politica externă. Chiar dacă pe parcurs logica apariției și afirmării noilor state independente în fostul spațiu sovietic a fost consfințită de o serie de tratate care au urmat după sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial, începând cu Pacea de la Paris, din 1947 și continuând cu celebra conferință de la Helsinki, din 1975, în cazul Republicii Moldova și României percepția că consecințele pactului între două totalitarisme din trecut – cel comunist și nazist, nu au fost depășite, rămâne în picioare.
Ziua europeană a comemorării victimelor tuturor regimurilor totalitare și autoritare în calitate de prim pas
Însă această comprehensivitate este lovită de interpretările pactului în cauză de către actuala conducere politică de la Moscova, care prezintă înțelegerea comuno-nazistă din 1939 nu ca pe o expresie politică a totalitarismului, ci ca pe o manifestare a realismului politic. Desigur, în majoritatea țărilor Europei, efectele acestui pact se resimt mai degrabă la nivel simbolic și al memoriei istorice. Nu însă și în spațiul post-sovietic, inclusiv în Republica Moldova, unde se resimte influența masivă a propagandei ruse conjugată cu reminiscențe puternice de nostalgie sovietică. În această atmosferă informațională și spirituală devine explicabil fenomenul susținerii de multă lume a regimului Putin, care își gândește politica externă în termeni destul de apropiați de cei în care o făcea Stalin la momentul încheierii pactului Ribbentrop-Molotov. Astăzi, Rusia impune zone de excludere în Europa, pornește împotriva vecinilor săi războaie, comite rapturi teritoriale, stimulează separatismul, nu se sfiește să amenințe cu folosirea armei nucleare. Deci, astăzi asistăm la un tip de politică foarte asemănătoare cu cea pe care a pus-o în practică Stalin prin încheierea pactului Ribbentrop-Molotov.
Pentru societatea moldovenească denunțarea reală în mentalul colectiv a pactului Ribbentrop-Molotov și a consecințelor lui echivalează cu afirmarea adevărului despre apartenența Republicii Moldova la spațiului civilizațional românesc, din care noi am fost rupți cu forța prin pactul de delimitare a sferelor de influență geopolitică de către Stalin și Hitler. Un pas important în această direcție s-a făcut atunci când, ziua de 23 august, a fost declarată drept zi de doliu în Republica Moldova, această dată fiind Ziua europeană a comemorării victimelor tuturor regimurilor totalitare și autoritare, precum nazismul, stalinismul ș.a. Este important ca actul formal de declarare a zilei de doliu să fie susținut de un amplu program de acțiuni informaționale și educaționale, unicele capabile să afirme la nivelul mentalului colectiv caracterul criminal al pactului între Stalin și Hitler, consecințele nefaste ale căruia asupra unității naționale românești încă urmează să fie înlăturate.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.
VEZI ȘI:
Războiul ca ideologema de stat a Rusiei lui Putin. Op-Ed de Anatol Țăranu
La vremuri noi, simboluri noi , Op-Ed de Victor Pelin
Centenarul imperiului năruit. Promptuar pentru nostalgici. Op-Ed de Anatol Țăranu
Z0ZZ – Anul centenarului și eforturilor de refacere a URSS… Op-Ed de Victor Pelin
Octavian Țîcu: Perspectiva Republicii Moldova nu poate fi alta decât europeană și alături de România
Igor Șarov: Nostalgia după URSS are un leac, se numește informare și conștientizare a istoriei
De ce și cum a dispărut URSS? De ce provoacă și acum nostalgie? Dezbateri IPN
Igor Boțan: Marșul triumfal al nostalgicilor pro-sovietici s-a întrerupt după revolta tinerilor din 7 aprilie 2009
Marin Gherman: Nostalgia față de URSS în Ucraina este la un nivel mai scăzut decât în Moldova
Igor Boțan: Cetățenii moldoveni nostalgici după URSS nu-și doresc neapărat refacerea acestei uniuni
De ce a apărut și cum a funcționat URSS? De ce provoacă și acum nostalgie? Dezbateri IPN
Virgiliu Pâslariuc: URSS s-a prăbușit, dar spațiul post-sovietic a rămas o colonie mediatică și energetică a Rusiei
Russkii mir – substituentul URSS. Op-Ed de Victor Pelin
Ziua trădării și nostalgicii… Op-Ed de Victor Pelin
Igor Boțan: Greșelile Kremlinului în contextul Ucrainei sunt totale
Valentin Dolganiuc: Cetățenii moldoveni nu au nostalgii față de URSS, ei sunt victime ale propagandei
Arcadie Barbăroșie: Cred că într-un final Republica Moldova se va uni cu România
Evoluția agresiunii Rusiei asupra Ucrainei și influența acesteia asupra fenomenului nostalgiei după URSS. Dezbatere IPN
Nostalgia în ajunul apogeului. Op-Ed de Victor Pelin
Holodomor și constructul identitar ucrainean. Lecția pentru Republica Moldova. Op-Ed de Anatol Țăranu
Istoricul Virgiliu Bîrlădeanu: Rezistența antisovietică a fost platforma pe care s-a lansat schimbarea
Virgiliu Bîrlădeanu: Guvernările au păstrat o atitudine indiferentă față de mișcarea de rezistență anticomunistă
Mișcările de rezistență anticomunistă au creat platforme pentru renașterea națională
Manifestări ciudate ale nostalgiei… Op-Ed de Victor Pelin
Nostalgia după himere sau de ce stagnează proiectul unionist. Op-Ed de Anatol Țăranu
Nostalgia după măreția imperială. Op-Ed de Victor Pelin
Nostalgia după guvernarea dușmanilor poporului. Op-Ed de Victor Pelin
Neutralitatea ca statut de vasalitate a Republicii Moldova față de Moscova. Op-Ed de Anatol Țăranu
Nostalgia după revoluția roșie… Op-Ed de Victor Pelin
Principalul inamic al nostalgicilor după URSS. Op-Ed de Victor Pelin
Anneli Ute Gabanyi: Până la căderea Zidului Berlinului în RDG nu s-a vorbit despre crimele Armatei Roșii
Istoricul Virgiliu Bîrlădeanu: Basarabenii țin minte cum au fost aruncați pe câmpurile de mine
Igor Boțan: Rusia, revanșardă după destrămarea miturilor pe care le-a creat
Etapa finală a Celui de-al Doilea Război Mondial: realitate și mituri privind contribuția URSS și a Alianței Antihitleriste. Dezbateri IPN
Igor Boțan: În acest război se folosesc toate armele, inclusiv arma energetică
Nicolae Negru: În Moldova propaganda rusească există datorită unor forțe politice care se alimentează din Rusia
Anatol Petrencu: Rusia va fi învinsă și va plăti contribuții de război
Participarea URSS în Cel de-al Doilea Război Mondial: despre victorii și înfrângeri reale, despre ce tace propaganda, despre ce vorbesc miturile și nostalgia. Dezbatere IPN
Eșecul resuscitării sentimentelor nostalgice. Op-Ed de Victor Pelin
Anatol Țăranu: O viață mai bună va elimina orice nostalgie față de trecut
Marin Gherman: În Ucraina predomină narativul victoriei
Igor Boțan: Rusia trece prin perioada revanșismului
Cine și de ce a pornit Cel de al Doilea Război Mondial? Mituri propagandistice ca sursă a nostalgiei după URSS. Dezbateri IPN
Nostalgia sovietică resuscită românofobia în Republica Moldova. Op-Ed de Anatol Țăranu
Valentin Constantinov: Pe dictatori îi interesează doar puterea personală. Interviu IPN
Narativul istoric distorsionat – arma ideologică a imperialismului rus. Op-Ed de Anatol Țăranu
Valentin Constantinov: Cultul personalității lui Stalin a fost demascat în 10 ani
Doctor în istorie: În perioada sovietică propaganda mușamaliza acțiunile represive
Valentin Constantinov: Cu cât ne depărtăm mai mult de Rusia, cu atât o ducem mai bine
Nostalgia după dictatură și violență. Op-Ed de Victor Pelin
Realitatea neretușată privind ștafeta mitică transmisă de armata roșie către armata lui Putin. Op-Ed de Anatol Țăranu
Igor Boțan: Ambițiile imperiale ale Rusiei au existat dintotdeauna
Andrei Covrig: Vladimir Putin are ca scop distrugerea Ucrainei
Valentin Constantinov: Nicio destrămare de imperii n-a avut loc fără războaie
Nostalgia după măreția militară a URSS ca explicație pentru aprobarea invaziilor actuale. Dezbateri IPN
Nostalgii după miliția sovietică – născută din NKVD, Op-Ed de Victor Pelin
Protestul iobagului nostalgic. Op-Ed de Anatol Țăranu
Nostalgia după votare fără alegeri… Op-Ed de Victor Pelin
Prețul fatal al nostalgiei imperiale ruse. Op-Ed de Anatol Țăranu
Boris Negru: Destrămarea URSS trebuie privită ca o legitate. Imperiile apar și dispar
Anatol Petrencu: Rusia de astăzi nu este deloc atractivă
Igor Boțan: Atrocitățile din Bucea sunt efectul instrumentării propagandistice a nostalgiei sovietice
Drepturile omului și libertățile fundamentale în URSS: mituri și realități. Dezbateri IPN
Amnezia și degradarea morală a comuniștilor nostalgici. Op-Ed de Victor Pelin
Modelul rus și german de a învăța lecțiile istoriei. Op-Ed de Anatol Țăranu
Nostalgia în serviciul propagandei. Op-Ed de Victor Pelin
Nostalgia după imperiu și factorul găgăuz în politica moldovenească. Op-Ed de Anatol Țăranu
Igor Boțan: Gorbaciov nu s-a concentrat pe refacerea economică și URSS a mers spre neființă
Grigore Belostecinic: Gorbaciov a dorit cu adevărat să salveze Uniunea Sovietică
Anatol Țaranu: Sistemul sovietic a fost construit pe elementul terorii
Ce greșesc nostalgicii când îi atribuie lui Mihail Gorbaciov rolul de demolator al URSS? Dezbatere IPN
Mihail Podolyak: Cooperarea țărilor post-sovietice cu Rusia va duce la pierderi pentru ele
Canalul TV „ Пятый”: În toamnă, Rusia va încerca să anexeze teritoriile a cinci țări
Factologia învinge nostalgia. Op-Ed de Victor Pelin
Centenarul constituirii defunctei URSS. Op-Ed de Victor Pelin
Infarctul și decesul URSS. Nașterea nostalgiei sovietice. Op-Ed de Anatol Țăranu
Anatol Petrencu: Nostalgicii trebuie să accepte pentru ei și partea ascunsă despre viața din URSS. Interviu IPN
Anatol Petrencu: Nu putem accepta politica agresivă a Rusiei
Anatol Petrencu: Uniunea Sovietică a fost un stat bazat pe frică și șantaj
Istoricul Anatol Petrencu: Cei nostalgici după URSS idealizează un trecut criminal
Igor Boțan: Există dovezi sigure că foametea din RSSM din anii 1946-1947 a fost una organizată
Vasile Bumacov: Doar agenții de influență „cred” că foametea nu a fost organizată
Lidia Pădureac: Foametea din 1946-1947 este o crimă împotriva umanității și nu are termen de prescripție
A fost organizată sau nu foametea din RSSM în anii 1946-1947? Au putut și au vrut autoritățile sovietice să prevină efectele devastatoare ale acesteia? Dezbateri IPN
Operațiunea Iași-Chișinău între nostalgie sovietică și politică de europenizare. Op-Ed de Anatol Țăranu
100 de ani de URSS și 31 de ani fără URSS: Nostalgia după Himere. Dezbatere IPN
Victor Juc: Mersul prost al lucrurilor alimentează nostalgiile față de alte vremuri
Igor Boțan: Avem nevoie de o politică de comunicare privind problemele legate de parcursul european
Rodica Ciobanu: Avem nevoie de educarea spiritului civic al cetățenilor
Citește mai mult: https://www.ipn.md/ro/pactul-molotov-ribbentrop-in-oglinda-nostalgiilor-imperiale-ale-kremlinului-7978_1091853.html#ixzz87N4AIuAt
Follow us: @IPN_News_Agency on Twitter | ipn.md on Facebook
https://www.ipn.md/ro/pactul-molotov-ribbentrop-in-oglinda-nostalgiilor-imperiale-ale-kremlinului-7978_1091853.html
///////////////////////////////////
Germania, cel mai mare dușman al Europei
Autor
Dawid Wildstein
Pentru solidaritatea necesară victoriei asupra barbariei răsăritene, principala amenințare nu este Moscova, ci Berlinul.
„ Încercările permanente ale Germaniei de a torpila ajutorul pentru Kiev, întârzierea acestuia… constituie pur și simplu complicitate la agresiunea rusă.„
Una dintre cele mai mari înșelătorii din istoria Europei postbelice are loc sub ochii noștri. Țara care a făcut posibilă invazia Rusiei în Ucraina, țara care ani de zile a pompat miliarde în Putin și în regimul său criminal, care a făcut totul pentru ca Moscova să-și poată extinde la maximum influența în Europa, vrea acum să obțină capital politic pe seama acestui război și pe seama hecatombei populației civile ucrainene. Desigur, vorbim despre Germania. Merită, în acest context, să aruncăm o privire mai atentă asupra rolului acestei țări în ultimele luni și să încercăm să rezumam „meritele” ei în contextul războiului din Ucraina.
În sfârșit! După luni de intense acțiuni diplomatice, în care Polonia a fost una dintre viorile prime, după presiuni continue, Berlinul a binevoit să accepte să trimită tancuri Leopard în Ucraina. Este de remarcat faptul că într-un fel destul de asemănător a fost jucată chestiunea sistemelor de rachete Patriot. Desigur, ca în cazul foarte multor altor promisiuni germane, ele rămân pe tărâmul simplelor declarații. Iar acestea, după cum a arătat scurta istorie a acestui război, nu se împlinesc întotdeauna. Mai mult, săptămânile de întârziere, impuse de împotrivirea germană, se pot dovedi cruciale pentru Ucraina și, asta este deja sigur, vor costa vieți de soldați ucraineni.
Există diferite tipuri de ajutoare
Situația cu tancurile Leopard arată o practică permanentă a Berlinului, aceea de a întârzia la maximum, de a torpila de-a dreptul, cât se poate de mult, toate acțiunile militare mai concrete, care ar putea sprijini Ucraina. Față de afirmația de mai sus, mulți oameni, în special lucrătorii media ai Platformei Civice (partidul liberal de stânga, de opoziție, n. trad.) din zona Gazeta Wyborcza, Newsweek, Polityka sau TVN (ca să nu mai vorbim de Onet), vor sări în sus indignați și apoi vor protesta vehement. Unii, precum „jurnaliştii” Gazetei Wyborcza, vor spune că, poate, e adevărat că încetinirea livrărilor de arme ar putea fi o problemă, dar asta nu este nimic în comparaţie cu ceea ce face PiS (Partidul Lege și Dreptate, conservator, aflat la guvernare, n.trad.), care se folosește de acest război pentru politica sa internă, iar asta îi supără cel mai tare pe ucraineni în clipa de față. Nu glumesc. Exact un astfel de editorial a fost zămislit recent pentru Gazeta Wyborcza de un lucrator media al Platformei Civice, Bartosz Wieliński, iar eu mi-am îngăduit să-l menționez pentru a arăta gradul incredibil de prostie și de vicleșug al celor care astăzi în Polonia fac orice pentru a albi Berlinul. E adevărat că nu toată lumea își permite chiar așa cretinisme, precum principalii apucați de la Gazeta Wyborcza. Cei mai deștepți încep să jongleze cu datele, să arate statistici privitoare la ajutorul german, să facă apel la acelea care arată nu numai că acest ajutor există, ci chiar că el este mai mare decât ajutorul polonez.
Prin urmare, merită să analizăm pentru o clipă această argumentare și să arătăm de ce ea este fundamental falsă. În primul rând, foarte adesea, aceste date cuprind ajutorul „declarat”, nu pe cel furnizat. Însă Berlinul a arătat deja de multe ori că nu își ține promisiunile. În al doilea rând, există ajutoare și ajutoare, iar chestiunea echivalenței lor financiare este secundară. Pentru a exprima aceasta cât se poate de simplu – două tancuri de două milioane vor fi mai utile Ucrainei decât mii de cizme pentru soldați, chiar dacă acestea costă 4 milioane. Ucraina, pur și simplu, nu de cele din urmă are nevoie acum. Acesta este, desigur, un exemplu teoretic, dar totuși adecvat realității, întrucât Kievul însuși atrage în mod repetat atenția asupra inadecvării acțiunilor germane de ajutorare față de contextul militar al acestui război.
Timpul este esențial
Vom analiza două exemple care arată această patologie. S-a dovedit că și atunci când nemții și-au ținut promisiunile, acestea erau de fapt numai „semi-realizabile” – ca în cazul tunurilor antiaeriene autopropulsate Gepard. Ce dacă Berlinul a transmis efectiv acest armament, dacă nu putea furniza muniție pentru el, deoarece producătorul acesteia, Elveția, nu era de acord. Această decizie era de facto evidentă încă de la început, având în vedere doctrina elvețiană a neutralității, este greu de crezut că Germania putea avea îndoieli în această privință. Un alt exemplu îl constituie Panzerhaubice 2000, lăudate la un moment dat în mass-media drept constituind o „cotitură”. Ele nu numai că s-au dovedit a fi foarte nesigure, dar germanii nu au furnizat nici piese de schimb pentru ele, ceea ce a dus la excluderea lor din operațiunile militare. Astfel de exemple pot fi multiplicate.
Tot astfel, Germania iese prost și în ceea ce privește procentul din PIB alocat pentru ajutorarea Ucrainei. Desigur, asta nu înseamnă că nu există sprijin german. Însă, și aceasta este cea mai importantă problemă, pentru Ucraina timpul este esențial. Iar totul arată că nemții joacă în mod intenționat pentru întârzierea maximă a ajutorului, o fac practic de fiecare dată. Da, poate că și furnizează ajutorul, dar o acesta nu va mai fi de folos. Se arată curați din punct de vedere moral, dar în realitate nu ajută. Și Occidentul și Rusia sunt fericiți. Nu este aceasta situația ideală? De asemenea, este de remarcat faptul că Germania dezamăgește nu numai în sfera militară. Analog, în chestiunile energetice, lipsa ei de solidaritate și jocul ei împotriva restului Europei sunt aproape ostentative. Chiar dacă opoziția ei este învinsă, ea este mereu o frână. Exact așa s-a întâmplat cu plafonul UE la prețul gazului. Atunci Germania s-a comportat ca cel mai bun aliat al Gazpromului.
Berlinul, desigur, știe bine că acțiunile sale descrise mai sus nu arată, ca să o spunem delicat, prea bine. Statutul de „centru moral al Europei”, cum le plăcea germanilor să se creadă, este deci în pericol. Nu e de mirare că, pentru a acoperi rușinea legată de relațiile cu Rusia și de lucrurile pe care nu le fac în ceea ce privește Ucraina, au fost elaborate mai multe narațiuni menite să neutralizeze pe cât posibil „pierderile de imagine”.
Propagandă infantilă
Apare, așadar, în prim-plan, încercarea de a extinde responsabilitatea pentru situația actuală asupra întregii Europe. E adevărat că în acest fel nemții nu își șterg vinovăția, dar totuși se dovedește că numărul complicilor este atât de mare încât nu se mai poate spune cine este „cel mai rău” dintre ei (de remarcat că într-un mod similar Germania joacă de ani de zile, cu succes, problema celui de-al Doilea Război Mondial și a Holocaustului). Această narațiune ia multe forme. Uneori se subliniază responsabilitatea altor politicieni care merg la Putin și fraternizează cu el, de parcă nocivitatea acțiunilor lui LePen sau Orban (indiferent cât de scandaloase sunt atitudinile și declarațiile acestora) ar putea fi comparate cu politica de decenii de susținere a Rusiei de către Germania. Uneori se subliniază că de vină este întreaga Europă, care ani de zile a minimalizat răul care se petrecea lângă ea, nu a reacționat, iar astăzi culege roadele. Astfel, sunt invocate „păcatele” standard ale Occidentului: colonialismul, rasismul, Irakul sau indiferența față de Siria.
La o conferință recentă (ce a avut loc, de altfel, la Berlin) privind crimele rusești din Ucraina, organizată de Institutul Pilecki, la care am avut onoarea să particip, o participantă a afirmat de-a dreptul că nu numai Germania, ci și restul țărilor europene poartă responsabilitatea pentru situația actuală din Ucraina. Mai ales Europa Centrală, pentru că în problema refugiaților a arătat că nu este solidară și nu a fost gata să-i accepte pe acei oameni. Astfel de narațiuni sunt destul de tipice pentru încercările actuale de albire a Germaniei. Trăsătura lor constitutivă este un discurs moral infantil, pseudo-radical, din care rezultă că în această „lume rea” nimeni nu este fără vină. În consecință, în loc să îi arătăm pe vinovați, ni se cere să ne punem noi înșine cenușă în cap și apoi, împreună, să începem cu toții să privim spre viitor. Această boscorodeală ne este, de altfel, servită de cei mai mari aliați ai Germaniei de pe scena publică poloneză, adică de Platforma Civică. Merită să ne amintim că la una dintre ultimele sale întâlniri Donald Tusk a spus următoarele cuvinte: „nazismul nu a început cu camerele de gazare, (…) a început cu o vorbă rea (…) Oricine cunoaște câte ceva despre istoria războiului ruso-ucrainean și despre invadarea Ucrainei de către Rusia știe câte cuvinte de ură disprețuitoare și umilitoare au fost rostite în mass-media publică rusă înainte să se ajungă la acest război”.
Criza refugiaților din 2015 și Ucraina, același vinovat
Declarația fostului premier este de-a dreptul arhetipală pentru modul de gândire descris mai sus. În loc să fie arătați vinovații (atât pentru Holocaust, cât și pentru războiul actual), ne pomenim cu o afirmație școlărească, de nivel de copil, maxim de adolescent, al cărei unic scop este acela de a trezi emoții, apelând doar la acestea. Desigur, cuvintele fostului premier al Poloniei pot fi comentate în multe feluri. În realitate, nazismul chiar nu a început cu o vorbă rea. Nu „o vorbă rea” a fost cea care a permis Rusiei să invadeze Ucraina, ci politica germană, pe care Tusk însuși a susținut-o, de a face Europa dependentă de gazul rusesc și de a pompa miliarde în buzunarele lui Putin. Dar cel mai important lucru aici este altul. Este acest infantilism incredibil (vizibil chiar și în alegerea termenilor), care înlocuiește analiza și citarea faptelor, cu scopul de a crea o imagine copilărească a lumii, în care destinatarul nu va putea recunoaște secvențele elementare cauză-efect. Discursul descris mai sus este necesar germanilor pentru a silui concretul în favoarea unui terci superficial, emoțional.
Se constată, însă, că această infantilizare a dezbaterii este necesară Berlinului nu numai ca să poată din nou să se îmbrace în costumul de „străjer moral” al Europei și să alunge de la sine acuzațiile. Mai mult, în acest fel Germania comite o manipulare deosebit de perversă a opiniei publice a Uniunii Europene. Acest discurs isteric și infantil este transformat în argument pentru ca Germania să continue să joace rolul conducător în UE, pentru a se intensifica „integrarea” acestei entități politice, ceea ce, în consecință, va da Berlinului putere totală.
Să ne întoarcem pentru o clipă la exemplul menționat mai sus, de la conferința de la Berlin. Este simptomatic faptul că femeia care apăra Germania s-a referit la criza refugiaților, declanșată de Merkel. Ea a scos aici în evidență, fără să vrea, o analogie interesantă. Atunci, ca și acum, a trebuit sa ne confruntăm cu o situație fundamental asemănătoare. În ambele cazuri, s-a ajuns la o criză extremă, cauzată de politica iresponsabilă a Germaniei, pe care Berlinul a încercat apoi să o folosească pentru a implementa în cadrul UE mecanisme care să-i dea incomparabil mai multă putere. La vremea respectivă, acest proces a fost împiedicat de acea teribilă „lipsă de solidaritate” (o altă denumire pentru bunul simț) a țărilor UE din Europa Centrală și de Est. Astăzi, nemții încearcă să joace același joc, acoperindu-l din nou cu argumente morale infantile.
Ce-ar fi fost dacă…
Ni se spune așadar că este timpul să „privim în viitor” în loc să căutăm vinovați. „Să implementăm mecanisme care să permită Uniunii să reacționeze mai rapid”, „mai multă eficiență”, „o politică externă mai coerentă”. Polonia, în special, este atacată cu un șantaj ordinar spunându-se: voi ne spargeți unitatea, așa că sunteți de partea lui Putin, vreți să câștige și să continue să ucidă. Este demn de remarcat cinismul crud al Berlinului și a diferiților săi acoliți și agenți (inclusiv al celor din Polonia). Toate aceste atrocități, – care ar fi putut fi evitate dacă nu ar fi existat politica de tărăgănare a Berlinului față de Rusia – Bucea și celelalte crime ale orcilor ruși sunt transformate în combustibil pentru șantajul descris mai sus, în favoarea unor soluții care să conducă la încă și mai multă putere în mâinile țării responsabile de a fi făcut posibil acest război. Mai mult, în ceea ce privește propunerile actuale de „integrare”, Germania și complicii săi de la Bruxelles chiar nu aduc nimic nou. Așa că putem să ne întoarcem înapoi cu aceste câteva luni și să ne gândim ce s-ar fi întâmplat dacă ei fi reușit să pună în aplicare soluțiile propuse.
Răspunsul este simplu. Ucraina ar fi fost nimicită, iar tancurile rusești ar fi staționate lângă Lvov.
În primul rând, pentru că Germania ar fi reușit să-și îndeplinească mult mai repede seria sa de deziderate energetice, în frunte cu faimosul fit for 55, ceea ce ar fi dus la un singur lucru, și anume la lipsa noastră totală de apărare față de Moscova în ceea ce privește energia. De altfel, Berlinul recunoaște aceasta deschis, spunând că a fost forțat să suspende (observați limbajul care implică un caracter temporar al acestei întreruperi!) lucrările la proiectele sale energetice de termen lung, deoarece, ca rezultat al acestora, lui Putin i se acordă prea multă influență asupra politicii europene.
În al doilea rând, având în vedere reacțiile celor mai importante țări ale „vechii” UE, țărilor din regiunea noastră (desigur, Polonia este cea mai importantă aici, dar merită remarcat cât de înțelept și demn s-au comportat de asemenea multe alte țări, în special Țările Baltice) le-ar fi fost mult mai greu să creeze o reacție pro-ucraineană atât de rapidă și de clară, ca cea care a avut loc. Tot acest ajutor incredibil a fost posibil nu datorită Germaniei. Nici cu ajutorul Germaniei. Ucraina a fost salvată ÎN CIUDA acțiunilor acestei țări.
Germania nu este Polonia
Privind la ceea ce a făcut Berlinul în ultimele luni și la ceea ce continuă să facă, discuțiile despre o politică externă a UE „comună”, „eficientă” și „consecventă” trebuie să trezească îngrijorare, dacă nu groază. Pentru asta nu trebuie să privim în viitor, este suficient să privim politica germană față de China din ultimele luni. Există multe indicii că în mai multe domenii cheie (de asemenea, legate de energie) Berlinul a decis să înlocuiască pur și simplu un monstru cu altul. Doar că, având în vedere jocul actual al Beijingului, care este cel mai important aliat al lui Putin, rezultatul este același. Toată problema este că nu putem avea altfel de așteptări de la Germania. Această țară funcționează în continuare în aceeași paradigmă geopolitică pe care a urmat-o în ultimele decenii. Ea este foarte periculoasă pentru noi. Nu vorbesc aici doar de Polonia, ci de toată Europa. De multe ori avem impresia că atunci când vorbim despre Germania, putem să îi aplicăm standardele Poloniei. În realitate este vorba de organisme statale incomparabile (în dezavantajul nostru). Da, în Polonia, după cum a arătat Platforma, este posibilă reorientarea întregii politici externe în câteva luni, așa cum s-a întâmplat în 2007.
În Germania, o astfel de cotitură este de neimaginat. Avem de-a face cu o mașină de stat eficientă, care are un singur scop de zeci de ani. Mai mult, având în vedere că el a fost pus în practică în tot acest timp cu același, neschimbat aliat, adică Moscova, instituțiile politice germane, fie că vorbim de partide, fundații sau oficii, au trebuit să se împletească într-un adevărat păienjeniș de conexiuni, dependențe și aranjamente tulburi cu Rusia. Unul după altul, cei mai importanți politicieni din Germania, a căror retragere la pensie constă în slujirea lui Putin, sunt cel mai bun exemplu în acest sens. Să recunoaștem, numărul de informații compromițătoare pe care probabil le au serviciile rusești trebuie să fie gigantic. Mai mult, acestea au acum mult mai multă putere de lovire decât înainte. Se poate spune că, astăzi, o petrecere cu niște KGBiști este o povară de imagine incomparabil mai mare decât acum doi ani. Nu este de mirare că mulți politicieni germani de frunte preferă să nu aibă probleme cu Moscova. Totuși, chiar făcând abstracție de chestiunea unui posibil șantaj, un lucru este cert. Politica Germaniei față de Rusia nu este un „accident de muncă”, așa cum ar dori să ne-o prezinte astăzi diferiții săi lachei. Ea este un element necesar pentru realizarea viziunii imperiale a Berlinului, adică dominația sa deplină asupra Europei continentale. Acest lucru este cel mai evident în cazul energiei.
Acest război nu este decât un „episod”
Tocmai în cest domeniu se vede clar ceva absolut fundamental în ceea ce privește înțelegerea politicii Berlinului. Ei bine, Germania își poate asigura poziția dominantă în Uniunea Europeană doar cooperând cu Moscova. Atât pe plan intern cât și extern. Proiectele cheie pentru Berlin, menite să-i asigure dominația deplină în UE, erau legate tocmai de sectorul energetic, iar contribuția Rusiei era necesară pentru ca acestea să poată fi realizate. Fie că vorbim de „green deal”, fie de alte și alte gazoducte. Doar binomul germano-rus a făcut din Germania „depozitarul” principal de energie, care îi controlează fluxul și cantitatea, blocând potențiala ei diversificare. O condiție necesară pentru atingerea acestui scop a fost consimțământul german la extinderea radicală a influenței Rusiei în Europa Centrală și de Est și, ceea ce este izbitor mai ales în contextul războiului de astăzi, la slăbirea puternică a poziției Ucrainei. De aici și consecventa politică în construirea Nordstream2, în ciuda atâtor avertismente din partea țărilor din Europa Centrală și de Est.
Un alt element care influențează apropierea germano-rusă este chestiunea SUA. Faptul că Biden, la un moment, „a dat Europa pe mâna Berlinului” nu a schimbat faptul că Germania, de zeci de ani, percepe SUA ca pe un concurent și este conștientă că numai cooperând cu Rusia poate deveni o (micuță, desigur, dar cât de cât) contrapondere pentru influența Americii. Nu e de mirare deci că astăzi, pusă în fața compromiterii totală a Moscovei, Berlinul a început să privească plin de speranță spre Beijing. Din nou. Toate acestea reprezintă o politică de durată, nu doar de câțiva ani.
După cum au arătat documente din 1991 recent desecretizate, Germania pe atunci se opunea deja independenței Ucrainei și a Țărilor Baltice. Nu e de mirare că nemții sunt incapabili de schimbare rapidă. Oricum, ei nu și-o doresc, pentru că știu că planurile lor imperiale pentru Europa pot fi realizate doar împreună cu Rusia, care este un adevărat partener pentru ei, un aliat puternic. De aceea nu vor să slăbească Rusia definitiv. Una dintre trăsăturile cele mai izbitoare ale declarațiilor făcute de politicienii germani este, așadar, aceea că ei tratează acest război doar ca pe un episod. După cum spun ei înșiși, proiectele energetice create împreună cu Rusia nu au fost anulate, ci doar „suspendate”. Acum așteaptă cu speranță finalul acestui episod, care este războiul actual.
Să nu pierdem această șansă
DALL·E „Moscow in ruins after Russia is exhausted by a long war with Ukraine, pencil drawing”
Treaba este simplă. Aceste luni, poate săptămâni, sunt cruciale pentru a se furniza Ucrainei echipamentele care o vor ajuta să reziste următoarei ofensive a orcilor ruși. În acest context, ceea ce face Germania, încercările ei permanente de a torpila ajutorul pentru Kiev, întârzierea acestuia… constituie pur și simplu complicitate la agresiunea rusă. Înseamnă acceptarea unor noi și noi Bucea, noi și noi crime ale barbariei moscovite. Fiecare nouă săptămână de întârziere, pentru care Berlinul este responsabil, înseamnă mii de cadavre ucrainene. Dacă adăugăm la aceasta faptul că Germania a dus la acest război și l-a făcut posibil, că ea continuă să acționeze de parcă ar putea, desigur, peste ceva timp, să revină la modelul anterior de dependență de Rusia (sau încearcă să înlocuiască Moscova cu Beijing-ul), vedem limpede cât de periculoasă, degenerată și patologică este politica acestei țări. Cât de periculoasă este pentru țările din regiunea noastră, mai mult, pentru întreaga Europă. De aceea, a accepta acum ideile sale de federație pentru UE înseamnă moartea Ucrainei și, poate, dependența întregii noastre regiuni de Rusia.
Dacă nu în acest război, atunci în următorul. Mai există în toate acestea un element la care ar trebui să fim atenți. Există destule indicii care arată că, datorită mobilizării mai multor țări (în special a anglo-saxonilor și a Poloniei), dar mai ales datorită eroismului ucrainenilor, ne aflăm în fața unei șanse epocale pentru întreaga Europă de a limita pentru mult timp, cine știe dacă nu pentru totdeauna, amenințarea reprezentată de Rusia lui Putin pentru lumea liberă, pentru noi. De a da cu adevărat acestei barbarii lovituri din care s-ar putea ca ea să nu-și mai revină niciodată, ca să devină iar o astfel de amenințare pentru restul lumii. Occidentul Unit ar putea realiza acest lucru. Dar pentru o asemenea solidaritate, necesară pentru victoria asupra barbariei răsăritene, pentru rapiditatea și eficiența deciziilor militare ale Occidentului, principala amenințare nu este Moscova, ci Berlinul. Prin urmare, sub acest aspect, Germania este astăzi cel mai mare dușman al unei Europe libere.
Articol publicat pe pagina de internet a TVP, televiziunea de stat poloneză, 5 feb. 2023
Tradus pentru ILD cu acordul autorului
traducere: Anca Cernea
https://inliniedreapta.net/traduceri/cel-mai-mare-dusman-al-unei-europe-libere-torpiland-ajutorul-occidentului-pentru-kiev-germania-devine-complice-la-agresiunea-rusa/
///////////////////////////////////////////
Fost șef al serviciilor din Ucraina confirmă întâlnirea dintre George Simion și FSB. Din 2021, Simion are intedicție de întrare și în Ucraina
Autor
Costin Andrieş
Anatol Şalaru
Din disperare, Rusia a trecut la demascarea propriilor agenți.
Un fost șef al serviciilor de spionaj de la Kiev confirmă dezvăluirile făcute săptămâna trecută, într-un interviu pentru În Linie Dreaptă, de fostul ministru al Apărării Republicii Moldova, Anatol Șalaru, privind întâlnirea dintre George Simion și un șef al serviciilor speciale rusești (FSB) la Cernăuți, în urmă cu 12 ani. Cotidianul ucrainean Obozrevatel notează de asemenea, citând o sursă din cadrul serviciului de securitate ucrainean, că George Simion are interdicție de intrare în Ucraina de peste doi ani, interdicție valabilă până în martie 2024. Ministerul Afacerilor Externe al Ucrainei a inițiat, de asemenea, impunerea sancțiunilor împotriva senatorului Diana Șoșoacă.
Pentru a discuta problema, publicația ucraineană i-a contactat pe Anatol Șalaru și expertul militar ucrainean Oleksandr Skipalski, fost șeful Direcției Principale de Informații a Ministerului Apărării al Ucrainei (GUR) și fost prim-adjunct al șefului Serviciului de Securitate al Ucrainei (SBU). Generalul-locotenent Skipalski a declarat pentru Obozrevatel că este convins că declarațiile anti-ucrainene din România au fost inspirate de Rusia și că, din disperare, serviciile speciale ale Rusiei au trecut la demascarea propriilor agenți.
Oleksandr Skipalski, fost șeful Direcției Principale de Informații a Ministerului Apărării al Ucrainei (GUR) și fostul prim-adjunct al șefului Serviciului de Securitate al Ucrainei (SBU)
Anatol Șalaru, fost ministru al Apărării Republicii Moldova
Unul dintre ofițerii SBU care a lucrat la Cernăuți în timpul președinției Ianukovici a confirmat că a existat cel puțin o întâlnire între George Simion și rezidența serviciilor speciale ruse de pe teritoriul Ucrainei, a declarat fostul șef al serviciilor ucrainene, Oleksandr Skipalski, pentru Obozrevatel.
Afirmațiile făcute de deputatul din parlamentul României, George Simion, și senatoarea Diana Șoșoacă privind „necesitatea” anexării unei părți a teritoriului Ucrainei și întreruperea ajutorului acordat Ucrainei în lupta împotriva agresiunii Rusiei, au provocat reacții puternice în societatea ucraineană, scrie Obozrevatel. Un adevărat scandal a izbucnit în România atunci când fostul ministru al Apărării din Republica Moldova, Anatol Șalaru, a declarat că George Simion, liderul partidului AUR, s-a întâlnit în 2011, la Cernăuți, cu rezidentul FSB-ului din Ucraina.
George Simion face în mod activ politica Kremlinului în România și în regiune, adaugă publicația ucraineană. Încă de la începutul războiului total al Rusiei împotriva Ucrainei, Simion s-a opus implicării porturilor românești în transportul de cereale ucrainene și a declarat că infrastructura de transport din România ar trebui să lucreze exclusiv pentru români, nu și pentru Ucraina.
În februarie 2023, în timpul unui congres al AUR de la Alba Iulia, Simion a vorbit despre oportunitatea ca România să oprească orice ajutor suplimentar acordat vecinilor săi, atât Republicii Moldova, cât și Ucrainei (în special refugiaților ucraineni care și-au pierdut casele în urma bombardamentelor armatei ruse), subliniază mass-media de la Kiev.
În martie, în Parlament, George Simion a criticat dur dragarea de către Ucraina a canalului Bâstroe, spunând că „distruge Delta Dunării”. El a menționat că războiul din Ucraina nu îi dă dreptul țării vecine să adâncească canalul și a comparat în mod repetat Ucraina cu Rusia. De asemenea, Simion și partidul său au inițiat mitinguri în România la care s-a vorbit despre „răul sancțiunilor împotriva Rusiei”.
„Rusia vede că își pierde pozițiile aici și își folosește ultimele resurse pentru a adăuga tensiune în relațiile din triunghiul Ucraina – România – Moldova”, spune Skipalski. El consideră că cetățenii acestor trei țări trebuie să înțeleagă acest lucru, iar politicienii trebuie să ofere explicații alegătorilor:
„Deoarece activitatea serviciilor de informații nu se desfășoară la vedere, mulți oameni obișnuiți cad în capcana declarațiilor provocatoare ale celor care au fost instruiți să facă lucrări subversive de propagandă”.
Fostul ministru moldovean al Apărării Anatol Șalaru a delcarat că în România există puține sentimente pro-rusești, iar acestea sunt „agitate” de politicieni finanțați de Moscova.
„Sunt mulți idioți utili care spun: „Lăsați Ucraina, să ne dea înapoi pământul nostru și apoi o vom ajuta”.” Asta spun cei care sunt manipulați”, a declarat Șalaru pentru Obozrevatel.
Când George Simion a intrat în parlamentul din 2020, a obținut 9%, deși nimeni nu-i dădea nici măcar 1% înainte de alegeri. Potrivit lui Șalaru, Simion a fost ajutat să obțină acest rezultat de „foști ofițeri de informații pro-Moscova” care lucrează în România.
„Există firme care au colaborat cu Rusia, au primit bani de acolo, există politicieni care au fost de mai multe ori în Rusia și mereu au pledat pentru legături, susținere și colaborare cu Federația Rusă. Este ca și cu Medvedciuk al vostru. Simion este și el ajutat, posibil finanțat de aceleași persoane”, a declarat Șalaru pentru publicația ucraineană.
Șalaru este îngrijorat de faptul că, potrivit sondajelor, Simion are în prezent o susținere de 19-20%, iar dacă va obține 25-30% la alegerile din 2024, atunci partidul său, Alianța pentru Unirea Românilor ar putea ajunge la guvernare și va dicta termenii în următorii ani.
Nu există nicio îndoială că o astfel de posibilă răsturnare de situație va avea un impact negativ asupra relațiilor României cu Republica Moldova și Ucraina.
Întâlnire cu FSB la Cernăuți
Anatol Șalaru a declarat pentru OBOZREVATEL că, în 2015, Gheorghe Simion a fost expulzat din Republica Moldova din cauza legăturilor sale cu serviciile secrete rusești. Fostul ministru al apărării a fost informat despre întâlnirea dintre Simion și rezidentul FSB-ului din Ucraina de către directorul Serviciului de Informații și Securitate (SIS) al Republicii Moldova (principalul serviciu de informații al Republicii Moldova). Declarații apărute în presa din România prin interviul dat de Anatol Șalaru pentru ILD.
Potrivit lui Șalaru, când a aflat despre interdicția de intrare a lui Simion în Republica Moldova, l-a contactat pe șeful SIS Moldova și i-a cerut explicații. Acesta a spus că există motive întemeiate pentru ca lui George Simion să-i fie interzisă intrarea pe teritoriul Republicii Moldova – se afla de mai mulți ani sub „supravegherea atentă” a serviciilor speciale moldovenești și ucrainene, care au descoperit că, în 2011, Simion s-ar fi întâlnit cu un rezident FSB în Cernăuți, Ucraina.
Șalaru spune că după ce au fost făcute publice informațiile despre legăturile deputatului român cu FSB-ul rusesc, George Simion se teme de consecințe. „De obicei, el ar fi intentat imediat un proces, dar de data aceasta nu o face, pentru că îi este frică. În România, acum se propune înființarea unei comisii parlamentare”, a declarat fostul ministru moldovean al Apărării.
Potrivit lui Șalaru, Simion este considerat de Occident ca fiind nedemn de încredere: „În SUA, partidul AUR a fost declarat extremist și antisemit. Ei sunt singuri acum, nu au niciun partener, niciun prieten în Europa sau America. Poate vor avea în Rusia”.
Senatoarea Diana Șoșoacă primită la o recepție la Ambasada Rusiei în România de către Valeri Kuzmin, ambasadorul rus. Foto: Ambasada Federației Ruse în România
La unison cu Simion, acționează și senatorul român Diana Șoșoacă , care a depus un proiect de lege prin care propunea denunțarea tratatului de bună vecinătate și cooperare dintre București și Kiev și a cerut anexarea unei părți din teritoriul Ucrainei.
În amendamentele la legea 129/1997 de ratificare, Șoșoacă propune completarea documentului: „România își anexează teritoriile sale istorice, și anume: Bucovina de Nord, Herțu, Budzhak (Cahul, Bolgrad, Izmail), Maramureșul istoric și Insula Șerpilor”.
Conform analiștilor de la Robert Lansing Institute, Șoșoacă s-a implicat într-o operațiune a serviciilor secrete militare rusești (cunoscute sub numele de GRU).
Interesant este faptul că Șoșoacă a candidat pentru senatori din partea aceluiași partid „Alianța pentru Unirea Românilor”, subliniază publicația ucraineană. După un timp, drumurile lor par să se fi despărțit, dar Anatol Șalaru crede că acest lucru s-a întâmplat doar pentru că atât Șoșoacă, cât și Simion au ambiții prezidențiale.
Generalul ucrainean i-a comparat pe acești politicieni români cu fostul deputat Ilie Kiva, cunoscut pentru declarațiile sale scandaloase (a fugit în Rusia). „Așa ceva (Diana Șoșoacă. – n.r.) s-a găsit și în România, dar în spatele ei este un grup de oameni. Dar, bineînțeles, aceasta este în primul rând opera serviciilor speciale ruse”, crede Skipalsky.
Generalul-locotenent spune că, pentru o lungă perioadă de timp, serviciile speciale rusești au făcut ravagii în Ucraina.
„Am făcut parte din categoria angajaților care erau îngrijorați de slăbirea regimului de contraspionaj din Ucraina cu mult înainte de confiscarea Crimeei noastre. Chiar și în timpul lui Ianukovici, aici era o adevărată desfrâu al elitei rusești – nu exista un regim de contrainformații. Ucraina s-a transformat într-un teritoriu unde serviciile speciale rusești au ținut întâlniri absolut liniștite”, a declarat Skipalsky, în traducerea site-ul TVR.
Invitat azi la emisiunea Ioanei Constantin de la B1, Anatol Șalaru a vorbit despre articolul din presa ucraineană:
„Din acest material se confirmă câteva lucruri:
– 1. Rusia îți demască și sacrifică toți agenții fiindcă e disperată și are nevoie de câștig
– 2. un ofițer de la informații sau contrainformații a confirmat cel puțin o întâlnire a lui George Simion cu rezidentul FSB din regiunea Cernăuți
– 3. din 2021, George Simion are interdicție de intrare în Ucraina, până în 2024.
În articolul apărut în presa ucraineană se vorbește de poziția pro-rusă și anti-ucraineană a lui George Simion și a domnei senator Șoșoacă”
Reacția AUR confirmă acuzațiile
La câteva ore după ce confirmarea venită din partea serviciilor ucrainene a fost preluată de presa românească, pagina de Facebook oficială a partidului AUR publică „o poziție publică pe care o exprimam ca urmare a știrilor false lansate la adresa AUR și a președintelui George Simion.” În aceast text scris în grabă, AUR reușește să confirme bănuielile și acuzațiile fostului ministru al Apărării Republicii Moldova și fostului șef al spionajului de la Kiev:
consideră Ucraina un stat inamic, chiar în mai mare măsură decât Rusia: descrie Ucraina drept „adversarii tradiționali ai intereselor României și Republicii Moldova„
neagă dreptul la integritatea teritorială a Ucrainei, care a fost recunocută de România în urma tratatului de bună înțelegere semnat de România și Ucraina în 1997, necesar aderării României la NATO; în alte cuvinte, comunicatul oficial prin care AUR spune că George Simion nu face jocul rușilor, neagă dreptul Ucrainei la integritatea sa teritorială: „Atunci când cheamă în ajutor lumea întreagă pentru a-și apăra țara de agresiunea Rusiei, președintele Zelenski e conștient că e beneficiarul și girantul acelorași rapturi, agresiuni și nedreptăți istorice care au răpit României Mari regiuni întregi aflate azi în componența Ucrainei? „
„Singurul lucru mai ridicol decât această campanie dezlănțuită împotriva noastră ar fi o dezmințire formală. Nu declarațiile mele de astăzi mi-ar putea spăla imaginea, ci istoricul faptelor mele”, a transmis George Simion pentru Libertatea.
„Indiferent de ceea ce spune astăzi un obscur ofițer de informații al unui stat care nu a fost vreodată printre primii 2.000 de prieteni ai României. Ceea ce am făcut eu, ceea ce s-a scris despre mine, ceea ce am declarat eu timp de aproape 20 de ani a ținut vie flacăra unionismului în cele două state românești de pe malurile Prutului”, a mai declarat Simion.
***
În continuare, puteți urmări integral interviul ILD, în care Anatol Șalaru vorbește pentru prima dată de întâlnirea dintre George Simion și agentul serviciilor rusești
https://inliniedreapta.net/stiri/fost-sef-al-serviciilor-din-ucraina-confirma-intalnirea-dintre-george-simion-si-rezidentul-fsb-din-2021-simion-are-intedictie-de-intrare-in-ucraina/
/////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
(Matrita SATANISMULUI SAU…) Anatomia Ruscismului
Autor
Cristian Bogatu
Articol de Larisa Iakubova, doctor în științe istorice, Membru corespondent al Academiei Naționale de Științe a Ucrainei și sefă a Departamentului Istoria Ucrainei între 1920-1930, la Insitutul de Istorie al Ucrainei
Traducere: Cristian Bogatu
Cum moștenirea unei probleme totalitare nerezolvate a creat Rusia lui Putin
Războiul ruso-ucrainean a arătat lumii adevărata față a Rusiei, putinismului și a societății ruse. Epitetele anterior aplaudate – „civilizația rusă”, „sistemul rus” și „sufletul rus” – s-au dovedit a fi de fapt oximoroane. Anti-civilizație, anti-sistem și „întunecime demonică” sunt calificative mult mai potrivite pentru a descrie actuala stare. Ultimul video, în care un tanc rusesc în mod deliberat țintește și împușcă un civil nevinovat arată adevărata față a răului – fără niciun semn de civilizație, umanitate sau orice alt sentiment pozitiv.
Unei lumi obișnuite cu stereotipurile clasicilor ruși, ochii i-au fost deschiși de ororile din Ucraina, de așa-numita „operațiune militară specială”, expresie utilizată des de guvernul rus. Abia în a treia săptămână a invaziei, cetățenii obișnuiți de pe tot globul, văzând amploarea crescândă a crimelor de război din Ucraina, au respins în final puterea soft rusească. Cuvintele „rusia” și „ruși” au ajuns să fie scrise cu litere mici, ca o modalitate de a exclude Rusia din comunitatea internațională.
Metastaza totalitarismului
Între timp, rușii, care în ultimele secole au fost descriși ca iubitori de libertate, cu respect față de lege și cu spirit umanitar, privesc cu indiferență la tot ce se întâmplă în Ucraina. Rușii sunt impasibili nu numai față de genocidul și distrugerea colosală din Ucraina, dar și față de „eliberatorii” ruși care au fost trimiși acolo. Nepăsarea față de suferința fizică și mentală a oamenilor și chiar disponibilitatea de a participa la nimicirea unei întregi națiuni pe baza unor sloganuri și idei false demonstrează un lucru: populația Rusiei posedă un simț alterat al realității sau o distorsiune periculoasă a acesteia. Omenirea are șansa de a vedea o mostră perfectă de totalitarism și consecințele fatale pe care le poate avea asupra întregii lumi. Vorba rușilor, „o putem face din nou”, i-a tras înapoi în trecutul lor întunecat, dar nu prea îndepărtat. Pentru a treia oară în ultimii 100 de ani se produce o puternică proliferare a elementelor totalitare atât în instituțiile statului, cât și la nivel mental (oameni). Acest lucru demonstrează un nivel catastrofal de anomalii în ceea ce privește formarea statului național și instituțiile politice.
„Cultul personalității nu este principala trăsătură care caracterizează regimul stalinist.” Acesta nu este nimic mai mult decât o vorbă banală care a fost folosită pentru prima dată de Hrușciov. „Cel mai terifiant la stalinism nu este glorificarea dictatorului, ci teroarea și manipulările inerente acestuia și politicilor sale” – Robert Conquest. Pe baza evenimentelor de astăzi se poate adăuga că unul dintre pericolele esențiale ale stalinismului este efectul distructiv pe care îl are asupra valorilor fundamentale și a proceselor de dezvoltare a societății. La alterarea în masă a conștiinței, care părea o problemă în cazul multor oameni simpli a contribuit „armata” de literați care lucrau cot la cot cu teroarea comunistă (bolșevică). Implicarea în masă a diferitelor profesii la aspectele fizice și ideologice ale terorii comuniste s-a manifestat în camerele de tortură cekiste, în presă și în educație. Dacă e să folosim o metaforă, s-ar potrivi cea de Homo Sovieticus, cetățeanul obișnuit și conformist al Uniunii Sovietice care este prin excelență „bovină” socială, care s-a format (și care continuă să se formeze și azi) în contextul antiumanismului. În mare, aceasta a devenit cea mai dezastruoasă consecință a unui stalinism perpetuu.
Rusia, spre deosebire de Ucraina, nu a făcut niciodată pași spre înțelegerea tragediilor totalitarismului și a utilizării la scară largă a populației civile ca instrument în operațiunile totalitare. Prin urmare, nu au existat condamnări sistematice ale totalitarismului în Rusia, ca să nu mai vorbim de reeducare. Totuși, anumite tentative timide de a înțelege stalinismul și implicațiile sale legale au existat. Au existat eforturi intelectuale de evaluare a stalinismul și a crimelor sale în perioada așa-zisului „dezgheț hrușciovist”, a destalinizării inițiată de Congresul al XX-lea al PCUS. În acest moment, după cum remarca scriitoarea Ana Ahmatova, Rusia a fost împărțită în două versiuni – una care era represivă și una care era reprimată. Cele două versiuni au avut șansa să se privească în ochii. Metafora lui Ahmatova nu oglindește însă complexitatea și proporțiile catastrofale ale represiunilor din țară – țară care a avut șansa unei reabilitări și a unei vieți mai bune, după decenii petrecute în gulaguri. PCUS n-a dorit condamnarea stalinismului într-un cadru mai larg, astfel încât să fie reabilitate victimele, pentru a nu compromite ideologia comunistă. Din acest motiv nu a avut loc o eliberare completă, ci mai degrabă o scădere din intensitate a represiunilor, în timp ce majoritatea foștilor politicieni, poeți, artiști etc. disidenți rămânând paria.
Câteva generații au avut de îndurat abuzul zilnic al terorii bolșevice. Disidenții, emigranții politici, cercurile antisovietice și intelectuale s-au restabilit mental după un algoritm distorsionat, în timp ce „cele două Rusii” menționate mai sus pretindeau că nu se întâmplă nimic. Un stat care și-a violat și prădat propria societate n-a făcut nici un pas în plus pentru a-și demasca atrocitățile, ci a rămas tăcut. Victimele n-au ajuns să vadă ziua în care să li se ceară iertare sau să primească despăgubiri. Timp de câteva decenii, statu-quo-ul de atunci, în care Uniunea Sovietică nu și-a recunoscut crimele și victimele erau obligate să rămână tăcute, a prelungit de fapt starea de teroare din perioada stalinistă. Teroarea de stat la scară largă din perioada stalinistă a transformat URSS într-un “cadavru viu”. Acest „abces” a dus la epoca cunoscută drept „Perestroika” și la politicile de „Glasnost”. Glasnostul a fost văzut ca o metodă de a revitaliza ordinea sovietică, dar și de a o face mai modernă și mai liberală. Aceasta i s-a întors împotrivă și a produs auto-distrugerea Uniunii Sovietice. Prăbușirea a fost provocată de Istoria PCUS (carte), care a dus la prăbușirea coloanei vertebrale ideologice a URSS. În cele din urmă, Uniunea Sovietică însăși a fost dizolvată.
Descoperirea faptului că istoria URSS a fost integral falsificată și îndoctrinată de către PCUS – nefiind un produs al diferitelor națiuni care constituiau URSS – a produs un efect seismic asupra întregii țări. După cum remarcă Charles Clover, „a existat o cerere din ce în ce mai mare pentru o istorie alternativă, a început căutarea rădăcinilor națiunilor în ciuda eradicării anterioare a acestor rădăcini de către PCUS”. Între timp, statele satelit sovietice au început să treacă prin propriile dezghețuri, în care identitățile naționale și cererile de independență au început să se manifeste din nou. În cele din urmă, această stare de spirit a ajuns și în Ucraina. Amploarea evoluțiilor respective a fost surprinzătoare– în timp ce propaganda de până atunci privind republicile „frățești” și „istoria comună” era abandonată și pur și simplu ignorată. Desigur, în realitate diferențele dintre națiunile ținute captive de către Soviete erau enorme – sub aspect istoric, cultural ș.a. Portretizarea autentică a culturilor nu era deloc asemenea celei propagati de PCUS. Lumea a ajuns să recunoască autenticitatea culturilor țărilor baltice, precum și unicitatea culturilor țărilor ex-sovietice asiatice.
Totodată, în ce privește Ucraina și Belarusul, lucrurile erau mult mai complicate. „În primul rând Rusia” a fost mottoul general al Occidentului când se aborda un subiect legat de țările post-sovietice. O lungă perioadă, aceasta a fost modalitatea de a evita identificarea Ucrainei drept o entitate separată. În Rusia, distanțarea continuă a Ucrainei, determinată, printre altele, de creșterea suveranității și de viziunile istoriografice diferite, era văzută ca o neînțelegere temporară. Percepția că Belarusul și Ucraina și suveranitatea acestora sunt un accident nu era doar un produs al aparatului de stat, ci era de asemenea bine înrădăcinată în mințile intelectualilor ruși. Ei nu realizau că suveranitatea celor două țări nu era deloc falsă și că falsă era percepția lor asupra naturii acestei suveranități. Un exemplu concludent în acest sens este faptul că bolșevicii au fost nevoiți să acorde o anumită suveranitate ucrainenilor în 1920. Percepția șovină a populației ruse, în special în zonele metropolitane, a fost rezultatul deceniilor de propagandă susținută de istorici și filosofi care au folosit resursele de stat pentru a submina legitimitatea Ucrainei, fapt reflectat în cartea Istoria PCUS. Devenind marele moștenitor al URSS, Rusia, de asemenea, a moștenit și a „digerat” unele strategii istoriografice pentru uz viitor.
O mobilizare perpetuă
În contextul mișcărilor naționale din perioada post-sovietică ale multor națiuni, Rusia era elefantul din cameră. Naționalismul rusesc s-a caracterizat prin obiectivele sale șovine și expansioniste (mai degrabă decât prin autodeterminare). Este ceva similar unor tentative anterioare ale elitelor rusești, un exemplu în acest sens fiind cel din timpul prăbușirii Imperiului Rus în 1917. Încercarea de a crea ceva nou din ruine, de a clădi o oportunitate și de a deschide noi căi pentru popor a dus întotdeauna la o întoarcere și la repetarea acelorași greșeli de către Rusia. Mai mult decât atât, obsesia pentru trecutul său falsificat a condamnat nu numai viitorul Rusiei, dar și al celor care au avut nenorocul să ajungă în sfera ei de influență geopolitică. Rusia a fost prezentă în toate „punctele fierbinți” din lume, inclusiv în teritoriile nerecunoscute (nici măcar de Rusia însăși). (Transnistria este un exemplu perfect în acest sens; în privința ei, ONU a decis în final să reacționeze). Problemele curente din țările care s-au aflat sub dominația ideologică a URSS și acum a Rusiei sunt efecte adverse ale Războiului Rece – o consecință a epuizării mentale profunde a lumii sovietice, care a otrăvit nu numai Ucraina, ci întreaga lume modernă, lipsind-o de posibilitatea de a merge înainte. URSS a „murit”, dar urmele și demonii ei sunt foarte vii și continuă să otrăvească lumea liberă.
Războiul de cinci zile împotriva Georgiei din 2008, o ofensivă brutală și josnică, a fost catalizatorul unei armate ruse înnoite și modernizate și al propagandei de război care o dirijează. Militarizarea a devenit o componentă cheie a unei noi Rusii în curs de dezvoltare, fapt neluat în seamă de comunitatea internațională. Fostul consilier al lui Putin, Andrei Ilarionov, a descris aceasta în felul următor: „Nu va exista an fără așa-numitele mâncăruri picante, care să ducă la decese. Multe decese”. Regimul lui Putin era caracterizat prin implicarea Rusiei, a forțelor ei speciale, a voluntarilor și propagandiștilor ei în numeroase conflicte „locale”, oriunde două doctrine diferite se confruntau. Aceasta a generat o nouă conceptualizare a diplomației ruse și a doctrinei sale de politică externă. Modelul rusesc de guvernare a luat o formă mai verticală. Serviciile de securitate erau acum coloana vertebrală a oricăror activități de interes extern. Agențiile de securitate ale lui Putin au cuprins deja întregul mecanism de stat.
Un efect secundar al acestei situații a fost, la fel ca în epoca stalinistă, introducerea sistematică a unor standarde duble în mai multe sfere ale vieții politice – unul pentru un mod de viață exclusivist și unul pentru mase. Această mobilizare negativă persistentă a provocat multe tulburări în societate: acesta a fost mediul în care s-a născut expresia „a servi dacă ești chemat” (e.g. neo-cazaci, luptători ceceni, voluntari, grupul Wagner etc.). Grupurile care erau gata să facă „treaba murdară” pentru regim erau mai numeroase ca niciodată. Simultan cu întărirea forțelor de securitate, a început o restalinizare treptată. În scurt timp, a încetat să mai fie treptată – stalinizarea putinistă a câștigat inimile și mințile oamenilor. În numai 15 ani, Rusia a făcut un salt uriaș de la disecarea ororilor așa-numitului Homo Sovieticus (sub aripa științelor umaniste și a culturii) la amorțeală și nepăsare față de suferința propriilor strămoși. În cele din urmă, aceasta a dus la recunoașterea lui Stalin ca „manager eficient”.
Intervenția Federației Ruse după revoluția din Ucraina din iarna 2013-2014, care a rezultat în anexarea Crimeii și izbucnirea unui război hibrid în Donbas, a fost proba cea mai clară a pericolelor aduse de Rusia lui Putin (care au fost ascunse de ochii publicului o perioadă de timp). Operațiunile diversioniste ale Rusiei în Siria i-au consolidat poziția geopolitică. În același timp, Rusia n-a ratat ocazia să finanțeze populiștii de extremă stânga și de extremă dreapta din Europa în scopul destabilizării continentului. De atunci, Kremlinul a continuat să crească mizele jocului. Mass-media controlată de stat a început să răspândească idei fasciste și șovine, transformând astfel populația într-o hoardă de vite „zombificate”, însetate de sângele dușmanilor. Această armată de vite a fost cu siguranță luată în calcul ca argument decisiv în jocul geopolitic al Moscovei.
Sub umbrela măsurilor restrictive din timpul pandemiei COVID-19, putinismul a finalizat instalarea instituțională a totalitarismului în Rusia. Invadarea Ucrainei și retorica ce a acompaniat-o, practicile inumane din timpul „operațiunii speciale” demonstrează că Rusia s-a transformat dintr-un stat destabilizator într-un stat terorist, care amenință nu doar Ucraina, ci întreaga ordine mondială. Țara a căzut din realitate într-o lume virtuală a propriilor stigmate, stereotipuri, frici și ideologi. Bomba geopolitică cu ceas a explodat.
Fixații nesănătoase
În mai 2021, cele mai proeminente cinci personalități istorice în ochii rușilor obișnuiți erau următoarele:
Stalin – 39%
Lenin – 30%
Pușkin – 23%
Petru I – 19%
Putin – 15%
(sursa: Centrul Levada)
Este de remarcat faptul că, pe fondul scăderii de aproape două ori a ratingului personal al lui Putin din 2017 încoace, nivelul de simpatie pentru Stalin a rămas neschimbat din 2012. În același timp, sociologii ruși au constatat o creștere a agresivității populației ruse sincronizată cu criza pandemiei COVID-19. Schimbările catastrofale din societatea rusă erau evidente pentru toți, dar nimeni nu a protestat public. Dacă îi citim printre rânduri pe mai mulți consilieri prezidențiali, precum Vladislav Surkov și Gleb Pavlovski, observăm că dorința de distrugere fizică a Ucrainei și a poporului său, precum și de expansionism rusesc, era alarmantă. Apelurile ocazionale de a bombarda Kievul (considerat „mama orașelor rusești”), inclusiv situri istorice precum Catedrala Sfânta Sofia (locul exact al creștinării Rusiei Kievene), precum și visele la marșuri victorioase pe strada Khreshchatyk (ceea ce aduce aminte de marșurile în stil nazist și sovietic), demonstrează mentalitatea părții „profunde” a poporului simplu.
Coloana vertebrală a moralității Rusiei lui Putin, odată dezvăluită, a șocat comunitatea internațională. Afirmațiile liderilor occidentali despre poporul rus ca entitate separată de război, par a fi mai degrabă protocolare. Evident, nu are rost promovarea unor astfel de mesaje – și nu numai având în vedere slăbiciunea aparentă a mișcării anti-război din Rusia. Pentru că nu e vorba doar de un sprijin în masă al agresiunii lui Putin, ci și de justificarea morală a putinismului. Este evident că rușii posedă un simț alterat al realității și și-au pierdut întegral empatia. Vorbim despre triumful persistenței inumane a gulagurilor și despre îndoctrinarea forțată a „principiilor” ca bază a ordinii civile. În această nouă realitate a „lumii ruse”, națiuni întregi sunt eliminate la ordinul führer-ului ruscist. Grupurile rebele sunt transformate în cenușă nucleară fără nicio ezitare. În același timp, poporul rus (adică, partea „profundă” a poporului) tace mulțumit, pentru că turnura evenimentelor se potrivește perfect cu voia lui.
Aceasta relevă o imagine înfiorătoare: pierderea umanității în rândul a milioane de oameni care populează Rusia alături de câteva milioane de susținători ai agresiunii ruse din străinătate. Crearea premeditată a mașinăriei de propagandă rusească sub steagul fantomă al „patriei sovietice colective” i-a jucat o festă crudă Rusiei.
Cataclismul de azi nu este altceva decât o consecință directă a eșecului destalinizării URSS și, în concecință, a lipsa decomunizării, lustrației și a reflecției asupra trecutului totalitar.
Din această cauză, societatea rusă nu a experimentat un catharsis spiritual de mult timp necesar, care să ajute la depășirea unor simptome pe termen lung ale totalitarismului. Din cauza lipsei de dorință de a reflecta asupra greșelilor din istoria lor, crimele totalitarismului s-au răspândit asemenea celulelor canceroase în toată Rusia modernă. Statul, cu vastele sale surse media, a devenit un aparat de manipulare grosolană. În legătură cu aceasta, un istoric rus afirma că Rusia a devenit „Al Treilea Departament și KGB-ul, echipate cu invențiile Occidentului liber”. Totuși, renașterea totalitarismului în Rusia n-a avut loc doar la nivel instituțional. Un regimul totalitar și populația sa totalitară sunt legate într-o uniune revoltătoare și indisolubilă.
Analiza transformărilor continue ale mentalității ruse nu lasă nicio îndoială că fixațiile sale imperialiste, dintre care una este „chestiunea ucraineană”, nu vor dispărea. După cum putem vedea, pentru a oferi un răspuns la „chestiunea ucraineană” s-a recurs la genocid, după cum reiese din actele barbare ale armatei ruse în Ucraina. Cultivarea unei imagini generalizatoare a inamicului, care devine astfel sursa unei amenințări existențiale, produce o disonanță cognitivă printre ruși – o discrepanță între imaginea închipuită și cea reală a inamicului. De aici încolo, nu mai este posibilă o încetare a crizei (care a intrat în faza activă la 24 februarie 2022), nici măcar în cazul în care s-ar ajunge la un acord bilateral de încetare a focului.
Imagini din Cernihiv după bombardamentele ruseși din primele zile ale invaziei
Aroganța imperialistă stă la baza refacerii accelerate a totalitarismului de către statul și societatea rusă, precum și a disponibilității de a distruge ordinea mondială și pacea, care sunt percepute ca amenințări existențiale. Această capcană va rămâne neschimbată până nu va exista o condamnare globală a ideologiei comuniste/bolșevice și a succesorului său, ruscismul și putinismul. Cercul nu va fi rupt până când istoria Rusiei nu va fi privită realist, și nu prin prisma manualului istoric al cekiștilor, spălarea pe creier a poporului, propagarea crimelor împotriva umanității, inclusiv a Ucrainei și a ucrainenilor. Fără soluționarea imediată a acestor probleme, trecutul totalitar va reveni foarte rapid și va fi o problemă pentru generațiile viitoare – făcând din ruși creaturi inumane și însetate de sânge, lipsite de calități omenești fundamentale. Un rău nepedepsit este etern și va încerca să devoreze totul în calea sa.
https://inliniedreapta.net/traduceri/anatomia-ruscismului/
/////////////////////////////////////////////////
Jakub Maciejewski: Pe vremuri, stânga europeană a crezut în paradisul sovietic și s-a discreditat. Va cădea drepta pradă trucului similar al Kremlinului?
Autor
Costin Andrieş
„Nu vom uita în câțiva ani astfel de greșeli, ci ne vom aminti de ele timp de decenii. Dreapta trebuie să se ferească de orice act de simpatie pentru imperiul de răsărit”
Jurnalistul polonez Jakub Maciejewski a scris pentru portalul wpolityce.pl despre așa-zișii conservatori de azi care, la fel ca gânditorii de stânga ai secolului trecut, au căzut pradă cameleonicei propagande rusești, „socialistă ieri, presupus conservatoare azi, orice altceva mâine.” Un articol relevant și pentru virajul din ultimele zece luni al unor dreptaci români:
„Cercurile intelectuale conservatoare și anticomuniste aveau dreptul la un anumit sentiment de superioritate față de gânditorii de stânga, dintre care mulți au închis ochii față de caracterul criminal și ineficiența economică a Uniunii Sovietice. Ca forță comunistă, Kremlinul a orbit mulți progresiști care, cu declarațiile și acțiunile lor, și-au compromis tabăra și au scos la iveală falimentul moral și deficitele intelectuale ale stângii.
Imperiul comunist a fost lăudat de scriitori precum Artur Koestler, Bernard Shaw și Andre Malraux, politicieni precum Edouard Herriot și filozofi precum Jean-Paul Sartre. Cei sus-menționați au vizitat Uniunea Sovietică și apoi au descris realitățile acesteia, trecând sub tăcere foamea, moartea și mizeria. Herriot a vizitat, lângă Harkov, Comuna Copiilor „Felisk Dzierżyński” a văzut doar copii bine hrăniți, fericiți, Shaw la rândul lui a mâncat la Comuna Copiilor „Lenin” de lângă Tambov și nici el nu a observat înfățișările sinistre ale stalinismului. Ani mai târziu, Koestler a recunoscut că a văzut și a știut, dar a preferat să nu scrie despre asta în Occident.
Asta e o mare rușine a găndirii de stânga, care poate fi înfierată până astăzi, arătându-se cum Moscova a învârtit pe degete elitele progresiste.
Dreapta, pe urmele lui Sartre?
Jean-Paul Sartre și Simone de Beauvoir se întâlnesc cu Che Guevara în martie 1960. Sartre a scris mai târziu că Che a fost „cea mai completă ființă umană a timpului nostru”
Dar iată-ne în ziua de azi, iar unii dintre cei de dreapta vor să calce pe urmele unor astfel de erori flagrante. Miercuri, Wojciech Cejrowski îi spunea lui Paweł Lisicki despre îndoielile lui cu privire la invazia rusă.
„Observ inadvertențele de pe scenă, de parcă ar fi o piesă scrisă prost. Dacă bombele zburau spre Kiev și rușii erau aproape de Kiev, și în același timp Johnson vine la Kiev și se plimbă cu Zelenski. Nu mi se leagă absolut deloc”…
… comentează scriitorul-călător. O face în a zecea lună de război, așa că, dacă nu era sigur că războiul este real, avea la dispoziție 300 de zile – el, care s-a cufundat prin junglele ecuatoriale – să ia un tren câteva sute de kilometri spre est și să vadă invazia rusă cu ochii lui.
Există însă mai mulți autori care se consideră conservatori și care răspândesc teorii neadevărate despre invazia rusă. În America, de exemplu, se remarcă Tucker Carlson, un prezentator popular la Fox News, în timp ce în Polonia, unii jurnalişti care vor să fie văzuţi ca anti-sistem, nonconformişti, urmează şi ei calea distorsionării realităţii, astfel încât în cele din urmă Moscova e absolvită de o parte din vină, sau de toată vina. Acești dreptaci nu sunt la fel de mainstream precum erau Koestler sau Shaw la mijlocul secolului al XX-lea, dar totuși faptul că oameni care se declară apărători ai valorilor tradiționale minimalizează crimele sălbăticimii rusești și echivalează călăii cu victimele este extrem de periculos.
Pentru click-uri, pentru promovarea articolelor lor, pentru mobilizarea unor cititori radicali, ei dovedesc lipsă de respect față de adevăr și își discreditează tabăra. Astfel de greșeli nu sunt uitate în câțiva ani, ele vor fi amintite timp de decenii. Dreapta trebuie să se ferească de orice act de simpatie pentru imperiul de la Răsărit, indiferent de înfățișarea pe care ar lua-o. Socialist ieri, presupus conservator azi, orice altceva mâine – nu contează. Nicăieri, nimic, niciodată cu Estul moscovit!„
Jakub Maciejewski
traducere în limba română: Anca Cernea
sursa: wpolityce.pl
Vladimir Putin, singurul participant la slujba de Crăciun pe rit vechi de la Kremlin
Jakub Maciejewski e columnist al săptămânalului „Sieci” și al portalului wPolityce.pl, asociat cu bilunarul din Cracovia ARCANA. Autor al cărților: „Oamenii întunericului roșu” dedicat ideologiilor și practicilor de stânga și „Frontul interior. Războiul informațional al lui Lukașenko și criza migrației de la granița polono-belarusă”. A călători de multe ori în România și Repubica Moldova. Se ocupă de istorie, ideologii de stânga și – recent – realizează reportaje de război din Ucraina.
https://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/jakub-maciejewski-pe-vremuri-stanga-europeana-a-crezut-in-paradisul-sovietic-si-s-a-discreditat-va-cadea-drepta-prada-trucului-similar-al-kremlinului/
/////////////////////////////////////
Adrian Papahagi: Rusia profundă e prelungirea cruzimii satrapiilor orientale în Europa, nu prelungirea civilizației europene în Asia
Autor
Monitorul Neoficial
Adrian Papahagi
Rusia
Să ne înțelegem: rușii nu au eliberat Europa de nazism. Rușii au ocupat Polonia alături de naziști, iar apoi au ocupat Europa de Est în locul naziștilor. Americanii și englezii au eliberat Europa de nazism, și apoi de comunism. Americanii nu au ocupat Franța, Belgia sau Olanda după ce le-au eliberat; rușii au ocupat Polonia …
Americanii și englezii au eliberat Europa de nazism, și apoi de comunism. Americanii nu au ocupat Franța, Belgia sau Olanda după ce le-au eliberat; rușii au ocupat Polonia sau Cehoslovacia după ce le-au “eliberat”.
Nazismul (național-socialism), bolșevismul (internațional-socialism), comunismul, putinismul (național-socialism pur), etc. sunt variante ale aceluiași totalitarism.
Rușii nu au eliberat niciodată nimic, nici măcar pe ei înșiși de dictatura sub care trăiesc de când se știu. Ca hoardele asiatice (care constituie de altfel o bună parte din militarii ei), armata sovietică/rusă e o bandă abrutizată de hoți, violatori și criminali.
În ciuda câtorva genii occidentalizate (inclusiv grație ortodoxiei), Rusia profundă, copleșitoare demografic și mentalitar, e prelungirea cruzimii satrapiilor orientale în Europa mai degrabă decât prelungirea civilizației democrațiilor europene în Asia.
Adrian Papahagi
https://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/adrian-papahagi-rusia-profunda-e-prelungirea-cruzimii-satrapiilor-orientale-in-europa-nu-prelungirea-civilizatiei-europene-in-asia/#comment-163283
///////////////////////////////////////////////////////////////
(O expoziție de fotografii cu genericul “Timpuri pe care nu le-a vrut Dumnezeu” a fost vernisată pe 3 octombrie la Biblioteca Națională din Chișinău, unde a fost lansat și un film documentar…)
„Omorâți prin înfometare”: Mărturii despre foametea organizată de sovietici în Basarabia, între 1946-1947
Autor
Monitorul Neoficial
O expoziție de fotografii cu genericul “Timpuri pe care nu le-a vrut Dumnezeu” a fost vernisată pe 3 octombrie la Biblioteca Națională din Chișinău, unde a fost lansat și un film documentar „Omorâți prin înfometare”. Filmul și expoziția au fost realizate de istoricul Mariana Țăranu și jurnalistul Vitalie Guțu. Autorii și-au propus să prezinte mărturii documentare și ale supraviețuitorilor foametei organizate de puterea sovietică din perioada anilor 1946-47, scrie Radio Chișinău.
Sensibilizarea opiniei publice și familiarizarea cu experimentele sovietice la care a fost supusă populația în primii ani ai celei de a doua ocupații sovietice, dar și metodele la care au fost nevoiți să recurgă localnicii pentru a supraviețui constituie o altă sarcină a evenimentului, scrie Vitalie Guțu pe moldova9.md. Conștientizarea, păstrarea memoriei și luarea de atitudine reprezintă finalitatea evenimentului.
Expoziția și documentarul, realizate de istoricul Mariana Țăranu și jurnalistul Vitalie Guțu adună imagini fotografice, documente și mărturii ale supraviețuitorilor despre politica puterii sovietice de sărăcire a băștinașilor prin impozite exagerate în produse și bani, care au culminat cu foametea organizată din Basarabia din anii 1946-1947, “ultima foamete organizată în spațiul sovietic”, subliniază Vitalie Guțu pentru REL.
Oamenii, rămași fără surse de existență, pur și simplu mureau de foame, scrie Radio Chișinău. Istoricul Mariana Țăranu afirmă că aproape în fiecare sat sunt gropi comune, unde au fost înmormântate zeci, sau chiar sute de persoane, dar care și până azi sunt date uitării.
Istoricul consideră că foametea organizată este o formă de genocid împotriva umanității:
„A fost o crimă împotriva umanității, pe care din păcate autoritățile statului nu o recunosc și spre marele nostru regret s-a șters memoria majorității dintre noi, majorității celor care au trăit chiar această foamete, a copiilor acestora. Probabil că suntem unicul popor în lume, care neglijăm tragedia noastră.”
Documentarul conține mai multe mărturii ale supraviețuitorilor acelor timpuri. Unii dintre ei au fost prezenți la lansarea filmului:
„Gheorghe Lăpușneanu, Băcioi: Bătrânul meu, (bunelul), Toader Lăpușnenau, din Băcioi, în 47, la 10 februarie a fost omorât. Avea 17 hectare, avea 6 copii… I-au măturat și podul și i-au luat tot. Până l-a urmă și viața i-au luat…
Dumitru Cernea, din Fântâna Albă, Edineț:
“Aveam 11 ani, eu singur m-am dus cu mama mea la gară la Dondușeni, la Târnova și am adus niște tobultoci de semințe pentru semănat. Nu era nimic de semănat. Tot au luat. Dar până atunci, în satul nostru, în anii 45-46, mașini după mașini pline cu grâu, cu răsărită, cu porumb, se duceau la gară… Au mâncat oamenii lobodă, coji de cartofi, jom de la fabricile de conserve din Ukraina, se duceau săracii…”
Întrebată de ce foametea din ’46 – ’47 este atât de puțin cunocută publicului și de ce R. Moldova nu a urmat exemplul Ucrainei, care a reușit să aducă pe agenda instituțiilor europene subiectul Holodomorului și să fie condamnat, Mariana Țăranu a spus pentru REL:
„Ucraina a avut și are noroc de o clasă politică care să le prezinte interesele lor naționale. Statul Republica Moldova deocamdată nu a recunoscut foametea ca un act de genocid, pentru că clasa politică se face că plouă în continuare. Rămân ferm convinsă că, deocamdată, noi nu avem o clasă politică care să reprezinte interesele băștinașilor și partea ironică a lucrurilor este că în timpul foametei au murit mult mai mulți oameni decât în cel de-al Doilea Război Mondial.
Au murit mult mai mulți oameni în comparație cu cei care au fost deportați. Deci, asta e cea mai mare tragedie; 25 la sută din totalul populației a murit din cauza subnutriției, cei mai mulți oameni au murit la finele anului 1947, în 1948 au murit copii, au murit oameni tineri, pentru că nu au avut șansa la timp să se alimenteze. Este o tragedie inimaginabilă. Din păcate, la etapa actuală noi nu avem un monument dedicat victimelor foametei, noi nu avem identificate gropile comune, unde au fost înmormântați buneii noștri, părinții noștri și noi ne facem a uita. De fapt, aceasta este una din victoriile majore ale regimului totalitar, că ne-a șters memoria.”
Realizatorii filmului au lansat un apel către autoritățile R.Moldova să recunoască foametea drept crimă împotriva umanității și să instituie o zi de comemorare a victimelor foametei organizate în luna aprilie, dat fiind că cele mai multe victime au fost în primăvara lui 1947.
De asemenea, autorii filmului îndeamnă autoritățile ecleziastice ale celor două mitropolii ortodoxe dar și ale altor culte să oficieze servicii divine în această perioadă, întru comemorarea victimelor. Ei cred că mormintele comune trebuie localizate iar pe locul lor să fie înălțate morminte, troițe sau pietre de comemorare.
Potrivit documentelor istorice, în perioada decembrie 1946 – august 1947 în fosta RSSM au murit de foame și boli între 200 și 300 mii de oameni, iar alte 350 de mii de persoane au fost afectate de malnutriție, dar au supraviețuit.
SURSE Radio Chișinău|Europa Liberă|Moldova9
https://inliniedreapta.net/stiri/omorati-prin-infometare-marturii-despre-foametea-organizata-de-sovietici-in-basarabia-intre-1946-1947/
////////////////////////////////////////////////////
„Omorâți prin înfometare”: Mărturii despre foametea organizată de sovietici în Basarabia, între 1946-1947 – ILD
BY BARZILAIENDAN
O expoziție de fotografii cu genericul “Timpuri pe care nu le-a vrut Dumnezeu” a fost vernisată pe 3 octombrie la Biblioteca Națională din Chișinău, unde a fost lansat și un film documentar „Omorâți prin înfometare”. Filmul și expoziția au fost realizate de istoricul Mariana Țăranu și jurnalistul Vitalie Guțu. Autorii și-au propus să prezinte mărturii …
Source: „Omorâți prin înfometare”: Mărturii despre foametea organizată de sovietici în Basarabia, între 1946-1947 – ILD
https://barzilaiendan.com/2019/10/21/omorati-prin-infometare-marturii-despre-foametea-organizata-de-sovietici-in-basarabia-intre-1946-1947-ild/
/////////////////////////////////////////////
Ei vin,fura,mint,distrug,tulbura,ca sa pescuiasca in ape tulburi si… pleaca imboieriti;Dar batjocorirea poporului ramaane o trista amintire! Marius Budăi și-a dat demisia din funcția de ministru al muncii, în urma scandalului azilelor groazei
De Cristian Otopeanu, Sebastian Pricop
Marius Budăi, ministrul muncii din partea PSD, a demisionat din funcție ca urmare a scandalului azilelor de bătrâni din Voluntari, au declarat joi dimineață, 13 iulie, surse politice pentru Libertatea. Informația a fost confirmată apoi de premierul Marcel Ciolacu în debutul ședinței de guvern. Este prima demisie la nivel înalt după ce ororile din cămine au ieșit la iveală, în urmă cu mai bine de o săptămână. UPDATE ora 11.00: Premierul Marcel Ciolacu a declarat, în debutul ședinței de guvern, că a fost anunțat de ministrul muncii că acesta va demisiona și i-a mulțumit pentru gestul său. „Am avut astăzi dimineață o discuție cu domnul ministru al muncii, Marius Budăi, care m-a anunțat despre decizia de a își depune demisia la finalul ședinței. Este un gest de onoare pentru care îi mulțumesc. Aceasta este reacția firească a unui decident într-o asemenea criză, reacția firească în orice democrație consolidată a Europei”, a declarat Marcel Ciolacu. Premierul a precizat că trebuie luate măsuri, întrucât „activitatea de protecție a persoanelor vârstnice și vulnerabile s-a îndepărtat dramatic de scopul său inițial”. „Am văzut, din păcate, în ultimele zile prea multe situații care probează că această activitate a devenit o afacere cinică în care se urmărește profitul cu orice scop chiar prin suferințe provocate seniorilor noștri”, a precizat Marcel Ciolacu. Interimar în locul lui Marius Budăi la Ministerul Muncii va fi vicepremierul Marian Neacșu, au precizat surse politice pentru Libertatea. *** Știrea inițială: Demisia ministrului Budăi vine după ce, în această dimineață, DNA a anunțat că face percheziții la funcționari publici dintr-o instituție aflată în subordonea Ministerului Muncii, acuzați că l-au acoperit pe patronul azilelor, Ștefan Godei. RECOMANDĂRI Fostul loc de muncă al surorii Gabrielei Firea acuză ziariștii de „presiuni”, „exagerări” și „afectarea activității” pentru că au așteptat 6 ore la ușă pentru un răspuns. Ce omite? Marius Budăi și Gabriela Firea, ministrul familiei, sunt considerați drept principalii vinovați politici privind scandalul azilelor. Atât PNL, cât și PSD au stabilit mesaje-cheie privind comunicarea pe acest subiect. Decizia ministrului muncii a venit la două zile după ce președintele Klaus Iohannis, întrebat dacă Marius Budăi trebuie să demisioneze, a spus: „Sper ca cei în poziții să ia măsuri politice să aibă curajul să o facă”. Budăi, în urmă cu două zile: „Demisia mea nu contează mai mult sau mai puțin” În urmă cu două zile, ministrul muncii declara că demisia sa, cerută în scandalul „azilelor groazei”, „nu contează”, în schimb, „contează foarte mult ce o să facem de acum încolo”. „Cred că nu contează mai mult sau mai puțin demisia mea, contează foarte mult ce o să facem de acum încolo. Cred că societatea civilă trebuie să facă ce trebuie să facă societatea civilă, și politică să facă altcineva. Putem pune o grămadă de întrebări: De ce? De ce? De ce? Haideți să facem, să schimbăm lucruri și să preîntâmpinăm aceste întâmplări nefericite”, a spus Marius Budăi. Bătrâni înfometați și abuzați Bătrânii din trei azile din Ilfov au fost găsiți în condiții inumane acum aproape două săptămâni: bătuți, fără medicamente și obligați să muncească fără să primească hrană. „Oamenii au fost exploatați prin constrângere și violență, prin muncă neremunerată, erau lăsați flămânzi și supuși unor tratamente degradante și inumane”, a spus comisarul-șef de poliție Georgian Drăgan. RECOMANDĂRI „Mama, tata și soția” produc zeci de milioane de euro. Rețeta banilor obținuți de familiile deputaților prin contracte cu statul Premierul Ciolacu a spus acum patru zile că nu are nicio milă pentru „ticăloşii” care au făcut astfel de lucruri şi a anunțat verificarea azilelor din țară. În urma scandalului, preşedintele și vicepreședintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi și directorul general al Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială (ANPIS) au fost demiși din funcții, iar șeful DSP Ilfov, Teodor Gabriel Negulescu, a demisionat. Primarul sectorului 3 a anunțat suspendarea din funcție a Mihaelei Ungureanu, directoarea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 3, până finalizarea anchetei abuzurilor din mai multe centre de bătrâni. Decizia a fost luată în contextul în care Asociația „Sfântul Gabriel cel Viteaz”, aflată în centrul scandalului care a dus la ancheta DIICOT, are în grijă 27 de persoane cu dizabilități severe fizice și psihice în baza unui contract cu DGASPC Sector 3. Luni, 10 iulie, conducerea DGASPC Sector 4 a fost demisă de primarul Daniel Băluță după „deficiențele constatate de către comisia de control la una dintre locațiile în care erau găzduiți șase minori” în timpul controalelor la nivel național cerute de premierul Marcel Ciolacu. RECOMANDĂRI AZILELE GROAZEI. Documente oficiale arată că Gabriela Firea n-a spus adevărul despre activitatea surorii sale: aceasta a lucrat chiar la serviciul care se ocupa de controlul centrelor. A fost și șefă În cele din urmă, marți, conducerea Ministerului de Interne și cea a Poliției Române au demarat procedura de înlocuire a echipei manageriale la IPJ Ilfov și la Poliția Voluntari.
Citeşte întreaga ştire: Marius Budăi și-a dat demisia din funcția de ministru al muncii, în urma scandalului azilelor groazei
https://www.libertatea.ro/stiri/marius-budai-demisie-azilele-groazei-4604582?utm_campaign=article&utm_medium=push&utm_source=browser&utm_term=cde-onesignal-breaking-articles-819
///////////////////////////////////
NATO cere Rusiei să-şi retragă trupele din Transnistria, staționate fără acordul Republicii Moldova
NATO a cerut Federaţiei Ruse – în comunicatul summitului aliaţilor de la Vilnius difuzat marţi – să-şi retragă toate trupele de pe teritoriul Republicii Moldova, staţionate fără consimţământul Chişinăului în regiunea transnistreană.
autor
SEBASTIAN POPESCU
„Ne reiterăm sprijinul pentru integritatea teritorială şi suveranitatea Republicii Moldova, în cadrul graniţelor sale recunoscute la nivel internaţional, şi cerem Rusiei să-şi retragă toate forţele staţionate în regiunea transnistreană fără consimţământul R.Moldova. Suntem fermi în sprijinul nostru faţă de dreptul Republicii Moldova de a-şi decide propriul său viitor şi direcţia politicii externe fără interferenţe externe şi respectăm pe deplin neutralitatea constituţională a R.Moldova. NATO îşi intensifică sprijinul politic şi practic pentru a consolida rezistenţa şi pentru a menţine independenţa politică, în contextul unui mediu de securitate care se deteriorează”, se menţionează în comunicatul liderilor NATO.
Totodată, „aliaţii salută eforturile R.Moldova de a promova reformele democratice şi se angajează să sprijine R.Moldova pe măsură ce aceasta face progrese pe calea integrării europene. ‘NATO va continua să ofere asistenţă practică prin pachetul îmbunătăţit de consolidare a capacităţilor de apărare, pe măsură ce R.Moldova acţionează pentru a-şi consolida capacităţile de securitate şi apărare şi pentru a-şi moderniza forţele armate”, se mai arată în comunicatul aliaţilor, potrivit Agerpres.
Agenţia de presă Moldpres aminteşte că la summitul NATO de la Vilnius, din 11-12 iulie, participă şi vicepremierul moldovean Nicu Popescu, ministru al afacerilor externe şi integrării europene. În cadrul reuniunii de marţi, oficialul moldovean a prezentat evoluţiile ce ţin de securitatea regională, riscurile generate de războiul declanşat de Federaţia Rusă împotriva Ucrainei şi măsurile pe care le ia Chişinăul pentru a contracara provocările complexe la adresa securităţii Republicii Moldova.
Sursa: Agerpres
//////////////////////////////////////
(Si cu Iliescu in cosciug-tot nu scapam de rusi…) General SRI: Toate serviciile relevante de informaţii din Rusia încearcă să fie prezente în România
Declarația a fost făcută, marţi, de directorul general al Centrului Naţional Cyberint, SRI, Anton Mugurel Rog, într-o conferinţă de specialitate.
„Noi aveam date tehnice pentru doi actori că sunt aici. Aveam FSB şi GRU. Cu câteva luni înainte de război a venit şi al treilea actor care lipsea în România: SVR. Deci, acum, pe partea de spionaj cibernetic, toate serviciile relevante de informaţii din Rusia, cu atacuri complexe (….), încearcă să fie prezente în România”, a susţinut Anton Mugurel Rog, la BCR Expert Hub, eveniment unde s-a discutat despre „Securitate cibernetică, provocări şi prevenirea vulnerabilităţilor”.
El a explicat că rolul Centrului Naţional Cyberint este să dovedească, indubitabil, cu dovezi tehnice, că atacul respectiv este realizat de o anumită grupare etc.
CITEȘTE ȘI
Anton Rog, directorul Cyberint (SRI)
Oficial SRI: Avem dovezi clare că serviciile ruse au încercat să atace cibernetic Guvernul României. Poate au și reușit
„Atribuirea politică o face mai târziu preşedintele României, în cazul în care consideră că este oportun, pe baza datelor tehnice oferite de Centrul Naţional Cyberint şi alte instituţii din România sau în cooperare cu companii private”, a precizat Rog.
Potrivit acestuia, există „un pattern” pe care Rusia l-a folosit de fiecare dată când a avut atacuri militare.
„Înainte au atacat teritoriul respectiv sau împreună cu zona adiacentă cibernetic. Lucrul acesta s-a întâmplat şi acum. Şi nu toate atacurile au putut să targeteze foarte precis Ucraina. Unele atacuri au ieşit, ca să zic aşa, din ce îşi doreau ei şi au afectat şi Europa, aproape în integralitate”, a explicat reprezentantul SRI.
Acesta a menţionat că alte trei – patru state au acţiuni cibernetice în România, dar nu a făcut nominalizări, unele fiind dintre „ţările care nu ar trebui să facă aşa ceva”.
”În zona de spionaj cibernetic, România este atacată constant”
De altfel, generalul Anton Mugurel Rog a declarat, în luna aprilie, pentru Știrile Pro TV, ”România a fost și este atacată constant” cibernetic.
Unul dintre scenariile avute în vedere de către informaticienii SRI este acela în care un atac cibernetic ar afecta rețeaua electrică dintr-un oraș mare al României.
”Dacă ar persista mai multe zile sau o săptămână un astfel de atac cibernetic, care să pună jos rețeaua electrică într-o mare metropolă, se poate ajunge în câteva zile și la haos. Și vă dau un exemplu, cum să spun, în care nu a căzut nicio rețea, ci a fost doar un zvon, că se scumpesc carburanții. Și nu știu dacă ați observat la nivel național, ce nebunie a fost la benzinării”, a declarat generalul.
„A doua chestiune, tot așa, în care nu a picat nimic, a fost doar un zvon, că o să fie o criză de ulei și s-au golit rafturile de ulei. Închipuiți-vă când va fi o astfel de criză reală, în care nu putem s-o mai considerăm doar un zvon, ci o criză în care nu mai avem energie electrică – nu mai curge apa la baie, la bucătărie, cum să spun, ne ducem într-o criză sanitară și așa mai departe. Nici nu vreau să-mi imaginez așa ceva”, a adăugat generalul Rog în interviul acordat Știrilor Pro TV.
Vezi aici tot interviul generalului Anton Mugurel Rog acordat Știrilor Pro TV.
„S-au intensificat atacurile în ultima vreme”
Pe de altă parte, Bogdan Botezatu, director Cercetare Ameninţări Informatice, Bitdefender, a atras atenţia, miercuri, asupra faptului că „lumea vorbeşte de război informatic, dar nu se întâmplă în România”, în schimb se observă interes din partea actorilor comerciali. Este vorba de atacatori care vor să infecteze calculatoare, vor să fure informaţii, vor să planteze ransomware.
„S-au intensificat atacurile în ultima vreme. Noi am terminat 2021 cu undeva în jur de 400 de atacuri unice care apar pe minut. Când vorbesc de atacuri unice, vorbesc despre servere unice de malware care ajung în fluxurile noastre. În 2022, până acum, numărul de atacuri unice a crescut undeva în jur de 550 pe minut. O creştere nu foarte mare, dar semnificativă”, a precizat el.
Botezatu a adăugat că numărul de atacuri nu e dat de un context legat de război sau de schimbări dramatice în societate, ci de digitalizare.
„Foarte mulţi oameni au acum dispozitive pe care le folosesc. Înainte nu le aveau pentru că puteau să meargă la magazin, puteau să-şi facă treburile în format fizic, acum depind de infrastructura tehnică pentru e-learning, pentru lucrul de la distanţă, pentru tranzacţii bancare şi aşa mai departe”, a mai spus specialistul Bitdefender.
Sursa: Agerpres
////////////////////////////////////
Grija fata de batrani este la fel ca si grija fata de tineri,fata de tara,fata de POPOR… AZILELE GROAZEI. Documente oficiale arată că Gabriela Firea n-a spus adevărul despre activitatea surorii sale: aceasta a lucrat chiar la serviciul care se ocupa de controlul centrelor. A fost și șefă
De Bianca Albu, Răzvan Luțac, Ovidiu Vanghele, Vlad Chirea
Nela Vica Andrieș (fostă Vrînceanu), sora ministrului Gabriela Firea, a lucrat din aprilie și până în decembrie 2021, la Direcția de Asistență Socială (DAS) a Primăriei Voluntari conduse de cumnatul ei, Florentin Pandele. În ultima lună, decembrie 2021, Nela Vica Andrieș a fost promovată șefa serviciului.
Ministrul Gabriela Firea a pus reflectoarele pe sora sa, când demnitarul s-a scuzat și a spus că: „NU A CONDUS VREODATĂ un serviciu social care avea atribuții în Voluntari sau Ilfov în cazul bătrânilor, a persoanelor cu dizabilități”. Care este realitatea? de Bianca Albu (Buletin.de), Răzvan Luțac (Libertatea), Ovidiu Vanghele (CIM), Vlad Chirea
Gabriela Firea a reacționat printr-un mesaj trimis jurnaliștilor acreditați la Ministerul Familiei. Aceasta susține că, în perioada cât a condus Serviciul de Asistență și Protecție Socială, sora sa a avut atribuții doar pe copii și relația cu ONG-urile. În răspunsul către Buletin de București, CIM și Libertatea, DAS Voluntari a specificat că serviciul condus de Nela Vica Andrieș a făcut anchete și la căminele groazei. Răspunsul Gabrielei Firea, la final.
Știre inițială: Din aprilie și până în decembrie 2021, Direcția de Asistență Socială (DAS) a făcut șapte controale într-unul dintre „lagărele” Cristinei Dumitra, parte dintre centrele pentru persoane dependente din Ilfov investigate acum de DIICOT, arată documentul obținut de reporterii Centrului de Investigații Media, Buletin de București și Libertatea de la Direcția de Asistență Socială Voluntari. RECOMANDĂRI EXCLUSIV.
I-am vizitat pe 28 de femei și bărbați închiși în azilele groazei: „Ce se întâmpla dacă nu voiați să măturați?”. A început să plângă Nu știm ce rezultate au avut controalele, cert este că centrul a continuat să funcționeze, cu toate că în lunile imediat anterioare, în perioada februarie 2020 – martie 2021, deci într-un an și două luni, conform documentelor obținute de Centrul de Investigații Media (CIM) și Buletin de București (BdB), în acest centru au murit cel puțin 21 de oameni. Fiecare deces a fost trecut în „caietul de prezență” lăsat în urmă de patroana centrului în timpul mutării intempestive din aprilie 2022, când Cristina Dumitra și-a luat, cu autobuze și ambulanțe, toți beneficiarii și s-a mutat la cinci minute distanță, pe strada Camil Petrescu, 5-7. Toate informațiile despre activitatea acestui centru, inclusiv documentele despre decese și rele tratamente, au fost date publicității în 8 februarie de reporterii CIM și BdB. Investigația a fost preluată simultan și de Libertatea. În 9 iulie 2023, după izbucnirea investigației DIICOT, ministrul familiei, Gabriela Firea, scria pe Facebook că sora sa, Nela Vica Andrieș, „NU A CONDUS VREODATĂ un serviciu social care avea atribuții în Voluntari sau Ilfov în cazul bătrânilor, a persoanelor cu dizabilități” (n.red.: sublinierea cu majuscule îi aparține Gabrielei Firea).
A fost mai întâi inspector-principal. Ce scria în fișa postului Conform unui răspuns oficial obținut de reporterii Libertatea, CIM și BdB de la DAS Voluntari, în perioada în care a lucrat la această instituție, Nela Vica Andrieș a fost mai întâi „inspector principal” la Compartimentul Strategii, Programe, Proiecte, Parteneriate, Relații cu ONG din cadrul Serviciului pentru Protecția Copilului și Tineret din instituție, după care a devenit șefa serviciului Asistență și Protecție Socială. În prima calitate, cea de inspector principal, prima atribuție a sa, conform fișei postului, era „elaborarea de proiecte, programe, referitoare la restructurarea, organizarea şi dezvoltarea de programe de asistenţă socială destinate copiilor, familiei, persoanelor vârstnice, persoanelor cu dizabilităţi, oricăror alte persoane aflate în situație de risc”. Totodată, prin fișa postului sora Gabrielei Firea era responsabilă și de „consilierea și îndrumarea organismelor private”, adică fix de centrele private din Voluntari care acum au ajuns să fie investigate de DIICOT. Mai exact, conform răspunsului oficial primit de la DAS Voluntari, inspectorul Nela Vica Andrieș trebuia să se ocupe de „consilierea și îndrumarea organismelor private care activează pe raza orașului Voluntari, în vederea dezvoltării și implementării de proiecte conform legislației în vigoare privind parteneriatul public-privat”. În aceeași fișă a postului, la al treilea punct indicat în răspunsul DAS, inspectorul principal Nela Vica Andrieș avea de „elaborat” proiecte și programe „pentru sprijinirea persoanelor aflate în dificultate”. Totodată, aceasta trebuia să monitorizeze (punctul zece), împreună cu serviciile de specialitate din cadrul instituţiei, „serviciile sociale comunitare prestate categoriilor de persoane defavorizate ale oraşului Voluntari, în colaborare cu O.N.G.-urile care activează în domeniul social sau direct de către acestea, prin subcontractare de servicii în baza legilor speciale din domeniul asistenţei sociale”, precum și să se ocupe de „culegerea informaţiilor necesare pentru realizarea materialelor”. Curiosul caz al Nelei Vica Andrieș, cumnata primarului Pandele Cireșului e o stradă îngustă și înfundată din Voluntari, trasată parcă pentru o singură instituție. Dacă n-am fi în câmpia Bărăganului, aleea cu pretenții de stradă ducea la castelul de pe deal. Așa arată Direcția de Asistență Voluntari, aflată în subordinea Primăriei Voluntari. Ori, cum scrie peste tot, nu Primăria, ci Instituția Primarului, căci totul la Voluntari se încăpățânează să fie altfel. Clădirea are trei etaje și e ridicată în stilul heirupist al marginii de București. Casa-bloc cu trei etaje aparține unui fost consilier al primarului Pandele, Iulian Constantinescu, și este închiriată Direcției pe un preț „cam mare”. Nici măcar cele două balustrade dinspre intrarea principală în instituție nu sunt identice. Pe garduri sunt cocoțați vulturi de beton, în grădiniță e o remorcă, băile din interior sunt întortocheate și înguste. Aici a lucrat, conform răspunsului oficial al DAS, din 2018 în 2023, Nela Vica (Vrînceanu) Andrieș, sora Gabrielei Firea. Așa ar rămâne în arhive, pentru că ea a avut raporturile de muncă suspendate între august 2018 și aprilie 2021, dar și „suspendate la cerere” între ianuarie 2022 și februarie 2023. Exact.
Practic imediat ce a câștigat concursul pentru poziția de inspector principal la DAS Voluntari, cumnata primarului și-a suspendat postul, nemuncind acolo deloc aproape doi ani. Practic, din 54 de luni, sora Gabrielei Firea a lucrat efectiv opt luni întregi, mai 2021-decembrie 2021 la DAS 56.000 de lei a câștigat Nela Vica Andrieș în cele opt luni la DAS, adică 7.000 de lei pe lună, conform declarațiilor de avere. Mai apoi, în decembrie 2021, Nela Vica Andrieș a ajuns șefa Serviciului de Asistență și Protecție Socială a DAS. Paradoxal, o lună mai târziu, în ianuarie 2022, Nela Vica Andrieș își suspendă din nou contractul de muncă, de data asta la cerere, pentru mai bine de un an. Revine la serviciu la DAS undeva în luna februarie 2023, imediat după ce BdB și CIM au publicat seria despre centrele din Ilfov care acum fac obiectul unei ample investigații a procurorilor DIICOT, doar pentru câteva zile, însă. În aceeași lună, conform documentului, sora ministrului Firea și cumnata primarului Pandele este transferată la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Ilfov. Intrarea în sediul Das Voluntari „Scăpările” din răspunsul DAS Cum a ajuns sora ministrului Firea la DAS? Prin concurs, răspunde Direcția, fără să amintească și câte persoane au participat la el, deși jurnaliștii au cerut informația. Nici motivele suspendărilor de contract ale funcționarului Nela Vica Andrieș, deși solicitate, nu au fost incluse în răspuns.
Despre cele șapte controale la unul dintre „lagărele Cristinei”, DAS Voluntari afirmă că Serviciul Asistență și Protecție Socială, pe care Nela Vica Andrieș a ajuns să-l și conducă în decembrie 2021, le-a făcut la „căminele care au avut sediul în orașul Voluntari, bd. Eroilor, nr. 90, județul Ilfov”. Chiar dacă în răspunsul oficial al DGASPC este trecută adresa „bulevardul Eroilor, 90, Voluntari”, ziariștii au cerut detalii despre doar patru locații din Ilfov, una dintre acestea fiind în bulevardul Eroilor, 96. Aici a funcționat centrul Cristinei Dumitra sub mai multe firme succesiv, deci de-aici pluralul din răspunsul DAS. În plus, din informațiile și documentele consultate de reporteri, la adresa bulevardul Eroilor, 90 nu a funcționat niciodată vreun cămin de bătrâni. Am mers, totuși, din nou pe teren, miercuri. În bulevardul Eroilor, 90 se află o casă bătrânească în care nu putea exista vreun centru, astfel că avem, logic, de-a face cu o eroare în documentul ce ne-a fost transmis. Reporterii au mai găsit și alte documente care contrazic informațiile primite de la DAS. Mai exact, sora Gabrielei Firea, pe când purta încă numele de familie Vrânceanu, a fost inspector la asistența socială din subordinea cumnatului ei încă din 2017, deși instituția vorbește de angajarea ei abia în 2018. Declarațiile de avere și interese completate de ea dovedesc clar acest lucru. Reporterii au încercat să ia legătura cu Nela Vica Andrieș pentru o reacție pe acest subiect, dar aceasta nu a răspuns apelurilor și mesajelor.
Răspunsul Gabrielei Firea: Sora mea NU A CONDUS VREODATĂ un serviciu social care avea atribuții în Voluntari sau Ilfov în cazul bătrânilor, a persoanelor cu dizabilități. Revin cu această precizare! Am citit răspunsul oficial al Direcției de Asistență Socială Voluntari, publicat astăzi în presă, și cred că este clar. Doar cine vrea să ne convingă că albul e negru vede altceva. Nela Vica Andrieș nu a fost vreodată șef peste Direcția de Asistență Socială Voluntari și nu a avut vreodată atribuții privind persoanele adulte sau a persoanelor cu dizabilități. În plus, în document scrie clar că între august 2018 și aprilie 2021, doamna Nela Vica Andrieș a avut raporturile de muncă suspendate. A profesat pe o funcție de execuție până în luna Decembrie 2021 când a fost promovată pe funcția Șef serviciu – Serviciul Asistență și Protecție Socială având atribuții doar pe copii și relația cu ONG-urile. Din Ianuarie 2022, până în luna Februarie 2023 raporturile de muncă au fost suspendate la cerere, așadar nu a profesat nici în această funcție! În concluzie, între August 2018 și Februarie 2023, sora mea a lucrat efectiv la DAS Voluntari doar opt luni și în domeniul copiilor, nu al adulților sau al persoanelor cu dizabilități. Nici din februarie 2023, când s-a transferat la DGASPC Ilfov, sora mea nu a lucrat în domeniul persoanelor vârstnice sau adulte cu handicap, ci are atribuții pe programe educative pentru copii. Reporteri: Bianca Albu (Buletin.de), Răzvan Luțac (Libertatea), Ovidiu Vanghele (CIM), Vlad Chirea (foto-Libertatea) A contribuit: Cătălin Doscaș (Buletin de București)
Citeşte întreaga ştire: AZILELE GROAZEI. Documente oficiale arată că Gabriela Firea n-a spus adevărul despre activitatea surorii sale: aceasta a lucrat chiar la serviciul care se ocupa de controlul centrelor. A fost și șefă
//////////////////////////////////////
“Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit şi am făcut ce este rău înaintea Ta; aşa că vei fi drept în hotărârea Ta şi fără vină în judecata Ta. Iată că…” (Ps.51) Si eu, tu, noi,TOTI- suntem vinovaţi! De aceea suntem “” răsplătiţi”” cu molimi, furtuni, tornade, inundaţii, hoţii, bârfe, certuri, pustiiri, războaie, foamete şi… incendii, pentru că minţile încinse, nepocăite, sunt mai draconice decât… încălzirea globală! Dacă noi, toţi, care avem ca tată pe diavol (Ioan 8/44) nu ne naştem din nou din Sămânţa Învăţăturii, Iubirii, Bunătăţii, Gândirii, Întrupării lui Dumnezeu, (Luca 8/11), va da pe dinafară pământul de atâtea PUTINISME, MAOISME, NAZISME –si de alte globalisme…” Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri, sunt vrednici de moarte, totuş, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac. “(Rom.1/18-32)… De acea noi, TOŢI, să ne pregătim pentru întâmpinarea Lui… “Şi mi-am întors faţa spre Domnul Dumnezeu, ca să -L caut cu rugăciune şi cereri, postind în sac şi cenuşă. M’am rugat Domnului, Dumnezeului meu şi I-am făcut următoarea mărturisire: Doamne, Dumnezeule mare şi înfricoşate, Tu, care ţii legământul şi dai îndurare celorce Te iubesc şi păzesc poruncile Tale! Noi am păcătuit, am săvârşit nelegiuire, am fost răi şi îndărătnici, ne-am abătut dela poruncile şi orânduirile Tale. N’am ascultat pe robii Tăi proorocii, cari au vorbit, în Numele Tău, împăraţilor noştri, căpeteniilor noastre, părinţilor noştri şi către tot poporul ţării. Tu, Doamne, eşti drept, iar nouă ni se cuvine astăzi să ni se umple faţa de ruşine, nouă tuturor oamenilor lui Iuda, locuitorilor Ierusalimului şi întregului Israel, fie ei aproape, fie departe, în toate ţările în cari i-ai izgonit, din pricina fărădelegilor de cari s’au făcut vinovaţi faţă de Tine! Doamne, nouă ni se cuvine să ni se umple faţa de ruşine, da, nouă, împăraţilor noştri, căpeteniilor noastre şi părinţilor noştri, pentrucă am păcătuit împotriva Ta! La Domnul, Dumnezeul nostru, însă, este îndurarea şi iertarea, căci împotriva Lui ne-am răzvrătit! N’am ascultat glasul Domnului, Dumnezeului nostru, ca să urmăm legile Lui pe care ni le pusese înainte prin robii Săi, proorocii; ci… (Daniel, CAP. 9)
Daniel, CAPITOL 9
În anul dintîi al lui Dariu, fiul lui Ahaşveros, din neamul Mezilor, care ajunsese împărat peste împărăţia Haldeilor,
2 în anul dintîi al domniei lui, eu, Daniel, am văzut din cărţi că trebuiau să treacă şaptezeci de ani pentru dărîmăturile Ierusalimului, după numărul anilor, despre cari vorbise Domnul către proorocul Ieremia.
3 Şi mi-am întors faţa spre Domnul Dumnezeu, ca să -L caut cu rugăciune şi cereri, postind în sac şi cenuşă.
4 M’am rugat Domnului, Dumnezeului meu şi I-am făcut următoarea mărturisire: ,,Doamne, Dumnezeule mare şi înfricoşate, Tu, care ţii legămîntul şi dai îndurare celorce Te iubesc şi păzesc poruncile Tale!
5 oi am păcătuit, am săvîrşit nelegiuire, am fost răi şi îndărătnici, ne-am abătut dela poruncile şi orînduirile Tale.
6 ‘am ascultat pe robii Tăi proorocii, cari au vorbit, în Numele Tău, împăraţilor noştri, căpeteniilor noastre, părinţilor noştri, şi către tot poporul ţării.
7 Tu, Doamne, eşti drept, iar nouă ni se cuvine astăzi să ni se umple faţa de ruşine, nouă tuturor oamenilor lui Iuda, locuitorilor Ierusalimului şi întregului Israel, fie ei aproape, fie departe, în toate ţările în cari i-ai izgonit, din pricina fărădelegilor de cari s’au făcut vinovaţi faţă de Tine!
8 Doamne, nouă ni se cuvine să ni se umple faţa de ruşine, da, nouă, împăraţilor noştri, căpeteniilor noastre, şi părinţilor noştri, pentrucă am păcătuit împotriva Ta!
9 La Domnul, Dumnezeul nostru, însă, este îndurarea şi iertarea, căci împotriva Lui ne-am răzvrătit!
10 ‘am ascultat glasul Domnului, Dumnezeului nostru, ca să urmăm legile Lui pe care ni le pusese înainte prin robii Săi, proorocii;
11 ci tot Israelul a călcat Legea Ta, şi s’a abătut astfel ca să n’asculte de glasul Tău. De aceea, ne-au şi lovit blestemurile şi jurămintele scrise în Legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, pentrucă am păcătuit împotriva lui Dumnezeu.
12 El a împlinit astfel cuvintele pe cari le rostise împotriva noastră şi împotriva căpeteniilor noastre, cari ne-au cîrmuit, şi a adus peste noi o mare nenorocire, aşa cum nici odată şi nicăieri supt cer nu s’a mai întîmplat o nenorocire ca aceea care a venit acum asupra Ierusalimului.
13 După cum este scris în Legea lui Moise, toată nenorocirea aceasta a venit peste noi; şi noi n’am rugat pe Domnul, Dumnezeul nostru, nu ne-am întors de la nelegiuirile noastre, şi n’am luat aminte la adevărul Tău.
14 De aceea şi Domnul a îngrijit ca nenorocirea aceasta să vină peste noi; căci Domnul, Dumnezeul nostru, este drept în toate lucrurile pe cari le -a făcut, dar noi n’am ascultat glasul Lui.
15 Şi acum, Doamne Dumnezeul nostru, Tu care ai scos pe poporul Tău din ţara Egiptului prin mîna Ta cea puternică, şi Ţi-ai făcut un Nume, aşa cum este şi astăzi: noi am păcătuit…, am săvîrşit nelegiuire.
16 Dar, Doamne, după toată îndurarea Ta, abate mînia şi urgia Ta de la cetatea ta Ierusalimul, dela muntele Tău cel sfînt; căci din pricina păcatelor noastre şi din pricina nelegiuirilor părinţilor noştri este Ierusalimul şi poporul Tău de ocara tuturor celor ce ne înconjoară.
17 Ascultă dar, acum, Dumnezeul nostru, rugăciunea şi cererile robului Tău, şi, pentru dragostea Domnului, fă să strălucească Faţa Ta peste sfîntul Tău locaş pustiit…!
18 Pleacă urechea, Dumnezeule, şi ascultă! Deschide ochii şi priveşte la dărîmăturile noastre, şi la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu pentru neprihănirea noastră Îţi aducem noi cererile noastre, ci pentru îndurările Tale cele mari.
19 Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează şi nu zăbovi, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta şi peste poporul Tău!„
20 Pe cînd încă vorbeam eu, mă rugam, îmi mărturiseam păcatul meu şi păcatul poporului meu Israel, şi îmi aduceam cererile înaintea Domnului, Dumnezeului meu, pentru muntele cel sfînt al Dumnezeului meu;
21 pe cînd vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit repede în zbor iute, omul Gavriil, pe care -l văzusem mai înainte într’o vedenie, şi m’a atins în clipa cînd se aducea jertfa de seară.
22 El m’a învăţat, a stat de vorbă cu mine, şi mi -a zis: ,,Daniele, am venit acum să-ţi luminez mintea.
23 Cînd ai început tu să te rogi, a ieşit cuvîntul, şi eu vin să ţi -l vestesc; căci tu eşti prea iubit şi scump. Ia aminte dar la cuvîntul acesta, şi înţelege vedenia!
24 Şaptezeci de săptămîni au fost hotărîte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, pînă la încetarea fărădelegilor, pînă la ispăşirea păcatelor, pînă la ispăşirea nelegiuirii, pînă la aducerea neprihănirii vecinice, pînă la pecetluirea vedeniei şi proorociei, şi pînă la ungerea Sfîntului sfinţilor.
25 Să ştii dar, şi să înţelelgi, că dela darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, pînă la Unsul (Mesia), la Cîrmuitorul, vor trece şapte săptămîni; apoi timp de şasezeci şi două de săptămîni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de strîmtorare.
26 După aceste şasezeci şi două de săptămîni, unsul va fi stîrpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea şi sfîntul Locaş, şi sfîrşitul lui va fi ca printr’un potop; este hotărît că războiul va ţinea pînă la sfîrşit şi împreună cu el şi pustiirile.
27 El va face un legămînt trainic cu mulţi, timp de o săptămînă, dar la jumătatea săptămînii va face să înceteze jertfa şi darul de mîncare, şi pe aripa urîciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, pînă va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărît.„(Daniel,cap.9)
Dar dacă păcătuiesc?de James Montgomery Boice; ISUS ÎN FIECARE PSALM: Psalmul 51 – Cântarea pocăinței autentice în Hristos; Psalmul 51 Pocaitii redescopera pocainta autentica; PACE PRIN POCĂINȚĂ, de David Wilkerson (1931-2011); Există vreo modalitate de a-ţi şterge cazierul şi să începi viaţa de la început? Profetiile lui Daniel si cuvantarea Domnului Isus despre zilele din urma; Când sfinții se roagă (II); Explicatia Cartii: Daniel; Daniel, 10 pe înțelesul nostru – o întâlnire cu cei din „întinderea a treia“, cel de al treilea cer,BY BARZILAIENDAN; Petru Popovici – unul dintre „mai marii mei“; RĂPIREA ŞI SFÂRŞITUL VEACURILOR; Necazul cel Mare; Când ne bazăm cu fermitate pe Cuvântul lui Dumnezeu, Lumea ne percepe pe noi ca fiind sursa problemei – Amir; Tsarfati; Spurgeon. Triumf, tragedie, triumf – de Nicolae Geantă; Sataniștii conduc lumea; Un raport ONU cere guvernelor să forțeze religiile să accepte agenda LGBT; CAT MAI E? Expert ONU: Libertatea religioasă trebuie restrânsă dacă se opune homosexualității / Prim-ministrul Suediei: vom obliga preoții să cunune homosexualii; SUPER – MEMORANDUMUL-NOUA SUPER-RELIGIE M… ASONICĂ MONDIALĂ ŞI BISERICA ÎN PERIOADA… Numele lui Dumnezeu înscris în genele noastre (IV); Arhive categorii: noua ordine mondiala-Planurile nebunești ale Forumului Economic Mondial; Războiul împotriva lui Dumnezeu (II); 12 lucruri esențiale despre Duhul Sfânt! Zac POONEN – Inlocuitori falsi pentru Duhul Sfant – duhul banilor, muzicii si filozofiei; Conlucrarea dintre om şi Duhul Sfânt în procesul sfinţirii (1); Vă va învăța toate lucrurile; CUM SĂ FII CONDUS DE DUHUL SFÂNT; DUHUL SFÂNT (de ce avem nevoie de Duhul Sfânt?)6. Tatal, Fiul si Duhul Sfant-„Eu şi Tatăl una suntem” – Ioan 10:30
https://codulbibliei.editura-fotini.ro/blog/category/noua-ordine-mondiala/page/2/
///////////////////////////////////////////
- Tatal, Fiul si Duhul Sfant
„Eu şi Tatăl una suntem” – Ioan 10:30
„Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi” – Ioan 14:16-17
Tatal. Termenul de „Dumnezeu Tatal” este biblic si se refera la Dumnezeu insusi (Galateni 1:1-4). Dumnezeu este Tatal creatiei toate (Maleahi 2:10; Evrei 12:9). El este Tatal nostru, prin intermediul nasterii din nou (Romani 8:14-16; Matei 5:9,16,45,48). El este Tatal Fiului, unicul nascut din Tatal (Ioan 3:16), unicul conceput de catre Duhul lui Dumnezeu si unicul care continea toata plinatatea dumnezeirii, fara limita.
Biblia ne invata ca exista un singur Tata (Maleahi 2:10; Efeseni 4:6). De asemnea, ne invata ca Isus, in dumnezeirea Sa, era insusi Tatal (Isaia 9:6; Ioan 10:30). Duhul care locuia in Fiul lui Dumnezeu nu era nimeni altcineva, decat Tatal. Isus in Ioan 5:43 ne spune: „Eu am venit în Numele Tatălui Meu”. Isus a manifestat si declarat numele Tatalui (Ioan 17:6,26). Isus a implinit profetia din Vechiul Testament care spunea ca Mesia va vesti numele lui Yahweh (Psalmii 22:22; Evrei 2:12).
Fiul. Asa cum am precizat in capitolul anterior, termenul „Fiul lui Dumnezeu” se refera la Dumnezeu manifestat in carne, intrupat in persoana lui Isus Hristos in scopul mantuirii omenirii. Dat fiind faptul ca „Tatal” se refera doar la dumnezeire, in timp ce „Fiul” se refera la dumnezeirea intrupata in omenire, nu spunem ca Tatal este Fiul. Putem afirma ca Fiul a murit, dar nu ca Tatal a murit. Dumnezeirea din Fiul este Tatal, asadar, chiar daca Tatal nu este Fiul, putem afirma ca Tatal era in Fiul (Ioan 14:10).
Duhul Sfant. Duhul Sfant este pur si simplu Dumnezeu. Dumnezeu este sfant (Leviticul 11:44; I Petru 1:16). De fapt, Dumnezeu este sfintenie prin natura Sa. De asemenea, Dumnezeu este Duh (Ioan 4:24) si exista doar un Duh al lui Dumnezeu (I Corinteni 12:11; Efeseni 4:4). Cu alte cuvinte, Duhul Sfant este alt termen pentru unicul Dumnezeu. Asta reiese si din compararea directa a urmatoarelor versete: Faptele Apost. 5:3 cu 5:4 si I Corinteni 3:16 cu 6:19. „Duhul Sfant” din Noul Testament nu este altul decat „Duhul lui Dumnezeu” din Vechiul Testament (Genesa 1:2). Adica Dumnezeu insusi. Biblia subliniaza faptul ca Dumnezeu, care este Duh, omniprezent si invizibil, isi poate face lucrarea in vietile oamenilor si poate umple inimile oamenilor. Duhul se refera la Dumnezeu in actiune in scopul regenerarii naturii cazute ale oamenilor. Duhul este agentul nasterii din nou (Ioan 3:5; Tit 3:5).
Tatal este Duhul Sfant. Unicul Dumnezeu este Tatal tuturor, este sfant si este Duh. Asadar, Tatal si Duhul Sfant descriu aceasi persoana. Cu alte cuvinte, unicul Dumnezeu poate umple in acelasi timp ambele roluri: de Tata si de Duh Sfant. Si o face. Stim ca Dumnezeu Tatal este tatal lui Isus (Ioan 3:16; Ioan 5:17-18). Dar in acelasi timp, Duhul Sfant este tatal lui Isus (Matei 1:18-20; Luca 1:35). In Biblie, „Duhul Sfant” este deseori numit „Duhul lui Yahweh” (Isaia 40:13); „Duhul lui Dumnezeu” (Genesa 1:2); „Duhul Tatalui” (Matei 10:20). Dat fiind faptu ca exista doar un Duh, toate expresiile se refera la aceasi fiinta. Duhul Sfant nu este altcineva decat Yahweh, Dumnezeu si Tatal. Si exemplele pot continua.
Dumnezeirea din Isus Hristos este Tatal. Acest subiect deja l-am tratat putin mai inainte.
Dumnezeirea din Isus Hristos este Duhul Sfant. Deseori, in Biblie „Duhul Sfant” se numeste „Duhul lui Isus Hristos” (Filipeni 1:19) sau „Duhul Fiului” (Galateni 4:6). II Corinteni 3:17 afirma ca „Domnul este Duhul”. Pe scurt, Duhul rezident in Fiul nu este altul decat Duhul Sfant. De asemenea, Biblia ne spue ca Duhul lui Hristos ii inspira pe profetii din Vechiul Testament (I Petru 1:11), totusi, stim ca Duhul Sfant se misca in ei (II Petru 1:21). Si exemplele pot continua.
Concluzie. Este clar ca termenii de Tata, Fiu, Duh Sfant nu se refera la trei persoane/fiinte diferite, ci la trei aspecte diferite ale manifestarii lui Dumnezeu in raport cu omenirea, trei relatii diferite pe care Dumnezeu le are cu omul. Utilizam termenul de Tata pentru a sublinia rolul lui Dumnezeu ca si Creator, Tata al duhurilor, Tata al omenirii si al lui Isus Hristos. Folosim termenul de Fiu pentru a ne referi la manifestarea Tatalui in trup. Fiul este unicul Dumnezeu venit pe pamant in chip uman, ca sa ne mantuiasca. Isus Hristos nu este a doua persoana a trinitatii ci este intruparea dumnezeuirii depline, adica a insusi Tatalui Yahweh din Vechiul Testament. In realitate, in Isus locuieste trupeste toata plinatatea Dumnezeirii. Iar termenul de Duh Sfant il folosim ca sa scoatem in evidenta puterea activa a lui Dumnezeu in vietile oamenilor, in mod particular, in lucrarea lui de regenerare.
Este necesar sa precizam ca aceste trei titluri nu sunt singurele pe care Dumnezeu le-a folosit de-a lungul timpului. Multe alte titluri sau nume ale lui Dumnezeu sunt foarte semnificative si apar in mod frecvent in Biblie: Yahweh, Domn, Cuvantul, Dumnezeu Atotputernic, Sfantul lui Israel, etc. Dumnezeu are multe titluri si nume, dar este o singura fiinta. Referitor la existenta Sa, El este indivizibil, dar a ales sa se manifesteze oamenilor prin multe canale, inclusiv prin Tatal, Fiul si Duhul Sfant.
Ignis Consumens
//////////////////////////////////////
DUHUL SFÂNT (de ce avem nevoie de Duhul Sfânt?)
Duhul Sfânt –puterea lui Dumnezeu. Multă lume nu cunoaşte Scriptura şi adeseori, creştinii ajung la confuzii pentru că doar ascultă de la unii, văd anumite lucruri dar nu cerceteaza Biblia şi nu cer călăuzire şi descoperire de la Dumnezeu, ca să vadă adevărul. Am discutat cu multi fraţi creştini sau aşa zişi creştini şi ziceau ca ei cred în Dumnezeu dar nu si în Duhul Sfânt dar oare ce crestini sunt aştia care nu stiu ca Tatal, Fiul şi Duhul Sfânt sunt una ….. cum ar putea astfel de fraţi să creadă în Dumnezeu? Sau poate nu stiu ce înseamnă credinţa …… oare nu sta scris în Biblie că Dumnezeu a lăsat Duhul Sfânt sa ne călăuzească şi să ne insoţească până vom ajunge acasă. Luca 24:49, Ioel 2:28. Dar aceşti fraţi din câte am discutat cu ei le e frică de adevăr pentru ca Duhul Sfânt e Duhul Adevărului de care nimic nu e ascuns , şi cred că mulţi mai au multe păcate ascunse de care le e frică, şi de aceea nu primesc Duhul Sfânt , (pentru că Dumnezeu le va descoperi ) acestor fraţi le place minciuna dar cu Dumnezeu nu mere aşa , Bibila ne spune adevarat vă spun că şi au luat răsplata. Iată că din vechime Dumnezeu prin proorocul Ioel ne vorbeşte despre puterea ce o va trimite peste copiii Lui (Duhul Sfânt) „iată ce vorbeşte Domnul prin proorocul Său Ioel: pentru vremea cea din urmă pentru noul Israel voi turna din Duhul Meu , fiicele şi fii voştri, bătrânii şi tinerii vor avea visuri vedenii şi chear mulţi vor prooroci” Ioel 2 : 28.. 1 Corinteni cap .12.
Mulţi rămân la ideea că a avea Duhul Sfânt e doar atunci când prooroceşti dar se înseala amarnic, a prooroci e doar un dar al Duhului Sfânt, în 1 Corinteni ne redă feluritele daruri ale Duhului Sfânt şi iatăle: vorbirea despre înţelepciune, vorbirea despre cunoştinţă, credinţa, darul tălmăcirilor, puterea de a face minuni ,,prorocia, deosebirea duhurilor,vorbirea în limbi şi darul tălmăciri lor iată câte daruri sunt nu ştiu de ce unii cred că doar dacă prooroceşti ai Duhul Sfânt ,,probabil nu au citit Biblia niciodată ….. Domnul să îi trezească. 1 Cor.12:1-11 Roadele Duhului Sfânt sunt: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Galateni 5: 22,23. Iată de ce avem nevoie de Duhul Sfânt, fără El nu putem împlini aceste lucruri, nu putem avea aceste roade fară de care nimeni nu îl va vedea pe Dumnezeu. Şi sunt atâţea care vorbesc împotriva Duhului Sfânt deoarece nu cunosc Biblia, dacă ar cunoaşte-o o clipă nu ar mai sta pe loc. Haideţi să ne pocăim şi să cerem de la Dumnezeu această putere ca să putem face în toate voia Lui. Dumnezeu să ne binecuvinteze să ne trezim din somnul nepăsării.
scris de Margea Gheorghe Florin, ®www.CrestinTotal.ro
////////////////////////////////////////////
CUM SĂ FII CONDUS DE DUHUL SFÂNT
Capitolul douăzeci şi doi
Evanghelia după Ioan consemnează un număr de promisiuni făcute de Isus în privinţa rolului Duhului Sfânt în viaţa credincioşilor. Să citim câteva dinte ele:
„Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; şi anume, Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi, şi va fi în voi“ (Ioan 14:16-17).
„Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu“ (Ioan 14:26).
„Totuşi, vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite….Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi. Tot ce are Tatăl, este al Meu; de aceea am zis că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi“ (Ioan 16:7, 12-15).
Isus le-a promis ucenicilor Săi că Duhul Sfânt va locui în ei. Tot El îi va ajuta, îi va învăţa, îi va călăuzi şi le va descoperi lucrurile viitoare. Astăzi, în calitate de ucenici ai lui Hristos, nu avem nici un motiv să credem că Duhul Sfânt va face mai puţine lucruri pentru noi.
Surprinzător, Isus le-a spus ucenicilor că era în avantajul lor ca El să plece, altfel nu va veni la ei Duhul Sfânt! Acest lucru le dovedea că părtăşia cu Duhul Sfânt putea fi la fel de intimă ca atunci când Isus era tot timpul prezent printre ei. Altfel nu ar fi fost în avantajul lor să-L aibă pe Duhul Sfânt mai degrabă decât pe Isus. Prin Duhul Sfânt Isus este mereu cu noi şi în noi.
În ce fel ar trebui să ne aşteptăm ca Duhul Sfânt să ne călăuzească?
Însuşi numele Său, Duhul Sfânt, indică faptul că principalul Său rol este să ne călăuzească să fim sfinţi şi ascultători de Dumnezeu. Deci, tot ce ţine de sfinţenie şi de împlinirea voii lui Dumnezeu pe pământ, se află în responsabilitatea Duhului Sfânt. El ne va conduce spre ascultarea de poruncile lui Hristos atât generale, dar şi specifice, conform lucrării unice la care ne-a chemat Dumnezeu. Astfel, dacă vrei să fii condus de Duhul Sfânt în ceea ce priveşte lucrarea ta specifică, trebuie, de asemenea, să fii condus de Duhul Sfânt spre sfinţenie generală. Nu poţi avea una fără alta. Prea mulţi lucrători doresc ca Duhul Sfânt să îi conducă prin semne şi minuni în lucrarea lor, dar nu vor să îşi bată capul cu aspectele mai „mici“ ale sfinţeniei. Această este o mare greşeală. Cum Şi-a condus Isus ucenicii? În primul rând, prin indicaţii generale referitoare la sfinţenie. În comparaţia cu acestea, indicaţiile specifice referitoare la responsabilităţile în lucrare au fost rare. Aşa stau lucrurile atunci când Duhul Sfânt locuieşte în noi. Aşa că dacă vrei să fii călăuzit de Duhul, mai întâi de toate trebuie să urmezi călăuzirea Lui spre sfinţenie.
Apostolul Pavel a scris: „Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu“ (Rom. 8:14). Călăuzirea dată de Duhul Sfânt este ceea ce ne clasifică drept copiii lui Dumnezeu. Astfel, toţii copiii lui Dumnezeu sunt conduşi de Duhul Sfânt. Desigur că, în calitate de agenţi morali liberi, depinde de noi dacă ne supunem sau nu călăuzirii Duhului Sfânt.
În acest caz, nici un creştin nu trebuie să fie învăţat despre cum poate fi condus de Duhul Sfânt, deoarece Duhul Sfânt deja călăuzeşte orice creştin. Pe de altă parte, Satan încearcă să îi înşele pe copiii lui Dumnezeu, iar noi încă mai avem vechea natură a firii ce încearcă să ne ghideze contrar voii lui Dumnezeu. Deci credincioşii au într-adevăr nevoie să înveţe să discearnă între călăuzirea Duhului Sfânt şi celelalte îndemnuri. Acesta este un proces ce se desfăşoară pe măsură ce ne maturizăm. Însă adevărul fundamental este că: Duhul Sfânt ne va conduce întotdeauna în conformitate cu Cuvântul scris al lui Dumnezeu şi ne va călăuzi întotdeauna să facem ceea ce este drept şi plăcut lui Dumnezeu, ceea ce îi va aduce Lui glorie (vezi Ioan 16:14).
Vocea Duhului Sfânt
Deşi Scriptura ne spune că Duhul Sfânt ne poate călăuzi câteodată în moduri miraculoase, precum viziunile, profeţia sau auzirea vocii lui Dumnezeu, cea mai obişnuită modalitate a Duhului Sfânt de a comunica cu noi este prin „îndemnuri“. Cu alte cuvinte, dacă Duhul Sfânt doreşte să facem ceva, El ne va atinge în duhul nostru şi vom simţi „călăuzirea“ de a urma o anumită direcţie. Am putea numi vocea duhului nostru „conştiinţă“. Toţi creştinii ştiu ce înseamnă a-ţi auzi conştiinţa. Dacă suntem ispitiţi să păcătuim, nu auzim o voce spunându-ne: „Nu ceda în faţa ispitei!“. Mai degrabă simţim că ceva în noi se opune acelei ispite. Şi dacă cedăm în faţa ispitei, după ce am păcătuit, nu auzim o voce care să ne spună: „Ai păcătuit! Ai păcătuit!“ Avem doar o convingere interioară care ne conduce la pocăinţă şi la mărturisirea păcatului.
În acelaşi fel ne va învăţa şi călăuzi şi Duhul Sfânt în ceea ce priveşte adevărurile generale şi capacitatea de a înţelege. El ne va învăţa prin revelaţii spontane interioare (întotdeauna în acord cu Biblia). Aceste descoperiri pot necesita zece minute pentru a le explica altora, însă ele pot veni de la Duhul Sfânt în numai câteva secunde.
Tot aşa ne va ghida Duhul Sfânt şi în aspectele ce ţin de lucrare. Trebuie doar să facem un efort conştient de a fi sensibili la aceste călăuziri şi îndemnuri interioare şi vom învăţa încet-încet (prin greşeli şi necazuri) să Îl urmăm pe Duhul Sfânt în aspectele referitoare la lucrare. Numai când permitem gândirii (raţională şi iraţională) să se opună inimii (de unde ne conduce Duhul) ne găsim pe o cale greşită faţă de voia lui Dumnezeu.
Felul în care a fost călăuzit Isus de Duhul Sfânt
Isus a fost călăuzit de Duhul Sfânt prin convingeri interioare. De exemplu, Evanghelia după Marcu descrie ce s-a întâmplat imediat după ce Isus a fost botezat cu apă şi cu Duhul Sfânt:
Îndată Duhul a mânat pe Isus în pustie… (Marcu 1:12; sublinierea personală).
Isus nu a auzit nici-o voce puternică şi nici nu a avut o viziune care să Îl conducă în pustie – doar a fost mânat să Se ducă acolo. Acesta este felul în care ne conduce în general Duhul Sfânt. Vom simţi un îndemn, o călăuzire, o convingere interioară care ne va spune să facem anumite lucruri.
Când i-a spus bărbatului paralizat care fusese lăsat în jos prin acoperişul casei că păcatele îi erau iertate, Isus ştia că învăţătorii cărturari care erau prezenţi considerau că spunea o blasfemie. Cum a ştiut ce gândeau? În Evanghelia după Marcu citim:
Îndată, Isus a cunoscut, prin duhul Său, că ei gândeau astfel în ei, şi le-a zis: „Pentru ce aveţi astfel de gânduri în inimile voastre?“ (Marcu 2:8; subliniere personală).
Isus a cunoscut în Duhul Său ce anume gândeau. Dacă am fi sensibili la duhul nostru şi noi am putea şti ce răspuns să le dăm celor care se opun lucrării lui Dumnezeu.
Călăuzirea Duhului în lucrarea lui Pavel
După cel puţin douăzeci de ani de slujire în lucrare, apostolul Pavel învăţase destul de bine cum să urmeze călăuzirea Duhului Sfânt. Într-o oarecare măsură Duhul îi arătase „lucruri viitoare“ referitoare la perspectiva lucrării lui. De exemplu, când Pavel îşi încheia lucrare în Efes, acesta a avut anumite concepţii despre cursul pe care îl vor lua viaţa şi lucrarea sa în următorii trei ani:
Şi, după ce s-au împlinit acestea, Pavel şi-a propus în duh să meargă la Ierusalim, străbătând Macedonia şi Ahaia, spunând: „După ce voi fi fost acolo, trebuie să văd şi Roma“ (Fapte 19:21, Traducere Literală Nouă).
Observă ca Pavel nu şi-a propus această direcţie în mintea lui, ci în duhul lui. Acest lucru indică faptul că Duhul Sfânt îl călăuzea în duhul lui să meargă mai întâi în Macedonia şi Ahaia (ambele făcând parte din actuala Grecie), apoi în Ierusalim şi în cele din urmă în Roma. Şi acesta este cu exactitate drumul pe care l-a urmat. Dacă ai o hartă în Biblia ta care descrie cea de a treia călătorie misionară a lui Pavel şi drumul spre Roma, poţi să vezi ruta lui plecând din Efes (unde şi-a propus această rută în duhul său), prin Macedonia şi Ahaia, în Ierusalim şi, câţiva ani mai târiziu, în Roma.
Mai precis, Pavel a călătorit prin Macedonia şi Ahaia, apoi s-a reîntors prin Macedonia făcând înconjurul coastei Mării Egee şi apoi a călătorit de-a lungul coastei Asiei Mici. Pe parcursul acelei călătorii s-a oprit în oraşul Milet, i-a adunat pe toţi prezbiterii bisericilor din apropierea Efesului şi le-a încredinţat un mesaj de rămas bun prin care spunea:
„Şi acum, iată că, împins de duhul, mă duc la Ierusalim, fără să ştiu ce mi se va întâmpla acolo. Numai, Duhul Sfânt mă înştiinţează din cetate în cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri“ (Fapte 20:22-23; subliniere personală)
Pavel a spus că era „împins de duhul“, ceea ce însemna că avea o convingere în duhul lui care îl îndemna spre Ierusalim. Nu ştia în întregime ce i se va întâmpla când va ajunge în Ierusalim, dar a spus că în fiecare oraş în care rămânea în călătoriile lui, Duhul Sfânt îl înştiinţa că îl aşteptau lanţuri şi necazuri. Cum îl înştiinţa Duhul Sfânt despre aceste lanţuri şi necazuri care îl aşteptau în Ierusalim?
Două exemple
În capitolul 21 din Faptele Apostolilor găsim consemnate două incidente care ne răspund întrebării puse. Primul exemplu este când Pavel a debarcat în portul oraşului mediteranean Tir:
Acolo am găsit pe ucenici, şi am rămas şapte zile. Ucenicii, prin Duhul, ziceau lui Pavel să nu se suie la Ierusalim (Fapte 21:4).
Datorită acestui verset singular, unii comentatori concluzionează că Pavel nu L-a ascultat pe Dumnezeu şi şi-a continuat călătoria spre Ierusalim. Totuşi, în lumina celorlalte informaţii furnizate de cartea Faptele Apostolilor, ar fi greşit să tragem această concluzie, ceea ce devine foarte clar dacă urmăm firul povestirii.
Se pare că ucenicii din Tir erau sensibili din punct de vedere spiritual şi discerneau necazurile care îl aşteptau pe Pavel în Ierusalim. Ei au încercat în mod constant să îl convingă pe Pavel să nu se ducă. Versiunea Noului Testament în engleză tradusă de William scoate acest lucru în evidenţă, traducând acelaşi verset astfel: „Datorită îndemnărilor făcute de Duhul Sfânt au continuat să îl avertizeze să nu pună piciorul în Ierusalim.“
Ucenicii din Tir nu au avut totuşi succes, deoarece Pavel şi-a continuat călătoria spre Ierusalim în ciuda acestor avertismente.
Acest exemplu ne învaţă că trebuie să fim foarte atenţi să nu adăugăm propria noastră interpretare revelaţiei pe care o primim în duhul nostru. Pavel ştia foarte bine necazurile care îl aşteptau în Ierusalim, dar ştia, de asemenea, că era voia lui Dumnezeu să-şi continue călătoria orice s-ar întâmpla. Dacă Dumnezeu ne revelează ceva prin Duhul Sfânt, nu înseamnă că trebuie să ne grăbim să le spunem şi altora şi, de asemenea, trebuie să fim atenţi să nu adăugăm propria noastră interpretare la ceea ce ne-a revelat Duhul.
Popasul de la Cezareea
Următoarea oprire pe care a făcut-o Pavel în drum spre Ierusalim a fost în oraşul Cezarea:
Fiindcă stăteam de mai multe zile acolo, un proroc, numit Agab, s-a pogorât din Iudea, şi a venit la noi. A luat brâul lui Pavel, şi-a legat picioarele şi mâinile, şi a zis: „Iată ce zice Duhul Sfânt: «Aşa vor lega Iudeii în Ierusalim pe omul acela al cui este brâul acesta, şi-l vor da în mâinile Neamurilor»“ (Fapte 21:10-11).
Iată un alt exemplu al Duhului Sfânt care îl înştiinţa pe Pavel că în Ierusalim îl aşteptau lanţuri şi necazuri. Dar observă că Agab nu a spus: „De aceea, aşa vorbeşte Domnul: «Nu te duce în Ierusalim»“. Nu, Dumnezeu îl îndemna pe Pavel spre Ierusalim şi, prin profeţia lui Agab, doar îl pregătea pentru necazurile care îl aşteptau. Observă, de asemenea, că profeţia lui Agab doar i-a confirmat lui Pavel ceea ce el ştiuse în duhul său cu multe luni înainte. Nu ar trebui să ne lăsăm călăuziţi de profeţie. Dacă profeţia nu confirmă ceea ce ştim deja, nu ar trebui să îi dăm ascultare.
Profeţia lui Agab este ceea ce am putea considerea „călăuzire miraculoasă“, deoarece a depăşit cu mult simplul îndemn interior al lui Pavel. Când Dumnezeu acordă „călăuzire miraculoasă“, precum o viziune sau auzirea unor voci, este deoarece El ştie că drumul nostru nu va fi uşor. Vom avea nevoie de alte asigurări pe care le aduce călăuzirea miraculoasă. În cazul lui Pavel, aproape că a fost ucis de norod şi a petrecut câţiva ani în închisoare înainte de a merge la Roma ca prizonier. Totuşi, datorită călăuzirii spectaculoase pe care a primit-o, el a putut avea pace în tot acest timp, ştiind că rezultatul va fi favorabil.
Dacă nu primeşti călăuzire miraculoasă nu ar trebui să fii îngrijorat deoarece, dacă vei avea nevoie de ea, Dumnezeu va avea grijă să o primeşti. Totuşi, ar trebui să lupţi să rămâi sensibil faţă de înştiinţările interioare şi să te laşi condus de ele.
În lanţuri şi după voia lui Dumnezeu
Când a ajuns în Ierusalim, Pavel a fost arestat şi încarcerat. Şi a primit încă odată călăuzire miraculoasă printr-un fel de viziune a lui Isus:
În noaptea următoare, Domnul S-a arătat lui Pavel, şi i-a zis: „Îndrăzneşte, Pavele; căci, după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot aşa trebuie să mărturiseşti şi în Roma“ (Fapte 23:11).
Observă că Isus nu i-a spus: „Pavele, ce cauţi aici? Am încercat să te avertizez să nu vii la Ierusalim!“ Nu, Isus i-a confirmat de fapt călăuzirea pe care o primise în duhul său cu câteva luni în urmă. Pavel era chiar în centrul scopului lui Dumnezeu pentru Ierusalim, ca să fie martorul lui Isus. Şi apoi urma să Îl proclame şi în Roma.
Trebuie să nu uităm partea în care chemarea iniţială a lui Pavel a fost aceea de a mărturisi nu numai în faţa iudeilor şi a neamurilor, ci şi în faţa împăraţilor (vezi Fapte 9:15). În timpul prizonieratului din Ierusalim şi mai târziu din Cezarea, lui Pavel i s-a dat prilejul de a mărturisi înaintea gurvernatorului Felix, a lui Porcius Festus şi a Regelui Agripa, care era aproape „înduplecat“ (vezi Fapte 26:28) să creadă în Isus. În cele din urmă, Pavel a fost trimis la Roma pentru a mărturisi chiar înaintea Împăratului roman, Nero.
În drum spre Nero
În timp ce erau pe vasul care îi ducea spre Italia, Pavel a primit încă odată călăuzirea lui Dumnezeu rămănând sensibil în duhul său. În timp ce căpitanul şi pilotul încercau să hotărască în care port ar trebui să ierneze pe Insula Creta, Pavel a primit o revelaţie:
Trecuse destul de multă vreme, şi călătoria pe mare se făcea primejdioasă, pentru că trecuse chiar şi vremea „postului“. De aceea Pavel a înştiinţat pe ceilalţi, şi le-a zis: „Oamenilor, călătoria văd că nu se va face fără primejdie şi fără multă pagubă, nu numai pentru încărcătură şi pentru corabie, dar chiar şi pentru vieţile noastre“ (Fapte 27:9-10; subliniere personală).
Pavel a văzut ce urma să se întâmple. Dar este evident că această percepţie era o presimţire dată de Duhul Sfânt.
Din nefericire, căpitanul nu l-a ascultat pe Pavel şi a încercat să ajungă la un alt port. Drept rezultat nava a fost prinsă într-o furtună violentă ce a durat două săptămâni. Pericolul era aşa de mare încât a doua zi echipajul a aruncat peste bord toată încărcătura iar în ziua a treia au aruncat chiar şi tachelajul. Puţin mai târziu, Pavel a primit altă călăuzire:
Soarele şi stelele nu s-au văzut mai multe zile, şi furtuna era aşa de puternică în cât la urmă pierdusem orice nădejde de scăpare. Oamenii nu mâncaseră de multă vreme. Atunci Pavel s-a sculat în mijlocul lor, şi a zis: „Oamenilor, trebuia să mă ascultaţi, şi să nu fi pornit cu corabia din Creta, ca să fi scăpat de această primejdie şi de această pagubă. Acum vă sfătuiesc să fiţi cu voie bună; pentru că nici unul din voi nu va pieri; şi nu va fi altă pierdere decât a corăbiei. Un înger al Dumnezeului, al căruia sunt eu, şi căruia Îi slujesc, mi s-a arătat azi noapte, şi mi-a zis: «Nu te teme, Pavele; tu trebuie să stai înaintea Cezarului; şi iată că Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cei ce merg cu corabia împreună cu tine.» De aceea, oamenilor, liniştiţi-vă, căci am încredere în Dumnezeu că se va întâmpla aşa cum mi s-a spus. Dar trebuie să dăm peste un ostrov“ (Fapte 27:20-26).
Cred că este evident de ce Dumnezeu i-a dat şi mai multă „călăuzire miraculoasă“, luând în calcul dificultatea situaţiei respective. Dincolo de acel chin, Pavel urma să se confrunte destul de curând cu naufragiul. La scurt timp după aceea urma să fie muşcat de o năpârcă (vezi Fapte 27:41-28:5). Ce frumos să ai un înger care să îţi spună dinainte că totul va fi bine!
Câteva sfaturi practice
Începe să cauţi în duhul tău acele percepţii şi îndemnuri care sunt călăuzirea Duhului Sfânt. S-ar putea ca la început să faci unele greşeli crezând că Duhul Sfânt te călăuzeşte, şi de fapt să nu fie aşa, dar acest lucru este normal. Nu fi descurajat: continuă să încerci.
De asemenea, este de ajutor să petreci timp într-un loc liniştit, rugându-te în limbi şi citind Biblia. Când ne rugăm în alte limbi, cel care se roagă este duhul nostru şi tindem în mod natural să devenim mai sensibil faţă de el. Citind şi meditând asupra Cuvântului lui Dumnezeu devenim, de asemenea, mai sensibili faţă de duhul nostru, deoarece Cuvântului lui Dumnezeu este hrană spirituală.
Atunci când Dumnezeu te călăuzeşte într-o anumită direcţie, această ghidare nu se va diminua, ceea ce înseamnă că ar trebui să continui să te rogi cu privire la deciziile majore timp îndelungat pentru a fi sigur că Dumnezeu este Cel care te călăuzeşte şi nu propriile idei şi emoţii. Dacă nu ai pace în inimă când te rogi pentru o anumită direcţie, atunci nu te îndrepta într-acolo decât atunci când ai pacea.
Dacă primeşti călăuzire miraculoasă, este foarte bine, dar nu încerca să „crezi“ că vei avea o viziune sau că vei auzi voci. Dumnezeu nu ne-a promis că ne va conduce prin aceste mijloace (deşi uneori face aceste lucruri după cum voieşte). Totuşi, ne putem încrede întotdeauna că El ne va conduce prin înştiinţare interioară.
În final, nu adăuga la ceea ce îţi spune Dumnezeu. Nu face presupuneri. Pavel a ştiut câte ceva despre ceea ce îi rezerva viitorul, dar nu a ştiut totul, deoarece Dumnezeu nu îi revelase totul. Dumnezeu doreşte să continuăm să umblăm întotdeauna prin credinţă.
https://www.davidservant.com/other_languages/romanian/tdmm/tdmm_romanian_22
///////////////////////////////////
/
Vă va învăța toate lucrurile
in Mihai Sârbu
”Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” (Ioan 14:26)
Pogorârea Duhului Sfânt reprezintă începutul epocii Bisericii lui Isus Christos pe pământ. Fiul lui Dumnezeu și-a ținut promisiunea și Tatăl a trimis cea de-a treia persoană din Sfânta Treime inaugurând dispensația Duhului Sfânt în lumea noastră. Slujirea Duhului Sfânt a fost definită în modul cel mai clar de Domnul Isus în săptămâna mare când Îi instruiește pe urmașii Lui și le spune că: ”Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” (Ioan 14:26). Așa s-a și întâmplat. De mai bine de două mii de ani toți cei ce se încred în Dumnezeu nu mai trăiesc în ignoranță. Ei sunt oamenii care trăiesc în baza celui mai înalt nivel de cunoaștere, cunoașterea Adevărului care te face liber. (Ioan 8:32). Creștinii născuți din nou au primit de la Tatăl ”clauza națiunii celei mai favorizate” deoarece ”Noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile, pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său.” (1Cor.2:13). Astăzi vom privi la persoana Duhului Sfânt ca la un dascăl atotcunoscător și vom înțelege ce putem învăţa din slujirea Lui.
- Matematică. Este foarte interesant să înțelegem că Duhul Sfânt se pricepe la matematică. El cunoaște operația adunării. Când s-a coborât la Ierusalim în Ziua Cincizecimii: ”mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită.” (F.A.2:6). Întotdeauna Duhul Sfânt adună, nu risipește. Acest lucru (alături de altele) identifică o comunitate în care El este la lucru. Dar El cunoaște și operația înmulțirii. După ce mulțimea adunată a ascultat Evanghelia propovăduită de Petru ”… la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.” (F.A.2:41). Înmulțirea credincioșilor devine un laitmotiv al lucrării Duhului așa încât Scriptura consemnează că: ”Numărul celor ce credeau în Domnul, bărbaţi şi femei, se mărea tot mai mult.” (F.A.5:14). Înmulțirea pocăiților adevărați – ca și adunarea lor – sunt indicii care definesc o comunitate unde Duhul Sfânt se manifestă liber și deplin, iar Domnul Isus este înălțat și slăvit. Privind la matematica Duhului Sfânt înțelegem că El știe și operația scăderii. Toate au mers bine în Biserica primară până în Fapte 5 când apare prima breșă în adunarea sfinților. Anania și Safira au mințit pe Duhul Sfânt cu privire la prețul unui teren, iar intervenția divină a cutremurat adunarea întreagă când au văzut ”live” intervenția lui Dumnezeu. Este trist dar adevărat faptul că Duhul Sfânt îngăduie și scăderi în Trupul lui Christos. Nu o face cu plăcere dar o face cu scopul de a păstra sfințenia între copiii lui Dumnezeu. Ce nu face Duhul Sfânt este că El nu împarte. Se pare că împărțirea nu este în ”fișa postului.” El adună, înmulțește, scade (câteodată) dar cel care împarte adunarea este întotdeauna diavolul. Suficiente argumente ca să te cercetezi chiar acum și să-ți dai seama dacă aduni sau risipești, înmulțești sau împarți și dacă ești călăuzit de Duhul sau de ”duhuri.”
- Limbi străine. Haideți să urmărim desfășurarea evenimentelor de la Ierusalim care consemnează despre apostoli că: ”Toţi s-au umplut de Duh Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.” (F.A.2:4). Reacția mulțimii a fost pe măsura celor ce se întâmplau acolo: ”mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită; pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui.” (F.A.2:6). O traducere simultană în toate limbile folosite de cei veniți la sărbătoare. Un eveniment global pentru toate națiunile pământului deoarece: ”se aflau atunci în Ierusalim Iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer.” (F.A.2:5). Acesta este ”etalonul” vorbirii în limbi. Aici este izvorul la care trebuie să ne raportăm: limbi înțelese transmise în mod supranatural prin Duhul Sfânt, El, Cel care cunoaște orice limbă vorbită pe Terra. Nimic nu-I este străin. Niște oameni simpli, fără școală, pescari și oameni obișnuiți sunt ”scoși în față” și transmit mesajul Cerului cu puterea și autoritatea Duhului Sfânt pe înțelesul tuturor, iar aceștia rămân cutremurați și întreabă ”Ce să facem?” Aceasta este nevoia cea mai mare în creștinismul zilelor noastre. Nu dorim să avem nici o dispută pe seama vorbirii în limbi (Biblia este suficient de clară) dar este trist că oamenii au făcut și încă fac negoț cu darurile Duhului Sfânt, încercând să monopolizeze ceea ce aparține lui Dumnezeu. Provocarea acestei meditații este ca tu și eu să avem un limbaj clar față de cei nemântuiți în așa fel ca atunci când le vorbim ei să fie cercetați de Duhul Sfânt și să-L accepte pe Fiul lui Dumnezeu ca Mântuitor și Domn în viața lor. Acesta ar trebui să fie ”produsul finit” al vorbirii noastre. Recomandarea Scripturii este clară: ”Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.” (Col.4:6). Ce zici! Cum stau lucrurile în dreptul tău?
- Teologie. Cel mai măreț lucru care s-a întâmplat în ziua Cincizecimii a fost dovada că Duhul Sfânt cunoaște și teologie. Și o știe la perfecție. Toată teologia Duhului Sfânt este cuprinsă în mesajul transmis prin expresia ”Acest Isus.” Ca să înțelegeți urmăriți vă rog câteva pasaje care certifică adevărul de mai sus: ”Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu …”; ”pe Omul acesta …”; ”Dumnezeu a înviat pe acest Isus, şi noi toţi suntem martori ai lui.”; ”Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus.” (F.A.2:22-23,32,36); ”În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!” (F.A.3:6); ”Prin credinţa în Numele lui Isus” (3:16); ”în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi.!”(F.A.4:10); ”Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui, şi L-a făcut Domn şi Mântuitor!” (F.A.5:31). ”Acest Isus” a devenit mesajul obișnuit al primilor creștini și a ajuns atât de cunoscut, încât cei ce îi auzeau și vedeau modul lor de trai mărturiseau fără greșeală despre ei: ”… că erau oameni necărturari şi de rând; şi au priceput că fuseseră cu Isus.” (F.A.4:13). Cea mai autentică dovadă că ști teologie nu este să ai vitrina plină cu cărți și diplome, ci să trăiești în așa fel ca cei din jurul tău să-L vadă pe Domnul Isus în viața ta și să înțeleagă că ești copilul lui Dumnezeu cu adevărat. Iată de ce poetul întărește adevărul acesta când scrie: ”Să se vadă-n a ta viață / Din iubirea lui Isus. / Fii scrisoare sfântă, scrisă, / Chiar de mâna dulce-a lui Isus.” (#549, C.Ev). Mă rog să fie adevărat în dreptul tău. Ca și în dreptul meu, de-o potrivă. Primește provocarea și stai înaintea Stăpânului. Lasă-te cercetat chiar acum și pocăiește-te dacă trebuie. Amin!
RUGĂCIUNE
”Învaţă-mă, Doamne, calea Ta, şi povăţuieşte-mă pe cărarea cea dreaptă.” (Ps.27:11)
https://www.newliferomanianchurch.com/va-va-invata-toate-lucrurile/
/////////////////////////////////////////////////
Conlucrarea dintre om şi Duhul Sfânt în procesul sfinţirii (1)
Rolul Duhului Sfânt în procesul sfinţirii
Modul prin care Dumnezeu colaborează cu credinciosul, printr-o relaţie personală a fiecărui om este Duhul Sfânt. Duhul Sfânt este a treia persoană din trinitate, care conlucrează împreună cu Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul. După lucrarea Fiului, începe lucrarea Duhului Sfânt, trimisul Tatălui şi Fiului pentru a face aplicabilă în viaţa credinciosului, răscumpărarea. Astfel, Domnul Isus vorbeşte despre acest Duh Sfânt care e trimis în Numele lui Dumnezeu cf. Ioan 14.26. Rolul Duhului Sfânt este cel a regenerării sau altfel spus al trăirii unei noi vieţi cf. Ioan 3.5-8.
Apoi Duhul Sfânt lucrează în credincios sfinţirea. În 1 Petru 1.2 scrie: „…după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul, spre ascultarea şi stropirea cu sângele lui Isus Hristos„. Apoi puterea pentru lucrarea lui Dumnezeu este dată de Duhul Sfânt cf.Fapte 1.8. Lucrarea Tatălui este începută de Fiul şi apoi este desăvârşită în om de Duhul Sfânt care prelucrează fiinţa omului pentru planul lui Dumnezeu. Activitatea Duhului Sfânt în fiinţa omului are rolul de a curăţii, de a purifica, de a sfinţii trăirea. Nu putem spune că Duhul Sfânt lucrează numai în omul necredincios ci el are diferite moduri de lucrare cu fiecare om în parte. În omul necredincios, lucrează prin convingerea de robia păcatului, de murdăria lumii din pricina fărădelegilor, cf.Ioan 16.8-11, FA 7.51, dar în omul credincios, care a avut deja experienţa convertirii la Hristos, vorbim deja despre o lucrare de ispăşire iniţială care defineşte o detaşare totală a trăirii în păcat: „Şi aţi fost spălaţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos, şi prin Duhul Dumnezeului nostru” (1 Cor.6.11).
Publicitate
Setări confidențialitate
Martyn Lloyd-Jones afirmă ca nici un credincios nu poate să spună ca nu are nevoie de sfinţire sau că ar putea trăi fără ea tocmai din motivul că sfinţirea îşi are originea în dumnezeire. Decedarea faptelor trupeşti, a firii pământeşti este posibilă numai cu ajutorul Duhului Sfânt iar acesta vine numai acolo unde este acceptat, dorit. În momentul în care avem în noi puterea Duhului Sfânt putem fii siguri că biruinţa împotriva păcatului este sigură.
Henry C. Theissen afirmă: „Socotirea sfinţeniei lui Hristos ca sfinţire a noastră însoţeşte socotirea dreptăţii lui Hristos ca dreptate a noastră„. Natura lui Dumnezeu contopită în om duce la sfinţenie, care defapt e rezultatul credincioşiei faţă de Dumnezeu „şi să primească, prin credinţa în Mine, iertarea de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţi” (Fapte 26.18).
Din momentul în care Duhul Sfânt a lucrat în om despărţirea de păcat, de omul cel vechi, urmează o creştere a omului nou în Hristos, adică a unei vieţi de sfinţire. Această nouă viaţă este dovedită, făcută vizibilă prin „roada Duhului” aşa cum o numeşte Biblia, iar această roadă este:”dragostea, bcuria, pacea,răbdarea,bunătatea,facerea de bine,credincioşia,înfrânarea poftelor” (Galateni 5.22-23). Aceste roade ale Duhului Sfânt oglindesc atributele lui Dumnezeu în om. Nicidecum un om prin propriile puteri nu poate ajunge la o asemenea stare,însă prin puterea Duhului Sfânt care lucrează în om voia lui Dumnezeu, omul devine destoinic pentru a „face să moară faptele trupeşti” şi mai mult să ascedem în sfinţire după voia lui Dumnezeu.
https://eliazarpripon.wordpress.com/2010/09/09/rolul-duhului-sfant-in-procesul-sfintirii-1/
////////////////////////////////////////////////
Zac POONEN – Inlocuitori falsi pentru Duhul Sfant – duhul banilor, muzicii si filozofiei
din ciclul „Mesaje care lipsesc în creştinismul de azi”
Cel mai important lucru al Vechiului Legământ era Legea. Dumnezeu, folosindu-se de Lege, a făcut să existe o naţiune unică pe pământ – Atenţie! Dacă ai fi îndepărtat Legea din naţiunea Israel, atunci această naţiune ar fi devenit ca şi orice alta de pe pământ. Legile date de însuşi Dumnezeu – Cele 10 Porunci şi celelalte Legi pe care le găsim în Levitic şi Numeri – sunt singurul lucru care i-a făcut diferiţi. Dacă le-ai fi îndepărtat pe acestea, vieţile lor ar fi devenit exact ca şi ale celorlalţi oameni. De aceea, în Israel, Legii i se dădea o mare importanţă. Cele mai prospere etape din istoria acestei naţiuni au fost perioadele în care s-a respectat Legea.
Dar, ştiţi ce s-a întâmplat? Învăţătorii Legii, Cărturarii şi Fariseii, au înţeles greşit Legea. Ei au răstălmăcit-o şi au devenit aşa cum niciodată n-a intenţionat Dumnezeu să fie. Astfel, atunci când a venit Isus, ei L-au acuzat că nu ţine Legea. Este uimitor! Să iei ceva ce ţi-a dat Dumnezeu şi să-l răstălmăceşti în aşa fel încât să faci să însemne cu totul altceva, complet diferit de sensul original. De ce ne-a dat Dumnezeu Vechiul Testament, care conţine trei sferturi din Biblie? Pentru ca să putem învăţa din greşelile lui Israel şi să ştim că aceleaşi lucruri se pot întâmpla, deopotrivă, azi în Biserică. Dacă înveţi din greşelile altora nu le repeţi!
Dacă „Lege” era marele cuvânt în Vechiul Legământ, în Noul Legământ marele cuvânt este „Duhul Sfânt”. Legea a fost înlocuită cu Duhul Sfânt. Moise s-a dus pe munte şi a adus jos Legea; iar Isus, s-a înălţat la cer şi a trimis jos Duhul Sfânt. Exact aşa cum Legea a fost răstălmăcită şi a ajuns, după o perioadă de timp, să însemne ceva ce nu trebuia să însemne, creştinismul a răstălmăcit doctrina Duhului Sfânt, aşa că astăzi nu este aşa cum a intenţionat, de la început, Dumnezeu să fie. Există aşa de multă înşelăciune cu privire la ceea ce ar trebui să fie Duhul Sfânt pentru noi!
Dumnezeu vrea să ne trăim viaţa, exact aşa cum a vrut ca israeliţii să respecte în totalitate Legea. Fiecare zi din viaţa lor era guvernată de Legea lui Dumnezeu. Dacă nu ţineau Sabatul, era un păcat aşa de mare, încât, Dumnezeu îi pedepsea. De fapt, Dumnezeu le-a spus că la fiecare 7 ani trebuiau să lase pământul nelucrat. Dumnezeu i-a dat un Sabat chiar şi pământului, odată la 7 ani. În al 6-lea an, Dumnezeu le dădea recoltă de trei ori cât aveau nevoie, aşa că, aveau suficient pentru anul 6, 7 şi 8. În al 8-lea an, puteau semăna din nou ca să aibă din belşug. Copiii lui Israel însă n-au ascultat. Erau lacomi, au semănat în al 7-lea an, şi n-au dat pământului Sabatul. Rezultatul a fost că pentru 490 de ani n-au dat pământului odihna de Sabat. Aşa că Dumnezeu a spus: „Câţi ani trebuia să se odihnească pământul în 490 de ani? 70 de ani! Atunci, o să vă trimet pe mulţi dintre voi în Babilon pentru 70 de ani şi nimeni nu va mai lucra pământul acesta!” Dumnezeu îşi ţine socotelile foarte exact! Poate că durează mai mult timp, dar, în final, îşi reglează conturile cu fiecare: fie că e vorba de Israel, de tine sau de mine – Dumnezeu nu este părtinitor! Pentru că Dumnezeu nu a făcut nimic 490 de ani, israeliţii au crezut că au scăpat de El; dar nu, nu, nu poţi să scapi când ai de-a face cu Dumnezeu. Culegi ceea ce-ai semănat! Sunt unii credincioşi care au impresia că dac-au făcut ceva rău acum 25 de ani şi nu s-a întâmplat nimic, Dumnezeu a uitat despre aceasta. Oh, nu, n-a uitat! Dacă ai înşelat pe cineva acum 40 de ani şi n-ai rezolvat problema, într-o zi te va ajunge din urmă. Dumnezeu este foarte exact. Eu n-aş vrea să mă ajungă ceva din urmă la judecata lui Hristos! Vreau să fiu cu desăvârşire curat, de aceea şi Pavel zice: „Îmi păstrez conştiinţa curată înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor”. Aş vrea ca nici un om de pe pământ să nu fie în stare să se ridice împotriva mea în „Ziua aceea” şi să spună: „Doamne, omul acesta m-a înşelat, omului acestuia i-am împrumutat nişte bani şi niciodată nu mi i-a înapoiat, cum o să-l duci în Rai?” Dumnezeu se va simţi jenat dacă un asemenea lucru este adevărat. Nu trebuie să fim într-o asemenea situaţie!
Dumnezeu este foarte exact. Întreaga istorie a lui Israel a fost guvernată de Lege, aşa că, viaţa noastră astăzi ar trebui să fie guvernată de Duhul Sfânt. Fiecare zi din viaţă, fiecare mişcare a noastră, trebuie să fie călăuzită prin Duhul Sfânt. Biblia ne vorbeşte despre umblarea prin Duhul. Umblarea este primul lucru pe care-l facem după ce ne trezim dimineaţa şi ne ridicăm din pat, şi-l facem toată ziua, până când ne punem seara din nou în pat. Fiecare pas trebuie să fie „în Duhul”, chiar dacă nu este ceva conştient. Nu trebuie să fim conştienţi de aceasta tot timpul. Este ca şi respiraţia, chiar dacă nu eşti conştient de aceasta, respiri toată ziua, chiar şi noaptea. Chiar dacă nu eşti conştient, umblarea „în Duhul” înseamnă o călăuzire prin Duhul Sfânt în fiecare zi şi dependenţă totală de Duhul Sfânt!
Mesajul care lipseşte în creştinismul de azi este că nu se pune accentul pe aceste aspecte. Foarte adesea, lucrarea Duhului Sfânt este limitată la ceea ce se numeşte duminica dimineaţa „laudă şi închinare”, „muzică”, ceva „vorbire în alte limbi”, „miracole supranaturale” sau altele asemenea lor şi pretindem că acesta ar însemna Duhul Sfânt. Nu! Slujba primordială Duhului Sfânt este să ne facă sfinţi. Duhul Sfânt are multe alte capacităţi: este Înţelept, Milos, Iubitor, Smerit şi Dumnezeu L-ar fi putut numi printr-unul din aceste nume. Din veşnicie ar fi putut fi numit Duhul Înţelept, Duhul Milei, Duhul Iubitor, Duhul Smerit, Duhul Dătător de Daruri, toate acestea ar fi fost corecte. Dar, dintre toate numele ce s-ar fi putut da Duhului, de la începuturi, Tatăl, Fiul şi Duhul au ales „Sfânt”. Este foarte semnificativ că astăzi cuvântul „sfânt” – lipseşte din viaţa creştinismului actual.
Îmi amintesc că odată, un penticostal, a venit la serviciul de duminică în biserica noastră şi mi-a spus: „Voi nu-L aveţi aici pe Duhul Sfânt!” L-am întrebat: ”De unde ştii aceasta? Ai venit la vreunul din noi acasă să vezi cum trăim, ştii ceva despre cum ne mânuim banii, ştii ceva despre sfinţenia din vieţile noastre?” Şi el mi-a răspuns: ”Nu, dar nu-i destulă gălăgie aici!” „Aha”, i-am răspuns eu – „aceasta e diferenţa!”. Trinitatea pentru tine este: „Tatăl, Fiul şi Duhul gălăgios”; iar, pentru noi Trinitatea este: „Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt”. Aceasta e marea diferenţă dintre noi doi. Tu cauţi gălăgie mare, noi cântăm sfinţenia”. Duhul este Sfânt! Gălăgie poate face oricine, chiar şi un om beat. Nu trebuie să-L ai pe Duhul Sfânt ca să faci gălăgie. Proorocii lui Baal au făcut o mare gălăgie, dar nu era de la Duhul Sfânt.
Este foarte important pentru noi să ştim cum a fost înlocuit Duhul Sfânt. Într-un mod foarte inteligent, diavolul a făcut acest lucru în creştinismul de astăzi prin punerea accentului pe cu totul alte lucruri, care au devenit proeminente.
Ce era proeminent în Israel? – Legea! În fiecare zi, cel mai important lucru era Legea şi ei au înlocuit-o cu Baali, sau alţi dumnezei străini, ca Moloh, etc. Astăzi, în fiecare zi, ar trebui să fim plini de Duhul Sfânt. Dacă eşti mamă, trebuie să fii o mamă plină de Duhul Sfânt, ca să-ţi poţi creşte copiii; dacă eşti un predicator, trebuie să fii unul plin de Duhul Sfânt; dacă eşti elev, trebuie să fii un elev plin de Duhul Sfânt. Duhul Sfânt trebuie să guverneze fiecare domeniu din viaţa ta – şi, în mod special, în slujire.
Pe ce se pune astăzi accentul în creştinism? În primul rând, nu pe Duhul Sfânt, ci pe bani! Dacă te duci la o biserică auzi despre bani, dacă porneşti televizorul auzi despre bani. Banii au înlocuit Duhul Sfânt în creştinismul de astăzi! Banii, respectiv duhul banilor din spatele nevăzut al lor, are o putere nemaipomenită! Ştiţi aceasta, nu? Oamenii cu bani au o mare influenţă, fie că sunt oameni de afaceri, politicieni, escroci, gangsteri, etc. Banii stau în spatele teroriştilor, au milioane şi milioane de dolari. De asemenea, predicatorii din zilele noastre au milioane de dolari câştigaţi pe nedrept, câştigaţi aşa cum Isus n-ar fi făcut niciodată, câştigaţi aşa cum Pavel n-ar fi făcut-o niciodată, ci în alte moduri. Puterea banilor a înlocuit puterea Duhului Sfânt şi este foarte important ca în bisericile noastre să vedem clar aceste aspecte. Dacă nu vedem aceasta, nu vom fi în stare să ne menţinem curată mărturia care-a fost păstrată de atâţia ani până în zilele noastre.
Am văzut destul de multe în lumea creştină ca să pot observa că, în special, în slujirea creştină puterea banilor a înlocuit puterea Duhului Sfânt. Oamenii au impresia că lucrarea Domnului nu poate continua pentru că nu au bani suficienţi. Nu acesta este motivul! Lucrarea Domnului nu poate continua pentru că nu avem puterea Duhului Sfânt. În loc să se insiste ca oamenii să caute puterea Duhului Sfânt, se insistă ca oamenii să dea bani pentru lucrarea Domnului. De obicei, aceasta se face pentru construirea unor biserici, clădiri uriaşe sau ca păstorii să trăiască în stil mare, lucruri cu care Biserica primară nu s-a ocupat deloc.
Dumnezeu nu şi-a dorit niciodată ca banii copiilor Lui să fie cheltuiţi în clădiri luxoase sau ca păstorii să trăiască în cel mai luxos stil. Nu! Unde vedeţi aceasta în Biblie? Acesta e o alunecare înceată a creştinismului. Dacă nu oprim această alunecare, dacă nu vor fi prooroci care să oprească această alunecare, creştinismul va fi complet rătăcit.
Referitor la cele spuse până aici, în Biblie, sunt prezentaţi mai mulţi slujitori ai lui Dumnezeu care s-au confruntat cu aceste aspecte. În acest sens, vreau să vă dau câteva exemple. Din Vechiul Testament, doresc să vă arat exemplul lui Samuel. El este omul care apare în momentul în care Israelul se afla într-o mare rătăcire. Dacă vreţi să cunoaşteţi starea creştinismului de astăzi, citiţi cartea Judecători. Versetul principal din această carte este ultimul verset, din Judecători 21:25 – „ … fiecare făcea ce-i plăcea”. În vremea aceea, Israelul nu avea împărat şi fiecare om făcea „binele” după propria lui părere. Acelaşi verset este scris în cartea Judecători şi mai devreme – la Judecători 17:6. Aceasta este condiţia creştinismului de astăzi. Mulţi creştini, şi mai ales tinerii din bisericile noastre, fac ceea ce le place. Ei nu recunosc autoritatea celor mai în vârstă, atunci când aceştia le spun ce trebuie să facă; dar, sunt şi bătrâni (chiar şi prezbiteri) care nu recunosc nici o autoritate. Care este rezultatul? Starea bisericilor este exact aşa cum este descrierea din cartea Judecători: haos, confuzie, imoralitate şi multe alte lucruri. În starea aceasta jalnică s-a ajuns treptat, timp de o sută de ani de la moartea lui Iosua. Atunci, Dumnezeu a ridicat un om – pe Samuel! El a fost prooroc încă din copilărie (amintiţi-vă că de la 10 ani proorocea – acesta este un caz rar!). Când a îmbătrânit, el a chemat tot Israelul la un loc şi le-a spus – în 1 Samuel 12:2-4: „Iată-mă! Sunt bătrân, am albit… am umblat înaintea voastră din tinereţe până în ziua de azi…Mărturisiţi împotriva mea, în faţa Domnului şi în faţa unsului Lui: << – Cui i-am luat boul? Sau, cui i-am luat măgarul? Pe cine am apăsat şi pe cine am năpăstuit? De la cine am luat mită ca să închid ochii asupra lui? Mărturisiţi şi vă voi da înapoi!>> Ei au răspuns: << – Nu ne-ai apăsat, nu ne-ai năpăstuit şi n-ai primit nimic din mâna nimănui>>”.
Acesta este mesajul care lipseşte în creştinismul de astăzi! Avem nevoie de slujitori ai Domnului care să stea înaintea oamenilor şi să spună: „- Spuneţi-mi, când am profitat eu de voi, căruia dintre voi i-am luat banii, mi-am căptuşit eu buzunarele cu banii voştri, mi-am construit eu casă cu banii voştri, mi-am cumpărat scuter sau maşina din banii voştri, sau cu banii bisericii?” Cine poate să stea în picioare şi să spună aşa? Asemenea oameni lipsesc! Samuel a putut să spună aşa! Unui slujitor al Domnului nu-i este permis să primească bani de la oameni! Nici lui Samuel nu i-a fost permis! N-ar fi devenit niciodată proorocul care-a fost, dacă ar fi permis banilor să-l corupă!
Nu poţi sluji banilor şi lui Dumnezeu! Nu era posibil nici în Vechiul Testament, nu este posibil nici în Noul Testament.
Vă dau un alt exemplu din cartea Neemia. Neemia a fost omul care-a zidit zidul Ierusalimului şi întruchipează omul care zideşte zidurile care trebuie să separe Biserica de lume. Neemia era un om foarte credincios. În Neemia 5:15, el spune: „Înainte de mine, cei dintâi dregători împovărau poporul şi luau de la el pâine şi vin, afară de cei patruzeci de sicli de argint; chiar şi slujitorii lor apăsau poporul. Eu n-am făcut aşa, din frica de Dumnezeu”. Deşi era un guvernator numit de împărat, ca să poată avea autoritate spirituală, a spus aşa (parafrazat): „Guvernatorii înainte de mine au asuprit poporul punând taxe asupra lor – 40 de sicli de argint zilnic pentru pâine şi vin”. Liderii dinaintea lui Neemia spuneau: „Ascultaţi, suntem liderii voştri şi trebuie să ne plătiţi. Vă slujim, ne îngrijim de voi spiritual, trebuie să ne plătiţi mâncarea, iar dacă vrem ceva vin din când în când, trebuie să plătiţi şi aceasta. De asemenea, trebuie să vă plătiţi şi zeciuielile la Templu”. Ei îşi angajau oamenii să colecteze taxele şi aceste ajutoare ale liderilor, îi terorizau pe ceilalţi ca să obţină toate acestea de la ei. Dar, „din frica de Dumnezeu”, spune Neemia, „eu n-am făcut niciodată aşa ceva! Eu am lucrat la zid aşa ca şi toţi ceilalţi. N-am fost doar supraveghetor, ci am muncit din greu ca şi toţi ceilalţi!”
Unde mai găseşti astăzi asemenea slujitori ai lui Dumnezeu? În Biserica noastră, noi avem câteva exemple remarcabile, dar în alte biserici este imposibil să găseşti. „Toţi oamenii mei nu-i terorizau pe ceilalţi, ci lucrau cu ei cot la cot” (v16). „Aveam la masă o sută cincizeci de oameni, Iudei şi dregători, afară de cei ce veneau la noi din neamurile de prinprejur” (v17). Neemia era un om ospitalier. Mulţi cred că, dacă sunt ospitalieri, li s-ar cuveni bani de la Biserică. Dar, pentru ce? Ştiţi că un prezbiter ar trebui să fie ospitalier şi că mulţi ar trebui să găzduiască acolo?Aici este un om care n-a pretins bani pentru aşa ceva (v18): „Mi se pregătea în fiecare zi un bou, şase berbeci aleşi şi păsări şi la fiecare zile se pregătea din belşug tot vinul care era de trebuinţă. Cu toate acestea, n-am cerut veniturile cuvenite dregătorului, pentru că lucrările apăsau greu asupra poporului acestuia!” A văzut că poporul era sărac şi a zis: „Cum aş putea să le iau banii ca eu să trăiesc în stil mare?”
Mi-aş dori ca şi pastorii să spună aceasta astăzi. Să se uite la popor şi să spună: ”Poporul e sărac, cum aş putea lua ceva de la ei, cum să-i fac pe ei să-mi plătească chitanţa de la hotel? Cum să-mi plătească ei biletul de tren sau autobuz sau orice altceva? Nu le este destul de greu, oricum! Să-şi folosească banii ca să se îngrijească pe ei înşişi. Eu nu vreau nimic, de la nimeni!” Neemia a spus Domnului (v19): „Adu-ţi aminte de mine spre bine, Dumnezeule, pentru tot ce am făcut pentru poporul acesta!”
Sunt sigur că Dumnezeu l-a binecuvântat pe Neemia şi sunt sigur că Dumnezeu i-a binecuvântat pe copiii lui Neemia, pentru că Dumnezeu nu rămâne dator nici unui om.
Acestea sunt exemple din Vechiul Testament. Iată un altul, din 2 Împăraţi 5, unde citim despre Elisei. El a vindecat pe cineva, dar n-a luat bani pentru aceasta. Isus a vindecat bolnavii, dar niciodată nu a luat bani pentru vreo vindecare. Petru a vindecat bolnavi, dar niciodată nu a luat bani în schimb. Mulţi oameni vorbesc astăzi despre slujba de vindecare şi eu întotdeauna le spun: „- Arătaţi-mi un singur om care face slujba aceasta şi nu ia bani de la oameni!” M-aş duce în capătul celălalt de lume să particip la o întâlnire cu el. N-am auzit încă niciun om de felul acesta. Aceştia sunt oamenii care lipsesc în creştinism, ca aceştia care-au slujit Domnului în Vechiul Testament şi în Noul Testament. Naaman era un general în Siria şi un om foarte, foarte bogat, următorul după împărat. Acest om era plin de lepră. El avea în Siria o servitoare din Israel, ca i-a spus: „- Du-te la slujitorul Domnului, Elisei, şi el te va ajuta!” Elisei nici măcar n-a ieşit afară din casă, să-l întâmpine. Ce om a lui Dumnezeu! Vine la tine acasă un general, dintr-o ţară străină, şi tu trimiţi slujitorul să-i spună: „- Du-te la râu şi scaldă-te!” Elisei ştia că Naaman era un om mândru şi s-ar fi aşteptat ca slujitorul Domnului să vină şi să-şi prezinte omagiile, aşa cum mulţi pastori ar face astăzi faţă de personalităţi!
Îmi amintesc c-am auzit o întâmplare despre un om a lui Dumnezeu din India, unul din acei raaaa…ri oameni ai lui Dumnezeu. În orăşelul lui, cu mulţi ani în urmă, în India, bărbaţii erau deranjaţi de faptul că soţiile şi fiicele lor renunţau la bijuterii. Era acolo un om foarte influent, a cărui soţie şi fiică au început să poarte şi ele sari-uri albe (sari = piesa principală din costumul tradiţional indian) şi să-şi arunce bijuteriile, aşa că omul acesta a apelat la un poliţai care să-l sperie pe omul lui Dumnezeu. Acesta, odată sesizat, a venit la locul de adunare şi a spus cuiva: „- Vreau să-l văd pe fratele … X.” Omul Domnului era în rugăciune şi cineva a deschis uşa şi i-a zis: „- Mai marele poliţiştilor a venit să te vadă”. El i-a răspuns: „Spune-i că vorbesc cu Dumnezeu, nu ştiu când voi termina, s-ar putea să dureze câteva ore, să mă aştepte!” Uau…! Avem nevoie de asemenea oameni ai lui Dumnezeu. Am cunoscut doar un singur om ca acesta în toată viaţa mea. Toţi ceilalţi sunt foarte influenţaţi de oameni. Ei nu-L cunosc pe Dumnezeu şi L-ar părăsi pentru personalităţi. Dac-ai sta de vorbă cu guvernatorul unui stat important şi-ar veni un şef mai mic, ai abandona discuţia cu guvernatorul sau i-ai spune celuilalt să aştepte? Astăzi se întâmplă asemenea lucruri pentru că slujitorii lui Dumnezeu nu cunosc măreţia Lui. Se sperie de oamenii influenţi şi nu-i de mirare că nu-L cunosc pe Dumnezeu! Cum să zidească o biserică oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu? Viaţa veşnică înseamnă să-L cunoşti pe Dumnezeu şi dacă nu-L cunoşti pe Dumnezeu…!?
Vedeţi, Elisei a fost un asemenea om: „- Du-te la râu şi scaldă-te!” – i-a spus acelei personalităţi. Naaman a fost foarte ofensat (v11): „Naaman s-a mâniat şi a plecat zicând: ”- Eu credeam că va ieşi la mine, se va înfăţişa el însuşi, va chema Numele Domnului Dumnezeului lui, şi el nici măcar n-a ieşit să mă vadă!” Este foarte bine când oameni aşa mândri sunt umiliţi! În final, el este vindecat şi apoi se întoarce. De data aceasta Elisei iese afară şi Naaman spune (v15): „Iată, cunosc acum că nu este Dumnezeu pe tot pământul decât în Israel. Şi acum, primeşte, rogu-te un dar din partea robului tău!”(v16):”Elisei a răspuns: ”. ”- Du-te cu banii tăi, căci nu mă interesează!” Cum trăia Elisei? Din câte cunoaştem, el nu muncea, dar, era sprijinit de oameni simpli, temători de Dumnezeu. N-ar fi luat niciodată bani de la un necredincios bogat, chiar dacă l-a vindecat. Ce lecţie!
Asemenea oameni lipsesc în creştinismul actual!
Însă, Elisei avea un slujitor, numit Ghehazi. Elisei a primit porţie dublă din ungerea care-a fost peste Ilie şi Ghehazi ar fi putut primi la rândul lui dublu de la Elisei. Dar, n-a fost aşa! Ştiţi de ce? Ştiţi că azi am fi putut auzi despre Ghehazi ca şi despre un nume mare? Am fi putut auzi despre acei mari prooroci ai Vechiului Testament: Ilie, Elisei şi … Ghehazi! Dar nu auzim aşa ceva. Ce s-a întâmplat cu cel de-al treilea? S-a întâmplat ceva: banii l-au distrus! El a văzut ce se petrecuse, şi, şi-a zis: „- Ce prost e maestrul meu că n-a vrut bani, omul ăsta i-a oferit!” El şi-a zis (v20): „Iată că stăpânul meu a cruţat pe Naaman şi n-a primit din mâna lui ce adusese. Viu este Domnul (vă daţi seama! – se foloseşte de Numele Domnului!), că voi alerga după el şi voi căpăta ceva de la el.” A fugit după Naaman şi a spus (parafrazat): „- Frate Naaman, tocmai au venit nişte elevi la Şcoala Biblică şi au nevoie de ceva sponsorizare. (v22): „Dă-mi, te rog pentru ei un talant de argint şi două haine de schimb.” (v23): „Naaman a spus: ” Şi, a insistat! Lucrurile s-au petrecut exact ca şi în India: când cineva te serveşte cu mâncare şi tu spui: „Nu, nu, nu mai vreau!” Dar, el insistă şi în cele din urmă tu-i spui: „- Bine, mai vreau!” Ghehazi a luat doi talanţi de argint şi două haine de schimb şi doi din slujitorii lui Naaman le-au dus. Vă daţi seama, era atât de mult că nu le-a putut duce singur, încât, au venit doi slujitori să-l ajute. Când au ajuns sus la deal, când s-au apropiat de casa lui Elisei, Ghehazi le-a spus slujitorilor: „- Hei, cred că de-aici mă descurc!” El nu voia nicidecum ca Elisei să vadă (aşa-i cu toate sponsorizările de care n-ai vrea să ştie toţi)! (v24): „Ajungând la deal, Ghehazi le-a luat din mâinile lor şi le-a pus în casă. Apoi, a dat drumul oamenilor acelora care au plecat.” Apoi, a venit cu un zâmbet larg la Elisei. Încă de la întâmpinare, acesta l-a întrebat (v25): „- De unde vii, Ghehazi? El a răspuns: „- Robul tău nu s-a dus nicăieri”. Elisei i-a spus: ”- Crezi că n-am văzut ce s-a întâmplat? Dumnezeu mi-a arătat într-o vedenie tot ce-ai făcut! Te-am văzut fugind după Naaman, l-am văzut întorcându-se şi te-am văzut pe tine luându-i darurile. (v26): „Este oare acum vremea de luat argint, haine, măslini, vii, oi, boi, robi şi roabe? Este vremea acum să-ţi înfunzi buzunarele în Numele Domnului? În loc să primeşti o măsură îndoită de ungere, o să primeşti lepra lui Naaman. Şi nu numai tu, ci şi copiii tăi vor primi lepra lui Naaman”. Du-te azi în iad şi întreabă-l pe Ghehazi: „Ghehazi, a meritat argintul acela luat în Numele Domnului şi hainele acelea moderne? Îţi aminteşti Ghehazi, când băieţelul tău de 5 ani a venit la tine spunând: „- Tati, … tati …, mi-a apărut pe mână o pată albă şi nu mai simt nimic în locul acesta; mami spune că-i lepră! Tati, de unde o am?” Ce i-a spus tăticul? „Aceasta este din cauză c-am alergat după bani!”
Aceasta se întâmplă şi în zilele noastre! Mulţi copii suferă şi-şi trăiesc viaţa fără Dumnezeu pentru că părinţii lor aleargă după bani, în Numele Domnului! Unii folosesc chiar şi versete din Vechiul Testament, prin care spun că Dumnezeu ar vrea să fim bogaţi.
Îmi amintesc de unde a început această „evanghelie a prosperităţii”. Mă „învârt” în creştinism de ceva mai mult timp decât voi şi am văzut creştinismul de peste 45 de ani. Nimeni nu predica pe atunci „evanghelia prosperităţii”. În anii 1960 a început o puternică mişcare carismatică în afara Bisericii Penticostale. Toţi predicatorii penticostali erau foarte săraci. Diavolul i-a distrus, făcându-i bogaţi prin darurile primite de la alţii. Totodată, au existat mulţi oameni temători de Dumnezeu de-a lungul secolelor, care-au făcut bani mulţi, milioane, prin propria lor afacere, prin munca lor. În America a fost un asemenea om, Robert Lettournel, un multimilionar, un om cu frică de Dumnezeu care-a dat 90% din venituri pentru lucrarea lui Dumnezeu. A câştigat o mulţime de bani, dar nu din daruri primite de la alţii, ci prin propria lui afacere. Este foarte bine! El n-a căzut de la credinţă. Dar, au fost alţi oameni, lideri religioşi care, atunci, în 1960, când oamenii din multe biserici au fost botezaţi cu Duhul Sfânt, s-au adunat împreună şi dintre ei s-au ridicat unii lideri (vă spun toată istoria, că unii din voi nu trăiaţi pe atunci; eu am urmărit toată desfăşurarea evenimentelor). Aceşti oameni au început să înveţe oamenii greşit, despre „zeciuieli” şi slujba „pastorală”.
„Pastorală” însemna: „- Auziţi, trebuie să mă ascultaţi că eu sunt păstorul vostru, eu vă spun cu cine să vă căsătoriţi, ce casă să vă cumpăraţi, ce cămaşă să purtaţi …” Totul era supus păstorului şi nu aveai de ales decât să te supui; să te supui, ca unui dictator. Relaţiile dintre ei nu erau libere. Familiile intrau sub autoritatea păstorului şi zeciuielile mergeau de asemenea la păstor. 10% din venituri îi dădeai păstorului. În unele biserici banii se puneau în plicuri pe care erau specificate numele, veniturile şi a zecea parte din ele. Aceşti păstori aveau alţi păstori deasupra lor, iar în vârful ierarhiei erau „apostolii”. Zeciuielile ajungeau până sus la ei, ca şi cum astăzi mita ajunge până la şeful cel mai mare. În felul acesta, „apostolii” au devenit extraordinar de bogaţi. Ce să facă cu atâţia bani? Şi-au cumpărat avioane particulare, case de vacanţă pe timpul verii, maşini Rolls-Royce, etc. Ei nu ştiau cum să justifice toate acestea, pentru că, nu ştiau cum s-ar descurca Isus cu toate astea. Aşa că au căutat versete în Vechiul Testament şi ziceau: „În Deuteronum, în capitolul 28, scrie că: „Dumnezeu te va face bogat…!” Astfel, au început să predice de acolo: „Dacă asculţi de Dumnezeu! El te va face bogat! De exemplu, uită-te la mine!”
Îmi aduc aminte că unul din aceşti predicatori a spus odată: „- Când mă plimb pe stradă cu Rolls-Royce-ul şi oamenii mă văd, şi-mi văd şi casa, vor şti că există un Dumnezeu în ceruri!” Păcat că Isus n-a avut asemenea lucruri! Când a vrut să înveţe o lecţie şi a avut nevoie de un ban, a trebuit să împrumute unul, ca să vadă al cui chip e pe el. Acesta e Isus al nostru! Petru n-a avut bani să dea unui cerşetor, ci i-a spus: ”Ştii, în zilele în care eram pescar, de câte ori veneam aici, îţi dădeam dar acum sunt apostol şi nu am nimic. Am însă ceva mai bun: „În Numele lui Isus ridică-te şi umblă”.
Vedem aici că toţi acei lideri, în mod gradual, au devenit foarte bogaţi, predicau despre zeciuieli şi-au devenit multimilionari. Această stare a progresat şi apoi a devenit o doctrină.
În cartea Iuda, citim despre „rătăcirea lui Balaam”(în versetul 11). Balaam a fost de asemenea un prooroc care-a alergat după bani. În 2 Petru 2:15, se spune că, aceşti predicatori: ”…după ce au părăsit calea dreaptă, au rătăcit, şi au urmat calea lui Balaam…”. Balaam a fost un om care a avut iniţial o legătură cu adevăratul Dumnezeu, profeţind până şi despre venirea lui Isus (Numeri 24:17…”Îl văd, dar nu acum; Îl privesc, dar nu de aproape. O stea răsare din Iacov…” N-ar fi putut face aceasta, dacă n-ar fi fost în legătură cu Dumnezeu. Într-o zi împăratul l-a chemat şi i-a zis: „- Am nevoie de tine să predici aici!” Balaam a spus: „- Nu, prima dată am să-L întreb pe Dumnezeu!”. Iar, Dumnezeu i-a spus: „- Nu te duce acolo!” Dar, împăratul ştia cum să procedeze cu acest tip de predicatori, ştia că pentru bani va veni, aşa că a trimis nişte oameni „onorabili” la Balaam care să-i spună din partea împăratului: „- Îţi voi umple casa cu bani, numai haide!” „Oh”, a spus Balaam: „- Staţi să mă mai rog o dată!” Ştiţi şi voi oameni de felul acesta? S-a mai rugat o dată şi Dumnezeu i-a spus: „- Du-te!”
De ce i-a spus Dumnezeu: „- Du-te!”? Pentru că atunci când inima unui om caută banii, Dumnezeu nu-l va opri. Nu te va opri nici pe tine! El deja ţi-a spus o dată voia Sa şi ştii că El nu se răzgândeşte, dar dacă din nou te duci la El, va fi aşa cum spune Psalmul 106:15: „El le-a dat ce cereau, dar, a trimis o molimă între ei!” Balaam s-a hotărât să meargă, deşi, voia lui Dumnezeu era aşa de clară că a ajuns să o ştie şi măgarul lui: „Nu pot să merg, pentru că este un înger în faţa mea!” În final, măgarul a vorbit cu el şi a spus: „- Hei, de ce mă baţi? Eu nu-ţi sunt neascultător, dar este un înger în faţa mea!” Măgarul a ajuns să vadă ceea ce nu mai vedea proorocul. Balaam totuşi s-a dus. Aceasta este „calea lui Balaam”– se ducea după bani! În final, el a ajuns posedat de demoni, încât, în cartea Iosua se spune c-a devenit un vrăjitor. Acest om, care-a început aşa de bine, a ajuns posedat de demoni. În viaţa lui, Biblia ne prezintă involuţia lucrurilor: în Iuda, citim despre o „rătăcire a lui Balaam”, în 2 Petru 2:15 despre „calea lui Balaam”, iar, în Apocalipsa 2:14, aflăm despre „învăţătura lui Balaam”. Vedem cum „rătăcirea” lui Balaam, devine „calea” lui Balaam, şi apoi„doctrina” lui Balaam.
Revenind la cele spuse anterior, această prosperitate a devenit acum o doctrină. Este doctrina lui Balaam. În Apocalipsa 2:14, Domnul spune: „Am ceva împotriva ta. Tu ai acolo nişte oameni care ţin de învăţătura lui Balaam…”, care duce la idolatrie – la idolatria de bani.
În Noul Testament avem exemplul Domnului Isus care n-a cerut niciodată bani, nimănui! Citim, în Luca 8:2-3, că nişte femei bogate Îl sprijineau cu ce puteau. Era nevoie de bani pentru cei 12 ucenici şi familiile lor rămase acasă. N-a cerut nimănui, dar când a primit bani. Isus a trăit foarte simplu. Ştiţi pentru ce a folosit Isus banii? Pentru două lucruri: în Ioan 13:29, se spune că, atunci când Isus l-a trimis pe Iuda, el fiind casierul, ucenicii au crezut că Isus i-a spus să cumpere ceea ce le trebuie sau să dea ceva la săraci. De unde au luat ei ideea aceasta? Pentru că în toată umblarea lor cu Isus, L-au văzut folosind banii pentru două lucruri: „cumpăraţi ce aveţi nevoie” şi „daţi ceva săracilor”. Vrei să-l urmezi pe Isus? Cumpără-ţi ce ai nevoie şi dă ceva săracilor! Aşa se folosesc banii lui Dumnezeu.
O să spui: „De unde ştiu de ce am nevoie? „Aceasta este hotărârea ta! Nu judeca pe nimeni, pentru că altul s-ar putea să aibă nevoie de-o maşină şi tu să ai nevoie numai de un scuter. În unele cazuri, poate au nevoie de două maşini, în alte cazuri, unde nu există autobuz, poate au nevoie de trei maşini ca să ajungă la serviciu. Eu nu sunt pus să judec pe nimeni! Cumpără-ţi ce ai tu nevoie, nu te uita la alţii! Şi, să dai la săraci! Nu judeca casa în care locuieşte cineva, ce fel de haine şi ce fel de pantofi poartă. Dacă intri în judecăţi de felul acesta, vei deveni un fariseu. Eu am hotărât cu mult timp în urmă că voi decide numai pentru mine şi nu voi decide pentru nimeni altcineva. Este treaba lor, este între ei şi Dumnezeu. Ei nu se ating de banii mei aşa că nu mă interesează ce fac ei cu banii lor, pe care Dumnezeu le-a dat prin slujba sau afacerile lor.
Unii au acest obicei prost, şi-mi pare rău să spun că, unii, chiar din bisericile noastre, atunci când vizitează pe cineva spun: „De unde a avut ăsta bani să-şi facă o asemenea casă?” Ţi-a luat cumva ţie banii s-o construiască? Lasă-l să-I răspundă lui Dumnezeu pentru aceasta. Sau: „De unde are hainele astea? Cum îşi permite să-i cumpere fetei lui asemenea haine?” Omule! – el nu foloseşte banii tăi, aşa că, de ce te interesează acest lucru? Eu m-am hotărât mai de mult să nu-mi bat capul cu afacerile nimănui. Dar, voi fi credincios în ceea ce priveşte banul meu – să-mi cumpăr ce-mi trebuie şi să dau ceva la săraci – aşa cum trăit Isus. El a trăit foarte simplu, folosind foarte puţin pentru El însuşi, fără a cheltui bani pentru lucruri scumpe.
Un alt exemplu este Pavel. În 1 Corinteni şi 2 Corinteni 11, el spune: „- Ştiu că am unele drepturi…, dar, …nu m-am folosit de niciunul din aceste drepturi, căci aş vrea mai bine să mor decât să-mi ia cineva pricina aceasta de laudă”. Ocazional, dacă se afla în nevoie, aşa cum s-a întâmplat când Biserica din Filipi i-a trimis bani, el i-a luat. El nu avea reguli, ci era călăuzit de Duhul. În general, de la majoritatea bisericilor n-a primit nimic. Însă, de la unele, ocazional, primea câte ceva. Aceasta îmi demonstrează mie că Pavel nu era sub Lege, ci era condus de Duhul. Când a primit bani din Macedonia, le-a spus corintenilor, în 1 Corinteni 11:9: „Când am fost la voi şi am fost în nevoie, n-am fost sarcină nimănui, căci de nevoile mele am îngrijit fraţii care veniseră din Macedonia…” El n-a spus: „Domnul a îngrijit de nevoile mele”, ca să sune aşa, „spiritual”, ci a spus: „Atunci când eram în nevoie în mijlocul vostru, cei din Macedonia au venit şi m-au ajutat financiar”. Ce onestitate la Pavel! În loc să folosească un limbaj superspiritual şi să spună: „Domnul sa îngrijit de mine”… Desigur, ştim cu toţii aceasta; Dumnezeu se îngrijeşte în detaliu de toate nevoile noastre. Dar, după cum am relatat, de ce să nu recunoaştem prin cine a lucrat! El a făcut-o oferind ocazia dărniciei Bisericii din Macedonia!
De ce vrei să iei o poziţie superspirituală, ca un „mare om a lui Dumnezeu”? De ce nu poţi fi smerit, ca şi Pavel, când spune: „Eram în nevoi, dar n-am luat de la voi, corintenilor, ci fraţii din Macedonia mi-au îndeplinit toate nevoile”. Iubesc sinceritatea lui Pavel. Vreau şi eu să fiu ca el. Sinceritate maximă! În 2 Corinteni 7, scrie cum Tit a venit la el şi-a fost încurajat. Ce onestitate la omul ăsta! „Eram descurajat, eram deprimat, dar Tit, fratele acesta tânăr, a venit la mine, mi-a spus ceva, şi-am fost încurajat!” Îmi place aceasta la Pavel!
Suntem oameni, suntem slabi şi avem nevoie unii de alţii. Nu vom avea standarde stricte de genul: „Nu voi lua bani de la nimeni!” Uneori, Dumnezeu vrea să ne smerească şi ne spune: „Ia bani de la acea persoană!” Aceasta e poziţia pe care şi eu însămi am luat-o! Altfel, am sfârşi ca şi nişte aroganţi, uitându-ne de sus la alţii! Totodată, prin Iuda, avem o avertizare a pericolului de a depăşi limita, a fi necinstit şi de ai deturna. El este exemplul unui om care-a luat bani, a înşelat şi ştiţi cum a sfârşit-o…
În concluzie, în creştinism banii au înlocuit Duhul Sfânt şi accentul nu mai cade acum pe Duhul Sfânt.
În continuare, vreau să vă vorbesc despre muzică. Muzica este un alt lucru care a înlocuit puterea Duhului Sfânt. Acesta este un lucru important pe care-l vedem în zilele noastre în marile cruciade de evanghelizare şi la televizor. Muzică, muzică, muzică … peste tot muzică! Oamenilor le place să-i imite pe rock-eri, vin îmbrăcaţi cu veste de piele, cu chitare ciudate şi legănându-se. De unde vin toate acestea? Din muzica rock, de la slujitorii diavolului, pe care-i imită. Îi imită cumva pe Petru sau pe Pavel făcând aşa ceva? Nu! Vi-l imaginaţi pe Pavel apărând într-o vestă neagră şi încercând să-şi impresioneze audienţa? Nu! De ce să nu fi îmbrăcat decent, aşa cum ar trebui să fie un creştin, în loc să imiţi pe toţi oamenii aceştia fără Dumnezeu pe care-i vezi pe toate copertele cd-urilor. Pe unii i-am văzut având toţi nasturii metalici! Îi poţi vedea şi la televiziunea creştină. Poate crezi că vei câştiga generaţia tânără îmbrăcându-te aşa! Ce prostie! Vei fi un exemplu negativ pentru tineri. Crezi că Isus s-ar fi îmbrăcat diferit numai ca să-i câştige pe tinerii din vremea Lui? Prin astfel de practici, creştinismul ajunge să fie supus diavolului! Diavolul a devenit exemplul lui. În plus, mai au şi jocurile de lumini: verde, galben, albastru, roşu… Nu-mi pot imagina că Isus ar face aşa ceva, numai ca să-i atragă pe oameni. Acestea sunt doar de la muzica rock. Cred c-o să-i convertească pe tineri prin aceasta? Ce fel de tineri vor fi aceia care se vor converti în felul acesta? Oameni cu inima împărţită, fără Dumnezeu care spun: „Eu cred în Isus!” Care Isus? Duc ei o viaţă sfântă? Poate fi această hidoşenie diavolească dovada sfinţeniei? În urma acelor întâlniri, au biruinţă asupra ispitelor, au biruinţă asupra păcatelor? Nu!
Mi-aş dori să am 10 oameni care să nu aibă parte de toate acestea. Isus a întors lumea pe dos cu 11 oameni tineri, sub vârsta de 35 de ani. Ei n-au apelat la niciunul din aceste trucuri. Petru n-a avut orgă de lumini în Ziua Cinzecimii, n-a avut pe-acolo pe vreunul cu vestă neagră, sau chitară electronică, şi n-a avut nici bani. Dumnezeu, care l-a făcut bogat pe Avraam, care l-a făcut bogat pe David, pe Solomon sau pe Iov, putea să-l facă bogat şi pe Pavel, pe Petru, pe Isus, pe Iacov – dar n-a făcut-o! Pentru că, în Noul Legământ, banii erau o capcană, oamenii ar fi fost atraşi de bani şi Dumnezeu n-a vrut aceasta! N-aţi văzut ce mulţi oameni au fost atraşi, la creştinism, în India, datorită banilor? Uitaţi-vă la şcolile Biblice şi la orfelinatele din această ţară. Este un adevărat scandal! Să primeşti bani din America şi să trimiţi rapoarte periodice cu ceea ce se întâmplă, să spui că sunt treziri şi sute de oameni convertiţi… Datorită acestui fapt, noi am hotărât în urmă cu 31 de ani, când am început să clădim această biserică, că nu vom trimite rapoarte nimănui, nu vom trimite fotografii nicăieri, nu vom trimite video-uri cu întâlnirile noastre nicăieri. Câteodată, când mă duc peste hotare oamenii mă întreabă: „Frate Zac, aveţi ceva nevoi în biserica voastră?” Eu spun: „Nu, noi n-avem nicio nevoie, suntem ok!”. Am fost prezentat odată în America şi s-a spus: „Iată, primul pastor indian care n-are nevoie de bani!”
Nu suntem interesaţi de acest aspect, pentru că, noi credem în puterea Duhului Sfânt. Poate că lucrarea noastră e mai mică, dar lăsaţi să fie mai mică, însă curată! Spune-mi: ai prefera să ai un copil sănătos sau şase copii bolnavi? Spuneţi-mi voi, mamelor! Eu ştiu! Prefer să am un copil sănătos decât o sută de copii bolnavi. Prefer să am o biserică mică cu oameni care sunt ucenicii Domnului Isus, decât mii de oameni care pretind că sunt creştini dar nu-L cunosc pe Dumnezeu. „Oh, noi avem aşa de mulţi lucrători!” De unde aveţi atâţia? Îi plătiţi din America? Noi nu vrem aşa ceva! Preferăm să fie mai puţini lucrători, dar care să-L slujească pe Dumnezeu şi să se întreţină singuri. Aceasta am făcut. Slujirea noastră s-ar putea să nu fie una foarte mare în întindere în comparaţie cu a altora, dar arătaţi-mi o altă biserică din India care nu primeşte daruri… În 30 de ani, fără slujitori plătiţi, fără rapoarte peste hotare; dacă mai există asemenea biserică aş vrea să o văd şi eu! Standardul nostru este diferit pentru că vrem să proclamăm că ceva lipseşte creştinismului actual în legătură cu banii, şi, totodată, în legătură cu muzica.
Mare parte din ceea ce numim astăzi „laudă şi închinare” nu este deloc „închinare”. Am un întreg mesaj despre acesta numit: „Thanskgiving, praise and worship” (Mulţumire, laudă şi închinare). Acestea sunt trei lucruri diferite. „Mulţumirea” se referă la a-I mulţumi Domnului pentru tot ce-a făcut pentru tine, iar „lauda” este a-L lăuda pentru ceea ce este El (mesajele cântărilor noastre se referă la aceste două aspecte). Dar, aceasta nu este închinare! Închinarea n-o pot face în faţa voastră, a tuturor, ci doar atunci când sunt singur cu Dumnezeu, în linişte. Poţi să I te închini prin cuvinte, apoi prin cântări, dar cea mai înaltă formă a închinării este tăcerea.
Cuvinte, cântări, tăcere… Dumnezeu este în Templul lui cel Sfânt şi tot pământul trebuie să tacă înaintea Lui. Închinarea este predarea totală a fiinţei noastre înaintea lui Dumnezeu, este plecarea capetelor noastre la pământ, şi nu dezvelirea picioarelor, cum fac unii care spun că sunt: ”omorâţi de Duhul”.
Ce aţi spune, aici în India, dacă v-aş arăta picioarele mele? Însă, dacă mă plec înaintea voastră, acesta este considerat un gest respectuos. Dacă v-aş arăta picioarele, aceasta este considerat a fi, de toţi indienii, cea mai mare insultă la adresa cuiva! Vedeţi cum diavolul îşi bate joc de oameni determinându-i să facă gesturi nepotrivite? Nu aşa ne învaţă Vechiul Testament şi nici Noul Testament! Ioan a căzut la picioarele Lui şi I s-a închinat, nu I-a arătat picioarele.
Ştiţi ce ne învaţă Biblia despre „ omorârea prin Duhul, în Romani 8:13? „…când sunteţi ispitiţi … prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului!” Aceasta este umblarea prin Duhul pe care o predic eu; să supui morţii ispita şi poftele, prin puterea Duhului Sfânt, nicidecum să-L insulţi pe Dumnezeu şi arătându-I picioarele. Aceasta nu-ţi va rezolva problema!
Ştiţi că, în lume, când oamenii au probleme, merg la bar ca să bea ceva, petrecându-şi acolo câteva ore, bând şi cheltuindu-şi banii. Ei spun că au un timp minunat acolo, se simt în al 9-lea cer şi uită de toate problemele. Dar, când ajung acasă, problemele lor sunt tot acolo, se ceartă cu soţiile lor, sunt tot iubitori de bani, plini de amărăciune, invidioşi. Apoi, tânjesc să se reîntoarcă la acel bar şi să bea din nou cu prietenii. Multe întâlniri de duminică dimineaţa în biserică sunt ca şi o „închinare la bar” sau ca o „laudă la bar”. Oamenii vin şi cântă, se leagănă, bat din palme; toate mişcările lor sunt ca şi cele ale unor oameni beţi. Apoi spun: ”- Oh, e minunat, am uitat de toate problemele!” După două ore se duc acasă şi ţipă la soţii, sunt aceiaşi iubitori de bani, plini de amărăciune şi ce-şi zic?: ”- Abia aştept până duminica viitoare să mă duc la „barul” meu ca să-L slăvesc pe Domnul!” Aceasta este o înşelăciune grozavă! Dacă te-ai fi întâlnit cu Dumnezeu pentru două ore, viaţa ta ar fi fost schimbată total. Ai fi avut un alt comportament faţă de soţia ta şi fiecare domeniu al vieţii tale ar fi fost schimbat.
Este foarte normal să ne întrebăm de ce nu-i aşa? Pentru că ceva este greşit! Muzica a înlocuit puterea Duhului Sfânt! Ştiţi că şi diavolul are muzica lui, şi că are o abilitate muzicală deosebită? Citim despre aceasta în Ezechiel 28. Este un capitol în care este descris diavolul (v11): ”Ajunsesei la cea mai înaltă desăvârşire, erai plin de înţelepciune şi desăvârşit în frumuseţe”. Aceasta a fost în Eden, înainte ca să fi fost acolo Adam (v 13): ”Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe… timpanele şi flautele erau în slujba ta…!
Ştiţi care-au fost primii oameni care-au inventat muzica instrumentală? Fiii lui Cain! În Geneza 4, scrie despre descendenţii acestuia (v19): „Lameh şi-a luat două neveste: numele uneia era Ada…” (v20): ”Ada a născut pe Iabal…” (v21): ”Numele fratelui său era Iubal: el a fost tatăl tuturor celor care cântă cu alăuta şi cavalul”. Fiii lui Cain au fost primii rock-eri şi avem mulţi descendenţi de-ai lor astăzi; oameni care s-au îndepărtat de Dumnezeu, şi-au devenit muzicieni.
Muzica are o putere enormă! Diavolul a avut această putere, fiii lui Cain au avut această putere şi ucenicii diavolului au această putere azi.
Putem avea muzică în Biserică azi. Atunci, cum se face că în Noul Testament nu s-a pus accentul pe ea? În Psalmi, da, citim mult despre muzică; dar, în Noul Testament Duhul Sfânt este cel mai important. Dacă ai instrumente muzicale sună bine; dacă ai bani, e bine; dar, acestea nu sunt esenţiale! Nu avem neapărată nevoie de orgă! Ştiţi că bisericile primare nu aveau orgă acum câteva sute de ani? Multe biserici foarte spirituale din lume nu au avut pian, nici orgă, nici chitară. Cum au supravieţuit? Prin puterea Duhului Sfânt! Astăzi, El a fost înlocuit cu muzica. Nu mai vezi o biserică fără muzică, nu mai vezi o biserică fără bani… Este o înşelăciune!
Ceva lipseşte creştinismului de astăzi şi trebuie să stăm cu ochii deschişi şi să spunem: ”-Doamne, ceva nu este în regulă!”
Sunt multe trucuri psihologice folosite ca să zăpăcească oamenii şi să le creeze stări ciudate. Se accentuează anumite cuvinte, până la urmă ţi se spune şi cum să respiri, totul este un trucaj care să te ameţească!
Apostolii nu foloseau trucuri, ci ei aveau puterea Duhului Sfânt. Nu se foloseau nici de bani, nici de muzică, nici de „evanghelia prosperităţii”, nici nu şantajau emoţional oamenii, nici nu aveau mesaje din acelea care să te facă să te simţi bine. Mulţi din predicatorii de azi studiază întâi psihologia, unde învaţă că trebuie să-i facă pe oameni să se simtă bine şi să le predice mesaje drăguţe. Puteţi să vi-i imaginaţi pe Ieremia sau pe Isaia spunând asemenea mesaje? Oamenii veneau la ei şi ziceau: ”- Nu ne predica aşa, spune-ne ceva drăguţ!” Proorocii aceştia însă nu-i ascultau, ci vorbeau ceea ce Dumnezeu le spunea să vorbească. Dumnezeu i-a spus lui Ezechiel: ”- Chiar dacă te vor asculta sau nu, du-te spune-le ce ţi-am spus Eu!”
Aceasta lipseşte în creştinismul de astăzi – proorocii lui Dumnezeu!
În Amos 8:12, se spune: ”Vor pribegi de la o mare la alta, de la miazănoapte la răsărit, vor umbla istoviţi încoace şi încolo ca să caute Cuvântul Domnului şi nu-l vor găsi”. Nu se referă la Cuvântul Domnului, la Biblie, ci la Cuvântul Domnului prorocit, care nu va mai putea fi găsit. Acestea sunt zilele în care trăim noi şi să dea Domnul ca acel Cuvânt să nu se piardă din mijlocul nostru.
Să facă Dumnezeu ca noi să fim mărturia Lui în această generaţie şi El să ridice o altă generaţie în anii care vin, ca să ţină sus făclia Cuvântului profetic în Biserică.
Să ne rugăm:
Tatăl nostru din ceruri, te rugăm aplică Tu aceste adevăruri în vieţile noastre. Numele Tău să fie glorificat prin noi, ca fiecare din noi să audă şi să fim martorii Tăi în generaţia noastră. Ne rugăm în Numele lui Isus. Amin!
///////////////////////////////////////////////
12 lucruri esențiale despre Duhul Sfânt !
Dacă în ceea ce privește Dumnezeu Tatăl și Isus Hristos, Dumnezeu Fiul, comunitatea creștină are aproximativ aceleași convingeri, când vorbim de Dumnezeu Duhul Sfânt, a treia persoană a Divinității (1 Ioan 5:7 Căci trei Sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceşti trei una Sunt.), lucrurile se schimbă destul de mult.
Pentru că Duhul Sfânt este DUMNEZEU PREZENT PE PĂMÂNT de la Rusalii, de peste 2.000 de ani, voi încerca să subliniez în acest articol, lucrurile esențiale despre Duhul Sfânt a lui Dumnezeu, pentru fiecare credincios, pentru Biserica lui Hristos și pentru lumea în care trăim.
- Duhul Adevarului care “să rămână cu voi în veac”
Duhul lui Dumnezeu a fost trimis de Dumnezeu Tatăl la Rusalii, la rugămintea Domnului Isus, pentru ca “să rămână cu voi în veac“
Ioan 14:16 Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt mângîietor (Greceşte: Paraclet, apărător, ajutor.), care să rămână cu voi în veac; şi anume, Duhul adevărului
- Duhul Sfânt dovedește vinovăția omului… nu eu și tu !
Duhul Sfânt dovedește omului că este vinovat și pacătos, îl convinge că doar prin credință în Domnul Isus Hristos poți fi socotit neprihănit și că este o vreme a judecății pentru toți. Noi vorbim oamenilor despre planul lui Dumnezeu de mântuire dar… DOAR Duhul Sfânt al lui Dumnezeu îi poate convinge !
Ioan 16:8-11 Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata. În ce priveşte păcatul: fiindcă ei nu cred în Mine; în ce priveşte neprihănirea: fiindcă Mă duc la Tatăl, şi nu Mă veţi mai vedea; în ce priveşte judecata: fiindcă stăpânitorul lumii acesteia este judecat.
- Născut din Duhul ! Născut din Dumnezeu !
Orice om care crede că Isus Hristos a fost trimis de Dumnezeu Tatăl să moară și pentru pacatele lui, este născut din nou, este născut din Duhul lui Dumnezeu, este născut din Dumnezeu ! Din momentul nașterii din nou, omul devine o creație nouă având și o natură Dumnezeiască !
1 Ioan 5:1 Oricine crede că Isus este Hristosul, este născut din Dumnezeu
Ioan 3:7 Nu te mira că ţi-am zis: „Trebuie să vă naşteţi din nou. Vântul suflă încotro vrea, şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.”
2 Corinteni 5:17 Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură (zidire) nouă.
- Duhul Sfânt izvor de “rîuri de apă vie” în inima ta !
Oricine crede în Domnul Isus “din inima lui vor curge râuri de apă vie”, adică Duhul lui Dumnezeu , izvor dătător de viață !
Ioan 7:38-39 Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura. ”Spunea cuvintele acestea despre Duhul pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit.
- Duhul Sfânt turnat “din belșug” peste noi !
Odată cu mântuirea primită prin credința în Isus Hristos și nașterea din nou, Duhul Sfânt vine în viața credinciosului “din belșug”, prin Hristos !
Tit 3:5-6 El ne-a mântuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înoirea făcută de Duhul Sfânt, pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, mântuitorul nostru;
- Duhul rodește în noi, calități Dumnezeiești !
Duhul Sfânt vine în viața credinciosului, să producă aptitudini Dumnezeiești !
Galateni 5:22 Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţa, înfrînarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.
- Duhul Sfânt al lui Dumnezeu se întristează de păcatul meu !
Păcatul din viața credinciosului, întristează Duhul lui Dumnezeu si îl împiedică să mai rodească toate aceste însușiri divine
Efeseni 4:30 Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.
- Duhul lui Dumnezeu te face altruist !
Duhul lui Dumnezeu împarte daruri spirituale copiilor lui Dumnezeu, “spre folosul celorlalți”, dupa “cum voiește” El !
1 Corinteni 12:7 Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora.
1 Corinteni 12:11 Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte.
- Trăim prin Duhul ! Trebuie să și umblăm prin Duhul !
Nașterea din nou, din Duhul, este doar începutul vieţii cu Dumnezeu, trebuie ca mai apoi să învațăm să umblăm cu Dumnezeu, prin Duhul Lui ! Credinciosul trebuie sa învețe, să gestioneze continuu, lupta între natura umană păcătoasă (firea pământească) și ascultarea de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu
Galateni 5:24-25 Cei ce Sunt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei. Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul.
Galateni 5:16 Zic dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: Sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.
Romani 8:12-13 Aşa dar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile ei. Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi.
- Duhul lui Dumnezeu ne umple de putere !
Scopul pentru care Dumnezeu a pus Duhul lui Cel Sfânt în noi este acela de a avea putere și aptitudini Dumnezeiești pentru ca să fim martorii lui Isus Hristos în lumea aceasta, slujidu- L pe Dumnezeu și pe semeni, indiferent de circumstanțele prin care trecem, până la sfârșitul vieții pe acest pământ !
2 Timotei 1:7 Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă.
Fapte 1:8 “Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorâ Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului.”
- Duhul Sfânt ne aduce aminte Cuvântul lui Dumnezeu !
Noi ținem minte greu și uitam repede ! Citim Cuvântul lui Dumnezeu, ascultăm predici dar Cel care ne aduce aminte ce spune Dumnezeu, zi de zi, prin încercările vieții este Duhul lui Dumnezeu ! Întotdeauna având în centru pe Isus Hristos și învățătura Lui !
Ioan 14:26 Dar mângîietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.
- Duhul lui Dumnezeu SE VEDE … în faptele noastre !
Când te uiți la pom fructifer, poți să îl identifici ușor după fructele pe care le face, și poți să îl evaluezi, după cantitatea de fructe pe care le are ! Tot așa, putem verifica foarte ușor: 1. dacă un om are Duhul lui Dumnezeu, 2. dacă umblă zilnic prin Duhul Sfânt și 3. dacă este plin de Duhul Sfant al lui Dumnezeu, : din FAPTELE LUI ZILNICE !
Domnul Isus Hristos a spus foarte clar și răspicat în Matei 7:16 “Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom, care nu face roade bune, este tăiat şi aruncat în foc. Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte.“
CONCLUZII
Duhul Sfânt este Dumnezeu prezent pe pământ și în viața fiecărui copil al lui Dumnezeu ! Dacă darurile spirituale le dă Duhul lui Dumnezeu cui “voiește El”, roadele Duhului (dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţa, înfrînarea poftelor ) sunt OBLIGATORII pentru fiecare credincios ! Prin El, avem responsabilitatea să umblăm cu Dumnezeu în fiecare zi , doar prin El putem fi plini de roade și de fapte Dumnezeiești, și tot prin Duhul lui Dumnezeu mărturisim toată viața că Isus Hristos cel Rastignit și Înviat este DOMNUL !
Efeseni 5:18 … fiţi plini de Duh.
Doamne ajută-mă în fiecare zi, să fiu GOL DE MINE și PLIN DE TINE !
https://bisericape.net/2023/06/03/12-lucruri-esentiale-despre-duhul-sfant/
////////////////////////////////////////
Războiul împotriva lui Dumnezeu (II)
Publicat de Teodosie Paraschiv
Asistăm la un adevărat război dus de forțele întunericului împotriva lui Dumnezeu, Creatorul cerului și al pământului, Dumnezeul nostru al creștinilor. Și nu este o simplă metaforă, ci purul adevăr.
Și când vorbim de „forțele întunericului” ne referim la acele forțe care se definesc pe sine ca fiind „forțele luminii”. Aceste forțe sunt ale lui Lucifer, purtătorul de lumină, dumnezeul la care se închină societățile secrete (masonerie, rosicrucieni, iacobini, illuminatii, ordinele cavalerești, iezuiții etc.) și sataniștii, deși luciferienii se delimitează de sataniști, considerând că Satan și Lucifer ar fi personaje diferite. De unde știm asta? Chiar din scrierile și mărturiile masonilor, dar și ale teosofilor. Da, ei se închină lui Lucifer, așa cum noi ne închinăm lui Dumnezeu Creatorul și Atotțiitorul, Dumnezeul biblic.
Lucifer se descoperă adoratorilor lui drept dumnezeu adevărat, care pe nedrept este socotit rău, egal în putere și cinste cu Dumnezeul nostru. De fapt, el îi învață pe oameni că Dumnezeul biblic este Dumnezeul cel rău, iar el este Dumnezeul luminii, eliberatorul omenirii și altele asemenea. Așa se face că cei care îi adoră pe Lucifer, chiar cred că acesta este dumnezeu care le va oferi, nemurirea, puterea și fericirea pe acest pământ, și care vrea să-l învețe pe om cum să ajungă dumnezeu.
Luciferienii nu sunt nici naivi, nici proști, ci au cele mai inteligente minți, care au primit cunoașterea pentru ca prin ea să controleze masele și să pregătească împărăția dumnezeului lor pe pământ, guvernul mondial. Să fie doar o speculație? Nu. Aflăm aceste lucruri chiar de la ei. Societățile secrete lucrează de milenii la pregătirea terenului pentru un guvern mondial. Nu este nimic nou sub soare. Doar că în ultimile două milenii au lucrat subversiv.
Nu este greu să recunoaștem aici acceași promisiune pe care Șarpele a făcută lui Adam și Eva în răi, când le-a băgat în cap îndoiala față de Dumnezeul care i-a creat. „Nu, nu veți muri – a zis șarpele -, ci veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul”.
Astăzi același Șarpe, același Înșelător, le oferă oamenilor cunoașterea și tehnologia prin care le promite îndumnezeirea. Citind aceste cuvinte, te gândești, poate, că sunt un pic cam exagerate, sau „trase de păr”.
Dragă cititorule, te asigur că nu sunt deloc exagerate, ci chiar așa se petrec lucrurile. Îți propun să-l ascultăm pe Noah Yuval Harari. Nu l-am auzit să se declare satanist nici pe el nici pe Klaus Schwab, însă declarațiile și faptele lor ne arată cărui dumnezeu se închină. „După roadele lor îi veți cunoaște.” (Matei 7, 16).
„Noi suntem acum într-un proces cu scopul de a obține abilități divine, prin care urmărim să ne transformăm în zei. Și mă refer la acest lucru la modul cel mai serios posibil. Și aceasta nu este o metaforă. Dacă te gândești la abilitățile zeilor descrise în diverse mitologii, noi începem acum să dobândim aceste abilități. De exemplu, în Biblie Dumnezeu este Creatorul. Puterea lui supremă este aceea de a crea. El a creat animalele, plantele și pe om conform voii Lui. Dar noi, acum obținem această putere de a crea viața, exact ca și Dumnezeu. Și într-un fel noi mergem mai departe decât Dumnezeul Bibliei. Chiar dacă crezi Biblia, singurul lucru pe care Dumnezeu a reușit să-l creeze a fost doar creația ființelor organice. Dar noi acum încercăm că creem entități anorganice, forme de viață anorganice, cyborgi, inteligența artificială etc. Dacă reușim, și există șanse foarte mari să o facem, atunci foarte curând noi vom fi peste Dumnezeul Bibliei.”
Acestea sunt cuvintele lui Harari, care ste consilierul lui Klaus Schwab, fondatorul Forumului Mondial Economic și cel care impune politica la nivel mondial. Klaus Schwab este membru al ordinului Fraternitas Saturni (Frăția lui Saturn). Acesta este un ordin magic german, fondat în 1926 de Eugen Grosche, alias Gregor A. Gregorius și alți patru. Este una dintre cele mai vechi grupuri magice care funcționează continuu din Germania.
Așadar, conform lui Harari, transumaniștii „vor obține abilități divine, prin care urmărim să ne transformăm în zei”. Pe de altă parte, observăm că politica mondială este dictată de un membru al Frăției lui Saturn. Saturn este simbolul lui Satan. Poate exagerăm. De aceea, hadeți să ne uităm la faptele lor. Ce promovează Forumul Economic Mondial, ONU și Organizația Mondială a Sănătății? Ați uitat? Recitiți Agenda 2030 a ONU.
Aceste organizații și-au propus să instituie comunismul la nivel mondial, adică sclavagismul. Dar când spun comunism mă duc cu gândul la Karl Marx care era satanist și adorator al lui Satan. Detalii puteți găsi în cartea „Marx și Satan” scrisă de Richard Wurmbrand. Unde te îndrepți dai de satanism.
Cine a înființat ONU? Masoneria, care conform lui Albert Pike, adoră ca dumnezeu pe Lucifer. De la început ONU a fost condus de socialiști și comuniști. De asemenea, politica ONU a fost susținută de la început de teosofi, care și ei se închină aceluiași dumnezeu, Lucifer. Noțiuni ca noua ordine mondială, guvern mondial și noua eră sunt de origine teosofică. Și dacă săpăm mai adânc aflăm că noua eră va înlocui era creștină, iar guvernul mondial este cerut imperativ de entități spirituale, din alte dimensiuni. Aceste entități se dau drept creatorii omului, „extratereștri buni” care se pregătesc a se arăta omenirii, dar nu înainte ca omenirea să-i dorească și să le ceară intervenția „spre binele omenirii”.
[Legături: Este noua ordine mondială o ordine satanică? (I), Este noua ordine mondială o ordine satanică? (II), Este noua ordine mondială o ordine satanică? (III), Este noua ordine mondială o ordine satanică? (IV), Este noua ordine mondială o ordine satanică? (V)]
Mesajul este clar. Aceste entități demonice nu pot interveni pe pământ decât în măsura în care oamenii acceptă să li se supună.
Dacă ai ajuns cu lectura până aici, te felicit!
Ți se pare cumva că am exagerat în prezentarea de mai sus. Am încercat să prezint doar faptele.
Harari și Klaus Schwab, ca de altfel toți liderii formați de Forumul Economic Mondial, au un alt sistem de valori decât cel biblic. Și dacă nu este biblic, atunci al cui poate fi? Judecați singuri. Apoi, Schwab este membri al unui ordin satanic. ONU are strânse legături cu masoneria și teosofia și impunerea comunismului la nivel mondial.
Și ca să nu existe dubii referitor la cum vedem Klaus Schwab societatea de mâine, să-l ascultăm cu propriile cuvinte.
Player video
00:00
00:26
„Totul va fi transparent și trebuie să te obișnuiești cu asta și să te comporți în consecință. Cum să spun, va fi integrat în personalitatea ta. Dar dacă nu ai nimic de ascuns nu trebuie să te temi.”
Ați înțeles, Elitele vor să cunoască totul despre ceilalți oameni, iar supravegherea și controlul să fie continuă, 24/24. Și dacă nu te supui valorilor lor sataniste rămâi vei fi izolat și persecutat.
ONU, OMS și Forumul Economic Mondial, urmărește distrugerea valoriilor biblice, a familiei și a națiunilor. În schimb promovează păcatele împotriva firii, pedofilia, necrofilia, canibalismul și alte urâciuni. La aceastea mai putem adăuga, depopularea lumii prin pandemii, războaie, avort, sterilizare.
Orașele de 15 minute, supravegherea continuă, creditele sociale, desființarea banilor, identitatea digitală, certificatul digital de sănătate, toate fac parte din acelaș sistem satanic pus la punct de zeci de ani cu asistență demonică.
Dacă ai înțeles legătura dintre politica guvernamentală și satanism, atunci nu vei accepta nici injectarea cu nanotehnologie, ARNm și alte otrăvuri și nici identitatea digitală sau portofelul digital.
Gândește-te la viața veșnică, nu la cum să mai trăiești aici într-o lume demonizată!
Întrebarea nu-i cum vom putea trăi fără identitate digitală, ci cum să murim creștinește!
Ce putem face? În primul rând să ne întărim credința! Să cerem de la Dumnezeu putere de a trece peste toate încercările!
Nu așteptați prea multe de la preoți și ierarhi!
Nu uitați că sunt și ei oameni.
Amintiți-vă cuvintele Domnului:
„Nu puteți să sluji lui Dumnezeu și lui mamona.” (Matei 6, 24)
Citește și alte articole:
https://codulbibliei.editura-fotini.ro/blog/2023/06/17/razboiul-impotriva-lui-dumnezeu-ii/
///////////////////////////////////
Arhive categorii: noua ordine mondiala-Planurile nebunești ale Forumului Economic Mondial
Publicat
de Teodosie Paraschiv
Forumul Economic Mondial este forța motrice a unei transformări radicale în lumea noastră. Ei spun că această metamorfoză a fiecărui aspect al existenței umane este necesară pentru a „salva planeta”. Care sunt ideile lor geniale, de a ne „salva” pe … Continuă să citești →
În categoria Marea Resetare, noua ordine mondiala, vaccinuri | Etichete control total, FEM, Forumul Economic, Klaus Schwab, noua ordine mondiala, NWO, orase inchisoare, WEF | Lasă un comentariu
Coronavirusul ca armă biologică și formă de bioterorism premeditat
Publicat în 08/07/2023 de Teodosie Paraschiv
Un proverb vechi spune că „Mai devreme sau mai târziu, adevărul iese la lumină.” Alt proverb ne încredințează că „minciuna are picioare scurte”. Așa s-a întâmplat și cu falsa pandemie, pusă la cale, cu mult timp înainte de Elita satanică … Continuă să citești →
În categoria COVID, Marea Resetare, noua ordine mondiala, vaccinuri | 2 comentarii
2015… amintiri din viitor
Publicat în 05/07/2023 de Teodosie Paraschiv
Iată ce se difuza în 2015 pe postul de TV RAI 3 din Italia, în data de 18 noiembrie 2015. De atunci era public faptul că „oamenii de știință” chinezi lucrau la crearea unui supervirus pulmonar, cu finanțare din SUA, … Continuă să citești →
În categoria COVID, Marea Resetare, noua ordine mondiala, vaccinuri | Lasă un comentariu
Un creștin informat este un om puternic
Publicat în 21/06/2023 de Teodosie Paraschiv
Scopul articolelor pe care le scriu este acela de a te ajuta să fii un creștin informat. De ce? Pentru că un om informat este un om puternic. El valorează cât doi. Când ești neinformat nu poți să-ți asumi responsabilități. … Continuă să citești →
În categoria COVID, Marea Resetare, noua ordine mondiala, vaccinuri | 4 comentarii
Războiul împotriva lui Dumnezeu (II)
Publicat în 17/06/2023 de Teodosie Paraschiv
Asistăm la un adevărat război dus de forțele întunericului împotriva lui Dumnezeu, Creatorul cerului și al pământului, Dumnezeul nostru al creștinilor. Și nu este o simplă metaforă, ci purul adevăr. Și când vorbim de „forțele întunericului” ne referim la acele … Continuă să citești →
În categoria Marea Resetare, noua ordine mondiala, vaccinuri | Etichete identitate digitala, Klaus Schwab, new age, noua era, noua ordine mondiala, NWO, vacccinuri, Yuval Noah Harari | Un comentariu
Orașul de 15 minute – închisoare digitală (II)
Publicat în 16/06/2023 de Teodosie Paraschiv
Ascultați mai jos pe europarlamentarul Christine Anderson, explicând ce vor fi de fapt „orașele de 15 minute”. Ea spune că certificatul verde COVID a fost un test pentru care s-a încercat obișnuirea oamenilor cu folosirea codului QR. Ceea ce urmează … Continuă să citești →
În categoria Marea Resetare, noua ordine mondiala, vaccinuri | Etichete certificat digital, Christine Anderson, noua ordine mondiala, NWO, orase de 15 minute | Lasă un comentariu
Papa declară că „Iisus este Satan” și promite că va introduce „o religie mondială”
Publicat în 14/06/2023 de Teodosie Paraschiv
Papa Francisc este unul dintre cei mai urâți oameni din lume astăzi. Cei care îl urăsc cel mai mult nu sunt atei, sau protestanți sau musulmani, ci creștini. Voi cita dintr-un articol scris de Baxter Dmitry în decembrie 2022, republicat … Continuă să citești →
În categoria Marea Resetare, noua ordine mondiala | Etichete comunism, ecumenism, Francisc, noua era, noua ordine mondiala, NWO, teosofie | Lasă un comentariu
OMS anunță lansarea „rețelei de certificare digitale de sănătate”
Publicat în 13/06/2023 de Teodosie Paraschiv
(Natural News) Luni, directorul general al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) al Națiunilor Unite (ONU), Tedros Adhanom Ghebreyesus, a anunțat oficial lansarea mult așteptatei „rețele globale de certificate digitale de sănătate”, care din multe puncte de vedere arată ca parte … Continuă să citești →
În categoria Marea Resetare, noua ordine mondiala, vaccinuri | Etichete 666, certificat digital, noua ordine mondiala, NWO, OMS, semnul Fiarei, Tedros, vaccinuri | Lasă un comentariu
Se pun bazele tiraniei globale
Publicat în 09/06/2023 de Teodosie Paraschiv
Europarlamentarul Cristian Terheș atrage atenția că prin acordul dintre UE și OMS, privind implementarea unui certificat verde digital, se pun bazele tiraniei globale. Cred că ar trebui să luăm foarte în serios aceste averismente. Acest „certificat digital” va fi strâns … Continuă să citești →
În categoria Marea Resetare, noua ordine mondiala | Etichete Cristian Terhes, dictatura, ID digital, noua ordine mondiala, NWO, OMS, orase inchisoare, UE | Lasă un comentariu
Orașul de 15 minute – închisoare digitală
Publicat în 31/05/2023 de Teodosie Paraschiv
Orașele de 15 minute
https://codulbibliei.editura-fotini.ro/blog/category/noua-ordine-mondiala/
///////////////////////
Numele lui Dumnezeu înscris în genele noastre (IV)
Publicat de Teodosie Paraschiv
Să recapitulăm pe scurt concluziile la care am ajuns pănâ acum.
Am ajuns la corelația dintre elementele alchimice (Foc, Aer, Apă, Pământ), elementele chimice ce se regăsesc în ADN (hidrogen, azot, oxigen, carbon) și literele ebraice corespondente (Yod, Hey, Van, Ghimel), prin intermediul numerelor ce reprezintă masa atomică simplă, redusă la o unitate, conform regulei gematria ketanah (1, 5, 6, 3).
Se pare că scrierile vechi, aparținând diferitelor tradiții, descriu crearea lumii folosind un limbaj simbolic, adecvat timpului când au fost scrise, și care sunt în concordanță cu rezultatele cercetărilor științifice de astăzi. Este rodul unei cercetări interdisciplinare din domenii precum genetica, chimia, alchimia, limbile antice, tradiții spirituale vechi, matematică, lingvistică, semiotică, la care putem adăuga criptanaliza.
În continuare, să ne îndreptăm atenția asupra structurii ADN. Fără a intra în prea multe detalii tehnici, precizăm că în ciuda lungimii și a complexității ei aparente, molecula de ADN este foarte simplă. ADN-ul arată ca o scară răsucită și incredibil de lungă. Denumirea oficială este „dublu elicoidal”. Părțile laterale ale scării sunt formate din lanțuri de molecule de glucide si fosfați, treptele sunt formate din baze care se unesc cu glucidele lanțurilor. O treaptă este compusă din 2 baze unite. Exista 4 tipuri de baze: adenina (A), timina (T), guanina (G) și citozina (C).
Deși ADN-ul uman este alcătuit din aproximativ 3 miliarde de baze, mai mult de 99% dintre ele sunt identice la toți oamenii. Aranjamentul lor definește informația disponibilă pentru formarea și întreținerea organismului, tot așa cum literele din alfabet pot fi aranjate în cuvinte și propoziții.
Indiferent de structura organismului (animal, plantă, om etc.) în care se află, ADN-ul are aceleați componente și substanțe chimice. Singurul lucru care face diferențierea dintre ADN-ul unui om și cel al unei plante e ordinea bazelor. Aceasta succesiune a bazelor se numește cod genetic.
Cheia utilizată pentru traducerea codului ADN, într-un limbaj care să aibă sens, este aceea de a aplica descoperirea care transformă elementele în litere. Pe baza valorilor numerice similare, hidrogenul devine litera Yod (Y), azotul devine litera Hey (H), oxigenul devine litera Vav (V) și carbonul devine Ghimel (G). Aceste substituții dezvăluie acum faptul că numele vechi al lui Dumnezeu, YH, există în chimia codului nostru genetic.
Numele lui Dumnezeu in ADN
Numele lui Dumnezeu in ADN
După cum putem vedea în fiecare din cele patru baze descoperim numele prescurtat al lui Dumnezeu, YH, יה.
Dar ce se întâmplă când înlocuim elementele chimice cu literele corespunzătoare?
Atunci când înlocuim elementele chimice cu cele patru litere ale numelui lui Dumnezeu, obținem un rezultat care la prima vedere poate părea neașteptat. Înlocuind H-ul final din YHVH cu echivalentul său chimic, azot, numele lui Dumnezeu se scrie hidrogen, azot, oxigen, azot (HNON). Toate elementele sunt gaze, incolore, inodore, și invizibile. Caracteristicile acestor gaze ne duce cu gândul la Dumnezeu care este invizibil și intangibil. Și totuși aceste gaze stau la baza creației.
Contemplând aceste rezultate, ne amintim de cuvintele scripturii care spun: „Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său…” (Fac. 1, 27). Și putem observa cum trei din cele patru litere ale numelui lui Dumnezeu se regăsesc și în ADN-ul nostru, și doar o singură literă ne face diferiți de Dumnezeu. Este litera G care reprezintă elementul carbon, singurul element tangibil, solid.
Trei elemente chimice sunt gaze invizibile, iar un element vizibil, așa cum și omul este suflet nevăzut și trup văzut.
Numele lui Dumnezeu este YHVH, iar numele omului este YHVG.
În concluzie, după cum putem observa numele lui Dumnezeu se regăsește în fiecare celulă a corpului nostru. Sau altfel spus, Dumnezeu și-a lăsat semnătura sub forma elementelor chimice în fiecare celulă vie.
Sigur, vor exista mereu sceptici care nu vor accepta raționamentul nostru. Nu ne așteptăm că toți să fie de acord cu expunerea noastră.
Să ne amintim, însă, cu astăzi prin două cifre, 1 și 0, putem practic codifica orice fel de informație. Așa ceva era de neinchipuit acum 100 de ani. Putem codifica text, imagini, filme, sunet, date biometrice, inclusiv volume. Imprimantele 3D asta fac, imprimă volume. Toate comunicațiile din lume, telefonice, internet, radio, tv, sunt digitale, în 1 și 0.
Acum să ne închipuim volumul de informații care poate fi codificat cu ajutorul a patru caractere. Sau să ne închipuim volumul de informații ce poate fi codificat cu ajutorul a 22 de caractere. Nu întâmplător a apărut criptografia bazata pe ADN.
https://codulbibliei.editura-fotini.ro/blog/2017/12/27/numele-lui-dumnezeu-inscris-in-genele-noastre-iv/
///////////////////////////////////////
SUPER – MEMORANDUMUL-NOUA SUPER-RELIGIE M… ASONICĂ MONDIALĂ ŞI BISERICA ÎN PERIOADA
Între 25 şi 29 iunie 2014, la Strasbourg a fost semnat un super-memorandum, privitor la Colaborarea politică, administrativă şi religioasă dintre Uniunea Europeană, pe de o parte, şi Guvernul Greciei, Biserica de la „Istanbul” (Constantinopol), Bisericile Ortodoxe, “biserica” Romano-Catolică, Guvernul Rusiei şi Guvernul Republicii Cipru, pe de altă parte.
SUPER-MEMORANDUMUL în discuţie urmează să intre în vigoare pe data de 1 mai 2016 şi să fie aplicat până la data de 16 august 2020.
Documentul a fost publict de site-ul ’’APOCALIPSIS’’, la data de 14 august 2014, în limba engleză, fiind ulterior tradus în limba greacă de administratorii site-ului respectiv. Deosebit de relevant, înscrisul a rămas postat pe site doar pentru câteva zile pentru ca, cu puţin înainte de 5 sept. 2014, data la care a fost votat de către Parlamentul Greciei cunoscutul proiect de lege antirasism (vezi M.O. nr. 191 din 10 sept 2014) să fie retras şi, bineînţeles, nu a mai fost postat din nou nici în ziua de azi… După cum vor constata toţi cei care vor studia acest SUPER-MEMORANDUM, cele prevăzute în acesta urmează să intre în vigoare în perioada 2016 – 2020, depăşind orice fantezie. Mai mult chiar, pe perioada cât SUPER-MEMORANDUMUL a fost postat pe respectivul site, doar un singur ziarist, spre onoarea sa, mai precis Isaias Konstantinidis, într-un articol al său publicat în gazeta elenă “TIMPUL LIBER”, a amintit în fugă despre „semnarea unui supermemorandum zilele acestea de către Uniunea Europeană“, dar nimic mai mult.
Noi, însă, am apucat şi am descărcat de pe site-ul amintit („APOKALIPSIS”) memorandumul în cauză. Astfel, avem azi posibilitatea de a-l da publicităţii, spre informarea dvs. şi de a vă aduce la cunoştinţă care este adevărata faţă a Guvernului Mondial, care este Noua Stare de Fapte şi ce ni se pregăteşte referitor la noua BISERICĂ ŞI RELIGIE MONDIALĂ, aşa cm ne este făcută cunoscută în ultima perioadă sub denumirea prescurtată de M.R.A., adică MUDANA RELIGIO ADUNATA = NOUA RELIGIE PLANETARĂ.
Referitor la MUDANA RELIGIO ADUNATA am fost avertizaţi, în nenumărate rânduri, de neobositul arhimandrit Haralambos Vasilopoulos care, în volumele publicate, scrie despre panerezia ecumenismului. Cum era de aşteptat, un alt „colaborator” al său, renumitul luptător pentru apărarea Ortodoxiei, dr. Nikolaos Seikin-Giermak a publicat, de asemenea, foarte multe informaţii legate de MUDANA RELIGIO ADUNATA. Mai mult chiar, acesta din urmă, în afara faptului că a fost unul dintre întâi stătătorii luptei împotriva dictaturii militare impuse Greciei, la vremea potrivită, de americani, a fost şi un luptător şi oponent înverşunat al cunoscutului şi încă activ astăzi AX AL MORŢII, mai precis al MASONERIEI, al SIONISMULUI şi al VATICANULUI. În ceea ce-l priveşte pe dr. Nik. Seikin-Giermak care, în cei peste 50 de ani de activitate în rezistenţă, antifascistă, antimasonică, antisionistă, antipapală şi antiecumenistă a sa atât în Grecia, cât şi în străinătate, au vorbit şi continuă să facă referire mulţi oameni de presă mai mult sau mai puţin cunoscuţi, privitor la faptul că acest „colaborator” al părintelui Haralambos Vasilopoulos a demascat, pe durata activităţii sale diversificate, majoritatea dintre aceste PROIECTE – PROGRAME implementate atât în Grecia, cât şi în întreaga Comunitate Europeană, dar şi în fost Iugoslavie (referitor la dezmembrarea acesteia), în Libia, în Turcia şi mai ales în S.U.A. Dintre cele mai importante contribuţii ale acestuia, amintim articolele scrise împotriva religiei SAMBALA şi a legăturii existente între aceasta şi viitoarea MUDANA RELIGIO ADUNATA, precum şi referitor la “AXUL MORŢII” şi bineînţeles la activitatea subversivă şi la TRĂDARE din partea multora dintre clericii de rang înalt ai Bisericii Ortodoxe Elene şi nu numai (în special a ortodocşilor din S.U.A.).
Atât neobositul luptător arhim. Haralambos Vasilopoulos, cât şi „colaboratorii” săi de la acea vreme, dintre aceştia cel mai de seamă fiind dr. Nik. Seiki-Giermak, au atras atenţia asupra faptului că “…peste doar câţiva ani, GRECIA VA DEVENI DOAR O AMINTIRE PLĂCUTĂ, având în vedere că, pur şi simplu, nu va mai exista …’’. Într-adevăr, dacă e să luăm în considerare toate memorandumurile impuse până astăzi Greciei de băncile sioniste din întreaga lume şi mai ales de Loja Masonică Internaţională, cu binecuvântarea VATICANULUI, vom observa că punctul culminant este atins în documentul semnat la Strasbourg, între 25-29 iunie 2014, şi intitulat SUPER-MEMORANDUM. Documentul în discuţie urmează a fi pus în aplicare în perioada 2016 – 2020 şi puţini îşi închipuie, probabil, că acesta a fost semnat şi de „greci”, mai precis de aşa-zişi „greci-ortodocşi“, ce ocupă ranguri înalte în societatea elenă. Astfel, visele de secole ale tuturor forţelor antihriste, care de ani buni luptă, cu turbare, împotriva Greciei şi a Bisericii Ortodoxe, par a deveni, curând, realitate, mai precis odată cu implementarea acestui SUPER-MEMORANDUM.
Din păcate, însă, după cum vom constata în continuare, majoritatea dintre cei mai de seamă colaboratori ai tuturor acestor forţe întunecate, respectiv susţinători ai masoneriei, ai sionismului, ai Vaticanului, ai Uniunii Europene, ai organismelor internaţionale etc., şi repetăm expresia „din păcate“, sunt chiar unii dintre conducătorii noştri politici şi spirituali. Este vorba despre patriarhi, episcopi, arhiepiscopi, mitropoliţi, egumeni, profesori universitari ş.a., care, toţi la un loc, „lucrează”, de ani buni de zile, uzitând de diferite metode, sub oblăduirea unor centre ale globalizării şi ecumenismului, precum Consiliul Mondial al Bisericilor, Bousan, Boze, ESSEX, patriarhii, Sfânta Mănăstire „Kikkou”, Kolympari (Creta) sau chiar pe teritoriul Sfântului Munte Athos.
În linii mari, SUPER-MEMORANDUMUL la care facem referire constituie o dovadă incontestabilă a faptului că, la ora la care scriem aceste rânduri a fost deja convenită, „în secret“, organizarea a diferite forumuri intercreştine, interreligioase, politice, militare şi în special cele asupra cărora s-a căzut de acord cu ocazia celei de-a X-a Conferinţe a Consiliului Mondial al Bisericilor desfăşurate la Bousan, Coreea de Sud, la sfârşitul anului 2012 şi începutul lui 2013. Astfel, printre „acţiunile“ care mai urmează a fi puse în practică, amintim:
- Intrarea la guvernare, în Grecia, a lui Alexis Tsipras, adică a unsului cluburilor sioniste şi masone mondiale, preferatul organismelor şi al cluburilor economico-militare internaţionale (vezi ABROSSETTI, Bilderberg, O.N.U., N.A.T.O., U.E., S.U.A. etc.) precum, după cât se pare, chiar şi al SFÂNTULUI MUNTE ATHOS! (amintim că există, în acest sens, acorduri încheiate între Alexis Tsipras, Sfântul Munte şi, bineînţeles, arhiepiscopul Ieronim. OBSERVAŢIE: Aceste acorduri urmează a fi date publicităţii, între cei pomeniţi mai sus existând, de asemenea, şi înţelegerea ca, la momentul potrivit, Sfântul Munte Athos şi arhiepiscopul Ieronim să procedeze la o „dezminţire“, totul pentru a linişti … clerul de rang inferior şi poporul).
- Întrunirea Marelui Sinod Panortodox, undeva la mijlocul anului 2016, chiar în zi de Cincizecime, la Sfânta Mănăstire „Sfânta Irina“ de la Constantinopol. Hotărârile ce urmează a fi luate la acest sinod au fost deja incluse în SUPER-MEMORANDUMUL al cărui text îl redăm în continuare.
- Vizita, programată a avea loc la data de 30 noiembrie 2014, a papei Francisc la Patriarhia Ecumenică, ocazie cu care se va săvârşi Sfânta Liturghie comună, la care vor lua parte diferiţi clerici ortododocşi, în frunte cu Patriarhul Ecumenic Bartolomeu etc. Cum este de aşteptat, înainte de aceasta se va proceda la UNIREA ORTODOCŞILOR CU ROMANO-CATOLICII.
Toate acordurile încheiate în cadrul Consiliului Mondial al Bisericilor şi semnate la Bousan, Coreea de Sud, în număr de peste 60, au fost deja incluse în diferite articole ale SUPER-MEMORANDUMULUI la care facem referire.
OBSERVAŢIE: După câte se pare, acest lucru se pare că i-ar fi „neliniştit“ pe unii dintre factorii de răspundere însărcinaţi de către Biserică cu organizarea Marelui Sinod Panortodox din 2016, aceştia fiind de părere că cele cuprinse în prezentul document ar fi trebuit făcute cunoscute publicului larg (popor şi clerici laolaltă) mai târziu şi nu la momentul respectiv, adică în vara anului 2014, şi că informaţiile scurse în mod cu totul ilegal ar fi provocat deja o aşa-zisă „nelinişte“ în popor, încă din vara anului 2014!!!
Din păcate, atât la Sfântul Munte Athos, cât şi în cadrul Bisericii Ortodoxe, nu sunt deloc puţini la număr cei ce îşi fac griji privitor la cele ce ni se pregătesc, respectiv referitor la faptul că Patriarhia Ecumenică şi Patriarhul Bartolomeu personal, dar şi alţii … au programat deja crearea şi impunerea unei noi “biserici”, mondiale, timpul rămas până la implementarea celor hotărâte fiind unul foarte scurt.
În SUPER-MEMORANDUMUL la care facem referire, capitolul privitor la BISERICĂ, alcătuit din 15 articole, prevede, la Articolul 10, paragraf 10d, următoarele: „Referitor la anularea avatonului la SFÂNTUL MUNTE ATHOS, urmează a fi pusă în practică începând cu data de 1 iunie 2017“.
SUPER-MEMORANDUMUL care, aşa după cum am precizat, a fost deja redactat la Strasbourg, la data de 25 – 29 iunie 2014, sub titlul: MEMORANDUM: European Union, the Greek Government and Greek Church, Istanbul Church out of Instanbul, Christines Orthodox Churches, Catholic Churches, Russian Government and Cyprus Government, adică, în traducere liberă, MEMORANDUM încheiat între Uniunea Europeană, Guvernul Greciei, Biserica Greciei, Biserica din Istanbul, cea dinafară de Istanbul, Bisericile Creştin-Ortodoxe şi Catolice, Guvernul Rusiei şi Guvernul Republicii Cipru, a fost semnat de:
- Preşedintele Consiliului European, HERMAN VAN ROMPUY, mandatat până la data de 31 octombrie 2014
- Reprezentantul Guvernului Greciei, ANDREAS LOVERDOS, ministru al Educaţiei
- Reprezentantul Bisericii Greciei, P.S. Gavriil Papanikolaou, Episcop de Diavleia
- Reprezentantul Bisericii Constantinopolului, cea de dinafara Constantinopolului, Î.P.S. Teoclit, Mitropolit de Iconiu, Asia Mică
- Reprezentantul Patriarhiilor Slave şi al Guvernului Rusiei, IPS Ilarion Arhiepiscop de Volokolamsk, Rusia
- Reprezentantul SFÂNTULUI MUNTE ATHOS, egumen Efrem
- Reprezentanţii Bisericii şi Guvernului Ciprului, Î.P.S. Neofytos de Morfou şi P.S. Varnava de Trimythoyntos
- Reprezentanţii Bisericii Antiohiei, P.S. Ilie de Tripolis
- Reprezentanţii Bisericii Alexandriei, P.S. Vasile de Tripolis
- Reprezentantul Bisericii Ierusalimului, P.S. Timotei de Vostron.
INTRODUCERE
Semnat la Strasbourg, în perioada 20-25 iunie 2014,
SUPER-MEMORANDUMUL urmează a fi implementat în perioada 1 mai 2016 – 16 august 2020. Noi, semnatarii acestuia, ne luăm angajamentul ca, în numele celor vizaţi, pe durata aplicării Memorandumului să implementăm toate reformele prevăzute în acesta. Durata de implementare a Memorandumului poate fi prelungită. De asemenea, Memorandumul poate fi pus în practică mai devreme de data oficială convenită pentru implementarea sa.
Prevederi MEMORANDUM referitoare la Fondurile de asigurări
şi pensii din Grecia, Cipru şi Uniunea Europeană
TOTAL ARTICOLE: 11
Articolul 1: Comasarea tuturor Caselor de Asigurări şi Pensii din Grecia şi înfiinţarea a două noi Case până la data de 18.09. 2019, după cum urmează:
Casa de Ajutor Social, Reciproc şi Sănătate,
Casa de Asigurări agricultori şi muncitorime
Articolul 2: Pensii unitare, în cuatum de 560 euro, acordate prin cele două Case de Asigurări şi Pensii, până la data de 30.09.2017, respectiv în cuantum de 365 euro până la data de 30.09.2020.
Articolul 3: Dotarea tuturor asiguraţilor cu card electronic cu credit valabil timp de 365 de zile, care poate fi înnoit doar de Casele de Asigurări pentru încă 365 de zile în mod repetat. Cardul urmează a fi înlocuit în data de 01.12.2017.
Articolul 4: Program al instituţiilor de stat în toate duminicile de peste an, cu program de la orele 12:00 până la orele 20:00, mai puţin în luna august. Reforma urmează a fi implementată începând cu data de 01.01.2017.
Articolul 5: Drept zi liberă pentru toate Casele de Asiguraţi şi Sănătate se stabileşte ziua de sâmbătă, pe tot parcursul anului.
Articolul 6: Pensionarii cu vârsta de 69 de ani vor fi examinaţi de medici specialişti în spaţii special amenajate în cadrul unităţilor medicale.
Articolul 7: Începând cu data de 01.09.2017, vârsta de pensionare se stabileşte la 69 de ani
Articolul 8: Începând cu data de 01.09.2020, vârsta de pensionare se stabileşte la 70 de ani
Articolul 9: Începând cu data de 01.09.2022, vârsta de pensionare se stabileşte la 71 de ani
Articolul 10: Începând cu data de 15.06.2016, se elimină cărţile de muncă şi carnetele de sănătate, pentru toţi asiguraţii Caselor de Asigurări.
Articolul 11: Până la data de 16.09.2016 se prevede unificarea tuturor Caselor de Asigurări şi Pensii.
Prevederi ale SUPER-MEMORANDUMUL referitoare la Învăţământ
TOTAL ARTICOLE: 12
Articolul 1: ÎNVĂŢĂMÂNT MULTICULTURAL în toate instituţiile de învăţământ din ţară, începând cu data de 11.09.2016
Articolul 2: Începând cu data de 11.09.2017 se anulează toate sărbătorile religioase şi naţionale, la toate instituţiile de învăţământ
Articolul 3: Începând cu data de 11.11.2016, se desfiinţează educaţia religioasă a elevilor
Articolul 4: Începând cu data de 11.11.2016, se vor organiza vizite obligatorii la sinagogă şi moschee pentru toţi elevii de ciclul primar şi, treptat, şi pentru toţi elevii de ciclul gimnazial şi liceal
Articolul 5: Începând cu data de 11.10.2016, la ciclul gimnazial se introduce lecţia de educaţie sexuală, iar începând cu data de 11.09.2016 se furnizează gratuit prezervative tuturor elevilor de ciclu primar.
Articolul 6: Se renunţă la predarea lecţiei de Istorie a Greciei şi la acumularea de cunoştinţe referitoare la Revoluţia Greacă şi se inaugurează cursul de Renaştere Europeană, având în prim plan Revoluţia Franceză şi Italiană a lui Garibaldi de la 1843. Această reformă urmează a fi pusă în practică începând cu data de 11.12.2018
Articolul 7: Începând cu data de 11.12.2017, lecţia de educaţie religioasă va prevedea şi o parte practică pentru toate nivelele de învăţământ.
Articolul 8: Începând cu data de 16.10.2016, se desfiinţează toate sărbătorile naţionale şi paradele.
Articolul 9: Începând cu data de 17.10.2016, pentru toate ciclurile de învăţământ se vor dedica sărbători dedicate mediului înconjurător
Articolul 10: Începând cu data de 16.10.2016 se desfiinţează toate facultăţile de Teologie. Acestea vor fi transformate în Departamente de Filozofie. De asemenea, începând cu data de 11.09.2016 se renunţă la lecţia de religie la toate ciclurile de învăţământ şi începând cu data de 12.09.2016 se introduce lecţia de morală religioasă.
Articolul 11: Începând cu data de 01.01.2017 se va trece la concedierea de profesori din toate ciclurile şi categoriile de învăţământ şi se procedează la introducerea internetului.
Articolul 12:
12.a. Începând cu data de 19.09.2016 se introduc diapozitive pentru susţinerea lecţiei de educaţie sexuală.
12.b. Începând cu data de 20.09.2017 se introduc legitimaţii electronice pentru elevi.
12.c. Se va proceda la instalarea de detectoare de metale în toate instituţiile de învăţământ, indiferent de nivel. Accesul elevilor, al studenţilor şi al profesorilor va fi permis numai în baza unui card de acces.
12.d. Începând cu data de 17.09.2017 se vor organiza excursii cu elevii şi studenţii în locaţii în care este promovată emanciparea sexuală.
12.e. Începând cu data de 16.09.2016 se va începe procedura de emancipare sexuală a elevilor.
Prevederi ale SUPER-MEMORANDUMULUI referitoare la Biserica
TOTAL ARTICOLE: 15
Articolul 1: Special.
1a. Reforma slujbelor bisericesti, mai ales în ceea ce priveste orele la care vor fi săvârșite. Astfel, in perioada de iarna Sfanta Liturghie va fi savarsita in fiecare dimineata de duminca incepand cu ora 10:00 si pana la orele 11:30, iar in perioada de vara in fiecare duminică dupa-amiaza incepand cu ora 19:30 si pana la ora 21:00. Reforma va fi pusa in aplicare incepand cu data de 17.10.2017.
1b. Incepand cu data de 26.10.2017 vor fi demontate toate catapetesmele din biserici.
1c. Incepand cu data de 01.03.2017, se vor introduce icoane renascentiste, inlocuindu-se astfel arta bizantina.
1d. Incepand cu data de 01.03.2017, in cult se vor folosi si instrumente muzicale.
Articolul 2:
2a. Incepand cu data de 15.08.2017 se renunta la obilgativitatea reverendei pentru preoti in afara sfintelor lacase.
2b. Incepand cu data de 01.05.201(nu apare), clericii vor fi obligati sa renunte la barba si par lung.
Articolul 3: Incepand cu data de 14.08.2018 se vor interzice privegherile din biserici si manastiri.
Articolul 4: Incepand cu data de 15.08.2016 nu vor mai fi sarbatoriti sfintii antisemiti.
Articolul 5: Incepand cu data de 15.09.2016 toti clericii, indifferent de rang, vor proceda la predici antirasiale.
Articolul 6: Incepand cu data de 16.09.2016 se vor elimina imnurile anti-Semite din intreaga Biserica crestina.
Articolul 7:
7a. Incepand cu data de 16.09.2016, in toate bisericile crestin-ortodoxe se va renunta la Utrenie.
7b. Incepand cu data de 19.09.2017 in toate bisericile crestine se vor introduce noi slujbe.
7c. Incepand cu data de 20.09.2016 se va celebra o sarbatoare dedicate mediului inconjurator, in fiecare an la data de 5 iunie, precum si o sarbatoare dedicata pamantului, in data de 14 aprilie.
7d. Incepand cu data de 01.07.2016 se va introduce o sarbatoare dedicata holocaustului evreiesc, cu o slujba speciala in toate bisericile crestine. Sarbatoarea va fi tinuta de trei ori pe an, mai precis in datele de 27 ianuarie, 21 aprilie si in Duminca lui Toma.
7e. Incepand cu data de 15.07.2017 vor fi desfiintate toate sarbatorile nationale.
Articolul 8
8a. Reformarea tuturor sarbatorilor tinute de Bisericile crestine (nu se specifica la ce data).
8b. Inaugurarea de noi sarbatori in cadrul Bisericilor crestine.
8c. Incepand cu data de 17.04.2017 in toate Bisericile crestine se va desfiinta avatonul.
8d. Începând cu data de 01.05.2017, Organizaţia Naţiunilor Unite va prelua controlul Bisericii Creştine Unite
8e. Începând cu data de 01.05.2017, Ierusalimul va deveni capitală spirituală.
8f. Începând cu data de 01.05.2017 se desfiinţează Patriarhiile Ierusalimului, Alexandriei, Antiohiei şi cele Slave, mai puţin Patriarhia Moscovei.
8g. Începând cu data de 01.05.2016, vor mai funcţiona doar trei patriarhii ale Bisericii Creştine Unite, respectiv Patriarhia Rusiei, Patriarhia Romei şi Patriarhia Constantinopolului.
8h. Începând cu data de 17.07.2017 toate seminariile teologice vor fi transformate în şcoli de religie.
Articolul 9:
9.a. Facultatea de Teologie de la Chalki va fi redeschisă la data de 17.07.2017
9.b. Biserica Greciei se angajează, din fonduri proprii, precum şi din fonduri europene, să întreţină lăcaşuri de închinăciune ale musulmanilor.
9.c. De asemenea, începând cu data de 01.09.2016, Biserica Greciei se angajează să permită funcţionarea de lăcaşuri de închinăciune ale budiştilor şi, în general, ale oricărui cult.
9.d. Începând cu data de 20.09.2016, se vor organiza cursuri pentru toţi credincioşii, în cadrul tuturor centrelor religioase de pe lângă toate Bisericile creştine, indiferent de convingerile religioase ale cursanţilor.
Articolul 10:
10.a. Începând cu data de 20.05.2017 se vor introduce noi slujbe inter-religioase, cu acompaniament de instrumente muzicale şi în cadrul tuturor Bisericilor creştine
10.b. Începând cu data de 20.10.2017 se introduc, în toate Bisericile creştine, instrumentele muzicale şi se vor organiza concerte nu doar cu caracter religios chiar în interiorul bisericilor.
10.c. Începând cu data de 01.05.2017 se vor organiza concerte antirasiste în incinta şi în afara lăcaşurilor de închinăciune, asemănătoare celor organizate în mod regulat de Bisericile creştine.
10.d. Începând cu data de 01.06.2017 se desfiinţează avatonul la Sfântul Munte Athos.
10.e. Începând cu data de 01.09.2017 toate Bisericile creştine vor accepta unirile federale şi multinaţionale.
10.f. Începând cu data de 01.09.2018, O.N.U. preia rolul de Guvern Mondial şi de moderator în uniril internaţionale.
Articolul 11:
11.a. Începând cu data de 15.08.2017, conducător al Bisericii creştine devine Vaticanul.
11.b. Începând cu data de 20.11.2017 şi până la data de 18.08.2018, la Sfântul Munte Athos vor fi instalaţi monahi din toate tagmele romano-catolice (papistaşi), precum şi practicanţi ai cultelor păgâne.
11.c. Începând cu data de 01.04.2018, la Sfântul Munte Athos se vor pune în funcţiune telegondole şi alte sisteme inovatoare şi se vor aduce statui aparţinând religiilor păgâne. Sfântul Munte Athos va fi transformat în parc ecologic de tip bizantin, în unitate statală independentă, în centru de promovare a unei noi orientări creştine, în centru păgân şi bizantin de venerare şi îndrumare, în centru de promovare a unei noi orientări şi muzici bisericeşti.
Articolul 12:
Începând cu anul 2016, toate bisericile creştine se vor adapta noii realităţi a Erei celei Noi.
Articolul 13:
13.a. Începând cu data de 17.07.2017, sediul Patriarhiei Ecumenice se mută în Insula Patmos, Grecia, în Sfântul Munte Athos sau în insula Samothraki, şi se vor înfiinţa treu centre ale acesteia.
13.b. Începând cu data de 01.11.2017, în cadrul Bisericilor creştine vor fi numiţi în funcţii de conducere persoane ce au împlinit vârsta de 28 de ani.
Articolul 14:
14.a. În diferite insule din Grecia, dar şi în Cipru şi la Sfântul Munte Athos se vor organiza simpozioane pe teme de ecologie, precum şi conferinţe pe tema unirii internaţionale.
14.b. Începând cu data de 15.08.2017, toate Bisericile creştine vor accepta desfiinţarea statelor naţionale şi înfiinţarea de unităţi statale multinaţionale, multicentrice, multiculturale şi multireligioase, precum şi înfiinţarea de unităţi statale cu caracter religios, de tipul Patriarhiei Ecumenice.
14.c. Începând cu data de 16.10.2014, în cadrul Bisericii Creştine Ortodoxe se vor desfiinţa stranele şi cântăreţii şi se vor introduce coruri.
Articolul 15:
15.a. Acordurile menţionate mai sus vor fi validate de un Sinod Ecumenic al Bisericilor Creştin-Ortodoxe, ale cărui lucrări vor avea loc în perioada 19.06.2016 – 09.07.2016. Acordurile de mai sus au fost deja ratificate de:
– Preşedintele Consiliului Europei, HERMAN VAN ROMPUY, mandatat până la 31 octombrie 2014,
– Reprezentantul Guvernului Greciei, ANDREAS LOVERDOS, ministru al Educaţiei,
– Reprezentantul Patriarhiei Ecumenice, Î.P.S. Teoclit, Mitropolit de Iconiu,
– Reprezentantul SFÂNTULUI MUNTE ATHOS, egumen Efrem,
– Guvernul şi Biserica Ciprului, prin P.S. Varnava, Episcop de Trimythoyntos, şi Î.P.S. Neofythos, Mitropolit de Morfou,
– Patriarhia Ierusalimului, prin Î.P.S. Timotei, Mitropolit de Vostron.
– Patriarhia Alexandriei, prin Arhiepiscop Vasile de Tripolis,
– Patriarhia Antiohiei, prin Arhiepiscop Ilie de Tripolis,
– de toate Bisericile Ortodoxe Slave şi Biserica Rusiei, prin Preafericitul Ilarion, Arhiepiscop de Volokolamsk,
– de Vatican, prin cardinalul Walter Kasper.
15.b. Cu acordul Patriarhiei Ierusalimului, cele patru dogme creştine vor trece sub administrarea a patru autorităţi, respectiv O.N.U., UNESCO, Biserica Rusiei şi Vatican (începând cu data de 01.05.2017)
15.c. Articol lămuritor: Bunurile mobile şi imobile ale entităţilor amintite vor trece în administrarea comună a Bisericilor creştin-ortodoxe, împreună cu organismele statale şi suprastatale amintite mai sus.
Prevederi ale SUPER-MEMORANDUMULUI
referitoare la spitale şi sistemul de sănătate
TOTAL ARTICOLE: 8
Articolul 1: Spitalele vor face distincţie între vârstnici şi tineri. Începând cu 08.09.2017. vârstnicii vor fi examinaţi în spaţii special amenajate.
Articolul 2: Dreptul la internare în spitale îl vor avea doar posesorii de card de asigurat. Începând cu data de 08.09.2017, accesul neasiguraţilor în spitale va fi interzis.
Articolul 3:
3a. Începând cu data de 01.08.2017, se va limita numărul spitalelor.
3b. Începând cu data de 16.09.2017, se vor amenaja, în cadrul spitalelor, spaţii speciale de detenţie.
3c. Începând cu data de 17.07.2018 se vor înfiinţa centre experimentale în cadrul spitalelor.
Articolul 4: Începând cu data de 17.06.2017, toate serviciile social vor identifica electronic cetăţenii. Excepţie constituie prim-ajutorul acordat în cadrul spitalelor.
Articolul 5: Începând cu data de 17.08.2017, se interzic specializările multiple.
Articolul 6: Începând cu data de 17.08.2017, se va proceda la comasarea spitalelor şi la înfiinţarea de unităţi spitaliceşti multifuncţionale.
Articolul 7:
7a. Începând cu data de 17.08.2017, se vor introduce carduri de sănătate obligatorii pentru toţi cetăţenii şi cadrele medicale.
7.b. Începând cu data de 19.09.2017 vor fi desfiinţate toate centrele de prim-ajutor şi protecţie socială.
Prevederi ale SUPER-MEMORANDUMULUI referitoare la reforma administrativă
Articolul 1: Începând cu data de 16.06.2017, toţi cetăţenii Comunităţi Europene şi ai Federaţiei Ruse vor fi identificaţi electronic, iar prevederile prezentului articol vor fi acceptate de toate bisericile creştine.
Articolul 2:
2a. Începând cu data de 17.10.2017 se va proceda la desfiinţarea statelor naţionale şi la înfiinţarea de state federale, unele cu caracter zonal şi capitală proprie.
2b. Începând cu data de 14.08.2017 se va proceda la înfiinţarea unui stat dualist în insula Cipru.
2c. Începând cu data de 19.10.2017, O.N.U. va prelua conducerea tuturor religiilor de pe planetă.
2d. Începând cu data de 14.08.2018, pe întreaga planetă se va proceda la înfiinţarea de centre religioase sub patronajul Consiliului Mondial al Bisericilor. Astfel de centre vor funcţiona în localitatea Ammochostos, Cipru, începând cu data de 14.08.2018 şi două asemănătoare la Constantinopol, mai precis la Biserica „Sfântul Fanurie‘‘ şi la Biserica „Sfânta Sofia‘‘.
Articolul 3: Începând cu data de 19.11.2016, se va acorda statut legal tuturor emigranţilor sosiţi în statele Uniunii Europene, necondiţionat.
Articolul 4:
4a. Începând cu data de 16.08.2016, vor intra în vigoare drepturile homosexualilor. Aceştia vor putea face parade în mod regulat şi liber, pe toate drumurile oraşelor Comunităţii Europene.
4b. Începând cu data de 16.05.2016, se va proceda la legalizarea căsătoriilor între homosexuali, a căsătoriilor între persoane de acelaşi sex şi a înfierii de copii de către cuplurile homosexuale.
4c. Începând cu data de 18.05.2016, se va proceda la liberalizarea relaţiilor sexuale între persoane ajuns la vârsta majoratului (19 ani) şi persoanele majore.
4d. Începând cu data de 18.11.2016, se va proceda la liberalizarea transmisiunilor televizate şi în presă ale programelor sexuale şi se va permite circulaţia liberă a cât mai multe reviste pornografice, în toate ciclurile de învăţământ.
4e. Începând cu data de 19.12.2016, se vor putea înfiinţa case de toleranţă în apropierea unităţilor de învăţământ de toate gradele, în întreaga Comunitate Europeană, precum şi în interiorul cazarmelor militare.
4f. Începând cu data de 22.12.2017, se vor preda, la toate nivelele, lecţii de sex plătit, nu doar de către cadre didactice, ci chiar de către angajate ale caselor de toleranţă.
Articolul 5: Începând cu data de 22.12.2017, se va permite pornografia infantilă pe internet, pentru copii cu vârste mai mari de 14 ani.
Articolul 6:
6a. Începând cu data de 10.12.2016, se va proceda la desfiinţarea statelor naţionale şi la instituirea unui guvern mondial.
6b. Începând cu data de 20.09.2016, se va proceda la legalizarea homosexualităţii în cadrul instituţiilor de învăţământ. În acest sens, în toate unităţile de învăţământ se vor preda lecţii referitoare la homosexualitate.
Articolul 7:
7a. Începând cu data de 21.09.2017, se va proceda la legalizarea noilor culte, respectiv se va inaugura Noua Eră.
7b. Începând cu data de 01.03.2017 se va proceda la desfiinţarea drapelului elen şi a tuturor drapelelor europene, precum şi a tuturor sărbătorilor religioase în Europa.
7c. Începând cu data de 21.03.2017 se vor introduce sărbători dedicate mediului înconjurător.
7d. Începând cu data de 20.04.2017, vor fi coborâte drapelele greceşti şi bizantine arborate la intrarea în instituţiile publice, de învăţământ şi în biserici.
7e. Începând cu data de 17.03.2018 se va proceda la înfiinţarea, pe teritoriul Uniunii Europene şi Sfântului Munte Athos, de mânăstiri mixte de monahi şi monahii de toate dogmele şi religiile.
Articolul 8:
8a. Începând cu data de 15.05.2016, vor fi promovate cât mai multe proiecte de legi împotriva discriminării rasiale, care vor fi votate de toate parlamentele europene.
8b. Începând cu data de 21.10.2017, se vor încuviinţa convenţiile de convieţuire şi în ceea ce-i priveşte pe homosexuali şi la abrogarea caracterului obligatoriu al căsătoriei religioase şi civile în întreaga Uniune Europeană.
8c. Începând cu data de 01.05.2016, se va proceda la legalizarea crematoriilor (incinerarea morţilor).
8d. Începând cu data de 20.05.2016 se vor interzice, în întreaga Uniune Europeană, înmormântările religioase şi se va introduce treptat obligativitatea incinerării morţilor.
8e. Începând cu data de 22.05.2016, Biserica va fi de acord cu incinerarea morţilor, referitor la persoanele care doresc slujbă de înmormântare.
8f. Începând cu data de 23.05.2016 se vor renunţa, în toate ţările Uniunii Europene, la jurământul pe Sfânta Biblie şi la cel religios pentru oamenii politici, prefecţi, primari, studenţi etc.
8g. Începând cu data de 24.05.2016 nu vor mai fi permise slujbe de sfinţire în Parlament, instituţii de învăţământ şi publice, la fel ca în întreaga Uniune Europeană.
Articolul 9:
9a. Începând cu data de 25.05.2016, în întreaga Uniune Europeană se va renunţa la depunerea jurământului de către parlamentari.
9b. Începând cu data de 11.09.2016, slujbele de sfinţire vor fi interzise în toate unităţile de învăţământ.
9c. Începând cu data de 12.09.2016, se va renunţa la botezul obligatoriu al copiilor mici şi se va introduce procedura de stabilire a prenumelui nou-născutului direct la oficiile de Stare Civilă.
9d. În toate instituţiile de învăţământ universitar şi de interes public, precum şi în cadrul tuturor ministerelor din ţările membre ale Uniunii Europene, se va proceda la crearea de arhive electronice. În acest sens, vor fi montate sisteme de amprentare şi recunoaştere iris, astfel încât accesul tuturor cetăţenilor, elevi, cadre didactive, studenţi şi oameni politici să se facă în instituţiile amintite doar în acest fel. Reforma urmează a fi pusă în aplicare începând cu data de 29.10.2017.
Articolul 10:
10a. Conform modelelor oferite de NATO, începând cu data de 30.01.2017 se va proceda la înfiinţarea de armate multinaţionale şi la renunţarea la armatele naţionale. În paralel, stagiul militar nu va mai fi satisfăcut în statele membre ale Uniunii Europene unde mai este încă obligatoriu.
10b. Începând cu data de 30.03.2017 se va introduce semnătura electronică obligatorie pentru toţi cetăţenii, în relaţiile cu statul multinaţional al Uniunii Europene.
Articolul 11:
11a. Începând cu data de 1 mai 2016, noi, semnatarii prezentului SUPER-MEMORANDUM, ne angajăm să implementăm reformele de mai sus, în paralel cu un Memorandum intern referitor la înţelegerea şi colaborarea religioasă în cadrul Uniunii Europene (începând cu data de 01.05.2016) şi un alt Memorandum intern referitor la colaborarea cu Uniunea Europeană (începând cu data de 01.05.2016). Implementarea reformelor prevăzute în prezentul MEMORANDUM pot fi amânate doar câteva luni, mai precis 9 (nouă). În cazul în care implementarea acestor reforme va întârzia mai mult de 9 luni, statul naţional care se face vinovat de aceasta se obligă la plata unei amenzi în cuantum de 20.000 de euro, plus penalităţ în cuantum dublu, în cazul în care amenda nu este achitată la timp. De asemenea, această amendă va fi plătită şi de fiecare din ministerele fostului stat naţional, respectiv Ministerul Învăţământului, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Apărării, dar şi de toate Bisericile creştine.
11b. Implementarea reformelor de mai sus se poate face chiar şi un an mai devreme de data stabilită prin Memorandum. În acest caz, bisericile şi fostele autorităţi statale vor beneficia de un „bonus“ în cuantum de 500.000 de euro din partea Autorităţii Europene pentru Reforme.
11c. Noi, semnatarii prezentului înscris, ne obligăm să restaurăm regalitatea democratică, în special în Grecia, până la finele anului 2016. În ceea ce priveşte Grecia, ne angajăm, de asemenea, până la finele anului 2016, să reînviem vechile religii păgâne recunoscute de fostul stat.
11d. Autoritatea Europeană pentru Reforme va funcţiona începând cu data de 01.05.2016.
11e. Începând cu data de 01.05.2016, se prevede înfiinţarea Biroului European pentru Reforme, cu un capital iniţial de 800.000.000 de euro.
11f. Începând cu data de 13.07.2017 se înfiinţează Uniunea Mediteraneanu Regională, din care vor face parte toate ţările din bazinul Mării Mediterane. Biroul European de Coordonare al uniunii va avea sediul în Sfântul Munte Athos şi va funcţiona începând cu data de 17.12.2017.
11g. Începând cu data de 21.01.2016 un Birou pentru Reforme de Mediu va funcţiona în Dubrovnik, Croaţia.
11h. Începând cu data de 22.01.2016, se va înfiinţa un Birou de reforme New-Age în Barcelona.
11i. Începând cu data de 23.11.2016, se va proceda la înfiinţarea unui nou Birou European pentru Reforme Religioase, coordonat de un Centru Religios de la Vatican, în urma semnării acordurilor aferente cu Uniunea Mediteraneană, O.N.U., Consiliul Mondial al Religiilor. Sediul acestui birou, care va funcţiona începând cu data de 24.11.2016, va fi la Paris.
Semnatarii acordurilor de mai sus sunt:
– Preşedintele Consiliului European, HERMAN VAN ROMPUY,
– Reprezentantul Guvernului Greciei, ANDREAS LOVERDOS, ministru al Educaţiei,
– Reprezentantul Bisericii Greciei, P.S. Gavriil Papanikolaou, Episcop de Diavleia,
– Reprezentantul Patriarhiei Ecumenice, Î.P.S. Teoclit, Mitropolit de Iconiu,
– Reprezentantul SFÂNTULUI MUNTE ATHOS, egumen Efrem,
– Reprezentanţii Bisericii şi Guvernului Ciprului, P.S. Varnavam Episcop de Trimythonytos şi Î.P.S. Neotytos, Mitropolit de Morfou,
– Reprezentantul Bisericii Ierusalimului, Î.P.S. Timotei, Mitropolit de Vostron,
– Reprezentantul Bisericii Alexandriei, Preafericitul Ilie, Arhiepiscop de Tripolis,
– Reprezentantul Bisericilor Ortodoxe Slave şi al Federaţiei Rusiei, Preafericitul Ilarion, Arhiepiscop de Volokolamsk, Rusia,
– Reprezentantul Vaticanului, cardinalul Walter Kasper,
– Reprezentantul Vaticanului, cardinalul Angelo Scola, cardinal al Milanului,
– Reprezentantul Consiliului Mondial al Bisericilor, Andre Varkan,
– Reprezentantul Bisericii Albaniei, Î.P.S. Policarp, Mitropolit de Artgyrokastros.
– Reprezentantul Bisericii Antiohiei, P.S. Ilie de Tripolis,
Subsemnaţii ne angajăm în implementarea tuturor acestor reforme începând cu data de 1 mai 2016 şi cel târziu până la data de 16 august 2020, astfel încât, începând cu data de 1 mai 2016, să survină schimbarea şi să sărbătorim intrarea în Noua Eră.
Subsemnaţii ne angajăm să schimbăm Sfântul Munte Athos, Grecia şi să înfiinţăm pe cuprinsul acestuia mânăstiri ale tuturor religiilor, dogmelor şi tagmelor monahale de la Vatican.
Subsemnaţii ne angajăm la acestea şi în numele celor ce ne vor urma la conducere, în sensul implementării reformelor stabilite de comun acord.
De asemenea, ne rugăm unuia şi singurului Dumnezeu, precum şi omului, ca acesta să se arate (reveleze) în lume și să rezolve toate problemele planetei.
- Declaraţie complementară: Prezentul înscris constituie SUPER-MEMORANDUM local şi priveşte Grecia, Republica Cipru, Rusia şi Uniunea Europeană, precum şi SUPER-MEMORANDUM ce priveşte Bisericile Constantinopolului, Greciei, Ierusalimului, Alexandriei, Antiohiei, Patriarhiilor Slave, Rusieişi Sfântului Munte Athos. Bisericile amintite au semnat deja SUPER-MEMORANDUMUL cu celelalte Biserici creştine din Uniunea Europeană.
- Declaraţie complementară: Bisericile Creştin-Ortodoxe obligă şi statele aparţinătoare să implementeze reformele convenite.
- Declaraţie complementară: Se anexează un MEMORANDUM special privind Cooperarea Bisericească şi Statală cu Uniunea Europeană. Noi, semnatarii MEMORANDUMURILOR de mai sus ne angajăm, în cel mai scurt timp posibil, să implementăm reformele stabilite începând cu data de 1 mai 2016.
- Declaraţie complementară: Procedăm la metamorfozarea statelor şi a entităţilor bisericeşti autocefale, drept pentru care ne bucurăm, având în vedere că urmează să schimbăm întreaga structură bisericească şi statală. Inaugurăm de acum Noua Eră şi, începând cu data de 01.05.2016, vom inaugura şi Noua Stare de Fapte.
- Declaraţie complementară: Ne asumăm răspunderea referitor la reforma administrativă şi bisericească şi referitor la reînfiinţarea Bisericii celei Una. De asemenea, ne asumăm răspunderea referitor la înfiinţarea Forţelor Armate şi Miliţieneşti Multinaţionale, în vederea menţinerii ordinii şi a siguranţei pe drumurile, în pieţele publice şi în toate oraşele din ţările membre ale Uniunii Europene. La fel vom proceda şi referitor la apărarea tuturor Bisericilor, de către forţele amintite mai sus.
- Declaraţie complementară: Noi, conducătorii religioşi şi politici, semnatari ai prezentului înscris, ne luăm angajamentul de a colabora strâns şi intens cu Poliţia Mondială (I.P.T.F.), aşa cum aceasta a fost înfiinţată la data de 21.09.2001 şi îşi are sediul provizoriu în Washington, precum şi cu Forţele Federale Americane pentru Gestionarea Situaţiilor Speciale (F.E.M.A.) cu sediul în Washington şi Baltimore, aşa cum acestea au fost înfiinţate la data de 17.11.1984. În colaborare cu Armata Europeană, înfiinţată la Constantinopol la data de 26.10.2001 şi având sediul provizoriu în localitatea Mons, Belgia, şi cu celelalte autorităţi militare europene şi locale, forţele amintite mai sus vor asigura ordinea şi siguranţa în toate fostele state naţionale ale Uniunii Europene şi în toate Bisericile creştine, precum şi pentru toate dogmele şi religiile de pe teritoriul Uniunii Europene.
De asemenea, ne asumăm răspunderea de a proceda la monitorizarea tuturor cetăţenilor, în vederea asigurării siguranţei, lucru care se va realiza prin montarea de camere de supraveghere de ultimă generaţie în toate instituţiile europene, în toate oraşele Uniunii Europene, în mănăstiri, biserici şi instituţii publice. De asemenea, ne asumăm răspunderea referitor la înfiinţarea Poliţiei Religioase.
Implementarea reformelor de mai sus va începe la data de 02.05.2016.
Noi, semnatarii prezentului înscris, ne angajăm, începând cu data de 1 iunie 2016, să asigurăm siguranţa şi ordinea publică.
Urmează semnăturile (în anexă, lista semnatarilor SUPER-MEMORANDUMULUI încheiat între 25 şi 29 iunie 2014).
Responsabil privitor la publicarea şi expedierea SUPER-MEMORANDUMULUI, Kereth Tanais.
P.S. COMENTARIU: Înscrisul tradus mai are ataşate alte 40 de articole ale LEGII SUPREME aferente care, de asemenea, a fost votată şi de reprezentanţii Bisericii Ortodoxe, constituindu-se astfel în cel mai periculos înscris emis vreodată de aceste centre internaţionale. Ne rezervăm dreptul de a o publica…
traducere dupa originalul din greacă
ΦΡΙΚΗ Ισοπεδωση Των ΠΑΝΤΩΝ
Momerandum – Υπερμνημονιο Στην Παιδεία
sursa: Apokalypsisnow
////////////////////////////////////////
CAT MAI E? Expert ONU: Libertatea religioasă trebuie restrânsă dacă se opune homosexualității / Prim-ministrul Suediei: vom obliga preoții să cunune homosexualii
Iata doua stiri extrem de ingrijoratoare:
Maurizio Blondet: ONU: La libertà di religione “non è assoluta”. Va ridotta se si oppone ai LGBT., traducere OrtodoxInfo:
Noul expert LGBT la ONU: Libertatea religioasă „nu este absolută”, trebuie restrânsă dacă se opune homosexualității
Națiunile Unite s-au dotat cu un expert și apărător al LGBT. Acesta se numește Vitit Mountarbhorn, e tailandez, profesor de Drept și, bineînțeles, homosexual militant.
Proclamat de organul suprem la nivel global ca „Expert ONU în problemele LGBT”, acesta a subliniat strategia pe care vrea să o pună în aplicare pe durata celor trei ani a mandatului său. Mountarbhorn și-a încadrat programul într-unul mai vast, numit Sustainable Development Goals (Scopurile Dezvoltării Durabile), de unde reiese strânsa legătură cu LGBT-ul.
Acesta a promis abrogarea legilor împotriva sodomiei și a căsătoriilor dintre persoanele cu același sex. Va interzice prin lege să se mai vorbească despre orice tendință LGBT ca fiind o „boală” sau o „tulburare”. Va integra atât empatia pentru gender (identitate de gen), cât și divestitatea sexuală încă din copilărie etc..
Cei prezenți, reprezentanții celorlalte state membre ONU, au avut cereri de sfaturi și idei despre cum să promoveze drepturile LGBT în câmpul lor de acțiune.
Mountarbhorn a cerut de la UNESCO să se îngrijească de educația primară, deoarece în modul acesta copiii „vor fi născuți și crescuți de la vârste fragede” cu adevărate concepte față de „orientarea sexuală și identitatea de gen”. Acesta a avertizat că orientările sexuale „nu sunt categorii închise” și a promis protecția sa oricărei alte orientări inimaginabile momentan. De exemplu: de ce nu am proteja reprimarea pedofiliei pe copiii morți (nu există un termen pentru a exprima asta, momentan…), coprofagia cu leșurile (animalele moarte aflate în descompunere)?!
Agenția UN Habitat (Agenția Națiunilor Unite pentru Așezări Umane) a cerut juristului să le indice liniile directoare pentru a integra drepturile LGBT în noua planificare urbană.
UNICEF (Fondul Națiunilor Unite pentru Copii) a făcut apel către state pentru „a fi recunoscute ca familii cuplurile LGBT cu copii”.
UNFPA (Fondul Națiunilor Unite pentru Populație) – ce promovează avortul și sterilizarea – s-a angajat a promova „evenimente cu grupuri religioase ce susțin avorturile și drepturile LGBT”. Însă aceste drepturi există? Vor trebui create intenționat?
Henk Jan van Schothorst, de la Transatlantic Christian Council, a încercat să obiecteze: ce se va întâmpla dacă drepturile LGBT vor intra în conflict cu religiile și credințele lor? Răspunsul tailandezului a fost:
„Există drepturi absolute și drepturi care nu sunt absolute. De exemplu libertatea de exprimare și libertatea religioasă nu sunt drepturi absolute și pot fi restrânse dacă e necesar”.
Astăzi suntem toți ocupați să-l observăm pe Donald Trump, care, printre alte nedreptăți, a propagat ideea de închidere a ONU, l-a desemnat ca judecător la Curtea Supremă pe Neil Gorsuch, un profesor de Drept care s-a opus întotdeuna legalizării eutanasierii.
„E contrar valorilor noastre europene”, spune Mogherini.
În lipsă de altceva, voi pune aici articolul Patriziei Fermani, apărut în Riscossa Cristiana, ce arată adevărata dimensiune a problemei noastre, a oilor fără păstor în fața acestui nou drept global.
Caracatița homosexuală și strategia ei – de Patrizia Fermani
Caracatița homesexuală, acum sub protecția morală și culturală a credincioșilor, a început să-și întindă tentaculele în primul rând peste școală. Nu contează că Italia este îngropată sub avalanșe și cutremure. Dimpotrivă, cu atât mai bine dacă cineva este puțin distras de alte tragedii. Obiectivul de a-i aduce pe cei tineri în stadiul de a nu gândi rațional devine mult mai atractiv. Și, în același timp, părinții stau și admiră. Asta pentru că au început să aibă o idee puțin neclară despre ceea ce înseamnă paternitate și maternitate. Părinții au în urechi vocile robotizate ale prezentatorilor TV, iar în ochi au obscenitatea dusă la normal de către aceștia.
Mai mult decât atât, aproape nimeni nu mai ia în considerare faptul că orice relație homosexuală contrazice ordinea naturală. Se modifică instinctul de supraviețuire al speciei și nevoia naturală a omului de a se perpetua (prin intermediul familiei).
Cu ajutorul mass-mediei, normalizarea homosexualității ne-a pus deoparte nonvaloarea.
Însă normalitatea întunecă noul fenomen al homosexualității, adică chiar sistemul puterii organizat și structurat, care a făcut dintr-o înclinație sexuală denaturată un berbec ce sparge porțile cetății și are ca scop să distrugă familia, echilibrul generațiilor viitoare și a libertăților fundamentale. O forță neexperimentată înainte, care subminează societatea umană, infiltrându-se în fiecare centru nervos.
Întotdeauna s-a atras atenția asupra homosexualității. Ea este în contrast cu structurile familiale, asta din punct de vedere ontologic și, deci, cu nevoile esențiale ale societății. E semnificativ faptul că, în contextul relațiilor sentimentale dintre bărbații tineri, nu a apărut niciodată o figură paternă. Acest fenomen a rămas pe marginea vieții pubice chiar și atunci când a avut o răspândire remarcabilă, mai ales în condițiile speciale de mediu sau existențiale, cum ar fi: cele din campaniile militare sau viața de marinar, care nu au vrut niciodată să schimonosească relațiile matrimoniale.
Homosexualitatea vrea să reprime întreaga societate
Astăzi, orice persoană ce și-a păstrat rațiunea ar trebui să fie capabila să admită că homosexualitatea, îmbrăcată într-o armură de luptă, a devenit punctul central al mișcării politice. Aceasta vizează cucerirea unei puteri hegemonice cu totul nouă, care încearcă să sugrume întreaga societate, în conformitate cu un vast proiect mondial.
Cu toate acestea, în fața unui inamic care-și umflă pieptul cu o așa incredibilă aroganță – care încearcă să denatureze buna desfășurare a vieții în comun, reușind să dicteze legi scandaloase împotriva inteligenței și a bunului-simț – nu vin aduse nici măcar cele mai elementare apărări. Societatea, confuză și absentă, pare să nu reușească a lua în considerare nici amploarea amenințării, nici miza jocului.
Există motive mai profunde de ordin politic și cultural, interne aceleiași societăți, adăugate cu tristețe absenței bisericii care, după ce a renegat legea naturală, divină și principiile sale morale fundamentale, a abandonat turma.
Pentru a găsi motivele acestei lipse de apărare (sau o apărare complet ineficace) în fața agresivității homosexualității, trebuie să ne uităm în primul rând la înțeleapta strategie pe care o pun în aplicare și la armele pe care le folosesc.
Prima etapă a acestei strategii a fost, după cum este bine cunoscut, acea a „normalizării” relațiilor homosexuale prin expunerea lor insistentă și dezinhibată. Fenomenul introdus în viața de zi cu zi a devenit familiar și, deci, inofensiv. Acesta s-a transformat, cu ajutorul birocrației, într-o variantă normală a sexualității.
Asta pentru că pofta vine mâncând, mișcarea homosexuală și-a stabilit obiective din ce în ce mai ambițioase, cu scopul de a se institui ca forță social-politică și de a câștiga, cu timpul, putere hegemonică prin intermediul legilor. Este vorba despre obținerea unei protecții tot mai mari, ce se va termina prin ridicarea homosexualtății la rang de valoare, ștergând astfel și orice raționament moral negativ, încă latent măcar în generațiile taților.
De aici, pasul către impunerea socială ar trebui să fie scurt și modelul homosexualității și transsexualității ar trebui să câștige chiar și demnitate pedagogică, atât ca să fie răspândite în școlile de orice nivel. Această răsturnare de situație făcută cu ajutorul legilor nu a fost o acțiune prea curajoasă în timpul creșterii relativismului etic și juridic. S-ar putea conta pe competiția dintre doi factori decisivi: pe de o parte distrugerea treptată a principiilor sistemului și a întelegerii dreptului, iar pe de altă parte descompunerea moralității colective.
Totul se bazează pe terenul șubred al micului catolicism progresist, dar și pe cel primitor de sânga, pseudointelectual, jurnalistic, academic, întreprinzător și jurisprudențial.
Nimic mai bun decât a miza chiar pe libertate, egalitate și iubire. Adică pe cele două „valori” importante ale democrației europene occidentale din `89, care, prin definiție, garantează orice proces civil. În timp ce a treia valoare, astăzi în vogă, derivată din creștinism, este o tentație romantică eternă, deoarece este capabilă să depășească orice obstacol moral și poate să calmeze conștiința punând în surdină exigențele rațiunii.
Mai mult, libertatea și egalitatea au fost ustensilele folosite pentru a forța legea morală, naturală în centrul creștinismului. Nu zadarnic, în numele lor, De Sade a ridicat orice perversiune sexuală la rangul de manisfest al unei filosofii „politice”. Produse premature ale unei idei degenerate.
Libertatea, fără nicio referire la un principiu superior, diferit de voința și așteptările personale, dă individului iluzia că este capabil să se lipsească de Dumnezeu și că poate renunța la rațiune, ghidându-se doar după propriile „emoții”. Ea deschide calea dominației celui mai capabil de a manevra voința altora după bunul lui plac. Povestea lui Adam, a Evei și a șarpelui ne-a schițat schema premonitorie. De aceea Iisus ne-a amintit că numai adevărul ne face liberi.
În numele libertății, acum douăzeci de ani, legea penală a transformat infracțiunile contra moralității publice și cinstea în jigniri la adresa libertății personale. În 2010,Comitetul Miniștrilor Uniunii Europene a recomandat statelor membre să facă licite raporturile homosexuale cu un minor, dacă există acordul acestuia.
Inițial, adunarea constituantă nu s-a gândit să introduca orientarea sexuală printre modalitățile de discriminare, considerând-o, pe bună dreptate, o obișnuință privată, indiferentă pentru legiuitor. Însă, odată cu Tratatul de la Lisabona, am fost obligați să o însușim.
Dacă toate variantele și variațiunile sexualității sunt bune, datorită libertății, toate merită aceleași drepturi (asta prin respectarea principiului egalității). Legea presupune recunoașterea unui interes obiectiv, demn de protecție. În momentul în care vor fi legiferate drepturile persoanelor de același sex, vom ajunge la recunoșterea ca valoare a homosexualității. Pentru a atinge acest obiectiv îndrăzneț, trebuie să se pregătească terenul: este necesar să se vorbească despre „drepturile homosexualilor”, inventându-le și proclamându-le înainte ca legea să le atribuie.
Prin mijloace persuasive, homosexualitatea a reușit să implementeze ideea că discriminarea ar trebui să fie prima regulă (poruncă) dată „societății civile”. Cetățeanul perfect, „patriot” european, afectat de gândul că a aruncat cojile de ou la gunoi, ce are în jurul lui doar persoane frumoase anti-Trump, nu ar vrea să fie suspectat de homofobie și de atitudini discriminatorii. Acesta asigură mișcării homosexualilor confort moral și politic. Cu toate acestea, pentru că există întotdeauna pericolul ca cineva să se trezească și să se răzvrătească, trebuie pregătit terenul anticipat, eliminând eventualii oponenți. Pentru o adevărată prevenire trebuie amenințarea cu sancțiune penală.
Homosexualitatea și-a propus să pună mâna pe putere prin intermediul legilor. Însă legile nu se fac singure. Ele sunt rezultatul ideilor, iar ideile celor care votează legile trec astăzi prin filtrul comun al unei omogenizări culturale care depășește orice afinitate politică.
Toți vorbesc aceeași limbă lipsită de conținut, au aceleași principii degenerate, folosesc aceleași categorii distorsionate.
Poate în orizontul lumii noi, dominată de câțiva deținători selecți ai puterii economice, este același individ steril, monitorizat îndeaproape și destinat doar muncii de jos. Caracatița homosexuală poate acționa în mod eficient în a-l modela.
Înainte să fie prea târziu, putem doar spera că întreaga societate se va trezi din acest somn al rațiunii și va tăia șireturile în care s-a lăsat legată voluntar.
Însă… posibil să fie deja prea târziu.
sputnik.md: Prim-ministrul Suediei: vom obliga preoții să cunune homosexualii
Prim-ministrul Suediei a declarat că toți preoții trebuie să fie obligați să oficializeze cununia între homosexuali, în caz contrat trebuie să plece.
Prim-ministrul suedez, Stefan Lofven a sugerat că toți preoții ai Bisericii Suedeze trebuie să fie obligați să cunune cuplurile de gay, în pofida poziției Bisericii Luterane prin care membrii clerului trebuie să dispună de dreptul să refuze cununia persoanelor de același sex.
„Căsătoriile” între persoane cu preferințe homosexuale au fost legalizate în Suedia în anul 2009, însă preoților le-a fost rezervat dreptul să refuze efectuarea ceremoniei de cununie, conform legislației naționale…
Acest lucru s-ar putea schimba, sugerează în comentariul său despre rolul preoților în societate oferit de Lovfen unei reviste bisericești.
Prim-ministrul a declarat în cadrul interviului că „preoții care refuză să cunune cuplurile homosexual trebuie să-și caute o altă vocație”.
„Noi, social-democrații lucrăm pentru a ne asigura că toți preoții vor cununa toate persoanele, inclusiv cuplurile homosexuale”, a declarat Lofven în interviul oferit revistei Kyrkans Tidning.
„Vedem aici o paralelă cu medicul care refuză să efectueze avortul. Dacă activați în calitate de medic și refuzați să efectuați un avort, poate că ar trebui să vă căutați o altă ocupație… Același lucru e valabil și pentru preoți”, a declarat el.
Documentele oficiale ale bisericii spun că ceremoniile religioase sunt oferite atât heterosexualilor, cât și homosexualilor.
Deși nu se pronunță împotriva căsătoriilor homosexuale, Biserica Suedeză își menține poziția potrivit căreia niciun preot nu poate fi obligat să oficializeze o cununie între persoanele de același sex.
În interviul oferit, Lofven, care nu este o persoană religioasă, a susținut ingerința politicului în practicele religioase, afirmând că „biserica trebuie să se ridice în favoarea egalității între oameni”.
Comentariu saccsiv:
Iată ce spunea Sfântul Nil Athonitul în profeția sa:
Cand se va apropia vremea venirii lui Antihrist, se va intuneca mintea omului de toate patimile cele trupesti ale curviei, si foarte mult se va inmulti necredinta si faradelegea. Atunci omul va deveni de nerecunoscut, schimbandu-se fetele oamenilor, si nu se vor mai cunoaste fetele barbatilor de ale femeilor, pentru nerusinata imbracaminte si a parului din cap.
Curviile, preacurviile, sodomiile, hotiile si omorurile, in vremea aceea, vor fi pe toate drumurile. Pentru savarsirea acestor mari pacate, oamenii vor fi lipsiti de darul Sfântului Duh, pe care l-au primit la Sfantul Botez, precum si de mustrarea constiintei. Bisericile lui Dumnezeu vor fi lipsite de preoti credinciosi si evlaviosi si va fi vai de crestinii care se vor afla in lume, caci isi vor pierde cu totul credinta, nevazand la nimeni lumina cunostintei.
Citiți vă rog și:
APOCALIPSA A INCEPUT. Dar asta pricep doar cei ce inteleg PROFETIA Sfantului Nil Athonitul
Urâciunea pustiirii: Olanda deschide calea (și) pentru legalizarea pedofiliei
SUPER – MEMORANDUMUL: NOUA SUPER-RELIGIE MASONICĂ MONDIALĂ şi BISERICA în perioada 2016-2020
///////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
Un raport ONU cere guvernelor să forțeze religiile să accepte agenda LGBT
Sursa: https://mucenicul.wordpress.com/2023/07/13/credeati-ca-nu-o-sa-se-ajunga-aici-v-ati-inselat-un-raport-al-onu-cere-guvernelor-sa-forteze-religiile-sa-accepte-agenda-lgbt/
Victor Madrigal-Borloz, expert independent al ONU privind orientarea sexuală și identitatea de gen
Libertatea religioasă se termină acolo unde încep drepturile LGBT. Aceasta este concluzia unui nou raport al Organizației Națiunilor Unite privind dreptul la libertatea de religie și credință. ONU face apel la infiltrarea religiilor din interior pentru a promova agenda homosexualilor și a transsexualilor.
(C-Fam/InfoCatolic) Raportul invită guvernele să amenințe și să pedepsească liderii religioși și organizațiile care nu se conformează doctrinei LGBT și, într-un mod inedit și fără precedent, invită guvernele să destabilizeze religiile din interior prin sprijinirea facțiunilor pro-LGBT din cadrul diferitelor confesiuni religioase.
Expertul independent al ONU privind orientarea sexuală și identitatea de gen, Victor Madrigal Borloz (*), autorul nominal al raportului, nu-și ascunde intenția de a crea un „nou spațiu normativ” în care guvernele să impună standarde LGBT acceptabile pentru religii.
„Limitele stabilite în însăși concepția libertății de religie și de credință, inclusiv drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor LGBT, sunt cheia compatibilității depline a libertății de religie și de credință cu toate acțiunile necesare pentru a combate violența și discriminarea împotriva lor”, conchide el la finalul raportului său, așa cum a fost relatat de C-Fam.
Potrivit lui Stefano Gennarini de la C-Fam, clerul și alți angajați religioși ar trebui să fie amenințați să se conformeze regulilor prietenoase cu LGBT sau să suporte consecințele, conform concluziilor raportului. Guvernele ar trebui să încurajeze instituțiile religioase să stabilească modul în care reprezentanții acestor instituții ar trebui să fie trași la răspundere pentru promovarea discriminării împotriva persoanelor LGBT sau a persoanelor cu „diversitate de gen”.
Spunând că este un păcat se încalcă drepturile omului
Potrivit raportului, dacă religiile propovăduiesc că comportamentul homosexual este un păcat sau că sexul este o realitate biologică imuabilă, acestea încalcă legislația privind drepturile omului.
„Există unele zone întunecate în care persoanele LGBT sunt considerate păcătoși și cetățeni de mâna a doua, care trebuie disprețuiți și abuzați”, se arată în raport.
Sunt susținuți și cei pro-avort
Madrigal-Borloz a făcut apel la statele membre ale ONU pentru a se adresa liderilor religioși și instituțiilor care sunt de acord cu ideologia homosexuală și transsexuală. În acest sens, a susținut în mod expres mai multe grupuri religioase disidente, cum ar fi Catholics for Choice, care promovează avortul, și Muslims for Progressive Values, care promovează problemele homosexualilor și ale transsexualilor. De asemenea, a lăudat viziunea umaniștilor nereligioși despre sex ca fiind un „atribut evolutiv, fără semnificație intrinsecă”.
Madrigal-Borloz susține că persoanele care se identifică drept homosexuali sau lesbiene au „dreptul de a avea acces la spiritualitate în condiții de egalitate cu toți ceilalți”. El concluzionează, prin urmare, că, dacă toate religiile nu susțin ideile pro-LGBT, persoanele care se identifică astfel vor fi marginalizate și excluse, ceea ce le va cauza durere, probleme psihice și poate duce la sinucidere, încălcându-le în cele din urmă drepturile omului.
„Pentru mulți indivizi, religia lor face parte din fundamentul sentimentului lor de identitate, sursa adevărului”, explică el.
În centrul raportului se află opinia conform căreia sexualitatea și identitatea de gen sunt drepturi fundamentale la același nivel, dacă nu chiar mai înalt, decât libertatea religioasă.
„Toți credincioșii, inclusiv liderii de religii și culte, au o orientare sexuală și o identitate de gen, iar toate persoanele LGBT au convingeri”, se arată în raport.
În plus, raportul face declarații privind interpretarea scripturală și teologia. Acesta denunță drept „dogmatice” sau invenții moderne „homocolonialiste” interpretările scripturilor iudeo-creștine care condamnă homosexualitatea și afirmă că moralitatea homosexualității este o „chestiune de dezbatere teologică”.
Raportul contestă faptul că lucrătorii din domeniul sănătății se pot opune, din motive religioase, acordării de avorturi sau de tratamente și intervenții chirurgicale de „afirmare” – de exemplu, amputări – chiar și copiilor. De asemenea, acesta neagă faptul că furnizorii de bunuri și servicii, cum ar fi cofetarii sau florarii, pot refuza să ofere servicii unor persoane sau sărbătoriți pe motiv de obiecție de conștiință. Acesta susține că școlile parohiale nu pot concedia profesori pe baza orientării lor sexuale sau a identității de gen.
În cele din urmă, Madrigal-Borloz promovează căsătoria homosexuală ca fiind un drept al omului mai important decât libertatea religioasă. El insinuează chiar că clericii ar trebui să fie obligați să oficieze „căsătorii” homosexuale cu prețul pierderii privilegiului de a oficia căsătorii recunoscute legal.
„O abordare bazată pe drepturile omului se opune direct concepțiilor despre familie care exclud persoanele LGBT”, explică el.
Atacul pe multiple planuri al raportului împotriva libertății religioase va fi prezentat marți după-amiază Consiliului pentru Drepturile Omului de la Geneva.
(*) Victor Madrigal-Borloz este un avocat din Costa Rica. De la 1 ianuarie 2018, este expert independent al Organizației Națiunilor Unite în materie de orientare sexuală și identitate de gen.
///////////////////////////////////////////////
Sataniștii conduc lumea
Publicat
de Teodosie Paraschiv
Scopul urmărit de acești sataniști este să arunce lumea în haos, ca din haos să se nască o lume nouă, așa cum o visează ei, adică aplică principiul „Ordo Ab Chaos”. Nu poți clădi ceva cu totul nou până nu dărâmi ce este vechi. Nu poți instaura în lume dominația luciferică până ce nu distrugi creștinismul și toate valorile creștine.
Fostul șef al FBI Ted Gunderson spune următoarele:
„Am invetigat personal cazul atentatului cu bombă din Oklahoma City. Rezultatul: mușamalizare uriașă. Asasinarea lui Jack Kennedy, acoperire uriașă. Asasinarea lui Bobby Kennedy mușamalizare uriașă. World Trade Center? Mușamalizare uriașă. Terorismul: îl folosesc ca o scuză pentru a ne deposeda de drepturile constituționale și libertățile civile. Illuminati, Bilderberg, Noua Ordine Mondială globalistă sunt elementul din spatele nostru. Se încadrează cu toții în mișcarea satanică. Și această mișcare s-a infiltrat în comunitatea noastră de informații. În trecut marile noastre FBI și CIA.”
Cum va arăta lumea visată de acești sataniști ne-o spun chiar ei.
Ascultați ce spune satanistul Yuval Noah Harari, consilierul satanistului Klaus Schwab:
„După mii de ani în care oamenii au fost conducătorii acestei lumi, acum puterea și autoritatea se mută de la oameni la computere. Și la majoritatea oamenilor vor deveni inutili din punct de vedere economic și neputincioși din punct de vedere politic, astăzi începem să vedem crearea unei noi clase de oameni inutili. La fel ca în timpul revoluției industriale din secolul al XIX-lea, când s-a creat noua clasă muncitoare, prolitariatul, acum revoluția inteligenței artificiale începe să creeze clasa inutilă de oameni.”
Cu alte cuvinte lumea va fi condusă de inteligența artificială, iar oamenii vor fi înlocuiți cu roboți. În acest context, așa cum spune Harari, va apare clasa „mâncătorilor inutili”, care trebuie eliminată. Altfel lumea va fi greu gestionabilă de Elita satanică.
Am putea rezuma planul lui Klaus Schwab în următoarele cuvinte:
Cel puțin 4 miliarde de „mâncători inutili” vor fi eliminați până în anul 2050 prin războaie limitate, epidemii organizate de boli fatale cu acțiune rapidă și foame.
Energia, hrana, apa vor fi menținute la niveluri de subzistență pentru non-elite, începând cu populațiile albe din Europa de Vest și America de Nord și apoi răspândindu-se la alte rase.
Populația din Canada, Europa de Vest și SUA va fi decimată mai rapid decât pe alte continente, până când populația lumii va atinge un nivel gestionabil de 1 miliard, dintre care 500 de milioane vor consta din rase chineze și japoneze, selectate pentru că sunt oameni care au au fost înregimentați de secole și care sunt obișnuiți să se supună autorității fără îndoială.
Din momentul în care va exista lipsă de hrană și apă artificială și îngrijire medicală pentru a reaminti maselor că însăși existența lor depinde de bunăvoința Comitetului celor 300.
Ceea ce trebuie să înțelegem este faptul că avem de înfruntat demoni, nu oameni. Războiul este duhovnicesc și a început de mulți ani. Acceptarea sistemului înseamnă renunțarea la orice libertate și acceptarea statului de sclav. Iar ceea ce trebuie să facem este să ne opunem sistemului, să ieșim din el cât mai repede. Și nu este vorba doar de schimbarea locului, ci mai ales de schimbarea vieții și a atitudinii noastre față de sistem.
Dacă suntem în război, atunci este timpul să ne apărăm!
Klaus Schwab:
„Viitorul nu doar că este aici, viitorul este construit de noi [Elita satanistă n.n.], o comunitate puternică, cum sunteți voi, cei de aici. Deținem mijloacele de a îmbunătăți [înrobi n.n.] starea lumii.”
L-a ales cineva pe satanistul de Klaus Schwab, sau pe Soros, să dicteze politica lumii? Nu oamenii, nu popoarele, ci demonii. Klaus Schwab promovează implementarea unui plan luciferic, malefic, care are ca scop decimarea populației și înrobirea celor rămași. Este de la sine înțeles că, așa cum spunea David Spangler, nimeni nu va intra în noua eră fără acceptarea unei inițieri luciferice. Cu alte cuvinte, creștinilor li se va interzice să mai existe.
Voi încheia cu o altă afirmație a satanistului Yuval Harari:
„Cel mai simplu mod de a capta atenția oamenilor este să-i sperii. Așa suntem noi construiți, precum animalele. Deci dacă dorești să distrugi atenția publicului de la problemele reale, precum corupția guvernamentală, deteriorarea sistemului de sănătate sau a sistemului educațional, cel mai bun lucru, este să găsești un inamic extern care amenință supravețuirea națiunii și care atrage imediat atenția asupra sa.
Terorismul omoară o mână de oameni nevinovați și aveți toate guvernele alertate și milioane de oameni îngroziți. Schimbările climatice (induse) pot ucide nu o mână de oameni, ci milioane și miioane de oameni. Și ar trebui să punem schimbările climatice mult deasupra terorismului.
Există mai puțin spațiu pentru a critica guvernul, pentru că atunci când ești imediat etichetat ca trădător. Precum acest război, acum când într-o urgență națională trebuie să ne unim cu toții în jurul guvernului și oricine se opune sau critică guvernul este declarat drept trădător. Am văzul asta de-a lungul istoriei. Deci este aceeași logică, ca și cea cu terorismul din vest, după cum am spus. De foarte multe ori în situații în care nu există amenințări reale, liderii produc amenințări artificiale.”
Tare de tot!
- Pentru distragerea atenției de la ce faci, sperie pe oameni cu o amenințare externă (virusul inventat care nu se vede). Corupția guvernamentală a atins cote maxime, sistemul de sănătate este distrus pentru ca oamenii să moară cu zile și sistemul educaționat și el distrus pentru ca oamenii să fie mai ușor de manipulat.
- Inventează schimbările climatice, prin folosirea de armament meteo, genn HAARP, pentru a convinge oamenii să accepte mai ușor controlul total și renunțarea la libertate și intimitate.
- În aceste condiții cei care demască tradările efectuate de guvernanți, în cârdășie cu sistemul bancar, și Elita satanistă, trebuie declarați trădători, după zicala „hoțul strigă, prinde hoțul”. Și încheie uimitor. Când nu există amenințări reali, guvernele inventează amenințări inexistente sau artificiale.
Nu vă mai lăsați manipulați!
https://codulbibliei.editura-fotini.ro/blog/2022/10/21/satanistii-conduc-lumea/
/////////////////////////////////////////
Spurgeon. Triumf, tragedie, triumf – de Nicolae Geantă
NICOLAE GEANTĂ
Era o vineri seara când Londra devine furnicar. A doua zi trebuia să predic la o nuntă.
Întâmplător sau nu am ajuns în Elephant and Castle. La Metropolitan Tabernacle din sudul Greater London. Iar una dintre dorințele mele era, de mult timp, să urc măcar odată la amvonul de unde a predicat CH Spurgeon. Nu, nu am reușit. (Era destul de înserat pentru asta. Atunci nici nu știam că impunătoarea clădire din London SE1 6SD nici măcar nu mai era fosta biserică a Prințului Predicatorilor. Care, a ars în 1898, apoi a fost bombardată în WW2, în 1941. Acum e o clădire refăcută din 1957). Am reușit decât să facem o rugăciune. Și să mulțumim încă odată Domnului că într-o zi, de pe fereastra cerului a scăpat printre telurici pe Spurgeon. Apoi, am discutat cu micul grup ce mă însoțea despre Prințul predicatorilor. Despre trimf, tragedie și din nou triumf. Spurgeon, proaspăt ales pastor la New Park Street Chapel (1854) polariza mii de oameni din orașul cu trei milioane de locuitori la vremea aceea. Ascultătorii săi nu erau numai londonezi ci veneau din tot Regatul Britanic. „Era ca o cometă care lumina cerul”, îl descriau ziarele londoneze. Dar totodată criticat de detractori. Că e „grosolan în vorbire”, „necioplit”, un „bădăran de la țară”. Nu știu de ce dar astfel de adjective mi-a fost dat des urechilor să le-aud! Virusul defăimării nici azi nu s-a stins. Mai mult decât atât erau unii care se așteptau (și probabil sperau) ca mulțimile să se plictisească de CHS și de predicile lui. Exact cum erau (și mai sunt și azi) unii care abia așteptau să se plictisească oamenii de Cireșarii! Dar ca întotdeauna aveau să fie dezamăgiți. Duminică de duminică numărul auditoriului creștea. Astfel, biserica păstorită de Spurgeon nu mai încăpea în clădirea din New Park Street Chapel.
Întâi au închiriat Exeter Hall, apoi sala muzicală din Surrey Gardens din Kennington. Chiar dacă sala muzicală era numită „casa diavolului”. Spurgeon zicea că „e gata să meargă și în casa diavolului ca să câștige suflete pentru Hristos”. Chiar așa, dacă Satan vine să câștige suflete chiar în biserică noi de ce nu am câștiga oameni pentru Hristos din „casele diavolului”? La Surrey Gardens au venit 17.000 de persoane. Din ei 5000 au rămas afară. Pentru că sala avea numai 10.000 de locuri. Dar inevitabilul s-a produs. Cineva a strigat că „se prăbușesc balcoanele”, altcineva că este „foc”. Oamenii s-au panicat, și în goana de a părăsi sala scara de la balcoane s-a rupt. Au fost morți. Spurgeon a leșinat. Calomniatorii l-au ciuruit! A numit experimentul „o noapte întunecată a sufletului”. Și totuși CHS a continuat predicile la Surrey Gardens. Cu până la 10.000 de ascultători în sală! Construcția unei biserici cu 15.000 locuri devenise obiectivul principal al congregație și-al lui Charlie.
După tragedie, la 7 octombrie 1857, Spurgeon a predicat la Crystal Palace, o sală de trei ori mai lungă decât St. Paul’s catedral. Când toți au intrat la slujbă fuseseră înregistrați 23.654 persoane! A fost cea mai mare adunare în fața căreia a predicat CHS vreodată! Atunci avea numai 23 de ani! Predica sa a fost foarte directă. „Prințul” a început prin a denunța păcatul. A vorbit îmăpotriva imoralității de pe străzile Londrei, împotriva patronilor de fabrici care batjocoreau salariații, împotriva ingineriilor financiare care înșelau oamenii! Asta înseamnă curaj. Demnitate. Fermitate. Apoi a continuat cu măreția lui Dumnezeu în fața căruia toți vom sta la judecată! Ce-ar putea face atunci păcătoșii? Și a finalizat cu podul dintre pământ și Cer, cu Hristos. „El a murit ca noi să nu mai murim”, i-a asigurat predicatorul. Peter Morden, unul din biografii lui Spurgeon spune că „scopul lui CHS nu era să caute faima, ci să placă totdeauna Domnului. Pe el nu-l interesau mulțimile, ci convertirile!” Pasiunea lui era să vestească Evanghelia celor ce aveau nevoie. Și mai avea o mare pasiune pentru sfințenie. Secretul rodirii lui Spurgeon? 1- Credincioșia față de mesajul Evangheliei. 2 – Puterea lui Dumnezeu. Simplu, nu? Noi aplicăm?
Metropolitan Tabernacle, cea mai mare biserică nonconformistă a Angliei victoriene, a fost construit din necesitate. Finalizată în martie 1861, capela care a costat 31.000 lire (din donații), nu a avut 15.000 locuri cum s-ar fi dorit, ci numai 6000. Locația aleasă a fost Elephant and Castle, un loc proeminent lângă râul Tamisa, în sudul Londrei, parțial pentru că se credea că ar fi locul incendierii martirilor din Southwark. Din acest motiv piatra de temelie a clădirii este moto-ul: „Sângele martirilor este sămânța bisericii”. Charles Haddon Spurgeon a păstorit biserica timp de 38 de ani.
Erudit de clasă înaltă, cercetător profund (minim 6 ore pe zi), „Prințul” care sfătuia predicatorii că trebuie să stea cu „Biblia într-o mână și cu ziarul în alta”, predica la Tabernacle de trei ori pe săptămână. Dar cu celelalte evenimente din afara amvonului uneori predica de 10 ori pe săptămână! A tipărit 3563 de predici. Până la 1900 peste 100 de milioane de copii ale acestora au fost vândute, traduse în 23 de limbi. În 1905 se estima că dacă ar fi puse cap la cap, predicile tipărite și vândute ale lui Spurgeon ar ajunge dela Pământ la Lună! Dar acum la peste 130 de ani dela trecerea sa în veșnicie?
Triumful lui Spurgeon nu a constat numai în predicare. A scris o mulțime de cărți și studii, din toate domeniile. A revizuit 4000 de comentarii biblice! (Dacă nu erau bune scria pe ele: „nu spune nimic”, „nu vă umpleți rafturile cu ele”, „umplutură”, „complet nefolositor”!). Totul era destinat în ajutorul „colegilor pastori și predicatori”. Triumful lui a continuat întemeind un colegiu de pastori, un orfelinat, o societate de literatură creștină și revista The Sword and the Trowel . Peste 200 de biserici noi au fost începute numai în regiunile păstorite de studenții săi. În 1887, spre sfârșitul slujirii sale, Spurgeon a scos biserica din Uniunea Baptistă din cauza influenței tot mai mari a liberalismului teologic în Uniune. Mi-a plăcut enorm declarația lui: „mă declar un calvinist, nu ezit să iau numele de baptist, dar dacă sunt întrebat care este crezul meu, răspund: Isus Hristos!”
Munca asiduă l-a extenuat. Da, sunt predicatori care ajung „istoviți de ascultare”. Când a fost sfătuit de medici să nu mai facă nimic, Spurgeon a întrebat: „Și cât o să mai trăiesc?”, „Ceva peste trei ani”, „Și dacă slujesc?”, „Vreo 6 luni!” a spus doctorul. „Atunci mai bine să mor ostenit decât ruginit!”, a exclamat Prințul predicatorilor.
La 31 ianuarie 1891 Prințul predicatorilor a trecut în veșnicie. Cu câteva ore mai devreme, Joseph Harald, credinciosul său secretar personal, s-a uitat pe fereastra hotelului unde locuia CHS. A strigat-o pe Susannah, soția pastorului: „veniți, văd o mulțime de îngeri!”. Ea nu i-a văzut. Dar ei venise să-l ducă triumfător pe pastorul Spurgeon Acasă. La serviciul său funerar pe amvonul Tabernacolului Biblia era deschisă la Isaia 45:22 „Priviți la Mine și veți fi salvați, toate marginile pământului”. Erau un omagiu glorios: Spurgeon îndreptase toată viața atenția oamenilor spre Hristos!
Mi-a plăcut enorm de mult o declarația a sa „Scrieți-mi viața pe cer. Nu am nimic de ascuns!”. Aș vrea să putem spune și noi aceasta…
Viața poate fi plină de triumf. Dar și de tragedii. Însă trebuie luptat să terminăm glorios. Fii unul dintre cei ce vor intra triumfător pe porțile Cerului!
PS: Nu am putut urca la amvonul lui CH Spurgeon de la Tabernacle. Dar am putut să țin în mâini o Sfântă Scriptură de-a sa și un caiet de însemnări. La Barking, la biserica Genesis, păstorită de prietenul meu Florin Antonie.
Sursă și text Nicolae.Geantă
https://www.voceacrestinilor.com/editoriale/spurgeon-triumf-tragedie-triumf-de-nicolae-geanta/
///////////////////////////////////////////////
Când ne bazăm cu fermitate pe Cuvântul lui Dumnezeu, Lumea ne percepe pe noi ca fiind sursa problemei – Amir Tsarfati
Există două povești biblice cu care majoritatea oamenilor sunt familiari, inclusiv cei care nu au citit niciodată Biblia. Aceste povești sunt David și Goliat și Daniel în groapa leilor. Ambele sunt povești remarcabile despre bărbați care au avut încredere într-un Dumnezeu adevărat și viu și s-au încrezut în El complet în fața unei mari adversități. Pentru David, ei știu despre Goliat. Pentru Daniel, ei știu despre lei.
Acești doi mari oameni au mai avut și un alt lucru în comun în experiențele lor distincte:
1 Samuel 17:28 – „Eliab, fratele lui cel mai mare, care-l auzise vorbind cu oamenii aceştia, s-a aprins de mânie împotriva lui David. Şi a zis: „Pentru ce te-ai pogorât tu şi cui ai lăsat acele puţine oi în pustie? Îţi cunosc eu mândria şi răutatea inimii. Te-ai pogorât ca să vezi lupta.”
Daniel 6:3-5 – „Daniel însă întrecea pe toate aceste căpetenii şi pe dregători, pentru că în el era un duh înalt, şi împăratul se gândea să-l pună peste toată împărăţia. Atunci, căpeteniile şi dregătorii au căutat să afle ceva asupra lui Daniel, ca să-l pârască în ce priveau treburile împărăţiei. Dar n-au putut să găsească nimic, niciun lucru vrednic de mustrare, pentru că el era credincios şi nu se găsea nicio greşeală la el şi niciun lucru rău. Atunci, oamenii aceştia au zis: „Nu vom găsi niciun cuvânt de plângere împotriva acestui Daniel, afară numai dacă am găsi vreunul în Legea Dumnezeului lui!”
Zicala veche „unele lucruri nu se schimbă niciodatăˮ este potrivită aici, deoarece observăm că David, un om după inima lui Dumnezeu, a fost insultat și atacat verbal de propria sa familie. Daniel, un om credincios fără greșeală în ceea ce privește slujba sa, a fost atacat și acuzat fals de colegii săi. Aceste lucruri fac adesea parte din experiența de viață a credincioșilor și în prezent. Unele lucruri nu se schimbă niciodată.
Trăim într-o epocă în care lumea vede creștinii ca pe o problemă. Unii dintre acești oameni pot fi în propria noastră familie, iar cu siguranță mulți sunt colegi de muncă sau colegi de școală.
Luca 21:16-19 „Veţi fi daţi în mâinile lor până şi de părinţii, fraţii, rudele şi prietenii voştri; şi vor omorî pe mulţi dintre voi. Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu. Dar niciun păr din cap nu vi se va pierde. Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre.
Cuvântul „urâțiˮ înseamnă „a detestaˮ, iar lumea de astăzi detestă pe cei care consideră adevărurile biblice drept fapte. Când stăruim în Cuvântul lui Dumnezeu și ne continuăm drumul în El, lumea ne vede ca pe o problemă. Cu toate acestea, Dumnezeu ne vede ca pe niște credincioși. David avea dreptate și propriul său frate l-a atacat verbal. Daniel avea dreptate și a ajuns în groapa leilor.
Ce trebuie să ne amintim din aceasta este că, mii de ani mai târziu, oamenii de astăzi, mulți dintre ei care nu au citit niciodată Biblia, încă știu despre David și Daniel. Însă, nu știu nimic despre Eliab sau despre guvernatori și satrapi (satrapul era un guvernator provincial). În aceste două povestiri celebre, lumea își amintește de cei credincioși, nu de adversarii lor.
Proverbele 24:10 – „Dacă slăbeşti în ziua necazului, mică îţi este putereaˮ.
David nu s-a clătinat când a văzut pe Goliat, iar Daniel nu s-a clătinat când a aflat că colegii lui aveau ceva împotriva lui. Trăim într-o perioadă de necazuri în care tot felul de lucruri rele sunt rostite împotriva noastră pe nedrept. Dar nu trebuie să ne clătinăm sau să ne pierdem curajul. Trebuie să fim tari în Domnul și în puterea Lui.
Romani 8:11 – „Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.ˮ
Amintește-ți că David și Daniel erau doar oameni. A fost credința lor în Dumnezeu care i-a făcut puternici. Dacă vrei să-ți lași amprenta în lumea aceasta, lasă ca faptul că ai fost găsit credincios chiar și în fața adversității să fie amintit. Capacitatea de a face acest lucru este deja în tine. Pentru că același Duh care L-a înviat pe Hristos din morți locuiește în fiecare creștin născut din nou, dându-le puterea de a înfrunta adversitatea prin puterea Domnului.
Cei care au făcut-o în trecutul îndepărtat sunt încă cunoscuți în prezent în zilele noastre. Să facem ca numele nostru să fie printre ei în viitor.
Amin, Vino Doamne Isuse.
De Amir Tsarfati
Sursă text și foto: Harbingersdaily
///////////////////////////////////////////////////////////
Necazul cel Mare
Primesc în fiecare an mai multe apeluri telefonice de la oameni – unii dintre ei miniștri – care mă întreabă dacă cred că suntem în Necaz. Răspund mereu spunându-le că, atunci când va începe Necazul, oamenii care sunt pe pământ nu vor trebui să sune pe nimeni pentru a afla cu siguranță dacă a început sau nu. Necazul va fi un iad viu cu un grad de violență care este de neegalat în toată istoria.
Biblia ne oferă multe informații despre această oribilă perioadă de șapte ani care se apropie cu pași repezi. Întreaga carte a lui Tefania este dedicată ei. În plus față de multe alte pasaje din Vechiul Testament, precum Isaia 24, paisprezece capitole din cartea Apocalipsa se concentrează asupra ei (Apocalipsa 6-19). Dar, în ciuda tuturor acestor informații, există multe mituri referitoare la Marele Necaz care circulă printre creștini. De exemplu, mulți susțin că prima jumătate a acestei perioade de timp va fi pașnică și că doar a doua jumătate va fi caracterizată de un război intens. Alte concepții greșite se referă la Antihrist și Biserică.
Bazele Biblice
Înainte de a lua în considerare unele dintre aceste mituri și concepții greșite, să ne familiarizăm cu conceptul necazului. De unde vine ideea și ce înseamnă?
Conceptul
Prima mențiune a Necazului din Biblie se găsește în Deuteronom 4: 27-30. Înainte ca Copiii lui Israel să intre în Țara Făgăduinței, Moise i-a avertizat că, dacă ar fi necredincioși lui Dumnezeu, vor fi împrăștiați între națiuni. Apoi a profețit că „în zilele din urmă” vor avea parte de „suferinta”, iar rezultatul va fi „întoarcerea lor la Domnul”.
Secole mai târziu, Ieremia a folosit aceeași terminologie atunci când s-a referit la necaz. El l-a numit „vremea necazului lui Iacov” (Ieremia 30: 7). În mod similar, Daniel l-a numit „vremea necazului” și a profețit că va fi cea mai gravă perioadă de necazuri din istoria poporului evreu (Daniel 12: 1). Maleahi a declarat că va fi un timp de rafinare pentru evrei, ca atunci când argintul este purificat prin foc (Maleahi 3: 1-4). Și Zaharia a folosit aceleași imagini când a profețit că două treimi din poporul evreu vor pieri în acest timp. Dintre rămășițele rămase, el a scris: „Eu [Domnul] voi aduce a treia parte prin foc [și] le voi curata așa cum se curata argintul …” (Zaharia 13: 8-9).
Scopul
Evreii nu vor fi singurii care vor suferi în această perioadă de necazuri de neegalat. Biblia arată clar că toate națiunile lumii vor suferi calamități catastrofale. Isaia spune că va fi „o zi de socoteală” pentru toate națiunile lumii (Isaia 2: 10-17).
Tefania spune că „tot pământul va fi devorat în focul geloziei lui Dumnezeu” (Țefania 1:18). Iată cum a spus psalmistul Asaf: „O cupă este în mâna Domnului și vinul spumează … cu siguranță, toți cei răi de pe pământ trebuie să se scurgă și să-i bea băuturile” (Psalmul 75: 8).
Durata
Profetul Daniel a definit lungimea necazului. El a spus că Dumnezeu își va îndeplini toate scopurile Sale pentru poporul evreu într-o perioadă de 70 de săptămâni de ani (490 de ani). Șaizeci și nouă din acele săptămâni de ani (483 de ani) ar duce pana la moartea lui Mesia. Ultima săptămână a anilor avea loc la sfârșitul veacului, chiar înainte de întoarcerea lui Mesia (Daniel 9: 24-27). Această săptămână finală de ani (7 ani) corespunde Necazului, pentru că, așa cum a spus Daniel, va marca momentul în care „prințul care va veni” va „face pustiu” – fiind o referință la Antihrist.
Momentul stabilit de Daniel este confirmat în cartea Apocalipsei, unde necazul este împărțit în două perioade de câte 3 ani și jumătate (Apocalipsa 11: 3,7 și 13: 5). Punctul de despărțire între cele două jumătăți ale necazului va avea loc atunci când Antihristul se dezvăluie pe sine, intrând în Templul reconstruit din Ierusalim, oprind jertfele și declarându-se zeu (Matei 24:15; 2 Tesaloniceni 2: 3-4; și Apocalipsa 13: 5-6).
Momentul inceperii
Când va începe această perioadă cumplită? Biblia spune în termeni generali că va începe după ce evreii s-au strâns din nou și au fost reînființați în patria lor și în orașul lor sacru Ierusalim.
Mai exact, Biblia spune că va începe într-un moment în care toată lumea se va aduna împotriva lui Israel cu privire la cine va controla orașul Ierusalim (Zaharia 12: 2-3). Pe scurt, suntem chiar în pragul Necazului, de astăzi, în timp ce asistăm la Națiunile Unite, Uniunea Europeană, Vatican și națiunile arabe cerând evreilor să-și predea suveranitatea asupra Ierusalimului.
Evenimentul specific care va marca numărătoarea inversă de șapte ani a necazului va fi semnarea unui tratat de pace între Israel și dușmanii săi arabi – un tratat care va permite evreilor să își reconstruiască Templul (Daniel 9:27).
Natura
Groaza de neegalat a Necazului este explicată în detaliu atât în Scripturile ebraice, cât și în Noul Testament. Isaia a scris că va fi o zi de „teroare a Domnului” când „mândria oamenilor va fi smerita” (Isaia 2: 10,17,19). Țefania a proclamat că va fi o „zi a mâniei”, „o zi de necaz și stramtorare” și „o zi de distrugere și pustiire” (Țefania 1:15). Bărbații se vor împiedica ca orbi și „sângele lor va fi vărsat ca praful” (Țefania 1:17).
Această imagine tristă este ecou în Noul Testament. Isus a spus că va fi un timp al necazului „așa cum nu s-a întâmplat de la începutul lumii până acum și nici nu va mai fi vreodată” (Matei 24:21). De fapt, Isus a spus că va fi atât de groaznic încât, dacă nu ar fi oprit la sfârșitul celor șapte ani, ar duce la distrugerea vieții (Matei 24:22). Apostolul Ioan afirmă că haosul va fi atât de mare încât conducătorii lumii se vor târâi în peșteri și vor striga ca stâncile munților să cadă asupra lor (Apocalipsa 6: 15-16).
Conceptii gresite
Cu acest fundal biblic, să ne îndreptăm acum atenția asupra unor concepții greșite care există cu privire la Necaz. Cinci dintre cele mai importante pe care le-aș identifica sunt enumerate mai jos:
-Antihristul se va ridica la puterea lumii prin viclenie, flatare și înșelăciune.
-Întreaga lume va merge la Antihrist în temere și adorație.
-Evreii îl vor accepta pe Antihrist ca Mesia lor.
-Vor fi 3 ani și jumătate de pace urmată de 3 ani și jumătate de război.
-Antihristul va fi cel mai strălucit și mai eficient lider din istoria lumii.
Ridicarea Antihristului la putere
Ideea că Antihristul se va ridica la puterea mondială prin viclenie și diplomație pricepută se bazează pe Daniel 8: 23-25a. Aceste versete spun că va apărea un rege care este „priceput în intrigi” și care „va reuși prin practica înșelăciunii”.
Dar același pasaj mai spune că el „va distruge într-o măsură extraordinară”. El va distruge atât „oamenii puternici, cât și oameni sfinți”. Multe dintre acestea le va distruge „în timp ce sunt în pace” (Daniel 8: 24-25a).
Aceste versete arată foarte clar că Antihristul va folosi atât diplomația, cât și puterea militară pentru a obține controlul asupra lumii. Cel mai probabil scenariu este că va urca inițial la putere în Europa prin utilizarea unei diplomații șirete. Dar el își va extinde puterea de la baza sa europeană prin război.
“Acceptarea” lumii a lui Antihrist
Cred că cucerirea sa a lumii prin utilizarea puterii militare este ceea ce este ilustrat în Apocalipsa 6: 1-8. Acest pasaj îl ilustrează pe Antihrist ieșind la începutul necazului cu o plecăciune „să cucerească”. Un cal roșu care reprezintă războiul „ia pacea de pe pământ”. Rezultatul este suferința pe scară largă și moartea unui sfert din omenire prin sabie, foamete, ciumă și fiare sălbatice.
Este o concepție greșită să crezi că lumea non-europeană se va întoarce la Antihrist în temere și adorare. Lumea din afara Europei nu se va supune de bună voie controlului Antihristului, oricât de carismatic și dinamic ar fi. Rețineți că națiunile din Asia, Africa și America Latină au luptat în ultimii 200 de ani pentru a scăpa de stăpânirea colonială europeană.
Ei nu se vor supune pasiv unei reînnoiri a acestei reguli. Vor lupta, iar rezultatul, după cum arată atât de clar Apocalipsa 6, va fi un război mondial oribil de o magnitudine fără precedent.
Acceptarea Antihristului de catre Evrei
Ideea că evreii îl vor accepta pe Antihrist ca Mesia lor în timpul Necazului se bazează pe o declarație a lui Isus care este consemnată în Ioan 5:43. Isus a spus: „Am venit în numele Tatălui meu și voi nu Mă primiți; dacă va veni altul în numele lui, îl veti primi ”.
Dar pasajele relevante ale timpului final din Daniel și Apocalipsa par să arate clar că acceptarea Anticristului de către evrei va fi ca un răscumpărător politic care elaborează în mod miraculos o soluționare a păcii care să le garanteze siguranța și să le permită să-și reconstruiască Templul.
Nu există nicio indicație că ar accepta vreodată pe Antihrist ca un răscumpărător spiritual – ca Mesia lor. De fapt, când Antihristul intră în Templu în mijlocul necazului și se declară Dumnezeu, evreii se revoltă împotriva lui (Apocalipsa 12: 13-17).
Când apare revolta, Antihristul devine obsedat de anihilarea poporului evreu. Atunci va începe „necazul cel mare” vorbit de Isus al meu în Matei 24. Holocaustul Necazului care va avea loc în ultimii 3 ani și jumătate din acea perioadă cumplită va fi mult mai rău decât Holocaustul nazist.
Două treimi dintre evrei vor fi uciși (Zaharia 13: 8-9). Antihristul va fi posedat de Satan (Daniel 8:24), iar Satana este hotărât să anihileze evreii. Obsesia lui Satana față de evrei provine din faptul că îi urăște cu pasiune. El îi urăște pentru că au dat lumii Biblia. El îi urăște pentru că Mesia a venit prin ei. El îi urăște pentru că Dumnezeu îi iubește și pentru că Dumnezeu i-a ales să fie martorii a ceea ce înseamnă să ai o relație cu El.
Și Satana îi urăște pe evrei pentru că Dumnezeu a promis din nou și din nou în Cuvântul Său că, la sfârșitul Necazului, El va aduce o mare rămășiță spre mântuire prin credința în Mesia lor, Yeshua (Romani 9-11).
Prima jumatate a Necazului
O altă concepție greșită se referă la natura primei jumătăți a Necazului. Mulți cred că această perioadă de 3 ani și jumătate va fi un moment de pace care va fi urmat de 3 ani și jumătate de război. Unii se simt atât de puternici în această privință încât folosesc cuvântul „Necaz”, pentru a se aplica numai în a doua jumătate a perioadei de șapte ani.
Această viziune se bazează în primul rând pe o afirmație făcută de Isus, care este consemnată în Matei 24. Conform acestui pasaj, Isus s-a referit la ultima jumătate a celei de-a 70-a săptămâni a lui Daniel ca „marele necaz” (Matei 24:21). Dar trebuie reținut că aceste cuvinte ale lui Isus au fost îndreptate în mod special către poporul evreu.
A doua jumătate a necazului va fi cu adevărat „vremea necazului mare” pentru evrei. Asta pentru că vor trăi în pace în prima jumătate a necazului sub un legământ garantat de Antihrist. În acest timp, Antihristul se va concentra asupra cuceririi lumii. Odată ce a îndeplinit acest scop – așa cum va face (Apocalipsa 13: 7-8) – va merge la Ierusalim, va intra în Templu, va opri sacrificiile și va profana Templul ridicând o statuie a sa (2 Tesaloniceni 2: 3-4).
Poporul evreu va fi revoltat și va răspunde într-o revoltă. Când vor face acest lucru, Antihristul va deveni obsedat de distrugerea lor. Acesta va fi obiectivul său principal în a doua jumătate a Necazului. Deci, pentru a rezuma, evreii vor trăi în pace în prima jumătate a necazului, dar nu și națiunile neamurilor din lume.
Războaiele lui Antihrist vor distruge lumea. O pătrime din omenire va muri în războiul inițial (Apocalipsa 6: 8). Asta înseamnă 1,5 miliarde de oameni în termenii actuali. Potrivit Apocalipsei 8 și 9, când războiul va relua, o treime dintre cei rămași în viață vor muri (alte 1,5 miliarde). Prima jumătate a Necazului va fi orice altceva decât un moment de pace. În schimb, va fi un moment de masacru de neimaginat, pentru că jumătate din omenire va muri în primii 3 ani și jumătate!
Calitatea conducerii lui Anticrist
Conceptul eronat conform căruia Antihristul va fi cel mai strălucit și glorios conducător al lumii se bazează pe Apocalipsa 13: 7, unde se spune că va câștiga autoritate asupra „fiecărui trib, popor, limbă și națiune” de pe planeta Pământ – ceva ce nicio altă persoană nu a facut vreodata. Dar dovezile profeției indică faptul că domnia sa va fi altceva decât strălucitoare și glorioasă.
De exemplu, cucerirea sa asupra lumii va distruge pământul. Va fi ca „victoria” lui Napoleon în Rusia – el va câștiga bătălia și va pierde războiul. Antihristul va sfârși cu o lume devastată și poluată dincolo de imaginație. Mai mult, supunerea lumii față de el și închinarea la el se vor baza într-o mare măsură pe forță, înșelăciune și teroare – nu doar admirație autentică.
De asemenea, obsesia sa față de evrei îi va submina regatul și va duce în cele din urmă la distrugerea acestuia.
Daniel 11: 40-45 indică faptul că, atunci când atenția lui este îndreptată spre distrugerea evreilor, va izbucni o revoltă mondială împotriva împărăției sale. Națiunile vor trimite armate împotriva sa din nord, est și sud.
Antihristul s-ar putea dovedi a fi un cuceritor militar de succes, dar va fi un lider mizerabil al cărui imperiu mondial va dura doar 3 ani și jumătate – și în acest timp, va fi devastat constant de revolta internă.
O conceptie gresita legata de Biserica
O altă concepție greșită populară despre Necaz este că Biserica va trece prin el și va suferi puternic din mâinile Antihristului. Acest concept se bazează pe versete precum Apocalipsa 13: 7 care spune că Antihristul va „face război cu sfinții”.
Nu există un scop pentru Biserică în timpul Necazului. Acesta va fi un moment al judecății lui Dumnezeu asupra neamurilor necredincioase și evreilor care au respins harul, dragostea și mila lui Dumnezeu exprimate în Isus. Unii susțin că Biserica trebuie să treacă prin Necaz pentru a fi curățată sau purificata.
Dar adevărata Biserică a fost deja purificată prin sângele lui Isus (Efeseni 5: 25-27; 1 Ioan 1: 7; și Romani 8: 1). Necazul nu este un purgatoriu protestant.
Imaginea simbolică a Noului Testament se concentrează asupra Bisericii ca fiind Mireasa lui Hristos. Mirele o să-și bată mireasa timp de șapte ani înainte să vină după ea? Nu cred. Biblia spune că Isus vine să-și elibereze Mireasa de mânia care va urma (1 Tesaloniceni 1:10). De asemenea, Apocalipsa 19: 8 și 14 îl ilustrează pe Isus întorcându-se cu Biserica Sa la sfârșitul Necazului, indicând că Mântuitii vor fi scosi din această lume înainte de începerea Necazului.
Apocalipsa se concentrează asupra Bisericii în primele sale trei capitole. Începând cu capitolul 4, nu se mai menționează Biserica pe întreaga perioadă a Necazului. Nu se mai face referire la Biserica până la Apocalipsa 22:16.
Scopul
Despre ce e vorba? De ce va fi un astfel de masacru? Cum ar putea un Dumnezeu al harului, al milei și al iubirii să permită o astfel de izbucnire a terorii neînfrânate și a vărsării de sânge? Un motiv este satisfacerea dreptății lui Dumnezeu. Da, Dumnezeu se caracterizează prin har, milă și iubire, dar El este, de asemenea, un Dumnezeu al justitiei perfecte, dreptății și sfințeniei. Prin urmare, El trebuie să se ocupe de păcat. Justiția Lui o cere. Chiar și dragostea Lui Il obligă. Cum ar putea un Dumnezeu al iubirii adevărate să treacă cu vederea acțiunile unui criminal sau al unui pedofil? Profetul Naum a înțeles adevărata natură a lui Dumnezeu. El a scris că „Domnul este bun, cetate tare în ziua necazului și El îi cunoaște pe cei care se adăpostesc în El” (Naum 1: 7). Aceasta este iubirea și mila lui Dumnezeu. Dar același profet a scris (Naum 1: 2-3):
„Domnul este un Dumnezeu gelos și răzbunător; Domnul Se răzbună și este plin de mânie; Domnul Se răzbună pe potrivnicii Lui și ține mânie pe vrăjmașii Lui.
Domnul este îndelung răbdător, dar de o mare tărie și nu lasă nepedepsit pe cel rău. Domnul umblă în furtună și în vârtej și norii sunt praful picioarelor Lui.”
„Un Dumnezeu gelos și răzbunător este Domnul;
Într-adevăr, Domnul este „încet la mânie”. El lasă nelegiuirile omenirii să se acumuleze pe perioade lungi de timp, pentru că El nu dorește ca cineva să piară (2 Petru 3: 9). În schimb, dorința lui este ca toți să ajungă la pocăință. Dar există întotdeauna o zi de socoteală, așa cum a fost în zilele lui Noe, și o astfel de zi a fost stabilită pentru această epocă. Pavel a făcut referire la aceasta în predica sa din Atena când a spus: „El [Dumnezeu] a stabilit o zi în care El va judeca lumea cu dreptate” (Fapte 17:31).
Un al doilea motiv al necazului este de a aduce oamenii la mântuire. În mod uimitor, chiar și atunci când Dumnezeu își revarsă mânia, scopul Său fundamental nu este să distrugă, ci să mântuiască. Isaia 26: 9 o explică astfel: „Când pământul experimentează judecățile Tale, locuitorii lumii învață dreptatea”. Faptul brutal este că Dumnezeu trebuie să ne lovească adesea peste cap cu câte două- patru pentru a ne atrage atenția și a ne motiva la pocăință. Faptul la fel de brutal este că majoritatea oamenilor răspund la o astfel de disciplină fie blestemându-l pe Dumnezeu, fie continuând să-L ignore (Apocalipsa 9: 20-21). Dar unii oameni răspund întotdeauna cu smerenie și sunt mântuiți.
Așa cum a spus Billy Graham: „Același soare care topește untul întărește lutul”.
Când mânia lui Dumnezeu este revărsată în timpul necazului, unele inimi vor fi topite, dar majoritatea vor fi împietrite, ilustrând încă o dată că nimic nu este la fel de „înșelător” și „disperat de bolnav” ca inima Omului (Ieremia 17: 9).
Omul este frivol cu privire la păcat. Dumnezeu este serios. Necazul va fi o expresie grafică a cât de serios este Dumnezeu cu privire la rebeliunea Omenirii împotriva Lui. Semnele vremurilor strigă că stăm în pragul necazului. Mesajul Duhului Sfânt este „Ieșiți din Babilon” (Apocalipsa 18: 4). Acest mesaj înseamnă pentru noi să ne separăm de dragostea acestei lumi și să ne pregătim pentru eternitate.
Pentru credincioși, înseamnă un angajament față de sfințenie. Pentru necredincioși înseamnă un angajament față de Isus ca Domn și Mântuitor înainte ca El să se întoarcă ca răzbunător al lui Dumnezeu. Timpul rămas este scurt. Momentul acțiunii este acum.
Dr. David R. Regan
Sursa: Christ in Prophecy
https://www.voceacrestinilor.com/biserica/necazul/
/////////////////////////
RĂPIREA ŞI SFÂRŞITUL VEACURILOR
Capitolul douăzeci şi nouă
Următorul articol este extras dintr-un capitol al cărţii Ucenicizatorul autentic scrisă de David Servant. Puteţi descărca, printa, copia, distribui sau transmite aceste documente pe orice cale, atâta vreme cât întreg conţinutul rămâne intact şi nu este comercializat. ©2006 David Servant
Când Isus a trăit pe pământ în chip uman, El le-a spus clar ucenicilor că va pleca şi Se va întoarce să îi ia într-o zi. Când Se va întoarce, îi va lua cu El în Rai (eveniment pe care creştinii moderni îl numesc „Răpirea“). De exemplu, în noaptea dinainte de crucificare, Isus le-a spus celor unsprezece apostoli credincioşi:
„Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu, şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi“ (Ioan 14:1-3; subliniere personală).
Cuvintele lui Isus implicau clar posibilitatea de a Se întoarce în timpul vieţii celor unsprezece. De fapt, după ce au auzit ce le-a spus Isus, ei au presupus că Se va întoarce să-i ia în timpul vieţii lor.
De asemenea, Isus i-a avertizat în mod repetat pe ucenici să fie gata pentru revenirea Sa, implicând din nou posibilitatea ca El să Se întoarcă în timpul vieţii acestora (vezi de exemplu Mat. 24:42-44).
Venirea iminentă a lui Isus în Epistole
Apostolii care au scris scrisorile din Noul Testament au afirmat în mod clar că aveau încredinţarea că Isus s-ar putea să Se întoarcă în timpul vieţii cititorilor din primul secol. De exemplu, Iacov a scris:
Fiţi dar îndelung răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului. Iată că plugarul aşteaptă roada scumpă a pământului, şi o aşteaptă cu răbdare, până primeşte ploaie timpurie şi târzie. Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape (Iacov 5:7-8; subliniere personală).
Iacov nu ar fi avut nici un motiv să îi îndemne pe cititori să aştepte răbdători ceva ce nu s-ar fi putut întâmpla în timpul vieţile lor. Totuşi, el a crezut că venirea Domnului era „aproape“.
Contextual, Iacov a scris într-un moment în care biserica fusese persecutată (vezi Iacov 1:2-4), într-un moment în care credincioşii tânjeau după venirea Domnului lor.
În acelaşi fel, Pavel a crezut cu siguranţă că Isus s-ar putea întoarce în timpul vieţii multora dintre contemporanii săi:
Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămânea până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorâ din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte (1 Tes. 4:13-18; subliniere personală).[1]
Din aceste versete înţelegem că la venirea lui Isus din ceruri, trupurile credincioşilor decedaţi vor fi înviate şi că, împreună cu credincioşii care sunt în viaţă la venirea Lui, „vom fi răpiţi toţi împreună cu ei“ (Răpirea). Deoarece Pavel a menţionat, de asemenea, că Isus va lua cu El în ceruri pe cei care au adormit „în El“, nu putem decât să concluzionăm că, la Răpire, duhurile credincioşilor se vor uni cu trupurile lor recent-înviate.
De asemenea, Petru a mai crezut că venirea lui Hristos era iminentă la momentul în care a scris prima epistolă:
De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi trezi, şi puneţi-vă toată nădejdea în harul, care vă va fi adus, la arătarea lui Isus Hristos….Sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiţi înţelepţi dar, şi vegheaţi în vederea rugăciunii…dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucuraţi şi să vă veseliţi şi la arătarea slavei Lui (1 Petru 1:13; 4:7, 13; subliniere personală).[2]
În cele din urmă, când Ioan a întocmit scrisoarea sa către biserici, şi el a crezut că sfârşitul era aproape şi că era posibil ca cititorii zilelor sale să vadă venirea lui Isus:
Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să vină anticrist, să ştiţi că acum s-au ridicat mulţi anticrişti: prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă….Şi acum, copilaşilor, rămâneţi în El, pentru ca atunci când Se va arăta El, să avem îndrăzneală, şi, la venirea Lui, să nu rămânem de ruşine şi depărtaţi de El….Prea iubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este. Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum El este curat (1 Ioan 2:18, 28; 3:2-3; subliniere personală).
Întârzierea Lui
Privind în urma celor 2000 de ani, realizăm că Isus nu S-a întors atât de repede pe cât au sperat apostolii. Chiar şi în zilele acestora existau oameni care începuseră să se îndoiască de faptul că Isus va mai veni vreodată, având în vedere perioada lungă de la plecarea Lui. De exemplu, Isus nu revenise încă atunci când viaţa lui Petru se apropia de sfârşit (vezi 2 Pet. 1:13-14), astfel că Petru a adresat ultima scrisoare celor ce se îndoiau:
Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor, şi vor zice: „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!“ Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei, şi că lumea de atunci a pierit tot prin ele, înecată de apă. Iar cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi Cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de piere a oamenilor nelegiuiţi. Dar, prea iubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi. Domnul nu întîrzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde (2 Petru 3:3-10).
Petru a afirmat că întârzierea lui Isus se datora dragostei şi milei Sale – El doreşte să le dea oamenilor mai mult timp să se pocăiască.
Scriptura spune, de asemenea, foarte clar, după cum vom vedea, că revenirea lui Hristos va fi precedată de ani de necaz cum nu au mai fost până acum în lume şi de revărsarea mâniei lui Dumnezeu împotriva celor răi. O bună parte din cartea Apocalipsa se referă tocmai la această perioadă viitoare. Aşa cum vom vedea mai târziu în studiul nostru, Scriptura indică ca vor fi şapte ani de necaz în viitor. Nu există nici o îndoială că Răpirea bisericii va avea loc în timpul sau aproape de aceşti şapte ani.
Când anume va avea loc Răpire?
O întrebare ce dezbină creştinii este cea referitoare la timpul exact al Răpirii. Unii spun că Răpirea va veni chiar înainte de cei şapte ani de necaz şi că, de aceea, poate apărea oricând. Alţii susţin că va veni chiar în mijlocul celor şapte ani de necaz. Totuşi, alţii afirmă că va veni cândva între mijlocul şi sfârşitul celor şapte ani de necaz. Sunt însă şi din cei care afirmă că Răpirea va avea loc odată cu revenirea plină de mânie a lui Isus, la sfârşitul Necazului cel Mare.
În mod cert, nu este cazul să ne certăm pe marginea acestui subiect şi toate cele patru tabere ar trebui să îşi aducă aminte că sunt de acord cu faptul că Răpirea va avea loc la un anumit moment în timpul sau foarte aproape de perioada celor şapte ani din viitor. Iată o perioadă destul de mică din perspectiva miilor de ani de istorie. Deci, în loc să ne dezbinăm din cauza unei neînţelegeri, ar fi mai bine să ne bucurăm de lucrurile în care suntem de accord! Şi, indiferent de ce am putea crede fiecare, convingerile noastre nu vor schimba nimic: ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla.
Afirmând aceste lucruri, trebuie să recunosc că primii douăzeci şi cinci de ani ai vieţii mele de credinţă am crezut că Răpirea va veni înainte de cei şapte ani de Necaz. Am crezut acest lucru, pe de o parte pentru că aşa mă învăţaseră alţii, pe de alta pentru că nici nu mi-aş fi dorit să particip la evenimentele acestei perioade despre care citeam în Apocalipsa! Totuşi, pe măsură ce am studiat singur Scriptura, am început să adopt o altă părere. Aşa că haide să analizăm împreună ce ne spune Bibla şi ce concluzii putem trage pe baza ei. Chiar dacă nu reuşesc să te conving să fii de partea mea, trebuie să continuăm să ne iubim unii pe alţii!
Discursul de pe Muntele Măslinilor
Să începem cu capitolul 24 din Evanghelia după Matei, o parte a Scripturii fundamentală în ceea ce priveşte evenimentele sfârşitului vremurilor şi revenirea lui Isus. Capitolul 24 cuplat cu capitolul 25 sunt cunoscute sub denumirea de „Discursul de pe Muntele Măslinilor“, deoarece acestea sunt consemnările predicii lui Isus adresată celor mai apropiaţi ucenici ai Săi[3] pe Muntele Măslinilor. Citindu-l, vom afla multe despre evenimentele de la sfârşitul veacurilor şi vom analiza ce vor fi concluzionat ucenicii Lui, cei cărora le-a fost adresat discursul, despre vremea Răpirii:
La ieşirea din Templu, pe când mergea Isus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului. Dar Isus le-a zis: „Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată.“ El a şezut jos pe muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El la o parte, şi I-au zis: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?“ (Matei 24:1-3).
Ucenicii lui Isus doreau să ştie ce se va întâmpla în viitor. Mai exact, doreau să ştie când vor fi distruse clădirile Templului (după cum tocmai prevăzuse Isus) şi care vor fi semnele revenirii Sale şi ale sfârşitului veacurilor.
Privind retrospectiv, ştim că Templul a fost complet demolat în anul 70 d.Hr. de către generalul Titus şi armatele romane. Ştim, de asemenea, că Isus nu Se întorsese să-Şi ia biserica la El, deci aceste două evenimente nu puteau fi simultane.
Isus le răspunde la întrebare
Se pare că Matei nu a consemnat răspunsul la prima întrebare referitoare la viitoarea distrugere a clădirilor Templului, spre deosebire de Luca (vezi Luca 21:12-24). În Evanghelia după Matei, Isus a trecut direct la semnele care vor precede venirea Sa şi sfârşitul vremii:
Drept răspuns, Isus le-a zis: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele [pe voi] cineva. Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: «Eu sunt Hristosul!» Şi vor înşela pe mulţi. [Voi] veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: [voi] vedeţi să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci. Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi, pe alocuri, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciumi. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor“ (Mat. 24:4-8; subliniere personală).
Încă de la începutul acestei predici este foarte clar că Isus a crezut că ucenicii primului secol ar putea fi în viaţă în momentul manifestării acestor evenimente care vor precede venirea Sa. Observă că a folosit de multe ori pronumele personal voi. Isus a folosit acest pronume de cel puţin douăzeci şi patru de ori numai în capitolul 24, astfel că toţi ascultătorii trebuie să fi crezut că vor trăi să vadă evenimentele prezise de El.
Desigur, ştim că fiecare dintre ucenicii care L-au ascultat pe Isus în ziua aceea au murit de mult. Totuşi, nu ar trebui să concluzionăm că Isus i-a înşelat, ci că El Însuşi nu ştia exact timpul întoarcerii Sale (vezi Mat. 24:36). În acest caz era într-adevăr destul de posibil pentru cei care au auzit Discursul de pe Muntele Măslinilor să fie în viaţă la revenirea Sa.
Cea mai mare grijă a lui Isus a fost aceea ca ucenicii Lui să nu fie înşelaţi de Hristoşi falşi, întrucât mulţi urmau să apară în aceste ultime zile. Ştim că anticristul însuşi va fi un Hristos fals, înşelându-i pe mulţi oameni care vor crede că el este minunatul mântuitor.
Isus a spus că vor fi războaie, foamete şi cutremure de pământ, dar a precizat că nu aceste evenimente vor anunţa venirea Sa, ci că ele vor fi doar „începutul durerilor“. Am putea spune că aceste semne s-au întâmplat de-a lungul celor două mii de ani. Totuşi, Isus vorbeşte în continuare despre ceva ce nu s-a întâmplat încă.
Începutul Necazului cel Mare în lume
„Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi, şi vă vor omorî; şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu. Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii, şi se vor urî unii pe alţii. Se vor scula mulţi proroci mincinoşi, şi vor înşela pe mulţi. Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci. Dar cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit. Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul“ (Mat. 24:9-14; subliniere personală).
Iată deci că, dacă i-ai fi întrebat pe cei care L-au auzit pe Isus vorbindu-le în acea zi: „Vă aşteptaţi să fiţi în viaţă când se vor împlini toate aceste lucruri?“ cu siguranţă aceştia ar fi răspuns afirmativ. Isus a continuat să folosească pronumele personal voi.
După cum tocmai am citit, după „începutul durerilor“ va avea loc un eveniment care încă nu s-a întâmplat, un moment de persecuţie mondială a creştinilor fără precedent. Vom fi urâţi „de toate neamurile“ sau, literal, „de toate grupurile etnice şi seminţiile”. Isus vorbea despre un timp specific când se vor întâmpla toate aceste lucruri, nu un moment general peste sute de ani, deoarece El a făcut următoarea afirmaţie: „Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii, şi se vor urî unii pe alţii. Se vor scula mulţi proroci mincinoşi, şi vor înşela pe mulţi.“
Această afirmaţie vorbeşte în mod clar despre căderea creştinilor care se vor urî atunci unii pe alţii, întrucât necreştinii nu pot „cădea“ şi deja se urăsc reciproc. Astfel, când va începe persecuţia mondială, rezultatul va fi o mare apostazie a multora dintre cei ce susţin că sunt urmaşi ai lui Hristos. Fie că sunt creştini autentici sau falşi, oi sau capre, mulţi vor cădea şi, mai mult, vor dezveli identităţile altor credincioşi autorităţilor persecutante, urându-i pe cei faţă de care manifestaseră dragoste. Rezultatul va fi purificarea bisericii peste tot în lume.
Apoi vor apărea mulţi profeţi mincinoşi, dintre care unul este scos în evidenţă în cartea Apocalipsa ca fiind complicele anticristului (vezi Apoc. 13:11-18; 19:20; 20:10). Fărădelegea se va înmulţi până acolo încât va seca şi bruma de dragoste care va mai fi rămas în inimile oamenilor, iar păcătoşii vor deveni absolut reci.
Martirii şi supravieţuitorii
Deşi Isus a prevăzut că creştinii îşi vor pierde vieţile (vezi 24:9), totuşi se pare că nu li se va întâmpla tuturor acest lucru, deoarece El a promis că cei care vor rezista până la sfârşit vor fi mântuiţi (vezi 24:13). Cu alte cuvinte, dacă nu se vor lăsa înşelaţi de Hristoşi sau profeţi falşi şi vor rezista ispitei de a abandona credinţa şi de a cădea, ei vor fi mântuiţi, salvaţi de Hristos când va veni să-i ia pe ai Săi la ceruri. Această perioadă viitoare de necaz şi izbăvire a fost, de asemenea, revelată succint de către profetul Daniel care a prevăzut:
„În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare, cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte. Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru viaţa veşnică, şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică“ (Dan. 12:1-2).
Mântuirea va fi chiar şi în acele zile oferită prin har, aşa cum a promis Isus că Evanghelia va fi propovăduită tuturor naţiunilor (literal: „grupurilor etnice şi seminţiilor“), dându-le o ultimă posibilitate de a se pocăi, iar apoi va veni sfârşitul. [4] Este foarte interesant să citim în cartea Apocalipsa ceea ce poate foarte bine reprezenta împlinirea promisiunii lui Isus:
Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi ori cărui norod. El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!“ (Apoc. 14:6-7; subliniere personală).
Unii dau învăţătura că motivul pentru care îngerul va proclama atunci Evanghelia este acela că până la momentul respectiv din acei şapte ani de necaz, va fi avut loc Răpirea şi toţi credincioşii vor fi fost luaţi la ceruri. Însă acest lucru nu este decât o speculaţie.
Anticristul
Profetul Daniel a descoperit faptul că anticristul îşi va avea locul chiar în Templul din Ierusalim, în mijlocul celor şapte ani de necaz şi că se va proclama pe sine Dumnezeu (vezi Dan. 9:27, pe care îl vom studia mai târziu). Acest moment l-a avut Isus în minte când Şi-a continuat Discursul de pe Muntele Măslinilor:
„De aceea, când veţi vedea «urâciunea pustiirii», despre care a vorbit prorocul Daniel, «aşezată în locul sfânt» – cine citeşte să înţeleagă! – atunci, cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munţi; cine va fi pe acoperişul casei, să nu se pogoare să-şi ia lucrurile din casă; şi cine va fi la câmp, să nu se întoarcă să-şi ia haina. Vai de femeile, care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în zilele acelea! Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat. Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum, şi nici nu va mai fi.[5] Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate“ (Mat. 24:15-22).
Iată o descriere şi mai specifică referitoare la necazul despre care vorbise Isus anterior (vezi 24:9). Când anticristul va declara în Templul din Ierusalim că este Dumnezeu, va izbucni o persecuţie de neimaginat împotriva credincioşilor lui Isus. Declarându-se Dumnezeu, anticristul se va aştepta ca toată lumea să îi recunoască zeitatea. În consecinţă, toţi urmaşii adevăraţi ai lui Hristos vor deveni îndată duşmani ai statului şi vor fi vânaţi şi ucişi. Acesta este motivul pentru care Isus le-a spus credincioşilor din Iudeea să fugă în munţi fără întârziere şi să se roage ca fuga lor să nu fie împiedicată de nimic.
Presupunerea mea este că ar fi o idee bună ca credincioşii de peste tot din lume să fugă în locuri îndepărtate la venirea acestui eveniment, întrucât probabil că va fi unul televizat pe tot globul. Scriptura ne spune că întreaga lume va fi înşelată de anticrist, crezând că este Hristosul aşteptat şi că i se vor supune. Când se va declara pe sine Dumnezeu, aceştia vor crede în el şi i se vor închina. Când va vorbi blasfemii la adresa adevăratului Dumnezeu – Dumnezeul creştinilor – acesta va influenţa întreaga lume pe care a înşelat-o să îi urască pe cei ce refuză să i se închine (vezi Apoc. 13:1-8).
Isus a promis eliberarea oamenilor Lui prin „scurtarea“ acelor zile de durere; altfel, „nimeni n-ar scăpa“ (vezi 24:22). Faptul că va „scurta“ acele zile „de dragul celor aleşi“ trebuie să fie o referire la momentul când va veni şi îi va lua cu El în ceruri. Totuşi, Isus nu ne spune la cât timp după ce se va declara anticristul zeu va avea loc eliberare.
În orice caz, observăm încă o dată că Isus i-a lăsat pe ascultătorii din acea zi cu impresia că vor fi în viaţă când îşi va declara anticristul zeitatea şi când va începe războiul plin de ură împotriva creştinilor. Acest lucru intră în contradictoriu cu cei care spun că credincioşii vor fi răpiţi în Rai înainte de acest eveniment. Dacă i-ai fi întrebat pe Petru, Iacov sau Ioan dacă Isus Se va întoarce să îi salveze înainte ca anticristul să se declare zeu, aceştia ar fi răspuns: „E clar că nu“.
Războiul împotriva sfinţilor
Scriptura prezice şi în alte locuri persecutarea credincioşilor de către anticrişti. De exemplu, acest lucru i s-a revelat lui Ioan, aşa cum este precizat în Apocalipsa:
I s-a dat [anticristului] o gură, care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni. Ea şi-a deschis gura, şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în cer. I s-a dat să facă război cu sfinţii, şi să-i biruiască. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam (Apoc. 13:5-7; subliniere personală).
Observă că anticristului i se va da „putere să lucreze“ timp de patruzeci şi două de luni. Este interesant că această perioadă reprezintă exact jumătatea celor şapte ani de necaz. Pare rezonabil să credem că anticristului i se va da „puterea să lucreze“ în ultimele patruzeci şi două de luni de dureri, întrucât această autoritate i se va lua definitiv în momentul în care va reveni Isus pentru a lupta împotriva lui şi a armatelor lui spre sfârşitul Necazului cel Mare.
Evident, această „putere să lucreze“ pentru patruzeci şi două de luni se referă la o autoritate specială, deoarece Dumnezeu îi va da anticristului o anumită autoritate în timpul venirii lui la putere. Această „putere să acţioneze“ s-ar referi la timpul în care el îi va învinge pe sfinţi, deoarece în cartea Daniel citim:
Am văzut de asemenea cum cornul [anticristul] acesta a făcut război sfinţilor, şi i-a biruit, până când a venit Cel Îmbătrânit de zile [Dumnezeu] şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Prea Înalt, şi a venit vremea, când sfinţii au luat în stăpânire împărăţia….El [anticristul] va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt, va asupri pe sfinţii Celui Prea Înalt, şi se va încumeta să schimbe vremurile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp de o vreme, două vremuri, şi o jumătate de vreme (Dan. 7:21-22, 25; subliniere personală).
Daniel a prezis că sfinţii vor fi daţi în mâinile anticristului pentru „o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme“. Această frază codată ar trebui interpretată ca trei ani şi jumătate, conform comparaţiei cu Apocalipsa 12:6 şi 14. În Apocalipsa 12:6 ni se spune că unei femei simbolice i s-a pregătit un loc în pustie pentru a se ascunde şi pentru a fi „hrănită“ timp de 1260 de zile sau trei ani şi jumătate, fiecare an a câte 360 de zile. Apoi, numai opt versete mai încolo, ni se vorbeşte din nou despre ea şi ni se spune că i se va da un loc în pustie pentru a fi „hrănită“ timp de „o vreme, vremuri, şi jumătatea unei vremi“. Astfel, „o vreme, vremuri, şi jumătatea unei vremi“ este echivalentul a 1260 de zile sau trei ani şi jumătate.
Deci, cuvântul „vreme“ în acest context înseamnă an, „vremuri“ înseamnă doi ani, iar „o jumătate de vreme“ înseamnă o jumătate de an. Această expresie neobişnuită folosită în Apocalipsa 12:14 trebuie să aibă acelaşi înţeles ca şi în Daniel 7:21. Astfel, ştim că sfinţii vor fi daţi în mâna anticristului trei ani şi jumătate, aceaşi perioadă despre care ni se spune în Apocalipsa 13:5 că anticristului i se va da „putere să lucreze“.
Cred că este de la sine înţeles că ambele perioade de patruzeci şi două de luni vor fi identice ca timp. Dacă aceste perioade încep odată cu declararea zeităţii anticristului la mijlocul celor şapte ani de necaz, atunci sfinţii vor fi daţi în mâinile lui pentru următorii trei ani şi jumătate, iar Isus îi va elibera când va reveni pe nori pentru a-i lua pe ai Săi la Sine, la sfârşitul sau aproape de sfârşitul celor şapte ani de necaz. Totuşi, dacă acele patruzeci şi două de luni încep la un alt punct între acei şapte ani de necaz, atunci ar trebui să concluzionăm ca Rapirea va avea loc cândva înainte de sfârşitul acelor şapte ani de necaz.
Dificultatea în ceea ce priveşte a două posibilitate constă în faptul că sfinţii vor fi daţi în mâna anticristului înainte de a exista pericolul în sine şi că vor trebui să fugă în munţi când acesta îşi va declara deitatea. Acest lucru pare ilogic.
Dificultatea în ceea ce priveşte prima dintre aceste posibilităţi constă în faptul că s-ar părea că sfinţii vor fi încă pe pământ în timpul multor cataclisme şi judecăţi mondiale despre care citim în cartea Apocalipsa. Vom analiza această problemă mai târziu.
Acum să ne întoarcem la Discursul de pe Muntele Măslinilor.
Mesia falşi
Isus a detaliat şi mai mult importanţa ca ucenicii Lui să nu se lase înşelaţi de Hristoşi falşi:
„Atunci dacă vă va spune cineva: «Iată, Hristosul este aici, sau acolo», să nu-l credeţi. Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. Iată, că v-am spus mai dinainte. Deci, dacă vă vor zice: «Iată-L în pustie», să nu vă duceţi acolo! «Iată-L în odăiţe ascunse», să nu credeţi. Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului. Oriunde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii“ (Mat. 24:23-28).
Observă încă o dată că Isus a folosit de multe ori pronumele personal voi. Auditoriul de pe Muntele Măslinilor se aştepta să trăiască să vadă apariţia falşilor Hristoşi şi profeţi care vor face minuni mari. Şi se aşteptau să vadă revenirea lui Isus pe nori asemenea fulgerului.
Desigur, pericolul de a cădea din credinţă va fi foarte mare în acea vreme, deoarece persecuţia împotriva credincioşilor va fi foarte înspăimântătoare, iar falşii Hristoşi şi profeţi vor fi foarte convingători datorită miracolelor săvârşite. Tocmai de aceea Isus i-a avertizat în mod repetat pe ucenici despre ceea ce se va întâmpla chiar înainte de revenirea Lui. Nu dorea să fie înşelaţi, aşa cum vor fi mulţi. Credincioşii stabili şi autentici vor aştepta revenirea lui Isus pe nori ca un fulger, în timp ce aceia care nu îi sunt urmaşi adevăraţi vor fi atraşi de falşii Hristoşi ca vulturii atraşi de hoituri în pustie.
Semnele de pe cer
Isus a continuat:
„Îndată după acele zile de necaz, «soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor vor fi clătinate.» Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci, şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă. El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă“ (Mat. 24:29-31).
Imaginea acestui pasaj din Discursul lui Isus de pe Muntele Măslinilor trebuie să le fi fost familiară evreilor timpurilor Sale, deoarece sunt imagini luate chiar din Isaia şi Ioel care vorbesc despre judecata finală de la sfârşitul lumii, denumită de obicei „Ziua Domnului“, când soarele şi luna se vor întuneca (vezi Isaia 13:10-11; Ioel 2:31). Apoi toţi locuitorii pământului vor vedea întoarcerea lui Isus pe ceruri în glorie şi vor boci. Apoi îngerii lui Isus „vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi“, indicând faptul că credincioşii vor fi ridicaţi şi adunaţi pentru a se întâlni cu Isus, şi toate acestea se vor întâmpla la auzirea unei „trâmbiţe răsunătoare“.
Încă o dată, dacă i-ai fi întrebat pe Petru, Iacov şi Ioan în acest punct al Discursului de pe Muntele Măslinilor dacă Isus Se va întoarce înainte sau după vremea anticristului şi a Marelui Necaz, cu siguranţă ţi-ar fi răspuns: „După“.
Întoarcerea şi Răpirea
Această secţiune a Discursului de pe Muntele Măslinilor sună foarte asemănător cu un eveniment despre care a scris Pavel şi care se referă fără îndoială la Răpirea bisericii, dar despre care mulţi comentatori afirmă că se va întâmpla înainte ca vremea necazului să înceapă. Analizează următorul pasaj biblic pe care l-am precizat mai devreme în acest capitol:
Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte. Cât despre vremuri şi soroace, n-aveţi trebuinţă să vi se scrie, fraţilor. Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea. Când vor zice: „Pace şi linişte!“ atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare (1 Tes. 4:13-5:3; subliniere personală).
Pavel a scris despre venirea lui Isus din Rai cu trompeta lui Dumnezeu şi despre credincioşi care vor fi răpiţi „în nori, ca să întâmpine pe Domnul în văzduh“. Sună ca descrierea pe care a făcut-o Isus în Matei 24:30-31 referitoare la întâmplările care vor avea clar loc după venirea anticristului şi a Necazului. Mai mult, continuând să scrie despre întoarcerea lui Hristos, Pavel menţionează subiectul perioadei în care va avea loc evenimentul: „vremuri şi soroace“ şi le reaminteşte cititorilor că ştiu deja foarte bine că „ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea“. Pavel a crezut că întoarcerea lui Hristos şi Răpirea credincioşilor vor avea loc în „ziua Domnului“, o zi când mânia teribilă şi distrugerea vor cădea peste cei care se aşteptau să fie „pace şi linişte!“ Când Isus Se va întoarce să-Şi ia biserica, mânia Lui va cădea peste lume.
Acest pasaj se armonizează perfect cu ceea ce a scris Pavel într-o altă scrisoare către tesaloniceni referitor la mânia întoarcerii lui Isus:
Fiindcă Dumnezeu găseşte că este drept să dea întristare celor ce vă întristează, şi să vă dea odihnă atât vouă, care sunteţi întristaţi, cât şi nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui, într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos. Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică, de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui, când va veni, în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinţii Săi, şi privit cu uimire în toţi cei ce vor fi crezut; căci voi aţi crezut mărturisirea făcută de noi înaintea voastră (2 Tes. 1:6-10; subliniere personală).
Pavel a afirmat că atunci când va veni Isus să le dea odihnă creştinilor din Tesalonic (vezi 1 Tes. 1:4-5), El va apărea „cu îngerii puterii Lui“ pentru a da întristare celor care îi întristase pe ei, pedepsindu-i. Cu greu ar putea această descriere coincide cu descrierea multora despre Răpirea înainte de Necazul cel Mare, descriere ce presupune că biserica va fi luată de Hristos înainte de începerea celor şapte ani de Necaz şi că va consta într-o apariţie secretă a lui Isus şi o răpire a bisericii în tăcere. Nu, descrierea lui Pavel seamănă întocmai cu cea făcută de Isus în Matei 24:30-31: venirea Lui va avea loc în timpul sau la sfârşitul perioadei Necazului, când El îi va răpi pe credincioşi şi Îşi va revărsa mânia peste cei necredincioşi.
Ziua Domnului
Mai târziu în aceeaşi scrisoare Pavel a spus:
Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor, să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră, şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar (2 Tes. 2:1-2; subliniere personală).
În primul rând, observă că subiectul lui Pavel era revenirea lui Hristos şi Răpirea. El a scris despre „strângerea noastră laolaltă“ cu El folosind indentic cuvintele lui Isus din Matei 24:31, care a vorbit despre îngerii care îi vor „aduna“ pe aleşii Săi „din cele patru vânturi“.
În al doilea rând, observă că Pavel a echivalat aceste evenimente cu „ziua Domnului“, aşa cum a făcut şi în 1 Tesaloniceni 4:13-5:2. Mai clar de atât nu se poate.
Apoi, Pavel a continuat:
Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu“, sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu (2 Tes. 2:3-4; subliniere personală).
Creştinii din Tesalonic fuseseră într-un fel înşelaţi că ziua Domnului, care conform lui Pavel trebuia să înceapă cu Răpirea şi cu întoarcerea lui Hristos, venise deja. Însă Pavel a afirmat categoric că nu poate veni decât după apostazie (probabil cea mai mare lepădare de credinţă despre care vorbea Isus în Matei 24:10) şi după ce anticristul se va declara Dumnezeu din Templul Ierusalimului. Deci, Pavel le-a spus foarte clar credincioşilor tesaloniceni că nu trebuia să aştepte revenirea lui Isus, Răpirea sau ziua Domnului, până când anticristul ne se va declara Dumnezeu.[6]
Apoi, Pavel descrie revenirea lui Hristos şi distrugerea anticristului:
Nu vă aduceţi aminte cum vă spuneam lucrurile acestea, când eram încă la voi? Şi acum ştiţi bine ce-l opreşte ca să nu se descopere decât la vremea lui. Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum, să fie luat din drumul ei. Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale, şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase, şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi (2 Tes. 2:5-10).
Pavel a afirmat că anticristul va fi nimicit „cu arătarea venirii Sale“. Dacă această „arătare“ este aceeaşi cu arătarea de la Răpire, menţionată numai câteva versete mai sus (vezi 21), atunci anticristul va fi nimicit în acelaşi timp în care biserica va fi adunată şi Îl va întâlni pe Domnul în văzduh.
Coraborată cu acest verset este consemnarea din Apocalipsa capitolele 19 şi 20. Citim acolo despre întoarcerea lui Hristos (Apoc. 19:11-16), nimicirea anticristului şi a armatelor sale (Apoc. 19:17-21), legarea lui Satan (vezi 20:1-3) şi „prima înviere“ (vezi 20:4-6), când credincioşii care au fost martirizaţi în timpul celor şapte ani de necaz vor învia. Dacă aceasta este într-adevăr prima înviere în sensul că este prima înviere generală a celor neprihăniţi, atunci sunt şi mai puţine dubii că Răpirea şi mânia întoarcerii lui Hristos vor avea loc în acelaşi timp cu nimicirea anticristului, deoarece Scriptura ne spune clar că toţi cei care au murit în Hristos vor învia în trup la Răpire (vezi 1 Tes. 4:15-17).[7]
Fiţi pregătiţi
Să ne întoarcem din nou la Discursul de pe Muntele Măslinilor:
„De la smochin învăţaţi pilda lui: Când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape. Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi. Adevărat vă spun că, nu va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri. [8] Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece“ (Mat. 24:32-35).
Isus nu dorea ca ucenicii Lui să fie luaţi prin surprindere, ceea ce a şi constituit punctul principal al discursului. Ei trebuiau să ştie că „este chiar la uşi“ atunci când vor începe „să vadă toate aceste lucruri“ – necazul din lume, apostazia, apariţia profeţilor şi Hristoşilor mincinoşi, declararea anticristului ca Dumnezeu şi apoi şi mai aproape de venirea Lui întunecarea soarelui şi a lunii şi căderea stelelor.
Totuşi, chiar după ce le-a spus aceste semne care vor precede venirea Sa înainte cu câţiva ani, câteva luni sau zile, El le-a mai spus şi că timpul precis al întoarcerii Sale va rămâne un mister:
„Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl“ (Mat. 24:36).
Cât de des este acest verset scos din context! De obicei este citat pentru a sprijini conceptul că nu avem nici o idee despre când va reveni Isus, deoarece El S-ar putea întoarce oricând şi răpi biserica. Totuşi, în contextul său, nu aceasta era înţelesul dat de Isus. El chiar a depus destul de mult efort pentru a se asigura că ucenicii vor fi pregătiţi pentru revenirea Lui, vorbindu-le despre multele semne care vor apărea chiar înainte de acest eveniment. În acest verset doar le spune că nu le vor fi descoperite ziua şi ora exacte.
Mai mult, este destul de evident că Isus nu Se referea în acest pasaj la aşa-zisa primă venire a Lui înainte ca cei şapte ani de necaz să fi început, când se presupune că biserica va fi răpită în secret, ci se referea la întoarcerea Lui la sfârşitul sau aproape de sfârşitul Necazului. Şi, la o analizare sinceră a contextului, acest adevăr este indiscutabil.
Revenirea Sa – Surpriză totală?
Un argument care este deseori folosit împotriva ideei că Răpirea va avea loc aproape de sau la sfârşitul Necazului este că o asemenea revenire nu ar mai fi o surpriză aşa cum (se presupune că) a spus Hristos, deoarece ar putea fi anticipată de evenimentele Necazului. Trebuie să existe o răpire înainte de Necaz, spun ei, altfel credincioşii nu ar mai trebui să fie pregătiţi şi să vegheze aşa cum spune Scriptura, ştiind că vor fi şapte ani şi mai mult înainte de întoarcerea lui Isus.
Totuşi, acestă obiecţie cade, deoarece esenţa Discursului lui Isus de pe Muntele Măslinilor a fost aceea de a Se asigura că ucenicii Săi vor fi pregătiţi pentru întoarcerea Lui la sfârşitul sau aproape de sfârşitul Marelui Necaz şi le-a dezvăluit numeroase semne care Îi vor precede venirea. De ce este Discursul de pe Muntele Măslinilor plin de îndemnuri de a fi gata şi de a veghea chiar dacă Isus ştia că venirea Sa va fi cel puţin câţiva ani mai târziu din momentul în care rostise acele cuvinte? Se pare că Isus a crezut că credincioşii au nevoie să fie gata şi să vegheze, chiar dacă venirea Lui era destul de departe. Apostolii care i-au îndemnat pe credincioşi în scrisorile lor să fie gata şi să vegheze pentru venirea lui Isus nu făceau altceva decât să Îl imite pe Isus Însuşi.
În plus, cei care cred că o răpire înainte de Necaz justifica nevoie de vreun îndemn să fie pregătiţi mai au şi o altă problemă. După ei, prima întoarcerea a lui Hristos precede sfârşitul Marelui Necaz cu şapte ani. Aşa că aşa-zisă prima întoarcerea a lui Isus nu poate să aibă loc chiar oricând – trebuie să aibă loc cu exact şapte ani înainte de sfârşitul Necazului. Deci, în realitate, nu este nevoie să aşteptăm întoarecerea lui Isus până când evenimentele mondiale sunt aşezate la începutul celor şapte ani de necaz, evenimente care cu siguranţa pot fi anticipate şi stabilite.
Majoritatea celor care subscriu răpirii înainte de Necaz, dacă vor fi sinceri, vor recunoaşte că ştiu că Isus nu Se va întoarce azi sau mâine datorită situaţiei politice din lume. Încă mai sunt profeţite evenimente care trebuie împlinite înainte ca cei şapte ani de necaz să înceapă. De exemplu, după cum vom descoperi în curând în cartea lui Daniel, anticristul va face un legământ cu Israel pentru şapte ani şi acesta va marca începutul Marelui Necaz. Astfel, Răpirea, dacă are loc şapte ani înainte de sfârşitul Necazului cel Mare, trebuie să se întâmple atunci când anticristul va semna acordul cu Israelul. Până când nu va apărea ceva politic la orizont care să facă acest scenariu posibil, nu este nevoie ca teoreticienii care susţin că Răpirea va fi înainte de Necazul cel Mare să aştepte întoarcerea lui Isus.
Mai mult, teoria celor care afirmă că Răpirea va veni înainte de Necazul cel Mare şi că Isus Se va întoarce şi la sfârşitul lui, implică faptul că ziua în care Se va întoarce Isus a doua oară poate fi calculată cu precizie – de îndată ce va veni Răpirea, ceea ce Isus a afirmat că numai Tatăl ştie poate fi calculat prin numărarea a şapte ani de la Răpire.
Încă o dată, din ceea ce a spus de fapt Isus este clar că nu a dorit ca revenirea Lui să fie o surpriză totală. De fapt, El a dorit să fie anticipată de anumite evenimente ale Marelui Necaz. Mai simplu, Isus nu a dorit ca ucenicii să fie luaţi prin surprindere aşa cum se va întâmpla cu restul lumii. El Şi-a continuat Discursul de pe Muntele Măslinilor:
„Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului. În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului. Atunci, din doi bărbaţi care vor fi la câmp, unul va fi luat şi altul va fi lăsat. Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată şi alta va fi lăsată. [9] Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru. Să ştiţi că, dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi“ (Matei 24:37-44).
Iată încă o dovadă că Isus era preocupat ca ucenicii să fie pregătiţi pentru întoarcerea Sa. Acesta a fost motivul principal pentru tot ce a spus înainte şi după acest punct al Discursului de pe Muntele Măslinilor. Îndemnurile repetate de a fi pregătiţi şi a veghea nu sunt atât un indiciu al faptului că întoarcerea Sa va constitui o surpriză totală, cât un indiciu referitor la cât de greu le va fi să rămână trezi şi să vegheze în vremurile adverse. Astfel stând lucrurile, cei care se aşteaptă ca răpirea să aibă loc dintr-un moment în altul sau înainte de Necazul cel Mare crezând că sunt mult mai pregătiţi decât alţi creştini s-ar putea să nu fie pregătiţi pentru dificultăţile cu care este foarte posibil să se confrunte. Dacă nu se aşteaptă la necazuri şi se găsesc apoi în mijlocul persecuţiei mondiale sub regimul anticristului, ispita de a renunţa la credinţă s-ar putea să îi copleşească. Mai bine să fie pregătiţi pentru vremurile despre care ne învaţă Biblia că vor avea loc.
Şi încă o dată, dacă i-ai fi întrebat pe Petru, Iacov şi Ioan când se aşteptau ei să vadă revenirea lui Isus, ţi-ar fi spus despre toate semnele care le-a spus Isus că vor avea loc chiar înainte de venirea Sa. Ei nu s-ar fi aşteptat să Îl vadă înainte de perioada Necazului sau de venirea la putere a anticristului.
Hoţul din noapte
Observă că însăşi analogia lui Isus cu „hoţul din noapte“ este inclusă în contextul revelării semnelor care să îi ţină alerţi pe ucenici pentru venirea Sa. Deci, analogia cu „hoţul din noapte“ nu poate fi folosită adecvat pentru a dovedi că nimeni nu ar trebui să creadă că are vreo idee despre momentul întoarcerii lui Isus.
Atât Pavel, cât şi Petru, au folosit analogia lui Isus cu „hoţul din noapte“ când au scris despre „ziua Domnului“ (vezi 1 Tes. 5:2-4; 2 Petru 3:10). Aceştia au crezut că analogia se aplica venirii pline de mânie a lui Isus la sfârşitul sau spre sfârşitul celor şapte ani ai Necazului cel Mare. Totuşi, în mod interesant, Pavel le-a spus cititorilor: „Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ“ (1 Tes. 5:4). El a interpretat corect analogia lui Isus, conştientizând că cei care erau atenţi la semne şi Îl urmau pe Isus în ascultare nu trăiau în întuneric, astfel încât venirea lui Isus nu îi va fi luat deloc prin surprindere. Pentru ei, Isus nu venea ca un hoţ în noapte. Numai cei care trăiau în întuneric ar fi fost surpinşi, ceea ce preciza învăţătura pe care le-o dăduse Isus. (Vezi, de asemenea, folosirea expresiei lui Isus „ca un hoţ“ în Apoc. 3:3 şi 16:15, unde o foloseşte referitor la venirea Lui pentru lupta de la Armaghedon.) De aici înainte, în Discursul de pe Muntele Măslinilor, Isus Şi-a îndemnat în mod repetat ucenicii să fie pregătiţi pentru venirea Sa. În acelaşi timp, le-a spus, de asemenea, cum pot fi gata, relatând pildele despre robul necredincios, cele zece fecioare şi talanţii şi prevestind apoi judecata oilor şi a caprelor (ar trebui citite toate). Aproape în fiecare caz, El i-a avertizat că pe cei care nu erau găsiţi pregătiţi la întoarcerea Lui îi aştepta Iadul (vezi Mat. 24:50-51; 25:30, 41-46). Modul în care putem fi găsiţi pregătiţi este acela de a fi găsiţi împlinind voia lui Dumnezeu la întoarcerea Lui.[10]
O altă obiecţie
Unii obiectează împotriva faptului că Răpirea va avea loc în apropiere de sau la sfârşitul Necazului cel Mare pe baza faptului că, biblic vorbind, cei neprihăniţi nu vor fi pedepsiţi cu cei nelegiuţi, dovadă fiind exemple precum Noe, Lot şi israeliţii în Egipt.
Într-adevăr, avem motive întemeiate să credem că cei neprihăniţi nu vor suferi mânia lui Dumnezeu în timpul Marelui Necaz de şapte ani, întrucât acest lucru ar fi contrar multor pasaje şi promisiuni biblice (vezi de ex. 1 Tes. 1:9-10; 5:8).
Totuşi, Isus a prezis că cei neprihăniţi vor suferi în timpul perioadei Necazului care nu va fi în mâinile lui Dumnezeu, ci în mâinile celor nelegiuiţi. Creştinii nu sunt scutiţi de persecuţii – lor li se promit persecuţii. În timpului necazului de şapte ani, mulţi credincioşi îşi vor pierde vieţile (vezi Mat. 24:9; Rev. 6:9-11; 13:15; 16:5-6; 17:6; 18:24; 19:2). Alţii vor fi decapitaţi (vezi Apoc. 20:4).
Astfel, dacă un credincios dintr-o naţiune va fi martirizat, nimic nu va putea împiedica mânia lui Dumnezeu să se reverse împotriva întregii naţiuni. Şi, fără îndoială că, dacă există credincioşi într-o naţiune, Dumnezeu este capabil să îi protejeze de judecata Lui care va cădea asupra celor răi. A dovedit acest lucru pe vreme lui Moise, în timpul pedepsirii Egiptului. Dumnezeu nu ar fi lăsat nici măcar un câine care să latre împotriva vreunui israelit, în timp ce pedeapsă după pedeapsă cădeau peste vecinii lor egipteni (vezi Ex. 11:7). În acelaşi fel, în cartea Apocalipsa citim despre lăcustele care înţeapă ca scorpionii cărora li se va da timp de cinci luni libertatea să îi tortureze pe oamenii răi de pe pământ, însă cărora în mod specific li se va interzice să îi rănească pe cei 144.000 de slujitori israeliţi care vor fi pecetluiţi cu un semn distinct pe frunte (vezi Apoc. 9:1-11).
Răpirea descrisă în Apocalipsa
Nici unde în cartea Apocalipsa nu citim despre Răpirea bisericii şi nici despre altă apariţie a lui Hristos cu excepţia celei menţionate în Apocalipsa 19, când El va veni să nimicească anticristul şi armatele sale în bătălia de la Armaghedon. Răpirea nu este consemnată nici măcar acolo. Totuşi, învierea martirilor din timpul Necazului cel Mare este menţionată ca fiind simultană cu acea perioadă (vezi 20:4). Deoarece Pavel a scris că cei morţi în Hristos vor învia la întoarcerea Lui, moment ce coincide cu Răpirea bisericii, acest pasaj, împreună cu altele pe care le-am analizat deja, ne determină să credem că Răpirea nu va avea loc până când nu se vor fi sfârşit cei şapte ani de necaz, după cum este scris în Apocalipsa 19 şi 20.
Însă există şi alte puncte de vedere.
Unii găsesc Răpirea în Apocalipsa 6 şi 7. În Apocalipsa 6:12-13 citim despre soare care va deveni „negru ca un sac din păr“ şi despre stele care vor cădea din cer, două semne care, după cum a spus Isus, vor fi imediat precedate de apariţia Sa şi de strângerea celor aleşi (vezi Mat. 24:29-31). Apoi, puţin mai târziu în capitolul 7, citim despre o mulţime de oameni din orice naţiune în ceruri, seminţie şi limbă care „vin din necazul cel mare“ (7:14). Nu se menţionează că ar fi martiri aşa cum se precizează un capitol mai devreme (vezi 6:9-11), lăsându-ne să speculăm că sunt mai degrabă răpiţi decât martiri – credincioşi care au fost salvaţi din Necazul cel Mare.
Este corect să presupunem că Răpirea va veni curând după evenimentele cosmice zugrăvite în Apocalipsa 6:12-13 datorită a ceea ce a spus şi Isus în Matei 24:29-31. Totuşi, nu ni se dă nici un indiciu concluziv referitor la faptul că evenimentele cosmice din Apocalipsa 6:1-13 vor avea de fapt loc în timpul celor şapte ani de necaz. Dacă evenimentele descrise în Apocalipsa 6:1-13 sunt succesive şi dacă Răpirea are loc chiar după 6:13, acestea ne determină să credem că Răpirea nu va avea loc decât după apariţia anticristului (vezi 6:1-2), după războiul mondial (vezi 6:3-4), după foamete (vezi 6:5-6), după moartea unei pătrimi din populaţie ucisă de sabie, foamete, ciumă şi fiare sălbatice (vezi Apoc. 6:7-8) şi după multe martiraje. Desigur că toate aceste evenimente descrise ar putea avea loc înainte de sfârşitul celor şapte ani de necaz, însă ar putea, de asemenea, descrie întreaga perioadă de şapte ani, plasând Răpirea la sfârşitul acestei perioade.
Ceea ce adaugă ceva greutate ideii că Răpirea va avea loc înainte de cei şapte ani sunt cele două tipuri de judecată descrise după Apocalipsa 8: „judecata trâmbiţelor“ şi „judecata urgiilor“. Se spune că ultima dintre acestea două va sfârşi mânia lui Dumnezeu (vezi 15:1). Totuşi, chiar înainte de a începe judecata urgiilor, Ioan îi vede „pe marea de sticlă…[pe] biruitorii fiarei, şi ai icoanei ei, şi ai numărului numelui ei“ (15:2). Aceşti sfinţi victorioşi ar fi putut fi răpiţi. Pe de altă parte, ar fi putut fi martiri. Scriptura nu ne spune din ce categorie fac parte. Mai mult, nu ştim dacă 15:2 are vreo legătură cronologică cu scenele învecinate descrise.
Un alt fapt găsit în Apocalipsa care ar putea valida idea că Răpirea va apărea înainte de sfârşitul celor şapte ani este acesta: Cu ocazia judecăţii celei de a cincea trompete consemnată în Apocalipsa 9:1-12, ni se spune că lăcustelor de pământ li se vor permite să îi rănească pe cei „care n-aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu“ (9:4). Singurii despre care ni se spune că vor purta această pecete sunt cei 144.000 de descendenţi ai lui Israel (vezi Apoc. 7:3-8). Astfel, se pare că toţi ceilalţi credincioşi ar trebui răpiţi la cer înainte de judecata celei de a cincea trâmbiţe; altfel nu vor fi feriţi de puterea lăcustelor înţepătoare. În plus, deoarece lăcustele îi vor răni timp de cinci luni (9:5-6), se consideră că Răpirea trebuie să aibă loc cel puţin cu cinci luni înainte de sfârşitul perioadei Necazului cel Mare. Desigur, există loc de interpretat şi în acest caz. Poate că vor fi şi alţii care vor purta pecetea lui Dumnezeu dar care nu au fost menţionaţi în sinopsa condensată a Apocalipsei. În orice caz, dacă această teorie nu dovedeşte că Răpirea va avea loc înainte de cea de a cincea judecată, atunci ea indică faptul că va exista un grup de credincioşi care nu vor fi răpiţi înainte de lăcustele de pământ – cei 144.000 de descendenţi ai lui Israel însemnaţi cu pecetea lui Dumnezeu. Totuşi, din fericire, aceştia vor fi protejaţi de pericolul mâniei lui Dumnezeu manifestată prin lăcustele de pământ.
Concluzia tuturor acestor dezbateri? Nu pot decât să concluzionez că Răpirea va avea loc aproape de sau la sfârşitul celor şapte ani de necaz. Credincioşii nu trebuie să se teamă că vor experimenta mânia lui Dumnezeu, dar ar trebui să fie pregătiţi pentru o persecuţie drastică şi pentru martiraj.
Perioada Necazului cel Mare
Haide să petrecem puţin timp analizând mai detaliat ce ne învaţă Scriptura despre cei şapte ani de necaz. Cum am ajuns să concluzionăm că lungimea acestei perioade va fi de şapte ani? Trebuie să analizăm cartea Daniel care, pe lângă Apocalipsa, este probabil cartea cea mai plină de profeţii despre sfârşitul vremurilor din Biblie.
În capitolul nouă din cartea sa, Daniel a descoperit că lungimea captivităţii iudeilor din Babilon va fi de şaptezeci de ani (vezi Dan. 9:2; Ier. 25:11-12). Conştient fiind că această perioadă de şaptezeci de ani era aproape de sfârşit, Daniel a început să se roage, mărturisind păcatele poporului său şi cerând îndurare. Ca răspuns la rugăciunea lui, îngerul Gabriel i s-a descoperit şi i-a revelat viitorul lui Israel, inclusiv vremea Necazului cel Mare, până la revenirea lui Hristos. Profeţia din Daniel 9:24-27 este una dintre cele mai extraordinare din Scriptură. Mai jos este citat pasajul împreună cu comentariile personale dintre paranteze:
„Şaptezeci de săptămâni [acestea sunt în mod clar săptămâni ale anilor, după cum vom vedea, sau un total de 490 de ani] au fost hotărâte asupra poporului tău [Israel] şi asupra cetăţii tale celei sfinte [Ierusalim], până la încetarea fărădelegilor [posibil actul culminant al păcatelor lui Israel – crucificarea lui Mesia], până la ispăşirea păcatelor [probabil referire la lucrarea lui Isus de mântuire de la cruce], până la ispăşirea nelegiuirii [fără îndoială referire la lucrarea lui Isus de mântuire de la cruce], până la aducerea neprihănirii veşnice [începutul domniei lui Isus şi a împărăţiei Sale pe pământ], până la pecetluirea vedeniei şi prorociei [posibilă referire la sfârşitul scrierii Scripturii sau la împlinirea tuturor profeţiilor premilenare], şi până la ungerea Sfântului sfinţilor [posibilă referire la stabilirea Templului milenar]. Să ştii dar, şi să înţelelgi, că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului [decret dat de Împăratul Artaxerxes în 445 î.Hr.], până la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul [Domnul Isus Hristos], vor trece şapte săptămâni; apoi timp de şaizeci şi două de săptămâni [în total 69 de săptămâni sau 483 de ani], pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de stramtorare [reconstruirea Ierusalimului după distrugerea lui de către babilonieni]. După aceste şaizeci şi două de săptămâni [adică 483 de ani de la decretul din 445 î.Hr.], unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic [Isus a fost crucificat în anul 32 d.Hr. dacă facem calculele după calendarul evreiesc de 360 de zile pe an]. Poporul [Romanii] unui domn care va veni [anticristul], va nimici cetatea şi sfântul Locaş [referire la distrugere Ierusalimului din anul 70 d.Hr. de către Titus şi legiunile romane], şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile. El [„domnul care va veni“ – anticristul] va face un legământ trainic cu mulţi [Israel], timp de o săptămână [sau şapte ani – aceasta este perioada Marelui Necaz], dar la jumătatea săptămânii [în jur de trei ani şi jumătate] va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare, şi pe aripa urîciunilor idoleşti [când anticristul se va instaura în Templul evreiesc din Ierusalimul şi se va declara Dumnezeu; vezi 2 Tes. 2:1-4] va veni unul care pustieşte [Isus va reveni], până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât [înfrângerea anticristului de către Isus]“ (Dan. 9:24-27; subliniere personală).
490 de ani speciali
De la decretul lui Artaxerxes pentru reconstruirea Ierusalimului în 445 î.Hr., Dumnezeu a alocat 490 de ani speciali pentru viitorul istoriei. Însă aceşti 490 de ani nu sunt secvenţiali; ei sunt mai degrabă divizaţi în două părţi de 483 de ani şi şapte ani. Când primii 483 de ani din timpul alocat s-a împlinit (anul în care a fost crucificat Isus), ceasul s-a oprit. Probabil că lui Daniel nici prin cap nu i-ar fi trecut că ceasul se va opri pentru cel puţin două mii de ani. Cândva, în viitor, ceasul va porni din nou şi va mai bate timp de şapte ani. Această perioadă de şapte ani nu este numită numai „Necazul cel Mare“, ci şi „cea de a şaptezecea săptămână a lui Daniel“.
Aceşti şapte ani sunt împărţiţi în două perioade a câte trei ani şi jumătate. La mijlocul acestei perioade, după cum tocmai am citit în profeţia lui Daniel, anticristul va rupe legământul făcut cu Israelul şi „va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare“. Atunci, aşa cum ne-a spus Pavel, se va instala în Templul din Ierusalim şi se va declara Dumnezeu.[11] Aceasta este „urâciunea pustiirii“ despre care vorbea Isus (vezi Mat. 24:15). De aceea credincioşii din Iudeea vor trebui să „fugă în munţi“ (vezi Mat. 24:16), întrucât aceasta marchează începutul celui mai mare necaz pe care l-a văzut lumea vreodată (Mat. 24:21).
Este posibil ca „fuga iudaică“ să fie simbolic văzută de Ioan în viziunea menţionată în capitolul doisprezece al Apocalipsei. Dacă este aşa, atunci credincioşii iudei vor găsi un loc special pregătit pentru ei în pustie, unde vor fi „hrăniţi“ timp de exact trei ani şi jumătate, adică restul perioadei necazului de şapte ani (vezi Apoc. 12:6, 13-17). Ioan a prevăzut mânia lui Satan faţă de scăparea acestora şi războiul succesiv împotriva celor care au rămas şi care „păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi ţin mărturia lui Isus Hristos“ (Apoc. 12:17). De aceea, cred că ar fi bine pentru credincioşii de peste tot din lume să fugă în locurile cele mai îndepărtate, pentru a fi în siguranţă când se va declara anticristul Dumnezeu în Ierusalim.
Ultima revelaţie a lui Daniel
Un alt pasaj interesant din Daniel, despre care nu am vorbit încă, se află în ultimele treisprezece versete de la sfârşitul cărţii sale uluitoare. Acestea sunt cuvinte spuse lui Daniel de un înger. L-am citat mai jos, punând în paranteză comentariile mele personale:
„În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail [îngerul], ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare, cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceasta [acesta ar fi necazul despre care vorbea şi Isus în Matei 24:21]. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte [aceasta ar putea fi o referire la fuga iudeilor sau la salvarea credincioşilor la Răpire]. Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru viaţa veşnică, şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică [învierea celor neprihăniţi şi a celor nelegiuiţi]. Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului, şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci. [După înviere, cei neprihăniţi vor primi trupuri noi care vor străluci de gloria lui Dumnezeu.] Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte, şi pecetluieşte cartea, până la vremea sfârşitului. Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte.“ [(„Mulţi vor alerga încoace şi încolo şi cunoştinţa va creşte.“ – Traducere Literală Nouă.) Descoperirile uimitoare în ceea ce priveşte transportul şi cunoştinţa din ultimele secole par să împlinească această previziune.]
Şi eu, Daniel, m-am uitat, şi iată că alţi doi oameni stăteau în picioare, unul dincoace de râu şi altul dincolo de malul râului. Unul din ei a zis omului aceluia îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor râului: „Cât va mai fi până la sfârşitul acestor minuni?“ Şi am auzit pe omul acela îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor râului; el şi-a ridicat spre ceruri mâna dreaptă şi mâna stângă, şi a jurat pe Cel ce trăieşte veşnic, că va mai fi o vreme, două vremuri, şi o jumătate de vreme [trei ani şi jumătate conform revelaţiei decodificate din Apocalipsa 12:6 şi 12:14], şi că toate aceste lucruri se vor sfârşi când puterea poporului sfânt va fi zdrobită de tot. [Aşa cum Daniel 7:25 ne spune că sfinţii vor fi daţi în mâna anticristului timp de trei ani şi jumătate, aici pare evident că aceştia sunt ultimii trei ani şi jumătate din cei şapte ani ai Necazului cel Mare. Sfârşitul tuturor evenimentelor despre care vorbeşte îngerul va avea loc atunci când „puterea poporului sfânt“ va fi „zdrobită de tot“.] Eu am auzit, dar n-am înţeles; şi am zis: „Domnul meu, care va fi sfârşitul acestor lucruri?“ El a răspuns: „Du-te Daniele! Căci cuvintele acestea vor fi ascunse şi pecetluite până la vremea sfârşitului. Mulţi vor fi curăţiţi, albiţi şi lămuriţi [fără îndoială că prin Necazul cel Mare]; cei răi vor face răul, şi nici unul din cei răi nu va înţelege, dar cei pricepuţi vor înţelege. De la vremea când va înceta jertfa necurmată, şi de când se va aşeza urâciunea pustiitorului, vor mai fi o mie două sute nouăzeci de zile. [Această perioadă nu ar trebui interpretată ca fiind între aceste două evenimente, deoarece ambele apar la mijlocul celor şapte ani. Ar trebui mai degrabă interpretat că, plecând de la cele două evenimente, vor fi 1290 de zile până când ceva foarte important se va întâmpla la sfârşit. O mie două sute nouăzeci de zile înseamnă 30 de zile mai mult decât trei ani şi jumătate a câte 360 de zile, o perioadă menţionată repetat în scriptura profetică a lui Daniel şi în Apocalipsa. De ce sunt adăugate aceste 30 de zile în plus este pură speculaţie. Pentru a mări misterul, îngerul i-a spus apoi lui Daniel:] Ferice de cine va aştepta, şi va ajunge până la o mie trei sute treizeci şi cinci de zile! [Iată că acum avem alte patruzeci şi cinci de zile învăluite în mister.] Iar tu, du-te, până va veni sfârşitul; tu te vei odihni, şi te vei scula iarăşi [promisiunea învierii lui Daniel] odată în partea ta de moştenire, la sfârşitul zilelor“ (Dan. 12:1-13).
Este evident că ceva extraordinar se va întâmpla la sfârşitul celor 75 de zile în plus! Va trebui să aşteptăm şi să vedem.
Ştim din ultimele capitole ale Apocalipsei că există mai multe evenimente care par să aibă loc curând după întoarcerea lui Hristos, unul dintre ele fiind ospăţul de la Nunta Mirelui, despre care un înger i-a spus lui Ioan „Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!“ (Apoc. 19:9).
Poate aceasta este chiar binecuvântarea la care se referea îngerul care i-a vorbit lui Daniel. Dacă este aşa, acel ospăţ glorios va avea loc la aproximativ două luni şi jumătate după întoarcerea lui Isus.
Poate că aceste şaptezeci şi cinci de zile vor fi pline de alte evenimente despre care ştim că se vor întâmpla în conformitate cu ceea ce este scris în ultimele capitole din Apocalipsa, precum aruncarea anticristului şi a profeţilor falşi în iazul cu foc, legarea lui Satan şi întemeierea administrării Împărăţiei lui Hristos (vezi Apoc. 19:20-20:4).
Mileniul
Mileniul este termenul care se referă la timpul în care va domni Isus peste întreg pământul pentru o perioadă de o mie de ani (vezi Apoc. 20:3, 5, 7), ceea ce se va întâmpla după cei şapte ani de necaz. Isaia a prevăzut acum aproape trei mii de ani domnia lui Hristos peste pământ:
Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „… Domn al păcii.“ El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci: iată ce va face râvna Domnului oştirilor (Is. 9:6-7; subliniere personală).
De asemenea şi îngerul Gabriel a anunţat-o pe Maria că Fiul ei va domni în veci într-o Împărăţie care nu va avea sfârşit:
Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. Şi iată că vei rămânea însărcinată, şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Isus. El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit“ (Luca 1:30-33, sublinere personală). [12]
În timpul Mileniului, Isus va domni personal peste Muntele Ierusalimului, Sion, care va fi ridicat mai sus decât înălţimea actuală. El va domni cu dreptate peste naţiuni şi va fi pace peste tot pământul:
Se va întâmpla în scurgerea vremurilor, că muntele Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înălţa deasupra dealurilor, şi toate neamurile se vor îngrămădi spre el. Popoarele se vor duce cu grămada la el, şi vor zice: „Veniţi, să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui, şi să umblăm pe cărările Lui.“ Căci din Sion va ieşi Legea, şi din Ierusalim cuvântul Domnului. El va fi Judecătorul neamurilor, El va hotărî între un mare număr de popoare; aşa încât din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug, şi din suliţele lor cosoare: nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia, şi nu vor mai învăţa războiul (Is. 2:2-4).
Zaharia a prezis, de asemenea, că:
Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Am o mare râvnă pentru Sion, şi sunt stăpânit de o râvnă plină de mânie pentru el.“ Aşa vorbeşte Domnul: „Mă întorc iarăşi în Sion, şi vreau să locuiesc în mijlocul Ierusalimului. Ierusalimul se va chema: «Cetatea cea credincioasă», şi muntele Domnului oştirilor se va chema: «Muntele cel Sfânt»“….Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Vor mai veni iarăşi popoare şi locuitori dintr-un mare număr de cetăţi. Locuitorii unei cetăţi vor merge la cealaltă, şi vor zice: «Haidem să ne rugăm Domnului şi să căutăm pe Domnul oştirilor! Vrem să mergem şi noi!» Şi multe popoare şi multe neamuri vor veni astfel să caute pe Domnul oştirilor la Ierusalim, şi să se roage Domnului.“ Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „În zilele acelea, zece oameni din toate limbile neamurilor vor apuca pe un Iudeu de poala hainei, şi-i vor zice: «Vrem să mergem cu voi; căci am auzit că Dumnezeu este cu voi!»“ (Zah. 8:2-3, 20-23).
Biblia ne învaţă că în aceşti o mie de ani credincioşii chiar vor stăpâni şi domni împreună cu Hristos. Nivelul de responsabilităţi în Împărăţia Sa va fi conform credincioşiei de acum (vezi Dan. 7:27; Luca 19:12-17; 1 Cor. 6:1-3; Apoc. 2:26-27; 5:9-10 şi 22:3-5). Vom fi îmbrăcaţi în trupurile noastre înviate, dar se pare că cei care vor popula pământul atunci vor fi oameni cu trupuri muritoare. Mai mult, se pare că longevitatea patriarhilor va fi restaurată şi că animalele sălbatice îşi vor pierde ferocitatea:
“Eu însumi Mă voi veseli asupra Ierusalimului, şi mă voi bucura de poporul Meu; nu se va mai auzi în el de acum nici glasul plânsetelor, nici glasul ţipetelor. Nu vor mai fi în el nici copii cu zile puţine, nici bătrâni care să nu-şi împlinească zilele. Căci cine va muri la vârsta de o sută de ani va fi încă tânăr, şi cel ce va muri în vârstă de o sută de ani va fi blestemat ca păcătos….Lupul şi mielul vor paşte împreună, leul va mânca paie ca boul, şi şarpele se va hrăni cu ţărână. Nici un rău, nici o vătămare nu se va face pe tot muntele Meu cel Sfânt, zice Domnul“ (Is. 65:19-20, 25; vezi, de asemenea, Is. 11:6-9).
În Biblie există mai multe referiri la acest mileniu, mai ales în Vechiul Testament. Pentru un studiu mai aprofundat vezi Is. 11:6-16; 25:1-12; 35:1-10; Ier. 23:1-5; Ioel 2:30-3:21; Amos 9:11-15; Mica 4:1-7; Ţef. 3:14-20; Zah. 14:9-21 şi Apoc. 20:1-6.
Mulţi dintre psalmi conţin, de asemenea, profeţii care se aplică acelei perioade. De exemplu, citeşte următorul pasaj din Psalmul 48:
Mare este Domnul şi lăudat de toţi, în cetatea Dumnezeului nostru, pe muntele Lui cel sfânt. Frumoasă înalţime, bucuria întregului pământ, este muntele Sionului; în partea de miazănoapte este cetatea Marelui Împărat. Dumnezeu, în casele Lui împărăteşti, este cunoscut ca un turn de scăpare. Căci iată că împăraţii se adunaseră: doar au trecut împreună, au privit-o, au înlemnit, s-au temut, şi au luat-o la fugă. I-a apucat un tremur acolo, ca durerea unei femei la facere (Ps. 48:1-6; subliniere personală).
Când Isus Îşi va întemeia domnia în Ierusalim la începutul Mileniului, se pare că mulţi alţi domnitori ai pământului care vor supravieţui Necazului cel Mare vor auzi despre domnia lui Isus şi vor veni să vadă ei înşişi! Vor fi şocaţi de ceea ce vor vedea.[13]
Pentru alţi psalmi care se referă la domnia milenară a lui Hristos vezi Ps. 2:1-12; 24:1-10; 47:1-9; 66:1-7; 68:15-17; 99:1-9 şi 100:1-5.
Împărăţia Eternă
Sfârşitul Mileniului marchează începutul a ceea ce învăţaţii biblici numesc „Împărăţia eternă“, care începe cu ceruri noi şi un pământ nou. Atunci, Isus va preda totul în mâna Tatălui, conform pasajului din 1 Corinteni 15:24-28:
În urmă, va veni sfârşitul, când El [Isus] va da Împărăţia în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi orice putere. Căci trebuie ca El să împărăţească până va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale. Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea. Dumnezeu, într-adevăr, „a pus totul sub picioarele Lui“ [Ps. 8:6]. Dar când zice că totul I-a fost supus, se înţelege că în afară de [Tatăl,] Cel ce I-a supus totul. Şi când toate lucrurile Îi vor fi supuse [Tatălui], atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.
Satan, care va fi fost legat pe perioada acestor o mie de ani, va fi eliberat la sfârşitul Mileniului. El va înşela atunci pe mulţi din cei care erau rebeli în sinea lor faţă de Isus, dar care simulaseră ascultarea de El (vezi Ps. 66:3).
Dumnezeu îi va permite lui Satan să îi înşele pentru a putea descoperi adevărata condiţie a inimii lor, astfel încât să poată fi judecaţi drept. Sub influenţa acestei înşelăciuni, ei se vor strânge pentru a ataca Cetatea Sfântă, Ierusalimul, intenţionând să răstoarne guvernarea lui Isus. Bătălia nu va dura, deoarece din cer va cădea foc şi le va nimici armatele, iar Satan va fi aruncat pentru totdeauna în iazul de foc şi pucioasă (vezi Apoc. 20:7-10).
Următoarea bătălie este prezisă în Psalmul 2:
Pentru ce se întărâtă neamurile, şi pentru ce cugetă popoarele lucruri deşerte? Împăraţii pământului se răscoală, şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicând: „Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor!“ Cel ce şade în ceruri râde, Domnul Îşi bate joc de ei. Apoi, în mânia Lui, le vorbeşte, şi-i îngrozeşte cu urgia Sa, zicând: „Totuş, Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfânt.“ „Eu voi vesti hotărârea Lui,“ – zice Unsul – „Domnul Mi-a zis: «Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut. Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire, şi marginile pământului în stăpânire! Tu le vei zdrobi cu un toiag din fier, şi le vei sfărâma ca pe vasul unui olar.»“ Acum dr, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune! Luaţi învăţătură, judecătorii pământului! Slujiţi Domnului cu frică, şi bucuraţi-vă, tremurând. Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mânie, şi să nu pieriţi pe calea voastră, căci mânia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toţi câţi se încred în El!
Judecata finală
Chiar înainte de Împărăţia Eternă, va avea loc o judecată finală. Toţi cei neprihăniţi din toate vremurile vor învia în trup pentru a sta în faţa scaunului de judecată a lui Dumnezeu şi pentru a fi judecaţi conform faptelor lor (vezi Apoc. 20:5, 11-15). Toţi cei care sunt acum în Locuinţa morţilor vor fi aduşi la judecată, în faţa „Scaunului de judecată mare şi alb“ şi apoi vor fi aruncaţi în Gheena, iazul de foc. Aceasta este denumită „moartea a doua“ (Apoc. 20:14).
Statul Etern începe cu trecerea cerurilor şi a pământului dintâi, împlinind astfel promisiunea veche de mii de ani a lui Isus: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece“ (Mat. 24:35).
Apoi Dumnezeu va crea ceruri noi şi un pământ nou aşa cum a prezis Petru în cea de a doua epistolă a sa:
Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea. De aceea, prea iubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină, şi în pace (2 Petru 3:10-14; vezi, de asemenea, Is. 65:17-18).
În cele din urmă, Noul Ierusalim va coborî din ceruri pe pământ (vezi Apoc. 21:1-2). Cu greu ar putea minţile noastre întrezări gloria cetăţii care este o jumătate cât Statele Unite (vezi Apoc. 21:16) sau minunile acelei vremi fără sfârşit. Vom trăi într-o societate perfectă pentru totdeauna, sub domnia lui Dumnezeu, spre gloria lui Isus Hristos!
[1] Alte câteva pasaje biblice care dovedesc convingerea lui Pavel că era posibil ca Isus să Se întoarcă în timpul vieţii contemporanilor săi le găsiţi în: Fil. 3:20; 1 Tes. 3:13; 5:23; 2 Tes. 2:1-5; 1 Tim. 6:14-15; Tit. 2:11-13; Evrei. 9:28.
[2] Alte scripturi care indică faptul că Petru avea convingerea că era posibil ca Isus să Se întoarcă în timpul contemporanilor săi sunt 2 Pet. 1:15-19; 3:3-15.
[3] Marcu 13:3 numeşte patru dintre cei prezenţi: Petru, Iacov, Ioan şi Andrei. De asemenea, găsim Discursul de pe Muntele Măslinilor şi în Marcu 13:1-37 şi Luca 21:5-36. Luca 17:22-37 conţine informaţii similare.
[4] Această promisiune este adeseori scoasă din context, spunându-se că trebuie să ne îndeplinim sarcina de a evangheliza lumea, înainte ca Isus să Se întoarcă. Însă în contextul său, această promisiune vorbeşte despre proclamarea finală a evangheliei în faţa lumii întregi, chiar înainte de sfârşit.
[5] Dacă răpirea bisericii are loc în acest punct fix al perioadei de şapte ani de necazuri, aşa cum spun unii, nu ar mai fi nevoie de instrucţiunile lui Isus ca credincioşii să fugă să-şi scape vieţile, deoarece ei vor fi fost răpiţi.
[6] Această afirmaţie elimină teoria că Discursul lui Isus de pe Muntele Măslinilor se aplică doar credincioşilor evrei care sunt născuţi din nou în vremea necazurilor, deoarece toţi cei care au fost născuţi din nou înainte de această vreme se presupune că vor fi fost deja răpiţi. Nu, Pavel le-a spus credincioşilor tesaloniceni dintre neamuri că Răpirea lor şi revenirea lui Hristos nu vor avea loc decât după ce anticristul se declară Dumnezeu, ceea ce se va întâmpla la mijlocul celor şapte ani de necazuri.
[7] Unii spun că această înviere despre care se vorbeşte în Apocalipsa 20:4-6 este de fapt a doua parte a primei învieri, învierea care va avea loc în timpul primei întoarceri a lui Isus pentru Răpire. Ce vom răspunde acestei interpretări? Dacă învierea din Apocalipsa 20:4-6 este de fapt a doua înviere, atunci de ce nu a fost numită „a doua înviere“?
[8] Deşi probabil că cei care L-au auzit pe Isus în acea zi au crezut că generaţia lor va fi cea care va vedea întâmplându-se toate aceste semne, noi ştim că nu a fost aşa. De aceea, trebuie să interpretăm cuvintele lui Isus din 24:34 ca însemnând că toate aceste lucruri se vor întâmpla într-o generaţie, sau că poate rasa (aşa cum este tradus uneori cuvântul generaţie) de creştini (sau evrei) nu va trece până când nu se vor întâmpla toate aceste lucruri.
[9] Nu are nici o importanţă dacă persoana care suferă pedeapsa în aceste exemple va fi luată sau va fi lăsată, aşa cum se dezbate de obicei. Ideea este că unii vor fi pregătiţi pentru venirea lui Hristos şi alţii nu. Pregătirea lor le va determina destinul etern.
[10] Este clar că, dacă Isus Şi-a avertizat cei mai apropiaţi ucenici să nu cumva să fie luaţi prin surprindere la venirea Lui, atunci exista posibilitatea ca aceştia să nu fie găsiţi pregătiţi pentru acest eveniment. Dacă i-a avertizat că pedeapsa celor care sunt găsiţi nepregătiţi datorită păcatului este eternă, atunci exista posibilitatea ca ei să îşi piardă mântuirea datorită păcatului. Cât de mult ar trebui să ne vorbească această realitate despre importanţa sfinţeniei şi cât de nebuni sunt cei care susţin că este imposibil ca un credincios să îşi piardă mântuirea!
[11] Desigur, acest lucru ne indică faptul că templul din Ierusalimul trebuie reconstruit, deoarece în present nu există nici un templu în Ierusalim (adică în anul 2005, când au fost scrise aceste rânduri).
[12] Acest pasaj biblic ilustrează cât de uşor este să facem presupunerea greşită referiotare la timpul evenimentelor profetice prin reconstruirea a ceea ce deja afirmă Biblia. Maria ar fi putut presupune uşor şi logic că Fiul ei special va domni pe tronul lui David peste câteva decenii. Gabriel i-a spus că va da naştere unui fiu care va domni peste casa lui Iacov, cuvinte ce sunau ca şi când naşterea şi domnia Lui ar fi fost două evenimente alăturate. Maria nu şi-ar fi imaginat niciodată că vor exista cel puţin 2000 de ani între aceste evenimente. Şi noi ar trebui să avem grijă să nu facem presupuneri similare atunci când încercăm să interpretăm scripturile profetice.
[13] Din analizarea acestor scripturi reiese că nu numai credincioşii, ci şi necredincioşii vor intra în Mileniu şi vor popula pământul (vezi Is. 2:1-5; 60:1-5; Dan. 7:13-14).
https://www.davidservant.com/other_languages/romanian/tdmm/tdmm_romanian_29
////////////////////////
Petru Popovici – unul dintre „mai marii mei“
BY BARZILAIENDAN
Ce mă leagă pe mine de Petru Popovici? Am să vă spun în câteva cuvinte:
Cum este corect să răspunzi dușmanilor? Probabil că soluția celui neprihănit este undeva între alternativele întrupate de cei doi frați Popovici: Alexa și Pit (sau Petru).
Prin anii 1984-1985, când ieșeam din sala de ședințe a păstorilor din Convenția RBA (Romanian Baptist Association) care avea loc la Chicago ne-a așteptat un ,,neică“ despre care toți știau că este omul comuniștilor din România. Trebuia să dea rapoarte de la majoritatea activităților noastre așa că se pricopsise cu un aparat de fotograf și dorea să poată dovedi că ,,a fost și el acolo“.
Primul care i-a ieșit în cale a fost Alexa Popovici. La solicitarea informatorului de a se fotografia cu el, Alexa, fire impulsivă cu grai tăios și tranșant i-a spus direct:
,,Fugi d-aici, că ești un drac!“
Era lume multă împrejur și Alexa a ținut să fie auzit de toți când a zis lucrul acesta.
După Alexa, al doilea care a ieșit a fost Pit Popovici. Cu blândețea smerită a celui care spune, dar nu jignește, el i-a răspuns solicitantului de fotografii astfel:
,,Dacă un drac vrea să se pozeze cu mine, eu n-am nimic împotrivă …“
Acesta este omul care m-a chemat să vin alături de el în California. Îl știam puțin din țară, când l-am admirat cu câtă autoritate îi mustra pe foștii lui colegii păstori din comunitatea Arad și nici unul din ei nu s-a supărat. Dimpotrivă!
,,Aud că vă repetați predicile și nu mă mir. Unii dintre voi n-ați mai citit o carte de ani de zile. Nu citiți nici Biblia. O răsfoiți doar ca să căutați subiecte de predică …“
L-am îndrăgit imediat pentru aceste cuvinte.
Pentru baptiști, Alexa și Pit au reprezentat câțiva ani în România și mult mai mulți ani în America două puncte de referință, două faruri. Când m-am dus să iau viza de la Consulatul american de la București, baptiștii se întrebau unii pe alții: ,,Unde te duci?“ Nici unul nu spunea ,,la Chicago“ sau ,,la Los Angeles“, ci doar atât: ,,La Alexa“ sau ,,La Pit Popovici“.
Mutarea din Detroit în California a însemnat pentru mine o mare binecuvântare. Lipsa de exemple personale și de învățători a fost compensată prin privilegiul de a sta în preajma unor oameni excepționali. Cu cine să încep? Am să-i numesc deocamdată de-a valma și-i voi lua apoi la rând pe fiecare: Pit Popovici, John MacArthur, Simion Cure, Liviu Olah și Richard Wurmbrand.
Pitt Popovici m-a chemat în California cu gândul să mă trimită la San Francisco, unde murise fratele Boțan, păstorul bisericii.
,,Vino prin Los Angeles și te ducem de aici cu mașina“, mi-a zis dânsul.
Când am ajuns, am rămas surprins de climă. Plecasem din Detroit în miezul iernii, iar la Los Angeles, fratele Pit m-a așteptat în mânecă scurtă. Noi eram încotoșmănați ca de viscol, așa că am transpirat din cap până-n picioare până am ajuns la dânsul acasă și ne-am lepădat hainele ,,de corp“. A doua surpriză au fost palmierii, aceste lumânări îndreptate spre cer. Michigan-ul este ca România, cu o climă temperat continentală. California este o cu totul altfel de lume …
Am ajuns miercuri și mă aștepta o surpriză.
,,Frații de aici ți-au plătit biletele și vor și ei să te cunoască, să te asculte“, mi-a spus fratele Pit. Asta a însemnat să trec prin câteva seri de ,,evanghelizare“, adică eu să vorbesc și fratele Pit să stea în prima bancă să mă asculte.
,,Nu pot, frate Pit. Vorbiți dumneavoastră și ascult eu. Și mai este ceva: eu nu sunt evanghelist. Eu sunt mai mult cu studiul …“
,,Lasă, lasă, că-ți aducem o tablă, cretă și ne ții câte studii vrei dumneata.“
După cea de a treia seară, m-a dus în biroul bisericii, unde era adunat tot Comitetul.
,,Nu ți-am spus de la început … Frații au vrut să te asculte și pentru că avem o misiune aici în oraș, la Hollywood. Ne-ar trebui și aici un păstor. Ce zici? Fraților le-a plăcut de dumneata …“
Alternativa m-a buimăcit, dar m-a și bucurat. Mi-am făcut repede câteva socoteli, m-am rugat în duhul meu și apoi am răspuns:
,,Atunci eu zic să nici nu mă mai duc la San Francisco. Acolo am să fiu iar singur și nu mă descurc cu românii din America. S-ar putea să mă încurc iarăși. Aici, dacă intru în probleme, strig ,,Ajutor!“ și dumneavoastră veniți să ne scoateți la liman …“
Le-a plăcut sinceritatea și modestia mea. Spuneam însă adevărul și gândeam cu glas tare. Mă speriasem tare de cele petrecute la Detroit.
,,Ba te duci acum și la San Francisco, că le-am spus celor de acolo că te duci. Mergi, vezi și apoi poți să faci o decizie mai bună“ a încheiat fratele Pit.
Decizia noastră era însă ca și luată. Nu era vorba despre cum arată orașul sau biserica, ci de posibilitatea de a rămâne pe lângă un asemenea om de la care să învăț, ceea ce nu învățasem în cei patru ani de Seminar. Aveam în sfârșit un ,,model“ după care să mă iau. Deși era o biserică din afara granițelor României, adunarea din Bellflower avea cam tot ceea ce-și poate dori un păstor harnic: clădire proprie, grup numeros, cor mixt, cor bărbătesc, corul surorilor, corul tinerilor și corul copiilor, tipografie, stație de radio pentru împrejurimi, dar și studiou pentru înregistrarea emisiunilor transmise prin Trans World Radio și Monte Carlo.
M-am dus deci la San Francisco, dar m-am dus hotărât să nu-mi placă. Am fost nedrept cu orașul și cu cei de acolo. Astăzi, când merg pe acolo, nu înțeleg cum de a putut să nu îmi placă …
După câteva duminici, fratele Pit a făcut un scurt anunț la terminarea serviciului divin de duminică dimineață:
,,Cei care doriți să fiți membrii în biserica din Hollywood împreună cu fratele Brânzei să mergeți în clasa de școală duminicală din curte“. Au venit aproximativ 47 de persoane, dintr-un total de aproape patru sute. Cu ei am început cea de a doua biserică din Los Angeles. ,,Cea de a doua“ este un fel de a spune pentru că am continuat să fim întotdeaua o singură biserică așezată în două locuri din motive de strategie a lucrării. În Hollywood ne adunam doar duminica după amiaza și Joia seara, astfel că Duminica dimineața și vineri puteam să mergem împreună la biserica din Bellflower, de pe strada Alondra. Pentru că eram puțini, biserica mare mi-a plătit la început jumătate de salariu, iar eu am funcționat o vreme la ei și ca păstor cu tineretul.
(fragment din cartea autobiografică „Pribeag la răscruci, pe care o puteți citi aici)
https://barzilaiendan.com/2019/10/22/petru-popovici-unul-dintre-mai-marii-mei/
////////////////////////////////////////////////
Daniel 10 pe înțelesul nostru – o întâlnire cu cei din „întinderea a treia“, cel de al treilea cer,BY BARZILAIENDAN
(O prelucrare simplificată a unui comentariu strălucit al lui John MacArthur. Fragment dintr-un material mai colmplet pe care-l puteți citi aici.)
„Mamă, există îngeri?“
„Da, dragul meu, sigur că există“
„Dacă există, de ce nu-i vedem ca să știm și noi ce fac ei acuma?“
Am putea numi acest capitol „O fereastră spre lumea nevăzută“ sau „Vizitatorii cerești“.
Am fost surprins să citesc în cartea unui comentator biblic că din acest capitol nu se găsește nimic vrednic de a fi pus în predici și mi-am spus: „Cum oare a putut omul acesta să ajungă la o asemenea concluzie?“
Cele 21 de versete sunt pline până la refuz cu informații extraordinare. Pentru început însă trebuie să spun că înțeleg reținerile unora. Suntem captivi limitărilor noastre din timp și spațiu. Nu putem evada dincolo de ele spre realitatea unor alte lumi. Nu putem ieși afară. Ca să intrăm în contact cu lumea supranaturală divină, trebuie ca ea să vină spre noi. Noi nu putem merge spre ea. Ca să spunem așa, Dumnezeu trebuie să invadeze lumea noastră pentru a ne ajuta să ne întâlnim cu El.
Contextul profetic
Revenind la textul nostru, plecăm de la premiza că în cartea lui Daniel există patru descoperiri profetice. Cea la care am ajuns acum acoperă capitolele 10, 11 și 12. Această viziune finală încununează și desăvârșește tot conținutul cărții. Capitolul 10 deschide poarta supranaturală spre descoperirea vizionară, capitolul 11 ne dă conținutul ei, iar capitolul 12 îi adaugă un epilog. Am ajuns la cea mai înaltă culme a descoperirilor care i-au fost dăruite profetului Daniel.
Profeția din aceste trei capitole finale acoperă cam aceeași perioadă de timp ca și cea făcută în capitolul 8 al cărții, adică de pe vremea lui Daniel și până la vremea sfârșitului, spre Necazul cel Mare, și spre cea de a doua venire a Domnului Isus. În aceste trei capitole găsim însă cea mai amănunțită descriere a evenimentelor legate de Necazul cel Mare.
Contextul istoric
În capitolul 9, ni s-a spus că Daniel se apucase să citească și să studieze un pasaj din profeția lui Ieremia. Acolo este scris foarte clar că robia lui Israel va dura numai 70 de ani:
„În anul dintâi al lui Darius, fiul lui Ahaşveroş, din neamul mezilor, care ajunsese împărat peste împărăţia haldeilor, în anul dintâi al domniei lui, eu, Daniel, am văzut din cărţi că trebuia să treacă şaptezeci de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor despre care vorbise Domnul către proorocul Ieremia“. (Dan. 9:1-2)
Daniel se afla în Babilon cam de 70 de ani și a înțeles că eliberarea și întoarcerea poporului lui Dumnezeu acasă se va petrece foarte curând. Nu vedea însă cum avea să se întâmple, așa că s-a apucat de rugăciune și post ca să afle de la Dumnezeu ce se va petrece. Dacă citiți veți vedea în ce minunat mod i-a răspuns Domnul. Toate acestea s-au întâmplat în cel dintâi an al domniei lui Cir, împăratul imperiului medo-persan, când a fost dat decretul care zice:
„Domnul, Dumnezeul cerurilor, mi-a dat toate împărăţiile pământului şi mi-a poruncit să-I zidesc o casă la Ierusalim, în Iuda. Cine dintre voi este din poporul Lui? Dumnezeul lui să fie cu el şi să se suie la Ierusalim, în Iuda, şi să zidească acolo Casa Domnului, Dumnezeului lui Israel! El este adevăratul Dumnezeu, care locuieşte la Ierusalim. Oriunde locuiesc rămăşiţe din poporul Domnului, oamenii din locul acela să le dea argint, aur, avere şi vite, pe lângă daruri de bunăvoie pentru Casa lui Dumnezeu, care este la Ierusalim!” (Ezra 1:2-4).
Reiese clar că Dumnezeu i-a răspuns rugăciunilor lui Daniel în chiar anul acela.
Când ajungem însă la capitolul 10, în primul verset ni se spune că este cel de al treilea an de domnie al lui Cir și inima lui Daniel este îndurerată și confuză. Ce se întâmplase?
Se întâmplase că majoritatea evreilor din Babilon aleseseră să nu plece și să nu se întoarcă acasă. Se asimilaseră, prinseseră rădăcini în Babilon, deveniseră prosperi și mult prea înșurubați în societatea de atunci ca să dorească să plece într-alt loc unde s-o ia de la capăt. Nu le era dor de Țara Promisă și nu-i mai preocupa de loc reconstruirea Ierusalimului și a Templului.
Ni se spune că doar 42.000 de iudei au plecat spre casă, o picătură din mulțimea de evrei care se înmulțiseră în Imperiu. Se întorseseră mai ales cei din Iuda, seminția familiei regale, conduși de unul pe nume Zorobabel, care se trăgea din linia lui David. Ceilalți evrei, din celelalte seminții, majoritatea din ei născuți în Babilon fără să-și poată aminti ceva despre locurile străbune, au preferat să rămână.
Nici știrile trimise de cei care ajunseseră între timp în Israel nu i-au încurajat să plece. Cei întorși au dat doar de ruine și, când s-au apucat să rezidească, au trezit împotrivirea celor ce locuiau atunci în țară.
Nu-i de mirare că inima lui Daniel era tristă și confuză. Procesul reconstruirii Templului, Ierusalimului și al națiunii se poticnise, se oprise, iar speranțele profetului păreau acum zadarnice.
Al treilea eveniment care-i schimbase viața lui Daniel a fost retragerea lui din slujba de la curtea împărătească. În capitolul unu al cărții lui ni se spune că slujirea lui pe lângă împărații lumii a durat doar până în cel dintâi an al lui Cir. Daniel ajunsese atunci la vârsta de 85 de ani.
„Aşa a dus-o Daniel până în anul întâi al împăratului Cir.“ (Dan. 1:21).
Mă veți întreba: „Dacă s-a pensionat de ce nu s-a dus și el înapoi în Israel?“ Am să vă răspund și n-am să vă spun ca alții că profetul a fost prea bătrân ca să întreprindă o asemenea călătorie. Părerea mea este că nu bătrânețea, ci tristețea l-a împiedicat să se întoarcă. Era dezamăgit și a crezut de datoria lui să stea printre evreii din Imperiu ca să caute să-i motiveze să plece acasă. Pasiunea lui era să-i vadă credincioși destinului lor mesianic, încredințați că este voia lui Dumnezeu ca după ce au plătit pentru păcatele lor prin vremea de robie trebuie să se întoarcă în vatra părinților lor Avraam, Isaac și Iacov, ca să-și reia destinul mesianic.
Sigur că-i era dor de țara lui, dar el nu dorea țara fără popor și nu concepea să se întoarcă și să-i lase pe ceilalți asimilați de lumea păgână. Întrezărea că pe linia mesianică apăruse un nod și bătea la ușile cerului ca să-l deznoade. Daniel era frământat și confuz, așa că a suspendat toate planurile personale. Când nu știi ce sa faci, cel mai bine este să nu faci nimic. Și Daniel s-a apucat să facă ceea ce făcuse în toate vremurile lui de criză: s-a pus pe post și rugăciune.
Așa îl găsim în debutul capitolului:
„În anul al treilea al lui Cir, împăratul Persiei, s-a descoperit un cuvânt lui Daniel, numit Beltşaţar. Cuvântul acesta, care este adevărat, vesteşte o mare nenorocire. El a fost cu luare-aminte la cuvântul acesta şi a priceput vedenia. „În vremea aceea, eu, Daniel, trei săptămâni am fost în jale. N-am mâncat deloc bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin şi nici nu m-am uns deloc, până s-au împlinit cele trei săptămâni“ (Dan. 10:1-3).
Repet, viziunea pe care o va primi în capitolul 11 este ca răspuns la această rugăciune a lui. Precizarea din text „Daniel, numit Beltșațar“ își are rost în contextul în care unii caută să argumenteze că această carte profetică, uluitoare prin precizia cronologiilor ei, n-ar fi fost scrisă de o singură persoană, ci reprezintă o colecție de profeții începută de Daniel și completată peste câteva sute de ani de alții.
Cealaltă precizare, „Cuvântul acesta, care este adevărat, vestește o mare nenorocire“ subliniază imensitatea cataclismului prevestit. El va cuprinde de la demonii din spațiul celestial la oamenii de pe pământ și tot ce există între aceste extreme, pe toată durata istoriei, de la vremea lui Daniel prin vremea noastră și până la finalul istoriei.
Viziunea precedentă, descrisă în capitolul 8, l-a afectat teribil pe Daniel l-a lăsat aproape mort:
„Pe când îmi vorbea el, am căzut cu faţa la pământ leşinat. El m-a atins şi m-a aşezat iarăşi în picioare în locul în care mă aflam. … Eu, Daniel, am stat leşinat şi bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat şi mi-am văzut de treburile împăratului. Eram uimit de vedenia aceasta, şi nimeni nu ştia“ (Dan. 8:18, 27).
De data asta însă, în capitolul 10, ni se spune că Daniel a înțeles vedenia. Sper ca s-o înțelegem și noi, care față de Daniel avem avantajul să fim călăuziți de Duhul Sfânt.
Analiza textului
Pentru simplificare vom împărți capitolul în câteva părți componente: (1) marea tristețe a profetului (2) mesagerul ceresc, (3) mișcări de trupe în realmul nevăzut al îngerilor și (4) mesajul ceresc.
- Marea tristețe a profetului
Primul lucru pe care-l vedem sunt cele trei săptămâni de post și rugăciune în care Daniel a bătut la porțile cerului ca să primească un răspuns:
„În vremea aceea, eu, Daniel, trei săptămâni am fost în jale. N-am mâncat deloc bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin şi nici nu m-am uns deloc, până s-au împlinit cele trei săptămâni“ (Dan. 10:2-3).
Dacă ținem seama de data arătată în text, „cea de a douăzeci și patra zi a lunii întâi“ și știm că Paștele cădea întotdeauna în cea de a patrusprezecea zi a acestei luni, ne dăm seama că Daniel a postit pe toată durata Praznicului și până după sărbătoarea azimilor. Erau zile în care evreii și aduceau aminte că Îl au pe Dumnezeu aproape. Cu toate acestea, rugăciunile lui Daniel au rămas fără răspuns. Cerul era închis, de nepătruns, ca o poartă de fier închisă.
Daniel nu era obișnuit cu așa ceva. În capitolul 9 am văzut că el s-a rugat și răspunsul a venit de îndată.
„Pe când încă vorbeam eu, mă rugam, îmi mărturiseam păcatul meu şi păcatul poporului meu Israel şi îmi aduceam cererile înaintea Domnului, Dumnezeului meu, pentru muntele cel sfânt al Dumnezeului meu; pe când vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit repede în zbor, iute, omul Gavril, pe care-l văzusem mai înainte într-o vedenie şi m-a atins în clipa când se aducea jertfa de seară. El m-a învăţat, a stat de vorbă cu mine şi mi-a zis: ,,Daniele, am venit acum să-ţi luminez mintea“ (Dan. 9:20-22).
Profetul nu era obișnuit să aștepte pentru un răspuns de la Domnul, în nici un caz pentru … 21 de zile.
Zilele de post au însemnat că Daniel n-a mâncat „bucate alese … de la masa împăratului“. Iar asta înseamnă că Daniel abandonase între timp dieta evreiască menționată la începutul cărții și mânca de obicei împreună cu ceilalți la masa imperială. Dacă ținem, seama că Daniel era atunci la vârsta de 85 de ani, cele 21 de zile de post au fost un adevărat sacrificiu.
Daniel nu a făcut acest sacrificiu pentru a obține un anumit favor din partea Domnului, ci pentru a-și exprima o stare lăuntrică. Inima sa era plină de tristețea pe care trebuia să o fi simțit și Dumnezeu în acele zile: în ciuda decretului dat de Cir poporul evreu a refuzat să se mai întoarcă în Israel!
- Mesagerul ceresc
„În a douăzeci şi patra zi a lunii întâi, eram pe malul râului celui mare, care este Hidechel (Tigru)“ (Dan.10:4).
Nu știm de ce s-a întâmplat acolo și de ce Dumnezeu n-a așteptat ca Daniel să ajungă acasă, în camera lui de rugăciune, dar „arătarea angelică“ l-a luat prin surprindere:
„Am ridicat ochii, m-am uitat şi iată că acolo stătea un om îmbrăcat în haine de in şi încins la mijloc cu un brâu de aur din Ufaz. Trupul lui era ca o piatră de hrisolit, faţa îi strălucea ca fulgerul şi ochii îi erau nişte flăcări ca de foc, dar braţele şi picioarele semănau cu nişte aramă lustruită şi glasul lui tuna ca vuietul unei mari mulţimi“ (Dan. 10:5-6).
Totul în înfățișarea angelică descrie putere și luptă. Daniel a primit vizita unei ființe de pe tărâmul celălalt, din lumea nevăzută, dar foarte influentă în realitățile pe care le trăim noi pe pământ. Unii cred că a fost îngerul Gavril, alții cred că a fost arhanghelul Mihael, dar eu cred că a fost una din aparițiile dumnezeirii, o teofanie de dinaintea întrupării Fiului lui Dumnezeu. Cred că a fost o „christofanie“! Este suficient să compari descrierea lui Daniel cu descrierea făcută de apostolul Ioan în primul capitol al Apocalipsei, ca să-ți dai seama că avem de a face cu una și aceeași persoană:
„M-am întors să văd glasul care-mi vorbea. Şi când m-am întors, am văzut şapte sfeşnice de aur. Şi în mijlocul celor şapte sfeşnice, pe cineva care semăna cu Fiul omului, îmbrăcat cu o haină lungă până la picioare şi încins la piept cu un brâu de aur. Capul şi părul Lui erau albe ca lâna albă, ca zăpada, ochii Lui erau ca para focului, picioarele Lui erau ca arama aprinsă şi arsă într-un cuptor şi glasul Lui era ca vuietul unor ape mari“ (Apoc. 1:12-15).
Ioan L-a văzut pe Fiul lui Dumnezeu de după înviere, iar Daniel a văzut aceeași persoană înainte de întrupare. Isus Christos n-a fost „făcut“ la nașterea din fecioară, ci a preexistat dintotdeauna alături de Tatăl și de Duhul Sfânt. În alte instanțe de „christofanii“ descrise în Vechiul Testament, Isus Christos a fost numit în text „Îngerul Domnului“ (cu majusculă – Exod 3, Iosua 5, Judecători 6 și 13, Zaharia 1 și 3, precum și în alte locuri).
Într-o paralelă imposibil de ignorat, Îngerul Domnului din Vechiul Testament a apărut ca protector suprem al lui Israel, tot așa cum în Noul Testament Isus Christos este protectorul suprem al Bisericii. El a apărut ca să descopere adevărul, ca să-l trimită pe Moise la faraon, ca să-l încurajeze pe Ghedeon să pornească la luptă, ca să-l ordineze pe Samson ca judecător în Israel. De fiecare dată a fost implicat în păstrarea și propășirea poporului lui Dumnezeu. Psalmul 34 rezumă aparițiile Lui prin această afirmație:
„Îngerul Domnului tăbărăște în jurul celor ce se tem de El
şi-i scapă din primejdie“ (Ps. 34:7).
Acest „Înger“ i s-a arătat lui Avraam ca să confirme legământul, a venit ca s-o salveze pe Hagar și pe Ismael și s-a manifestat ca avocat pentru apărarea lui Zaharia (Zah. 3:1, 3-4, 6).
Cred că profetul Daniel L-a văzut pe Fiul lui Dumnezeu de dinaintea întrupării. Întâlnirea capătă dintr-o dată dimensiuni infinite și o importanță de cel mai înalt grad. Christos este „Căpetenia oștilor cerești“ și, având în vedere descoperirile pe care avea să i le dea lui Daniel, apariția Lui în acel loc și timp este cum nu se poate mai potrivită. Profeția descoperită avea să-i descrie lui Daniel conflictul extraordinar din lumea nevăzută, dintre îngerii lui Dumnezeu și îngerii întunerecului. El se desfășoară pe toată durata istoriei, acoperind perioada din vremea lui Daniel și până la vremea sfârșitului, în care arhanghelul Mihail va avea ultima biruință asupra forțelor demonice.
Profetul Daniel și prin el și noi, va afla ce încleștare extraordinară se petrece în lumea nevăzută pentru ca evenimentele istoriei umane să capete conturul planului pe care-l are Dumnezeu cu lumea. Forțe demonice extraordinar de puternice caută din răsputeri să-l zădărnicească..
Descrierea făcută de Daniel subliniază și ilustrează atributele dumnezeirii. Haina albă ilustrează sfințenia divină. Centura de aur ilustrează demnitate regală și bogăția de neegalat. Trupul ca o piatră de hrisolit este mânia divină în acțiune. Fața care strălucea ca fulgerul ilustrează atotputernicia, iar ochii ca niște flăcări de foc ilustrează omniștiința divină. Picioarele ca arama lustruită ilustrează judecata, iar glasul ca tunetul unei mari mulțimi ilustrează autoritatea Lui asupra istoriei.
La râul Tigru, profetul Daniel n-a văzut un înger dintre cei mulți, ci pe însuși Fiul lui Dumnezeu pornit să lupte și să-Și impună planul în istorie. Nu era pentru prima dată, ci pentru a treia oară că Daniel se întâlnea cu El. Prima dată L-a văzut în cuptorul aprins, unde a venit ca să-i protejeze pe cei care au refuzat să se închine chipului înălțat de Nebucadnețar de focul pedepsei. Cea de a doua a fost în vedenia descrisă în capitolul 7, unde acest „Fiul al omului“ a primit puterea absolută din partea Suveranului universului:
„M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui. I S-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-i slujească toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică şi nu va trece nicidecum şi Împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată“ (Dan. 7:13-14).
O întreită vedenie a Fiului lui Dumnezeu va avea și apostolul Pavel în Noul Testament. Și tot ca Pavel mai târziu, în această întâlnire de la râul Tigru numai preaiubitul lui Dumnezeu a avut descoperirea. Cei din jur n-au văzut nimic, dar au fost îngroziți de influența ei nevăzută:
„Eu, Daniel, am văzut singur vedenia, dar oamenii care erau cu mine n-au văzut-o; totuşi au fost apucaţi de o mare spaimă şi au luat-o la fugă ca să se ascundă! Eu am rămas singur şi am văzut această mare vedenie. Puterile m-au lăsat, culoarea mi s-a schimbat, faţa mi s-a sluţit şi am pierdut orice vlagă. Am auzit glasul cuvintelor lui şi, pe când auzeam glasul cuvintelor lui, am căzut leşinat cu faţa la pământ. Şi iată că o mână m-a atins şi m-a aşezat tremurând pe genunchii şi mâinile mele“ (Dan. 10:7-10).
Este evident că pământul nu este pregătit să se întâlnească cu sfințenia divină. Carnea și sângele nu sunt compatibile cu apropeierea divină. Intensitatea influenței divine asupra ființelor pământești dă pe față extraordinara dimensiune a atotputerniciei lui Dumnezeu și presiunea nemaipomenită pe care o exercită ea asupra tuturor lucrurilor create. Vă aduceți amite de reacția lui Isaia când a văzut ceva asemănător în templu (Isaia 6) sau de reacția patriahului Iov când a auzit vocea Celui Atotputernic:
„Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine,
dar acum ochiul meu Te-a văzut.
De aceea mi-e scârbă de mine
şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă“ (Iov 42:5-6).
Țineți minte reacția lui Petru în fața unei revelații asemănătoare:
„Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus şi I-a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos” (Luca 5:8).
Profetul Daniel n-a avut un vis, ci s-a întâlnit pentru o scurtă secvență de timp cu ceva coborât din dimensiunile lumii spirituale. Altfel spus, lui Daniel i s-a îngăduit pentru câteva clipe să pătrunde în realitatea înfruntării nemaipomenite care există în războiul ființelor cerești.
Oriunde sfințenia confruntă nesfințenia, cea din urmă este pusă pe fugă. Aduceți-vă aminte că în Apocalipsa 6, până și cei ce nu vor să i se supună lui Dumnezeu sunt îngroziți de prezența Lui:
„Împăraţii pământului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s-au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor. Şi ziceau munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului, căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui şi cine poate sta în picioare?” (Apoc. 6:15-17).
În fața Fiului lui Dumnezeu, profetul Daniel are aceeași reacție ca apostolul Ioan în Apocalipsa:
„Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort“ (Apoc. 1:17).
Dacă n-ar fi fost bunăvoința mesagerului ceresc, Daniel ar fi rămas leșinat la pământ. Nu este exclus ca „teofania Fiului lui Dumnezeu“ să fi fost acompaniată de alți doi îngeri, așa cum s-a întâmplat cu „cei trei îngeri“ care l-au vizitat pe Avraam în drum spre Sodoma (Gen. 18). Unul din îngerii însoțitori s-a atins de buzele profetului:
„Şi iată că o mână m-a atins şi m-a aşezat tremurând pe genunchii şi mâinile mele. Apoi mi-a zis: ,,Daniele, om preaiubit şi scump, fii cu luare-aminte la cuvintele pe care ţi le voi spune acum şi stai în picioare în locul unde eşti, căci acum sunt trimis la tine!“ După ce mi-a vorbit astfel, am stat în picioare tremurând“ (Dan. 10:10-11).
Întâlnirea cu Cel atotputernic l-a copleșit total pe bătrânul profet de 85 de ani. Fără puteri și cu gura plină de pământ, palid la față și abia în stare să îngâime câteva cuvinte, Daniel este portretul unuia copleșit de sfințenia și măreția divină. Niciunul din noi n-am fi fost altfel. Niciunul din noi nu vom fi altfel atunci când vom sta față în față cu Fiul lui Dumnezeu.
III. Mișcări de trupe în realmul nevăzut al îngerilor
Preocupat de viitorul imediat al Israelului, Daniel a avut privilegiul de a afla mult mai mult decât aceasta: o perspectivă panoramică a istoriei poporului ales până la vremea sfârșitului și o revelația despre clopotele angelice sub care își duc activitatea națiunile lumii. Să începem cu cel din urmă:
„El mi-a zis: ,,Daniele, nu te teme de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintâi zi, când ţi-ai pus inima ca să înţelegi şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău, şi tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum! Dar căpetenia împărăţiei Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile, şi iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor şi am ieşit biruitor acolo lângă împăraţii Persiei“ (Dan. 10:12-13).
Fără nici o îndoială, Daniel s-a întrebat: „Dacă mi-au fost ascultate cuvintele rugăciunilor încă din cea dintâi zi unde ai fost până acuma, timp de 21 de zile?“ Motivarea pe care a primit-o „l-a umplut de groază și a pierdut orice putere“ (Dan. 10:16). A fost nevoie de o nouă atingere din partea emisarilor cerești.
„Pe când îmi spunea el aceste lucruri, eu mi-am plecat ochii în pământ şi am tăcut. Şi iată că cineva care avea înfăţişarea copiilor oamenilor s-a atins de buzele mele. Eu am deschis gura, am vorbit şi am zis celui ce stătea înaintea mea: ,,Domnul meu, vedenia aceasta m-a umplut de groază şi am pierdut orice putere! Cum ar putea robul domnului meu să vorbească domnului meu? Acum puterile m-au părăsit şi nu mai am nici suflare!“ Atunci, cel ce avea înfăţişarea unui om m-a atins din nou şi m-a întărit. Apoi mi-a zis: ,,Nu te teme de nimic, om preaiubit! Pace ţie! Fii tare şi cu inimă!“ Şi, pe când îmi vorbea el, am prins iar puteri şi am zis: ,,Vorbeşte, domnul meu, căci m-ai întărit“ (Dan. 10:15-19).
Care a fost revelația care l-a înspăimântat pe Daniel? Iat-o: „ … căpetenia împărăţiei Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile, şi iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor şi am ieşit biruitor acolo lângă împăraţii Persiei“.
„Căpetenia împărăției Persiei“ despre care vorbea îngerul nu era un om, ci o teribilă entitate angelică, un dregător de rang înalt din stăpânirile demonice care domină lumea, devenită acum „împărăția lui Satan“.
A fost nevoie de ajutorul arhanghelui Mihail, ocrotitorul copiilor lui Israel, pentru ca mesagerul divin să străbată clopotul demonic așezat asupra împărăției Persiei. Lista nu s-a încheiat deplin, așa cum aflăm din versetul 20:
„Acum mă întorc să mă lupt împotriva căpeteniei Persiei şi, când voi pleca, iată că va veni căpetenia Greciei!“ (Dan. 10:20).
Pricepem că împărăția Satanei este foarte bine organizată teritorial, cu entități de rang înalt căutând să stăpânească și să influențeze conducătorii diferitelor națiuni ale lumii. Îngerii lui Dumnezeu se luptă cu aceste entități care caută să blocheze împlinirea planului lui Dumnezeu cu lumea și urmăresc să deraieze planurile Lui cu poporul ales.
Remarcați că între imperiul perșilor și cel al grecilor aveau să treacă peste două sute de ani, dar în sferele angelice se știa deja despre ceea ce avea să urmeze (!). Dumnezeu înalță și coboară împărății, dar Satan își trimite imediat emisarii la curțile acestor împărății ca să încurce lucrurile. Sociologia vorbește astăzi despre „ființa națională“ și „caracterul“ fiecărui neam în parte. Se prea poate ca aceste caracteristici să fie date de opresiunile demonice din lumea nevăzută. În anumite teritorii sau zone geografice se schimbă rânduirile și conducătorii, dar lucrurile se permanentizează într-un anumit fel, de parcă o putere nevăzută, ca un clopot uriaș, este așezat deasupra și-i face pe cei de dedesupt să se comporte și să gândească într-un anumit fel. Ca și în cazul lui Daniel, opresiunea acestor forțe poate fi înfrântă doar printr-un climat intens de post și rugăciune. Cam așa ceva ne-a spus și apostolul Pavel în epistolele sale:
„Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul“ (Efes. 6:11-13).
Demonii au fost activi în toată istoria omenirii și, fără îndoială, mai sunt și astăzi. Nu avem de a face simplu doar cu Rusia, Iran, Libia sau America ci cu activitatea unor căpetenii demonice. Dumnezeu trimite împotriva lor îngeri obișnuiți sau, când este cazul, căpetenii angelice de mare putere, cum este acest arhanghel Mihail, amintit în text. El este amintit de trei ori în Vechiul Testament și de două ori în Noul Testament (Daniel 10:13,21; 12:1; Iuda 1:9; Apoc. 12:7).
Într-o măiastră bătălie finală, Mihail îl va învinge pe Diavol și-l trimite în adânc:
„Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei, dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer. Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui. Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Lui, pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noapte îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte. De aceea bucuraţi-vă, ceruri şi voi care locuiţi în ceruri! Vai de voi, pământ şi mare! Căci Diavolul s-a pogorât la voi, cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme” (Apoc. 12:9-12).
- Mesajul despre istoria lumii
Conflictul angelic este între forțele care urmăresc să blocheze realizarea planului lui Dumnezeu cu lumea și armata de îngeri care-l slujesc pe Dumnezeu. Profetul Daniel era trist pentru că nu înțelegea istorie imediată legată de reîntoarcerea evreilor în țara promisă, dar Dumnezeu răspunde acestei curiozități cu o panoramă a viitorului. Scopul revelației este ca Daniel, și prin el și noi, să aibă încredere în puterea și providența divină. Oricât s-ar zvârcoli Satan și oricât de tumultoasă este istoria popoarelor, Dumnezeu este pe tron și supraveghează de acolo totul. El poate vesti evenimentele viitoare și ne poate asigura că ,,toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu și anume spre binele celor chemați după planul Său“ (Rom. 8:28). După descoperirile despre clopotele stăpânirilor demonice asupra popoarelor, profetul Daniel primește informații despre vremurile viitoare:
„Acum vin să-ţi fac cunoscut ce are să se întâmple poporului tău în vremurile de apoi, căci vedenia este cu privire tot la acele vremuri îndepărtate“ (Dan. 10:14).
Este clar că Daniel era preocupat de Israel, așa că Dumnezeu îi vestește ce va fi cu „poporul tău“. Ca să-l asigure că totul este sub controlul divin, Dumnezeu îi dă o panoramă istorică din vremea lui Daniel până în vremea lui Antichrist. Acesta este cuprinsul capitolului 11. Iar în capitolul 12 îi vestește ce se va întâmpla în vremea Necazului cel Mare până la învierea din morți, judecata de la urmă și intrarea în eternitate:
„În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceasta. Dar, în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte. Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru viaţa veşnică şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică. Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele în veac şi în veci de veci“ (Dan. 12:1-3).
Dumnezeu îi spune profetului Daniel că totul se va termina cu bine. Voievodul Mihail este suficient pentru biruința finală.
Importanța capitolului 10 pentru noi
Nu știu cum de a putut spune omul acela că nu vede nimic vrednic de predicat în acest capitol. Eu v-am plimbat doar puțin prin conținutul lui și am văzut o sumedenie de lucruri.
Am văzut ceva din caracterul lui Dumnezeu, sfințenia Lui, măreția Sa, slava Sa. Am văzut ceva despre rolul jucat de Isus Christos, Fiul Tatălui, în istorie. Am văzut ceva despre teribilul conflict angelic care se desfășoară în sferele nevăzute. Am văzut ceva din trăirile acestui om fără pereche preocupat până la patimă cu soarta poporului lui Dumnezeu, profetul Daniel. Am văzut extraordinara importanță și putere a rugăciunii. Am văzut delicatețea cu care se poartă Dumnezeu cu el, felul în care-l copleșește cu prezența sfințeniei Lui, dar îl și întărește cu puteri trimise prin îngeri. Am văzut harul prin care un bătrân neputincios și amuțit poate fi transformat într-un purtător de cuvânt al Celui Atotputernic. Aceasta ne poate da speranță și mie și ție, făcându-ne să credem că același Dumnezeu poate trece peste slăbiciunile și lipsurile noastre ca să vestească prin noi adevărul despre împlinirea planurilor Sale. Este cea mai mare și mai importantă lucrare pe care o putem face sub soare.
https://barzilaiendan.com/2019/10/21/daniel-10-traducere/
//////////////////////////////////////////
Explicatia Cartii: Daniel
Întreaga Biblie poate fi asemanata cu o oglinda plimbata asupra istoriei omenirii. Reciproca este valabila, caci întreaga istorie umana poate fi desprinsa din continutul profetic asezat în cele 66 de carti ale Bibliei.
Cartea lui Daniel poate fi numita pe drept cheia descifrarii mesajelor profetice. Cadranul unui ceas n-ar fi de nici un folos fara ajutorul limbilor indicatoare. Tot asa, cartea lui Daniel este pentru întregul Scripturii, indicatorul care ne ajuta sa ne orientam în succesiunea de evenimente consemnate în profetii.
Din cauza continutului ei extraordinar, cartea lui Daniel a fost contestata de toti cei care au combatut Biblia si credinta crestina. Criticii ei înfierbîntati au prezentat-o drept un fals istoric produs cel mai devreme prin jurul anului 164 î.Cr. cu scopul de a-i întari în credinta pe evreii care treceau prin vremuri grele sub conducerea Macabeilor.
Descoperirea manuscriselor de la Marea Moarta a redus la tacere aceste critici. Pentru crestini, lucrurile erau clare chiar si înainte de aceste descoperiri, în afara dovezilor continute chiar în textul cartii, despre Daniel a mai scris si Ezechiel, care-l aseaza în rîndul sfintilor poporului evreu, numindu-l: „un om neprihanit” si „un om foarte întelept” (Ezecniel l:19-20; 28:3) Nimeni nu s-a îndoit vreodata ca Ezechiel a trait în vremea cînd ni se spune ca a trait, ori el îl aminteste pe Daniel ca pe un contemporan al sau aflat înca în viata.
Cea mai mare dovada despre veridicitatea continutului cartii lui Daniel vine însa din partea Domnului Isus care citeaza din cartea profetului de trei ori în cuprinsul cuvântarii Sale din Matei 24. În versetul 15, El citeaza Daniel 8:13; 9:27; 11:31; 12:11; indicîndu-le ucenicilor semnele care-i vor anunta ca e timpul sa fuga din Ierusalim („De aceea, cînd veti vedea „urîciunea pustiirii”, despre care a vorbit proorocul Daniel, „asezata în locul sfînt” – cine citeste sa înteleaga! -…”)
În versetul 21, El descrie venirea „Necazului cel mare” citînd din Daniel 12:1: „Pentru ca atunci va fi un necaz asa de mare, cum n- a fost niciodata de la întemeierea lumii pîna acum si nici nu va mai fi”.
Apoi, în versetul 30, El descrie cea de a doua venire a Sa folosind textul din Daniel 7:13: „Atunci se va arata în cer semnul Fiului omului…”
Mai mult decît atît, în cel mai solemn moment din cadrul procesului religios la care a fost supus, în ceasul în care Marele Preot l-a întrebat categoric: „Te jur pe Dumnezeul cel viu sa ne spui daca esti Cristosul, Fiul lui Dumnezeu”. Domnul Isus i-a raspuns cu acelasi text din Daniel 7:13, 14: „Da, sînt. Ba mai mult, va spun de acum încolo veti vedea pe Fiul omului sezînd la dreapta puterii lui Dumnezeu, si venind pe norii cerului” (Matei 26:63-64).
Domnul Isus îl prezinta pe Daniel drept „un crainic al lucrurilor viitoare” confirmînd ceea ce scrisese însusi Daniel despre cartea sa: „Tu însa Daniele, tine ascunse aceste cuvinte si pecetluieste cartea, pîna la vremea sfîrsitului. Atunci multi o vor citi si cunostinta va creste” (Dan. 12:4). La venirea Sa Domnul Isus a proclamat începutul acestei „vremi a sfîrsitului”, a ridicat pecetea de pe cartea lui Daniel si a declarat emfatic: (De acum) „Cine citeste sa înteleaga” (Matei 24:15).
Acestei întelegeri îi dedicam rîndurile care urmeaza.
Cartea poarta numele autorului ei: Daniel, care se poate traduce prin „Dumnezeu este judecatorul”.
Desi pare surprinzator, stim foarte putine lucruri despre acest om extraordinar.
(1). Ca tînar, a fost dus ca rob din Israel la Babilon, în robie a hotarît sa nu-si piarda specificul national evreiesc, refuzînd sa „se spurce mîncînd din bucatele aduse de la masa împaratului” (Dan. 1:8). Pus în scoala, a dat curînd dovada de o întelepciune cu totul iesita din comun, dar mai ales s-a evidentiat prin capacitatea supranaturala de a patrunde în lumea lui Dumnezeu si de a primi talmaciri pentru vise si vedenii.
(2). În urma simpatiei de care s-a bucurat din partea lui Nebucadnetar, a fost promovat în cele mai înalte dregatorii imperiale. ªi acolo însa si-a pastrat dorinta de a trai ca un evreu cucernic. Din aceasta cauza, la vîrsta de 70-75 de ani a fost aruncat într-o groapa cu lei, din care Dumnezeu l-a scapat în chip miraculos. Caracterul sau integru si apartenenta lui la lumea supraomeneasca a revelatiei divine, l-au ajutat sa pluteasca asemenea unei corabii peste talazurile framîntate ale istoriei.
Monarhii lumi s-au succedat unul dupa altul: Nebucadnetar a fost urmat de Belsatar, iar apoi Babilonul a cazut în stapînirea lui Dariu, medul si a lui Cir, persanul. Simpatizat de toti acestia, Daniel a ramas mereu la curtea împarateasca, harazit de Dumnezeu sa fie un fel de „crainic dumnezeiesc” pe lînga curtile imperiale ale pamîntului. La ceas de cumpana, el a fost, asemenea poporului ales din care a facut parte, un fel de constiinta cosmica si de „lumina a neamurilor”.
A murit la Susa, probabil de batrînete, la 90-94 de ani.
Unul dintre motivele pentru care cartea lui Daniel a fost contestata este si continutul supranatural al celor scrise de el. Vise, vedenii, talmaciri, izbaviri miraculoase din foc sau din gura leilor, aparitii angelice sînt întrepatrunse într-o tesatura densa si imposibil de separat.
De fapt exista un motiv foarte întemeiat pentru care factorul supranatural este atît de proeminent în aceasta carte, în vremea aceea Israelul se afla în captivitate. Ierusalimul se gasea în ruina. Chiar si Templul – ultima speranta a evreilor – fusese ras de pe fata pamîntului. Într-un fel, Iehova, Dumnezeul evreilor se dovedise mai slab decît dumnezeii Babilonului! Bel-Merodah îl învinsese pe Iehova, sau cel putin asa le placea sa creada celor din pagînul imperiu. ªi tot asa erau înclinati sa creada si evreii. Reîntoarcerea si refacerea pareau imposibile. Nimeni nu credea în spusele lui Ieremia care estimase durata robiei la numai 70 de ani. La urma urmei, de ce s-ar tine Dumnezeu de aceasta promisiune daca nu s-a tinut de promisiunile facute lui David si Solomon?!
Lucrarile supranaturale relatate de Daniel au fost tocmai niste raspunsuri date unor astfel de gînduri. Ele au avut caracterul unor semne venite din partea lui Iehova si adresate lui Israel si neamurilor deopotriva.
Atunci cînd Dumnezeu a transferat dreptul de instrument al suveranitatii Sale de la Israel si l-a daruit lui Nebucadnetar, El l-a ridicat pe evreul Daniel si l-a asezat la curtea regala Babiloneana pentru ca prin buzele lui si prin actiunile lui sa-l învete pe Nebucadnetar despre necesitatea supunerii înaintea Celui Atotputernic, încetînd sa mai vorbeasca la Ierusalim, Dumnezeu si-a plasat solul la curtea marilor imperii ale lumii, dovedind neamurilor ca El exista si ca are ultimul cuvînt în desfasurarea evenimentelor istoriei lumii. În acelasi timp, prin activitatea lui Daniel, Dumnezeu a dovedit evreilor ca El continua sa le fie un Dumnezeu „de aproape”, gata sa le asigure supravietuirea si în stare sa-i elibereze si acum din robie tot asa cum a facut-o si atunci cînd i-a scos din tara Egiptului.
Cartea lui Daniel este plina de întîmplari în care supranaturalul invadeaza lumea obisnuita si schimba cursul istoriei. A fost vremea cînd poporul lui Dumnezeu a avut nevoie de o revelatie deosebita, cu puternice implicatii în desfasurarea ulterioara a istoriei.
Cea mai buna dovada ca aceste evenimente supranaturale s-au petrecut întocmai si nu au fost produsul fabulatiei o constituie chiar transformarea uluitoare pe care ele le-au produs asupra poporului evreu.
Pe durata robiei, evreii si-au schimbat total atitudinea religioasa, devenind dintr-un popor înclinat spre idolatrie, un popor cu o credinta monoteista mai tare decît granitul. Cei plecati în robie s-au aflat acolo din cauza celor aproximativ 500 de ani de cochetarie cu idolii neamurilor învecinate. În numai 70 de ani petrecuti în captivitate, Dumnezeu i-a „curatit” pe evrei în cuptorul mîniei Lui si i-a scos de acolo vindecati pentru vecie. Nu multimea idolilor din Babilon i-a schimbat pe evrei, ci tocmai acele manifestari dumnezeiesti supranaturale amintite în cartea profetului Daniel.
De la Ezechiel stim ca Daniel devenise celebru chiar fiind înca în viata. ªi cum s-ar fi putut sa fie altfel dupa întîmplari ca cele relatate în capitolele 2 si 3 ale cartii sale? Ba înca sub influenta lui Daniel, Nebucadnetar emisese si celebrele lui proclamatii catre toate popoarele din Imperiu în care recunostea suveranitatea Dumnezeului evreilor (cap.4). Asemenea lucruri nu puteau sa-i lase indiferenti pe cei din Israel. Cu o noua si arzatoare dorinta, ei s-au aplecat asupra scrierilor profetice ale lui Ieremia („în anul dintîi al domniei lui, eu, Daniel, om vazut din carti ca trebuiau sa treaca 70 de ani pentru darîmaturile Ierusalimului, dupa numarul anilor despre care vorbise Domnul catre proorocul Ieremia” – cap.9:2), si ale lui Isaia. Acesta vorbise nu numai despre caderea viitoare a Babilonului, dar pomenise pe nume chiar si pe cel ce avea sa dea decretul de reîntoarcere a iudeilor în Canaan si de rezidire a templului din Ierusalim: Cir persanul (Isaia 45 si 46).
Cum trebuie sa fi trait evreii toate aceste evenimente? Cum trebuie sa se fi uimit ei vazîndu-le prinzînd viata chiar sub ochii lor? Experientele din acesti 70 de ani de evenimente supranaturale explica spulberarea îndoielilor si ratacirilor lor si transformarea lor într-un popor cu o adorare totala, unica si definitiva pentru Iehova.
Aranjarea cartii este foarte clara: primele 6 capitole sînt istorice, iar ultimele 6 capitole sînt profetice.
Scopul cartii exprimat în mesajul ei central este expus în cuvintele repetate emfatic de trei ori în cuprinsul capitolului 4 (4:17, 25, 32): „Ca sa stie cei vii ca Cel Prea înalt stapîneste peste împaratia oamenilor, ca o da cui îi place”. Este semnificativ ca acest mesaj este facut sa ajunga la noi prin gura smeritului Nebucadnetar, „capul” de aur si cel dintîi suveran mondial din acesta „vreme a neamurilor”.
O alta caracteristica izbitoare a acestei carti este aceea ca ea este scrisa în doua limbi. De la capitolul 2:4 pîna la capitolul 7 este scrisa în limba aramaica. Restul textului este scris însa în limba ebraica. Are faptul acesta vreo semnificatie? Noi credem ca da.
Exista o corespondenta extraordinara între visul dat de Dumnezeu lui Nebucadnetar (cap.2) si prima vedenie a lui Daniel (cap.7). Amîndoua ne traseaza cursul general al istoriei din „vremea neamurilor”. Celelalte vedenii ale lui Daniel privesc înspre viitor mai ales din punct de vedere al poporului Israel. Spre a le separa de restul, capitolele de la 2 la 7 sînt scrise în aramaica, limba care se vorbea atunci în institutiile comerciale si diplomatice ale lumii. Aceasta schimbare, de la limba ebraica din debutul cartii, la limba aramaica din mijlocul ei si apoi întoarcerea la limba ebraica ilustreaza schimbarea accentului pe care Dumnezeu îl va pune în istoria lumii si mai spune ceva, si anume, ca Dumnezeu a dat lumii acces numai la planul general al vremurilor, pastrînd doar pentru cei ce stiau limba evreilor detaliile lui semnificative.
În plus, folosirea ambelor limbi este înca o dovada ca Daniel si-a scris cartea tocmai în acea vreme. Înainte de vremea robiei, evreii n-ar fi înteles aramaica (vezi 2 Regi 18:26), iar dupa robia babiloneana, ei n-ar mai fi înteles ebraica, deoarece încetasera sa o mai foloseasca (vezi Neemia 8:8). Numai si numai în perioada de timp în care a trait Daniel, evreii au cunoscut amîndoua limbile amintite.
Dumnezeu a asezat chiar în cuprinsul cartii dovada datei evenimentelor anuntate de autorul acestei scrieri. Astfel, El i-a redus la tacere pe cei care vor sa-i conteste valabilitatea, pentru ca de fapt nu vor sa-i primeasca mesajul.
Cuvinte cheie si teme caracteristice: Pentru studiul nostru, cel mai important este felul în care Domnul Isus îl remarca pe profetul Daniel drept un crainic al lucrurilor viitoare (Matei 24:15-16). Datele prezentate în cartea lui Daniel sînt într-atît de exacte si de clare încît mai marii iudeilor au interzis cu desavîrsire studierea lor, ca nu cumva poporul sa priceapa ca Isus a fost într-adevar „Unsul-Mesia”.
Multi alti critici au sustinut cu încapatînare ca amanuntele istorice au fost adaugate mult mai tîrziu în cartea lui Daniel de catre preoti. Descoperirile de la Marea Moarta (între altele si o copie a cartii lui Daniel) au dovedit însa zdrobitor de clar ca textul profetic din care a citat Domnul Isus a existat exact în forma de azi cu sute de ani înainte de era crestina.
Cartea lui Daniel este cheia profetica a Bibliei. Imaginea ei se reflecta simetric în cartea Apocalipsei. Cele mai importante pasaje profetice ale cartii sînt visele profetice ale lui Nebucadnetar din capitolul 2 si vedenia despre „cele saptezeci de saptamîni” din capitolul 9.
Visul lui Nebucadnetar din capitolul 2 schiteaza istoria împaratiilor lumii si are un interes deosebit pentru neamuri. Vedenia lui Daniel din capitolul 9 este o profetie privitoare la Israel si la evenimentele cheie prin care va trece acesta.
Visul lui Nebucadnetar
Niciodata nu a visat un muritor un vis mai epocal decît acesta. Împreuna cu vedenia lui Daniel din cap.7 (care reia tema cap.2 si o lamureste în detaliu), acest pasaj anunta ca Dumnezeu s-a hotarît sa renunte pentru un timp la importanta preponderenta pe care a jucat-o în istorie divina Israelul si sa aduca în scena „Vremea neamurilor”, pomenite de Domnul Isus în Luca 21:24.
Lui Nebucadnetar, preocupat de „ce se va întîmpla în vremurile de pe urma” (Dan. 2:28), Dumnezeu îi descopera în vis succesiunea de puteri mondiale care se va desfasura pe pamînt începînd cu Imperiul lui si pîna la venirea împaratiei „care va dainui vesnic” (Dan. 2:44.) Aceasta ultima împaratie pe care Dumnezeu o va aduce pe pamînt va fi instaurata fara ajutorul vreunei mîini” si va acoperi întreg pamîntul (Dan. 2:34, 35, 45).
Cei dintîi crestini au cunoscut si ei aceste profetii din cartea lui Daniel si le-au dat o interpretare foarte precisa. Iata ce scria Hippolytus, care a trait între anii 160-236 dupa Cristos si a fost unul dintre ucenicii lui Irineu, socotit la rîndul sau ca unul dintre cei patru mari teologi ai vremii sale:
„Capul de aur al Chipului, ca si leul corespunzator arata Imperiul Babilonian; pieptul si bratele de argint împreuna cu simbolul ursului din cap.7 sînt Imperiul Mezilor si Persilor; pîntecele si coapsele de arama împreuna cu pardosul (leopardul) îi arata pe Greci, care au detinut suprematia începînd cu vremea lui Alexandru Macedon; picioarele de fier ca si fiara „nespus de grozav de înspaimîntatoare si de puternica” îi arata pe Romani, care sînt în fruntea lumii în vremea de azi; picioarele parte de fier si parte de lut, ca si cele zece coarne, sînt simboluri pentru zece împaratii care nu s-au ridicat înca; celalalt corn mai mic care s-a ridicat dintre cele zece îl arata pe Anticrist; piatra care loveste Chipul si aduce Judecata asupra întregului pamînt este Cristos”. („Tretise on Crist and Antichrist” – Ante-Nicene Faters, Volumul V, pag.210, par.28)
Partea de profetie care se împlinise deja le era foarte clara primilor crestini. Ei si-au dat seama chiar si ca în perimetru Imperiului Roman se vor mai defini înca alte zece forme de guvernamînt, aliate într-o forma de stapînire comuna, care îi va face loc Anticristului si ca Cristos, la cea de a doua venire a Sa, va pune capat „vremii neamurilor”, instaurînd chiar aici pe pamînt împaratia neprihanirii. Cei dintîi crestini nadajduiau înca de pe atunci în venirea împaratiei. Nu este de mirare, caci însusi Domnul îi învatase sa se roage spunînd: „Vie împaratia Ta” (Mat. 6:10).
Revenind la secventele visului lui Nebucadnetar si la talmacirea pe care i-o oferea Daniel ajungem sa privim la o veritabila perspectiva a istoriei. Iat-o:
Imperiul Babilonian – a fost instalat la putere începînd cu anul 604 înainte de Cristos, prin venirea lui Nebucadnetar la putere, ca un urmas al lui Nebopolasar. Acest imperiu a fost supranumit: „Un Imperiu de Aur, într-o epoca de aur”. Realizarile militare, economice si edilitare din Imperiu au depasit fara termen de comparatie tot ceea ce omenirea vazuse pîna la vremea aceea. Ca oras, Babilonul era o minunatie a lumii. Zidurile lui erau întinse pe un perimetru de 90 de km cu fiecare latura lunga de 23 de km, înalt de 70-100 de metri si gros de 25 de metri. În interiorul orasului existau provizii suficiente pentru a supravietui unui eventual asediu pe o durata de 20 de ani. Rîul Eufrat fusese deviat printre doi pereti dubli ai orasului si asigura alimentarea cu apa necesara. Nebucadnetar adunase în Babilon cantitati uriase de aur: cladise temple aurite, statui de aur si el însusi domnea pe un urias tron turnat din aur. Babilonul devenise un simbol al puterii omenesti si al trairii fara Dumnezeu.
Ca simbol profetic întîlnit de multe ori în profetii, Babilonul reprezinta încercarea oamenilor de a se descurca fara Dumnezeu, sistemul din care este exclusa închinarea la Dumnezeu si în care omenirea este organizata într-o societate suficienta de sine. În judecata lui Dumnezeu, un astfel de sistem nu trebuie sa dainuiasca. Chiar daca el nu-si gaseste un rival pe pamînt de care sa se teama, Dumnezeu însusi se ridica împotriva lui si-l sorteste pieirii. Într-un text din Isaia (45:1) ni se spune cum Dumnezeu l-a ridicat pe Cir-persanul si cum l-a ajutat în chip providential sa distruga Babilonul, înlesnindu-i patrunderea în cetate prin niste „porti, care sa nu se mai închida”. Istoria ne spune ca asa a si fost. Acest Cirus-persanul a fost ajutat sa asedieze Babilonul de Dariu-medul, un unchi batrîn al lui Cir. Ei au planuit ca în ajunul unei mari sarbatori din Babilon, cînd populatia orasului se îmbata de bucurie, sa devieze într-o depresiune apele Eufratului si sa patrunda prin albia goala a rîului, pe sub zidul cetatii, între cele doua ziduri ale fortificatiei. Totul ar fi ramas însa zadarnic, daca „cineva” n-ar fi uitat tocmai în seara aceea sa închida portile de fier dinspre interiorul cetatii. Dumnezeu hotarîse ca falnicul Babilon sa devina „ca Sodoma si Gomora”, un loc în care nu va mai fi niciodata popor, ci îl vor locui fiarele pustiei si-l vor bîntui stafiile (Isaia 13:19- 22). Despre caderea Babilonului (în 538 î.Cr.) mai vorbise si Ieremia (Ieremia 50:1-3, 8-9, 14-16, 22-25; 51:1-4, 56-57) cu aproape 80 de ani înainte sa se întîmple. Amanunte despre luarea Babilonului gasim si în cartea lui Daniel, în capitolul 5:1-31.
Urmasul lui Nebucadnetar, numit de Daniel: Belsatar, n-a învatat nimic din experientele tatalui sau si a fost înlaturat de la tron de însusi Dumnezeu, care-i cîntarise în balanta dreptatii Sale si-l gasise usor (Dan. 5:22-28). Caderea Babilonului a devenit sinonima cu înfrîngerea celor ce se ridica împotriva lui Dumnezeu, formînd un sistem prosper pentru o vreme, mîndru si arogant în înfatisare, dar gol si ignorant în esenta. Cartea Apocalipsei ne prezinta caderea unui alt Babilon, Babilonul cei mare. Numirea aceasta este simbolica bineînteles si face aluzie la asemanarile care vor exista între societatea viitorului, în timpul lui Anticrist si Babilonul istoric. Cititi în acest sens Apocalipsa 18:1-24. Concluziile acestui fragment din planul profetic revelat sînt multe. Noi ne marginim sa enumeram doar cîteva:
(1) Dumnezeu face ce vrea în istoria lumii (subliniata de trei ori în Dan. 4:17, 25, 32).
(2) Dumnezeu poate îngadui pentru o vreme nebunia oamenilor.
(3) Mîndria merge înaintea caderii.
(4) Oamenii nu învata din experienta trecutului.
(5) Bogatia si slava lumii sînt puse în cîntarul divin si fiecare îsi va primi rasplata.
Imperiul Medo-Persan – a luat fiinta în 538 î.Cr. si a durat 200 de ani, pîna cînd a aparut pe scena lumii Alexandru Macedon în 331 î.Cr. Despre felul în care a cazut Babilonul în mîinile medo-persilor gasim scris în Daniel cap.5 (în special v.30-31). Dupa cum se vede din citirea textului, caderea Babilonului a fost hotarîta de însusi Dumnezeu care o anuntase de altfel cu aproximativ 100 de ani înainte prin Isaia (13:17-18). Urmasul lui Nebucadnetar n-a priceput nimic din experienta marelui împarat (Daniel 5:18-22) si a trebuit sa fie scos din scena istoriei. În visul lui Nebucadnetar, imperiul Medo-persan corespunde „pieptului si bratelor de argint” (2:32), iar în vedeniile lui Daniel, el este asemanat cu „un urs care statea într-o rîna si avea trei coaste în gura între dinti” (7:5), dar si cu berbecele din Dan. 8:1-4, 20). Aceste descrieri s-au potrivit întocmai cu caracteristicile acestui imperiu în care au fost introduse sisteme de taxare draconice si care si-a întins cuceririle dincolo de Egipt si pîna la granitele Greciei.
Importanta profetica a imperiului Medo-Persan. Fara îndoiala ca evenimentul cel mai extraordinar a fost împlinirea absolut exacta a profetiei facuta despre aparitia si rolul împaratului persan Cir. Cu aproximativ 100 de ani înainte, Dumnezeu anuntase prin Isaia si numele acestui împarat si lucrarea pe care o va împlini acesta: sa dea voie evreilor sa se întoarca în patria lor (Isaia 45:1-13). Pe cînd slujea la curtea împaratului Dariu, Daniel „a vazut din carti” ca s-au împlinit datele anuntate de profetul Ieremia (25:11) despre robia evreilor si împreuna cu mai marii poporului iudeu s-au înfatisat înaintea împaratului purtînd în mîini sulul profetiei lui Isaia. Impresionat de cele citite, Cir s-a pus imediat pe lucru si Ezra ne povesteste despre hotarîrea luata de el (Ezra l: l -11).
Dupa 200 de ani de dominare, Imperiul Medo-Persan s-a prabusit încercînd sa cucereasca Grecia. În planul lui Dumnezeu, venise vremea lui Alexandru Macedon. În batalia de la Arabela (331 î.Cr.) desi coplesiti numeric, proportia a fost se pare de unul la douazeci în favoarea Medo-Persanilor, Grecii au obtinut o victorie zdrobitoare. Împaratul medo-persan a încercat zadarnic sa-si regrupeze trupele într-o retragere strategica. „Pardosul” grec (leopardul este cea mai rapida dintre feline) nu le-a dat nici un timp de ragaz, ci i-a urmarit peste tot cu o iutime nemaiîntîlnita în istorie. Pas cu pas, imperiul medo-persan a disparut, lasîndu-i loc lui Alexandru sa se întinda „pîna la marginile pamîntului” (Daniel 8:5).
Imperiul Grecesc – este asemanat în visul lui Nebucadnetar cu „pîntecele si coapsele de arama” (Daniel 2:32). Imaginea a fost cum nu se poate mai nimerita, deoarece grecii au fost primii în istoria lumii care au purtat în afara hainelor obisnuite echipament de razboi facut din arama. Despre soldatii greci se spunea ca sînt „de arama”. Coiful, platosele, si scutul le-au dat grecilor avantaje nete si i-au ajutat sa înfrînga osti care-i depaseau cu mult din punct de vedere numeric. Comandantul lor, Alexandru, a fost un geniu militar. Nimeni nu i-a putut sta împotriva. El a cucerit tot ceea ce putea fi cucerit în vremea aceea, iar dupa aceea, istoricii spun, a izbucnit în plîns, pentru ca nu putea merge mai departe.
Succesul l-a gasit pe Alexandru Macedon foarte repede. La nici treizeci de ani avea deja o putere incomensurabila. El a trait însa ca un smintit în betii si în serbari în care era proclamat una cu zeii. De fapt, chiar si campania lui împotriva Indiei, s-a nascut tot din dorinta de a repeta ceea ce facuse în traditia Olimpului grecesc Bachus si Hercules. La aproximativ 32 de ani, Alexandru Macedon a fost atins de friguri si a murit în delir dupa 11 zile de chin. Era anul 323 î.Cr.
Influenta imperiului grecesc asupra Israelului a fost adînca si de durata. Filozofia greceasca n-a facut casa prea buna cu religia evreilor, dar ocupantii s-au impus prin forta armata si viclenia distractiilor. Rezultatul influentei grecesti a fost o slabire a moralei si o provocare la adresa atasamentului evreilor fata de Dumnezeu.
Împaratul grec Antioh Epifaniu a atins culmea represaliilor atunci cînd a intrat calare în Templu si a oferit pe altar carne de porc (animal necurat în religia evreilor). El a omorît preotii si a încercat o grecizare fortata a evreilor. Prin ceea ce a facut, Antioh a intrat în istorie ca un precursor al lui Anticrist. (La el face aluzie Domnul Isus în Matei 24:15). Obraznicia cuceritorilor greci a trezit însa spiritul nationalist în evrei si sub conducerea Macabeilor, ei s-au revoltat si si-au dobîndit libertatea. Aceasta scurta perioada de libertate s-a sfîrsit însa repede. Din cauza framîntariior interne si a luptelor fraticide, Israelul a slabit treptat si a cazut sub stapînirea masinii de razboi romane. Venise vremea ultimului imperiu din visul lui Nabucadnetar si din vedeniile lui Daniel.
Imperiul Roman. În vedeniile lui, Daniel nu a gasit nici o asemanare suficient de socanta pentru a ilustra ceva din caracterul acestei puteri mondiale. Profetul scrie: „Era o a patra fiara, nespus de grozava de înspaimîntatoare si puternica” (Daniel 7:7). Nimic n-a putut sa stea împotriva acestei uriase forte de invazie romana care „avea niste dinti mari de fier, mînca, sfarîma, si calca în picioare ce mai ramînea”
Roma si-a început cuceririle în anul 241 î.Cr., odata cu invadarea Siciliei. Sub talpile Legiunilor ei au cazut apoi Europa, Asia Mica, Orientul Mijlociu si coasta de nord a Africii, astfel ca întreaga Mediterana devenise un lac al Imperiului…
În timp ce alte imperii au durat o perioada masurata în zeci sau sute de ani, puterea Romei a instaurat un Imperiu care a dainuit mai bine de l.500 de ani. Chiar daca ramura de apus a Imperiului a cazut cam pe la anul 500 d.Cr., Imperiul Bizantin a continuat pîna în 1453 d.Cr. De departe, Imperiul roman a fost cel mai mare dintre imperiile lumii.
Din cele patru puteri mondiale anuntate de Dumnezeu prin visul lui Nebucadnetar si prin vedeniile lui Daniel, Imperiul roman este important într-un mod aparte:
(1) el va fi cea din urma forma de stapînire omeneasca asupra pamîntului si
(2) el va fi imperiul în care va lovi Cristos la cea de a doua Sa venire. Asupra acestui imperiu se merita sa aruncam o privire mai atenta si sa cautam sa identificam fragmentele de informatii pe care ni le pune la dispozitie textul profetic.
Caracteristicile profetice ale imperiului fiarei.
- a) Este un imperiu segmentat în doua sectiuni distincte. Textul din Dan. 2:33 ne spune ca în prima lui parte de existenta („picioare”), imperiul este unitar si are taria fierului, în timp ce în cea de a doua parte a existentei lui (de la fluierele picioarelor în jos) imperiul se înfatiseaza sub forma unei imposibile unitati între fierul si lutul amestecate împreuna. Într-adevar, imperiul fiarei a patra a debutat sub numele de Imperiu al Romei si a supus sub talpile invincibilelor ei legiuni toata suflarea lumii. Romanii au cucerit prin forta si au dominat prin teroare. Fara a fi vreodata cucerit (!!!), acest imperiu al Romei a cazut într-un fel de „lesin”, disparînd temporar de pe scena istoriei. El s-a dat la o parte ca sa faca loc pentru „vremea Bisericii”. (Noi traim acum în vremea sfîrsitului si putem vedea cum imperiul Romei se reface, ca forma si ca alcatuire, sub numele de „Confederatia Europeana” sau „Piata Comuna” sau „Comunitatea Europeana”. Exista astazi chiar si un „Parlament European” ca un mugure al unei visate conduceri unice.) În cea de a doua sa faza, Imperiul Romei sau Imperiul Fiarei, nu va mai fi unitar, ci fragmentat în zece unitati distincte de guvernamînt simbolizate de cele zece coarne ale fiarei (Daniel 7:7-8; Apoc.13:l). Faptul ca imperiul fiarei a patra se reface, este semnul ca vremea Bisericii este pe sfîrsite si ca Dumnezeu este gata sa reia firul profetiilor lui Daniel. În ordine cronologica urmeaza ca, dupa plecarea Bisericii, în imperiu sa apara „Omul faradelegii, Fiul pierzarii, Nelegiuitul” (2 Tesal. 2:3-12; 1 Ioan 2:18; Apoc. 13:3-8), micul corn din vedenia lui Daniel 7:8, Anticristul, „domnul care va veni” (Daniel 9:26). El va face semne mari si minuni, va intra în Templul din Ierusalim si se va da drept Dumnezeu, va face razboi cu sfintii si-i va birui, dar va fi nimicit de „piatra desprinsa fara ajutorul vreunei mîini omenesti” (Daniel 2:34-35). Acest Anticrist va fi nimicit de suflarea Domnului Isus care-l va prapadi la aratarea venirii Sale (2 Tesaloniceni 3:8). Dumnezeu va da apoi împaratia în mîinile Fiului Omului care va veni pe norii cerului (Daniel 7:13-14; 1 Corint. 15:24-27; Ps. 2).
- b) Este un imperiu care va avea o putere înfricosator de mare. Grozavia acestui imperiu nu si-a gasit echivalent în nici o creatura de pe fata pamîntului. Textele profetice îl numesc pur si simplu „FIARA”. Impresia pe care a lasat-o asupra lui Daniel a fost una „nespus de grozava de înspamîntatoare si de puternica”. „Avea dinti mari de fier si mînca, sfarîma si calca în picioare ce mai ramînea; era cu totul deosebita de toate fiarele de mai înainte” (Daniel 7:7) Astazi oamenii au descoperit energia atomica si armele moderne de distrugere îngrozesc pe toti locuitorii pamîntului. Puterea de dominare a Fiarei se va sprijini si pe amenintarea cu razboiul atomic.
- c) Este un imperiu în care totul si toti se vor afla sub controlul celui aflat la putere. Apocalipsa ne spune ca fara asentimentul Fiarei „nimeni nu va putea sa vînda sau sa cumpere” (Apoc.13:15-18). Mult timp aceasta profetie a parut greu de crezut, dar acum, de cînd au aparut calculatoarele electronice, computerele si credit-cardurile cu coduri numerice, toata lumea stie ca acesta este drumul pe care se îndreapta societatea de mîine.
- d) Este un imperiu cu o închinare impusa. Forme de închinare impusa au mai existat si în alte timpuri, dar ceea ce se va întîmpla în timpul domniei Fiarei va întrece orice închipuire. O a doua personalitate, la fel de dezumanizata (si numita din acest motiv: „o a doua fiara”, va îndemna tot pamîntul sa cada în admiratia Fiarei celei mari:
„Ea lucra cu toata puterea fiarei dinaintea ei (aceiasi putere satanica deci) si facea ca pamîntul si locuitorii lui sa se închine fiarei dintîi, a carei rana fusese vindecata… Ea a zis locuitorilor pamîntului sa faca o icoana fiarei, care avea rana de sabie si traia. I s-a dat putere sa dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei sa vorbeasca si sa faca sa fie omorîti toti cei ce nu se vor închina icoanei fiarei” (Apocalipsa 13:12-15).
- e) este primul si singurul imperiu care, crezînd în Dumnezeu, se va ridica declarat împotriva Lui. Forme de împotrivire fata de Dumnezeu au existat întodeauna, dar de obicei oamenii aceia erau sau agnostici sau atei sau idolatri. Fiara care va conduce imperiul roman restaurat, va fi pe fata Anti-Dumnezeu, Anti-Cristos. Diavolul însusi o va însufleti dupa încercarea de atentat sugerata de „rana de moarte care fusese vindecata” (Apoc. 13:12) si îi va transmite împotrivirea lui fata de Stapînul universului care l-a facut „sa-si piarda vrednicia” si sa devina „Satanah” (Împotrivitorul).
Fiara „va intra în Templul lui Dumnezeu, dîndu-se drept Dumnezeu” (2 Tesal. 2:4).
„El va rosti vorbe de hula împotriva Celui Prea înalt, si se va încumeta sa schimbe vremile si legea; si sfintiilor fi dati în mîinile lui timp de o vreme, doua vremi si jumatate de vreme” (Daniel 7:25).
„Împaratul va face ce va dori; se va înalta mai pe sus de toti dumnezeii si va spune lucruri nemaiauzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor; si va propasi pîna va trece mînia, caci ce este hotarît se va împlini. Nu va tine seama nici de dumnezeii parintilor sai, nici de dorinta femeilor; cu un cuvînt, nu va tinea seama de nici un dumnezeu, ci se va slavi pe sine mai pe sus de toti”. (Daniel 11:36-37)
Despre acest imperiu al Anticristului gasim o relatare mult mai amanuntita în cartea Apocalipsei. Pentru studiul de fata este bine sa ne oprim aici si sa ne amintim ca aceasta ultima forma de guvernamînt al oamenilor, mai rea si mai perversa decît toate celelalte, va fi pedepsita nu prin interventia vreunei alte structuri sociale, ci prin însasi interventia lui Dumnezeu, care în persoana lui Cristos („piatra desprinsa fara ajutorul vreunei mîini omenesti”- Daniel 2:34) se va napusti asupra chipului vazut de Nebucadnetar, punînd capat vremii neamurilor, si întemeind o noua împaratie, care va fi data „poporului sfintilor Celui Prea înalt” (Daniel 7:27).
„M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte si iata ca pe norii cerului a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel îmbatrînit de zile si a fost adus înaintea Lui. I S-a dat stapînire, slava si putere împarateasca, pentru ca sa-i slujeasca toate popoarele, neamurile, si oameni de toate limbile. Stapînirea Lui este o stapînire vesnica, si nu va trece nicidecum, si împaratia Lui nu va fi nimicita niciodata” (Daniel 17:13-14).
Fara sa staruim prea mult la analizarea visului lui Nebucadnetar, este bine totusi sa subliniem doua concluzii care ne afecteaza pe noi, cei de astazi:
(1). Sfîrsitul epocii noastre nu se va produce în urma unei îmbunatatiri treptate care sa culmineze cu venirea împaratiei cerurilor, ci se va împlini printr-un moment de criza, de prabusire si de catastrofa neasteptata. În vedenia lui Nebucadnetar, peste degetele de fier si lut se prabuseste „piatra, deslipita fara ajutorul vreunei mîini” (aratata în cap.7 a fi Cristos în împaratia lui Mesianica) si face bucati întreg Chipul, transformîndu-l într-o pleava luata de vînt si împrastiata fara urma (cap.2:34-35, 43-45).
Iata ce scrie William Newall în aceasta privinta: „Toate visarile moderne despre un Mileniu înainte de venirea lui Cristos sînt erezii nascute dintr-o necugetata încredere în bunatatea oamenilor sau, si mai grav, din înselare Satanica. „Cînd vor zice: „Pace si liniste!” atunci o prapadenie neasteptata va veni peste ei, ca durerile nasterii peste femeia însarcinata, si nu va fi chip de scapare” (1 Tesal.5:3). Cristos va face razboi cu lumea actuala si va spulbera puterile lumii transformîndu-le în pleava purtata de vînt”.
(2). Sfîrsitul vremurilor noastre este acum aproape. Cele doua picioare ale Chipului din visul lui Nebucadnetar sînt o reprezentare fidela a istoriei. Dupa cîte stim, imperiul roman s-a rupt în doua ramuri – Imperiul de Rasarit si Imperiul de Apus. Despartirea s-a produs în anul 395 d.Cr. Fara sa riscam prea mult, noi credem ca ne aflam astazi în perioada descrisa de imaginea celor zece degete ale picioarelor Chipului din vis. Traim astazi o renastere a Imperiului roman pe teritoriul cunoscut din Europa. Slabiciunea fierului amestecat cu lutul, defineste cum nu se poate mai bine, lipsa de coeziune care exista sub masca unitatii europene. „Legaturile omenesti” de care vorbea Daniel exista: casatorii peste granite, calatorii fara pasapoarte, investitii multinationale, libertatea companilor de a prelua contracte în alte tari, planul de a avea în curînd o moneda comuna unica, etc. Totusi, dominarea Europei de astazi asupra lumii nu va mai avea forta si taria Imperiului de altadata. Dominarea militara va fi înlocuita cu dominarea economica si politica. ªubrezenia partilor componente îi va determina pe cei din noua Europa Unita sa-l accepte ca unic conducator pe Anticrist. Cu solutiile propuse de el, lumea va parea ca iese din impas, dar… pacea adevarata nu va fi asezata decît de venirea Domnului Pacii. Va mai fi un groaznic razboi mondial: Armaghedonul, sau „ultimul razboi dinaintea pacii”.
CELE 70 DE SaPTaMÎNI
Vedenia din cel de al 9-lea capitol al cartii lui Daniel este o profetie privitoare la Israel si la evenimentele cheie prin care va trece acest popor „de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, pîna la Unsul (Mesia), Cîrmuitorul” (Dan. 9:25).
Aceasta perioada cuprinde istoria din „vremea neamurilor”, pîna cînd Dumnezeu se va arata si va reaseza Israelul în prerogativele Mesianice („toate neamurile vor fi binecuvîntate în samînta ta” – Gen 22:18).
Iata cuprinsul profetiei:.
(a) În versetele 24-27 i se spune lui Daniel ca: „70 de saptamîni au fost hotarîte asupra poporului sau”. Aceste 70 de saptamîni (sau septade, deoarece în limba folosita grupa de 7 nu are neaparat semnificatia de saptamîna) sînt împartite în doua grupe, dupa cum urmeaza: primele 69 de saptamîni si saptamîna a-70-a.
De la darea poruncii pentru rezidirea Ierusalimului” si pîna în ziua cînd Mesia va fi „stîrpit” au fost hotarîte sapte saptamîni si sase zeci si doua de saptamîni”. Facînd socotelile ajungem la 69×7=483 de ani de la decret si pîna la moartea lui Mesia. Ramîne înca o a 70-a saptamîna de ani, rezervati pentru vremea sfîrsitului, cînd un „domn al unui popor care va veni” va face un legamînt trainic cu Israelul, dar la mijlocul acestei saptamîni va calca legamîntul si, intrînd în Templu, se va da drept Dumnezeu.
Pentru a întelege profetia trebuie sa stabilim data la care s-a dat decretul pentru rezidirea Ierusalimului. Trecînd peste cele trei decrete amintite de Ezra în cartea sa si care au lasat Ierusalimul cu zidurile înca neridicate, ajungem la porunca data de Artaxerxe ca urmare a cerem facute de Neemia: „trimite-ma în Iuda, la cetatea mormintelor parintilor mei, CA S-O ZIDESC DIN NOU” (Neemia 2:5). Data acestui decret ne este data la începutul cartii: „În luna Nisan a anului al douazecelea al împaratului Artarxerxe” sau în luna Nisan 445 î.Cr.
Dupa obiceiul evreiesc, atunci cînd nu ni se precizeaza ziua din luna este vorba de cea dintîi zi a ei. Facînd transformarile corespunzatoare calendarului Iulian, Sir Robert Anderson în colaborare cu „Astronomer Royal” au ajuns la concluzia ca aceasta data a fost 14 Martie 445 î.Cr. În socotelile profetice vorbeste în anii luni-solari de cîte 360 de zile (vezi toate socotelile lui Ioan în cartea Apocalipsei) si daca facem socotelile de rigoare ajungem exact la ziua în care a intrat Domnul Isus în Ierusalim. Nu se poate sa nu fii socat de precizia cu care s-au împlinit prezicerile lui Daniel. Cu pasiunea lui pentru amanunte, Evanghelistul Luca ne spune ca aceste lucruri se întîmplau „în cel de al cincisprezecelea an al domniei lui Tiberiu Cezar” (Luca 3:1). ªtiind ca Tiberiu si-a început domnia la 19 August anul 14 d.Cr. ajungem cu socoteala la anul 29 d.Cr. sau exact 483 de ani de la porunca pentru rezidirea Ierusalimului.
Cine a citit Evangheliile stie ca Domnul Isus s-a retras într-un fel de obscuritate deliberata dupa ce a fost refuzat de mai marii evreilor asteptînd ceea ce El numea „Ceasul” care-i fusese hotarît. Era vorba de ceasul profetic al împlinirilor Mesianice (Ioan 2:4; 7:8; 8:20).
„Acum sufletul Meu este tulburat. ªi ce voi zice?… Tata, izbaveste-Ma din CEASUL acesta?… Dar tocmai pentru aceasta am venit pîna la CEASUL acesta!” (Ioan 12:27).
Într-adevar în repetate rînduri El le-a poruncit ucenicilor sa nu spuna nimanui despre divinitatea Sa, dar în ziua Floriilor a primit slava multimilor care L-au primit ca pe Mesia! Cînd fariseii au protestat, invocînd blasfemia si teama de represaliile romanilor, Domnul Isus le-a spus clar: „Aceasta este ziua! Va spun ca daca vor tacea ei, pietrele vor striga!” (Luca 19:40)
Fara a-si face iluzii, El a privit de departe Ierusalimul si a izbucnit în plîns spunînd: „Daca ai fi cunoscut si tu macar în aceasta zi, lucrurile care puteau sa-ti dea pacea! Dar acum ele sînt ascunse de ochii tai. Vor veni peste tine zile cînd vrasmasii tai te vor înconjura cu santuri, te vor împresura si te vor strînge din toate partile te vor face una cu pamîntul, pe tine si pe copiii tai din mijlocul tau; si nu vor lasa în tine piatra peste piatra, PENTRU Ca N-AI CUNOSCUT VREMEA CÎND AI FOST CERCETATA” (Luca 19:42-44)
Ierusalimul ar fi trebuit sa stie ca se împlinisera cei 483 de ani si ca venise vremea profetiei rostita de Zaharia: Împaratul, Cîrmuitorul venise blînd si calarepe un mînz, pe mînzul unei magarite (Zaharia 9:9; Matei 21:4-5). Se împlnisera cei 483 de ani de asteptare. „Unsul” înainta spre criza suprema a calatoriei lui terestre. Se apropia de momentul cînd avea sa fie „stîrpit”, si nimeni în afara de El nu stia înca ce vroise sa spuna Daniel atunci cînd adaugase „stîrpit, si nu va avea nimic” (9:26). Mîntuitorul calatorea înspre înviere!
Ce se întîmpla însa cu saptamîna a-70-a? Ea ramîne înca în viitor. Între „stîrpirea” Unsului la sfîrsitul celei de a 69 saptamîni si începutul celei de a 70-a saptamîni se întinde acum „taina tinuta ascunsa de veacuri”: vremea Bisericii. Biserica a fost un secret pe care Dumnezeu nu l-a descoperit celor din Israel (Efeseni 3:2-13). La sfîrsitul acestei perioade, în care harul este „la neamuri”, Dumnezeu se va întoarce iarasi înspre Israel, îi va readuce în patria lor si vor trai împreuna cu toata omenirea vremea amagitoare a Anticristului. Sub protectia lui initiala, ei îsi vor putea reconstrui Templul, dar la jumatatea saptamîna, legamîntul va fi rupt, Anticristul va intra în Templu dîndu-se drept Dumnezeu si declansmd lantul violent de evenimente relatat pe larg în cartea Apocalipsei.
Din pacate nu putem merge mai departe în analizarea profetiilor lui Daniel. Speram însa ca acest studiu asupra celor doua pasaje profetice de baza sa va fie folositor pentru investigatii personale ulterioare. Între timp, cu cea de a-70-a saptamîna în minte, noi asteptam sunetul trîmbitei divine, vocea arhanghelul, coborîrea Domnului, deschiderea mormintelor, învierea celor sfinti, stapînirea din timpul împaratiei, si slava de care vor fi urmate toate acestea.
https://biblia.crestini.com/explicatia-cartii/daniel/
////////////////
Când sfinții se roagă (II)
de Mihai Sârbu
” Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau, şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu; iar cei închişi îi ascultau.” /F.A. 16:25/
Bătăliile spirituale se câștigă pe genunchi. Rugăciunea și postul nu sunt ceva ”opțional” pentru un creștin născut din nou, ci sunt valorile pe care se clădește o adevărată viață de biruință. Studierea Cuvântului, rugăciunea și postul împreună cu părtăşia sfinților în lumină sunt ”ingredientele” obligatorii care marchează viața unui pocăit. Numai așa a supraviețuit Biserica de-a lungul veacurilor și nu se poate prescrie o altă rețetă mai bună. Iată de ce vă invit să continuăm meditația despre rugăciune și să urmărim un episod de referință din Noul Testament /F.A. 16:16-40/ care ne demonstrează faptul că în orice situație rugăciunea după Voia lui Dumnezeu lucrează spre binele celor ce se încred în El. Fiind definită de un sfânt ca și ”puterea care pune în mișcare mâna ce conduce Universul,” te chem să-ți deschizi inima și să înțelegi adevărata valoare a unei vieți de rugăciune și să primești provocarea de a deveni un luptător ”pe genunchi.” Numai așa poți sta în picioare la venirea Domnului Isus. Când sfinții se roagă au loc evenimente de excepție.
1.Se tulbură duhurile. Pavel și Sila tocmai fuseseră folosiți de Domnul pentru o nouă premieră în lucrarea lor misionară: Evanghelia a intrat în Europa în localitatea Filipi. Dar pe când se duceau la rugăciune au fost confruntați cu o femeie care avea un duh de ghicire și care îi necăjea prin ”reclama” pe care le-o făcea de fiecare dată. ”Pavel, necăjit, s-a întors, şi a zis duhului: “În Numele lui Isus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea.” Şi a ieşit chiar în ceasul acela.” /F.A. 16:18/. Dar lucrurile nu se opresc aici. Slujitorii lui Dumnezeu sunt dați pe mâna fruntașilor și duși în piața din centru unde le sunt smulse hainele de pe ei și sunt bătuți cu nuiele. Apoi sunt duși la închisoare și puși în celula de maximă siguranță. Atenție! Când vă hotărâți să începeți o viață de rugăciune serioasă să fiți pregătiți pentru confruntare. Iadul se va tulbura și va încerca să vă intimideze. Dar tocmai acest lucru este confirmarea că sunteți pe drumul care trebuie. Îmi amintesc de lunea aceea seara din Iulie 2001 când am plecat la un grup de rugăciune în San Leandro, CA dar în loc să ajung acolo am ajuns la spital la Critical Care Unit între viață și moarte. Ceea ce părea să fie o tragedie a fost o mare binecuvântare pentru mine și slujirea lui Dumnezeu. Pe la orele 2-3 dimineața eram cu tubul de oxigen pe față și monitorizat nonstop dar eram plin de bucurie și slăveam pe Domnul. Atunci și acolo El mi-a dat viziunea lucrării de misiune și evanghelizare pe care am început-o în anul 2002. Ce har să te hotărăști pentru o viață de rugăciune. Nu te speria că se tulbură duhurile. Dumnezeu este mai puternic și va transforma bătălia spirituală într-o biruință clară în favoarea ta!
- Se dezleagă legăturile.Iată cum se derulează evenimentele la Filipi după confruntarea din piață: ”După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniţă, şi au dat în grijă temnicerului să-i păzească bine.Temnicerul, ca unul care primise o astfel de poruncă, i-a aruncat în temniţa dinăuntru, şi le-a băgat picioarele în butuci.” Bătuți măr, răniți și cu picioarele în butuci Pavel și Sila sunt de neoprit: ”Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau, şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu; iar cei închişi îi ascultau.” Dar i-a mai ascultat cineva: Dumnezeu. Și El intervine: “Deodată, s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa că s-au clătinat temeliile temniţei. Îndată, s-au deschis toate uşile, şi s-au dezlegat legăturile fiecăruia.” /F.A. 16:23-26/. Când sfinții se roagă și cântă cântări de laudă (nu de jale), Dumnezeu cutremură închisoarea, deschide ușile și dezleagă legăturile. Aleluia! Slăvit să fie Domnul! Poate că tu ești legat sau cei dragi ai tăi sunt legați de legăturile păcatului. Ai încercat atâtea soluții dar nici una nu te-a ajutat. Acum e timpul să încerci soluția lui Dumnezeu.
- Se pocăiesc oamenii. Doctorul Luca relatează că s-a trezit și șeful închisorii și după ce a văzut situația era pregătit să-și ia viața, știind că va trebui să răspundă de soarta celor închiși. Acum ”șeful închisorii” devine Apostolul Pavel care preia conducerea și-l liniștește pe temnicer, iar apoi îi predică Evanghelia. Acesta răspunde în mod pozitiv și împreună cu cei din casa lui îl primesc pe Domnul Isus ca Domnul și Mântuitorul lor. ”Şi i-au vestit Cuvântul Domnului, atât lui cât şi tuturor celor din casa lui.Temnicerul i-a luat cu el, chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile, şi a fost botezat îndată, el şi toţi ai lui. După ce i-a dus în casă, le-a pus masa, şi s-a bucurat cu toată casa lui că a crezut în Dumnezeu.” /F.A. 16:32-34/. S-a meritat și bătaia și pușcăria. Un slujitor al lui Dumnezeu mărturisea despre misionarii care merg în zone neevanghelizate din România și care de multe ori sunt agresați și bătuți de oameni potrivnici pocăinței: ”Nu-I nimic! Noi mai luăm câte-o bătaie, iar oamenii se mai pocăiesc!” Pocăința oamenilor este finalul pe care-L vrea Stăpânul, iar totul începe de la rugăciune. Mă rog ca Dumnezeu să pună pe inima ta dorința de a te înrola în coloana celor care sunt gata să plătească prețul postului și al rugăciunii pentru a rămâne în picioare și pentru ca cei din jurul nostru să-L accepte pe Fiul lui Dumnezeu ca Domn și Mântuitor și să se pocăiască.
RUGĂCIUNE
Slavă Ție Tată pentru provocarea din această meditație. Suntem atât de săraci din cauză că nu stăruim în rugăciune. Recunoaștem și ne este rușine, fapt pentru care te rugăm să ne ierți și să ne ajuți să ne trezim. Umple-ne de Duh Sfânt și pune în noi dorința după rugăciunea fierbinte, stăruitoare. Pentru noi și casele noastre. Dar, mai ales pentru cei ce pier în păcat. Ajută-ne să credem și dă-ne bucuria să vedem semne și minuni. În Numele Domnului Isus. Amin!
https://www.newliferomanianchurch.com/cand-sfintii-se-roaga-ii/
/////////////////////////////////////
Profetiile lui Daniel si cuvantarea Domnului Isus despre zilele din urma
Publicat în Israel.
In general, contestatarii Sfintei Scripturi sustin ca ea a fost scrisa de oameni, fara vreo inspiratie divina. Exista insa dovezi ca lucrurile nu stau deloc asa. Revelatia biblica a celor 70 de saptamani din cartea Daniel este unul dintre cele mai consistente argumente in acest sens. Haideti acum sa privim cu atentie la legatura dintre profetiile lui Daniel si cuvantarea Domnului Isus despre zilele din urma din Matei 24.
de Norbert Lieth, Strigătul de la Miezul Nopții
Atunci cand vorbeste despre vremea sfarsitului, Daniel face referire la intoarcerea evreilor in patria lor, la necazul cel mare, la restaurarea spirituala a Israelului si la revenirea Domnului si Mantuitorului nostru Isus Cristos. Sa privim in acest sens la Daniel 9,26: «Dupa aceste saizeci si doua de saptamani, Unsul va fi starpit si nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea si Sfantul Locas, si sfarsitul lui va fi ca printr-un potop; este hotarat ca razboiul va tine pana la sfarsit si impreuna cu el si pustiirile.» Conflictele care vor avea loc pana la sfarsit vor culmina cu o ultima pustiire anticristica. si in textul din Daniel 11,35.40.45 se vorbeste despre vremea sfarsitului, vreme in care va aparea Anticrist. imparatul sudului si imparatul nordului se vor intoarce impotriva Israelului. Initial, domnul anticristic al lumii va sustine Israelul in lupta, dar dupa aceea il va ocupa. in continuare, in Daniel 12,1.4.9 se spune ca aceasta vreme a sfarsitului va fi o perioada de stramtorare cum nu a mai fost pentru Israel, perioada in care tara va fi insa mantuita si multi evrei vor ajunge in sfarsit la cunostinta adevarului.
Unul dintre cei doi ingeri care apar in viziunea lui Daniel se intreaba cand se vor incheia «aceste minuni» (Dan. 12,5-6) si primeste urmatorul raspuns: «O vreme, doua vremuri si o jumatate de vreme, si toate aceste lucruri se vor sfarsi cand puterea poporului sfant va fi zdrobita de tot» (Dan. 12,7). in final, lui Daniel i se spune: «Iar tu, du-te pana va veni sfarsitul; tu te vei odihni si te vei scula iarasi odata in partea ta de mostenire, la sfarsitul zilelor» (Dan. 12,13). in Noul Testament, ucenicii I-au adresat Domnului Isus o intrebare similara, deschizand astfel discutia despre zilele de pe urma: «El a sezut jos pe Muntele Maslinilor. si ucenicii Lui au venit la El la o parte si I-au zis: „Spune-ne, cand se vor intampla aceste lucruri? si care va fi semnul venirii Tale si al sfarsitului veacului acestuia?“» (Matei 24,3). Ucenicii erau interesati de aceeasi perioada pe care a descris-o Daniel: de implinirea ultimei saptamani pentru Israel, de vremea sfarsitului. Prin urmare, si raspunsul Domnului Isus din Matei 24 si 25 la intrebarea ucenicilor este in esenta o relatare privind etapa zilelor de pe urma.
Daniel a vorbit despre un legamant de 7 ani, pe care domnul anticristic al lumii il va incheia «cu multi» din popor: «El va face un legamant trainic cu multi (adica cu marea masa a poporului evreu) timp de o saptamana, dar la jumatatea saptamanii va face sa inceteze jertfa si darul de mancare si pe aripa uraciunilor idolesti va veni unul care pustieste, pana va cadea asupra celui pustiit prapadul hotarat» (Dan. 9,27). in loc sa se aduca jertfe, va fi ridicata uraciunea pustiirii. Isus a spus acelasi lucru in cuvantarea Sa despre zilele din urma: «Din pricina inmultirii faradelegii, dragostea celor mai multi se va raci» (Matei 24,12). Personal consider ca Domnul S-a referit in primul rand la poporul evreu. Masa poporului a fost imprastiata in toata lumea dupa anul 70 d.Cr. Domnul Isus a prevazut si acest eveniment, spunand: «Vor cadea sub ascutisul sabiei, vor fi luati robi printre toate neamurile si Ierusalimul va fi calcat in picioare de neamuri, pana se vor implini vremurile neamurilor» (Luca 21,24). Anticrist va face un legamant cu Israelul, ceea ce inseamna ca poporul evreu va fi reasezat in tara parintilor sai.
Daniel a scris despre uraciunea pustiirii la mijlocul necazului celui mare: «La jumatatea saptamanii va face sa inceteze jertfa si darul de mancare, si pe aripa uraciunilor idolesti va veni unul care pustieste» (Dan. 9,27). Potrivit textului din Daniel 12,1.4.7.9.11, uraciunea pustiirii este plasata in zilele din urma, in ultima saptamana a istoriei omenirii. Domnul Isus a prorocit acelasi lucru ca Daniel: «Cand veti vedea uraciunea pustiirii, despre care a vorbit prorocul Daniel, asezata in Locul Sfant …» (Matei 24,15). Domnul a facut legatura intre aceasta uraciune a pustiirii si zilele de pe urma cand a spus: «Atunci va fi un necaz asa de mare cum n-a fost niciodata de la inceputul lumii pana acum si nici nu va mai fi» (Matei 24,21); «indata dupa acele zile de necaz, soarele se va intuneca, luna nu-si va mai da lumina ei, stelele vor cadea din cer si puterile cerurilor vor fi clatinate. Atunci se va arata in cer semnul Fiului omului. Toate semintiile pamantului se vor boci si il vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere si cu o mare slava» (Matei 24,29-30). Prin urmare, nu este vorba de evenimentele din anul 70 d.Cr., ci de uraciunea care va aparea cu putin timp inainte de revenirea Sa.
Evanghelistul Luca a redat in Evanghelia sa cuvantarea Domnului Isus legata de distrugerea Ierusalimului din anul 70 d.Cr. Domnul Isus Cristos a facut urmatoarea profetie despre Templul din Ierusalim: «Vor veni zile cand nu va ramane aici piatra pe piatra care sa nu fie daramata» (Luca 21,6). Auzind aceasta, ucenicii au intrebat plini de ingrijorare: «invatatorule … cand se vor intampla toate aceste lucruri? si care va fi semnul cand se vor intampla aceste lucruri?» (Luca 21,7). in raspunsul Sau, Domnul nu a amintit despre uraciunea pustiirii sau despre marea stramtorare, dar s-a referit in mod clar la textul din Daniel 9,26 spunand: «Cand veti vedea Ierusalimul inconjurat de osti, sa stiti ca atunci pustiirea lui este aproape. Atunci, cei din Iudeea sa fuga la munti, cei din mijlocul Ierusalimului sa iasa afara din el si cei de prin ogoare sa nu intre in el. Caci zilele acelea vor fi zile de razbunare, sa se implineasca tot ce este scris. Vai de femeile care vor fi insarcinate si de cele ce vor da tata in acele zile! Pentru ca va fi o stramtorare mare in tara si manie impotriva norodului acestuia. Vor cadea sub ascutisul sabiei, vor fi luati robi printre toate neamurile si Ierusalimul va fi calcat in picioare de neamuri, pana se vor implini vremurile neamurilor» (Luca 21,20-24).
Matei a pus accentul pe marele necaz din zilele de pe urma. in relatarea sa, intrebarea ucenicilor legata de sfarsitul veacului este una mai directa: «El a sezut jos pe Muntele Maslinilor. si ucenicii Lui au venit la El la o parte si I-au zis: „Spune-ne, cand se vor intampla aceste lucruri? si care va fi semnul venirii Tale si al sfarsitului veacului acestuia?“» (Matei 24,3). in raspunsul Sau cu privire la zilele din urma, Domnul a amintit si de uraciunea pustiirii: «De aceea, cand veti vedea „uraciunea pusti irii“, despre care a vorbit prorocul Daniel, „asezata in Locul Sfant“ – cine citeste sa inteleaga …» (Matei 24,15).
Daniel a descris acest necaz ca pe o vreme de stramtorare cum nu a mai existat vreodata: «in vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tau, caci aceasta va fi o vreme de stramtorare cum n-a mai fost de cand sunt neamurile si pana la vremea aceasta. Dar in vremea aceea, poporul tau va fi mantuit, si anume oricine va fi gasit scris in Carte» (Dan. 12,1). Domnul Isus a vorbit despre acest mare necaz la fel ca profetul Daniel: «Atunci va fi un necaz asa de mare cum n-a fost niciodata de la inceputul lumii pana acum si nici nu va mai fi» (Matei 24,21).
Si in Apocalipsa 12 observam paralele clare la cartea Daniel. Vedem: – cum poporul evreu se afla din nou in centrul istoriei mantuirii; – cum apare arhanghelul Mihail si ii alunga din sferele ceresti pe Satan si pe demonii sai; – cum Satan isi dezlantuie mania pe acest pamant; – cum Satan persecuta poporul evreu; – cum in aceasta perioada o ramasita a Israelului fuge in pustie si este ocrotita de Dumnezeu; – cum in final Israelul este salvat.
Vremea stramtorarii face astfel parte din perioada in care poporul evreu va fi mantuit, lucru care nu s-a intamplat inca pana astazi. Aceasta este cu siguranta o explicatie pentru faptul ca necazul cel mare, despre care vorbesc Daniel si Domnul Isus, apartine perioadei dinainte de revenirea Fiului lui Dumnezeu, perioada descrisa in Apocalipsa si in Evanghelia dupa Matei.
Daniel a vazut revenirea Fiului omului pe nori: «M-am uitat in timpul vedeniilor mele de noapte si iata ca pe norii cerurilor a venit unul ca un Fiu al omului, a inaintat spre Cel imbatranit de zile si a fost adus inaintea Lui» (Dan. 7,13). Domnul Isus a vorbit in acelasi fel despre sosirea Sa ca Fiu al omului: «Cum iese fulgerul de la rasarit si se vede pana la apus, asa va fi si venirea Fiului omului … Indata dupa acele zile de necaz, soarele se va intuneca, luna nu-si va mai da lumina ei, stelele vor cadea din cer si puterile cerurilor vor fi clatinate. Atunci se va arata in cer semnul Fiului omului. Toate semintiile pamantului se vor boci si il vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere si cu o mare slava» (Matei 24,27.29-30).
Denumirea «Fiul omului» este luata din profetia lui Daniel (vezi Dan. 7,13). Expresia aceasta le este familiara evreilor. in cele patru evanghelii o gasim de 80 de ori; de 30 de ori doar in Evanghelia dupa Matei (Evanghelie pentru evrei) si o data in Epistola catre Evrei 2,6, acolo fiind vorba despre un citat din Psalmul 8,4. Sa nu uitam ca si Epistola catre Evrei le-a fost adresata in primul rand evreilor. in schimb, in epistolele apostolului Pavel, adresate neamurilor, expresia «Fiul omului» nu apare nici macar o data. Abia in cartea Apocalipsa ea este folosita din nou. Ultima carte a Sfintei Scripturi incepe introductiv cu acest Nume pentru Domnul Isus, iar pe baza aceasta stim si ce descrie apostolul Ioan in Apocalipsa: restaurarea Israelului si revenirea Fiului omului; implinirea ultimei saptamani: «Cand m-am intors am vazut sapte sfesnice de aur si in mijlocul celor sapte sfesnice pe cineva care semana cu Fiul omului» (Apoc. 1,12-13). Lui Daniel i s-a spus foarte clar ca a 70-a saptamana se refera exclusiv la poporul sau: «saptezeci de saptamani au fost hotarate asupra poporului tau si asupra cetatii tale celei sfinte» (Dan. 9,24). Afirmatiile Domnului nostru Isus Cristos cu referire la zilele din urma se indreapta in aceeasi directie: «Atunci se va arata in cer semnul Fiului omului. Toate semintiile pamantului se vor boci …» (Matei 24,30). Alte traduceri mai adauga: «… si se vor bate in piept.»
Cu siguranta in expresia «toate semintiile pamantului» se face referire si la semintiile lui Israel, dupa cum este scris in textul din Apocalipsa 1,7: «Iata ca El vine pe nori. si orice ochi Il va vedea, si cei ce L-au strapuns. si toate semintiile pamantului se vor boci din pricina Lui. Da, Amin!» Gasim acest bocet al tuturor semintiilor si in cartea profetului Zaharia: «Atunci voi turna peste casa lui David si peste locuitorii Ierusalimului un duh de indurare si de rugaciune si isi vor intoarce privirile spre Mine, pe care L-au strapuns. Il vor plange cum il plange cineva pe singurul lui fiu si-L vor plange amarnic cum il plange cineva pe un intai-nascut. in ziua aceea, va fi jale mare in Ierusalim, ca jalea din Hadadrimon in Valea Meghidonului. tara se va jeli, fiecare familie deosebit» (Zah. 12,10-12). Cel care vorbeste in acest pasaj este insusi Dumnezeul atotputernic (Iahve). Numai El are puterea de a turna Duhul lui Dumnezeu (cititi in acest sens Ioan 15,26; Fapte 1,7-8; Ioel 3,1). Acest Dumnezeu vorbeste in primul rand despre Sine si spune ca Israelul va privi catre El, Cel pe care L-a strapuns, si in acelasi timp catre «singurul Fiu». Aceasta este o dovada a faptului ca Dumnezeu Iahve si Fiul sunt una. Este ceea ce spune clar Apocalipsa: «Iata ca El vine pe nori! si orice ochi il va vedea, si cei ce L-au strapuns. si toate semintiile pamantului se vor boci din pricina Lui. Da, Amin! „Eu sunt Alfa si Omega, inceputul si Sfarsitul“, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era si Cel ce vine, Cel Atotputernic» (Apoc. 1,7-8; cititi si 21,3). Domnul Isus va reveni pe nori (vezi Dan. 7,13; Matei 24,29-30), iar atunci Il vor vedea si cei care L-au strapuns. Cel care va reveni Se va arata ca fiind Cel Atotputernic, Cel care este, a fost si va fi. Domnul Isus este din vesnicie, El a fost o vreme ca Om printre noi si va reveni in glorie.
iulie_6
«A se bate in piept» este o exprimare a durerii, a jalei si a caintei, asa cum a facut vamesul din Luca 18,13: «Vamesul sta departe si nu indraznea nici ochii sa si-i ridice spre cer, ci se batea in piept si zicea: „Dumnezeule, ai mila de mine, pacatosul!“»
«De la smochin invatati pilda lui: cand ii fragezeste si infrunzeste mladita, stiti ca vara este aproape … Adevarat va spun ca nu va trece neamul acesta pana se vor intampla toate aceste lucruri» (Matei 24,32.34).
«Neamul acesta» poate insemna semintie, rasa, natiune, popor sau generatie. Majoritatea comentatorilor biblici considera ca aceasta expresie se refera la popor. intelegem astfel ca Israelul nu va pieri, in ciuda condamnarii pentru o vreme si a blestemului (vezi exemplul smochinului).
Mentionarea smochinului de trei ori in evanghelii este un mesaj cert cu privire la istoria si viitorul Israelului. Smochinul din Luca 13,6-9 scoate in evidenta nerodnicia Israelului, dupa ce Domnul si-a exercitat lucrarea timp de trei ani in mijlocul acestui popor. Smochinul din Matei 21,19, uscat in urma blestemului Domnului, subliniaza condamnarea generatiei de atunci a Israelului, pentru care nu mai exista intoarcere. Smochinul trezit din nou la viata din vorbirea Domnului Isus despre zilele din urma din Matei 24,32 se refera la redesteptarea Israelului la sfarsitul veacului acestuia, cu putin timp inaintea intemeierii imparatiei mesianice.
«El a sezut jos pe muntele Maslinilor. si ucenicii Lui au venit la El la o parte si I-au zis: „Spune-ne, cand se vor intampla aceste lucruri? si care va fi semnul venirii Tale si al sfarsitului veacului acestuia?“»
(Matei 24,3). intrebarea ucenicilor nu era legata de problema sfarsitului lumii, dupa cum a tradus in mod eronat Luther, ci despre semnul sfarsitului veacului acestuia si intemeierea unui nou veac, respectiv a imparatiei mesianice. Alte traduceri spun: «sfarsitul epocii» sau «sfarsitul perioadei acesteia». Trezirea Israelului este un semn ca ne indreptam catre un nou veac si ca Domnul Isus va reveni in curand pentru a-si intemeia imparatia pe acest pamant. Charles Haddon Spurgeon (1834-1892) a atras atentia: «Trebuie sa acordam mai multa importanta restaurarii poporului evreu. Nu ne gandim suficient la aceasta. Biblia vorbeste insa clar despre acest lucru si stim ca Domnul va duce la indeplinire tot ce promite.»
Lui Daniel i s-a spus la inceputul revelatiei celor 70 de saptamani: «Cand ai inceput tu sa te rogi a iesit cuvantul si eu vin sa ti-l vestesc, caci tu esti preaiubit si scump. Ia aminte dar la cuvantul acesta si intelege vedenia … Sa stii dar si sa intelegi» (9,23.25). in urma primei sale rugaciuni, Daniel a primit un raspuns in care i s-a cerut sa vegheze si sa inteleaga.
Unii teologi considera in mod eronat ca daca suntem crestini trebuie sa credem orbeste. Ceea ce era valabil pentru Daniel, este valabil si pentru noi – trebuie sa ne rugam, sa veghem si sa pricepem. Domnul ne-a dat minte. Trebuie sa citim Scriptura, sa meditam, sa cercetam. De asemenea, trebuie sa «impartim drept» Cuvantul (sa il vestim si sa il aplicam corect), dupa cum spune indemnul din 2 Ti mo tei 2,15. Daca nu facem acest lucru, devenim vulnerabili in fata invataturilor false. Trebuie sa invatam sa folosim Sfanta Scriptura, sa comparam pasaje biblice, sa observam contextul, sa cercetam, sa veghem, sa fim atenti la semnele vremii.
si Domnul Isus a chemat la rugaciune, veghere, atentie si cunoastere cu privire la zilele din urma. Cand le-a revelat ucenicilor Sai desfasurarea evenimentelor din zilele de pe urma, El a spus: «Bagati de seama sa nu va insele cineva» (Matei 24,4); «Cine citeste sa inteleaga » (Matei 24,15); «Rugati-va» (Matei 24,20); «stiti ca vara este aproape» (Matei 24,32); «Vegheati … Sa stiti ca daca ar sti stapanul casei la ce straja din noapte va veni hotul, ar veghea si n-ar lasa sa-i sparga casa» (Matei 24,42-43). in continuare, Domnul a spus: «Ferice de robul acela pe care stapanul sau, la venirea lui, il va gasi facand asa» (Matei 24,46).
in ceea ce priveste nevoia de a veghea in zilele de pe urma, Eugen Schmid a scris: «A veghea inseamna a observa cu exactitate ce se intampla in jurul nostru. Biblia ne ofera explicatii referitore la situatia politica actuala si la dezvoltarea ei viitoare. Gasim acestea atat in cartile vechi-testamentare, cat si in cele noutestamentare. Daca tinem cont de ele si le examinam cu atentie, vom observa cat de exact se potrivesc aceste explicatii la evenimentele de astazi. Pentru a interpreta realitatea asa cum trebuie si a o judeca avem nevoie de anumite criterii. Din acest motiv este necesara profetia, pentru a putea sesiza diferentele.»
Avand in vedere faptul ca in ziua de azi au loc atat de multe evenimente care vestesc apocalipsa viitoare, este cu atat mai important sa veghem si sa fim pregatiti. Autorul englez C. W. Bullinger a facut urmatoarea observatie cu privire la zilele din urma: «intreaga atmosfera este impregnata de elementele unei furtuni si distrugeri viitoare.»3 Dr. Fritz Laubach a afirmat cu convingere: «Doar daca urmarim cu atentie evenimentele lumii si le apreciem in lumina profetiei biblice vom scapa de pericolul de a ajunge noi insine in vartejul ispitirii zilelor de pe urma.»4 Evanghelia este explicata, completata si imbogatita de profetia biblica.
Pe baza textului din 2 Petru 1,19 («Avem cuvantul prorociei facut si mai tare; la care bine faceti ca luati aminte, ca la o lumina care straluceste intr-un loc intunecos, pana se va crapa de ziua si va rasari luceafarul de dimineata in inimile voastre»), dr. Fritz Laubach a scris: «Nu este o problema atat de grava daca in studiul personal al Bibliei, in loc sa ne preocupam de cuvantul profetic il evitam, din cauza ca este greu de inteles. Este insa un semn de neglijenta serioasa cand, in bisericile lor, vestitorii exclud invatatura biblica despre vremurile din urma si limiteaza Evanghelia la chemarea la pocainta si la un mod de a actiona corect in problemele cotidiene ale vietii.»
Teologul C. W. Bullinger a scris legat de textul din Apocalipsa 1,3 («Ferice de cine citeste si de cei ce asculta cuvintele acestei prorocii si pazesc lucrurile scrise in ea, caci vremea este aproape»): «Deoarece aceasta carte este adesea neglijata, s-ar putea crede ca aici este scris: „Ferice de cine nu citeste!“ Din pacate, aceasta binecuvantare este respinsa de multi, iar unii chiar se lauda cu aceasta!»
Observam o concordanta uimitoare intre afirmatiile lui Daniel in legatura cu cea de-a 70-a saptamana a sfarsitului si cuvantarea Domnului de pe Muntele Maslinilor despre zilele din urma. Aceasta cuvantare, la fel ca Apocalipsa, descrie in principal evenimentele din timpul ultimilor 7 ani. Afirmatiile din Daniel 9 sunt atat de exacte, incat nu putem decat sa ramanem uimiti. Ne-am putea pune intrebarea de ce oare poporul evreu din vremea Domnului Isus nu a crezut in El, de vreme ce calculele din Daniel 9 indica atat de clar venirea Sa ca Mesia? Chiar si astazi evreii ar putea sa constate pe baza acestor date ca Domnul Isus a fost Mesia cel asteptat. Am gasit un raspuns la aceasta intrebare in cartea Der verheissene Erlöser (Mantuitorul promis, n.trad.), de dr. Roger Liebi: «Rabinul Mose Ben Maimon (Moses Maimonides, 1135-1204), unul dintre cei mai mari invatati evrei ai Evului Mediu, care prin prisma influentei sale extraordinare asupra gandirii teologice a iudaismului a fost desemnat „al doilea Moise“, s-a exprimat extrem de clar in epistola sa, Iggereth Hatheman, in legatura cu calcularea saptamanilor: „Profetul Daniel ne-a explicat profunda stiinta a vremii in care va veni Mesia, dar pentru ca aceasta ne este ascunsa, inteleptii, binecuvantata fie amintirea lor, ne-au interzis sa calculam vremurile viitorului (a venirii lui Mesia), pentru ca oamenii de rand ar putea fi cuprinsi de necaz si ar ajunge sa se insele daca ar vedea ca vremurile au trecut, iar Mesia inca nu a venit. De aceea inteleptii, binecuvantata fie amintirea lor, spun ca Duhul ar trebui sa ii distruga pe cei care calculeaza vremurile pentru ca aduc necaz poporului. Din cauza aceasta inteleptii s-au rugat impotriva unor astfel de oameni, ca inima lor sa plesneasca, iar calculele lor sa se transforme in nimic.“»
Poporul evreu nu citeste Daniel 9 si cu atat mai mult Isaia 53 (peste acest capitol se sare la citirile din sinagoga). Astfel poporul este in necunostinta despre mantuire si despre faptul ca Mesia a fost deja pe pamant. Abia la sfarsitul veacului, Israelul se va intoarce la Sfanta Scriptura, o va cerceta si va ajunge la cunostinta (cititi in acest sens Dan. 12,4; Apoc. 22,10).iulie_7
Dumnezeu ne-a spus prin Cuvantul Sau: «Nu va intepeniti grumazul ca parintii vostri; dati mana Domnului, veniti la Sfantul Lui Locas pe care l-a sfintit pe vecie si slujiti Domnului, Dumnezeului vostru, pentru ca mania Lui aprinsa sa se abata de la voi» (2 Cron. 30,8). «Nu va intepeniti grumazul ca parintii vostri!» = Nu fiti ca alti oameni, ca generatiile dinaintea voastra, ca Israelul din vremea Domnului Isus! «Dati mana Domnului!» = impacati-va! impaca-te si tu cu Dumnezeu! Apuca mana Sa intinsa! Nu o respinge! «Veniti la Sfantul Lui Locas pe care l-a sfintit pe vecie!» = Acesta este Golgota, Isus Cristos, oferta iertarii pacatelor. «Slujiti Domnului, Dumnezeului vostru!» = Puneti-va la dispozitia Lui, asa cum au facut-o credinciosii din Tesalonic (vezi 1 Tes. 1,9-10)! «Pentru ca mania Lui aprinsa sa se abata de la voi» = Astfel te vei impaca cu Dumnezeu, vei fi mantuit si folosit de El.
Am discutat despre cele 70 de saptamani care se refera numai la Israel.7 si ultima saptamana de 7 ani, care urmeaza sa vina, se refera tot la poporul evreu. Noi, ca si Biserica a Domnului Isus, care am fost intercalati in istoria mantuirii (Pavel ne numeste «altoiti», vezi Rom. 11,17-24), putem astfel sa avem parte de rapire. Avem toate motivele sa ne preocupam intensiv de profetia biblica si sa dobandim atitudinea si felul de a gandi pe care le avea Daniel. 69 de saptamani s-au implinit, iar ultima saptamana bate la usa. Domnul Isus va veni in curand!
Sursa: Asociatia Strigatul de la Miezul Noptii
////////////////////////////////////////
Există vreo modalitate de a-ţi şterge cazierul şi să începi viaţa de la început?
Ai greşi vreodată ceva în viaţă şi apoi să-ţi doreşti să o poţi lua de la capăt, să ai un început ? Ce se întîmplă dacă totuşi ai făcut deja alegeri greşite în viaţă? Înseamnă că este prea tîrziu să te schimbi? Mai există speranţă?
David, a rămas în istorie cunoscut ca şi un om după inima lui Dumnezeu. Însă privind la viaţa lui, din articolele precedente, am văzut că David a făcut alegeri care au mers împotriva Cuvîntului lui Dumnezeu. Totuşi, chiar şi atunci cînd a greşit, acest om a făcut ceva care l-a determinat pe Dumnezeu să-l numească astfel.
Cum s-a restabilit David? Ce a făcut el, atunci cînd a înţeles că o luase pe o cale greşită? Cu alte cuvinte, vrem să privim în articolul acesta, ce să faci tu, atunci cînd ai greşit în viaţă?
Recunoaşte că ai greşit
După ce a păcătuit cu Bat-Şeba, David a scris Psalmul 51, care este un psalm al pocăinţei lui sincere.
3 Căci îmi cunosc bine fărădelegile, şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea.
4 Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit şi am făcut ce este rău înaintea Ta; aşa că vei fi drept în hotărîrea Ta, şi fără vină în judecata Ta. (Psalmul 51:3-4)
Vindecarea nu poate începe, pînă ce nu accepţi din toată inima că ai păcătuit. Dacă continui să dai vina pe altcineva, pe alte circumstanţe, spunînd că “dacă nu ar fi fost cutare” sau “dacă nu aş fi mers în cutare loc”, “dacă nu mă întîlneam cu cutare”, şi aşa putem să continuăm la nesfîrşit, atunci vindecarea nu a început încă. Defapt tu continui din răsputeri să-ţi ascunzi fărădelegea, vrînd să prezinţi lucrurile altfel decît ele sunt. David n-a făcut aşa. Atunci cînd păcatul lui a fost descoperit, el a recunoscut vina sa pe deplin. Obserrvaţi versetul 3 care zice: “îmi cunosc bine fărădelegea”. Expresia “îmi cunosc” este aceeaşi expresie care a fost folosită în Geneza că să spună că Adam a cunoscut-o pe Eva. David aici vorbeşte despre o cunoaştere adîncă şi intimă a greşelei lui. Dar nu numai atît. David recunoaşte că a păcătuit în primul rînd înaintea Lui Dumnezeu. Versetul 4 zice că “Împotriva Ta(Dumnezeu), numai împotriva Ta, am păcătuit”.
Deci dragul meu, dacă vreai să iai viaţa de la început, primul de la care trebuie să-ţi ceri iertare, este Dumnezeu Cel Atotputernic. Cu El începe vindecarea. Pentrucă cu El a început şi vina Ta. Cînd ai ales să păcătuieşti, tu defapt ai ales să mergi împotriva Lui. Şi nelegiuirea ta a fost un “pumn puternic” în faţă, Lui Dumnezeu. De aceea, recunoaşte că ai greşit în primul rînd înaintea Lui. Apoi,
Apelează la mila şi îndurarea Lui Dumnezeu
1 Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, şterge fărădelegile mele!
2 Spală-mă cu desăvîrşire de nelegiuirea mea, şi curăţeşte-mă de păcatul meu!(Psalmul 51:1-2)
Dumnezeu este Un Dumnezeu milos şi îndurător. El nu oboseşte iertînd, niciodată. Dar pentruca Dumnezeu să ierte, este nevoie ca tu să vii şi să ceri iertare. Dumnezeu iartă pe cel căruia îi pare rău de păcatul său. Dacă îţi mărturiseşti păcatul înaintea Lui, El este credincios şi drept ca să te ierte şi să te curăţească de orice nelegiuire(1Ioan 1:9). De aceea, dragul meu, şi vindecarea începe cu El. Numai El, poate restabili starea ta sufletească, numai El poate curăţi inima ta de păcat, El are puterea aceasta, pentrucă trupul, sufletul şi duhul nostru, care au fost afectate de păcat, numai El le poate restabili, pentrucă El le-a creat. De aceea, apelează la mila şi îndurarea Lui, print-o pocăinţă sinceră şi din toată inima înaintea Lui. Şi El, cu siguranţă va ierta. Cere-i Lui să şteargă păcatul tău, aşa cum a făcut-o David:
9 Întoarce-Ţi privirea dela păcatele mele, şterge toate nelegiuirile mele! (Psalmul 51:9)
Cuvîntul “şterge” se foloseşte de asemenea pentru a şterge anumite dosare penale. În dosarele vieţii noastre, este curvie, furt, minciună, crimă, ură, invidie, dar atunci cînd venim la Dumnezeu şi ne cerem iertare din toată inima, recunoscînd că numai noi suntem vinovaţi de păcatul nostru, atunci El şterge dosarele noastre. El şterge cazierul nostru şi îl înlocuieşte cu unul nou, curăţit prin sîngele Fiului Său Isus Hristos. Dumnezeu iartă păcatul, însă tu,
Acceptă judecata(consecinţele)
Creatorul nostru, este dragoste, este milos şi îndurător. Dar pe lîngă toate aceste calităţi de caracter pe care le are, El mai este un Dumnezeu drept, care lucrează după dreptate. De aceea în dragostea Sa, el trebuie să judece păcatul. El iartă , însă consecinţele rămîn. Davind a înţeles aceasta, şi de aceea zice:
4 Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit şi am făcut ce este rău înaintea Ta; aşa că vei fi drept în hotărîrea Ta, şi fără vină în judecata Ta.(Psalmul 51:4)
Roagă pe Dumnezeu să te restabilească
Nici o pastilă din lumea aceasta, şi nici un psiholog, nu va putea restabili starea ta sufletească, înafară de Dumnezeu. El, care este medicul suprem, care vindecă nu numai boli fizice, ci şi sufleteşti, El şi numai El te poate restabili. De aceea David apelează la Dumnezeu şi zice:
7 Curăţeşte-mă cu isop, şi voi fi curat; spală-mă, şi voi fi mai alb decît zăpada.
8 Fă-mă să aud veselie şi bucurie, şi oasele, pe cari le-ai zdrobit Tu, se vor bucura.
9 Întoarce-Ţi privirea dela păcatele mele, şterge toate nelegiuirile mele!
10 Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!
11 Nu mă lepăda dela Faţa Ta, şi nu lua dela mine Duhul Tău cel Sfînt.
12 Dă-mi iarăş bucuria mîntuirii Tale, şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă! (Psalmul 51:7-12)
Nimeni altul înafară de Dumnezeu nu te poate restabili. Nădejde există, dar ea este doar la Dumnezeu.
Învaţă şi pe alţii să nu păcătuiască
12 Dă-mi iarăş bucuria mîntuirii Tale, şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă!
13 Atunci voi învăţa căile Tale pe ceice le calcă, şi păcătoşii se vor întoarce la Tine.
14 Dumnezeule, Dumnezeul mîntuirii mele! Izbăveşte-mă de vina sîngelui vărsat, şi limba mea va lăuda îndurarea Ta.
15 Doamne, deschide-mi buzele, şi gura mea va vesti lauda Ta. (Psalmul 51:13-14)
Observaţi că versetul 13 începe cu un termen de timp, “atunci”. Cînd trebuie să începi să înveţi pe alţii să nu păcătuiască? După ce Dumnezeu te va restabili. Mai întîi trebuie ca starea ta să fie restabilită, relaţia ta cu Dumnezeu să revină pe înălţimi, şi apoi vei putea să înveţi şi pe alţii. Învăţînd pe alţii să nu păcătuiască, îţi vei aduce aminte ţie însuţi să nu păcătuieşti. Predarea Cuvîntului este foarte importantă în mersul nostru înaintea Lui Dumnezeu. Dar ea trebuie să înceapă după ce ne-a restabilit starea noastră.
Dragul meu, eşti tu gata să vii la Dumnezeu din toată inima şi să-ţi recunoşti păcatul, să-i ceri iertare, să accepţi consecinţele şi apoi să-l rogi să te restabilească? Aşa cum ai ales să păcătuieşti intenţionat, tot aşa trebuie să alegi să vii la Dumnezeu. Nu aştepta ca cineva să te aducă cu sila. Alegerea trebuie să-ţi aparţină.
Nădejde mai este, dar ea se află doar la Dumnezeu, vino la El! La încheiere, vreau să-ţi las invitaţia pe care ţi-o face ţie personal Domnul Isus acum:
28 Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.
29 Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi dela Mine, căci Eu sînt blînd şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.
30 Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.“(Matei 11:28-30)
https://blogosfera.md/view-post-v-99931-0-romana.html
/////////////////////////////////////////
PACE PRIN POCĂINȚĂ, de David Wilkerson (1931-2011)
„Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.” (Psalmul 32:5).
David era un om care știa să se pocăiască. El și-a cercetat inima constant în fața lui Dumnezeu și a fost rapid în a recunoaște: „Am păcătuit, Doamne! Am nevoie de rugăciune!”
A te pocăi nu înseamnă că pur și simplu încerci să faci lucrurile corect față de persoana căreia i-ai greșit. Nu, ci este vorba de a face lucrurile bine cu Dumnezeu! El este Cel față de care a fost comis păcatul. Da, trebuie să ne cerem scuze fraților și surorilor noastre ori de câte ori le‑am greșit, dar, mai important: trebuie să ne pocăim de păcatul nostru în fața lui Dumnezeu. David a spus: „Căci îmi cunosc bine fărădelegile şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea. Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit şi am făcut ce este rău înaintea Ta; aşa că vei fi drept în hotărârea Ta şi fără vină în judecata Ta.” (Psalmul 51:3-4).
David credea puternic în a-ți cerceta inima periodic – în disciplina grea a căutării păcatului în inima lui: „Cercetează-mă, Dumnezeule şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea şi du-mă pe calea veşniciei!” (Psalmul 139:23-24). El L-a invitat continuu pe Domnul să-i examineze fiecare latură a vieții sale.
Poate că îți cercetezi inima în mod regulat, totuși te îndepărtezi de ceea ce Duhul vrea să-ți arate, spunând: „Mulțumesc Domnului, sunt curat. Nu mai am păcat în mine.” Dacă acesta este și cazul tău, preaiubitule, ești înșelat. Isaia a mărturisit: „Căci fărădelegile noastre sunt multe înaintea Ta şi păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră; fărădelegile noastre sunt cu noi şi ne cunoaştem nelegiuirile noastre.” (Isaia 59:12). Profetul spunea: „Știm totul despre propriile noastre păcate.” Desigur, Dumnezeu știe când spunem sau facem lucruri greșite, dar știm și noi.
Un mare beneficiu al pocăinței este primirea păcii și a puterii. După ce Daniel s-a rugat și a postit într-o mare agonie, Isus a venit la el, l-a atins și i-a spus: „Nu te teme de nimic, om preaiubit! Pace ţie! Fii tare şi cu inimă!” (Daniel 10:19).
O inimă care are cu adevărat pocăința nu trebuie să se ascundă niciodată de Domnul, deoarece nu mai există frică de judecată. Când vă recunoașteți păcatele, când dați dovadă de întristare evlavioasă și faceți restaurarea, Isus vă va privi, așa cum a făcut-o cu Daniel și vă va spune: „Te iubesc și vreau să-ți dau pacea Mea. Acum, ridică-te și fii puternic!”
https://www.worldchallenge.org/ro/pace-prin-poc%C4%83in%C8%9B%C4%83
///////////////////////////////////////
Psalmul 51 Pocaitii redescopera pocainta autentica
Ps. 51/ 1Sam.15.24-35
„Noi pocaitii trebuie sa ne pocaim!” spunem adesea. Insa stim cum? Nu demult un pastor a fost acuzat ca nu stie sa se pocaiasca-dupa cum spuneau unii. In biserici insa fenomentul este evident: pocainta inaintea oamenilor, pocainta care se scuza sau pocainta de ochii lumii sunt confundate cu pocainta adevarata primita inaintea Domnului.
Mesajul de fata ne ajuta atat pe noi sa ne pocaim inaintea Domnului, sa ajutam si pe altii sa se pocaiasca dar si sa ne lasam inselati de cei care nu stiu sa se pocaiasca si totusi au pretentii de slujire in biserica compromitand marturia acesteia.
Introducere
Toti oamenii pacatuiesc, dar nu toti se pocaiesc. Multi isi recunosc pacatul, o parte isi marturisesc pacatul dar putini se pocaiesc de pacat. Multi ar vrea sa se pocaiasca de pacat insa putini stiu cum s-o faca.
In cele ce urmeaza ne vom focaliza atentia asupra modului in care trebuie sa ne pocaim privind la modelul regelui David- omul dupa inima lui Dumnezeu. Din cand in cand vom apela si la exemplul negativ al regelui Saul pentru a sublinia prin contrast coordonatele pocaintei adevarate.
Doi regi. Cine au fost Saul si David? Saul a fost primul rege al lui Israel iar David cel de-al doilea.
Doi pacatosi. Amandoi au pacatuit inaintea lui Dumnezeu. Care a pacatuit mai grav? Inaintea lui Dumnezeu nu exista pacat mic si pacat mare insa noi ca oameni, in functie de consecintele pacatelor credem ca unele sunt mici iar altele mai mari.
Saul- 1Sam.13- Saul dupa sapte zile de asteptare dupa Samuel isi pierde rabdarea si isi aroga dreptul de preot aducand jertfa pe altar de teama ca nu cumva ostirea sa se imprastie de la el. Samuel ii spune-„ai lucrat ca un nebun si n-ai pazit porunca pe care ti-o datuse Domnul…”(13-14)
Saul- 1Sam.15.10-35. Saul din teama fata de popor ingaduie ca acestia sa opreasca din turmele date spre nimicire. Samuel il acuza ca fiind neascultator de Domnul.
David- 2Sam.11 David pacatuieste cu Batseba si apoi ucide pe sotul acesteia.
Daca ar trebui sa evaluam din punct de vedere uman am putea spune ca David a pacatuit mai grav insa cu toate acestea unul dintre regi- Saul este lepadat (1Sam.13.14; 15.26) pe cand David este reabilitat iar dinastia lui David continua si astazi si chiar Insusi Domnul Isus Mesia vine din linia lui David.
Doua feluri de pocainta. Vom vedea ca si Saul a folosit cuvintele „Iarta-ma, am pacatuit…” dar cu toate astea a fost lepadat. Nu oricine zice „iarta-ma” sau recunoaste „am pacatuit” inseamna ca stie sa se pocaiasca.
Regele care stie sa se pocaiasca ramane rege. Regele care nu stie sa se pocaiasca ajunge sa moara pe campul de lupta in dispretul dusmanilor sai. De ce pocainta regeasca a unui rege? Pentru ca in timp ce amandoi au fost regi totusi doar unul a avut o pocainta demna de a fi luata in considerata de Regele Regilor.
“Pocainta regeasca”
- Se face Inaintea lui Dumnezeu
[La cine ma duc, in fata cui ma pocaiesc?]
Actul pocaintei se consuma sub privirile lui Dumnezeu si inaintea Lui. Intelegerea acesta este foarte importanta intrucat procesul de constiinta (vorbirea cu sine insusi) nu trebuie confundat cu pocainta; nici recunoasterea in fata semenilor (vo rbirea cu altii) nu trebuie considerata pocainta, nici a cere iertare din partea victimei nu este totul ci doar o parte din pocainta. Actul pocaintei se desfasoara doar sub privirile Domnului. Exista cel putin doua motive pentru care trebuie sa facem asa:
-pentru ca orice pacat este comis impotriva Lui
v.4 Impotriva Ta, numai impotriva Ta am pacatuit si am facut ce este rau inaintea Ta…
Orice pacat pe care il facem impotriva oamenilor sau chiar impotriva noastra insine- fiecare dintre aceststea intai de toate este un pacat impotriva lui Dumnezeu.
David a curvit cu Batseba, a ucis pe Urie- in toate acestea a pacatuit impotriva lui Dumnezeu. Orice incalcare a celei de-a doua table a Legilor lui Dumnezeu este o urmare a incalcarii primei table ce are in vedere relatia cu Dumnezeu.
Luca 15 Fiul risipitor spune „… tata am pacatuit impotriva Cerului si impotriva ta…”
Gen.39.9 Iosif -„cum as putea sa fac eu un rau atat de mare si sa pacatuiesc impotriva lui Dumnezeu?”- cand sotia lui potifar l-a chemat sa se culce cu ea.
Obiectie! Atunci nu mai trebuie sa-mi cer iertare de la cel caruia i-am gresit? Ba da! Lucrul acesta trebuie facut neaparat. David n-a mai avut la cine sa mearga intrucat Urie era mort insa Domnul Isus ne invata asta atunci cand spune:
Mat.5. Lasa-ti darul acolo inaintea altarului si du-te de te impaca cu parasul tau…
Nu poti primi iertarea de la Dumnezeu pana nu repari tot ce se mai poate in relatie cu cel caruia i-ai gresit.
Luca 19.8 Zacheu a inteles corect pocainta …”a statut inaintea Domnului si I-a zis: Iata Doamne jumatate din avutia mea o dau saracilor si daca am napastuit pe cineva ii dau inapoi impatrit.”
Legea aceasta este prezenta si in Legea lui Moise cand omul este chemat sa dea inapoi victimei altfel unii ar putea spune „fur acum si apoi ma pocaiesc.” Este o gandire vicleana.
-pentru ca singur poate sa ierte, sa spele, sa stearga si sa curete de pacat
Acesta este al doilea motiv pentru care trebuie sa merg inaintea Domnului la pocainta. Pocainta adevarata trebuie sa cuprinda si iertare. Doar ca imi recunosc vina nu este totul de aceea trebuie sa ma pocaiesc inaintea Domnului pentru ca El imi poate da iertarea.
Saul- pocainta in fata oamenilor
1Sam.15.24 Atunci Saul a zis lui Samuel: Am pacatuit caci am calcat porunca Domnului si n-am ascultat cuvintele tale… acum te rog iarta-mi pacatul…
-a zis lui Samuel si nu Domnului
-crede ca a pacatuit impotriva lui Samuel si nu impotriva Domnului
-cere iertare de la Samuel si nu de la Domnul
- Priveste Pacatul personal
[Ce trebuie sa marturisesc Domnului, despre ce trebuie sa vorbesc?]
-pacat personal si nu al altora
Cu cine a pacatuit David? Cu Batseba! De unde stiti? A spus el ceva despre o Botaseba in rugaciunea lui de pocainta? Nu! Daca nu am sti nimic despre David decat rugaciunea lui de pocainta cu siguranta n-am sti nimic despre alte persoane care si-au dat concursul la pacatul lui.
Astazi– cum se face ca din rugaciunile noastre unii afla mai mult despre pacatele altora iar cei care pretind ca se pocaiesc de fapt apar a fi doar niste victime. [Vezi -Saul care da vina pe tot poporul.]
De aceea, cand voi veni inaintea Domnului in rugaciune de pocainta nu voi aminti nimic de altii si pacatele lor ci doar de mine si pacatul meu caci doar asa voi putea capata iertarea pentru pacatul meu si nu al altuia.
-pacatul propriu-zis
…ai mila de mine… sterge faradelegile mele, nelegiuirea mea, pacatul meu, imi cunosc faradelegile, am pacatuit impotriva Ta, curateste-ma, spala-ma, pacatele mele, nelegiuirile mele…
David nu se teme sa aleaga o terminologie potrivita pentru a arata gravitatea faptelor lui. El nu spune „greseala mea, neatentia mea…” ci pacatul meu, faradelegea, nelegiuirea mea, ba chiar …nelegiuirile mele.
1Ioan 1.9 daca ne marturisim pacatele El este credincios si drept ca sa ne ierte si sa ne curateasca de orice nelegiuire.
Omologeo- a admite, a spune despre pacat ceea ce Dumnezeu spune despre el.
David ne prezinta in rugaciunea lor o constienta deplina a pacatului.
v.3 …imi cunosc bine faradelegile…
David nu vine inaintea Domnului cu indoiala- „poate este sau poate nu este pacat.” Nu lasa la aprecierea lui Dumnezeu sa spuna daca este sau nu pacat ceea ce el a facut ci el insusi a ajuns la concluzia ca faptele lui sunt nelegiuite.
Astazi– rugaciunile noastre de „pocainta” nu doar ca arata indoiala ci chiar mai mult de atat pot fi considerate o insulta la adresa lui Dumnezeu.
Ex- Doamne te rog sa ma ierti DACA Ti-am GRESIT cu ceva…[Cu alte cuvinte- noi de obicei nu gresim sau cel putin nu stim. Dar totusi daca tu consideri ca este ceva GRESIT (de ce nu pacat) te rugam sa ne ierti… oricum nu ma intereseaza prea mult]
Sarcina de a cunoaste bine pacatele noastre este a noastra. Dumnezeu oricum le stie insa este absolut necesar ca si noi sa le stim. De aceea cand voi veni in rugaciune de pocainta trebuie sa ma asigur ca stiu pentru ce vin sa-mi cer iertare fara a mai fi nevoie de a descrie pacatul, de a detalia pacatul ca nu cumva din nou sa trezesc poftele lui.
-in condamn si nu-l justific
In rugaciunea de pocainta atitudinea impotriva pacatului trebuie sa fie intoleranta. Trebuie sa urasc pacatul nu sa il iubesc si nici macar sa il justific ci sa il condamn. Dumnezeu in Hristos nu iarta nici un pacat pe care noi nu-l uram.
Atentie! Nu trebuie sa urasti consecintele ci pacatul!
Ex- doi hoti sunt prinsi de politie. Unul uraste ca a furat celalalt uraste faptul ca a fost prins. Care s-a pocait cu adevarat? Cel ce a urat faptul ca a pacatuit.
Starea provocata de pacat este neplacuta si uram lucrul acesta- nu mai poti privi in ochii oamenilor, simti apasarea vinei…etc. Totusi nu starea asta trebuie s-o uram ci actul pacatului propriu-zis.
Ex- David a urat pacatul sau iar Saul a urat consecintele lui- ca a fost mustrat de Samuel si lepadat de Dumnezeu.
Poate ca nu vei gasi resurse morale puternice sa poti ura pacatul. Te va ajuta insa meditatia cu privire la Domnul Isus, jertfa Lui. Aminteste-ti ca a murit pentru pacat, din cauza pacatului si doar asa vei putea ura pacatul, iubindu-L pe El, crescandu-ti dragostea pentru El.
Saul- pocainta care se scuza
1Sam.15.21 dar poporul a luat din prada oi si boi…ca sa le jertfeasca Domnului Dumnezeului tau. 24 … ma temeam de popor si i-am ascultat glasul
-aduce in discutie o multime de alti vinovati
-cauta justificarea pacatului
-vina personala aparent nici nu mai exista
-asteapta sa i se dea dreptate
- Pretinde Eliberarea de povara vinei
[Ce trebuie sa primesc de la Domnul, cu ce trebuie sa ma intorc din prezenta Lui ?]
A merge la Persoana potrivita si a spune lucrurile potrivite nu este suficient. Trebuie sa te asiguri ca pleci cu ceva din prezenta Lui.
Ill- Vamesul si Fariseul [Luca 18.9-14] Vamesul „s-a coborat acasa socotit neprihanit.” Iata deci ca nu conteaza cum te urci la Templu ci cum te cobori. Este de folos sa ne aducem aminte si de rugaciunile lor: vamesul spune „ai mila de mine pacatosul” pe cand fariseul in rugaciunea lui vorbeste despre altii.
Ps.51.14 …izbaveste-ma de vina sangelui varsat…-spunea David.
Sunt mai multi termeni prin care David isi exprima de fapt cererea sa: spala-ma, curateste-ma, izbaveste-ma. Intr-un cuvant asta este „iertarea.”
In pasajul acesta descoperim si numeroase adevaruri referitoare la doctrina despre pacat:
Pacatul murdareste.
Isaia 1.16 spalativa deci si curatiti-va!…
Zaharia 3 Preotul Iosua este invatisat in haine murdare.
Pacatul de care nu te-ai pocait ramane.
Pacatele pe care le marturisim merg inainte la judecata iar cele nemarturisite vor veni dupa noi in Ziua Judecatii.
Timpul nu rezolva problema pacatului.
Ex- o familie ce traiau izolati la o ferma in SUA au descoperit abia dupa 25 de ani ca necazurile pe care le aveau in viata de familie se datorau si faptei odioase prin care si-au ingropat copilul nou-nascut in partea din spate a curtii.
Ex- David dupa un an de zile…[cel putin 9 luni intrucat copilul se nascuse]
Pacatul netratat cu pocainta aduce altul cu consecinte mai grave
David aminteste de „..sangele varsat”. Fara indoiala a fost si curvia insa cel ce-a urmat curviei a fost mai dureros, cu consecinte mai grave.
Asigura-te de fiecare data ca ceri de la Domnul ceea ce trebuie- ceri iertare de vina pacatului tau. Nu mergi doar sa-l informezi de pacat ci sa primesti iertarea.
- Motivata de Dorinta de reabilitare in relatia cu Domnul
[Pentru ce iti trebuie iertarea, de ce nu poti fara ea?]
Dorinta credinciosului in mod evident este exprimata sub forma unei obsesii. Dorinta de reabilitarea a relatiei cu Domnul nu este privita ca o alternativa printre multe altele ci ca unica solutie, unica dorinta si chiar obsesie. Cu orice pret am nevoie de reabilitare si nu pot trai fara ea.
Ps.42.1-2 Cum doreste un cerb izvoarele de apa asa Te doreste sufletul meu pe Tine Dumnezeule! Sufletul meu inseteaza dupa Dumnezeu, dupa Dumnezeul cel viu; cand ma voi duce si ma voi arata inaintea lui Dumnezeu?
Ps.32.3-4 cata vreme am tacut mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate caci zi si noapte mana Ta apasa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usuca pamantul de seceta verii…
Cum sa nu fie reabilitarea relatiei cu Domnul o obsesie cand de fapt nu poti trai altfel?!
Atentie! Trebuie sa lamurim ca dorinta de reabilitare a relatiei cu Domnul nu este singura motivatie ce ne poate determina sa „ne pocaim.” Da, pentru pocainta adevarata aceasta este singura motivatie insa pentru ca nu ne lasa inselati de o pocainta falsa trebuie sa amintimsi motivatia gresita– evitarea consecintelor pacatului.
Ill. Un hot se poate pocai in doua feluri:
-ii pare rau ca a fost prins (uraste faptul ca prestigiul lui va fi compromis)
-ii pare rau ca a furat (ceea ce uraste este pacatul comis inaintea lui Dumnezeu)
In primul caz nu se poate vorbi despre pocainta.
Trebuie deci sa ma asigur ca motivatia mea este doar reabilitarea relatiei cu Domnul. Celelalte consecinte sunt mai putin importante. Eu ma voi multumi cu reabilitarea iar celelalte …daca va vrea Domnul.
Daca Domnul m-ar intreba- „pentru ce vrei sa fii iertat?” Doamen vreau sa fiu iertat pentru ca fara iertare uite ca nu mai pot predica, nu mai pot sluji si imi pot pierde „painea.”! sau ca sa pot canta si eu cu tinerii in formatiile bisericii. -Lucrul acesta ar fi o scarba inaitea Domnului! Singura motivatie corecta pentru a cere iertare de la Domnul este reabilitarea relatiei cu Domnul.
Atentie! Nu exista reabilitare fara iertare. De aceea mai intai am vorbit de iertare. Ciudat faptul ca multi se considera reabilitati inaintea Domnului insa daca-i intrebi daca au pacatele iertate- nu stiu. Ai tu pacatele iertate?
Pacatul poate cauza lepadarea si indepartarea Duhului Sfant de la credincios.
Cu siguranta ca David avea proaspat in mintea lui si „lepadarea lui Saul.” Insa fara indoiala lui David nu i-a pasat ca pierde imparatia ci i-a pasat de relatia cu Dumnezeu. Daca i-ar fi pasat de imparatie l-ar fi omorat pe Saul atunci cand cazuse in mainile lui sau s-ar fi vaitat atunci cand a fost izgonit de Absalom.
A nu avea Duhul Sfant sau a fi lepadat este de fapt unul si acelasi lucru.
Rom.8.9 …daca n-are cineva Duhul lui Hristos nu este al Lui.
Ai tu Duhul Sfant al lui Dumnezeu?
Saul- pocainta de ochii lumii
1Sam.15.25 Acum te rog iarta-mi pacatul, intoarce-te cu mine ca sa ma inchin pana la pamant inaintea Domnului. Samuel a zis lui Saul: „Nu ma voi intoarce cu tine: fiindca …(esti lepadat, Saul insista si rupe pulpana hainei, ca replica ii comunica ruperea imparatiei) …30 Saul a zis iarasi: Am pacatuit. Acum te rog, cinsteste-ma in fata batranilor poporului meu si in fata lui Israel, intoarce-te cu mine ca sa ma inchin inaintea Domnului Dumnezeului tau.”
-este gata sa arate umilinta in inchinare pentru Domnului
-insista pe langa Samuel
-recunoate inca o data pacatul (nu mai cere iertare insa)
-scopul insistentei lui este „cinstirea in fata oamenilor”
-inchinarea inaintea Domnului este folosita in scop „electoral”
-omul Domnului nu incurajeaza implicarea in inchinare a celor ce nu s-au pocait
Pocainta nu este pocainta daca motivatia din spatele ei nu este reabilitarea relatiei cu Domnul ci reabilitarea imaginii in ochii oamenilor. La insistentele lui Saul vedem ca Samuel cedeaza si merge sa se inchine Domnului impreuna cu Saul. Totusi, chiar daca acum Saul se inchina el insa era lepadat.
Candva- ne povesteau batranii ca in bisericile lor banca din spate era pastrata celor disciplinati. Cei disciplinati stateau acolo pana se pocaiau. Astazi- nu mai exista acea banca, astazi nici disciplinati nu mai sunt care sa sufere rusinea in mod individual insa in schimb astazi- biserica intreaga a ajuns sa nu mai fie „cinstita nici de oameni si nici de Dumnezeum”
Astazi- nu mai avem curajul sa disciplinam pentru ca stim ca oamenii sunt tot mai mandrii si nu pot suferi rusinea cu toate ca ar fi trebuit sa sufere rusinea cand au pacatuit si nu cand se pocaiesc. Asa ca astazi cei disciplinati fie se muta la alta biserica fie asemenea lui Saul insista sa se inchinine chiar rupand mantaua lui Samuel daca se poate. Cu ce scop? Pentru ca vor sa se inchine Domnului asa cum spun ei? Asa cum a spus Saul? Nu! De fapt lor le pasa mai mult de imaginea lor inaintea oamenilor. Da, este mai de dorit o imagine a unei persoane care se inchina Domnului in fata norodului si a batranilor tarii decat imaginea unei persoane care sta undeva mai in urma.
Ce are David de spus vis-a-vis de rusine?
2Sam.16.81-8 Simei vorbea astfel cand blestema:”Du-te, du-te om al sangelui, om rau! Domnul face sa cada asupra ta pedeapsa pentru tot sangele casei lui Saul al carui scaun de domnie l-ai luat …iata-te nenorocit caci esti un om al sangelui.” …(Abisai vrea sa ia rusinea de peste David) …10 dar imparatul a zis: Ce aveti voi cu mine fiii Teruiei? Daca blastema inseamna ca Domnul i-a zis”Bleastema pe David!” Cine-i va zice dar „pentru ce faci asa?” (continuare v.11-13)
-David a fost un om caruia nu i-a fost greu sa sufere rusine pe nedrept si cu atat mai mult atunci cand a meritat.
Pocainta pe care o faci doar in fata publicului si de dragul publicului nu este pocainta regeasca, nu primeste iertarea. Pocainta este autentica daca ai face-o chiar si daca ai fi doar tu cu Dumnezeu pe toata planeta Pamant.
- Invoca Harul lui Dumnezeu
[Pe ce baza indraznesti tu sa ceri iertare sau pe ce baza astepti sa primesti iertarea?]
Este foarte important sa constientizam acest aspect. David cere iertare invocand harul lui Dumnezeu si nu meritele personale. David ar fi avut multe merite si chiar ar fi putut sa spuna „Doamne, nu-Ti mai aduci aminte cand Goliat a aruncat ocara asupra Numelui Tau in fata tuturor…cum eu am fost singurul care desi copil am fost gata sa-mi risc viata pentru Tine… acum are trebui sa ma ierti pentru asta…” Nu! Nu! Nu! David nu aminteste nimic de meritele lui inaintea Domnului caci Domnul nu este dator nimanui cu nimic. De aceea nici prin gand sa nu-ti treaca ceva prin care te astepti ca Dumnezeu iti este dator sa te ierte ci dimpotriva trebuie sa recunosti:
-dreptatea lui Dumnezeu v.4
Dumnezeu ia hotarari impotriva pacatului chiar si la David.
Dumnezeu este drept chiar si atunci cand pedepseste pacatul.
-vinovatia personala v.4
Dragul meu, cand este vorba de pocainta uita de toate realizarile tale pentru gloria lui Dumnezeu. Nu-si au locul intr-o marturisire de pocainta.
-apeleaza la harul lui Dumnezeu
v.7…curateste-ma cu isop…- referire la jertfa.
Dumnezeu este drept si trebuie sa ramana drept. Dumnezeu nu face compromis ci plateste El. Crucea lui Hristos nu este compromisul lui Dumnezeu ci intelepciunea lui Dumnezeu care prin sacrificiu de Sine satisface dreptatea si dragostea lui Dumnezeu.
Dreptatea ar fi putut fi satisfacuta doar prin pedeapsa. Insa prin pocainta credinciosul atrage si dragostea lui Dumnezeu. Acum deci trebuie satisfacuta si dragostea si nu doar dreptatea. Concluzia- Isus Hristos- Mielul de jertfa pentru pacatele credinciosilor.
Exod.12.22 luati un manunchi de isopsi muiati-l in sangele care va fi in vas si stropiti pragul de sus si cei doi usiori ai usii cu sangele care va fi in vas…
Evrei 9.18-19 de aceea nici cel dintai legamant n-a fost sfintit fara sange. Pentru ca dupa ce fiecare porunca potrivit legii a fost rostita de Moise catre tot poporul, dupa ce a luat sangele viteilor si al tapilor cu apa si lana stacojie si isop…
Ill– Un copil din biserica sparge un mare geam de termopan. El este sarac, n-are cu ce plati dar cere iertare si biserica il iarta. Va ramane geamul spart pentru ca a fost iertat? Nu- cineva trebuie sa plateasca unul nou. Baiatul se va grabi sa mai sparga si altul? Nu -pentru ca intelege ca pe cineva il costa.
Tot asa trebuie sa intelegem si noi. Orice pacat trebuie platit. Este o ofensa adusa Gloriei lui Dumnezeu care nu poate ramane patata. Cineva „scoate din buzunar” pentru restaurarea Gloriei lui Dumnezeu. De aceea, harul inteles corect nu poate fi transformat in destrabalare.
Asta arata si pretul …nu isopul spala, nu planta ci este o referire la jertfa, la sangele- cat costa in realitate o pocainta?
- Urmata de Recunostinta inaintea Domnului
Pocainta adevarata intotdeauna este urmata de slujire care este de fapt o forma de recunostinta pe care cel iertat o arata fata de Mantuitorul sau.
Pacatul conditioneaza slujirea, inchinarea. v.13-15
Cat timp era in pacat David intelege ca nu poate sa slujeasca Domnului asa cum credea Saul. David spune „atunci voi invata caile Tale pe cei ce le calca…” Este o secventa de timp.
Saul credea ca lui Dumnezeu ii plac „jertfele mai mult decat ascultarea.” David insa crede tocmai invers- Lui Dumnezeu ii place ascultarea si abia apoi primeste si jertfele doar din partea celor ascultatori.
De aceea nu trebuie sa ma grabesc sa slujesc Domnului intr-un fel sau altul pana nu ma asigur ca sunt iertat si ascultator de poruncile Lui.
Pacatosul iertat se va inchina Domnului
Slujesc pentru ca m-am pocait. Nu ma pocaiesc ca sa slujesc (ma pocaiesc ca sa fiu reabilitat.)
Concluzia
Cand regele se pocaieste ramane rege. Cand regele nu se pocaieste devine victima pe campul de batalie si moare in dispret.
Trebuie sa mentionez ca pe langa toate aceste sase aspecte trebuie asistenta Duhul Sfant al lui Dumnezeu insa acesta nu sta in puterea mea sa realizez ci este harul lui Dumnezeu cand venim la El intr-o atitudine de smerenie si dependenta.
//////////////////////////////////////////////
ISUS ÎN FIECARE PSALM: Psalmul 51 – Cântarea pocăinței autentice în Hristos
Eugen Tamas
Bine ați venit la cel de-al 5-lea episod din seria de Psalmi, intitualată: Isus În Fiecare Psalm. O călătorie cristologică de-a lungul Cărții Psalmilor!
Azi ne vom uita la Psalmul 51, pe care l-am supranumit: O cântare despre pocăința autentică în Hristos
Ca și de obicei, în primul rând vom lectura textul Psalmului, după care, cu ajutorul meditației scrise de Christopher Ash, vom explora modul în care acest Psalm vorbește despre Domnul Isus.
În cele din urmă vom cânta acest Psalm și puteți face aceasta urmărind versurile de pe slide-uri. Psalmul este interpretat de Grupul Comorile Harului, după versificarea fr. T. Dorz și melodia compusă de fr. N. Moldoveanu, așa cum se găseșe în harfa Cântările Psalmilor.
PSALMUL 51
Pentru dirijor. Un psalm al lui David compus pe vremea când profetul Natan a venit la el, după ce păcătuise cu Batşeba.
1 Ai milă de mine, Dumnezeule, după îndurarea Ta!
În mila Ta cea mare, şterge nelegiuirile mele!
2 Spală-mă de vina mea
şi curăţeşte-mă de păcatul meu!
3 Căci îmi cunosc nelegiuirile
şi păcatul meu stă neîncetat înaintea mea.
4 Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit
şi am făcut ceea ce este rău înaint