Fiecărui tâlhar, egoist, sodomit, idolatru, mincinos, cârtitor, preacurvar, hoţ, bârfitor, pornograf, ori altor infractori, Creatorul, (pentru că ne iubeşte pe toţi nelegiuitii-Ioan 3/16-21) încă vorbeşte:” Dumnezeu vorbeşte însă, când într’un fel, când într’altul, dar omul nu ia seama. El vorbeşte prin visuri, prin vedenii de noapte, când oamenii sunt cufundaţi într’un somn adânc, când dorm în patul lor. Atunci El le dă înştiinţări şi le întipăreşte învăţăturile Lui, ca să abată pe om de la rău şi să -l ferească de mândrie, ca să -i păzească sufletul de groapă şi viaţa de loviturile săbiei. Şi…” (Iov 33/14-19); Cel care are urechi de auzit şi se pocaieste- se împrieteneşte cu Dumnezeu şi-i răspunde, precum “nelegiuitul Isaia”: Atunci am zis: Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor! Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mină, pe care -l luase cu cleştele de pe altar. Mi -a atins gura cu el şi a zis: Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit! Am auzit glasul Domnului, întrebând: Pe cine să trimet şi cine va merge pentru Noi?„ Eu am răspuns: Iată-mă, trimete-mă!„ El a zis atunci: Du-te şi spune poporului acestuia: Într’una veţi auzi şi nu veţi înţelege; într’una veţi vedea şi nu veţi pricepe!” (Îs. Cap.6/5-9) | Agromedia

Fiecărui tâlhar, egoist, sodomit, idolatru, mincinos, cârtitor, preacurvar, hoţ, bârfitor, pornograf, ori altor infractori, Creatorul, (pentru că ne iubeşte pe toţi nelegiuitii-Ioan 3/16-21) încă vorbeşte:” Dumnezeu vorbeşte însă, când într’un fel, când într’altul, dar omul nu ia seama. El vorbeşte prin visuri, prin vedenii de noapte, când oamenii sunt cufundaţi într’un somn adânc, când dorm în patul lor. Atunci El le dă înştiinţări şi le întipăreşte învăţăturile Lui, ca să abată pe om de la rău şi să -l ferească de mândrie, ca să -i păzească sufletul de groapă şi viaţa de loviturile săbiei. Şi…” (Iov 33/14-19); Cel care are urechi de auzit şi se pocaieste- se împrieteneşte cu Dumnezeu şi-i răspunde, precum “nelegiuitul Isaia”: Atunci am zis: Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor! Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mină, pe care -l luase cu cleştele de pe altar. Mi -a atins gura cu el şi a zis: Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit! Am auzit glasul Domnului, întrebând: Pe cine să trimet şi cine va merge pentru Noi?„ Eu am răspuns: Iată-mă, trimete-mă!„ El a zis atunci: Du-te şi spune poporului acestuia: Într’una veţi auzi şi nu veţi înţelege; într’una veţi vedea şi nu veţi pricepe!” (Îs. Cap.6/5-9)

Publicat la: Septembrie 11, 2023

Nici un comentariu

…Poporule- în frunte cu preoţii care mint, manipulează, exploatează, idolatrizează şi-i prostesc pe contribuabili… (“Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă” – Osea 4:6), dacă nu te pocăieşti, pentru ca Dumnezeu să ia de peste tine blestemul… devii praf, pulbere, deşertăciune şi goană după vânt! Preoţi- chiar dacă aţi prigonit credinţa şi pocăinţa împingând pe creştini în gura lupului demonic – oameni pentru care a sângerat Domnul Issus, pe care l-aţi deformat într-o icoană făcătoare de bani, totuşi El nu vă aruncă la groapa gunoierului cosmic, pe care-l slujiţi (căci voi aveţi că tată pe diavol, cum scrie în Ioan, cap.8/44),” ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.” (2 Petru 3/9 b)”… „Doresc Eu moartea păcătosului – zice Domnul Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui şi să trăiască?” (Ezec. 18/23)…… Idolatria si Uraciunea oamenilor despre mos Nicolae si mos Craciun, precum si paganismul din spatele Craciunului si al bradului de Craciun, de Alin Lolos…De ce nu trebuie să ascultăm de Satana,de Ney Bailey…INDEMN LA VEGHERE…ORGANIZATIA LUI SATAN…Despre Anticrist, acel om al fărădelegii… Necazul Mondial… Biruind duhul minciunii, scris de : Zac Poonen..Poporul piere din lipsă de cunoştinţă… Mincinoşi fiind, nu aveţi ca tată pe diavolul? DIAVOLUL FUGE CÂND VĂ ÎNDREPTAȚI CĂTRE ISUS, de David Wilkerson (1931-2011)…Căci Domnul are o judecată cu locuitorii ţării, pentru că nu este adevăr, nu este îndurare, nu este cunoştinţă de Dumnezeu în ţară… Lucrările diavolului (3.)… Diavolul vrea să te înghită… ȘASE MINCIUNI PE CARE DIAVOLUL LE SPUNE ADOLESCENȚILORNicolae Steinhardt – „Dumnezeu nu ne vrea proşti”; Mie îmi vorbește Dumnezeu? de Nicu Butoi; Cum vorbește Dumnezeu; sau … Când nu ştiu ce să mai fac [Iov 33.14, Luca 2.8-11, Fapte 10.13, Ps. 88.15]; Cristi Boariu – Felul in care vorbeste Dumnezeu; Dumnezeu vorbește în multe feluri; Modalităţi Prin Care Dumnezeu Vorbeşte Direct Fiecărui Credincios; Dumnezeu vorbeste dar omul nu ia seama; Cum să auzi vocea lui Dumnezeu, de Eduard Serediuc, MTS; stiinta-versus-biblie; Ezechel 13:3. Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: A.W. Tozer, Caracterul lui Dumnezeu; C.H. Spurgeon, Fragment relevant pentru zilele noastre din cartea „Predici despre trezire”; Fragment dintr‑un comentariu asupra Cântarii cântărilor, carte care se află în lucru; Martyn Lloyd Jones- Nenorocirea omului și puterea lui Dumnezeu; Samuel L. Brengle, Biruinţa asupra mâniei prin puterea Duhului Sfânt (din cartea Când vine Duhul Sfânt); Articol preluat din cartea Creștinism biblic de John Calvin (Editura Făclia, Oradea, 1998),de către Editura Făclia; Consecinţele căderii omului în păcat, J. Gressham Machen; Caderea lui Adam si efectele ei asupra intregii rase umane; Cartea lui Daniel: Epilogul istoriei – Florin Antonie; Evenimentul care i-a schimbat viata lui Isaia; Fiindcă zecile de mii de culte din toată lumea nu vor să devină Una (între ele), dar nici… cu El, intarzaie Venirea Lui- să ne scape de hoţie, fesenie (PeSeDie)- globalie, preacurvie, bârfa, beţie… IMBLANZESTE-TI LIMBA! Sfințenia lui Dumnezeu și păcătoșenia omului; Semne ale vremurilor din urma; Cunoaşterea lui Dumnezeu şi cunoaşterea noastră proprie sunt strâns conectate între ele; Zaharia 3 Cum poti sta in picioare inaintea Domnului; ISAIA; Cum poţi fi un slujitor adevărat al lui Dumnezeu ? Nicu Butoi – Suferind pentru credință – experiențe din închisorile comuniste; Citate despre Dumnezeu scurte; Citate despre CREDINȚĂ / DUMNEZEU; Zece citate ale lui C. S. Lewis despre Dumnezeu şi creştinism; Geniile din spatele gratiilor; (Daca nu ne umplem cu Plinatatea Lui,ne umplu ei cu dejectiile gunoierului si cu toxinele invataturii lumesti-APOCALIPTICE; DISTRAGEREA ATENȚIEI ÎN LUMEA DIGITALĂCum suntem deconectați de noi înșine și ce remedii avem la dispoziție…Morcovul: un remediu natural puternic pentru tuse… Plante care alunga durerea de cap…Hipertensiunea arteriala. Aceste 3 suplimente naturale pot scadea tensiunea… Balonarea…Ceapa și usturoiul protejeaza femeile de cancerul de sân Suplimente naturale care scad tensiunea ;Sfatul unui fizioterapeut pentru scăpa de durerea de cap în 10 secunde…Temperaturile crescute afecteaza sanatatea mintala. Iata ce efect au… Aceasta este bautura toxica si cancerigena pe care multi dintre noi o beau zilnic…De ce amorţesc mâinile şi picioarele? Cele mai frecvente cauze…Teste medicale necesare pentru tiroidă…Rețeta pentru tuse…Efectele terapeutice de excepţie ale zmeurului etcMIHAI BURACU: PITESTI DUPA PITESTI. Cum s-a inmultit samanta satanica a comunismului dupa 1989? “Asistam neputinciosi la o a doua internationalizare (globalizare), sora geamana cu internationalizarea rosie”; CJ Hopkins: MAREA EPURARE A ÎNCEPUT. Noul totalitarism pseudo-medical, „științific”, și segregarea noilor suboameni, „nevaccinații”; (Inca o…) Dovada clară că statul ne vrea proști; Editorial: Marea Resetare plănuită de globalişti ar putea să ne ducă în Epoca Sclavagismului şi a Feudalismului, din punct de vedere social; „Libertatea este o iluzie! Nu mai suntem liberi în vremurile noastre”! – cred 2 analişti politici americani de la Rutheford Institute; Recenzia cărţii „China versus SUA: cine va învinge?”, scrisă de ambasador Alfredo Toro Hardy; Slăbiciunile Chinei – argument monetary; „Stîngismul“ — boala copilăriei comunismului; Incredibila execuţie a mareşalului Antonescu: deşi a fost împuşcat de mai multe ori, el nu a murit imediat! Ce s-a întâmplat? Putin vrea roboți, chatboți și supercomputere. Președintele rus obligă firmele care cer subvenții să utilizeze inteligența artificială; Oamenii de știință chinezi cresc „rinichi umani” în porci; Azilele groazei, un scenariu care se poate repeta oricând. Concluzia Corpul de Control al Prim-Ministrului: e haos în system; Patru zile, doi polițiști băuți și drogați la volan, trei victime. Cazurile Caracal și Popești Leordeni ; Polițist ziua, noaptea traficant de droguri. Prins în flagarnt când vindea cocaină în BrașovPuciul din Niger și campania anti-occidentală purtată de Rusia în Africa; Cum țin rușii prizonieră Moldova; Nu trebuie să vă placă Oliver Stone. Dar vă rog vedeți filmul „Nuclear Now”. Interviu cu regizorul American; Am făcut concediul prin Italia și am ieșit la un cost de cazare la 65% din cât am fi dat în medie pe zi la mare în România; Mirel Palada: „România este un balamuc mediocru. Statul român este eșuat de ceva timp”;Petre Daea explică de ce a crescut prețul la ouă: „Găinile fac parte din statul paralel!”Cât a îmbătrânit Elena Udrea în cei 12 ani de când aşteaptă săraca să i se prescrie fapta! Unor cadre medicale le poți mări salariul de 10 ori, că tot ca nişte mizerii şpăgare se vor comporta; (“ Amintiri ” despre)… Lenea parlamentară naşte monştri guvernamentali; Klaus Schwab, unul din demenții tătuci ai Marii Resetări: „Nu veți mai deține nimic și veți fi fericiți pentru asta!” „Profeții”; Forumului Economic Mondial anunță că Era Post-Corona se resetează pe urmele lui Karl Marx; ”China, SUA sau UE first?” Concluziile Forumului Economic Mondial de la Davos; ONU şi Forumul Economic Mondial se află în spatele „războiului global împotriva fermierilor”, spun experţi; În spatele grupului Wagner nu se află doar violenţa extremă – ci şi cultul unui zeu pre-creştin [The Daily Beast]; Jurnalist rus, laureat al premiului Nobel, etichetat de propria ţară drept „agent străin”; (Cine merge pe mana “sfantului” rus, ajunge in iad); Alexander Dughin despre geopolitica României; Eurasianimul rusesc – originile și ideile; O istorie dramatică, ignorată de oamenii noștri politici, privitoare la continuitatea românilor dintre Nistru, Bug și mai departe… Marea teorie din spatele deciziei nefaste a lui Vladimir Putin de a invada Ucraina; România educată, eșuată în analfabetism funcțional. Din 100 de elevi, 89 înţeleg cuvintele, dar nu şi sensul lor; Județul din România cu cei mai mulți ANALFABEȚI. Câți sunt în București; 83% din forţa de muncă din România nu deţine competenţe digitale suficiente, iar 41% sunt analfabeţi digital; Peste 7 mii de analfabeţi în judeţul Vaslui; România a căzut pradă unor analfabeți atotputernici. Tinerii educați părăsesc țara;Cât costă să trăiești în Spania. Un român plecat la muncă a făcut calculul. „Dacă ne mai trebuie, ne împrumutăm!” „Muncim și 13 ore pe zi pentru 1.500 de lei pe lună”. Cum trăiesc în România livratorii asiatici care-ți aduc mâncarea la ușă… Neomarxismul feudelor globaliste; Elitele de la Davos și noul război cultural global; CORPORATOCRATIA. Cum sunt inrobite natiunile prin IMPRUMUTURI care le falimenteaza. Noul soldat: ASASINUL ECONOMIC, noile armate: FMI si BM; Statul te vrea prost sau plecat;„Ţara te vrea prost!“ Anestezia generală la români; „Vom fi sclavi în ţara noastră!” Cu CJ HOPKINS despre GLOBOCAP și Marea Accelerare către noul totalitarism patologic, cenzura NOII NORMALITĂȚII și demonizarea noilor dizidenți. „Noua normalitate este aici pentru a rămâne”; CJ HOPKINS: „NOUA NORMALITATE” MAI POATE FI ÎNCĂ OPRITĂ- 1; CJ HOPKINS: A SCHIMBA RADICAL SOCIETATEA DIN CAUZA UNUI VIRUS ESTE O DEMENȚĂ-2; Bolșevicii s-au întors și nu vor pleca prea devreme- Ce-i de făcut?(Cu ajutorul Karacatitei ILIESCIENE/pEsEdIENE, am dat de pomana si “untul romanesc”); Magnații ruși – „asasinii economici” care au ruinat industria românească; Neurotehnologia și controlul minții-Creierul uman este următorul câmp de luptă; China Miéville, Regele Şobolan – fragment în avanpremieră;(De neuitat); Olguța, un nou atac la românii din diaspora: „Sclavii Europei… Și când se vor întoarce, tot la hotel de 4 stele îi punem?”Românii din diaspora! Șocant! Adolescenți români, sclavi în Irlanda…INSTAURAREA NOII LUMI DEMONICE PRIN HAOS DELIBERAT – profetismul dostoievskian “la lucru” (I); Proiectul Noii Ordini Mondiale se împiedică de realitatea geo-politică… Biden, discurs incoerent în Vietnam. Purtătoare de cuvânt a Casei Albe a intervenit de urgență: „Aici se încheie conferinţa”;Pârghiile Rusiei în România

Efectele terapeutice de excepţie ale zmeurului, (fructe, frunze, flori, muguri, lăstari), ne indeamna sa infiintam plantatii care ne scapa si de boli,dar si de saracie

În prevenirea şi combaterea multor afecţiuni se folosesc atât fructele, cât şi frunzele, mugurii şi mlădiţele tinere ale tufelor de zmeur…

Fructele de zmeur au o compoziţie chimică foarte diversă ce se corelează cu proprietăţile terapeutice şi cu acţiunile specifice în vindecarea diferitelor boli.
Valoarea nutritivă şi terapeutică a fructelor creşte în mod semnificativ prin ansamblul vitaminic foarte complex în care predomină vitamina C (20-50 mg%), B1, B2, D, P, PP şi beta-caroten. Pentru păstrarea conţinutului vitaminic trebuie să se ţină seamă de posibilitatea degradării rapide prin fierbere, la temperaturi mai mari de 400C, în procesul de oxidare la aer şi la contactul cu vasele de cupru utilizate adesea la transportul, prelucrarea şi depozitarea fructelor.
Conţinutul ridicat de săruri minerale, uşor asimilabile (K, Ca, P, Mg, Mn, Fe, Zn, Cu), reprezintă sursa naturală a componentelor primare, necesare sintezei de principii active cu acţiuni terapeutice. Aceste săruri minerale (4-5 g la litru de suc) constituie materialul de construcţie pentru nervi, vase şi sânge şi au rol de neutralizare a acţiunii dăunătoare a acidului uric, menţinând alcalinitatea sângelui între limite normale.
Proprietăţile terapeutice ale fructelor vizează, în primul rând, afecţiunile interne, având efecte astringente, antibacteriene, antidiareice, antiinflamatoare, diuretice, depurative, stomahice, vitaminizante şi energizante. În afecţiunile externe acţionează în îngrijirea pielii, prin efecte de regenerare, astringente, exfoliante şi de catifelare.
Forme de utilizare
Fructele proaspete sau transformate în sirop se folosesc în terapia medicală ca remedii excepţionale în boli ale tubului digestiv (diaree rebelă, arsuri gastrice, ulcere gastro-duodenale, pancreas), în afecţiunile pulmonare (tuse, bronşită, sensibilitate la răceală şi răguşeală, febrifug în gripe). Îndulcit cu miere de albine, siropul are efecte uimitoare în refacerea coardelor vocale. La copii se recomandă în bronşită cronică şi amigdalite recidivante.
Siropul este un excelent mijloc de tratament al bolilor cardiace cu dureri, în tulburări de tranzit, afecţiuni oculare (conjunctivită), astenie şi boli de piele (eczeme, pustule, răni, erupţii tegumentare).
Fructele sunt foarte solicitate pentru consum în stare proaspătă sau prin procesare industrială şi casnică în diferite forme alimentare, semipreparate sau finite, deosebit de gustoase şi hrănitoare (pastă, dulceaţă, gem, marmeladă, peltea, jeleu, şerbet, fructe congelate şi zaharisite, îngheţată, compoturi, siropuri, vin aromat, vermut, lichior (zmeurată), sucuri pasteurizate, concentrate şi alcoolizate.
Fructele proaspete se consumă ca desert, cu efect înviorător şi răcoritor, sau ca medicament, înainte de fiecare masă, câte 200-300 g pe stomacul gol timp de 12 zile. După ce s-a consumat porţia de fructe nu se mănâncă nimic timp de 4 ore, deoarece fructele au efecte de încetinire a proceselor digestive şi de reducere considerabilă a foamei.
Siropul de zmeură se prepară dintr-un kilogram de fructe bine spălate, puse într-un borcan, unde se zdrobesc cu o lingură de lemn. Se leagă borcanul la gură cu un tifon şi se ţine 2-3 zile, amestecându-se zilnic, pentru a nu prinde mucegai. Sucul lăsat în borcan se trece prin tifon dublu sau triplu, udat în prealabil cu apă şi se stoarce. Se lasă acoperit 24 de ore pentru limpezire şi se trece în alt vas. La fiecare litru de suc se adaugă câte 1,25 kg zahăr şi zeama unei lămâi pentru conservare şi păstrarea culorii. Totul se trece într-un vas smălţuit, cu volum dublu faţă de cantitatea de sirop. Se amestecă până la dizolvarea totală a zahărului, se fierbe la foc mic timp de 30 de minute şi se amestecă continuu, până dispare spuma. Siropul fierbinte se toarnă în sticle sterilizate şi bine încălzite. După astupare ermetică, sticlele se acoperă cu pături până a doua zi şi apoi se păstrează la loc răcoros.
Lichiorul de zmeură (zmeurata): 1 kilogram fructe proaspete se toarnă într-o damigeană cu 500 g zahăr, unde se ţine la macerat 5-6 zile la soare, cu agitare zilnică. Se adaugă 1 litru alcool, se închide ermetic şi se lasă la macerat încă 2-3 săptămâni, la loc răcoros. Apoi se strecoară prin tifon dublu şi un strat subţire de vată. În lichiorul strecurat se adaugă 100 ml rom şi se toarnă în sticle, care se închid imediat cu dopuri sigure.
Sucul de zmeură se prepară din 200 g fructe amestecate cu fragi, afine şi căpşuni, spălate şi stoarse prin tifon; se îndulceşte cu zahăr după preferinţă şi se consumă imediat.
Oţetul aromat de zmeură se obţine din 1,5 kg fructe zdrobite şi un litru oţet alb, care se macerează timp de 10 zile; se strecoară şi se trece în sticle bine închise.
Spuma de zmeură, indicată în bolile renale şi digestive
Spuma de zmeură cu griş se prepară din 75 g fructe (eventual în amestec cu afine, căpşuni şi vişine), din care se stoarce sucul; pulpa stoarsă se amestecă cu alte 75 g fructe întregi, se fierbe uşor şi se strecoară. În sucul rezultat se adaugă treptat 20 g griş şi 15 g zahăr, continuând fierberea încă 4 minute. Se amestecă spuma încă 5 minute la rece şi se adaugă sucul extras din primul lot de fructe. Spuma are efecte benefice în gastrite hiperacide, ulcere, dispepsii de putrefacţie, hepatită, rectocolită hemoragică, insuficienţă cardiacă, hipertensiune, ateroscleroză, afecţiuni renale şi diferite boli infecţioase.
Din fructele coapte se prepară xilitolul, un îndulcitor natural, folosit în prevenirea şi tratarea cariilor. Fructele intens colorate servesc drept coloranţi naturali, corectiv de culoare şi gust în diferite produse farmaceutice, iar în amestec cu strugurii roşii de viţă-de-vie servesc la obţinerea unui colorant violet-deschis pentru lână albă şi borangic.
Remedii din frunze de zmeur pentru boli digestive sau inflamaţii ale gâtului
Frunzele de zmeur se recoltează prin strujire înainte şi în timpul înfloririi. Conţinutul chimic al frunzelor constă din taninuri, acizi organici, substanţe flavonoide şi vitamina C (circa 800 mg%).
Proprietăţile terapeutice sunt multiple: astringente, antidiareice, dezinfectante, cicatrizante, antihemoragice, depurative, uşor diuretice, sudorifice, neutralizante în aciditatea gastrică, reglatoare hormonal şi tonic-răcoritoare.
Efectele medicinale sunt legate de unele afecţiuni digestive ca: diaree, dizenterie, enterocolite, pancreatite, congestii hepatice, spasme gastrointestinale, dereglări ale tranzitului intestinal, hiperaciditate gastrică, infecţii bucale şi stomatite. În plus, favorizează eliminarea toxinelor şi a colesterolului din sânge, intensifică sudoraţia, îndepărtează senzaţia de arşiţă internă, dureri de cap, răceli, bronşite.
În diabetul zaharat sunt indicate cure de lungă durată pentru stabilizarea glicemiei, în amestec cu frunze de afin şi mur.
Frunzele proaspete sau uscate, cu gust plăcut şi uşor acrişor, servesc la prepararea unor ceaiuri consumate, primăvara şi toamna, ca aliment zilnic pentru copii, bătrâni şi persoane bolnave, mai ales în zilele reci, când sunt mai frecvente virozele şi gripele.
În uz extern se foloseşte sub formă de gargară, ca infuzie concentrată, sau decoct contra afecţiunilor faringiene, stomatite, laringite, faringite, inflamaţii ale gâtului, tuse, răceli şi nevralgii dentare datorită calităţilor calmante şi emoliente.
Sub formă de cataplasme se aplică pe răni, eczeme, panariţiu, abcese, furuncule şi erupţii cutanate datorită proprietăţilor dezinfectante.
Efectele terapeutice ale florilor, mugurilor şi mlădiţelor
Florile de zmeur se folosesc sub formă de infuzii pentru comprese aplicate pe pleoape, în caz de conjunctivite sau în tratamente contra tusei şi a răcelilor. Fiind o plantă meliferă, florile constituie o importantă sursă de nectar pentru albine în prepararea mierii şi a altor produse apicole.
Mugurii de zmeur se culeg primăvara devreme, se zdrobesc şi se conservă în miere de albine.
Mlădiţele de zmeur sunt utilizate la prepararea unor medicamente cu o largă aplicabilitate în tratarea diferitelor afecţiuni. Mlădiţele proaspete se cântăresc şi se introduc într-o sticlă brună pentru macerare timp de 4-5 zile în alcool 900, care acoperă în întregime materialul vegetal. Se adaugă un amestec de apă şi glicerină (în raport 1:1), astfel ca solventul (alcool, apă, glicerină) să fie în cantitate de 20 de ori mai mare decât greutatea mlădiţelor. Se continuă macerarea încă 3 săptămâni, după care se decantează, cu stoarcere, se strecoară prin tifon, se lasă în repaus încă 48 de ore şi se strecoară încă o dată. Tratamentele cu extract glicero-alcoolic din mlădiţe au efecte excepţionale contra bolilor aparatului genital feminin, restabilind echilibrul ovarian dereglat.
Efecte deosebit de bune se constată şi în combaterea fibromului uterin, a chisturilor ovariene. Pentru mărirea eficacităţii tratamentului, se recomandă unele asocieri ale extractului din mlădiţe de zmeur cu:
– coacăz negru pentru chist ovarian;
– coacăz negru, mure şi alun pentru fibrom uterin;
– rozmarin şi merişor pentru menopauză cu tulburări şi pentru evitarea îmbătrânirii precoce a femeilor.

Sfatul unui fizioterapeut pentru a scăpa de durerea de cap în 10 secunde

Scapa rapid de durerea de cap! Oamenii care suferă de dureri de cap recurente și migrene au o viata grea. Această durere dezactivantă este obositoare, atât fizic, cât și mental, și este dificil să scapi de această durere încăpățânată, pulsantă. Cu toate acestea, se dovedește că există un truc care te ajută să scapi de durerile de cap în 10 secunde, dacă e sa credem acest fizioterapeut!

Înțelegerea factorilor declanșatori și tipului de dureri de cap pe care le puteți avea vă pot calma sau preveni durerea.

Durere de cap cu tensiune

Nu vi se pare nimic mai greu decat să vă luptați cu durerea de cap și sunteți pe cale să vă pierdeți facultățile mintale? Așadar, poate este timpul să vedem lucrurile dintr-o altă perspectivă. Într-un interviu acordat revistei Prevention, renumitul fizioterapeut David Reavy a evidențiat unele dintre cele mai frecvente cauze ale durerilor de cap. Acest tip de durere poate fi ușor până la moderat și poate apărea deseori sau doar o dată. Este adesea descrisa ca o durere care se extinde în jurul capului și ajunge pe ambele părți. Uneori, o durere de cap de tensiune dă si dureri ale ochilor.

Scapa rapid de durerea de cap! Mușchii maxilarului

Stresul, anxietatea, lipsa somnului și deshidratarea pot fi cauzele durerilor de cap. Mușchiul maxilarului sau mușchiul maseter poate avea, de asemenea, un rol semnificativ asupra acestui tip de durere de cap. Este cel mai puternic mușchi din corp și poate provoca dureri de cap dacă este prea strâns. Mușchiul maseter se găsește pe față, în jurul gâtului și maxilarului și este responsabil pentru mișcările maxilarului. Un mușchi tensionat sau stresat poate determina disconfort la nivelul gâtului, umerilor și capului. Durerile de cap cauzate de acest mușchi pot fi calmate rapid datorită unei simple tehnici de masaj.

Tehnica de masaj

Potrivit Reavy, această tehnică poate face ca durerea de cap să dispară în câteva secunde. În primul rând, găsiți canelura chiar sub maxilarul dvs. cu degetele. Folosiți unul sau două degete. Lasă degetele să se sprijine pe partea cărnoasă a mușchilor maseter. Aceasta este regiunea în care veti face masajul. Masati zona cu degetele, înainte și înapoi. Aplicați o presiune blândă și deschideți și închideți gura în timp ce faceți masaj. După câteva secunde, mușchiul tău maseter va fi mai relaxat și durerea de cap va zbura.

Este bine să efectuați o tehnică de masaj imediat ce simțiți că incepe durerea de cap. Fizioterapeutul afirmă, de asemenea, că există persoane care tind să-și încleșeze fălcile când sunt stresate. Pentru acești oameni, este foarte important să efectuați în mod regulat această tehnică de masaj. Oamenii care crasnesc în somn pot beneficia, de asemenea, de această metodă pentru a calma durerea.

Temperaturile crescute afecteaza sanatatea mintala. Iata ce efect au

Temperaturile crescute ne influenteaza starea psihica? Ideea gasirii unei legaturi intre conditiile de mediu si sanatatea mintala a fost explorata de mai multi cercetatori. Cel mai recent studiu pe aceasta tema arata ca exista o asociere intre temperatuile mai calde si problemele mintale.

Rata problemelor de sanatate mintala si a sinuciderilor a crescut alarmant in ultimii ani peste tot in lume. Desigur, in spatele fiecarei sinucideri, exista o retea interconectata de factori cauzali. Iar intelegerea acestor factori este mai presanta ca niciodata. Un grup de oameni de stiinta de la Universitatea din Massachusetts Amherst si California Polytechnic State University este interesat de rolul climatului. Mai ales de modul in care temperaturile crescute ne influenteaza sanatatea mintala. Anchetatorii au publicat recent rezultatele studiului lor in Journal of Health Economics.

Legatura dintre conditiile de mediu si psihicul uman in studii

Cautarea unei relatii intre conditiile de mediu si sanatatea mintala nu este o idee noua. Dar, pe masura ce criza climatica ocupa un spatiu tot mai mare in discursul public, rolul climatului in bunastarea psihologica a intrat in centrul atentiei.

Studii anterioare au identificat legaturi intre temperatura si sanatatea mintala. Insa, o mare parte din aceste cercetari s-au concentrat pe perioade relativ scurte si au cautat doar asociatii, mai degraba decat factori cauzali. Concluziile au fost contradictorii. De data aceasta, cercetatorii au colectat si analizat cantitati vaste de informatii.

Pentru a investiga, oamenii de stiinta au folosit mai multe surse diferite. In primul rand, au colectat date de la departamentele de urgenta din California. Ei au adunat informatii despre vizitele referitoare la diagnosticul de sanatate mintala din 2005 pana in 2016. In al doilea rand, au obtinut acces la informatii despre sinuciderile din SUA dintre anii 1960-2016. In al treilea rand, au preluat date dintr-un sondaj reprezentativ la nivel national care a avut peste 4 milioane de respondenti intre 1993 si 2012. Aceste informatii includeau stari de sanatate mintala auto-raportate.

Autorii au adunat, de asemenea, informatii despre alti factori care ar putea influenta orice relatie intre temperatura si sanatatea mintala. Au luat in calcul inclusiv accesul la aer conditionat, disponibilitatea serviciilor de sanatate mintala, acoperirea asigurarilor, accesibilitatea tratamentului, nivelul financiar.

Temperaturile crescute si sanatate mintala

Autorii au concluzionat ca temperaturile influenteaza sanatatea mintala. Numarul cazurilor de tulburari psihice scad in perioadele cu temperaturi mai reci si se inmultesc la temperaturile crescute. „Principalele noastre estimari presupun ca cresterea temperaturii medii lunare cu 1 ° F duce la o crestere de 0,48% a vizitelor de sanatate mintala [sectia de urgenta] si la o crestere de 0,35% a sinuciderilor.”

De asemenea, acestea arata ca estimarile lor raman stabile in timp. Cu alte cuvinte, oamenii nu par sa se adapteze la schimbarile de temperatura foarte repede. Autorii explica faptul ca nu au gasit „nicio dovada de adaptare eficienta la efectele identificate nicaieri – sau in niciun grup – in SUA”.

Important este ca relatia a ramas semnificativa atat in zonele cu temperaturi medii mai ridicate, cat si in regiunile cu temperaturi medii mai mici. Altfel spus, temperaturile crescute au influentat sanatatea mentala, chiar si in populatiile obisnuite cu caldura.

Morcovul: un remediu natural puternic pentru tuse…

Beneficiile incredibile ale morcovilor. Uscata sau nu, tusea, când este insistenta, este cu adevărat deranjantă atât pentru adulți, cât și pentru copii. Te împiedică să dormi bine noaptea și este foarte incomod în timpul zilei.

Tusea nu trebuie subestimată: după ce v-ați asigurat că este o tuse ușoară, care nu are legătură cu diverse patologii, este posibilă vindecarea naturală. Este adevărat că este posibil să găsești la farmacie multe produse care ajută la dizolvarea mucusului, faimosii agenți mucolitici.

Dar poate fi timpul să încercați remedii naturale, atât eficiente, cât și economice!

Toată lumea nu știe că pe mesele noastre există o legumă comună, cu mari proprietăți terapeutice: morcovul. Da, ai auzit corect. Cu toții îl cunoaștem pentru beneficiile pe care le aduce vederii sau pielii, datorită componentelor sale variate, cum ar fi sărurile minerale, potasiul, magneziul, dar și fierul și vitaminele. De asemenea, el este capabil să facă să dispară tusea.

Să vedem în detaliu toate beneficiile acestei legume extraordinare, precum și rețeta de tuse.

Beneficiile incredibile ale morcovilor. Morcovul împotriva infertilității și obezității

Potrivit unui studiu numit „Relația de calitate a semenului cu aportul de antioxidanți la o populație masculină sănătoasă”, morcovii sunt un adevărat panaceu pentru sănătatea umană la vârsta fertilă, precum și alte fructe și legume portocalii, ca dovlecei și pepenele galben. În plus, morcovii sunt excelenți pentru combaterea obezității la copii și adolescenți. S-a dovedit că numărul tinerilor cu probleme de supraponderare a crescut în ultimii ani, așa cum a demonstrat un studiu publicat în Journal of the Academy of Nutrition and Dietetics. Morcovii (la fel ca și alte legume precum broccoli sau spanac) ar trebui să facă parte din dieta zilnică a tuturor celor care combat obezitatea.

Morcovul împotriva obezității: morcovi crudi sau fierti?

Avantajele sunt numeroase, fie că sunt consumati cruzi sau fierti. În ultimul caz, sunt utili pentru absorbția eficientă a beta-carotenului, care, de fapt, este mai ușor de asimilat după gătit. Morcovii gătiti, asezonați pur și simplu cu puțin ulei și sare, sunt un acompaniament gustos, rapid și sănătos! Acest lucru nu exclude faptul că morcovii cruzi au avantajele lor, deoarece permit o mai bună asimilare a vitaminelor, cum ar fi prețiosa vitamina C (care este distrusă de căldura.

Beneficiile incredibile ale morcovilor. Cum să recunoști cei mai buni morcovi?

Dacă este posibil, cumpărați întotdeauna morcovi din agricultura ecologică. Adică morcovi care au fost produși respectând ciclurile naturii, fără a folosi îngrășăminte sau pesticide chimice, astfel încât să putem beneficia pe deplin de bunătatea și autenticitatea pe care ne-a oferit-o Mama Natură. Cumpărați morcovi portocalii strălucitori. Aceste legume se păstrează la frigider, deoarece se deteriorează ușor în aer liber.

Rețeta pentru tuse:

Spălați și curățați o jumătate de kilogram de morcovi și gătiți-i în apă clocotită. După ce morcovii s-au răcit, zdrobiți-i cu o furculiță sau amestecați-i, adăugând patru linguri de miere. Se amestecă până se obține un compus omogen. Păstrați amestecul într-un borcan de sticlă și consumați 3 până la 4 linguri pe zi. Puteți administra acest „medicament” chiar și copiilor dvs

Analize necesare pentru a depista bolile de tiroidă

În lume, în jur de 200 de milioane de persoane suferă de boli tiroidiene. Prezente mai ales la femei, disfuncţiile glandei tiroide apar pe fondul unor dezechilibre ale hormonilor tiroidieni, implicaţi în aproape toate procesele din corp. Este bine să ştii de ce analize ai nevoie pentru a depista bolile tiroidiene.

Glanda tiroidă seamănă cu un fluture şi este situată în regiunea anterioară a gâtului. Este formată din doi lobi uniţi printr-o punte numită istm şi are o greutate aproximativă de 20-30 g. În interiorul acestei glande se găseşte o proteină (tiroglobulină), din care sunt sintetizaţi hormonii triiodotironina (T3) şi tiroxina (T4). Creşterea şi producerea T3 şi a T4 sunt controlate de un alt hormon, TSH, secretat de hipofiză, o glandă situată la nivelul creierului, într-o structură osoasă numită şa turcească. De asemenea, tiroida secretă calcitonina, hormon care ajută la controlul nivelului calciului în sânge.

Teste medicale necesare pentru tiroidă…

Apariţia unor simptome sugestive pentru disfuncţiile tiroidiene ar trebui să ne trimită la medic. În alte cazuri, afecţiunile acestei glande sunt descoperite, de pildă, când se caută cauzele infertilităţii.

Uneori, simpla examinare fizică este concludentă pentru prezenţa unor probleme cu tiroida. În cadrul acesteia, medicul palpează zona unde se află glanda, iar pacientului i se cere să înghită, lucru ce ajută la aprecierea consistenţei tiroidei. Adesea, nodulii se pot depista la palpare.

Dozările hormonale

Primele pe lista analizelor se află cele care măsoară nivelul hormonilor tiroidieni în sânge. Astfel, sunt necesare dozări hormonale pentru TSH, T3, T4, free T3, free T4. Un nivel mare al TSH-ului asociat cu hormonii tiroidieni scăzuţi este sugestiv pentru hipotiroidie, în vreme ce hipertiroidia este pusă în evidenţă de un TSH mic şi valori mari ale hormonilor tiroidieni. Poate fi nevoie şi de testări pentru tiroglobulină, anti- tiroglobulină, anti-TPO.

Ecografia

Această explorare imagistică este adeseori indicată în completarea dozărilor hormonale cu rezultate anormale. Este o procedură neinvazivă, care se poate repeta oricând, mai ales că nu foloseşte radiaţii şi nici substanţe de contrast iodate. Ecografia oferă informaţii despre nodulilor: localizare, dimensiuni, vascularizaţie. De asemenea, diferenţiază un nodul chistic de unul solid şi arată dacă acesta are sau nu microcalcificări. Examinarea durează câteva minute şi nu necesită pregătire prealabilă.

Scintigrafia

Această investigaţie imagistică foloseşte o cantitate mică de iod radioactiv, ceea ce ajută la vizualizarea glandei, prin intermediul unor capturi realizate cu o cameră specială. Astfel, se identifică zonele glandei tiroide unde activitatea este mai intensă, normală sau mai scăzută. Nodulii captanţi („calzi”) de iod nu prezintă risc de malignitate, spre deosebire de cei captanţi („reci”). Scintigrafia este indicată şi în monitorizarea pacienţilor cu cancer tiroidian, care au făcut operaţie. Cu o săptămână (alteori chiar cu o lună) înainte de efectuarea analizei, este nevoie de întreruperea tratatamentului tiroidian, iar cu câteva ore înainte, se administrează iod.

Puncţia

Pentru un diagnostic cât mai exact, se recurge la biopsia tiroidiană cu ac fin, care se realizează cu sau fără anestezie locală. Se recoltează celule din nodulul tiroidian, care va fi analizată apoi de medicul anatomopatolog, rezultatul fiind gata, de obicei, într-o săptămână. Puncţia diferenţiază nodulii benigni de cei maligni.

De ce amorţesc mâinile şi picioarele? Cele mai frecvente cauze….

Amorţirea unui membru nu îngrijorează dacă apare în urma şederii îndelungate cu braţul sub cap sau picior peste picior, prin care sunt presaţi nervii periferici. Când însă acest simptom survine episodic şi e însoţit de alte neplăceri, este cazul să căutăm motivul.

Pe lângă amorţelile periferice (parestezii), durerea, furnicăturile, mâncărimile şi pierderea sensibilităţii pot fi semnele unei tulburări neuro-musculare numită neuropatie periferică, care are la bază lezarea unor nervi ai mâinilor şi picioarelor. Cauzele afectării conducerii impulsurilor nervoase către membre sunt multiple, cea mai frecventă fiind declanşarea diabetului zaharat.

Diabetul e semnalat de furnicături

Unul dintre simptomele apărute adesea în diabetul zaharat este amorţirea picioarelor, însoţită de furnicături şi de mâncărimi. În acest caz, leziunile nervilor periferici sunt produse de menţinerea pe o perioadă lungă de timp a unor valori glicemice ridicate. În lipsa unui tratament şi a unei diete corespunzătoare, se poate ajunge la senzaţie de arsură, înţepături, crampe musculare, pierderea sensibilităţii termice, dureroase şi, mai târziu, pe aceea de control a mişcării.

Carenţele de vitamine şi infecţii, printre cauze

Unele lipsuri de vitamine sunt anunţate prin amorţirea membrelor. Este vorba despre carenţe ale vitaminelor E, B1, B6, B3, B12. Deficienţa de vitamina B12 poate duce şi la anemie, o altă cauză a amorţirii periferice. Mai mult, în absenţa vitaminei B3 (niacină), care are efect antiinflamator, se pot declanşa procese inflamatoare şi diverse infecţii.

Un aport crescut de vitamina B6, peste 2 mg pe zi, în cazul adulţilor cu o alimentaţie bogată în proteine, poate provoca amorţirea sau pierderea sensibilităţii membrelor, mai ales în cursul nopţii.

Simptom al sindromului de tunel carpian

O posibilă cauză a amorţirii mâinilor este petrecerea de timp îndelungat în faţa calculatorului sau folosirea excesivă a telefonului mobil. Solicitarea mâinii poate afecta nervul median, cel mai important în zona membrelor superioare, care trece pe sub tunelul carpian, o structură aflată la încheietură. Alte simptome apărute în cazul acestei afecţiuni sunt furnicăturile, durerea intensă, pornind uneori de la nivelul cotului până în vârful degetelor, pierderea sensibilităţii tactile.

Aceasta este bautura toxica si cancerigena pe care multi dintre noi o beau zilnic…

Aceasta bautura este consumata in special de adolescenti cu mentiunea ca ofera energie nebanuita si ca alunga somnul. Din pacate, efectele sale sunt devastatoare.

Bineinteles, este vorba despre energizant, bautura ce contine ingrediente care nu sunt tocmai mai sigure pentru sanatatea umana. Iata cat rau iti fac unele din ingredientele sale.

Zaharoza si glucoza – Energizantul contine zaharuri simple. O singura doza include 54 de grame de zahar, echivalentul a 14 lingurite. Acestea sunt metabolizate rapid in corp si produc un plus de energie urmat de un deficit de energie.

Taurina – Este un aminoacid care, consumat in cantitati mari, poate duce la disfunctii ale ficatului. In plus, creste toxicitatea anumitor poluanti industriali.

Vitamina B6 – Excesul poate duce la afectarea nervilor si la degenerarea lor. Un energizant contine 250% din doza zilnica recomandata.

Arome – Energizantul contine chimicale si parfumuri care sunt considerate neurotixne, alergeni si carcinigeni.

Caramel – A fost asociat cu toxicitatea sangelui la sobolani si cu deteriorarea genelor. Poate duce la marirea intestinelor si rinichilor.

Cistita interstițială sau sindromul vezicii dureroase, boala care poate duce la sinucidere

Cauzele cistitei interstițiale. Cistita interstițială este o boală rară, dar invalidantă. Se numește acum sindromul vezicii dureroase. Se caracterizează prin dureri în abdomenul inferior și îndemnuri frecvente la urinare, zi și noapte. Aceste dureri și urgența de a urina sunt adesea foarte intense, uneori insuportabile, în așa fel încât cistita interstițială poate fi un adevărat handicap social, împiedicând oamenii să părăsească locuințele. Durerea poate afecta, de asemenea, uretra (canalul care duce urina de la vezică spre exterior) și, la femei, vaginul. Urinarea (urinarea) ameliorează parțial sau complet durerea. Cistita interstițială afectează mai ales femeile. Deocamdată, nu există nici un remediu pentru această afecțiune, care este considerată cronică.

Aveți grijă să nu confundați cistita interstițială cu cistita clasica: cistita clasică este o infecție urinară cauzată de bacterii; cistita interstițială nu este o infecție și cauza acesteia nu este cunoscută.

În cistita interstițială, mucoasa internă a vezicii urinare este sediul unor anomalii inflamatorii vizibile. Rănile mici prezente pe acest perete din interiorul vezicii urinare pot sangera usor și sunt cauza durerilor și a dorinței de a goli vezica urinară.

Originea inflamației observată în cistita interstițială nu este cunoscută cu certitudine. Unii oameni leagă debutul cu operația, nașterea sau o infecție a vezicii urinare grave, dar în multe cazuri pare să apară fără a se cunoaste cauza. Cistita interstițială este probabil o boală multifactorială, care implică mai multe cauze.

Sunt studiate mai multe ipoteze. Cercetătorii vorbesc despre o reacție alergică, o reacție autoimună sau o problemă neurologică din peretele vezicii urinare. Nu este exclus ca și factorii ereditari să contribuie.

Cauzele cistitei interstițiale

Alterarea peretelui vezicii urinare. Din anumite motive necunoscute, stratul protector căptușește interiorul vezicii urinare (celule și proteine) este modificat la multe persoane cu cistită interstițială. Acest strat previne, în mod normal, ca iritanții din urină să intre direct în contact cu peretele vezicii urinare.

Strat protector intravezical mai puțin eficient. La persoanele cu cistită interstițială, acest strat protector ar acționa mai puțin eficient. Urina poate irita vezica și poate provoca inflamații și o senzație de arsură, cum ar fi atunci când se aplică alcool pe o rană.

O substanță numită AFP sau factor antiproliferativ se găsește în urina persoanelor cu cistită interstițială. Poate fi implicata, deoarece pare să inhibe reînnoirea naturală și regulată a celulelor care acoperă interiorul vezicii urinare.

Boala autoimună. Inflamarea vezicii urinare se poate datora prezenței anticorpilor nocivi care atacă peretele vezicii urinare (reacție autoimună). Astfel de anticorpi au fost găsiți la unele persoane cu cistită interstițială, fără a ști dacă acestea sunt cauza sau consecința bolii.

Hipersensibilitate a nervilor vezicii urinare. Durerea cu care se confruntă persoanele cu cistită interstițială ar putea fi durerea „neuropatică”, adică cauzată de disfuncția sistemului nervos al vezicii urinare. Astfel, o cantitate minusculă de urină ar fi suficientă pentru a „excita” nervii și a declanșa semnale dureroase, mai degrabă decât doar o senzație de presiune.

Evolutia bolii

Sindromul evoluează diferit de la o persoană la alta. La început, simptomele tind să apară și să dispară singure. Perioadele de remisie pot dura câteva luni. Simptomele tind să se înrăutățească odată cu anii. În acest caz, durerile se agravează și solicită urinarea devine mai frecventă.

În cazurile cele mai severe, nevoia de a urina poate apărea de până la 60 de ori în 24 de ore. Viața personală și socială este foarte afectată. Durerea este uneori atât de intensă încât descurajarea și frustrarea pot duce unele persoane la depresie, ba chiar la sinucidere. Sprijinul persoanelor dragi este crucial.

Încă nu există remediu pentru cistita interstițială. Acestea fiind spuse, mai multe medicamente și tratamente pot fi oferite pentru ameliorarea simptomelor. Trebuie menționat că există încă puține date despre eficacitatea acestor tratamente și că unele dintre ele sunt utilizate doar în mod experimental.

4 bauturi care iti detoxifiaza ficatul si te ajuta sa slabesti peste noapte

In timpul noptii, corpul se odihneste si metabolismul scade. Daca si tu iei cina la ore imposibile, pui presiune asupra ficatului si risti sa te ingrasi.

De aceea, iti recomandam sa consumi aceste bauturi inainte de culcare. Iti vor detoxifia ficatul si te vor ajuta sa slabesti.

Ceai de musetel – Iti ajuta digestia si te scapa de inflamatiile din corp. Este un antioxidant puternic care relaxeaza sistemul nervos si te ajuta sa dormi. Ai nevoie de o lingura de flori de musetel si o cana de apa. Fierbe apa, indeparteaza de pe foc si adauga florile de musetel. Lasa la infuzat si strecoara. Bea imediat.

Lamaie cu apa calda – Iti curata ficatul si are beneficii uriase si daca o consumi seara. Actioneaza ca un diuretic, detoxifiaza. Fierbe apa, pune sucul de la lamaie si lasa sa actioneze timp de 5 minute Consuma cu jumatate de ora inainte de somn.

Ghimbir su suc de lamaie – Antioxidantii continuti iti ajuta organismul si iti regleaza functiile metabolice. Ai nevoie de o cana de apa, o bucatica de ghimbir si jumatate de lamaie. Fierbe apa, apoi adauga ghimbirul ras si sucul de lamaie. Asteapta timp de 10 minute, apoi bea.

Infuzie de menta – Ajuta digestia si scoate substantele toxice din corp, din ficat si colon. Ai nevoie de doua linguri de frunze de menta si o cana de apa. Fierbe apa si adauga frunzele de menta. Lasa sa actioneze timp de 5 minute si consuma cat este calda.

Deşi poate avea aspectul unui coş obişnuit, chistul pilonidal este diferit. Prin urmare, nu poate fi stors. Indicat este ca, dacă ai constatat apariţia unui astfel de chist, să mergi la medicul de familie. Dacă încerci să-l îndepărtezi singur, nu doar că nu vei reuşi, dar eşti în pericol de a genera o nouă infecţie. Până ajungi la medic, poţi pune o compresă fierbinte peste chist, câteva zile la rând, iar dacă durerea este mare, poţi lua un antiinflamator nesteroidian.

În ceea ce priveşte tratamentul, medicul va aplica un anestezic local şi apoi va face o mică incizie pentru a curăţa chistul. E important să urmezi recomandările acestuia pentru perioada de după intervenţie. E posibil ca un nou chist să apară exact în aceeaşi zonă şi, în acest caz, medicul poate recomanda îndepărtarea completă a chistului, nu doar drenarea lui.

Cum se previne chistul pilonidal

Dacă ai avut deja un chist sau dacă vrei să te fereşti de apariţia unuia, e indicat să nu stai aşezat mai multe ore la rând. Dacă lucrezi la birou, e bine să te ridici la fiecare 1-2 ore şi să faci câţiva paşi, ceea ce te va ajuta nu doar să previi apariţia unui chist pilonidal, ci şi a durerilor de gât, de spate şi a celor oculare. Dacă eşti nevoit să stai aşezat mult timp, schimbă-ţi frecvent poziţia, pentru a nu presa zona în care ar putea să apară chistul. Dacă eşti supraponderal sau suferi de obezitate, e bine să ştii că eşti mai predispus la apariţia acestor formaţiuni, aşa că e bine să iei măsuri pentru reglarea greutăţii corporale. Acest lucru îţi va aduce şi alte beneficii pentru sănătate, precum reducerea riscului de diabet de tip 2 şi de boli cardiovasculare. Nu în ultimul rând, zona de deasupra feselor tinde să adune transpiraţie, aşa că ai grijă să o păstrezi curată şi uscată pentru a preveni apariţia unui chist pilonidal.

Amorţeala limbii: 10 dintre cele mai frecvente cause

Se întâmplă să ai furnicături şi o senzaţie de amorţeală la nivelul limbii? Află care sunt cele mai frecvente cauze care conduc la amorţeala limbii!

Deteriorarea unui nerv duce la amorţeala limbii

Nervul lingual, care face ca vârful limbii să simtă, poate fi afectat în timpul unei intervenţii stomatologice, în special dacă e vorba de îndepărtarea măselelor de minte. Ulteror, poţi resimţi amorţeală la nivelul limbii, o senzaţie de gâdilare şi chiar poţi percepe altfel gustul alimentelor. În câteva săptămâni, amorţeala limbii ar trebui să dispară. Dacă după 6 săptămâni nu se întâmplă acest lucru, mergi la medic.

O reacţie alergică

Senzaţia de mâncărime şi de amorţeală a limbii poate apărea şi în urma ingerării unor alimente sau băuturi. De obicei, unele fructe sau legume crude pot da această reacţie. În principiu, limba îşi revine după ce clăteşti bine gura cu apă şi, eventual, iei un antihistaminic. Dacă te înroşeşti, ţi se umflă gâtul şi nu mai poţi înghiţi, înseamnă că ai intrat în şoc anafilactic şi trebuie să suni la 112, pentru că viaţa îţi este în pericol.

O ulceraţie mică

Se întâmplă să îţi muşti limba odată cu alimentele şi atunci, pe lângă o mică ulceraţie, te pomeneşti şi cu senzaţia de amorţeală. Pentu ca zona să se refacă, evită alimentele fierbinţi, acre şi foarte sărate şi clăteşte-ţi gura cu ceai de salvie sau cu apă de gură.

Reacţie adversă la un medicament

Anumite medicamente au printre reacţiile adverse amorţeala limbii. Citeşte cu atenţie prospectul medicamentelor pe care le iei şi, dacă amorţeala devine supărătoare, discută cu medicul tău despre reducerea dozei sau schimbarea medicaţiei.

Arsurile

Dacă îţi arzi limba cu o băutură extrem de fierbinte, e posibil ca aceasta să îţi amorţească. Clăteşte-ţi bine gura cu apă rece şi, dacă durerea este foarte mare, ia un ibuprofen.

Accidentul vascular cerebral

Când circulaţia sângelui spre creier este oprită, deteriorând celulele care pot afecta memoria şi funcţionarea muşchilor, apare atacul cerebral. Amorţeala bruscă a limbii şi a unei părţi a feţei, însoţite de tulburări de vorbire reprezintă semne ale accidentului vascular cerebral. Trebuie să suni la numărul de urgenţă dacă tu sau cineva din jur prezintă aceste simptome.

Scleroza multiplă

Nervii inflamaţi sau care nu mai funcţionează corespunzător sunt semne ale sclerozei multiple.

Anemia

Limba roşie şi dureroasă poate fi un semn de anemie, cauzată de lipsa vitaminei B12. Alte simptome sunt oboseala, paloarea feţei, senzaţia de slăbiciune, pierderea apetitului şi scăderea în greutate.

Migrena

Unele persoane care suferă de migrene pot experimenta simptome vizuale sau senzoriale, precum observarea unor fulgere de lumină. La aceşti pacienţi poate apărea amorţeala limbii, a feţei sau a întregului corp.

Hipoglicemia

Amorţeala limbii şi a buzelor reprezintă unul dintre simtpomele scăderii glicemiei sub limitele normale. Printre persoanele aflate la risc se află diabeticii.

Sănătate intestinală proasta: somnul este raspunzator

Sănătate intestinală proasta cauzata de nesomn. Un studiu recent a arătat că o calitate mai bună a somnului are un impact asupra diversității microbiomului.

Efectele somnului de calitate asupra intestinului

Calitatea slabă a somnului ar avea un impact negativ asupra sănătății intestinale. Acest lucru a fost demonstrat într-un nou studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Nova Southeaster (NSU). Pentru această cercetare, oamenii de știință au căutat să înțeleagă dacă calitatea somnului poate interfera cu sănătatea microbiomului. Microbiomul se referă la toate organismele vii din corpul nostru, cum ar fi bacteriile, drojdiile și virusurile. De câțiva ani, cercetătorii au fost interesați de diversitatea acestui microbiom și legătura lui cu anumite boli.

Pentru acest studiu, ei au cerut celor 26 de participanți să poarte o brățară de monitorizare a somnului. Aparatul măsoară calitatea somnului și durata acestuia. În special, măsoară ora de culcare, răsăritul soarelui și numărul trezirilor nocturne. În același timp, oamenii de știință au analizat flora intestinală a participanților.

Sănătate intestinală proasta cauzata de nesomn. Un microbiom mai sănătos

Rezultatele acestei cercetări au arătat că o calitate mai bună a somnului a avut un efect pozitiv asupra microbiomului, care a fost mai divers și mai sănătos. O calitate mai bună a somnului duce la o perioadă mai lungă de timp adormită și la un timp total de somn mai lung.

Autorul studiului, Jaime L. Tartar, a declarat: „Din cercetările anterioare, considerăm că o calitate slabă a somnului are, probabil, un efect negativ puternic asupra diversității sănătății intestinale / microbiomului. În schimb, oamenii de știință au observat că lipsa diversității microbiomului a fost asociată cu boli precum Parkinson, dar și cu boli autoimune, depresie și anxietate. Autorii studiului recomandă creșterea bacteriilor bune din flora intestinală prin consumul de alimente bogate în probiotice și prebiotice, cum ar fi iaurt, kefir sau usturoi.

Ceapa și usturoiul protejeaza femeile de cancerul de sân

Ceapa și usturoiul protejeaza impotriva cancerului. Noi cercetări au analizat relația dintre ceapa și consumul de usturoi în rândul femeilor din Puerto Rico și sugerează că acestea pot reduce semnificativ riscul de cancer de sân.

O scădere a riscului de cancer

Ceapa și usturoiul sunt specii de aliu, împreună cu prazul, arpagicul și sute de alte specii. Au fost folosite de sute de ani pentru diverse probleme de sănătate. Cercetătorii americani au studiat relația dintre consumul de usturoi și ceapă, într-un sos puertorican, și cancerul de sân.

Mai multe studii au arătat deja că consumul de usturoi și ceapă poate reduce riscul de cancer colorectal, gastric și de prostată. Cu toate acestea, cercetătorii de la Universitatea din Buffalo au examinat o populație de femei din Puerto Rico. Mai multe motive i-au determinat să aleagă această populație. În primul rând, orașul Puerto Rico are o rată mai mică de cancer de sân decât Statele Unite, ceea ce îl face sa fie o populație importantă de studiat. În al doilea rând, un condiment numit „sofrito”, alcătuit în principal din usturoi și ceapă, este un sos tradițional puertorican, consumat pe scară largă pe întreaga insulă din Caraibe.

Ceapa și usturoiul protejeaza impotriva cancerului. Sosul Sofrito combinat, o reducere de 67% a riscului de cancer mamar

Cercetătorii, care au publicat rezultatele descoperirilor lor în revista Nutrition and Cancer, au folosit registrele de spitale și clinici pentru a identifica 314 de femei cu vârste cuprinse între 30 și 79 de ani cu cancer la sân între 2008 și 2014. Cercetătorii au inclus, de asemenea, 346 de controale ale participanților, selectate în funcție de vârstă și loc de reședință. Participanții la control nu au avut alte istorii de cancer decât cancerul de piele fără melanom. Cercetătorii au folosit un chestionar pentru a cunoaște obiceiurile alimentare și consumul total de ceapă și usturoi, inclusiv consumul de sofrito. Echipa a ținut cont de factori precum vârsta, istoricul familiei, educația, indicele de masă corporală, fumatul etc.

Oamenii de știință au descoperit o asociere între consumul moderat și mare de ceapă și usturoi și cazuri de cancer la sân. Ei au menționat că, în rândul femeilor din Puerto Rico, consumul combinat de ceapă și usturoi, precum și sofrito, este legat de riscul scăzut de cancer la sân. Mai precis, autorii scriu că „consumul de sofrito, atunci când este examinat singur, a fost asociat invers cu cancerul de sân; la persoanele care au folosit sofrito mai mult de o dată pe zi, riscul a scăzut cu 67%, comparativ cu persoanele care nu l-au folosit niciodată”. Deși studiul este observațional și nu poate explica mecanismele care stau la baza rezultatelor, cercetătorii suspectează că flavonolii și compușii organosulfuri, gasiti din abundență în ceapă și usturoi, sunt responsabili pentru efectele anticancerigene.

Vitamina D in exces: consecinte

Vitamina D nu se dizolva in apa, astfel incat este greu de eliminat si se acumuleaza in organism. Vitamina D in exces afecteaza organismul. Principala consecinta a luarii unei cantitati prea mari de vitamina D este acumularea de calciu in sange. Afectiunea se numeste hipercalcemie. Consecintele excesului de vitamina D apar la nivelul inimii, rinichilor si plamanilor.

Primele simptome ale hipercalcemiei includ greata, varsaturi, diaree, constipatie si slabiciune. Dar afectiunea poate declansa si sete excesiva. Aceasta vine la pachet cu urinarea frecventa. Prea mult calciu inseamna ca rinichii trebuie sa munceasca mai mult. Drept urmare, o persoana poate urina mai des, ceea ce duce la deshidratare si la setea crescuta. Potrivit NHS, „A lua prea multe suplimente de vitamina D pe o perioada lunga de timp poate provoca prea mult calciu in organism (hipercalcemie). Acest lucru poate slabi oasele si deteriora rinichii si inima”.

Vitamina D, doza corecta

Daca alegeti sa luati suplimente de vitamina D, 10 micrograme pe zi sunt considerate suficiente pentru majoritatea oamenilor. „Nu luati mai mult de 100 de micrograme de vitamina D pe zi, deoarece ar putea fi daunatoare. Acest lucru se aplica adultilor, inclusiv femeilor insarcinate, celor care alapteaza si varstnicilor. De asemenea, este valabil si in cazul copiilor cu varste intre 11 si 17 ani”. „Copiii cu varsta intre 1 si 10 ani nu ar trebui sa ia mai mult de 50 de micrograme pe zi. Sugarii sub 12 luni nu trebuie sa ia mai mult de 25 de micrograme pe zi”.

Este posibil ca persoanele cu diverse afectiuni medicale sa nu poata lua in siguranta atat de mult. Daca aveti orice urma de indoiala, adresati-va medicului dumneavoastra.

Alaturi de suplimente, unele alimente contin surse de vitamina D, iar consumul acestora poate ajuta. Alimentele care contin o vitamina D includ: peste gras, galbenus de ou, branza, unt.

Vitamina D in exces. Daca aveti aceste semne inseamna ca nivelul vitaminei D este prea mare

Vitamina D in exces are drept consecinta acumularea de calciu in sange, adica hipercalcemia. In aceste conditii, rinichii trebuie sa munceasca mai mult. Care sunt simptomele si care este doza corecta de vitamina D aflati in randurile de mai jos.

Vitamina D este esentiala pentru mentinerea sanatatii oaselor, dintilor si muschilor, dar in lunile de iarna, unele persoane risca sa fie deficitare. Pentru a mentine nivelurile de vitamina D, este recomandat sa luati un supliment. Dar vitamina D in exces afecteaza serios organismul.

Vitamina D ajuta la reglarea cantitatii de calciu si fosfat din organism. Acestea sunt necesare pentru a avea oase, dinti si muschi sanatosi. Aceasta vitamina este produsa prin sinteza colesterolului in prezenta razelor solare. Unele persoane petrec suficient timp la soare pentru a avea rezervele pline. Altele, au nevoie de un supliment pentru a intregi doza zilnica recomandata. In lunile de iarna, cand zilele sunt mai scurte si mai putin insorite, multi dintre noi avem un nivel scazut al acestei vitamine. Medicii recomanda populatiei sa ia un supliment de vitamina D in perioada septembrie-martie. Atentie insa la vitamina D in exces!

Vitamina D in exces: consecinte

Vitamina D nu se dizolva in apa, astfel incat este greu de eliminat si se acumuleaza in organism. Vitamina D in exces afecteaza organismul. Principala consecinta a luarii unei cantitati prea mari de vitamina D este acumularea de calciu in sange. Afectiunea se numeste hipercalcemie. Consecintele excesului de vitamina D apar la nivelul inimii, rinichilor si plamanilor.

Primele simptome ale hipercalcemiei includ greata, varsaturi, diaree, constipatie si slabiciune. Dar afectiunea poate declansa si sete excesiva. Aceasta vine la pachet cu urinarea frecventa. Prea mult calciu inseamna ca rinichii trebuie sa munceasca mai mult. Drept urmare, o persoana poate urina mai des, ceea ce duce la deshidratare si la setea crescuta. Potrivit NHS, „A lua prea multe suplimente de vitamina D pe o perioada lunga de timp poate provoca prea mult calciu in organism (hipercalcemie). Acest lucru poate slabi oasele si deteriora rinichii si inima”.

Vitamina D, doza corecta

Daca alegeti sa luati suplimente de vitamina D, 10 micrograme pe zi sunt considerate suficiente pentru majoritatea oamenilor. „Nu luati mai mult de 100 de micrograme de vitamina D pe zi, deoarece ar putea fi daunatoare. Acest lucru se aplica adultilor, inclusiv femeilor insarcinate, celor care alapteaza si varstnicilor. De asemenea, este valabil si in cazul copiilor cu varste intre 11 si 17 ani”. „Copiii cu varsta intre 1 si 10 ani nu ar trebui sa ia mai mult de 50 de micrograme pe zi. Sugarii sub 12 luni nu trebuie sa ia mai mult de 25 de micrograme pe zi”.

Este posibil ca persoanele cu diverse afectiuni medicale sa nu poata lua in siguranta atat de mult. Daca aveti orice urma de indoiala, adresati-va medicului dumneavoastra.

Alaturi de suplimente, unele alimente contin surse de vitamina D, iar consumul acestora poate ajuta. Alimentele care contin o vitamina D includ: peste gras, galbenus de ou, branza, unt.

Alimentele fermentate nu fac bine oricui. Iata cum te pot afecta iaurtul, varza murata si alte produse fermentate

Alimentele fermentate sunt benefice organismului, gratie probioticelor pe care le contin. Aceste probiotice sunt considerate sigure, in general, avand efect antimicrobian, antiinflamator. Cu toate acestea, unele persoane pot experimenta unele efecte grave dupa consumul lor. Descopera despre ce este vorba.

Alimentele fermentate au devenit foarte cunoscute. Popularitatea e legata de proprietatile lor nutritive si beneficiile pentru sanatate. Se spune despre ele ca imbunatatesc digestia, stimuleaza imunitatea si chiar ajuta la slabire. Iaurtul, kefirul, varza murata, kimchi – preparat coreean, miso, kombucha, tempeh sunt cele mai mai cunoscute alimente fermentate.

Dar, desi alimentele fermentate ne pot oferi multe avantaje pentru sanatate, majoritatea oamenilor nu stiu ca ele s-ar putea sa nu functioneze pentru toata lumea. Pentru unii oameni, alimentele fermentate pot cauza probleme grave de sanatate.

Alimentele fermentate sunt incarcate cu microorganisme, cum ar fi bacteriile vii si drojdi, cunoscute sub numele de probiotice. Cu toate acestea, nu toate microorganismele sunt rele. Multe, precum probioticele, sunt inofensive si chiar sunt benefice pentru noi.

Alimentele fermentate si probioticele

In timpul procesului de fermentare, probioticele transforma carbohidratii (amidon si zahar) in alcool si / sau acizi. Acestea actioneaza ca un conservant natural si ofera alimentelor fermentate aroma lor deosebita. Multi factori afecteaza fermentatia. Vorbim aici de tipul de probiotice, metabolitii primari pe care ii produc aceste microorganisme (cum ar fi acidul lactic sau anumiti aminoacizi), dar si de alimentele care sunt supuse fermentatiei. De exemplu, iaurtul probiotic este produs prin fermentarea laptelui, cel mai frecvent cu bacteriile care produc acid lactic.

Alimentele fermentate contin cantitati mari de probiotice, care sunt considerate in general sigure pentru majoritatea oamenilor. De fapt, s-a dovedit ca au activitate antioxidanta, antimicrobiana, antiinflamatoare. De asemenea, ajuta la reglarea glicemiei si la pastrarea sanatatii arterelor. Cu toate acestea, unele persoane pot avea efecte secundare severe dupa consumul alimentelor fermentate. Iata-le pe cele mai studiate:

Balonarea…

Cea mai frecventa reactie la alimentele fermentate este o crestere temporara a gazelor si balonarii. Acesta este rezultatul excesului de gaz produs dupa ce probioticele ucid bacteriile si ciupercile patogene. Probioticele secreta peptide antimicrobiene care omoara microorganisme precum Salmonella si E. Coli.

Un studiu recent a aratat acest efect antimicrobian al tulpinilor de Lactobacilli probiotice gasite in iaurtul comercializat. Desi balonarea pare un semn bun ca bacteriile daunatoare sunt eliminate din intestin, unele persoane ar putea experimenta balonari severe. Iar acestea sunt dureroase.

Alimentele fermentate si migrena

Alimentele fermentate bogate in probiotice – inclusiv iaurtul, kimchi – contin in mod natural amine biogene produse (in timpul fermentatiei). Aminele sunt create de anumite bacterii pentru a descompune aminoacizii din alimentele fermentate. Cele mai frecvente gasite in alimentele bogate in probiotice includ histamina si tiramina.

Unele persoane sunt sensibile la histamina si alte amine si pot suferi dureri de cap dupa ce au mancat alimente fermentate. Deoarece aminele stimuleaza sistemul nervos central, ele pot creste sau scadea fluxul sanguin. Asta poate declansa dureri de cap si migrene. Potrivit unui studiu, dieta cu continut scazut de histamine a redus durerile de cap la 75% dintre participanti. Prin urmare, se poate prefera administrarea unui supliment probiotic.

Intoleranta la histamina

Asa cum s-a mentionat mai sus, histamina este abundenta in alimentele fermentate. Cei mai multi, reusesc sa o digere cu ajutorul unor enzime specifice. Cu toate acestea, unii oameni nu produc suficient astfel de enzime. Aceasta inseamna ca histamina nu va fi digerata si va fi absorbita in fluxul sanguin.

Aceasta poate provoca o serie de simptome de intoleranta la histamina. Cele mai frecvente sunt mancarimi, dureri de cap sau migrene, nas curgator, inrosirea ochilor. De asemenea, pot sa apara oboseala, urticarie si simptome digestive – diaree, greata si varsaturi. Intoleranta la histamina poate provoca, de asemenea, simptome mai severe. Mentionam aici astmul, scaderea tensiunii, frecventa cardiaca neregulata, modificari psihice bruste (anxietate, agresivitate), tulburari de somn.

Alimentele fermentate pot cauza boli

Desi majoritatea alimentelor fermentate sunt sigure, uneori acestea pot fi contaminate cu bacterii care pot provoca boli. In 2012, in SUA, a izbucnit un focar de Salmonella din cauza tempehului nepasteurizat. Doua focare mari de Escherichia coli au fost raportate in scolile din Coreea de Sud in 2013 si 2014. Au fost asociate cu consumul de kimchi contaminat.

In cele mai multe cazuri, probioticele gasite in produsele lactate fermentate, cum ar fi branza, iaurtul, pot preveni dezvoltarea anumitor bacterii, cum ar fi Staphylococcus aureus sau a unor enterotoxine stafilococice care pot provoca intoxicatii alimentare. Dar, in unele cazuri, probioticele nu reusesc asta.

In cazuri rare, probioticele pot provoca infectii – in special la persoanele care au un sistem imunitar compromis. Un studiu londonez a raportat primul caz la un pacient diabetic in varsta de 65 de ani. Acesta a fost diagnosticat cu abces hepatic, care a fost cauzat de consumul de probiotice. Tratamentul cu probiotice poate provoca infectii grave, cum ar fi pneumonia la persoanele vulnerabile si infectii sistemice, inclusiv sepsisul si endocardita.

Rezistenta la antibiotice

Bacteriile probiotice din alimentele fermentate pot transporta gene care confera rezistenta la antibiotice. Aceste gene de rezistenta pot trece la alte bacterii care se gasesc in lantul alimentar si tractul gastro-intestinal. Aceasta se face prin transfer de gene orizontal. Cele mai frecvente gene de rezistenta la antibiotice purtate de alimentele fermentate sunt impotriva eritromicinei si tetraciclinei. Aceste antibiotice sunt utilizate pentru tratarea infectiilor respiratorii si a unor boli cu transmitere sexuala.

Cercetatorii au descoperit tulpini probiotice rezistente in suplimentele alimentare disponibile comercial, ceea ce ar putea insemna rezistenta la mai multe tipuri comune de antibiotice. De asemenea, studiile au descoperit ca sase tulpini de Bacillus probiotice cresc rezistenta la mai multe antibiotice. Aceste tulpini se gasesc inclusiv in iaurt, kimchi si masline fermentate.

Si un studiu recent din Malaezia a aratat ca bacteriile lactobacili din kefir poarta rezistenta la numeroase antibiotice. Inclusiv ampicilina, penicilina si tetraciclina. Acestea sunt utilizate pentru a trata infectii ale vezicii urinare, pneumonie, gonoree si meningita. Un alt studiu a aratat, de asemenea, ca bacteriile cu acid lactic gasite in lactatele turcesti au crescut rezistenta la vancomicina. Este antibioticul ales pentru tratamentul infectiei cu MRSA.

Hipertensiunea arteriala. Aceste 3 suplimente naturale pot scadea tensiunea…

Hipertensiunea arteriala este o „boala tacuta”, adesea fara simptome specifice. Acestea apar atunci cand apar cresteri bruste si mari ale tensiunii. Acestea se manifesta prin durere de cap, ameteala, zgomote in urechi si tulburari de vedere. Ce puteti face pentru a trata aceasta problema pe cale naturala, descoperiti in randurile de mai jos.

Hipertensiunea arteriala este definita prin prin valori ale tensiunii arteriale de peste 140/90 mm Hg. O valoare peste 130/85 mm Hg este la limita si trebuie urmarita regulat. Daca la un moment dat aveti tensiunea marita nu inseamna neaparat ca aveti hipertensiune. Tensiunea poate creste in conditii diverse, de la agitatie, stres, oboseala, efort intens. Totusi, daca frecvent masuratorile arata o tensiune mare, atunci medicul ia in calcul hipertensiunea.

Hipertensiunea arteriala nu trebuie ignorata. Netratata, duce la probleme grave de sanatate. Complicatiile majore afecteaza inima – cardiopatie ischemica, infarct miocardic, aritmii, insuficienta cardiaca, vasele cerebrale – accidente vasculare, dar si rinichii – nefroangioscleroza cu insuficienta renala cronica.

Hipertensiunea arteriala si dieta

Hipertensiunea arteriala este adesea nedetectata, deoarece rareori apar simptome. Pot sa apara cefalee, ameteli, tulburari de vedere si acufene – zgomote in urechi, atunci cand sunt salturi bruste si mari ale tensiunii. Boala poate fi prevenita si ameliorata mult prin unele modificari simple ale stilului de viata, cum ar fi dieta sanatoasa, mentinerea unei greutati normale, activitate fizica regulata, reducerea consumului de alcool si tutun.

Cand vine vorba de alimentatie, medicii recomanda reducerea cantitatii de sare si cresterea consumului de fructe si legume. Incercati sa va limitati la sub 5 g sare pe zi, consumati mai putine grasimi si carne rosie. Includeti o multime de fibre, precum orez integral, paine si paste integrale, acestea ajuta la reducerea tensiunii. Urmariti sa aveti zilnic 6 portii de legume si fructe.

Suplimente naturale care scad tensiunea

Unii experti considera ca adaugarea suplimentelor poate ajuta si la reducerea tensiunii arteriale. Potrivit studiilor, suplimentele de usturoi au un impact semnificativ. Intr-un studiu, 600-1.500 mg de extract de usturoi s-a dovedit a fi la fel de eficient ca medicamentul Atenolol la reducerea tensiunii arteriale pe o perioada de 24 de saptamani.

O serie de studii au legat consumul de produse lactate cu reducerea tensiunii arteriale, iar acest efect a fost atribuit unei familii de peptide bioactive din lactate numite inhibitori ai enzimei care transforma angiotensina (inhibitori ai ACE). In proteina din zer, inhibitorii ACE se numesc lactokinine, iar mai multe studii efectuate la animale si-au demonstrat efectele benefice asupra tensiunii arteriale.

Cateva studii au aratat ca ceaiul de hibiscus scade atat tensiunea sistolica, cat si diastolica. Intr-un studiu, 65 de persoane cu hipertensiune arteriala au primit un ceai de hibiscus sau un placebo. Dupa sase saptamani, cei care au consumat ceaiul au avut o scadere semnificativa a tensiunii arteriale sistolice. De asemenea, o revizuire din 2015 a cinci studii a constatat ca ceaiul de hibiscus a scazut atat tensiunea arteriala sistolica cat si diastolica cu o medie de 7,58 mmHg si, respectiv, 3,53 mmHg.

Suplimente naturale care scad tensiunea

Jumatate dintre romani sufera de dureri de cap cel putin o data pe luna, arata studii recente, iar majoritatea se confrunta cu aceasta problema saptamanal. Pe langa recomandarea Organizatiei Mondiale a Sanatatii care sustine administrarea unei aspirine pentru tratamentul simptomatic al durerilor de cap, mai poti apela la remediile naturiste care au capacitatea de a atenua durerile de cap. În cazul în care durerea persista mai multe zile si este destul de frecventa este necesar sa consulti un specialist.

Menta este folosita de sute de ani pentru tratarea durerilor de cap. Pune 1 lingurita de frunze la 1 cana cu apa fiarta, acopera si lasa la infuzat 5 minute. Ciubotica cucului (primula veris) este recomandata pentru tratarea migrenelor. Toarna o cana cu apa fiarta peste 1 lingurita de flori sau radacina. Fierbe putin si lasa la infuzat 5-10 minute. Gingko Biloba imbunatateste circulatia sangvina, permitand oxigenarea creierului. Nu este recomandat sa iei gingko biloba în asociere cu aspirina sau alte medicamente pentru dureri de cap, deoarece poate sa apara reactii adverse.

Musetelul ajuta la relaxare si elibereaza tensiunea cauzata de stres. Pune o lingurita de planta la o cana cu apa fierbinte si lasa la infuzat 10 minute. Sau, amesteca parti egale de pudra de cuisoare si ulei esential de scortisoara. Aplica aceasta mixtura pe zonele unde simti durerea, lasand sa actioneze cateva minute.

Ce poti face pentru ameliorarea durerilor de cap: Stabileste-ti un program regulat de somn; Ai grija ce mananci înainte de somn: mesele bogate, cofeina, nicotina si alcoolul pot afecta calitatea somnului; Ai grija la medicamentele pe care le iei (unele au cofeina sau alte substante stimulante); Mananca regulat si la aceleasi ore; Nu sari peste mese si tine cont de faptul ca micul dejun este cea mai importanta masa; Evita alimentele care ai observat ca-ti declanseaza o migrena pentru a constata daca se amelioreaza starea ta; Învata sa te relaxezi; Întocmeste-ti un program de exercitii fizice si respecta-l.

Vinul roșu ajuta la echilibrarea florei intestinale

Vinul roșu echilibreaza flora intestinala. Într-un studiu publicat miercuri, 28 august, cercetătorii au arătat efectele pozitive ale vinului roșu asupra florei intestinale.

O diversitate mai bună a microbiotei

Oamenii de știință de la King’s College din Londra au studiat 916 gemeni care trăiesc în Marea Britanie și consumul lor de alcool: bere, vin roșu, băuturi spirtoase etc. Ei au observat că femeile care beau vin roșu aveau o mai bună diversitate de microbiote intestinale în comparație cu femeile care consumau alte tipuri de alcool.

Interesul pentru studierea femeilor gemene a fost pentru cercetători să excludă diferențele genetice și să se concentreze mai mult pe diferențele de mediu. În plus, studiul confirmă rezultatele deja obținute în laborator, la animale.

Vinul roșu echilibreaza flora intestinala. Alcoolul in exces, rău pentru sănătate

Deși mai multe studii antecedente au arătat deja efectele pozitive ale polifenolilor conținuți în pielea de struguri, studiul rămâne a fi relativizat. Alcoolul este, de fapt, legat de 200 de boli, cum ar fi ciroza, hepatita alcoolică, cancerul de ficat și rămâne periculos pentru sănătate.

Astfel, studiul nu justifică o creștere a consumului de vin roșu pentru a îmbunătăți echilibrul microbiotei intestinale. Mai mult, alte alimente precum afine, ceai verde, struguri și ciocolată sunt, de asemenea, bogate în polifenoli.

Poporul piere din lipsă de cunoştinţă

https://sdarm.md/prophecies/profetiregi/regiprofeti24

Favoarea lui Dumnezeu faţă de Israel fusese totdeauna condiţionată de ascultarea lor. La poalele muntelui Sinai, ei intraseră în legământ cu El, ca să fie comoara Lui deosebită “din toate popoarele”. Ei făgăduiseră în mod solemn să urmeze calea ascultării, “ Vom face tot ce a zis Domnul”, au zis ei (Exod 19,Ş.8); Şi când, la câteva zile după aceea, Legea lui Dumnezeu a fost rostită pe Sinai şi prin Moise le-au fost transmise îndrumări suplimentare sub formă de regulamente şi judecăţi, israeliţii au făgăduit iarăşi într-un glas: “ Vom face tot ce a zis Domnul”. La ratificarea legământului, poporul s-a unit din nou şi a zis: “ Vom face şi vom asculta tot ce a zis Domnul” (Exod 24,3. 7). Dumnezeu îl alesese pe Israel ca popor al Său şi ei Îl aleseseră ca Împărat al lor. Aproape de încheierea călătoriei prin pustie, au fost repetate condiţiile legământului, la Baal-Peor, chiar la hotarele ţării făgăduite, unde mulţi au căzut pradă unei ispite viclene. Cei care au rămas credincioşi şi-au reînnoit votul de devotament. Prin Moise, au fost avertizaţi împotriva ispitelor care aveau să-i asalteze în viitor şi au fost îndrumaţi stăruitor să rămână departe de naţiunile vecine şi să se închine numai lui Dumnezeu.

“Acum, Israele”, îl îndrumase Moise pe Israel, “ascultă legile şi poruncile pe care vă învăţ să le păziţi. Împliniţi-le, pentru ca să trăiţi şi să intraţi în stăpânirea ţării pe care v-o dă Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri. Să nu adăugaţi nimic la cele ce vă poruncesc eu, şi să nu scădeţi nimic din ele; ci să păziţi poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, aşa cum vi le dau eu… Să păziţi şi să le împliniţi; căci aceasta va fi înţelepciunea şi priceperea voastră înaintea popoarelor, care vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi şi vor zice: ‘ Acest neam mare este un popor cu totul înţelept şi priceput.” (Deut. 4,1-6) Israeliţii fuseseră în mod deosebit îndemnaţi să nu piardă din vedere poruncile lui Dumnezeu, în ascultarea cărora aveau să găsească putere şi binecuvântare. “Ia seama asupra ta, şi veghează cu luare aminte asupra sufletului tău”, fusese cuvântul Domnului către ei prin Moise „ca nu cumva să uiţi lucrurile pe care ţi le-au văzut ochii, şi să-ţi iasă din inimă; fă-le cunoscut copiilor tăi şi copiilor copiilor tăi” (vers. 9). Scenele care inspiraseră teamă la darea Legii pe Sinai nu aveau să fie niciodată uitate. Clare şi hotărâte erau avertizările care fuseseră date lui Israel împotriva obiceiurilor idolatre, care predominau între popoarele vecine. “ Vegheaţi cu luare aminte asupra sufletelor voastre”, era sfatul dat, “ca nu cumva să vă stricaţi şi să vă faceţi un chip cioplit, sau o înfăţişare a vreunui idol… ca nu cumva, ridicându-ţi ochii spre cer, şi văzând soarele, luna şi stelele, toată oştirea cerurilor, să fii târât să te închini înaintea lor şi să le slujeşti: căci aceste lucruri, Domnul, Dumnezeul tău, le-a făcut şi le-a împărţit, ca să slujească tuturor popoarelor, sub cerul întreg “ Vegheaţi asupra voastră, ca să nu daţi uitării legământul pe care l-a încheiat cu voi Domnul, Dumnezeul vostru, şi să nu faceţi vreun chip cioplit, nici vreo înfăţişare oarecare, pe care te-a oprit Domnul, Dumnezeul tău, să o faci” (vers. 15.16.19.23).

Moise a arătat relele care vor urma dacă se vor îndepărta de rânduielile lui Iehova. Chemând cerul şi pământul ca martori, el a spus că, dacă, după ce vor fi locuit multă vreme în ţara făgăduită, poporul va introduce forme corupte de închinare, se va pleca înaintea chipurilor cioplite şi va refuza să se întoarcă la închinarea înaintea adevăratului Dumnezeu, mânia Domnului va izbucni şi vor fi duşi robi şi împrăştiaţi printre păgâni. “ Veţi pieri de o moarte repede din ţara pe care o veţi lua în stăpânire dincolo de Iordan”, i-a avertizat el, “şi nu veţi avea multe zile în ea, căci veţi fi nimiciţi de tot. Domnul vă va împrăştia printre popoare, şi nu veţi rămâne decât un mic număr în mijlocul neamurilor unde vă duce Domnul. Şi acolo veţi sluji unor dumnezei, care sunt o lucrare făcută de mâini omeneşti, de lemn şi de piatră, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să mănânce, nici să miroasă” (vers. 26-28). Această proorocie, împlinită în parte în timpul judecătorilor, şi-a găsit o împlinire completă şi literală în robia lui Israel în Asiria şi a lui Iuda în Babilon.

Apostazia lui Israel se dezvoltase treptat. Din generaţie în generaţie, Satana făcuse repetate încercări să determine poporul ales să uite “poruncile, legile şi rânduielile”, pe care ei făgăduiseră să le păzească pe vecie (Deut. 6,1). El ştia că dacă îl va putea determina pe Israel să-L uite pe Dumnezeu, să meargă după alţi dumnezei şi să le slujească, să li se închine, poporul va pieri cu siguranţă (Deut. 8, 19).

Vrăjmaşul bisericii lui Dumnezeu pe pământ nu luase pe deplin în consideraţie caracterul plin de milă al Aceluia care “nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat”, dar a cărui slavă este să fie “plină de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care Îşi ţine dragostea până la mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul” (Exod 34,6. 7). În ciuda străduinţelor lui Satana de a zădărnici planul lui Dumnezeu pentru Israel, chiar în orele cele mai întunecate ale istoriei lui, când se părea că forţele răului erau gata să câştige biruinţa, Domnul S-a descoperit pe Sine în mod îndurător. El a aşezat înaintea lui Israel lucrurile care erau spre binele naţiunii. “Chiar dacă-i scriu toate poruncile Legii Mele”, declară El prin Osea, “totuşi ele sunt privite ca ceva străin”. “Şi totuşi: Eu am învăţat pe Efraim să meargă, şi l-am ridicat în braţe; dar nu au văzut că Eu îi vindecam” (Osea 8,12; 11,3). Domnul îi tratase cu dragoste, îndrumându-i prin proorocii Săi, dând „învăţătură după învăţătură, poruncă după poruncă”.

Dacă Israel ar fi luat aminte la soliile proorocilor, ar fi fost cruţat de umilirea care a urmat. Din cauză că au persistat în îndepărtarea de Legea Sa, Dumnezeu a fost silit să-l lase să meargă în robie. “Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă”, era solia Sa către ei, prin Osea. “Fiindcă ai lepădat cunoştinţa, şi Eu te voi lepăda… fiindcă ai lepădat Legea Dumnezeului tău” (Osea 4,6).

În toate veacurile, călcarea Legii lui Dumnezeu a fost urmată de aceleaşi consecinţe. În zilele lui Noe, când orice principiu de vieţuire corectă era călcat, iar nelegiuirea devenise atât de profundă şi răspândită, încât Dumnezeu n-a mai putut suporta, s-a rostit hotărârea: “Am să şterg de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut” (Gen. 6, 7). În zilele lui Avraam, oamenii din Sodoma au sfidat făţiş pe Dumnezeu şi Legea Sa şi au trăit în aceeaşi nelegiuire, aceeaşi corupţie, aceeaşi îngăduinţă fără frâu, care caracterizase lumea antediluviană. Locuitorii Sodomei au trecut hotarele răbdării divine şi împotriva lor s-a aprins focul răzbunării lui Dumnezeu.

Timpul dinaintea robiei celor zece seminţii ale lui Israel a fost caracterizat de aceeaşi neascultare şi de o nelegiuire asemănătoare. Legea lui Dumnezeu era socotită ca fiind lipsită de valoare şi acest lucru a deschis porţile nelegiuirii spre Israel. “Domnul are o judecată cu locuitorii tării”, spunea Osea, “pentru că nu este adevăr, nu este îndurare, nu este cunoştinţă de Dumnezeu în ţară. Fiecare jură strâmb şi minte, ucide, fură şi preacurveşte; năpăstuieşte şi face omoruri după omoruri” (Osea 4, 1.2).

Prorociile cu privite la judecată, date de Amos şi Osea, au fost însoţite de preziceri cu privire la slava viitoare. Celor zece seminţii, multă vreme răzvrătite şi nepocăite, nu le-a fost dată nici o făgăduinţă cu privire la restaurarea completă a puterii lor de odinioară în Palestina. Până la sfârşitul timpului, ei aveau să fie “risipiţi printre popoare”. Dar prin Osea a fost dată o prorocie care le-a pus înainte privilegiul de a avea o parte în restaurarea finală, care avea să fie realizată pentru poporul lui Dumnezeu la încheierea istoriei pământului, când Hristos Se va arăta ca Împărat al împăraţilor şi Domn al domnilor. “Multă vreme”, a declarat prorocul .. cele zece seminţii aveau să fie “fără împărat, fără căpetenie şi fără jertfă, fără chip de idol, fără efod şi fără terafimi”. “După aceea”, a continuat prorocul, “copiii lui Israel se vor întoarce, şi vor căuta pe Domnul, Dumnezeul lor, şi pe împăratul lor, David; şi vor tresări le vederea Domnului şi a bunătăţii Lui în vremurile de pe urmă” (Osea 3,4.5).

Într-un limbaj simbolic, Osea a pus înaintea celor zece seminţii planul lui Dumnezeu de a restatornici pentru fiecare suflet pocăit care se va uni cu biserica Sa de pe pământ, binecuvântările oferite lui Israel în zilele credincioşiei lor faţă de El în ţara făgăduinţei. Referindu-se la Israel ca la unul căruia dorea să-i arate milă, Domnul a zis: „O voi ademeni şi o voi duce în pustie, şi-i voi vorbi pe placul inimii ei. Acolo, îi voi da iarăşi viile, şi valea Acor i-o voi preface într-o uşă de nădejde, şi acolo, va cânta ca în vremea tinereţii ei, şi ca în ziua când s-a suit din ţara Egiptului. În ziua aceea, zice Domnul, Îmi vei zice: ‘Bărbatul meu!’ şi nu-mi vei mai zice ‘Stăpânul meu!’ Voi scoate din gura ei numele Baalilor, ca să nu mai fie pomeniţi pe nume” (Osea 2,14-17).

În ultimele zile ale istoriei acestui pământ, legământul lui Dumnezeu cu poporul care păzeşte poruncile Sale va fi reînnoit. “În ziua aceea, voi încheia pentru ei un legământ cu fiarele câmpului, cu păsările cerului şi cu târâtoarele pământului, voi sfărâma din ţară arcul, sabia şi orice unealtă de război, şi-i voi face să locuiască în linişte. Te voi logodi cu Mine prin credincioşie, şi vei cunoaşte pe Domnul!

În ziua aceea, voi asculta, zice Domnul, voi asculta cerurile şi ele vor asculta pământul; pământul va asculta grâul, mustul şi untdelemnul, şi acestea vor asculta pe Izreel. Îmi voi sădi pe Lo-Ruhama în ţară, şi-i voi da îndurare; voi zice lui Lo-Ami: ‘Tu eşti poporul Meu!’ Şi el va răspunde: ‘Dumnezeul meu” (Osea 2,18-23).

“În ziua aceea, rămăşita lui Israel şi cei scăpaţi din casa lui Iacov … se vor sprijini cu încredere pe Domnul, Sfântul lui Israel “ (Isaia 10,20). Din orice “neam, seminţie, limbă şi popor” vor fi unii care vor răspunde cu bucurie soliei: “ Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui”. Ei se vor întoarce de la orice idol, care-i leagă de pământ, şi se vor închina “Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor”. Ei se vor elibera din orice încurcătură şi vor sta înaintea lumii ca monumente ale harului lui Dumnezeu. Ascultători de cerinţele divine, ei vor fi recunoscuţi de îngeri şi de oameni ca unii care au păzit “poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus” (Apoc. 14,6.7.12). “lată vin zile, zice Domnul, când plugarul va ajunge pe secerător, şi cel ce calcă strugurii pe cel ce împrăştie sămânţa, când mustul va picura din munţi şi va curge de pe toate dealurile. Voi aduce înapoi pe prinşii de război ai poporului meu Israel; ei vor zidi iarăşi cetăţile pustiite şi le vor locui, vor sădi vii şi le vor bea vinul, vor face grădini şi le vor mânca roadele. Îi vor sădi în ţara lor, şi nu vor mai fi smulşi din ţara pe care le-am dat-o, zice Domnul, Dumnezeul tău!” (Amos 9,13-15).

Osea 4

1 „Ascultaţi cuvântul Domnului, copiii lui Israel! Căci Domnul are o judecată cu locuitorii ţării, pentru că nu este adevăr, nu este îndurare, nu este cunoştinţă de Dumnezeu în ţară.

Ascultaţi Cuvântul. Capitolul acesta deschide o nouă secţiune a profeţiilor lui Osea. Profetul pune capăt folosirii limbajului figurat şi simbolic şi începe să întrebuinţeze un limbaj clar, literal. Este evident din conţinutul lor că soliile din capitolele 4-14 au venit mult după vremea lui Ieroboam II (vezi cap. 1,1).

Domnul are o judecată. Poporul lui Dumnezeu este chemat să ia aminte la acuzaţia ridicată împotriva lui şi la sentinţa rostită. În calitate de crainic al Cerului, Osea prezintă acuzaţia împotriva lui Israel, apărând dreptatea divină în ceea ce priveşte modul în care s-a procedat cu acesta.

Aşa cum se foloseşte aici, cuvântul judecată este echivalent cu primul sens al numelui metaforic Izreel (vezi comentariul la cap. 1,3). Ideile de împrăştia şi judecată sunt paralele una cu alta.

Nu este adevăr. Profetul începe prin a declara că poporul acesta duce lipsă de lucrurile esenţiale ale adevăratei religii. Lipsit de aceste lucruri esenţiale, cultul lui Dumnezeu nu este altceva decât o pretenţie goală.

Îndurare. Ebr. chesed, pentru o definiţie a căruia vezi Nota Adiţională la Psalmul 36.

2 Fiecare jură strâmb şi minte, ucide, fură şi preacurveşte; năpăstuieşte şi face omoruri după omoruri.

Jură. Întorcându-se de la deficienţele spirituale ale lui Israel, Osea prezintă acum păcatele lui în purtare, un adevărat potop de rele. Lipsa de adevăr, de milă şi de cunoştinţă (v. 1) aduc toate aceste nelegiuiri în ţară.

3 De aceea, ţara se va jeli, toţi cei ce o locuiesc vor tânji împreună cu fiarele câmpului şi păsările cerului; chiar şi peştii mării vor pieri.

De aceea. Suferinţele enumerate (v. 3-5) sunt declarate un rezultat al păcatelor lui Israel, în special ale acelora menţionate în v. 12. Ţara se va jeli. Compară cu Isaia 33,9. Fiarele. Din pricina păcatului lui, omul a adus suferinţă asupra lumii animale. Compară cu Romani 8,19-23.

4 Dar nimeni să nu certe pe altul, nimeni să nu mustre pe altul, căci poporul tău este ca cei ce se ceartă cu preoţii.

Certe. Toţi oamenii erau răi, prin urmare nici unul nu trebuia să-i mustre pe alţii pentru faptele lor rele. Pasajul ar putea însemna, de asemenea, că vinovaţii sunt atât de puternic adânciţi în păcat încât este zadarnic a-i mai certa.

Se ceartă cu preoţii. O îndatorire a preotului era aceea de a-i învăţa pe oameni adevărul lui Dumnezeu (Maleahi 2,7; vezi comentariul la 2Cronici 15,3). Aceia care refuză să-i asculte şi să-i respecte pe adevăraţii preoţi ai lui Dumnezeu merită asprul blestem al lui Osea (vezi şi Deuteronom 17,8.13).

5 Te vei poticni ziua, prorocul se va poticni şi el împreună cu tine noaptea, şi pe mama ta o voi nimici.

Te vei poticni. Ebr. Kashal, a se împiedica, a se clătina, sau a şovăi. Atât de neînduplecate vor fi nenorocirile viitoare, încât în nici un timp, ziua sau noaptea, nu va scăpa vreunul, fie că este din popor sau dintre preoţi.

Pe mama ta o voi nimici. Adică, naţiunea Israel însăşi (vezi comentariul la cap. 2,2-5). LXX zice Am asemănat-o pe mama ta cu noaptea, sugerând că Israel va intra în noaptea întunecoasă a întristării, deznădejdii şi în tăcerea nimicirii pe timpul captivităţii lui.

6 Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă. Fiindcă ai lepădat cunoştinţa, şi Eu te voi lepăda şi nu-Mi vei mai fi preot. Fiindcă ai uitat Legea Dumnezeului tău, voi uita şi Eu pe copiii tăi!

Din lipsă de cunoştinţă. Literal, din lipsa cunoştinţei. Cunoştinţa specială care lipsea este cunoştinţa de Dumnezeu, cea mai importantă cunoştinţă. Isaia punea captivitatea pe seama unei asemenea lipse (vezi comentariul la Isaia 5,13). Deşi Dumnezeu poate să treacă cu vederea anumite forme de ignoranţă (Faptele Apostolilor 17,30), El nu poate să ierte ignorarea cu voia a obligaţiilor spirituale (vezi comentariul la Exod 4,21). Poporul urma să piară în mod inevitabil din cauza lipsei lor de cunoştinţe esenţiale. Ei ar fi putut să aibă cunoştinţa dacă ar fi depus eforturi ca să o capete. Oamenii sunt traşi la răspundere nu numai pentru ceea ce ştiu (Ioan 9,41; 15,22.24; Iacov 4,17), dar şi pentru ceea ce ar fi putut cunoaşte dacă ar fi depus efortul de a obţine cunoştinţa esenţială (comp. 2Petru 3,5). Sunt mulţi care se tem că o cercetare mai în profunzime a adevărului vor descoperi că s-ar putea să ceară din partea lor o schimbare în purtare, o schimbare pe care inima lor iubitoare de păcat nu este dispusă să o facă, aşadar, în mod deliberat ei renunţă să cerceteze mai departe. Dumnezeu nu poate scuza o astfel de ignoranţă voită.

Lepădat cunoştinţa. Acum interlocutorul este preotul, sau poate clasa preoţilor (vezi v. 8 şi 9).

Preot. Se arată cauza principală a acestei ignoranţe din partea poporului, şi anume preotul necredincios, care lepădase cunoştinţa adevăratului Dumnezeu şi a legii Sale, pe care ar fi trebuit să

o predea poporului (vezi Deuteronom 13,30; Maleahi 2,1-9; vezi comentariul la 2Cronici 15,3).

Nu-Mi. Adică lui Dumnezeu. Preoţii pe care Ieroboam I îi rânduise când despărţise regatul lui Israel de Iuda (vezi 1Regi 12,25-33) nu erau preoţi ai Domnului, ci preoţi ai viţeilor de aur.

Legea. Ebr. torah (vezi comentariul la Deuteronom 31,9; Proverbe 3,1).

7 Cu cât s-au înmulţit, cu atât au păcătuit împotriva Mea. De aceea, le voi preface slava în ocară.

Cu cât s-au înmulţit. Naţiunea sporise în ceea ce priveşte populaţia şi în ceea ce priveşte bogăţia economică, datorită prosperităţii din timpul domniei lui Ieroboam II (vezi comentariul la cap. 2,8). Totuşi, referirea poate fi în primul rând tot la preoţi (vezi comentariul la v. 6) care sporiseră în ce priveşte puterea şi bogăţia.

Ocară. Ebr. qalon, ruşine sau dezonoare.

8 Ei se hrănesc din jertfele pentru păcatele poporului Meu şi sunt lacomi de nelegiuirile lui.

Păcat. Ebr. chata’th, păcat sau jertfă pentru păcat. Pasajul se referă, probabil, la preoţii lacomi care încurajau păcatul îndemnând poporul să aducă mereu tot mai multe jertfe, întrucât ei se hrăneau din carnea acestor jertfe (Levitic 6,26) şi fără îndoială că ei organizaseră o adevărată afacere cu carnea aceasta (vezi comentariul la 1Samuel 2,12). Cu cât erau mai multe păcate, cu atât erau mai multe jertfe şi cu atât era mai mare profitul şi plăcerea.

9 Dar şi preotului i se va întâmpla ca şi poporului; îl voi pedepsi după umbletele lui şi-i voi răsplăti după faptele lui.

Şi preotului i se va întâmpla ca şi poporului. Sau cum e poporul, aşa e şi preotul. Poporul şi preoţii erau asociaţi la păcat. Preoţii apostaţi se dedau chiar la acele nelegiuiri pe care ar fi trebuit să le mustre. La rândul lui, poporul, luând notă de purtarea lumească şi de mulţumirea de sine a preoţilor, se ascundea după exemplul lor. După cum a spus cineva: Înălţimea poziţiei civile nu constituie o scuză pentru laici, aşa cum nici demnitatea funcţiei sale nu este o scuză pe preot. Şi unii şi alţii vor fi în aceeaşi măsură traşi la răspundere înaintea barei de judecată a lui Dumnezeu.

Răsplătiţi. Literal, voi face să se întoarcă; de unde a răsplăti, în cazul de faţă, sau a recompensa.

Faptele. Aici este vorba de acţiunile îndrăzneţe, pline de obrăznicie ale lui Israel împotriva legii şi voinţei lui Dumnezeu.

10 Vor mânca, şi tot nu se vor sătura, vor curvi, şi tot nu se vor înmulţi, pentru că au părăsit pe Domnul şi poruncile Lui.

Nu se vor sătura. Aceasta va fi pedeapsa pentru faptul că se hrănesc cu jertfele pentru păcatele poporului (v. 8).

Nu se vor înmulţi. Referirea de aici este probabil la prostituţia religioasă legată de cultele fertilităţii, în jurul cărora se concentra o mare parte din vechiul cult canaanit (vezi Vol. II, p. 38-41). În ciuda adorării zeiţei fertilităţii, populaţia nu va spori, deoarece binecuvântarea Cerului fusese înlăturată de la Israel.

11 Curvia, vinul şi mustul iau minţile omului.

Curvia, vinul. Aceste vicii sunt aşezate laolaltă în mod adecvat pentru a arăta puterea lor de a-l lipsi pe om de simţămintele lui drepte şi potrivite, de raţiune şi judecată (vezi comentariul la Geneza 9,21).

Iau minţile. Literal inima. Inima este folosită aici pentru a reprezenta mintea, priceperea, afecţiunile. Cum gândeşte un om, în inima sa, aşa este (Proverbe 23,7) [KJV]. Dacă mintea, priceperea şi afecţiunile unui om sunt viciate şi stricate prin excese ale plăcerilor, el jertfeşte posibilităţile sale în ce priveşte slujirea de Dumnezeu (vezi Proverbe 4,23). Un lucru care însoţea în mod lamentabil închinarea lui Israel la zeii străini era dedarea la ritualuri desfrânate şi la purtarea morală înjositoare care însoţeau cultul idolatru.

12 Poporul Meu îşi întreabă lemnul lui, şi toiagul lui îi proroceşte; căci duhul curviei îi duce în rătăcire şi sunt necredincioşi Dumnezeului lor.

Lemnul. Adică chipurile de lemn.

Toiagul. Probabil o baghetă folosită pentru ghicire.

Duhul curviei. Dorinţa nepotolită, ca de vrajă, de a se închina la idoli, Osea o aseamănă cu adulterul spiritual, care în mod tragic îl îndepărta pe Israel de la Domnul. Duhul curviei ar mai putea să descrie şi vehemenţa care îi poseda pe oameni şi-i atrăgea în vârtejul şi excitarea pasiunilor rele.

Sunt necredincioşi Dumnezeului lor. Sau de sub Dumnezeul lor. Despre o soţie se spunea că este sub bărbatul ei, adică, sub autoritatea lui (vezi comentariul la Numeri 5,19). Această legătură înceta când ea se oferea altuia, lucru valabil şi pentru Israel, când s-a îndepărtat de Domnul şi s-a alipit de idolii lui.

13 Aduc jertfe pe vârful munţilor, ard tămâie pe dealuri, sub stejari, plopi şi terebinţi a căror umbră este plăcută. De aceea, fetele voastre curvesc, şi nurorile voastre sunt preacurve.

Vârful mulţilor. Aici avem o continuare a tratării subiectului idolatriei, în special aşa cum se vedea în viaţa publică. Păgânii de obicei alegeau munţii şi dealurile ca locuri de cult din cauza poziţiei lor înălţate (vezi comentariul la Ezechiel 6,13).

A căror umbră. Copacii verzi amintiţi dădeau o umbră plăcută faţă de arşiţa soarelui din Orient, şi, de asemenea, mai ofereau şi o oarecare protecţie pentru practicarea ritualurilor desfrânate. În astfel de locuri se junghiau victime pentru jertfe şi se ardea tămâie în cinstea zeilor (vezi comentariul la Ieremia 7,31).

Nurorile. Sau miresele. Pilda rea a părinţilor îi influenţa pe copii să meargă în aceeaşi direcţie şi cu acelaşi urmări (Plângeri 5,7; vezi comentariul la Osea 2,4).

14 Nu pot pedepsi pe fetele voastre pentru că sunt curve, nici pe nurorile voastre pentru că sunt preacurve, căci ei înşişi se duc la o parte cu nişte curve şi jertfesc împreună cu desfrânatele din temple. Poporul fără minte aleargă spre pieire.

Nu pot pedepsi. Fiicele şi nurorile acestea erau mai puţin vinovate decât părinţii şi bărbaţii lor desfrânaţi, care le duseseră pe căi rătăcite.

Desfrânatele de la templu. Acestea erau femei care se dedau la desfrânare în slujba idolilor. Din vremurile străvechi, astfel de persoane au fost unite cu cultul idolatru din multe ţări păgâne (vezi comentariul la Deuteronom 23,17).

Fără minte. Sau Care nu înţeleg [KJV]. Vezi comentariul la v. 6.

15 Dacă tu curveşti, Israele, măcar Iuda să nu se facă vinovat. Nu vă duceţi măcar la Ghilgal, nu vă suiţi la Bet-Aven şi nu juraţi zicând: „Viu este Domnul!”

Iuda să nu se facă vinovat. Osea, ca şi cum n-ar mai fi avut nici o nădejde de schimbare în atitudinea lipsită de evlavie a lui Israel, face apel într-un mod prevenitor la regatul de sud al lui Iuda

(v. 15-17). Israel era atât de strâns alipit din punct de vedere geografic de Iuda, iar unii din regii demai târziu ai lui Iuda au fost atât de mult influenţaţi de idolatrie, încât era mare primejdia ca sudul să urmeze nordul în apostazie. Vezi p. 31; vezi comentariul la cap. 11,12; 12,1-2.

Nu vă duceţi. Aici avem o poruncă clară de interzicere a pelerinajelor la centrele de adorare a idolilor, precum Ghilgal şi Bet-Aven.

Ghilgal. Au fost mai multe localităţi în teritoriul regatului de nord care purtau numele acesta (vezi comentariul la 1Samuel 11,15; 2Regi 2,1). Numele Ghilgal apare în mod proeminent în istoria lui Israel (vezi Iosua 4,19.20; 5,9.10; 9,6; 10,6-9.43; 14,6; 1Samuel 10,8; 11,14.15; 13,4-8; 15,21.33; 2Regi 4,38). Nu se ştie sigur la care Ghilgal se referă profetul aici.

Bet-Aven. Literal, casa puterii rele, sau casa nelegiuirii. Acesta este probabil un epitet ironic pentru Betel, care înseamnă literal casa lui Dumnezeu (vezi Geneza 28,19-22). Totuşi, în momentul în care Ieroboam I a întemeiat cultul viţelului la Betel (vezi 1Regi 12,25-33) şi a făcut din oraşul acela o casă a zeilor mincinoşi, numele Betel a devenit cu totul necorespunzător. Betelul a constituit un loc proeminent în istoria religioasă a poporului lui Dumnezeu (vezi Geneza 28,19; 25,15).

Nu juraţi. Mărturisirea ipocrită a închinării la Domnul nu trebuia făcută de cei dedaţi la idolatrie (vezi 1Regi 12,28)

16 Pentru că Israel dă din picioare ca o mânzată neîmblânzită; şi să-l mai pască Domnul acum ca pe un miel în imaşuri întinse!

Neîmblânzită. Literal încăpăţânată, sau răzvrătită. Poporul regatului de nord era hotărât să meargă pe propria lui cale, şi ca atare erau ca o mânză neîmblânzită care se împotriveşte să fie învăţată şi nu poate fi folosită la arat.

Să-l mai pască Domnul acum ca pe un miel. Unii au sugerat că aceasta înseamnă că Dumnezeu pe bună dreptate îl va lăsa pe Israel în voia lui, aşa cum un miel este lăsat pe un câmp să rătăcească după cum vrea, lipsit de hrană şi apărare. În locul controlului şi jugului (vezi comentariul la Matei 11,29.30) poruncilor lui Dumnezeu, el urma să aibă slobozenia într-un pustiu, unde nu sunt garduri protectoare. În starea aceasta, lipsit de grija protectoare a unui păstor, un miel ar fi ajuns uşor pradă fiarelor răpitoare şi ar fi pierit. Puţine făpturi sunt mai vulnerabile ca un miel care s-a îndepărtat de păstorul lui (vezi Luca 15,2-7). Aşa va fi cu Israel.

După alţii, aceasta ar trebui să fie considerată mai degrabă o întrebare decât o afirmaţie.

17 Efraim s-a lipit de idoli: lasă-l în pace!

Efraim. Efraim era seminţia cea mai de seamă a regatului de nord, iar numele aceasta era adesea aplicat la întregul regat (vezi comentariul la Ieremia 7,15). La fel, numele Iuda era aplicat regatului de sud.

Lasă-l în pace! O nebunie nelegiuită l-a alipit pe Efraim de idolatrie şi astfel l-a lăsat unei sorţi inexorabile. Cele zece seminţii ajunseseră atât de departe în idolatrie, încât pentru ele nu a fost făcută nici o făgăduinţă de refacere deplină (vezi PK 298). Evident, doar câţiva oameni răzleţi din cele zece seminţii din exil s-au alăturat mai târziu lui Iuda pentru a se întoarce în Palestina după captivitate.

Dumnezeu nu constrânge voinţa. El stăruie pe lângă oameni să accepte calea vieţii (Ezechiel 33,11), dar lasă în seama lor dacă vor asculta sau dacă nu vor asculta (Ezechiel 2,5). Aceia care refuză stăruitor să primească îmbierile harului, sunt lăsaţi să culeagă roadele propriei lor alegeri (Geneza 6,3; Psalm 81,10-16; Proverbe 1,25-33; Apocalipsa 22,11).

18 Abia au încetat să bea şi se dedau la curvie; cârmuitorii lor sunt lacomi, da, sunt lacomi după ruşine!

Cârmuitorii lor. Literal, scuturile lor, însemnând conducătorii ca protectori ai naţiunii (vezi comentariul la Psalmi 47,9).

19 Vântul îi va strânge cu aripile lui şi vor fi daţi de ruşine cu altarele lor!

Vântul va strânge. Probabil o imagine care se referă la furtuna judecăţii divine care va fi dezlănţuită asupra lui Efraim, ducându-l în captivitate. Această imagine este în contrast izbitor cu aceea a aripilor de vultur care i-au scos pe evrei din Egipt şi i-au dus în ţara făgăduinţei (Exod 19,4; Deuteronom 32,9-12). Cu răbdare şi îndelungă răbdare, Dumnezeu îi suportă pe păcătoşi, chemându-i la pocăinţă. Chiar şi captivitatea prezisă a celor zece triburi a venit în stadii treptate (vezi comentariul la cap. 7,9).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1 PK 281

1, 2 GC 60; PK 297

6 COL 306; CT 467; GC 60; PK 297

6–9, 16PK 281

17 COL 237; PK 285; PP 165, 405; 1T 187, 383, 486; 3T 544; 5T 190

https://mybible.ro/vdc/osea/4/comentariu

Mincinoşi fiind, nu aveţi ca tată pe diavolul?

Autor: Lucaci Laura-Otilia

Who’s your Daddy?

„Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună , vorbeşte din ale lui , căci este mincinos şi tatăl minciunii” (Evanghelia după Ioan 8:44)

Într-un document Excel nou, calculez minciunile, adevăr spus parţial (intenţionat, pentru a ascunde adevărul). Recunosc că am învăţat să mint cu mult timp în urmă, pe când vaza de culoare verde aflată pe masa din camera ce dă spre stradă s-a spart şi am dat vina pe pisicuţele mele (care au ajuns să spargă jumătate din setul de pahare preferate ale mamei mele, şi asta nu este o minciună).

O minciună ieri, scuză pentru faptul că din nou am băut ceai şi am lăsat cana pe birou timp de câteva zile fără să o spăl, atât de multe că plicul a rămas lipit de fundul cănii. Tata m-a privit sceptic când i-am spus că am băut ceai ieri, la care i-am răspuns: ai pus aseară pe foc foarte mult, a fost foarte cald. A zâmbit şi m-a strâns în braţe, amuzat de cât de repede am găsit o ieşire de incendiu.

O minciună vineri, şi alte câteva astăzi, probabil spuse fără să îmi dau seama. Deci, cine e tatăl meu.

‚Chiar aşa Saga, cine e tatăl tău?’

Replică la care găsesc o scuză pentru minciuna spusă tatei, era atât de utopic ceea ce am spus încât era imposibil să mă creadă, era mai degrabă o glumă. ‚Da, dar dacă te credea, rectificai? Menţionai că ai glumit?’… Cel mai probabil nu.

Deci, diavolul şi Dumnezeu se bat pentru custodia mea.

Încotro? La un moment dat am ales, momentul în care am intrat în apa botezului, a fost momentul când în faţa martorilor văzuţi şi nevăzuţi mi-am luat catrafusele (văzute şi nevăzute – sufletul – şi ele) şi m-am mutat. Dar diavolul mă mai vizitează câteodată, încearcă să mă cumpere cu bombonele ca pe un copil mic, încearcă să mă facă să îl supăr pe Tata.

Ce Tatăl meu îmi oferă, diavolul încearcă să discrediteze. Deloc interesat de buna mea stare, diavolul ştie care sunt punctele mele slabe şi atacă, dar habar nu are că Dumnezeu m-a întărit ca pe-o cetate puternică, mă zideşte pe stâncă şi deşi în mijlocul cerului ce se cutremură de tunete, şi valurile izbesc, nu am să mă dărâm căci mâna Tatălui meu mă ţine.

Viaţa de creştin, o poţi asemăna cu copil ce învaţă să meargă cu bicicleta, la început cu roţi ajutătoare, echipat până în dinţi, casca, cotiere, genunchiere, şi mâna Tatălui ce ţine bicicleta şi o împinge încet. La început, chiar dacă merge doar puţin mai repede ne agităm asemeni unor copii fricoşi şi vrem să coborâm, plângem. Dar mâna Lui ne dă putere şi ne încredem în El. La un moment dat renunţăm la cotiere, apoi la genunchiere, şi evident că urmează o căzătură, o rană deschisă şi fiindcă ne-am avântat prea repede, luăm iarăşi genunchierele. Dar timpul trece, căpătăm experienţă şi în final renunţăm şi la cască. Cel mai greu este să renunţăm la roţile ajutătoare, însă ajunge să se întâmple şi asta. Dar niciodată să nu renunţăm la mâna Domnului, ea ne va ghida, şi se va tine de noi indiferent ce viteză o să luăm.

Diavolul vede asta, pândeşte şi prinde momentul oportun când Dumnezeu ne dă drumul pentru câteva clipe nu fiindcă El ar vrea asta, ci fiindcă intervine mândria, credinţa în propriile puteri. Şi fiindcă diavolul ne e familiar ( fiindcă toţi am trăit cândva, puţin ori mai mult în păcat) în timp ce ne ţine de vorbă mâna lui prinde bicicleta şi şoptindu-ţi cuvinte dulci, hrănindu-ţi egoul te face să te avânţi. Dar el nu este ca Dumnezeu, el nu ţine de bicicleta ta ca să nu cazi, şi dacă ţine de ea, ţine doar pentru a se asigura că porneşti spre prăpastie, ca ai să cazi. Şi uite aşa, agitaţi, cu frânele nefuncţionale coborâm în goană în prăpastie urlând ca din gură de şarpe după Dumnezeu. Şi la un moment dat, simţi că te opreşti brusc, şi o voce blândă se aude: Parcă ţi-am zis să mă aştepţi cuminte.

Însă greul nu se încheie aici, fiindcă fiecare abatere de la cale are consecinţe. Parcă distanţa nu părea chiar aşa mare când coboram, dar acum vedem cât de mult am decâzut, când împingem de bicicletă pe colina abruptă, dar dacă nu ar fi Dumnezeu alături de noi, care ne ajută şi El când vede că într-adevăr nu mai reuşim, sigur ne-am urca pe bicicletă şi am întoarce-o invers si am striga: diavole, îmi faci având ori mă avânt eu? Dar Dumnezeu nu ne lasă.

Uneori sigur nu ne dăm seama ce greutate are una bucată crudă minciună, indiferent că are o sută grame ori cinci grame. Dar aceasta împreună cu alte ‚condimente’ speciale de’ale diavolului combinate, ne trezim cu o reţetă ce nu ne cade greu la stomac, ci greu la suflet.

Într-un suflet se pun treizeci grame minciună, se adaugă mândrie o sută grame pudră, se amestecă şi se adaugă necurăţie după gust, apoi se toarnă patimă din belşug, cât să acopere, se amestecâ până obţinem un aluat omogen, apoi se pune într-o tavă şi se lasă în mâinile diavolului un minut. Ştiţi ce aţi obţinut? Curvie. Şi uite aşa, diavolul este un adevărat gurmand, pofteşte la sufletele noastre, care pentru el sunt o adevărată delicatesă. Şi astfel, în fiecare zi, găteste. Dar să nu crezi că dacă toate aceste ingrediente nu sunt puse în tine într-o singură zi, nu se întâmplă nimic. Diavolul adaugă astăzi minciuna, peste câteva luni mândria, apoi necuratia… peste câtiva ani adaugă patima până ajungi ceea ce el doreşte să fi, până în momentul în care la o temperatură potrivită, ai putea fi ‚gătit’, până circumstanţele potrivite te-ar face să cazi în păcat. Crede-mă, este foarte răbdător şi pofticios.

Uneori acesta se întrece pe el însuşi şi ne transformă într-un adevărat festin când după mulţi ani în care subtil a strecurat în noi diferite păcate cădem, şi cădem rău de tot: curvie, dependenţă de pornografie, de droguri, de alcool. Imaginează-ţi-l lingându-şi degetele după un astfel de suflet. Dar spre bucuria mea şi slava Domnului un astfel de suflet a fost salvat, e un cunoscut de al meu. În mintea mea parcă îl văd pe diavol pregătindu-se să înfulece acest suflet dar Dumnezeu în marea lui Îndurare i-a luat farfuria din faţa ochilor, şi a salvat această persoană.

În fiecare zi diavolul strecoară lucruri în noi, însă în fiecare seară (ori chiar momentul în care conştientizăm păcatul) îi putem lua dreptul diavolului asupra noastră. Mărturisindu-ne greşelile Dumnezeu scoate toate acele lucruri din compoziţia noastră. ‚Ah, îţi pare rău că ai minţit, hai să scot mizeriile astea de aici, oh, regreţi că ai poftit pe cineva, stai puţin că aici avem cantităţi mai mari de îndepărtat fiindcă ai făcut asta în ultimul timp în mod constant.’ şi uite şa îi refuzăm diavolului dreptul asupra noastră.

Deci, tatăl vostru cine este?

P.S.: S-a luat curentul de două ori, la un moment dat nu am reuşit să salvez tot însă am rescris deşi acum se dezlănţuite o furtună afară, sper să nu se mai ia curentul timp de cinci minute şi să nu îmi cadă semnalul la internet ca să pot posta…

http://www.rulerofmyheart.wordpress.com

Despre Anticrist, acel om al fărădelegii

Anticristul, în caracter, este tot ce nu este Hristos: viclean, seducător, mândru, mincinos.

→ Anticristul, în caracter, este tot ce nu este Hristos: viclean, seducător, mândru, mincinos.

Despre Anticrist sunt scrise 27 de capitole din Biblie. Dumnezeu ne arată că trebuie să luăm în serios misiunea diabolică a acestui om. Dar ce știm despre el?

Anticristul este fiul Diavolului

Despre Anticrist știm că este fiul Diavolului deoarece chiar Dumnezeu ne atrage atenția asupra acestui lucru încă din al treilea capitol al Bibliei, Geneza, capitolul trei. Venirea lui în lume a fost prezisă la căderea omului în păcat, după ce Adam și Eva au mâncat din fructul oprit.

Dumnezeu a zis Șarpelui: […] Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei. Aceasta îți va zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcâiul.”
(Geneza 3:15)

Dumnezeu vorbește despre două semințe: sămânța Diavolului și sămânța femeii. Iisus Hristos s-a născut miraculos dintr-o fecioară, fără intervenția vreunui bărbat. Duhul Sfânt s-a pogorât peste Fecioara Maria și a rămas însărcinată.

Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu știu de bărbat?” Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea, Sfântul care Se va naște din tine va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.
(Luca 1:34-35)

Sămânța femeii contra seminței Diavolului

Iisus Hristos este „sămânța femeii” din capitolul trei al Genezei. Înseamnă că Anticristul este „sămânța Diavolului”. Așa cum Hristos este născut din femeie, Anticristul este născut din Diavol. Iar cei doi se află în vrăjmășie, Fiul lui Dumnezeu cu fiul Diavolului. Fiul lui Dumnezeu îl va distruge pe Fiul Diavolului cu suflarea gurii Lui și arătarea Venirii Sale (2 Tes. 2:8).

Știm că Diavolul îl imită pe Dumnezeu, așadar concepția Anticristului este menționată în Biblie ca o naștere cu ajutorul puterilor întunericului.

Arătarea lui se va face prin puterea Satanei.
(2 Tesaloniceni 2:9)

Ca o supoziție: probabil atât de miraculoasă este nașterea Anticristului încât va fi dificil de dovedit în acte că s-a născut vreodată, cine îi sunt părinții sau că are vreun loc natal. Anticristul nu este fiul Diavolului doar la corp, ci și la duh, alături de toți cei care adoptă caracterul Tatălui Minciunii:

Voi aveți de tată pe Diavolul.
(Ioan 8:44)

Așchia nu sare departe de trunchi

La înfățișare, Anticristul arată ca oricare alt om. Însă are o viclenie absolut ieșită din comun, fiind susținut de puteri demonice, încât oamenii ajung să se întrebe „Cine se poate asemăna cu Fiara?” (Apoc. 13:4).

Tatăl Anticristului, Diavolul, este descris ca având șapte capete și zece coarne, iar Anticristul seamănă cu acesta, având (simbolic) tot atâtea capete și tot atâtea coarne.

Iată, s-a văzut un mare balaur roșu, cu șapte capete, zece coarne și șapte cununi împărătești pe capete.
(Apocalipsa 12:3)

Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne și șapte capete; pe coarne avea zece cununi împărătești și pe capete avea nume de hulă. Balaurul i-a dat puterea lui.
(Apocalipsa 13:1-2)

Balaurul îi dă Anticristului puterea lui. Despre Anticrist ni se spune că are cu trei cununi mai mult decât tatăl său. Față de Diavol, el are avantajul de a putea umbla printre oameni, în chip de om, să înșele lumea. Știm că, spiritual, Anticristul are înfățișarea descrisă în citatul de mai sus, însă în plan material, acesta arată ca oricare alt om. Însă numai el îi va putea omorî pe cei doi martori (Citește AICI articol despre cei doi martori!). Deși este susținut de puteri demonice, despre Anticrist știm că este doar un om:

Cine are pricepere, să socotească numărul Fiarei. Căci este un număr de om.
(Apocalipsa 13:18)

Misiunea diabolică a Anticristului

Anticristul are în vedere 5 obiective principale în misiunea sa diabolică:

1. Să anuleze mântuirea spirituală a creștinilor

Sunt oameni care cred că, odată ce ai fost născut din apă și din Duh, adică odată ce ai fost mântuit, nu îți mai poți pierde mântuirea, orice ai face. Însă Biblia ne învață că oricine va primi Semnul Fiarei pe mâna dreaptă sau pe frunte, va fi condamnat la focul veșnic (Apoc. 14:9-10). Vezi AICI articol despre Semnul Fiarei.

Semnul Fiarei este un pact cu Diavolul. E absurd să susții că nu îți poți pierde mântuirea sufletului nici dacă faci pact cu Diavolul. Iar pactul acesta nu va fi unul care promite bogății, ci dacă nu-l faci, nu mai poți cumpăra sau vinde (Apoc. 13:17). Iar dacă supraviețuiești în afara sistemului comercial, vei fi decapitat din ordinul lui Anticrist (Apoc. 20:4), adică devii un martir.

2. Să determine întreaga lume să se închine Diavolului

Asta este ce și-a dorit dintotdeauna Diavolul: să fie venerat ca Dumnezeu, ba încă L-a ispitit și pe Hristos să i se închine (Luca 4:7).
Și au început să se închine Balaurului pentru că dăduse puterea lui Fiarei.(Apocalipsa 13:3)

Oamenii se vor închina, într-un fel sau altul, Diavolului. Știm că Anticristul primește putere de la Diavol (Apoc. 13:2), iar această putere se extinde peste orice seminție, orice norod, orice limbă și orice neam (Apoc. 13:7). Așadar, puterea lui va fi globală, el va fi liderul planetei.

3. Să facă din fărădelege lege și invers

În Cartea lui Daniel, Anticristul este înfățișat simbolic ca un corn mic care are o gură ce spune blasfemii.

El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri pe sfinții Celui Preaînalt și se va încumeta să schimbe vremurile și legea, și sfinții vor fi dați în mâinile lui timp de o vreme, două vremuri și o jumătate de vreme.
(Daniel 7:25)

Ce putem înțelege prin faptul că „va schimba legea”? Despre Anticrist știm că este numit și omul fărădelegii (2 Tes. 2:3). Așadar, legea nu o va schimba în așa fel încât să îi placă mai mult lui Dumnezeu, ci Diavolului. Cu siguranță, printre acele schimbări legislative pe care le va face va fi și căsătoria între persoanele de același sex. Acest lucru este considerat o abominație de către Dumnezeu (Lev. 18:22). Poate Anticristul este deja printre noi pentru că aceste schimbări s-au întâmplat deja.

4. Să distrugă evreii și Israelul

Diavolul urăște evreii deoarece Dumnezeu i-a ales prin legământul cu Avraam (Geneza 17). Despre Anticrist știm că are caracterul tatălui său, Diavolul, așadar și el urăște evreii. De ce ar face asta? Pentru că Dumnezeu le-a promis evreilor că vor fi un popor veșnic în țara lor (Deut. 4:40), iar Diavolul vrea să distrugă această promisiune.
În zilele de apoi, te voi aduce împotriva țării Mele, ca să Mă cunoască neamurile când voi fi sfințit în tine sub ochii lor, Gog! (Ezec. 38:16)
Același lucru este scris și-n Apocalipsa 20:9, că armatele lui Gog (Anticristul) vor înconjura Ierusalimul.

Anticristul este numit Gog în Vechiul Testament

Evreii știu că venirea lui Mesia (ei nu cred că Iisus este Mesia și încă îl așteaptă) este strâns legată de venirea lui Gog. Mesia îi va salva de Gog și armatele lui. Despre acest lucru vorbesc capitolele 38 și 39 din Cartea lui Ezechiel.

Gog este identificat ca având (simbolic) un arc (Ezec. 39:3), la fel ca primul călăreț, cel alb, al Apocalipsei (Apoc. 6:2). Acel prim călăreț al Apocalipsei este Anticristul, Gog. Hristos îl va învinge pe Gog la A Doua Venire și îi va da trupului său un loc de înmormântare în Israel (Ezec. 39:11), iar duhul îi va fiaruncat în iazul cu foc (Apoc. 19:20). Citește AICI mai multe despre sfârșitul lumii.

5. Să se războiască cu Fiul lui Dumnezeu (care, de fapt, este Dumnezeu)

Toți au același gând și dau Fiarei puterea și stăpânirea lor. Ei se vor război cu Mielul, dar Mielul îi va birui. (Apocalipsa 17:13-14)
Iisus Hristos este Mielul lui Dumnezeu (Ioan 1:29). Cu siguranță că fiul Diavolului crede că îl va învinge pe Fiul lui Dumnezeu, altminteri nu ar mai porni la războiul Dumnezeul celui Atotputernic (Apoc. 16:14). Dar Hristos îl va învinge.

Anticristul a fost deja judecat de către Dumnezeu

Diavolul a fost judecat de către Dumnezeu, iar sentința acestuia este focul veșnic. Timpul pe care îl are acum la dispoziție este până la punerea în execuție a pedepsei.

Vai de voi, pământ și mare! Căci Diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă știe că are puțină vreme.
(Apocalipsa 12:12)

Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care a fost pregătit diavolului și îngerilor lui!”
(Matei 25:41)

Însă știm că și fiul Diavolului, Anticristul, a fost deja judecat (Ioan 3:18), iar păcatul lui nu va fi unul din greșeală, precum a fost neascultarea lui Adam, ci se va da drept Dumnezeu și se va răscula împotriva lui Dumnezeu la A Doua Venire.

Toți au același gând și dau Fiarei puterea și stăpânirea lor. Ei se vor război cu Mielul, dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor și Împăratul împăraților.
(Apocalipsa 17:14)

Așadar, păcatul lui Anticrist este egal cu păcatul tatălui său de corp și duh, Diavolul, care s-a răsculat împotriva lui Dumnezeu (Apoc. 12:7). Știm că Anticristul a fost judecat deoarece, după ce este înfrânt de Însuși Hristos, îi va fi îngropat trupul în Israel (Ezechiel 39:11), iar duhul îi va fi aruncat direct în focul veșnic, fără să mai treacă pe la Judecata de Apoi:

Și Fiara a fost prinsă. Și, împreună cu ea, a fost prins prorocul mincinos […]. Amândoi aceștia au fost aruncați de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă.
(Apocalipsa 19:19-20)

Stăpânitorul lumii acesteia, Diavolul, a fost judecat. Timpul pe care îl are acum la dispoziție este până la punerea în execuție a sentinței. Iar sentința a fost dată când Hristos n-a mai fost văzut, adică S-a înălțat. El le explică ucenicilor ce se va întâmpla când se va înălța: va trimite Duhul Său, iar Diavolul își va primi sentința.

Stăpânitorul lumii acesteia este judecat.
(Ioan 16:11)

Anticristul știe ce s-a scris despre el în Biblie

Anticristul are la dispoziție Cartea Apocalipsei în vremurile din urmă și știe ce este scris despre el și care este pedeapsa lui dacă se răscoală împotriva lui Dumnezeu.

Nu ești tu acela despre care am vorbit odinioară, prin robii Mei, prorocii lui Israel, care au prorocit atunci ani de zile că te voi aduce împotriva lor?
(Ezechiel 38:17)

Da, Anticristul va ști tot ce s-a scris în Biblie despre el. Și totuși alege să se răscoale împotriva lui Dumnezeu.

Despre Anticrist știm că este comparat cu Iuda Iscarioteanul

Expresia fiul pierzării este amintită pentru prima dată de către Însuși Domnul Iisus, la rugăciunea de la Cina cea de Taină.

Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia pe care Mi i-ai dat și niciunul din ei n-a pierit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.
(Ioan 17:12)

Aceeași expresie, fiul pierzării, mai este amintită de către Apostolul Pavel când vorbește despre Anticrist:

Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip, căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credință și de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul care se înalță mai presus de tot ce se numește „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare. Așa că se va așeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.

Și atunci se va arăta acel nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale și-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale.
(2 Tesaloniceni 2:3-4, 8)

A fost Iuda Iscarioteanul obligat să îl vândă pe Iisus? Desigur că nu. A fost alegerea pe care a făcut-o, iar Satana a intrat în el:

Cum a fost dată bucățica, a intrat Satana în Iuda. (Ioan 13:27)

La fel se va întâmpla și cu Anticristul: în momentul în care se hotărăște să se războiască cu Dumnezeu, va fi posedat de însuși Diavolul. (Citește AICI articol despre motivele pentru care oamenii devin demonizați!) Unii spun că Anticristul este chiar Iuda Iscarioteanul, ridicat din lumea cealaltă. Teoria e bazată pe faptul că îngerul îi explică lui Ioan că Fiara se va ridica din Adânc (Apoc. 11:7). Nu știm; cert este că Anticristul este sămânța Diavolului.

Așezarea Anticristului în Templu

„Așezarea în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu” (2 Tes. 2:3) poate însemna o declarație publică a Anticristului într-un viitor Templu Iudaic reconstruit. Însă, în abordarea noastră, tindem să credem că această „așezare” înseamnă impunerea Semnului Fiarei pe trupurile creștinilor, care sunt considerate Temple ale Duhului Sfânt (1 Cor. 6:19).

Nu știți că voi sunteți Templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi? Dacă nimicește cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu, căci Templul lui Dumnezeu este sfânt.
(1 Corinteni 3:16)

Anticristul, făcând acest sacrilegiu în Templul lui Dumnezeu, va fi nimicit de Dumnezeu. Probabil ar fi (prea) evident să fie vorba de un templu iudaic, o clădire reală cu ziduri și un altar, or știm că Diavolul e viclean, nu lucrează fățiș. Despre Anticrist și acest sacrilegiu mai este amintit în Biblie ca urâciune a pustiirii:

De aceea, când veți vedea urâciunea pustiirii, despre care a vorbit prorocul Daniel, așezată în Locul Sfânt – cine citește să înțeleagă! – atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munți.
(Matei 24:15)

În pasajul de mai sus, observăm că Însuși Hristos ne invită să înțelegem despre care urâciune este vorba. Interesant lucru e că în același fel suntem invitați să pricepem Semnul Fiarei din Apocalipsa:

Cine are pricepere, să socotească numărul Fiarei.
(Apocalipsa 13:18)

Este oare doar o coincidență că în ambele pasaje suntem invitați să înțelegem ceva anume despre sfârșitul vremurilor? În plus, ar fi un lucru neobișnuit ca Domnul Iisus Hristos să nu pomenească nimic despre un lucru atât de important, precum Semnul Fiarei, nu-i așa?

(Citește AICI articol despre Nimrod, prima prefigurare a Anticristului!)

La sfârșitul veacurilor, întreaga lume va avea caracterul lui Anticrist

Anticristul va fi greu de reperat de cei care au caracterul lui (iar întreaga lume va avea caracterul lui). Așa cum Ioan Botezătorul a pregătit calea lui Hristos, Proorocul Mincinos pregătește calea venirii Anticristului, aducând lumea la un caracter după placul Diavolului. (Citește AICI articol despre 5 credințe periculoase pentru creștin!)

Iată ce spune apostolul Pavel despre oamenii din zilele din urmă:

Să știi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați, neîmblânziți, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfați, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceștia.
(2 Timotei 3:1-5)

Ce caracterizează această generație, față de alte generații, dacă nu iubirea de sine? E ca o molimă, ba încă e încurajată prin intermediul rețelelor sociale. Oamenii (chiar și bătrânii!) își fac sute de selfie-uri. Există chiar și o mulțime de cursuri de iubire de sine! (LINK AICI)

Vezi AICI articol despre răcirea spirituală a creștinilor de azi.

De aceea, Anticristul este greu de identificat din moment ce întreaga lume are caracterul său. Acesta este caracterul Anticristului și acesta este și al celui care se închină Diavolului. Nu doar sataniștii înrăiți se află sub puterea întunericului, ci și oamenii care au caracterul descris în pasajul de mai sus.

https://tainebiblice.eu/despre-anticrist-acel-om-al-faradelegii/

Cine este Diavolul?

O scurtă prezentare a diavolului. Cine este el? Reprezintă o amenințare pentru tine?

În desene animate și benzi desenate diavolul apare ca un personaj simpatic și inofensiv care te duce în ispită împingându-te să faci lucruri distractive și doar un pic greșite. În realitate Satan este orice în afară de simpatic.

Cine este diavolul? Nu este omologul lui Dumnezeu pentru că nu mai există nimeni pe măsura lui Dumnezeu. Dumnezeu a existat dintotdeauna, și tot ce există acum, inclusiv îngerii, a fost creat de Dumnezeu.

Diavolul (cunoscut uneori ca Satan sau Lucifer) este un înger care s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. El este inamicul nu doar al lui Dumnezeu, ci și al omenirii, concentrat neabătut pe misiunea sa: să ne ucidă, să ne distrugă și să ne facă sclavii săi. Suntem avertizați: ”Fiți treji! Vegheați! Dușmanul vostru, Diavolul, dă târcoale ca un leu care rage, căutând pe cineva să înghită.”¹

Puterea diavolului este hilar de mică în comparație cu cea a lui Dumnezeu. Totuși el este o amenințare considerabilă la adresa oamenilor, și are capacitatea de a ruina viața unei persoane.

Tactica de bază a lui Satan în a ne distruge este aceea de a ne amăgi. El caută să înșele națiuni întregi, lumea ca întreg dar și indivizi luați separat. El deformează și distorsionează ce este adevărat, și puterea sa stă în minciunile lui.

Dr. Neil Anderson a făcut o observație perspicace. El a spus ca Biblia îl descrie pe Satan în trei feluri:
– Înșelătorul
– Acuzatorul
– Tatăl minciunilor

Dr. Anderson a punctat: „Dacă eu aș încerca să te ispitesc, ai ști cu ușurință. Dacă te-aș acuza, ai ști de asemenea. Dar dacă aș încerca să te amăgesc, nu ți-ai da seama. Puterea lui Satan stă în minciună. Dacă dai deoparte minciuna, dai deoparte puterea.”

În ce feluri minte diavolul?

Iată câteva exemple.

Dumnezeu i-a creat pe Adam și Eva cu voință liberă, capabili să aleagă și să ia decizii, exact ca oamenii din ziua de azi. Grădina Edenului conținea probabil sute de pomi roditori. Singura poruncă pe care Dumnezeu le-a dat-o lui Adam și Eva a fost să nu mănânce dintr-un anumit pom. Era o poruncă directă și clară: Nu mâncați din acel copac sau veți muri! Simplu ca bună ziua. Și totuși Satan a convins-o pe Eva: „Cu siguranță, nu o să mori.” Aceasta a fost minciuna inițială. După aceea, minte mai departe: „Nu veți muri nicidecum! Dumnezeu știe că, atunci când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul.”²

Satan a amăgit-o pe Eva convingând-o că Dumnezeu păstra ceva minunat departe de ei și că acel fruct o să-i facă precum Dumnezeu. Și asta n-ar fi un lucru bun? Dar nu era adevărat, aceasta era problema! Adam și Eva au crezut minciuna lui Satan mai degrabă decât ce le-a spus Dumnezeu, ceea ce a avut urmări teribile. Acesta este exact modul de operare al lui Satan. Distorsionează adevărul cu scopul de a face rău unei persoane.

Cum Îl acuză diavolul pe Dumnezeu?

Cea mai mare dorință a lui Satan este să-i țină pe oameni departe de Dumnezeu. El va încerca să te determine, fie să negi existența lui Dumnezeu, fie să-i mânjești sau să minți despre caracterul lui Dumnezeu. Iată un exemplu. Dumnezeu își afirmă dragostea pentru noi în mod repetat: ”Te iubesc cu o dragoste veșnică, de aceea Îmi păstrez bunătatea față de tine!”³, ”nu că noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci că El ne-a iubit pe noi…”⁴, ”Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viață veșnică.”⁵

Dar Satan ce spune? ”Dumnezeu nu te iubește. Uită-te la toate problemele pe care le ai. Dacă Dumnezeu te-ar iubi, n-ai avea toate problemele astea.” Sună foarte convingător.

Totuși toți oamenii au parte de probleme. E parte din viață. Ceea ce Satan nu îți spune este că, dacă ai o relație cu Dumnezeu și depinzi de El, va fi alături de tine când treci prin aceste probleme. Nu trebuie să te opintești și să le rezolvi de unul singur. Dumnezeu poate să-ți dea înțelepciune și putere reală în mijlocul acestor încercări. Și nu doar asta, ci ne spune în timp ce trecem prin dificultăți: ”…vă dau pacea Mea…”⁶ De ce? Pentru că știm că putem avea încredere în Dumnezeu. Fără Dumnezeu, omul poate fi descris ca ”fără speranță în lume”. Dumnezeu nu dorește pentru nimeni așa ceva.

Cum te acuză pe tine diavolul?

Nu doar că Satan încearcă să te amăgească cu privire la bunătatea lui Dumnezeu, ci și te calomniază în fața lui Dumnezeu. Satan a făcut asta cu un om numit Iov. Satan a afirmat că, dacă Iov ar suferi, el L-ar blestema pe Dumnezeu în față, ceea ce Iov n-a făcut niciodată. Satan caută să te submineze și să te condamne înaintea lui Dumnezeu.

Dar nu doar atât. Satan își îndreaptă calomnierea și condamnarea și către tine: ”Dumnezeu n-ar putea să te accepte. Niciodată n-ai putea să fii suficient de bun. Uită-te la toată mizeria din viața ta, în câte moduri ai eșuat, câte lucruri ai făcut, dependențele pe care le ai. Dumnezeu niciodată n-ar vrea să aibă de-a face cu tine. N-o să reușești niciodată.”

Minciuni și iar minciuni. Dumnezeu a fost foarte clar când a spus că nici unul dintre noi nu trebuie să devină ”bun” pentru a fi acceptat de Dumnezeu, sau să devină perfect, fără păcat, pentru a păstra această relație cu El. Isus a declarat despre Satan: ”El de la început a fost ucigaș și n-a stat în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, el vorbește dintre ale lui, pentru că este mincinos și tatăl minciunii.”⁷

Contrastul dintre diavol și Dumnezeu este uimitor. Isus a zis: ”Hoțul nu vine decât ca să fure, să înjunghie și să distrugă. Eu am venit ca ele să aibă viață și s-o aibă din abundență.”⁸

Despre cei care cred în El, Isus spune: ”Dacă rămâneți în Cuvântul Meu … veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va elibera.”⁹

În loc să ne lăsăm amăgiți de Satan, avem oportunitatea să știm că ceea ce spune Dumnezeu despre Sine însuși, despre viața noastră, despre relații, este adevărat. În timp ce Satan ar vrea să fii înrobit de amăgirile sale, Dumnezeu dorește ca tu să știi ce este adevărat, să fii liber și să experimentezi viața adevărată.

Pe lângă faptul că e mincinos și acuzator, Satan, prin minciunile lui, îi ispitește pe oameni să intre în sclavia dependențelor. ”Oh, haide. Doar o dată n-o să-ți facă rău. Nimeni nu o să afle. Nu faci rău nimănui. Și o să te simți mult, mult mai bine!”

Cum să faci față atacurilor lui Satan

Chiar dacă vei decide să începi o relație cu Dumnezeu, Satan tot va continua să te ispitească. Tot vei avea voință liberă și vei putea lua orice decizie vei dori. Totuși în multe situații vei discerne ce este adevărat și va fi mai puțin probabil că vei cădea în plasa minciunilor lui Satan sau că te vei simți neputincios, confuz sau temător. Ba mai mult, Dumnezeu îți oferă ajutorul Său!

Ni se spune: „Nu v-a cuprins nicio ispită care să nu fie potrivită cu puterea omenească. Și Dumnezeu care este credincios, nu va permite să fiți ispitiți peste puterea voastră, ci o dată cu ispita, a pregătit și mijlocul de a o putea răbda.”¹⁰

Cine este Satan? Un ispititor, un distrugător și un mincinos. Intenția lui este să-i țină pe oameni departe de Dumnezeu, astfel încât ei ei să asculte doar de el, luând parte la răzvrătirea sa și experimentând distrugerea. Nimic din ce spune el despre Dumnezeu sau despre viața ta nu este adevărat. Dumnezeu dorește să aibă o relație cu tine și să-ți arate dragoste. El te-a creat, nu să trăiești în întuneric și confuzie, ci să cunoști adevărul. Isus a spus: ”Eu sunt lumina lumii. Cine mă urmează pe mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.”¹¹

Ai auzit vreodată despre cum poți să începi o astfel de relație cu Dumnezeu? Citește articolul Credință Personally.

Idolatria si Uraciunea oamenilor despre mos Nicolae si mos Craciun, precum si paganismul din spatele Craciunului si al bradului de Craciun, de Alin Lolos

Va scriu pentru ca multi sunteti prinsi in lantul inselarii si al desertaciunilor depravarii lumesti. Vreau sa va scriu clar ca nu exista mos Nicolae sau mos Craciun si voi stiti acest lucru si cu toate acestea multi dintre voi inca continuati sa-i mintiti pe cei mici cu aceste traditii pagane.
Toti cei care va mintiti copiii sau mai bine zis ii manipulati cu aceste minciuni care provin din tatal celor mincinosi, adica diavolul (Ioan 8:44), dovediti prin aceste practici mincinoase si prin aceste maguliri mincinoase ca nu sunteti din adevar si nu traiti dupa cum Domnul Isus Hristos spune. 1Ioan 4:6 ”Noi insa suntem din Dumnezeu; cine cunoaste pe Dumnezeu ne asculta; cine nu este din Dumnezeu nu ne asculta. Prin aceasta cunoastem Duhul adevarului si duhul ratacirii.”
Ioan 8:47 “Cine este din Dumnezeu asculta cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultati, pentru ca nu sunteti din Dumnezeu.”
Ceea ce este mos Nicolae si mos Craciun este un obicei lumesc, dracesc si pamantesc.
Domnul Isus Hristos a zis clar:
Ioan 8:44 “Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.”

Acum va dati seama cat de inconstienti sunt oamenii care zic: “lasa copiii sa creada ca exista mos Craciun, sa se bucure si ei ”, asta imi arata ca sunt morti in pacatele lor si ca au nevoie de pocainta.
Nebunia este ca, au ajuns sa IL rezume pe DOMNUL ISUS HRISTOS la acelasi nivel cu mos Craciun sau sa-L rezume cu niste sarbatori pagane. Hristos este Domn si daca nu ne pocaim asa cum El spune e grav. Hristos Domnul nu a murit si a inviat ca oamenii sa faca niste sarbatori pagane, ca ei sa-si distreze copiii, ci El a dat tot ca oamenii sa fie iertati numai si numai cum cere El si ca ei sa aiba o intrare libera la Tatat Ceresc, nicidecum ca ei sa continue in practicile mizerabile si mincinoase de la an la an. Pocaiti-va ca este grav de tot. Nu sunteti gata sa ascultati de Hristos Domnul, nu vei fi iertati. Nu sunteti gata sa lepadati tot ceea ce Dumnezeu dispretuieste, nicidecum nu veti fi iertati. Este scris.

Acum la sfarsit de an si nu numai, majoritatea oamenilor care se declara crestini si morali traiesc si practica imbuibarea, betia, minciuna, distractia, intr-un cuvant acesti oameni traiesc in ignoranta si neascultare fata de Cuvintele Domnului Hristos urandu-L prin ceea acestia practica. Priviti textul care arata ca oamenii care nu tin cont de ceea ce Dumnezeu zice, de fapt ei iL urasc: Romani 1:28 “Fiindca n-au cautat sa pastreze pe Dumnezeu in cunostinta lor, Dumnezeu i-a lasat in voia mintii lor blestemate, ca sa faca lucruri neingaduite.
29. Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lacomie, de rautate; plini de pizma, de ucidere, de cearta, de inselaciune, de porniri rautacioase; sunt soptitori,
30. barfitori, uratori de Dumnezeu, obraznici, trufasi, laudarosi, nascocitori de rele, neascultatori de parinti,
31. fara pricepere, calcatori de cuvant, fara dragoste fireasca, neinduplecati, fara mila.
32. Si, macar ca stiu hotararea lui Dumnezeu, ca cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totusi, ei nu numai ca le fac, dar si gasesc de buni pe cei ce le fac.”

Acestia care practica aceste lucruri nu sunt crestini si spun aceasta pentru ca intr-o discutie cu ei, cei care zic ca sunt credinciosi, imi spun: “pai ce s-a intors cineva din morti?” Cu aceste lucruri vezi ca de fapt ei nu cred in HRISTOS, ca daca ar crede, ar crede ca El a inviat si odata cu aceasta ar crede ca trebuie sa se pocaiasca in fata Lui si sa creada Cuvintele Lui.

Ba mai mult, marea nebunie este ca mai bine au ajuns sa creada in mos Nicolae sau mos Craciun si sa nu creada in HRISTOS DOMNUL. In loc sa ii invete pe copii adevarul despre DOMNUL HRISTOS si sa le spuna sa creada in El, acestia ii invata ceea ce diavolul ii manipuleaza, o minciuna, ca sa creada in acesti mosi de nimic care pretind ca aduc cadouri. Dumnezeu a dat un dar oamenilor ca sa fie mantuiti si acest dar este Domnul Isus Hristos, dar satana ca sa ii insele pe oameni numai ca sa nu creada in Domnul Isus Hristos, ii manipuleaza pe oameni ca sa creada in mos Nicolae sau mos Craciun sau in evolutionism. Majoritatea oamenilor nu isi dau seama de aceste lucruri pentru ca sunt ignoranti fata de Biblie, lenesi si nepasatori fata de ceea ce este clar scris in Biblie. Ani trecuti ati tot mintit, anul acesta veti continua oare? Atata timp cand nu veniti la Hristos Domnul ca sa va schimbe natura, inima si mintea veghe, veti continua in aceste minciuni. Veniti sa fiti iertati si schimbati in termeni Lui Dumnezeu.
In loc ca parintii sau adultii sa le cumpere cadouri si sa le daruiasca ei celor mici, acestia ii mint pe copii precum cadourile vin de la mos Nicolae sau mos Craciun sau de la iepurasul de Paste si daca ii intrebi de ce fac asta, ei raspund ca asa este in preajma spiritului da sarbatori, dar Biblia spune clar ca este duhul minciuni, duhul celui rau care zace peste oamenii care nu il au pe Domnul Hristos (1 Ioan 5:19 “Stim ca suntem din Dumnezeu si ca toata lumea zace in cel rau”).
Conform Bibliei, oamenii sunt calauziti ori de Duhul Sfant al lui Dumnezeu ori sunt inselati si manipulati de diavolul (Romani 8:14 “Caci toti cei ce sunt calauziti de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu”). Deci daca tu care citesti nu esti calauzit de Duhul Sfant al lui Dumnezeu si nu faci voia lui Dumnezeu asa cum este clar scris in Biblie, atunci tu zaci in cel rau si esti manipulat si controlat de duhul lumii. Lucrurile sunt foarte serioase, numai stai si gandeste-te ale cui fapte pe practici si te vei defini al cui fiu esti?
1Ioan 3:8 “Cine pacatuieste este de la diavolul, caci diavolul pacatuieste de la inceput. Fiul lui Dumnezeu S-a aratat ca sa nimiceasca lucrarile diavolului.
9. Oricine este nascut din Dumnezeu nu pacatuieste, pentru ca samanta Lui ramane in el; si nu poate pacatui, fiindca este nascut din Dumnezeu.
10. Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu si copiii diavolului. Oricine nu traieste in neprihanire nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeste pe fratele sau.”

Cadoul suprem pe care Dumnezeu l-a facut omenirii este inclus in aceste versete din Luca 2:11 “…astazi, in cetatea lui David, vi S-a nascut un Mantuitor, care este Hristos, Domnul.” (Ei bine Hristos este Mantuitor, sa mergem la El pentru iertare asa cum spune si Hristos este Domn, sa ne supunem Lui in toate lucrurile).
Isaia 9:6 “Caci un Copil ni S-a nascut, un Fiu ni S-a dat, si domnia va fi pe umarul Lui; Il vor numi: “Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Parintele vesniciilor, Domn al pacii.”

Deci Dumnezeu ne-a daruit iertarea pacatelor in persoana Domnului Isus Hristos, aceasta este motivul pentru care S-a nascut Domnul Isus Hristos pe pamant, ca sa moara pentru noi, cu toate acestea oamenii in loc sa vada nevoia lor cea mai mare, precum ei trebuie sa fie iertati si mantuiti, ei se joaca cu mantuirea si refuza sa se pocaieasca si sa-L urmeze pe Domnul Slavei asa cum este scris in Biblie, urmand parerile lor depravate, religiile sau lideri lor nebiblici.

Am o nepoata, e scumpa tare. Are 5 ani si stie adevarul despre acesti mosi pagani, adevar pe care voi de mult trebuia sa-l adeveriti copiilor vostri, decat sa va mintiti copiii ca exista mos Nicolae si mos Craciun. Va zic aceasta pentru ca, chiar daca nu provine dintr-o familie de crestini autentici, am invatat-o clar ca nu exista mos Craciun sau mizeriile acestea. Si va zic ca am invatat-o pentru ca o iubesc, dar voi parintilor mincinosi daca ii iubiti cu adevarat pe copiii vostri, nu ii veti mai manipula cu spurcaciunile lumii, ci le veti spune adevarul. Aici din nou se vede nepasarea voastra cat priveste adevarul lui Dumnezeu, va place sa va scaldati in minciuna. Eram la un magazin cu nepoata mea si vanzatoarea ii zice ceva de genul: “hei, o sa vina mos Craciun si la tine”, instantaneu focul din inima mea ca sa-i spun acelei vanzatoare despre Domnul Hristos a izbucnit afara si de fata cu vanzatoarea ii zic nepoatei mele: “spune-i doamnei, exista mos Craciun?” Si nepoata mea a raspuns clar si direct: “Nu, nu exista.” Bine, ii spun eu nepoatei, dar in cine trebuie sa credem noi? “In Doamne Doamne”, a zis ea.
Multi probabil ziceti: “pai la cat de nebun esti ai manipulat fetita si ai invatat-o sa zica asa”. Bravo, asa este, dar mai bine o invat ceva biblic si adevarat, ceva real si autentic precum sa creada in Domnul Isus Hristos si ceea ce este clar scris in Biblie, decat sa fiu ca voi si sa ii mint pe cei care ziceti ca ii iubiti, batandu-va joc de ei si mintindu-i cu acesti mosi pagani. Si in plus nu-mi manipulez nepoata, ci ea vede si va vedea in trairea mea ca ceea ce sustin traiesc si atunci cand o invat despre adevaratul Dumnezeu din Biblie nu este manipulare ci este o dragoste manifestata si o porunca a lui Dumnezeu, priviti Deuteronomul 6:6 “Si poruncile acestea, pe care ti le dau astazi, sa le ai in inima ta.
7. Sa le intiparesti in mintea copiilor tai si sa vorbesti de ele cand vei fi acasa, cand vei pleca in calatorie, cand te vei culca si cand te vei scula.
8. Sa le legi ca un semn de aducere aminte la maini si sa-ti fie ca niste fruntare intre ochi.
9. Sa le scrii pe usorii casei tale si pe portile tale.”

Eu am suferit cand am aflat ca nu exista mos Craciun, atat de manipulat am fost. Credeti ca ei nu vor suferi? Oare ce parere are Domnul Isus cand voi mintiti? Sunteti mincinosi si duhul diavolului lucreaza in multi dintre voi. VA ZIC ASTA CA in lume sunt doar doua duhuri, DUHUL SFANT AL LUI DUMNEZEU si duhul diavolului care lucreaza in fiii neascultarii. Efeseni 2:2 “… a duhului care lucreaza acum in fiii neascultarii.”
1Ioan 5:19 Ştim că suntem din Dumnezeu şi că toată lumea zace în cel rău.

Toti cei mincinosi au un loc in iad, daca nu se pocaiesc.
Apocalipsa 21:8 “Dar, cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.”

In felul acesta ii inselati pe copiii vostri si Dumnezeu uraste pe toti care insala si minte, de aceea veniti si pocaiti-va pentru ca sa fiti iertati prin credinta in Domnul Hristos Isus.
Psalmul 5:5 Nebunii nu pot să stea în preajma ochilor Tăi; Tu urăşti pe cei ce fac fărădelegea
6. şi pierzi pe cei mincinoşi; Domnul urăşte pe oamenii care varsă sânge şi înşală.

Preferati sa traiti in minciuna decat in Adevar? Adevarul este Domnul Isus Hristos si toti cei care asculta de El sunt din adevar. Ioan 14:6, Ioan 8:47.

Ioan 8:45 Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi.

Ori sunteti calauziti de duhul mincinos al diavolului, ori de DUHUL SFANT AL LUI DUMNEZEU.
Ioan 14:17 şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi.

Domnul Hristos Isus a zis clar ca ceea ce o sa ne judece si ceea ce o sa va judece este CUVANTUL pe care l-a spus, care sta marturie si care ne schimba daca il credem.
Ioan 12:48 Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l osândi: Cuvântul pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi.

Problema asa cum am scris si mai sus este ca toti cei ce nu asculta de Cuvantul Lui Hristos si isi gasesc placere in pacat ca stil de viata, sunt fii ai diavolului.
1Ioan 3:8 Cine păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.
9. Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.
10. Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său.

Inca ceva, Ioan 8:46 ”Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi?”

Mai bine credeti o minciuna decat pe HRISTOS DOMNUL care va poate da viata?
Spuneti-mi, cine va da viata vesnica, DOMNUL HRISTOS sau minciuna in care traiti prin care ii manipulati pe copii cu mos Nicolae sau mos Craciun ?
Hristos Domnul este demn de temut pentru ca EL ne iarta pacatele daca venim la El si credem in EL ascultand Cuvantul Lui. Psalmul 130:3-4.
Am lucrat timp de cativa ani printre cei de la televiziune si vreau sa va zic ca acum in perioada aceasta, una din cele mai mari manipulari este prin televizor, faptul ca arata reclame cu un om costumat in rosu, mintind copiii ca exista mos Craciun. Vai de ei daca nu se vor pocai. Chiar si prin mall-uri sau magazine sunt oamenii care se numesc crestini deghizati in mos Craciun. Ba mai mult, multi dintre voi va uitati la emisiuni de showbiz sau le puneti copiilor desene cu mos Craciun, lucruri pe care Dumnezeu le dispretuieste cu desavarsire. Priviti in Luca 16:15 “Isus le-a zis: “Voi cautati sa va aratati neprihaniti inaintea oamenilor, dar Dumnezeu va cunoaste inimile; pentru ca ce este inaltat intre oameni este o uraciune inaintea lui Dumnezeu.”

Toti cei care mintiti, de fapt spuneti si marturisiti ca tatal vostru este diavolul.
Mos Nicolae si mos Craciun vin din esenta si planul diavolului, precum si bradul de Craciun. Multi copii si nu numai in preajma acestei luni o sa cante bradului de Craciun, sunt chiar invatati de adulti repetand aceste cantari despre bradul verde impodobit de Craciun , o sa cante aceasta melodie “O brad frumos”. Ce trist si aiurea este. Multi poate nu vad acest lucru grav, dar va zic, crestinii autentici care isi cunoasc Biblia si iL iubesc pe Domnul Isus Hristos, acestia simt triste cand aud asa cantari, pentru ca in loc ca adultii sa-i invete pe copii cantari de lauda la adresa Domnului Dumnezeu, ei ii invata total pe dos, ba chiar lucruri pe care Dumnezeu le dispretuieste. Ce desertaciune a acestei luni de decembrie!

Bradul este frumos asa cum Dumnezeu l-a creat, nu sorcovit si impopotonat sau inzorzonat cu podoabe, ca daca Dumnezeu vroia ca bradul sa fie altfel cu siguranta era altfel. Daca intreaga lume practica aceste ritualuri pagane asta nu inseamna ca este si bine (1 Ioan 2:15-17). Cercetati ce spune Dumnezeu si nu mai traiti dupa parerea voastra. Proverbe 16:25 ”Multe cai i se par bune omului, dar la urma duc la moarte.”

Cantati Creatorului vostru nu unui pom. Ma mir ca nu cantati si la un nuc sau la un alun! Vai de toti care nu se vor pocai, pentru ca au avut glas de la Dumnezeu si nu au cantat Creatorului si nu L-au proslavit pe El, ci au cantat pentru lume si faima ei, cat si pomilor de Craciun. Nu mai dispretuiti adevarul si nu mai aduceti ofente la adresa lui Dumnezeu pentru ca va zic ce este scris, Galateni 6:7 “Nu va inselati: “Dumnezeu nu Se lasa sa fie batjocorit.” Ce seamana omul, aceea va si secera.”

Ioan 2:17 Ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris: „Râvna pentru Casa Ta Mă mănâncă pe Mine.”
Ma gandesc ca daca DOMNUL ISUS HRISTOS a avut ravna si are pentru casa Tatalui , eu de ce nu as avea ? Si uitati ce durere necurmata am in inima: In multe adunari cei care isi dau acordul sa puna brazi in adunari sau sa lase aceasta minciuna sa circule “mos Nicolae sau mos Craciun”, nu ar trebui sa se pocaiasca? Ei care trebuie sa fie stalpi, nu au lumina in aceste lucruri, cei care trebuie sa fie lideri demni de urmat sunt tarati de aceasta cultura pagana si mincinoasa, de aceea am ajuns sa fiu trist cand vad ca ei care au fost trimisi aici sa predice si sa protesteze impotriva acestor lucruri dracesti, tocmai ei sunt prinsi in inselarea aceasta. Numai incercati sa le atrageti atentia la multi dintre liderIi care se potrivesc cu cultura si veti vedea cu adevarat opozitie si iti vor spune ca cine este tu sa ne spui aceste lucruri sau iti vor spune ca ei stiu mai bine, dar de mult ori cu toata teologia lor, multi dintre ei nu au lumina in multe lucruri si se dovedesc ca in multe lucruri multi dintre lideri gresesc atunci cand carmuiesc adunarea dupa cultura lumii. Desi multi dintre cei care adopta un brad in adunare sau in casa sau adopta ceva lumesc, multi dintre ei sunt nascuti din nou, totusi in privinta aceasta nu au lumina. Sa ne rugam pentru ei. Daca deci Biblia spune la lucruri foarte clar si daca vrem sa fim Biblici si sa pastram Invatatura Sanatoasa a Domnului HRISTOS, atunci haideti sa fim Biblici. Daca vreti trezire atunci trezirea incepe cu pocaitii, atunci cand acestia vor lepada lucrurile lumesti din practica adunarilor si famililor lor. Ma intreb, de ce se iau dupa cultura asta, dupa ce s-ar fi luat daca se nasteau in India sau in alta cultura? Oare Apostolii ar fi facut la fel? Pocaiti-va voi liderilor de aceste lucruri ca este grav. Multi dau daruri in adunari, precum aceasta vin de la mos Nicolae sau mos Craciun si astfel aduceti blasfemie la adresa lui Dumnezeu, cand ar trebui sa dati afara aceste lucruri si minciuni precum sunt de la mosul si sa dati daruri in NUMELE LUI HRISTOS ISUS, nu in numele unei scarbe.
1Corinteni 10:21 Nu puteţi bea paharul Domnului şi paharul dracilor; nu puteţi lua parte la masa Domnului şi la masa dracilor.
22. Sau vrem să întărâtăm pe Domnul la gelozie? Suntem noi mai tari decât El?

Treaba voastra, eu am strigat iar…

Fapte 17:16 Pe când îi aştepta Pavel în Atena, i se întărâta duhul la vederea acestei cetăţi pline de idoli.

Daca lui Pavel i se intarata duhul in el, mie de ce nu mi s-ar intarata, cand vad atata si inselare ?
Idolii si aceste ritualuri pagane, sunt fabricate in inima impietrita si depravata a omului, care innabusa Adevarul lui Dumnezeu, ignorand voia TATALUI in schimbul practicii care este impotriva a tot ce este Dumnezeu.
Apostolul Ioan in 1Ioan 5:21 zice clar: “Copilaşilor, păziţi-vă de idoli. Amin.”

In loc sa stati in Invatatura Apostolilor preferati foamea dupa lucrurile lumesti care vor arde in final si pomul pe care multi il slavesc si idolii din inima multora. Voi va dati seama cati brazi se taie degeaba din padure doar ca sa fie pusi in casele oamenilor nestiutori si nebiblici? Voi va dati seama ca nu numai in casele oamenilor sunt pusi brazii, ci si in pietele sau locurile publice din orase, ca apoi dupa ce sunt taiati, impodobiti si uscati sub privirile oamenilor, acesti brazi sa fie aruncati prin tot felul de santuri si parauri. Si pentru ce? Pentru o fita a omului si o sarbatoare pagana care idolatrizeaza bradul. Multi chiar intra in panica daca nu au brad pentru ca ei cred ca daca nu este bradul in casa nu este sarbatoare sau craciun. Obiceiuri nebiblice. Alti pocaiti mai vin si cu scuza aceasta ca sa faca bradul “lasa ca asa este cultura”. Vreau sa va intreb, noi trebuie sa ne pliem dupa cultura sau dupa asemanarea cu Domnul Isus Hristos? Coloseni 3:10 “si v-ati imbracat cu omul cel nou, care se innoieste spre cunostinta, dupa chipul Celui ce l-a facut.”
1Ioan 2:6 “Cine zice ca ramane in El trebuie sa traiasca si el cum a trait Isus.”

Vreau sa va zic ceva: nu vreti sa ma chemati sa predic, exact atunci cand puneti bradul in adunare ? Voi ma chemati pentru Evanghelizare, eu predic si impotriva lucrurilor lumesti pe care unii le aduc in adunari. Lasati lumea si lucrurile ei. 1 Ioan 2:15 “Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in el.
16. Caci tot ce este in lume: pofta firii pamantesti, pofta ochilor si laudarosia vietii, nu este de la Tatal, ci din lume.
17. Si lumea si pofta ei trec; dar cine face voia lui Dumnezeu ramane in veac.”

Ce poate fi mai clar? Priviti ce i-a spus Domnul Dumnezeu lui Ezechiel:

Ezechiel 2:3 El mi-a zis: „Fiul omului, te trimit la copiii lui Israel, la aceste „popoare îndărătnice” care s-au răzvrătit împotriva Mea; ei şi părinţii lor au păcătuit împotriva Mea, până în ziua de azi.
4. Da, copiii aceştia la care te trimit sunt neruşinaţi şi cu inima împietrită. Tu să le spui: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu!”
5. Fie că vor asculta, fie că nu vor asculta – căci sunt o casă de îndărătnici – vor şti totuşi că în mijlocul lor este un proroc.
6. Tu, fiu al omului, să nu te temi de ei, nici să nu te sperii de cuvintele lor; şi măcar că ei sunt nişte mărăcini şi spini lângă tine, şi măcar că locuieşti împreună cu nişte scorpioni, totuşi nu te teme de cuvintele lor şi nu te înspăimânta de feţele lor, căci sunt o casă de îndărătnici.
7. Ci să le spui cuvintele Mele, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta; căci sunt nişte îndărătnici!
8. Tu însă, fiul omului, ascultă ce-ţi spun! Nu fi îndărătnic ca această casă de îndărătnici! Deschide-ţi gura şi mănâncă ce-ţi voi da!”
“Cine are urechi de auzit sa auda” Matei 11:15.

Aceste versete sunt pentru cei care adoptati lucrurile lumesti si nu va mai dati scuze, ca tot asa va dati scuze ca sa nu predicati Evanghelia la oameni sau sa nu iesiti afara din tabara sa suferiti ocara Lui Hristos. Parca nici nu ati fost iertati, ca tineti iertarea asta intre 4 pereti. Ce sa va zic aici, sa va laud ?
1 Corinteni 11:17 Vă dau aceste învăţături, dar nu vă laud pentru că vă adunaţi laolaltă nu ca să vă faceţi mai buni, ci ca să vă faceţi mai răi.

1Corinteni 11:22 Ce să vă zic? Să vă laud? În privinţa aceasta nu vă laud.

Ca veni vorba de predicat la oameni, haideti luna aceasta sa predicam Evanghelia Adevarata care schimba vieti, cea a DOMNULUI ISUS HRISTOS, impotriva minciunilor diavolului care zace in cei neascultatori.
Nu va mai mintiti copiii si nu mai traiti in minciuna.

Coloseni 2:8 Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos.

Spiritul sarbatorilor = diavolul.

Aud expresia “spriritul sarbatorilor”, aratati-mi in Scriptura unde scrie asa ceva? Unde scrie de mos Nicolae, mos Craciun, brad de Craciun sau sarbatorile pagane ?

Duhul lui Dumnezeu ii indemna pe oamenii la ascultare fata de Dumnezeu, la pocainta si la credinta in Domnul Isus Hristos. Degeaba oamenii se fac mai morali de sarbatori cand firea lor pacatoasa nu trebuie sa se faca mai morala si sa-i dea omului o parere buna despre el, ci firea trebuie rastignita la cruce impreuna cu Hristos. Dar intentia omului este sa fuga de lepadarea de el insusi si astfel daca nu va avea loc o lepadare de sine prin Credinta in Hristos Domnul, omul va ramane nemantuit. Tocmai de aceea putini sunt mantuiti chiar si intre cei care se numesc pocaiti, pentru ca nu vor sa se lepede de ei insisi, prefera mai mult coroana si confortul lumii decat cruce lui Hristos care ii rastigneste de tot ce este lumesc. Priviti de spune Domnul Isus in Luca 9:23 “Apoi a zis tuturor: “Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea in fiecare zi si sa Ma urmeze.”

Putini care se numesc pocaiti pot sa spuna ceea ce Apostolul Pavel a zis in Galateni 6:14 “In ce ma priveste, departe de mine gandul sa ma laud cu altceva decat cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este rastignita fata de mine, si eu fata de lume!”
Tu poti zice asta?

Dumnezeu cand te iarta iti da o inima noua si un duh nou potrivit cu Scripturile, nu altcumva. Nu potrivit cu lumea, ci impotriva a tot ceea ce este lumesc. Cand Dumnezeu schimba un om, il schimba potrivit cu Scripturile dupa Invatatura Lui Hristos Domnul, nu dupa o invatatura draceasca. Daca multi din adunari sunt lumesti si adopta lucrurile lumii, ce sa credem, aceasta este crestinism sau plierea si asemanarea dupa lume in loc dupa Hristos? Crestinismul este paralel cu lumea si lucrurile ei si niciodata nu a fost prieten cu ceea ce lumea practica. Domnul Isus Hristos nu mangaie aceste lucruri asa cum multi le adopta, ci le condamna. Matei 6:24 “Nimeni nu poate sluji la doi stapani.”

Doare, asa cum spunea Leonard Ravenhill: “nu poti sta in nepasare cand stii ca diavolul taraste oamenii spre iad.”

Ma intreb de ce multi dintre voi traiti in nepasare ? Ori multi dintre voi nu sunteti nascuti din nou, ori va este frica de lume si ati ramas prunci nascuti din nou, in loc sa cresteti spre omul matur, continuati sa va hraniti cu lapte (Evrei 5:12 “In adevar, voi, care de mult trebuia sa fiti invatatori, aveti iarasi trebuinta de cineva sa va invete cele dintai adevaruri ale cuvintelor lui Dumnezeu si ati ajuns sa aveti nevoie de lapte, nu de hrana tare.
13. Si oricine nu se hraneste decat cu lapte nu este obisnuit cu cuvantul despre neprihanire, caci este un prunc.
14. Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a caror judecata s-a deprins, prin intrebuintare, sa deosebeasca binele si raul).
Sa nu fim ca cei din Corint despre care Apostolul Pavel a spus clar in 1 Corinteni 3:2 “V-am hranit cu lapte, nu cu bucate tari, caci nu le puteati suferi; si nici acum chiar nu le puteti suferi.”

Multi in multe privinte nu au lumina si nu asta este neaparata problema, ci adevarata problema este ca atunci cand sunt expusi la adevarul clar din Scriptura, ei nu vor sa se pocaiasca, ci raman in starea lor potrivita cu cultura. Dar tineti minte ca noi nu am primit un duh de frica 2 Timotei 1:7 “Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă.”

Sunt trist ca multi sunt spre drumul iadului si multi dintre voi din adunari nu ii avertizati pe oameni spunandu-le Mesajul Iertarii.
Dar stiu ceva Matei 5:16 Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.

Dar e Har, lasati-va de minciunile pagane care sunt, mos Nicolae, mos Craciun si bradul de Craciun si faceti ceea ce Apostolul Pavel zice :
Efeseni 4:25 De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”, pentru că suntem mădulare unii altora.
Coloseni 3:9 Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui,

Nu va mai mintiti pe voi si nu va mai mintiti copiii vostri.

Si voi care dati like sau share la acest articol, nu faptul ca dati like sau share arata ca sunteti de acord cu mine, ci ceea ce arata ca sunteti de acord cu mine se dovedeste daca puneti in practica ceea ce ati citit. M-am saturat de like-urile unora care aproba dar nu traiesc ceea ce este scris. Daca azi dati like sau share la acest articolul si maine traiti exact impotriva a ceea ce am scris, aceasta nu este oare fatarnicie, inselare si mascarada de 2 bani? Daca tot aprobati printr-un like sau share ceea ce am scris in acest articol sau oricare dintre articole sau predici, traiti ceea ce aprobati si nu fiti ascultatori doar, ci si implinitori, Iacov 1:22.

Va las cateva ganduri despre aceste sarbatori si lucruri nebiblice, ganduri pe care bineinteles ca le impartasesc:
Dar pomul de Craciun, este de la Dumnezeu ?
Biblia condamna pomul de Craciun. Observati:„Asa vorbeste Domnul:,Nu invatati calea Neamurilor si nu va temeti de semnele cerurilor, pentru ca Neamurile se tem de ele. Caci obiceiurile popoarelor sunt desarte. Ei taie un lemn din padure, mainile mesterilor il lucreaza cu securea; il impodobesc cu argint si cu aur, il intaresc cu cuie si cu ciocane, ca sa nu se clatine … Toti laolalta sunt prosti si fara minte; stiinta idolilor nu este decat desertaciune, e lemn!’”(Ieremia 10:2-4, 8).
Aici avem o descriere perfecta a pomului de Craciun, numit de Dumnezeu „calea natiunilor”. Noua ne este poruncit sa nu invatam aceasta cale si nici sa nu mergem pe ea! Pomul de Craciun este de asemenea prezentat in acest pasaj ca fiind un idol. Versetul 5 ne spune ca acesti pomi nu pot vorbi, nu pot umbla, ci trebuie sa fie transportati. Unii oameni interpreteaza gresit aceasta, astfel incat ei ajung la concluzia ca nu este nimic rau in a avea un pom de Craciun; dar in nici un caz Scriptura nu incearca sa ne spuna asa ceva. Mai degraba, profetul Ieremia ne spune ca aceasta este desertaciune si prostie, el spune: „Nu invatati calea natiunilor…”
Unii oameni ar sta treji toata noaptea pentru a lucra la un pom batran si mort. Ei il cioplesc, apoi pentru putina vreme stau si admira lucrarea mainilor lor. Multi dintre ei vor sta treji toata noaptea si se vor uita la acest batran pom de Craciun.
Eu sper ca unii dintre predicatorii vostri se vor trezi in mijlocul noptii si vor arunca acest batran pom afara din casele voastre si afara din biserica voastra, direct in capul lui Satan. Imi dau seama ca unii dintre voi vor scrasni din dinti si ma vor numi „ingust”. Bine, puteti sa ma numiti cum doriti, dar eu doar va dau Cuvantul lui Dumnezeu.
Stiati caci „copacul verde” este mentionat de 14 ori in Biblie, si de fiecare data este asociat idolatriei? Nu exista nici un loc in Biblie unde Dumnezeu sa vorbeasca de bine despre folosirea unui „copac verde” in legatura cu adevarata inchinare.
Poate te intrebi de ce oamenii au un pom de Craciun pe tot parcursul sarbatorii. Poti cauta in Biblie mult si bine, dar nu vei gasi acolo nici un motiv pentru asa ceva. Prima impodobire a unui „copac verde” a fost facuta de paganii greci in inchinarea lor la zeul Adonia, care dupa ce a fost ucis, chipurile, ar fi fost adus inapoi la viata de sarpele Aessulapius. La fiecare Craciun o multime de oameni fac rost de un brad si il vor impodobi cu sclipici, lumini si beteala, nerealizand ca ei de fapt urmeaza traditia pagana in onoarea unor dumnezei falsi.

Fara indoiala ca exista multi crestini sinceri, care cred ca Il onoreaza pe Hristos avand pom de Craciun, pe cand in realitate Il dezonoreaza, implicandu-se intr-o sarbatoare pagana pe care Dumnezeu o uraste.
In vreme ce citesti aceste randuri, poate vei spune: „Am pomul meu de Craciun, dar eu nu ma inchin lui, asa ca, in consecinta, nu vad nimic rau in a-l avea.” Lasa-ma sa-ti amintesc ca oricum nu tu determini ce este corect si ce e gresit. Dumnezeu este cel ce hotaraste ce e corect si ce e gresit. Daca pomul de Craciun nu este un idol pentru tine, de ce te impotrivesti asa cand trebuie sa renunti la el?

Craciunul nu este doctrina biblica
In primul rand, Craciunul nu este doctrina biblica. Daca binecuvantatul nostru Domn ar fi vrut ca noi sa sarbatorim nasterea Sa, atunci El ne-ar fi spus cand si cum sa o sarbatorim. Dar Hristos nu a spus niciodata, nimanui sa Ii serbeze nasterea. Ba mai mult, noi stim din Biblie si din istoria Bisericii ca apostolii si biserica primara niciodata nu au sarbatorit nasterea lui Hristos.

De fapt, sunt doar doua relatari despre serbarea zilei de nastere in Biblie, iar ambele sunt legate de cate o crima. Biblia ne spune in Geneza 40:20-22 ca in timpul uneia din marile petreceri date de Faraon cu ocazia zilei sale de nastere, el il omoara pe mai marele pitarilor. Cealalta relatare a Scripturii despre sarbatorirea unei zile de nastere este cu privire la Irod, care l-a omorat pe Ioan Botezatorul (Matei 14:6).
Biblia este revelatia completa si finala a lui Dumnezeu catre om, ea ne spune noua tot ceea ce avem nevoie sa stim pentru viata noastra spirituala (vezi 2 Timotei 3:16). Noi nu trebuie sa mergem in afara Bibliei pentru nimic. Cuvantul lui Dumnezeu ne spune cum sa ne inchinam, in ce fel sa daruim bani pentru a sustine lucrarea Domnului, cum sa-i evanghelizam pe cei pierduti, cum sa luam Cina Domnului si orice altceva ce tine de viata crestina. Dar niciodata in Biblie Dumnezeu nu ne spune sa sarbatorim Craciunul! Ne este spus sa ne aducem aminte de moartea Domnului (1 Corinteni 11:26), dar nicaieri nu ni se spune sa sarbatorim nasterea S-a sau Craciunul.
Poporul lui Dumnezeu ar trebui sa fie poporul Bibliei. Noi ar trebui sa traim in invatatura Sfantului Cuvant al lui Dumnezeu. Deoarece Craciunul nu este niciodata mentionat in Biblie, acesta este un motiv suficient pentru a vedea ca ceea ce practica oamenii de Craciun cu bradul si craciun, cu mos craciun si altele, nu sunt biblice. Sunt total de acord ca sa respectam nasterea Domnului Isus Hristos, dar cand sa facem asta? Pentru ca conform Bibliei nu ni se spune ca Domnul Isus S-a nascut pe 25 decembrie. Este bine ca sa ne ducem inaintea lui Dumnezeu printr-o traire de ascultare si prin rugaciune ca sa-i multumim pentru nasterea Domnul Isus Hristos, dar mare atentie cum facem asta. Una este sa ai o reverenta in viata ta pentru nasterea Domnului Hristos inaintea lui Dumnezeu si sa-L slavesti si sa-i multumesti sau sa meditezi la cum El Creatorul a luat trup asa cum si pastori din Luca 2 au facut si alta este sa sarbatoresti in felul lumii aceasta nastere. Ori suntem biblici ori nu? De Craciun oamenii sunt stresati cu curatenia la maxim, cu mancarurile si bauturile. Aceste lucruri nu sunt poruncite de Dumnezeu si nu cred ca Dumnezeu vrea ca oamenii sa fie stresati prin a tine o zi plina de stres. Conform Bibliei, Dumnezeu vrea ca sa ne aducem aminte de El si de ceea ce a facut El nu numai intr-o zi de 25 decembrie, macar daca oamenii si-ar aduce aminte cum trebuie de El si atunci, dar in loc de a vedea Darul cel mai minunat de la Dumnezeu pentru omenire, in loc de a vedea acest Dar coborat de sus, insusi Domnul Isus Hristos, ei sarbatoresc alcoolul, imbuibarea, curatenia, bradul, cadourile, ba ai mult, ei chiar si pe data pe care toti ei au ales-o pentru a-si aduce aminte de nasterea Domnului Isus Hristos, ei tot in pacat raman si practica tot lucruri nebiblice, macar ca se declara crestini, dar trairea lor lasa de dorit. In loc ca sa inteleaga de ce Domnul Isus Hristos S-a nascut, ei IL dau la o parte si IL ignora, traind in pacat si in poftele lor miserabile care daca nu se vor pocai, adevarat va zic ca va fi grav. Deci oamenii nu numai intr-o zi de 25 decembrie trebuie sa-si aduca aminte de nasterea Domnului Isus, ci toata viata trebuie ca omul sa stie ca iertarea lui este prin Acest Domn si Mantuitor care S-a nascut, a tinut Legea Tatalui perfect, Lege pe care toti am incalcat-o, a murit pe o cruce sub mania si Dreptatea Tatalui Ceresc pentru pacatele noastre, a inviat si sta la drepta lui Dumnezeu, pentru ca oricine crede in Hristos Domnul sa fie iertat si schimbat. Intrebarea este daca esti iertat si schimbat de El? Degeaba canti sau asculti colinde, degeaba te faci mai moral, degeaba te declari crestin, cand nu te pocaiesti si cand nu-L asculti pe Cel nascut care a murit pentru pacatel tale. Dar aceasta nu este totul.

Hristos nu S-a nascut pe 25 decembrie.
Hristos nu S-a nascut pe 25 decembrie. Observati: „Si a nascut pe Fiul ei cel intai nascut, L-a infasat in scutece, si L-a culcat intr-o iesle, pentru ca in casa de poposire nu era loc pentru ei. In tinutul acela erau niste pastori, care stateau afara in camp, si faceau de straja noaptea imprejurul turmei lor… Dupa ce au plecat ingerii de la ei, ca sa se intoarca in cer, pastorii au zis unii catre altii: ,Haidem sa mergem pana la Betleem, si sa vedem ce ni s-a spus si ce ne-a facut de cunoscut Domnul’”(Luca 2:7, 8, 15).
Nu scapati aceasta idee: Pastorii „STATEAU AFARA IN CAMP” si aveau grija de turma lor in noaptea in care Domnul Isus S-a nascut. In vreme ce pastorii vegheau oile, mesajul despre nasterea lui Isus a ajuns la ei.
Este un fapt bine cunoscut ca luna decembrie cade in mijlocul sezonului ploios in Palestina, iar oile sunt tinute in staul in aceasta perioada a anului. Intotdeauna pastorii isi tineau turmele in tarcuri din octombrie pana in aprilie. Ei isi aduceau oile de la munte si de la campie nu mai tarziu de 15 octombrie, pentru a le proteja de sezonul rece si ploios care incepe din aceasta data. Astfel, nasterea lui Hristos nu a putut avea loc la sfarsitul lui decembrie.
Luca 2:1, 3 ne spune ca in vremea nasterii Domnului Isus a fost dat un decret„…sa se inscrie toata lumea… Toti se duceau sa se inscrie, fiecare in cetatea lui.”Aceasta inscriere nu putea avea loc pe timpul iernii. Cezar Augustus, imparatul Romei, cu certitudine nu ar fi chemat populatia la asa ceva in mijlocul iernii. Calatoriile in aceasta perioada a anului erau extrem de dificile, asa ca ar fi fost imposibil pentru toti sa implineasca decretul care le-a fost dat atunci. Domnul Insusi are o marturie in legatura cu rigorile unei calatorii pe timpul iernii. El le spune oamenilor sa se roage ca fuga lor de la sfarsit sa nu fie iarna (vezi Matei 24:20).
Nu stie cu exactitate ziua in care S-a nascut Isus, dar am putea face niste calcule. Stim ca lucrarea Sa pe pamant a durat trei ani si jumatate, iar El a fost crucificat in ziua a paisprezecea a lunii Nisan, care corespunde cu luna aprilie in zilele noastre (vezi Ioan 19:31 si Levitic 23:5). Daca ne intoarcem inapoi trei ani si jumatate in momentul in care Isus avea 30 de ani – atunci cand El Si-a inceput lucrarea Sa publica – ajungem la luna octombrie. Aceasta a fost probabil luna in care binecuvantatul nostru Domn a venit pe lume, dar nu putem face o doctrina din asta si dupa cum am mentionat mai sus, nu se stie sigur data cand Domnul Isus Hristos S-a nascut.
Oricum, sa ne amintim ca nu data in care S-a nascut Isus este importanta. Lucrul cu adevarat important este ca El S-a nascut si apoi a murit pentru pacatele noastre. Noi adevaratii crestini stim ca Acest copil culcat intr-o iesle, este insusi Creatorul universuluici (Isaia 9:6-7, Coloseni 1:15-17, Ioan 1:1-3) si ne inchinam lui Hristos nascut, cel mort si inviat si proslavit care are toata puterea in cer si pe pamant (vezi Matei 28:18). Deci ziua de 25 decembrie este o sarbatoare pusa de oameni nu de Dumnezeu. Repet si nu ma intelegeti gresit, multumiti Domnului Dumnezeu pentru nasterea Domnului Hristos Isus, dar nu uitati ca ziua de 25 decembrie nu este mentionata in Biblie si daca tot selebrati nasterea Domnului Isus Hristos faceti lucruri biblice nu aiureli si nu porniri dupa mersul lumii acesteia sau gandurile voastre, ci fiti calauziti de Cuvantul lui Dumnezeu si de Duhul Sfant, pentru ca in Isaia 55:8 spune clar: “Caci gandurile Mele nu sunt gandurile voastre, si caile voastre nu sunt caile Mele, zice Domnul.” Asa ca pocaiti-va de tot ceea ce ati crezut pana acum gresit si nebiblic si veniti la Lumina Scripturii ca sa vedeti Adevarul si astfel prin credinta in Domnul Hristos si atat veti fi iertati si odata cu asta veti fi schimbati, astfel veti putea trai in ascutare fata de Dumnezeu, altfel tot ceea ce faceti este in zadar.

Lumea si Craciunul
Acesta este din lume, iar noua ne este poruncit: „Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in el”(1 Ioan 2:15).

Simplul fapt ca lumea, care il uraste pe Hristos si sangele Sau care rascumpara din pacat, face mai multa zarva in jurul Craciunului decat in jurul oricarei altei sarbatori, ne arata ca Craciunul nu este de la Dumnezeu. Daca 25 decembrie este intr-adevar ziua de nastere a binecuvantatului Fiu al lui Dumnezeu, lumea nu ar avea nimic de-a face cu aceasta.
Mai mult decat atat, nici nu trebuie sa fi crestin pentru a sarbatori Craciunul. Chiar si in tarile necrestine, atee, oamenii sarbatoresc Craciunul.
Oameni din toata lumea, dintre care marea majoritate nu au nici macar idee despre Biblie sau despre Isus Hristos si sunt captivati de sarbatoarea Craciunului. A lua Craciunul de la lume ar fi mai greu decat a lua o bomboana de la un copil.
In Luca 16:15 Hristos face o remarcabila afirmatie: „…pentru ca ce este inaltat intre oameni, este o uraciune inaintea lui Dumnezeu.” Deci, Domnul spune ca tot ce inalta oamenii este urat inaintea lui Dumnezeu. Nu considera oare oamenii Craciunul mai presus decat orice altceva? Oare nu ne spune aceasta caci Craciunul nu este de la Dumnezeu ?
Sa spunem lucrurilor pe nume, lumea este casatorita cu idolul Craciunului. De fapt, mai multi oameni se imbata la Craciun decat in oricare alta perioada a anului. Sunt mai multe petreceri mari si mai multe cheltuieli egoiste decat in orice alt anotimp. Nu dovedeste acest lucru caci Craciunul nu este din Dumnezeu?
Lumea iubeste Craciunul, dar il uraste pe Hristos. Tu din ce categorie faci parte? Ura lumii este trairea in ignoranta si neascultare fata de ceea ce spune Domnul Isus Hristos. Luca 6:46 “De ce-Mi ziceti: “Doamne, Doamne!”, si nu faceti ce spun Eu?”

Traditie nescripturala
Craciunul este plin cu traditii nescripturale. Schimbul de cadouri, pomul de Craciun, cantatul de colinzi si Mos Craciun, toate acestea au origini pagane. Acestea au patruns in biserica in timpul secolului IV sau ulterior.
Sunt multe traditii nescripturale care au denaturat povestirea nasterii minunatului nostru Salvator. De exemplu, multi oameni cred ca magii din Rasarit si pastorii au fost impreuna la Betleem in timpul in care Domnul s-a nascut. Dar nimic nu poate fi mai departe de adevar. Pastorii au venit la Betleem sa-L vada pe Isus la nasterea Sa. Magii au venit in Nazaret sa Il vada pe Isus, cand El avea aproape doi ani (vezi Matei 2:16).
Ba mai mult, Biblia nu ne spune nimic despre trei magi, nici ca acesti trei magi ar fi fost regi. De fapt Biblia nu ne da nici un numar ci spune pur si simplu ca erau niste magi.(Matei 2:1).
Poate cea mai rea parte a Craciunului este ca mii de parinti isi vor invata copii minciuna cu Mos Craciun. Copiilor li se spune ca Mos Craciun locuieste la Polul Nord si, o data pe an, in fiecare an, el isi umple sania cu jucarii pentru baietii si fetitele care au fost cuminti de-a lungul intregului an. Daca ei au fost buni, el ii va recompensa dandu-le jucarii in ajunul Craciunului; iar daca au fost rai, el nu va trece pe la ei.
ATENTIE: Nu e de mirare ca de multe ori cand copii cresc si invata adevarul, ei se intreaba daca nu cumva si Hristos este tot un mit.
Biblia spune in Coloseni 3:9 „Nu va mintiti unii pe altii…”La fel ne este poruncit in Efeseni 4:25 „De aceea, lasati-va de minciuna: ,Fiecare dintre voi sa spuna aproapelui sau adevarul…’”
Acum, eu stiu ca unele mame iubitoare vor spune: „Nu credeti ca ar trebui sa daruim copiilor nostri momente placute? Ei oricum nu inteleg tot paganismul din spatele Craciunului.”
Dar, da-mi voie sa va intreb, mama: este necesar sa taram numele binecuvantatului nostru Domn spre cel mai de jos nivel al satisfacerii si betiei firii pentru a oferi copiilor niste momente placute? De o mie de ori, nu! Este normal ca in loc ca sa ii invatati pe copii vostri despre Adevaratul Domn si Mantuitor Isus Hristos voi ii invatati despre o minciuna precum Mos Craciun? De o mie de ori, nu! Haideti sa-i invatam pe copiii nostri adevarul despre Craciun si minciuna care zace de ani de zile. Si pentru ca zace, priviti ce spune Domnul Dumnezeu depsre acest zacut in 1 Ioan 5:19 “Stim ca suntem din Dumnezeu si ca toata lumea zace in cel rau.”

Cuvantul lui Dumnezeu ne spune ca ar trebui sa ne crestem copiii in mustrarea si invatatura Domnului (vezi Efeseni 6:4). De ce ar trebui noi sa dezonoram numele lui Hristos intr-un asemenea mod, sub pretextul oferirii unor clipe placute copiilor nostri? Mai sunt 364 de alte zile pe durata unui an in care noi am putea face cadouri copiilor nostri.

Deci, exista doar un singur lucru drept pe care tu trebuie sa il faci cu privire la aceste obiceiuri pagane, si anume, sa le respingi si sa nu ai nimic de a face cu ele. Nasterea lui Hristos dintr-o fecioara este un eveniment binecuvantat, dar sarbatorirea Craciunului in felul lumii este un lucru rau si pagan.
Este simplu de vazut caci Craciunul este o sarbatoare pagana care a aparut in paganul Babilon, nu-i asa? Fie ca noi, credinciosii nascuti din nou, sa nu avem nimic de-a face cu aceasta.

De ce dovada in plus mai avem nevoie pentru a realiza caci Craciunul nu este de la Dumnezeu? Cu adevarat, poporul Domnului nu ar trebui sa ia parte la asa ceva lumesc. Craciunul este lumesc si nebiblic, doar cercetati si cititi Biblia si vedeti. Chemarea lui Dumnezeu pentru poporul Lui este „Iesiti din mijlocul lor, si despartiti-va de ei, zice Domnul; nu va atingeti de ce este necurat…”2 Corinteni 6:17). Dumnezeu porunceste poporului Sau:… si nu luati deloc parte la lucrarile neroditoare ale intunericului, ba inca mai degraba osanditi-le”(Efeseni 5:11).

Apocalipsa 22:7. „Şi iată, Eu vin curând! – Ferice de cel ce păzeşte cuvintele prorociei din cartea aceasta!”

Iubesc nasterea DOMNULUI ISUS HRISTOS, dar nu sunt de acord cu obiceiurile pagane, obiceiuri care nu sunt in conformitate cu Scriptura si nici nu au baza biblica. Aceste obiceiuri precum bradul de Craciun, mos Nicolae, mos Craciun sau alte traditii care nu sunt Biblice, nu au ce cauta in viata omului nascut din nou. Daca tu care citesti ai Duhul lui Dumnezeu in tine, cu siguranta ca tu vrei sa fii calauzit de Duhul Sfant nu de practica lumii, asa ca fi sfant caci Dumnezeu este Sfant. Multi care se numesc pocaiti traiesc in compromis si in ignoranta fata de ce am spus aici si cu toate ca ei nu au nici o dovada Biblica ca sa continue in practica lor straina de Biblie si pacatoasa, ei continua ca sa ignore adevarul despre Craciun cu practicile lui, traind in continuare in neascultare din punctul acesta de vedere. Pocaiti-va caci judecata lui Dumnezeu incepe cu Casa lui Dumnezeu asa cum spune si in 1 Petru 4:17 “Caci suntem in clipa cand judecata sta sa inceapa de la Casa lui Dumnezeu. Si, daca incepe cu noi, care va fi sfarsitul celor ce nu asculta de Evanghelia lui Dumnezeu?
18. Si, daca cel neprihanit scapa cu greu, ce se va face cel nelegiuit si cel pacatos?”

NU MAI TRAITI cu NEPASARE SAU IGNORANTA FATA DE ADEVARUL BIBLIEI.
Cine are urechi de auzit sa auda.

Putem sa sarbatorim nasterea DOMNULUI ISUS HRISTOS Biblic, fara a avea aceste lucruri pe constiinta, ci sa fim asa cum spune si sustine Biblia. Sa ne amintim cu reverenta fata de Dumnezeu nasterea Mantuitorului, ca atunci cand s-a implinit vremea Dumnezeu a trimis in lume pe Fiul Sau sa se nasca, sa moara si sa invieze pentru noi, ca noi sa putem fi primiti de Dumnezeu, ca sa ne putem apropia cu incredere de Dumnezeu, ca noi sa ne putem pocai si sa credem in acest Miel Divin prin care avem iertarea inaintea Dreptatii Tatalui Ceresc care nu negociaza cu nimeni si care iarta numai prin Credinta in Domnul Isus Hristos.

Priviti cum trebuie sa traim mai intai noi, iar apoi cum trebuie sa va cresteti copiii pentru ca ei sa aiba un viitor bun si sa-L poata cunoaste pe Cel care da iertare, pe Domnul Isus Hristos. Lasati minciunile lumii, lasati practicile dispretuite de Dumnezeu inclusiv acestea din luna decembrie precum mos Nicolae, mos Craciun, bradul de craciun si traiti asa cum Apostolul Pavel spune in Tit 2:11 “Caci harul lui Dumnezeu, care aduce mantuire pentru toti oamenii, a fost aratat
12. si ne invata s-o rupem cu paganatatea si cu poftele lumesti si sa traim in veacul de acum cu cumpatare, dreptate si evlavie,
13. asteptand fericita noastra nadejde si aratarea slavei marelui nostru Dumnezeu si Mantuitor Isus Hristos.”

Deuteronomul 6:6 “Si poruncile acestea, pe care ti le dau astazi, sa le ai in inima ta.
7. Sa le intiparesti in mintea copiilor tai si sa vorbesti de ele cand vei fi acasa, cand vei pleca in calatorie, cand te vei culca si cand te vei scula.
8. Sa le legi ca un semn de aducere aminte la maini si sa-ti fie ca niste fruntare intre ochi.
9. Sa le scrii pe usorii casei tale si pe portile tale.”

Nu mai stati si admirati lucrarea mainilor voastre, precum dupa ore de impodobit bradul mai faceti si poze pe care le postati aiurea, ci admirati-L pe Dumnezeu care ne-a dat o singura iertare, prin faptul ca in loc ca El sa ne omoare pe noi ca la potop si sa ne trimita in iadul vesnic, L-a zdrobit pe Hristos la cruce, ca din El si prin El sa avem aceasta Dragoste, Nadejde, Credinta si Iertare, daca ne pocaim si credem in Sangele Lui. Vedeti manifestarea Dragostei lui Dumnezeu si vedeti semnificatia nasterii Domnului Hristos pentru noi, ca Dumnezeu si-a impacat Dreptatea si Dragostea prin faptul ca in loc ca Dreptatea lui sa ne omoare pe noi, Dumnezeu L-a omorat pe Fiul, astfel Dreptatea Lui este satisfacuta si Dragostea Lui pentru noi ne este data daca acceptam iertarea prin credinta in Fiul Sau, insusi Dumnezeu intrupat in om. De aceea admirati-L pe Dumnezeu si nu lucrarea omului precum brazii sau icoanele sau alte lucruri pe care Biblia le condamna si sunt o uraciune inaintea lui Dumnezeu. Nu mai impodobiti bradul cu sclipici, beteala si globuri, ca l-ati tot impodobit din an in an si tot nebiblici in pacat si departati de Dumnezeu ati ramas din acest punct de vedere, ci impodobiti-va pe voi cu adevarata beteala si mireasma care este cu adevarat de mare pret inaintea lui Dumnezeu si anume impodobiti-va cu Domnul Isus Hristos ascultand si pazind Cuvantul Lui, caci numai asa veti putea sa fiti mantuiti. Sarbatoriti-L pe Domnul Hristos printr-o traire dupa voia Lui, nu dupa parerea voastra.
Nu mai impodobiti bradul sau lucrurile acestei lumii, ci impodobiti-va pe voi cu adevarata pocaita si credinta in Domnul Isus Hristos, pentru ca tot asa ca unii din voi au impodobit evreii Templul cu pietre frumoase si daruri, dar Domnul Isus a spus clar si asa s-a implinit, ca Templul nu va ramane piatra peste piatra. Priviti textul din Luca 21:5 “Pe cand vorbeau unii despre Templu, ca era impodobit cu pietre frumoase si daruri, Isus a zis:
6. “Vor veni zile cand nu va ramane aici piatra pe piatra care sa nu fie daramata.”

Nimic din lumea aceasta impodobita cu frumusetea ei trecatoare nu va ramane in picioare, dar te intreb, atunci cand Domnul Isus Hristos vine, tu vei ramane in picioare? Atunci cand vei murii si vei ajunge la judecata lui Dumnezeu vei fi plin de rusine sau vei sta cu capul sus bazat pe jertfa Domnului Hristos?
1Ioan 2:28 “Si acum, copilasilor, ramaneti in El, pentru ca, atunci cand Se va arata El, sa avem indrazneala si, la venirea Lui, sa nu ramanem de rusine si departati de El.”
Psamul 1:5 “De aceea cei rai nu pot tine capul sus in ziua judecatii, nici pacatosii in adunarea celor neprihaniti.”

2Corinteni 5:15 ”Si El a murit pentru toti, pentru ca cei ce traiesc sa nu mai traiasca pentru ei insisi, ci pentru Cel ce a murit si a inviat pentru ei.”

Inchei cu ce spune Domnul Isus Hristos in Matei 11:15 “Cine are urechi de auzit sa auda.”

Alin Lolos

Necazul Mondial

Definiție

1. Necazul adus asupra lumii diavolului de catre Christos, Regele, care acționează la înlăturarea lui satan din poziția lui de conducător al Pământului. Acesta constă din lupta contra diavolului și demonilor săi în cer și lucrarea de proclamare a Împărăției și ziua ei de răzbunare.

2. Necazurile și durerile venite asupra națiunilor Pământului datorită încercării disperate a diavolului de a opri adevărul și de a întoarce pe toți oamenii împotriva lui Dumnezeu, înainte de Armaghedon. Bazându-se pe firea egoistă și păcătoasă a omului, diavolul a produs violență și mari necazuri.

Christos, Regele, a purtat un război literal contra lumii lui satan în 1914

Apocalipsa 12:5-9 Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cârmuiască toate neamurile cu un toiag din fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie.Şi femeia a fugit în pustie, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute şaizeci de zile.Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei,dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer. Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.

Psalmi 110:2 Domnul va întinde din Sion toiagul de cârmuire al puterii Tale, zicând: „Stăpâneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi!”

Luca 10:18 Isus le-a zis: „Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer.”

Apocalipsa 18:2 El a strigat cu glas tare şi a zis: „A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte;

Un timp de bucurie pentru toate creaturile drepte

Apocalipsa 12:10-12 Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru, şi stăpânirea Hristosului Lui; pentru că pîrîşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pîra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.Ei l-au biruit, prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte.De aceea bucuraţi-vă, ceruri, şi voi care locuiţi în ceruri! Vai de voi, pământ şi mare! Căci diavolul s-a pogorât la voi, cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.

Luca 21:28 Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.”

Acest război a încetat temporar când organizația diavolului a fost în mod complet evacuată din cer

Matei 24:7, 8, 21, 22, 14 Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi, pe alocurea, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciumi.Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor.Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum, şi nici nu va mai fi.Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate. Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.

Evrei 12:26, 27 al cărui glas a clătinat atunci pământul, şi care acum a făcut făgăduinţa aceasta: „Voi mai clătina încăodată nu numai pământul, ci şi cerul”.Cuvintele acestea „încă odată” arată că schimbarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămână lucrurile care nu se clatină.

Marcu 13:20 Şi dacă n-ar fi scurtat Domnul zilele acelea, nimeni n-ar scăpa; dar le-a scurtat din pricina celor aleşi.

Permiterea acestei perioade de timp intermediară este o mare milă din partea lui Dumnezeu

2 Petru 3:9,15 Domnul nu întîrzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.

Să credeţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire, cum v-a scris şi prea iubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui.

Apocalipsa 14:6, 7 Şi am văzut un alt înger care sbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi ori cărui norod.El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!”

Isaia 1:9 De nu ne-ar fi lăsat Domnul oştirilor o mică rămăşiţă, am fi ajuns ca Sodoma, şi ne-am fi asemănat cu Gomora.

Oferă ocazia ca rămășița să fie adunată și să-și dovedească integritatea

Luca 13:29 Vor veni de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi, şi vor şedea la masă în Împărăţia lui Dumnezeu.

Matei 24:45-47 Care este, deci, robul credincios şi înţelept pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea Hotărâtă?Ferice de robul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa!Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale.

Luca 18:7, 8 Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, care strigă zi şi noapte către El, cu toate că zăboveşte faţă de ei? Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?”

Maleahi 3:1-3 Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea. Şi deodată va intra în Templul Său Domnul pe care-L căutaţi: Solul legământului, pe care-L doriţi; iată că vine, zice Domnul oştirilor.Cine va putea să sufere însă ziua venirii Lui? Cine va rămâne în picioare când Se va arăta El? Căci El va fi ca focul topitorului, şi ca leşia nălbitorului.El va şedea, va topi şi va curăţi argintul; va curăţi pe fiii lui Levi, îi va lămuri cum se lămureşte aurul şi argintul, şi vor aduce Domnului daruri neprihănite.

Isaia 12:1 În ziua aceea vei zice: „Te laud, Doamne, căci ai fost supărat pe mine, dar mânia Ta s-a potolit şi m-ai mângîiat!”

Isaia 6:5-8 Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci Sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!”Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar.Mi-a atins gura cu el şi a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!”Am auzit glasul Domnului, întrebînd: „Pe cine să trimit, şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!”

Isaia 52:11 „Plecaţi, plecaţi, ieşiţi din Babilon! Nu vă atingeţi de nimic necurat! Ieşiţi din mijlocul lui! Curăţiţi-vă, cei ce purtaţi vasele Domnului!

Matei 24:16-18 „..atunci, cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munţi;cine va fi pe acoperişul casei, să nu se pogoare să-şi ia lucrurile din casă; şi cine va fi la câmp, să nu se întoarcă să-şi ia haina.”

Isaia 45:1 „Aşa vorbeşte Domnul către unsul Său, către Cir, pe care-l ţine de mână, ca să doboare neamurile înaintea lui, şi să deslege brâul împăraţilor, să-i deschidă porţile, ca să nu se mai închidă…”

Apocalipsa 3:7 „ Îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: „Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ţine cheia lui David, Cel ce deschide, şi nimeni nu va închide, Cel ce închide, şi nimeni nu va deschide.”

Permite altor oi sa audă mesajul și să fie mântuite

Ioan 10:16 Mai am şi alte oi, care nu Sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, şi va fi o turmă şi un Păstor.

Matei 25:31-33 „Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale.Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre;şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui.

Apocalipsa 22:17 Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!” Şi cine aude, să zică: „Vino!” Şi celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!

Războiul va fi reluat și finalizat de Christos în Armaghedon

Isaia 28:21 Căci Domnul Se va scula ca la muntele Peraţim, şi Se va mânia ca în valea Gabaonului, ca să-Şi facă lucrarea, lucrarea Lui ciudată, ca să-Şi împlinească lucrul, lucrul Lui nemaiauzit.

Apocalipsa 6:2 M-am uitat, şi iată că s-a arătat un cal alb. Cel ce sta pe el, avea un arc; i s-a dat o cunună, şi a pornit biruitor, şi ca să biruiască.

2 Petru 3:7, 10 Iar cerurile şi pământul de acum Sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi Cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de peire a oamenilor nelegiuiţi. Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.

1 Tesaloniceni 5:3 Când vor zice: „Pace şi linişte!” atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare.

Matei 24:20, 21 Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat.Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum, şi nici nu va mai fi.

Necazul adus asupra organizației diavolului în zilele de pe urmă

Luca 21:25 Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strîmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor;

Apocalipsa 1:7 Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.

Apocalipsa 6:15-17 Împăraţii pământului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s-au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor. Şi ziceau munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului;căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, şi cine poate sta în picioare?”

Apocalipsa 16:21 O grindină mare, ale cărei boabe cântăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Şi oamenii au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei grindinii, pentru că această urgie era foarte mare.

Apocalipsa 9:5, 6 Li s-a dat putere nu să-i omoare, ci să-i chinuiască cinci luni; şi chinul lor era cum e chinul scorpiei, când înţeapă pe un om.În acele zile, oamenii vor căuta moartea, şi n-o vor găsi; vor dori să moară, şi moartea va fugi de ei.

Servii lui Dumnezeu participă în lucrarea de propovăduire și nu recurg la violență fizică

2 Corinteni 10:3-5 Măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească.Căci armele cu care ne luptăm noi, nu Sunt supuse firii pământeşti, ci Sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime, care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.

Efeseni 6:12 Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care Sunt în locurile cereşti.

Religioniștii și asupritorii popoarelor manifestă opoziție și persecuție față de servii lui Dumnezeu

Ieremia 25:36 „Se aud strigătele păstorilor, şi gemetele povăţuitorilor turmelor, căci Domnul le pustieşte locul de păşune…”

Luca 13:28 Va fi plânsul şi scrîşnirea dinţilor, când veţi vedea pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov, şi pe toţi proorocii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi scoşi afară.

Mulți se vor alătura servilor lui Dumnezeu spre mântuirea lor

Apocalipsa 7:9-17 După aceea m-am uitat, şi iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâni;şi strigau cu glas tare, şi ziceau: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!” Şi toţi îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrânilor şi împrejurul celor patru făpturi vii. Şi s-au aruncat cu feţele la pământ în faţa scaunului de domnie, şi s-au închinat lui Dumnezeu, şi au zis: „Amin.” „A Dumnezeului nostru, să fie lauda, slava, înţelepciunea, mulţumirile, cinstea, puterea şi tăria, în vecii vecilor! Amin.”Şi unul din bătrâni a luat cuvântul, şi mi-a zis: „Aceştia, care Sunt îmbrăcaţi în haine albe, cine Sunt oare? Şi de unde au venit?” „Doamne” i-am răspuns eu „Tu ştii”. Şi el mi-a zis: „Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele, şi le-au albit în sângele Mielului.Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui. Cel ce şade pe scaunul de domnie, îşi va întinde peste ei cortul Lui.Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arşiţă. Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii, şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.”

Mica 4:1-3 În vremurile de pe urmă, muntele Casei Domnului va fi întemeiat tare ca cel mai înalt munte, se va înălţa deasupra dealurilor, şi popoarele vor veni grămadă la el.Neamurile se vor duce cu grămada la el, şi vor zice: „Veniţi, haidem să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui, şi să umblăm pe cărările Lui! Căci din Sion va ieşi Legea, şi din Ierusalim Cuvântul Domnului.El va judeca între multe popoare, va Hotărâ între neamuri puternice, depărtate. Din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug, şi din suliţele lor cosoare; nici un neam nu va mai trage sabia împotriva altuia, şi nu vor mai învăţa să facă război;

Zaharia 8:22, 23 Şi multe popoare şi multe neamuri vor veni astfel să caute pe Domnul oştirilor la Ierusalim, şi să se roage Domnului.”Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „În zilele acelea, zece oameni din toate limbile neamurilor vor apuca pe un Iudeu de poala hainei, şi-i vor zice: …Vrem să mergem cu voi; căci am auzit că Dumnezeu este cu voi!”

Iona 3:5, 10 Oamenii din Ninive au crezut în Dumnezeu, au vestit un post, şi s-au îmbrăcat cu saci, de la cei mai mari până la cei mai mici.Dumnezeu a văzut ce făceau ei şi că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S-a căit de răul pe care se Hotărâse să li-l facă, şi nu l-a făcut.

Necazurile venite peste neamuri și răutatea sunt cauzate de satan

Isaia 14:16, 17, 20 Cei ce te văd se uită ţintă miraţi la tine, te privesc cu luare aminte şi zic: „Acesta este omul care făcea să se cutremure pământul, şi zguduia împărăţiile,care prefăcea lumea în pustie, nimicea cetăţile şi nu dădea drumul prinşilor săi de război?” Tu nu eşti unit cu ei în mormânt, căci ţi-ai nimicit ţara şi ţi-ai prăpădit poporul. Nu se va mai vorbi niciodată de neamul celor răi.

Evrei 2:14, 15 Astfel, deci, deoarece copiii Sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentruca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul,şi să izbăvească pe toţi aceia, care prin frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor.

Ioan 8:44 Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.

Fapte 10:38 cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine, şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El.

Acestea sunt înmulțite acum deoarece satan știe că Armaghedonul este aproape

Apocalipsa 12:12 De aceea bucuraţi-vă, ceruri, şi voi care locuiţi în ceruri! Vai de voi, pământ şi mare! Căci diavolul s-a pogorât la voi, cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.

Apocalipsa 6:4-8 Şi s-a arătat un alt cal, un cal roşu. Cel ce sta pe el a primit puterea să ia pacea de pe pământ, pentru ca oamenii să se junghie unii pe alţii, şi i s-a dat o sabie mare.Când a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit pe a treia făptură vie zicând: „Vino şi vezi!” M-am uitat, şi iată că s-a arătat un cal negru. Cel ce sta pe el, avea în mână o cumpănă. Şi în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: „O măsură de grâu pentru un leu. Trei măsuri de orz pentru un leu! Dar să nu vatămi untdelemnul şi vinul!”Când a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul făpturii a patra zicând: „Vino şi vezi!”M-am uitat, şi iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el, se numea Moartea, şi împreună cu el venea după el Locuinţa morţilor. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului, ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă şi cu fiarele pământului.

Persecuția contra martorilor lui Iehova este ținta principală a diavolului

Apocalipsa 12:13, 17 Când s-a văzut balaurul aruncat pe pământ, a început să urmărească pe femeia, care născuse copilul de parte bărbătească.Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi ţin mărturia lui Isus Hristos.

Aceasta este permisă de Iehova pentru a încerca pe servii Săi și pentru a arăta că lumea diavolului este vrednică de nimicire

Apocalipsa 2:10 Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii.”

Proverbe 27:11 Fiule, fii înţelept, şi înveseleşte-mi inima, şi atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocoreşte.

Marcu 13:9 Luaţi seama la voi înşivă. Au să vă dea pe mâna soboarelor judecătoreşti, şi veţi fi bătuţi în sinagogi; din pricina Mea veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, ca să le slujiţi de mărturie.

În disperarea lui, diavolul încearcă să oprească adunarea rămășiței Trupului lui Christos și supraviețuirea Armaghedonului de către clasa altor oi

2 Tesaloniceni 2:1 „Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor…”

1 Petru 5:8 Fiţi treji, şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă tîrcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită.

Apocalipsa 16:14-16 Acestea Sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite, şi care se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a

Dumnezeului Celui Atotputernic. „Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!” -Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon.

Zaharia 3:1, 2; 4:9 El (îngerul) mi-a arătat pe marele preot Iosua, stând în picioare înaintea Îngerului Domnului, şi pe Satana stând la dreapta lui, ca să-l pîrască. Domnul a zis Satanei: „Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc?” „Mânile lui Zorobabel au întemeiat Casa aceasta, şi tot mâinile lui o vor isprăvi; şi veţi şti dacă Domnul oştirilor m-a trimis la voi.”

Necazurile se vor înmulți până la Armaghedon, deoarece o convertire mondială nu este posibilă

2 Timotei 3:1-5, 13 Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţămitori, fără evlavie,fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrînaţi, neîmblînziţi, neiubitori de bine,vânzători, obraznici, îngîmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea.Depărtează-te de oamenii aceştia.Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii, şi se vor amăgi şi pe ei înşişi.

Matei 24:37 Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului.

Geneza 6:13 Atunci Dumnezeu i-a zis lui Noe: „Sfârşitul oricărei făpturi este Hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul.

Aceste necazuri sunt un semn al zilelor de pe urmă

Matei 24:3-10, 33-35 El a şezut jos pe muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El la o parte, şi I-au zis: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?” Drept răspuns, Isus le-a zis: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva.Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: „Eu Sunt Hristosul!” Şi vor înşela pe mulţi.Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci.Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi, pe alocurea, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciumi. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor.Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi, şi vă vor omorâ; şi veţi fi urîţi de toate neamurile pentru Numele Meu.Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii, şi se vor urî unii pe alţii. Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.Adevărat vă spun că, nu va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri.Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

Luca 21:25, 31 Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strîmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor;Tot aşa, când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape.

Necazurile se vor termina odată pentru totdeauna la Armaghedon

Naum 1:9 Ce planuri faceţi voi împotriva Domnului? El le zădărniceşte! Nenorocirea nu va veni de două ori.

Apocalipsa 11:18 Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi prooroci, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pământul!”

Psalmi 72:4 El va face dreptate nenorociţilor poporului, va scăpa pe copiii săracului, şi va zdrobi pe asupritor.

Isaia 14:4 „atunci vei cânta cântarea aceasta asupra împăratului Babilonului, şi vei zice: „Iată, asupritorul nu mai este, asuprirea a încetat..”

Isaia 66:23, 24 În fiecare lună nouă şi în fiecare Sabat, va veni orice făptură să se închine înaintea Mea, zice Domnul.„Şi când vor ieşi, vor vedea trupurile moarte ale oamenilor care s-au răzvrătit împotriva Mea; căci vermele lor nu va muri, şi focul lor nu se va stinge; şi vor fi o pricină de groază pentru orice făptură.”

Biruind duhul minciunii

https://romanian.cfcindia.com/ro/wftw/overcoming-the-spirit-of-lying

scris de : Zac Poonen

Isus a spus în Ioan 8:44: „Diavolul de la început a fost ucigaș și nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr.” Iată o caracteristică a lui Satan: în el nu este deloc adevăr și el nu stă în adevăr. Apoi Isus a continuat să spună: „Ori de câte ori Satan spune o minciună, vorbește din ale lui (din propria lui natură), căci este mincinos și tatăl minciunii.” Vedem că Dumnezeu este dragoste, iar Satan este ură. În același fel, vedem că Isus a spus: „Eu sunt adevărul” și diavolul este un mincinos. Diavolul nu stă în adevăr și în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, el vorbește din propria lui natură. Adică, natura lui este să spună o minciună, căci el este mincinos și tatăl minciunii. Toate minciunile își au originea de la Satan ca tată. Dacă spui o minciună, această minciună este un copil născut prin Satan ca tată și tu ca mamă. Ți-ai dat inima și limba lui Satan în acel moment, pentru a produce un copil numit minciună. Dumnezeu nu dă naștere niciodată la minciuni. De aceea este atât de important să învățăm, odată ce devenim creștini (credincioși), să spunem întotdeauna adevărul.

Isus a spus, referitor la această chestiune: „Felul vostru de vorbire să fie: ‘Da, da; nu, nu’; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău” (Mat. 5:37). De asemenea, a spus: „Să nu jurați nicidecum” (Mat. 5:34). Nu trebuie să juri, fiindcă, atunci când un om face un jurământ, își pune mâna pe Biblie sau jură pe Dumnezeu sau pe cer sau ceva de genul acesta. Ce spune el de fapt? „Ei bine, de cele mai multe ori spun minciuni, dar acum spun adevărul pentru că jur.” Dar Isus a spus: „Nu trebuie să fiți așa. Trebuie să spuneți adevărul tot timpul, așa încât să nu trebuiască să jurați deloc.” Nicio afirmație făcută sub jurământ nu trebuie să fie mai adevărată decât o afirmație făcută fără jurământ. Ar trebui să fie la fel. Ce trece peste acestea vine de la cel rău.

Care este primul lucru pe care îl cere Dumnezeu de la noi când venim la El? Nu este perfecțiune, nici curăție, nici bunătate, nici dragoste, nu este niciuna din aceste lucruri. Există un singur lucru pe care îl cere Dumnezeu de la noi când venim la El, și acesta este: sinceritate.

Raiul nu este făcut pentru oameni perfecți, ci pentru oameni sinceri. Este făcut pentru oameni care sunt dispuși să vorbească adevărul. Primul păcat menționat în Biblie este minciuna. Citim în Geneza 3 despre primul păcat menționat în Biblie, și acesta nu este păcatul pe care l-a comis Eva atunci când a mâncat din pomul interzis de Dumnezeu. Există un păcat menționat în Geneza 3 chiar înainte de acest lucru, comis nu de om ci de Satan. Când Satan a venit la Eva și a întrebat-o: „A zis Dumnezeu: ‘Să nu mâncați din niciunul dintre acești pomi?'”, și femeia a spus: „Ei bine, Dumnezeu a spus: ‘Dacă mâncați din pomul care este în mijlocul grădinii, veți muri'”, șarpele a spus în Geneza 3:4: „Hotărât că nu veți muri.” Asta era o minciună. Aceasta e prima minciună și primul păcat menționat în Scriptură: nu vei muri; poți să fii neascultător față de Dumnezeu, dar nu vei fi pedepsit pentru asta, nu vei merge în iad. Păcatul nu are pedeapsă. Aceasta a fost minciuna cu care Satan a înșelat-o pe Eva și, de atunci, a înșelat întreaga rasă umană timp de mii de ani, chiar până în ziua de azi. Există predicatori care-i consolează pe păcătoși în păcatele lor. Există predicatori care-i consolează pe credincioși în păcatul lor, spunând: „L-ai acceptat pe Domnul. Vei merge în cer, indiferent cât de mult păcătuiești.”

Biblia spune în Eclesiastul 8:11: „Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorinţa să facă rău.” Din cauza faptului că Dumnezeu nu pedepsește imediat, oamenii continuă să trăiască în păcat. Prin urmare, diavolul spune: „Nu vei fi pedepsit. Uită-te la toți ceilalți din jurul tău. Uită-te la păcatele pe care le comit ei. Uită-te la credincioșii care fac atât de multe lucruri greșite și nu pățesc nimic.” N-au scăpat. Pedeapsa lui Dumnezeu, judecata Lui nu a venit încă. Asta e tot. Deci, există o minciună cu care Satan îi păcălește pe oameni pretutindeni: poți să păcătuiești și nu vei suferi. Biblia spune că: „dacă trăiți după îndemnurile firii pământești, veți muri” (Rom. 8:13) . Dar Satan spune: „Nu, nu vei muri. Dumnezeu este milostiv. Dumnezeu este îndurător. L-ai rugat pe Isus să vină în viața ta. Deci, chiar dacă trăiești după îndemnurile firii, nu vei muri.” Aceasta este o înșelăciune. Dacă trăiești după îndemnurile firii pământești, vei muri. Nu există nicio îndoială cu privire la asta. Dacă Satan este un mincinos, el caută să transmită această natură copiilor săi. Și este foarte ușor ca un credincios să fie infectat și el cu aceasta. Ori de câte ori spui o minciună, te oferi lui Satan pentru a da naștere la încă un copil.

Ultimul păcat menționat în Biblie este în Apocalipsa 22:15. Acolo vorbește despre cei care vor fi în afara cetății lui Dumnezeu în ziua din urmă: „Oricine iubește minciuna și trăiește în minciună va fi în afara împărăției.” Ai observat vreodată acest lucru înainte, că primul și ultimul păcat menționat în Biblie este a spune o minciună? A minți este un lucru foarte grav. A-L minți pe Dumnezeu, pe oameni, și orice minciună, are ca tată pe Satan. Petru i-a zis lui Anania: „Pentru ce L-ai mințit pe Duhul Sfânt?” De aceea a fost omorât acesta. Primul păcat pedepsit în biserica primară a fost minciuna. Este extrem de grav. Și de aceea, ca părinți, unul dintre cele mai importante lucruri pe care trebuie să-i învățăm pe copiii noștri este să nu mai spună minciuni. Copiii noștri se nasc cu natura noastră. Ei spun minciuni de când se nasc. Dacă nu le arătăm cât de grav e acest lucru, dacă nu văd asta în viața noastră, nu vor învăța. Ei trebuie să vadă că, noi ca părinți, luăm foarte serios a vorbi adevărul, că dacă spunem ceva, vom face acel lucru. Dacă am promis să facem ceva pentru copiii noștri, trebuie să ne ținem de cuvânt sau să le explicăm dacă s-au ivit alte circumstanțe care ne-au împiedicat să facem acel lucru.

A spune adevărul este o calitate, o virtute. Trebuie să ne luptăm din toată inima, dacă vrem să o dobândim. Duhul Sfânt este Duhul adevărului. Dacă vrei să fii adevărat, trebuie să-I ceri Duhului Sfânt să te umple și să distrugă din toată vorbirea ta acest obicei de a minți. Dacă facem asta, vom descoperi că Dumnezeu ne dă discernământ cu privire la minciunile cu care Satan încearcă să ne înșele.

ORGANIZATIA LUI SATAN

SPIRITELE RELE

Lucifer –printul demonilor

ORGANIZATIA LUI SATAN

Astazi exista in univers doua mari organizatii Organizatia lui Iehova si organizatia lui Satan. Organizatia lui Satan este formata la fel ca si organizatia Lui Iehova dintro parte vazuta si una nevazuta care conduce partea vazuta.

Satan a imitate pe Iehova in organizarea si stratificarea organizatiei sale.

Satan a fost un “heruvim ocrotitor”(Ezechel 28;13-17) si un Luceafar( Isaia 14:12-15 ) care apartinea la inceput organizatiei lui Iehova insa datorita aparitiei euforiei in mintea sa a cazut din acesta functie si a devenit un rasculator si un razvratitor care cauta pe orcine sa aduca in opozitie cu marele creator Iehova Dumnezeu.

“Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua, când ai fost făcut, până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine, Ţi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta” Ezechel 28;15

Satana, numit Lucifer înainte de păcătuirea lui, voia să fie egal cu Dumnezeu.

“Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: ‘Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miază-noaptei; mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt.’” Isaia 14:12-14.

La inceput acest Lucifer a fost perfect, a fost intro stare de glorie, a avut o responsabilitate si a neglijat asi exercita atributiile asa cum se cuvine facand pe primul om Adam sa pacatuiasca si la fel sip e femeia sa Eva.

Lucifer dupa cadere a primit alte patru nume diavol, satana, balaur si sarpe (Apocalips 12:7-12), nume care fiecare reprezinta un atribut al acestei fiinte paguboase care cauta sa faca orce tim de nelegiuire posibila sis a nimiceasca orce forma de inchinare curate la a orcarei creature si chiar pe Fiul lui Dumnezeu Isus Christos a incercat s ail amageasca.

Dupa ce a cazut din functia sa Lucifer a iscat o chestiune de discutie in univers” cine este cel prea inalt”, dorind pentru sine locul unu in univers facand astfel un pacat.

Astazi Diavolul este stapanul nevazut al acestei lumii rele, este cea mai stricata fiinta din univers, este dumnezeul veacului acestuia cu care este bine a nu ajunge in contact deoarece cauta sa piarda “ chiar si pe cei alesi”.

Nu voi mai vorbi mult cu voi; căci vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine; Ioan 14:30

Acesta fiinta este sub judecata(Ezechel 28:19, Matei 25:41, 2 Petru 2:3)

Lui Lucifer I se va mai acorda o sansa la sfarsitul mileniului ( Apocalip 20:7-10)

Satana este un mincinos si un tata al minciunilor” chiar de la inceput a mintit deoarece Adam si eva au murit cateva sute de ani mai tarziu.

Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii. Ioan 8:44

“precis nu vei murii”( Genesa 3:4)

“Cine păcătuieşte, este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat să nimicească lucrările diavolului.” 1 Ioan 3:8

Satana este numit si Belzebut sau stapanitorul lumii acestea demonice de astazi.

Ajunge ucenicului să fie ca învăţătorul lui, şi robului să fie ca domnul lui. Dacă pe Stăpânul casei L-au numit Beelzebul, cu cât mai mult vor numi aşa pe cei din casa Lui? Matei 10:25

Când au auzit fariseii lucrul acesta, au zis: „Omul acesta nu scoate dracii decât cu Beelzebul, domnul dracilor!” Matei 12:24

Şi cărturarii care se coborâseră din Ierusalim ziceau: „Este stăpânit de Beelzebul; scoate dracii cu ajutorul domnului dracilor.”Marcu 3:22

Gog maresalul lui Satan

Al doilea dupa Satan in rebeliunea sa este Gog, cel mai mare functionar al Satanei, comandantul organizatiei sale nevazute, maresalul sau care conduce ostile de demine cazutii.

„Fiul omului, întoarce-te cu fața spre Gog, din țara lui Magog, spre domnul Roșului, Meșecului și Tubalului, și prorocește împotriva lui! Și spune: ,Așa vorbește Domnul Dumnezeu: ,Iată, am necaz pe tine, Gog, domnul Roșului, Meșecului și Tubalului!” Ezechiel 38:2–3

In ceea ce priveste venirea nepilimilor pe pamant , fara indoiala se afla si Gog printer acea societate de spirite rele sau nepilimi si acesta sprijineste concluzia ca poate ca Gog se va mai materializa inca o data in forma de om si astfel va conduce fortele militare vizibile ale diavolului in asaltul asupra organizatiuni lui Dumnezeu ( 11/1934/p19)

Fiii lui Dumnezeu

De partea lui Lucifer sa s-au asociat o multime de finite spiritual, ingeri rai si chiar o mare parte din hamilia umana incercand daca se poate sa corupa orce creatura din univers.

“Fiii lui Dumnezeu” au fost pe pamant acum 4400 de ani ( Ocara oamenilor pg 15/an 1946). Aceste creature s-au alaturat rebeliuni separate de creaturile din Eden fiind o situatie aparte. Acestia nu au fost uriasi deoarece este irrational, ei s-au intrupat in niste barbabti atragatori, pacatul nu a constat in intrupare. Pacatul a fost cresterea rautatii intre oamenii la presiunea lui Satan si badjocura adusa numelui lui Iehova.

Când au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fete, fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care şi le-au ales. Genesa 6:1,2.

Printer primii care au cazut au fost “fiii lui Dumnezeu” o parte a creatiuni sale nevazute care au cedat ispitei diavolului, s-au coborat pe pamantin lasand trupul spiritual si au luat forma de nepilimii, au luat chip de om si s-au impreunat cu fetele oamenilor, au stricat rasa umana, au adus in existent copii numiti gibborimii (erau puternici din vechime, oamenii cu renume) si au atras prin salnicia lor mania lui Dumnezeu manifestat prin potop.

Nephilim inseamna cazator, bataus, laudaros, sau tiran dar exista speranta unor restabiliri pentru unii din ei.

în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare, care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt. (1 Petru 3:19, 20 )

Astazi aceste fiite spiritual neascultatoare se afla departe de favoarea lui Iehova, intro tara a spiritelor rele numita “ Tara lui Magog”, o inchisoare din care vor fi eliberati in Armaghedon pentru a fi judecatii.

Nepilimii au primit o marturie prin Noe “ un predicator al dreptatii” si vor avea ocazia in Armaghedon de a lua o pozitie clara de partea cui raman si cui ii slujesc,

Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc, unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată; 2 Petru 2:4,5

El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri veşnice, în întuneric, pe îngerii care nu şi-au păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa. Iuda 6

A nu se confunda nepilimii dinainte de potop cu nepilimii din tara canaan care sunt diferiti de primii, au un tata Anak si erau finite umane uriase si tirane.

Nepilimii dinainte de potop erau finite spiritual materializate care la potop sau reinters in corp spiritual.

Apoi am mai văzut în ea pe uriaşi, pe copiii lui Anac, care se trag din neamul uriaşilor: înaintea noastră, şi faţă de ei parcă eram nişte lăcuste.”Numeri 13:33

Lui Caleb, fiul lui Iefune, i-au dat o parte în mijlocul fiilor lui Iuda, cum poruncise lui Iosua, Domnul; lui i-au dat Chriat-Arba, adică Hebronul: Arba era tatăl lui Anac.Caleb a izgonit de acolo pe cei trei fii ai lui Anac: Şeşai, Ahiman şi Talmai, copiii lui Anac. Iosua 15:13,14.

Aceste creature spiritual sunt considerate in termini mai popolari: demoni, spirite necromante, spirite necurate care stau sub stapanirea satanei.Si despre Nimrod sau alti posedati de spirite rele se poate spune ca sunt nepilimici sau au la origine o gena nepilimica.

Demonii zilelor nostre

La caderea s-a din cer in 1918 a atras cu sine in spatiun dintre cer si pamant o organizatie nevazuta de ingeri rai care nu mai au acces in cer dar care se reorganizeaza impreuna cu rasa umna cazuta pentru razboiul Armaghedonului.

„Apoi a fost război în cer; Mihail împreună cu îngerii aflaţi sub comanda Lui s-au luptat cu balaurul şi cu oştirea lui de îngeri căzuţi. Şi Balaurul a pierdut bătălia, fiind obligat să părăsească cerul. Balaurul acesta mare, care nu e altul decât Şarpele din vechime numit şi Diavolul ori Satan, cel care înşeală întreaga lume, a fost azvârlit pe pământ cu toată armata sa” Apocalips 12:7-9

Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite şi care se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic. Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon. Apocalips 16:14,16.

In sens propriu este interzis a comunica prin mediiloe demonice sau a le folosii pentru orce alceva deoarece satana nu are numic comun cu servii lui Iehova.

Prin cuvântul vrăjitorie întelegem invocarea puterii demonice ce catren oamenii, în locul lui Dumnezeu, cu scopul împlinirii anumitor dorinti omenesti. Pentru a cunoste manifestarile demonice cele mai usor de observat amintm cateva dintre ele:

Vrăjitoria propriu-zisă
Ghicirea,
Descântarea,
Fermecătoria,
Astrologia

Despre acestea spune si Biblia cand zice:

„Dacă cineva se duce la cei ce cheamă pe morţi şi la ghicitori, ca să curvească după ei, ‘mi voi întoarce Faţa împotriva omului aceluia, şi-l voi nimici din mijlocul poporului lui. ” (Levitic 20:6)

„Dar dacă un om sau o femeie cheamă duhul unui mort, sau se îndeletniceşte cu ghicirea, să fie pedepsiţi cu moartea; să-i ucideţi cu pietre: sîngele lor să cadă asupra lor.” (Levitic 20:27)

„În norod s’au ridicat şi prooroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, cari vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpînul, care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică. Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Le scapără ochii de preacurvie, şi nu se satură de păcătuit.” (2 Petru 2:1-2,14).

„Mulţi din cei ce crezuseră, veneau să mărturisească şi să spună ce făcuseră.Şi unii din cei ce făcuseră vrăjitorii, şi-au aduscărţile, şi le-auars, înaintea tuturor: preţul lor s’a socotit la cincizeci de mii de arginţi.”(Faptele Apostolilor 19:18-19)

Lupta cu demonii

Faptul ca satan si ingerii sai rai exercita in present o influenta asupra stapanitorilor pamantului si in felul acesta duc poporul in mare mizerie, despre acesta nu poate fi nici cea mai mica indoiala, pentru acesta avem o multime de dovezi.

Multi omanei care consulta aceste spirite rele, sunt cu totul in nestiinta despre originea, scopurile si sfarsitul acestor spirite.

Femeile si barbabtii care le consulta prin mediu sunt indemnate de aceste spirite rele sa faca multe lucruri rele care necistesc numele lui Iehova ( nr11/1934/p2)

Astazi poporul de legamant trebuie sa lupte impotriva duhurilor necurate si sa castige viata vesnica asa cum se cuvine.

„Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, pentru ca să puteţi rămâne teferi în faţa strategiilor şi uneltirilor Satanei” Efeseni 6:11

“Împotriviti-vã diavolului, si el va fugi de la voi.”! (Iacov 4:7)

“Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti”. Efeseni 6:12

Satana incearca sa amageasca pe orcine inclusive pe isus Christos a incercat si nu a reusit.

Este scris în Biblie la Matei 4:1.”Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul” Satana este un duşman învins. Este scris în Biblie la Iacov 4:7. „Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului şi el va fugi de la voi.”

Si dracii cred si asculta

Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară! Iacom 2;19

1 SAMUEL 28:7-27 Saul la vrajitoare din en-door un exemplu de comunicat cu mortii prin intermediul demonilor, recunoscut ca fiind un mare pacat si de insusii demonii.

Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” – Matei 7:22

Dar acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune şi cu post.” – Matei 17:21

El a vindecat pe mulţi care pătimeau de felurite boli; de asemenea, a scos mulţi draci şi nu lăsa pe draci să vorbească, pentru că-L cunoşteau. – Marcu 1:34

Au venit la Isus, şi iată pe cel ce fusese îndrăcit şi avusese legiunea de draci, şezând jos îmbrăcat şi întreg la minte; şi s-au înspăimântat. – Marcu 5:15

Scoteau mulţi draci şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau. – Marcu 6:13

„Acest soi de draci”, le-a zis El, „nu poate ieşi decât prin rugăciune şi post.” – Marcu 9:29

Ioan I-a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţând draci în Numele Tău; şi l-am oprit, pentru că nu venea după noi.” – Marcu 9:38

(Isus, după ce a înviat, în dimineaţa zilei dintâi a săptămânii, S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte draci. – Marcu 16:9

Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; – Marcu 16:17

Din mulţi ieşeau şi draci care strigau şi ziceau: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.” Dar El îi mustra şi nu-i lăsa să vorbească, pentru că ştiau că El este Hristosul. – Luca 4:41

şi mai erau şi nişte femei care fuseseră tămăduite de duhuri rele şi de boli; Maria, zisă Magdalena, din care ieşiseră şapte draci, – Luca 8:2

Când a ieşit Isus la ţărm, L-a întâmpinat un om din cetate, stăpânit de mai mulţi draci. De multă vreme nu se îmbrăca în haină şi nu-şi avea locuinţa într-o casă, ci în morminte. – Luca 8:27

Isus l-a întrebat: „Cum îţi este numele?” „Legiune”, a răspuns el; pentru că intraseră mulţi draci în el. – Luca 8:30

Cei ce văzuseră cele petrecute le-au povestit cum fusese vindecat cel stăpânit de draci. – Luca 8:36

Ioan a luat cuvântul şi a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţând draci în Numele Tău; şi l-am oprit, pentru că nu merge după noi.” – Luca 9:49

Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite şi care se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic. – – Apocalipsa 16:14

Dracii rugau pe Isus şi ziceau: „Dacă ne scoţi afară din ei, dă-ne voie să ne ducem în turma aceea de porci.” – Matei 8:31

De ce nu trebuie să ascultăm de Satana

de Ney Bailey

Era un început de ianuarie. Tocmai mă întorsesem acasă de la câteva conferinţe la care fusesem invitat ca vorbitor. În acea dimineaţă m-am trezit trist şi descurajat. Mintea mea era tulburată de gânduri, precum: „Viaţa mea s-a sfârşit. Deja mi-am trăit cei mai buni ani din viaţă. Lucrarea mea s-a sfârşit. Nu prea mai simt că Dumnezeu mă iubeşte.” De ce aveam asemenea gânduri? De unde veneau ele şi cum le puteam alunga? Către sfârşitul zilei eram din nou liniştit. Eram din nou încurajat în duhul meu şi plin de speranţă. Dar ce anume am cunoscut şi ce anume am făcut pentru ca acea schimbare să se producă? Acestea sunt lucrurile pe care doresc să le împărtăşesc în rândurile care urmează, pentru ca şi tu, la rândul tău, să poţi învinge teama sau descurajarea sau altă luptă spirituală care se abate asupra ta..

De-a lungul anilor mei de lucrare, am înţeles că există un duşman al sufletelor noastre. Nu-l vezi, dar el există şi stă la pândă. Textul din 1 Petru 5:8 spune: „Fiţi treji, şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă…” Astfel, ne împotrivim lui rămânând tari şi încrezându-ne în ceea ce Dumnezeu spune în Cuvântul Său.

Cine este Satana?

Cine este, de fapt, Satana? El este cel pe care Scriptura îl numeşte „cel rău”. El nu este opusul lui Dumnezeu, ca şi cum Satana şi Dumnezeu s-ar afla la acelaşi nivel, dar în poli opuşi. Dumnezeu nu are rival, iar Fiinţa sa este deasupra oricărei alte existenţe. Satana nu este decât un înger care se află sub judecata lui Dumnezeu. El încearcă să aibă putere asupra creştinilor, dar Biblia spune că „Cel ce este în voi [în cei credincioşi], este mai mare decât cel ce este în lume” (1 Ioan 4:4).

Cu toate acestea, Satana încearcă să îi descurajeze pe creştini. El ne ispiteşte să păcătuim şi încearcă să ne împiedice să-L credem pe Dumnezeu. El este vrăjmaşul nostru. Nu îl vedem, dar el există şi luptă împotriva noastră. Însuşi Iisus, în rugăciunea Sa, l-a rugat pe Tatăl să ne păzească de cel rău (Ioan 17:15).

În Biblie, sunt mai multe moduri în care se face referire la Satana: acuzatorul („pârâşul”), defăimătorul, tatăl minciunilor, ucigaşul, înşelătorul, vrăjmaşul. În Epistola sa către efeseni, apostolul Pavel scrie: „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti” (Efeseni 6:12). Este o realitate cu care noi suntem în conflict. În 2 Corinteni 2:11, apostolul Pavel afirmă că nu era în neştiinţă faţă de planurile celui rău. Prin urmare, nici noi nu ne putem permite să fim ignoranţi cu privire la aceste planuri.

De asemenea, nu trebuie să ne temem. Niciodată nu vei găsi încurajare, dacă îţi focalizezi atenţia asupra întunericului. Este adevărat, acest întuneric există. Dar îmi doresc ca tu să cunoşti biruinţa pe care o avem în Hristos, adevărul şi siguranţa ce ne sunt oferite.

Dar cum anume acţionează Satana? Ce face el? În primul rând, el urmăreşte să ne înşele, încercând să ne prezinte ceva drept adevăr, când de fapt este o minciună. Aceasta înseamnă înşelare. Dr. Neil Anderson (de la organizaţia „Freedom of Christ Ministries”) a făcut următoarea observaţie, foarte folositoare:

Biblia îl descrie pe Satana în trei moduri principale, numindu-l:

ispititorul (Matei 4:3)
pârâşul (acuzatorul) fraţilor (Apocalipsa 12:10)
tatăl minciunilor (Ioan 8:44)

Dr. Anderson a făcut următoarea remarcă: „Dacă ar fi să te ispitesc, ţi-ai da seama de acest lucru. Dacă te-aş acuza, ai cunoaşte acest lucru. Dar dacă ar fi să te înşel, aş reuşi, pentru că nu ţi-ai da seama. Puterea Diavolului este în minciună. Dacă îndepărtezi minciuna, îndepărtezi însăşi puterea celui rău.”

Cum lupţi împotriva Diavolului?

Cum ne împotrivim minciunilor Satanei? Să privim la ceea ce spune Dumnezeu. Astfel, vor fi momente când te vei simţi nevrednic ca şi creştin, pentru că, de exemplu, nu ai petrecut timp în rugăciune cu Dumnezeu; sau vei simţi că L-ai dezamăgit pe Dumnezeu într-o anumită privinţă şi te vei lupta cu gânduri, precum: „Dumnezeu trebuie să fie atât de dezamăgit de mine, încât se prea poate ca El să mă fi abandonat”. Dar oare ce spune Biblia cu privire la aceste lucruri? „Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Iisus Hristos” (Filipeni 1:6). Un alt text, la fel de important, este Romani 8:1 – „Acum, deci, nu este nici o osândire [condamnare] pentru cei ce sunt în Hristos Isus…”

Sau este posibil să te macine următorul gând: „Dumnezeu nu mă iubeşte cu adevărat. Dacă Dumnezeu m-ar iubi, eu nu m-aş confrunta cu toate aceste probleme”. Acest raţionament ar putea părea justificat, dar oare ce spune Cuvântul lui Dumnezeu? Iisus a spus: „Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi…” (Ioan 15:9). Textul primei epistole a lui Ioan este foarte important pentru a înţelege ce anume înseamnă dragostea. „Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi…” (1 Ioan 4:10). „Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem” (1 Ioan 3:1).

S-ar putea de asemenea întâmpla să fii descurajat datorită unui păcat, iar Satana să te acuze în permanenţă, spunându-ţi că Dumnezeu nu te va ierta niciodată. Aceasta este o minciună. De unde ştim acest fapt? Ce spune Cuvântul lui Dumnezeu? „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţe de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9).

Voi mai da încă un exemplu. Să presupunem că eşti atras de o anumită persoană, că se încheagă o relaţie, iar la un moment dat, această persoană îţi spune: „Nu ar fi nici o problemă să ne implicăm sexual în relaţia noastră, de vreme ce ne iubim atât de mult”. Dar ce anume spune Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la acest aspect? „Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea, şi patul să fie nepângărit…” (Evrei 13:4). „Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie; fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi cinste, nu în aprinderea poftei, ca neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu…” (1 Tesaloniceni 4:3-5).

Nu trebuie să îngăduim ca sentimentele noastre, propriile noastre gânduri sau minciunile pe care ni le şopteşte Satana să stabilească ce anume este adevărat. Adevărul Cuvântului lui Dumnezeu trece dincolo de ceea ce noi simţim, gândim sau vedem. Satana încearcă să întunece gândirea noastră, încearcă să ne facă să credem că Dumnezeu urmăreşte de fapt să ne priveze de ceva ce ni se cuvinte. Dar Dumnezeu Însuşi este Cel care ne-a creat şi care ne-a iubit atât de mult încât Şi-a dat viaţa pentru noi. Atunci când te confrunţi cu minciunile Satanei, trebuie să cunoşti adevărul şi să stai lângă adevăr.

Pentru a fi eliberat de Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie întâi să-l cunoşti. Scripturile ne spun să ne împotrivim Diavolului, „tari în credinţă” (1 Petru 5:9). Credinţa nu este un sentiment. Ea reprezintă o alegere prin care decidem să Îl luăm pe Dumnezeu pe cuvânt. Pentru a dobândi eliberare în lupta spirituală pe care o purtăm, luăm aceste gânduri, sentimente şi ispitiri şi le analizăm, întrebându-ne: „Ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre toate acestea?” În Ioan 17 este prezentată rugăciunea prin care Iisus mijloceşte pentru ucenicii Săi. După ce se roagă „Te rog… să-i păzeşti de cel rău”, ştii cum Îşi continuă El rugăciunea? „Sfinţeşte-i prin Adevărul Tău. Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17:17). Anterior în evanghelie, Ioan îl prezintă pe Iisus spunând: „Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi” (Ioan 8:32).

Am descoperit cât este de important să ştim că suntem în Hristos. Pavel le scrie credincioşilor din Efes: „Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos… să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi… care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale” (Efeseni 1:17-19). Dumnezeu locuieşte în noi şi ne dăruieşte astfel putere în trăirea credinţei.

Aşadar, atunci când ne dăm seama că suntem asaltaţi de gânduri rele referitoare la propria noastră persoană, la Dumnezeu sau la semeni, cum anume ne vom raporta la aceste gânduri? Textul din Efeseni 6:16 spune: „…luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău”. Acest text afirmă că putem stinge TOATE săgeţile arzătoare ale celui rău. Aceste săgeţi sunt acele gânduri care s-au abătut asupra noastră fără să ştim de unde au venit – asemeni unor săgeţi aprinse. Remarcaţi faptul că apostolul Pavel spune: „luaţi scutul credinţei”. Acest lucru ţine de ceea ce noi trebuie să facem. Nu ne putem permite să avem o atitudine pasivă în lupta spirituală. Iacov 4:7 spune: „Împotriviţi-vă diavolului şi el va fugi de la voi”. Trebuie să primim într-un mod activ ceea ce spune Dumnezeu prin Cuvântul Său. Dacă vei fi atacat cu o săgeată arzătoare, aceasta va ţinti mintea ta.

Te-ai gândit în vreo situaţie că nu ai avut cum să nu cedezi ispitei, ca şi cum diavolul ar fi încercat să te convingă că ispitei respective nu i se poate rezista? Un verset deosebit, asupra căruia îţi va fi de folos să meditezi în momentele de încercare, se găseşte în 1 Corinteni 10:13 şi îţi sugerez să îl înveţi pe de rost: „Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda” (1 Corinteni 10:13).

A robi gândurile

Diavolul nu ne poate citi gândurile, dar el poate sădi gânduri în minţile noastre. În 2 Corinteni 10:5, apostolul Pavel afirmă: „…orice gând îl facem rob ascultării de Hristos”. Atunci, care sunt gândurile pe care trebuie să le robim lui Hristos? Este vorba de acele gânduri care îţi vin în minte şi sunt în contradicţie cu ceea ce spune Dumnezeu despre tine, despre El Însuşi sau cu privire la alţi oameni.

Gândurile pot deveni acţiuni; acţiunile pot deveni obiceiuri. Şi totul porneşte de la un gând. Dumnezeu doreşte ca noi să ne încredem în Cuvântul Său mai mult decât ne încredem în sentimentele noastre sau în modul în care par a fi lucrurile la un moment dat. Valoarea de adevăr a Cuvântului lui Dumnezeu se ridică deasupra la orice eu aş putea gândi. Adevărul Cuvântului lui Dumnezeu se ridică deasupra a tot ceea ce eu simt şi deasupra a ceea ce nouă ni se pare ca fiind real şi adevărat. Biblia spune: „iarba se usucă, floarea cade; dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac” (Isaia 40:8); iar David, într-unul din psalmi, mărturiseşte: „Cuvântul Tău… este o lumină pe cărarea mea” (Psalmul 119:105).

Iisus, pentru a sublinia cât este de important să asculţi şi să împlineşti ceea ce El spune, le-a dat ucenicilor o pildă: „De aceea, pe orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stâncă. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă” (Matei 7:24-25). În cadrul unui discurs mai amplu, Iisus le spune ucenicilor: „Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămânea în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu, şi rămân în dragostea Lui. V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, şi bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 15:10-11).

Putem înfrunta orice situaţie, orice gând sau sentiment, îndreptându-ne privirea spre Cel care este Stânca noastră (Psalmul 18:46), Cel care ne iubeşte şi ne călăuzeşte în tot adevărul (Ioan 16:13). Probabil că Satana va încerca să te ispitească, să te descurajeze, să te înfrângă. Dar el este un mincinos, iar noi trebuie să confruntăm minciunile sale cu adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Când vom lua într-un mod activ scutul credinţei în Cuvântul lui Dumnezeu, atunci vom rămâne biruitori în Hristos.

„Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea,
care-mi deprinde mâinile la luptă, degetele la bătălie,
Binefăcătorul meu şi Cetăţuia mea,
Turnul meu de scăpare şi Izbăvitorul meu,
Scutul meu de adăpost…”
(Psalmul 144:1-2)

„Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme;
lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.
Înălţaţi pe Domnul, împreună cu mine.
Să lăudăm cu toţii Numele Lui!
Eu am căutat pe Domnul, şi mi-a răspuns:
m-a izbăvit din toate temerile mele.
Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul!
Ferice de omul care se încrede în El!
De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană,
dar Domnul îl scapă totdeauna din ea.”
(Psalmul 34: 1, 3-4, 8, 19)

„Frumos este să lăudăm pe Domnul,
şi să mărim Numele Tău, Prea Înalte,
să vestim dimineaţa bunătatea Ta,
şi noaptea credincioşia Ta…”
(Psalmul 92:1-2)

Extras dintr-o carte scrisă de Ney Bailey şi publicată de WaterBrook Press, 2004. Toate drepturile rezervate. Nici o parte din acest material nu poate fi reprodusă sau transmisă în orice formă şi prin orice mijloace, fără o permisiune scrisă. Acest articol poate fi împărtăşit şi cu alte persoane, în condiţiile în care este însoţit de această notă de copyright.

Ney Bailey este autorul lucrării Faith Is Not a Feeling (WaterBrook Press).

ȘASE MINCIUNI PE CARE DIAVOLUL LE SPUNE ADOLESCENȚILOR

Începând din grădina Edenului și până în zilele noastre, „tatăl minciunii” n-a încetat să înșele omenirea, în încercarea lui de a-l detrona pe Dumnezeu. Atacurile devin tot mai intense, pe măsură ce copilul devine adolescent și apoi ajunge la maturitate. Cele mai devastatoare efecte ale atacurilor celui rău survin, după ce acesta reușește să distrugă respectul față de sine al persoanei atacate și s-o facă să-și piardă demnitatea. Este important să recunoaștem modul lui de operare, care se repetă de mii de ani pe aceleași tipare, folosind aceleași elemente cheie. Iată șase minciuni mari pe care diavolul le inoculează ca fiind adevărate în mințile adolescenților:

1- Nevoia imperioasă de a comunica tot timpul cu ceilalți la telefon sau pe interne.

Aceste minunate descoperiri tehnologice, ajung să controleze viața celor care le folosesc, dacă nu sunt atenți. Atât internetul cât și telefonia mobilă, au adus comunicarea dintre oameni aflați în zone diferite de pe glob, la cel mai înalt nivel; dar în același timp i-a separat mai mult decât oricând, oamenii preferând să-și petreacă timpul în spațiul virtual cu prietenii de la distanță, neglijând relațiile cu cei apropiați. Niciodată în istorie, oamenii nu și-au neglijat atât de mult îndatoririle de la locul de muncă, de la școală sau chiar concentrarea la volan, cum o fac în ultimii ani, din cauza dependenței de a scrie mesaje pe telefon sau pe media socială. Presiunea de grup care se manifestă prin a avea ultima versiune de telefon, tabletă sau alte tehnologii la modă, face ca generația tânără să fie mai stresată ca niciodată. Obsesia și dependența de telefoane, a cauzat și continuă să cauzeze mult rău pentru mulți. Avalanșa de reclame cu așa zisele avantaje, care inundă spațiul media și orice panou publicitar, îi face pe mulți să nu se gândească deloc la efectele potențial negative ale microundelor energiei magnetice implicate în telefonia fără fir, televiziune, internet, sateliți ș.a.m.d. Faptul că internetul i-a învățat pe oameni să găsească rapid orice informație doresc, a dus la pierderea răbdării, a concentrării și a toleranței față de orice proces care se derulează la o viteză normală. Oamenii își folosesc propriul creier tot mai puțin, pentru că pot găsi totul „gândit” de alții, atât de ușor. Numai Dumnezeu știe exact toate beneficiile și toate aspectele negative ale acestor tehnologii, dar un lucru este cert, aceste beneficii vin „la pachet” cu capcane ascunse și tinerii (precum și părinții lor) ar trebui să fie mult mai atenți, decât în trecut.

2- Identitatea și valoarea ta sunt determinate de părerea altora despre tine.

Total fals. Dumnezeu este Cel care ne definește valoarea, iar diavolul este cel care vrea s-o distorsioneze. Dacă până acum nu ați acceptat nici una din minciunile care spun că nu vă ridicați la cerințele impuse de societate, foarte bine, n-o faceți nici de acum înainte!Iar dacă ați fost înșelați că nu sunteți la nivelul cerut de ceilalți, e timpul să vă opuneți acestei minciuni și să n-o mai credeți!Dumnezeu nu creează rebuturi! Isus a murit ca să aveți viață! Dacă auziți chemarea Lui Dumnezeu ca să ieșiți din lume, aceasta este dovada dragostei pe care v-o poartă. Acea chemare o face Duhul Sfânt, pe care Dumnezeu L-a trimis ca să vă ghideze și să vă conducă, pentru că vă iubește și vă apreciază! Tot ce a pus Dumnezeu în persoana dumneavoastră fizică (culoarea părului și a ochilor, forma și trăsăturile feței, talentele și abilitățile, tot ceea ce vă definește, tot ce vă place și ce nu vă place despre sine), a fost pus cu scopul de a vă da identitatea unică și specială care nu se regăsește în nimeni altcineva. Fiecare suntem unici, așa cum sunt și fulgii de zăpadă, dar cu mult mai valoroși decât orice altă creație a Lui Dumnezeu! Poate că nu vă place totul la propria persoană, dar să nu uitați că acest lucru nu-L oprește pe Dumnezeu să vă prețuiască! El v-a creat! Și nu a făcut-o pentru a fi la fel cu altcineva. Adevărul este că fiecare dintre noi am fi o replică proastă a unei alte persoane. Așa că, fiți cine v-a creat Domnul să fiți și creșteți în scopul pentru care ați fost creați! Care este acela? Dacă-I permiteți, Dumnezeu vă va ghida zi de zi, în aflarea și împlinirea acestui scop, fie că e soare, fie că e furtună, și vă va duce cu bine la destinație!

3- Părinții nu știu nimic, sunt proști și nici nu le pasă ce ți se întâmplă.

Dacă diavolul reușește să vă convingă că această minciună ar fi adevărată, veți deveni o pradă mult mai ușoară pentru el. De la naștere, viața familiei este fundamentul pe care se formează copilul. Dar, cu trecerea anilor, oamenii ajung să se îndepărteze de părinți și chiar de frații lor. Când diavolul reușește să deconecteze tinerii de susținerea, dragostea și înțelepciunea părinților, aceștia vor căuta o altă sursă pentru toate acestea și de cele mai multe ori, caută în cele mai greșite locuri. Nu spun că părinții sunt perfecți, din păcate mulți sunt frustrați la rândul lor și au propriile lor probleme. Dar asta nu înseamnă că sunt proști, nu știu nimic și nu le pasă, ci doar că și ei sunt oameni. Poate că chiar și lor le-ar prinde bine puțină dragoste și ajutor de la copiii lor. Cea mai veche tactică a diavolului este: „divide și condu”.

4- Dacă încă sunteți virgini și nu v-ați implicat într-o relație „romantică”, înseamnă că ceva nu e în regulă.

Ce minciună grosolană și subtilă! Doar pentru că nu păcătuiți prin sex, nu înseamnă că faceți ceva greșit. Dimpotrivă, faceți foarte bine! Asta arată că aveți înțelepciune și integritate. Virginitatea odată pierdută, nu mai poate fi adusă înapoi. Dumnezeu ne ajută și ne iartă când ne cerem iertare pentru păcatele noastre. Dar dacă nu ați păcătuit, păstrați ce aveți, pentru că merită. Mă rog ca și cea/cel care vă va fi soție/soț, să facă la fel! Dragostea a fost creată să fie ceva frumos, iar când cei doi descoperă ce are Dumnezeu pentru ei, în cadrul căsătoriei, atunci se vor putea bucura de adevărata ei frumusețe și valoare. Acesta a fost planul Lui Dumnezeu de la început. Dacă ați greșit, puteți de acum încolo să nu mai faceți asta. Dumnezeu vă poate ierta trecutul și să vă dea tăria de care aveți nevoie ca să nu mai păcătuiți de acum încolo. Diavolul vrea să credeți că toți am făcut astfel de greșeli și nimeni nu poate trăi curat. Fals! Dumnezeu ne poate ajuta! Așa cum Tatăl din pilda fiului risipitor, continua să-și aștepte fiul plecat, la fel Dumnezeu Tatăl, așteaptă să ne întoarcem la El. Nici un om nu e condamnat să trăiască tot restul vieții în mizerie și păcat, pentru fiecare există șansa iertării, oricât de mult a greșit. Dumnezeu Tatăl continuă să cheme fiecare persoană să se întoarcă „acasă, la El” Iar în ce privește „dragostea romantică”… Când va apărea persoana potrivită, veți știi. Nu este un anumit timp când ar trebui să găsiți persoana potrivită, important este să nu vă grăbiți. Prima impresie nu este neapărat și cea corectă. Fiți înțelepți. Dacă cumva n-a ieșit cum ați sperat, nu disperați, ridicați-vă și căutați ca data viitoare să fiți mai prudenți. Nu am avea multe din invențiile care ne fac viața ușoară, dacă cei care le-au inventat s-ar fi dat bătuți la primele sau poate la sutele de eșecuri. A fi înțelept, este o alegere, de asemenea și a continua să ne ridicăm, de câte ori cădem.

5- Ești doar un adolescent, ce poți face la vârsta asta?

Nu vă desconsiderați potențialul, doar din cauza vârstei. Acum, diavolul vrea să vă convingă că sunteți prea tineri pentru anumite lucruri, dar după ce trec anii, va încercă să vă facă să credeți că sunteți prea bătrâni. Inadvertența imaginară, este o altă tactică preferată de dușman. S-ar putea de asemenea să vă mintă că sunteți: prea scund(ă), prea înalt(ă), prea drăguț(ă), prea urât(ă), prea gras(ă), prea slab(ă), prea prost/proastă, prea deștept/deșteaptă, prea sărac(ă), prea bogat(ă) etc. Diavolul are mult tupeu și dacă-i permiteți, vă va chinui la maxim. Este important să știți că Dumnezeu nu creează rebuturi. Care sunt standardele omului perfect, sau care este vârsta perfectă? Dacă diavolul poate face o persoană să se simtă inferioară standardelor, aceasta va ajunge să se dea bătută și să trăiască în depresie. De acea diavolul este numit „distrugătorul”. Isus, pe de altă parte, a venit ca să aducă viață și viață din belșug! Și viața cu Isus, nu este deloc plictisitoare! Dumnezeu nu minte, nu înșelă și nici nu vrea să ne rănească! Pe cine veți crede? Pe Dumnezeu care v-a creat și care vă iubește sau pe distrugătorul care vă vrea răul?

6- Ce te face să te simți bine, poți face!

Chiar așa să fie? Poate că pe termen scurt, păcatul poate aduce satisfacții și plăcere, dar să nu uităm, că prețul lui real este mare! Este bine să ne liniștim și să gândim înainte să vorbim și înainte să acționăm. De fapt, trebuie să avem grijă la ce ne gândim și cu cine ne asociem. Doar pentru că toți cei de lângă noi sunt gata să sară în prăpastie, nu înseamnă că și noi trebuie s-o facem. Păcatul ne separă de Dumnezeu. Fiecare dintre noi trebuie să renunțăm la „toate păcatele”. Distracția curată, fără păcat, ne produce bucurie de durată și multă satisfacție. A sta departe de necazuri este cu adevărat plăcut. E foarte plăcut să faci ce este corect și bine și este și mai plăcut când culegem roadele acțiunilor noastre și ne fructificăm timpul ajutând și pe alții să facă ce este bine. Calea care duce la distrugerea veșnică este largă, dar cea care duce spre Rai, este o cale îngustă, iar poarta este strâmtă. Să ne străduim să intrăm pe poarta îngustă! Viața este un lung șir de teste, care nu se încheie decât atunci când ni se termină firul vieții. Numai Dumnezeu știe când va fi acel moment. Poate veți avea o viață lungă sau poate una mai scurtă. Este bine să nu irosim nici o zi și să trăim tot timpul curat, pentru Domnul, fără să-i dăm prilej diavolului să ne facă rău și fără să-i credem minciunile. Să citim în Cuvântul Lui Dumnezeu, Biblia, ca să vedem cum vrea Domnul să trăim ca să avem vieți cu adevărat de succes.

Pentru fiecare subiect pe care l-am dezbătut mai sus, urmează versetele care arată adevărul:

1- Singura persoană cu care trebuie „să fim tot timpul în contact” este Dumnezeu! De asemenea, El este singurul căruia trebuie să-i facem pe plac. „Presiunea de grup” spune că nu contează părerea Lui Dumnezeu, contează doar părerea celorlalți. Domnul spune să fim „conectați online cu El și să-L onorăm din toată inima”. Vocile prietenilor trebuie filtrate totdeauna prin Cuvântul Lui Dumnezeu.

Să fim conectați cu Dumnezeu:

1 Tesaloniceni 5:16-17 Rugați-vă neîncetat.

Galateni 5:25 Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul.

„Prietenii” sau mai bine zis, cunoștințele care nu sunt copiii Domnului (cum ar fi colegii de școală/ servici, majoritatea rudelor,vecini, ș,a.), ar trebui să le ținem „la distanță”, adică să nu facă parte din cercul intim de prieteni. Nici chiar prietenii creștini, nu trebuie să fie mai importanți decât Dumnezeu pentru noi, în nici o situație.

Galateni 1:10 Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Cristos.

Noi suntem cei care trebuie să ne păzim inima și viața, și în ce privește felul în care folosim telefonul sau internetul.

1 Corinteni 15:33 Nu vă lăsați înșelați: „Tovărășiile rele strică obiceiurile bune.”

Cel pe care trebuie să-L avem aproape non-stop este Domnul. Avem nevoie să ascultăm de Dumnezeu și de chemarea Lui și nu de oricine sau orice altceva.

2 Petru 2:9 înseamnă că Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici şi să păstreze pe cei nelegiuiţi, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii:

Proverbe 14:12 Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.

Întotdeauna și în tot ce facem trebuie să ascultăm în primul rând de vocea Domnului. Ca să-L putem auzi când ne vorbește, trebuie să facem ce ne cere și asta înseamnă că Domnul trebuie să ocupe primul loc, întotdeauna.

1 Tesaloniceni 5:21-22 Ci cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun. Feriţi-vă de orice se pare rău.

Să testăm toate lucrurile. Totul se mișcă foarte rapid în jurul nostru. De noi depinde să vrem să încetinim ritmul, să ne luăm timp să gândim, să analizăm situațiile, să ascultăm ce are Domnul de spus și să-L lăsăm pe El să ne arate felul în care să acționăm, cu cine să avem relații și cu cine nu, precum și ce să ascultăm sau să vizionăm. Fiecare dintre noi suntem formați din ceea ce Dumnezeu a pus în noi, însumat cu ceea ce am acumulat noi înșine, precum și efectul deciziilor pe care le-am luat de-a lungul vieții. De cele mai multe ori, nu putem face nimic ca să schimbăm lumea în care trăim, dar putem determina cum ne afectează lumea pe noi! Puteți citi mai mult aici: „Prin răbdarea voastră vă veți câștiga sufletele voastre„

Luca 21:19„Prin răbdarea voastră, vă veți câștiga sufletele voastre.”

2- Adevărata identitate și valoare vine din Domnul. Atât de valoroși suntem, că Dumnezeu Tatăl a considerat că a meritat să-și trimită Fiul să moară pentru fiecare dintre noi:

1 Ioan 4:9-10 Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El. Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.

Romani 8:35-39 Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Cristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? După cum este scris: „Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat.” Totuşi, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Cristos, Domnul nostru.

Psalmii 139:1-14 Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti, ştii când stau jos şi când mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gândul. Ştii când umblu şi când mă culc, şi cunoşti toate căile mele. Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul. Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte şi-Ţi pui mâna peste mine. O ştiinţă atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă ca s-o pot prinde. Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de faţa Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în Locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo; dacă voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării, şi acolo mâna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca. Dacă voi zice: „Cel puţin întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!” Iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, și întunericul, ca lumina. Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!

3- Chiar dacă sunt și unii părinți care nu se comportă ca atare, marea majoritate a acestora sunt părinți care-și iubesc copiii și le vor binele. Majoritatea părinților le doresc copiilor lor, o viață mai bună decât au avut ei. Dumnezeu este Cel care a creat acest sistem părinți-copii, și dacă urmăm sfaturile Scripturii, se va dovedi că poate fi o mare binecuvântare.

Exodul 20:12 Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău.

Proverbe 1:8 Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările mamei tale!

Proverbe 10:1 Pildele lui Solomon. Un fiu înţelept este bucuria tatălui, dar un fiu nebun este mâhnirea mamei sale.

Proverbe 23:25 Să se bucure tatăl tău şi mama ta, să se înveselească cea care te-a născut.

Proverbe 23:24 „atăl celui neprihănit se înveseleşte, şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură.

Efeseni 6:1 Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept.

Coloseni 3:20-21 Copii, ascultaţi de părinţii voştri în toate lucrurile, căci lucrul acesta place Domnului. Părinţilor, nu întărâtaţi pe copiii voştri, ca să nu-şi piardă nădejdea.

1 Petru 5:5-6 Tot aşa şi voi, tinerilor, fiţi supuşi celor bătrâni. Şi toţi, în legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu smerenie. Căci „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.” Smeriţi-vă, dar, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţ

1 Timotei 5:1 Nu mustra cu asprime pe un bătrân, ci sfătuieşte-l ca pe un tată; pe tineri sfătuieşte-i ca pe nişte fraţi;

4- Nu este nimic greșit ca cineva să-și păstreze virginitatea și să nu aibă „relații romantice”, până la momentul potrivit. Acesta este modul corect de comportament. A face ce fac cei mai mulți și a cădea în capcanele diavolului este de fapt modul greșit, indiferent ce spun ceilalți. Cuvântul Lui Dumnezeu este Adevărul și doar ce spune acesta contează.

Exodul 20:14 Să nu preacurveşti.

Evrei 13:4 Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea, şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari.

Matei 5:27-28 Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu preacurveşti.” Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.

1 Corinteni 6:18-20 Fugiţi de curvie! Orice alt păcat, pe care-l face omul, este un păcat săvârşit afară din trup; dar cine curveşte păcătuieşte împotriva trupului său. Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.

1 Tesaloniceni 4:3-5 Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi cinste, nu în aprinderea poftei, ca Neamurile care nu cunosc pe Dumnezeu. (Puteți citi și Proverbe 5:15-21,6:24-25, Romani 13:13, 1 Corinteni 6:12-13)

Coloseni 3:5,12,15 De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli… Astfel, dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Cristos, aşa iertaţi-vă şi voi. Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii. Pacea lui Cristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători.”

1 Ioan 2:1 Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Cristos, Cel Neprihănit.

Filipeni 4:13 Pot totul în Cristos care mă întăreşte.

5- Nu sunteți „doar un adolescent” restricționat de vârsta sa; nu vă uitați la ce nu puteți face, în schimb, concentrați-vă pe ce puteți face!

Ieremia 29:11-13 Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. Voi Mă veţi chema şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta. Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima.

1 Timotei 4:12 Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea; ci fii o pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie.

6- Dacă este un păcat care vă face plăcere, nu-l înfăptuiți! Fugiți de el!

Iacov 4:7-8a Supuneţi-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi. Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi..

Versetele următoare, explică cum ispita se poate transforma în păcat.

Iacov 1:12-16 Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc. Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu.” Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni. Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea. Nu vă înşelaţi preaiubiţii mei fraţi.

Efeseni 5:3-7 Curvia sau orice alt fel de necurăţie, sau lăcomia de avere nici să nu fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi. Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste care nu sunt cuviincioase; ci mai degrabă cuvinte de mulţumire. Căci ştiţi bine că niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moştenire în Împărăţia lui Cristos şi a lui Dumnezeu. Nimeni să nu vă înşele cu vorbe deşarte; căci din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători. Să nu vă întovărăşiţi, dar, deloc cu ei.

Romani 6:22-23 Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică. Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Cristos, Domnul nostru.

Și-n încheiere, merită să repetăm aceste versete pline de putere:

Filipeni 4:13 Pot totul în Cristos care mă întăreşte.

Ieremia 29:11-13 Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. Voi Mă veţi chema şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta. Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima.

URMĂTORUL ARTICOL

Copyright © 2017 E. Cockrell traducere Carmen PușcașPoate fi folosit pentru studiu personal sau instruire dar nu poate fi copiat și/sau distribuit integral sau parțial fără permisiune și nici pentru profit financiar.

ARTICOL CORELAT:

RECUNOSCÂND STRATEGIILE DIAVOLULUI
Dacă știm care sunt capcanele și minciunile diavolului, ne vom putea feri de ele.

ARTICOLE SUGERATE:

CE SPUNE BIBLIA DESPRE HARUL LUI DUMNEZEU
Semnificația, atributele și importanța favorii nemeritate pe care o avem în Isus Cristos.
HARUL LUI DUMNEZEU – VERSETE BIBLICE
Versete Biblice despre Harul lui Dumnezeu, pentru studiu și analiză.
CUM SĂ-L PĂSTRĂM PE ISUS DOMN PESTE VIAȚA NOASTRĂ
Ce ne învață scriptura despre trăirea în ascultare și predare totală lui Dumnezeu.
FELURITE ÎNCERCĂRI ALE VIEȚII
Cum ne învață Biblia să răspundem diferitelor încercări ale vieții. Ce spune de fapt Iacov 1:2-8?
NU DĂM ÎNAPOI!
„Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti. Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.”” Ce îi spunea de fapt Isus lui Saul/Pavel în Faptele Apostolilor 9:12?
PRIN RĂBDAREA VOASTRĂ VĂ VEȚI CÂȘTIGA SUFLETELE VOASTRE
Prin răbdarea noastră, sufletele noastre vor fi mântuite. Acest adevăr este plin de putere pentru veșnicie dar și pentru ce trăim aici, acum.
ROADA DUHULUI SFÂNT VERSUS LUCRĂRILE FIRII, EVOLUȚII, BENEFICII ȘI COSTURI
Să analizăm puterea benefică a roadei Duhului Sfânt versus puterea distrugătoare a firii.
ROADA DUHULUI SFÂNT ȘI OPUSUL, VERSETE BIBLICE
Versete pe această temă, pentru analiză și meditație.
SUNT TOATE PĂCATELE ȘI PEDEPSELE PENTRU ACESTEA EGALE?
Articol inspirat de ceea ce auzim des: păcatul e păcat, nu este păcat mic sau mare.

https://www.thetruthstandsforever.com/536ase-minciuni-pe-care-diavolul-le-spune-adolescen538ilor.html

Diavolul vrea să te înghită

Diavolul vrea să te înghită. Fii atent! ( ebr. Satan, gr. Satanas – înseamnă adversar)
1 Petru 5:8 Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.
Cine este satana ?
Ezechiel 28:11-19 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: „Fiul omului, fă un cântec de jale asupra împăratului Tirului şi spune-i: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Ajunseseşi la cea mai înaltă desăvârşire, erai plin de înţelepciune şi desăvârşit în frumuseţe. Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonix, cu topaz, cu diamant, cu crisolit, cu onix, cu jasp, cu safir, cu rubin, cu smarald şi cu aur; timpanele şi flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut. Erai un heruvim ocrotitor cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua când ai fost făcut până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine. Prin mărimea negoţului tău te-ai umplut de silnicie şi ai păcătuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu şi te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare. Ţi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta. De aceea te arunc la pământ, te dau privelişte împăraţilor. Prin mulţimea nelegiuirilor tale, prin nedreptatea negoţului tău ţi-ai spurcat locaşurile sfinte; de aceea scot din mijlocul tău un foc care te mistuie şi te prefac în cenuşă pe pământ, înaintea tuturor celor ce te privesc. Toţi cei ce te cunosc între popoare rămân uimiţi din pricina ta; eşti nimicit şi nu vei mai fi niciodată!”

– Satana a fost o căpetenie a îngerilor, un heruvim ocrotitor, care a avut parte de slava lui Dumnezeu, era în slujba lui Dumnezeu, fără vină în căile lui, desăvârșit în frumusețe și plin de înțelepciune
– Satana din momentul căderii, a devenit un răzvrătit, un îngâmfat plin de mândrie, el inițiază răul, este alungat din prezența lui Dumnezeu și nu mai este iertare decât condamnare pentru el
– Împreună cu el, satan a atras a treia parte dintre îngerii lui Dumnezeu care au devenit demoni, răzvrătiți ca și diavolul, ei au pornit un război împotriva lui Dumnezeu Dumnezeu în care au fost învinși
Apocalipsa 12:3-4 În cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un mare balaur roşu cu şapte capete, zece coarne şi şapte cununi împărăteşti pe capete. Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului şi le arunca pe pământ. Balaurul a stat înaintea femeii, care stătea să nască, pentru ca să-i mănânce copilul, când îl va naşte.
Apocalipsa 12:7-11 Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei, dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer. Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit diavolul şi Satana, acela care înşală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui. Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Lui; pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte.

Cum încearcă satana să ne înghită sau să ne mănânce de vii?
1. Îndemnându-ne să nu ascultăm de Dumnezeu
Geneza 3:1-5 Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină”?” Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină. Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.” Atunci şarpele a zis femeii: „Hotărât, că nu veţi muri, dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.”
2. Îndemnându-ne la păcat, ispitindu-ne la păcat
– Hamartia (Ancient Greek: ἁμαρτία) is a missing the mark, failure, fault, or error.
1 Ioan 3:8 Cine păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.
Știind că ai păcătuit, el te leagă cu păcatul și te desparte de Dumnezeu, omorându-te spiritual. Știind că ai păcătuit de fapt el te face să-ți schimbi prioritățile și de fapt Împărăția lui Dumnezeu și Neprihănirea nu mai este prioritatea ta.
Romani 6:23 Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru.
3. Ne pârăște înaintea lui Dumnezeu, este acuzatorul
Iov 1:6 Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor. 7 Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.” 8 Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău.” 9 Şi Satana a răspuns Domnului: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? 10 Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui, şi turmele lui acoperă ţara. 11 Dar ia întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de tot ce are, şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.” 12 Domnul a zis Satanei: „Iată, îţi dau pe mână tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna.” Şi Satana a plecat dinaintea Domnului.
4. Ne induce în eroare printr-o evanghelie falsă și prin lumea care o conduce
Matei 4:5-7 Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe streaşina Templului şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: „El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.” „De asemenea este scris”, a zis Isus: „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău.”
Galateni 1:8 Dar, chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!
Matei 4:8-9 Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor şi I-a zis: „Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.”
5. Ne fură Cuvântul din inima
Matei 13:19 Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie, şi nu-l înţelege, vine cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Acesta este sămânţa căzută lângă drum.

Ce trebuie să facem ca să nu fim înghițiți sau mâncați de vii?
1. Să rămânem în Hristos, prin El vom birui
Apocalipsa 5:5 Şi unul din bătrâni mi-a zis: „Nu plânge; iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea şi cele şapte peceţi ale ei.
1 Ioan 5:5 Cine este cel ce a biruit lumea, dacă nu cel ce crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu?
Diavolul a fost înfrânt și condamnat, noi suntem biruitori rămânând în Isus Hristos
Isaia 14:12-15 Cum ai căzut din cer, luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei, mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.” Dar ai fost aruncat în Locuinţa morţilor, în adâncimile mormântului!
2. Să ne împotrivim diavolului, tari în credință.
Iacov 4:7 Supuneți-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviți-vă diavolului, și el va fugi de la voi.
1 Petru 5:9 Împotriviți-vă lui tari în credință, știind că și frații voștri în lume trec prin aceleași suferințe ca voi.
3. Să dăm la o parte păcatul
Evrei 12:1 Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.
4. Să cunoaștem bine Cuvântul Scripturii și să-L aplicăm la viața noastră, îmbrăcându-ne astfel cu armătura lui Dumnezeu
Psalmii 119:9 Cum își va ține tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după cuvântul Tău.
Psalmii 119:11 Strâng cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!
Efeseni 6:11 Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.12 Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui,ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.
5. Să trăim o viață de ascultare și nu una de răzvrătire
– Ascultare față de Dumnezeu
– Ascultare față de părinti
Deuteronomul 5:16 Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, cum ți-a poruncit Domnul Dumnezeul tău, ca să ai zile multe și să fii fericit în țara pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău.
Deuteronomul 27:16 „Blestemat să fie cel ce va nesocoti pe tatăl său și pe mama sa!” – Și tot poporul să răspundă: „Amin!”
– Ascultare față de Biserică și slujitorii săi
Luca 10:16 Cine vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă; și cine vă nesocotește pe voi, pe Mine Mă nesocotește; iar cine Mă nesocotește pe Mine nesocotește pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
– Ascultare și exemplu în societate
Coloseni 3:22 Robilor, ascultați în toate lucrurile pe stăpânii voștri pamântești; nu numai când sunteți sub ochii lor, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci cu curăție de inimă, ca unii care vă temeți de Domnul.
Matei 5:44 Dar Eu vă spun: iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc,

Simion Ioanăș

Lucrările diavolului (3.)

(serie: 1,2,3,4)
„Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului” (1 Ioan 3:8)
Care sunt aceste lucrări ale diavolului pe care a venit să le nimicească Fiul lui Dumnezeu?
Ce sunt aceste lucrări, fapte ale diavolului?
” Voi faceţi faptele tatălui vostru.” le spune Domnul evreilor care căutau să-L omoare. (Ioan 8:41)
Apoi detaliază:
„…Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentrucă în el nu este adevăr. Ori de cîte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.”
Vedem înșirate cel puțin 3 lucrări ale diavolului: pofta, uciderea și crima.
Să încercăm să le ordonăm.

1.Pe primul loc este minciuna.
În Eden diavolul s-a apropiat de femeie cu minciuna:
„oare a zis?” apoi continuă cu altă minciună (diavolul este creatorul minciunii): „Hotărît, că nu veţi muri,” și munca de convingere ajunge la faza de explicații, deja avea 4 urechi atente: „Dumnezeu ştie că, în ziua cînd veţi mînca din el, vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscînd binele şi răul,”
Munca lui de convingere, construcția minciunii a avut un scop, a dezvoltat …

2….pofta, a doua lucrare a diavolului.
Pofta este dorința vinovată, dorința de a avea ceea ce nu e al tău, fructul interzis.
Această poftă este numită „a diavolului” de către Domnul Isus („poftele tatălui vostru„).
Prin poftă, Scriptura ne arată că păcatul a căpătat viață și eu am murit:
„Apoi păcatul a luat prilejul, şi a făcut să se nască în mine prin porunca tot felul de pofte;….dar când a venit porunca, păcatul a înviat, şi eu am murit.” chiar în pofida poruncii care interzicea pofta. Chiar porunca, legea, bună și dreaptă nu a putut opri puterea păcatului care a ucis.

3. A treia lucrare a diavolului este uciderea, el este un ucigaș. Dar prima verigă a lucrărilor lui este minciuna, a doua pofta (în pofida poruncii) și a treia e scopul: moartea sufletelor.
Este un război al diavolului cu sufletele oamenilor, război dus prin poftă.

Noi cei care am scăpat prin ascultarea de Adevăr de prima lui lucrare, de minciună, suntem asaltați de a doua lucrare, de poftă, artileria grea, care se bate cu sufletele noastre.
” Prea iubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători, să vă feriţi de poftele firii pămînteşti (cărnii) cari se războiesc cu sufletul.” 1 Petru 2:11
În Iacov scrie că poftele nu vin de la Dumnezeu, că sunt ale noastre:
” Ci fiecare este ispitit, cînd este atras de pofta lui însuşi şi momit.” Iacov 1:14
A cui este pofta, de unde vine, de la diavol, sau din noi înșine?
Și, și.
Ne naștem cu ea, pofta este „plusul” căpătat în Eden, moștenit, este proprietatea diavolului în noi. Trebuie să scăpăm de ea.
Ioan detaliază:
„Căci tot ce este în lume: pofta firii pămînteşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este dela Tatăl, ci din lume.”
Lume, lume? Dar scrie despre ceva din carnea noastră!?
Exact, în carnea noastră este lume, este păcat, este poftă: lucrare diabolică.
După minciună, pofta, această lucrare a diavolului trebuie nimicită.
Imaginea acestei nimiciri, acestei separări, amputări, dacă vreți este pilda Vechi-testamentală a tăierii împrejur.
Citez versetul și vă spun o poveste:
„În El aţi fost tăiaţi împrejur, nu cu o tăiere împrejur, făcută de mînă, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în desbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pămînteşti, (cărnii voastre)…” Coloseni 2:11

Povestea:
În vara asta eram într-un aeroport și-mi așteptam soția.
Am prins o masă liberă chiar în fața ieșirilor internaționale și am luat o cafea să aștept așezat.
Pe ușa de ieșire la pașapoarte a apărut un evreu cam de 60 de ani, cu o haină din aceea neagră, cămașă albă, kipa pe cap, o barbă potrivită, îngrijită și 2-3 bagaje mari.
A mers la un ghișeu unde a negociat îndelung nu știu ce.
Privindu-l, mi-a alunecat gândul la Isaia 43, „voi sunteți martorii mei„. (Evreii sunt peste tot și sunt inconfundabili.) și mi-am pus o întrebare:
Oare ce îi face pe evrei să-și păstreze nația, iată de 3000 de ani, să nu fie asimilați?
Românii noștri, mai ales în America, sunt asimilați în prima generație, nepoții nu mai știu nimic de România, români și românism, iar când vorbim de trecut e și mai rău: nu știm niciunul de unde am apărut ca popor, nu avem izvoare despre apariția poporului român mai vechi de 800 de ani. Scurt.
De fapt știm: de la Babel, suntem frați și veri toți oamenii lumii, dar ne batem ca orbii între noi. Evreii știu și ce gândea și ce a visat Avraam, primul evreu sau urmașii lor, cu detalii.
Soția întârzia să apară, eu sorbeam încet cafeaua, să am motiv să stau pe scaun și evreul meu se tot foia la acel ghișeu, apoi la altul.
M-a dus gândul la cartierul evreiesc din Cracovia, unde erau nu știu câte sinagogi pe o suprafață relativ mică,

că cică explicația suna așa: evreii ca să nu se piardă ca neam, au pus regula de 2000 de pași în ziua sabatului maxim de pășit, așa că a trebuit să stea aproape unii de alții, în jurul sinagogilor și așa nu s-au împrăștiat. Cam firavă explicație.
Explicația perpetuării lor ca neam nu e singura, mai este una: evreul e tăiat împrejur, are un semn în carne care îi spune că e evreu, Moise l-a avut acest semn și când a crescut mare a știut din ce neam face parte.
Evreul meu din aeroport a plecat până la urmă, cafeaua mi-am terminat-o și m-a sunat și soția, sosise la alt terminal.
Evreii sunt păstrați de Dumnezeu ca martori pentru noi, ca martori că el pedepsește, ca martori că El e drept, ca martori că Dumnezeu iartă și iată, credincios legământului vechi de milenii, acum după 2300 de ani de la bătălia dintre țap și berbece, Ierusalimul nu mai e călcat în picioare de neamuri, e călcat de evrei. Chiar acum în timp ce scriu această postare, azi 12 noiembrie (de acum 13) zgomote de explozii se aud în Gaza, destul de departe de Ierusalimul care stă ferm de 51 de ani în mâinile celor strânși dintre neamuri prin urgii.
Gata povestea.

Să ne întoarcem la tăierea împrejur și să închei.
Așa cum evreii au avut ca semn tăierea împrejur, semn distinctiv peste milenii, creștinii au ca semn distinctiv „tăierea împrejur a lui Hristos” numită și „răstignirea cărnii„.
Această tăiere împrejur și-o face fiecare lui însuși:
„Cei ce sînt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pămîntească împreună cu patimile şi poftele ei.” Galateni 5:24
Este un imperativ pentru cei ce n-au făcut-o:
„Deaceea, omorîţi mădularele voastre cari sînt pe pămînt: curvia, necurăţia, patima, pofta rea, şi lăcomia, care este o închinare la idoli.” Coloseni 3:5
Iată un pachet de lucrări ale diavolului din noi care trebuie date morții, putem trăi fără ele, sau mai bine zis, murim cu ele, dacă nu le lepădăm.
Mai mult decât atât, așa cum evreii se lăudau că erau tăiați împrejur, apostolul Pavel se lăuda cu această tăiere împrejur a lui Hristos, se bucura, simțea plăcere : ” De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare.” 2 Corinteni 12:10
Creștinii au supraviețuit peste veacuri și s-au recunoscut prin acest semn distinctiv: „şi-au răstignit firea pămîntească împreună cu patimile şi poftele ei.”
Acestă răstignire nu trebuie să ne-a facem unii altora, fiecare trebuie să și-o facă pentru sine.
Nu contopirea într-o comunitate îl va face pe un om să-și ia crucea, luarea crucii e o chestiune personală, ca tăierea împrejur, doar că ne-o facem fiecare nouă înșine.
Contopirea într-o comunitate a multora, de cele mai multe ori se face pentru a nu suferi prigonire pentru cruce. Ajung figuranți, cum spunea fratele Moisescu într-o poezie: (Vulturul biruie furtuna, CH2/33)
„Obstacolul dureri-l faci
spectacol mai interesant,
decât cu soarta să te-mpaci
și să rămâi doar figurant.”
Neasumarea crucii nu e „interesantă”, te lasă figurant, îți fură plăcerea aceea de care scrie Pavel și bucuria la care ne cheamă Domnul Isus atunci când suferim pentru El.
Lucrările diavolului se războiesc cu lucrările noastre și cu lucrările lui Dumnezeu.
Timpul dat împlinirii poftelor omoară timpul necesar de dat pentru împlinirea lucrului lui Dumnezeu și chiar timpul pentru lucrările proprii, oamenii și-l ucid prin robia față de pofte.
Cu aceasta și cu următoarea postare (treburile altora) închei mica mea disertație în 4 postări despre lucrări, atitudini, implicare, angajament, ca un cadru cu 4 laturi, cadru necesar pentru întinderea pânzei tabloului planului nostru de acțiune când vrem să fim plăcuți lui Dumnezeu și să trăim în vederea scopului de a fi și răsplătiți la venirea Lui.
(din cuvântul de duminică 11 noiembrie și de duminica cealaltă, 4 noiembrie, din adunare).
(serie: 1,2,3,4)

https://estudosbiblicos.org/ro/originea-lui-satan-tatal-minciunii/?print=print

Ca și urmași ai lui Isus Hristos, trebuie să fim conștienți în permanență că diavolul caută să ne distrugă. De aceea, spune Pavel, noi trebuie să știm cât mai mult cu putință despre tacticile și planurile inamicului ”ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un câştig de la noi, căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui.” (2 Corinteni 2:11)

Citim în cartea Apocalipsa că Satan a declarat război total sfinților lui Dumnezeu știind că nu are mult timp la dispoziție și dorind să-și ducă la îndeplinire planurile: ”Vai de voi, pământ şi mare! Căci diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.” (Apocalipsa 12:12)

În timp ce mulți creștini dorm în această oră târzie, așa cum a prezis Isus, diavolul lucrează cu toată rîvna, pregătindu-se pentru război. El este foarte conștient de timpul scurt pe care-l are la dispoziție pentru a-și atinge scopurile lui rele așa că nu-și permite să se odihnească deloc; el urzește planuri, căutând tot felul de modalități de a hărțui și distruge Biserica lui Isus Hristos.

Termenul limită care i-a fost dat lui Satan în urmă cu secole; poate fi citit în cartea Apocalipsa, unde este relatată o minune a unui război incredibil în care Satan a hotărât să-L distrugă pe copilul Hristos (citiți conținutul din Apocalipsa 12:1-4). Cât de des a încercat Satan să-L distrugă pe Isus! Și în timp ce marele război cosmic nu mai există între Hristos și diavol, pentru că Isus se află acum în siguranță la Tatăl ceresc, diavolul încă poartă un război împotriva lui Hristos, îndreptându-și mânia spre noi, sămânța Lui.

Petru ne dă acest sfat: ”Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.” (1 Petru 5:8)

Când simți că inamicul avansează, în momentul în care te îndrepți spre Isus, el va fi neajutorat. Iacov ne spune: ”Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.” (Iacov 4: 7) Vremurile care ne așteaptă pot fi grele, dar Tatăl ne-a promis o cale de scăpare (1 Corinteni 10:13).

Poporule- în frunte cu preoţii care mint, manipulează, exploatează, idolatrizează şi-i prostesc pe contribuabili… (“Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă” – Osea 4:6), dacă nu te pocăieşti, pentru ca Dumnezeu să ia de peste tine blestemul… devii praf, pulbere, deşertăciune şi goană după vânt! Preoţi- chiar dacă aţi prigonit credinţa şi pocăinţa împingând pe creştini în gura lupului demonic – oameni pentru care a sângerat Domnul Issus, pe care l-aţi deformat într-o icoană făcătoare de bani, totuşi El nu vă aruncă la groapa gunoierului cosmic, pe care-l slujiţi (căci voi aveţi că tată pe diavol, cum scrie în Ioan, cap.8/44),” ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.” (2 Petru 3/9 b)”… „Doresc Eu moartea păcătosului – zice Domnul Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui şi să trăiască?” (Ezec. 18/23)

Nicolae Steinhardt – „Dumnezeu nu ne vrea proşti”; Mie îmi vorbește Dumnezeu? de Nicu Butoi; Cum vorbește Dumnezeu; sau … Când nu ştiu ce să mai fac [Iov 33.14, Luca 2.8-11, Fapte 10.13, Ps. 88.15]; Cristi Boariu – Felul in care vorbeste Dumnezeu; Dumnezeu vorbește în multe feluri; Modalităţi Prin Care Dumnezeu Vorbeşte Direct Fiecărui Credincios; Dumnezeu vorbeste dar omul nu ia seama; Cum să auzi vocea lui Dumnezeu, de Eduard Serediuc, MTS; stiinta-versus-biblie; Ezechel 13:3. Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: A.W. Tozer, Caracterul lui Dumnezeu; C.H. Spurgeon, Fragment relevant pentru zilele noastre din cartea „Predici despre trezire”; Fragment dintr‑un comentariu asupra Cântarii cântărilor, carte care se află în lucru; Martyn Lloyd Jones- Nenorocirea omului și puterea lui Dumnezeu; Samuel L. Brengle, Biruinţa asupra mâniei prin puterea Duhului Sfânt (din cartea Când vine Duhul Sfânt); Articol preluat din cartea Creștinism biblic de John Calvin (Editura Făclia, Oradea, 1998),de către Editura Făclia; Consecinţele căderii omului în păcat, J. Gressham Machen; Caderea lui Adam si efectele ei asupra intregii rase umane; Cartea lui Daniel: Epilogul istoriei – Florin Antonie; Evenimentul care i-a schimbat viata lui Isaia; Fiindcă zecile de mii de culte din toată lumea nu vor să devină Una (între ele), dar nici… cu El, intarzaie Venirea Lui- să ne scape de hoţie, fesenie (PeSeDie)- globalie, preacurvie, bârfa, beţie… IMBLANZESTE-TI LIMBA! Sfințenia lui Dumnezeu și păcătoșenia omului; Semne ale vremurilor din urma; Cunoaşterea lui Dumnezeu şi cunoaşterea noastră proprie sunt strâns conectate între ele; Zaharia 3 Cum poti sta in picioare inaintea Domnului; ISAIA; Cum poţi fi un slujitor adevărat al lui Dumnezeu ? Nicu Butoi – Suferind pentru credință – experiențe din închisorile comuniste; Citate despre Dumnezeu scurte; Citate despre CREDINȚĂ / DUMNEZEU; Zece citate ale lui C. S. Lewis despre Dumnezeu şi creştinism; Geniile din spatele gratiilor; (Daca nu ne umplem cu Plinatatea Lui,ne umplu ei cu dejectiile gunoierului si cu toxinele invataturii lumesti-APOCALIPTICE; DISTRAGEREA ATENȚIEI ÎN LUMEA DIGITALĂCum suntem deconectați de noi înșine și ce remedii avem la dispoziție…

(Daca nu ne umplem cu Plinatatea Lui,ne umplu ei cu dejectiile gunoierului si cu toxinele invataturii lumesti-APOCALIPTICE; DISTRAGEREA ATENȚIEI ÎN LUMEA DIGITALĂCum suntem deconectați de noi înșine și ce remedii avem la dispoziție

Viața distrasă

Promițându-ne o utopie tehnologică, atot-răspândita și intruziva noastră cultură cibernetică [cyberculture] a precipitat, în schimb, o criză spirituală, în care experiența omenească a fost sistematic fragmentată și unde coerența sinelui a fost amenințată tot mai mult. Trăind într-o cultură a distragerii sistematice, gândurile noastre sunt izolate și deconectate, împiedicându-ne să vedem și să experiem viața în întregimea ei. Distragerea și fragmentarea au consecințe negative pentru o capacitate de înțelegere organizată [coerentă]; ne împiedică să ne implicăm în adâncimea noastră spirituală și ne fac incapabili să ne implicăm în adâncimea spirituală a celor din jur, pentru că, pierzând legătura cu viața propriei noastre persoane, nu putem primi nici viața persoanei aproapelui nostru și nici pe cea a lui Dumnezeu.

Începând din 2009, publicația „New York Times” a prezentat o serie de articole sub denumirea „Mânați spre distragere”, insistând pe accidente și cazuri mortale ce au implicat șoferi distrași [neatenți][1]. Seria s-a adăugat incluzând „Medicină distrasă”, care a făcut o evaluare a numărului mare de chirurgi care dau telefoane private în timpul operațiilor; a tehnicienilor de laborator medical care scriu mesaje pe telefon în timpul folosirii mașinilor pentru suport cardio-pulmonar; și anesteziologi care-și cumpără pe internet bilete de călătorie cu avionul.[2]

Distragerile create de media socială [social media] în mediile de lucru costă economia Americană 680 de miliarde de dolari pe an, cu întreruperi cauzate de media socială la fiecare zece minute și cu angajați petrecând 41% din timpul lor pe Facebook. Doar în SUA se pierd zilnic în total 12 miliarde de ore pentru navigație pe rețelele de socializare. Un student obișnuit petrece în medie 3 ore pe zi verificând site-uri de socializare, dar doar 2 ore cu studiul. Pe lângă datele raportate oficial, mai este o abundență de dovezi informale, precum raportul din septembrie 2013, privind pasagerii de tren din San Francisco, care erau prea distrași de smartphone-urile și de tabletele lor ca să ia seama la prezența unui individ armat, care și-a manevrat arma în văzul lor minute întregi înainte de a împușca și omorî un angajat în vârstă de 20 de ani (întregul eveniment fiind înregistrat de camera de supraveghere din tren).

Pe lângă pierderile de vieți omenești și pe lângă costurile financiare, mai sunt pierderi spirituale pe care nici „New York Times”, nici „CDC”-ul (Centrul pentru prevenirea și combaterea bolilor) nu au competența de a le diagnostica, anume, pierderea autonomiei personale a omului, fragmentarea prezenței conștiente a omului și creșterea incoerenței de sine.

În cartea sa recentă, „The World Behind Your Head”, [Lumea din capul tău], Matthew Crawford s-a referit la acesta situație ca o „criză a apartenenței de sine”, argumentând că acum trăim într-o „economie bazată pe [captarea] atenție[i]” în care „atenția noastră nu ne mai aparține pentru a o orienta înspre ce vrem” făcând din „efortul de a fi total prezenți [treji]” o luptă dificilă. Crawford susține că nevoia noastră nesătulă de distracții nelimitate implică un conținut al distracțiilor noastre care a devenit în mare irelevant, indicând o și mai mare criză a valorilor. Potrivit lui Crawford, am devenit agnostici în ce privește răspunsul la întrebarea care sunt lucrurile la care suntem atenți [ce ne captează atenția], ceea ce înseamnă că nu mai știm pe ce să punem valoare[3]. Rezultatul este că viețile noastre ajung fără contur, iar noi devenim susceptibili la ce ni se aduce înainte de către marile puteri comerciale, care au înlocuit autoritatea culturală tradițională.[4]

Pe de altă parte însă, a fi atent este primul pas în a ne redobândi umanitatea, prezența conștientă și auto-determinarea de ființe umane. Alegem la ce să fim atenți, și într-un mod cât se poate de viu, asta determină ce este real[itatea] pentru noi; ce trăim conștient efectiv. În contrast, distragerile și fragmentarea arată un vid etic în centrul existenței noastre, determinându-l pe Crawford să îndemne la o „etică” și o „asceză” a atenției în timpurile noastre, bazate pe o considerare lucidă a minții umane.[5]

Cartea precedentă a lui Crawford a fost un eseu despre importanța muncii, deplângând pierderea de competențe manuale în culturile digitale, ceea ce, crede el, i-a înstrăinat pe oameni de ustensilele autentice și de lumea fizică asupra căreia acele ustensile erau menite să fie folosite. Similar, propunerea lui pentru o „etică” și o „asceză” a atenției orientează și spre practicarea unui meșteșug ori ocupație bazate pe aptitudini, o activitate care îl face pe practicant să lucreze direct și atent – și deci să fie cu totul prezent – în realitatea obiectivă.

Păstrându-ți atenția trează [Trezvia]

Fără a dori să minimalizăm importanța meseriilor artizanale (pe care Sfântul Munte le-a practicat și le-a susținut pe parcursul îndelungatei sale istorii), aș dori să mă concentrez asupra momentului logic al „atenției” (trezviei) însăși, independent de orice activitate (logic secventială) pentru care atenția ar fi putut fi considerată necesară sau utilă. Așa cum vom vedea, atenția ne oferă un răspuns profund și eficient la cultura noastră modernă cu distrageri continue. Mai exact, „etica și ascetica atenției” pe care Crawford le caută sunt esențiale în antropologia ortodoxă și pentru psihologia morală, și anume: practicarea „atenției” (trezviei) sau „luarea aminte la sine” (προσέχειν σεαυτῷ).[6]

Această frază – care este doar superficial legată de porunca Socratică „cunoaște-te pe ține însuți” (γνῶθι σαυτόν)[7] – apare în diferite forme în Noul Testament, dar este de fapt derivată din Deuteronom 4: 9: „Ia aminte la tine însuți și păzește-ți sufletul cu strășnicie” sau, alternativ, din Deuteronom 15: 9: „Ia aminte la tine însuți, ca să nu fie nici un cuvânt ascuns nelegiuit în inima ta” (πρόσεχε σεαυτῷ καὶ φύλαξον τὴν ψυχὴν σου σφόδρα).[8] Expresia, care este un imperativ etic, are o istorie lungă și bogată, din care doar câteva exemple pot fi citate aici.

În scrierea din secolul al IV-lea Viața Sfântului Antonie, ni se spune că prima practică ascetică a lui Antonie, pe care a îndeplinit-o înainte de a intra în deșert, a fost aceea de a „fi atent la el însuși”.[9] Mai tanărul contemporan al lui Antonie, Vasile din Cezareea, a scris ceea ce pare a fi prima sa omilie dedicată exclusiv Deuteronomului 15: 9 („Despre Cuvinte, Fii atent la tine însuți”).[10]

Deși “Viata lui Antonie” nu descrie practica tezviei în vreun detaliu, Vasile o dezvoltă pe larg. Departe de a fi o simplă „observație asupra sinelui” din exterior și care nu are nimic de-a face cu nici un fel de auto-absorbție solipsistică, „atenția” (trezvia) este cuprinzătoare în sfera de aplicare, fiind în același timp:

(1) trezirea principiilor raționale pe care Dumnezeu le-a plasat în suflet;

(2) supravegherea vigilentă asupra miscărilor minții, care guvernează miscările corpului și ale societătii în ansamblu;

(3) conștientizarea întâietătii minții (sau a sufletului) asupra trupului și a frumuseții Lui Dumnezeu în fața plăcerilor senzoriale;

(4) un angajament față de realitate și o respingere a imaginației minții;

(5) auto-examinare și refuzul de a se amesteca în treburile altora; și

(6), nu în ultimul rând, cunoașterea Însuși a Lui Dumnezeu, în măsura în care „sinele” este imaginea lui Dumnezeu, o legătură cu care Vasile încheie întreaga predică: „Ia aminte la tine, ca să iei aminte la Dumnezeu” ( πρόσεχε οὖν σεαυτῷ, ἵνα προσέχῃς Θεῷ).[11]

Practica de a lua seama la sine, stabilită cu fermitate în secolul al IV-lea, a rămas o temă centrală în antropologia și etica crestină. Generațiile următoare de scriitori și practicanți-trăitori au dezvoltat conceptul, în general aliniind trezvia cu practicile înrudite, cum ar fi „liniștirea”/isihia (ἡσυχία) și „„trezvia” (νῆψις).[12] În această formă, mai cuprinzătoare – sugerată deja de Vasile – i s-a dat un rol central în cadrul vieții creștine și a fost în cele din urmă considerată o precondiție sau o condiție prealabilă pentru mântuire.[13]

Se explică astfel accentul extraordinar acordat atenției (trezviei), nu doar pentru că mintea umană este predispusă la distracții (distrageri), ci și pentru că dezintegrarea vieții noastre interioare a început tocmai de la cădere, când omenirea s-a despărțit de Dumnezeu. „Distragerea” (neatenția), din acest punct de vedere, a fost numit pe bună dreptate „păcatul original al minții”.

Noțiunea de păcat primordial, ca și cădere din trezvie în neatenție, este un element central în teologia scriitorului din secolul al V-lea, Sf. Diadoh al Foticeii: „Cunoașterea dumnezeiască ne învață că facultatea noastră naturală perceptivă este una singură, dar aceasta s-a separat în două moduri diferite de funcționare, ca rezultat al neascultării lui Adam.”[14] Creat cu o constiință unică, simplă și nedivizată, căderea a spulberat integritatea sinelui în două activități conflictuale, una atrasă spre realitățile divine și celălaltă tarată spre în afară, către aparențele de suprațată ale lumii vizibile prin percepție senzorială, și subiect al unui proces de fragmentare continuă.

Regăsim opinii similare în scrierile Sfântului Grigorie din Sinai (1346), care susține că mintea umană, creată într-o stare de odihnă, a devenit agitată și distrasă atunci când a căzut din Har prin alegerea senzațiilor corporale în locul Lui Dumnezeu și, ulterior, s-a aflat pierdută și rătăcind printre lucrurile lumești.[15] Sfântul Grigorie Palama, care se referă probabil la invătătura Sfântului Grigorie de Sinai, afirmă: „Un mare învătător a spus că, după cădere, ființa noastră interioară se adaptează în mod natural la formele exterioare” și îndeamnă cititorul să „ia seama la el însuși „, citând direct din Deuteronom 15: 9.[16]

Uitându-L pe Dumnezeu și alipindu-ne de lume, devenim supuși unor dorințe nesănătoase și comportamente de dependență, conduse de o preocupare continuă de urmărire a nimicului/ deșertăciunilor. Fiind fixați în aparențele superficiale ale lucrurilor, nu avem cunostintă de semnificațiile lor profunde sau de relaționarea lor reciprocă, ci căutăm doar acea parte a unui obiect sau persoană care poate satisface temporar dorința noastră de plăcere. Cedând mereu în fața miscărilor și impulsurilor noastre iraționale, mintea noastră devine înrobită de senzații (fizice sau psihologice); noi ne rupem în fragmente izolate, ducând vieți duble și triple, fiind împărtiti în nenumărate acțiuni fără legătură una cu alta, astfel încât urmărirea plăcerilor contribuie nu la unitatea sinelui și a lumii, ci la dezintegrarea și dezorganizarea acestora. Divizată între acte senzoriale iraționale, mintea primește numai senzația trecătoare a ceva finit și izolat de orice altceva.[17]

Această condiție a fost diagnosticată și descrisă de către scriitori duhovnicești și de asceții ortodocși, aceștia numind-o „împrăstiere” sau „dispersare” a minții. De exemplu, Niceta Stithatul, ucenicul Sfântului Simeon Noul Teolog, susține că: „În măsura în care viața noastră interioară este într-o stare de împărțire și dispersare între multe lucruri contrarii, nu putem să participăm la viața lui Dumnezeu. Ne dorim lucruri opuse și contradictorii, suntem luptați de războiul neobosit dintre acestea, iar acest lucru se numește „dezbinarea” minții, o condiție care divide și distruge sufletul. Atâta timp cât suntem afectați de tulburarea gândurilor noastre și atâta timp cât suntem stăpâniți și constrânși de patimile noastre, suntem într-o stare de auto-fragmentare și tăiați de la Unitatea divină.”[18]

Cu toate acestea, dacă trezvia este răspunsul la dilema fragmentării și dezintegrării umane, scopul nu este o întoarcere la o presupusă formă de conștiință paradisiacă, ci mai degrabă la harul Duhului Sfânt, plasat în inimile noastre din momentul botezului nostru. Acest accent divin este central în teologia spirituală a lui Diadoh, pentru care vindecarea începe cu darul Duhului Sfânt, în timp ce dualitatea sinelui căzut este unificată prin invocarea rugăciunii lui Iisus.[19] Prin urmare, motivația primară pentru practicarea trezviei interioare, scopul întoarcerii spre interior și a coborârii în inimă, este acela de a se întâlni cu Duhul Sfânt, un principiu care a fost reafirmat în mod sistematic și consecvent de către isihastii bizantini.[20]

În esență, descoperim aceeași învățătură în Sfânta Scriptură. Fiul risipitor și-a părăsit casa și a mers într-un loc îndepărtat, unde Evanghelia spune că „și-a risipit” (sau „și-a împrăstiat”) „substanța” (averea) lui (διεσκόρπισεν τὴν οὐσίαν αὐτοῦ) (Luca 15:13). La un anumit nivel, aceasta înseamnă că și-a risipit toți banii, dar sensul mai profund este bogătia sufletului, moștenirea noastră spirituală, deoarece „substanța” noastră este spiritul pe care Dumnezeu l-a pus în noi și în care, prin Sfântul Botez, El și-a plantat propriul Har, ne-a imbrăcat în „haina noastră originală de slavă” (cf. Luca 15:22) și „a trimis Duhul Său în inimile noastre” (Gal 4: 6). Dar când ne separăm de acest Har, pierdem unitatea spirituală și devenim fragmentați.

Concluzie

Mintea omului căzut e fragmentată, supusă neîncetat distragerilor, și împrăștiată într-o nefericită nesfârșire de gânduri și senzații deconectate. Mințile noastre sunt mereu în altă parte decât trupurile noastre. În loc să lucrăm la vindecarea acestei slăbiri ființiale, ne-am construit organizat o lume de distrageri, susținând și încurajând mintea înspre starea ei de cădere. Se poate argumenta că însuși calculatorul este o minte căzută, o puternică extensie a propriilor nostre dorințe dubioase, creată după asemănarea noastră. Întârziem neregenerativ într-un tărâm al iluziilor; captivați de imaginile efemere de pe ecranele computerelor noastre, devenim niște „muște prădătoare, fără noimă, bâzâind la fereastră”[21], disperate să consume întreaga deșertăciune a lumii.

Și totuși, noi nu suntem prădătorii, ci suntem prada. Nu suntem utilizatorii tehnologiei informației și ai mediilor de socializare, ci mai degrabă suntem folosiți, manipulați și exploatați de către acelea. În cultura noastră a distragerilor, în care spațiile publice și private ne sunt saturate cu tehnologii menite să ne acapareze și să ne fure atenția, viața interioară a minții noastre, precum și cea a trupului, nu sunt decât resurse exploatabile de către interese economice puternice. (Crawford sugerează că distracția pentru minte e precum obezitatea pentru trup.) Concentrarea noastră nu ar trebui, în acest caz, să fie doar asupra tehnologiei și culturii digitale, ci asupra intereselor și motivațiilor care le guvernează concepția și le promovează diseminarea în toate aspectele noastre de viață.

De-a lungul vastei sale istorii, Creștinismul a fost adesea subordonat de către puterile politice și economice dominante, uitându-se că Evanghelia nu este un derivat al culturii omenești, ci generator al unui nou mod de viață [nou fel de a trăi]. Noi trebuie să redobândim puterea Evangheliei ca o pondere contra-culturală, nu spre destabilizarea societății, ci pentru a crea comunități vii.Noi avem de redescoperit nu doar că credința și chemarea noastră la sfințenie ne așează aparte de lume, ci și că acestea cauzează o lume nouă, alternativă; nu o realitate virtuală, ci o realitate a virtuții.[22]

Spre a ne realiza chemarea, atenția trează [trezvia] trebuie să ne fie atitudinea și etosul fundamentale. Fără trezvie nu este rugăciune, și fără rugăciune, nu este comuniune cu Dumnezeu, nu este participare la viața dumnezeiască. Practica trezviei lăuntrice, a coborârii cu mintea în inimă, este deodată și o practică și un mod de viață care ne așează în existența autentică, adică într-o relație cu Dumnezeu. De aceea, se spune adesea că trezvia este aducerea aminte de Dumnezeu, înțelegerea conștientă a harului Duhului Sfânt prezent în noi. Luând seama la noi înșine și îngrijindu-ne de noi înșine [viața noastră lăuntrică] este metoda cea mai eficientă de a ne redobândi auto-determinarea de la cei care vor să ne-o fure. Transfigurați fiind prin har, atenția își va descoperi noi obiective, pentru că își va afla izvorul într-un subiect nou, unul nesupus formelor lumii, ci tranformat prin înnoirea minții sale (Rom 12:2), având și fiind în cugetul lui Hristos (1 Cor 2:16).

Note

[1] In 2012, Centrul American pentru Control si Preventie a raportat 570.000 accidente, si 3.328 fatalitati, ultimele reprezentand o crestere cu 9% fata de anul precedent.[2] 50% din asistentii medicali chestionați au recunoscut că au trimis SMS-uri și aproape 60% au recunoscut că vorbesc pe mobil în timpul unei interventii.[3] Matthew B. Crawford, Lumea dinafara capului tau: despre cum sa devii o persoana intr-o epoca a distractiilor (New York, 2015)[5] Aici Crawford isi recunoaste datoria fata de Simone Weil, “Atentie si Vointa,” in ed., Gravitatie si Har(Londra, 2008), 116-22.[4] Crawford, Lumea din afara capului tau, 6.[5] Ibid., 7, 15.[6] Diferitele traduceri ale προσέχειν reflectă multitudinea traducerilor englezesti ale Scripturii, care oferă nuanțe valoroase si semnificații: „Aveți grijă”, „Atentie”, „Luati aminte”, „Luați seama”, „Observați-vă cu atenție” etc. Cuvântul grecesc προσοχή este derivat din προσέχειν (πρὸς + ἔχειν), care, în sensul sau fundamental, înseamna a se ține de, a se îndrepta spre sau catre ceva;asadar, să țina seama, să participe, să se dedice etc. De retinut că Suda foloseste «προσοχή» ca si «νηφαλισµός».[7] Grigorie de Nyssa, in predica sa “Despre aceia care au adormit,” identifică treptat cele două zicale (GEN 9:40); la fel și (pseudo-) Ioan de Damasc, Sacra Parallela (PG 95: 1049), deși identificarea este evitată de diferențele dintre antropologia creștină și cea elenistă; cf. John M. Cooper, In urmarea intelepciunii: Șase moduri de viață în filosofia antică de la Socrates la Plotin (Princeton, 2012), 326-41 (= „Teoria lui Plotinus despre persoana umane”)[8] Compara Luca 17:3 (προσέχετε ἑαυτοῖς); Luca 21:34 (προσέχετε δὲ ἑαυτοῖς); Faptele Apostolilor 5:35 (ἄνδρες Ἰσραηλῖται, προσέχετε ἑαυτοῖς); si Faptele Apostolilor 20:28 (προσέχετε ἑαυτοῖς καὶ παντὶ τῷ ποιµνίῳ, ἐν ᾧ ὑµᾶς τὸ Πνεῦµα τὸ Ἅγιον ἔθετο ἐπισκόπους ποιµαίνειν τὴν ἐκκλησίαν τοῦ Θεοῦ).[9] Vita Antonii 3.1: «αὐτὸς γὰρ πρὸ τῆς οἰκίας ἐσχόλαζε λοιπὸν τῇ ἀκσκήσει, προσέχων ἑαυτῷ καὶ καρτερικῶς ἑαυτὸν ἄγων» (ed. G.J.M. Bartelink, SC 400:136); cf. ibid., 91.3, unde Antonie pe patul de moarte le spune ucenicilor: „Traiti ca si cum ar urma sa muriti in fiecare zi, luand seama la voi insiva, si amintindu-va indemnurile pe care le-ati auzit de la mine” (Καὶ ὡς καθ᾽ ἡµέραν θνῄσκοντες ζήσατε, προσέχοντες ἑαυτοῖς καὶ µνηµονεύοντες ὧν ἠκούσατε παρ᾽ ἐµοῦ παραινέσεων) (400:368). Observati ca aceste cuvinte corespund practicii asa cum este atestat in Cuvinte ale Parintilor din Pustie.[10] PG 31:185-98. Un eseu fundamental despre viata interioara, omilia sfantului Vasile se gaseste in colectia Filocalica Bizantina si post-Bizantina, precum Lavra M 54 (pe care Paul Géhin o denumeste o “Filocalie bis”). Vezi si Efrem Grecul, Εἰς τὸ Πρόσεχε σεαυτῷ (ed. K.G. Phrantzoles, vol. 2 [Thessaloniki, 1989], 142-98). Conform lui Rufinus si Cassiodorus, se spune ca Origen a scris 4 omilii despre Deuteronom, care nu s-au pastrat.[11] Cf. Sfantului Vasile, Scrisoarea a 2-a: “Este bună rugăciunea care produce în suflet o înțelegere clară despre Dumnezeu. Si impreuna-locuirea cu Dumnezeu este aceasta: să-L ținem pe Dumnezeu întotdeauna în amintire, cu hotarare stabilit în noi” (Εὐχὴ δὲ καλή, ἡ ἐναργῆ ἐµποιοῦσα τοῦ Θεοῦ ἔννοιαν τῇ ψυχῇ. Καὶ τοῦτό ἐστι Θεοῦ ἐνοίκησις, τὸ διὰ τῆς µνῆµης ἐνιδρυµένον ἔχειν ἐν ἑαυτῷ τὸν Θεόν) (LCL 1:16).[12] Vezi, spre exemplu, Sfantul Nichifor cel Singur (d. 1340), Despre Atentie si Paza Inimii: “Unii sfinti au numit atentia observarea minții; altii au numit-o straja inimii, alții trezvie, alții liniste noetica/intelegatoare si altii altfel. Toate aceste expresii arata unul si acelasi lucru” (Τὴν µὲν προσοχὴν τινὲς τῶν ἁγίων νοὸς τήρησιν ἔφησαν, ἄλλοι δέ, καρδιακὴν φυλακήν, ἕτεροι δὲ νῆψιν, ἄλλοι νοερὰν ἡσυχίαν, καὶ ἄλλοι ἄλλως. Τὰ δὲ πάντα ἕν καὶ τὸ αὐτὸ δηλοῦσιν) (Φιλοκαλία 4:26; traducere englezeasza Philokalia 4:204). Nichifor continuă să definească „atenția” ca pe: (1) semnul adevăratei pocăințe; (2) restaurarea sufletului; (3) ura față de lume; (4) întoarcerea la Dumnezeu; (5) respingerea păcatului; (6) recuperarea virtuții; (7) asigurarea fără rezerve că păcatele noastre sunt iertate; (8) începutul și conditia contemplației; (9) descoperirea lui Dumnezeu intelectului; (10) linistea ratiunii; (11) paza gândurilor; (12) palatul atenției lui Dumnezeu; (13) cetatea care ne permite să acceptăm cu răbdare toate caderile noastre; și (14) fundamentul credinței, speranței și iubirii. Vezi și Hesychios: „Dacă vrei să fii în Domnul … cu toată puterea ta să urmărești virtutea atenției – paza și supravegherea minții, acea liniște perfectă a inimii și starea binecuvântată a sufletului atunci când acesta este eliberat de imagini“ (Εἴπερ ἐν Κυρίῳ θέλεις… προσοχικὴν ἀρετὴν πάσῃ δυνάµει µέτελθε, ἥ ἐστι νοὸς φυλακή, νοῦ τήρησις καὶ τελείωσις καρδιακὴ γλυκείας ἡσυχίας, ἀφάνταστος µακαρία τῆς ψυχῆς κατάστασις) (Φιλοκαλία 1:158; Philokalia 1:182); si anonimul Ἐκλογὴ ἀπὸ τῶν ἁγίων Πατέρων περὶ προσευχῆς καὶ προσοχῆς (Φιλοκαλία 4:373-75), care se gaseste si in PG 147:828-32, sub numele de Kallistos Telikoudis.[13] Vezi si, de exemplu, Petru din Damasc, Paznicul mintii: «Χωρὶς δὲ προσοχῆς καὶ ἐγρηγόρσεως τοῦ νοὸς ἀδύνατον σωθῆναι ἡµᾶς» (Φιλοκαλία 3:30) «Fara luarea aminte si privegherea mintii este cu neputinta a ne mantui»[14] Diadochos din Photike, Despre Cunoasterea Duhovniceasca 25: «Μίαν µὲν εἶναι αἴσθησιν φυσικήν, αὐτὴ ἡ τῆς ἁγίας ἡµᾶς γνώσεως ἐκδιδάσκει ἐνέργεια, εἰς δὺο δὲ λοιπὸν διὰ τὴν παρακοὴν τοῦ Ἀδὰµ διαιρουµένην ἐνέργειας» (Φιλοκαλία 1:241; traducere, Philokalia 1:259, modificata); cf. Sfantului Maxim Marturisitorul, Ambigua 45.4 (ed. Constas, DOML 2:197).

[15] Sf. Grigorie din Sinai, Despre Porunci si Dogme 60: “Sursa și baza gândurilor noastre imprastiate (υπολογισμοί) este starea fragmentată (διαιριστέσιας) a memoriei noastre. Memoria a fost inițial simplă și uniformă (ἁπλῆ καὶ ἑνοειδής), dar, ca urmare a căderii, puterile sale naturale au fost pervertite: și-a pierdut amintirea de Dumnezeu și a devenit compozita (σύνθετος) în loc de a fi simpla, a devenit diversificata (ποικίλη) in loc de a fi uniforma.” (Φιλοκαλία 4:39; Philokalia 4:222, modifed).

[16] Sf. Grigorie Palama, În apărarea acelora care practică o viață a nemiscarii(= Triads 1.2): «Ἐπεὶ δὲκαθάπερ τις τῶν µεγάλων περὶ ταῦτα λέγει, τοῖς ἔξω σχήµασι πέφυκεν ὁ ἄνθρωπος συνεξοµοιοῦσθαι µετὰ τὴν παράβασιν» (Φιλοκαλια 4:128; tarducere, Philokalia 4:338); cf. Hesychios, Despre Atentie 172: “Vai de ceea ce este în interior fata de ceea ce este afară” (Οὐαὶ τῷ ἔσω ὰπὸ τῶν ἔξω) (Φιλοκαλία 1:168; traducere, Philokalia 1:193).[17] Aceste comentarii se datoreaza Parintelui Dumitru Stanilaoe, Spiritualitatea Ortodoxa (South Cannan, 2002), 93.[18] Niceta Stithatul, Despre Cunoasterea Spirituala 16-17 (Φιλοκαλία 3:330; Philokalia 4:144). Pentru sinteza, am combinat ideile principale ale celor doua capitole.[19] Diadoh al Foticeii, Despre Cunoasterea Spirituala 77-80 (Philokalia 1:279-82).[20] Cf. Grigorie din Sinai, Despre semnele Harului si a Inselarii 1 (Philokalia 4:257); si Kallistos si Ignatios, Μέθοδος καὶ κανών σὺν Θεῷ ἀκριβής 1, 4-6 (Φιλοκαλία 4:196, 199-201). Doctrina aceasta are radacini mult mai vechi la scriitori precum Marc Monahul, Despre aceia care isi imagineaza ca sunt indreptatiti de fapte 56, 92, 118 (Philokalia 1:130, 133, 134-35); si Maxim Marturisitorul, Intrebari catre Thalassios 6 (CCSG 7:69-71); si este sumarizat foarte bine de Sfantul Nicodim, Cartea sfaturilor duhovnicesti (Mahwah, 1989), cap. 10.[21] O linie adaptata de la Emily Dickinson (d. 1886), “De cate ori aceste talpi neputincioase s-au impiedicat” (= poezia no. 238, publicata postmortem in 1890).[22] Pe aceasta tema vezi studiul lui C. Kavin Rowe, Lumea intoarsa invers: Citind Fapte in lumea Greco-Romana (Oxford, 2010); si John F. Kavanaugh, Urmandu-L pe Hristos intr-o societata a consumului: Spiritualitatea Rezistentei Culturale (Maryknoll, 2006).

http://analize.cuvantul-ortodox.ro/distragerea-atentiei-in-lumea-digitala-cum-suntem-deconectati-de-noi-insine-si-ce-remedii-avem-la-dispozitie/

///////////////////////////////////////////

Geniile din spatele gratiilor

De către Andreea Irimia

Pe 11 iunie 1962, Frank Morris, împreună cu alţi doi deţinuţi ai închisorii de maximă siguranţă Alcatraz, situată pe o insulă izolată din golful San Francisco, au evadat. Nici până astăzi nu se știe ce s-a întâmplat cu cei trei, deși au existat dovezi ale reușitei lor. La scurt timp după acest incident, închisoarea s-a închis și pentru că faima de închisoare din care nu se putea evada fusese spulberată.

În spatele planului de evadare stătea Frank, deţinutul în vârstă de 36 de ani, condamnat pe viaţă. Remarcabil la Frank era un IQ ridicat, de 133 de puncte, care îl situa la nivel mondial în primii 3% oameni ca nivel de inteligenţă. Lipsa unei familii – Frank era orfan – şi lipsa unei îndrumări îl împinseseră însă la tot felul de infracţiuni, unele foarte ingenioase de altfel. Tot inteligenţa uimitoare l-a ajutat să conceapă planul de evadare, uimitor și pentru detectivii care până astăzi analizează cazul.

Cine se află dincolo de gratii?

Povestea lui Frank ascunde un adevăr pe care de multe ori refuzăm să îl acceptăm: în spatele gratiilor se pot afla genii. În mintea noastră însă, ideea că oameni extrem de inteligenţi pot fi în același timp răi sau cruzi nu își găsește locul. Sau, dacă ajungem totuși la acest adevăr, nu putem accepta că mai poate fi făcută o schimbare în dreptul lor. În ochii noștri, deţinuţii sunt doar niște oameni fără speranţă și de evitat.

Această mentalitate de excludere a foștilor deţinuţi îi determină să revină la infracţiuni, deși unii ar dori și au potenţialul să facă o schimbare în viaţa lor. În România, de exemplu, rata de recidivă ajunge la 80%, potrivit unui sondaj realizat de Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

Povestea lui Alexandru Hărănguș, fost condamnat al penitenciarului Gherla, spune multe despre ispășirea libertăţii. Picta în închisoare, acum nu mai are bani nici să mănânce, darămite pentru pânze și uleiuri. Fusese premiat la Berlin și Viena pentru operele lui, acum cerșește un loc de muncă. La fel ca Alexandru, mii de deţinuţi sunt condamnaţi iar și iar, și societatea aplică sentinţe mai dureroase decât statul.

A doua șansă

La fel ca Frank și Alexandru, în spatele gratiilor se află o mulţime de oameni care, fie din cauza lipsei unei îndrumări, fie din cauza unui mediu viciat, și-au folosit inteligenţa în scopuri imorale. Iar a doua șansă nu le este acordată multora dintre ei.

Programe din SUA de reintegrare şi educare a deţinuţilor demonstrează că măsurile și atitudinea corectă schimbă radical vieţi. Printr-un program derulat în New York, început în anul 1999, numit Bard Prison Initiative, care promovează educarea celor de după gratii, mii de deţinuţi au fost ajutaţi să-şi continue şi să-şi termine studiile. În peste 13 ani de activitate, realizatorii programului se mândresc cu studenţii lor. Peste două treimi dintre ei sunt acum angajaţi și nu s-au mai întors în închisori. Mulţi au decis să lucreze în domeniul asistenţei sociale, pentru a-i ajuta pe alţii să evite greșelile lor. În cadrul programului au fost studenţi care au terminat universităţi faimoase, precum Yale, Columbia sau Universitatea din New York.

Sunt și închisori întregi care au adoptat astfel de soluţii. Unul dintre iniţiatorii unui astfel de program, profesorul Baz Dreisinger, le predă deţinuţilor limba engleză şi discută cu ei filosofia lui Hegel sau lucrări faimoase, precum cea a lui Paulo Freire, Pedagogia oprimaţilor. Acesta declară că „ultima lui grijă e că studenţii vor recidiva la ieșirea din închisoare”, referindu-se la transformarea pe care o observă la ei datorită educaţiei și a încrederii acordate.

Experienţele neplăcute cu astfel de persoane sau grozăvia actelor lor ne determină să considerăm iniţiativa americană naivă, fără rost și costisitoare. Sau ne fac să credem că modelul nu se aplică în România. Doar nu am începe să-i educăm şi să avem încredere în ucigaşi sau violatori?

Dacă am sta și am analiza situaţia din penitenciare, am descoperi că lucrurile nu sunt în alb și negru, așa cum le vedem acum. Și, până la urmă, acordăm zilnic a doua șansă în urma eșecurilor și a greșelilor, ale noastre sau ale celorlalţi. Deși în ochii noștri acestea sunt mai mici decât ale deţinuţilor, ce ne împiedică să le-o oferim și celor care au ispășit deja o pedeapsă grea pentru greșelile lor?

https://semneletimpului.ro/social/geniile-din-spatele-gratiilor.html

///////////////////////////////////////////

Zece citate ale lui C. S. Lewis despre Dumnezeu şi creştinism

De către Semnele Timpului

Ziua de 22 noiembrie 1963 a rămas în istorie din cauza uciderii preşedintelui american John F. Kennedy, eveniment care a pus în umbră decesul unuia dintre scriitorii contemporani de calibru. În aceeaşi zi, se stingea din viaţă, discret, irlandezul C. S. Lewis, apologet creştin, ale căror opere dezvăluiau o capacitate remarcabilă de a rămâne în istorie.

Fără a fi teolog hirotonit, rolul pe care l-a avut Lewis în creştinismul contemporan este de netăgăduit, prin talentul de a transmite adevăruri teologice prin povestiri uşor de înţeles. Aşa se explică şi faptul că Lewis a lăsat în urmă câteva citate memorabile.

Scriind despre Dumnezeu, Lewis afirma că „asprimea lui Dumnezeu este mai gingaşă decât blândeţea omenească, iar constrângerea Lui este libertatea noastră”. De asemenea, cu privire la lupta dintre bine şi rău, Lewis era de părere că „nu există teren neutru în univers: fiecare centimetru pătrat, fiecare fracţiune de secundă sunt revendicate de Dumnezeu şi contrarevendicate de Satana”.

Despre rugăciune, irlandezul scria că, „în realitate, rugăciunile noastre care par cele mai proaste pot fi, în ochii lui Dumnezeu, cele mai bune. Mă refer la acelea care sunt cel mai puţin susţinute de sentimente evlavioase. Pentru că ele s-ar putea să vină de la un nivel mai adânc decât sentimentele. Dumnezeu pare să comunice cu noi extrem de profund atunci când ne prinde, cum s-ar spune, cu garda jos.”

S. Lewis a avut ceva de spus şi cu privire la încrederea totală în Dumnezeu: „Cu cât Dumnezeu deţine un control mai mare asupra noastră, cu atât devenim mai mult noi înşine, pentru că El ne-a făcut. Când mă întorc la Hristos, când mă predau pe mine însumi personalităţii Lui, atunci încep pentru prima dată să am cu adevărat propria personalitate.”

În acelaşi timp, reverenţa faţă de Dumnezeu l-a făcut pe scriitor să afirme: „Nu m-am născut ca să fiu liber. M-am născut ca să venerez şi ca să mă supun.”

De asemenea, un subiect important al operei sale a fost şi comportamentul creştinului. Pe de o parte, Lewis explică raportarea corectă a creştinului faţă de lumea înconjurătoare: „Creştinul are un mare avantaj faţă de ceilalţi oameni, nu pentru că este mai puţin căzut decât ei, nici pentru că este destinat să trăiască într-o lume căzută, ci pentru că ştie că este un om căzut într-o lume căzută.”

Pe de altă parte, Lewis avertizează şi cu privire la ipocrizia creştină, care afectează viaţa de fiecare zi. „Un om care mănâncă sau se iubeşte cu soţia lui sau se pregăteşte de culcare cu umilinţă, mulţumire şi cumpătare ocupă, după standardele creştinismului, o poziţie infinit mai înaltă decât un om orgolios care ascultă Bach sau citeşte Platon.”

Totodată, Lewis considera şi că „mândria este un cancer al sufletului: distruge posibilitatea iubirii sau a fericirii sau chiar a bunului-simţ”. Şi tot în privinţa relaţiilor interumane, Lewis descria prietenia ca fiind „tipul de dragoste pe care ne închipuim că o trăiesc îngerii.”

Unul dintre citatele cele mai celebre ale lui C. S. Lewis este cel legat de nevoia omului după Dumnezeu: „Am găsit în mine o dorinţă pe care nicio experienţă din această lume nu o poate satisface; cea mai probabilă explicaţie este că am fost făcut pentru altă lume.”

Foto: © Copyright Albert Bridge și licenţiată pentru refolosire prin Creative Commons Licence

https://semneletimpului.ro/religie/zece-citate-ale-lui-c-s-lewis-despre-dumnezeu-si-crestinism.html

///////////////////////////////////////

Citate despre CREDINȚĂ / DUMNEZEU

Găsește cele mai potrivite Citate despre Credință și Dumnezeu care să te ghideze în efortul tău de a depăși firea omenească.

ADEVĂRATA CREDINŢĂ, este un DAR DUMNEZEIESC (Rom. 12, 3; Efes. 2, 8; Filip 1, 29, 2) însoţit de efortul omului de a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi de a se asemăna cu Dumnezeu prin sfinţenie, care se obţine prin practicarea virtuţilor (împlinirea Poruncilor Dumnezeieşti).

Citate despre CREDINȚĂ / DUMNEZEU, de autori români

Fără credință, omul rămâne un simplu animal rațional care vine de nicăieri și se-ndreaptă către nicăieri. Petre Țuțea

Nimic nu este pierdut cât timp credinţa e în picioare, cât sufletul nu abdică şi capul se ridică din nou. Arsenie Papacioc

Credinţa este, până la urmă, puterea de a iubi. Părintele Iustin Pârvu

Libertatea omului este partea divină din el. Petre Țuțea

Prin credință poți să întorci totul în favoarea ta. Răul vine numai din interior. Răul exterior nu poate să te afecteze decât dacă are corespondent din interior. Părintele Iustin Miron

Părinții mei, care proveneau fiecare din familie de preoți ortodocși, se rugau cu ardoare și plecau deseori la mănăstiri pentru a-I cere Domnului să le trimită copilul mult dorit. Ruga lor s-a împlinit în anul 1881… Iată-mă de două ori pecetluit, ca om al gliei și ca mistic. Pământul și religia au fost cele două divinități ale copilăriei mele. Le-am rămas credincios tot restul vieții. George Enescu

În ce privește forma religiei în care ne găsim din moși-strămoși, neamul meu este ortodox răsăritean și nu înțeleg să fac nimic care să înjosească o credință (încărcată cu prestigiul unei tradiții) care pe mine nu mă împiedică deloc să evoluez spre oricât de înaltă și liberă perfecțiune. Doctor Grigore T. Popa

Biserica lui Mateiu Basarab şi a lui Varlaam, maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbei şi unitatea etnică a poporului, ea care domneşte puternică dincolo de graniţele noastre şi e azilul de mântuire naţională în ţări unde românul nu are stat, ce va deveni ea în mâna tagmei patriotice? Peste tot credinţele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, ameninţă toată clădirea măreaţă a civilizaţiei creştine. Mihai Eminescu

Deşi pare abstractă, credinţa e concretă. Deşi pare imposibilă, credinţa e reală. Deşi pare grea, credinţa e uşoară. Deşi pare oarbă, credinţa e lumină. Deşi are origini divine, credinţa se plineşte prin oameni. Deşi are o eshatologie transcendentă, credinţa se plineşte pe pământ, în prezentul istoric. Ioan Ianolide

Omul religios începe cu credinţa în Dumnezeu, iar omul de ştiinţă sfârşeşte cu credinţa în Dumnezeu. Emil Cioran

Numai credinţa neclintită mântuieşte pe om aici şi dincolo deopotrivă. Credinţa e puntea vie peste prăpăstiile dintre sufletul zbuciumat şi lumea plină de enigme, şi mai cu seamă între om şi Dumnezeu. Liviu Rebreanu / citat din romanul ”Pădurea spânzuraților”

Citate despre DUMNEZEU, de autori români

Nu putem să-L ajungem niciodată pe Dumnezeu, însă curajul de a călători spre El rămâne important. Constantin Brâncuși

Dumnezeu este intervalul dintre două bătăi ale inimii. Emil Cioran

Două lucruri sunt imposibile în viață: a vedea cu ochii pe Dumnezeu și a povesti dragostea. Adrian Păunescu

Iubirea lui Dumnezeu față de cel mai mare păcătos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt față de Dumnezeu. Arsenie Boca

Citate despre CREDINȚĂ de autori străini

Prin credința în Dumnezeu viața noastră capătă sens, scop, sprijin. Sufletul este plin de o comoară neprețuită. Sfântul Ierarh Luca al Crimeei

Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă. Domnul Iisus Hristos

De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. Domnul Iisus Hristos

Un singur lucru este necesar pentru mântuire: credința, dar credința ca lucrare. Sfântul Ignatie Briancianinov

Rațiunea pornește de la cunoaștere pentru a ajunge la credință. Sfântul Vasile cel Mare

Religia este substitutul la moda al credintei. Oscar Wilde

Citate despre DUMNEZEU de autori străini

Nicăieri și niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proști. Ne cheamă să fim buni, blânzi, cinstiți, smeriți cu inima, dar nu tâmpiți. Nicolae Steinhardt

Oamenii trebuie cunoscuți pentru a fi iubiți. Dumnezeu trebuie iubit pentru a fi cunoscut. Blaise Pascal

Credinţa în Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, este şi credinţa în Sfânta Treime. Serghei Bulgakov

Viaţa este darul lui Dumnezeu pentru noi. Modul în care o trăim este darul pe care noi îl facem lui Dumnezeu. Michelangelo Buonarroti

Iubirea este aripa dăruită de Dumnezeu sufletului, pentru ca să urce până la El. Michelangelo Buonarroti

Dumnezeu, în care spui că nu crezi, crede El în tine. Nicolae Steinhardt

Pariaţi că Dumnezeu există. De câştigaţi, câştigaţi tot; de pierdeţi, nu pierdeţi nimic. Blaise Pascal

https://1md.online/aforisme/tema-citate/credinta-dumnezeu

/////////////////////////////////////////

Citate despre Dumnezeu scurte

Atunci cand ne amintim de Dumnezeu, acesta ne asculta si ne alina suferinta. Este cel care afla toate dorintele sau sperantele noastre si ne incurajeaza sa fim mai buni in fiecare zi. Astfel, permite citatelor despre Dumnezeu scurte de mai jos sa-ti aminteasca de bunatatea care te inconjoara.

Dumnezeu niciodata nu se grabeste, dar totdeauna ajunge la timp. – Anonim

Cele 3 lucruri care caracterizeaza omul sunt locul, timpul si inefabilul. – Anonim

Unde este iubire, acolo este Dumnezeu. – Fericitul Augustin

Credinta noastra poate misca muntii. – Matei 17:20

Bunatatea inimii… frumusetea sufletului. – Anonim

Imparatia lui Dumnezeu este inauntrul vostru. – Luca 17:21

Acolo unde arata degetul lui Dumnezeu, acolo mana Sa va deschide drumul. – Anonim

Un zambet este un mod ieftin de a-ti schimba aspectul. – Anonim

Este o mare diferenta intre carti facute de oameni si CARTEA care face oameni. – Anonim

Desavarsirea omului este de a se socoti pe sine nedesavarsit. – Fericitul Augustin

Celor ce beau ca sa-si inece necazul trebuie sa li se spuna ca el stie sa … inoate. – Anonim

Paraiasul si-ar pierde susurul daca i-ai lua pietrele din cale. – Anonim

Nu critica Biblia, las-o pe ea sa te judece. – Anonim

Rugaciunea este o stare de permanenta recunostinta. – Sfantul Ioan de Kronstadt

Slujim lui Hristos cand slujim celor in nevoie. – Anonim

Dumnezeu este partenerul nevazut in orice lucrare de calitate. – Anonim

Potentialul tau este suma tuturor posibilitatilor pe care Dumnezeu le are pentru viata ta. – Anonim

In procesul de a I se aduce inchinare, Dumnezeu transmite din prezenta Sa oamenilor. – C.S. Lewis

Precum in Adam toti mor, asa si in Hristos toti vor invia. – Sfanta Scriptura

Lacomia este o betie mai rea decat betia. – Sfantul Ioan Gura de Aur

Daca implinesti doar sperantele oamenilor, vei pierde aprobarea lui Dumnezeu. – Anonim

Cunostinta semeteste, iar iubirea zideste. – I Corinteni 8, 1

Multe probleme ale bisericii se rezolva cand membrii ei se pun pe genunchi. – Anonim

O privire catre Dumnezeu te va salva.Cand te vei uita la El, vei fi sfintit. – Manley Beasley

In ziua necazului meu pe Dumnezeu am cautat. – Psalm 76:2

Credinta inseamna sa faci primul pas chiar daca nu vezi toata scara. – Martin Luther King

ASTAZI este ziua de MAINE pentru care te ingrijorai ieri. – Anonim

Credinta este incredintarea celor nadajduite. – Evrei 11:1

Cel ce-si iubeste femeia, o va supune prin iubire. – Sfantul Ioan Gura de Aur

Nu te uita cu coada ochiului la ispita, in timp ce te rogi sa nu cazi in ea. – Anonim

Fii prieten cu toti oamenii, dar cu gandul petrece singurc. – Sfantul Isaac Sirul

Viata este ca o piesa de teatru; nu lungimea ei conteaza, ci felul cum isi interpreteaza rolul. – Anonim

Fiecare din noi e ajutat de celalalt in mod providential. – Sfantul Marcu Ascetul

Ce este moartea, daca nu mormantul pacatelor. – Sfantul Ambrozie

Adevarata marime a averii cuiva este cat a investit el pentru vesnicie. – Anonim

Cu banii este la fel ca si cu sentimentele: totul depinde daca esti Posesorul sau … Posedatul. – Anonim

Pacatul Il impiedica pe Dumnezeu sa straluceasca in noi. – Sfantul Atanasie cel Mare

Nu va faceti griji ca lumea se va sfarsi astazi.Este deja maine in Australia. – Anonim

Inima crestinului este caminul Duhului Sfant. – Anonim

Marile batalii ale vietii se dau zilnic in incaperile tacute ale sufletului. – Anonim

Adevarul este bine a se cauta intru toate.pr. – Ilie Cleopa

Nu ezita sa incredintezi un viitor necunoscut unui Dumnezeu cunoscut. – Anonim

Pastreaza ferm valorile cele vesnice; nu te lipi de valorile lumesti. – Anonim

Invata-l pe copil calea cea buna, dar asigura-te ca si tu esti pe ea. – Anonim

Dumnezeu este inceputul, mijlocul si sfarsitul oricarui bine. – Sfantul Marcu Ascetul

Obisnuiam sa cred ca sunt indecis, dar acum nu sunt atat de sigur. – Anonim

Poti sa faci ce-ti place cand ceea ce faci Ii place si lui Dumnezeu. – Anonim

Credinta in Dumnezeu include credinta in timpul si sincronizarea lui Dumnezeu. – Neal A. Maxwell

Legile lui Dumnezeu dureaza mult mai mult decat cei care le incalca. – Anonim

Orice masina poate tine cat viata … daca n-o conduci cu atentie. – Anonim

Totul se schimba.Oamenii iau comedienii in serios si politicienii in gluma. – Anonim

Esti singura Biblie pe care unii necredinciosi o vor citi vreodata. – Anonim

Daca esti cea mai inteligenta persoana din camera, atunci te afli intr-o camera gresita. – Anonim

Cunoastem firea divina prin lucrarile Sale. – Sfantul Vasile cel Mare

Daca tu nu-L poti gasi pe Dumnezeu, ghici cine este cel pierdut. – Anonim

Pentru a opri un zvon, incepe sa te rogi. – Anvonim

Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire. – I Ioan 4,8

A-L intelege pe Dumnezeu este greu, iar a-L exprima este cu neputinta. – Sfantul Grigorie de Nazianz

Nicaieri nu este atata rau ca in erezie. – Sfantul Ioan Gura de Aur

Pe omul din afara usor il face cineva monah, dar pe omul dinauntru cu greu. – Sfantul Isihie Sinaitul

Intotdeauna gasesti timp, cand este sa faci ceea ce-ti place. – Anonim

Cand astepti tramvaiul, intotdeanua din directia opusa vor veni mai multe tramvaie. – Anonim

Fii ca un ratoi, la suprafata apei stai calm si nemiscat, dar sub apa pedaleaza nebuneste. – Anonim

Important este nu cat de mult, ci cat de frumos traiesti. – Anonim

Inceputul si sfarsitul mantuirii este dragostea. – Sfantul Antonie cel Mare

Ratiunea porneste de la cunoastere pentru a ajunge la credinta. – Sfantul Vasile cel Mare

Armatura lui Dumnezeu este facuta pe masura.Dar trebuie sa ne-o punem pe deasupra. – Anonim

Rugaciunea ne arata ca umilinta inalta, iar nu coboara pe om. – Petre Tutea

Dumnezeu ne-a facut fara de noi, dar ne va mantui numai cu noi. – Fericitul Augustin

Citate despre copii si Dumnezeu

Copiii pot aduce schimbari incredibile in lumea noastra, de aceea trebuie sa avem grija de ei si sa-i ghidam. Aceste versete biblice si citate despre copii si Dumnezeu ne incurajeaza sa le reunoastem valoarea si sa le oferim toata atentia de care au nevoie.

Si toti copiii tai vor fi invatati de Domnul; si mare [va fi] pacea copiilor tai. – Isaia 54:13

Toiagul si mustrarea dau intelepciune; dar un copil lasat [pentru sine] ii aduce rusine mamei sale. – Proverbe 29:15

Ati invatat copii si sugari sa va spuna despre puterea voastra, sa va opriti pe vrajmasii vostri si pe cei care va opun. – Psalmul 8: 2

Cuvantul Tau am pretuit in inima mea, ca sa nu pot pacatui impotriva Ta. – Psalm 119: 11

Asculta-ti tatal tau, care ti-a dat viata si nu-ti dispretui mama cand este batrana. – Proverbe 23:22

Vedeti ca nu dispretuiti pe unul din acesti micuti, caci va spun ca in ceruri ingerii lor vad intotdeauna fata Tatalui meu care este in ceruri. – Matei 18:10

In clipa aceea, ucenicii s-au apropiat de Isus si L-au intrebat: „Cine este mai mare in Imparatia cerurilor? Isus a chemat la El un copilas, l-a pus in mijlocul lor si le-a zis: „Adevarat va spun ca, daca nu va veti intoarce la Dumnezeu si nu va veti face ca niste copilasi, cu niciun chip nu veti intra in Imparatia cerurilor. De aceea, oricine se va smeri ca acest copilas va fi cel mai mare in Imparatia cerurilor. Si oricine va primi un copilas ca acesta in Numele Meu Ma primeste pe Mine.. – Matei 18:1-5

Cat despre mine, fratilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovnicesti, ci a trebuit sa va vorbesc ca unor oameni lumesti, ca unor prunci in Hristos. – 1 Corinteni 3:1

Caci m-am bucurat foarte mult, cand au venit fratii si au marturisit despre adevarul care este in tine, asa cum umbli in adevar. – 3 Ioan 1: 3-4

Copii, asculta-ti parintii in toate lucrurile, caci acest lucru Il place pe Domnul. – Coloseni 3:20

Atunci Irod, cand a vazut ca fusese inselat de magi, s-a maniat foarte tare si a trimis sa omoare pe toti pruncii de parte barbateasca, de la doi ani in jos, care erau in Betleem si in toate imprejurimile lui, potrivit cu vremea pe care o aflase intocmai de la magi. – Matei 2:16

Fratilor, nu fiti copii la minte; ci la rautate fiti prunci; iar la minte fiti oameni mari. – 1 Corinteni 14:20

Caci asteptarea stapana a fapturii asteapta manifestarea fiilor lui Dumnezeu. – Romani 8:19

Pentru el ar fi mai bine ca o piatra de moara sa fie atarnata de gat si aruncata in mare decat sa jigneasca pe unul dintre acesti mici. – Luca 17: 2

El a sunat un copil si la pus sa stea printre ei. Si el a spus:Eu va spun adevarul, daca nu va schimbati si nu veti deveni ca niste copii, voi nu veti intra niciodata in Imparatia cerurilor. De aceea, oricine se smereaza ca acest copil este cel mai mare in Imparatia cerurilor. – Matei 18: 2-4

Isus a crescut in intelepciune, in statura si in favoarea lui Dumnezeu si a intregului popor. – Luca 2:52

Cei ce mancasera erau cam la cinci mii de barbati, afara de femei si de copii. – Matei 14:21

Spunand minciunile despre altii este la fel de daunatoare ca lovirea lor cu un topor, ranind-le cu o sabie sau impuscandu-le cu o sageata ascutita. – Proverbe 25:18

Copii, ascultati-va de parintii vostri in Domnul; – Efeseni 6: 1

Antreneaza-ti copilul pe calea pe care ar trebui sa o urmeze: iar cand va fi batran, nu se va indeparta de el. – Proverbe 22: 6

Caci toti sunteti copiii lui Dumnezeu prin credinta in Hristos Isus. – Galateni 3:26

Iata, ce fel de iubire ne-a daruit Tatal, ca sa fim numiti fiii lui Dumnezeu: de aceea lumea nu ne cunoaste, pentru ca nu L-a cunoscut. – 1 Ioan 3: 1

Atunci i-au adus copii mici, ca sa puna mainile pe ei si sa se roage; si ucenicii i-au mustrat. Dar Isus a spus: Sufereste copiii mici si nu le interzice sa vina la mine, caci astfel este imparatia cerurilor. – Matei 19: 13-14

Rugati-va fara incetare. – 1 Tesaloniceni 5:17

Dar Isus a spus: Copiii sa vina la mine. – Matei 19:14

Atunci I-au adus niste copilasi, ca sa-Si puna mainile peste ei si sa Se roage pentru ei. Dar ucenicii ii certau. Si Isus le-a zis: „Lasati copilasii sa vina la Mine si nu-i opriti, caci Imparatia cerurilor este a celor ca ei. – Matei 19:13-14

Iosia avea 8 ani cand a devenit rege si a domnit in Ierusalim cu 31 de ani. El a facut ceea ce era placut in ochii Domnului si a urmat exemplul stramosului sau David. El nu sa abatut sa faca ceea ce era corect. – 2 Cronici 34: 1-2

Un fiu intelept aduce bucurie tatalui sau, dar o durere proasta pentru fiul sau. – Proverbe 10: 1

Chiar si copiii sunt cunoscuti prin modul in care actioneaza, indiferent daca comportamentul lor este pur si daca este corect. – Proverbe 20:11

Copilul meu, daca pacatosii te atrag, intoarce-ti spatele! – Proverbe 1:10

Cei ce mancasera erau patru mii de barbati, afara de femei si de copii. – Matei 15:38

Nimeni sa nu-ti dispretuiasca tineretea; dar fii tu un exemplu al credinciosilor, in cuvant, in conversatie, in caritate, in duh, in credinta, in curatie. – 1 Timotei 4:12

Iisus Hristos la fel ieri, si in zilele noastre si in vecii vecilor. – Evrei 13: 8

Tineri si tinere, batrani si copii! Sa laude Numele Domnului! Caci numai Numele Lui este inaltat: maretia Lui este mai presus de pamant si de ceruri. – Psalmi 148:12-13

Iata, copiii sunt mostenirea Domnului; [si] rodul pantecelui [este] rasplata lui. – Psalmi 127: 3

Cel ce-si cruta toiagul isi uraste fiul, dar cel care il iubeste il pedepseste deodata. – Proverbe 13:24

Dar cand Iisus a vazut-o, s-a nemultumit mult si le-a zis: „Lasa copiii sa vina la mine si nu le interzice; caci asa este imparatia lui Dumnezeu. – 10:14

Pot face toate lucrurile prin Hristos, care ma intareste. – Filipeni 4:13

Doar un nebun dispretuieste disciplina parintilor; oricine invata din corectie este intelept. – Proverbe 15: 5

O, ca in ei era o astfel de inima, incat ei sa se teama de mine si sa pazeasca intotdeauna toate poruncile mele, ca sa fie bine cu ei si cu copiii lor pentru totdeauna! – Deuteronom 5:29

Caci cu Dumnezeu nimic nu va fi imposibil. – Luca 1:37

Nu am o bucurie mai mare decat sa aud ca copiii mei umbla in adevar. – 3 Ioan 1: 4

In ceasul acela, Isus S-a bucurat in Duhul Sfant si a zis: „Tata, Doamne al cerului si al pamantului, Te laud pentru ca ai ascuns aceste lucruri de cei intelepti si priceputi, si le-ai descoperit pruncilor. Da, Tata, fiindca asa ai gasit cu cale Tu. – Luca 10:21

Fiecare dintre voi trebuie sa arate un respect deosebit fata de mama si tatal vostru si trebuie sa pastrati mereu zilele de odihna ale Sabatului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. – Leviticul 19: 3

Un om [bun] lasa mostenirea copiilor sai copii si bogatia pacatosului [este] pusa in picioare pentru cei drepti. – Proverbe 13:22

Dumnezeu a iubit atat de mult lumea, incat a dat pe singurul Sau Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. – Ioan 3:16

Fericiti de pacatosi, pentru ca vor fi chemati copii ai lui Dumnezeu. – Matei 5: 9

Onorati-va pe tatal si pe mama ta. Atunci vei trai o viata lunga si plina in tara pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau. – Exodul 20:12

Antreneaza un copil in felul in care trebuie sa mearga, iar cand este batran, nu se va abate de la el. – Proverbe 22: 6

Mai mult, am avut parinti din carnea noastra care ne-au indreptat [si le-am dat] veneratie: nu mai degraba vom fi supusi Tatalui duhurilor si vom trai? – Evrei 12: 9-11

Din gura copiilor si a celor ce sug la tata, Ti-ai scos o intaritura de aparare impotriva potrivnicilor tai, ca sa astupi gura vrajmasului si omului cu dor de razbunare. – Psalmi 8:2

Fiul meu, asculta de poruncile tatalui tau si nu neglija instructiunile mamei tale. – Proverbe 6:20

Veti pastra in liniste perfecta pe toti cei care se increde in voi, toti ai caror ganduri va sunt fixate! – Isaia 26: 3

Poate o femeie sa-si uite copilul care suge, ca sa nu aiba compasiune cu fiul pantecelui? da, ei ar putea sa uite, si totusi nu te voi uita. Iata, te-am cioplit pe palmele mainilor mele; zidurile voastre sunt continuu inaintea mea. Copiii tai vor grabi; distrugatorii vostri si cei care v-au facut risipa vor pleca din voi. – Isaia 49: 15-17

Caci toti au pacatuit si au lipsit de slava lui Dumnezeu. – Romani 3:23

Copiii copiilor [sunt] cununa batranilor; iar slava copiilor sunt parintii lor. – Proverbe 17: 6

Si, parintilor vostri, nu provocati mania copiilor vostri, ci educati-i in ingrijirea si indemnul Domnului. – Efeseni 6: 4

Copiii sunt un dar de la Domnul; ele sunt o rasplata de la el. – Psalmii 127: 3

Isus i-a spus: Eu sunt calea, adevarul si viata: nimeni nu vine la Tatal, ci prin mine. – Ioan 14: 6

Copii, ascultati-va parintii in Domnul: caci este drept. – Efeseni 6: 1-4

Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gandeam ca un copil; cand m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc. – 1 Corinteni 13:11

Intr-o zi, unii parinti si-au adus copiii la Isus, ca sa-i poata atinge si binecuvanta. Dar ucenicii au certat parintii ca il deranjeaza. Cand Isus a vazut ce se intampla, el era suparat pe ucenicii Sai. El le-a spus:Copiii sa vina la mine, sa nu-i opriti, caci Imparatia lui Dumnezeu apartine celor care sunt asemenea acestor copii, va spun adevarul, oricine nu primeste Imparatia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra niciodata in ea. Apoi a luat copiii in brate, si-a pus mainile pe cap si ia binecuvantat. – Marcu 10: 13-16

Copilul meu, asculta cand tatal tau te corecteaza. Nu neglija instructiunile mamei tale. Ceea ce invatati de la ei va va incrucisa cu har si va fi un lant de onoare in jurul gatului. – Proverbe 1: 8-9

In vremea aceea, Isus a luat cuvantul si a zis: „Te laud, Tata, Doamne al cerului si al pamantului, pentru ca ai ascuns aceste lucruri de cei intelepti si priceputi, si le-ai descoperit pruncilor. – Matei 11:25

Copii, ascultati de parintii vostri pentru ca sunteti al Domnului, caci acest lucru este bine sa faceti.- Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta. Aceasta este prima porunca cu o promisiune: Daca onorati pe tatal si pe mama voastra,lucrurile vor merge bine pentru voi si veti avea o viata lunga pe pamant. – Efeseni 6: 1-3.

Citate despre Dumnezeu in engleza

Dumnezeu nu tine cont de rasa, gen, religie sau limba, este mereu alaturi de noi si orice moment este mai frumos atunci cand ne amintim de El. Ti-am pregatit aceste citate despre Dumnezeu in engleza sa il simti alaturi de tine in fiecare zi, oriunde te-ai afla…………………

Cont. aici https://fuzzy.ro/citate-dumnezeu/

///////////////////////////////////////////

Nicu Butoi – Suferind pentru credință – experiențe din închisorile comuniste

////////////////////////////////////////

Cum poţi fi un slujitor adevărat al lui Dumnezeu ?

Posted by Alexei Tentiuc

Lucrarea Lui Dumnezeu, a avut în toate timpurile nevoie de tot mai mulţi lucrători. Cu părere de rău, tot mai mult şi mai mult, deficitul de oameni dedicaţi, sinceri şi credincioşi lui Dumnezeu, creşte tot mai mult. Poate te întrebi, cum poţi să fii şi tu un slujitor destoinic al lui Dumnezeu? Poate veai să faci ceva pentru Domnul, dar nu ştii cum să începi. În acest articol, vreau să privim la exemplul proorocului Isaia, a cărui carte, a ajuns să fie numită “Biblia în miniatură”, şi să vedem ce ne învaţă Dumnezeu din exemplul acestui om.

Textul la care ne vom concentra astăzi va fi Isaia 6:1-9. Mai întîi să citim acest text şi apoi să vedem ce putem învăţa din el:

1 În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezînd pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul.

2 Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două sburau.

3 Strigau unul la altul, şi ziceau: ,,Sfînt, sfînt, sfînt este Domnul oştirilor! Tot pămîntul este plin de mărirea Lui„!

4 Şi se zguduiau uşiorii uşii de glasul care răsuna, şi casa s’a umplut de fum.

5 Atunci am zis: ,,Vai de mine! Sînt pierdut, căci sînt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!„

6 Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mînă, pe care -l luase cu cleştele de pe altar.

7 Mi -a atins gura cu el, şi a zis: ,,Iată, atingîndu-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!„

8 Am auzit glasul Domnului, întrebînd: ,,Pe cine să trimet, şi cine va merge pentru Noi?„ Eu am răspuns: ,,Iată-mă, trimete-mă!„

9 El a zis atunci: ,,Du-te şi spune poporului acestuia: ,Într’una veţi auzi şi nu veţi înţelege; într’una veţi vedea, şi nu veţi pricepe!`

(Isaia 6:1-9)

Nu te compara cu alţii

Ca să înţelegi mai bine ceea ce sa întimplat in capitolul 6 este foarte important să citeşti primele 5 capitole din această carte. Cintind aceste capitole, vei observa un lucru foarte interesant. În primele 5 capitole, cuvintul “Vai” se repetă de 10 ori. Proorocul Isaia a folosit acest cuvint arătind starea pe drept agravată a poporului în care trăia. Astfel el spunea:

Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămînţă de nelegiuiţi, copii stricaţi! Au părăsit pe Domnul, au dispreţuit pe Sfîntul lui Israel. I-au întors spatele…(Isaia 1:4)

Vai de cei ce disdedimineaţă aleargă după băuturi ameţitoare, şi şed pînă tîrziu noaptea şi se înferbîntă de vin! (Isaia 5:11)

Vai de cei ce numesc răul bine, şi binele rău, cari spun că întunerecul este lumină, şi lumina întunerec, cari dau amărăciunea în loc de dulceaţă, şi dulceaţa în loc de amărăciune! (Isaia 5: 20)

Aşa cum aţi observat, de fiecare dată acest “vai” este îndreptat spre alţii, ca să arate starea agravantă a poporului printre care locuia. Poporul , pe drept era aşa, după cum îl descrie Isaia, dar există o problemă: Isaia, vede foarte bine starea poporului său şi putea foarte bine să-i critice, dar nu-şi vedea starea lui.

Întîlnirea cu Dumnezeu

1 În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezînd pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul.

2 Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două sburau.

3 Strigau unul la altul, şi ziceau: ,,Sfînt, sfînt, sfînt este Domnul oştirilor! Tot pămîntul este plin de mărirea Lui„!(Isaia 6:1-3)

Nicăieri până aici nu am văzut pe Isaia să fi avut o întâlnire personală cu Dumnezeu. Nu poţi fi slujiot în slujba lui Dumnezeu, până nu ai avut o întîlnire personală cu Dumnezeu prin credinţă în Domnul Isus Hristos. În anul morţii împăratului Ozia, proorocul Isaia, îl vede pe Dumnezeu şi sfinţenia Lui. Atunci cînd Isaia a văzut cum este Dumnezeu şi sfinţenea şi curăţenea Lui, se întimplă ceva care nu sa mai întîmplat niciodată în viaţa lui:

Pocăinţa lui Isaia

5 Atunci am zis: ,,Vai de mine! Sînt pierdut, căci sînt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!„

(Isaia 6:5)

Când la văzut pe Domnul, caracterul şi sfinţenia Lui, Isaia defapt se vede pe sine. Acum Isaia nu se mai poate compara cu nimeni din jur. Acum stă numai între el şi Dumnezeu. Cînd stă înaintea lui Dumnezeu, acolo numai este loc pentru comparaţii , acolo nu mai este loc de critică la adresa altora, acolo este numai el şi Dumnezeu Cel sfânt, Domnul Oştirilor. Şi aici, Isaia îşi vede starea sa. Şi ce zice? “Vai de mine!” Vedeţi? Cînd te întîlneşti cu adevărat cu Dumnezeu, El îţi arata starea ta, starea sufeltului tău şi a vieţii tale. Lucruri pe care nimeni altul dintre oameni nu are putere să le vadă şi să le ştie, ci doar Dumnezeu. Când vii în prezentţa Lui Dumnezeu, El îţi arată starea ta. Cinva va întreba poate: “ cum îmi pot vedea şi eu starea astăzi? Cum îl pot vedea şi eu pe Domnul aşa cum l-a văzut Isaia şi aşa să-mi pot vedea starea?”. Biblia este Cuvîntul lăsat de Dumnezeu, care atunci cînd o studiem, Dumnezeu se întîlneşte cu noi şi ne arată starea. De aceea apostolul Iacov a scris în epistola care-i poartă numele:

23 Căci dacă ascultă cineva Cuvîntul, şi nu -l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om, care îşi priveşte faţa firească într’o oglindă;

24 şi, dupăce s’a privit, pleacă şi uită îndată cum era.

25 Dar cine îşi va adînci privirile în legea desăvîrşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui. (Iacov 1:23.25)

Cuvintul Lui Dumnezeu este oglinda sufletului nostru. Atunci când ne apropiem de Biblie ne apropiem defapt de Autorul ei, de Dumnezeu, care prin această carte minunată, ne arată starea vieţii noastre. Sunt unii care îşi văd starea şi iau atitudine, sunt alţii care ascultă Cuvântul, îşi văd starea, dar pleacă şi uită îndată ceea ce au auzit. Poate şi tu eşti unul din aceştia. Poate şi tu ai mers o viaţă întreagă la Biserică, ai citit din Biblie, ştii rugăciunea “Tatăl nostru” şi o rosteşti în fiecare zi, dar niciodată nu ai luat atitudine cu privire la starea ta păcătoasă. Dumnezeu, se întîlneşte şi astăzi cu noi, El şi astăzi este dornic să se descopere fiecăruia din noi, întrebarea este “Ce faci tu atunci cînd el ţi se descoperă?” Isaia şi-a văzut starea şi a luat atitudine. Aceasta a fost pocăinţa lui. Fără pocăinţă nu poţi fi un slujitor adevărat al Lui Dumnezeu.

Dumnezeu iartă păcatul

6 Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mînă, pe care -l luase cu cleştele de pe altar.

7 Mi -a atins gura cu el, şi a zis: ,,Iată, atingîndu-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!„ (Isaia 6:6-7)

Dumnezeu nu-ţi va ierta nicidoată păcatul tău, pînă ce tu singur nu vei înţelege că eşti un păcătos. Am auzit de multe ori spunând: “Da eu nu mă simt păcătos. Eu nu am ucis, nu am furat, nu beau, nu fumez, etc” Biblia spune:

23 Căci toţi au păcătuit, şi sînt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.(Romani 3:23)

Nu este nici un singur om care să nu fi păcătuit înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu est gata să-ţi ierte toate păcatele tale atunci cînd spune:

Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa vecinică în Isus Hristos, Domnul nostru. (Romani 6:23)

În Isus Hristos, Dumnezeu oferă gratuit iertarea de păcate şi darul Vieţii Veşnice. Dar pentru ce ar oferi Dumnezeu iertare celor care nu văd nevoia de ea? Pentru a fi iertat, mai întîii trebuie să vezi şi să accepţi stara ta păcătoasă. ŞI să înţelegi că numai Dumnezeu te poate salva din acestă stare. Atunci Dumnezeu numai decît îţi va veni în ajutor, aşa cum a făcut-o şi în cazul lui Isaia.

Dumnezeu te cheamă în lucrare

8 Am auzit glasul Domnului, întrebînd: ,,Pe cine să trimet, şi cine va merge pentru Noi?„ Eu am răspuns: ,,Iată-mă, trimete-mă!„ (Isaia 6:8)

Cât de minunat este Dumnezeul nostru…! Cât de măreţ şi extraordinar este El! Mai întii S-a descoperit lui Isaia, apoi i-a aratat starea păcătoasă în care trăia el. După ce acesta şi-a recunoscut păcatul, sa pocăit înaintea Lui, Dumnezeu l-a curăţit de orice păcat. Şi acum, îl chemă în lucrare. Pînă la versetul 8, nu vedem niciodată ca Dumnezeu să-l fi chemat pe Isaia în lucrare. Isaia a vorbit poporului din partea Domnului, Isaia a criticat poporul, el s.a comparat cu starea poporului şi se găsea mai bun decît ei, dar nu vedem nici o singură dată ca Dumnezeu să-l fi chemat în lucrarea Sa. De ce ? Pentrucă Dumnezeu este un Dumnezeu Sfânt şi Curat, şi El nu se poate folosi de vase murdare. Dumnezeu vrea să se folosească de oameni, care au fost curăţiţi prin pocăinţă sinceră şi credinţă înaintea Lui. Până atunci, oamenii pot face ceva din râvna lor, din pizmă, din duh de ceartă, aşa cum am văzut mai inainte că se întimpla şi în epistola către Filipeni, dar aceasta nu e ceva iniţiat de Dumnezeu. El, înainte ca să te cheme să faci ceva pentru El, mai întîi vrea să te pregătească, să te echipeze pentru această lucrare. El aşteaptă de la tine, să vii la El, să te dai în întregime Lui, şi apoi El să facă ce vrea cu viaţa ta.

Răspunde chemării Lui Dumnezeu

Isaia ar fi puttu spune: “Doamne eu sunt prea tînăr sau prea bătrân pentru lucrarea la care mă chemi Tu. Doamne eu sunt sărac şi nu am bani ca să merg să fac ceea ce mă chemi Tu. Doamne dar poporul la care mă chemi tu, este un popor foarte dur, păcătos şi răzvrătit, şi ei pot să-mi ia viaţa” Totuşi nu aceasta a fost răspunsul lui Isaia. Cînd te întâlneşti cu Dumnezeu, când te întorci din toată inima la El, cînd eşti totul în tot al Său, atunci nu mai este loc pentru a răspunde “NU” chemării Lui. Când te-ai dat cu totul Lui, cînd inima, viaţa, dorinţele şi tot ceea ce eşti tu, ai dat în mîna Lui, atunci şi răspunsul tău va fi: “Iată-mă trimite-mă!”

Provăduieşte mesajul Lui Dumnezeu oamenilor

9 El a zis atunci: ,,Du-te şi spune poporului acestuia: ,Într’una veţi auzi şi nu veţi înţelege; într’una veţi vedea, şi nu veţi pricepe!`

(Isaia 6:9-10)

Dumnezeu l-a curăţit de orice păcat, Dumnezeu l-a chemat, acum după ce Isaia a răspuns pozitiv chemării Lui Dumnezeu, primeşte şi mesajul din partea Lui pe care trebuie sa-l transmită oamenilor. Slujitorul adevărat, nu se provăduieşte pe sine ci mesajul Lui Dumnezeu.

Dragă cititor, ce fel de slujitor eşti tu? Te-ai întors tu din toată inima la Dumnezeu? Cum ai răspuns sau răspunzi chemării Lui? Care îţi este viaţa ta? Cu cine te compari?

Dumnezeu să ne ajute să fim adevăraţi slujitori în slujba Evangheliei Lui!

/////////////////////////////////////////

ISAIA

În sfârșit, ceva mai înțelepți după ce am străbătut cărțile poetico-didactice din Biblie, am ajuns la spectaculoasa grupare a cărților profetice. Isaia este deschizător de drum, cel ce stabilește tematica generală și întinde perspectiva profetică până în zorii Noii Creaţiuni.

Un om remarcabil, un mesaj epocal, o veste teribil de … bună! În cel de al doilea verset al cărții sale, profetul Isaia cheamă cerul și pământul să asculte și să fie martori la ceea ce urmează să spună el:

„Ascultaţi, ceruri! Ia aminte, pământ,

pentru că Domnul a vorbit: …“ (Is. 1:2).

Isaia este conștient că dispune de un mesaj cu implicații cosmice, și așa este. Ultimul capitol al cărții lui vestește înnoirea întregului Univers:

Căci aşa cum cerurile cele noi

şi pământul cel nou, pe care le fac,

vor dăinui înaintea Mea, zice Domnul,

tot aşa vor dăinui şi urmaşii şi numele vostru.“ (Is. 66:22).

Considerat „evanghelistul Vechiului Testament”, proorocul Isaia a fost instrumentul ales de Dumnezeu ca să dea lumii cufundate în întuneric cea mai luminoasă carte de profeţie mesianică.

„ …Totuşi întunericul nu va împărăţi veşnic pe pământul în care acuma este necaz… Poporul care umbla în întunerec vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în țara umbrei morţii răsare o lumină.” (9:1, 2)

„Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi Domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.”(9:6)

„De aceea Domnul însuşi vă va da un semn; Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un fiu, şi-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).” (7:14)

Isaia este cel mai ciotat profet în Noul Testament, iar cartea sa este pe locul doi în numărul de citări, după cartea psalmilor. De exemplu, textul din Matei 1:23 se referă la Isai 7:14, iar Matei 12:18-21 este citat din cea dintâi cântare a robului lui Dumnezeu din Isaia 42:1-4. Marcu își începe Evanghelia cu un citat din Isaia 40:3, iar textul din Marcu 11:17 este citat din Isaia 56:7. textul din isaia 53 este citat de cinci ori în Noul Testament:

Isaia 53:1 apare în Ioan 12:38

Isaia 53:4 apare în Matei 8:17

Isaia 53:7-8 apare în Fapte 8:32-33

Isaia 53:4-12 apare în 1 Petru 2:22-25

Isaia 53:12 apare în Luca 22:37

În Fapte 13:47 întâlnim Isaia 49:6, care spune că robul Domnului va fi o lumină pentru neamuri. În Fapte 13:34 apare Isaia 55:3 care vorbește despre binecuvântarea lui David. În Fapte 7:49 apare Isaia 66:1-2 care spun că cerurile sunt scaunul de domnie al lui Dumnezeu. În Fapte 28:26-27 apare Isaia 6:9-10.

Apostolul Pavel citează de cinci ori din Isaia în epistola sa către Romani. 1 Petru 1:24 citează din Isaia 40:6-8 unde scrie că orice făptură este ca iarba …“. Cheia lui David despre care se vorbește în Apocalipsa 3:7 este un citat din Isaia 22:22.

Titlul: Cartea poartă numele autorului ei, Yesa-Yahu, care tradus înseamnă, în mod providential, tocmai: „Mântuirea este a Domnului”. Din această rădăcină comună provine și numele Mântuitorului: ,,Iehușua“.

Autorul: Ceea ce este Shakespeare pentru literatură, Michelangelo pentru sculptură şi Bach pentru muzică, aceea este Isaia pentru profeţie.

Calitatea scrisului său se ridică deasupra scrisului tuturor celorlalţi profeţi ai Bibliei. Nu-i de mirare că profeţia lui fără seamăn a fost aleasă să deschidă seria celor 17 cărţi profetice ale Vechiului Testament.

Stilistica lui Isaia aparține unui om cu o educație aleasă. The International Standard Bible Encyclopedia afirmă: ,,Isaia nu are nici egal, nici rival în ceea ce privește ușurința cu care folosește în mod sclipitor imaginile mentale. Stilul său marchează momentul climactic al artei literare evreiești“ (“Isaiah,” vol. II, p. 885). Felul în care folosește epigrame, metafore, întrebări retorice, dialoguri, hiperbole și parabole ,,fac din cartea lui Isaia cea mai mare capodoperă din literatura ebraică“ (ibid.).

Asemenea celor mai mulţi autori ai cărților Bibliei, Isaia a fost prea preocupat să vorbească despre Dumnezeu ca să mai aibă timp să vorbească și despre el însuși. (Exact invers în comparaţie cu ceea ce fac unii ,,reprezentanți“ ai lui Dumnezeu de astăzi. Unuia, înfoiat ca un păun, mi-a venit să-i spun zilele trecute: ,,Dacă te-ai da puțin la o parte, L-am vedea mai bine pe Dumnezeu!“)

Foarte puținele date despre Isaia le aflăm din scurtele mențiuni din text și din scrierile istorice ale evreilor, mai ales de la Iosif Flavius. Numele primit de la părinți dovedește că tatăl lui, Amoț, a fost un om evlavios. Din punct de vedere uman, Isaia a avut un mare avantaj social pentru că s-a născut la palatal regal și a fost crescut la Curte. Starea socială a lui Isaia a fost înaltă. Cartea lui poartă pecetea unui om cu educaţie aleasă: stil elegant şi foarte îngrijit, excelează în proza poetică, ritm şi gradaţie a descrierilor, bogăţie de pasaje cu o deosebită frumuseţe literară. Ca spiritualitate, copilul acesta a crescut până la statura unui om vrednic să fie pus de către evrei alături de Moise și Ilie.

A fost nepotul împăratului Ioas și văr cu împăratul Ozia, unul din motivele pentru care a fost așa de devastat de moartea lui Ozia (Isaia 6:1).

Isaia a avut avere, rang și educație. Acestea i-au creat anumite avantaje, dar nu l-au împiedicat să fie profet. Întâlnirea supranaturală din Templu i-a făcut foarte clar care a trebuit să-i fie destinul și chemarea lui în viață.

Cont aici ………………………………………………………………………………….. https://scripturile.wordpress.com/2013/01/23/isaia/

\\////////////////////////////////////////

\

Zaharia 3 Cum poti sta in picioare inaintea Domnului

Introducere

Iosua, mare preot peste Israel in perioada post exilica este infatisat aici stand inaintea Domnului. In primul verset Cuvantul Domnului in original ne spune ca Iosua „sta inaintea Domnului.” Expresia aceasta poate exprima mai mult decat o simpla sedere in picioare inaintea cuiva- ea se refera la faptul ca Iosua avea o slujba incredintata de Dumnezeu, se refera la oficiul preotesc, la pozitia privilegiata in care se afla Iosua. Aceasta interpretare este sustinuta si de v.7 unde Dumnezeu conditioneaza ramanerea in slujba de pazirea poruncilor dar si de alte texte cum ar fi…

Deut.10.8 In vremea aceea Domnul a despartit semintia lui Levi si i-a poruncit sa duca chivotul legamantului Domnului, sa stea inaintea Domnului ca sa-I slujeasca…

2Cr.29.11 acum fiilor nu mai stati nepasatori caci voi ati fost alesi de Domnul ca sa stati in slujba inaintea Lui, sa fiti slujitorii Lui…

Cu toate ca persoana in cauza face parte din clasa clericala totusi sunt invataturi valabile pentru orice credincios care vrea sa ramana in slujba Domnului, sa stea in picioare inaintea Domnului.

Iov- vedem pe satana parandu-l inaintea Domnului si totusi Iov nu era un om fara o slujba preoteasca.

Domnul Isus- satana are indrazneala sa se apropie chiar de Domnul Isus iar dupa ce Domnul a iesit biruitor asupra ispitei, evanghelia spune ca (Luca 4.13) „diavolul a plecat de la El pana la o vreme.”

Daca satana a parat pe Iosua, pe Iov dar a avut indrazneala sa se apropie de Domnul Isus cu atat mai mult trebuie sa stim ca nici pe noi nu ne ocoleste. Scena prezentat in textul nostru intr-adevar nu este accesibila sau vizibila de catre ochiul acesta firesc dar faptul ca ochiul nostru nu poate percepe realitatea spirituala asta nu inseamna ca ea trebuie ignorata.

Rusinea (v.1-2)

-prezenta in viata sfintilor

Gandindu-ma la scena descrisa in textul nostru nu pot sa nu-mi aduc aminte de o alta scena asemanatoare cand profetul Isaia este incercat de un sentiment de rusine. In Templu, in mijlocul laudelor adresate Sfantului Dumnezeu, profetul Isaia descopera necuratia sa

Isaia 6.5 „Vai de mine! Sunt pierdut caci sunt un om cu buze necurate…”

In textul nostru Iosua este gasit si el cu „hainele murdare.” Este vorba aici de un simbol sau in mod literar Iosua avea hainele murdare? „Hainele” aici pot fi intelese in mod literal insa poate fi de folos amintirea intelesului simbolic al „hainelor.”

Isaia 64.6 Toti am ajuns ca niste necurati si toate faptele noastre bune sunt ca o haina manjita\

Apoc. 19.7 Să ne bucurăm, să ne veselim, şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s’a pregătit, 8 şi i s’a dat să se îmbrace cu in supţire, strălucitor, şi curat.“ -(Inul subţire sînt faptele neprihănite ale sfinţilor.)

Isaia este gasit cu buzele necurate- vorbire gresita inaintea Domnului iar Iosua, marele preot este gasit cu fapte murdare inaintea Domnului. Oare cum suntem noi? Cum suntem inaintea Domnului?

-expusa de catre satan

Alaturi de sfintii slujitori ai Domnului profetului Zaharia ii este aratat si satana. Prezenta celui rau, personala sau prin ingerii sai este mai aproape decat ne-am imaginat.

Prezenta lui este insa si importuna. Probabil ca n-a exista un moment mai nepotrivit in care cel rau sa insoteasca pe Iosua. Acum cand Iosua se infatisa inaintea lui Dumnezeu iata ca cel rau apare. Iosua se infatisa inaintea Celui Preasfant, Celui Preacurat si tocmai aici Iosua este surprins de prezenta inopinanta dar si importuna a satanei.

Trebuie sa intelegem ca cel rau si in viata noastra isi face aparitia in momentele cele mai nepotrivite in ce priveste relatia noastra fata de Domnul, cand este vorba sa te infatisezi inaintea Domnului.

Ill. Cand eram mai mic auzisem o povestioara cum ca cel rau are trei arme: acul (cu care te impinge sa cazi in pacat), mantaua sau perdeaua ( caci iti promite ca nu te stie nimeni, el te va acoperi) si toba (pentru ca mai apoi sa „bata toba” si toti sa stie ce ai facut).

Prezenta celui rau este una acuzatoare. Cuvantul spune clar cu ce scop era acolo „…ca sa-l parasca…”Cel rau nu vine ca sa ne ajute in inchinare ci ca sa impiedice inchinarea noastra. Cum mai poti sa te inchini cand cel rau tot „toarna” pacat dupa pacat, greseala dupa greseala?

Apoc.12.10…pentru că pîrîşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pîra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.

-expusa inaintea Domnului

Cine altul decat satana este mai experimentat si mai calificat sa faca pe cineva de rusine? Si oare nu este Dumnezeu Acela a carui parere conteaza cel mai mult in ochii sfintilor? Iata deci ca satana a ales Persoana potrivita ca sa ne fata de rusine. Textul din Apoc.12.10 arata clar care este Persoana inaintea careia satana face de rusine pe sfinti.

[Aplicatie practica:]

–Slujba ocupata. Slujba de paras al fratilor este ocupata. Ori de cate ori param pe frati (cu scopul de a-i dobora) suntem angajatii satanei. Nu are cine sa ne parasca, de ce mai facem si noi slujba asta? Oare uitam ca noi insine suntem parati de satana, de ce sa-i dam concursul?

–Adevarata preocupare. Exista pericolul sa fim preocupati si sa ne temem de oamenii care vor sa ne barfeasca. Noi insa sa nu ne temem ca greselile si pacatele noastre ajung la cunostinta oamenilor ci de faptul ca ele in mod cert au ajuns deja la urechea Domnului. Aceasta sa fie preocuparea noastra.

–Fapte reale- concluzii contradictorii. Iosua era intr-adevar imbracat in haine murdare. Satana a avut dreptate insa se pare ca Dumnezeu are o imagine total diferita de a satanei. Exista posibilitatea ca si noi, bazati pe date exacte sa avem despre un frate-al nostru o parere total contradictorie fata de a Domnului.

Ceea ce conteaza cu privire la parerile noastre este nu daca ele sunt bazate pe realitate ci daca sunt in conformitate cu imaginea lui Dumnezeu despre acea persoana.

Ma intreb, daca satana bazat pe date exacte este in dezacord cu Dumnezeu cu atat mai mult noi bazati pe date inexacte suntem mai departe de asemanarea cu Dumnezeu.

–Constatare corecta-rasplata nedorita. Cu toate ca satana a spus adevarul despre Iosua iar noi poate ne-am fi asteptat ca Iosua sa fie cel mustrat de Domnul totusi iata ca satana este mustrat. Uneori ni se intampla sa credem ca daca criticam pe fratii nostrii suntem de partea Domnului si apreciati de El. Exista insa pericolul ca dimpotriva- noi sa fim cei mustrati de Domnul.

Ex- femeia prinsa in preacurvie. Cei ce pleaca mustrati sunt oamenii care-au adus-o. NU pentru ca n-au avut dreptate ci pentru ca ei insisi erau necurati.

Rom.2.3 si crezi tu omule care judeci pe cei ce savarsesc astfel de lucruri si pe care le faci si tu ca vei scapa de judecata lui Dumnezeu?

Cine era mai necurat: Iosua sau satana? Satana- si totusi iata ca lucrul acesta nu-l impiedica sa parasca pe Iosua. Oare faptul ca noi criticam pe altul nu ne poate pune si pe noi in situatia in care sa ne mustre Dumnezeu? De aceea sa scoatem intai barna din ochiul nostru pentur ca apoi sa vedem deslusit sa scoatem paiul din ochiul fratelui nostru.

Reabilitarea- Restaurarea (v.2-5)

-harul Domnului

Lui Dumnezeu Ii place sa ne surprinda sau poate prin natura Sa Dumnezeu este Dumnezeul surprizelor intrucat „gandurile Lui nu sunt gandurile noastre.”

Dumnezeu a surprins in mod neplacut pe satana prin mustrare insa a surprins in mod placut pe Iosua. Ce rasturnare de situatie! Imi vine in minte istoria din cartea Estera.

Ill- Haman. De doua ori Domnul face ca Mardoheu, desi i se planuise moartea totusi sa capete cinstea: 1) Haman il plimba cu cinste pe calul imparatului; 2) Haman ajunge sa fie spanzurat in spanzuratoarea pregatita lui Mardoheu

De ce har?!

a) Mila lui Dumnezeu. Iosua nu primeste ceea ce merita.

Da, hainele lui erau murdare (v.3) dar totusi statea in picioare. Dumnezeu nu l-a pedepsit.

b) Harul lui Dumnezeu. Iosua primeste ceea ce nu merita.

Dumnezeu nu doar ca nu l-a pedepsit dar l-a si cinstit dandu-i haine curate si toate astea, este important sa observam ….pe ce baza? Pe baza meritelor lui Iosua? Ce merite? Nu! V.2 ne lamureste pe ce baza: „El a ales Ierusalimul” Fundamentul harului este alegerea lui Dumnezeu. Dumnezeu a ales.

Tit 3.5 El ne-a mantuit nu pentru faptele facute de noi in neprihanire ci pentru indurarea Lui prin spalarea nasterii din nou si prin inoirea facuta de Duhul Sfant.

-schimbare faptelor

Unde este har este schimbare- in mod sigur. Iata lucrarea harului:

Tit 2.11 harul lui Dumnezeu care aduce mantuire pentru toti oamenii a fost aratat si ne invata s-o rupem cu paganatatea si cu poftele lumesti si sa traim in veacul de acum cu cumpatare, dreptate si evlavie…

Te primeste cu esti dar nu te lasa cum esti.

El intodeauna ne cheama asa cum suntem si totdeauna ne primeste asa cum suntem caci El nu izgoneste pe nimeni afara insa intotdeauna El nu va lasa pe cel primit sa ramana asa cum a fost primit.

Ex- La doctor te duci cand esti sanatos? Nu! Tot asa nici la Mantuitor nu te duci atunci cand esti neprihanit ci te duci pentru ca esti pacatos. Nu trebuie sa astepti sa te faci bun pentru ca atunci nu mai ai nevoie de Mantuitor dar oricum nici nu poti sa devi ai bun prin propriile puteri ci vei deveni mai rau.

Tragedia- Ex- Rugaciunea: Iti multumim ca ne primesti asa cum suntem… Oare doar asta sa fie totul? Cine lauda un doctor doar pentru ca primeste pe bolnavi asa cum sunt (cum ar putea sa-i primeasca altfel?)? De ce atunci ar trebui noi sa laudam un Dumnezeu doar pentru ca ne primeste asa cum suntem? Nu! Noi laudam pe Dumnezeu pentru ca are puterea sa ne schimbe starea.

[Cine se bucura doar pentru faptul ca Domnul ne primeste asa cum suntem? Da, sunt de exemplu si oameni care se duc la consilier doar ca sa fie ascultat si nu ca sa-si rezolve problema. Un astfel de om se complace in pacat. Noi insa nu suntem din-aceia …de aceea noi cautam schimbarea pentru ca nu vrem sa ne mai complacem in pacat.]

Noi- trebuie sa fim gata sa primim pe oricine in mijlocul nostru insa a primi nu este totul ci trebuie sa veghem ca sa nu ramana asa cum a venit.

Deci- Schimbarea este absolut necesara si chiar putem spune ca nu exista restaurare sau reabilitare fara schimbare tot asa cum nu exista mantuire fara pocainta. Intr-adevar exista multi care cred lucrul acesta sau chiar daca nu il cred il traiesc- adica se considera restaurati si reabilitati dar fara ca in viata lor sa se poata vedea o schimbare.

Mai exact, pentru ca aceasta schimbare sa poata fi identificata corect, textul ne arata ca ea consta intr-o schimbare a „hainelor” adica a faptelor. Schimbarea ce aduce restaurarea este confirmata doar de schimbarea faptelor. Schimbarea vestimentatiei sau imprumutarea unui vocabular religios specific pocaitilor nu certifica schimbarea.

Evrei 9. 13 Căci dacă sîngele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţirea trupului, 14 cu cît mai mult sîngele lui Hristos, care, prin Duhul cel vecinic, S’a adus pe Sine însuş jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului cel viu!

Schimbarea faptelor presupune inlocuire si nu doar renuntare. Iosua a fost imbracat apoi cu haine de sarbatoare.

Creaza imaginea

Hainele sunt folosite in multe scopuri: sa apere de frig, caracteristica varstei, sa provoace sentimente… etc. sa creeze imgine. De obicei in vremea noastra in multe situatii hainele si vestimentatia sunt folosite sa creeze o imagine placuta mai ales cand este vorba de inchinare.

Iata insa adevarata vestimentatie, hainele pe care le vede Dumnezeu si omul spiritual. Faptele noastre sunt haina pe care o vede Domnul si faptele noastre creeaza imaginea inaintea Domnului, imaginea care conteaza caci spunea Domnul …dupa roadele lor ii veti cunoaste.

Nu limbajul, nu vestimentatia exterioara, nu relatiile de rudenie cu personalitati religioase sau politice, nici macar functia nu are ultimul cuvant in creionarea imaginii noastre inaintea lui Dumnezeu ci faptele noastre.

Aplicatie- bine este ori de cate ori ne uitam in oglinda inainte de a pleca la inchinare, sa ne intrebam oare cum arata haina sufletului-faptele in oglinda lui Dumnezeu?

Conditioneaza puterea

Textul accentueaza ca in ciuda faptului ca hainele erau murdare …totusi statea in picioare. Inteleg de aici ca in mod normal, faptele murdare, pacatele sunt acelea care fac sa ne piara vrednicia de a sta inaintea Domnului.

Cand venim inaintea Domnului trebuie sa putem sta „in picioare.” Inaintea Domnului avem nevoie de putere, de vrednicie. Avem nevoie de putere pentru a sta in rugaciune, pentru a canta, pentru a predica…etc in toate acestea este nevoie de putere iar puterea iata ca nu vine dintr-o vestimentatie aleasa, nu vine ditnr-o cunostinta superioara inalta, nu vine nici printr-o relatie de rudenie cu oameni spirituali influenti, nu vine nici din functie si nici din puterea financiara. Ca sa putem avea putere sa stam inaintea Domnului avem nevoie de fapte curate si sfinte.

Lucrarea lui Dumnezeu.

Oare cine imbraca haine murdare? De ce era Iosua imbracat cu haine murdare, tocmai el- marele preot? Asa a vrut sa fie? Sau… nu mai avea haine curate si nu avea de ales. Tocmai el, marele preot sa nu fi avut haine curate? Atunci daca el nu a avut haine curate ce putem spune despre oamenii de rand- ei aveau?

Fratilor- realitatea este ca noi nu avem haine curate. Hainele noastre sunt murdare. Mai rau de ata este insa faptul ca noi nu avem cu ce sa le curatim. Iosua- marele preot nu avea cu ce sa le curete si de aceea s-a prezentat asa cum era inaintea Domnului. Noi oamenii nu avem nici o solutie ca sa ne putem prezenta curati inaintea Domnului prin puterile noastre.

-sarbatoare divina

Daca este har atunci este si sarbatoare. [Dar sa nu uitam ca unde este har este si schimbare in mod automat. Si acum deci: unde este har (+cu schimbare) este si sarbatoare.] Dumnezeu ii vorbeste lui Iosua de sarbatoare. Da, este-adevarat: unde este har este sarbatoare si nu poate fi altfel. Toti cei care traiesc in har traiesc sarbatoarea lui Dumnezeu.

Ma bucur cand ma gandesc ca Dumnezeu vede reabilitarea noastra ca pe o sarbatoare si nu ca pe o datorie sau mai rau- ca pe o povara. Nu El face reabilitarea noastra cu bucurie. …si cand ma gandesc ca de multe ori am crezut ca este o povara pentru Dumnezeu reabilitarea mea.

Conditionata de schimbare

Lui Dumnezeu II plac sarbatorile. Sarbatorile au fost ideea Lui. El a hotarat primul sarbatori si a spus evreilor sa sarbatoreasca, sa se bucure, sa fie fericiti. Un singur lucru insa mai merita amintit: perspectiva Domnului despre sarbatori este total diferita de cea a oamenilor. Dumnezeu nu concepe sarbatoarea unita cu nelegiuirea. Potrivit lui Dumnezeu nu poate exista sarbatoare acolo unde este nelegiuire sau pentru cei ce traiesc in nelegiuire.

Cum pregatim noi sarbatorile? Haine noi, frumoase si curate. La Dumnezeu insa hainele sunt faptele. Cei care au fapte curate stiu sa sarbatoreasca si pot sarbatorii.

Isaia 1.17-17 Imaginea unui copil caruia nu-i place mancarea si totusi il silesti sa manance iar el scuipa. Aceasta este imaginea religiozitatii lui Israel care faceau multe ritualuri si jertfeau mult insa cu toate astea sarbatorile lor erau o scarba inaintea Domnului intrucat Domnul nu se putea bucura impreuna cu cei ale caror fapte erau murdare.

Ieremia 7.1-3; 9-10

Toti dorim sarbatoare insa dorim si schimbarea?

Este sarbatoare in viata ta? De ce?

Fara amanare

O veste buna- ca putem sa fim schimbati chiar acum si deci sarbatoarea poate incepe chiar acum…l-au imbracat in haine in timp ce Ingerul Domnului statea acolo.

Nu zice „lasa ca ma schimb eu …ma duc acasa si voi veni data viitoare schimbat.” Schimbarea nu o poti face tu asa cum nici Iosua nu a putut face singur schimbarea.

Schimbarea se face atunci cand stai inaintea Domnului si chiar Domnul asteapta ca tu sa te schimbi in prezenta Lui pentru ca de fapt doar la porunca Lui poti fi schimbat.

Dumnezeu vrea sa sarbatoreasca iar tu si cu mine, noi oamenii suntem aceia care ii putem oferi chiar acum ocazia sa sarbatorim impreuna cu El „caci va fi mare bucurie in cer pentru un singur pacatos care se pocaieste” (Luca 15.7)-ne asigura Domnul Isus.

Dumnezeu nu doar ca vrea sa sarbatoreasca dar se pricepe sa organizeze sarbatoarea si chiar este pregatit pentru asta. El are deja „haina” pregatita ca sa o inlocuiasca pe cea murdara purtata pe cand hraneai porcii, are un inel sa-ti puna in deget, are sandale sa-ti portejeze picioarele iar vitelul a fost ingrasat. Esti tu pregatit sa te intorci acasa? Iata ca El te asteapta! Te asteapta cu bratele deschise si pironite pe cruce de dragul tau. Ce legatura are crucea?!….

Apoc.7.9 După aceea m-am uitat, şi iată că era o mare gloată, pe care nu putea s’o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mîni; 10 şi strigau cu glas tare, şi ziceau: ,,Mîntuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!“ …. 13 Şi unul din bătrîni a luat cuvîntul, şi mi-a zis: ,,Aceştia, cari sînt îmbrăcaţi în haine albe, cine sînt oare? Şi de unde au venit?“ 14 ,,Doamne“, i-am răspuns eu, ,,Tu ştii“. Şi el mi-a zis: ,,Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele, şi le-au albit în sîngele Mielului. 15 Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui.

Spala-ti astazi si tu hainele in sangele Mielului!

Apoc.22. 14 Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în cetate!

Apoc.3.4 Totuş ai în Sardes cîteva nume, cari nu şi-au mînjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sînt vrednici. 5 Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii, şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.“

Responsabilizarea (v.6-10)

Apoc.7.14 … ei şi-au spălat hainele, şi le-au albit în sîngele Mielului. 15 Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui.

Nu se incheie totul aici. Justificare nu este capatul vietii de credinta.

-vremea

Care ar trebui sa fie ordinea cronologica si logica in care sa asezam aceste trei realitati: reabilitarea, responsabilizarea, rusinea? In logica lui Dumnezeu precum ar trebui sa fie si in logica noastra lucrurile stau asa: rusinea- reabilitare- responsabilizare.

De ce este important lucrul acesta? De rusine toti am avut parte iar de a sluji sau de a primi responsabilitati de la Domnul toti dorim. Insa ideea este ca daca vrei ca Domnul sa te puna in slujba Lui, nu uita ca intre rusine si responsabilizare trebuie sa existe reabilitarea- indepartarea nelegiuirii care a adus rusinea si imbracarea in hainele de sarbatoare.

2Tim. 2.21 Deci daca cineva se curateste de acestea va fi un vas de cinste sfintit, folositor stapanului sau, destoinic pentru orice lucrare buna.\

Vrei sa fii in slujba? Doresti un lucru bun si chiar Domnul vrea sa-I fii de folos dar asigura-te intai ca ai hainele curate.

-Conditia (v.7)

Slujirea Domnului nu este doar o oportunitate ci si o responsabilitate. Oportunitatea daca vrei o refuzi fara nici o consecinta. Daca este responsabilitate atunci modul in care o faci implica anumite consecinte.

Ex- vai de cel ce face cu nebagare de seama lucrul Domnului

1Cor.9. 16 Dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricină de laudă, căci trebuie s’o vestesc; şi vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia! 17 Dacă fac lucrul acesta de bună voie, am o răsplată. Chiar dacă-l fac de silă, este o isprăvnicie care mi-a fost încredinţată

Conditionata de ascultare

-dreptul nostru la slujire nu este conditionat de vorbele sau parerile altora despre noi [vezi parerea satanei]

-dreptul la slujire insa este conditionat de ascultarea de Domnul.

Iosua cunostea caile si poruncile Domnului insa asteptarea Domnului este ca Iosua sa „umble in caile Domnului si sa pazeasca poruncile Lui.”

-Fisa postului (v.7a)

Trad. Cornilescu noua- „…atunci vei judeca si tu casa Mea si de asemenea vei pazi curtile Mele si-ti voi da un loc ca sa umbli intre acestia care stau aici.”

-dreptul de a judeca pe altii (indruma)

-dreptul de a pazi [omul care nu este cu luare aminte la calea sa cu siguranta nu-i va pasa daca cei din curtile Domnului nu umbla in caile Domnului]

In prima vaza este vorba despre o lucrare de zidire a fratilor iar in partea a doua este vorba despre o lucrare de pastrare, de aparare a ceea ce a fost zidit. Lucrul acesta imi aminteste de dubla lucrare a lui Neemia- mistria si sabia: cu o mana zideau dar cu o mana aparau lucrarea. Ambele aspecte ale acestei lucrari trebuie sa se regaseasca in lucrarea unui slujitor.

-Privilegiul (v.7b-8)

Are un loc pregatit

Celor ce slujesc li se ofera locuinta de serviciu si cetatenie.

Noua trad.Cornilescu: …si-ti voi da un loc ca sa umbli intre acestia care stau aici.”

Ioan 12.26 …unde sunt Eu acolo va fi si slujitorul Meu.

Incurajare ca Domnul Dumnezeu il cheama pe nume si il recunoaste ca ocupant al slujbei de mare preot chiar daca satana il considera nevrednic. Apropo- satana dispare din scena.

-fratilor nu conteaza cum ne considera sau cum ne numesc sau ne poreclesc oamenii. Conteaza insa cum ne numeste Dumnezeu.

\

Insa nu acesta este privilegiul suprem al slujitorului…ci faptul ca…

Pregateste un loc Domnului (de fapt in ce consta slujirea?)

In v.8 parca Domnul Isi deschide inima fata de Iosua si-Si descopera putin din planurile Sale: venirea lui Mesia. Interesant- Cel Ce va zdrobi capul sarpelui care tocmai parase pe Iosua.

Domnul Isus este amintit sub trei titluri mesianice:

Robul Meu– Domnul Isus este Cel Ce vine sa faca Voia Tatalui (Isaia 42.1; 49.3-4; 50.10; 52.13; 53.11)

Odrasla– descendentul din David Care se va ridica in putere si glorie din umilinta in care a cazut linia lui David (Isaia 4.2; 11.1; Ier.23.5; 33.15; Zah.6.12-13)

Piatra– (Ps.118.22; Mat.21.24; 1Pet.2.6) el va aduce judecata asupra neamurilor (Dan.2.44-45) si o piatra de poticnire pentru evreii necredinciosi (Rom.9.31-33)

„sapte ochi”- probabil simbolizeaza deplina intelepciune a lui Mesia cu care va judeca lumea.

Privilegiul lui Ioan Botezatorul- privilegiul de a merge inainintea Celui Preainalt. Bine-nteles ca si el a fost conditionat (nu va bea vin nici bauturi ametitoare)

„vor sluji ca semne”-scoate in evidenta natura slujbei si anume de directionare. Rolul unui semn este sa arate directia si niciodata sa atraga atentia. Oamenii au nevoie de directionare. Noi slujitorii Domnului trebuie sa directionam pe oameni- fara directie nu-l vor gasi pe Domnul

Ioan 3.14 Si dupa cum a inaltat Moise sarpele in pustie tot asa trebuie sa fie inaltat si Fiul Omului…

Fapte.4.12 In nimeni altul nu este mantuire caci nu este sub cer nici un alt nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti

1Cor.2.2 Caci n-am avut de gand sa stiu intre voi altceav decat pe Isus Hristos si pe El rastignit

Dumnezeu avea de gand sa aduca in lume pe Fiul Sau- Odrasla- Robul Meu iar Iosua trebuia sa ramana in slujba pregatind caile Domnului.

-Dumnezeu a folosit oameni imperfecti care sa pregateasca drumul pentru Cel Desavarsit; imperfecti dar nu murdari.

Ex.- Genealogia Matei 1

-Finalitatea (v.9-10)

Indeplinirea responsabilitatilor slujbei inaintea Domnului are o finalitate practica, vizibila si binecuvantata de dimensiuni nationale si am putea spune chiar globale.

Finalitatea slujirii inaintea Domnului se focalizeaza asupra sarbatorii insa urmand tiparul ca in cazul sarbatorii in viata lui Iosua- adica sarbatoare fara nelegiuire.

Ispasirea nationala

„…voi indeparta nelegiuirea tarii acesteia intr-o singura zi”

Nu doar Iosua-marele preot avea hainele murdare ci intregul popor. Daca marele preot al lor avea hainele murdare atunci cu atat mai mult poporul.

Isaia 6. …sunt un om cu buze necurate, locuiesc in mijlocul unui popor tot cu buze necurate…

Nu doar Iosua-marele preot avea nevoie de ispasire ci intregul popor. Trebuie si noi sa intelegem ca si altii au nevoie de ispasire si ca noi putem sa ii ajutam sa gaseasca iertarea pacatelor in Hristos Domnul.

Unii cred ca se refera la ziua rastignirii dar pare mult mai probabil sa fie ziua celei de-a doua veniri a Domnului cand la sfarstul Necazului celui Mare meritele mortii Sale vor fi aplicate Israelului credincios (Zah.13.1)[1]

Planurile Domnului nu se limiteaza la mine si la tine. Trebuie sa invatam sa gandim in linii mult mai largi si in interese ce depasesc granita personala si familiala.

Slujindu-L pe El, Dumnezeu ne ofera oportunitatea sa fim partasi un lucrari la nivel national ci chiar mondial daca ne aducem aminte de Mat.28 …mergeti in toata lumea…

Sarbatoare nationala

Domnul vrea sa aduca sarbatoare in viata tuturor. A adus sarbatoare in viata lui Iosua pentru ca mai apoi prin el sa lucreze la sarbatoarea intregului popor.

„In ziua aceea”- se pare ca se refera la intreaga perioada a imparatiei de 1000 de ani care va urma revenirii Domnului Isus.

„Va veti pofti unii pe altii sub vita si sub smochin”- se refera la conditiile de pace si prosperitate.

1Imp.4.25 Iuda si Israel de la Dan pana la Beer-Seba au locuit in liniste fiecare sub via lui si sub smochinul lui in tot timpul lui Solomon

Isaia 36.16 (Imparatul Asiriei promite evreilor daca se supun lui)

Mica 4.3-4 …din sabiile lor isi vor fauri fiare de plug si din sulitele lor cosoare; nici un neam nu va mai trage sabia impotriva altuia si nu vor mai invata sa faca razboi ci fiecare va locui sub vita lui si sub smochinul lui si nimeni nu-l va mai tulbura caci gura Domnului ostirilor a vorbit.

Dumnezeu doreste tuturor oamenilor pace si prosperitate. Pace are omul care are dorinta de musafiri, are timp pentru musafiri, are conditii pentru musafiri. Prosperitate- omul care are sub ce se odihni.

Frati si surori- noi prin slujire putem contribui la pacea si prosperitatea tuturor. Prin slujire…prin slujirea Domnului.

[1] Walvoord and Zuck, The Bible Knowledge Commentary, pg.1554-1555 (de asemenea explicarea si celorlalte simboluri din v.8-10)

https://predicatorul.wordpress.com/category/zaharia/

///////////////////////////////////////

Cunoaşterea lui Dumnezeu şi cunoaşterea noastră proprie sunt strâns conectate între ele

de către Editura Făclia

Traducere din limba engleză de

Dinu Moga

Dacă dorim să avem adevărata înţelepciune trebuie să cunoaştem două lucruri: trebuie să-L cunoaştem pe Dumnezeu şi trebuie să ne cunoaştem pe noi înşine. Ca să-l cunoaştem cum trebuie pe unul dintre cei doi, trebuie să-l cunoaştem la fel de bine şi pe celălalt.

Cunoaşterea lui Dumnezeu. Nu ne putem gândi serios la noi înşine fără să ne gândim la Cel ce ne-a făcut şi care continuă să ne poarte de grijă. Capacităţile cu care am fost înzestraţi sunt de o aşa natură încât nu ni le-am fi putut însuşi singuri şi cu siguranţă viaţa nu ne-am fi putut-o da noi înşine. În viaţă ni s-au dat atâtea lucruri încât se cuvine să ne gândim la Dătătorul lor. Mai mult decât atât, deficienţele naturilor noastre corupte de păcat ne fac să ne întoarcem spre Dumnezeu, ca să căutăm lucruri mai bune. Dorim ca Dumnezeu să înlocuiască neştiinţa, sărăcia, slăbiciunea şi corupţia noastră cu adevărata Lui înţelepciune, sănătate, putere şi dreptate.

Cunoaşterea de sine. Ca să avem o imagine corectă despre noi înşine, trebuie să-L cunoaştem pe Dumnezeu şi să cunoaştem cu ce ne asemănăm noi în ochii Lui. Mândria noastră omenească ne face să credem că suntem înţelepţi şi sfinţi, dar numai până când ne uităm la Domnul, a cărui perfecţiune este singurul nostru standard de comparaţie. Atunci ne dăm seama că suntem prefăcuţi. Ne mulţumim doar cu o dreptate aparentă fără să avem adevărata dreptate a lui Dumnezeu. Judecata noastră este coruptă de răul din jurul nostru. Din această cauză credem că unele lucruri sunt bune deşi, în realitate, ele sunt doar mai puţin corupte decât celelalte lucruri. În acelaşi fel, putem privi culorile între negru şi crem spre exemplu şi, pentru că ochii ne sunt obişnuiţi cu culoarea neagră, credem că cremul este alb. Este necesar să cunoaştem că în ochii lui Dumnezeu dreptatea noastră este păcat, puterea noastră este slăbiciune şi înţelepciunea noastră este prostie.

Reacţiile celor care s-au întâlnit cu Dumnezeu. Toţi credincioşii care într-o împrejurare sau alta au fost conştienţi de prezenţa lui Dumnezeu au fost cuprinşi de frică şi uimire. Tatăl lui Samson, Manoah, a zis: „Vom muri, căci am văzut pe Dumnezeu” (Jud.13:22). Isaia şi-a simţit foarte tare păcătoşenia lui. El a strigat: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate…” (Isaia 6:5). Vezi de asemenea Ezra 1:28; 3:14; Daniel 8:18; 10:16,17. De la aceşti oameni putem învăţa că omul se simte neînsemnat ori de câte ori este confruntat cu măreţia lui Dumnezeu.

Articol preluat din cartea Creștinism biblic de John Calvin (Editura Făclia, Oradea, 1998).

© Editura Făclia

Preluarea acestui articol de pe situl Editurii Făclia este strict interzisă fără permisiunea scrisă a editurii

https://www.faclia.ro/index.php?dispatch=pages.view&page_id=50

//////////////////////////////////

Semne ale vremurilor din urma

Scris de Nelu Ciorba

Cuprins:

Semintiile lui Israel

Erezii

Muntele Templului

Nenorociri Noi

Esticii (Împaratii Rasaritului)

Noul Legamant – un PACT Neconditional

Împărăția – Mântuirea – Biserica

Nenorocirile din această secundă: https://gdacs.org/

CASCADIA: https://www.usgs.gov/centers/pcmsc/science/cascadia-subduction-zone-marine-geohazards

Domnul Isus înainte de a se înălța la cer le-a spus ucenicilor: Nu este treaba voastră să știți vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stapânirea Sa. (Faptele Apostolilor 1:7). La fel și apostolul Pavel a folosit aceiași termeni: Cât despre vremuri și soroace, n-aveți trebuință să vi se scrie, fraților. Pentru că voi înșivă știți foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoț noaptea. ( 1 Tesaloniceni 5:1-2).

Este vreo diferență între vremuri sau soroace și semne?

Dicționarul Explicativ al Limbii Române definește SOROC ca fiind termenul fixat pentru savârșirea unei acțiuni. În ce privește escatologia, adică doctrina (învățătura) care se preocupă de sfârșitul întregii istorii a lumii, spre care sunt îndreptate toate actiunile răscumpăratoare ale Domnului Dumnezeu în istorie, cea mai mare greșeală este fixarea unei date exacte, fixarea soroacelor (an, luna, zi). Despre Răpirea Bisericii și Venirea Domnului, însăși Domnul Isus a spus: Despre ziua aceea și despre ceasul acela, nu știe nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. (Matei 24:36, Marcu 13:32)

Evanghelistul Matei, însa, l-a prezentat pe Domnul Isus într-o discuție cu fariseii și saducheii mustrându-i pe aceștia că nu deosebesc semnele vremurilor: Fariseii și Saducheii s-au apropiat de Isus, și, .. I-au cerut să le arate un semn din cer. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Când se înserează, voi ziceți: ,Are să fie vreme frumoasă, căci cerul este roșu.’ și dimineața, ziceți: ,Astăzi are să fie furtună, căci cerul este roșu-posomorât.’ Fățarnicilor, fața cerului știti s-o deosebiți, și semnele vremurilor nu le puteți deosebi? (Matei 16:1-3).

Liderii vremii învățaseră să citească și să memoreze Cuvintele lui Dumnezeu, dar nu puteau interpreta evenimentele lumii în lumina Cuvântului. Ei și mulți alții de atunci și de azi nu pricep că istoria în sine este istoria Lui (History = His Story).

Acelasi dicționar (Dictionarul Explicativ al Limbii Române) definește cuvântul SEMN ca fiind un indicator de direcționare. Pot spune în contextul în care scriu acum și aci ca un SEMN este un indicator de direcționare la acele vremuri sau soroace. La această rubrică nu veți găsi zile, luni și ani (soroace), dar veți găsi semne ale acestor vremuri sau soroace, semne trăite sub ochii tuturor pământenilor. În această rubrică prezint evenimente ale lumii de azi cu corespondență Scripturală începând de la centrul scoarței terestre, Ierusalimul, la nord, sud, est și vest și până la marginile pământului.

Cu ajutorul și inspirația Duhului Sfânt, prezint semne ale vremurilor din urma, ca să vă provoc pe voi, cititorii, în a distinge bine vremurile pe care le trăim, în a înțelege Scriptura mai adânc și a-i vedea împlinirile scrise cu mii de ani în urmă, vădite și în vremurile noastre ale secolului XXI.

top

După ani de studiu, (august 2003 – Prezent), neavând nici un plan de viitor al subiectelor ce le voi trata, scriind în fiecare ediție a publicației Romanian Times, atât la rubrica de Politologie Escatologica (fost Marul de Cearta) cât si la rubrica Strajerul, articole de adâncire în studierea Scripturilor, am ajuns la poza aceasta care pentru mine are semnificatii foarte adânci.

Iată, pe scurt, câteva din semnificații:

Mesajele prezentate au baza Scripturii, insuflate de Dumnezeu.
Mesajele nu au fost inspirate din lucrările escatologice găsite în librării.
Mesajele prezentate sunt sub forma de acrostih, scoțând în relief frumusețea limbii române.
Teoria escatologică PREMILENISM o studiem sprijinindu-se pe patru stâlpi: Pregătirea Bisericii, Răpirea Bisericii, Noul Mileniu și Misterul Veșniciei.
Evenimentele escatologice care se derulează în zilele ce le trăim, le-am grupat ca fiind SEMNE, si care ne avertizează Venirea foarte aproape a Domnului.

(detalii – amerotim@yahoo.com)

top

SEMINȚIILE LUI ISRAEL

Studiul care urmează încearcă să dea răspuns la câteva întrebări puse de-a lungul publicării lui, începând din anul 2000, prezentând evenimentele zilelor noastre cu corespondență scripturală.

Câteva întrebări: Care sunt cele douăsprezece seminții ce vor ocupa Canaanul, știind că pentru o perioadă de timp erau treisprezece seminții? Care va fi motivația întoarcerii evreilor? De ce Canaanul este teritoriul ce va fi ocupat de evrei? Care vor fi granițele noului teritoriu al Israelului? Ce se va întâmpla cu popoarele ce trăiesc acum în aceste teritorii?

Desigur că sunt și alte întrebări a căror răspuns necesită comentarii: Care ţări actuale din lume, adăpostesc seminţiile lui Israel? Ce ţinuturi sunt astăzi ca hotare şi numite în Scriptură prin: Haţar-Enon, Ţafon, hotarul Hamatului, Havran, Damasc, Galaad, Tamar, apele Meriba de la Cades? E posibil definirea unei hărţi precise cu hotarele ţării promise? Ocuparea ţării promise se va face prin forţă armată?

Materialul prezent face parte din expunerea escatologică Premilenistă şi pentru înţelegere trebuie conectat la articolele din capitolul PREMILENISM.

Legământul Canaanului (numit de unii legământul palestinian) este unul din legămintele necondiţionate ale lui Dumnezeu. Îl găsim în Deuteronom 30:1-10. Iată doar esenţa legământului citat din acest text scriptural: Chiar dacă ai fi risipit până la cealaltă margine a cerului, chiar şi de acolo te va strânge Domnul, Dumnezeul tău, şi acolo Se va duce să te caute. Domnul, Dumnezeul tău, te va aduce în ţara pe care o stăpâneau părinţii tăi, şi o vei stăpâni; îţi va face bine, şi te va înmulţi mai mult decât pe părinţii tăi. Acest legământ prevede dreptul Israelului de a stăpâni tara promisă, şi anume ţara pe care o stăpâneau părinţii lor. Acest legământ ilustrează cum un legământ, altfel necondiţionat şi irevocabil, poate avea elemente condiţionale aplicabile doar anumitor generaţii din istorie. Promisiunea dată lui Avraam (Genesa 12:7) anunţa că Dumnezeu dă pe vecie ţara în stăpânirea evreilor. Totuşi, din cauza neascultării lor, Iacov şi urmaşii săi au trebuit să locuiască un timp de patru sute de ani în Egipt. Pentru o vreme, israeliții s-au întors să ia în stăpânire o parte din ţară. Mai târziu, când au încetat iarăşi să-L asculte pe Domnul şi s-au îndepărtat de Lege, Dumnezeu i-a dat în mâna asirienilor şi babilonienilor, care i-au asuprit şi i-au dus în robie. Prin harul divin şi ca urmare a promisiunilor Lui, Dumnezeu i-a adus înapoi în ţară după 70 de ani şi i-a lăsat s-o locuiască până în anul 70 A.D. După răstignirea lui Christos şi după refuzul de a primi harul dat la Rusalii, Dumnezeu i-a răspândit iarăşi printre neamuri, unde au continuat și continuă să trăiască şi astăzi. Recenta lor întoarcere în zona vetrei străbune, deşi i-a surprins pe mulţi, este şi ea o urmare a legământului Canaanului. Ea pregăteşte scena finală pentru vremea sfârşitului.

Profeţiile Scripturii anunţă că israeliții se vor întoarce în ţară şi că nu o vor mai părăsi, cât va exista pământul acesta. Personal, cred, că după o perioada de „Un Necaz Unic”, din istoria lumii, ei se vor întoarce la Isus-Mesia.

Ei vor trăi în pace şi prosperitate Când îi voi aduce înapoi dintre popoare, şi îi voi strânge din ţara vrăjmaşilor lor, voi fi sfinţit de ei înaintea multor neamuri. Şi vor şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor, care-i lăsasem să fie luaţi prinşi de război între neamuri, şi care-i strâng iarăşi în ţara lor; nu voi mai lăsa pe nici unul din ei acolo şi nu le voi mai ascunde Faţa Mea, căci voi turna Duhul Meu pentru casa lui Israel, zice Domnul Dumnezeu.” (Ezechiel 39:25-29) Voi aduce înapoi pe prinşii de război ai poporului Meu Israel; ei vor zidi iarăşi cetăţile pustiite şi le vor locui, vor sădi vii şi le vor bea vinul, vor face grădini şi le vor mânca roadele. Îi voi sădi în ţara lor, şi nu vor mai fi smulşi din ţara pe care le-am dat-o, zice Domnul, Dumnezeul tău! (Amos 9:14-15).

Legământul Canaanului deci, deşi necondiţionat, cuprinde: risipirea lui Israel ca pedeapsă pentru necredinţă şi neascultare, necesitatea pocăinţei lui Israel pentru restaurare, întoarcerea lui Israel din diasporă, restaurarea naţiunii Israel în prerogativele ei, binecuvântarea lor finală cu prosperitate şi pace, o teribilă judecată divină asupra tuturor duşmanilor lui. Iată doar câteva versete ale Scripturii care confirmă cerinţele legământului Canaanului.

Risipirea lui Israel ca pedeapsă pentru necredinţă şi neascultare: Domnul te va împrăştia printre toate neamurile, de la o margine a pământului până la cealaltă: şi acolo, vei sluji altor dumnezei pe care nu i-ai cunoscut nici tu, nici părinţii tăi, dumnezei de lemn şi de piatră. (Deuteronom 28:63-66).

Necesitatea pocăinţei lui Israel pentru restaurare: în mijlocul tuturor neamurilor între care te va risipi Domnul, Dumnezeul tău, dacă te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tău, şi dacă vei asculta de glasul Lui din toată inima ta şi din tot sufletul tău, tu şi copiii tăi, potrivit cu tot ce-ţi poruncesc azi. (Deuteronom 30:1-2). În zilele noastre, unii conducători religioşi evrei pe faţă sau pe ascuns recunosc că Isus Christos născut în ieslea Betleemului, chinuit şi asuprit, mort şi înviat, înălţat la cer şi viu în vecii vecilor este adevăratul Mesia al Scripturii, şi ei, evreii, trebuie să se pocăiască;

Întoarcerea lui Israel din diasporă: Domnul Dumnezeul tău, va aduce înapoi robii tăi şi va avea milă de tine, te va strânge iarăşi din mijlocul tuturor popoarelor la care te va împrăştia Domnul, Dumnezeul tău. (Deuteronom 30:3); vin zile, zice Domnul, când voi aduce înapoi prinşii de război ai poporului Meu Israel şi Iuda, zice Domnul; îi voi aduce înapoi în ţara, pe care am dat-o părinţilor lor, şi o vor stăpâni. (Ieremia 30:3);

Restaurarea naţiunii Israel în prerogativele ei: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,Iată, voi lua pe copiii lui Israel din mijlocul neamurilor la care s-au dus, îi voi strânge din toate părţile, şi-i voi aduce înapoi în ţara lor. Voi face din ei un singur neam în ţară, pe munţii lui Israel; toţi vor avea un singur împărat, şi nu vor mai fi două neamuri, nici nu vor mai fi împărţiţi în două împărăţii. Nici nu se vor mai spurca, prin idolii lor, cu urâciunile lor, şi cu toate fărădelegile lor. Îi voi scoate din toate abaterile cu care au păcătuit, şi-i voi curăţi; ei vor fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor. (Ezechiel 37:21-23).

Binecuvântarea lor finală cu prosperitate şi pace: În vremea aceea voi ridica din căderea lui cortul lui David, îi voi drege spărturile, îi voi ridica dărâmăturile, şi-l voi zidi iarăşi cum era odinioară, ca să stăpânească rămăşiţa Edomului şi toate neamurile peste care a fost chemat Numele Meu, zice Domnul, care va împlini aceste lucruri. (Amos 9:11-12) şi o

Teribila judecată divină asupra tuturor duşmanilor lui: Căci iată că în zilele acelea şi în vremurile acelea, când voi aduce înapoi pe prinşii de război ai lui Iuda şi ai Ierusalimului, voi strânge pe toate neamurile, şi le voi pogorî în valea lui Iosafat. Acolo, Mă voi judeca cu ele, pentru poporul Meu, pentru Israel, moştenirea Mea, pe care l-au risipit printre neamuri, împărţind între ele ţara Mea. (Ioel 3:1-8).

Profeții Vechiului Testament au multe mesaje, care spun clar că va veni o vreme în care seminţiile lui Israel vor fi aşezate din nou în ţara promisă. Istoria este martoră că aceste profeţii nu s-au împlinit şi-şi aşteaptă împlinirea.

…. Domnul Îşi va întinde mâna a doua oară, ca să răscumpere rămăşiţa poporului Său, risipit în Asiria şi în Egipt, în Patros şi în Etiopia, la Elam, la Şinear şi la Hamat, şi în ostroavele mării. El va înălţa un steag pentru neamuri, va strânge pe surghiuniţii lui Israel, şi va aduna pe cei risipiţi ai lui Iuda, de la cele patru capete ale pământului. Pizma lui Efraim va înceta, şi vrăjmaşii lui Iuda vor fi nimiciţi; Efraim nu va mai fi gelos pe Iuda, şi Iuda nu va mai fi vrăjmaş lui Efraim, ci vor zbura pe umărul Filistenilor la apus, şi vor jefui împreună pe fiii Răsăritului. Edom şi Moab vor fi prada mâinilor lor, şi fiii lui Amon le vor fi supuşi. Domnul va seca limba mării Egiptului, Îşi va ridica mâna asupra Râului în mânia Lui, îl va împărţi în şapte pâraie, aşa că îl vor putea trece încălţaţi. Şi va fi un drum pentru rămăşiţa poporului Său, care va mai rămâne în Asiria, cum a fost pentru Israel, în ziua când a ieşit din ţara Egiptului. (Isaia 11:11-16)

Domnul va avea milă de Iacov, va alege iarăşi pe Israel, şi-i va aduce iarăşi la odihnă în ţara lor; străinii se vor alipi de ei, şi se vor uni cu casa lui Iacov. (Isaia 14:1)

… ostroavele şi corăbiile din Tarsis sunt în frunte, ca să aducă înapoi de departe pe copiii tăi, cu argintul şi aurul lor, pentru Numele Domnului, Dumnezeului tău, pentru Numele Sfântului lui Israel, care te proslăveşte. Străinii îţi vor zidi zidurile, şi împăraţii lor îţi vor sluji; căci te-am lovit în mânia Mea, dar, în îndurarea Mea, am milă de tine. Porţile tale vor sta veşnic deschise, nu vor fi închise nici zi nici noapte, ca să lase să intre la tine bogăţia neamurilor, şi împăraţii lor cu alaiul lor. Căci neamul şi împărăţia care nu-ţi vor sluji, vor pieri, şi neamurile acelea vor fi în totul nimicite. Slava Libanului va veni la tine, chiparosul, ulmul şi merişorul (cimişirul), cu toţii laolaltă, ca să împodobească locul sfântului Meu locaş, căci Eu voi proslăvi locul unde se odihnesc picioarele Mele. Fiii asupritorilor tăi vor veni plecaţi înaintea ta, şi toţi cei ce te dispreţuiau se vor închina la picioarele tale; şi te vor numi ,Cetatea Domnului’, ,Sionul Sfântului lui Israel.’ De unde erai părăsită şi urâtă, şi nimeni nu trecea prin tine, te voi face o podoabă veşnică, o pricină de bucurie pentru oameni din neam în neam. Vei suge laptele neamurilor, vei suge ţâţa împăraţilor; şi vei şti astfel că Eu sunt Domnul, Mântuitorul tău, Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov. (Isaia 60:8-16)

„De aceea iată, vin zile, zice Domnul, când …. se va zice: ,Viu este Domnul, care a scos pe copiii lui Israel din ţara de la miază-noapte şi din toate ţările unde-i izgonise!’ Căci îi voi aduce înapoi în ţara lor, pe care o dădusem părinţilor lor.” (Ieremia 16:14-15)

„De aceea iată, vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: ,Viu este Domnul, care a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel!’ Ci se va zice: ,Viu este Domnul, care a scos şi a adus înapoi sămânţa casei lui Israel din ţara de la miază noapte şi din toate ţările în care îi risipisem! ,Şi vor locui în ţara lor.’ (Ieremia 23: 7,8)

Iată, vin zile, zice Domnul, când voi aduce înapoi prinşii de război ai poporului Meu Israel şi Iuda, zice Domnul; îi voi aduce înapoi în ţara, pe care am dat-o părinţilor lor, şi o vor stăpâni.” (Ieremia 30:3)

…îi aduc înapoi din ţara de la miazănoapte, îi adun de la marginile pământului: între ei este şi orbul şi şchiopul, femeia însărcinată şi cea în durerile naşterii; o mare mulţime se întoarce înapoi aici! (Ieremia 31:8)

…voi ridica din nou cortul lui David din prăbuşirea lui, îi voi zidi dărâmăturile, şi-l voi înălţa din nou: pentru ca rămăşiţa de oameni să caute pe Domnul (Fapte 15:16-17)

Va veni o perioadă în istoria lumii când Israelul va fi adunat acasă. Ţara promisă va fi împărţită conform celor scrise în profeţiile lui Isaia, Ieremia şi Ezechiel. Cei 144.000 numiţi de două ori în Apocalipsa (Apocaplipsa 7 fiind pecetluiţi cu pecetea Dumnezeului celui viu şi în capitolul 14 având scris pe frunte Numele Mielului şi Numelui Tatălui Său) vor fi mărturii (probe de verificat) a celor 12 seminţii care vor ocupa ţara promisă. Iată ce spune Scriptura despre Seminţiile lui Israel în vremurile din urmă, profeţii care-şi aşteaptă împlinirea:

„Munţi ai lui Israel, …veţi da crengi, şi vă veţi purta roadele pentru poporul Meu Israel… Cetăţile vor fi locuite, şi se vor zidi iarăşi dărâmăturile. Voi înmulţi pe oamenii şi vitele, care vor creşte şi se vor înmulţi: voi face să fiţi locuiţi ca şi mai înainte, şi vă voi face mai mult bine decât odinioară; şi veţi şti că Eu sunt Domnul… poporul Meu Israel… vă voi scoate dintre neamuri, vă voi strânge din toate ţările, şi vă voi aduce iarăşi în ţara voastră… Veţi locui în ţara, pe care am dat-o părinţilor voştri; voi veţi fi poporul Meu şi Eu voi fi Dumnezeul vostru. Vă voi izbăvi …Voi înmulţi rodul pomilor şi venitul câmpului… Atunci vă veţi aduce aminte de purtarea voastră cea rea, şi de faptele voastre, care nu erau bune; vă va fi scârbă de voi înşivă, din pricina nelegiuirilor şi urâciunilor voastre…. Şi neamurile, care vor mai rămâne în jurul vostru, vor şti că Eu, Domnul, am zidit din nou ce era surpat, şi am sădit ce era pustiit. Eu, Domnul, am vorbit, şi voi şi face.”…. „Iată, vă voi deschide mormintele, vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu, şi vă voi aduce iarăşi în ţara lui Israel…. Vor locui iarăşi în ţara, pe care am dat-o robului Meu Iacov, şi pe care au locuit-o şi părinţii voştri. … Şi neamurile vor şti că Eu sunt Domnul, care sfinţeşte pe Israel, când Locaşul Meu cel sfânt va fi pentru totdeauna în mijlocul lor.” (Ezechiel 36 -37). A scos pe copii lui Israel din toate ţările (Ier. 16:14-15) adu-Mi fii şi fiicele de la marginile pământului (Is. 43:5-7)

„Iată hotarele ţării, pe care o veţi împărţi ca moştenire celor douăsprezece seminţii ale lui Israel…. de la mare până la Haţar-Enon, şi la miază noapte de el hotarul Damascului, Ţafonului, şi hotarul Hamatului. … În partea de răsărit, dintre Havran şi Damasc, între Galaad … Iordanul… Hotarul de miază zi…, va merge de la Tamar până la apele Meriba de la Cades, până la pârâul Egiptului, şi până la Marea cea mare. Hotarul de apus va fi marea cea mare, până la locul unde apucă spre Hamat … (Ez. 47:13-23)

… Domnul Îşi va întinde mâna a doua oară, ca să răscumpere rămăşiţa poporului Său, risipit …El va înălţa un steag pentru neamuri, va strânge pe surghiuniţii lui Israel, şi va aduna pe cei risipiţi ai lui Iuda, de la cele patru capete ale pământului… (Isaia 11:11-16) vor uni cu casa lui Iacov. (Isaia 14:1) …cu toţii laolaltă.. să împodobească locul sfântului Meu locaş, (Isaia 60:8-16) voi aduce înapoi în ţara lor, pe care o dădusem părinţilor lor.” (Ieremia 16:14-15) se va zice: ,Viu este Domnul, care a scos şi a adus înapoi sămânţa casei lui Israel din ţara de la miază noapte şi din toate ţările în care îi risipisem! ,Şi vor locui în ţara lor.’ (Ieremia 23: 7,8) şi-i voi aduce înapoi în ţara aceasta (Ieremia 24:6) îi voi aduce înapoi în ţara, pe care am dat-o părinţilor lor, şi o vor stăpâni.” (Ieremia 30:3) …îi aduc înapoi din ţara de la miazănoapte, îi adun de la marginile pământului (Ieremia 31:8) …voi ridica din nou cortul lui David (Fapte 15:16-17).

Bătrânul Ioan în vedenia lui din Apocalipsa înregistrează de trei ori, în vremurile din urmă prezenţa în Israel, specific a unui număr de 144,000 cu specificaţie clară ca fiind parte din douăsprezece seminţii ale lui Israel: Şi am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiţi: o sută patru zeci şi patru de mii, din toate seminţiile fiilor lui Israel. (Apocalipsa 7.4); Apoi m-am uitat, şi iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; şi împreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său. (Apocalipsa 14:1); Cântau o cântare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea bătrânilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cântarea, afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii, care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ.( Apocalipsa 14:3)

După aceea am văzut patru îngeri, care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământului. Ei ţineau cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac. Şi am văzut un alt înger, care se suia dinspre răsăritul soarelui, şi care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri, cărora le fusese dat să vatăme pământul şi marea, zicând: „Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!” Şi am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiţi: o sută patru zeci şi patru de mii, din toate seminţiile fiilor lui Israel. Din seminţia lui Iuda, douăsprezece mii erau pecetluiţi; din seminţia lui Ruben, douăsprezece mii; din seminţia lui Gad, douăsprezece mii; din seminţia lui Aşer, douăsprezece mii; din seminţia lui Neftali, douăsprezece mii; din seminţia lui Manase, douăsprezece mii; din seminţia lui Simeon, douăsprezece mii; din seminţia lui Levi, douăsprezece mii; din seminţia lui Isahar, douăsprezece mii; din seminţia lui Zabulon, douăsprezece mii; din seminţia lui Iosif, douăsprezece mii; din seminţia lui Beniamin, douăsprezece mii, au fost pecetluiţi. (Apocalipsa 7:1-8)

Sunt câteva amănunte în înşiruirea specifică a lui Ioan: între seminţii apare seminţia lui Manase şi Efraim, seminţia Dan nu este pomenită, iar seminţia lui Levi apare ca o seminţie obişnuită şi nu ca preoţime.

Seminţia lui Iosif, conform profeţiei lui Ezechiel trebuie să primească două părţi: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată hotarele ţării, pe care o veţi împărţi ca moştenire celor douăsprezece seminţii ale lui Israel. Iosif va avea două părţi. (Ezechiel 47:13-23).

Ce s-a întâmplat cu Dan?

Călcarea de lege la nivelul ordinii publice, e numită de Scriptură silnicie, şi e păcat cu consecinţe grave. Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte cuvântul „silnic” ca ceva împotriva legii naturale, greu de suportat, apăsător, penibil. Scriptura ne prezintă că în istoria pământului a fost o perioadă când pământul a fost pedepsit pentru că era plin de silnicie. Moise a scris: Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu, pământul era plin de silnicie. …. Dumnezeu a zis lui Noe: „Sfârşitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul. (Genesa 6.11-13). (Bible in Basic English: Pământul era plin de căi rebele). Pe vremea lui Noe a fost pedepsit tot pământul. Pe vremea lui Lot ca să nu se răspândească păcatul cu prioritate sodomismul, Dumnezeu a nimicit Sodoma şi Gomora. (Genesa 19). Domnul Isus a făcut referire la vremea lui Noe şi a lui Lot, când vorbea de Revenirea Sa. (Luca 17:26-37)

În acest context, iată mai jos o incursiune în istoria seminţiei Dan.

Israel (Iacov), fiul lui Isaac, fiul lui Avraam îl binecuvântează: Dan va fi un şarpe pe drum, O năpârcă pe cărare, Muşcând călcâiele calului, Făcând să cadă călăreţul pe spate. (Gen 49:17).

Pe vremea judecătorilor găsim daniţii cucerind cetatea Lais, distrugând totul şi rezidind cetatea căreia i-a dat numele Dan în care au înălţat chipuri cioplite. (Judecători 18).

Prin anii 930 BC împăratul Ieroboam a făcut doi viţei de aur, şi a zis poporului: „Destul v-aţi suit la Ierusalim; Israele! Iată dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului.” A aşezat unul din aceşti viţei la Betel, iar pe celălalt l-a pus în Dan. Şi fapta aceasta a fost un prilej de păcătuire. Poporul se ducea să se închine înaintea unuia din viţei până la Dan. (1 Împarati 12: 28-30). După 300 de ani, împăratul Iosia (630 BC) a dărâmat altarul de la Betel, şi înălţimea făcută de Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască; a ars înălţimea şi a prefăcut-o în ţărână, şi a ars idolul Astarteei. (2 Împăraţi 23:15). Nu este specificată dărâmarea altarului de la Dan.

Istoria arată că daniţii din partea de nord a Israelului, s-au mutat în zona Caucazului, de unde au migrat pe fluviul Dunării înspre nord vestul Europei. Ca şi pe vremea judecătorilor, obiceiul daniţilor era ca să schimbe nume la locuri geografice cu un nume care conţine cuvântul Dan. Astfel a apărut Macedania (Macedonia), Danube (Dunărea), Don, ScanDANevia, Danemarca. Danemarca înseamnă efectiv marca lui Dan. Ţări ca Danemarca, Irlanda, Olanda au multe aşezări care conţin cuvântul „dan”.

Sunt documente care atestă că seminția Dan, era poreclită ”navigatorii” încă de pe vremea judecătorilor migrând pe pământul de azi al Irlandei, sub numele de Tuatha De Danann. În anul 1901, recensământul Irlandei arată că 99,6 la sută din irlandezi erau descendenți evrei, considerați de cei mai mulți cercetători ca fiind descendenți a seminției Dan. La ora actuală sunt relativ, puțini evrei declarați, în Irlanda, dar obiceiurile lor, sunt moștenite.

Seminţia aceasta care a dus pe Israel în idolatrie, care a fost o pricină de păcătuire pentru Israel, a continuat o viaţă departe de legea lui Dumnezeu, și în țări ca Irlanda. Această seminție este scoasă afară din semințiile lui Israel, seminții care, într-un viitor apropiat se vor bucura din nou de Canaanul pământesc, țara unde va curge din nou lapte și miere. De ce oare? Ce au făcut daniții?

Miercuri, 22 mai 2015 cetățenii irlandezi, prima națiune din lume, au decis prin referendum, cu o largă majoritate, să recunoască pentru persoanele LGBT dreptul de a se căsători.

După irlandezi a urmat SUA unde Curtea Supremă a Statelor Unite a decis vineri, 26 iunie 2015 că egalitatea în drepturi între heterosexuali și persoane de același sex trebuie recunoscute în toate statele Americii.

Marți, 21 iulie 2015, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, într-un proces intentat Italiei, că statul este obligat să acorde o recunoaștere cuplurilor formate din persoane de același sex. Imediat a apărut o inițiativă legislativă privind recunoașterea parteneriatului civil (Pl-x nr. 340/2015), care, a primit aviz favorabil din partea Comisiei pentru muncă și protecție socială și a fost votată în noua sesiune parlamentară din toamna anului 2015.

Sunt vești neplăcute, când națiunile lumii, redefinesc și răspândesc concepte greșite și clar definite de Creator. Citind Scriptura nerespectarea decretelor Creatorului au dat naștere la ștergerea națiunilor de pe fața pământului, pedepsirea crunt a popoarelor.

Deși sunt vremuri cumplite, care ne așteaptă, mai sunt și unele știri pozitive. Astfel, Sunt țări care se ridică și merg împotriva curentului care aduce pedeapsa lui Dumnezeu. Astfel, pe data de 20 iunie 2015 Parlamentul Austriei a adoptat o moțiune de respingere a căsătoriilor homosexuale, moțiune respinsă cu 110 la 26.

Cont. aici ………https://romaniantimes.com/index.php/nelu-ciorba-1/56-semne-ale-vremurilor-din-urm.html

//////////////////////////////////////////

Sfințenia lui Dumnezeu și păcătoșenia omului

Scris de Ioan Sinitean

In anul mortii imparatului Ozia, am vazut pe Domnul sezand pe un scaun de domnie foarte inalt, si poalele mantiei Lui umpleau Templul. Serafimii stateau deasupra Lui, si fiecare avea sase aripi: cu doua isi acopereau fata, cu doua isi acopereau picioarele, si cu doua zburau. Strigau unul la altul si ziceau: “Sfant, sfant, sfant este Domnul ostirilor! Tot pamantul este plin de marirea Lui!” Si se zguduiau usorii usii de glasul care rasuna, si Casa s-a umplut de fum.. Atunci am zis: “Vai de mine! Sunt pierdut, caci sunt un om cu buze necurate, locuiesc in mijlocul unui popor tot cu buze necurate, si am vazut cu ochii mei pe Imparatul, Domnul ostirilor!” Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un carbune aprins in mana, pe care-l luase cu clestele de pe altar.Mi-a atins gura cu el si a zis: “Iata, atingandu-se carbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este indepartata si pacatul tau este ispasit! (Isaia 6: 1-7)

Cine este ca Tine intre dumnezei, Doamne? Cine este ca Tine minunat in sfintenie, bogat in fapte de lauda, si facator de minuni? (Exod 15:11)

INTRODUCERE

Când eram în primii ani de liceu a apărut tradusă în limba română o carte care a făcut multă vâlvă în ţară – Moartea Unui Preşedinte, scrisă de William Manchester. Era o carte voluminoasă, cu peste 1000 de pagini. Scriitorul prezenta cu lux de amănunte împrejurările nefericite în care şi-a pierdut viaţa renumitul preşedinte american, J.F. Kennedy. Acesta fusese asasinat în 1963 la Dalas, Texas. Autorul cărţii prezinta printre altele şi durerea mare ce cuprinsese atunci întreaga Americă. Tragedia aceasta era prezentată în aşa fel încât se părea că odată cu preşedintele iubit, murise întreaga Americă.

Evenimentele petrecute cu Isaia şi descrise în textul anunţat sub titlu, au avut loc în perioada când un alt conducător de ţară iubit de popor murise. Este vorba de împăratul Ozia. Cu toate că aceşi doi foşti conducători au trait în epoci diferite, şi au murit în împrejurări cu totul diferite, ceea ce m-a determinat însă sa-I amintesc în acest context este faptul că fiecare dintre ei au fost populari, iubiţi de naţiunea lor, au făcut reforme prospere şi au fost speranţa poporului pentru viitor..

Capitolul şase din Isaia, întotdeauna m-a impresionat prin grandarea expunerii sale. Dar în acelaşi timp mi-a provocat şi multe întrebari, ca de exemplu,

de ce această viziune apare acum şi e redată în capitolul acesta şi nu la începutul misiunii sale de profet?
ce anume l-a determinat pe Isaia să răspundă afirmativ la chemarea lui Dumnezeu la o misiune (după mine) imposibilă? (nu veţi înţelege, nu veţi pricepe, Împetreşte inima, tare de urechi, nu vadă cu ochii, înţeleagă cu inima…)

Pe măsură ce medităm la sfințenia supremă a lui Dumnezeu, noi nu poate să nu fii copleșit de un sentiment de uimire. Psalmistul ne spune: „Închinați-vă Domnului în splendoarea sfințeniei Sale; tremuraţi înaintea Lui, tot pământul” (Psalmul 96:9)

CADRUL ISTORICO-GEOGRAFIC

Naţiunea lui Iuda era într-o perioada de tranziţie şi de incertitudine. Ozia împăratul murise. Fiul său Iotam nu era înca uns ca împărat. Era in jurul anului 740 IH. El a devenit cel de-al zecelea împărat a lui Iuda la o vârstă destul de fragedă (16 ani) şi a condus poporul timp de 52 de ani în pace şi prosperitate. El a ajuns pe tron după ce tatăl său, Amaţia, a fost ucis mişeleşte. Poporul l-a făcut împarat într-un timp deosebit de tulbure pentru naţiune şi pentru acea parte de lume. Împăratul Siriei, Tiglat Piliasar al-III-lea numai ce î-şi începuse campanile sale militare de expansiune. Era înconjurat de duşmani cu care a trebuit să lupte imediat pentru ai aduce la tăcere. Fiind deosebit de dotat din punct de vedere militar a reuşit să câştige multe bătălii într-un timp relative scurt.

Ozia, a fost unul dintre cei mai renumiţi urmaşi ai lui David pe tronul lui Iuda, după Solomon. El a reuşit să restaureze regatul la gloria şi puterea lui David (IICronici 26: 4-15). Regatul lui Iuda, în timpul său devenise o putere militară (2600 de capeteni, cu un total de 307,500 soldaţi înarmaţi foarte bine-II Regi 15:2), şi-a extins teritoriul (II Cronici 26: 6,7), a avut hrana din belşug (v.10), a construit turnuri de apărare, technologie militară avansată (v.15), construcţii de case frumoase (v.21), etc… . A fost o era a “expansiunilor şi împlinirilor” materiale. Ozia a fost speranţa lui Izrael pentru un viitor prosper…Renumele lui a depăşit cu mult graniţile lui Iuda…

Împăratul Ozia a extins teritoriile lui Iuda. A cucerit Ammonul şi a controlat Edomul. Ierusalimul a fost refortificat sub conducerea lui. Naţiunea a prosperat în timpul domniei lui. Ozia a avut conilier spiritual pe profetul Zaharia şi se pare şi pe Isaia. Pe plan spiritual el credea ca ţara e pe drumul bun “deschis”de bunicul sau Ioas, în realitate însă a fost o era a decăderii…

Când a devenit puternic şi popular, s-a mândrit în inima sa şi a vrut să “comaseze” încă o funcţie pe lângă cea de împărat şi anume aceea de preot. Ozia a încercat să facă ceva ce nu îi era permis, şi anume să duca jertă, să tămâieze. A intrat în Templu încercând să aduca tămiie. Şi cu toate că preoţii au încercat să-l oprească să nu săvârşească o asemenea nelegiuire, el a continuat. Şi atunci Dumnezeu l-a lovit cu lepra chiar acolo, chiar atunci (2 Cronici 26:16). Naţiunea lui Israel a rămas “şocată” să vadă pe regele lor (pe care îl credeau credincios lui Dumnezeu), pedepsit de Dumnezeu într-un mod atât de crunt. A trebuit să-l izoleze într-o casă anume şi să fie retras din funcţiunile împărăteşti. Totuşi, când a murit, poporul l-a înmormânatat cu mare pompă.

În perioada de tranziţie de la Ozia la Iotam, Isaia are o viziune. Este de fapt singura viziune a lui. Această viziune a lui Isaia, nu a avut loc la începutul misiunii sale de profet ci după aproape 18 ani. Această “viziune” sau “descoperire” a fost necesară pe el, pentru o mai bună înţelegere a ceea ce înseamnă Dumnezeu, servul Său şi lucrarea acestuia.

Isaia face următoarea menţiune referitoare la data la care a avut această viziune: “în anul morţii lui Ozia”. Mai mult ca sigur că Isaia se referă la anul în care a murit regele de fapt şi nu la anul în care a fost “retras” de la domnie, fiind lepros. Menţiunea aceasta este mai mult decât o dată cronologică pentru că prin ea aflăm când şi de ce a primit Isaia această viziune (şi nu alta!!).

Locul viziunii, nu este menţionat de Isaia. Probabil nu are aşa de mare importanţă ca şi efectul viziunii în sine. Totuşi, doresc să menţionez câteva cuvinte despre acest subiect. Certătătorii biblici au păreri diferite despre acest subiect. Unii susţin că evenimentele petrecute în această viziune ar fi avut loc undeva în sferele cereşti având în vedere imposibiliatea explicării apariţiei mobilierelor tron şi altar în aceeaşi sală. Alţi comentatori sunt de părere că evenimentele din viziunea lui Isaia s-au petrecut chiar în incinta Templului de la Ierusalim. Ei presupun că Isaia s-ar fi aflat în curtea Templului, nu departe de altarul pentru jertfe. Că ar fi privit spre incinta Templului şi cumva doar atunci şi chiar pentru el, prin uşa principală a Sfintei, a putut privi spre Sfânta Sfintelor, care avea perdeaua dată special, la o parte. Şi acolo, în locul chivotului mărturiei, Isaia vede Tronul lui Dumnezeu, şi pe EL stând pe tron. Şi evenimentele se petrec ca şi când nu mai era nici o despărţire între Sfânta Sfintelor, Sfânta şi curte unde era Altarul. Trebuie menţionat faptul că Isaia nu era preot şi nu avea voie să slujească în Templul. Era admis doar în curtea unde era Templului ca şi oricine om de rând din popor.

III. ”VIZIUNEA PROPRIU-ZISĂ”

După ce împăratul Ozia murise, tronul lui Iuda (mai précis al lui David) rămase liber pentru o vreme. Ca un cetăţean de bună credinţă, Isaia nu a fost total indiferent la această ”pierdere naţională”. Ca orice evreu devotat regelui său, Isaia a respectat şi a apreciat pe Împăratul Ozia. În aceste clipe de durere şi de disperare, ca un om al credinţei, Isaia se întoarce spre Dumnezeul lui Israel, pentru alinare şi ajutor. Şi atunci într-o oră de “extaz” Isaia experimentează cea mai mare binecuvântare de pâna atunci, având parte de ceva cu totul special. O experienţă pe care nimeni altul nu a mai avut-o pâna la el.

În acele momente de durere şi confuzie, Dumnezeu l-a determinat pe Isaia să-şi ridice ochii de la sine, de la popor şi de la starea în care acestă se găsea spre Dumnezeul lui Izrael. Şi atunci când s-a desprins de tot ce era pământesc şi trecător, şi şi-a aţintit privirile spre ceea era divin, ”a văzut pe Domnul”.

“În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezînd pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul.Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două sburau…”

Isaia a fost privilegiat să arunce o privire în sala tronului lui Dumnezeu.Dumnezeu este transcendent. Prin propriile noastre eforturi, El este de necunoscut. Dar în teologie, există un alt termen pentru Dumnezeu, și anume că El este imanent. Și asta înseamnă că Dumnezeu, pe care nu l-am putut cunoaște singuri, a ales să ni se descopere.

Și asta vedem în acest pasaj. Dumnezeu a deschis vălul cerului pentru o clipă și i-a permis lui Isaia (și prin Isaia, nouă) să vadă chiar Sala Tronului Său. Ceea ce vede Isaia acolo este atât minunat, cât și terifiant.

Dumnezeu este pe tron – Yahweh este pe tronul Său acolo sus. Uneori aici jos este ușor să uiți asta. El este suveran. El are controlul. Și El are un plan pentru tine. Și cum este tronul Său? Spune că este sus și ridicat. Tronul lui Dumnezeu în cer este mai presus de orice altceva, o amintire fizică a locului Său ca conducător divin asupra tuturor lucrurilor din univers.

Ce a “văzut” de fapt Isaia?

Unii comentatori biblici spun că această ,viziune, ar fi fost o “teophanie”. “Teophanie” este un termen teologic care se referă la manifestarea divinităţii într-un mod vizibil sau audibil sau amândouă (ceva asemănător cu viziunea lui Manoah, tatăl lui Samson Jud.13:15-22, cu a lui Moise la Horeb, Exod 3:2-6 sau a lui Ilie, la Mt. Carmel, intr-un susur blând 1Reg.19:12).

A). Isaia a “văzut” Tronul domniei Sale, a Maiestăţii Sale, care simboliza

Poziţia de Autoritate a lui Dumnezeu în raportul cu poporul – În acestă ”viziune” el a văzut pe Domnul stând pe “ un scaun de domnie foarte înalt”. Cuvântul “domnie” se referă la conducere, la cârmuire civilă, guvernamentală. Dumnezeu este de fapt Suveranul care deleagă suveranii, conducătorii pământeşti, “prin mine cârmuiesc dregătorii, şi voievozii dau porunci drepte” Prov. 8_15

Isaia, se aşteptase ca acest scaun (tron) să fie vacant, atâta timp cât nu avusese loc încă procesiunea de încoronare a lui Iotam. Dar “surpriză”. Pe tron stătea Cineva. Şi Isaia ÎL prezintă în felul următor: “Împăratul, Domnul oştirilor” înconjurat de serafimi.

Isaia îşi prezintă viziunea într-o formă cu totul specifică curţilor regale din Orientul Apropiat. ” Domnul”, este prezentat stând pe un “tron” foarte înalt înconjurat de “servitori”(serafimi). ”Şezând” pe tron era o reprezentare curent folosită curent în Biblie (Vezi:1 Regi 22:19; Ezec.43:7; Ier.17:12). Isaia a înţeles marele contrast ce există între un împărat pământesc şi Împăratul împăraţilor. Împăratul pământesc este vremelnic, pentru o vreme, pe când Dumnzeu este veşnic.

Tronul era simbolul funcţiei juridice.

Isaia nu descrie ce fel de înfăţişare avea Domnul ce stătea pe tron. Tronul Său era elevat şi poziţia de a sta sus denotă demnitate şi măreţie. Dumnezeu, este văzut stând pe tron în maniera monarhilor orientali cu roba lungă ce acoperea podeaua Templului. Regii orientali puneau mare accent pe acest fel de mantii largi şi lungi. Ele erau un indiciu al grandorii şi pozitiei înalte în societatea respectivă. De asemena funcţia juridică, de judecată, de dreptate, era tot sub responsabilitatea Împăratului.

Tronul simboliza Maiestate, Slavă

El, Dumnezeu, stătea ca un rege şi era slujit şi proslăvit de fiinţe angelice de serafimii care I se închinau în adoraţie şi profundă veneraţie, gata oricând a îndeplini ordinele lui Dumnezeu. Templul a fost umplut de prezenţa divină şi a Maiestăţii cereşti. Slava, ” Este însăşi existenţa lui Dumnezeu. Este esenţa naturii Lui, este greutatea împortanţei Lui, este radierea splendorii Lui, este demonstraţia puterii lui, si este atmosfera prezenţei Lui. Gloria lui Dumnezeu este expresia bunătăţii lui şi se cuprinde în toate aceste intriseci, calitaţi veşnice” “ The Purpose Driven Life” Rick Warren.

Isaia a =văzut= prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul Templului (implicit şi în mijlocul poporului) şi poalele mantiei Lui umpleau Templul. Prezenţa lui Dumnezeu, umplea Templul, casa s-a umplut de fum…Isaia a înţeles cine este de fapt în controlul istoriei, că este Dumnezeu.

B). Isaia a “văzut” Altarul pentru jertfe

care simboliza, poziţia lui Dumnezeu în raportul spiritual cu poporul- în raport cu păcatul.

Isaia a văzut un Altar care era în funcţiune. Pe el era jeratic de cărbune. Atarul însemna ispăşire, şi semnificaţiile jertfei de ispaşire (cu sânge) erau următoarele:să înlăture păcatul şi consecinţele acestuia (1Petr.2:24;Ev.9:28); să înveţe pe păcătoşi că pentru păcat trebuie plătit un prêţ (1Tim.2:6;Ap.5:9); să înveţe că “înlocuitorul” va trebui să sufere pedeapsa în locul celui ce l-a adus ca jertă. (Is.53:4-6;Rom.5:12-21); să înveţe că ispăşirea, aducea împăcarea între cele două părţi: Dumnezeu cel Sfânt şi omul păcătos (Rom.5:7-11;Col.1:20)

Prezenţa acestui Atar, în cadrul acestei viziuni are un mesaj cu totul special. Pe el erau cărbuni, dar nu erau jertfe…Isaia a “văzut” două “elemente”, două “lucruri” cu semnificaţie extraordinară: un tron şi un altar. Se observă ceva anormal în descrierea lui Isaia. Aceste două “elemente”, văzute de el, nu se găseseau în mod normal (obişnuit) în aceaşi încăpere-în aceaşi formaţiune (nu aveau aceiaşi destinaţie de folosire). Tronul se afla totdeauna în palatul regal, iar altarul pentru jertfe se afla în curtea Templului. Cum a fost oare posibilă o asemenea =comasare spaţială= de lucruri complect diferite ca locaţie? Nu este cumva o eroare, o greşală de descriere? Ce fel de înţeles teologic sau doctrinar ar putea să aibă?

Isaia, supranumit Evanghelistul Vechiului Testament, prezintă prin “scena aceasta” sau prin “viziunea” acesta de fapt un profund principiu dumnezeiesc:

Dumnezeu, stând pe Tron, este simbolul autorităţii de a guverna, de a judeca şi condamna; dar în acelaşi timp, prin Altarul alăturat tronului, El are puterea de a ispăşi păcatele celui ce le mărturiseşte şi se căieşte de ele.

De fapt acesta este mesajul Evangheliei lui Christos, Dumnezeu este drept să pedepsească păcatosul, dar în acelaşi timp, plin de milă ca să-l ierte.

Tronul şi Altarul erau mobilierele Oficiului de Rege-Preot pe care l-a dorit împăratul Ozia pentru el. Cel ce va îndeplini aceasta dubla functiune într-o zi va fi Isus Mesia. Isaia spune că a văzut pe Dumnezeu şi ca urmare trebuia să moară. Ioan, evanghelistul scrie în evanghelia sa, la Ioan 12:41-42 că de fapt Isaia a vazut “slava” Domnului Isus, al Fiului lui Dumnezeu:“Isaia a spus aceste lucruri când a văzut slava Lui, şi a vorbit depre El.”

Isaia nu a încercat să descrie “persoana” care stătea pe tron, ci mai mult s-a ocupat să descrie roba lui, tronul şi serafimii care Îl slujeau. Părintele bisericesc Ieronim, spunea că “Viziunea a fost dată să reprezinte doctrină Trinităţii conform lui Ioan1:18.” Afirmaţia lui Isaia “am văzut pe Dumnezeu” nu este definitorie. El nu descrie cât a “văzut ” din Dumnezeu ca aparenţă, ca formă de prezentare, ci doar ce impact enorm a avut această viziune în viaţa lui, aceasta“puţina” revelaţie a dumnezeirii. Viziunea lui Isaia a fost cu totul specială şi a avut loc tocmai să arate că realitatea eternă a Împărăţiei Cereşti poate fi “dezvăluită” temporar şi parţial unora oameni deosebiţi ai lui Dumnezeu cu scop de schimbare…

Isaia a văzut serafimii

Acesta este singurul loc din Biblie în care sunt menționați serafimii. Acestea sunt un ordin special al îngerului. Ei au șase aripi și sunt menționați ca zburând în sala tronului lui Dumnezeu. Aripile le acoperă fața și picioarele. S-ar putea ca ei să-și acopere fața pentru că gloria lui Dumnezeu este prea intensă pentru a fi privită și picioarele lor ca un act de respect, așa cum Dumnezeu i-a spus lui Moise să-și scoată sandalele pe pământul sfânt.

Datoria lor principală pare să fie închinarea lui Dumnezeu, atragerea atenției asupra sfințeniei și măreției Sale. Vedem că și ei sunt implicați ca agenți de purificare, ducând cărbunele aprins lui Isaia și anunțându-i iertarea. Serafimii sunt ființe uimitoare, care ne amintesc de extraordinara putere creatoare a lui Dumnezeu și de diversitatea creației Sale.

Sfințenia lui Dumnezeu este punctul central – Mai presus de toate, această privire în cer ne arată sfințenia lui Dumnezeu. În cer vedem că îngerii spun: „sfânt, sfânt, sfânt”. Ei nu spun „iubire, iubire, iubire”. Ei nu spun: „milă, milă, milă”. Cu toate că Dumnezeu are și aceste atribute. Dar există ceva semnificativ în faptul că accentul în cer este pus pe sfințenia lui Dumnezeu.

Calitățile caracterului lui Dumnezeu sunt egale ca importanță. Ele nu pot fi clasate sau prioritizate una peste alta. El este infinit și atributele Sale sunt perfecțiunea absolută.

Cu toate acestea, ca oameni suntem finiți și imperfecți. Deci înțelegerea noastră despre Dumnezeu vine în pași. Așa că trebuie să înțelegem anumite calități ale lui Dumnezeu înainte de a le putea înțelege pe deplin pe altele. Iar pentru noi, punctul de plecare pentru înțelegerea lui Dumnezeu este sfințenia Sa. Alte aspecte ale caracterului lui Dumnezeu nu vor avea sens decât dacă vedem că El este complet diferit de noi, fără măcar un indiciu de păcat sau corupție. Și asta înseamnă „sfințenie”. Sfințenia înseamnă a fi pus deoparte. Dumnezeu este pus deoparte de noi.

EFECTELE VIZIUNII ASUPRA PROFETULUI ISAIA

a) O nouă revelaţie despre Dumnezeul pe care îl slujea.

Acum, Isaia realizează că Dumnezeu este Suveran, şi este în controlul istoriei (6:1). Orice rege pământesc oricât de bun ar fi el este trecător, dar Dumnezeu este veşnic. Apoi vede ca Dumnezeu este înconjurat de Slavă, o Slavă care a umplut Templul (6:3, 1Regi 8:27). Cu altă ocazie aflăm scris că “norul” a umplut Cortul sau Templul. Expresie ce ne atrage atenţia că nu mai este loc pentru nimic altceva, sau altcineva în Templul, decât pentru Dumnezeu.

Isaia mai mult ca oricând realizează că Dumnezeu este într-adevăr Sfânt şi aceasta Sfinţenie I s-a revelat. Sfinţenia care condamnă păcatul. Dumnezeul care este de trei ori Sfânt nu poate avea partăşie cu cei ce nu sunt sfinţi. Analizând textul, se pare că ceea ce l-a ”mişcat” cel mai mai profund pe Isaia a fost Sfintenia lui Dumnezeu. Ca profet, ca un bun cunoscător al Scripturilor, cu siguranţă că în mintea lui a răsunat mai bine ca oricând versetul din Levetic 11: 44 ”Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru; voi să vă sfinţiţi,şi fiţi sfinţi, căci eu sunt sfânt.”. Sfinţenia este atributul de bază a lui Dumnezeu. Dumnezeu singurul este sfânt. Atribut ce îl face unic, …Dumnezeule, cine este ca Tine? Ps. 71-19_21 (Alte texte de referinţă: Ex. 15:11, 19:6; Isa. 6:3; Apc.4:8, 15:4 ;1 Sam. 2:2, Lev. 19:2.)

Tot acum, Isaia vede că Atotputernicul Dumnezeu este înconjurat de fiinţe îngereşti are îl slujesc tot timpul cu multă pioşenie. Isaia înţelege acum mai bine ca oricând că Dumnezeu este Atotputernic şi are drept de judecată, şi ca o consecinţa a acestui fapt el merită cinste, onoare, slavă, închinare…

b) O nouă descoperire despre el însuşi,

În faţa Infinitului, a Veşnicului, Atot-cunoscătorului, a Sfântului Dumnezeu, Isaia se vede mic, limitat, neputincios şi păcătos. Şi că are nevoie de curaţire (6:5), şi recunoaşte că procesul de curaţirea “doare” (6:7)

Isaia, uitându-se la Dumnezeu, mai exact la Slava ce era în jurul Lui, a fost determinat să se uite la sine însuşi, şi atunci Sfinţenia lui Dumnezeu i-a sensibilizat conştiinţa că e păcătos şi că trăia sub “teroarea”păcatului. În aceste circumstanţe, Isaia a fost cuprins de un simţământ profund de vinovăţie. De asemenea, el şi-a dat seama că pedeapsa pentru păcat poate să vină deja asupra lui (s-a văzut deja bun de moarte).

Isaia a realizat, pentru prima dată, că el poate fi tras la judecată de către Dumnezeu. Isaia, s-a văzut cu buzele necurate. Buzele, în limbajul popular, reprezentau persona. Buzele necurate sunt rezultatul unei inimi necurate,

Atunci am zis: “Vai de mine! Sînt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!”

El, a realizat că nu va putea să continue să predice pentru Sfântul Dumnezeu a lui Izrael dacă nu înainte de toate el- însuş trebuie să fie pregătit pentru aceasta-curăţit cu desăvârşire. El a predicat până acum pocăinţa altora, dar nu a realizat că în primul rând cel care avea nevoie de pocainţă era chiar el.

Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămînţă de nelegiuiţi, copii stricaţi! Au părăsit pe Domnul, au dispreţuit pe Sfîntul lui Israel. I-au întors spatele…(Isaia 1_4). Sau şi mai concret,

“Spălaţi-vă deci şi curăţiţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe cari le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul! Isaia 1_16

Acestea sunt doar două din versetele prin care el cerea altora pocăinţa.Dar acum, el realizează că în primul rând el are nevoie de pocăinţă, el este păcătos şi are nevoie de de iertare… Dumnezeu văzând pocainţa sincera a lui Isaia, a trimis un serafim să-i îndeplinească dorinţa (nespusă, negraită, dar care era în inima lui). Cu un cărbune aprins (viu), de pe altarul de jertfă, acestă i-a atins buzele şi i le-a curăţit. Pentru Isaia, purificarea a însemnat o “ardere dureroasă” şi un proces de vindecare, dar a meritat-o…”Î-ţi voi topi zgura cum o topeşte leşia, toate părticelele de plumb, le voi îndepărta de la tine” Isaia 1:24_26

Purificare însemnează: îndepartarea nelegiuirii şi a nedreptăţii prin judecata curăţirii, urmată de vindecare şi de restaurare… Este o mare binecuvântare pentru noi că Dumnezeu posedă pe lângă Tron (putere, judecată, cinste, slava) şi Altar (curăţire, ispăşire, iertare, mântuire). Ce tragedie ar fi pentru omenire dacă Dumnezeu ar avea numai tronul (dacă ar fi numai drept şi atât).

c) O nouă perspectivă despre cei din jurul lui-innoirea chemării (a trimiterii)

Tot atunci, Isaia a auzit vocea Celui de pe tron spunând că ar avea nevoie de mesager voluntary (6:8). Dumnezeu mereu s-a uitat după mesageri. După mesageri serioşi în lucrarea Lui: Ezechiel 22:30; Psalm 106:23, Isa 59:16; 63:5.

Dacă la începutul acestei =viziuni= , Isaia declară că este un păcătos ce locuieşte în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, adică tot păcătos, acuma el =vede= nevoia acută a poporului său, şi anume-eliberarea acestuia din păcat. Isaia vede că ce era rău în poporul lui Iuda, nu era pierderea împăratului ci starea de păcat în care acesta vieţuia. De acum, profetul, nu mai vrea să faca voia lui personala, ci doreşte să facă voia lui Dumnezeu. Isaia ştia că păcatul lui a fost “ars’, îndepărtat de la el şi că el a fost complet curăţit. Isaia nu mai este de acum descurajat (ca la început), că pe tron numai era împărat, caci el era deja convins că pe Tron stătea Însuşi Dumnezeu.

Acum Isaia era echipat să meargă la lucru. Chemarea lui Dumnezeu era de fapt evidenţa harului Său divin revărsat asupra sa. Servul lui Dumnezeu s-a supus el însuş procesului de pocăinţă inainte de a-l cere altora. Deacum Cuvântul va avea un alt efect în viaţa altora, căci mai întâi l-a experimentat în viaţa lui proprie.

Validarea mesajului şi a misiunii sale a fost zdrobirea eului, recunoaşterea că nu e sfânt aşa cum cerea Dumnezeu. Şi că nu putea avea o misiune autentica, validă, până nu există recunoaşterea stării şi zdrobirea. Da, e adevărat că Isaia a propovăduit Cuvântul pentru 18 ani, dar Dumnezeu îi consideră lucrarea valabilă doar de acum încolo.

Isaia este chemat să proclame Cuvântul Domnului indiferent de răspunsul oamenilor care il vor auzi. La chemarea lui Dumnezeu, ’cine va merge pentru noi”? Isaia răspunde afirmativ: ”iata-ma trimite-ma.”=. Nu era deloc = logice = condiţiile în care urma să lucreze.

Du-te şi spune poporului acestuia: ,Într-una veţi auzi şi nu veţi înţelege; într-una veţi vedea, şi nu veţi pricepe!` Împetreşte inima acestui popor, fă-l tare de urechi, şi astupă-i ochii ca să nu vadă cu ochii, să n-audă cu urechile, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Mine, şi să nu fie tămăduit.”citind aceste cuvinte pe care Dumnezeu în persoană I le spune lui Isaia, misiunea lui sună imposibilă, nu veţi înţelege, nu veţi pricepe, Împetreşte inima, tare de urechi, nu vadă cu ochii, înţeleagă cu inima…

Un şir lung de nu-uri. Cum ai putea să lucrezi în aceste condiţii? Şi cât timp s e întreabă Isaia? Şi Dumnezeu îi răspunde, Pînă cînd vor rămînea cetăţile pustii şi lipsite de locuitori; pînă cînd nu va mai fi nimeni în case, şi ţara va fi pustiită de tot; pînă va îndepărta Domnul pe oameni, şi ţara va ajunge o mare pustie.

Doamne, putea Isaia să spună, aceasta înseamnă de fapt faliment în misiune. Eşec total. Distrugerea reputaţiei mele de profet. .. e prea de tot…cum poţi să-mi ceri mie aşa ceva?… Dar, Isaia nu spune nimic din toate acestea, afirmă doar calm şi liniştit , Sunt la dispozite. Accept orice condiţie. Cu orice rezultat, cu orice preţ….

Şi Isaia a acceptat chemarea şi misiunea, şi a plecat. Ce l-o fi determinat totuşi să plece în aceste condiţii practic imposibile? Condider, că pe lângă celelte motive de schimbare în viaţa lui Isaia, amănuntul ultim pe care I-l-a spus Dumnezeu, a avut un rol decisiv = totuşi mai există speranţă …. o sămînţă sfîntă se va naşte iarăş din poporul acesta.”

Încurajat de aceasta Isaia a plecat, ţinându-şi promisiunea propovaduind Cuvântul Domnului aproximativ 50 de ani, practic, o viaţă de om. Mesajul lui Isaia a fost un mesaj de întoarcere la Dumnezeu, dar şi un mesaj ce anunţa pedeapsa lui Dumnezeu.

CONCLUZIA:

Ceea ce este descris în Isaia cap.6 nu a fost doar o prezentare a condiţiei (sau a statutului) lui Isaia sau a poporului evreu de altădată, ci este de fapt o prezentare a condiţie intregii omeniri şi anume trăirea în păcat. Când Isaia s-a exprimat ”vai de mine, sunt un om cu buze necurate şi trăiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate”, putea să extindă limitele şi să spună fără nici o reţinere, ”şi într-o lume păcătoasă.”

Atât Cuvântul lui Dumnezeu, cât şi conştiinţa din noi strigă că “statutul” nostru în faţa Sfinţeniei lui Dumnezeu nu poate fi altul decât de cel “păcătos”. Dumnezeu, de la începutul Creaţiei, a văzut nevoia noastră disperată în care ne aflam şi a găsit “o cale” de a ieşi din ea: ”Hristos cel crucificat”. Această “cale” sau altfel spus, proces, începe când Duhul Sfânt ne convinge şi noi admitem că suntem păcătoşi şi că păcatul ne ţine separaţi de Dumnezeu (Ioan 16:8):

“Când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ceea ce priveşte păcatul, neprihanirea şi judecată”

Doar când noi îl “vedem” pe Dumnezeu în toată frumuseţea, măreţia şi Sfinţenia Lui (în Natură, în Cuvânt), abia atunci ne vom “vedea“ pe noi cât de departe suntem de El, de Creatorul nostru. Doar atunci, când ne vom vedea păcătoşenia, grozăvia ei şi o vom mărturisi în faţa Sfinţeniei Lui, abia atunci se va întâmpla cu noi ceea ce s-a întâmplat şi cu Isaia: “nelegiuirea ta este îndepărtătă şi păcatul tău este ispăşit” (Isaia 6:7).

Isaia nu a făcut absolut nimic în a-l determina pe Dumnezeul de pe tron să-l ierte în afara faptului că şi-a recunoscut starea lui de păcat (în sinea sa). Isaia nu s-a scuzat în faţa lui Dumnezeu, spunând că dacă tot poporul (mulţimea copleşitoare) traia aşa (în păcat), el nu putea fi altfel. Da, El nu s-a scuzat, nici nu s-a gândit să o facă, pentru că ştia că astfel de scuze nu contau în faţa lui Dumnezeu.

Dumnezeu, I-a oferit iertarea, dar aceasta numai după ce a avut loc procesul de purificare, de curaţire. Dacă Isaia ar fi respins “cărbunele viu” care “ardea”, care a produs durere, cu siguranţă că nu ajungea să fie iertat. Ar fi rămas în continuare în starea lui păcătoasă.

Atunci când suntem convinşi de starea noastra păcătoasă, când admitem şi credem că singura cale de a ieşi din ea e “sângele Mielului”, când acceptam să dăm “arderii”, mădularele noastre păcătoase vom fi curăţiţi şi iertaţi pe deplin. Când noi suntem gata să credem în şi pe Dumnezeu, când acceptăm curaţirea şi iertarea Lui vom putea să experimentăm ceea ce scrie în 2 Cor.5:17: “Căci dacă este cineva în Hristos, este o faptură nouă.Cele vechi s-au dus iată că toate lucrurile s-au făcut noi.”

Domnul Isus este Acela care a făcut posibilă această iertare şi noi putem să fim fericiţi dacă o acceptăm exact aşa cum El ne-o cere:“Ferice zice El, de aceia ale căror fărădelegi au fost iertate şi ale căror păcate sunt acoperite. Ferice de omul ,căruia nu-I ţine Domnul în seamă păcatul”.

Noi ne vom vedem pe noi înşine (aşa cum suntem) doar atunci când vedem pe Dumnezeu (aşa cum e EL). Când păcatul e recunoscut şi mărturisit ajunge să fie ars şi îndepartat de la noi. Punctul principal aici este îndepărtarea impurităţii. Un serafim, un mesager al lui Dumnezeu cu un cărbune aprins (în engleză – cărbune viu), Sfinţenia lui Dumnezeu face posibilă curaţirea de păcate.

O adevarată viziune al lui Dumnezeu, a schimbat întotdeuna şi pentru totdeuna pe acei oameni care a avut parte de ea: Iov, a văzut pe Dumnezeu si s-a pocăit ”dar acum ochii mei te-a văzut de aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.” Iov.42: 6 Petru, striga “Doamne, pleacă de la mine ca sunt un om păcătos” Luca.5:8 Moise, s-a văzut păcătos şi incapabil să ducă la îndeplinire cerinţa lui Dumnezeu.Pavel, neprihănitul de fariseu, a considerat totul ca “un gunoi” după ce s-a întâlnit cu Domnul…Ioan, cind l-a vazut ( pe insula Patmos) a căzut la piciorele Lui, ca mort.

Revenind la întrebările de la începutul studiului, putem să dăm următoarele răspunsuri,

La prima întrebare, acest eveniment este redat aici în acest capitol (6) pentru că din punct de vedere cronologic s-a petrecut mult mai tîrziu decât şi-a început lucrarea.

La cea de-a doua întrebare, putem răspunde că Isaia a acceptat misiunea imposibilă după ce mai întâi, s-a produs zdrobirea, pocăinţa reală în viaţa sa. Numai după ce a avut o reală întânire cu Dumnezeu, numai după ce el însuşi s-a pocăit mesajul său a fost validat.

Păcatul aduce moarte și distrugere, în timp ce sfințenia aduce sănătate și bunăstare. Dumnezeu vrea mintea ta și inima să fie plină de calitățile Sale sfinte. Având viața ta transformată, vei reflecta lumina sfințenie Lui în întunericul acestei lumi rele. Atunci vei fi sfint așa cum El este sfânt. „Dar acum trebuie să fii sfânt în tot ceea ce faci, precum Dumnezeu care te-a ales este sfânt” (1 Petru 1:15, NLT).

În încheire, îndemnul meu este să învăţăm de la Isaia, să ne uităm în sus (la Dumnezeu care este de trei ori Sfânt), să ne uităm înlăuntru nostru (născuți în păcat) şi apoi să ne uităm la cei din jurul nostru ca să le spunem despre Acela ce poate sa-i scoată din păcat. Şi mă rog ca Dumnezeu să ne ajute la aceasta.Amin.

Ioan Sinitean, Pezbiter in Biserica Logos din Chicago

https://www.romaniantimes.com/index.php/categorii/meditatii-crestine/ioansinitean/2125-sfintenia-lui-dumnezeu-si-pacatosenia-omului.html

///////////////////////////////////////////

IMBLANZESTE-TI LIMBA!

„Dar limba nici un om nu o poate imblanzi; ea este un rau, care nu se poate infrana, este plina de o otrava de moarte” (Iacov 3:8).

In acest verset din epistola sa, Iacov vorbeste despre limba credinciosilor. El face o chemare bisericii ca sa castige controlul asupra limbii lor – inainte ca sa fie distrusi de ea!

Cat de serioasa este aceasta problema de a imblanzi limba, intrebi? Poate o „limba fara control” sa fie chiar asa de pacatoasa?

Intr-adevar , chiar acum multi crestini duc o lupta intensa impotriva unor obiceiuri puternice ca drogurile, alcoolul, tabacul, pofta. Ei nu pot sa isi imagineze ca o limba fara control poate fi un pacat foarte serios. Aproape ca pot auzi reactia credinciosului care este angajat intr-o lupta titanica cu vreo ispita mare:

„Hei, pastore – cred ca glumesti! Eu sunt in toiul luptei vietii mele, incercand sa obtin victorie asupra unei legaturi demonice, si tu vorbesti despre lucruri asa marunte. Cum poti compara o limba fara frau cu felul de lupta in care sunt angajat?”

Dragul meu sfant, iti spun, o limba neimblanzita este arma cea mai ucigatoare din lume! O limba nesfintita, fara frau este mai rea decat abuzul de droguri sau alcool – este mai rea decat orice pacat al carnii! Biblia numeste limba o lume de nelegiuri, o intinatoare a multora , un gust al iadului pe pamant! (Vezi Iacov 3:6.)

Dati-mi voie sa va arat din Cuvantul Lui Dumnezeu cat de periculoasa si blestemata este limba necontrolata:

O Limba Necontrolata, Usuratica Neaga Tot Ce Este Spiritual in Viata Ta!

O limba fara frau face ca toata religia sa fie fara de folos! Poate sa-ti faca orice activitate spirituala fara valoare in ochii Lui Dumnezeu : „Daca crede cineva ca este religios , si nu-si infraneaza limba , ci isi inseala inima, religia unui astfel de om este zadarnica” (Iacov 1:26).

Iacov vorbeste aici despre aceia „dintre voi” – adica din biserica. Acestia nu sunt dependenti de droguri nici oamenii strazii – ei sunt parte a trupului Lui Cristos care au o infatisare pioasa, spirituala. Ei sunt activi in lucrarea Domnului. Dar limbile lor sunt fara frau, fara control! Iacov ii face zero pe cei care par sa fie sfinti , buni, amabili, iubitori – dar care vin la biserica sau in familiile lor sau la serviciul lor cu limbi acide, totdeauna ascultand sau spunand faramituri de barfa. Ei nu se gandesc decat la cartit si murmurat. Dumnezeu spune ca religia lor – intreaga lor parada de spiritualitate – este zadarnica, fara valoare, inutila!

Preaiubitule, eu nu vreau sa stau in fata scaunului de judecata al lui Cristos si sa descopar ca toate lucrarile mele pentru Domnul – tot efortul meu spiritual – a fost zadarnic! Nu vreau sa-L aud spunand, „David ai facut lucrari mari in Numele Meu. Ai stabilit centre de reabilitare pentru drogati, case pentru cei alcoolici. Ai predicat la nenumarate mii si ai castigat multi pentru Imparatia Mea. Ai hranit pe cei saraci, ai imbracat pe cei goi, ai scos afara demoni, ai vindecat bolnavii.

„Dar totul a fost inutil – totul in zadar! Pur si simplu nu il cunosc pe omul acesta care a vorbit cu o limba impartita. Ti-ai folosit limba sa binecuvantezi si apoi sa critici! Din gura ta a iesit asa o dulceata – multe cuvinte minunate, care te ridica. Dar de asemenea au existat si cuvinte amare, aspre – cuvinte ucigatoare, pline de ura, de invidie! Ai tratat cu superficialitate avertizarile Mele cu privire la aceasta problema a limbii. Te-am avertizat ca toata activitatea ta spirituala este in zadar daca nu iti controlezi limba. Dar tu nu ai luat aminte!”

Preaiubitule, gandeste-te la tot ce ai facut in umblarea ta cu Dumnezeu – toate lacrimile pe care le-ai varsat pentru altii, toate faptele tale pline de compasiune, de grija, pe care le-ai indeplinit. Ai fost chiar binevoitor sa iti dai viata pentru altii. Si totusi, toate acestea sunt in zadar, daca ai vorbit cuvinte fara grija!

Poate te intrebi, ” Cu siguranta ca Dumnezeu nu este atat de lipsit de dragoste incat sa nu bage in seama spiritualitatea mea doar pentru ca am spus ceva fara dragoste?”

Vorbesc aici despre crestinii a caror limba nu a fost niciodata imblanzita. Ei vorbesc impotriva oamenilor Lui Dumnezeu fara ca sa clipeasca din ochi! Iata ce spune Dumnezeu despre acesti clevetitori fara dragoste:

Toata spiritualitatea ta , toate sacrificiile tale sunt considerate fara valoare din cauza unei limbi fara dragoste si neimblanzita! Poti sa-ti imaginezi, sa mori pentru Isus – fiind ars pe rug, dandu-ti si ultimul ban ca sa hranesti saracii, sa parasesti totul in viata aceasta pentru Domnul, si cu toate acestea totul sa fie in zadar?

Nu vei primi rasplata unui martir , pentru ca atunci cand vei sta in fata scaunului de Judecata Domnul va spune, ” Ai facut totul avand un motiv gresit. Nu ai avut dragoste in inima ta! Inauntrul tau a fost amaraciune si i-ai dat drumul prin gura ta. Limba ta nu a fost plina de dragoste si tandra ci a fost amara, rea, acida. Toate lucrarile tale nu iti folosesc la nimic!”

Cuvintele Pe Care Le Rostesti Reflecta Ce Este in Inima Ta!

„Pui de naparci, cum ati putea voi sa spuneti lucruri bune, cand voi sunteti rai? Caci din prisosul inimii vorbeste gura” (Matei 12:34).

Oridecate ori vorbeam urat cand eram copil, mama mea imi spala gura cu sapun. Dar nu gura mea avea nevoie de curatire – ci inima mea!

Intelegi tu, limba ta vorbeste numai ce este in inima ta. Acestea sunt chiar cuvintele Domnului Isus Cristos. Si El spune ca vorbirea fara frau, cu nebagare de seama, rea poate iesi numai dintr-o inima murdara!

Noi ca si credinciosi nu am luat in serios ceea ce Domnul nostru a spus despre a ne imblanzi limba. El a facut-o o problema a inimii – o problema de viata si de moarte! Nu numai ca limba mea fara frau anuleaza toata spiritualitatea mea presupusa – dar de asemenea ma face sa infrunt faptul de nedisputat ca inima mea este necurata, pangarita. Ceva ca o flacara mica a iadului mocneste inauntrul meu!

Daca aud cuvinte senzuale, pline de pofta iesind din gura mea…daca barfesc…daca spun o gluma murdara….daca ponegresc pe cineva…daca vorbesc urat si cu invidie despre cineva…daca ridic tonul si strig la familia mea…daca adresez tot felul de porecle altora…daca rostesc cuvinte de blestem…daca un torent de cuvinte pline de manie curg din gura mea…atunci trebuie sa ma intreb: „Ce lucruri murdare, neplacute sunt inca acumulate in mine de am putut vorbi in asa hal?

Trebuie sa imi cercetez inima si sa ma intreb, „De unde vine acest lucru? Trebuie sa mai existe ceva netratat, caci altfel nu as spune asemenea lucruri. De ce continui sa barfesc si sa am asa o gura rea? De ce rostesc cuvinte rele, la voia-ntamplarii? Ce intarituri nesfintite mai tin captiva inima mea?”

Vorbirea neingrijita, fara stapanire nu este doar un defect. Nu este doar o slabiciune sau un obicei in care cadem din cand in cand. Nu poti spune despre un crestin , „O, uneori te poate rani cu cuvintele lui dar de cele mai multe ori este cu adevarat dulce si amabil. Si el Il iubeste pe Domnul in adancul sau. El nu vrea sa raneasca pe nimeni.”

Nu! Iacov spune ca toata spiritualitatea acelui om este anulata! Si mai mult decat atat. Isus spune ca el are o inima rea si necurata!

Cunosti la biserica pe cineva care vine ocazional si iti sopteste, „Ai auzit ce eu am auzit?…”Retine: Nu conteaza cat de pioasa poate aparea acea persoana, nu conteaza cum se roaga sau lauda pe Dumnezeu in biserica, este ceva rau in inima ei – ceva care nu a fost tratat de Duhul Sfant!

Isus atribuie acestei probleme o mare insemnatate: „din prisosul inimii vorbeste gura. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria buna a inimii lui ; dar omul rau scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.”(Matei 12:34-35). Isus spune , „Daca nu ai grija de limba ta – certuri, murmurat, plangeri, barfe – atunci inima ta are o problema grava! Inima ta nu este in regula fata de Dumnezeu, si aceasta este o problema extrem de serioasa. Exista un tezaur rau inmagazinat in tine, asa cum un sarpe are o punga de otrava in spatele falcilor lui. Daca din tine iese otrava de moarte, aceasta este pentru ca punga ta de otrava nu a fost drenata!”

Nici un slujitor, nici un lucrator crestin nu este exclus de la aceasta avertizare a Domnului! Isus ne spune tuturor , „Verifica-ti inima – afla de ce inca mai vorbesti fara chibzuinta si fara bagare de seama!” Oare din aceeasi vana a izvorului tasneste si apa dulce si apa amara?” (Iacov 3:11).

Oridecate ori permit unei faramituri de barfa sa iasa de pe buzele mele, trebuie sa ma opresc si sa spun Domnului, „Stapane, in inima mea trebuie sa mai fie inca ceva, vreo radacina de invidie sau gelozie. Altfel, cum as putea asa de usor sa judec pe fratele meu sau sora mea? Cu siguranta ca exista inca multe lucruri de curatat in mine iar Duhul Sfant mai are inca multe de tratat in mine! O, Tata, sapa adanc in inima mea si smulge radacinile amaraciunii, invidiei, mandriei – orice ar fi!”

Recent unul din liderii nostrii a surprins intr-o discutie pe un tanar convertit in timp ce scuza adulterul unui frate in Cristos. Acest nou crestin a spus , „Nici o problema – sangele Lui Isus acopera toate pacatele noastre. El este acoperit.”

Tanarul meu prieten, tu ai inteles cu totul gresit! Sangele Lui Isus acopera numai acele pacate de care ne pocaim cu adevarat si de care ne lasam. Sangele niciodata nu scuza sau trece cu vederea pacatul. Fratele tau care traieste in adulter trebuie sa cada inaintea Lui Isus , sa isi marturiseasca pacatul si sa strige dupa putere pentru a birui ademenirea acelei Dalila cu care el traieste!

Si tot asa este si cu pacatul limbii! Sa nu indraznim sa continuam sa barfim, sa vorbim de rau, sa ne certam – si apoi seara in pat sa rostim cu nepasare o rugaciune marturisind: „Doamne daca am spus ceva gresit azi, iarta-ma. Acopera-ma cu sangele.”

Nu! Dumnezeu vrea sa ajunga la acel rau din inima ta – acea punga de otrava ascunsa inauntrul tau! Nu trebuie sa fie acoperita – ci descoperita si data la o parte. Dumnezeu vrea sa smulga din radacini cauza si sa te vindece de ea complet. Problema ta este ca tu te rogi ca sa fii acoperit de sange cand de fapt tu niciodata nu te-ai pocait cu adevarat si nu ai ajuns la radacina raului!

In Ziua Judecatii, Noi Va Trebui sa Raspundem pentru Fiecare Cuvant Nechibzuit, Inutil pe Care L-am Spus Vreodata!

„Va spun ca in ziua Judecatii, oamenii vor da socoteala de orice cuvant nefolositor pe care-l vor fi rostit. Caci din cuvintele tale vei scos fara vina, si din cuvintele tale vei fi osandit” (Matei 12:36-37).

Se pare ca noi credem ca cuvintele noastre cad pur si simplu la pamant si mor, sau se pierd in vazduh si se dizolva. Nu e asa! Cuvintele noastre continua sa traiasca – ele nu mor!

Poate spui, „Dar am spus aceasta barfa doar unui singur prieten si el promite sa nu o repete niciodata. Nu va transmite mai departe.” Nu, nu e asa! Fiecare cuvant pe care eu si cu tine il spunem este inregistrat, este insemnat in vesnicie – iar noi vom auzi toate cuvintele cand ni se vor repeta verbal la Judecata. Acele cuvinte ne vor osandi daca nu le marturisim, daca nu le parasim si nu scoatem radacinile rele care ne-au facut sa le rostim!

Tu intrebi, „Pot sa ma pun la adapost prin rostirea unei rugaciuni: „Isuse, iarta-ma . Sterge totul!?” Nu – nu daca refuzi sa te ocupi de radacina pacatului tau!

Cu ceva timp in urma, imi amintesc cum am ajuns condamnat adanc inlauntrul meu, dupa ce am impartasit o firimitura de barfa rautacioasa unui prieten. Ceea ce am spus era intr-adevar adevarat – era vorba despre o situatie morala de care trebuia sa ma ocup in legatura cu un anumit slujitor. Numele lui a fost amintit in conversatie si am spus, „Nu-i demn de incredere. Stiu ceva despre el!”

Chiar cand am zis acest lucru m-am simtit condamnat. Duhul Sfant mi-a soptit, „Opreste-te imediat! Nimeni nu trebuie sa stie acel lucru. Nu mai spune nimic, caci ce spui nu are nici un scop – este numai barfa. Chiar daca este adevarat ce spui, nu mai repeta – pentru ca poate rani caracterul omului!”

Ceea ce spusesem era deja destul de rau. Dar apoi am dat drumul detaliilor bolnavicioase! Stiam ca trebuia sa tac. Si intr-un mod foarte sigur am fost convins adanc de Duhul Sfant. Asa ca mai tarziu mi-am sunat prietenul si i-am spus, „Imi pare rau – aceea a fost barfa. Nu am fost la locul meu. Te rog sa nu o repeti. Incearca chiar sa nici nu te gandesti la ce am spus.”

Prietenul meu m-a asigurat ca era o problema moarta. „Nu cunosc omul „, a spus el. Si niciodata nu repet astfel de lucruri.” Acel lucru la prima vedere parea sa imi satisfaca duhul. Dar convingerea Duhului inca ma deranja. De ce? De ce nu aveam liniste? Pentru ca atunci cand plantezi ceva in mintea cuiva nu mai poti sa smulgi acel lucru! Chiar daca nu se mai repeta niciodata. Nu dispare acolo!

Sentimentul care continua sa ma deranjeze era: „De ce am facut-o? Dumnezeule, am ceva impotriva lui? M-am desfatat in taina de caderea lui? De ce nu am fost mai degraba interesat de restaurarea lui? Ce fel de inima am? Doamne, iarta-ma. Dar de asemenea vindeca-ma de aceasta. Nu vreau sa stau fata-n fata cu Tine in Ziua Judecatii avand un rau nerezolvat in mine!”

Este pacatul meu acoperit de sangele Lui Isus? Da – pentru ca am recunoscut ca am pacatuit grav. Si am permis Duhului Sfant sa imi arate ceva din mandria mea legalistica. I-am permis sa ma smereasca si sa ma vindece! Acum, oridecate ori incep sa spun ceva impotriva cuiva , ma supun Duhului Sfant cand imi spune, tare si clar, „Stop!”

Avertismentul Lui Isus a trezit teama fata de Dumnezeu in mine: „Caci din cuvintele tale vei fi scos fara vina, si din cuvintele tale vei fi osandit” (Matei 12:37). Dupa cuvintele noastre! Isus nu a spus ca vom fi osanditi pentru droguri sau pofta sau alcool; acelea sunt pacate urate, si da, va exista o judecata din cauza lor. Dar, mai mult, Isus ne-a spus „Vei fi judecat dupa cuvintele tale – de ceea ce tu ai spus!”

Te intreb – esti tu unul dintre cei care binecuvanteaza cu limba, dar care blestema deasemenea? „Tot asa cu limba binecuvantam pe Dumnezeu si Tatal nostru; si tot cu ea blestemam pe oameni , care sunt facuti dupa asemanarea lui Dumnezeu. Din aceeasi gura iese si binecuvantarea si blestemul. Nu trebuie sa fie asa fratii mei!” (Iacov 3:9-10).

Cuvantul grecesc pentru blestem aici inseamna, „a darama, a da pe cineva jos, a declara ca ceva rau”. Si intr-adevar, asa de des din gura noastra ies laude pentru Dumnezeu , inchinare si binecuvantare fata de El – dar deasemenea si barfa rea care darama reputatia slujitorilor Sai. O astfel de vorbire usuratica darama trupul Lui Cristos! Este opusul lucrarii Lui Dumnezeu!

Totusi, poti strica reputatia cuiva fara sa spui un cuvant – pur si simplu prin aratarea unor expresii negative ale fetei. Cu o anumita ocazie am fost intrebat despre un anume individ cu care trebuia sa ma ocup din cauza a mai multor probleme. Cand am fost intrebat despre acea persoana, nu am spus un cuvant – doar am strambat din nas si am dat din cap. Persoana care m-a intrebat mi-a spus, „Ei bine, nu ai spus nici un cuvant, dar mi-ai spus tot ce trebuie sa stiu.” Am plantat ganduri negative in mintea acelei persoane! Aceasta de asemenea are de-a face cu o limba neimblanzita.

Acum, unii credinciosi sunt foarte atenti in a-si exprima gandurile; ei nu sunt neglijenti in rostirea cuvintelor lor. Cu toate acestea, lucrurile bune pe care multi crestini le spun sunt ipocrite – pentru ca gandurile lor sunt pline de rautate! „…ei binecuvanteaza cu gura lor, dar cu inima blastama”(Psalmul 62:4).

Acesti oameni te iau de mana, zambesc cu caldura si-ti spun lucruri frumoase, ca de exemplu, „Ce mai faci? Imi pare bine sa te vad. Arati asa de bine!” Dar cand se despart de tine, murmura catre altcineva dimprejur, „Ce prefacut! Arata ca moartea incalzita. Ai vazut cat de mult s-a ingrasat? Ochii ei arata ingrozitor!” „…pe limba au vorbe lingusitoare”(Psalmul 5:9).

Nici un crestin nu ar trebui sa aiba o astfel de atitudine. Cu siguranta ca in acea persoana exista radacini de amaraciune si razvratire – ceva cu totul gresit este in inima ei! Un credincios adevarat care umbla indeaproape cu Domnul nici nu ar putea concepe un asemenea fel de comportament.

Tu spui, „Dar, asteapta putin, pastore. Mai intai imi spui cat de serios este faptul de a vorbi cu nebagare de seama. Iar acum imi spui ca voi fi judecat chiar si pentru gandurile mele pe care le am despre oameni?”

Absolut – DA!

„Cum se gandeste in inima lui asa este el…”(Proverbe 23:7…).” (Dragostea)…nu se gandeste la rau”(1Cor.13:5). Arata-mi pe cineva cu o natura suspicioasa si eu iti voi arata pe cineva cu un duh legalistic. Acea persoana are o natura incapatanata care poate niciodata nu a fost pe deplin predata lui Isus. Ii suspecteaza intotdeauan pe altii de cadere in lucrurile pe care el insusi este foarte mult ispitit sa le faca!

De fapt, poate cea mai periculoasa persoana, este cea care duce barfa mai departe – care se implica in conversatii care nu zidesc ci distrug – si care totusi crede ca nu a facut nici un rau! Cand o intrebi in privinta acelor lucruri, poate chiar sa aiba lacrimi in ochi si sa spuna cu tristete, „Eu nu sunt asa. Eu imi iubesc biserica si pastorii – iubesc trupul Lui Cristos. Da, poate am spus cateva lucruri care pot fi considerate ca barfa sau spuse din neatentie. Dar Dumnezeu imi cunoaste inima. Nu am intentionat sa fac nici un rau.”

O astfel de atitudine este periculoasa! Biblia spune ca focurile mari sunt cauzate de scantei mici! Si scanteia ta mica poate sa aprinda un foc mare, chiar daca nu intentionezi sa-l scapi de sub control. „Iata , un foc mic ce padure mare aprinde!”(Iacov 3:5).Tu poti sa dai drumul cu indiferenta unei barfe picante despre cineva – iar aceasta se poate sfarsi prin afectarea caracterului, duhului si chiar a naturii lui!

Nu conteaza care a fost motivul tau – paguba e facuta. Scanteia ta cea mica a aprins deja un foc si este dezlantuit fara control. Poate sa strice o reputatie. Poate sa aduca asupra cuiva rusine, dizgratie si durere. Si nu conteaza care a fost motivul tau pentru care ai spus, tu esti inca vinovat – tu esti cel care a aprins focul! Limba ta fara control a fost cea care a inceput totul!

Cum poti castiga control asupra armei mortale a limbii tale?

Tu Nu Iti Poti Imblanzi Limba – Dumnezeu Trebuie Sa O Faca!

Dar limba nici un om nu o poate imblanzi. Ea este un rau, care nu se poate infrana, este plina de o otrava de moarte” (Iacov 3:8).

Cum asteapta Dumnezeu sa ne infranam si sa ne imblanzim limbile cand Cuvantul Sau spune ca nici un om nu poate sa faca acest lucru? Isus ne da raspunsul: „Dar Isus s-a uitat la ei si le-a spus, la oameni aceasta este cu neputinta ; dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinta” (Matei 19:26). Tu insuti nu poti sa-ti imblanzesti limba tot asa cum un cal salbatic nu poate sa se dreseze. Caii salbatici sunt imblanziti de antrenori experimantati care le „frang rezistenta”. Iar Duhul Sfant este antrenorul nostru. Numai El poate sa franga limbile noastre de nestapanit si salbatice!

Profetul Isaia ne da un exemplu despre cum putem sa ne vindecam limba:

Isaia s-a apropiat de Domnul si s-a rugat pentru o viziune a sfinteniei lui Dumnezeu. El a spus: „…L-am vazut…pe Domnul…pe un tron foarte inalt…” (Isaia 6:1).

Oricine vrea sa traiasca placut inaintea Domnului trebuie sa mearga constant in prezenta Lui pana ce primeste o viziune a sfinteniei Lui Dumnezeu. Toate vindecarile, toate binecuvantarile adevarate, toate biruintele incep la tronul Sau. Acela este locul unde Il vedem pe Dumnezeu in sfintenia Lui!

In prezenta sfanta a lui Dumnezeu Isaia a fost convins adanc de faptul ca avea buze necurate. „Atunci am zis:Vai de mine! Sunt pierdut , caci sunt un om cu buze necurate, locuiesc in mijlocul unui popor tot cu buze necurate si am vazut cu ochii mei pe Imparatul, Domnul ostirilor!” (verset 5).

De ce a strigat Isaia , „Sunt un om cu buze necurate?” Pentru ca el Il vazuse pe Domnul Slavei! „L-am vazut in mintea mea – am vazut gloria sfinteniei Lui! Si stiu ca El nu va tolera pacatul!” Pacatul nostru devine peste masura de pacatos cand suntem in prezenta Lui Dumnezeu. Lumina infatisarii Sale sfinte demasca tot ce nu e asemenea Lui!

Isaia i-a permis Domnului sa-l atinga si curateasca cu focul sau cel sfant. „Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un carbune aprins in mana, pe care il luase cu clestele de pe altar. Mi-a atins gura cu el, si a zis: „Iata , atingandu-se carbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este indepartata si pacatul tau este ispasit” (verset 6-7).

Cuvantul Lui Dumnezeu este un carbune viu – si Duhul Sfant este focul sau! Chiar acum ai fost atins de Duhul Sfant prin mesajul acesta. Si Dumnezeu vrea sa puna focul Sau pe limba ta si s-o sfinteasca. El poate sa o faca pentru tine – daca vei permite Cuvantului Sau sa te convinga! Numai El este Cel care poate sa o faca. Partea ta este pur si simplu de a marturisi cum a facut si Isaia, „Vai de mine, sunt necurat!”

Secretul biruintei asupra drogurilor, alcoolului sau a unei limbi fara frau este apropierea de Isus – intimitatea cu El – cunoasterea Lui! Apropierea de prezenta Sa va descoperi ce este in inima ta. Multi crestini continua sa barfeasca si sa vorbeasca pe altii de rau pentru ca niciodata nu au fost cu adevarat aproape de Cristos. Ei nu au fost niciodata destul de aproape pentru a vedea cat de nestapanita este limba lor!

Lasa ca acest cuvant sa mearga direct la inima ta si sa te arda cu focul sau. Marturiseste, „Da, sunt eu Doamne! Nu voi lasa ca acest Cuvant sa treaca pe langa mine! Arde buzele mele, arde limba mea. Curateste inima si gura mea!”

Roaga pe Duhul Sfant sa puna o asemenea convingere in tine incat de fiecare data cand incepi sa spui ceva fara atentie, negandit sau nepotrivit, El sa ridice steagul si sa te atentioneze. Cere-i sa te faca extrem de sensibil la vocea Sa – si apoi asculta-L cand vorbeste. El poate sa te opreasca in mijlocul unei propozitii facandu-te sa simti atingerea Duhului Sfant, si vei spune persoanei cu care vorbesti, „Imi pare rau- Dumnezeu mi-a spus sa ma opresc. Haide sa o lasam balta chiar acum. Uita tot!”

Fie ca numai binecuvantari sa vina din viata ta – dintr-o inima curata si o limba buna – imblanzita prin rugaciune si prin Duhul Sfant!

https://www.worldchallenge.org/ro/imblanzeste-ti-limba

//////////////////////////////////////////

Fiindcă zecile de mii de culte din toată lumea nu vor să devină Una (între ele), dar nici… cu El, intarzaie Venirea Lui- să ne scape de hoţie, fesenie (PeSeDie)- globalie, preacurvie, bârfa, beţie, pandelia pandemiei şi de celelalte roade satanice din Galateni, cap.5/20; Voi TOŢI cei peste 7 miliarde de „creştini” faceţi-vă Una, prin Iisuss, cum El este Una cu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt! Pentru intâmpinarea Lui- smeriti-vă, naşteţi-vă din nou, prin golirea de sine (de satan) şi umpleţi-vă cu Plinătatea Semânţei Cuvantului- Invăţăturii Dumnezeieşti şi intâmpinati-L cu pocăinţa lui Petru, care a plâns cu amar, sau ca Isaia, cap.6/5-8: Atunci am zis: “Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!”. Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. Mi-a atins gura cu el şi a zis: “Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!”. Am auzit glasul Domnului, întrebând: “Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: “Iată-mă, trimite-mă!”

http://informatii-agrorurale.ro/iliescu-si-ai-sai-din-frontul-rusinii-si-sabotarii-nationale-au-furat-neconstitutional-avutia-obsteasca-prin-fel-si-fel-de-scenarii-inclusiv-prin-conspiratia-pentru-distrugerea-romaniei-spre-exemp/

//////////////////////////////////////////

Cartea lui Daniel: Epilogul istoriei // Florin Antonie

https://www.youtube.com/watch?v=zyQyinda1RQ

////////////////////////////////////

Evenimentul care i-a schimbat viata lui Isaia

“Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.

Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.”

EVANGHELIA LUI IOAN, 5.39; 17.3

In România, ca şi in alte ţări ale lumii, elevii trebuie să treacă prin diferite examene de treaptă, de bacalaureat, de admitere, de absolvire…

…Dar odată cu vârsta omul intră si prin celelalte experiente de viată prin care, de regulă, va trece orice om, prieteniile si respingerile, logodna si căsătoria, serviciul si cariera, asezarea la casa lui, divortul, văduvia, despărtirile, moartea…

Aceste evenimente – obstacole in calea vietii -, impun, intr-un fel sau altul, luarea unor decizii pentru a merge mai departe, viata cristalizandu-se in secundele si minutele trăirilor trecute care il asează pe fiecare om in locul in care se află.

Toate alegerile si respingerile pe care le face, un gând, o idee, o carte, o muzică, un prieten, o lucrare, o faptă sau o vorbă, o relatie cu cineva sau cu Dumnezeu, o călătorie, o scoală, un curs, o carieră, o casă, o căsătorie, un copil …. – toate acestea, impreună – il vor conduce in vesnicia pe care singur si-o făureste prin oportunităţile vieţii.

*

Experienţa lui Isaia – ISAIA, 6

“2 Ascultaţi, ceruri, şi ia aminte, pământule, căci Domnul vorbeşte: „Am hrănit şi am crescut nişte copii, dar ei s-au răsculat împotriva Mea.

3 Boul îşi cunoaşte stăpânul, şi măgarul cunoaşte ieslea stăpânului său, dar Israel nu Mă cunoaşte, poporul Meu nu ia aminte la Mine.”

4 Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămânţă de nelegiuiţi, copii stricaţi! Au părăsit pe Domnul, au dispreţuit pe Sfântul lui Israel. I-au întors spatele… “ ISAIA, 1.2-4

Oricine citeşte primele capitole din Isaia se va crede indreptăţit să se intrebe: “Cu ce drept Isaia pronunţă hotărâri cu privire la lideri si la popor? In ce bază este Isaia in slujba lui Dumnezeu?”

Răspunsul il găsim in Capitolul 6. Asa cum se intamplă, noi suntem mai buni cunoscatori si acuzatori ai fărădelegilor celorlalti, ai paielor din vieţile altora, decât ai bârnelor din ochii nostri.

Si Isaia isi incepe povestea enunţând problemele grave in ce-i privessc pe ceilalţi; insă vine o zi specială când viaţa lui se schimbă din temelii. Privirea sa, critică, isi va schimba starea, se va uita mai intâi la el insusi. Acum el isi vede păcatul si-l mărturiseste deindată, excamand “Vai de mine!“, căci a văzut pe Sfântul lui Israel şi tremură de trica, “Sunt pierdut!”

“În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul.” –ISAIA, 6

CE I-A SCHIMBAT VIATA LUI ISAIA?

O vedere dincolo de realitatea cu care a fost obijnuit

Ce am putea să vedem in lumea de dincolo, dincolo de ceea ce este materie, unde nu vedem si nici nu incercăm a vedea?

Isaia L-a văzut pe Domnul (v. 1-4). Putem presupune că Isaia a fost în templul de la Ierusalim atunci când acest eveniment a avut loc, dar nu putem fi siguri. Pentru ca templul descris de profet este templul ceresc, mai degrabă decât templul lui Solomon. Regele Ozia a murit în 740 î.Hr. şi a fost unul dintre cei mai mari regi ai lui Iuda si “El a facut ce este bine inaintea Domnului cum facuse tatal sau Amatia” (pe tronul pământesc din Ierusalim). Insă, potrivit versetului din Evanghelia lui Ioan 12:41, Isaia L-a văzut pe Regele cel Mare – Domnul Isus Hristos -, aşezat pe scaunul de domnie al Cerului, in glorie.

Serafimii menţionati in text folosesc acelasi cuvânt ebraic care înseamnă si “a arde”, aceasta făcand referire la sfinţenia lui Dumnezeu, subliniată prin repetitie “Sfânt, sfânt, sfânt“ este Domnul ostirilor!, intărind astfel afirmatia uzitată de crestini “Sfânta Treime“.

“Când perspectiva este sumbră, caută să privesti in sus”

Pentru tânarul Isaia perspectiva era sumbră deoarece Ozia, regele lui iubit, a murit si naţiunea lui era în pericol şi el insusi de asemenea.

Viitorul era intunecat, dar Isaia a privit in sus, si a văzut ceva glorios! Dumnezeu era pe tronul Sâu şi domnea ca Suveran al Universului! “Tot pământul este plin de mărirea Lui!”

Din punctul de vedere al cerului, “întregul pământ” este “plin de slava Lui”. Când lumea se prăbuşeşte, este bine să privesti (la lucruri si oameni) din punctul de vedere al Cerului, constientizand că avem un Dumnezeu Atotputernic si Suveran care are totul in control si nimic nu se poate intampla fără a fi ingăduit de El.

O privire cu discernământ (v. 5-7)

Isaia a inceput sa vada si sa cunoasca. Modul lui de a privi s-a schimbat de-acum.

Mai intâi suntem invătati de altii, de parinti si educatori, cum sa gândim si să cunoastem. Insă acum Isaia avea in el insusi capacitatea de a vedea si de a cunoaste, avea intuitie si discernământ

Isaia a inceput să se vadă (altfel) pe sine însuşi, si pe Dumnezeu. Pe el s-a văzut asa cum era, un păcătos plin de fărădelege. Iar pe Dumnezeu L-a văzut in toată splendoarea Sa: “sfânt, sfânt, sfânt” si a inceput să audă şi sunetul unui imn sfânt de închinare care a adus o mare convingere în inima lui şi a mărturisit că este un păcătos cu buze necurate (mincinos).

Buzele necurate sunt cauzate de o inimă necurată (Matei 12,34-35). Când Isaia si-a recunoscut vina si a strigat “Vai de mine! Sunt pierdut…!”, atunci Dumnezeu l-a curăţit (Ps. 51:10) şi Dumnezeu i-a întâlnit si implinit nevoia.

Înainte de a putea sluji altora, noi trebuie să-i permitem lui Dumnezeu să ne slujească nouă pentru a fi schimbati. Înainte de a ne pronunţa “vai-urile” pentru alţii, trebuie să spunem cu sinceritate si pocăintă “Vai de mine! Sunt pierdut!”

Convingerea lui Isaia l-a dus la o sinceră spovedanie şi mărturisire inaintea Domnului Dumnezeu si, in cele din urmă, i-a adus iertare si curăţire (1 Ioan 1:9). Ca şi Isaia, multi eroi ai credinţei s-au văzut mai intai ca păcătoşi şi s-au smerit (umilit) în faţa lui Dumnezeu: Avraam (Gen. 18:27), Iacov (32:10), Iov (Iov 40:1-5), David (2 Sam. 7:18), Pavel (1 Tim. 1:15) şi Petru (Luca 5:8-11).

Sensibilitate pentru primirea unei viziuni practice

Isaia a văzut nevoia naţiunii de Dumnezeu si a Domnului pentru un slujitor devotat.

Isaia s-a oferit voluntar să fie robul acela. El nu a negociat in nici un fel chemarea lui Dumnezeu, aşa cum a făcut Moise şi Ieremia. El a acceptat numirea şi s-a pus la dispoziţia lui Dumnezeu. De aceea să urmăm exemplul lui Isaia, să nu subestimăm niciodată ceea ce Dumnezeu poate face cu un lucrător sincer care se pune la dispozitia Lui.

Şi asta cu atat mai mult cand stim ca şi astazi este o mare nevoie de lucrători pentru impărătia Sa. Şi există multe oportunităţi de a împărtăşi Evangheliei cu o lume pierdută in păcat şi deznădejde.

Vrei să fii unul din voluntarii care doresc să fie in serviciul lui Dumnezeu?

Primirea unui mesaj clar din partea lui Dumnezeu

Mesajul primit de Isaia a fost acesta: „Du-te şi spune poporului acestuia: „Întruna veţi auzi, şi nu veţi înţelege; întruna veţi vedea, şi nu veţi pricepe!” (v.6.9)

1 Totuşi întunericul nu va împărăţi veşnic pe pământul în care acum este necaz. (…)

2 Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină. (…)

6 Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.” ISAIA, 9

Şi Isaia avea nevoie sa auda Cuvantul Domnului si, punandu-se la dispozitia Domnului cu o inima sincera si deschisa, nu a intarziat sa-l auda!

“Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.” ROMANI, 10.17

“Du-te şi spune” este încă porunca lui Dumnezeu pentru poporul Său (Matei 28:7; Marcu 5:19).

*

ISAIA, 6

“1 În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul.

2 Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două zburau.

3 Strigau unul la altul şi ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!”

4 Şi se zguduiau uşorii uşii de glasul care răsuna, şi Casa s-a umplut de fum.

5 Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!”

6 Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar.

7 Mi-a atins gura cu el şi a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!”

Ier 1.9; Dan 10.16;

8 Am auzit glasul Domnului, întrebând: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!”

9 El a zis atunci: „Du-te şi spune poporului acestuia: „Întruna veţi auzi, şi nu veţi înţelege; întruna veţi vedea, şi nu veţi pricepe!”

*

https://ioan11.wordpress.com/2012/08/23/evenimentul-care-i-a-schimbat-viata-lui-isaia/

///////////////////////////////////////

Caderea lui Adam si efectele ei asupra intregii rase umane

Autor: Curtis Pugh si Raul Enyedi

CĂDEREA

Aceasta a avut loc atunci când Adam a călcat intenţionat porunca lui Dumnezeu de a nu mânca din pomul cunoştinţei, alegând astfel să nu asculte de Dumnezeu (Rom. 5:15 ” Dar cu darul fără plată nu este ca şi cu greşala; căci, dacă prin greşeala unuia singur, cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur om, adică în Isus Hristos, s-au dat din belşug celor mulţi.” ; 1 Cor. 15:22 “Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos; ”). Dumnezeu nu socoteşte femeia ca fiind responsabilă de cădere. Ea a fost înşelată, dar Adam a păcătuit în mod voit, deliberat.

EFECTELE CĂDERII
Asupra lui Adam şi a Evei:
Adam şi Eva au început să moară fizic în ziua în care au păcătuit (Gen. 3:19 „ În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”)
Ambii au fost pedepsiţi în trupul lor pentru păcat (Gen. 3:16, 17 „ Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.” Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci deloc din el” blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; ”)

iii. Au fost alungaţi din Eden, pentru a nu avea acces la pomul vieţii (Gen. 3:22, 23 „ Domnul Dumnezeu a zis: „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm, deci, acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci.” De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pământul, din care fusese luat. ”).

Sufletul lor a ajuns corupt la toate nivelurile sale
Duhul lor a murit, ei încetând să mai aibă o relaţie cu Dumnezeu (Gen. 2:17 „ Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci deloc din el” blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; ”)

Asupra naturii:
Pământul a fost blestemat (Gen. 3:17, 18 „ Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci deloc din el” blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; spini şi pălămidă să-ţi dea, şi să mănânci iarba de pe câmp. ”)
Animalele s-au întors împotriva omului şi unele împotriva altora. A început în natură lupta pentru supravieţuire.

Asupra întregii omeniri, a urmaşilor lor. Adam a fost reprezentantul întregii omeniri, atât federal (înaintea lui Dumnezeu, întreaga omenire era văzută în el, Adam fiind reprezentantul omenirii în legământul dintre el şi Dumnezeu) cât şi natural (întreaga omenire era din punct de vedere fizic în Adam, el fiind părintele tuturor oamenilor). El a fost cel mai bun reprezentant pe care l-am fi putut avea în acea situaţie (Rom. 5:12-19 „ De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit… (Căci înainte de Lege păcatul era în lume. Dar păcatul nu este ţinut în seamă câtă vreme nu este o lege. Totuşi moartea a domnit, de la Adam până la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care este o icoană preînchipuitoare a Celui ce avea să vină. Dar cu darul fără plată nu este ca şi cu greşeala; căci, dacă prin greşeala unuia singur, cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur om, adică în Isus Hristos, s-au dat din belşug celor mulţi. Şi darul fără plată nu vine ca printr-acel unul care a păcătuit; căci judecata venită de la unul, a adus osînda; dar darul fără plată venit în urma multor greşeli a adus o Hotărâre de iertare. Dacă deci, prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii, vor domni în viaţă prin acel unul singur, care este Isus Hristos!) …Astfel, deci, după cum printr-o singură greşală, a venit o osîndă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură Hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o Hotărâre de neprihănire care dă viaţa. Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.)
Prin Adam, întreaga omenire este condamnată la moarte. Atunci când el a păcătuit, fiecare om a păcătuit în el (Rom. 5:12 „ De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…”), suportând aceleaşi consecinţe ale păcatului. Fiecare om ar fi făcut la fel în situaţia lui. Efectele păcatului său au fost imputate (socotite) întregii omeniri, la fel cum neprihănirea lui Cristos este imputată celor ce sunt ai Lui (Rom. 5:18-19 „…Astfel, deci, după cum printr-o singură greşală, a venit o osîndă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură Hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o Hotărâre de neprihănire care dă viaţa. Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.”). Această judecată a lui Adam a adus asupra tuturor oamenilor condamnarea juridică la moarte, ei găsindu-se acum sub această sentinţă (Rom. 5:16, 18 „Şi darul fără plată nu vine ca printr-acel unul care a păcătuit; căci judecata venită de la unul, a adus osînda; dar darul fără plată venit în urma multor greşeli a adus o Hotărâre de iertare.” , „ …Astfel, deci, după cum printr-o singură greşală, a venit o osîndă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură Hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o Hotărâre de neprihănire care dă viaţa. ”). Omul are nevoie de o hotărâre care dă viaţa (Rom. 5:18 „ …Astfel, deci, după cum printr-o singură greşală, a venit o osîndă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură Hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o Hotărâre de neprihănire care dă viaţa. ”)
Întreaga omenire este supusă morţii fizice (1 Cor. 15:21, 22 „ Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor. Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos; ”). Omul are nevoie de o înviere a trupului (1 Cor. 15:42-44 „ Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire, şi înviază în neputrezire; este semănat în ocară, şi înviază în slavă; este semănat în neputinţă, şi înviază în putere. Este semănat trup firesc, şi înviază trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc. ”)

iii. Păcatul a avut ca rezultat moartea duhului lui Adam şi al Evei şi în moartea spirituală a întregii lor posterităţi (Ef. 2:1, 5 „ Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre ”, „ cu toate că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi). ” ; Col. 2:13 „ Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşelile. ” ; 1 Ioan 3:14 ” Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi. Cine nu iubeşte pe fratele său, rămâne în moarte. ” )

Capacitatea sa de a-l cunoaşte pe Dumnezeu, de a avea o legătură cu El a dispărut în totalitate. Omul nu poate avea discernământ spiritual (vedere sau auz spiritual) (Prov. 21:2 “ Omul socoteşte că toate căile lui sunt fără prihană, dar Cel ce cercetează inimile este Domnul. “ ; Mat. 13:13-15 “ De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, cu toate că văd, nu văd, şi cu toate că aud, nu aud, nici nu înţeleg. Şi cu privire la ei se împlineşte proorocia lui Isaia, care zice: „Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri, şi nu veţi vedea. Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.” ; Ioan 3:3 “ Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” ; 8:43 “Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu.” ; 14:17 “şi anume, Duhul adevărului pe care lumea nu-l poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi, şi va fi în voi.” ; 1 Cor. 2:14 “Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, Sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuiesc judecate duhovniceşte.” ; 2 Cor. 4:3-4 “Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce Sunt pe calea pierzării, a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.” ; Ef. 5:8 “ Odinioară eraţi întuneric; dar acum Sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi, deci, ca nişte copii ai luminii.” ; Tit 3:3 “Căci şi noi eram altă dată fără minte, neascultători, rătăciţi, robiţi de tot felul de pofte şi de plăceri, trăind în răutate şi în pizmă, vrednici să fim urîţi şi urându-ne unii pe alţii.”)
Iubirea omului pentru Dumnezeu a încetat, el devenind duşman (Rom. 8:7-8 “Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună. Deci, cei ce sunt pământeşti, nu pot să placă lui Dumnezeu.” ; Ioan 15:18 ” Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră.” ; Rom. 1:30 “ bîrfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi”)
Omul a ajuns total incapabil de a veni la Dumnezeu, de a lua iniţiativa în mântuire sau chiar de a răspunde iniţiativei lui Dumnezeu (Ioan 6:44 “ Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.” ; Rom. 5:6 “Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită a murit pentru cei nelegiuiţi.”). Omul nu vrea să Îl aleagă pe Dumnezeu (Ioan 5:40 “Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!” ; Ier. 6:16 “ Aşa vorbeşte Domnul: „Staţi în drumuri, uitaţi-vă, şi întrebaţi care Sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblaţi pe ea, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!” Dar ei răspund: „Nu vrem să umblăm pe ele!” , 7:26 “ Dar ei nu M-au ascultat, n-au luat aminte; şi-au înţepenit gâtul, şi au făcut mai rău decât părinţii lor.” , 8:6 “ „Căci Eu Sunt cu luare aminte, şi aud că ei nu vorbesc cum ar trebui; nici unul nu se căieşte de răutatea lui, şi nu zice: „Ce am făcut?” Ci toţi îşi încep din nou alergarea, ca un cal care se aruncă la luptă.”).

Omul are nevoie de o naştere din nou sau regenerare pentru a fi făcut viu din nou (Ioan 3:3, 5 „Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” , ” Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun, că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.”)

Păcatul a corupt întreg sufletul omului: Isa. 1:5-6 „Ce pedepse noi să vă mai dea, când voi vă răzvrătiţi din ce în ce mai rău? Tot capul este bolnav, şi toată inima sufere de moarte! Din tălpi până-n creştet, nimic nu-i sănătos: ci numai răni, vânătăi şi carne vie, ne stoarse, ne legate, şi ne alinate cu untdelemn:” ; 64:6 „ Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. Toţi suntem ofiliţi ca o frunză, şi nelegiuirile noastre ne iau ca vântul.” ; Rom. 3:9-18 „Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toţi, fie Iudei, fie Greci, sunt sub păcat, după cum este scris: „Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar. Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toţi s-au abătut, şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar. Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; sub buze au venin de aspidă; gura le este plină de blestem şi de amărăciune; au picioarele grabnice să verse sânge; prăpădul şi pustiirea sunt pe drumul lor; nu cunosc calea păcii; frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor.”
Intelectul (gândirea) a fost afectat de păcat: Gen. 6:5 “ Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.” ; 8:21 “ Domnul a mirosit un miros plăcut; şi Domnul a zis în inima Lui: „Nu voi mai blestema pământul, din pricina omului, pentru că întocmirile gândurilor din inima omului sunt rele din tinereţea lui; şi nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am făcut.” ; Rom. 8:7 “ Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună.” ; Ef. 4:17-18 “Iată, deci, ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi cum trăiesc păgînii, în deşertăciunea gândurilor lor, având mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor.” , Tit 1:15 “ Totul este curat pentru cei curaţi; dar pentru cei necuraţi şi necredincioşi, nimic nu este curat: până şi mintea şi cugetul le sunt spurcate.”
Sentimentul a fost afectat: Ecl. 9:3 “ Iată cel mai mare rău în tot ce se face sub soare: anume că aceeaşi soartă au toţi. De aceea şi este plină inima oamenilor de răutate, şi de aceea este atâta nebunie în inima lor tot timpul cât trăiesc. Şi după aceea? Se duc la cei morţi.” ; Ier. 17:9 “„Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?” ; Ioan 3:19-20 “Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul, urăşte lumina, şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.” ; Mat. 15:19 “ Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele.” ; Ef. 4:17-18 “ Iată, deci, ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi cum trăiesc păgînii, în deşertăciunea gândurilor lor, având mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor.”
Voinţa a fost şi ea afectată: Ioan 5:40 “ Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!” ; Rom. 2:5 “ Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu”
Conştiinţa: Tit 1:15 “ Totul este curat pentru cei curaţi; dar pentru cei necuraţi şi necredincioşi, nimic nu este curat: până şi mintea şi cugetul le sunt spurcate.”
Natura sa: Iov 14:4 “ Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă nici unul.” ; Ps. 51:5 “ Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea.” ; Ps. 58:3 “ Cei răi sunt stricaţi încă din pântecele mamei lor, mincinoşii se rătăcesc odată cu ieşirea din pântecele mamei lor.” ; Ef. 2:3 „ Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre, şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.”

Omul are nevoie de convertire sau sfinţire. Convertirea este o întoarcere de la păcat la Dumnezeu. Este un proces care durează toată viaţa (Fapte 3:19 „ Pocăiţi-vă, deci, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare,” ; Luc. 22:32 „Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” ; Rom. 6:19, 22 „Vorbesc omeneşte, din pricina neputinţei firii voastre pământeşti: dupăcum odinioară v-aţi făcut mădulările voastre roabe ale necurăţiei şi fărădelegii, aşa că săvârşeaţi fărădelegea, tot aşa, acum trebuie să vă faceţi mădulările voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră!” , „Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit: viaţa veşnică.”)

https://www.resursecrestine.ro/predici/40482/caderea-lui-adam-si-efectele-ei-asupra-intregii-rase-umane

/////////////////////////////////

Consecinţele căderii omului în păcat, J. Gressham Machen

Omul, ca fiinţă creată, era bun. Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său, în cunoştinţă, neprihănire şi sfinţenie. Ei bine, dar, dacă Dumnezeu l-a creat pe om bun, cum se face că acum toţi oamenii sunt răi? Cum s-a transmis păcatul la toată omenirea? Ce a determinat această schimbare uluitoare din bine în rău?

Păcatul a intrat în lume prin depravarea lui Adam. Urmaşii lui Adam nu îşi încep viaţa fără păcat, aşa cum a început-o el. Ei o încep pătată, într-un anumit fel sau altul, de păcatul pe care l-a comis Adam. Dacă Adam a păcătuit, el ar fi trebuit să moară. Moartea era pedeapsa neascultării. Deci, el a păcătuit. Ce s-a întâmplat după aceea? A fost Adam singurul care a murit? Au început urmaşii lui din acelaşi loc de unde a început şi el? Au avut şi ei în faţă aceeaşi alternativă dintre moarte şi viaţă, care a fost pusă înaintea lui Adam? Cartea Geneza indică foarte clar opusul acestor lucruri. Descendenţii lui Adam, înainte ca ei să facă vreo alegere, aveau deja asupra lor pedeapsa morţii.

Ce să însemne, dar, aceasta? Adam era reprezentantul rasei umane, numit în mod divin. Dacă el ar fi ascultat poruncile lui Dumnezeu, întreaga rasă a urmaşilor săi ar fi avut viaţa; dacă el nu ar fi ascultat, aceştia ar fi avut moartea. Nu văd cum naraţiunea cărţii Geneza, atunci când o iei ca un întreg, ar putea să însemne altceva.

Această perspectivă a lucrurilor devine mai explicită în anumite pasaje importante din Noul Testament. În ultima parte a capitolului cinci din Romani, apostolul Pavel explică lucrurile în mod specific. „Prin greşeala unui singur om, condamnarea a venit asupra tuturor oamenilor” (Romani 5:18) (traducere după versiunea autorului, n. tr.). „Prin neascultarea unui singur om [spune el în următorul verset] mulţi au fost făcuţi păcătoşi”. În aceste cuvinte şi pretutindeni în acest pasaj observăm marea doctrină – atunci când Adam a păcătuit el a făcut-o în calitatea de reprezentant al rasei, aşadar este destul de corect să spunem că toată omenirea a păcătuit în el şi a decăzut odată cu el, încă de la primul său păcat. Există o legătură profundă între Adam şi întreaga rasă a urmaşilor săi.

Dumnezeu i-a spus lui Adam că, dacă nu va asculta, va muri. Care este însemnătatea acelei morţi? Ei bine, aceasta include moartea fizică. Nu este nicio îndoială în această privinţă. Dar, din nefericire, aceasta include cu mult mai mult decât moartea fizică. Aceasta include moartea spirituală, moartea sufletului faţă de lucrurile care sunt bune, include moartea sufletului faţă de relaţia cu Dumnezeu. Înspăimântătoarea pedeapsă a acelui păcat al lui Adam a fost faptul că el şi descendenţii săi au devenit morţi în greşelile şi păcatele lor (cf. Efeseni 2:1). Ca pedeapsă dreaptă pentru păcatul lui Adam, Dumnezeu şi-a retras bunăvoinţa; şi sufletele întregii omeniri au devenit moarte din punct de vedere spiritual. Sufletul care este mort din punct de vedere spiritual, sufletul care este corupt este culpabil nu doar datorită vinei lui Adam dar şi datorită propriului său păcat. Acesta merită pedeapsa veşnică.

Doctrina cu privire la mânia lui Dumnezeu nu este una populară, însă nu este nici o doctrină care să fie mai complet răspândită de-a lungul întregii Biblii. Pavel dedică o mare parte acestei doctrine în primele trei capitole din Epistola către Romani, pe care o consacră expunerii mesajului său despre mântuire; şi el este foarte atent să arate faptul că mânia lui Dumnezeu este peste toţi oamenii, cu excepţia celor care au fost mântuiţi prin harul lui Dumnezeu. În acest pasaj din primele trei capitole din Romani nu există nimic ieşit din comun. Acesta doar expune, într-un fel comprehensiv, ceea ce se presupune din Geneza la Apocalipsa şi devine explicit în nenumărate pasaje.

Oare formează învăţătura lui Isus vreo excepţie faţă de prezentarea, de altfel universală, despre mânia lui Dumnezeu în Biblie? Ei bine, ai putea crede aceasta dacă ai asculta doar ceea ce spune sentimentalismul modern cu privire la Isus din Nazaret. Oamenii lumii, care nu s-au născut niciodată din nou, care nu au ajuns niciodată sub convingerea stării de păcat, au reconstruit un Isus acomodat cu situaţia lor, un sentimentalist plăpând, care predica numai despre dragostea lui Dumnezeu şi nu avea nimic de zis cu privire la mânia lui Dumnezeu. Foarte diferit este, însă, realul Isus – cel prezentat în sursele noastre de informaţii istorice. Isus cel real a proclamat, fără îndoială, un Dumnezeu care este „un foc mistuitor” (Deuteronom 4:24; compară cu Evrei 12:29), aşa cum spune Vechiul Testament, pe care El l-a onorat drept Cuvântul lui Dumnezeu. Foarte de temut a fost însăşi mânia lui Isus, aşa cum o descriu Evangheliile, o profundă indignare arzătoare împotriva păcatului. Şi teribilă este mânia lui Dumnezeu pe care El l-a proclamat ca Domnitor al cerului şi al pământului. Nu, cu certitudine, nu poţi scăpa de învăţătura Bibliei cu privire la mânia lui Dumnezeu făcând apel la Isus din Nazaret. Cele mai grozave prezentări biblice cu privire la mânia lui Dumnezeu sunt cele găsite în cuvintele binecuvântatului nostru Mântuitor.

Unde găsim cea mai teribilă descriere despre iad din Biblie? Isus este cel care vorbeşte despre păcatul care nu va fi iertat nici în această lume şi nici în cea viitoare; Isus este cel care spune de viermele care nu moare şi focul care nu se stinge (Marcu 9:48); Isus este cel care ne-a oferit relatarea despre bogatul şi Lazăr şi despre marea prăpastie dintre ei (Luca 16:19-31); Isus este cel care spune că e mai profitabil pentru un om să intre în viaţă doar cu un ochi decât să aibă doi ochi să şi fie aruncat în focul iadului (Matei 18:9). Regăsim aceste lucruri în Predica de pe Munte şi, cu certitudine, în marele capitol despre judecată – capitolul douăzeci şi cinci din Matei, precum şi în alte pasaje, mult prea numeroase pentru a fi menţionate. Aceasta nu se află undeva în circumferinţa învăţăturii sale, ci este însăşi inima şi miezul acesteia.

Nu cred că înţelegem întotdeauna suficient de clar cât de mare este divergenţa din acest punct dintre învăţătura lui Isus şi predicarea curentă. Oamenii de azi sunt interesaţi de această lume. Ei nu-şi mai conştientizează păcatul şi, prin urmare, şi-au pierdut frica de iad. Ei au încercat să facă din creştinism o religie a acestei lumi. Au ajuns să-l privească doar ca pe un program pentru enunţarea condiţiilor împărăţiei lui Dumnezeu pe acest pământ; şi sunt extrem de nerăbdători atunci când cineva îl priveşte drept un mijloc de intrare în rai şi scăpare de iad.

Am menţionat învăţătura biblică despre iad doar pentru că este necesară în înţelegerea învăţăturii biblice cu privire la păcat. Grozăvia pedepsei păcatului arată mai clar ca orice altceva ticăloşenia păcatului înaintea ochilor lui Dumnezeu.

Am încercat să vă prezint schiţat întreaga imagine – omul vinovat de greşeala imputată a primului păcat al lui Adam; omul care suferă prin consecinţă moartea, care este pedeapsa păcatului – nu doar moartea fizică, ci şi cea spirituală, ce constă în coruperea întregii naturi a omului şi în incapacitatea sa totală de a-i fi pe plac lui Dumnezeu; omul care produce din inima sa coruptă păcate fără număr; omul care stă faţă în faţă cu pedeapsa veşnică a iadului. Aceasta este imaginea care se desfăşoară pe parcursul întregii Biblii. Omenirea, conform Bibliei, este un popor pierdut în păcat. Păcatul nu este doar o adversitate, ci este ceva care atrage după sine indignarea neprihănitului divin. Înaintea justiţiei groaznice a lui Dumnezeu nu poate sta niciun lucru necurat; şi omul este necurat, un încălcător al legii sfinte a lui Dumnezeu, supus în mod drept la pedeapsa sa teribilă.

Pe măsură ce încerc să vă prezint acea imagine, cred că sunteţi şi voi, la fel ca mine, impresionaţi de faptul că oamenii din zilele de astăzi, în mod general, nu ar asculta sau nu ar crede acest lucru. Ei nu ar admite faptul că întreaga omenire este pierdută în păcat. Îmi amintesc de un serviciu la care am luat parte cu câţiva ani în urmă, într-o biserică dintr-un sat frumos. Predicatorul era în mod distinct mai sus de nivelul mediu în ceea ce priveşte cultura şi zelul moral. Nu îmi amintesc predica sa (decât că era o glorificare a omului), dar îmi amintesc de ceva ce-a zis în rugăciunea sa. El a citat acel verset din Ieremia, că inima omului este „înşelătoare mai presus de toate lucrurile şi deznădăjduit de rea” (Ieremia 17:9) şi apoi a adăugat în rugăciunea sa, după cum îmi amintesc, aceste cuvinte: „O, Doamne, tu ştii că noi nu mai acceptăm această interpretare, dar, crede acum, că omul ar face ce este drept dacă ar cunoaşte calea cea bună”. Ei bine, omul a fost cel puţin sincer cu privire la acest subiect. Avem o opinie bună despre noi astăzi; şi dacă este aşa, de ce nu l-am lăsa pe Domnul să ştie secretul nostru? De ce să continuăm prin a cita, într-o manieră ipocrit de pioasă, confesiuni despre păcat din Biblie dacă nu credem un cuvânt din ele. Cred că predica acelui predicator de la sat a fost rea, foarte rea. Dar cred totodată că nu a fost aşa de rea, probabil, precum rugăciunile acelor predicatori care au respins deja mesajul central al Bibliei, la fel de mult cum a făcut-o şi el şi, totuşi, să ascundă faptul acesta, prin folosirea limbajului tradiţional. Cel puţin acea rugăciune a subliniat în mod clar problema distincţiei dintre imaginea biblică despre păcat şi păgânismul crezului modern: „Eu cred în om”.

La baza a tot ceea ce spune Biblia este acest adevăr trist: că omenirea este pierdută în păcat. Biblia ne învaţă, aşa cum am observat, că fiecare om intră în lume ca un păcătos. Acestei doctrine i s-a dus o puternică critică. Vreau să vă spun câteva cuvinte despre aceasta, pentru ca doctrina Bibliei,care este asaltată, să devină mai clară. De această critică a ajuns să fie legat numele unui călugăr britanic, care a trăit la sfârşitul secolului patru şi începutul secolului cinci după Cristos. Numele lui era Pelagius. În contradicţie cu doctrina biblică, Pelagius a spus că fiecare om, departe de a fi născut cu o natură coruptă, îşi începe viaţa, în mod practic, de unde a început-o şi Adam, fiind perfect capabil să aleagă binele sau răul.

Biblia ne învaţă, în mod clar, faptul că acţiunile păcătoase provin dintr-o natură coruptă a omului care le comite, că alegerile individuale greşite vin din condiţia stării fundamentale a persoanei care se angajează în ele. Un om este responsabil, din punct de vedere moral, pentru alegerile greşite ce îşi au originea în natura sa rea; şi el este responsabil pentru natura greşită din care izvorăsc aceste alegeri greşite. Păcatul nu este doar o chestiune legată de acţiunile individuale. Atât acţiunile rele cât şi starea rea, de unde provin acţiunile rele, sunt păcat.

Voi cita un pasaj din învăţătura lui Isus, aşa cum este înregistrat în Evanghelii, şi apoi vă voi întreba dacă acest pasaj nu se rezumă în învăţătura Bibliei cu privire la acest punct. „Ori faceţi pomul bun şi rodul lui bun, ori faceţi pomul rău şi rodul lui rău: căci pomul se cunoaşte după rodul lui. Pui de năpârci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.” (Matei 12:33-35) În lumina acestor cuvinte ale lui Isus, atât de simple şi atât de profunde, cât de superficială pare să fie perspectiva pelagiană cu privire la păcat! Conform lui Isus, acţiunile rele vin dintr-o inimă rea; şi atât acţiunile cât şi inima, de unde vin acestea, sunt păcătoase.

Aceasta este perspectiva întregii Biblii. Nu există în Biblie, de la început şi până la sfârşit, nicio urmă de confort pentru noţiunea superficială că păcatul este o chestiune ce ţine doar de alegerile individuale şi că un om rău poate, fără să fie transformat în interior, să producă brusc acţiuni bune. Nu, Biblia descoperă pretutindeni rădăcina răului în inimă; şi prin inimă ea nu se referă la sentimente, ci la întreaga viaţă interioară a omului. Inima omului, ne spune aceasta, este înşelătoare mai presus de toate lucrurile şi deznădăjduit de rea. Şi din cauza aceasta omul este un păcătos înaintea lui Dumnezeu. Un om rău săvârşeşte, în mod inevitabil, acţiuni rele. Acest lucru e la fel de cert precum e de cert faptul că un pom rău produce roadă rea. Însă omul rău produce acele acţiuni rele pentru că el vrea să le facă, ele sunt faptele lui libere şi el este responsabil pentru ele înaintea lui Dumnezeu.

Biblia ne învaţă de la începutul şi până la sfârşitul ei, în mod clar, faptul că păcatele individuale provin dintr-o natură păcătoasă; şi că natura tuturor oamenilor este păcătoasă de la naşterea lor. „Iată, în nelegiuire am fost făcut, şi în păcat m-a zămislit mama mea” – aceste cuvinte din Psalmul 51 rezumă, în strigătul unui păcătos penitent, o doctrină a păcatului care se desfăşoară în cadrul Bibliei din Geneza şi până la Apocalipsa. De această perspectivă biblică asupra păcatului depinde şi perspectiva biblică asupra mântuirii. Învaţă oare Biblia că tot ceea ce a făcut Cristos pentru noi este spre a ne oferi un exemplu bun, pe care noi suntem perfect capabili să-l urmăm, fără vreo schimbare în cadrul inimilor noastre? Omul care gândeşte astfel este un om care nici măcar nu a ajuns la pragul marelui adevăr central pe care-l conţin Scripturile. „Trebuie să vă naşteţi din nou”, a spus Isus Cristos (Ioan 3:7). Nu există niciun fel de speranţă pentru noi până nu ne naştem din nou, printr-un act care nu este al nostru; nu există niciun fel de speranţă că vom alege ce este drept până ce nu vom fi făcuţi vii prin Duhul Dumnezeului cel viu.

Nimic din ceea ce fac oamenii decăzuţi şi neregeneraţi nu este pe placul lui Dumnezeu. Multe lucruri pe care le fac ei sunt capabile să ne facă pe plac, cu standardele noastre imperfecte, însă nimic din ceea ce fac ei nu poate să fie plăcut lui Dumnezeu. Nimic din ceea ce fac ei nu poate sta în lumina neprihănită a tronului Său de judecată. Câteva din acţiunile lor ar putea fi relativ bune, însă niciuna dintre ele nu sunt de fapt bune. Toate sunt afectate de depravarea profundă a naturii umane decăzute, de unde au şi provenit.

Aceasta ne duce la un alt aspect al marii doctrine biblice despre depravare. Ea se găseşte în incapacitatea completă a omului decăzut de a se ridica pe sine din condiţia sa decăzută. Omul decăzut, conform Bibliei, este incapabil de a contribui la cea mai mică parte a marii transformări, prin care el este făcut viu dintre cei morţi. Oamenii, care sunt morţi în păcatele şi nelegiuirile lor, sunt complet incapabili să aibă credinţa salvatoare, la fel precum este un om mort, care şade într-un mormânt, incapabil să contribuie, câtuşi de puţin, la învierea sa. Atunci când un om este născut din nou, Duhul Sfânt produce credinţă în el; şi omul nu contribuie cu absolut nimic la acel rezultat binecuvântat. După ce a fost născut din nou, el cooperează cu Duhul lui Dumnezeu în lupta zilnică contra păcatului. După ce a fost făcut viu prin Dumnezeu, el continuă să arate că este viu prin producerea de fapte bune. Însă până ce el este făcut viu, nu poate face nimic care să fie bun, iar actul Duhului lui Dumnezeu, prin care el este făcut viu, este un act irezistibil şi suveran.

Omul, conform Bibliei, nu este doar bolnav de nelegiuiri şi păcate, el nu este doar într-o condiţie slăbită aşa încât să aibă nevoie de ajutor divin, ci el este mort în păcate şi în nelegiuiri. El nu poate face absolut nimic pentru a se salva pe sine. Dumnezeu îl salvează prin actul graţios şi suveran al noii naşteri. Biblia nu face compromisuri în ce priveşte păcatul omului şi harul lui Dumnezeu.

Doctrina biblică despre harul lui Dumnezeu nu înseamnă, precum o reprezintă uneori caricaturile, că un om este salvat împotriva voii sale. Nu, aceasta înseamnă că voinţa unui om este reînnoită. Actul său de credinţă este propriul său act. El îndeplineşte acel act cu bucurie; şi este sigur că niciodată nu a fost atât de liber precum atunci când l-a îndeplinit. Cu toate acestea, lui i se permite să îl îndeplinească prin actul graţios, suveran al Duhului lui Dumnezeu.

O, prietenii mei, cât de preţioasă este acea doctrină a harului lui Dumnezeu! Aceasta nu este în acord cu mândria umană. Ea nu este o doctrină pe care să o fi dezvoltat noi. Atunci când ea este revelată în Cuvântul lui Dumnezeu, inimile celor răscumpăraţi strigă “Amin”. Păcătoşilor salvaţi prin har le place să atribuie nu o parte, ci toată slava lui Dumnezeu.

https://www.rcrwebsite.com/fall.htm

///////////////////////////////////////////

Articol preluat din cartea Creștinism biblic de John Calvin (Editura Făclia, Oradea, 1998),de către Editura Făclia

Traducere din limba engleză de

Dinu Moga

Filozofia modernă pune accent pe demnitatea şi abilitatea mintală a omenirii. Teoria aceasta îi flatează pe oameni făcându-i să creadă că sunt îndemânatici, inteligenţi şi înţelepţi. Astfel omul este încurajat să producă prin propriul lui efort dorinţa de a face binele, de a evita răul şi de a-şi face o bună reputaţie. Această teorie ne învaţă că nu este nimic rău în natura omenească.

Învăţătura Bibliei despre natura omului este complet diferită. Din Biblie învăţăm că la început Dumnezeu l-a făcut pe om pur, bun şi cu o natură nobilă. Când ne aducem aminte de acest lucru, ar trebui să ne umilim nu să ne mândrim. Astăzi este imposibil să spui că omenirea este întotdeauna pură, bună şi nobilă. Când Adam n-a ascultat pe Dumnezeu şi a mâncat din fructul care îi era interzis, el a pângărit întreaga omenire. Acum noi suntem corupţi şi incapabili să alegem binele.

Dumnezeu i-a interzis lui Adam să mănânce din pomul cunoaşterii binelui şi răului ca să-i testeze ascultarea. Dacă Adam ar fi ascultat, ar fi dovedit că el s-a supus în mod voit autorităţii lui Dumnezeu. Când Adam a mâncat din fructul oprit fapta lui n-a fost numai o mică ofensă. El a arătat că nu voia să-L recunoască pe Dumnezeu ca Stăpân al său.

Un întreg şir de gânduri rele a premers neascultarea lui Adam. Înşelând-o pe Eva, şarpele a determinat-o să nu creadă Cuvântul lui Dumnezeu şi pe urmă să nu-L asculte. Cauza principală a păcatului a fost neascultarea. Pavel ne spune că „prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi” (Rom. 5:19). Trebuie, de asemenea, să observăm că Adam s-a răzvrătit împotriva conducerii lui Dumnezeu, dispreţuind adevărul şi crezând o minciună.

Adam a adus un blestem peste toată creaţia. Păcatul lui a fost transferat la toţi urmaşii lui. Aceasta este doctrina corupţiei moştenite, care se mai numeşte şi păcatul originar. Natura noastră, care la început a fost creată pură şi bună, este acum coruptă. Suntem afectaţi de păcat chiar de la naşterea noastră. David a fost un om ca şi noi, dar el a scris: „Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea” (Pslam 51:5). Înaintea lui Dumnezeu toţi suntem pătaţi de păcat, încă dinainte de a ne naşte. În Romani 5:12, Pavel face clar acest lucru: „De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor din pricină că toţi au păcătuit …”. Deci prin harul lui Cristos dreptatea şi viaţa ne sunt acordate din nou. Păcatul lui Adam s-a răspândit asupra întregii omeniri; dar mântuirea prin Cristos (prin imputarea dreptăţii) este dată întregii omenirii ca să asigure un remediu pentru păcat.

Să definim deci păcatul originar. Păcatul originar este moştenirea unei naturi corupte, care ne afectează fiecare parte a sufletului şi care atrage asupra noastră mânia lui Dumnezeu şi apoi ne face să comitem lucruri rele. Natura noastră este atât de coruptă de păcat, încât înaintea lui Dumnezeu suntem condamnaţi. Nu putem spune că noi suntem nevinovaţi şi că suntem condamnaţi pe baza unei greşeli făcută de un alt om. Corupţia păcatului este în noi. O dată ce în noi se găseşte păcat, noi merităm să fim pedepsiţi. Al treilea capitol din Romani ne dă informaţii clare despre păcatul originar.

Voinţa omului este roabă

Am învăţat că păcatul are putere asupra întregii omeniri, deci asupra fiecărui individ în parte. În cele ce urmează vom încerca să vedem dacă omul are într-adevăr libertate.

Există două pericole care trebuie evitate în această discuţie. În primul rând, nu trebuie să credem că omul şi-a pierdut orice putere de a face binele. Aceasta ne-ar da o scuză pentru păcatul leneviei. Ba mai rău, omul ar putea spune că nu are puterea să facă binele şi de aceea nu vede de ce ar mai trebui să încerce. A doua greşeală care trebuie evitată este să nu pretindem că posedăm nici măcar un gram de dreptate proprie. Dacă am spune că în noi există capacitatea de a face binele l-am jefui pe Dumnezeu de onoarea Sa şi ne-ar pîndi în pericolul de a comite păcatul mândriei.

Realitatea este că noi am pierdut orice fel de bunătate. Nevoia noastră este să cerem insistent de la Dumnezeu bunătatea pe care n-o avem în noi şi libertatea pe care am pierdut-o.

Filosofii spun că puterea raţiunii omului este suficientă pentru a-i guverna mintea şi prin urmare, acţiunile sale. Ei spun că voinţa poate fi ispitită de simţurile noastre, dar ea rămâne liberă să aleagă potrivit cu judecata noastră. Chiar şi unii scriitori creştini greşesc în această privinţă. Ei spun că voinţa este liberă, chiar dacă acceptă că este o libertate foarte limitată. Ei afirmă că omul alege de bună voie să facă răul, dar nu este forţat să facă acest lucru. Este adevărat, dar este o libertate foarte săracă dacă este numai o libertate de a face sau a nu face răul. În cazul acesta nu mai avem libertatea de a face binele.

Scriptura ne învaţă că omul alege binele numai când Duhul Sfânt îi dă această libertate. Noi trebuie să fim conştienţi despre puţinătatea propriei noastre bunătăţi şi să avem o opinie foarte înaltă despre bunătatea pe care ne-o poate da Dumnezeu. Gândul că noi avem propria noastră bunătate trebuie respins, pentru că acest gând vine de la diavolul. El este un mincinos, pentru că a spus lui Adam şi Evei: „Veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”.

Multe versete din Biblie susţin ideea că noi n-avem o bunătate proprie şi de aceea trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu. „Blestemat să fie omul care se încrede în om … şi îşi abate inima de la Domnul!” (Ieremia 17:5). „Nu de puterea calului se bucură El, nu-şi găseşte plăcerea în picioarele omului. Domnul iubeşte pe cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui” (Psalmul 147: 10-11). „El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui ce cade în leşin” (Isaia 40:29).

Dumnezeu însă nu dă puterea Sa celor ce sunt mândri şi nerecunăscători. El aşteaptă să devenim conştienţi că avem nevoie să căpătăm putere de la El. Când însetăm după El, El ne va stâmpăra setea. „Căci voi turna ape peste pământul însetat şi râuri pe pământul uscat” (Isaia 44:3). Să nu credem niciodată că putem face singuri vreun bine. Trebuie să ne umilim şi să cerem Duhului lui Dumnezeu să ne ajute. Cineva l-a întrebat odată pe Augustim care este cerinţa cea mai importantă pentru a fi un adevărat credincios. Răspunsul lui a fost: „În primul rând, umilinţă; în al doilea rând, umilinţă; în al treilea rând, umilinţă”.

Când Adam a păcătuit şi prin păcatul lui a produs căderea întregii omeniriiî n păcat, omenirea întreagă a pierdut o parte din darurile lui Dumnezeu. Alte daruri au fost pângărite, dar nu pierdute. De exemplu, am pierdut puterea de a-L iubi pe Dumnezeu, puterea de a ne iubi aproapele şi aspiraţia către sfinţenie şi dreptate. Am contaminat înzestrările unei minţi sănătoase şi dorinţa de a fi drepţi din punct de vedere moral.

Omul, desigur, nu şi-a pierdut puterea de a judeca. El poate înţelege, poate judeca şi poate cunoaşte diferenţa între bine şi rău. Dar există o diferenţă între înţelegerea lucrurilor care au de-a face cu viaţa noastră pe pământ şi înţelegerea lucrurilor cereşti. Putem cunoaştem lucrurile cereşti cu mintea noastră parţial coruptă. Nu putem însă folosi o minte coruptă pentru a-l cunoaşte pe Dumnezeu, dreptatea Lui sau tainele împărăţiei cerului.

În lumea dimprejurul nostru există dovezi foarte solide că omul mai are capacitatea de a judeca. În primul rând, putem vedea că omul este o creatură sociabilă şi trăieşte în comunităţi. Fiecare om ştie că este nevoie să existe anumite legi după care trebuie condusă o societate. În al doilea rând, aproape fiecare om are anumite deprinderi, talente şi aptitudini. Acest fapt demonstrează că mintea omenească este înzestrată cu anumite talente puternice. Şi în al treilea rând, scriitorii au produs lucrări excelente care ne obligă să vedem în ele o gândire foarte capabilă.

Cu toate că s-ar putea ca aceşti oameni să nu-şi dea seama de acest adevăr, darurile pe care le au ei şi darurile pe care le avem şi noi sunt de la Duhul lui Dumnezeu. El este singura sursă a adevărului.

S-ar putea să ne întrebăm de câtă putere are nevoie raţiunea noastră ca să ne ajute să-l cunoaştem pe Dumnezeu şi să înţelegem dragostea Sa părintească faţă de noi. Trebuie să răspundem că până şi cei mai înţelepţi oameni cunosc foarte, foarte puţin dacă Dumnezeu nu le luminează cunoaşterea. Lumina lor se aseamănă cu lumina pe care ar primi-o de la o lanternă în timpul unei nopţi întunecoase. Ei cunosc foarte puţin atributele lui Dumnezeu. Dar nu se pot folosi de necunoaşterea lor pentru a se scuza de lipsa lor de evlavie. Însă lumina pe care o au ei nu le este suficientă pentru a ajunge la adevăr.

Acest adevăr îl învăţăm atât din Biblie cât şi din observaţiile făcute asupra omenirii. Când Petru şi-a dat seama că Isus era Cristosul, Fiul Dumnezeului celui viu, Isus i-a răspuns: „Nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl meu care este în ceruri” (Matei 16:17). Psalmul 36:9, ne spune: „Căci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina”. Când Moise a mustrat poporul lui Israel pentru că acesta a uitat minunile lui Dumnezeu, el a zis: „Aţi văzut tot ce a făcut Domnul sub ochii voştri … minunile şi semnele acelea mari, dar Domnul nu v-a dat minte să pricepeţi, nici ochi să vedeţi, nici urechi să auziţi, până în ziua de azi” (Deut. 29:2-4). Domnul vorbeşte prin Ieremia: „Le voi da o inimă ca să înţeleagă că Eu sunt Domnul” (Ieremia 24:7). Înseamnă deci că poporul n-a avut acea înţelepciune spirituală, dar Dumnezeu urma să le-o dea. Lucrul acesta este clar menţionat în Ioan 6:44: „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl care M-a trimis”.

Apostolul Pavel spune că toată înţelepciunea omenească este o nebunie (1 Cor. 1:18). Apoi acelaşi apostol spune: „Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate spiritual” (1 Cor. 2:14). Înţelegerea spirituală cu care suntem înzestraţi este darul spiritual al lui Dumnezeu. Acest lucru este arătat în rugăciunea lui Pavel: „Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui” (Efeseni 1:17). Pavel continuă cu afirmaţia: „Şi să vă lumineze ochii inimii” (Efeseni 1:18). Este deci un fapt adevărat că noi suntem orbi şi nu cunoaştem aproape nimic despre Dumnezeu dacă El nu ne luminează minţile.

Ne mai putem întreba dacă nu cumva omul are putinţa de a cunoaşte a standardele pe care Dumnezeu le doreşte pentru vieţile noastre. Da, noi putem cunoaşte binele şi răul. „Când neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi sunt singuri lege; şi ei dovedesc că lucrarea legii este scrisă în inimile lor” (Rom. 2:14,15). Dacă neamurile au legea scrisă în inimile lor, atunci este cert că aceştia au o cunoaştere despre bine şi rău. Propria lor conştiinţă este legea lor, dar aceasta nu le face prea mult bine. Ei pot deosebi binele de rău, dar când continuă să trăiască în păcat cunoaşterea lor îi fac responsabili şi conduce la dreapta lor condamnare.

Mintea omului nu are putere să facă binele. Ea nici măcar nu încearcă să facă binele. Când Pavel spunea că el dorea să facă binele, dar nu putea (Rom. 7:15), el vorbea în calitate de creştin. Omul firesc nu experimentează acest conflict lăuntric. El nici măcar nu doreşte să facă binele. Pavel spune că nici un lucru bun nu locuieşte în el, adică în carnea lui. Orice bunătate care acum este în el vine de la Dumnezeu şi nu de la el.

Numai omul născut din nou experimentează acest conflict lăuntric care este descris în Romani 7: 22-23: „Fiincă, după omul dinăuntru îmi place legea lui Dumnezeu; dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea, şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele”. Augustin a spus: „Mărturiseşte că orice lucru bun pe care îl ai în tine este de la Dumnezeu; orice lucru rău este de la tine. Nimic nu este al nostru, decât păcatul”.

Voinţa înrobită de păcat a omului poate fi eliberată numai prin har.

Isus a spus: „Ce este născut din fire este fire”. Aici cuvântul „fire” înseamnă „natura umană”. Pavel spune că mintea naturală este moarte, pentru că se împotriveşte lui Dumnezeu (Romani 8:6-7). Ea nu se supune Legii lui Dumnezeu; de fapt, nu poate să se supună. Mintea firească luptă împotriva lui Dumnezeu cu toate puterile ei. Dacă aşa se manifestă firea pământească, atunci ea nu merită decât moartea.

Argumentul Domnului continuă. El ne spune că trebuie să ne naştem din nou. Şi „naşterea din nou” nu înseamnă numai o reînnoire a emoţiilor omului şi a dorinţelor carnale, ci şi o reînnoire a sufletului său. Lucrul acesta este arătat în Efeseni 4:22,23: „Să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare; şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre”. Pasiunile păcătoase nu se nasc numai din dorinţe rele – ele vin din minte.

Să nu avem iluzia că mintea omenească este oarecum bună prin natura ei. Ieremia o condamnă cu aceste cuvinte: „Inima este nespus de înşelătoare şi din cale afară de rea”. Pavel preia din profeţi aceeaşi informaţie şi spune: „Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar. Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul. Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar” (Romani 3:10-12).

Pavel explică foarte clar şi arătă că nu numai oamenii răi sunt nedrepţi. Nimeni nu are o dreptate a lui însuşi afară de dreptatea lui Cristos. Niciodată nu vom găsi adevărata bunătate în noi, chiar dacă viaţa omului suferă numai de câteva vicii .

Recunosc că au existat oameni care au încercat toată viaţa lor să facă binele. Lupta lor continuă de a face binele a fost o dovadă a unei anumite măsuri de puritate din viaţa lor. Aceşti oameni ne fac să credem că natura omenească nu este în întregime coruptă. În viaţa acestor oameni Domnul a împiedicat ca natura lor coruptă să se manifeste în afară. Asemenea virtuţi nu caracterizează în mod obişnuit natura omenească. Pe acestea le considerăm favoruri din partea lui Dumnezeu. Dar şi acestor oameni tot le lipseşte acel element principal al dreptăţii, pentru că datoria principală a omului este să vestească gloria lui Dumnezeu.

Voinţa omului este atât de puternic încătuşată de păcat, încât nu se poate îndrepta spre bine şi îi este şi mai greu să se alipească de bine. Voinţa omului este roabă păcatului. Dacă facem un singur pas spre Dumnezeu, aceasta se datorează în întregime harului lui Dumnezeu. Ieremia spune: „Întoarce-mă Tu şi mă voi întoarce” (Ieremia 31:18). Totuşi omul mai are o voinţă. Când omenirea a căzut în păcat, omul a fost supus nevoii de a sluji păcatului. Omului nu i-a fost luată voinţa, dar aceasta s-a îmbolnăvit. Omenirea este dotată cu această capacitate numită voinţă. Voinţa de a face răul aparţine naturii noastre corupte. Voinţa de a face binele este dată prin harul lui Dumnezeu.

Voinţa omenirii şi-a pierdut libertatea şi este obligată să facă răul. Această afirmaţie poate fi greu de acceptat. Să facem însă deosebire între necesitate şi obligaţie. Să examinăm un exemplu. Toţi suntem de acord că natura lui Dumnezeu este să facă numai binele. Bunătatea Sa infinită face imposibil pentru El să comită răul. Totuşi Dumnezeu îşi înfrânează libertatea voinţei Sale de a face binele. În mod similar, deşi omul este supus păcatului nu-l obligă nimeni să păcătuiască. Oamenii păcătuiesc de bună voie. Mintea omului se întoarce nerăbdătoare spre păcat, nu pentru că omul este forţat în mod violent, ci datorită propriei sale voinţe.

Numai harul vindecă stricăciunea naturii umane. Harul lui Dumnezeu, când lucrează în noi, pune în noi dorinţa de dreptate. Apoi harul continuă şi întăreşte această dorinţă, aşa încât vom persevera până la sfârşit. Pavel scrie: „Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Cristos” (Filipeni 1:6). Dumnezeu schimbă voinţa noastră. Dumnezeu nu întăreşte o voinţă slabă, ci o schimbă. În următoarele texte, Biblia ne arată că voinţa umană este atât de neputinciosă, încât singura cale este ca ea să fie transformată de Dumnezeu: „Vă voi da o inimă nouă şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră, şi vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi legile Mele” (Ezechiel 36: 26,27). Voinţa umană nu este desfiinţată, ci este înnoită, fiind schimbată din rău în bine. „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea” (Filipeni 2:13).

După ce voinţa umană este convertită numai prin puterea lui Dumnezeu, Dumnezeu continuă să lucreze binele în noi. Nici chiar acum noi nu contribuim la înfăptuirea lucrurilor bune, ci trebuie să ne bazăm pe Dumnezeu ca El să lucreze prin noi. Tot ce este bun şi drept în voinţa omului aparţine lui Dumnezeu. „Le voi da o inimă şi o cale, ca să se teamă de mine pe veci … . Nu Mă voi opri să le fac binele şi voi pune teama de Mine în inimile lor, ca să nu se depărteze de mine”.

David şi Solomon şi-au dat seama că au nevoie de Dumnezeu ca să-i ajute să facă binele. „Domnul Dumnezeul nostru să fie cu noi şi să ne plece inimile spre El, ca să umblăm în toate căile Lui şi să păzim poruncile Lui” (1 Împ. 8:58). David îi cere lui Dumnezeu: „Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic” (Psal. 51:10). David a înţeles că sfinţenia vine numai de la Dumnezeu.

Cristos ne-a dezvăluit acest adevăr şi mai clar: „Rămâneţi în Mine şi Eu voi râmâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa, nici voi nu puteţi aduce roadă dacă nu rămâneţi în Mine” (Ioan 15:4). La fel de decisivă este concluzia lui Cristos: „Despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15:5).

Pavel a scris: „Căci Dumnezeu este acela care lucrează în voi şi vă dă după plăcerea Lui şi voinţa şi înfăptuirea” (Filip. 2:13). Prima cauză a unei fapte bune este voinţa de a o face. A doua cauză presupune un efort eficient realizării acesteia. Autorul voinţei şi faptei noastre bune este Dumnezeu. Ori de câte ori pretindem că voinţa şi fapta sunt ale noastre, furăm de la Dumnezeu. Dumnezeu începe şi Dumnezeu sfârşeşte.

În experienţa convertirii, Dumnezeu nu acordă omului posibilitatea de a alege să asculte sau să nu asculte. Voinţa reînnoită este dată în urma alegerii lui Dumnezeu, nu în urma hotărârii omului de a o cere. Domnul, prin Duhul Său, direcţionează, frânge, potriveşte şi domneşte în inima noastră ca în Împărăţia Sa.

O dată ce am dovedit că nu depinde de om dacă acceptă sau respinge harul lui Dumnezeu, un alt adevăr iese la iveală din adevărul deja stabilit. După ce omul a fost ales de Dumnezeu, acesta va persevera în viaţa de credinţă. Această perseverare este darul lui Dumnezeu şi nu răsplata pentru meritul omului.

Metoda de lucru a harului nu este să-i ia omului voinţa, ci s-o schimbe dintr-o voinţă rea într-o voinţă bună, şi apoi s-o asiste, schimbând impulsurile omului ca acesta să asculte din inimă. Harul nu este dat tuturor oamenilor. Cei ce-l primesc nu-l primesc ca pe o răsplată pentru meritele sau faptele lor, ci ca pe o favoare gratuită. Voinţa omului nu obţine har prin libertate, ci libertate prin har.

Cum lucrează Dumnezeu în inimile oamenilor.

Voinţa umană se aseamănă puţin cu un cal. Îl poate avea ca şi călăreţ fie pe Dumnezeu, fie pe diavolul. Când Dumnezeu este călăreţul, El ne îndreaptă spre direcţia bună. Dacă diavolul este călăreţul, ne îndreptăm spre pierzare. Omul firesc nu este obligat, fără voia lui, să-l asculte pe diavolul, dar el este atât de orbit de înţelepciunea diavolului, încât din necesitate şi prin propria lui voinţă se supune şi ascultă de diavolul.

În cartea lui Iov ni se prezintă o anume acţiune care este şi fapta lui Dumnezeu, şi a diavolului, şi a oamenilor. Cum poate fi adevărat acest lucru? Ni se spune că nişte caldeeni i-au omorât lui Iov păstorii şi i-au furat oile. La baza acestei acţiuni au stat trei scopuri diferite. Domnul a vrut să încerce răbdarea lui Iov; Satana a urmărit să-l ruineze; iar caldeenii au vrut să se îmbogăţească prin jaf. Toate cele trei planuri s-au sincronizat. Domnul i-a permis Satanei să-l lovească pe Iov şi să-i folosească pe caldeeni ca instrumente ale Lui. Satan le-a înşelat minţile, deja corupte, ca să comită crima. Astfel caldeenii s-au grăbit să-şi ducă planul la îndeplinire făcându-se astfel vinovaţi.

Când citim în Biblie că Dumnezeu a împietrit inima celor răi, asemenea afirmaţie n-o explicăm spunând că Dumnezeu „a ştiut dinainte” cursul acţiunii lor şi de aceea a acţionat în consecinţă cu această cunoaştere, şi nici că El a „permis” un lucru contrar voinţei Sale. Explicaţia corectă are două părţi:

Omul de la care Dumnezeu ia lumina Sa rămâne în întuneric. Fără Duhul lui Dumnezeu inima omului este tare ca piatra. Deci este corect să spunem că Dumnezeu împietreşte inima omului.

Dumnezeu judecă folosindu-se de Satana. Satana este cel care controlează în mod indirect voinţa celor răi.

Când ne uităm împrejurul nostru este uşor să credem că omul îşi controlează destinul, dar Biblia ne spune că voinţa omului este controlată de Dumnezeu. Dumnezeu i-a convins pe egipteni să dea poporului lui Israel bogăţiile lor cele mai preţioase înaintea ieşirii israeliţilor din Egipt (Exodul 12:35,36). Când le-a zis fiilor Lui: „Dumnezeul cel atotputenic să vă facă să căpătaţi trecere înaintea omului aceluia” (Genesa 43:14), Iacov a ştiut că Dumnezeu este cel care schimbă gândirea oamenilor potrivit cu planul Său.

Răspunsuri la argunentele care susţin că omul are voinţă liberă

Oamenii spun că dacă omul păcătuieşte din necesitate, păcatul lui nu este cu adevărat păcat. Greşeala devine păcat numai dacă omul are voinţa liberă de a evita să păcătuiască.

Nu putem scuza păcatul spunând că el este necesar. Nici nu putem spune că păcatul poate fi evitat pentru că el este voluntar. Păcatul nu este scuzabil în primul rând pentru că ştim că voinţa omului este supusă păcatului, apoi din cauza stării în care a fost creată voinţa noastră, şi în mod deosebit pentru că voinţa noastră a fost coruptă. Adam s-a supus diavolului de bună voie şi de atunci încoace omenirea este încătuşată de păcat.

A doua parte a argumentului confundă voinţa cu libertatea. Am arătat deja că lucrurile pot fi făcute de bună voie de cei care nu au libertatea de a alege între bine şi rău.

Dacă omul nu poate alege binele sau răul oamenii spun că nu-i drept să-l pedepseşti sau să-l răsplăteşti.

Noi răspundem că este absolut drept ca Dumnezeu să pedepseasă păcatul de îndată ce păcătosul este de vină. El păcătuieşte de bună voie, aşa că nu contează dacă el păcătuieşte cu o minte liberă sau cu una robită. Cât priveşte răsplătirile, pe acestea noi le primim ca un rezultat al bunătăţii lui Dumnezeu; nu pentru că le merităm. Dacă ar fi să primim ce merităm, ar trebui să primim pedeapsa. Dar Dumnezeu revarsă peste noi – nu pedeapsa pe care o merităm – ci harul nemeritat.

Unii oameni spun că omul trebuie să aibă puterea să asculte pentru că altfel nu l-am mai putea îndemna sau avertiza în privinţa unor anumite lucruri.

Dar Cristos a fost cel care a spus: „Despărţiţi de mine nu puteţi face nimic”, şi totuşi El condamnă faptele rele şi ne îndeamnă la fapte bune. Pavel îi condamnă pe corinteni pentru lipsa lor de dragoste, şi totuşi se roagă cu înflăcărare ca Domnul să le dea dragoste.

Îndemnurile sunt întrebuinţate în două feluri: în primul rând, înaintea scaunului de judecată ele vor servi ca mărturii împotriva celor care le-au respins. Asemenea oameni vor fi obligaţi să accepte că vina pentru împietrirea lor este numai a lor. Dar, în al doilea rând, îndemnurile sunt de mare folos credincioşilor. Dumnezeu se foloseşte de Cuvântul Său ca să ne pregătească să primim harul de care avem nevoie ca să putem asculta îndemnurile Sale. Şi îndemnurile sunt, desigur, folositoare pentru a-l convinge pe om să se ferească de păcat. Ele ne încurajează să dorim ceea ce este bun, ne trezeşte din lenevie şi ne determină să urâm păcatul.

4.Unii argumentează că, sau Dumnezeu îşi bate joc de noi când cere de la noi sfinţenie şi ne interzice păcatul, sau noi avem puterea să dăm ceea ce ne cere El.

Această obişnuită eroare se naşte dintr-o totală necunoaştere a naturii legii. Scrierile lui Pavel spun clar că, deşi noi nu putem ţine legea, ea ne-a fost dată ca să ne convingă de păcat. „Legea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege”; „prin lege vine cunoaşterea deplină a păcatului”; „păcatul nu l-am cunoscut decât prin lege”; „legea a venit ca să se înmulţească greşeala” (Galateni 3:19; Romani 3:20; 7:7; 5:20).

Oamenii nu sunt lipsiţi de simţuri, aşa cum sunt pietrele. A existat un scop pentru care Dumnezeu a dat legea Sa. Cel puţin oamenii neevlavioşi învaţă de la ea că Dumnezeu urăşte destrăbălările lor. Dar legea le este în mod sigur de mare ajutor când de la ea învaţă despre neputinţa lor de a trăi drept şi despre nevoia de a căuta adăpost în harul lui Dumnezeu. Augustin spunea următorul lucru: „Dumnezeu ne porunceşte să dăm ce nu putem da, ca să ştim ce să cerem”. Dumnezeu poate pretinde de la noi, care suntem ai Lui tot ce vrea, pentru că El ne dă ce ne porunceşte să dăm!

Unele versete din Biblie par să ne indice că omul are voinţă liberă: „căutaţi binele şi nu răul ca să trăiţi” (Amos 5:14); „Israele, dacă te vei întoarce la Mine, zice Domnul, nu vei mai rătăci” (Ieremia 4:1).

Înţelegerea corectă a acestor versete este că Dumnezeu lucrează cu dreptate atunci când le spune celor răi că nu vor avea parte de favoarea Sa până nu se vor depărta de căile lor rele. Dumnezeu are motive serioase să spună lucrul acesta chiar şi dacă o face numai ca să arate că este corect să-i excludă de la binecuvântările rezervate doar adevăraţilor închinători. Când la o poruncă Dumnezeu mai adaugă o promisiune, El face pentru ca prin dulceaţa acelei promisiuni să învioreze naturile noastre indolente.

Biblia spune că faptele noastre bune ne aparţin. Unii spun că dacă Dumnezeu acţionează prin noi ca să facem fapte bune, atunci faptele bune făcute de noi nu ne aparţin. Dar repet încă o dată că Dumnezeu nu lucrează cu omul ca şi cu piatra. Noi atribuim omului puteri naturale cu care aprobă sau respinge ceva, doreşte sau nu doreşte un lucru, cooperează sau se opune. El poate aproba deşertăciunea, poate respinge binele, are voinţa să facă răul, are voinţa să facă binele, se străduieşte să facă răul şi rezistă dreptăţii. Dar când voinţa omului este reînnoită este drept să spunem că el lucrează când Duhul Sfânt lucrează în el, pentru că voinţa sa este aceeaşi cu voinţa Duhului lui Dumnezeu.

Omul căzut trebuie să caute mântuirea în Cristos.

Fiinţa umană se găseşte într-o stare de corupţie care îi aduce numai ruşine până în momentul când este schimbată de Cristos, Mântuitorul. Deşi ştim că Dumnezeu este un Tată, conştiinţele noastre ne spun că noi nu suntem vrednici să fim fiii Lui. Putem însă deveni fiii Săi prin moartea lui Cristos. „Şi viaţa veşnică este aceasta: să te cunoască pe Tine singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Cristos, pe care l-ai trimis Tu” (Ioan 17:3). Nimeni nu poate deveni fiul lui Dumnezeu fără o intervenţie din partea lui Cristos. „Dar tuturor celor ce l-au primit, adică celor ce cred în numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copiii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1:12).

Prin întreg Vechiul Testament oamenii au fost învăţaţi să privească înainte la venirea lui Mesia, Cristosul. În clipa de faţă vom menţiona numai două referiri la Cristos: „Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un fiu şi-i va pune numele Emanuel” (Isaia 7:14); „Voi pune peste ele un singur păstor şi anume pe Robul Meu David; El le va paşte, El va fi păstorul lor. Eu, Domnul, voi fi Dumnezeul lor” (Ezechiel 34:23,24).

Cunoaşterea lui Dumnezeu care mântuieşte a fost dintotdeauna şi va fi numai prin Isus Cristos.

Articol preluat din cartea Creștinism biblic de John Calvin (Editura Făclia, Oradea, 1998).

© Editura Făclia

Preluarea acestui articol de pe situl Editurii Făclia este strict interzisă fără permisiunea scrisă a editurii

https://www.faclia.ro/index.php?dispatch=pages.view&page_id=48

//////////////////////////////////////////

Samuel L. Brengle, Biruinţa asupra mâniei prin puterea Duhului Sfânt (din cartea Când vine Duhul Sfânt)

„Şi voi veţi primi o putere când se va pogorî Duhul Sfânt peste voi.”

Am primit de curând două scrisori, una din Oregon şi una din Massachusetts, în care eram întrebat dacă eu cred că este posibil ca iritabilitatea să fie distrusă. Camaradul din Oregon scria: „M am tot întrebat dacă este corect când un om spune: «Iritabilitatea este înlăturată cu totul». Credeţi că starea aceasta este distrusă sau sfinţită? Mie mi se pare că dacă starea aceasta interioară a unui om nu ar mai exista, acel om nu ar mai fi bun de nimic”.

Camaradul din Massachusetts scria: „Doi dintre cadeţii noştri au fost întrebaţi următorul lucru: «Este posibil ca toată iritabilitatea să fie scoasă din inimile noastre?» Unul susţine că este posibil. Celălalt este de părere că iritabilitatea nu este scoasă afară, dar Dumnezeu dă putere ca să fie biruită.”

Evident, acestea sunt întrebări care îi nedumeresc pe mulţi oameni, şi totuşi răspunsul mi se pare a fi unul simplu.

Iritabilitatea, în sensul în care este folosit cuvântul în general, nu este o capacitate sau putere a sufletului, ci mai degrabă o manifestare neregulată, pasionată şi violentă a egoismului. Când egoismul este distrus de dragoste, de venirea Duhului Sfânt, descoperindu-ni-L pe Isus ca un Mântuitor absolut, şi creând înlăuntrul nostru o inimă curată, astfel de stări rele dispar, aşa cum fricţiunea împreună cu uzura şi încingerea a două roţi dispar atunci când zimţii sunt potriviţi perfect unii în alţii. Aşa cum roţile funcţionează mult mai bine fără fricţiune, tot aşa omului îi este mult mai bine fără o astfel de stare sufletească.

Nu distrugem roţile pentru a scăpa de fricţiune, ci le reajustăm; le punem în relaţii potrivite sau corecte unele faţă de altele şi apoi fără zgomot şi în mod perfect, ele îşi fac lucrul. Aşadar, mai exact, sfinţirea nu distruge eul, ci egoismul – manifestarea şi afirmarea anormală, răutăcioasă şi necumpătată a eului. Eu însumi trebuie să fiu sfinţit, îndreptat, curăţit, adus în armonie cu voia lui Dumnezeu aşa cum este descoperită ea în Cuvântul Lui, şi unit cu El în Isus, astfel încât viaţa Lui de sfinţenie şi dragoste să curgă în mod continuu pe toate canalele fiinţei mele, aşa cum seva viţei curge prin toate părţile mlădiţei. „Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele”, a spus Isus (Ioan 15:5).

Când un om este umplut astfel cu Duhul Sfânt, el nu este transformat într-un papă-lapte, un molâu, luându-i-se toate puterile de rezistenţă; nu are mai puţină iniţiativă şi energie faţă de cum avea înainte, ci mai degrabă o capacitate mai mare, pentru că acum, toată energia lui naturală este întărită de Duhul Sfânt şi transformată în canale de dragoste şi pace în loc de ură şi ceartă.

Poate că încă simte indignare în faţa răului, dar indignarea lui nu va mai fi pripită, violentă, explozivă şi egoistă, ci calmă şi cumpătată, sfântă şi hotărâtă, ca a lui Dumnezeu. Va fi duşmănia sănătoasă şi naturală a sfinţeniei şi neprihănirii faţă de orice nelegiuire şi orice rău.

Un astfel de om va simţi când este nedreptăţit, dar o va simţi cam la fel cum simte când alţii sunt nedreptăţiţi. Elementul personal, egoist va lipsi. În acelaşi timp va exista compasiune pentru acela care greşeşte şi o dorinţă mai mare de a-l vedea mântuit decât de a-l vedea pedepsit.

Un om sfinţit mergea pe stradă zilele trecute împreună cu soţia lui, când un seamăn dezmăţat dintr-o căruţă care trecea pe lângă ei a insultat-o cu cuvinte murdare. Imediat a venit ispita de a dori să îl prindă pe acel om şi să îl pedepsească, dar la fel de repede Mângâietorul ce locuia înlăuntru şopti: „Dacă şi voi veţi ierta oamenilor greşelile lor”. Imediat inima curată a omului răspunse: „Da, îl iert, Doamne”. Apoi, în loc de mânie, o mare dragoste îi umplu sufletul şi în loc să arunce cu o cărămidă sau cu vorbe tăioase în sărmanul păcătos înşelat de diavol, a înălţat o rugăciune pentru el către Dumnezeu din Cer. Nu a existat fricţiune în sufletul lui. Era perfect potrivit cu Domnul lui; inima lui era sensibilă într un chip desăvârşit faţă de cuvântul Stăpânului său, şi el putea spune pe drept: „iritabilitatea mea nu mai este.”

Un om trebuie să-şi aibă ochii spirituali larg deschişi pentru a discerne diferenţa dintre mânia păcătoasă şi indignarea neprihănită.

Mulţi oameni se înşală şi se fură singuri numind izbucnirile lor de mânie „indignare neprihănită”; în timp ce, pe de cealaltă parte, există suflete sfioase care se tem atât de mult ca nu cumva să păcătuiască prin mânie, încât îşi suprimă împotrivirea bună pe care neprihănirea trebuie să o exprime faţă de orice nelegiuire şi orice păcat, dacă e să fie sănătoasă şi desăvârşită.

E nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu cu tăişul ascuţit, aplicat de Duhul Sfânt, care să taie mânia nesfântă, fără să distrugă împotrivirea neprihănită; care să îl facă pe om în stare să urască şi să se lupte împotriva păcatului cu arme spirituale (2 Corinteni 10:3-5), în timp ce îi este milă de păcătos şi îl iubeşte; care să îl umple pe om în aşa măsură cu gândul lui Isus încât să se simtă la fel de rău din pricina unei nedreptăţi făcute unui străin ca şi cum i ar fi fost făcută lui însuşi; ca să îl ajute să lase deoparte sentimentul personal şi să fie la fel de calm, de lipsit de egoism şi de obiectiv când se opune răului, ca judecătorul care stă pe scaunul lui judecătoresc. În această stare a inimii şi a minţii este adus acela care este sfinţit pe deplin prin sălăşluirea lăuntrică a Duhului Sfânt. Aleluia!

Dr. Asa Mahan, prietenul şi conlucrătorul lui Finney, avea un temperament iute şi violent în adolescenţa şi tinereţea lui; dar într o zi, a crezut, Dumnezeu l-a sfinţit şi, timp de cincizeci de ani, spunea că nu a mai simţit decât o singură aprindere de mânie, şi aceasta a fost doar pentru un moment la aproape cinci ani după ce a primit binecuvântarea. În următorii patruzeci şi cinci de ani, deşi a fost supus multor încercări şi provocări, nu a simţit decât dragoste, pace, răbdare şi bunăvoinţă în inima lui.

O femeie creştină a fost ţintuită la pat timp de ani de zile şi era foarte ţâfnoasă şi capricioasă. În cele din urmă s-a convins că Domnul are o experienţă mai bună pentru ea şi a început să se roage pentru o inimă curată plină de dragoste răbdătoare, sfântă şi smerită. S-a rugat atât de serios şi de violent încât familia ei a devenit neliniştită ca nu cumva să îşi epuizeze sărmanul trup firav în lupta ei pentru libertate spirituală. Dar le-a spus că era hotărâtă să primească binecuvântarea chiar cu preţul vieţii. A continuat să se roage până când într-o dulce şi fericită zi, Mângâietorul a venit; inima ei a fost curăţită. Din acea zi, în ciuda faptului că a rămas infirmă, suferind durere continuă, nu a mai arătat niciodată nici cel mai mic semn de mânie sau nerăbdare; în schimb a fost plină de blândeţe şi de mulţumire răbdătoare şi bucuroasă.

Dragostea luă harfa vieţii

şi-i lovi cu putere toate corzile –

Lovi coarda sinelui, care tremurând,

fu înghiţită în cântec şi se făcu nevăzută.

Aceasta este experienţa omului în care Isus trăieşte fără rival şi în care harul şi-a făcut lucrarea desăvârşită.

„Nicio formă de viciu, nici starea lumească, nici lăcomia după aur, nici chiar beţia, nu decreştinizează societatea mai mult decât iritabilitatea”, spune un scriitor profund şi distins.

Dacă afirmaţia aceasta este adevărată, atunci trebuie să fie voia lui Dumnezeu ca noi să fim mântuiţi de ea. Şi acest lucru ne este asigurat prin mântuirea completă oferită de Isus.

Frate, soră, vrei binecuvântarea aceasta? Dacă da, fii sigur de un lucru: Dumnezeu nu a născut o astfel de dorinţă în inima ta ca să râdă de tine; este posibil să o primeşti. Dumnezeu poate face chiar şi aceasta pentru tine. La oameni este imposibil, dar nu la Dumnezeu. Priveşte chiar acum la El pentru a o primi. Este lucrarea Lui, darul Lui. Priveşte la eşecurile tale trecute şi recunoaşte le; priveşte la dificultăţile tale prezente şi viitoare, socoteşte-le, înfruntă-le pe fiecare şi recunoaşte că sunt mai mult decât poţi spera să biruieşti. Apoi priveşte la Fiul lui Dumnezeu murind, Mântuitorul tău – Omul cu haina fără cusătură, cu coroana de spini şi cu urmele cuielor; priveşte la izvorul Sângelui Său; priveşte la Cuvântul Lui; priveşte la atotputernicul Duh Sfânt care va locui înlăuntrul tău dacă doar te încrezi şi te supui. Strigă: „Acest lucru se va face! Muntele va deveni o câmpie; imposibilul va deveni posibil. Aleluia!” Abandonează-te Duhului Sfânt în tăcere şi cu înţelepciune chiar acum, prin credinţă simplă, bucuroasă şi supusă, iar binecuvântarea va fi a ta. Slavă lui Dumnezeu!

„AŢI PRIMIT VOI DUHUL SFÂNT CÂND AŢI CREZUT?”

https://www.perlasuferintei.ro/editorial/115

/////////////////////////////////////////

Martyn Lloyd Jones- Nenorocirea omului și puterea lui Dumnezeu

În curând va fi disponibilă acestă carte în care autorul oferă un diagnostic biblic, clar cu privire la starea umanității și singura cale de schimbare. Aceste mesaje au fost susținute în timpul celui de-al Doilea Război Mondial când unii oameni abia așteptau să treacă toată acea situație pentru a se întoarce înapoi la viața „normală”, iar alții se întrebau de ce totuși s-au întâmplat aceste catastrofe și ce ar trebui schimbat? Și astăzi, cu toată această situație generată de covid găsim ambele categorii de oameni. Această carte se adresează celor din a doua categorie.

Mai jos, puteți citi felul în care începe Martyn Lloyd-Jones expunerea.

Suntem cu toții familiarizați cu zicala care ne amintește că sunt vremuri când trebuie „să fim cruzi ca să fim buni”. Și știm bine că adevărul acesta trebuie aplicat pe tărâmul creșterii copiilor sau atunci când avem de a face cu un om bolnav. Starea lor poate fi de așa natură încât interesul copilului sau al pacientului să fie servit prin provocarea unei dureri temporare. Este o sarcină dificilă pentru părinte sau pentru medic, o sarcină de la care se dă înapoi și pe care încearcă să o evite cât poate de mult. Dar, dacă în adâncul sufletului său, este condus de binele real al celuilalt, trebuie pur și simplu să facă acel lucru.

Acesta, cred eu, este principiul pe care Biserica este chemată să-l pună în practică la vremea de față, dacă vrea să funcționeze cu adevărat ca Biserica lui Dumnezeu în acest ceas marcat de criză și calamitate. Faptul că se dă înapoi de la aceasta (și haideți să ne amintim că nu există un astfel de lucru ca Biserica separat de noi, cei care formăm și compunem Biserica) este la fel de evident ca și în cazul indivizilor. Întotdeauna este mai plăcut să alini și să mângâi decât să cauzezi durere și să stârnești reacții neplăcute.

Dar cu siguranță, a sosit vremea când situația lumii de astăzi trebuie abordată și tratată într-o manieră radicală.

Nimic nu poate fi mai fatal ca impresia că singura treabă a Bisericii este de a alina și de a oferi mângâiere bărbaților și femeilor care au ajuns nefericiți din cauza circumstanțelor actuale. Spun „singura treabă” fiindcă, bineînțeles, cu toții trebuie să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru consolarea minunată și splendidă pe care numai Evanghelia ne-o poate da. Dar dacă lăsăm impresia că aceasta este singura funcție a Bisericii, atunci justificăm parțial critica îndreptată împotriva ei potrivit căreia funcția ei principală este de a furniza un soi de „drog” pentru oameni. La început, fiind sub șocul direct al războiului, a fost esențial să fim întăriți și mângâiați; dar dacă Biserica merge mai departe nefăcând altceva decât acest lucru, atunci, cu siguranță, lăsăm impresia că creștinismul nostru este ceva foarte slab și lipsit de viață. Lucrarea mângâierii și a consolării este o parte a lucrării Bisericii, dar dacă ea își dedică întreaga sa energie numai acestei sarcini, așa cum a făcut în general în timpul ultimului război, probabil că va ieși din necazul actual având rândurile și mai golite și valorând chiar mai puțin în viața oamenilor.

În același mod, dacă se mulțumește doar cu afirmații generale vagi menite să ajute și să încurajeze efortul național – dacă doar încearcă să adauge un luciu spiritual la afirmațiile și discursurile liderilor seculari ai țării – în timp ce ar putea foarte bine să dobândească o anumită măsură de aplauze și popularitate temporară și să se trezească folosită de puterile existente, la final va rămâne discreditată în ochii celor cu discernământ.

Dincolo de altceva, dacă Biserica se mulțumește cu oricare dintre aceste două atitudini sau cu o combinație a ambelor, înseamnă să se așeze într-o poziție absolut negativă. Ea nu face decât să aline simptome în loc să trateze boala în mod pozitiv și activ. Doar încearcă să învingă dificultățile sau, ca să schimbăm metafora, este un simplu acompaniator în loc să fie solistul. Doar răspunde unei afirmații în loc să emită provocarea și prin aceasta, pare a fi oarecum înspăimântată și zăpăcită. În același fel, și aici mă adresez în mod deosebit acelora dintre noi care suntem evanghelici, nu trebuie să continuăm cu viața și metodele noastre religioase ca și cum nimic nu se întâmplă în jurul nostru, ca și cum trăim încă zile nelimitate de pace. Iubim anumite metode, și cât de încântătoare sunt ele! Ce ar putea fi mai plăcut decât să ne desfășurăm și să ne bucurăm de religia noastră în forma cu care suntem familiari de atâta vreme? Cât e de plăcut doar să stai jos și să asculți! Ce tratație intelectuală, poate și emoțională, și artistică! Dar vai! Adeseori a fost complet nelegată de lumea în care trăim! Cât de puțin are de oferit bărbaților și femeilor care nu ne-au cunoscut niciodată trecutul și felul nostru de viață, care sunt total neștiutori față de limbajul nostru și chiar față de presupunerile noastre! Dar în orice caz, cât este de detașată și de independentă, cât de îndepărtată de o lume care fierbe în necazuri, cu temeliile zguduite și clătinate a tot ceea ce a fost foarte apreciat.

Trebuie să ne sculăm și să conștientizăm din nou că deși Evanghelia noastră este nedatată și neschimbătoare, totuși este întotdeauna contemporană. Trebuie să întâmpinăm situația actuală și trebuie să spunem lumii ceva ce nimeni altcineva nu-i poate spune.

Există multe motive pentru care ar trebui să facem astfel. Nevoia lumii, agonia ei, durerea ei ne cheamă să facem astfel. Dar dincolo de aceasta, este datoria noastră să facem așa. Este o parte a trimiterii inițiale dată Bisericii. Ea este datoare în sensul în care apostolul Pavel se descrie pe sine în versetul 14 din acest capitol. Există într-adevăr unii care spun că dacă Biserica eșuează în această criză actuală, dacă nu realizează că însăși existența ei este în joc, rezultatul principal al tulburării lumii va însemna sfârșitul Bisericii. Aceasta este o afirmație cu care nu sunt deloc de acord. Biserica va continua să existe fiindcă ea este Biserica lui Dumnezeu și fiindcă El o va susține până când lucrarea ei se va încheia. Dar dacă eșuăm, e foarte probabil să găsim Biserica slăbită în număr și în putere într-o asemenea măsură cum nu s-a mai întâmplat de multe secole. Și, mai presus de toate, noi vom fi găsiți ca trădători.

Trebuie să ne ocupăm de starea actuală așa cum este. Dar felul în care facem aceasta are o mare importanță. Și acesta este motivul pentru care spun că trebuie să fim pregătiți „să fim cruzi ca să fim buni”. Dacă suntem nerăbdători să ajutăm și să proclamăm cuvântul răscumpărător, trebuie mai întâi de toate să examinăm atent rana și să dezvăluim problema. Acest lucru nu se poate face fără să provocăm durere și probabil, și ofense. Și aceasta, la rândul ei, ne va face nepopulari și neplăcuți de oameni într-un sens care nu poate fi niciodată adevărat despre noi dacă doar alinăm lumea, sau o ignorăm mai mult sau mai puțin în timp ce noi ne bucurăm de religia noastră. Aș vrea să spun din nou că eșecul ei general de a trata într-un mod vital și realist situația din timpul ultimului război este unul dintre cele mai triste capitole din istoria Bisericii creștine.

Lucrul acesta nu trebuie repetat, indiferent cât ne costă! Ultimul război a fost privit ca un fel de interludiu în drama vieții, iar oamenii, eșuând să realizeze că a fost o parte esențială și inevitabilă a dramei în sine, au așteptat doar ca acesta să se sfârșească pentru ca ei să poată reîncepe din punctul în care s-au oprit brusc, pe 14 august 1914. Adevărata problemă nu a fost înfruntată. Dar cu siguranță, istoria ultimilor douăzeci de ani și scena actuală trebuie să ne constrângă să înfruntăm problema. Atitudinea noastră nu trebuie să fie doar una de așteptare ca războiul să se sfârșească pentru ca noi să ne reluăm activitățile normale. Trebuie să fim mai activi ca niciodată înainte și aceasta mai ales în gândirea noastră.

Marea întrebare centrală este aceasta: de ce se află lumea în starea de față? Dar trebuie să ne gândim la aceasta în mod deosebit în lumina învățăturii referitoare la viață care a fost foarte populară în ultimii o sută de ani. Faptul că lucrurile sunt așa cum sunt este destul de rău. Dar atunci când le punem în contrast cu imaginile luminoase și optimiste ale vieții care au fost puse înaintea noastră așa de constant, problema se intensifică. Războiul dintre 1914-18, după cum s-a spus, a fost privit ca o pauză ciudată și inexplicabilă în marșul înainte al progresului uman. Progresul trebuia continuat după război. Și iată-ne aici, în circumstanțele actuale! Cum pot fi explicate toate acestea? Care este cauza necazului?

Cu siguranță, trebuia să fie evident până acum că acea întreagă perspectivă asupra vieții era complet greșită și falsă. Dar este așa? Este evident pentru noi toți, cei care susținem a fi creștini? Nu ne‑am bucurat mulți dintre noi timp de ani de zile de ceea ce consideram prostește a fi progresul inevitabil al lumii? Nu am simțit noi înlăuntrul nostru că, în ciuda numărului tot mai mic de membri și de participanți la Biserică și în ciuda deteriorării evidente din tonul general al vieții, lumea a fost totuși un loc mai bun? În timp ce lumea a deviat treptat, dar sigur, la poziția ei actuală, glasul majorității, departe de a emite avertismente alarmante, mai degrabă s-a bucurat de realizările minunate ale omului și de zorii unei noi ere nemaipomenite din istoria omenirii.

Poate fi o singură explicație pentru aceasta: o astfel de perspectivă asupra vieții trebuie să fie greșită în mod fundamental și tragic.

Pentru a expune această eroare și pentru a dezvălui adevărul, vă atrag atenția asupra celei de-a doua jumătăți a primului capitol din Epistola către Romani. Nu cunosc niciun pasaj din Scriptură care să descrie așa de acurat lumea de astăzi și cauza necazului ei. Într‑adevăr, nu există nimic în scrierile contemporane care să descrie atât de bine scena actuală. Este un pasaj cumplit. Melancthon a descris versetul 18 drept „o introducere cumplită ca fulgerul”. Și nu are doar calitatea înfiorătoare a fulgerului, ci și puterea lui de iluminare. Sunt nerăbdător să îl analizăm împreună, fiindcă el dezvăluie unele dintre cele mai comune erori fundamentale care au fost responsabile pentru perspectiva falsă asupra vieții care a înșelat omenirea atât de mult timp.

https://www.perlasuferintei.ro/editorial/206

////////////////////////////////////////

Fragment dintr‑un comentariu asupra Cântarii cântărilor, carte care se aflăîn lucru

Versetul 10

„Preaiubitul meu vorbește și-mi zice: «Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso!»”

Nu numai „glasul”, ci și cuvintele lui Isus se aud acum, iar ele sunt prețioase deoarece sunt ale Lui. „Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul”. Acestea sunt cuvinte de deșteptare, de înviorare. Hristos nu vrea să ne mulțumim cu orice fel de stări și sentimente, fie că sunt unele fericite și confortabile, fie că sunt nefericite și amare. Trebuie să ne „aruncăm spre ce este înainte” încontinuu.

„Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso!” „Sculați-vă și plecați, căci aici nu este odihnă” (Mic. 2:10). Nu vă mulțumiți cu realizări trecute; nu vă mulțumiți nici cu cea mai mică distanță față de Isus; nu vă mulțumiți cu rânduieli; nu vă mulțumiți cu o stare amărâtă și descurajată; „scoală-te și vino”. Vino la lucrurile mai bune pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru cei care Îl iubesc!

Hristos i Se adresează cu cel mai blând limbaj – „iubito, frumoaso!”; iar ea a primit cuvintele Lui adresate ei – „Preaiubitul meu vorbește și-mi zice”. Există o mare forță în însușirea cuvintelor lui Isus înlăuntrul nostru. Fiecare miel din staulul Lui Îi este cunoscut pe nume, așa că nu este o aroganță să ne însușim cuvintele Sale, nu, nici măcar atunci când spune: „Iubito, frumoaso!” Gândurile Lui sunt „gânduri de pace” (Ier. 29:11), și El „vorbește de pace poporului Său” (Ps. 85:8).

Versetul 11

„Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia și s-a dus.”

Ce lecție frumoasă ne este dată aici! Domnul nu zăbovește asupra stării reci, iernoase a Bisericii Sale – și nici noi n-ar trebui s-o facem! În timp ce, în secțiunile ulterioare ale acestei cărți, El adaugă metaforă după metaforă prin care vrea să laude frumusețea Miresei Sale, înmugurirea harurilor ei din timpul primăverii, coacerea rodurilor și a florilor din timpul verii și al toamnei , întregul anotimp al iernii îl rezumă în aceste puține cuvinte – „iată că a trecut iarna, a încetat ploaia și s-a dus.” Și chiar și acestea au scopul a transmite că a „trecut”!

„Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Cor. 5:17). „Măcar că eram morți, ne-a adus la viață” (Ef. 2). Toate furtunile iernii au trecut. „Eu îți șterg fărădelegile ca un nor, și păcatele ca o ceață; întoarce-te la Mine” (Is. 44:22); „Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia și s-a dus”. „Se va căuta nelegiuirea lui Israel și nu va mai fi, și păcatul lui Iuda nu va mai fi” (Ier. 50:20). Isus le-a dus pe toate în țara uitării!

De aceea, nu mai zăbovi în țărână, nu mai sta în sac și cenușă, meditând asupra păcatelor trecute; ci învață lecția aceasta din cuvintele lui Isus – când ești în mijlocul iernii, urmează exemplul pe care ți l-a lăsat El și întoarce-ți ochii de la sterpiciunea ta; și, luându-ți ochii de la tine însuți și de la toată răceala ta iernoasă, ațintește-ți privirea la razele crescătoare ale „Soarelui neprihănirii” – căci El „este ca lumina dimineții, când răsare soarele în dimineața fără nori; ca razele soarelui după ploaie, care fac să încolțească din pământ verdeața” (Mal. 4:2; 2 Sam. 23:4). Căci astfel, întunericul și lipsa de confort a „iernii”, posomorârea și tristețea „ploii”, norii care se adună și furtunile răpăitoare, toate vor fi risipite de razele înviorătoare ale strălucirii soarelui, când aceasta revine (Ef. 5:8; Ps. 42:5-8; Ps. 126:5).

ALTE EDITORIALE

Răscumpărarea mâinilor!

Valentin Leonaș, 11 mai 2023

Sarea fără puterea de a săra, lumina fără lumină

Martyn Lloyd-Jones, 11 aprilie 2023

Lăsați jocurile! Ocupați-vă de vițel!

Valentin Leonaș, 22 noiembrie 2022

Un capitol din cartea „Mărturia lui Howell Harris”

Howell Harris, 05 martie 2022

Fragment relevant pentru zilele noastre din cartea „Predici despre trezire”

C.H. Spurgeon, 07 februarie 2022

Fragment dintr-un comentariu asupra Cântarii cântărilor, carte care se află în lucru

MLJ despre aroganța celor care susțin încetarea anumitor daruri ale Duhului

Martyn Lloyd-Jones, 31 octombrie 2021

Valoarea timpului și importanța răscumpărării acestuia

Jonathan Edwards, 19 iulie 2021

Despre răscumpărarea vremii

John Wesley, 05 iulie 2021

Odihna veșnică a sfinților

Richard Baxter, 25 mai 2021

Vindecarea miraculoasă – fragment din carte

Henry Frost, 03 februarie 2021

Johan Brentz

Joel Beeke & Diana Kleyn, 05 ianuarie 2021

Un adevărat slujitor al lui Dumnezeu

Joel Beeke & Diana Kleyn, 28 octombrie 2020

Cum a folosit Dumnezeu o furtună

Joel Beeke & Diana Kleyn, 28 septembrie 2020

Încredere

George C. Neumark, 1621-1681, 22 august 2020

Însetez, oh Miel rănit al lui Dumnezeu

Atribuită lui John Wesley, 25 iulie 2020

Răscumpărarea omului

Ivan Plett, 24 iunie 2020

Nenorocirea omului și puterea lui Dumnezeu

Martyn Lloyd Jones, 11 iunie 2020

Pocăința: singurul răspuns potrivit!

Valentin Leonaș, 27 aprilie 2020

Dragostea de sine

William Faber, 20 aprilie 2020

Gândurile și roadele lor

C.H. Spurgeon, 13 aprilie 2020

Din lac în puț

Valentin Leonaș, 02 aprilie 2020

Supunere

Jeanne Marie de la Motte-Guyon, 30 martie 2020

Ademenit în pustiu

Gerhard Tersteegen, 26 martie 2020

Poporul lui Dumnezeu

Martyn Lloyd Jones, 22 martie 2020

Dacă Dumnezeu este pentru noi…

Martyn Lloyd Jones, 17 martie 2020

John Sung – Mesagerul trezirii de la Dumnezeu pentru Biserica din China

Peter Chung, unul din convertiții dr-lui Sung, 12 februarie 2020

John Sung – Epilog

Leslie Lyall, 24 ianuarie 2020

Cum să înfrunți atacurile lui Satan

John Newton, 09 decembrie 2019

Armele firii versus armele duhovnicești – mărturisire

Valentin Leonaș, 02 decembrie 2019

Cauzele, natura și semnele declinului în har

John Newton, 19 octombrie 2019

Nu vă irosiți timpul și banii cu N.T. Wright!

Valentin Leonaș, 18 octombrie 2019

Călăuzirea divină

John Newton, 01 octombrie 2019

Semnele unei chemări în lucrare

John Newton, 19 septembrie 2019

Întrebuințarea bună a Legii

John Newton, 09 septembrie 2019

Cusururi în caracterul creștin

John Newton, 01 septembrie 2019

Rugați pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Lui!

Valentin Leonaș, 12 august 2019

Concluzie (ultimul capitol din cartea Baza unitații creștine)

Martyn Lloyd-Jones, 23 aprilie 2019

Împărăția lui Dumnezeu aici și acum?

Valentin Leonaș, 22 martie 2019

Trei feluri de învățători

Valentin Leonaș, 11 martie 2019

Fragment din cartea „Închinarea în familie”

Donald S. Whitney, 29 ianuarie 2019

În pragul dintre ani

Valentin Leonaș, 31 decembrie 2018

Introducere – Acest foarte neînsemnat frate al Meu, Dani

Valentin Leonaș, 12 decembrie 2018

Ana și Penina

Valentin Leonaș, 26 noiembrie 2018

Vai ce păcat îngrozitor!

Valentin Leonaș, 21 noiembrie 2018

În nimeni decât în Tine

Valentin Leonaș, 08 noiembrie 2018

Botezul cu Duhul Sfânt

Martyn Lloyd Jones, 19 octombrie 2018

Prietenul Mirelui

Martyn Lloyd-Jones, 15 aprilie 2018

Acesta este Regele meu!

S.M. Lockridge, 07 aprilie 2018

Unul din planurile lui Satan de a-i tine pe sfinti intr-o stare mizerabila

Thomas Brooks, 19 februarie 2018

Isus – Omul muncitor

Samuel L. Brengle, 03 ianuarie 2018

Despre duhul de invidie

Jonathan Edwards, 10 iulie 2017

Mesajul Evangheliei

Valentin Leonaș, 01 februarie 2017

Credință mântuitoare sau altfel de credință?

Valentin Leonaș, 17 ianuarie 2017

Desțeleniți-vă un ogor nou!

Valentin Leonaș, 04 octombrie 2016

În dezacord

Valentin Leonas, 20 mai 2016

Relația creștinului cu Legea

Martyn Lloyd Jones, 07 aprilie 2016

Torța Mărturiei – O altfel de Istorie a bisericii

John Kennedy, 19 februarie 2016

Se caută Profeți

William Fetler, 02 februarie 2016

Fragment din cartea autobiografică „Har din abundență pentru căpetenia păcătoșilor”

John Bunyan, 07 ianuarie 2016

Problema evanghelizării (capitolul 6 din cartea ”Predici de actualitate pentru crestini”)

Martyn Lloyd Jones, 27 august 2015

Păziţi-vă de spiritul romantic în religie

A.W. Tozer, 06 mai 2015

Declinul lecturilor bune

A.W. Tozer, 01 martie 2015

Tragedia risipei

A.W. Tozer, 08 februarie 2015

Meditaţie de Anul Nou

A.W. Tozer, 31 decembrie 2014

Frumuseţe de Crăciun

A.W. Tozer, 16 decembrie 2014

Un creştin nu-şi poate permite să învinovăţească

A.W. Tozer, 20 noiembrie 2014

Păziţi-vă de infatuare

A.W. Tozer, 02 noiembrie 2014

Vânturile de toamnă

A.W. Tozer, 28 septembrie 2014

Despre reproducerea şoarecilor bălţaţi (din „Omul, sălaşul lui Dumnezeu”)

A.W. Tozer, 20 august 2014

Ţi-e frică să judeci?

Lowell Brueckner, 14 iulie 2014

Câștigurile crucii (capitolul 12 din Calea Crucii)

Gregory Mantle, 17 iunie 2014

Păcatul care pleacă ultimul

A.W. Tozer, 16 aprilie 2014

Dumnezeu trebuie să fie iubit pentru ceea ce este El Însuşi

A.W. Tozer, 19 martie 2014

Oh, Doamne, întoarce-ne din nou la Tine!

A.W. Tozer, 19 februarie 2014

Sfinţenia înainte de potop; sau umbli tu cu Dumnezeu?

Samuel L. Brengle, 22 ianuarie 2014

„Eu sunt Acela” (din cartea „Apa vie”)

Martyn Lloyd Jones, 21 decembrie 2013

O rugăciune

Francois de Fenelon, 29 noiembrie 2013

Recunoscător? Da, dar cui? (din cartea Dimensiunea sufletului)

A.W. Tozer, 22 septembrie 2013

Darul pătrunderii profetice este imperativ astăzi — Partea II (din cartea Dimensiunea sufletului)

A.W. Tozer, 19 august 2013

Darul pătrunderii profetice este imperativ astăzi — Partea I (din cartea Dimensiunea sufletului)

A.W. Tozer, 07 august 2013

Ce putem spune despre trezire — Partea IV (din cartea Dimensiunea sufletului)

A.W. Tozer, 12 iulie 2013

Ce putem spune despre trezire — Partea III (din cartea Dimensiunea sufletului)

A.W. Tozer, 07 iulie 2013

Ce putem spune despre trezire — Partea II (din cartea Dimensiunea sufletului)

A.W. Tozer, 29 iunie 2013

Ce putem spune despre trezire — Partea I (din cartea Dimensiunea sufletului)

A.W. Tozer, 18 iunie 2013

Dovada exterioară a harului interior (capitolul 4 din cartea „Acei metodişti uimitori”)

A.W. Tozer, 22 mai 2013

Cum să fii umplut cu Duhul Sfânt (capitolul 3 din broşura „Cum să fii umplut cu Duhul”)

A.W. Tozer, 01 mai 2013

Nevoia de reformă

A.W. Tozer, 14 aprilie 2013

Pentru cercetare

Gregory Mantle, 07 aprilie 2013

O descurajare şi o încurajare

Valentin Leonaş, 24 martie 2013

Niciun păcat nu este privat (din cartea Dimensiunea sufletului)

A.W. Tozer, 13 martie 2013

Sfaturi legate de lectură

Richard Baxter, 19 februarie 2013

Folosul şi abuzul cărţilor bune, Partea V (un editorial din cartea Dimensiunea sufletului)

A.W. Tozer, 13 februarie 2013

Folosul şi abuzul cărţilor bune, Partea IV (un editorial din cartea Dimensiunea sufletului)

A.W. Tozer, 07 februarie 2013

Folosul şi abuzul cărţilor bune, Partea III (un editorial din cartea Dimensiunea sufletului)

A.W. Tozer, 01 februarie 2013

Folosul şi abuzul cărţilor bune, Partea II (un editorial din cartea Dimensiunea sufletului)

A.W. Tozer, 26 ianuarie 2013

Folosul şi abuzul cărţilor bune, Partea I (un editorial din cartea Dimensiunea sufletului)

A.W. Tozer, 20 ianuarie 2013

Intrând într-un an nou (Capitol din cartea Apa vie)

Martyn Lloyd Jones, 01 ianuarie 2013

Ce a stabilit naşterea lui Hristos? (din cartea Ridicarea pânzelor)

A.W. Tozer, 18 decembrie 2012

Formarea unui om (din cartea Ridicarea pânzelor)

A.W. Tozer, 10 decembrie 2012

Orientaţi spre ambele direcţii (din cartea Ridicarea pânzelor)

A.W. Tozer, 13 noiembrie 2012

Gunoaie doctrinare despre Persoana şi lucrarea Duhului Sfânt (din cartea Trezirea, cap.4)

Martyn Lloyd Jones, 04 noiembrie 2012

Substitute ale uceniciei (Un editorial din Ridicarea pânzelor)

A.W. Tozer, 11 octombrie 2012

Ridicarea pânzelor (Un editorial din cartea Ridicarea pânzelor)

A.W. Tozer, 28 august 2012

Mântuirea umblă pe pământ (Un editorial din cartea Ridicarea pânzelor)

A.W. Tozer, 09 august 2012

TÂNĂRULUI EARLSTON

Samuel Rutherford, 16 iulie 2012

Mărturie

Samuel L. Brengle, 04 iulie 2012

Biruinţa asupra mâniei prin puterea Duhului Sfânt (din cartea Când vine Duhul Sfânt)

Samuel L. Brengle, 23 iunie 2012

Pregătirea locuinţei Lui (Un capitol din cartea Când vine Duhul Sfânt)

Samuel L. Brengle, 12 iunie 2012

Cum să citeşti biografie creştină

Martyn Lloyd Jones, 04 iunie 2012

Datoria de a ne opune

A.W. Tozer, 13 mai 2012

Puterea cere separare

A.W. Tozer, 02 mai 2012

Obligaţia noastră creştină de a ne păsa

A.W. Tozer, 25 aprilie 2012

Despre căutarea darurilor spirituale (Din cartea Bucurie negrăită)

Martyn Lloyd Jones, 17 aprilie 2012

Fără botezul cu Duhul Sfânt nimeni nu este suficient de pregătit pentru a predica (Din cartea Bucurie negrăită)

Martyn Lloyd Jones, 12 aprilie 2012

Integrare sau repudiere? (un capitol din cartea Preţul neglijenţei)

A.W. Tozer, 05 aprilie 2012

Avem nevoie să fim eliberaţi de teama firească (un capitol din cartea Preţul neglijenţei)

A.W. Tozer, 25 martie 2012

Sfinţenia personală este primordială (un capitol din cartea Preţul neglijenţei)

A.W. Tozer, 10 martie 2012

Serviciul creştin de înmormântare are nevoie de reformă (un capitol din cartea Preţul neglijenţei)

A.W. Tozer, 28 februarie 2012

Strigătul misionar!

Valentin Leonaş, 25 februarie 2012

Maranata!

Valentin Leonaş, 18 februarie 2012

Despre cruce şi purtarea ei

Valentin Leonaş, 12 februarie 2012

Lipsa emoţiilor în religie – motiv de smerire (fragment din cartea Emoţiile religioase)

Jonathan Edwards, 29 ianuarie 2012

Formula pentru succesul spiritual (Un capitol din cartea Succesul şi creştinul)

A.W. Tozer, 16 ianuarie 2012

Secretul biruinţei (Un capitol din carte Succesul si crestinul)

A.W. Tozer, 27 decembrie 2011

Hristos şi Biserica Lui vor birui (Fragment din cartea Trestia frântă)

Richard Sibbes, 09 decembrie 2011

Către cititor (Prefaţa cărţii Trestia frântă)

Richard Sibbes, 22 noiembrie 2011

Esenţa credinţei (Un capitol din cartea Hristos, Fiul etern)

A.W. Tozer, 08 noiembrie 2011

Arta adevăratei închinări (Din cartea Creştinul acela incredibil)

A.W. Tozer, 21 octombrie 2011

Bogăţiile noastre nerevendicate (Din cartea Creştinul acela incredibil)

A.W. Tozer, 05 octombrie 2011

Slujind în stare de urgenţă (Din cartea Creştinul acela incredibil)

A.W. Tozer, 22 septembrie 2011

Slujba nopţii (Din cartea Creştinul acela incredibil)

A.W. Tozer, 08 septembrie 2011

Importanţa examinării de sine (Din cartea Creştinul acela incredibil)

A.W. Tozer, 13 august 2011

Caracteristicile omului spiritual (Din cartea Creştinul acela incredibil)

A.W. Tozer, 02 august 2011

Pedeapsa şi purtarea crucii nu sunt acelaşi lucru (Din cartea Creştinul acela incredibil)

W. Tozer, 29 iulie 2011

De ce este dat Duhul Sfânt? (Din cartea Creştinul acela incredibil)

A.W. Tozer, 13 iulie 2011

Tragedie în biserici – lipsa iluminării

Valentin Leonaş, 27 iunie 2011

Sfântul trebuie să umble singur (Din cartea, Omul: sălaşul lui Dumnezeu)

A.W. Tozer, 31 mai 2011

Trei răni care dovedesc credincioşia

A.W. Tozer, 09 mai 2011

Vechea şi noua cruce (Din cartea Omul: sălaşul lui Dumnezeu)

A.W. Tozer, 21 aprilie 2011

O rugăciune care trebuie înălţată zilnic din adâncul inimii

Un purtător al crucii, 12 aprilie 2011

Cauzele şi caracteristicile unei organizaţii

Lowell Brueckner, 07 aprilie 2011

Valoarea meditaţiei în citire

Thomas Brooks, 28 martie 2011

Cum să progresăm din punct de vedere spiritual? – din cartea, Omul: sălaşul lui Dumnezeu

A.W. Tozer, 11 martie 2011

Bucuria va veni la vremea ei

A.W. Tozer, 01 martie 2011

Pericolul şi beneficiul citirii unei cărţi bune

A.W. Tozer, 17 februarie 2011

Sunt rugăciunile tale plăcute lui Dumnezeu

A.W. Tozer, 02 februarie 2011

Sfinţind banalul

A.W. Tozer, 16 ianuarie 2011

Mutarea averii

A.W. Tozer, 09 ianuarie 2011

Lucrare şi închinare

A.W. Tozer, 01 ianuarie 2011

Puterile care ne modelează – din cartea „Născut după miezul nopţii”

A.W. Tozer, 19 decembrie 2010

Privind ţintă la Isus – O carte pentru cei flămânzi şi însetaţi după Isus Hristos

, 09 decembrie 2010

Ce este de făcut în privinţa diavolului?

A.W. Tozer, 03 decembrie 2010

Dumnezeu va fi totul în toate (aplicaţie)

Isaac Ambrose, 06 noiembrie 2010

Adevărata mortificare

Isaac Ambrose, 17 octombrie 2010

Domnul Isus trecând pârâul Chedron – aplicaţie

Isaac Ambrose, 10 octombrie 2010

Două minuni înfăptuite de Isus Hristos

Isaac Ambrose, 26 septembrie 2010

Trebuie să mergem la biserică?

Valentin Leonaş, 11 septembrie 2010

Mişcat sau transformat?

Valentin Leonaş, 12 august 2010

Eu sunt Domnul Dumnezeul tau

Isaac Ambrose, 07 august 2010

Motive care să ne încurajeze să privim la Isus

Isaac Ambrose, 28 iulie 2010

Despre citirea cărţilor

Lowell Brueckner, 11 iulie 2010

Păcatul de omitere

Lowell Brueckner, 21 iunie 2010

Caracterul lui Dumnezeu

A.W. Tozer, 13 mai 2010

Monolog al unui suflet convins de păcat

Joseph Alleine, 25 aprilie 2010

O întâlnire proaspătă cu Dumnezeu

Vance Havner, 29 martie 2010

Umplut cu Duhul

Gregory Mantle, 21 martie 2010

Căsătoria cu altul

Gregory Mantle, 15 februarie 2010

Un mesaj pentru timpul prezent

Charles Spurgeon, 05 ianuarie 2010

Meditaţie asupra naşterii lui Isus Hristos

Isaac Ambrose, 03 decembrie 2009

Caracteristicile unei vieţi controlate de Duhul Sfânt

Lowell Brueckner, 15 noiembrie 2009

O scrisoare către un suflet pe care el nu l-a văzut niciodată, însă a cărui caz i-a fost expus de un prieten

Robert Murray M’Cheyne, 08 noiembrie 2009

Isus este Calea, Adevărul şi Viaţa (o predică din cartea lui M’Cheyne)

Robert Murray M’Cheyne, 18 octombrie 2009

Mândria spirituală (fragment din cartea lui Edwards, în curs de pregătire)

Jonathan Edwards, 06 septembrie 2009

Alţii au voie, tu nu

G.D. Watson, 17 august 2009

Vântul suflă în estul Texasului

Mark Tomlinson, 04 august 2009

În arena credinţei

Erich Sauer, 13 iulie 2009

O pasăre legată cu o sfoară

Charles Spurgeon, 23 iunie 2009

Rugaciune

Sfântul Augustin (354-430), 12 iunie 2009

Duhul Focului (Drumul spre Rusalii)

Samuel Chadwick, 16 mai 2009

Afară din tabără

Ovidiu Miron, 27 aprilie 2009

Provocarea Rusaliilor

Samuel Chadwick, 05 aprilie 2009

Dumnezeu intervenind

Martyn Lloyd Jones, 13 martie 2009

Părinţi creştini consacraţi

Andrew Murray, 21 februarie 2009

Marele zeu Amuzament

A.W.Tozer, 14 februarie 2009

Izvorul adevăratei bucurii

Valentin Leonas, 27 ianuarie 2009

…şi noi tot nu suntem mântuiţi!

Ovidiu Miron, 06 ianuarie 2009

Rugaciune II

Anomin, preluat din Valley of Vision, 30 noiembrie 2008

Cum primeşti pierderile vieţii

Dave Brueckner, 12 noiembrie 2008

Pocăinţa … la control

Daniel Grigoriciuc, 17 septembrie 2008

Fragment din cartea „Oameni care s-au întâlnit cu Dumnezeu”

A.W.Tozer, 27 august 2008

Rugăciune

anonim, 18 august 2008

Isus este biruitor!

A.W. Tozer, 23 iulie 2008

Trebuie să spunem Amin

Lowell Brueckner, 11 iulie 2008

O scrisoare

William B. Burns, 25 iunie 2008

Dumnezeu l-a auzit pe Ilie pentru ca Ilie L-a auzit pe Dumnezeu

A.W.Tozer, 09 iunie 2008

Hristos Se arată

John Fletcher, 27 mai 2008

Făgăduinţa Împăratului

Frances Ridley Havergal, 28 aprilie 2008

O jertfă vie

Thomas Cook, 31 martie 2008

Mărturia lui Thomas Cook

Thomas Cook, 19 martie 2008

50 de motive pentru care Isus a venit să moară

John Piper, 25 februarie 2008

Tragedie în Biserică – lipsa darurilor

A.W.Tozer, 28 ianuarie 2008

Putere de sus

John Greenfield, 01 ianuarie 2008

Scopurile Întrupării (Partea a IV-a – Pentru a pregăti a doua venire)

Campbell Morgan, 22 decembrie 2007

Scopurile întrupării (Partea a III-a – Pentru a nimici lucrările diavolului)

Campbell Morgan, 21 decembrie 2007

Scopurile întrupării (Partea a II-a – Ca să ia păcatele)

Campbell Morgan, 19 decembrie 2007

Scopurile Întrupării (Partea I – Pentru a-L revela pe Tatăl)

G.Campbell Morgan, 17 decembrie 2007

Rugăciune I

Anonim, preluat din cartea Valley of Vision, 30 noiembrie 2007

Pogoară-Te, Doamne!

Roger Ellsworth, 30 octombrie 2007

Calea lui Dumnezeu, nu a noastra

Martyn Lloyd Jones, 15 octombrie 2007

Lipsa de curaj duce la conformitate

Lowell Brueckner, 30 august 2007

Flămând după Dumnezeu

John Piper, 07 august 2007

Căutare după goliciune

Paul Washer, 13 iulie 2007

Cum să ne rugăm pentru a primi ceea ce cerem?

R.A. Torrey, 13 aprilie 2007

EL SI NUMAI EL

Martyn Lloyd Jones, 01 ianuarie 2007

Decembrie

Valentin Leonas, 01 decembrie 2006

,,Nu vă mai încredeţi dar în om!!”

Paul Washer, 16 noiembrie 2006

VAZÂND LUCRURILE DIN PERSPECTIVA LUI DUMNEZEU

Lowell Brueckner, 09 octombrie 2006

Circumstanţele în care Domnul ne-a pus pe inimă să începem această lucrare

Valentin Leonaş, 03 octombrie 2005

https://www.perlasuferintei.ro/editorial/218

////////////////////////////////////

C.H. Spurgeon, Fragment relevant pentru zilele noastre din cartea „Predici despre trezire”

El a fost crezut de miliarde de oameni și, indiferent cât de întunecate par a fi perspectivele Bisericii, Împărăția lui Hristos nu este nici măcar acum o Împărăție nesemnificativă. Cei care își bat joc de ea râd prea devreme. Ea se află încă în raza unei lumini slabe, așa cum a spus Voltaire, dar lumina ei slabă este lumina de dinaintea dimineții, și nu cea a apusului. Urmează să vină vremuri mai strălucitoare; dar chiar și acum, până în clipa de față, istoria Bisericii nu poate fi spusă fără o recunoștință plină de adorare față de Dumnezeu. Ea a fost caracterizată de nebunie, și-a pierdut puterea, dar, la fel ca Samson, și‑o va redobândi. Înșelată și prostită în zilele lui Constantin, ea a acceptat ca niște păgâni botezați să proclame o legătură adulterină între Biserică și Stat, iar din ziua aceea slava ei s-a îndepărtat și puterea a părăsit-o.

Oare se va pocăi? Biserica compromisă se duce după amanții ei, căutându-și grâul și vinul din mâinile lor, și ea spune împăraților și împărăteselor de pe pământ: „Fiți voi capul meu, și să mă conducă senatorii voștri!”. În timp ce ea face lucrul acesta, Dumnezeu nu o poate binecuvânta, și nu o va binecuvânta în vreo măsură însemnată. Când a fost luat chivotul? Numai atunci când a fost apărat de sabia carnală. Când a triumfat chivotul? Oare nu atunci când a fost lăsat singur, în slava sa, și când l-a doborât pe Dagon la pământ?

Atunci când Biserica vizibilă se întoarce la castitatea ei față de Hristos, ea va spune: „Nu avem nimic a face cu parlamentele și cu regii, cu excepția faptului de a-i converti; împărăția noastră este una specială, iar problemele de stat îi sunt străine. Noi nu cerem sprijin financiar; nu ne pasă de persecuțiile voastre; lăsați-ne în pace; tot ce cerem este o scenă vizibilă și niciun favor”.

Mireasa lui Hristos nu vine în lume să se joace cu politicile prinților; lucrarea ei este una mai înaltă. Ea se sprijină numai de Domnul ei, și nu jură supunere nimănui altcuiva.

Îndepărtați duhul lumesc, și veți vedea zile strălucitoare; dar marea piedică din fața bisericii de azi este brațul de carne: titlurile înalte, răsunătoare, ale prelaților ei, palatele episcopilor ei – uimiți-vă, ceruri, de faptul că succesorii apostolilor ar putea fi proprietari de palate! – caracterul preoțesc al slujitorilor ei și lipsa simplității evanghelice. Lucrurile acestea o împiedică din mers; dar eliberați Biserica de lucrurile acestea, și brațul dezvelit al lui Dumnezeu va dobândi în curând biruința adevărului în țara aceasta.

În ce mă privește pe mine, Îl binecuvântez și Îl măresc pe Domnul că, deși o mare secțiune a Bisericii vizibile s-a purtat precum o curvă, într-un mod atât de josnic în mijlocul națiunilor, totuși El nu a lepădat-o cu totul. El păstrează o companie aleasă, care Îl urmează pe Miel oriunde merge El; pe steagul ei este scris: „Un domn, o credință, un botez”; și lozinca ei este: „Unul singur este Stăpânul nostru, anume Hristos, iar noi toți suntem frați”. În ce privește lumea, vom căuta convertirea ei, dar nu vom intra niciodată în alianță cu ea; cu atât mai puțin ne vom pleca grumajii înaintea împăraților și prinților ei!

https://www.perlasuferintei.ro/editorial/219

//////////////////////////////////////

A.W. Tozer, Caracterul lui Dumnezeu

Din introducerea cărţii „Atributele lui Dumnezeu Volumul 2″

Aş vrea să spun, fără să apelez la o smerenie morbidă, că, fără o inimă curată şi o minte predată, nici un om nu poate fi vrednic să predice despre Dumnezeu şi nici un om nu poate fi vrednic să audă. Nici un om nu poate auzi lucrurile acestea dacă Dumnezeu nu îl atinge şi nu îl luminează. Astfel, Milton a spus: „Învaţă-mă, căci Tu cunoşti; … Ceea ce este întuneric în mine/ Iluminează Tu, ridică şi sprijină ceea ce este jos; Ca la înălţimea acestei mari Dovezi/ Să pot proclama Providenţa Eternă,/ Şi să pot explica omului căile lui Dumnezeu.”

Cine poate să vorbească despre atributele lui Dumnezeu – existenţa Sa prin Sine Însuşi, omniscienţa, omnipotenţa, transcendenţa Sa şi aşa mai departe – cine o poate face, cine o poate face cu vrednicie? Cine este capabil de aşa ceva? Eu nu sunt. Deci, am doar această speranţă: aşa cum umilul măgăruş a mustrat nebunia profetului, şi aşa cum, într-o noapte, cocoşul a cântat pentru a-l trezi pe apostol şi pentru a-l aduce la pocăinţă, tot aşa şi Dumnezeu mă poate lua şi mă poate folosi. Aşa cum Isus a intrat în Ierusalim pe spatele unei măgăriţe, tot aşa mă rog ca El să vrea să treacă prin faţa oamenilor călărind pe un instrument atât de nevrednic ca mine.

Este extrem de necesar ca noi să Îl cunoaştem pe acest Dumnezeu, pe Acesta despre care a scris Ioan, pe Acesta despre care vorbeşte poetul, pe Acesta despre care vorbeşte teologia şi pe Acesta despre care suntem trimişi să predicăm şi să dăm învăţături. Este absolut, extrem, imperios necesar ca noi să Îl cunoaştem pe Acesta pentru că, vedeţi, omul a căzut atunci când a pierdut conceptul corect de Dumnezeu.

Atâta timp cât omul L-a crezut pe Dumnezeu în toate privinţele, totul a fost în regulă; fiinţele umane erau sănătoase şi sfinte (sau, cel puţin, inocente), curate şi bune. Apoi a venit diavolul şi a pus un semn de întrebare în mintea femeii: „El a zis femeii: «Oare a zis Dumnezeu cu adevărat…?»” (Geneza 3:1). Aceasta este echivalentul furişării în spatele lui Dumnezeu şi al punerii sub semnul întrebării bunătatea lui Dumnezeu. Apoi a început degenerarea progresivă.

Atunci când cunoaşterea lui Dumnezeu nu mai preocupă minţile oamenilor, ajungem în situaţia critică în care ne aflăm acum:

Fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit; şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin. Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii; tot astfel şi bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească, lucruri scârboase, şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor. Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. (Romani 1:21-28)

Acest prim capitol din Romani se încheie cu o acuzare teribilă a nelegiuirii, a curviei, a vicleniei, a lăcomiei, a răutăţii ş.a.m.d. – lista neagră a nelegiuirilor şi a păcatelor de care omul s-a făcut vinovat. Toate acestea au apărut deoarece omul şi-a pierdut încrederea în Dumnezeu. El nu a cunoscut caracterul lui Dumnezeu. El nu a cunoscut ce fel de Dumnezeu era Dumnezeu. S-a încurcat în această cunoaştere a lui Dumnezeu. Acum, singura cale de întoarcere este restaurarea încrederii în Dumnezeu. Şi singura cale prin care poţi să îţi restaurezi încrederea în Dumnezeu este restaurarea cunoaşterii lui Dumnezeu.

Am început cu textul: „Cei ce cunosc numele Tău se încred în Tine” (Psalmul 9:10a). Cuvântul „nume” însemnă caracter plus reputaţie. „Cei ce cunosc ce fel de Dumnezeu eşti îşi vor pune încrederea în Tine.” Ne întrebăm de ce nu avem credinţă; răspunsul este – credinţa înseamnă încredere în caracterul lui Dumnezeu şi, dacă nu ştim ce fel de Dumnezeu este Dumnezeu, nu putem avea credinţă.

Citim cărţi despre George Müller şi despre alţii şi încercăm să avem credinţă. Dar uităm că această credinţă este încrederea în caracterul lui Dumnezeu. Şi, nu putem avea credinţă deoarece nu ne dăm seama ce fel de Dumnezeu este Dumnezeu, sau cum este Dumnezeu. Astfel, ne luptăm, aşteptăm şi nădăjduim împotriva oricărei nădejdi. Însă credinţa nu vine, pentru că nu cunoaştem caracterul lui Dumnezeu. „Cei ce cunosc cum eşti Tu se vor încrede în Tine.” Se întâmplă automat – vine în mod natural atunci când ştim ce fel de Dumnezeu este Dumnezeu.

Vă voi vorbi despre caracterul lui Dumnezeu pentru a vă spune cum este El. Şi, dacă ascultaţi cu o minte destoinică, veţi descoperi că această credinţă va înmuguri. Neştiinţa şi necredinţa trag credinţa în jos, dar o cunoaştere a lui Dumnezeu restaurată va înălţa credinţa.

Nu cred că a mai existat vreo perioadă în istoria lumii în care să avem nevoie de o cunoaştere restaurată a lui Dumnezeu mai mult ca acum. Creştinii care cred în Biblie au câştigat mult în ultimii patruzeci de ani. Avem mai multe Biblii acum decât am avut vreodată – Biblia este un best-seller. Avem mai multe şcoli biblice decât am avut vreodată în istoria lumii. Milioane de tone de literatură evanghelică curg neîncetat. Acum avem atât de multe misiuni încât nu ştim ce să facem cu ele. Evanghelismul se află la un nivel foarte ridicat acum. Astăzi merg mai mulţi oameni ca niciodată la biserică, fie că veţi crede, fie că nu.

Acum, toate acestea arată un câştig, nu încape nici o îndoială. Dar, ştiţi, un om poate afla la sfârşitul anului cum i-a mers afacerea punând în balanţă pierderile şi câştigurile. Şi, chiar dacă are ceva câştiguri, dacă are prea multe pierderi, va ieşi din afacere anul următor.

Multe dintre bisericile evanghelice au avut câteva câştiguri în ultimii ani, dar am suferit, de asemenea, o pierdere mare, centrală: conceptul nostru înalt despre Dumnezeu. Creştinătatea se ridică precum un vultur şi zboară deasupra vârfurilor tuturor munţilor, tuturor religiilor lumii, datorită, în primul rând, concepţiei înalte despre Dumnezeu, dată nouă printr-o descoperire divină şi prin venirea Fiului lui Dumnezeu pentru a lua trup uman şi pentru a locui printre noi. Creştinătatea, marea Biserică, s-a bazat pe caracterul lui Dumnezeu. Ea L-a predicat pe Dumnezeu, s-a rugat lui Dumnezeu, L-a declarat pe Dumnezeu, L-a onorat pe Dumnezeu, L-a înălţat pe Dumnezeu, L-a mărturisit pe Dumnezeu – Triunul Dumnezeu.

Dar, în aceste vremuri, am suferit o pierdere. Am pierdut acel concept înalt despre Dumnezeu, şi conceptul despre Dumnezeu pe care îl are biserica evanghelică obişnuită acum este atât de jos încât a ajuns nedemn de Dumnezeu, fiind o ruşine pentru Biserică. Unii spun că Dumnezeu este „asociatul lor” sau „omul de sus”, din neglijenţă, greşeală degenerată sau orbire spirituală. Un colegiu creştin a lansat o broşură intitulată „Hristos este Mijlocaşul meu” – El întotdeauna dă pasa potrivită. Un om de afaceri a fost citat spunând: „Dumnezeu este un partener bun şi îmi place de El .” Nu există nici un musulman în lume care să se înjosească într-atât încât să Îl numească pe Dumnezeu un „partener bun”.

Nu există nici un evreu, cel puţin nu un evreu care crede în religia sa, care să îndrăznească vreodată să vorbească în acest fel despre Yahweh, Cel cu un nume incomunicabil. Ei vorbesc despre Dumnezeu respectuos şi reverenţios. În bisericile evanghelice, însă, Dumnezeu este un „mijlocaş” şi un „bun partener”.

Câteodată mă simt ca şi cum aş face grevă împotriva multor lucruri care trec drept creştinism. Ei vorbesc despre rugăciune ca despre „a te consfătui cu Dumnezeu”, ca şi cum Dumnezeu ar fi antrenorul sau mijlocaşul sau ceva de genul acesta; se strâng toţi în cerc, Dumnezeu dă semnalul şi ei pleacă. Ce monstruozitate absurdă! Atunci când romanii au sacrificat o scroafă pe altarul din Ierusalim, ei nu au comis ceva mai înfricoşător ca ceea ce facem noi când Îl transformăm pe Dumnezeul de trei ori sfânt într-un Moş Crăciun ieftin pe care să îl folosim pentru a primi ceea ce vrem.

Creştinismul şi-a pierdut demnitatea. Şi nu o vom primi înapoi până când nu Îl vom cunoaşte pe Dumnezeul sfânt, demn, care călăreşte pe aripile vântului şi care face din nori carele Lui. Am pierdut conceptul maiestăţii şi arta închinării. Am primit o scrisoare de la bunul meu prieten Stacy Woods care, până de curând, a fost în fruntea InterVarsity. La sfârştitul scrisorii el a spus următorul lucru: „Biserica fuge de închinare. Mă întreb dacă nu se întâmplă acest lucru din cauza faptului că fugim de Dumnezeu.” Cred că are dreptate şi cred că acesta este răspunsul.

Apoi, religia noastră şi-a pierdut natura interioară, pentru că, dacă creştinismul este ceva, atunci este o religie interioară. Isus a spus că trebuie să ne închinăm în duh şi în adevăr. Totuşi, am pierdut această practică deoarece am pierdut conceptul divinităţii care face acest lucru posibil. Chiar dacă ne-am agăţat de Biblia noastră de studiu Scofield şi chiar dacă noi credem încă în cele şapte doctrine ale credinţei fundamentale, am pierdut venerarea, uimirea, teama şi desfătarea. De ce? Deoarece L-am pierdut pe Dumnezeu sau, cel puţin, am pierdut conceptul nostru înalt şi măreţ despre Dumnezeu – singurul concept despre Dumnezeu pe care îl onorează El.

Astfel, câştigurile pe care le-am acumulat au fost toate externe: Biblii şi şcoli biblice; cărţi, reviste şi mesaje la radio; misiuni şi evanghelizări; numere şi biserici noi. Pierderile pe care le-am suferit au fost toate interioare: pierderea demnităţii, a închinării şi a maiestăţii, a caracterului interior, a prezenţei lui Dumnezeu, a fricii şi a desfătării spirituale.

Dacă am pierdut doar ce este lăuntric şi am câştigat doar ce este exterior, mă întreb dacă, în final, am câştigat ceva. Mă întreb dacă nu suntem cumva într-o stare rea acum. Cred că suntem. Cred că bisericile noastre evanghelice, creştinismul nostru sunt slabe şi anemice, fără un conţinut meditativ, frivole în atitudine şi lumeşti în duh.

Cred că suntem într-o nevoie disperată după o reformă care să aducă înapoi biserica.

Am renunţat să mai folosesc cuvântul „trezire” deoarece avem nevoie de mai mult decât de o trezire. Când marea trezire galeză a venit în mica ţară a Galilor pe la sfârşiul secolului trecut, Duhul Sfânt a avut ceva cu care să lucreze. Oamenii credeau în Dumnezeu, iar noţiunea lor de Dumnezu era înaltă. Dar, din cauza faptului că biserica şi-a pierdut conceptul înalt despre Dumnezeu şi nu mai ştie cum este Dumnezeu, religia ei este slabă şi anemică, frivolă, lumească şi ieftină. Comparaţi predica din biserica de astăzi cu cea a profeţilor evrei, sau chiar cu a unora ca Charles Finney – dacă îndrăzniţi să o faceţi. Cât de serioşi erau aceşti oameni ai lui Dumnezeu! Ei erau oameni ai cerului care au venit pe pământ ca să vorbească oamenilor. Precum Moise a coborât de pe munte cu faţa strălucitoare ca să vorbească oamenilor, tot aşa au apărut şi profeţii şi predicatorii de-a lungul anilor. Erau oameni serioşi, venerabili, măreţi în atitudine şi plini de substanţă în gândire şi în teologie.

Astăzi, însă, predicarea în sensul larg este ieftină, frivolă, de proastă calitate, superficială şi distractivă. Noi, cei din bisericile evanghelice, credem că trebuie să îi distrăm pe oameni, altfel nu se vor întoarce. Ne-am pierdut seriozitatea din predică şi am devenit ridicoli. Ne-am pierdut solemnitatea şi am devenit nişte oameni fără teamă, ne-am pierdut nobleţea şi am devenit grosolani şi superficiali. Ne-am pierdut substanţa şi am devenit animatori. Acesta este un lucru tragic şi îngrozitor.

Comparaţi problema citirii la creştini şi veţi vedea că suntem în aceeaşi situaţie. Nemţii, scoţienii, irlandezii, galezii, englezii, americanii şi canadienii – toţi au o moştenire protestantă comună. Şi ce citeau aceşti înaintaşi protestanţi ai tăi şi ai mei? Ei bine, ei citeau Începutul şi progresul religiei în suflet (The Rise and Progress of Religion in the Soul) de Doddridge. Citeau Trăirea şi moartea sfântă (Holy Living and Dying) scrisă de Taylor; mai citeau Călătoria creştinului (Pilgrim’s Progress) şi Războiul sfânt (Holy War) ale lui John Bunyan; citeau Paradisul pierdut (Paradise Lost) de Milton; mai citeau şi predicile lui John Flavel. Astăzi roşesc atunci când mă gândesc la nutreţul religios care li se dă copiilor. Exista o vreme în care stăteau în cerc în timp ce focul pârâia în vatră şi ascultau un bunic serios dar blând care citea Călătoria creştinului, iar tinerii canadieni şi americani creşteau ştiind totul despre Domnul Făţarnic şi despre restul echipei. Acum citim deşeuri ieftine care trebuie să fie luate cu făraşul şi de care trebuie să scăpăm.

Apoi, mă gândesc la cântecele care sunt cântate acum în atât de multe locuri. Ah, lista cântăreţilor plăcuţi! Este Watts care a scris Dumnezeu, Ajutorul nostru din vremurile trecute (Oh, God, our Help in Ages Past), Zinzendorf care a scris atât de multe imnuri minunate. Apoi a fost Wesley care scris, şi el, atât de multe. A fost Newton, a fost Cooper care a scris Există o Fântână plină de sânge (There is a Fountain Filled with Blood), Montgomery şi cei doi Bernard – Bernard de Cluny şi Bernard de Clairvaux. Au fost Paul Gerhardt şi Tersteegen, Luther şi Kelly, Addison şi Toplady, Senic şi Doddridge, Tate, Brady şi Psaltirea scoţiană. Mai era o întreagă mulţime de alţi scriitori care nu erau aşa de mari ca aceste stele măreţe dar, luaţi împreună, ei au format o Cale Lactee care a înconjurat cerul Protestant.

Am o carte veche de imuri metodiste care a ieşit la tipar în urmă cu o sută unsprezece ani în care am găsit patruzeci şi nouă de imnuri despre atributele lui Dumnezeu. Am auzit spunându se că nu ar trebui să cântăm imnuri cu atât de mulă teologie deoarece minţile oamenilor de astăzi sunt diferite. Acum gândim diferit. Ştiaţi că acele imnuri metodiste erau cântate aproape numai de oameni needucaţi? Erau fermieri, ciobani, crescători de vite, mineri, fierari, tâmplari, culegători de bumbac – oameni simpli de pe tot continentul acesta. Ei cântau acele cântări. Sunt peste 1 100 de imnuri în cartea pe care o am eu şi nici unul dintre ele nu este fără valoare.

În zilele noastre nici nu voi vorbi măcar despre unele dintre deşeurile groaznice pe care le cântăm. Există un cântec scurt care este cântat pe melodia lui În seara aceasta va fi un timp incitant în vechiul oraş (There’ll Be a Hot Time in the Old Town Tonight) care sună cam aşa:

Unu, doi, trei, diavolul se ţine după mine,

Patru, cinci, şase, el aruncă într-una cărămizi,

Şapte, opt, nouă, nu mă nimereşte niciodată,

Aleluia, Amin.

Şi acum dragii sfinţişori ai lui Dumnezeu cântă aceste lucruri. Părinţii noştri cântau Dumnezeu, Ajutorul nostru din vremurile trecute (Oh, God, our Help in Ages Past), iar noi cântăm deşeuri.

Acest declin tragic şi înfricoşător al stării spirituale a bisericilor a apărut ca rezultat al faptului că noi am uitat ce fel de Dumnezeu este Dumnezeu.

Am pierdut viziunea Maiestăţii din înălţimi. În ultimele săptămâni am citit din cartea Ezechiel, am citit rar, am recitit şi am ajuns la acel pasaj grozav, înfricoşător, unde Shekinah, prezenţa strălucitoare a lui Dumnezeu, se ridică dintre aripile heruvimilor, merge la altar, se ridică din altar, se îndreaptă spre uşă şi se aude vâjâitul aripilor (Ezechiel 10:4,5). Apoi, prezenţa lui Dumnezeu pleacă de la uşă spre curtea exterioară (10:18, 19) şi din curtea exterioară pe munte (11:23) şi de pe munte în glorie.

Ea nu s-a reîntors niciodată cu excepţia momentului când a fost întrupată în Isus Hristos atunci când El a umblat printre noi. Dar slava Shekinah care l-a însoţit pe Israel în toţi acei ani, care a luminat tabăra, a dispărut. Dumnezeu nu a mai putut suporta, aşa că şi-a retras Măreţia, slava Shekinah, şi a părăsit templul. Mă întreb câte biserici evanghelice nu L-au întristat pe Duhul Sfânt prin frivolitatea lor, prin superficialitatea, grosolănia şi lumescul lor până când El s-a retras rănit, în tăcere. Trebuie să Îl revedem pe Dumnezeu; trebuie să Îl simţim din nou pe Dumnezeu; trebuie să-L cunoaştem din nou pe Dumnezeu; trebuie să Îl auzim din nou pe Dumnezeu. Nimic mai puţin decât aceste lucruri nu ne va salva.

Nădăjduiesc că veţi avea un duh de rugăciune, că veţi fi vrednici să auziţi aceste lucruri şi că eu voi fi vrednic să vorbesc despre Dumnezeu – Triunul Dumnezeu, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt – cum este El. Dacă am putea restaura din nou cunoaşterea lui Dumnezeu oamenilor, am putea ajuta puţin pentru a aduce o reformă care să Îl restaureze pe Dumnezeu oamenilor. Vreau să închei cu aceste cuvinte ale lui Frederick Faber:

Plin de glorie, plin de minuni,

Maiestate Divină!

Cum strălucesc fulgerele Tale

Printre nesfârşitele tunete.

Ocean neţărmurit! Cine te va măsura?

Propria-Ţi eternitate Te înconjoară,

Maiestate Divină!

O oră cu maiestatea lui Dumnezeu valorează mai mult pentru tine acum şi în eternitate decât toţi predicatorii – inclusiv eu – care s-au ridicat vreodată pentru a-şi deschide Biblia. Vreau o viziune a maiestăţii lui Dumnezeu – nu cum spune acel cântec: „o licărire fugară” – nu, nu vreau nimic fugar, vreau ca licărirea maiestăţii şi a minunii să fie permanentă! Vreau să trăiesc acolo unde faţa lui Dumnezeu străluceşte în fiecare zi. Nici un copil nu spune: „Mamă, lasă-mă să-ţi văd faţa în fugă.” Copilul vrea să fie acolo unde în fiecare minut al unei ore să poată privi în sus şi să vadă faţa mamei.

Fără sfârşit, nemărginit, unic, singur,

Şi totuşi atât de sublim,

Eşti grandios, veşnic,

unic Dumnezeu în Unitate!

Unic în grandoare, unic în slavă,

Cine Îţi va spune povestea minunată,

Trinitate copleşitoare?

Splendori peste splendori strălucind

Schimbându-se şi împletindu-se;

Glorii peste glorii revărsându-se

Toate strălucind diafan!

Cu binecuvântări, laude, adorări

Te întâmpină tremurând naţiunile,

Maiestate Divină!

Acestea sunt zilele omului obişnuit – nu numai că am devenit toţi obişnuiţi, dar L-am mai şi târât pe Dumnezeu pe treapta noastră mediocră. Lucrul de care avem nevoie disperată este o concepţie înaltă despre Dumnezeu. Poate printr-o predicare loială, prin rugăciune şi prin Duhul Sfânt putem vedea „Splendori peste splendori strălucind/ Schimbându-se şi împletindu-se.” Poate putem vedea „Glorii peste Glorii revărsându-se/ Toate strălucind diafan!” Iar lui Dumnezeu îi putem da „binecuvântări, laude, adorări” cu care „Te întâmpină tremurând naţiunile, Maiestate Divină!”

https://www.perlasuferintei.ro/editorial/60

///////////////////////////////////////

Ezechel 13:3. Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ………..

Posted on December 28, 2014 by john Fischer

Ezechel 13:3.Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Vai de proorocii fără minte, cari umblă după duhul lor şi nu văd nimic!

Dumnezeu intotdeauna a ridicat Proroci care sa vorbeasca Poporului. Dar sa vorbeasca cuvintele pe care El le dadea.In decursul Istoriei poporului Israel, ca de el este vorba, au avut din partea lui Dumnezeu acest privilegiu de a fi in contact cu El.Privilegiu pe care niciun alt popor nu a putut sa se bucure. Lor le-a dat Dumnezeu Proroci ca sa tina legatura cu Cel care i-a scos din Tara Egiptului din robie.Scriptura ne arata ca au fost si sunt si azi Proroci mincinosi. Cu alte cuvinte, ei vorbesc dela ei nu dela Dumnezeu.Asa era atunci dar cum este azi? Negresit ca printre cei carora Dumnezeu le da ceva de spus in Adunare sunt si unii care vorbesc dela ei. Poate cineva v-a zice,”azi nu mai sunt Proroci”Am spus si cu o alta ocazie ce face Prorocul, care e lucrarea lui printre oameni.

El declara, sau spune, ce ii descopere Dumnezeu prin Cuvantul Lui.Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu:Nu era un glas dela om ci era chiar dela Dumnezeu insusi.Cel ce vesteste Cuvantul trebuie sa zica ca si Samuel 1 Samuel 3:9….«Vorbeşte, Doamne, căci robul Tău ascultă.“ Acest verset cred ca este aplicabil la orcare credincios. Ce vreau sa spun este ca, Inainte de a deschide gura oricare dintre cei care se considera ca au o legatura cu Dumnezeu ar trenui sa nu si-o deschida in graba fara sa stea mai inti sa asculte ce vrea sa-i spuna Dumnezeu prin Cucantul Lui. Negresit ca noua celor de azi Dumnezeu nu ne mai vorbeste in felul cum le vorbea Prorocilor din vechime.Azi Dumnezeu a lasat Cuvantul Lui scris. Dar cum sa putem sa vorbim cuvintele pe care Dumnezeu le-a pus in Scriptura atat timp cat acest Cuvant este neglijat, sau unii dintre cei ce vestesc”evangelia” sunt plini de ei insusi?Poate unora din noi ne vine greu sa ne numim Robi asa cum se chema slujitorii lui Dumnezeu.

Advertisement

Privacy Settings

Dar acest cuvant de rob,este pentru ap, Pavel si Petru un cuvant scump. As zice, un prileji de lauda. Lauda sfinta in smerenie.Si cand Ezechel era atent le ce avea Dumnezeu sa-i vorbeasca, cred ca era numai urechi sa nu scape vreun cuvant.Cu alta ocazie Dumnezeu il atentioneaza pe Ezechel sa nu cum-va sa scape, sa omita, vreun cuvint sa nu il spuna poporului.Iata deci, ce ii spune Dumnezeu.Vai de proorocii fără minte,Sa se fi intrebat Ezexchel daca vor fi si proroci din acestia care sa nu aiba minte? nu stim.Dece Dumnezeu ii numeste pe acesti proroci fara minte?Nu stim, dar putem sa intelegem din contextul intregului verset.Ca sunt unii care nu au minte, este un adevar de necontestat.Putem intelege din ce citim mai jos.Si in timpul nostru sunt astfel de proroci(cei care vestesc intrun fel Cuvantul)care nu au minte.Nu este o afirmatie a mea. Nu,ca asa citim in Cuvant.Din nou, poate cineva v-a spune ca nu mai sunt proroci. Sau cum spuneti ca cei care se ridica sa vorbeasca ca nu au minte?Am spus ce face un proroc si ce il califica ca sa fie proroc. Aduce inaintea oamenilor ce vrea Dumnezeu sa-i anunte. Apsolut nimic dela el ca proroc.Insuai Cuvantul ii numeste pe unii dintre acestia ca nu au minte.

Dar pentru noi cei de azi am putea sa traducem proroc in vestitor si tot una este.Daca aplicam la noi, Dumnezeu ar zice;Vai de vestitorii fara minte.Sa nu fi avut aceia si cei de azi minte? La modul literal, ei au minte. Dar aceasta minte nu este calauzita de Dumnezeu.Daca citim Biblia cu atentie in mod deosebit Ieremia, Isaia si Ezechel, vom vedea ce spune Dumnezeu de acesti proroci fara minte, sau numiti mincinosi.Dece mincinosi? pentruca nu spun ceia ce Dumneezu ar vrea sa spuna.Pentruca nu au o legetura cu Dumnezeu. Acestia nu sunt trimisi de El sa spuna nimic poporului din partea Lui. Cei din vechime ca si cei de azi vin si spun din duhul lor.Vom vedea ca,Dumnezeu, nu a scapat din vedere sa mentioneze acest amanunt de mare importanta.cari umblă după duhul lor şi nu văd nimic! As spune ca a umbla dupa duhul lor este tot una cu a umbla dupa cum ii duce capul lor.Daca cei din vechime umblau dupa duhul lor si nu aveau nici-o calauzire dela Dumnezeu,dece nu ar face-o si cei din zilele noastre.Sunt ei mai diferiti?

Este mult mai usor sa te prezinti in Adunare in fata fratilor si sa spui tot ce iti trece prin minte(duhul tau). Dece este mai usor? Pentruca nu trebuie sa fi atent la ce le spui atata timp cat tu nu ai numic de spus din Partea lui Dumnezeu, (din Duhul lui).Ce vreau sa spun este ca,atunci cand spui cuvintele lui Dumnezeu trebuie sa fi constient ca nimic din al tau sa nu se interfereaza cu ce e din al lui Dumnezeu.cari umblă după duhul lor Inteleg ca Cuvintul vrea sa ne aratae noua celor de azi ca,unii din acestia care dau invatatura in Adunari nu numai ca vorbesc din duhul lor. Dar umbla dupa acest duh al lor. Cu alte cuvinte nu cauta inteietatea Domnului Hristos.Acestia nu inteleg ca El, Domnul Hristos, trebuie sa aiba inteietate in toate lucrurile.Cand privim la nivelul adunarilor, bisericilor, ca este asa de scazut spiritual, intelegem ca au fost”hraniti” cu ce a putut acel pastor sau predicator sa dea din duhul lui.Fie povestiri, sau ceva de natura intelectuala care sa fie apreciata.

Advertisements

REPORT THIS ADPRIVACY

Iata cum se termina acest verset cu cei care umbla dupa duhul lor.şi nu văd nimic! Nu este greu de inteles ceia ce spune Dumnezeu aici ca nu vad nimic.Ca sa nu vezi nimic asta inseamna ca esti complect orb(spiritual) nu partial.As spune ca, Dumnezeu nu da lumina celui care umbla dupa duhul lui.Asa era in vechime cu prorocii mincinosi care vorbeau dela ei. Dumnezeu spune,”nu Eu i-am trimis”. Dumnezeu as zice, onoreaza cautarea,cercetarea, celui care se uita, umbla, dupa ce ii apartine lui Dumnezeu prin Cuvant.Nu te ridica sa spui ,”asa vorbeste Domnul” Ca vine din duhul tau.Si pentru acest motiv Dumnezeu nu binecuvinteaza vorbirea acestora oricare ar fi ei.Am mai spus cu alta ocazie. Poti avea ani buni de participare la strangerea la olalta sau chiar cum fac unii seminare teologice si sa nu ai o vorbire binecuvintata de Dumnezeu. Dece? pentruca umbli dupa duhul tau.Am avut ocazia sa vad dintre acestia care vorbeau din duhul lor si cred ca noi toti am opservat acest aspect care ne arata departarea de Cuvantul lui Dumnezeu mai mult ca orvand in zilele noastre.

Ce sa mai spun ca, cei care ar avea ceva de spus din Duhul lui Dumnezeu, sunt impiedicati de acestia care vorbesc din duhul lor.Esti in duhul tau? nu vei avea acces la descoperirile Duhului lui Dumnezeu din citirea Cuvantului.Vad in acestia care umbla dupa duhul lor,ca lipsesc aceste doua caracteristici ale unui copil al lui Dumnezeu.a) temerea de Dumnezeu( sa nu spui nimic dela tine) si apoi, b) iubirea Cuvantului lui Dumnezeu,(nu iubirea de sine).Cind ma gandesc la Iubirea Cuvintului vreau sa spun ca,Cel care il iubeste se desfata in acest Cuvint sfint.Psalmistul se temea de Dumnezeu si se desfata in Cuvintul Lui.Psalmul 116:16. Mă desfătez în orînduirile Tale,şi nu uit Cuvîntul Tău.Am zice noi, care ne asteptam duminica de duminica sa ascultam descoperiri noi din Cuvint,chiar sa nu vada acestia nimic? nu văd nimic!Acestea sunt cuvintele pe care le citim in Cuvantul lui Dumnezeu. Si trebuie sa recunoastem si noi ca aceasta e realitatea prin adunarile pe care le fregventam.Apostazia este la ea acasa.Domnul sa dea har Fratilor si Surorilor sa se hraneasca personal cu Cuvantul lui Dumnezeu in particular, sa nu astepte duminica la Biserica, Adunare,ca sa ia vre-o portie de hrana.Sa nu fiu inteles gresit. Sunt fratii zmeriti care stiu ce sa spuna din descoperilie pe care le primesc dela Dumnezeu.

John balarie

Los Angeles California!

/////////////////////////////////////

stiinta-versus-biblie

-part.3

Principii îndrumătoare pentru abordarea dificultăților

Iată care ar putea fi câteva principii ce ne pot ajuta să interpretăm aparentele discrepanțe dintre Biblie și știință.

PRINCIPIUL 1

Dumnezeu conduce lumea.

Ca presupunere de bază este necesar să asimilăm adevărul că Dumnezeu a creat lumea și că El o conduce. Dumnezeu este Dumnezeul nostru personal, nu un set de reguli mecanice. Dumnezeu poate acționa în moduri excepționale, dacă El alege acest lucru. Această ipoteză stabilește bazele pentru studiul detaliat al Bibliei și al lumii.

PRINCIPIUL 2

Dumnezeu este consecvent.

Întrucât Dumnezeu este consecvent cu El însuși, ceea ce spune El în Biblie și ceea ce face în conducerea lumii este conform principiilor Sale. Nu există nicio discrepanță reală între Biblie și datele despre lume. Discrepanțele care apar sunt iluzorii. Pentru că oamenii sunt finiți, iar Dumnezeu este infinit, nu avem cum să știm totul. Nu putem garanta că, în decursul unei vieți sau a mai multor vieți pe pământ, vom fi capabili să rezolvăm complet, spre propria noastră satisfacție, toate discrepanțele aparente. Însă, există speranța că am putea rezolva măcar unele dintre ele. Dar fără să știm dinainte când va apărea soluția. Trebuie să avem răbdare și să avem încredere în Dumnezeu.

PRINCIPIUL 3

Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu.

Biblia este ceea ce spune Dumnezeu. Dumnezeu ne-a lăsat Cuvântul Său în scris, prin oameni pe care El i-a ridicat și i-a direcționat. Deci ceea ce spune Biblia este pe deplin demn de încredere și adevărat. Cărți întregi sunt dedicate demonstrării faptului că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu. Însă, menționăm doar câteva versete, pentru a ne aminti că Biblia face această afirmație despre ea însăși. Cel mai renumit verset care arată că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu se găsește în 2 Timotei: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu”. În mod similar, 2 Petru 1:21 spune: „Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.”

PRINCIPIUL 4

Dumnezeu a dat ființelor umane autoritate, așa că investigația științifică este legitimă.

Oamenii responsabili pentru primii pași în dezvoltarea științei moderne au operat cu presupuneri în conformitate cu viziunea biblică asupra lumii. Adevărurile despre Dumnezeu și despre ideea că omul a fost creat după chipul Lui au încurajat de fapt explorările științifice. Același lucru ar trebui să fie valabil și astăzi. Oamenii de știință pot lucra cu mai multă pasiune dacă revin la slujirea unui Dumnezeu personal, mai degrabă decât să-și imagineze că legile sunt mecanisme impersonale.

PRINCIPIUL 5

Formulările oamenilor de știință nu provin din Cuvântul lui Dumnezeu, ci sunt reflecții umane cu privire la dovezile din lume.

Formulările științifice nu sunt paralele cu Biblia. Însă Biblia este infailibilă, deoarece este Cuvântul lui Dumnezeu. Este compusă din cuvinte și propoziții pe care Dumnezeu le-a conceput (prin autori umani) pentru a exprima adevărul și a ni-l comunica. Putem avea încredere totală în ceea ce spune.

În contrast, toată munca oamenilor de știință moderni este muncă umană. Dumnezeu le dă daruri. Dumnezeu le oferă perspective. Dumnezeu le dă energie pentru muncă. Dar totul este failibil. Cercetătorii pot spune multe lucruri adevărate, dar pentru că sunt supuși greșelii, nu putem să presupunem pur și simplu că ceea ce spun ei este adevărat. Trebuie testat. Iar atunci când știința funcționează într-un mod sănătos, prima etapă de testare se realizează prin intermediul altor oameni de știință. Experimentele pot fi repetate, în diferite condiții și pot fi încercate ipoteze alternative.

PRINCIPIUL 6

Deși Biblia este infailibilă, toate interpretările umane ulterioare ale Bibliei sunt failibile.

Trebuie să distingem ceea ce spune Biblia cu adevărat de ceea ce noi sau alți interpreți credem că spune sau implică. Învățăturile de bază ale Bibliei cu privire la mântuire sunt clare. Dar nu toate detaliile afirmațiilor sunt la fel de clare. Westminster Confession of Faith oferă un rezumat rațional cu privire la claritatea Bibliei:

„Nu toate lucrurile din Scriptură sunt la fel de clare în sine, nici la fel de clare pentru toți; totuși acele lucruri care sunt necesare pentru a fi cunoscute, crezute și respectate, pentru mântuire, sunt atât de clar expuse și observabile într-un loc sau altul al Scripturii, încât nu numai cei învățați, ci și cei neînvățați, într-o utilizare corespunzătoare a mijloacelor obișnuite, pot ajunge la o înțelegere suficientă a acestora.”

PRINCIPIUL 7

Discrepanțele aparente dintre Biblie și știință sunt contradicții între interpretările failibile ale Bibliei și declarațiile științifice failibile, bazate pe interpretări, la rândul lor failibile, ale dovezilor din lume. Sursa discrepanțelor constă în failibilitatea umană, care se extinde atât la interpretările Bibliei, cât și în științele moderne. Nu există nicio discrepanță în Dumnezeu însuși și nu există nicio discrepanță între ceea ce afirmă, de fapt, Biblia și adevărul despre lume.

PRINCIPIUL 8

O falsă diferență necesită investigații suplimentare.

Când găsim o discrepanță înșelătoare, nu știm pe moment dacă aceasta se datorează unei greșeli de interpretare biblică, unei greșeli de raționament științific sau celor două la un loc. În astfel de momente ar trebui să continuăm să avem încredere că Dumnezeu este Adevărul și să așteptăm cu răbdare, în timp ce încercăm să găsim sursele greșelilor.

PRINCIPIUL 9

Biblia are o prioritate practică, datorită designului său stabilit de Dumnezeu.

Dumnezeu a conceput Biblia să funcționeze ca ghid în viață (Psalmul 19:7–11; 119:105). Este concepută cu înțelepciune pentru a ne îndruma în nevoile noastre și pentru că ea ne vorbește despre remediul complet pentru păcat. Mai mult, este complet adevărată. Este o expresie verbală, spre deosebire de dovezile nonverbale găsite în lumea creată. Ar trebui să avem încredere deplină în ceea ce spune Biblia. Dar ar trebui să ne ferim de răspunsurile forțate despre detalii tehnico-științifice, care sunt dincolo de ceea ce scrie de fapt.

PRINCIPIUL 10

Când există o discrepanță iluzorie, ar trebui să vedem dacă există explicații concurente din partea oamenilor de știință sau a interpreților Bibliei.

Oamenii care nu sunt ei înșiși oameni de știință pot simți că nu sunt competenți să evalueze afirmațiile specialiștilor. Dar, deseori, oamenii de știință fac afirmații în afara specialității lor și, în acest caz, nu au nicio competență specială față de oricine altcineva. Chiar și atunci când fac afirmații în cadrul specialității lor, pot exista puncte de vedere diferite și afirmații discrepante pe care nu doresc să le menționeze. Trebuie să fim conștienți de faptul că munca actuală a științei are o componentă socială și că știința sănătoasă include dezacorduri sănătoase, care uneori apar chiar și în cazul teoriilor majore. (Există până astăzi interpretări diferite ale semnificației mecanicii cuantice, de exemplu.)

PRINCIPIUL 11

Biblia ne oferă suficiente instrucțiuni pentru următorul pas practic în ascultarea lui Dumnezeu, chiar și atunci când avem multe întrebări fără răspuns despre discrepanțe aparente. Dumnezeu este credincios și înțelege limitele cunoașterii noastre. El ne-a oferit suficient ca să-L cunoaștem, prin Isus Hristos, și să mergem pe calea Lui.

Sursa: Desiring God

https://www.crossone.ro/articole/stiinta-versus-biblie-partea-3/

/////////////////////////////////////////

Cum să auzi vocea lui Dumnezeu,

de Eduard Serediuc, MTS

Cuprins

1 Introducere

2 De ce avem nevoie să auzim vocea lui Dumnezeu?

3 Cui vorbește Dumnezeu?

4 Cum vorbește Dumnezeu?

4.1 Prin Cuvântul lui Dumnezeu

4.2 Prin vocea interioară a minții

4.3 Prin rugăciune frecventă în limbi

5 Cum să discern vocea lui Dumnezeu?

6 Ce pot face pentru a învăța să discern vocea lui Dumnezeu?

7 Ascultă / Vizionează / Descarcă

Introducere

Astăzi aș dori să vorbesc despre un subiect de mare interes în rândul creștinilor, și anume, despre cum să auzi vocea lui Dumnezeu. În ciuda abundenței de materiale și predici creștine disponibile astăzi, mulți credincioși încă se luptă să audă vocea lui Dumnezeu și au o dorință sinceră de a ști cum vorbește Dumnezeu poporului Său în Noul Testament. În discuția noastră de astăzi, voi încerca să ofer răspunsuri la 5 întrebări: „De ce avem nevoie să-L auzim pe Dumnezeu? Vorbește Dumnezeu astăzi tuturor credincioșilor născuți din nou sau numai anumitor oameni care sunt mai sfinți sau aleși de El? Cum vorbește Dumnezeu? Cum putem discerne vocea lui Dumnezeu dintre toate celelalte voci? și Ce putem face pentru a învăța mai repede să auzim vocea lui Dumnezeu?”

De ce avem nevoie să auzim vocea lui Dumnezeu?

Unii credincioși poate se întreabă de ce ar trebui să audă vreodată vocea lui Dumnezeu în viața lor. La ce i-ar ajuta? Este auzirea vocii lui Dumnezeu ceva de importanță vitală care merită atenția, timpul și efortul nostru sau este doar o abilitate bună de avut pentru orice eventualitate? Ei bine, există multe avantaje extraordinare în auzirea vocii lui Dumnezeu. În primul rând, te va proteja de multe decizii, situații, oameni sau lucruri negative care ar putea încerca să vină în viața ta. În al doilea rând, te va ajuta să vezi multe oportunități și să îți deschidă uși pentru a fi binecuvântat și de a deveni o binecuvântare pentru alți oameni. În al treilea rând, îți va îndrepta pașii către destinul și chemarea ta pe acest pământ, astfel încât să împlinești cât mai mult din ceea ce Dumnezeu a plănuit pentru tine și viața ta. În al patrulea rând, te va încuraja și te va întări în spiritul și credința ta în acele momente în care te vei simți slab sau descurajat. Auzirea lui Dumnezeu este vitală pentru a duce o viață de glorie continuă, victorie, succes, pace, bucurie, sănătate, bunăstare și prosperitate aici pe pământ.

Cui vorbește Dumnezeu?

În Noul Testament, Dumnezeu vrea să vorbească și le vorbește tuturor credincioșilor născuți din nou. Acest lucru este diferit de Vechiul Testament, unde Dumnezeu a vorbit doar anumitor oameni aleși de El. Poate te vei întreba, de ce este așa? Lucrurile stau în felul acesta deoarece în Vechiul Testament toți oamenii erau sub autoritatea întunericului. Isus nu murise încă pe cruce și Duhul Sfânt nu locuia încă în ființele umane în mod permanent. Duhul Sfânt era dat din când în când anumitor oameni în măsuri parțiale și pentru misiuni specifice și temporare. Cu alte cuvinte, Duhul Sfânt venea și pleca. Însă, în Noul Testament, Duhul lui Dumnezeu a fost trimis în lăuntrul credincioșilor pentru a fi în ei și cu ei pentru totdeauna. Vedem aceasta în Ioan 14:16-17 și în 1 Corinteni 6:19:

Ioan 14:16-17 (NTR)

16 Iar Eu Îl voi ruga pe Tatăl şi El vă va da un alt Apărător, Care să fie cu voi în veac, şi anume

17 Duhul adevărului, pe Care lumea nu-L poate primi, pentru că nici nu-L vede, nici nu-L cunoaşte. Voi Îl cunoaşteţi, pentru că rămâne cu voi şi va fi în voi.

1 Corinteni 6:19 (NTR)

19 Sau oare nu ştiţi că trupul vostru este templul Duhului Sfânt Care este în voi, pe Care-L aveţi de la Dumnezeu, şi că voi nu sunteţi ai voştri?

Dumnezeu vorbește întotdeauna tuturor credincioșilor în Cristos și aceasta este ceva normal. Aceasta ar trebui să fie o normalitate zilnică pentru creștini și nu ceva anormal care se întâmplă din când în când în unele momente de ungere foarte speciale. Fiecare credincios în Cristos are capacitatea de a-L auzi pe Dumnezeu. Dumnezeu vrea să ne vorbească mult mai mult decât suntem noi gata să-L auzim. De fapt, El vorbește mult mai mult decât auzim noi. Să vedem ce ne spune Ioan 10:27, Ioan 14:26, Ioan 16:13 despre auzirea vocii lui Dumnezeu:

Ioan 10:27 (NTR)

27 Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, iar ele Mă urmează.

Ioan 14:26 (NTR)

26 Dar Apărătorul, adică Duhul Sfânt, pe Care Tatăl Îl va trimite în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va reaminti tot ce v-am spus.

Ioan 16:13 (NTR)

13 Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi şi vă va anunţa lucrurile ce urmează să vină.

Oile lui Cristos aud și recunosc glasul Lui. Duhul Sfânt din noi ne va învăța toate lucrurile, ne va călăuzi în tot adevărul și ne va anunța anumite lucruri din viitor. Acestea nu sunt toate stipulate în Biblie, ci Duhul Sfânt ni le va vorbi direct nouă.

Dacă mergem mai departe, un alt lucru important este că nu e suficient să știm că Dumnezeu vorbește și că este normal pentru credincioși să-L audă. Noi trebuie să și căutăm să-I auzim vocea, să fim preocupați de acest lucru și trebuie să ne reglăm mintea la frecvența spirituală corectă, cam în același mod în care căutăm un canal radio până când găsim frecvența potrivită. Atâta timp cât poți trăi fără să auzi vocea lui Dumnezeu, vei continua să faci asta. Însă nu va fi în avantajul tău. În Ieremia 29:11-13, Dumnezeu vorbește poporului Său prin profetul Ieremia următoarele:

Ieremia 29:11-13 (NTR)

11 Căci Eu cunosc planurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, planuri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.

12 Mă veţi chema şi veţi veni să vă rugaţi Mie, iar Eu vă voi asculta.

13 Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta din toată inima.

Noi trebuie să ne luăm timp pentru a ne liniști mintea și a reduce la minim volumul tuturor celorlalte voci pentru a putea auzi acel murmur suav al vocii Sale. Trebuie să ne deconectăm frecvent de la zgomotul zilnic, să ne retragem în noi înșine și să medităm la cine suntem în Cristos, unde mergem, ce facem, cum facem anumite lucruri, de ce le facem așa și așa mai departe. Trebuie să ne obișnuim să medităm la Cuvântul lui Dumnezeu. O dată făceam un test-drive la o mașină nouă pentru a o cumpăra și, în timp ce o conduceam, se auzea destul de tare vâjâitul vântului de afară chiar și cu geamurile închise. Și tocmai acesta era unul din lucrurile pe care le căutam la o următoare mașină nouă, acela de a auzi cât mai puțin zgomot posibil de afară. Așa că am întrebat-o pe doamna care făcea testul cu noi de ce se aude așa tare zgomotul de afară din moment ce aceasta era o mașină nouă, la care ea a răspuns cu o față foarte serioasă: „Să știți că dacă dați muzica mai tare, nu veți mai auzi niciun zgomot de vânt de afară”. Nu mi-am putut da seama dacă această doamnă glumea sau chiar vorbea serios când a spus asta. Nici nu știam cum să reacționez la o asemenea replică. Ideea este că, atâta timp cât avem alte voci mai puternice în viața noastră, va fi dificil, dacă nu imposibil, să auzim vocea lui Dumnezeu. Și în zilele noastre, vocile s-au multiplicat exponențial: prin internet și rețelele de socializare, telefoane mobile, divertisment media digital și tot felul de gadget-uri. În calitate de credincioși, în această vreme trebuie să fim mai intenționați ca oricând în a auzi vocea lui Dumnezeu, dacă vrem cu adevărat să-L auzim. Și retragerea din activitățile zilnice nu ar trebui să fie foarte dificilă sau complicată. Nu vorbesc aici despre ceva super spiritual în care să îți iei un timp special mai lung în tăcere și departe de toată lumea, deși și aceste timpuri sunt recomandate când se poate. Însă majoritatea dintre noi avem multe activități și muncă și trebui să integrăm cumva acest obicei în rutina noastră zilnică astfel încât să curgă natural. Nu trebuie să fie întotdeauna un timp special, dar în mintea ta trebuie să fii sensibil, să iei un pas înapoi des și să te gândești la lucruri, la situații prin care treci, să le analizezi, să asculți o predică, să îți pui întrebări, să meditezi la Cuvânt, și lucruri de genul acesta. Și acest lucru poate fi făcut foarte natural când conduci mașina, când ești în mijloacele de transport în comun, când ai un timp de pauză la servici, când pregătești mâncarea, etc.

Cum vorbește Dumnezeu?

Primul mod prin care Dumnezeu vorbește fiilor și fiicelor Sale este Cuvântul Său sau Cuvântul lui Cristos.

Prin Cuvântul lui Dumnezeu

Nu ne putem aștepta să auzim vocea lui Dumnezeu atât de mult în moduri specifice până când nu știm foarte bine ceea ce El a spus deja în Cuvântul Său. Trebuie să petrecem timp în Cuvântul Său. Când vorbesc despre Cuvântul lui Cristos, nu mă refer la reîmprospătarea minții noastre cu ceea ce Dumnezeu așteaptă de la noi din punct de vedere moral, ci la învățarea din Cuvânt a cine suntem în Cristos, care este identitatea noastră ca nouă creație, ce moștenire am primit, care sunt drepturile și responsabilitățile noastre în tărâmul spiritual, cum funcționează lumea spirituală și legile spirituale, care este inima lui Dumnezeu, căile Sale de a face lucrurile, natura Sa, caracterul Său, perspectivele Sale asupra lucrurilor și valorile Sale. Și a fi continuu în Cuvânt nu este greu. Trebuie doar să ne formăm un obicei consistent de a citi personal Cuvântul, de a asculta învățături biblice și predici și de a memora versete care se aplică noii creații.

Cu cât avem mai mult Cuvânt în noi, cu atât mai mult vom deveni una în gând și inimă cu Dumnezeu. Vom ști ce să facem în multe situații chiar și fără a primi un cuvânt special de la Dumnezeu. De exemplu, de multe ori eu pot lua o decizie pentru familia noastră chiar și fără ca soția mea să fie acolo prezentă și știu sigur dacă va fi sau nu de acord cu decizia mea, pentru că o cunosc foarte bine. Petrecem mult timp împreună. Și același lucru este valabil și pentru ea și pentru mulți dintre voi.

Cuvântul va acționa și ca punct de control pentru toate celelalte voci pe care le auzim. Uneori am putea crede că am auzit ceva de la Dumnezeu care contrazice ceea ce El a spus deja clar în Cuvântul Său. De exemplu, Dumnezeu nu îți va spune niciodată să divorțezi de soție și să mergi cu altcineva. Alteori, așteptăm să auzim un răspuns de la Dumnezeu cu privire la o situație despre care El ne-a spus deja în Cuvântul Său că avem răspunsul, cum ar fi lipsa de pace, boala, lipsa financiară și așa mai departe. În toate aceste situații, avem o problemă de cunoaștere. 2 Petru 1:2-3 spune următorul lucru:

2 Petru 1:2-3 (NTR)

2 harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a lui Isus, Domnul nostru!

3 Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit toate lucrurile necesare pentru viaţă şi evlavie, prin cunoaşterea Celui Ce ne-a chemat prin slava şi virtutea Lui.

Mulți oameni se roagă pentru pace în familiile lor, pace în ceea ce privește finanțele, pentru sănătatea și viitorul lor, dar nu au cunoștințele necesare și adecvate despre Dumnezeu, care să le ofere pacea pe care o caută fără să aștepte să primească ceva de la Dumnezeu. Pacea nu va veni peste tine dintr-o dată ca o pătură supranaturală, ci vine prin cunoașterea Lui. Dacă ai o problemă de pace în viața ta este pentru că ai o problemă de cunoaștere. Același lucru este valabil dacă ai o boală sau o problemă financiară. Osea 4:6 spune că poporul lui Dumnezeu piere din lipsă de cunoaștere, nu din lipsă de putere sau de rugăciune.

Romani 8:6 (BTF2015)

6 Fiindcă a gândi carnal este moarte; dar a gândi spiritual, viață și pace.

Gândirea carnală nu se referă doar la lucruri păcătoase, ci la modul de a gândi în toate lucrurile vieții. A avea o gândire spirituală înseamnă să gândești conform Cuvântului și principiilor sale în toate deciziile și abordarea vieții tale. Gândirea spirituală îți oferă viață și pace. Aceasta e ceea ce Cuvântul lui Dumnezeu spune.

Prin vocea interioară a minții

Când poporul lui Dumnezeu a trecut de la Vechiul Testament la Noul Testament au avut loc niște schimbări semnificative în relația dintre Dumnezeu și ființele umane. Aproape tot ce ține de viața creștină s-a schimbat într-un fel sau altul: postul și rugăciunea, închinarea, profeticul, autoritatea, felul în care Dumnezeu se raportează la oameni, și așa mai departe. Din păcate, mulți credincioși trăiesc încă în Vechiul Testament și infuzează gândirea Vechiului Testament în Noul Testament. Modul în care Dumnezeu vorbește în mod specific poporului Său este un astfel de domeniu care s-a schimbat semnificativ în Noul Testament.

În Vechiul Testament, Dumnezeu a vorbit poporului Său de cele mai multe ori (dacă nu tot timpul) printr-o o voce auzibilă și din exteriorul persoanei, deoarece oamenii nu aveau Duhul Sfânt în ei. Dumnezeu trimitea mesajele Sale și prin apariții îngerești. Profeții trebuiau să primească și să transmită mesajele de la Dumnezeu foarte exact. Era ca o transă spirituală în care intrau. Și dacă ceva din ceea ce spuneau nu se împlinea, erau considerați profeți falși și uneori uciși. Însă, în Noul Testament, Dumnezeu vorbește în interiorul nostru, în mintea noastră conștientă, și prin intuiție, impresii, imagini, viziuni, precum și anumite sentimente sau vise de noapte. Este ca o comunicare telepatică prin care ne trezim deodată că știm anumite lucruri în intuiția noastră fără să știm de unde au venit. Uneori avem un sentiment bun sau un sentiment rău în legătură cu o situație sau cu o persoană. În Noul Testament, vocea lui Dumnezeu trece prin sufletul nostru (emoții, rațiune, personalitate) și ne vorbește prin pronumele la persoana întâi. Ne folosește urechea și vocea noastră interioară, de parcă ar fi vocea noastră, ideile și dorințele noastre. De aceea, de multe ori, vocea lui Dumnezeu în viața noastră este confundată cu propria noastră voce și este imediat respinsă fără să ne dăm seama că Dumnezeu ne vorbește și acelea nu sunt doar propriile noastre idei. Voi da aici exemplele preotului Caiafa și ale apostolului Petru care au vorbit ceva despre care au crezut că este de la ei, când de fapt era de la Duhul lui Dumnezeu:

Ioan 11:49-52 (NTR)

49 Însă unul dintre ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis:

– Voi nu ştiţi nimic!

50 Nu vă daţi seama că este mai de folos pentru voi să moară un singur om pentru popor şi să nu piară întregul neam?!

51 Dar nu a spus lucrul acesta de la el, ci, fiind mare preot în anul acela, a profeţit că Isus urma să moară pentru neam

52 şi nu numai pentru neam, ci şi ca să-i adune laolaltă pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi.

Matei 16:15-17 (NTR)

15 – Dar voi cine ziceţi că sunt Eu? i-a mai întrebat El.

16 Simon Petru a răspuns:

– Tu eşti Cristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!

17 Isus i-a zis:

– Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, pentru că nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu, Care este în ceruri.

Deoarece Dumnezeu folosește vocea noastră interioară atunci când vorbește, avem nevoie de credință pentru a acționa pe baza a ceea ce credem că am primit de la Dumnezeu. Uneori, nu avem întreaga imagine și trebuie doar să facem primul pas în credință. Evrei 11:6 spune că fără credință este imposibil să-i fim plăcuți lui Dumnezeu. La început, s-ar putea să nu distingem întotdeauna corect ceea ce primim de la Dumnezeu, dar chiar și atunci când greșim, Dumnezeu va aprecia credința noastră de a acționa și va găsi modalități de a ne readuce pe calea cea bună. De asemenea, prin practică pas cu pas vom învăța să recunoaștem vocea Lui din ce în ce mai clar.

Poate te întrebi: „Dar de ce este așa în Noul Testament?” Acest lucru se datorează faptului că la nivel spiritual, prin nașterea din nou, am devenit un singur spirit cu spiritul lui Cristos:

1 Corinteni 6:17 (NTR)

17 Dar cel ce se alipeşte de Domnul este un singur duh cu El.

Cei născuți din nou au mintea lui Cristos:

1 Corinteni 2:16 (BTF2015)

16 Fiindcă cine a cunoscut mintea Domnului, ca să îi dea învățătură? Noi însă avem mintea lui Cristos.

Mulți credincioși cred că a avea mintea lui Cristos este așa o metaforă, un proces, un ideal și că se referă la a gândi moral ca Dumnezeu. Însă, nu este așa. Cu siguranță există un proces de integrare al minții lui Cristos în viețile noastre, dar există și ceva real care a avut loc deja. La nivel de subconștient al minților noastre, mintea lui Cristos Însuși a fost etern conectată la mintea noastră în momentul mântuirii. Acum avem acces la modul în care gândește Cristos în fiecare situație. Caroline Leaf, o femeie de știință creștină în neurologie cerebrală, spune că ființele umane, și mai ales credincioșii născuți din nou, sunt implicați în două lumi în același timp. Ei sunt cu un picior în tărâmul spiritual prin mintea subconștientă, unde are loc activitatea spirituală și cu celălalt picior în tărâmul fizic prin mintea conștientă și prin trupul fizic. Ea mai spune că mintea conștientă funcționează la o viteză de 2000 de acțiuni pe secundă, în timp ce mintea subconștientă funcționează la o viteză de 400 de miliarde de acțiuni pe secundă, care este o viteză cuantică uluitoare de natură spirituală, ce nu a fost niciodată reprodusă în lumea fizică de către o ființă umană. Biblia spune următoarele în Coloseni 2:2-3 și 1 Ioan 2:20:

Coloseni 2:2-3 (NTR)

2 ca inimile lor să fie încurajate, unite în dragoste şi să aibă bogăţiile depline ale înţelegerii complete, pentru a cunoaşte taina lui Dumnezeu, şi anume pe Cristos,

3 în Care sunt ascunse toate bogăţiile înţelepciunii şi ale cunoaşterii.

1 Ioan 2:20 (BTF2015)

20 Dar voi aveți o ungere de la Cel Sfânt și cunoașteți toate lucrurile.

O dată ce am intrat în Cristos, am primit acces în mintea noastră la toate bogățiile cunoașterii și înțelepciunii lui Dumnezeu, dar acel acces este la nivel de subconștient și trebuie să scoatem la suprafață acele lucruri de care avem nevoie pentru fiecare situație în mintea noastră conștientă, astfel încât să putem beneficia de ele. Este ca și cum am avea o fântână vastă de viață și cunoaștere în noi, în stomacul nostru sau în zona intestinală, de unde scoatem apa vie a răspunsurilor și a puterii pentru orice situație dată. Acesta este sistemul nervos enteric din zona intestinală, unde simțim prima dată orice sentiment de frică sau stres. Aceasta este și zona intuiției. Caroline Leaf și alți oameni de știință numesc acest sistem, care este conectat la mintea subconștientă, al doilea creier. Și aici intră în joc discuția despre rugăciunea în limbi. Avem în noi o fântână numită fântâna mântuirii care izvorăște în râuri de apă vie.

Dacă vă amintiți de începuturile Internetului când a apărut Google pentru prima dată și căutam un anumit cuvânt sau subiect, primeam foarte puține rezultate, deoarece cunoștințele de pe Internet erau încă limitate și rare. Însă, după câțiva ani, dacă mergeți astăzi pe Internet pentru a căuta ceva, veți găsi mii de resurse și link-uri pe orice subiect. De ce? Pentru că informațiile disponibile pe Internet au devenit atât de vaste aproape peste noapte. Îmi amintesc când am cumpărat pentru prima oară Logos Bible Software pentru școala biblică, aveam doar pachetele Starter și Bronze. Și când căutam ceva în interiorul acelei aplicații Logos, obțineam doar câteva resurse. Mai târziu, am trecut la pachetele Silver și Gold și, dintr-o dată, s-a deschis o lume cu totul nouă. Era ca un portal către noi cunoștințe. Acum, când am căutam același lucru, obțineam mult mai multe resurse și lexicoane grecești și tot felul de comentarii asupra unui subiect. La fel, când intrăm în Cristos, ni se acordă acces de nivel de platină sau diamant (dacă aș putea spune așa) la cunoștințe divine și acestea le accesăm prin reînnoirea minții noastre cu Cuvântul lui Dumnezeu și prin vorbirea în limbi în mod regulat. În acest fel, când auzi o predică sau când citești o carte sau când analizezi o situație, dintr-o dată vei vedea și percepe lucruri care ție ți se vor părea normale, triviale și naturale și pe care de cele mai multe ori le vei trece cu vederea, dar acele lucruri nu sunt percepute de alte persoane. Acest lucru se întâmplă deoarece ai acces la o bază de date mult mai mare de cunoștințe, de înțelepciune divină și de revelație spirituală. Dar punctul pe care încerc să-l subliniez este că acele lucruri nu îți vor veni cu foc și tunete din cer, ci într-un mod foarte subtil și natural.

Prin rugăciune frecventă în limbi

Nu știu cum pot sublinia suficient de mult necesitatea credincioșilor de a se ruga în mod regulat în limbi și mai ales în situațiile în care au nevoie să-L audă pe Dumnezeu. Cu cât mai mult credincioșii se vor ruga în limbi, cu atât mai mult mintea lor va fi contopită cu mintea lui Cristos la nivel conștient și aceștia vor intra în așa-numita călăuzire inconștientă a Duhului. La acest nivel, majoritatea deciziilor, a lucrurilor pe care le vorbim, a locurilor unde mergem și a faptelor noastre vor fi în voia lui Dumnezeu în mod inconștient. Acest lucru este mult mai bun și mai de dorit, deoarece atunci când suntem plini în mod continuu de Duhul Sfânt prin rugăciunea în limbi (Efeseni 5:18), chiar și glumele noastre pot vorbi ceva cuiva din partea lui Dumnezeu. Romani 8:14 spune că toți aceia care sunt conduși de Duhul lui Dumnezeu (inconștient), sunt fiii lui Dumnezeu. Cuvântul grecesc folosit pentru “fii” acolo este huios, care înseamnă „fiii maturi ai lui Dumnezeu”, aceia care și-au reînnoit mintea cu Cuvântul lui Dumnezeu și care se roagă atât de mult în limbi încât literalmente au devenit una cu Duhul în realitate. Există și un alt cuvânt grecesc folosit pentru bebeluși sau copii în Cristos și acesta este nepios.

Apostolul Pavel se ruga în limbi mai mult decât oricine. Nu este o surpriză faptul că a scris 3 sferturi din Noul Testament și a avut așa revelații ale harului direct de la Isus Cristos, pe care ceilalți apostoli nu le-au avut, deși au trăit cu Isus timp de 3 ani. În 1 Corinteni 14:15, Pavel a spus:

1 Corinteni 14:15 (NTR)

15 Aşadar, ce voi face? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea, voi cânta laude cu duhul, dar voi cânta laude şi cu mintea.

Expresiile „de asemenea” sau ”și cu” se aplică rugăciunii și cântării cu mintea sau înțelegerea. Cu alte cuvinte, acest tip de rugăciune și cântare este secundar. Principalul mod de a ne ruga și de a cânta ar trebui să fie cu duhul, adică în limbi. Cu toate acestea, din anumite motive, majoritatea a creștinilor tratează rugăciunea în limbi ca un fel de rugăciune secundară care apare ici și colo, numai în momentele pe care ei le consideră a fi „momente înalte în Duh” sau folosesc rugăciunea în limbi ca umplutură. Însă rugăciunea în limbi este primordială pentru că ea aduce mintea Duhului la suprafață. Romani 8:26-27 spune:

Romani 8:26-27 (NTR)

26 În acelaşi fel, Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, pentru că noi nu ştim cum ar trebui să ne rugăm, ci Duhul Însuşi mijloceşte cu suspine nerostite;

27 însă Cel Care cercetează inimile, cunoaşte care este gândirea Duhului, pentru că Acesta mijloceşte pentru sfinţi potrivit cu voia lui Dumnezeu.

1 Corinteni 14:4 spune că atunci când vorbim în limbi, ne zidim pe noi înșine. Care părți ale noastre sunt zidite? Trupurile noastre prin sănătate și mintea noastră prin reînnoire. Cu alte cuvinte, mințile și trupurile noastre se acordează, se aliniază și se conformează cu realitatea duhului din noi. Sfaturile de care ai nevoie cu privire la familia ta, în legătură cu ce servici să alegi, ce partener de viață să alegi, în ce direcție de slujire spirituală să mergi, care este chemarea și destinul tău, răspunsurile la toate acestea sunt deja în interiorul tău. Ele trebuie doar să fie scoase la iveală prin vorbirea în limbi.

Uneori, când pierd un lucru și nu-l găsesc, mă rog în limbi și destul de repede îmi vine în minte o idee despre locul în care am plasat ultima dată acel lucru. La locul de muncă, când mă confrunt cu o provocare tehnică pe care nu știu cum să o rezolv, mă rog în limbi. Frumusețea este că, cu cât te obișnuiești mai mult să te rogi în limbi, cu atât mai mult răspunsurile supranaturale la problemele zilnice vor curge în mod natural din tine și îți vor veni în minte. La locul meu de muncă, am deja reputația de a rezolva probleme doar prin simpla mea prezență într-o conferință, fără să fac nimic și nu glumesc când afirm acest lucru. Colegii mei fac glume pe seama asta, dar pentru mine este foarte real. Mi s-a întâmplat de mai multe ori când diferiți oameni din companie au încercat zile întregi să rezolve o problemă și în cele din urmă au organizat o conferință cu mine pentru a explica problema și a vedea dacă pot ajuta în vreun fel. O dată ce intram în conferință și începeau să-mi explice problema, își dădeau seama că problema nu mai exista și mă întrebau dacă am făcut ceva la care le răspundeam că nu. Uneori, îmi trimiteau un email despre o anumită problemă pentru a o examina și, fără să fac nimic, după câteva minute, îmi trimiteau alt email spunându-mi că problema a fost rezolvată și mă întrebau dacă am făcut ceva. Poate sună comic, dar aceasta a fost experiența mea de mai multe ori și acestea nu sunt singurele manifestări ale supranaturalului din viața mea.

Cum să discern vocea lui Dumnezeu?

Primul mod de a discerne vocea lui Dumnezeu este prin Cuvântul Său. Cu cât avem mai mult Cuvânt în noi și cu cât ne rugăm mai mult în limbi, cu atât mai mult dorințele lui Dumnezeu vor deveni dorințele inimii noastre. În acest fel, putem deveni din ce în ce mai siguri că atunci când dorim să facem ceva, va fi de la Dumnezeu. Psalmul 37:4 spune:

Psalmii 37:4 (BTF2015)

4 Desfată-te de asemenea în DOMNUL și El îți va da dorințele inimii tale.

Acest verset poate însemna cu siguranță că Dumnezeu ne va împlini și dorințele inimii noastre, deși unele dintre dorințele noastre nu sunt întotdeauna bune după cum știm. Însă, o interpretare mai bună ar fi că, cu cât ne găsim mai mult plăcerea în Dumnezeu, în prezența Sa și în Cuvântul Său, El face ca dorințele Sale să devină dorințele inimilor noastre. Evrei 4:12 spune că Cuvântul lui Dumnezeu este capabil să distingă și să separe ceea ce este spiritual de ceea ce este firesc sau sufletesc. Haideți să citim:

Evrei 4:12 (NTR)

12 Într-adevăr, Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi activ, mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, străpungând până desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, şi poate judeca gândurile şi intenţiile inimii.

A doua modalitate prin care putem discerne vocea lui Dumnezeu este prin prezența sau absența păcii.

Coloseni 3:15 (NTR)

15 Iar pacea lui Cristos să stăpânească în inimile voastre; la ea aţi şi fost chemaţi, într-un singur trup. Şi fiţi mulţumitori!

Când vorbesc despre pace sau lipsa ei, vorbesc despre ceva dincolo de sentimente, pentru că emoțiile pot fi înșelătoare uneori. Este o neliniște pe care o simți în interiorul tău în legătură cu o situație. Nu știi de ce, dar doar te trezești că te simți într-un anume fel. Eu și soția mea am decis la un moment dat să ne mutăm într-un anumit oraș și timp de două săptămâni, după ce am luat decizia, amândoi am avut un sentiment persistent de neliniște, ca un nor de întuneric deasupra noastră. În momentul în care L-am întrebat pe Duhul Sfânt despre asta și am decis să ne schimbăm destinația, dintr-o dată, amândoi am început să ne simțim în largul nostru și plini de bucurie și pace. Altădată, mi s-a oferit ocazia să fiu pastorul unei biserici, un lucru pe care mi l-am dorit din totdeauna, însă, dintr-un anumit motiv, la acel moment, nu aveam deloc pace pentru a accepta acea poziție. Și nu am făcut-o. Mai târziu, am înțeles de ce a fost mai bine pentru mine să nu o accept și Duhul Sfânt m-a protejat de unele lucruri nedorite. Ori de câte ori te afli într-o situație în care trebuie să alegi ceva și să iei o decizie, dar nu ai pace completă cu nici una din opțiunile disponibile, fie mai aștepți dacă e posibil și poți, fie mergi înainte cu opțiunea cu care ai cea mai multă pace. Este foarte posibil ca după ce faci primul pas să primești mai multă claritate cu privire la cee ace trebuie să faci.

Al treilea mod prin care putem discerne vocea lui Dumnezeu este să cerem confirmări suplimentare de la Dumnezeu sau de la alte persoane apropiate care ne cunosc bine și ne iubesc cu adevărat. Dumnezeu nu va fi supărat dacă Îi cerem sincer alte confirmări, mai ales în deciziile cruciale ale vieții și, de cele mai multe ori, El ni le va da.

Ce pot face pentru a învăța să discern vocea lui Dumnezeu?

Primul lucru pe care trebuie să-l realizăm și cel mai important este că învățarea de a discerne vocea lui Dumnezeu nu vine peste noapte, ci este un proces care necesită timp. De fapt, creșterea și dezvoltarea spirituală necesită timp. De exemplu, pentru a ne antrena mintea și pentru a obține o educație petrecem cel puțin 15 ani în școală. De asemenea, dacă dorim să ne dezvoltăm forța musculară fizică, mergem la sală ani de zile în mod regulat și adoptăm anumite diete de mâncare. La fel este cu dezvoltarea spirituală în Noul Testament și cu auzirea vocii lui Dumnezeu. Necesită timp și efort intenționat pentru a construi obiceiurile spirituale sănătoase care să ne faciliteze și să cultive creșterea în lucrurile spirituale. Majoritatea a creștinilor se așteaptă ca rezultatele spirituale să vină instantaneu ca la microunde, iar Dumnezeu să facă totul pentru ei. Nu este așa în Noul Testament.

Al doilea lucru important este că nimeni nu te poate învăța abilitatea de a-L auzi pe Dumnezeu. Poți primi învățătură și îndrumări, dar a recunoaște vocea lui Dumnezeu pentru tine personal este ceva ce va trebui să înveți singur prin practică și credință consecventă. Însă dacă te ții de asta cu perseverență, vei ajunge la un moment dat la un punct în care vei putea recunoaște vocea lui Dumnezeu cu exactitate dintre toate celelalte voci, în același mod în care poți recunoaște vocea soțului sau a soției, pentru că petreci mult timp cu el sau ea. Fiul meu și cu mine avem obiceiul de a asculta în fiecare seară la culcare Biblia audio printr-o aplicație numită Bible.is și există mulți actori care își folosesc vocile în citirea respectivă a Bibliei. După ce am ascultat cele 4 Evanghelii de vreo 3-4 ori la rând și vocea persoanei care îl interpreta pe Isus, am început la un moment dat să ascultăm povestea lui Iosif din Vechiul Testament. Creatorii aplicației au decis să folosească aceeași voce a lui Isus și pentru Iosif. În timp ce ascultam, eu nu am dat atenție prea mult, dar fiul meu de cinci ani mi-a spus: „Tati, acesta nu este Iosif, ci Isus. De ce este Isus în această poveste?” Vedeți, el s-a familiarizat atât de mult cu acea voce care îl interpreta pe Isus, încât a putut să o recunoască dintre alte 4-5 voci și chiar într-o altă istorioară. Acest lucru e uimitor! Dar exact asta se va întâmpla și cu tine.

Voi încheia această învățătură oferindu-ți câteva îndrumări practice despre cum să crești să înveți să distingi vocea lui Dumnezeu. Mai întâi, mărește expunerea ta zilnică la Cuvântul lui Dumnezeu. Obișnuiește-te să citești cel puțin un capitol pe zi din Biblie și gândește-te la ceea ce spune, dar nu încerca să devii super spiritual sau să cauți semnificații care nu sunt nici măcar în text. Pur și simplu încearcă să vezi cum îți vorbește ție acel pasaj, ce se aplică pentru tine din el și cum îl poți implementa în viața ta. Dacă nu îți vine nimic, nu e nici o problemă, treci mai departe la următorul capitol. De asemenea, obișnuiește-te să asculți predici care te ajută să înțelegi mai bine Cuvântul. Și nu asculta pe oricine, ci pe oamenii care predică despre har și despre noua creație. Pentru început, poți începe să asculți canalul meu de YouTube (Seria ”Gloria neprihănirii”, Seria ”Vindecarea divină”, Seria ”Noua creație”) sau canalul meu de podcast-uri „Redescoperă Evanghelia” disponibil pe numeroase stații online de podcast-uri. Alte recomandări ar fi: Andrew Wommack (care are mii de fișiere audio gratuite de învățătură pe site-ul său sau pe podcast-uri), Barry Bennett, Audrey Mack, Curry Blake, Kenneth Hagin și Dr. Myles Monroe din Statele Unite ale Americii, Joseph Prince din Singapore, Chris Oyakilome din Nigeria, Ryan Rufus din Hong-Kong și Profetul Kobus din Africa de Sud. Poți găsi materialele lor pe site-urile lor web, pe YouTube sau pe canalele de podcast-uri. Eu am transferat câteva dintre aceste învățături pe telefonul meu mobil sau folosesc podcast-uri Apple, podcast-uri Castbox și ascult întotdeauna o predică pe mașină în timp ce conduc. Dacă mergi cu bicicleta sau folosești mijloacele de transport în comun, poți să-ți pui căști în ureche și să asculți predici. Pe lângă citirea Cuvântului sau ascultarea predicilor, ceea ce fac eu și îți recomand și ție este să memorezi versete care se aplică noii creații și să le personalizezi. Eu folosesc aplicația „Bible Memory: Remember Me”, unde am adunat peste 300 de versete relevante din lectura mea zilnică a Bibliei și repet câte 2 versete în fiecare zi. La fel fac și cu fiul meu de cinci ani, însă cu el repet aceleași 2 versete timp de o săptămână întreagă fiecare zi.

În al doilea rând, începe să îți formezi obiceiul de a te ruga zilnic în limbi și începe ușor cu 5-10 minute, dar consecvent, apoi extinde timpul treptat până la 1 oră pe zi cel puțin. Încearcă să te rogi în diferite momente ale zilei și vezi care dintre ele funcționează cel mai bine pentru tine, fie dimineața foarte devreme, fie după ora prânzului la serviciu, fie după-amiaza, fie noaptea târziu înainte de a merge la culcare. La început, va părea dificil să implementezi acest obicei, deoarece necesită multă credință și disciplină, dar după un timp, va deveni ușor și vei observa că nu vei mai putea trăi fără el. Va fi ca respirația. De obicei, eu găsesc câteva trasee de mers pe jos aproape de zona în care locuiesc, care sunt mai liniștite și nu sunt atât de populate și merg la o plimbare și mă rog în limbi și declar Cuvântul lui Dumnezeu peste viața mea, între 40 de minute și o oră aproape zilnic. Spun asta cu toată umilința, nu pentru a mă lăuda, ci pentru a te încuraja că este posibil și pentru a-ți oferi un punct de referință practic. Desigur, în afară de a lua un timp special deoparte pentru a te ruga, poți oricând să te rogi în limbi în timp ce faci alte activități precum lucrul prin casă, cumpărături, spălarea vaselor, spălarea mașinii, etc.

În al treilea rând, fii mereu preocupat și pregătit să-L auzi pe Dumnezeu. Fă-ți un obicei din asta. Ori de câte ori te rogi singur, sau te plimbi, sau mergi la cumpărături, amintește-ți din când în când să-L asculți pe Dumnezeu și să fii sensibil la vocea Lui. În acest fel, îți vei dezvolta conștiența de sine și vei putea discerne mai exact atunci când Dumnezeu îți vorbește. Nu numai atât, dar progresul tău spiritual se va manifesta în lumea naturală într-o măsură crescândă și va fi văzut de toți. Apostolul Pavel i-a spus lui Timotei în felul următor:

1 Timotei 4:13-16 (NTR)

13 Până voi veni, ia seama bine la citire, la îndemnare şi la învăţătura pe care o dai altora.

14 Nu fi nepăsător de darul care este în tine, care ţi-a fost dat prin prorocie, cu punerea mâinilor de către ceata prezbiterilor.

15 Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi.

16 Fii cu luare-aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii pe care o dai altora; stăruieşte în aceste lucruri, căci, dacă vei face aşa, te vei mântui pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă.

Dacă te dedici în totalitate acestui proces, progresul tău va fi evident pentru toți. Dacă vei continua cu persistență, te vei salva pe tine și pe cei care te ascultă sau vin în contact cu tine. Timotei era la acel moment deja salvat veșnic din iad, așa că mântuirea despre care vorbește Pavel aici este salvarea pe pământ de toate lucrurile negative care afectează în mod normal și natural oamenii fără Cristos.

Ascultă / Vizionează / Descarcă

Puteți asculta mesajul audio al acestui articol, puteți urmări mesajul video sau îl puteți descărca în diferite formate (mp3 / mp4 / pdf) de pe următorul link:

Cum să auzi vocea lui Dumnezeu (Mesaje individuale) – 21 octombrie 2021

https://eserediuc.com/ro/articole/cum-sa-auzi-vocea-lui-dumnezeu/

///////////////////////////////////

Dumnezeu vorbeste dar omul nu ia seama

” DUMNEZEU VORBESTE insa ,cand intr-un fel ,cand intr-altul, ca omul sa ia seama…(iov33;14)”

Dumnezeu ne vorbeste si prin natura, prin pasari, animale ,flori…

Intr-o zi, Domnul mi-a zis ;

„As vrea ca voi sa ma vedeti in toate…caci EU SUNT OMNIPREZENT,sa-Mi auziti soapta prin cantecul pasarelelor si al vantului, sa-mi vedeti Frumusetea prin culorile si miresmele florilor, sa-mi intelegeti infinitatea prin galaxii si prin mari si oceane,sa-mi cunoasteti diversitatea in toate formele a diferitelor culori, copacii, animale ,insecte si sa intelegeti Intelepciunea Mea privind si studiind OMUL, care v-am creat dupa chipul si asemanarea Mea.(ps 139)

Dar CINE ia aminte la SEMNALELE MELE, caci prin toate, EU vreau sa va atrag ATENTIA spre MINE, la CINE SUNT EU, la BUNATAEA si CREDINCIOSIA MEA, la ATOTPUTERNICIA MEA, ca sa NU va mai TEMETI, nici sa NU va mai INGRIJORATI.

Uitati-va la crinii de pe camp…la pasarele, EU DOMNUL am grija de toate, cu atat mai mult de voi, FAPTURA MAINII MELE ,RASCUMPARATE CU PRET DE SANGE…

Veniti in PREZENTA MEA, si NU plecati pana nu va voi VORBII.

Daca nu Ma auziti, nu-i din cauza Mea, ci pacatele voastre pun un zid de despartire…dar si acest zid, prin pocainta si credinta se poate topi intr-o secunda…Va iubesc c-o iubire vesnica ,de aceea va pastrez Bunatatea Mea…”

/////////////////////////////////////

Modalităţi Prin Care Dumnezeu Vorbeşte Direct Fiecărui Credincios

Written by Gabriel Baicu

Legătura personală cu Isus Cristos se stabileşte din iniţiativa acestuia. Cristos îl caută pe cel cu care doreşte să intre într-un contact personal şi i se adresează într-un anumit fel. Modalităţile pot fi foarte diferite. Visele, pe care Cristos le trimite omului, sunt una dintre aceste modalităţi.

„Domnul s-a pogorât în stâlpul de nor şi a stătut la uşa cortului. A chemat pe Aron şi pe Maria şi ei s-au apropiat amândoi. Şi a zis: <<Ascultaţi bine ce vă spun! Când va fi printre voi un proroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis>>.” [(Numeri 12: 5-6); ref. 146 în Biblia Ortodoxă]

„Iar naşterea lui Isus Cristos a fost aşa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit şi nu voia s-o facă de ruşine înaintea lumii; de aceea şi-a pus de gând s-o lase pe ascuns. Dar pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului şi i-a zis: <<Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s-a zămislit în ea, este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte un Fiu şi-i vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale>>.” [(Matei 1: 18-21); ref. 147 în Biblia Ortodoxă]

„După ce au plecat magii, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif şi-i zice: Scoală-te, i-a Pruncul şi pe mama Lui, fugi în Egipt şi rămâi acolo până îţi voi spune eu; căci Irod are să caute Pruncul, ca să-L omoare.” [(Matei 2: 13); ref. 148 în Biblia Ortodoxă]

Visele sunt o modalitate practică, extrasenzorială, prin care Dumnezeu comunică cu omul. Atunci când o persoană este, temporar, ruptă de realităţile lumii în care trăim, adică atunci când doarme şi este adâncită într-o altă lume, Dumnezeu o găseşte şi îi comunică mesajele Lui. Este un mijloc ideal de comunicare, deoarece în acele momente întreaga atenţie a celui în cauză este concentrată la ceea ce visează.

„Eu, Nebucadneţar, trăiam liniştit în casa mea şi fericit în palatul meu. Am visat un vis, care m-a înspăimântat; gândurile de care eram urmărit în patul meu şi vedeniile duhului meu mă umpleau de groază.” [(Daniel 4: 4-5); ref. 149 în Biblia Ortodoxă]

Starea de vis generează o plajă de activitate mintală foarte aparte, subconştientă, care permite persoanei să fie receptivă la informaţiile pe care le comunică Dumnezeu şi mai mult, care creează un contrast între lumea viselor, ciudată şi confuză şi claritatea imaginilor transmise de Dumnezeu. Este uşor de făcut deosebirea între ceea ce ne spune El şi ceea ce visăm, ca un rezultat al îngrijorărilor sau preocupărilor noastre personale. Mesajele pe care le transmite Dumnezeu sunt ca nişte “videoclipuri,” scurte dar extrem de semnificative. Nu este vorba numai de imagini, dar şi de stări de spirit, care ne sunt transmise odată cu ele. Cea mai bună dovadă a viselor care vin de la Dumnezeu, şi care, de regulă apare atunci când ele transmit un mesaj important, este atingerea pe care o exercită puterea lui Dumnezeu asupra spiritului uman. Este vorba de o stare asemănătoare cu o vibraţie spirituală puternică, dar greu de descris. Este o dovadă de putere, care atinge anumite coarde interne. Acestea sunt vedenii de noapte dar există şi vedenii de zi. Este vorba, de data aceasta, de mici “filmuleţe” pe care Dumnezeu le inserează în conştiinţa celui în cauză şi prin care acesta primeşte mesaje pentru sine sau pentru alţii.

O altă modalitate, legată de cea din urmă, este comunicarea personală pe care Isus o face unei persoane, în timpul zilei şi în care foloseşte un glas care transmite mesajul, sau inplementează un gând în mintea celui în cauză. Glasul este însoţit şi de un alt semn de putere, care să facă acea voce inconfundabilă. Aici nu este vorba de oameni care aud “voci,” de origine necunoscută şi care câteodată poate duce la un diagnostic medical, ci este vorba de a recepţiona puterea lui Dumnezeu, care se manifestă într-un mod complex şi este imposibil de confundat.

„Dar Saul sufla încă ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot, şi i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblând pe Calea credinţei, atât bărbaţi cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim. Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, de odată a strălucit o lumină din cer în jurul lui. El a căzut la pământ şi a auzit un glas, care-i zicea: <<Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?>> <<Cine eşti Tu Doamne?>> a răspuns el. Şi Domnul a zis: <<Eu sunt Isus, pe care-L prigoneşti. Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuşi>>.” [(Faptele Apostolilor 9: 1-5); ref. 150 în Biblia Ortodoxă]

Mi se pare foarte interesantă şi convertirea lui Augustin din Hipo, recunoscut de către Biserica instituţională Romano-catolică ca sfânt şi care este, fără îndoială, unul dintre marii gânditorii ai Creştinismului. Potrivit relatării din cartea a opta din confesiuni, Augustin a luat hotărârea de a se creştina sub influenţa unei întâmplări providenţiale. Într-o zi a auzit o voce ca de copil poruncindu-i “tolle, lege” (ia şi citeşte). A deschis la întâmplare epistolele apostolului Pavel şi ochii i-au căzut pe un pasaj din epistola către Romani, unde se face referire la contrastul dintre viaţa în desfrâu cu viaţa în Cristos. Aceste cuvinte i s-au părut lui Augustin că erau parcă scrise pentru el şi în felul acesta a luat pe loc hotărărea de a se creştina.

Apostolul Pavel, ne arată şi alte modalităţi prin care Dumnezeu comunică direct cu oamenii.

„În adevăr, cine vorbeşte în altă limbă, nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu-l înţelege şi, cu duhul, el spune taine. Cine prooroceşte, dimpotrivă, vorbeşte oamenilor, spre zidire, sfătuire şi mângâiere.” [(1 Corinteni 14: 2-3); ref. 151 în Biblia Ortodoxă]

„Dar dacă toţi proorocesc şi intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredinţat de toţi, este judecat de toţi. Tainele inimii lui sunt descoperite, aşa că va cădea cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu şi va mărturisi că, în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru.” [(1 Corinteni 14: 24); ref. 152 în Biblia Ortodoxă]

Vorbitul în limbi şi tălmăcirea acestora, prorocia şi darul de a vorbi despre înţelepciune sau despre cunoştinţă, vindecările, alte minuni, toate acestea sunt modalităţi prin care Dumnezeu vorbeşte cu oamenii. (1 Corinteni 12: 8-10)

O altă modalitate la fel de importantă ca toate celelalte, este experienţa trăită, personală, a fiecărui credincios cu Dumnezeu. Din viaţa de fiecare zi putem vedea şi discerne felul în care Dumnezeu se implică în viaţa noastră. Experienţa de fiecare zi a fiecărui credincios, poate fi descrisă într-o naraţiune la fel de importantă ca şi cele cuprinse în Biblie. Cum spunea, într-un mod foarte elocvent, un teolog Protestant, Karl Barth, poveştile vieţilor noastre sunt tot atât de importante şi tot atât de semnificative din punctul de vedere al credinţei creştine, ca şi multe din povestirile Bibliei. Mulţi credincioşi au traversat experienţe excepţionale pe care atunci când le povestesc iese la iveală măreţia dragostei lui Dumnezeu pentru oameni.

O adevărată legătură personală presupune o dublă conexiune, deci nu doar Dumnezeu vorbeşte dar şi omul comunică cu Dumnezeu. Rugăciunile lui Isus Cristos au fost totdeauna ascultate pentru că şi El l-a ascultat totdeauna pe Dumnezeu. Felul în care ne sunt ascultate rugăciunile este cea mai bună dovadă a modului în care comunicăm cu Dumnezeu. În măsura în care noi îl ascultăm pe El, în aceeaşi măsură şi El ne ascultă pe noi şi aceasta este cea mai bună formă de manifestare a relaţiei noastre personale cu El. Dumnezeu dă răspuns rugăciunilor noastre şi acest răspuns este dovada că este într-o legătură personală cu noi, că îi pasă de fiecare în parte, că ne ascultă în mod individual şi că ia în seamă problemele şi neliniştile noastre. De la înălţimea la care se află şi din interiorul fiinţelor noastre, Dumnezeu are grijă de noi şi această atenţie generează o relaţie delicată, de prietenie şi dragoste, care durează pe întreaga viaţă a celui credincios şi cu speranţa că se va prelungi în eternitate. Dumnezeu ne-a cunoscut de la întemeierea lumii şi ne oferă posibilitatea de a trăi veşnic pentru ca şi noi să îl putem cunoaşte pe El.

https://www.secretelebibliei.com/capitolul-7-natura-umana-si-natura-divina-relatia-personala-cu-dumnezeu/modalitati-prin-care-dumnezeu-vorbeste-direct-fiecarui-credincios

////////////////////////////////////////

Dumnezeu vorbește în multe feluri

Eu sunt, Cel ce vorbesc cu dreptate. (Isaia 63:1)

În versetul de astăzi, Dumnezeu declară că El vorbește și, atunci când o face, vorbește cu dreptate. Putem fi mereu siguri că ceea ce spune El este corect. Dumnezeu ne vorbește în multe moduri: prin Cuvântul Său, natură, oameni, circumstanțe, pace, înțelepciune, intervenția supranaturală, visele, vedeniile și ceea ce unii numesc „conștiința”, care este cel mai bine descris ca o „siguranță” în inima noastră. El vorbește, de asemenea, prin ceea ce Biblia numește o „voce liniștită”, care cred că se referă și la conștința noastră.

Dumnezeu vorbește și prin conștiință, prin dorințele noastre și cu o voce audibilă, dar nu uita că atunci când El vorbește, ceea ce spune este întotdeauna corect și nu este niciodată în dezacord cu Cuvântul Său scris. Rareori auzim vocea audibilă a lui Dumnezeu, deși se poate întâmpla. Am auzit clar vocea Lui de trei sau patru ori pe parcursul vieții mele. În două dintre aceste ocazii, dormeam și vocea Lui m-a trezit, strigându-mă pur și simplu pe nume. Tot ce am auzit a fost „Joyce”, dar am știut că a vorbit Dumnezeu. Nu mi-a spus ce a vrut, dar am știut instinctiv că El mă chema să fac ceva special pentru El, deși doar după câțiva ani am știut cu claritate despre ce era vorba.

Vreau să te încurajez să-I ceri lui Dumnezeu să te ajute să auzi vocea Lui în orice fel alege să îți vorbească. El te iubește; El are planuri bune pentru viața ta și El vrea să îți vorbească despre aceste lucruri.

Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi:

Dumnezeu vorbește în multe feluri, dar nu uita – El nu va contrazice Biblia, cuvântul Lui scris.

https://tv.joycemeyer.org/romana/devotional/dumnezeu-vorbeste-multe-feluri/

////////////////////////////////////

Cristi Boariu – Felul in care vorbeste Dumnezeu

-01-

Atat de mare har cand Dumnezeu ne vorbeste, atat de mare har cand Domnul ne cerceteaza, insa totul depinde de noi, ca sa venim cu dorinta aceasta , la adunare, ca sa auzim glasul Domnului. Despre aceasta vreau sa vorbesc in aceasta dimineata, asta mi-a pus Domnul pe inima saptamana care a trecut. Despre felul in care ne vorbeste Dumnezeu. Pentru ca, dragii mei, nu cred ca cineva va placa din viata aceasta, nici un muritor nu cred ca va parasi aceasta planeta fara ca macar o data sa auda Glasul Lui Dumnezeu. Ceea ce pot sa va spun cu siguranta este ca Dumnezeu vorbeste. Ceea ce nu pot sa va spun este ca nu stiu de cate ori El vorbeste. Sunt persoane la care le vorbeste de mai putine ori. Sunt persoane la care le vorbeste de mai multe ori. Insa spunea Iov la un moment dat, 33 cu 14:„Dumnezeu vorbeste insa cand intr-un fel, cand in altul, dar exista o durere, omul nu ia seama.” Astazi am vrea ca noi sa luam seama.

Dragii mei, atat de mult ma doare, de exemplu, mergi acasa, vorbesti cu copiii si el sta pe telefon. Nu te doare lucrul acesta? Parca nici nu-i atent cand ii spui ceva. Sau il strigi si nu-ti raspunde. Ganditi-va poate de cate ori Dumnezeu ne-a vorbit si poate am stat pe telefon, vorbesc asa in ghilimele, poate n-am fost atenti la Glasul Lui. Si apoi alergi si primim mesaje:„Da-mi numarul la un prooroc ca sunt in probleme.” Da, dar pana la proorocul acela de cate mii de ori poate Dumnezeu ti-a vorbit si nu ai auzit Glasul Lui sau poate nu ai luat seama la Glasul Lui.

Haideti dragii mei sa ne uitam, Dumnezeu vorbeste prin multe feluri. Sunt zeci de feluri, astazi numai de 7 de ocupam, 3,4 minute la fiecare. Vreau sa ne uitam la astea 7 feluri in care Dumnezeu ne vorbeste ca sa nu poata sa spuna dragii mei, nimeni:„Am fost la biserica, Domnul nu mi-a vorbit, am fost acasa, Domnul nu mi-a vorbit.” Ba da, Dumnezeu vorbeste. Haideti sa vedem, descifram Vocea Lui Dumnezeu. Atat de mare este zgomotul acesta al lumii si trebuie de multe ori, spunea Traian Dorz:„Omul care este surd la glasul lumii, ala are urechea deschisa la Glasul Duhului Sfant.” Mare lucru, nu?Ne uitam la tineri, foarte multi cu casti in urechi, daca nu isi da casca, poti sa urli cat vrei ca el are muzica lui care o asculta nu? Poate uneori trebuie sa facem si noi la fel. Sa oprim poate tot ce ne inconjoara si sa stam in partasie cu Dumnezeu. Dragii mei am observat la rugaciune, de multe ori ne grabim sa ii vorbim noi Domnului, dar ar trebui poate sa mai ezitam un pic, sa mai stam sa ne vorbeasca si El noua ceva nu?

In primul rand, si nu neaparat in ordinea aceasta dar 7 moduri in care Dumnezeu vorbeste. In primul rand dragii mei, Dumnezeu vorbeste prin CONSTIINTA. Dumnezeu vorbeste prin CONSTIINTA. Eclesiastul 3 cu 11: „Orice lucru El face frumos la vremea Lui, ia pus in mintea lor chiar si gandul vesniciei. Macar ca omul nu poate cuprinde de la inceput pana la sfarsit lucrarea pe care a facut-o Dumnezeu.”

Romani 1:19, un capitol foarte greu din Noul Testament: „Fiindca ce se poate cunoaste despre Dumnezeu, le este descoperit in ei, caci le-a fost aratat de Dumnezeu.” Adica, de cand ne nastem, Dumnezeu pune Glasul Lui in noi. Atunci cand faci ceva care nu-i bine, constiinta iti vorbeste.

Insa dragii mei, stiti care este problema cu constiinta? Aceasta constiinta, poti sa-i omori glasul in momentul cand nu asculti de ea, si traiesti in mod continuu si constient in pacat. Romani 1:18 „Mania Lui Dumnezeu se descopera din cer impotriva oricarei necinstiri ale Lui Dumnezeu.” Doamne dar de ce esti manios pe oamenii acestia? „Care inabusa adevarul in nelegiuirea lor”. Adica Dumnezeu spune asa: „Le-am vorbit prin constiita.” Chiar daca nu auzi predica, fanfara, orchestra.

Related posts:

fr.Corneliu – Vremea sfarsitului.Identitatea lui anticrist

Cristi Boariu – 3 pomi dupa care te poti ascunde in viata – partea 1/3 –

fr.Corneliu – Proorocie despre Putin si razboiul din Ucraina

fr.Corneliu – Lacrimile Lui Dumnezeu p1

fr.Corneliu – Slujindu-L pe Dumnezeu cu satana in inima?

Paul Negrut – De ce lasa Dumnezeu lumea pe mana sodomitilor ?

Paul Negrut – Planul lui Dumnezeu pentru generatia fara viitor

//////////////////////////////////////

DUMNEZEU VORBEŞTE sau … Când nu ştiu ce să mai fac [Iov 33.14, Luca 2.8-11, Fapte 10.13, Ps. 88.15]

Florin

DUMNEZEU VORBEŞTE sau Când nu ştiu ce să mai fac …

Text Biblic : Iov 33 : 14

Meditaţii din Cuvânt

Cezareea I Reşiţa

„Dumnezeu vorbeşte însă, când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama”. (Iov 33 : 14)

A vorbi înseamnă : „1. a exprima prin cuvinte gânduri, sentimente, intenții … 2. A sta de vorbă ; a discuta”. (DEX, 2009)

Gândindu-mă la la rugăciune şi la călăuzirea Lui Dumnezeu este bine să ştiu că în viaţă pot avea parte de cel puţin trei situaţii (iar aici ne referim la credincioşii care chiar vor să fie atenţi, să „ia seama” la Cuvântul Lui Dumnezeu) :

Dumnezeu nu îmi vorbeşte (nu îmi dă vreun răspuns) deşi ÎL rog iar în situaţia în care mă aflu nu ştiu ce să fac ;
Dumnezeu îmi vorbeşte, dar nu îmi dă toate detaliile ;
Dumnezeu îmi vorbeşte foarte limpede !

Dumnezeu nu îmi vorbeşte

În Psalmul 88 : 15 scrie :

„Din tinereţe, sunt nenorocit şi trag să mor, sunt cuprins de spaimele Tale şi nu ştiu ce să mai fac”.

Psalmul a fost scris de Heman, Ezrahitul. Cine a fost Heman ? Despre el scrie în I Cronici 25 : 5 că :

„Heman, … era văzătorul împăratului, ca să descopere cuvintele lui Dumnezeu şi să înalţe puterea Lui ; Dumnezeu dăduse lui Heman paisprezece fii şi trei fete”.

Deşi era un om căruia Dumnezeu îi vorbea, înţelegem că şi el a avut momente în care uneori (la fel ca noi) nu mai ştia ce să facă !

Dumnezeu îmi vorbeşte, dar nu îmi spune toate detaliile pe care aş vrea să le cunosc

În Luca 2 : 8 – 12, scrie că :

„În ţinutul acela erau nişte păstori care stăteau afară în câmp şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor.

Ei s-au înfricoşat foarte tare. Dar îngerul le-a zis : „Nu vă temeţi : căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul : astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un Prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.”

În Matei 7 : 7, Domnul a spus : „căutaţi şi veţi găsi”. La fel ca păstorii suntem şi noi în unele situaţii din viaţă. Ei nu ştiau adresa, strada, numărul ci trebuiau să caute dacă voiau să găsească.

Ei au căutat să se convingă de realitatea Cuvântului auzit aşa că :

„După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii : „Haidem să mergem până la Betleem şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul.”

S-au dus în grabă şi au găsit pe Maria, pe Iosif, şi Pruncul culcat în iesle. După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc. Toţi cei ce i-au auzit s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii”. (Luca 2 : 15 – 18)

III. Dumnezeu îmi vorbeşte limpede (clar, explicit, cu detalii)

În Faptele Apostolilor 10 : 3 este scris despre Corneliu că :

„a văzut lămurit … pe un înger al lui Dumnezeu”, care i-a spus printre altele : „…Trimite acum nişte oameni la Iope, şi cheamă pe Simon, zis şi Petru. El găzduieşte la un om, numit Simon tăbăcarul, a cărui casă este lângă mare …”.

Concluzii

În prima situaţie care a fost amintită mai sus, Heman era un om credincios şi avea nevoie de o călăuzire Divină dar Domnul nu i-a vorbit atunci, deşi înţelegem că Dumnezeu îi vorbea şi vorbea şi altora prin el …

În al doilea caz, îngerul care le-a adus vestea păstorilor nu a spus adresa, ci doar localitatea (aşa că păstorii au trebuit să caute … pentru a-L găsi pe Pruncul Isus).

În cea de-a treia relatare biblică, tot un îngerul este trimis să aducă o veste dar el este mandatat să dea toate detaliile necesare : nume, adresă etc.

Ce putem înţelege ? Domnul are felul Lui de-a lucra în vieţile noastre. Nu există un S.T.A.S. (un mod standard) în lucrarea spirituală !

Dar fie că :

aşteptăm un răspuns şi încă nu l-am primit de la Domnul,

avem un cuvânt profetic de la Dumnezeu, dar nu îl înţelegem cu totul sau,

Dumnezeu ne vorbeşte foarte clar …

Domnul Isus să ne ajute să-I rămânem credincioşi şi la bine şi la rău !

Domnul să ne dea Harul de-I căuta Faţa mai ales în astfel de momente şi să avem parte de rezolvarea cererilor cu care venim în rugăciune înaintea Lui !

https://www.cezareea.ro/dumnezeu-vorbeste-sau-nu-stiu-ce-sa-mai-fac-iov-33-14-luca-2-8-11-fapte-10-13-ps-88-15/

/////////////////

Cum vorbește Dumnezeu

Posted de Mihai Sârbu

”Dumnezeu vorbeşte însă, când într-un fel, când într-altul. dar omul nu ia seama.”

(Iov 33:14)

“Aşa vorbeşte Domnul : “Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoşti.” (Ieremia 33:2-3)

Telefon

Prin creație omul a devenit prietenul lui Dumnezeu; obiectul dragostei Lui. Stăpânul Universului avea nevoie să comunice cu cineva și a ales să facă acest lucru întâlnindu-se în răcoarea zilei cu omul pe care L-a creat. Prin păcat omul a întors spatele lui Dumnezeu însă El n-a renunțat să-l caute. Întreaga Scriptură este istoria omului care fuge de Creatorul lui și a unui Dumnezeu care aleargă după el plin de dragoste și afecțiune. De sute de ori găsim pe paginile Scripturii expresia ”Așa vorbește Domnul” sau ”Dumnezeu vorbește” ca semn că El nu și-a abandonat creatura și n-a renunțat la scopul de a-l face fericit pe om. Oare astăzi mai vorbește Dumnezeu? Dacă DA cum o face? Sunt multe răspunsuri la această întrebare în Biblie. Alegem astăzi varianta cea mai simplă de înțelegere a comunicării cu Domnul. Iată ce propune Tatăl unor copii care sunt răzvrătiți dar se află în nevoie disperată de El:

”Cheamă-Mă!” Este un strigăt care înseamnă provocare. E ca și cum președintele unei țări îți acordă șansa de a avea acces nonstop la mărinimia lui, iar tu ești indiferent. Este cunoscută combinația de cifre 5015 care înseamnă numărul de telefon al lui Dumnezeu și se traduce prin mesajul psalmistului: ”Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!” (Ps.50:15). Ce invitație fără limite! Un cec în alb în care ești provocat să scri tot ce îți este ție de folos dar și ceea ce-L onorează pe El. Ești chemat să fi cap și nu coadă; deasupra, nu dedesubt; victorios, nu victimă. Chemat să dai cu împrumut, nu să iei cu împrumut. Să trăiești decent și să fi o mărturie a purtării de grijă a lui Dumnezeu. Ce simplu: ”Cheamă-Mă!” Doar atât! De felul în care înțelegi și accepți provocarea Lui depinde totul. Poți să ieși din situația în care te afli intrând în relație cu Șeful Universului. Abia așteaptă să vorbești cu el.

”Îți voi răspunde …” te asigură Stăpânul. Asta se numește promisiune. Când Îl chemi, Dumnezeu se bucură să intre în dialog cu tine. N-a mințit niciodată și nici n-a înșelat pe nimeni. Întotdeauna a rămas interesat de binele celor ce-L caută sincer. Ascultă Cuvântul Lui și contează pe el:”Când Mă va chema, îi voi răspunde!” strigă Dumnezeu în Ps.91:15. Iar poetul spune: ”Ce promite, El le ține. / Crede, crede ne-ntrerupt!” (Cântările Evangheliei, nr. 543). Parcă e prea mult pentru un muritor. Să aibă protecția gărzilor crești și îngerii să-l însoțească pe cale 24.7. Deschide-ți inima larg și lasă-o să bată numai pentru Dumnezeu. Vei experimenta lucrări fără precedent și vei fi binecuvântat cum nu-ți poți imagina. Să ai favorul Celui Prea Înalt și ”clauza națiunii celei mai favorizate” din partea Cerului. Psalmistul întărește cuvântul Domnului când proclamă: ”Domnul este lângă toţi cei ce-L cheamă, lângă cei ce-L cheamă cu toată inima. El împlineşte dorinţele celor ce se tem de El, le aude strigătul şi-i scapă.” (Ps.145:18-19). Mingea este în terenul tău. Vezi ce faci cu ea. Dumnezeu așteaptă să răspunzi la provocarea Lui.

”Îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoşti.” O privire în viitor care aduce perspectivă pentru toți cei ce-L iubesc pe Domnul. Stăpânul Universului are surprize și resurse nebănuite: ”Îţi voi da vistierii ascunse, bogăţii îngropate, ca să ştii că Eu sunt Domnul care te chem pe nume.”(Isaia 45:3). Comori și bogății la care nici măcar nu te poți gândi: ”lucruri ascunse, pe care nu le cunoști.” Într-o noapte cu aproape 20 de ani în urmă am auzit clar cuvintele din Ieremia 33:3 în auzul urechilor. Erau orele 2-3 la miezul nopții. L-am luat ca un mesaj din partea Domnului pentru viața, slujirea și viitorul meu și al soției mele. Rămân uimit să văd cum existența și slujirea noastră este marcată și împlinită zilnic de această promisiune. Aș vrea să te rog să nu treci superficial peste această meditație. Scriu meditațiile cu gândul că vor fi de folos cuiva. Acum e rândul tău. Urmărește ce spune poetul Costache Ioanid și pune la inimă: ”Sunt străin și călător, n-am aici palate. / Dar în țara fără nor ale mele-s toate / Toate stelele de sus, tot ce n-are-n veci apus, / prin iubirea lui Isus, ale mele-s toate.” Ți se taie respirația! ”Bogății ascunse, comori îngropate, lucruri mari pe care nu le cunoști” pregătite pentru viața aceasta. ”Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” în eternitate cu El. Cum se poate așa ceva? Care este logica acestei perspective? Ce-am făcut eu, un păcătos ca să beneficiez de toate aceste valori? Nu este vorba de vreun merit din partea noastră; totul este datorită Lui. Urmărește numai explicația:”Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos. ”El, măcar că era bogat, s-a făcut sărac pentru voi, pentru ca prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi.”(2Cor.8:9). Înțelegi? Cea mai bogată Persoană din Univers a investit toată averea în salvarea mea și a ta. A devenit sărac ca să te îmbogățească pe tine. Acum ști de ce n-are liniște și te caută dorind să-Ți vorbească? Cheamă-L chiar acum. Te așteaptă! Nu mai poate de dragul tău. A fost prea mare jertfa ca să te lase în pace.

RUGĂCIUNE

Doamne, Tată din Cer. Ce-am putea face altceva decât să te chemăm? Mulțumim că nu ne respingi, ci ne asculți și ne oferi binecuvântări pe măsura . Binecuvântări care am dori să te onoreze pe Tine și să lucreze la mântuirea altora. Amin!

https://www.newliferomanianchurch.com/cum-vorbeste-dumnezeu/

//////////////////////

Mie îmi vorbește Dumnezeu? de Nicu Butoi

Mai vorbește Dumnezeu ca în timpurile biblice? Aș putea să-L întreb pe Dumnezeu cu privire la situaţia mea particulară?

Dacă, după cum spune El Însuși, „eram gata să răspund celor ce nu întrebau de Mine, eram gata să fiu găsit de cei ce nu Mă căutau. Am zis: «Iată-Mă, iată-Mă!» către un neam care nu chema Numele Meu“, cu atât mai mult le răspunde El celor care Îl caută. Cu alte cuvinte, răspunsul este hotărât afirmativ, din moment ce mărturisim și credem într-un Dumnezeu viu și lucrător.

Adevărata întrebare

Marea întrebare însă nu este dacă Dumnezeu vorbește sau nu vorbește. Acesta este domeniul Său exclusiv. Marea întrebare este: Vrei cu adevărat să auzi glasul Lui Dumnezeu? Dacă-L vei auzi, Îl vei asculta și urma? A dori cu adevărat să auzi glasul lui Dumnezeu nu este o formă de curiozitate sau de fantezie, ci o acceptare a faptului că „omul trăiește cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu“. Nu este vorba despre o simplă atitudine faţă de revelaţia Sa, ci o decizie care include predarea propriei fiinţe și a planurilor personale în mâna Lui. Nu înseamnă să te aștepţi doar la un „da” sau la un „nu”, ci la orice răspuns.

Curăţia inimii cu care trebuie căutat cuvântul Domnului exclude tentativa de a-L face pe Dumnezeu complice la planul și intenţia noastră. Marea făgăduinţă a lui Dumnezeu este că inima curată nu numai că-L va auzi, dar Îl va și vedea pe Dumnezeu: „Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu.“ Nu doar că Îl vor vedea faţă în faţă cândva, ci Îl vor vedea în mersul vieţii pe acest pământ, în experienţa proprie de viaţă.

„Vă înșelaţi singuri”

A dori cu adevărat să auzi cuvântul Domnului înseamnă profunda și curata dispoziţie nu numai de a auzi acest cuvânt și de a-l adopta. În cartea prorocului Ieremia întâlnim o astfel de situaţie: „Toate căpeteniile oştilor, Iohanan, fiul lui Careah, Iezania, fiul lui Hosea, şi tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare, au înaintat şi au zis prorocului Ieremia: «Fie bine primită înaintea ta rugămintea noastră! Mijloceşte pentru noi la Domnul, Dumnezeul tău, pentru toţi cei ce au mai rămas, căci eram mulţi, dar am mai rămas numai un mic număr, cum bine vezi tu însuţi cu ochii tăi. Binevoiască Domnul, Dumnezeul tău, să ne arate drumul pe care trebuie să mergem şi să ne spună ce avem de făcut!»“ Părea o cerere sinceră, o hotărâre statornică de a împlini ceea ce Dumnezeu le va descoperi și, ca urmare, Ieremia se angajează să Îl caute pe Domnul și cuvântul Lui în această situaţie dramatică. După zece zile de consacrare, Ieremia vine înaintea întregului popor și a conducătorilor și proclamă cuvântul Domnului, iar reacţia negativă a poporului arată că oamenii aveau de fapt un plan și cereau descoperirea cuvântului Domnului ca pe o confirmare a acestui plan.

© Karl Vilhjálmsson | Dreamstime.com

Ce face, de fapt, omul care practică acest fel de relaţie cu revelaţia? Ieremia le atrage atenţia oamenilor cu planuri ascunse: „Căci vă înşelaţi singuri, dacă m-aţi trimis la Domnul, Dumnezeul vostru, zicând: «Mijloceşte pentru noi la Domnul, Dumnezeul nostru, fă-ne cunoscut tot ce va spune Domnul, Dumnezeul nostru, şi vom face!» Eu v-am spus astăzi; dar voi n-ascultaţi glasul Domnului, Dumnezeului vostru, nici tot ce m-a însărcinat El să vă spun.“

Concluzia și atitudinea celor care au spus că vor să audă cuvintele Domnului, dar care aveau de fapt propriul plan, este tragică: „Când a isprăvit Ieremia de spus întregului popor toate cuvintele Domnului, Dumnezeului lor, toate cuvintele pe care-l însărcinase Domnul Dumnezeul lor să le spună, Azaria, fiul lui Hosea, Iohanan, fiul lui Careah, şi toţi oamenii aceia îngâmfaţi au zis lui Ieremia: «Minţi! Nu Domnul, Dumnezeul nostru, te-a însărcinat să ne spui: ‘Nu vă duceţi în Egipt ca să locuiţi acolo pentru o vreme!’»“

Factorul agravant

În fiecare caz de împotrivire sau de negare a cuvântului revelat, un anume element agravează situaţia, în cazul de faţă, prejudecata. Ei au respins descoperirea cuvântului din cauza suspiciunilor pe care le aveau: „Ci Baruc, fiul lui Neriia, te aţâţă împotriva noastră, ca să ne dai în mâna haldeilor să ne omoare sau să ne ducă robi la Babilon!“ Este cazul să ne întrebăm lucid: E ceva în viaţa noastră care riscă să compromită puterea și autoritatea cuvântului descoperit al lui Dumnezeu? Domnul nu va avea nicio problemă să ne vorbească pe înţeles, dar noi ne vom lovi totdeauna de propriul spirit de împotrivire și de respingere a Cuvântului Său și de tendinţa aproape irezistibilă de a opune descoperirii lui Dumnezeu planul pe care ni l-am creat noi.

Bogatul din pilda lui Iisus îi cere lui Avraam să trimită pe cineva dintre cei morţi la fraţii lui, pentru ca ei să fie avertizaţi și să se pocăiască. Avraam refuză, afirmând supremaţia Scripturilor în materie de credinţă: „Avraam a răspuns: «Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei.»“ Omul insistă pentru o revelaţie specială pe care el o consideră superioară Scripturilor, dar Avraam refuză să cedeze unui fals: „Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.“

Ieșirea din labirint

Cum va vorbi Dumnezeu unei nesfârșite varietăţi de oameni și de situaţii? Răspunsul este simplu: „Dumnezeu vorbeşte însă, când într-un fel, când într-altul.“ Problema constă în faptul că „omul nu ia seama“. Întotdeauna, fără excepţie, Dumnezeu va comunica astfel încât mesajul Lui să fie bine înţeles. Uneori va vorbi din mijlocul furtunii, alteori prin vise sau vedenii, va vorbi ca un susur blând (cum i-a vorbit lui Ilie), va vorbi direct sau prin soli, printr-o predică sau în inimă și în minte.

Mi s-a întâmplat în gara din Bistriţa, unde așteptam trenul de București citind și scriind. La un moment dat, mi-am dat seama că în mintea mea stăruia un gând, ca un nor mic și singuratic pe cer: „Mergi pe peronul al treilea al gării“, gară care era în lucrări de reamenajare. Am trecut peste șase linii ferate cu două valize de cărţi, am mers acolo unde am fost îndemnat și am stat pe colţul unei bucăţi de beton până când, spre seară, o elevă, exact în faţa mea, a pășit ca în gol și a căzut de pe scara vagonului încă în mișcare. Am prins-o fulgerător, înainte să o prindă roţile trenului, care continua să intre ușor în gară. Din locul unde a căzut ea, vagonul a mai mers unsprezece metri. Am ajutat-o încet să se ridice de jos. Era buimăcită, cu genunchii însângeraţi, cu ochelarii groși săriţi de pe ochi și cu lucrurile pe care le-a avut în braţe împrăștiate peste tot. Repeta mereu: „Am crezut că a oprit…, am crezut că a oprit…“ Colegele au venit degrabă în jurul ei și au început să o scuture de praf, să îi aranjeze părul și hainele. I-am spus că Dumnezeu o iubește și mi-am luat la revedere de la grupul lor, în timp ce fetele coborau spre pasajul subteran. Trenul a plecat și gara era din nou pustie, dar așa de diferită pentru mine: „Cât de înfricoşat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!“

Trăgând cele două valize peste linii, m-am întors lângă clădirea gării și am înţeles că gândul din mintea mea venise de la Cel ce zice: „Izbăveşte pe cei târâţi la moarte şi scapă pe cei ce sunt aproape să fie înjunghiaţi.“ Este adevărat că nu întotdeauna poţi spune cu certitudine că glasul conștiinţei sau un anume gând sau îndemn este glasul lui Dumnezeu, dar, așa cum ne-a învăţat Domnul că vom cunoaște după roade, atunci când vezi roadele glasului conștiinţei tale înţelegi limpede originea respectivului glas.

„Vorbește, Doamne!“

Acestea sunt celebrele cuvinte, inspirate de preotul Eli, spuse de copilul profet Samuel atunci când Domnul i-a vorbit. Sunt cel puţin două lecţii mari care se desprind din acest atât de semnificativ episod.

Prima mare lecţie este că Domnul i Se poate descoperi cuiva indiferent de nivelul lui de cunoaștere și de recunoaștere a Cuvântului Său. Samuel primește mesajul, dar nu Îl cunoaște pe Cel care este Autorul acestui mesaj. Orbul este vindecat, dar nu Îl cunoaște pe Cel care l-a vindecat: „Iisus a auzit că l-au dat afară; şi, când l-a găsit, i-a zis: «Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?» El a răspuns: «Şi cine este, Doamne, ca să cred în El?»“ Aici găsim o mare încurajare: nu trebuie să ajungem la un anumit nivel de înţelegere sau iniţiere ca să putem auzi glasul Domnului. El i Se va descoperi fiecăruia, acolo unde se află și în condiţia în care se găsește dacă își dorește și crede cu adevărat acest lucru. Așa se explică ceea ce Domnul spune prin Maleahi: „Căci de la răsăritul soarelui până la asfinţit, Numele Meu este mare între neamuri şi pretutindeni se arde tămâie în cinstea Numelui Meu şi se aduc daruri de mâncare curate; căci mare este Numele Meu între neamuri, zice Domnul oştirilor.“Așa se face că „Vor veni de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor şedea la masă în Împărăţia lui Dumnezeu.“

A doua mare lecţie este aceea că e posibil ca sfatul de a asculta vocea lui Dumnezeu să vină de la cineva care nu trăiește cuvântul pe care-l prezintă, cum era cazul lui Eli. Necredincioșia învăţătorului nu va face cu niciun chip Cuvântul în sine mai puţin adevărat: „Atunci Iisus, pe când cuvânta gloatelor şi ucenicilor Săi, a zis: «Cărturarii şi fariseii şed pe scaunul lui Moise. Deci toate lucrurile pe care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi-le; dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei zic, dar nu fac.”

Mărturie concertată

Printr-un singur punct pot trece o infinitate de drepte în diferite direcţii. De aceea, mărturia despre natura revelaţiei și a mesajului trebuie luată din mai multe surse: „Planurile nu izbutesc când lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulţi sfetnici.“ Alături de Biblie avem mărturia naturii, a experienţei personale, a istoriei, sfatul celor onești și cu experienţă în domeniu și, nu în ultimul rând, avem conștiinţa noastră. Totuși discernerea glasului și a voii lui Dumnezeu în domeniul spiritual ar fi de neconceput fără mărturia Duhului Sfânt: „Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.“

© Jill Battaglia | Dreamstime.com

A încredinţa identificarea glasului lui Dumnezeu unui singur mijloc este mai mult decât riscant. Simpla deschidere a Bibliei, tragerea unui bileţel sau sfătuirea cu o persoană aflată sub influenţa ta sau sub influenţa emoţiei ignoră bogăţia de multe alte mijloace pe care le-a lăsat Dumnezeu spre confirmarea sau infirmarea descoperirii. Aceasta înseamnă nu a-L consulta pe Domnul, ci a-I trasa un drum Celui Atotputernic și a încerca să-L constrângem să ne răspundă pe calea stabilită de noi. Și mai primejdios este când cineva are pretenţia și infatuarea unei revelaţii nemijlocite și independente de toţi ceilalţi oameni ai lui Dumnezeu și de toate mijloacele de recunoaștere pe care le-a pus El la dispoziţia noastră. Poate a scăpat observaţiei faptul că destinatarul revelaţiei divine nu este la singular, ci la plural: „Nu, Domnul, Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci.“

Gimnastică la bară

Condiţia capitală și eliminatorie a gimnasticii la bară nu este conţinutul exerciţiului, ci echilibrul. Cel mai sofisticat spectacol poate degenera în ridicol dacă gimnasta își pierde echilibrul. Trăim aceeași experienţă în ceea ce privește recunoașterea glasului lui Dumnezeu. Cele mai bune intenţii și cele mai alese planuri se grăbesc spre eșec dacă nu este păstrat echilibrul între diversele posibilităţi.

De-a lungul timpului, lucrul cel mai greu pentru mine nu a fost identificarea voii lui Dumnezeu într-o anumită situaţie, ci a fost găsirea acelei stări de echilibru, de neînclinare într-o parte sau în alta, ci doar spre Dumnezeu, starea în care să pot auzi și vedea limpede și liber glasul Lui. Îmi place să observ frunza de plop atunci când vântul s-a liniștit complet. Cu și pentru această stare am de luptat în rugăciune. Fiecare pas și act al vieţii constituie un fel de intersecţie complicată: „Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte.“

Nu trăiesc experienţa păcii sufletești până nu găsesc acea stare de eliberare de orice înclinaţie spre pozitiv sau negativ și până nu îmi fixez privirile inimii nu asupra perspectivei, ci asupra Celui care deţine adevărul despre acea perspectivă. Aceasta este adevărata luptă pe care trebuie s-o purtăm atunci când cerem și ne rugăm pentru descoperirea voinţei lui Dumnezeu, și voinţa Lui este ca noi să fim binecuvântaţi și să fim o binecuvântare. Acesta este criteriul voinţei lui Dumnezeu, și în faţa acestui criteriu trebuie să venim cu inima neîmpărţită, după cum ne îndeamnă Iacov: „Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor; curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită!“

Prezenţa sau acţiunea prejudecăţii sau a mentalităţii învechite și nerealiste, după „chipul veacului acestuia“, inima împărţită între voinţa omului și voinţa lui Dumnezeu, acestea și altele alături de ele vor compromite revelaţia Duhului și puterea evidenţelor. Este o uriașă diferenţă între a vedea lucrurile printr-o „maramă“ obscură sau într-o oglindă oxidată ori a le vedea „cu faţa descoperită“. Este același fel de diferenţă ca în căutarea voii lui Dumnezeu „de silă“, „de ochii lumii“, sau „din toată inima“.

Poate am o anumită dorinţă personală. Pot să vin cu ea înaintea Domnului? Absolut. Dumnezeu iubește iniţiativa sfinţită și binecuvântată în viaţă și o încurajează: „Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.“ De unde știu că ceea ce îmi doresc eu este bine sau nu? Tocmai din faptul că Domnul îţi este desfătarea, adică plăcerea și bucuria vieţii tale, tot ce vei face și vei dori să faci va fi în acord cu voinţa Sa. Această stare de lucruri va curăţi cugetul de „faptele moarte“ și îl va încuraja spre „faptele neprihănite ale sfinţilor“. Aceasta este armonia muzicii înălţătoare și vindecătoare între cum privim pe Domnul și ce ne dorește inima. Aceasta este echivalentul îndemnului: „Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus.“ De aceea Pavel insistă pentru „înnoirea minţii“ prin procesul de admirare a „chipului Său“.

Ignorare

Există vreo situaţie în care suntem înclinaţi să nu căutăm și să nu ţinem seama de voia lui Dumnezeu? Da, atunci când știm că ceea ce dorim sau intenţionăm să facem este în conflict cu voinţa expresă a lui Dumnezeu. Moise nu Îl consultă pe Domnul în faţa stâncii, pentru că este grăbit, neînduplecat și prea hotărât să lovească. Purtarea lui se numește, în termenii lui Dumnezeu, „n-aţi crezut în Mine, ca să Mă sfinţiţi“. Din poziţia lor de conducători, exemplul lui Moise și al lui Aaron de a acţiona „înaintea copiilor lui Israel“ fără să consulte voia lui Dumnezeu este așa de grav, încât Domnul spune: „Nu voi veţi duce adunarea aceasta în ţara pe care i-o dau.“

Viaţa lui David este asociată aproape în totul cu marea și frumoasa lui grijă de a-L întreba pe Domnul. Spun „aproape în totul“ pentru că această grijă lipsește din episodul cu Batșeba și această lipsă este, de fapt, singura explicaţie pentru acea tristă pagină din viaţa împăratului. Așadar cineva poate lua hotărâri fără Dumnezeu? Da, poate, dar va fi vai de el: „Vai – zice Domnul – de copiii răzvrătiţi, care iau hotărâri fără Mine, fac legăminte care nu vin din Duhul Meu şi îngrămădesc astfel păcat peste păcat!“ Și tocmai ca să fie evitat acel „vai“ dorește Dumnezeu să ne descopere voia Lui. Care este semnul după care pot să merg înainte cu gândul sau planul meu ori trebuie să mă opresc? Este pacea sau lipsa ei, fiindcă „Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii [confuziei, conform KJV], ci al păcii…“

Cunoașterea voii lui Dumnezeu „nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu, care are milă“. Ea se întemeiază nu pe abilitate, nici pe statutul cuiva, ci pe făgăduinţa cea bună a Dumnezeului nostru: „Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: «Iată drumul, mergeţi pe el!», când veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stânga.“

Footnotes

[1]„ Isaia 65:1”.

[2]„Matei 4:4”.

[3]„Matei 5:8”.

[4]„Ieremia 42:1-3”.

[5]„Ieremia 42:20-21, subliniere adăugată”.

[6]„Ieremia 43:1-3, subl. ad”.

[7]Ibidem.

[8]„Luca 16:29”.

[9]„Luca 16: 31”.

[10]„Iov 33:14”.

[11]„Iov 33:15”.

[12]„Psalmi 104:4.”

[13]„Evrei 8:10.”

[14]„Geneza 28:17”.

[15]„Proverbe 24:11”.

[16]„1 Samuel, capitolul 3.”

[17]„Ioan 9:35-36”.

[18]„Maleahi 1:11”.

[19]„ Luca 13:29”.

[20]„Matei 23:1-3”.

[21]„Proverbe 15:22”.

[22]„1 Corinteni 2:14”.

[23]„Amos 3:7, subl. ad.”

[24]„Proverbe 16:25”.

[25]„Iacov 4:8”.

[26]„2 Corinteni 3:18”.

[27]„Psalmi 37:4”.

[28]„Apocalipsa 19:8”.

[29]„Filipeni 2:5”.

[30]„Romani 12:2”.

[31], „2 Corinteni 3:18”.

[32]„Numeri 20:12”.

[33]„Idem”.

[34]„Isaia 30:1”.

[35]„ 1 Corinteni 14:33”.

[36]„Romani 9:16”.

[37]„Isaia 30:21”.

https://semneletimpului.ro/religie/spiritualitate/mie-imi-vorbeste-dumnezeu.html

////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

Nicolae Steinhardt – „Dumnezeu nu ne vrea proşti”

“Mii de draci mă furnică văzând cum este confundat creştinismul cu prostia, cu un fel de cucernicie tâmpă şi laşă. O bondieuserie (e expresia lui tante Alice), ca şi cum menirea creştinismului n-ar fi decât să lase lumea batjocorită de forţele răului, iar el să înlesnească fărădelegile dat fiind că e prin definiţie osândit la cecitate (orbire) şi paraplegie.

Denis de Rougemont: Să nu bondieuserie pe alţii, dar când arde casa vecinului nu stau să mă rog şi să mă îmbunătăţesc; chem pompierii, alerg la cişmea. De nu, se numeşte ca sunt fudul şi că nu-mi iubesc aproapele. Macaulay: este drept că nu avem voie să ne răsculăm împotriva lui Nero căci orice putere de Sus este, dar nici nu trebuie să-i sărim lui Nero în ajutor dacă se întâmplă să fie atacat. (Eisenhower şi Foster Dulles în toamna lui ‘56.) Una e să te răscoli, alta e să aprobi. Când a căzut Iacob al II-lea, s-au găsit episcopi anglicani care să-l urmeze în exil pe regele procatolic, ori poate catolic, numai pentru că era suveranul legitim şi, orice s-ar fi întâmplat, nu putea fi înlocuit.

Creştinismul neajutorat şi neputincios este o concepţie eretică deoarece nesocoteşte îndemnul Domnului (Matei 10, 16: “fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii”) şi trece peste textele Sfântului Pavel (Efes. 5, 17: “Drept aceea, nu fiţi fără de minte”, II Tim. 4, 5: “tu fii treaz în toate…”, Ţiţ. 1, 8: “să fie treaz la minte” şi mai îndeosebi: “Fraţilor nu fiţi copii la minte; ci la răutate fiţi copii, iar la minte fiţi oameni mari”).

Nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim prosti.

Ne cheamă să fim buni, blânzi şi cinstiţi, smeriţi cu inima, dar nu tâmpiţi. (Numai despre păcatele noastre spune la Pateric “să le tâmpim”.) Cum de-ar fi putut proslăvi prostia Cel care ne da sfatul de-a fi mereu treji ca să nu ne lăsăm surprinşi de satana? Şi-apoi, stă scris că “Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii”. Iar rânduiala se opune mai presus de orice neîndemânării zăpăcite, slăbiciunii nehotărâte, neînţelegerii obtuze. Domnul iubeşte nevinovăţia, nu imbecilitatea. Iubesc naivitatea, zice Leon Daudet, dar nu la bărboşi. Bărboşii se cade să fie înţelepţi. Să ştim, şi ei şi noi, că mai mult rău iese adeseori de pe urmă prostiei decât a răutăţii. Nu, slujitorilor diavolului, adică şmecherilor, prea le-ar veni la îndemâna să fim prosti.

Dumnezeu, printre altele, ne porunceşte să fim inteligenţi.

(Pentru cine este înzestrat cu darul înţelegerii, prostia – măcar de la un anume punct încolo – e păcat: păcat de slăbiciune şi de lene, de nefolosire a talentului. “Iar când au auzit glasul Domnului Dumnezeu… s-au ascuns”.) […]

“Daţi deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu” (Mat. 22, 21; Marcu 12, 17; Luca 20, 25). Fraza e clară şi regimurile totalitare, adăugându-i şi Rom. 13, cer credincioşilor să le dea ascultare şi respect. Iar mulţi creştini, care-şi confunda religia cu prostia, sar şi ei să le aprobe: “e text!”. Numai că nu citesc atent.

Dăm Cezarului – se tălmăceşte: Statului – ce este al său, dacă e în adevăr stat şi se poartă în consecinţă. Când statul (Cezar) se îndeletniceşte cu ale lui, cu întreţinerea drumurilor, menţinerea ordinei, canalizări, transporturi, apărarea ţării, administraţie şi împărţirea dreptăţii, i se cuvine respectul şi tot ce este al său: impozitul, serviciul militar, civismul.

Atunci însă când Statul nu mai e Cezar, ci Mamona, când regele se preface în medicine-man şi puterea civilă în ideologie, când cere adeziunea sufletească, recunoaşterea supremaţiei sale spirituale, aservirea conştiinţei şi procedează la “spălarea creierului”, când fericirea statală devine model unic şi obligatoriu, nu se mai aplică regula stabilită de Mântuitor, deoarece nu mai este îndeplinită una din condiţiile obligativităţii contractului: identitatea părţilor (lui Cezar i s-a substituit Mamona).

Mântuitorul nu numai că n-a spus să dăm lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu şi lui Mamona ce este a lui Mamona, ci dimpotrivă (Mat. 6, 24; Luca 16, 13) a stabilit că nu poţi sluji şi lui Mamona şi lui Dumnezeu.

Când pe scaunul de domnie lumească sta un Cezar, îndemânarea nu este interzisă şi Biserica, de-a lungul veacurilor, şi-a avut politica ei. Dar când politica încape pe mâinile Celuilalt, se aplică regula vaselor engleze care făceau piraterie sub pavilion străin: deîndată ce bastimentul inamic deschidea focul, era înălţat steagul naţional. Cezarului, cele cuvenite. Cu Mamona nici o legătură, oricât de mică – nici asupra punctelor comune. Lui Mamona numai blestemele din moliftele Sfântului Vasile cel Mare.

(Diavolul: să încheiem un pact. – Nu. – Atunci hai să semnăm un document prin care recunoaştem şi tu şi eu că doi plus doi fac patru. – Nu. – De ce? Nu admiţi că doi şi cu doi fac patru? De ce n-ai subscrie un adevăr incontestabil? – Nu-mi pun semnătura alături de a ta nici pentru a recunoaşte că există Dumnezeu.) […]

Lumina nu este numai Beatitudine ci şi Înţelegere, în contrast cu prostia din care face o netrebnică arma diavolească.

Sursa Ziua Online

MIHAI BURACU: PITESTI DUPA PITESTI. Cum s-a inmultit samanta satanica a comunismului dupa 1989? “Asistam neputinciosi la o a doua internationalizare (globalizare), sora geamana cu internationalizarea rosie”; CJ Hopkins: MAREA EPURARE A ÎNCEPUT. Noul totalitarism pseudo-medical, „științific”, și segregarea noilor suboameni, „nevaccinații”; (Inca o…) Dovada clară că statul ne vrea proști; Editorial: Marea Resetare plănuită de globalişti ar putea să ne ducă în Epoca Sclavagismului şi a Feudalismului, din punct de vedere social; „Libertatea este o iluzie! Nu mai suntem liberi în vremurile noastre”! – cred 2 analişti politici americani de la Rutheford Institute; Recenzia cărţii „China versus SUA: cine va învinge?”, scrisă de ambasador Alfredo Toro Hardy; Slăbiciunile Chinei – argument monetary; „Stîngismul“ — boala copilăriei comunismului; Incredibila execuţie a mareşalului Antonescu: deşi a fost împuşcat de mai multe ori, el nu a murit imediat! Ce s-a întâmplat? Putin vrea roboți, chatboți și supercomputere. Președintele rus obligă firmele care cer subvenții să utilizeze inteligența artificială; Oamenii de știință chinezi cresc „rinichi umani” în porci; Azilele groazei, un scenariu care se poate repeta oricând. Concluzia Corpul de Control al Prim-Ministrului: e haos în system; Patru zile, doi polițiști băuți și drogați la volan, trei victime. Cazurile Caracal și Popești Leordeni ; Polițist ziua, noaptea traficant de droguri. Prins în flagarnt când vindea cocaină în BrașovPuciul din Niger și campania anti-occidentală purtată de Rusia în Africa; Cum țin rușii prizonieră Moldova; Nu trebuie să vă placă Oliver Stone. Dar vă rog vedeți filmul „Nuclear Now”. Interviu cu regizorul American; Am făcut concediul prin Italia și am ieșit la un cost de cazare la 65% din cât am fi dat în medie pe zi la mare în România; Mirel Palada: „România este un balamuc mediocru. Statul român este eșuat de ceva timp”;

Petre Daea explică de ce a crescut prețul la ouă: „Găinile fac parte din statul paralel!”Cât a îmbătrânit Elena Udrea în cei 12 ani de când aşteaptă săraca să i se prescrie fapta! Unor cadre medicale le poți mări salariul de 10 ori, că tot ca nişte mizerii şpăgare se vor comporta; (“ Amintiri ” despre)… Lenea parlamentară naşte monştri guvernamentali; Klaus Schwab, unul din demenții tătuci ai Marii Resetări: „Nu veți mai deține nimic și veți fi fericiți pentru asta!” „Profeții”; Forumului Economic Mondial anunță că Era Post-Corona se resetează pe urmele lui Karl Marx; ”China, SUA sau UE first?” Concluziile Forumului Economic Mondial de la Davos; ONU şi Forumul Economic Mondial se află în spatele „războiului global împotriva fermierilor”, spun experţi; În spatele grupului Wagner nu se află doar violenţa extremă – ci şi cultul unui zeu pre-creştin [The Daily Beast]; Jurnalist rus, laureat al premiului Nobel, etichetat de propria ţară drept „agent străin”; (Cine merge pe mana “sfantului” rus, ajunge in iad); Alexander Dughin despre geopolitica României; Eurasianimul rusesc – originile și ideile; O istorie dramatică, ignorată de oamenii noștri politici, privitoare la continuitatea românilor dintre Nistru, Bug și mai departe… Marea teorie din spatele deciziei nefaste a lui Vladimir Putin de a invada Ucraina; România educată, eșuată în analfabetism funcțional. Din 100 de elevi, 89 înţeleg cuvintele, dar nu şi sensul lor; Județul din România cu cei mai mulți ANALFABEȚI. Câți sunt în București; 83% din forţa de muncă din România nu deţine competenţe digitale suficiente, iar 41% sunt analfabeţi digital; Peste 7 mii de analfabeţi în judeţul Vaslui; România a căzut pradă unor analfabeți atotputernici. Tinerii educați părăsesc țara;

Cât costă să trăiești în Spania. Un român plecat la muncă a făcut calculul. „Dacă ne mai trebuie, ne împrumutăm!” „Muncim și 13 ore pe zi pentru 1.500 de lei pe lună”. Cum trăiesc în România livratorii asiatici care-ți aduc mâncarea la ușă… Neomarxismul feudelor globaliste; Elitele de la Davos și noul război cultural global; CORPORATOCRATIA. Cum sunt inrobite natiunile prin IMPRUMUTURI care le falimenteaza. Noul soldat: ASASINUL ECONOMIC, noile armate: FMI si BM; Statul te vrea prost sau plecat;„Ţara te vrea prost!“ Anestezia generală la români; „Vom fi sclavi în ţara noastră!” Cu CJ HOPKINS despre GLOBOCAP și Marea Accelerare către noul totalitarism patologic, cenzura NOII NORMALITĂȚII și demonizarea noilor dizidenți. „Noua normalitate este aici pentru a rămâne”; CJ HOPKINS: „NOUA NORMALITATE” MAI POATE FI ÎNCĂ OPRITĂ- 1; CJ HOPKINS: A SCHIMBA RADICAL SOCIETATEA DIN CAUZA UNUI VIRUS ESTE O DEMENȚĂ-2; Bolșevicii s-au întors și nu vor pleca prea devreme- Ce-i de făcut?(Cu ajutorul Karacatitei ILIESCIENE/pEsEdIENE, am dat de pomana si “untul romanesc”); Magnații ruși – „asasinii economici” care au ruinat industria românească; Neurotehnologia și controlul minții-Creierul uman este următorul câmp de luptă; China Miéville, Regele Şobolan – fragment în avanpremieră;(De neuitat); Olguța, un nou atac la românii din diaspora: „Sclavii Europei… Și când se vor întoarce, tot la hotel de 4 stele îi punem?”Românii din diaspora! Șocant! Adolescenți români, sclavi în Irlanda…INSTAURAREA NOII LUMI DEMONICE PRIN HAOS DELIBERAT – profetismul dostoievskian “la lucru” (I); Proiectul Noii Ordini Mondiale se împiedică de realitatea geo-politică… Biden, discurs incoerent în Vietnam. Purtătoare de cuvânt a Casei Albe a intervenit de urgență: „Aici se încheie conferinţa”;Pârghiile Rusiei în România

////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

Biden, discurs incoerent în Vietnam. Purtătoare de cuvânt a Casei Albe a intervenit de urgență: „Aici se încheie conferinţa”

Aflat în Vietnam, președinte SUA, Joe Biden, 80 de ani, a ținut un discurs poticnit duminică, într-o conferinţă de presă, determinând-o pe purtătoarea de cuvânt a Casei Albe să intervină.

autor

PAUL TECUCEANU

Plecat de cinci zile de la Washington, Joe Biden a călătorit în Asia pentru summitul G20 de la New Delhi, apoi s-a dus la Hanoi, notează News.ro.

În timp ce se afla acolo, a ţinut o conferinţă de presă oarecum dezarticulată, determinând-o pe purtătoarea de cuvânt a Casei Albe să îl întrerupă pe preşedintele SUA în mijlocul discursului.

Joe Biden a început prin a lăsa să se înţeleagă că este obosit după „o călătorie în jurul lumii în cinci zile”.

„Este seară, nu-i aşa?”, a glumit el când s-a aşezat la microfon, după ce a încercat o introducere cu „Bună dimineaţa, Vietnam!”.

CITEȘTE ȘI

Hunter Biden

Un procuror îl va inculpa pe fiul lui Biden în această lună pentru deţinere ilegală de armă de foc

Preşedintele american, în vârstă de 80 de ani, a continuat cu un discurs.El le-a explicat jurnaliştilor prezenţi ce subiecte au fost discutate cu diverşi reprezentanţi cu care s-a întâlnit în timpul şederii sale. A descris apoi Vietnamul ca fiind o ţară din „lumea a treia”, înainte de se a corecta spunând că este din „Sudul global”, expresie care desemnează ţările emergente.

Apoi s-a pierdut în şirul gândurile sale, iar discursul său, destul de poticnit, a fost foarte repede întrerupt de purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Karine Jean-Pierre, care a strigat „Mulţumesc, aici se încheie această conferinţă de presă”, în timp ce liderul american încă vorbea.

Joe Biden, criticat după incidentul din Vietnam

Incidentul i-a adus succesorului lui Donald Trump o nouă salvă de critici, detractorii săi afirmând că este prea bătrân pentru a conduce Statele Unite.

Pe de altă parte, este un episod care vine în continuarea altora similare care i-au avut drept protagonişti pe unii dintre politicienii de frunte ai Washingtonului, în plină dezbatere în societatea americană legată de vârsta liderilor ei.

Vârsta înaintată a preşedintelui Joe Biden ridică semne de întrebare, mai ales în legătură cu oportunitatea de a mai candida pentru un al doilea mandat. În iunie, preşedintele s-a împiedicat de un sac de nisip pe o scenă. Are, de asemenea, un mers destul de nesigur şi este predispus la derapaje verbale. El s-ar putea confrunta în alegerile de anul viitor cu fostul preşedinte Donald Trump, şi el în vârstă de 77 de ani. Sondajele arată că mulţi americani cred că niciunul nu ar trebui să mai candideze, tocmai din cauza vârstei.

SUA au tot mai mulți lideri bătrâni

În august, liderul republicanilor din Senatul american, Mitch McConnell, în vârstă de 81 de ani, a avut pentru a doua oară în decurs de o lună un moment de cumpănă când, în mijlocul unor declaraţii pe care le făcea, s-a oprit şi a părut pierdut pentru câteva zeci de secunde, rămânând blocat şi cu privirea fixă. În martie, el suferise o comoţie şi a fost internat, după ce a căzut.

Decana de vârstă a aleşilor americani este senatoarea democrată Dianne Feinstein, care are 90 de ani şi recent a fost spitalizată în urma unei căzături la domiciliul ei.

Aceste incidente de sănătate reamintesc o realitate tot mai mult dezbătută: cei mai puternici lideri politici ai Americii sunt mult mai în vârstă decât mulţi omologi din alte democraţii.

Mulţi aleşi din Congres au peste 70 de ani, iar vârsta medie a Senatului este de 65,3 ani, potrivit FiveThirtyEight, fiind cea mai mare medie din toate timpurile, în condiţiile în care vârsta medie este de 38,8 ani în ansamblul Statelor Unite. Cu o medie de 64 de ani, Senatul SUA are a şaptea cea mai mare vârstă medie dintre toate organismele parlamentare, potrivit Uniunii Interparlamentare, depăşind ţările cu populaţii mult mai în vârstă, inclusiv Japonia, Italia şi Grecia.

Fosta ambasadoare SUA la ONU din perioada Trump, Nikki Haley, în prezent candidată republicană la preşedinţia SUA, a cerut de curând „teste de competenţă mintală” pentru liderii americani în vârstă. „Senatul este cel mai privilegiat azil de bătrâni din ţară”, a declarat pentru Fox News Nikki Haley, care are 51 de ani.

Cu toate acestea, reprezentanta democrată Nancy Pelosi, în vârstă de 83 de ani, singura femeie care a fost preşedintă a Camerei Reprezentanţilor, a declarat vineri că va candida pentru un nou mandat în Congres în 2024, anunţându-şi intenţia de a-şi păstra locul, în contextul în care democraţii încearcă să preia controlul Camerei la alegerile de anul viitor.

Sursa: News.ro

https://stirileprotv.ro/stiri/international/biden-discurs-incoerent-in-vietnam-purtatoare-de-cuvant-a-casei-albe-a-intervenit-de-urgenta-aici-se-incheie-conferinta.html?utm_source=pushwoosh&utm_medium=cross_extern&utm_campaign=pushaplicatie

/////////////////////////////////

Proiectul Noii Ordini Mondiale se împiedică de realitatea geo-politică

de Imad Fawzi Shueibi, voltaire.net

Liderii politici încearcă de patru secole să creeze un organism internațional, care să guverneze relațiile dintre națiuni și care să prevină conflictele dintre acestea. În timp ce noțiunea de suveranitate statală a început să se cristalizeze, preocuparea principală a organizațiilor interguvernamentale a fost dominată de echilibrul puterilor. Cât despre ambiția SUA de a impune Noua Ordine Mondială, aceasta este zguduită de noile realități geopolitice.

Lenta constituire a unei ordini internaționale

Noțiunea de ”Ordine internațională” a apărut în secolul XVII, dar sintagma ”ordine mondială” a fost introdusă recent în discursul politic. Această noțiune era pusă în discuție de fiecare dată când era ridicată necesitatea organizării și susținerii păcii.

În 1603 regele Henri IV al Franței a dispus ca ministrul său, ducele de Sully, să elaboreze un prim proiect în acest sens. Obiectivul era constituirea unei republici creștine care să cuprindă întreaga populație europeană. Aceasta urma să asigure conservarea naționalităților și religiilor si să fie responsabilă în medierea problemelor dintre acestea. Marele Proiect stipula redesenarea granițelor statale pentru echilibrarea puterii, crearea unei confederații europene compusă din 15 state și a unui Consiliu supranațional cu putere de arbitraj și cu o armată capabilă să protejeze confederația de pericolul turc.

Acest vis a fost curmat de asasinarea lui Henri al IV-lea și a mai revenit în atenție doar după sfârșitul războaielor inițiate de Louis al XIV-lea. Abatele de Saint-Pierre a publicat al său Proiect al păcii perpetue între domnitorii creștini. Proiectul, care a fost presentat la Congresul de la Utrecht (1713), consta în adoptarea în totalitate a deciziilor luate în cadrul Conferinței, ca fundament pentru stabilirea granițelor națiunilor beligerante și stabilirea unei Ligi a Națiunilor Europei (Federația Internațională) cu misiunea de a preveni conflictele.

Dincolo de această utopie și mult mai relevant pentru epocă a fost Tratatul de Pace de la Westfalia, semnat în 1648. Acesta a venit ca o concluzie a Războiului de 30 de ani, conflagrație desfășurată sub stindarte religioase și care a avut ca rezultat dispariția a 40% din populația implicată, precum și sporirea urii între populațiile supraviețuitoare. Negocierile au durat patru ani (1644-1648) iar la sfârșitulor acestora a fost asigurată egalitatea tuturor părților implicate în conflinct dincolo de diferențe, catolici sau protestanți, republicani și monarhiști.

Tratatul de la Westfalia a emis patru principii fundamentale:

Suveranitatea absolută a statelor-națiune și dreptul fundamental de autodeterminare politică.

Egalitate de drept între statele-națiuni. Astfel, cel mai mic stat este egalul celui mai mare stat, dincolo de puterea sau slăbiciunea, bogăția sau sărăcia acestora.

Respectarea tratatelor și apariția Dreptului internațional cu efecte obligatorii.

Interzicerea interferenței în afacerile interne ale altui stat.

Desigur că aceste principii nu au determinat o suveranitate absolută, dar acest fapt nu a existat în fapt nicicodată. Cu toate acestea, a fost împiedicată legitimrea ulterioară a abolirii suveranității statale.

Toți filosofii politici au susținut aceste proiecte. Rousseau a solicitat ferm constituirea unui contract statal unic intre toate țările Europei. Kant a publicat în 1815 îndemnul său Spre pacea eternă. Pentru el, pacea era o construcție juridică care necesita codificarea unei legi generale aplicabilă tuturor statelor. Filosoful englez utilitarian, Bentham, a stigmatizat diplomația secretă pe care a plasat-o deasupra legii. Și el a îndemnat la crearea unei opinii publice internaționale capabile să impună guvernelor respectarea hotărârilor internaționale și supunerea față de arbitrajului internațional.

Crearea instituțiilor normative internaționale

Ideea unui Ordin Internațional a progresat constant, bazată mereu pe normativul suveranității adoptat prin Tratatele de la Westfalia. Astfel s-a născut Sfânta Alianță, propusă de Țarul Alexandru în 1815, dar și Concertul Europei, propus de Cancelarul Metternich al Austriei în secolul XIX, pentru a preveni ”revoluția”, care reprezintă, în limbajul politic rațional, haosul. Din acest moment statele au început să organizeze reuniuni pentru rezolvarea problemelor fără a recurge la argumentul războiului, favorizând arbitrajul și diplomația.

Acesta a fost obiectul urmărit în crearea Ligii Națiunilor (LoN) la sfârșitul Primului Război Mondial. Aceasta a izvorât ca o necesitate a relațiilor dintre puterile dominante în serviciul câștigătorilor conflagrației. Valorle morale ale Ligii erau cel puțin relative. Cu toate acestea, deși scopul ei era soluționarea disputelor dintre națiuni prin arbitraj și în defavoarea războiului, Liga și-a declarat competența în supervizarea populațiilor subdezvoltate și a celor care politic, economic sau administrativ pretindeau dreptul la autodeterminare. Odată acest drept arogat, a rezultat firesc legitimarea mandatelor. Prin asumarea acestei poziții, Liga Națiunilor a întruchipat realitatea colonială.

Manifestarea artificială a acestei organizații a fost dezvăluită în momentele în care și-a dovedit inabilitatea de a rezolva evenimente internaționale grave, cum au fost: cucerirea Manciuriei de către Japonia, cazul Abisiniei (Etiopia), anexarea insulei Corfu (Grecia) de Italia, etc. Cu toate că Liga, creată de Leon Bourgeois, a fost intens promovată de președintele SUA Woodrow Wilson, Washigtonul nu s-a alăturat proiectului, iar Germania și Japonia, fiind provocate, s-au retras din el. În acest sens, instituția s-a dovedit inutilă.

Succesoarea LoN, Națiunile Unite (ONU), a fost reflecția Chartei Atlantice, semnată de Statele Unite ale Americii și Regatul Unit al Marii Britanii pe 4 august 1941, și a Declarației de la Moscova, adoptată de Aliați pe 30 octombrie 1943, când era anunțată crearea ”unei structuri organizatorice bazate pe principiul egalității suverane a tututor Statelor care iubesc pacea.” Proiectul a fost dezvoltat în cadrul conferinței Dumbarton Oaks, Washington 21 august – 7 octombrie 1944.

Principiile Chartei Atantice au fost aprobate în timpul conferinței de la Yalta (4-12 februarie 1945) și consfințite prin Conferința de la San Francisco (25-26 iunie 1945). Ideologia globalizării a fost astfel înglobată în principiul Națiunilor Unite care, încă de la apariția sa, ți-a clamat existența sub forma unui sistem colectiv de securitate universal, incluzând și statele care nu sunt membre ale acestui organism. În realitate, ONU nu mai este o societate contractuală, cum se vroia Liga Națiunilor, ci mai degrabă este reflecția temporală a relațiilor dintre puteri și care favorizează victorioșii zilei.

Acestea fiind hotărâte, întreaga lume să se încline în fața voinței Națiunilor Unite.

Această organizație, care-și arogă globalitatea, a fost în practică doar expresia dorinței de dominare a puterilor victorioase în detrimentul populației mondiale a cărei voință nu a fost luată niciodată în considerare. Această realitate geopolitică a fost confirmată odată cu fondarea Consiliului de Securitate, format din cele cinci puteri majore (victorioase) ca membrii permanenți și alți membri nepermaneți, dar aleși pe criterii geografice, considerente din care a rezultat o subreprezentare a Africii și a Asiei.

Eșecul acestui sistem a ieșit la suprafața în perioada Războiului Rece. Conflictul dintre cele două super-puteri a fost impus națiunilor mai mici, care au suportat toate consecințele acestuia la nivel local și regional. Aceată structură a rolurilor s-a evidențiat în modul de funcționare a ONU, fie față de respectarea cererilor de aderare sau în gestionarea conflictelor, așa cum s-a întâmplat în cazul Palestinei, Koreei, naționalizării petrolului iranian, crizei Canalului de Suez, ocupației israeliene, Libanului, etc.

În proclamația de fondare a ONU se afirma

”credința în drepturile umane fundementale, în demnitatea și importanța persoanei umane, în egalitatea de drepturi a bărbaților și femeilor, a națiunilor mari sau mici, în crearea condițiilor necesare pentru justiție și pentru respectul obligațiilor care reies din tratate și din alte surse ale dreptului internațional.”

Cu toate acestea, dreptul de veto a privat celelalte națiuni de dreptul egalitații în implicare. În ultimă instanță, instituțiile internaționale au exprimat doar balanța puterilor, dincolo de orice noțiune de justiție în sens moral sau filosofic. Consiliul de Securitate este un directorat global (o continuare a celui instalat de Metternich). Acesta își rezervă dreptul de a impune rezoluții doar din partea Aliaților, victorioși în cel de-al Doilea Război Mondial, și nu a celor care urmăresc pacea.

După disoluția Uniunii Sovietice a fost crucială modificarea sistemului internațional.

Redesenarea relațiilor internaționale de către SUA

În acest moment al istoriei au triumfat în SUA discipolii lui Leo Strauss, cu ajutorul jurnaliștilor neo-conservatori. În viziunea lor, societatea este divizată în trei caste: înțelepții, nobilii și poporul. Doar înțelepții dețin adevărul care este revelat doar parțial politicienilor (nobililor), în timp ce poporul trebuie să se supună alegerilor acestora. Aceștia au continuat să-și promoveze ideile în timp ce afirmau abrogarea principiilor Tratatului de la Westfalia, mai exact a celor care afirmau suveranitatea statală și interzicerea amestecului extern în afacerile interne.

Pentru a impune hegemonia Vestului, aceștia au invocat ”dreptul unei intervenții umanitare” și ”responsabilitatea în protecție” care revine înțelepților, este executată de nobili și impusă poporului. Revizuind limbajul celui de-al Doilea Război Mondial, aceștia au cerut și înlocuirea ”Rezistenței” cu negocierea.

În anul 1999 au fost emise apeluri neo-conservatoare de mai multe țări Vestice, inclusiv Franța și Anglia. Tony Blair a prezentat atacul Kosovo de către NATO ca fiind primul război umanitar din istorie. Într-un discurs ținut în Chicago, acesta a declarat că Marea Britanie nu a căutat să-și apere propriile interese ci a căutat să promoveze valori universale. Această declarație a fost salutată de Henry Kissinger și de Javier Solana (pe atunci Secretar general al NATO și în viitor al Uniunii Europene). Ulterior ONU l-a numit pe Bernard Kouchner ca administrator al Kosovo.

Nu există diferențe semnificative între teoria Straussiană și Nazism [in privinta suveranitatilor nationale – n.n.]. În Mein Kampf, Adolf Hitler stigmatizase deja principiul suveranității statale asumat prin Tratatul de la Westfalia.

În termeni economici această viziune a triumfat prin FMI, Banca Mondială și OMC. Din momentul apariției lor, aceste instituții au încercat să intervină în economia, bugetul și politicile financiare statale, în special în cele ale statelor mai sărace sau a celor mai vulnerabile. Unele state arabe au fost victimele sugestiilor acestora pentru liberalizarea economică, privatizarea sectorului public și vânzarea resurselor naturale.

Washingtonul a ezitat în acțiunea sa vis a vis de destrămarea URSSului. Treptat insă SUA a devenit singura super-putere, ca ”hyper-puterea” din lumile lui Hubert Vedrine. Ca o consecință logică, sistemul ONU moștenit în urma celui de-al Doilea Război Mondial a fost privit de SUA ca o moștenire a trecutului. Nefiind însă dispusă să ignore oficial ONU, SUA a încetat să-și îndeplinească obligațiile financiare, nu a ratificat Protocolul de la Kyoto, a reuzat să adere la Tribunalul Penal Internațional al ONU și a umilit Unesco în mod repetat.

Conceptele reiește în urma celui de-al Doilea Război Mondial au fost spulberate de atacurile de la 11 septembrie 2001. Strategia Națională de Securitate a SUA, emisă de președintele George W. Bush pe 20 septembrie 2002, proclama noua lege a ”măsurilor preventive împotriva statelor malefice”.

Strategia SUA a fost însoțită de o modificare conceptuală. Noțiunea rezistenței, numită așa după Rezistența franceză în fața ocupației naziste, a devenit nelegitimă și a fost înlocuită de cerința rezolvării unui conflict prin negociere, dincolo de toate drepturile inalienabile ale celor implicați. Similar, conceptul de terorism – care nu a fost definit niciodată în dreptul internațional – a fost folosit pentru a evita orice legitimare a unui grup armat în luptă cu statul, dincolo de motivele acestui conflict.

Abrogând legile războiului, Washingtonul a reînviat practicile ”asasinatelor țintă” abandonate după războiul din Vietnam dar care au fost practicate de Israel timp de o decadă. Potrivit celor care le susțin, aceste practici nu sunt ”asasinate” în sensul strict al cuvântului ci sunt ”crime în legitimă apărare”, deși nu trebuie îndeplinit în sens strict criteriul de autoapărare, în relația dintre amenințare și răspuns sau în proporționalitatea răspunsului. Intervenția umanitară, responsabilitatea de a proteja, se situează deasupra suveranității statale.

Ca o consecință, a apărut noțiunea de stat malefic. Aceste state sunt definite prin patru criterii, care sunt în general cuprinse în spectrul speculativ și care pleacă de la prezumția de vinovăție:

Liderii acestora își opresează populația și le jefuiesc proprietățile.

Nu respectă legile internaționale și reprezintă un pericol permanent pentru statele vecine.

Susțin terorismul.

Urăsc SUA și principiile democratice.

La 10 ani după dispația URRS, Statele Unite ale Americii au început să remodeleze tiparele relațiilor internaționale.

În privința Orientului Mijlociu, filosoful neo-conservator Bernard Lewis și discipolul său, Fouad Ajami, au trasat obiectivul urmărit: stoparea naționalismului arab prin atacarea regimurilor tiranice care au cimentat mosaicul tribal, sectarian și religios. Distrugerea și dezmembrarea statelor din această regiune va avea ca efect un ”haos constructiv”, o situație incontrolabilă în care se va dizolva coeziunea socială și în care omul se va întoarce la stadiul de brută. Aceste state vor reveni astfel la o condiție pre-națională, uneori chiar la una pre-istorică de unde izvorăște omogenitatea etnică a microstatelor, care va genera o dependență de SUA. Un reprezentat de vârf al curentului Straussian, Richard Perle, a dat asigurări că războaiele din Irak și Liban vor fi urmate de conflicte în Siria, Arabia Saudită și care vor culmina triumfant cu cel din Egipt.

Trei etape

Construcția Noii Ordini Mondiale a trecut prin mai multe etape.

1991-2002 a fost etapa incertitudinii. Washingtonul a ezitat în asumarea rolului de super-putere care decide unilateral soarta lumii. Deși această perioadă s-a întins pe durata unei decade, a reprezentat din punct de vedere istoric doar un scurt moment.

În trei ani (2003-2006), Washingtonul a încercat să aplice, indiferent de costuri, teoria ”Haosului constructiv” pentru a-și extinde hegemonia. Administrația americană s-a implicat în două războaie, cel din Irak, cu propriile trupe, și cel din Liban, în care trupele sale se aflau în proximitate. Înfrângerea Israelului din 2006 a întrerupt temporar acest proiect. Rusia și China s-au folosit de două ori de dreptul lor de veto în cadrul Consiliului de Securitate (în privința situației din Myanmar și a celei din Zimbabwe), lasând astfel părerea unei încercări timide de revenire pe scena internațională.

În perioada care a început în 2006 și se întinde până azi, sistemul unipolar a lăsat locul unei lumi apolare. Puterea este dispersată larg. China, UE, India, Rusia și SUA dețin mai mult de jumătate din numărul locuitorilor planetei, dețin 75% din PIB și 80% din cheltuielile militare de pe întreg mapamondul. Acesta date justifică într-o oarecare măsură funcționarea multi-polară datorită competiției persistente între acești poli de putere.

Nebuloasa unei lumi apolare

La nivel global, aceste puteri trebuie să facă față unor provocări atât superioare (din partea organizațiilor regionale sau globale) cât și inferioare (reprezentate de miliții, ONGuri, corporații multinaționale). Puterea este peste tot și nicăieri, dispersată în mai multe mâine și în mai multe locuri.

Dincolo de cele șase puteri majore, mai există și numeroase puteri regionale. În America latină este cazul Braziliei, mai mult sau mai puțin al Argentinei, Chile, Mexic și Venezuela; în Africa: Nigeria, Africa de Sud și Egipt; în Orientul Mijlociu: Iran, Israel și Arabia Saudită. Mai sunt și Pakistanul în Asia de Sudest; Australia, Indonezia și Coreea de Sud în Pacificul de Vest.

Mai multe organizații inter-guvernamentale apar pe această listă a puterilor: FMI, Banca Mondială, OMS și ONU; de asemenea mai sunt și organizații regionale ca Uniunea Africană, Liga Arabă, ASEAN, UE, ALBA etc. și alte cluburi, ca OPEC. Aici trebuiesc incluse și statele (regiunile) care sunt cuprinse în interiorul națiunilor, cum sunt California sau Uttar Pradesh (cel mai populat stat din India), sau chiar orașele ca New York sau Shanghai.

Există însă și companii multinaționale, inclusiv din domeniile energiei și finanțelor, și companii media globale ca Al Jazeera, BBC sau CNN, ca și miliții de genul Hezbollah, Armata Mahdi sau talibanii. Această listă este mult mai largă căci ea include și partidele politice, instituțiile sau mișcările religioase, organizațiile teroriste, cartelurile de droguri, ONGurile și funadațiile. Lista este nesfârșită.

Statele Unite rămân totuși cea mai importantă concentrare a puterii. Cheltuielile anuale militare ale sale sunt estimate la peste 500 de miliarde de $. Această sumă poate depăși chiar 700 de miliarde dacă sunt luate în considerare și operațiunile aflate în desfășurare, în Iark și Afganistan. Cu un PIB în valoare de 14 trilioane de dolari, SUA ocupă prima poziție în topul economiilor mondiale.

Cu toate acestea, realitatea puterii americane nu poate să ascundă declinul acesteia, atât în termeni absoluți cât și relativi, față de alte state. Așa cum a afirmat Richard Hass, președintele Consiliului Afacerilor Externe, evoluția unor țări ca Rusia, China, Arabia Saudită sau Emiratele Arabe Unite a atins un prag de 1 trilion $ anual. Aceasta este desigur consecința pieței energetice. Datorită cererii explozive din acest domeniu, de către China sau India, acestă sumă va crește substanțial. Slăbirea Dolarului american față de Lira sterlină sau de Euro va avea ca o consecință nu doar deprecierea acestuia și față de monedele asiatatice ci și adaptarea pieței petrolului care va folosi moneda europeană. Iar când dolarul nu va mai fi moneda tranzacțională a pieței petrolului, economia SUA va fi vulnerabilă față de inflație și criză monetară.

Două mecanisme primordiale au susținut o lume apolară: Un număr de fluxuri financiare au găsit o cale de manifestare deasupra legii și deasupra controlului guvernamental. Aceast fapt sugerează slăbirea influenței marilor puteri în fața globalizării. Aceste fluxuri au fost folosite pe scară largă de către statele producătoare de petrol pentru finanțarea actorilor ne-statali. Așadar, într-o lume apolară, deținerea poziției de cel mai puternic stat nu garantează monopolul forțelor. Toate tipurile de grupuri sau indivizi pot acumula influență.

Potrivit profesorului Hedley Bull, relațiile intenaționale au fost întotdeauna un amestec de ordine și haos. Conform teoriei sale, sistemul apolar, lăsat să se deșfășoare, va deveni extrem de complex. Și exact așa se întâmplă acum. În 2011, în timpul exacerbării tensiunii din Libia, sistemul apolar și-a dovedit nesustenabilitatea.

Atunci au izvorât două orientări contradictorii. Prima era centrată pe SUA și avea ca țintă construirea unei Noi Ordini Mondiale, conformă cu strategia Washingtonului. Era sugerată disoluția suveranității statale, consacrată încă din momentul adoptării Păcii de la Westfalia, și înlocuirea acesteia prin intervenția străină, justificată la nivelul retoricii prin intervenția umanitară, în realitate un cal troian pentru ”Modul de viață american”.

Brazilia + Rusia + India + China = BRIC

A doua orientare, susținută de Organizația de Cooperare de la Shanghai și de economiile BRIC, era chino-rusă. Aceasta chema la păstrarea principiilor tratatului de la Westfalia, ba chiar la întărirea acestora [mai corect spus, naratiunea de care se folosesc puterile de la Moscova si Beijing se centreaza in jurul ideii suveranitatii si autodeterminarii. In fapt, Rusia si China se comporta la fel de colonialist in zonele lor limitrofe – n.n.]. Greutatea constă însă în determinarea noilor reguli pentru jocul bipolar, sau care se învârte în jurul chiar a mai multor poli. În mod cert însă, controlul resurselor , inclusiv a celor regenerabile, reprezintă poarta ideală pentru crearea unui nou sistem, a cărui emergență a fost blocată încă din anul 1991.

Este de asemenea clar că deținerea controlului asupra rutelor de transportare a produselor petroliere este motivul central al conflictului din Siria. Indubitabilă este și afirmația că polarizarea puterilor în această speță depășește cauzele interne și este mai presus de invocarea motivului apelor calde sau a interesului logistic al Rusiei față de baza navală de la Tartus.

Imperativul energetic

Războiul pentru resursele energetice a fost subiectul principal în activitatea lui Dick Cheney. Acesta a fost în fruntea războiului din 2000 până în 2008, când principalii inamici au fost China și Rusia. Aceeași politică este continuată și de Barack Obama.

Pentru Cheney, cererea de pe piața energiei crește mult mai rapid decât oferta, ceea ce duce în ultimă instanță la apariția deficitului. În aceste condiții, menținerea dominației SUA depinde de controlul rezervelor de petrol sau gaze naturale. La nivel general, dacă relațiile internaționale curente sunt structurate pe baza geopoliticii petroliere atunci nivelul rezervelor determină gradul de creștere sau de decădere al unui stat. Astfel se dezvăluie și planul american strucrat pe patru puncte:

Încurajarea producției locale prin vasali, indiferent de costuri, pentru a reduce dependența SUA față de statele neprietene și pentru a spori independența de actiune a Washingtonului.

Controlul exportului de petrol din țările situate în Golful Arab, nu pentru monopolizarea acestora ci pentru a le folosi ca o pârghie între clienți și alți furnizori.

Controlul rutelor de transport din Asia, iar în cazul celor din China sau Japonia nu doar cele petroliere cât și cele ale materiei brute.

Încurajarea diversificării surselor energetice folosite în Europa pentru a reduce dependența europeană de gazul rusesc și de influența Moscovei ce rezidă din această dependență.

Mai mult decât atât, America și-a stabilit ca prim scop independența energetică. Acest scop a constituit esența politicii lui Dick Cheney după amplele consultări cu giganții energetici din mai 2001, ceea ce presupune o diversificare a surselor: petrol local, cărbuni și gaze naturale domestice, hidro-energie și nucleară, care se obțin prin întărirea comerțului cu țările prietene din Emisfera Vestică, incluzând aici Brazilia, Canada și Mexic.

Al doilea obiectiv este controlarea fluxului de petrol din Golful Arab. Acesta a fost și principalul motiv pentru declanșarea Furtunii în deșert (1991) și mai apoi în invadărea Irakului (2003).

Planul Cheney s-a concentrat pe controlarea rutelor maritime: Strâmtoarea Hormuz (prin care trece 35% din petrolul tranzacționat anual) sau Strâmtoarea Malaca. La momentul actual, aceste căi măritime sunt esențiale pentru supraviețuirea economică a Chinei, Japoniei, Coreei de Nord și chiar a Taiwanului. Aceste coridoare permit transportul energiei și a materiei brute în Asia și exportul bunurilor fabricate aici către piețele mondiale. Controlând aceste rute, Washingtonul are garantată loialitatea celor mai importanți aliați asiatici ai săi și limitează dezvoltarea Chinei.

Implementarea acestor ținte geopolitice tradiționale a avut ca rezultat întărirea prezenței navale americane în regiunea Asia – Pacific și intrarea într-o rețea de alianțe militare cu Japonia, India și Australia, având ca scop atragerea Chinei.

Washingtonul a privit întotdeauna Rusia ca pe un competitor geopolitic. SUA a exploatat orice oportunitate de a reduce puterea sau influența Moscovei, în particular s-a temut de creșterea dependenței Europei de Vest față de gazele naturale rusești, dependență care poate afecta opoziția față de mișcările din Europa de Est și a Rusiei în Caucaz.

Pentru a oferi o alternativă viabilă, Washingtonul a forțat Europa să adere la forajele din bazinul Mării Caspice, prin construcția de noi gazoducte care trec prin Turcia și Georgia. Scopul era evitarea Rusiei, cu ajutorul Azerbaijanului, Kazakhstanului și Turkmenistanului, prin ocolirea gazoductelor Gazprom, de unde și apariția Nabuco.

Pentru a întări independența energetică a țării sale, Barack Obama s-a metamorfozat subit într-un autarh naționalist. Acesta a încurajat exploatarea petrolului și gazelor naturale în emisfera vestică, ignorând pericolul forării în zone cu mediu înconjurător sensibil, cum sunt Alaska sau Golful Mexicului, și dincolo de tehnicile folosite, cum ar fi fracturarea hidraulică.

În discurul său din 2012, referitor la Starea Națiunii, președintele Obama a declarat cu mândrie:

”De-a lungul ultimilor trei ani am deschis noi acri pentru exploatarea petrolului și a gazelor naturale și diseară voi îndruma administrația mea să deschidem mai mult de 75% din potențialul resurselor noastre de petrol și gaze naturale din afara teritoriului. Chiar în acest moment – acum – producția de petrol american este la cel mai înalt din ultimii opt ani. Ați auzit bine – din ultimii opt ani. Dar nu doar atât – anul trecut ne-am bazat mai puțin pe petrolul străin decât am făcut-o în ultmiii 16 ani”.

A vorbit cu entuziam și de extracțiile cu ajutorul fracturării șisturilor bituminoase:

”Avem resurse de gaz natural care asigură America pentru aproape 100 de ani”.

În martie 2011 Washingtonul și-a sporit importurile din Brazilia pentru a se debarasa de petrolul din Orientul Mijlociu. De fapt Washingtonul a continuat să asigure SUA controlul rutelor maritime vitale care se întind de la Strâmtoarea Hormuz până în Sudul Mării Chinei și a construit o rețea de baze și alianțe care înconjoară China –putere mondială emergentă – în formă de arc, care se întinde din Japonia până în Coreea de Sud, Australia, Vietnam și Filipine în Sudest, și până în India în Sudvest. Toate aceste măsuri sunt încununate de acordul cu Australia, prin care se va construi o bază militară în Darwin, pe coasta nordică foarte aproape de Sudul Mării Chinei.

Washingtonul încearcă să includă India într-o coaliție a țărilor din regiune care sunt ostile Chinei și prin asta să smulgă New Delhi din BRIC, o strategie de încercuire a Chinei care trezește multă îngrijorare la Beijing.

Studiile au arătat că există o distribuție neașteptată a rezervelor petroliere mondiale. Rusia se clasează prima, cu 643 trilioane metri cubi în vestul Siberiei. Arabia, incluzând și depozitul de la Ghawar, este pe locul doi cu 426 trilioane metri cubi. Apoi, pe locul trei bazinul Mediteranean cu 245 trilioane metri cubi de gaze naturale la care se adaugă 5,9 miliarde de barili de gaz lichid și 1,7 miliarde de barili de petrol.

În privința Mediteranei, cel mai bogat rezervor este cel din Siria. Depozitul descoperit la Qara poate atinge nivelul de extracție de 400,000 metri cubi pe zi, ceea ce duce această țară pe locul patru în topul țărilor producătoare din regiune, după Iran, Irak și Qatar.

Transportul gazelor de la Linia Zagros (Iran) în Europa trebuie să treacă prin Irak și Siria. Această dificultate a deranjat proiectul american și l-a consolidat pe cel rus (North Stream și South Stream). Gazul sirian a scăpat Washingtonului, care este forțat să depindă de cel libanez.

Războiul continuă…

http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/noua-ordine-mondiala-haosul-constructiv-resurse-energetice-siria/

//////////////////////////////////

INSTAURAREA NOII LUMI DEMONICE PRIN HAOS DELIBERAT – profetismul dostoievskian “la lucru” (I)

Cititi si: Profetismul dostoievskian “la lucru” (II): “Spre asta ne indreptam…”

Fragmentul urmator este preluat din romanul Demonii al marelui scriitor rus Feodor Mihailovici Dostoievski. Pe scurt, in acest episod literar, revolutionarul nihlist Piotr Verhovenski isi dezaluie planurile sale celui pe care vrea sa il castige de partea sa si sa-l transforme in liderul providential menit sa stapaneasca asupra intregii Rusii. Cu alte cuvinte, Piotr Verhovenski este “profetul” escroc, siret si inspirat direct de diavol, care isi cauta figura carismatica in stare sa se impuna ca stapanitor asupra oamenilor. Din punct de vedere istoric, Verhovenski il intruchipeaza pe Neaceaev, un cunoscut nihilist rus al sec. XIX. De altfel, insusi scriitorul rus Dostoievski facuse parte, in tineretile sale, din randurile unor grupuri radicale nihiliste, deci ideile expuse mai jos sunt redate cu fidelitate si cu intelegerea profetica a celui ce a sesizat cum lucreaza “taina faradelegii” in istorie.

“Confesiunea” lui Verhovenski este un adevarat program de actiune care a fost, este si va fi respectat, pus in actiune, pana la indeplinirea lui cea de pe urma. Scopul este ca oamenii sa fie adusi la starea de disperare in care sa adopte de bunavoie, ca pe o salvare, stapanirea unui “tar” impostor, adica un antihrist. Indeplinirea acestui scop trece prin cateva etape: scaderea nivelului de educatie si moralitate in popor, raspandirea destrabalarii si a desfraului in cadrul societatii, raspandirea raului ca principiu de gandire si actiune al oamenilor, rasturnarea valorilor traditiei. Dar, mai mult ca orice, provocarea unor tulburari care sa cuprinda intreaga societate si care sa duca oamenii sa ceara, intr-un glas, stapanirea salvatoare a “tarului”…

Recunoastem, de asemenea, in “sigaliovism“, doctrina comunismului de ieri si a multiculturalismului agresiv de astazi. Pentru o mai completa intelegere a fragmentului, recomandam si recenzia lui Silviu Man de pe bookblog.ro.

200px-dostoevsky.jpg

“[…] – Ascultă, vom provoca un haos, răsturnând totul pe dos, murmură Piotr Stepanovici, pripindu-se ca într-un delir aproape. Nu-ţi vine să crezi că vom provoca un haos? Un asemenea haos, încât totul se va răsturna din temelii. Karmazinov are dreptate că ei n-au de ce să se agaţe. Karmazinov este foarte deştept. Încă vreo 10 grupuri ca cel de aici să am în toată Rusia şi voi fi de negăsit.

– Imbecili ca toţi aceştia, îi scăpă fără să vrea lui Stavroghin.

– O, te rog, fii mai prost, Stavroghin, fii mai prost! Ştii, nici nu eşti chiar atât de deştept, ca să mai râvneşti la aşa ceva: dumitale îţi este frică, dumneata nu crezi, te sperie proporţiile. Şi de ce, adică, ei sunt imbecili? Nu sunt chiar aşa de imbecili; nimeni astăzi nu poate spune că e deştept prin el însuşi. Astăzi rareori găseşti inteligenţe originale. Virghinski este omul cel mai pur. Mai pur decât noi de 10 ori; Dar să-l lăsăm pe el. Liputin e o canalie, dar îi cunosc punctul vulnerabil. Nu există canalie care să nu aibă un punct vulnerabil. Singurul Leamşin nu are asemenea punct, în schimb îl am la mână. Câteva încă asemenea grupuri şi voi avea peste tot acte de identitate şi bani, e ceva, nu-i aşa? Dar nu numai atât. Voi avea şi gazde tăinuite şi atunci nu au decât să mă urmărească. Un grup va cădea, la altul însă se vor împotmoli. Vom provoca un haos… Se poate să nu crezi că e de ajuns să fim numai noi doi?

– Ia-l şi pe Şigaliov; pe mine lasă-mă în pace…

– Şigaliov e un om genial! Ştii că e un geniu de felul lui Fourier; Dar mai îndrăzneţ decât Fourier, dar mai puternic decât Fourier; mă voi ocupa de el. A născocit “egalitatea”!

“Are febră şi aiurează; s-a întâmplat cu el ceva extraordinar!”, îl privi încă odată Stavroghin. Amândoi mergeau fără oprire.

– Totul la el (Sigaliov, n.n.) e bine pus la punct în caietul acela, continuă Verhovenski, instaurează în primul rand spionajul. Fiecare membru al societăţii îl supraveghează pe celălalt şi este obligat să denunţe. Fiecare aparţine tuturor, şi toţi fiecăruia în parte. Toţi sunt sclavi şi egali în sclavie. În cazuri extreme calomnia şi omorul, esenţialul este însă egalitatea. Mai întâi şi întâi scade nivelul culturii, ştiinţelor, talentelor. Un nivel înalt al ştiinţelor şi talentelor este accesibil numai unor capacităţi superioare, dar nu e nevoie de capacităţi superioare! Capacităţile superioare totdeauna acaparează puterea şi devin despoţi. Capacităţile superioare nu pot să nu fie despotice şi întotdeauna au adus mai multă pervertire decât folos; ele trebuiesc eliminate sau executate. Lui Cicero i se taie limba, unui Copernic i se scot ochii, un Shakespeare este omorât cu pietre, iată ce este şigaliovismul! Sclavii trebuie să fie egali: fără despotism n-a existat încă nici libertate, nici egalitate, dar în turmă trebuie să domnească egalitatea. Şi iată deci şigaliovismul! Ha, ha, ha, ţi se pare ciudat? Sunt pentru şigaliovism!

Stavroghin căuta să grăbească pasul şi să ajungă cât mai repede acasă. “Dacă omul acesta e beat, unde a apucat totuşi să se îmbete?, gândea el. Coniacul băut?”

– Ascultă, Stavroghin: a nivela munţii e o idee excelentă, deloc ridicolă. Eu sunt Şigaliov! Nu e nevoie de instrucţie, cultură; destul cu ştiinţa! Şi fără ştiinţă va fi material suficient pentru o mie de ani, însă trebuie orânduită supunerea. Un singur lucru lipseşte în lume: ascultarea. Setea de instrucţie este deja o sete aristocratică. Cum apare familia sau dragostea, apare îndată şi dorinţa de proprietate. Vom ucide această dorinţă: vom slobozi beţia, intriga, denunţul; vom dezlănţui un dezmăţ inimaginabil; orice geniu îl vom înăbuşi încă în faşă, vom reduce totul la un singur numitor, egalitate deplină. “Am învăţat o meserie şi suntem oameni cinstiţi, n-avem nevoie de nimic altceva”, iată răspunsul recent al muncitorilor englezi. Este necesar numai necesarul, iată deviza globului terestru de aci încolo. Dar va fi nevoie şi de convulsii; de asta vom avea grijă noi, guvernanţii. Sclavii trebuie să aibă guvernanţi. Ascultare deplină, depersonalizare deplină, dar odată la 30 de ani Şigaliov dezlănţuie şi o convulsie, şi lumea începe brusc să se devoreze reciproc, până la o anumită limită, şi numai pentru a evita plictiseala. Plictiseala este un sentiment aristocratic; şigaliovismul nu admite dorinţi. Dorinţa şi suferinţa sunt pentru noi, iar pentru sclavi şigaliovismul.

– Pe dumneata personal te excluzi? Lăsă Stavroghin să îi scape iar.

– Şi pe dumneata. Ştii, mă bătea gândul să predau lumea papei. Lasă-l să iasă pe jos şi desculţ şi să se arate mulţimii: “iată, adică, în ce hal m-au adus!” şi toată omenirea îl va urma, inclusiv oştirea. Papa e sus, noi în jurul său, iar dedesubt şigaliovismul. E nevoie numai ca între Papa şi Internaţionala să intervină o înţelegere; şi aşa va fi. Moşneguţul va consimţi imediat. De altfel, nici nu ar avea altă ieşire, ţine minte ce îţi spun. Ha, ha, ha, ţi se pare stupid? Spune, e stupid sau nu?

– Destul, murmură Stavroghin cu dispreţ.

– Destul! Ascultă, am renunţat la Papă! Ducă-se dracului şigaliovismul! Ducă-se dracului Papa! Ne trebuie ceva de actualitate acută şi nu şigaliovismul, pentru că acest şigaliovism este o lucrare fină de giuvaergiu. E un ideal, o chestiune de viitor. Şigaliov e giuvaergiu şi este prost ca orice filantrop. Avem nevoie de muncă brută, iar Şigaliov dispreţuieşte munca brută: Papa va trona în apus, iar la noi, la noi vei fi dumneata!

– Eşti beat, lasă-mă în pace! Murmură Stavroghin şi grăbi pasul.

– Stavroghin, eşti superb! Strigă Piotr Stepanovici aproape în extaz. Nici nu ştii ce superb eşti! Şi ceea ce este mai preţios la dumneata este că uneori nici nu îţi dai seama de asta. O, te-am studiat bine! De multe ori te observ discret, de undeva dintr-un colţ! Ai în dumneata chiar şi un fel de candoare şi naivitate, ştii asta? Încă mai ai, mai ai! Probabil că suferi, suferi sincer, din cauza acestei candori. Admir frumuseţea. Sunt nihilist, dar admir frumuseţea. De ce, adică, nihiliştii să nu iubească frumuseţea? Ei nu iubesc numai idolii, eu însă iubesc idolul! Dumneata eşti idolul meu! Dumneata nu jigneşti pe nimeni, şi toată lumea te urăşte; dumneata tratezi toată lumea egal şi toţi se tem de dumneata, e foarte bine că este aşa. Nimeni nu va veni la dumneata să te bată pe umăr. Eşti un aristocrat teribil. Când un aristocrat vine în democraţie, este fascinant! Pe dumneata nu te costă nimic să îţi jertfeşti viaţa, să o jertfeşti şi pe a altuia. Eşti exact aşa cum îmi trebuie. Am nevoie de unul exact ca dumneata. Nu cunosc altul ca dumneata. Dumneata eşti conducătorul, eşti soarele; iar eu sunt viermele dumitale…

Pe neaşteptate Verhovenski îi sărută mâna. Pe spinarea lui Stavroghin trecură fiori reci şi îşi smulse speriat mâna. Se opriră.

Neaceaev

– Eşti nebun! Şopti Stavroghin.

– Se poate, se poate, oi fi şi aiurind, reluă el febril. Dar eu sunt acela care am dibuit cum trebuie făcut primul pas. Niciodată Şigaliov nu va fi în stare să conceapă primul pas. Există mulţi ca Şigaliov! Dar unul singur, un singur om numai în toată Rusia a născocit primul pas şi ştie cum să îl facă. Acest om sunt eu. De ce te uiţi aşa la mine? Am nevoie de dumneata, fără dumneata sunt zero. Fără dumneata sunt o gânganie, o idée în retortă, un Columb fără Americă. Nemişcat, Stavroghin stătea şi îl privea în ochii demenţi.

– Ascultă, mai întâi vom provoca tulburările, vorbea gâfâind Verhovenski, apucându-l mereu de mâneca stângă. Ţi-am mai spus: vom pătrunde în sânul poporului. Ştii că de pe acum suntem foarte tari? Lucrează pentru noi nu numai aceia care asasinează, incendiază şi trag împuşcături clasice sau muşcă. Aceştia sunt de fapt o piedică. Fără disciplină nu concep nimic. Sunt un escroc, nu un socialist, ha, ha! Ascultă, i-am numărat pe toţi; dascălul care îşi bate joc împreună cu copii de Dumnezeul lor şi de leagănul lor este deja al nostru. Avocatul care apără pe un ucigaş cult, pe motivul că este mai evoluat decât victimele sale şi care, pentru a îşi face rost de bani n-ar fi putut să nu ucidă, este deja al nostru. Şcolarii care omoară pe un mujic, ca să încerce o senzaţie tare, sunt ai noştri. Juraţii care achită pe criminali sunt toţi ai noştri. Procurorul care tremură în instanţă să nu pară prea puţin liberal, e al nostru, e al nostru. Administratorii, funcţionarii administrativi, literaţii, o, avem mulţi, foarte mulţi, sunt ai noştri fără să îşi dea seama de asta! Pe de altă parte, supunerea şcolarilor şi prostănacilor a ajuns în extrema limită; dascălii au vezica biliară umflată şi fac fiere; pretutindeni vanitatea a atins proporţii neînchipuite, lăcomia a devenit fără margini, ca de fiară… Ştii dumneata cât vom câştiga numai cu ajutorul ideilor gata confecţionate? Când plecam prin ţară bântuia teza lui Littre, potrivit căreia crima este un act de demenţă; mă întorc şi crima deja nu mai este o nebunie, ci un act de bun simţ, aproape o datorie, în cel mai rău caz un protest nobil. “Cum să nu omoare un ucigaş cult dacă are nevoie de bani?” Dar toate astea nu sunt decât floare la ureche. Dumnezeul rus a şi dat înapoi în faţa “basamacului”. Poporul o ţine într-o beţie necontenită, mamele sunt bete, copii sunt beţi, bisericile goale, iar în instanţele judecătoreşti: “două sute de lovituri cu nuiaua, sau la cărat hârdăul“. O, lăsaţi numai să crească generaţia! Regret însă că nu pot să mai aştept, altfel i-am avea pe toţi şi mai beţi! Ce păcat că nu avem proletari! Dar îi vom avea, îi vom avea, într-acolo mergem…

– Şi mai păcat e că ne-am prostit de-a binelea, murmură Stavroghin şi îşi continuă drumul.

– Ascultă, am văzut cu ochii mei un copil de şase ani care îşi târa mama beată acasă, iar ea îl împroşca cu vorbe scârboase. Crezi că mă bucur cu toate astea? Când vor nimeri în mâinile noastre poate că îi vom lecui… Iar de va fi nevoie îi vom izgoni în deşert pentru 40 de ani… Una sau două generaţii de desfrânare însă sunt acum necesare; e nevoie de un desfrâu nemaiauzit de ticălos, când omul se transformă într-o scârnăvie dezgustătoare, laşă, egoistă, şi feroce, iată ce ne trebuie! Mai adăugăm şi puţin “sângişor proaspăt”, ca să se mai aclimatizeze. De ce râzi? Nu mă contrazic deloc. Îi contrazic numai pe filantropi şi şigaliovismul. Sunt escroc şi nu socialist. Ha, ha, ha! Păcat că nu prea avem timp de aşteptat. I-am promis lui Karmazinov că încep în luna mai şi isprăvesc în octombrie. Rapid, nu-i aşa, ha, ha! Ascultă ce îţi spun, Stavroghin: s-a văzut până în prezent că cinismul nu este în firea poporului rus, deşi înjură cu vorbe scârnave. Ştii că sclavul iobag se respecta mai mult decât se respectă Karmazinov? Era bătuit şi schingiuit dar, şi-a apărat, şi-a păstrat zeii, pe când Karmaziunov nu şi i-a apărat.

– Ei bine, Verhovenski, te ascult pentru prima dată şi trebuie să îţi spun că te ascult cu mirare, zise Nikolai Vsevolodovici, aşadar, dumneata într-adevăr nu eşti socialist, ci un fel de ambiţios… politic?

– Zi escroc! Escroc. Te îngrijorează că sunt astfel? Îţi voi spune îndată cine sunt eu, că doar asta voiam să fac. Doar nu degeaba ţi-am sărutat mâna. Dar e nevoie ca şi poporul să creadă ce ştim noi, ce vrem şi că ceilalţi numai “învârtesc bâta deasupra capului şi dau în ai lor”. Aoleu, dacă am avea timp! Nenorocirea e că n-avem timp. Vom proclama distrugerea… De ce, de ce totuşi această idee e atât de fascinantă? E nevoie totuşi să ne mai dezmorţim oscioarele. Vom da naştere la incendii…Vom lansa legende… În treaba asta orice “grup” răpănos ne va fi util. Chiar în aceste grupuri voi găsi asemenea amatori, încât se vor oferi pentru orice împuşcătură, ba ne vor fi şi recunoscători pentru onoarea ce li face. Şi astfel va începe haosul! Să îi dai vânt numai, se va porni un iureş pe care lumea nu l-a cunoscut nicicând… Se va înceţoşa Rusia, va boci pământul după vechile zeităţi… ei bine, abia atunci noi vom face să apară….cine?

– Cine?

– Ivan Ţarevici.

– Cine e?

– Ţareviciul Ivan, dumneata, dumneata! Stavroghin reflectă un minut.

– Un impostor? Întrebă el brusc, privindu-l cu profundă mirare pe acest exaltat. Iată, în sfârşit, planul dumitale va să zică.

– Vom spune că el “se ascunde”, zise Verhovenski, încet, într-o şoapta aproape drăgăstoasă, încât părea că este într-adevăr beat. Ştii ce efect pot produce aceste cuvinte: “el se ascunde”. Dar se va înfăţişa, se va înfăţişa. Vom lansa o legendă mai grozavă decât cea a Scapeţilor. El există, dar nimeni nu l-a văzut. O, ce legendă se poate porni! Şi principalul, vine o forţă nouă. Când tocmai de aşa ceva este nevoie. După aşa ceva tânjeşte toată lumea. Ce găseşte în socialism: distruge forţele vechi, dar forţe noi nu aduce. Pe când aici e o forţă, şi încă ce forţă, nemaipomenită! N-avem nevoie decât de o pârghie, pentru o singură dată, ca să ridicăm pământul. Totul se va ridica.

– Aşadar, contezi pe mine în mod serios? Surâse cu răutate Stavroghin.

– De ce rîzi, şi încă cu atîta răutate? Nu mă speria. Acum eu sînt ca un copil, ai putea să mă sperii de moarte cu un singur zîmbet ca ăsta. Ascultă, nu te voi înfăţişa nimănui, nimănui… aşa trebuie… el există, dar nimeni nu l-a văzut, se ascunde. Deşi s-ar putea să-l şi arătăm unuia singur dintr-o sută de mii, de pildă. Şi se va porni pe toată faţa pămîntului zvonul: „l-am văzut, l-am văzut”. Şi Ivan Filipovici, dumnezeul Savaot, a fost văzut cum s-a înălţat într-un car de foc în cer în faţa oamenilor, l-au văzut cu „proprii” lor ochi. Or, dumneata nu eşti un Ivan Filipovici. Dumneata eşti un făt-frumos, mîndru ca un zeu, care nu vrea nimic pentru el, cu nimb de sacrificiu, „care se ascunde”. Principalul este să pornească legenda! Îi vei învinge. Arunci o singură privire şi ai învins. Poartă un adevăr nou şi „se ascunde”. Mai lansăm totodată şi două-trei judecăţi solomoniene. Avem doar grupurile, grupurile de cîte cinci, nu e nevoie de ziare! Dacă din mii o singură cerere va fi satisfăcută, toţi vor veni cu cereri. In orice sat, orice ţăran va şti că există undeva o asemena scorbură unde trebuiesc lăsate cererile. Şi se va porni un vuiet pe faţa pămîntului: „o lege nouă şi dreaptă vine”, şi se va tulbura marea; şi se va prăbuşi şandramaua; şi, uite, atunci ne vom gîndi cum să înălţăm o zidire de piatră. Pentru prima oară! Ziditorii vom fi noi, numai noi. Numai noi!

– Nebunie curată! murmură Stavroghin.

– De ce, de ce nu vrei? Ţi-e frică? Dar eu m-am agăţat de dumneata, tocmai pentru că nu ţi-e frică de nimic. Ţi se pare ceva total lipsit de înţelepciune? Păi, deocamdată nu sînt decît un Columb fără Americă; poate părea înţelept un Columb fără America? Stavroghin tăcea. Între timp ajunseră la el şi se opriră în faţa uşii de intrare.

– Ascultă, se plecă Verhovenski la urechea lui, voi face totul şi fără bani; voi termina mîine cu Maria Timofeevna fără bani, şi chiar mâine ţi-o voi aduce pe Liza. Vrei să ţi-o aduc pe Liza chiar mâine? „O fi înnebunit cu adevărat?” surise Stavroghin. Uşa de la intrare se deschise.

– Stavroghin, e a noastră America? Îl prinse de mână pentru ultima oară Verhovenski.

– La ce bun? murmură grav şi sever Nikolai Vsevolodovici.

– Îţi lipseşte dorinţa, am ştiut eu! strigă acesta cuprins de furie. Minţi, cuconaş păcătos, pervers şi fandosit ce eşti; nu te cred, ai o poftă de lup!… Nu-ţi dai seama ce încărcat este contul dumitale acum şi că nu mai pot renunţa la dumneata! Nu există pe suprafaţa pămîntului altul ca dumneata! Eu te-am plăsmuit încă în străinătate; te-am plăsmuit privindu-te. Dacă nu te-aş fi privit pe furiş din colţuri nu mi-ar fi venit în cap această idee!… Stavroghin porni în sus pe scară fără a răspunde.

– Stavroghin, strigă în urma lui Verhovenski îţi dau o zi… două… să zicem trei; mai mult decât trei nu pot. Şi aştept răspunsul dumitale!”

(F.M. Dostoievski, Demonii, Editura Cartea Românească, 1981)

ad_apple_1984_2.jpg

Criza mondiala, control mondial?

Mugur Isarescu despre inceputul unei noi ordini mondiale prin noua criza financiara mondiala

Criza financiara a fost declansata la ordin

Obama: repetitie pentru Antihrist?

Consens global privind emergenţa unei „guvernanţe” mondiale. Criza ca pretext

Aluatul fariseilor şi al irozilor – frământătura ce dospeşte noul guvern mondial

Liderii mondiali ne pregatesc pentru “Marea Schimbare care va urma!”

Istoria se repeta: CURBE DE SACRIFICIU PENTRU MICII BUGETARI SI PENSIONARI. Inceputul masurilor sociale dure pentru populatie/ CUM SE CLOCESTE O REVOLUTIE

APUSUL LIBERTATII… de acum tot mai pe viu. De ce nu credem, de ce nu vrem sa stim?

IN GALOP CATRE FALIMENTUL MONDIAL. Acordul cu FMI si summit-ul G20

Viziunile Staretului rus Antonie (I)

A doua viziune a Staretului Antonie. Invataturi

Vremea robiei eleniste si a Sfintilor Macabei – semn puternic dat noua, celor de pe urma

DESPRE EPOCA LUI ANTIHRIST, DESPRE ILIE SI ENOH – sinteza invataturii Bisericii

IN MARS FORTAT SPRE NOUA ORDINE SOCIALA (I) – o sinteza explicativa foarte elocventa si documentata privitoare la vremurile pe care le traim

IN MARS FORTAT SPRE NOUA ORDINE SOCIALA (II). Ultimul totalitarism

Enciclica-soc a Papei Benedict, moment crucial pentru viitorul Noii Ordini: “ESTE URGENTA INFIINTAREA UNEI REALE AUTORITATI POLITICE MONDIALE”!

http://www.cuvantul-ortodox.ro/fragmentul-din-demonii/

//////////////////////////////////////

Românii din diaspora! Șocant! Adolescenți români, sclavi în Irlanda…

ROMÂNIA BREAKING NEWS

Politia-Irlanda-GardaÎn urmă cu câteva zile o rețea de crimă organizată ce acționa în provinciile Donegal și Monaghan din nordul Irlandei, a fost destructurată de Poliția irlandeză (Garda). Prin înșelăciune banda irlandezo-română ținea în condiții de sclavie șase adolescenți de cetățenie română de circa doi ani de zile.

Acțiunea poliției irlandeze a survenit după ce unul dintre tinerii români a reușit să sune la Ambasada României de la Dublin cerând disperat ajutor. Adolescenții au fost luați în custodia autorităților guvernamentale irlandeze. Cinci dintre băieți au fost găsiți locuind în condiții mizere în orașul Letterkenny iar al șaselea băiat a fost salvat de poliția din Monaghan.

Adolescenții aveau vârste între 15 și 18 ani și au fost aduși în Irlanda de o bandă de traficanți implicată în prostituție și droguri, dar care folosește ca paravan afaceri legitime pentru spălarea banilor, formată atât din irlandezi cât și din români, ne-au dezvăluit surse din Garda. Adolescenții au fost forțați să lucreze în ferme din mediul rural și să trăiască în condiții execrabile, înghesuiți 5 într-o cameră fără baie sau WC.

Dublin_IrlandaBăieții erau puși să lucreze câte 16 ore pe zi, li se sechestraseră pașapoartele și primeau o alocație de hrană de 5 euro pe zi și nu au mai fost plătiți de 18 luni de zile. „Aceasta este o infracțiune foarte gravă și un atentat la condiția umană. Este o formă de sclavie modernă iar cei responsabili vor fi arestați”, a declarat presei Det. Insp. Pat O’Donnell din Letterkenny.

Edel McGinley de la Centrul pentru Drepturile Imigranților din Dublin a spus că organizația sa crede că munca forțată este acum larg răspândită în întreaga țară. „Este o realitate nefericită, în multe industrii din țara noastră, chiar acum, lucrează în condiții de sclavie modernă mai mulți imigranți. Sperăm ca toți cei ținuți în sclavie să fie recuperați și să se termine calvarul lor cât mai rapid”, a adăugat dna McGinley. Deasemenea ea a cerut Autorității Naționale pentru respectarea Drepturile la Ocuparea Forței de Muncă (ANRE) să acorde mai multe resurse și mai multe puteri pentru a ajuta la detectarea lucrătorilor ținuți în sclavie.

Ms McGinley a avertizat: „Am văzut cazuri de muncă forțată în special în rândul lucrătorilor casnici și în industria hotelieră și a restaurantelor. Știu că în acest caz a fost o situație diferită, dar am văzut, de asemenea oameni care au fost ținuți sclavi în domenii precum industria pescuitului și în producția de canabis ilegal”. Adesea pașapoartele sunt reținute și lucrătorii sunt amenințați cu moartea și nu văd o cale de ieșire. Deputatul de Donegal Padraig Mac Lochlainn a precizat în Parlamentul irlandez că:”.. Trebuie să fim vigilenți și orice cetățean se raporteze orice act suspect la Gardaí .”

Publicat și editat de Gabriel Negru – romaniabreakingnews.ro / Autor, sursă: Marian Gârleanu (Dublin) etransmedia.ro

Opiniile exprimate în aceast articol aparţin autorului şi nu reflectă neapărat poziţia portalului de presă romaniabreakingnews.ro, cu excepția celor publicate direct pe contul de autor al Redacţiei ROMÂNIA BREAKING NEWS. Responsabilitatea juridică a informațiilor publicate revine în întregime autorului. Persoanele juridice și fizice menționate în articol care consideră că prin cele publicate le-au fost lezate drepturile și imaginea publică în mod nejustificat, au posibilitatea de a se apăra prin solicitarea dreptului la replică la adresa de email: replica [at] romaniabreakingnews.ro Preluarea articolelor de pe romaniabreakingnews.ro se poate realizeaza în limita maximă a 500 de semne. În mod obligatoriu, trebuie citată sursa și autorul informației cu indicarea și linkul direct către sursă. Preluarea integrală se poate realiza doar în condițiile unui acord încheiat cu Redacția ROMÂNIA BREAKING NEWS – RBN Press.

https://romaniabreakingnews.ro/romanii-din-diaspora-socant-adolescenti-romani-sclavi-in-irlanda-sase-adolescenti-romani-erau-tinuti-in-sclavie/

////////////////////////////////////////

(De neuitat); Olguța, un nou atac la românii din diaspora: „Sclavii Europei… Și când se vor întoarce, tot la hotel de 4 stele îi punem?”

de Alin Miron Stănescu

Lia Olguța Vasilescu, deputat PSD de Dolj, continuă seria mesajelor pline de ură la adresa românilor din diaspora, pe care-i numește „sclavi”. O adevărată tradiție pentru reprezentanții „Ciumei Roșii”.

În mai multe postări pe profilul său de Facebook, fosta „mână dreaptă” a infractorului Liviu Dragnea lansează nenumărate epitete jignitoare la adresa românilor care merg să muncească în străinătate. Otrava PSD-istă nu ține seama de dramele acestor oameni și de suferința familiilor lor. Nu o interesează nici faptul că românii din diaspora își riscă sănătatea și chiar viața, în aceste vremuri de epidemie, pentru a asigura o bucată de pâine pentru familiilor lor.

Să urmărim, cronologic, cum a „mușcat” fosta PRM-istă pe pagina sa de Facebook.

Joi, 9 aprilie, L. O. Vasilescu distribuie o postare a lui Ionuț Cristache (vuvuzeaua plasată de Antena 3 la TVR 1), în care acesta, într-un mod absolut jegos, descalificant pentru un jurnalist (plătit, din bani publici, cu peste 6.000 de euro pe lună!), atacă românii care pleacă la muncă în Germania. Textul este scris fără diacritice și, pe alocuri, de-a dreptul analfabet.

Și cum geniul onoratei doamne deputat trebuia să se desfășoare în toată splendoarea, ea comentează (fără diacritice, pentru că nici doamna nu obișnuiește!), în stilul caracteristic PSD-dist, plin de ură și dispreț (din respect pentru cititori, am corectat noi textul):

„Colonie! Îi ținem în carantină două săptămâni, pe banii statului, și când suntem siguri că sunt sănătoși, îi trimitem la muncă la alții, că sparanghelul nostru poate rămâne în câmp, fiindcă oricum nu se comercializează ăla cultivat la noi, ci doar ce vine din import… Aud că niște ambasadori străini s-au întrebuințat mult zilele astea… Nu mai au grija luptei anticorupție sau dacă avem materiale sanitare să nu crăpăm, ci a plantațiilor de la ei care au rămas fără sclavi!”

După cum se vede, nu doar ură și dispreț pentru concetățenii săi, ci și pentru Uniunea Europeană. Ea atacă și „niște ambasadori străini” care „nu mai au grija luptei anticorupție sau dacă avem materiale sanitare să nu crăpăm, ci a plantațiilor de la ei, care au rămas fără sclavi”.

Te poți gândi că a fost, poate, o scăpare a fostei aliate a lui Dragnea, un moment de rătăcire… Dar nu, ea continuă seria mesajelor înjositoare la adresa diasporei.

Vineri, 10 aprilie, L. O. Vasilescu revine cu un nou atac abject, distribuind o postare a unei doamne, Ana Scafetta, la fel de certată cu diacriticile precum doamna deputat:

„Am o întrebare: și când se vor întoarce de la sparanghel – că și ăla, cât să țină?! -, tot la hotel de 4 stele îi punem?”

Acest atac la adresa românilor din diaspora se adaugă unei liste mai lungi de invective ale reprezentanților PSD (Bădălău, „Mitralieră” etc.), ceea ce arată că partidul-mafie nu are nicio fărâmă de compasiune pentru populația care este nevoită să-și câștige traiul pe alte meleaguri.

În plus, PSD-iștii se fac că uită că partidul lor este principalul „artizan” al exodului românilor, prin încurajarea corupției și prin scutul pe care l-au făcut permanent în jurul marilor infractori.

https://ziaristii.com/olguta-un-nou-atac-la-romanii-din-diaspora-sclavii-europei-si-cand-se-vor-intoarce-tot-la-hotel-de-4-stele-ii-punem/

////////////////////////////////////

China Miéville, Regele Şobolan – fragment în avanpremieră

Am extras din volumul Regele Şobolan, de China Miéville, în traducerea lui Mircea Pricăjan, un fragment în avanpremieră pentru cititorii blogului Editurii Paladin.

China MievilleChina Miéville (n. 1972) este un scriitor britanic care a debutat în 1998 cu romanul Regele Şobolan, aflat în curs de apariţie la Editura Paladin. Părăseşte curând abordarea dark fantasy-horror, devenind unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori de New Weird. A cucerit publicul şi juriile marilor premii cu Trilogia Noul Crobuzon.

Publică în fiecare an câte un roman şi este nelipsit din listele cu nominalizări la marile premii de SF şi fantasy.

Are în palmares şapte premii Locus, trei Arthur C. Clarke, două British Fantasy, câte un premiu Hugo, World Fantasy, British SF şi premii pentru cel mai bun roman străin cucerite în Spania, Franţa şi Germania.

În curând, la Editura Paladin, vor fi publicate romanele Kraken (2010 – Premiul Locus 2011) şi Embassytown (2011 – Premiul Locus 2012).

Volumul Regele Şobolan, aflat în curs de apariţie la Editura Paladin, a fost nominalizat la premiile Bram Stoker şi William L. Crawford 2000.

King Rat

CHINA MIÉVILLE

Regele Şobolan

(traducere din limba engleză de Mircea Pricăjan)

TREI

Departe spre sud, undeva în inima oraşului, o sirenă începu să jelească. Mirosul de fum încă plutea uşor în aer. Cu el se amestecau eşapamentele şi putoarea de gunoi, toate căpătând din partea nopţii o răceală înviorătoare.

Deasupra containerelor negre şi a străzilor pustii, se înălţau zidurile din nordul Londrei; deasupra zidurilor, acoperişuri de ţiglă; şi deasupra ţiglelor, două siluete: una stând călare pe coama acoperişului secţiei de poliţie ca un alpinist, cealaltă ghemuită la umbra antenelor.

Saul se strângea tare în braţe. Improbabila siluetă a salvatorului său se profila deasupra lui. Îl dureau toate. Hainele de împrumut se frecaseră de ciment de multe ori în timpul evadării, până când ajunsese să-şi julească pielea, care acum sângera, imprimată cu basorelieful ţesăturii de bumbac.

Undeva, în măruntaiele clădirii de sub picioarele sale, se afla celula pe care-o părăsise de puţin timp. Bănuia că poliţiştii descoperiseră deja dispariţia lui.

Şi-i imagina mişunând agitaţi în toate direcţiile, căutându-l, uitându-se afară pe ferestre şi umplând zona cu maşini…

În celulă, figura grotescă a celui care-şi spunea Regele Şobolan îl pironise pe Saul cu declamaţiile lui bombastice şi fără noimă, tăindu-i răsuflarea şi zăpăcindu-l. Apoi tăcuse din nou şi strânsese defensiv din umerii lui osoşi. Şi iarăşi invitaţia aceea, normală ca venind din partea persoanei iubite la o petrecere anostă:

— Mergem?

Saul se ţinuse imponderabil după el, bătăile inimii scuturându-i trupul dornic să-i dea ascultare. Regele Şobolan se apropiase de uşă din lateral şi trăsese încet de ea, fără zgomot. Cu o mişcare fulgerătoare, îşi iţise capul prin crăpătura îngustă dintre uşă şi canat, şi-l răsucise exagerat de tare în ambele direcţii, apoi întinsese o mână în spate şi-i făcuse semn lui Saul să-l urmeze. Ceva magic venise să-l ducă de acolo şi Saul păşise înainte animat de vinovăţie şi speranţă şi emoţie.

Când se apropiase de el, Regele Şobolan se întorsese iute şi, fără de veste, îl săltase pe umăr ca un pompier. Saul scosese un icnet de surpriză înainte ca Regele Şobolan să-l trântească pe omoplat, scoţându-i aerul din plămâni şi şuierând:

— Gura!

Saul rămase nemişcat şi Regele Şobolan păşi înainte tiptil. Când figura aceea pestilenţială ieşi din cameră, el tresăltă. Stătea cu urechile ciulite.

Avea capul lipit de spinarea celuilalt. Izul de pământ şi de animal îl îmbăta. Auzi un scârţâit extrem de slab, când uşa fu deschisă mai tare. Închise ochii. Lumina din coridorul secţiei de poliţie pătrundea roşie printre pleoapele lui.

Umărul subţire al Regelui Şobolan i se afundase în stomac.

Prin carnea pântecelui simţi când Regele Şobolan se opri, apoi o luă mai departe fără niciun sunet. Saul îşi ţinu ochii strâns închişi. Respira întretăiat. Auzea vociferări slabe în apropiere. Simţi zidul lipindu-se de el. Regele Şobolan se ascunsese în umbră.

De undeva, de dinaintea lor, veneau paşi — iuţi şi inexorabili. Peretele îl frecă pe Saul peste coaste, când Regele Şobolan se lăsă repede pe vine şi încremeni. Saul îşi ţinu răsuflarea. Paşii veneau din ce în ce mai aproape. Saul simţea nevoia să strige pentru a-şi anunţa vinovăţia, prezența, orice, numai să spargă acea tensiune insuportabilă.

Cu o adiere de vânt şi o clipă de căldură, paşii trecură pe lângă ei.

Silueta cenuşie plecă mai departe, cu un braţ încolăcit în jurul picioarelor lui Saul. Regele Şobolan era împovărat de trupul inert al lui Saul ca un hoţ de morminte.

Regele Şobolan şi greutatea pe care-o ducea străbătură silenţios holurile. Iar şi iar, paşi se apropiară — voci, râsete… De fiecare dată, Saul îşi ţinu răsuflarea, Regele Şobolan rămase neclintit, iar oamenii trecură pe lângă ei imposibil de aproape, dar suficient cât să-i atingă, fără să-l vadă pe el ori greutatea din cârca lui.

Saul ţinu ochii închişi. Printre pleoape, vedea modificări de întuneric şi lumină. Fără intenţie, mintea lui desenă o hartă a secţiei, trasând-o din jocul acela de lumini şi umbre. Aici se ascund monştri, gândi şi se simţi gata-gata să chicotească. Deveni conştient la maximum de sunete. Ecourile pe care le auzea îl ajutau la inutila sa cartografiere, dând măsura încăperilor şi a coridoarelor prin care era purtat. O altă uşă se deschise cu un scârţâit şi Saul fu ţinut în loc.

Ecourile se sparseră, schimbară direcţia. Corpul lui începu să tresalte mai tare. Simţi că era purtat pe verticală.

Deschise ochii. Se aflau pe o casă a scărilor îngustă şi gri, mucedă şi sterilă şi slab luminată. Sunete înfundate veneau de sus şi de jos. Salvatorul îl purtă cale de mai multe etaje, palier după palier de geamuri unsuroase şi de uşi, oprindu-se într-un sfârşit şi aplecându-se pentru ca Saul să poată coborî. El se dădu jos de pe umărul osos şi se uită de jur împrejur.

Ajunseseră în vârful clădirii. În stânga, era o uşă albă prin care se auzea păcănit de clape. Nu aveau unde altundeva să se ducă. În toate celelalte părţi erau doar pereţi murdari.

Saul se întoarse spre însoţitorul său.

— Şi acum? şopti el.

Regele Şobolan se roti cu faţa către scări. Direct în faţa lui era un geam mare şi pâclos, la înălţime deasupra micului spaţiu de odihnă unde scările îşi schimbau direcţia.

Sub ochii lui Saul, silueta cenuşie înclină capul, adulmecă aerul dintre el şi geamul aflat cu trei metri mai încolo. Cu o mişcare ageră, strânse mâinile pe balustradă şi sări călare pe ea, cu piciorul drept aşezat mai jos faţă de cel stâng, perfect imobil şi ghemuit pe bara de plastic înclinată. Păru să salte din umeri, contractându-şi muşchii şi tendoanele unul câte unul, îndârjit. Trecu un moment, faţa lui precisă şi întunecată părând schimonosită într-un rânjet sau grimasă, apoi se avântă în faţă într-o rafală de membre, umplând pentru o clipă distanţa dintre mezanin şi tavan. Zbură prin aer, apucă mânerele geamului şi puse picioarele pe marginea pervazului îngust. Şi, la fel de repede cum se mişcase, rămase iarăși nemişcat, o formă bizară lipită de geam. Mantaua lui era singurul lucru în mişcare, legănându-se încet.

Saul icni, îşi acoperi gura cu mâna și aruncă temător o privire peste umăr, spre uşa din apropiere.

Regele Şobolan se întindea sinuos. Membrele lui lungi se îndepărtară de corp şi mâna stângă râgâi încet încuietoarea geamului. Cu un clic şi o pală de vânt, fereastra se deschise. Cu mâna stângă încă pe pervaz, strania apariţie îşi răsuci trupul şi se trase puţin câte puţin pe deschizătura îngustă, afară. Strecurându-se prin fâşia verticală de întuneric pe care-o făcea deschiderea ferestruicii, se făcu imposibil de subţire. Ieşirea lui din scenă avu farmecul ieşirii duhului din lampă, ţinându-se de rama exterioară la fel de strâns cum se ţinuse de cea interioară, aşezat pe câţiva centimetri de lemn la cinci etaje deasupra solului, până când ochii aceia necuraţi se uitară spre Saul dindărătul sticlei ceţoase.

Doar mâna dreaptă mai rămăsese din Regele Şobolan în secţia de poliţie. Îi făcu semn lui Saul. Afară, silueta întunecată aburi sticla cu respiraţia, apoi scrise cu arătătorul de la mâna stângă. Scrise în oglindă, aşa încât Saul să poată citi cuvintele.

acum tu — scrise el şi aşteaptă.

Saul încercă să urce pe balustradă. Zadarnică încercare, căci picioarele îi alunecară. Se prinse disperat cu mâinile şi dădu să se salte din nou, dar greutatea corpului îl trăgea în jos. Începea să gâfâie.

Ridică ochii spre figura subţire din geam. Mâna aceea osoasă era în continuare întinsă spre el. Saul coborî la mezanin. Lipindu-se cât de mult putu de marginea geamului celălalt întinse mâna după Saul, spre podea. Saul se uită în sus la mica deschidere de sub cadrul geamului: nu avea mai mult de douăzeci de centimetri lăţime. Coborî ochii spre sine. Era spătos, puţin corpolent… Întinse mâinile pe lângă talie, ridică iarăși ochii spre geam, se uită la arătarea care-l aştepta afară, apoi clătină din cap.

Mâna întinsă către el zgârie aerul fără răbdare, dând să apuce în gol. Nu voia să audă un refuz. Undeva, mai jos de ei, în clădire, o uşă se trânti şi două voci intrară în casa scărilor. Saul se uită dincolo de balustradă, văzu picioare şi creştete cu două etaje mai jos. Se retrase imediat. Oamenii urcau spre el. Mâna dibuia neîncetat după el; afară, faţa aceea umbrită era contorsionată.

Saul se poziţionă sub mână, întinse braţele în sus şi sări.

Degete puternice îl prinseră de încheietura stângă, strânseră tare, i se afundară în carne. El deschise gura ca să strige, îşi luă seama, şuieră printre dinţi. Fu tras fără zgomot prin aer, optzeci şi două de kilograme de sânge şi carne şi haine. Cum reuşea binefăcătorul lui vânos să se ţină? Saul se răsuci prin aer, văzu geamul apropiindu-se de el. Întoarse capul într-o parte, îşi simţi umerii şi pieptul blocându-se în spaţiul îngust. Mâinile îi alunecară de-a lungul corpului, găsind priză, uşurându-i trecerea în lumea de afară. Se strecura pe geam, cu abdomenul apăsate dureros de încuietoarea fixă din ramă, dar mişcându-se mult prea uşor prin fanta aceea îngustă şi ieşind afară, în aerul neaşteptat de rece.

Incredibil, fusese adus pe lume.

Vântul îl lovi năprasnic. O respiraţie caldă îi gâdila gâtul.

— Ţine-te, veni ordinul şuierat şi Saul fu tras în aer.

Saul se ţinu. Strânse picioarele în jurul mijlocului subţire al Regelui Şobolan şi-şi aruncă braţele peste umerii aceia osoşi.

Regele Şobolan stătea pe pervazul mic, ghetele lui aflându-se în contact precar cu vopseaua. Saul, care era mult mai mare, stătea cocoţat în spinarea lui, împietrit de teroare. Mâna dreaptă a Regelui Şobolan strângea rama geamului; mâna lui stângă era vârâtă într-o crăpătură absurd de mică de deasupra capului său. Mai sus de ei se întindea o porţiune cam de un metru şi jumătate de zidărie goală, încoronată cu o bucată de jgheab din plastic. Mai sus de asta, acoperişul cu ţiglă se dovedea prea înclinat pentru a ajunge cu privirea la el.

Saul întoarse capul. Îşi simţi stomacul greu ca o ancoră. Cinci etaje mai jos de el se afla betonul plin de mizerii al unei alei îngheţate. Şocul ameţelii îi provocă greaţă. Mintea strigă la el să pună picioarele pe pământ. Nu are cum să se ţină! gândi. Nu are cum să se ţină! Simţi corpul mlădios mişcându-se sub el şi fu cât pe ce să scoată un strigăt.

Vag, Saul auzi vocile de pe casa scărilor apropiindu-se de fereastră, dar, când le simţi că se deplasează din nou, ele se îndepărtară imediat.

Regele Şobolan ridică mâna dreaptă de pe cadrul geamului şi se întinse pentru a se agăţa cu degetele de un cui ruginit din perete, bătut acolo cu un scop de mult uitat. Apoi mişcă mâna stângă, pipăind abil pe trasee invizibile — brăzdate în cărămidă şi mortar — pentru a se opri brusc şi a se agăţa într-un loc aparent arbitrar. Degetele acelea ştiau să dibuiască locuri nevăzute în arhitectura clădirii.

Ghetele se desprinseră de pe pervaz. Saul fu răsucit într-o parte, când Regele Şobolan îşi opinti piciorul drept peste umărul lui, rămânând suspendat atât el, cât şi cel pe care îl ţinea doar în degetele cu încheieturile albite. Picioarele lui pipăiră peretele, cercetând asemenea tentaculelor unei caracatiţe, până găsiră un loc de sprijin şi rămaseră lipite de o imperfecţiune a zidăriei.

Icnind, Regele Şobolan întinse mâna dreaptă în sus; apoi stânga, apoi iar dreapta, de data aceasta apucând marginea jgheabului de plastic negru care marca graniţa dintre cărămidă şi ţigle. Acesta scârţâi cu jale, dar, nebăgându-l în seamă, Regele Şobolan se trase de el cu ambele mâini. Îşi lipi genunchii de burtă, cu picioarele înfipte bine în cărămidă, atârnând astfel un moment, apoi împinse cu muşchii coapselor, ca un înotător.

Saul şi Regele Şobolan executară o tumbă prin aer. Saul se auzi hohotind, când zidul, aleea de jos, luminile clădirilor, felinarele şi stelele se învârtiră în jurul capului său. Jgheabul pârâi sub mâinile Regelui Şobolan, aflate în mijlocul cercului pe care îl desena corpul său. Îşi dădu drumul, ajunse cu picioarele pe acoperişul povârnit, se ghemui pentru a amortiza sunetul şi, răsucindu-şi corpul, se făcu una cu acoperişul. Aproape fără preget, se căţără pe ţigle în sus ca un păianjen, cu Saul agăţat de el atât de tare, încât i se părea că nu va mai putea niciodată să se desprindă.

Regele Şobolan avansă în patru labe pe versantul acoperişului, ghetele lui grele nescoţând niciun sunet. Ca unul care merge pe sârmă, silueta lui ireală se târî apoi de-a lungul coamei acoperişului către hornuri şi către blocul turn întunecat, ce se profila dincolo de ele. Groaza îl lipise pe Saul de trupul său, cu degetele răsucite în pânza mantalei pestilente, chircite parcă de rigor mortis. Dar Regele Şobolan i le desfăcu fără dificultate şi-l dădu jos de pe umerii săi, aşezându-l, grămadă tremurătoare, la umbra unui horn.

Saul zăcea acolo.

Tremură mai multe minute, cu forma neclară a omului costeliv care făcea lucruri imposibile stând deasupra lui, ignorându-l. Saul simţea că o parte din el intra în stare de şoc, cutremurându-se de-o răceală teribilă, complet disproporţionată cu vântul nopţii.

Dar spasmul trecu, ameninţarea se retrase.

Ceva din demenţa nopţii îl calma. Ce sens avea să se teamă? se întrebă. Depăşise orice limită a realităţii cu o jumătate de oră în urmă şi, fără aceasta, era liber să se afunde pur şi simplu în emoţia nopţii.

Treptat, Saul se opri din icnit. Se detensionă. Ridică ochii spre Regele Şobolan, care se uita neabătut la blocul turn mare de deasupra lor.

Saul se cuprinse cu mâinile, după care, ţinându-şi răsuflarea, se ridică în picioare, câte unul de fiecare parte a vârfului de acoperiş, clătinându-se sub efectul vertijului. Se sprijini cu mâna stângă de horn şi se relaxă puţin. Regele Şobolan îi aruncă o privire scurtă, apoi sări câţiva paşi mai departe, în echilibru pe muchia acoperişului.

Saul se uită peste clădirile Londrei. Îl năpădi un sentiment crescând de euforie; se legănă şi, nevenindu-i să creadă, izbucni în hohote de râs.

— E incredibil! Ce mă-sa caut eu aici, sus?

Roti capul pentru a se uita la Regele Şobolan, care-l privea din nou cu ochii aceia indistincţi. Acesta făcu un semn scurt spre corpul hornului şi Saul se întoarse, înţelegând că ochii respectivi nu fuseseră deloc aţintiţi spre el. Latul blocului turn din spate era înţesat de lumini.

— Uită-te la ei, zise Regele Şobolan. La geamuri.

Saul se uită şi văzu, ici şi colo, figuri minuscule plimbându-se grăbit, fiecare redusă la o frântură de culoare şi mişcare. În mijlocul clădirii, un petic de umbră rămase nemişcat: cineva era aplecat pe geamul apartamentului, uitându-se înspre colinele şi dâmburile de ţiglă pe care stăteau Saul şi Regele Şobolan, înfăşuraţi în mantaua de camuflaj a nopţii.

— Ia-ţi acum rămas bun de la astea, zise Regele Şobolan.

Saul se întoarse cu faţa spre el, nedumerit.

— Uită-te la neisprăvitul ăla care s-a oprit şi se holbează încoace — până acum, doar atât ai putut face şi tu. Locul la care se uită — nu, nu se uită la el, l-a întrezărit doar, vede o părere, ceva nedesluşit la marginea câmpului vizual —, acum, locul acela e scena ta, bunul meu fiu.

În rictusul Regelui Şobolan se ascundea emoţia, însă el părea satisfăcut ca de-o treabă bine făcută.

— Restul, reluă el, restul e doar spaţiu intermediar pentru tine, acum. Toate străzile principale, camerele de la drum şi toate celelalte, astea nu-s decât decoruri, doar pleavă, ăla nu-i adevăratul oraş. În adevăratul oraş se intră pe uşa din spate. Te-am văzut la geamuri, noaptea, la ora stingerii. Holbându-te afară, jucându-te de-a privitul ca la muzeu. Ei bine, acum poţi atinge exponatele. Toate loturile vacante şi toate celelalte sunt acum terenul tău de joacă, domeniul tău, vizuina ta, Saul. Asta e Londra. Acum, nu te mai poţi întoarce, aşa-i? Rămâi cu mine, băiete. O să-ţi port eu de grijă.

— De ce eu? zise Saul încet. Ce vrei de la mine?

Şi se opri, amintindu-şi, parcă pentru prima oară după ceasuri întregi, de ce se aflase în secţia de poliţie.

— Ce ştii despre tatăl meu?

Regele Şobolan se întoarse şi uită ţintă la Saul. Trăsăturile lui, deja atât de nedesluşite, deveniseră invizibile în lumina lunii. Fără să-şi ia ochii de la Saul, se lăsă jos încet, până când ajunse să şadă pe muchia acoperişului, ca un călăreţ.

— Vino-ncoace, ţâcă, şi-o să-ţi spun o poveste. Dar n-o să-ţi placă…

Saul se aşeză cu grijă, cu faţa la Regele Şobolan, şi se trase înainte până când ajunse la doar doi paşi de el. Îşi dădu seama că, dacă i-ar putea vedea cineva, ar arăta ca doi şcolari, figuri diforme dintr-o bandă desenată, care-şi leagănă picioarele în aer. Euforia lui Saul se risipise la fel de neaşteptat precum venise. Fremăta de nelinişte. Îşi amintea de tatăl lui. Asta era cheia întregii probleme, reflectă; acesta era catalizatorul, legenda care punea ordine în irealitatea care-l prinsese în gheare.

Regele Şobolan vorbi şi, exact cum se întâmplase în celulă, vocea lui adoptă un ritm, un ton monoton descumpănitor ca un vuiet de cimpoi. Sensul şi înţelesul cuvintelor sale pătrunseră în mintea lui Saul mai mult prin insinuare decât printr-un proces de înţelegere conştientă.

— Această Romă, Londra, este feuda mea, dar am umblat peste tot pe unde micii mei curteni au găsit grâne şi gunoaie de furat. Şi ei au făcut ce le-am poruncit, pentru că eu sunt regele lor. Dar n-am fost nicicând singur, Saul; niciodată n-a fost aşa. Şobolanii cred în urmașii lor, progenituri izgonite, cu cât sunt mai multe guri care şterpelesc mâncare, cu atât mai bine… Ce ştii despre mama ta, Saul?

Întrebarea îl luă prin surprindere.

— Păi… numele ei era Eloise… Era… ăă… activist social… A murit la naşterea mea, ceva n-a mers bine…

— Ai văzut vreo Bozofie?

Saul clătină din cap, nedumerit.

— Bozofie: poză, fotografie…

— Sigur… era scundă şi tuciurie, frumuşică… Despre ce vorbim aici? Unde vrei să ajungi?

— Uneori, bunul meu făr’ de preţ, uneori mai sunt şi oi negre, pierde-vară, dacă mă urmăreşti. Pun pariu că tu şi tatăl tău vă săreaţi unul altuia la beregată câteodată, am dreptate? Vă-nţelegeaţi bine? Ei, crezi că şobolanii nu-s la fel? A fost întotdeauna o mare doamnă, mama ta. I-a picat cu tronc tatăl tău, şi ea lui. Era o reală frumuseţe, radia, cine putea să nu observe asta?

Regele Şobolan îşi încheie rostirea cu o înfloritură, întoarse capul şi se uită la Saul cu colţul ochiului.

— Mama ta a făcut o alegere, Saul. Activist social! Ce glumă neruşinată! Cui pe cui se scoate, aşa se spune, nu? — şi aşa a fost şi cu ea. Intra undeva, ridica adulmecătorul în aer şi mama ta ştia exact câţi şobolani erau acolo, şi unde. Recidivistă, trădătoare, aşa-i spuneau ei, dar presupun că asta e puterea dragostei…

Lui Saul nu-i venea să creadă, se uita cu ochi mari la Regele Şobolan.

— N-a fost făcută pentru cei ca tine. Când ai apărut, i-ai luat suflul. Eşti un flăcău mare şi puternic, băiete, mai puternic decât crezi, probabil. Poţi face multe lucruri de care nici nu ştii. Pun pariu că te-ai holbat pe geamurile alea noaptea mai mult şi mai cu sârg decât oricare dintre semenii tăi. Cred că te-ai frământat să intri cu adevărat în oraşul ăsta, foarte mult timp. Ştiu, vrei să afli cine i-a făcut de petrecanie babacului tău. Asta se numeşte capriciu, adică trupul ăla zdrobit în faţă, în grădină. Cel care a făcut aia… acela pe tine te căuta. Babacul tău a fost doar în drum. Eşti un băiat special, Saul, ai sânge special în vine, şi-n oraş este cineva care-ar vrea să-l vadă vărsat. Mama ta era sora mea, Saul. Mama ta era un şobolan!

https://www.editura-paladin.ro/info/blogitem/post-54

/////////////////////////////////////

Neurotehnologia și controlul minții-Creierul uman este următorul câmp de luptă

Acesta este creierul tău. Acesta este creierul tău folosit ca armă.

Tehnologiile neuronale de ultimă oră pot șterge amintirile traumatice și pot citi gândurile oamenilor. Ele ar putea deveni însă și următorul câmp de luptă al secolului 21.

de Tim Requarth | FOREIGN POLICY | traducere si adaptare de s.m.

Într-o zi obișnuită de iulie, intr-un laborator de la Universitatea Duke, două maimuțe rhesus sunt puse în camere separate, fiecare vizionând un ecran de computer care prezenta o imagine a unui braț virtual în spațiu bidimensional. Maimuțele au sarcina de a ghida brațul din centrul ecranului către o țintă, iar când reușesc, cercetătorii le răsplătesc cu înghițituri de suc.

Dar mai este ceva. Maimuțelor nu li s-au dat joystick-uri sau alte dispozitive care ar putea mișca brațul. Ci se bazează pe electrozi implantați în zonele din creierele lor care sunt responsabile pentru mișcare. Electrozii sunt capabili să detecteze activitatea neuronală și să transmită comenzile printr-o conexiune cu fir la computer.

Pentru a face lucrurile și mai interesante, primatele își împart controlul asupra brațului digital. În timpul unui experiment, de exemplu, o maimuță poate mișcă brațul numai pe orizontală, în timp ce cealaltă doar pe verticală. Iar maimuțele au început să învețe prin asociație că un anumit mod de gândire duce la mișcarea brațului. După ce au deprins această succesiune de cauză și efect, și-au modelat comportamentul conducând brațul la țintă și câștigând sucul.

Specialistul în neuroștiințe Miguel Nicoleliss, care a condus cercetarea amintită mai sus și ale cărei rezultate au fost deja publicate la începutul lui 2015, are și un nume pentru acest parteneriat remarcabil: „BraiNet” (trad. aprox. rețea cerebrală). Nicoleliss speră ca, în cele din urmă, interacțiunea directă de la creier la creier să fie folosită pentru a grăbi reabilitarea persoanelor cu leziuni neurologice – mai precis, ca creierul unei persoane sănătoase să lucreze în mod interactiv cu acela al unui pacient ce a suferit un accident vascular cerebral, pentru a-l reînvăța mai repede să vorbească sau să miște o parte a corpului paralizat.

Aceasta este doar ultima dintr-un lung șir de evoluții recente în neuro-tehnologie: interfețe aplicate neuronilor, algoritmi utilizați pentru a decoda sau stimula neuroni și hărți cerebrale care oferă o înțelegere de ansamblu mai bună a circuitelor complexe ale creierului ce guvernează cunoașterea, emoția și acțiunea. Din punct de vedere medical, se așteaptă mari progrese de pe urma folosirii acestor tehnologii, cum ar fi membre protetice cu o mai mare dexteritate și care să poată transmite senzații către purtătorii lor, noi perspective in tratarea bolilor precum Parkinsonul și chiar tratamente pentru depresie si alte tulburări psihice. De aceea, în întreaga lume eforturi majore de cercetare sunt în curs în domeniul neuro-tehnologiei.

Dar există o potențială latură întunecată asociată acestor inovații. Neuro-tehnologiile sunt instrumente „cu dublă utilizare”. Aceasta înseamnă că, în afara folosirii lor în domeniul tratamentelor medicale, neuro-tehnologiile ar putea fi aplicate (sau aplicate în mod eronat) și în scopuri militare.

Aceeași mașină de scanare a creierului pentru diagnosticarea bolii Alzheimer sau autismului ar putea citi gândurile personale. Sistemele informatice atașate țesutului cerebral care permit pacienților paralizați să controleze membre robotizate pot fi folosite și de către un stat pentru a ghida soldați bionici sau piloți de aeronave. Iar dispozitivele concepute pentru a ajuta un creier deteriorat ar putea fi utilizate în mod alternativ la implantarea de noi amintiri sau la ștergerea celor existente, asupra dușmanilor și a aliaților deopotrivă.

Dusă la ultima sa consecință, ideea BraiNet a lui Nicoleliss de a fuziona semnale ale creierului de la două sau mai multe persoane ar duce la crearea soldatului universal ultim, spune Jonathan Moreno, bio-etician și profesor la Universitatea din Pennsylvania. „Ce s-ar întâmpla dacă ai putea obține expertiza intelectuală a lui, să zicem, Henry Kissinger, care știe totul despre istoria diplomației și politică, și ai adăuga toate cunoștințele cuiva care cunoaște strategia militară, iar apoi toate cunoștințele unui inginer DARPA, și așa mai departe”, spune Moreno făcând referire la Agenția de proiecte avansate de cercetare în domeniul apărării din SUA. „Ai putea să le pui pe toate împreună.” O astfel de BraiNet ar crea aproape o omnisciență militară aplicată în deciziile cu mize mari și cu ramificații umane și politice.

Pentru a nu fi înțeleși greșit, astfel de idei țin încă de domeniul științifico-fantastic. Dar este doar o chestiune de timp, spun unii experți, înainte de a deveni realitate. Neuro-tehnologiile progresează rapid, ceea ce înseamnă că lansarea pe piață și comercializarea lor sunt inevitabile, iar guvernele sunt deja implicate în acest proces. DARPA, care se ocupă cu cercetarea științifică revoluționară si de dezvoltare pentru Departamentul Apărării al SUA, a investit masiv în tehnologii ale creierului. În 2014, spre exemplu, agenția a început să dezvolte implanturi care detectează și suprimă nevoile. Scopul declarat este de a trata veteranii care suferă de afecțiuni cum ar fi dependența si depresia. Ne putem, totuși, imagina cum acest tip de tehnologie poate fi folosită și ca o armă – a cărei proliferare o poate face să aterizeze în mâini greșite. „Întrebarea nu este „dacă”, ci „când” și „cum” vor folosi actorii nestatali neuro-tehnicile sau neuro-tehnologiile sub o formă sau alta”, spune James Giordano, neuro-etician la Centrul Medical de la Universitatea Georgetown”.

Oamenii au fost mult timp fascinați și îngroziți de ideea de control al minții. Ar putea fi prea devreme să punem răul în față – anume că creierul poate fi „piratat” de guvern, de exemplu – dar potențialul de dublă utilizare a neuro-tehnologiilor se apropie amenințător. Unii specialiști în etică se tem că, în lipsa unui cadru juridic care să le guverneze, progresele în laborator ar putea intra în lumea reală periculos de nerestricționate.

Cu toate consecințele, bune sau rele, ne spune Giordano, „creierul este următorul câmp de luptă.”

Consecință a dorinței de a înțelege mai bine creierul, care este organul uman cel mai greu de descifrat, în ultimii 10 ani a avut loc o explozie a inovației în domeniul neuro-tehnologiilor. În 2005, o echipă de oameni de știință a anunțat că a citit cu succes mintea unui om folosind imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI), o tehnică ce măsoară fluxul de sânge declanșat de activitatea cerebrală. O persoană situată într-un scanner urmărea un ecran mic ce proiecta stimuli vizuali simpli – o singură secvență aleatoare de linii orientate în direcții diferite, unele verticale, unele orizontale, iar altele diagonale. Orientarea fiecărei linii a provocat o proiectare puțin diferită a funcțiilor creierului. In cele din urmă, doar urmărind acea activitate, cercetătorii au putut determina ce fel de linie a vizionat subiectul experimentului.

A fost nevoie de doar șase ani pentru ca această tehnologie de decodare a creierului să fie extinsă spectaculos – cu puțin praf magic din Silicon Valley – într-o serie de experimente desfășurate la Universitatea din California, Berkeley. Într-un studiu din 2011, subiecții au fost rugați să vizioneze trailere de filme de la Hollywood în interiorul unui tub fMRI. Cercetătorii au folosit datele extrase din răspunsurile fluxului cerebral pentru a construi algoritmi de decodare unici pentru fiecare subiect. Apoi, au înregistrat activitatea neuronală în timp ce subiecții au vizionat diverse scene noi dintr-un film – de exemplu, un clip în care Steve Martin traversează o cameră. Folosind algoritmul dezvoltat pentru fiecare subiect, cercetătorii au reușit mai târziu să reconstruiască scena bazându-se doar pe activitatea înregistrată a creierului. Rezultatele fascinante nu au oferit imagini realiste, ci o copie impresionistă: un Steve Martin în ceață ce plutește pe un fundal ireal în mișcare.

Ilustrație: I JIMMY TURRELL; Sursa: http://foreignpolicy.com/

Ilustrație: I JIMMY TURRELL; Sursa: http://foreignpolicy.com/

Pe baza acestor rezultate, Thomas Naselaris, neurolog la Universitatea de Medicina din Carolina de Sud si co-autor al studiului din 2011, declară: „Capacitatea de a reuși ceva apropiat citirii gândurilor va deveni disponibilă mai devreme sau mai târziu.” Mai mult, „aceasta va fi posibilă în timpul vieții noastre.”

Evoluția este urgentată de avansarea rapidă a tehnologiei din spatele interfețelor creier-mașină (IMC – BMI în engleză) – implanturile neurale si computerele care citesc activitatea creierului si o traduc în acțiuni reale, sau invers, stimulând neuronii pentru a crea percepții sau mișcări fizice. Prima interfață sofisticată și-a făcut apariția în sala de operație în 2006, când echipa neurologului John Donoghue de la Brown University a implantat în creierul lui Matthew Nagle un cip pătrat cu diagonala mai mică de jumătate de centimetru cu 100 de electrozi atașați de el, tânărul de 26 de ani, fostă vedetă de fotbal la nivelul liceului, fiind înjunghiat în gât și paralizat de la umeri în jos. Electrozii au fost poziționați peste cortexul motor al lui Nagle, care controlează, printre altele, mișcările brațelor. În câteva zile, Nagle a putut muta, cu ajutorul dispozitivului său conectat la un computer, un cursor și a putut deschide mesaje e-mail doar folosind puterea gândurilor.

Opt ani mai târziu, IMC-urile au devenit mult mai complexe, așa cum s-a demonstrat la Cupa Mondială din 2014, desfășurată în Brazilia. Juliano Pinto, de 29 de ani, cu paralizie completă a trunchiului inferior, a fost îmbrăcat într-un exoschelet robotizat controlat cerebral dezvoltat de Nicoleliss de la Universitatea Duke pentru a oferi lovitura de start la ceremonia de deschidere a turneului din Sao Paulo. Casca de pe capul lui Pinto a preluat impulsurile cerebrale, ce indicau dorința sa de a lovi cu piciorul. Computerul său, legat la spate, a primit aceste semnale și apoi a stimulat costumul robotic să execute acțiunea.

Neuro-tehnologiile merg însă și mai departe, ocupându-se cu complexitatea memoriei. Studiile au arătat că ar putea fi posibil pentru o persoană de a insera gânduri în mintea alteia, la fel ca într-o versiune din viața reala a filmului de succes din 2010 Inception (Începutul). Într-un experiment din 2013 condus de laureatul Premiului Nobel Susumu Tonegawa la Massachusetts Institute of Technology, cercetătorii au implantat ceea ce au numit „o memorie falsă” într-un șoarece. In timp ce observau activitatea creierului rozătoarei, cercetătorii au plasat animalul intr-o cutie, urmărind cum șoarecele s-a acomodat cu împrejurimile. Echipa a fost capabilă să aleagă rețeaua precisă din milioanele de celule care au fost stimulate in hipocampul șoarecelui în timp ce și-a format o memorie a spațiului în care a fost plasat. A doua zi, cercetătorii au pus animalul într-o cutie nouă pe care nu o văzuse înainte și a emis un șoc electric, în același timp activând neuronii folosiți de șoarece pentru a-și aminti prima cutie. Asocierea s-a produs: când au pus șoarece înapoi în prima cutie, el a înghețat de frică, deși nu experimentase nici un fel de șoc acolo. La doar doi ani după descoperirea lui Tonegawa, o echipa de la Institutul de Cercetare Scripps a administrat șoarecilor un compus care putea elimina o memorie specifică, lăsându-le pe celelalte intacte. Această tehnologie de ștergere a memoriei ar putea fi folosită pentru a trata stresul post-traumatic, eliminarea unui gând dureros sau îmbunătățirea calității vieții.

Probabil că acest impuls al cercetării în domeniul interacțiunii minte-știință nu se va încetini, pentru că această revoluție științifică este finanțată abundent. În 2013, SUA au lansat Inițiativa BRAIN (Cercetarea creierului prin dezvoltarea de neuro-tehnologii inovatoare), cu sute de milioane de dolari deja alocate pentru studiile din primii trei ani; finanțările viitoare nu a fost încă determinate (National Institute of Health (NIH), una dintre cele cinci agenții federale implicate in proiect, a solicitat 4,5 miliarde de dolari repartizate pe o perioadă de 12 ani, doar pentru ceea ce îi revine.). La rândul său, Uniunea Europeană a oferit aproximativ 1,34 de miliarde de dolari pentru proiectul său pe 10 ani Human Brain Project (Proiectul creierul uman), ce a început în 2013. Ambele programe sunt concepute pentru a construi instrumente inovatoare care să cartografieze structura creierului și să surprindă activitatea electrică a miliardelor de neuroni. În 2014, Japonia a lansat o inițiativă similară, cunoscută ca Brain/MINDS (Cartografiere prin neuro-tehnologii integrate pentru studiul bolilor). Și chiar și Paul Allen, co-fondatorul Microsoft, a aruncat sute de milioane de dolari în propriul său Institut Allen pentru știința creierului, o încercare ambițioasă de a crea atlase ale creierului si a descoperi cum funcționează vederea.

Trebuie să fim clari, însă, cele mai multe dintre aceste neuro-tehnologii sunt încă în stadiul experimental. Ele nu au autonomie mare in interiorul creierului, pot doar citi sau stimula un număr limitat de neuroni sau necesită o conexiune cu fir. Mașinile de „citit gândurile”, de exemplu, se bazează pe echipamente scumpe, disponibile numai în laboratoare sau în spitale, pentru a produce chiar și doar rezultate rudimentare. Cu toate acestea, angajarea puternică a cercetătorilor și finanțatorilor deopotrivă pentru dezvoltarea neuro-tehnologiilor va însemna apariția de dispozitive din ce în ce mai sofisticate, mai răspândite și mai ușor disponibile cu fiecare an ce trece.

Fiecare nouă tehnologie va aduce și posibilități creative de aplicare a sa. Eticienii avertizează, însă, că transformarea neuro-tehnologiilor în arme este una dintre aplicațiile posibile.

Nu avem date disponibile care să demonstreze că, până în prezent, instrumentele destinate creierului ar fi fost folosite pe post de arme, ceea ce nu înseamnă însă că valoarea lor pe câmpul de luptă nu a fost evaluată. La începutul lui 2015, de exemplu, o femeie paralizată a reușit să controleze un avion de vânătoare F-35 în cadrul unui simulator de zbor folosindu-se doar de gândurile ei și de un implant pe creier a cărui realizare a fost finanțată de DARPA. Se pare că posibilitatea de transformare în arme nu se află într-un viitor îndepărtat, existând multe precedente privind tranziția rapidă a tehnologiei de la știință la amenințare globală. La urma urmei, doar 13 ani au trecut de la descoperirea neutronului și până la exploziile atomice de la Hiroshima și Nagasaki.

Manipularea minților de către guverne ar rămâne în domeniul teoriei conspirației și al thriller-urilor fantastice dacă puterile mondiale nu ar avea un așa trecut compromițător în domeniul neuro-științelor. Într-o serie ciudată de experimente realizate între 1981 și 1990, oamenii de știință sovietici au construit echipamente concepute pentru a perturba funcționarea neuronilor în organism și creier, expunând oamenii la diferite niveluri de radiații electromagnetice de înaltă frecvență. (Rezultatele acestei cercetări sunt încă necunoscute.) De-a lungul mai multor decenii, Uniunea Sovietică a cheltuit mai mult de 1 miliard de dolari pe astfel de sisteme de control al minții.

Poate cele mai notorii exemple de abuzuri din SUA în domeniul neuro-științelor au avut loc între anii 1950 și 1960, când Washington-ul a realizat un program amplu de cercetare pentru a găsi modalități de monitorizare și influențare a gândurilor umane. Investigațiile CIA cu numele de cod MK-Ultra au promovat „cercetarea și dezvoltarea de materiale chimice, biologice și radiologice ce pot fi aplicate în cadrul operațiunilor clandestine cu scopul de a controla comportamentul uman,” potrivit unui raport din 1963 al inspectorului general al CIA. Aproximativ 80 de instituții, dintre care 44 de colegii și universități, au fost implicate în acest program, adesea finanțarea venind sub vălul altor activități științifice, participanții deseori neștiind că lucrau pentru îndeplinirea obiectivelor lui Langley. Unul din cele mai multe josnice aspecte din cadrul programului a inclus drogarea participanților – unii fără s-o știe – cu LSD. Unui om din Kentucky i-a fost administrat drogul timp de 174 de zile consecutive. La fel de revoltătoare au fost, totuși, și proiectele MK-Ultra care s-au concentrat asupra mecanismelor de percepție extrasenzorială și manipulare electronică a creierului subiecților, precum și încercările de a aduna, interpreta și a influența gândurile altora prin hipnoză sau psihoterapie.

Astăzi, nu există nici o dovadă că Statele Unite ale Americii abuzează în mod similar de neuro-tehnologie sub pretenția asigurării securității naționale. Cu toate acestea, forțele armate rămân foarte angajate în domeniu. În 2011, potrivit cifrelor oferite de Margaret Kosal, profesor la Institutul de Tehnologie din Georgia, armata SUA pus deoparte 55 de milioane de dolari, marina 34 de milioane, iar forțele aeriene 24 de milioane pentru a se continua cercetarea în domeniul neuro-științelor. (Trebuie să se știe că armata SUA este principalul finanțator în multe ramuri științifice, inclusiv ingineria și știința calculatoarelor.) În 2014, IARPA (Intelligence Advanced Research Projects Activity), o organizație de cercetare care dezvoltă tehnologie de ultimă oră pentru agențiile de informații SUA, s-a angajat cu 12 milioane de dolari în sprijinul proiectării tehnologiilor de creștere a performanțelor, inclusiv stimularea electrica a creierului pentru „optimizarea raționamentului adaptiv uman”, adică pentru a-i face pe analiști mai inteligenți.

Impulsul real provine, totuși, de la DARPA, o agenție ce este subiectul favorit al teoriilor conspiraționiste și al invidiei internaționale. Ea finanțează aproximativ 250 de proiecte în paralel, recrutând și conducând echipe de experți din mediul academic si cel industrial pentru a lucra la misiuni extrem de ambițioase și bine țintite. Gustul DARPA pentru finanțarea de proiecte vizionare care să schimbe lumea este neegalat: Internetul, GPS-ul, avionul de luptă invizibil – pentru a numi doar câteva dintre acestea. În 2011, DARPA, ce are un buget anual relativ modest (comparativ cu altele din domeniul apărării) de 3 miliarde de dolari, a programat alocarea de 240 de milioane doar pentru cercetarea în domeniul neuro-științelor. S-a angajat deja să susțină cu 225 de milioane de dolari (pentru primii ani) Inițiativa BRAIN, doar cu 50 de milioane de dolari mai puțin decât finanțatorul principal al proiectului, NIH (Institutul Național de Sănătate al SUA).

Având în vedere modelul revoluționar și impactul internațional al DARPA, era o chestiune de timp înainte ca alte puteri mondiale să emuleze acest model. În ianuarie 2015, India a anunțat că își va remodela Organizația de Cercetare și Dezvoltare pe modelul DARPA. În 2014, ministerul rus al apărării și-a anunțat sprijinul în valoare de 100 milioane de dolari pentru nou-înființata Fundație pentru cercetare avansată. În 2013, Japonia a făcut publică înființarea unei agenții „cu DARPA Statelor Unite în minte” (poreclită de unii observatori „JARPA”), citându-l pe Ichita Yamamoto, ministrul științei și tehnologiei. Agenția Europeană de Apărare a fost înființată în anul 2001, răspunzând la solicitarea pentru crearea unei „DARPA europene”. Și există intenția de a exporta modelul DARPA și către unele corporații, cum ar fi Google.

Ce rol va juca cercetare neurologiei în aceste centre de rămâne încă de văzut. Totuși, având în vedere progresele recente în domeniul tehnologiei cerebrale, interesul DARPA în domeniu și dorința noului centru de interes de a urma exemplul Pentagonului, probabil că domeniul se va bucura de o atenție crescândă. Robert McCreight, un fost funcționar al Departamentului de Stat SUA specializat de peste două decenii în controlul armamentelor, spune că „mediul competitiv” ar putea alimenta un fel de cursă a înarmării în domeniul neurologic, o competiție pentru a controla și a transforma neuronii în produse de uz obișnuit. Riscul subsecvent este îndreptarea ulterioară a cercetării spre înarmare: transformarea creierului într-un instrument pentru a lupta mai eficient în războaie

Nu este greu de imaginat ce va urma. Astăzi, o cască echipată cu electrozi ce adună doar anumite semnalele electro-encefalografice (EEG) de pe scalpul unei persoane pentru un anumit scop, cum ar fi să lovească o minge; mâine, electrozi captând semnalele EEG ce ar putea colecta clandestin coduri de acces la armament. De asemenea, un IMC (BMI) ar putea deveni un sifon de date folosit, să zicem, pentru a pătrunde în mintea unui spion inamic. Încă și mai înfricoșător, dacă teroriștii, hackerii sau infractorii ar putea să dobândească astfel de neuro-tehnologii, ei ar putea folosi aceste instrumentele pentru a crea asasini sau a fura informații personale, cum ar fi parole sau numere de cărți de credit.

În mod îngrijorător, nu prea există instrumente pentru prevenirea unor astfel de scenarii. Foarte puține acorduri internaționale sau chiar legi naționale protejează în mod eficient viața intimă, și nici unul dintre acestea nu este special dedicat neuro-tehnologiilor. Când vine vorba de dublă utilizare și înarmare, există bariere încă și mai puține, creierul uman riscând să devină un vast teritoriu în care nu există lege.

(…) „Politicienii nu realizează cât de periculoasă este această amenințare”, spune Marie Chevrier, profesor de politici publice la Universitatea Rutgers.

„Tendința generală este ca știința și tehnologia să facă pași uriași, iar etica și politicile să se strecoare în spate cu pași mici”, spune Giordano, neuro-etician la Centru Medical Georgetown. „Ele tind să fie reactive, nu să acționeze preventiv.” (eticienii deja au un nume pentru acest decalaj: dilema Collingridge, după David Collingridge, care în cartea sa din 1980, Controlul social al tehnologiei, a argumentat că este dificil de prezis impactul potențial al unei noi tehnologii și, prin urmare, imposibil să se adopte în avans politicile care să o controleze).

De asemenea, este îngrijorătoare lipsa cunoștințelor specialiștilor în domeniu cu privire la riscul dublei utilizări al neuro-tehnologiilor. Există o ruptură între cercetare și etică. Malcolm Dando, profesor de securitate internațională la Universitatea din Bradford (Anglia), își amintește de organizarea mai multor seminarii pentru departamentele științifice din întregul Regat Unit în 2005, anul de dinaintea conferinței de revizuire a BWC (Convenția privind armele biologice), cu scopul a educa experții cu privire la potențialul de manipulare a agenților biologici și a dispozitivelor neurologice. El a fost șocat să afle că „experții nu știu foarte multe”; un om de știință, de exemplu, a negat că este posibil ca un microb periculos pe care-l ținea în frigider să fie transformat în armă. Dando își amintește că a fost vorba de „un dialog al surzilor”. Lipsa de informare, explică Dando, „există cu siguranță” printre neurologi.

Este încurajator faptul că problemele morale ridicate de neuro-tehnologii au fost recunoscute în unele locuri-cheie, spune Dando. Barack Obama a însărcinat Comisia Prezidențială pentru studierea problemelor bio-etice cu pregătirea unui raport asupra posibilelor probleme etice și juridice legate de tehnologia avansată cuprinsă în Inițiativa BRAIN, iar Proiectul UE privind creierul uman (Human Brain Project) a înființat un Program de etică și societate pentru a ghida aplicarea sa.

Dar aceste eforturi ating doar tangențial problema înarmării. De exemplu, în cele 200 de pagini ale raportului privind implicațiile etice ale Inițiativei BRAIN, lansat în martie 2015, nu apar termenii „dublă utilizare” sau „înarmare”. Dando spune că existența acestui decalaj chiar și în literatura de specialitate în neuroștiințe, unde te-ai aștepta ca subiectul să fie amplu dezbătut, reprezintă regula, nu o excepție.

Nicoleliss a mărturisit că își face griji ca, pe măsură ce inovațiile sale obțin succes, acestea să nu fie folosite în scopuri abjecte. După un proiect de la mijlocul anilor 2000 în care a folosit IMC-uri pentru a ajuta veteranii de război să-și recâștige mobilitatea, el refuză acum să accepte bani de la DARPA. Nicoleliss își dă seama că, în Statele Unite cel puțin, el este în minoritate. „Văd ca unii neurologi sunt destul de naivi și se laudă pe la întâlniri cu privire la cât de mulți bani au primit de la DARPA pentru a face cercetare, fără să se gândească la beneficiile pe care le trage DARPA din asta”, spune el. Îl doare gândul că muncă vieții lui, interfețele om-mașină, ar putea fi folosite în scop distructiv.

Adevărul este că dezvoltarea unor neuro-arme în paralel cu aplicațiile clinice ale tehnologiei creierului este o concluzie imposibil de evitat. Ce fel de arme vor fi acestea, când vor apărea și în mâinile cui rămâne de văzut. Oamenii nu trebuie să se teamă încă de astăzi că mințile lor sunt pe punctul de a fi piratate. Însă, deși un scenariu de coșmar ce include transformarea creierului uman folosind tehnologiile emergente într-un instrument mai sensibil decât un câine antrenat să depisteze bombe, la fel de controlabil ca o dronă și mai vulnerabil decât un seif deschis poate părea o fantezie distopică, merită să ne întrebăm: se face suficient pentru a restricționa generația următoare de arme letale înainte de a fi prea târziu?

http://analize.cuvantul-ortodox.ro/neurotehnologia-si-controlul-mintii/

////////////////////////////////////

(Cu ajutorul Karacatitei ILIESCIENE/pEsEdIENE, am dat de pomana si “untul romanesc”); Magnații ruși – „asasinii economici” care au ruinat industria românească

Înființate în 1945, SOVROM-urile au fost cel mai dur instrument politico-economic prin care URSS a jefuit România, timp de aproape un deceniu. Ultimul SOVROM s-a desființat în 1956, dar influența sovietică a continuat, sub diverse forme, și în deceniile următoare. Anii au trecut, iar regimul comunist din România s-a travestit în „democrația originală” de azi. După un an, în decembrie 1991, a dispărut și URSS. A dispărut, dar nu a murit: a lăsat în urmă Federația Rusă, tot un fel de URSS, mai mică, dar la fel de agresivă. Spre deosebire de URSS, Rusia de azi își pune însă rar în mișcare diviziile de tancuri. Acum folosește arme mult mai subtile: își aruncă în luptă oamenii de afaceri, mulți foști ofițeri din serviciile secrete, preschimbați în „investitori strategici’’. Investitori care, odată veniți în România, au aplicat tactica pământului pârjolit: în câțiva ani au acaparat întreprinderi, uneori întregi ramuri industriale strategice, pe care, la fel ca pe vremea SOVROM-urilor, le-au jefuit până s-a ales praful de ele.

„Cârtițele” KGB și GRU

Cei mai celebri au fost generalii Nicolae Militaru, Dumitru Penciuc și Vasile Ionel. Plus amiralii Emil „Cico” Dumitrescu și Ștefan Kostial. La scurt timp, după reactivarea lor, foștii spioni KGB și GRU au ocupat funcții de înaltă răspundere, inclusiv cea de ministru al Apărării Naționale, pe care generalul Nicolae Militaru a deținut-o un timp. Despre acesta se știe că, la rândul lui, a reactivat circa 70 de colonei și generali trecuți, și ei, în rezervă după ce s-a aflat că erau agenți ai spionajului militar sovietic – GRU. Ieșite, astfel, la lumina zilei, fostele „cârtițe” KGB și GRU și-au activat, la rândul lor, agenții „conservă”, așadar oamenii care i-au ajutat să spioneze pentru sovietici. Oameni care, încet-încet, s-au infiltrat în noua clasă politică post-decembristă, în noile servicii secrete, dar și printre așa-zișii noștri capitaliști. Iar de aici și până la rebranșarea României la influența rusească a mai fost doar un pas. Pas care a și fost făcut, cu efecte devastatoare pentru economia românească.“

Balșoi Teatr? Niet… Balșoi faliment!

De obicei, un afacerist își investește banii în ideea că va obține oarece profit, pe care apoi îl va reinvesti. Afaceriștii ruși veniți la noi au procedat însă exact pe dos. Ușor, ușor, sau „pas cu pas” cum ar zice un „clasic în viață”, ajutați și de corupția generalizată de pe meleagurile dâmbovițene, magnații estici au ajuns să controleze întreprinderi și întregi ramuri industriale de importanță strategică. Indiferent dacă a fost vorba despre metalurgia feroasă și neferoasă ori despre resursele energetice naturale – petrol și gaze naturale –, procedura a fost cam aceeași: privatizări dubioase, pe care justiția noastră nu s-a obosit să le analizeze, în urma cărora rușii au preluat întreprinderi mari și importante. Apoi, exact ca „asasinii economici”, au „muls” tot ceea ce se putea mulge din ele. În timp, le-au falimentat și, în final, le-au vândut pe mai nimic.

Mechel & comp

Acasă la el, grupul siderurgic Mechel este considerat cel mai important producător de oţel din Federaţia Rusă. Afacerile concernului se concentrează pe patru domenii: minerit, siderurgie, feroaliaje şi energie electrică. Compania-mamă, OAO Mechel, aparţine miliardarului Igor Zyuzin. Grupul Mechel a intrat pe piaţa românească în 2002. Apoi, în anii următori a ajuns să dețină controlul asupra combinatelor Mechel – Câmpia Turzii (INSI), Mechel – Târgovişte (COS), Ductil Steel – Oţelu Roşu, Ductil Steel – Buzău, Laminorul Brăila şi Mechel – Reparaţii Târgovişte. La un moment dat, firmele Mechel din România aveau circa 7000 de angajați. Apoi, în 2008, situația a luat-o razna și a scăpat de sub control. Legendele urbane afirmă că, în acel an, Igor Zyuzin a intrat în dizgrația lui Putin care, pe atunci, era premierul Rusiei. În această calitate, Putin a acuzat grupul Mechel că exportă cărbune la un preț inferior celui cu care îl vindea pe piața rusească. Chemat la sediul Guvernului, Zyuzin nu s-a prezentat, motivând că este bolnav. Se spune că, atunci, Putin ar fi spus: „Bolnav, bolnav, dar cred că ar trebui să se facă bine cât mai repede. Altfel, va trebui să-i trimitem un doctor și să rezolvăm toate problemele”. Bineînțeles că toată lumea știe ce înseamnă la Moscova „a rezolva toate problemele”. Indiferent dacă Putin a spus ori nu acele cuvinte, cert este un lucru: acțiunile Mechel s-au prăbușit cu 30 la sută, iar capitalizarea companiei a scăzut de la 15 la 10 miliarde de dolari. Apoi, conform statisticilor rusești, în noiembrie 2012, Banca Centrală a Rusiei a anunțat că titlurile de valoare emise de Mechel nu mai erau acceptate ca împrumut colateral. Iar asta însemna un singur lucru: „Balșoi Faliment”! Dacă în anul 2011, combinatele Mechel din România aveau afaceri de peste un miliard de euro, la începutul lui 2012, Mechel a vândut tot către o firmă anonimă din Bucureşti. Este vorba despre „Invest Nikarom”, care a cumpărat toate acele întreprinderi care fuseseră, cândva, mândria industriei noastre metalurgice, pentru doar 52 de euro, așadar 230 de lei noi. Noul proprietar a devenit rusul Victor Chumakov, care a băgat combinatele respective în insolvenţă, decizie care le-a prăbușit fără drept de apel. Atunci, închiderea combinatelor Mechel a redus producția de oțel a României cu peste 15 la sută. Prin recul, și sectorul construcțiilor a primit o lovitură la fel de cruntă: în absența oțelului beton autohton, firmele de construcții au fost nevoite să-l cumpere din străinătate, fapt care a trimis mulți constructori direct în faliment.

Grupul TMK și alte „mărunțișuri”

Aflată în proprietatea miliardarului rus Dmitry Pumpyansky, compania TMK produce ţevi din oţel, laminate şi sudate. Având o cifră de afaceri de circa 3,3 miliarde de dolari, TMK este considerat al doilea producător mondial de ţevi. În total, TMK deţine şapte uzine metalurgice, cinci în Rusia şi două în România: TMK-Artrom SA Slatina, producător de ţevi laminate, şi TMK-Reşiţa, fostul Combinat Siderurgic Reşiţa, companie administrată de TMK-Artrom. Dmitriy Pumpyansky, președintele consiliului director al TMK, este cunoscut drept un susținător înfocat al lui Vladimir Putin. Până acum, nu au fost semnalate nereguli în ceea ce privește activitatea TMK. Dar, în contextul amenințărilor proferate de Putin la adresa României, mai ales după operaționalizarea scutului de la Deveselu, are cineva vreo îndoială despre ceea ce va face Pumpyansky în cazul acutizării relațiilor dintre România și Rusia?

Adio, aluminiu românesc!

Alt sector al economiei românești în care ruşii au pătruns în forță și cu efecte devastatoare este tot unul strategic: metalurgia neferoaselor, în special aluminiul.

Alro Slatina (ALR): Specializată în producerea de aluminiu, Alro este considerată cea mai importantă afacere derulată de ruși în industria noastră metalurgică. O afacere pe care, cu bună știință, au dus-o în pragul falimentului. Până în 2002, Alro Slatina era una dintre puţinele companii de stat care funcționau pe profit. Dar, în acel an, în urma unei privatizări hai să-i zicem controversate, statul român a scos la vânzare 10 la sută din acțiunile întreprinderii. Acțiuni care au fost achiziționate, pentru doar 11,5 milioane de dolari, de oligarhul rus Vitali Mașițki. Anterior, rusul cumpărase de pe bursă alte 40 la sută din acțiunile Alro. Conform statisticilor oficiale, de la privatizare și până în 2011, ruşii au încasat dividende în valoare de peste 1,5 miliarde de lei. Alro Slatina a fost și unul dintre cei mai mari consumatori de energie din România: acoperea circa 8 la sută din piața națională. Dată fiind importanța ei strategică, Alro a beneficiat de contracte încheiate direct cu Hidroelectrica, cea care îi oferea energia electrică la un preț foarte mic. Dar, în această privință, lăcomia rusească și-a găsit rapid un aliat: ticăloșia românească. Mare parte a tranzacţiilor Alro s-au făcut în guvernarea Năstase, când documentele au fost semnate de răposatul Ovidiu Mușetescu, fost şef al APAPS – Autoritatea pentru Privatizare și Administrare a Participațiunilor Statului. Ulterior, Alro Slatina s-a dovedit a fi o vacă bună de muls pentru toate partidele din România. Tranzacţiile grupului condus de Mașițki au fost supervizate și legalizate de casa de avocatură Zamfirescu-Racoţi-Predoiu. Așadar, de cabinetul de avocatură al fostului ministru al Justiţiei, liberalul Cătălin Predoiu. Iar atunci când Alro a dorit să cumpere energie direct de la compania de stat Hidroelectrica, în afacere s-au implicat, într-un fel sau altul, atât fostul consilier prezidențial Theodor Stolojan, cât şi Elena Udrea şi Dorin Cocoș, pe atunci soţul acesteia. La un moment dat, a existat o anchetă a Parchetului, anchetă despre care nu se mai știe mare lucru. Apoi, după 2012, când Hidroelectrica a intrat în insolvență, Alro a fost nevoită să cumpere tot mai multe certificate verzi, pentru a primi subvenţiile acordate de stat producătorilor de energie verde. De atunci și până acum, Alro Slatina a avut pierderi din ce în ce mai mari. Astfel, în 2013 a avut o cifră de afaceri de circa 2,02 miliarde lei, echivalentul a 457 milioane de euro, în scădere față de anul 2012 cu 12 la sută. Ajunși în acest punct, patronii ruşii ameninţă că vor închide producţia, ceea ce ar fi o grea lovitură pentru toată economia românească.

Actuala „invazie” economică rusă s-a declanșat încă din decembrie 89, când Ion Iliescu a discutat la telefon cu tovarășii de la Moscova, cărora le-a explicat „cine suntem și ce dorim să facem”. În zilele următoare, tot el a dispus reactivarea unor generali, trecuți în rezervă după ce contraspionajul românesc descoperise că erau agenți KGB și GRU.

ALOR Oradea: Produsă printr-o tehnologie extrem de complexă, alumina este materia primă de bază din care se produce aluminiul. Unicul furnizor era ALOR Oradea, singurul combinat specializat în acest domeniu. Înființată în 1965, ALOR producea anual, circa 240.000 de tone de alumină, livrate către Alro Slatina. Dar, în 1998, combinatul din Oradea a fost cumpărat, la un preț modic, de către oligarhul rus Oleg Deripaska, prin intermediul companiei Russkii Aluminii. În 1999, fabrica a intrat în lichidare, iar în anul 2000, a intrat în proprietatea concernului rus Ruskii Aluminii, deţinut de oligarhii ruşi Oleg Deripaska şi Roman Abramovici. De fapt, era prima fabrică din industria aluminiului care ajungea pe mâna ruşilor. După doar trei ani, motivând că nu îi aduce profit, Deripaska a închis ALOR. În 2004, s-a încercat redeschiderea combinatului, dar tentativa a eșuat. Astfel că, în 2006, ALOR Oradea a fost închisă definitiv. Ulterior, patronul rus și-a recuperat „investiția” prin vânzarea terenului de sub fabrică, adică 30 de hectare plus alte 40 ocupate de halde. Iar asta a însemnat sfârșitul singurei fabrici de alumină care folosea bauxită românească.

Pe sol, dar și în subsol

Dacă am compara economia unei țări cu o ființă vie, industria metalurgică ar fi sistemul osos, iar petrolul și gazele naturale, sângele, fără de care nici un organism nu poate funcționa. Motiv pentru care magnații ruși nu au ignorat nici exploatarea acestor resurse. Iar în acest domeniu în România acționează doi mari „jucători” ruși: Lukoil pentru industria petrolieră și Gazprom în domeniul gazelor naturale.

Lukoil: Acasă la el, în Rusia, concernul Lukoil este pe locul doi, atât în ceea ce privește importanța, cât și „potența” financiar-economică. Oficial, este o firmă privată. Cel care își arogă statutul de acționar majoritar este miliardarul ruso-azer Vagit Alekperov, care deține 20,4 la sută din acțiuni. Afacerile Lukoil în România au început în 1998, când firma rusă a cumpărat de la FPS 51 la sută din acţiunile complexului Petrotel. Afacerea s-a parafat în vremea în care se negocia cumpărarea Lukoil de către concernul american ConocoPhilips. Ulterior, tranzacția cu americanii a căzut, astfel că Petrotel a rămas în proprietatea rușilor. În februarie 1998, la momentul privatizării, Petrotel avea la Bancorex o datorie de 53,84 milioane de dolari. Dar, la scurt timp după parafarea contractului, Guvernul CDR, condus de răposatul Radu Vasile, a dat o ordonanță de urgenţă prin care plata datoriei a fost amânată cu 25 de ani. Atunci, statul român a primit pentru Petrotel suma de 16.797.549 dolari. În urma tranzacției, Lukoil Europe Limited Anglia, o subsidiară a companiei mamă din Rusia, a devenit acţionar majoritar al rafinăriei. Ulterior, în vremea crizei economice, Petrotel s-a confruntat cu mari pierderi financiare. Spre exemplu, în 2012, a avut o cifră de afaceri de 6,39 miliarde lei, mai puțin cu circa 270 milioane de lei decât în anul anterior. Cu toate acestea, tot în 2012, Lukoil a primit în concesiune două blocuri în apele teritoriale române din Marea Neagră: EX-29 Est Rapsodia și EX-30 Trident. Inițial, Lukoil trebuia să exploreze concesiunile împreună cu americanii de la Vanco International LTD (80 la sută Lukoil, 20 la sută Vanco). Dar, în noiembrie 2012, Romgaz a preluat o participație de 10 la sută în cele două proiecte.

La un moment dat, Ambasada Rusiei la București, care cita statisticile vamale românești, a anunțat că în 2013 volumul schimburilor comerciale româno-ruse a fost de 4,986 miliarde de dolari, în creștere cu 12,8% față de anul anterior. Și tot atunci, importurile României din Rusia ar fi fost de 3,147 miliarde dolari, în creștere cu 2,5% față de anul precedent. Iar exporturile noastre în Rusia au fost de 1,839 miliarde de dolari, în creștere cu 36,1%. În ceea ce privește investițiile, între 1998 și 2008, companiile rusești au achiziționat masiv active industriale din România, investiții care au atins un total de circa 2,1 miliarde dolari. Dar, în lipsa unor statistici asumate oficial, aceste valori sunt relative și au doar un caracter informativ.

Dezastrul Lukoil a început în 2014, când Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a declanșat o anchetă în cursul căreia concernul rusesc a fost acuzat de fraudarea bugetului național. Concret, procurorii au afirmat că, între 2008 şi 2014, S.C. Petrotel Lukoil S.A. ar fi făcut plăți externe de 15,5 miliarde euro și, în același timp, ar fi avut încasări din străinătate de 11,3 miliarde euro. Diferența de circa 4,30 miliarde euro a fost considerată semnul clar că firma rusească ar fi încercat să transfere profitul în străinătate. Astfel că, în toamna aceluiași an, anchetatorii au pus sechestu pe clădirile şi terenurile companiei. Imediat, Rusia a reacționat prin ambasador: „În calitate de Ambasador al Federației Ruse, sunt foarte îngrijorat de evenimentele desfășurate în jurul rafinăriei Petrotel, care aparține companiei ruse Lukoil, precum și de atmosfera care se creează în legătură cu această situație…” De parcă nu ar fi avut studii juridice și nu ar fi avut habar ce înseamnă un sechestru, fostul Premier Victor Ponta a intervenit și el în favoarea rușilor. Pe 9 octombrie 2014, el a declarat: „Cei care au comis fapte penale nu fugeau cu conducta în Rusia sau nu știu unde, și nici rafinăria nu o mutau mâine…” După câteva săptămâni, instanţa a decis ridicarea unei părţi din sechestru, iar compania şi-a reluat activitatea. La începutul lui 2015, procurorii au pus sechestru pe antrepozitul fiscal al concernului rus. Ancheta Lukoil continuă. Dar un lucru este deja clar: în acest caz, afaceriștii ruși nu s-au comportat chiar ca niște „asasini financiari”. În definitiv, cine este atât de nebun încât să omoare găina care-i face ouă de aur? În schimb, jumulesc de pe Petrotel ultimul bănuț pe care îl pot scoate de acolo. Iar asta se întâmplă și în ziua de azi.

Gazprom: „dictatorul” gazelor naturale

Gazprom este considerat cel mai mare producător mondial de gaze naturale. În Europa, concernul rus asigură circa o treime din necesarul de gaze naturale. Concernul este condus, în tandem, de către directorul general Alexey Miller și Viktor Zubkov, președintele consiliului de administrație, ambii oameni de încredere ai lui Putin. Analiștii susțin că, în 2015, exporturile Gazprom către țările europene au crescut cu circa 8 la sută. La un moment dat, Alexei Miller, directorul general al concernului, a declarat că în 2015 Gazprom „a exportat 159,4 miliarde metri cubi de gaze naturale spre statele din afara CSI, cu 11,8 miliarde metri cubi mai mult decât în 2014”.

De câțiva ani încoace, Gazprom a declanșat un soi de ofensivă economică prin care forțează intrarea pe piața românească de carburanți. Ofensivă exercitată prin intermediul firmei sârbești NIS Petrol, pe care o controlează nemijlocit. Inițial, pătrunderea s-a făcut prin benzinării, ținta fiind că, până la începutul anului 2016, NIS să dețină circa 10 la sută dintre unitățile de desfacere a produselor petroliere. Momentan, nu există date statistice care să confirme ori să infirme dacă această țintă a fost atinsă; vom afla anul viitor, când datele statistice vor fi publicate. Dar, prin NIS Petrol, Gazprom deține o serie de concesiuni petroliere în județul Timiș, la Jimbolia, și în Bihor, la Tria. Neoficial, s-a aflat că acolo NIS Petrol folosește pentru extracție procedeul fracturării hidraulice, adică exact acela care a declanșat celebrele proteste de la Pungești.

Tot de Gazprom se leagă și dezastrul de la RAFO Onești. Foarte mulți ani la rând, RAFO Onești a fost considerată o imensă „gaură neagră” care a înghițit sume imense de bani din bugetul de stat. În 2006, Balkan Petroleum, firma deținută pe atunci de Marian Iancu, a vândut pachetul majoritar al RAFO către Petrochemical Holding, companie deținută de rusul Iakov Goldovskiy. Inițial, acesta a investit circa 600 milioane de euro, ca să evite falimentul rafinăriei căreia i-a achitat datoriile la stat. Atunci, rusul intenţiona să transforme rafinăria într-o mare unitate petrochimică şi s-o integreze într-un complex care să cuprindă RAFO, Petrochemical Argeş, Oltchim Râmnicu Vâlcea, o parte din Carom Oneşti şi Chimcomplex Borzeşti. În această idee a cerut, de la statul român, garanții pentru un credit de 330 milioane de euro. Cererea i-a fost însă refuzată. Iar asta a dus RAFO Onești, în insolvență, la un pas de faliment. De fapt, dezastrul de la RAFO a fost o afacere deosebit de complexă. O afacere în care rusul Goldovskiy nu a acționat chiar ca un „asasin economic” veritabil. Acolo a fost implicat și factorul politic românesc, motiv pentru care, la un moment dat, întregul scandal s-a numit „Jafo- RAFO”.

O balanță economică interesantă

Pe vremea SOVROM-urilor, circula o vorbă amară care descria exact relațiile „frățești” cu URSS: „Noi le dăm grâul, iar ei ne iau petrolul”. Ei, asta era pe vremuri. Acum, după ce am revenit în capitalism, balanța economică ruso-română s-a mai echilibrat într-o oarecare măsură. Evoluția investițiilor rusești în România, derulate mai ales prin firme presupus private, este greu de urmărit. Iar asta cu atât mai mult cu cât majoritatea lor s-a făcut prin companii cu sediul social în alte țări. În mare, se consideră că exporturile rusești în România se ridică la circa trei miliarde de dolari. În schimb, exporturile României în Rusia ar fi de numai 1,3 miliarde de dolari. Iar asta aduce țării noastre un deficit de circa 1,7 miliarde dolari.

https://www.cotidianul.ro/magnatii-rusi-asasinii-economici-care-au-ruinat-industria-romaneasca-2/

/////////////////////////////////////////

Bolșevicii s-au întors și nu vor pleca prea devreme- Ce-i de făcut?

Bolșevicii s-au întors

Bolșevicii s-au întors. Nu neapărat doctrinar, cât ca strategie și tactică de cucerire a spațiului și agendei publice, în cele din urmă a statului, și de identificare și combatere a ”dușmanilor poporului”. În cele ce urmează, vom vorbi despre armele lor preferate, umilirea în public și demascarea, dar vom încerca, de asemenea, să propunem o posibilă cale de răspuns a celor ce se regăsesc în postura de conservatori.

Să lămurim un aspect: nu la oameni cu concepții de stânga sau progresiste ne referim aici, oameni care au, pur și simplu, viziunea lor despre lume și rosturile ei, ci la un soi nou, digitalizat, de comisari culturali.

Pe care îi găsim deghizați în ”societate civilă”, diverse platforme de ”apărare” a drepturilor omului (mai bine zis, de impunere a drepturilor unora în detrimentul altora), de inițiative de ”salvare” a democrației de vot și a statului de drept de domnia legii. Sunt activiști profesioniști, trolli ai agorei, uneori stipendiați, beneficiind de trainiguri, alteori oportuniști isteți care înțeleg unde bate vântul și se aruncă la pradă. Sunt cei care ”salubrizează istoria” și ”igienizează” spațiul public, eliminând simboluri istorice și persoane care au alte vederi ce deviază de la linia de partid și de stat. Sunt cei care înveninează stările de spirit, tensionând și distrugând orice fel de punte între oameni diferiți, dar, altfel, dispuși să coopereze. Sunt cei care vor să impună gândirea unică.

Armele preferate ale activiștilor autointitulați democrați sau progresiști au devenit, după model americano-leftist, „public shaming”-ul și „call out”-ul.

”Public shaming”-ul este atunci cand rușinezi, umilești în public o persoană, de regulă publică, însă nu neapărat, pentru o declarație, o atitudine sau o acțiune sau pentru că pur și simplu este, într-un fel sau altul, ofensator (”offensive”) față de cine știe de sensibilități revendicative. Un proprietar de cofetărie care nu vrea să facă tort cu simboluri gay, de pildă, ca să iau un exemplu concret, poate fi expus pe rețelele de socializare spre o astfel de umilire în public, ca represalii pentru ofensa adusă ”comunității” LGBTQ. Și de la linșajul online la cel real este doar un pas. Sau un profesor care refuză să folosească sau nu nimerește, din grabă și confuzie, pronumele revendicat al unui student transgender, opresându-i, astfel, identitatea, poate fi supus protestelor și dat afara.

Evident, internetul a făcut din această practică o armă redutabilă de intimidare, distrugere, compromitere a cuiva. A oricui. Efectul de contagiune și de amplificare al onlineului face ca un astfel de act de represalii să capete proporții uriașe și, poate, definitive, asupra biografiei unei persoane care, altfel, nu are alt păcat decât că a supărat pe cine nu trebuie.

”Public shaming”-ul, cum spuneam, este arma preferată a tuturor predicatorilor toleranței și corectitudinii politice, lucru ce ar părea paradoxal, pentru cine crede că aceste valori sunt promovate pentru ce sunt ele în sine și nu pentru un exercițiu complex de putere, dominare.

Spre deosebire, ”call out” este atunci când demaști pe cineva, dibuind în spatele cuvintelor și atitudinilor sale, aparent inofensive, macabre și rele motivații. Ești conservator cu privire la căsătorie? Asta înseamnă, de fapt, că vrei să elimini homosexualii din societate. Nu ești de acord cu eliminarea busturilor lui Vulcănescu din spațiul public? Ești antisemit. Demascarea e diferită de umilirea în public, deși duce la același rezultat, stigmatizarea și marginalizarea socială, prin faptul că te deposedează radical de atributele cetățeniei și ale onorabilității prin simple procese de intenție, acuzații și false atribuiri, dar lătrate viguros și cu convingere. Umilirea în public se referă, ”măcar”, la o reacție față de ceva. Demascarea este, însă, destinată nu celor ce se împotrivesc unui anume curent sau mers al lucrurilor, ci celor care caută, oarecum naiv, să rămână în ”mainstream”.

Umilirea in public și demascarea nu sunt noi în istorie. Prima are o sănătoasă tradiție medievală și e soră bună cu vânătoarea de vrăjitoare, ambele mărci (re)înregistrate ale progresiștilor.

Folosirea lor cu atâta eficiență in spațiul public este, însă, de dată mai recentă. Ele au făcut parte din armele preferate de intimidare ale bolșevic-staliniștilor. Gazeta de perete și demascarea au fost practici prin care oponenți sau simpli oameni care gândeau diferit erau marginalizați, excluși sau chiar eliminați din viața socială sau/și a partidului.

Este o ironie a sorții (sau o răzbunare a istoriei?) faptul că aceste arme non-fizice de distrugere în masă au ajuns să se mute din defuncta URSS în încă în viață SUA.

Ce-i de făcut?

Desigur, astfel de tactici de vânare și anihilare a adversarului (generic vorbind, dar fără să intrăm în detalii, căci nu e locul aici, ”conservatorul român”) se practică și în online-ul românesc. Ele trebuie denunțate ca atare, iar mitologia, narațiunea folosită, deconstruită minuțios. Conservatorul român este, într-adevăr, vânat, etichetat, demascat, uneori umilit în public (adică, de fapt, pe Facebook). Dar, a la guerre comme à la guerre.

Soluția nu este victimizarea sau (auto)plângerea de milă față de prigoana și persecuția dezlănțuite de oamenii răi asupra celor buni. Soluția nu poate fi nici un răspuns în aceiași termeni, căci penser contre c’est penser même, ci, mai degrabă, un angajament conștient în această confruntare ce se duce, în ultimă instanță, cu ”lumea” și cu ”duhurile răutății”. Dar, acest lucru sună cam stereotip. În plus, o postură ademenitoare, dar, în fapt, ineficientă, pe alocuri chiar comodă, o reprezintă cantonarea în ”colțul albastru” al conservatorismului doctrinar ce se mulțumește să repete, uneori stereotip, aceleași teze despre neomarxismul cultural, corectitudinea politică, etc.

Poate avem nevoie, totuși, de altceva.

De exemplu, de o precizare răspicată a ceea ce vrem noi și de o confruntare, în cuvânt, în spațiul public, cu adversarii ideologici care să fie dusă inclusiv pe ”terenul” pe care l-au ocupat abuziv. De fapt, nu atât pe terenul devenit al lor, cât pentru detronarea lor. Este inadmisibil ca noi, purtătorii adevăratului mesaj și cuvânt eliberator, emancipator, de restaurare în demnitate a oricărei ființe umane, indiferent de rasă, etnie și gen, să fi lăsat acest rol unor uzurpatori obtuzi, înguști, resentimentari și totalitari. Acest loc de avangardă trebuie redobândit de orice conservator care știe care sunt rădăcinile sale. Știu, sună oximoronic: conservator și avangardă. Nu este, dar nu am loc aici să dezvolt.

Apoi, este inadmisibil ca noi, cei care prețuim realitatea, nu societatea imaginată, să fi lăsat perpetuatorilor agendelor distopice sexuale discursul despre problemele reale ale familiei și societății românești. Căsătoria, de pildă, miza momentului, nu trebuie abordată ca un obiectiv în sine; ci ca un început. Nu acel început pe care detractorii demersului îl atribuie, fantasmagoric și gratuit, CpF, anume instaurarea unui fel de teocrații represiv-sexuale, ci un început pentru revoluționarea statului și a societății, adică pentru repunerea familiei și a oamenilor în centrul politicilor statului. Căci nu oamenii există pentru stat și economie, ci statul și economia pentru oameni.

Am trăit decenii sub imperativul ”modernizării”, ”reformelor structurale”, a ”eficientizării”. Rezultatul: trăim într-o Românie care pierde în fiecare zi oameni, care se depopulează, destructurează. Ajunge. O nouă economie națională și o nouă politică socială, centrate în jurul familiei și persoanei, acestea ar fi, după părerea noastră, direcțiile unui conservatorism renăscut.

Da, e adevărat, bolșevicii s-au întors. Dar agenda lor nu mai prezintă nici un interes pentru ”mase”. Este o poliloghie complicată despre gen, identitate, diversitate, egalitate. Nimic concret. Da, e adevărat, practică umilirea, stigmatul, demascarea. Dar nu are nici un sens să ne cantonăm într-o postură defensivă. Mai degrabă să ne reamintim că noi ar trebui să fim ”lumina lumii”, avangarda care provoacă comoditatea celor căldicei și status-quo-ul favorabil privilegiaților, ”celor puternici ai lumii”, avangardă care își trage seva și legitimitatea din contactul direct cu realitatea societății și a firii umane, din contactul cu văduva și orfanul, cu străinul și săracul.

http://analize.cuvantul-ortodox.ro/bolsevicii-s-au-intors-si-nu-vor-pleca-prea-devreme-ce-i-de-facut/

//////////////////////////////////////

CJ HOPKINS: A SCHIMBA RADICAL SOCIETATEA DIN CAUZA UNUI VIRUS ESTE O DEMENȚĂ

2

de Daniel Miller

DM: Identificați capitalismul global (sau „GloboCap”) drept personaj principal în această poveste. Există o altă școală de gândire, care se revendică de la James Burnham, care susține că nu mai trăim acum într-un sistem capitalist propriu-zis, ci într-o formă de managerialism, asemănătoare fascismului, deoarece reprezintă o fuziune între stat și corporații. Oricum ar sta lucrurile, ne putem întreba dacă acest sistem este acefalic și mecanic așa cum pare să sugerați dvs. La urma urmelor, elitele chiar se adună la Davos și pare greu de imaginat că nu plănuiesc să facă un profit împreună sau că nu au abilitatea de a face asta. Vorbiți de capitalismul global care „se restructurează pe sine”, dar, în fapt, nu este sistemul global restructurat de agenți individuali?

Marea Resetare este un plan manifest foarte îndrăzneț urmărit de o mână de oameni. Dincolo de acest nivel de comandă, un grup mult mai mare de cadre le implementează politicile. Acest grup pare în realitate ca și cum ar fi spălat pe creier. În ce măsură se hipnotizează unul pe altul și în ce măsură vorbim de indivizi complet conștienți care plutesc deasupra vârtejului? După cum spune Burroughs, „doar o mână de Senders știu ce fac, însă acești Senders de la vârf sunt cei mai răi și mai periculoși oameni din lume”.

În fine, deși capitalismul global este poate hegemonic, rămâne în continuare compus din diferite centre de putere care nu împărtășesc exact aceleași interese, mai presus de toate Rusia, China și Apusul. Fiecare dintre aceste zone, care cunosc la rândul lor subdiviziuni, au abordat „Noua Normalitate” în moduri diferite, Rusia fiind cea mai sceptică, China cea mai cinică, iar Occidentul cel mai alienat mintal. Uneori mă întreb dacă nu asistăm mai degrabă la horcăitul final al unui Occident plin de iluzii și muribund, decât la impunerea unei noi paradigme de guvern mondial.

CJH: Bineînțeles că există agenți individuali care pun în aplicare restructurarea capitalismului global. Sistemele sunt compuse și menținute în funcțiune de indivizi. Ceea ce încercam să sugerez este că acești indivizi sunt în esență interșanjabili pentru sistemul a cărui structură fundamentală și evoluție le forțează deciziile și acțiunile. Orice sistem ideologic este ca un teren de tenis sau tablă de șah. Stabilește un teritoriu și regulile conform cărora indivizii gândesc și acționează. Într-un turneu de tenis, jucătorii se schimbă, dar toți joacă tenis. Același lucru se petrece și cu mediul artistic. Nu poți cânta muzică folosind vopsea și nici nu poți picta cu un pian. Limbajul ne oferă o altă analogie fertilă. Oricine vorbește mai mult de o limbă își dă seama că structura limbii determină felul în care gândești, cum percepi și ceea ce ești în stare să exprimi.

Ar fi ușor dacă ar exista o mână de conjurați la vârful piramidei care pun la cale totul după un plan general. Atunci am putea lua cu asalt Bastilia, am decapita pe câțiva și am schimba din temelii lucrurile. E tentant să privim lucrurile astfel, deoarece la vârf sunt figuri ușor de identificat. Dar capitalismul global este o hidră. A decapita câțiva indivizi nu înseamnă altceva decât a înlocui unele capete cu altele. Iar Hidra rămâne Hidra.

În ceea ce privește trăsătura capitalismului global de a fi total, susțin acest punct de vedere. Vorbesc despre capitalismul global ca fiind în primul și primul rând o ideologie globală, și ca un sistem global economic și financiar în care fiecare națiune „dezvoltată” reprezintă o parte interdependentă, inclusiv China și Rusia, dar și țări „paria” precum Cuba sau Iran.

Suntem atât de obișnuiți în a gândi în termeni de state națiune care se întrec cu alte state națiune încât nu ne-am prins încă asupra faptului că ele nu mai reprezintă actorii principali. Bineînțeles că această competiție continuă, dar arată mai mult ca o competiție între corporații… o luptă pentru dominație în interiorul sistemului capitalist global, spre deosebire de lupta pentru puterea de a decide natura sistemului însuși. Această luptă s-a terminat acum, sau mai degrabă continuă diferit, sub forma unor insurgențe în interiorul sistemului, deoarece, așa cum aminteam mai înainte, nu mai există „exterior”.

DM: Această analiză, conturată pe baze marxiste, continuă să-și demonstreze utilitatea. Însă mă întreb dacă nu are și limite. În măsura în care afirmă un sistem total inexpugnabil, pare că rezistența este inutilă. Cu toate acestea, ați afirmat mai înainte despre posibilitatea de a obstrucționa Noua Normalitate înainte ca ea să se instaleze deplin. Cum ar putea să se petreacă acest lucru?

CJH: Am citit foarte mult Marx în tinerețe, dar și mulți alți filosofi, dar nu îmi dau seama ce este specific marxist în perspectiva mea. Nici nu cred că de aici se desprinde ideea unui sistem inexpugnabil. Niciun sistem nu este inexpugnabil. În cele din urmă, totul se prăbușește. Rămâne doar problema lui când și cum.

Cât despre obstrucționarea „Noii Normalități”, acest lucru se întâmplă deja și s-a petrecut de la bun început. Orice formă de totalitarism depinde de soldații de jos pentru a-și impune dictatele. Deși majoritatea populației occidentale a colaborat cu acest plan de la început, a existat o minoritate relevantă care s-a opus din start „Noii Normalități”. Ne aflăm într-un moment critic. Pe de o parte, opoziția ia amploare și chiar o mână de figuri publice proeminente care au tăcut în ultimul an simt că au libertatea de a critica sau cel puțin de a pune sub semnul îndoielii povestea Covid. Pe de altă parte, autoritățile par hotărâte să ducă mai departe schimbarea ideologică, în principal prin impunerea unui sistem de segregare patologizat. În acest moment problema este câți oameni vor continua să urmeze ordinele, odată ce faza de „șoc și uluială” s-a terminat.

Pică în sarcina noastră, a celor care ne-am opus de la bun început „Noii Normalități” să-i facem și pe alții, care au tăcut până acum, sa vadă demența planului, să ia atitudine și să nu se mai supună. Pentru asta, trebuie să încetăm a ne mai supune regulilor impuse de povestea oficială și să producem cât mai multe divergențe sociale prin asta. Practic, trebuie să demonstrăm prin acțiunile noastre că „Noua Normalitate” este o mișcare paranoică, totalitară și ideologică, fără niciun fel de bază în realitate, așa încât cei care i se supun să fie tulburați de acest fapt.

Așa cum am spus de nenumărate ori, indiferent ce este cu acest virus, nu avem nevoie din pricina lui de o „Nouă Normalitate”. Ideea că trebuie să restructurăm radical societatea umană din cauza unui virus, indiferent ce virus, este la modul literal o demență. Trebuie să-i determinăm pe cei obedienți față de „Noua Normalitate” să dea ochii cu nebunia acțiunilor și ideilor lor. S-ar putea să nu funcționeze, dar este singura noastră șansă.

https://contramundum.ro/2021/05/25/cj-hopkins-a-schimba-radical-societatea-din-cauza-unui-virus-este-o-dementa/

///////////////////////////////////

CJ HOPKINS: „NOUA NORMALITATE” MAI POATE FI ÎNCĂ OPRITĂ

1

de Daniel Miller

Daniel Miller: Serviciile de informații germane au inventat recent o nouă categorie de „extremiști” pentru a monitoriza orice persoană care pune sub semnul întrebării povestea oficială a așa-numitei pandemii. Dvs. continuați să publicați editoriale foarte incisive care fac tocmai asta. Credeți că vă monitorizează agenții de informații?

C J Hopkins: Cine știe? Probabil că nu, deoarece presupun că Bundesverfassungsschutz (Biroul federal pentru protecția constituției) are ținte mai importante de supravegheat. Nu sunt nici activist german nici organizator de proteste. Sunt doar un autor expatriat care scrie pe blog. Însă dacă avem în vedere gradul de paranoia și fanatism din Germania ultimelor luni, nu m-aș mira să mă aflu undeva pe la periferia radarului.

DM: A analiza ce s-a întâmplat în ultimele 15 luni reprezintă o problemă complexă, dacă avem în vedere cele două sfere intersectate, cea a psihologiei colective și cea a proiectului organizat, deliberat. Isteria generală a populației și conformismul funcționarilor de nivel mediu nu poate fi atribuit în mod plauzibil unui lanț direct de comandă, ci are legătură cu felul în care anumite grupuri de indivizi sunt recompensate în mod structural pentru a se supune autorității politice, nu să pună întrebări. În același timp, există un proiect psihologic sistematic și deliberat de a provoca isterie și de a genera obediență în vederea atingerii unor scopuri politice și economice bine definite. Până acum acest proiect a fost foarte eficient.

CJH: Este o descriere a stadiilor preliminare din oricare sistem totalitar. Există întotdeauna o mică minoritate de agenți conștienți care mișcă lucrurile, dar succesul depinde în ultimă instanță de convertirea maselor la noua ideologie, sau pur și simplu de obținerea acceptului lor prin teroare cu propagandă și forță burtă. Am descris ultimele 12-14 luni ca faza 1 a „noii normalități”, faza de „șoc și uluială” într-un text recent. Dar scopul era de a-i face atenți pe cititori la ceea ce se întâmplă, nu să fac o analiză a componentelor implicate. Schimbări ideologice la scara unei societăți întregi, așa cum este cea pe care o trăim acum, sunt întotdeauna chestiuni foarte complicate, o combinație de elemente deliberate și altele organice. Elementele organice (i.e. manipularea maselor) par limpezi și familiare. Nu-mi dau seama cât de deliberate sunt elementele deliberate. Sincer să fiu, m-am concentrat mai mult pe opoziția față de ele decât pe analiza lor. Cred că ne aflăm într-un stadiu în care „Noua Normalitate” poate fi, dacă nu în întregime oprită, cel puțin serios mutilată, sau forțată să-și ajusteze traiectoria, astfel încât să rămână posibilități de rezistență. În ceea ce privește analiza și articularea structurii și dinamicii de putere în lumea noastră supranațională a capitalismului global, acesta este scopul meu mai amplu, pe care l-am încercat în articolele scrise până acum.

DM: Alunecarea spre totalitarism a luat avânt de ceva vreme. În ultimele zeci de ani și în special în ultimii câțiva ani am asistat la o eroziune de proporții a expertizei profesionale și a independenței în toate sectoarele politice cheie, iar în ultimii zece ani o corupție a limbajului care se aseamănă cu coruperea limbajului din Al Treilea Reich, analizată de Victor Klemperer. Epoca de dinainte de revoluția bolșevică din Rusia a fost caracterizată de o supraproducție a intelighenției, iar lucrul acesta s-a petrecut și în Occident. Astăzi, o dată cu milenialii, avem cea mai educată și cea mai săracă generație din Apus din ultimii 100 de ani.

CJH: Programul „Noii Normalități” este un pas gigantic în această direcție…

DM: Poate că așa-zisa „Mare Resetare” ar putea fi descrisă mai bine ca „Marea Accelerare”, dat fiind faptul că își propune să intensifice aceste megatendințe. Deja, digitalizarea, atomizarea și proletarizarea s-au intensificat în ultimele 14 luni. După cum ne spun: „nu vei avea nimic și vei fi fericit”. Ne îndreptăm deja spre „nu vei avea nimic”. De ce „vei fi fericit”, nu este imediat clar, dar poate ni se vor administra obligatoriu medicamente psihotropice, așa cum se întâmplă acum cu vaccinurile și pașapoartele. O întrebare care mă frământă este legată de motivațiile elitei în urmărirea acestor scopuri. Cred elitele în ceea ce spun sau este ceva pur și simplu instrumental pentru ele?

CJH: Oamenii sunt creaturi ciudate. Majoritatea dintre noi sunt în stare să „creadă” în lucruri în care nu cred de fapt, iar apoi să își schimbe opinia și să nu mai creadă în ele, imediat ce a face asta le convine. Pe mine mă interesează mai mult sistemele decât indivizii. Nu cred că există o încăpere de capitaliști la Davos sau la Bilderberg sau mai știu eu unde, care pun de o conspirație pentru a introduce următoarea fază a dominației mondiale. Cred că mai degrabă seamănă cu ceea ce Chomsky și Herman descriu în „Manufacturing Consent” referitor la media corporatistă și cenzură. Celor care se află într-o poziție de putere în sistem nu trebuie să li se spună ce să gândească sau ce să facă. Ei știu ceea ce se presupune că ar trebui să gândească și ceea ce se presupune că ar trebui să facă, altfel nu ar fi în acele poziții. Au fost antrenați ani zile pentru a sluji sistemului, iar pentru a-și justifica și raționaliza slujirea fac tot ceea ce este nevoie să facă, iar asta include a „crede” în povestea oficială, oricare ar fi ea. Lucrul acesta rămâne valabil chiar și la cele mai înalte nivele ale sistemului, unde structura și nevoile sistemului generează „credințele” și „viziunea” celor aflați în pozițiile cele mai puternice.

Cât privește „Marea Resetare”, ea mi se pare a fi un alt pas major în procesul de consolidare și restructurare a capitalismului global care s-a desfășurat începând cu anii 90, când a devenit primul sistem ideologic global hegemonic din istorie. Când un sistem devine hegemonic global – și nu cred că ne dăm seama suficient ce înseamnă acest lucru – nu mai are adversari externi, deoarece nu mai există un „exterior”. Controlează întreg teritoriul. O dată ce s-a realizat acest lucru, sistemul trebuie (a) să se restructureze pe sine pentru a se adapta la supremația sa hegemonică, ceea ce reprezintă ceva cu totul diferit de lupta pentru supremație care a precedat-o, și (b) să identifice și să neutralizeze opoziția internă – din nou, pentru că nu mai există nicio opoziție externă. Nu contează în realitate cât de conștiente de acest proces sunt „elitele”. Evoluția sistemului o cere.

Dacă veți privi la istoria ultimilor 30 de ani prin aceste lentile, veți vedea cum capitalismul global se restructurează pe sine ca un sistem hegemonic fără adversari externi, și care-și neutralizează toate formele de opoziție internă. „Războiul contra Terorii”, „Războiul contra Populismului” iar acum această nouă și mult mai manifest totalitară formă de „societate” global-capitalistă nu sunt deloc surprinzătoare. Dimpotrivă, este tocmai la ceea ce te aștepți din partea unui sistem global hegemonic nou instaurat.

https://contramundum.ro/2021/05/24/cj-hopkins-noua-normalitatea-mai-poate-fi-inca-oprita/

/////////////////////////////////////

Cu CJ HOPKINS despre GLOBOCAP și Marea Accelerare către noul totalitarism patologic, cenzura NOII NORMALITĂȚII și demonizarea noilor dizidenți. „Noua normalitate este aici pentru a rămâne”

TK News by Matt Taibbi:

Întâlnirea cu un cenzurat: CJ Hopkins, criticul „Noului Normal”

Apariţia lui Covid-19 a trântit America într-un paradox care seamănă cu intriga unui episod prost din Star Trek. Jumătate din țară confundă știința cu un set de ordonanţe rigide și cere ca aceasta să fie venerată ca religie. Cealaltă jumătate crede că primul grup minte întotdeauna și sfidează chiar și ordinele de bun simţ, în propria sa teologie a eliberării. Știința, care este un proces consultativ, este cea care suferă pagubele colaterale ale bătăliei.

C.J. Hopkins este un dramaturg, romancier și editorialist american care locuiește în Berlin. Scrierile sale mi-au atras atenția pentru prima dată la scurt timp după alegerea lui Donald Trump, când a fost unul dintre primii scriitori americani care au atacat subiectul Rusiagate și campania împotriva „fake news” ca mecanism de identificare a grupurilor disidente care acum trebuiau să fie monitorizate și poate cenzurat. El a scris acestea la sfârșitul lui 2016:

„Cine se află în spatele acestei amenințări cu „știrile false”? Ei bine, Putin, normal, dar nu numai Putin. Pare a fi opera unei vaste conspirații formate din tipuri virulente anti-establishment, de extremă-dreapta, de extremă-stânga, pensionari libertarieni, socialiști de canapea, sandernisti, corbynisti, teroriști ontologici, normalizatori ai fascismului, ciudați anti-globalism slab educați și tot soiul de urâtori ai lui Clinton.”

Abordarea sa vizavi de pandemie a început urmărind retorica oficială surescitată, interpretând o parte majoră a reacţiei la coronavirus drept o preluare oportunistă şi autoritară a puterii de către proiectul neoliberal global. El a criticat legea germană numită în mod sinistru Legea de Protejare de Infecţii, o lege care a preluat puterea celor 16 state ale țării și a permis impunerea pe durată nedeterminată a oricărei măsuri pe care autoritățile federale le-au considerat necesare, inclusiv blocaje și stingeri peste noapte. El a pălit văzând că răspunsul guvernului la protestele împotriva tuturor acestor lucruri a devenit din ce în ce mai grosolan:

„Mii de oameni s-au adunat în fața clădirii Reichstag din Berlin pentru a protesta împotriva totalitarismul „Noului Normal” în această dimineață, așa că poliția a declarat demonstrația ilegală și a pus tunurile de apă pe ei … sunteți mulțumiți, totalitariştilor?”

Mai presus de toate, Hopkins a criticat tendinţa emotivă a propagandei din jurul Covid-19, care tratează criza nu ca pe o problemă logistică de rezolvat, ci ca pe un semnal că oamenii ar trebui să-și modifice fundamental așteptările legate de viață, reducându-şi pretenţiile la libertăți politice, transformând teroarea morții într-o fixaţie constantă a relaţiilor publice și adoptând un „nou normal” al supravegherii sporite și al ritualurilor de securitate. „Societatea s-a transformat într-un imens spital din care nu se poate scăpa”, a scris el, adăugând:

„Ați văzut fotografiile cu veselii Nou-Normali care iau masa la restaurante, se relaxează pe plajă, fac jogging, se duc la şcoală și așa mai departe, ducându-și viața „normală” cu măștile lor cu aspect medical și vizierele profilactice. Ceea ce vedeţi este patologizarea societății, patologizarea vieții de zi cu zi, manifestarea fizică (socială) a unei obsesii morbide legate de boală și moarte.”

Nu cu mult timp în urmă, Hopkins a distribuit pe Facebook o imagine a unui turn din Dusseldorf pe care era scris mesajul „Vaccinarea = Libertatea”. El l-a comparat cu abominabilul mesaj de la Auschwitz, Arbeit macht frei, (Munca te va face liber). Facebook a spus că a încălcat standardele comunității împotriva „persoanelor periculoase” și a eliminat postarea pentru a preveni „daune offline”. Curând a descoperit că prietenii și cunoscuții nu puteau să împărtășească nici aceasta și nici alte postări ale sale. Un site web pe care publică texte părea, de asemenea, că este bombardat permanent cu etichete de avertizare, unul destul de cunoscut – ne relatează povestea mai jos.

Obsesiile politice care au crescut în jurul coronavirusului vor să împartă oamenii în grupuri care „cred” în ştiință și care nu cred, dar problema este că o mare parte a propagandei din jurul coronavirusului a estompat intenționat diferenţa dintre autoritatea științifică și cea politică. O tendință atât în ceea ce priveşte raportarea cât și cenzura implică înfăţişarea oricărei opoziții politice față de politicile pandemiei drept negativism științific. Oamenii care se opun pașapoartelor de vaccin devin „anti-vaccinişti”, cei care se opun lockdown-urilor sau închiderilor la anumite ore devin „negaţionişti ai virusului” și așa mai departe. (Uneori aceştia sunt ambele lucruri. Dar nu întotdeauna).

Aș fi ultima persoană care să sugereze vreodată ca o persoană nevaccinată să meargă fără mască – am purtat una peste tot de când a început toată treaba asta – dar simbolismul unui, să zicem, Joe Biden vaccinat, care încă poartă o mască în aer liber, în opoziţie cu directivele CDC sau al unei Kamala Harris afişând poze cu ea purtând o mască la un apel pe Zoom este din ce în ce mai evident. Pentru un politician, masca este un simbol al autorității pe care a împrumutat-o de la știință, iar eliminarea uneia este un simbol al faptului că frica ce justifică impunerea puterii în caz de urgență a slăbit. Nu este deloc surprinzător să vedem reticența de a scoate măștile, chiar și atunci când oamenii de știință spun că este în regulă să o faci.

Serviciul de informații interne din Germania a anunțat recent că a pus sub supraveghere „negaţioniştii coronavirusului”, deoarece, așa cum explică New York Times, „prezentau riscul de a submina statul”. Nu se ştie dacă supravegherea va include sau nu pe cineva precum Hopkins, dar a devenit clar în ultimele luni și săptămâni că standardul pentru ștergerea sau blocarea conținutului legat de coronavirus se lărgeşte dramatic pentru a include totul, de la glume insipide până la plângeri sarcastice despre oficialii din sănătate şi până la temutele Întrebări despre Wuhan.

Un subiect precedent al acestei rubrici, Dreptul de a Şti din SUA, ar fi putut fi cenzurat de Google pentru că a arătat înregistrări publice despre colaborarea finanțată de SUA cu infamul Institut de Virologie Wuhan. În ultimul an, zeci de site-uri și conturi de Facebook au fost fie închise, fie suspendate pentru diverse speculații cu privire la Institutul Wuhan, dar acum că fostul director al CDC, Robert Redfield, i-a spus lui Sanjay Gupta la CNN: „Din punctul meu de vedere, încă mai cred că etiologia cea mai probabilă a acestei patologii în Wuhan a fost de la un laborator. A scăpat.”, perspectivele odată interzise au trebuit reintroduse în mainstream. Acest lucru a subliniat ceea ce ar fi trebuit să fie o problemă evidentă legată de închiderea discuțiilor încă de la apariţiile ştirilor complexe.

Am vorbit despre acestea și despre alte întrebări cu Hopkins, care este, pe pagina sa, fulminant, sarcastic, hiperbolic, amuzant și avizat. Nu sunt de acord cu el în legătură cu unele lucruri – nu sunt în mod special un anticapitalist, de pildă – dar nu am crezut niciodată că acordul este o condiție prealabilă pentru a te bucura de un scriitor, iar Hopkins este unul distractiv. El este genul de persoană care este, sincer, prea directă și prea interesantă pentru a fi angajată la un ziar american, ceea ce este minunat pentru cititorii săi, dar probabil mai puțin pentru el, deoarece genul său tinde să fie primul aruncat peste bord de către orice regim de cenzură.

De altfel, aș fi interesat să aud povești de la cititori despre eliminarea sau ștergerea conținutului legat de Covid-19. Iată relatările lui Hopkins:

TK: Ce povești nu ai putut să distribui pe internet?

Hopkins: Poate că cel mai dramatic exemplu a fost cenzurarea unei postări pe Facebook care conținea o fotografie a unei expoziții de artă „New Normal” în Germania, unde artistul proiectase sloganul „Vaccinare = Libertate” pe unul dintre acele turnuri TV gigantice pe care le avem aici. Desigur, asta mi-a evocat infamul semn „Arbeit Macht Frei” de deasupra porților de la Auschwitz, fapt pe care l-am remarcat în postarea mea (adică „Nu chiar« Arbeit Macht Frei», dar suficient de aproape”). Facebook a împiedicat oamenii să de share postării și, când s-au întrebat de ce, le-a trimis acest avertisment: „Postarea dvs. contravine standardelor noastre comunitare privind persoanele și organizațiile periculoase… nu permitem simboluri sau sprijin pentru persoane sau organizații periculoase pe Facebook. Definim periculoase ca fiind activități teroriste, ură sau violență organizată, crimă în masă sau în serie, trafic de persoane, activitate criminală sau dăunătoare.” Multe persoane care au încercat să dea share postării au avut conturile suspendate sau restricționate. Am scris despre acest lucru în detaliu într-unul dintre editorialele mele Consent Factory, „Poliția «realistă» a Noului Normal”.

Mai recent, YouTube a cenzurat un interviu („Corona Kult”) pe care l-am făcut cu Gunnar Kaiser, un cunoscut autor și influencer de pe YouTuber de aici din Germania, pe motiv că acesta ar „conține dezinformare medicală”. Interviul nu conține deloc informații medicale. Suntem doar eu și un alt autor care discută opiniile noastre cu privire la restricțiile Covid-19, ideologia „New Normal”, capitalismul global, totalitarismul, romanul meu și așa mai departe.

Acestea sunt exemplele cele mai notabile, dar aud în mod obișnuit de la oameni de pe Facebook că au fost împiedicați să dea share editorialelor mele din Consent Factory. Nu am fost cenzurat de Twitter din câte știu, dar aceștia au „ostracizat” în mare parte portalul OffGuardian, care a scris în mod critic despre Covid-19 de la bun început și care publică majoritatea editorialelor mele. Când faceți clic pe orice articol din OffGuardian de pe Twitter, primiți un avertisment în care se spune că „acest link poate fi nesigur”. Evident, nu este nimic nesigur legat de OffGuardian. Avertismentul este pur și simplu un mijloc de a încerca să sperie oamenii și de a-i ține departe de site și de conținutul acestuia.

<