Ferma americana de porci; Pesta Porcina; Supravegherea si prevenirea bolilor transmisibile la animale si de la animale la om

In SUA ,din ferma de reproductie – la 21 de zile, purceii care n-au mancat altceva decat laptele de la mama, sunt trecuti direct in ferma de ingrasare, unde sunt intarcati in acelasi moment. Aici raman pana la livrare.

American Pork Shipped to China

Purcelul intra in ferma de ingrasare la 6,5 kg in medie si iese la 130 kg (circa 6 luni de la nastere pana la livrare). Productivitatea este de 23 – 24 purcei/scroafa/an, iar mortalitatile de la nastere si pana la livrare sunt intre 3 si 3,5%.

Porcul viu cu 0,8 dolari/kg

Este greu de crezut, spre exemplu, ca purcelul sta numai 21 de zile cu scroafa si nu primeste nici un fel de mancare decat laptele de mama.
In a 22-a zi este dus direct in ferma de ingrasare, unde este intarcat fara nici o pregatire prealabila. La noi se obisnuieste intarcarea treptata, pana la 25-30 de zile. In SUA, in cresterea porcului gasim o cu totul alta mentalitate, o cu totul alta tehnologie, si, mai ales, o cu totul alta productivitate comparativ cu Europa. Ce poate fi mai important decat faptul ca americanii vand porcul viu cu 0,8 dolari kilogramul? Ori, in Europa porcul se vinde cu 1,2 – 1,4 dolari/kg.

Fermele de porci situate in camp

Pe camp unde sunt situate fermele, drumurile sunt pietruite si se poate merge cu 100 – 120 km/ora.
In camp sunt tarlale dreptunghiulare de 300, 500, 800 ha in care exista una, doua sau trei ferme de porci. Intr-o ferma sunt una sau mai multe case-locuinte, in functie de numarul membrilor dintr-o familie. Din drum principal se vad fire de curent electric ca se duc in camp la fermele de porci.

Investitie pe maxim 20 de ani

Fermierii americani nu fac investitii care sa dureze o vesnicie. Stiu clar ca o ferma trebuie sa dureze 20 de ani. Asa incat, investesc exact atat cat sa se amortizeze in aceasta perioada. Ei stiu ca vine peste ei tehnologia noua; ca totul se schimba rapid… Fac in asa fel incat sa le fie usor sa se adapteze la nou. Aici se darama tot si se construieste din nou. De altfel, fermele sunt construite cu materialele cele mai ieftine. De obicei, din lemn. Si casele sunt construite la fel.

Fermieri dupa 50 de ani

Oameni de succes in alte profesii incep sa faca agricultura dupa varsta de 50 de ani. Acestia dupa ce au strans ceva bani, in jurul varstei de 50 de ani, s-e intorc in locurile natale. Avand proiecte pentru ferme de 5000 de scroafe acestia se unesc in societati tip cooperativa cu zeci de mii de scroafe. Nu exista ferme mai mari de 12.000 de scroafe in SUA. Dar nici ferme cu 100 sau 200 de scroafe.

Hala cu 1600 de scroafe

Halele unde sunt montate scroafele si stau pe perioada gestatiei sunt uriase. O hala cu 1600 de scroafe are 30 m latime si 160 m lungime. Scroafele stau in boxe individuale. Fermierul tine o evidenta stricta a montelor si fatarilor. Din aceste hale se duc in camere special amenajate pentru fatari. Utilajele de hala sunt simple., respectiv din cornier si fier beton vopsit, care costa putin.

Fosa betonata sub grajd, si hranire fara jgheab

Adapostul este din beton si lemn. Acoperisul si peretii laterali sunt din lemn, iar constructia subterana este din beton. Porcii stau pe gratar din beton. Dejectiile nu se stocheaza ca in Europa, separat, in fose septice. Exista o fosa betonata chiar sub hala in care se cresc scroafele. Fosa este foarte adanca, de 2,5 – 3,5 m, izolata. Dejectiile cad singure in fosa de unde sunt evacuate o data pe an.
De asemenea, sistemul de hranire este diferit. In timp ce la noi, hranirea se face in jgheaburi, la americani mancarea se pune jos, direct pe beton. Este un culoar de un metru latime plin, in sensul ca nu are gauri de gratar. Acolo se pune mancarea.

5-7 dolari profit / purcelul de 6 kg

De la o scroafa se obtin in medie 12 purcei la fatare. Sunt doua fatari pe an. Purceii stau cu scroafa 21 de zile dupa care sunt vanduti fermelor de ingrasare. In tot acest timp nu li se da altceva sa manance decat laptele care il sug de la scroafa. Pretul pentru grasuni variaza intre 35-40 $ la greutatea medie de 5,6 – 6 kg. Profitul unei ferme de reproductie este de 5 – 7 $/porc. Investitia intr-o ferma de 6.500 de scroafe, se ridica la 6 milioane de dolari.

2000 de porci pe serie, pentru a fi rentabil

O ferma de porci la ingrasat a are hale cu 1.600 capete/hala. Doar proprietarul are grija de porci.Nu are nici un salariat, nici macar zilier. Il ajuta doar familia.
Intr-un an, fermierul vinde in jur de 12.000 de porci. Profitul pe porc este de 3$. Prin urmare, de la 12.000 de porci, fermierul american castiga maximum 36.000$ intr-un an. In SUA pentru a fi rentabil trebuie sa cresti minimum 2.000 de porci pe serie.
Ei sacrifica porcul la greutatea de 130 kg. E mai rentabil sa tina porcul mai multe zile ca sa il vanda la o greutate cat mai mare.

Hale fara stalpi de sustinere

Halele sunt lejere, fara stalpi in interior, pentru a nu impiedica circulatia aerului. Hala trebuie sa fie libera pentru ca toti porcii sa traiasca in acelasi mediu. Hala are o inaltime de 2,10 m, latimea de 15 m si 47 m lungime. Este din lemn. Pe pereti laterali nu are zid ci numai o prelata. Jos este fosa de dejectii. Deasupra pamantului se ridica un parapet inalt de 60 cm din beton pe care stau stalpii din lemn. Apoi sunt doua straturi de plasa, cu gauri diferite, ca sa protejeze impotriva pasarilor, sobolanilor etc. Acoperisul este din lemn.
Prelata este dintr-o bucata si se lasa in jos sincron, peste toata lungimea halei. Acolo nu patrundea nici un firicel de vant. Prelata se umfla, cat ii dadea voie plasa metalica, dar nu trecea vantul prin ea.

Dejectiile se vand ca ingrasamant, cu 40 $/ha

Pardoseala halei este din gratare de beton prin care se evacueaza dejectiile in fosa de sub hala. La 8 – 10 luni, cand aproape se umple, fosa este golita cu ajutorul unei pompe actionata electric sau la tractor. Dejectiile se incarca in vidanje speciale. Insa de evacuarea dejectiilor nu se ocupa fermierul, ci o firma specializata.
Dejectiile sunt inca o sursa de venituri pentru crescatorii de porci. Ei vand dejectiile cultivatorilor de teren care le folosesc ca ingrasamant. Cel care vrea sa-si ingrase terenul cu dejectii de la porci, plateste 40 $/ha.
Incalzirea halei se face cu aeroterme. In ce priveste incalzirea, porcii mici se incalzesc local, cate 30 de porci, sub becuri cu infrarosu. Sub bec, temperatura este intre 29 – 310C. Cand porcii ajung la 15 – 20 kg, se trece la incalzirea generala de hala (20 – 210C) cu aeroterme pe butan gaz. Totodata, exista ventilatoare speciale care, in functie de temperatura din hala, pornesc sau se opresc.

Furajele vin de la o firma specializatae

Cea mai mare parte dintre fermierii crescatori de porci au si terenuri agricole pe care cultiva porumb sau soia. Recolta o duc la o fabrica de furaje care le aduce periodic reteta recomandata de un specialist in nutritie. Fermierul aproape ca nu stie ce contine. El are cate doua buncare la fiecare hala. Dintr-un buncar consuma, iar celalalt e plin. Exista cooperative specializate care livreaza furajul in functie de programare. Din contractul incheiat intre fermier si furnizor rezulta cantitatea necesara, calitatea si perioada cand trebuie sa i se aduca furajul in ferma. De pilda, un buncar are 7 tone si ajunge pentru 7 zile. Cand mai are furaj pentru 2 zile, furnizorul aduce furajul si umple buncarul gol. Asa are tot timpul furajul asigurat.
In zona unde mananca purceii se pun peste gratare niste presuri din cauciuc de 1,5 m / 1,5 m.

Medicul veterinar plateste daca greseste

Americanii, indiferent de marimea fermelor, nu au un medic veterinar angajat permanent. Fermierul incheie un contract ferm de asistenta sanitara veterinara cu un medic veterinar care are cabinet propriu. Acesta ii asigura asistenta contracost.
Acolo medicul raspunde cu capul de tot ce se intampla in ferma din punct de vedere sanitar veterinar. Asa e mult mai economic decat cu un veterinar angajat permanent. Pe de alta parte, un veterinar care sta numai intr-o ferma se plafoneaza, nu este la curent cu noutatile. Medicul american e obligat prin contract sa stie absolut tot si sa-l informeze pe fermier. Fermierul plateste serviciile prestate, iar medicul ii plateste daune fermierului daca ceva nu merge bine, daca sunt probleme din vina lui.

Ecarisarea cadavrelor

In SUA crescatorii de porci dispun de mai multe variante de ecarisare a cadavrelor din ferma. In afara incineratoarelor, exista un cilindru din inox cu diametrul de 3 m si lungimea de 10-12 m care se aseaza pe orizontala. In el se introduc animalele moarte, se adauga rumegus si substante de descompunere. Cilindrul este perfect inchis. La 16 zile, pe partea opusa, se scoate gunoiul descompus. Se impacheteaza in forma de dreptunghi intr-o folie de plastic si se duce direct in camp.
O alta metoda de ecarisare este celula betonata. Arata ca o celula de siloz de porumb. Pentru fermele de scroafe are latimea de 3 m si lungimea de 12 m. Dimensiunile sunt ceva mai mici pentru fermele de porci la ingrasat. In celula, se pune un strat de 20-30 cm de compost din frunze si rumegus si se pun animalele. Sa nu se atinga unul de altul. Peste ele se toarna substante de dezinfectie si compost, iar in 45 de zile se transforma in gunoi de grajd gata pentru imprastiere pe camp.

Pesta Porcina

Pesta Porcina - tratament prventivEste o boala cu mare contagiozitate evoluand sub forma septicemica insotita de hemoragii generalizate si rate de mortalitate de peste 95%. Specia sensibila naturala la aceasta infectie este specia suine, atat cele domestice cat si cele salbatice.
Din punct de vedere geografic, pesta porcina este raspandita pe tot globul, incidenta si raspandirea fiind mai mare in zonele cu populatii mari de porcine. Agentul patogen este un virus filtrabil, cu aspect sferic, numit generic Tortor suis.

Contaminarea se poate face prin contact direct intre animale, prin contactul cu asternutul sau boxele in care au fost intretinute animalele bolnave, prin mijloace de transport cu care au fost deplasate anterior animalele bolnave, sau prin introducerea virusului de catre om prin imbracaminte, diferite obiecte, produse din carne etc. Parerea unanima a specialistilor este ca exista un rezervor natural de infectie, mentinut la nivelul porcilor salbatici de unde periodic virusul isi excerbeaza patogenitatea dand nastere epizootiilor.

Boala are de regula o evolutie acuta, fiind observate insa si cazuri de evolutie supraacuta sau subacuta. Primele manifestari sunt diminuarea apetitului fara modificari ale starii generale, dupa 2-4 zile apare de regula febra si conjunctivitele cu cantitate mare de exudat, putandu-se ajunge chiar la aderenta completa a pleoapelor. In unele situatii se pot observa si descarcari nazale care ingreuneaza pasajul aerului. In asociere cu cresterea temperaturii, apare initial o constipatie urmata dupa o perioada scurta de o diaree severa, apoasa, de culoare gri-galbuie. Adeseori diareea este insotita si de varsaturi. In cursul ultimelor stadii ale bolii, animalul are un mers nesigur, clatinandu-se datorita slabiciunii trenului posterior, uneori instalandu-se chiar pareza trenului posterior. La porcii de culoare alba se observa hiperemia activa a pielii inca din primele stadii, concomitent cu cresterea temperaturii. In stadiile mai avansate ale bolii apare o coloratie purpurie extinsa pe abdomen si zonele mediane ale membrelor, pe rat si urechi. Un semn particular poate fi aspectul ”marmorat” ale urechilor, observat in special in formele subacute. In unele situatii se pot observa si manifestari nervoase sub forma de convulsii si miscari violente de alergare, animalul fiid in decubit. In formele acute, moartea survine in intervalul 10-20 zile, iar in forma supraacuta dupa 5 zile.

La necropsie sau sacrificare, modificarile anatomo-patologice sunt in corelatie cu invazia puternica septicemica fiind caracterizata in principal de leziuni hemoragipare de diferite grade. Pete hemoragice de diferite dimensiuni pot fi intalnite la nivelul diferitelor seroase si organe, dar in special la nivelul rinichilor si al ganglionilor limfatici. De regula, ganglionii limfatici sunt primele organe unde apar aceste leziuni. La nivelul rinichilor apar leziuni hemoragice multiple subcapsulare sau chiar in parenchim, dand aspectul caracteristic de ”ou de curca”. Amigdalele sunt inflamate, congestionate, cu hemoragii si, in functie de infectiile bacteriene de asociatie, uneori purulente. Leziunile splinei reprezinta un semn aproape patognomonic pentru pesta si constau in numeroase zone de infarct splenic, de dimensiuni variabile, inchise la culoare, usor mai ridicate fata de suprafata splinei si localizate de regula la periferice si pe apex. In cazul manifestarilor nervoase pot fi observate congestii si hemoragii cerebrale si meningeale.

Diagnosticul clinic este destul de dificil de pus cu certitudine. Simptomatologia si leziunile anatomo-patologice sunt destul de asemanatoare cu cele intalnite in formele de rujet, salmoneloza, pasteureloza sau streptococie. Diagnosticul trebuie confirmat numai de catre specialisti in laborator, prin examene virusologice, histopatologice si examenul formulei leucocitare. In cazul pestei porcine, imunitatea poate fi capatata de catre animal sub trei forme: sub forma rezistentei naturale pe baze genetice a unor indivizi sau linii; imunitatea pasiva prin transmiterea anticorpilor de la scroafa la fetusi sau purcei, sau prin injectarea serului antipestos; imunitatea activa obtinuta prin vaccinare, adica prin expunerea animalului la o infectie subletala.

Tratamentul curativ nu are nici un fel de valoare si nu se recomanda, singura metoda de lupta impotriva acestei maladii fiind tratamentul preventiv. Pana in prezent, in tara noastra controlul si preventia acestei maladii se facea prin vaccinarea obligatorie a animalelor de reproductie si tineretului si prin masurile de carantina si filtru sanitar-veterinar. In conformitate cu legislatia UE, vaccinarea nu va mai fi permisa, singura masura acceptata fiind eradicarea totala prin lichidarea efectivului in cazul aparitiei epizootiei, urmat de dezinfectie severa si vid sanitar.

Supravegherea si prevenirea bolilor transmisibile la animale si de la animale la om

Obligatii si responsabilitatii privind supravegherea si prevenirea bolilor transmisibile la animale si de la animale la omConditiile geo-climaterice caracteristice tarii noastre, au determinat dealungul timpului ca o parte importanta a populatiei sa se ocupe cu cresterea animalelor, activitate care reprezenta si o ramura indispensabila a agriculturii modern, activitate care asigura bunastarea acestora dar si a populatiei in ansamblul ei, prin produsele pe care animalele le furnizeaza, produse necesare traiului zilnic, precum si venituri insemnate prin valorificarea de animale vii si a productiei de lapte, carne, oua, piei, lana si alte produse si subproduse de origine animala.

Extinderea si dezvoltarea activitatiilor din domeniul cresterii animalelor si a procesarii productiei, ca materie prima de origine animala, garanteaza operatorilor economici rentabilizarea investitiilor prin valorificarea superioara a animalelor vii si a produselor finite, solicitate pe piata nationala, intracomunitara si la export.

Statul sprijina activitatea de aparare a sanatatii animalelor prin asigurarea cadrului institutional si juridic, a resurselor financiare si a bazei tehnico-materiale necesare pentru desfasurarea in conditii optime a activitatilor din domeniul sanitar-veterinar, precum si prin acordarea crescatorilor de animale de sprijin financiar in cadrul programelor de dezvoltare rurala, sau prin diferite forme de subventii.

O conditie esentiala pentru realizarea unui spor de efective si implicit de produse animaliere scontate, cantitativ si calitativ, o constituie starea de sanatate a animalelor, conditie care implica responsabilitati si obligatii din partea crescatorilor de animale, a asociatiilor de profil, a autoritatiilor locale, precum si a serviciilor sanitare veterinare si care se concretizeaza prin promovarea politicilor in domeniul sanitar-veterinar stabilite in programul national de supraveghere, prevenire si combatere a bolilor la animale, a celor transmisibile la om, siguranta alimentelor, protectia animalelor si a mediului.

Proprietarii si detinatorii de animale au obligatia de a respecta masurile pentru a asigura protectia si bunastarea animalelor si de a evita aparitia unor boli transmisibile prin:

    • Respectarea Ordinului Presedintelui A.N.S.V.S.A nr.16/ 2010, complectat cu Ordinul112/ 2010 si Ordinul 69/ 2016 privind procedura de inregistrare sau autorizare sanitara veterinara a exploatatiilor cu animale si pasari vii crescute in scop economic.
    • Sa colaboreze cu medicii veterinari de libera practica imputerniciti, arondati, pentru identificarea si inregistrarea la timp a animalelor, existente in exploatatie si pentru reactualizarea bazei de date in functie de miscariile de efective survenite in exploatatie.
    • Sa comunice medicului veterinar, la data producerii, miscarile survenite in efectiv, prin fatari, cumparari, vanzari, mortalitati.
    • Sa solicite medicului veterinar carnet de sanatate pentru animalele aflate in proprietate, complectat la zi cu actiunile sanitare veterinare efectuate, documentele de miscare si de certificare a starii de sanatate, necesare pentru intentia de comercializare a animalelor.
    • In timpul miscarii animalelor, detinatorii sa aiba asupra lor urmatoarele documente:
          • Cartea de exploatatie
          • Formularul de miscare
          • Cartea de sanatate al animalului
          • Pasaportul (in cazul speciei bovine si cabaline)
          • Certificatul de sanatate si documentul privind informatile pentru lantul alimentar. in cazul miscarii catre abator.
    • Sa colaboreze cu servicile veterinare pentru efectuarea actiunilor de prevenire a imbolnavirii animalelor, prin supravegherea clinica a starii de sanatate a acestora, supravegherea unor boli transmisibile prin examinarea in laborator a probelor recoltate de la animale si pasari in acest scop, tratamente antiparazitare, operatiuni de vaccinare profilactica, etc.
    • Sa respecte dispozitiile autoritatii veterinare privind izolarea si eliminarea din efectiv a animalelor diagnosticate cu boli transmisibile.
    • Sa asigure si sa respecte normelor de protectie si bunastare a animalelor si pasarilor, privind adapostirea, hranirea, adaparea, exploatarea si a normelor de microclimat.
    • Sa efectuieze curatirea mecanica si dezinfectia adaposturilor, actiunile de deratizare, cu unitati si personal de specialitate.
    • Asigurarea conditiilor de evacuarea si depozitare a dejectiilor, a gunoiului, in platforme sau statii de epurare, astfel incat sa nu constituie surse de difuzare a bolilor.
    • Sa colecteze cadavrele si deseurile animaliere in vederea transportului, cu sprijinul autoritatilor locale, la unitatea de distrugere Protan.
    • Pentru a-si valorifica legal productia primara, sau produsele alimentare obtinute prin procesarea productiei primare, sa solicite D.S.V.S.A judeteana, documentul de inregistrare pentru vanzare directa, sau dupa caz de vanzare cu amanuntul.
    • Sa comercializeze produsele alimentare numai in unitati sau spatii autorizate sanitar veterinar, cu respectarea regulilor de igiena si temperatura in zonele de depozitare si expunere.

In baza responsabilitatiilor ce le revin si pentru a asigura un sprijin concret si eficient crescatorilor de animale, serviciile sanitare veterinare de stat si private ofera o serie de servicii cu referire la: 

    • Asigurarea bazei umane si materiale necesare pentru efectuarea actiunilor sanitare veterinare de prevenire si combatere a bolilor la animale.
    • Implementerea legislatiei privind identificarea, inregistrarea si miscarea animalelor.
    • Supravegherea clinica a starii de sanatate a efectivelor, prin examene clinice si efectuarea de tratamente de necesitate, profilactice sau curative in functie de cazuistica.
    • Masuri de supraveghere a unor boli transmisibile, prin examinarea in laborator a probelor recoltate de la animale in acest scop.
    • Monitorizarea circulatiei animalelor, a produselor, a subproduselor de origine animala, a medicamentelor si a produselor biologice.
    • Despagubirea proprietarilor de animale in vederea lichidarii rapide a unor focare de boli transmisibile la animale.

Medicii veterinari cauta permanent sa mentina o buna colaborare cu crescatorii de animale, cu asociatiile crescatorilor de animale constituite, cu micii producatori de bunuri alimentare, prin intalniri si informari reciproce cu problematica existenta, prin solutionarea operativa a doleantelor si solicitarile acestora, deasemenea verifica si controleaza modul cum sunt respectate obligatiile privind prevenirea aparitiei unor cazuri de imbolnavire la animalele din proprietate si aplica masuri corective in cazul identificarii unor neconformitati.

Adauga un comentariu

You must be logged in to post a comment.