Publicat la:
Aprilie 22, 2023
Omule, poti fi strivit de un munte de pacate, inalt pana la Cer, dar „Eu iti sterg faradelgile pentru Mine, si nu-mi voi mai aduce aminte de pacatele tale. ” Isaia 43: 25…„… păcatul care locuiește în mine” …Cum să te bucuri când treci prin încercări? Lasa-l pe Dumnezeu sa te iubeasca… Ce luăm cu noi? Lecții în pustie…Puterea Rugaciunii! Insistența în rugăciune…Fântâna vieții … Mi-este teamă de noul val de „religii” care inunda lumea… de la A.W. Tozer…Dumnezeu e asa cum este El, nu cum vrem noi sa fie, in functie de mofturile noastre… Când vi se pare că nu există scăpare, căutaţi un sfat înţelept, şi nu îl uitaţi pe cel ce vi l-a dat… Vremuri din Biblie… A murit Domnul Isus pentru toată lumea? Recunoașterea și prețuirea suveranității lui Isus mai presus de toate lucrurile… Cum sa primim mustrarea? Cununa de spini… Strigă către Comandantul tău…Tatăl nostru… Cum vindecă Isus… Rugați-vă unii pentru alții
Popişti, Comunişti, Globalişti, Darvinişti şi alţi Capitalişti mint că învăţătura lor e bună-evoluţionistă şi că puparea crucii lui Iisus este totul… Dar bucata de lemn nu este nici măcar toiagul lui Moise (făcător de minuni), cu ajutorul căruia a despicat şi Marea! Nu ea, ci El este “arma “Dumnezeiască- Noua Învăţătură şi Rânduiala Cosmică, dăruite mentalităţilor născute din nou (Ioan cap 3); El, (nu lemnul iconat, aurificat- Is. 44/9) este Constituţia Cerească şi Scara de Înălţare a lumii spre Cer, lume care se complace în cel rău, (pentru că ACCEPTĂ ca tată pe diavol-Ioan 8/44, nu pe Dumnezeu) ; Cine se botează în moartea lui (Rom. cap.6), se înarmează cu tot „ARSENALUL” COSMIC, cu Învăţătura, cu vieţuirea şi făptuirea Cristică şi îl urmează până devine Una cu El, căci despărţit de El nu putem face nimic bun; Numai laolaltă cu Hristos şi dimpreună cu “Adevărul Crucificat” trecem Marea Îndumnezeirii pe valuri şi, dacă mustim de Duhul Adevărului, El descuie Uşa Împărăţiei Cereşti, pentru ca prin pocăinţă ne umple – nu cu mizeriile gunoierului cosmic din Galateni 5/19-21, ci NUMAI cu Plinătatea Dumnezeirii…….15 mari savanți creștini care au crezut în Dumnezeu; Cele mai profunde 57 citate despre Dumnezeu; Istoria ateismului (7) – Personalități liber-cugetătoare medieval; 10 cei mai buni comediști creștini pe care trebuie să îi cunoașteți cu siguranță; 50 de oameni de știință creaționiști;
Cum a fost subjugată Rusia de Putin și acoliții săi kaghebiști; Discursul lui Putin | Istoric: „Este obsedat că are o misiune istorică. Are raționamentul lui Hitler”; Putin și-a șocat acoliții: „Este timpul să zguduim NATO”, pentru… Washington Times: Gloria de altădată, singura strategie a lui Putin; Rusia de astăzi este o republică bananieră; Viktor Orban vrea ca Ungaria Mare să fie refăcută… UN SECOL DE LA TRIANON, ÎNVĂȚĂMINTELE ISTORIEI ȘI JOCUL PERICULOS AL BUDAPESTEI; Cum poate câştiga Rusia şi cum poate câştiga Occidentul? Generalul Radu Theodoru despre “MÂNA MOSCOVEI – Documentele crimei din decembrie 1989”… (Pentru pensiile special de PeSeDale…) Procurorii militari i-au făcut scăpați pe securiștii care au tras la Revoluție; (Si dupa 30 de ani…) Mizeria și șpaga se țin de mână în spitalele românești; (Imbarbatat de ciurucurile komuniste,falite,dar insetate dupa reabilitare/salvare/reciclare/reesapare …) Iliescu l-a ucis pe Ceausescu la ordinul Moscovei. Executia a fost trucata; Va fi prăpăd! Anunţul cumplit a venit direct de la Moscova: Europa să se pregătească pentru sicrie; Daniel Citirigă: „Aurul României. De la Moscova, nu de la Londra”; 6 martie 1945: Sub presiunea Moscovei, comuniștii pun… Mărturia unei expatriate moldovence din Khartoum: «Foarte curând, oamenii nu vor mai avea ce mânca și ce bea»;EXCLUSIV Interviu. Oroarea deportărilor în Siberia. ”Milițienii sovietici mi-au omorât sora”. Mărturiile basarabencei Elizaveta Sava. 7 ani în Siberii de gheață;„Divizia sălbatică”: Românii care au luptat în Siberia împotriva bolșevicilor; Amintiri din temniţele comuniste – Preotul Vasile Țepordei;Amintiri din temniţele comuniste – MONICA LOVINESCU DESPRE ASASINAREA ÎN ÎNCHISOARE A MAMEI EI, ECATERINA BĂLĂCIOIU LOVINESCU ;
Theodor Paleologu: Când vorbim de Biserica Ortodoxă Rusă avem în minte pe acest criminal în sutană, care este Patriarhul Kirill; (Si evacuate si anchetati…)„Păi după 40 de ani ne dați afară?”. Două persoane s-au urcat pe acoperișul casei după ce au aflat că trebuie să se mute; Citate celebre de Mircea Eliade; Citate celebre de Emil Cioran; Cine este Eva Braun – soția lui Adolf Hitler? Copiii ei, cauza morții, fapte rapide; Will Smith în autobiografia sa: “Dumnezeu a așezat cele mai frumoase lucruri din viață de partea cealaltă a celor mai mari frici ale noastre.” Jurnalistul Gelu Chelu: 45 De Amintiri Cu Vedete Româneşti Şi Internationale…10 celebritati ate; (Top) 10 actori homosexuali; Clasa turnatorilor la Securitate merge in Paradis;Amintiri din Gulag-ul ROMANESC (III); Disidenţi români celebri (I)-Monica Lovinescu; 19 ani de la instaurarea “democraţiei bâtei”; Ce a făcut România tovarăşului Iliescu pentru eroii din temniţele comuniste? Nimic; Amintiri de neuitat si de nedorit…[Radio Europa Liberă] 29 August 1989: Apelul Frontului Salvării Naționale; [Radio Europa Liberă] 14 Septembrie 1989: Mesajele Doinei Cornea; [Radio Europa Liberă] 21 Decembrie 1989: Actualitatea românească II – Reacții international; Personalități din VT; Ştiinţa nu poate dovedi inexistenţa lui Dumnezeu; Particula lui Dumnezeu este în Biblie; (Pesedistii au neamuri peste tot…)Autoritățile din Italia au decis să nu îl extrădeze pe baronul fugar Ionel ArseneIonel Arsene, fostul lider al Consiliului Județean Neamț, condamnat definitiv la închisoare cu executare în România, rămâne momentan în Italia…
Cum poti calma palpitațiile inimii? 3 retete naturale de oprire a sangerarilor gingivale; Dieta cu alimente crude asigura detoxifierea; Ce sa mananci ca sa previi caderea parului-10 alimente; Cum folosesc batranii anghinarea in prepararea leacurilor; Alimentatia ucide mai multi oameni decat fumatul. Cati romani au murit din cauza unui regim alimentar prost; Alimente care usureaza viata reumaticilor; Plante care alunga durerea de cap; De ce ne dor articulaţiile? Cele mai frecvente cause;-Tratamente naturale ale contuziilor; 7 beneficii dovedite ale consumului de spanac; Modalitati naturale de protectie impotriva cariilor; Precautii cand folosim remedii pe baza de soc; Beneficiile ceaiului de limba cerbului; De ce sa consumi primavara salata de papadie; Ceaiul de roinita – relaxant si nu numai; Obiceiuri surprinzatoare care duc la acumularea de toxine in corp; Terapia care ne poate scapa de operatia de hernie de disc; Cicoarea – ajutor de nadeje in cura de slabire;Terapii complementare cu produse apicole; Ceaiuri recomandate pentru infectii urinare; Plantele medicinale pot avea efecte adverse grave. Cand sa ne ferim de ele;Ce poţi trata cu sunătoare. Planta are beneficii multiple
15 mari savanți creștini care au crezut în Dumnezeu
Uităm adesea că marii întemeitorii ai științei moderne au fost oameni care au crezut în Dumnezeu, care citeau, ascultau și împlineau cuvântul Scripturii, mergeau la Biserică, și unii asemenea lui Newton aveau mai multe scrieri despre Biblie decât despre știință.
Am ales 15 mari savanți din istoria umanității care și-au arătat credința în Dumnezeu și au mărturisit prin munca lor inteligența și frumusețea Creatorului nostru. Dând click pe fotografia sau numele lor puteți citi articole detaliate despre viața și activitatea lor științifică.
Nicolaus Copernicus (1473–1543)
Galileo Galilei (1564–1642)
Johann Kepler (1571–1630)
Blaise Pascal (1623–1662)
A fost un matematician, fizician și filosof francez având contribuții în numeroase domenii ale științei, precum construcția unor calculatoare mecanice, considerații asupra teoriei probabilităților, studiul fluidelor prin clarificarea conceptelor de presiune și vid.
Robert Boyle (1627–1691)
A fost un filozof, chimist, fizician și inventator anglo-irlandez. Boyle este în mare măsură considerat astăzi drept primul chimist modern și, prin urmare, unul dintre fondatorii chimiei moderne și unul dintre pionierii metodei științifice experimentale moderne.
Isaac Newton (1642–1727)
Leonhard Euler (1707–1783
Gottfried Wilhelm Leibnitz (1646–1716)
Michael Faraday (1791–1867)
Samuel F. B. Morse (1791–1872)
James Joule (1818–1889)
Louis Pasteur (1822–1895)
William Thompson, Lord Kelvin (1824–1907)
Contribuțiile sale la știință au avut un rol major în dezvoltarea celei de-a doua lege a termodinamicii; scara de temperatură absolută (măsurată în kelvin); teoria dinamică a căldurii; analiza matematică a energiei electrice și a magnetismului, inclusiv ideile de bază pentru teoria electromagnetică a luminii;
James Clerk Maxwell (1831–1879)
ARTICOLE PE ACELAȘI SUBIECT
https://facerealumii.ro/15-mari-savanti-crestini/
Cele mai profunde 57 citate despre Dumnezeu
Citate despre Dumnezeu pentru că Dumnezeu este, pentru cei mai mulți dintre noi, bucurie, iubire și speranță, ceea ce căutăm întotdeauna în jurul nostru. Adesea, Îl asociem pe Dumnezeu cu momentele fericite pe care le trăim, dar cel mai mult Acesta ni se arată atunci când greutățile ne apasă. Indiferent dacă vrei să afli cum Îl văd personalități cunoscute ale lumii pe Dumnezeu sau dacă vrei să cauți puțină inspirație pentru a exprima cât mai bine ceea ce gândești, sperăm că aceste citate și vorbe înțelepte despre Dumnezeu îți vor fi de ajutor!
Citate despre Dumnezeu
Bucuria, tristețea, entuzisamul, răbdarea, neliniștea sau recunoștința, alături de toate celelalte sentimente resimțite de fiecare persoană în parte, au fost deseori îndreptate către divinitate, fie sub forma unei mulțumiri sau a unei cereri. Dumnezeu este, în viețile celor mai mulți dintre noi, Cel care află toate dorințele, nereușitele sau speranțele, fiind deseori idealul ce ne încurajează să fim mai buni din zi în zi. Astfel, sperăm că citatele următoare să îți amintească de bunătatea ce te înconjoară.
1. Dumnezeu nu ne trimite disperarea ca să ne ucidă, ci ca să trezească în noi o viață nouă. – Hermann Hesse
2. Omul se roagă de Dumnezeu să-l scape de necazuri și Dumnezeu se roagă de om să mai lase păcatul. Acum, judecați și voi, cine de cine să asculte mai întâi, Dumnezeu de om sau omul de Dumnezeu? – Pr. Arsenie Boca
3. Indiferent dacă crezi sau nu în Dumnezeu, trăiește ca și cum Dumnezeu ar exista.
4. Nicăieri și niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proști. Ne cheamă să fim buni, blânzi, cinstiți, smeriți cu inima, dar nu tâmpiți. – Pr. Nicolae Steinhardt
5. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe singurul său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. – Ioan 3,16
6. În filosofie, existența lui Dumnezeu este demonstrată prin folosirea naturală a rațiunii, în timp ce, în teologie, gândirea află despre natura lui Dumnezeu și aplică dialectica la datele revelației acceptate prin credință. – Aristides
Citate despre Dumnezeu scurte
Cu cât creștem în vârstă, cu atât timpul pare că devine din ce în ce mai puțin, mai ales pentru lucrurile ce contează cu adevărat. Deseori, amânăm sau anulăm planuri, ignorăm gânduri sau ne stresăm, știind că ceea ce vrem nu se încadrează în program. Pentru că știm aceste lucruri, ți-am pregătit aceste citate scurte despre Dumnezeu pentru ca și atunci când timpul pare că nu este de partea ta, să te poți bucura de doza de inspirație sau informație de care ai nevoie.
7. De când mi-e frică de Dumnezeu, nu-mi mai este frică de nimic. – Arhimandritul Iustin Pârvu
8. Dumnezeu face minuni când cineva participă cu inima sa la durerea celuilalt. – Cuviosul Paisie Aghioritul
9. Dumnezeu face un drum acolo unde tu vezi un zid.
10. Dumnezeu, în care spui că nu crezi, crede El în tine. – Nicolae Steinhardt
11. Mă interesează ce gândește Dumnezeu. Restul sunt detalii. – Albert Einstein
12. Trebuie să ne golim de prea plinul Eu ca să mai intre în noi un pic de Dumnezeu. – Petre Țuțea
13. Iubirea este aripa dăruită de Dumnezeu sufletului pentru a urca până la el. – Michelangelo Buonarroti
14. Dumnezeu nu-i uită pe cei care se uită pe sine și se gândesc la alții. – Fericitul Augustin
15. Iubirea lui Dumnezeu față de cel mai mare păcătos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt față de Dumnezeu. – Arsenie Boca
16. Mai mult decât de Dumnezeu, mă tem de absența lui Dumnezeu. – Octavian Paler
17. Dacă Dumnezeu îți închide o ușă, îți deschide de fapt o fereastră.
18. Dumnezeu ne oferă întotdeauna o a doua șansă în viață. – Paulo Coelho
19. Coincidența este felul lui Dumnezeu de a rămâne anonim. – Albert Einstein
20. Nu în forță, ci în dreptate sălășluiește Dumnezeu. – F. M. Dostoievski
21. Viața trăită cu Dumnezeu nu înseamnă lipsa încercărilor, ci pacea când treci prin încercări.
Citate cu Dumnezeu
Așa cum orice zi este mai frumoasă cu un zâmbet, așa și orice moment este mai frumos atunci când ne amintim de Dumnezeu. De-a lungul timpului, oameni celebri și învățați au vorbit despre Cine este Dumnezeu, astfel că în prezent avem mii de lucrări despre acest subiect, precum următoarele citate cu Dumnezeu.
22. Dumnezeu face zile cu soare și zile cu nouri, întâmplarea face zile cu noroc și zile fără noroc, iar omul zile vrednice și zile nevrednice. – Nicolae Iorga
23. Dacă cred în Dumnezeu și El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că El există cu adevărat, atunci am pierdut totul. – Blaise Pacal
24. Dumnezeu S-a facut totul pentru tine, aşa că fă-te şi tu totul pentru El. – Sfântul Ioan de Kronstadt
25. Întâmplarea este pseudonimul lui Dumnezeu atunci când nu vrea să semneze. – Anatole France
26. Nu putem să-L ajungem niciodată pe Dumnezeu, însă curajul de a călători spre El rămâne important. – Constantin Brâncuși
27. Când dreptatea lui Dumnezeu se întoarce asupra noastră a sosit vremea de plată sau ispăşirea. Ispăşirea nu-i o pedeapsă de la Dumnezeu, ci un mijloc de înţelepţire, o îndreptare mai aspră. Iar fiindcă dreptatea lui Dumnezeu mereu ţine cumpănă între faptă şi răsplată, putem vorbi chiar de legea dreptăţii, ca o lege milostivă, prin care ne curăţim de petele faptelor rele. În vremea ispăşirii, când vin asupra noastră strâmtorările, dacă le răbdăm de bunăvoie, neumblând cu ocolirea, ne ajută Dumnezeu; iar de nu vrem să primim cele ce vin peste noi, că nu le înţelegem, nu ne ajută Dumnezeu, deşi El ar fi vrut. – Arsenie Boca
Citate despre Dumnezeu și iubire
Iubirea este sentimentul pe care fiecare persoană îl va simți zi de zi, cel pe care toți îl vom căuta oriunde vom fi. Acesta ne aduce bucurie, liniște, mulțumire, răbdare și speranță, tot ceea ce poate fi mai frumos pentru oricare dintre noi. Întrucât toți cunoaștem iubirea, cu toții putem cunoaște sursa iubirii, pe Dumnezeu, motiv pentru care am pregătit citatele următoare despre Dumnezeu și iubire.
28. Nu vezi mata că și o furnică și un țânțar și o muscă, o jivină cât de mică, ea vrea să-și salveze viața. Fuge, aleargă, se păzește să nu o omori. Dar omul, care-i chipul și asemănarea lui Dumnezeu, cât de scumpă este viața lui înaintea Tatălui ceresc? – Cleopa Ilie
29. Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii. – Ioan 13
30. Să ne iubim unii pe alții; căci dragostea este de la Dumnezeu. Și oricine iubește, este născut din Dumnezeu, și cunoaște pe Dumnezeu. Cine nu iubește, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste. – Sfânta Evanghelie după Ioan, capitolul 1
31. Dumnezeu este iubire.
32. «Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta»; iată porunca dintâi. Iar a doua este următoarea: «Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți». – Sfânta Evanghelie după Marcu, caitolul 12, versetul 30
33. Oamenii trebuie cunoscuți pentru a fi iubiți. Dumnezeu trebuie iubit pentru a fi cunoscut. – Blaise Pascal
34. Viaţa este darul lui Dumnezeu pentru noi. Modul în care o trăim este darul pe care noi Îl facem lui Dumnezeu. – Michelangelo Buonarroti
35. Soarele și florile sunt două voci în care auzi dragostea Domnului.
36. Fiecare lucrare făcută cu dragoste și cu o inimă deschisă aduce întotdeauna o persoană mai aproape de Dumnezeu.
37. Credinţa este, până la urmă, puterea de a iubi. – Părintele Iustin Pârvu
38. Tocmai neputința de a-L înțelege în întregimea Lui este aceea care ne face să-L înțelegem pe Dumnezeu în toată măreția Sa. – Tertullian
39. Dragostea şi smerenia sunt grele pentru diavol şi uşoare pentru om. – Cuviosul Paisie Aghioritul
40. Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa, chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. – I Corinteni 13
Citate nimic fără Dumnezeu
A fi conștienți de bucuriile pe care le avem în viață, de momentele de fericire, de cei dragi nouă și de fiecare oportunitate pe care o primim poate fi momentul perfect de a ne aminti că trebuie să Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru ele. Pentru a te inspira și a te motiva pentru a fi recunoscător pentru ce este mai frumos în viața ta, am compus această colecție de citate cu Dumnezeu.
41. Nimic nu este pierdut cât timp credinţa e în picioare, cât sufletul nu abdică şi capul se ridică din nou. – Arsenie Papacioc
42. A fi aproape sau departe de Dumnezeu depinde doar de om, deoarece Dumnezeu este pretutindeni. – Sfântul Ioan Gură de Aur
43. Există asigurare mai mare decât încrederea în Dumnezeu? Atunci când omul se încredinţează pe sine lui Dumnezeu, primeşte mereu de la Dumnezeu benzină “super”, iar automobilul său duhovnicesc nu se opreşte niciodată, ci aleargă mereu. Pe cât poţi, ia aminte, roagă-te şi încredinţează-te lui Dumnezeu, iar El te va ajuta în orice greutate. Simplifică-ţi viaţa prin încrederea desăvârşită în Dumnezeu, ca să te eliberezi de stres şi de nelinişte. – Cuviosul Paisie Aghioritul
44. Dumnezeu este începutul, mijlocul și sfârșitul oricărui bine. – Sfântul Marcu Ascetul
45. Dumnezeu fără noi rămâne tot Dumnezeu. Noi fără Dumnezeu suntem nimic.
46. Fără Dumnezeu, omul rămâne un biet animal rațional și vorbitor, care vine de nicăieri și merge spre nicăieri. – Petre Țuțea
47. Fericirea fără Dumnezeu este o floare artificială, ea imită adevărata fericire, dar nu are viața. – Ana Haz
48. Precum copilul suferă când se depărtează de mama lui, tot aşa şi omul suferă şi se chinuieşte când se depărtează de Dumnezeu. – Cuviosul Paisie Aghioritul
Citate de mulțumire lui Dumnezeu
Indiferent de religia unei persoane, fiecare dintre noi a simțit măcar o dată în viață bucuria de a se trezi dimineața, conștient de faptul că are o nouă oportunitate de a face lucrurile cât de bine poate. Pentru mulți dintre noi, aceasta bucurie și mulțumire se îndreaptă către Dumnezeu. A ști cât de important este să fii recunoscător pentru fiecare moment frumos din viață reprezintă o lecție deosebită pe care o învățăm zi de zi. Pentru a-ți aminti cât de frumos și liniștitor este să îți exprimi mulțumirea, ți-am pregătit aceste citate de mulțumire lui Dumnezeu.
49. Dacă I-am mulțumi lui Dumnezeu pentru ce a făcut pentru noi, n-am mai avea timp să ne plângem. – Richard Wurmbrand
50. A-I mulțumi lui Dumneze când vântul este prielnic pe mare nu este ceva deosebit; a-I mulțumi însă când este furtună, atunci se arată adevărata recunoștință. – Sfântul Ioan Gură de Aur
51. Ce să facă Dumnezeu cu mulţumirile noastre, când cu faptele Îi arătăm doar nemulţumire? – Sfântul Ioan de Kronstadt
52. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru că întotdeauna mi-a oferit o a doua șansă spre a face lucrurile mai bine decât prima dată. – Winston Churchill
53. Dumnezeu ți-a dăruit 86400 de secunde astăzi. Ai folosit vreuna pentru a spune „mulțumesc”? – William George Ward
54. Mulțumirea vine când înțelegem că ceea ce ne dă Dumnezeu este mai bun decât ceea ce ne dorim noi.
55. Sunt oameni care Îl critică pe Dumnezeu pentru că a pus spini pe tulpina trandafirilor; alții Îi mulțumesc ca a pus trandafiri pe tulpinile cu spini.
56. Mi-ai prefăcut tânguirile în veselie, mi-ai dezlegat sacul de jale și m-ai încins cu bucurie, pentru ca inima mea să-Ți cânte, și să nu stea mută. Doamne Dumnezeule, eu pururi Te voi lăuda! – Psalmul 30
57. O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor! Să-I aducă jertfe de mulțumiri și să vestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie. – Psalmul 107
Sperăm că aceste citate despre Dumnezeu te vor bucura și îți vor aminti de tot ceea ce este mai frumos în viața ta!
Citește și
100 Citate inteligente din care să alegi
Cele mai bune 100 Proverbe în latină, citate în latină și expresii latinești
https://www.postmodern.ro/articol/citate-despre-dumnezeu/
Istoria ateismului (7) – Personalități liber-cugetătoare medievale
În perioada Evului Mediu, „ateismul” a evoluat de la indignarea unor intelectuali la adresa clerului creştin, care propovăduia o religie pe care în viaţa particulară clericii o respectau prea puţin. Bogăţia pe care religia creştină o invoca a fi strânsă în cer, preoţii o doreau pentru ei pe pământ iar smerenia era înlocuită cu o sete de putere fără margini. Toate acestea se realizau cu ajutorul fricii induse de pedeapsa unui Dumnezeu imperceptibil, mereu ameninţător, care acţiona în această lume doar prin intermediul clerului auto-declarat infailibil.
Aşa au apărut îndoieli privind la corectitudinea religiei propovăduite de o preoțime ipocrită. Aceste îndoieli au născut întrebări, nu referitoare la existenţa unui Dumnezeu, ci asupra naturii acestuia şi gradul în care divinitatea se implica direct sau indirect în viaţa oamenilor. Astfel au apărut primii liber-cugetători, mulţi rămaşi necunoscuţi. Alţii au rămas în istorie prin scrierile lor, care în unele cazuri le-au adus și sfârșitul.
Pietro Pomponazzi (1462-1525) a fost un filosof italian, care a încercat să clarifice problema sufletului, un subiect propus încă din antichitate de către Aristotel. În 1516 el a dat publicităţii lucrarea De immortalitate animae (Despre nemurirea sufletului), care a dat naștere unei furtuni de controverse între tomiștii ortodocși ai Bisericii Catolice şi averroiști, o filozofie care va deveni aproape sinonimă cu ateismul în utilizarea medievală târzie. Tratatul a fost ars la Veneția, iar Pomponazzi a ajuns în situaţia de a fi ameninţat cu moartea de către catolici. După scandalul produs, Pomponazzi și-a declarat aderarea la credința catolică iar acest lucru a făcut să nu fie condamnat de Biserică.
Machiavelli (1469-1527) a fost un personaj controversat cunoscut mai ales pentru Prințul, scriere publicată în 1513, care a făcut din cuvântul „machiavelic” un sinonim pentru înșelăciune, despotism și manipulare politică. Machiavelli este în general văzut ca fiind critic față de creștinism şi în special în ceea ce privește efectul său asupra politicii și a vieții de zi cu zi.
Machiavelli arată în repetate rânduri că religia a fost creată de om și că valoarea religiei constă în contribuția acesteia la ordinea socială și regulile moralei, care trebuie să fie prescrise dacă securitatea conducătorului o impune.
El îi descrie „profeți“ drept fondatori ai unor noi inovații în politică, care s-au folosit întotdeauna de forța armată și de crime împotriva propriilor oameni. El a estimat că aceste secte durează de la 1.666 la 3.000 de ani, ceea ce ar însemna că creștinismul ar trebui să se termine la aproximativ 150 de ani după Machiavelli.
Cu privire la creştinism el susţine că îi face pe oameni slabi și inactivi, predându-i fără luptă în mâinile oamenilor cruzi și răi.
Deși frica de Dumnezeu poate fi înlocuită prin frica de prinț, Machiavelli a considerat că a avea o religie este totuşi esențial pentru menținerea ordinii într-o republică. Pentru Machiavelli, un adevărat mare prinț nu poate fi niciodată el însuși religios dar, dacă poate, el ar trebui să-și facă poporul religios.
Judecata lui Machiavelli conform căreia guvernele au nevoie de religie din motive politice practice, a fost răspândită în rândul susținătorilor republicilor din vremurile care au urmat, până la Revoluția Franceză.
Giulio Cesare Vanini (1585-1619), a fost un filosof italian, medic și liber-cugetător un reprezentant al libertinismului. El a fost printre primii gânditori moderni care au privit universul ca pe o entitate guvernată de legi naturale. De asemenea a fost un susținător al evoluției biologice, susținând că oamenii și maimuțele au strămoși comuni. Urmărit de Biserica catolică, în 1612 el a fost obligat să fugă în Anglia dar aici a fost închis timp de 49 de zile. Întors în Italia a încercat să se protejeze publicând în 1615, Amphitheatrum Aeternae Providentiae Divino-Magicum, o carte împotriva ateismului. Într-o a doua carte, De Admirandis Naturae Reginae Deaeque Mortalium Arcanis publicată la Paris în 1616, va duce însă la arestarea sa în 1618 și, după un proces prelungit, a fost condamnat să i se taie limba, să fie ştrangulat iar trupul să-i fie ars pe rug. Sentința a fost executată la 9 februarie 1619.
Matthias Knutzen (1646- după 1674), a urmat Universitatea din Copenhaga pentru a studia teologia. În 1673 a preluat funcția de profesor de școală și predicator auxiliar din satul Kremper dar, la sfârșitul anului 1673, a fost demis pentru că a criticat autoritățile ecleziastice în predicile sale. În februarie 1674 a plecat la Roma și în septembrie 1674 la Jena. Acolo, Knutzen a distribuit broșuri ateiste scrise de mână.
Orașul și Universitatea din Jena au efectuat o investigație. Pentru a nu fi arestat, Knutzen a mers mai întâi la Coburg şi apoi la Altdorf, lângă Nürnberg. La 22 octombrie 1674, a fost văzut ultima dată la Jena, apoi toate urmele lui s-au pierdut… În istoria modernă occidentală, el este primul ateu cunoscut cu numele și în persoană.
În cele trei broșuri ale sale din 1674, Knutzen susținea că există o sectă sau o comunitate numită „Gewissener”, adică „oamenii conștiinței”, care aveau adepţi în marile oraşe europene, fapt privit doar ca o simplă ficţiune. Sub acest paravan, Knutzen susţine că doar le-ar răspândi învăţăturile.
Potrivit lui Knutzen, nu există entități transcendente precum Dumnezeu, diavolul sau suflete nemuritoare. De asemenea el afirmă că Biblia este neverosimilă datorită numeroaselor sale contradicții. Liniile directoare pentru comportamentul uman ar trebui să fie rațiunea și conștiința. Prin urmare, atât autoritățile laice, cât și autoritățile ecleziastice sunt de prisos. În scrisoarea sa în latină „Amicus Amicis Amica!”, Knutzen își rezumă convingerile astfel: „Mai mult, îl negăm pe Dumnezeu, disprețuim autoritățile de sus și respingem bisericile împreună cu toți slujitorii”. La fel, el afirmă un vechi principiu juridic roman: „Trăiți sincer, nu faceți rău nimănui și dați tuturor ceea ce merită”.
Opiniile lui Knutzen au provocat respingerea violentă a autorilor ecleziastici. În 1677, teologul german Tobias Pfanner a susținut că opera lui Knutzen a depășit infamia tuturor dușmanilor de religie cunoscuți până atunci.
John Toland (1670-1722) a fost un filosof raționalist irlandez și liber-cugetător, care a scris numeroase cărți și broșuri despre filosofia politică și filosofia religiei, expresii timpurii ale filosofiei Iluminismului.
Toland a obținut o bursă pentru a studia teologia la Universitatea din Glasgow. În 1690, Universitatea din Edinburgh i-a conferit un master. Apoi a obținut o bursă pentru a petrece doi ani studiind la Universitatea din Leiden din Olanda și ulterior, aproape doi ani la Oxford, în Anglia (1694-95).
În prima și cea mai cunoscută lucrare a sa Creștinismul nu este Misterios (1696), Toland a susținut că revelația divină a Bibliei nu conține mistere adevărate; mai degrabă, toate dogmele credinței pot fi înțelese și demonstrate prin rațiune din principiile naturale. Pentru acest argument a fost urmărit penal de un mare juriu la Londra, care a propus să fie ars pe rug dar sentinţa nu a fost pusă în aplicare. În schimb, la Dublin, a avut loc o execuţie simbolică, pe un rug fiindu-i arse cărţile în public.
Lui John Toland îi este atribuit şi „Tratatul celor trei impostori”, o lucrare în care sunt negate toate cele trei religii avraamice.
Kazimierz Łyszczyński (1634-1689), un filosof polonez a scris un tratat intitulat „De non-existentia Dei” în care a negat existenţa lui Dumnezeu, spunând printre altele: „Omul este un creator al lui Dumnezeu, iar Dumnezeu este un concept și o creație a unui Om. Prin urmare, oamenii sunt arhitecți și ingineri ai lui Dumnezeu și Dumnezeu nu este o ființă adevărată, ci o ființă existentă doar în interiorul minții, fiind himerică prin natura sa, deoarece un Dumnezeu și o himeră sunt la fel… Oamenii simpli sunt înșelați de cei mai vicleni cu fabricația lui Dumnezeu pentru propria lor asuprire; întrucât aceeași opresiune este protejată de oameni într-un fel, că dacă înțelepții ar încerca să-i elibereze prin adevăr, ei ar fi înăbușiți chiar de către oameni.”
Ca urmare a scrierii sale, Łyszczyński a fost arestat şi în urma unui proces grăbit, el a fost condamnat la moarte pentru ateism. În pofida Confederației de la Varșovia semnată în 1573, unul dintre primele acte europene care acorda libertăți religioase, şi chiar a intervenţiei regelui Sobieski, el a fost decapitat la Varșovia după ce limba i-a fost scoasă cu un fier înroşit și i-au fost arse mâinile.
Istoria ateismului (7) – Personalități liber-cugetătoare medievale
10 cei mai buni comediști creștini pe care trebuie să îi cunoașteți cu siguranță 
Mai des, comedia este caracterizată deLimbi neplăcute care nu pot fi acceptate la evenimentele bisericii, ceea ce face dificilă încorporarea rutinelor comedice acolo unde există o activitate creștină. În ciuda faptului, există câteva rase rare de comedianți care prepară umorul curat, fără a compromite capacitatea de a-și lăsa publicul în cusături. Cu alte cuvinte, cei mai buni comediști creștini sunt, de asemenea, amuzanți fără toată profanitatea lumească, așa cum se vede adesea printre alți comedianți.
Deci, data viitoare când sunteți invitați la o bisericăprogram, nu credeți că va fi totul serios despre cer și iad. Rețineți că s-ar putea să existe un schiț de comedie pregătit pentru a distra congregația. Chiar și Biblia spune că este timpul să râzi – Eclesiastul 3: 1-8.
Cel mai bun comedian creștin de urmărit
Este posibil să nu fie cele mai populare în domeniu, daraceste benzi desenate sunt la fel de bune ca cele care domină industria. Ei reunesc oamenii cu diverse stiluri de comedie care se referă la majoritatea lucrurilor pe care le întâlnim în activitățile noastre de zi cu zi. Întrucât râsul este cel mai bun mod de a alina mintea de stres și ceață mentală, este nevoie de puțină comedie din când în când și pentru fiecare eveniment.
Fie pentru tineri, pentru orice grup rezervat sauorganizație, există o lungă listă de comedianți creștini din care să alegeți. Vă prezentăm această rază specială de comedianți chemați de Dumnezeu pentru a face poporul Său să râdă chiar și în cele mai mici puncte.
1. Ron Pearson
Și-a dat startul ca animator și stand-upcomediant la cluburile de noapte și a preluat, de asemenea, câteva roluri de scenă de încălzire în emisiuni înainte de a se aventura să joace. În calitate de actor, Ron a avut parte de invitați pe site-uri Familia Mamei, ei proveneau din spațiul exterior, și Pazitorul fratelui. A apărut și în filme de genul Midnight Cabaret, Little Black Book, The Incredible Burt Wonderstone, și Vacanța Lenei.
Ron a ancorat, de asemenea, mai multe programe TV și emisiuni de jocuri care l-au înregistrat ca unul dintre cei mai tineri emceți din anii ’80 și ’90. El a avut un spot prezentat pe DVD-ul multi-comedian, Apostolii comediei urmat de altul pe DVD-ul triplu comedian, Apostolii comediei: înainte și în sus, totul la aclamatie critica.
Un creștin născut din nou, Ron Pearson este unul dintrecei mai buni comediști creștini să ia în considerare pentru un eveniment. Este excepțional de bun cu o adunare de familii care caută să fie distrate cu un umor curat, care nu va provoca niciun disconfort. Își prezintă glumele nepoluate pentru a face publicul să râdă fără să-i facă să simtă că sunt judecați. De asemenea, ca jonglerist record mondial, Ron își folosește abilitățile de jonglerie în timpul distracției oricărei adunări.
2. Chonda Pierce
„Regina curățeniei” și „comicul țării” suntcâteva dintre titlurile pe care Chonda Pierce și-a câștigat-o datorită umorului ei curat fără efort pe care l-a dispușit pentru mai multe audiențe în ultimele decenii. Ea este una dintre cele mai bune comediante creștine, care folosesc diferitele provocări cu care se confruntă în viață pentru a sparge glumele care se împart lateral. Chonda are 10 albume de succes, care includ 5 DVD-uri certificate Gold și 3 DVD-uri certificate Platinum de RIAA. De asemenea, la creditul ei sunt 8 cărți, inclusiv Râzând în întuneric.
Pe lângă faptul că este un comediant de succes și un scriitor de succes, Chonda este și actriță și gazdă de televiziune. Este co-gazdă în cadrul talk-show-ului Total Living Network, Femei care aspiră precum și pe televiziunile Country Music Television Acesta nu este Prettyville!ambele au obținut cele cinci nominalizări la Daymy Emmy. Comediantul veteran are un loc în mijlocul celor mai vândute interprete live.
3. Thor Ramsey
Un comic în picioare, pastor și om de familie, ThorStilul de comedie al lui Ramsey este potrivit atât pentru creștini, cât și pentru non-creștini. El face ușor pentru oamenii din toate categoriile să se relaționeze cu rutinele sale în timp ce performează pe scenă, transformând provocările cotidiene în glume hilare și oferind soluții la fel de amuzante.
Comediantul a proiectat odată un pistol BB pentru a ajuta oamenii care sufereau de rău. Aparent, el a vrut ca noi să fim capabili să tragem în tac-uri aromate în orice gură care respiră o respirație neplăcută.
O caracteristică semnificativă a stilului său comic estecă stă departe de toate limbajele vulgare, murdare, folosite de majoritatea benzi desenate fără a compromite calitatea râsului care vine din partea publicului când montează scena.
4. Tim Hawkins
Cariera sa a început pe rețelele de socializareplatforme unde și-a postat videoclipurile care includ parodii muzicale ale cântecelor populare. El a menținut feat-ul ca cel mai căutat artist pe GodTube.com timp de mulți ani, cu videoclipurile sale online care obțin milioane de vizualizări pe YouTube, GodTube și Facebook.
Tim își face glumele din lumea din jurul său șiactivitățile din viața de zi cu zi și, abilitatea lui de a sparge glume amuzante, curate și relatabile îl consideră unul dintre cei mai buni comediști creștini pe care i-ai putea dori.
5. Michael Junior
Această rasa specială de comedie curată poate fi amintită pentru rolul său din film Camera de război dar a avut un debut destul de neconvențional ca astand-up comedian. Așa cum s-a întâmplat, destinul a venit să sune în timp ce Michael era afară cu prietenii săi, urmărind un film într-un teatru. Proiectorul a dezvoltat o defecțiune care a determinat filmarea să se prindă și mulțimea nu i s-a părut amuzantă.
În timp ce așteptau restaurarea filmului,Prietenii lui Michael l-au îndrăznit să urce scena și să țină publicul neliniștit distrat cu glumele sale, iar el a făcut-o. El a fost atât de bun, încât conducerea teatrului nu l-a putut forța, se pare că publicul a vrut să-și termine rutina. Michael a apărut și el Emisiunea din această seară.
6. Jeff Allen
De peste patru decenii, Jeff Allen se bucură de avantajele de a fi în centrul atenției. Filmele sale ca. Soție fericită, Viață fericită, revizuită, și mai multe roluri în alte filme de comedie precum banane, Apostoli ai comediei, precum și Apostoli ai comediei: înainte și în sus; sunt câteva dintre lucrările despre care este cunoscut mai ales.
De asemenea, a făcut apariții în speciale de comediepe Comedy Central, Showtime și VH1. Comedia lui Jeff este cunoscută ca fiind foarte de impact, oferind faptul că a încurajat milioane de oameni, nu doar cu râsul, ci poveștile sale despre provocările cu care se confruntă căsătoriile și cum să le rezolve.
7. Mark Lowry
Activ de mai bine de trei decenii, Mark Lowrya creat o moștenire cu talentele sale multiple. Este un comediant de renume, precum și un cântăreț împlinit. Mark a fost cântărețul bariton pentru trupa vocală Gaither. De asemenea, el este co-scriitorul clasicului de Crăciun, Mary Știai?
Piesa actuală a fost înregistrată de peste 400 de artiști populari, inclusiv Kenny Rogers. În calitate de muzician și comediant, Mark Lowry a reunit douăsprezece albume.
8. Ioan Crist
Născut într-un pastor, John Crist a crescut într-un anChristan acasă și și-a început treptat rutinele de comedie când a lucrat ca tipul de anunțuri în biserica sa. El avea să transforme informațiile care să fie transmise în glume hilare, care îi țin pe oameni distrați în biserică. Este cunoscut pentru prăjirea oamenilor, în special a creștinilor. Acest lucru poate fi văzut în unele dintre videoclipurile sale virale, inclusiv Millenial International, Furia rutieră în parcare bisericii, Inspector Christian Mingle și Semne că te-ai crescut creștin.
Deși interpretează de asemenea cu benzi desenate ca Dave Chappelle, Seth Meyers și Trevor Noah, Crist a reușit să-și păstreze curat comedia, făcându-l unul dintre cei mai buni comediști creștini de urmărit.
9. Leanne Morgan
Să fii mamă este o binecuvântare, dar devine ciudatde multe ori când simți că îți pierzi mințile. Leanne Morgan se poate raporta la asta ca soție și mamă. Ea folosește acele momente nebunești zilnice, care îi chinuiesc pe mame pentru a face glume hilare și să te râdă de lucruri care ar trebui să-ți treacă nervii.
După o experiență cu Leanne Morgan, mamele epuizate pleacă acasă cu spirite înalte cu energie proaspătă pentru a-și duce sarcinile cu bună credință. Videoclipurile ei de YouTube le place Lucruri la care te poți aștepta când vei îmbătrâni, și Când ai un copil mediu acumulează o mulțime de răspunsuri pozitive pe YouTube, în special de la mamele care găsesc poveștile ei relatabile.
10. David Dean
Comedia lui întruchipează acele momente neprețuite înviață care te face uman. La un moment dat în viață, oamenii obțin un sentiment al acelui moment jenant care îi face să-și pună sub semnul întrebării sănătatea. Acesta vine sub diverse forme, cum ar fi să te prăpădești sau să cauți în public, fluturând oamenii pe care ai crezut că ai știut-o și ce ai. Aceste momente incomode din viață au jucat un rol proeminent în stilul comediei pe care David a ajuns să fie cunoscut. Abilitățile sale unice îl văd făcând glume curate de familie adecvate tuturor membrilor familiei, inclusiv copiilor. Este cu siguranță unul dintre cei mai buni comediști creștini de urmărit.
https://offradranch.com/ro/comedians/5519-10-best-christian-comedians-you-definitely-need-to-know.html
50 de oameni de știință creaționiști
Popişti, Comunişti, Globalişti, Darvinişti şi alţi Capitalişti mint că învăţătura lor e bună-evoluţionistă şi că puparea crucii lui Iisus este totul… Dar bucata de lemn nu este nici măcar toiagul lui Moise (făcător de minuni), cu ajutorul căruia a despicat şi Marea! Nu ea, ci El este “arma “Dumnezeiască- Noua Învăţătură şi Rânduiala Cosmică, dăruite mentalităţilor născute din nou (Ioan cap 3); El, (nu lemnul iconat, aurificat- Is. 44/9) este Constituţia Cerească şi Scara de Înălţare a lumii spre Cer, lume care se complace în cel rău, (pentru că ACCEPTĂ ca tată pe diavol-Ioan 8/44, nu pe Dumnezeu) ; Cine se botează în moartea lui (Rom. cap.6), se înarmează cu tot „ARSENALUL” COSMIC, cu Învăţătura, cu vieţuirea şi făptuirea Cristică şi îl urmează până devine Una cu El, căci despărţit de El nu putem face nimic bun; Numai laolaltă cu Hristos şi dimpreună cu “Adevărul Crucificat” trecem Marea Îndumnezeirii pe valuri şi, dacă mustim de Duhul Adevărului, El descuie Uşa Împărăţiei Cereşti, pentru ca prin pocăinţă ne umple – nu cu mizeriile gunoierului cosmic din Galateni 5/19-21, ci NUMAI cu Plinătatea Dumnezeirii…
Lupta cu pacatul
Un prieten m-a intrebat doua lucruri la care initial nu am stiut sa raspund: „De ce este asa grea lupta cu pacatul, cu ispita?” si „Cum stii cand un gand rau vine din firea ta pacatoasa sau de la satan?”
Biblia ne spune ca Domnul ne da putere sa luptam, ca nici o ispita nu este peste puterile noastre. Si totusi, de cele mai multe ori nu simtim asta. Recunosc ca am fost in situatia asta de foarte multe ori.
Cum putem explica acest verset atunci?
Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.1 Corinteni 10:13
Sincer este o intrebare care m-a framantat si pe mine multa vreme. Pavel ne spune ca noi cateodata facem ceea ce nu vrem:
Ştim, în adevăr, că Legea este duhovnicească; dar eu sunt pământesc, vândut rob păcatului.
Căci nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc.
Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună.
Şi atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.
Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.
Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!
Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.
Găsesc, dar, în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine.
Fiindcă, după omul dinăuntru, îmi place Legea lui Dumnezeu;
dar văd în mădularele mele o altă lege care se luptă împotriva legii primite de mintea mea şi mă ţine rob legii păcatului care este în mădularele mele. Romani 7:14-23
Marturisesc ca si aceste versete mi-au fost neclare multe vreme.
Insa cred ca putem gasim cheia raspunsului in natura duala a pacatului si in ceea ce ne descopera Biblia despre fiecare lupta in parte.
Ce ne spune Biblia despre aceasta batalie? In noi se bat doua firi, firea pamanteasca si cea duhovniceasca. Langa noi se bat doua forte, Domnul si satana. Toate aceste lupte par a se duce simultan.
Asa cum ne promite in Corinteni, Dumnezeu este alaturi de noi si are grija sa contrabalanseze forta celui rau. Noi nu suntem suficient de puternici pentru a rezista satanei, doar prin puterile noastre, asa ca Dumnezeu intervine si echilibreaza balanta. Puterii demonice se opune puterea dumnezeiasca. Daca nu ar face asta liberul arbitru nu ar mai exista. Noi nu am putea decat sa pacatuim, pentru ca Biblia ne spune ca singuri nu putem face fata satanei, care o experienta de mii de ani in corupere si o putere mult mai mare decat a noastra.
Insa in acelasi timp si noi ne luptam cu noi insine. Si aici, cred eu, este cheia. Lupta cu puterea demonica nu o ducem noi, o duce El. Avem un scut, o protectie. Cealalta batalie este insa mult mai grea, pentru ca pe aceea trebuie sa o ducem noi. E lupta cu propria fire pacatoasa. Aici intervine liberul arbitru. Putem alege sa ascultam de firea pacatoasa sau de firea duhovniceasca. Si de aici pornesc sentimentele contradictorii, luptele sfasietoare si noptile nedormite. Fiecare om lupta cu el insusi, cea mai dificila batalie a vietii sale. E mult mai usor sa lupti cu ceva exterior, decat sa te bati cu tine insuti. O parte din tine vrea sa faca pacatul, o parte din tine e dezgustata. Care va castiga? Aceea pe care o hranesti. Gandeste-te bine la ceea ce faci zi de zi, hranesti tu firea ta pacatoasa sau firea duhovniceasca? Nu te ascunde dupa mersul la biserica, conteaza mai mult cum mergi la biserica. Te duci sa barfesti, sa te vada lumea ca ai fost acolo, sa iti adormi constiinta? Imi pare rau sa iti spun, dar asta iti hraneste firea pacatoasa. Nu e decat o spoiala de credinciosie, fariseism modern.
Vreau sa te rog sa te opresti si sa te gandesti la ceea ce faci zi de zi. Cum iti petreci timpul? Ce vorbesti cu prietenii? Poate nu iti dai seama, insa toate aceste lucruri mici iti erodeaza puterea de lupta, te slabesc si te fac vulnerabil. Nu mai intru in discutia asta, sunt enorm de multe predici pe aceasta tema.
Eu cred ca lupta ni se pare asa grea pentru ca ne asteptam sa o duca altcineva pentru noi. Interpretam Biblia in sensul pe care ni-l dorim, Domnul va lupta pentru noi. Nu stiu daca este corecta aceasta viziune. Eu unul cred ca Domnul va lupta pentru noi, insa nu cu noi insine. Va lupta si il va pune pe satan la respect, insa batalia cu noi insine este a noastra. Nu poti fi spectator, trebuie sa intri in pe campul de lupta si sa muncesti pentru biruinta.
Referitor la a doua intrebare: „Cum stii cand un gand rau vine din firea ta pacatoasa sau de la satan?”. Personal cred ca aici intram pe taramul intrebarilor nerelevante. Eu unul nu am gasit un raspuns pentru aceasta intrebare, pentru ca nu mi s-a parut niciodata ca are vreun rost sa ma gandesc la asa ceva. Important este sa identifici acel gand pacatos si sa iti iei masuri de precautie. E mai putin relevant de unde vine acel gand, odata ce ai stabilit ca el nu e bun. Iti irosesti timpul incercand sa identifici sursa si scapi din vedere ce e mai important – lupta impotriva gandului. Si asta, cel mai probabil, va duce la caderea in acel gand pacatos. Personal mi se pare o capcana, una foarte inteligenta, insa in esenta ramane o cursa.
Voi ce parere aveti? Sunt curios daca v-ati lovit de aceste intrebari si ce raspunsuri ati gasit.
Mi-este teamă de noul val de „religii” care inunda lumea… de la A.W. Tozer
Tânjesc de asemenea ca, prin îndurările blânde ale lui Cristos, să existe printre noi urmatoarele lucruri:
1. O simplitate frumoasă. Întotdeauna sunt precaut faţă de artificialitate şi complexitatea religiei. Aş vrea să văd simplitate. Domnul nostru Isus a fost unul dintre cei mai simpli oameni care a trait vreodată. Pur şi simplu, nu-L puteai implica în nimic formal. El a spus ce avea de spus la fel de frumos şi de natural precum cântă o pasăre dimineaţa în copac. Aceasta este ceea ce aş vrea să văd restaurat în biserici. Opusul acesteia este artificialitatea si complexitatea.2. O dragoste creştinească radiantă. Îmi doresc să văd o restaurare a dragostei creştineşti care să radieze în aşa fel încât să fie imposibil să găseşti pe cineva care să vorbească cu asprime sau fără milă despre cineva sau cuiva. Aceasta necesită multa chibzuinţa şi multa rugaciune necontenită. Diavolul ar intra în convulsii. Ar fi atât de supărat şi aşa de dezamagit că ar sta îmbufnat ani în şir în iadul creat chiar de el. În această ultimă perioadă de moarte a dispensaţiunii
creştine ar trebui să existe un grup de creştini care să aibă dragoste radiantă, nişte oameni atât de iubitori încât să nu-i poţi face să vorbească nedrept şi fără milă.3. Un sentiment de reverenţa plină de umilinţă. Sunt dezamăgit de faptul că venim la biserică fără sentimentul prezenţei lui Dumnezeu şi fără sentimentul reverenţei pline de umilinţa. Există religii false, secte religioase stranii şi secte ale creştinismului care cred că Îl ţin pe Dumnezeu într-o cutie şi atunci când se apropie de cutia aceea, simt o reverenţă plină de teamă şi de uimire. Binenţeles că tu şi eu vrem să fim izbaviţi de un asemenea păgânism sau de o asemenea sectă falsă. Dar am vrea de asemenea să vedem un grup de oameni care să fie ferm convins că Dumnezeu este cu ei – nu într-o cutie sau într-un biscuit, ci în mijlocul lor – să ştie că Isus Cristos este cu adevarat printre ei şi să aibă sentimentul reverenţei pline de umilintă atunci când se aduna împreună!.
4. O adiere a informalitaţii pline de bucurie. Marele predicator englez care a fost păstor timp de mulţi ani la capela Westminster din Londra – G. Chambal Morgan – şi-a lăsat biserica şi s-a dus în Ţara Galilor unde trezirea era în desfaşurare sub Evan Roberts la începutul secolului. A stat în acea ţară o vreme şi a absorbit slava ce ieşea de acolo. Am citit predica care a tinut-o congregatiei lui dupa aceea; a fost cea mai mustrătoare predică pe care a ţinut-o el vreodată.
Le-a spus:,,Cântările voastre sunt lipsite de bucurie, comportarea şi vorbirea sunt lipsite de bucurie şi nu aveţi acel avânt şi acea bucurie pe care am văzut-o în Ţara Galilor.”I-a sfătuit că au nevoie să ajungă într-un punct în care să-I cuprindă acea adiere a informalitaţii pline de bucurie.
5. Un loc în care fiecare să-i socotească pe ceilalţi mai buni decât pe ei însişi.
Ca urmare a acestui lucru, toţi ar trebui să dorească să slujească şi nimeni să nu caute să obţina o poziţie anume. Nimic nu e mai dureros de amuzant ca ambiţia în biserica lui Cristos. E ca şi cum un om, care ajunge într-o barcă de salvare datorită faptului că a fost salvat de la moarte în adâncurile oceanului, începe să se ambiţioneze pentru a deveni căpitanul micii bărcii în drumul acesteia de a-i salva pe cei ce sunt în ea. E ca şi cum un om ar vrea să pătrundă într-o zonă distrusă, lovită de cutremur în care oamenii mor, iar el se luptă pentru o poziţie înaltă acolo.
6. O sinceritate de copil. Iubesc copii datorită sinceritaţii lor incredibil de frumoase. Se uită la tine şi iţi spun cele mai simple lucruri posibile. Dacă ar fi puţin mai mari, ar roşii până în vârful urechilor, însă ei sunt absolute de neprefăcuţi. Îmi place să vorbesc cu ei, îmi place să vină la mine şi să stăm de vorbă, pentru ca înainte să plece întotdeauna îmi spun anumite lucruri. Dacă nu vrei să se afle ceva, nu spune celor micuţi, deoarece ei spun absolut orice. Nu au nimic de ascuns. Cred că, cu limitele cuvenite vârstei noastre adulte, ar trebui ca, din punct de vedere spiritual, să fim atât de neprefăcuţi încât să nu fie loc pentru duplicitate sau pentru nesinceritate.
7. O prezenţa a lui Cristos care să fie un miros placut de smirnă şi aloe. Când te obişnuieşti cu mirosul hainei Lui, nu mai vrei nimic mai puţin. Dacă nu ai mirosit niciodată smirnă sau aloea din plantele de fildeş putem să ne continuăm viaţa şi să nu tânjim după aşa ceva. Dar o singură adiere frumoasă a miresmei hainei Lui şi nu vom mai fi vreodata multumiţi cu ceva mai puţin!
8. Răspunsuri la rugăciuni.Minunile n-ar trebui să fie rar întâlnite. Nu sunt un predicator al miracolelor. Am fost în biserici în care se anunţau întâlniri în care urma să se înfăptuiască miracole. Dacă arunci o privire într-un ziar de sâmbătă, vei vedea din când în când pe cineva care ajunge în oraşul tău şi face următorul anunţ:,,Veniţi să vedeţi minuni\”.De acest fel de minuni nu-mi pasă.
Nu poţi să obţii un miracol aşa cum obţii o reacţie chimica. Nu poţi să obţii un miracol, aşa cum obţii cine ştie ce act de magie făcut de un magician pe scenă. Dumnezeu nu se vinde în mâinile magicienilor religioşi. Eu nu cred în acest fel de miracole. Cred în miracolele pe care Dumnezeu le dă oamenilor Lui care traiesc atât de aproape de El, încât răspunsurile la rugăciuni sunt obişnuite, iar minunile nu le sunt nefamiliale.
Johm Wesley nu şi-a permis niciodată să predice despre minuni, dar minuni care au urmat lucrarea lui John Wesley au fost de necrezut.Odată, trebuia să-şi împlinească o obligaţie, dar calul a început deodată să şchiopăteze şi nu a mai putut merge. Wesley s-a dat jos, a îngenunchiat lângă cal şi s-a rugat pentru vindecarea lui.A poi s-a urcat din nou şi a început să călăorească înspre locul în care trebuia să ajungă, fără ca animalul să mai şchiopăteze. Wesley nu a făcut reclamă acestei minuni şi nu a spus:\”O să ridicăm un cort mare şi o să facem miracolul cunoscut.”Dumnezeu pur şi simplu făcea aceste minuni pentru el.
Deşi Charles Spurgeon nu a predicat vindecarea, totuşi, în Londra s-au vindecat mai mulţi oameni ca răspuns la rugăciunile sale, decât a vindecat vreodată un doctor acolo. Despre acest fel de minuni vorbesc.
Asa ar trebui sa fie Biserica…
În acord numai cu Hristos
Inima adevăratului mesaj al harului nu este o evanghelie permisivă, ci una care învață sfințenia!
„Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.” (Tit 2:11-13)
Potrivit lui Pavel, nu umblăm în har până când nu ne-am rupt de corupțiile lumești. Dacă nu ne străduim, prin puterea Duhului Sfânt, să ducem vieți evlavioase și neprihănite, aşteptând venirea Domnului în fiecare moment de trezire, atunci nu cunoaștem harul lui Dumnezeu.
Prea mulți creștini doresc iertare – dar asta e tot. Ei nu vor să fie eliberați de lumea actuală, pentru că o iubesc. Ei sunt atașați de păcatele lor și nu doresc să renunțe la plăcerile acestei lumi. Așa că se agață de o doctrină care spune: „Pot să trăiesc așa cum îmi place – atâta timp cât eu spun că eu cred.” Din păcate, acești creștini nu vor să audă despre ascultare, pocăință sau lepădare de sine. Ei ar prefera să trăiască în această lume fără nicio restrângere.
Pavel scrie: „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.” (Romani 12:2) Trebuie să ne despărțim complet de această lume și să ne conformăm numai lui Hristos!
Isus ne îndreptățește prin credință pentru un scop – să ne încurajeze și să ne împuternicească să ne împotrivim diavolului și să biruim lumea, în puterea Duhului lui Dumnezeu. Da, Isus a murit pentru noi pentru ca noi să putem avea viață veșnică, dar a murit și pentru a ne bucura de eliberare în și de această lume rea.
„[Isus Hristos] S-a dat pe Sine însuşi pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl.” (Galateni 1:4)
Dumnezeu e asa cum este El, nu cum vrem noi sa fie, in functie de mofturile noastre…
Trăim vremuri ciudate în care parcă tot mai mult se pune la îndoială adevărul, iar răului i se spune bine sub o formă mascată. Oamenii care ar trebui să proclame adevărul fără echivoc îi duc pe alții în rătăcire și vezi cum un orb conduce pe un alt orb. Uităndu-mă la ultimele declarații ale Papei îmi dau seama că diavolul lucrează în interiorul bisericii cu aceeași râvnă cum o face și în afara bisericii. Ascultați ce spune Papa: „Nu putem continua să încercăm să vorbim publicul nostru într-o lume cu totul nouă, cu o carte care are mii de ani. Noi pierdem urmași și trebuie să mergem un pas mai departe în căutarea modernizării bisericii, să rescrieți Cuvântul lui Dumnezeu, chiar dacă numai Vechiul Testament, în care există anumite pasaje, este mai bine să nu se repete. “ iar aceasta e doar o parte, în ultimele sale revelații, Papa Francisc a spus: “Prin umilință, cercetarea sufletului și meditație, prin rugăciune, am reușit să înțelegem anumite dogme. Biserica nu mai crede într-un iad în care lumea trebuie să sufere. Această doctrină este incompatibilă cu iubirea infinită a lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este un judecător, ci un prieten și un iubitor al umanității. Dumnezeu nu caută să condamne, ci să îmbrățișeze. Ca și fabula despre Adam și Eva, iadul nu este decât un mecanism literar. Iadul nu este decât o metaforă pentru sufletul izolat care, ca toate sufletele, va ajunge să se unească în iubire cu Dumnezeu”.
Într-un discurs șocant, Papa Francisc a declarat că: Toate religiile sunt adevărate, pentru că sunt adevărate în inimile celor care cred în ele. Ce alt fel de adevăr există? În trecut, Biserica a fost dură cu cei pe care îi considera că greșesc din punct de vedere moral sau că păcătuiesc.
Astăzi, nu mai judecăm pe nimeni. Ca un tată iubitor, niciodată nu ne condamnăm copii. Biserica noastră este destul de mare pentru heterosexuali și homosexuali, pentru viață și pentru alegeri! Pentru conservatori și liberali, chiar și comuniștii sunt bineveniți și ni s-au alăturat. Cu toții îl iubim și ne închinăm la același Dumnezeu.”
Nu știam câți romano catolici sunt dar m-am îngrozit când am descoperit că din 2.2 miliarde de creștini, acest om vorbește la 1.2 miliarde de oameni. Gândiți-vă că acest om are un statut privilegiat în biserica catolică, și majoritatea credincioșilor îl consideră ca fiind trimisul lui Dumnezeu pentru Biserica Catolică, deci ce spune el trebuie să fie important. Abia acum îmi dau seama câtă dreptate a avut cineva care a spus că lupta de câștigare a bisericii se dă la vârful ei, dacă-l câștigi pe cel care conduce ai câștigat marea masă de oameni.
Și totuși, cum trebuie să mă raportez eu ca și creștin la toate lucrurile acestea? În primul rând trebuie să am o imagine corectă despre Dumnezeu.
Din cauză că avem un Dumnezeu cu care nu ne putem juca după bunul nostru plac (deși unii o fac cu atâta nonșalanță), una din principalele responsabilități a unui credincios este de a-și forma o imagine exactă, precisă despre Dumnezeul căruia i se închină cu viața lui. Nu poți să îți faci în mintea ta o icoană cu trăsăturile lui Dumnezeu care îți plac mai mult iar pe restul să le excluzi pe principiul că nu îți convin sau că sunt depășite de acum mii de ani, și astfel să te închini unui Dumnezeu ciuntit după placul tău. Nu tu îl modelezi pe Dumnezeu ca să arate cum vrei tu, ci El te modelează pe tine ca să arăți cum vrea El.
Deși Dumnezeu este complex, ne place să luăm din El doar o parte din atributele sale care ne convin dar în același timp nu ne place să ne uităm la un portret în care pictorul nu a dorit sa picteze nasul, ochii și gura persoanei din portret. Lumea vrea să se uite la imagini perfecte din această cauză programele de editare a pozelor prin care poți să faci ca tenul să îți arate mai bine sau buzele să fie mai roșii au mare succes, nu ne place imaginea reală cu defecte ci una idilică, perfectă. La fel este și modul în care ne raportăm la Dumnezeu, trebuie să luăm toate atributele Sale nu doar cele care ne plac pentru că altfel ne închinăm unui Dumnezeu plămădit de imaginația noastră și călcăm astfel prima poruncă: Să nu ai alți dumnezei afară de Mine.
Când te uiți la Dumnezeu și încerci să îl înțelegi din Cuvântul Său, trebuie să te uiți cu băgare de seamă pentru că altfel ajungi să spui, ca mulți de altfel, că Dumnezeul Bibliei este un Dumnezeu al contradicțiilor pe când de fapt El este un Dumnezeu al contrastelor, un Dumnezeu complex care poate fi și iubitor dar și mânios, atribute care nu se exclud unul pe altul.
Pentru a înțelege mai bine ce fel de Dumnezeu avem, ne vom uita la o parte din atributele Sale fără a avea pretenția că le-am detaliat pe toate, fiecare din noi având obligația să își formeze imaginea exactă și completă a lui Dumnezeu. Ne vom uita doar la cele care în ochii unora sunt contradicții și din această cauză nu consideră Biblia ca fiind valabilă.
Iubitor – Mânios
Domnul mergea inaintea lor, ziua intr-un stalp de nor, ca sa-i calauzeasca pe drum, iar noaptea intr-un stalp de foc, ca sa-i lumineze, pentru ca sa mearga si ziua si noaptea. Stalpul de nor nu se departa dinaintea poporului in timpul zilei, nici stalpul de foc in timpul noptii. (Exod 13:21-22)
Aici îl vedem pe Dumnezeu manifestându-și iubirea față de popor prin grija care le-o poartă, este asemenea unei păsări care își ține sub aripi puii. El le poartă de grijă arătându-le drumul, dându-le apă din stâncă și mană de pe câmp. Avem în fața ochilor un Dumnezeu iubitor dar nu după mult timp lucrurile iau o înturnură care îl fac să spună: „Scoală şi coboară-te; căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-a stricat. Foarte curând s-au abătut de la calea pe care le-o poruncisem Eu; şi-au făcut un viţel turnat, s-au închinat până la pământ înaintea lui, i-au adus jertfe şi au zis: „Israele, iată dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului!” Domnul a zis lui Moise: „Văd că poporul acesta este un popor încăpăţânat. Acum, lasă-Mă; mânia Mea are să se aprindă împotriva lor: şi-i voi mistui; dar pe tine te voi face strămoşul unui neam mare.” (Exod 32:7-10)
Același tip de atitudini le găsim si la Domnul Isus, se îngrijeste de mulțimi, le dă învățături, le dă hrană și le vindecă bolnavii dar în una din zile când intră în templu e plin de mânie, răstoarnă mesele schimbătorilor de bani și îi scoate afară.
Stau și mă întreb, cum ar fi fost ca Dumnezeu să fie doar iubire? Când poporul și-a făcut vițelul de aur să se ducă în fața lor implorându-i să nu facă una ca asta? Sau cănd Hristos a vazut ăn ce s-a transformat Templul să fi spus ceva de genul Lasă că măcar Templul e în picioare și oamenii își vor aduce aminte că au un Dumnezeu?
Iertător – Cu limite
Şi iată că I-au adus un slăbănog care zăcea într-un pat. Isus le-a văzut credinţa şi a zis slăbănogului: „Îndrăzneşte, fiule! Păcatele îţi sunt iertate!” (Matei 9:2)
Hristos are puterea să ofere iertare și o face acolo unde vede pocăință și credință, însă în același timp ori de câte ori are prilejul trage semnale de alarmă în ceea ce privește joaca cu păcatul, ne transmite că totul are o limită.
Acum, dacă mâna ta sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-le şi leapădă-le de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop sau ciung, decât să ai două mâini sau două picioare şi să fii aruncat în focul veşnic. Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă numai cu un ochi, decât să ai amândoi ochii şi să fii aruncat în focul gheenei. (Matei 18:8-9.
Milos – Tăios
Când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; şi cu ea erau o mulţime de oameni din cetate. Domnului, când a văzut-o, I S-a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plânge!” Apoi S-a apropiat şi S-a atins de raclă. Cei ce o duceau s-au oprit. El a zis: „Tinerelule, scoală-te, îţi spun!” (Luca 7:12-14)
Dumnezeu este un Dumnezeu căruia îi pasă de problemele oamenilor, se apropie de ei și vrea să le rezolve, are milă față de noi. Dar în același timp când vede că oamenii își pun măști și sunt prefăcuți, este tăios cu ei.
Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că voi mâncați casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceți rugăciuni lungi; de aceea veți lua o mai mare osândă. (Matei 23:14)
Calm – Vulcanic
Le-a spus o altă pildă, şi anume: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un aluat pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de făină de grâu, până s-a dospit toată plămădeala.” Isus a spus noroadelor toate aceste lucruri în pilde; şi nu le vorbea deloc fără pildă, ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: „Voi vorbi în pilde, voi spune lucruri ascunse de la facerea lumii.” (Matei 13:33-35)
Din toate evangheliile putem vedea că una din trăsăturile Domnului Isus era calmul, iar lucrul acesta a atras și mai mult mulțimile la El, dar când șimțea că unii încearcă să îl prindă la colț devenea vulcanic:
Atunci unii din cărturari şi din farisei au luat cuvântul şi I-au zis: „Învăţătorule, am vrea să vedem un semn de la Tine!” Drept răspuns, El le-a zis: „Un neam viclean şi preacurvar cere un semn; dar nu i se va da alt semn, decât semnul prorocului Iona. Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului. Bărbaţii din Ninive se vor scula alături de neamul acesta, în ziua judecăţii, şi-l vor osândi, pentru că ei s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decât Iona. (Matei 12:38-41)
Gelos – Te lasă să alegi
Vegheaţi asupra voastră, ca să nu daţi uitării legământul pe care l-a încheiat cu voi Domnul Dumnezeul vostru şi să nu faceţi vreun chip cioplit, nici vreo înfăţişare oarecare pe care ţi-a oprit Domnul Dumnezeul tău, s-o faci. Căci Domnul Dumnezeul tău este un foc mistuitor, un Dumnezeu gelos. (Deuteronom 4:23-24)
Dumnezeu este un Dumnezeu gelos care ne vrea doar pentru El, dar nu a făcut din noi niște marionete iar EL să stea în ceruri să tragă de ațe ca noi să facem un lucru sau altul, ci ne dă posibilitatea să alegem dacă vrem să ascultăm de El. A oferit această posibilitate lui Ada și Eva, celor pe care i-a scos din țara Egiptului:
Iau azi cerul și pământul martori împotriva voastră că ți-am pus înainte viața și moartea, binecuvântarea și blestemul. Alege viața, ca să trăiești, tu și sămânța ta, iubind pe Domnul Dumnezeul tău, ascultând de glasul Lui și lipindu-te de El: (Deuteronom 30:19-20)
Același lucru este valabil și pentru noi azi, ne lasă să alegem, deși poate unii dintre noi cred că ne-am dori ca mulți dintre cei dragi ai noștri să nu fie lăsați să aleagă, ci să fie forțați de Dumnezeu să se întoarcă acasă ….. dar nu acesta e Dumnezeul nostru.
Ce fel de credință transmitem noi mai departe copiilor noștri, una în care toate lucrurile sunt permise pentru că Dumnezeu e dragoste? Sau încercăm în primul rând noi să-l descoperim pe Dumnezeu așa cum e El iar apoi să ne învățăm copii să facă la fel.
Când vi se pare că nu există scăpare, căutaţi un sfat înţelept, şi nu îl uitaţi pe cel ce vi l-a dat
Eclesiastul 9:13-16
13 Am mai văzut următoarea înţelepciune sub soare şi mi s-a părut mare.
14 Era o mică cetate, cu puţini oameni în ea şi a venit asupra ei un împărat puternic, a împresurat-o şi a ridicat mari întărituri împotriva ei.
15 În ea se afla un om sărac, dar înţelept, care a scăpat cetatea cu înţelepciunea lui. Şi nimeni nu se gândise la omul acela sărac.
16 Atunci am zis: „Mai bună este înţelepciunea decât tăria!” Totuşi, înţelepciunea săracului este dispreţuită şi nimeni nu-l ascultă.
Din exemplul săracului înţelept, care a salvat oraşul, putem trage câteva concluzii utile:
1. Este scris că asupra acestui oraş mic “a venit un împărat puternic şi a împresurat-o şi a ridicat mari întărituri împotriva ei”. Oraşul era mic, cu puţini oameni. Înseamnă, că erau puţini oameni, care erau în stare să-l apere. Posibil erau slabi, îngroziţi, şi erau gata să ofere orăşelul în mâna împăratului puternic, care l-a împresurat cu ostaşii lui. Dar acest împărat puternic nu a pus mâna pe acest oraş mic, şi nu l-a distrus, măcar că avea putere. Concluzie: NU ÎNTOTDEAUNA CEI PUTERNICI OBŢIN BIRUINŢĂ ŞI SUCCES! Prin urmare, dacă sunteți acum sub presiunea oamenilor și a circumstanțelor necuviincioase, nu renunțați!
2. Este spus, că înţeleptul sărac „ a scăpat cetatea cu înţelepciunea lui”, împresurată de ostaşii vrăjmaşului. În acest oraş mic, printre nu prea mulţi oameni, s-a găsit acest sărac, care a ştiut, cum să salveze oraşul, şi l-a salvat cu înţelepciunea lui. Concluzie: „MAI BUNĂ ESTE ÎNŢELEPCIUNEA DECÂT TĂRIA!” Înţelepciunea este mai puternică, decât tăria! Deaceea sfătuieşte-l pe aproapele tău cu un sfat înţelept, pe cei ce se află în faţa pericolului captivităţii, robiei şi morţii. Scapă-i cu înţelepciunea ta „pe cei împresuraţi de vrăjmaş”! Dar dacă sunteţi „împresuraţi”, căutaţi pe cel ce are planul pentru izbăvirea voastră, şi care poate să schimbe cursul evenimentelor spre binele vostru! Fie ca Domnul să vă trimită un om înţelept în cale!
3. Este scris: „nimeni nu se gândise la omul acela sărac”, şi deasemenea: „înţelepciunea săracului este dispreţuită şi nimeni nu-l ascultă”. Acest înţelept sărac pentru un serviciu excelent acordat oamenilor, pentru salvarea vieţilor lor, nu a primit lauda meritată. Măcar cineva din oraş să-şi fi adus aminte de acel sărac! Concluzie: OAMENII NU PREŢUIESC PE CEI ÎNŢELEPŢI! Oamenii sunt bucuroşi să folosească ajutorul înţelept, pentru a se salva în momentul de criză, dar apoi dispreţuiesc înţelepciunea celui, care aşa le-a ajutat, şi nu-l ascultă! Mulţi oameni au fost înmormântaţi în sărăcie şi au fost uitaţi, care dacă ar fi încurajaţi cumsecade, puteau fi o binecuvântare măreaţă pentru lume! O MULŢIME DE PERLE RĂMÂN NEOBSERVATE ÎN COCHILII! Dar vine ziua când înţelepciunea şi utilitatea o să fie puse în cinste şi cei neprihăniţi vor străluci!
Deaceea, dacă sunteţi săraci şi aveţi înţelepciune, ca acel sărac înţelept, să ştiţi că, veţi avea posibilitatea să slujiţi cu înţelepciunea voastră pentru binele tuturor! Când va fi o nevoie, oferiţi slujirea voastră! Dar nu aşteptaţi laudă din partea oamenilor, pe care i-aţi ajutat. Pur şi simplu mulţumiţi-vă cu aceea că faceţi bine! Domnul vă vede inima şi cu siguranţă vă va răsplăti potrivit cu bunătatea şi dragostea Lui faţă de oameni!
Şi încă ceva aş vrea să adaug. Eclesiastul a scris cu câteva versete mai sus de pasajul nostru, că el a mai „văzut apoi sub soare că nu cei iuţi aleargă, că nu cei viteji câştigă războiul, că nu cei înţelepţi câştigă pâinea… ” (Eclesiastul 9:11). Este adevărat! Nu întotdeauna cei înţelepţi câştigă pâinea. Dar înţelepţii salvează oraşe! Deci, dacă în jurul vostru sunt oameni înţelepţi şi simpli, preţuiţi pe astfel de oameni când trăiesc, ci nu doar folosiţi-vă de slujirea lor! Fie ca ei să aibă pâine în casă şi să-i fie încurajată inima! Susţineţii în Numele Lui Isus Hristos! Amin.
“… înţelepciunea ţine în viaţă pe cei ce o au.” (Eclesiastul 7:12)
Traducere: Repalov Veaceslav
Frumuseţea din perspectiva Bibliei
Întrebare:
Mi-ar fi de folos atât mie, cât şi altora, cred, dacă aţi scrie articole despre frumuseţea văzută din prisma religiei creştine. Vă mulţumim.
Cuvântul frumuseţe se întâlneşte în traducerea preotului Dumitru Cornilescu a Bibliei, cea mai populară şi mai răspândită traducere a Bibliei în limba română, de 153 de ori, în 14 forme diferite în 145 versete. Nu este suficient nici timp, nici loc în acest articol ca să abordăm fiecare din aceste versete, dar vreau să privim în mod deosebit la acele pasaje care ne vor arăta ce este frumos, din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Deci, ce este frumos din perspectiva Bibliei?
Frumos este să lăudăm pe Dumnezeu
Aşa spune Dumnezeu în Psalmul 92:
Frumos este să lăudăm pe Domnul, şi să mărim Numele Tău, Prea Înalte, să vestim dimineaţa bunătatea Ta, şi noaptea credincioşia Ta, cu instrumentul cu zece coarde şi cu alăuta, în sunetele arfei. (Psalmul 92:1-3)
Este frumos să lăudăm pe Dumnezeu continuu, în toată vremea şi să-i cântăm lui cântări de laudă şi imnuri de slavă, Să vestim Numele Lui altor oameni şi să le spunem despre dragostea Domnului Isus Hristos. Acelaşi lucru este afirmat şi în alt Psalm:
Lăudaţi pe Domnul! Căci este frumos să lăudăm pe Dumnezeul nostru, căci este plăcut, şi se cuvine să-L lăudăm. (Psalmul 147:1)
Nu tot ce pare frumos este frumos
Iată un exemplu care explică acest adevăr:
Femeia frumoasă şi fără minte este ca un inel de aur pus în râtul unui porc. (Proverbele lui Solomon 11:22)
Frumuseţea exterioară, lipsită de frumuseţe a sufletului şi de o purtare înţeleaptă, produce ceva care în ansamblu arată urât şi respingător, cum este în cazul acestui inel de aur în râtul unui porc. Iată de ce, mai spune Sfânta Scriptură:
Dezmierdările sunt înşelătoare, şi frumuseţea este deşartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată. (Proverbele lui Solomon 31:30)
Deci, nu aprecia ceva care este frumos doar în parte, ci preţuieşte ceea ce este frumos în ansamblu.
Trăieşte frumos în mijlocul belşugului
Pe unii oameni averea îi afectează rău, aşa încât încep să-şi pună nădejdea în avere, să nu mai vadă pe alţi oameni şi nevoile lor şi să dispreţuiască munca. Frumos este să munceşti şi să simţi cu alţii atunci când Dumnezeu te va binecuvânta cu averi suficiente ca să nu mai fie nevoie să lucrezi, aşa cum scrie înţeleptul Solomon:
Iată ce am văzut: este bine şi frumos ca omul să mănânce şi să bea, şi să trăiască bine în mijlocul muncii lui, cu care se trudeşte sub soare, în toate zilele vieţii lui, pe care i le-a dat Dumnezeu; căci aceasta este partea lui. Dar dacă a dat Dumnezeu cuiva avere şi bogăţii, şi i-a îngăduit să mănânce din ele, să-şi ia partea lui din ele, şi să se bucure în mijlocul muncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu. Căci nu se mai gândeşte mult la scurtimea zilelor vieţii lui, de vreme ce Dumnezeu îi umple inima de bucurie. (Ecleziastul 5:18-20)
Frumos este să le vesteşti oamenilor Evanghelia
Acesta este un fel frumos să-ţi trăieşti viaţa, vestind Evanghelia altor oameni ca prin Evangheliei ei să poată fi mântuiţi.
Fiindcă, oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit. Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela, despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor? Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi? După cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!” (Romani 10:13-15)
Ce este frumos pentru cititor? Corespunde definiţia noastră a frumosului cu ceea ce defineşte Dumnezeu ca şi frumos?
Vremuri din Biblie
(2Cor 6:2 [RCCV])
Căci El zice: „La vremea potrivită, te-am ascultat; în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii
(Exod 34:21 [RCCV])
Vremea aratului şi seceratului.
Şase zile să lucrezi, iar în ziua a şaptea să te odihneşti; să te odihneşti, chiar în vremea aratului şi seceratului.
(Num 13:20 [RCCV])
Vremea când încep să se coacă strugurii.
cum este pământul: dacă este gras sau sterp, dacă sunt sau nu copaci pe el. Fiţi cu inimă şi luaţi cu voi roade din ţară.” Era pe vremea când încep să se coacă strugurii.
(Deut 2:14 [RCCV])
Vremea călătoriilor
Vremea cât au ţinut călătoriile noastre de la Cades-Barnea până la trecerea pârâului Zered a fost de treizeci şi opt de ani, până a pierit din mijlocul taberei tot neamul oamenilor de război, cum le jurase Domnul.
(Deut 4:14 [RCCV])
Vremea învățăturii
În vremea aceea, Domnul mi-a poruncit să vă învăţ legi şi porunci, ca să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire.
(Deut 10:8 [RCCV])
Vremea despărțirii
În vremea aceea, Domnul a despărţit seminţia lui Levi şi i-a poruncit să ducă chivotul legământului Domnului, să stea înaintea Domnului ca să-I slujească şi să binecuvânteze poporul în Numele Lui; lucru pe care l-a făcut până în ziua de azi.
(Deut 31:10 [RCCV])
Vremea iertării
Moise le-a dat porunca aceasta: „La fiecare şapte ani, pe vremea anului iertării, la sărbătoarea Corturilor,
(Jud 10:14 [RCCV])
Vremea strâmtorării
Duceţi-vă şi chemaţi pe dumnezeii pe care i-aţi ales; ei să vă izbăvească în vremea strâmtorării voastre!”
Dan 12:1 [RCCV])
În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte.
(Jud 18:30 [RCCV])
Vremea robirii țării
Au înălţat pentru ei chipul cioplit; şi Ionatan, fiul lui Gherşom, fiul lui Moise, el şi fiii lui au fost preoţii seminţiei daniţilor până pe vremea robirii ţării.
(Rut 1:1 [RCCV])
Vremea judecătorilor
Pe vremea judecătorilor, a fost o foamete în ţară. Un om din Betleemul lui Iuda a plecat cu nevasta sa şi cu cei doi fii ai lui, să locuiască pentru o vreme în ţara Moabului.
(Rut 2:14 [RCCV])
Vremea prânzului
La vremea prânzului, Boaz a zis către Rut: „Apropie-te, mănâncă pâine şi înmoaie-ţi bucata în oţet.” Ea a şezut lângă secerători. I-au dat grăunţe prăjite; a mâncat şi s-a săturat, şi ce a rămas a strâns.
(2Sam 11:1 [RCCV])
Vremea când porneau împărații la război
În anul următor, pe vremea când porneau împăraţii la război, David a trimis pe Ioab, cu slujitorii lui şi tot Israelul, să pustiască ţara lui Amon şi să împresoare Raba. Dar David a rămas la Ierusalim.
(1Cro 20:1 [RCCV])
În anul următor, pe vremea când porneau împăraţii la război, Ioab a pornit, în fruntea unei puternice oştiri, să pustiască ţara fiilor lui Amon şi să împresoare Raba. Dar David a rămas la Ierusalim. Ioab a bătut Raba şi a nimicit-o.
(1Cro 1:19 [RCCV])
Vremea împărțirii
Lui Eber i s-au născut doi fii: numele unuia era Peleg, pentru că pe vremea lui s-a împărţit pământul, iar numele fratelui său era Ioctan.
(1Cro 5:22 [RCCV])
Vremea robiei
căci au fost mulţi morţi, pentru că lupta venea de la Dumnezeu. Şi s-au aşezat în locul lor până în vremea când au fost luaţi în robie.
(1Cro 5:17 [RCCV])
Vremea înscrierii
Toţi au fost scrişi în spiţele de neamuri pe vremea lui Iotam, împăratul lui Iuda, şi pe vremea lui Ieroboam, împăratul lui Israel.
(Fapte 5:37 [RCCV])
După el s-a ivit Iuda galileeanul, pe vremea înscrierii, şi a tras mult norod de partea lui: a pierit şi el, şi toţi cei ce-l urmaseră au fost risipiţi.
(2Cro 7:8 [RCCV])
Vremea prăznuirii
Solomon a prăznuit sărbătoarea în vremea aceea, şapte zile, şi tot Israelul a prăznuit împreună cu el; venise o mare mulţime de oameni, de la intrarea Hamatului până la pârâul Egiptului.
(Neem 9:27 [RCCV])
Vremea necazului
Atunci i-ai lăsat în mâinile vrăjmaşilor lor, care i-au apăsat. Dar, în vremea necazului lor, au strigat către Tine; şi Tu i-ai auzit de la înălţimea cerurilor şi, în îndurarea Ta cea mare, le-ai dat izbăvitori, care i-au scăpat din mâinile vrăjmaşilor lor.
(Ezec 7:7 [RCCV])
Îţi vine rândul, locuitor al ţării! Vine vremea, se apropie ziua de necaz şi nu de bucurie pe munţi!
(Ps 37:39 [RCCV])
Scăparea celor neprihăniţi vine de la Domnul; El este ocrotitorul lor la vremea necazului.
(Iov 38:32 [RCCV])
Vremea semnelor zodiacului
Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului şi tu cârmuieşti Ursul mare cu puii lui?
(Ps 69:13 [RCCV])
Vremea rugăciunii
Dar eu către Tine îmi înalţ rugăciunea, Doamne, la vremea potrivită. În bunătatea Ta cea mare, răspunde-mi, Dumnezeule, şi dă-mi ajutorul Tău!
Vremea bătrîneții
(Ps 71:9 [RCCV])
Nu mă lepăda la vremea bătrâneţii; când mi se duc puterile, nu mă părăsi!
(Ps 102:13 [RCCV])
Vremea îndurării
Tu Te vei scula şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să Te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el.
(Isa 49:8 [RCCV])
Aşa vorbeşte mai departe Domnul: „La vremea îndurării, Te voi asculta, şi în ziua mântuirii, Te voi ajuta; Te voi păzi şi Te voi pune să faci legământ cu poporul, să ridici ţara şi să împarţi moştenirile pustiite;
(Prov 25:13 [RCCV])
Vremea secerișului
Ca răcoarea zăpezii pe vremea secerişului, aşa este un sol credincios pentru cel ce-l trimite: el înviorează sufletul stăpânului său.
(Ier 51:33 [RCCV])
Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Fiica Babilonului este ca o arie pe vremea când este călcată cu picioarele: încă o clipă, şi va veni pentru ea vremea secerişului.”
(Mat 13:30 [RCCV])
Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: „Smulgeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu.”
(Prov 25:11 [RCCV])
Vremea potrivită
Un cuvânt spus la vremea potrivită este ca nişte mere de aur într-un coşuleţ de argint. –
(Ecl 3:1 [RCCV])
Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.
(Ecl 3:1 [RCCV])
Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.
(Ecl 3:2 [RCCV])
Naşterea îşi are vremea ei, şi moartea îşi are vremea ei; săditul îşi are vremea lui, şi smulgerea celor sădite îşi are vremea ei.
(Ecl 3:3 [RCCV])
Uciderea îşi are vremea ei, şi tămăduirea îşi are vremea ei; dărâmarea îşi are vremea ei, şi zidirea îşi are vremea ei;
(Ecl 3:4 [RCCV])
plânsul îşi are vremea lui, şi râsul îşi are vremea lui; bocitul îşi are vremea lui, şi jucatul îşi are vremea lui;
(Ecl 3:5 [RCCV])
aruncarea cu pietre îşi are vremea ei, şi strângerea pietrelor îşi are vremea ei; îmbrăţişarea îşi are vremea ei, şi depărtarea de îmbrăţişări îşi are vremea ei;
(Ecl 3:6 [RCCV])
căutarea îşi are vremea ei, şi pierderea îşi are vremea ei; păstrarea îşi are vremea ei, şi lepădarea îşi are vremea ei;
(Ecl 3:7 [RCCV])
ruptul îşi are vremea lui, şi cusutul îşi are vremea lui; tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei;
(Ecl 3:8 [RCCV])
iubitul îşi are vremea lui, şi urâtul îşi are vremea lui; războiul îşi are vremea lui, şi pacea îşi are vremea ei.
(Ecl 3:11 [RCCV])
Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu
(Ecl 8:5 [RCCV])
Pe cine păzeşte porunca, nu-l atinge nicio nenorocire, dar inima înţeleptului cunoaşte şi vremea şi judecata.
(Ecl 9:12 [RCCV])
Vremea nenorocirii
Căci omul nu-şi cunoaşte nici măcar ceasul, întocmai ca peştii prinşi în mreaja nimicitoare şi ca păsările prinse în laţ; ca şi ei sunt prinşi şi fiii oamenilor în vremea nenorocirii, când vine fără veste nenorocirea peste ei.
(Ier 2:28 [RCCV])
Unde sunt dumnezeii tăi pe care ţi i-ai făcut? Să se scoale ei, dacă pot să te scape în vremea nenorocirii! Căci câte cetăţi ai, atâţia dumnezei ai, Iuda!
(Ier 11:12 [RCCV])
Cetăţile lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului se vor duce să cheme pe dumnezeii cărora le aduc tămâie, dar nu-i vor scăpa la vremea nenorocirii lor.
(Ier 18:23 [RCCV])
Vremea mâniei
Dar Tu, Doamne, cunoşti toate uneltirile lor făcute ca să mă omoare. Nu le ierta nelegiuirea şi nu le şterge păcatul dinaintea Ta: ci să fie doborâţi în faţa Ta! Lucrează împotriva lor la vremea mâniei Tale! –
(Ezec 7:12 [RCCV])
Vine vremea, se apropie ziua! Să nu se bucure cumpărătorul, să nu se mâhnească vânzătorul! Căci izbucneşte mânia împotriva întregii lor mulţimi.
(Ier 49:8 [RCCV])
Vremea pedepsei
Fugiţi, daţi dosul, plecaţi în peşteri, locuitori ai Dedanului! Căci voi aduce nenorocirea peste Esau, la vremea când îl voi pedepsi.
(Ier 50:27 [RCCV])
Ucideţi-i toţi taurii şi înjunghiaţi-i! Vai de ei! Căci le-a venit ziua, vremea pedepsirii lor! –
(Ier 50:31 [RCCV])
Iată, am necaz pe tine, îngâmfatule! – zice Domnul Dumnezeul oştirilor; căci ţi-a sosit ziua, vremea pedepsirii tale!
(Ezec 16:22 [RCCV])
Vremea tinereții
Şi, în mijlocul tuturor urâciunilor şi curviilor tale, nu ţi-ai adus aminte de vremea tinereţii tale, când erai goală, goală de tot, şi te zbăteai în sângele tău!
(Ose 2:15 [RCCV])
Acolo îi voi da iarăşi viile, şi valea Acor i-o voi preface într-o uşă de nădejde şi acolo va cânta ca în vremea tinereţii ei şi ca în ziua când s-a suit din ţara Egiptului.
(Ezec 16:56 [RCCV])
Vremea mîndriei
Nu vorbeai deloc despre sora ta Sodoma în vremea mândriei tale,
(Ezec 35:5 [RCCV])
Vremea nelegiuirii
Pentru că aveai o ură veşnică şi ai doborât cu sabia pe copiii lui Israel în ziua necazului lor, în vremea când nelegiuirea era la culme,
(Cânt 2:12 [RCCV])
Vremea cântării
Se arată florile pe câmp, a venit vremea cântării şi se aude glasul turturelei în câmpiile noastre.
(Isa 66:18 [RCCV])
Vremea strîngerii
Eu pedepsesc faptele şi gândurile lor! Dar vine vremea când voi strânge toate neamurile şi toate limbile; ele vor veni şi vor vedea slava Mea.
(Ier 3:17 [RCCV])
În vremea aceea, Ierusalimul se va numi „Scaunul de domnie al Domnului”; toate neamurile se vor strânge la Ierusalim în Numele Domnului şi nu vor mai urma pornirile inimii lor rele.
(Tef 3:20 [RCCV])
În vremea aceea, vă voi aduce înapoi; în vremea aceea, vă voi strânge; căci vă voi face o pricină de slavă şi de laudă între toate popoarele pământului, când voi aduce înapoi pe prinşii voştri de război sub ochii voştri, zice Domnul.”
(Ezec 16:8 [RCCV])
Vremea dragostei
Când am trecut Eu pe lângă tine, M-am uitat la tine şi iată că îţi venise vremea, vremea dragostelor. Atunci am întins peste tine poala hainei Mele, ţi-am acoperit goliciunea, ţi-am jurat credinţă, am făcut legământ cu tine, zice Domnul Dumnezeu, şi ai fost a Mea!
(Ezec 30:3 [RCCV])
Vremea neamurilor
Căci se apropie ziua, se apropie ziua Domnului, zi întunecoasă: aceasta va fi vremea neamurilor.
(Ezec 38:8 [RCCV])
După multe zile, vei fi în fruntea lor; în vremea de apoi, vei merge împotriva ţării ai cărei locuitori scăpaţi de sabie vor fi strânşi dintre mai multe popoare pe munţii lui Israel care multă vreme fuseseră pustii; dar, fiind scoşi din mijlocul popoarelor, vor fi toţi liniştiţi în locuinţele lor
(Ezec 38:8 [RCCV])
Vremea de apoi
După multe zile, vei fi în fruntea lor; în vremea de apoi, vei merge împotriva ţării ai cărei locuitori scăpaţi de sabie vor fi strânşi dintre mai multe popoare pe munţii lui Israel care multă vreme fuseseră pustii; dar, fiind scoşi din mijlocul popoarelor, vor fi toţi liniştiţi în locuinţele lor.
(Dan 1:18 [RCCV])
Vremea sorocită
La vremea sorocită de împărat ca să-i aducă la el, căpetenia famenilor i-a adus înaintea lui Nebucadneţar.
(Dan 7:22 [RCCV])
Vremea sfinților
până când a venit Cel Îmbătrânit de zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Preaînalt, şi a venit vremea când sfinţii au luat în stăpânire împărăţia.
(Dan 8:17 [RCCV])
Vremea sfârșitului
El a venit atunci lângă locul unde eram; şi la apropierea lui, m-am înspăimântat şi am căzut cu faţa la pământ. El mi-a zis: „Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia priveşte vremea sfârşitului!”
(Dan 11:40 [RCCV])
La vremea sfârşitului, împăratul de la miazăzi se va împunge cu el. Şi împăratul de la miazănoapte se va năpusti ca o furtună peste el, cu care şi călăreţi, şi cu multe corăbii; va înainta asupra ţărilor lui, se va revărsa ca un râu şi le va îneca.
(Dan 12:4 [RCCV])
Tu însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte şi pecetluieşte cartea până la vremea sfârşitului. Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte.”
(Dan 12:9 [RCCV])
El a răspuns: „Du-te, Daniele! Căci cuvintele acestea vor fi ascunse şi pecetluite până la vremea sfârşitului.
(Ose 10:12 [RCCV])
Vremea căutării pe Domnul
Semănaţi potrivit cu neprihănirea, şi veţi secera potrivit cu îndurarea. Desţeleniţi-vă un ogor nou! Este vremea să căutaţi pe Domnul, ca să vină şi să vă plouă mântuire.
(Amos 9:11 [RCCV])
Vremea ridicării
În vremea aceea voi ridica din căderea lui cortul lui David, îi voi drege spărturile, îi voi ridica dărâmăturile şi-l voi zidi iarăşi cum era odinioară,
(Tef 3:19 [RCCV])
Vremea mântuirii
Iată, în vremea aceea, voi lucra împotriva tuturor asupritorilor tăi; voi izbăvi pe cei şchiopi şi voi strânge pe cei ce au fost izgoniţi, şi îi voi face o pricină de laudă şi de slavă în toate ţările unde sunt de ocară acum.
(2Cor 6:2 [RCCV])
Căci El zice: „La vremea potrivită, te-am ascultat; în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.”
(Mat 21:34 [RCCV])
Vremea roadelor
Când a venit vremea roadelor, a trimis pe robii săi la vieri, ca să ia partea lui de rod.
(Mar 1:15 [RCCV])
Vremea Împărăției Lui Dumnezeu
El zicea: „S-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.”
(Luc 1:57 [RCCV])
Vremea nașterii
Elisabetei i s-a împlinit vremea să nască; şi a născut un fiu.
(Luc 2:6 [RCCV])
Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria.
(Luc 19:44 [RCCV])
Vremea cercetării
te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.”
(Fapte 27:9 [RCCV])
Vremea postului
Trecuse destul de multă vreme, şi călătoria pe mare se făcea primejdioasă, pentru că trecuse chiar şi vremea „postului”. De aceea Pavel a înştiinţat pe ceilalţi
Care sunt calitățile unui prieten adevărat?
În acest articol voi răspunde la întrebarea ce mi-a fost adresată: Cum să-ţi faci prieteni buni? „. În cartea Proverbelor, autorul ne comunică: ” Prietenul adevarat iubeste oricând, și în nenorocire ajunge ca un frate ” (Proverbe 17:17)
prietenul adevărat la nevoie se cunoaște Cum să-ți faci prieteni buni?
Un proverb bine cunoscut spune: „Spune-mi cine-ţi sunt prietenii şi-ţi voi spune cine eşti tu.” În Sfânta Scriptură este scris: „Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate.” Tinerii ajung la o vârstă când cuvântul părinţilor nu mai este autoritar pentru ei. În schimb, cuvântul prietenilor uneori are mai mare autoritate decât cuvintele părinţilor sau a oamenilor ce ne vor binele. De obicei, criteriile după care tinerii îşi aleg prietenii sunt următoarele: statutul înalt în societate, bunăstare materială, să fie cool etc. Mai puţini îşi aleg să prietenească cu cineva pentru caracterul și valorile frumoase pe care le are şi nu pentru lucrurile materiale pe care le are el. Prietenul adevărat nu se lasă câştigat de împrejurare
Pe când eram student la INEFS, m-am legat cu nişte prieteni care au influenţat rău asupra vieţii mele. Furt, bătăi şi alte împrejurări de felul acesta m-au dus până acolo încât într-o zi eram la un pas de a fi exmatriculat din Institut. Ceea ce a făcut să-mi vin în fire au fost antrenamentele de Taekwon-do, la care studiam şi Sfânta Scriptură, care m-au ajutat să iau hotărâri corecte în viaţa mea.
De multe ori suntem puşi în faţa unor împrejurări când trebuie să luăm hotărâri ce ne pot schimba viaţa spre bine sau spre rău. Înţeleptul Solomon, ca şi un tată bun, i-a dat învăţături de bun simţ fiului său pentru a evita prieteniile rele. Astfel, în cartea Proverbe 1:8-19 el spune astfel:
Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările mamei tale! Căci ele sunt o cunună plăcută pe capul tău şi un lanţ de aur la gâtul tău. Fiule, dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească, nu te lăsa câştigat de ei!
Solomon îl atenţionează pe fiul său cu privire la trei lucruri la care trebuie să fie atent într-o prietenie și anume la motivul invitaţiei pe care ţi-o face un prieten. Dacă scopul celor ce te invită este de a te înşela, atunci trebuie să refuzi invitaţia de a merge cu ei. De obicei, cei ce te invită îţi comunică din start dorinţele şi scopul lor.
Dacă-ţi vor zice: „Vino cu noi! Haidem să întindem curse ca să vărsăm sânge, să întindem fără temei laţuri celui nevinovat; haidem să-i înghiţim de vii, ca Locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se coboară în groapă;
Cel de-al doilea motiv este câştigul mârşav sau bani uşori, furaţi. Foarte mulţi tineri cad în astfel de curse din cauza că vor să capete toate lucrurile într-o zi şi nu ştiu că singuri îşi pun laţul în gât din cauza alegerilor şi dorinţelor de a se îmbogăţi repede.
vom găsi tot felul de lucruri scumpe şi ne vom umple casele cu pradă; vei avea şi tu partea ta la fel cu noi, o pungă vom avea cu toţii!”
Un al treilea motiv pentru care nu trebuie să mergi cu ei sunt consecinţele.
Fiule, să nu porneşti la drum cu ei, abate-ţi piciorul de pe cărarea lor! Căci picioarele lor aleargă la rău şi se grăbesc să verse sânge. Dar degeaba se aruncă laţul înaintea ochilor tuturor păsărilor; căci ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor, şi sufletului lor îşi întind ei laţuri. Aceasta este soarta tuturor celor lacomi de câştig, lăcomia aduce pierderea celor ce se dedau la ea. (Proverbe 1:8-19)
Gândeşte-te înainte de a merge undeva care vor fi consecinţele şi pune-ţi întrebarea cum va contribui la viitorul vieții tale faptul că tu vei merge acolo sau vei participa la ceva în comun cu cei ce au intenţii rele. Un prieten adevărat nu se lasă câştigat de împrejurările rele şi nu se foloseşte de împrejurări ca să-l folosească pe celălalt în scopurile personale. Ci, dacă prietenul său a ajuns într-o împrejurare neplăcută, sare şi îl ajută. Prietenul adevărat nu caută câştigul său
Prietenul adevărat nu are gânduri ascunse faţă de prietenii săi, ci este transparent şi deschis cu ei. Atunci când este nevoie de ajutorul său, îşi deschide inima şi-şi întinde mâna. Nu în zadar proverbul spune: „prietenul adevărat la nevoie se cunoaşte”. Atunci când eşti în nevoie prietenul adevărat va veni cu un sfat înţelept ca să te ajute, iar nu se va folosi de situaţia ta aşa cum a făcut-o Ionadab cu Amnon. Iată ce spune 2 Samuel 13:3:
Amnon avea un prieten, numit Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David. Şi Ionadab era un om foarte şiret.
Prietenia lui Amnon cu Ionadab l-a împins la acţiuni care i-au distrus viaţa. Ionadab, fiind şiret, l-a sfătuit pe Amnon ce să-i facă lui Tamar care era sora lui.
El (Ionadab) i-a zis: „Pentru ce te usuci din zi în zi, tu, fiul împăratului? Nu vrei să-mi spui?” Amnon i-a răspuns: „Iubesc pe Tamar, sora fratelui meu Absalom.” Ionadab i-a zis: „Culcă-te în pat şi fă-te bolnav. Când va veni tatăl tău să te vadă, să-i spui: „Dă voie surorii mele Tamar, să vină să-mi dea să mănânc; să-mi pregătească sub ochii mei o mâncare, ca s-o văd şi s-o iau din mâna ei.” (2 Sam. 13:4)
Sfatul lui Ionadab nu a adus alinare şi vindecare pentru sufletul lui Amnon, ci moarte. Amon a silit-o pe Tamar şi a necinstit-o, iar mai târziu fratele lui l-a omorât pentru fapta aceasta. Cu siguranţă că Ionadab nu i-a dorit binele lui Amnon. Dacă i-ar fi dorit binele, Ionadab ar fi trebuit să-l confrunte pe Amnon şi să-l ajute să rezolve această problemă altfel.
Mai bine o mustrare pe faţă, decât o prietenie ascunsă. (Proverbe 27:5)
Atunci când prietenul tău îţi cere ceva ieşit din comun, ar trebui să-ţi pui întrebarea de ce o face şi ce scop urmăreşte. Pentru că îţi pasă de prietenul tău şi ţii la prietenia cu el, îl vei mustra atunci când a greşit şi îl vei ajuta să se ridice şi să se corecteze. Amnon a avut de suferit din urma prieteniei cu Ionadab, cu însăşi viaţa sa, iar Ionadab nu a suferit cu nimic. Prietenul adevărat preţuieşte viaţa celuilalt
O prietenie adevărată este atunci când relaţia de prietenie nu se axează pe lucrurile materiale pe care le are unul sau altul, dar pe aprecierea calităţilor de caracter şi a frumuseţii interioare. Un exemplu de prietenie în care se preţuieşte viaţa celuilalt este prietenia dintre Ionatan şi David:
David sfârşise de vorbit cu Saul. Şi de atunci sufletul lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David, şi Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el. (1Samuel 18:1)
În capitolul 17 este descrisă lupta lui David cu Goliat în care David a dat dovadă de mult curaj ce venea din relaţia lui personală cu Dumnezeu. Simplitatea, curajul şi încrederea lui în Dumnezeu l-a făcut pe Ionatan să-l iubească pe David ca pe sufletul din el. Ionatan nu a ales să-l iubească pe David pentru ceea ce avea el, dar pentru calităţile lui frumoase de caracter. Pentru aceasta merită să zideşti o relaţie de prietenie.
Ionatan a făcut legământ cu David, pentru că-l iubea ca pe sufletul lui. A scos mantaua pe care o purta, ca s-o dea lui David; şi i-a dat hainele sale, chiar sabia, arcul şi cingătoarea lui. (1Samuel 18:3-4)
Prietenia dintre David şi Ionatan era bazată pe încredere unul în altul. Gestul pe care l-a făcut Ionatan faţă de David însemna că unul se poate biziu pe celălalt. Ceea ce s-a dovedit în acţiune mai târziu, când Saul, tatăl lui Ionatan, l-a urât pe David, încercând să-l omoare.
David a ajuns fugar, iar Ionatan a mijlocit în faţa tatălui său pentru David ca să se întoarcă din nou la curtea împărătească şi David a fost pus iarăşi înaintea lui Saul ca mai înainte.
Ionatan a vorbit bine de David tatălui său, Saul: „Să nu facă împăratul”, a zis el, „un păcat faţă de robul său David, căci el n-a făcut niciun păcat faţă de tine. Dimpotrivă, a lucrat pentru binele tău; şi-a pus în joc viaţa, a ucis pe filistean, şi Domnul a dat o mare izbăvire pentru tot Israelul. Tu ai văzut şi te-ai bucurat. Pentru ce să păcătuieşti împotriva unui sânge nevinovat şi să omori fără pricină pe David?” Saul a ascultat glasul lui Ionatan şi a jurat, zicând: „Viu este Domnul, că David nu va muri!” Ionatan a chemat pe David şi i-a spus toate cuvintele acestea; apoi l-a adus la Saul; şi David a fost înaintea lui ca mai înainte. (1 Samuel 19:4-7)
Şi cel de-al treilea lucru pe care vreau să-l accentuiez aici este că Ionatan a fost gata să plătească cu viaţa sa pentru prietenia cu David. Chiar dacă are de pierdut un prieten adevărat, niciodată nu-şi va lua cuvântul înapoi.
David s-a dus la Ionatan şi a zis: „Ce-am făcut eu? Care este nelegiuirea mea, care este păcatul meu înaintea tatălui tău, de vrea să-mi ia viaţa?” Ionatan i-a răspuns: „Ferească Dumnezeu! Nu vei muri. Tatăl meu nu face niciun lucru, fie mare, fie mic, fără să-mi dea de ştire; pentru ce mi-ar ascunde el lucrul acesta? Nu este nimic.” David a zis iarăşi, jurând: „Tatăl tău ştie bine că am căpătat trecere înaintea ta şi va fi zis: „Să nu ştie Ionatan, căci s-ar întrista.” Dar viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că nu este decât un pas între mine şi moarte.” Ionatan a zis lui David: „Pentru tine voi face tot ce vei vrea.” (1Samuel 20:1- 4)
Ionatan a mijlocit din nou înaintea tatălui său pentru David, prietenul său, însă de data aceasta viaţa sa a fost pusă în pericol.
Atunci Saul s-a aprins de mânie împotriva lui Ionatan şi i-a zis: „Fiu rău şi neascultător, nu ştiu eu că ţi-ai luat ca prieten pe fiul lui Isai, spre ruşinea ta şi spre ruşinea mamei tale? Căci câtă vreme va trăi fiul lui Isai pe pământ, nu va fi linişte nici pentru tine, nici pentru împărăţia ta. Şi acum trimite să-l caute şi să mi-l aducă, fiindcă este vrednic de moarte.” Ionatan a răspuns tatălui său, Saul, şi i-a zis: „Pentru ce să fie omorât? Ce a făcut?” Şi Saul şi-a îndreptat suliţa spre el, ca să-l lovească. Ionatan a înţeles că era lucru hotărât din partea tatălui său să omoare pe David. S-a sculat de la masă într-o mânie aprinsă şi n-a luat deloc parte la masă în ziua a doua a lunii noi; căci era mâhnit din pricina lui David, pentru că tatăl său îl ocărâse. (1 Samuel 20:30-34)
Ionatan nu a ţinut mai mult la poziţia şi statutul său decât la prietenia sa cu David. Ionatan era fiu de împărat şi tronul trebuia să treacă de la tată la fiu. Însă Dumnezeu a hotărât ca David să fie următorul împărat în Israel, ceea ce Ionatan a acceptat şi a înţeles. Acest lucru a dovedit că Ionatan a preţuit prietenia sa cu David, aşa cum şi David a preţuit prietenia sa cu Ionatan şi când acesta a murit, David a plâns mult pe Ionatan. Cum poţi fi tu un prieten adevărat?
În Evanghelia după Ioan 15:9,2-13 Domnul Isus Hristos le-a spus ucenicilor şi prietenilor Săi:
Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea. Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu. Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.
Domnul Isus Hristos ne-a iubit până la moarte și dragostea Lui s-a dovedit prin faptul că Și-a dat viaţa pentru noi. Avem exemplul lui de dragoste pe care putem să-L urmăm. Dacă păzim poruncile Lui, atunci rămânem în dragostea Lui. Prin credinţă în Domnul Isus Hristos poţi deveni prietenul Lui şi poţi învăţa de la El, studiind Cuvântul Lui cum să fii un prieten adevărat.
Vă recomand să studiați cursul de studiu biblic inductiv „Cum să faci alegeri pe care să nu le regreți”.
A murit Domnul Isus pentru toată lumea?
Unii predică minciuna universalismului, precum că Isus a murit pentru toți, cine afirmă așa ceva nu a înțeles atributele lui Dumnezeu, planul Său, lucrarea Sa suverană, implicit alegerea.
Este oare o minciună afirmația că Isus a murit pentru toți? Ce spune Biblia despre jertfa Domnului Isus?
La venirea Domnului Isus în lume, Ioan Botezătorul Îl prezintă ca fiind „Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (Ioan 1:29). Ioan nu zice „păcatul celor credincioși”, ci păcatul lumii! Și Apostolul Ioan în prima sa epistolă specifică că Domnul Isus „este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregei lumi”. (1 Ioan 2:2)
Domnul Isus a murit pentru păcatele întregei lumi. Jertfa Lui este suficientă pentru întreaga lume, dar eficientă este doar pentru cei ce cred în Numele Lui, adică cred că este Hristosul (Cel promis de Dumnezeu), Fiul lui Dumnezeu (de o natură cu Dumnezeu).
Deoarece Domnul Isus a murit pentru păcatele întregii omenirii, toți vor învia în El, tot așa după cum toți mor în Adam (1 Corinteni 15:22). Iată ce spune Însuși Domnul Isus despre aceasta:
Adevărat, adevărat vă spun, că vine ceasul, şi acum a şi venit, cînd cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce-l vor asculta, vor învia. Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine. Şi I-a dat putere să judece, întrucît este Fiu al omului. Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul cînd toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui, şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru judecată. Eu nu pot face nimic de la Mine însumi: judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimes. (Ioan 5:25-30)
Dacă ar fi să fim judecați după faptele noastre, nimeni nu am fi putut rămâne în picioare la judecată, pentru că toți am păcătuit și suntem lipsiți de slava lui Dumnezeu. Din acest motiv scăparea noastră este să nu ajungem la judecată. Aceasta este posibil prin credință în Numele Domnului Isus. Cine nu crede în Numele Domnului Isus, a și fost judecat! Dar nu pentru faptele rele pe care le-a făcut, dar pentru că nu a crezut în Numele singurului Fiu a lui Dumnezeu, care a murit pentru păcatele lui.
Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentrucă n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. (Ioan 3:18)
Capitolul 20 din cartea Apocalipsa ne vorbește despre două învieri. De prima înviere au parte credincioșii și despre ei se spune că sunt fericiți și sfinți, asupra lor moartea a doua (iazul care arde cu foc și cu pucioasă) nu are nici o putere și ei vor împărăți împreună cu Hristos o mie de ani. Despre ceilalți morți se spune că ei vor învia după o mie de ani pentru judecată. La Apocalipsa 20:11-15 este descrisă judecata de apoi. Tuturor oamenilor li se va dovedi, prin faptele lor, că merită pedeapsa cu moartea. Dar, pentru că Domnul Isus a murit pentru păcatele lor, ei nu vor fi aruncați în iazul care arde cu foc și cu pucioasă pentru faptele lor, ci pentru că nu au fost găsiți în cartea vieții!
Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pămîntul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stînd în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. Marea a dat înapoi pe morţii cari erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii cari erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc. (Apocalipsa 20:11-15)
Jertfa Domnului Isus este suficientă pentru păcatele tale! Dar este ea și eficientă? Ai crezut tu în Numele Lui ca să fii scutit de judecata de apoi?
2 ÎMPĂRATI 1:9
„Omule al lui Dumnezeu, împăratul a zis: ” Coboară-te. ‘”
Ilie primise porunca de la Dumnezeu să rămînă pe munte: dar trimişii împăratului i-au spus de trei ori: „Coboară-te!” După cum Ilie a fost ispitit de oamenii aceştia să iasă de pe calea lui Dumnezeu, tot astfel chemarea de a ne scădea nivelul, de a ne învoi cu cerinţele veacului de acum, vin şi peste noi. Cînd Dumnezeu dă cuiva o chemare, El îi arată calea de urmat, îi indică nivelul pe care trebuie să-l menţină; dar ispita de „a coborî” se va face curînd simţită, sub diferitele forme pe care vrăjmaşul ştie bine să le adapteze pentru fiecare. Scăderea nivelului spiritual se face adesea pe nebăgate în seamă, în mod treptat. Tinere şi tînără, vegheaţi! Aţi început bine, rîvna voastră era curată şi aveaţi o sinceră dorinţă de a vă consacra pentru Domnul. Aţi fost hotărîţi să „căutaţi mai întîi împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui” şi să lăsaţi în mod hotărît „celelalte lucruri” în mîinile Sale. Apoi aţi auzit chemarea lumii: „Omule al lui Dumnezeu, ~&,”&~coboară-te!” Dacă aţi început să coborîţi, întoarceţi-vă de unde aţi plecat. Este iertare la El, Reparatorul spărturilor.
Nimeni nu este scutit de ispită; pentru cei ce vor să umble cu Dumnezeu, ea este inevitabilă. Să învăţăm să deosebim şoaptele vrăjmaşului ca şi atacurile lui violente. Ispitele vin uneori sub forma exemplelor proaste sau a sfaturilor rele ale altora şi a insinuărilor lor perfide. Alte ori ispitele îmbracă o formă mai subtilă, mai atrăgătoare de „înger de lumină”, cum spune la 2Cor. 11:14. Inimii noastre înşelătoare şi de desnădăjduit de rea îi place să dea înapoi, să facă aşa cum fac alţii, satisfăcînd diferitele ambiţii ale vieţii proprii. Fericit este credinciosul care primeşte disciplina Domnului şi rămîne în ea. Orice lucrare a lui Dumnezeu care stăruieşte în luptă este deasemenea expusă la aceleaşi ispite: „Omule al lui Dumnezeu, ~&,”&~coboară-te!” adică abandonează lupta,”nu vezi că toţi îţi stau împotrivă”? Numai pocăinţa şi smerirea înaintea crucii ne ajută să ne menţinem nivelul duhovnicesc de la început, al chemării noastre dumnezeieşti. Binecuvîntate sînt lucrările şi adunările cari, în mijlocul ruinelor creştinătăţii – a formalismului şi a morţii spirituale – stăruiesc în slăvirea lui Dumnezeu prin menţinerea unui nivel duhovnicesc aşa cum ni-1 prezintă Cuvîntul lui Dumnezeu care ne vrea cu gelozie pentru Sine.
„Rămîneţi în Mine şi Eu voi rămînea în voi.” (Ioan 15:4).
„… păcatul care locuiește în mine”
Citind epistolele scrise de Pavel, apostolul Petru face o constatare cu privire la ele și scrie astfel:
„În ele sunt lucruri grele de înțeles pe care cei neștiutori și nestatornici le răstălmăcesc ca și pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor”. (2Petru 3/16). Unul din „lucrurile grele de înțeles” se găsește în epistola scrisă romanilor în care apostolul vorbește despre sine. Deși a scris celor din Filipi că: „pot totul în Hristos care mă întărește” Pavel vede chiar în lăuntru său un inamic greu de învins și se destăinuie: „am voința să fac binele dar n-am puterea să-l fac”Rom. 7/18).
Apoi explică cauza „neputinței”: „… păcatul care locuiește în mine”. Dar cum este posibil așa ceva? Păcatul locuia în el?
În aceeași epistolă și chiar pe aceeași pagină scrie: „voi sunteți duhovnicești, dacă Duhul Lui Dumnezeu locuiește în voi”. (8/9)
Așadar cine locuiește în noi: păcatul sau Duhul Lui Dumnezeu? Amândoi… Dar cum să împacă aceste două „persoane” atât de diferite și opuse să locuiască în aceeași „casă”? Spunem persoane deoarece și păcatul se personifică. Dumnezeu l-a avertizat pe Cain: „ păcatul pândește la ușă”, iar cei din Roma au fost și ei atenționați: „păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor și să nu mai ascultați de poftele lui”.
Foarte important:
Fiecare persoană este formată din doi „oameni”: Omul din afară (firea pământească) și omul lăuntric (sufletul). Într-un singur verset Pavel îi descrie pe amândoi: „Chiar dacă omul nostru din afară trece, omul nostru lăuntric se înnoiește din zi în zi”. (2Cor. 4/16) Între acești doi „oameni” există o rivalitate permanentă… Petru avertizează: „Preaiubiților vă sfătuiesc ca pe niște străini și călători să vă feriți de poftele firii pământești care se războiesc cu sufletul. (1Petru 2/11)
După ce a păcătuit primul om în grădina Edenului, iar Duhul lui Dumnezeu l-a părăsit, el a afirmat: „am văzut că sunt gol… ” iar Dumnezeu constată: „… omul (a rămas doar) carne păcătoasă.”
Carnea (firea pământească) este „locuința” păcatului deoarece în ea sunt localizate toate poftele, atât cele bune dar și cele rele care trebuie anesteziate (adormite).
Tot apostolul Pavel recomandă să umblăm cu grijă cu firea pământească să nu-i trezim poftele, Dacă se trezesc intră în conflict cu sufletul. Iacov atenționează și el:
„… fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuși și momit. Apoi pofta când a zămislit dă naștere păcatului. Păcatul înfăptuit aduce moartea”.
Firea pământească este asociată cu „păcatul” dar inactiv ca și o sămânță într-un pământ uscat. Dar dacă găsește mediul prielnic el „încolțește” și iese la suprafață. Medicina susține că în fiecare om există celule canceroase dar inactive (în stare de adormire). Trebuie umblat cu grijă cu ele…
„Semințele cu puf de păpădie purtate de vânt” cum ar fi dușmănie, ură, răutate invidie și altele asemănătoare cu acestea ajung vrând-nevrând în fiecare om, dar nu trebuie să le dăm posibilitatea să încolțească – găsind mediul prielnic ele vor ieși la suprafață.
Exemplu biblic: Ucenicii au văzut că femeia a turnat mirul pe picioarele Domnului Isus. Fiind un produs deosebit de scump, invidia care deja era prezentă a reacționat imediat: „Ce înseamnă risipa aceasta”? . – deși pe ei nu-i costase absolut nimic…
Firea provocată de diferite pofte rele (lumești Tit3/5) intră în conflict cu sufletul datorită incompatibilității. Însă între cele două entități se găsește duhul omului care raționează, el „funcționând” pe bază de înțelepciune, având rolul de mediator. Dacă înțelepciunea este firească (Iacov 3/15) firea va fi totdeauna îndreptățită, dacă înțelepciunea este „de sus” sufletul va avea câștig de cauză. „Fiindcă după omul lăuntric îmi place legea lui Dumnezeu. Dar văd în mădularele mele o altă lege care se luptă împotriva legii primite de mintea mea… ” (Rom. 7/22)
Firea pământească are dorința de a domina, (de a stăpâni) de acea Pavel scrie: „Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor”. (Rom. 6/12)
În mod nejustificat punem pe seama diavolului mulțimea de păcate care se comit fără să ținem cont că firea pământească este în cele mai multe cazuri sursa tuturor relelor. Iacov scria în acest sens: „De unde vin luptele și certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre? (Iacov 4/1) Suntem avertizați adesea de pericolul care ar putea veni din partea „săgeților arzătoare” ale celui rău fără să ținem cont că „răul este lipit chiar de mine” – spunea Pavel și locuiește în „camera” alăturată dar în aceiași „casă”. În aceiași idee scrie și Ioan: „Dacă zice cineva că n-are păcat adevărul nu este în el” – forma gramaticală fiind la timpul prezent (persistent)și nu la timpul trecut.
„Căci tot ce este în lume, pofta firii pământești, pofta ochilor… nu sunt de la Tatăl, ci din lume.”
În loc să fie pe „frontul de luptă”, David se plimba pe acoperișul palatului împărătesc. Din acest loc ochii lui au văzut cel mai bine… De aici un șir de fărădelegi…
Tot ochii au determinat-o pe femeie să mănânce din pomul oprit: „pomul era plăcut la vedere și de dorit ca să deschidă cuiva mintea”
Ochii au adus nenorocirea asupra lui Acan: „Am văzut în pradă o manta frumoasă, două sute de sicli de argint și o placă de aur, le-am poftit… ”
Concluzie finală:
„Nu de rău te teme/ Nici de unde-ți vine/ Teme-te de firea/ Ce-i ascunsă-n tine”
„Mă port aspru cu trupul meu ca nucumva după ce am spus altora eu însumi să fiu lepădat”.
Ce înseamnă să fii ospitalier?
Cuvîntul ospitalier este unul foarte interesant. În Sfînta Scriptură, în Noul Testament, se folosește foarte des acest cuvînt. Este vorba de cuvîntul φιλοξενία philoxenia care din greacă înseamnă dragoste pentru străini. Deci, în rădăcina cuvîntului deja este inclusă dragostea pentru oameni. Totuși…
De ce să fii ospitalier?
Pentru că Scriptura ne poruncește să fim ospitalieri. Deci, pentru un creștin nu e o opțiune, ci o poruncă.
Iubiţi- vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întîietate altuia. În sîrguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de rîvnă cu duhul. Slujiţi Domnului. Bucuraţi- vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune. Ajutaţi pe sfinţi, cînd sînt în nevoie. Fiţi primitori de oaspeţi. (Romani 12:10-13)
Apoi, vedem din acest text că primirea de oaspeți este manifestarea dragostei față de frați.
În textul următor mai apare un verb important care ne ajută să înțelegem de ce să fim primitori de oaspeți.
Dar trebuie ca episcopul (Sau: privighetor.) să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, cumpătat, înţelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeţi, în stare să înveţe pe alţii. Să nu fie nici beţiv, nici bătăuş, nici doritor de cîştig mîrşav, ci să fie blînd, nu gîlcevitor, nu iubitor de bani; să- şi chivernisească bine casa, şi să- şi ţină copiii în supunere cu toată cuviinţa(1 Timotei 3:2-4)
Deci, ospitalitatea trebuie manifestată față de oameni, am văzut față de frați, dar și față de toți străinii care au nevoie de a fi găzduiți. Nu poate un creștin să nu manifeste dragoste față de oameni. Cineva a zis că ospitalitea este dragostea în acțiune.
Cum să fii ospitalier?
Mai sus am văzut că ospitalitatea se manifestă cu dragoste față de oamenii primiți în casă. În pasajul de mai jos se specifică, o dragoste fierbinte. Mai mult decît atît, trebuie să fim ospitalieri, dar fără cîrtire.
Mai pe sus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci dragostea acopere o sumedenie de păcate. Fiţi primitori de oaspeţi între voi, fără cîrtire. Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul, pe care l- a primit. (1 Petru 4:8-10)
În cartea Evrei autorul ne spune să stăruim în dragoste și să nu dăm uitării primirea de oaspeți.
Stăruiţi în dragostea frăţească. Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi, căci unii, prin ea au găzduit, fără să ştie, pe îngeri. (Evrei 13:1-2)
Așadar, ospitalitatea e ceva ce trebuie de practicat, căci se poate uita. Primirea de oaspeți e un obicei în care trebuie să stăruim, cu cît mai mult îl practici, cu atît mai primitor devii, nu contează că ai casă mică, că nu ai ce pune pe masă, contează cît loc ai în inimă.
Dumnezeu să ne ajute să fim primitori de oaspeți cu o dragoste fierbinte!
TRAIESTE predica
http: //precept. ro/index. php/resurse/familia-crestina-2014/85-asculta-predica
Când copiii noștri erau mici vorbeam cu ei acasă despre predica de duminică. Mai târziu când au început să scrie și să citească, fiecare copil trebuia să ia notițe la predică. Acasă citeam notițele cu voce tare, puneam întrebări și îi ajutam să înțeleagă importanța mesajului și ce era aplicabil lor.
De ce este important să-i învățăm pe copii și pe tineri mesajul Scripturii? Nu toți sunt chemați să predice, dar toți sunt chemați să asculte. Biblia are întotdeauna un mesaj care să ne entuziasmeze și care răspunde la problemele noastre. În 2 Timotei 3:16 apostolul Pavel spune că toată Scriptura este inspirată sau insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire. De asemenea, Pavel spune că Scriptura trebuie vestită sau predicată. Deoarece Dumnezeu dorește să-i ascultăm pe mesagerii Lui – păstorii bisericii care predică mesajul Evangheliei, trebuie să sădim în inima și mintea copiilor noștri respect și bucurie pentru a asculta predicarea. Ascultarea este un rezultat al înțelegerii a cine este Dumnezeu.
„Te rog fierbinte înaintea lui Dumnezeu și a lui Isus Hristos care are să judece vii și morții, pentru arătarea și împărăția Sa, propovăduiește Cuvântul, stăruie asupra lui la timp și nelatimp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândețea și învățătura (2 Timotei 4:1-2). Expresia „te rog fierbinte“ era folosită la tribunal când judecătorul cerea solemn ascultarea celor din sală. În același fel Dumnezeu ne în deamnă să ascultăm și să înţelegem că El Însuși, prin Cuvântul Său, vorbește prin oameni.
Apostolul Pavel a lăudat biserica din Tesalonic pentru răspunsul ascultării de Evanghelie: „De aceea, mulțumim fără încetare lui Dumnezeu că atunci când ați primit Cuvântul lui Dumnezeu auzit de la noi, l-ați primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci așa cum și este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează și în voi, care credeți” (1 Tesaloniceni 2:13).
Când ascultăm cu atenţie Cuvântul Său, Dumnezeu lucrează prin acest Cuvânt în viața celor ce îl ascultă. Copiii care înțeleg acest lucru vor primi mesajul Evan gheliei și Îl vor urma pe Domnul Isus Hristos încă din tinerețe. Când un predicator se ridică la amvon este ca și când el se află înaintea lui Dumnezeu și cere respect audienței în ascultare de Cuvânt. Este important să explicăm aceste lucruri copiilor noștri. Când ei vor ști de ce este important să asculte predica şi cum să o asculte, ei vor deveni ageri, înțelepți și vor avea discernământ.
Un alt lucru important este acesta: când ascultăm o predică, noi ascultăm Cuvântul lui Dum ne zeu. Expresia „propo vă du iește Cuvântul“ era folosită de crainicii de la curtea împărătească. Ei trebuiau să asculte cu atenţie mesajul împăratului ca apoi să îl transmită, iar cei care ascultau nu erau atât de preocupați de mesageri, cât de mesajul împăratului transmis prin ei.
Când ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu, primim mesajul din partea Lui care a inspirat sau transmis cuvântul Său. Când apostolul Pavel îi scrie lui Timotei să stăruiască asupra Cuvântului la timp și nelatimp înseamnă că acesta este modul în care să ne pregătim predica.
Dumnezeu are un timp pentru fiecare mesaj, care este potrivit pentru cei care îl ascultă. Prin Cuvântul Său, noi și copiii noștri suntem învăţaţi, mustrați, certați, îndreptaţi, îndemnați şi încurajați. A încuraja sau a îndrepta înseamnă a te alătura cuiva care are nevoie de ridicare, sfătuire, mângâiere, mustrare; acestea trebuie să le facem întotdeauna prin Cuvântul Său.
Să folosim orice ocazie ca să ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu, predicile, să-i învățăm pe copii importanța cunoaşterii adevărurilor Scripturii, care îi învaţă și îi ajută să crească în respect față de Domnul și Cuvântul Său.
Într-o zi, Eunice a deschis televizorul ca să asculte mesajul de pe un canal creștin. În timp ce asculta, la un moment dat a strigat: „Mamă! Mamă! Vino să asculți! Eu cred că nu așa scrie în Biblie! “ Am ascultat și noi și ne-am bucurat că fata noastră a putut să recunoască o învăţătură greşită încă de la o vârstă fragedă. Această experienţă ne-a încurajat să continuăm să-i învăţăm, să insistăm ca ei să ia notițe când ascultă un mesaj biblic şi să discutăm despre importanța cunoaşterii Cuvântului lui Dumnezeu așa cum este scris. A asculta o predică înseamnă a-L ruga pe Dumnezeu să-ţi vorbească într-un mod personal, căci dorești să asculți ce are să-ţi spună prin Cuvântul Său. Generației de astăzi le lipseşte din ce în ce mai mult capacitatea de a se concentra și a asculta.
Când ascultăm cu atenție tot mesajul, fără întreruperi, putem înțelege mesajul și ceea ce Dumnezeu vrea să ne comunice. Pavel îi scrie în continuare lui Timotei: „căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute [îşi vor urma propriile dorinţe] și își vor da învățători după poftele lor, își vor întoarce urechea de la adevăr și se vor îndrepta spre istorisiri închipuite“ (2 Timotei 4:3).
Noi trăim astfel de vremuri, în care oamenii vor să li se gâdile urechile și să audă numai lucruri plăcute. Lipsa disciplinei de a învăța să asculți şi dorința de a asculta numai ce îți convine ne face vulnerabili la învățăturile înșelătoare. Cu cât copiii învață mai devreme să cunoască Scrip tura, să o cerceteze și să o asculte cu atenție, cu atât vor fi mai feriți de învățăturile înșelătoare.
Îmi aduc aminte că pe vremuri, la întâlnirile de tineret, Mia ne îndemna să ne rugăm pentru păstor şi pentru vestitorii Evangheliei și aceasta a devenit un obicei
pentru noi ca familie și pentru copiii noștri. Când asculți o predică și pe slujitorul lui Dumnezeu, roagă-te pentru el!
Scriindu-i lui Timotei, apostolul Pavel continuă: „Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferințele, fă lucrul unui evanghelist și împlinește-ți bine slujba! (2 Timotei 4:5). Când ne rugăm împreună cu copiii, Îi cerem Domnului ca păstorul să vorbească cu îndrăzneală, să propovăduiască plin de putere Cuvântul lui Dumnezeu și să-şi împlinească bine slujba pe care i-a dat-o Domnul.
Cu cât de rogi mai mult pentru păstorul tău și apreciezi cuvântul care îl asculți, cu atât mesajele lui vor avea un efect mai puternic în viața ta. La sfârşitul pildei semănătorului, Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Luați seama dar la felul cum ascultați! “ (Luca 8:18).
Când practicăm ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, suntem modele pentru alţi părinți şi copii de respect față de Cuvânt, pentru că atunci când ascultăm Cuvântul Îl ascultăm pe Însuși Domnul, care vorbeşte sufletelor noastre. Şi Cuvântul Lui ne va încuraja, direcționa, mângâia, sfătui și ne va cerceta.
Învierea deplină are două etape: a sufletului/spiritului, apoi a trupului
Este clar, că duhul omului, ca parte ce supraviețuiește trupului. după moarte, este asociat cu Învierea. Isus mai întâi a fost înviat în duh:
Hristos, de asemenea, a suferit odată* pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât** în trup†, dar a fost înviat†† în duh,· 19 în care S-a dus să propovăduiască* duhurilor din** închisoare,
· 20 care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare*, în zilele lui Noe, când se făcea corabia** în† care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt. (1 Petru 4).
Isus a propovăduit înainte de învierea în trup, fiind Viu în duh, duhurilor din închisoare-iad (șeol-locuința morților). Deci, acești morți prin înec de la potop sau răposați înainte de potop erau conștienți și au putut să-L înțeleagă!
Despre „Pilda bogatului și a lui Lazăr” nu este nevoie să comentăm, fiind prea bine cunoscută… . . De acolo, reiese clar că sunt două locuri, unde duhurile oamenilor sunt conștiente după moarte: „sânul lui Avraam”-loc de așteptare a învierii trupului pentru credincioși și un loc de chin, ca un fel de arest preventiv până la Judecata finală și definitivă pentru dușmanii lui Dumnezeu.
„Căci saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le mărturisesc pe amândouă.”(F. Ap. 23:8). 9 S-a făcut o mare zarvă, şi câţiva cărturari din partida fariseilor s-au sculat în picioare, au început o ceartă aprinsă şi au zis: „Noi nu găsim nicio vină în omul acesta; dar dacă i-a vorbit un duh sau un înger? (F. Ap. 23:9). Cheia înțelegerii a noțiunilor de duh sau înger este în „amândouă”.
· Este clar, de aici reiese că sunt doar două concepte în care nu credeau saducheii, dar pe care le mărturiseau fariseii și Pavel, creștin fiind: înger/duh și învierea. Totodată, saducheii pretindeau că respectă Tora și că ar fi crezut în Dumnezeu, dar nu credeau în duhul omului, respectiv în entitățile angelice, nici în Înviere. De fapt, erau un fel de atei perfizi, care nu se recunoșteau ca atare. .
· Trebuie să definim biblic trei concepte:
Cea de duh-înger, cea de Mântuire a sufletului și cea de Înviere.
· 1 Aşa vorbeşte Domnul, care a întins* cerurile şi a întemeiat pământul, şi a întocmit** duhul omului din el: ;
- 5Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, care* a făcut cerurile şi le-a întins, care** a întins pământul şi cele de pe el, care† a dat suflare celor ce-l locuiesc şi suflet celor ce merg pe el (Isaia 42).
Deci, sufletul și duhul sunt o creație specială a lui Dumnezeu. Nu este vorba de simpla suflare de viață–„ruah” sau de simpla circulație a sângelui prin inimă-asociată cu sufletul „psihe”. Domnul a dat la început și viață biologică-„Bios”-omului, dar și viață spirituală „Zoe” prin duh. Moartea spirituală prin păcat a însemnat separarea duhului omului de Duhul Sfânt.
Suflarea omului este o lumină* a Domnului, care pătrunde până în fundul măruntaielor. (Prov. 20:7
Aceasta poate fi o definiție și pentru duh și pentru suflet. Dumnezeu este Duh și Lumină. Și l-a modelat pe om cu propria mână:
Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna* pământului, i-a** suflat în nări† suflare de viaţă, şi omul s-a făcut†† astfel un suflet viu. (Gen. 2)
La interfața dintre duhul venit din suflarea Domnului și trupul de pământ al omului, apare sufletul. Acesta este personalitatea și caracterul omului, eu-l său, sentimentele și suma deciziilor sale. Iar duhul se referă la conștiință, este partea cu care ne rugăm într-adevăr și relaționăm cu Dumnezeu, cu care înțelegem lucrurile adânci ale lui Dumnezeu, Cuvântul Său:
Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu* şi lucrător, mai** tăietor decât orice sabie† cu două tăişuri: pătrunde†† până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.
Duhul din „suflarea de viață” a Domnului este peren, ca și duhurile îngerești:
Cerurile au fost făcute prin* Cuvântul Domnului şi toată** oştirea lor, prin† suflarea gurii lui. (Ps. 33:6). Deci, corpurile cerești prin Cuvânt, iar duhurile prin Duhul Domnului.
· În ordinea stabilită inițial de Domnul, duhul omului trebuia să cârmuiască sufletul, iar prin acesta, și trupul. După căderea în păcat, vedem cum la majoritatea oamenilor domină trupul cu nevoile lui, iar la o minoritate-sufletul, prin care se pot exprima din păcate, alte duhuri. Doar la creștinii duhovnicești conduce Duhul Sfânt prin duhul înnoit al omului. .
· În Romani 8 suntem asigurați de Mântuirea deplină, și a trupului, adică și de mântuirea trupului la Învierea trupului creștinului autentic:
· 10 Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii din pricina păcatului, dar duhul vostru este viu din pricina neprihănirii.
11 Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi. (Rom. 8).
· După Înviere, Isus le spune ucenicilor(Luca 24):
· 8 Dar El le-a zis: „Pentru ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă?
· 39 Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.”40 (Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale.)
Deci, Învierea în trup slăvit, ca al Domnului, Învierea de apoi sau de la urmă presupune și Mântuirea sau salvarea trupului. Este etapa finală, pentru veșnicie și nu trebuie confundată cu supraviețuirea sufletului-duhului după moartea trupului. În aceste trupuri vom mânca, nu vom mai fi limitați în timp și spațiu, dar nu va mai exista nici sex, nici reproducere, nici moarte, fiind ca îngerii lui Dumnezeu din cer.
Deci, Mântuirea are două etape, prima fiind Mântuirea sufletului care începe: cu: auzirea Cuvântului, primirea lui, continuă cu credința, pocăința-sau Metanoia (schimbarea minții), cu faptele credinței, încercarea credinței, viața în Cristos până la moarte și salvarea sufletului credinciosului de chinurile etterne prin ascunderea în „sânul lui Avraam” alături de toți ceilalți credincioși. Dacă a murit ca martir, va sta „sub altar”-ul din cer, căci a fost o jertfă vie pentru Domnul. Izbăvirea de iad, de satana și de demonii lui, aceasta e mântuirea sufletului, așa cum ne este arătată în pilda bogatului și a lui Lazăr, cel dus de îngeri în sânul lui Avraam. A doua etapă este
Mântuirea sau salvarea trupului. , sufletul fiind deja salvat, chiar din timpul vieții credinciosului.
· Crezând că Petru a murit, apostolii îi spuneau Rodei în Faptele apostolilor 12:5 „„Eşti nebună!” i-au zis ei. Dar ea stăruia şi spunea că el este. Ei, dimpotrivă, ziceau: „Este îngerul lui.” Nu era vorba de Îngerul lui păzitor, ci de duhul lui, ca matrice celestă. perenă, care îi supraviețuia. În Scripturi apar îngerii lui Dumnezeu „duhuri slujitoare” și îngerii/duhurile omenești, despre care se spune, la copilași, că ar vedea pururi(necurmat, în pruncie) fața Tatălui ceresc. Sau îngerii lor păzitori? Despre toți îngerii buni, ai Domnului, avem această încredințare.
Dar conceptul de înger păzitor personal este unul ortodox și acxeastă prejudecată o au mulți evanghelici, din rugăciunea „Înger, îngerașul meu” pe care atâți au învățat-o în copilărie în mediul ortodox. Dacă am crede, în situația lui Petru că apostolii făceau referire la îngerul păzitor, atunci ar rezulta două contradicții aberante: 1. Ca îngerul păzitor seamănă cu cel pe care îl păzește, ceea ce ar fi o anomalie, căci păzesc mulțti copii și credincioși adulți de-a lungul timpului. 2. Apostolii credeau despre acești îngeri sfinți că ar fi mincinoși, deoarece Îngerul susținea că era Petru și ei nu-l credeau. De aici reiese clar că apostolii credeau că Roda a văzut la ușă spiritul/duhul, adică îngerul personal, omul lăuntric al lui Petru, pe Petru considerându-l mort, deși se rugau pentru el.
· Dar* omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci** pentru el sunt o nebunie, şi† nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.
Deci, Învierea noastră deplină are două etape: a sufletului și spiritului, apoi a trupului.
De ce îți merge prost și ai insucces în toate lucrurile?
Întrebare: De un an şi jumătate îmi merge extrem de prost şi nu se leagă nimic şi nu ştiu încotro s-o apuc. Plec la drum să rezolv să iau de lucru şi toate bune si frumoase şi când mă apropii de final totul cade şi trebuie să o iau de la început.
În viaţa fiecărui om au fost vremuri de insucces şi probleme. Nimănui nu-i place să aibă parte de ele, totuşi atunci când la uşa vieţii noastre bate insuccesul şi problemele, trebuie să te întrebi “De ce am parte de ele? Care este cauza problemelor şi insucceselor din viaţa mea? ” Când punem această întrebare lui Dumnezeu, El ne răspunde pe paginile Sfintei Scripturi. Prima cauză a problemelor şi neplăcerilor din viaţa noastră, poate fi:
Neascultarea!
Când a dat legile şi poruncile Sale poporului Israel, Dumnezeu le-a pus în faţă binecuvântarea şi blestemul. Astfel El a spus poporului Său următoarele cuvinte: (în timp ce citeşti, atrage atenţia ce aduce binecuvântarea lui Dumnezeu în viaţa noastră şi ce poate pricinui blestemul şi insuccesele din viaţa noastră):
Dacă vei asculta de glasul Domnului Dumnezeului tău păzind şi împlinind toate poruncile Lui pe care ţi le dau astăzi, Domnul Dumnezeul tău îţi va da întâietate asupra tuturor neamurilor de pe pământ. Iată toate binecuvântările care vor veni peste tine şi de care vei avea parte, dacă vei asculta de glasul Domnului Dumnezeului tău: Vei fi binecuvântat în cetate şi vei fi binecuvântat la câmp. Rodul pântecelui tău, rodul pământului tău, rodul turmelor tale, fătul vacilor şi oilor tale, toate acestea vor fi binecuvântate. Coşniţa şi postava ta vor fi binecuvântate. Vei fi binecuvântat la venirea ta şi vei fi binecuvântat la plecarea ta. Domnul îţi va da biruinţă asupra vrăjmaşilor tăi care se vor ridica împotriva ta; pe un drum vor ieşi împotriva ta, dar pe şapte drumuri vor fugi dinaintea ta. Domnul va face ca binecuvântarea să fie cu tine în grânarele tale şi în toate lucrurile pe care vei pune mâna. Te va binecuvânta în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău. Vei fi pentru Domnul un popor sfânt, cum ţi-a jurat El, dacă vei păzi poruncile Domnului Dumnezeului tău şi vei umbla pe căile Lui. Toate popoarele vor vedea că tu porţi Numele Domnului şi se vor teme de tine. Domnul te va copleşi cu bunătăţi, înmulţind rodul trupului tău, rodul turmelor tale şi rodul pământului tău, în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da. Domnul îţi va deschide comoara Lui cea bună, cerul, ca să trimită ţării tale ploaie la vreme şi ca să binecuvânteze tot lucrul mâinilor tale: vei da cu împrumut multor neamuri, dar tu nu vei lua cu împrumut. Domnul te va face să fii cap, nu coadă; întotdeauna vei fi sus, şi niciodată nu vei fi jos, dacă vei asculta de poruncile Domnului Dumnezeului tău pe care ţi le dau astăzi, dacă le vei păzi şi le vei împlini şi nu te vei abate nici la dreapta, nici la stânga de la toate poruncile pe care vi le dau astăzi, ca să vă duceţi după alţi dumnezei şi să le slujiţi. Dar dacă nu vei asculta de glasul Domnului Dumnezeului tău, dacă nu vei păzi şi nu vei împlini toate poruncile Lui şi toate legile Lui, pe care ţi le dau astăzi, iată toate blestemele care vor veni peste tine şi de care vei avea parte. Vei fi blestemat în cetate şi vei fi blestemat pe câmp. Coşniţa şi postava ta vor fi blestemate. Rodul trupului tău, rodul pământului tău, fătul vacilor tale şi fătul oilor tale, toate vor fi blestemate. Vei fi blestemat la venirea ta şi vei fi blestemat la plecarea ta. Domnul va trimite împotriva ta blestemul, tulburarea şi ameninţarea, în mijlocul tuturor lucrurilor de care te vei apuca, până vei fi nimicit, până vei pieri curând, din pricina răutăţii faptelor tale, care te-au făcut să Mă părăseşti. (Deuteronomul 28: 1-20)
Dacă ai citit atent pasajul de mai sus, ai putut observa că binecuvântarea şi blestemul sunt strâns legate de atitudinea noastră faţă de Cuvântul Lui Dumnezeu. El a spus clar şi răspicat că dacă noi vom asculta de glasul Lui, de legile şi poruncile Lui, atunci ca rezultat Îşi va revărsa binecuvântarea Sa peste noi. Dar dacă omul se depărtează de la Cuvântul Său şi nu mai doreşte să asculte şi să păzească cele scrise în Sfintele Scripturi, atunci Dumnezeu în loc de binecuvântare este nevoit să trimită blestem. Totuşi, nu totdeauna problemele din viaţa noastră sunt rezultatul neascultării.
Încercare de la Domnul!
Sfânta Scriptură mai spune că:
De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său. (Romani 8: 28)
Atât lucrurile bune cât şi cele rele lucrează spre binele celor ce Îl iubesc pe Dumnezeu. Dacă eşti sigur că nu ai păcătuit şi viaţa ta este potrivită cu Sfintele Scripturi, atunci trebuie să ştii că insuccesele şi problemele prin care treci acum sunt spre binele tău. Dumnezeu nu face nimic în viaţa copiilor Săi, care în final să nu lucreze spre binele lor. Orice lucru, care nouă ni se pare bun sau rău lucrează spre binele nostru. De aceea Sfântul Iacov mai zice:
Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic. (Iacov 1: 2-4)
Dragul meu, insuccesele şi problemele din viaţa noastră pot avea loc din două motive. Ele pot veni ca şi rezultat al neascultării noastre de glasul şi Cuvântul Lui Dumnezeu, sau pot fi o încercare pe care Dumnezeu doreşte să o folosească spre binele nostru. Te îndemn să-ţi analizezi viaţa în lumina Sfintelor Scripturi şi dacă găseşti ceva necurat şi păcătos în viaţa ta, astăzi este timpul când poţi să te întorci din toată inima la Dumnezeu şi astfel să alegi drumul binecuvântărilor şi nu al blestemelor. Dar, dacă Dumnezeu îţi arată acum că pricina problemelor tale nu este neascultarea şi păcatul tău, atunci bucură-te şi mulţumeşte-I pentru încercările de care ai parte. El doreşte să te înveţe o lecţie de dependenţă totală de El. De aceea, spune şi tu ca apostolul Pavel:
Şi El (Isus Hristos) mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită. ” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare. (2 Corinteni 12: 9-10)
Dumnezeu să vă facă parte de Harul Său atotsuficient!
Cum să te bucuri când treci prin încercări?
Întrebare:
În ultimul timp trec prin atâtea încercări, că simt că nu se mai termină. Știu că ele sunt date pentru binele meu și ca să cresc în credință. Și mai știu că trebuie să mă bucur că am aceste încercări. Dar cum e posibil să fac acest lucru când simt că nu mai pot?
În agenda mea, la fiecare pagină este câte o frază, pusă de autori, să mă inspire în ziua respectivă. Am găsit într-o zi următoarea frază. «Dacă te confrunți cu o problemă grea în viață, soluționeaz-o, dacă nu poți face nimic în soluționarea problemei – schimbă-ți atitudinea. » Nu-mi amintesc cine a spus aceasta frază și unde, dar mi s-a întipărit adevărul pe care îl comunică. Noi toți ne confruntăm cu felurite situații dificile și ceea ce ne face deosebiți unul de altul, este atitudinea care o avem când trecem prin aceste încercări.
Cu mulți ani în urmă, când mă întorceam din Egipt, în timp ce așteptam următorul zbor în aeroportul din Larnaca, (Cipru) am răsfoit ziarele și am găsit această poză, care m-a impresionat mult. Fotbaliștii din poză au motive destule să stea pe bancă, să privească cum alții joacă și să plângă privind la picioarele care le sunt amputate. Dar nu este așa. Ei au o atitudine corectă față de problema evidentă cu care se confruntă. Am văzut prea puțini fotbaliști care au așa un entuziasm când joacă. Dar, am văzut totuși. Aceștia sunt echipa «Țintașii» de la Lăpușna, sub conducerea lui Radu Blendarencu, care învață Cuvântul lui Dumnezeu și fotbal și, astfel, se pregătesc să ducă Evanghelia prin fotbal în viitor. Mă rog totdeauna pentru ei și vă îndemn și pe dvs să vă rugati ca sa-i binecuvânteze Domnul în această țintă mare.
Atitudinea este factorul care hotăraște dacă încercarea va fi spre binele sau spre răul nostru. Dumnezeu vrea să ne învețe în Epistola lui Iacov o atitudine corectă pentru vremurile când trecem prin încercări. Personal, după ce am primit pe Domnul Isus în inima mea, am observat că imediat s-au abătut peste mine multe încercări care, uneori, ma făceau și confuz și să cad în depresie. Chiar diavolul îmi mai strecura și gândul că este greșit Cuvântul prin care am crezut în Domnul Isus și din această pricină s-au abătut asupra mea atâtea încercări deodată. Un alt gând rău era că încercările ar putea fi un mesaj de la Dumnezeu să mă întorc înapoi la viața pe care am trăit-o înainte de a-L cunoaște pe Hristos. Ce înșelare… Ție nu ți-au trecut niciodată prin minte astfel de gânduri? Niciodată nu te-au făcut încercările să te îndoiești de credincioșia lui Dumnezeu și de faptul ca eşti pe calea care duce spre cer? Eu am fost tentat să gândesc așa, dar slăvit să fie Dumnezeu care m-a întărit, m-a păzit de cădere și mi-a arătat prin studierea Sfintelor Scripturi că….
Toți copiii lui Dumnezeu trec prin încercări
În Epistola Apostolului Iacov scrie așa:
Iacov, rob al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Hristos, către cele douăspreze seminții care sunt împrăștiate: sănătate! Frații mei, să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări, ca unii care știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea, pentru ca să fiți desăvârșiți, întregi, și să nu duceți lipsă de nimic. (Iacov 1: 1-4)
Pe parcursul acestei Epistole, Iacov se adresează de multe ori destinatarilor cu expresia « Frații mei » și are pentru aceasta două motive. Unul este că destinatarii sunt « Cele douăsprezece seminții», adică poporul Israel. La începutul capitolului 2 face o specificare despre destinatari, când spune că ei țin «credința Domnului nostru Isus Hristos » Deci, ei erau frații lui Iacov prin apartenența la același popor, dar și prin credința în Domnul Isus prin care au devenit mădulare ale aceluiaşi trup al lui Isus Hristos, ale cărui mădulare suntem și noi. Un alt moment important care ne arată că toți copiii lui Dumnezeu vor trece prin încercări este că Iacov nu zice «dacă treceți prin încercări», ci spune «când treceți prin încercări». Aceasta implică că noi toți trecem și diferența este doar felul încercărilor, timpul când trecem prin ele și, bineînțeles, atitudinea cu care le primim. De altfel, și apostolul Pavel spune în II Timotei 3 : 12 că «toți cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus, vor fi prigoniți. » Deci, dacă suntem copii ai lui Dumnezeu și am ales să trăim cu evlavie în Hristos Isus, și eu și tu vom trece prin încercări.
Încercările sunt felurite
Iacov spune “Să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări” și tot el aduce în epistola sa o listă destul de mare de feluri de încercări prin care treceau destinatarii acestei epitole și prin care trecem noi și frații noștri în zilele de azi.
La începutul Epistolei a spus «către cele 12 seminții care sunt împrăștiate» (Iacov 1 : 1) De multe ori când mă întorc din călătorii misionare lungi, când numai avionul trece pe deaspura Nistrului, încep să am emoții mari de bucurie și să-mi joace lacrimile în ochi de bucurie că sunt acasă. Citind jurnalul unui misionar dintr-o țară arabă, era scris într-un loc « Când am ajuns în capitala țării, mă simțeam străin și mai singur ca niciodată. Nu știu de ce, dar dispoziția mea era jos de tot. Simțeam o nevoie cumplită ca să vorbesc cu cineva în limba mea ROMÂNĂ, să vorbesc cu cineva mai apropiat mie și să pot să mă descarc. » A fi străin, a nu fi în țara ta, a nu fi cu oamenii care vorbesc limba ta, care nu gândesc ca tine este greu și unde mai pui că prea puține națiuni în lume sunt care știu să aibă milă de străin.
Apoi, Iacov menționează pe «fratele dintr-o stare de jos » (Iacov 1 : 9) Interesant este că nu spune săracul, cu toate că aceasta subînțelege, pentru că este pus în contrast cu bogatul. Spune “dintr-o stare de jos », pentru că acest frate a fost pus în această stare de jos de oameni prin înjosiri care pricinuiesc suferință și durere, mai ales când această înjosire vine de la «frații, care țineau credința Domnului Isus căutând la fața omului» Capitolul 2 spune:
Dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur și cu o haină strălucitoare, și intră și un sărac îmbrăcat prost; … voi puneți ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare, și-i ziceți; “Tu șezi în locul acesta bun! ” Și apoi ziceți săracului : «Tu stai colo în picioare! » Sau « Șezi jos la picioarele mele! » (Iacov 2 : 2-4)
Și această «primire» i se făcea numai pentru că era sărac. Caracterul și credința omului nu conta în ochii fraților părtinitori. Conta doar haina lui și starea lui materială, care au mai devenit și motive pentru alții să-l înjosească. Cred că ai experimentat și tu această «înjosire», când oamenii te-au apreciat după haine și nu a contat ce simți și ești în inima ta.
Odată, dupa serviciul divin de duminică, ne-am reținut ca totdeauna cu soția și am mai vorbit cu prietenii noștri în fața bisericii și apoi ne-am pornit spre oprire. Am văzut înainte cum o fată foarte firavă, îmbrăcată în haine simple, se chinuia să ducă o geantă mare și după fiecare 10-15 pași se oprea să se odihnească. Băieți tineri și voinici, care în timpul serviciului divin au ascultat predica, s-au rugat și au cântat «într-un mod evlavios», treceau acum pe lângă ea fără să o observe. Ne-am grăbit cu soția să o ajungem din urmă, ca să o pot ajuta și când i-am văzut fața, era plină de lacrimi. Pricina acelor lacrimi nu era geanta care rupea mâinile, ci indiferența fraților părtinitori care îi rupea inima. Tu nu ai experimentat astfel de situații când ai fost înjosit și disprețuit din pricina situației tale materiale? Sau poate ești unul care din start îi disprețuiești pe oameni pentru starea lor materială, pentru hainele care le poartă și cauți să te pui pe lângă cei cu o stare materială mai bună?
Iacov ne mai spune despre un alt fel prin care era și este înjosit săracul:
Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana de toate zilele, și unul dintre voi le zice : «Duceți-vă în pace, încălziți-vă și săturați-vă! » fără să le dea cele trebuincioase trupului… (Iacov 2 : 15-16)
Aici nu este vorba de cazul când frații nu au ce da sau cu ce ajuta. Așa numiții «frați» care au o credință și religiune zadarnică au bani și au cu ce ajuta, dar nu au milă și tot așa procedează și cu privire la orfani și văduve pe care nu-i cercetează în necazurile lor. (Iacov 1 : 27) Însuși faptul de a fi orfan este o mare suferință. Eu am fost unul din ei și aceasta și-a pus o mare amprentă pe viața mea. Și eu am fost scutit de multe necazuri, pentru că am avut surori care erau gata să-și dea viața pentru mine, am avut un unchi, care abia era căsătorit, nu avea o stare materială deosebită, nu-L cunoștea pe Domnul Isus, dar avea milă de noi și s-a oferit să ne ajute să ieșim din acest mare impas, chiar dacă lui nu-i venea ușor.
O altă suferință menționată de Iacov este exploatarea la locul de muncă, atunci când se adresează celor ce nedreptățesc angajații și zice:
Iată că plata lucrătorilor, care v-au secerat câmpiile, și pe care le-ați oprit-o, prin înșelăciune, strigă …. Ați osândit, ați omorât pe cel neprihănit, care nu vi se împotrivea. (Iacov 5 : 4, 6)
Când ești sărac și fără influență, cei răi profită de tine și astfel mai adaugă la înjosirea care îți este pricinuită. Caută să profite în toate felurile posibile de tine și de neprihanirea ta. Îți opresc plata prin înșelăciune. După ce ai lucrat mult ți se spune că nu sunt bani ca să-ți dea salariul. Poate și tu lucrezi de multe luni și nu ai primit încă salariul? Sau poate ai mers și te-ai angajat și după ce ai lucrat din greu ai mers să ceri plata și, în rezultat, ai fost înjosit și alungat de la lucru fără să ți se fi plătit ceva? Astfel de cazuri se întâmplă foarte des în ultima vreme. Dar poate tu ești unul care angajezi lucrători și profiți de ei fără rușine, fără milă și fără frică de Dumnezeu atunci când nu le plătești potrivit cu ce au lucrat ci «dupa cum este salariul în țara noastră»? Sau poate găsești metode cum să le mai oprești încă prin amenzi din salariul care și așa li-l dai mic? Nu cumva ți se referă ție cuvintele lui Dumnezesu când spune:
Dar voi singuri sunteți aceia care nedreptățiți și păgubiți, și încă pe frați! Nu știți că cei nedrepți nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu? Nu vă înșelați în privința aceasta… (I Corinteni 6 : 8-9)
O altă încercare este boala. Iacov spune
Este vreunul printre voi bolnav… (Iacov 5 : 14)
Boala vine peste tine atunci când nici nu te aştepţi şi îţi aduce multă suferinţă ţie, celor dragi ţie şi uneori aduce şi moartea. Fără îndoială, atunci te intrebi : De ce ? De ce vin toate aceste suferinţe peste mine ? Care este rostul lor ? Mama mea a suferit mult şi a plecat din viaţă când eu aveam doar 9 ani şi ea avea 39 de ani. Îmi amintesc cum de multe ori după ce era înjosită şi abuzată grav de tatăl meu, în lacrimi striga către Dumnezeu şi îşi cerea moartea în timp ce întreba disperată « Doamne! De ce îmi dai atîta suferinţă ? Cât vor mai fi aceste chinuri? » Ce disperare a avut săraca în viaţă şi cu ce inimă doborâtă a plecat în mormânt. Ea nu a găsit nici un rost în toate suferinţele ei şi aceasta a făcut suferinţele cu mult mai grele şi mai dureroase. Ea nu cunoştea pe Domnul Isus şi nici ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre suferinţe şi încercări. Ce mult îmi doresc să fi ştiut ea că…
Încercările testează credința
Iacov spune : «Știţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdarea” Credinţa este obiectul încercării sau testării şi scopul acestui test este nu doar ca să se confirme credinţa a fi adevărată, dar mai şi lucrează, produce caracter dumnezeiesc în noi. Apostolul Petru spune :
În ea (în mântuire) voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme prin felurite încercări, pentru că încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos. (I Petru 1 : 6-7)
Când trecem prin încercări se vede calitatea credinţei noastre. O vede şi Dumnezeu, şi noi şi oamenii din jur. Încercarea credinţei ne dă o evaluare şi o imagine reală a stării noastre spirituale ca apoi să ne facem concluzii drepte, să acţionăm potrivit cu ele şi să zidim o relaţie trainică cu Dumnezeu. Partea frumoasă este că problemele cu care ne confruntăm ne dau nu doar o evaluare ci în acelaşi timp…
Încercările lucrează la modelarea caracterului
Iacov spune:
Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare, dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, pentru ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic. (Iacov 1 : 2-4)
Primul produs al încercării este răbdarea. Cuvântul grecesc pentru ”răbdare” este ”hupomoné”; şi înseamnă ”fermitate, neclintire, constanţă, rezistenţă”. Ai nevoie de răbdare ca să ieşi biruitor din încercări şi tocmai încercările produc răbdarea. Ca şi la sportivi. Ai nevoie de rezistenţă pentru a face antrenamente eficiente, dar numai antrenamentele eficiente îţi măresc capacitatea de a rezista mai mult efort fizic. Iacov continuă şi zice că «răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea» şi prin aceasta arată că este o calitate de caracter care ia timp pentru a fi dezvoltată pentru a produce un caracter integru. Când Iacov spune «Ca să fiți întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic » nu se referă la lucruri materiale ci la calităţi de caracter, la lucruri spirituale, dovada fiind chiar următorul verset care spune: «Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea… »
Înţelepciunea nu este un lucru care poate fi cumpărat la piaţă oricât de mulţi bani nu ai fi gata să dai pentru ea. Înţelepciunea este şi un produs al încercării care ai răbdat-o. În încercări capeţi lucruri care nu se pot cumpăra cu bani şi anume un caracter frumos şi plăcut înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. Am văzut oameni care au mulţi bani, dar parcă ar fi în proporţie inversă cu calitatea caracterului lor : cu cât se îmbogăţesc material, cu atît devine mai insuportabil caracterul şi comportamentul lor. Alături de noi locuieşte un vecin şi când am venit de odată aici era mai sărac şi mai simplu. Totdeauna se saluta, vorbeam despre lucruri diferite, etc. Acum însă, s-a îmbogăţit ceva, săracul de el, aşa crede pentru că şi-a pus nişte geamuri mai bune, şi-a cumpărat maşină şi şi-a făcut un garaj lângă casă. Şi, de acum când mă întâlnesc şi mă salut cu el, răspunde cu îngâmfare de parcă nici nu ar vrea să mai răspundă. Drept că nici mie nu-mi mai vine să-l mai salut, odată ce răspunde aşa, dar Duhul Sfânt îmi spune sa mă port eu cu omenie cu el, dacă el îşi pierde omenia. Cum au influenţat caracterul tău încercările prin care treci sau ai trecut? Ce au lucrat şi au produs ele în tine ? Au produs răbdare, desăvârşire şi integritate sau disperare şi amărăciune ? Ce vor produce mai departe încercările prin care urmează să treci ? Nu uita că nimeni nu este scutit de ele. Dacă încercările vor zidi sau nu caracterul tău rămâne să hotărască atitudinea care alegi să o ai « când treci prin încercări ».
Păstrează atitudinea corectă când treci prin încercări
Iacov spune « Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări ca unii care ştiţi …. » Dacă nu aş şti ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre încercări, aş crede că doar un om care nu este întreg la minte poate să se bucure când trece prin încercări. Noi nu ne bucurăm de suferinţa în sine însăşi, ci de produsul ei, care este un caracter integru și plăcut lui Dumnezeu, «măcar că acum, dacă trebuie, suntem întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări… » (IPetru 1 : 6). Dacă nu suntem conştienţi de aceasta deplin şi dacă nu avem o atitudine corectă faţă de încercări ne condamnăm singuri pe noi la suferinţe mult mai mari. Suferinţele pricinuite de atitudinea greşita în încercări depăşesc cu mult suferinţele pe care le produce însăşi încercarea. Deci, când treci prin încercări nu privi la suferinţa de moment, ci la rezultatul care îl va aduce această încercare în viaţa ta apoi. Ţine minte bine că
Încercarea credinţei lucrează răbdare, dar rabdarea trebuie să-şi facă desăvârşită lucrarea ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic. (Iacov 1: 3-4)
Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi, şi v-a lăsat o pildă ca să…
Călcați pe urmele lui Hristos
El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug”. Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător. El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi. Căci eraţi ca nişte oi rătăcite. Dar acum v-aţi întors la Păstorul şi Episcopul sufletelor voastre. (I Petru 2: 21-25)
Cînd încercarea te ajunge
Și suferințe te lovesc
Să știi că’n El tu poți învinge
Cu bucurie să primești…
Și nu uita că încercarea…
Lucrează-un caracter frumos
Și când se va-mplini răbdarea
Vei privi-n urmă bucuros
Pentru că-n întristarea feței
Devine inima mai bună
Răsare steaua dimineții
După ce a trecut furtuna…
Cununa de spini
Pentru a înțelege imaginea completă a răstignirii Domnului Isus, trebuie să citim perspectiva lui Apostolul Ioan, împreună cu altealte trei mărturi din Matei 27, Marcu 15, și Luca 23. Fiecare scriitor adaugă detalii semnificative, dar fiecare are același mesaj: Domnul Isus Hristos a murit pe cruce, ca să se împlinească profeția din Vechiul Testament (Isaia 53), că să putem fi iertați de păcatele noastre, să nu fim pedepsiți cu moartea și să fim oferiți mântuire, adică viața veșnică prin Isus Hristos!
După ce a fost judecat pe nedrept și condamnat la moarte, Domnul Isus a fost biciuit, batjocorit, scuipat, lovit în cap și înainte de-a fi răstignit, soldații romani au „împletit o cunună de spini pe care I-au pus-o pe cap și I-au pus o trestie în mâna dreaptă. Apoi îngenunchiau înaintea Lui, își băteau joc de El și ziceau: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!” (Matei 27:29 și Ioan 19: 2-3)
Fără nici o îndoială, purtând această cununa de spini ar fi fost extrem de dureros, dar cununa de spini reprezentă mai mult bătaia de joc decât durere. Aici este vorba de „Împăratul iudeilor” care a fost maltratat, a fost bătut, scuipat și batjocorit de soldații romani. Cununa de spini reprezintă finalizarea de batjocura lor față de Domnul Isus, luând un simbol al regalității și măreție, o cunună, și o haină regală, haină stacojie, și transformându-le în ceva dureros și degradant!
Pentru noi credincioșii născuți din nou, cununa de spini este un memento de 2 lucruri:
(1) Isus Hristos a fost, este și va fi pentru totdeauna Împărat! Într-o zi, orice genunchi din întregul univers se va pleca înaintea Lui (Romani 14:11) pentru că este „Împărat al împăraților și Domn al domnilor” (Apoc 19:16). Aceasta bătaie de joc, a fost, de fapt, o imagine de cele două roluri a lui Isus Hristos:
(a) un slujitor suferind (Isaia 53)
(b) un Mesia-Împărat biruitor (Apoc 19)
(2) Domnul Isus a fost dispus să îndure durerea, batjocurile, și rușinea pentru păcatele noastre, pentru mântuirea noastră. Cununa de spini și suferința care au mers mână-n mână, sunt de mult îndeplinite, și acum Domnul Isus a primit cununa de care El este într-adevăr vrednic. ” Dar pe Acela care a fost făcut pentru puțină vreme mai prejos decât îngerii, adică pe Isus, Îl vedem „încununat cu slavă și cu cinste” din pricina morții pe care a suferit-o; pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toți.” (Evrei 2:9)
Harul minunat a lui Dumnezeu pentru noi, la îndrumat pe Domnul Isus Hristos să sufere amarnic și să moară pentru toți cei care crede în El și se pocăiesc. Domnul Isus nu a venit în lume să obțină un post în politică, nici să fie judecător, ci să sufere și să moară in locul nostru, ca noi să nu gustăm moartea, ci să fim iertați, schimbați și mântuiți prin sângele Lui, și să avem viața veșnică (Ioan 3:18). „Se cuvenea, în adevăr, ca Acela pentru care și prin care sunt toate și care voia să ducă pe mulți fii la slavă să desăvârșească, prin suferințe, pe Căpetenia mântuirii lor.” (Evrei 2:10)
Mai există și un alt simbol extraordinar în cea ce privește cununa de spini. Când Adam și Eva a păcătuit, păcatul lor a adus răul și un blestem asupra lumii „… blestemat este acum pământul din pricina ta.” O parte din blestemul asupra omenirii a fost…” Cu multă trudă să-ți scoți hrana din el în toate zilele vieții tale, SPINI și pălămidă să-ți dea și să mănânci iarbă de pe câmp.”(Geneza 3: 17-18)
Soldații romani au luat în necunoștință, un obiect blestemat (spini) și la modelat într-o cunună pentru Acel care avea să ne elibereaze de acest blestem! ” Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi – fiindcă este scris: ‘Blestemat e oricine este atârnat pe lemn’ „(Galateni 3:13).
Isus Hristos, în jertfa Sa perfectă & ispășitoare ne-a eliberat de blestemul păcatului, și spinul este simbolul păcatului! Deși soldații romani a folosit cununa de spini cu scopul să-și bătă joc de Domnul, cununa de spini a fost, de fapt, un simbol extraordinar de perfect, reprezentând cine este Domnul Isus și ceea ce El a venit să realizeze !
Dumnezeu este vrednic de toată slava, gloria și onoarea pentrucă și-a sacrificat cea mai prețioasă avere, pe singurul Său Fiul care ne-a salvat de la moarte și azi ne oferă viața veșnică! Pentru aceasta dragoste nemărginită, El merită ascultat, iubit, respectat și glorificat în veci de veci! AMIN! Harul, îndurarea și pacea să fie cu noi din partea lui Dumnezeu Tatăl și din partea Domnului Isus Hristos, Fiul Tatălui, în adevăr și în dragoste! Amin! Domnul să vă binecuvânteze!
Omule, poti fi strivit de un munte de pacate ,care ajunge la Cer,„Eu iti sterg faradelgile pentru Mine, si nu-mi voi mai aduce aminte de pacatele tale. ” Isaia 43: 25
Iertarea
Isaia 43: 25
Sunt unele texte sfinte care au fost folosite ca o mare binecuvantare pentru convertirea sufletelor. De aceea au fost numite texte mantuitoare. Nu stiu de ce este asa insa stiu ca Dumnezeu a folosit aceste texte pentru a aduce multi oameni la crucea lui Isus Hristos. Nu cred ca sunt mai inspirate ca altele insa se potrivesc mai bine cu conditia spirituala a oamemilor nemantuiti.
Sunt atatea stele frumoase in cer unele se pot vedea mai des nu pentru ca sunt mai frumoase sau mai stralucitoare ca altele insa sunt pozitionate in grupuri incat oridecate ori privesti spre cer cauti Carul mare, Gaina cu pui, si altele. Ceea ce nu inseamna ca le poti fixa mai bine.
Presupun ca aceste texte au fost folosite cu putere pentru ca stralucesc mai bine in ochii celor pacatosi si petru ca atrag atentia asupra Crucii lui Isus Hristos.
Sa notam cateva puncte:
– Recipientii indurarii: oamenii carora le vorbeste in mod special si personal Domnul.
– Actul indurarii: „Eu iti sterg faradelegile pentru Mine. ”
– Motivul indurarii: „Pentru Mine”
– Promisiunea indurarii „Si nu-mi voi mai aduce aminte de pacatele tale.
I. RECIPIENTII IERTARII „(cei ce primesc sau pot primi)
VREU CA toti sa ascultati.
Sunt unii aici care sunt cei mai mari dintre pacatosi.
Unii care au pacatuit impotriva lui Dumnezeu, impotriva luminii si cunoasterii.
Unii care si-au folosit toata puterea si autoritatea ca sa pacatuiasca, asa ca au venit aici manati de aceasta stare de autocondamnare.
Insa toti care ati venit ati venit in locul potrivit, pentru ca aici este persoana potrivita, care va poate oferi iertarea deplina.
Vreau sa va vorbesc despre dragostea rabdatoare a lui Dumnezeu.
Asa ca sa mergem sa descoperim impreuna din Biblie aceastE persoanE despre care vorbesc.
Sa primvim numai la 43: 22-25
Vedem ca sunt oameni care nu se roaga si care nu striga la Dumnezeu.
PE CARE II NUMIM Nerugativi.
„tu nu m-ai chemat Iacove. . . ”
Sunt aici din aceia care nu se roaga si nu s-au rugat. Care nu stiu ce este aceia rugaciune?
Pot sa vanez si sa spun despre unii de aici – tu nu esti dinacela care se roaga.
Poate ca sunt unii care rostesc rugaciuni cu gura insa nu au dorinta de conversatie cu Dumnezeu. Le este o povara sa se roage. Nu le place rugaciunea. Cine iubeste pacatul nu se roaga insa cine se roaga nu pacatuieste.
Este oare rugaciunea o practica constanta a inimii tale?
Oare cati ar trebuie sa veniti aici in fata si sa marturisiti ca nu va place rugaciunea? Ca nu va place sa comunicati cu Dumnezeu? Ca nu va rugati prea des? Ca nu va faceti timp de conversatie cu Dumnezeu?
Sufletele fara rugaciune sunt sufletele fara de Cristos!
Nu poti avea o relatie de partasie cu Cristos, sau nu poti sa comunici tu Tatal, daca nu te apropii de scaunul Harului si petreci timp acolo.
Si daca te vezi acum asa cum esti este bine sa regreti aceasta stare si sa te apropii de Acela care iti poate sterge faradelegile din cauza Lui. Chiar dincolo de lipsa ta de interes fata de El.
Sunt altii aici care au dispretuit si dispretuiesc religia. Care nu sunt oameni religiosi.
Din aceia care nu s-au obosit cu cautarea lui Dumnezeu. 43: 22b.
Din aceia care au fost indiferenti fara de Dumnezeu si chiar dispretuitori, pe care nu i-a interesat nimic divin.
Carora nu le pasa de legile lui Dumnezeu, de dorintele lui Dumnezeu.
Insa care au mai mers la biserica duminica – din obicei.
Care mai tin sarbatorile insa pe care nu-i intereseaza planul lui Dumnezeu pentru ei.
Insa cu toate ca tie nu ti-a pasat de Dumnezeu lui Dumnezeu ii pasa de tine. Si EL promite ca iti va sterge faradelegile si nu-si va mai aduce aminte de pacatele tale.
Daca voua nu va pasa de Dumnezeu lui ii pasa de voi.
Sunt altii aici nemultumitori.
Isaia 43: 23-24a „Nu mi-ai adus oi ca ardere de tot si nu m-ai cinstit cu jertfele tale. ”
Care au fost nemultumitori. Care desi au belsug de binecuvantare si a caror bogatii se inmultesc insa care nu au adus nimic din toate acestea sa le inapoieze lui Dumnezeu.
Asa a vorbit Dumnezeu poporului sau pe care il hranea si adapa in fiecare zi si care era tare nemultumitor.
Cati oameni nemultumitori sunt si azi printre noi. Oameni care se fac vinovati de pacate cum este avaritia, zgarcenia, lacomia, egoismul si individualismul.
Care cred si se fac vinovati de pacatul ca isi atribuie toate reusitelor lor, puterii lor si capacitatilor lor.
Care uita de Dumnezeu.
Insa cu toate acestea ca voua nu v-a pasat de Dumnezeu lui Dumnezeu ii pasa de voi si vrea sa va de-a iertarea Sa in dar. Vrea sa stearga faradelegea aceasta si sa uite pacatele voastre1
Apoi sunt unii chiar nefolositori.
Care-l chinuie pe Dumnezeu cu pacatele lor si care-l obosesc cu nelegiuirile lor.
Scopul lui Dumnezeu este ca omul sa-l glorifice pe Dumnezeu. De aceea a creat Dumnezeu cerul si stelele. Marea si uscatul, ca toate sa-l glorifice pe El.
Tu poate esti dinacela care nu l-ai onorat pe Dumnezeu ci l-ai dispretuit si blestemat pe Dumnezeu. Intreaba-te ce ai facut? Ce ai facut tu pentru Dumnezeu? – ti-ai adunat o comoara de manie pentru ziua cea infricosata?
Nu ai facut nimic care sa-i placa lui Dumnezeu. Nu ai tinut cont de Cuvnatul Sau de voia Sa, de dorinta SA.
Insa cu toate acestea lui ii pasa de tine si vrea sa te ierte si sa-ti uite faradelegiel.
Sunt unii pe care ii putem numi pacatosii bisericii. (Pacatosii Sionului)
Acestia sunt copiii fratilor care au crescut in prezenta lui Dumnezeu in Sion – care insa s-au indepartat tare de Dumnezeu.
Care adesea spun: „o noi stim ce e in Sion, insa nu am vrut sa ramanem acolo.
Acesta este pacatul lor – pacat impotriva luminii si cunostintei de Dumnezeu. Acestia se fac vinovati de mare pacat – de rebeliune si dispret. Ei calca in picioare cunoasterea si lumina lui Dumnezeu si nici nu tin seama de lacrimile parintilor lor.
Tu ai crescut ca Timotei insa nu ai ajuns ca el, tu cunosti teoria mantuirii insa esti departe de ea. Desi il cunosti pe Dumnezeu te apropii de El nu ca un copil, ci ca un dusman! Ce dureros? Sa cresti langa Cristos si sa fii fara Cristos.
Acesti au devenit batjocoritori si hulitorii bisericii lui Dumnezeu. Acestia care s-au aliat lumnii si au luptat si lupta impotriva Fiului.
Multii vor fi in iad, multi dintre cei ce au crescut in Sion. Cat de trist.
Tu careia iti vorbesc azi nu te temi de Dumnezeu? Nu te inspaimanti de focul nimicitor?
Nu doresti tu iertarea lui Dumnezeu pentru toata tarasenia ta?
Fiul este aici nu sa te condamne ci sa te ierte. „El pe care l-ai cunoscut si dispretuit, El vrea sa te ierte si sa uite faradelegile tale. El iubitorul si induratorul Fiu lui Dumnezeu.
Apoi sunt unii care il obosesc pe Dumnezeu cu pacatele lor.
Acestia sunt cei care au umblat o vreme cu Dumnezeu insa l-au abandonat pe Dumnezeu. Care se numesc apostati sau cazuti din credinta. Ei pot fi si in biserica si inafara ei. Unii mai vin altii nu mai vin. Insa nu este mare diferenta intre ei caci trairea lor este la fel. Si pacatele lor la fel de otravitoare.
Poit fi in Biserica fara credinta si poti fi in lume fara credinta. Sa fii otravit de sarpele.
Acum trebuie sa te decizi ori pentru Dumnezeu ori pentru Satan. Ori acceptat ori respins.
Insa cu toate ca ai ratacit ani multi de la credinta El vrea azi sa te ierte si sa te primesca asa cum esti. Sa te spele si sa uite faradelegile tale.
Unii pote spuneti cum poti spune asa ceva? Acestia nu merita iertarea. Insa nu decidem noi cine merita si cine nu merita. Ci Dumnezeu. Asa ca veniti toti asa cum sunteti. La Mielul lui Dumnezeu care vrea sa va ridice pacatele.
II. ACTUL INDURARII, iertarii
Acum ca am aflat persoanele pe care Dumnezeu vrea sa le ierte, ce este aceia iertarea?
Este o iertare Divina.
Iertarea divina este singura si unica iertare posibila. Pentru ca nimeni nu poate ierta pacatele decat unul singur Dumnezeu. Nici preotul, nici papa nici sfintii. Numai Dumnezeu.
„Eu iti iert(sterg) pacatele. ”
Iertarea este un act divin.
Exemplu: daca un om imi greseste, il pot ierta, insa daca ii greseste lui Dumnezeu eu nu il pot ierta. Si chiar daca eu il iert el tot nu este iertat. El trebuie sa caute iertarea lui Dumnezeu.
De aceia iertarea adevarata este de la Dumnezeu si numai de la Dumnezeu.
Sa presupunem ca sunt asa de pacatos incat regele uman nu ma iarta, si nici eu nu ma iert, insa daca ma iarta Dumnezeu aceasta este achitarea de care am nevoie pentru mantuire. Poate unii sa stea sub condamnarea legilor unei tari si sa nu pota fi achitati si iertati – insa ceea ce conteaza este sa fie iertati de Dumnezeu.
(De aceea avem misiunea prin inchisori. Unii pot fi neiertati de stat insa iertati de Dumnezeu. Care este cea mai frumoasa iertare si este tot ce trebuieste pentru mantuire. )
Daca Dumnezeu spune il iert este tot ce am nevoie pentru a intra in cer.
Numai Dumnezeu poate sa ierte deplin si satisfacator. Iertarea umana este afectata de egoismul uman si are inca probleme.
De aceea Dumnezeu este cel ce spune: „Eu, Eu iti sterg faradelegile, pentru Mine. ”
Este o iertare surprinzatoare.
Iata repetitia – EU, da Eu – este asa ca sa nu ne indim de aceasta. Orice repetie in textele Scripturii atrage atentia si enfatizeaza adevarul pe care Dumnezeu vrea sa-L comunice.
De aceea de doua ori Eu- ca sa nu ne indoim de aceasta.
Asa ca bietul pacatos aproape ca nu-i vina sa creada asa ceva. Este prea de tot sa fie adevarat.
Se spune ca Alexandru inainte sa atace o cetate punea o lumina inaintea portilor ei; iar daca lucuitorii cetatii se predau inaite ca flacara sa se stinga ii ierta si le pastra viata, insa daca lumina se stingea – ii condamna la moarte.
Stapanul nostru este insa mai indurator ca acesta, pentru ca daca si-ar fi manifestat harul numai printr-o luminita, unde eram noi acum? Sunt unii aici care aveti multi ani si care inca mai aveti parte de harul si indurarea lui Dumnezeu – pentru ca inca mai arde lumina vietii pentru voi. Insa trebuie sa va predati azi acum.
Sunt unii care ati trait atatia ani in pacat – flacara inca mai arde pentru voi, insa nu va mai arde prea mult. .
Asa ca pana ce flacara mai arde;
Fie ca pacatosul sa se intoarca.
Este o iertare prezenta.
Nu spune ca iti voi sterge faradelegile, sau ca iti voi uita pacatul, ci spune ca acum o face.
Eu iti sterg faradelegil, iti iert acum – pacatele.
Sunt unii care cred ca nu se pot ierta pacatele in aceasta viata. Ca asta este numai pentru viata cealalta.
Ce saraci si nenorociti pot fi. Fara nadejde si fara siguranta.
Insa sa stiti ca Dumnezeu ne spune in Biblie ca noi putem avea iertare de pacate chiar acum. Acum aici.
Se poate oricand pacatosul crede in iertarea lui Dumnezeu.
Daca esti pacatosul pacatosilor sa stii ca azi poti sa te predai si sa fii iertat deplin. Sa fii cel mai mare dintre pacatosi iertat.
Iertat pentru totdeauna.
Este o iertare deplina.
Aceasta este iertare lui Dumnezeu – ea reflecta caracterul lui Dumnezeu. Nu mai se poate adauga nimic la ea.
El a facut prin Fiul sau totul pentru iertarea noastra.
Iar de pe Cruce Fiul lui Dumnezeu a strigat S-a sfarsit. Totul a fost infaptuit. Pentru a putea fi iertat pe deplin.
Poate crezi ca ar mai fi de platit ceva? Nu mai este nimic de platit. Totul a fost platit.
Poate ca uneori te vei confrunta cu soapta diavolului care va veni la tine precum la Martin Luther.
„Aduceti catalogul cu pacatele mele. ” A zis M. L. si i-au adus un sul mare si negru. „Acesta este tot”, a zis M. L.
Nu a zis diavolul, asa ca M. L. a zis aduceti-l tot. Iar la urma a scris „Sangele Fiului Sau Isus Hristos mi-a sters toate pacatele. ” Asa este iertarea divina. Toatala.
III. MOTIVUL IERTARII
Poate cineva zice: „De ce m-ar ierta pe mine Dumnezeu? ” Ca eu nu am facut nimic ca sa merit acesta iertrare? ”
Asculta ce spune Dumnezeu: „Eu nu te iert pentru cine esti tu ci pentru cine Sunt Eu. ”
Dar „Doamne nu voi fi multumit indeajuns? ” insa iertarea Mea nu este pentru cat de mult imi multumesti tu ci pentru Indurarea Mea. ”
„Insa Doamne nu cred ca am sa pot sa te slujesc cu toata puterea mea si nu cred ca voi fi vrednic de iertaera ta. ”
„Iertarea Mea nu este pentru ce poti face Tu, ci pentru ce pot face Eu. Si pentru ce am facut Eu. ”Zice Domnul.
Nu este nadejde aici?
Este cea mai mare nadejde posibila!
Pentru ca iertarea Sa nu se datoreaza puterii si socotelilor umane, ci Puterii si dorintei divine.
Daca un moribund sarac este salvat de doctor spune: ”nu am cu ce sa ma revansez doctore pentru tot binele pe cere mi l-ati facut? ”
La care doctorul spune: „dar nu ti-am cerut nimic. Te-am ajutat pentru ca asa am vrut eu si sa-mi incerc mai departe abilitatile. Si ca sa fac lumii de cunoscut ca am putere sa vindec boli.
Asa si Dumnezeu doreste sa vindece de aceasta boala si cu cat esti mai afectat de boala aceasta cu atat mai mult El doreste sa te vindece.
Vino la Cristos sarace pacatos – asa cum esti dezbracat, murdar, dezamagit, bolnav, pierdut si mort. Vino asa cum esti.
El te va primi pentru ceea ce este El nu pentru felul in care esti Tu.
Pentru ca motivul iertarii Sale este Dorinta si Dragostea Sa iertatoare si nu meritele tale.
IV. PROMISIUNEA IERTARII
„Nu-mi voi mai aduce aminte de pacatele tale. ”
Iata sun unele lucruri pe care nici Dumnezeu nu le poate face! Cu toate ca este Omnipotet, El nu paote sa faca unele lucruri.
El nu poate sa minta! El nu-si poate uita poporul! Nu poate sa-si incalce Legamantul si El nu poate sa uite.
Este imposibil pentru Dumnezeu sa uite. El nu este ca oamenii finiti, iar in infinitatea Sa el nu poate fiu micsorat si finit de nimic. De aceea El nu poate sa uite este contrar naturii Sale infinite.
Insa ce vrea sa ne spuna insa aceasta expresie din punct de vedere teologic? Ce inseamna ca Dumnezeu nea-a uitat pacatele?
Mai intai: ca nu vom fi pedepsiti pentru ele cand vom sta inaintea Sa ca mare Judecator.
Crestinii vor avea multi acuzatori. Diavolul va veni si va spune: il stiu eu pe acesta este cel mai mare pacatos. Insa Dumnezeu va spune: „O, nu-mi aduc aminte de el? ”
O acela, acuzatorul acela si persecutorul si inselatorul acela. Dumnezeu va zice „Nu-mi aduc aminte de asa ceva. ”
Asa ca se vor ridica multi sa parasca si sa ocarasca sfintii lui Dumnezeu. Insa Dumnezeu a spus: „Cine va ridica para inaintea alesilor lui Dumnezeu? ” iar daca Judecatorul nu-si aminteste de pacatele lor cu ce sa fie ei acuzati?
Toate au fost aruncate departe de noi in marea uitarii. Mica 7: 19 „El va avea iarasi mila de noi, va calca in picioare nelegiuirile noastre si va arunca in fundul marii toate pacatele lor. ”
Apoi a doua insemnatate: nu-mi voi aduce aminte de pacatele lor ca sa-i suspectez.
Se spune ca un tata avea un fiu care si-a luat partea de avere si care a trait cum a dorit el, insa intr-o zi s-a intors la tatal sau, iar tatal a spus: „Te voi ierta. ” A doua zi insa tatal i-a zis: „iata am afaceri de facut intr-un oras departe iata aici sunt prea multi banii ce ai sa faci. ” Iata-l pe tata care nu se poate increde in fiul risipitor chiar intors acasa. M-am increzut inainte in el si iata ce-a facut cu banii mei?
Tatal nostru din ceruri insa spune: „nu-mi voi mai aduce aminte de pacatele sale. ” El nu doar ca uita trecutul insa isi investeste darurile celor pe care i-a iertat. El nu-i suspecteaza niciodata. El ii iubeste chiar daca acestia nu au mers niciodata bine. El le incerdinteaza Evanghelia, face din ei misionari si pastori si invatatori si face din ei slujitorii Fiului Sau. Pentru ca El a spus: „nu-mi voi aduce aminte de pacatele lor. ” (Din oameni ratati face diamante ale Fiului sau. Din betivi, destrabalati, aroganti si egoisti – face vase alese ale harului. )
Dumnezeu nu este partinitor asta inseamna ca uita pacatele. El nu ne trateaza dupa pacatele pe care le-am facut cand eram in nestiinta si necredinta.
El ne trateaza in harul sau. Fara sa meritam – si pe fiecare ne trateaza asa.
Pentru ca aceasta este bunatatea si dragostea Sa.
Gaditi-va la Maria Magdalena
La Apostolul Pavel
La Apostolul Petru, etc.
El ne ofera aceiasi mostenire vesnica. Fara sa fie partinitor si partial.
GANDITI-VA LA NOI? LA TOTI CEILALTI?
Aici este binecuvantarea care paote sa-ti de-a iertarea bietule pacatos.
Pleacate inaintea Crucii lui Isus Hristos si cere-ti iertare pentru toate pacatele tale?
Crezi ca nu te va ierta? Te va ierta pentru ceea ce este El si nu ceea ce esti tu?
Crezi ca ai pacate prea mari ca sa fie iertate. El are puterea de a ierta. Cu cat sunt mai mari cu tat harul lui va avea o extensie mai mare.
Nu stii cum sa vii? Vino asa cum esti El te va primi.
Pentru ca oricine va Chema Numele Domnului V-a fi mantuit.
Lasa-l pe Dumnezeu sa te iubeasca
DOAR LASA-L PE DUMNEZEU SA TE IUBEASCA
1. Pe cand eram noi inca pacatosi
2. Asa cum esti
3. Dragostea aduce inceputuri noi
4. Nu exista daca in dragostea lui Dumnezeu
INTRODUCERE:
Care este puterea care poate sa ne vindece mai mult ca orice in lumea asta? Facem tot ce putem ca sa fim vindecati psihic. Facem tot ce putem ca sa fim bine. Insa puterea de vindeare ne lipseste! De aceea prima nevoie in viata fiecarui om este: sa fie iubit de Dumnezeu. Stii insa care este a doua nevoie? Iti voi spune: este de a fi iubit de Dumnezeu. Si iti voi spune si care este cea de-a treia nevoie. Este de a te lasa iubit de Dumnezeu.
Cred ca sunt destul de clar ca este vorba de dragoste. “Si dragostea sta nu in faptul ca noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci in faptul ca El ne-a iubit pe noi, si a trimis pe Fiul Sau ca jertfa de ispasire pentru pacatele noastre. ” 1Ioan 4: 10 “Noi il iubim pe EL pentru ca El ne-a iubit intai. ” 1Ioan 4: 19
Vreau sa stii ca dragostea lui Dumnezeu este aici prima, asa ca prima nevoie pentru orice vindecare este sa fii iubit de Dumnezeu. Dumnezeu te iubeste asa cum esti, si El continua sa ne iubeasca asa cum suntem. Dragostea Sa nu pretinde vreo schimbare; mai mult, ea produce schimbare. Daca poti accepta ceea ce comunica aceste randuri, dragostea Sa va face schimbari extraordinare in viata ta personala, in prieteniile tale, in casatoria ta, si in familia ta.
1. PE CAND ERAM NOI INCA PACATOSI.
“Caci pe cand eram noi inca fara putere, Christos la vreamea cuvenita a murit pentru cei nelegiuiti. Pentru un un om neprihanit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefacatorul lui, poate ca s’ar gasi cineva sa moara. Dar Dumnezeu isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Christos a murit pentru noi. ”(Rom. 5: 5- 8
Isus Hristos si-a aratat dragostea fata de noi murind pentru noi! Sa ilustram aceasta: El nu doar ca ne iubeste, El a facut ceva sa dovedeasca aceasta. Noi nu am facut nimic. Noi nu a trebui sa ne pocaim ca sa fim iubiti de Dumnezeu. El ne-a iubit, chiar dincolo de pocainta noastra!
– Oare sugerez, ca noi putem trai in pacat. Nu, nicidecum! Spun doar ca dragostea Sa produce o schimbare, insa niciodata no pretinde. Lasa-te iubit de Dumnezeu asa cum esti! Nu incerca sa-L iubesti pe Dumnezeu! Nu incerca sa-i iubesti pe ceilalti, in momentul in care vei incerca ve-i falimenta! Doar lasa-te iubit de Dumnezeu! Accepta dragotea care niciodata nu te poate insela, o dragoste care niciodata nu se va schimba fata de tine.
EL SE ODIHNESTE IN DRAGOSTE
“Domnul Dumnezeul tãu este în mijlocul tãu, ca un viteaz care poate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tãcea în dragostea Lui, si nu va mai putea de veselie pentru tine. ” (Tefania 3: 17) Isus Hristos si-a varsat sangele si a murit pe Cruce ca sa plateasca pentu pacatele noastre. El a fost ingropat si a inviat si s-a inaltat in ceruri. Datorita acestei lucrari, Dumnezeu se odihneste in dragostea Sa fata de noi! De aceea Romani 9: 16 ne spune ca dragotea Sa nu depinde “nici de cine vrea, nici de cine alearga, ci de Dumnezeu care are mila. ” In Ioan 1: 12 ni se spune ca “tuturor celor ce l-au primit le-a dat dreptul sa se faca copii de Dumnezeu, adica acelor care cred in Numele Lui…” El de buna voia Lui ne-a nascut prin Cuvantul Adevarului…” (Iacov1: 18)
RELATIILE RELE SAU SCHIMBAT IN BUNE
Sa fiu foarte practice! Cum rezolv o relatie care este gresita? Ingrijorandu-ma, prin condamnare de sine sau prin a ma simti vinovat! Facand un compromis in firea pamanteasca (Gal. 6: 12) Nu! Cand o relatie este rea simplu ingadui Cuvantului lui Dumnezeu sa fie adevarat si il las pe El sa ma iubeasca. Daca falimentez il las pe Dumnezeu sa ma iubeasca. Eu nu am puterea sa schimb ceva; il las pe Dumnezeu sa ma schimbe. Oare dragostea Sa va falimenta? Nu, nu va falimenta. Se va schimba El? Nu, El nu se va schimba.
2. ASA CUM ESTI
Un om m-a chemat recent la el. Se afla intr-o conditie foarte grea, a fost gasit pozitiv la testul de sida. El cazuse in slabiciunea sa de trei ori in cinsprezece ani. A treia oara a fost infectat cu HIV, si de acum dorea sa moara. A fost asa de rusinat cand ia marturisit sotiei sale aceasta. Ce putea face? El deja ura ceea ce facuse. Chiar acum acest om are nevoie de dragostea lui Dumnezeu la fel de mult cum avea nevoie si inainte de a contacta HIV. Al lasa pe Dumnezeu sa ne iubeasca nu produce legalism. Ba dimpotriva, ne invata sa negam pacatul si sa traim linistiti lasand Cuvantul lui Dumnezeu sa locuiasca din belsug in inimile noastre. Cel mai frumos lucru este sa-L lasi pe Dumnezeu sa te iubeasca asa cum esti. Am un motiv pentru care repet aceasta propozitie, pentru ca a-L lasa pe Dumnezeu sa te iubeasca este singura cale prin care memoria si sufletul pot fi vindecate. Singura cale prin care imginea de sine si atitudinile pot fi schimbate este prin a-L lasa pe Dumnezeu sa te iubeasca. Motivul pentru care unii oameni nu-si pot iubii punctele de vedere este foarte simplu: nu inteleg cum pot fi iubiti de Dumnezeu.
ASEAMA-TE CU CHIPUL FIULUI SAU
“De altã parte, stim cã toate lucrurile lucreazã împreunã spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume, spre binele celor ce Sunt chemati dupã planul Sãu. Cãci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a si Hotãrât mai dinainte sã fie asemenea chipului Fiului Sãu, pentru ca El sã fie cel întâi-nãscut dintre mai multi frati. Si pe aceia pe care i-a Hotãrât mai dinainte, i-a si chemat; si pe aceia pe care i-a chemat, i-a si socotit neprihãniti; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihãniti, i-a si proslãvit. ” (Rom. 8: 18-29) In atotcunoasterea Sa, Dumnezeu stia ca prin vointa mea voi crede in Fiul Sau! Am fost justificat, sfintit, si glorificat deoarece Dumnezeu a fost intotdeauna de partea mea. Si El se odihneste in dragostea Sa fata de mine deoarece pacatele mele au fost platite prin Isus Hristos.
Cineva dintr-o alta biserica m-a provocat. Mi-a zis: “te-am atacat, te-am urat, te-am blamat si condamnat inaintea lui Dumnezeu. ” Era un tanar de 29 de ani care era pe moarte si infestat cu SIDA a zis vreau sa ma pocaiesc a spus el. I-am spus ca singuru lucru pe care-l astept de la tine este sa-l lasi pe Dumnezeu sa te iubeasca. Daca cumva esti aici doar lasa-L sa te iubeasca. Cu toate ca facuse ceva gresit, singuru lucru de care avea nevoie era sa fie iubit de Dumnezeu. L-am vizitat in fiecare zi si am continuat sa-I zic “Dumnezeu te iubeste” dupa 12 luni, acel om rea afara din spital si a fost botezat in biserica pe care o urase in trecut. Dumnezeu l-a schimbat! Acest om a inceput sa actioneze, sa simta si sa decida in conformitate cu Adevarul lui Dumnezeu, inima lui fusese schimbata, sufletul I-a fost schimbat si mintea I-a fost innoita. A inceput sa-si iubeasca sotia pe care o urase si o urase cativa ani si a inceput sa le iubeasca pe cele doua fete. A inceput sa iubeasca biserica si sa-I iubeasca pe cei pierduti. Cheia acestui om a fost ca nu s-a m-a iubit pe sine insusi. De altfel el nu se putea iubi si nici nu credea ca Dumnezeu il poate iubi. El a marturisit in biserica ca Dumnezeu il vindecase de SIDA.
Dragostea poate face asta in voia lui Dumnezeu! Domnul nu a poruncit o schimbare, ci mai degraba a produs una prin dragostea Lui. Cu cat il lasi pe Dumnezeu sa te iubeasca fara sa te pui intr-o stare de incercare, cu cat il lasi sa te iubeasca mai mult fara resentimente si ura fata de altii, mai mult se vindeca parte din viata mea. In voia Suverana a lui Dumnezeu, voi fi vindecat, nu conteaza cat de mari is problemele. Inima mea, sufletul meu, si emotiile mele vor fi vindecate prin dragostea lui Dumnezeu!
3. DRAGOSTEA OFERA NOI INCEPUTURI
Intr-o zi o feita de 12 ani, a venit la mine dintr-o viata de familie teribila. Parintii ei veneau cam rar pe acasa si nu stateau nici macar in weekwnduri impreun! Cand erau, se bateau si faceau multa galagie, acolo era alcoolismul! Fetita mi-a zis: “Mi-e frica sa merg acasa pentru ca nu stiu ce sa fac. Tu esti pastorul meu, nu ai putea sa mergi cu mine? ” Am mers cu ea acasa. Intr-un mod unic ea s-a adresat tatalui ei: “As vea sa-l asculti pe pastor. ” Asa ca am inceput sa discut cu el. “ Stii tu ca Isus Hristos cu mii de ani in urma stia ca eu voi fi azi in casa ta ca slujitor al Sau? ” I-am spus eu “ daca as putea sa pun in cuvinte cat de mult te iubeste Dumnezeu chiar acum, as vrea sa pot sa-ti spun. Daca as putea pune dragostea SA in cuvinte, iar daca tu ai putea sa crezi, lucrurile din casa aceasta s-ar schimba. ” El mi-a zis ca era de nefunctionala si dezbinata familia sa. “E adevarat” I-am zis eu. “Insa mai intai as vrea sa-l lasi pe Dumnezeu sa te iubeasca, fara condamnari. Eu nici macar nu-ti voi cere sa-ti schimbi obiceiurile alcoolice. Doar lasa-l pe Dumnezeu sa te iubeasca. ” El a plans ca un copil chiar atunci. In seara aceia dupa timpul de Biserica, am iesit impreuna si acel barbat l-a acceptat pe Isus Hristos. El nu a mai baut niciodata de atunci! Mai tarziu, si sotia sa l-a acceptat pe Mantuitotrul. Ei fost botezati impreuna, iar aceea fetita de 12 ani, a trait o zi fericita. Familia a facut o fotografie pe care im-a daruit-o mie. Ce marturie adanca a ceea ce inseamna al lasa pe Dumnezeu sa te iubeasca!
UITAND TRECUTUL
Nu am mers la ei ca sa-I spun barbatului cat de rau este. In mod genetic, psihologic si emotional, puteam gasii tot felul de motive a felului in care se petreceau lucrurile. Insa eu ma mers acolo ca sa-I spun acestui om ca el a fost creat dupa Chipul lui Dumnezeu si cat de indragostit era Dumnezeu de el chiar in acel moment. Nu am discutat nimic despre pacat. Am lasat ca dragostea lui Dumnezeu sa produca pocainta. Tatal acelei fetite a fost schimbat si Dumnezeu I-a oferit un nou inceput. Dragostea lui Dumnezeu produce o noua imagine de sine. Dragostea lui Dumnezeu produce o constiinta noua. Produce credinta. Dragostea produce speranta. Dragoseta lui Dumnezeu descopera mila Sa! Descopera Harul Sau. Oamenii aceia insa au paralizat dragostea Sa! Au interiorizat-o, au inchis-o in ei. Dragostea lui Dumnezeu a fost impartasita cu ei si a devenit o parte din ei! De aceea nu este umbra de indoiala despre 1Cor. 13: 8 dragsotea nu esueaza niciodata.
ADUS LA LUMINA
“Voi suferi mânia Domnului, cãci am pãcãtuit împotriva Lui, pânã ce El îmi va apãra pricina si-mi va face dreptate; El mã va scoate la luminã, si voi privi dreptatea Lui. ”(Mica 7: 9) Profetul Mica se simtea cazut cand scrie aceste cuvinte! Pacatuise, insa a inteles ca Dumnezeu continua sa-L iubeasca. Sita ca Dumnezeu era acolo cu el. Stia ca va fi aud din nou la lumina dragostei si ca va primi iertarea. Dragostea lui Dumnezeu garanteaza ca Dumnezeu te iubeste asa cum esti, ca pacatos fara nici o putere. De aceea El te-a indreptatit inca pe cand erai un pacatos. (Rom. 4: 5) Te face neprihanit fara lege si fara fapte! (Rom. 4: 6). Te sfinteste. Prin dragostea Sa, Isus Hristos a fost facut pentru noi “NEPRIHANIRE” SFINTIRE: si “RASCUMPARARE”. (1Cor. 1: 30) Dragostea lui Dumnezeu garanteaza ca tu, nu vei mai fi niciodata in slujba pacatului! Garanteaza deasemenea ca daca tu continui in pacat, dragostea lui Dumnezeu te va disciplina din pricina dragostei, nu inafara ei. Disciplina vine sa te protejeze, sa- ti descopere gandul lui Hristos, si in cele din urma sa te binecuvinteze.
4. IN DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU NU EXISTA DACA
„Domnul mi Se aratã de departe: „Te iubesc cu o iubire vesnicã; de aceea îti pãstrez bunãtatea Mea! ” (Ier. 31: 3) Cand Dumnezeu a rostit aceste cuvinte Poporul Israel se inchina la idoli. El nu a spus: “Te voi iubii daca te vei indrepta. ” Nici nu a spus “Te voi iubii daca tu incetezi sa te mai inchini la idoli”. Nu Dumnezeu a spus “Te iubesc cu o iubire vescica. ” In relatiile noastre sunt atatea daca – asa multe daca- uri care impiedica vindecari mintale si emotionale si uneori stopeaza pana si vindecari fizice. Insa Dumnezeu nu spune: “ Te voi iubi daca…” El spune: “te-am iubit inca pe cand erai un pacatos. ” Oare tatal nu L-a iubit pe fiul sau cand era departe, acolo intr-o tara indepartata, tot asa de mult ca atunci cand acesta era acasa? Da, L-a iubit la fel de mult! Dragostea Tatalui nu s-a schimbat, chiar cand fiul risipitor traia in pacat! Dragostea Sa doar l-a asteptat rabdator pentru ai darui fiului Harul sau. Atunci cand vointa sa a decis iata ca a sosit timpul ca sa se intoarca acasa, asa cum era, fiul risipitor a primit iertare si curatie. Tatal I-a daruit un inel, ohaina, incaltaminte noi, si un binea-I venit calduros printr-o sarbatoare. Au taiat vitelul cel ingrasat ca sa sarbatoreasca, toate s-au datorat intoarcerii acasa a Fiului asa cum era el (Luca 15: 11-24). Gandeste-te la ceea ce se petrece in societate. Considera in cate pacate traieste societatea azi, gandeste-te la cat de afectata este familia si cat de afectat este individul. Cu toate acestea el merge inainte, astfel ca cea mai mare nevoie a rasei umane este sa inteleaga cat de mult ii iubeste Dumnezeu. Si mai ales cand avem de-a face cu pacatul, care este cea mai mare problema. Trebuie sa ai de-a face neaparat cu dragostea lui Dumnezeu sa stii cat de mult te iubeste El si atunci dragoseta lui va fi aceea care va rezolva pacatul. Dragostea lui Dumnezeu va produce schimbare.
A FOST TURNATA INIMA
“Însã nãdejdea aceasta nu însalã, pentru cã dragostea lui Dumnezeu a fost turnatã în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat. ” (Rom. 5: 5) Duhul Sfant a turnat dragostea lui Dumnezeu in inimile noastre, iar dragostea este roada Duhului. Cand am primit dragostea Lui, am avut de-a face in mod direc cu El care ma iubea, asa ca dispozitia Sa a trecut peste. Temperamentul Lui a venit in mine. Nici macar nu pot realiza asta, insa accept ca natura Lui sa vina in mine si sa inceapa sa comunice si sa aiba partasie cu mine, iar natura lui Dumnezeu nu pacatuieste.
DIRECTIA SCHIMBATA
Voi erati morti în greselile si în pãcatele voastre, în care trãiati odinioarã, dupã mersul lumii acesteia, dupã domnul puterii vãzduhului, a duhului care lucreazã acum în fiii neascultãrii. Între ei eram si noi toti odinioarã, când trãiam în poftele firii noastre pãmântesti, când fãceam voile firii pãmântesti si ale gândurilor noastre, si eram din fire copii ai mâniei, ca si ceilalti. Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, cu toate cã eram morti în greselile noastre, ne-a adus la viatã împreunã cu Hristos (prin har Sunteti mântuiti). El ne-a înviat împreunã, si ne-a pus sã sedem împreunã în locurile ceresti, în Hristos Isus, ”(Efes. 2: 2-6).
Nu conteaza cum umblii, in trecut, toti am umblat in conformitate cu mersul lumiiacesteia. Eram controlati de printul puterii intunericului din locul ceresc, eram copii ai maniei. Insa Dumnezeu ne-a castigat prin Har, ne-a gasit prin Indurare, datorita dragostei Sale! (Efes. 2: 4) Si datorita iubirii Sale au venit schimbarile. Pentru fiecare credincios, dragostea lui Dumnezeu a fost acolo! Cand am cunoscut cat de mult am fost iubiti de Dumnezeu ne-am lasat mantuiti prin harul Sau, prin credinta in Isus Hristos. El a venit in vietile noastre, iar dragoste Tatalui, a Fiului si a Duhului Sfant a devenit ceva interiorizat si personalizat! Valuri de dragoste pot trece zilnic prin tine. Nu sunt emotii umane ci dragotea divina! Tu spui “o nu am facut bine”. Accepta pentru aceasta dragostea divina pentru ceea ce ai facut tu gresit. Tu spui: “nu ma simt spiritual” Aceepta dragostea Sa chiar si cand nu simti nimic. Doar primeste dragostea Sa, si ea va produce nu doar dragoste ci si pace, bucurie, indelunga rabdare, bunatate, facere de bine, credinciosie, blindete si infranare.
JUGUL CEL USOR AL DRAGOTEI
“Veniti la Mine, toti cei truditi si împovãrati, si Eu vã voi da odihnã. Luati jugul Meu asupra voastrã, ai învãtati de la Mine, cãci Eu Sunt blând si smerit cu inima; si veti gãsi odihnã pentru sufletele voastre. Cãci jugul Meu este bun, si sarcina Mea este usoarã. ” (Mat. 11: 28-30). O, ai cunoscut tu jugul lui Isus? Este dragotea. Cand I-au jugul Sau asupra mea, in mod automat aleg sa Iau dragotea Sa asupra mea. “Si dragostea stã nu în faptul cã noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul cã El ne-a iubit pe noi, si a trimis pe Fiul Sãu ca jertfã de ispãsire pentru pãcatele noastre…Noi Îl iubim pentru cã El ne-a iubit întâi. ” (1Ioan 4: 10, 19). Nu este de mirare ca jugul lui este dragoste, ca a invata de la El produce odihna in suflet. Tatal se odihneste in dragotea Sa (Domnul Dumnezeul tãu este în mijlocul tãu, ca un viteaz care poate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tãcea în dragostea Lui, si nu va mai putea de veselie pentru tine. Tefania 3: 17). Cand iau jugul il las pe Isus Hristos sa ma iubeasca asa cum sunt. Si astfel El produce schimbare in mine datorita puterii dragostei, dinamismului dragostei, credinciosiei iubirii, harului iubitor si datorita prezentei iubirii. In cele din urma vine dragotea si ma vindeca.
IUBETE-TE PE TINE MAI INTAI
Este o porunca in dragostea lui Dumnezeu! Nu sa-I iubestc pe altii mai intai; ci sa ma iuesc pe mine insumi. Nu-l pot iubi nici macar pe Dumnezeu pana ce nu ajung sa ma iubesc pe mine insumi. Trebuie sa-l las pe Dumnezeu sa ma iubeasca. Numai asa va merge. Mai intai il las pe El sa ma iubeasca. Apoi, ma iubesc pe mine insumi. Dupa care il iubesc pe Dumnezeu si in cele din urma sunt liber sa te iubesc pe tine si pe oricine altcineva – pana si pe dusmanii mei. Cand te iubesti pe tine, descoperi o lata imagine de de sine si o alta siguranta. Primesti un nou sens de a fi special, un nou sens de a fi facut neprihanit inaintea lui Dumnezeu prin sfintirea Sangelui lui Hristos. Nu mai este nimic intre tine si Dumnezeu, nu mai este nimic intre tine si ceilalti. Tu esti iubit si iubesti prin puterea Duhului Sfant! Nu vorbest despre sentimentalisme si carnalitate! Ci spun ceea ce Biblia spune despre dragostea care ne iubea pe cand eram noi pacatosi. Nu e minunta ca David a spus ca Domnul este milostiv si indurator (2Sam. 24: 14)? Nu este nici o mirare ca Petru il numeste “Dumnezeul oricarui har”(1Petru 5: 10) Pavel l-a numit “Parintele indurarilor si Dumnezeul oricarei mangaieri” (2Cor. 1: 3)
“Avrame” I-a zis Dumnezeu, tu nu mi-ai vorbit de 13 ani sa stii ca Eu inca te iubesc. “Iacove” tu ai fugit departe ai alunecat inapoi 20 de ani, sa stii ca inca te iubesc si am sa te folosesc. (Gen. 32) “Ghedeon” te ascunzi si nu vrei sa te lasi folosit. Sa stii ca te iubesc chiar aclolo unde esti. Iti voi linistii teama si voi adduce o mare victorie (Judecatori 6). “Samson” o ai gresit cu Dalila dar Eu te iubesc. Acum I-ati puterea inapoi si distruge-ti vrasmasii! (Jud. 16) “Petre” tu m-ai lepadat si chiar m-ai blestemat in timpul acela, in mod public m-ai parasit, insa sa stii ca te Iubesc. Tu ai sa predici acest mesaj maret multimilor dupa ce Duhul Sfant se va cobora peste tine. (Fapte 1) “Pavele” tu ai omorat crestini, te-ai uitat cum a fost Stefan improscat, dar sa stii ca inca te iubesc. Te-am mantuit si te voi trimite la neamuri. (Fapte. 22) In Ioan 13: 1 Biblia spune ca “El I-a iubit pana la capat”. Ce inseamna? Inseamna ca nimic nu l-a facut pe Isus Hristos sa-si schimbe dragostea pentru ucenicii Sai! I-a iubit pana la capat, asa cum te va iubi si pe tine si pe mine, pana la capat.
CONCLUZIE:
“Sunt încredintat cã Acela care a început în voi aceastã bunã lucrare, o va isprãvi pânã în ziua lui Isus Hristos. ” (Fil. 1: 6) Daca esti trantit in pacat lasa-l pe Dumnezeu sa te iubesca acolo unde esti, lasa-l pe El sa produca in tine o schimbare autentica. Treaba ta este doar sa raspunzi la dragotea Lui, asta este tot. Nadejdea mea este ca, aceste cuvinte te vor stimula sa te lasi iubit de Dumnezeu si sa mergin inainte. Dumnezeu este dragote. El este a toate iertator. Eu am fost iertat tu ai fost iertat. Noi am fost cutatiti, sfintiti prin credinta. Dragostea Sa nu falimenteaza niciodata si nu va falimenta ca sa ne schimbe. Dincolo de aceasta, dragostea Sa niciodata nu va falimenta sa schimbe pe altii prin noi. Este cea mai dinamica putere din aceasta lume, asa ca haideti sa-I dam drumul.
Cum sa primim mustrarea?
Proverbe 10: 17 “Cine isi aduce aminte de certare apuca pe calea vietii,
Dar cel ce uita mustrarea apuca pe cai gresite. ”
10: 18 “Cine ascunde ura, are buzele mincinoase
Si cine raspandeste barfeli este un nebun. ”
1. CINE ISI AMINTESTE DE CERTARE APUCA PE CALEA VIETII.
Fiecare stim este certarea. Pe fiecare din noi ne-au certat parintii cand am facut ceva rau.
Nu ne-au certat de buni ce eram.
Certarea are rolul indreptarii. Corectiv. Primul pas in educarea fiecarui individ este certarea.
Al doilea pas, atunci cand cu cearta nu mai merge nimic, este pedeapsa.
Al treilea pas cand nu mai merge nici cu certarea nici cu pedeapsa este nuiaua.
Acum omul care aduna toate corecturile din viata sa trebuie sa unmble tare intelept. Umbla pe calea vietii.
Nu uita sfaturile pe care ti le-au dat parintii si fratii, nu uita certarea.
2. DAR CEL CE UITA MUSTRAREA APUCA PE CAI GRESITE.
Mustrarea este o forma de certare.
Avem parte de mustrare in familie, in scoala si in biserica.
Trebuie sa consideram cateva reguli de aur legate de mustrare.
a) Mustrarea este biblica. Dumnezeu mustra pe cine iubeste
Proverbs 3: 12 Cãci Domnul mustrã pe cine iubeste, ca un pãrinte pe copilul pe care-l iubeste!
Proverbs 15: 5 Nesocotitul dispreþuieste învãþãtura tatãlui sãu, dar cine ia seama la mustrare ajunge înþelept.
Proverbs 17: 10 O mustrare pãtrunde mai mult pe omul priceput, decât o sutã de lovituri pe cel nebun.
Proverbs 23: 13 Nu cruþa copilul de mustrare, cãci dacã-l vei lovi cu nuiaua, nu va muri.
Proverbs 27: 5 Mai bine o mustrare pe faþã decât o prietenie ascunsã.
b) Cel ce te mustra trebuie privit ca un vas in mana lui Dumnezeu care te iubeste si doreste corectarea ta.
De obicei cei ce mustra sunt privit ca cioplitori ai caracterului – oameni rai care au intentii rele.
Nu, mustrarea este poruncita de Dumnezeu si de folos pentru corectare si indreptare.
2 Timotei 4: 2 propovãduieste Cuvântul, stãruieste asupra lui la timp si ne la timp, mustrã, ceartã, îndeamnã cu toatã blândeþea si învãþãtura.
Titus 2: 15 Spune lucrurile acestea, sfãtuieste si mustrã cu deplinã putere. Nimeni sã nu te dispreþuiascã.
Mustrarea trebuie facuta de oameni autorizati care sa aiba autoritate de la Dumnezeu si sa fie oameni cu convingeri puternice. Oameni care sa fie spirituali! Cel mai important in mustrare este DRAGOSTEA! ! ! Sa fie in DRAGOSTE.
Proverbs 9: 7 Cel ce mustrã pe un batjocoritor îsi trage dispreþ, si cel ce cautã sã îndrepte pe cel rãu se alege cu ocarã.
Proverbs 9: 8 Nu mustra pe cel batjocoritor, ca sã nu te urascã; mustrã pe cel înþelept, si el te va iubi!
Proverbs 25: 12 Ca o verigã din aur si o podoabã din aur curat, asa este înþeleptul care mustrã, pentru o ureche ascultãtoare.
Proverbs 28: 23 Cine mustrã pe alþii, gãseste mai multã bunãvoinþã pe urmã, decât cel cu limba lingusitoare.
Amos 5: 10 Ei urãsc pe cel ce-i mustrã la poarta cetãþii, si le este scârbã de cel ce vorbeste din inimã.
Intotdeuna oamenii intelepti vor primii mustrarea.
c) Trebuie sa te intrebi ce vrea sa schimbe Dumnezeu in tine atunci cand cineva te mustra.
Proverbs 19: 25 Loveste pe batjocoritor, si prostul se va face înþelept; mustrã. . . pe omul priceput, si va înþelege stiinþa.
Cauta sa intelegi dorinta lui Dumnezeu si formarea ta.
Dumnezeu te accepta asa cum esti insa lucreaza la formarea caracterului tau.
Dumnezeu te mustra ca sa te indrepti – sa fii tot mai placut inaintea Sa.
d) Cauta sa vezi care sunt binecuvantarile pregatite de Dumnezeu in urma mustrarii.
Pentru cel intelept mustrarea are o lucrare.
Intotdeauna in urma mustrarii Dumnezeu vrea sa te binecuvinteze sa poti ajunge la starea in care sa primesti ceea ce a pregatit Dumnezeu pentru tine.
Asa ca nu uita intentiile lui Dumnezeu in mustrare sunt insotite de binecuvantari.
Nu uita mustrarea – sa nu ajungi pe cai gresite. Accepta mustrarea sip e cel ce te mustra priveste-l ca pe un vas al Domnului.
3. CINE ASCUNDE URA ARE BUZE MINCINOASE.
BIBLIA ne invata ca orice relatie tensionata se poate rezolva prin confruntare. Nu prin ascundere. Atunci cand te ascunzi porti toata amaraciunea in inima ta. Toata ura si devii ipocrit – unul mascat care in inima are ura insa pe buze incearca sa puna dulceata. Este asa de greu si incomod. Cum sa-si rezolvi problema?
Contruntarea este calea lui Dumnezeu de a rezolva conflictele.
Matei 18: 15-17 Dacã fratele tãu a pãcãtuit împotriva ta, du-te si mustrã-l între tine si el singur. Dacã te ascultã, ai câstigat pe fratele tãu.
16 Dar, dacã nu te ascultã, mai ia cu tine unul sau doi insi, pentru ca orice vorbã sã fie sprijinitã pe mãrturia a doi sau trei martori.
17 Dacã nu vrea sã asculte de ei, spune-l Bisericii; si, dacã nu vrea sã asculte nici de Bisericã, sã fie pentru tine ca un pãgîn ºi ca un vames.
Adevarul ca nimanui nu-I place sa fie mustrat insa este imposibil sa cresti fara mustrare.
Confruntarea este exprimarea adevarului, intr-o intalnire fata in fata. Adevarul in DRAGOSTE
Iata cateva principii de ghidare.
4. CINE RASPANDESTE BARFELI ESTE NEBUN.
a) nu vorbi despre ei, vorbeste cu ei. Confruntare este facuta de rare ori direct si rare ori public.
Trebuie ca informatia sa fie comunicata clar, ferm insa cu dragoste si bunatate.
b) prezinta exemple fara exagerare, spiritualitate falsa sau multa emotie.
David a fost mustrat direct si aceasta la ajuntat la indreptare. Nu fii general si inexact.
c) arata-le o cale mai buna. Nu-I lasa sa se framante fara o directie clara. Ajuta-I sa vada calea mai buna. Scopul este ajutorarea nu invinovatirea. Ridicarea si zidirea nu acuzarea si apasarea. . . Gal 6: 1
d) arata compasiune si intelegere. Nu trebuie sa ratezi aceasta parte! Trebuie sa areti compasiune si oricine simte o inima compasiva va fi mai repede gata de acceptare.
OPRESTE-TE SA MAI RASPANDESTI BARFELI. NU ACEASTA ESTE CALEA DE A REZOLVA INIMA TA ZDROBITA.
Confruntarea este calea spre biruinta si restaurare. Avem cel mai frumos exemplu in Iosif si fratii sai.
Confruntarea este calea spre binecuvantare. Insa trebuie facuta in spiritul recuperarii si nu a distrugerii celuilalt.
Ce luăm cu noi?
Iată-ne din nou în febra plecări într-o nouă călătorie misionară. Cu ceva timp în urmă am studiat din nou instrucțiunile primite pentru această călătorie și astfel fiecare din noi am început deja să ne facem bagajele pe care dorin să le luăm cu noi. Personal am privit nedumerit la lista pe care mi-a fost oferită mi-am dat seama că trebuie să renunț la multe lucruri și în același timp trebuie să adaug alte lucruri de valoare pentru această călătorie necunoscută.
Citind cu atenție înstrucțiunile am realizat că bagajele cu care trebuie să călătoresc sunt foarte limitate ca greutate și volum și pentru a nu avea probleme pe drum trebuie să respect cu strictețe îndrumătorul de călătorie.
Răsfoind paginile îndrumătorului care-mi stă la dispoziție în fiecare zi, am dat peste instrucțiunile date de Domnul Isus ucenicilor înainte de plecarea lor în misiune și am descoperit că sunt esențiale și pentru mine. (vezi Matei 10) Așa cum eu sunt puțin îngrijorat de sucecesul călătoriei mele, tot așa cred că și ucenici Domnului Isus au fost puțin nesiguri înainte de plecare, dar până la urmă au ascultat de El și astfel călătoria lor a fost binecuvântată.
Iată câteva dintre cele mai importante învățături date de Domnul Isus ucenicilor:
· Să nu mergeți pe calea păgânilor.
· Să nu luați nici aur, nici argint, nici aramă în brâiele voastre.
· Să nu luați nici traistă pe drum, nici două haine, nici încălțăminte, nici toiag, căci vrednic este lucrătorul de hrana lui.
· Să luați bine seama în ce case intrați și cine este vrednic să vă primească.
· La intrare în casă urați-le numai de bine.
· Să fiți foarte atenți la proprietari casei și să vedeți dacă sunt vrednici să vă primească.
· Lăsați pacea voastră peste acel cămin.
· Fiți dar înțelepți ca șerpii, și fără răutate ca porumbeii.
· Nu vă îngrijorați.
· Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul.
Am considerat căci aceste instrucțiuni sunt bine venite pentru toți cei care sunt gata de plecare într-o nouă călătorie necunoscută pentru noi dar cunoscută de Dumnezeu.
Deci primul lucru pe care trebuie să-l facem este să ne alegem calea pe care trebuie să megem. Înțeleptul Solomon spune că „Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte. ” (Prov. 14: 12) Prorocul Isaia supune și el: „Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi Calea cea sfântă: nici un om necurat nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinți; cei ce vor merge pe ea, chiar și cei fără minte, nu vor putea să se rătăciască. ” (Isaia 35: 8) Să mergem deci pe Calea mânturi pentru că acolo este puterea lui Dumnezeu. (vezi 1 Corinteni 1: 18) Să mergem dar „pe calea cea nouă și vie pe care ne-a deschis-o El” (Evrei 10: 20)
· Trebuie să luăm aur şi argint în această călătorie? Aurul şi argintul simbolizează bogăţie, putere şi valoare. Bogăţia noastră, aurul şi argintul nostru trebuie să fie Cel Atotputernic (vezi Iov 22: 25). Aurul şi argintul sunt metale grele, dificil de cărat. Cei ce poartă argint şi aur sunt mai predispuşi să fie atacaţi de hoţi. Aurul şi argintul au atras pedeapsa Domnului când israeliţii au făcut un viţel din aceste metale. În loc să ne vedem de ţelul călătoriei noastre, putem ajunge foarte uşor să fim preocupaţi de valoarea aurului şi a argintului. Ca ambasadori, dorim să ne strângem bogăţiile în casa noastră din cer şi nu să le adunăm pe acest pământ.
· Trebuie să luăm o traistă cu noi? Traista simbolizează o povară, iar în ea ducem tot felul de obiecte pentru câştig şi întrebuinţare materială. Biblia ne spune să renunţăm la o astfel de traistă. Avem aceeaşi misiune pe care au avut-o şi ucenicii: suntem trimişi în lume ca să spunem oamenilor despre mântuire şi despre Împărăţia Cerurilor. Adeseori suntem tentaţi să ne umplem traista cu lucruri nefolositoare călătoriei noastre. Dacă-L avem pe Isus alături, putem pleca fără traistă. El se va îngriji de toate nevoile noastre, aşa cum a procedat şi în cazul ucenicilor (Luca 22: 35).
· Câte haine trebuie să luăm? Una singură! Haina mântuirii, a pocăinţei, a umilinţei, a dragostei şi a bunătăţii. Trebuie să aruncăm haina necinstei, a ipocriziei, a mândriei, a bârfei şi a vorbirii de rău. Trebuie să fim constanţi în fiecare zi – acelaşi om, aceeaşi haină. Haina pe care o luăm cu noi trebuie să fie curată, fără pată.
· Trebuie să luăm şi un toiag sau nu? Toiagul în Biblie înseamnă putere sau autoritate – o unealtă de luptă, un obiect de lovire, un sprijin la mers. După cum se menţionează în Marcu 6: 8, trebuie să luăm cu noi un singur toiag care să ne susţină, cel pe care este scris „Îndurare” (Zah. 11: 7). Trebuie să avem toiagul minunilor pe care l-a folosit Moise pentru ca să demonstreze puterea divină în faţa lui Faraon şi pentru ca să despartă Marea Roşie (Exod 14: 29). Să luăm cu noi toiagul folosit de David în confruntarea cu Goliat, filisteanul batjocoritor. Biruinţa a fost de partea lui David pentru că s-a încrezut în Dumnezeu şi nu în armura soldăţească! Să lăsăm deoparte toiagul cârmuitor, toiagul împărătesc, precum şi pe cel al răzbunării folosit de preoţii care au încercat să-L prindă pe Isus (Luca 22: 52).
· Ce trebuie să luăm cu noi în 2018 şi ce trebuie să lăsăm în urmă? Aurul şi argintul ne împovărează şi ne împiedică să ne apropiem de Dumnezeu? Încălţămintea ne provoacă răni la picioare? Purtăm două haine, una de duminică şi alta în timpul săptămânii? Avem toiagul potrivit?
· Ne aflăm la doar câteva ore distanţă de noua noastră călătorie misionară. Drumul în acest an este lung şi necunoscut, iar vremea imprevizibilă. Trebuie să spunem ca şi Moise în Exod 33: 15: „Dacă nu mergi Tu însuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici. ” Iar Dumnezeu i-a promis prezenţa Sa: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi. ” (Evrei 13: 5)
· Să luăm bine seama în ce case intrăm și-n anul 2018. David avea încredințarea că „fericirea și îndurarea mă vor însoți în toate zilele vieții mele, și voi locui în Casa Domnului până la sfârșitul zilelor mele. ” (Psalmul 23: 6) Tot David spunea că dorește să locuiască toată viața în Casa Domnului, ca să privească zilnic frumusețea Domnului. Nu cred că există dorință mai frumoasă și mai curată decăt să intri și să locuiești în Casa Domnului și să te bucuri de prezența Lui cu fiecare ocazie care ți-o pune Domnul la dispoziție.
· Să luăm bine seama ce ducem în casele în care intrăm. Că să poți duce ceva atunci când intri intr-o casă mai întâi tu trebuie să ai din prisos. Nu poți niciodată să duci la cineva în casă ceea ce tu nu ai. Deci dacă vrei să duci pace tu trebuie mai întâi să ai pace în suflet și în cămin. Dacă vrei să duci dragoste tu trebuie să fi plin de dragoste. Dacă vrei sa duci lumină în casa unde este întuneric tu trebuie sa fi lumină. Dacă vrei să-L duci pe Domnul Isus în căminul lipsit de pace și dragoste tu trebuie sa-L ai pe El în suflet și-n viața ta.
· În călătoria pe care vrei să pornești trebuie să înțelept și priceput în toate lucrurile. Trebuie să cunoști foarte bine care îți este destinația finală la care vrei să ajungi cu orice preț. Să nu-ți lipsească din bagajul tău GPS care este Sfânta Scriptură și să nu pleci la drum de unul singur.
· Aşadar, să pornim în călătorie plini de curaj, fără aur şi argint, fără traistă, ci având promisiunea lui Dumnezeu că nu vom duce lipsă de nimic (Luca 22: 35). Să ne îmbrăcăm doar cu haina neprihănirii şi a sfinţeniei şi să ne legăm la gât mila şi adevărul pentru a „căpăta trecere şi minte sănătoasă, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor” (Prov. 3: 3, 4). Să nu uităm toiagul care ne va susţine şi ne va feri de cădere pe calea noastră către cer. Să mergem înainte, aşa cum i-a încurajat Pavel pe filipeni: „Dar lucrurile, care pentru mine erau câştiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos, şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă. ” (Filip. 3: 7-9)
Aspectele unei vieti rascumparate
5. Nu-ţi irosi compasiunea. Am o povară care este legată de conflictul dintre compasiunea liberală şi cea conservatoare. Şi compasiunea liberală pentru săraci pare să fie oarbă la măcelul celor mai slabi oameni, adică copiii nenăscuţi. Pe de altă parte, compasiunea conservatoare este, apparent, pentru mulţi din cealaltă parte, orbirea asupra adevăratei suferinţe care este vie într-o lume a opresiunii, nedreptăţii şi a sărăciei, dar care pledează în acelaşi timp pentru cei slabi. Vreau doar să spun că mie mi se pare că în ţara noastră avem nevoie de conducători, conducători de biserici care să ridice acea întruchipare a tuturor tipurilor de compasiune din Biblie pentru gloria lui Hristos. Să le pese cu adevărat de copiii nenăscuţi, să se pronunţe împotriva avortului şi pentru apărarea celor nenăscuţi. Şi să le pese cu adevărat de săraci, de oamenii străzii, de dependenţi, să le pese de suferinţa produsă de păcat în oraşul în care trăiesc şi care pare de nerezolvat. Ei nu renunţă la toate acestea din cauza bogăţiei şi a luxului în care trăiesc, spunând că ei cred că există altă modalitate de-a progresa. Aşadar, acesta este gândul meu în legătură cu problema irosirii compasiunii prin împărţirea ei în jumătăţi, având doar o compasiune de dreapta sau de stânga.
6. Nu-ţi irosi duşmanii. “Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine înaintea tuturor oamenilor. Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii. Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri, ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu, căci este scris: ‚Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti’, zice Domnul. Dimpotrivă, ‚dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci, dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lui. ’” (Romani 12: 17-20) Şi eu cred că înseamnă că fie va avea remuşcări sau va experimenta judecata, în ambele cazuri judecata va fi îndeplinită.
Unul dintre cele mai mari obstacole din calea iubirii vrăjmaşilor noştri şi care este cel mai frumos mod de a-L glorifica pe Isus, un obstacol mare în a întoarce bine pentru rău este sentimentul că nu se va face dreptate, mai ales dacă ai fost abuzat când erai copil sau dacă atunci când erai micuţ ţi s-a întâmplat un lucru groaznic. Şi acum ţi se cere să ierţi şi să renunţi şi să nu te laşi cuprins de mânie şi amărăciune după 10 ani de abuz sexual din partea unui unchi. Şi trebuie să-l iubeşti pe acest om, trebuie să răspunzi cu bine la rău, şi totul în tine strigă: Universul va fi distrus şi nedrept dacă acest lucru dispare. Şi Pavel scrie: „Lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu, căci este scris: „Răzbunarea este a Mea”. Aceasta este o promisiune care te eliberază de nevoia de-a face dreptate.
Nu este greşit să faci dreptate, nu este greşit să judeci un om, şi dacă trebuie să meargă la închisoare, să meargă. Aşa să fie. Am avut şi noi astfel se situaţii în biserica noastră. Ceea ce vreau să spun este că există multe situaţii în care obstacolul – şi simţi că ai dreptate – obstacolul de-a întoarce bine pentru rău este că va trata răul că şi cum nu contează. Şi acest text spune: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti”. S-ar putea să vi se pară ciudat, dar acesta este un mare imbold ca să iubeşti, chiar este un mare ajutor. Să-ţi iubeşti vrăjmaşii cu convingerea că dacă te dispreţuiesc vor avea de-a face cu Dumnezeu. Şi nu trebuie tu să rezolvi lucrurile, El o va face. Aş spune chiar, şi asta o să sune foarte ciudat, că asta funcţionează şi în căsnicie foarte bine. Soţia mea nu este vrăjmaşul meu, ştiu asta. Dar aşa simt uneori. Şi uneori şi eu îi par aşa. Ştiţi care este o problema mare în căsnicii? Eu sunt însurat de 39 de ani, multă durere, multă fericire, multe lupte, şi uitaţi o lecţie pentru tineri, cei mai în vârstă cunosc lucrul acesta. Obstacolul este că nu poţi să cazi de acord asupra lucrurilor importante care trebuie schimbate. Exemplu:
– Asta este păcat?
– Nu, este personalitate!
– Eu cred că este păcat!
Şi acum ce faci? Ea crede că este vorba de personalitate, eu cred că este păcat. Eu cred că este personalitatea, ea crede că este păcat. Acum ce faci? Dacă nu renunţi la multe lucruri şi dacă nu spui: „Doamne, dacă este vorba de păcat, Tu trebuie să te ocupi de el. Eu nu pot să mă ocup de el, eu nici măcar nu pot să spun ce este. ” Aşadar, Îi laşi povara lui Dumnezeu, şi El spune: „Mă ocup eu de asta, tu du-te şi iubeşte şi binecuvântează. ”
7. Nu-ţi irosi îmbătrânirea. Cred că am spus destul despre asta. „Nu mă părăsi, Dumnezeule, chiar la bătrâneţea căruntă, ca să vestesc tăria Ta neamului de acum şi puterea Ta neamului de oameni care va veni! ” (Psalmul 71: 18). Îmbătrânirea este o maturizare pentru Împărăţie. Sper. Am văzut atât de mulţi oameni bătrâni care s-au smintit şi eu nu vreau asta. Spuneţi-mi că nu m-am smintit. Nu-mi doresc să ajung ca unii bătrâni pe care-i cunosc şi ştiu că unele probleme sunt fizice. Aşadar, haideţi să ne rugăm unii pentru alţii. Boala Alzheimer este adevărată. Am citit zilele trecute că 10 milioane de oameni din generaţia babyboom vor suferi de Alzheimer. 1 din 7. Eu sunt unul dintre ei, sunt cel mai bătrân din acea generaţie, născut în ianuarie 1946. Voi fi unul dintre ei? Dacă sunt, fă-mă Doamne o persoană care uită drăguţă. Pentru ca Hristos să fie înălţat prin îmbătrânirea mea.
8. Nu-ţi irosi pensionarea. Cred că singurul lucru de spus pe lângă faptul că nu există aşa ceva în Biblie, este riscul care apare în Biblie despre ce implică. Riscă ceva, fii ca Doug Nicholls. Cancer de colon, operaţie, doctorul îi spune: „Nu trebuie să părăseşti ţara! ” Asta se întâmpla în Rwanda când triburile tutsi şi hutu se măcelăreau între ele. Şi el spune că trebuie să meargă în Rwanda la câteva săptămâni după operaţie. Şi doctorul i-a spus va muri în Rwanda. Doug răspunde: „Tot trebuie să mor undeva. ” Şi s-a dus. Şi-a sunat medical evreu când era în Rwanda şi i-a spus: „N-am murit! ” Asta este o nebunie. Dar este genul de nebunie pe care sper să o întâlnesc în copiii lui Dumnezeu.
Estera către Mardoheu când acesta i-a spus: „Estera, trebuie să faci ceva pentru că toţi evreii sunt pe cale să fie măcelăriţi. ” Şi ea răspunde: „Dacă merg la împărat s-ar putea să mor. Şi el îi răspunde că toţi evreii vor fi omorâţi. ” Estera îi cere să se roage pentru ea şi chiar dacă trebuie să piară, va pieri. Avem nevoie de acel gen de femei. Să avem o biserica plină de astfel de femei. Îmi place. Nu genul de femei fricoase.
Sau Ioab către Abişai, este genul de bărbat care-mi place, Estera este genul de femeie care-mi place. Ioab şi Abişai sunt fraţi, am 4 fii şi îmi iubesc fraţii. Cei doi se lupta cu sirienii şi cu amoniţii şi sunt blocaţi. Şi uitaţi ce-i spune Ioab lui Abişai: „El a zis: ‚Dacă sirienii vor fi mai tari decât mine, să-mi vii tu în ajutor şi dacă fiii lui Amon vor fi mai tari decât tine, îţi voi veni eu în ajutor. Fii tare şi să ne îmbărbătăm pentru poporul nostru şi pentru cetăţile Dumnezeului nostru şi Domnul să facă ce va crede! ’” (1Cronici 19: 12-13) Foarte bine Ioab, ce cuvânt minunat!
Aşadar, când te pensionezi te gândeşti: „Doamne, nu vreau să irosesc asta, mi-am terminat treaba, şi mă aşteaptă un capitol nou, încă mai am putere în picioare, încă mai văd puţin, încă mai aud puţin, mâinile mele mai funcţionează. Dumnezeule, foloseşte-mă! Fie ca Tu să faci ce vei crede indiferent de locul unde merg sau de ceea ce fac. ” Să dea Domnul să nu aud de niciunul dintre voi că v-aţi irosit viaţa pe terenul de golf sau la pescuit pentru ultimii 15 ani din vieţile voastre.
9. Nu-ţi irosi tinereţea. Eclesiastul 12: 1: „Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţii tale, până nu vin zilele cele rele şi până nu se apropie anii când vei zice: ‚Nu găsesc nicio plăcere în ei. ’” Când eşti tânăr te gândeşti să mai aştepţi puţin până să te pocăieşti ca să te poţi distra, dar Biblia spune foarte clar… Copilaşul meu de 12 ani este de-a dreptul fascinat de acest lucru. Ea citeşte cărţi serioase, plănuieşte să meargă la conferinţe când este vorba de Minneapolis, de ce oare, pentru că băieţii de 18-19 ani sunt în primul rând cool şi fac totul pentru Isus. Şi adună toţi aceşti adolescenţi şi le spun: „Fă un lucru greu pentru Isus! Nu-ţi mai pierde vremea cu joaca sau cu freza ta, sau cu hainele tale ca să stea bine, la fel şi cu încălţămintea, sau cu orice altceva. Fă-ţi rost de o viaţă! Treziţi-vă! Sunt o grămadă de lucruri pe care adolescenţii pot să le facă pentru Împărăţie. ” O nouă paradigmă. Bisericile nu trebuie să încurajeze joaca tinerilor. Ar trebui să slujească cu pasiune în lucrarea cu tinerii. Daţi-le tinerilor o viziune despre ceea ce pot deveni şi despre ceea ce pot realiza.
10. Nu-ţi irosi sexualitatea. 1 Corinteni 6: 18-20: „Orice alt păcat pe care-l face omul este un păcat săvârşit afară din trup, dar cine curveşte păcătuieşte împotriva trupului său. Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu. ” Asta înseamnă să nu păcătuieşti trupeşte sau să comiţi adulterul. Castitate şi abstinenţă înainte de căsătorie, fie că este vorba de homosexuali sau heterosexuali. Şi credincioşie faţă de o singură femeie sau faţă de un singur bărbat după căsătorie. Dumnezeu deţine trupul tău. Textul este cât se poate de clar.
Acum 20 de ani ne luptam cu problema prezervativelor, dacă trebuia să li se facă reclamă la televizor în Orașele Gemene. Şi am scris un editorial despre castitate şi am crezut că este o idee greşită să fiu agresiv în legătură cu informarea copiilor la televizor. Un tip mi-a scris: „Nu-mi vine să cred că încerci să-ţi impui moralitatea asupra mea. Trebuie să-ţi spun că am o prietenă cu care împărtăşesc totul şi ultimul lucru pe care l-aş dori este să-mi neg vreo plăcere gândindu-mă că nu trebuie să am o experienţă sexulală înainte de căsătorie. ” Asta a sunat destul de rău. Nu ştiu dacă este din cauza tonului sau din cauza a ceea ce am spus. Şi i-am scris înapoi pentru că a fost destul de drăguţ încât să-şi lase şi adresa pe scrisoare. I-am scris înapoi şi i-am spus următoarele: „Ştii, persoana cea mai întreagă din punct de vedere sexual din Univers, a fost Isus Hristos. Şi El nu a făcut niciodată sex, niciodată. Şi nu va face niciodată. ” Şi le spun celor singuri din Biserică: „Credeţi că nu puteţi fi întregi, credeţi că nu veţi fi compleţi dacă nu faceţi asta? Veţi pierde. Dacă nu ne căsătorim niciodată, credeţi că niciodată nu vom avea relaţii sexuale? Trăim în lume, crezi că nu vom avea niciodată relaţii sexuale? ” Şi le spun, „Isus nu a avut. Niciodată. ” Niciodată nu a fost cineva mai întreg, mai complet, mai frumos, cineva care să aibă relaţii mai corecte cu bărbaţii şi femeile, decât Isus Hristos. Şi El nu a făcut niciodată sex. Lucrul acesta este foarte semnificativ. Dacă Dumnezeu are acel dar pentru tine, ţi-a pregătit un soţ. Şi dacă nu ţi-a pregătit un soţ, atunci ce dar pentru El şi pentru lume dacă Îl preţuieşti pe Isus mai mult decât acel act.
11. Nu-ţi irosi căsnicia. Şi aici vreau doar să menţionez asta. Efeseni 5: 24-25, „Şi, după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile. Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea. Taina aceasta este mare (vorbesc despre Hristos şi despre Biserică). ” Sensul căsătoriei este de-a arăta legământul dragostei dintre Hristos şi Biserica Sa. Aceasta este semnificaţia căsătoriei, a arată lumii legământul dragostei dintre Hristos şi Biserica Sa. Nu o irosiţi. Este o parabolă pe care lumea s-o citească.
12. Nu-ţi irosi singurătatea. Pavel îşi iubeşte starea de om singur, ştiaţi asta? Îi place şi vrea ca toată lumea să fie aşa. El spune lucruri nebuneşti în 1 Corinteni 7. Toţi cei care sunteţi singuri cunoaşteţi acest pasaj. Nu sunt sigur că va place, dar îl cunoaşteţi: „Eu aş vrea ca toţi oamenii să fie ca mine, dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-altul. ” Şi apoi spune nişte lucruri ciudate: „Cine nu este însurat se îngrijeşte de lucrurile Domnului, cum ar putea să placă Domnului. Dar cine este însurat se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă nevestei. Tot aşa, între femeia măritată şi fecioară este o deosebire: cea nemăritată se îngrijeşte de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă şi cu trupul, şi cu duhul, iar cea măritată se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă bărbatului ei. Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă prind într-un laţ, ci pentru ceea ce este frumos şi ca să puteţi sluji Domnului fără piedici. ” (1 Corinteni 7: 32-35)
Există o libertate nemaipomenită în a fi singur pentru Hristos. Şi există un parteneriat glorios în căsnicie pentru Hristos. Miercurea trecută, la biserica noastră am avut un grup de 5 femei condus de Sam Crabtree, toate singure. Una de 20 şi ceva de ani, alta de 40 de ani, alta de 50 de ani. Câte am spus până acum? Erau 5. Una pentru fiecare deceniu, cred că au sărit peste 30 de ani. Ele erau cele mai inteligente, înţelepte, profunde. Și eu am stat acolo încântat timp de o ora şi 50 de minute cât a ţinut conversaţia lor. Şi toate, cu excepţia lui Joyce care este văduvă, au spus că şi-au dorit să se căsătorească, inclusiv o doamnă de 79 de ani. Este vorba de Char, Char Ransom. Ce femeie minunată. Ea a spun: „Niciodată nu este prea trâziu. Sunt disponibilă. Am o prietenă de 70 de ani care tocmai s-a măritat. ”
Ce mod incredibil de-a a nu-mi irosi acea seară. Să spună – şi sunt perfect mulţumit –, ea s-a jertfit pentru această biserică mai mult decât oricine şi şi-ar dori să se căsătorească la cei 79 de ani. Adică, majoritatea femelior îşi doresc să se căsătorească, majoritatea bărbaţilor îşi doresc să se căsătorească. Nu este greşit să-ţi doreşti să te căsătoreşti. Dar aceste femei au acceptat lucrul acesta, au fost sincere, şi erau toate femei atrăgătoare, inteligente, toate elocvente, probabil intimidau imediat bărbaţii şi-i făceau să fugă. Şi se folosesc bine de singurătatea lor pentru că în timp ce sunt sincere cu Dumnezeu şi-şi doresc să se căsătorească, nu-şi irosesc singurătatea aşteptându-l pe domnul perfect și el se joacă pe undeva cu placa de surf. Serios. O să se maturizeze şi el odată. Aveţi răbdare.
13. Nu-ţi irosi rugăciunile. Este un text în Iacov 4 care spune: „Nu aveţi, pentru că nu cereţi. Sau cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre. Suflete preacurvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu. Credeţi că degeaba vorbeşte Scriptura? Duhul, pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi, ne vrea cu gelozie pentru Sine. ” Înţelegeţi care este ideea? Îi numeşte suflete preacurvare pentru că cer lucruri în rugăciune ca să le folosească greşit. De ce? De unde i-a venit ideea? Suflete preacurvare? Aşadar, o persoană care se roagă lui Dumnezeu pentru un lucru pe care-l va folosi pentru plăcerile sale este un preacurvar. V-aţi prins? Funcţionează cam aşa: Soţul tău este acasă, în dormitor, iubitul tău este într-o încurcătură şi-ţi cere 50 de dolari. Şi apoi va fi din nou fericit. Şi vă veţi culcă împreună diseară în timp ce soţul tău doarme. Aşadar, te duci şi te rogi de soţul tău: „Dragă, îmi poţi da 50 de dolari? Asta m-ar face fericită. ” Şi el îţi dă. Îi spui apoi: „Mulţumesc, noapte bună! Eu am unele lucruri de rezolvat. ” Şi tu pleci şi-i dai iubitului tău şi vă culcaţi împreună. Asta spune textul. Asta este o rugăciune. Dacă Îi ceri lui Dumnezeu lucruri care nu sunt menite să mărească valoarea Soţului tău, eşti un preacurvar. Îl înşelaţi. Mai ştiţi cuvântul acesta? Îl înşelaţi pe Dumnezeu. Un soţ înşelat de soţia sa. Nu vă irosiţi rugăciunile în felul acesta. Cereţi-i lui Dumnezeu tot ce aveţi nevoie şi apoi folosiţi ce aţi primit pentru gloria Sa şi nu pentru a mari valoarea unui dumnezeu alternativ.
14. Nu-ţi irosi importanţa. Nu toată lumea este proeminentă. Unii sunt mai mult ca alţii, dar toată lumea are importanţă în ochii cuiva. De ce am inclus şi asta? Pentru că am dat de acest lucru în devoţionalul meu. Şi am în minte Fapte 12: 21-23: „Într-o zi anumită, Irod s-a îmbrăcat cu hainele lui împărăteşti, a şezut pe scaunul lui împărătesc şi le vorbea. Norodul a strigat: ‚Glas de Dumnezeu, nu de om! ’ Îndată l-a lovit un înger al Domnului, pentru că nu dăduse slavă lui Dumnezeu. Şi a murit mâncat de viermi. ” Asta este o chestiune importantă. S-a îmbrăcat cu haina, norodul stătea în faţa lui şi striga: „Glas de Dumnezeu, nu de om! ” Asta este proeminenţă. Şi el o primeşte. Şi este aşa de bine să fii proeminent. Să ţii o conferinţă regională în San Luis Obispo, te simţi atât de bine. „Sper că nu sunt supăraţi din cauza întrebărilor şi răspunsurilor. Ar fi bine dacă le-ar plăcea de mine. ”
Credeţi că banii sunt periculoşi? Şi acest lucru este periculos. Gâdilarea eului este mai periculoasă decât banii. Aşadar, care este problema? Irod nu i-a dat slavă lui Dumnezeu. Şi nu este nimic de genul: „Toată Gloria să fie a lui Dumnezeu, eu nu pot să fac nimic fără El! ” Acestea sunt doar cuvinte. Problema este una lăuntrică şi profundă. Şi atunci când se termină conferinţa şi plecaţi, să cadeţi la pământ şi să spuneţi: „Doamne, dacă am primit ceva bun, Tu eşti Acela. ” Nu-ţi irosi proeminenţa.
15. Nu-ţi irosi darurile spirituale. Toată lumea trebuie să trăiască pentru slava lui Hristos. Dar darurile spirituale reprezintă prisma care sunteţi voi şi care nu pot fi alţii. În felul acesta văd eu darurile spirituale. Nu am o listă frumoasă cu: darul învăţătorului, ajutorării, administrării, etc. Aceste lucruri sunt adevărate. Problema este mult mai mare şi mult mai diversificată de atât. Eu cred că darurile spirituale sunt, atunci când Duhul Sfânt se pogoară peste tine, te umple şi îţi da putere, o dedicare a întregii tale persoane pentru El în unicitatea ta, modelează un fel de prisma şi când gloria lui Dumnezeu străluceşte prin ea, se refractă în culorile excelenţei Sale, pe care nimeni altcineva nu le poate refracta. Darurile spirituale înseamnă să faci ceea ce faci umplut de Duhul Sfânt şi să aduci roada Duhlui pentru Dumnezeu.
V-aş încuraja să nu consultaţi manuale cu liste, ci să începeţi să iubiţi oamenii cu toată inima făcând ceea ce iubiţi să faceţi. Puneţi aceste două lucruri împreună: „Ce-mi place să fac? Îmi place să scriu sau îmi place să fac surf – asta ca să spun şi ceva frumos despre surferi – și voi dedica în totalitate această activitate Domului şi El va face din ea un dar spiritual. O va face. ” Dacă poate să facă din activitatea ta un dar spiritual, o va face. Este o chestiune care ţine de cine sunt eu, cine m-a făcut Dumnezeu, fără păcat, şi această prisma este formată ca niciuna de pe planetă. Nu irosi prisma, nu irosi forma care te reprezintă. Nicio persoană din această încăpere nu a fost creată din greşeală. Nu mă interesează cât de nesemnificativ şi de inferior te simţi în comparaţie cu toţi cei din jurul tău, nu eşti o greşeală. Dumnezeu te-a făcut aşa cum eşti şi ceea ce-Și doreşte El este o dedicare absolută, supunere absolută, consacrare absolută şi te va lua şi va îndepărta păcatul, va şterge toate lucrurile care îţi pun piedică, va străluci în tine, şi va avea loc o refracţie pe care unii oameni o vor vedea, dar la mine nu o vor vedea niciodată. Eu nu mă voi apropia niciodată de acel gen de persoană. Nu se vor apropia deloc de mine. Şi datorită unicităţii voastre şi a locului în care v-a pus Dumnezeu şi ce a făcut din voi, Îl vor vedea pe El prin voi.
16. Nu irosi diversitatea rasială. Este o chestiune serioasă în America, nu-i aşa? Nu dispare niciodată. Este o chestiune extrem de importantă. Şi în biserici reprezintă o problemă. În biserica noastră reprezintă o problemă. Am vrut să fie o problema. Nu este o problemă socială legată de evanghelie, ci este legată de sângele care a curs pe cruce. Efeseni 2: 14-16: „Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea – vorbeşte despre evrei şi neamuri dar se aplică tuturor diversităţilor entice – şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi – sau 10 sau 5000 – să fie în El însuşi un singur om nou, făcând astfel pace, şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce. ” Este o problema legată de cruce această chestiune a reconcilierii şi-a armoniei.
Apocalipsa 5: 9: „Şi cântau o cântare nouă şi ziceau: ‚Vrednic eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile, căci ai fost înjunghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam. ’” Oameni din orice neam, pe care i-a răscumpărat. Trebuie să fim în stare să arătăm lumii capacitatea bisericii de a fi una în diversitatea etnică şi una în credinţă. Este o mărturie incredibilă pentru biserică. Pentru pastori, să nu încetaţi niciodată să lucraţi la asta, este cel mai greu lucru la care puteţi lucra. În ideea că faci cel mai bun lucru pe care poţi să-l faci şi eşti criticat din oate părţile. „Ai dat-o-n bară. Ai spus ceva greşit. M-ai rănit. ” Şi fie te ridici şi încerci în continuare, fie te duci acasă. „Am încercat să aduc armonie rasială şi nu funcţionează niciodată, nimeni nu este mulţumit. Nu funcţionează. ” Şi spun, „Eu mă lupt mereu cu asta. Am adoptat un copil afro-american ca să nu renunţ niciodată la această chestiune. Fiica mea este afro-americancă. Şi o iubesc ca persoană, dar ştiam în ce mă bag. Ştiam ce va însemna. Ştiam ce va însemna pentru familia mea, toţi sudişti. Ştiam ce va însemna pentru această biserică. Sunt aici pe termen nelimitat şi această fată va creşte într-o biserică majoritar albă. Sunt aici să spun că acest lucru nu va dispărea niciodată, te iubesc pe tine care ai fost creată după chipul lui Dumnezeu, fiica mea. Şi împreună vom merge în această lume şi în acest parteneriat ne vom strădui să facem o diferenţă în această lume împărţită şi neînţeleasă.
17. Nu-ţi irosi diversitatea culturală. Nu sunt unul şi acelaşi lucru. Credeţi că toţi negrii gândesc la fel, şi că toţi latinii gândesc la fel, şi că toţi alibi gândesc la fel? Treziţi-vă. Există multe culturi ale negrilor, şi multe culturi latine, la fel şi cu albii. În America este o întreagă ciorbă, nu avem un singur ingredient. Şi Biblia are multe de spus în această privinţă. Romani 14: 5-9: „Unul socoteşte o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui. ” Serios? Incredibil. „Cine face deosebire între zile pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă pentru Domnul mănâncă, pentru că aduce mulţumiri lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă pentru Domnul nu mănâncă şi aduce şi el mulţumiri lui Dumnezeu. În adevăr, niciunul din noi nu trăieşte pentru sine şi niciunul din noi nu moare pentru sine. Căci, dacă trăim, pentru Domnul trăim şi, dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. Căci Hristos pentru aceasta a murit şi a înviat, ca să aibă stăpânire şi peste cei morţi, şi peste cei vii. ” Nu este incredibil unde ajunge Pavel când vorbeşte despre mâncat? El spune: „Uitaţi, există fel de fel de neînţelegeri, nu veţi cădea niciodată de acord în privinţa mâncării, a vinului, sau cum să ţinem ziua Domnului. Nu veţi cădea niciodată de acord în privinţa a sute de lucruri care ţin de cultură. Fiecare să fie deplin încredinţat şi s-o facă în cinstea Domnului şi să onorăm acest lucru în ceilalţi. ” Isus este răspunsul. Şi El va arăta minunat în locul în care acest lucru se întâmplă.
18. Nu irosi îndemnul de a sta pe loc. Mai avem încă trei şi apoi terminăm. Nu irosiţi îndemnul de a sta pe loc şi spun lucrul acesta pentru aceia dintre voi se vor simţi groaznic dacă termin în spiritul misionar. Pentru că scrie în 1 Corinteni 7: 23-24: „Voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Nu vă faceţi dar robi oamenilor. Fiecare, fraţilor, să rămână cu Dumnezeu în starea în care era când a fost chemat. ” Iubesc acest gând. Aşadar, lucrezi ca inginer sau ca programator de calculatoare, eşti asistentă, student, sau orice altceva? Rămâi acolo. Nu te face misionar. Şi vorbesc serios când spun asta. Staţi acolo – şi nu rataţi aceste cuvinte – cu Dumnezeu. Te lasă fără cuvinte. Şi toată lumea va şti că persoana aceea este diferită. Dacă toţi s-ar face misionari, nu ar mai exista sare şi lumină.
În regulă. Relaxaţi-vă. Acum mă voi ocupă de restul. Nu ştiu cum face Dumnezeu asta, chiar nu ştiu. A făcut-o cu Moise, a făcut-o cu Iosua, toţi cei 12 apostoli care au fost smulşi din viaţa lor de pescari, de vameşi şi smulşi dintre zeloţi. Ei toţi au plecat şi se vor transforma. Şi Dumnezeu, cu câţi, cu 200-300 de persoane din această încăpere, trebuie să-i schimbe. Adică să vă schimbe locul de muncă. Şi voi ştiţi cine sunteţi, simţiţi cum rădăcinile se desprind şi nu ştiţi ce se petrece. Simţiţi o nelinişte şi nu ştiţi ce este. Sunt pregătit, am 40 de ani, sau 50, sau 60 şi încep să simt cum Dumnezeu ia trunchiul şi-l zgâlţâie ca să nu-l distrugă când îl scoate din pământ. Şi în acest punct vă aflaţi acum, şi mă auziţi pe mine spunând aceste lucruri şi vă gândiţi: din cauza asta am venit la această conferinţă. Într-adevăr, acesta este motivul. Şi mă aştept la scrisori şi emailuri în următorii 5 ani.
Vă mai aduceţi aminte de conferinţa Slow? Mai ţineţi minte? Când eram acolo şi voi aţi spus: „Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite, ca nişte oi care n-au pastor. Atunci a zis ucenicilor Săi: ‚Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui. ’” (Matei 9: 36-38) De unde au apărut aceştia? Sunt oameni care şi-au schimbat job-ul. Şi mă rog ca Dumnezeu să facă asta, s-o facă în această încăpere. Sunt puţini lucrători în comparaţie cu sutele de nevoi din această lume, job-uri care sunt plătite sau nu, dar care sunt plasate într-un loc mai strategic decât acela în care vă aflaţi acum. Şi unii dintre voi nu trebuie să auziţi asta pentru că sunteţi deja într-un loc strategic, dar alţii pot să spună, „Este vorba despre mine. ” Mă rog pentru voi. Această conferinţă a fost orchestrată de Dumnezeu ca să fie un punct de cotitură pentru unii dintre voi, eu trebuie doar să mă încred în El, să mă încred în El să vă luminieze ceea ce sunteţi.
19. Nu-ţi irosi moartea. Probabil că pentru unii moarte va veni anul acesta, şi pentru alţii mai târziu. Uitaţi care este versetul, Ioan 21-18: „Adevărat, adevărat îţi spun că, atunci când erai mai tânăr, singur te încingeai şi te duceai unde voiai, dar, când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi altul te va încinge şi te va duce unde nu vei voi. A zis lucrul acesta ca să arate cu ce fel de moarte va proslăvi Petru pe Dumnezeu. ” „Îţi vei întinde mâinile…” A zis lucrul acesta ca să arate cu ce fel de moarte va proslăvi Petru pe Dumnezeu. ” Nu veţi înceta niciodată să trăiţi pentru gloria lui Dumnezeu pe acest pământ până când veţi muri. Şi în momentul când veţi muri, şi este o chemare măreaţă: a trăi este Hristos şi a muri este un câştig. Şi când veţi experimenta moartea ca pe un câştig, veţi arăta lumii, sau cel puţin asistentelor, şi copiilor, că El a fost mai preţios decât viaţa. Acesta este motivul pentru care zâmbesc în spatele măştii de oxigen.
Tată, Îţi mulţumesc pentru răbdarea acestor oameni. Iartă-ne dacă am sărit peste secţiunea întrebărilor, ajută-ne în acest moment când vom face acest lucru. Dar, Doamne, mai presus de orice, nu ne lasă să ne irosim vieţile. Dacă trebuie să stăm pe loc, fă-o tu să fie ceva măreţ, în adevăr şi în Duhul şi dacă trebuie să schimbăm locul unde suntem cu un alt loc, fie să discernem călăuzirea Ta. Dar mai presus de toate, fie ca esenţa unei vieţi neirosite să fie preamărirea lui Isus şi fie ca originea ei să fie Evanghelia şi fie ca arătarea ei să fie dragoste. În Numele lui Hristos m-am rugat. Amin!
Lecții în pustie
2. Domnul i-a zis: “Ce ai in mana?” El a raspuns: “Un toiag.”
3. Domnul a zis: “Arunca-l la pamant.” El l-a aruncat la pamant, si toiagul s-a prefacut intr-un sarpe. Moise fugea de el.
4. Domnul a zis lui Moise: “Intinde-ti mana si apuca-l de coada.” El a intins mana si l-a apucat; si sarpele s-a prefacut iarasi intr-un toiag in mana lui.
5. “Iata”, a zis Domnul, “ce vei face ca sa creada ca ti S-a aratat Domnul Dumnezeul parintilor lor, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov.”
6. Domnul i-a mai zis: “Baga-ti mana in san.” El si-a bagat mana in san; apoi a scos-o, si iata ca mana i se acoperise de lepra si se facuse alba ca zapada.
7. Domnul a zis: “Baga-ti din nou mana in san.” El si-a bagat din nou mana in san; apoi a scos-o din san; si iata ca mana se facuse iarasi cum era carnea lui.
8. “Daca nu te vor crede”, a zis Domnul, “si nu vor asculta de glasul celui dintai semn, vor crede glasul celui de al doilea semn.
9. Daca nu vor crede nici aceste doua semne si nu vor asculta de glasul tau, sa iei apa din rau si s-o torni pe pamant; si apa, pe care o vei lua din rau, se va preface in sange pe pamant.”
10. Moise a zis Domnului: “Ah! Doamne, eu nu sunt un om cu vorbirea usoara; si cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltaieri, nici macar de cand vorbesti Tu robului Tau; caci vorba si limba-mi este incurcata.”
11. Domnul i-a zis: “Cine a facut gura omului? Si cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul?
12. Du-te, dar; Eu voi fi cu gura ta si te voi invata ce vei avea de spus.”
13. Moise a zis: “Ah! Doamne, trimite pe cine vei vrea sa trimiti.”
14. Atunci Domnul S-a maniat pe Moise si a zis: “Nu-i oare acolo fratele tau, Aaron, levitul? Stiu ca el vorbeste usor. Iata ca el insusi vine inaintea ta; si, cand te va vedea, se va bucura in inima lui.
15. Tu ii vei vorbi si vei pune cuvintele in gura lui; si Eu voi fi cu gura ta si cu gura lui; si va voi invata ce veti avea de facut.
16. El va vorbi poporului pentru tine, iti va sluji drept gura, si tu vei tine pentru el locul lui Dumnezeu.
17. Ia in mana toiagul acesta, cu care vei face semnele.“
Credinta si incercarea- Iacov 1:1-8
Autorul acestei epistole pare sa fie Iacov ,fratele Domnului.Alaturi de fratii sai Iose ,Simon si Iuda (Mat 13:55) pare sa nu fi acceptatautoritatea lui Isus inainte de invierea Lui (Marcu 3:21).Dupa ce Isus cel Inviat i s-a aratat lui Iacov (1Cor 15:7),el a devenit un lider al Bisericii iudeo-crestine din Ierusalim (Fapt 12:17).Pe Iacov il intalnim la primul Conciliu de la Ierusalim unde el conduce lucrarile si formuleaza decretul privind conditiile admiterii Neamurilor in biserica. Iacov a fost martirizat prin improscare cu pietre in urma instigarii marelui preot Ananus in anul 61 d .Cr.
Epistola lui Iacov are ca tema de baza modul de comportare al crestinilor.
In textul citit Iacov ne prezinta cateva indemnuri care sa ne ajute in calea credintei:
1. Bucurate cand treci prin incercari.
De ce? fiindca incercare ne ajuta sa crestem spiritual ,sa ne maturizam spiritual.
Incercare lucreaza rabdare.Rabdarea aduce maturizare ,intregire,desavarsire.
Intotdeauna in incercari trebuie sa privim la rezultatul acestor incercari care este maturizare,crestere,desavarsire.
2.Intelepciunea de la Dumnezeu te ajuta sa vezi adevarurile lui Dumnezeu.
Fara intelepciune de la Dumnezeu omul are alte prioritati in viata.
Intelepciunea poate fi dobandita astfel:
-cerand-o cu credinta
-fara sa se indoiasca-cei ce se indoiesc nu primesc nimic de la Domnul
3.Ferice de tine daca rabzi ispita.
Atitudinea pozitiva a crestinului in fata incercarilor are ca rezultat final viata vesnica sau cununa vietii vesnice.
4.Ispita are ca punct de plecare „pofta lui insusi”
Ispita pleaca din interiorul nostru de cele mai multe ori.
Pofta da nastere pacatului ,iar pacatul aduce moartea .
Cu toate acestea Diavolul are si el partea de vina in procesul ispitirii:
1Pet5:8 „Fiti treji, si vegheati! Pentrucã protivnicul vostru, diavolul, dã tîrcoale ca un leu care rãcneste, si cautã pe cine sã înghitã.”
5.Dumnezeu este „Tatal luminilor”sursa binelui si a darurilor desavarsite.
6.Nasterea din nou prin Cuvant ne face o „parga a fapturilor Lui”- rodul cel mai bun al creatiei lui sau cununa creatiei Lui.
Sunt multe exemple in Biblie despre faptul ca noi ca si credinciosi ai Lui nu suntem scutiti de ispite:
Ioan 16:33-V`am spus aceste lucruri ca sã aveti pace în Mine. În lume veti avea necazuri; dar îndrãzniti, Eu am biruit lumea.„
2Cor 11:24-De cinci ori am cãpãtat dela Iudei patruzeci de lovituri fãrã una; de trei ori am fost bãtut cu nuiele; odatã am fost împroscat cu pietre; de trei ori s -a sfãrîmat corabia cu mine; o noapte si o zi am fost în adîncul mãrii. Deseori am fost în cãlãtorii, în primejdii pe rîuri, în primejdii din partea tîlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea pãgînilor, în primejdii în cetãti, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fratii mincinosi.
Ioan 15:20 -Aduceti-vã aminte de vorba, pe care v-am spus -o: ,Robul nu este mai mare decît stãpînul sãu.` Dacã m`au prigonit pe Mine, si pe voi vã vor prigoni; dacã au pãzit cuvîntul Meu, si pe al vostru îl vor pãzi.
Aplicatii:
Sa ne intebam cum reactionam in fata ispitelor? .
Sa invatam azi ca prin orice ispita ingaduita in viata noastra Dumnezeu vrea sa ne desavarseasca.
Sa ne bucuram in incercari.
Daca credinta noastra este vie atunci vom putea face fata ispitelor.
Gasim in Biblie cateva motive pentru care Dumnezeu permite incercarea sau necazul in viata credinciosului:
A. Ca sa testeze puterea credintei noastre
2 Cron 32:30-31 -Ezechia a izbutit în toate lucrãrile lui.Însã, cînd au trimes cãpeteniile Babilonului soli la el sã întrebe de minunea care avusese loc în tarã, Dumnezeu l -a pãrãsit ca sã -l încerce, pentruca sã cunoascã tot ce era în inima lui.
Hab 3:17-18 -Cãci chiar dacã smochinul nu va înflori, vita nu va da niciun rod, rodul mãslinului va lipsi, si cîmpiile nu vor da hranã, oile vor pieri din staule, si nu vor mai fi boi în grajduri,eu tot mã voi bucura în Domnul, mã voi bucura în Dumnezeul mîntuirii mele!
B.Ca sa ne smereasca
2Cor2:17- Cãci noi nu stricãm Cuvîntul lui Dumnezeu, cum fac cei mai multi; ci vorbim cu inimã curatã, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.
C.Ca sa desavarseasca credinta noastra
Iac 1:2-4-Fratii mei, sã priviti ca o mare bucurie cînd treceti prin felurite încercãri, ca unii cari stiti cã încercarea credintei voastre lucreazã rãbdare.Dar rãbdarea trebuie sã-si facã desãvîrsit lucrarea, pentruca sã fiti desãvîrsiti,întregi, si sã nu duceti lipsã de nimic.
D.Ca sa traim cu anticipatia slavei viitoare
Rom 8:18-25-Eu socotesc cã suferintele din vremea de acum nu sînt vrednice sã fie puse alãturi cu slava viitoare, care are sã fie descoperitã fatã de noi.De asemenea, si firea asteaptã cu o dorintã înfocatã descoperirea fiilor lui Dumnezeu.Cãci firea a fost supusã desertãciunii-nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o-cu nãdejdea însã,cã si ea va fi izbãvitã din robia stricãciunii, ca sã aibã parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu.Dar stim cã pînã în ziua de azi, toatã firea suspinã si sufere durerile nasterii. Si nu numai ea, dar si noi, cari avem cele dintîi roade ale Duhului, suspinãm în noi, si asteptãm înfierea, adicã rãscumpãrarea trupului nostru.Cãci în nãdejdea aceasta am fost mîntuiti. Dar o nãdejde care se vede, nu mai este nãdejde: pentrucã ce se vede, se mai poate nãdãjdui?Pe cînd, dacã nãdãjduim ce nu vedem, asteptãm cu rãbdare.
E.Ca sa descopere ce iubim cu adevarat.
Gen 22:1-3;12 Dupã aceste lucruri, Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam, si i -a zis: ,,Avraame!„ ,,Iatã-mã„, a rãspuns el.Dumnezeu i -a zis: ,,Ia pe fiul tãu, pe singurul tãu fiu, pe care -l iubesti, pe Isaac; du-te în tara Moria, si adu -l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ti -l voi spune.„Avraam s`a sculat dis de dimineatã, a pus saua pe mãgar, si a luat cu el douã slugi si pe fiul sãu Isaac. A tãiat lemne pentru arderea de tot, si a pornit spre locul, pe care i -l spusese Dumnezeu. 12-Îngerul a zis: ,,Sã nu pui mîna pe bãiat, si sã nu -i faci nimic; cãci stiu acum cã te temi de Dumnezeu, întrucît n`ai crutat pe fiul tãu, pe singurul tãu fiu, pentru Mine.„
F.Ca sa ne invete sa apreciem binecuvantarile lui Dumnezeu
Ps 63:3-7 Fiindcã bunãtatea Ta preþuieºte mai mult decît viaþa, de aceea buzele mele cîntã laudele Tale.Te voi binecuvînta dar toatã viata mea, si în Numele Tãu îmi voi ridica mînile. Mi se saturã sufletul ca de niste bucate grase si miezoase, si gura mea Te laudã cu strigãte de bucurie pe buze,cînd mi-aduc aminte de Tine în asternutul meu, si cînd mã gîndesc la Tine în timpul priveghiurilor noptii.Cãci Tu esti ajutorul meu, si sînt plin de veselie la umbra aripilor Tale.
G.Ca sa dezvolte in sfintii sai indelunga rabdare Iac 1:3-4
H.Ca sa-i putem ajuta si pe altii in necazurile si incercarile lor
Luca 22:31-32 Domnul a zis: ,,Simone, Simone, Satana v`a cerut sã vã cearnã ca grîul. Dar Eu M`am rugat pentru tine, ca sã nu se piardã credinta ta; si dupãce te vei întoarce la Dumnezeu, sã întãresti pe fratii tãi.`
2Cor1:3-6 – Binecuvîntat sã fie Dumnezeu, Tatãl Domnului nostru Isus Hristos, Pãrintele îndurãrilor si Dumnezeul oricãrei mîngîieri,care ne mîngîie în toate necazurile noastre, pentruca, prin mîngîierea cu care noi însine sîntem mîngîiati de Dumnezeu, sã putem mîngîia pe ceice se aflã în vreun necaz!Cãci, dupã cum avem parte din belsug de suferintele lui Hristos, tot asa, prin Hristos avem parte din belsug si de mîngîiere. Asa cã, dacã sîntem în necaz, sîntem pentru mîngîierea si mîntuirea voastrã; dacã sîntem mîngîiati, sîntem pentru mîngîierea voastrã, care se aratã prin faptul cã rãbdati aceleasi suferinte ca si noi.
Recunoașterea și prețuirea suveranității lui Isus mai presus de toate lucrurile
Tot ce facem trebuie să-L proslăvească pe Hristos
Când Pavel și-a privit în ochi propria înmormântare, el a spus: „Mă aștept și nădăjduiesc cu tărie că acum, ca totdeauna, Hristos va fi proslăvit cu îndrăzneală în trupul meu fie prin viața mea, fie prin moartea mea.” Vreau ca Domnul meu Isus să fie proslăvit în trupul meu, la înmormântarea mea.
Iar în 1 Corinteni 10:31, el spune: „Fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva, să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu.” Vreau ca Dumnezeu să fie mărit și slăvit în felul în care mănânc și beau.
În 1 Corinteni 6:19, el spune: „Voi nu sunteți ai voștri, ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupurile voastre care sunt ale Lui.” Deci, el a vrut ca toate acele 45 de mii de trupuri să arate slava și măreția lui Hristos.
Isus a spus în Matei 5:16, „Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” El a vrut ca noi să trăim vieți care să arate slava lui Dumnezeu.
Dumnezeu a spus în Isaia 43:7, „Adu-mi fiii din țările depărtare și fiicele de la marginea pământului: pe toți cei pe care i-am făcut spre slava Mea.”
Iar în Coloseni 1:16, Pavel a spus că toate lucrurile au fost făcute prin și pentru Isus Hristos. Cele văzute și cele nevăzute: fie scaune de domnii, dregătorii, domnii, stăpâniri. Toate au fost făcute prin El și pentru El. El este începutul tuturor lucrurilor, Cel Întâi născut dintre cei morți, pentru ca în toate lucrurile El să aibă întâietate.
Așadar, reiese clar din aceste versete, că Dumnezeu dorește, că Isus dorește, ca viața ta să-I aducă Lui glorie. El dorește ca tot ce faci tu, fie că mănânci sau bei, tot ce simți, tot ce gândești, tot ce faci, să arate măreția Lui. Mi se pare potrivit să spun, legat de acest verset și multe altele din Biblie, că toți oamenii sunt creați pentru ca valoarea infinită a lui Dumnezeu să fie arătată. Acesta este scopul existenței noastre. Eu doresc ca asta să se întâmple în viața ta în toți anii pe care Dumnezeu ți-i va da. Legat de acest scop am un lucru de demonstrat pe care îl voi enunța, iar apoi îl voi despacheta sau îl voi clarifica în 4 pași.
Ce înseamnă recunoașterea și prețuirea suveranității lui Isus?
Așadar, iată tema principală a acestui mesaj: Recunoașterea și prețuirea suveranității lui Isus Hristos te eliberează din robia păcatului pentru sacrificiile dragostei. Acesta este primul mod de exprimare. Iată un al doilea mod de exprimare: A fi satisfăcut cu tot ce înseamnă Dumnezeu pentru noi, în Isus, te va elibera din robia păcatului pentru suferința dragostei. Iată un al treilea mod de exprimare: credința în Isus Hristos te eliberează din robia păcatului, pentru sacrificiile dragostei.
Acum, prin precizarea acestor 3 moduri de exprimare, se presupune că recunoașterea și prețuirea lui Isus, a fi satisfăcut cu tot ce este Dumnezeu pentru tine în Isus, și încrederea în Isus sunt realități echivalente. A recunoaște și a prețui, a fi satisfăcut și a crede, înseamnă același lucru în Biblie. Voi reveni asupra acestor lucruri și voi aduce versete pentru a întări ideea. Dar mai întâi vreau să precizez de ce tema principală împlinește scopul trăirii tale pentru gloria lui Dumnezeu. Când recunoști și prețuiești suveranitatea lui Isus, când ești satisfăcut de tot ce înseamnă Dumnezeu pentru tine în Isus, și când te încrezi în Isus, cu siguranță, în sufletul tău, Isus are mare însemnătate pentru tine, Îl prețuiești pe Isus. Însă asta e invizibil, nimeni nu-și poate vedea sufletul în afară de Dumnezeu. Iar Dumnezeu îl vede și îl iubește. Dumnezeu se bucură când tu, în sufletul tău, Îl vezi pe El, Îl prețuiești, ești împlinit în El, te încrezi în El. Nimeni altcineva nu poate vedea asta. Dumnezeu nu a venit în lume prin Isus sau nu a creat lumea doar ca să fie glorificat în mod invizibil. Așadar, tema principală nu spune doar: a recunoaște și a prețui suveranitatea lui Isus, a fi satisfăcut cu tot ce înseamnă Dumnezeu pentru tine în Isus, a crede în Isus. Spune ce efect are asupra ta. Când se întâmpla asta, tu, pentru exterior, ești eliberat din robia păcatelor, iar oamenii pot începe să vadă asta. Și tu ești eliberat pentru sacrificiile dragostei, pe care oamenii le pot vedea. Așadar, baza mântuirii tale Îl glorifică pe Dumnezeu în ascuns, iar roada mântuirii tale Îl glorifică pe Dumnezeu în mod public. Iar dacă această afirmație este adevărată, dacă această temă centrală este adevarată, atunci tu îți împlinești scopul pentru care exiști. Spre asta ne îndreptăm. Acum, să revenim la faptul că am făcut trei afirmații. Despre care am spus că sunt echivalente. Recunoașterea și prețuirea lui Isus, a fi satisfăcuți cu tot ce este Dumnezeu pentru noi în Isus, și încrederea în Isus, toate sunt realități echivalente.
Voi încerca să împart ideea principală în patru pași. Primul pas: ce înseamnă să recunoști și să prețuiești, să fii satisfăcut și să te încrezi? Pasul doi – ce reprezintă suveranitatea lui Isus? Pasul trei – ce înseamnă să fii eliberat din robia păcatului? Pasul patru: ce înseamnă să fii eliberat pentru sacrificiile dragostei, și cum rezultă ultimele două din primele două? Aceasta este schema a ceea ce urmează.
De ce sunt recunoașterea și prețuirea, a fi satisfăcut și a avea încredere, realități echivalente?
Așadar, primul pas: De ce sunt recunoașterea și prețuirea, a fi satisfăcut și a avea încredere, realități echivalente? Louie a spus două lucruri șocante luni seara. De exemplu, el a zis: „Înainte să vă încredeți în Hristos, voi nu erați necreștinați, ci erați morți.” Voi nu aveați nevoie să fiți creștinați, ci să fiți înviați din morți.” El a spus asta, iar eu sunt de acord. Iată un al doilea lucru șocant pe care l-a spus. El a mai spus: „Unii dintre voi v-ați hotărât pentru Isus când erați mici. Ați semnat o fișă și apoi v-ați dus în față.” Apoi el a spus: „Și vrăjmașul este încă pe urmele voastre, ca să vă omoare și să vă distrugă, iar înmormântarea voastră este în curs de desfășurare.” Și sunt de acord cu asta. Mulți semnează fișe, se duc în față și iau decizii, dar nu sunt convertiți. Ei nu sunt născuți din nou, nu sunt mântuiți, nu sunt creștini. Ei nu au o credință mântuitoare.
Așadar, întrebarea este: ce este atunci credința mântuitoare? Nu este nicio îndoială că în această sală, încă, după această conferință încărcată de adevăr, sunt încă oameni care se împotrivesc, care încă nu s-au predat, și care nu au fluturat steagul alb al predării înaintea Regelui Isus. Sunt încă mulți. Deci trebuie să auzi ce este această credință numită mântuitoare pe care trebuie să o ai, ca să fii mântuit, să ai păcatele iertate, să ai viață veșnică? Ce înseamnă?
Iar eu am spus că sunt 3 lucruri echivalente: recunoașterea și prețuirea suveranității lui Isus, să fii satisfăcut cu tot ce înseamnă Dumnezeu pentru tine în Isus și să te încrezi în Isus. Aceasta este, cred eu, chiar definiția încrederii. Credința mântuitoare înseamnă să fii satisfăcut cu tot ce este Dumnezeu pentru tine în Isus. Credința mântuitoare înseamnă să recunoști și să prețuiești suveranitatea lui Isus. Aceasta este semnificația ei.
Acum, de ce cred eu astfel? Vă voi da 3 versete. Primul este Ioan 6:35, în care citim că Isus a zis: „Eu sunt Pâinea vieții. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată și cine crede în Mine nu va înseta niciodată.” Observați paralela: crezând – nu însetezi niciodată, venind – nu flămânzești niciodată. Aceste afirmații paralele sunt menite să se explice una pe cealaltă. A veni este o metaforă geografică. Sufletul meu nu se deplasează, este o metaforă. Sufletul meu vine. Iată fântâna! Iată pâinea! Eu vin, beau. De ce? Aici este satisfacerea mea, comoara mea, totul pentru mine. Eu vin la Tine pentru asta. Iar apoi al doilea pas este credința. Eu cred asta. Eu cred că la Isus a crede și a veni înseamnă același lucru. Pâinea și apa sunt amândouă imagini ale lui Isus. O definiție bună a credinței, bazată pe Ioan 6:35 ar fi: credința în Isus înseamnă că sufletul vine la Isus ca să fie satisfăcut cu tot ce este El. Aceasta este definiția mea a credinței, bazată pe Ioan 6:35. Aceasta nu este o decizie.Când te saturi după ce ai băut apa, acea satisfacție este un dar.
Al doilea text, Ioan 1:12: „A venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, urmează o virgulă, adică celor ce cred în Numele Lui, virgulă, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.” Care este rostul virgulei? Care este sensul frazei a doua în relație cu prima? Tuturor celor ce L-au primit, care au crezut în Numele Lui, le-a dat dreptul să devină copii ai lui Dumnezeu. Este o interpretare reciprocă. A-L primi pe Isus și a crede în El înseamnă același lucru. Ceea ce mie îmi spune multe despre ce înseamnă credința. Ce înseamnă să-L primești? Înseamnă să vezi cine e El, Îl dorești și Îl accepți. Înseamnă să primești tot ceea ce este El. El este Comoara ta, Domnul tău, Mântuitorul tău, Prietenul tău, El este Dumnezeul tău. Îl primești, Îl accepți și spui: „Da, da, da, asta e ceea ce am nevoie!” Asta înseamnă să crezi.
Acum avem două versete care susțin faptul că recunoașterea și prețuirea lui Isus și a fi satisfăcuți de tot ce înseamnă Dumnezeu pentru noi în Isus, arată ce este credința. Iată încă unul. Evrei 11:6: “Fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă”, și aici avem două lucruri: „că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută.” Gândiți-vă la al doilea lucru. Singurul mod de a fi plăcuți lui Dumnezeu este prin credință, crezând. Apoi el explică ce înseamnă să crezi. Te îndrepți spre Dumnezeu, mergi spre El. Și te îndrepți spre Cineva despre care spui în inima ta: „El este! El este! Tu exiști!” Iar inima mai spune încă un lucru. Inima care crede spune: „Tu ești răsplata mea, Tu ești Cel care mă răsplătește, Tu ești comoara vieții mele!” Nu vii la Dumnezeu ca să dăruiești. Este o blasfemie din partea mea să vin să-I dau ceva. El nu are nevoie de tine deloc! El este Dătătorul. Dătătorul primește gloria. Nu-I fura gloria, rămâi nevoiaș. Așadar, credința este un răspuns foarte copilăresc, dependent, nevoiaș, flămând, însetat, disperat, falimentar, pentru ce înseamnă gloria.
Acum am terminat de demonstrat echivalența celor trei afirmații ale temei principale. Recunoașterea și prețuirea suveranității lui Isus, a fi satisfăcuți de tot ce este Dumnezeu pentru noi, în Isus, și încrederea în Isus, sunt realități echivalente.
Acum, asta este atât extraordinar, cât și amenințător. Înseamnă că a veni la credința în Isus necesită o înviere din morți. Pentru că, din fire, nu-L recunoști și nu-L prețuiești. Din fire, nu simți o profundă satisfacție în tot ce este Dumnezeu pentru tine, și tot din fire nu te încrezi în El, care presupune să faci acele două lucruri. Ești mort! Și ca să poți veni la El și să crezi trebuie să fii înviat din morți. A-L vedea pe Hristos glorios, valoros și prețios, a-L aprecia mai presus decât toate lucrurile și a fi satisfăcut în El este un dar. Oamenii orbi nu se decid să vadă! Isus spune: „Capătă-ți vederea!” Și ei văd! Oamenii îmbolnăviți nu se decid să prețuiască ceea ce îi îmbolnăvește. Oamenii plictisiți nu se decid să fie satisfăcuți cu ceea ce-i plictisește pe ei. De aceea unii dintre voi nu sunteți încă mântuiți. Nu te poți mântui singur! Acesta lucru este extrem de amenințător pentru oameni, chiar și pentru creștini, pentru ce pare a spune despre libertate.
Libertatea prin credința în Isus
Vom vorbi mult despre libertate în aceasta conferință, iar eu voi vorbi mult despre acest subiect.
Ce este? Nu tocmai ai ruinat-o? Credeam că am liberul arbitru! Credeam că pot, pur și simplu, decide dacă să fiu al diavolului sau al Lui Dumnezeu, dacă să fiu un păcătos sau să fiu un sfânt. Tocmai ai ruinat aceasta concepție? Da! Am ruinat-o! E ruinată!
Convertirea, această convertire: credință, mântuire, naștere din nou, toate acestea sunt un dar, darul de a vedea. Nu Îl vedeți cât este El de minunat! De aceea nu Îl iubiți. Este un dar de a-L putea savura. Guști dar, pur și simplu, nu-i plăcut, așa că mergi să te uiți la TV. Tu. Tu, pur și simplu, nu ai încă darul de a fi satisfăcut. Atunci ce se întâmplă cu libertatea? O lecție din istoria teologică. Sfântul Augustin, născut în 354 d.Hr., a fost cel mai influent creștin probabil din istoria lumii, după apostolul Pavel. Chiar mai mult decât Calvin, Luther, decât toți papii, el a fost mai influent. Apoi, de partea cealaltă, cel mai înverșunat oponent al său a fost Pelagius, un episcop de naționalitate Britanică, care locuia în Roma. Iar Augustin era din Africa de Nord și locuia în locul unde astăzi este Algeria, în Hippo. Iar aceștia doi aveau viziuni diametral opuse pe tema libertății și pe tema înrobirii omului în fața păcatului. Pelagius nega doctrina păcatului strămoșesc. Și anume, el spunea că nu suntem așa de morți, așa de orbi și așa de robiți de corupție și păcat, încât să nu putem, singuri decide dacă să fim buni sau credincioși.
Augustin a spus – iar eu sunt total de partea lui Augustin, și cred că e Biblic, vă voi da un verset imediat. Augustin spunea: „Nu, nu, nu! Noi, de pe vremea lui Adam și Eva, suntem morți. și anume, noi suntem atât de corupți în inimile noastre, atât de înclinați spre păcat, atât de îndrăgostiți de noi înșine și de plăcerile noastre pământești, încât noi nu putem crede! Este imposibil moral ca unul care este îndrăgostit de întuneric să umble în lumină.” Ceea ce trebuie este o înviere, o trezire. Vă rog să vă imaginați următorul lucru: Ce este libertatea pentru Pelagius și pentru Augustin? Pentru Pelagius libertatea este… nu mai știu cum îi spune exact, acea parte care face tic-tac dintr-un metronom, acel indicator. Avem într-o parte păcatul, aici este diavolul, aici este necredința. Iar de cealaltă parte este Dumnezeu, aici este dreptatea și credința.
Pentru Pelagius, libertatea înseamnă să fii poziționat undeva pe aici (la mijloc) și să deții în sinea ta capacitatea supremă de a decide că poți să înclini fie o într-o parte, fie în cealaltă. Asta spunea el că e libertatea! Și asta credeți mulți dintre voi că este libertatea. Dar Biblia nu spune că asta înseamnă libertatea! De fapt, așa ceva nu există astăzi în Univers. Nu există nicăieri! Nici măcar în cer! Atunci ce este? Ce altceva înseamnă libertatea decât să fii poziționat precis, delicat, fix între bine și rău, răul nefăcând parte din tine și tu având posibilitatea de a face binele și de a fi sfânt? Ce este ea atunci? Din moment ce cu toții suntem morți, suntem blocați aici (de partea răului), chiar când suntem născuți. Aceasta este doctrina păcatului inițial (strămoșesc). Noi am moștenit vina, corupția noastră de la Adam, și suntem înclinați spre rău chiar când ieșim din pântece. Nu trebuie să fii învățat să fii rău. Și iată-ne aici, blocați și urând binele, iubitori de sine, mărindu-ne mândria. Iar noi trebuie să fim eliberați, ne trebuie o trezire, o înviere. Iar Dumnezeu Duhul Sfânt ne face să fim născuți din nou. Ce e asta? Aceasta înseamnă să-ți deschizi ochii să vezi asta (partea binelui) ca ceva extrem de valoros. Și atunci când vei vedea acea parte extrem de valoroasă, nu vei reveni aici (la mijloc). Dumnezeu învie oameni din morți prin nașterea din nou doar ca să fie într-o poziție neutră de unde să poată decide dacă să fie sfinți sau ai Satanei, dacă să fie credincioși sau necredincioși. Nu aceasta este nașterea din nou! Nașterea din nou zice sunt acolo (spre partea binelui)! Acum ești al lui Dumnezeu, acum crezi, ochii tăi sunt deschiși și acum poți să-L vezi atât de valoros încât vei alege să fii robul Său.
Dați-mi voie să vă citesc un verset. Romani 6:17: „Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu…” Vă rog să fiți atenți la cine primește mulțumirile. Este foarte important. El nu-și mulțumește sieși. „Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce ați fost robi ai păcatului…” De acolo începem. Nu pornești de aici (de la mijloc) ci pornești de aici (din partea răului). „că după ce ați fost robi ai păcatului, mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu”, deși erați robi ai păcatului „ați ascultat acum din inimă de dreptarul învățăturii pe care ați primit-o. Și prin chiar faptul ca ați fost izbăviți de sub păcat, v-ați făcut robi ai neprihănirii. ” Există doar două tipuri de oameni în lume, Biblic vorbind. Robi ai păcatului sau robi ai neprihănirii. Așadar ce este libertatea? Libertatea înseamnă să fii așa de îndrăgostit de Hristos, încât faci exact ceea ce vrei să faci, iar ceea ce faci este întru-totul în concordanță cu voia Sa.
Libertatea înseamnă să faci ce vrei să faci, și să nu regreți ce ai făcut după ce au trecut 1000 de ani. Libertatea este să recunoști și să prețuiești suveranitatea lui Hristos într-un mod așa de intens încât Îi aparții Lui în totalitate. Aceasta este libertatea! Cu cât ești mai satisfăcut în Hristos, cu atât ești mai liber. Cu cât Îl privești mai mult, cu atât ești mai liber! Cu cât Îl prețuiești mai mult, cu atât ești mai liber! Cu cât ai mai multă încredere în El, cu atât ești mai liber! Libertatea nu este o stare de echilibru între bine și rău. Nu înseamnă să deții într-un mod suveran abilitatea conștientă de a fi de-o parte sau de alta. Aceasta nu este libertatea și nimeni nu trăiește așa. Libertatea înseamnă să fim atât de stăpâniți de Dumnezeu încât devenim deodată raționali, devenim liberi în a-L cunoaște, a-L iubi, a ne găsi desfătarea în El, a ne găsi satisfacție în El. Aceasta este libertatea. Există însă o luptă!
Îmi place ce spunea Augustin. Lupta de a alege dintre două alternative, lupta alegerii, între bine și rău. Această luptă este un rău necesar, temporar însă, care va lua sfârșit în ziua venirii când discernământul și desfătarea vor fi una. De aceea aș vrea ca a doua venire să fi fost ieri. Dacă mori, același lucru se întâmplă. Dar asta e treaba lui Dumnezeu, ambele sunt. Ce se va întâmpla când mori dacă ești creștin? Atunci nu va mai trebui să te zbați vreodată să fii ascultător. Vă dați seama că în cer nu va exista nevoia de a te zbate ca să fii ascultător! Nimeni în cer nu va fi poziționat aici, aici sau aici, ci vom fi cu toții întru-totul robi ai neprihănirii și cei mai liberi oameni din univers.Pentru că vom face exact ceea ce ne place să facem, și anume, vom face întocmai voia lui Dumnezeu! Aceasta înseamnă libertate!
Am spus toate acestea ca să elaborez acel prim punct, pe care vreau să-l enunț din nou: Recunoscând și prețuind suveranitatea lui Isus Hristos, te va elibera din robia păcatului, pentru sacrificiile dragostei. Sau, să fii satisfăcut cu tot ceea ce Dumnezeu este pentru tine în Isus, te eliberează din robia păcatului, pentru suferința dragostei. Sau, având încredere în Isus, te va elibera din robia păcatului și pentru sacrificiile dragostei. Tot ce am făcut până acum a fost să dezbatem de ce aceste trei afirmații sunt echivalente, ce înseamnă ele, ce reprezintă credința mântuitoare și ce înseamnă aceasta pentru libertate.
Suveranitatea lui Isus Hristos
Iar acum schimbăm. Pasul 2 – pașii vor fi mai scurți. Pasul 2 este: Suveranitatea lui Isus Hristos, tot ceea ce este Dumnezeu pentru noi, în Isus, Isus Hristos. Chiar dacă a recunoaște, a prețui, a fi satisfăcut și a avea încredere în suveranitatea lui Isus, reprezintă un dar. Este o lucrarea minunată în sufletul meu, în papilele gustative ale sufletului meu. Dar cu toate acestea, cu ochii mei deschiși, eu văd ceva în lumea de afară. Ce vreau să fac în următoarele minute, este să dau cât de mult pot cu pensula pe pânza suveranității lui Hristos. Eu aș vrea ca voi, cu voia Domnului – așa că Duhule Sfânt, te rog să vii acum, și în această încăpere dă-ne, te rugăm, ochi să vedem ceea ce eu voi încerca, în mod obiectiv, să ilustrez.
Suveranitatea dumnezeirii Sale este asemenea cu cea a lui Dumnezeu Tatăl în toate atributele Sale: măreția gloriei Sale, de aceeași natură cu Tatăl, este infinit, omniprezent în toată onoarea Sa. Suveranitatea eternității Sale. Aceasta face ca mintea omului să explodeze când se gândește la inimaginabilul fapt că Isus Hristos n-a avut un început. El a fost, pur și simplu, din veșnicie o realitate evidentă, absolută. Pe când universul este ceva fragil, trecător, o simplă umbră comparativ cu Cel care a creat totul, cu Acela care nu se schimbă niciodată și care există dintotdeauna, Isus.
Suveranitatea cunoștinței Sale, care face ca întreaga bibliotecă a Congresului să pară o cutie de chibrituri, face ca toată informația internetului să pară să pare ca almanahul fermierilor din anii 1940, face ca fizica cuantică să pară un cititor începător și tot ce Stephen Hawking a visat vreodată e nimic comparativ cu toată cunoașterea lui Isus Hristos.
Suveranitatea înțelepciunii Sale, care n-a fost vreodată depășită de vreun lucru prea complicat, n-a avut parte de consiliere din partea unor înțelepți. De fiecare dată când a spus: “Tăiați copilul în două”, niciun copil n-a murit vreodată.
Suveranitatea autorității Sale, peste cer, pământ și iad. Este Cel fără a cărui permisiune niciun om sau demon poate să miște un inch. El schimbă vremurile și anotimpurile, înalță și dă jos împărați, face cum dorește în locașul ceresc și printre locuitorii pământului, și nimeni nu se poate împotrivi voii Sale, sau să-L întrebe: “De ce faci asta?”
Suveranitatea providenței Sale. Fără El, nicio pasăre nu cade oriunde s-ar afla ea în lume, chiar și în cele mai adânci și întunecate jungle amazoniene. Niciun fir de păr de pe oricare cap din lumea aceasta nu devine negru sau alb decât prin voia Lui.
Suveranitatea Cuvântului Său, care ține întreg universul. Care ține împreună moleculele, atomii și întreaga lume subatomică, pe care încă nici nu visăm la a o descoperi.
Suveranitatea puterii Sale, de a umbla pe ape, curăța leproși și de a vindeca ologi, și de a deschide ochii orbilor, de a face surzii să audă, furtunile să înceteze și morții să învie. Le face printr-un simplu cuvânt, sau uneori printr-un simplu gând.
Suveranitatea curăției Sale. Isus Hristos n-a păcătuit și nu va păcătui vreodată. Isus n-a avut nici măcar pentru o milisecundă o atitudine nepotrivită, sau vreo răutate, sau vreun gând de poftire.
Suveranitatea credincioșiei Sale. Isus Hristos nu-Și încalcă niciodată cuvântul. Nicio promisiune nu este vreodată dărâmată.
Suveranitatea dreptății Sale. El va judeca, la timpul potrivit, toate aspectele legate de moralitate, fie prin cruce, fie în iad. Nimic nu va rămâne nejudecat.
Suveranitatea răbdării Sale, de a suporta slăbiciunea mea și a ta, deceniu după deceniu. Și de a-Și amâna judecata finală, în această țară, în fiecare țară. Pentru ca mulți să se poată pocăi.
Supremația suverană și supusă a ascultării Sale. A respectat întocmai voia Tatălui, apoi a acceptat să poarte calvarul crucii, de bună voie.
Suveranitatea blândeții, smereniei și tandreții Sale. El trestia frântă n-o va zdrobi și mucul care fumegă nu-l va stinge.
Suveranitatea mâniei Sale. Într-o zi, mânia Sa va fi declanșată pe acestă planetă, cu atâta înfricoșare încât oamenii vor zice pietrelor și munților să cadă peste ei și să-i zdrobească, pentru a-i ascunde de mânia Mielului.
Suveranitatea harului Său. El dă viață celor morți spiritual. El dă credință celor care în ura lor față de Dumnezeu merg spre iad. El îi răscumpără pe păcătoși prin neprihănirea Sa.
Suveranitatea dragostei Sale. El moare de bună voie, pentru tine și pentru mine, niște păcătoși, pe când noi eram împotriva Sa, pentru ca noi să avem o bucurie crescândă și trăită deplin prin El pentru totdeauna.
Suveranitatea bucuriei Sale inepuizabile, în părtășia trinității; putere infinită. Această bucurie care a existat dintotdeauna – Este uimitor când mă gândesc că în inima și în originea Universului – iar eu chiar cred asta, nu e o metaforă. În inima și în originea Universului este bucuria Dumnezeului triunic. O bucurie între Dumnezeu Tată, Fiul și Duhul Sfânt,care are o putere așa de explozivă și nelimitată, că a trebuit să fie împărtășită. Așa că ea explodează în existență un Univers întreg, cu o planetă micuță unde oamenii trăiesc, pentru ca toate celelalte galaxii existente să fie martore la cum este Creatorul lor pentru acești oameni care locuiesc aici. Bucuria Sa este o una extraordinară și supremă. Dacă Dumnezeu ți-ar da ochi să vezi acele suveranități ale lui Isus, atunci abia ai vedea marginea suveranității Sale.
Am mai putea menționa suveranitatea Sa în ceea ce privește severitatea Sa, invincibilitatea Sa, demnitatea Sa, simplitatea Sa, complexitatea Sa, fermitatea Sa, calmul Său, adâncimea Sa, curajul Său și toate celelalte. Vrednic de o nesfârșită admirare și vrednic de slavă.
Este suveran în toate modurile vrednice de admirat și peste toate. Peste toate galaxiile și peste toate căile nepătrunse din spațiu. Este suveran peste pământ, începând cu vârfulmuntelui Everest, 8000m înălțime, până la fundul oceanului Pacific, la 11000m în groapa Marianelor. Este suveran peste toate plantele și toate animalele, de la pașnica balenă până la microscopicii viruși ucigași. Este suveran peste toate fenomenele meteo: uragane, tornade, musoni, tsunamiuri, cutremure, avalanșe, inundații, zăpezi, ploi, grindină. Este suveran peste toate procesele chimice, peste vindecări, cancer, HIV, malarie, gripă, peste toate procedeele de funcționare ale antibioticelor și peste miile de leacuri vindecătoare. El este suveran peste acestea.
Este suveran peste toate țările, peste toate guvernele și toate armatele. Este suveran peste Al Quaeda, teroriști, răpiri, peste atentatele sinucigașe și decapitări. Este suveran peste Kim Jong Un, Bashar al-Assad și peste Mahmoud Ahmadinejad. Este suveran peste Barak Obama. Este suveran peste amenințările nucleare și peste amenințările chimice care vin înspre sau spre SUA, dinspre toate regimurile ilegitime din lume. Este suveran peste politică și alegeri, și peste sondajele din Iowa.
Este suveran peste media, știri, peste emisiunile de divertisment, sport, timp liber, peste educație și universități, burse, știință, cercetare, peste afaceri și finanțe, peste industrie și manufacturi, transport, peste internet, sisteme informatice.
Abraham Kuyper spunea că: “Nu există vreun metru pătrat pe planeta Pământ peste care Isus Hristos să nu zică: E al Meu!” Și El domnește peste acel metru pătrat oriunde ar fi el în univers.
O, de-ar îngădui Dumnezeu atotputernic să vezi și să te bucuri de suveranitatea lui Isus. Să facă El ca tu să fii satisfăcut cu tot ce este Dumnezeu pentru tine în Isus. Adică să facă ca tu, pur și simplu, să te încrezi în Isus.
Acum, acesta este finalul pasului 2. Mai avem 2 pași care trebuie parcurși în 5 minute. Putem să o facem.
Să vezi și să te bucuri de supremația lui Hristos te eliberează din păcat
Pasul 3 este să vezi și să te bucuri că supremația lui Hristos te eliberează din păcat. 2 Corinteni 3:18: „Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă.”
Înțelegeți ce spune? Acesta este un verset din Biblie, nu unul de-a lui Piper. Văzând, recunoscând și prețuind slava Domnului, văzându-L ca Domn, suveran și glorios, văzând asta, ești schimbat! Toată viața mea este devotată doar la a privi. Dacă aș putea doar să privesc. Acest verset spune: dacă aș putea să privesc, cu ochii inimii mele, atunci aș fi schimbat.
Un mod de a înțelege este acesta: inimile mici, sufletele mici, dau poftelor mici o putere mare. Inimile mari însă dau poftelor mici o putere mică, pentru că ele par mici. Când vezi magnitudinea comorii tale, sufletul tău se mărește ca să o cuprindă și atunci vei desconsidera pornografia și vei zice că este o ispită fără putere. Așa funcționează! Nu poți lupta doar să zici nu, să zici nu. Așa nu vei reuși! Trebuie să privești! Inima ta trebuie să devină din ce în ce mai mare, ca orice ispită mică să pară o prostie ucigașă și nebună, pe care putem s-o asemănăm cu un mic monstru.
Acesta este pasul 3: dacă începi să recunoști și să prețuiești supremația lui Isus Hristos, vei începe să fii eliberat treptat din legăturile și robiile păcatului.
Eliberat pentru sacrificiile dragostei
Mai este un pas de urmat: Și vei fi eliberat pentru sacrificiile dragostei. În Evrei 10:34, citim despre biserica persecutată, unii creștini au fost aruncați în temniță. Întrebarea care se punea era dacă ne vom pune viețile în pericol ca să ne vizităm frații și surorile noastre în temniță. Aceasta era o problemă relevantă pentru cineva liber. Vei merge doar pentru puțină vreme? Este cu adevărat relevant. Să-i eliberezi pe alții pentru că și tu ai fost eliberat. Aceasta este legătura. Așadar, ce anume te eliberează de vei fi gata să-ți riști viața, să accepți suferința, să accepți sacrificiul, pentru dragul altora?
Vă voi citi acest verset, voi face un comentariu și apoi vom încheia. “Aţi avut milă de cei din temniţă” – începeți să vă depuneți cererile. “Aţi avut milă de cei din temniţă şi aţi primit cu bucurie răpirea averilor voastre” De unde oare a venit atitudinea lor? Eu vreau să fiu așa și voi vreți să fiți așa. Vreau să fiu genul de persoană care va zice că merge să viziteze pe cel din închisoare chiar dacă atunci voi fi considerat că sunt și eu de religia lor și voi suferi și eu cu ei, mă duc indiferent de asta. Și când îți vezi casa distrusă în spatele tău, vei începe să cânți:
De vor trece bunuri pământești și familia mea
De va trece și viața-mi muritoare,
Trupul de mi-l vor ucide
Eu voi rămâne credincios adevărului lui Dumnezeu.
Împărăția Sa este pentru totdeauna! Eu merg spre temniță și voi cânta tot drumul!
Așadar, de unde vine starea asta? De unde vine? Și ultima parte a versetului ne spune exact de unde vine îndrăzneala lor. “ca unii care ştiţi că aveţi în ceruri o avuţie mai bună, care dăinuie.” Cum ai ajuns să fii așa: ai privit la Isus, te-ai uitat la moștenirea ta, ai privit spre cer, spre o veșnicire de bucurie crescândă, și ai zis: „Asta îmi ajunge! N-am am nevoie de ea aici pe pământ, o voi avea acolo, până atunci, aici voi merge unde trebuie.” Așa devii liber să faci sacrificii, prin faptul că ești mulțumit în Isus.
Acum voi încheia. Louie, cu câțiva ani în urmă, acum 15 ani, a început lucrarea “Passion 268”, bazată pe Isaia 26:8, „sufletul nostru suspină după Numele Tău şi după pomenirea Ta.” El m-a contactat și am citit acest verset, după care am discutat și i-am zis: “Nu va fi nevoie să duci o muncă de convingere ca să iau parte la acea lucrare.”
Numele Tău, Numele Tău suprem, pomenirea Ta, pomenirea suveranității Tale, este dorința mea, nu doar decizia mea. Este nevoie de un miracol pentru ca să ia naștere o dorință pentru o realitate nevăzută. Așa că voi încheia cu această binecuvântare: Fie ca Dumnezeul atotputernic să facă ca suveranitatea Numelui lui Isus și supremația pomenirii lui Isus, să fie lucrul spre care tu privești, să fie ceea ce tu prețuiești, să fie ceea ce-ți aduce satisfacție, să fie dorința ta și să fie încrederea ta.
Fântâna vieții – Introducere în excelența acestui subiect
„Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos, şi pe El răstignit.” 1 Corinteni 2:2
Versetul anterior conține o scuză pentru felul familiar și simplu în care apostolul predica, care nu a fost (așa precum el le spune aici) cu vreo desăvârșire sau vreo mare înțelepciune; el nu a studiat pentru a încânta curiozitatea lor cu fraze retorice sau cu subtilități filozofice. De aceea și motivul său, „Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos, şi pe El răstignit.” De fapt, nu dorea să predea arte sau științe, ci religie.
„N-am avut de gând să știu” = nu am gândit ca fiind echitabil să știu vreo altă cunoștință mai importantă între voi; nu condamnă alte cunoștințe, decât atunci când acestea concurează cu cunoașterea lui Hristos. Înțelesul aceste fraze nu înseamnă că el a disprețuit sau a condamnat toate celelalte studii și cunoștințe; ci de departe le condamnă doar atunci când stau în competiție sau în opoziție cu studiul și cunoașterea lui Hristos Isus. Este precum ar fi spus, „Este gândirea mea stabilită și aranjată; nu o critică grăbită și nechibzuită, ci produsul și problema celor mai serioase și puternice anchete.”
După ce am cântărit bine cazul, l-am întors pe toate părțile și după ce l-am văzut din toate direcțiile, acesta ar fi lucrul cel mai potrivit pentru a fi spus; acesta este rezultatul și determinarea finală, faptul că orice cunoștință, nu contează cât de profitabilă, cât de plăcută, nu este vrednică să fie pusă în același loc cu cunoștința lui Isus Hristos. Din lucrul acesta doresc să fac scopul și sfârșitul lucrării mele. Și sfârșitul potrivește mijloacele. Jucării atât de pedante, noțiuni vaporoase și urechi nesocotite ar opri mai degrabă, decât să răspândească ce am clădit eu în mijlocul vostru. De aceea, vă fac semn pe deplin încredințat într-acolo, dorind ca acestea să vă străpungă inima și să vă convingă conștiința, nu să vă gâdile capriciile.
În primul rând, obiectul acestei doctrine este Isus Hristos. „N-am avut de gând să știu între voi altceva”, adică să nu studiez eu nimic altceva și să nu vă învăț nimic altceva decât despre Isus Hristos. Hristos trebuie să fie centrul către care toate liniile slujirii mele se îndreaptă. Am scris și am spus despre multe alte subiecte în predicile mele și în scrisorile mele, dar toate se reduc la predicarea și descoperirea lui Isus Hristos: dintre toate subiectele din lume, acesta este cel mai dulce; dacă există ceva pe acest pământ care să semene cu raiul și să merite tot timpul nostru petrecut în studii, atunci acesta este. Astfel, apostolul își glorifică doctrina sa din excelența Subiectului Însuși, socotind toate celelalte doctrine ca lucruri iluzorii în comparație cu acesta.
În al doilea rând, avem aici acel respect special și acea considerație față de Hristos pe care apostolul a izolat-o de toate celelalte adevăruri despre Hristos, pentru a depune toată puterea slujirii sale în ea. Și acest adevăr este, „și pe El răstignit”. Mai degrabă să știe acest lucru deoarece preferă să înlăture prejudiciile vulgare ridicate împotriva Lui pe seama crucii; „dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru iudei este o pricină de poticnire, şi pentru Neamuri, o nebunie.” (1 Corinteni 1:23) Acest lucru s-a potrivit perfect sfârșitului epistolei, moment în care apostolul îi atrage spre Hristos. Precum Hristos este deasupra oricărui alt subiect, la fel este El cunoscut ca răstignit înainte de celelalte subiecte despre El. Există, deci, pus un mare accent în acest cuvânt: „și pe El răstignit” (apostolul scrie lucrul acesta într-un mod particular în limba greacă).
În al treilea rând, maniera în care el discută acest subiect transcendent este remarcabilă, de asemenea. Acesta nu predică doar Hristosul răstignit, ci Îl predică într-un mod deplin și asiduu. L-a predicat frecvent pe Hristos și „de fiecare dată când l-a predicat pe Hristos cel răstignit, L-a predica într-un stil răstignit.” Aceasta este suma cuvintelor apostolului, să îi facă conștienți că duhul său era concentrat pe acest subiect de parcă nu ar fi știut sau nu i-ar fi păsat despre alte subiecte. Toate predicile lui erau pline de Hristos, încât ascultătorii săi au crezut că nu este familiarizat cu nicio altă doctrină. Prin urmare, a fost observat că „nu există altă doctrină mai excelentă prin sine însăși sau mai necesară în studii și predici decât doctrina lui Isus Hristos, și El răstignit.”
Toate celelalte cunoștințe, oricât de mărite sunt în lume, pot fi socotite ca zgură în comparație cu excelența cunoașterii lui Isus Hristos (Filipeni 3:8). „Hristos, în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale științei.” (Coloseni 2:3)
Eudoxus a fost atât de mișcat de măreția soarelui încât a crezut că a fost născut doar pentru a-l privi; cu atât mai mult un creștin ar trebui să gândească astfel, el a fost născut pentru a privi și a se desfăta în gloriile Domnului Isus.
Adevărul acestei propoziții va fi clarificat printr-o dublă considerație a doctrinei lui Hristos.
În primul rând, să considerăm această doctrină ca un absolut și apoi să lăsăm aceste proprietăți cu care El este îmbrăcat în mod natural să arate superioritatea doctrinei față de oricare altă știință sau alt studiu.
Prima considerație, cunoștința lui Isus Hristos este esența și miezul tuturor Scripturilor; scopul și centrul tuturor revelațiilor divine: amândouă Testamente se întâlnesc în Hristos. Legea ceremonială este plină de Hristos și toată Evanghelia este plină de Hristos: liniile binecuvântate ale celor două Testamente se întâlnesc în El. Și descoperirea felului în care acestea două sunt în armonie și se concentrează atât de frumos în Isus Hristos este scopul excelentei epistole către Evrei. Chiar și noi, cei mai mulți, numim acea epistolă „dulcea armonie între cele două Testamente”. Aceasta susține excelența nemaipomenită a acestei doctrine, cunoașterea acesteia fiind o cheie pentru dezlegarea celor mai multe părți ale sfintelor Scripturi. Este în cunoștința Scripturii, cât și în cunoștința oamenilor care se află în logică și în filozofie: dacă un școlar a ajuns să înțeleagă un principiu de bază, acesta va funcționa ca o balama în jurul căreia se va învârti întreaga controversă; adevărata cunoaștere a acelui principiu îl va purta prin întreaga controversă și îi va asigura soluția pentru fiecare argument. La fel, cunoașterea lui Hristos, precum un indiciu, te conduce prin întregul labirint al Scripturilor.
A doua considerație, cunoștința lui Hristos Isus este o cunoștință fundamentală; și fundațiile sunt cele mai folositoare, deși sunt văzute ultimele. Cunoașterea lui Isus este fundamentală pentru orice har, datorie, mângâiere și fericire.
1. Este fundamentală pentru orice har; toate încep cu cunoștința, Coloseni 3:10: „omul cel Nou se înnoiește în cunoștință.” Precum cea veche, la fel și noua creație începe în lumină; dechiderea ochilor este prima lucrare a Duhului; și, precum începuturile harului, la fel toate îmbunătățirile viitoare depind de această creștere a cunoștinței. 2 Petru 3:18, „ci creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos.” Vedeți cum acestea două, harul și cunoștința, mențin în mod egal pacea în sufletul creștinului; în felul în care crește unul, celălalt crește corespunzător.
2. Cunoșința lui Hristos este fundamentală pentru orice datorie. Datoriile, la fel și orice haruri ale creștinilor, sunt fondate în cunoașterea lui Hristos. Trebuie un creștin să creadă? Trebuie să creadă că niciodată nu va putea fără de cunoștința lui Hristos: credința este atât de mult dependentă de cunoștință încât este denominată de aceasta, Isaia 53:11: „Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu.” Și prin urmare, în Ioan 6:40 a vedea și a crede sunt făcute unul și același lucru. Ar putea un om să își exerseze credința în Dumnezeu? Nu fără cunoașterea lui Hristos care este Autorul oricărei credințe, 1 Petru 1:3. El este și obiectul acesteia, Evrei 6:19. El este suportul și baza oricărei lucrări, Coloseni 1:27. La fel cum nu poți să crezi sau să speri, nu poți nici să te rogi acceptabil fără un grad competent de cunoștință. Chiar și cel mai păgân ar putea să zică „Non lowuendum de Deo sine lumine”, adică „oamenii nu pot vorbi despre Dumnezeu fără a avea lumină”. Adevăratul fel de a conversa și de a ne bucura de Dumnezeu în rugăciune este prin a-L vedea prin credință ca un Mediator. Atât de multă mângâiere și adevărată excelență este în aceasta! O, cât de indispensibilă ar fi atunci cunoașterea lui Hristos tuturor celor ce se adresează lui Dumnezeu prin orice îndatorire!
În ultimul rând, această cunoștință este fundamentală pentru fericirea eternă a sufletelor: nu putem să ne îndeplinim nicio îndatorire, să ne bucurăm de nicio mângâiere și nici nu putem fi salvați fără ea. Ioan 17:3: „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.” Și dacă viața veșnică este să Îl cunoști pe Hristos, atunci eterna condamnare este să fii un ignorant al lui Hristos. Hristos este Ușa care deschide cerul, iar cunoștința este cheia care ni-L deschide pe Hristos. Darurile excelente, laturile reînnoite ale păgânilor, chiar dacă acestea au dobândit multă apreciere și onoare între oameni, au fost lăsate într-un stadiu de pierzare datorită marilor lor defecte: aceștia Îl ignoră pe Hristos, 1 Corinteni 1:21. Așadar, vedeți cât de fundamentală este cunoașterea lui Hristos, esențial necesară pentru orice har, îndatorire, mângâiere și fericire a sufletului.
A treia considerație, cunoașterea lui Hristos este profundă și vastă; toate celelalte științe nu sunt decât umbre; aceasta este un ocean fără margini și fără fund. Nicio creatură nu are vreo linie destul de lungă pentru a pătrunde adâncimile acesteia. Are o înălțime, lungime, adâncime și lărgime care întrece orice cunoștință, Evrei 3:14. Există o „nefelurită înțelepciune a lui Dumnezeu în Hristos”, Efeseni 3:10. Este de mai multe tipuri și forme, de mai multe arătări și putată de mai multe tipuri de oameni. Este, într-adevăr, simplă, pură și neamestecată cu altceva decât ea însăși și, totuși, felurită în funcție de statutul persoanelor, de familii și administrații; ceva din Hristos poate fi descoperit într-un veac și altceva într-un altul, totuși, eternitatea însăși nu poate să-L descopere în întregime. Luther spunea că vede ceva care binecuvântatul Austin nu a văzut și că acei care vor veni după el, vor vedea ceva ce el nu a văzut. Este în studiul lui Hristos, cât și în dezvoltarea unei noi țări descoperite: întâi omul stă pe malul mării, la marginile pământului și locuiește acolo. Dar totul depinde de maniera în care acesta caută mai departe și mai departe în inima țării. Of, cei mai buni dintre noi sunt încă la marginile acestui vast continent!
A patra considerație, studiul lui Isus Hristos este cel mai nobil subiect asupra căruia un om se poate apleca. Acei care muncesc și își chinuie creierul cu studiile, precum sunt copiii, se ostenesc într-un joc ușor. Vulturul se joacă cu soarele însuși. Îngerii studiază această doctrină și se apleacă să privească în acest abis adânc. Care sunt adevărurile descoperite în Hristos dacă nu însăși secretele care stăteau ascunse din eternitate în sânul lui Dumnezeu (Efeseni 3:8-9)? Inima lui Dumnezeu este deschisă omului în Hristos (Ioan 1:18), acesta este lucrul care face ca Evanghelia să fie o hotărâre atât de glorioasă, pentru că Hristos este atât de glorios descoperit în ea (1 Corinteni 3:9) și studierea lui Hristos în Evanghelie impregnează o glorie cerească nemaipomenită asupra sufletului care Îl contemplează (versetul 18).
A cincea considerație, este cea mai dulce și considerabilă cunoștință; a-L studia pe Isus Hristos nu este altceva decât a săpa în mijlocul izvoarelor mângâierilor. Cu cât mai adânc sapi, cu atât mai mult ești umplut. Cum sunt inimile copleșite de descoperirile lui Hristos în Evanghelie? Ce extaz, topire, transport găsește sufletul mulțumitor aici? Fără îndoială, extazul lui Filip din Ioan 1:25: „L-am găsit pe Isus” a fost mult mai mare decât al lui Arhimede. Un credincios poate să stea de dimineață până noaptea să audă discursuri despre Hristos. „Gura lui e cea mai dulce” – Cântarea cântărilor 5:16.
În al doilea rând, dacă vom compara această cunoștință cu oricare alta, se va vedea clar excelența acesteia.
1. Toate celelalte cunoștințe sunt naturale, dar aceasta este în întregime supranaturală. Matei 11:27: „Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu; şi nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.” Cel mai înțelept dintre păgâni nu ar putea niciodată să ajungă la o descoperire adâncă a lui Hristos prin căutările lor profunde în natură; chiar și filozofii cu cei mai ageri ochi nu sunt decât copii în cunoștință în comparație cu cei mai nepricepuți creștin.
2. Alte cunoștințe sunt inaccesibile multora. Niciun ajutor și mijloc din lume nu va putea niciodată ajuta un creștin să cunoască toate artele și limbile învățate; oamenii cu cele mai sclipitoare gândiri și cele mai roditoare minți sunt cei care excelează în acestea. Dar cât despre misterele și excelența cunoștinței lui Hristos, oamenii cei mai grei de cap, cei mai orbi spiritual și cei mai vrednici de disprețuit sunt cei care dobândesc, cu ajutorul Duhului Sfânt, această cunoștință în care cei mai perspicace și ingenioși sunt totalmente orbi. Matei 11:25: „Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor.” 2 Corinteni 1:26-27: „De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.”
3. Celelalte cunoștințe, chiar dacă trebuie să obții cel mai înalt grad pentru fiecare, nu vor putea să te ducă niciodată în cer, fiind deficitare și nesatisfăcătoare în privința integrității, integritate pe care Hristos o așteaptă de la noi. Și în puritatea acestei naturi: cunoștința păgânilor crește în van în imaginația lor (Romani 1:21), eficacitatea și influența acesteia în viața și inima lor este acesta: „înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor.” Poftele lor au fost mai puternice decât lumina lor (Romani 1:18). Dar cunoștința lui Hristos are un mare potențial în a influența, schimbând sufletele după asemnănarea Sa (2 Corinteni 3:18) și, astfel, se dovedește a fi o cunoștință salvatoare pentru oameni (1 Timotei 2:4). De aceea am arătat în câteva moduri transcendența cunoștinței lui Hristos.
Utilitatea tuturor acestor lucruri vi-o voi arăta prin câteva inferențe pe care nu le voi dezvolta, întregul acesta fiind doar preliminar doctrinei lui Hristos.
APLICAȚIA 1
Suficiența doctrinei lui Hristos: face oamenii înțelepți spre propria lor salvare. Pavel nu a dorit să știe nimic altceva; și, într-adevăr, nimic altceva nu este absolut necesar. Dacă puțin din această cunoștință are efect asupra sufletului și îl conduce spre salvare, de ce să ne mai complicăm sufletul cu toate acele speculații în van și lucruri cu care alții își atrag atâta laudă? Dragi creștini, nu fiți descurajați pentru că vă vedeți pe lângă și depășiți de multe alte cunoștințe. Dacă Îl cunoști pe Isus Hristos, știi îndeajuns pentru a fi mângâiat și pentru a-ți salva sufletul. Mulți filozofi învățați sunt acum în iad, iar mulți creștini nepricepuți sunt în cer.
APLICAȚIA 2
Dacă există atâta excelență în Isus Hristos, fie ca aceasta să îi facă umili pe toți – sfinți și păcătoși – ca să nu mai ținem atât de alte cunoștințe, chiar dacă acestea ne aduc și avantaje. Păcătoșilor, referitor la voi pot să oftez și să spun împreună cu apostolul, 1 Corinteni 15:34: „Veniţi-vă în fire, cum se cuvine, şi nu păcătuiţi! Căci sunt între voi unii care nu cunosc pe Dumnezeu: spre ruşinea voastră o spun.” Aceasta, o, aceasta este condamnarea! Chiar și pentru voi care sunteți luminați de această cunoștință! Cât de puțin știți despre Isus Hristos comparativ cu cât ați putea știi? Ce altă rușine mai mare este decât să fim nevoiți să vă învățăm adevărurile începătoare pe „voi, care de mult trebuia să fiţi învăţători”? (Evrei 5:12-14) „Cât despre mine, fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni lumeşti, ca unor prunci în Hristos.” (1 Corinteni 3:1-2) O, cât de mult timp este alocat altor studii, pentru discursuri fără rost, pamfleturi frivole și lucruri lumești? Și cât de puțin în cercetarea și studierea lui Isus Hristos.
APLICAȚIA 3
Cât de trist este condiția acelora care au cunoștința lui Hristos și, totuși, cât despre ei ar fi fost mai bine să nu o abiă! Sunt mulți aceia care se mulțumesc cu o cunoștința a Lui nepractică, fără efect și pur teoretică. Acestora, apostolul le spune „Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii” (2 Petru 2:21). Lor le slujește doar pentru a agrava păcatul și mizeria lor. Căci, deși nu este îndeajunsă pentru a-i salva, pune doar niște restrângeri slabe asupra păcatului, restrângeri pe care poftele lor impetuoase le încalcă și îi expun, deci, unei condamnări și mai mari.
APLICAȚIA 4
Posibil să ne informeze despre regula după care ar trebui să judecăm atât slujitorii, cât și doctrina. Cu siguranță că este cea mai înaltă laudă pentru un slujitor, să fie un vrednic slujitor al Noului Testament; nu al slovelor, ci al Duhului (2 Corinteni 3:6). Cel mai mare artist este acela care poate să-L arate pe Isus Hristos înaintea oamenilor într-un mod cât mai plin de viață și puternic. Evident, arătându-li-L răstignit. Și cea mai bună predică este aceea plină de Hristos, nu de un limbaj artistic. Știu că se cuvinte un dialect sfânt pentru slujitorii lui Hristos, aceștia nu ar trebui să fie grosolani și fără de grijă în limbajul sau metodele lor. Dar, cu siguranță, excelența unei predici nu stă în aceasta, ci în descoperirile depline ale lui Isus Hristos și aplicațiile pline de viață ale acestora.
APLICAȚIA 5
Fie ca toți cei care sunt îngrijorați de onoarea religiei sau de pacea și liniștea sufletului lor, să se retragă și să se dedice studiului lui Isus Hristos, și acesta răstignit. Pentru ce să ne pierdem timpul cu alte studii când toată excelența, toată savoare și toată atracția este concentrată în aceasta? Isus Hristos este mult mai drept decât fiii oamenilor, cel mai important între zeci de mii, „precum mărul între pomii din pădure”. „Quoe faciunt divisa beatu, in hoc mixta fluunt” – acele lucruri care încântă și desfată sufletele omului, toate sunt găsite în Hristos. O, ce Hristos binecuvântat este acesta! A-L cunoaște înseamnă viața veșnică! Deoarece cunoașterea lui Isus Hristos rodește fructele oricărei mângâieri, aceasta în orice sezon și orice condiție. De aceea, în Apocalipsa 22:2 este numit „pomul vieții care rodește douăsprezece feluri de rod în fiecare lună; și frunzele pomului slujesc la vindecarea neamurilor.” În Hristos, sulfetele au (1) toate lucrurile necesare pentru fizic și psihic, (2) toate varietățile de roade în ordinea atributelor, promisiunilor și ordinării, (3) în El există fructele acestea oricând, în orice lună; există un rod prețios în Isus Hristos, chiar și în lunile negre; roade iarna, cât și roade vara. O, atunci studiați-L pe Hristos! Studiați pentru a-L cunoaște mai pe larg! Există multe lucruri excelente în Hristos, lucruri pe care chiar și creștinii cu cei mai ageri ochi nu le-au văzut: ah! Ce lucru demn de milă este ca ceva din Hristos să rămână necunoscut de ochii poporului Său. Studiați să-L cunoașteți pe Hristos mai intensiv, să gustați și să experimentați, să găsiți puterea plină de viață a cunoștinței Lui în inima și trăirile voastre. Această cunoștință poartă în ea toată dulceața și mângâierea. Creștine, îndrăznesc să apelez la experiența ta. O experiență palpabilă, în hotărâri și datorii, nu ți-a adus asta împlinire mai multă și mai dulce decât oricare alt divertisment pe care l-ai gustat în lumea aceasta? O, atunci retrage-te, dedică-te și dă-te pe de-a-ntregul – pe tine, timpul tău și puterea ta – acestui studiu nemaipomenit de armonios.
APLICAȚIA 6
În ultimul rând, lăsați-mă să închid întregul acesta cu o dublă atenționare; una pentru noi, care prin chemarea noastră și profesiile noastre suntem slujitori ai lui Hristos și o alta pentru acei care stau zilnic sub doctrina lui Isus Hristos.
Prima, dacă această doctrină este cea mai excelentă, necesară, fundamentală, profundă, nobilă și cea mai plină de mângâieri, să fim cu băgare de seamă ca nu cumva, în timp ce studiem pentru a fi clari în alte lucruri, să fim găsiți ignoranți la capitolul acesta. Știți că este umilitor, prin consimțământul comun al lumii civilizate, ca vreun om să fie nefamiliarizat cu propria lui chemare sau să nu se ocupe în modul cel mai propice de ea. Este chemarea noastră, ca prieteni ai Mirelui, să căutăm și să câștigăm suflete pentru Hristos, să li-L arătăm oamenilor răstignit (Galateni 3:1), să-L prezentăm cu toate atracțiile Sale excelente, pentru ca toate inimile să fie cucerite de frumusețea Sa și să fie fermecate în brațele Lui de iubire. Trebuie, de asemenea, să fim în stare să apărăm adevărurile lui Hristos împotriva ereticilor suminatori care insuflă cunoștința lor ignoranților. Să știm să răspundem întâmplărilor și scrupulelor bieților creștini îndoielnici. Cât de multe noduri intricate avem de dezlegat? Ce dureri, ce aptitudini sunt necesare activității noastre? Să ne petrecem noi timpul nostru prețios în controverse frivole, subtilități filozofice sau noțiuni uscate și aride? Ar trebui să studiem totul despre Hristos? Sau să răsfoim toate volumele, înafară de cele sacre? Acest lucru se observă chiar și la Bellarmine, s-a întors dezgustat de la școala biblică pentru că el dorea să afle evlavia, să fie convingător pentru mulți dintre noi care sunt atât de des îndrăgostiți de lucrurile greșite din munca lor. O, lăsați cunoștința lui Hristos să locuiască din belșug în voi!
A doua, să fim conștienți: cunoștința noastră nu este una fără putere, stearpă și nepractică. O, în trecerea ei din înțelegerea noastră până la buze, aceasta poate să topească, să îndulceasă și să ne copleșească inimile! Țineți minte, fraților, o chemare sfântă nu a salvat pe niciun om care nu avea o inimă sfântă. Dacă limbile noastre ar putea fi sfințite, întregul nostru trup ar fi condamnat. „Noi și oamenii noștri trebuie să fim judecați după aceeași Evanghelie și să stăm la aceeași masă, să fim condamnați acelorași termeni și să avem de-a face cu lucruri la fel de severe ca alți oameni. Nu putem să gândim că vom fi salvați de religiozitatea noastră sau că putem veni cu un „Legit ut clericus”, când se așteaptă un „Credit et vixit ut Christianus” (se numește un om religios, dar nu crede și nici nu trăiește ca un creștin), precum zicea un emiment (Gildas Salvianus). O, fie ca și îngrijitorii viei să fie atenți și să îngrijească via: avem de câștigat sau de pierdut un cer, precum au și alții.
A treia, fie ca noi toți să luăm seama că nu trebuie să ascundem cunoștința noastră de alți oameni în nelegiurire. O, fie ca buzele noastre să răspândească cunoștința și să-i hrănească pe mulți! Să fim atenți la ștergar, amintindu-ne că ziua în care vom da socoteală este aproape. Luați seama, vă implor, la relațiile în care stați și la obligațiile care rezultă din acestea. Amintiți-vă că marele Păstor s-a dat pentru ea și v-a dat pe voi turmei. Timpul vostru, darurile voastre nu sunt ale voastre, ci ale lui Dumnezeu. Amintiți-vă de dorințele arzătoare ale sufletului care pier tot mai mult pentru că au nevoie de Hristos. Și dacă inimile lor nu vor, dar necesitățile lor ne arată contrarul – cum au făcut și cu Iosif, Genesa 47:15: „Dă-ne pâine! Pentru ce să murim în faţa ta?” Chiar și monștrii marini își alăptează puii și noi să fim cruzi? Cruzi cu sufletele? A crezut Hristos că e prea mult să își dea sângele pentru ei? Atunci ar trebui noi să credem că e prea mult să vedem, să studiem, să predică, să ne rugăm și să facem tot ce putem pentru salvarea lor? O, fie ca același gând care a fost în Hristos să fie și în voi!
În al doilea rând, pentru oamenii care stau sub doctrina lui Hristos zilnic și în jurul lor au lumina acestei cunoștințe.
Primul îndemn. Luați seama ca nu cumva să respingeți și să disprețuiți această lumină. Puteți face asta în două feluri: (1) atunci când disprețuiți mijloacele cunoștinței având puțin respect pentru acestea. Cu siguranță, dacă respingeți această cunoștinșă, Dumnezeu vă va respinge și pe voi (Osea 4:6). Asta îneamnă disprețuirea darului cel mai bogat pe care Hristos l-a dat Bisericii. Și, oricum, ar fi o neascultare și o desconsiderare să începi josnic transmițând doar părțile mai simple ale acestei cunoștințe, în discursuri artificiale. Totuși, credeți în ea. Este un păcat mai îndrăzneț decât credeți voi, dacă nu o credeți. Luca 10:16: „cine vă nesocoteşte pe voi, pe Mine Mă nesocoteşte; iar cine Mă nesocoteşte pe Mine nesocoteşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.” Și (2), disprețuiți cunoștința lui Hristos atunci când disprețuiți direcțiile și constrângerile iubitoare ale acestei cunoștințe. Când refuzați să vă lăsați ghidați de cunoștința voastră, lumina și poftele pe care le aveți vor fi mereu în luptă în voi. O, cât de trist este ca poftele voastre să domine lumina voastră! Voi nu păcătuiți cum păcătuiesc păgânii care nu-L cunosc pe Dumnezeu. Când voi păcătuiți, trebuie să nesocotiți și să dați la o parte înștiințările propriei voastre conștiințe și să vă încălcați propriile voastre convingeri. Ce lucrare tristă va fi aceasta pentru sufletele voastre! Cât de curând vă va goli conștiința?
Al doilea îndemn. Fiți cu băgare de seamă ca nu cumva să fiți mulțumiți de câtă cunoștință ați dobândit până în prezent, ci creșteți spre perfecțiune. Este mândria și ignoranța multor profesori care i-a făcut să se umfle de îngâmfare cu reușitele lor excelente atunci când au avut câteva noțiuni crude și nedigerate. Și este păcatul care îi face chiar și pe cei mai buni sfinți să înceapă să plângă și să strige: „Nu putem să ne adâncim atât!” atunci când li se descoperă profunzimea acestei cunoștințe și cât trebuie să sufere ca să pătrundă atât de adânc pentru a o afla. Pentru munca voastră, creștinilor! Pentru munca voastră! Nu lăsați candela să vi se stingă! Răpiți-vă pe voi înșivă pentru acest studiu, căutați corespondentele și relațiile dintre cele două lumi! Ce comuniune există între Dumnezeu și suflete, totuși? Considerați totul ca fiind zgură în comparație cu excelența cunoștinței lui Isus Hristos.
Hristos în gloria Sa esențială și primară
„Eu eram meșterul Lui, la lucru lângă El, și în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui.” Proverbe 8:30
Aceste cuvinte sunt o parte din excelentele recomandări ale înțelepciunii, prin care, în această carte, Solomon intenționează două lucruri. Primul: harul sau sfințenia. Proverbe 4:7, înțelepciunea este totul. Și în al doilea rând, Isus Hristos – fântâna vieții. Priviți cum era Isus renumit în vechime pentru excelența Sa (Iov 28:14-15), și la Hristosul de acum, în acest context în care Duhul lui Dumnezeu descrie cel mai binecuvântat statut al lui Hristos, înțelepciunea Tatălui, pentru acele desfătări veșnice pe care le avea cu Tatăl Său, înainte să ia asupra Lui natura umană: „Eu eram […] lângă El”. Întreg acel Ev a fost înghițit și petrecut în defătări și plăceri de nedescris. Plăceri care erau duble, (1) Tatăl și Fiul Își găseau plăcerea Unul în Altul (loc de unde Duhul Sfânt nu este exclus) fără a-Și comunica bucuria altora, pentru că nu exista nicio creatură atunci în mintea lui Dumnezeu; (2) Își găseau plăcerea în a salva omenirea, în perspectiva acestei lucrări, deși nu era încă existentă (versetul 31). Ocupația mea prezentă stă în aceasta: plăcerea comună a Tatălui și a Fiului, Unul cu și în Celălalt. Explicația o avem în acest text, de aceea să considerăm:
1. Condiția glorioasă a Fiului lui Dumnezeu înainte de întrupare, descrisă de persoana cu care era în părtășie, „Eu eram […] lângă El”. Deci, era cu El așa cum nu a fost nimeni niciodată, chiar în sânul Său, Ioan 1:18: „singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui”. Aceasta este o expresie a celei mai mari afecțiuni și intimități din lume. Ca și cum ar spune că era înfășurat în sufletul Tatălui Său, înconjurat de Dumnezeu.
2. Această părtășie este ilustrată printr-o metaforă prin care Domnul se apleacă spre capacitățile noastre de înțelegere (precum „Unul înălțat împreună cu El”), evreiescul Amoneste tradus uneori ca „muncitor iscusit” sau „artist curios”, precum în Cântarea cântărilor 7:1 unde găsim același cuvânt. Și, într-adevăr, Hristos s-a dovedit a fi un asemenea Artist în crearea lumii! Ioan 1:3, „Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. ” Dar Montanus și alții Îl consideră hrănitor. Astfel, Hristos este comparat aici cu un copil încântător, făcând sport înaintea Tatălui. Rădăcina evreiască (Shachak), se traduce prin „a se bucura înaintea Lui” și asta înseamnând a râde, a se juca sau a se bucura. Uitați-vă la plăcerea părinților când își văd copiii țopăind înaintea lor, în așa fel se bucura și Tatăl privindu-și Dragul în sânul Său.
3. Bucuria este amplificată de perpetuarea și neîntreruperea acesteia: „în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui.” Această desfătare a Tatălui și Fiului Unul în Celălalt nu a cunoscut niciun moment de întrerupere sau diminuare: de aceea aceste Persoane minunate și glorioase lasă ca această plăcere și desfătare să se manifeste în plinătate în inima fiecăruia. Sunt precum ar fi cuprinși Unul în Altul, întreținându-se cu desfătări și plăceri inefabile și neînșelătoare.
Astfel, observăm: „Condiția și statul lui Isus Hristos înainte de întruparea Sa a fost o stare de plăcere și desfătare înaltă și de neînchipuit, bucurându-Se în prezența Tatălui.”
Ioan ne spune că El era în sânul Tatălui; a sta în sânul cuiva este postura unei mari iubiri, Ioan 13:23: „Unul din ucenici, acela pe care-l iubea Isus, stătea la masă culcat pe sânul lui Isus.” Dar Hristos nu a stat în sânul Tatălui așa cum a stat ucenicul Său pe El, ci era învăluit în El. Astfel, în Isaia 42:1 spune „Iată Robul Meu, pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcere sufletul Meu.” Verset care este interpretat în multe feluri. În Septuaginta este folosită expresia „quem suscepit”, care înseamnă „Cel pe care sufletul Meu Îl cuprinde”, iar în alte locuri, „complacuit” care înseamnă „Unul care este plăcerea și desfătarea sufletului Meu”. În 2 Corinteni 8:9, starea în care se afla El este numită bogată, iar în Filipeni 2:6-7: „El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.” Adică avea toată gloria și majestatea lui Dumnezeu. Și bogățiile despre care se vorbește nu sunt mai prejos decât bogățiile Tatălui, Ioan 16:14: „El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.” Și ceea ce este al Său acum, în starea Sa proslăvită este exact același lucru pe care l-a avut înainte de a fi umilit. Ioan 17:5: „Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine însuţi cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.” Acum, dacă ar fi să schițăm (așa cum putem noi) fericirea negrăită a stării lui Hristos din vremea când se afla binecuvântat în Sânul Tatălui, ar trebui să o luăm în considerare în trei feluri: negativă, pozitivă și comparativ.
Să ne gândim la partea negativă prima dată, eliminând partea cu gradele de înjosire și de întristare care I-au fost aduse prin încarnare.
În primul rând, El nu a mai fost până atunci coborât atât de jos, coborât în condiția creaturii. Pas care a fost unul umilitor, într-adevăr. Pentru că prin aceasta, spune apostolul, “ci S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob”. Pentru Dumnezeu, a deveni om este o înjosire precum nimeni nu poate pricepe. Și nu doar că a apărut în trup adevărat, ci într-un trup asemenea trupului nostru păcătos, precum spune în Romani 8:3. O, ce mare lucru este acesta!
În al doilea rând, Hristos nu a fost sub legea statutului Său. Vă mărturisesc că nu era o denigrare a fi sub legea lui Dumnezeu pentru Adam în vremea cât el a fost fără de păcat și nici pentru îngeri în statutul lor plin de glorie. Dar a fost o înjosire de neconceput ca Ființa absolut independentă să ajungă să fie sub lege: da, nu doar să fie sub ascultare, ci și sub blestemul și nenorocirae legii. Galateni 4:4, “Dar, când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege.”
În al treilea rând, în acest statut, El nu a fost supus niciuneia din aceste consecințe triste și consecințelor acestei stări fragile și firave pe care El și-a însușit-o. Precum, (1) El nu a avut de-a face până atunci cu durerea; nu exista nicio întristare sau suspin în acel sân al Tatălui unde se afla, deși apoi a devenit “om al durerii și obișnuit cu suferința” (Isaia 53:3). “Om al durerii”, parcă ar fi fost alcătuit din dureri pure și neamestecate. Discuta în fiecare zi cu suferințele precum ar fi fost cei mai apropiați însoțitori și cunoștințe ale Lui. (2) Niciodată nu a fost împins de sărăcie și dorințe cât timp a stat în sânul Tatălui, ca mai apoi să spună “Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini, şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul.” O, binecuvântat fie acest Isus! (3) El niciodată nu a avut parte niciodată de reproșuri și rușine în acel sân, nu a fost nimic altceva acolo decât glorie și onoare reflectată asupra Lui de către Tatăl, deși, mai apoi a ajuns “disprețuit și părăsit de oameni” (Isaia 53:3). Tatăl Său niciodată nu s-a uitat la El fără a zâmbi și fără dragoste, El niciodată nu a știut ce înseamnă să fii asaltat de tentații, să fii asediat și ponosit de duhuri necurate, așa cum a știut mai apoi (Psalmii 22:6). (4) Inima lui sfântă niciodată nu a fost jignită cu sugestii impure sau ispite ale diavolului; Matei 4:1, “Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de diavolul.” De dragul nostru s-a supus El acestor exerciții pentru suflet, Evrei 4:15: “Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.” (5) Nu a fost niciodată sensibil la dureri sau torturi ale trupului și sufletului, nu existau lucrurile acestea acolo unde se afla, ca mai apoi să geamă și să transpire sub puterea lor (Isaia 53:5). Domnul L-a îmbrățișat din eternitate, dar niciodată nu L-a rănit până în momentul în care s-a aflat în locul nostru. (6) Tatăl nu ascundea și nu îndepărta nimic de la El. Nu a existat niciodată în eternitate vreun nor pe fața lui Dumnezeu, până în momentul în care Isus Hristos a părăsit sânul acela. A fost un lucru nou pentru Hristos să vadă încruntare pe fața Tatălui, un lucru nou pentru El să strige “Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?” (Matei 27:46) (7) Nu au existat urme lăsate de mânia Tatălui asupra Sa, precum au existat apoi: Dumnezeu nu I-a dat înainte în mâinile Sale un pahar atât de amar precum a fost acesta (Matei 26:39).
În ultimul rând, nu a existat nicio moarte al cărui subiect să fie El. Toace aceste lucruri au fost lucruri noi pentru Hristos; El era deasupra tuturor acestora până când, de dragul nostru, s-a supus lor în mod voluntar. Așadar, acum îți poți da seama care era statutul Său înainte.
Acum să ne gândim la partea pozitivă, la ceea ce eu din anumite considerente particulare bănuiesc (pentru că, într-adevăr, putem doar bănui) că a fost glorios în toată lucrarea Sa.
(1) Noi nu putem concepe acea stare de dinainte ca fiind o stare de bucurie nemaiîntâlnită decât dacă ne dăm seama că Cele două persoane sunt într-o continuă bucurie și desfătare Una în Cealaltă. El era cu Dumnezeu, Ioan 1:1. Noi știm că Dumnezeu este fântâna, oceanul și centrul oricărei desfătări și bucurii: Psalmul 16:11, “înaintea feţei Tale sunt bucurii nespuse”. A fi învelit în sufletul și sânul tuturor desfătărilor și bucuriilor, precum era Hristos, trebuie să fie o stare care trece dincolo de orice înțelegere. Să ai fântâna dragostei și desfătării izvorând atât de deplin, de veșnic și de aproape de tine! Judecați voi dacă nu este aceasta o stare de fericire care depășește orice pricepere! Oamenii minunați au desfătări minunate!
(2) Dacă ne gândim la intimitatea, tandrețea, veridicitatea, unicitatea Acestor mari Persoane: cu cât unirea este mai mare, cu atât este mai dulce comuniunea. Acum, Isus Hristos nu a fost doar aproape și drag lui Dumnezeu, ci a și fost una cu El: “Eu și Tatăl una suntem.” (Ioan 10:30) Una în natură, dragoste, voință și desfătare. Există, într-adevăr, o uniune morală a sufletelor oamenilor prin dragoste, dar această unitate a fost una naturală. Niciun copil nu e la fel de unit cu tatăl său, niciun soț nu e așa cu soția lui, niciun prieten cu prietenul său și niciun suflet cu trupul lui nu sunt precum Isus Hristos și Tatăl Său erau. O, ce desfătări fără egal trebuie să curgă din așa unitate binecuvântată!
(3) Să ne gândim din nou la puritatea acestei desfătări în care erau îmbrățișați Tatăl și Fiul. Cele mai minunate Ființe care se bucurau una în cealaltă sunt despărțite și înjosite. Dacă exista ceva încântător și captivant, exista și ceva dezgustător. Cu cât este o desfătare mai pură, cu atât este mai excelentă. Acum, nu există niciun izvor cu apă atât de cristalină, nicio rază de lumină atât de pură precum dragostea și desfătarea acestor două Persoane sfinte și glorioase de aici: Tatăl cel sfânt, sfânt, sfânt îmbrățișează Fiul de trei ori sfânt în cea mai sfântă desfătare și iubire.
(4) Să luăm în considerare natura constantă a acestei desfătări: era din veșnicie, nu a suferit vreodată vreo întrerupere nici măcar preț de o clipă. Fântâna debordantă a desfătărilor și dragostei lui Dumnezeu nu a încetat niciodată să izvorască, niciodată nu a scăzut. Dar, așa cum se vorbește în text, „în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui.” Încă o dată, să ne gândim la plinătatea acestei desfătări, la perfecțiunea acestei plăceri. „Eu Îi eram defătările”, acesta este înțelesul original al frazei. Nu doar la plural, „desfătări, toate desfătările”, ci și în mod abstract, desfătarea în sine. La fel precum din abundența durerilor Lui a fost numit mai târziu „om al durerii”. Deci aici, din plinătatea acestor desfătări am putea să Îl considerăm chiar constituit, făcut din plăcere și desfătare.
Încă o dată, să ne gândim la ele comparativ și-atunci toate aceste stări ni se vor părea și mai glorioase, comparându-le fie cu cea mai aleasă desfătare pe care o ființă o poate avea în alta, sau pe care Dumnezeu o are în Acea Ființă, sau pe care Acea Ființă o are în Dumnezeu. Măsurați aceste desfătări imense între Tatăl și Fiul Său, pe oricare din aceste linii, și le veți găsi infinit de repede. Pentru că (1) desfătările pe care o creatură poate să le aibă în alta pot fi desfătări minunate. O astfel de desfătare era cea a lui Iacov în Beniamin, a cărui viață era legată de viața băiatului – o expresie dragă și măreață (Geneza 44:30); a avut-o și David în Ionatan, a cărui suflet era împletit în sufletul acestuia, „și l-a iubit ca pe sufletul său” (1 Samuel 13:1); asemenea este și desfătarea unui prieten în celălalt, „prietenul pe care-l iubești ca pe tine însuți” (Deuteronom 13:6). Totuși, toate acestea nu sunt decât desfătări pe care o creatură le are, desfătări care nu au cum să egaleze desfătările între Tatăl și Fiul, deoarece toate acestea sunt desfătări finite, în acord cu măsura și abilitățile creaturilor. Dar cealaltă, între Tatăl și Fiul, este infinită, potrivită cu infinita perfecțiune a Ființelor divine. A noastră este întotdeauna amestecată, a Lor este întotdeauna pură. Și (2), să o comparăm cu desfătarea pe care Dumnezeu o are în creaturile Sale, este scris că Dumnezeu își găsește plăcerea în câteva creaturi. „Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; Se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui şi nu va mai putea de veselie pentru tine.” (Tefania 3:17) „şi cum se bucură mirele de mireasa lui, aşa Se va bucura Dumnezeul tău de tine.” (Isaia 62:5) Și totuși, există o mare diferență între desfătarea Sa în creaturile Sale și desfătarea Sa în Hristos. Pentru că toate desfătările Sale în sfinți sunt secundare și de dragul lui Hristos. Pe când desfătările Sale în Hristos sunt primare și de dragul Său. Noi suntem acceptați în Preaiubitul Său (Efeseni 1:6). El este Preaiubit și acceptat prin El Însuși. (3) Pentru a conclude, să îl mai comparăm o dată cu desfătările pe care creaturile cele mai mărețe le au în Dumnezeu și în Hristos. Trebuie să recunoaștem că sunt desfătări alese, având o dragoste ce depășește orice limită. Psalmul 73:25, „Pe cine altul am eu în cer în afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.” Ce ghionturi ale dragostei, ce încântări ale desfătărilor Îi spunea Mireasa lui Hristos? „O, Tu, Cel pe care sufletul meu Îl iubește!” Dar, cu siguranță că desfătarea noastră în Dumnezeu nu este o regulă perfectă pentru a măsura desfătarea Sa în Hristos. pentru că dragostea noastră pentru Dumnezeu, chiar și în cea mai bună stare, rămâne tot imperfectă. Aceasta este povara și plăngerea constantă a sfinților, dar desfătarea Sa este perfectă. A noastră este inconstantă, când sus, când jos, scăzând și crescând, dar a Sa este constantă. Astfel deci, pentru a conclude, starea și condiția lui Isus Hristos înainte de întruparea Sa a fost o stare de desfătare completă și de nemaiîntâlnit, în bucuria Tatălui Său.
Să vedem care sunt aplicațiile acestor lucruri.
APLICAȚIA 1
Ce act de dragoste uimitor a fost, atunci, pentru Tatăl să renunțe la desfătarea Sa, la Dragul Sufletului Său, să Îl lase să plece din sânul Său pentru niște bieți păcătoși! Toate limbile ar trebui să se oprească și să se cutremure, toate limbile care au parte de expresiile acestei iubiri a Tatălui, expresii bine închegate în versetul „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe Singurul Lui Fiu.” (Ioan 3:16) Asta este scris așa în mod intenționat. Atât de mult i-a iubit: cum i-a iubit El? Care din noi ne-am da copilul, copilul desfătărilor noastre, singurul copil, la moarte pentru cea mai mare moștenire de pe pământ? Care părinte sensibil ar putea îndura despărțirea de un asemenea copil? Când Agar îi spunea ultimele ei cuvinte lui Ismael, în Geneza 21:16, textul spune că „şi s-a dus de a şezut în faţa lui la o mică depărtare de el, ca la o aruncătură de arc; căci zicea ea: „Să nu văd moartea copilului!” A şezut, dar, în faţa lui, la o parte, a ridicat glasul şi a început să plângă.” Chiar dacă nu era ea una din cele mai bune mame, nici el unul din cei mai buni copii, totuși, ea nu a putut să renunțe la copil. O, ce grea despărțire a fost! O, în ce fel s-a exteriorizat David, chiar și pentru Absalom, dorindu-și să fi murit el în locul lui! Ce gol trebuie să fi lăsat moartea unor copii în inimile părinților, goluri care nu vor mai putea fi umplute aici pe pământ. Deși, niciun copil nu a fost vreodată atât de profund în inima vreunui părinte precum a fost Hristos în inima Părintelui Său. Și totuși, El de bunăvoie alege să se despartă de El, de Fiul desfătărilor Sale; să se despartă pentru a-l trimite la moarte, o moarte blestemată, pentru păcătoși și o moarte pentru cei mai răi păcătoși. O, miranda Dei philanthropia! O, ce dragoste admirabilă este dragostea lui Dumnezeu pentru oameni! De nemaivăzut! O dragoste dincolo de limitele oricărei persoane! Astfel, fie ca orice om, în tumultul răscumpărării lor, să le dea cinstea în mod egal Tatălui și Fiului, Ioan 5:23! Dacă Tatăl nu te-ar fi iubit, niciodată nu s-ar fi despărțit de Fiul său pentru tine!
APLICAȚIA 2
O minune conduce sufletul nostru într-o altă minune, de-acum suntem în mijlocul minunilor: adorați și fiți pentru totdeauna uimiți de dragostea lui Hristos pentru păcătoși! El chiar a fost de acord în totalitate să păsească sânul Tatălui, un asemenea loc și desfătările inefabile care erau acolo pentru niște viermi amărâți cum suntem noi. O, înălțimea, adâncimea, lungimea și lățimea acestei iubiri nemăsurabile! Citiți Romani 5:6 și mirați-vă! Priviți cum dragostea lui Hristos este pusă la dispoziția bieților păcătoși! Noi nu am fi dispuși să lăsăm sânul unei creaturi, un loc confortabil, un statut înalt nici măcar pentru cel mai bun prieten din lume; sufletele noastre nu ar renunța la trupurile noastre, deși nu au un conținut prea grozav. Dar care dintre voi, dar ar fi să experimentați ceea ce este în sânul Tatălui printr-o comuniune divină, ați fi promți în a lăsa un asemenea loc pentru tot binele din lumea aceasta? Și, totuși, Isus Hristos care a fost în acel sân într-o manieră în care noi niciodată nu ne vom putea imagina, de bunăvoie l-a lăsat, și-a lăsat gloria și bogățiile de care se bucura acolo, de dragul nostru; și Tatăl felul în care Îl iubea Tatăl. Chiar atât de mult te iubește El, creștinule! (Ioan 17:22) Ce manieră de a iubi este aceasta! Cine a iubit vreodată precum Hristos? Cine a renunțat vreodată la sine pentru Hristos așa cum a făcut-o El pentru noi?
APLICAȚIA 3
Acum că suntem informați, interesul nostru în Isus Hristos este adevărata cale pentru orice progres al nostru spre cer. Dorești să fii în inima, favoarea și desfătarea lui Dumnezeu? Interesează-te de Isus Hristos și vei avea partea de toate acestea! Ceea ce a spus bătrânul Israel despre copiii preaiubitului Său Iosif? „Copiii tăi sunt copiii mei” – la fel a spus și Dumnezeu despre toți copiii dragi ai lui Hristos, Geneza 48:5-9. Vedem mereu printre oameni că toate lucrurile sunt în funcție de interesele fiecăruia. Cu cât au mai multe cunoștințe unele persoane, cu atât ajung mai sus. Progresul merge mână în mână cu favoarea. La fel este și în cer, persoanele sunt înălțate tot mai mult în funcție de interesul lor față de Cel preaiubit, Efeseni 1:9. Hristos este mărețul Favorit în cer: imaginea Lui în sufletele voastre și numele Lui în rugăciunile voastre, acestea amândouă vă fac acceptați înaintea lui Dumnezeu.
APLICAȚIA 4
Cât de vrednic este Isus Hristos de toată dragostea și desfătarea noastră? Vedeți acum cât de infinit se desfăta Tatăl în el și cum încânta El inima Tatălui. Nu ar trebui El să ne umple de încântare inimile noastre? Vi-L prezint azi pe Hristos, capabil să uimească orice suflet care Îl va privi și lua în considerare măcar puțin. O, dacă L-ați vedea pe acest Domn Isus Hristos iubit! V-ați întoarce acasă bolnavi de iubire: cu siguranță El este un Salvator care vă va atrage, Ioan 12:32. De ce vă irosiți sentimentele voastre prețioase în van? Niciunul înafară de Hristos nu le merită! Când vă dați sentimentele pe obiecte, săpați după zgură cu târnăcop de aur. Domnul ne direcționează inimile către dragostea lui Hristos. o, fie ca inimile, dragostea și desfătările noastre să se concentreze și să se întâlnească cu inima lui Dumnezeu! O, lăsați-l pe Acel care a părăsit sânul Tatălui pentru voi să fie îmbrațișat de voi, chiar dacă îmbrățișarea voastră este nimic în comparație cea a Tatălui. El a lăsat sânul Tatălui pentru voi, Îl merită pe al vostru acum.
APLICAȚIA 5
Dacă Hristos este Preaiubitul sufletului Tatălui Său, gândiți-vă ce amarnic și insuportabil a fost pentru inima lui Dumnezeu să Își vadă Fiul disprețuit, desconsiderat și respins de păcătoși. Cu adevărat, nu a existat în toată lumea asta vreo rană mai adâncă în inima lui Dumnezeu. Necredincioșii calcă peste Dragul lui Dumnezeu, Îl calcă în picioare pe Acel care a stat din eternitate în sânul Său, Evrei 10:29. L-au lovit pe Dumnezeu acolo unde Îl doare cel mai tare, așa cum ilustrează și parabola din Matei 21:37-40. Cu siguranță că pe asemenea păcătoși Îi va distruge Dumnezeu. Nimeni nu studiază să îi facă lui Dumnezeu în ciudă. Ce cuvânt greu este acesta, 1 Corinteni 16:22, „Dacă nu iubeşte cineva pe Domnul nostru Isus Hristos, să fie anatema! „Maranata!” (Domnul nostru vine!)” Cu alte cuvinte, fie ca cel mai mare blestem al lui Dumnezeu să cadă peste acel om până vine Domnul. O, păcătoșilor! Veți cunoaște într-o zi prețul păcatului vostru; veți simți ce înseamnă să îl disprețuiți pe Isus, pe Cel care este capabil să scoată dragostea chiar și din cea mai împietrită inimă. O, de nu L-ați mai disprețui! O, dacă această zi ar fi ziua în care inimile voastre să se umple de dragoste pentru El! Vă spun că dacă vă veți scoate dragostea la vânzare, nimeni nu v-ar face o ofertă mai bună decât Hristos!
ÎNDEMNURI
1. Pentru sfinți: dacă Hristos a stat din eternitate în acel sân al dragostei și, totuși, a fost bucuros să uite de el și să îl părăsească, atunci (1) fiți gata să uitați și să părăsiți toate conforturile pe care le aveți pe pământ de dragul lui Hristos. faimosul Galleacius le-a lăsat pe toate pentru această bucurie. Moise a lăsat toată gloria Egiptului, Petru și toți ceilalți apostoli au lăsat totul (Luca 18:28). Dar cât de mult avem noi de lăsat pentru Hristos în comparație cu ce a lăsat El pentru noi? Cu siguranță Hristos este cel mai înalt model de renunțare la Sine din lume. (2) Fie ca acest lucru să vă întărească credința în rugăciune: dacă El, care este atât de aproape de Tatăl, stă și mijlocește pentru voi, nu ar trebui să vă îndoiți niciodată de audiența și acceptarea Lui; cu siguranță veți fi acceptați prin intermediul Preaiubitului (Efeseni 1:6). Lui Hristos nu i-a fost refuzat niciun lucru cerut (Ioan 11:42), ci Tatăl Îl ascultă mereu. Chiar dacă voi nu sunteți vrednici, Hristos este, și El trăiește veșnic pentru a mijloci pentru noi (Evrei 7:25). (3) Lasă ca aceasta să îți încurajeze inima, sfântule, în ora morții și nu doar să te facă răbdător în moarte, ci într-un fel nerăbdător să pleci acasă. Pentru că unde altundeva merge sufletul tău decât în acel sân al dragostei de unde vine Hristos? Ioan 17:24, „Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.” O, fie ca astfel să fie încurajat orice credincios și astfel să își încurajeze sufletul: las în urmă sânul creaturii, merg în sânul lui Dumnezeu.
2. Pentru păcătoși: vă îndemn să Îl îmbrățișați și voi pe Fiul din sânul Tatălui: bieți nenorociți! Orice sunteți sau ați fost, orice vină sau descurajare prezentă sub care vă aflați, îmbrățișați-L pe Hristos care îți este oferit pe gratis. Îi vei fi lui Dumnezeu la fel de drag precum cel mai eminent credincios din lumea întreagă. Dar dacă vei continua să disprețuiești și să neglijezi un asemenea Salvator, îți aduni o comoară de aspră mânie asupra ta, mai mare ca pentru alți păcătoși, ceva chiar mai rău decât a muri fără milă (Evrei 10:28). O, fie ca aceste descoperiri ale lui Hristos să nu ajungă într-acolo încât să vă condamne sufletele mai apoi, voi ai căror ochi au văzut gloria lui Hristos în ziua aceasta!
Fiu ascultător, Purificator suprem, Mire a toate dătător
Tată, inima mea tresaltă de bucurie în Hristos și în ceea ce este arătat despre El în acest text. El e foarte glorios. Și mă tem doar că nu voi reuși să fac clar ce este aici. Așa că cer ajutorul Tău. Un lucru supranatural trebuie să se întâmple aici ca predicând Cuvântul lui Dumnezeu într-un asemenea mod, versetul 11 să se împlinească. Și arătarea gloriei Fiului lui Dumnezeu, 2000 de ani după ce a trăit, se desprinde din aceste pagini într-un mod atât de convingător încât nu numai acești ucenici, dar și noi să credem. Acest lucru e supranatural, și prin urmare ne rugăm: „Vino!” Și inima mea tânjește să fiu la Bethlehem, sprijinit de soția mea, după sezonul de închinare de aici din Campusul din Centru. Și presupun că e același nord și același sud. Noi suntem privilegiați să fim la Bethlehem. Așa m-am simțit, Doamne, în acești ultimi 28 de ani, și o simt acum mai mult ca niciodată. Așa că mulțumesc! Ar fi neglijent din partea mea să nu spun cu voce tare din când în când în prezența tuturor oamenilor Tăi: „Nu pot să cred că ei mă plătesc să fiu aici.” Așa că, vino! Primește bucuria mea ca o dovadă a meritului Tău, și o dovadă a meritului Bisericii Tale. Și vino și deschide ochii celor care nu o văd. În Numele lui Isus. Amin!
Poate vă amintiți, acum vreo 2 săptămâni am spus că ceea ce mă ghidează pe mine în ceea ce subliniez când citesc acest text din Evanghelia lui Ioan e în special versetul 14 din capitolul 1. Să-l repetăm, ca să vedeți de ce e așa, pentru că va fi reafirmat în textul pe care tocmai l-am citit. Versetul 14 din capitolul 1.
„Și Cuvântul S-a făcut trup, și a locuit printre noi, plin de har, și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.”
E limpede că Ioan intenționează să consemneze viața lui Isus pentru ca aceasta să se întâmple din nou.
Noi am văzut slava Lui. Așa că voi spune povestea din nou, în speranța că peste 2000 de ani lucrul acesta se va întampla din nou. Și apoi, vă amintiți, am spus că versetul 16 arată de ce lucrul acesta e atât de prețios pentru noi. Pentru că versetul 16 spune: „Și noi toți am primit din plinătatea Lui (plinătatea slavei Lui) și har după har.” Așa că atunci când o vezi, când Dumnezeu prin Duhul Sfânt deschide ochii inimii tale când citești Evanghelia sau asculți predicarea ei, ca să vezi slava lui Dumnezeu, lucrul acesta acționează ca un laser. Acea linie de ochire către slava lui Dumnezeu e ca un laser prin care harul curge în viața ta. Harul credinței, harul dragostei, harul păcii, harul vieții veșnice izvorăște în viața ta de-a lungul laserului vederii. Nu vine în niciun alt fel. Dacă nu vezi că Hristos e slăvit, harul nu vine în viața ta.
Vine de-a lungul liniei spirituale de vedere a gloriei. Așa că ar trebui să te rogi chiar acum… „Doamne, luminează ochii inimii mele….” Acesta e un citat din Efeseni 1. „Luminează ochii inimii mele, ca să Te cunosc.” Acestea au fost orientările mele. Citesc Evanghelia aceasta împreună cu voi, privind prin acea lentilă: „Unde se manifestă slava Ta?” O să o evidențiez oriunde o să o văd.
Uitați-vă la versetul 11 din textul nostru și veți vedea de ce sunt așa convins că suntem pe drumul cel bun.Nu suntem în situația: „O, am luat-o într-o direcție greșită la versetul 14.” Uitați-vă la versetul 11.
Referindu-ne din nou la nuntă și la transformarea apei în vin… „Acest început al semnelor Lui l-a facut Isus în Cana din Galileea. El Și-a arătat slava Sa, și ucenicii Lui au crezut în El.” Aceasta e dinamica. Slava este dezvăluită, credința se naște. Iar apoi funcționeaza ca o spirală, așa că Isus i-a spus Martei: „Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava?” Slavă – crede, slavă – crede, tot așa, pentru totdeauna.
Ceea ce ne este arătat din Hristos aici e glorios. Absolut uimitor. Ce vedeți când citiți povestea nunții din Cana și a transformării apei în vin? Vă voi spune 3 arătări ale slavei Lui Hristos pe care le văd și știu că sunt mai multe. S-ar putea să fiți frustrați că nu le-am spus pe acelea pe care le vedeți voi. Cum ar fi: „Câte galoane erau în vasele acelea?” Nu voi sufla niciun cuvânt despre asta. A fost o grămadă de vin.
Uite care sunt cele despre care o să vorbesc.
1. Slava unui Fiu ascultător.
2. Slava unui Purificator suprem.
3. Slava unui Mire care oferă totul, a toate dătător.
Spre acestea mă îndrept. Acestea sunt cele 3 glorii pe care le văd aici și mi-ar plăcea să vi le arăt ca să le vedeți și voi.
1. Slava unui Fiu ascultător.
Ceea ce am în minte la punctul acesta e că Isus pune statutul Lui de Fiu al Tatălui ceresc deasupra celui de Fiu al mamei Sale pământești. Când spun slava unui Fiu ascultător, vorbesc despre un divin Fiu al lui Dumnezeu, a cărui ascultare față de Tatăl Său strălucește mai viu datorită modului în care se raportează la mama Lui, care e suprinzător. În direcția asta ne îndreptăm prima dată.
Isus e pe cale să manifeste aici o radicală supunere față de voia Tatălui Său mai presus de cea a mamei Sale sau a oricărei alte legături umane: frate, soră; indiferent.
Să citim primele 4 versete și urmăriți lucrul acesta. Versetul 1, capitolul 2. „A treia zi s-a făcut o nuntă în Cana din Galileea. Mama lui Isus era acolo. Și la nuntă a fost chemat și Isus cu ucenicii Lui. Când s-a isprăvit vinul, mama lui Isus I-a zis: „Nu mai au vin.” Isus i-a răspuns: „Femeie, ce am a face Eu cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul.” Mi se pare un răspuns surprinzător din partea Fiului lui Dumnezeu pentru mama Sa. Cred că Isus știa că o să fie surprinzător, cred că Ioan, atunci când l-a consemnat, știa că o să fie surprinzător. Nu există niciun lucru cultural ascuns în spatele acestui lucru. „Așa era cultura. Așa era cultura. Asta se obișnuia. O numea pe mama ta ‘femeie’.” Nu! Am făcut un întreg studiu să văd dacă e bine să o numești pe mama ta „mamă”. Puteți să-l găsiți. Vă dau versete. Vreți unul? 1 Împărați 2:20
„Mamă!” Ar fi putut să-i spuna mamă.
„Mamă, ce are asta de a face cu Mine?”
„Femeie!”
De ce face asta? Lucrul acesta e surprinzător. Lucrurile care sunt surprinzătoare au o anumită semnificație pentru majoritatea autorilor. Lucrul acesta este brusc. Probabil nu lipsit de respect. Nu! Cu siguranță nu lipsit de respect. „În El nu este păcat.” Totuși e brusc, direct. „Femeie.” Un comentator spune că în zilele noastre echivalentul ar fi „doamnă”. Dacă asta vă ajută cu ceva. Dacă ați fi din sud, asta nu v-ar ajuta deloc. Un copil își numește mama: „doamnă”. (SUA: ma’am = doamnă; mum = mamă)
„Da, doamnă.” Nu cred că asta are loc aici.
„Femeie, ce am a face Eu cu tine?”
Fraza aceasta: „Ce am a face eu cu tine?”, e tradusă în mod diferit peste tot prin Biblie. Apare de o grămadă de ori în Vechiul Testament, de încă 5 ori în Noul Testament. Ghiciți pe a cui buze apare de fiecare dată! A demonilor. Singurul loc unde mai e folosită această frază e când demonii i-o adresează lui Isus. El le invadeaza teritoriul, de exemplu în Matei 8:29, și ei spun: „Ce legătură este între noi și Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu?” Exact aceeași frază. „Ce legătură este între noi și Tine?” Esența acestei fraze pare să fie: „Nu vreau să Te amesteci aici.” Asta ar vrea să zică demonul. „Nu vreau să Te amesteci aici.”
„Nu ar trebui să vii la mine în felul acesta. Aceasta nu este treaba ta.” Nu spun că Isus a folosit tonul acesta. Demonii, da. Dar asta a spus El, „Femeie, nu se cade să faci apel la puterea mea în momentul acesta.” El nu a fost de acord cu ce a spus ea. El dezaprobă faptul că ea intervine astfel. Ce face lucrul acesta plin de înțelesuri, pe lângă cuvintele surprinzătoare, e faptul că trece la treabă și rezolvă problema. Exact după plăcerea ei, presupun. Și îți vine să spui: „Isuse, dacă oricum aveai de gând să o faci, de ce ai repezit-o așa?” De ce nu ai zis: „Mamă, o să mă ocup imediat de asta.” Spune așa. Ceea ce a și făcut. S-a ocupat de lucrul acela. Asta face lucrul acesta atât de surprinzător. El o să facă ceea ce vrea ea ca El să facă, iar între timp: „Femeie, ce faci? De ce te amesteci? De ce vii la Mine în felul acesta? Nu Mi-a sosit încă ceasul.” O respinge. De ce?
Cred că pentru că Isus a simțit o povară imensă în timpul slujirii Sale de a face clar nu numai mamei Lui și fraților și surorilor Lui, la care mă voi referi mai târziu, și la restul dintre noi, că datorită faptului că era. Cine era, relațiile fizice de pe pământ nu Îl controlează și nu Îl silesc. Relațiile fizice nu ocupă o poziție mai avantajoasă înaintea lui Isus. Nu poți să te impui înaintea lui Isus în calitate de mamă, soră sau amic.
Există o altă cale de a intra în grațiile lui Isus, decât cea de a-ți impune autoritatea de mamă, de frate, de soră sau de amic. Nu există niciun avantaj special în a fi mama, fratele sau sora Lui, pentru a-L ghida sau a primi mântuire de la El. Iar motivul e faptul că era absolut legat de voia Tatălui Său și nu de cea a mamei Lui. Și mă refer la Tatăl Său ceresc.
Dați-mi voie să vă citesc câteva pasaje. Ioan 8:28: „…nu fac nimic de la Mine însumi, ci vorbesc după cum M-a învățat Tatăl Meu.”
Ioan 5:17: „Tatăl meu lucrează până acum; și Eu, de asemenea lucrez. Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; și tot ce face Tatăl face și Fiul întocmai.”
Cu alte cuvinte, „Sunt orientat total vertical spre ceea ce ar trebui să fie următorul Meu pas. Iar nu înspre tine, mamă.” Isus a trebuit să lupte împotriva presupunerii că familia Lui fizică avea o poziție avantajoasă, ceea ce toată lumea a presupus. Și știi deja textul la care mă gândesc dacă ești un cititor al Evangheliei, nu-i așa?
O să vă citesc o parte dintre ele. Vă amintiți o dată, o femeie empatizând cu ce minunat trebuie să fii fost să fii mama Lui, a strigat (Luca 11): „… o femeie din norod și-a ridicat glasul și a zis: „Ferice de pântecele care Te-a purtat și de țâțele pe care le-ai supt!” Și El a răspuns: „Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc.”
E exact aceeași atitudine, aceeași ținere la distanță. „Tu o înalți pe mama Mea de parcă se află într-o poziție spirituală avantajoasă. De fapt, nu e. „
Marcu capitolul 3. El vorbea într-o casă. „Iată că mama Ta si frații Tăi sunt afară și Te caută.” El a răspuns: „Cine este mama Mea și frații Mei?” Apoi, aruncându-Și privirile peste cei ce ședeau împrejurul Lui: „Iată”, a zis El, „mama Mea și frații Mei!”
Aceasta este o povară pe care Isus a purtat-o în întreaga Lui slujire. „Trebuie să corectez presupunerea că mama, frații și surorile mele sau orice altcineva conectat fizic cu Mine au o mai mare greutate spirituală în fața Mea. Eu sunt călăuzit de Tatăl Meu în ceea ce fac.”
E remarcabil ceea ce a spus și ceea ce a făcut El. Urmașii Lui, nu familia, sunt cei care au o relație salvatoare cu El. Ioan 2:4: „Nu mai au vin, Fiule!”
„Femeie, ce am a face Eu cu tine? Relația ta cu Mine ca mamă nu are vreo greutate specială pentru Mine. Tu ești o femeie, o femeie precum toate celelalte femei. Iar dacă vei veni la Mine, vei veni prin credință, nu prin familie.”
Acum, pauză. Acestea sunt vești bune în seara asta, astăzi. Pentru că înseamnă că părinții tăi pot fi cei mai neevlavioși oameni pe care-i știi, iar lucrul acesta nu va fi un impediment în calea intrării tale în grațiile lui Isus. Acest lucru este mare. Ne este teamă de contaminarea de la familia noastră. „Chiar am fost născut acelui om? Au păstrat vreun secret față de mine toată viața mea? Nu seamăn cu el.”
Nu contează când vine vorba de Isus. El ne binecuvintează, El te atrage afară din neamul cel mai oribil de care ți-e atât de rușine. El te atrage, spunând: „Nici măcar mamei Mele nu-i îngădui vreun loc special aici. Un singur lucru contează pentru Mine. Te încrezi în Mine, vii la Mine, Mă iubești? Altceva nu contează.” Acestea sunt vești bune. Primiți-le pentru ceea ce sunt.
Numărul 2. Aceasta e slava Fiului ascultător și e într-adevăr glorioasă.
2. Slava unui Purificator suprem. Ceea ce vreau să spun aici e că există un motiv pentru care Isus alege vase de apă destinate pentru purificare, nu pentru băut, pentru a pune vinul în ele. Acestea nu erau vase de băut. Erau vase de spălat. Nu trebuia să fie menționat. 6 vase de piatră destinate pentru purificare, nu pentru băut. Acestea sunt vase mari de spălat, pentru spălarea rituală. Nu era nevoie să pună vinul acolo. Ideea pe care vreau să o argumentez e că El vroia să facă din moartea Lui actul suprem final de purificare, înlocuind toate ritualurile evreiești de curățire.
S-ar putea să spuneți: „Unde anume vezi așa ceva?” O să vă dau 3 indicii să văd dacă vă dați seama.
1. El a spus în versetul 3: „Nu Mi-a venit încă ceasul.” Oricum are de gând să facă lucrul acesta. „Femeie, nu Îmi cere să fac asta. Nu Mi-a venit încă ceasul.” Despre ce ceas vorbește El? Toți comentatorii cad de acord asupra acestui lucru, nu e controversat. E ceasul morții Lui. O să vă citesc versetele-cheie.
Ioan 7:30: „Ei căutau deci să-L prindă; și nimeni n-a pus mâna pe El, căci încă nu-I sosise ceasul.”
Ioan 8:20: „…nimeni n-a pus mâna pe El, pentru că încă nu-I sosise ceasul.”
Ioan 12:27, în Ghetsimani: „Acum sufletul Meu este tulburat. Și ce voi zice? Tată, izbăvește-Mă din ceasul acesta? Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta!”
Încă unul, Ioan 12:23-24: Aici se face legătura cu moartea. „A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului. Adevărat, adevărat vă spun că dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod.”
Acesta este ceasul. E clar. E clar pentru cititorii Evangheliei aflați la a doua citire. Trebuie să citești Evanghelia de 2, 3, 4, 500 de ori să vezi ceea ce scriitorul acestei Evanghelii vrea să vezi. La prima citire, în niciun caz nu o să vezi, pentru că mai târziu, e ca un roman de mister. Acela e indiciul numărul 1. Ceasul morții Lui, spune El, nu a sosit. Apoi, merge înainte, și în loc să moară, umple vasele de curățire cu vin. Ca și cum: „Nu voi muri, dar vă voi da o pildă.” Asta cred eu că se întâmplă. Amintiți-vă, 1 Ioan 1:7 spune: „sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăță de orice păcat.” Sângele lui Isus ne curăță de orice păcat. Acesta este cel de-al doilea indiciu. Chiar dacă respinge cererea mamei Sale, „Nu mi-a venit încă ceasul”, El merge drept înainte și face minunea. Așa că mi se pare mie și multor altora că ceea ce face Isus aici e a spune NU ceasului culminant al morții Sale și apoi DA unei parabole sintactice a ceea ce ar presupune. „Nu vă voi da moartea Mea acum, vă voi da un semn al morții Mele. Nu voi curăți păcate acum, voi umple vase de curățire cu vin.”
Să vă arăt unde ne îndreptăm. Indiciul numărul 3. El le spune servitorilor să umple vasele de curățire.
Nu ei au ales lucrul acesta. El a ales. Nu erau folosite pentru băut. Asta trebuie să le fi provocat… „Sigur, ei nu știu ce o să se întâmple, vasele trebuie umplute, mama Lui a spus să facem ceea ce spune El, vom face ceea ce spune El.” Iar pe urmă trebuie să-și fi ridicat sprâncenele când El a zis: „Scoateți niște apă din vase și aduceți nunului.” Deci El a ales să pună vinul în vasele destinate pentru curățirea oamenilor.
Nu cred că e o greșeală din partea Lui sau din partea lui Ioan să ne spună. Acesta este cel de-al doilea mod al lui Isus de a-Și arăta slava Sa dându-ne un semn, o parabolă jucată a morții Lui, a sângelui Lui și ce ar însemna. El va fi Purificatorul suprem, decisiv, final al păcatelor. Curățirea ritualică s-a sfârșit.
Citește cartea Evrei. Toate ritualurile evreiești de curățire s-au sfârșit. Pentru că sângele, vinul suprem, decisiv, final, a fost vărsat și nu mai există niciun ceremonial de curățire. Niciodată în această biserică nu vei face ceva nici pe departe apropiat de a încerca să faci ceremonialele de curățire. Avem un singur semn: botezul. Și avem o singură masă: pâinea și vinul. Îi vom da ascultare lui Isus în aceste două lucruri. Acesta a fost numărul 2.
Și țineți minte lucrul acesta. Apocalipsa 7:14 spune: „ei și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului.” Să înțelegi ce-i în capul lui Ioan, citește Apocalipsa, epistolele și Evangheliile. Faci lucrurile albe folosind culoarea vinului.
Și în cele din urmă, numărul 3. Slava unui Mire a toate dătător. Avem slava unui Fiu ascultător, avem slava unui Purificator suprem și avem slava unui Mire a toate dătător.
Acum, ce vedeți aici? Săriți împreună cu mine la ultimele cuvinte ale lui Ioan Botezătorul în capitolul 3, versetul 29. În Ioan 3:29, pentru ultima dată, Ioan Botezătorul înalță superioritatea lui Isus. „Cine are mireasă este mire; dar prietenul mirelui, care stă și-l ascultă, se bucură foarte mult când aude glasul mirelui; și această bucurie, care este a mea, este deplină. Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micșorez.” Cea mai înaltă laudă adusă superiorității lui Isus e să spui că El este Mirele și are Mireasa, Biserica. Asamblul de discipoli care crește mereu. „Toți merg la El acum, nu mai vin la mine.
Pentru că El e Mirele și toți merg spre El.” Iar prima minune pe care o face Isus e să ia rolul Mirelui atotsuficient, a toate dătător, care nu te lasă niciodată.
Dați-mi voie să vă arăt. Să citim versetele 9 și 10. Ce o să vezi acum, ia aminte, în versetele 9 și 10 din capitolul 2, e că Mirele, nu majordom sau servitorul principal, Mirele e responsabil de faptul că vinul e pe sfârșite. Și de ce vin alege să păstreze la urmă și să păstreze pentru început. Mirele face aceste alegeri. Urmărește lucrul acesta.
„Nunul, (nu Mirele, ci chelnerul – șef), după ce a gustat apa făcută vin el nu știa de unde vinul acesta (slugile însă, care scoseseră apa, știau) – a chemat pe mire și i-a zis: „Orice om pune la masă întâi vinul cel bun; și, după ce oamenii au băut bine și nu mai pot spune care e bun sau nu, atunci pune pe cel mai puțin bun; (pentru că nimeni nu și-ar putea da seama) dar tu ai ținut vinul cel bun până acum.”
Care e ideea? Ideea e că mirele acesta a dat-o în bară. Nu e adevărat că a păstrat vinul cel bun până acum. Nu a făcut așa. A dat-o în bară. Isus a făcut vinul, nu mirele. Omul acesta e la fel ca orice soț din locul acesta. Noi eșuăm.
„Ar fi trebuit să fi mers la magazin!” Și în încă vreo 100 de moduri mult mai serioase. Nu suntem decât o grămadă de ratați, eșecuri, asta suntem. Soți păcătoși, miri păcătoși. Lăsăm femeile pentru altă dată. Doar niste miri păcătoși care au lăsat vinul să se termine. Așa că adevăratul Mire trebuie să se ridice.
El nu te dezamăgește niciodată. Isus niciodată, niciodată nu te dezamăgește. Bărbat sau femeie, dacă faci parte din Mireasa Lui, vinul Lui, întotdeauna iertător, întotdeauna dătător, nu se termină niciodată.
Aceasta e una dintre gloriile descoperite în pasajul acesta. Noi, restul bărbaților, nu suntem impresionanți. Dar Isus e impresionant. El poate lua apă și să împlinească nevoia de vin. Și poate să facă o sută de alte minuni în viața ta, dacă doar te bazezi pe El. În loc să fugi spre Moab și să-ți schimbi Dumnezeul pe grâne.
Dați-mi voie să recapitulez. Acestea sunt cele trei. Voi încheia, dându-vă un mic rezumat. Ca un Fiu ascultător al lui Dumnezeu, El nu este influențat de legături de familie. Nu de cea cu Maria sau de cea cu tine. Nu contează din ce familie provii, nu ai nicio greutate în fața lui Isus, nicio excludere din fața lui Isus pe baza relațiilor tale de familie. E irelevant. El e influențat de un singur lucru. Când păcătoșii, soți, soții, copii, bătrâni, tineri sunt dezamăgiți de ascendența lor, dar se încred în har. Ai putea să mi te alături în disperare? Dacă încerci să te gândesti că ești văzut în orice alt fel înaintea lui Dumnezeu sau a lui Hristos, decât prin har, nu Îl vei cunoaște. El nu face așa. Propria Sa mamă a trebuit să învețe asta atât de dureros. Credință, nu familie. Har, nu genealogie. Sprijinește-te pe El, și pe nimic altceva.
Numărul 2. Ca Purificator suprem, nu e mișcat de ritualuri religioase. Găleți de curățire. Sau orice altceva ai încerca să faci ca un ritual să te pregătești să-L vezi, sau să-L întâlnești, să te faci un pic mai curat, un pic mai bun, puțin mai acceptabil, să îndeplinești niște ritualuri înainte să vii la biserică. Pune-ți niște mentă în gură, ca nimeni să nu simtă mirosul de fum sau de alcool. Care sunt toate celelalte mici ritualuri pe care le facem să devenim puțin mai acceptabili unii față de alții. Nu vor funcționa. Las-o baltă. Există o singură modalitate de a fi pur înaintea lui Dumnezeu. A fost cel mai greu mod pentru Isus și este cel mai ușor mod pentru tine. Spălați-vă hainele în sângele Mielului. Asta e tot. Asta înseamnă să vii la El, să trăiești în El.
În cele din urmă, numărul 3. Ca un Mire a toate dătător, El nu eșuază niciodată în a ne împlini toate nevoile. Dumnezeul meu îți va satisface toate nevoile. Mirele nostru a toate dătător, care iubește Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea, nu-i va refuza niciodată ceea ce are nevoie. Acest vin dătător de viață a morții Sale în locul nostru, nu se termină niciodată. El e Soțul perfect, a toate dătător, pentru Biserica Sa.
Închei cu Apocalipsa 19:7 care spune cam așa: „Să ne bucurăm, să ne înveselim și să-I dăm slavă!
Căci a venit nunta Mielului; soția Lui s-a pregătit.”
Întrebare de încheiere. Tu te-ai pregătit? Știu că e un mod ciudat de a spune, e doar un citat din Apocalipsa. Te-ai pregătit pentru ca Mirele să vină? Ești pregătit? Adică, ești spălat în sângele Mielului? Singurul mod de a te pregăti este să îți dai seama că nu te poți pregăti tu, ci trebuie să Îl lași pe El să te pregătească. Vino la fântână! Vino la fântână! Vino la Isus! Îți amintești că data trecută nu ai mișcat un mușchi să vii la Isus. Totul e în interior. „Vin. Primesc acum Fântâna. Accept acum curățirea. Mă întorc de la încrederea mea în genealogie. Te vreau pe Tine. Am nevoie de Tine. Tu ești singura mea speranță. ” Nu miști niciun mușchi când se întâmplă asta. Ești spălat în sângele Mielului? Ai Purificatorul perfect, Fiul ascultător, Soțul a toate dătător?
De vreme ce s-ar putea să pleci într-o clipă, s-ar putea să vrei să vii în față să te rogi în toate campusurile cu lideri care sunt aici să se roage împreună cu tine în legătură cu orice lucru. Iar dacă te grăbești și ai vrea ca cineva să te sune, există în toate campusurile cutii de răspuns la uși când pleci și poți să lași un nume și un număr de telefon sau un e-mail și noi am fi încântați să încercăm să te ajutăm.
Să ne rugăm.
Îndurătorule Părinte, Te iubesc și Îl iubesc pe Hristos, pentru că am nevoie de un Purificator. Am nevoie să mi se tot aducă aminte că mai mult decât am nevoie de apă pentru a-mi spăla trupul, am nevoie de sânge să-mi curețe păcatele. Mă întorc de la Bill Piper și Ruth Piper, mama mea și tatăl meu. Și de la Elmer și Emma Piper, de la Erma Mone din Winnfield. Mă întorc de la ei și orice beneficiu pe care l-aș fi avut de la ei, nu mă bazez pe el pentru a intra în grațiile Tale. Doar harul Tău. Doar harul Tău. Iar eu voi primi grija Ta, ca mare Iubitor al Bisericii, care a murit pentru noi, astfel încât fie că trăim, fie că murim, să putem fi ai Tăi.
Ești spălat în sângele Mielului?
Amin!
Insistența în rugăciune
Haideți să venim înaintea Domnului în rugăciune.
Tată… Vin înaintea Ta în Numele Fiului Tău Isus. Te laud pentru prezența Ta. Pentru bunătatea Ta, pentru zâmbetul Tău. Pentru favoarea Ta. Pentru harul din abundență pentru cel mai mare dintre păcătoși. Pentru milă. Pentru o măsură bună din Duhul Tău. Tată, Tu mă cunoști. Îmi cunoști marile limitări. Tu m-ai învățat să mă încred în Tine Doamne. Doamne, Te laud și Te iubesc, mă închin Ție. Doamne… Fie ca orice limbă să tacă, și prezența Ta să fie cu noi. Prezența Ta reală și trainică, dădătoare de viață, care schimbă tot ce atinge. Doamne ajută-ne. Și ajută-ne Doamne în așa fel încât oamenii să știe că am fost ajutați. În Numele lui Isus. Amin.
Întotdeauna e greu pentru mine să vin într-un loc ca acesta. Nu mă prea potrivesc. Mă simt mai confortabil în tufiș sau pe câmpul de misiune. Și nu o spun cu dispreț, de fapt mă simt mai confortabil în biserici mari pline de oameni care s-au adunat în Numele lui Isus, dar care nu-L cunosc. Astăzi sunt aici, și fratele Riddle a uitat probabil mai mult decât am învățat eu vreodată. Unii dintre voi sunteți mult mai bine citiți decât mine. Știți mai multe. Ce pot să vă spun… pot să vă întreb ceva. Cât v-ați rugat în această dimineață? Cât timp petreceți înaintea tronului lui Dumnezeu în fiecare zi? Pe mine mă sperie această renaștere a harului suveran, reformat, puritan, biblic. Iubesc doctrina. Ne bucurăm de doctrina puritană. Dar ne bucurăm de evlavia puritană? Cunoaștem experiența lui David Brainerd? Am plâns toată noaptea în zăpadă, în pădure? Expuși elementelor naturii, sau orice altceva e nevoie? Mai credem noi că prezența lui Dumnezeu poate intra într-un loc și să plece orice persoană? Cunoaștem puterea Duhului Sfânt? Cunoaștem prezența lui Dumnezeu în așa fel încât să ni se pară că ne dezintegrează literalmente? Și apoi ne pune din nou la loc. O, dragi frați. Sunt atâtea de făcut în această lume, și puterea cărnii nu va reuși să le facă. Și nici puterea intelectului nu va reuși să facă ceea ce trebuie făcut. Ci puterea Dumnezeului viu, și nu pot înțelege misterul, nu pot apăra argumentul, dar știu un lucru. Că dacă nu ne rugăm, o rugăciune perseverentă, trainică și plină de credință, suntem morți de-a binelea cu toată doctrina. O cât am nevoie de Dumnezeu! Câteodată simt că nu pot respira dacă nu Îl am pe El. Unii dintre voi știți, și poate ați uitat. Vă amintiți acele vremuri în care petreceați timp în prezența Sa, și știați că Dumnezeu era acolo. Nu doar pentru că știați doctrina omniprezenței Lui, ci pentru că prezența Lui era manifestată în acea cameră. Odată asta ți-a atins viața. Nu poți trăi fără asta. Nu vorbesc de o experiență carismatică. Nu vorbesc de ceva ce a fost străin de părinții teologici pe care îi iubim și onorăm. Citiți-l pe Edwards, citiți-l pe Brainerd. Citiți-l pe dragul meu Charles Spurgeon. Citiți-l pe Flavel. Noi avem Scripturile, și ar trebui să fim înțelepți în ele. Oamenii noștri pier din lipsă de cunoștință. Știți asta! Dar cunoștința în sine din această carte e supranaturală, nu-i așa? Nu vine neapărat în urma argumentărilor, vine de asemenea prin revelația lui Dumnezeu. Și asta e ceva de natură spirituală. Oamenii noștri pier din lipsă de cunoștință. Au nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu, dar au nevoie și de Duhul lui Dumnezeu să li-l descopere. Avem nevoie de Duhul lui Dumnezeu să ne atingă gurile, să ne atingă inimile, să ne atingă viețile, ca predicatori, ca pastori. Nu putem trăi fără asta! O, de unii dintre voi v-ați retrage și ați merge în pădure și nu v-ați întoarce timp de o săptămână. De ați urca unul din acești munți și de ați lua pietre de pe jos și să le aruncați înspre cer spunând, „Nu voi înceta această luptă până nu atingi viața mea! Până mă schimbi! Până e ceva din Dumnezeu peste mine!” Sunt atât de sătul de cuvinte. Cu toate acestea cuvintele sunt prețioase. Dar fără Duhul lui Dumnezeu, cum să-L cunoaștem? Fraților… am spus uneori în glumă că atunci când la ușa mea bate un martor al lui Iehova și spun, „Suntem martori ai lui Iehova.” voi deschide ușa și voi spune, „Intrați vă rog, și eu sunt!” Îi voi lăsa să vorbească vreo zece minute și apoi voi spune, „Voi nu sunteți martori ai lui Iehova. Ci voi mințiți în privința lui Iehova.” De ce procedez așa? Pentru că am auzit un om cu mulți ani în urmă spunând, „Nu voi permite unui cult să-mi fure numele, moștenirea mea.” Nici nu voi permite unor predicatori și evangheliști care apar la televiziune, mulți dintre ei eretici, și mișcări să-mi fure Duhul Sfânt. Nu-mi va fi frică de el. Nu mă voi lăsa de moștenirea mea sau de intelectul meu ca om al lui Dumnezeu, doar pentru că alți oameni vorbesc în mod fals cu privire la Duhul lui Dumnezeu și puterea Lui asupra vieților lor. Nu voi face asta! Am o carte aici. Și în această carte, cartea Faptelor, văd lucrări minunate ale lui Dumnezeu. Nu sunt lucrările oamenilor ci sunt lucrările lui Dumnezeu prin oameni. Și văd lucruri pe care se pare că și Hristos le-a văzut, de care oamenii Lui au nevoie de ele. Vă dați seama că ei L-au văzut înviat dar unii tot se îndoiau. Încă le mai era frică, și până când marele vânt al Duhului lui Dumnezeu a suflat prin ei… A fost turnat peste ei. Sunt atâtea discuții pe baza textului de astăzi și pierdem din vedere întreaga semnificație a pasajului. Da, trebuie să ne uităm la el dintr-o perspectivă corectă pentru a ne apăra și a apăra turma de aceia care ar interpreta greșit. Dar în același timp, nu pierdeți ideea. Ei aveau nevoie de putere de sus. Îl văzuseră murind. Îl văzuseră înviat. Dar până când Duhul lui Dumnezeu nu a fost turnat într-un mod specific Noului Testament specific Noului Legământ, au putut săfie martori ai acestui Cuvânt și ai lui Hristos. Dumnezeu nu reține nimic celor pe care îi iubește, celor pe care îi iubește Hristos. Nicio binecuvântare spirituală nu îți este oprită. El nu te va priva de nicio măsură a prezenței Sale, dar nu aveți pentru că nu cereți. Dragi frați, ce banchet, ce belșug, ce mare de bucurie în prezența Sa. Și de putere să slujiți ca și cum ați fi purtați de altcineva. Și fiți foarte foarte atenți. Chiar dacă cred că spun ceva de ce aveți nevoie, unii dintre voi sunteți și așa preocupați, și chiar veți spune când veți pleca, „Nici măcar nu și-a deschis Biblia în primele 15 minute.” Nu auziți că Dumnezeu vă vorbește. Lucruri biblice vă sunt spuse chiar acum. Nu sunt un mare teolog sistematic. Îmi cunosc limitările. Nu sunt un învățat, și nu predau la seminar, deși îi apreciez pe aceia care o fac. Dacă nu ar fi fost ei, nu știu care ar fi fost direcția vieții mele. Am mare nevoie de oameni străluciți. Eu nu sunt unul dintre ei, dar un lucru ce pot să vă spun, e că toată viața mea am fost nevoiaș și am fost slab și am fost încet și mi-a fost frică, dar toate astea m-au făcut să alerg la El, și e o mare slavă în a alerga la El! E o mare putere în a alerga la El! E viață! Nu e vorba doar de, „Trebuie să gândească corect.” Ca oamenii să poată măcar să conceapă cu mintea lor, trebuie să fie ca și în cazul lui Ezechiel, „Vor putea oare oasele acestea să învie?” Veți spune că trebuie să fim învățați, dar trebuie să fim profeți. Nu trebuie să fim oameni de afaceri și administratori, ar trebui săavem puterea Dumnezeului viu peste noi. Și atunci când proclamăm Cuvântul, proclamăm cuvinte unor oameni morti. Și trebuie ca Duhul Dumnezeului viu să vină și să îi ridice din morți. Și apoi după ce sunt ridicați din morți… Încă nu sunt maturi, au nevoie ca Hristos să se formeze în ei. Au nevoie să ajungă la statura deplină a lui Hristos și asta cere cunoștință. Din nou, oamenii pier din lipsă de cunoștință. Dar Doamne, descoperă-ț genunchii și arată-mi-i. Nu a fost Pavel un mijlocitor? Dragi frați, ascultați-mă! Nimic nu este imposibil în rugăciune! Nimic nu este imposibil! Atât de mulți credincioși se confruntă cu păcate chinuitoare în viețile lor, și cred că așa va fi mereu. Se mulțumesc așa ușor cu sclavia. În loc să se plece pe genunchi și să plângă înaintea lui Dumnezeu până scapă de acel păcat. Noi pastorii, predicăm și predicăm și predicăm, dar unde e dovada vieților noastre? Da, oamenii sunt schimbați prin predicare, dar ai văzut oameni schimbați prin viața ta de rugăciune? Ai etichetat în tăcere câțiva oameni pentru care să te rogi, și te-ai plecat pe genunchi și te-ai luptat și te-ai luptat, și te-ai împotrivit și te-ai împotrivit, până Hristos a luat chip în ei, și ai văzut o maturitate, o strălucire și o lumină absolut inexplicabilă în afară de puterea Dumnezeului viu? Cei mai mulți lucrători de astăzi și-au vândut lucrarea celor de pe strada 5th Avenue. Și marketing-ului. Și modelelor de biserică în ton cu cultura și cu tendințe afaceriste. E jalnic! Dar nu vă vindeți lucrarea învățăturii. Ești un om al lui Dumnezeu! Asta ar însemna să locuiești cu El, în rugăciune în ascuns. Rugăciune în ascuns. Rugăciune în ascuns. E prezența lui Dumnezeu o realitate în viața ta? Chiar și numai această afirmație vă face pe unii să tremurați și să vă fie frică. „Se va descărca pe noi?” „Chiar nu e în tabăra noastră?” „E un pic prea… experimentat.” Din nou, citiți acele cărți vechi ale voastre. Găsiți acei oameni. O fraților, suntem mai mult decât administratori. Suntem mai mult decât simpli învățați. Suntem oameni care stăm în prezența Celui Prea Înalt. Orice conflict din viața ta, orice neregulă din trupul tău are un scop. Acela de a trimite pe genunchi. Fiecare conflict, fiecare bătălie… Astăzi nu se dă o bătălie la acest amvon. A fost dată în această dimineață, la ora cinci. Nu se dă aici. Se dă în rugăciune. E câștigată în rugăciune. Asta se face în rugăciune. Asta se face în rugăciune.
Vreau să vă uitați pentru un moment în Luca 18 versetul 1. Le spunea o plildă pentru a le arăta că ar trebui să se roage neîncetat și să nu-și piardă nădejdea. E ceva obișnuit să aud astăzi, chiar și printre slujitori, „Nu am un timp specific în care mă rog. Mă rog cam tot timpul.” Nu-i cred. Pentru că am învățat că practicarea prezenței lui Dumnezeu și practicarea rugăciunii e o disciplină care se învață. Vine din timp petrecut cu Dumnezeul tău. Ce altceva ai prefera să faci? Ce alt privilegiu mai mare ți-a fost acordat, decât acela să stai cu Dumnezeu? Să te închini Lui. Să plângi înaintea Lui. Să fii în strânsă legătură cu El. Și spui că trebuie să ne rugăm neîncetat, dar cum învățăm săpracticăm prezența lui Dumnezeu? Cum învățăm să ne rugăm tot timpul? Vă spun că prin disciplina unei vieți de rugăciune particulare. Prin a te trezi dimineața devreme, înainte de a se face zi. Și eu am ajuns să cred că în această bătălie a evlaviei, unul din cele mai bune lucruri pe care pot să-l fac e următorul, să descopăr ce urăște firea mea cel mai mult, și să fac întâi acel lucru. Înainte de a fi slăbit sau abătut. Să mă trezesc dimineața… Vă spun ceva. Firea mea urăște rugăciunea mai mult decât studiul biblic. Pentru că studiul biblic poate fi folosit pentru slava mea. Pot ști mai mult decât alții. Pot vorbi mai bine ca alții, dacă învăț bine voi putea vorbi la conferințe. Dar nimeni nu va ști viața mea de rugăciune. Nu voi câștiga nimic de la oameni prin ea, dar voi câștiga mult de la Dumnezeu. Firea mea urăște rugăciunea.
Încă un lucru, doar pentru voi, slujitorii tineri. Nu ar trebui să ne îngrijorăm niciodată. E ciudat pentru mine cum oameni care cred în suveranitatea lui Dumnezeu, se îngrijorează. Dar eu mă trezesc câteodată dimineața îngrijorat. Diavolul folosește asta să-mi distragă atenția. S-ar putea să fie ceva imaginar ce mă neliniștește. S-ar putea să fie o problemă mică, dar care începe să-mi macine mintea. Așa că, care e primul lucru pe care îl fac dimineața? Filipeni 4, nu mă îngrijorez de nimic. Prin urmare ce trebuie să fac? Să iau acea îngrijorare și să merg imediat cu ea la Dumnezeu și să-mi eliberez mintea de orice îngrijorare. Acum stau în prezența unui Dumnezeu suveran, și sunt total convins de asta! Și apoi să mă rog. Să mă rog. Pentru ce? Pentru toate lucrurile. Pentru toate lucrurile. Toate. Fraților, se poate să fii purtat în timp ce predici, încât să ți se pară că nici nu știi în ce direcție ești dus. Nu vreau să spun că nu trebuie să fim interpreți, trebuie să fim interpreți și mai buni. Eu trebuie să fiu un interpret mai bun. Dar… poți fi atent la toate detaliile și să nu ai putere. Știți la ce mă refer! Ați văzut oameni care vorbesc cu elocvență, dar cu toate acestea nu ați fost mișcați. Nimic nu a lucrat la conștiința voastră. El a spus o pildă, tocmai cu scopul de a le arăta oamenilor că ar trebui să se roage neîncetat. Se spune o pildă pe această temă, cu un scop, acela ca tu să te rogi neîncetat. Și Domnul nu predică ceva ce nu a practicat El însuși. Dumnezeul întrupat a fost un Om al rugăciunii. Nu-i așa că e extraordinar? Că nimeni nu a mers vreodată la Isus să-i spună, „Isus, învață-ne să predicăm.” Nu au spus, „Isus, învață-ne să umblăm pe apă.” Dar au spus, „Doamne, învață-ne să ne rugăm.” Așa de mulți oameni spun, „O, dacă aș putea să fac orice, aș vrea să-l văd pe Pavel predicând pe dealul lui Marte.” Dacă eu aș putea să fac orice, aș vrea să-L văd pe Domnul meu mijlocind. Aș vrea să-L văd pe Domnul meu mijlocind. John Calvin a spus că inima omului e o fabrică de idolatrie. Putem face din învățătură un idol. Putem face din predicarea expozitivă un idol. Chiar dacă aceste lucruri trebuie prețuite, în comparație cu El, sunt un gunoi.
Prezența Lui Hristos, puterea lui Hristos. Și în versetul 2 El spune, „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea, și de oameni nu se rușina.” Ce vedem aici? El ne prezintă o persoană care era opusul lui Dumnezeu. În comparație cu Dumnezeu, era la celălalt capăt al spectrului, nu-i așa? Nu se teme de Dumnezeu, nu îi respectă pe oameni. Nu are nicio virtute. Parcă ni-l putem imagina pe acest om, un om avar, zgârcit, cu un duh îngust și o inimă mică, preocupat în întregime de sine și de promovare de sine. „În acea cetate era și o văduvă…” Vă rog să înțelegeți că văduvele pe acea vreme, și chiar și azi în anumite locuri din lumea a treia, erau cele mai nevoiașe și neajutorate persoane de pe fața pământului. Nimeni, decât poate copilul ei, nu era atât de nevoiaș ca ea. Nu avea niciun ajutor, nicio putere economică, nicio putere socială, nicio putere politică. Nu avea niciun fel de putere. Dacă moare pe stradă, singura problemă a oamenilor ar fi cum să scape de trup. Cum să o îndepărtăm pentru a nu mai fi nevoiși să-i vedem trupul care putrezește. Nu are nimic. Apoi spune,„ În cetatea aceea era și o văduvă care venea des la el și-i zicea: „Fă-mi dreptate în cearta cu pârâșul meu.” Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar, în urmă, și-a zis: „Măcar că de Dumnezeu nu mă tem, și de oameni nu mă rușinez, totuși, pentru că văduva aceasta mă tot necăjește, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.” Mă va lovi literalmente sub ochi. Cuvântul e folosit pentru cazul în care doi boxeri se luptă, și unul îl lovește puternic pe celălalt și îl învinețește. Această femeie e tenace. Absolult tenace. Și singurul motiv pentru care acest om avar și oribil îi dă ceva, era pentru că ea continua să vină. Nu mai rezista. Ea se lupta cu el.
Versetul 6, „Domnul a adăugat: „Auziți ce zice judecătorul nedrept?” Ne va spune exact ce înseamnă această pildă. De multe ori oamenii nu înțeleg pildele pentru că, caută înțelesul în toate detaliile pildei. Găsesc lucruri minuscule și nuanțe, dar eu cred că pilda, deși ne poate învăța multe lucruri, e întotdeauna menită să scoată în evidență un adevăr central. Și ni-l va arăta acum. El spune, „Domnul a adăugat: „Auziți ce zice judecătorul nedrept?” Ce a spus de fapt? A spus, „Asta vreau să învățați despre viața voastră creștină, despre rugăciune.” „Auziți ce zice judecătorul nedrept?” Ascultați-l. „pentru că văduva aceasta mă tot necăjește, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.” Apoi continuă în versetul 7, „Și Dumnezeu nu va face dreptate aleșilor Lui care strigă zi și noapte către El, măcar că zăbovește față de ei?” Un lucru din multele pe care îl apreciez la Charles Spurgeon… A fost puternic… cum vorbim astăzi de harul suveran, reformat, de anul 1689… A fost chiar în miezul problemei. Dar când Spurgeon aborda un text, predica doar textul. Și nu Încerca să îl împace cu alte doctrine, pentru a apăra acea doctrină. E ca și cum ai încerca să aperi doctrina noastră de Scripturi. Ascultați! Eu cred că Dumnezeu e absolut suveran peste absolut totul și El a decretat chiar înainte de întemeierea pământului. Și asta mi-a dat mai multe probleme, acea credință, decât orice alt lucru. Dar știu că e scriptural, dar în același timp știu că nu am pentru că nu cer. Și nu pot explica asta. Și nici nu am fost chemat să explic. Alături de așa de multe doctrine mari ale Scripturii. Decât să-mi petrec cei câțiva ani pe această planetă, încercând să împac totul în mintea mea aș prefera să fiu ascultător de adevărurile simple. Să mă țin de un Dumnezeu suveran fără de care oamenii, universul sau întreaga creație nu au nicio speranță. Mă voi ține tare de asta! Asta îmi dă siguranță și putere și singurele mijloace pe care le am pentru a ști că rugăciunea poate fi ascultată. Dar cu toate acestea, în acest mare mister care întrece cu mult înțelegerea mea, mi se spune că nu am pentru că nu cer. Mi se spune să fac înaintea Dumnezeului meu, ceea ce a făcut această văduvă înaintea acestui om groaznic și nedrept. Iacov a luptat cu Dumnezeu. „Nu Te voi lăsa, până nu mă binecuvântezi.” Într-un fel Dumnezeu este încântat de o astfel de credință. Într-un fel Dumnezeu se bucură să se lupte cu oamenii Lui. Se bucură de un bărbat sau o femeie sau un copil care chiar crede aceste lucruri… îndeajuns încât să ceară și să ceară și să ceară.
În versetul 8 spune, „Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credință (sau credința) pe pământ?” „Vă spun că le va face dreptate în curând.” Dar când ne uităm în cartea psalmilor, unde dacă vrei să înveți cum să te rogi… Începe cu Domnul Isus Hristos, și apoi mergi la Psalmi și la apostolul Pavel și vei învăța cum să te rogi. Dar când mergem la cartea Psalmilor, descoperim ceva ce pare să contrazică asta. Aici spune că Domnul va răspunde repede. Domnul va da izbândă rapid. Dar când mergem la cartea Psalmilor ni se spune că David așteaptă zi și noapte. Cât de lungă, Doamne, e strigarea lui David, a profeților, și există această așteptare, această durată. Această luptă. Perseverență în rugăciune. Cum funcționează asta? Știu, și știți cu toții cât de des se întâmplă asta în Scriptură, și cât de des s-a întâmplat în viețile voastre. Să strigați către Dumnezeu, să strigați către El și lucrurile să se amâne. Să perseverați dar lucrurile să se amâne. Să continuați să strigați către Dumnezeu. Amânare după amânare după amânare. Dar atunci când El se mișcă, lucrurile se rezolvă în câteva secunde. La fel ca în bătălia lui Madian care a fost asociată cu venirea lui Mesia. La fel ca în acea bătălie. Nu ridici niciun deget, nu aprinzi nicio torță, nici măcar nu spargi un vas și bătălia e câștigată! De ce acționează așa rapid? Vă voi spune de ce acționează așa rapid. Pentru ca niciun om să nu se poată lăuda că a fost contribuția lui. Sau mai ales vreo coincidență. Asta e foarte important pentru tineri. Învățați această lecție. Atunci când vezi o izbăvire supranaturală miraculoasă, înfăptuită de mâna lui Dumnezeu prin rugăciune, atunci când se întâmplă, vei crede, vei vedea, vei ști că a fost Dumnezeu și te vei bucura de ea. Dar apoi, nu următoarea zi, nici măcar următoarea săptămână, probabil nici următoarea lună… Dar într-un an sau doi, iată ce se întâmplă. Va veni amăgitorul și îți va sugera, „Știi, erai tânăr pe vremea aia, când ai crezut că Dumnezeu a făcut ceva miraculos. Dar ce s-a întâmplat poate fi explicat în întregime prin mijloace naturale.” Ați văzut întâmplându-se asta? L-ați văzut pe Dumnezeu făcând o mare minune printre voi… Diavolul întotdeauna așteaptă pentru că e șiret. După câțiva ani începe să te convingă că a fost doar zel tineresc, fanaticism, totul se explică natural. De aceea atunci când Dumnezeu a izbăvit în mod miraculos Israelul, le spunea, „Faceți o grămadă de pietre, scrieți povestea. Să nu uitați niciodata! Niciodată!” Hoțul vine să fure, chiar și mărturia lui Dumnezeu, de la noi. Voi știți… unii dintre voi poate ați fost în lucrare de mai mult timp decât sunt eu în viață. Știți marile lucrări ale lui Dumnezeu. Și unii dintre voi le-ați uitat și trebuie să vă întoarceți. Și trebuie să vă amintiți pentru ca următoarea dată când e nevoie de o izbăvire să știți că slujiți unui Dumneze care izbăvește oamenii. Care își izbăvește poporul. „Când va veni Fiul Omului va găsi el credință, va găsi credința?” Poate credința creștină, poate această credință care perseverează… O va găsi pe Pământ? Nu vreau să dramatizez foarte mult sau să dau noi înțelesuri textului, dar e ca și cum în acest moment dispoziția, atitudinea Domnului nostru se schimbă. E ca și cum ar spune, „Ascultați-Mă oamenilor! Ascultați-Mă! V-am adus în părtășie cu un Dumnezeu care răspunde la rugăciuni. Cereți orice în Numele Meu. Și El o va face! Bucurați-vă de ceea ce va face Dumnezeu prin rugăciune!” Și apoi se oprește pentru un moment, un moment meditativ, și spune, „Dar din nou, când Mă voi întoarce, va mai crede cineva ce am spus Eu?” Veți mai crede? Vă pot spune cât credeți… Cât cereți? Cât perseverați? Oamenilor, nu e adevărat în viețile voastre că v-ați ciondrănit cu firea și v-ați luptat și ați lucrat și ați fost sinceri și ați luptat și ați luptat și ați luptat cu puterea voastră. Și nu ați putut face nimic! Și în cele din urmă ați recurs la rugăciune, și a fost nevoie de așa de puțină rugăciune de fapt pentru ca situația să fie rezolvată. „În cele din urmă, nu ne mai rămâne decât să ne rugăm.” Ce afirmație blasfemiatoare și murdară. Mergeți în odaie așteptându-vă la ceva? Faceți asta? Cereți așteptând să primiți?
Iată o problemă de care vreau să mă ocup, și îmi pare rău, voiam să predic de fapt pe 1 Corinteni 15. Dar vreau să ne uităm un minut în capitolul 11 din Evrei. Vreau să lămuresc ceva, cel puțin prin prisma credinței mele de copil, și a gândirii mele simple. Iată la ce m-am gândit eu. În versetul 1, „Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd.” Acest text face subiectul unei cărți, se pot scrie mai multe cărți pe tema asta, și s-au scris. E atât de înțelept. Se ridică întrebarea, „Cum pot să am siguranță pentru ceea ce sper și cum pot să am încredințare despre lucrurile pe care nu le-am văzut?” Pentru că tuturor vă este pe bună dreptate frică de marea majoritate de astăzi, a acelora care Îl susțin pe Hristos, care sunt îndrăzneți În El. Ei pretind, presupun, garantează lucruri pe care nu au niciun drept să le garanteze. Noi știm asta. Dar câteodată spun asta, carismaticii cred lucruri pe care Dumnezeu nu le-a promis niciodată. Reformații nu cred nici măcar ce a promis. Din nou fraților, aș putea veni aici… nu v-ar fi de niciun folos să vă prezint tratate teologice. Voi știți mai multe decât mine. Așa că luați ce vă spun acum. Poate aveți nevoie să auziți asta. Am descoperit în urmă cu câțiva ani… uneori îi ascult pe oameni ca John Piper. Îl citesc pe Maurice, favoritul meu dintre cei contemporani. Îmi place John Flavell, primul lui volum. Spurgeon e de asemenea favoritul meu dintotdeauna. Dar știți, după o vreme începi să descoperi ceva. De fapt nu descopăr nimic nou. Chiar dacă acești oameni o spun așa de bine. Dar știți, am fost la o conferință în urmă cu câțiva ani, și înainte de a vorbi, au rugat șase proaspăt convertiți să vină și să-și împărtășească mărturiile. Fuseseră salvați de șase luni până la un an. Și când s-au ridicat să vorbească, nu am aflat nimic nou, dar mi-am amintit așa de multe lucruri pe care le uitasem. Zelul lor, credința lor ca și a unor copii, pasiunea lor… Da, uneori Îl vedeau pe Dumnezeu ca aceia care văd animale în nori. Animale care nu sunt acolo. Da, uneori făceau tot felul de lucruri nechibzuite, dar nu erau minunate acele vremuri? Îl credeați pe Dumnezeu, era ceva nou, proaspăt, nu era doar conținutul unei teze. Era o relație vitală. Poate de aceea m-a trimis Dumnezeu astăzi aici. Pentru ca cineva care e mai mult ca un proaspăt credincios să vi se adreseze vouă…care știți mult mai multe. Să vă întoarceți. Să vă întoarceți. Mie nu mi-e frică să fac greșeli în viața mea de rugăciune, pentru că slujesc unui Dumnezeu al harului.
Iată ceva extraordinar cu privire la acest pasaj. El spune, „Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd.” Cum putem face asta? Cum putem avea încredere? O puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd? E un singur mod. Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul Dumnezeului viu. Biblia. De cele mai multe ori mă doare ceva în trupul meu. Mâna mea dreaptă e amorțită chiar acum. Am probleme la coloana vertebrală și la gât. Și ani de zile Dumnezeu nu m-a vindecat, și nici nu presupun… De fapt nu vreau să o facă. Am recoltat așa de mult în urma bolilor mele. Așa de multe binecuvântări. Dar El nu promite specific în Scriptură să-l vindece pe Paul Washer. El o poate face, și El vindecă oamenii, dar în marele lui mister și înțelepciune, El nu vindecă pe toată lumea. Și asta mă satisface, pentru că Domnul meu știe, El știe ce avem nevoie, chiar înainte de a-I cere. Dar am marea încredere că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat pe singurul Lui Fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viață veșnică. Am încrederea asta! Îmi bazez viața pe asta! Mă aștept să mă leagăn ca pe o pânză de păianjen până în eternitate cu încrederea asta, fără frică.
Avem prin urmare o puternică încredințare și o mare încredere. De ce? Pentru că așa spune Domnul. Dar acum se ridică o problemă, cel puțin în mintea mea. Atunci Doamne, cum să mă rog pentru cineva care e bolnav? Cum fac asta cu credință? Cum să mă rog pentru anumite lucruri pe care mintea și inima mea nouă le dorește? Cum știu cum să mă rog pentru acele lucruri? Pentru că sunt multe lucruri care nu sunt promise în mod specific în această carte. Știu ceea ce au auzit mulți oameni, că e un clișeu care nu-mi place. Dumnezeu răspunde întotdeauna la rugăciuni, doar că uneori răspunsul e nu. Nu-mi place asta. Nu sunt de acord cu asta, și cred că duce la anumite neînțelegeri. Iată ce vreau să vedeți. Pentru toate acele lucruri care sunt mari promisiuni în Scripturi, fraților, surorilor, rugați-vă. Rugați-vă pentru acele promisiuni. Rugați-vă pentru ele. Promisiunile de natură spirituală… cartea Efeseni, rugați-vă asta pentru soțiile voastre. Rugați-vă asta pentru congregația voastră. Caracteristicile găsite în 1 Timotei 3 cu privire la cei mai în vârstă, la orice om matur din biserică. Rugați-vă asta pentru pastorii voștri. Știm că aceste lucruri sunt voia lui Dumnezeu. Dar cum să mă rog când nu sunt așa sigur? Când nu am nicio promisiune specifică? Cum pot să mă rog prin credință? Iată cum pot să mă rog prin credință. Și găsim răspunsul în Evrei 11 versetul 6, „Și, fără credință, este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută.” Credința mea nu e că Dumnezeu va face lucrul specific pe care I-l cer. Știu că vă gândiți că alternativa e, „Da, s-ar putea ca răspunsul să fie nu.” Nu, eu nu cred asta. S-ar putea ca Dumnezeu să nu facă lucrul specific pe care I-l cer, dar El va răsplăti credința. El va face ceva! Vor fi beneficii în urma faptului că Îl cauți pe Dumnezeu într-o problemă. Dacă văd un sfânt care e bolnav… Unul din oamenii pe care îi admir cel mai mult pe acest pământ, moare de cancer la pancreas. Îi cer lui Dumnezeu să-l vindece pe acel om, Îl implor pe Dumnezeu să vindece acel om. De ce? Pentru că e ceea ce doresc. E dorința inimii mele. Da, mă încred în suveranitate. Nu, nu am o siguranță specifică. Dar Îi cer lui Dumnezeu să-l vindece. Dar iată ce știu. Că dacă Dumnezeu nu-l vindecă, El va onora rugăciunea mea oricum. O va răsplăti. Îi va da acelui om, datorită rugăciunilor mele, ceva mai important ce are nevoie. Dumnezeu răsplătește întotdeauna rugăciunea cu credință. Și vedeți, pot să merg la Dumnezeu, fără să înțeleg cu precizie dacă e o voie specifică, dacă e o voie perfectă. „Cum mă descurc Doamne?” Dacă am urmărit toate principiile teologice. Nu trebuie să fac asta. Merg după dorințele inimii mele. Înaintez o cerere lui Dumnezeu pentru ceea ce văd în Scriptură, pentru ceea ce e în inima mea. Și știu că chiar dacă sunt îndărătnic, chiar dacă lucrul pe care îl doresc, nu e lucrul care să-mi fie dat, știu că Dumnezeu răsplătește, și sunt luate decizii sus în ceruri. Se vor face lucruri. Și vor exista beneficii din acea căutare a feței Lui. Ceea ce văd acum e că Dumnezeu răspunde la rugăciuni. Întotdeauna e da. S-ar putea ca în înțelepciunea Lui să nu facă ceea ce Îi cer. Dar dacă mă încred în El, dacă mă încred în El, știu că El este Cel ce răsplătește pe cei ce Îl caută. Doamne vin înaintea Ta – începem o biserică în Radford. Doamne vin înaintea Ta, m-am rugat ca Tu să ridici prezbiteri. M-am rugat pentru asta. Nu știu exact care ar trebui să aibă întâietate. Nu știu cum să fac față acestei situații. Doamne, vreau să știi că mă plantez la pragul ușii Tale. Mă uit la Tine, și rămân aici, chiar dacă nu știu specific ce să-Ți cer, rămân aici ca un semn că sunt total dependent de Tine și cred că, chiar dacă nu știu ce să cer Tu ești Cel ce răsplătește pe cei ce Te caută. Fraților, e așa de multă mângâiere și putere. Acum vedeți ce înseamnă să discuți aprins și să te lupți cu Dumnezeu dar cu toate acestea să ai încredere deplină în suveranitatea Lui. Fraților, există oameni ca John Piper și John MacArthur, și toți acești oameni. Eu sunt un tip cunoscut pentru o predică. Dar în rugăciune… știți, e așa înfricoșător să fii aici. Dar nu e înfricoșător să fugi și să te ascunzi sub umbra Celui Atotputernic. Și să fii acoperit de aripa Lui. Nu e. Problema ta nu e că ești prea slab, ci că ești prea puternic.
Încurajez pe toți tinerii și le spun, studiați greaca, studiați ebraica, studiați teologia sistematică. Studiați istoria bisericii. Citiți cărțile vechi, cărțile vechi, cărțile vechi. Dar trebuie să le spun că toate acestea nu vor fi de folos. Sunt de bază, dar ai nevoie de viață, ai nevoie de viață. Vi s-ar părea ciudat, ca un om care simte o slăbiciune în el să pună deoparte trei sau patru zile, sau două săptămâni pentru a posti și a se ruga? Vi s-ar părea ciudat să apară o problemă în biserică și în loc să o abordăm dintr-o dată cu înțelepciunea noastră, să pui timp deoparte să te rogi, să te lupți cu Dumnezeu în ce privește problema. Sau chiar dacă ți se pune o întrebare și trebuie să dai un răspuns, să spui, „Pot să-ți răspund după ce mă rog pentru asta? O fraților, moștenirea voastră nu sunt pământuri sau mașini sau case frumoase, ci să locuiești în curțile lui Dumnezeu. Mai presus de orice, sunteți oameni care locuiți în curțile lui Dumnezeu. Oră dulce de rugăciune… Oră dulce de rugăciune, care mă cheamă de la o lume de griji. Le spun întotdeauna tinerilor care nu au acordat mult timp rugăciunii. Ei spun, „Cum să mă rog?” Le răspund, „Rugați-vă, luptați până când puteți spune cu sinceritate alături de scriitorul imnului, „Oră dulce de rugăciune. Oră dulce de rugăciune.” Îi voi da Domnului prima mea oră. Oră dulce de rugăciune. Și apoi… vedeți, rugăciunea e un lucru extraordinar în sensul că cu cât te rogi mai puțin, cu atât devine mai greu să te rogi. Cu cât te rogi mai mult, cu atât ești purtat mai mult în rugăciune. Fraților, puteți să vă rugați până vă întrebați ce s-a întâmplat cu timpul? M-am pus pe genunchi la ora 5 și deja e 8:3. Ce s-a întâmplat? Fraților, vă rog. Dați-vă rugăciunii. Nu există niciun obstacol care nu poate fi biruit prin rugăciune.
Nu suntem oameni care cedează pur și simplu întunericului și scriu o etichetă, „E datorită suveranității lui Dumnezeu.” Suntem oameni care luptăm împotriva întunericului. Vrei să dai vina pentru acest dezastru pe Dumnezeu? Nu folosi suveranitatea lui Dumnezeu ca o scuză. Noi suntem oameni care Îl credem pe Dumnezeu. Poate escatologia ta nu e postmilenistă, unde totul devine din ce în ce mai bun. S-ar putea să fie așa. Poate doctrina ta escatologică susține că lucrurile vor deveni tot mai rele până la venirea lui Isus. Vreau să-ți spun ceva. Isus ar putea veni în această seară. Isus ar putea veni într-o mie de ani. Nu am un cuvânt de spus legat de asta, și nici voi. Dar să știți următorul lucru. Nu există niciun loc în Scriptură unde să spună că nu pot să văd în timpul vieții mele țări venind la Hristos. De ce nu? De ce nu? De ce să nu văd prin credință? Și să fie un steag pentu Hristos pe fiecare deal? Dumnezeu nu mi-a spus niciodată că nu pot. De ce să accept ca America să devină tot mai întunecată? Dumnezeu nu mi-a spus niciodată să fac asta. Poate nu sunteți de acord cu postmileniștii, dar vă spun ceva, au realizat mult mai multe, nu-i așa? Ei au crezut că Dumnezeu va face ceva. Nu contează care e escatologia ta, dacă nu ai un cuvânt de la Dumnezeu de care niciunul din noi nu știm… Ne plantăm picioarele, și luptăm în rugăciune. Și luptăm de la amvon. Asta facem. Ne așteptăm ca Dumnezeu să facă ceva. M-a întrebat translatorul În Harland:
‑ Frate Paul, de ce ești trist? De ce ești trist în această seară?
‑ Pentru că nimeni nu s-a convertit în această seară!
Trebuie să credem. Domnilor, promisiunile, nu doar instrucțiunile, ci promisiunile… Promisiunile sunt aici. Lumină strălucind în întuneric, și întunericul nu a putut-o birui. Puterea Evangheliei. Eu cred că una din cele mai mari demonstrații din toate vremurile nu e crearea lumii, ci crearea unui om nou. Lucrarea nașterii din nou, care a fost pierdută în vremurile noastre, e cea mai puternică demonstrație a puterii lui Dumnezeu. El a făcut această lume ex nihilo, și e un lucru extraordinar, dar El crează un om nou dintr-o masă de umanitate depravată. Aceasta înseamnă putere. De ce să nu cred că Dumnezeu vrea să demonstreze o astfel de putere prin convertirea oamenilor? Haideți să ne luptăm pentru convertirea oamenilor. Haideți să ne luptăm pentru înființarea de biserici după Bibilie. Haideți să luptăm pe genunchi și să-L credem pe Dumnezeu. Haideți să-L credem. Sunt așa de multe de crezut.
Încă un lucru. Știu că am vorbit prea mult, dar fiți atenți să nu vă rugați numai cu încălțămintea în picioare. Am învățat asta cu ani în urmă. E de fapt o afirmație făcută de Alexander McLaren. Spunea că atunci când studia purta încălțămintea. Și asta mi-a dat de gândit. Vorbea despre faptul că pregătirea pentru o predică e muncă grea. Dar apoi am început să mă gândesc dacă întotdeauna trebuie să mă apropiu de Biblie cu încălțămintea în picioare? Trebuie să vin la Dumnezeu întotdeauna cu încălțămintea în picioare? Ideea pe care vreau să o spun e că dacă Biblia e pentru tine doar muncă de exegeză, și te apropii de ea doar cu încălțămintea în picioare, ești în pericolul de a pierde o relație. Așa că vin la Cuvânt cu încălțămintea în picioare. Dar după ce m-am confruntat cu textul îmi dau încălțămintea jos și umblu cu el. Mă desfăt în el. Pur și simplu mă tolănesc în el, mă bucur de Biblie. Nu e o carte de ghicitori pe care trebuie să o dezlegi, ci ceva de care să te bucuri. Să te desfeți cu Cuvântul lui Dumnezeu. La fel e cu rugăciunea. Da, vreau să vă spun ceva, rugăciunea de mijlocire e muncă grea, nu lăsați pe nimeni să vă spună altfel. Majoritatea oamenilor nu se roagă pentru că ei cred că e ușor pentru unii oameni să se roage. Nu, mijlocirea e grea, și înseamnă să te rogi cu încălțămintea în picioare, și trebuie să faci asta. Dar dacă tot ceea ce faci e să te rogi cu încălțămintea în picioare ești în pericolul de a pierde o relație. Să umbli cu El, să te desfeți în El, să meditezi la El, să vorbești cu El. Prietenul meu drag… pur și să-L lauzi pentru iarbă și copaci. Această planetă ar trebui să arate ca o scenă din „Așteptându-l pe Godot.” Ar trebui să fie gri și urâtă, nu ar trebui să fie bucurie aici. Faptul că este, e extraordinar! Faptul că ne putem bucura de copiii noștri, și că putem alerga alături de ei bucurându-ne în Dumnezeu… Să nu fie vorba numai de rugăciune de mijlocire ci și comuniune. E așa de bine câteodată să mă trezesc dimineața, și să spun, „Doamne, astăzi putem lăsa la o parte lucrarea de mijlocire? Vreau doar să umblu cu Tine prin orice. Vreau doar să vorbesc cu Tine. Te iubesc așa de mult. Ai fost așa de bun cu mine Doamne.” Să mă uit la apusuri și să întreb, „Doamne cum ai făcut asta, ce pensulă ai folosit? E cel mai frumos lucru pe care l-am văzut vreodată. Fraților, luați la inimă ceea ce s-a spus, rugați-vă pentru asta, vedeți dacă nu v-a vorbit Domnul ceva azi. Haideți să ne rugăm.
Tată, Îți mulțumesc, Te laud, mă închin Ție. Eu mi-am făcut partea, dar cu ajutorul TĂu mi-am făcut-o. Întărește acești oameni, binecuvântează-i. Doamne ia-i de mână și condu-i în adâncuri tot mai mari de rugăciune. Condu-mă pe mine Doamne, sunt un novice. Condu-mă! Condu-ne! Ca să nu ne lepădăm mantaua pentru un calculator sau o metodologie sau chiar un amvon. Ci să fim în primul rând oameni care Îți aparțin Ție. Oameni care se adăpostesc în prezența Ta. În Numele lui Isus. Amin.
Puterea Rugaciunii!
Iacov 5:13-18
,,Este vreunul printre voi în suferinţă? Să se roage! Este vreunul cu inimă bună? Să cânte cântări de laudă! Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe presbiterii (Sau: bătrâni.). Bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşi; şi dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate. Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi; şi s-a rugat cu stăruinţă să nu ploaie, şi n-a plouat deloc în ţară trei ani şi şase luni. Apoi s-a rugat din nou, şi cerul a dat ploaie, şi pământul şi-a dat rodul.” (Iacov 5:13-18)
Există cel puţin câteva motive, care m-au determinat, în ultima vreme, să reflectez mai mult asupra subiectului: ,,Puterea rugăciunii”. În primul rând, datorită lipsei de putere şi de impact a bisericii de astăzi, în demersul ei de a lărgi Împărăţia lui Dumnezeu, în această lume. Deşi dispunem de o bază de resurse mai bogată ca în oricare altă generaţie, deşi muncim mult, cu toate acestea, rezultatele sunt mult prea modeste, în comparaţie cu efortul depus. În al doilea rând, datorită faptului că rugăciunea nu se găseşte printre priorităţile creştinului modern. Stilul de viaţă foarte pragmatic al societăţii contemporane, puhoiul de activităţi, în care trebuie să ne implicăm spre a putea supravieţui, ritmul galopant la care trebuie să ne adaptăm pentru a face faţă tuturor provocărilor vieţii, toate acestea cer tribut de la timpul rugăciunii. În al treilea rând, datorită experienţelor personale, pe care le-am avut în ultima vreme, în rugăciune. Am gustat un crâmpei din: lupta rugăciunii, agonia rugăciunii, puterea rugăciunii, părtăşia rugăciunii şi biruinţa rugăciunii. Aceste experienţe au reprezentat pentru mine o provocare, pentru a mă implica mai mult în acest domeniu. Astfel că, după o perioadă în care am văzut puterea rugăciunii, în ce priveşte curăţirea bisericii, ne-am dedicat, împreună cu biserica, luptei în rugăciune, pentru câştigarea de suflete nemântuite, cu prioritate, a celor din familiile noastre.
Biblia vorbeşte despre rugăciune, ca despre o armă foarte puternică, în lupta spirituală, pentru mântuirea sufletelor noastre, cât şi a celor din jurul nostru. Este adevărat că nu orice rugăciune are putere, şi nu oricine se roagă va fi ascultat. Rugăciunea plină de putere, este rugăciunea făcută doar de către o anumită categorie de oameni, şi doar într-un anume fel. Cei care nu vor să piardă timpul de pomană, stând pe genunchi sau în picioare, borborosind nişte cuvinte frumoase dar goale, vor fi preocupaţi să cunoască şi să aplice condiţiile rugăciunii pline de putere. Printre aceştia mă număr şi eu, iar dacă mai sunt şi alţii la fel ca mine, acest mesaj biblic este şi pentru ei.
Aşadar, în cele ce urmează, pe baza textului biblic citat, aş dori să descoperim împreună câteva din condiţiile rugăciunii pline de putere.
1. Rugăciunea plină de putere este rugăciunea făcută de către omul neprihănit.
Orbul vindecat de către Domnul Isus ştia foarte bine că: ,,Dumnezeu n-ascultă pe păcătoşi; ci, dacă este cineva temător de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acela îl ascultă.” (Ioan 9:31) Autorul psalmului 66, deasemenea, se cerceta spunând: ,,Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul.” (Ps.66:18) Mesajul Domnului Isus, în această privinţă, era foarte limpede: ,,Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.” (Ioan 15:7) În textul nostru, Iacov subliniază foarte clar că: ,,Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit “ Cât despre cei care nu sunt neprihăniţi, singura rugăciune pe care Dumnezeu le-o ascultă este rugăciunea de pocăinţă. Acesta este serviciul de urgenţă al cerului, deschis oricărui muritor, însă ascultarea celorlaltor rugăciuni este pentru cei neprihăniţi.
Dar ce înseamnă a fi neprihănit? Pentru că neprihănirea este unul din cele mai vaste subiecte ale Scripturii, ne vom rezuma doar la informaţiile textului nostru, cu privire la acest subiect.
În primul rând, a fi neprihănit înseamnă să-ţi rezolvi în mod biblic problema păcatului. Omul neprihănit, nu este neapărat omul care nu mai păcătuieşte niciodată, că dacă ar fi aşa, atunci puterea rugăciunii nu ar fi pentru noi. Omul neprihănit este omul care se pocăieşte mereu de păcat. Pocăinţa este atitudinea sa, de fiecare zi. Cuvântul despre puterea rugăciunii, se află în acelaşi verset cu cerinţa de a ne mărturisi păcatele, şi cu condiţia de a fi neprihănit. Nu insistăm prea mult asupra aspectelor tehnice, legat de modul în care trebuie făcută mărturisirea păcatelor, dar aceasta este o condiţie a neprihănirii. Pe măsură ce creştem în umblarea noastră cu Dumnezeu, Duhul Sfânt indică rând pe rând, în viaţa noastră, tot felul de lucruri, de care trebuie să ne pocăim, şi pe care nici nu le-am conştientizat, ca rele, până atunci. Măsura în care suntem disponibili la pocăinţă, este măsura în care creştem în neprihănire. Cineva spunea, că păcatul este ca o ceapă, format din mai multe straturi suprapuse, Noi uneori avem impresia, că dacă îndepărtăm stratul de la suprafaţă, care se vede şi cel mai bine, că dacă nu mai bem şi nu mai curvim, suntem neprihăniţi. Dar lucrarea Duhului Sfânt, este să îndepărteze din noi şi straturile mai subtile ale păcatului, la nivelul gândurilor, atitudinilor, motivaţiilor şi dorinţelor. Aşadar cât trăim avem de ce să ne pocăim, iar atitudinea permanentă de pocăinţă ne apropie cu fiecare zi care trece, mai mult de neprihănirea lui Cristos, şi ne garantează puterea în rugăciune.
În al doilea rând, a fi neprihănit înseamnă să-ţi rezolvi în mod biblic problema slăbiciunilor. Omul neprihănit, nu este neapărat omul care nu are slăbiciuni, ci cel care le abordează conform Scripturii. ,,Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi; şi s-a rugat cu stăruinţă să nu ploaie, şi n-a plouat deloc în ţară trei ani şi şase luni. Apoi s-a rugat din nou, şi cerul a dat ploaie, şi pământul şi-a dat rodul.” Aşa mult îmi plac aceste cuvinte, că ele îmi dau speranţă că şi eu pot fi un Ilie. Că nu trebuie să fi un superman ca să ai puterea rugăciunii lui Ilie. A fi neprihănit, înseamnă a aduce slăbiciunile noastre înaintea lui Dumnezeu, pentru a experimenta ce I s-a spus lui Pavel: ,,Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” (2Cor.12:9) Să ne aducem înaintea lui Dumnezeu fricile, ruşinile, vulnerabilităţile, ispitele crunte, defectele, bolile, limitările fizice, intelectuale şi temperamentale, şi să cerem peste ele revărsarea puterii lui Dumnezeu. A fi neprihănit, înseamnă a transforma slăbiciunile, din piedici în provocări, pentru arătarea puterii lui Dumnezeu. A fi neprihănit înseamnă a spune: ,,Doamne, vreau să văd ce poţi tu să faci din omul cu cele mai multe slăbiciuni din lume!” Şi apoi să ştiţi, că Dumnezeu are o predilecţie în a lucra prin oamenii slabi. Oamenii fără slăbiciuni, de multe ori îl încurcă pe Dumnezeu. Iată ce spune Scriptura: ,,De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi care aţi fost chemaţi: printre voi nu Sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu Sunt, ca să nimicească pe cele ce Sunt; pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu. Şi voi, prin El, Sunteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare, pentruca, după cum este scris: Cine se laudă, să se laude în Domnul.” (1Cor.1:26-31)
Aşadar, toţi avem şanse egale şi reale în a cunoaşte pe deplin puterea rugăciunii.
2. Rugăciunea plină de putere este rugăciunea făcută cu credinţă.
Textul din Iacov ne învaţă că: ,,Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşi; şi dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.” (5:15) Domnul Isus îi învăţa pe ucenici astfel: ,,De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea. (Mc.11:24) Iacov merge până acolo încât spune că cine se îndoieşte, când se roagă: ,,să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale.” (1:7-8)
Dar ce înseamnă rugăciune cu credinţă? Conform cu textul din Iacov 1, înseamnă a fi hotărât şi statornic atunci când ceri ceva de la Dumnezeu.
Însă, mai este aici ceva foarte important care trebuie subliniat. Am auzit, nu demult, că nişte ,,creştini” s-au dedicat rugăciunii şi postului, pentru a cere lui Dumnezeu, să ne bată pe unii, prin tot felul de nenorociri, pentru că nu le place de noi. Şi după câte am înţeles, sunt foarte hotărâţi şi statornici. Ce ziceţi: Au şanse să fie ascultaţi? Pot experimenta puterea rugăciunii? Eu zic: categoric Nu! Pentru că credinţa are o bază şi aceasta este Cuvântul lui Dumnezeu. Doar ceea ce cerem după voia lui El ne ascultă, iar voia Lui ne este descoperită în Scripturi. Aşa ne spune Cuvântul lui Dumnezeu: ,,Îndrăzneala pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice i-am cere, ştim că Suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.” (Ioan 5:14-15)
Prin urmare, a ne ruga cu credinţă, înseamnă a lua în serios Cuvântul lui Dumnezeu, şi promisiunile Sale. Chiar şi Ilie, când s-a rugat să nu ploaie în ţară, n-a făcut lucrul acesta pentru că aşa i-a venit lui la socoteală, ci pe baza Cuvântului lui Dumnezeu. În tot Vechiul Testament, Dumnezeu a spus poporului Său că dacă nu va asculta de poruncile Sale, una din pedepsele care vor fi trimise, este seceta: ,,voi face ca deasupra voastră cerul să fie din fier, şi pământul din aramă.” (Lev.26:19)
Cu credinţă, se poate ruga, doar cineva care cunoaşte temeinic Cuvântul lui Dumnezeu, îl ia în serios făcând din el temelia vieţii sale, şi cere lui Dumnezeu onorarea tuturor promisiunilor făcute acolo. Rugăciunea bazată pe Cuvânt, este dovada credinţei noastre şi doar aceasta este însoţită de putere, pentru că ea contribuie la slăvirea numelui lui Dumnezeu, şi Domnul Isus a spus: ,,şi ori ce veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.” (Ioan14:13)
3. Rugăciunea plină de putere este rugăciunea cu stăruinţă.
,,Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi; şi s-a rugat cu stăruinţă să nu ploaie, şi n-a plouat deloc în ţară trei ani şi şase luni. Apoi s-a rugat din nou, şi cerul a dat ploaie, şi pământul şi-a dat rodul.” Tema stăruinţei în rugăciune, este destul de prezentă în Noul Testament. În Coloseni 4:2, ni se spune: ,,Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri.” Domnul Isus, în Luca 18, a dat ucenicilor, pilda Judecătorului nedrept, tocmai cu scopul: ,,ca să le arate că trebuie să se roage necurmat, şi să nu se lase.” (v1)
Marea întrebare, este următoarea: De ce trebuie să stăruim în rugăciune înaintea unui Dumnezeu care este gata să dea daruri bune copiilor Săi, şi care ştie de ce avem noi nevoie, mai înainte de a-i cere? Sunt mai multe răspunsuri care se pot da la această întrebare, eu însă mă voi opri la unul singur.
Conform învăţăturilor Scripturii, rugăciunea este una dintre principalele arme în lupta spirituală. Prin rugăciune, noi purtăm bătăliile Domnului în locurile cereşti. Rugăciunile noastre, declanşează în văzduh, lupte spirituale între oştirile lui Dumnezeu şi oştirile lui Satan, pentru sufletele oamenilor. Bază biblică pentru aceasta avem experienţa lui Daniel. În timp ce el se ruga pe pământ, în văzduh se purtau bătălii spirituale. Dumnezeu a ales să fim conlucrători cu El. El a decis, ca lucrarea de promovare a intereselor Împărăţiei Sale aici pe pământ, să se realizeze ca răspuns la rugăciunile noastre.
Dacă aşa stau lucrurile, atunci şi stăruinţa în rugăciune capătă sens. În orice luptă, de orice natură ar fi, stăruinţa este cheia biruinţei. Într-un meci de box, nu-i suficient să-i aplici adversarului, un singur pumn, că în felul acesta doar îl enervezi, afară dacă-i unul din acela dintr-o mie. Dar despre aceasta vom vorbi mai târziu. Pentru câştigarea biruinţei, consecvenţa este foarte importantă. Trebuie să-ţi urmăreşti adversarul de aproape, până la sfârşit, aplicându-i lovitură după lovitură, fără a-i oferi răgazul să riposteze. Tot aşa este şi în domeniul spiritual. Trebuie să stăruim în rugăciune până la obţinerea unei biruinţe depline asupra domniilor spirituale implicate. Aşa ne spune Pavel în Efeseni 6: ,,şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul.” (v13)
Pot să vă împărtăşesc ceva şi din experienţa mea personală, în acest domeniu. Datorită anumitor probleme de dezbinare, pe care le-am avut în biserică, m-am implicat, împreună cu câţiva fraţi şi surori, într-o luptă spirituală, în rugăciune, pentru curăţirea bisericii. Am experimentat ce înseamnă lupta spirituală. Diavolul nu stă indiferent atunci când există un grup de credincioşi, care se implică consecvent în rugăciune. Am fost atacaţi de cel rău, chiar şi în mod direct, prin anumite experienţe neobijnuite şi despre care ştiam doar din auzite. Eu personal, într-o perioadă în care am postit mai multe zile la rând, pentru problema bisericii, eram atacat de cel rău, în fiecare sâmbătă noaptea la o anumită oră. Însă de fiecare dată, diavolul era înfrânt prin puterea Cuvântului şi a rugăciunii. Tot în acea perioadă, am experimentat ce înseamnă să ai parte de călăuzirea specială a lui Dumnezeu, prin Cuvânt, vise, şi chiar prin alte metode, cu care suntem mai puţin obijnuiţi. Dumnezeu ne descoperea dinainte, ce avea să se întâmple în viitorul apropiat, lucruri foarte concrete, de detaliu şi de o precizie, care ne punea în uimire. După o perioadă mai lungă de rugăciune, post şi lupte spirituale, la un moment dat, am primit convingerea că biruinţa este câştigată. În acel moment, chiar am împărtăşit celor cu care mă rugam, că eu am convingerea că biruinţa este câştigată, şi că nici nu mai trebuie să ne rugăm pentru problema respectivă. Într-adevăr, chiar şi atacurile directe ale celui rău au dispărut, şi n-a fost decât o chestiune de timp până când efectele biruinţei din văzduh s-au simţit în plan terestru.
Aşadar stăruinţa în rugăciune, reglementează ceea ce am putea numi, latura cantitativă a luptei spirituale.
4. Rugăciunea plină de putere este rugăciunea fierbinte.
,,Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” Aceasta s-ar putea numi, latura calitativă a luptei spirituale. Apropo de ringul de box, despre care vorbeam adineaori, şi despre pumnul acela care ar fi suficient pentru doborârea adversarului: Cu cât pumnul acela ar fi ,,mai fierbinte” cu atât ar avea mai multe şanse, să fie suficient singur. Sau altfel spus, cu cât loviturile administrate, ar fi ,,mai fierbinţi” cu atât ar fi necesare mai puţine.
Cea mai fierbinte rugăciune, care s-a rostit vreodată, o găsim în Luca 22:44: ,,A ajuns într-un chin ca de moarte, şi a început să Se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sânge, care cădeau pe pământ.” Pavel, deasemenea, le explica Colosenilor, cât de mare este lupta în rugăciune, pe care o purta pentru ei. Despre anumiţi oameni ai lui Dumnezeu, se spune că în urma câtorva ore de luptă în rugăciune, cămaşa pe ei era udă, de putea fi stoarsă de apă. A lupta în rugăciune nu este un lucru uşor. Pot să mărturisesc, că Dumnezeu m-a ajutat să cunosc şi eu un crâmpei din agonia rugăciunii. După o zi şi o noapte, petrecute aproape în întregime în rugăciune, m-am aşezat pe genunchi să mă rog împreună cu soţia. Soţia mea, când m-a auzit cum mă rog şi cum plâng, s-a speriat atât de tare, încât m-a întrerupt din rugăciune, zicând că dacă mai continui în felul acesta sigur o să mor, şi soţia mea nu-i o femeie fricoasă, şi este şi ea un om al rugăciunii.
Rugăciunea fierbinte, îi conferă acesteia consistenţă şi putere. Rugăciunea fierbinte este rugăciunea din inimă, izvorâtă dintr-o dragoste fierbinte pentru Dumnezeu şi pentru oameni.
Dacă mă întrebaţi care este calea către rugăciunea fierbinte?… sau ce anume o poate aprinde?… atunci am un singur răspuns şi acesta este: ,,Rugăciunea” Rugăciunea nu poate fi aprinsă decât tot de rugăciune. La început, rugăciunea pare un exerciţiu spiritual foarte formal, practicat doar pentru că aşa ni se cere. Însă cu cât ne rugăm mai mult, rugăciunea taie şanţuri adânci în inima noastră, până când devine o stare de spirit, şi o atitudine a inimii. La un moment dat, ne vom da seama, că în timp ce ne rugam, din ochi ne-a căzut o lacrimă, care ne-a uimit şi pe noi. Apoi cu timpul, vom constata că cu greu ne putem stăpâni lacrimile, în timp ce ne rugăm. Treptat, treptat, vom ajunge să ne putem ruga, pe stradă, la serviciu şi chiar în somn. De fapt porunca biblică este: ,,Rugaţi-vă neîncetat.” (1Tes.5:17)
În concluzie:
Aceasta este rugăciunea care mută munţii, scoate afară demonii, despietreşte inimile, dezleagă legăturile, face iadul să tremure, şi câştigă biruinţe spirituale: Rugăciunea celui neprihănit, rugăciunea cu credinţă, rugăciunea cu stăruinţă şi rugăciunea fierbinte. Dacă are nevoie biserica de astăzi de ceva, atunci are nevoie de astfel de oameni ai rugăciunii. Eu vreau să fiu unul dintre ei. Dar tu?
O chemare pentru toți cei delăsători în ceea ce privește rugăciunea
Când ați intrat ați primit un conspect cât și un semn de carte, care vă vor fi de folos în câteva momente. Așa că vă încurajez să le păstrați și să le țineți la îndemână. Bună. Mă numesc Max Lucado și sunt un delăsător în ce privește rugăciunea. Mă ia somnul atunci când mă rog. Gândurile îmi zboară dintr-o parte în alta. Îmi e distrasă atenția într-o mie de părți. Nu știu dacă deficitul de atenție se aplică și în cadrul rugăciunii, dar dacă e așa, cu siguranță sufăr de el.
Unii oameni nu au problema asta. Unii oamenii și-au dezvoltat un obicei al rugăciunii, o inimă a rugăciunii, chiar un limbaj al rugăciunii. Unii oameni preferă mai degrabă să se roage decât să doarmă, dar din anumite motive mie mi-a fost întotdeauna greu să nu adorm atunci când mă rog. Acești oameni sunt echipa militară numărul 6 a mijlocirii. Ei reprezintă AUR – asociația uriașilor rugăciunii. Eu sunt înscris în cadrul DAR – Delăsătorii Anonimi ai Rugăciunii. Poate vă regăsiți și voi. Nu e vorba că nu ne rugăm. De fapt primul meu punct e următorul: cu toții ne rugăm. Cu toții ne rugăm. Cu toții ne rugăm măcar puțin.
Atunci când ne udăm perna de lacrimi ne rugăm. La priveliștea gâștelor zburând, ne rugăm. Atunci când ne cuprinde un somn adânc, ne rugăm. Atunci când cităm rugăciuni vechi, ne rugăm. Există ceva în noi care ne îndeamnă la rugăciune. Cu toții ne rugăm. O statistică spune că vor fi mai mulți oameni care se vor ruga în această săptămână decât care vor face mișcare sau care vor avea relații sexuale. Asta spune o statistică. Tot o statistică spune că unul din cinci atei aduc laudă în fiecare zi. Nu pot explica cum se întâmplă acest lucru. Probabil prin faptul că mizează cu ambele părți. Dar cu toții ne rugăm. Cu toții ne rugăm într-o anumită măsură.
Însă cu toții ne-am dori să ne rugăm… Mai mult? Mai bine? Mai adânc? Cu mai multă convingere, cu mai multă însemnătate? Cu mai mult foc, cu mai multă frenezie? Cu mai multă credință? Cu toții ne-am dori să ne rugăm cumva diferit.
Dar există câteva probleme. În primul rând avem problema vieții. Problema facturilor care trebuie plătite. Problema scutecelor care trebuie schimbate. Problema termenelor limită. Cu toții ne-am dori să ne rugăm mai mult, dar când? Când? Calendarul parcă ar fi un tigru. Se năpustește asupra intențiilor noastre bune la fel ca un tigru asupra unui șobolan. Cu toții ne-am dori să ne rugăm mai mult, dar când?
Și ne-am dori să ne rugăm mai mult, dar de ce? De ce? De ce vrea Dumnezeu să mă audă? Sincer… nu pot să-i fac nici pe cei de la compania de cablu să mă sune, și Dumnezeu vrea să mă audă? Medicul nu are timp pentru mine, și Dumnezeu are? De ce?
Apoi se mai ridică problema rugăciunilor fără răspuns. „Am cerut vindecare și nu am primit.” „Am cerut restaurare, dar tot am ajuns la divorț.” „Am cerut putere, dar tot mă simt obosit.” Cred că ezitarea nerostită pe care o avem cu privire la rugăciune, e din cauza faptului că ne gândim la Dumnezeu ca la cineva care frânge inimi. Nu vreau să sufăr din nou.
Rugăciunea… Paradoxul rugăciunii. Ajută să știi, dacă te lupți în ce privește rugăciunea, că nu ești primul. De fapt, pe lista originală care s-a deschis pentru rugăciune personală, se aflau câțiva oameni importanți. Ioan, Petru, Andrei… toți apostolii. Pentru că atunci când unul din ucenici a mers la Isus și a cerut ajutor pentru a se ruga, cu toții au spus că au nevoie. Iată cererea lor. Ei au spus, „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm.” Nu vi se pare interesant că ei nu au spus, „Doamne, învață-ne să umblăm pe ape.” Niciodată nu au spus, „Doamne, învață-ne să uimim oamenii prin discursurile noastre.” „Doamne, învață-ne să eliberăm un loc din cimitr, la fel ca Tine.” E singurul lucru care ucenicii au cerut să fie învățați cum se face. După trei ani petrecuți cu Isus, ei au spus, „Din toate lucrurile care ne-ai putea învăța Doamne, învață-ne să ne rugăm.” Mă întreb de ce. De ce s-au gândit la rugăciune?
S-ar putea să aibă ceva de a face cu acele promisiuni incredibile care ni se dau când se vorbește despre rugăciune. Cu sigurnață le-ați citit și voi și v-ați întrebat ce e cu ele, la fel ca mine. Isus a spus, „Cereţi, şi vi se va da.” „Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.” Isus nu a spus niciodată, „Lucrați și vi se va da,” „Sau dacă puneți la cale un comitet, acel comitet va face posibil să primiți tot ce vreți.” El, dimpotrivă, atașează niște promisiuni incredibile actului simplu de rugăciune. El a spus, „Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.” Așa promisiuni a făcut Isus, încât ucenicii au fost determinați să spună, „Doamne, învață-ne să ne rugăm, dacă așa stau lucrurile.”
Și mai mult, Isus a dat porunci să ne rugăm. O dată s-a uitat și a văzut că oamenii erau atât de necăjiți și preocupați de viață, încât s-a întors către ucenici și le-a spus următoarele, „Rugaţi, dar, pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui.” Ne-am fi așteptat ca Isus să le spună ucenicilor, „Faceți ceva, strângeți niște bani, găsiți o soluție.” Dar El a spus doar, „Rugați-vă.” Într-o parte se aflau oamenii necăjiți dar El se întoarce către biserică, către ucenici și le spune, „Rugați, dar, pe Domnul…” Dacă eu aș fi fost unul din ucenici m-aș fi uitat la Isus întrebându-mă, „Stai puțin, de ce vrei să mă rog eu?” „Nu poți să te rogi Tu singur? Tu ești cineva. De ce ar conta rugăciunile mele?” Până la urmă nu vorbim de niște teologi, nu poartă veșminte speciale, nu cântă la harfă, nu sunt îngeri. Sunt vameși, sunt pescari. Au mâini muncite, respirație urâtă. Sunt bărbați obișnuiți. Dacă ar trăi în vremurile noastre, i-ai vedea la benzinărie făcând plinul la mașină. Sunt bărbați obișnuiți. Dar cu toate acestea Isus se întoarce la acești ucenici și le spune, „Ascultați. Iată ce vreau să faceți. Vreau să vă rugați.” Și le dă astfel cardul de credit divin. Ați văzut această promisiune? El spune, „Vă mai spun iarăşi că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri.” Nu e de mirare că au spus, „Doamne, învață-ne să ne rugăm.” Pentru că a dat aceste promisiuni. A dat această poruncă.
Dar poate mai mult decât orice, Isus însuși s-a rugat. William Barclay în comentariul lui asupra cărții Matei spune, „Adevăratul motiv pentru care să ne rugăm e că Isus s-a rugat.” Nimic mai mult, nimic mai puțin. Veți găsi în Bibliile voastre referințe cu privire la viața de rugăciune a lui Isus. Una se află în Marcu capitolul 1. „Isus S-a sculat, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo.” Da, Isus s-a rugat. Da, într-adevăr El a creat stelele, dar s-a rugat. El a fost Domnitorul universului, dar cu toate acestea s-a rugat. El era însuși Dumnezeu, autorul vieții, dar cu toate acestea s-a rugat. S-a rugat înainte de a dormi. S-a rugat înainte de a mânca. S-a rugat pentru bolnavi. S-a rugat pentru cei descurajați. S-a rugat pentru prietenii Lui. S-a rugat într-o grădină. S-a rugat într-un cimitr. S-a rugat pe o cărare. S-a rugat sub cerul liber. S-a rugat.
Ucenicii cu siguranță au văzut asta. „Unde e Isus?” „Iar s-a dus să se roage.” „Tocmai m-am trezit, Petru, ce avem la micul dejun?” „Nu știu, Îl caut pe Isus. Cred că s-a dus iar să se roage.” O dată s-a dus și s-a rugat toată noaptea. Ziua începuse cu vestea că Ioan Botezătorul, verișorul Lui, fusese decapitat de către Irod, un om fără coloană vertebrală. Isus a venit la ucenici și le-a spus, „Haideți să mergem să ne odihnim.” Dar când S-a uitat în urmă, câteva mii de oameni Îl urmăreau. Și decât să-i alunge, i-a învățat toată ziua, și a vindecat pe cei bolnavi dintre ei. Când a venit vremea să mănânce, nu au avut mâncare, așa că a înmulțit pâinea din coșul acelui băiat. Ce zi istovitoare, solicitantă și dificilă. Dacă cineva merita să aibă parte de o noapte odihnitoare, acela ar fi fost Isus.
Dar atunci când a venit seara, le-a spus mulțimilor să plece acasă. Le-a spus ucenicilor să se urce în barcă, și ce a făcut Isus? Biblia spune că, „…S-a dus pe munte ca să Se roage.” Petru, Ioan și Iacov se uită unul la altul, „Iar merge să se roage. Tot timpul se roagă.” Și probabil că a contat. Vă amintiți relatarea, nu? Cum a venit furtuna pe Marea Galileii, și barca s-a clătinat precum o minge de plajă pe plajă. Dar când Isus a coborât de pe munte, nu-I era frică, nu era preocupat. Biblia spune că, „corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă. Când se îngâna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umblând pe mare.” Ascultați ce zice, „umblând pe mare!”
A plecat extenuat și a reapărut învigorat. A plecat epuizat și a reapărut umplut, puternic. A coborât de pe munte la fel ca un rege cuceritor. Nu a încetinit ritmul deloc, a continuat să meargă înspre apă ca și cum ar fi existat un pod invizibil sub apă. A continuat să umble. Apoi când a văzut vântul, valurile și pe ucenicii înspăimântați a vorbit pur și simplu vântului și totul s-a liniștit. Ucenicii s-au uitat unii la alții și s-au uitat la El.
Eu mă gândesc că întâmplarea are legătură cu cererea lor, „Doamne, învață-ne să ne rugăm așa!” „Învață-ne să ne rugăm așa!” „Învață-ne așa să stăm în prezența Ta, încât atunci când încheiem timpul nostru de rugăciune, să nu mai fim cum am fost atunci când l-am început.” Învață-mă să cobor de pe muntele rugăciunii mele cu autoritate, cu încredere, cu convingere. Schimbă-mă, zguduie-mă, dă-mi putere! Învață-mă să mă rog astfel.
Asta vrei. Asta vrei mai mult decât orice altceva, prietenul meu. Ce îți dorești e un loc în care să poți merge și să găsești putere și tărie. Dacă ești ca și mine, ai mers în locurile greșite și ai plecat dezamăgit de acolo. Dar cred că în adâncul inimii tale, vrei să vorbești cu Dumnezeu. Ai fost creat să comunici cu Dumnezeu, cu Creatorul tău. Am crede că e ușor. Deja am învățat că rugăciunea nu necesită un loc special, anumite haine, o loțiune sau o incantație. Dar cu toate acestea ne luptăm cu acest privilegiu al rugăciunii.
S-ar putea să vă ajute să știți că vina nu e numai a noastră. Și diavolul are mare parte din vină. Lui îi place să te țină departe de odaia ta de rugăciune. Îi place să nu ne lase să ne plecăm genunchii. Îi place când vede că încercăm să rezolvăm singuri lucrurile. O, dar atunci când ne vede plecându-ne capetele în fața Tatălui nostru ceresc, se întoarce cu coada între picioare și fuge cât îl țin picioarele. Scriptura spune că atunci când ne rugăm „armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti.” „Armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.” Vedeți, satan a venit în viețile noastre și a creat aceste mici întărituri și a luat mici teritorii, a pus mâna pe domenii din viața noastră, dar când începem să ne rugăm acestea încep să fie eliberate în Numele lui Isus. Încep să fie eliberate în Numele lui Isus. Și Isus poate face mai mult într-un moment în care decide să-și exercite voia suverană și să-și arate bunătatea, decât poate realiza un consilier într-o duzină de întâlniri, sau un predicator printr-un milion de predici. De aceea nu vrea satan să te rogi.
Dar iată vestea bună. Dumnezeu te va ajuta să te rogi. El e de partea ta în problema asta. Pentru fiecare dorință pe care o ai de a te ruga, Dumnezeu mai are încă un milion. El nu stă la distanță și-ți spune, „Hai odată, adună-te!” Știți care e poziția lui Dumnezeu? Isus a spus-o astfel. El a spus, „Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.” Lăsați ca această promisiune să vă pătrundă adânc în inima frântă. Unde se află Isus chiar acum? El e în pragul inimii tale. Acea căldură pe care o simți, acea foame pe care o simți… Știi ce reprezintă? Reprezintă bătaia lui Dumnezeu la ușa inimii tale. El a spus, „dacă aude cineva,” nu, „dacă aude o persoană bună, o persoană neprihănită,” ci „dacă aude cineva…” Utlima dată când am verificat cu toții ne încadram la „cineva”.
Dacă aude cineva… putem deschide pur și simplu ușa… Ați deschis vreodată o ușă? Știți cum să deschideți o ușă? Rugăciunea reprezintă mâna credinței pe mânerul ușii inimii tale. Rugăciunea reprezintă o mână de credință pe mânerul ușii inimii tale, pe care apeși și spui, „O, intră Isuse!” „Intră!” „Bucătăria e în dezordine, dar intră. Nu am făcut curățenie, dar intră.” „Sunt atât de bucuros că ești aici.” „Nu prea știu ce să spun, dar intră.” „Intră te rog…” Isus spune că dacă vei face asta… priviți cum onorează El cel mai mic dintre gesturi. El nu așteaptă să spui niște cuvinte magice. Nu așteaptă să te aduni. El spune doar, „Uite, pune mâna credinței pe mânerul ușii inimii tale, deschide ușa și primește-Mă înăuntru.” Și El spune, „La oricine va face asta Eu voi intra, și vom mânca împreună.” Nu spune, „Voi intra și te voi pune la punct.” Sau, „Voi intra și te voi mustra.” Sau „Voi intra și îți voi da câteva palme.” Diavolul procedează așa. Isus vine cu un duh blând. „Eu sunt blând și smerit cu inima,” spune El. El vine cu duhul blând și delicat al unui păstor.
Unii dintre voi nu ați deschis niciodată ușa pentru că vă este frică că va intra și se va răsti la voi. Nu mai credeți această minciună. Isus Hristos, bunul Păstor va intra și va sta cu tine. Tu vei vorbi cu El și El va vorbi cu tine. Atâta tot. El spune, „Vom mânca împreună. Voi turna un pahar de vin, voi frânge pâinea. Vom petece timp împreună. Eu voi cina cu tine și tu cu Mine.” Asta înseamnă rugăciunea.
Am spus la început, am mărturisit mai bine zis că sunt un delăsător în ce privește rugăciunea. Dar ați băgat de seamă că am spus că sunt un delăsător al rugăciunii în recuperare? Vorbesc din experiență, biserică, atunci când spun că rugăciunea ar putea fi cea mai mare sursă de putere pentru viața voastră. Timpul meu de rugăciune reprezintă timpul în care sunt cel mai puternic. Și Dumnezeu mi-a răspuns la rugăciuni, și a schimbat rugăciunea de la a fi o datorie la a fi o plăcere. Timpul meu de rugăciune e timpul meu favorit din zi. Câteodată mă trezesc devreme și mă grăbesc să mă ridic din pat pentru că abia aștept să încep. Cine s-ar fi gândit? Am 58 de ani. Uitați-vă la mine. Nu am avut niciodată mai multă energie ca acum. Sunt entuziasmat să îmbătrânesc. Cine s-ar fi gândit? Să vină bătrânețea.
Fiecare zi mă aduce tot mai aproape de o nouă descoperire a inimii lui Isus Hristos. Și El e atât de bun, atât de blând. Și mă vindecă de răni pe care nici nu știam că le am. Regrete? Desigur că am regrete. Dar ele cad pe parbrizul inimii mele la fel ca picăturile de ploaie. După care vin ștergătoarele rugăciunii și le îndepărtează. Nu rămân acolo. Anxietate și frici? Nu prea am. Poate câteva. Am mai multe termene limită decât am avut vreodată, călătoresc mai mult decât am călătorit vreodată. Dar cu toate acestea simt o energie mai mare decât am avut când aveam 21 de ani. Cât de dulce e Isus!
Iată ce am avut eu nevoie. Am avut nevoie ca cineva să mă ajute. Am avut nevoie ca cineva să-mi dea o unealtă. Știu că nu toți aveți nevoie de asta, dar unii dintre noi avem nevoie de o unealtă, de ceva care să ne ajute. Atunci când ucenicii au spus, „Doamne, învață-ne să ne rugăm,” știți ce le-a dat Isus? Știe cineva? O rugăciune. Rugăciunea „Tatăl nostru.” Nu le-a ținut o prelegere despre rugăciune, nu le-a dat o explicație despre rugăciune. Nu le-a oferit o serie pe parcursul a 16 săptămâni despre rugăciune. A spus doar, „Uite, încercați asta, Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta….” Asta vă e de ajuns.
Aș vrea să procedez la fel. Aș vrea să vă ofer o rugăciune. Eu cred că toate rugăciunile din Biblie pot fi reduse la o singură propoziție. Rămâneți alături de mine. Eu cred că toate rugăciunile din Biblie… știu că sunt multe, dar cred că toate pot fi reduse la o singură frază portabilă, format de buzunar, ușor de memorat. Iat-o. „Doamne, Tu ești bun. Am nevoie de ajutor. La fel și ei. Mulțumesc.” Doamne, Tu ești bun. Ești bun. Aici începe rugăciunea. Cu bunătatea lui Dumnezeu. Și pentru că Dumnezeu e bun, pot să vin la El și să spun, „Doamne, am nevoie de ajutor. Am nevoie să mă vindeci, să mă încurajezi, să mă conduci și să mă ierți. Am nevoie de ajutor, și la fel și ei, cei dragi ai mei dar și cei pe care nu îi iubesc. Și această lume care suferă mult. Îți mulțumesc.
Acel semn de carte pe care l-ați primit are această rugăciune pe el. Și ia această frază, „Doamne ești bun. Am nevoie de ajutor. La fel și ei. Mulțumesc,” și o dezvoltă un pic mai mult. Asta vom face și noi în următoarele câteva săptămâni. Vom lua această rugăciune, câte o afirmație pe rând, și vom trăi cu ea.
Vreau să vă provoc, vreau să vă încurajez, vreau să vă spun bun venit în această aventură captivantă a rugăciunii. În timp ce stăteam în prezența Domnului vineri dimineața L-am întrebat, „Isuse, ce vrei să dai bisericii Tale?” Știu că ar da, pentru că El e bun, e un dădător bun. Și la fel cum Tatălui îi place să dea, și Domnului nostru Isus îi place să dea. Așa că am spus, „Doamne, ai un dar pe care vrei să-l dai bisericii Tale, în timpul acestei serii de predici?” Și iată cuvântul pe care mi l-a dat. Prospețime. Prospețime. Primiți asta astăzi. Dumnezeu vrea să dea prospețime inimii tale, prospețime căsniciei tale, prospețime credinței tale, vitalității tale, viitorului tău, trupului tău. Prospețime. Adu-o Doamne. Adu prospețime.
Vreau să vă încurajez să nu vă programați nimic în weekend în următoarele 15 săptămâni. Vă încurajez să fiți aici în fiecare duminică. Dacă aveți călătorii planificate anulați-le. Glumesc, uitați-vă în direct pe internet. Nu ratați nici un weekend. Vreau să vă încurajez să veniți mai devreme, vreau să vă încurajez să vă rugați înainte să veniți, să veniți cu așteptări. Vreau să vă încurajez să rămâneți mai mult să zăboviți și vă desfătați cu fiecare cuvânt până la terminarea adunării, din ce ar avea Isus să vă spună. Și vreau să vă încurajez să vă luați câteva minute în fiecare zi, doar 10 minute, cam cât v-ar lua să mâncați o porție de cereale cu lapte. Voi alegeți în ce moment al zilei, voi alegeți locul. Cum vi se pare vouă mai bine. Seara târziu, dimineața devreme, voi alegeți timpul și locul, dar retrageți-vă într-un colț, mergeți undeva afară, undeva unde să vă simțiți bine, și spuneți, „Doamne ești bun.” Și meditați la fiecare din aceste afirmații pentru câteva momente. Și am o bănuială că veți descoperi că se întâmplă ceva minunat atunci când pui mâna credinței pe mânerul ușii inimii tale și spui, „O, Doamne Isuse, vino înăuntru.” Amin?
Îți mulțumesc Doamne, îți mulțumesc. Chiar acum deschidem ușile inimilor noastre. Ne pare rău că Te-am ținut cu mâinile legate, ne pare rău că ai bătut de atâta timp, și noi nu am deschis ușa din mai multe motive. Doamne, astăzi o facem. O deschidem. Îți mulțumim Isuse. Îți mulțumim. Intră și simte-Te ca și acasă în inimile noastre. Fă lucrarea pe care numai Tu o poți face, această lucrare de vindecare, ajutorare și încurajare. Intră Doamne. O, cât de mare nevoie avem de Tine și cât de mult vrem să Te primim. În Numele lui Isus ne rugăm. Amin.
Cum vindecă Isus
Bine ați venit la cele mai bune zece minute ale voastre, o serie de lecții despre rugăciune, pentru aceia dintre noi care avem probleme în acest domeniu. Am redus toate rugăciunile din Biblie la o simplă rugăciune. Va apărea pe ecran și vă invit să o spuneți alături de mine. „Doamne, ești bun. Am nevoie de ajutor. La fel și ei. Mulțumesc.”
Începem prin a declara bunătatea lui Dumnezeu. El e un Dumnezeu bun. El se oferă să fie Tatăl nostru. El e în control. Împărăția Lui vine. Și pentru că El e în control, El e Tatăl nostru și aduce o Împărăție, îndrăznim să cerem ajutor. Vindecă-mă, încurajează-mă, condu-mă, iartă-mă. A-j-u-t-o-r. E înțelept să cerem. Ajutor! Ajutor! El este atât de bun, și noi suntem atât de neajutorați încât trebuie să fim oameni care să spunem, „Ajutor.” Așa că vom cere, „Doamne vindecă-mă, vindecă-mă.” Două propoziții. Avem nevoie de vindecare. Și Dumnezeu ne va vindeca. Nimeni nu contestă prima propoziție. Avem nevoie de vindecare. Indiferent cât am încerca să mâncăm mai sănătos, sau să dormim mai mult, sau să transpirăm des. Câinii frecușului ne sar la călcâie. Și câteodată ne și mușcă. Cancer. Demență. Probleme cu inima. Avem nevoie de vindecare. Nu există nici o obiecție aici.
Și Dumnezeu ne ve vindeca. O va face? Ne întrebăm adesea. O va face El? – ne întrebăm. Îmi va vindeca Dumnezeu trupul, boala, pe fiica mea, dificultățile mele. În această lume a personalului medical și a ambulanțelor, a farmaciilor, a unui sistem de sănătate, își va vindeca Dumnezeu copiii răniți? Matei 20 ne dă un răspuns minunat la această întrebare. Textul sună așa. „Când au ieşit din Ierihon, o mare gloată a mers după Isus. Şi doi orbi şedeau lângă drum. Ei au auzit că trece Isus şi au început să strige: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!” Gloata îi certa să tacă. Dar ei mai tare strigau: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!” Isus S-a oprit, i-a chemat şi le-a zis: „Ce vreţi să vă fac?” „Doamne”, I-au zis ei, „să ni se deschidă ochii!” Lui Isus I s-a făcut milă de ei, S-a atins de ochii lor, şi îndată orbii şi-au căpătat vederea, şi au mers după El.” (Matei 20:29-34) Suntem la doar câteva ore diferență de intrarea în Ierusalim. Popularitatea lui Isus era în acest moment la culme. Avea statutul de vedetă. Oamenii Îl iubeau și veniseră să-L primească în Ierusalim, la doar o săptămână distanță de crucificarea Lui. Se aflau la câțiva kilometri de porțile orașului. Oamenii vorbeau unii cu alții, cântau, râdeau. Era un timp de veselie. Și apoi, dintr-o parte, mulțimea aude un strigăt, „Doamne, Isuse, Fiul lui David. Ai milă de noi.” Oamenii s-au întors și ceea ce au văzut era demn de milă. Doi oameni orbi pe marginea drumului. Ochii lor priveau în gol. Fețele le erau arse de soare. Hainele zdrențuite și rupte. Mulțimea ar fi trecut de ele. Mulțimea le spune, „Liniștiți-vă, nu mai faceți gălăgie. Învățătorul are o misiune importantă de îndeplinit, nu are timp pentru voi.” Mulțimea i-ar fi lăsat pe cei bolnavi pe marginea drumului. Nenorocirea poate lăsa o persoană la marginea drumului. Te-ai alătura mulțimii dacă ai putea, dar nu poți. Te-ai alătura petrecerii… o poți auzi, o percepi, poate o poți și vedea, dar nu o poți simți. De ce? Pentru că încheieturile tale au probleme, tumoarea se împrăștie, atrofierea crește, virusul inflamează mai multe încheieturi. Te-ai alătura mulțimii dacă ai putea, dar nu poți. Te încearcă aceste dureri care te țin treaz noaptea. Aceste schimbări de dispoziție sunt mari și sălbatice precum ținutul african Serengeti. Ce ar trebui să faci cu starea minții sau a trupului tău? Iată ce au făcut orbii. I-au dat problema lui Isus. Au strigat către El din nou. „Dar ei mai tare strigau.” Uitați-vă câtă perseverență era în rugăciunea lor. „Dar ei mai tare strigau: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!” Au strigat către Isus, au strigat către Isus cu insistență, cu pasiune, fără să își ceară scuze, și în mod personal. Nu l-au strigat pe Petru sau pe Ioan, au mers direct la sursă. Au strigat către Isus. Iată motivul pentru care tu și cu mine trebuie să facem la fel.
Țelul lui Dumnezeu e întregire completă. Dumnezeu nu se va opri până nu va restaura acest univers la starea lui de drept care include deplinătate. În una din scrisorile lui, Pavel a dat această binecuvântare cititorilor lui. El spune, „Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană, la venirea Domnului nostru Isus Hristos.” (1 Tes. 5:23) Mântuirea în percepția lui Dumnezeu, este mântuirea sufletului a duhului și a trupului. Mântuire vine din cuvântul grecesc „sozo” care înseamnă „a salva,” dar înseamnă și „a întregi.” Scopul lui Dumnezeu e o restaurare completă a grădinii Edenului. El nu și-a abandonat planul inițial. Atunci când El a spus, „Este bun,” vorbea printre altele și de o stare de sănătate bună a lui Adam și Eva. Ei erau sănătoși din punct de vedere emoțional și fizic. Nu exista cancer, nu existau răceli, nu existau plângeri, dar atunci când s-au răzvrătit, au căzut din toate acestea. Răzvrătirea este numită cădere pentru un motiv, pentru că atunci când Adam și Eva s-au răzvrătit și nu au ascultat de Dumnezeu, ei au căzut dintr-o relație cu Dumnezeu, apoi au căzut în relația lor unul cu altul, și apoi a existat o cădere chiar și în natură pentru că natura nu a mai fost în armonie. Apoi a existat o cădere în trup și moartea a intrat în grădină pentru prima dată. Scriptura leagă intrarea bolii de intrarea păcatului. Scriptura leagă intrarea bolii de intrarea păcatului. Un exemplu îl găsim în cartea Romani, capitolul 5, versetul 12. „De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea,” și corelat au intrat bolile, „şi prin păcat a intrat moartea şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…” Așa că păcatul a deschis ușa și boala a intrat. Bolile și păcatul au fost cauzate de aceeași răzvrătire. Acesta este adevărul.
Dar iată speranța pe care o avem. Din moment ce boala și păcatul au fost cauzate de aceeași răzvrătire, boala și păcatul pot fi vindcate de același Răscumpărător. Dacă Isus poate vindeca păcatul, poate vindeca și boala, nu-i așa? Așa că El a venit să facă exact asta. Scopul lui Dumnezeu e deplinătatea, dar leacul lui Dumnezeu e Isus Hristos. Cartea Matei ne dă declarația definitorie a lui Isus ca Vindecător. În Matei capitolul 8, versetele 16 și 17. Matei a spus, „[Isus] a tămăduit pe toţi bolnavii, ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: „El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre.” În acest pasaj, Matei citează din marele profet, și din marea scriere a celui mai mare profet, Isaia capitolul 53. Și voi cunoașteți Isaia 53 probabil. E vorba de profeția despre cruce, despre actul salvării. Și e plină de limbaj de răscumpărare. Câteva exemple. Isaia 53:5, „Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre.” Versetul 6, „Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.” Versetul 12, „a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.” Cuvinte precum, păcat, fărădelege, nelegiuire ne amintesc că Isus a mers la cruce, această profeție spune că Isus a mers la cruce pentru a rezolva problema păcatului nostru. Dar tot în Isaia 53 avem promisiunea că Isus a mers la cruce să ia stăpânire sau să-și manifeste autoritatea peste bolile noastre. Isaia 53:4, acesta este pasajul din care citează Matei. „Totuşi El [Isus] suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui.” Așa că același act prin care ne ia păcatul, este aplicat și în cazul bolilor noastre. La fel cum a luat păcatul nostru, l-a dus la cruce, l-a crucificat acolo, a murit o moarte suficientă pentru păcatele noastre, același Salvator a luat cancerul nostru, a luat bolile noastre, a luat artrita noastră, a luat durerile noastre a luat suferințele noastre, a luat decăderea noastră, le-a purtat și le-a pus pe cruce și pe acestea. A proclamat autoritate nu doar peste păcat ci și peste boală. Așa că atunci când Matei Îl vede pe Isus vindecând persoană după persoană, spune. „Ia stai puțin, acest lucru a fost profețit. Isaia a vorbit despre asta în urmă cu 800 de ani.” Și apoi scrie acest pasaj. Voi citi acum dintr-o altă traducere. „[Isus] a împlinit bine cunoscuta predică a lui Isaia: ne-a luat suferințele, ne-a purtat bolile.” (Matei 8:17 MSG) Așa că Isus a murit în mod absolut pentru păcatele tale, și Isus a murit în mod cert pentru bolile tale. De fapt este neconsecvent să spui că Isus a murit să-ți salveze sufletul dar nu și trupul. Țelul lui e plinătatea. Plinătate deplină. Păcatul și boala au fost introduse de același diavol, dar păcatul și boala au fost învinse de același Salvator.
„Bun Max, dacă ce spui e adevărat, de ce mă mai îmbolnăvesc?” Pentru același motiv pentru care încă păcătuim. Păcatul a fost înfrânt, dar pedeapsa păcatului a fost luată. Boala a fost înfrântă, dar boldul morții a fost înlăturat. Isus le-a dus pe amândouă la cruce. Păcatul și boala mai există pentru că încă ne aflăm într-o lume căzută. Dar nu pentru mult. Ceasul ticăie. Împărăția vine. Dar deocamdată ne aflăm într-o lume căzută, așteptăm o Împărăție, dar acea Împărăție vine treptat. Dar până vom intra în noua Împărăție va mai fi păcat și va mai fi boală. Iată ce e diferit. Isus are autoritate asupra lor. Isus are autoritatea să ierte păcatele. Isus are autoritatea să ne elibereze de boli. El poate chiar lua păcatul nostru și să-l folosească pentru slava Lui. De fiecare dată când păcătuim și declarăm și primim iertarea Lui, El ne arată harul Lui, nu-i așa? Ceea ce a fost intenționat spre rău, devinde bun. La fel se întâmplă cu bolile. Boala vine, dar Isus poate folosi acea boală pentru a înainta cauza Lui, pentru a-și întări biserica, pentru a-și exercita puterea de vindecare, sau pentru a ne dezvolta caracterul. Ceea ce a fost intenționat spre rău de către diavol în grădină e acum folosit de Dumnezeu ca o unealtă pentru înaintarea Împărăției și întărirea sfinților Lui. Prin urmare ce înseamnă asta? Asta înseamnă că de câte ori mă simt rău, sau de câte ori o boală îți atinge trupul, sau de câte ori ai de-a face cu o boală gravă, sau o mică infecție, iată primul lucru pe care trebuie să-l faci, „Doamne, ai milă de mine. Vindecă-mă.” Aceasta este invitația pe care ne-o face Isus. Invită-l pe Tatăl tău să-ți examineze trupul. Lasă ca în fiecare rugăciune să ai câteva momente în care să spui, „Doamne Isuse, te rog, fă-mi un control.” „Stomacul meu are nevoie de ajutor. Vindecă-mi genunchiul drept.” „Doamne, îți dau emoțiile mele.”
Amintiți-vă că Scripturile spun că, „Ați fost cumpărați cu un preț.” (1 Corinteni 6:20) Da e vorba de sufletul tău, dar și de trupul tău! Și acest trup va fi răscumpărat pentru totdeauna și folosit în noua Împărăție. Ați fost cumpărați cu un preț. „Așa că Doamne, trupul acesta e al Tău. Mi-ar prinde bine niște ajutor astăzi.” Și El va lucra cu tine. Câteodată tu ești parte a problemei. Nu voi vorbi despre asta astăzi, dar e vorba despre ce mâncăm, fumăm, bem, modul cum trăim. Câteodată nu ești, dar Dumnezeu are autoritate asupra trupului tău, așa că rugăciunea ta poate include în fiecare zi această propoziție, „Doamne, vindecă-mă. Vindecă-mă.” Strigă către Isus și El te va vindeca. Te va vindeca El? Da! Da! S-ar putea să te vindece pe loc. Așa cum a procedat în Noul Testament, printr-un cuvânt, printr-o poruncă, printr-o atingere. Așa cum a procedat și în congregația noastră. Au fost persoane care au venit la serviciul de rugăciune cu lupus, următoarea zi au aflat că nu mai aveau lupus. Doctorii nu-și puteau da seama de ce. Am văzut asta din nou și din nou. S-ar putea să te vindece pe loc. S-ar putea să te vindece treptat, cum a procedat cu orbul din Betsaida. Când orbul a venit și a cerut vindecare, în acel caz Isus a spus, „Bun, hai să ieșim afară din sat.” L-a dus departe de atenția publică ca să poată vorbi cu el. A pus scuipat pe ochii omului, l-a întrebat ce a văzut, omul a răspuns. A pus mai mult scuipat pe ochii omului, omul a ridicat ochii și putea să vadă. A fost un proces, au avut loc câțiva pași de tratament. Cazul lui Lazăr. Isus a auzit că prietenul lui Lazăr era bolnav, dar a rămas unde era timp de două zile. Până când Isus a ajuns la cimitirul unde era îngropat Lazăr, acesta fusese deja în mormânt de patru zile. Nu l-a vindecat pe loc. Bănuiala mea e că nu l-a vindecat pe loc, pentru că în acel caz vroia să îl vindece în mod extraordinar. „Vino afară din mormânt!” Dar între cerere și chemarea afară din mormânt, a fost o perioadă de așteptare. Lazăr a așteptat. Unii dintre voi sunteți acolo și vă întrebați, „de ce nu vrea Dumnezeu să mă vindece pe loc?” „Aș prefera să mă vindece pe loc.” Desigur că ai prefera asta, cu toții am prefera. Poate te vindecă treptat pentru că vrea să folosească suferința ta ca pe o predică. Poate parte din mărturia ta, e modul cum aștepți în credință într-o perioadă grea. Dacă treci printr-o perioadă de încercare, trebuie să știi că ești înconjurat de familie și prieteni, care dacă ar putea ți-ar lua acea sufeință cu mâna. Dar ești o încurajare pentru noi, pentru că nu te dai bătut, nu te îndepărtezi.
Am văzut o predică umblând prin parcarea bisericii noastre cu câtva timp în urmă. Jim Patrick s-a luptat cu o boală la mușchi cam toată viața lui de adult. Aceasta a avut ca urmări deficiențe în vorbire, un mers dezechilibrat, dar nu s-a atins de credința lui. Nu i-a luat zâmbetul. Am rugat membri consecvenți să parcheze în extremitatea parcării pentru a lăsa locurile din apropierea clădirii pentru oaspeți. Și îmi amintesc că într-o duminică am ajuns mai devreme, și cineva parcase în capătul cel mai îndepărtat al parcării bisericii. M-am uitat și nu mi-am putut da seama cine era, dar uitându-mă la felul cum mergea, mi-am zis, „Jim? Nu ne refeream la tine.” Dar Jim nu s-a exclus. Suferința lui e parte din predica lui, e parte din mărturia lui. Așa că ne rugăm, „Doamne ia acea suferință.” Dar cine suntem noi să punem sub semnul întrebării de ce Dumnezeu face ce face. Suntem foarte atenți, dar s-ar putea ca parte din mărturia lui să fie acest test. Dumnezeu îi folosește pe cei ce suferă ca să ne învețe pe noi. Și Dumnezeu folosește propriile suferințe să ne învețe pe noi. El mă învață pe mine. Dacă în ultimii patru ani, mi-ați fi putut asculta rugăciunile de dimineață, m-ați fi auzit vorbind cu Dumnezeu despre mâna mea dreaptă. În comparație cu multe probleme pe care le au mulți oameni, e ceva infim. Dar dacă ești un scriitor și nu poți ține un pix, e un lucru mare. Chiar în timp ce pregăteam predica aceasta, în timp ce scriam această parte, simțeam cum mâna mi se înțepenește, degetul mare începe să mă doară, partea exterioară a mâinii începe să doară. M-am dus la mai mulți doctori, lucrez cu mai mulți terapeuți. [Nu de acest gen ci de acest gen.] Deși probabil am nevoie și de acest gen de terapeut. Și ei spun că e urmarea a 30 de ani de scris cărți, predici. Scriere cursivă. Știu că sunt de modă veche, încă scriu de mână. Toate acele ore în fiecare săptămână, au rezultat în durere în brațul drept și în mână. Pot scrie trei minute, apoi trebuie să pun pixul jos și să întind mâna să fac exerciții. Și spun, „Doamne, vindec-o.” Am încercat să iau medicamente și injecții, să nu mai joc așa mult golf, nu am jucat niciodată așa bine oricum. Până acum Dumnezeu nu mi-a vindecat mâna. Dar știți ce am învățat? Că Dumnezeu îmi folosește mâna să-mi vindece inima. Iată ce vreau să spun. Cu câteva săptămâni în urmă, poate o lună, era foarte înțepenită. Scriam, și mă rugam tot timpul cât mă scriam, spuneam, „Doamne, nu pot să fac asta.” „Doamne, nu pot să fac asta. Doamne…” Și am simțit că Domnul îmi spune, „Asta încerc și Eu să-ți spun. Nu poți face asta singur. Ai nevoie de Mine și în cele mai mici detalii ale vieții.” Și știți, acum când scriu, mă rog tot timpul. Nu mai sunt „Max marele păstor,” sau „Max, marele scriitor.” Sunt Max, tipul obișnuit care nu poate ține un pix fără ajutorul lui Dumnezeu. Mă gândesc la apostolul Pavel care avea un țepuș în carne care nu îl lăsa să se mândrească. Eu aș prefera ca Dumnezeu să mă vindece pe loc, dar până acum a ales să mă vindece treptat.
Dar știu un lucru, pentru tine și pentru mine, prietene drag, Dumnezeu ne va vindeca pe toți în cele din urmă. Pe toți în cele din urmă. Nu e vorba de un compromis de partea Lui. Din perspectiva Lui, această perioadă de suferință, este un preț mic pe care îl plătim pentru o Împărăție veșnică. Aceste lupte sunt o nimica toată în comparație cu ceea ce ne așteaptă în eternitate. Vine vremea când aceste trupuri vor fi schimbate și avem promisiunea că atunci când se va arăta El, vom fi ca El. Vom fi schimbați după chipul lui Isus Hristos. Așa că ce facem pană atunci? Continuăm să ne rugăm, nu-i așa? Continuăm să ne rugăm, continuăm să insistăm în rugăciune, să ne bizuim pe rugăciune, spunând, „O, ai milă de mine Doamne.” Și plecăm cu siguranța că atunci când noi ne rugăm, El aude, și El depozitează semințe de vindecare în trupurile noastre. Cât de repede vor crește? Nu știm asta. Dar știm că semințele de vindecare sunt depozitate în trupurile noastre. Știm că El aude rugăciunile noastre.
Freddy Vest vă poate spune asta. El știe exact ce se întâmplă atunci când oamenii se roagă pentru vindecare. Freddy Vest e un adevărat texan care se potrivește oricărui stereotip. Poartă o pălărie de cowboy, ca și cum așa s-ar fi născut. Îi place să participe la întreceri de cowboy. Casa lui e șeaua. De fapt, se afla în șea pe 28 iulie 2008, când a aflat din proprie experiență ce se întâmplă atunci când oamenii lui Dumnezeu se roagă pentru vindecare. Se afla la o întrecere de cowboy în Graham, Texas, când trebuia să înceapă a patra tură. În timp ce se pregătea să înceapă tura, a căzut de pe cal și a murit înainte de a atinge pământul. Stop cardiac. Un prieten a fugit lângă el, și-a pus mâna sub capul lui Freddy și a început să se roage. Din arenă, un alt prieten, care lucra la urgențe a venit și i-a făcut imediat respirație gură la gură. Cineva a îndemnat toți spectatorii din arenă să se roage, și acea arenă micuță a devenit un fel de sanctuar deoarece cu toții se rugau. Dar inima lui Freddy s-a oprit de tot. 45 de minute mai târziu, a sosit ambulanța, l-au dus pe Freddy la cel mai apropiat spital, unde familia lui se strânsese și se ruga deja. Dar doctorii nu i-au acordat nici o șansă. Freddy, după cum s-a dovedit, putea să le vadă rugăciunile. El era în cer, și i-a fost dat privilegiul remarcabil de a vedea cum rugăciunile se înalță de pe pământ la cer. Își amintește dragoste, o dragoste care spunea el, nu o poate descrie. Își amintește pace, își amintește o pace care vine la fel ca atunci când stai în poalele mamei tale. Dar cel mai important, își amintește că a văzut rugăciunile, rugăciunile celor care îl iubeau și care se rugau pentru vindecarea lui, venind înspre ceruri. Mulțumită prietenilor noștri de la CBN și Clubul 700, avem câteva secunde din mărturia lui Freddy. Uitați-vă la ecran și lăsați-l pe el să vă spună ce a văzut. „Mi-a permis să văd rugăciunile care veneau în sus pentru mine. A început cu un fulger de lumină, apoi au fost două fulgere, apoi trei, apoi zece, apoi sute, apoi mii de fulgere de lumină. Fiecare fulger de lumină reprezenta o rugăciune pe care cineva o trimisese sus pentru mine. Și când au ajuns să fie așa de multe fulgere de lumină au explodat în cea mai strălucitoare lumină. Nu știu cum să explic. Era o lumină foarte puternică. Și atunci Dumnezeu m-a trimis înapoi. Și când m-am întors, eram pe patul de spital cu brațele legate. Eram legat la aparate, aveam un tub în gât. Aveam o branulă în mână și una în gât. Când mi-am revenit am încercat să mă ridic. Și asistenta care era acolo mi-a spus, „Domnule Vest, sunteți bine.” M-am uitat la ea și i-am spus, „Asta nu e bine, nu știi unde am fost. Aici nu e nici pe de parte bine.” Freddy Vest s-a recuperat complet. Dumnezeu l-a chemat înapoi când a auzit rugăciunile oamenilor.
Orbii au fost vindecați. Isus le-a dat vindecare când le-a auzit rugăciunea. Drag copil al lui Dumnezeu, atunci când tu te rogi, Isus ascultă. Atunci când tu te rogi, El răspunde. Te va vindeca, poate pe loc, treptat poate, până la final cu siguranță. Dar El este Vindecătorul tău. Strigă către El! Strigă către El! Și în inima mea e grija că mulți dintre noi trăim în dureri cu care nu trebuie să trăim. Cu îndoieli pe care nu trebuie să le purtăm. Simțim că Dumnezeu e mânios pe noi, sau că suntem amăgiți sau pedepsiți. Destul! Sunt absurdități, în numele lui Dumnezeu. Mergi la El cu fricile tale, cu rugăciunile tale și cu durerile tale. Și El te va auzi și te va vindeca. Amin?
Doamne, asta e cererea noastră, și stăm aici în această promisiune. Nu vom sta unde am stat înainte, în frică, ci astăzi stăm în credință, și credem că ești un Dumnezeu bun, credem că ești Tatăl nostru, credem că ești în control, credem că Împărăția Ta vine. Credem că ne-ai cerut să venim la Tine cu orice cerere, și credem că ai puterea să vindeci. Îți mulțumim Doamne, și credem că Duhul tău Sfânt va veni acum să aducă vindecare în inimile, trupurile și mințile noastre. În Numele lui Isus Hristos ne-am rugat. Amin.
Strigă către Comandantul tău
Dumnezeu este Dumnezeul începuturilor noi și celei de-a doua șanse. Dumnezeu este Dumnezeul zilelor glorioase și dacă v-ar prinde bine, bine ați venit la studiul pe viața și cartea lui Iosua. Dumnezeu i-a dat lui Iosua și evreilor o a doua șansă la țara promisă, și ei au profitat de ea. Dacă și tu ești gata să intri în țara ta promisă atunci această poveste și acest studiu este pentru tine. Vom spune declarația zilelor glorioase. Cuvintele vor apărea pe ecran. Vă invit să vă umpleți plămânii de aer și… mai ce? …inimile cu speranță. Spuneți din toată inima. Să începem. Aceste zile sunt zilele gloriei. Trecutul e trecut, viitorul meu e strălucit. Promisiunile lui Dumnezeu sunt adevărate și Cuvântul Lui e sigur. Cu Dumnezeu în ajutor, voi fi tot ceea ce vrea El să fiu, voi face tot ce dorește El să fac, și voi primi tot ceea ce vrea El să primesc. Aceste zile sunt zilele gloriei.
Ai milă acum de vorbitor, Doamne. Știi că păcatele lui sunt multe. Fă-ne onoarea să-L vedem pe Hristos, și doar pe Hristos. Prin Hristos ne rugăm. Amin.
Joy Verone se afla singură în camera ei de hotel. Nu își simțea picioarele, și nu își putea mișca partea de jos a corpului. Se accidentase la coloană atunci când a salvat viețile celor trei copii ai ei. Mașina familiei a ieșit din viteză și a luat-o înspre marginea unei prăpăstii adânci din munții din Colorado. A fugit și s-a pus în fața mașinii încetinind-o îndeajuns încât tatăl ei să poată deschide ușa și să apese frâna. Aceasta s-a întâmplat în octombrie 1999, și copiii își mai amintesc încă expresia de pe fața mamei lor, în timp ce mașina a trecut peste ea. Copiii ei au fost salvați, dar spatele lui Joy a fost accidentat și urmările interne au fost grave. Echipele de salvare au transportat-o pe Joy cu elicopterul la un spital din Farmington, New Mexico. Starea ei a fost atât de delicată încât medicii au lucrat timp de 12 zile doar pentru a o stabiliza înainte de operație. A ieșit din operație cu febră foarte mare. Echipa ei medicală s-a luptat să reducă febra timp de șapte zile. Și în timp ce febra ei nu voia să cedeze, la fel se întampla și cu fricile ei. Medicii încercau s-o liniștească dar nu reușeau. Îi era frică să trăiască și îi era frică să moară. Joy i-a cerut mamei ei ajutorul. Mama ei a vegheat la patul ei, și la un moment dat a spus, „Merg să chem niște prieteni să ne rugăm. Revin.” Așa că a ieșit din cameră și Joy a rămas singură, dar nu pentru mult timp. A venit un bărbat la ea. A deschis ușa și a intrat. Joy nu l-a recunoscut. Toate asistentele ei erau femei, după cum solicitase. Dacă acest bărbat era medic, nu era unul din medicii ei. Avea o înfățișare impunătoare. Era înalt și avea pomeții proeminenți. Era îmbrăcat în alb și avea părul argintiu cu cărare pe mijloc și prins într-o coadă care ajungea până la mijlocul spatelui. Și ochii lui… acei ochi… erau atât de izbitori încât paisprezece ani mai târziu când Joy mi i-a descris, fața ei s-a luminat. Erau albaștri ca de cristal și strălucitori. „Nu am văzut în viața mea ochi atât de frumoși.” Musafirul s-a apropiat de patul ei, i-a luat dosarul și s-a uitat superficial pe foi, dându-i impresia lui Joy că nu citea nimic. După câteva momente i-a vorbit cu o voce liniștitoare și i-a spus, „Joy, te vei face bine. Vei trece de asta.” S-a uitat la ea și apoi, la fel de repede pe cum a intrat, a plecat. Joy l-a crezut imediat. A mărturisit, „Dacă medicul, asistenta sau un membru al familiei mi-ar fi spus acele cuvinte, m-aș fi îndoit. Dar atunci când a vorbit acest străin, am știut în adâncul meu. Mă cunoștea și eu l-am crezut și am știut că voi fi bine.” Când mama ei a reintrat în cameră, Joy i-a spus imediat despre bărbat. „Mami, bărbatul acela mi-a spus că totul va fi bine.” Mama lui Joy a ieșit pe hol să-l găsească pe vizitator, dar nu era nicăieri. L-a descris personalului spitalului, dar aceștia nu văzuseră niciodată pe cineva după această descriere. Au căutat prin spital dar nimeni nu l-a putut găsi. Și Joy crede că știe de ce. Ea crede că vizitatorul nu a fost de pe pământ ci a fost un musafir din cer.
Acea vizită a fost un punct de cotitură pentru Joy. Anii care au urmat au adus durere, perioade dificile și o viață în scaun cu rotile. Dar adesea își aduce aminte de vizita musafirului cu ochii albaștri și este întărită. El i-a spus, „Te vei face bine. Vei trece de asta,” și așa a fost. Cine a fost acest vizitator? De unde a venit? Și putem îndrăzni să credem ceea ce crede Joy, și anume că un emisar al cerului a fost trimis la ea? Iosua ar vrea să participe și el la această discuție. El are o mărturie proprie. El a trecut printr-o experiență la fel de grea.
Dacă doriți să completați spațiile libere iată primul indiciu. Haideți să vorbim despre provocare. Provocarea. Povestea din Iosua capitolul 5, versetul 13 începe cu această propoziție. „Pe când Iosua era lângă Ierihon.” Ierihon. Vechiul oraș al Ierihonului era așezat la 8 km de Marea Moartă și la 9 km jumătate la vest de râul Iordan. Ruinele acestui oraș se întind pe 13 acri. Casele de piatră erau împrejmuite de ziduri, iar cel exterior avea 2 metri lățime și 5 metri înălțime. Deasupra acestui zid, era construit un al doilea. Acesta avea 2,4 m înălțime. În partea de nord era poziționată o cetate de apărare. Imediat la est se afla o pădure deasă de palmieri, lungă de 13 km și lată de 5 km. În partea de vest, orașul era apărat de dealuri abrupte. Orașul se afla pe înălțime, avea ziduri înalte, avea protecție de o parte și de alta. Trebuie să fi fost o imagine impunătoare pentru Iosua. Nu e greu să ne imaginăm preocupările comandantului în timp ce se uita la fortăreață. Din câte ne putem da seama, nimeni nu îl ajuta, cel puțin nu se face referire la altcineva. De ce se afla aici? Iosua se afla lângă Ierihon. Părăsise tabăra de la Gilgal și a călătorit singur până la Iosua. De ce? Pentru a strânge informații? Nu pot să nu mă gândesc că a fost pentru a strânge altceva. Pentru a-și strânge curajul. Nu se mai confruntase niciodată cu așa ceva. El și oamenii lui duseseră bătălii dar întotdeauna după regulile lor și pe teritoriul propriu. Niciodată nu asaltaseră un oraș fortificat. Niciodată nu trecuseră pe aici. Și nici tu. Te confrunți cu un Ierihon cum nu te-ai confruntat cu altul. Te confrunți cu o încercare care se ivește de la orizont și îți blochează priveliștea viitorului tău. E mare, e impunătoare, e o fortăreață, e o întăritură și stă între tine și zilele tale glorioase. Stă între tine și țara promisă. Nu poți înainta fără a o confrunta și la fel ca Iosua, cu siguranță nu o poți vedea. Și la fel ca Iosua, trebuie să o confunți. Dar la fel ca Iosua, nu trebuie să confrunți propriul Ierihon singur. Uitați-vă la înfățișare, la înfățișare. Ce poveste!
„Pe când Iosua era lângă Ierihon, a ridicat ochii şi s-a uitat. Şi iată că un om stătea în picioare înaintea lui, cu sabia scoasă din teacă în mână. Iosua s-a dus spre el şi i-a zis: „Eşti dintre ai noştri sau dintre vrăjmaşii noştri?” El a răspuns: „Nu, ci Eu sunt Căpetenia oştirii Domnului, şi acum am venit.” Iosua s-a aruncat cu faţa la pământ, s-a închinat şi I-a zis: „Ce spune Domnul meu robului Său?” Şi Căpetenia oştirii Domnului a zis lui Iosua: „Scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care stai este sfânt.” (Iosua 5:13-15)
Biblia este cunoscută pentru întâlniri neașteptate, nu-i așa? Avram și musafirii îngerești care l-au vizitat. Moise și tufișul care ardea. Maria și îngerii. Ucenicii în drum spre Emaus și străinul care a apărut alături de ei. Biblia pare plină de aceste evenimente ale unor experiențe neobișnuite și întâlniri ieșite din comun. Dar nici o vizită nu e mai misterioasă decât aceasta. Bărbatul cu sabia ridicată cu încredere. Cine era acest om? Și de ce a apărut în fața lui Iosua lângă Ierihon? Ce ar fi să eliminăm niște opțiuni? Nu era o apariție, nu era o viziune, nu era un spirit, o fantomă sau un vis. Nimic din descriere nu ne sugerează că ar fi fost altceva decât o persoană în carne și oase. Putea ține o sabie sus deci avea mușchi. Putea articula cuvinte, deci avea corzi vocale. Nu era o născocire din imaginația lui Iosua. Nici nu era un înger. Suntem foarte tentați să credem că a fost un înger, nu-i așa? Îngerii țin săbii în mână. Îngerii pot lua forme trupești. Dar iată diferența. Îngerii nu acceptă închinare. Știm asta din pasaje precum cel din Apocalipsa când Ioan apostolul voia să se închine unui înger. Și îngerul i-a spus,„Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi care păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te!” (Apocalipsa 19:10) Îngerii nu acceptă închinare dar această persoană a acceptat închinarea. Nu doar că a acceptat-o, dar a și încurajat-o. I-a spus lui Iosua să-și scoată încălțămintea pentru că stătea pe un pământ sfânt. Poate era doar o ființă umană, un tip mare și puternic. Dacă ar fi fost așa, Iosua avea cu siguranță nevoie de ochelari noi. Pentru că totul la el ne conduce să credem că Iosua a crezut că era vorba de cineva special. A căzut la picioarele acelui om, și-a scos încălțămintea din respect. Nu era vorba de un simplu muritor, nu era vorba de o apariție, nu era vorba de un înger. Și ne mai rămâne o singură opțiune. Era Dumnezeu întrupat. Era Isus Hristos. Ceea ce a făcut Isus în Betleem pentru noi, a făcut lângă Ierihon pentru Iosua. S-a făcut trup și pentru un moment, pentru o perioadă de timp a stat în prezența lui Iosua. Comandantul a vorbit Căpeteniei oștirii. Vi se pare ceva ciudat? Vă gândiți poate: „Lucado, ce ai fumat în timp ce ai studiat în această săptămână?” Isus înaintea erei noastre? Se poate așa ceva?
Vreau să vă provoc să vă lărgiți imaginația și să vă amintiți că „Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!” (Evrei 13:8) „El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii.” (1 Petru 1:20) Așa că restricțiile obișnuite de timp, spațiu și fizică, nu se aplică Regelui nostru. Cred că ar fi greșit din partea noastră să limităm lucrarea Lui în corp, lucrarea Lui ca persoană întrupată la cei 33 de ani în Palestina. Cu mult timp înainte ca Isus să mănânce cu Zacheu în Ierihon, Isus s-a arătat lui Iosua lângă Ierihon, și ce moment extraordinar a fost. El a spus, „Eu sunt Căpetenia oştirii Domnului.” Vedeți, ochiul uman a văzut două armate: canaaniți și israeliții. Dar în realitate a existat o a treia armată: armata Domnului, îngerii. Acestea sunt oștirile cerești la care se face referire în Psalmul 103:19-21. „Binecuvântaţi pe Domnul, îngerii Lui, care sunteţi tari în putere, care împliniţi poruncile Lui şi care ascultaţi de glasul cuvântului Lui. Binecuvântaţi pe Domnul, toate oştirile Lui, robii Lui, care faceţi voia Lui!” Îngeri. Vă place să vă gândiți la îngeri, nu-i așa? Două cuvinte descriu îngerii în Biblie. Mulți și puternici. Mulți și puternici. Ei sunt puternici. Nu vă gândiți la acei îngeri de jucărie pe care îi vedeți în magazinele de cadouri. Acei mici heruvimi care stau pe un birou, sau atârnă de o oglindă, cu aripi de pânză și obraji rumeni. Îngerii lui Dumnezeu sunt puternici. Sunt destul de puternici pentru a închide gurile leilor. Potrivit cărții Apocalipsa va fi nevoie de un singur înger pentru a-l lega pe diavol, îngerul căzut, și să-l arunce în groapa fără fund. Un singur înger îl poate distruge pe diavol. Imaginați-vă ce pot face mii. Și nici măcar nu sunt așa de mulți. Evrei 22 vorbește de „zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor.” (Evrei 12:22) Atunci când Ioan a avut ocazia să vadă cerul, presupun că a încercat să numere îngerii. Iată ce a scris el: „Numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi mii de mii.” (Apocalipsa 5:11) E ca și cum ai spune: „Nu știu câți sunt, dar sunt mulți, îndeajuns încât să umpli stadioane de îngeri de câteva ori.” Când Dumnezeu a deschis ochii slujitorului lui Elisei, tânărul „a văzut muntele plin de cai şi de care de foc împrejurul lui Elisei.” (2 Împărați 6:17) Puternici și mulți. Tari în putere, mulți la număr și Isus e Comandantul tuturor.
Mesajul către Iosua e pur și simplu acesta: „Iosua, poate Ierihonul are zidurile lui, dar tu ai mai mult. Tu ai armatele lui Dumnezeu care au venit să lupte pentru tine.” Nu credeți că asta avea nevoie Iosua? Avea nevoie să i se amintească că nu era singur și că Dumnezeu era cu el și că Dumnezeu avea să rămână cu el. Și toți avem nevoie să ni se amintească asta atunci când ne este frică. Și anume că Dumnezeu este cu noi.
Când fiicele mele erau mici, se întâmpla să se trezească în mijloul nopții pentru că au auzit un zgomot. Poate era vorba de o creangă pe care vântul o lovea de geam. Sau o mașină pe stradă. Se trezeau și strigau așa de tare încât le puteam auzi: „Tati! Tati!” Și când mă trezeam făceam ce face orice tătic: o trezeam pe mama lor. Nu, mergeam pe hol, intram în camera lor, și vedeam că prin simplul fapt că intram în cameră, atmosfera se schimba. Deja se simțeau mai bine. Înainte de a spune vreun cuvânt. Ceva din prezența tatălui le calma. Iosua avea nevoie de prezența tatălui său. Nu se dă o soluție problemei. La sfârșitul poveștii, Ierihonul era încă în picioare. Iosua are încă provocările în față. Dar ceva din prezența lui Dumnezeu i-a amintit lui Iosua că nu trebuia să înfrunte acest Ierihon singur. Mesajul pe care l-a dat Dumnezeu lui Joy în New Mexico, mesajul pe care Dumnezeu i l-a dat lui Iosua lângă Ierihon, e mesajul pe care ți-l dă ție astăzi. Aceasta este promisiunea: El este cu tine. El încă este Căpetenia oștirii. El încă este în conducerea tuturor lucrurilor și are ultimul cuvânt în toate. (Efeseni 1:22 MSG) El încă „ţine toate lucrurile cu cuvântul puterii Lui.” (Evrei 1:3) Și toată autoritatea în cer și pe pământ i-a fost dată Lui. El trebuie doar să ridice un deget, și mii peste mii de îngeri vor răspunde chemării Lui. El va veni la tine sub forma unei infirmiere de la spital. Sub forma unui prieten, sub forma unui telefon. Sub forma unui vis. Nu pot să știu cum. S-ar putea să vină chiar sub forma unei predici ca aceasta. Dar cu siguranță va veni la tine, pentru că îi pasă de tine și El este pentru tine.
Acesta este mesajul din dialog, acest dialog interesant dintre Iosua și Căpetenie. Iosua l-a întrebat: „Eşti dintre ai noştri sau dintre vrăjmaşii noştri?” Ce întrebare bună! Dar apoi avem un răspuns interesant: „Niciuna.” Vedeți, Dumnezeu nu ia partea unuia sau altuia. El nu e de partea cuiva anume. El nu este niciodată împotriva poporului Lui. El nu este niciodată împotriva nimănui. Nici chiar împotriva acestor canaaniți cu inima împietrită care s-au dedat de mult la închinarea la idoli, și la sacrificarea bebelușilor în închinare. Dumnezeu nu era împotriva lor. Ei se întorseseră împotriva Lui, dar dacă ar fi ales în acea zi să se întoarcă la fel ca și Rahav, și să se reîntoarcă la Dumnezeu, El i-ar fi primit la fel cum a primit-o pe Rahav. El nu era împotriva lor și nu este împotriva ta. El este pentru tine. Și, „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” (Romani 8:31) Așa că iată-te înfruntând o provocare ca cea a Ierihonului. Ai în față ziduri care sunt prea înalte ca să le poți sări. Ai în față ziduri care sunt prea groase să le dărâmi. Și în timp ce te uiți la viitorul tău tot ceea ce pari să vezi e acel diagnostic, sau acea schimbare, sau acea dificultate, sau acea inimă frântă, sau acea descurajare. Și nu știi ce să faci. Iosua ne poate ajuta aici cu siguranță. Iată ce a făcut el și vă încurajez să faceți la fel. Uitați-vă în sus. Nu rămâneți cu privirea la Ierihon. Uitați-vă la poveste mai departe. „Pe când Iosua era lângă Ierihon,” ce a făcut? „a ridicat ochii şi s-a uitat. Şi iată că un om stătea în picioare înaintea lui.” (Iosua 5:13) Când l-a văzut Iosua pe Isus? Când a ridicat ochii. Atâta timp cât ochii noștri sunt ațintiți la Ierihon, nu Îl vom vedea pe Isus. Trebuie să ne schimbăm aria de concentrare. Trebuie să ne ridicăm ochii. „Îmi ridic ochii spre munţi…” spune psalmistul, „De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul.” (Psalmul 121:1-2) Biblia e plină de istorisiri ale unor oameni care au făcut acest lucru.
Una din istorisirile mele favorite e cea a lui Pavel și Sila din Noul Testament, din cartea Faptelor apostolilor. E vorba de doi misionari care au fost întemnițați în orașul Filipe, într-o închisoare romană. Fuseseră puși în temnița dinăuntru, în partea cea mai adâncă a închisorii. Nu puteau obiecta, nu aveau cum să scape, dar în loc să se uite la celula lor de închisoare, s-au uitat la Dumnezeu. „Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu; iar cei închişi îi ascultau.” (Fapte 16:25) La miezul nopții. Era ora cea mai întunecată și ei se aflau în locul cel mai întunecos și mai adânc al închisorii. Ușile erau închise, gărzile erau la datorie, și ce făceau Pavel și Sila? Cântau și se rugau, își ridicau ochii uitându-se la Dumnezeu. La fel ca și Iosua, ei au primit ajutor spectaculos. „Deodată, s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa că s-au clătinat temeliile temniţei.” Totul s-a zguduit. „Îndată, s-au deschis toate uşile şi s-au dezlegat legăturile fiecăruia.” (Fapte 16:26) Când a venit ajutorul pentru Pavel și Sila? După ce și-au ridicat ochii.
Atunci a venit ajutorul și pentru prietena meu Tammy Trent. Ea și soțul ei sărbătoreau aniversarea a 11 ani de căsnicie în Jamaica. Soțul ei, Trent Lenderink, practica scufundările. Îi plăceau foarte mult. Nu cu mult înainte de finalul călătoriei lor el a ținut să viziteze Laguna Albastră. Nu își adusese echipamentul pentru scufundări, dar putea să se scufunde fără. Putea să-și țină respirația timp de cinci minute. Așa că i-a spus lui Tammy să nu se îngrijoreze că se va întoarce imediat. A mers la Laguna Albastră, dar au trecut câteva minute și nu a reapărut. Au trecut 15 minute, apoi 20, apoi 25 dar nici urmă de soțul ei. Au trecut 30 de minute, apoi 35. A început să-și facă griji. 40. 45 de minute. A chemat ajutor. Scafandrii au intrat în Laguna Albastră și au început să-l caute pe soțul ei. L-au căutat timp de trei ore dar nu l-au găsit. Apoi s-a întunecat și au trebuit să oprească căutările și să le lase pentru dimineața următoare. Dimineața următoare Tammy a primit un telefon. Soțul ei se înecase. Ea și soțul ei erau cei mai buni prieteni încă din liceu și acum era complet singură într-o țară străină. Și-a sunat părinții care au aranjat imediat să vină la ea. Următorul zbor disponibil era următoarea zi. Următoarea zi s-a întâmplat să fie 11 septembrie 2001, ziua în care teroriștii au atacat Statele Unite. Totul era închis. Părinții ei nu au putut ajunge la ea iar Tammy nu putea pleca din Jamaica. Era singură în camera de hotel. Atunci a început să strige către Dumnezeu. „Doamne,” s-a rugat ea, „dacă ești acolo undeva, te rog trimite pe cineva să mă ajute, pe cineva care să mă strângă în brațe și arată-mi că îți pasă și că mă vezi.” La câteva minute după acea rugăciune, a bătut cineva la ușa ei. Era o cameristă. O femeie din Jamaica mai în vârstă. „Nu vreau să te deranjez,” i-a spus ea lui Tammy, „dar am auzit fără să vreau că plângi și am încercat să ajung la tine. Aș putea să intru să te îmbrățișez și să mă rog pentru tine?” Tammy a izbucnit în lacrimi, i-a spus femeii ce s-a întâmplat, și acea femeie binevoitoare din Jamaica și-a pus brațul în jurul lui Tammy, a ținut-o strâns și a stat cu ea. Isus a folosit o cameristă din Jamaica pentru a mângâia o fiică americancă.
Uită-te la Isus pentru mângâiere. Ridică-ți ochii de la Ierihon. Știu că te uiți de mult la acest Ierihon. Ai numărat până și cărămizile din zid. Știi câte cărămizi au crăpături. Știi unde crește iarba pe ele. Te-ai concentrat pe acest Ierihon. Vindecarea are loc atunci când ne ridicăm ochii de la Ierihon și ne ațintim ochii la Tatăl ceresc. Uitați-vă în sus. Și apoi mai faceți ceva. „Iosua s-a aruncat cu faţa la pământ, s-a închinat.” (Iosua 5:14) În timp ce te uiți în sus, ia-ți timp să te pleci. Iosua s-a aruncat cu fața la pământ. E vorba de un general de cinci stele! Două milioane de oameni se bazau pe el. 40 de mii de soldați salutau când trecea el. Cortul lui era echivalentul unui birou oval, dar cu toate acestea vedem un om destul de smerit să se arunce cu fața la pământ înaintea lui Dumnezeu și să se închine. Niciodată nu vom fi atât de puternici, atât de tari încât să nu avem nevoie să ne închinăm. Acolo în închinare, când ne supunem și ne plecăm, Dumnezeu ne poate ridica. Așa că ridicați-vă ochii și uitați-vă la El. Plecați-vă genunchii înaintea Lui în închinare. Strigați către Comandantul vostru. „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” Aceasta este promisiunea lui Dumnezeu pentru tine. Primește-o astăzi. Și atunci când strigi către Comandantul tău, ține-ți ochii deschiși, pentru că cine știe cine va apărea? Amin?
Așa că Doamne, primim această promisiune astăzi. Cu toții ne confruntăm cu Ierihoane la un nivel sau altul. Nimeni de aici nu trăiește o viață fără provocări, dar Doamne, cu toții putem să alergăm la Tine. Ne-am uitat destul la Ierihon. Nu ne vom mai uita la problemă și vom începe să ne uităm la Tine, cel care ai grijă de noi. Dă-ne ochi noi care să te vadă, o energie proaspătă pentru a ne ruga, și Doamne, stârnește speranță acolo unde nu am simțit decât descurajare și disperare. Aceasta este rugăciunea noastră adusă în Numele lui Hristos. Și toți care sunt de acord cu ea spun: amin.
Roagă-te rugăciuni îndrăznețe
Autor: Max Lucado
Dumnezeu este Dumnezeul celei de-a doua șanse și al inceputurilor noi. Și dacă ți-ar prinde bine sau ai nevoie de niște zile glorioase ești în locul potrivit. Suntem la studiul despre viața și cartea Iosua care ne prezintă cum Dumnezeu a condus poporul Israel în cea mai minunată epocă din istoria națiunii. Zilele de glorie! Și dacă ți-ar prinde bine niște zile glorioase o să îți placă povestea lui Iosua. Înainte să începem în Iosua capitolul 9 și 10, cuvintele din declarația noastră vor apărea pe ecran și vreau să îți îndrepți umerii și spatele, să-ți umpli plămânii cu aer și să declari din toată inima. Sunteți gata? Aceste zile sunt zilele gloriei. Trecutul e trecut, viitorul meu e strălucit. Promisiunile lui Dumnezeu sunt adevărate și Cuvântul Lui e sigur. Cu Dumnezeu în ajutor, voi fi tot ceea ce vrea El să fiu, voi face tot ce dorește El să fac, și voi primi tot ceea ce vrea El să primesc. Aceste zile sunt zilele gloriei.
Doamne, mă rog chiar acum și te primim pe Tine în acest moment primim tot ceea ce Tu vrei să ne vorbești și te binecuvâtăm pe Tine! Te rugăm să ierți păcatele cele multe ale vorbitorului și lasă-ne să-L vedem pe Hristos și doar pe El. În Numele Lui ne rugăm și toată biserica spune: Amin!
Transmitem salutări celor din Fredericksburg, celor din partea de vest, nord și centrală, celor din Journey Fellowship și tuturor celor care ne urmăriți online: Ne bucurăm că sunteți aici! Mulți vă uitați în partea de jos ca să vedeți care va fi pasajul pentru săptămâna viitoare ca să puteți veni după ce ați citit pasajul. Nu, nu vă înșelați, ați văzut bine. Scrie pentru săptămâna viitoare că vom studia Iosua de la capitolul 11 până la 22. 11 capitole într-o singură predică. Ați face bine să vă aduceți mâncare pentru prânz! E puțin obositor să vorbim despre împărțirea țării copiilor lui Israel și cred că vom putea cuprinde totul în câteva săptămâni. E ca și cum am citi niște documente sau mandate, sau am trece prin niște dosare, dar sunt niște adevăruri acolo peste care vom trece în următoarele săptămâni. Cei care vreți le puteți citiți înainte și apoi le vom studia. Pentru astăzi, ne aflăm în Iosua capitolul 9 și 10. Nu uitați contextul. Suntem pe urmele copiilor lui Israel pe măsură ce moștenesc țara pe care Dumnezeu le-a dat-o. Ne uităm la acești șapte ani de succes nemaivăzut. De ce au primit atât de multă favoare? Ce putem învăța ca și noi să intrăm în țara noastră promisă? Punctul principal de astăzi este simplu: Roagă-te rugăciuni îndrăznețe!
Când colegul de lucru al lui Martin Luther s-a îmbolnăvit, reformatorul s-a rugat cu îndrăzneală pentru vindecarea lui. A scris mai târziu: „L-am implorat pe Cel Atotputernic cu vigoare. L-am atacat cu propriile-I arme citând din Scriptură toate promisiunile pe care mi le aminteam. Știind că rugăciunile mele trebuie împlinite și că Dumnezeu trebuie să-mi asculte rugăciunea dacă îmi pun încrederea în promisiunile Lui. Cu altă ocazie, Fredrick Mike C., prietenul lui Martin Luther, s-a îmbolnăvit. Luther I-a scris prietenului său spunându-i: „Îți poruncesc, în Numele lui Dumnezeu, să trăiești! Pentru că mai am nevoie de tine în lucrarea de reformare a bisericii. Domnul nu mă va lăsa să aud că ai murit, ci va îngădui să trăiești mai mult ca mine. Mă rog, aceasta este voia mea și voia mea să se facă! Deoarece tot ce vreau este să glorific Numele Domnului!” Când John Wesley traversa oceanul Atlantic pe vas, o mare furtună s-a ivit. Wesley era în cabina lui când și-a dat seama de încurcătura în care era. Când a văzut că furtuna redirecționează nava, el a răspuns prin rugăciune. Cunoaștem natura rugăciunii sale deoarece Adam Clark, un mare om de știintă, a fost acolo și a înregistrat rugăciunea în jurnalul său. John Wesley s-a rugat: „Atotputernic și veșnic Dumnezeu Tu ai putere oriunde. Și toate lucrurile slujesc scopului voii Tale. Tu ții vântul în pumnul Tău și apele sub picioarele Tale Tu ești veșnic Rege! Poruncește acestor vânturi și valuri să Te asculte și du-ne repede și în siguranță la portul spre care ne îndreptăm.” Wesley s-a ridicat de pe genunchi, și-a luat cartea și a continua să citească. Dr. Clark s-a dus pe punte și vântul era calm și vasul mergea în direcția bună. Când I-a spus lui John Wesley că rugăciunea lui a fost ascultată, Wesley nu a zis nimic. „Se aștepta atât de mult să fie ascultat,” scrie Clark, „încât i s-a părut ceva normal.”
Cât de îndrăznețe sunt rugăciunile tale? Pentru mulți, îndrăzneala în rugăciune este ceva nou. Vorbim despre a veni cu șoapte și smerenie înaintea lui Dumnezeu, despre a avea o micădiscuție cu Isus. Dar agonia înaintea lui Dumnezeu, asaltarea cerului cu rugăciuni, a bate puternic la ușa cerului, a ne lupta cu Dumnezeu… nu ar fi acestea rugăciuni lipsite de respect, obraznice? Dacă ar fi așa, Dumnezeu nu ne-ar fi cerut să ne rugăm astfel. „Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” (Evrei 4:16) Eroul nostru, Iosua, a făcut acest lucru, dar nu înainte să nu îl fi făcut. Exemplul său ne învață cum să ne rugăm, dar și ce se întâmplă când nu ne rugăm.
Dacă doriți să completați spațiile libere, să vă spun despre timpul în care Iosua nu s-a rugat. În zile ce au urmat imediat după adunarea de la Sechem despre care am vorbit săptămâna trecută un grup de străini au intrat în tabăra lui Iosua la Ghilgal. Și i-au spus: „Robii tăi vin dintr-o ţară foarte depărtată” (Iosua 9:9) S-au prezentat ca fiind niște pelegrini umili dintr-un loc îndepărtat. Și totul se potrivea cu povestea lor: sacii cu cereale, sandalele, hainele lor erau învechite, chiar și pâinea lor era mucegăită și uscată. Pretind a fi aliații lui Iosua și laudă minunile lui Dumnezeu. Îi cer lui Iosua și oamenilor lui să facă un legământ cu ei. Iosua s-a sfătuit cu sfetnicii lui, a cântărit opțiunile și într-un final, a acceptat. Trei zile mai târziu, Iosua și-a dat seama că a fost înșelat. A fost păcălit. Oamenii aceștia nu veneau de departe. Erau dintr-un trib inamic, de la 32 km depărtare din Gabaon. S-au deghizat în haine învechite, au adus pâine uscată ca să-l păcălească pe Iosua. Au pretins că sunt străini pentru că știau ce a făcut Iosua celor din Ierihon și din Ai. Poate știau și că legea lui Dumnezeu scutea orașele din afara Canaanului, și fiindu-le frică, au recurs la înșelăciune. Ne întrebăm cum de Iosua și oamenii lui nu și-au dat seama?
Scriptura ne spune: „Bărbații lui Israel n-au întrebat pe Domnul.” (Iosua 9:14) Aici, Scriptura îi dă peste mâini lui Iosua. El nu s-a rugat. Practica poporului evreu trebuia să fie: roagă-te întâi, apoi acționează! Ei ar fi trebuit „Să se înfăţişeze înaintea preotului Eleazar, care să întrebe înaintea Domnului” (Numeri 27:21) Numai acest lucru nu l-a făcut Iosua. El și bătrânii lui au pus foarte atenți întrebări, au investigat povestea noilor veniți, dovezile lor, dar nu s-ar rugat. Și au intrat într-o alianță cu dușmanul pentru că nu au căutat sfatul Domnului. Această alianță s-a dovedit foarte repede a fi una cu probleme. Ceilalți împărați din Canaan i-au văzut pe gabaoniți, cei care s-au deghizat, ca trădători. Și acești cinci împărați s-au pornit să-i atace pe gabaoniți. Cinci armate împotriva unei națiuni. Erau depășiți numeric. Dar pentru că aveau o înțelegere cu Iosua, au mers la evrei să ceară ajutorul și pentru că Iosua și-a dat cuvântul, nu a avut de ales decât să le vină în ajutor. „Iosua s-a suit din Ghilgal, el şi toţi oamenii de război cu el, şi toţi cei viteji. Domnul a zis lui Iosua: „Nu te teme de ei, căci îi dau în mâinile tale, şi niciunul din ei nu va putea să stea împotriva ta. Iosua a venit fără veste peste ei, după ce a mers toată noaptea de la Ghilgal.” (Iosua 10:7-9) Acești cinci împărați nu aveau nici o șansă. S-au retras înainte să poată să atace. Probabil că nu se așteptau ca Iosua să răspundă cu o asemenea determinare. S-au întors și au început să fugă de armata evreilor care era pe urmele lor. Și în timp de Iosua venea în forță din spatele lor, norii au început să tune deasupra lor. Și dacă ați citit pasajul, ați observat în versetul 11 că „Domnul a făcut să cadă din cer peste ei nişte pietre mari.” Era ziua în amiaza mare! Iosua a văzut pietrele căzând, a anticipat apusul soarelui și a realizat că are nevoie de mai mult timp. Ziua aceasta trece prea repede. Era în avantaj, dar dacă se întuneca, inamicul ar fi avut timp să se regrupeze. De ar mai fi avut măcar încă câteva ore de lumină! Ar câștiga și ar da o lovitură decisivă în apărarea cananiților, așa că a început să se roage. Nu s-a rugat în legătură cu gabaoniții, dar nu a repetat greșeala.
Să vă spun ce s-a întâmplat când Iosua s-a rugat. „Atunci Iosua a vorbit Domnului, în ziua când a dat Domnul pe amoriţi în mâinile copiilor lui Israel, şi a zis în faţa lui Israel: „Opreşte-te, soare, asupra Gabaonului, şi tu, lună, asupra văii Aialonului!” Şi soarele s-a oprit, şi luna şi-a întrerupt mersul, până ce poporul şi-a răzbunat pe vrăjmaşii lui. Lucrul acesta nu este scris oare în Cartea Dreptului? Soarele s-a oprit în mijlocul cerului şi nu s-a grăbit să apună, aproape o zi întreagă. N-a mai fost nicio zi ca aceea, nici înainte, nici după aceea, când Domnul să fi ascultat glasul unui om; căci Domnul lupta pentru Israel. Şi Iosua şi tot Israelul împreună cu el s-a întors în tabără la Ghilgal.” (Iosua 10:12-15) Victoria lui Iosua din acea zi a fost completă! Evreii au învins pe cei 5 împărați inamici dintr-o singură lovitură. Cucerirea țării promise era garantată.
Ce a făcut diferența? Rugăciunea îndrăzneață a lui Iosua. Iosua a strigat către Domnul, I-a cerut Ziditorului Cerului să pună pe pauză circuitul cosmic. Cred că e interesant cum naratorul, știind că cititorii vor fi șocați de povestea relatată în cartea lui Iaser (Dreptului) care este un volum de relatări extra-scripturale ale poporului evreu, spune de fapt: Dacă nu mă credeți, citiți cartea de istorie! Cred că versetul care merită atenția ta este verseul 14: „Domnul a ascultat glasul unui om.” (Iosua 10:14) Dumnezeu în providența Lui a ales să audă și să ia aminte la cererea lui Iosua. Mai face El asta și astăzi? Ar mai face asta și astăzi? Ar mai putea El face asta și astăzi? Aceasta e întrebarea! Ne ascultă Dumnezeu când ne rugăm? Asemenea lui Iosua, treci prin lupte. Cinci împărați vor să te pună la pământ chiar acum: descurajarea, decepția, înfrângerea, distrugerea și moartea. Răcnesc în lumea ta ca un vuiet al forțelor întunericului și ținta lor este să te fugărească din nou în pustie. Ai două opțiuni: te poți întoarce să fugi sau poți să-ți îndrepți rugăciunea spre Dumnezeu. Răspunde cu rugăciune! Răspunde cu o rugăciune curajoasă, sinceră, continuă și îndrăzneață. „Domnul este lângă toţi cei ce-L cheamă, lângă cei ce-L cheamă cu toată inima.” (Psalmi 145:18) „[Domnul] nu este departe de fiecare din noi.” (Fapte 17:27) „Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi.” (Iacov 4:8) „Tatăl vostru care este în ceruri va da lucruri bune celor ce I le cer!” (Matei 7:11)
Nu pleca fără să înveți câteva lecții din viața de rugăciune a lui Iosua. Numărul 1: Consultă-L pe Dumnezeu în toate! Consultă-L pe Dumnezeu în toate! Vezi, tu ai nevoie de îndrumarea lui Dumnezeu. Gabaoniții s-au deghizat în pelegrini sărăcăcioși. Și dușmanul tău se deghizează „chiar Satana se preface într-un înger de lumină.” (2 Corineni 11:14) Dușmanul tău vine deghizat și spui e o doar o cină cu un bărbat însurat sau puțină distracție cu cu prietenii la clubul de noapte sau o oportunitate de a șterge din contul de cheltuieli. E viclean! Dar nu ești singur în apărarea ta. Caută-L pe Dumnezeu întotdeauna, imediat și repede. Trăiește cu o ureche îndreptată spre Cer. Aceasta este promisiunea Ta: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.” (Proverbe 3:5-6) Nu îi poți spune prea multe lui Dumnezeu. Oamenii se vor sătura să te asculte, dar El nu se va sătura niciodată. Alții vor spune că dai prea multe detalii, prea multe informații, dar Dumnezeu îți zice: „Spune-Mi tot!” „Vreau să aud totul!” Dacă contează pentru tine, contează și pentru Dumnezeu! Vedeți, relația noastră cu Dumnezeu este exact așa. Este o relație! Și invitația Lui este clară și simplă. El zice: „Caută faţa Mea!” (Pslami 27:8) și răspunsul nostru să fie: „Şi faţa Ta, Doamne, o caut!” (Pslami 27:8) E simplu! Rămânem în El și El rămâne în noi. Și pe măsură ce trecem prin viață El începe să ne spună: Întoarce aici! Mergi acolo! Nu ne dă tot ce avem nevoie dintr-o dată, ci pe măsură ce avem nevoie de ele.
Eu am încercat odată acest nivel de îndrumare cu soția mea, Denalyn. Foloseam GPS-ul de pe telefonul meu smart pentru a localiza o anumită destinație. Denalyn conducea și eu eram lângă ea cu telefonul în mână, uitându-mă pe telefon la hartă. Și, ca să mă destind, am dat mai încet volumul vocii de la GPS și i-am zis lui Denalyn că îi voi spune direcția exact când o să aibă nevoie. „Nu-ți fă griji,” i-am spus, „Fix când ai nevoie o să îți spun. Nici o secundă mai devreme!” Nu i-a plăcut planul meu. Ea vroia sa știe întregul itinerar de la început. Prefera să aibă toate informațiile și nu parțiale sau pe bucăți. I-am spus: „Asta e o pregătire spirituală bună! Dumnezeu lucrează în felul ăsta!” Dar ea repede mi-a spus: „Da, dar tu nu ești Dumnezeu!” Așa că i-am dat tot itinerarul. Dar Dumnezeu nu face asta! Nu procedează așa! Îți va da astăzi ceea ce ai nevoie pentru problemele de astăzi. Cuvântul Lui este lumină pe cărarea ta, nu un reflector în viitor. Îți va da astăzi ce ai nevoie pentru astăzi. Te va ajuta împotriva diavolului și va scoate la lumină viclenia lui Satan dar trebuie să ne consultăm cu El în toate lucrurile. Zilele glorioase sunt astfel pentru că învățăm să auzim vocea lui Dumnezeu care ne spune: Mergi aici! sau Mergi acolo! Scriptura spune: „Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul, mergeţi pe el!”, când veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stânga.” (Isaia 30:21) Vrei zile de glorie? Atunci adu orice decizie în fața tronului cerului! Fă tot ce poți chiar dacă simți că obosești cerul cu cererile și întrebările tale! Nu-ți întoarce urechea de la Dumnezeu. Și ca răspuns El va „pleca urechea spre mine.” (Pslami 31:2) Așteaptă ca Dumnezeu să îți vorbească înainte să acționezi. Ai răbdare! Verifică-ți inima! Dacă simți ceva, ia aminte și oprește-te! Mai întreabă-L odată pe Dumnezeu! Nu fă nici o mișcare până nu simți că Dumnezeu îți dă undă verde. Doar în acest mod vei putea birui înșelăciunea diavolului. Cere sfatul lui Dumnezeu în toate și cere-I lui Dumnezeu lucruri mărețe! Cere-I lui Dumnezeu lucruri mărețe! Fă ca și Iosua! Cere-I lui Dumnezeu să învingă dușmanii din țara promisă. Dacă asta presune să se oprească rotația pământului, așa să fie!
Vedeți, când vine vorba de înaintarea Împărăției, nici o cerere nu e irealistă! Amintește-ți cine ești! Acesta e marele mesaj a lui Iosua! Tu moștenești, nu lucrezi pentru țara ta promisă! Aceasta este țara ta promisă! Tu ai fost făcut pentru aceasta! Ești copilul lui Dumnezeu! Tu ești moștenitor al bogăției lui Dumnezeu! Noi… „am fost făcuţi şi moştenitori.” (Efeseni 1:11) Testamentul a fost făcut. Cerințele Curții au fost îndeplinite. Contul tău spiritual e plin. Apostolul Pavel spune: „Și voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere care ne face să strigăm: „Ava!, adică: Tată!” Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.” (Romani 8:15-17) Poți să te rogi rugăciuni îndrăznețe pentru că tu ești copilul lui Dumnezeu! Poți să te rogi rugăciuni îndrăznețe pentru că nu ești un om neînsemnat pe această lume. Ai fost cumpărat cu un preț și ai un loc în familia Lui. Deci vino înaintea lui Dumnezeu nu ca și un străin, ci ca un moștenitor al promisiunilor Sale. Vino cu tărie înaintea Lui, nu ca un băgăreț, ci ca un fiu în care locuiește Duhul lui Dumnezeu. Nu fi arogant în prezența lui Dumnezeu, dar nici nu te furișa în prezența Lui. Nu fii încrezut, dar nici timid! Vino la tronul prezenței lui Dumnezeu, fiind invitat de El. Și când vii la tronul prezenței Lui, toți îngerii dau înapoi și spun: Te recunoaștem! Tu ești unul din copiii Lui! Ești binevenit aici! Ai fost invitat de El, condus de Fiul Său, însoțit de Duhul Său, astfel că poți să-ți faci cererea cunoscută înaintea Lui, știind că El va face ce e mai bine. Nu datorită realizărilor tale, ci datorită realizărilor lui Hristos. Isus și-a vărsat sângele pentru tine, și în consecință tu îți poți vărsa inima înaintea lui Dumnezeu. Poate nu ai nevoie să se oprească soarele pe cer, dar ai nevoie să alungi ispita. Ai nevoie să se ridice ceața fricii. Ai nevoie să dispară cancerul. Nu ai nevoie de o zi mai lungă, dar probabil ai nevoie de o credință mai mare. O determinare mai puternică sau o chemare mai înaltă. Primul tău răspuns când vine ispita sau necazul să fie rugăciunea îndrăzneață! Roagă-te împotriva pornografiei care îl împresoară pe soțul tău! Roagă-te împotriva vinovăției care o apasă pe soția ta! Roagă-te împotriva violenței din orașul nostru! Roagă-te împotriva răului din cartierele și corupția de pe străzile noastre! El ascultă rugăciunile oamenilor Lui și El este parțial față de copiii Lui. El aude rugăciunile tuturor oamenilor, dar în mod special, aude rugăciunile celor care și-au pus încrederea în Fiul Său ca să fie salvați. Acesta este privilegiul tău, dar și responsabilitatea ta, iar El te va asculta când te rogi. În timp pregăteam această predică, am avut ocazia să conduc un grup de 500 de oameni în Israel.
Într-o dimineață, am avut studiu biblic pe treptele dinspre sud ale Muntelui Templului. Acest peisaj minunat a rămas aproape la fel ca acum două mii de ani când Isus și ucenicii Lui se adunau acolo. Grupul nostru avea soarele pe partea de est a umărului stâng și zidurile tempului la spate. În spatele lor era Domul Stâncii, a treia cea mai sacră locație a lumii musulmane. Pentru discurs, am ales o frază din Ioan 3:16 „pe singurul Său Fiu”. În timp ce stăteam în locul în care Însuși Isus a stat părea potrivit să iau în considerare afirmația pe care El a făcut-o. Că El a fost singurul Fiu al lui Dumnezeu și faptul că stăteam la umbra unei moschee dedicate lui Mohamed accentua și mai mult contrastul. După câteva minute de mesaj, o voce misterioasă a început să batjocorească cuvintele mele Avea un ton ascuțit, era eterică. De fiecare dată când spuneam „Singurul Fiu” repeta după mine „Singurul Fiu…” De fiecare dată când spuneam Numele lui Isus se auzea o voce accentuată de undeva: Isus… Isus… Isus… Întreruperile erau specifice conflictului spiritual, Hristos fiind din nou proclamat într-un loc sfânt, într-un oraș sfânt unde El a stat, Hristos fiind batjocorit și acum unde a fost batjocorit și atunci. Autoritatea lui Isus era declarată și autoritatea lui Hristos era depreciată. Mi-am dat seama că vocea venea din spatele oamenilor, dar nu am văzut de unde, m-am uitat la ziduri și nu am văzut nimic. Oamenii au început să se întoarcă să vadă de unde vine vocea, la fel și ghizii și gărzile, dar nimeni nu a putut localiza. Cu cât predicam mai mult, cu atât repeta mai mult după mine. Din frica de a mă lăsa învins de acestă forță ciudată am decis să nu mă opresc. A doua parte din mesajul meu a fost: Hristos, singurul Stăpân. Și în loc să predic această idee, am decis să mă rog această idee. Isus este autoritatea supremă a acestui loc, a oricărui loc și oriunde mă rog. Asta vă include și pe voi, demoni, slujitori ai iadului, sau chiar Satan însuși, dacă tu ești acela care emite această voce. Nu ești binevenit la această întrunire! Am repetat declarația de câteva ori și grupul a început să strige: „Amin!” să aplaude să se ridice în picioare, și în câteva momente vocea a tăcut. Complet! Ca și cum un întrerupător a fost apăsat. Am terminat studiul biblic în liniște. Apoi i-am spus ghidului: „Probabil ați găsit vinovatul.” El mi-a spus: „Nu l-am găsit nicicum! Am încercat, dar nu l-am găsit.” Unii ar spune că tăcerea bruscă a fost doar o coincidență, dar eu aleg să nu cred asta. Eu o consider providență. Acolo unde autoritatea lui Hristos este proclamată, când un copil al lui Dumnezeu declară prezența lui Dumnezeu, Satan trebuie să plece. Împotriviți-vă diavolului și el va fugi de la voi! Aceasta este autoritatea care ți-a fost dată ca și copil – fiu sau fiică – a lui Dumnezeu. Și aceasta include orice voce, orice forță care încearcă acum să te izgonească din țara promisă. Amintește-ți, Dumnezeu se luptă pentru tine! „Nu veţi avea de luptat în lupta aceasta: aşezaţi-vă, staţi acolo şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul.” (2 Cronici 20:17) Biserică, cheamă-L pe Dumnezeu! Cheamă-L pe El! Declară Numele lui Isus! „Cereţi, şi vi se va da.” (Matei 7:7) „Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.” (Matei 21:22) Tu nu ești fără speranță atâta timp cât poți să te rogi! Nu ești niciodată singur. S-ar putea să crezi că ești și să simți că ești, dar vreau să îți spun că ești la o rugăciune distanță de o nouă zi! Continuă să te rogi, să vorbești, să ceri sfatul Domnului în toate. Ține o ureche îndreptată spre Cer și cheamă-L pe Dumnezeu să facă lucruri mărețe. Poate va trebui să aduci puțin mai multă cremă de protecție solară pentru că această zi a victoriei care te așteaptă va dura mult timp. Primiți aceasta? Amin!
Mulțumesc, Doamne, pentru promisiunea pe care ne-ai dat-o, că rugăciunile noastre sunt ascultate și Dumnezeu din Ceruri ia aminte la ele. Astăzi, stăm tari pe această promisiune. Nu suntem neputincioși, nu suntem fără putere, nu suntem fără resurse, nu suntem fără tărie datorită rugăciunii. Iartă lipsa noastră de rugăciune, dă-ne inimi curajoase în rugăciune. Ne rugăm acestea în Numele lui Isus Hristos, Regele nostru. Și toată biserica spune: Amin
Rugați-vă unii pentru alții
Autor: Max Lucado
Melodia asta ne face să batem ritmul cu piciorul, nu-i așa? Foarte bine. Unii dintre voi v-ați mișcat în ritm chiar. Uitați-vă la voi. Întineriți. Căutăm modalități prin care să fim acea mașină de înghețată în lumea noastră, să aducem fericire oamenilor, mai specific pentru o sută de oameni. Mulți dintre noi ne-am înrolat în provocarea 100 de oameni fericiți, pe care ne pregătim să o încheiem. Poți să te alături oricând. Ceea ce facem e să ne uităm la versetele din Noul Testament care ne spun cum să ne comportăm cu alți oameni. Timpul nostru de azi e mai scurt un pic, așa că vom trece direct la subiect. Pasajul din care vom vorbi e Iacov 5:16. „Rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi.” Haideți să ne rugăm împreună și apoi ne vom apuca de treabă.
Tată ceresc, ai milă de cel care vorbește. Tu știi cât păcătuiește. Ne rugăm să arați puțin din inima Ta. Prin Isus ne rugăm. Și toată biserica spune: amin.
În zilele lui Isus soldații erau corupți, abuzivi, asupritori, însă Isus niciodată nu a s-a revoltat împotriva lor. Politicienii își urmăreau propriile interese în zilele lui Hristos, însă nu ne este prezentată nici o ocazie în care Isus să fi organizat vreun miting politic în fața palatului lui Pilat. Oamenii s-au îmbătat în zilele lui Hristos, se abuza de alcool. Însă nu ni se spune niciunde în Biblie că Isus ar fi scos oamenii din cârciume. Vameșii profitau de săraci și își umpleau desagile cu avuții nedrepte, însă dacă Hristos a ridicat vreun bici împotriva vameșilor, acest moment nu e înregistrat în Scriptură. Isus a trăit în vremuri în care exista răul. Oamenii nu erau tratați drept. Exista corupție la fiecare colț. Însă cu toate acestea El a rămas calm în fața tuturor acestor lucruri, cu o singură excepție. Și anume, în urma a ceea ce a văzut în Templu. Vreau să începem – puteți completa și spațiile libere – prin a ne uita la pasiunea lui Isus. În Marcu 11:15-18 ni se prezintă o poveste pe care vrem să o citim. „Au ajuns în Ierusalim; şi Isus a intrat în Templu. A început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în Templu; a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei. Şi nu lăsa pe nimeni să poarte vreun vas prin Templu. Şi-i învăţa şi zicea: „Oare nu este scris: „Casa Mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile”? Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.” Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, când au auzit cuvintele acestea, căutau cum să-L omoare; căci se temeau de El, pentru că tot norodul era uimit de învăţătura Lui.” Ce ieșire!
Dar cu toate acestea nu a fost o ieșire spontană. Cu patru versete mai înainte citim ce a făcut Isus cu o seară înainte. „Isus a intrat în Ierusalim şi S-a dus în Templu. După ce S-a uitat la toate lucrurile de jur împrejur, fiindcă era pe înserate, a plecat la Betania cu cei doisprezece.” (Marcu 11:11) Așa că nu a fost ceva la întâmplare, nu a fost o ieșire spontană. A fost de fapt un act premeditat și pregătit de dinainte al lui Isus. Ceea ce a făcut nu a fost numai premeditat și pregătit dinainte ci și dominant. Priviți ce zice: „A început să scoată afară.” – Îi scotea afară. A răsturnat mesele. S-a cam zis cu ideea de un Isus neinteresat, moale și timid. Îl vedem pe Leul din Iuda, tâmplarul din Nazaret, cu fața roșie și mușchii încordați scoțând oamenii afară din curțile Templului. A fost o acțiune premeditată, dominantă dar și preventivă. Isus nu numai că scoate oamenii afară dar nici nu lasă pe nimeni înăuntru. „Şi nu lăsa pe nimeni să poarte vreun vas prin Templu.” (Marcu 11:16) E singura situație în care Îl vedem pe Isus împiedicând oamenii sa intre în biserică. Isus stătea la ușa Templului nu încuviințând, ci baricadând. Nu poftind oamenii înăuntru, ci ținându-i afară. Care e explicația? Ce se întâmplă? Nu trebuie să facem speculații pentru că Isus ne spune în versetul 17. „Şi-i învăţa şi zicea: „Oare nu este scris: „Casa Mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile”? Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.” (Marcu 11:17) Casa de închinare devenise un loc al afacerilor. După cum știți, închinătorii veneau din toată lumea pentru a se închina la Templu în zilele speciale de sărbătoare. Însă pentru a putea intra în Templu să se închine, trebuiau să aducă o jertfă. Pentru a cumpăra o jertfă, trebuiau să aibă bani. Și pentru a avea bani pentru jertfă, trebuiau să-și schimbe banii lor în monezile locale. Ei bine, niște escroci profitau de situație și taxau foarte mult la schimbul de bani, iar apoi creșteau exagerat prețul pentru jertfe. Rezultatul a fost că unii oameni nu puteau să intre în Templu pentru că nu-și permiteau. Isus a văzut acest lucru și a izbucnit! Nu putea suporta așa ceva! Iar rezultatul a fost afirmația Lui clară în ceea ce privește scopul bisericii. El a spus: „Casa Mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile.” Așa că tolera armata opresivă, tolera colectorii de taxe nesinceri, tolera comportamentul neadecvat al lui Pilat și al guvernului, dar când a venit vorba de Templu, de casa de închinare, de care se profita pentru bani, faimă sau înălțare de sine, nu a putut sta nepăsător.
Pasiunea Lui era atât de intensă încât ne face să ne întrebăm, două mii de ani mai târziu, ce ar spune despre noi? Ce ar spune despre această biserică? Ce ar spune despre creștini? Suntem noi o casă de rugăciune? Suntem noi cu toții împreună trupul lui Hristos care se întâlnește sub stindardul bisericii Oakhills? Atunci când oamenii se gândesc la noi, se gândesc la rugăciune? Atunci când se gândesc la fiecare individual, ne-ar descrie ca oameni ai rugăciunii? Pasiunea lui e ca oamenii și locul Lui să fie niște oameni și un loc al rugăciunii. O casă de rugăciune pentru toate națiunile. Pentru toate grupurile de oameni. Cuvântul folosit e „ethnos” din care vine cuvântul etnic, așa că nu se referă neapărat la granițe politice, ci la orice subculturi. La oamenii din orice națiune, cu orice trecut etnic, bogații, săracii, oamenii la costum, cei tatuați, motocicliștii, atleții, toate culturile. Găsesc ei în biserica noastră un loc al rugăciunii? Un loc în care pot conversa cu Dumnezeu, în care sunt primiți? Există ceva ce i-ar ține departe? Dorința Lui e ca această biserică să fie un loc al rugăciunii pentru toate națiunile, toate grupurile etnice și să fie un loc al rugăciunii. Isus nu a spus: „Casa Mea va fi un loc al predicării.” Nu a spus că va fi un loc al studiilor biblice, nu a spus că va fi un loc al părtășiei. E predicarea importantă? Sper că da. E studiul biblic important? Absolut! Contează părtășia? Sigur că da! Dar dacă este un lucru care contează cel mai mult, din perspectiva lui Dumnezeu, e privilegiul fără egal pe care El îl dă oricărei ființe umane de a veni și a vorbi cu El. El vrea ca biserica să fie un loc în care oamenii sunt aduși în prezența lui Dumnezeu și unde nu există nici o barieră fizică sau culturală care să țină oamenii departe de prezența lui Dumnezeu. Isus nu numai că a vorbit despre asta ca fiind pasiunea Lui, dar El chiar a trăit asta. Cel mai bun învățător al rugăciunii este chiar Isus.
Următorul punct pe care să-l completați pe foi este: rugăciunea lui Isus. În ultima săptămână a vieții Sale, chiar înainte de crucificare, i-a spus aceste cuvinte lui Petru. L-a numit Simon aici. „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul.” (Luca 22:31) Vrea să vă izbească de zidul persecuției la fel cum cineva lovește un snop de grâu de o moară. Și să separe grâul de pleavă. El vrea să fii în bătaia vântului. Știind toate acestea, care e răspunsul lui Isus? Îi spune lui Petru să meargă să se ascundă? Să fugă în Galileea? Îi spune să se mute într-un alt loc pe planetă? Îi spune să rămână aproape de El, că El va avea grijă de el? Isus nu dă nici unul din aceste răspunsururi. Iată ce spune Isus. „Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi, după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” (Luca 22:32) Isus, care avea tot arsenalul cerului la dispoziția Sa, a ales rugăciunea. Putea să cheme zece mii de îngeri să coboare și să-i apere pe apostoli. Dar chiar dacă putea alege orice, El a ales rugăciunea, și a afăcut din rugăciune prioritatea Sa. A simțit prezența lui Satan și a răspuns în puterea rugăciunii. Așa că haideți să luăm rugăciunea în serios. Haideți să răspundem chemării lui Isus. El a spus: „Casa Mea se chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile.”
Câțiva ani mai târziu, fratele lui pământesc, Iacov, a scris aceste cuvinte. „Rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi.” (Iacov 5:6) Voi fi direct. Când cineva cunoscut este atacat de Satan, cineva cunoscut trece printr-o perioadă grea, poate chiar cineva din familia ta, cineva de pe strada ta sau de la lucru, te întrebi ce poți face pentru ei, cum îi poți ajuta. Dacă ai putea și ar fi în puterea ta, ai rezolva problema. Câteodată te simți neputincios și nu știi cum să reacționezi. Isus, atunci când urmașii și prietenii Lui au fost atacați, a ales rugăciunea. Ca prim lucru! Haideți să facem și noi la fel! Întotdeauna există speranță pentru că există rugăciunea. Nu-l lăsați pe diavolul să vă facă să credeți că rugăciunea folosește doar în cazul în care nimic altceva nu a funcționat. Că e ultima soluție. Rugăciunea e primul nostru răspuns. Și atunci când te rogi, când vorbești pentru cineva înaintea lui Dumnezeu, tu faci ceea ce a făcut Isus. Nu vei fi niciodată mai mult ca Isus decât atunci când te rogi pentru cineva. Pentru că, chiar acum, Isus este marele nostru preot care mijlocește pentru noi. Așa că El e mijlocitorul etern. Atunci când tu te rogi, ești asemenea lui Hristos și faci cel mai bun lucru pe care poți să îl faci.
Mamelor, atunci când vă plimbați prin casă ziua, sau noaptea când copiii dorm și vă rugați pentru prezența Domnului, voi sunteți prezența lui Isus în acea casă. Taților, atunci când vă îmbrățișați copiii sau țineți mâna soției și spuneți, „Doamne Isuse, vino și binecuvintează această casă” voi luați o postură sfântă. Creștinilor, atunci când vă plimbați pe strada voastră, în cartierul vostru, sau în dormitor, și spuneți, „Doamne, vino și binecuvintează această zonă,” voi vă comportați ca și Isus. Și faceți cel mai măreț lucru pe care l-ați putea face.
Amintiți-vă povestea prietenilor slăbănogului. Acest slăbănog din vremea lui Isus își petrecuse toată viața într-un pat. Prietenii lui au auzit că vine Isus în oraș și au luat decizia ca să facă tot ce pot pentru a-l duce pe prietenul lor în prezența lui Hristos. Când au ajuns la casa în care vorbea Isus, locul era plin. Oamenii stăteau la geamuri, la uși. Nu aveau cum să-I atragă atenția lui Isus. Dar nu au renunțat. Își amintește cineva ce au făcut? S-au urcat pe acoperiș! Și au început să dea jos țiglele, iarba, stuful. Cred că să dai acoperișul jos e un act antisocial, dar ei nu au lăsat asta să îi încetinească. Și când au avut un spațiu destul de mare, l-au coborât pe prietenul lor în prezența lui Isus. L-au întrerupt pe Isus în timp ce învăța, însă pe Isus nu L-a deranjat asta. A fost încurajat, și l-a vindecat pe acel slăbănog datorită credinței prietenilor slăbănogului. Nu inventez asta! Este scris în Marcu 2:5: „Când le-a văzut Isus credinţa, a zis slăbănogului: „Fiule, păcatele îţi sunt iertate!” Ce L-a mișcat pe Isus să acționeze? Credința slăbănogului? Sau cedința prietenilor acestuia?
Puterea prietenilor care se roagă… Tot ce trebuie să faci e să duci pe cineva în prezența lui Isus. Știu că v-ar plăcea să rezolvați problemele copiilor voștri astfel încât să nu le mai aibă. Știu că v-ar plăcea să faceți să nu mai fie nesinceritate în națiunea noastră. Știu că v-ar plăcea să aveți pace și liniște permanentă în cartierul vostru. Însă vă gândiți că nu puteți face nimic. Nici vorbă! Nici vorbă! Iată ce puteți face. Puteți aduce oamenii în prezența lui Hristos. Și apoi să-L lăsați pe Hristos să-și facă lucrarea. Puteți face asta, nu-i așa? Rugați-vă unii pentru alții. Transmit o încurajare pentru noi toți de a accepta chemarea lui Isus de a ne numi o casă de rugăciune.
De-a lungul anilor Domnul a fost foarte bun cu această biserică. Foarte bun! Ne-a binecuvântat mai mult decât ne-am fi imaginat noi vreodată. Însă nu trebuie să credem că am fost binecuvântați datorită faptului că am fost deștepți, sau isteți, nici pentru că cineva știe cum se conduce o biserică, și cu siguranță nici pentru că Randy Frasy e chipeș și eu arat bine. Dumnezeu a fost bun față de noi, cred eu, pentru că întotdeauna am avut un nucleu de oameni care s-au rugat. Întotdeauna am avut un nucleu de oameni care s-au rugat. Și eu cred că atunci când vom ajunge în ceruri, Dumnezeu va spune, „V-am suportat pe unii dintre voi, liderii, dar motivul pentru care am binecuvântat această biserică, a fost acea acea femeie, sau acel tânăr sau acel om sfânt care a continuat să se roage și să se roage și să se roage.” Întotdeauna am avut oameni care s-au rugat. Avem nevoie de un alt nucleu. Avem nevoie de o doză proaspătă. E timpul să începem din nou să ne rugăm. E timpul să ne plecăm genunchii și capul. E timpul să pășim în prezența lui Dumnezeu. E timpul să ne recâștigăm identitatea de casă de rugăciune. Să fim cunoscuți în primul și în primul rând în orașul nostru drept o casă de rugăciune. Asta e dorința lui Dumnezeu și cred că și dorința ta. În viitor se vor ivi multe oportunități pentru noi ca biserică, și Randy ne va spune mai multe. Haideți să intrăm în acest nou sezon de decizie și oportunități ca niște oameni ai credinței, de acord? Ca niște oameni ai rugăciunii. Prin urmare vă deleg ca niște oameni ai rugăciunii.
Îți mulțumim Doamne. Primim chemarea Ta de a fi oameni ai rugăciunii. Și Doamne, suntem încurajați să știm că ceea ce I-ai spus lui Petru ne spui și nouă. „Dar Eu M-am rugat pentru tine.” E încurajator să știm că Tu Doamne te-ai rugat pentru noi și stai de partea noastră. Îți mulțumim Doamne. Ne rugăm în numele lui Isus. Și toată biserica spune: amin.
Tatăl nostru
Crăciunul acesta am hotărât să avem programul nostru pe stadion, deci nu am filmat în sanctuarul nostru. A fost extraordinar să ne putem aduna cu toţii. Oamenii care merg la campusurile noastre din diferite oraşe și grupele mici, să ne adunăm împreună şi să sărbătorim Crăciunul.
În timp ce cântau mă gândeam la cuvinte şi în fiecare an vedem cuvintele colindelor şi în fiecare an observ expresii sau cuvinte noi în colindele noastre pe care nu le-am mai observat până acum. Ştim colindele acestea de când eram mici şi de multe ori nici nu ştiam ce cântam. Pentru prima dată anul acesta am meditat asupra colindei „Veniţi cu credinţă, plini de bucurie.” Cânt colinda aceasta de când eram copil, dar niciodată nu m-am gândit la cuvintele acestui cântec. Aţi venit azi plini de bucurie şi biruitori? Noi am învins! Suntem biruitori! De multe ori venim la biserică fără bucurie, învinşi. Poate că nu sunteţi bucuroşi şi biruitori, poate nu v-aţi descrie în felul acesta. Când eram mic, mergeam la o biserică chinezească şi nu înţelegeam prea bine chineza şi nu ştiam totdeauna ce spuneau. Ceea ce am învăţat acolo a fost rugăciunea Tatăl nostru în chineză. Câţi dintre voi ştiţi rugăciunea Tatăl nostru? Ţin minte că în fiecare duminică o repetam şi învăţam câte un verset, dar nu aveam habar ce spuneam.
Ştiu că nu obişnuim să face lucrul acesta ca şi congregaţie, dar haideţi să spunem împreună rugăciunea Tatăl nostru. „Tatăl nostru care ești în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţie Ta; face-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi; şi ne iartă nouă păcatele noastre precum iertăm şi noi greşiţilor noştri; şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este Împărăția, puterea şi slava în veci. Amin.”
Este o rugăciune atât de frumoasă şi am predicat despre asta săptămâna trecută. M-am gândit la diferite mesaje şi pasaje de Crăciun şi l-am întrebat pe Dumnezeu, „Doamne, din ce pasaj vrei să predic?” Am simţit că mergeam din nou şi din nou la rugăciunea Tatăl nostru. Nu-i ceva tipic de Crăciun, ci e rugăciunea Tatăl nostru. Am început să studiez tot mai mult, şi am meditat asupra cuvintelor, dar cred că despre asta vrea Dumnezeu să predic. Cred că sunt singurul pastor care în ziua de Crăciun vorbeşte despre rugăciunea Tatăl nostru. E ca şi cu colindele de Crăciun pe care le cântăm mereu, dar ne-am gândit oare ce semnificaţie au? În timp ce le cântăm, realizăm ce înseamnă? La fel e cu rugăciunea Tatăl nostru, îmi dau seamna că am spus-o de multe ori, dar nu am realizat totdeauna de înseamnă. Vreau să vă gândiţi la primele cuvinte „Tatăl nostru.” Am rugat-o pe fiica mea să vină aici. Poţi să te ridici. Isus a venit pe pământ şi ne învaţă cum să comunicăm cu Dumnezeu şi ar fi putut alege orice altă frază cu care să înceapă. Când oamenii l-au întrebat „Cum să ne rugăm?” În mod specific le-a spus să nu facă spectacol din rugăciunea lor. Când vă rugaţi nu trebuie să o faceţi pentru a fi văzuţi de alţi oameni. Şi nu trebuie să repetaţi cuvintele din nou şi din nou, precum mulţi dintre noi facem. Ci când vă rugaţi să vă retrageţi, pentru că nu-i nevoie să fie altcineva de faţă. Iar apoi ne dă modelul acesta de rugăciune. Rugaţi-vă în felul acesta. Şi primul lucru pe care îl spune este: „Tatăl nostru.” De multe ori nu realizez că mă rog Tatălui meu. De multe ori când mă rog că gândesc la El ca la o Persoana îndepărtată. Nu mă gândesc la relaţia aceasta de tată şi fiu. Dorinţa lui Dumnezeu nu a fost ca noi să ne îndrăgostim de această persoană în ceruri. De multe ori mă gândesc la puterea Lui şi mă întreb, dacă e atât de puternic, atunci are sentimente? Am tendinţa să mă gândesc la El ca la o maşinărie. Dar cine este Cel care a creat sentimentele noastre şi legătura pe care o simţim? Nu a apărut din nimic, ci este opera unui Creator care înţelege dragostea. Care a creat dragostea şi care este dragoste. În relaţia voastră cu Mine, nu vorbiţi cu Mine ca şi cu un obiect acolo sus, ci numiţi-Mă Tată. Cei dintre voi care sunteţi părinţi, nu vă bucuraţi de dragostea copiilor voştri? De sentimentele şi emoţiile implicate în această relaţie? Vreau să vă gândiţi la viaţa voastră de rugăciune şi să vă întrebaţi dacă ilustrează relaţia de tată şi fiu. De fiecare dată când aţi spus această rugăciune, v-aţi raportat la El ca Tată? Sau vă gândiţi la El doar ca la o forţă atotputernică ce îţi dă impresia că vrea o relaţie cu tine?
Când citim Scripturile de la Adam şi Eva, vedem că Dumnezeu a avut relaţia aceasta cu ei în care locuia cu ei. Aveau o relație, aveau conversaţii şi intimitate. Iar apoi le spune israeliţilor: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeu tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.” Tot ce este în tine, fiecare sentiment, emoţie şi cu intelectul. „Nu vă supuneţi poruncilor Mele doar împinşi de religie, pentru că vreau o relaţie cu voi. Cu sufletul şi mintea voastră.” Pe cât de mult îmi place să mă asculte copiii mei şi să fie supuşi mie, dacă atâta ar fi totul în relaţia noastră, n-aş fi prea încântat să fiu tată. Relaţia reprezintă mult mai mult decât reguli şi porunci. Vreau mai mult de atât. Vrem dragoste şi o relaţie, deci vreau să te întreb, cum stai cu viaţa de rugăciune, cum e relaţia ta cu Dumnezeu? Un alt motiv pentru care nu m-am raportat lui Dumnezeu ca Tată, este pentru că nu am avut o relaţie cu tatăl meu pământesc. Am avut doar reguli şi eram bătut de fiecare dată când făceam ceva rău. Niciodată nu am avut o conversaţie, niciodată nu am primit îmbrăţişări, şi atunci când auzi cuvântul „tată”, te gândeşti că şi Dumnezeu e la fel. O Fiinţă în faţa căreia nu poţi face nimic rău, niciodată nu poate fi mulţumit, nu-i pasă de mine, şi nu doreşte o relaţie.
În Scripturi citim că El e Tatăl nostru, dar nu e ca taţii noştri pământeşti. Este Tatăl nostru în ceruri, Tatăl nostru perfect. Poate atunci când vă rugaţi nu vă gândiţi la Tatăl vostru în ceruri. Ci vă gândiţi la fiinţa aceea care a creat soarele la 93 de milioane de mile distanţă de noi. Soarele care vă orbeşte pe voi, dar pentru mine e perfect. Nu ştiu dacă aţi văzut răsăritul de soare în dimineaţa aceasta, dacă aţi văzut cum a ieşit dintre nori? Tot cerul era mov şi tot felul de culori. Soarele nu e direct deasupra noastră. Dacă vă treziţi devreme veţi vedea. E atât de entuziasmant să vezi răsăritul soarelui, cu toate culorile în măreţia lor şi să realizez că Îl cunosc pe Cel ce le-a creat. Pot veni înaintea Lui şi să mă adresez Lui că Tată.
Iar apoi continuă „Tatăl nostru care eşti în cer sfinţească-se Numele Tău.”Sfinţească-se Numele Tău” este o expresie pe care am învăţat-o ca şi copii, dat când spuneţi asta, vă gândiţi la ceva sacru, mai presus ca noi? Nu-i doar un nume oarecare, nu e ca orice altă persoană, nu e ca tatăl vostru pământesc. Fiinţa aceasta este sacră şi Numele Lui e sacru în așa fel încât oamenii nici nu puteau menţiona Numele Lui. Chiar şi în Noul Testament de multe ori oamenilor le era teamă să rostească Numele Lui. Numele Lui e prea sfânt. „Să nu iei în deşert Numele Domnului” se referă la întreaga Lui persoană, să-L vedem sfânt. Gândindu-mă la lucrurile acestea m-am înspăimântat. Ştiu că El e diferit de mine, e sfânt, e sacru, e sfinţit. Dar Dumnezeu mi-a arătat că nu-L onorez suficient. Biblia vorbeşte despre Fiinţa aceasta care locuieşte cer, într-o lumină de care nu te poţi apropia, Fiinţa aceasta care a creat soare, stelele şi toate lucrurile. Îngerii se acoperă cu aripile şi strigă „Sfânt”! Dar gândul care mi-a venit în minte săptămâna aceasta este, cum ar fi să fii faţă în faţă cu Fiinţa aceasta atotputernică, care îţi permite să respiri în prezenţa Lui. Dacă aş fi în faţa Lui, aş fi în viaţă doar datorită faptului că El îmi îngăduie, pot vorbi doar pentru că El îmi dă permisiune, ce aş putea spune? Am avut imaginea aceasta în mintea mea şi mă întreb cum Îl lauzi când El îţi dă dreptul să-L lauzi? Cum Îl priveşti pe Cel ce îţi dă puterea să vezi? Cum Îl asculţi pe Cel ce ţi-a dat auzul? Există dependența aceasta totală faţă de Fiinţa aceasta. „Când vă rugaţi Mie, înţelegeţi că Numele Meu e sfânt, sacru.” Cum putem înţelege aceste două lucruri? Tatăl nostru care este în ceruri şi Numele Lui sfânt? Cum pot să-L numesc Tată când e atât de sfânt şi sfinţit? Trebuie să înţeleg că vrea o relaţie şi o intimitate cu mine şi sper că şi voi vă veţi petrece restul vieţii voastre încercând să înţelegeţi lucrul acesta. Cum pot avea relaţia aceasta intimă cu Tatăl ceresc, dar în acelaşi timp să-I văd sfinţenia? Acesta este farmecul relaţiei dintre noi și El.
„Vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta.” V-aţi gândit la lucrul acesta în ultima vreme? V-aţi gândit ce înseamnă? Poate că nu ne gândim la termenul de împărăţie, dar poate domnie, stăpânire. Cum ar fi dacă Isus Hristos ar fi pe planeta noastră în mod fizic şi ar avea stăpânire? S-ar face voia Lui şi ar avea control asupra moralității noastre. Ar avea stăpânire asupra guvernului. Mă bucur la gândul că va veni o zi când Isus Hristos va stăpâni. Trăim vremuri în care indiferent cine ar conduce, îl criticăm până la moarte. Obama, Bush, nimeni nu-i bun în țara noastră. Îi criticăm deşi nimeni nu-i perfect şi nimeni nu va fi perfect. Şi din păcate, creştinii care ar trebui să se roage pentru persoana din conducere, sunt la fel de negativi şi critici la adresa lor. Dar gândiţi-vă la ziua când Dumnezeu Însuşi va stăpâni şi va avea puterea să schimbe lucrurile. Asta spunem când ne rugăm. „Doamne, vreau să vină ziua aceea. Doamne, aş vrea să fii pe pământ şi să conduci. Împărăţia Ta să vină, nu doar în ţara noastră, ci pe toată planeta. Facă-se voia ta precum în cer, şi pe pământ.” În momentul acesta domnia lui Dumnezeu este evindentă în cer. El conduce lucrurile, dar aici pe pământ, este îngăduită perioada aceasta de timp când Satan are putere într-o anumită măsură. Ne îngăduie să luăm decizii care ne rănesc pe noi şi pe alţii. Dar spune că va veni o zi când Împărăţia Lui va veni şi voia Lui se va face pe pământ ca şi în ceruri. Vă rugaţi pentru lucrul acesta? Aşteptaţi lucrul acesta? Vreţi cu adevărat ca El să stăpânească asupra voastră? Vreți un Stăpânitor? Unii dintre voi, nu vă doriţi să puteţi stăpâni asupra lui Dumnezeu? Îi aud pe unii copii spunând: „NU!” Cei mai mulţi dintre voi aţi spune „Nu!” Dar gândiţi-vă că atunci când ne rugăm, de multe ori încercăm să-I spunem ce să facă. Încercăm să profităm de puterea Lui. Mulţi oameni din ţara noastră, cred că înţeleg ce-i drept şi Îi spun lui Dumnezeu ce-i corect şi încearcă să-L pună pe Dumnezeu să accepte definiţiile lor. Deci în alte cuvinte spui, vie împărăţia mea. De multe ori rugăciunile noastre sună cam aşa: „Facă-se voia mea. Doamne, ştiu eu ce vreau aici pe pământ, ştiu ce ar fi mai bine să faci pentru mine. ” În loc să spunem, „Doamne, sunt fiinţa aceasta creată de Tine şi respir pentru că Tu îmi îngădui să respir, deci vreau să fiu sub autoritatea Ta indiferent ce s-ar întâmpla. Doamne, aş vrea ca toată lumea să fie sub autoritatea Ta, în loc ca oamenii să-şi exprime aroganța prin planurile lor. „
Dacă toţi am fi sub autoritatea Împărăţiei Tale, cât de minunată ar fi lumea întreagă. „Vie împărăţie Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi.” Ştiu că nu ar trebui să întreb, dar câţi dintre noi, dintre mii de oameni câţi ne-am adunat aici, ne-am rugat pentru pâinea de zi cu zi şi am înţeles cu adevărat ce înseamnă lucrul acesta. Când a fost ultima dată când v-aţi rugat pentru mâncarea de zi cu zi? Personal, cred că mulţi dintre noi am fi foarte supăraţi pe Dumnezeu dacă ne-ar da doar pâinea de zi cu zi. Nu cred că aţi fi prea fericiţi să nu ştiţi ce veţi mânca mâine pentru că nu mai aveţi nici un ban. Dacă ar trebui să aşteptaţi ca Dumnezeu să se îngrijească de nevoile voastre în ziua de mâine. De câte ori ne-am rugat rugăciunea aceasta fără să fim sinceri? Practic ce ne rugăm noi este: „Doamne, dă-ne suficienţi bani să putem mânca la restaurant când vrem noi, să avem bani suficienţi la pensie să nu mâncăm mâncarea de la azil. ” Dar El vrea să ne rugăm doar pentru pâinea de azi. „Vreau să am suficient pentru ziua de azi. ” Vreau să citesc un verset din Proverbe 30:8. „Nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie, dă-mi pâinea care-mi trebuie. Ca nu cumva, în belşug, să mă leapăd de Tine, şi să zic: „Cine este Domnul? ” Sau ca nu cumva în sărăcie să fur şi să iau în deşert Numele Dumnezeului meu.” V-aţi rugat vreodată rugăciunea aceasta? Spune „Doamne, nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie, dă-mi doar mâncarea de care am trebuinţă.” Spune, „Doamne, nu mă face bogat.” Câţi dintre voi v-at rugat în felul acesta? „Doamne, orice ar fi, nu mă lasa să fiu bogat, dar în acelaşi timp, nu mă lasa să fiu flămând în aşa fel încât să trebuiască să fur mâncare. Ca nu cumva, în belşug să mă leapăd de Tine, şi să zic „Cine este Domnul?” „Doamne, acesta-i motivul pentru care nu vreau să am de toate. Dă-mi doar ce am nevoie. Dă-mi pâinea de zi cu zi. Pentru că dacă voi avea prea mult, voi fi în belşug, mă voi simţi în siguranţă, voi spune că nu am nevoie de Dumnezeu. Dar nu mă lasa să fiu atât de sărac încă să trebuiască să fur doar pentru a supravieţui. Dă-mi doar ce am nevoie.” Aceasta este o rugăciune înţeleaptă şi totuşi de câte ori ne rugăm în felul acesta?
„Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum iertăm şi noi greşiţilor noștri.” Mă sperii când mă gândesc. Iartă-ne precum iertăm şi noi pe alţii. Îl rugăm pe Dumnezeu să ne ierte în acelaşi mod în care iertăm şi noi pe cei ce ne-au greşit. Aţi cerut lucrul acesta! De câte ori am spus rugăciunea aceasta pe care am memorat-o şi am spus-o în timp ce eram supărat pe cineva, în timp ce aveam mânie şi amărăciune în inimă? Iar apoi i-am spus lui Dumnezeu, „dacă eu nu iert, atunci nu mă ierta nici Tu pe mine.” Am cerut lucrul acesta! Chiar după ce ne învaţă lucrul acesta, Isus spune că dacă noi iertăm pe cei ce ne greşesc, Tatăl ceresc ne va ierta pe noi, dar dacă nu iertaţi pe cei ce vă greșesc, atunci nici El nu vă va ierta. E foarte clar ce ne-a spus, şi e foarte clar ce-i spunem noi lui Dumnezeu. „Doamne, iartă-mă cum îi iert şi eu pe alţii. Şi dacă nu-i iert pe alţii, atunci nu mă ierta nici pe mine.” Aţi fost sinceri când aţi spus lucrul acesta? Ştiu că eu nu am fost sincer. Ştiu că am spus doar cuvintele acestea. Sper că înţelegeţi ce vreau să spun. Ştim cum să ne folosim cuvintele, spunem lucruri biblice, dar dacă nu au semnificaţie în inimile noastre, nu-i acelaşi lucrul pe care a vrut Isus să-l îndepărteze? Oamenii spuneau lucruri frumoase şi Îl onorau cu buzele dar inimile lor erau departe de El. Deci putem spune „pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi” dar în inima noastră ne gândim că nu vom fi prea fericiţi dacă doat atât primim. „Şi ne iartă nouă păcatele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri.” Dar în inimă suntem supăraţi pe cineva şi credem că avem dreptul să fim supăraţi. „Şi ne iartă nouă păcatele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri.”
„Şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău.” Simţi lucrul acesta în inima ta azi? Vrei să fi izbăvit de cel rău? Un prieten îmi spunea cum a venit într-o zi de la lucru şi copilul lui luase tot felul de decizii greşite, deci soţia lui era supărată şi nu ştiau ce să facă cu copilul. L-a luat pe fiul lui de 10 ani şi a desenat pe o foaie ceea ce vroia să-i explice. Deci am o imagine aici să puteţi vedea. Reprezintă viaţa ta. Totul merge drept şi mergi pe calea aceasta iar apoi ajungi la punctul la care trebuie să iei o decizie. Trebuie să decizi să faci ce-i bine sau ce-i rău. De ce nu mergi pe calea bună? Dacă mergi pe calea asta eu sunt fericit, mami e fericită, Dumnezeu e fericit. Dar tu decizi să mergi pe cealaltă cale. De ce? De ce faci asta? Ştii că mergi pe calea cea rea şi nu duce la bine. Mă superi pe mine, o superi pe mami, trebuie să te disciplinăm şi trebuie să te pedepsim. Şi copilul se uită la tată şi spune: „Ai dreptate într-un fel.” Întoarce hârtia şi spune, „Merg pe calea asta, iar apoi când trebuie să iau o decizie, e mai greu să mergi în sus. E mult mai uşor să faci ce-i rău. Sus e Dumnezeu şi jos e diavolul. Odată ce merg în jos, mă întreb dacă se mai merită să fac ce-i bine. Pentru că trebuie să mă întorc şi apoi să merg în sus. Deci mă gândesc că-i imposibil şi continui pe calea rea.” E o explicaţie destul de bună. E incredibil cum a descris lucrurile. Cu cât mai mult merg pe calea rea, mă uit la dealul acesta pe care trebuie să urc şi mă gândesc că nu mai pot urca. Ce ilustraţie perfectă a vieților noastre! E uşor să mergi în jos pe calea rea, nu? Iar apoi te întrebi dacă mai are rost să te întorci de unde ai pornit? Îţi dai seama cât de jos ai decăzut, crezi că pot urca înapoi şi să ajung acolo unde mă vrea Dumnezeu?
Pentru unii dintre voi este ilustraţia perfectă a vieţii voastre. Te gândeşti că toată viaţa ai mers în jos şi vă gândiţi cum aţi putea urca înapoi. E ca şi cum ai încerca să urci dealul cu schiurile în picioare. E mult mai uşor să mergi la vale. Vă aduceţi aminte cum aţi învăţat să schiaţi şi pe pârtia cea mai uşoară, au acel lanţ de care să vă prindeţi? Şi cu toate astea, oamenii tot alunecau, pentru că nu-ţi poţi coordona mişcările. Dar când mă gândesc la ce a făcut Hristos, înţeleg tot mai mult. Matei 1:21 spune: „Ea va naşte un Fiu şi-i vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.” Am să citesc din nou. „Ea va naşte un Fiu Şi-i vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.” Unii dintre voi aţi rostit numele Isus toată viaţa voastră, dar înţelegeţi ce înseamnă? Ştiţi că numele Isus are o semnificaţie? Cuvântul de bază din care se trage înseamnă „a salva.” El va mântui, de aceea Maria, îi vei pune numele Isus. Pentru că va salva. „Va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.” Nu spune că îi va mântui de pedeapsa păcatului, ci spune că îi va mântui de păcat în sine, ceea ce include şi pedeapsa. Şi vorbeşte despre asta în alte pasaje. Dar înţelegeţi să Isus nu a venit doar să moară şi să vă ierte, a venit să vă mântuie. Să vă mântuie de acele lucruri care care vă atrag atât de jos pe cale, încât vă întrebaţi cum aţi putea vreodată să ajungeţi la ţintă.
Ai crezut că vei bea doar câteva pahare de alcool, dar ai ajuns total dependent. Ai crezut că te vei uita la un website doar, dar acum nu te mai poţi lăsa. Ai crezut că vei fi mânios pentru puţin timp dar ai ajuns tot mai adânc în amărăciune. Poate aveţi atât de multă ură împotriva taţilor voştri încât nu vi-L puteţi închipui pe Dumnezeu ca Tată. Aţi fost poate atât de păcătoşi încât nu puteţi spune „sfinţească-Se numele Tău.” Aţi fost atât de egoişti încât nu puteţi pricepe ce înseamnă „vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ.” Toată viaţa am încercat să-mi construiesc împărăţia mea şi am alunecat departe pe calea aceasta. Pâinea cea de toate zilele? Sunt atât de lacom încât nu mă pot mulţumi doar cu împlinirea nevoilor mele. Mulţi dintre noi am memorat Psalmul 23: „Domnul este Păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic.” Şi totuşi ducem lipsă, pentru că Isus nu e suficient pentru noi şi Păstorul acesta nu e destul pentru noi. Pâine cea de toate zilele nu e suficientă pentru voi. Şi sunteţi atât de adânciţi în ură, încât nu puteţi să vă iubiţi duşmanii. „Nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău.” Vreau să ştiţi că Isus a venit să vă mântuiască de lucrurile acestea.
El vă oferă o viaţă mai bună şi de aceasta am venit să-L lăudăm. Am vorbit despre aceasta săptămână trecută, despre felul în care Dumnezeu vă dă o nouă fire. Unii dintre voi nici nu puteţi înţelege pentru că aţi trăit într-un anumit fel toată viaţa voastră, şi acum vă chem să trăiţi pentru Dumnezeul Universului? În primul rând vreau să înţelegeţi că Isus a venit să vă ierte tot trecutul. Ştiţi cum aveţi toată istoria pe computer? Ştiţi cum este un buton pe care dacă apeşi, poţi şterge toată istoria. Din păcate unii dintre voi sunteţi prea familiari cu butonul acestta. Haideţi să fim cinstiţi. Şi vreţi să ştergeţi şi să ascundeţi de toată lumea istoria aceasta. Dumnezeu vă oferă acelaşi lucru. Dumnezeu spune: pot apăsa butonul şi pot şterge totul, nu contează ce aţi făcut în trecut. De aceea a venit Isus să vă mântuiască de toate lucrurile acestea. În momentul în care decizi să-L urmezi pe El, Dumnezeu apasă butonul acesta. „Cât de departe este răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi.” Şi nu doar atât, ci ne dă Duhul Lui să avem puterea de a urca acolo sus unde ne vrea El. De aceasta a venit Isus şi de aceasta Maria i-a pus numele Isus pentru că urma să fie Mântuitorul nostru. Ne-a salvat de pe calea pierzării.
Ştiu că unii dintre voi aţi trăit rostind cuvintele acestea, dar niciodată nu aţi simţit puterea lui Dumnezeu. Niciodată nu aţi simţit puterea Tatălui din cer, Tatăl cel sfinţit, Acela a cărui împărăţie va veni în orice moment. Adevărul este că împărăţia Lui poate veni în inima ta şi poate avea stăpânire asupra vieţii tale. Mulţi dintre noi suntem aici pentru că am experimentat lucrul acesta. Câţi dintre voi aţi fost pe drumul ce duce în jos şi Isus a venit în viaţa voastră, v-a dat o viaţă nouă şi v-a ridicat unde sunteţi acum? Fiecare din aplauzele acestea reprezintă o poveste diferită. Dacă am putea fiecare să mărturisim povestea noastră, ne-ar luat o veşnicie. Vă gândiţi că poate sunteţi mai căzuţi decât oamenii aceştia care au aplaudat şi vă gândiţi că nu se poate mai rău, dar Isus a venit să vă dea o fire nouă, să-Şi pună Duhul Lui în voi. Cântăm colinda care spune la refren: „Pentru cei răscumpăraţi şi cei binecuvântaţi.” S-a născut să mântuie fii lumii, să le dea a doua naştere. Aţi auzit fraza aceasta „naştere din nou.” Şi vă gândiţi la sămânţa care cade în pământ şi creşte din nou neschimbată. Dar Isus a venit să vă dea o fire nouă şi să vă schimbe. Şi despre aceasta vom cânta. Îl vom lăuda pe Dumnezeul nostru.
(Iata unde poate duce invatamantul fara Dumnezeu,prin intruparea satanei in Darvin-”evolutionistul” lui Marx…) Originile darwiniste ale sistemului nazist. Atitudinea lui Hitler față de Hristos și creștinism, de AUGUSTO ZIMMERMANN ; Zece celebrităţi care L-au descoperit pe Dumnezeu; Mari Savanti care au crezut in Dumnezeu; Puțină știință ne desparte de Dumnezeu, multă știință ne apropie!Minunile lui Dumnezeu, explicate de știință. Care e, de fapt, adevărul despre Moise și Noe;De la ateism la creștinism: Cum știu că Dumnezeu exista; Studiu: Ce efect are credinţa în Dumnezeu asupra creierului? Dr. Bob Hosken: „Trebuie să existe un designer inteligent și acesta este Dumnezeu”; Motoarele lui Dumnezeu care descurcă ADN-ul;Cum îl vedeau Einstein, Spinoza, Roosevelt, Pascal, și alți filozofi și oameni de știință pe Iisus Hristos; Relația dintre teologie și știință în contextul contemporan; Știință și autoritate biblical;Creatorul Universului (tiparită)- Descriere;Max Planck: „În spatele acestei forţe care susține materia există o minte conştientă şi inteligentă. Această minte este matricea întregii creaţii.”Fundamentele creștine ale statului de drept în Occident: o moștenire a libertății și a rezistenței împotriva tiraniei…Implinire- profetii; 32 de Versete biblice despre încredere; Încredeți-vă în Domnul din toată inima!CE SE ÎNTÂMPLĂ CÂND MA ÎNCRED DOAR ÎN DOMNUL ÎN VREMURI GRELE?
///////////////////////////////////////////////////////////////////////////
CE SE ÎNTÂMPLĂ CÂND MA ÎNCRED DOAR ÎN DOMNUL ÎN VREMURI GRELE?
Când în viața noastră lucrurile nu mai merg atât de bine ca înainte, ne întrebăm de ce, ne îngrijorăm pentru zilele care urmează și încercăm cu toate puterile să rezolvăm problemele. Care e rezultatul? Eșuam și realizam ca ne-am încrezut prea mult în forțele proprii, uitând că Domnul e lângă noi, gata să ne ajute oricând.
Biblia nu zice niciodată „Rezolva lucrurile”, dar spune iar si iar ” Increde-te in Dumnezeu „. El deja le rezolva pe toate.
Psalmi, 20:7 – Unii se bizuie pe carele lor, alţii pe caii lor; dar noi ne bizuim pe Numele Domnului Dumnezeului nostru.
Vedem în Biblie ca toți oamenii care îl slujeau pe Dumnezeu, își puneau încrederea doar în Dumnezeu. Asta îi făcea să fie niște oameni puternici. Și atunci când era greu, și când era mai ușor ei nădăjduiau în Domnul. Știau că ajutorul vine de la Domnul.
2 Imparati, 18:5 – El şi-a pus încrederea în Domnul Dumnezeul lui Israel; şi dintre toţi împăraţii lui Iuda, care au venit după el sau care au fost înainte de el, n-a fost niciunul ca el.
Dumnezeu le promite câteva lucruri oamenilor care se încred în El.
Când te încrezi în Dumnezeu ai:
– o pace pe care nu o poți găsi altundeva; Isaia, 26:3 – Celui cum inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.
-speranța ca lucrurile se vor rezolva
-siguranță ca nu ești singur
Psalmi, 31:19 – O, cât de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine şi pe care o arăţi celor ce se încred în Tine, în faţa fiilor oamenilor!
Psalmi, 32:10 – De multe dureri are parte cel rău, dar cel ce se încrede în Domnul este înconjurat cu îndurarea Lui.
Psalmi, 34:22 – Domnul scapă sufletul robilor Săi, şi niciunul din cei ce se încred în El, nu este osândit.
Dumnezeu vrea ca noi să ne încredem în El, vrea ca să ne fie bine. Dovada o găsim în Biblie.
Psalmi, 37:3 – Încrede-te în Domnul şi fă binele; locuieşte în ţară şi umblă în credincioşie.
Poate la prima vedere psalmul 37:3 pare o poruncă, dar el este și un sfat. În continuare în versetul 5 găsim o poruncă însoțită de promisiune.
Psalmi, 37:5 – Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra,
Ce trebuie sa faci tu ca El să lucreze în viața ta? Să te încrezi în El!
Dacă El vrea ca noi să ne încredem în El și ne promite doar lucruri bune în schimb, de ce să facem noi altfel?
Psalmi, 118:8 – Mai bine este să cauţi un adăpost în Domnul, decât să te încrezi în om;
Atunci când ne bazăm pe înțelepciunea noastră și îl dăm afară pe Dumnezeu, eșecul este deja prevăzut.
Proverbe, 3:5 – Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!
Noi trebuie să gândim cum scrie in Isaia 12:2
Isaia, 12:2 – Iată, Dumnezeu este izbăvirea mea, voi fi plin de încredere şi nu mă voi teme de nimic; căci Domnul Dumnezeu este tăria mea şi pricina laudelor mele, şi El m-a mântuit.”
Ce spune Dumnezeu despre oamenii care se încred în El?
Dumnezeu este ajutorul și scutul lor.
Psalmi, 115:11 – Cei ce vă temeţi de Domnul, încredeţi-vă în Domnul! El este ajutorul şi scutul lor.
2 Samuel, 22:31 – Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite, cuvântul Domnului este curăţat; El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El.
Ei sunt ca un munte
Psalmi, 125:1 – Cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sionului care nu se clatină, ci stă întărit pe vecie.
Sunt iubiți și binecuvântați de Dumnezeu
Psalmi, 147:11 – Domnul iubeşte pe cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui.
Ieremia, 17:7 – Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul!
Atunci când îți este greu parcă nu găsești nădejde nicăieri. El vorbește și despre acele momente.
Psalmi, 57:1 – Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine! Căci în Tine mi se încrede sufletul; la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare, până vor trece nenorocirile.
Naum, 1:7 – Domnul este bun; El este un loc de scăpare în ziua necazului; şi cunoaşte pe cei ce se încred în El.
1 Timotei, 4:10 – Noi muncim, în adevăr, şi ne luptăm, pentru că ne-am pus nădejdea în Dumnezeul cel Viu, care este Mântuitorul tuturor oamenilor, şi mai ales al celor credincioşi.
Când te încrezi în Domnul, îi dai Lui toate îngrijorările, supărările și greutățile tale iar El îți dă în schimb pace, siguranță și nădejde.
Încredere în Domnul este un lucru necesar în viața unui om. Un lucru pe care ‘nu îl poți uita acasă’ fără ca să suporți consecințele. Când te încrezi în El, viața ta se schimbă. Tu alegi!
Mă rog si sper ca vei lua cea mai buna alegere. Să ai o zi binecuvântată!
Rebecca
https://positivethoughts2016.wordpress.com/2016/07/05/ce-se-intampla-cand-ma-incred-doar-in-domnul-in-vremuri-grele/
///////////////////////////////////////
Încredeți-vă în Domnul din toată inima!
Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim, şi de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga şi lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea şi mai înainte. Daniel 6
Din capitolul 6 al Cărții Daniel, aflăm, că porocul Daniel a trăit sub stăpânirea perșilor, și că “Darius a găsit cu cale să pună peste împărăţie o sută douăzeci de dregători, care trebuiau să fie răspândiţi în toată împărăţia; a pus în fruntea lor trei căpetenii, în numărul cărora era şi Daniel. În Daniel era un duh înalt, de aceea împăratul se gândea să-l pună peste toată împărăţia. Dar cei care îi doreau răul, l-au convins pe împărat, ca să dea o poruncă, care să spună că oricine va înălţa în timp de treizeci de zile rugăciuni către vreun dumnezeu sau către vreun om, afară de el, împăratul, va fi aruncat în groapa cu lei. Împăratul a devenit un instrument de intrigă în instanță! Și porunca aceasta semnată de împărat, nu se putea schimba după legea mezilor şi perşilor, care, odată dată, rămâne neschimbată. Cu siguranță, prorocul Daniel a conștientizat pericolul încălcării acestei porunci date de împărat, totuși a continuat să se închine Domnului, fără să se ascundă!
Câteodată Domnul ne scapă din greutăți, dar uneori ne conduce prin ele, ne conduce prin “gropi de lei”. El decide, deoarece El ne cunoaște cel mai bine, știe ce și când avem nevoie. Când trebuie să trecem prin acelea sau alte încercări, ne este folositor să ne întrebăm: “Sunt gata și în continuare să mă încred în Domnul, chiar dacă acum nu înțeleg ce se întâmplă?” Dacă ne încredem în Domnul doar atunci, când totul merge așa cum noi dorim, înseamnă că nu ne încredem în El din toată inima. Trebuie ca noi să ne încredem în El tot timpul și în toate lucrurile, chiar dacă nu înțelegem, de ce s-a întâmplat cu noi aceea sau aceasta. Încrederea lui Daniel din toată inima în Domnul, statornicia lui – un exemplu pentru noi toți!
Domnul, Căruia Daniel I-a slujit necurmat, l-a ajutat să treacă cu demnitate prin încercare! Cu ajutorul Domnului și voi veți putea să treceți prin toate încercările, să depășiți toate greutățile și să ieșiți învingători în orice situație grea! Încredeți-vă din toată inima în Dumnezeul vostru! Fie ca Domnul să vă binecuvânteze!
– Dumnezeul milostiv! Îți mulțumesc pentru exemplul din viața lui Daniel. Ajută-mă să imit standartul său înalt de credință și din toată inima să mă încred în Tine în împrejurările mele! Ajută-mă să trăiesc cu speranța, că Tu vei fi ajutorul meu, Dumnezeule, Căruia Îți slujesc! În numele Lui Isus Hristos te rog, amin.
Traducere: Repalov Veaceslav
„Tu dar întoarce-te la Dumnezeul tău, păstrează bunătatea şi iubirea şi nădăjduieşte totdeauna în Dumnezeul tău”. (Osea 12:6)
Sursa: www.resursecrestine.ro | Autor: Igor Opincă
https://www.resursepentrucrestini.ro/text/studii/atentionari-si-sfaturi/incredeti-va-in-domnul-din-toata-inima
////////////////////////////////////////
32 de Versete biblice despre încredere
Uneori ne este greu să avem încredere în alți oameni. Dezamăgirile vieții ne pot determina să supraprotejăm inima. Dar este bine să ne amintim că există unul în care putem avea încredere: Dumnezeul nostru! El este credincios! Dumnezeu ne înțelege și este întotdeauna cu brațele deschise, gata să ne asculte și să ne ajute.
Iată câteva versete pentru a vă ajuta să vă construiți încrederea în Dumnezeu. Meditați asupra lor și permiteți-i lui Dumnezeu să vă vorbească, să vă îmbrățișeze, să vă mângâie și să vă ridice. Reînnoiește-ți încrederea în Domnul, primește-i pacea și odihnește-te în el!
1 Iata, Dumnezeu este izbavirea mea, voi fi plin de incredere si nu ma voi teme de nimic; caci Domnul Dumnezeu este taria mea si pricina laudelor mele, si El m-a mantuit.” (Isaia 12:2)
2 Cel ce sta sub ocrotirea Celui Preainalt si se odihneste la umbra Celui atotputernic, 2 zice despre Domnul: „El este locul meu de scapare si cetatuia mea, Dumnezeul meu in care ma incred!” (Psalmii 91:1-2)
3 Binecuvantat sa fie omul care se increde in Domnul si a carui nadejde este Domnul! 8 Caci el este ca un pom sadit langa ape care-si intinde radacinile spre rau; nu se teme de caldura cand vine, si frunzisul lui ramane verde; in anul secetei nu se teme si nu inceteaza sa aduca rod. (Ieremia 17:7-8)
4 Domnul este bun; El este un loc de scapare in ziua necazului; si cunoaste pe cei ce se incred in El. (Naum 1:7)
5 El a zis: „Domnul este stanca mea, cetatuia mea, izbavitorul meu. 3 Dumnezeu este stanca mea, la care gasesc un adapost, scutul meu si puterea care ma mantuieste, turnul meu cel inalt si scaparea mea. Mantuitorule! Tu ma scapi de silnicie. (2 Samuel 22:2-3)
6 V-am scris cu multa mahnire si strangere de inima, cu ochii scaldati in lacrimi, nu ca sa va intristati, ci ca sa vedeti dragostea nespus de mare pe care o am fata de voi. 5 Daca a fost cineva o pricina de intristare, nu m-a intristat numai pe mine, ci pe voi toti; cel putin in parte, ca sa nu spun prea mult. 6 Este destul pentru omul acesta pedeapsa care i-a fost data de cei mai multi; (2 Corinteni 2:4-6)
7 Increde-te in Domnul din toata inima ta si nu te bizui pe intelepciunea ta! 6 Recunoaste-L in toate caile tale, si El iti va netezi cararile. (Proverbe 3:5-6)
8 Despre Beniamin a zis: „El este preaiubitul Domnului, el va locui la adapost langa Dansul. Domnul il va ocroti intotdeauna si se va odihni intre umerii Lui.” (Deuteronomul 33:12)
9 (O cantare de jale a lui David. Cantata Domnului din pricina cuvintelor beniamitului Cus.) Doamne Dumnezeule, in Tine imi caut scaparea! Scapa-ma de toti prigonitorii mei si izbaveste-ma, (Psalmii 7:1)
10 Orice cuvant al lui Dumnezeu este incercat. El este un scut pentru cei ce se incred in El. (Proverbe 30:5)
11 Caci Domnul Dumnezeu este un soare si un scut, Domnul da indurare si slava, si nu lipseste de niciun bine pe cei ce duc o viata fara prihana. 12 Doamne al ostirilor, ferice de omul care se increde in Tine! (Psalmii 84:11-12)
12 De aceea va spun: nu va ingrijorati de viata voastra, gandindu-va ce veti manca sau ce veti bea; nici de trupul vostru, gandindu-va cu ce va veti imbraca. Oare nu este viata mai mult decat hrana, si trupul mai mult decat imbracamintea? 26 Uitati-va la pasarile cerului: ele nici nu seamana, nici nu secera si nici nu strang nimic in granare; si totusi Tatal vostru cel ceresc le hraneste. Oare nu sunteti voi cu mult mai de pret decat ele? (Matei 6:25-26)
13 Cei ce cunosc Numele Tau se incred in Tine, caci Tu nu parasesti pe cei ce Te cauta, Doamne! (Psalmii 9:10)
14 Isus Hristos este acelasi ieri si azi si in veci! (Evrei 13:8)
15 Caci el nu se clatina niciodata; pomenirea celui neprihanit tine in veci. 7 El nu se teme de vesti rele, ci inima lui este tare, increzatoare in Domnul. (Psalmii 112:6-7)
16 (Catre mai marele cantaretilor. Un psalm al fiilor lui Core. De cantat pe alamot. O cantare.) Dumnezeu este adapostul si sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseste niciodata in nevoi. 2 De aceea nu ne temem, chiar daca s-ar zgudui pamantul si s-ar clatina muntii in inima marilor. (Psalmii 46:1-2)
17 Celui cu inima tare, Tu-i chezasuiesti pacea; da, pacea, caci se increde in Tine. 4 Incredeti-va in Domnul pe vecie, caci Domnul Dumnezeu este Stanca veacurilor. (Isaia 26:3-4)
19 Increde-te in Domnul si fa binele; locuieste in tara si umbla in credinciosie. 4 Domnul sa-ti fie desfatarea, si El iti va da tot ce-ti doreste inima. (Psalmii 37:3-4)
20 Domnul este taria mea si scutul meu; in El mi se increde inima, si sunt ajutat. De aceea imi este plina de veselie inima si-L laud prin cantarile mele. (Psalmii 28:7)
21 In Tine se incredeau parintii nostri: se incredeau, si-i izbaveai. 5 Strigau catre Tine, si erau scapati; se incredeau in Tine, si nu ramaneau de rusine. (Psalmii 22:4-5)
22 Ori de cate ori ma tem, eu ma incred in Tine. 4 Eu ma voi lauda cu Dumnezeu, cu cuvantul Lui. Ma incred in Dumnezeu si nu ma tem de nimic: ce pot sa-mi faca niste oameni? (Psalmii 56:3-4)
23 Caci Tu esti nadejdea mea, Doamne Dumnezeule! In Tine ma incred din tineretea mea. 6 Pe Tine ma sprijin, din pantecele mamei mele. Tu esti binefacatorul meu inca din pantecele mamei; pe Tine Te laud fara-ncetare. (Psalmii 71:5-6)
24 Unii se bizuie pe carele lor, altii pe caii lor; dar noi ne bizuim pe Numele Domnului Dumnezeului nostru. 8 Ei se indoaie si cad; dar noi ne ridicam si ramanem in picioare. (Psalmii 20:7-8)
25 De multe dureri are parte cel rau, dar cel ce se increde in Domnul este inconjurat cu indurarea Lui. (Psalmii 32:10)
26 Mai bine este sa cauti un adapost in Domnul, decat sa te increzi in om; 9 mai bine sa cauti un adapost in Domnul, decat sa te increzi in cei mari. (Psalmii 18:8-9)
27 Cine pazeste poruncile Lui ramane in El, si El in el. Si cunoastem ca El ramane in noi prin Duhul pe care ni L-a dat. (1 Ioan 3:24)
28 Incredinteaza-ti lucrarile in mana Domnului si iti vor izbuti planurile. (Proverbe 16:3)
29 Cand te vei culca, vei fi fara teama, si cand vei dormi, somnul iti va fi dulce. 25 Nu te teme nici de spaima naprasnica, nici de o navalire din partea celor rai; 26 caci Domnul va fi nadejdea ta, si El iti va pazi piciorul de cadere. (Proverbe 3:24-26)
30 Doamne, auzi-mi glasul dimineata! Dimineata eu imi indrept rugaciunea spre Tine si astept. (Psalmii 5:3)
31 Fa-ma sa aud dis-de-dimineata bunatatea Ta, caci ma incred in Tine. Arata-mi calea pe care trebuie sa umblu, caci la Tine imi inalt sufletul. (Psalmii 143:8)
32 Vei fi plin de incredere, si nadejdea nu-ti va fi zadarnica. Te vei uita in jurul tau si vei vedea ca te poti odihni linistit. (Iov 11:18)
Mulțumesc, Doamne și Dumnezeului meu, pentru că cu tine am pace, speranță și protecție. Îmi pun încrederea în tine pentru totdeauna.
https://caleaingusta.com/32-de-versete-biblice-despre-incredere/
////////////////////////////////////////
Implinire- profetii
Căderea omului în păcat a umplut inima lui Dumnezeu de durere. Lumea creată de Dumnezeu a ajuns astfel ruinată de blestemul păcatului şi locuită de fiinţe sortite degradării şi morţii. Însă Fiului lui Dumnezeu i s-a făcut milă de neamul omenesc căzut, iar dragostea divină a conceput un plan prin care omul să poată fi răscumpărat. Încălcarea legii lui Dumnezeu cerea viaţa păcătosului, “fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 2.23).
În tot Universul nu se afla decât Unul singur care, în folosul omului, putea să satisfacă cerinţele ei. Deoarece Legea divină este tot aşa de sfântă ca şi Dumnezeu, numai cineva deopotrivă cu Dumnezeu putea face ispăşire pentru încălcarea ei. Nimeni altul, ci numai Hristos putea să răscumpere neamul omenesc din blestemul Legii. Hristos avea să ia asupra Sa vinovăţia şi ruşinea păcatului, păcat care avea să-L despartă pe cruce pe Domnul Isus de Dumnezeu Tatăl. Viaţa unui înger nu putea plăti datoria, pentru că numai El, care l-a creat pe om, avea și puterea să-l răscumpere.
Planul de Mântuire fusese alcătuit mai înainte de aducerea la existență a pământului, căci Hristos este „Mielul care a fost junghiat de la întemeierea lumii” (Apocalipsa 13: 8). Încă de la început a fost o luptă chiar pentru Dumnezeu ca să dea pe Fiul Său să moară pentru omul căzut. Dar, așa cum este scris în cartea lui Dumnezeu (Psalmi 40:7), Domnul Isus a ales să facă voia Tatălui, care „atât de mult a iubit lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3:16). Deși este o dragoste de Dumnezeu neînţeleasă de noi și neîmpărtăşită, Dumnezeu avea însă să fie întrupat în Hristos, „împăcând lumea cu Sine” (2 Corinteni 5: 19).
Datorită păcatului, omul a ajuns atât de decăzut, încât era imposibil ca, prin el însuşi, să ajungă în armonie cu Cel a cărui natură este bunătate şi curăţie. Dar Hristos, după ce l-a răscumpărat pe om de sub blestemul Legii, ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui (Coloseni 1:13). Astfel, prin pocăinţă față de Dumnezeu şi credinţa în Hristos, copiii lui Adam, căzuţi în păcat, pot iarăsi deveni „copii ai lui Dumnezeu” (1 Ioan 3: 2).
Domnul Isus trebuia să stea între păcătos şi pedeapsa păcatului, să părăsească poziţia Sa înaltă, să vină pe pământ, să Se umilească ca un om şi, prin experienţa Sa proprie, să cunoască durerea şi ispitele pe care omul trebuie să le îndure. Toate acestea erau necesare pentru ca El să poată fi în stare să-i ajute pe cei ispitiţi (Evrei 2:18). Când misiunea Sa ca Învăţător avea să se sfârşească, El avea să fie dat în mâinile celor fărădelege, să fie supus la tot felul de insulte şi torturi pe care Satana îi va inspira să le aducă asupra Lui. El avea să moară de cea mai crudă moarte, să fie înălţat între cer şi pământ asemenea unui păcătos vinovat, avea să suporte zbuciumul sufletului, ascunderea feței Tatălui Său, datorită încărcării Lui cu povara păcatelor lumii întregi.
Prima făgăduinţă cu privire la răscumpărare i-a fost comunicată omului în sentința pronunţată asupra lui Satana în grădina Edenului. Domnul a declarat atunci: „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei zdrobi călcâiul” (Geneza 3:15). Această sentinţă rostită în auzul primilor noştri părinţi a fost pentru ei o făgăduinţă și prevestea un război spiritual între om şi Satana, dar declara, de asemenea, că puterea acestui mare adversar al omului avea să fie zdrobită în cele din urmă printr-un plan de salvare conceput tot de Dumnezeu.
Încă din vechime neprihănitul Iov știa că Răscumpărătorul lui este viu şi că Se va ridica la urmă pe pământ (Iov 19:25). Îl cunoaștem noi pe El cel puțin așa cum L-a cunoscut Iov? Fie ca Dumnezeu să lumineze cugetul nostru prin Duhul Său cel Sfânt că să-L putem vedea pe Domnul Isus pe fiecare din paginile Scripturii!
Istoria omenirii ne este prezentată ca o istorie a nădejdii, în aşteptarea venirii unui Răscumpărător, iar această speranţă mesianică va fi întreţinută de profeţiile mesianice pe toată perioada Vechiului Testament. Istoria poporului lui Dumnezeu o putem vedea ca pe o istorie a făgăduinţei venirii Domnului Isus, dezvăluită nouă mai întâi prin prorocii Săi, căci „….Domnul, Dumnezeu, nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci. ” (Amos 3:7).
În rândurile de mai jos sunt prezentate doar câteva dintre profețiile mesianice din Vechiul Testament care s-au împlinit în persoana Domnului Isus.
Profeții împlinite despre descendența Domnului Isus
Profețiile vechi-testamentare arată că Mesia are descendență adamică și că va ieşi din neamul lui David. Astfel, el este numit „toiag din rădăcina lui Isai” (Isaia 11: 10), „vlăstar din rădăcina lui Isai” (Isaia 11: 1), „odrasla” pe care Dumnezeu o va ridica lui David (Ieremia 23: 5; 33: 15-17; Zaharia 3: 8-12). Fiind din neam regesc, Mesia va fi El însuşi rege. De aceea El va fi regele lui Israel (Mica 2:13, Ezechiel 37:24), „căpetenie” şi „stăpânitor” peste Israel (Ieremia 30: 21; Mica 5:1). El va intra în mod triumfal ca rege în Ierusalim (Zaharia 9:9, Isaia 62:11). Uneori Mesia este numit chiar cu numele lui David, care va fi păstorul cel bun al poporului (Ezechiel 34: 22-24).
- Născut din sămânța femeii care va zdrobi capul șarpelui
Prima profeție despre Mesia[1] se găseşte chiar în capitolul 3 al cărţii Geneza care descrie căderea omului în păcat, când Dumnezeu i-a vorbit şarpelui: „Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei zdrobi călcâiul.” (Geneza 3:15). Această sămânţă a femeii este Domnul Isus care a zdrobit capul şarpelui celui vechi, adică a Satanei, care i-a zdrobit călcâiul când i-au fost bătute cuiele în călcâie pe cruce.
Împlinirea:
- a) „Dar, când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege…”(Galateni 4:4).
- b) „Astfel, dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor.” (Evrei 2:14, 15).
- c) „El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în împărăţia Fiului dragostei …”(Coloseni 1:13).
- d) „Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este şi fiara şi proorocul mincinos. Şi vor fi munciţi acolo, zi şi noapte, în vecii vecilor.” (Apocalipsa 20:10).
Urmașul lui Avraam
Prin Domnul Isus care s-a născut din Avraam au ajuns să fie binecuvântate toate familiile pământului: „Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta, şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.” (Geneza 12:3).
Împlinirea:
- a) „Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam… ” (Matei 1:1).
- b) „Căci, negreşit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminţei lui Avram.” (Evrei 2:16).
Urmaşul lui Isaac
Patriarhul Avraam a avut doi fii: unul din roabă şi altul din femeia slobodă. Pe cel din femeia roabă l-a născut în chip firesc, pe când pe cel din femeia slobodă l-a născut prin făgăduinţă și i-a pus numele Isaac. Domnul Isus este descendent din Isaac, copilul făgăduinței, din femeia slobodă, și care a venit pe pământ să ne izbăvească de robia păcatului (Galateni 4:31). Creștinii sunt, de asemenea, copii ai făgăduiței, născuți din Dumnezeu[2], prin spălarea nașterii din nou și înnoirea făcută de Duhul Sfânt. (Tit 3:5): „Iar Dumnezeu a zis: „Cu adevărat nevastă-ta Sara, îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isaac şi Eu voi încheia legământul Meu cu el ca un legământ veşnic pentru sămânţa lui după el…” (Geneza 17:19).
Împlinirea:
„Fiul lui Iacov, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, fiul lui Tara, fiul lui Nahor… ” (Luca 3:34).
Urmaşul lui Iacov
În Cuvântul lui Dumnezeu ni se spune că Dumnezeu l-a iubit pe Iacov, dar pe Esau l-a urât (Romani 9: 13). Dacă privim cu sinceritate la viaţa lui Iacov, până la momentul când el l-a cunoscut cu adevărat pe Dumnezeu, putem spune că Iacov era un om egoist și viclean, reprezentând prin aceasta însăși firea umană. Dar totuşi Dumnezeu l-a iubit pentru că dragostea lui Dumnezeu este necondiţionată. Când Dumnezeu alege să iubească pe cineva cauza este în Dumnezeu nu în om. Dar pe Esau de ce l-a urât? Nu este uşor să răspundem la întrebarea asta. În Biblie se scrie că el de bună voie şi-a vândut dreptul de întâi născut pentru o ciorbă de linte și că era lumesc și curvar. Când a văzut că şi-a pierdut binecuvatarea, ar fi vrut să o redobândească prin violență: și-a pus în gând să-l omoare pe Iacov.
Omul îşi merita de drept pedeapsa și despărțirea veșnică de Dumnezeu dacă Hristos nu s-ar fi sacrificat pe Sine pentru păcatele noastre. Dar atunci când începem să credem în jertfa Lui răscumpărătoare putem mărturisi ca prorocul Balaam: „Îl văd, dar nu acum; îl privesc, dar nu de aproape; o stea răsare din Iacov; un toiag de cârmuire se ridică din Israel. El străpunge laţurile Moabului şi prăpădeşte pe toţi copiii lui Set.” (Numerii 24:17), iar “Cel ce se naşte din Iacov, domneşte ca Stăpânitor, şi pierde pe cei ce scapă din cetăţi.” (Numerii 24:19).
Împlinirea:
„Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda şi pe fraţii lui” (Matei 1:2).
Vine din seminția lui Iuda
Dumnezeu a ales pe Iuda dintre toți fii lui Iacov ca să fie căpetenia lor pentru că Iuda a fost dispus să își dea viața pentru fratele său mai mic și a mijlocit pentru el. Prin aceasta el s-a asemănat cu Domnul Isus care, ca Mare Preot, mijlocește pentru noi înaintea lui Dumnezeu.[3] Când Iacov a binecuvântat pe fiii săi, lui Iuda i-a spus: „Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui, până va veni Şilo, şi de El vor asculta popoarele.” (Geneza: 49:10).
Generaţiile de regi descendenţi din regele David proveneau din seminţia lui Iuda. Chiar şi după robia babiloniană, Iuda a continuat să aibă legiuitori, care reprezintă un atribut al regalității (Ezra 1: 5-8). În primii ani de ocupaţie romană, în Iudeea poporul avea un rege pe propriul teritoriu.
Şilo aici se traduce „cel care face pace, sau aduce pace”. Aceasta este o profeţie directă la persoana Domnului Isus care s-a născut din seminţia lui Iuda şi care este numit Domn al Păcii pentru că El a luat asupra Sa pedeapsa pentru păcatele omenirii şi a adus pace între oameni şi Dumnezeu. Acum pe pământ stăpânește cel rău, dar vine vremea când orice genunchi se va pleca înaintea Lui şi orice limbă va mărturisi spre slava lui Dumnezeu Tatăl că Isus Hristos este Domnul și de El vor asculta atunci oameni din toate popoarele.
Împlinirea:
„Fiul lui Aminadab, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda.” (Luca 3:33).
Urmaş pe tronul lui David
Proorocia lui Isaia arată că Dumnezeu va lua trup de om[4], dar Cel ce se va naşte ca om îşi are originea în veşnicie. Aceasta se potrivește perfect cu cuvintele spuse de Domnul Isus: „Adevărat, adevărat, vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sînt Eu.” (Ioan 8:58). Asta însemnă că existenţa Lui nu începuse la concepţie, ci din veşnicie, din eternitate. Cum numai Dumnezeu există din veşnicie, acesta este un semn al dumnezeirii Lui: „Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui: Îl vor numi Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al Păcii. El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire de acum şi până în veci de veci, iată ce va face râvna Domnului oştirilor. ” (Isaia 9:6,7).
Împlinirea:
„El va fi mare şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt şi Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui său David.” (Luca 1:32).
Uns şi Veşnic
Daniel a primit o prorocie la sfârşitul robiei babiloniene, după rugăciunea lui de reconstruire a Ierusalimului şi a Templului. Îngerul Gabriel a venit la el să-i spună ce se va întâmpla „poporului tău” şi „cetății tale sfinte” (Daniel 9:26). Acest pasaj prooroceşte reconstruirea Ierusalimului şi a Templului. Îngerul îi dezvăluie lui Daniel că Templul şi Cetatea vor fi din nou dărâmate de „poporul unui domn care va veni”. Dar înaintea acestui eveniment, Mesia va fi îndepărtat (stârpit) – dar nu pentru el însuşi- și nu va putea împărăți (și nu va avea nimic). Termenul Mesia se poate aplica unui om care a primit ungerea de rege sau unui mare preot. Unul singur a fost înainte de dărâmarea Templului care să fi pretins titlul de Mesia şi care să fi fost „stârpit” (moarte ispăşitoare) însă nu pentru El, nu pentru păcatele lui, ci pentru ale altora. În Vechiul Testament (Psalm 22, Zaharia 12:10) se arată că Mesia va fi străpuns – va muri prin mijlocul roman de crucificare. Astfel se poate localiza evenimentul în perioada de dinaintea dărâmării Templului când romanii erau la putere în Iudeea:
- a) „Să ştii şi să înţelegi că de la ieşirea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului şi până la Cel-Uns – Cel-Vestit – sunt şapte săptămâni şi şaizeci şi două de săptămâni; şi din nou vor fi zidite pieţele şi zidul din afară, în vremuri de strâmtorare.” (Daniel 9:25).
- b) „Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este veşnic; toiagul de domnie al Împărăţiei Tale este un toiag de dreptate. Tu iubeşti neprihănirea şi urăşti răutatea. De aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarăşii Tăi de slujbă.” (Psalmi 45:6,7).
- c) „Smirna, aloea și casia îți umplu de miros plăcut toate veşmintele. ” (Psalmi 44:10).
- d) „Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin veşnic!” Tu ai întemeiat în vechime pământul şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmânt şi se vor schimba. Acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne şi toţi ca o haină se vor învechi şi ca un veşmânt îi vei schimba şi se vor schimba.”Dar Tu rămâi Acelaşi şi anii Tăi nu se vor sfârşi.” (Psalmi 102:24-27).
Împlinirea:
- a) „Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit.” (Luca 1:33).
- b) „Tu ai iubit neprihănirea şi ai urât nelegiuirea, de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarăşii Tăi. ” (Evrei 1:9).
- c) „…le vei face sul ca pe o manta şi vor fi schimbate, dar Tu eşti acelaşi şi anii Tăi nu se vor sfârşi”. (Evrei 1:12).
Profeții împlinite despre nașterea Domnului Isus
Domnul Isus s-a născut în localitatea Betleem, așa cum a fost prorocit (Mica 5:2), dintr-o fecioară, fără păcat, prin lucrarea creatoare a Duhului Sfânt (Luca 1:26-27) sub amenințarea morții de către slujitorii celui rău (Matei 2:16-18) fiind nevoit să urmeze calea exilului (Matei 2:13).
Născut în Betleem
Prorocul Mica vesteşte despre locul naşterii lui Mesia, arătând precis prin cuvintele „din tine” originea nașterii, iar nu localitatea unde va trăi. Domnul Isus, deși s-a născut în Betleem, cea a mare parte din lucrarea Lui a desfășurat-o în ținutul Galileii: „Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei.”(Mica 5:2).
Împlinirea:
„Iosif s-a suit şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem, pentru că era din casa şi din seminţia lui David să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria. Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.” (Luca 2:4-7).
Vremea Naşterii Lui
Prorocul Daniel anunţă venirea lui Mesia, după o vreme de „şaptezeci de săptămâni”. Cele „şaptezeci de săptămâni” au fost interpretate ca „şaptezeci de săptămâni de ani”, adică 70 x 7 = 490 ani.[5] Aceşti ani se calculează începând cu edictul de eliberare din robia babiloniană dat la anul 458 î. Hr., când s-a început şi reconstrucţia templului: „Să ştii dar şi să înţelegi că, de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului până la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni; apoi timp de şaizeci şi două de săptămâni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de strâmtorare. ” (Daniel 9:25).
Împlinirea:
„În vremea aceea, a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea. Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius. ” (Luca 2:1-2).
Născut din Fecioară
Domnul Isus a avut o fire asemănătoare cu a noastră, fără însă să se fi născut sub blestemul păcatului „…unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi,dar fără păcat. ” (Evrei 4:15). Pentru ca Domnul Isus să ne poată mîntui El trebuia nu doar să trăiască fără păcat, așa cum amintește apostolul Petru: „El n-a făcut păcat şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug.” (1 Petru 2:22), dar trebuia să se și nască fără pacat. O astfel de naștere era posibilă doar prin lucrarea Duhului Sfînt într-o fecioară: „De aceea, Domnul Însuşi vă va da un semn: Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un fiu şi-I va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi) ” (Isaia 7:14).
Împlinirea:
„În luna a şasea, îngerul Gavril a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. ” (Luca 1:26-27).
Uciderea pruncilor
Cel rău a încercat mereu să zădărnicească planul de răscumpărare al lui Dumnezeu. De această dată s-a folosit de împăratul Irod care, atunci când a auzit de nașterea lui Mesia, s-a tulburat împreună cu întreaga curte de la Ierusalim (Luca 2:3). El a trimis atunci să fie uciși toți pruncii până la vârsta de 2 ani: „Aşa vorbeşte Domnul: „Un ţipăt se aude la Rama, plângeri şi lacrimi amare: Rahela îşi plânge copiii şi nu vrea să se mângâie pentru copiii ei, căci nu mai sunt!” (Ieremia 31:15).
Împlinirea:
„Atunci, Irod, când a văzut că fusese înşelat de magi, s-a mâniat foarte tare şi a trimis să omoare pe toţi pruncii de parte bărbătească, de la doi ani în jos, care erau în Betleem şi în toate împrejurimile lui, potrivit cu vremea pe care o aflase întocmai de la magi. Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin prorocul Ieremia, care zice: „Un ţipăt s-a auzit în Rama, plângere şi bocet mult: Rahela îşi jelea copiii şi nu voia să fie mângâiată, pentru că nu mai erau.” (Matei 2:16-18).
Venirea din Egipt
Deoarece istoria lui Mesia pe pământ se aseamănă cu istoria răscumpărării din robia egipteană a poporului evreu de către Dumnezeu, Mesia a trebui să fie chemat de Dumnezeu din Egipt: „Când era tânăr Israel, îl iubeam şi am chemat pe fiul Meu din Egipt.” (Osea 11:1).
Împlinirea:
„După ce au plecat magii, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif şi-i zice: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui, fugi în Egipt şi rămâi acolo până îţi voi spune eu”; căci Irod are să caute Pruncul, ca să-L omoare. Iosif s-a sculat, a luat Pruncul şi pe mama Lui, noaptea, şi a plecat în Egipt. Acolo a rămas până la moartea lui Irod, ca să se împlinească ce fusese vestit de Domnul prin prorocul care zice: „Am chemat pe Fiul Meu din Egipt.”(Matei 2:13,14,15).
Profeții împlinite despre pregătirea Căii Domnului Isus
Mai multe texte profetice ale Vechiului Testament vestesc faptul că venirea lui Mesia va fi pregătită de un Înaintemergător, care va veni în Duhul și puterea lui Ilie[6] ca să pregătească calea pentru Mesia.
În Vechiul Testament Ilie este înfățișat ca un om al rugăciunii[7], al credinței[8], fiind un om curajos[9] care era sărăcăcios: într-o manta de păr și încins cu o curea la mijloc. Aceeași descriere se potrivește lui Ioan Botezătorul care trăia în pustie și purta o haină de păr de cămilă şi la mijloc era încins cu un brâu de curea. El se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică (Matei 3:4). El se adresa cu autoritate locuitorilor Ierusalimului propovăduind pocăința spre iertarea păcatelor (Luca 3:7), iar noroadele veneau la el ca să primească botezul cu apă, pregătind astfel calea pentru Cel ce avea să aducă mântuirea: „…Cât despre mine, eu vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decât mine şi Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.” (Luca 3:16).
I s-a pregătit calea
„Un glas strigă: „Pregătiţi în pustiu calea Domnului, neteziţi în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru!” „Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în câmpii, şi strâmtorile, în vâlcele!”„Atunci se va descoperi slava Domnului, şi în clipa aceea orice făptură o va vedea; căci gura Domnului a vorbit.” (Isaia 40:3-5).
Împlinirea:
„Şi Ioan a venit prin tot ţinutul din împrejurimile Iordanului şi propovăduia botezul pocăinţei, pentru iertarea păcatelor, după cum este scris în cartea cuvintelor prorocului Isaia: „Iată glasul celui ce strigă în pustiu: „Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările. „Orice vale va fi astupată, orice munte şi orice deal va fi prefăcut în loc neted; căile strâmbe vor fi îndreptate, şi drumurile zgrunţuroase vor fi netezite. „Şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu.” (Luca 3:3-6).
Are un Înaintemergător
„Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea. Şi deodată va intra în Templul Său Domnul pe care-L căutaţi: Solul legământului pe care-L doriţi; iată că vine – zice Domnul oştirilor.” (Maleahi 3:1).
Împlinirea:
„După ce au plecat trimişii lui Ioan, Isus a început să spună noroadelor despre Ioan: “Ce aţi ieşit să vedeţi în pustiu? O trestie clătinată de vânt? Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi şi cei ce trăiesc în desfătări sunt în casele împăraţilor. Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un proroc? Da, vă spun, şi mai mult decât un proroc. El este acela despre care este scris: „Iată, trimit pe solul Meu înaintea feţei Tale, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.” (Luca 7:24-27).
Precedat de Ilie
„Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.” (Maleahi 4:5).
Împlinirea:
„Căci până la Ioan au prorocit toţi Prorocii şi Legea. Şi, dacă vreţi să înţelegeţi, el este Ilie care trebuia să vină.” (Matei 11:13-14).
Profeții împlinite despre natura Domnului Isus
Domnul Isus este Mesia care s-a întrupat ca om pe pămînt. Numai un Mesia care este mai mult decât un simplu muritor ar avea puterea să aducă pacea de durată pe pământ, să distrugă armele și să facă lumea să trăiască în pace şi linişte. Numai un Mesia care este şi Dumnezeu şi de aceea veşnic, va putea să facă ţările lumii să umble în căile Domnului, va putea schimba şi reconcilia împărăţia animală să poată locui în pace şi să devină vegetariană.
Astfel, El este numit „Domnul” (Maleahi 3:1), „Dumnezeul nostru” (Isaia 35:4), „Emanuel, adică Dumnezeu este cu noi” (Isaia 7: 14); „Dumnezeu tare”, „Părintele veşniciei” (Isaia 9:5), iar obârşia Lui este din zilele veşniciei (Mica 5: 1) când Dumnezeu se adresează lui Mesia: „Tu ești Fiul Meu! Astăzi te-am născut.” (Ps 2:7). Asta însemnă că existenţa Lui nu începuse la concepţie, ci din veşnicie, din eternitate. Cum numai Dumnezeu există din veşnicie, acesta este un semn al dumnezeirii Lui. Toate aceste titluri şi expresii arată clar că Mesia nu avea să fie un om simplu, ci Fiul lui Dumnezeu, născut din veșnicie.
În acelaşi timp, însă, avem o serie de cuvinte şi expresii care vorbesc de Mesia ca despre un om. Astfel El va fi „fiul unei fecioare” (Isaia 7: 14) “care ne-a fost dăruit” (Isaia. 9:5), „odraslă a lui David” (Zaharia 6: 12; Ieremia 23, 5; 33, 15) și care va pătimi ca un om (Isaia 53). El este numit Fiul Omului, care, deşi pare un titlu omenesc, el se referă mai degrabă la divinitatea lui Mesia. Mântuitorul Însuşi, foloseşte atunci când vorbeşte despre Sine acest titlu, luat din cartea profetului Daniel (Matei 11:19; Marcu. 8:31; Luca 9:58; Ioan 8:23). Toate aceste descrieri vorbesc despre aceeaşi Persoană, despre Mesia care va fi şi Dumnezeu şi om.
În lucrarea Lui publică pe pămînt, Mesia este atât preot cât și proroc. Una dintre prerogativele prorocilor a fost şi aceea de a învăţa. În acest sens Mesia va fi prorocul prin excelenţă: „Învăţătorul dreptăţii” (Ioel 2:23); va învăţa popoarele fiind „mărturie popoarelor” (Isaia 55:4), devenind lumina păgânilor (Isaia 42:7). În gura Sa nu se va afla minciună (Isaia 50:4; 53:9), şi va fi adevăratul Păstor al lui Israel (Ezechiel 34:23; Isaia 40:11).
Dar Mesia va fi şi preot: „Tu eşti preot în veac după rânduiala lui Melchisedec” (Psalmi 109:4). El este atât preotul cât şi jertfa, care se va aduce pe Sine Însuşi jertfă pentru păcatele lumii (Isaia 53:11; 4:2-4).
Numit Fiul lui Dumnezeu
Profeția:
- a) „Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.” (Isaia 9:56).
- b) „Eu voi vesti hotărârea Lui” – zice Unsul – „Domnul Mi-a zis: „Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut.” (Psalmi 2:7).
Împlinirea:
- a) „Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.” (Matei 3:17).
- b) „Adevărat, adevărat, vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.” (Ioan 8: 58).
Va fi Prorocul
Profeția: „Domnul Dumnezeul tău îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un proroc ca mine: să ascultaţi de el!” (Deuteronomul 18:15). „Le voi ridica din mijlocul fraţilor lor un proroc ca tine, voi pune cuvintele Mele în gura lui, şi el le va spune tot ce-i voi porunci Eu.”(Deuteronomul 18:18)
Împlinirea:
- a) „Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: “Cu adevărat, Acesta este Prorocul cel aşteptat în lume.” (Ioan 6:14)
- b) „Unii din norod, când au auzit aceste cuvinte, ziceau: „Acesta este cu adevărat Prorocul.” (Ioan 7:40)
- c) „Ce? ”, le-a zis El. Şi ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un proroc puternic în fapte şi în cuvinte înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod.” (Luca 24:19)
- d) „şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremurile aşezării din nou a tuturor lucrurilor; despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi proroci din vechime.” (Fapte 3:20,21)
Preot după rânduiala lui Melhisedec
Profeția: „Domnul a jurat, şi nu-I va părea rău: „Tu eşti preot în veac, în felul lui Melhisedec.” (Psalmi 110:4).
Împlinirea:
- a) „Tot aşa, şi Hristos nu Şi-a luat singur slava de a fi Mare Preot, ci o are de la Cel ce I-a zis: „Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.”Şi, cum zice iarăşi într-alt loc: „Tu eşti Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec.” (Evrei 5:6).
- b) „…căci a fost numit de Dumnezeu: Mare Preot „după rânduiala lui Melhisedec.” (Evrei 5:10).
Profeții împlinite despre lucrarea Domnului Isus
Domnul Isus a desfășurat o parte importantă a lucrării Sale publice în ținutul Galileei cum a fost prorocit din vechime (Isaia 61:1-3), fiind uns de Dumnezeu ca să vestească Evanghelia celor săraci și să tămăduiască pe cei cu inima zdrobită. Deși Și-a arătat râvna pentru Numele lui Dumnezeu (Psalmi 69:9), El a fost respins de ai Săi (Isaia 53:3), trădat de cei apropiați (Psalmi 41:9), vândut pe treizeci de arginți (Zaharia 11:12) și, în fața acuzațiilor aduse pe nedrept (Psalmi 35:11), El a stat umil ca un miel de jertfă (Isaia 53:7). Totuși cei smeriți L-au întâmpinat la intrarea Sa în cetatea Ierusalimului cu laude de bucurie (Psalmi 8:2).
Slujește în Galileea
Profeția: „Totuşi întunericul nu va împărăţi veşnic pe pământul în care acum este necaz. După cum în vremurile trecute a acoperit cu ocară ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, în vremurile viitoare va acoperi cu slavă ţinutul de lângă mare, ţara de dincolo de Iordan, Galileea neamurilor.Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină.” (Isaia 9:1-2).
Împlinirea: „Când a auzit Isus că Ioan fusese închis, a plecat în Galileea. A părăsit Nazaretul şi a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în ţinutul lui Zabulon şi Neftali, ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: „Ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, înspre mare, dincolo de Iordan, Galileea Neamurilor, norodul acesta, care zăcea în întuneric, a văzut o mare lumină; şi peste cei ce zăceau în ţinutul şi în umbra morţii a răsărit lumina.” (Matei 4:12-16).
Râvna pentru Casa lui Dumnezeu
Profeția: „Căci râvna Casei Tale mă mănâncă, şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea..” (Psalmi 69:9).
Împlinirea: „În Templu a găsit pe cei ce vindeau boi, oi şi porumbei, şi pe schimbătorii de bani şezând jos. A făcut un bici de ştreanguri şi i-a scos pe toţi afară din Templu, împreună cu oile şi boii; a vărsat banii schimbătorilor şi le-a răsturnat mesele. Şi a zis celor ce vindeau porumbei:Ridicaţi acestea de aici şi nu faceţi din Casa Tatălui Meu o casă de negustorie.” Ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris: “Râvna pentru Casa Ta Mă mănâncă pe Mine.” (Ioan 2:14-17).
Vorbește în pilde
Profeția:
- a) „Îmi deschid gura şi vorbesc în pilde, vestesc înţelepciunea vremurilor străvechi..” (Psalmi 78:2).
- b) „El a zis atunci: Du-te şi spune poporului acestuia: “Întruna veţi auzi, şi nu veţi înţelege; într-una veţi vedea, şi nu veţi pricepe!” (Isaia 6:9).
- c) „Împietreşte inima acestui popor, fă-l tare de urechi şi astupă-i ochii, ca să nu vadă cu ochii, să n-audă cu urechile, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Mine, şi să nu fie tămăduit.” (Isaia 6:10).
Împlinirea:
- a) „De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd, şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg. Şi cu privire la ei se împlineşte prorocia lui Isaia, care zice: „Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri, şi nu veţi vedea. Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.” (Matei 13:13-15).
- b) „Isus a spus noroadelor toate aceste lucruri în pilde; şi nu le vorbea deloc fără pildă, ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: „Voi vorbi în pilde, voi spune lucruri ascunse de la facerea lumii.” (Matei 13:34).
Va tămădui inimile zdrobite
Profeția: „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război, izbăvirea; să vestesc un an de îndurare al Domnului şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei întristaţi; să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi „terebinţi ai neprihănirii”, „un sad al Domnului”, ca să slujească spre slava Lui.” (Isaia 61:1-3).
Împlinirea: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.” (Luca 4:18, 19). Atunci a început să le spună: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură pe care le-aţi auzit.” (Luca 4:21).
Respins de ai Săi
Profeția: „Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă..” (Isaia 53:3).
Împlinirea:
- a) „A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit..” (Ioan 1:11).
- b) „Ei au strigat cu toţii într-un glas: „La moarte cu Omul acesta şi slobozește-ne pe Baraba!” (Luca 23:18).
- c) „… Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El,ca să se împlinească vorba pe care o spusese prorocul Isaia: „Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului? ” (Ioan 12:37, 38).
Lăudat de copii
Profeția: „Din gura copiilor şi a celor ce sug la ţâţă, Ţi-ai scos o întăritură de apărare împotriva potrivnicilor tăi, ca să astupi gura vrăjmaşului şi omului cu dor de răzbunare.” (Psalmi 8:2).
Împlinirea: „Dar preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, când au văzut minunile pe care le făcea, şi pe copii strigând în Templu şi zicând: „Osana, Fiul lui David! ”, s-au umplut de mânie. „Şi I-au zis: „Auzi ce zic aceştia? ” „Da”, le-a răspuns Isus. „Oare n-aţi citit niciodată cuvintele acestea: „Tu ai scos laude din gura pruncilor şi din gura celor ce sug?” (Matei 21:15,16)
Nu este crezut
Profeția: „Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului? ” (Isaia 53:1)
Împlinirea: „Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El” ca să se împlinească vorba pe care o spusese prorocul Isaia: „Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre? Şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?” (Ioan 12:37, 38).
Intrarea triumfală în Ierusalim
Profeția: „Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe” (Zaharia 9:9).
Împlinirea: „Au adus măgăruşul la Isus, şi-au aruncat hainele pe el şi Isus a încălecat pe el. Au adus măgăruşul la Isus, şi-au aruncat hainele pe el şi Isus a încălecat pe el…Cei ce mergeau înainte şi cei ce veneau după Isus strigau: „Osana! Binecuvântat este cel ce vine în Numele Domnului!… ”Isus a intrat în Ierusalim şi S-a dus în Templu. După ce S-a uitat la toate lucrurile de jur împrejur, fiindcă era pe înserate, a plecat la Betania cu cei doisprezece. ” (Marcu 11:7, 9, 11)
Trădat de un prieten
Profeția: „Chiar şi acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea şi care mânca din pâinea mea, ridică şi el călcâiul împotriva mea.” (Psalmi 41:9).
Împlinirea:
- a) „Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la preoţii cei mai de seamă ca să le vândă pe Isus..” (Marcu 14:10).
- b) „Este unul din cei doisprezece”, le-a răspuns El, “şi anume, cel ce întinde mâna cu Mine în blid..” „Fiul omului, negreşit, Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut.” (Marcu 14:20, 21).
Vândut pe treizeci de arginți
Profeția: „Eu le-am zis: “Dacă găsiţi cu cale, daţi-mi plata; dacă nu, nu mi-o daţi!” Şi mi-au cântărit ca plată, treizeci de arginţi.” (Zaharia 11:12).
Împlinirea: „Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la preoţii cei mai de seamă şi le-a zis: „Ce vreţi să-mi daţi, şi-L voi da în mâinile voastre?” Ei i-au cântărit treizeci de arginţi.” (Matei 26:14, 15).
Acuzat de martori mincinoși
Profeția: „Nişte martori mincinoşi se ridică şi mă întreabă de ceea ce nu ştiu.” (Psalmi 35:11).
Împlinirea: „Pentru că mulţi făceau mărturisiri mincinoase împotriva Lui, dar mărturisirile lor nu se potriveau.” (Marcu 14:56).
Tăcut în fața învinuirilor
Profeția: „Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.” (Isaia 53: 7).
Împlinirea:
- a) „Pilat L-a întrebat din nou: „Nu răspunzi nimic? Uite de câte lucruri Te învinuiesc ei!” (Marcu 15:4).
- b) „Isus n-a mai dat niciun răspuns, lucru care a mirat pe Pilat.” (Marcu 15:415).
Urât fără temei
Profeția:
- a) „Îmi întorc rău pentru bine: mi-au lăsat sufletul pustiu.” (Psalmi 35:12).
- b) „Să nu se bucure de mine cei ce pe nedrept îmi sunt vrăjmaşi, nici să nu-şi facă semne cu ochiul cei ce mă urăsc fără temei!” (Psalmi 35:19).
- c) „Dacă n-aş fi făcut între ei lucrări pe care nimeni altul nu le-a făcut, n-ar avea păcat; dar acum le-au şi văzut, şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu.” (Ioan 15:24).
Împlinirea: „Dar lucrul acesta s-a întâmplat ca să se împlinească vorba scrisă în Legea lor: “M-au urât fără temei.” (Ioan 15:25).
Profeții împlinite despre moartea Domnului Isus
Din textele mesianice ale Vechiului Testament reiese că Mesia era aşteptat să vină pentru a elibera pe Israel și întreaga lume din robia păcatului. Dar Calea aleasă de Domnul Isus nu este calea războiului, ci calea smereniei şi a jertfei, așa cum se asteptau mulți din Israel. Domnul Isus îî mustră chiar pe ucenicii care mergeau pe drumul Emausului pentru lipsa lor de pricepere în înțelegerea Scripturii: Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii. Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?”(Luca 24:25-26).
Astfel, deşi Mesia va fi Cel ce va înfăptui dreptatea (Zaharia 9: 9), El va fi vândut (Ieremia 32: 9; Zaharia 11: 12-13), prins şi judecat ca un răufăcător (Isaia 50:6; 53:3) chinuit şi ucis (Psalmi 21:1, 18-20; Isaia 53:8; Daniel 9:26; Zaharia 12:10; 13:7). Pe toate El le va răbda ca un miel înainte de tundere şi ca o oaie dusă la măcelărie (Isaia 53:7). Toate acestea le va suferi pentru a-şi împlini misiunea Sa, aceea de a răscumpăra lumea (Isaia 53: 4-6). Pentru aceasta, Dumnezeu însă L-a înviat şi I-a dat stăpânirea (Isaia:50: 8-9). Cu toate acestea, din Israel, doar o mică parte va recunoaşte misiunea lui Mesia (Isaia 11:11; 53:4b; 65:8; Daniel 9: 26; Zaharia 11:13).
Moare pentru mântuirea noastră
Profeția: „Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.” (Isaia 53:5).
Împlinirea:
„Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiţi.” „Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefăcătorul lui, poate că s-ar găsi cineva să moară.”„Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:6-8).
Răstignit împreună cu răufăcătorii
Profeția: „De aceea, Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine însuşi la moarte şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi..” (Isaia 53:12).
Împlinirea: „Împreună cu El au răstignit doi tâlhari, unul la dreapta, şi altul la stânga Lui.”Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: “A fost pus în numărul celor fărădelege.” (Marcu 15:27, 28).
Mâinile și picioarele străpunse
Profeția:
„Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului un duh de îndurare şi de rugăciune, şi îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu, şi-L vor plânge amarnic cum plânge cineva pe un întâi născut.” (Zaharia 12:10).
„…mi-au străpuns mâinile şi picioarele.” (Psalmi 22:16).
Împlinirea:
- a) „… ci unul din ostaşi I-a străpuns coasta cu o suliţă; şi îndată a ieşit din ea sânge şi apă. ” (Ioan 19:34)
- b) „Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat când au văzut pe Domnul.” (Ioan 20:20).
- c) „Ceilalţi ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul! ” Dar el le-a răspuns: “Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.” (Ioan 20:25).
Disprețuit, hulit și batjocorit
Profeția: „Toţi cei ce mă văd îşi bat joc de mine, îşi deschid gura, dau din cap şi zic: „S-a încrezut în Domnul! Să-l mântuiască Domnul, să-l izbăvească, fiindcă-l iubeşte!” (Psalmi 22:7, 8)
Împlinirea:
- a) „Norodul stătea acolo şi privea. Fruntaşii îşi băteau joc de Isus şi ziceau: “Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine însuşi, dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.” (Luca 23:35).
- b) „Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap …”(Matei 27:39).
Este chinuit de sete
Profeția: „Mi se usucă puterea ca lutul şi mi se lipeşte limba de cerul gurii: m-ai adus în ţărâna morţii.” (Psalmi 22:15).
Împlinirea: „După aceea Isus, care ştia că acum totul s-a sfârşit, ca să împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete..” (Ioan 19:28).
Îi este dat să bea oțet
Profeția: „Ei îmi pun fiere în mâncare, şi, când mi-e sete, îmi dau să beau oţet.” (Psalmi 69:21).
Împlinirea:
- a) „I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; dar, când l-a gustat, n-a vrut să bea.” (Matei 27:34).
- b) „Şi îndată, unul din ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat să bea.” (Matei 27:48).
Ocărât
Profeția: „Căci râvna Casei Tale mă mănâncă, şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea.” (Psalmi 69:9).
Împlinirea:
- a) „Tâlharii care erau răstigniţi împreună cu El, Îi aruncau aceleaşi cuvinte de batjocură” (Matei 27:44).
- b) „Căci şi Hristos nu Şi-a plăcut Lui însuşi; ci, după cum este scris: „Ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut peste Mine.” (Romani 15:3).
Scuipat și bătut
Profeția: „Mi-am dat spatele înaintea celor ce Mă loveau, şi obrajii, înaintea celor ce-Mi smulgeau barba; nu Mi-am ascuns faţa de ocări şi de scuipări.” (Isaia 50:6).
Împlinirea: „Atunci L-au scuipat în faţă, L-au bătut cu pumnii şi L-au pălmuit” (Matei 26:67).
Se roagă pentru dușmani
Profeția: „Pe când eu îi iubesc, ei îmi sunt potrivnici; dar eu alerg la rugăciune.” (Psalmi 109:4).
Împlinirea: „Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac! ” Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi..” (Luca 23:34).
S-a tras sorți pentru cămașa Lui
Profeția: „…toate oasele aş putea să mi le număr. Ei însă pândesc şi mă privesc; îşi împart hainele mele între ei şi trag la sorţi pentru cămaşa mea.” (Psalmi 22:17-18).
Împlinirea:
- a) „După ce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei trăgând la sorţi, ca să ştie ce să ia fiecare.” (Marcu 15:24).
- b) „Ostaşii, după ce au răstignit pe Isus, I-au luat hainele şi le-au făcut patru părţi, câte o parte pentru fiecare ostaş. I-au luat şi cămaşa, care n-avea nicio cusătură, ci era dintr-o singură ţesătură de sus până jos.” (Ioan 19:23)
- c) „Şi au zis între ei: „Să n-o sfâşiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie. ” Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scriptura care zice: „Şi-au împărţit hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi. ” Iată ce au făcut ostaşii.” (Ioan 19:23, 24).
Părăsit de Dumnezeu
Profeția: „Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit şi pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s-asculţi plângerile mele?…” (Psalmi 22:1).
Împlinirea:
- a) „Şi, în ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: “Eloi, Eloi, lama sabactani”, care tălmăcit înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Marcu 15:34).
- b) „Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: “Eli, Eli, lama sabactani? ”, adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27:46).
Nu va avea niciun os zdrobit
Profeția: „Toate oasele i le păzeşte, ca niciunul din ele să nu i se sfărâme..” (Psalmi 34:20).
Împlinirea:
- a) „Când au venit la Isus şi au văzut că murise, nu I-au zdrobit fluierele picioarelor”. (Ioan 19:33).
- b) „Aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scriptura: “Niciunul din oasele Lui nu va fi sfărâmat.” (Ioan 19:36).
Înmormântat laolaltă cu cei bogați
Profeția: „Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui, la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui.” (Isaia 53:9).
Împlinirea: „Spre seară, a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care era şi el ucenic al lui Isus. El s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit să i-L dea. Iosif a luat trupul, L-a înfăşurat într-o pânză curată de inşi L-a pus într-un mormânt nou, al lui însuşi, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la uşa mormântului şi a plecat.” (Matei 27:57-60).
Învie din morți
Profeția:
- a) „Căci nu vei lăsa sufletul meu în Locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea..” (Psalmi 16:10).
- b) „Sunt duşi ca o turmă în Locuinţa morţilor, îi paşte moartea.” (Psalmi 49:14).
- c) „Dar mie, Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din Locuinţa morţilor, căci mă va lua sub ocrotirea Lui..” (Psalmi 49:15).
Împlinirea:
- a) „El le-a zis: “Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Isus din Nazaret care a fost răstignit: a înviat, nu este aici; iată locul unde Îl puseseră.” „Dar duceţi-vă de spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru, că merge înaintea voastră în Galileea: acolo Îl veţi vedea, cum v-a spus.” (Marcu 16:6,7).
- b) „…despre învierea lui Hristos a prorocit şi a vorbit el, când a zis că sufletul Lui nu va fi lăsat în Locuinţa morţilor şi trupul Lui nu va vedea putrezirea.” (Fapte 2:31).
- c) „…că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi” (1 Corinteni 15:4).
Se va înălța la dreapta lui Dumnezeu
Profeția: „Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.” (Psalmi 110:1).
Împlinirea:
- a) „Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu…” (Marcu 16:19).
- b) „Da, sunt”, i-a răspuns Isus. „Şi veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului.” (Marcu 14:62).
- c) „Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu …” (Coloseni 3:1).
- d) „…pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti …”(Efeseni 1:20).
- e) „El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine toate lucrurile cu cuvântul puterii Lui, a făcut curăţarea păcatelor şi a şezut la dreapta Măririi în locurile preaînalte…”(Evrei 1:3).
- f) „Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot care S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri …”(Evrei 8:1).
- g) „El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu …”(Evrei 10:12).
- h) „Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.” (Evrei 12:2).
- i) „Dar Ştefan, plin de Duhul Sfânt, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu, şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.” stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu!” (Fapte 7:55, 56).
Profeții împlinite în sărbătorile evreiești
Dumnezeu le-a dat evreilor şapte sărbători simbolice (Levitic 23). Ele marcau trecerea unui an ceremonial şi întrețineau în popor memoria unor evenimente de importanţă majoră. Pe de altă parte, calendarul evreiesc are şi o însemnătate profetică, marcând cele şapte etape în care-şi va desfăşura Dumnezeu planul mesianic de răscumpărare a omenirii.[10]
Dintre cele şase sărbători, Paştele, Cincizecimea şi Sărbătoarea Corturilor sunt deosebite prin faptul că ele cereau ca fiecare evreu să meargă în pelerinaj să se închine la Ierusalim (Exod 23:14-19).
La toate sărbătorile se aduceau jertfe si sacrificii, care au fost poruncite de Dumnezeu ca o continuă amintire și o recunoaștere plină de pocăintă a păcatului său precum și o mărturisire a credinței în Răscumpărătorul făgăduit. Ele aveau rolul de a imprima în oameni adevărul solemn că păcatul a fost acela care a adus moartea și că „fără vărsare de sânge, nu este iertare” (Evrei 9:22).[11]
Sărbătoarea Paștelor
La această sărbătoare, evreii comemorau jertfirea mielului în Egipt. Sângele acestui miel fusese aşezat pe usiorii uşii şi-i ferise pe întâi născuţi de îngerul morţii (Exod 12:1, 13:16). Sărbătoarea marca şi scoaterea evreilor din robia egipteană. Dumnezeu le-a poruncit evreilor să mănânce carnea mielului cu pâine nedospită şi cu ierburi amare. Pâinea nedospită era semnul că au ieşit în grabă din ţara Egiptului (Deuteronom 16:3).
Simbolul Paștelui s-a împlinit în Ierusalim atunci când Domnul Isus, Mielul care ridică păcatul lumii (Ioan 1:29), a fost jertfit pentru păcatele omenirii (Evrei 9:28).
Sărbătoarea Cincizecimii
Evenimentul reprezintă o sărbătoare a secerişului. Ziua Cincizecimii (50 de zile după Paște) era aşezată în calendar la exact cincizeci de zile după Paște şi trebuie să arate mulţumirea poporului pentru roadele câmpului (Numeri 28:26-31). Sărbătoarea se mai numea şi sărbătoarea săptămânilor (Deuteronom 16:9) sau sărbătoarea primelor roade (Numeri 28:26).
În Noul Testament, ziua Cincizecimii a marcat o zi de mare bucurie prin primirea Duhului Sfânt şi naşterea Bisericii Domnului Isus prin convertirea primelor mii de oameni la credinţa mântuitoare în Isus Hristos (Fapte 2:1-47).
Anul Nou
Această zi (luna VII, ziua 1) se mai numea şi Sărbătoarea trâmbiţelor şi reprezenta o chemare la rededicare şi la o masă de părtăşie cu Domnul (Levitic 23:23-25). În plan mesianic sarbătoarea trâmbițelor dezvăluie intenţia Domnului de a răpi Biserica Sa. Cu glasul unei trâmbiţe la cea din urmă trâmbiţă[12], sunt doar două expresii ale apostolului Pavel care fac referire la ziua răpirii Bisericii şi a unui început nou în slava Domnului. Dumnezeu va răpi pe toți aceia care au făcut legământ cu El: „Strângeţi-Mi pe credincioşii Mei, care au făcut legământ cu Mine prin jertfă!” (Psalmi 50:5).
Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că noi creștinii am fost sortiți la părtășia cu Dumnezeu[13]„fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea prin Domnul nostru Isus Hristos.” (1 Tesaloniceni 5:9).
Așezarea Sărbătorii trîmbiței înaintea celorlalte două sărbători de toamnă nu este întâmplătoare. Astfel, sărbătoarea Anului Nou (Sărbătoarea trâmbiței) care reprezintă răpirea bisericii Domnului este urmată de Sărbătoarea ispășirii, când Domnul Isus își va sfârși lucrarea de mijlocire în fața Tatălui, va ieși din adevăratul locaș preasfânt și va face judecată pe pământ, și de Sărbătoarea corturilor care simbolizează locuirea lui Dumnezeu cu oamenii în Împărăția de 1.000 de ani.[14]
Ziua ispășirii
Această zi (luna VII, ziua 10) era o zi marcată de post, smerire şi mare închinare (Levitic 23: 26-32). În această zi, Marele Preot făcea ispăşirea pentru toate păcatele poporului şi ţapul de Azazel era alungat în pustie (Levitic 16). Oricine nu se va smeri, va fi nimicit din popor (Levitic 26:29).
Domnul Isus reprezintă atât jertfa de ispășire (reprezentată prin jertfirea primului țap), cât și ţapul Azazel, pentru că El s-a încărcat cu păcatele noastre pe care le-au aruncat apoi în marea uitării: „Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi, fiindcă este scris: „Blestemat e oricine este atârnat pe lemn.”(Galateni 3:13).
Toate păcatele poporului erau acoperite (contabilizate) pentru ziua cînd adevăratul Miel al lui Dumnezeu va ridica păcatele întregii lumii (Ioan 1:29). Ca să beneficiezi de această iertare trebuie să vi la picioarele Domnului Isus și să te pocăieși (smerești) adânc înaintea Lui.
În planul mesianic, sărbătoarea marchează ziua în care Domul Isus după ce iese din locul preasfânt va face judecată lumii. Se va întoare în același timp spre poporul Israel şi-i va curăţi de vinovăţia lor. Va fi o zi de părere de rău, de mare smerire şi de adâncă tristeţe (Zaharia 12:10-14; 13:1-9; 14:1-7).
Sărbătoarea Corturilor
Sărbătoarea (luna VII, ziua 15) comemora peregrinările evreilor timp de 40 de ani prin pustie înainte de intrarea în Canaan (Levitic 26:33-36; Deuteronom 16:13-17). Timp de şapte zile, toţi evreii trebuiau să-şi părăsească locuinţele şi să stea în corturi sau colibe făcute din crengi şi pânză, pentru ca să ştie că Domnul a făcut pe copiii lui Israel să locuiască în corturi după ce i-am scos din ţara Egiptului (Levitic 23:42).
Domnul Isus a participat şi El la sărbătoarea corturilor (Ioan 7:2, 8-52), dar simbolistica comemorării se va împlini atunci când Domnul va locui alături de poporul Său în timpul împărăției milenare (Zaharia 14:9-21; Isaia 11:2-9).
Sărbătoarea corturilor fiind o sărbătoarea care presupunea venirea personală la Templul Domnului semnifică de asemenea că intrarea în veșnicie se face personal ca să te împărtășești cu trupul Lui, să te cureți de orice aluat vechi (Sărbătoarea de Paște și Azimile) și apoi să te umpli cu Duhul Sfânt (Sărbătoarea Cincizecimii).
Sărbătoarea corturilor amintea credincioșilor că existența lor pe pământ este temporară, iar trupul nostru reprezintă o locuință temporară a sufletului nostru care este veșnic. Apostolul Pavel spunea că „știm, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este veşnică.”(2 Corinteini 5:1).
După ce Dumnezeu face ultimul seceris în țarina Lui, care, de această dată, este un seceriș pentru judecată[15], „va smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea” (Matei 13:36) și va avea loc „strângerea noastră laolaltă cu El” (2 Tesaloniceni 2:1).
În afara acestor şapte sărbători mari, evreii au mai primit de-a lungul istoriei câteva zile de aducere aminte.
Ziua de Sabat
Cea de a şaptea zi, pusă de o parte de Dumnezeu la sfârşitul Creaţiei (Geneza 2:1-3), dar nesărbătorită până în perioada Exodului (Exod 16:23), este şi ea menţionată în lista sărbătorilor evreieşti (Levitic 23:1-3). Ziua comemorează atât odihna Domnului, cât şi scoaterea din robia egipteană (Deuteronom 5:12-15) și reprezintă legământul naţional între Dumnezeu şi Israel (Exod 31:17; Ezechiel 20:12,20).
Orice lucrare trebuia evitată între cele două apusuri de soare (Exod 20:12,13; Neemia 13:15-22). Era interzisă aprinderea unui foc (Exod 35:3) sau adunarea de vreascuri (Numeri 15:32-33). Fiecare trebuia să rămână acasă (Exod 16:29; Levitic 23:3), iar deplasările trebuiau reduse la minimum (Fapte 1:12).
În plan mesianic Sabatul îl reprezintă pe Domnul Isus, pentru că El este odihna noastră. Noi, care am crezut in jertfa Lui, intrăm în odihna lui Dumnezeu (Evrei 4:3) și ne odihnim în lucrăriile Lui.
Anul sabatic
Un Sabat de odihnă pentru pământ (Exod 23:10-12; Levitic 25:1-7; Deuteronom 15:1).Îm anul sabatic orice lucrare agricolă era interzisă, așa că poporul trebuia să trăiască din ce dădea de la sine pământul sau din recolta strânsă în anul anterior. La fel cum poporul ţinea Sabatul săptămânal, trebuia ca şi pământul să se odihnească la fiecare al şaptelea an. Deși aceste reguli erau bune pentru pământ, scopul lor principal era să înveţe pe poporul Israel să se încreadă mai mult în Dumnezeu. Nerespectarea anului sabatic a fost unul din motivele pentru captivitatea poporului Israel (2 Cronici 36:21).
Anul de veselie
Numit şi Anul Jubiliar (Levitic 25:8-55), acest an venea după şapte ani sabatici, o singură dată la cincizeci de ani. În acest an, datoriile erau iertate, robii erau eliberaţi, iar pământul vândut şi cumpărat se întorcea automat în sânul seminţiei din care făcuse iniţial parte. În felul acesta, anul de veselie servea ca reper pentru preţurile cu care se vindeau şi se cumpărau pământuri şi robi. În realitate, se cumpără numai dreptul de folosire până la anul de veselie.
Cuvântul Domnului spune că „al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc! ” (Psalmi 24:1), iar Dumnezeu într-o zi va lua înapoi pământul cu tot ce este pe el de la om.
Profețiile împlinite despre aducerea jertfei ispășitoare din cartea Daniel
O atenție deosebită în contextul profețiilor împlinite legate de aducerea jertfei ispășitoare a Domnului Isus va trebui alocată profețiilor cuprinse în cartea Daniel.
În perioada Vechiului Testament se calcula pentru sărbători un an ca fiind o perioadă de 360 zile (12×30 zile). În Daniel 9 perioada de 490 de ani (70×7 de ani) este împărţită în 3 secţiuni: 7+62+1. Venirea lui Mesia ar avea loc la sfârşitul celei dea 79-a săptămâni (adică 7+62), apoi ar urma distrugerea Ierusalimului şi a Templului şi o perioadă nespecificată de timp în care vor avea loc războaie şi distrugeri.
În vreme ce Daniel primea această profeţie, oraşul Ierusalim era în ruine, urmând să fie reconstruit. Despre darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului cu referiri la drumurile cetăţii şi la zid (Daniel 9:25) se face referire în cartea Neemia când menționează decretul de a reconstrucţie a zidurilor oraşului în luna Nisan, anul al douăzecilea al împăratului Artaxerxe (Neemia 2:8).
Sir Robert Anderson a calculat această dată în cartea sa Coming Prince (Prinţul care vine)[16] ca fiind 14 martie 445 î.Hr. şi data până la venirea lui Mesia ca fiind 7+62x7x360 = 173.880 zile. El a descifrat data naşterii lui Isus ca fiind în toamna anului 4 î.Hr. În Evanghelia după Luca se arată că Domnul Isus şi-a început lucrarea în anul al 15-lea al lui Tiberiu Cezar, când avea în jur de 30 de ani (Luca 3:1), astfel că începutul lucrării lui Isus ar trebui plasat în anul 28 d.Hr şi crucificarea Lui în anul 32 d.Hr.
Domnul Isus nu S-a exprimat niciodată în mod public, în timpul lucrării Lui, cu privire la acest drept, până în momentul intrării triumfale în Ierusalim[17], iar mulţimile au strigat la acest eveniment: „Osana, fiului lui David! Binecuvântat este împăratul care vine în numele Domnului!” (Matei 21:15, Luca 19:38). Intrarea Triumfală a avut loc, după calendarului evreiesc, în ziua a 10-a a lunii Nisan (Ioan 12:1-12). Conform calendarului Iulian data de 10 Nisan era 6 aprilie 32 d.Hr.
Intervalul de timp între decretul de a rezidi Ierusalimul şi venirea în mod public a lui Mesia – între 14 martie 445 î.Hr. şi 6 aprilie 32 d.Hr – este format din exact 173.880 de zile (șapte ori șaizeci și nouă de ani profetici a câte 360 de zile), astfel că profeția s-a împlinit ad literam. Dar, de această dată, Domnul Isus nu a venit să stăpânească şi să domnească aşa cum a domnit regele David.[18]
Așa cum am prezentat și mai sus, profeţii din Vechiul Testament au vorbit despre împlinirea a două tipuri de profeţii în ceea ce îl privește pe Mesia: atât ca Robul care suferă, cât și ca Împăratul care domneşte. Cu ocazia primei Lui veniri, Domnul Isus a împlinit profeţiile despre Robul care a suferit.
După Scriptură, Domnul Isus a fost rastignit pe cruce, dar a înviat a treia zi:
„ei îl vor omorî şi… după trei zile va învia” (Marcu 9:31);
„.. să fie omorât şi a treia zi să învieze” (Luca 9:22);
„va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului” (Matei 12:40);
„astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat acestea” (Luca 24:21).
Evreii însă socoteau ca zile şi părţile unei zile (1 Regi 22:1, 2; 2 Regi 18:9, 10). Ziua la ei începea seara la apusul soarelui. Folosind aceste informaţii, ipoteza cea mai probabilă este că Isus a murit într-o joi, aşa cum este schiţat mai jos.
Domnul Isus a fost adevăratul miel de paşte[19]. Conform Legii, mielul pascal trebuia pus deoparte pentru sacrificiu cu patru zile înainte, în 10 Nisan (Exod 12:3). Este interesant de observat că începând din această zi mai marii poporului au hotărât să-l omoare pe Isus, “dar nu în timpul sărbătorii” care începea cu sabatul din 15 Nisan (Marcu 14:1, 2; Luca 19:47).
Domnul Isus a murit pe la ora 3 după-amiaza în 14 Nisan, aproximativ la timpul când evreii începeau să-şi sacrifice mieii de paşte. Conform poruncii lui Dumnezeu mieii trebuiau sacrificaţi în ziua de 14 după apusul soarelui (Exod 12:6; Levitic 23:5). Cu un număr de ani înainte de naşterea lui Isus, celebrarea paştelui a suferit modificări şi a ajuns să prevadă o masă ceremonioasă scurtă în 14 Nisan urmată de o masă mai mare şi lejeră în data de 15 Nisan. Această tradiţie este urmată şi astăzi. Aceasta înseamnă că ultimul paşte ţinut de Isus n-a fost o masă de paşte tradiţională. El a ţinut paştele cu o seară înainte, la începutul zilei de 14 Nisan, socotită de seara până seara, în fapt în seara zilei de 13 după calendarul obişnuit. Aceasta a permis ca el să moară în ziua de 14 Nisan în care a celebrat ultimul paşte. Dimineaţa, în timpul judecăţii Lui, ni se spune că iudeii nu mâncaseră încă paştele (Ioan 18:28). După-amiaza, pe când Domnul Isus era în agonie pe lemn, evreii începeau să sacrifice mieii de paşte. O altă dovadă pentru aceasta este descrierea zilei răstignirii ca “ziua Pregătirii”, adică ziua de pregătire pentru masa de paşte şi sabatul aferent care urmau în 15 Nisan (Ioan 19:31).[20]
În concluzie, Domnul Isus a murit în ziua Pregătirii, 14 Nisan, care era ziua până în care trebuia păstrat mielul de paste după poruncile date de Dumnezeu lui Moise în Egipt. A sărbătorit paştele împreună cu discipolii săi cu o seară înainte, în 13 Nisan după apusul soarelui, după care a fost arestat, judecat, condamnat şi omorât. A înviat în cursul primei zile lucrătoare după sabatul săptămânal (duminica după calendarul obișnuit) și s-a înălțat la cer dupa 3 de ani și jumătate de lucrare (după aprox. 40 zile ziua comemorării vechiului testament și a legământului pe care îl făcuse cu omenirea la începutul creației că vor fi salvați și după 10 zile urma ziua coborârii Duhului Sfânt la Cincizecime).
Profeții viitoare despre împărăția lui Dumnezeu
Regatul lui Mesia va fi unul al păcii şi al dreptăţii. El va restaura valorile morale pe pământ. Ca rege şi „Domnul păcii” (Isaia 9:6), Mesia va întemeia dreptatea, pacea şi egalitatea (Isaia 2:4; Mica. 4:3-5; Ieremia 23:5). Astfel, El „va judeca pe cei săraci cu dreptate şi va hotărî cu nepărtinire asupra nenorociţilor ţării; va lovi pământul cu toiagul cuvântului Lui şi cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău” (Isaia 11:4), şi „trestia frântă n-o va zdrobi şi mucul care mai arde încă nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr. El nu va slăbi, nici nu se va lăsa, până va aşeza dreptatea pe pământ, şi ostroavele vor nădăjdui în Legea Lui” (Isaia. 42: 3,4). Mesia va veni să mângâie pe cei care au suferit pe nedrept: „să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească, în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie, în locul plânsului, o haină de laudă, în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi terebinţi ai neprihănirii, un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui” (Isaia 61:3). Pacea se va instaura nu numai între oameni, ci şi între toate vieţuitoarele de pe pământ (Osea 2:18; Isaia 11: 6-8, 65: 25).
Regatul lui Mesia se va deosebi de toate celelalte prin faptul că în el va domni o pace veșnică: „El va face ca domnia Lui să crească şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci. Iată ce va face râvna Domnului oştirilor” (Isaia 9:6; Ieremia 33:17; Ezechiel 37:25; Daniel 2: 44, 7,14; Mica. 4:7-8) şi va cuprinde toate popoarele, care se vor aduna împrejurul lui Mesia: „În ziua aceea, Vlăstarul lui Isai va fi ca un steag pentru popoare; neamurile se vor întoarce la El şi slava va fi locuinţa Lui” (Isaia 11:10). Centrul acestui regat va fi Ierusalimul: „În vremea aceea, Ierusalimul se va numi scaunul de domnie al Domnului; toate neamurile se vor strânge la Ierusalim în Numele Domnului şi nu vor mai urma pornirile inimii lor rele.” (Ieremia 3:17); „ …Ci vă veţi bucura şi vă veţi veseli pe vecie pentru cele ce voi face. Căci voi preface Ierusalimul în veselie şi pe poporul lui în bucurie.” (Isaia 65: 18).
În împărăția de 1.000 de ani va fi inaugurată o nouă existenţă, prin transfigurarea creaţiei, în care „rămăşiţa” va „domni” alături de Dumnezeu, Care va păstori El Însuşi pe Israel (Ezechiel 34:9-10). În împărăţia inaugurată, lumea se va bucura de viaţă, moartea fiind abolită: „El va înlătura moartea pe vecie!” (Isaia 25, 8). Dumnezeu se va afla în deplină comuniune cu poporul rămas, așa încât „înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta!” (Isaia 65:24).
În lumea nouă schimbată de Dumnezeu, omul se va întoarce la starea de nevinovăţie de la început, va trăi în armonie cu întreaga creaţie, chiar între animalele sălbatice va domni pacea: „Atunci, lupul va locui împreună cu mielul şi pardosul se va culca împreună cu iedul; viţelul, puiul de leu şi vitele îngrăşate vor fi împreună şi le va mâna un copilaş;vaca şi ursoaica vor paşte la un loc şi puii lor se vor culca împreună. Leul va mânca paie ca boul, pruncul de ţâţă se va juca la gura bortei năpârcii şi copilul înţărcat va băga mâna în vizuina basilicului.” (Isaia 11: 6-8). Aceasta va fi posibil întrucât se va ajunge la cunoaştința de Dumnezeu: „Nu se va face niciun rău şi nicio pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt, căci pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului, ca fundul mării de apele care-l acopăr” (Isaia 11: 9). Peste întreg pământul va domni pacea, şi nu va mai fi război (Isaia 2: 2-4), de aceea armele vor şi transformate în unelte de lucru (Isaia 2:4; Osea 2: 20; Mica 4:3). Dumnezeu va „ face pustia lui ca un Rai şi pământul lui uscat ca o grădină a Domnului. Bucuria şi veselia vor fi în mijlocul lui, mulţumiri şi cântări de laudă” (Isaia 51:3). Viile, măslinii, grădinile, vor da o recoltă neobişnuit de îmbelşugată. Din munţi vor curge râuri de must, din dealuri lapte, iar colinele şi văile vor fi acoperite de turme (Isaia 41:18; Ieremia 31:12; Ioel 4:18; Amos 9: 13; Zaharia 8:12). Nu se va mai auzi plâns şi tânguire, ci oamenii vor fi fericiţi (Isaia 65:18; Ieremia 30:19, 31:12, 33:10; Osea 2:17; Zaharia 9:15).
Încheiem prezentarea noastră cu o imagine ilustrativă a poziției omului în împărăţia lui Dumnezeu la sfârşitul veacului redată de prorocul Mica: „și fiecare va locui sub viţa lui şi sub smochinul lui şi nimeni nu-l va mai tulbura. Căci gura Domnului oştirilor a vorbit.” (Mica 4:4).
Anexă. Listă profeții mesianice
1.Geneza 3:15 … sămânța femeii (nașterea din fecioară) … Luca 1:35, Matei 1:18-20
- Geneza 3:15 … El va zdrobi capul Satanei … Evrei 2:14, 1 Ioan 3:18
- Geneza 5:24 … înălțarea trupească la cer … Marcu 6:19
- Geneza 9:26-27 … Dumnezeul lui Sem va fi Fiul lui Sem … Luca 3:36
- Geneza 12:3 … ca și sămânță a lui Avraam, va binecuvânta toate națiunile … Faptele Apostolilor 3:25,26
- Geneza 12:7 … promisiunea făcută pentru sămânța lui Avraam … Galateni 3:16
- Geneza 14:18 … Un preot după felul lui Melhisedec … Evrei 6:20
- Geneza 14:18 … Rege … ..Evrei 7:2
- Geneza 14:18 … cina cea de Taină este prefigurată … Matei 26:26-29
- Geneza 17:19 … Samanța a lui Isaac … .Romani. 9:7
- Geneza 21:12 … Samanța a lui Isaac…Romani 9:7, Evrei 11:18
- Geneza 22:8 … Mielul lui Dumnezeu este promis … Ioan 1:29
- Geneza 22:18 … Ca și sămânță a lui Isaac, va binecuvânta toate natiunile … Galateni 3:16
- Geneza26:2-5 … Sămânța lui Isaac este promis ca Răscumpărător … Evrei11:18
- Geneza 49:10 … timpul venirii Sale … Luca 2:1-7; Galateni 4:4
- Geneza 49:10 … Sămânța lui Iuda …Luca 3:33
- Geneza 49:10 … numit Cel trimis… Ioan 17:3
- Geneza 49:10 … va veni inainte ca Iuda (Israel) sa-si fi pierdut identitatea (risipit multa vreme, aprox. 1900 de ani) … Ioan 11:47-52
- Geneza 49:10 … de El vor asculta popoarele … Ioan 10:16
- Exodul 3:13,14 … El este..Marele “Eu Sunt” (Yahweh) … .Ioan 4:26, Ioan 8:58,
- Exodul 12:5 … Miel fără cusur … 1 Pet. 1:19
- Exodul 12:13 … Sangele mielului salvează de mânie … Romani. 5:8,9
- Exodul 12:21-27 … Hristos este paștele nostru … 1 Corinteni 5;7
- Exodul 12:46 … niciun os al Mielului nu va fi zdrobit … Ioan 19:31-36
- Exodul 13:2 … binecuvântare pentru primul fiu născut…Luca 2:23
- Exodul 15:2 … preamărirea Sa, prezis ca Yeshua (Yahweh Dumnezeu) … Faptele Apostolilor 7:55,56
- Exodul 15:11 … caracterul Său este Sfânt … Luca 1:35; Faptele Apostolilor 4:27
- Exodul 17:6 … Stânca duhovnicească a lui Israel … 1 Corinteni 10;4
- Exodul 33:19 … caracterul Său este milos … Luca 1:72
- Levitic 14:11 … leproșii curăţiti-semnul preoţiei …Luca5:12-14; Faptele Apostolilor 6:7
- Levitic 16:15-17 … prefigurează moartea lui Hristos, o dată pentru totdeauna … Evrei 9:7-14
- Levitic 16:27 … va suferi afară din tabara … Matei 27:33; Evrei 13:11, 12
- Levitic 17:11 … sangele, viața trupului … Matei 26;28; Marcu 10:45
- Levitic 17:11 … acesta este sângele care face ispășire … 1 Ioan 3:14-18
- Levitic 23:36-37 … oferta: “Daca cuiva îi este sete.” ..Ioan 19:31-36
- Numeri 9:12 … niciun os nu îi va fi zdrobit … Ioan 19:31-36
- Numeri 21:9 … șarpele pe o prajina, Hristos înaltat … Ioan 3:14-18
- Numeri 24:8 … fuga în Egipt…Matei 2:14
- Numeri 24:17 … timpul: “Il voi vedea, dar nu acum.” … Galateni 4:4
- Numeri 24:17-19 … o stea răsare din Iacov…Matei 2:2, Luca 1:33,78, Apocalipsa 22:16
- Deuteronom 18:15 … “Acesta este cu adevarat profetul.” … Ioan 6:14
- Deuteronom 18:15-16 … “Dacă ați crede pe Moise, m-ati crede și pe Mine.” … Ioan 5:45-47
- Deuteronom 18:18 … trimis de Tatăl să vorbească Cuvântul Lui … Ioan 8:28, 29
- Deuteronom 18:19 … cine nu îL va asculta, va trebui să-și poarte păcatul … Ioan 12:15
- Deuteronom 21:13-23 … dă un profet…Ioan 6:14; 7:40, Faptele Apostolilor 3:22,23
- Deuteronom 21:23 … blestemat să fie cel care atârnă pe un lemn … Galateni 3:10-13
- Rut 4:4-9 … Hristos, rudenia noastră, ne-a răscumpărat … Efeseni 1:3-7
- 1 Samuel 2:10 … trebuie să fie un Împarat uns de Domnul … Matei 28:18; Ioan 12:15
- 2 Samuel 7:12 … Sămânța lui David … Matei 1:1
- 2 Samuel 7:14a … Fiul lui Dumnezeu … Luca 1:32
- 2 Samuel 7:16 … va întâri casa lui David pentru totdeauna … Luca 3:31; Rev. 22:16
- 2 Samuel 23:2-4 … va fi “Stânca”…1 Corinteni 10:4
- 2 Samuel 23:2-4 … va fi ca “Steaua Dimineții”…Apocalipsa 22:16
- 2 Regi 2:11 … înălțarea trupească la cer … Luca 24:51
- 1 Cronici 17:11 … sămanța lui David … Matei 1:1; 9:27
- 1 Cronici 17:12, 13a … va domni pe tronul lui David pentru totdeauna … Luca 1:32, 33
- 1 Cronici 17:13a … “Eu voi fi Tatal Lui, El … Fiul Meu.” … Evrei 1:5
- Iov 19:23-27 … invierea este prezisa … Ioan 5:24-29
- Psalmi 2:1-3 … vrăjmășia împăratilor pămantului împotriva Lui Hristos este cunoscută mai dinainte … Faptele Apostolilor 4:25-28
- Psalmi 2:2 … va deține titlul de “Unsul (Hristosul)” … Faptele Apostolilor 2:36
- Psalmi 2:6 … caracterul Său este Sfânt … Ioan 8:46; Rev. 3:7
- Psalmi 2:6 … va deține titul de Împarat … Matei 2:2
- Psalmi 2:7 … numit ca Fiul Preaiubit … Matei 3:17
- Psalmi 2:7, 8 … răstignirea și Învierea Sa este anunțată … Faptele Apostolilor 13:29-33
- Psalmi 2:12 … viața vine prin credinta în El … Ioan 20:31
- Psalmi 8:2 … gura copiilor va lauda Numele Lui … Matei 21:16
- Psalmi 8:5, 6 … smerenia și Înălțarea Sa … Luca 24:50-53; 1 Corinteni 15:27
- Psalmi 16:10 … nu o să vadă putrezirea … Faptele Apostolilor 2:31
- Psalmi 16:9-11 … va fi ridicat din morti … Ioan 20:9
- Psalmi 17;15 … învierea Sa este prezisă … Luca 24:6
- Psalmi 22:1 … părăsit din cauza păcatelor altora … 2 Corinteni 5:21
- Psalmi 22:1 … cuvinte rostite pe Golgota, “Dumnezeul Meu … “ Marcu 15:34
- Psalmi 22:2 … întunericul se lasă peste Golgota … Matei 27:45
- Psalmi 22:7 … ei își bat joc și dau din cap … Matei 27:39
- Psalmi 22:8 … “ S-a increzut în Dumnezeu: El să-L scape” … Matei 27:43
- Psalmi 22:9 … născut Mântuitor … Luca 2:7
- Psalmi 22:14 … mort cu inima zdrobită … Ioan 19:34
- Psalmi 22:14,15 … suferă agonie pe Golgota … Marcu 15:34-37
- Psalmi 22:15 … este însetat … ..Ioan 19:28
- Psalmi 22:16 … I-au strapuns mâinile și picioarele … .Ioan 19:34,37;20:27
- Psalmi 22:17,18 … L-au dezbrăcat în văzul oamenilor … Luca 23:34,35
- Psalmi 22:18 … și-au împartit hainele Lui … Ioan 19:23,24
- Psalmi 22:20,21 … S-a încredințat pe Sine lui Dumnezeu … Luca 23:46
- Psalmi 22:20,21 … puterea satanică zdrobește doar călcâiul Mântuitorului.. Evrei 2:14
- Psalmi 22:22 … este declarată Învierea Sa … ..Ioan 20:17
- Psalmi 22:27 … El va fi guvernator al națiunilor … Coloseni 1:16
- Psalmi 22:31 … “S-a sfârșit” … Ioan 19:30
- Psalmi 23:1 … “Eu sunt Păstorul cel bun” … .Ioan 10:11
- Psalmi 24:3 … înălțarea Sa este prezisă … Faptele Apostolilor 1:11; Fil. 2:9
- Psalmi 27:12…acuzat de martori mincinoși…Matei 26:60,61, Marcu 14:57,58
- Psalmi 30:3 … învierea Sa este prezisă … Faptele Apostolilor 2:32
- Psalmi 31:5 … “în mâinile Tale îmi încredințez Duhul Meu” … Luca 23:46
- Psalmi 31:11 … cunoscuții Lui au fugit de la El … Marcu 14:50
- Psalmi 31:13 … au hotărât să-L omoare … Ioan 11:53
- Psalmi 31:14,15 … “S-a încrezut în Dumnezeu, El să-L scape” … Matei 27:43
- Psalmi 34:20 … ..niciun os nu-i va fi zdrobit … ..Ioan 19:31-36
- Psalmi 35:11 … .falși martori s-au ridicat împotriva Lui … .Matei 26:59
- Psalmi 35:19 … a fost urât fără motiv … Ioan 15:25
- Psalmi 38:11 … ..prietenii lui stăteau departe … ..Luca 23:49
- Psalmi 40:2-5 … bucuria învierii Lui este prezisă … Ioan 20:20
- Psalmi 40:6-8 … plăcerea Lui este să facă voia Tatalui … .Ioan 4:34
- Psalmi 40:9 … .El a predicat dreptatea în Israel … .Matei 4:17
- Psalmi 40:14 … înfruntat de adversari în Grădină … Ioan
- Psalmi 41:9 … ..trădat de un prieten apropiat … ..Ioan 13:18
- Psalmi 45:2 … cuvintele Harului vin de pe buzele lui.. Luca 4:22
- Psalmi 45:6 … deține titlul de Elohim (Dumnezeu) … Evrei 1:8
- Psalmi 45:7 … ungerea prin Duhul Sfânt … Matei3:16; Evrei1:9
- Psalmi 45:7,8 … chemat Hristosul (Mesia sau Unsul) … Luca 2:11
- Psalmi 49-15…Învierea Lui…Faptele Apostolilor 2:27; 13:35, Marcu 16:6
- Psalmi 55:12-14 … trădat de un prieten, nu un dușman … Ioan 13:18
- Psalmi 55:15 … moarte fără pocaință a trădatorului … Matei 27:3-5; Faptele Apostolilor 1:16-19
- Psalmi 68:18 … oferă daruri oamenilor … Efeseni 4:7-16
- Psalmi 68:18 … S-a înălțat la cer … Luca 24:51
- Psalmi 69:4 … urât fără motiv … Ioan 15:25
- Psalmi 69:8 … un străin pentru proprii frați … Luca 8;20,21
- Psalmi 69:9 … plin de râvnă pentru Casa Domnului … Ioan 2:17
- Psalmi 69:14-20 … chinul sufletesc al lui Mesia (Hristos) înainte de răstignire … Matei 26:36-45
- Psalmi 69:20 … “Sufletul Meu este foarte întristat.” … Matei 26:38
- Psalmi 69:21 … i se dă otet cand însetează … Matei 27:34
- Psalmi 69:26 … Mântuitorul este dat, și este lovit de Dumnezeu … Ioan 17:4; 18:11
- Psalmi 72:10,11 … persoane cu rang Îl vizitează … Matei 2:1-11
- Psalmi 72:16 … bobul de grâu cade pe pământ … Ioan 12:24
- Psalmi 72:17 … numele Lui va produce urmași … Ioan 1:12,13
- Psalmi 72:17 … toate neamurile vor fi binecuvântate prin El … Faptele Apostolilor 2:11,12,41
- Psalmi 78:1.2 … va învața pe altii în pilde … Matei 13:34-35
- Psalmi 78:2b … va rosti Întelepciunea lui Dumnezeu cu autoritate … Matei 7:29
- Psalmi 88:8 … ei au stat departe și au privit … Luca 23:49
- Psalmi 89:26 … Mesia (Hristos) va chema pe Dumnezeu, Tatăl Său … Matei 11:27
- Psalmi 89:27 … Emanuel (Dumnezeu Mesia) este mai mare decât regii pământești … Luca 1:32,33
- Psalmi 89:35-37 … sămanța lui David, scaunul de domnie, și Impărăția rămâne pentru totdeauna … Luca 1:32,33
- Psalmi 89:36-37 … caracterul Său credincios … Rev. 1:5
- Psalmi 90:2 … El este din veșnicie (Micah 5:2) … Ioan 1:1
- Psalmi 91:11,12 … psalm folosit pentru ispitirea lui Mesia (Hristos) … Luca 4;10,11
- Psalmi 97:9 … înălțărea Sa este prezisă … Faptele Apostolilor 1:11;Efeseni 1:20
- Psalmi 100:5 … bunătatea din caracterul Său … Matei 19:16,17
- Psalmi 102:1-11 … suferința și ocara pe Golgota … Ioan 21:16-30
- Psalmi 102:16…Fiul omului vine în slava…Luca 21:24 Apocalipsa 12:5-10
- Psalmi 102:25-27 … Mesia este Fiul preexistent (exista mai dinainte) … Evrei 1:10-12
- Psalmi 109:4…se roagă pentru dușmanii Săi…Luca 23:34
- Psalmi 109:7,8…un altul îi ia locul lui Iuda…Faptele Apostolilor 1:16-20
- Psalmi 109:25 … batjocorit … Matei 27:39
- Psalmi 110:1 … Fiul lui David … Matei 22:43
- Psalmi 110:1 … urcă la dreapta Tatălui … Marcu16:19
- Psalmi 110:1 … fiul lui David numit Domn … Matei 22:44,45
- Psalmi 110:4 … Un preot după rânduiala lui Melhisedec … Evrei 6:20
- Psalmi 112:4 … caracterului Său este plin de compasiune, milostiv … Matei 9;36
- Psalmi 118:17,18 … învierea lui Mesia este certă … Luca 24:5-7;1 Corinteni 15:20
- Psalmi 118:22,23 … piatra lepădată din capul unghiului … Matei 21:42,43
- Psalmi 118:26 a … Cel Binecuvântat este prezentat lui Israel … Matei 21:9
- Psalmi 118:26 b … venit în timp ce Templul este încă în picioare … Matei 21;12-15
- Psalmi 132:11 … sămânța lui David (rodul trupului Său) … Luca 1:32
- Psalmi 138:1-6 … supremația Seminței lui David uimește împărații pământului … Matei 2:2-6
- Psalmi 147:3,6 … este descrisă lucrarea pământească a lui Hristos … Luca 4:18
- Psalmi 1:23 … El va trimite Duhul lui Dumnezeu … Ioan 16;7
- Proverbe 8:22-23 … Mesia este din veșnicie…Ioan 17:5
- Proverbe 30:4 … declarat a fi Fiul lui Dumnezeu…Ioan 3:13, Romani 1:2-4, 10:6-9, 2 Petre 1:17
- Cantarea cantarilor 5:16 … cel întru-totul minunat … Ioan 1:17
- Isaia 2:2-4 … pocăința pentru națiuni…Luca 24:47
- Isaia 4:2 … Mesia domneste
- Isaia 5:1-6 … via Fiului lui Dumnezeu: o parabolă de judecată
- Isaia 6:1 … când Isaia a văzut slava Lui … Ioan 12:40-41
- Isaia 6:9-10 … pildele cad pe urechi surde … Matei 13:13-15
- Isaia 6:9-12 … orbiți față de Hristos și surzi la cuvintele Sale … Faptele Apostolilor 28:23-29
- Isaia 7:14 … născut dintr-o fecioară … Luca 1:35
- Isaia 7:14 … Emanuel (Dumnezeu cu noi) … Matei 1:18-23
- Isaia 8:8 … numit Emmanuel … Matei 28:20
- Isaia 8:14 … o piatră de poticnire, o stâncă de cădere … 1 Pet. 2:8
- Isaia 9:1,2 … lucrarea Sa începe în Galileea … Matei 4:12-17
- Isaia 9:6 … Un fiu nascut – umanitate … Luca 1:31
- Isaia 9:6 … Un Fiu dat-Divinitate … Luca 1:32; Ioan 1;14; 1 Tim. 3:16
- Isaia 9:6 … declarat a fi Fiul lui Dumnezeu cu putere … Romani. 1:3,4
- Isaia 9:6 … Cel Minunat … Luca 4:22
- Isaia 9:6 … Sfetnic … Matei 13:54
- Isaia 9:6 … Dumnezeu puternic… Matei 11:20
- Isaia 9:6 … Tatăl veșniciei… Ioan 8:58
- Isaia 9:6 … Prinț al păcii,… Ioan . 16:33
- Isaia 9:7 … va stabili o împărăție veșnică … Luca 1:32-33
- Isaia 9:7 … caracterul Său drept … Ioan 5:30
- Isaia 9:7 … guvernarea Lui este fără sfârșit, scaunul de domnie și pacea … Luca 1:32-33
- Isaia 11:1 … chemat Nazarinean – Odrasla… Matei 2:23
- Isaia 11:1 … tulpina care iese din Isai: fiul lui Isai … Luca 3:23,32
- Isaia 11:2 … cel uns de Duhul … Matei 3;16,17
- Isaia 11:2 … caracterul Său întelept, întelegător … .Ioan 4:4-26
- Isaia 11:4 … caracterul Său adevărul … Ioan 14:6
- Isaia 11:10 … neamurile Îl caută … Ioan 12:18-21
- Isaia 12:2 … numit Yeshua (Isus) care înseamna mântuire … Matei 1:21
- Isaia 16:4,5 … domnește în mila…Luca 1:31-33
- Isaia 22:21-25 … așezat într-un loc sigur…Apocalipsa 3:7
- Isaia 25:8 … învierea este prezisă … I Corinteni 15:54
- Isaia 26:19 … puterea Învierii este prezisă … Ioan 11:43,44
- Isaia 28:16 … Mesia este piatra de temelie prețioasă … Faptele Apostolilor 4:11,12
- Isaia 29:13 … El a denunțat ascultarea ipocrită față de Cuvântul Său … Matei 15:7-9
- Isaia 29:14 … cei întelepți sunt încurcati de Cuvant … I Corinteni 1:18-31
- Isaia 32:2 … El este un refugiu – omul trebuie să se ascundă la adapostul Lui … Matei 23:37
- Isaia 33:22 … Fiul Celui PreaInalt…Luca 1:32; 1 Timothy 1:17 6:15
- Isaia 35:4 … El va veni și vă va mântui … Matei 1:21
- Isaia 35:5 … El face lucrarea prin minuni … Matei 11:4-6
- Isaia 40:3,4 … este precedat de un Înaintemergător … Ioan 1:23
- Isaia 40:9 … “Iată Dumnezeul vostru.” … Ioan 1:36;19:14
- Isaia 40:11 … Un păstor plin de compasiune, un dătător de viață … Ioan 10:10-18
- Isaia 42:1-4 … Slujitorul, un credincios, Mântuitor rabdator … Matei12:18-21
- Isaia 42:2 … blând și smerit … Matei 11:28-30
- Isaia 42:3 … El aduce nădejde pentru cei fără nădejde … Ioan 4
- Isaia 42:4 … națiunile vor aștepta învățăturile Sale … Ioan 12:20-26
- Isaia 42:6 … Lumina (Mântuirea) națiunilor … Luca 2:32
- Isaia 42:1,6 … este plin de compasiune cu cei de peste tot … Matei 28:19,20
- Isaia 42:7 … ochii orbilor se deschid … Ioan 9:25-38
- Isaia 42:13-25 … acțiunile lui Mesia la a doua venire … Apocalipsa
- Isaia 43:11 … El este singurul Mântuitor … Faptele Apostolilor 4:12
- Isaia 44:3 … El va trimite Duhul lui Dumnezeu … Ioan 16:7,13
- Isaia 45:23 … El va fi Judecătorul … Ioan 5:22; Romani. 14:11
- Isaia 48:12 … Primul și Ultimul … Ioan 1:30; Apoc. 1:8,17
- Isaia 48:17 … El a venit ca un învățător … Ioan 03:2
- Isaia 49:1 … chemat din pântecele mamei lui (umanitate) … Matei 01:18
- Isaia 49.5 … Un slujitor din pântecele mamei … Luca 1:31; Filipeni 02:07
- Isaia 49:6 … El este mântuirea pentru Israel … Luca 2:29-32
- Isaia 49:6 … El este Lumina neamurilor … Faptele Apostolilor 13:47
- Isaia 49:6 … El este mântuirea până la marginile pământului … Fapte 15:7-18
- Isaia 49:7 … El este dispretuit de natiuni … Ioan 8:48-49
- Isaia 50:3 … cerul este îmbrăcat în negru (se întunecă) la umilința Sa … Luca 23:44,45
- Isaia 50:4 … El este un sfetnic învătator pentru cel obosit … Matei 11:28,29
- Isaia 50:5 … Slujitor legat de bună voie la ascultare … Matei 26:39
- Isaia 50:6-a … “Mi-am dat spatele celor ce mă loveau.” … Matei 27:26
- Isaia 50:6 b … A fost lovit pe obraji … Matei 26:67
- Isaia 50:6 c. … El a fost scuipat … Matei 27:30
- Isaia 52:4-5 … a suferit în locul … Marcu 15:3,4,27,28; Luca 23:1-25,32-34
- Isaia 52:7 … proclamă vestea bună a păcii … Luca 4:14,15
- Isaia 52:13 … slujitorul este înălțat … Faptele Apostolilor 1:8-11; Efeseni 1:19-22
- Isaia 52:13 … Iată, Slujitorul Meu … Matei 17:5; Phil. 2:5-8
- Isaia 52:14 … Slujitorul abuzat într-un mod șocant … Luca 18:31-34; Matei 26:67,68
- Isaia 52:15 … națiunile surprinse de mesajul Slujitorului … Romani. 15:18-21
- Isaia 52:15 … sângele Său este vărsat pentru a face ispăsire pentru toți … Apoc. 01:05
- Isaia 53:1 … poporul lui nu o să-l creadă … Ioan 12:37-38
- Isaia 53:2 a … El ar urma să crească într-o familie săracă … . Luca 02:07
- Isaia 53:2 b … aspect de un om obișnuit … Filipeni 2:7-8
- Isaia 53:3 … disprețuit. … . Luca 4:28-29
- Isaia 53:3 b … respins … Matei 27:21-23
- Isaia 53:3 c … mare durere și suferință … Luca 19:41-42
- Isaia 53:3 d … oamenii se feresc să fie asociați cu El … Marcu 14:50-52
- Isaia 53:4 a … va avea o lucrare de vindecare … Luca 6:17-19
- Isaia 53:4 b … El va purta păcatele lumii … 1 Pet. 02:24
- Isaia 53:4 c … considerat a fi blestemat de Dumnezeu … Matei 27:41-43
- Isaia 53:5 a … poarta pedeapsa pentru păcatele omenirii … Luca 23:33
- Isaia 53:5 b … sacrificiul lui va oferi pace între om și Dumnezeu … Col. 1:20
- Isaia 53:5 c … spatele Sau va fi biciuit … Matei 27:26
- Isaia 53:6 a … El va fi purtătorul păcatului, pentru toată omenirea … Galateni 1:4
- Isaia 53:6 b … voia lui Dumnezeu, prin care El ia pedeapsa pentru păcatul întregii omeniri … 1 Ioan 4:10
- Isaia 53:7 a … chinuit și asuprit … Matei 27:27-31
- Isaia 53:7 b … tacut înaintea acuzatorilor Lui … Matei 27:12-14
- Isaia 53:7 c … miel de sacrificiu … Ioan 1:29
- Isaia 53:8 a … arestat și persecutat … Matei 26:47-27:31
- Isaia 53:8 b … El va fi judecat … Ioan 18:13-22
- Isaia 53:8 c … ucis … . Matei 27:35
- Isaia 53:8 d … moare pentru păcatele lumii … 1 Ioan 2:2
- Isaia 53:9 a … îngropat în mormântul unui om bogat … Matei 27:57
- Isaia 53:9 b … nevinovat deși nu a făcut nicio violență … Marcu 15:3
- Isaia 53:9 c … nu s-a găsit vicleșug în gura Lui … Ioan 18:38
- Isaia 53:10 a … voia lui Dumnezeu ca El să moară pentru omenire … Ioan 18:11
- Isaia 53:10 b … o jertfă pentru păcat … Matei 20:28
- Isaia 53:10 c … înviat și trăieste pentru totdeauna … . Marcu 16:16
- Isaia 53:10 d … El va prospera … Ioan 17:1-5
- Isaia 53:11 a … Dumnezeu pe deplin mulțumit cu suferințele Lui … Ioan 12:27
- Isaia 53:11 b … slujitorul lui Dumnezeu … Romani. 5:18-19
- Isaia 53:11 c … El justifică pe om înaintea lui Dumnezeu … Romani. 5:8-9
- Isaia 53:11 d … purtător al păcatului pentru întreaga omenire … Evrei 9:28
- Isaia 53:12 a … înăltat de Dumnezeu datorită jertfei Sale … Matei 28:18
- Isaia 53:12 b … El își va da viața pentru a salva omenirea … Luca 23:46
- Isaia 53:12 c … pus împreună cu cei fărădelege … Luca 23:32
- Isaia 53:12 d … purtătorul păcatului pentru întreaga omenire … 2 Corinteni 5:21
- Isaia 53:12 e … Mijlocitor la Dumnezeu în favoarea omenirii … Luca 23:34
- Isaia 55:1 … să vină oricui îi este sete … Noul Testament
- Isaia 55:3 … înviat de Dumnezeu … Faptele Apostolilor 13:34
- Isaia 55:4 … Un martor … Ioan 18:37
- Isaia 55:5 … străinii din națiuni vin la Dumnezeu … Fapte
- Isaia 59:15-16 a … El va veni pentru a oferi mântuirea … Ioan 06:40
- Isaia 59:15-16 b … mijlocitor între om și Dumnezeu … Matei 10:32
- Isaia 59:20 … El va veni în Sion ca Răscumpărătorul lor … Luca 02:38
- Isaia 60:1-3 … națiunile umblă în lumină … Luca 02:32
- Isaia 61:1-2 a … Duhul lui Dumnezeu peste el … Matei 3:16-17
- Isaia 61:1-2 b … Mesia va predica vestea cea bună (Evanghelia) … Luca 4:17-21
- Isaia 61:1-2 c … oferă libertate din robia păcatului și a morții … Ioan 8:31-32
- Isaia 61:1-2 … vestește o perioadă de îndurare … Ioan 5:24
- Isaia 62:1-2 … chemat cu un nume nou … Luca 2:32, Apocalipsa 03:12
- Isaia 62:11 … Împăratul tău vine, a intrat în Ierusalim pe măgaruș … Matei 21:7
- Isaia 63:1-3 … o haină muiată în sânge … Apocalipsa 19:13
- Isaia 63:8,9 … înduiosat de cei nenorociți … Matei 25:34-40
- Isaia 65:9 … alesii vor mosteni … Romani 5-7 noiembrie, Evrei 7:14, Apocalipsa 05:5
- Isaia 65:17-25 … Cer nou/ Pamânt nou … 2 Petru 3:13, Apocalipsa 21:1
- Isaia 66:18-19 … toate națiunile vin la Dumnezeu … Noul Testament
- Ieremia 23:5-6 a … sământa lui David, … Luca 3:23-31
- Ieremia 23:5-6 b … Mesia va fi Dumnezeu … Ioan 13:13
- Ieremia 23:5-6 c … Mesia va fi Dumnezeu și Om … 1 Tim. 03:16
- Ieremia 30:9 … nascut un rege … Ioan 18:37, Apocalipsa 1:5
- Ieremia 31:15 … masacrul copiilor … Matei 2:16-18
- Ieremia 31:22 … născut de o fecioară … Matei 1:18-20
- Ieremia 31:31 … Mesia va fi noul legământ … Matei 26:28
- Ieremia 33:14-15 … Sămânța lui David, … Luca 3:23-31
- Ezechiel17 :22-24 … Sămânța lui David, … Luca 3:23-31
- Ezechiel 21:26,27 … umil înălțat … Luca 01:52
- Ezechiel 34 :23-24 … Sămânța lui David, … Matei 01:01
- Daniel 2:34-35 … piatră desprinsă fără ajutorul vreunei mâini … Fapte 4:10-12
- Daniel 2:44,45 … Împărăția biruitoare … Luca 1:33, 1 Corinteni 15:24, Apocalipsa 11:15
- Daniel 7:13-14 a … El va sui în cer … Faptele Apostolilor 1:9-11
- Daniel 7:13-14 b … înăltat … Efeseni 1:20-22
- Daniel 07:13-14 c … stăpânirea Lui va fi vesnică … Luca 1:31-33
- Daniel 7:27 … Împărăția pentru sfinți … Luca 1:33, 1 Corinteni 15:24, Apocalipsa 11:15
- Daniel 9:24 … va pune capăt păcatelor … Galateni 1:3-5
- Daniel 09:24 b … El va fi sfânt … Luca 1:35
- Daniel 09:25 … anunțat poporului său cu 483 ani înainte, după ce este dat decretul de reconstruire a cetății Ierusalimului … Ioan 12:12-13
- Daniel 09:26 a … ucis … Matei 27:35
- Daniel 09:26 b … moare pentru păcatele lumii … Evrei 02:09
- Daniel 09:26 c. … ucis înainte de distrugerea templului … Matei 27:50-51
- Daniel 10:5-6 … Mesia într-o stare glorificată … Apocalipsa 1:13-16
- Osea 3:5 … Israel restaurat … Ioan 18:37, Romani 11:25-27
- Osea 11:1, Numeri 24:8 … fuga în Egipt … Matei 02:14
- Osea 13:14 … El va învinge moartea … 1 Corinteni 15:55-57
- Ioel 2:28-32 … promisiunea Duhului … Fapte 2:17-21, Romani 10:13
- Ioel 2:32 … oferta de mântuire pentru întreaga omenire … Romani. 10:12-13
- Mica 2:12-13 … Israel readunat în patria lui la sfarsitul vremurilor … Ioel 3:2, Ioan 10:14,26
- Mica 4:1-8 … Împaratia este înființată – locul nașterii: Betleem … Luca 01:33, Matei 02:01, Luca 2:4,10,11
- Mica 5:2 a … născut în Betleem … Matei 2:1-2
- Mica 5:2 b … slujitorul lui Dumnezeu … Ioan 15:10
- Mica 5:2 c … din veșnicie … Ioan 8:58
- Hagai 2:6-9 … El va vizita cel de-al doilea Templu … Luca 2:27-32
- Hagai 2:23 … descendentul lui Zorobabel … Luca 3:23-27
- Amos 8:9 … soarele se întunecă … Matei 24:29, Fapte 2:20, Apocalipsa 06:12
- Amos 9:11-12 … restaurarea cortului … Fapte 14:16-18
- Habacuc 2:14 … pământul plin de cunostința slavei lui Dumnezeu … Romani 11:26, Apocalipsa 21:23-26
- Zaharia 2:10-13 … Mielul pe tron … Apocalipsa 05:13, 06:09, 21:24
- Zaharia 03:8 … slujitorul lui Dumnezeu … Ioan 17:4
- Zaharia 6:12-13 … Preot si Rege … Evrei 08:01
- Zaharia 9:9 a … primit cu bucurie la Ierusalim … Matei 21:8-10
- Zaharia 9:9 b … privit ca rege … Ioan 12:12-13
- Zaharia 9:9 c … Mesia va fi drept … Ioan 5:30
- Zaharia 9:9 d … Mesia va aduce mântuirea … Luca 19:10
- Zaharia 9:9 e … Mesia va fi umil … Matei 11:29
- Zaharia 9:9 f … prezentat la Ierusalim călare pe un măgar … Matei 21:6-9
- Zaharia 10:4 … Piatra de temelie (capul unghiului) … Efeseni 2:20
- Zaharia 11:4-6 a … la venirea Lui, Israel va avea lideri necorespunzători … Matei 23:1-4
- Zaharia 11:04-6 b, 10-11 a … respingerea Lui Mesia, face ca Dumnezeu să elimine protecția Sa pentru Ierusalim .. Luca 19:41-44
- Zaharia 11:04-6 c … respins în favoarea unui alt rege … Ioan 19:13-15
- Zaharia 11:7 … Slujitorul celor slabi, o rămășiță credincioasă … Matei 9:35-36
- Zaharia 11:08 a … cei puternici și necredincioși resping pe Mesia … Matei 23:33
- Zaharia 11:8 b … disprețuit … Matei 27:20
- Zaharia 11:9 … oprește slujirea pentru cei care L-au respins … Matei 13:10-11
- Zaharia 11:10-11 b … Mesia este Dumnezeu … Ioan 14:7
- Zaharia 11:12-13 a … trădat pe treizeci de arginți … Matei 26:14-15
- Zaharia 11:12-13 b … respins … Matei 26:14-15
- Zaharia 11:12-13 c … treizeci de arginți aruncați în casa Domnului … Matei 27:3-5
- Zaharia 11:12-13 d … Mesia este Dumnezeu … Ioan 12:45
- Zaharia 12:10 a … corpul lui Mesia va fi străpuns … Ioan 19:34-37
- Zaharia 12:10 b … Mesia va fi și Dumnezeu și om … Ioan 10:30
- Zaharia 12:10 c … Mesia va fi respins … Ioan 01:11
- Zaharia 13:7 a … voia lui Dumnezeu, El va muri pentru omenire … Ioan 18:11
- Zaharia 13:7 b … o moarte violentă … Matei 27:35
- Zaharia 13:7 c … atât Dumnezeu cât si om .. Ioan 14:9
- Zaharia 13:7 d … Israelul risipit ca un rezultat al respingerii Lui Mesia … Matei 26:31-56
- Maleahi 3:1 a … trimiterea unui mesager care pregăteste calea pentru Mesia … Matei 11:10
- Maleahi 3:1 b … aparitia bruscă la templu a lui Mesia … Marcu 11:15-16
- Maleahi 3:1 c … Mesager al noului legământ … Luca 04:43
- Maleahi 3:3 … păcatele noastre sunt curăţate … Luca 1,78, Ioan 01:09, 12:46, 2 Petru 1:19, Apocalipsa 02:28, 19:11-16, 22:16
- Maleahi 4:5 … vine un înaintemergator în duhul lui Ilie, ca să prezinte pe Mesia … Matei 3:1-2
- Maleahi 4:6 … înaintemergatorul în duhul lui Ilie, va întoarce pe multi la dreptate … Luca 1:16-17
[1] Cuvântul grec Hristos este traducerea ebraicului māshiach, care înseamnă „cel uns”, „unsul”.
[2] „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.” (Ioan 1:12).
[3] „Dar, acum, Hristos a căpătat o slujbă cu atât mai înaltă, cu cât legământul al cărui Mijlocitor este El e mai bun, căci este aşezat pe făgăduinţe mai bune.” (Evrei 8:6).
[4] De aceea, când intră în lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos, ci Mi-ai pregătit un trup (Evrei 10:5).
[5] A se vedea cum Dumnezeu în Vechiul Testament asimilează o zi calendaristică unui an profetic: „Îţi voi socoti un număr de zile deopotrivă cu acela al anilor nelegiuirii lor, şi anume trei sute nouăzeci de zile în care să porţi nelegiuirea casei lui Israel” (Ezechiel 4:5); de asemenea și referința de la Geneza 29:27-28, unde perioada în care Iacov a lucrat pentru Rahela este descrisă ca fiind o săptămână.
[6] „Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie.” (Luca 1:17).
[7] „Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi; şi s-a rugat cu stăruinţă să nu plouă, şi n-a plouat deloc în ţară trei ani şi şase luni.” (Iacov 5:17).
[8] Ilie vedea prin credință slava ce urma să vină în Carmel, cu toate că starea poporului era una de cădere totală.
[9] Ilie l-a înfruntat pe împăratul Ahab, cu toate că știa că acesta îi ucidea pe proorocii Domnului.
[10] Există scrieri ebraice (Midrash Rabba, Gen. 98:3) care consideră că istoria lumii poate fi împărțită în patru mari perioade care ar însuma 7.000 de ani (sau 7 zile divine) timp în care Dumnezeu a pregătit planul Lui pentru salvarea omului și a lumii din robia păcatului și timp în care satana, autorul păcatului, îşi va desăvârşi opera de înșelare şi se va arăta lumii întregi grozăvia păcatului şi a neascultării de Dumnezeu şi a legilor Sale. Prima perioadă este format din 2.000 de ani de la creaţie şi până facerea legământul lui Dumnezeu cu poporul evreu, apoi a doua perioadă este formată din alți 2.000 de ani de a a legii Vechiului Testament data de Dumnezeu prin robul Sau Moise, apoi următorii 2.000 de ani de la moartea Domnului Isus până la venirea Lui reprezintă epoca Bisericii, iar ultimii 1.000 de ani sunt anii de împărăţie mesianică a Domnului Isus pe pământ.
[11] Pentru Adam, aducerea primei jertfe de către însuși Dumnezeu a fost o ceremonie dintre cele mai dureroase. A fost pentru prima dată când el a fost martor al morții și a fost conștient de faptul că, dacă ar fi fost ascultător de Dumnezeu, nu ar fi existat moartea omului sau a animalelor: „Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele şi i-a îmbrăcat cu ele” (Gen 3:21).
[12] „Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi.” (1 Corinteni 15:51,52).
[13] „…aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei Marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Cristos. ” (Tit 2:13).
[14] În favoarea ideii că Dumnezeu va răpi Biserica înainte de Necazul cel Mare se aduce și argumentul că Biserica nu mai este menționată pe nume în cartea Apocalipsa începând de la capitolul IV până la capitolul IX, cînd apare ca Mireasă a Mielului). Atunci când se vorbește despre sfinții lui Dumnezeu în cartea Apocalipsa se face referire la rămășița credincioasă din poporul evreu, care era identificată în Vechiul Testament prin numele de sfinții lui Dumnezeu. De altfel, Dumnezeu nu a lucrat niciodată în istorie atât cu poporul evreu cât și cu Biserica (pentru detalii a se vedea predicile postate pe blog-ul: https://trezireazi.wordpress.com).
[15] „ …Pune cosorul tău cel ascuţit şi culege strugurii viei pământului, căci strugurii ei sunt copţi.” (Apocalipsa 14:18).
[16] Pentru detalii a se vedea articolul „Ce a auzit Daniel – profeţia celor 70 de săptămâni”, accesibil la: https://luminaultimelorzile.wordpress.com/2011/11/04/ce-a-auzit-daniel-profetia-celor-70-de-saptamani.
[17] „Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe.” (Zaharia 9:9).
[18] În Psalmul 118 ni se adeverește că, după ce Mesia a fost întâmpinat cu urări, a fost legat cu funii şi sacrificat (Psalmul 118:25-27).
[19] A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29)”.
[20] Tradiţia iudaică spune că „Isus a fost răstignit în ajunul (preziua) paştelui” pe care ei îl sărbătoreau practic în 15. Similar, în primii 300 de ani după apostoli, toţi scriitorii creştini spun că ultimul paşte ţinut de Isus nu a fost un paşte „evreiesc”. Înainte de acest ultim paşte Isus le-a spus discipolilor săi să meargă şi să facă pregătiri „în ziua întâi a Azimilor când (evreii) sacrificau paştele” (Marcu 14:12). Este posibil, ca aceste pregătiri să se fi făcut în cea mai mare parte după apusul soarelui şi astfel în această zi din punct de vedere ceremonial. Paştele putea fi considerat „ziua întâi a Azimilor”, în măsura în care denumirile de paşte şi Azimi se confundau deja datorită apropierii ca dată şi mutării unei părţi din ceremonia de paşte din 14 în 15. Astfel Luca numeşte ziua de 14 Nisan „sărbătoarea Azimilor, numită paştele” şi „ziua sărbătorii Azimilor, în care trebuiau jerfite paştele” (Luca 22:1,7). Datorită accentului deplasat pe 15, ziua de 14 a devenit cunoscută ca ziua Pregătirii (Matei 27:62; Marcu 15:42; Luca 23:54; Ioan 19:31).
https://isusluminalumii.org/index.php/evanghelie/12-implinire-profetii
///////////////////////////////////////
Fundamentele creștine ale statului de drept în Occident: o moștenire a libertății și a rezistenței împotriva tiraniei
AUGUSTO ZIMMERMANN
Efectele creștinismului în lume
În statele de drept Occidentale, ne supunem legii atunci când scopul lor este menţinerea eficientă a puterii arbitrare a statului. Prin urmare, supremația legii este mult mai mult decât simpla existență a unor legi, deoarece ea cere statului să acționeze în conformitate cu principiile unei „legi superioare”.
Căutarea unei astfel de „legi superioare” presupune, totuși, o discuție morală despre ce ar trebui să reprezinte legile. Biblia a fost recunoscută istoric drept cea mai importantă carte pentru dezvoltarea atât a statului de drept, cât și a instituțiilor democratice din lumea occidentală. Cu toate acestea, am văzut în ultimele decenii o erodare profundă a drepturilor individuale, și o creștere a puterii de stat asupra vieții și libertății persoanelor.
Dacă viitorul pe care îl dorim pentru noi înșine și generațiile viitoare, este unul al libertății sub lege, și în niciun caz supunerea absolută față de voința arbitrară a autorităților, va trebui să restaurăm bazele biblice pentru statul de drept în lumea occidentală. Ca atare, statul de drept vorbește despre protecția libertăţii individului aşa cum a fost dată de Dumnezeu, și nu despre protecţia dictată de un guvern atotputernic, dotat cu puteri asemănătoare cu Dumnezeu, care promulgă legea asupra societății civile.
Creștinismul și conturarea individului
Rădăcinile moderne ale drepturilor și libertăților noastre individuale din lumea occidentală se regăsesc în creștinism. Recunoașterea prin lege a valorii intrinseci a fiecărei ființe umane nu a existat în cele mai vechi timpuri. Printre romani, legea a protejat instituțiile sociale, cum ar fi familia patriarhală, dar nu a salvat drepturile fundamentale ale individului, cum ar fi securitatea personală, libertatea conștiinței, libera exprimare, libertatea întrunirilor, dreptul de asociere și așa mai departe. Pentru ei, individul era de valoare „numai dacă făcea parte din structura politică și putea să contribuie la rândul lui ca și cum scopul ființei lui era de a mări puterea statului”. (1) Potrivit lui Benjamin Constant, un mare filosof politic francez, este greșit să credem că oamenii se bucurau de drepturi individuale înainte de creștinism (2). De fapt, așa cum spunea Fustel de Coulanges, anticii nu aveau nici măcar ideea a ceea ce înseamnă.(3)
În anul 390, episcopul Ambrozie, care se afla în Milano, l-a forțat pe împăratul Teodosie să se pocăiască de masacrul său răzbunător de șapte mii de oameni. Acest fapt arată că, sub influența creștinismului, nimeni, nici măcar împăratul roman, nu ar fi mai presus de lege. Deasemenea în secolul al XIII-lea, nominaliștii franciscani au fost primii care au elaborat teorii juridice ale drepturilor date de Dumnezeu, ca drepturi individuale derivate dintr-o ordine naturală de „rațiune dreaptă” susținută de legile imuabile ale lui Dumnezeu. Pentru gânditorii medievali, nici măcar regele însuși nu putea încălca anumite drepturi ale subiectului, deoarece ideea de lege a fost atașată concepției biblice de dreptate creștină.
Creștinismul, statul de drept și libertatea individuală
Ideea că legea și libertatea sunt inseparabile este o altă moștenire a creștinismului. În consecință, voința revelată a lui Dumnezeu este privită drept „legea superioară” și, prin urmare, este pusă deasupra legii omului. Apoi, libertatea se găsește sub legea lui Dumnezeu, deoarece, după cum spune Biblia, „legea Domnului este fără prihană, întoarce sufletele” (Ps 18: 8).
În acest caz, oamenii au datoria morală de a nu respecta legile ce pervertesc legea lui Dumnezeu.
Fericitul Augustin a scris odată că o lege nedreaptă este o contradicție în termeni. Pentru el, legile omenești ar putea să nu fie în armonie cu legile superioare ale lui Dumnezeu, iar conducătorii care au adoptat astfel de legi nedrepte erau autorități fără verticală și ilegale. În cartea Despre Cetatea lui Dumnezeu, Sf. Augustin explică faptul că o autoritate civilă ce nu are în vedere justiția nu poate fi distinsă de o bandă de hoți. „Când dreptatea este luată, ce sunt regatele, nişte jafuri mari? Ce sunt înșiși hoţii, decât nişte mici regi? (4)
În același mod, Toma de Aquino (1225-1274) a considerat o lege nedreaptă ca fiind o „lege strâmbă” și, ca atare, nimeni nu ar trebui să i se supună. Conducătorii care adoptă „legea” nedreaptă nu mai sunt autorități în sensul legal, devenind simpli tirani. Cuvântul „tiranie” vine de la termenul grecesc pentru „regula seculară”, ceea ce înseamnă o regulă a oamenilor în locul statului de drept.
Declarând egalitatea tuturor sufletelor umane în fața lui Dumnezeu, creștinismul i-a obligat pe regii Angliei să recunoască supremația legii divine asupra voinței lor arbitrare.
„Regimul monarhului absolut provenit de la legea imperiului Roman, a fost astfel contracarat și transformat într-un monarh ce se supune legii.” (5)
Religia creștină a lucrat acolo ca o forță civilizatoare și de înlăturare a despotismului. Așa cum se poate spune: „Mesajul Bibliei i-a înălțat la decenţă pe barbarii băutori de sânge ai insulelor Britanice”. (6)
La vremea emiterii documentului Magna Carta în Anglia (1215), un judecător regal numit Henry de Bracton (1268) a scris un tratat masiv despre principiile dreptului și justiției. Bracton este în general considerat „părintele dreptului comun”, deoarece cartea sa De legibus et consuetudinibus Anglia este una dintre cele mai importante lucrări privind constituirea Angliei medievale. Pentru Bracton, aplicarea legii implică „o sancțiune justă care ordonă virtutea și interzice opusul său”, ceea ce înseamnă că legea statului nu se poate îndepărta niciodată de legile superioare ale lui Dumnezeu. După cum explică Bracton, jurisprudența a fost „știința celor drepți și nedrepți”.(7) Și a declarat, de asemenea, că statul este sub Dumnezeu și sub lege, pentru că legea îl face pe împărat. Căci nu există nici un rege care să guverneze prin voință decât prin lege. (8)
Credința creștină a oferit poporului Angliei o stare de libertate care s-a bazat pe prezumția creștină că legea lui Dumnezeu lucrează întotdeauna pentru binele societății. Odată cu convertirea lor la creștinism, regii Angliei nu au mai avut o putere arbitrară asupra vieții și a proprietății indivizilor, schimbând legile de bază ale împărăției după buna lor plăcere. Mai degrabă li s-a spus despre promisiunea lui Dumnezeu din cartea Isaia, de a se ocupa de autoritățile civile care adoptă legi nedrepte (Isaia 10: 1). De fapt, Biblia conține multe pasaje condamnând perversiunea justiției de către autoritățile civile (Prov 17,15, 24:23, Ieșire 23: 7, Deut 16:18, Avacum 1: 4, Isa 60:14, Plângeri 3,34). Explicând de ce cetățenii Angliei aveau mult mai multă libertate decât omologii lor francezi, Charles Spurgeon (1834-1892) a declarat:
„Nu există pământ sub soare unde există o Biblie deschisă și o Evanghelie propovăduită, unde un tiran poate să-și păstreze locul… Să se deschidă Biblia pentru a fi citită de toți oamenii și nici un tiran nu va putea conduce mult în pace. Anglia își datorează libertatea Bibliei; iar Franța nu va avea niciodată libertate, de lungă durată și bine stabilită, până când ea nu va veni să respecte Evanghelia, pe care a respins prea mult … Religia lui Iisus îi face pe oameni să gândească, și a-i face pe oameni să gândească este periculos pentru puterea unui tiran.” (9)
Motive pentru un guvern civil
Prima referire la guvernarea civilă în Sfintele Scripturi se găsește în capitolul 9 din cartea Facerii. În acest capitol, Dumnezeu poruncește pedeapsa capitală pentru cei care iau viața ființelor umane, care sunt creați după chipul lui Dumnezeu. În acest sens, dreptul de a executa ucigași nu aparține în sine oficialilor guvernamentali, ci lui Dumnezeu care este autorul vieții și comandă pedeapsa cu moartea pentru omor în mai multe pasaje din Sfânta Scriptură (Ieșire 21:12, Num. 35: 33). Astfel, viața poate fi luată de la un individ numai dacă autoritățile civile o aplică sub legea și supravegherea lui Dumnezeu, deoarece sfințenia vieții umane este baza pe care Dumnezeu sancționează pedeapsa capitală. După cum explică John Stott:
„Pedeapsa capitală, potrivit Bibliei, departe de a micșora viața umană prin solicitarea morții ucigașului, demonstrează valoarea sa unică, cerând un echivalent exact cu moartea victimei.” (10)
Statul este un „rău necesar” ce trebuie supus legilor superioare ale lui Dumnezeu. După ce păcatul a intrat în lume, a devenit necesară înființarea guvernului civil pentru a opri violența. Cu toate acestea, statul nu a fost prevăzut în planul inițial al lui Dumnezeu pentru omenire, deoarece pune pe unii oameni într-o poziție de autoritate asupra altora. La începutul creației, însă, Facerea ne spune că bărbatul și femeia au trăit în strânsă părtășie cu Dumnezeu, sub autoritatea Sa directă și unică. (11)
Apoi Thomas Paine (1737-1809), un necreștin, a exprimat viziunea biblică asupra lumii când a rostit aceste cuvinte:
„Guvernul, chiar și în starea lui cea mai bună, nu este decât un rău necesar; în starea cea mai rea, unul intolerabil; pentru că atunci când suferim sau suntem expuși acelorași mizerii de către un guvern, la care ne-am putea aștepta într-o țară fără guvern, frustrarile noastre sunt intensificate prin faptul că furnizăm mijloacele prin care suferim. Guvernul, ca și rochia, este peticul inocenței pierdute; palatele împăraților sunt construite pe ruinele arborilor paradisului”. (12)
Înțelegerea guvernării civile ca rezultat al condiției noastre păcătoase justifică doctrina limitării puterilor statului. Ea a inspirat, atât în Marea Britanie, cât și în America, instituirea unei ordini constituționale bazate pe controale și balanțe între ramurile guvernului – și anume legislativ, executiv și juridic.
Din moment ce toate ființele umane se nasc dintr-o natură păcătoasă, funcțiile statului ar trebui să fie verificate legal, deoarece niciunei ființe umane nu i se poate încredința prea multă putere.
Deoarece Dumnezeu a insuflat în fiecare dintre noi o dorință de libertate, tirania politică, așa cum a explicat Lordul Fortescue (1394-1479), este încercarea autorităților civile de a înlocui libertatea naturală printr-o condiție de servitute care satisface doar scopurile vicioase ale „conducători răi”. După cum a spus Fortescue, legea Angliei a oferit libertate poporului doar pentru că era îndatorată în totalitate față de Sfânta Scriptură. Astfel a citat din evanghelia după Marcu cap.2, vers.27 pentru a arăta că regii sunt chemați să conducă / guverneze de dragul împărăției, nu invers. În acest sens el deasemenea a remarcat:
“O lege este neapărat judecată drept crudă dacă sporește servitutea și diminuează libertatea, după care natura umană tânjește întotdeauna. Pentru că servitutea a fost introdusă de bărbați în scopuri vicioase. Dar libertatea a fost insuflată în natura umană de Dumnezeu. Prin urmare, libertatea luată de la oameni întotdeauna dorește să se întoarcă, așa cum este întotdeauna cazul când libertatea naturală este refuzată. Deci cel care nu favorizează libertatea este nerușinat și crud.” (13)
Prin plasarea legilor superioare ale lui Dumnezeu deasupra legilor umane, Sir Edward Coke (1552-1634) a considerat că legile fundamentale ale Angliei nu au fost concepute de stat, ci „scrise cu degetul lui Dumnezeu în inima omului”.(14) Coke a descris constituția Angliei ca un „sistem armonios” susținut în primul rând de legile superioare ale lui Dumnezeu. Apoi a continuat să declare că niciun statut adoptat de Parlament nu este valabil dacă nu Ȋl respectă pe Dumnezeu și legea. În cele din urmă, Lordul Coke a subliniat cu înțelepciune:
„În natură, vedem distincția infinită a lucrurilor care decurg dintr-o unitate, precum multe râuri dintr-o fântână, în corpul omului multe artere provin de la inimă, multe vene dintr-un ficat și multe sinapse din creier: această unitate admirabilă și impreuna-lucrare în diversitatea lucrurilor decurge doar de la Dumnezeu, fântâna și fondatorul tuturor legilor și constituțiilor bune”. (15)
Cum ideea de „evoluție” erodează statul de drept
Plasarea legilor superioare ale lui Dumnezeu deasupra celor umane a început să fie mai puternic provocată în secolul al XIX-lea. După lucrarea lui Charles Darwin, credința în evoluție presupunea inexistența ordinii morale naturale a lui Dumnezeu ca sursă principală de drept pozitiv. Astfel, pozitiviştii jurişti au decis să considere legea pozitivă a statului ca un simplu rezultat al forţei şi al luptei sociale. Pe scurt, un produs al voinței umane.
Dar dacă legile sunt prinse în credința „evoluției”, legile nu mai pot fi considerate ca având o moralitate transcendentă. Atunci însăși ideea de guvern sub lege își pierde fundația filosofică și, în consecință, societățile încep să nu aibă o condiție morală a culturii juridice care să le permită să împiedice în mod eficient apariția unui stat atotputernic. (16) După cum a subliniat JR Rushdoony:
„Când omul se preocupă de propria sa evoluție prin intermediul statului, statul devine un simbol absolut. Hegel, în acceptarea evoluției sociale, a făcut statul noul dumnezeu al ființei. Urmaşii lui Hegel în absolutizarea statului sunt marxiștii, fabienii și alți socialiști… Pe scurt, Dumnezeu și legea lui transcendentă sunt abandonate în favoarea unui nou zeu: statul. Evoluția duce astfel nu numai la revoluție, ci și la totalitarism. Teoria evoluționistă socială, așa cum a ajuns să se concentreze în Hegel, a făcut statul noul dumnezeu al ființei. Gândirea evoluționistă biologică, așa cum s-a dezvoltat de la Darwin, a făcut revoluția un mare instrument al acestui nou zeu și mijloacele de a înființa acest nou zeu, statul socialist științific.” (17)
În spatele fiecărei ordini juridice există întotdeauna un zeu, fie el Însuși Dumnezeu, fie aceia care au control asupra mecanismului de stat. (17) Statul devine un zeu în el însuși dacă nu există o raportare la o lege și o autoritate superioară. Oricând legea și statul sunt privite ca singura sursă de legalitate, conducătorii civili devine autorități atotputernice asupra vieții și libertății individului. Nu poate fi invocată nicio protecția legată împotriva tiraniei, dacă supremația legilor superioare ale lui Dumnezeu nu prevalează în societate. Douglas W. Kmiec, profesor de drept la Universitatea din Notre Dame, a remarcat corect:
„Perspectivele și opiniile antagoniste planului lui Dumnezeu, fie ele modelate în adoptări legislative sau spontan pe o perioadă lungă de timp prin hotărâri judecătoreşti, nu conduc la nişte legi statornice și au dus și continuă să duc la spulberarea fericirii noastre.” (18)
Complexitatea lucrurilor care funcţionează împreună în univers indică existența unui legiuitor suprem. După cum vedem lumea, trebuie să recunoaștem că mișcările sale sunt dirijate de reguli invariabile și fixe. Dacă există legi care susțin lumea, atunci cine a creat aceste legi?
În acest sens, după a comentat Montesquieu:
„Cei care afirmă că o fatalitate oarbă ar fi putut produce diferitele efecte pe care le vedem în această lume sunt vinovați de o absurditate foarte mare; căci ce poate fi mai absurd decât să pretindem că o fatalitate oarbă poate produce ființe inteligente?”
„Dumnezeu este legat de univers ca și Creator și Proniator. Legile prin care El a creat toate lucrurile sunt cele prin care El păstrează totul. El acționează conform acestor legi, deoarece El le cunoaște; El le cunoaște pentru că le-a făcut; și le-a făcut pentru că sunt din înțelepciunea și puterea Lui.
„Ființele particulare inteligente pot avea legi proprii, dar au și altele pe care niciodată nu le-au făcut… A spune că nu este nimic just sau nedrept decât ceea ce este poruncit sau interzis de legi pozitive [umane] este același lucru cu a spune că înainte de descrierea unui cerc, toate razele nu au fost egale.
„Prin urmare, trebuie să recunoaștem existența relațiilor de justiție antecedente legii pozitive și prin care acestea sunt stabilite … Dacă există ființe inteligente care au beneficiat de o altă ființă, ar trebui să fie recunoscătoare; dacă o ființă inteligentă a creat o altă ființă inteligentă, aceasta din urmă ar trebui să continue în starea inițială de dependență.
„Dar lumea inteligentă este departe de a fi atât de bine guvernată cum e cea fizică. Căci, deși prima are legile ei care sunt de natură proprie invariabile, totuși nu se supune lor așa de exact ca și lumea fizică. Acest lucru esta cauzat de faptul că, pe de o parte, ființele umane inteligente sunt de natură finită și, prin urmare, pot greși; și, pe de altă parte, natura lor le cere să fie libere. Prin urmare, ele nu se conformează în mod constant legilor lor primare; și chiar și pe acelea date de ele, le încalcă frecvent.
„Omul, ca ființă fizică, este, ca și alte corpuri, guvernat de legi invariabile. Fiind o ființă inteligentă, el încalcă neîncetat aceste legi stabilite de Dumnezeu și schimbă chiar și pe cele pe care el însuși le-a stabilit. Apoi, el este lăsat la propria sa voie, deși este o ființă limitată și subiect al ignoranței și erorii. Chiar și cunoașterea imperfectă pe care o are, o pierde ca pe o creatură sensibilă atunci când este grăbită de o mie de pasiuni impetuoase. O astfel de ființă ar putea uita în fiecare clipă pe Creatorul său. Din acest motiv, Dumnezeu i-a reamintit obligațiile sale prin legea religiei [iudeo-creștine]. (19)
Legea lui Dumnezeu deasupra legii statului
Când vine vorba de termenii legalității intelectul uman nu ar trebui să fie referința de bază, pentru că fiecare din noi este afectat de natura sa păcătoasă. Apoi, drepturile noastre de bază ar trebui considerate ca fiind cele revelate de Dumnezeu Însuși prin Sfintele Scripturi. Conforma doctrinei natura delecta, care înseamnă că natura umană a fost afectată de păcatul originar, legea nu trebuie să se bazeze pe înțelepciunea umană ci pe înțelepciunea lui Dumnezeu și pe voința Lui supremă. Așa cum Scriptura spune, “pentru că fapta lui Dumnezeu, socotită de către oameni nebunie, este mai înţeleaptă decât înţelepciunea lor şi ceea ce se pare ca slăbiciune a lui Dumnezeu, mai puternică decât tăria oamenilor” (Cor. 1, 25).
Statul de drept poate exista doar dacă autoritățile pot respecta prevalența ierarhică a legilor superioare ale lui Dumnezeu. Deși legea lui Dumnezeu este întotdeauna perfectă, înțelepeciunea lui Dumnezeu este întotdeauna perfectă, autoritățile umane sunt creaturi păcătoase care ar putea avea mintea controlată de dorințele trupului. Ele pot fi sclavi ai păcatului și rebeli împotriva lui Dumnezeu, deși cetățenii care aleg oameni păcătoși și ascultă de conducerea lor vicioasă sunt și ei deseamenea sclavi ai păcatului.
Ȋntrebarea fundamentală a statului de drept: ce autoritate vrem ca sursă superioară de putere asupra noastră, autoritatea unui Dumnezeu iubitor sau autoritatea unui conducător uman păcătos. Dacă vom decide pentru conducătorul păcătos, atunci, cum spune R.J. Rushdoony „nu avem dreptul să ne plângem de creșterea totalitarismului, de creșterea tiraniei – am cerut-o”. (20)
Pentru a evita tirania, William Blackstone (1723-1780) a declarat odată că nici o lege umană nu ar putea fi valabilă dacă contrazice legile superioare ale lui Dumnezeu care mențin și reglementează drepturile omului naturale la viață, libertate și proprietate. (21) Conform înțelegerii biblice a lui Blackstone despre lege:
„Nici o lege umană nu ar trebui să sufere pentru a contrazice legile [lui Dumnezeu]… Iar, dacă o lege umană ar permite sau ne va cere să comitem (o faptă necreştina), suntem obligați să încălcăm legea umană sau altfel trebuie vom ofensa atât legile naturale cât și pe cele divine.” (22)
Înțelegerea biblică a rezistenței legale împotriva tiraniei
Când Dumnezeu deleagă autoritatea supremă conducătorilor umani, ei nu au nici o libertate să o folosească pentru a justifica tirania. De fapt, există exemple destul de remarcabile în Sfintele Scripturi, în care Dumnezeu poruncește în mod explicit neascultarea civilă împotriva statului. De exemplu, moașele egiptene au refuzat să se supună ordinului lui Faraon de a ucide copiii evrei: „Moașele însă s-au temut de Dumnezeu şi n-au făcut cum le poruncise regele Egiptului, ci au lăsat şi pe băieţi să trăiască”. (Ieşirea 1:17). La fel, 3 tineri evrei nu au ascultat de regele babilonian Nabucodonosor, când a comandat tuturor să se închine și să slăvească chipul său de aur (Daniel 6). Proorocul Daniel deasemenea a refuzat să asculte un decret dat de regele Darius care forța pe toată lumea să nu se roagă niciunui dumnezeu sau om în afara sa.
În Noul Testament, avem exemplul atitudinii primilor apostoli față de sinedriu, un consiliu evreiesc de preoți și învățători ai legii. Consiliul le-a ordonat să nu predice în numele lui Iisus Hristos. Cu toate acestea, în Fapte scrie că apostolii au refuzat să se supună deciziei lor și precum apostolul Petru a declarat cu îndrăzneală: „Trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni” (Fapte 5:29). De fapt, zelul apostolilor pentru Dumnezeu a fost atât de mare încât au refuzat să fie reduşi la tăcere de către conducătorii nedrepți, chiar dacă un astfel de refuz a dus la arestarea și/sau execuția lor. Se considerau pe ei înșiși legați de Legea lui Dumnezeu de la început, și au continuat să predice Evanghelia ca și cum nu ar fi existat nicio interzicere. Pentru a fi ascultate, autoritățile civile trebuie ele însele mai întâi să asculte de legea lui Dumnezeu. Așa cum John Stot puncta:
„Dacă statul comandă (îngăduie) ceea e Dumnezeu interzice, sau interzice ceea ce Dumnezeu comandă (îngăduie) atunci datoria noastră de creștini este să rezistăm, nu să ne supunem, să fim neascultători față de stat pentru a asculta de Dumnezeu… Oricând se emit legi care contrazic legea lui Dumnezeu, neascultarea civilă devină o datorie creștină.” (23)
Deși primii apostoli au considerat că este total legal să nu se supună legilor nelegiuite, adepții de astăzi ai lui Hristos ar dori să citeze din capitolul 13 din Epistola Sf. Pavel către Romani pentru a justifica respectarea regulilor imorale ale dreptului pozitiv. Totuși, Pavel susține aici că ascultăm de autoritatea civilă căci ea nu este „frică pentru fapta bună, ci pentru cea rea” (Romani 13,3). Dacă persoana care deține puterea de stat abuzează de puterea dată de Dumnezeu, „datoria noastră nu este de a ne supune, ci de a sta împotrivă”. (24) Potrivit lui F.A. Schaeffer, o interpretare mai exactă a acestui pasaj ar indica în mod clar că „statul ar trebuie să fie un agent al justiției, reținând răul prin pedepsirea făptuitorului și de a proteja binele în societate. Când face invers, nu are autoritate corespunzătoare. Este o autoritate uzurpată și, ca atare, devine nelegiuită și este tiranie.” (25)
Dumnezeu a stabilit statul ca o autoritate delegată, nu ca o putere autonomă mai presus de lege. Când ascultăm de stat nu e ca și cum ascultăm de indivizii care sunt la cârma mașinăriei statale, ci o facem din ascultare față de o autoritate dată de Dumnezeu care are poruncă de la Dumnezeu să promoveze principiile naturale ale libertății și jutiției. Prin urmare așa cum explica Papa Ioan al XXIII-lea în enciclica “Pacel in Terris”:
„Din moment ce dreptul la a porunci este cerut de ordinea morală și are izvorul în Dumnezeu, rezultă că, dacă autoritățile civile adoptă legi sau ordonă ceva ce se opune ordinii morale și, prin urmare este contrar voinței lui Dumnezeu, nici legile făcute și nici autorizația primită nu se pot lipi pe conștiința cetățenilor, din moment ce Dumnezeu are un drept mai mare de a fi ascultat, decât omul. . În caz contrar, autoritatea se descompune complet și are ca rezultat un abuz rușinos.” (26)
Pentru că Sf. Pavel a spus despre Cuvântul lui Dumnezeu că nu poate fi legat (2 Tim. 2, 9), dreptul de a rezista împotriva tiraniei este un element important al sistemului de legi poruncit de Dumnezeu. Din acest motiv, așa cum spunea John Knox (1513-1572), rebelii împotriva unui legi imorale sunt ca și cei care se opun diavolului în persoană, “cel care abuzează de sabia și autoritatea lui Dumnezeu.” (27) Knox a afirmat că oricui îndrăznește să conducă asupra unei națiuni împotriva legii lui Dumnezeu i se poate sta împotrivă, chiar și prin forță dacă este necesar. (28) Dacă un conducător civil își dorește în mod clar să distrugă fundația creștină a societății
“Dumnezeu a poruncit să nu-l ascultăm, ci dimpotrivă a fost deacord și a răsplătit pe toți cei care s-au opus poruncilor ne-dumnezeiești și pline de ură oarbă.” (29)
Samuel Rutherford (1600-1661), un presbyterian scoțian, precum John Knox, a dezvoltat în „Lex Rex” o doctrină consistentă a rezistenței legale împotriva tiraniei politice. Potrivit lui Rutherford, dacă oamenii doresc să se elibereze efectiv de o asemenea tiranie, atunci ei vor trebui să-și păstreze dreptul inalienabil de a nu se supune în cele din urmă legislației nedrepte. Pentru el, „o putere etică, politică sau morală, de a asupri, nu este de la Dumnezeu și nu este o putere [legală], ci o abatere licențioasă a unei puteri [legale]” (30). Ca răspuns la regaliștii cărora le plăcea să folosească capitolul 13 din Epistola către Romani pentru a condamna orice formă de rezistență împotriva guvernului, ca o rezistență împotriva lui Dumnezeu însuși, Rutherford a proclamat cu îndrăzneală:
“Este o blasfemie a crede sau a spune că un rege care bea sângele inocent și distruge Biserica lui Dumnezeu, comite aceleași acte de tiranie pe care le-ar face Dumnezeu dacă ar fi prezent aici.” (31)
John Locke (1634-1704), ale cărui idei legislative și politice au oferit justificarea legală a „Revoluției glorioase” din 1688 din Marea Britanie, a susținut că parlamentarii se poziţionează într-o „stare de război” împotriva societății ori de câte ori se străduiesc să distrugă drepturile „naturale” la viață, libertate și proprietate. Pentru Locke, niciun guvern nu are dreptul să reducă aceste drepturi fundamentale ale cetățeanului. Dacă ar fi așa, Locke susține că oamenii ar trebuie lăsați în mâinile lui Dumnezeu, sub acoperirea Lui împotriva oricărei forțe sau violențe. (32)
Părinții fondatori ai Americii au recunoscut pe deplin principiul rezistenței legale împotriva tiraniei și s-au bazat pe aceasta pentru a-și justifica acțiunile revoluționare împotriva guvernului britanic în 1776. Scrisă de către Thomas Jefferson, Declarația de Independență a SUA susține că revoluția este ultimul recurs al unui popor liber împotriva „unui lung șir de abuzuri și uzurpări” din partea guvernului. Astfel, ei și-au justificat acțiunile pe motiv că Dumnezeu a înzestrat fiecare ființă umană cu drepturi naturale la viață, libertate și căutarea fericirii, care sunt drepturi fundamentale pe care nici statul nu le poate lua de la ei.
Bineînțeles, orice mișcare revoluționară, după cum spune Papa Paul al VI-lea în enciclica sa „Popularum Progressio”, nu poate fi justificată decât în situații extraordinare „în care există o tiranie manifestă, de lungă durată, care ar aduce mari daune drepturilor personale fundamentale și prejudicii periculoase la binele comun al țării.” (33) Cu toate acestea, recurgerea la violență, ca mijloc de a îndrepta greșelile statului împotriva statului de drept, riscă să producă noi forme de nedreptate. De aceea, Papa Paul al VI-lea a afirmat de asemenea că mișcarea revoluționară poate fi efectuată doar ca ultim remediu împotriva tiraniei îndelungate, deoarece, așa cum a spus el, „un rău adevărat nu trebuie luptat cu costul unei stări de mizerie și mai mare”. (33)
Statul de drept, creștinismul și drepturile omului
Conform concepției lumii iudeo-creștine, ființele umane au fost create de Dumnezeu și, ca atare, nu au „dobândit” niciodată drepturile lor fundamentale de la stat. Aceste drepturi nu sunt rezultatul unei munci realizate de ei, ci ele decurg direct din natura fiecărei ființe umane care este întotdeauna creată după chipul lui Dumnezeu cel iubitor (Facere 1, 26)
Potrivit Facerii 1, 27-28 Dumnezeu a făcut pe om după chipul său, bărbat şi femeie, poruncindu-le să umple pământul și să-l supună. Găsim aici un înțeles foarte special pentru recunoașterea demnității umane, ca rezultat al relației dintre Dumnezeu şi creaturile sale umane, pe care căderea în păcat le-a distorsionat dar nu le-a distrus. Din acest fapt rezultă, de exemplu, că văduvele nu vor fi arse (de vii) pe piramidele funerare ale soțului lor precum în India și că oamenii nu vor fi vânduți ca sclavi precum în Sudan. (34)
În fiecare an, Freedom House, o organizație laică, face un studiu pentru a analiza situația democrației și a drepturilor omului pe tot globul. An de an, concluzionează că cele mai multe națiuni democratice ce respectă statul de drept sunt majoritar – protestante. Pe de altă parte, Islamul și marxismul, acesta din urmă o religie seculară, par să ofere cele mai grave obstacole pentru realizarea democrației și a drepturilor omului. De fapt, negarea celei mai largi game de drepturi fundamentale ale omului vine tocmai din țările marxiste și din majoritatea celor musulmane. Cele mai grave încălcări ale drepturilor omului sunt Libia, Arabia Saudită, Sudanul, Siria, Turkmenistan și regimurile marxiste unice ale Cubei și Coreei de Nord. (35)
Spre deosebire de Islam, creștinismul a democratizat manierele politice și este totuși principala forță morală care reunește valorile democratice în Occident. Acesta oferă cel mai puternic argument pentru protecția drepturilor fundamentale ale omului. Pentru Paul L. Maier, profesor de istorie antică la Universitatea de Vest din Michigan, „nici o altă religie, filozofie, învățătură, națiune, mișcare – orice – nu a schimbat lumea în bine, așa cum a făcut-o creștinismul”. (36)
Declarând că toți stăm pe o bază egală înaintea lui Dumnezeu, creștinismul oferă cele mai bune fundamente morale pentru egalitatea socială și politică. (34) Dacă creștinismul este adevărat, individul, bărbat sau femeie, nu este doar mai important, ci cu mult mai preţios decât organul social. Acest lucru ajută să explice, în opinia lui Charles Colson, „de ce creștinismul a oferit întotdeauna nu numai o apărare viguroasă a drepturilor omului, ci și cea mai robustă protecţie împotriva tiraniei”. (34)
Concluzie
Un fapt vizibil în zilele noastre de relativism moral este abandonul gradual a credinței și culturii creștine în lumea occidentă. Ca rezultat fundația morală a legii a fost puternic subminată. Occidentanții care cred că abandonul creștinismului va servi democrației și statului de drept sunt ignoranți orbi, pentru că un astfel de abandon a adus deja totalitarism și crime în masă în mai multe țări occidentale, mai ales în Geramnia și Rusia. Orice analiză onestă a istoriei contemporane occidentale ar trebui să recunoască că nu există o protecție legată eficientă împotriva tiraniei, pe termen lung, fără a susține standardele înalte ale justiției și moralității aduse în contextul societății occidentale de creștinism
Occidentalii care își disprețuiesc moștenirea creștină ar trebui să fie mult mai bine informaţi că de nu ar fi această religie, nu ar avea libertățile de care se bucură astăzi, de exemplu dreptul de a dezonora sursa acestor libertăți, și anume creștinismul. (37) În ceea ce privește climatul multiculturalismului, ar fi mai bine să se gândească mult mai atent la cuvintele rostite de un mare istoric, Carlton Hayes:
„Ori de câte ori idealurile creștinilor au fost acceptate și practicate cu sinceritate, a existat o libertate dinamică; și ori de câte ori creștinismul a fost ignorat sau respins, persecutat sau legat de stat, a apărut tirania.” (38)
Autor: Augusto Zimmermann
Sursa: Creation.com | The Christian foundations of the rule of law în the West: a legacy of liberty and resistance against tyranny
Traducător: Armand Ionescu
Referințe și note
Frothingham, R., The Rise of the Republic of the United States, Brown, Boston, MA, p. 6, 1910.
Constant, B., De La Liberté Des Anciens Comparée à celle des Modernes; from: ‘Écrits Politiques’, Folio, Paris, pp. 591–619, 1997.
Fustel De Coulanges, N.D., The Ancient City : A Classic Study of the Religious and Civil Institutions of Ancient Greece and Rome, Doubleday Anchor, New York, p. 223, 1955.
St Augustine; The City of God, Book III, par. 28, Cambridge University Press, Cambrdge, UK, 1998.
Tamanaha, B.Z., On The Rule of Law: History, Politics, Theory, Cambridge University Press, Cambridge, UK, p. 23, 2004.
Batten, D. (Ed.), The Answers Book, Creation Ministries International, Brisbane, p. 7, 1999.
Bracton, H., On the Laws and Customs of England, Vol. II, Harvard University Press, Cambridge, MA, p. 25, 1968.
Bracton, ref. 7, p. 33.
Spurgeon, C.H., Joy Born at Bethlehem; in: Water, M. (Ed.), Multi New Testament Commentary, John Hunt, London, p. 195, 1871.
Stott, J., Christian Basics: An Invitation to Discipleship, Monarch Books, London, p. 79, 2003.
Adamthwaite, M., Civil Government, Salt Shakers 9:3, June 2003.
Paine, T., Of the origin and design of government; in: Boaz, D. (Ed.), The Libertarian Reader: Classic and Contemporary Writings from Lao-Tzu to Milton Friedman, Free Press, New York, p. 7, 1997.
Fortescue, Sir J., De Laudibus Legum Anglie, translated with Introduction by Chrimes, S.B., Cambridge University Press, Cambridge, UK, Chapter XLII, p. 105, 1949.
7 Co. Rep. I, 77 Eng. Rep. 277 (K.B. 1960). Apud: Wu, John C.H.; Fountain of Justice: A Study in the Natural Law, Sheed and Ward, New York, p. 91, 1955.
Coke, Sir E., Third Reports, 3. Apud: Sandoz; Elliz; The Roots of Liberty—Introduction; in: The Roots of Liberty: Magna Carta, Ancient Constitution, and Anglo-American Tradition of the Rule of Law, University of Missouri Press, Columbia, MO, p. 137, 1993.
See Noebel, D., The Battle for Truth, Harvest House Publishers, Eugene, OR, p. 232, 2001.
Rushdoony, R.J., Law and Liberty, Ross House Books, Vallecito, CA, p. 33, 1984.
Kmiec, D.W., Liberty misconceived: Hayek’s incomplete theory of the relationship between natural and customary law; in: Ratnapala, S. and Moens, G.A. (Eds.), Jurisprudence of Liberty, Butterworths, Adelaide, SA, Australia, p. 145, 1996.
De Montesquieu, C., The Spirit of Laws, Book I, Chapter 1, 1748.
Rushdoony, ref. 17, p. 35.
Blackstone, W., The Sovereignty of the Law—Selections from Blackstone’s Commentaries on the Laws of England, McMillan Publishers, London, pp. 58–59, 1973.
Blackstone, ref. 21, pp. 27–31.
Stott, J., The Message of Romans: God’s Good News for the World, Inter-Varsity Press, London, p. 342, 1994.
Stott, ref. 10, p. 78.
Schaeffer, F.A., A Christian Manifesto, Crossway, Westchester, p. 91, 1988.
Pacem in Terris, Encylical letter of Pope John XXIII, Paragraph 51, 1963.
Knox, J., On Rebellion, Cambridge University Press, Cambridge, p. 192, 1994.
Knox, ref. 27, p. 178.
Knox, ref. 27, p. 95.
Rutherford, S., ‘Lex Rex’, or The Law and the Prince; in: The Presbyterian Armoury, vol. 3, p. 34, 1846.
Rutherford, ref. 30, Arg. 4.
Locke, J., Second Treatise on Civil Government, Sec. 222; From Locke, J., Political Writings, Penguin Books, London, p. 374, 1993.
Popularum Progressio, Encyclical letter of Pope Paul VI, Paragraph 31, 1967.
Colson, C. and Pearcey, N., How Now Shall We Live? Tyndale, Wheaton, IL, p. 131, 1999.
Karatnycky, A., Piano, A. and Puddington, A. (Eds.),Freedom in the World 2003: The Annual Survey of Political Rights and Civil Liberties, Freedom House, New York, pp. 11–12, 2003.
Maier, P.L., foreword to: Schmidt, A.J., How Christianity Changed the World, Zondervan, Grand Rapids, MI, p. 9, 2004.
Schmidt, A.J., How Christianity Changed the World, Zondervan, Grand Rapids, MI, p. 13, 2004.
Hayes, C.J.H., Christianity and Western Civilization, Stanford University Press, Stanford, CA, p. 21, 1954.
https://facerealumii.ro/fundamentele-crestine-statului-de-drept/
//////////////////////////////////////
Max Planck: „În spatele acestei forţe care susține materia există o minte conştientă şi inteligentă. Această minte este matricea întregii creaţii.”
- IOAN BUTE Forțe și legi
Niels Bohr, unul din părinţii teoriei cuantice, spunea:
„Nu există nicio lume cuantică. Nu este decât o descriere fizică cuantică.” „Cine nu este încă şocat de mecanica cuantică înseamnă că încă n-a înţeles-o.”
Niels Bohr a înţeles misterul atomului şi a scris:
Niels Bohr
„Trebuie să fie limpede că atunci când vorbim de atomi, limbajul poate fi folosit doar ca în poezie. Poetul, de asemenea, nu este atât de preocupat de descrierea faptelor, cât de crearea de imagini şi stabilirea conexiunilor mentale.” Rosenblum şi Kuttner au clarificat acest lucru în cartea lor Quantum Enigma: Physics Encounter Counsciousness în acest mod: „În teoria cuantică nu este niciun atom în plus faţă de funcţia undă a atomului. Este atât de crucial încât o spunem din nou în alte cuvinte. Funcţiile undă ale atomului şi atomul sunt acelaşi lucru; funcţia undă a atomului şi atomul sunt sinonime.”
Uneori, când aud sintagme ca „mecanica cuantică” sau „teoria ondulatorie”, îmi revine în minte ce mi s-a întâmplat într-o zi de vară în clasa a XI-a la ora de fizică. Stând în bancă şi ascultând lecţia, profesorul s-a apropiat de mine, mi-a pus mâna pe umăr şi mi-a spus solemn: „tu eşti o undă!”. Şi, într-adevăr, din perspectiva fizicii moderne orice lucru este o undă. Deci orice ordine din univers este o ordonare de unde, care, eventual, se pot, sau s-ar putea, exprima şi prin ecuaţii de undă.
Chiar culorile pe care le văd ochii noştri nu există ca atare în realitate, ci fiecare corespunde unei alte lungimi de undă a luminii, adică unui număr. Numărul înseamnă măsură şi raţiune. Raţiuni complex ordonate înseamnă putinţa iniţială de alegere între mai multe posibilităţi (de pildă între mai puţin haos şi mai multă ordine), deci înseamnă că a existat plan iniţial. Plan inteligent e semn al unei inteligenţe care l-a gândit. Deci însăşi lumina, legile electromagnetismului şi existenţa percepţiei culorilor (nu puteam supravieţui văzând alb-negru?) e semn al unei raţionalităţi ce ţine de o inteligenţă.
Ian Stewart
„Lumina ne este atât de familiară încât arareori ne gândim cât de ciudată este ea. Pare să nu aibă greutate, pătrunde peste tot şi ne permite să vedem. Ce este lumina? O undă electromagnetică. Dar în ce mediu? În continuumul spaţiu-timp, ceea ce este un mod sofisticat de a spune că nu ştim. La începutul secolului XX se credea că mediul pentru unde era eterul luminos. După Einstein, am înţeles un lucru despre eter: că nu există. Undele nu se propagă în ceva.
Mecanica cuantică, după cum vom vedea, a mers mai departe. Nu numai că undele luminoase nu se propagă în ceva: toate lucrurile sunt unde. În locul unui mediu în care să se propage undele – [un mediu ca] o structură a spaţiului-timp care să vibreze la trecerea undei – structura însăşi este alcătuită din unde.”1
La începutul secolului XX s-a statornicit în fizică „modelul solar al atomului”, perfecţionat apoi de Niels Bohr, ceea ce produs o cotitură în gândire. Ceea ce modelul atomic aduce total nou în cunoaştere este o nouă perspectivă despre ce înseamnă de fapt ceea ce în mod obişnuit numim materie. Materia nu se prezintă ca un conţinut omogen într-o formă palpabilă şi rigidă sau ca un corp definit cu masă şi formă clar definite. Nu numai gazele, ci toate corpurile sunt formate din particule elementare extrem de mici care se mişcă neîncetat. Când acele particule atomice se agită mai rapid apare creşterea temperaturii în corpul respectiv.
Astfel, toată materia este compusă din nevăzute cărămizi de dimensiuni infinitezimale într-o permanentă mişcare şi care se supun unor legi cu propria lor logică. De altfel, privind în adâncime, vedem cum distanţa dintre electronii care orbitează în atom şi nucleul atomului este imensă în raport cu dimensiunile lor. Astfel, materia apare ca ceva foarte descărnat, ca o îmbinare logică de schelete infinitezimale de modele asemenea sistemelor solare. Ceea ce indică o materie care în însăşi substanţa ei este logică, şi în adâncurile ei este mai degrabă energie şi informaţie, încât apare mai „dematerializată” decât se credea, apare ca şi cum mai degrabă la baza materiei stă o logică şi o raţionalitate, deci spiritul.
În urma cercetărilor sale, reputatul fizician german Max Planck nu vedea nicio contradicţie între ştiinţă şi spiritualitatea religioasă. Ca un bun cunoscător al ştiinţei, la ceremonia de decernare a Premiului Nobel pentru fizică în 1918, el a spus:
Max Planck
Max Planck
„Ca un om care şi-a dedicat întreaga viaţă ştiinţei exacte – studiului materiei – vă pot spune, ca rezultat al cercetărilor mele în legătură cu atomii, doar atât: nu există materie ca atare. Tot ceea ce numim «materie» îşi are originea şi există doar în virtutea unei forţe care face să vibreze particulele unui atom. Suntem obligaţi să presupunem că în spatele acestei forţe există minte conştientă şi inteligentă. Această minte este matricea întregii creaţii.”2
În anul 1900, un corifeu al fizicii, Lord Kelvin, dădea un verdict sigur pe el: „Nimic nou nu va mai fi descoperit în fizică. Tot ce rămâne este să facem măsurători din ce în ce mai precise.” Tot el mai hotăra: „Pot să afirm răspicat că maşinile zburătoare mai grele decât aerul sunt imposibile.”3 La fel de sceptic a fost şi sfatul pe care l-a primit în 1874 un tânăr iubitor al ştiinţei de la un prestigios profesor de fizică: „Aproape totul e deja descoperit, mai sunt doar câteva goluri de umplut”.
Deşi afirmaţia suna atât de dezolant şi descurajant pentru viitor, mai ales că venea de la o persoană care era specialist, tânărul care primise sfatul nu a fost descurajat. Nu-şi dorea să descopere lucruri noi, spunea el – tot ce dorea era să dobândească o mai bună înţelegere a fundamentelor cunoscute ale fizicii. Dar, căutând să aprofundeze această înţelegere, a declanşat una din cele două mari revoluţii în fizica secolului XX, şi astfel a risipit verdictul lordului Kelvin. Numele tânărului de atunci era Max Planck.4 El este părintele teoriei cuantice.
În anii `20, Werner Heisenberg, la Copenhaga, a formulat „principiul de incertitudine”, unul din rezultatele de bază ale mecanicii cuantice. Acesta spune că particulelor elementare (fotonul, de pildă) nu li se pot determina simultan şi viteza şi poziţia. Potrivit cu „ecuaţiile de incertitudine ale lui Heisenberg”, cu cât se determină mai precis poziţia unei particule, cu atât mai puţin precis se poate determina viteza acesteia, şi invers. Einstein, repugnându-i acest element aleator şi imprevizibil al legilor fundamentale, nu a acceptat niciodată pe deplin mecanica cuantică. El şi-a exprimat dezaprobarea în faimosul dicton: „Dumnezeu nu dă cu zarul”([13], p. 26). La aceasta Niels Bohr a replicat: „Cine eşti tu să spui lui Dumnezeu ce să facă?”
Punând în alte cuvinte, principiul de incertitudine spune că dacă într-un experiment determinăm precis viteza unei microparticule (foton sau electron), nu mai ştim poziţia ei. Sau, dacă determinăm corect poziţia ei, nu putem şti viteza sa. Astfel, ecuaţiile matematice ale acestui principiu cuantic pun o barieră de netrecut cunoaşterii lumii cuantice de către om. A fost una din descoperirile cele mai tulburătoare, întrucât arată că sunt limite peste care cunoaşterea umană nu va putea trece niciodată. Ceea ce lasă loc tainei.
Un alt lucru care ne învaţă principiul de incertitudine al lui Heisenberg este că nu poţi fi observatorul unui experiment cu un fenomen cuantic fără a intra în interacţiune cu fenomenul respectiv. Prin urmare, observatorul modifică finalitatea evenimentelor observate prin însuşi actul observării sale. Transpus în filosofie de viaţă, şi această concluzie lasă loc tainei. Căci arată că există fenomene în care orice observator, prin însăşi faptul observării, nu poate avea „imparţialitate” absolută şi nici cunoaşterea exactă a fenomenului supus observării. Ceea ce e dătător de smerenie.
Cele două mari teorii ale fizicii, descoperite şi puse în circulaţie după anii ’20 ai secolului trecut, adică teoria relativităţii şi teoria cuantică, nu numai că au dat un impuls fără precedent dezvoltării fizicii şi tehnologiilor de mare putere, dar au schimbat efectiv concepţia pe care oamenii o aveau asupra lumii.
Un alt mare fizician din a doua jumătate a secolului XX, atins de freamătul care-i stăpânea pe savanţi în faţa sensurilor fundamentale din ascunsul materiei, scria:
Steven Weinberg
„Există un indiciu în fizica particulelor elementare de azi că ne aflăm nu doar la cel mai profund nivel la care putem accede acum, ci că ne aflăm la un nivel care realmente este în mod absolut profund, poate chiar aproape de ultima sursă. Ca urmare, avem temeiuri să credem că în fizica particulelor elementare învăţăm ceva asupra structurii logice a universului la un nivel foarte profund. Cauza care mă face să afirm aceasta constă în faptul că atunci când trecem la niveluri din ce în ce mai înalte de energie şi când studiem structuri din ce în ce mai mici, observăm că legile pe care le găsim devin din ce în ce mai simple.
Nu vreau să spun că matematica devine mai simplă. Nu spun că vom găsi un număr mai mic de particule în lista noastră a particulelor elementare. Ce vreau să spun este că regulile pe care le descoperim devin mai coerente şi universale. Începem să bănuim că aceasta nu e o întâmplare, că nu e ceva care să privească doar problemele particulare pe care ne-am decis să le studiem în acest moment din istoria fizicii, ci că simplitatea şi frumuseţea pe care le găsim în regulile ce guvernează materia reflectă ceva ce ţine intim de structura logică a universului la un nivel foarte adânc.” (Steven Weinberg, laureat al premiului Nobel în fizică, [16], p. 60.)
În chip firesc, ceea ce-l frământă mai mult pe om este răspunsul la marile întrebări ale condiţiei umane, şi mai ales dacă există un sens global, care să includă sau subsumeze toate sensurile acestei lumi perisabile, un suprasens final care să explice însăşi lumea în întreg şi omul. Oare acest sens sau scop supraordonat realităţilor lumii poate fi aflat prin ştiinţă sau pentru asta mai trebuie căutate şi alte ingrediente? Poate da seama ştiinţa, ca descoperire a unor segmente de realitate (realitate fizico-chimică, biologică, istorică, etc.), de sensul final al lumii, sau poate ea singură descoperi cauza ultimă a realităţii?
Albert Einstein
Albert Einstein
„Căci cunoaşterea ştiinţifică nu ne poate instrui decât cu privire la modul cum se leagă faptele între ele şi cum se condiţionează unele pe altele. Aspiraţia spre o asemenea cunoaştere obiectivă este una dintre cele mai înalte de care este capabil omul […] Este însă la fel de clar că de la cunoaşterea a ceea ce este nu duce niciun drum direct spre ceea ce trebuie să fie. Poţi avea cele mai clare şi mai complete cunoştinţe despre ceea ce este şi totuşi să nu poţi deduce de aici care trebuie să fie ţinta aspiraţiilor umane.
Cunoaşterea obiectivă ne pune la îndemână instrumente puternice pentru anumite scopuri, dar scopul ultim el însuşi şi năzuinţa de a-l atinge trebuie să provină din altă sursă. Şi ar fi de prisos să argumentăm în sprijinul acestei idei că existenţa şi activitatea noastră dobândesc un sens numai prin fixarea unui asemenea scop şi a valorilor corespunzătoare. Cunoaşterea adevărului ca atare este minunată dar, departe de a ne servi drept călăuză, ea nu poate oferi o justificare şi o valoare nici măcar năzuinţei înseşi spre cunoaşterea adevărului. Aşadar, atingem aici limitele concepţiei pur raţionale despre existenţa noastră.” (Albert Einstein, [16], pp. 57-58.)
Aventura cunoaşterii continuă în ştiinţă. Deja sunt semne că teoria cuantică şi teoria relativităţii sunt nişte modele de aproximare care ar necesita ajustări astfel încât să fie perfect corelate unul cu altul. De aceea se caută teorii mai „tari” care să le poată unifica. Se caută o teorie care să fie la rădăcina tuturor legilor fundamentale ale universului, o teorie a unificării.
„Problema este următoarea: există doi piloni fundamentali pe care se bazează fizica modernă. Unul este teoria generală a relativităţii a lui Einstein, care oferă cadrul teoretic de înţelegere a universului la cea mai mare scară de dimensiuni: stele, galaxii, roiuri de galaxii şi dincolo de ele, în imensitatea întregului univers. Celălalt este mecanica cuantică, care oferă cadrul teoretic de înţelegere a universului la scara cea mai mică: de la molecule, atomi, până la particule subatomice, cum ar fi electronii şi cuarcii. În cursul multor ani de cercetări, fizicienii au confirmat experimental, cu o precizie inimaginabilă, practic toate predicţiile făcute de fiecare din aceste teorii.
Însă aceste sisteme teoretice duc inexorabil la o concluzie tulburătoare: în actuala lor formulare, teoria generală a relativităţii şi mecanica cuantică nu pot fi amândouă corecte. Cele două teorii care stau la baza progresului fantastic făcut de fizică în ultima sută de ani – progres datorită căruia s-a explicat expansiunea universului şi structura fundamentală a materiei – sunt reciproc incompatibile.”5
Autor: Pr. Ioan Bute
Sursa: Ioan Bute, „Știință și credință. Mărturii ale savanților.” Mănăstirea Sf. Ioan Casian, Arhiepiscopia Tomisului, 2019, Ediția a 2-a revizuită și adăugită, pp. 41-48.
Note
[1] Ian Stewart, De ce frumuseţea este adevărul. O istorie a simetriei, Humanitas, Bucureşti, 2010, cap. 11, p. 227.
[2] Apud Lect. Dr. Ioan Alexandru Ivan, Dovezi şi curente ştiinţifice contemporane…, în Mărturie comună. Credinţă şi ştiinţă în dialog, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2007, p. 110.
[3] Apud Ian Stewart, op. cit., cap. 12, p. 236.
[4] Cf. ibidem.
[5] Brian Green, Universul elegant, Humanitas, 2003, p. 17.
https://facerealumii.ro/misterul-atomului/
////////////////////////////////////
Creatorul Universului (tiparită)- Descriere
Revista Creatorul Universului nr. 4 are ca temă pe marii bărbați ai științei din secolul XX care au fost răsplătiți cu Premiul Nobel pentru munca lor de cercetare și descoperirile extraordinare pe care le-au adus în umanitate. Acești pioneri ai științei moderne au văzut în legile creației lucrarea Creatorului nostru genial și atât de discret. Au văzut și L-au mărturisit cu toată inima, pentru ca „locuitorii” secolului XX, în care ateismul și-a consolidat poziția prin cele mai groaznice ideologii politice, să audă adevărul din gura științei nu doar din gura Bisericii lui Hristos.
În acest sens Werner Heisenberg, laureat al premiului Nobel pentru fizică în 1932 și unul din fondatorii mecanicii cuantice, avea să zică extraordinar: „Prima gură din paharul de științe ale naturii te va transforma într-un ateu, dar la fundul paharului te așteaptă Dumnezeu.”
Cuprins
Află ce ți-am pregătit
Dacă este măcar posibil ca Dumnezeu să existe atunci urmează logic că Dumnezeu există. Argumentul ontologic.
Omul este așezat de Dumnezeu în mijlocul lumii, fiind centrul ei dinamizator
Max Planck
Sf. Nicolae Velimirovici: Această lume a început prin minune, se ține prin minune şi se va sfârşi prin minune
Sf. Teofan al Niceii: Maica Domnului este împărăteasa întregii creații
Thomas Stearnes Eliot
Poate omul să fie bun fără Dumnezeu ? Argumentul moral.
Erwin Schroedinger
Urme ale dinozaurilor care merg prin apă doar cu picioarele din față
Werner Heisenberg
Erau “apele de deasupra” o boltă de aburi?
Vorbea într-o zi un spic de grâu cu Creatorul său
Guglielmo Marconi
Max Planck: „În spatele acestei forțe care susține materia există o minte conştientă şi inteligentă. Această minte este matricea întregii creații.”
Arborii: Puterea creatoare a lui Dumnezeu, “la vedere”
Universul a început să existe, prin urmare are o cauză. Argumentul cosmologic.
Charles Townes
Soarele (articol pentru copii)
Herman Hesse
Sf. Ioan de Kronstadt: Domnul zice: Făcutu-le-am toate câte sunt ca să vă fiu pe plac
Dr. Henry Zuill: „Biodiversitatea este o mărturie puternică a Creatorului”
Simetria și diversitatea dezvăluie frumusețea creației
Alexis Carrel
George Berkely
Sf. Vasile cel Mare – „Să nu-Ți închipui, omule, că cele ce le vezi sunt fără început”
Dovezi pentru o lume tânără
Putem călători în timp?
Wernher von Brown
„Toată atenţia Raiului era pe Eva. Cu ea trebuia să se întâmple «Ceva» prin care să se Descopere TAINA mult AŞTEPTATĂ”
Floarea din rai – inima ce bate a lumii întregi
John Stuart Mill
Recunoașterea și mărturisirea Adevărului Vieții, cea mai înaltă știință a lumii
Oamenii nu pot trăi fără sensurile „înălțate” ale lucrurilor pe lume
https://facerealumii.ro/produs/creatorul-universului-nr-4-2021-tiparita/
///////////////////////////////////////
Știință și autoritate biblical
PURDOM GEORGIA
Ca om de știință și creștin, am ajuns la concluzia că Biblia servește că fundație esențială pentru înțelegerea științei din trecut și prezent. În timp ce m-aș aștepta ca ateii să obiecteze asupra acestui concept, constat că și mulți creștini obiectează. De ce se întâmplă lucrul acesta? De ce cred creștinii că Biblia nu este o bază pentru biologie, geologie și astronomie?
În cartea noastră publicată recent, Already Gone, cercetările arată că multe persoane de peste 20 de ani au părăsit Biserica pentru că pun la îndoială veridicitatea Bibliei, mai ales în ceea ce privește vârsta pământului. Când erau copii, erau de obicei învățați „povești” biblice in Biserică. Li s-au arătat arce pline de animale colorate, dar nicio mențiune despre fosile, straturi de roci și tipuri de animale.
Editorii de programe școlare, profesorii școlii duminicale și părinții nu au reușit să conecteze Biblia la lumea reală. Deci, acești copii au învățat că te duci la școală pentru a află despre istorie și știință și la Biserică pentru a învăța „povești” morale și adevăruri spirituale.
Iisus Hristos spune în Ioan 3:12:
„Dacă v-am spus cele pământești și nu credeți, cum veți crede cele cerești?”
Lucrurile pământești pot fi clasificate în domenii precum biologia, geologia și astronomia – iar fundamentul lor se află în cartea Facerea. Biologia și astronomia au început în capitolul 1 din Facere prin crearea plantelor în ziua a treia, a soarelui, Lunii și stelelor în ziua a 4-a; urmate de facerea animalelor si a omului. De asemenea, geologia trebuie înțeleasă în lumina relatării cataclismului Potopului din Facerea 7.
Cuvintele lui Iisus din Ioan 3 ne ajută să înțelegem că Biblia este fundamentul pentru cunoașterea lumii reale, este de încredere și este autoritatea supremă indiferent de ce ne dezvăluie (de la biologie la mântuire)!
Din păcate, mulți copii sunt învățați în școli și unele biserici să nu aibă încredere în Cuvântul Lui Dumnezeu din Facere. Acest lucru îi determină să pună la îndoială veridicitatea tuturor învățămintelor din Biblie și, ca tineri adulți, majoritatea decid că este irelevant creștinismul – și părăsesc biserica.
Ce vom face în legătură cu acest lucru?
Trebuie să fim pregătiți pentru a-i învăța pe tineri (și adulți) să vadă și să creeze legături între Biblie și lumea din jurul nostru. Această înseamnă să ne educăm în elementele de bază ale biologiei, geologiei și astronomiei – așa cum se întemeiază în Scriptură. Aceasta nu trebuie să fie o sarcină descurajantă. Putem fi siguri că eforturile noastre vor fi răsplătite bine și binecuvântate de Domnul (Proverbe 22:6).
Să învățați să răspundeți la întrebările copilului dvs. și ale altor persoane despre știință poate fi mai ușor decât credeți. De exemplu, sunt deseori întrebat despre asemănările dintre ADN-ul uman și cel al cimpanzeilor. Asemănările sunt adesea folosite în multe manuale științifice și prelegeri pentru a susține ideea strămoșilor comuni. Dar o eroare logică (ceva numit „afirmarea consecinței”) este adesea comisă cu aceste tipuri de argumente. (Nu lăsați aceste cuvinte să vă dezamăgească; urmați-mă în continuare.)
Argumentul este de obicei exprimat astfel:
Dacă oamenii și cimpanzeii au un strămoș comun, atunci ar trebui să observăm ADN similar.
ADN similar este observat între oameni și cimpanzei.
Prin urmare, oamenii și cimpanzeii au un strămoș comun.
Dar ADN-ul ar putea fi similar din alte motive decât un strămoș comun. Deci, concluzia nu rezultă neapărat din observații[1]. Gândirea corectă – și posibilitatea de a observa când alți oameni nu gândesc corect – vă vor permite să răspundeți la multe întrebări legate de știință.
Answers in Genesis a publicat numeroase resurse care răspund la tot felul de întrebări, de la ADN-ul cimpanzeilor până la coloana geologică și big bang – și la un nivel pe care oricine îl poate înțelege.
Pavel ne îndeamnă în 2 Corinteni 10:5 ca „toată trufia” și „tot gândul să îl robim, spre ascultarea Lui Hristos”. „Să fiți gata totdeauna să răspundeți oricui vă cere socoteală” (1 Petru 3:15) despre Biblie, știință și lumea din jurul nostru, astfel încât generația următoare să apere Cuvântul ui Dumnezeu ca autoritate supremă.
Autor: Georgia Purdom
Sursa: Creation.com | Science and Biblical Authority
Traducător: Luiza Vărzaru
[1] Creaționiștii comit uneori aceeași eroare logică susținând că asemănările AND-ului demonstrează că Dumnezeu există și a creat ființe vii. Mai degrabă, asemănările arată consistența dovezilor cu Dumnezeul Creator care a creat. Argumentul transcendental ar trebui folosit pentru a argumenta existența lui Dumnezeu și lucrarea Sa în creație. Vedeți The Ultimate Proof of Creation.
https://facerealumii.ro/stiinta-autoritate-biblica/
////////////////////////////////////////
Relația dintre teologie și știință în contextul contemporan
ADRIAN LEMENI
Dialogul dintre Teologie și Știință
Paradigma științei contemporane oferă implicații epistemologice semnificative, care pot constitui o reală interfață în dialogul dintre teologie și știință. În diverse domenii de vârf ale cercetării științifice actuale este depășită poziția reducționistă de autosuficiență specifică perspectivei scientiste. Limita internă a cercetării științifice este asumată nu ca o închidere, ci ca o deschidere către alte forme de cunoaștere, inclusiv cea religioasă.
Astfel este generată și cultivată o conștiință a dialogului. Fizica, matematica, neuroștiințe, cosmologia evidențiază, pe de o parte, limitele gândirii discursive, iar pe de altă parte, raționalitatea profundă a universului. Se recunoaște că lumea nu poate fi explicată prin ea însăși, depășindu-se astfel o înțelegere exterioară și autonomă a realității.
Astfel savanți redutabili din contemporaneitate sunt deschiși către taina lumii. Prin cultivarea acestei atitudini, prin care savanți de prestigiu nu se mai încred în forța exclusivă a propriei rațiuni, este posibilă conturarea unui dialog între teologie și știință, respectându-se competențele și identitățile specifice ale acestora.
Prin cercetările din fizica fundamentală se afirmă raționalitatea profundă a lumii. Depășindu-se concepția mecanicistă despre univers, unii fizicieni, nefiind familiarizați cu tradiția ortodoxă, se orientează spre religiile orientale. În fața deschiderilor contemporane din fizică este importantă mărturisirea specificității Tradiției răsăritene.
„Putem spune că ordinea interioară la care se referă fizicienii contemporani și pe care o găsim afirmată de Părinții răsăriteni arată că lumea nu se lămurește în perspectiva relațiilor exterioare dintre lucruri și ființe, cum s-a crezut în știința clasică, pentru care elementele iraționale (întâmplarea etc.) par să joace un rol mult mai important decât cele raționale, ci în lumina conexiunilor care se realizează la nivelul acestei ordini interioare, raționalitatea creației.
Această ordine interioară nu este închisă în sine, în mod panteist și imanentist, cum consideră mulți dintre fizicienii contemporani, ci este deschisă transcendentului divin, fiindcă centrul ei de gravitație se află, cum afirmă tradiția Bisericii răsăritene, în Logosul Creator și Răscumpărător al întregului univers, în Hristos-Pantocrator”[1].
Autor: Adrian Lemeni
Sursa: Adevăr și comuniune, p. 119-121
[1] Pr. Dumitru POPESCU, „Crearea lumii din perspectiva Sfintei Scripturi și a științei contemporane”, în: Știință și teologie, pp. 121-122. Fizica actuală pune accentul pe raționalitate, fiind în acest fel deschisă față de cosmologia teonomă a teologiei ortodoxe. „Din momentul în care a pătruns în lumea subatomică, noua știință a descoperit un lucru de importanță considerabilă pentru teologia creștină în general și pentru cea ortodoxă în special, anume că nu există lucrul în sine, toate aflându-se în relaționare internă reciprocă. Dar ceea ce pare interesant și providențial este faptul că noua gândire științifică ajunge indirect să confirme reconstrucția cosmologică întreprinsă de Sfântul Atanasie cel Mare, care voia să facă accesibilă, din punct de vedere cultural și filosofic, întruparea Logosului. Corelația de care vorbesc fizicienii contemporani apare în scrierile ilustrului Părinte al Bisericii universale, în secolul al IV-lea. Omul nu a fost creat pentru a vorbi cu sine însuși și pentru a se seculariza, ci pentru a fi partener de dialog al Creatorului și inel de legătură între Dumnezeu și lume – el însuși având rădăcinile adânc înfipte în realitatea cosmică și în cea treimică -, chemat să transfigureze creația în Hristos. În această viziune teologică, ordinea interioară a lumii nu apare închisă în ea însăși, ci deschisă transcendentului, cu toate consecințele care decurg de aici, după cum vom vedea mai jos. Această coeziune a întregii creații în Hristos a fost strălucit pusă în evidență de Sfântul Maxim Mărturisitorul, sub cele două aspecte. Pășind pe calea deschisă de Sfântul Atanasie cel Mare, el subliniază că «rațiunile cele multe sunt una și cea una e multe. Prin ieșirea binevoitoare, făcătoare și susținătoare a Celui unu spre făpturi, rațiunea cea una e multe, iar prin întoarcerea celor multe la originea și la centrul lucrurilor, din care și-au luat începuturile și care le adună pe toate, cele multe sunt una». În gândirea Sfântului Maxim, Logosul divin este așadar centru de diversificare și de unificare a rațiunilor tuturor lucrurilor văzute și nevăzute. Dacă universul văzut și nevăzut își păstrează coeziunea, aceasta se datorează legăturii dinamice între Logos și creație, prin lucrarea Duhului Sfânt, după bunăvoința Tatălui. Astfel se explică și motivul pentru care mântuirea realizată de Hristos, ca Logos întrupat, are dimensiune cosmică”.
https://facerealumii.ro/relatia-teologie-stiinta-2/
////////////////////////////////////////
Cum îl vedeau Einstein, Spinoza, Roosevelt, Pascal, și alți filozofi și oameni de știință pe Iisus Hristos
TIHOMIR DIMITROV
Savanți creștini
Iisus Hristos a spus că El nu ia mărturie de la oameni [„Dar Eu nu de la om iau mărturia” (Ioan 5, 34)], ci Tatăl Lui cel din ceruri mărturisește pentru El și faptele pe care le face mărturisesc despre El, dar totuși a acceptat să-l menționeze pe Sfântul Ioan Botezătorul ca unul care L-a recunoscut ca Mesia și L-a mărturisit ca Fiu al Lui Dumnezeu. De ce a făcut acest lucru? Tot El răspunde: „spun aceasta ca să vă mântuiţi” (Ioan 5, 34). Așa și noi vă punem înainte câteva mărturii despre Iisus Hristos ale unor mari gânditori ai istoriei (scriitori, filozofi, și oameni de știință), nu pentru că fără mărturia lor Persoana și lucrarea lui Iisus ar fi mai prejos, ci pentru că astăzi „lumea” nu mai ascultă cuvântul lui Dumnezeu, nici al sfinților bărbați ai Bisericii, măcar de-ar asculta ceva din vocea savanților moderni.
ALEXIS CARREL, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină și Fiziologie
„Iisus cunoaște lumea noastra. El nu ne disprețuiește ca Dumnezeul lui Aristotel. Putem vorbi cu El și El ne răspunde. Deși El este o persoană ca si noi, El este Dumnezeu și transcende toate lucrurile.” (Carrel 1952, Cap. 6, Partea 7).
ALBERT EINSTEIN, laureat al Premiului Nobel pentru fizică
Atitudinea lui Einstein față de Iisus Hristos a fost exprimată într-un interviu pe care marele om de știință l-a acordat revistei americane The Saturday Evening Post (26 octombrie 1929):
„- În ce măsură ești influențat de creștinism?
– În copilărie am primit învățături atât din Biblie, cât și din Talmud. Sunt evreu, dar sunt fascinat de figura luminoasă a Nazarineanului.
– Ați citit cartea lui Emil Ludwig despre Iisus Hristos?
– Iisus al lui Emil Ludwig este superficial. Iisus este prea măreț pentru încondeierile frazeologice, oricât de ingenioase ar fi acestea. Nici un om nu poate dispune de creștinism doar prin cuvinte potrivite.
– Îl accepți pe Iisus Hristos ca personaj istoric?
– Fără îndoială! Nimeni nu poate citi Evangheliile fără să simtă prezența reală a lui Iisus. Personalitatea Sa pulsează în fiecare cuvânt. Nici un mit nu este plin de o astfel de viață.” (Einstein, citat în Viereck 1929; vezi și Einstein, așa cum este citat în revista germană Geisteskampf der Gegenwart, Guetersloh, 1930, S. 235).
ARTHUR COMPTON, laureat al Premiului Nobel pentru fizică
„Învățătura lui Iisus și exemplul vieții Sale formează cel mai de încredere ghid pe care l-am găsit pentru a-mi modela propriile acțiuni. Pentru că accept conduita Lui mă numesc creștin.
Îl văd ca fiind muntele Everest printre numeroșii munți înalți ai lumii. ” (Compton 1956, 346).
ROBERT MILLIKAN, laureat al Premiului Nobel pentru fizică
„Predicarea practică a științei moderne – care este cea mai insistentă și mai eficientă predică din lumea de astăzi – seamănă extraordinar cu propovăduirea lui Iisus. Ideea Sa fundamentală o reprezintă deservirea, subordonarea individului spre binele întregului. Iisus a predicat aceasta ca pe o datorie – de dragul mântuirii lumii. Știința o predică ca fiind o datorie – de dragul progresului mondial.
Iisus a propovăduit deasemenea și bucuria și mulțumirea care decurge din slujirea aproapelui: ‘Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa.’ ”(Millikan, așa cum este citat în Kargon 1982, 147).
ALBERT SCHWEITZER, laureat al Premiului Nobel pentru Pace
În Reverence for Life, Schweitzer a declarat:
„Să sperăm, să tăcem și să ne facem lucarea – asta trebuie să învățăm să facem dacă vrem cu adevărat să lucrăm în duhul adevărului. Dar ce anume implică această lucrare? Plugarul nu trage plugul. El nu îl împinge. Doar îl dirijează. Așa se mișcă și evenimentele din viața noastră. Nu putem face altceva decât să le îndrumăm în direcția cea bună care ne duce la Domnul nostru Iisus Hristos, străduindu-ne sa ajungem la El, prin tot ceea ce facem și trăim. Tindeți spre El și brazda se va ara singură ”. (Schweitzer 1969, 47).
THEODORE ROOSEVELT, laureat al Premiului Nobel pentru Pace
„Dacă există vreun loc pe pământ unde distincțiile si vanitățile pământești dispar, acela este în biserică, în prezența lui Dumnezeu. Cu cât oamenii se apropie mai mult de inima lui Hristos, cu atât se apropie si unul de celălalt, indiferent de condițiile pământești. ” (Theodore Roosevelt, The Free Citizen, New York, The Macmillan Company, Hermann Hagedorn – editor, 1956, p. 31).
FREDERIK DE KLERK, laureat al Premiului Nobel pentru Pace
„Creștinii ar trebui să se ierte unii pe alții, deoarece aceasta este porunca Domnului și condiția prealabilă pe care El o stabilește pentru iertarea noastră.
În cele din urmă, însă, în relația noastră cu Dumnezeu, păcatele noastre pot fi iertate numai prin jertfa și mijlocirea Fiului Său, Iisus Hristos. Aceasta, în sensul său cel mai profund, este sensul iertării și al împăcării și nu duce neapărat la pacea din această lume, ci la pacea care depășește orice înțelegere ”. (de Klerk 1997).
JOHN R. MOTT, laureat al Premiului Nobel pentru Pace
„Scripturile ne învață în mod clar că, dacă oamenii au nevoie să fie mântuiți, trebuie să fie mântuiți prin Hristos. El singur îi poate elibera de puterea păcatului și de pedeapsa pentru acesta. Moartea Sa a făcut posibilă mântuirea.
Cuvântul lui Dumnezeu stabilește condițiile mântuirii. Dumnezeu a ales ca aceste condiții să fie făcute cunoscute prin intermediul instrumentelor omenești. Creștinii au datoria să-l propovăduiască pe Hristos fiecărei creaturi. Întrebarea arzătoare pentru fiecare creștin este atunci: Aceste sute de milioane de oameni care trăiesc acum, care au nevoie de Hristos și sunt capabili să primească ajutor de la El, vor părăsi aceasta lume fără a avea măcar ocazia să-L cunoască? ” (Mott, așa cum este citat în DuBose 1979).
„Este de datoria noastră să evanghelizăm lumea, deoarece datorăm tuturor oamenilor Evanghelia.
Ce crimă împotriva umanitatii este de a ascunde cunoașterea misiunii lui Hristos la două treimi din rasa umană! Este de datoria noastră să evanghelizăm lumea în această generație prin prisma poruncii misionare lăsate de Hristos ”. (John R. Mott 1944).
KIM DAE-JUNG, laureat al Premiului Nobel pentru Pace
„Iubirea lui Dumnezeu nu înseamnă că noi trebuie să-L iubim mai întâi. Mai degrabă, El ne-a iubit mai întâi, creând lumea și lăsând-o în grija noastră, trimițându-l pe singurul său fiu la noi pentru a răspândi Evanghelia și, în cele din urmă, deschizându-ne calea pentru a ne elibera de păcat prin răstignirea fiului Său nevinovat, Iisus Hristos. Prin învierea lui Iisus, Dumnezeu ne-a dat speranță pentru viața veșnică „. (Kim Daejung, Prison Writings, Berkeley: University of California Press, 1987).
MARTIN LUTHER KING JR., Laureat al Premiului Nobel pentru Pace
„Credem ferm în revelarea lui Dumnezeu în Iisus Hristos. Dacă cineva este cu adevărat devotat religiei lui Iisus, el va căuta să scape pământul de răul din societate.
Evanghelia este atât socială, cât și personală ”. (King, așa cum este citat în Oates 1982, 81-82).
JIMMY CARTER, laureat al Premiului Nobel pentru Pace
„A te naște din nou este o viață nouă, nu de perfecțiune, ci de străduință, efort și căutare – o viață de apropiere de Dumnezeu prin Duhul Sfânt. Mai întâi trebuie să existe o golire de sinele nostru, apoi o reumplere. În măsura în care vrem să-L cunoaștem, să-L înțelegem și să-L experimentăm pe Dumnezeu, putem găsi toate acestea în Iisus Hristos. Este o experiență extrem de personală și subiectivă, posibilă numai dacă suntem în cautarea unor adevăruri mai mari, despre noi înșine și despre Dumnezeu. ” (Carter 1998, 20-21).
SPINOZA, filozof olandez-evreu, principalul exponent al raționalismului modern
Spinoza îl privea pe Iisus Hristos ca pe un om cu un geniu moral transcendent, ieșind în evidență, ca fiind mai presus de Moise și ceilalți profeți. Spinoza îl privea pe Iisus ca pe un Fiu al lui Dumnezeu, dar nu ca pe un Dumnezeu. Discutând despre natura viziunii profetice, el a scris:
„Nu cred că vreun om a ajuns vreodată la acea înălțime singulară a desăvârșirii, decât Hristos, căruia i s-au dezvăluit rânduielile lui Dumnezeu care îi conduc pe oameni la mântuire, nu prin cuvinte sau viziuni, ci imediat: astfel încât Dumnezeu s-a demonstrat apostolilor prin mintea lui Hristos, ca mai inainte lui Moise prin intermediul unei voci auzite în aer. Și, prin urmare, glasul lui Hristos poate fi numit, ca acela pe care l-a auzit Moise, și anume glasul lui Dumnezeu. În acest sens, putem spune, de asemenea, că înțelepciunea lui Dumnezeu, adică o înțelepciune mai presus de cea a omului, a luat natura omului prin Hristos și că Hristos este calea mântuirii „. (Spinoza, așa cum este citat în Frederick Pollock, Spinoza: His Life and Philosophy, Adamant Media Corporation, Boston, 2000, 352)
BLAISE PASCAL, fondatorul Hidrostaticii și Hidrodinamicii
„Iisus Hristos este un Dumnezeu de care ne apropiem fără mândrie și în fața căruia ne smerim fără disperare.” (Pascal 1910, nr. 528).
„Fără Iisus Hristos omul este în pacat și în mizerie; cu Iisus Hristos omul este liber de păcat și de nefericire; în El este toată virtutea și toată fericirea noastră. În afara Lui nu există decât viciu, mizerie, întuneric, moarte, disperare. ” (Pascal 1910, nr. 545-546).
Sursa: 50 Nobel laureates and other great scientist who believed in God, ediția electronică. p. 121-124, Tihomir Dimitrov
Traducător: Emilia Comoniță
https://facerealumii.ro/einstein-spinoza-roosevelt-pascal-iisus-hristos/
////////////////////////////////////////
Motoarele lui Dumnezeu care descurcă ADN-ul
JONATHAN D. SARFATI Biochimie, Biologie, Design Inteligent
Toate vietățile conțin mașini incredibile, precum și „manual de instrucțiuni” pentru a le construi. Acest manual cuprinde secvențe de „litere” chimice (nucleotide) în celebra moleculă de acid dezoxiribonucleic (ADN), la fel cum informațiile dintr-o carte sunt scrise cu litere pe o pagină.
În plus, aceste instrucțiuni sunt copiate la generația următoare. Nu ai primit cu adevărat ochii mamei tale și urechile tatălui; mai degrabă, instrucțiunile de re-fabricare a ochilor mamei și a urechilor tatălui au fost copiate în ADN-ul tău
Dimensiunile fizice ale ADN-ului pun multe probleme care ar trebui rezolvate înainte ca și cea mai simplă formă de viață să poată funcționa. Forma dublu elicoidală are aproximativ 2,5 nanometri lățime – prea subțire pentru a fi văzută cu orice microscop optic (lumina vizibilă are o lungime de undă de 380 și 700 nm).
O rotire completă a elicei are aproximativ 10,5 litere lungime. Dar întreaga moleculă de ADN este extrem de lungă: cel mai mare cromozom uman, numărul 1, este compus din 220 de milioane de litere și ar avea o lungime de 85 mm dacă ar fi întins complet. Dacă tot ADN-ul din celula ta ar fi aliniat, ar avea aproximativ 2 m lungime! Aceste fire extrem de lungi, subțiri și lipicioase trebuie împachetate într-o celulă microscopică și apoi menținute fără a se încurca și fără a forma noduri. Celula are nevoie de mașini complexe pentru a face toate acestea. Aceste mașini sunt uimitoare, complexe și o mărturie a geniului Creatorului nostru.
Desfășurarea elicei
Când ADN-ul este decodat (adică atunci când informația este folosită pentru a crea o proteină), cele două catene ale elicei duble trebuie separate. Și în timpul reproducerii, fiecare fir este copiat independent.
Acest lucru necesită motoare speciale numite ADN-helicaze. Au formă de inel, cu o gaură prin care să treacă ADN-ul. Dar, fiindcă sunt motoare, au nevoie și de combustibil. Helicazele sunt alimentate de un „combustibil” numit ATP, care este produs de un alt motor, ATP-sintaza.[1] Folosind ATP ca sursă de energie, o schimbare ciclică a formei se desfășoară în jurul inelului helicazei la aproximativ 10 000 rpm – aproximativ viteza cu care se rotește o turbină de motor cu reacție.
Helicaza se desfășoară rapid de-a lungul ADN-ului și separă cele două catene la bifurcația de replicare.[2] Apoi, multe alte mașini se ocupă de decodarea ADN-ului și de a pune din nou firele împreună sau de a le copia. Aceasta trebuie să se întâmple foarte repede, deoarece viteza de copiere a ADN-ului este de 1000 de litere pe secundă, iar helicaza trebuie să rămână înaintea mașinilor de copiat.
Superbobine
Forma elicoidală (bobinată) a ADN-ului produce o altă problemă care este amplificată atunci când helicaza o desfășoară pentru a separa firele. Puteți demonstra cu ușurință problema cu o frânghie lungă cu mai multe fire: începeți de la mijloc și încercați să despărțiți firele. În curând va deveni prea greu de desfășurat din cauza rezistenței răsucirilor suplimentare de pe ambele părți ale punctului de separare.
Dacă dați drumul, frânghia va avea tendința de a se încolăci înapoi pe ea însăși – gândiți-vă și la cablurile telefoanelor mai vechi care se încurcă ușor, formând bobine peste bobine. Pentru a compensa fiecare răsucire adăugată în direcția înainte, ADN-ul din spatele locului de desfacere adaugă o răsucire și, de asemenea, devine supra-întors (supra-bobinat). Într-o celulă, dacă ADN-ul ar fi împiedicat să se deruleze, atunci celula nu ar mai putea produce proteine sau să se copieze.
Replicarea ADN-ului sau sinteza ADN-ului este procesul de copiere a unei molecule de ADN dublu catenar. Acest proces este esențial pentru viață așa cum o cunoaștem. Notă: Aceasta este o diagramă simplă a unei piese de mașini foarte complicate.
Mașini de descurcat
Creatorul a rezolvat această problemă folosind mașini speciale pentru proteine (enzime) numite topoizomeraze.[3] Ele taie ADN-ul, îl rearanjează și îl lipesc înapoi. Ele trebuie să lucreze înaintea bifurcării de replicare pentru a împiedica ADN-ul să se întoarcă excesiv.
Există mai multe clase de topoizomeraze, dar acestea sunt grupate în două tipuri principale:
Topoizomeraza de tip I taie una dintre catenele ADN și se leagă temporar de ambele capete ale tăieturii. Apoi catena netăiată este liberă să treacă prin rupere. În ambele cazuri, acest lucru ameliorează sau „relaxează” tensiunea, o răsucire la un moment dat. În cele din urmă, ruptura este reconectată; aceasta se numește ligatură.
Topoizomerazele de tip I nu au nevoie de ATP – energia acumulată prin supraînfăşurarea ADN-ului este pur și simplu eliberată, ca un arc spiralat atunci când este eliberat.
Topoizomerazele de tip II sunt mai complexe. Acest tip taie ambele fire ale elicei duble și le ține depărtate. Apoi trage prin rupere o buclă a elicei dintr-o secțiune netăiată. După aceea, cele două catene sunt reconectate, ADN-ul trecut este eliberat și, în final, enzima eliberează ADN-ul reconectat, astfel încât procesul să poată fi repetat după cum este necesar. Acest lucru necesită ATP pentru mai mulți dintre acești pași.
Topoizomeraza de tip II este importantă dintr-un alt motiv: atunci când ADN-ul este replicat, uneori, cele două molecule de ADN „fiică” pot ajunge înfășurate una în jurul celeilalte ca niște verigi într-un lanț, adică catenate (în latină, catena = lanț). Astfel, separarea acestor molecule legate se numește decatenare, iar acesta este un rol vital al topoizomerazei de tip II.
Inutil dacă nu este complet funcțional
Aceste enzime trebuie să facă trei lucruri, altfel ar fi inutile sau chiar dăunătoare: taie, mută un alt fir prin tăietură și reconectează. Pentru a arăta cât de important este fiecare pas, dacă vreun dintre ei este dezactivat, enzima nu funcționează și celula moare.
Într-adevăr, unele medicamente antibacteriene și anticancerigene funcționează prin țintirea topoizomerazelor. Clasa de antibiotice numite fluorochinolone (de exemplu, ciprofloxacină, levofloxacină) oprește etapa de reconectare a topoizomerazei bacteriene de tip II, ceea ce duce creșterea rupturilor ADN-ului, ucigând rapid celula. Unele medicamente anti-cancer (de exemplu, camptotecina, topotecan) fac același lucru cu topoizomerazele de tip I și de tip II din celulele canceroase care se reproduceau necontrolat.
O altă clasă de medicamente numite inhibitori catalitici previne eliberarea de energie ATP și funcționează prin oprirea primului pas de tăiere. În loc ca celula să moară datorită ADN-ului rupt în bucăți, ADN-ul pur și simplu se încurcă, astfel încât celula nu se poate reproduce și nici nu poate produce proteine.
Probleme pentru evoluție
În mod clar, reacțiile chimice aleatoare în condițiile de dinainte de viață nu ar fi putut produce prima celulă prin pași mici, treptat, fiecare cu un presupus avantaj față de cel anterior și astfel favorizat de selecția naturală. Să presupunem că acest proces a produs o enzimă cu primul pas: tăierea. Fără a le pune la loc, acest lucru ar dăuna celulei prin tăierea în bucăți a moleculei informaționale!
Dar este și mai rău pentru evoluție. Selecția naturală este, prin definiție, reproducere diferențială: adică „A este mai adaptat decât creatura B” înseamnă că „A are mai mulți descendenți supraviețuitori decât B”. Prin urmare, selecția naturală necesită cel puțin două entități care se pot replica. Aceasta înseamnă că nu poate explica originea replicării, deoarece nu vă puteți reproduce până când nu aveți o modalitate de a replica ADN-ul. Și după cum am văzut, fără topoizomeraze, ADN-ul nu poate fi replicat, deoarece s-ar încurca prea repede. Deoarece selecția naturală nu poate explica originea primei topoizomeraze, evoluția darwiniană nici măcar nu poate începe.[4]
O altă problemă este asemănătoare întrebării „ce a fost mai întâi: găina sau oul?”[5] Adică: instrucțiunile de construire a topoizomerazelor sunt în ADN, dar aceste instrucțiuni nu pot fi citite fără topoizomeraze pentru a descurca ADN-ul. Chiar și cea mai simplă topoizomerază de tip II are 800 de „litere” proteice (aminoacizi) împărțite între două segmente. Este nevoie de trei „litere” ADN pentru a codifica o literă proteică, așa că gena pentru aceasta are aproximativ 2400 de litere – prea mare pentru a fi citită fără a fi necesară descurcarea sa.
Și aceste instrucțiuni nu ar putea fi transmise următoarei generații fără topoizomeraze de tip II pentru a decatena firele de ADN fiice. Chiar și ADN-ul lui Mycoplasma genitalium, care are cel mai mic genom al oricărui organism viu, este mult prea mare pentru a se decatena singur.
ADN-ul: cel mai bun sistem de stocare a informațiilor
ADN-ul este cel mai avansat sistem de stocare/recuperare/transmitere a informațiilor cunoscut. Densitatea informației din ADN-ul unei celule vii este de aproximativ 1000 de teraocteți pe milimetru cub.[6] Deci, o celulă vie poate stoca o cantitate enormă de informații într-un spațiu mic: cea mai simplă vietate este un parazit intracelular numit Mycoplasma, care are aproximativ 600 de kiloocteți de ADN, în timp ce fiecare celulă umană are aproximativ 3 gigaocteți.[7]
Dacă toate informațiile din fiecare celulă umană ar fi scrise cu cerneală pe hârtie, ar ocupa aproximativ o mie de cărți de dimensiunea Bibliei (dar doar de 200 de ori dimensiunea codului fiscal din SUA).[8] Dar rețineți că nu există nimic în chimia cernelii care ar putea produce informațiile din cărți – nu au fost produse prin turnarea cernelii pe pagini! Mai degrabă, au fost produse de un autor care a aranjat cerneala în litere. Într-un mod asemănător, nu există nimic în chimia „literelor” ADN care să le facă să scrie mesajul vieții.
Concluzie
Chiar și cele mai simple vietăți au nevoie de topoizomeraze înainte de a-și putea citi instrucțiunile ADN-ului pentru a produce proteine sau pentru a le transmite descendenților lor. Acestea sunt mașini complexe, bine proiectate, care taie, mișcă, apoi reconectează ADN-ul. Deoarece reproducerea este imposibilă fără ele, evoluția darwiniană – mutație aleatoare + selecție naturală – nu ar fi putut produce primele topoizomeraze.
Autor: Jonathan Sarfati
Sursa: Creation.com | God’s DNA-detangling motors
Traducător: Cristian Monea
[1] Thomas, B., ATP synthase: majestic molecular machine made by a mastermind, Creation 31(4):21–23, 2009; creation.com/atp-synthase.
[2] O descriere bună și un videoclip pot fi găsite în Unwinding the double helix: Meet DNA helicase,evolutionnews.org, 20 Februarie 2013. Alte videoclipuri fascinante pot fi găsite la DNA Learning Center, dnalc.org.
[3] Pentru mai multe informații, vedeți DeWeese, J.E., DNA topoisomerases—the ‘relaxers’ and ‘unknotters’ of the genome, J. Creation 30(2):92–101, 2016. Dr. Joe DeWeese de la Universitatea Lipscomb, Nashville, Tennessee, a publicat multe lucrări despre topoizomerază în reviste de știință seculare. Vedeți și videoclipul Topoisomerase 1 și 2, youtube.com.
[4] Originea propusă a vieții din substanțele chimice nevii se numește, în mod obișnuit, evoluție chimică.
[5] Răspunsul este, de fapt ușor, conform Scripturii: Dumnezeu a creat găina în ziua 5, care apoi a depus oul. De fapt, pentru a fi mai preciși, Dumnezeu a creat genul galiform care cuprinde păsările grele care trăiesc pe pământ, care după Arcă s-au diversificat în găini, potârnichi, fazani, prepelițe, curcani etc. Lightner, J., An initial estimate of avian ark kinds, Answers Research Journal 6:409–466, 2013.
[6] Mai multe detalii în Sarfati, J., DNA: the best information storage system, 9 Octombrie 2015; creation.com/dna-best. Vedeți și Batten, D., DNA repair mechanisms ‘shout’ creation, Creation 38(2):56, 2016; creation.com/dna-repair-shouts.
[7] Pentru simplitate, tratez fiecare „scrisoare” ADN ca pe un „octet” de informații, care este „în locul potrivit”. În realitate, deoarece există patru posibilități pentru fiecare loc, am putea folosi doi biți pentru a stoca fiecare literă, ceea ce ar reduce necesarul total de memorie de 4 ori. Dar, folosind o literă pe octet, avem 3,17 miliarde de perechi de baze (bp) și două copii ale genomului în fiecare celulă, deci 6,34 miliarde bp, sau 5,90 GB.
[8] Erb, K.E., [American] Tax code hits nearly 4 million words, Taxpayer Advocate calls it too complicated, forbes.com, 10 Ianuarie 2013. Comparativ, Biblia KJV are aproximativ 800 000 de cuvinte.
https://facerealumii.ro/motoare-adn/
/////////////////////////////////////
Dr. Bob Hosken: „Trebuie să existe un designer inteligent și acesta este Dumnezeu”
HOSKEN BOB 50 de oameni de știință creaționiști, Biochimie
Vă prezentăm pe site-ul nostru o serie de 50 personalități, doctori în știință, care cred în Dumnezeu, Creatorul întregului Univers. Acest articol face parte din cartea In six days în care fiecare om de știință are dedicat un capitol în care-și expune părerea sa despre motivul pentru care susține literal creația, așa cum este expusă în Biblie.
Dr. Bob Hosken, biochimist
Dr. Hosken este conferențiar universitar în tehnologie alimentară la Universitatea din Newcastle, Australia. El a obținut licența în biochimie la Universitatea din Australia de Vest, masteratul în biochimie la Universitatea Monash, un doctorat în biochimie și un titlu de master în administrarea afacerilor la Universitatea din Newcastle. Dr. Hosken a publicat peste 50 de lucrări de cercetare în domeniile structurii și funcției proteinelor, tehnologiei alimentare și dezvoltării produselor alimentare.
Primul meu an la universitate a fost unul dintre cele mai provocatoare și incitante momente din viața mea. Deodată nu mai eram copil; eram independent, trebuind să interpretez lumea pentru mine, planificându-mi propriul viitor și determinându-mi propriile valori de viață. Nu eram sigur de ce ar trebui să studiez, iar grupul meu de colegi de liceu s-a dezintegrat, deoarece unii prieteni au ales să studieze arte, în timp ce alții au urmat dreptul, stomatologia sau comerțul. Am participat la multe prelegeri memorabile în primul an, unele dintre ele de mult uitate, dar singura prelegere care s-a evidențiat a fost despre glicoliză și ciclul Krebs, deschizându-mi o lume cu totul nouă: minunile biochimiei și biologiei moleculare. Am aflat etapele metabolice implicate în sinteza și eliberarea energiei chimice prin fotosinteză și fosforilare oxidativă – absolut minunate. Nu puteam să mă satur, trebuia să devin biochimist.
Pe acest subiect am avut și câteva prelegeri despre biologia evolutivă și, în timp ce conceptele erau interesante, totuși nu m-au incitat intelectual sau emoțional. Pentru mine, deblocarea secretelor metabolismului a fost ca și cum ai deschide cartea vieții. Trebuia să existe un proiectant pentru ca acest sistem să funcționeze, iar pentru mine acesta nu era întâmplarea, ci mâna lui Dumnezeu.
După absolvirea chimiei și biochimiei, mi-am început cariera postuniversitară, concentrându-mă pe biosinteza, structura și funcția proteinelor. Am lucrat cu o echipă pentru a determina secvențele de aminoacizi ale mioglobinei și hemoglobinei la o serie de marsupiale și monotreme australiene, cu scopul de a determina relațiile filogenetice ale acestor animale unice. Primele sunt animale cu marsupiu și aici intră și cangurul, în timp ce monotremele depun ouă și aici intră echidna și ornitorincul, aceste caracteristici facându-l foarte interesant unui taxonomist. Având în vedere că ornitorincul depune ouă, are un cioc asemănător cu rața, picioarele cu membrană și o coadă blănoasă, nu este surprinzător că unii oameni l-au privit ca o verigă lipsă în evoluția animalelor.
S-a constatat că secvențele de aminoacizi pentru mioglobină și hemoglobină de la diverse specii de cangur, echidnă și ornitorinc sunt diferite, iar informațiile despre secvență pot fi utilizate pentru a evalua relațiile filogenetice ale acestor animale. Acest lucru ar putea fi apoi legat de radiația animalelor și apoi de deriva continentelor și înregistrarea evolutivă.
Deși aceste descoperiri au fost foarte interesante, cel mai interesant fapt pentru mine la această muncă a fost oportunitatea pe care mi-a oferit-o pentru a conecta arhitectura moleculară a fiecărei specii de hemoglobină cu cerințele fiziologice unice ale speciilor de animale studiate.
Cu alte cuvinte, într-un studiu privind relația dintre structura și funcția hemoglobinei la diferite specii marsupiale și monotreme, am considerat că este mai semnificativ să interpretez structura hemoglobinei în raport cu cerințele fiziologice unice ale fiecărei specii. Un șoarece marsupial are o rată mai mare a metabolismului decât un cangur mare, astfel că micile marsupiale au nevoie de o hemoglobină cu o structură concepută să ofere oxigen mai eficient țesuturilor decât cea necesară la animalele mari. Am investigat, de asemenea, relația dintre structura hemoglobinei și transportul oxigenului în echidnă și ornitorinc și am găsit din nou că sistemul de livrare a oxigenului ornitorincului era foarte potrivit pentru scufundări, în timp ce în echidnă era potrivit pentru a săpa vizuini.
S-a constatat că ciocul ornitorincului este echipat cu electro-receptori incredibil de sensibili, capabili să sesizeze contracția musculară a prăzilor minuscule, inclusiv larvele de libelule sau muște efemere. Acest lucru permite ornitorincului să găsească hrană în apele în care trăiește. Aceste tipuri de constatări îmi indică faptul că fiecare animal este conceput în mod unic pentru a se potrivi mediului său particular și nu pot să nu atribui unui Creator complexitatea design-ului, mai degrabă decât forțelor evolutive aleatorii.
Argumentul design-ului în natură ca dovadă pentru un Creator nu este nou. William Paley, în cartea Natural Theology din anii 1860, a folosit acest gen de argumente generale. Cu toate acestea, el nu a putut să se bazeze pe ideile oferite de biologia moleculară modernă. Deși aceste argumente se bazează în parte pe paradigme neștiințifice, ce este nou? Majoritatea oamenilor, de fapt, iau cea mai importantă decizie în viață pe baza unor paradigme neștiințifice. Astăzi, pe măsură ce medităm asupra arhitecturii unice a sistemelor moleculare care alcătuiesc viața, sunt sigur că nu voi fi ultima persoană care va concluziona că „trebuie să existe un arhitect”.
Am considerat experiența mea de cercetare timpurie în domeniul structurii și funcției proteinelor ca un privilegiu, nu numai pentru că mi-a oferit informații minunate despre proiectarea și funcția moleculară, ci și pentru că a oferit informații pentru a aprecia progresele ulterioare care urmau să aibă loc în biochimie și biologie moleculară. Aș putea acum să apreciez mai mult ca oricând complexitatea mecanismului de control molecular implicat în metabolism și în sistemele de apărare imunologică ale corpului.
Cursul de o oră despre glicoliză și ciclul Krebs, din studiile universitare de primul an, care mi-a stârnit interesul pentru biochimie, ar putea fi acum extins pentru a umple multe cărți și nu pot concepe cum un astfel de sistem ar putea evolua vreodată. Trebuie să existe un designer inteligent și acesta este Dumnezeul meu personal.
Autor: Bob Hosken
Editat de: Dr John Ashton
Sursa: Creation.com | In Six Days – Why 50 Scientists Choose to Believe in Creation
Traducător: Cristian Monea
https://facerealumii.ro/bob-hosken-biochimie/
/////////////////////////////////////
Studiu: Ce efect are credinţa în Dumnezeu asupra creierului?
Cosmin Ruscior
Conflictul dintre ştiinţă şi religie şi-ar putea avea originile în structura creierului uman. Aşa reiese dintr-un studiu realizat de cercetători de la două universităţi americane, Case Western Reserve University şi Babson College.Studiul realizat de cercetătorii americani ar putea clarifica unele aspecte ce ţin de eterna confruntare între ştiinţă şi credinţă. Iar această „bătălie” este foarte evidentă atunci când se discută despre evoluţionism versus creaţionism.
Persoanele care cred în Dumnezeu par să-şi suprime partea creierului responsabilă cu gândirea analitică şi să-şi activeze partea responsabilă cu empatia. La rândul lor, cei care au o gândire analitică asupra universului fizic fac exact invers, potrivit sciencedaily.com, care citează un studiu apărut în PLOS ONE.
Cercetări mai vechi în psihologia cognitivă au creat vâlvă, întrucât au sugerat că persoanele credincioase nu sunt la fel de inteligente ca ateii.
Noul studiu nu respinge neapărat această ipoteză, însă arată că persoanele care cred în Dumnezeu sunt mai sociale şi dau dovadă de mai multă empatie decât ateii. De altfel, într-o serie de opt experimente, cercetătorii au descoperit un lucru ce confirmă această teorie: cu cât un individ arată mai multă empatie, cu atât sunt şanse mai mari ca omul respectiv să fie religios.
Aceste ipoteze le completează pe cele mai vechi, care sugerau că femeile sunt mai religioase decât bărbaţii. Această diferenţă este pusă de unii oameni de ştiinţă pe seama faptului că femeile au o înclinaţie mai puternică spre empatie decât bărbaţii.
Asta nu înseamnă că ateii sunt neapărat mai inteligenţi. Să nu uităm că suntem în zona teoriilor bazate pe unele studii care nu vor fi niciodată acceptate unanim.
De altfel, dacă tot veni vorba despre ei, ateii sunt potrivit cercetărilor mai apropiaţi de profilul psihopaţilor (atenţie, nu al criminalilor!), întrucât psihopaţii sunt cei care, clinic vorbind, aproape că nu dau dovadă deloc de empatie faţă de alţi oameni.
În concluzie, teoria conform căreia persoanele religioase sunt mai puţin inteligente decât ateii e destul de interpretabilă, mai ales dacă ne gândim că mulţi oameni de ştiinţă cred în Dumnezeu. Oricât de ciudat ar suna
https://www.rfi.ro/stiinta-85853-studiu-ce-efect-are-credinta-dumnezeu-asupra-creierului
//////////////////////////////////////
De la ateism la creștinism: Cum știu că Dumnezeu există
Nu m-am așteptat niciodată să devin o persoană care crede în Dumnezeu.Când L-am descoperit pe Dumnezeu, a fost o experiență foarte personală. Acest lucru poate varia de la persoană la persoană. Fiind student la universitatea de științe am mers pe calea ateismului către creștinism, și sper ca povestea mea să dea inspirație celor care au nevoie de ea.
Nu m-am așteptat niciodată să devin o persoană care crede în Dumnezeu.
Am crescut ca un ateu; scopul meu în viață era să găsesc adevăruri obiective prin știință. M-am specializat în matematică și fizică în liceu, iar mai târziu, am urmat facultatea de fizică aplicată.
Nu există dovadă fizică pe care o pot folosi ca să să confirm sau să infirm existența lui Dumnezeu. Evident că eu nu voi intra în acea discuție. Dacă noi credem sau nu în Dumnezeu, acesta este un lucru pe care îl alegem, credința noastră are de-a face cu o alegere.
Când eram mai tânăr, am ales să nu cred în Dumnezeu. Decizia mea era bazată, parțial, pe o percepție foarte negativă asupra creștinismului din acel timp. Impresia mea era că creștinii se purtau ca niște oameni superiori – ei susțineau că aveau credință religioasă și, în același timp, trăiau vieți nedrepte. Această ipocrizie m-a dezgustat. Nu voiam să cred că Dumnezeu avea în plan să mântuiască pe astfel de oameni.
Limitele științei
Când am mai crescut, am început să am întrebări pentru care știința nu avea răspunsuri. Încă de când eram în liceu, mă întrebam deseori. „Care este scopul vieții mele?”
Eram ambițios și motivat. Totuși, nu a durat mult timp până când am devenit descurajat de zidurile pe care le-am întâlnit. Am simțit că ceva lipsea din viața mea. Simțeam o frică de necunoscut; simțeam că nu puteam să înaintez fără să știu unde voi ajunge. Îmi era teamă să nu eșuez în orice lucru.
Știința este o unealtă puternică de a descrie lumea pe care o vedem. Ne ajută să confecționăm modele pentru a analiza ce credem, să inventăm formule care să ne prezică felul de comportare al unui sistem, și găsește modalități de a confirma sau a infirma ipotezele noastre. Dar știința nu a putut veni cu o soluție la întrebările pe care eu le aveam în viață.
O nouă înțelegere a creștinismului
În mijlocul străduinței mele, un coleg de școală a reușit să mă convingă să asist la o adunare religioasă unde mergea el. La această întâlnire, cineva a citit ceva dintr-o carte scrisă de fondatorul bisericii lor, Johan Oscar Smith. Câteva propoziții citite și deja curiozitatea mea era aprinsă. „Lumea și pofta ei sunt nimic; sunt goliciune. Plăcerile lumii reprezintă doar sclipiciul de pe poarta către goliciune și mai adâncă.” ¹
Asta a avut ecou în inima mea! Ca tânăr, inima mea dorea să aparțină undeva. Deseori am lucrat ca să devin cineva, să caut recunoașterea oamenilor ca ei să mă poată „iubi!” Totuși, mă temeam că dacă eșuam, ei urmam să mă înlăture.
Aceasta era motivația mea pentru a obține succese, bani și faimă! Dar ele mă duceau doar la o foame mai mare după aprecierea celorlalți! Pe scurt, am văzut cum eram păcălit de plăcerile și dorințele lumii acesteia – și era clar că nu urma să se sfârșească bine.
Aici era o explicație pentru sentimentele mele de goliciune; simțuri pe care știința nu le putea explica – nu putea da o soluție. Cum am rezolvat această problemă? Cum am putut rupe aceste legături?
În timpul care a urmat am continuat să particip la aceste adunări ca să învăț mai mult despre acest creștinism nou, de care nu mai auzisem. Am auzit mai mult despre cauza chinurilor mele: poftele și plăcerile care există în mine, sau propriile pretinderi și expectații. De exemplu, când doream să fiu acceptat de ceilalți, vedeam că sunt condus de propria așteptare cu privire la cum ei trebuiau să se comporte. Deveneam iritat și nemulțumit când ceilalți nu se ridicau la așteptările mele și am realizat că nu puteam să îi iubesc cu adevărat, într-un fel altruist.
Ce mă ținea cu adevărat legat eram eu însumi. Iar soluția dată de creștinism era să urmez exemplul lui Isus de a birui păcatul. Isus a experimentat aceleași pofte și plăceri din natura Lui, în timpul de pe pământ. (Evrei 4:15). Dumnezeu I-a dat putere să biruie, pentru că El a fost voitor să asculte de voia lui Dumnezeu, în loc să cedeze ispitelor care Îi veneau în cale.
Îndoială și inimă împărțită
La început, nici nu înțelegeam importanța acestei soluții și am avut probleme în a birui propria natură păcătoasă. Luptându-mă cu răul din mine, am început să realizez că sunt foarte slab. În ispitele mele, imediat era prezentă îndoiala și apăreau întrebări despre cât de serioas era păcatul și aceste pofte, la fel și întrebări legate de dorința lui Dumnezeu de a mă ajuta în necazurile mele; uneori erau chiar dubii în privința existenței Lui. M-am trezit că cedam poftelor mele dată după dată. Nu înțelegeam de ce eram tot mai departe de a birui putrezirea din natura mea de și încercam din ce în ce mai mult? Pur și simplu nu eram destul de puternic.
Totuși, nu puteam ceda pentru că un lucru îmi devenea tot mai real – ceea ce Biblia spune despre consecințele satisfacerii acestor pofte: „…Ce seamănă omul, aceea va şi secera. Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică.” Galateni 6:7-8. Cu cât cedam mai mult poftelor mele, cu atât mai legat deveneam. Îmi era rușine de mine și tânjeam să birui aceste pofte.
Ce eu nu aveam, era credință.
„Credință.” Uram ideea asta. Am irosit foarte mult timp în îndoială.
Este scris că „… credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.” Evrei 11:1. Credința este o încredere care nu este ancorată în dovezi logice sau evidențe materiale. Pare o contradicție directă la ce spune știința, care este bazată pe dovezi logice și lucruri materiale. Cum aș putea să știu că Dumnezeu există, fără dovadă logică? Asta mă măcina enorm de mult.
Dar atunci un verset mi-a adus lumină: „Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale.” Iacov 1:6-8.
Eu eram exact omul descris în aceste versete, care era tulburat și împins de vânt în toate direcțiile, nestatornic în toate căile mele. Astfel nu puteam primi ajutor de la Dumnezeu. Acest verset a fost o lumină pentru mine; mi-a arătat că exista o mare ipocrizie în îndoiala mea. Ca student la fizică, am fost învățat să pun la îndoială, să întreb, să examinez ipotezele, să le testez și să fac experimente să văd dacă funcționează! Dar, ce făcusem până acum? Sigur, începusem să pun la îndoială dacă ce auzisem era adevărat, întrebând „poate fi adevărat?” Dar nu le-am testat deloc!
Am realizat că trăiam aceeași viață ipocrită pe care o disprețuiam. Eram împărțit când era vorba de credință și știință. Dacă rămâneam în acea stare de îndoială, continuând să mă încred în mine însumi, nu urma să ajung la biruință asupra poftelor mele.
Credința este o alegere
Mai rămânea un singur lucru pe care trebuia să-l fac pentru a afla dacă Dumnezeu era real sau nu: să mă predau și să mă încred în El complet, fără nicio îndoială, și să văd dacă Cuvântul Lui funcționează cu adevărat!
Am ales să cred în Cuvântul lui Dumnezeu când îmi spunea ce era păcatul. În credință totală am cerut putere de la Dumnezeu ca să urmez exemplul lui Isus de a birui păcatul. Iar când eram ispitit să îmi satisfac poftele mele, am început să mă rog la Dumnezeu pentru putere ca să le neg dată după dată, până când am început să birui! În timp, am început să experimentez biruință peste poftele care, înainte, mă legau.
Tărâmul spiritual și cel al științei
Am realizat și că sursa îndoielii mele venea din mândrie. Am studiat și am înțeles domeniul științific, care este un aspect al vieții, dar am refuzat să testez și să înțeleg aspectul spiritual. În timp ce eu eram „intelectual”, de fapt, eu mă limitam de la înțelegerea adevărată.
Există un tărâm spiritual care co-există cu cel al științei, pe care eu îl studiasem. Dumnezeu este duh. (Ioan 4:24). Noi, oamenii, avem și noi un duh. Prin duhul meu, eu puteam să aud vocea lui Dumnezeu cum mă chema – îmi spunea să termin cu viața veche care mă lega și mă ținea jos! Iar acum Dumnezeu Și-a dovedit existența prin lucrările Lui în viața mea!
Fizica și matematica continuă să fie o parte mare din viața mea. Motivele mele de a studia știința sunt de a explora și a aprecia frumusețea misterelor legii fizicii, pe care Dumnezeu le-a pus în universul nostru. Cu privire la asta, sunt deschis să pun semnul întrebării lucrurile și să caut răspunsuri.
Totuși, nu va fi vorba de îndoială când trebuie să omor propriile mele poftele destructive. Nici nu voi vrea niciodată să irosesc încă un minut din viață pentru a devia către alte teorii nebunești.
„Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” Evrei 11:6.
¹ Smith, Johan Oscar (1949) Scrisorile lui J. O. Smith, Stiftelsen Skjulte Skatters Forlag, Scrisoarea #15, Octombrie 15, 1905.
https://crestinismactiv.ro/de-la-ateism-la-crestinism-cum-stiu-ca-dumnezeu-exista
/
////////////////////////////////////////
Minunile lui Dumnezeu, explicate de știință. Care e, de fapt, adevărul despre Moise și Noe
Năstase Mirabela
Ce s-a aflat despre Moise si Noe
”Crede și nu cerceta” este o zicală veche ce a devenit insuficientă. Astfel că există oameni care au cercetat și au venit cu răspunsuri despre religie.
Minunile lui Dumnezeu, explicate de știință
De îndată ce omul a scăpat de asuprirea omului și a început să cerceteze ce anume s-a întâmplat în vremea lui Iisus, au apărut tot soiul de informații crezute imposibile. Au venit însă și multe teorii ce s-au dovedit a fi false ori pe cale de a fi dovedite. În prezent, fizicianul Gerald Schroeder spune despre câteva miracole din Biblie și cum s-au întâmplat de fapt.
Ceea ce apare în Biblie nu este cuvântul lui Dumnezeu ori al lui Iisus, ci cuvântul pe care și-l mai aminteau apostolii după ce Mesia a fost ucis. Acești oameni au început să plece în lume pentru a propovădui Cuvântul. Creștinismul s-a compus astfel din ceea ce își mai aminteau ei, dar și din vechime tradiții păgâne ale populațiilor întâlnite de apsotoli. Tradițiile păgâne trebuie înglobate în creștinism, deoarece altfel acei oameni n-ar fi acceptat acest nou zeu: Dumnezeu.
Ce s-a întâmplat cu potopul lui Noe
Dumnezeu a vrut să le dea oamenilor o lecție și a plănuit un potop. Noe a fost unicul ales să salveze animale, câte două din fiecare specie, și să-și salveze familia. Acesta a construit o arcă. Cercetătorii sugerează că în timpul unei perioade de încălzire globală din ciclurile Pământului, topirea ghețarilor din Marea Mediterană ar fi putut să producă o astfel de inundație. Acest val de apă a inundat toată bucata de uscat, de la Bosfor, Turcia, până la Mareaa Neagră, transformând totul într-o mare de apă sărată. În anul 1990, în baza unor picturi, desene și dovezi arheologice, geologii William Ryan și Walter Pitaman, de la Universitatea din Columbia, au explicat că în fiecare zi au curs aproximativ 10.000 de metri cubi de apă și că acest proces a durat 300 de zile. Inundațiile terestre au dus la migrarea animalelor. Acest episod istoric a constituit baza poveștii cu Noe.
Când Moise a devenit salvator
Legenda și Biblia menționează că Moise a urcat pe munte, iar un moment important a schimbat religia și soarta evreilor a fost când Dumenzeu i-a vorbit lui Moise dintr-un tufiș în flăcări, spunându-i că trebuie să salveze poporul din mâna egiptenilor. Dar se poate ca lucrurile să nu fi stat așa. Oamenii de știință sunt de părere că acel tufiș creștea deasupra unui fel de gură de aerisire naturală sau că ar fi putut lua foc din cauza activității vulcanilor din apropiere. De altfel, fizicianul norvegian Dag Kristian Dysthe a studiat combustia materialelor organice, în Mali, Vestul Africii, ajungând la concluzia că astfel de evenimente se întâmplă în lumea reală. În ce privește vocea lui Dumnezeu, profesorul Benny Shannon presupune că Moise lua un halucinogen local, produs din frunze de ayahuasca, plantă care se găsea în Negev sau în Deșertul Sinai.
Zămislire din pământ
Știi povestea: omul a fost creat din pământ și a existat cumva un întâi mergător al acestei civilizații. Cu toate acestea, în textele religioase din Egiptul Antic sau în legendele chineze, Creatorul modelează noroi în formă de om și apoi îi suflă viață în interior, prin nări. Un studiu făcut în anul 2013 a încercat să demonstreze aceste presupuneri și acesta arată că noroiul funcționează ca un loc de înmulțire pentru molecule și substanțe chimice, pe care le absoarbe ca un burete. Acest proces durează milioane de ani, vreme în care substanțele chimice reacționează între ele pentru a crea proteine, ADN și celule vii. Bioionginerii de la departamentul de nano-știință de la Universitatea Cornell din New York spun că noroiul ar fi putut constitui locul în care s-a născut viața pe Pământ.
https://playtech.ro/stiri/minunile-lui-dumnezeu-explicate-de-stiinta-care-e-de-fapt-adevarul-despre-moise-si-noe-242002
////////////////////////////////////////
Puțină știință ne desparte de Dumnezeu, multă știință ne apropie!
Un bărbat de 75 de ani călătorea cu trenul și folosea timpul pentru a citi. Alături de el, un tânăr student citea și el o carte voluminoasă de științe. După un timp, tânărul observă că bătrânul de lângă el citește Biblia și, fără menajamente, îl întrebă:
– Dumneavoastră încă credeți în această carte plină de fabule și povești?
– Bineînțeles, răspunse bătrânul, dar aceasta nu este o carte de povești sau fabule, este Cuvântul lui Dumnezeu! Dumneavoastră credeți că e greșit să cred asta?
– Bineînțeles că e greșit! Cred că dumneavoastră trebuie să vă dedicați studiului științei și Istoriei Universale. Veți vedea cum Revoluția Franceză, acum mai bine de 100 de ani, a demonstrat miopia, stupiditatea și minciunile religiei. Doar persoane fără cultură sau fanatice încă mai pot crede în astfel de prostii. Dumneavoastră, domnule, ar trebui să cunoașteți puțin mai mult părerea oamenilor de știință cu privire la lucrurile acestea.
– Și spune-mi, tinere, aceasta este părerea oamenilor noștri de știință despre Biblie?
– La următoarea stație trebuie să cobor și nu am timp să vă explic. Vă rog să îmi dați cartea dumneavoastră de vizită și vă voi trimite prin poștă câteva lucrări pe tema aceasta. Așa vă veți edifica asupra acestei teme care preocupă întreaga lume.
Bătrânul, cu multă răbdare și liniștit, căută în buzunarul hainei sale. După un scurt timp, îi întinse cartea sa de vizită.
Când tânărul citi se rușină și nu mai îndrăzni să ridice capul, nici ochii din pământ.
Pe cartea de vizită scria:
Profesor Doctor Louis Pasteur
Director General al Institutului
Național de Cercetare Științifică
a Universității Naționale Franceze.
(această întâmplare a avut loc în 1892)
“Puțină știință ne desparte de Dumnezeu, multă știință ne apropie!” Dr. Louis Pasteur
Morala: Plăcerea cea mai mare a unui om inteligent este să lase impresie că e un prost în fața unui prost ce vrea să pară inteligent.
https://marturieathonita.ro/putina-stiinta-ne-desparte-de-dumnezeu-multa-stiinta-ne-apropie/
///////////////////////////////////////
Mari Savanti care au crezut in Dumnezeu
Stiinta nu face decat sa descopere maretia Creatiei lui Dumnezeu – deocamdata nu se poate mai mult pentru ca El nu doreste mai mult ! Stiinta ii apropie pe oameni de Dumnezeu.
– Michael Faraday (n. 22 septembrie 1791, Newington Butts, Regatul Marii Britanii – d. 25 august 1867, Londra), a fost un fizician si chimist englez. Acesta fost un crestin care a trait o viata impregnata de puterea lui Dumnezeu. A ramas un om smerit, in ciuda faptului ca lua masa de pranz cu regina Victoria si ca la prelegerile sale asistau membri ai familiei regale. A fost prezbiter in biserica sa locala si a predicat adesea Evanghelia. Cand a fost intrebat de un reporter ce speculatii face in legatura cu ceea ce urmeaza dupa moarte, el a raspuns: ,,Speculatii ?! Nici una. Am certitudini. Stiu in cine am crezut. Si sunt incredintat ca El are putere sa pazeasca ce I-am incredintat pana in ziua aceea.”
– Louis Pasteur (n. 27 decembrie 1822, Dole, Franche-Comte, Franta – d. 28 septembrie 1895, Seine-et-Oise, Franta), a fost un om de stiinta francez, pionier in domeniul microbiologiei. Pentru Pasteur, nu exista nici o contradictie intre stiinta si crestinism. El a afirmat cu tarie ca ,,stiinta ii apropie pe oameni de Dumnezeu”. Ca om de stiinta remarcabil, el a ajuns la concluzia ca pretutindeni exista dovezi ale unui ,,proiect divin” si a refuzat insinuarile haosului. A afirmat: ,,Cu cat studiez mai mult natura, cu atat sunt mai uimit de lucrarea Creatorului.”
– Sir William Thomson, din 1892 Lord Kelvin (n. 26 iunie 1824, Belfast, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei – d. 17 decembrie 1907, Largs, Scotia, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei), a fost un fizician britanic (domeniul termodinamicii). Kelvin spunea : ,,Pretutindeni in jurul nostru se afla dovezi coplesitoare ale unui proiect divin inteligent si binevoitor … Conceptia ateista mi se pare atat de lipsita de sens incat nici nu o pot exprima in cuvinte.” Nu a vazut nici un conflict intre stiinta si Biblie si era convins ca ,,in ce priveste originea vietii, stiinta … sustine in mod cert o putere creativa”.
– James Prescott Joule (n. 24 decembrie 1818, Salford, Regatul Unit – d. 11 octombrie 1889, Sale, Anglia, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei, a fost un fizician englez autodidact, un fabricant de bere si celebru datorita studiilor, cercetarilor si legilor din domeniul energiei. Joule a fost un crestin a carui credinta era binecunoscuta. El a simtit o armonie puternica intre munca sa si adevarul descoperit in Biblie. Multi colegi de-ai sai, oameni de stiinta, i-au impartasit punctele de vedere si nu au imbratisat darwinismul, care, la acea data, facea ravagii in Anglia. In consecinta, in anul 1864, la Londra, 717 oameni de stiinta au semnat un manifest remarcabil intitulat ,,Declaratia studentilor in stiintele naturale si fizice” in care isi marturiseau increderea ce o aveau in integritatea stiintifica a Sfintelor Scripturi.
– Alexis Carrel (n. 28 iunie 1873, Mont-Chalier, Rhone-Alpes, Franta – d. 5 noiembrie 1944, Paris, Ile-de-France, Franta), a profesat in domenii ca si: biolog, chirurg, fiziolog si sociolog. In anul 1912 i s-a acordat Premiul Nobel pentru Medicina. Cunoscut pentru descoperirile sale in domeniul vaselor de sange si al transplantului de organe, descoperiri pentru care a primit premiul Nobel, marele chirurg si biolog francez Alexis Carrel a fost si un om profund religios. De-a lungul carierei sale a constatat influenta covarsitoare pe care credinta o are asupra sanatatii sufletesti si trupesti si a ajuns sa creada in miraculoasa putere de vindecare a rugaciunii. Despre acest subiect a scris un eseu devenit celebru. „Omul are nevoie de Dumnezeu asa cum are nevoie de oxigen.”
– Guglielmo Marconi (n. 25 aprilie 1874, Bologna, Regatul Italiei – d. 20 iulie1937, Roma, Regatul Italiei), fizician italian, a realizat primele linii de telegrafie fara fir. A primit Premiul Nobel in anul 1909, pentru Fizica. De pe vasul sau din marea Mediterana a aprins lampile de la Congresul euharistic tinut la Sidney in Australia. Un fapt fara precedent! El zicea: ,,Stiinta singura nu poate lamuri multe mistere, in primul loc, al existentei noastre: cine suntem, de unde venim si unde mergem? Eu declar cu mandrie ca sunt crestin, cred in puterea rugaciunii. Credinta o am nu numai ca membru al Bisericii Catolice dar si ca om de stiinta ”!
– Max Karl Ernst Ludwig Planck (n. 23 aprilie 1858, Kiel, Ducatul de Holstein – d. 4 octombrie 1947, Gottingen, Deutschland), a fost fizician german, creatorul teoriei quantelor. A primit Premiul Nobel in anul 1918, pentru Fizica. Era credincios practicant, mergand regulat la biserica. Planck, declara: ,,Oricat de profund am ajunge cu cercetarile, nu gasim nici o contradictie intre religie si stiinta, ci dimpotriva o concordanta esentiala. Religia si stiinta nu se exclud, cum cred unii, ci se completeaza.”
– Albert Einstein (n. 14 martie 1879, Ulm, Regatul Wurttemberg – d. 18 aprilie1955, Princeton, New Jersey, SUA) cel mai mare fizician al secolului. Aprimit Premiul Nobel pentru Fizică in anul 1921. Ecuaţia lui Einstein E=mc² (Energia; Masa; viteza luminii la patrat, adica c este viteza luminii: egala cu 30 de miliarde de centimetri pe secunda.) Teoria relativitatii care a marcat profund stiinta moderna; prin teoria quantelor a descoperit fotonul etc. Era de religie mozaica, dar credincios. Cand era vorba de ordinea din micro – si macrocosmos avea o expresie: ,,Dumnezeu nu se joaca in zaruri (adica, nimic nu este la intamplare)”. Despre credinta sa zicea: ,,Orice om de stiinta serios trebuie sa incerce un sentiment religios neputand sa-si imagineze ca armonia pe care o descopera s-a putut face de la sine. In acest univers incomprehensibil se descopera o infinita ratiune superioara. Opinia actuala care pretinde ca eu sunt ateu, este eronata. Acela care sustine acest lucru nu a inteles teoriile mele stiintifice. Convingerea mea in prezenta unei Forte Rationale superioare, care este evidenta in necuprinsul univers, formeaza ideea mea despre Dumnezeu”. Elogiind Turnul Eiffel de la Paris, a scris in cartea de onoare: ,,Admiratia mea pentru inginerul Eiffel, arhitectul turnului si cea mai mare admiratie pentru cel mai mare Arhitect, care a creat universul, Dumnezeu!”
– Jacques Lucien Monod (n. 9 februarie 1910, Paris – d. 31 mai 1976, Cannes, Franta), a fost medic şi biochimist francez. A primit Premiul Nobel pentru psihologie şi medicină, in anul 1965 pentru lucrari de biochimie si genetica. Monod scria: ,,Noi suntem fructul unei astfel de intamplari inlantuite incat nu putem fi decat unici in univers. Nu-i exclus ca asa au evoluat toate, dar nu fara Dumnezeu”.
– Sir Arthur Stanley Eddington (n. 28 decembrie1882, Kendal, Anglia, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei – d. 22 noiembrie 1944, Cambridge, Anglia, Regatul Unit), a fost astrofizician britanic. Este faimos pentru lucrarile sale privind teoria relativitatii. El a determinat masa, temperatura si constitutia a numeroase stele. Eddington afirma vizavi de credinta: ,,Fizica moderna ne conduce in mod necesar la Dumnezeu!”
– Wernher Magnus Maximilian, cunoscut mai ales ca Wernher von Braun (n. 23 martie 1912, Wyrzysk, Regatul Prusiei – d. 16 iunie 1977, Alexandria, Virginia, SUA), a fost un om de stiinta germano-american. Creatorul fusibilelor V-2 si al rachetelor spatiale americane. A scris multe articole despre stiinta si credinta. Intr-o conferinta tinută la Colegiul Belmont din Carolina de Nord, in luna iunie 1972 spunea: ,,Stiinta nu este incompatibila cu religia. In timp ce stiinta ne invata tot mai multe despre creatiune, religia ne invata tot mai mult despre Creator!” In alta parte declara: ,,Aud uneori parerea ca traind in secolul spatial, cunostintele despre natura s-au inmultit in asa masura ca putem renunta la credinta in Dumnezeu. Dar nu este asa. Singura, o credinta reinnoita in Dumnezeu va putea aduce o transformare necesara pentru a salva lumea de la o catastrofa. Stiinta si religia sunt surori si nu se contrazic”.Werhner von Braun mai spunea: „Cu cat vom intelege mai bine universul, cu atat vom admira mai mult pe Creator!”
– Frank Frederick Borman (n. 14 martie 1928, Gary, Indiana, USA), este un fost pilot al USAF (United States Air Force), inginer aeronautic si astronaut NASA. Intre cuvintele care-i placeau mai mult sa le citeze, dupa misiunea astronavei Apollo 8, care de Craciun in anul 1968 a inconjurat luna. Celor care dupa acest Craciun petrecut in spatiu il intrebau daca a vazut pe Dumnezeu (aluzie care se referea la cosmonautul sovietic Titov, care in 6 august 1961 dupa intoarcerea sa din spatiu a declarat ca nu l-a intalnit pe Dumnezeu), Frank Borman raspundea: ,,Nu, pe Dumnezeu nu l-am vazut, dar am vazut clar dovezile existentei Sale”.
– Louis Leprince-Ringuet (n. 27 martie 1901, Ales – d. 23 decembrie 2000, Paris, Franta), a fost fizician francez, inginer de telecomunicatii, eseist si istoric al stiintei. Intrebat in iulie 1983 cu privire la existenta lui Dumnezeu, raspunde: ,,Este atat de grandios mesajul adus de Hristos, atata intelepciune in dragostea pentru aproapele, o forta ce zdrobeste carapacea egoismului si a lasitatii ce ne inconjoara. Este atata frumusete in rugaciune, in comuniunea celor vii si a celor morti, chiar in mijlocul dificultatilor, chiar imobilizat pe un pat de spital, sau a interveni in favoarea altuia. Exista in viata crestinului o speranta care-i da putere in orice greutati, indiferent de regim, de structura sociala sau politica … In mesajul Evanghelic gasesti un punct de sprijin, o bucurie, un curaj, un sens pentru viata si pentru mine acest mesaj poarta pecetea adevarului vesnic.”
– Pierre-Paul Grasse (n. 27 noiembrie 1895, Perigueux – d. 9 iulie 1985, a fost un zoolog francez, expert in termite si unul dintre ultimii sustinatori ai evolutiei neo-lamarckiene si membru al Academiei de Stiinte din Paris. Grasse raspunde intrebarii cu privire la stiinta si credinta: ,,Dumnezeu si stiinta, subiect tratat foarte des, dar tratat gresit! Dumnezeu este cea mai mare descoperire a umanitatii. Gratie acestei descoperiri omul a luat cunostinta de propria sa existenta, de locul si rolul pe care-l are in lumea materiala. Ateismul nu ridica pe om, ci il aduce pe Homo sapiens la conditia de animal … Dumnezeu si infinita sa putere da omului un sens in viata ridicandu-l din nelinistea lui metafizica. Este sigur ca stiinta nu indeparteaza pe om de Dumnezeu, ci dimpotriva, ea il conduce direct spre El.”
– Sir Francisc Bacon (n. 22 ianuarie 1561, Londra – 9 aprilie 1626, Londra), a fost un filosof, om de stiinta, jurist, orator, autor englez. A trait la curtea engleza in timpul reginei Elisabeta I a Angliei si apoi in timpul regelui Iacob I al Angliei si Irlandei. Bacon, dupa o clasificare mai amanuntita pentru stiintele ratiunii (domeniul filosofiei) afirma ca: ,,Putina stiinta departeaza de Dumnezeu. Multa stiinta apropie de Dumnezeu!”
DOAMNE AJUTA !
//////////////////////////////////////
Zece celebrităţi care L-au descoperit pe Dumnezeu
De către Eliza Vlădescu
Lumea showbiz-ului este una care nu beneficiază de o reputaţie prea bună şi este asociată adeseori cu decăderea religioasă. O lume lipsită de principii, a exceselor de tot felul şi a compromisurilor, căreia câteva celebrităţi i-au supravieţuit şi, chiar mai mult, în care au reuşit să Îl descopere pe Dumnezeu.
- Denzel Washington (actor)
Unul dintre cei mai de succes actori de la Hollywood, plătit cu aproximativ 20 de milioane de dolari pe film, este fiul unui pastor penticostal şi un cititor zilnic al Bibliei.
„Deschid şi citesc Biblia în fiecare zi. Chiar ieri am citit ceva interesant: „Nu îţi dori să îţi câştigi existenţa. Aspiră să faci o diferenţă în lumea din jurul tău”, a declarat Washington pentru Christian Post. Recent, Denzel şi soţia sa Pauletta au acceptat să nareze Cartea Cântărilor pentru „The Bible Experience”, o Biblie audio narată de cele mai cunoscute celebrităţi afro-americane.
- Brian Welch (fost chitarist al formaţiei heavy metal Korn)
Când auzi de formaţia Korn, creştinismul nu este chiar primul lucru la care te gândeşti. Însă datorită convertirii la creştinism a lui Brian Welch, co-fondator şi fost chitarist, acesta este un subiect de interes. După ce o viaţă întreagă Welch a fost dependent de droguri şi „un om mort pe dinăutru”, acesta a fost mişcat de o revelaţie pe care a avut-o în faţa fiicei sale. Ulterior, chitaristul a părăsit formaţia în anul 2005 şi a început o carieră nouă, pe piaţa muzicală creştină.
- Celebrităţi care L-au descoperit pe Dumnezeu: Patricia Heaton (actriţă)
Cunoscută foarte bine ca mamă iubitoare şi soţie a lui Ray Romano, din serialul american de comedie „Everybody Loves Raymond” (Toată lumea îl iubeşte pe Raymond), Patricia nu este timidă atunci când trebuie să vorbească despre credinţa ei. Actriţa s-a născut într-o familie catolică, dar a ales să îmbrăţişeze protestantismul, alăturându-se unei biserici prezbiteriene. În prezent, activează în organizaţia „Feminists for Life”, care este împotriva avortului.
- Donna Summer (cântăreaţă de muzică disco)
Cu toate că s-a născut într-o familie creştină, Donna Summer a devenit regina muzicii disco şi s-a îndepărtat de credinţă. Starul, devenit foarte celebru în anii ’70, s-a întors la rădăcinile ei creştine în urma unei puternice depresii şi a anunţat că este „născută din nou”. De atunci, Donna Summer a declarat că s-a detaşat de „lucrurile lumeşti” şi de „imaginea puternic sexuală” asociată genului muzical datorită căruia devenise celebră.
- Martin Sheen (actor)
Câştigător a unui premiu Emmy şi al unui Glob de Aur, Martin Sheen este foarte cunoscut şi pentru activismul său liberal. Sheen (pe numele real Ramón Antonio Gerardo Estévez) este catolic şi şi-a ales numele de scenă pentru a-l onora pe teologul catolic Fulton J. Sheen. O perioadă a stat departe de biserică, dar a revenit la credinţă după ce s-a îmbolnăvit foarte rău, în timpul filmărilor pentru „Apocalypse Now” (1979).
- Al Green (cântăreţ de muzică soul)
Green a crescut într-o famile foarte credincioasă, care însă l-a gonit de acasă în adolescenţă, din cauză că acesta devenise un fan înfocat al lui Jackie Wilson (o legendă a muzicii soul). După un succes fulgerător, cântăreţul a luat decizia de a se întoarce la Dumnezeu în urma unei drame personale. Iubita sa a încercat să îl ucidă, înainte de a se sinucide în 1974. Greene a declarat că acela a fost momentul de trezire, care l-a ajutat să îşi pună viaţa în ordine. Doi ani mai târziu, superstarul a devenit pastor hirotonit la Full Gospel Tabernacle din Memphis. Reverendul Al Green este încă activ în slujba lui Dumnezeu.
- Celebrităţi care L-au descoperit pe Dumnezeu: Jane Fonda (actriţă)
Fonda a crescut considerându-se atee, dar fiind o activistă feministă convinsă. Din 2001, Fonda se descrie ca fiind creştină şi „născută din nou”, deşi nu în sensul tradiţional al cuvântului. În schimb, Fonda recunoaşte influenţa pe care a avut-o credinţa în viaţa ei, în special în divorţul de Ted Turner, care îi critica constant credinţa.
- Stephen Baldwin (actor)
Cel mai tânăr din fraţii Baldwin, toţi actori, a crescut într-o familie catolică, dar a cărei influenţă a lăsat-o în urmă când a ales să devină actor. „Am trăit o viaţă extraordinară, care depăşeşte imaginaţia oricui. Dar viaţa mea alături de Iisus Christos este cu mult mai frumoasă decât tot ce am trăit atunci”, declara Baldwin în 2006. Datorită influenţei unei menajere braziliene, Baldwin a îmbrăţişat creştinismul evanghelic.
- Kirk Cameron (actor)
Actorul Kirk Cameron a crescut într-o familie seculară, în care nu se vorbea despre religie. Aşa că a devenit cu uşurinţă ateu. Convingerile sale au fost provocate la vârsta de 17 ani, când Cameron a acceptat invitaţia cuiva de a participa la o întâlnire la biserică. „Ştiam că nu o să merg în Rai pentru că nu credeam în Dumnezeu. Îmi băteam joc de Dumnezeu. Îmi băteam joc chiar şi de ideea existenţei lui Dumnezeu”, mărturiseşte Cameron. Căutarea sa după un răspuns l-a condus la creştinism, datorită căruia a devenit cunoscut şi publicului creştin, în filmele „Left behind” şi „Fireproof”.
- Angus T. Jones (actor)
Angus, cunoscut ca băieţelul din serialul „Doi bărbaţi şi jumătate”, a stârnit un scandal mare după ce a devenit creştin. El a comentat că „nimeni nu poate fi în acelaşi timp credincios temător de Dumnezeu şi parte a echipei din acest serial”. Într-un videoclip pe YouTube, Jones spune că de curând a început să studieze Biblia, iar acum nu se mai simte confortabil cu umorul „riscant” care defineşte serialul de comedie. Ulterior, Angus şi-a cerut iertare de la colegii săi, insistând că scopul său nu a fost să jignească pe nimeni.
https://semneletimpului.ro/religie/zece-celebritati-care-l-au-descoperit-pe-dumnezeu.html
/////////////////////////////////////
(Iata unde poate duce invatamantul fara Dumnezeu,prin intruparea satanei in Darvin,”evolutionistul” lui Marx…) Originile darwiniste ale sistemului nazist. Atitudinea lui Hitler față de Hristos și creștinism, de AUGUSTO ZIMMERMANN
Darwinismul
Acest articol prezinta rădăcinile darwiniste ale sistemului juridic nazist.
Articolul susține că darwinismul a stat la baza celor mai elementare trăsături ale ordinii și teoriei juridice naziste. În acest context, naziștii au dezvoltat o teorie „progresivă” a dreptului în care „legea” a fost interpretată ca rezultat al forței și al luptei sociale. Conform teoriei juridice naziste, sistemul juridic nu ar trebui să conțină reguli fixe de drept, ci să se dezvolte în flux continuu ca o „lege vie”.
Deoarece naziștii erau darwiniști care credeau că ființele umane au coborât din regnul animal, ei nu au acceptat ideea drepturilor omului rânduite de Dumnezeu, ci mai degrabă că „cel mai puternic” ar avea „dreptul” de a deposeda și de a distruge „pe cel mai slab“. În acea perioadă, majoritatea judecătorilor și avocaților germani erau juriști pozitiviști care au respins conceptul de drepturi date de Dumnezeu așa cum sunt definite de Sfânta Scriptură și teoria clasică a dreptului natural. Drept urmare, a fost dezvoltată o „moralitate de netăgăduit”, și a devenit lipsit de sens să se apeleze la orice lege mai înaltă decât comenzile opresive ale statului nazist.
Copiii din Tineretul Hitler trebuiau să recite o rugăciune zilnică Führer-ului.
Darwinismul a susținut cele mai elementare trăsături ale teoriei și practicii naziste. Deși darwinismul nu este singura explicație a național-socialismului, este totuși una esențială. Naziștii au crezut cu tărie că acționează în numele „științei” evoluției, a rațiunii și a progresului. Ei s-au văzut ca oameni progresiști care, în nerăbdarea lor, doresc doar să grăbească ritmul lent al evoluției, oferindu-i o mână de ajutor principiului călăuzitor – „supraviețuirea celui mai adaptat/puternic”.
Articolul in sine se concentrează pe modul de formare a rădăcinilor din sistemul juridic nazist. Explică de ce sistemul juridic nazist nu poate fi perceput izolat de gândirea darwinistă a elitei juridice a Germaniei naziste. În timpul perioadei în cauză, majoritatea judecătorilor și avocaților germani erau juriști pozitiviști susținând un sistem juridic care respingea orice idee a unei legi superioare care supraveghea statul.
În schimb, gândirea evoluționistă, așa cum a fost dezvoltată de la Darwin, a făurit statului nazist mijloacele prin „evoluția” care ar fi avansat; prin optimizarea mecanismului său de „supraviețuire a celui mai adaptat”.
Nazismul și darwinismul
Din moment ce Charles Darwin (1809-1882) credea că oamenii au evoluat din animale printr-un proces orb de selecție naturală, trei capitole ale cărții „The Descent of Man” sunt dedicate teoriei conforme căreia facultățile mentale și morale ale ființelor umane împart aceeași sursa ca și ale animalelor. Foarte eronate și rasiste, aceste argumente au avut un impact profund asupra disciplinelor social-științifice, cum ar fi psihologia, antropologia și dreptul. Potrivit profesorului de drept Phillip E. Johnson:
„Pentru că Darwin a fost determinat să stabilească continuitatea umană din animale, el a scris frecvent despre „sălbatici și rasele inferioare” ca intermediari între animale și oameni civilizați. Datorită faptului că Darwin a aceptat ideea de ierarhie între societățile umane… răspândirea și rezistența unei forme rasiste a darwinismului social datorează mai mult lui Charles Darwin decât lui Herbert Spencer.”1
Neo-ateii încearcă uneori să sugereze că liderul nazist Adolf Hitler (1889-1945) a fost o persoană religioasă. Deși Hitler a devenit un romano-catolic cu numele, el a respins învățătura catolică de la o vârstă fragedă, privind creștinismul ca o religie potrivită doar pentru sclavi.2
Potrivit unui biolog britanic recent, Sir Arthur Keith (1866-1955), evoluționist de top în Marea Britanie, Führer-ul german era un „evoluționist” arzător… care căuta în mod conștient ca practica Germaniei să fie conformă teoriei evoluției. „3
Darwinismul a susținut trăsăturile distinctive și esențiale ale național-socialismului. Într-adevăr, naziștii nu ar fi existat fără darwinism. Deși darwinismul nu este singura explicație a nazismului, este totuși una esențială. Naziștii credeau că sunt progresiști care propun „evoluția” conferindu-le forțelor oarbe ale naturii descrierea perfectă a arianului, foarte potrivite pentru principiul călăuzitor de „supraviețuire a celui mai adaptat”, pentru a vedea unde să meargă. Există o foarte mare corelație între viziunea darwiniană a naziștilor și politicile pe care le-au pus în aplicare. Este o viziune asupra lumii în care rasa ocupă un rol central, iar lupta pentru supraviețuire este condiția sine qua nona vieții.4
Deși este adevărat că Hitler a făcut uneori referire la „Dumnezeu” sau „Providență” în scrierile și discursurile politice, el nu a apelat la divinitatea creștină. Mai degrabă, el a echivalat „legea naturală” cu „supraviețuirea celui mai adaptat”, iar pe Dumnezeu cu „necunoscutul, natura sau orice alt nume”.5
Pentru Hitler, cele două dinamici fundamentale ale vieții erau foamea (ce promovează instinctul de autoconservare) și dragostea (care a păstrat specia).6 El a susținut că satisfacerea condițiilor naturale ale acestor două instincte sunt limitate, astfel încât organismele trebuie să se lupte pentru spațiu și resurse. În această luptă primordială, Hitler a văzut „evoluția” care are loc prin intermediul mecanismului de „supraviețuire a celui mai puternic”.7
Hitler s-a inspirat dintr-un fond bogat de idei social-darwiniste pentru a-și construi filosofia rasistă.8 Într-una din tiradele sale despre „virtuțile” vegetarianismului, el a susținut că „maimuțele, strămoșii noștri din timpurile preistorice, sunt strict vegetariene”.9
În octombrie 1941, el a spus:
„Au fost ființe umane, în categoria babuinilor, de cel puțin trei sute de mii de ani. Există o distanță mai mică între omul-maimuță și omul obișnuit modern decât există între omul obișnuit modern și un om ca Schopenhauer. În ceea ce privește educarea africanilor pentru a deveni avocați și profesori, el a respins-o ca fiind imposibilă, spunând că este „o adevărata nebunie… să continui să cizelezi o jumătate de maimuță născută până când oamenii cred că l-au făcut avocat… Este exact ca antrenamentul unui pudel. 10
Nazismul și religia
Hitler credea că zidurile credinței religioase au fost depășite de rapiditatea descoperirilor științei. El vede „știința” evolutivă ca element vital în sarcina discreditării creștinismului.11 Astfel, potrivit istoricului Richard Evans, „naziștii au considerat bisericile drept cele mai puternice și mai dure rezervoare ale opoziției ideologice.”12 Într-o conversație care a avut loc la numai un an de la preluarea puterii naziste, în 1933, Hitler a declarat (printre altele cum creștinii liberali din biserică ar putea fi „idioți folositori”) :
„Religiile sunt toate identice, indiferent de ceea ce propovăduiesc. Ele nu au viitor – cu siguranță nu pentru germani. Fascismului, dacă-i place, poate să se împace cu Biserica. Deci și eu. De ce nu? Asta nu mă va împiedica să distrug rădăcina și ramurile creștinătății și să le anihilez în Germania… Dar pentru poporul nostru este decisiv să recunoaștem crezul creștin-evreu al lui Hristos, cu etica sa efeminată a păcatului sau cu o credință puternică și eroică în Dumnezeu în natura, în Dumnezeu din poporul nostru, în destinul nostru, în propriul nostru sânge…
Lăsați-i pe alții să se ocupe de micile detalii. Fie că este vorba despre Vechiul Testament sau despre Noul Testament, fie pur și simplu de cuvintele lui Iisus… e vorba de aceeași înșelăciune evreiască veche. Nu ne va face liberi. O biserică germană, un creștinism german, este o denaturare. Poți fi ori german, ori creștin. Nu poți fi ambele. Te poți lepăda de epilepticul Pavel – alții au făcut-o înaintea noastră. Poți să-l accepți pe Hristos ca o ființă umană nobilă și să renunți la rolul său de mântuitor. Oamenii fac acest lucru de secole. Cred că astăzi există asemenea creștini astăzi în Anglia și America… Avem nevoie de oameni liberi care simt și știu că Dumnezeu este în ei înșiși.”13
Hitler a fost de părere că „cea mai grea lovitură care a lovit vreodată omenirea a fost venirea creștinismului”.14 El a ordonat germanilor să oprească sărbătorirea Crăciunului și a forțat copiii de la Tineretul Hitler să-i recite o rugăciune zilnică pentru toate “binecuvântările” primite (figura 1). Nu este surprinzător că a învinuit evreii pentru că au inventat creștinismul15, cerând ca remediu ca germanii să fie „imunizați împotriva acestei boli”.16 Potrivit justiției americane, Robert Jackson (1892-1954), procurorul-șef al procesului de la Nürnberg, a declarat că naziștii au făcut „o reprimare sistematică și neîncetată a tuturor sectelor și bisericilor creștine”.17 Hitler a creat, de asemenea, o soluție finală pentru „problema” creștinismului, invocând din nou teologii liberali ca niște idioți folositori:
„Ce trebuie făcut, spui? Îți voi spune: Trebuie să împiedicăm bisericile să facă orice altceva decât ceea ce fac acum, trebuie să piardă teren zi de zi. Chiar crezi că masele vor fi din nou creștine? Prostii! Niciodată. S-a terminat povestea. Nimeni nu o va asculta din nou. Dar putem grăbi lucrurile. Preoții vor fi determinați să-și sape propriile morminte. Ei îl vor trăda pe Dumnezeul lor pentru noi. Ei vor trăda orice și pe oricine pentru serviciul lor mizerabil și pentru veniturile lor mici.
Ce putem face? Exact ce a făcut Biserica Catolică atunci când și-a forțat poziția ei față de păgâni: să păstreze ceea ce poate fi păstrat și să își schimbe sensul. Vom face drumul înapoi: Paștele nu mai este înviere, ci reînnoirea veșnică a poporului nostru. Crăciunul este nașterea salvatorului nostru: adică spiritul eroismului și libertatea poporului nostru. Credeți că acești preoți liberali, care nu mai au credință, ci doar un birou de lucru, vor refuza să propovăduiască dumnezeul nostru în bisericile lor? Pot să garantez că, așa cum i-au făcut pe Haeckel și pe Darwin, Goethe și Stefan George profeții „creștinismului” lor, ei vor înlocui crucea cu zvastica noastră [vezi figura 2].
În loc să se închine sângelui mântuitorului lor, ei se vor închina sângelui pur al poporului nostru. Ei vor primi roadele germane ca un dar divin și le vor mânca ca un simbol al comuniunii veșnice a poporului, așa cum au mâncat până acum trupul Dumnezeului lor. Și când am ajuns la punctul ăsta… bisericile vor fi aglomerate din nou. Dacă vrem asta cu adevărat, atunci așa va fi – când religia noastră este predicată acolo. Nu trebuie să grăbim acest proces.”18
Deoarece cei mai radicali și influenți conducători ai mișcării naziste s-au opus în mod explicit creștinismului în esența lui, ei au dorit să-l înlocuiască cu o religie națională germană care urma să înlocuiască ideile despre păcat, pocăință și har.19 Poporul german ar fi urmat să adore un zeu om în locul Dumnezeului Bibliei; și ar fi păstrat păgânismul închinării la natură ca înlocuitor al „robiei evreiești a legii”.20 Potrivit profesorului Ernst Bergmann, un intelectual nazist21, germanii ar trebui să urmeze idealurile „onoarei”, nu compasiunea; idealurile luptei veșnice, nu a păcii.22
În opinia sa, cel mai important lucru a fost renunțarea la „superstiția” că oamenii sunt păcătoși și, în schimb, să se dezvolte o nouă credință „în care noi înșine suntem Hristos”. Influențat de „forțele evoluției”, noul „Hristos” ar fi „nou-născut în pântecele Mamei-pământ”; dar nu pentru a fi Răscumpărătorul lumii, „pentru că lumea nu are nevoie de răscumpărare”.23 Bergmann a spus: „Distruge legenda lui Dumnezeu care s-a făcut om și omul însuși se va ridica ca Dumnezeu, ca și Hristos; el va deveni conștient de el însuși ca atare, iar esența lui va lua formă divină.24
Creștinismul păgânizat
Figura 2. Așa-numita „Mișcare Creștină Germană” a dorit să obțină conformitatea organizațională și ideologică absolută între biserica protestantă și statul național-socialist. Pe banner scrie așa: Creștinul german citește „Evanghelia în al treilea Reich”.
Figura 2. Așa-numita „Mișcare Creștină Germană” a dorit să obțină conformitatea organizațională și ideologică absolută între biserica protestantă și statul național-socialist. Pe banner scrie așa: Creștinul german citește „Evanghelia în al treilea Reich”.
Este un adevăr trist faptul că mulți germani, creștini practicanți, au făcut eforturi pentru a face compromisuri cu nazismul (figura 2). Inutil să spun, acești „creștini germani” erau hotărâți să confere un sens opus creștinismului autentic. Ca atare, au respins toate aspectele evreiești ale creștinismului, în special Vechiul Testament, și L-au interpretat pe „Dumnezeu” ca un fel de super-Hitler la scară extinsă. În cele din urmă, i-au ridicat pe conducătorii nazismului în poziția de interpreți finali ai voinței divine. În mod firesc, acest tip de „creștinism” nu avea absolut nicio legătură cu învățătura biblică, ci era mai degrabă un produs al teologiei protestante liberale.
Potrivit profesorului emerit de istorie de la Universitatea din Columbia Britanică, J.S. Conway:
“Liderii mișcării [creștine germane], pastorii Julius Leutheuser, Joachim Hossenfelder și Siegfried Leffler, s-au străduit să-și convingă colegii din cler că doar o interpretare complet nouă a creștinismului… ar putea satisface nevoile noii epoci. Ei au căutat să scape Biserica de mentalitatea ei „pre-științifică” și de liturghiile ei arhaice și să o înlocuiască cu o nouă revelație așa cum se găsește în Adolf Hitler. Esențialul nu a fost dreapta învățătură creștină, ci activismul creștin care urma exemplul „eroic” al lui Iisus… În crearea noului partid nazist, ei au considerat părtășia caracteristică adevăratului creștinism ca fiind o oportunitate pentru programul lor. Dacă Hitler ar putea face ceea ce ei numeau fapte creștine, atunci învățătura cea dreaptă ar putea fi abandonată.”
În ceea ce privește numeroasele atacuri îndreptate pe mai multe paliere împotriva creștinismului de către liderii naziști, așa zișii „creștini germani” s-au consolat cu faptul că o astfel de ostilitate emana doar de la membrii individuali ai partidului. Astfel, în aprilie 1937, un grup de „creștini germani” din zona Rinului a publicat o rezoluție care a înlocuit autoritatea Bibliei cu cea a lui Hitler: „Cuvântul lui Hitler este legea lui Dumnezeu; decretele și legile care îl reprezintă posedă autoritate divină. Führer-ul fiind singurul sută la sută național-socialist, doar el împlinește legea. Toți ceilalți trebuie considerați vinovați în fața legii divine ”.25
Acei „creștini” îmbrăcaseră o formă păgânizată a „creștinismului” care îi elibera de orice implicații morale ale credinței creștine. Ei au practicat o formă de amoralism păgân care se bazează pe închinarea Puterii și Sinelui sub o acoperire „creștină” mai mult sau mai puțin transparentă.[26]
Au postulat că Hristos nu venise să-i împace pe toți cu Dumnezeul Creației și Legea morală, ci mai degrabă. „pentru a-i salva de sub presiunea cerințelor și a pretențiilor Sale”.27 Prin urmare, orice încercare de a depăși „răul din noi” a fost considerată fără obiect, deoarece urmărirea „dreptății” a fost interpretată ca fiind incompatibilă cu condiția păcătoasă a ființei umane. Potrivit „creștinului german” Wilhelm Stapel, un teolog prolific german care a crezut că fiecare națiune avea dreptul să posede „propria sa etică”:
„Mântuirea are o legătură la fel de mare cu înălțarea morală ca și cu înțelepciunea lumească… Creștinul știe că-i este strict imposibil „să trăiască” în afara păcatului; că nu poate lua nicio decizie fără a cădea în nelegiuire; că nu poate face binele decât dacă face răul în același timp… Dumnezeu a făcut această lume pierită, sortită distrugerii. Fie ca aceasta lume să ajungă la câini, daca așa va fi destinul ei! Bărbații care își imaginează că sunt capabili să o îmbunătățească, care doresc să creeze o moralitate superioară, încep o revoltă ridicolă împotriva lui Dumnezeu.28
Sistemul juridic nazist
Ideea că legea umană trebuia să fie supusă legii lui Dumnezeu a început să fie contestată mai profund în secolul al XIX-lea, când teoria evoluției lui Charles Darwin a fost interpretată ca o încercare de a promova o viziune asupra lumii care se bazează pe inexistența lui Dumnezeu.
Însă, de fiecare dată când valoarea dreptului este legată de o astfel de credință în „evoluție”, legea își pierde automat demnitatea transcendentă și întreaga idee de guvernare în condițiile legii, își pierde fundamentul filozofic cel mai important. În timp ce creștinismul vede legile lui Dumnezeu ca o manifestare a rațiunii divine și a dreptății, darwinismul nu oferă o bază transcendentă pentru lege, astfel încât legalitatea este considerată a nu fi decât codificarea prozaică (banală) a politicilor guvernului.
Ca atare, ideea de drept se reduce la o abilitate managerială angajată în serviciul ingineriei sociale, fiind punctul de vedere dominant în profesia de avocat astăzi.29 În acest sens, juriștii pozitiviștii au elaborat o teorie conform căreia „legea” este un simplu produs al voinței umane, în esență rezultat al forței și al luptei sociale.30 Pentru juriștii pozitiviștii stricți, orice lege care poate fi adoptată în mod corespunzător de către stat trebuie să se respecte și nu poate să fii invalidă din cauza imoralității sale.31 Astfel, a fost elaborată o teorie juridică; una care poate fi definită în termeni de „filozofie fără metafizică, epistemologie fără certitudine de adevăr sau jurisprudență fără idee de drept”.[32]
Juristul austriac Hans Kelsen (1881–1973), un faimos jurist pozitivist la începutul secolului XX, a explicat că pozitivismul legal se limitează la o teorie a dreptului pozitiv și la interpretarea sa. În consecință, pozitivismul juridic este nerăbdător să mențină diferența, chiar și contrastul, între un lucru just și unul legal. Dar, după cum a explicat și Kelsen, această separare accentuată a jurisprudenței de știința juridică nu a existat până la începutul secolului al XIX-lea. Înainte de ascensiunea școlii istorice germane de drept, „chestiunea justiției era considerată problema fundamentală a științei juridice”.33 Kelsen a susținut că normele juridice nu sunt valabile în virtutea conținutului lor de fond, ci doar ca o lege pozitivă adoptată de autoritatea juridică corespunzătoare.
Ca atare, orice conținut de drept ar putea fi valabil, deoarece, în opinia sa, „nu există un comportament uman care să nu poată funcționa drept conținut al unei norme legale. O normă devine lege doar pentru că a fost constituită într-un anumit mod, născută dintr-o procedură certă și o regulă certă.34
O astfel de teorie „pură” a legii pozitive este preocupată să prezinte legea statului așa cum este ea, „fără a o califica fiind o lege dreaptă sau nedreaptă; ea urmărește legea reală, pozitivă (învelișul), nu legea corectă (ca atare)”.35 Cu alte cuvinte, el a elaborat o teorie juridică care a refuzat să evalueze conținutul legilor pozitive.
Când naziștii au ajuns la putere în 1933, Kelsen, care era evreu, a fost forțat să iasă din funcția de decan al Facultății de Drept la Universitatea din Cologne.36 Cu toate acestea, în anii care au urmat celui de-al doilea război mondial, s-a susținut că pozitivismul legal (instituit de Kelsen) nu punea nicio piedica regimului nazist. În schimb, astfel de doctrine ale pozitivismului juridic ar fi oferit un anumit grad de validitate legilor malefice ale celui de-al treilea Reich al lui Hitler.
Potrivit profesorului de drept american și apologului catolic Charles Edward Rice (n. 1931), „atunci când naziștii i-au atacat pe evrei, avocații germani au fost dezarmați… de pozitivismul legal”.37 Rice spune, de asemenea, că acest lucru nu s-ar fi întâmplat daca cea mai mare parte a avocaților germani nu ar fi îmbrățișat pe deplin pozitivismul juridic, ci ar fi răspuns în schimb la nedreptățile naziste timpurii cu o „denunțare temeinică” și bazată pe principiile tradiționale ale dreptului natural.
În acest sens, sistemul juridic nazist nu poate fi izolat, ca un fel de accident, de punctul de vedere al puterii elitei juridice din Germania. Deși Germania în 1933 avea o ordine constituțională, tradiția dreptului constituțional se baza doar pe principii juridice pozitiviste. Majoritatea judecătorilor și avocaților germani erau nerăbdători să stabilească o regulă autoritară, susținută de un sistem juridic care să respingă orice protecție a individului împotriva statului. Astfel de avocați fuseseră ostili Republicii Weimar și au salutat în general regimul nazist în 1933.38
Avocatul principal nazist Hans Frank a susținut că Hitler ar trebui să stea deasupra legii. El a fost ministru în Reich fără portofoliu, șeful Asociației Naționale a Barourilor Socialiste (1933–1942), membru al Reichstagului, președinte al Camerei internaționale de drept (1941–42) și al Academiei de Drept German și guvernator general al teritoriile poloneze ocupate in octombrie 1939–1945.
Unul dintre principalii avocați ai Partidului Nazist, Hans Frank (1900–1946; spânzurat la Nuremberg), a susținut în acest sens necesitatea ca temelia societății germane sa se bazeze pe un sistem juridic ce promovează și lucrează prin carisma unui lider puternic.39
El a dorit sa legitimeze ideea unui „conducător puternic” care ar putea apela direct la mase. Führer-ul ar trebui să stea deasupra legii, deoarece un guvern „eficient” este mai important decât constituționalismul. În mod similar, Ernst Rudolf Huber (1903–1990), care era la acea vreme un proeminent profesor de drept constituțional la Universitatea din Kiel, a considerat că sunt “imposibil de măsurat legile Führerului versus un concept superior de drept”, deoarece „în Führer principiile esențiale ale Volkului (poporului) se manifestă”.40 În calitate de “executant al voinței comune a națiunii”, Huber a susținut că puterea Führer-ului ar trebui să fie „cuprinzătoare și totală”, deoarece o astfel de putere era o putere politică personalizată care ar trebui să rămână „liberă și independentă, exclusivă și nelimitată” .41
Conform teoriei Volks-Nomos dezvoltată în timpul regimului nazist, juriștii naziști au negat existența vreunui drept individual împotriva puterii statului. În opinia juridică nazistă, explică Aurel Kolnai, legea nu a fost o salvare a cetățeanului împotriva violenței și a opresiunii, ci un alt mijloc de a asigura omnipotența pentru stăpânii statului… Într-un cuvânt, scopul legii nu mai era verificarea (un act de a pune in balanța drepturile), ci mai degrabă, pentru a încuraja exercitarea arbitrară a puterii publice ”.42 În mod firesc, „astfel de interpretări ale teoreticienilor juriști apreciați au avut o valoare inestimabilă în legitimarea unei forme de dominație care… a compromis efectiv statul de drept în favoarea exercitării arbitrare a voinței politice ”.43
În mod curios, cu cât comunitatea juridică a făcut eforturi pentru a legitima regimul nazist, cu atât mai mare a fost abuzul și disprețul cu care a fost întâmpinat de acesta. Hitler i-a considerat pe avocați „defectuoși prin natură” și a fost de părere că fundamentele legii naziste sunt pretutindeni. Astfel, sursa și principiul permanent al dreptului nazist au devenit legea vie, care în practică s-a materializat din deciziile arbitrare („decizionismul”) ale deținătorilor puterii. În sistemul de dominație nazist, legea a fost înțeleasă în termenii unui ordin progresiv al vieții comunitare și al progresului social, care nu a fost rigid, ci a evoluat mai degrabă în flux continuu.
Concluzii
Reflecțiile asupra sistemului juridic nazist ne ajută să înțelegem de ce promovarea „zeului din noi înșine” este atât de periculoasă pentru atingerea libertății și fericirii umane. Căci acceptarea legilor superioare ale lui Dumnezeu sunt cele care le permite mai bine societăților civile să-și alunge tiranii; întrucât ideea oamenilor de a fi dumnezei nu face decât să divinizeze conducătorii politici, ajutându-i să ignore principiile superioare de dreptate și moralitate, împotriva cărora ar fi măsurate acțiunile lor rele.
Adolf Hitler și regimul nazist sunt ilustrarea perfectă a ceea ce s-ar putea întâmpla atunci când un guvern civil se declară complet independent de legea lui Dumnezeu. Naziștii credeau că oamenii nu au fost creați de Dumnezeu, ci mai degrabă descendenți din regnul animalelor, idee pe care au adoptat-o de la Darwin.
Ei credeau că oamenii „superiori” aveau „dreptul” de a-i elimina pe cei „inferiori”, din aceleași motive pentru care leii mănâncă antilopele. Prin urmare, s-a dezvoltat o „moralitate principală” și a devenit lipsit de sens să apelezi la orice lege superioară ca apărare împotriva unei astfel de tiranii brutale. Acest lucru ar fi, în viziunea naturalistă a naziștilor, asemănător cu a spune leilor că ar trebui să înceteze să fie lei .44
Autor: Augusto Zimmermann
Sursa: The Darwinian roots of the Nazi legal system
Traducere: Armand Ionescu
Referințe și note
[1] Johnson, P.E., Objections Sustained, pp. 35–36, IVP, 1998.
[2] Bullock, A., Hitler and Stalin: Parallel Lives, Vintage Books, NY, p. 381, 1993.
[3] Keith, A., Evolution and Ethics, Putnam, New York, p. 230, 1947.
[4] Hawkins, M. Social Darwinism in European and American Thought 1860–1945, Cambridge University Press, p. 290, 1997.
[5] Hitler’s Table Talk, 1941–1944, translated by Cameron N. and Stevens, R.H., Oxford University Press, pp. 6, 44, 1988
[6] Hawkins, ref. 4, p. 278.
[7] Hawkins, ref. 4, p. 274
[8] Weikart, R., From Darwin to Hitler: Evolutionary Ethics, Eugenics, and Racism in Germany, Palgrave Macmillan, NY, p. 9, 2004.
[9] Hawkins, ref. 4, p. 283.
[10] Hitler, A., Mein Kampf, translated by Manheim, R., Hutchinson, London, p. 391, 1974
[11] Hawkins, ref. 4, p. 283.
[12] Evans, R., The Third Reich in Power, Penguin, New York, p. 256, 2005.
[13] Rauschning, H., Hitler Speaks, Thornton Butterworth, London, p. 57, 1939.
[14] See Dowley, T. (Ed.), A Lion Handbook: The History of Christianity, Lion, Oxford, pp. 589–590, 1997.
[15] Hitler credea că apostolul Pavel a planificat o „revoluție mondială” pentru a răsturna Imperiul Roman. În ciuda abandonului vechii sale credințe, Pavel ar fi continuat să
acționeze în numele evreimii.
[16] Hitler’s Table Talk. ref. 5, p. 217
[17] Jackson, R., Procesul de judecată din Nuremberg Volumul 2, Proiectul Avalon la Școala de Drept Yale. Sir Winston Churchill, în faimosul său discurs din 5 octombrie 1938 din Parlamentul britanic, a declarat: „Nu poate exista niciodată o prietenie între democrația britanică și puterea nazistă, acea putere care respinge etica creștină, care își înveselește cursul cu un păgânism barbar, care dă putere și plăcere pervertită de persecuție și folosește așa cum am văzut cu brutalitate nemilos, amenințarea forței criminale. Această putere nu poate fi prietenul de încredere al democrației britanice. „Citată în Adams, V., Men in Time, Ayer Publishing, p. 77, 1969
[18] Rauschning, ref. 13, p. 58
[19] Shirer, W., The Rise and Fall of the Third Reich, Simon and Schuster, NY, p. 240, 1960.
[20] Kolnai, A., The War Against the West, Victor Gollancz, London, p. 241, 1938
[21] Profesorul Ernst Bergmann a scris o carte importantă intitulată Die 25 Thesen der Deutschreligion (Breslau, 1934). În această carte, a înființat o religie nazistă pentru școlile germane, bazată pe panteism, subiectivitate, închinarea la natură și instincte „Volk”, prin intermediul școlii romantice a filosofului francez J.J. Rousseau. Profesorul Bergmann a numit teza sa „un catehism al religiei germane”. Vezi Viereck, P.R.E., Metapolitics: From Wagner and the German Romantics to Hitler, Transaction Publishers, p. 292, 2004.
[22] Kolnai, ref. 20, p. 238.
[23] Kolnai, ref. 20, p. 246.
[24] Kolnai, ref. 20, p. 267.
[25] Kolnai, ref. 20, p. 276
[26] Kolnai, ref. 20, p. 249.
[27] Kolnai, ref. 20, p. 249–250
[28] Kolnai, ref. 20, p. 256–257
[29] Colson, C. and Pearcey, N., How Now Shall We Live? Tyndale, p. 93, 1999
[30] See Noebel, D., The Battle for Truth, Harvest House Publishers, p. 232, 2001
[31] See Noebel, D., The Battle for Truth, Harvest House Publishers, p. 232, 2001
[32] Rommen, H.A., The Natural Law: A Study in Legal and Social History and Philosophy, Liberty Fund, Indianapolis, MN, p. 35, 1989
[33]Kelsen H., General Theory of Law and State, H., Russell & Russell, NY, p. 391, 1945.
Școala istorică germană de drept a accentuat limitele istorice ale dreptului și s-a opus dreptului natural. Pe baza scrierilor și învățăturii lui Friedrich Carl von Savigny (1779-1861), premiza de bază a Școlii istorice este că legea este expresia convingerilor oamenilor, că este întemeiată într-o formă de conștiință populară numită „Volksgeist”. Volksgeistul evoluează astfel în mod organic în timp, astfel încât nevoile în continuă schimbare ale oamenilor ar justifica dezvoltarea organică continuă a legii..
[34] Kelsen, H., The pure theory of law Part 2, Law Quarterly Review 51:17, Parag. 29, 1935
[35] Kelsen, ref. 35, p. 474.
[36] Kelsen s-a mutat în Statele Unite în 1940, obținand titlul de profesor la catedra de științe politice de la Universitatea din California, Berkeley, în 1945
[37] Rice, C., Some reasons for a restoration of natural law jurisprudence, Wake Forest Law Review 24:539ff., 1989; p. 567. De fapt, imediat după cel de-al doilea război mondial, juristul german Gustav Radbruch (1878–1949) a susținut aceeași afirmație că un pozitivism legal predominant a ajutat la deschiderea drumului către socialismul național.
[38]De exemplu, Carl Schmitt (1888–1985), faimosul profesor de drept constituțional la Universitatea din Berlin, a susținut apariția structurilor puterii naziste considerând că practicile instituționale ale guvernului parlamentar din Republica Weimar nu prevede o guvernare puternică și stabilă și că erau justificate în mod neconvingător printr-o simplă credință în discuțiile raționale și deschiderea minții. Schmitt, care a dezvoltat o concepție a dreptului în care legea și moralitatea sunt simple produse ale unei bătălii pentru supremația politică între grupurile ostile, s-a alăturat partidului nazist în mai 1933. Între 1933 și 1936 Schmitt a scris mai multe eseuri în sprijinul politicilor brutale ale regimului nazist.
[39] Kershaw, I., Hitler: Profiles in Power, Longman, London, p. 77, 1991
[40] Huber, E.R., Verfassungsrecht des Grossdeutshen Riches. Hamburg, Hanseatishe Verlagsanstalt, 2nd ed. , p. 197, 1939; cited in: Lepsius, O., The problem of perceptions of national socialist law, or: was there a constitutional theory of national socialism? in: Joerges, C. and Ghaleigh, N.S. (Eds.), Darker Legacies of Law in Europe: The Shadow of National Socialism and Fascism over Europe and its Legal Traditions, Hart, Oxford, p. 25, 2003
[41] Huber, ref. 41, p. 78.
[42] Kolnai, ref. 20, p. 300
[43] Kershaw, ref. 40, p. 78
[44] D’Souza, D., What’s so Great About Christianity, Regnery, Washington DC, p. 221, 2007; see review by Cosner, L., J. Creation 22(2):32–35, 2008
25 cele mai influente personalităţi ale omenirii
Maestro FM îţi prezintă o colecție a celor mai influenți oameni din toată istoria omenirii. Numele de pe această listă includ oameni de știință, figuri religioase și investitori. Unii dintre cei mai importanți lideri din istoria lumii se află și în această colecție.
Deci, ce fac oamenii influenți? Ce face un individ demn de un loc pe o listă cu cei mai influenți oameni de până acum?
Oamenii cu cele mai mari minți din toate timpurile merită să fie clasaţi la nivel înalt. Fiecare dintre acești oameni incredibili și inspirați au folosit puterea minții lor pentru a schimba lumea.
25. Johannes Gutenberg
Johannes Gutenberg a fost un fierar, orar, tipograf și editor care a introdus tipărirea în Europa. Invenția lui Gutenberg de tipărire mecanică mobilă a început Revoluția tipăririi.
Este considerat pe scară largă ca fiind cel mai important eveniment al perioadei moderne.
24. Napoleon Bonaparte
Napoleon Bonaparte a fost un lider militar și politic francez care s-a ridicat la proeminență în timpul Revoluției franceze. Bonaparte a fost împăratul francezilor din 1804 până în 1814.
El a dominat afacerile europene timp de aproape două decenii, în timp ce a condus Franța împotriva unei serii de coaliții.
23. Martin Luther
Martin Luther a fost un preot și profesor de teologie german. El este cel mai cunoscut drept figura seminală în Reforma protestantă. El a ajuns să respingă mai multe învățături și practici ale Bisericii Romano-Catolice. Luther a contestat afirmația că eliberarea de pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcat ar putea fi cumpărată cu bani.
22. Karl Marx
Karl Marx a fost un filosof, economist, sociolog, jurnalist și socialist german. Activitatea sa în economie a pus bazele unei bune înțelegeri actuale a forței de muncă și a relației sale cu capitalul. A publicat numeroase cărți în timpul vieții sale.
A studiat la universitățile din Bonn și Berlin, unde s-a interesat de ideile filozofice ale tinerilor hegeliști.
21. Julius Caesar
Gaius Julias Caesar a fost un general roman, om de stat, consul și autor notabil al prozei latine. Cezar a jucat un rol critic în evenimentele care au dus la dispariția Republicii Romane. Cezar, Crassus și Pompey au format o alianță politică care avea să domine politica romană timp de câțiva ani.
20. Gautama Buddha
Buddha Gautama, cunoscut și sub numele de Siddhārtha Gautama sau pur și simplu „Buddha”, a fost un înțelept al cărui învățături a fost fondat budismul. Buddha a trăit și a învățat mai ales în estul Indiei cândva între secolele VI și IV. Numele „Buddha” înseamnă „iluminat”.
19. Nikola Tesla
Nikola Tesla a fost un inginer electrician sârb-american, inventator, fizician și inginer mecanic. Tesla este cel mai cunoscut pentru contribuțiile sale la proiectarea modernului sistem de alimentare cu curent alternativ. A dobândit experiență în telefonie și inginerie electrică înainte de a imigra în Statele Unite.
18. Adolf Hitler
Adolf Hitler a fost un politician german şi liderul Partidului nazist. Hitler a fost Führer al Germaniei naziste din 1934 până în 1945. Hitler nu a fost doar o persoană rea, dar a fost, de asemenea, în centrul celui de-al doilea război mondial în Europa. El a manipulat și a avut control asupra poporului german din 1933 până în 1945.
17. Moise
În conformitate cu Biblia ebraică, Moise a fost un fost prinț egiptean transformat ulterior profet, lider religios și legiuitor. Existența lui Moise este contestată între arheologi și egiptologi, experții în domeniul criticii biblice invocând inconsecvențele logice.
16. George Washington
George Washington a fost primul președinte al Statelor Unite. El a fost, de asemenea, unul dintre părinții fondatori ai Statelor Unite și a prezidat convenția care a elaborat Constituția Statelor Unite, care a înlocuit articolele Confederației.
15. Abraham Lincoln
Abraham Lincoln a fost încredințat în 16-lea președinte statelor Unite. El a condus Statele Unite și să fie mai mare criză morală, constituțională și politică. Lincoln a păstrat Uniunea și un consolidat guvernament federal.
14. Mahatma Gandhi
Mohandas Karamchand Gandhi a fost liderul preeminent al unei mișcări de independență indiană în India, condusă de Marea Britanie. El a condus India în independență și a inspirat mișcări pentru drepturile civile și libertatea din întreaga lume. Gandhi a inspirat oamenii din toată lumea să facă mare lucru.
13. Socrate
Socrate a fost un filosof grec și a fost unul dintre fondatorii filosofiei occidentale. El a ajutat studenți precum Platon și Xenofon. Dialogurile lui Platon sunt unul dintre cele mai cuprinzătoare conturi ale lui Socrate pentru a supraviețui din antichitate.
12. Martin Luther King, Jr.
Martin Luther King, Jr. a fost un ministru și activist baptist american care a fost liderul Mișcării pentru Drepturile Civile. Regele Jr. este cel mai cunoscut pentru rolul său în promovarea drepturilor civile folosind nesupunerea civilă nonviolentă bazată pe credințele sale creștine.
11. William Shakespeare
William Shakespeare a fost un poet, dramaturg și actor englez. Este considerat unul dintre cei mai mari scriitori în limba engleză și dramaturgul preeminent din lume. Shakespeare este adesea numit poetul național al Angliei și „Bardul lui Avon”.
10. Platon
Platon a fost un filozof și matematician. El este considerat o figură esențială în dezvoltarea filozofiei. El a fondat Academia la Atena și, împreună cu profesorul său Socrate și cel mai cunoscut student al său, Aristotel, Platon a pus bazele filozofiei și științei occidentale.
9. Charles Darwin
Charles Darwin a fost un naturalist și geolog englez. Darwin este cel mai cunoscut pentru teoria sa evolutivă. El a stabilit că toate speciile de viață au coborât de-a lungul timpului din strămoși comuni. Într-o publicație cu Alfred Russel Wallace, ei au introdus teoria sa științifică conform căreia acest model de ramificare a evoluției a rezultat dintr-un proces pe care l-a numit selecția naturală.
8. Alexandru cel Mare
Alexandru cel Mare a fost un rege al regatului grec antic din Macedon și un membru al dinastiei Argead. Și-a petrecut majoritatea anilor de guvernământ într-o campanie militară fără precedent prin Asia și Alexandru al III-lea din Macedon.
7. Galileo Galilei
Galileo Galileo a fost un matematician, fizician, inginer, astronom și filozof italian. Realizările sale includ îmbunătățiri ale telescopului și observații astronomice în consecință și sprijin pentru copernicanism.
6. Muhammad
Muhammad a fost fondatorul islamului. Crezut de musulmani și Bahá’s a fi un profet și mesager al lui Dumnezeu. Muhammad este aproape universal considerat de musulmani ca ultimul profet trimis de Dumnezeu. El a fost trimis să prezinte și să confirme învățăturile monoteiste predicate anterior de Adam, Avraam, Moise, Isus și alți profeți.
5. Aristotel
Aristotel a fost un filozof și om de știință grec. S-a născut în orașul macedonean Stagira. A rămas în Academie până la împlinirea a 37 de ani. Scrierile sale acoperă numeroase subiecte, inclusiv biologie, logică, etică, poezie, teatru, muzică și multe altele.
4. Leonardo Da Vinci
Leonardo di ser Piero da Vinci a fost un pictor, polimat, sculptor, muzician, matematician, inventator, inginer și botanist italian. Da Vinci este considerat a fi unul dintre cei mai mari pictori din istorie. Este un adevărat geniu și a fost adesea descris ca arhetipul Omului Renașterii.
3. Isaac Newton
Sir Isaac Newton a fost un fizician și matematician englez. Newton este cel mai cunoscut pentru a fi unul dintre cei mai influenți oameni de știință din toate timpurile și ca o figură cheie în revoluția științifică.
2. Albert Einstein
Albert Einstein a fost un fizician de origine germană. Opera sa este cunoscută și pentru influența sa asupra filozofiei științei. Einstein a primit premiul Nobel pentru fizică din 1921 pentru „serviciile sale de fizică teoretică”. Este considerat a fi unul dintre cei mai influenți oameni din lume.
1. Iisus Hristos
Isus mai este denumit și Isus din Nazaret este figura centrală a creștinismului. Creștinismul îl privește pe Isus ca pe așteptatul Mesia al Vechiului Testament și se referă la el ca Isus Hristos. Isus este cea mai influentă persoană din lume.
http://www.maestrofm.md/stiri/25-cele-mai-influente-personalitati-ale-omenirii-
20 de celebrități care se nasc din nou creștini
Celebritățile creștine din nou-născute sunt celebritățicare s-au identificat deschis cu Isus Hristos pentru mântuirea sufletelor lor. Termenul „născut din nou” este asociat cu oameni de credință creștină, care urmează învățăturile cărții sfinte creștine, Biblia, în special învățăturile din noul testament, unde subiectul principal este despre profetul evreiesc, Isus Hristos.
Este o stare de a fi convertit și este obișnuitcalificați persoanele care l-au acceptat pe Isus Hristos în viața lor (un fenomen spiritual) și au o plimbare profundă și personală cu El. Ea implică atenție la doctrinele creștine despre botezul în apă, părtășie și, cel mai important, rugăciunile și citirea zilnică (studierea) Bibliei. Aceste persoane pot fi denumite „creștini-născuți din nou” și prin extensie celebrități creștine din nou-născute atunci când ne referim la toți cei pe care îi idolatrizăm dintr-un motiv sau altul.
Pe măsură ce omul se naște în lume și există înfizic, de asemenea, trebuie să trecem prin procesul unei „nașteri spirituale” pentru a putea avea o viață spirituală sau veșnică – o viață care califică pe cine o are să se bucure de viața de după cer în Isus Hristos. Ți se pare ciudat? Ei bine, nu este vorba atât de multe celebrități creștine din nou-născute, care au ales să urmeze calea crucii, majoritatea renunțându-și la cariere, faimă, afluență, care au petrecut o viață întreagă în proces . Unii dintre aceștia din această listă au fost nevoiți să treacă printr-un moment de bazin hidrografic pentru a realiza acest adevăr profund despre existența umană.
Majoritatea acestor celebrități creștine din nouau fost persecutați pentru credința și credința lor recent găsite, în special în industria divertismentului și majoritatea au îndurat. Hollywoodul nu a ajutat problemele în niciun fel și majoritatea au renunțat la carierele lor și la toată strălucirea și glamourul (fără a uita și distragerile) de urmat în calea Domnului. Această listă este limitată la 20 de celebrități creștine din nou-născute, dar numărul real este inepuizabil.
Verificați celebritățile noastre creștine-din nou
1. Mike Pence – VP, Statele Unite ale Americii
Mike Pence s-a născut la 7 iunie 1959, din părințiEdward Joseph Pence Jr. și Nancy Jane Cawley. Pence era guvernatorul statului Indiana înainte de a fi ales de Donald Trump ca partener de conducere la alegerile americane din 2016. Este al 48-lea vicepreședinte al Statelor Unite și, de asemenea, avocat.
Deși s-a născut catolic, Pence a devenit uns-a născut din nou Christain și evanghelic în timp ce era la facultate și nu a mai privit în urmă. Chiar și în calitate de VP, poziția sa cu privire la unele politici controversate din SUA poate fi văzută în mod clar, deoarece nu are loc pentru compromisuri asupra credinței sale în Isus Hristos.
2. George Foreman – Fost campion la box grei la box
George Foreman este un box mondial de două oricampion cu greutate mare, care a fost cel mai popular mondial al boxului în zilele sale înalte. El a câștigat câteva dintre atacurile sale împotriva altor boxeri, dar nu a câștigat împotriva lui Isus Hristos când i s-a acordat un TKO în dressing după ce a pierdut o luptă cu Jimmy Young, în Puerto Rico, în 1977. El a spus că a devenit inconștient și a avut un apropiat. experiență de moarte din care după ce s-a trezit, viața sa s-a schimbat în bine.
El a devenit un creștin din nou născut în timp ce spuneaDomnul l-a smuls din morți și în anul următor, în 1978, a fost hirotonit ministru. Foreman este acum pastorul unei biserici cu sediul în Houston, pe care a fondat-o în 1980 – Biserica Domnului Isus Hristos.
3. Tyler Perry – Regizor de film și actor
Cunoscut pentru că a izbucnit în spațiul Hollywood cu clasicul cuplului din 2005, Jurnalul unei femei nebune nebune, Tyler Perry este creștină și nu se temespuneți oricui îi pasă să o audă. Născut pe 13 septembrie 1969, ca Emmitt Perry Jr, a uimit Hollywood cu alte producții, inclusiv celebrul personaj Madea. L-a găsit pe Domnul la o vârstă foarte fragedă, întrucât mama lui îl ducea mereu la biserică. Îndrăzneala lui cu privire la a fi creștin este o sursă de încurajare în aceste vremuri în care atât de mulți își ascund credința pentru câștiguri imediate sau doar pentru „a se îmbina”.
4. Angela Bassett – Actriță și activistă
Ea s-a născut pe 16, ziua lui august 1958, înNew York City. Angela Basset și este absolventă a Universității Yale cu diplomă de licență în studii afro-americane. De asemenea, este o iubitoare a lui Dumnezeu și una dintre celebritățile creștine care s-au născut din nou la Hollywood. Actrița premiată care a strălucit ca un milion de lumini în Hollywood se închină cu Biserica lui Dumnezeu din Hristos din West Angeles.
5. Chuck Norris – Producător de filme și TV, autor
Chuck Norris este un cunoscut actor de film de acțiune(tânăra generație își poate găsi numele destul de necunoscut). Născut în Ryan, Oklahoma, Norris a fost un artist marțial mulți ani, dar a găsit o pasiune nouă în Hristos. Acum este lider în epoca creștină de când a devenit creștin, din nou, precum și scenarist, televizor și producător de film. De asemenea, el a scris mai multe cărți în ceea ce privește noua sa credință. El este una dintre vocile care pledează pentru ca Biblia să facă parte din programa școlilor publice din SUA.
6. MC Hammer – Fost artist și rapper hip-hop
Născut Stanley Kirk Burrell, el a adoptat numele„MC Hammer” când a devenit celebru ca artist american de hip hop. Crescut într-o casă Christain, Hammer s-a abătut de la calea Christain și a devenit un artist rap de succes și o icoană hip-hop. Cu toate acestea, după o scădere rapidă a averii și afluenței sale din anii 90, și-a găsit calea înapoi către Dumnezeu și a fost hirotonit oficial ca pastor. Astăzi, el spune că MC înseamnă „Omul lui Hristos” și și-a concentrat din nou energia și râvna pentru a obține multe stele hip-hop, cât poate, spre cunoașterea salvatoare a lui Hristos Isus.
7. Sherri Shepherd – Personalitate TV și comediant
Sherri Shepherd este un comedian și televizorpersonalitate care s-a născut la 22 aprilie 1967 și a crescut ca martor al lui Iehova la Chicago. Ea l-a găsit pe Hristos în anii ’90 și crede că dacă nu ar fi fost creștină-născută din nou înainte de a se alătura la Hollywood, ar fi fost moartă, fie un junkie. Gazda de la View nu-i este rușine să vorbească despre credințele ei creștine chiar și la televiziunea națională, însă, uneori controversată.
8. Chris Tucker – Stand-up Comedian
Chris Tucker este un comediant și actor. Este cunoscut popular pentru rolul său foarte apreciat în film Ora de varf (și succesiunile sale) unde a jucat cupremiatul actor legendar, Jackie Chan. Este cunoscut pentru că a folosit cuvinte înjurătoare în conversațiile sale și în livrarea de comedie (o cultură obișnuită cu oamenii negri). Dar de când a devenit din nou creștin creștin în 1997, tot ce s-a schimbat în legătură cu el. Chiar a optat pentru întreruperea rolurilor de film în care a fost implicat la acea vreme, mai ales a fost refuzul său de a-și continua rolul de Smokey în Vinerea viitoare. Schimbarea poate fi văzută și în modul în care își livrează acum comedia de stand-up.
9. Lenny Kravitz – cântăreț și producător de înregistrări
Lenny Kravitz este un actor, cântăreț, originar din Manhattanși producător de înregistrări. Tatăl său era evreu, în timp ce mama lui era creștină. El a făcut parte din Corul de băieți din California, ca tânăr, iar grupul a fost calificat cel mai bun grup de cor de băieți din acea vreme. El spune că l-a experimentat pe Dumnezeu ca un băiețel de cor atunci când colegul său de cor a vorbit cu el despre Isus. a spus că prezența lui Dumnezeu care a lovit camera era de nedescris și amândoi erau în lacrimi.
Această experiență a stat la baza credinței sale pe care încearcă să o prezinte chiar și în muzica sa. Unul dintre albumele sale este intitulat Botez. Melodia lui Nu vei merge pe calea mea este despre Isus care oferă lumii darul mântuirii. Designerul de modă a actorului are un tatuaj pe spate care scrie „Inima mea aparține lui Isus Hristos”.
10. Domnul T – Fost Wrestler & Actor
Născută Laurence Tureaud la 21 mai 1952, dl. Este posibil să nu arate ca un creștin născut din nou, dar, de fapt, el este. Deși tatăl său a fost slujitor și a fost botezat la vârsta de 4 ani, domnul T nu a avut o relație personală cu Isus până în 1977 și apoi, el a fost botezat. El a fost un colecționar de aur și poate fi văzut purtându-le oriunde a mers. Dar în 2005, după ce uraganul Katrina a lovit Statele Unite, domnul T a renunțat la TOATE aurul său pentru a fi folosit în reabilitarea victimelor dezastrului și a susținut că ar fi păcat dacă le va păstra în continuare (bijuteriile de aur) în timp ce victimele din uraganul suferea.
11. George W. Bush – Fost președinte al SUA
Fostul președinte al Statelor Unite ale AmericiiAmerica, George W. Bush este un creștin născut din nou. S-a născut din nou în 1985, sub slujirea evanghelistului de renume mondial, Billy Graham, după ani de droguri și a dus o viață irosită. Bush, care este și pilot, recunoaște asistența divină a lui Dumnezeu, chiar dacă deținea cel mai înalt funcție politică din Statele Unite, El spune că fără instrucțiunile lui Dumnezeu zilnic, nu ar fi putut să-și facă treaba în mod eficient.
12. Kim Fields – Actriță și vorbitor public
Actrița Kim Fields este fermă în credința ei în Isus Hristos și este foarte publică cu credința aleasă. După ce am știut ce este viața fără Isus, Single single actrița nu este pregătită să trăiască viața fără El nucontează costul – cariera sau nu! Poziția ei în ceea ce privește credința înseamnă roluri limitate la Hollywood și astfel vorbește acum în conferințe și seminarii creștine, în special pentru femei și tineri.
13. Denzel Washington – Actor
Actor multi premiat, Denzel Washington estepe lista noastră de celebrități creștine din nou născute și pe bună dreptate. Thespianul din New York a fost expus la Evanghelie încă de la o vârstă fragedă, fiind născut într-o casă Christain cu un tată care a fost reverend penticostal cu Biserica lui Dumnezeu în Hristos timp de 60 de ani – Reverendul Denzel Hayes Washington, Sr. Născut pe 28 decembrie 1954, Denzel spune că a crescut în frica Domnului și a ținut-o de atunci.
14. Jim Caviezel – Actor și vorbitor public
Jim Caviezel este popular pentru portretizarea personajului lui Iisus Hristos din Nazaret, în filmul Mel Gibson din 2004, Patimile lui Hristos. Filmul a fost bine primit de creștincomunitate, dar nu se poate spune același lucru despre comunitatea non-creștină și pentru Caviezel, partea sa din film a „distrus” cariera sa de la Hollywood. În calitate de credincios în Hristos, el consideră toată bucuria, chiar dacă Hollywood-ul a decis să-l evite ca pe o ciumă. El îl vede ca pe un sacrificiu foarte mic în comparație cu ceea ce a făcut Hristos pe cruce pentru lume.
15. Justin Bieber – Cântăreț
Justin Bieber face, de asemenea, această listă a născuților din nouCelebritati crestine. Nu-i este rușine de darul mântuirii pe care l-a primit și își împărtășește convingerile creștine cu cei 89,5 milioane de adepți ai lui Instagram. În trecut, Bieber este cunoscut că duce o viață radicală și a intrat în probleme de poliție de câteva ori, dar tot ce spune tot ce s-a schimbat pentru că l-a cunoscut pe Isus. Își încurajează fanii să-și deschidă inimile către mântuitor.
16. Candace Cameron-Bure – Personalitate TV și actriță
Candace Cameron-Bure este o actriță care și-a început cariera de actriță de copil. Casa plină actrița este, de asemenea, una dintre cele mai cunoscutecelebritati crestine nascute din nou la Hollywood. Faptul frumos este că fratele ei, Kirk Cameron este, de asemenea, creștin și a contribuit la găsirea Domnului. Deși a mers la biserică în timp ce crește și l-a întrebat pe Isus în viața ei la vârsta de doisprezece ani, a început să înțeleagă numai cuvântul lui Dumnezeu în vârsta adolescenței, după ce a citit o carte – Calea Maestrului – oferită de fratele ei.
17. Al Green – compozitor și muzician
Născut Albert Greene la o fermă din Forrest City,Arkansas, cunoscuta senzație de muzică soul este cunoscută că și-a abandonat cariera muzicală în culmea faimei și s-a predat apelului ministerului pastoral, dar nu s-a întâmplat la fel de ușor de spus. Al sa născut din nou în 1973, în timp ce se afla într-un turneu pentru a-și promova muzica, totuși, el a continuat să-și elibereze și să cânte muzica soul până când un eveniment care i-a pus în pericol viața i s-a întâmplat în 1974 și viața i-a fost redusă.
18. Manny Pacquiáo – Pro Boxer & Senator
19. Stephen Baldwin – regizor, producător și actor de film
Stephen Baldwin este un creștin strălucitor carecrede în Isus Hristos și nu îi este rușine să o spună. La fel ca Jim Caviezel, crede că a devenit o victimă a credinței sale. Și-a dat viața lui Isus Hristos în 2011, după atacurile teroriste din 11 septembrie din SUA. El păstrează constant faptul că Statele Unite ale Americii, care era o țară întemeiată pe doctrine creștine au devenit acum o țară care nu dorește să aibă nimic de-a face cu Dumnezeu. Este una dintre puținele celebrități creștine americane care s-au născut din nou, care își doresc refacerea unei Americi evlavioase.
20. Alice Cooper – Cântăreț și compozitor
https://offradranch.com/ro/celebrities/4565-20-celebrities-who-are-born-again-christians.html
Cum a fost subjugată Rusia de Putin și acoliții săi kaghebiști; Discursul lui Putin | Istoric: „Este obsedat că are o misiune istorică. Are raționamentul lui Hitler”; Putin și-a șocat acoliții: „Este timpul să zguduim NATO”, pentru… Washington Times: Gloria de altădată, singura strategie a lui Putin; Rusia de astăzi este o republică bananieră; Viktor Orban vrea ca Ungaria Mare să fie refăcută… UN SECOL DE LA TRIANON, ÎNVĂȚĂMINTELE ISTORIEI ȘI JOCUL PERICULOS AL BUDAPESTEI; Cum poate câştiga Rusia şi cum poate câştiga Occidentul? Generalul Radu Theodoru despre “MÂNA MOSCOVEI – Documentele crimei din decembrie 1989”… (Pentru pensiile special de PeSeDale…) Procurorii militari i-au făcut scăpați pe securiștii care au tras la Revoluție; (Si dupa 30 de ani…) Mizeria și șpaga se țin de mână în spitalele românești; (Imbarbatat de ciurucurile komuniste,falite,dar insetate dupa reabilitare/salvare/reciclare/reesapare …) Iliescu l-a ucis pe Ceausescu la ordinul Moscovei. Executia a fost trucata; Va fi prăpăd! Anunţul cumplit a venit direct de la Moscova: Europa să se pregătească pentru sicrie; Daniel Citirigă: „Aurul României. De la Moscova, nu de la Londra”; 6 martie 1945: Sub presiunea Moscovei, comuniștii pun… Mărturia unei expatriate moldovence din Khartoum: «Foarte curând, oamenii nu vor mai avea ce mânca și ce bea»;EXCLUSIV Interviu. Oroarea deportărilor în Siberia. ”Milițienii sovietici mi-au omorât sora”. Mărturiile basarabencei Elizaveta Sava. 7 ani în Siberii de gheață;„Divizia sălbatică”: Românii care au luptat în Siberia împotriva bolșevicilor; Amintiri din temniţele comuniste – Preotul Vasile Țepordei;Amintiri din temniţele comuniste – MONICA LOVINESCU DESPRE ASASINAREA ÎN ÎNCHISOARE A MAMEI EI, ECATERINA BĂLĂCIOIU LOVINESCU ;
Theodor Paleologu: Când vorbim de Biserica Ortodoxă Rusă avem în minte pe acest criminal în sutană, care este Patriarhul Kirill; (Si evacuate si anchetati…)„Păi după 40 de ani ne dați afară?”. Două persoane s-au urcat pe acoperișul casei după ce au aflat că trebuie să se mute; Citate celebre de Mircea Eliade; Citate celebre de Emil Cioran; Cine este Eva Braun – soția lui Adolf Hitler? Copiii ei, cauza morții, fapte rapide; Will Smith în autobiografia sa: “Dumnezeu a așezat cele mai frumoase lucruri din viață de partea cealaltă a celor mai mari frici ale noastre.” Jurnalistul Gelu Chelu: 45 De Amintiri Cu Vedete Româneşti Şi Internationale…10 celebritati ate; (Top) 10 actori homosexuali; Clasa turnatorilor la Securitate merge in Paradis;Amintiri din Gulag-ul ROMANESC (III)
; Disidenţi români celebri (I)-Monica Lovinescu; 19 ani de la instaurarea “democraţiei bâtei”; Ce a făcut România tovarăşului Iliescu pentru eroii din temniţele comuniste? Nimic; Amintiri de neuitat si de nedorit…[Radio Europa Liberă] 29 August 1989: Apelul Frontului Salvării Naționale; [Radio Europa Liberă] 14 Septembrie 1989: Mesajele Doinei Cornea; [Radio Europa Liberă] 21 Decembrie 1989: Actualitatea românească II – Reacții international; Personalități din VT; Ştiinţa nu poate dovedi inexistenţa lui Dumnezeu; Particula lui Dumnezeu este în Biblie; (Pesedistii au neamuri peste tot…)Autoritățile din Italia au decis să nu îl extrădeze pe baronul fugar Ionel ArseneIonel Arsene, fostul lider al Consiliului Județean Neamț, condamnat definitiv la închisoare cu executare în România, rămâne momentan în Italia…
(Pesedistii au neamuri peste tot…)Autoritățile din Italia au decis să nu îl extrădeze pe baronul fugar Ionel ArseneIonel Arsene, fostul lider al Consiliului Județean Neamț, condamnat definitiv la închisoare cu executare în România, rămâne momentan în Italia…
Potrivit Realitatea TV, judecătorii din Italia ar fi respins cererea de extrădare formulată de autoritățile române în ceea ce îl privește pe Asene.
La acest moment, Ionel Arsene este arestat la domiciliu în Italia, țară în care s-a predat după ce pe numele său a fost emis un mandat internațional de arestare.
Condamnat pe 10 martie de Curtea de Apel Bacău la o pedeapsă de 6 ani şi 8 luni cu executare pentru trafic de influență, într-un dosar trimis în instanță în anul 2018, Arsene s-a făcut nevăzut, astfel că a fost dat în urmărire generală. La câteva săptămâni, Arsene s-a predat, în așteptarea procesului privind extrădarea.
În continuare, ar trebui ca autoritățile din Italia să reflecte asupra pedepsei pe care Arsene o are de executat, potrivit mandatului de arestare din România. Însă, din ceea ce explica fostull ministru al Justiției Ana Birchall, sistemul de justiție italian ar putea decide să îl rețină în această țară, ceea ce lui Arsene i-ar fi mai favorabil.
„Ionel Arsene are o pedeapsă mai mare de patru ani, însă în cazul în care va cere și va obține ispășirea pedepsei în Italia, se va reduce automat la patru ani, urmând ca restul pedepsei să fie executat la domiciliu sau chiar în libertate, dacă instanța din Italia «constată că inculpatul nu reprezintă un pericol și nu există riscul de fugă»”, explica Birchall.
https://zin.ro/21/04/2023/romania-nasilor/autoritatile-din-italia-au-decis-sa-nu-il-extradeze-pe-ionel-arsene/
///////////////////////////////
Particula lui Dumnezeu este în Biblie
De fapt, Dumnezeu a proclamat particula lui Dumnezeu acum mai bine de 1900 de ani. Evrei 11, 3 spune: „Prin credinţă înţelegem că lumile au fost făcute prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa încât cele ce se văd au fost făcute din cele ce ce nu se văd”.
Recent, oamenii de ştiinţă de la CERN (European Laboratory for Particle Physics) au incendiat audienţa ştiinţifică şi culturală prin anunţarea descoperirii particulei numită „bosonul lui Higgs” sau „particula lui Dumnezeu”. Felicitările au fost atribuite profesorului Peter Higgs care a lucrat o viaţă pentru a demonstra existenţa particulele ilusive subatomice.
Descoperirea este o piatră de hotar pentru ştiinţă, însă spune multe şi despre lumea credinţei. Unii cercetători, de obicei anonimi şi fără descoperiri măreţe la active, au declarat concedierea lui Dumnezeu din creaţie. Alţii au spus că Dumnezeu nu este necesar în lumea creată etc. Totuşi aceste afirmaţii s-au făcut de secole şi totuşi, de fiecare dată, Dumnezeu are ceva date de adăugat la aceste discuţii.
De fapt, Dumnezeu a proclamat particula lui Dumnezeu acum mai bine de 1900 de ani. Evrei 11, 3 spune: „Prin credinţă înţelegem că lumile au fost făcute prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa încât cele ce se văd au fost făcute din cele ce ce nu se văd”.
Contrar oricărei logici empirice, şi fără instrumente uriaşe şi dezvoltate ca azi, Dumnezeu declară că tot ceea ce este văzut (materia) este făcut din lucruri care sunt nevăzute, adică din particule elementare precum Higgs. Urma particulelor lui Higgs a fost detectată deci. Aşa cum scrie în Biblie, nu poate fi văzută, dar dă masă altor particule care pot fi văzute.
Higgs a teoretizat acest lucru în 1964, CERN a descoperit-o în 2012, Dumnezeu a proclamat-o clar acum 1900 de ani şi El a creat-o acum miliarde de ani. Este particula lui Dumnezeu.
În plus de particulă, Biblia a proclamat descoperiri ştiinţifice probate recent şi care se referă la creaţia universului. În cartea sa: What is Time? -Answers: Did God Create the Universe, Editura Tate, autorul Gary Driver descrie şi ilustrează proclamaţiile lui Dumnezeu în Biblie care mai apoi au devenit adevăruri ştiinţifice: timpul, fabricarea spaţiului, particulele elementare, universul plat, universul care se extinde, legile fizicii, orbita soarelui, Calea Lactee, pământul care nu se ţine de nimic, pământul rotund, fluxul ca influenţă lunară, universul care accelerează, Efectul Doppler şi altele.
Dumnezeu este confirmat de datele ştiinţifice. Însă Biblia este de origine divină, deoarece ţăranii analfabeţi din Epoca de Bronz sigur nu puteau şti atâtea.
Nu există niciun conflict între ştiinţă şi Dumnezeu. Cercetarea ştiinţifică este necesară pentru a înţelege mai bine cum Dumnezeu a creat acest frumos univers.
Traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati
Sursa: http://www.religionnews.com
https://doxologia.ro/religie-stiinta-filosofie/particula-lui-dumnezeu-este-biblie
///////////////////////////////////////
Ştiinţa nu poate dovedi inexistenţa lui Dumnezeu
Religie și știință
Un articol de: Pr. Nicolae Achimescu
De mai bine de un secol, sociologi, antropologi şi psihologi de renume au susţinut cu tărie că urmaşii lor direcţi vor avea parte de o eră nouă, o eră în care „iluzia” pe care o reprezenta Dumnezeu va fi abandonată pentru totdeauna. Prin anii ’60, se afirma tot mai pregnant teza potrivit căreia religia va fi înlocuită în curând de o lume seculară, o lume în care Dumnezeu nu-Şi mai găseşte locul. Însă de atunci până azi, la început de mileniu al III-lea, s-au schimbat multe lucruri. Între timp, religia a revenit în actualitatea spaţiului public, aşa încât pare cel puţin ciudat când te gândeşti că numai cu o generaţie în urmă i se prezicea cu atâta convingere sfârşitul. Scriitorul umanist Michael Shermer a subliniat această realitate încă din anul 2000, arătând că niciodată în istorie nu a fost atât de răspândită credinţa în Dumnezeu în rândurile populaţiei americane. Dumnezeu nu numai că nu a „murit”, cum s-a grăbit să afirme filosoful german Friedrich Nietzsche, ba, dimpotrivă, pare mai viu ca niciodată.
Adevărul credinţei creştine nu poate fi demonstrat empiric
Nu de aceeaşi părere este, însă, marele biolog evoluţionist de la Oxford, Richard Dawkins. În viziunea sa, credinţa nu e altceva decât „o încredere oarbă, lipsită de dovezi sau care sfidează dovezile” (R. Dawkins, The Selfish Gene, ed. a II-a, Oxford, 1989, p. 198). Este „ceva rău, tocmai pentru că nu necesită nici o justificare şi nu tolerează nici o controversă” (Idem, The God Delusion, Londra, 2006, p. 308). Desigur, aceste definiţii ale credinţei exprimă întocmai viziunea lui Dawkins asupra lumii. Ele nu reprezintă punctul de vedere creştin asupra credinţei, ci sunt definiţii inventate de biologul de la Universitatea din Oxford, fiind folosite în polemica sa cu religia.
E limpede, Dawkins, asemenea altor atei, priveşte credinţa ca pe un nonsens intelectual. Cei mai mulţi dintre noi ceilalţi, în schimb, suntem conştienţi că nutrim o credinţă şi un set de convingeri al căror adevăr nu ne propunem şi nici nu-l putem demonstra empiric, dar pe care ne dorim să le păstrăm; putem arăta că aceste convingeri proprii sunt justificabile, fără a demonstra, în acest mod, că ele sunt şi dovedite. De altfel, filosofii ştiinţei au subliniat nu de puţine ori că multe dintre teoriile ştiinţifice, de pildă, considerate a fi valabile până în prezent, în viitor ar putea fi abandonate, în momentul în care vor apărea dovezi suplimentare sau vor fi formulate noi interpretări teoretice. Un singur exemplu: oricine poate crede că teoria darwinistă a evoluţiei este în prezent cea mai plauzibilă explicaţie a dovezilor existente; dar aceasta nu înseamnă necondiţionat că este şi corectă. Dawkins însuşi acceptă acest lucru, subliniind, în lucrarea sa Capelanul diavolului, că „trebuie să recunoaştem că este posibil să apară fapte noi, care să-i oblige pe urmaşii noştri din secolul al XXI-lea ori să renunţe la darwinism, ori să-l modifice în aşa măsură, încât să nu-l mai recunoaştem” (Idem, A Devilâs Chaplain: Selected Writings, Londra, 2003, p. 81).
Oamenii de ştiinţă atei susţin că ştiinţa a dovedit deja inexistenţa lui Dumnezeu, aşa încât ateismul rămâne singura opţiune a omului serios, progresist, gânditor. Numai că lucrurile sunt cu mult mai complexe. De pildă, cel mai mare biolog evoluţionist al Americii, profesorul Stephen Jay Gould de la Universitatea din Harvard, respinge orice tentativă pripită de a pune semnul egalităţii între convingerile atee şi reuşita ştiinţifică. În lucrarea sa Pietrele vremurilor, bazându-se pe credinţa şi convingerile religioase ale unor biologi evoluţionişti de renume, profesorul Gould sublinia: „Ori jumătate dintre colegii mei sunt sinistru de proşti, ori, dacă nu, ştiinţa darwinismului este pe deplin compatibilă cu convingerile religioase convenţionale şi în aceeaşi măsură compatibilă cu ateismul” (vezi S.J. Gould, „Impeaching a self-appointed judge”, în: Scientific American, vol. 267, nr. 1 ş1992ţ, pp. 118-121; pe larg Idem, Rocks of Age: Science and Religion in the Fullness of Life, Londra, 2002). Acelaşi punct de vedere îl întâlnim şi în cartea lui Sir Martin Rees, Habitatul nostru cosmic, în care, într-un mod foarte convingător, autorul subliniază că unele întrebări de substanţă transcend ştiinţa, se plasează dincolo de orizontul acesteia (cf. R. Dawkins, The God Delusion, p. 56).
Răspunsul marilor întrebări privind viaţa îl dă credinţa, nu raţiunea
Pe de altă parte, fiecare dintre noi trebuie să recunoască limitele înţelegerii noastre umane, datorate atât orizontului limitat şi limitativ al ştiinţei în sine, cât şi capacităţii limitate a omului de a înţelege (vezi R. Dawkins, A Devilâs Chaplain, p. 19). Nu e ceva neobişnuit că mintea limitată a omului întâmpină obstacole serioase atunci când încearcă să iasă din orizontul lumii experienţei cotidiene. Pe măsură ce mintea omului se străduieşte să acceadă spre ceea ce o depăşeşte, apare ceea ce numim în mod regulat „mister”. Şi acest lucru este valabil atât în cazul ştiinţei, cât şi al religiei. De aici rezultă, o dată în plus, că la marile întrebări ale vieţii, dintre care unele sunt şi întrebări ştiinţifice, cum ar fi sensul vieţii sau inexistenţa lui Dumnezeu, nu se poate răspunde cu o măsură oarecare de certitudine. Tocmai de aceea, cel puţin în cazul omului religios, certitudinea nu mai este, până la urmă, asigurată de raţiune, ci de credinţă.
Criticând superficialitatea filosofică a unei mari părţi a scrierilor ştiinţifice contemporane, mai cu seamă în rândul neuroştiinţelor, Max Benett şi Peter Hacker combat concepţii de genul „ştiinţa explică orice”. În opinia lor, teoriile ştiinţifice nu pot să „explice lumea”, ci doar fenomenele care se observă în lume. Mai mult decât atât, fiindcă nu sunt destinate să facă aceste lucruri, teoriile ştiinţifice nu descriu şi nu explică „totul despre lume”, cum ar fi, de pildă, finalitatea ei (M.R. Benett şi P.M.S. Hacker, Philosophical Foundations of Neuroscience, Oxford, 2003, pp. 372-376).
La rândul său, Sir Peter Medawar, un imunolog de la Oxford, căruia i s-a decernat Premiul Nobel pentru Medicină, în cartea sa Limitele ştiinţei analizează felul în care ştiinţa este limitată de natura realităţii. Deşi recunoaşte că ştiinţa este de departe cea mai complexă şi reuşită „întreprindere umană”, totuşi el face o distincţie clară între ceea ce el numeşte acele „întrebări transcendente”, care, spune el, trebuie lăsate pe seama religiei şi metafizicii, şi întrebările legate de organizarea şi structura universului material (Peter B. Medawar, The Limits of Science, Oxford, 1985, p. 66).
Şi în viziunea lui Gould, „magisteriul ştiinţei” are ca obiect de studiu „domeniul empiric”, în vreme ce „magisteriul religiei” are în vedere „chestiunile înţelesului ultim” (R. Dawkins, The God Delusion, p. 56).
https://ziarullumina.ro/societate/religie-si-stiinta/stiinta-nu-poate-dovedi-inexistenta-lui-dumnezeu-11311.html
////////////////////////////////////////////
Personalități din VT
Daniel Branzei
În vechime, numele cuiva nu era ales ,,pentru că sună frumos“ sau pentru că așa se numea o ,,celebritate“ sau o rudă apropiată, ci pentru că avea o semnificație a-nume (scuzați aluzia!).
Foarte multe nume din Biblie sunt compuse cu particulele ,,-ia“ sau ,,-el“ la final. Cele două sunt prescurtăți ale numelui divinității la evrei, tot așa cum ,,baal“ a fost nume pentru divinitate canaanită, iar ,,bel“ pentru divinitate babiloniană.
Sufixul ,,-ia“ vine de la Iehova, Iahve (Domnul), iar,,-el“ vine de la Elohim (Dumnezeu). De exemplu, Isaia înseamnă ,,Dumnezeu care salvează“. Zaharia înseamnă ,,Dumnezeu își aduce aminte“, iar Daniel înseamnă ,,Dumnezeu este judecător“. Numele ,,Ilie“, în ebraică ,,Eliahu“, le însumează pe amândouă și înseamnă ,,Domnul este adevăratul Dumnezeu“. El a fost scandat de poporul lui Dumnezeu în confruntarea de pe Carmel, când focul coborât din cer a mistuit jertfa adusă de marele profet (1 Regi 18:39).
O altă particulă pentru numele compuse din Biblie este ,,ab-“ și identifică paternitatea. Ea apare în numele lui Avram, ,,tatăl multor neamuri“, schimbat apoi în Avraam, ,,tatăl înălțat, slăvit“. Aceeași particulă apare și în numele Abiel, ,,Dumnezeu îi este tată“, similar cu Eliab, ,,Dumnezeu este tatăl lui“. Abimelec înseamnă ,,tatăl meu este rege“. Cu toate că Vechiul testament îl numește arareori pe Dumnezeu ,,tată“ (de exemplu în Maleahi 1:6), este evident că acest concept le-a fost foarte cunoscut și drag celor din poporul Domnului. În Noul Testament, înfierea prin Christos ne-a făcut copii ai Celui Preaînalt:
„Nu mă ţine”, i-a zis Isus, „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.” (Ioan 20:17).
Nașterea din nou prin Duhul Sfânt ne face să-i spunem lui Dumnezeu ,,tăticule“:
,,Şi pentru că sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său, care strigă: „Ava” (Aba, în original), adică „Tată!” (Gal. 4:6).
Vă invit să faceți cunoștință cu câteva personaje din Biblie și să descoperiți caracterul ascuns în numele pe care le-au purtat. N-am putea începe altfel decât cu ,,Abigail“, care înseamnă în traducere ,,tatăl bucuriei“ sau ,,bucuria tatălui“.
Abigail – Un simbol al credincioșului
Adam – Țărâna cu suflare divină
Ana – Mama lui Samuel
Avraam – Părintele credincioșilor
Balaam – Binecuvântare în loc de blestem
Baruc – Secretarul lui Ieremia
Barzilai – Un pseudonim pentru mine
David – Creșterea prin conflicte
Elisei – Confirmarea în slujbă
Enoh – Trecut, prezent și viitor + (John MacArthur video)
Iacov
Ietro – un socru model
Isaac
Iochebed – the mother of Moses.
Ioram – un om cu inima împărțită care are nevoie de har
Iosif – Precursorul Domnului Isus, Because God Meant It for Good (VIDEO John Mac Arthur)
Iosua – Un urmaș ,,simbolic“ pentru Moise
Ionatan – Celălalt frate al lui David, The Man Who Would Not Be King (John MacArthur video), Secretul biruinței lui Ionatan
Împărăteasa din Seba – O femeie cu adevărat înțeleaptă
Ghedeon și Samson – Stories of Weakness and Strenght (John MacArthur video)
Moise
Ghedeon – – RESURSELE LIMITATE NICIODATĂ NU-L LIMITEAZĂ PE DUMNEZEU
Lot – Un ,,drept“ într-un loc greșit
Maria – prima doamnă a Exodului (John MacArthur video)
Noe – Petru Popovici
Saul – Beția puterii
Solomon – Cel mai înțelept din istoria neînțelepților
Judecători, Samuel, Saul David:
Samuel – Chemarea ascultării
O carte care nu s-a tipărit, dar este tipăribilă.
Samuel – Chemare la ascultare
Introducers
- Samuel și Ana
- Samuel și casa lui Eli
- Samuel, Judecători și Rut
- Samuel și Saul (1)
Samuel și Saul (2)
Samuel și Saul (3)
- Samuel și Domnul Isus
- Samuel și David (1)
Samuel și David (2)
Samuel și David (3)
- Samuel – cavalerul unei triste figuri
Judecători, Rut – Chemare la pocăință
Judecători – Introducere
Judecători – 1. Metoda lui Samuel
Judecători – 2. Otniel, Ehud, Șamgar
Judecători – 3. Debora și Barac
Judecători – 4. Ghedeon
Judecători – 5. Abimelec
Judecători – 6. Tola și Iair
Judecători – 7. Iefta
Judecători – 8. Ibțan, Elon, Abdon
Judecători – 9. Samson
Judecători – 10: Marea rătăcire din Mica
Judecători – 11. Sodomiții din seminția lui Beniamin
Regii evreilor:
- Ieroboam – sluga fără stăpân (1 Regi 13:1 – 14:20)
- Roboam – prea mic pentru o împărăția așa de mare – 1 Regi 14:21-31
- Abiam, nepotul lui Absalom – 1 Regi 15:1-8
- Asa da, dar nu așa! – 1 Regi 15:9-24
- Ieroboam, Nadab, Baeșa, Ela și Zimri – 1 Regi 15:25 – 16:22
- Omri – micimea unui om „mare“ – 1 Regi 16:23-28
- Ahab – soțul Izabelei – 1 Regi 16:29-34
- Un Profet pentru vremea lui Ahab – Ilie Tișbitul – 1 Regi 17
- Cine nenorocește pe Israel? – 1 Regi 18
- Cum se tratează o depresie? (I), (II), (III) – 1 regi 19
- Un Elisei pentru Ilie – 2 Regi 19:19-21
- Un omor pentru un ogor! – 1 Regi 21
- O întâmplare neîntâmplătoare – 1 Regi 22
- Iosafat o lecție pentru copiii robiei – 1 Regi 22; 2 Cron. 17-20
- Ahazia – înapoi la Baal – 1 Regi 22:51 – 2 Regi 1:18
- Înălțarea lui Ilie la cer (2 Regi 2:1-14)
- Ioram – un anonim în umbra lui Elisei – 2 Regi 3:1 – 9:37
- Patru binecuvântări într-o vreme blestemată – 2 Regi 4:1-44
- Naaman – Argumente pentru credință – 2 Regi 5
- Elisei – un om al credinței care face minuni – 2 Regi 6
- Soarta celor ce nu mai nădăjduiesc în Domnul – 2 Regi 6:24 – 7:20
- Amintiri sfinte din vremuri de idolatrie – 2 Regi 8
- Iehu – uraganul divin venit să dezrădăcineze răul din Israel – 2 Regi 9
- Iehu – uraganul care distruge, dar nu repară – 2 Regi 10
- Atalia – scorpia cu mușcătura mortală – 2 Regi 11
- Ioas – Providența salvează linia davidică – 2 Regi 11 – 12; 2 Cronici 22:10-24:27
- Urmașii lui Iehu – 2 Regi 13 – rugina care mănâncă dinăuntru
- Amația – un om cu inima împărțită – 2 Regi 14:1-20, 2 Cron. 25:1-28
- Ieroboam al doilea – o copie trasă la indigou – 2 Regi 14:23-29
- Onoarea și obrăznicia lui Ozia (Azaria) – 2 Regi 15:1-7
32, Zaharia, Șalum, Menahem, Pecahia, Pecah, rămășițe împărătețti – 2 Regi 15:8-31
- Osea – cel din urmă împărat al regatului de nord – 2 Regi 17:1-6
- Samaritenii – chiriașii lui Dumnezeu – 2 Regi 17:24-41
- Ahaz – un rege care s-a rătăcit de tot – 2 Regi 16:1-20; 2 Cron. 28:1-27
- Ezechia – un demn urmaș al lui David – 2 Regi 18-20; 2 Cron. 29-32; Isaia 36-39
- Manase – Cel mai rău rege al lui Iuda – 2 Regi 21; 2 Cronici 33:1-20
- Amon – un apendice la domnia tatălui său – 2 Regi 21:19-26
- Iosia – ultima pocăință dinaintea prăbușirii
- Regii agoniei regatului lui Iuda: Ioahaz, Ioiachim, Ioiachin și Zedechia
- Ioiachin – un rege blestemat
- Zedechia – un rege zdrobit
- Ghedalia – un dregător care nu poate drege
- Viața de dincolo de moarte !
https://scripturile.wordpress.com/personalitati-din-vechiul-testament/
//////////////////////////
[Radio Europa Liberă] 21 Decembrie 1989: Actualitatea românească II – Reacții internaționale
https://www.youtube.com/watch?v=nnNlhlmLbgI
///////////////////////////////////
[Radio Europa Liberă] 14 Septembrie 1989: Mesajele Doinei Cornea
https://www.youtube.com/watch?v=-K1iaJFg8d4
////////////////////////////////////
Amintiri de neuitat si de nedorit…[Radio Europa Liberă] 29 August 1989: Apelul Frontului Salvării Naționale
https://www.youtube.com/watch?v=M6BFM5VySy8
//////////////////////////////////////
Ce a făcut România tovarăşului Iliescu pentru eroii din temniţele comuniste? Nimic
Iată trei sentinţe remarcabile, care arată că nici pe departe regimul comunist nu e condamnat, ci e chiar considerat legitim. I-au fost dictate lui Alexandru Mihalcea, fost deţinut politic.
Prima, rostită în 1959, la arestare, de către anchetatorul de securitate Constantin Voicu: “Când trebuia să ne ajuţi, n-ai vrut să ne ajuţi. Acum trebuie să suporţi consecinţele”. Făcea referire la faptul că Mihalcea nu a vrut să colaboreze cu Securitatea. Consecinţele au fost patru ani de detenţie, în care a devenit expert în bătăi. La încasat, nu la dat. Adică a simţit pe pielea lui o panoplie întreagă de instrumente de tortură, aplicate în toate zonele corpului. Fanii sado-masochismului ar trebui să fie invidioşi. Alexandru Mihalcea a simţit nedescrisa plăcere a durerilor în tălpi, în ceafă, în testicule, în plămâni, în fiecare oscior şi în fiecare centimetru de piele, bătut cu ciocanul, cu parul, cu cravaşa, călcat în picioare, zdrobit cu pumnii. Plus celelalte beneficii: înfometarea, gerul, bolile de care a avut parte din belşug în lagărele de la Jilava, Gherla, Giurgeni, Stoieneşti, Salcia.
A doua sentinţă i-a fost dată în 1969, când Tribunalul Suprem l-a achitat, recunoscând că a fost condamnat fără motiv. În acelaşi an, Mihalcea le-a spus unor prieteni că se gândeşte să ceară daune pentru că a fost condamnat aiurea. A primit un telefon care i-a anulat acest avânt. “Vrei să ceri bani, bă? Ia gândeşte-te că pe lumea asta sunt şi şanţuri, sunt şi camioane …”
În 2007, deşi ştia că există în continuare şi şanţuri, şi camioane, a făcut cerere să primească despăgubiri pentru anii de detenţie cruntă la care a fost supus pe nedrept. Aici a primit a treia sentinţă, dată de Tribunalul Constanţa, anul acesta (2008-n.m.). În ea se zice că nu are dreptul la daune – atenţie – , conform Decretului 167 din 1958, care prevede că astfel de fapte se prescriu în trei ani. Deci ilegalitatea comuniştilor e valabilă, dar nu e consfinţită fix de o lege comunistă.
Ştiu că domnul Mihalcea e cu sănătatea şubrezită de pe urma anilor de puşcărie. De aceea, îl sfătuiesc să scoată la imprimantă discursul lui Băsescu de condamnare a comunismului şi să se panseze cu el la cicatrice, la oasele schilodite, peste rănile sufleteşti deschise şi acum. E tot ce-i oferă statul roman ca răsplată că a fost demn în confruntarea cu Securitatea.
Preluare din “Academia Caţavencu”, nr.10/2008
P.S. Şi astfel Justiţia de cacao din România, care eliberează infractori fără prea multe justificări, nu acordă drepturile cuvenite unui erou al neamului românesc. Iar dacă lipseşte baza legală, e vina Parlamentului, dar ce poţi cere unor foşti bolşevici şi securişti, cu o pondere însemnată în vechea legislatură. Pe aceştia îi interesează traficul de influenţă, banii luaţi ilegal şi alte învârteli, nicidecum dreptatea din această tară.
Citeste si articolele:
Fosta securitate comunistă lucrează pentru Ei
Oamenii guvernării securisto-comuniste Adrian Năstase (III)
Oamenii guvernării securisto-comuniste Adrian Năstase (II)
Oamenii guvernării securisto-comuniste Adrian Năstase (I)
Conspiraţia contra CNSAS
https://asapteadimensiune.ro/ce-a-facut-romania-tovarasului-iliescu-pentru-eroii-din-temnitele-comuniste-nimic.html
///////////////////////////////////////
19 ani de la instaurarea “democraţiei bâtei”
https://asapteadimensiune.ro/19-ani-de-la-instaurarea-democratiei-batei.html
14 iunie 1990 a însemnat confiscarea definitivă a visului apariţiei în România a unei democraţiei autentice, fără membrii marcanţi ai nomenclaturii comuniste.
Prin aducerea minerilor şi asmuţirea lor de către securişti împotriva oamenilor nevinovaţi şi a partidelor de opoziţie, eşalonul doi al PCR şi foştii securişti au făcut pasul decisiv pentru ceea ce avea să urmeze în România: confiscarea proprietăţii publice de către fosta nomenclatură bolşevică şi foştii securişti transformaţi în oameni de afaceri, din conturile dictatorului şi alţi bani negri proveniţi din vânzarea armelor au apărut posturi tv ce au demolat orice deontologie profesională (vezi antenuţele lui Felix), instaurarea în România a legii bunului plac şi a culpabilitaţii generale, a sentimentului că toţi am fost comunişti, că toţi suntem vinovaţi pentru dezastrul moral, juridic şi economic al României.
De fapt, vinovaţii sunt mult mai puţini (doar maxim câteva sute), dar ceaţa întreţinută de foştii bolşevici şi comunişti îi ajută să nu apară niciodată în faţa justiţiei pe cei care au menţinut şi propulsat minciuna, hoţia, nedreptatea, ineficienţa, nepotismul şi alte rele ale dictaturii comuniste. Îi dorim lui Ion Iliescu şi camarilei sale să trăiască peste o sută de ani, pentru a realiza că între cei o sută de ani şi cei douăzeci ai tinerilor ucişi sau schilodiţi de mineri există o singură mare diferenţă: cei din urmă vor rămâne în memoria noastră pentru curajul şi frumuseţea faptei lor, iar torţionarii vor ajunge acolo unde ajung toate gunoaiele: la lada de gunoi a istoriei.
Citeste si articolele:
Pupincuristul bolsevicilor, Vadim Tudor, proxenet si pedofil
Democraţie autentică = Dictatura legii
Ce fac slugile securiştilor din presă
Ce a făcut România tovarăşului Iliescu pentru eroii din temniţele comuniste? Nimic
Fosta securitate comunistă lucrează pentru Ei
https://asapteadimensiune.ro/19-ani-de-la-instaurarea-democratiei-batei.html
//////////////////////////////
Disidenţi români celebri (I)-Monica Lovinescu
Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca sunt oamenii care, prin adevărurile rostite, au făcut să se prăbuşească minciunile dictaturii. Pentru cei tineri, este bine de amintit că dictatorii nu dispar din senin, ci pe măsură ce disidenţii îşi sacrifică tot ce au mai bun pentru libertate. Pentru ce a însemnat comunismul în România, iată un citat din cartea lui Virgil Ierunca, “Fenomenul Piteşti”: “Imaginaţia delirantă a lui Ţurcanu (şeful ODCC – Organizaţia Deţinuţilor cu Convingeri Comuniste) se dezlănţuia mai ales atunci când avea de-a face cu studenţi care credeau în Dumnezeu şi se străduiau să nu renege. Astfel, unii erau «botezaţi» în fiecare dimineaţă: scufundaţi în hârdăul cu urină şi materii fecale, în timp ce ceilalţi din jur psalmodiau formula botezului. Acesta dura până ce apa făcea bulbuci. Când deţinutul recalcitrant era pe punctual de a se îneca, era scos, i se dădea un scurt răgaz să respire, apoi era scufundat din nou. Unul dintre aceşti «botezaţi», căruia i se aplicase sistematic tortura, ajunsese la un automatism care l-a ţinut vreo două luni de zile: mergea în fiecare dimineaţă şi-şi băga capul în hârdău, spre hazul reeducatorilor”. Acesta a fost comunismul pursânge, nu metroul sau blocurile din Balta Albă.
Preluare parţială din “Academia Caţavencu”, nr.17/2008.
Citeste si articolele:
Analiza dictaturii comuniste (XLIX)
Analiza dictaturii comuniste (XLVIII)
Analiza dictaturii comuniste (XLVII)
Analiza dictaturii comuniste (XLVI)
Analiza dictaturii comuniste (XLV)
https://asapteadimensiune.ro/disidenti-romani-celebri-i.html
////////////////////////////////////////
Amintiri din Gulag-
ul ROMANESC (III)
Omul e supus (sus-pus) greşelii, iar mândria este un păcat. După ce greşeşti, dacă realizezi răul făcut, îţi ceri iertare. Iar dictatura comunistă a fost un mare rău pentru acest popor, căruia i-a retezat aripile spre civilizaţie, umilindu-l material şi spiritual.
Unul din pilonii pe care s-au sprijinit bolşevicii a fost apatia Bisericii Ortodoxe din România (BOR). Aceasta n-a mişcat un deget pentru a opri regimul ateu comunist să spele creiere, în încercarea de a anula latura divină a personalităţii unui individ.
Mai mult, numeroşi preoţi au fost turnători la Securitate, iar fostul patriarh Teoctist a trimis o scrisoare de felicitare Marelui Cîrmaci, în timp ce copiii şi tinerii din Timişoara erau împuşcati pe străzi şi în spitale de către securişti şi militari.
Judecându-le creştineşte atitudinea, m-am aşteptat vreme de 18 ani ca BOR să-şi ceară iertare poporului român pentru colaborarea cu regimul comunist. Nu s-a întâmplat aşa. Mai mult, orice încercare de a rosti adevărul despre trecutul unor clerici este considerată un atac la adresa BOR, ca şi cum crimele trebuie să rămână tăinuite.
Şi dacă preşedintele României şi-a cerut iertare în numele statului pentru durerea pricinuită atâtor români de dictatura comunistă, biserica ortodoxă nu a făcut nici un pas spre a mă convinge pe mine, român oarecare, că merită să-mi încredinţez durerile unei instituţii care a produs durere.
Nu-i de mirare atunci că numai în BOR se ucid oameni (cazul Tanacu), sunt bătute măicuţe care erau împotriva patriarhului roşu Teoctist (măicuţele de la Vladimireşti) sau că infractorii din România, în marea lor majoritate, sunt ortodocşi. Ritualul steril nu ţine locul unei trăiri creştine.
Dintr-o experienţă personală, de acum 12 ani, am realizat cât de departe poate fi un preot ortodox de Cuvântul Domnului. La o afirmaţie mai abruptă de-a mea, acesta mi-a spus: “Tu nu eşti decât un biet profesoraş de la ţară, iar ceea ce spui tu nu contează”. Atunci am realizat aroganţa şi nepăsarea marii majorităţi a clerului (sunt şi excepţii, bineînţeles) faţă de sufletul omului, pe care, culmea ironiei, trebuie să-l păstorească.
Creştinismul e o religie a celor vii nu a celor morţi, asta nu înţelege BOR. Iar de la asemenea clerici nu putem aştepta să-şi ceară vreodată iertare, chiar şi când e vorba de crimele dictaturii comuniste.
Pentru ei sunt importante veniturile (cele mai corupte instituţii de învăţământ sunt cele din ograda BOR, ca să nu mai spunem de obţinerea unei parohii). Ce conta că pcr-ul desfiinţa sufletul atâta vreme cât, într-un fel sau altul, o duceai bine ca preot. Măcar nu aveai nevoie de cartelă pentru raţia de pâine din Gulagul roşu. Cei din BOR au primit ceva talanţi vreme de 50 de ani, dar i-au risipit. Odată vor da socoteală.
Citeste si articolele:
Amintiri din Gulag (I)
Amintiri din Gulag (II)
Ce-au înţeles unii din dictatura comunistă
Mărturisiri din România profundă
De ce românul nu e ceh
https://asapteadimensiune.ro/amintiri-din-gulag-iii.html
//////////////////////////////////////
Clasa turnatorilor la Securitate merge in Paradis
Clasa turnătoare merge în paradis (preluare din „Academia Caţavencu”, nr.3/2008, autor Nicolae R. Dărămuş)
Subliniez, pentru cinefili, că nu am greşit titlul. Dimpotrivă, asigurarea destinaţiei cu pricina o fac chiar specialiştii: agenţii de circulaţie a sufletelor, aflaţi în subordinea agentului atestat IPS Pimen Suceveanul. (Zic “agent atestat” întrucât, recent, decizia Colegiului CNSAS potrivit căreia Înalt Prea Sfinţitul Pimen a făcut poliţie politică a rămas definitivă, acestuia respingându-i-se contestaţia.) Amintiţii agenţi – luând înfăţişarea unor cuvioşi preoţi-dascăli de religie – distribuie în şcolile şi liceele sucevene revista “Tinerii azi” (editată de Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor). În nr. 3 al acesteia, după ce “editorialistul” Pimen semnează un bulibăşit text despre icoana ortodoxă, o seamă de preoţi, elevi şi studenţi-model scriu popeşte despre păcatele trupului şi minţii. “Popeşte”, adică în stilul cuvântărilor lui Teoctist ori, mai nou – etern ghinion ortodox! – , ale Preafericitului Daniel. Rezultatul? O delicios-ridicolă broşură, doavadă că iadul (şcolar) poate fi tapetat cu bune intenţii.
Cristian Mungiu merge în iad
Bomboana pe tortul textelor (din care aflăm totul, dar absolut totul despre alcool, sinucidere, prezervative, narcisism etc.) o constituie scrierea “Ce este iadul?”, semnata de preotul Dragoş Buta, consilier cultural al Arhiepiscopiei. Scrierea este ornată cu o “copie” a “Judecăţii de Apoi” – bine cunoscuta frescă de pe faţada vestică a Mănăstirii Voroneţ – îmbunătăţită cu explicaţii scrise. În jerba de foc a iadului, pe lângă o seamă de păcătoşi consacraţi, se prăbuşesc irepresibil şi la grămadă “teatru, cinema, modă, bogaţii (dar nu şi Becali, sponsorul lui Pimen – n.m.), femeile care fac avorturi, mândrii etc.”. Nici un cuvânt însă despre sufletele turnătorilor la Securitate.
Unde merge IPS Pimen?
Respectiva omisiune arată limpede că IPS Pimen va merge în rai. Totuşi, şarpele îndoielii mă roade şi explic de ce. Într-o emisiune directă de la Mănăstirea Moldoviţa – făcută de Realitatea TV – , jurnalista Oana Dobre l-a întrebat pe IPS Pimen: “De ce, părinte, înalţii preoţi nu vor să-şi declare averile şi provenienţa lor, aşa cum fac ceilalţi muritori?”. “Am să vă răspund mai târziu”, a rostit prelatul şi a început eterna lui poveste cu revendicarea pădurilor de către popi. Ca să înţelegem şi noi, nepricepuţii, cum stă treaba, a dat o pildă: sfinţia sa şi un om de rând priveau peisajul bucovinean. “Ce vedeţi acolo?”, i-a întrebat cineva. Poporeanul, prost, a răspuns simplu: vedea păduri, poieni, ierburi, căpiţe de fân, cer, nori, păsări cântătoare. “Eu – a explicat triumfător şi pragmatic Pimen – am văzut vaci, oi, lapte, smântână, brânză, carne, adică hrana cea mai bună pentru bătrâni.”Pesemne că, dacă ar fi continuat descrierea naturii, ar mai fi zărit drujbe, TAF-uri, gatere, cherestea, pastramă de urs, conturi bancare. Emisiunea se apropia de final şi jurnalista nu s-a lăsat: “Nu mi-aţi răspuns la întrebarea cu declararea averilor preoţeşti”. Transparent, sincer şi cald, preacuviosul Pimen i-a retezat-o: “Da, nu v-am răspuns. Nu-i nimic!”. Aşadar, accept: securiştii cu sutană merg în rai. Da’ unde dracu’ se duc tupeiştii, mincinoşii, obraznicii, lacomii de mâncare, de avere şi de arginţi?
Citeste si articolele:
Amintiri din perioada dictaturii
Amintiri din Gulag (III)
De ce românul nu e ceh
Din ciclul “Televiziunea securiştilor în mocirlă”, astăzi Antena 1
Din ciclul “Televiziunea securiştilor în mocirlă”, astăzi Antena 3
https://asapteadimensiune.ro/cauzele-crizei-morale-din-romania-astazi-biserica-ortodoxa-i.html
//////////////////////////////////////
(Top) 10 actori homosexuali
Priviți ca ciudățenii, în anumite medii, homosexuali de azi au drepturi recunoscute în multe țări, chiar dacă mulți dintre ei ar sfârși extrem de prost, dacă ar fi după unii. În România, de exemplu, este tare rușinos să fii “homo”, dar nu-i nici o rușine să dai și să primești șpagă, să furi sau alte asemenea “sporturi” mioritice, prezente mai ales la generația îndobitocită cu asemenea mizerii de către dictatura comunistă. Revenind la bărbații “gay”, se spune că aceștia sunt manierați, inteligenți, generoși etc. Până la urmă, nu homosexualii ucid, violează, terorizează anumite comunități, ci cei “normali” și colorați, prezenți zi de zi la Antenele securistului infractor Dan “Felix” Voiculescu.
Pe de altă parte, am o puternică senzatie de greață atunci când văd “luptătorii” Noii Drepte, de exemplu, ce nu pierd nici o ocazie să-și arate ura față de homosexuali, dar, pe de altă parte, fac pe ei atunci când vine vorba de țiganii infractori. România, dacă nu știați, este sigura țară din UE ce nu are o autentică mișcare de extremă dreaptă, care să-i mai “liniștească” pe țigani. Ungaria, Bulgaria etc. au puternice mișcări naționaliste, care țin la respect țiganii din țările respective. Doar Maica Rusie și Republica Securstică România au “naționaliști” extrem de curajoși atunci când vine vorba să “lupte” cu lesbienele patriei. Iată și cei/cele 10 actori/actrițe homosexuali/homosexuale.
Sarah Paulson, cunoscută prin contribuția sa la American Horror Story, s-a declarat bisexuală, iar între 2007 și 2009 a avut o relație cu actrița Cherry Jones.
Victor Garber, ce a jucat în filme precum Argo, Titanic, Legally Blonde, First Wives’ Club, locuiește, de 15 ani, cu partenerul său Rainer Andreesen, în New York.
Jim Parsons, ce interpretează personajul Sheldon din serialul The Big Bang Theory, este cel mai bine plătit actor gay din serialele de televiziune. Se spune că primește un milion de dolari pe episod. Partenerul său din ultimii 12 ani este Todd Spiewak.
Cynthia Nixon, cunoscută din filmul Sex and the City.
Matt Bomer, cunoscut prin contribuția sa la White Collar and Magic Mike, este căsătorit cu publicistul Simon Halls din 2011.
Neil Patrick Harris, căsătorit cu David Burtka.
Kevin Spacey nu a recunoscut niciodată în mod direct înclinațiile sale homosexuale, dar nici nu a negat.
Jodie Foster a avut relații cu femeile zeci de ani, dar abia în 2013 a recunoscut că este lesbiană. În aprilie 2014, s-a căsătorit cu Alexandra Hedison.
Jonathan Bennett, cunoscut din Mean Girls, nu a confirmat dar nici nu a negat orientarea sa homosexuală.
Reven-Symone, cunoscută din The Cosby Show, a fost într-o relație cu AzMarie Livingston.
Citeste si articolele:
10 celebritati atee
Cele mai frumoase și atrăgătoare 10 actrițe ale prezentului
Top 10, cele mai scumpe ceasuri din lume
Aparatul de zbor ce poate strabate orice distanta pe Terra in doar 4 ore
S-a creat prima retea de calculatoare ce reproduce procesele din creierul primatelor
https://asapteadimensiune.ro/10-actori-homosexuali.html
/////////////////////////////////////
10 celebritati atee
Cineva spunea că nu există un ateu pur. Fiecare crede în ceva. În acest material, nu vorbim despre cum e bine să fii: credincios sau ateu. Fiecare alege în funcție de propriul suflet și de propria rațiune. Cred că nu-i bine să discriminăm pe cineva în funcție de religia respectivului. Până la urmă fiecare are motivele sale să fie într-un fel sau altul. În legătură cu ateismul în România, iată ce informații ne oferă Wikipedia: “Tot mai multe voci reclamă faptul că în România nu există o separație efectivă între biserici și stat. Într-adevăr, conform legii nr. 142/1999, angajații cultelor religioase recunoscute de stat primesc salarii de la Buget. Prin urmare, toți cetățenii români care plătesc taxe contribuie la salarizarea clerului, indiferent de apartenența lor religioasă. Se susține că introducerea religiei în sistemul educațional înseamnă îndoctrinare. Se sugerează înlocuirea ei cu studiul istoriei religiilor importante.” Mai multe informații găsiți la legătura anteriaoră.
Enumerarea de mai jos are doar scop informativ, de a afla ceva nou despre celebritățile lumii în care trăim. S-ar putea să aveți surprize mari în privința unor celebrități. Cu siguranță nu v-ați fi gândit că ele pot fi atee. Dar haideți să vedem cele 10 nume de celebrități atee.
Keira Knightley este una dintre cele mai cunoscute tinere actrițe britanice (nascuta în 1985). In 2006, Keira a primit o nominalizare la Oscar pentru rolul din „Pride and Prejudice”. Tot in 2006, a fost votata cea mai sexy femeie din lume si a semnat un contract cu Chanel. Mai multe detalii la link-ul anterior.
Angelina Jolie a fost numită de către Forbes cea mai bine plătită actriță de la Hollywood în 2009, 2011 și 2013. În 2000, a declarat: „Nu este nevoie să fie un Dumnezeu pentru mine”.
Brad Pitt este considerat unul din cei mai atrăgători bărbați din lume, fapt pentru care de-a lungul timpului s-a bucurat de o atenție substanțială din partea mass-media. În 2009 a spus: „Sunt, probabil, 20% ateu și 80% agnostic”.
Emma Thompson este câștigătoare a mai multe premii BAFTA pentru cea mai bună actriță. Actrița britanică a fost tranșantă: „Sunt o atee. Consider că religia a apărut din teamă și suspiciune”.
Jodie Foster a câștigat, printre altele, Oscar-ul, în 1992, interpretând rolul principal feminin în filmul „The Silence of the Lambs” (Tăcerea mieilor), pe care vi-l recomand, dacă nu l-ati vazut deja. Într-un interviu din 2007, Foster a spus: „Sunt atee, chiar dacă sărbătoresc în familie zilele importante din multe religii”.
Julianne Moore a fost întrebată, în 2002, ce ar dori să-i spună Dumnezeu la porțile Raiului. Și a răspuns: „Cred că greșești. Nu există Raiul, iar eu sunt o ființă mică într-un Univers infinit”.
Morgan Freeman a luat, printre altele, Oscar-ul în 2004 pentru cel mai bun actor în rol secundar, într-un film memorabil, „Million Dollar Baby” (O fata de milioane). În 2012, a fost întrebat dacă Dumnezeu este o invenție. „Da, a răspuns actorul, este o invenție ce rezultă din teoriile și profețiile noastre anterioare. Oricum, este greu de crezut că Universul nu are mai mult de 6000 de ani.”
Hugh Hefner este un publicist american, fondator și director de creație al Playboy Enterprises. Acesta scria, în 2012, într-un editorial: „Religia este mai degrabă o chestiune de legislație, decât una de logică”.
Javier Bardem este un actor spaniol de succes. De-a lungul carierei a câștigat mai multe premii, printre care Globul de aur, premiul BAFTA, precum și premiul Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar pentru rolul Anton Chigurh din filmul „No Country for Old Men” (Nu există țară pentru bătrâni). A fost citat ca spunând „Întotdeauna am spus că nu cred în Dumnezeu, cred în Al Pacino.”
Daniel Radcliffe este un actor britanic, cel mai bine cunoscut pentru interpretarea personajului Harry Potter din filmele cu același nume. Acesta, într-un interviu din 2009, a spus: „”Sunt un ateu, dar sunt foarte relaxat cu privire la aceasta. Eu nu predic ateismul meu, dar am o mare cantitate de respect pentru oameni ca Richard Dawkins” (Richard Dawkins este un eminent etolog britanic, biolog evoluționist și autor. Profesor la Catedra pentru Popularizarea Științei „Charles Simonyi” din cadrul Universității Oxford, din anul 1995 până în anul 2008, în prezent se află în fruntea Fundației Richard Dawkins pentru Rațiune și Știință).
Citește și articolele:
Ateii cu blog, cei mai citiți din România
Atrocități comise în numele religiei
Islamismul înseamnă crime, violuri, pedofilie, decapitări, crucificări
Cauzele crizei morale din România: astăzi Biserica Ortodoxă (I)
Ortodoxul-șef Daniel Ciobotea vrea România mereu în Evul Mediu
Fundamentalismul ortodox şi ruptura sa evidentă de Scriptură
https://asapteadimensiune.ro/10-celebritati-atee.html
////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
Jurnalistul Gelu Chelu: 45 De Amintiri Cu Vedete Româneşti Şi Internationale
Adevăraţii jurnalişti trăiesc pentru această meserie. Respiră ştiri şi se hrănesc cu fiecare experienţă de pe teren şi fiecare cuvânt aşternut şi tipărit. Dacă lucrezi în mass media sau citeşti despre cele mai iubite vedete, în special din România, este imposibil să nu îl ştii pe Gelu Chelu.
Astăzi este …………..
Cont. aici……………………………………………………………..
https://www.theessenceofit.com/jurnalistul-gelu-chelu-45-de-amintiri-cu-vedete-romanesti-si-internationale/
///////////////////////////////////
Will Smith în autobiografia sa: “Dumnezeu a așezat cele mai frumoase lucruri din viață de partea cealaltă a celor mai mari frici ale noastre.”
by Corina Stoicescu
Una dintre cele mai așteptate cărți ale anului la nivel global, Will, autobiografia lui Will Smith scrisă împreună cu Mark Manson, este o poveste necenzurată despre celebritate și sensul vieții.
Cunoscut de o planetă întreagă ca starul din „Ziua Independenței”, „Bărbați în negru” sau „Hancock”, Will Smith este muzician câștigător al mai multor premii Grammy, producător și actor de două ori nominalizat la Oscar.
Celebrul artist dezvăluie în Will, autobiografia sa scrisă împreună cu Mark Manson, secretul uneia dintre cele mai spectaculoase cariere a unei vedete hollywoodiene. Totodată, scoate la lumină parcursul unei vieți în căutarea sensului propriu. Pentru prima dată admiratorii săi au acces la persoana din spatele rolurilor, care se dezvăluie cu o onestitate impresionantă.
Copilul cu traume, adolescentul însetat de aprobare și muzicianul devenit peste noapte milionar
Fanii actorului poate nu și-ar fi imaginat că cel care a luptat cu extratereștii în „Ziua Independenței”, interpretul atâtor supereroi din blockbustere cunoscute are complexul lașității de a nu-și fi putut apăra mama de violențele tatălui său, deși era un copil de doar 9 ani. Will Smith este copilul traumatizat de autoritatea tatălui, adolescentul care caută doar aprobare, muzicianul devenit milionar peste noapte, pentru ca la fel de repede să se trezească falit. Este bărbatul îndrăgostit, trădat, actorul care cucerește celebritatea ca și când ar acționa într-o trupă de commando, cel pentru care mult timp „lumea întreagă a fost un câmp de bătaie”, până când, după lupte pierdute sau câștigate, înțelege că adevăratul câmp de bătaie este doar în mintea lui.
Publicată de Lifestyle Publishing, parte a Grupului Editorial Trei, la doar o lună de la lansarea în Statele Unite, cartea Will este disponibilă la precomandă înainte de lansarea în librării. Este o autobiografie care se citește cu sufletul la gură, o carte motivațională și o mărturie emoționantă a celui care, după ce a dobândit totul, a înțeles că cea mai importantă izbândă este o viață plină de sens.
Secretul succesului lui Will Smith: „Nu există niciun perete. Există doar cărămizile”
Pe când avea doar 11 ani, Will Smith a fost pus de tatăl său – Daddio – să reconstruiască zidul năruit din fața magazinului – „un fel de muncă de sclavi în zeghe. Azi ar fi de competența Protecției Copilului. O muncă îngrozitor de istovitoare și inutil de lungă”, își amintește actorul. Împreună cu fratele său, fără vacanțe, week-end-uri sau sărbători, Will a lucrat la „Marele Zid din West Philly” aproape un an. A cărat găleți, a amestecat ciment și a pus cărămidă peste cărămidă până când era sigur că va îmbâtrâni și muri făcând același lucru.
După un moment de revoltă în fața misiunii aparent absurde, tatăl le-a spus: „Nu vă mai gândiți la perete! Nu există niciun perete. Există doar cărămizile. Sarcina voastră este să așezați cât mai bine cărămida asta. Apoi următoarea. Apoi cărămida aia. Și următoarea”. Iar când zidul a fost în sfârșit ridicat, Daddio a avut de spus doar: „Bun, să nu-mi spuneți mie vreodat’ că e ceva ce nu puteți face”.
Deși a avut o relație dificilă cu tatăl său, o persoană dură, violentă, care a făcut militărie în sensul propriu cu copiii lui (acestora li se dădeau nu sarcini, ci „misiuni”), Will Smith îi poartă recunoaștința de a-i fi dăruit cel mai mare avantaj din viața lui – „capacitatea de a rezista adversității”. Este ceea ce l-a determinat pe actor să meargă neobosit înainte indiferent de provocările întâlnite pe cale. „Secretul succesului meu e complet plictisitor și nesurprinzător: am mers și a doua zi să mai așez câteva cărămizi. Plin de nervi? Mai pune o cărămidă. Eșec de public la lansarea unui film? Mai pune o cărămidă. Au scăzut dramatic vânzările de albume? Ridică-te și mai așază o cărămidă. Ți se destramă mariajul? Mai pune o cărămidă”.
Celebritatea la nivel mondial și o performanță încă neegalată: 8 blockbustere consecutiv
O etică a muncii și a performanței fără compromisuri, o reziliență ieșită din comun și perseverența sunt calitățile pe care le-a cultivat Will Smith și care i-au adus celebritatea la nivel mondial.
Băiatul cu urechi clăpăuge dintr-un cartier modest cu persoane de culoare din West Philadelphia a devenit unul din cele mai mari staruri rap ale epocii sale și primul care a primit un premiu Grammy. Apoi a devenit actorul care a reușit o performanță încă neegalată, o serie de 8 blockbustere la care a înregistrat consecutiv recorduri de încasări.
În autobiografia sa scrisă împreună cu nu mai puțin celebrul Mark Manson, Will Smith descrie cum și-a descoperit vocația pentru muzică, apoi pe cea pentru actorie și relatează poveștile din spatele filmelor sale de succes.
„Viața este învățare. Punct. Sensul întregii călătorii este depășirea ignoranței”
În viața sa, Will Smith pare să le fi experimentat pe toate. A fost sărac, bogat și falimentar, laș și curajos, trădat în iubire, apoi alături de sufletul-pereche, familist convins care a făcut totul pentru ai săi mai puțin să-i asculte. A fost persoana care a muncit neobosit să câștige mai mulți bani, premii, recunoaștere până când a înțeles că viața nu este doar despre asta. La 27 de ani, Will Smith cunoscuse celebritatea, falimentul și din nou gloria. Era starul din „Ziua Independenței” și „Legenda Vie”, dar nu și un om care să se simtă împlinit.
„Răul subtil” care a ajuns să-i saboteze relațiile cu cei din jur este sintetizat de actor prin următoarele cuvinte:
„Cât e de ajuns? De câte filme consecutive #1 mai am nevoie? Câți bani îmi trebuie ca să mă simt în siguranță? Câte Premii Grammy sau Oscaruri îmi trebuie ca să mă simt iubit și apreciat? Cât de sănătoși trebuie să fie copiii mei? De câte ori trebuie să-mi mai spună Jada Te iubesc? Când voi putea spune că e suficient?”
A apelat la consiliere psihologică, meditație și experiențe șamanice
Mai spectaculos chiar decât descrierea uimitoarei sale cariere este surprinderea parcursului spiritual al lui Will Smith. Actorul a încercat să obțină unitatea lăuntrică și împăcarea prin consiliere psihologică, meditație Vipassana sau experiențe șamanice până a înțeles că viața este o călătorie de la confuzie la claritate, iar „ca oameni avem un singur scop: să înțelegem ce ni se întâmplă. Viața este învățare. Punct. Sensul întregii călătorii este depășirea ignoranței”.
Treptat, Will Smith mărturisește că a învățat să facă distincția între dorințele sale și sensul mai profund al ființei, care este împlinirea a ceea ce este omul. Iar pentru a realiza acest lucru actorul recunoaște și-a înfruntat în mod conștient cele mai mari frici ale sale: „Mi-am dat seama că, dintr-un motiv sau altul, Dumnezeu a așezat cele mai frumoase lucruri din viață de partea cealaltă a celor mai mari frici ale noastre. Dacă nu suntem dispuși să stăm în picioare în fața lucrurilor care ne tulbură cel mai profund și nu pășim dincolo de granița invizibilă, în tărâmul groazei, atunci nu vom avea acces la ceea ce are viața mai bun de oferit”.
Tags from the story
carte, Will Smith, autobiografie, celebritate
https://www.theessenceofit.com/will-smith-in-autobiografia-sa-dumnezeu-a-asezat-cele-mai-frumoase-lucruri-din-viata-de-partea-cealalta-a-celor-mai-mari-frici-ale-noastre/
//////////////////////////////////////
Cine este Eva Braun – soția lui Adolf Hitler? Copiii ei, cauza morții, fapte rapide
Eva Braun
Se poate susține că cea mai mare greșeală a lui Eva Braun se îndrăgostea de omul greșit. Nativul din Munchen nu a reușit să ajungă la 35 de ani, dar viața ei a fost plină de evenimente. Viața ei a răsunat cronologic teme de bucurie, speranță, romantism, disperare și tragedie până când s-a sinucis în sfârșit în 1945. A doua jumătate a vieții ei poate fi legată de un singur om, probabil, cel mai cunoscut dictator din lume de la începutul anilor 1900 – Adolf Hitler.
Eva avea 17 ani când l-a cunoscut pe Hitler. La vremea respectivă, lucra pentru unul dintre angajații săi. Întâlnirea lor a evoluat în scurt timp într-o relație romantică, deși una bine ascunsă de public, astfel încât să nu intervină cu reputația și imaginea sa. Dorința ei de a fi recunoscută oficial ca soția lui Adolf nu s-a întâmplat decât cu o zi înainte de sinuciderea lor. Interesant este că în viață, ea nu l-a văzut niciodată ca fiind dictatorul nemilos.
Cine este Eva Braun – soția lui Adolf Hitler?
Eva Anna Paula Braun s-a născut la Munchen, Germaniala 6 februarie 1912 lui Friedrich Braun, profesor de școală germană, și Franziska Kronberger, croitoreasă. Căsătoria a produs și alți doi copii, Ilse Braun care era mai mare decât Eva, și Gretl Braun, care era mai tânără.
Anii ei în creștere nu s-au deosebit de nimiccele ale celor mai multe tinere din acea vreme. Era interesată de modă, machiaj, relații romantice și tot ceea ce între ele ocupau mințile semenilor.
În timpul ei într-o școală catolică, Eva a câștigatnote medii și nu era cu adevărat interesat de educație. În cele din urmă, a abandonat instituția și a studiat la o școală de afaceri afiliată catolic pentru un an. După zilele de școală, a preluat mai multe descrieri de locuri de muncă, inclusiv vânzătoare și, ulterior, ca vânzător și fotograf ucenic la un Heinrich Hoffman, fotograful oficial al lui Adolf Hitler. Prin el a fost introdusă lui Hitler în 1929, în magazinul lui Heinrich. Avea doar 17 ani, pe când Hitler avea 40 de ani.
La începutul anilor 1930, Eva Braun și Hilter au devenitmai intim, în ciuda opoziției profunde a tatălui ei. Acest lucru a fost în special după ce jumătatea nepoată a lui Hitler, Geli Raubal, care era, de asemenea, amanta lui și locuitoare în casă, își luase propria viață. Cu toate acestea, dictatorul german a continuat să se concentreze mai mult pe ambițiile sale politice, în detrimentul relației sale cu Eva. În 1932, presupus că a încercat să-i atragă atenția, a încercat să se sinucidă și nu a reușit.
În urma tentativei sale de sinucidere, Braun, care învățase frânghiile afacerii de fotografie, a fost promovat de Hoffman și a devenit o parte din anturajul lui Hitler în timpul numeroaselor sale călătorii.
A încercat din nou să se sinucidă trei ani mai târziu, în1935 înghițind o mână de somnifere. De această dată, Hitler a primit nota. El a început să petreacă mai mult timp cu ea, obținându-i un apartament și ulterior mutându-l în casa lui Berghof din Alpii Bavarezi în 1936. Dar, deși a făcut mai mult timp pentru ea, relația de cuplu nu a ieșit niciodată în public, nu au participat niciodată la niciun eveniment sau funcția publică împreună.
Eva Braun și soțul ei, Adolf Hitler în dimineața sinuciderii lor
Eva Braun a fost devotată mașinii de război din Germaniapână la moarte, dar niciodată nu l-a văzut ca monstrul pe care colegii germani l-au acuzat că este. Neavând influență asupra deciziilor sale politice și a aplecărilor, ea s-a concentrat în schimb pe petrecerea timpului liber. Vizita frecvent cinematografele, mergea la cumpărături și participa la sporturi precum înot, schi și gimnastică.
Care a fost cauza morții ei?
Inițial, în timp ce clopotele războiului iminentplătit, Eva Braun nu era îngrijorată. Ea a început să se agite doar spre sfârșitul războiului. Acest lucru se datora faptului că alianța tripartită a Germaniei Italia și Japonia pierdeau războiul împotriva Aliaților – acum cunoscut sub numele de Națiunile Unite – și Hitler crește agitat.
Mulți compatrioți ai lui Hitler au fugit de fricaviața lor, dar Eva Braun a fost una dintre puținele persoane care au rămas lângă el. Puterile Axei au continuat să se piardă pe frontul de luptă și au fost făcute mai multe încercări în viața lui Hitler lăsându-l agitat și de multe ori, rănit.
Văzând loialitatea ei neclintită față de el, Hitlerîn cele din urmă s-a căsătorit cu Eva pe 29 aprilie 1945. A fost o ceremonie privată care s-a întâmplat în spațiul său de buncăre. A doua zi, 30 aprilie 1945, de teama de a nu fi capturată de trupele inamice, Eva s-a așezat la studiu lângă soțul ei de curând, care s-a împușcat în cap și s-a mușcat într-o capsulă de cianură, ucigându-se. Trupurile lor au fost scoase și arse în grădina Cancelariei Reich.
Eva Braun a avut copii?
Mulți s-au străduit să înțeleagă genulintimitate pe care Eva a împărtășit-o cu Hitler. Pentru o femeie al cărei statut de soție nu a fost cunoscut decât după moartea sa, există mulți indicatori pentru faptul că relația lor se referea mai degrabă la angajament și mai puțin la intimitate. Se crede că, chiar și în ultimele lor zile în buncăr, Braun și Hitler nu au împărtășit același pat sau dormitor. Se pare că Hitler nu și-a dorit niciodată copii, așa că poate nu este surprinzător faptul că Eva Braun a murit fără să aibă copii proprii.
Date rapide despre Eva Braun
- Eva a urmat o școală de afaceri catolică timp de un an
- A început o relație secretă cu Hitler la începutul anilor 1930, în ciuda avertismentului vehement al tatălui său și al opoziției acestuia.
- În timp ce a semnat certificatul de căsătorie cu noul ei nume Eva Hitler, ea a scris prima dată litera „B” reprezentând familia ei înainte de a o scoate și a scrie „Hitler” în locul său.
- Soțul lui Eva, Hitler, avea pastilele de cianură pe care le-a comandat pentru sinucidere testate pe câinele său Blondi. Blondi a fost împușcată și ucisă pe 29 aprilie 1945, iar puii ei împreună cu câinii proprii Eva, Negus și Stasi au fost uciși a doua zi, după ce ea și Hitler au murit.
- Eva și Hitler și-au luat de fapt timpul să-și ia rămas bun de la cei mai apropiați prieteni și confidente cu aproximativ două ore înainte de a se retrage la studiul lui Hitler și s-au sinucis.
- Eva a optat pentru capsulă în loc de un împușcat pentru că voia să „arate frumos în moarte”.
- Corpurile Eva, Hitler și alte câteva au fost exhumate de o echipă sovietică KGB în 1970 și au cremat. Cenușa lor a fost aruncată în râul Biederitz.
- Toată familia imediată a lui Eva Braun a supraviețuit războiului.
- Sora ei mai mică, Gretl și-a numit fiica după Eva.
https://offradranch.com/ro/xtra/11455-who-is-eva-braun-adolf-hitlers-wife-her-children-cause-of-death-quick-facts.html
//////////////////////////////////////
Citate celebre de Emil Cioran
Emil Cioran a fost un filozof și scriitor român devenit apatrid și stabilit în Franța, unde a trăit până la moarte fără să ceară cetățenia franceză. Wikipedia
Emil Cioran
În încercările cruciale, ţigara ne este de-un ajutor mai mare decât Evangheliile.
Emil Cioran
Simt cum trosneşte viaţa în mine de prea multă intensitate, dar şi cum trosneşte de prea mult dezechilibru.
Emil Cioran
Dacă iubirea n-ar fi amestecul irezolvabil de crimă premeditată şi de infinită delicateţe, ce uşor ne-ar fi s-o reducem la formulă! Dar chinurile amoroase întrec tragedia lui Iov… O lepră eterică-i erotică… Societatea nu te izolează, ce e drept, dar îţi agravează chinul, micşorându-ţi-l.
Emil Cioran
Asemenea unui castel scoţian pare viaţa, de câte ori găseşti obiecţii împotriva Creatorului. Fiecare din ele măreşte singurătatea şi reduc pe Dumnezeu la formele absurde. Dar despre el nu se poate gândi decât unde paradoxul se neagă pe sine în absurditate…
Emil Cioran
Îndemnul vieţii mă-mpinge spre visul altor înşelăciuni şi n-am zăcut în decadenţe fără nevoia mincinoaselor întrezăriri. Zvâcnirea sevei cere învingerea pământului vacant, porniri de cuceritor te-agită-n cimitire.
Emil Cioran
Românii au trăit o mie de ani ca plantele. Creşterea vegetală le-a determinat ritmul vieţii lor. Precum pentru o plantă totul se face peste ea, aşa şi românul: totul s-a făcut peste el: biologia ca şi istoria. Unui popor de ţărani i-a făcut mare plăcere să nu intervină în cursul lumii.
Emil Cioran
În lumea asta, peste un tiran precum Hitler şi Stalin şi peste un alt tiran precum Filip al Doilea şi Carol Quitul, sus, sus, în ierarhia universală mai tronează un Tiran. Unul singur. Să-l scriem cu litere mari căci pentru El şi pentru înfricoşătoarea Lui faimă au pătimit şi au urlat veacurile. Îl văd, pe acest Tiran, la orizont şi deja aud gemetele, chiar strigătele noastre căci noaptea ce ne va pogorî în oase va aduce cu ea, nu Pacea aşa cum a promis-o şi a făcut-o pentru psalmist, ci Groaza.
Cont. aici………………..
https://citate.ro/profile/emil-cioran/
//////////////////////////////////////
Citate celebre de Mircea Eliade
Mircea Eliade a fost istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filosof și profesor român la Universitatea din Chicago, din 1957, titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetățean american în 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor. Wikipedia
Mircea Eliade
Dacă susţinem că gândurile obsesive suferă de o deformare asemănătoare celei pe care o suportă gândurile visului înainte de a deveni conţinut al visului, interesul nostru nu poate decât să se îndrepte spre tehnica acestei deformări. Nimic nu ne împiedică să expunem diferitele modalităţi ale ei, utilizând exemple ale unor idei obsesive înţelese şi traduse.
Mircea Eliade
Cuvântul de spirit poate redeschide uneori izvoarele comicului, care au devenit inaccesibile şi adesea, comicul serveşte drept faţadă pentru cuvântul de spirit, înlocuind plăcerea preliminară produsă prin tehnica proprie cuvântului de spirit. Toate acestea ne arată că relaţiile dintre comic şi cuvântul de spirit nu sunt deloc simple.
Mircea Eliade
Definiţia pe care psihanaliza o dă psihicului arată că acesta se compune din procese care aparţin domeniilor sentimentului, gândirii şi voinţei. Psihanaliza trebuie, de altminteri, să afirme că există o gândire inconştientă şi o voinţă inconştientă. Dar prin această definiţie şi prin această afirmaţie ea îşi îndepărtează de la început orice simpatie din partea adepţilor unei ştiinţe reci şi îşi atrage bănuiala de a nu fi decât o ştiinţă esoterică şi fantastică şi care ar voi să opereze în tenebre şi să pescuiască în apă tulbure.
Mircea Eliade
Omul simplu nu-şi poate imagina altfel reprezentantul Providenţei decât sub chipul unui tată mult slăvit. Numai un asemenea tată poate cunoaşte trebuinţele copilului, care este omul, lăsându-se înduplecat de rugăciunile sale sau îmblânzit de căinţa sa.
Mircea Eliade
Îmi voi tempera însă zelul şi voi admite posibilitatea ca eu însumi să alerg după o iluzie. Poate că efectul interdicţiei religioase de a gândi nu este chiar atât de grav pe cât socot, poate că se dovedeşte că natura umană rămâne aceeaşi şi că nu s-a abuzat în aservirea educaţiei faţă de religie
………………………………………https://citate.ro/profile/mircea-eliade/
///////////////////////////////
(Si evacuate si anchetati…)„Păi după 40 de ani ne dați afară?”. Două persoane s-au urcat pe acoperișul casei după ce au aflat că trebuie să se mute
Evacuare cu scandal în Sectorul 3 al Capitalei. Doi locatari ai unei case s-au urcat miercuri pe acoperiș, după ce au aflat că trebuie să se mute.
autor
CRISTINA DOBRE
În total, 12 persoane, printre care și copii, sunt obligate să părăsească locuința.
Scandalul a început la amiază, când oamenii au aflat că trebuie să se mute. Fostul propietar ar fi vândut casa, iar cel care a cumpărat-o a decis să-i dea afară pe locatari. Mai multe familii cu copii și rude bolnave nu știu acum unde să meargă.
Rugină Roxana, locatar: „Am venit de la muncă, ne-a venit acest plic în 5 zile să părăsim casa. Avem acte în primărie de 20 de ani, nu ne bagă nimeni în seamă. Stăm aici de 35 de ani, nu am fost anunțați cu absolut nimic, că ne va da afară, că va vinde. Direct cu plicul ăsta. Am avut contract aici și proprietara n-a mai vrut să-l renoiască. A spus că dacă o să fim dați afară dânsa ne va despăgubi.”
Mihai Miriuță, locatar: „Ne-a dat de la stat, mi-a dat mie contract. S-a sistat contractul de l-am avut eu din `76 și acum ne-a dat afară. Păi după 40 de ani ne dați afară? Bun, legea e lege, dar măcar să-mi dea unde să stau.”
Doi dintre locatari – un barbat si o femeie – au urcat pe acoperișul casei. Au luat cu ei un bidon cu benzină și au incendiat o bluză.
Circulația a fost blocată pe stradă, iar la fața locului numeroase forțe de ordine printre care și negociatori de la Poliția Română. Doi dintre ei au urcat chiar în autoscara pompierilor și au încercat să-i convingă pe cei de pe acoperiș să coboare de acolo. Oamenii s-au lăsat convinsi după mai bine de 3 ore, iar după ce au coborat au fost duși la Secția 11 de Poliție, pentru audieri.
https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/zpai-dupa-40-de-ani-ne-dati-afara-doua-persoane-s-au-urcat-pe-acoperisul-casei-dupa-ce-au-aflat-ca-trebuie-sa-se-mute.html
//////////////////////////////////////
Theodor Paleologu: Când vorbim de Biserica Ortodoxă Rusă avem în minte pe acest criminal în sutană, care este Patriarhul Kirill
Pretenția Moscovei, a Patriarhului rus Kirill, de a considera Rusia drept „a treia Romă”, una politică, nu spirituală, este „o monstruozitate și o bătaie de joc la adresa ortodoxiei”, o schimonosire a ortodoxiei, a afirmat profesorul Theodor Paleologu, președintele Fundației Paleologu, invitat la emisiunea „În fața ta” de la Digi24.
„Ce se întâmplă acum e ceva absolut abominabil – și eu sunt rusofil pe plan cultural și din punct de vedere istoric am fost alături de ei în anumite momente, în 1877, în 1916 -, dar ce se întâmplă acum e o oroare, ceva dezgustător”, a spus Paleologu.
Profesorul a explicat că noțiunea „a treia Romă” provine din scrisorile din secolul al XVI-lea scrise de călugărul Filotei, de la mănăstirea din Pskov, scrisori către mai multe persoane, între care și Ivan al IV-lea, zis „cel groaznic”. „Ce spune Filotei este că Moscova e a treia Romă, dar la el nu e vorba de o pretenție imperialistă și expansionistă, e vorba de o dimensiune strict spirituală”, a spus Paleologu.
Întrebat de Florin Negruțiu dacă bisericile ortodoxe ar trebui să se separe definitiv de influența bisericii ruse, Paleologu spune că au fost deja declarații în acest sens din partea a mai multor ierarhi ortodocși, care s-au pronunțat ferm în această direcție, Paleologu dând exemplu și Biserica Ortodoxă Română, prin purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, Vasile Bănescu.
Biserica Ortodoxă Rusă se situează într-o linie categoric anticatolică, antioccidentală, antimodernitate și antidemocrație, crede Theodor Paleologu.
„Când vorbim de Biserica Ortodoxă Rusă avem în minte pe acest criminal în sutană care este Patriarhul Kirill. Numai că totuși să nu uităm ceva – teologii ortodocși rusi au avut un rol extraordinar în secolul XX, oameni precum Losski, Bulgakov, Florovsky, Berdiaev au fost mari deschizători de drumuri. Și vă aduc aminte că în 1990 și ceva un troglodit de episcop rus de la Ekaterinburg a ars, în piața publică, cărțile acestor mari teologi ortodocși ruși – Florovsky, Evdokimov. În Biserica Ortodoxă Rusă există și oameni care mai iau încă în serios învățătura creștină, mai sunt creștini în Biserica Ortotodoxă Rusă, puțini, dar mai sunt. Dar ce domină, din păcate, este KGB-ismul, varianta KGB-istă a unei ortodoxii politice, în sensul serviciilor pe care le aduce unui regim dictatorial odios”, a spus Paleologu la emisiunea „În fața ta” de la Digi24.
Îți recomandăm
Theodor Paleologu arată ruptura din BOR: „Toată lumea știe că Patriarhul Daniel este exasperat de toate pantalonadele Înalt Preasfințitului Teodosie”
Loredana Voiculescu
Editor
https://republica.ro/theodor-paleologu-cand-vorbim-de-biserica-ortodoxa-rusa-avem-in-minte-pe-acest-criminal-in-sutana-care
///////////////////////////////////////
Amintiri din temniţele comuniste – MONICA LOVINESCU DESPRE ASASINAREA ÎN ÎNCHISOARE A MAMEI EI, ECATERINA BĂLĂCIOIU LOVINESCU
Publicul va putea asculta zilnic voci ale unor intelectuali precum Valeriu Anania, (Bartolomeu Anania, arhiepiscop al Vadului, Clujului și Feleacului), Adrian Marino, Arșavir Acterian, Teohar Mihadaș, Alexandru Paleologu, Gabriel Țepelea, Lena Constante, teologul Dumitru Stăniloaie, teologul Gheorghe Calciu Dumitreasa și mulți alții, personalități intervievate, timp de aproape 10 ani, de jurnalista Radio România Cultural, Anca Mateescu, și conservate în fonoteca radio.
Proiectul își propune sa amintească generației tinere în special faptul că, la puțin timp după ocuparea României de către sovietici și instaurarea regimului comunist, foarte mulți intelectuali români au început să fie arestați din motive politice.
Acești oameni au fost anchetați și torturați într-o perioadă în care românii puteau ajunge la închisoare pentru că îndrăzneau să spună că nu le place un roman de Zaharia Stancu sau pentru că citeau cărți scrise de Emil Cioran sau Mircea Eliade.
Înregistrările făcute de colega noastră, Anca Mateescu, sunt documente sonore unice pe piața media din Romania, iar vocile pe care publicul le va auzi la Radio România Cultural fac parte din fonoteca Radio România.
Proiectul ”Amintiri din temnițele comuniste” se va încheia la finalul anului, cu o secțiune de podcast-uri pe site-ul www.radioromaniacultural.ro.
Postul Radio România Cultural este singurul post de radio cu acoperire naţională în FM, care produce programe exclusiv culturale, difuzând producţie originală culturală şi informaţie din toate zonele culturii, la nivel naţional şi internaţional. Detalii pe www.radioromaniacultural.ro
“Nu pot să nu revin de fiecare data când am prilejul,
asupra asasinării în închisoare şi asupra arestării mamei, Ecaterina Bălăcioiu
Lovinescu, pentru că este unul din exemplele absurdităţii arestărilor din acea
epocă. Francisc Butica a venit şi i-a făcut şantajul următor: Îmi dai o
scrisoare pentru fiica dumitale, ca să intre în serviciul nostru în străinătate, deci să devin o agentă a lor,
şi atuncea te îngrijim şi îţi dăm drumul
şi dacă nu, aicea mori. După ce a refuzat, ţipând la Butica, spunând că
nu va face asta în ruptul capului, că e bătrână şi nu are decât să moară, dar
nu o să îmi trimeată mie un asemenea mesaj, a fost retrimeasă la Jilava şi pe dosarul ei era scris : fără
îngrijire medicală. Mama s-a trezit la
morgă printre cadavre. A început să
urle, au luat-o, au dus-o la spital , dar continuând să nu îi dea absolut
niciun medicament şi a murit în iunie 1960. Eu cred că este un asasinat.”
Monica Lovinescu obișnuia să povestească tragicul sfârșit al mamei ei așa cum, din când în când, te duci să aprinzi o lumânare și să așezi un buchet de flori la mormântul unei persoane dragi. Ecaterina Bălăcioiu Lovinescu nu are mormânt. Corpul ei a fost aruncat la groapa comună. Monica Lovinescu a trăit toată viața cu povara asasinării Ecaterinei Bălăcioiu, o rană care nu s-a închis niciodată. Obișnuia sa spună că mama ei și-a sacrificat viața pentru ca ea să poată trăi la Paris, în libertate.
https://www.radioromaniacultural.ro/sectiuni-articole/amintiri-din-temnitele-comuniste/amintiri-din-temnitele-comuniste-monica-lovinescu-despre-asasinarea-in-inchisoare-a-mamei-ei-ecaterina-balacioiu-lovinescu-id19939.html
/////////////////////////////////////////
Amintiri din temniţele comuniste – Preotul Vasile Țepordei
Publicul va putea asculta zilnic voci ale unor intelectuali precum Valeriu Anania, (Bartolomeu Anania, arhiepiscop al Vadului, Clujului și Feleacului), Adrian Marino, Arșavir Acterian, Teohar Mihadaș, Alexandru Paleologu, Gabriel Țepelea, Lena Constante, teologul Dumitru Stăniloaie, teologul Gheorghe Calciu Dumitreasa și mulți alții, personalități intervievate, timp de aproape 10 ani, de jurnalista Radio România Cultural, Anca Mateescu, și conservate în fonoteca radio.
Proiectul își propune sa amintească generației tinere în special faptul că, la puțin timp după ocuparea României de către sovietici și instaurarea regimului comunist, foarte mulți intelectuali români au început să fie arestați din motive politice.
Acești oameni au fost anchetați și torturați într-o perioadă în care românii puteau ajunge la închisoare pentru că îndrăzneau să spună că nu le place un roman de Zaharia Stancu sau pentru că citeau cărți scrise de Emil Cioran sau Mircea Eliade.
Înregistrările făcute de colega noastră, Anca Mateescu, sunt documente sonore unice pe piața media din Romania, iar vocile pe care publicul le va auzi la Radio România Cultural fac parte din fonoteca Radio România.
Proiectul ”Amintiri din temnițele comuniste” se va încheia la finalul anului, cu o secțiune de podcast-uri pe site-ul www.radioromaniacultural.ro.
Postul Radio România Cultural este singurul post de radio cu acoperire naţională în FM, care produce programe exclusiv culturale, difuzând producţie originală culturală şi informaţie din toate zonele culturii, la nivel naţional şi internaţional. Detalii pe www.radioromaniacultural.ro
„Acolo la Vorkuta, acolo a fost iadul cel adevărat. Era o viaţă nemaipomenit de grea. Mureau în fiecare săptămână, o sută, două, trei, patru, cinci sute murea, depinde cum era timpul. Şi îi duceau şi îi îngropau, erau gropi făcute, de cu vară. Îi puneau pe sănii la care înhămau reni şi îi duceau. Pe mine mă trimiteau, pentru că eram sanitar, mă trimiteau cu dânşii acolo, şi luam o lopată ca să arunc şi eu pământ peste ei. Însă soldaţii mă descoperiseră că sunt preot şi mă rugau să fac slujba înmormântării la cei care erau aruncaţi acolo. Erau munţi de cadavre şi eu mă duceam şi făceam slujba înmormântării şi timp de atâţia ani de zile , eu am înmormântat milioane de oameni. Numai Dumnezeu din cer mai ştie numărul lor. Eu am scris toată viaţa mea împotriva comunismului şi a bolşevismului , arătând pericolul pentru Basarbia noastră şi pentru toată ţara românească, căci toate suferinţele noastre se trag de la ei”.
Preotul Vasile Țepordei a scris până în ultima clipă despre crimele făcute de sovietici în Basarabia, pentru că ura și teama față de pericolul bolșevic l-au urmărit toată viața iar viața lui aproape ca a avut lungimea unui veac. Se născuse în 1908, în comuna Cârpești din județul Cahul, iar Basarabia era, în inima lui, o a doua inimă. Așa obișnuia să spună părintele Vasile Țepordei, după cum nu uita niciodată sa amintească de cei 300 de mii de români deportați din Basarabia în Siberia, în data de 13 iunie 1941. În Siberia avea să ajungă și el, doar câțiva ani mai târziu. După ocuparea României de cître sovietici, arestarea preotului era iminentă. A fost condamnat în 1948, de către un tribunal sovietic din Constanța, la 25 de ani muncă silnică, din care a executat aproape opt în lagărele sovietice de exterminare.
https://www.radioromaniacultural.ro/sectiuni-articole/amintiri-din-temnitele-comuniste/amintiri-din-temnitele-comuniste-preotul-vasile-tepordei-id20104.html
/////////////////////////////////////////
„Divizia sălbatică”: Românii care au luptat în Siberia împotriva bolșevicilor
Autor: Andrei Pogăciaș
Probabil cea mai mare „aventură” a românilor transilvăneni din Primul Război Mondial și imediat după acesta au trăit-o cei care au ajuns în prizonierat în Rusia și care au format la un moment dat „Corpul voluntarilor români din Siberia” sau „Legiunea română de vânători transilvăneni-bucovineni din Siberia”.
În primii doi ani de război, peste 100.000 de prizonieri ardeleni au ajuns în lagărele din Rusia. Dintre aceștia, mulți români au cerut încă de la început, dar mai ales după 1916, să fie trimiși pe front ca voluntari sau grupați într-o unitate românească. Ca urmare a dezastrului militar românesc din 1916, rușii au permis prizonierilor români să se adune în lagărul de la Darnița, de lângă Kiev, și să plece de aici spre frontul românesc.
Aproape 10.000 de oameni au participat astfel la bătăliile victorioase din sudul Moldovei din vara anului 1917, ca urmare a permisiunii date de guvernul Kerenski, autoritățile țariste de până atunci nefiind prea dornice de a livra României atâția soldați. Exista, desigur, și pericolul unor dezertări și trădări înapoi spre partea austro-ungară. Nu puteai fi vreodată sigur pe loialități.
Din februarie 1918 însă, situația politico-militară s-a schimbat, ca urmare a revoluției bolșevice din Rusia și a pătrunderii germanilor în Ucraina, tabăra de la Darnița fiind desființată. Recrutările ofițerilor români trimiși de către Regat continuau însă în lagărele din Rusia, mai ales acolo unde nu ajunseseră încă bolșevicii.
Alături de români, își formau astfel de corpuri armate și celelalte naționalități din lagăre, cei mai mulți fiind cehii, apoi polonezii, italienii, croații etc. Scopul era de a se organiza și a pleca să se alăture aliaților pe Frontul de Vest, cu navele din porturile nordice ale Rusiei, dar erau blocați de armatele roșii ale lui Lenin, care nu voia să-i supere pe germani.
Singura șansă a voluntarilor de a contribui la efortul de război aliat era deci de a se alătura armatelor albe care duceau un greu război civil contra trupelor bolșevice. O parte a soldaților transilvăneni, inclusiv români, s-au înrolat în armatele bolșevice, luptând contra transilvănenilor din armatele albe…
Românii transilvăneni de aici s-au organizat în trei regimente – „Horia”, „Alba Iulia” și „Mărășești”, sub comanda colonelului ceh Kadletz (dar în subordinea Consiliului Național Român) și dispunând de două trenuri blindate.
O permisiune din mai 1918 din partea guvernului bolșevic de a părăsi Rusia prin porturile Arhanghelsk și Murmansk a fost respinsă de către voluntari, care se temeau de o eventuală trădare bolșevică și/sau un atac al germanilor, care erau foarte aproape de calea ferată. S-a luat deci decizia de a-și croi drum luptând spre Vladivostok.
Fiindcă nu puteau ajunge la porturile din nord, și era și mai dificil să se încerce o spargere spre Crimeea sau Caucaz, sau negocieri pentru o eventuală trecere prin Persia, voluntarii au fost direcționați spre celălalt capăt al Asiei, spre Vladivostok, unde puteau ajunge pe calea ferată transsiberiană. De aici urmau a se îmbarca spre SUA și apoi spre Franța, unde să ajungă în tranșee.
Luptele au început aproape instant și nemiloase, atât în zona Volga, cât și de-a lungul căii ferate. În ciuda intervenției occidentale în nordul și estul Rusiei, nu s-a putut înclina balanța în favoarea forțelor anti-bolșevice.
Românii au început să se organizeze pe cont propriu și să-și formeze regimente, din soldații care veneau la punctele din Celiabinsk, Irkuțsk, Samara și Vladivostok. Luptând acum sub comandă proprie și steag propriu, românii au primit și misiuni proprii de luptă, una dintre principalele misiuni fiind de a apăra calea ferată, vitală în războiul anti-bolșevic și pentru retragerea spre est, care va deveni iminentă în curând…
Voluntarii au trebuit să respingă numeroase atacuri ale bolșevicilor, intrând în urmărirea lor pe distanțe scurte și medii, și reparând stricăciunile provocate căii ferate. Trupele au asigurat ordinea, paza și administrația în localitățile întâlnite pe drum, fiind înconjurate și atacate aproape permanent de trupele roșii.
Situația a devenit mai gravă atunci când cehii au anunțat că-și abandonează posturile, grăbindu-se să ajungă în țara lor, care tocmai devenise independentă după atâta vreme. Atacurile bolșevice s-au întețit, unele unități de voluntari fiind spulberate, altele dând înapoi spre est, cu muniția, hrana, lemnele, pe terminate.
Românii au luptat cu însuflețire, mai ales fiindcă știau că pe Nistru, camarazii lor rămași în țară luptau și ei contra bolșevicilor. Pe bună dreptate, bolșevicii le-au spus acestor români „Dikaia divizia”/ „Divizia sălbatică”, pentru modul cum s-au luptat feroce contra unui inamic foarte hotărât, în condițiile sălbatice ale Siberiei, luptându-se și cu condițiile precare de hrană, de igienă și sanitare ale drumului.
În condiții crunte de frig și cu troiene de zăpadă pe post de metereze, transilvănenii au reușit să asigure apărarea ariergărzii trupelor care nu mai aveau mult până la adăpostul efemer al Vladivostokului. De aici, românii au fost preluați la 20 iunie 1920 de două transatlantice, „Huntsgreen” și „Tras-os-Montes”, spre coasta de est a Statelor Unite. După mai bine de cinci ani de război, eroii noștri siberieni se întorceau acasă. Epopeea lor a fost scrisă, printre alții, de către eroul transilvănean Elie Bufnea, luptător, scriitor, avocat.
Acest text este un fragment din articolul „Transilvănenii din armata austro-ungară în Primul Război Mondial”, publicat în revista Historia Special nr. 25, disponibilă în format digital pe paydemic.com.
https://historia.ro/sectiune/general/divizia-salbatica-romanii-care-au-luptat-in-564764.html
/////////////////////////////////////////
EXCLUSIV Interviu. Oroarea deportărilor în Siberia. ”Milițienii sovietici mi-au omorât sora”. Mărturiile basarabencei Elizaveta Sava. 7 ani în Siberii de gheață
Podul Memoriei
Răzvan Gheorghe
Țărancă din Zîmbreni, Basarabia, Elizaveta Sava (născută în 1932 / foto stânga sus) a fost deportată în iunie 1949, de Sânziene, împreună cu întreaga sa familie. Aveau să petreacă șapte ani în Siberia.
Părinții și cei șapte copii (cel mai mic avea doar un an și jumătate) sunt deportați numai cu hainele de pe ei. Familia pierde întreaga agoniseală de-o viață. Curând, foarte curând, vor trece prin oroarea trenurilor de vite, bătrâna relatând, prin ochii adolescentei de odinioară, cum morții erau aruncați în halte în timp ce bătrâni, femei și copii de-a valma erau nevoiți să-și facă nevoile sub vagoane. Însă există și speranță în toată această mare de întuneric: doi băieți reușesc să evadeze, sărind din tren, iar o familie dă naștere unui făt sănătos.
După cincisprezece zile de calvar, deportații sosesc la Tiumen de unde, mânați de milițieni, iau calea satelor siberiene. Vor munci deseori la temperaturi de – 65 de grade. Vor tăia pădurile, vor străpunge dealuri și munți pregătind traseul căii ferate. Elizaveta Sava își amintește cum făceau focul din metru în metru pentru a înmuia cât de cât pământul înainte de a-l săpa cu târnăcopul.
Iată o altă scenă de muncă: ”Împreună cu un alt deportat basarabean, tatăl meu căra butuci cu ajutorul cailor. Uneori, butucii erau aruncaţi în râuri şi purtaţi de ape până la vagoane. Eu şi mulţi alţii ajutam la încărcarea lemnelor în vagoane. Femeile munceau cot la cot cu bărbaţii. Odată, pe un ger cumplit, am tras puternic de cablul ăla de fier care era legat de butuci şi am simţit că mănuşa îmi rămăsese lipită. Mi-am scos mâna fără unghii şi cu pielea jupuită. O lună întreagă am stat să mă refac. Aveam dureri groaznice”.
Familia este răvășită de moartea celei mai mici dintre surori, Marina, omorâtă de milițienii sovietici. Să-i dăm cuvântul Elisavetei Sava:
”În ‘49, când ne-au deportat, Marina era mititică, avea doar un an şi jumătate. Odată, la Tropinskaia, miliţienii care ne mutau dintr-o parte în alta au apucat-o ca pe o bucată de lemn şi au azvârlit-o în remorca unui camion. Nenorociţii au aruncat-o atât de tare încât i-au izbit capul de remorcă. Din pricina păliturii, Marina trăgea să moară. Mama, care era foarte bolnavă cu inima şi nu era trimisă la muncă, s-a chinuit cu ea timp de şapte zile. Îi uda buzele şi plângea, fiindcă nu-i putea face nimic altceva. Când a murit Marina, eu eram dusă la scos cartoafe, în alt sat, împreună cu Marusa, sora mai mare. Cineva ne-a dat de veste că se-ntâmplase năpasta. Am încercat să plecăm, la 12 ziua, ca să o îngropăm pe Marina, dar ne-au prins miliţienii şi ne-au dus din nou la muncă. Nu le păsa deloc de suferinţa noastră. Tata trudea în alt sat, aşa că mama a îngropat-o singură, cum a putut şi ea, într-un loc unde a văzut că erau mai multe cruci”.
Interviul prezintă o sumedenie de aspecte dramatice ale vieții deportaților – traiul lor a fost diferit de la o zonă la alta, mulți au murit acolo, unele familii s-au întors în Basarabia, de cele mai multe ori mărite, altele au rămas în Siberia, știind prea bine că oricum nu ar mai fi găsit nimic pe plaiurile natale. Familia Elizavetei Sava a revenit după șapte ani, trecând prin umilințe de neimaginat. Au reluat totul de la zero și au reușit să-și facă un rost, fiindcă omul sfințește locul.
Pentru o bună și pertinentă înțelegere a perioadei trebuie să ținem cont de următoarele aspecte evidențiate de scriitorul și jurnalistul Alecu Reniță: ”Regimul sovieto-rusesc de ocupație a transformat colaboraționismul în politică de stat, stimulând și aducând în prim plan cozile de topor și leprele locale. În perioada interbelică, în România nu au existat deportări, iar leprele locale din Basarabia stăteau în vizuina lor. Am mai spus și repet: în 28 iunie 1940, Rusia stalinistă intrase în Basarabia cu listele făcute din timp. Localnicii doar au mai adăugat la ele. În 1949 NKVD deținea dosarele întregii populații basarabene, ținea în taină listele și ziua deportării, iar contribuția cozilor de topor a fost una secundară, nu de bază. Ca și foamea organizată, și deportările au fost puse de ocupanți pe seama populației, nu ca parte din proiectul lor monstruos și criminal de comunizare și rusificare a Basarabiei. Este nedrept să transferăm crima odioasă a regimului de ocupație în caracteristică națională. E timpul să vedem foarte clar diferența dintre călău și victimă!” (detalii AICI)
Interviul a fost înregistrat în 2018, la Zîmbreni, în pridvorul Elisavetei Sava. L-am redactat recent. La 26 mai 2021, doamna Elizaveta Sava a plecat într-o lume mai bună, unde nu există deportări și dictaturi comuniste. E unicul interviu pe care l-a acordat vreodată. Vă invit să-l citiți și să-l distribuiți.
Răzvan Gheorghe: Când și unde v-ați născut? Din ce familie proveniți?
Elizaveta Sava: M-am născut în 1932, la Zîmbreni. Ai mei au fost ţărani gospodari. Aveam orgada plină de animale şi de toate cele trebuincioase traiului. Nenorocirea familiei mele a început în ’49, când sovieticii ne-au luat întreaga agoniseală şi ne-au deportat în Siberia. Pe atunci aveam 17 ani.
Răzvan Gheorghe: Cine a organizat deportările la Zîmbreni?
Elizaveta Sava: Cei care conduceau arestarea ţăranilor sortiţi deportării nu au fost soldaţii sovietici, ci nişte oameni din sat care s-au vândut comuniştilor. Şefa vânzătorilor de semeni era Anisia Cabulea. Ea făcea listele cu numele ţăranilor, le dădea miliţienilor şi lua parte la toate arestările. Ăștia de s-or vândut au primit partea lor din pământurile și averile deportaților. Mai întâi i-au prins pe culaci şi i-au deportat în Siberia, fiindcă erau ţărani harnici şi agonisiseră avere – aveau pământuri, două-trei vaci, cai, boi şi gosopodării pline cu toate cele. După aia au fost deportaţi şi ţăranii săraci, care abia îşi duceau zilele de azi pe mâine.
Tatăl meu tocmea oameni care ne lucrau pământul cu ziua. Drept mulţumire, el le ara pământul cu boii şi caii. Cei sărmani nu voiau să ieie pământul, că n-aveau cu ce să-l lucreze, aşa că îl dădeau oamenilor care aveau posibilităţi. Înainte ca autorităţile comuniste să ne ia toată agoniseala de-o viaţă, familia mea era avută şi respectată la Zîmbreni. Am fost şapte copii la părinţi. Tata voia să ne aranjeze pe fiecare la casele noastre şi să ne cumpere pământ. Fetele aveau nevoie de zestre. Pe atunci, părinţii asudau din greu ca să asigure toate astea! În zilele noastre, tinerii nici nu mai vor să audă de muncile pământului. Nepoţii mei se miră de unde ştiu eu când trebuie pus păpuşoiul. Păi… păpuşoiul se pune primăvara, când încep să cânte broaştele! Aşa aflăm că s-a-ncălzit pământul.
Răzvan Gheorghe: Cum a fost arestată familia dumneavoastră?
Elizaveta Sava: S-a întâmplat în iunie 1949, de Sânziene. Eu şi cu o soră nu eram acasă, la Zîmbreni, ci ne aflam la Găureni (sat situat la 1 kilometru de Zîmbreni – n. aut.), la moşneagul nostru (bunicul – n. aut.). Veniserăm de la prăşit şi dormeam în calidor. Tata şi mama erau în casa de la Zîmbreni. Satele vuiau despre arestări şi deportări, strașnice timpuri… În noaptea aceea, tata a simţit că urmau să vină miliţienii să-l aresteze şi a fugit unde a văzut cu ochii. S-a dovedit că a avut dreptate. Miliţienii au dat buzna în ogradă la ora trei din noapte şi-au început să scotocească peste tot. Fiindcă nu ne-au dibuit pe noi, blestemaţii au luat cartoafele, pătlăgelele, grâul şi animalele…
De cum au văzut că năvăleau miliţienii, mama şi Doroftei, un frate mai mic, au fugit spre Găureni, la adăpostul întunericului, dar n-au mai ajuns până la casa moşneagului… era prea mare primejdia… S-au pitit într-un fundac, unde au zăbovit două zile, spărieți ca vai de ei. Când n-au mai putut rezista din pricina foamei şi-au făcut curaj şi s-au furişat printre vii, pe malurile Botnei, până când aproape că ajunseseră la ograda moşneagului. Numai că Mitea Ivroni, un sătean vândut comuniştilor, care primea ordine de la Anisia Cabulea, şedea cocoţat în vârful dealului şi supraveghea împrejurimile satului, ca să nu scape nimeni. Mitea Ivroni a prins de veste că cineva se strecura prin cânepă, i-a chemat iute pe miliţieni şi așa i-au arestat pe mama şi pe Doroftei. După aia ne-au strâns pe toţi în casa părintească din Zîmbreni. Doar pe tata nu l-au prins atunci.
Răzvan Gheorghe: Cum a fost deportată familia dumneavoastră?
Elizaveta Sava: A doua zi s-a-ntâmplat, era într-o vinere. Miliţienii ne-au îngrămădit în nişte camioane sovietice şi ne-a dus la o gară. Acolo ne-au azvârlit grămadă într-un tren împuțit, care fusese folosit pentru transportarea cărbunilor şi a animalelor. Vagoanele erau murdare, strâmte şi aveau o singură ferestruică zăvorâtă cu oblon. A fost vai de viețile noastre. Ne-au închis ca pe nişte vite. Miliţienii nu ne-au lăsat să luăm nimic cu noi, atunci am pierdut totul. Ne-au râs în față şi ne-au spus că ne ajunsese cât mâncaserăm brânză şi băuserăm vin, de parcă trudiseră ei în locul nostru… de parcă ar fi fost brânza și vinul lor! Oamenii plângeau, erau disperați.
Ne-au confiscat întreaga avere şi ne-au deportat la grămadă – o biată mamă cu şapte copii, aşa, doar cu hainele de pe noi. Mama era bolnavă de ani de zile. În vagoanele alea blestemate au murit mulți bătrâni şi copii din pricina înghesuielii, că nici aer n-aveai, şi a lipsei medicamentelor. Nu ni se dădea decât arareori nişte hrană sărată şi foarte puţină apă. Sufeream de sete ceva de neînchipuit…
Ţin minte că doi copii au izbutit să sară din tren. S-au căznit până au reușit să deschidă oblonul acela mititel şi s-au aruncat din mers. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu ei. Trenul oprea prin gări şi noi ne vâram sub vagoane ca să ne facem nevoile, ca nişte dobitoace. În haltele alea erau aruncați și morții. Cred că făceau o groapă mare și-i azvârleau acolo pe toți, fără cruce, fără nimic. Mereu eram înconjuraţi de miliţieni înarmaţi însoțiți de câini. N-am fi putut scăpa cu fuga.
În vagonul nostru era multă lume bolnavă şi bătrână, dar n-a murit nimeni, slavă Domnului. Chiar lângă noi s-a născut un copil, dar până la urmă nu mai ştiu ce s-a petrecut cu el. Însă au murit destui oameni buni, sărmanii, prin celelalte vagoane. Auzeam plânsetele şi rugăciunile… Am călătorit neîntrerupt cincisprezece zile, în nişte condiţii înfiorătoare, până când am ajuns la Tiumen.
Răzvan Gheorghe: Să revenim puțin la tatăl dumneavoastră. Încă era fugar și nu a fost deportat în acest val. Ce s-a întâmplat cu el?
Elizaveta Sava: Pe tata nu l-or găsit atunci, de Sînziene, când ne-or deportat pe noi. Miliţienii l-or tot căutat prin satele vecine, pe la neamuri, pe la cunoscuți… Ne-a povestit mai târziu că se ascunsese prin Chişinău. După ceva vreme, bietul de el s-a întors la Zîmbreni, ca să afle ce se petrecuse cu restul familiei, că nu mai știa nimic de soarta noastră. Atunci a fost arestat şi l-or deportat. Aveam să ne regăsim în Siberia.
Răzvan Gheorghe: Să continuăm. Ce s-a întâmplat după ce ați ajuns la Tiumen?
Elizaveta Sava: După ce am sosit la Tiumen, mama şi cu noi am fost duși să muncim în cinci sate în care trăiau deportaţi bieloruşi, estonieni, letonieni, ruşi, nemţi, basarabeni, dar şi multe alte naţii. Bieloruşii fuseseră deportaţi și li se dăduse voie să ia cu ei ce avuseseră prin gospodării, inclusiv vaci. Până la urmă, din sat în sat, am ajuns la vreo 500 de kilometri de Tiumen. Se găsea greu de muncă. Miliţienii sovietici ne mânau dintr-un cătun în altul, ca pe o cireadă. În afara satelor locuite de cei deportaţi nu se aflau alte localităţi în apropierea noastră. Când ne-a găsit tata, munceam în Tropinskaia, ăsta o fost al cincilea cătun în care am trudit. Cu toate nenorocirile prin care treceam, venirea tatei ne-a bucurat şi ne-a trezit speranţa în inimi, dar ne-a fost înfiorător de greu. Marina, sora mea cea mai mică, a murit la Tropinskaia.
Răzvan Gheorghe: Cum a murit?
Elizaveta Sava: În ‘49, când ne-au deportat, Marina era mititică, avea doar un an şi jumătate. Odată, la Tropinskaia, miliţienii care ne mutau dintr-o parte în alta au apucat-o ca pe o bucată de lemn şi au azvârlit-o în remorca unui camion. Nenorociţii au aruncat-o atât de tare încât i-au izbit capul de remorcă. Din pricina păliturii, Marina trăgea să moară. Mama, care era foarte bolnavă cu inima şi nu era trimisă la muncă, s-a chinuit cu ea timp de şapte zile. Îi uda buzele şi plângea, fiindcă nu-i putea face nimic altceva. Când a murit Marina, eu eram dusă la scos cartoafe, în alt sat, împreună cu Marusa, sora mai mare. Cineva ne-a dat de veste că se-ntâmplase năpasta. Am încercat să plecăm, la 12 ziua, ca să o îngropăm pe Marina, dar ne-au prins miliţienii şi ne-au dus din nou la muncă. Nu le păsa deloc de suferinţa noastră. Tata trudea în alt sat, aşa că mama a îngropat-o singură, cum a putut şi ea, într-un loc unde a văzut că erau mai multe cruci. Ţin minte că se-ncălzise oleacă şi pământul colcăia de şerpi veninoşi abia ieşiţi la suprafaţă. Dacă nu aveai bocanci şi pantaloni groşi, te-nhăţau degrabă. Desculţ nu puteai umbla. Mulţi deportaţi au murit muşcaţi de şerpi. Când prindea de se-ncălzea pământul, șerpii ăștia erau ceva obişnuit în Siberia.
Răzvan Gheorghe: Cum a fost gerul siberian?
Elizaveta Sava: Gerul era îngrozitor şi aproape neîntrerupt. De foarte multe ori am fost nevoită să muncesc la o temperatură de – 65 de grade. Era atât de frig că nu puteai respira! Când erau numai – 30 de grade ne bucuram de parcă erau + 10… Beam zăpadă topită fiindcă apa era îngheţată luni de zile. Frigul distrugea microbii şi epidemiile nu prindeau în cătunele alea, ăsta a fost singurul lucru bun. Viscolea deseori, zăpezile erau mari. Înainte de muncă, femeile erau băgate într-o baracă unde le erau unse feţele şi mâinile cu un fel de vaselină, ca să nu îngheţe. Însă totul era în zadar. Surorile şi fraţii mei au avut degerături groaznice, le-au degerat urechile, obrajii, nasurile… Eu am tras un ger atât de straşnic încât mi s-au descărnat unghiile.
Răzvan Gheorghe: Cum s-a întâmplat?
Elizaveta Sava: Împreună cu un alt deportat basarabean, tatăl meu căra butuci cu ajutorul cailor. Uneori, butucii erau aruncaţi în râuri şi purtaţi de ape până la vagoane. Eu şi mulţi alţii ajutam la încărcarea lemnelor în vagoane. Femeile munceau cot la cot cu bărbaţii. Odată, pe un ger cumplit, am tras puternic de cablul ăla de fier care era legat de butuci şi am simţit că mănuşa îmi rămăsese lipită. Mi-am scos mâna fără unghii şi cu pielea jupuită. O lună întreagă am stat să mă refac. Aveam dureri groaznice. Exista un soi de dispensar într-o baracă, departe de sătuc, dar medicii nu veneau până la noi, trebuia să ne ducem noi acolo. Doctorii ăia ne consultau şi ne pansau în grabă, dar nu ne-au dat niciodată medicamente.
Răzvan Gheorghe: Unde locuiau deportații?
Elizaveta Sava: V-am spus că noi am muncit în cinci locuri. Cel mai des am locuit în nişte foste grajduri de vite, care erau mari, cam la 15-20 de metri pătraţi, şi aveau sobe în mijloc. Grajdurile alea erau supraetajate – cel mai adesea, aveau trei etaje scunde unde locuiau mai multe familii la grămadă. Noi trăiam tocmai la cel de-al treilea etaj. Când dormeam, ne îngrămădeam unii în ceilalţi şi ne înveleam cu puţinele noastre haine. Dacă aveam, ne înveleam cu paie. Paiele deveniseră o raritate, toată lumea le căuta. Mama pregătea bruma de mâncare la plită comună din mijlocul grajdului şi-apoi ridicam oala cu o sfoară până la culcuşul nostru amărât, unde ne adunam şi ne hrăneam cu toţii. Acolo sus aproape că stăteam pe burtă.
Răzvan Gheorghe: Ce mâncau de regulă deportații?
Elizaveta Sava: Pâinea n-a ajuns niciodată tuturor şi, orişicum, am văzut-o arareori. Cartoafele erau principala hrană, dar au fost foarte puţine, prăpădite şi stricate. Dacă aveam cinci tone de cartoafe pe an, reuşeam să răzbim cumva. Rădeam cartoafele aşa, crude, fără pic de oloi, le amestecam cu un pumn de făină, frământam turte şi ne aşteptam rândul la plită, ca să le coacem. Din alte două cartoafe, mama se căznea să facă o supă pentru întreaga familie. Zeama aia caldă ne mai întrema cât de cât.
Când trudeam la tăiat pădurea şi la construirea căii ferate, autorităţile ne mai dădeau, uneori, carne de cerb sau de capră. Porţiile alea erau neîndestulătoare, dar ne-au ajutat să supravieţuim în condiţiile alea extreme. Din şapte copii, am muncit doar eu şi sora mai mare, Marusa – restul erau ori prea mititei, ori prea bolnavi, la fel ca biata de mama. Carne am primit doar eu, Marusa şi tata, fiindcă munceam. Ceilalţi deportaţi nu aveau dreptul să mănânce carne dacă nu asudau din greu. Sovieticii ne plăteau pentru muncă, dar banii ăia erau o adevărată bătaie de joc. Odată, la Tropinskaia, am primit numai nouă ruble după două luni de muncă straşnică. Nouă ruble… adică, o nimica toată. Ce să faci cu ele când creşti şapte copii?!
După câţiva ani, nu mai reţin exact când, tata a cumpărat lemn, în Siberia lemnul era foarte ieftin – şi a primit permisiunea să construiască o căsuţă pentru familie. Toţi deportaţii au primit permisiunea asta, după ce ani la rândul am trăit îngrămădiți în grajduri. Autorităţile ne supravegheau în permanenţă. În fiecare zi de luni se organiza un control general şi se nota dacă a fugit cineva, dacă a murit sau dacă s-a născut cineva. Pe unde am umblat noi, n-am văzut ca miliţienii să-i bată pe deportaţi, însă muncile pe care ne forţau să le îndeplinim ne nenoroceau cu zile. Normele erau uriaşe şi nu puteau fi îndeplinite.
Răzvan Gheorghe: Ce munci ați fost nevoită să faceți în Siberia?
Elizaveta Sava: Bărbaţii munceau la tăiat pădurea, retezau şi cărau buşteni care cântăreau mai bine de cincizeci de kilograme. Noi, femeile, îi ajutam la ridicarea buştenilor în vagoane. Doi bărbaţi ridicau buşteanul pe spinări, iar noi îl trăgeam în vagon. Munca asta era cumplit de istovitoare. Se-ntâmplau multe accidente şi oamenii mureau sau rămâneau fără mâini și picioare. Au pierit o grămadă în deportare, ca vai de ei… Eu am lucrat cel mai mult la construirea căii ferate. Fiindcă erau geruri năprasnice, de – 65 de grade, eu şi alte femei făceam focul şi-l alimentam în permanență pentru a înmuia pământul care trebuia săpat. Mutam focul din metru-n metru şi-apoi săpam cu greu în urma tăciunilor încinşi. Orişicât de puternic aţâţam flăcările, pământul ăla nenorocit rămânea îngheţat bocnă… ne rupea mâinile.
Deseori tăiam dealuri enorme pentru că pe acolo urma să ajungă calea ferată. Dacă basarabenii erau pricepuţi şi ştiau a lucra, ruşii erau neatenţi şi făceau multe greşeli. Într-o zi, pe când ne chinuiam să străpungem un deal, un mal nisipos s-a surpat peste vreo cincisprezece ruşi. Unii dintre ei, doi-trei, rămăseseră îngropaţi până-n gât şi ţipau ca nişte mâţe chinuite. Te-ngrozeai când auzeai urletele şi plânsetele alea de oameni zdrobiţi. Basarabenii au scăpat cu viaţă, fiindcă ştiau să se păzească şi lucrau îngrijit. Autorităţile sovietice urmăreau muncile cu ajutorul unui avion. Miliţienii au venit imediat după accident. Unul dintre şefii lor ne-a întrebat dacă cei prinşi sub mal erau ruşi sau moldoveni. Când a auzit că amărâţii ăia erau ruşi, la fel ca ei, şeful a poruncit, cu o nepăsare drăcească:
– Daţi-le pace să rămână acolo, dacă nu ştiu a lucra!
Asta m-a înspăimântat.
Răzvan Gheorghe: Și i-au lăsat acolo să moară?
Elizaveta Sava: Da. Acolo le-au putrezit ciolanele. Ordinul a fost limpede. Nimeni nu a încercat să-i salveze.
Răzvan Gheorghe: Dacă ar fi fost moldoveni, credeți că i-ar fi ajutat milițienii?
Elizaveta Sava: Nu ştiu, poate că da. Sovieticii spuneau că basarabenii erau muncitori şi pricepuţi în muncile pe care le făceau. Comuniştii ruşi îi duşmăneau de moarte pe ruşii care nu erau comunişti.
Răzvan Gheorghe: Deportații țineau rânduiala sărbătorilor religioase?
Elizaveta Sava: Pe unde am fost noi, n-am văzut deloc preoţi. Preoții nu mai existau. Morţii erau îngropaţi fără slujbă. În primul an am ştiut când era Paştele, fiindcă făcuserăm unele socoteli. Atunci am sărbătorit cu terci de ovăz, nu cu cartoafe. Am cumpărat puţin lapte şi am fiert un pumn de ovăz. În anii ce-au urmat n-am mai ştiut când era Paştele, Crăciunul… Eram ca vai de noi.
Răzvan Gheorghe: Erați deportată când a murit Stalin. Cum ați auzit vestea?
Elizaveta Sava: În primăvara lui ‘53 lucram din greu la calea ferată. Deodată, şeful cel mare ne-a oprit din muncă şi ne-a anunţat:
– A murit Stalin. Cinci minute de linişte!
După cele cinci minute, şeful a revenit în grabă şi ne-a ordonat să reluăm munca. Miliţienii erau tare supăraţi. Noi deloc.
Răzvan Gheorghe: După șapte ani de muncă forțată în Gulagul Siberian, familia dumneavoastră avea să se întoarcă în Basarabia. Cum a fost această revenire?
Elizaveta Sava: Nu ne-a anunţat nimeni că puteam pleca. Când am fost deportaţi, mamei mele i s-a spus că pedeapsa familiei noastre va ţine şapte ani. Când au trecut anii ăştia, i-am anunţat pe miliţieni şi am apucat calea Basarabiei, casa noastră îndepărtată.
Răzvan Gheorghe: De ce șapte ani? Cum s-a ajuns la stabilirea acestei condamnări?
Elizaveta Sava: Fiindcă a născut şapte copii vii şi doi morţi, mama a fost considerată ”Mamă Eroină”, aşa era pe-atunci. În ziua în care ne-au deportat, Anisia Cabulea i-a dat un carnet de ”Mamă Eroină” şi i-a spus să aibă mare grijă de documentul ăla, întrucât avea să-i fie de mare trebuinţă. Tot Anisia Cabulea i-a zis că vom sta în Siberia şapte ani, câte un an pentru fiecare copil născut. După şapte ani, ne-am pornit spre îndepărtata şi iubita Basarabie. Se-ntâmpla în iunie 1956, chiar de Sânziene.
Răzvan Gheorghe: Ce ați mai găsit din vechea gospodărie de la Zîmbreni?
Elizaveta Sava: Când ne-am întors, după un drum îndelungat şi anevoios, n-am mai găsit nimic din ce avuseserăm cândva. Totul era stricat, dărâmat iar pământurile aparţineau colhozului. Se spunea că se-mbogăţiseră săracii, dar asta era o mare minciună. Fiindcă nu mai aveam unde să tragem, ne-am dus la Găureni, ca să locuim în casa moşneagului. Ajunşi acolo, ne-au alungat sătenii vânduţi comuniştilor. Erau de o răutate… Mai aveau puţin şi ne azvârleau cu pietre în cap! Ne-au zis că nu voiau să ne primească nici în Găureni, nici în raion, fiindcă locul nostru era în Siberia. Tata şi mama le spuneau:
– Staţi, măi oameni buni, că noi suntem din locurile aistea… aici am văzut lumina zilei şi tot aici am muncit… nu e vina noastră că ne-au deportat şi am ajuns săraci lipiţi pământului…
Dar toate rugăminţile lor au fost în zadar. Îmi amintesc că părinţii mei trimiseseră multe scrisori în Găureni, încă de când eram în Siberia, dar abia acum aflam că au fost refuzate şi nimeni nu le-a primit vreodată. Autorităţile din sat se ocupaseră de asta. Blestemaţii ăia voiau ca familia noastră să nu se mai întoarcă niciodată din Siberia.
Răzvan Gheorghe: Până la urmă vi s-a permis să locuiți în Găureni?
Elizaveta Sava: Da, dar cu greu. Pe când eram în Siberia, tata a cunoscut doi bătrâni din Cotovsk, care fuseseră şi ei deportaţi. Feciorii lor ajunseseră nacealnici (şefi – n. aut.) la un colhoz. Oamenii ăia au fost foarte sufletişti şi ne-au ţinut o săptămână întreagă în casa lor, la Cotovsk, până când ne-au făcut documente, ca să putem intra în Găureni. Fără documentele alea am fi fost izgoniţi definitiv. O perioadă am locuit la moşneagul nostru şi-apoi am trăit vreo doi ani la Costiujeni (pe atunci sat din imediata apropiere a Chişinăului, acum integrat total – n. aut.), după care ne-am întors la Zîmbreni, în sfârşit, numai că nimeni nu se milostivea să ne dea de lucru. S-au mai scurs câteva luni şi până la urmă ne-au dat de lucru la colhoz. Familia mea făcea parte dintr-o brigadă care lucra zece hectare de păpuşoi şi zece hectare de viţă de vie.
Până la urmă, pe la începutul anilor ‘60, un văr de-al meu ne-a dat o bucăţică de pământ, cam 500 de metri pătraţi, pe care ne-am construit o casă. Tata era meşter lemnar şi s-a priceput s-o ridice uşor, cu ajutorul nostru şi al neamurilor. Eu m-am măritat cu un ţăran văduv şi harnic, Nichita Sava – nevasta îi murise la doar 32 de ani, după ce născuse opt copii, dintre care doar şase au reuşit să trăiască. I-am iubit şi i-am crescut pe toţi ca pe copiii mei. Eu nu avusesem pe nimeni în Siberia pentru că acolo nu exista să stea flăcăul şi fata la discuţii, cum e acum. Când vreun flăcău zăbovea aşa, într-un loc, te duceai repede să vezi dacă nu degerase. Îi frecai faţa şi mâinile cu omăt, ca să-şi revină.
Răzvan Gheorghe: Celelalte familii deportate au fost reprimite în Zîmbreni?
Elizaveta Sava: Familiile care s-au mai întors, da, au fost reprimite, dar au întâmpinat mari greutăţi şi umilinţe. Nu mai aveau nimic şi la început nimeni nu le-a dat de lucru. Oamenii erau ca vai de ei, abia dacă aveau cu ce să-şi ducă traiul de azi pe mâine. Autorităţile sovietice îi hărţuiau. Mulţi săteni i-au privit cu duşmănie, alţii i-au batjocorit. Doar nemurile i-au mai ajutat cât au putut și ele. Numeroşi deportaţi s-au prăpădit în Siberia iar unii au rămas acolo de bunăvoie… şi-au făcut familii, şi-au aflat alt rost… Ştiau că dacă ar fi venit îndărăt, în Basarabia, nu mai găseau nimic.
Unele familii s-au întors mai numeroase decât au plecat. Iacob Grigoreanu din Horeşti (sat situat la 2 kilometri de Zîmbreni – n. aut.) avea doar doi copii în ‘49, când a fost deportat, dar a mai făcut încă cinci în Siberia. Basarabenii deportaţi n-au trăit la fel în Siberia. Unii – ca Nicolae Ulmeanu – au dus-o mai bine, fiindcă au lucrat în grajduri, la vite şi nu s-au nenorocit tăind pădurile alea îngheţate şi nesfârşite. Alţii –cu au fost cei din familia Elizavetei Untilă din Zîmbreni – au trecut prin nenorociri de neînchipuit. Au fost deportaţi opt ani în regiunea Omsk, într-o pădure de brad atât de întunecată încât nici că se mai vedea albastrul cerului. La început au locuit în bordeie acoperite de zăpezi iar foametea era atât de groaznică încât se hrăneau cu coajă de copac fiartă. Unii au avut pâine prin alte părţi, dar nouă ni se dădea, foarte, foarte rar, doar pâine acră de secară. Mulţi oameni buni și-au lăsat ciolanele în Siberia. Când am scăpat de-acolo ne-am făcut sfânta cruce şi am spus ”Bogdaproste”. A fost o adevărată minune că din familia noastră a murit doar sărmana Marina.
////////////////////////////////////////
Mărturia unei expatriate moldovence din Khartoum: «Foarte curând, oamenii nu vor mai avea ce mânca și ce bea»
Vasile Damian
Trecàtori în fata unor magazine închise, Khartoum, 18 aprilie 2023.
Trecàtori în fata unor magazine închise, Khartoum, 18 aprilie 2023.
Sursa imaginii:
AP/Marwan Ali
În Sudan continuă, pentru a 4-a zi consecutiv, luptele între armata naţională şi o puternică miliţie paramilitară. Bilanţul victimelor este provizoriu şi incert – între 144 şi 185 de morţi, în funcţie de surse, şi peste 1.400 de răniţi. Luptele au loc inclusiv în capitala Khartoum unde populaţia civilă încearcă să se ferească cum poate de oamenii înarmaţi şi gata de orice pentru a pune mâna pe o casă, pe o sticlă de apă sau pe un bun oarecare. Am reuşit s-o contactăm telefonic pe Maria Levcenco. Fosta corespondentă a redacţiei RFI în limba rusă la Chişinău este astăzi măritată cu un membru al delegaţiei UE detaşată la Khartoum, oraş în care trăieşte de doi ani şi jumătate. Din mărturia ei veţi înţelege cât de grea şi periculoasă este azi viaţa în capitala Sudanului, inclusiv pentru expatriaţi.
Maria LEVCENCO :
Aş zice că situaţia se agravează pentru că eu nu văd care ar fi căile de ieșire și, din câte înţeleg, populația locală se aştepta să fiee vorba de o zi-două. Chiar și vecinul nostru din față căruia noi, ieri, i-am dat un pic de diesel (motorina) pentru generatorul lui, a fost surprins – el este sudanez – când noi i-am vorbit de o posibilă evacuare pentru expați. Noi am fost neoficial informaţi, căutând informații când va fi posibilă evacuarea expaților din Khartoum, din Sudan. Am fost surprinși să aflăm că nu va fi posibil acest lucru mai devreme de cel puțin o săptămână, pentru că nu sunt momentan condiții îndeplinite pentru o astfel de operațiune. Noi trăim acum pe fundalul tirurilor care nu încetează. Încep la ora 5 dimineața. Eu deja știu că începând cu ora patru jumătate-cinci treburi și mă pregătesc ca va fi foarte intens. Se duc lupte din prima zi pentru aeroport. Noi stam în vecinătatea aeroportului, la 100 de metri distanță și avem impresia că luptele se duc chiar în grădina noastră. Stăm într-un cartier rezidențial dar nu suntem concentrați toți împreună. Doar rezidenții americani, diplomații americani, trăiesc toți într un compound, restul suntem împrăștiați prin oraș. Multe familii au fost separate iniţial, au fost în oraș în ziua de vineri, atunci când au început aceste lupte și sunt copii într-o parte, mamele în altă parte și se vorbește despre femeile sudaneze și de familii de expați și până acum nu a fost si nu este deloc posibilă circulatia în oraș, pentru că din ce aud și din ce văd, am impresia că se trage în orice se mișcă, fără a lua în considerare cine este, ce este periculos, ce nu este periculos, şamd. Noi pur și simplu stăm de vineri în casă.
Vasile DAMIAN :
Cum vă descurcați cu aprovizionarea?
M.L :
Toți trăiesc cu proviziile pe care și le-au făcut până vineri. Populația, majoritatea populației din Sudan, este săracă. Oamenii nu și fac provizii pe zile îndelungate, pe săptămâni. Ei trăiesc de astăzi pe mâine și mulți din ei deja nu au apă, nu au mâncare. Despre asta se și vorbește în video-urile care sunt postate pe Instagram. Ei din prima zi roagă forțele beligerante sa creeze oportunități pentru populație pentru a putea circula prin oraș. Foarte curând, oamenii nu vor mai avea ce mânca și ce bea. Noi nu avem electricitate din prima zi pentru că s-a defectat ceva în strada de alături, dar noi suntem obișnuiți cu asta, noi nu avem oricum electricitate 24 de ore din 24 și trăim cu un generator care este aprovizionat cu motorină.
V.D :
Și putem spune, fără a fi peiorativ, că sunteți privilegiați. Sunteţi soţie de diplomat.
M.L :
Absolut! Dar ca mine sunt un procent foarte mic din populația acestui oraș și trebuie să subliniez că luptele nu se duc doar în Khartoum, se duc prin aproape toată țara, acolo unde sunt baze militare al unui sau altui câmp beligerant. Curând nu vom mai avea nici noi motorină chiar dacă o utilizăm foarte pragmatic: atunci când avem nevoie să încărcăm telefoanele și să demarăm frigiderul. Asta este o parte a acestei situații. Pe de altă parte, este vorba de securitatea oamenilor. Probabil ca evenimentele pe care le trăim acum vor rămâne în istorie. Nu mi-aduc aminte când oameni civili nu au fost evacuati înainte de un astfel de conflict și când luptele se duc în oraș. Oamenii sunt ostatici, eu mă simt prizoniera acestei situaţii iar acest lucru este foarte complicat. De ieri au început să apară mesaje despre faptul că unii soldați au intrat în casele oamenilor. Unii intră în case ca să se protejeze. Noi am fost avertizați să nu deschidem nimănui, dar mă rog, ei sunt înarmați deci nu poti să nu deschizi. Dacă au nevoie să intre, intră…
V.D :
Intră cu forta…
M.L :
Da, exact. Dacă în primele trei zile am trăit cu frica să nu nimerească un armament în casa în care locuim și în casele de alături, acum trăim și cu frica să nu ne pomenim cu oameni înarmati în pragul casei. Deci noi nu ne simțim absolut deloc în siguranță și noi nu suntem în siguranță. Trăiesc numai cu gândul la această posibilă evacuare care, odată și odată, va avea loc. Totodată, mi-e greu să mă gândesc la asta pentru că mă doare sufletul să mă gândesc la cei care sunt sudanezi și care nu au unde pleca. De fapt, ei nu au unde fugi, ei sunt în casele lor și nu erau gata pentru un astfel de scenariu. Fiul meu de 4 ani și jumătate, Augustin, desenează desene despre ceea ce trăiește – de exemplu, foarte multe focuri în jur – și zice că va dărui acest desen militarilor francezi care, zice el, că vor veni, vor veni să ne caute.
V.D :
…Să vă salveze…
M.L :
Exact. Copiii dorm dimineața și nu aud, nu aud tunetele groaznice ale bombardamentelor, ale bătăliilor pe care le auzim noi. Eu nu pot dormi. De exemplu, eu știu că la ora patru jumătate-cinci, luptele vor reîncepe. Mă trezesc mai devreme de această oră. De mult nu m-am rugat la Dumnezeu, dar am început s-o fac din nou.
https://www.rfi.ro/special-paris-154966-marturia-unei-expatriate-moldovence-din-khartoum-foarte-curand-oamenii-nu-vor
//////////////////////////////////////
6 martie 1945: Sub presiunea Moscovei, comuniștii pun mâna pe putere în România – Instalarea guvernului Petru Groza
La 6 martie 1945, sub presiunea forțelor sovietice și la indicațiile lui Andrei Vișinski, adjunctul ministrului sovietic de Externe, in Romania a fost instalat primul Guvern comunist din istoria țarii, condus de Petru Groza. Citeste articolul mai departe pe ziuadecj.ro…
Stiri pe aceeasi tema Ciuca, despre disputa dintre Bogdan Aurescu si Rares Bogdan: Tot ce avem de discutat se va rezolva in Biroul Politic Național al PNL acum o luna – „Am discutat si cu domnul Bogdan Aurescu si cu domnul Rares Bogdan. Fiecare au atributii foarte importante. Domnul Bogdan Aurescu in ansamblul problemelor care fac obiectul tuturor sarcinilor pe care le avem la nivelul Guvernului pentru diplomatia romaneasca si domnul Rares Bogdan e liderul grupului… 78 de ani de la instalarea comunismului in Romania. Cum s-a aruncat Petru Groza la picioarele lui Stalin: „Eram un teatralist fara pereche“ acum o luna – Pe 6 martie 1945, instalarea guvernului Petru Groza la presiunea Moscovei a insemnat venirea regimului comunist in Romania. Stalin reusise sa isi duca la indeplinire prima parte a planului sau de sovietizare fortata a Romaniei: impunerea unui guvern comunist la conducerea tarii. Ministrul de Externe din Republica Moldova, reacție la adresa Rusiei: Limba romana ne apartine acum 2 luni – In Republica Moldova se vorbeste limba romana si nicio tara nu are dreptul sa comenteze acest lucru, a declarat vineri, 3 martie, ministrul de externe al Republicii Moldova, Nicu Popescu, potrivit Agerpres.„Noi suntem indignati de indignarea Federatiei Ruse. Limba pe care o vorbim ne apartine, decizia… Vladimir Putin l-a decorat pe Steven Seagal! Actorul nu a dorit sa faca declarații acum 2 luni – Vladimir Putin l-a decorat ieri pe Steven Seagal pentru lobby-ul pe care veteranul actor il face federației al carei cetațean a devenit. In vreme ce marile vedete ale lumii fac ”naveta” la Kiev, amintim Sean Penn, Ben Stiller, Angelina Jolie, Jean Claude van Damme ori Bono de la U2, Seagal, care anul… Zelenski reactioneaza la acuzele Rusiei in legatura cu Transnistria: „Noi respectam integritatea si suveranitatea teritoriala a Republicii Moldova” acum 2 luni – Presedintele Volodimir Zelenski a respins vineri acuzele Moscovei potrivit carora armata ucraineana ar pregati o operatiune in Transnistria si a spus ca, spre deosebire de Rusia, Ucraina respecta „integritatea si suveranitatea teritoriala” a tarii vecine, iar autoritatile Republicii Moldova stiu asta.… Aurescu: „Romania va susține stabilitatea R. Moldova pe toate dimensiunile” acum 2 luni – Romania a susținut, susține și va continua sa susțina stabilitatea Republicii Moldova in mod concret și solidar, pe toate dimensiunile, a dat asigurari, la ONU, ministrul roman de Externe, Bogdan Aurescu. Șeful diplomației romane spune ca Bucureștiul este alaturi de Chișinau și-l susține, inclusiv in… Lavrov o jignește pe Maia Sandu și sugereaza o invazie in Moldova: „Ar putea deveni urmatoarea Ucraina” acum 3 luni – Serghei Lavrov, ministrul de Externe al Rusiei, a spus, joi, ca Occidentul incearca sa faca din Republica Moldova in „urmatoarea Ucraina”. „Acum, Moldova este privita pentru acest rol. In primul rand, pentru ca au putut sa puna un președinte in fruntea țarii prin metode destul de specifice, departe…
/////////////////////////////////////////
Daniel Citirigă: „Aurul României. De la Moscova, nu de la Londra”
„Cunosc Rusia, cunosc mobilitatea spiritelor de acolo și nesiguranța terenului pe care se calcă în acel vast imperiu. Un asemenea depozit în mâna Moscovei nu e sigur în clipele actuale și vom avea deziluzii amarnice. Mult mai indicat ar fi să trimitem Tezaurul la Londra. […] Ce ar fi dacă am încredința Tezaurul nostru Băncilor din Christiania? […] Dar, pentru Dumnezeu,nu-l trimiteți în Rusia!”. (Bancherul Mauriciu Blank către premierul Ionel Brătianu, 1916).
După eșecul campaniei armatei române din toamna lui 1916, Casa Regală, Guvernul, Parlamentul, oameni politici și o parte a populației din Muntenia și Dobrogea se refugiau în Moldova. Astfel, conform mărturiei medicului Vasile Bianu, toate trenurile erau arhipline, unii agățați de scări, alții pe acoperișurile lor, oameni de toate vârstele, în timp ce alții erau în mașini sau pe mașini, „în toate colțurile unde se putea urca vedeai o mulțime de nenorociți atârnând ca ciorchinele de struguri”.
Valoarea calculată a Tezaurului închis în 1738 de casete, dintre care 3 erau cu lingouri de aur fin, iar restul cu valută, era de 314.580.456,84 lei aur, iar cele două casete ale reginei aveau o valoare de 7.000.000 lei aur.
La 2 decembrie 1916, Consiliul Băncii Naționale a României decidea ca Tezaurul să fie strămutat la Moscova, cu condiția ca guvernul să notifice oficial Banca în acest sens, după care guvernul rus să-și asume „paza și păstrarea lui”. Variantele invocate de Mauriciu Blank, amintite mai sus, erau respinse din diverse motive: pericolul atacării Tezaurului de submarinele germane în drumul spre Londra, costurile mari ale asigurării unui astfel de transport și, nu în ultimul rând, că o astfel de decizie ar fi jignit așteptările oficialilor de la Petrograd, de la care România aștepta un important ajutor militar și logistic în război.
Aleksandr Mosolov, reprezentantul Rusiei în România, susținea, în acest context, că transferul Tezaurului ar fi avut menirea „să strângă și mai mult legăturile de alianță”.
La 20 decembrie 1916, un prim transport care conținea Tezaurul Băncii Naționale și bijuteriile reginei Maria ajungea la Moscova. Valoarea calculată a Tezaurului închis în 1738 de casete, dintre care 3 erau cu lingouri de aur fin, iar restul cu valută, era de 314.580.456,84 lei aur, iar cele două casete ale reginei aveau o valoare de 7.000.000 lei aur. Este de la sine înțeles că o parte importantă dintre monedele aflate în Tezaur avea valoare numismatică, dar aceasta nu a fost luată în calcul la acel moment.
Al doilea transport conținea tezaurul BNR, depozitele Casei de Depuneri și Consemnațiuni și ale altor bănci și instituții, opere de Grigorescu, Aman, Andreescu, Petrașcu și mulți alții sau colecții de valoare rară, precum Cloșca cu puii de aur
Cel de-al doilea transport are loc în condiții diferite: în vara lui 1917 Rusia era într-un haos total, țarul Nicolae II abdicase, guvernul de la Petrograd trecea dintr-o criză în alta, iar armata suferea și ea. Pe de altă parte, ofensiva germană aducea în discuție o măsură extremă la Iași: mutarea guvernului și a Casei Regale în Rusia, ceea ce, până la urmă nu s-a mai pus în practică.
Însă, la 3 august ajungea la Moscova cel de-al doilea tren care aducea Tezaurul BNR, dar și depozitele Casei de Depuneri și Consemnațiuni, ale băncilor și instituțiilor publice și private, plus odoare mănăstirești, opere din colecții de artă publice și private, Arhive, colecții ale Academiei Române etc. Printre acestea, opere de Grigorescu, Aman, Andreescu, Petrașcu și mulți alții sau colecții de valoare rară, precum Cloșca cu puii de aur. Printr-o intervenție de ultim moment, George Enescu reușea să trimită și el, într-o lădiță, toate manuscrisele lui de când era copil, când începuse să compună. Nu întâmplător, Mihail Gr. Romașcanu, care a publicat un prim volum despre Tezaurul de la Moscova, în 1934, sublinia că „adevărata valoare a depozitului făcut în Rusia de CDC reprezenta o cifră mult mai mare”, având caracter inestimabil. În termeni absoluți, cifra era 7,5 miliarde de lei pentru al doilea transport.
Finalul războiului aducea România în tabăra învingătoare, dar Rusia nu mai era nici aliată, nici imperială. Moscova devenea Roma comunismului și, odată cu Revoluția bolșevică, Tezaurul era pus la adăpost de „oligarhia română”.
Duca notează în memoriile sale că „era întristător și impresionant în același timp să vezi pe regina Maria a României apărând la ceremoniile oficiale ca o femeie săracă, fără nici o bijuterie, fără nici unul din atributele sclipitoare ce fac parte integrantă din veșmintele regalității”
Efectele erau pe toate planurile, de la economic la simbolic. I.G. Duca notează în memoriile sale că „era întristător și impresionant în același timp să vezi pe regina Maria a României apărând la ceremoniile oficiale ca o femeie săracă, fără nici o bijuterie, fără nici unul din atributele sclipitoare ce fac parte integrantă din veșmintele regalității”. Totuși, odată cu moartea mamei sale, survenită în 1920, regina moștenea alte podoabe.
Un prim semn de „mărinimie” de la Est survenea în 1935. La un an după primirea URSS în Societatea Națiunilor și reluarea relațiilor diplomatice cu România, Moscova restituia o parte din ceea ce depozita, printre care manuscrisele lui G. Enescu, arhive, iar ca un gest de curtoazie, rămășițele lui Dimitrie Cantemir.
Despre acestea din urmă, autoritățile române aveau îndoieli că ar fi autentice. O a doua restituire avea loc în 1956, atunci când și la Moscova și la București erau regimuri totalitare comuniste. „Frăția” ideologică aducea în țară piese de valoare precum Cloșca cu puii de aur , opere de artă medievală, 1350 de tablouri, gravuri și desene. Unele dintre ele fuseseră chiar restaurate.
Totuși, indiferent că a fost comunist sau post-comunist, niciun regim de la Kremlin nu a mers până într-acolo încât să ducă la restituirea aurului BNR.
nici un regim de la Kremlin nu a mers până într-acolo încât să ducă la restituirea aurului BNR
Așa cum remarcă Marian Voicu, în cel mai nou volum dedicat subiectului, în acești o sută de ani lumea a suferit modificări uriașe, toți liderii de la Moscova au fost la curent cu chestiunea Tezaurului, însă ea a rămas în opinia autorutlui citat, alături de problema Basarabiei, „fundația pe care s-a clădit neprietenia amară dintre români și ruși”.
Zilele trecute, liderul principalului partid de la guvernare și, totodată, președintele Camerei Deputaților din România, Liviu Dragnea, anunța că România va începe demersurile pentru a-și repatria aurul: „Aurul ţării să vină acasă. De ce să stea în continuare în afara ţării?” El se referea la rezerva României de la Londra, aproximativ 60 de tone, din totalul de 104 tone, cât reprezintă rezervele de aur ale Băncii Centrale în zilele noastre.La Moscova, România a depozitat și nu a mai recuperat 93,4 tone. Cred că nu există român să nu susțină repatrierea aurului. A aurului de la Moscova. La Londra, dacă am fi avut inspirația lui Mauriciu Blank, ar fi stat în siguranță și acum cel din timpul războiului.
Daniel Citirigă este doctor în istorie, conferențiar universitar la Facultatea de Istorie și Științe Politice, Universitatea „Ovidius” din Constanța. A publicat studii în reviste de specialitate, precum și două volume de autor: „Europa Centrală și tentația federalismului. Istorie și diplomație în perioada interbelică”, Editura Cetatea de Scaun, și „Diplomația Coroanei. Casa Regală a României în Europa Centrală și de Sud-Est în perioada interbelică”, Academia Română. Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca.
https://romania.europalibera.org/a/daniel-citirig%C4%83-despre-aurul-rom%C3%A2niei-de-la-moscova-nu-de-la-londra-/29806146.html
/////////////////////////////////////////
Va fi prăpăd! Anunţul cumplit a venit direct de la Moscova: Europa să se pregătească pentru sicrie
De: Cristina Mogos
Alte știri din International:
G7 promite că va face ca ţările care ajută Rusia în Ucraina să „plătească scump”
Fox News va plăti 787 milioane de dolari pentru pune capăt unui proces în care era acuzată că a calomniat o companie de vot
G7,Beijingul, furios pe miniştrii afacerilor externe ai G7: „Au calomniat şi au denigrat China”
Este vestea care zguduie toată Europa din temelii! Ruşii nu se mai ascund în spatele cuvintelor, iar ameninţările lor devin, pe zi ce trece, tot mai agresive. Ne apropiem cu paşi repezi de cel de-Al Treilea Război Mondial, o spune chiar omul lui Vladimir Putin direct de la Moscova.
Ameninţarea venită de la Moscova care dă fiori reci omenirii!
Se pregăteşte Al Treilea Război Mondial? Cum ar putea degenera situaţia din Ucraina
Mesajul dur a venit din partea lui Dmitri Medvedev de la Moscova, fost preşedinte al Federaţiei Ruse şi actual vicepreşedinte al Consiliului de Securitate al Rusiei, una dintre vocile cele mai critice la adresa Occidentului în această perioadă.
Medvedev a transmis un semnal către NATO şi întreaga Europă că ar putea urma un nou război mondial, având în vedere sprijinul tot mai intens acordat Ucrainei.
Fostul lider de la Kremlin a insultat ţările membre NATO, afirmând că „băieții din NATO nu sunt doar niște javre golănești, care și-au pierdut lăcomia și obrăznicia”, iar trupele care se vor de menţinere a păcii vor fi trimise în Ucraina cu mitraliere şi tancuri.
De la Moscova Dmitri Medvedev a explicat că s-ar putea ajunge astfel într-un „punct de neîntoarcere”, iar acţiunile Occidentului vor declanşa cel de-Al Treilea Război Mondial de care toată lumea se teme atât de mult.
Atac la adresa Alianţei Nord-Atlantice: Rânjind cinic, NATO își oferă serviciile de menținere a păcii
„În Europa există o nouă idee nebunească de a trimite niște ‘pacificatori’ în Ucraina sub auspiciile NATO. Ce părere aveți despre asta? Țările Alianței continuă să aprovizioneze regimul de la Kiev cu arme, tancuri și alte echipamente militare, așa cum pot.
Își trimit instructorii ucigași și mercenarii sângeroși în fiecare zi. Îi susțin, îi laudă și îi pupă din toată inima pe ticăloșii banderitei și le oferă diverse premii și medalii. Iar acum, se presupune că îi vor convinge să nu lupte împotriva Rusiei, îi vor convinge să ‘bage baioneta în pământ’.
Băieții din NATO nu sunt doar niște javre golănești, care și-au pierdut lăcomia și obrăznicia. Ei îi iau pe toți ceilalți drept niște idioți nenorociți. Și, rânjind cinic, își oferă serviciile de ‘menținere a păcii’.
Adevăratele lor intenții sunt clare – de a stabili pe linia de contact o pace care să le avantajeze de pe o poziție de forță. Să introducă trupele lor de ‘menținere a păcii’ în Ucraina cu mitraliere și pe tancuri, purtând un fel de căști albastre cu stele galbene.
Istoria operațiunilor desfășurate de SUA și aliații săi în diferite regiuni ale lumii arată cum se termină. Tragediile din Coreea, Vietnam, Iugoslavia, Irak, Afganistan și multe țări africane…
Este clar că așa-numitele forțe de menținere a păcii ale NATO vor intra pur și simplu în conflict de partea dușmanilor noștri. Să-și murdărească mâinile în acest sens, aducând situația la un punct de neîntoarcere. Pentru a dezlănțui chiar cel de-Al Treilea Război Mondial de care se tem atât de mult în cuvinte”, a afirmat vineri, 31 martie, Dmitri Medvedev.
Medvedev: Rămâne de văzut dacă Europa este pregătită pentru o lungă succesiune de sicrie
Vicepreşedintele Consiliului de Securitate al Rusiei a continuat, afirmând că aceşti pacificatori, în cazul în care ar fi trimişi în Ucraina, ar deveni duşmanii direcţi ai Rusiei. Ei vor deveni o ţintă legitimă şi vor fi ucişi în cursul ostilităţilor, a subliniat clar Medvedev.
„Este, de asemenea, evident că astfel de ‘pacificatori’ sunt dușmanii noștri direcți. Lupi în haine de oaie. Ei vor fi o țintă legitimă pentru forțele noastre armate dacă vor fi desfășurați pe linia frontului fără acordul Rusiei, cu arme în mâini și ne vor amenința direct.
Și atunci acești ‘pacificatori’ trebuie distruși fără milă. Ei sunt soldați ai inamicului. Ei sunt combatanți, nu ‘scriitori de scrisori’. Și vor fi uciși în cursul ostilităților.
Rămâne de văzut dacă Europa este pregătită pentru o lungă succesiune de sicrie ale ‘pacificatorilor’ săi”, a mai declarat Dmitri Medvedev.
https://www.expresspress.ro/va-fi-prapad-anuntul-cumplit-a-venit-direct-de-la-moscova-europa-sa-se-pregateasca-pentru-sicrie/
/////////////////////////////////////////
(Imbarbatat de ciurucurile komuniste,falite,dar insetate dupa reabilitare/salvare/ reciclare/reesapare …) Iliescu l-a ucis pe Ceausescu la ordinul Moscovei. Executia a fost trucata
De Victor Roncea, Vladimir Alexe
„Nu am de ce sa regret executarea lui Ceausescu. El a platit pe merit, pentru ca era principalul vinovat pentru ceea ce s-a intamplat”, afirma azi, Ion Iliescu, cel despre care Virgil Magureanu, fostul sau coleg de conspiratie, primul si cel mai longeviv sef al SRI, afirma ca era desemnat drept succesorul liderului comunist inca din anii ’70. Ani cand Ceausescu a decis marginalizarea lui Iliescu – considerat pana atunci un adevarat fiu adoptiv al cuplului dictatorial -, din motive legate de suspiciunea intemeiata ca ar deservi serviciile secrete sovietice. „Curentul” dezvaluie azi principalele nebuloasele legate de asasinarea lui Ceausescu in urma cu 20 de ani, de la operatiunea KGB-GRU la trucarea executiei si implicarea directa a lui Iliescu in crimele din decembrie 1989.
Gorbaciovistul
Nu este foarte clar daca referirea lui Iliescu la „tot ce s-a intamplat” priveste si traiectoria de nomenclaturist al PCR aigurata chiar de catre familia Ceausescu, pe care a decis sa o ucida, in urma cu 20 de ani, in baza unui „decret” ilegal. In decembrie 1989, afirmand ca „Ceausescu a intinat numele Partidului Comunist Roman si idealurile celor care si-au dat viata pentru cauza socialismului in aceasta tara” Ion Iliescu avea sa-si ucida tatal spiritual la ordinele lui Silviu Brucan, agentul sovietic care a coordonat „revolutia” KGB-GRU din Romania. Filosoful si militantul anticomunist Petre Tutea este sigur de asta. Tot ganditorul de dreapta mai confirma, hotarat, ca Iliescu a fost omul lui Gorbaciov si al rusilor (vezi Video mai jos). De altfel, prestigioasa revista TIME, in articolul ”Fosilele comunismului Europei de Est” din 28 aprilie 1986, titra ca, in ce priveste Romania, „Gorbaciov pare sa aiba deja un protejat in asteptare. Acesta ar fi Ion Iliescu, de 56 de ani, despre care exista rapoarte ca a studiat cu liderul sovietic la Moscova”.
Biografia secreta a „candidatului manciurian”
Trecutul lui Ilescu este mult mai tenebros decat si-l pot inchipui oamenii simpli. In realitatea, ura care il anima si astazi pe Ion Marcel Ilici Iliescu (numele real) impotriva poporului roman se datoreaza in mare parte si faptului ca insasi originile sale sunt anti-romanesti. Cosmetizarea biografiei este o operatiune specifica agentilor anti-Romania. In paranteza fie spus, un caz similar de falsificarea originilor bolsevice anti-romanesti este si vocalul presedinte al ICR, Horia Roman Patapievici, care simuleaza ca s-ar afla in „opozitie” cu vederile inaintasului sau Ion Ilici Iliescu.Conform biografiei secrete a lui Ion Iliescu, publicata de scriitorul si cercetatorul Vladimir Alexe sub titlul „Candidatul Manciurian” – pe care „Curentul” o pune la dispozitie in format PDF tuturor cititorilor –, unul dintre bunicii sai a fost bolsevic sadea, pe numele sau Vasili Ivanovici. S-a refugiat in Romania fiind urmarit de politia tarista pentru activitati subversive anti-nationale. Acesta l-a impins la lupta „proletara” si pe fiul sau, Alexandru Iliescu, casatorit cu o caldarareasa bulgaroaica, Maricica, care a dat nastere la Oltenita fiului lor, Ion Ilici, la 3.03.1930. Fugit initial din Regat, in 1935, Alexandru s-a intors din Rusia si a fost condamnat la trei ani de inchisoare, pentru tradare de tara (milita pentru dezmembrarea Romaniei si trecerea Basarabiei la rusi), inchisoare facuta cu intermitente. Vecinii banuiau ca era informator al politiei in inchisoare. Alexandru, kominternist si „ilegalist”, a fost inchis la Doftana, alaturi de Nicolae Ceausescu, printre alti. Aici, copil fiind, Elena Ceausescu, pe care avea s-o execute peste 60 de ani, il aducea pe Ionut de manuta ca sa-si vada tatal, aflat in conditii de semi-libertate, specifice tratamentului de care beneficiau detinutii politici in perioada Antonescu. Dupa ocuparea Romaniei de Armata Rosie, mama vitrega a lui Iliescu, Marita (sora mamei lui Ion Cioaba, primul „rege international al romilor”), a fost servitoare si bucatareasa la Ana Pauker iar unchiul sau, Eftimie, a ajuns adjunctul infamului Alexandru Draghici, Ministrul de Interne al lui Dej. Din aceasta combinatie – Pauker-Draghici – se trage si o parte din ascensiunea sa politica. Iata o particica din istoria reala:
Ceausescu l-a bagat pe Iliescu in CC al PCR in locul lui Draghici
Stenograma Plenarei CC al PCR din 22-25 aprilie 1968 consemneaza propunerea lui Nicolae Ceausescu de destituire din CC a lui Alexandru Draghici. Precum si propunerea, facuta tot de Ceausescu, de numire in locul lui Alexandru Draghici a lui Ion Iliescu.
Asa cum se stie, Alexandru Draghici a fost ministru de Interne si sef al Securitatii in “epoca Dej”, in perioada “obsedantului deceniu”. In ultimii ani ai lui Gheorghiu-Dej, Alexandru Draghici devenise rivalul la functia suprema in partid al lui Nicolae Ceausescu, care a reusit sa castige cursa datorita sprijinului acordat de “baronii” lui Dej: Ion Gheorghe Maurer, Alexandru Barladeanu, Paul Niculescu-Mizil, Ilie Verdet s.a.
Dupa preluarea puterii, urmand “modelul hrusciovist”, Nicolae Ceausescu a criticat “perioada de abuzuri si ilegalitati” din anii ’50 – in care Draghici fusese ministru de Interne. Cu toate ca Ceausescu facuse si el parte din conducerea partidului si votase cu sarg “abuzurile si ilegalitatile” pe care acum, dupa ’65, le critica, a reabilitat anumite victime ale acelei perioade si a cerut pedepsirea vinovatilor. Printre acestia, in special pedepsirea lui Alexandru Draghici, care a fost degradat de la gradul de general la acela de soldat si – asa cum sta scris negru pe alb in stenograma din 22-25 aprilie 1968 – a fost exclus din CC al PCR.
Interesant este ca, in locul lui Alexandru Draghici, Nicolae Ceausescu l-a propus ca “membru plin” tocmai pe… Ion Iliescu. In CC al PCR, Alexandru Draghici se ocupa cu problemele de Interne si de Securitate.
Propunandu-l pe Ion Iliescu in locul lui Alexandru Draghici, Ceausescu nu numai ca scapa definitiv de un fost rival – care stia cam prea multe despre el – dar il va propulsa si pe cel despre care credea ca ii era devotat si il va sustine.
Ironia sortii este dubla: Iliescu in locul lui Alexandru Draghici si Iliescu sustinator al lui Ceausescu!
Se stie ca, in decembrie 1989, Ceausescu a fost executat din ordinul lui Iliescu, care, ulterior, a sustinut public, si in scris, ca a fost un “disident” al epocii Ceausescu. Iata ca “disidentul” a fost propus membru plin in CC al PCR chiar de Nicolae Ceausescu. Stenograma din aprilie 1968 infirma afirmatia lui Ion Iliescu si explica unele din situatiile, cel putin ciudate, legate de dosarele fostei Securitati ale CNSAS.
Fragmentul din stenograma Plenarei CC al PCR din 22-25 aprilie 1968
Nicolae Ceausescu: Punem la vot propunerea privind excluderea din Comitetul Central a tovarasului Alexandru Draghici. Cine este pentru? Este cineva impotriva, tovarasi? Se abtine cineva? Hotararea a fost luata in unanimitate (…) Avand in vedere ca Comitetul Central s-a descompletat, propunem ca sa alegem membru plin, sau sa trecem in cadrul membrilor supleanti, ca membru al Comitetului Central plin, pe tovarasul Ion Iliescu. Il cunoasteti tovarasi?
Toti tovarasii: Da.
Nicolae Ceausescu: E vreo obiectiune, tovarasi?
Toti tovarasii: Nu.
Nicolae Ceausescu: Sa nu spuna cineva ca a votat numai pentru ca s-a facut propunerea (sublinierea noastra). Atunci cine este pentru, tovarasi? Multumesc. E cineva impotriva? Se abtine cineva? Atunci, in unanimitate, tovarasul Iliescu a fost trecut in randul Comitetului Central al Partidului”.
La „studii”, in URSS
Inainte de a deveni membru al CC al PCR, Iliescu a fost membru al CC al UTM, calitatea in care a fost trimis la „studii”, la Moscova, unde a devenit Secretarul „Sovietului unional al studentilor si aspirantilor Romani” aflati la studii in Uniunea Sovietica, organizatie sovietica – asa cum o indica si titulatura – subordonata direct conducerii Komsomolului, asigurata la acea vreme de Alexandr Selepin, cel care, nu intamplator, va fi numit in 1958 in functia de presedinte al KGB. De aici pana la dorinta de ucidere a parintilor sai adoptivi a mai fost doar un pas si un ordin, pe care l-a asteptat, cu rabdare, aproape toata viata sa.
Executia, decisa de oamenii Moscovei, ca si la Antonescu
Intervievat zilele trecute, la 20 de ani de la asasinarea cuplului Ceausescu, de catre jurnalistul veteran John Simpson de la BBC, Iliescu evita sa-si asume intreaga raspundere a actului executiei. Simpson intreaba: „A cui a fost decizia? A fost decizia dumneavoastra sau a fost o decizie de grup?”. Iliescu raspune: „A fost o decizie luata in grup, sase-sapte oameni am decis”. „Deci in esenta a fost vorba despre hotararea de a-l executa?”, revine Simpson. „Hotararea tribunalului s-a dat in baza legislatiei lui Ceausescu”, sustine Iliescu. Ziarul „Curentul” va demonstra mai jos falsitatea totala a acestei afirmatii.Interesant ca, peste ani, istoria decapitarii conducerii Romaniei se repeta, prin aceleasi personaje aservite NKVD si, ulterior, KGB. In cazul executiei maresalului Ion Antonescu, sotia lui Silviu Brucan, Alexandra Sidorovici, a fost „acuzator public” al „Tribunalului Poporului”. Conform unor surse personale extrem de bine informate, Silviu Brucan s-a numarat printre putinii care s-au aflat la fata locului la momentul uciderii lui Antonescu si a colaboratorilor sai. In cazul asasinarii lui Ceausescu, avem urmatoarele declaratii edificatorii, de recunoastere a intentiei de ucidere cu sange rece, si chiar sadism ritualic, a cuplului Ceausescu:
Tartorul Brucan
Silviu Brucan la Comisia Parlamentara de ancheta a evenimentelor din decembrie 1989: „A fost o discutie destul de lunga, cu argumente politice, juridice si militare. Sigur ca am fi dorit sa fie un proces public sau deghizat, care sa fie educativ pentru populatie. S-a discutat si aspectul juridic, pentru ca nu era in regula. Era o chestiune facuta fara respectarea elementarelor reguli juridice, mai ales ca nu aveam nicio indoiala asupra sentintei. Pana la urma, considerentele militare au dominat. Ne dadeam seama ca toate aceste elemente care actionau impotriva Revolutiei, tragand asupra obiectivelor strategice, fac acest lucru in speranta ca Ceausescu va reveni la putere. Eu cred ca decizia a fost justificata, pentru ca, intr-adevar, dupa ce au fost aratate la televizor procesul si executia, grosul tragatorilor s-a predat si a lasat armele”.
Voican invoca „modelul” asasinarii lui Codreanu
Gelu Voican Voiculescu la Comisia Parlamentara „Decembrie 1989″: „In 24 decembrie a fost acel moment culminant al vietii noastre. Intram doi cate doi in baia lui Milea. Lasam apa sa curga, demente din astea. Susoteam diverse formule. Eu am spus: «Sa-i facem scapati de sub escorta, cum s-a facut cu Zelea Codreanu. Ii omoram si gata». S-au uitat la mine si am simtit ca au inceput sa ma considere ca pe un tip respingator. Si atunci, parca Mazilu a spus: «Presedintele poate infiinta, in situatii din astea, Tribunal Militar Exceptional…», si aici, atentie: «…ii va judeca si ii condamnam la moarte, ca faptele exista pentru aceasta condamnare»”.
Sergiu Nicolaescu vroia „metoda Mussolini”
Sergiu Nicolaescu pentru „Adevarul”: „Pe mine m-a intrebat cineva, Iliescu sau nu mai stiu cine, ce parere am de Ceausescu. Ca el trebuie omorat ca sa salvam vietile oamenilor, in conditiile in care se tragea in populatie. Si le-am zis: «E simplu. Mi-l dati mie intr-o masina. Eu opresc, parasesc masina, oamenii se ocupa de mine, iar altii il omoara pe Ceausescu. E simplu ca buna ziua». Adica «metoda Mussolini». Aia il spanzurau de picioare”.
Grupul ucigas
Conform datelor existente, grupul care a decis executia Ceausestilor este urmatorul: Ion Iliescu (supranumit „Iliescu-KGB”), Silviu Brucan (agent KGB dovedit), Nicolae Militaru (agent GRU dovedit), Dumitru Mazilu (fost colonel destituit din Securitate, dizident intretinut), Petre Roman (nomenclaturist, fiul kominternistului Walter Roman, suspectat ca fiind colaborator al unui serviciu secret strain), Mihai Montanu (reprezentantul FSN la Ministerul Apararii), Mihai Ispas (civil si fost sofer al lui Iliescu, ulterior ministru adjunct al Sportului), Dan Martian (absolvent al Universitatii „M. V. Lomonosov” din Moscova, decedat la Lisabona, ca ambasador, in al doilea mandat al lui Iliescu, din cauze necunoscute), Gelu Voican Voiculescu si Sergiu Nicolaescu (personaje complexe care au tangente cu structuri si societati secrete) si generalul Victor Atanasie Stanculescu (care a interactionat in perioada premergatoarea evenimentelor cu KGB si AVO, conform propriilor declaratii).
Iliescu, vectorul ocupatiei rusesti
Trecerea celor 20 de ani ii complica insa viata care i-a mai ramas de trait lui Iliescu, pentru simplul motiv ca prea multe elemente au inceput sa iasa la iveala iar actorii evenimentelor incep sa vorbeasca in afara scenariului stabilit de regizorii de la Moscova. Intrebat recent de „Adevarul” ce rol acorda implicarii serviciilor speciale sovietice in “revolutie”, Iliescu afirma, din scurt: „Total marginal”. Dar unele marturii vorbesc depre 20.000 de „turisti sovietici” in decembrie ’89, insista reporterul. “N-are importanță!”, raspunde Iliescu enervat. Si totusi, 20.000 de agenti ai fortelor speciale (dupa unii mai multi) inseamna o armata. Cand o armata straina se deplaseaza pe teritoriul unui alt stat aceasta se numeste invazie. Daca acea armata nu agreaza modul in care se finalizeaza operatiunea – impunerea unui personaj si a unei organizatii la conducerea statului invadat – atunci il poate elimina. Dar cand scopul pentru care s-a aflat in misiune corpul de armata angrenat in actiunea militara este atins, operatiunea se poate numi, in cazul nostru, ocupatie. Ocupatie straina.
Ziua generalilor
Iata ca, chiar daca Iliescu crede ca este „total marginal” si „n-are importanta” faptul ca peste 20.000 de agenti sovietici inarmati au actionat in Romania in 1989-1990, exista generali responsabili, ca Mihai Caraman, primul sef al SIE, adjunctul sau, Gheorghe Dragomir, generalul SRI, Aurel Rogojan, fost sef de cabinet al generalului Iulian Vlad, si, acum, si un general al Armatei, Victor Stanculescu, ce sunt de alta parere. Ultimele marturii ale fostului actor principal in evenimentele din decembrie, generalul cu piciorul in ghips, desi sunt tardive au o mare valoare. Confesiunile lui Victor Atanasie Stanculescu, facute la instigarea istoricului Alex Mihai Stoenescu si cuprinse in volumul „In sfarsit, adevarul…”, coroborate cu alte date scoase la lumina de Vladimir Alexe – si pe care le prezentam, in exclusivitate mai jos – arata ca Ion Iliescu poate fi arestat chiar azi. Pentru crima si complicitate la crima. Cu o singura conditie: ca Parchetul sa doreasca sa-si faca datoria.
Stanculescu: executia lui Ceausescu a fost o operatiune GRU-KGB
Din marturiile inaltului responsabil militar al acelei perioade, general Victor Stanculescu, retinem claritatea cu care razbate informatia privind lovitura de stat sovietica, in urma careia au fost ucisi peste 1100 de romani. Redau in fragment din dialogul celor doi interlocutori citati mai sus: „VAS: Ma gandesc la urmatoarea treaba: grupul care a lucrat in spatele meu la minister ca sa provoace conditiile necesare pentru ca toata lumea sa fie convinsa ca Ceausescu trebuie executat.
AMS: Asta era un grup sovietic, dle general. Considerati ca decizia de suprimare a venit nu pe linia Gorbaciov, ci mai degraba pe linia serviciilor secrete sovietice, probabil GRU, ca astia au actionat?
VAS: GRU si KGB combinati.
AMS: In aceste conditii, scopul implicarii sovietice in evenimentele din Romania pare a fi fost penetrarea structurilor de forta ale tarii si, implicit, reintoarcerea Romaniei in sfera de influenta sovietica. Asa apare logic. (…)AMS: Dar diversiunea electronica aeriana, stiti bine, se foloseste pentru protectia si sprijinul unor forte aflate in lupta la sol.
VAS: Sau pentru a bruia sistemul de aparare de la sol.
AMS: Ati descoperit cine era autorul acestei diversiuni electronice aeriene? Putea fi facuta de forte romanesti, existau mijloacele?
VAS: Era prea complexa ca sa fie facuta de ai nostri.
AMS: Deci, din afara. Este posibil ca diversiunea electronica sa fi fost declansata in sprijinul trupelor Spetnaz (fortele speciale GRU – nota red) intrate in tara la inceputul lui decembrie?
VAS: Da, pentru a le facilita miscarile si pentru amplificarea panicii generale si actiunii impotriva regimului.”
„Clubul de la Moscova” al fostilor presedinti
In ciuda acestor evidente, un alt ex-presedinte al Romaniei cu origini in fosta URSS, afirma: „Ipoteza existentei unor ’teroristi sau agenturi straine’ in perioada Revolutiei Romane reprezinta o jignire la adresa celor care au avut curajul sa aduca democratia in Romania”, a declarat luna trecuta, Emil Constantinescu, cu prilejul reuniunii „Clubului de la Bucuresti” al lui Ion Iliescu. La aceeasi consfatuire la care s-a discutat, in van, si decapitarea actualei conduceri a Romaniei printr-o lovitura electorala la adresa lui Traian Basescu, Ion Iliescu a afirmat despre eliminarea Ceausestilor: ”Sigur ca ar fi fost avantajos, din punct de vedere politic, sa fi putut organiza un proces normal, in conditii adecvate. Dar nu ne aflam in situatie normala. Ceea ce a contat atunci a fost constatarea ca orice amanare insemna noi sacrificii de vieti umane, care se amplificau cu fiecare zi si cu fiecare ora care trecea. De aceea, ne-am asumat raspunderea de a organiza procesul de la Targoviste, in conditii exceptionale, cu multe improvizatii, pentru ca exceptionala era situatia in care se afla tara. Asa ceva s-a intamplat, nu odata, in istorie, in conditii similare. Ca premisa de la care s-a pornit in luarea acestor decizii a fost corecta s-a vazut prin efectele imediate: a doua zi, dupa proces si executie, a scazut intensitatea actiunilor armate, iar dupa doua zile, practic au incetat”. Inca o data, Iliescu s-a folosit de crimele Spetnaz pentru a-si acoperi actiunile conspirative de preluarea a puterii si ucidere a fostei sale familii adoptive. Noile marturii se pot adauga cu succes la voluminosul Dosar Iliescu, bine palmat, timp de 20 de ani, de complicele sau din decembrie 1989, „marele anchetator” militar al „revolutiei”, generalul Dan Voinea. „Intamplator”, cel care a realizat rechizitoriul in baza caruia sotii Ceausescu au fost condamnati la moarte. Sa revedem filmul Procesului Ceausescu (DOSAR 1/SP/1989).
Directorul unei Edituri infiinteaza un „Tribunal Militar Exceptional”
Pe 24 decembrie 1989, Ion Iliescu, la acea vreme inca directorul Editurii Tehnice, a redactat si semnat un decret prin care infiinta un “Tribunal Militar Exceptional” care sa-i judece pe Nicolae si Elena Ceausescu.
La punctul 1 din acest „Decret” se declara ca “urgenta este impusa de dorinta, in acest caz, a tuturor cetatenilor cinstiti ai Romaniei”.
La punctul 2 se stabileste ca acest “Tribunal Militar Exceptional” – infiintat de Ion Iliescu – va judeca cauza “in conformitate cu prevederile legale ramase in vigoare, in ceea ce priveste procedura si dreptul material penal”.
Iar la punctul 3 se preciza ca “acest tribunal va fi alcatuit in componenta stabilita de Legea pentru organizarea judecatoreasca“.
In incheiere, documentul este semnat de Ion Iliescu, care se autodeclara, pe 24 decembrie 1989, “presedintele Consiliului Frontului Salvarii Nationale”.
Cateva precizari sunt importante.
Iliescu a devenit presedintele CFSN pe 26 decembrie
Mai intai ca, pe 24 decembrie 1989, Ion Iliescu nu avea calitatea de presedinte al Consiliului FSN.
Consiliul Provizoriu al FSN si-a desemnat “presedintele” pe 26 decembrie 1989. Deci, mai tarziu. Mai exact, la doua zile dupa semnarea decretului de catre Iliescu si la o zi dupa ce cuplul Ceausescu fusese deja executat.
La data de 24 decembrie Ion Iliescu nu avea absolut nici o calitate juridica sau constitutionala care sa-i permita formarea unui “Tribunal Militar Exceptional” si nici sa se prevaleze de titulatura de “presedinte al CFSN”, cum singur s-a trecut pe decret.
Apoi documentul a ramas scris de mana pana pe 5 ianuarie 1990, cand a fost dactilografiat.
Tribunalul a fost ilegal
Gelu Voican Voiculescu – incercand sa acopere aceasta evidenta uzurpare de calitati oficiale ale decretului semnat de Ion Iliescu – a afirmat: “Acest decret a ramas scris de mana din ratiuni de protectie a secretului, neriscandu-se dactilografierea”. “Revolutionarii” lui Iliescu nu riscau nici macar “dactilografierea”, in schimb il condamnau la moarte pe cel care era inca seful statului. Cel putin oficial. Sa remarcam ca “decretul” a fost redactat integral si semnat de Iliescu, fara numar de inregistrare.
Ceea ce inseamna ca Ion Iliescu a semnat ilegitim, printr-o tipica uzurpare de titlu, un document ilegal, lovit de nulitate din punct de vedere juridic, care a condus la executarea a doi oameni.
Rezulta si ca “Tribunalul Militar Exceptional” care i-a judecat pe sotii Ceausescu la 25 decembrie 1989, la UM 01378 din Targoviste, a avut, la randul lui, un caracter ilegal.
Mai rezulta ca sotii Ceausescu n-au fost executati dupa o procedura legala, ci au fost, pur si simplu, asasinati. O seama de alte detalii, ramase secrete pentru opinia publica din Romania, trebuie aduse la cunostinta, dupa 20 de ani.
In dorinta de a-l exonera pe Ion Iliescu de orice responsabilitate in asasinarea sotilor Ceausescu, Gelu Voican Voiculescu a emis teoria “legitimitatii revolutionare”. Pe scurt, Voican Voiculescu sustine ca, deoarece evenimentele din decembrie ar fi fost o “revolutie”, nu se mai tinea seama de cadrul juridic si se proceda “expeditiv”.
Gelu Voican Voiculescu a amintit de Revolutia Franceza (1789), care a procedat similar. L-am fi inteles pe Gelu Voican Voiculescu daca sotii Ceausescu – prinsi de “popor” – ar fi fost spanzurati sau impuscati (cum se intentionase, tot in „cadru organizat”).
Dar chiar Ion Iliescu il contrazice pe Voican Voiculescu. Pentru ca – asa cum vedem – Ion Iliescu apeleaza la un “cadru legal”.
Ion Iliescu semneaza un „Decret”, pentru infiintarea unui “Tribunal Militar Exceptional”, care la punctul 2 stipuleaza foarte clar ca acest tribunal va judeca cauza “in conformitate cu prevederile legale ramase in vigoare, in ceea ce priveste procedura si dreptul material penal”.
Astfel incat nu mai este vorba de nici o “legitimitate revolutionara“ – inexistenta in Drept – ci de simularea unui proces asa-zis legal.
Mascarada de proces
Deplasarea la Targoviste a membrilor “Tribunalului Militar Exceptional” s-a facut cu doua elicoptere.
Intr-unul din elicoptere se aflau cele doua prelate verzi, in care urmau sa fie infasurate cadavrele sotilor Ceausescu.
Deci se stia – inaintea procesului – ca sotii Ceausescu urmau sa fie executati. V.A. Stanculescu a stabilit locul executiei, inainte de inceperea procedurilor legale.
Procesul care a urmat la Targoviste nu a fost decat o mascarada, amintind de “obsedantul deceniu” si de judecatile expedive.
Dupa ce a coborat din elicopter, Gelu Voican Voiculescu a solicitat ca procesul sa nu dureze mai mult de 10-15 minute. Desi decretul sustinea ca “aceasta cauza se va judeca cu prevederile legale in vigoare”, procesul s-a derulat in 55 de minute, fara depunerea de probe si audierea vreunui martor, cu avocatii apararii desemnati din oficiu, pe post de acuzatori ai clientilor lor (ca in epoca stalinista).
Fara ca acestia sa ceara macar recursul, desi in cazul condamnarii la moarte legea cerea sa o faca, cu sau fara voia condamnatului. In ultima clipa, Elena a spus: “Daca vreti sa ne omorati, ne omorati pe amandoi. Nelegati”. Executia a avut loc imediat. Controversele nu au lipsit.
Falsele capete de acuzare
Rechizitoriul intocmit de Dan Voinea si sentinta cu pedeapsa capitala consemneaza capete de acuzare ce nu au fost dovedite niciodata. „Genocidul” – nu au existat 60.000 de victime, asa cum se planuia si zvonea la data aceea, inclusiv prin intermediul lui Silviu Brucan si al postului de radio „Europa Libera”, pentru ca Securitatea nu a scos nici o arma din unitati. Dimpotriva: generalul Iulian Vlad, seful DSS, a dat ordin ca acestea sa fie inchise. „Subminarea puterii de stat”, numarul 2, cand Ceausescu reprezenta conducerea statului, este o aberatie. „Acte de diversiune”, punctul 3, se refera, astazi stim, la operatiunea KGB-GRU. „Subminarea economiei nationale”, punctul 4, ramane, credem, valabil, pentru a da socoteala asupra lui si toti succesorii lui Nicolae Ceausescu din ultimii 20 de ani. Hotararea pronuntata la 25 decembrie 1989 a fost executata pe loc.
Voican, Ceausescu si semnul lui Marte
Interesante sunt si concluziile profesorului legist francez Louis le Riboux, privind momentul si conditiile reale in care sotii Ceausescu au fost, de fapt, executati.
Din dimineata de 26 decembrie pana pe 30 decembrie 1989, cand s-a decis inhumarea, cadavrele sotilor Ceausescu au fost conservate in instalatia frigorifica de la Morga. De inmormantarea celor doi s-a ocupat Gelu Voican Voiculescu, in calitatea sa de viceprim-ministru. Ambele cadavre au fost acoperite cu panze de cearsaf. Mai intai, s-a pus capacul peste cosciugul lui Nicolae Ceausescu, pe care Voican a desenat cu creta semnul lui Marte.
Groparilor li s-a spus ca era vorba de doi colonei in rezerva, ucisi de “teroristi”. Ceausestilor nu li s-au pus, in ’89, cruci: fusesera uitate la Morga. S-au intocmit doua dosare care poarta acelasi numar: 1/SP/1989. Certificatele de deces s-au eliberat fara autopsiere si buletinele de identitate ale sotilor Ceausescu, de catre Vladimir Belis si notarul sectorului 1, Adrian Toma.
Din punct de vedere legal, cetateanul Iliescu l-a ucis pe presedintele Ceausescu
Cei doi aveau dreptul – ca orice cetatean – la un proces corect si drept, asa cum a avut parte Manuel Noriega sau Slobodan Milosevici. Era o ocazie unica si pentru romani de a afla secretele unei guvernari, care a condus Romania in ultimii 50 de ani. Si – poate – cu aceasta ocazie sa afle si unele informatii despre Iliescu si ai sai. Tocmai acest lucru nu convenea insa grupului Iliescu. Si altora.
Asa ca celor doi Ceausescu li s-a inchis gura: au fost executati imediat, dupa o mascarada de proces.
Procesul Ceausescu incepe insa cu un decret ilegal, semnat de cetateanul Iliescu, care se face astfel vinovat cel putin pentru “uzurparea de calitati oficiale”.
Video-executia trucata
Dupa dezvaluirea pilotului Vasile Malutan (decedat in conditii suspecte) privind existenta unei genti cu documente asupra lui Ceausescu in momentul fugii, iata ca depozitia colonelului Baiu, omul care a filmat executarea cuplului, aduce in atentie felul in care s-a trucat videocaseta procesului si executiei.
Pe 25 decembrie 1989, la TVR s-a prezentat o prima versiune a procesului si executiei.
Cu acea ocazie s-a putut observa un prim aspect frapant: banda se intrerupea brusc, fara justificare, in clipa cand soldatii legau mainile sotilor Ceausescu.
Urma apoi, printr-o saritura in montaj, o scena in care, pe fundalul unor impuscaturi, se distingea cu greu, intr-un nor de praf, un zid. Fara sa se poata observa si cine erau cei executati. Conform unor surse de la fata locului, aceasta parte a filmarii ar fi fost realizata ulterior executiei, folosindu-se capse pirotehnice introduse chiar in zid.
Ulterior aparea un doctor, examinand cadavrele sotilor Ceausescu.
Iata insa ca, la 22 aprilie 1990, televiziunea franceza a prezentat o banda de 90 de minute cu procesul si executia lui Ceausescu, banda despre care se sustinea ca includea versiunea integrala, necenzurata, a evenimentului.
Asadar, a doua videocaseta!
Doua executii
Examinand-o cu atentie, un grup de experti francezi, condus de doctorul Loick le Ribault, director al Centrului de Microscopie Electronica din Franta, a ajuns la o concluzie surprinzatoare, necunoscuta cititorilor romani.
Expertii francezi au sesizat pe videocaseta, in clipa cand doctorul a ridicat capul Elenei Ceausescu, imediat ce praful starnit de gloante s-a imprastiat, ca sangele de sub cap era deja coagulat, iar gatul devenise teapan. Ceea ce era imposibil, daca executia avusese loc cu cateva momente mai inainte.
S-a conchis, fara dubii, ca Elena Ceausescu era moarta de cel putin cateva ore inaintea filmarii “executiei”.
Tot pe baza videocasetei, grupul de experti francezi a mai semnalat si ca, desi cadavrele cuplului Ceausescu purtau urme de gloante, nu existau – in mod ciudat- urme de sange in jurul gaurilor provocate de acele gloante iar in ce-l priveste pe Ceausescu nu exista nici sange scurs in jurul cadavrului sau.
Expertii francezi au stabilit, in aceste conditii, ca – „deoarece cadavrele nu prezentau vreo urma de sange pe piept si pe fata imediat dupa executie si intrasera chiar intr-o anumita rigiditate” – nu ramanea decat ca cei doi fusesera “executati”, cu cel putin cateva ore inaintea filmarii executiei, in mod separat, cu un singur glonte tras in ceafa. Zvonurile parvenite de la Unitatea lui Kemenici arata ca responsabil cu uciderea celor doi ar fi fost Gelu Voican Voiculescu.
Apoi, pentru filmare, cei doi au fost proptiti de perete pentru stimularea executiei.
Exhumarea interzisa
Potrivit grupului de experti ai doctorului Le Ribault, executia cuplului Ceausescu fusese, in mod evident, trucata. Francezii solicitand (in martie 1990) exhumarea cadavrelor si autopsierea lor de medici straini, pentru confirmarea verdictului lor.
Guvernul de la Bucuresti nu a dat insa nici un raspuns: nici expertizei, nici propunerii de exhumare si investigatii.
Aceste fapte raman, asadar, in continuare neelucidate.
Se pune insa si o alta problema: Nu cumva exista si o videocaseta – a treia! – completa, cu procesul si executia?
O alta moarte misterioasa
Sa ne reamintim si un alt fapt ciudat: prima cursa Bucuresti-Belgrad de dupa evenimente avea un singur pasager la bord – un reporter britanic – care, conform marturiilor, transporta numeroase videocasete, filme si fotografii legate de evenimentele din decembrie 1989.
Avionul cu acest singur pasager la bord, a fost doborat cu o racheta, nu se stie de cine trasa.
Era la cateva zile de la executia cuplului Ceausescu.
Evident, videocasetele, filmele si fotografiile “au disparut”.
Operatiunea „Plecam pentru a ramane”
In “Libre Journal”, Paris, septembrie-octombrie 1990, pagina 30, Vladimir Bukovski scria sub titlul “L’Empire du moindre mal”: “Niciodata rolul KGB-ului in interiorul tarii (URSS – n.n.) si in strainatate nu a fost atat de important. Serviciile secrete sovietice sunt cele care au vegheat la rasturnarea lui Ceausescu in Romania, cele care au lansat “revolutia de catifea” in Cehoslovacia, cele care au luat masuri pentru rasturnarea lui Erich Honecker in Germania Rasariteana, producand circumstantele favorabile distrugerii Zidului Berlinului”.
Asadar, inca din 1990, Vladimir Bukovski a declarat public rasturnarea lui Ceausescu drept o operatiune a KGB.
Strategia urmarita de URSS fusese pusa la punct anterior de Andropov si KGB, si urmarea salvarea comunistilor intr-o situatie de criza a sistemului.
Alexandre de Maranche (fostul sef al SDECE-ului francez) l-a citat in acest sens pe un apropiat al lui Gorbaciov, Ghiorghi Arbatov, cel care a afirmat: “URSS va va face cel mai mare rau cu putinta: va va lipsi de dusmanul vostru” (“Le Figaro”, Paris, 10 ianuarie 1990).
Aceasta strategie sovietica, initiata de Iuri Andropov si transpusa apoi in practica de Mihail Gorbaciov, a fost expusa clar de Jean-Francois Deniau, membru al Consiliului Europei, care a precizat: “Uniunea Sovietica isi propusese drept scop acela de a pleca pentru a ramane” (vezi “Les marches lointanes de L’Empire: partir pour rester”, in Jean Marie Benoist, “Apres Gorbatchev”, Paris, 1990, pag. 137 si urmatoarea).
Si mai explicit asupra scopului urmarit de strategia “partir pour rester”, a “schimbarii la fata“ din 1989-1990 si ulterior prin “puciul lui Potemkin” (august 1991) a fost Lev Nevrozov, care a avertizat:
“In partida sa de sah pentru dominatia mondiala, Kremlinul si-a sacrificat stapanirea asupra Europei de Est, a efectuat un schimb de piese, pentru a-si asigura o mai buna penetrare a economiei si tehnologiei Europei Occidentale” (“The Kremlin and the Western Politico-Cultural Establishment, Midstream, 1900, pag. 1).
Lucrurile se vad cu mult mai clar astazi, in 2009, daca tinem seama de puternica revenire a Rusiei pe plan mondial si de ampla “restaurare” ce are loc in Rusia lui Vladimir Putin.
Vaclav Havel recunoaste aportul KGB la „revolutia de catifea”
Cand i s-a cerut lui Iliescu sa spuna ce stie despre lovitura de stat din decembrie 1989, Iliescu i-a catalogat imediat pe cautatorii adevarului drept „dezaxati” si “lichele”. Asa cum o facuse si in primavara anului 1990, cu manifestantii din Piata Universitatii. Iliescu ramane ultimul dinozaur comunist beneficiar al „revolutiilor” KGB care nu recunoaste acest lucru.
Iata ce scrie Havel despre “revolutia de catifea” din 17 noiembrie 1989. Potrivit lui Havel, complotul din Cehoslovacia – “un complot pentru abolirea regimului comunist” – a fost organizat si declansat chiar de KGB.
Marturia lui Havel a fost facuta la BBC si reluata de presa germana, daca ar fi sa amintim numai prestigioasa publicatie “Die Welt”.
Spetnaz in actiune
Generalul Viktor Grusko, adjunctul lui Vladimir Kriucikov (presedintele KGB), a sosit in ajun la Praga impreuna cu un grup de “visautniki” (ofiteri “Spetnaz” ai GRU, operatiuni speciale, care actioneaza, de regula, in civil).
Generalul Grusko impreuna cu generalul Ghenadi Teslenko (insarcinatul KGB la Praga) si Alois Lorenc (seful STB-ului, securitatea cehoslovaca) au condus intreaga desfasurare a “revolutiei de catifea” dintr-un apartament conspirativ din Praga. De remarcat ca Lorenc vizitase anterior Moscova, fiind instruit la sediul KGB asupra desfasurarii evenimentelor.
Evenimentele de la Praga au fost “starnite” – cu ajutorul ofiterilor sovietici “visautniki”, de “transformarea” unei manifestatii de comemorare a unei victime a militienilor praghezi, intr-o manifestatie de protest.
Ofiterii “Spetnaz”, sustine Havel, care de la aeroportul “Ruzine” se imprastiasera in toata Praga, conform planului, l-au tinut permanent la curent pe generalul Grusko, seful lor, cu”mersul revolutiei”.
In noaptea de 17 noiembrie 1989, generalul Grusko si echipa sa au parasit Praga la fel de discret precum aparusera.
Iliescu era pentru KGB “candidatul potrivit”
Igor Toporovski, unul dintre colaboratorii lui Gorbaciov, a oferit detalii despre rolul KGB-ului in Romania: “Ion Iliescu avea la vremea aceea legaturi destul de stranse cu PCUS si era desemnat drept candidatul cel mai potrivit pentru a-l inlocui pe Nicolae Ceausescu”. Toporovski adauga: “Pentru operatiunea propriu-zisa noi am ales momentul cand Ceausescu se afla la Teheran, deoarece altminteri actiunea ar fi prezentat dificultati”.
Despre “turistii sovietici” prezenti cu miile la Timisoara si apoi la Bucuresti si in intreaga tara – consemnati in rapoartele Securitatii si, ulterior, in cele speciale, ale SRI, dedicate evenimentelor – nu mai are rost sa vorbim.
Practic, rasturnarea lui Ceausescu s-a produs in doar cateva ore, in dimineata de 22 decembrie 1989, cand Ceausescu a fost parasit in mod subit de toti colaboratorii si arestat chiar in sediul Comitetului Central al partidului. Din 22 decembrie, orele pranzului, Ceausescu era deja lasat in mana complotistilor.
Si Erich Honecker recunoaste
La 21 noiembrie 1990, Erich Honecker, liderul comunist est-german, a acordat ziarului “Berliner Wachenpost” un interviu in care a afirmat: “Destituirea mea ca sef al partidului si al statului este rezultatul unor manevre de anvergura, ai carei instigatori continua sa ramana in umbra. Cei care astazi se lauda cu aceasta actiune nu sunt decat plevusca. Ne aflam in prezenta unor miscari de maxima importanta, care n-au aparut de la o zi la alta, ci au fost planificate de multa vreme, la scara europeana si chiar mondiala. Reunificarea Germaniei trebuie sa fie considerata ca o contributie la construirea Casei Europene si, data fiind situatia, lucru acesta nu putea fi atins decat printr-o transformare a sistemului politic din RDG”.
Cat despre timpul in care s-au pus la punct marile mutatii din Europa de Est, Honecker l-a evocat intr-un alt interviu: “O scurta vizita a lui Sevardnadze pe tarmul Marii Negre, in toamna anului 1984, adica chiar pe timpul lui Cernenko, in cursul careia s-a cazut de acord ca totul trebuia schimbat in Uniunea Sovietica si in alte parti” (interviu acordat canalului german DSF pe 10 octombrie 1990, ora 20.15).
Sa reamintim doar ca Erich Honecker era “stapanul” suprem al STASI. Asa ca stia ce vorbeste.
“Moscova si KGB-ul au armat pistolul de start”
Si alti autori binecunoscuti vorbesc despre rolul KGB in comploturile din Europa Centrala si de Est din 1989.
Mark Almond, profesor de istorie moderna la Oxford, scrie in cartea sa “Gorbatchev and the Est-European Revolutions”: “Moscova si KGB-ul au armat pistolul care a slujit la darea startului pentru transformarile din Europa Rasariteana si Centrala, iar acestea (schimbarile – n.n.) s-au savarsit cu cea mai mare usurinta, deoarece a fost suficient sa se activeze rezistentele care existau deja”.
Istoricul ungur Istvan Nemeskurty ajungea la urmatoarea concluzie: “Ceea ce am trait noi nu a fost o revolutie, fie ea de catifea sau nu. Ceea ce s-a petrecut este ca marea putere care ne-a subjugat dupa 1945, ne-a eliberat dintr-o data. Ea a desfacut brusc funia pe care ne-o pusese pe gat”.
In Romania, “Comitetul Salvarii Nationale” s-a constituit inca din 1984. In iarna anului 1988 – asadar cu un an inaintea evenimentelor din decembrie 1989 – “Comitetul Salvarii Nationale” a devenit “Frontul Salvarii Nationale” (FSN). Contrar a ceea ce Iliescu si ai lui au sustinut, FSN-ul exista demult, ca si complotul impotriva lui Ceausescu.
Intalnirea de la Elias: Iliescu-Militaru-Valter Roman In primavara anului 1990, generalul Militaru si capitanul Mihai Lupoi au facut dezvaluiri interesante in presa franceza.
Astfel, generalul Militaru l-a contactat in 1982 pe Iliescu la spitalul “Elias”.
Iliescu venise la “Elias” ca sa-i faca o vizita lui Valter Neulander, bolsevic naturalizat sub fantezistul nume de Valter Roman, sub care a detinut functii de prim rang.
Generalul Militaru, internat si el in spital, a profitat de moment si l-a abordat pe Iliescu: “Dom’le, nu se gasesc in Romania niste forte sa-l arunce peste bord pe Ceausescu?”.
Prudent, cel atat de direct interpelat s-a ferit sa dea un raspuns net.
„Cativa militari, un fel de pir-pir-pri si cu asta basta”
Dar, dupa ce Militaru s-a externat, Iliescu l-a rugat sa-l viziteze la Consiliul National al Apelor, unde era presedinte, cu grad de ministru. Cei doi s-au deplasat cu masina institutiei pana in Parcul Herastrau, ca sa poata vorbi in liniste.
Principala dilema a fost explicata – nu fara umor – de generalul Militaru astfel: Iliescu era de parere ca pentru rasturnarea lui Ceausescu trebuia organizat un soi de puci militar. “Cativa militari, un fel de par-par-par si cu asta basta!”, isi rezumase Iliescu crezul despre “revolutia romana“.
Militaru in schimb sustinea atragerea in strada a “maselor populare”, ca solutie eficace. “Dom’le, daca nu sunt angrenate si masele populare, nu iese nimic”.
Pana la urma s-au despartit, fiecare cu ideea lui: “Ne-am despartit cu aceasta idee: el cu pir-pir-pir-ul lui, eu cu masele populare”, si-a amintit in primavara anului 1990 generalul Militaru.
Decizia urma, bineinteles, sa fie luata in alta parte.
Mai la est de Herastrau.
Astazi, numai Iliescu mai neaga implicarea KGB si GRU in evenimentul din 1989.
De ce?
Va lasam pe dumneavoastra sa ghiciti.
{youtube}kVeSld8QEiI{/youtube}
{youtube}ajNf-JQiLgI{/youtube}
{youtube}V8Gj6itnLeg{/youtube}
https://www.curentul.info/actualitate/iliescu-l-a-ucis-pe-ceausescu-la-ordinul-moscovei-executia-a-fost-trucata-3/
////////////////////////////////////////
(Si dupa 30 de ani…) Mizeria și șpaga se țin de mână în spitalele românești
Mizeria din spitalele românești e de neclintit. E la fel de rezistentă ca șpaga. Ieri a fost declarată, oficial, epidemie de gripă. Sunt 63 de morți.
Prezent la conferința de presă unde s-a comunicat ceea ce știam cu toții, și anume că situația e gravă, doctorul Adrian Streinu Cercel, managerul Spitalului Matei Balș, a spus la un moment dat, cu suficiența-i binecunoscută, că nu în spitale e problema, pentru că medicii știu ce au de făcut. La urma urmei, preciza domnul Streinu Cercel, în spitale ajung bolnavii. Așa că să facem bine să ne protejăm și să nu ajungem la spital. Frumos!
Eu sunt convins că medicii știu ce au de făcut. Numai că în multe cazuri nu fac. Informațiile furnizate de un reportaj difuzat de Pro TV sunt cutremurătoare. Spitale importante nu respectă standarde minime de igienă.
Toaletele nu au hârtie igienică și săpun, iar purtarea măștilor de protecție este facultativă. Asistente medicale au fost surprinse mergând prin curte cu papuci de spital.
Iar la cel mai mare spital de urgență din Craiova, medicii sunt uimiți că-i poate întreba cineva de soluții dezinfectante.
Pentru mai multe amănunte, urmăriți reportajul Pro TV la linkul https://bit.ly/2SjTBmv. Acolo găsiți și nume de spitale, dar eu prefer să nu le dau aici. Sunt convins că dacă la spitale de elită situația e atât de cumplită, la celelalte e și mai și.
Recunosc că chestia asta cu mizeria nu o pot înțelege deloc. S-au găsit bani pentru creșteri substanțiale de salarii, dar nu sunt fonduri pentru hârtie igienică și săpun. Și nici pentru personal care să întrețină curățenia. Dacă e adevărat, atunci la ce mai plătim medicii și asistentele cu lefuri grase, dacă bolnavii mor din cauza infecțiilor căpătate în spitale?
Dar tare mi-e teamă că nu de lipsa banilor e vorba. Ci de indolență în ultimul hal. Oricine merge într-un mall vede cum o singură persoană poate face ca o toaletă să strălucească de curățenie. De ce nu se poate întâmpla minunea asta și într-un spital? Dintr-un singur motiv: pentru că în mall nu se poate oricum, iar în spital se poate.
https://pongogonzo.wordpress.com/2019/01/31/mizeria-si-spaga-se-tin-de-mana-in-spitalele-romanesti/
//////////////////////////////////////
(Pentru pensiile special de PeSeDale…) Procurorii militari i-au făcut scăpați pe securiștii care au tras la Revoluție
Un număr de 11 intelectuali de prestigiu, care numai de simpatii pentru domnul Ion Iliescu nu pot fi bănuiți, i-au adresat o scrisoare deschisă procurorului general Augustin Lazăr, în care îi pun o serie de întrebări tulburătoare legate de DOSARUL REVOLUȚIEI.
Publicăm în formă integrală această scrisoare, cu precizarea că subscriem în totalitate la conținutul acesteia.
Într-adevăr, procurorii militari, care au anunțat finalizarea DOSARULUI REVOLUȚIEI, i-au scos complet din cauză pe capii Securitatii.
Domnilor procurori, unde sunt executanţii diversiunii? Unde sunt arhitecţii acesteia? Unde sunt planurile de acţiune şi coordonare teritorială a forţelor Ministerului de Interne în neutralizarea Revoluţiei? Unde este rolul generalilor amintiţi şi a celorlalţi ofiţeri de Securitate şi agenţi ai acesteia în „complexa activitate de dezinformare” ai cărei specialişti erau?
Acestea sunt doar câteva din întrebările puse de autorii scrisorii deschise. Poate e timpul să cunoașteți și alte versiuni despre evenimentele sângeroase din decembrie 1989. Altele decât acelea livrate de procurorii militari, care au ignorat prezența securiștilor pe străzi și actele de diversiune și de teroare generate de aceștia.
”Cu stupefacţie am observat că din acest rechizitoriu lipsesc cu desăvârşire principalii vinovaţi pentru cele peste 1.200 de victime ale Revoluţiei – respectiv membrii Departamentului Securităţii Statului”, se arată în scrisoarea citată.
Semnatarii arată că e ”o insultă” pretenţia că nu a tras nimeni cu bună ştiinţă în revoluţionari.
Redăm scrisoarea deschisă integrală transmisă procurorului general Augustin Lazăr:
Scrisoare deschisă către conducerea Parchetului General şi a Secţiei Parchetelor Militare de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Domnilor procurori,
Am citit cu atenţie comunicatul Ministerului Public şi declaraţiile legate de finalizarea dosarului Revoluţiei. Cu stupefacţie am observat că din acest rechizitoriu lipsesc cu desăvârşire principalii vinovaţi pentru cele peste 1200 de victime ale Revoluţiei – respectiv membrii Departamentului Securităţii Statului. Din cercetarea arhivelor C.N.S.A.S. şi a unui număr semnificativ de declaraţii ale martorilor am putut constata că există un bogat material istoric şi suficiente probe juridice (documente şi mărturii), care incriminează profund şi covârşitor Securitatea. O parte din aceste probe au fost prezentate detaliat în decembrie anul trecut, în Noua Revistă de Drepturile Omului, în studiul extins: „Cine a tras în noi după 22” (care poate fi consultat aici: p://www.revistadrepturileomului.ro/sumar_4_2018.html).
Acesta demonstrează că vinovaţii pot fi identificaţi cu uşurinţă după tipul de muniţie folosită şi probele prezentate, şi că ei au făcut parte din Direcţiile şi Unităţile Securităţii – în principal U.S.L.A., Direcţia a V-a, dar nu numai.
Pe data de 31 ianuarie a.c., împreună cu alte câteva sute de semnatari, am adresat secţiei Parchetelor Militare o petiţie: https://www.petitieonline.com/petiie_pentru_restaurarea_ade… prin care am cerut adevărul despre Revoluţie şi dreptatea pentru victime, în lumina probelor care dovedesc direct şi neechivoc vinovăţia Securităţii. Este vorba de documente găsite sau publicate în ultimii ani, sute de mărturii ignorate sau obliterate ale participanţilor direcţi, documente şi mărturii din procesul lotului Timişoara, cât şi alte documente descoperite încă mai recent în arhivele C.N.S.A.S. şi alte arhive publice. Acest întreg probatoriu, care a fost oferit şi procurorilor militari, demonstrează fără putinţă de tăgadă că cei care au tras, în logica represiunii şi cu intenţia neutralizării, în revoluţionari, inclusiv după 22 decembrie 1989, conform unui plan bine stabilit pentru a crea starea de panică şi teroare, pentru a-i izgoni de pe străzi şi stăvili procesul revoluţionar, au fost organele de Securitate şi aliaţii săi instituţionali.
Acest adevăr a fost camuflat timp de 30 de ani chiar de aparatul de dezinformare al Securităţii. Am prezentat dovezi clare că încă din decembrie 1989, Securitatea a încercat să-şi muşamalizeze acţiunile şi să şteargă urmele (de exemplu, gloanţele de calibru 5.62 găsite în trupul victimelor ucise sau rănite cu arme uşoare, de luptă de gherilă, despre care există dovezi certe că se aflau în dotarea Securităţii, şi martorii spun ca nu existau în dotarea forţelor MApN; cadavrele teroriştilor sau cei prinşi şi eliberaţi, cu legitimaţii de U.S.L.A., Direcţia a V-a sau trupe de Securitate; focurile de arme din casele conspirative sau casele de lucru, din locuinţele ofiţerilor de Securitate, sau blocuri civile; focuri trase de securişti în civil sau în salopete negre, mulţi cu trei rânduri de haine – inclusiv cu deghizări în ofiţeri de armată – focuri trase asupra unităţilor militare, M.Ap.N.-ului, C.C.-ului, Televiziunii, şi a demonstranţilor din pieţe şi străzi, etc.). Aceste probe totuşi există. Chiar dacă s-a încercat eludarea lor printr-o masivă campanie de dezinformare, prin care vina a fost transferată, conform strategiei Securităţii şi a lui Ceauşescu însuşi, întâi asupra străinilor („turiştii sovietici”) – apoi asupra unei nebuloase conspiraţii K.G.B. – F.S.N. – M.Ap.N.
În lumina probelor amintite şi a memoriei generaţiei care a trecut prin Revoluţie, aserţiunea Parchetului Militar că „Departamentul Securităţii Statului, începând cu data de 22.12.1989, orele 16:00” ar fi trecut de partea Revoluţiei sau „s-ar fi pus la dispoziţia Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi conducerii acestuia” nu este o dovadă de respect, ci o desconsiderare pentru amintirea martirilor din decembrie 1989. În plus, afirmaţia ignoră ordinele secrete, planurile operative şi strategiile de acţiune în situaţii de tipul celei conturate de revolta populară din decembrie 1989.
Dincolo de cele 3.330 de volume trimise în instanţă, întrebarea rămâne, cine a tras în noi după 22? Există memoria colectivă, filmele cu uslaşiii care purtau trei rânduri de haine, trăgând din case conspirative, gloanţele de calibrul 5.62 extrase din victime, din arme care conform probelor pe care le avem la dispoziţie, rezultă că se aflau în dotarea exclusivă a Securităţii – filmate şi acestea, mărturiile medicilor, ale familiilor victimelor şi ale participanţilor. Poporul român nu poate fi acuzat astăzi nici de psihoză, nici de o fantasmă sau amnezie colectivă. A pretinde că securiştii (luptătorii U.S.L.A., Direcţia a V-a şi ai altor unităţi) care au iniţiat actele de teroare şi diversiune începând din 22 decembrie 1989 nu ar fi existat, în pofida probelor enumerate, a legislaţiei represive şi a rolului instituţional al D.S.S., este, în cel mai bun caz, o miopie juridică. Cu siguranţă, nu un adevăr juridic.
Dacă, din contră, s-ar pretinde că securiştii au creat diversiunea acţionând la ordinele conducerii F.S.N., respectiv ale inculpaţilor, atunci se pune întrebarea legitimă de ce nu au fost şi aceştia trimişi în judecată pentru crime împotriva umanităţii? Doar au executat un atac sistematic şi generalizat împotriva populaţiei civile. Iar raţiunile, chiar conform comunicatului Parchetului, au fost evident politice. Or, acestea sunt, după cum se ştie, elementele constitutive ale infracţiunilor contra umanităţii, reţinute în sarcina inculpaţilor.
Acuzarea unilaterală a noului nucleu de putere, privind coordonarea represiunii, în absenţa oricărei interogaţii privind iniţialele planuri de represiune, arhitecţii acestora, constituirea lor în logica dictaturii comuniste care-şi apăra supravieţuirea, nu face decât să asigure impunitatea principalilor criminali – generalii Iulian Vlad, Neagoe, Ardeleanu, Ghiţă şi toţi ceilalţi ofiţeri de Securitate şi agenţi ai acesteia care au coordonat şi executat cu bună ştiinţă şi conform unui plan bine stabilit, actele de teroare şi diversiune, atât dinaintea zilei de 22 decembrie, cât şi după.
Domnilor procurori, unde sunt executanţii diversiunii? Unde sunt arhitecţii acesteia? Unde sunt planurile de acţiune şi coordonare teritorială a forţelor Ministerului de Interne în neutralizarea Revoluţiei? Unde este rolul generalilor amintiţi şi a celorlalţi ofiţeri de Securitate şi agenţi ai acesteia în „complexa activitate de dezinformare” ai cărei specialişti erau? Ne îndoim că nu ştiaţi de existenţa Unităţii Speciale „D” (de dezinformare) a D.S.S., care avea exact această misiune, de a mistifica adevărul şi induce în eroare populaţia, în special în cazul „luptei de rezistenţă pe teritoriul vremelnic ocupat de inamic”.
Dacă pentru factorii de decizie ai M.Ap.N. scopul represiunii de după 22 decembrie ar fi fost „impunitatea dorită”, atunci factorii de decizie din Securitate, principalul instrument de îngenunchiere a poporul roman pe toata perioada dictaturii comuniste, cu sânge pe mâini nu numai de la Timişoara, aveau o mult mai acută nevoie de impunitate. Mai mult, impunitatea de care avea nevoie Securitatea era şi instituţională, nu numai individuală, doar a câtorva generali de la vârf. Armata română fraternizase cu poporul încă din dimineaţa de 22 decembrie; episoade de fraternizare se derulaseră la Timişoara încă din 20 decembrie. Fraternizări se regăsesc nu numai în amintirea miilor de participanţi la Revoluţie, dar şi în multe din filmele din decembrie ‘89. Acesta a fost de altfel şi motivul pentru care capii armatei, ajunşi în imposibilitatea de a controla trupele, au decis să le retragă din oraşul erou de pe Bega, şi Romania a avut astfel primul sau oraş eliberat de dictatură. Strigatul „Armata e cu noi!” reverbera pe străzile mai multor oraşe în acele zile. În schimb, Securitatea, ca instituţie, avea motive temeinice să intre în panică şi să-şi caute cu orice preţ impunitatea: era vorba de ura întregului popor pentru mizeria morală, delaţiunea, umilinţa şi frica în care l-a subjugat timp de mai bine de 40 de ani.
A pretinde că nu a tras nimeni cu bună ştiinţă, cu intenţia de a ucide oameni nevinovaţi, că Securitatea, care l-a apărat pe Ceauşescu până în ultima clipă, ar fi trecut exact pe 22 la ora 16:00 de partea poporului, a spune că eroii Revoluţiei române au căzut victime în întregime „focului fratricid” – sunt tot atâtea sfidări ale faptelor istorice, ale bunului simţ şi ale conştiinţei societăţii; o insultă la adresa celor care ne-au redat libertatea în decembrie 1989.
Dacă a existat, aşa cum pretinde comunicatul Ministerului Public, „o amplă şi complexă activitate de inducere în eroare”, coordonată de „grupul de decizie politico-militară al C.F.S.N.”, atunci cine a executat-o? Este posibil ca Secţia Parchetelor Militare să pretindă, aşa cum au făcut-o şi agenţii de dezinformare ai Securităţii, că întreaga masă de revoluţionari, şi armata română care a pactizat cu aceştia, „s-au împuşcat între ei ca proştii”? Este posibilă acuzarea generalului Nicolae Militaru că ar fi încercat să „evite tragerea la răspundere penală ca urmare a represiunii existente până la 22 decembrie 1989”, în condiţiile în care nu exercitase nici o funcţie de răspundere în cadrul armatei înainte de 22 decembrie 1989, fiind dimpotrivă, autorul unui apel neechivoc difuzat chiar în după amiaza zilei de 22 decembrie, apel adresat tocmai comandanţilor în funcţie ai armatei, privitor la oprirea măcelului?
Citind atent comunicatul, nu este de mirare că s-a ajuns la astfel de confuzii. Comunicatul recunoaşte ca procurorii „au pornit de la ideea că responsabilitatea pentru victimele revoluţiei nu este instituţională”. Altfel spus, s-a pornit de la premisa că principala instituţie de represiune a regimului comunist, Securitatea, nu a avut nici o vină!
Domnilor procurori, considerăm că soluţia prezentată în dosarul Revoluţiei este aidoma legendelor plantate de apologeţii Securităţii. Argumentul cantitativ, că dosarul cauzei cuprinde 3330 de volume, iar rechizitoriul 3280 de file nu sporeşte credibilitatea acestui „masiv efort”, in contextul in care principalii vinovaţi pentru acea crimă în masă scapă astfel nepedepsiţi, neanchetaţi şi ne-acuzaţi. Prin invocarea doar a unui „fenomen diversionist” şi unei „psihoze teroriste” ca principali factori pentru victimele de la Revoluţie, se face abstracţie în totalitate atât de prezenţa reală a autorilor din teren ai diversiunii („teroriştii”) cât şi de implicarea instituţională a Securităţii în evenimentele de după 22 decembrie.
Din perspectiva represiunii ziua de 22 decembrie nu reprezintă un reper. Întreg intervalul revoluţionar a fost marcat distinctiv de reacţia represivă a statului totalitar. Aşa cum însuşi Ministerul Public confirmă, construcţia impunităţii a avut ca motivaţie camuflarea responsabilităţilor şi complicităţilor din perioada 16-22 decembrie. În acest sens, ne simţim datori să atragem public atenţia că şi în perioada 16-22 decembrie, considerată de S.P.M. sub „autoritatea lucrului judecat”, n-a fost stabilită întreaga gamă de responsabilităţi şi complicităţi în executarea represiunii.
Retorica soluţionării „cazului decembrie 1989” cu privire la „adevărul juridic”, creează pentru societatea românească imaginea falsă că întreaga problematică a represiunii din 1989 ar fi fost clarificată. Această cauză, de o natură excepţională, nu poate fi considerată „soluţionată” din punct de vedere juridic (şi cu atât mai puţin din punct de vedere istoric) atâta vreme cât nu sa făcut o cercetare exhaustivă a tuturor contextelor represive şi a tuturor actorilor implicaţi, iar principalii vinovaţi – în special din Securitatea ceauşistă – nu sunt menţionaţi ca atare, respectiv puşi sub acuzare.
Nu ştim ce aţi mai putea face acum, presupunând că printr-un miracol, veţi avea timpul şi tăria să decideţi să acţionaţi în sensul întrebărilor ridicate în aceasta scrisoare. Considerăm ca sau făcut paşi importanţi în direcţia clarificării multor naraţiuni conspiraţioniste care alterau cercetarea istorică şi discuţiile din spaţiul public. Semnatarii prezentei scrisori deschise îşi pun speranţa că veţi găsi modalităţile legale de a continua şi extinde cercetarea penală în legătură cu aspectele menţionate de noi.
Considerăm că este important de precizat faptul că demersul nostru vizează exclusiv chestiunile ridicate de dosarul Revoluţiei şi dorim ca el să nu fie folosit în contextul prezentelor dispute publice şi politice legate de candidatura procurorului general în funcţie pentru un nou mandat.
Scrisoarea deschisă adresată lui Augustin Lazăr este transmisă de istoricul Mădălin Hodor, istoricul Mihai Demetriade, Andrei Ursu, inginer, membru al CA Fundaţia „Gh. Ursu”, Brînduşa Palade, prodecan al Facultăţii de Ştiinţe Politice, SNSPA, scriitor Vlad Alexandrescu, Oana Demetriade, istoric, Magda Cârneci, scriitor, preşedinte CD-GDS, Corneliu N. Vaida, luptător cu rol determinant in Revoluţia din 1989, primul purtător de cuvânt al Revoluţionarilor şi al Armatei din Timişoara, Cristian Pârvulescu , Smaranda Enache, fost ambasador, co-preşedinta Ligii Pro Europa, Gabriel Andreescu, profesor Universitatea de Vest, Timisoara, fost disident, fost presedinte APADOR-CH şi Vladimir Tismăneanu, profesor de ştiinţe politice, Universitatea Maryland, SUA.
https://pongogonzo.wordpress.com/2019/04/11/procurorii-militari-i-au-facut-scapati-pe-securistii-care-au-tras-la-revolutie/
//////////////////////////////////////
Generalul Radu Theodoru despre “MÂNA MOSCOVEI – Documentele crimei din decembrie 1989”. Editor: Victor Roncea. Primele trei volume intrate sub tipar la Editura TipoMoldova, cu prefețe semnate de generalii scriitori Radu Theodoru și Aurel Rogojan și istoricul Gh. Buzatu
La prestigioasa Editură TipoMoldova din Iași, condusă de Aurel Ștefanachi, unul dintre cei dintâi revoluționari autentici din România, au intrat sub tipar primele trei volume ale lucrării coordonate de jurnalistul Victor Roncea despre evenimentele sângeroase din 1989, publicată sub titlul “MÂNA MOSCOVEI – Documentele crimei din decembrie 1989”. Volumele beneficiază de trei prefețe de marcă, din partea generalilor scriitori Radu Theodoru și Aurel Rogojan și a profesorului Gheorghe Buzatu, regretatul istoric oferind studiul său încă de acum 7 ani, la data începerii proiectului al cărui promotor și sfătuitor principal a și fost.
Pentru elaborarea lucrării s-au folosit documente din: Arhiva Comisiei Senatoriale Decembrie 1989, Direcția Control Juridic și Securitate Internă, Serviciul Protecție Informații Clasificate, Registratură și Arhive a Senatului României, Arhiva Serviciului Român de Informații (SRI), Arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), Arhivele Naționale ale României (ANIC), Arhive ale instanțelor civile și militare, Note și Rapoarte ale Departamentului Securității Statului (DSS) către președintele României Nicolae Ceaușescu, Arhiva CIA, Mărturii.
În primele trei volume sunt redate texte și declarații semnate de: Gheorghe Asanache, Gheorghe Buzatu, Silviu Brucan, Nicolae Ceaușescu, Radu Ciuceanu, Aurel V. David, Emilia Enache, Mihail Gorbaciov, Virgil Măgureanu, Nicolae Militaru, Victor Neculicioiu, Sergiu Nicolaescu, Mihai Popov, Gheorghe Rațiu, Aurel Rogojan, Victor Roncea, Aristotel Stamatoiu, Radu Theodoru, Iulian Vlad, Larry L. Watts.
Lucrarea poate fi achiziționată prin comandă directă la Editura TipoMoldova.
Redăm în exclusivitate (normal) prefața primului volum, semnată de legendarul scriitor Radu Theodoru:
Prefață
ADEVĂRUL DESPRE ROMÂNIA ȘI DECEMBRIE 1989
General maior aviator veteran de razboi
Radu Theodoru
- Victor Roncea face parte din specia rară a gazetarilor care posedă o conștiință civică rară în sfera eticului, a moralului și a responsabilităților sociale și naționale. Salvat prin conștiința critică de derapajele penibile ale celor 30 de ani de gazetărie a senzaționalului ieftin exprimat printr-un limbaj de rigolă pestilențială, deopotrivă de subordonare politică, economică, patronală, operează în contemporan cu o judecată valorică fermă temeinicită pe esența dinamică a naționalului.
- În volumul pe care-l prezintă cititorului dornic să-și esențializeze cunoașterea loviturii de stat din decembrie 1989 haotizată deliberat prin mijloacele și tehnicile dezinformării și ale intoxicării intelectuale, Victor Roncea își dovedește capacitățile de analist al evenimentului istoric investigat selectându-i momentele referențiale, în contextul politic Mondial care a finalizat Războiul Rece dintre capitalismul reprezentat de superputerea Statele Unite cu componentele militare NATO și creatura lui rebelă, comunismul, reprezentat de superputerea Uniunea Sovietică având componentă militară Tratatul de la Varsovia.
- Momentul referențial cheie cu explozie intarziată – lovitura de stat din România și asasinarea rituală a președintelui Nicolae Ceaușescu și a soției sale, Elena Ceaușescu -, este situată geografic de Victor Roncea în Malta, unde se repetă tejghetăria și croitoria politică a celor “mari”, care încă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pe langă problemele militare de ordin secund au stabilit împărțirea sferelor de influență postbelice. Cu deosebire că Stalin a fost vedeta, occidentalii având nevoie de ajutorul Armatei Roșii, chiar de ei dotată cu tehnică de luptă și bună parte din logistica necesară; pe când la Malta vedeta a fost Bush, Gorbaciov acceptând să dea față umană dictaturii comuniste, democratizand-o și, implicit, să restrângă sfera de influență sovietică în Europa de Est și, probabil, nu numai, după doctrina guvernului din umbră al Statelor Unite: “să nu câștigăm războiul cu comunismul, nici să nu-l pierdem, să-l umanizăm”.
Acest moment referențial este bine documentat de Victor Roncea, care în mod cu totul lăudabil introduce în temă papalitatea, reprezentată atunci de un papă cu totul original, făcând un joc pe muchie de cuțit între Oculta care l-a papalizat, doctrina New Age travestită în ecumenism și catolicismul pe care l-a subminat la Conciliul Vatican II, dar numai până la un punct de la care n-a mai cedat, intrând în pierdere de viteză, apoi scos din joc.
Pentru a înțelege mai bine momentul Malta, cu rădăcinile lui în politica Ocultei prin Roosevelt, ar fi fost interesant să se citeze din scrisoarea acestuia către Stalin, intermediar fiind marele rabin Zabruski, prin care i s-a promis dictatorului roșu ieșire la Mediterana. Citez din textul scrisorii:
“Casa Albă, Washington, 20.02.’43.
Draga Domnule Zabruski,
Cum am avut plăcerea de a vă spune, ca și dlui Weis, sunt profund emoționat pentru că Congresul Național al tânărului stat Israel a avut extrema bunătate de a mă propune mediator pe lângă prietenul nostru comun Stalin… Statele Unite ale Americii și Marea Britanie sunt dispuse fără nici o restricție mentală – să dea URSS-ului paritate absolută și drept de vot în reorganizarea viitoare a lumii de după război… În egalitate cu Anglia și Statele Unite ea va fi membră a înaltului tribunal care va fi creat pentru a rezolva diferendele dintre națiuni și ea [URSS – n.n.] va interveni la fel, identic în selecția, prepararea, înarmarea și comandamentul forțelor internaționale, care sub ordinele Consiliului continental, vor veghea în interiorul fiecărui stat la menținerea păcii în spiritul demnei Societăți a Națiunilor. Astfel, aceste entități instituite și armatele lor anexe își vor putea impune deciziile și să se facă ascultate… [Atenție]… Noi acordăm URSS-ului un acces la Mediterana, noi suntem de acord cu dorințele sale referitor la Finlanda și Baltica și vom cere Poloniei o atitudine judicioasă de înțelegere și compromis. [N.B de două ori atențiune] Stalin va conserva un câmp vast de expansiune în inconștientele mici țări din Estul european – totuși ținând cont de drepturile care se datoresc fidelității Iugoslaviei și Cehoslovaciei [Atenție] și el va recupera în totalitate teritoriile care au fost smulse temporar Marii Rusii”.
Printre ele Basarabia, nordul Bucovinei și Herța. Consider citatul din scrisoare lămuritor atât pentru destinul pe care l-a hotărât „inconștientei mici țări România”, teritoriilor ei istorice, croitoria politică sub forma dictatului având urmări tragice în spațiul Est-european cadorisit lui Stalin cu filotimia paranoică a unui proprietar galanton.
Ecourile filotimiei la Malta: zisele revoluții de catifea și sângeroasa lovitură de stat de la București! Cum cei doi “mari” de la Malta au făcut hagialâc la Vatican, cu acuratețe semnalat de Victor Roncea, consider necesar un spor de informare în ceea ce îl privește pe papa Wojtyla, care nu întâmplător se numea și Katz.
O SCURTĂ PARANTEZĂ PAPALĂ, care lărgește perspectiva acestui excelent volum documentar. Mesager al curentului New Age pe toate continentele, de la triburile din Borneo la cele ale rămășițelor indienilor din Canada, pufăind din pipa păcii ecumeniste, vajnicul papă Wojtyla s-a implicat financiar și paraduhovnicește de partea catolicilor în războiul civil care a destrămat Iugoslavia și tot el se află în culisele protectoare ale celor trei țări catolice care, la Vișegrad, și-au adjudecat regim preferențial față de cele ortodoxe din fostul lagăr socialist.
– 1991, 17 august. Papa se întâlnește la Pecs cu cardinalii unguri. Din declarațiile papei: Vă asigur că împărtășesc aspirațiile voastre și voi veni să vă văd în Croația [n.n. – care nu este Ungaria… Și, atenție…] catolicismul se oprește pe Carpați.
– 1993, 21 iunie. Gazeta „Liberation”: „Prin presiunile lor în favoarea independenței Croației și Bosniei, responsabilitățile Germaniei și Vaticanului în accelerarea crizei sunt, în mod evident, zdrobitoare.”
– 1993, Jacques Merlino, redactor-șef adjunct al Televiziunii Naționale Franceze pentru canalul FRANCE 2 în volumul LES VERITES YOUGOSLAVES NE SONT PAS TOUTES BONNES A DIRE, Editura Albin Michel, Paris, 1993, volum prefațat de generalul M. Gallois, pagina 84: „Banca Vaticanului varsă 1.988.300 dolari prin intermediul Institutului Pentru Răspândirea Religiei pentru cumpărarea de arme din Beirut și oferirea acestora Croației.”
– 1993, 6 martie, papa Ioan Paul al II-lea, Wajtyla Kats îi scrie lui Boutros Ghali (O.N.U). Scrisoarea începe așa: „Dumnezeul meu, ce-am făcut.”
Iezuitismul este viu și încheie această paranteză care se leagă nemijlocit de Malta semnalând că în jocul de putere post Războiul Rece americanii sunt cei care păstrează inițiativa geostrategică.
- Conceput ca o operă documentară, volumul semnat de Victor Roncea ne dezvăluie tendințele centrifuge ale statelor cedate de S.U.A și Anglia lui Stalin concretizate violent în R.D.G, Polonia, Ungaria și Cehoslovacia în România luând aspectul unei politici de stat etapizată în acte politice interne și externe vizând eliberarea succesivă de dictatul Moscovei, restabilirea legăturilor economice și politice internaționale indiferent de orânduire politică, eliberarea de dogmele leninist-staliniste, în economie, deosebit în cultură prin restabilirea legică a legăturii cu cea interbelică, accent puternic pus pe istorie, atât de incomod încât a condus la conclavuri ideologice sovieto-române și în final la dialogul Brejnev-Ceaușescu pe temă. Având susținerea Chinei atât ideologică cât și politică, evoluând în prim plan al diplomației mondiale, Ceaușescu în totală contradicție cu evoluția politicii celor două superputeri, S.U.A și U.R.S.S, s-a grăbit să pună pe agenda lui diplomatică problema de maximă dificultate atât pentru Uniunea Sovietică cât și pentru S.U.A cerând anularea tuturor tratatelor încheiate cu Germania hitleristă, în principal vizând tratatul Ribbentrop-Molotov cu consecința firească, realipirea Bucovinei de Nord și a Basarabiei atât de ușor cedate de Roosevelt lui Stalin. Lovitură politică punând în discuție cea mai fierbinte problemă a Sovietelor. Pastrarea unității Tratatului de la Varșovia. De aici și replica-sentință a lui Gorbaciov la ultima întâlnire de la Moscova: „Veți mai trăi până în ianuarie” sau cam așa ceva.
- Ce mi se pare deosebit de subliniat în ansamblul de intercondiționări Malta-Europa de Est – România și lovitura de stat cu asasinarea rituală a soților Ceaușescu este sinteza algoritmului folosit de serviciile speciale sovietice pentru a realiza perestroika lui Gorbaciov: cosmetizarea „democratică” a regimurilor totalitare într-un comunism cu față umană, operație excelent documentată de gazetarul Victor Roncea. Din a cărui sinteză se desprinde limpede că „politicul” sovietic a fost mai puțin realist decât concluziile KGB-ului, cazul exemplar este Republica Democrată Germană și că, atât „revoluțiile de catifea” cât și lovitura de stat din România au fost pregătite minuțios cu mult timp înainte de declanșarea lor „spontană”, după un scenariu șablon cu mici retușuri și adaptări locale; doar scenariul din România fiind îmbogățit substanțial.
După Victor Roncea scenariul „revoluțiilor de catifea” ar avea următorul desen:
– O sinteză a situației interne,
– Stabilirea opozanților din interiorul conducerii de partid la secretarul general și susținătorii lui. Ocrotirea acestora – pentru a fi folosiți la momentul oportun,
– Stabilirea și menajarea factorilor de influență opozanți din partid,
– Introducerea clandestină de diversioniști profesioniști ai KGB-ului și ai trupelor SPETNAZ,
– Asocierea conducătorilor instituțiilor de forță ale statului țintă,
– Producerea unor manifestații de stradă revendicative care să motiveze o plenară de urgență a conducerii partidului,
– La plenară, opozantul sugerat de KGB și ales de Gorbaciov să ceară demisia șefului de partid, cerere documentată cu argumente ale opoziției interne de partid și susținută de revendicările străzii.
Acolo unde lucrurile erau mai lâncede, au intervenit animatori în chip de turiști, în cazul RDG-ului și al României, bunăvoința oportună și substanțială a Ungariei, pionul de manevră sovietic în cadrul tratatului de la Varșovia.
ÎN LOC DE CONCLUZIE: Cu toată lipsa de documentare a decembriadei bine orchestrată de autorități spre a i se păstra imaginea de „revoluție” încropită nedibaci și scălâmb de Ion Iliescu și complicii lui, scotocind în arhive, confruntând declarațiile unor actori de prim plan implicați în evenimente adunate de Asociația Civic Media cu opiniile unor istorici de prestigiu din țară și de peste hotare, publicând stenogramele ciuntite ale ședințelor conducerii de partid, intervențiile președintelui Ceaușescu aici și la Moscova, statisticile invaziei de turiști sovietici, de cetățeni români trecuți granița în Ungaria și returnați în chip de diversioniști, nemaipomenind de războiul electronic declanșat de sovietici și unguri, Victor Roncea încheagă imaginea veridică a decembriadei, punând semnul întrebării pe declarațiile martorilor și, esențial, demonstrând argumentele de fond care au declanșat intervenția sângeroasă din România: spaima dezintegrării Tratatului de la Varșovia și punerea în discuție a Tratatului Ribbentrop-Molotov, idee politică respinsă vehement de ambii turiști maltezi.
Las cititorilor curiozitatea de a descrifra adevărul despre România și decembrie 1989 din vastul documentar semnat de Victor Roncea.
Grădiștea pe Argeș, 2020
https://www.ziaristionline.ro/2021/01/19/generalul-radu-theodoru-despre-mana-moscovei-documentele-crimei-din-decembrie-1989-editor-victor-roncea-primele-trei-volume-intrate-sub-tipar-la-editura-tipomoldova-cu-prefete-semnate-de-gen/
/////////////////////////////////////\
Cum poate câştiga Rusia şi cum poate câştiga Occidentul?
Una dintre cele mai mari temeri exprimate de ruşi în mai toate rapoartele interne este cea a descoperirii de către Occident a unei alternative energetice care astfel le-ar sigila definitiv gazele în interiorul ţării. De altfel aceasta este şi dorinţa Occidentului, iar toată criza pe care şi-a auto-administrat-o este făcută bazându-se pe credinţa că cineva, din senin, va descoperi o alternativă care va împinge toată căruţa înainte. De altfel asta ar fi poţiunea magică de care-ar avea nevoie pentru a se reinstaura la cârma lumii. Este ea posibilă?
Toate marile civilizaţii au crezut în bunăvoinţa zeilor şi, mai ales, în protecţia pe care aceştia le-ar asigura-o. Occidentului ateu, pe măsură ce-i creşte gradul de degenerare, îi creşte şi credinţa într-o minune care l-ar putea salva. Iată dilema ateului: nu crede, dar crede într-o minune. Va veni? La gradul de degenerare de-acolo e imposibil, iar istoria ne arată limpede cum societăţile aflate la apusul existenţei lor se sting. Este natural.
Rămân surprins să constat că ruşii încă au un teribil complex faţă de Occident. E normal, s-au ars de atâtea ori cu occidentul încât i-au prins frica. Însă frica actuală este una absolut nejustificată. Chiar prostească aş spune. De unde vine prostia? Păi cum te poţi teme în condiţiile în care stai pe un munte energetic şi-ţi faci asemenea probleme? Ce poate face Rusia cu gazele pe care le are? În primul rând trebuie să-şi construiască infrastructura internă. E de râs ca o asemenea ţară încă să aibă zone care se încălzesc cu lemne, zone extrem de subdezvoltate şi pe care introducerea gazelor le-ar propulsa cu sute de ani înainte. Doar acest proiect ar face ca economia internă a Rusiei să explodeze.
Ce se întâmplă dacă ceilalţi găsesc o sursă alternativă de energie? Păi ce să se întâmple în condiţiile în care tu ai gaz ieftin pentru încă cel puţin 100 de ani? Îţi foloseşti sursa ta.
În continuare Rusia orbecăie teribil. În loc să-şi dezvolte industria petrochimică – care-i una cu valoare adăugată extrem de mare – caută spaţiu să-şi vând hidrocarburile brute, cu toate că acestea au ajuns s-o devasteze la intern. Nu, nu e nicio exagerare: fluxul mare de valută care-i intră în conturi a ajuns să-i aprecieze rubla, creând numeroase probleme. Rămâi mască atunci când vezi cum Rusia cumpără yuani, rupii sau lire turceşti doar pentru a-şi menţine cotaţia internă a rublei. Atunci când strângi prea multă valută ajungi să trăieşti dilema Spaniei coloniale: ai de toate şi societatea se orientează către un consum aberant. V-aţi întrebat de ce au muzeele spaniole atâţia pictor flamanzi? Veniseră în Spania pentru că acolo era un rai financiar şi serviciile li se plăteau bine. Flamazii făceau bani în Spania, bani pe care-i duceau în ţara lor, contribuind la dinamica economică extraordinară de-acolo. Dinamica respectivă a condus la o adevărată revoluţie, iar când Spaniei i-au picat coloniile s-a trezit într-o teribilă subdezvoltare. Iată capcana!
Spania
Turcia
Croatia
Ţinând cont de lecţiile istorice pe care le are la dispoziţie, Rusia trebuie să îşi facă planul de autonomie totală. O ajută geografia, istoria şi oamenii. Problema e că acolo întotdeauna a lipsit un liant care să pună toate elementele într-un sistem funcţional, iar acel liant se numeşte determinare. Rusia are absolut tot ce-i trebuie, mai puţin determinarea necesară. Dacă şi-ar găsi această resursă, într-un timp record de maxim două decenii ar putea deveni cea mai mare economie a lumii. Doar concentrându-se pe industria internă, pe propria piaţă şi deschizându-şi exporturilor doar produselor finite, ţara s-ar putea transforma într-un adevărat paradis. Nu spun lucruri mari.
Să trecem pârleazul dincoace. SUA, Europa şi restul vasalilor cântă în cor melodia „celor mai înalte culmi de progres şi civilizaţie” la care-a ajuns Occidentul. Însă e o problemă majoră. Cum ar spune un fochist „nu mai ie lemne dă foc”(sic!)! Problema energetică a Occidentului e una cât se poate de clară. Trebuie să fii copil ca să nu înţelegi dependenţa acestuia de resursele energetice ale Rusiei şi ale celorlalte state bogate în hidroraburi. Atâta amar de vreme Occidentul şi-a trăit iluzia progresului bazându-se pe puterea sa de a-i determina pe ceilalţi să-şi vândă ieftin resursele. Privind realitatea în faţă vedem limpede că s-a cam spus „STOP JOC!”. Şi nu numai de către Rusia, ci şi de către restul statelor. Mai e vreo soluţie?
Răspunsul e paradoxal: cu siguranţă întotdeauna mai sunt soluţii. Picajul marilor civilizaţii se petrece ca efect al lipsei lor de înţelegere a soluţiilor care deja există. La fel e şi Occidentul acum. Să luăm datele pe care le avem şi să le punem pe hârtie. Realitatea ne arată că Occidentul nu se poate auto-susţine deoarece nu are energia necesară, energie pe care e nevoit să o importe. Care-i soluţia găsită de occidentali? Energia aşa-zis verde. Adică solarele, eolienele s.a.m.d. Poate o asemenea energie să compenseze lipsa celeilalte? Hai să studiem problema din punct de vedere strict logic.
Solarele merg atunci când e soare, eolienele când bate vântul, hidrocentralele când e apă. Ce avem aici? Avem un sistem energetic puternic dependent de anumiţi factori naturali. Un sistem care nu generează fluid energia electrică, ci intermitent. OK, asta înseamnă că, pentru compensare, este nevoie de un alt sistem care să pornească atunci când sistemul intermitent stă. Teoretic există şi acesta sub forma energiei nuclear-electrice. Ar fi o variantă. Iată un sistem care s-ar putea articula: nuclearele asigură permanenţa, iar regenerabilele completează atunci când pot. Doar că şi acest model are hibele sale.
Pe de o parte avem două sisteme, iar gestionarea a două sisteme diferite este mult mai costisitoare decât a unuia singur. De cealaltă parte, avem costurile imense necesare punerii la punct a unui sistem energetic gândit aşa. Trebuie construite centrale nucleare (de preferat sigure!!!), trebuie instalate panouri peste tot şi trebuie împânzite cerurile cu eoliene. Mă rog, nu comentez cum ar arăta orizontul într-un asemenea setup. Însă mai trebuie ceva: trebuie găsită metoda de reciclare a imenselor cantităţi de deşeuri pe care toate aceste „soluţii verzi” le produc. Se pune batista pe ţambal când e vorba despre locul în care se vor duce milioanele de panouri solare atunci când îşi vor fi trăit traiul. Prima generaţie de panouri solare a ieşit la pensie şi a sufocat deja „gropile ecologice” de gunoi. Iar acea generaţie e una infint mai puţin numeroasă decât actuala. În 10-15 ani Occidentul riscă să se sufoce de la gunoiul „verde” pe care l-a produs. Am introdus observaţia anterioară ca pe o paranteză, aşa că acum ne vom întoarce la problema principală deoarece mai e ceva.
Pentru toată schimbarea de paradigmă Occidentul are nevoie de bani. De unde-i va obţine? Nu, nu-mi spuneţi că-i va tipări din nou întrucât pur şi simplu nu mai e spaţiu pentru aşa ceva. În plus, supraîndatorarea statelor occidentale e deja ajunsă la scadenţă. Cum se vor tranşa lucrurile? Din nou e o situaţie aparent fără ieşire.
Atunci când soluţiile există, dar tu te afli în situaţii fără ieşire ai două soluţii: ori mori, ori încerci să obţii remiza. Occidentul acum e într-un război pe viaţă şi pe moarte cu Rusia, război care, din punctul meu de vedere nu are ca deznodământ decât moartea: ori a Occidentului ori a tuturor. Culmea, degeneraţi precum Boris Johnson, Ursula sau Joe Biden, insistă în scenariul radical, scenariu care va îngropa întreaga lume. Nu cred că mai poţi face treburile ca-n secolul XVIII! S-au dus acele vremuri. Occidentul are o cale de rezolvare, dar nu vrea să o înţeleagă.
Boris Johnson
Ursula von der Leyen
Joe Biden
În primul rând ar trebui să conştientizeze că energia trebuie să devină o afacere strict internă, apoi să înţeleagă că nu se poate baza decât pe puţina energie pe care-o poate produce prin mijloacele actuale. Pacea cu Rusia i-ar permite suplimentarea surselor energetice de la ruşi(presupunând că ruşii vor rămâne proşti şi nu vor înţelege). Eu unul cred că, în condiţiile în care s-ar cădea la pace, ruşii ar fi bucuroşi să reia exporturile, iar abia aici vedem slăbiciunea lor fundamentală!
Ce înseamnă pacea cu Rusia? Pe scurt, cedarea Ucrainei şi posibil a zonelor care-au aparţinut URSS şi care sunt atrase de Rusia. Statele Baltice nu intră în această categorie. Decât să te încurci cu o Ucraină coruptă până-n măduva oaselor şi care te secătuieşte de resurse acum, când încă nu trebuie să bagi grosul de bani acolo, mai bine-o cedezi ruşilor şi-i laşi să-şi bată capul cu ea. Oricum sunt de-un neam şi ştiu ei bine să-şi găsească soluţiile împreună.
Să revenim acum la starea de fapt. Reluarea aprovizionării cu hidrocarburi ruseşti nu trebuie să mai perpetueze modelul german de industrializare care s-a dovedit falimentar, ci ar trebui pornită o economisire adevărată de la bază. Soluţia nu e cufundarea oraşelor în întuneric şi transformarea iernilor în adevărate coşmaruri, ci economisirea deşteaptă. Să vă dau exemple. În primul rând renunţarea la plastic în domeniul alimentar. Gata cu mezelurile feliate, cu punguţele şi punguliţele, cu ambalajele sofisticate şi, mai ales, cu apa şi sucurile distribuite în ambalaje de plastic. Stop! Asta din start ar economisi o grămadă de energie. Şi ar scădea teribil cantitatea de deşeuri. Într-adevăr, ar cădea sectoare întregi industriale, dar odată ce-ai luat o decizie înseamnă că sunt inutile. În plus, bazându-te pe energia ieftină de la ruşi, poţi face mai uşor tranziţia către ceea ce vrei.
Apoi, marea revoluţie poate veni în domeniul habitatului. Pur şi simplu o groază de energie se pierde prin intermediul caselor construite prost. Mă crucesc când constat la cât ajung iarna costurile de întreţinere ale unui apartament, în condiţiile în care eu, cu spaţiu cel puţin dublu, plătesc jumătate din acele costuri. Asta strict ca efect al izolării corespunzătoare a casei. Nu-i lucru greu, dar trebuie făcut şi implică nişte costuri. Mai mult, o groază de energie se pierde prin aerisire. Când mi-am instalat sistemul de ventilaţie cu recuperare(care mi-a cam făcut varză pereţii interiori şi mi-a ridicat costurile la cer întrucât casa nu fusese prevăzută pentru aşa ceva) am rămas surprins de diferenţa fabuloasă de factură. Să mai spun că aerul condiţionat a devenit inutil vara, iar centrala termică porneşte extrem de rar iarna? Asta reduce teribil consumul. Imaginaţi-vă ce economii s-ar putea face doar dintr-un asemenea plan de trecere treptată la case pasive. În condiţiile existenţei unor asemenea clădiri devine extrem de sustenabilă o tehnologie veche de cel puţin 100 de ani, anume stocarea energetică sezonieră. Cu un dispozitiv subteran poţi capta căldura verii pe care s-o transformi în energie termică iarna, iar chestia asta va funcţiona în condiţiile în care casele izolate nu mai au nevoie de un aport caloric mare.
Tot ceea ce vă povestesc aici poate conduce la o nouă revoluţie industrială în condiţiile în care e gândită integrat. Şi, mai mult, în condiţiile în care Occidentul ar căuta nu să reducă imbecila şi mincinoasa „amprentă de carbon”, ci ar merge la bază, adică la necesităţile sale nesustenabile şi ar căuta să-şi reducă „amprenta energetică”. În ceea ce priveşte transportul, de asemenea ceea ce a făcut Occidentul a fost imbecil. Da, e bine să nu mai fie poluare, dar ai nevoie de mobilitate. Şi dacă vrei să menţii mobilitatea şi să reduci poluarea, cel mai eficient e să umbli tot la amprenta energetică: forţează introducerea de maşini care consumă mai puţin, nu care poluează mai puţin. Acum, emisiile pe vehiculele nu le dau în atmosferă s-a ajuns să se reţină în lichide sau dispozitive care sunt la fel de poluante. Revoluţie în energie înseamnă chestii deştepte, nu forţarea tembelă a unei economisiri inutile care se va lăsa cu răscoale.
Privind raţional avem soluţii de ambele părţi. Dacă Rusia se va îndrepta spre internior, pornindu-şi extraordinarele sale energii interne, va câştiga. Dacă Occidentul va înţelege provocările cu care se confruntă şi va reuşi să-şi internalizeze spinoasa problemă energetică, va câştiga. Dacă şi-o parte şi cealaltă vor câştiga, abia atunci vom avea o confruntare demnă de timpurile pe care le trăim.
Autor: Dan Diaconu
https://desteptati-va.ro/index.php/2022/09/09/dan-diaconu-cum-poate-castiga-rusia-si-cum-poate-castiga-occidentul/
////////////////////////////////////
UN SECOL DE LA TRIANON, ÎNVĂȚĂMINTELE ISTORIEI ȘI JOCUL PERICULOS AL BUDAPESTEI
Trianon, un secol și următorul după el
De 100 de ani Ungaria are ca obiectiv revizuirea Tratatului de la Trianon, într-o formă sau alta, indiferent de contextul internațional.
Asta este o capcană istorică din care ungurii nu pot ieși, și nici nu cred că vor ieși vreodată, asta le este soarta. Până când vor dispărea din istorie vor continua să încerce anularea Tratatului de la Trianon.
Ungurii au intrat în capcana asta încă de la venirea în Europa: un popor migrator cu o economie pastorală și de jaf. Calul, principala platformă de luptă a ungurilor, era crescut în turme care aveau nevoie de câmpii. Stabiliți în Câmpia Panonică ungurii au avut de rezolvat problema apărării și soluția a fost apărarea prin atac.
O zonă de câmpie nu poate fi apărată decât prin controlarea obstacolelor naturale care o înconjoară, de aici împrăștierea radială în toate părțile a primelor generații de unguri, până la atingerea obstacolelor naturale.
Exercitarea controlului pentru zonele de frontieră se realiza în funcție de capacitatea de acoperire a distanțelor, capacitatea de mobilizare a unor forțe coercitive, colonizarea punctelor cheie și controlul prin intermediul unor oameni atașați ideologic (solidaritate tribală, ulterior feudalism).
Ungurii și-au ratat de două ori misiunea de apărare a Europei Centrale, prima oară în fața tătarilor, a doua oară în fața turcilor otomani. De fiecare dată statul ungar a fost spulberat și cordonul sanitar pe cursul mijlociu al Dunării a fost restabilit cu intervenția și sprijinul unor forțe exterioare.
Oricum, între 1526 și 1867 statul ungar nu a existat, ungurii făcând parte din diverse provincii aflate sub stăpânirea directă a Imperiului Otoman sau a Imperiului Habsburgic. Singura provincie care și-a păstrat autonomia a fost voievodatul, ulterior principatul Transilvaniei.
Iar Transilvania a fost dintotdeauna o chestie aparte, inclusiv în vremea regatului arpadienilor, aici se resimțea foarte mult influența politică bizantină. Colonizările cu secui și sași au transformat Transilvania medievală într-o regiune afectată periodic de conflicte politice, economice, confesionale și etnice, ne lipsește o istorie a războaielor civile din voievodatul/principatul Transilvaniei, dar rebeliunea împotriva puterii pretinse de regalitatea ungară era un fenomen curent, asta din cauza faptului că regiunea era orientată către sud, aflându-se pe orbita Imperiului Bizantin, ulterior a Imperiului Otoman.
În esență, Ungaria Mare a fost de fapt un protectorat german (de factură habsburgică) cu o durată istorică extrem de scurtă, între 1867 și 1918. Implozia acestei Ungarii Mari a fost întârziată de voința politică și militară a habsburgilor, însă toată perioada a fost marcată de conflicte interetnice care nu au atins intensitatea celor din 1848 doar mulțumită impresiei că habsburgii au destulă forță să țină lucrurile sub control.
Când slăbiciunea și criza internă a habsburgilor a devenit evidentă în Primul Război Mondial, Ungaria Mare s-a făcut bucăți.
Ar fi putut fi ținută la un loc doar cu forța, dar ungurii nu au fost niciodată germani, când germanii i-au abandonat din cauza propriilor probleme, stăpânirea ungară s-a evaporat.
Împlinirea a 100 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon nu a stârnit o furtună, dar nici nu a trecut neobservată.
Viktor Orban și-a rostit previzibilul său discurs, Parlamentul de la Budapesta a adoptat o declaraţie în care a cerut respectarea „dreptului la identitate“, iar Parlamentul român a votat o lege prin care se instituie marcarea festivă pe 4 iunie a „Zilei Tratatului de la Trianon“.
Ungurii noștri și-au ridicat la nivel de politică de stat o mitologie Trianonul și Transilvania pe care și-o repetă până dincolo de orice nivel de saturație. Întregul discurs ungar despre Transilvania este o înșiruire de mituri.
De exemplu mitul toleranței confesionale din Transilvania, care chipurile ar fi fost un model protocronist al respectării drepturilor omului.
Fals, confesiunea ortodoxă avea statutul de religie tolerată (autoritățile admiteau că există, dar doreau extirparea ei). Tentativele de convertire forțată a românilor din Transilvania la altă confesiune sunt considerate acte de cultură.
Periodicele războaie civile din Transilvania (de multe ori războaie interetnice) sunt pur și simplu ignorate.
Mitologia ungară a transilvanismului ne prezintă o istorie falsă a unei Transilvanii tolerante și prospere, în care toate comunitățile etnice trăiau într-o superbă armonie. Imaginea asta idilică are rolul de a fi pusă în oglindă cu ”epurarea etnică” și ”abuzurile” practicate de autoritățile române în ultimii 100 de ani (din nou o construcție istorică extrem de falsă care necesită foarte multe corecții.
Am arătat mai sus că Ungaria Mare milenară nu corespunde sub nici o formă istoriei, așa zisa Ungarie Mare a existat câteva generații în vremea regilor arpadieni și s-a confruntat de la bun început cu o serie de tendințe centrifuge care au făcut ca niciodată acest stat să nu fie unul centralizat în mod real, a fost o colecție de provincii legate printr-un sistem vasalic.
Istoria negocierilor de la Paris este fascinantă. Primul Război Mondial, catastrofa originară a Europei, s-a încheiat în 1918, lăsând de rezolvat o situaţie mult mai complexă decât războiul însuși. În cei patru ani de conflict, lucrurile au fost bine definite.
Cele două tabere s-au angajat într-un conflict global, urmărind până în ultima clipă și cu orice preţ, oricât de înspăimântător, atingerea propriilor scopuri.
După capitularea Puterilor Centrale, luptele s-au încheiat, dar confuzia și incertitudinea au luat în stăpânire Bătrânul Continent. Monarhiile și imperiile venind din Evul Mediu s-au prăbușit. Ce trebuia pus în loc? Pe ce criterii? Urma o revoluţie comunistă generalizată? Cine va face pacea și cine o va păstra? Și cum vor arăta frontierele dintre noile naţiuni?
România a venit la Paris având deja idealul pentru care intrase în război îndeplinit, prin voinţa exprimată în 1918 de românii din provinciile istorice, la Chișinău, la Cernăuţi, la Alba Iulia, de a se uni cu Bucureștiul.
Dar bătălia diplomatică a fost dură, atât la vedere, cât mai ales în culisele obscure ale Conferinţei de Pace.
Ungurii au venit și ei hotărâţi să salveze cât mai mult din ruinele înfrângerii și au utilizat toate metodele la care puteau apela pentru a-și realiza obiectivele, pe un fundal în care evenimentele s-au derulat cu repeziciune ca într-un montagne-russe.
Rezultatul îl știm. Pacea a fost găsită, dar liniștea Bătrânului Continent, nu.
Marele Război nu a fost ultimul, iar Versailles-ul și Trianon-ul, atât de urâte de cei învinși, au fost încălcate imediat ce statele revizioniste au putut să anuleze, prin forţa armelor, tratatele de pace.
Abia după Al Doilea Război Mondial, europenii și-au dat seama că tratatele noii păci nu pot dura, cum s-a întâmplat și cu cele anterioare, dacă nu schimbă ceva fundamental. Dacă nu construiesc un proiect de la zero, dacă nu aduc pe toată lumea într-o nouă construcţie în care frontierele să nu mai fie caz de război. O Europă unită, oricât de dificil este un asemenea concept.
Spre surprinderea multora, a funcţionat. Cele două mari puteri rivale care însângeraseră continentul, Germania și Franţa, au arătat că se poate și au devenit împreună motorul proiectului european.
Cele două naţiuni au promovat un concept de reconciliere care a depășit obstacole altădată insurmontabile.
Acum avem dezbaterea din jurul ”reconcilierii istorice” între Ungaria și România. Așa cum este promovată, reconcilierea istorică vine pe mai multe planuri, între care merită o discuție separată insinuarea mitologiei transilvaniste ungare în discursul istoric românesc. Povestea acestei mitologii istorice ungare devine îngrijorătoare în momentul în care este ridicată la nivelul politicii de stat în Budapesta.
Ideea este că reconcilierea istorică nu poate fi altceva decât un mit al spațiului public care în realitate ascunde interese ideologice și materiale.
Este fascinantă revenirea Ungariei la revizionism în ultimii 100 de ani. Indiferent de sistemul internațional, de regimul politic intern, de ideologia dominantă, Ungaria a revenit de fiecare dată la o politică revizionistă, la ideea de contestare a tratatelor existente.
Ea își construiește în prezent o politică externă fundamentată pe o mitologie istorică prin care încearcă revizuirea Tratatului de la Trianon.
Au existat mai multe paliere ale discursului revizionist ungar, de la celebrul ”Nu, nu, niciodată!” la actuala ”reconciliere istorică” și ”autonomie regională”, dar obiectivul principal a fost de fiecare dată revizuirea Tratatului de la Trianon.
Crize au apărut și vor veni în continuare. Pandemia a arătat, încă o dată, că în faţa unei ameninţări majore singurul instrument eficient este solidaritatea, și nu izolarea în naţionalism.
Propaganda prin care se reclamă o traumă la nivelul unui întreg popor este un joc extrem de periculos. Dacă unor oameni sănătoși le repeți până la saturație că ei de fapt sunt bolnavi, până la urmă chiar se vor îmbolnăvi.
Trianonul a fost instrumentalizat politic o sută de ani. Ceea ce este deja prea mult. Și ungurii și românii au altceva mai bun de făcut, cel puţin pentru următoarea sută de ani.
Surse:
https://historice.ro – Tratatul de la Trianon, Ungaria și Transilvania
https://historia.ro – Trianon, un secol și următorul după el
https://cersipamantromanesc.wordpress.com/tag/refacerea-ungariei-mari/
/////////////////////////////////
Viktor Orban vrea ca Ungaria Mare să fie refăcută. Transilvania și Regiunea Transcarpatia sunt vizate: „Venim împotriva porţilor iadului!”
by Andrada Ionescu
Viktor Orban vine la București pentru a semna un acord energetic
Péter Szijjártó, ministrul de Externe din Ungaria, a dat de înțeles luni, la Bazarul Várkert, că își dorește refacerea Ungariei Mari.
Conform spuselor sale, „dacă nu ar fi aşa, nu ar exista nicio şansă de a pune capăt războiului şi de a încheia o pace pe termen lung”. Ministrul susține că „ NATO = război, aproape orice altceva = pace”.
În tot acest timp, în spatele lui Szijjártó apare o hartă care înfățișează Ungaria Mare, cu teritorii anexate de la România și Ucraina.
„În afara bulei transatlantice, majoritatea covârşitoare are poziţia pro-pace pe care o reprezentăm şi noi. Atâta timp cât această majoritate globală există, există speranţa că acest război poate fi încheiat cât mai curând posibil şi se va ajunge la un acord de pace care să garanteze pacea şi securitatea în această regiune pe termen lung”, a mai declarat ministrul.
Comentatorii l-au criticat aspru: „Şi cum rămâne cu Memorandumul de la Budapesta?! Apropo, câte ruble ruseşti costă să postezi o postare „despre pace” pe această pagină?”, l-a întrebat Aleksey Vyksub, prim-viceministru al Ministerului Transformăriii Digitale al Ucrainei.
Un politician maghiar, Dr. Hoppál Péter, a lăudat declarațiile ministrului conațional: „Pacea este în interesul nostru tuturor”.
Politicianul a postat pe pagina sa o poezie scrisă de József Attila, un poet maghiar cu tată român.
https://lumeapolitica.ro/actualitate/viktor-orban-vrea-ca-ungaria-mare-sa-fie-refacuta-transilvania-si-regiunea-transcarpatia-sunt-vizate-venim-impotriva-portilor-iadului/
///////////////////////////////////////
Washington Times: Gloria de altădată, singura strategie a lui Putin; Rusia de astăzi este o republică bananieră
Spre deosebire de cel mai faimos coleg al său, Vladimir Putin nu doarme niciodată.
Preşedintele rus a transformat ţara într-un fel de Uniune Sovietică, iar ultimilor supravieţuitori sovietici nu le vine să creadă ce noroc au avut cu acest lider puternic – Vladimir Putin, notează The Washington Times.
„Însă ceea ce Putin şi susţinătorii săi au făcut din Rusia, este poate mai important decât agresiunea împotriva Ucrainei, susţinerea regimului din Siria, sau manevrele dubioase din ţările Baltice”, spune publicaţia.
Există o diferenţă importantă între Rusia de astăzi şi Rusia Sovietică. Nu mai există Partidul Comunist care deţine monopolul puterii şi „tentacule în toată lumea”. Pe de altă parte, acoliţii lui Putin au distrus practic opoziţia organizată a ţării.
Aproximativ 40 la sută din moderna economie sovieto-oligarhică a Rusiei este dependentă de exporturile de energie spre Europa. Prin urmare, principalele probleme pentru preşedintele rus sunt sancţiunile occidentale şi scăderea preţului la petrol şi gaze. Rusia furnizează o treime din energia Uniunii Europene şi Putin se agaţă cu disperare de acest uger.
Cel mai mare furnizor de gaze din lume „Gazprom” încearcă acum să extindă conducta de pe fundul Mării Baltice. Această companie de stat a dislocat de pe piaţa internă toţi concurenţii şi a obţinut o cotă din companiile petroliere care explorează noile domenii petroliere din Sahalin. Acum încearcă să procedeze la fel pe piaţa europeană, adoptând tactica lui Putin în politica internă – elimină competitorii şi obţine controlul.
De asemenea, publicaţia subliniază că birocraţia, în frunte cu însuşi Putin, continuă să-si crească influenţa. Miliardarii care se îmbogăţesc datorită legăturilor cu oficialii guvernamentali, pot cădea repede în dizgraţie. Ca urmare, unii dintre ei chiar s-au trezit în închisoare sau au fugit.
Toate aceste îi fac pe jurnaliştii americani să tragă concluzia că Rusia lui Putin este mai mult o republică bananieră.
Astfel, liderul rus, la fel ca ţarii în trecut, are sprijinul total al Bisericii Ortodoxe Ruse. În acelaşi timp, el continuă să cultive ideile trecutului comunist, şi reabilitează lideri ai represiunii sovietice, de exemplu pe Felix Dzerjinski.
Conform sursei, pe scena mondială Putin se comportă agresiv. Încă de la început era evident că politica de resetare a relaţiei cu Rusia va eşua. La urma urmei, gloria de altădată este singura strategie a lui Putin, şi pentru asta el are nevoie de duşmanul american.
/////////////////////////////////////
Putin și-a șocat acoliții: „Este timpul să zguduim NATO”, pentru a stopa înarmarea Ucrainei! „Operațiunea se limitează la teritoriul Ucrainei și aceasta este problema. Totul a stagnat și pute acolo, este necesară extinderea cadrului”
de Cristian Hubali
Furios de eșecurile armatei sale pe frontul ucrainean, unde „totul stagnează și pute”, dictatorul criminal Vladimir Putin a lansat amenințări fără precedent la adresa NATO, în cadrul unei videoconferințe desfășurate luni, la care au participat toți conducătorii militari și cei din blocul de putere al Kremlinului.
Fostul colonel KGB a militat pentru escaladarea conflictului dincolo de granițele ucrainene, arătând cu degetul spre Turcia, Ungaria, iar apoi spre Polonia și statele baltice (Lituania, Letonia, Estonia).
La finalul ședinței, Nikolai Patrușev, secretarul Consiliului de Securitate al Federației Ruse, i-ar fi reproșat direct lui Putin că, înainte de venirea lui la Kremlin, nu existau „secrete de acest fel”. Putin i-ar fi răspuns sec: „Vremurile se schimbă”.
La Poliția Română, ca-n Armata rusă! Percheziții DNA: au dispărut uniforme care figurează ca fiind cumpărate, dar n-au ajuns niciodată la polițiști
Cum și-au pierdut rușii credibilitatea. Ministrul britanic al Apărării dezvăluie că Șoigu l-a mințit în față, cu două săptămâni înaintea invaziei: a fost „o demonstrație de intimidare și de forță”
Discursul său furibund a semănat panică printre toți cei prezenți la întrunire, mulți considerând că el se raportează la o situație ireală.
Dezvăluirile au apărut pe canalul de știri SVR Telegram. Se arată că Putin a respins toate „ofertele” de pace tocmai prin bombardarea fără milă a Ucrainei marți, 15 noiembrie, cu 100 de rachete. Dintre acestea, 73 au fost interceptate și anihilate de apărarea antiaeriană a lui Zelinski, iar 27 au lovit obiective ucrainene, producând pagube uriașe infrastructurii energetice și clădirilor rezidențiale din 10 regiuni.
Occidentul ar fi aflat imediat planurile diabolice ale lui Putin, așa că a luat deja decizia fermă de a urgenta „transferul Crimeei la Ucraina fără întârzieri și fără compromisuri”.
„Cei mai influenți parteneri occidentali vor insista asupra transferului imediat al Crimeei în Ucraina, fără întârzieri și fără compromisuri”
„Pace” cu rachete. „Președintele rus Vladimir Putin, în stil propriu, a formalizat respingerea propunerii de pace pe care a primit-o. Am raportat deja că tocmai următorul atac masiv cu rachete asupra infrastructurii energetice a Ucrainei va însemna respingerea de către Putin a propunerilor de a trece la o soluționare pașnică a conflictului din Ucraina în condiții pe care Kremlinul le-a considerat inacceptabile.”
Urgența Crimeea. „Putin a respins nu numai propunerile, ci și ultimatumurile prezentate în paralel cu «propunerea de pace». Acum, cei mai influenți parteneri occidentali vor insista asupra transferului imediat al Crimeei la Ucraina, fără întârzieri și fără compromisuri.”
Escaladarea conflictului. „Putin, ținând luni o întâlnire prin link-video cu conducerea blocului de putere și cu cea militară, a vorbit fără ambiguitate în direcția escaladării. Mai mult, președintele Rusiei a declarat: «Operațiunea se limitează la teritoriul Ucrainei și aceasta este problema. Totul a stagnat și pute acolo, este necesară extinderea cadrului».”
Amenință NATO. „Putin a rostit apoicâteva cuvinte care i-au surprins pe toți participanții la întâlnire: «Este timpul să zguduim NATO! Este timpul să zdruncinăm NATO!». Președintele și-a susținut această idee cu «argumente» și a sugerat folosirea «culoarelor libere», adică o serie de operațiuni care au fost dezvoltate și pregătite pentru implementare, dar amânate pe termen nelimitat.”
„Putin consideră că «primii legănați ar trebui să fie aliații», arătând spre Turcia și Ungaria și «să treacă fără probleme în Polonia și statele baltice»”
Instructaj cu șeful Statului Major. „Potrivit lui Putin, în urmă cu două săptămâni, el l-a instruit personal pe șeful Direcției Principale de Informații a Forțelor Armate ale Federației Ruse (GRU), Igor Kostiukov, care e și adjunct șefului Statului Major General al Forțelor Armate ale Federației Ruse, să înceapă implementarea mai multor operațiuni similare pe teritoriul țărilor subdezvoltate.”
Din Turcia până în statele baltice. „Putin consideră că «primii legănați ar trebui să fie aliații», arătând spre Turcia și Ungaria și «să treacă fără probleme în Polonia și statele baltice». Președintele și-a arătat încrederea în absența unui răspuns militar din partea NATO, considerând că astfel de tactici sunt eficiente, cel puțin pentru a reduce aprovizionarea cu arme către Ucraina.”
Miză ridicată. „Putin a rezumat cu următoarele cuvinte: «Fără asta, nu putem supraviețui. Trebuie să ridicăm miza, demonstrând dorința de a merge până la capăt, până când ei renunță». Acest lucru a provocat și mai multă surpriză, iar câțiva participanți la întâlnire și-au exprimat nemulțumirea. La finalul discuției, secretarul Consiliului de Securitate al Federației Ruse, Nikolai Patrușev, i-a reproșat direct președintelui faptul că înante de regimul acestuia «nu existau secrete de acest fel». Putin a răspuns: «Vremurile se schimbă».”
https://ziaristii.com/putin-si-socat-acolitii-intr-o-videoconferinta-este-timpul-sa-zguduim-nato-pentru-stopa-inarmarea-ucrainei-operatiunea-se-limiteaza-la-teritoriul-ucrainei-si-aceasta-este-problema-totul-s/
////////////////////////////////////////
Discursul lui Putin – Istoric: „Este obsedat că are o misiune istorică. Are raționamentul lui Hitler”
Oana Despa
Printr-un discurs care a durat aproximativ 28 de minute, difuzat la ora locală 5.30, Vladimir Putin a autorizat intervenția armată în Ucraina spunând că „toate analizele arată că confruntarea Rusiei cu aceste forțe este de neevitat”.
Printr-un discurs care a durat aproximativ 28 de minute, difuzat la ora locală 5.30, Vladimir Putin a autorizat intervenția armată în Ucraina spunând că „toate analizele arată că confruntarea Rusiei cu aceste forțe este de neevitat”.
Nu există raționalitate în discursul lui Putin. El folosește șabloane și arhetipurile propagandei sovietice ca să își deseneze o misiune istorică, ca lider al slavilor. Narative ce se regăsesc în comunicarea care vine dinspre Kremlin și acoliții săi în ultimele luni. Sunt concluzile analiștilor.
„Lumea este tentată să caute o raționalitate în ceea ce zice Putin. Eu sunt acum convins că este stăpânit, este obsedat de gândul că are o misiune istorică, este un personaj foarte asemănător în maniera de acțiune și raționament cu Hitler”, arată istoricul Cosmin Popa cum poate fi privit în ansamblu mesajul transmis în această dimineață, 24 februarie 2022, de liderul de la Kremlin. Declarația de război prin care a dat undă verde atacării Ucrainei.
Cosmin Popa spune că Putin a întrebuințat toate șabloanele, toate arhetipurile propagandei sovietice și a operat cu niște noțiuni care în mod logic nu are putea fi alăturate. „Vorbește de denazificare și de demilitarizare. E adevărat însă că uneori vorbește cu eufemisme, dar sunt eufemisme în spatele cărora este un proiect politic foarte clar.”
Președintele Biden avertizează că Rusia caută un pretext pentru un atac asupra Ucrainei și reia apelul la negocieri. Vladimir Putin, într-un răspuns dat americanilor, vorbește despre „măsuri de natură tehnico-militară”. (Imagine din 16 iunie 2021, Geneva)
### VEZI ȘI… ###
Pledoarie pentru negocieri în criza Rusia-Ucraina. Răspunsul Moscovei
Analistul Radu Magdin identifică în discursul din 24 februarie chiar narativele pe care Kremlinul, Ministerul de Externe rus, Russia Today sau Sputnik le-au folosit în ultima perioadă.
„Sunt teme de la discursul ‘dacă alții au făcut acțiuni greșite, și eu trebuie să o fac’, exemplele cu Libia, Siria, presupuse precedente. Pe de cealaltă parte, a fost invocat mitul neonazist, dar nu repetat cu aceeași intensitate în momentul de față (redactorul-șef Russia Today a susținut că în estul Ucrainei sunt gazați etnicii ruși – nr.r). De ce? Pentru că au fost prinși într-o situație oarecum penibilă cu presupusul genocid care are loc în estul Ucrainei; nu au fost în stare să vină cu imagini sau o scuză suficient de puternică”, explică Radu Magdin retorica din propaganda rusă din ultimele luni pe care Vladimir Putin a ridicat-o la rangul de declarație de război contra Ucrainei pe 24 februarie.
Discurs Putin, denazificarea
„Scopul său este de a proteja oamenii care au fost supuși hărțuirii și genocidului de către regimul de la Kiev timp de opt ani. Și pentru aceasta, vom depune eforturi pentru demilitarizarea și denazificarea Ucrainei, precum și pentru aducerea în fața justiției pe cei care au comis numeroase crime sângeroase împotriva civililor, inclusiv a cetățenilor Federației Ruse.”
Unul dintre termenii folosiți de Vladimir Putin și intens dezbătut, încă de la apariția de joi dimineață, a fost „denazificarea” Ucrainei. Istoric și factual, termenul e absurd, fie și din simplul motiv că Ucraina a ales în fruntea sa, un președinte cu origini evreiești, Volodomir Zelenski.
Dar cum „nazismul” și „denazificarea” sunt termeni puternici și unificator în mentalul colectiv rus și cel din zonele dominate până în anii ’90 de URSS, inclusiv în Ucraina, faptele – istorice sau foarte recente – sunt mai puțin importante. Referirile la nazism apar de patru ori în discursul lui Vladimir Putin de atacare a Ucrainei.
Cosmin Popa este de părere că termenul care a iritat comunitatea internațională a fost folosit ca mesaj intern, pentru poporul rus. Prin „denazificare”, Putin promite indirect că va institui organisme politice proprii, rusești, în Ucraina, prin intermediul cărora îi va înlătura pe cei care au plasat țara vecină în direcția actuală, pro-occidentală.
Președintele rus, Vladimir Putin, se află la cârma statului rus încă din 2000. De-a lungul anilor, acesta a cunoscut și purtat discuții diplomatice cu 4 președinți francezi, 4 americani, 3 cancelari germani și 5 premieri britanici.
### VEZI ȘI… ###
De ce continuă liderii europeni să eșueze în dialogul cu Rusia
„Dincolo de controlul militar al Ucrainei, Putin vizează și punerea la dispoziția cetățenilor ucraineni care sunt orientați politic, cultural către Rusia a unor instituții politice care să le exprime așa-zisa voință politică”, arată Cosmin Popa.
Este practic o metodă pe care a aplicat-o deja în regiunile separatiste prin crearea unor miliții, „în sensul african al cuvântului”, și care căpătat o formă politică cu asistența Rusiei.
Discurs Putin – mesaj ucraineni
„Țările NATO conducătoare, pentru a-și atinge propriile obiective, susțin în toate naționaliștii extremi și neonaziștii din Ucraina, care, la rândul lor, nu vor ierta niciodată pe cei din Crimeea și Sevastopol pentru libera lor alegere – reunirea cu Rusia.
Vedem că forțele care au dat o lovitură de stat în Ucraina în 2014, au preluat puterea și o dețin cu ajutorul, de fapt, a unor proceduri electorale decorative, au abandonat în cele din urmă soluționarea pașnică a conflictului. Timp de opt ani, nesfârșit de opt ani, am făcut tot posibilul pentru a rezolva situația prin mijloace pașnice, politice. Degeaba”
Istoricul este de părere că discursul reflectă tocmai dorința lui Vladimir Putin de a crea miliții locale a căror acțiune să ducă la destabilizare pe întreg teritoriul Ucrainei.
„Este un discurs articulat istoric care încearcă să ne aducă pe toți în zona acceptabilității: asta este, și alții au mai făcut-o, este momentul nostru, atunci când am fost slabi și am colapsat ca URSS-ul, nu am reușit să mai ținem flancul și iată că a sosit momentul revanșei. Acesta este mesajul către audiența internă”, spune analistul în relații internaționale, Radu Magdin.
Pe de altă parte, Popa spune că li se va oferi o platformă cetățenilor apropiați Rusiei să se poată exprima politic, dar scopul final este de a genera un adevărat război civil în Ucraina pentru a îngreuna intervenția comunității internaționale.
Rusia spune că e pregătită să negocieze tratatele de control al armelor și să inspecteze bazele de rachete americane din România și Polonia, dar numai dacă cerințele sale de securitate vor fi luate în seamă. (În imagine: Sistemul antirachetă Aegis Ashore de la Deveselu, România)
### VEZI ȘI… ###
Nemulțumită de răspunsul SUA, Moscova amenință cu măsuri de natură tehnico-militară
„Acesta este obiectivul. Să introducă confuzie. Este motivul pentru care operează cu trimiteri absolut halucinante la statutul ONU și la alte tratate pe care el însuși le-a încălcat. Aici este o confuzie propagandistică ce vizează efecte pe termen lung, nu imediate”, subliniază Popa.
Discurs Putin – mesaj SUA
„Acum, câteva cuvinte importante, foarte importante pentru cei care ar putea fi tentați să intervină în evenimentele în desfășurare. Oricine încearcă să se amestece cu noi, cu atât mai puțin să creeze amenințări pentru țara noastră, pentru poporul nostru, trebuie să știe că răspunsul Rusiei va fi imediat și va duce la consecințe pe care nu le-ați experimentat niciodată în istoria voastră. Suntem pregătiți pentru orice dezvoltare a evenimentelor. Au fost luate toate deciziile necesare în acest sens. Sper că voi fi auzit”.
Un alt mesaj care a ridicat mari semne de întrebare este cel prin care Putin a cerut comunității internaționale să nu intervină în Ucraina, că, în caz contrar, ar avea de suferit.
Socotește acest război împotriva Ucrainei ca o chestiune aproape internă, de unde și avertismentul extrem de grosolan, dar care arată o personalitate scelerată, la adresa oricăror alte terțe părți care le-ar putea veni proasta idee de a se amesteca în această ceartă între slavi
Cosim Popa, istoric
Cosmin Popa consideră că amenințarea lui Vladimir Putin vizează direct Statele Unite. Liderului de la Kremlin și multora dintre ruși li s-a părut scandalos că Ucraina se îndepărtează de tutela politică, economică și culturală a Moscovei.
Amenințările sunt adresate oricăror alte terțe părți cărora le-ar putea veni proasta idee de a se amesteca în această ceartă „între slavi”. Iar faptul că face referire la o țară care va suporta consecințele majore ale sprijinului dat Ucrainei are în vedere clar perioada celui de-al doilea război mondial, cred experții.
Ce urmează
Experții consultați de Europa Liberă sunt unanimi când vine vorba despre limita la care se va opri agresiunea ordonată de Vladimir Putin.
Radu Magdin este de părere că liderul de la Kremlin își dorește întinderea Rusiei în granițele fostei URSS, fără Țările Baltice, în timp ce Cosmin Popa arată că, în viziunea sa, misiunea istorică a lui Vladimir Putin este reunificarea, directă sau indirectă, a tuturor pământurilor care au aparținut Imperiului Rus sub egida Moscovei.
16×9 Image
Oana Despa
A lucrat mai bine de 20 de ani în televiziune unde a fost reporter specializat pe domeniul Justiției sau a condus secții de Investigații. A produs una dintre emisiunile de impact despre devalizarea României după 1989 – România furată. În prezent este pasionată de alfabetizare media și combaterea dezinformării.
https://romania.europalibera.org/a/semnificatia-mesajului-lui-putin/31720804.html
////////////////////////////////////
Cum a fost subjugată Rusia de Putin și acoliții săi kaghebiști
În ultimii ani, Rusia lui Vladimir Putin a dus o campanie concertată de a-și extinde influența și de a submina instituțiile occidentale. Agresiunea armată asupra Ucrainei, interferența în alegerile americane și în derularea Brexit, sponsorizarea partidelor politice extremiste din Europa reprezintă doar o parte din acțiunile toxice ale regimului Putin, menite a slăbi coeziunea Occidentului.
În cartea Oamenii lui Putin – Cum a recuperat KGB-ul Rusia si apoi a atacat Occidentul, Catherine Belton, jurnalistă de investigații și fostă corespondentă la Moscova a Financial Times, dezvăluie povestea nespusă a modului în care Vladimir Putin și un mic grup de kaghebiști din jurul lui au ajuns la putere, jefuindu-și, fără scrupule, țara. Săpând până în adâncurile operațiunilor Kremlinului lui Putin, Belton obține mărturii de la jucători-cheie din interior pentru a dezvălui cum afaceriștii independenți ai epocii Elțîn au fost înlocuiți cu o nouă generație de oligarhi loiali lui Putin. Treptat, aceștia au distrus economia Rusiei, subjugând sistemul judiciar. Putin și aliații lui și-au finalizat planul, reafirmând propagandistic puterea Rusiei, în timp ce preluau controlul total asupra statului, suprimând vocile independente și lansând operațiuni de influență sub acoperire în străinătate.
Autoarea consideră că, în dimineața zilei de 25 octombrie 2003, Rusia a intrat definitiv pe drumul separării iremediabile de democrația liberală occidentală. Mihail Hodorkovski, cel mai bogat om al țării și acționarul principal al Yukos, cea mai mare companie energetică a Rusiei, a fost reținut de Serviciul Federal de Securitate, sub acuzația de fraudă și evaziune fiscală. După un proces-spectacol, oligarhul a fost condamnat la nouă ani de închisoare, iar societatea rusă îl privea deja pe Putin ca pe un Robin Hood care luptă cu impostura. Hodorkovski adunase o avere colosală, profitând de privatizările haotice din perioada Elțîn. Într-o țară cu oameni extrem de săraci, puțini au plâns aruncarea lui Hodorkovski în închisoare, cei mai mulți fiind impresionați de spectacolul mediatic creat de Putin în jurul procesului. Imperiul său a fost decapitat de o clică strânsă în jurul lui Vladimir Putin, inaugurându-se astfel o eră tulbure pentru Rusia. Distrugerea Yukos constituie capitolul central în relatarea fascinantă despre regimul Putin, renăscut din cenușa Uniunii Sovietice.
Catherine Belton urmărește traiectoria banilor. Demarează o călătorie printr-un labirint întunecat, care cuprinde scheme de deturnare a acțiunilor, fuziuni dubioase, companii fictive și conturi off-shore. Toate acestea duc, inevitabil, la un răspuns previzibil: economia postsovietică și instituțiile de stat au fost capturate de un grup de foști ofițeri KGB sau siloviki, cum mai sunt ei cunoscuți. Belton combină această incursiune cu mărturiile unui număr uimitor de persoane din interiorul Kremlinului, plus altele culese de la diplomați, ofițeri de informații, procurori, mafioți și oligarhi. Mergând de la Moscova la Londra și în Elveția, apoi până în Brighton Beach din Brooklyn, și adunând o galerie de personaje colorate, Oamenii lui Putin este povestea completă a modului în care s-au năruit speranțele de construire a unei noi Rusii, cu consecințe dramatice pentru locuitorii ei și, din ce în ce mai mult, pentru întreaga lume.
Catherine Belton,
Oamenii lui Putin – Cum a recuperat KGB-ul Rusia și apoi a atacat Occidentul,
Editura Litera, București, 2022. Traducere din engleză: Gabriel Tudor.
http://presamil.ro/cum-fost-subjugata-rusia-de-putin-si-acolitii-sai-kaghebisti/
////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
Cum poti calma palpitațiile inimii? 3 retete naturale de oprire a sangerarilor gingivale; Dieta cu alimente crude asigura detoxifierea; Ce sa mananci ca sa previi caderea parului-10 alimente; Cum folosesc batranii anghinarea in prepararea leacurilor; Alimentatia ucide mai multi oameni decat fumatul. Cati romani au murit din cauza unui regim alimentar prost; Alimente care usureaza viata reumaticilor; Plante care alunga durerea de cap; De ce ne dor articulaţiile? Cele mai frecvente cause;-Tratamente naturale ale contuziilor; 7 beneficii dovedite ale consumului de spanac; Modalitati naturale de protectie impotriva cariilor; Precautii cand folosim remedii pe baza de soc; Beneficiile ceaiului de limba cerbului; De ce sa consumi primavara salata de papadie; Ceaiul de roinita – relaxant si nu numai; Obiceiuri surprinzatoare care duc la acumularea de toxine in corp; Terapia care ne poate scapa de operatia de hernie de disc; Cicoarea – ajutor de nadeje in cura de slabire;Terapii complementare cu produse apicole; Ceaiuri recomandate pentru infectii urinare; Plantele medicinale pot avea efecte adverse grave. Cand sa ne ferim de ele;Ce poţi trata cu sunătoare. Planta are beneficii multiple
///////////////////////////////////////////////////////////////////
Ce poţi trata cu sunătoare. Planta are beneficii multiple
Despre sunătoare, vechii greci credeau că parfumul florilor ei alungă spiritele rele. Nu erau foarte departe de adevăr, pentru că planta este un remediu indicat în bolile nervoase, depresie, insomnie, anxietate şi, în general, calmează stările psihice negative. După cum vei vedea în cele ce urmează, acestea nu sunt singurele efecte benefice ale sunătoarei.
Cunoscătorii plantelor de leac culeg sunătoare pe toată perioada verii, din păduri şi de pe păşuni. O deosebesc de alte plante cu flori galbene datorită punctelor negre pe care le are pe petale. O pun la uscat şi o păstrează în saci de pânză în locuri răcoroase şi bine aerisite, pentru a le fi de ajutor în sezoanele care urmează. Florile conţin un pigment roşu numit hipericină. Datorită acestuia, dar şi a taninilor şi a flavonoidelor, sunătoarea este utilă ca tratament adjuvant în diverse afecţiuni, pentru normalizarea tranzitului în caz de diaree, reducerea spasmelor intestinale şi a disconfortului din zona venelor hemoroidale, stimularea bilei, protejarea stomacului şi ficatului. De exemplu, fitoterapeuţii recomandă tratamente naturiste cu sunătoare celor care se confruntă cu depresie uşoară datorită efectelor pozitive pe care le au. S-a observat că pigmentul hipericină acţionează asemănător cu antidepresivele. O altă substanţă pe care o conţin florile de sunătoare, numită hiperforină, influenţează activitatea unei substanţe chimice de la nivelul creierului numită serotonină, de care depinde starea de bine. Înainte de a folosi remedii interne din sunătoare trebuie să ştii că acestea pot diminua efectul contraceptivelor orale, antidepresivelor, anticoagulantelor, antiepilepticelor, imunosupresoarelor, bronhodilatatoarelor, precum teofilina, şi a unor medicamente pentru boli cardiovasculare, ca digoxina.
- Ceaiul redă starea de bine
Nu doar pentru depresie este indicat ceaiul de sunătoare, ci şi pentru combaterea stărilor de anxietate, insomniei, tulburărilor de somn. Este un remediu care poate fi luat, alături de tratamentul medicamentos recomandat de medicul curant, în caz de diskinezie biliară, gastrită, ulcer, colecistită, colită. În aceste cazuri, poţi face o infuzie dintr-o linguriţă de plantă uscată şi 250 ml de apă clocotită. Laşi la infuzat 5 minute şi strecori. Este necesar să bei câte 3 căni pe zi. Dacă este luat pe o perioadă lungă de timp, după o cură de o lună şi jumătate, sunt recomandate 2 săptămâni de pauză.
- Maceratul, indicat în crize hemoroidale
Nu doar tratamentele pe bază de unguente, supozitoare sau medicamente venotonice combat hemoroizii, ci şi spălăturile sau băile calde de şezut cu macerat de sunătoare. Pentru macerat, amesteci într-un vas 4 linguri de flori de sunătoare cu 4 căni cu apă, îl acoperi şi-l laşi la temperatura camerei, peste noapte. Dimineaţa, strecori şi încălzeşti maceratul cu care faci o baie de şezut 15 minute. Băile de şezut sunt recomandate de 3 ori pe zi în timpul crizelor hemoroidale, pe o perioadă de 7 zile. Maceratul la rece făcut dintr-o lingură de plantă şi 1 cană de apă, băut de 3 ori, zilnic, cu o jumătate de oră înainte de mesele principale, combate diareea şi protejează mucoasa gastrică a celor care suferă de ulcer sau gastrită.
- Tinctura, bună de pus pe rană
Remediile cu sunătoare s-au dovedit eficiente în cazul unor probleme ca arsurile minore, rănile sau iritaţiile. O cremă pe bază de sunătoare, maceratul uleios, precum şi tinctura de sunătoare grăbesc vindecarea în aceste situaţii indiferent pe care dintre acestea o alegi. Tinctura de sunătoare s-a dovedit a avea efect cicatrizant, antiinflamator dacă este folosită sub formă de spălături sau comprese. Pentru acestea, amesteci o linguriţă de tinctură cu un pahar de apă fiartă şi răcită. Îmbibi o compresă în tinctură şi speli locul ranei sau al arsurii sau aplici compresa de 2 sau de 3 ori pe zi, 15-20 de minute. Intern, 30 de picături de tinctură de sunătoare, luate cu puţină apă, îmbunătăţesc digestia şi stimulează funcţia biliară.
- Uleiul alungă durerile articulare
Un bun antiinflamator, datorită pigmentului hipericină, uleiul de sunătoare alungă durerile musculare, de spate şi articulare. De aceea, este indicat a fi utilizat sub formă de masaj, în reumatism, sciatică, gută, artrită, artroză, inflamaţie musculare. Datorită faptului că acţionează şi ca antimicotic şi cicatrizant, acest tip de ulei poate fi utilizat sub formă de gargară în afecţiunile bucale. De 3 ori pe zi, după masă, iei câte 1 linguriţă de ulei şi o mesteci 3 minute, apoi o arunci.
/////////////////////////////////////////
Plantele medicinale pot avea efecte adverse grave. Cand sa ne ferim de ele
Stim cu totii ca ceaiul de tei ne relaxeaza si ne ajuta sa dormim mai bine. Medicii atrag insa atentia ca baut mai mult de 3-4 saptamani va avea efectul invers: provoaca insomnie. in plus, nu este recomandat persoanelor cu tensiune mica. Iata o lista cu plantele care au si efecte adverse:
Musetelul este una dintre cele mai populare plante medicinale. Ajuta digestia, calmeaza iritatiile, este recomandat in infectiile respiratorii, dar in acelasi timp, atentie, interactioneaza cu unele medicamente.
Dr. Catalina Cretu, medic apifitoterapeut: Fluidifica sangele si daca persoana respectiva ia un anticoagulant evident ca va modifica nivelul de fluiditate a sangelui si se va trezi cu hemoragii nedorite.
si preparatele cu ginko biloba, ginseng, usturoi sau ghimbir pot interactiona cu medicatia anticoagulanta. in plus, ghimbirul si scortisoara, foarte folosite in curele de slabire, pot determina cresterea in marime a unui fibrom sau chist uterin, dar nu sunt singurele.
Dr. Ruxandra Constantina, medic apifitoterapeut: Extracte de salvie, de lemn dulce, de marar, de trifoi rosu, foarte folosite. in cazul in care persoana are o predispozitie spre chist, are antecedente de cancer mamar sau ovarian, ele sunt strict contraindicate.
De aceea este important sa nu luati produse naturale dupa ureche, ci doar dupa ce ati fost la un medic. Un alt exemplu este ginsengul. Indicat pentru memorie, fertilitate sau imunitate, poate avea efecte adverse daca e luat prea mult timp.
Dr. Catalina Cretu, medic apifitoterapeut: Luat zilnic pe o perioada mai mare de 21 de zile va da o stare de agitatie si atunci se da cu anumite intermitente. Asa cum poti sa dai sofranelul timp de 3 luni fara sa apara niciun fel de probleme.
si ceaiul verde trebuie baut cu atentie, desi este plin de antioxidanti. Medicii recomanda ca dupa o luna sa fie luata o pauza.
Dr. Ruxandra Constantina, medic apifitoterapeut: Ceaiul verde interfereaza cu absorbtia calciului si a fierului, deci putem sa ne trezim cu o anemie, putem sa ne trezim cu o spasmofilie si in prima faza are efect tonic, dar el scade tensiunea arteriala si cei care au tensiunea mica se pot trezi chiar cu stari de lesin.
Atentie si la produsele pe baza de sunatoare, mai ales in sezonul cald. Provoaca fotosensibilitate, deci nu e recomandat sa va expuneti la soare daca urmati un astfel de tratament. in plus, scade eficacitatea pilulelor contraceptive, ale medicamentelor pentru hipertensiune, diabet sau astm.
////////////////////////////////////////
Ceaiuri recomandate pentru infectii urinare
ceai de merisor
Infectiile urinare sunt cauzate de bacterii care intră în tractul urinar și se înmulțesc. Aceste bacterii pot afecta rinichii, vezica urinară, uretra și alte părți ale sistemului urinar. Această problemă este mai frecventă la femei decât la bărbați și poate fi cauzată de diverși factori precum igiena personală precară, sarcină, menopauză, diabet etc.
Simptomele unei infectii urinare includ durere sau arsură la urinare, urinare frecventă, urină tulbure sau urât mirositoare și durere în abdomenul inferior sau spatele pelvisului.
Infecțiile urinare pot fi dureroase și neplăcute, dar există multe remedii naturale care pot ajuta la ameliorarea simptomelor și la combaterea infecției în sine. Consumul de ceai pentru infecții urinare este un remediu natural, eficient și gata preparat. Există multe ceaiuri pe piață pentru infectie urinara care sunt adesea recomandate pentru această afecțiune. Cu toate acestea, dacă simptomele persistă sau se agravează, asigurați-vă că vă consultați medicul.
Există multe ceaiuri pentru infectia urinara care pot ajuta la ameliorarea simptomelor și la combaterea acestor infecții. În acest sens, ceaiurile pentru infecții ale tractului urinar includ:
Ceaiul de merisor
Ceaiul de afine este un ceai excelent pentru tratarea infecțiilor tractului urinar. Ceaiul de afine este un remediu popular pentru infecții urinare, deoarece ajută la eliminarea bacteriilor din sistemul urinar. De asemenea, poate ajuta la prevenirea reapariției infecțiilor urinare.
Ceaiul verde
Ceaiul verde ajută la prevenirea și tratarea infecțiilor tractului urinar datorită proprietăților sale antibacteriene și antioxidante. Conține polifenoli, inclusiv catechine, care ajută la prevenirea atașării bacteriilor de pereții vezicii urinare și a uretrei. În plus, datorită proprietăților sale antiinflamatorii, ceaiul verde poate ajuta la reducerea inflamației și durerii asociate cu infectia urinara și este unul dintre ceaiurile adesea recomandate pentru tratarea infectiei urinare.
Ceaiul de musetel
Ceaiul de mușețel face parte și din categoria ceaiurilor pentru infecțiile tractului urinar și poate fi folosit pentru ameliorarea simptomelor acestor infecții datorită proprietăților sale antiinflamatorii și antibacteriene, făcându-l o alegere bună în astfel de cazuri. Acest ceai poate ajuta, de asemenea, la calmarea vezicii urinare iritate.
Ceaiul de menta
Ceaiurile folosite pentru tratarea infecțiilor tractului urinar includ ceaiul de mentă. Datorită proprietăților sale antibacteriene și antiinflamatorii, ceaiul de mentă este un remediu popular pentru o varietate de probleme de sănătate, inclusiv infecții ale tractului urinar. În cazul infecțiilor urinare, ceaiul de mentă poate ajuta la ameliorarea simptomelor precum durerea și inflamația. De asemenea, poate ajuta la eliminarea bacteriilor din tractul urinar și la prevenirea infecțiilor recurente.
Ceaiul din frunze de afin
Ceaiul din frunze de afine poate fi folosit ca remediu natural complementar pentru infectiile tractului urinar si apartine categoriei ceaiurilor pentru infectiile tractului urinar. Frunzele de afin conțin substanțe active precum arbutina și acidul ursolic, care sunt antimicrobiene și antiinflamatorii și ajută la combaterea infecțiilor tractului urinar.
Ceai de patrunjel
Un alt ceai recomandat pentru infectiile urinare este ceaiul de patrunjel. Pătrunjelul conține compuși cu proprietăți diuretice și antioxidante, iar unele cercetări sugerează că poate fi util în ameliorarea simptomelor infecțiilor tractului urinar. Din acest motiv, ceaiul de patrunjel este adesea considerat util in tratamentul infectiilor urinare datorita proprietatilor sale diuretice si antiseptice.
Acestea sunt doar câteva dintre ceaiurile pentru infecții urinare, dar trebuie reținut întotdeauna că, uneori, acestea pot să nu fie suficiente și poate fi necesar un tratament suplimentar.
Deci, infectiile urinare sunt o afecțiune comună, dar există multe modalități de a trata și preveni problema, dintre care cea mai accesibilă este consumul de ceai pentru infectiile urinare. Ceaiul pentru infectii urinare este recomandat dacă aveți simptome specifice, dar consultați-vă și medicul pentru a înțelege stadiul exact al bolii, astfel încât să puteți lua cea mai bună decizie de tratament.
/////////////////////////////////////
Terapii complementare cu produse apicole
Apiterapia este o metoda de tratament care foloseste produsele stupului. Este o metoda foarte veche, raspandita in toate regiunile lumii. Mierea de albine, laptisorul de matca, propolisul, ceara, pasture, veninul de albine sunt leacuri naturale de mare efect, ce pot fi folosite si in scop preventiv, dar, ca si in cazul altor remedii naturale, este necesar sfatul unui medic.
Probabil mierea este cel mai dulce si mai bun aliment si leac natural, folosit inca de acum cateva mii de ani. Minunata licoare are insusirea de a hrani, tonifia si energiza organismul. Este sedativa, expectoranta, antiseptica, antianemica, diuretica. Mierea contine apa, glucide (fructoza, glucoza, zaharoza, maltoza), proteine, aminoacizi, substante minerale (calciu, cupru, magneziu, siliciu, fosfor, mangan etc.), vitamine (B1, B2, B6, B5, K, C), graunte de polen, substante antibiotice etc.
Cea mai bogata in virtuti vindecatoare este mierea poliflora. Fiecare tip de miere este insa indicat, cu precadere, pentru tratarea anumitor afectiuni. Culoarea mierii variaza in functie de compozitie si de florile din care s-au recoltat polenul si nectarul. Astfel, ea trece de la galben pal pana la auriu spre roscat si chiar maroniu, in cazul mierii de mana si conifere. Consumul de miere este contraindicat celor care au alergie la polen, precum si celor care au anumite afectiuni pancreatice. In alimentatia sugarilor mierea se va administra numai sub supraveghere medicala.
Polenul este recoltat si preparat de catre albine si foloseste la hranirea puietului. Grauncioarele de polen pot sa fie divers colorate, de la galben, pana la maroniu. Dupa ce este recoltat, polenul se poate pastra 2 ani, apoi el isi pierde valoarea terapeutica. Polenul este bogat in proteine, grasimi, zaharuri, substante minerale, pigmenti si fermenti. De asemenea, in compozitia lui sunt prezente vitamine: A, B, E, P, unii hormoni, antioxidanti, enzime antibiotice. Avand o valoare nutritiva mare, polenul este folosit ca accelerator al cresterii, de aceea se administreaza numai la indicatiile medicului.
Polenul se poate administra sub forma de granule, de pulbere obtinuta prin macinarea granulelor, sau pasta, numita si pastura, care este cea mai activa din punct de vedere al virtutilor terapeutice. Pastura se pastreaza la frigider, pentru ca altfel isi pierde proprietatile. Polenul este indicat in anemii, stari de slabire si epuizare, oboseala, ca stimulent al activitatii sexuale, ca factor de crestere si adjuvant in bolile cardiovasculare. Administrarea lui este contraindicata in alergii, afectiuni psihice, in obezitate, diabet si boli endocrine.
Propolisul este o substanta cleioasa, cerata, parfumata, pe care albinele o aduna din mugurii unor plante – plop, castan, cires, conifere – o prelucreaza, aducandu-i secretii proprii si-i maresc astfel insusirile antibacteriene. Propolisul contine uleiuri vegetale, minerale (fier, cupru, zinc, mangan) si multe rasini vegetale, care-i dau un miros specific. Este o substanta antiseptica si antibiotica. Se consuma ca atare, cantitatea echivalenta unui bob de mazare pe zi, in afectiuni pulmonare si pentru intarirea sistemului imunitar. Tinctura de propolis se foloseste in aplicatii externe, pentru badijonarea ranilor greu vindecabile, a gingiilor afectate de parodontoza, a aftelor si eczemelor. Propolisul are efect anesteziant in cazul durerilor dentare.
Laptisorul de matca este un produs care foloseste la hranirea larvelor de albine. Este secretat de albinele lucratoare si cu el este hranita si matca stupului. Este foarte bogat in proteine si aminoacizi: arginina, leucina si tirizina, substante antibiotice, minerale si vitamine, precum si hormoni feminini, glucide si lipide. Are rol de intarire si stimulare a cresterii, este antibiotic si folosit ca adjuvant in tratamentul anticanceros. Cu laptisor de matca se trateaza starile de oboseala si slabire, intarzierile de crestere, boli ale ficatului si ale inimii, sterilitatea feminina si frigiditatea, infectii virale, reumatism, cancer, afectiuni dermatologice. Laptisorul de matca nu este indicat in hipertiroida, in toate dereglarile glandelor endocrine, in diabet, alergii, afectiuni psihice.
Veninul de albine are proprietati antibiotice, insecticide, anticoagulante si produce modificari circulatorii locale sau generale. In scop terapeutic veninul de albine se foloseste fie direct prin intepatura de albina, fie prin extrase purificate, aplicate de catre medic. Este foarte important sa se stie ca unele persoane fac alergie sau chia soc anafilactic la administrarea de venin de albine. Se cunosc cazuri pentru care o intepatura de albine a fost fatala. Veninul este contraindicat si in diabet, graviditate, insuficienta cardiaca. De aceea, acest tip de tratament se va aplica sub stricta observatie si supraveghere a unui medic specialist.
Veninul de albine are actiune bactericida, antitumorala, anticoagulanta, cardiostimulatoare, protectoare impotriva iradierii radioactive. Din aceste motive, veninul de albine se foloseste in cazul reumatismului, al migrenelor si nevralgiilor, al afectiunilor cardiovasculare.
///////////////////////////////////////
Proprietati terapeutice pe care le detine lavanda
Aproape 40 de plante din familia mentei sunt clasificate din punct de vedere tehnic drept levantica, desi cea mai comuna versiune de lavanda este Lavandula angustifolia, care defineste cel mai bine culoarea „levantica”. Folosita înca din vremuri stravechi de romani si de greci, aceasta planta se gaseste în Africa, în zona bazinului Marii Mediterane si în alte regiuni ale Europei sau Asiei. Motivul pentru care este folosita atat de mult este gama larga de aplicatii, de la alimente si parfumuri la cosmetice si medicamente pe baza de plante; este o adevarata resursa de uleiuri esentiale care au efecte puternice asupra corpului uman si însumeaza unele din cele mai speciale si iubite mirosuri din lume. În Romania, peste 20 de familii din Alba au renuntat la culturile traditionale si au ales sa cultive lavanda iar situatia se extinde si în Moldova si Dobrogea.
Lavanda englezeasca (Lavandula angustifolia) este probabil cel mai cunoscut si mai apreciat soi de lavanda. Originara din regiunea mediteraneana, lavanda englezeasca si-a castigat numele pentru ca se dezvolta foarte bine în conditiile de clima si sol din Anglia. Aceasta formeaza plante de aproximativ 60-90 cm înaltime. Frunzele gri-verzui sunt parfumate si aspectuoase. Lavandula angustifolia ‘Munstead’ este un alt tip bine cunoscut de lavanda. Tolereaza mai bine caldura decat alte soiuri de lavanda englezeasca. Alte tipuri de lavanda care se adapteaza bine la caldura sunt lavandinele (Lavandula x intermedia) sau hibrizii de lavanda englezeasca. Aceste plante au fost obtinute prin combinarea lavandei portugheze (Lavandula latifolia) cu levantica englezeasca (Lavandula angustifolia).
Soiurile de lavanda cele mai populare includ levantica ‘Grosso’ (Lavandula x intermedia ‘Grosso’), apreciata pentru florile sale bogate, parfumate intens. ‘Grosso’ este adesea crescuta în regim intensiv pentru uleiul esential folosit în industria parfumurilor. Aceasta varietate creste pana la 60-90 cm înaltime, iar pentru varianta alba cauta ‘White Grosso’. Provence (Lavandula x intermedia ‘Provence’) este o alta lavanda cultivata în special în Provence, Franta. Este pretioasa pentru florile sale parfumate, cu tulpini lungi. Lavandula dentata este mai mult o planta valoroasa pentru peisagistica. Frunzele si florile au tonuri puternice de pin si camfor, motiv pentru care lavanda frantuzeasca nu este un tip de levantica culinara. Lavanda frantuzeasca înfloreste continuu, mai ales în regiunile cu ierni blande. Este potrivita pentru pliculetele cu lavanda uscata si butasi.
Proprietatile lavandei sunt valoroase atat în beneficiul sanatatii, cat si pentru industria cosmetica. În plus, lavanda este materia prima perfecta pentru decoratiuni. Componentele antioxidante ale lavandei pot influenta sistemul endocrin al organismului pentru a reduce nivelurile de hormoni de stres din organism. Daca sorbi dintr-o cana de ceai de lavanda sau, pur si simplu, zdrobesti cateva flori între degete si le aplici pe frunte, poti obtine un efect de calmare. Calitatile relaxante ale plantei, care provin din efectele pe care le au compusii organici si antioxidanti, ajuta inima, reducand tensiunea arteriala si regland tensiunea din vasele de sange. Acest lucru poate preveni ateroscleroza si alte probleme cardiovasculare, reducand astfel riscul de accident vascular cerebral si atac de cord.
Folosita în aromaterapie, lavanda are un efect puternic asupra sistemului nervos, fiind recomandata pentru insomnii si apnee. Daca adaugi flori în apa din cada si faci o baie, componentele antiinflamatorii ale lavandei pot ajuta la reducerea inflamatiei în întregul corp si la relaxarea muschilor. Proprietatile antiinflamatorii si antioxidante ale lavandei sunt destul de puternice si sunt una dintre principalele aplicatii ale florilor de lavanda. Lavanda are si proprietati antiseptice. Multi oameni aplica frunze de lavanda zdrobite pe rani si leziuni pentru a stimula vindecarea rapida a acestora, dar si pentru a împiedica dezvoltarea infectiilor. Un studiu din 2005 arata ca levantica amelioreaza si simptomele candidozei.
Polifenolii care se regasesc în lavanda au o gama larga de efecte asupra corpului. Pot ajuta la prevenirea dezvoltarii bacteriilor daunatoare si a acumularii de gaze în intestin, spre a usura disconfortul stomacului, a reduce balonarea si a elimina crampele. Prin infuzarea plantelor de lavanda în apa, obtii un ceai de lavanda cu totul deosebit pe care îl poti servi cu miere sau zahar. Daca alegi sa cumperi ceai de lavanda din magazine, proprietatile vor fi aceleasi. Substantele active din ceaiul de lavanda lupta împotriva insomniei, relaxandu-te si calmandu-te. În plus, acesta este foarte eficient împotriva indigestiei, dar si a migrenelor. Iar cea mai buna veste este ca are o aroma intensa si un gust minunat.
Textele vechi, dar si cele moderne despre aromaterapie pledeaza pentru utilizarea lavandei ca ulei esential antibacterian. Frunzele si tulpinile plantei au fost utilizate dintotdeauna pentru a pregati leacuri împotriva bolilor sistemului digestiv si a reumatismului, iar levantica a fost evaluata în scopuri cosmetice. Romanii au folosit ulei de lavanda pentru baie, gatit si purificat aerul. Chiar si în Biblie, uleiul de lavanda se numara printre aromele folosite pentru ungere si vindecare.
//////////////////////////////////////
Cicoarea – ajutor de nadeje in cura de slabire
Multi oameni recurg la solutii drastice pentru a încerca sa slabeasca. Unii se concentreaza pe a realiza cat mai multe exercitii fizice, în timp ce altii aleg sa manance cat mai putin posibil în speranta ca vor scapa de kilogramele în plus. Însa, ceea ce nu stiu multi dintre acesti oameni este ca o dieta sanatoasa si echilibrata reprezinta cel mai important pas în încercarea unei persoane de a slabi.
De aceea, pe langa un stil de viata activ din punct de vedere fizic, este crucial ca o persoana sa aiba o dieta care sa contina toti nutrientii necesari functionarii zilnice a corpului. Aici intervin suplimentele naturale. În zilele noastre, este dificil sa obtinem toti nutrientii necesari unei diete sanatoase doar din mancarea pe care o consumam. Astfel, acestea trebuie obtinute din alte surse. Una dintre aceste surse poate fi cicoarea.
Cicoarea este o planta ierboasa cu numeroase beneficii pentru sanatate, printre care putem amintii prevenirea infectiilor bacteriene, sprijinirea sistemului imunitar, detoxifierea ficatului si îmbunatatirea procesului de digestie. Din punct de vedere al valorilor nutritionale, cicoarea este o sursa excelenta de vitamine si minerale, inclusiv zinc, magneziu, calciu, fier, acid folic, potasiu, precum si vitamina A, vitamina B6, vitamina C, vitamina E si vitamina K. Acesti nutrienti sunt cei care stau în spatele tuturor beneficiilor oferite de cicoare.
Unul dintre cele mai populare motive pentru care cicoarea este utilizata este rolul acesteia în sistemul digestiv. Cicoarea contine inulina, o substanta care este un puternic probiotic. De asemenea, a fost dovedit ca inulina reduce si nivelul de colesterol din corp, ceea ce înseamna ca aceasta ajuta si la evitarea bolilor de inima.
Cicoarea este o sursa de oligofructoza, iar inulina reprezinta o forma de fibra naturala. Acestea ajuta la gestionarea greutatii si în încercarile de a pierde din greutate, pentru ca ambele regleaza nivelul de gherlina, un amino acid asociat cu pofta de mancare. Prin reducerea hormonului de gherlina, cicoarea poate reduce astfel situatiile în care un individ mananca excesiv, oferindu-i acestuia un sentiment de saturatie. Astfel, un extract calitativ de cicoare poate ajuta în eforturile de a pierde din greutate!
În plus, cicoarea are calitati sedative, ceea ce poate reduce nivelul de anxietate, rezultand astfel în relaxarea mintii, si evitarea efectelor negative pe care le are stresul asupra corpului uman. Este important de retinut ca, desi ofera multe beneficii sanatatii trupului, consumul excesiv de cicoare ar trebui evitat pe timpul sarcinii, deoarece exista riscul ca aceasta sa stimuleze pierderea sarcinii.
/////////////////////////////////////
Terapia care ne poate scapa de operatia de hernie de disc
Gimnastica medicala sau kinetoterapia este o terapie foarte eficienta, care iti modeleaza corpul, lupta cu succes impotriva bolilor si te ajuta sa te refaci, daca ai suferit vreun accident. Pentru rezultate imediate, este recomandat sa practici kinetoterapia cu ajutorul unui specialist in domeniu.
Acesta iti va recomanda cateva exercitii utile in functie de varsta pe care o ai si de problemele de sanatate. Daca vrei sa preintampini aparitia bolilor ce tin de coloana vertebrala, tratamentul poate fi reluat chiar si dupa vindecare. In plus, kinetoterapia si masajul sunt printre cele mai bune metode care regleaza tensiunea arteriala si previn imbatranirea prematura a oaselor.
Terapia prin miscare se poate face prin exercitii fizice ca atare sau utilizand anumite echipamente speciale. Miscarile cu mingea, ridicarea de greutati si exercitiul pe bicicleta medicinala sunt cele mai cunoscute metode de terapie.
Este important sa respecti cu strictete numarul intreg de sedinte si miscarile pe care ti le prescrie kinetoterapeutul. Cu ajutorul gimnasticii medicale, poti scapa de interventia chirurgicala in cazul unor boli frecvente, cum ar fi discopatie lombara sau hernia de disc.
Unele dintre cele mai frecvente afectiuni intalnite la varste tinere sunt ale coloanei vertebrale, musculaturii spatelui si gatului. Munca de birou, asociata cu sedentarismul, creeaza o serie de probleme legate in mod special de coloana vertebrala si de slabirea musculaturii. Apar deviatii patologice ale coloanei vertebrale (scolioze, cifoze, lordoze, cifoscolioze etc.), dureri ale spatelui. Daca nu se iau masuri apar discopatiile care, netratate, pot degenera mai tarziu in spondiloze (cervicale) sau chiar hernii de disc (lombare).
Recomandam in primul rand, sa se faca un control medical de specialitate, caci de multe ori aceste probleme sunt insesizabile pentru un ochi neavizat. Daca in urma controlului nu sunt evidentiate probleme grave, cel mai bine este sa se faca preventiv un masaj de intretinere si gimnastica usoara sau sa se practice un sport usor, sa se faca plimbari in aer liber etc. Insa daca la control sunt descoperite probleme ale coloanei sau spatelui, se va face tratament constand, de regula, in masaj medical al coloanei vertebrale si musculaturii spatelui (un masaj cervico-dorso-lombar), combinat cu gimnastica medicala speciala de reechilibrare atat a curburilor fiziologice ale coloanei, cat si a musculaturii paravertebrale. In anumite cazuri se apeleaza si la fizioterapie.
////////////////////////////////////////////////////
Obiceiuri surprinzatoare care duc la acumularea de toxine in corp
Sa excludem toxinele din vietile noastre pare a fi o lupta pierduta inainte de a incepe. Cu toate acestea, constientizarea obiceiurilor nocive care ne imbolnavesc poate fi un prim pas catre o viata mai sanatoasa. Toxinele acumulate in organism pot provoca boli autoimune, afectiuni ale pielii, probleme de somn, alergii sau ameteli, scrie adevarul.ro, care citeaza bustle.com. Gene Gresh, medic in Marea Britanie, vorbeste despre obiceiurile zilnice care pot contribui la acumularea toxinelor in corp si masurile pe care le-am putea lua pentru eliminarea cantitatii de „deseuri“ din organism.
Consumul alimentelor non-organice. Nu ne este intotdeauna la indemana o dieta integral ecologica, dar o atentie sporita poate insemna o predispozitie mai mica spre intoxicarea organismului cu pesticide. Aceste substante pot fi toxice pentru creier si sistemul nervos si pot perturba sistemul hormonal.
Vase din plastic utilizate in cuptorul cu microunde. Foarte rapida, incalzirea alimentelor in cuptorul cu microunde poate fi mai periculoasa decat ne putem da seama. Specilaistii recomanda sa aruncam o privire rapida asupra tipurilor de material din care sunt facute vasele pe care le folosim in cuptorul cu microunde. Acestea ar trebui sa fie etichetate cu inscriptia „microunde-safe“ sau „ microwavable“. Daca recipientele nu sunt realizate dintr-un material special, acestea pot transmite elemente chimice in alimente.
Reduceti utilizarea recipientelor din plastic. Chiar daca nu le utilizati in cuptorul cu microunde, folosirea recipientelor din plastic, farfurii, pahare, tacamuri sau sticle, poate creste nivelul toxinelor din organism. Recipientele din plastic pot contine substante chimice cum ar fi BPA si ftalati, care pot fi preluate de alimente si bauturi, acestea putand perturba sistemul endocrin.
Folosirea lumanarilor parfumate si a deodorantelor de camera. Suntem tentati sa cumparam deodorante de camera si lumanari parfumate, dar aceste produse ne pot pune sanatatea in pericol. Multe substante chimice din parfumuri pot perturba nivelul de hormoni eliberati si pot produce alergii. O mai buna solutie este difuzarea uleiurilor esentiale pentru a improspata aerul si deschiderea ferestrelor cat mai des posibil.
Alegerea cosmeticelor nepotrivite. Daca va doriti sa reduceti cantitatea de toxine absorbita de organism, o mare atentie trebuie sa acordati si alegerii cosmeticelor pe care le folositi. Verificati ingredientele lotiunilor si gelurilor de dus si a produselor de make-up. Orice puneti pe piele poate ajunge direct in sange, asa ca nu uitati sa verificati ingredientele de pe fiecare produs utilizat.
/////////////////////////////////////
Ceaiul de roinita – relaxant si nu numai
Roinita este o planta medicinala cu importante proprietati curative asupra organismului. Ceaiul de roinita are o aroma placuta si este usor metolat. Placerea de a bea un ceai gustos este completata si de o serie de beneficii importante asupra sanatatii, roinita fiind considerata un tratament de exceptie impotriva anxietatii, stresului, insomniei si a multor altor afectiuni frecvente. Combate depresia si stresul. Substantele active din roinita actioneaza ca un calmant asupra sistemului nervos central.
Consumul moderat de ceai de roinita este considerat un remediu de exceptie impotriva simptomelor pe care depresia si stresul le provoaca in organism: oboseala, stare anxioasa, agitatie, dureri de cap etc. Trateaza afectiunile digestive. Roinita are puternice efecte calmante si terapeutice asupra sistemului digestiv. Indigestia, balonarea si diareea sunt doar trei afectiuni gastrointestinale care pot fi tratate cu ceai de roinita, datorita proprietatilor calmante ale acestuia.
Combate tulburarile de somn. Insomniile sau tulburarile de somn aparute pe fondul surmenajului psihic pot fi tratate cu succes cu o cura de ceai de roinita. In combinatie cu valeriana, musetel sau hamei, ceaiul de roinita se dovedeste a fi un somnifer natural exceptional, ajutandu-se sa ai un somn odihnitor si linistit in timpul noptii. Combate simptomele dementei sau ale Alzheimerului. Studii recente au aratat ca roinita are capacitatea de a combate starea de agitatie frecvent intalnita la bolnavii de Alzheimer, dar si de a amana declinul cognitiv asociat dementei. Roinita este considerata un stimulent sau revitalizant mental foarte bun. Previne bolile de inima. Roinita are efecte calmante si asupra inimii, reducand palpitatiile si hipertensiunea arteriala.
Trateaza leziunile herpetice. Ceaiul de roinita este util si in combaterea sau inhibarea mai rapida a actiunii virusului herpetic in organism. Consumat intern, ajuta la diminuarea efectelor virusului, iar aplicat extern, pe leziuni, grabeste vindecarea. Contraindicatii ale ceaiului de roinita. Ceaiul de roinita nu are foarte multe contraindicatii si nici efecte secundare severe. Specialistii nu il recomanda insa persoanelor care sufera de hipotiroidie sau care urmeaza un tratament medicamentos cu sedative sau antidepresive. Cere intotdeauna sfatul unui medic sau fitoterapeut inainte de a face o cura cu ceai de roinita!
///////////////////////////////’//////
De ce sa consumi primavara salata de papadie
Papadia (Taraxacum officinale) creste foarte bine in toate regiunile tarii: pe pasuni, in liziere sau pe campii. Intreaga planta are efect tamaduitor, in special in bolile biliare si cele hepatice. Inainte de inflorire se colecteaza frunzele, in timpul infloririi tulpinile si florile, iar toamna radacinile. Perioada cea mai buna pentru a recolta papadia este doar primavara, pana pe la mijlocul lunii mai. Mai tarziu, papadia devine foarte amara, greu de consumat si neindicata in alimentatie.
Papadia este un foarte bun tonic amar si are efect coleretic, colagog, laxativ, diuretic, depurativ, stimuleaza peristaltismul tubului digestiv, secreţia salivara, gastrica şi intestinala. Contine proteine, glucide, tanin, colina, minerale (potasiu, sodiu, calciu, fosfor, fier, cupru, siliciu, zinc, magneziu, cobalt şi mangan), flavonoide şi carotenoide. Frunzele contin vitaminele B, C, E, D si o cantitate mai mare de vitamina A decat morcovii. Radacinile conţin, în plus, şi principii amare, inulina, zaharuri complexe, substanţe care favorizeaza flora intestinala benefica.
Folosirea papadiei ca remediu naturist are foarte multe efecte benefice: mareste secretia de bila, imbunatateste sucul gastric / subtiaza sangele si normalizeaza circulatia sanguina / elimina toxinele din corp, curata stomacul de tot felul de substante care se elimina greu / creste pofta de mancare, indicata in anemie / vindeca bolile de piele (eczeme, eruptii), folosita in acnee pentru refacerea tenului / amelioreaza reumatismul, artrita si guta / in obezitate, arde grasimile, scade nivelul colesterolului / utilizata in cazurile de hepatita, regenereaza celulele bolnave ale ficatului / ajuta la scaderea tensiunii arteriale, datorita continutului de potasiu / trateaza afectiunile pancreasului (diabet), stomacului, splinei si rinichilor (nisip si pietre).
Salata de frunze proaspete de papadie. Frunzele proaspete sunt foarte bune de consumat sub forma de salate, alaturi de alte plante de sezon: salata verde, spanac, ceapa verde etc. Este bine ca frunzele sa fie culese dimineata devreme, inainte ca floarea sa se deschida. Daca sunt culese dupa inflorire, in timpul zilei, frunzele pot fi foarte amare. Frunzele de primavara sunt mai bune la salata decat cele din vara. Salata de frunze proaspete de papadie curata organismul de toxine.
/////////////////////////////////////
Beneficiile ceaiului de limba cerbului
Beneficiile ceaiului de limba cerbului. Sunt multe afecțiuni ale organismului ce pot fi ameliorate sau chiar vindecat cu un consum regulat de ceai de limba cerbului. Acesta acționează asupra rinichilor și a vezicii, iar substanțele în exces sunt eliminate mult mai ușor din corp. Totuși trebuie menționat faptul că are efecte atât pe sistemul respirator, cât și pe asupra metabolismului prin ficat.
Limba cerbului este o plantă ce crește în țara noastră, iar strămoșii noștri au folosit-o încă din vremuri străvechi pentru a combate mai multe afecțiuni, multe articole despre daci și obiceiuri se găsesc în lucrările lui Daniel Roxin. Natura era un magazin pentru oameni, dar și o farmacie, iar cunoștințele venite de la bătrâni erau păstrate cu multă seriozitate. Frunzele acesteia pot fi recoltate în timpul verii, iar apoi lăsate la uscat pentru folosirea lor la nevoie.
Efectele ceaiului de limba cerbului asupra organismului
Un ceai format din infuzia acestei plante poate trata și se poate folosi intern pentru diaree, dizenterie, sedimente în vezica urinară sau distrugerea unor formațiuni ce obturează căile pe care le prezintă ficatul. Aceasta fiind folosită chiar și în perioada în care trăia Hipocrate. Fiind considerată drept o plantă ce tratează bolile digestive, răcelile cronice și pietrele la fiere sau rinichi.
Această plantă se arată ca având și un potențial de a stimula regenerarea părului. Iar despre efectul ei asupra sistemului respirator se poate spune că este mai mult un ajutor în vindecare, decât o plantă ce rezolvă întreaga problemă. Efectul ei principal din vechime fiind cel de a combate și ameliora diareea.
Această plantă are un conținut mare de enzime și substanțe active, iar efectul pe care tot îl laudă lumea se datorează acestora. Fiind substanțe active, s-a observat pe termin lung că reacțiile în lanț ce urmează după administrarea ceaiului, duc la producerea unor efecte pozitive. Poate că această tehnică este una veche, dar oamenii încă din lumea antică au testat proprietățile acesteia.
Oamenii de știință nu pot să susțină mai multe lucruri, căci încărcătura de substanțe pe care această plantă o deține este una foarte mare. Acest aspect face ca testele făcute în laborator să fie foarte dificile, iar de multe ori o substanță nu se implică direct într-o zonă anumită a corpului, ci printr-o serie de transformări și reacții chimice are loc formarea unei substanțe terțe ce acționează direct la cauză, la fel ca și în cazul celorlalte ceaiuri.
Chiar dacă studiile cu privire la efectul terapeutic al acestei plante sunt destul de puține, se poate afirma din punct de vedere medical faptul că există schimbări ale stării de sănătate. Multe persoane având diverse stări patologie și-au găsit leac în această iarbă pe care o putem găsi și în țara noastră.
Efectele secundare si contraindicatiile ceaiului de limba cerbului
Se poate spune că această plantă oferă beneficii organismului, dar dacă este luată în combinație cu anumite medicamente, există șansa de a reacționa cu substanțele din acestea. Efectul imediat urmat poate fi o anulare a efectului medicamentului, sau chiar provocarea unei reacții neprevăzute.
Când doriți să consumați ceai de limba cerbului, trebuie să contactați medicul dumneavoastră de familie. Acesta poate să vă spună cu exactitate dacă există vreo șansă ca medicația dumneavoastră să intre în contact cu ceaiul din infuzia acestei plante.
//////////////////////////////////////
Precautii cand folosim remedii pe baza de soc
Socul (Sambucus nigra) este apreciat ca remediu natural, datorita proprietatilor terapeutice ale tuturor partilor componente ale acestui arbust: frunzele (actiune laxativa), florile (diuretice, sudorifice), fructele (vitaminizante, antinevralgice), scoarta (este foarte bogata in substante diuretice). Hipocrate atribuia socului “foarte bune proprietaţi laxative, diuretice şi ginecologice”. Sucul din flori de soc – socata – este atat o bautura racoritoare aromata, cat si un medicament de nadejde, fiind recomandat in lupta cu infectiile renale si urinare. De asemenea, fructele de soc sunt apreciate in medicina naturista ca fiind cel mai puternic concurent al medicamentelor antivirale de ultima generatie. Efectele socului asupra organismului nu se limiteaza doar la vindecarea racelilor si a gripelor, caci parfumata planta prelungeste tineretea biologica, tonifica si vitaminizeaza. Insa, una dintre cele mai apreciate actiuni ale fructelor de soc este combaterea obezitatii si mentinerea siluetei.
Pe de alta parte, trebuie avut grija la urmatoarele aspecte: Nu supradozati preparatele din soc. Fructele sunt foarte puternice, fiind mai degraba medicament decat aliment. Si, ca orice medicament supradozat, ingerat in cantitati mari – peste 200 g – aceste fructe pot crea probleme. Simptomele intoxicatiei sunt: voma, arsuri la stomac, iritarea gatului, dificultati in respiratie, convulsii. / Fructele necoapte au un anumit grad de toxicitate, intoxicatiile manifestandu-se prin voma, diaree. In acest caz se va administra bolnavului lapte, decoct cu fulgi de ovaz si carbune medicinal. / Tratamentul cu fructe de soc este contraindicat persoanelor cu diaree cronica sau acuta. Desi este unul dintre purgativele cel mai usor de tolerat (este mult mai putin iritativ decat crusinul), fructele de soc pot produce iritatii persoanelor cu colon sensibil. / Uzul excesiv sau prelungit poate duce la pierderi mari de potasiu prin urina. / Aplicarea direct pe piele sau pe mucoase a florilor proaspete va fi evitata deoarece ele produc eriteme (roseata a pielii).
In general, persoanele cu predispozitie alergica vor lua la inceput doze mici de soc, iar in cazul in care apar iritatii pe piele, dificultati in respiratie, curgerea nasului sau a ochilor, administrarea acestei plante se va intrerupe. / Consumul produselor de tip alimentar trebuie sa fie ponderat si echilibrat in timp. / Administrarea socului se va face sub supraveghere medicala, in cazul persoanelor care iau laxative si diuretice de sinteza. / Copiilor sub 12 ani li se vor administra tratamente si produse pe baza de flori de soc, cu prudenta, in doze reduse de 2-4 ori, intrerupandu-se tratamentul daca apare una din simptomele sus-mentionate.
/////////////////////////////////////
Modalitati naturale de protectie impotriva cariilor
Caria dentara este o afectiune specifica civilizatiei moderne, circa 95% din populatia contemporana prezentand dintii cariati. Caria consta din distrugerea treptata a întregii structuri a dintelui începand din afara catre interior, pornind de la email, smalt, dentina, ajungand la nervi, apoi la gingii si la radacina. Afectiunea este mai frecventa la persoanele cu viata sedentara sau la cele care consuma, în exces, faina de cereale, paste fainoase si, mai ales, dulciuri (zahar alb, bomboane, prajituri), alcooluri îndulcite (lichioruri), cafea si tutun. Dupa consumul de produse zaharoase si de panificatie, resturile ramase pe dinti constituie substratul pe care se dezvolta o anumita flora microbiana (streptococi, lactobacili). Aceasta acidifica zona de la suprafata smaltului dentar prin producerea de acizi organici (lactic, piruvic, uric), ce coboara pH-ul la 4-5.
Unele microorganisme cariogene de la suprafata dintilor nespalati cu peria si cu pasta de dinti provoaca decalcifierea smaltului dentar. În acest mod actioneaza peste 30 de specii microbiene care degradeaza dintii, începand cu pete gri-galbene, asperitati si fisuri la suprafata dintilor, pana la mici scobituri între prismele de smalt. Dintii cariati devin sensibili la cald, la rece, la dulce sau la acru si formeaza abcese. Sensibilitatea la temperaturi extreme si la alti stimuli externi apare din cauza faptului ca dintii sunt inervati si vascularizati, ca orice organ viu, iar actiunile exercitate de factorii externi, la nivelul fibrelor nervoase si al vaselor de sange, provoaca senzatia dureroasa.
Se pare ca molarii permanenti au receptivitatea cea mai mare la caria dentara. La toate varstele, predispozitia pentru formarea cariilor dentare este dependenta de lipsa de calciu, molibden si fluor din organism care poate fi compensata prin adaosuri din exterior. Existenta unei afectiuni dentare poate constitui un factor de risc în declansarea unor boli cardiovasculare (miocardita, endocardita), digestive, infectii pulmonare, reumatisme articulare, artroze la genunchi, glomerulonefrite, etc. La acestea se adauga o stare generala proasta, lipsa interesului pentru mancare (de teama durerilor), agitatie, insomnii si complexe de inferioritate fata de cei sanatosi. În plus, modificarea culorii dintilor poate fi un indiciu clar al unor afectiuni maladive.
În timpul durerilor, efecte bune are infuzia calda din herba de coada calului, cu care se face gargara, si clatirea dintilor de mai multe ori pe zi. Actiuni similare au si infuziile cu musetel sau salvie si, mai ales, o formula complexa cu amestec din musetel, coada calului, salvie, coada soricelului, pelin, cretisoara, radacini de tataneasa si scoarta de stejar, eficienta prin gargarisme si masarea gingiilor. Mare eficienta poate avea tamponarea dintilor bolnavi cu bitter suedez sau cu uleiuri eterice diluate din scortisoara, cuisoare sau de garoafe. Pentru curatirea si întarirea dintilor se recomanda mestecarea frunzelor de salvie sau de dafin, iar în gaurile cariilor se introduc plombe cu pulbere de cuisoare, frunze proaspete de patrunjel frecate cu sare sau vata imbibata cu tinctura de cuisoare, mirt sau flori de salcam. Pe obraz se aplica o perna medicinala umpluta cu bradisor crud sau perne încalzite prin aburire sub vapori de menta, lavanda sau cimbrisor.
Extinderea cariilor dentare poate fi cauzata de o alimentatie din care nu lipsesc dulciurile lipicioase (caramele, fondante, serbeturi, înghetate) si zaharul rafinat în produse fainoase care afecteaza dantura, cazuri frecvent întalnite astazi. Consumul de zaharicale între mese (biscuiti, dulceata, bomboane, dropsuri, prajituri) este de zece ori mai periculos decat aceeasi cantitate ingerata imediat dupa sfarsitul unei mese. De asemenea, este total gresit ca înainte de culcare sa se ia în gura o bomboana, o bucata de ciocolata, o tigara, un paharel cu lichior sau alte bauturi îndulcite. O alimentatie echilibrata si controlata cere sa se consume mai multe produse lacto-vegetariene (lapte dulce, iaurt, branzeturi, supe de legume, mere, citrice, compoturi de fructe) precum si uleiuri vegetale, untura de peste bogata în vitamina D. Ca desert, si între mese, se vor consuma fructe zemoase pentru a asigura necesarul de saruri si vitamine, precum si o autocuratire buco-dentara, evitand aparitia cariilor.
Prevenirea si combaterea cariilor dentare se poate realiza printr-o igiena bucala zilnica, cu spalare corecta cu peria si pasta de dinti (timp de minimum 3 minute), urmata de clatirea viguroasa cu apa calduta, de cel putin 3 ori pe zi, dupa mesele principale si seara înainte de culcare, pentru ca gura sa fie curata în timpul noptii. Peria de dinti are rolul de a desprinde placa bacteriana de pe suprafata dintilor, îndepartand microbii cariogeni si resturile zaharoase.
Pasta de dinti contine sapun, substante abrazive (carbonat de calciu), substante antiseptice, ultimele avand rolul de a bloca enzimele care acidifica mediul bucal, fapt ce declanseaza decalcifierea smaltului si permite invazia microbiana în interiorul dintelui. În lipsa pastei, dintii pot si frecati cu sare de bucatarie (cu peria sau cu degetul aratator). Pentru întarirea dintilor este indicata introducerea iodului sau fluorului în apa de baut (1 mg la 1 l de apa), în sarea de bucatarie sau în lapte (metode folosite intens în Elvetia). Se vor evita spargerea între dinti a corpurilor tari (nuci, alune, samburi, bomboane etc.) precum si alimentele si bauturile foarte reci sau fierbinti. Detartrajul efectuat la un cabinet stomatologic constituie una dintre cele mai eficiente metode de prevenire a îmbolnavirii gingiilor. Dupa detartrajul ultrasonic poate sa apara o sensibilizare tranzitorie la alimente reci sau dulci care va disparea în 3-4 zile. Daca durerea persista pe o perioada mai lunga se vor aplica produse speciale de desensibilizare.
//////////////////////////////////////
7 beneficii dovedite ale consumului de spanac
Originar din Persia, spanacul este cunoscut pentru că este bogat în vitamine și minerale care ajută la menținerea sănătății generale. Iată 7 beneficii dovedite ale spanacului.
- Este bogat în antioxidanți
Pe lângă faptul că este bogat în vitamine și minerale, spanacul (Spinacia oleracea) conține și antioxidanți care ajută la reducerea inflamației. Antioxidanții găsiți în spanac includ kaempferol, miricetina, izorhamnetina și quercetina, cunoscute și sub numele de flavonoide. Potrivit USDA, flavonoidele sunt compuși care joacă un rol în prevenirea bolilor cardiovasculare și a cancerului. În plus, potrivit Penn State, spanacul poate ajuta la prevenirea cancerului, deoarece conține substanțe nutritive precum beta-carotenul, un compus pe care corpul tău îl transformă în vitamina A, care acționează ca un scut protector împotriva creșterii celulelor canceroase.
- Poate preveni mai multe afecțiuni
Într-un studiu din 2016 publicat în revista Food & Function, cercetătorii au ajuns la concluzia că substanțele conținute de spanac pot reduce stresul oxidativ, o legătură în bolile cardiovasculare, scrie health.com, boala Alzheimer și chiar cancerul sunt cauzele bolilor grave. În plus, consumul de spanac poate produce o senzație de sațietate mai repede, ceea ce este util și pentru persoanele care sunt obeze sau care doresc să slăbească.
- Susţine sănătatea creierului
Datorită proprietăților sale antiinflamatorii, spanacul este un aliat de încredere în menținerea sănătății creierului, protejând totodată și împotriva bolii Alzheimer. Într-un studiu din 2015 publicat în Alzheimer & Dementia, cercetătorii au urmărit dieta și performanța cognitivă a 900 de adulți cu vârsta cuprinsă între 58 și 98 de ani timp de cinci ani.
Potrivit health.com, cercetătorii au descoperit că oamenii care consumau zilnic legume cu frunze verzi, cum ar fi spanacul, aveau abilități cognitive și de memorie semnificativ mai bune decât cei ale căror diete nu erau bogate în legume verzi.
- Menține tensiunea arterială în limite normale
Spanacul este o sursă de nitrați, substanțe care ajută la dilatarea vaselor de sânge. Este vorba despre nitrații care se găsesc în mod natural în anumite plante, nu despre nitrați care se adaugă la anumite alimente.
Un studiu din 2016 publicat în Journal of Nutrition a concluzionat că consumul de spanac poate regla tensiunea arterială. Studiul a analizat șapte femei și 11 bărbați care au băut patru băuturi care conțineau nitrați, inclusiv una care conținea spanac. S-a ajuns la concluzia că băuturile cu spanac, sfeclă roșie și rucola au ajutat la scăderea tensiunii arteriale.
- Menține sănătatea ochilor
Luteina, un antioxidant din spanac, poate ajuta la reducerea riscului de degenerescență maculară legată de vârstă (AMD). Potrivit National Eye Institute, AMD este o boală oculară care provoacă tulburări de vedere și chiar pierderea vederii. Nu există nici un tratament pentru această afecțiune și prevenirea este de prisos.
- Poate reduce apariția ridurilor
Spanacul conține vitamina A, care este esențială pentru regenerarea țesutului pielii. În plus, vitamina A ajută la hidratarea pielii și la prevenirea apariției liniilor fine.
- Contribuie la menținerea sănătății sângelui
Datorită conținutului său de fier, consumul de spanac poate îmbunătăți producția de hemoglobină în organism. Potrivit webmd.com, hemoglobina este necesară pentru a transporta oxigenul din organism în alte părți ale corpului.
Așa îl incluzi în dieta ta!
Spanacul este un aliment destul de ușor de încorporat în dieta ta zilnică, mai ales că poate fi consumat sub o varietate de forme. Puteți adăuga spanac în smoothie-uri, abur, salate sau ca garnitură la alte feluri de mâncare.
Deoarece contine oxalati, spanacul trebuie mai intai albit si apa aruncata. Apoi, ține-l la foc mare câteva minute înainte de servire.
Fii atent totuși! Persoanele care au sau au avut pietre la rinichi în trecut și persoanele cu gută ar trebui să evite spanacul.
////////////////////////////////////
Tratamente naturale ale contuziilor
Contuziile sunt leziuni, accidentale sau provocate, ale tesuturilor sau organelor profunde, presate prin cazaturi sau loviri cu un corp dur si netaios. Nu se produc rupturi de tegumente externe, dar se manifesta prin umflaturi, dureri acute si învinetirea pielii (echimoze) sau aparitia unei tumefieri bine delimitate care contine lichide seroase sau cheaguri de sange.
Tratamentele fitoterapeutice se executa cat mai repede, posibil folosind produse vegetale cu proprietati decongestive, antiinflamatoare si sedative, care amortesc zona lezata si produc o vasoconstrictie locala, oprind eventualele hemoragii interne. Cea mai eficace s-a dovedit tinctura din flori de arnica (20 g flori macerate timp de 10 zile în 100 ml alcool concentrat) care se aplica sub forma de comprese reci, tinute pe contuziile fara plaga timp de 15-20 de minute, în functie de gravitatea loviturii; la 10 ml tinctura se adauga 100 ml apa de plumb. Florile de arnica au numeroase principii active, printre care arnifolina, cu actiune antiseptica, antiinflamatoare si de stimulare a formarii tesuturilor de granulatie.
Efecte similare au: – compresele reci, aplicate local, cu flori de coada soricelului (infuzie concentrata cu 2 linguri la 200 ml apa clocotita), cu efecte calmante, antiseptice si dezinfectante; – cataplasme si bai locale cu flori de soc (infuzie din 35-40 g la un litru apa clocotita si infuzare 15-20 minute), cu efecte antiinflamatoare si calmante a durerilor; – herba de sulfina (infuzie din 2 linguri amestec la 200 ml apa clocotita; – herba de coada calului (decoct din 2 lingurite la 200 ml apa); – herba de talpa gastei (decoct din 2 lingurite la 200 ml apa), aplicat local cu un pansament sterilizat, avand proprietati antiinflamatoare si de cicatrizare a ranilor; – radacini de tataneasa (decoct din 4-5 linguri la 250 ml apa, cu fierbere 15-20 minute într-un vas acoperit), pentru efecte decongestive în inflamatii si vanatai; – frunze proaspete de brusture (decoct din 10-15 g la 1 litru apa sarata, cu fierbere 5 minute); – rizom fiert de Pecetea lui Solomon, aplicat pe o durata de 10-15 zile consecutiv; – badijonari locale cu un amestec de tincturi: tinctura de tataneasa (20 g radacini macinate si macerate în 100 ml alcool 800, 30 ml tinctura de galbenele (20 g flori macerate în 100 ml alcool 800,10 ml tinctura de arnica (10 g flori macerate în 100 ml alcool 900, 30 ml tinctura de propolis (30-33% în alcool concentrat. Amestecul se dilueaza cu apa fiarta si racita si se aplica, cu tampon de vata, la intervale de 2-3 ore; – comprese cu tinctura preparata din 50 g flori de arnica, 15 g flori de balsamina, 10 g flori de sunatoare, 10 g scortisoara si 10 g cuisoare la 1 litru alcool concentrat; se lasa la macerat 10 zile, se strecoara si se aplica pe contuzie, dupa diluare cu apa în parti egale; – masaj pe vanatai cu ulei de arnica, uleiuri esentiale de lavanda, musetel sau napraznic (cate 5-6 picaturi în 100 ml apa rece); – ungerea zonelor afectate cu alifie de catina, galbenele, rizomi de scipeti si radacina rasa de untul pamantului.
Aplicari locale si comprese: Rezultate bune se obtin dupa aplicarea locala a frunzelor proaspete de varza alba, spalate si strivite pe o suprafata plana cu o sticla pentru ruperea nervurilor; dupa o încalzire usoara, se asaza în 2-3 straturi pe locul dureros, fixandu-se cu un bandaj, operatie care se repeta de 2 ori pe zi. În mod similar se pot folosi frunze strivite de patrunjel si telina (amestecate cu untdelemn si putina sare), frunze strivite de asmatui, patlagina, podbal, turita mare, ceapa zdrobita cu sare si rachiu, radacini de gulie, cartofi rasi, partea inferioara a unei coji de banana si pasta din faina, amestecata cu apa si aplicata direct pe contuzie. Pentru calmarea durerilor, se aplica comprese cu apa rece (amestecata cu otet si sare), otet aromat cu petale de trandafir, tinctura de iod si apa de plumb (cu acetat si oxid de plumb). Un procedeu rapid consta în asezarea pe contuzie a unui obiect metalic rece. Verificata în practica a fost si apa sedativa, obtinuta dintr-un amestec de 60 g amoniac, 60 g sare marina, 10 ml alcool camforat si 1 litru apa, folosita în comprese locale.
////////////////////////////////////
De ce ne dor articulaţiile? Cele mai frecvente cauze
Încheieturile, fie de la mâini, fie de la picioare, sunt unele dintre cele mai importante componente ale corpului, deoarece facilitează mişcările şi deplasarea. Astfel, apariţia senzaţiei de durere duce la îngreunarea activităţilor zilnice!
Cauzele apariţiei durerii pot fi diverse, pornind de la traumatisme, infecţii sau inflamaţii. Durerea poate să se manifeste precum o senzaţie de arsură sau ca un junghi ascuţit, în una sau mai multe articulaţii, şi să fie însoţită de umflarea zonei şi înroşirea ei. Alte simptome care pot însoţi durerea sunt oboseala, febra şi pierderea în greutate.
Dureri cauzate de artrită
Sunt responsabile de majoritatea durerilor articulare, provocând inflamaţii la nivelul încheieturilor. Există peste 100 de forme de artrită, însă cel mai des întâlnite sunt:
Osteoartrita. Apare în urma subţierii cartilajului de la încheieturile mâinilor, genunchilor sau şoldurilor, în urma calcifierii în timp. Deoarece cartilajul are rolul de a absorbi şocul mişcărilor şi este ca o pernuţă pentru oase, diminuarea stratului de cartilaj duce la apariţia durerii în timpul mişcărilor.
Guta. Este un tip de artrită inflamatorie care se manifestă la persoanele care au un nivel crescut al acidului uric în sânge. Pe măsură ce nivelul creşte, se formează cristale care se ataşează de articulaţii, cum ar fi cele de la degetele mari, glezne sau genunchi. Durerea este prezentă sub forma unei arsuri, zona este roşie, umflată şi mai caldă faţă de restul corpului.
Artrita reumatoidă. Este o afecţiune autoimună care afectează în special încheieturile. Sistemul imunitar este dezechilibrat şi începe să atace zona articulaţiilor, ceea ce duce la inflamaţia ţesuturilor. Primele afectate sunt încheieturile degetelor de la mâini şi de la picioare, pentru ca mai apoi afecţiunea să se răspândească la încheieturile mâinilor, umerilor şi şoldurilor.
Artrita septică. Apare în urma unei infecţii cu o bacterie sau cu o ciupercă, aşa cum este Candida, care circulă prin sânge şi se ataşează de ţesuturi. Artrita septică se manifestă doar la una dintre articulaţii, de obicei genunchiul, glezna sau încheietura mâinii, iar printre simptome se numără durerea, umflarea, pierderea mobilităţii şi febra.
Pseudoguta. Se manifestă prin durerile de articulaţii, ca urmare a depunerii de cristale de calciu pe ţesuturile încheieturilor. Durerile sunt puternice, apar brusc şi sunt însoţite de o senzaţie de căldură.
Cauze neinflamatorii
Pe lângă afecţiunile apărute în urma proceselor inflamatorii, durerile articulare pot avea şi alte cauze, cum ar fi:
Fibromalgia. Este o afecţiune apărută în urma funcţionarii deficitare a sistemului nervos şi de o hipersensibilitate a terminaţiilor nervoase. Afecţiunea se manifestă prin durere cronică care migrează în diferite zone ale corpului, inclusiv la articulaţii.
Hemartroza. Indică o hemoragie în cavitatea articulară, care are loc în urma unui traumatism, a unei complicaţii post chirurgicale, a unei tulburări de coagulare a sângelui, cum este hemofilia, sau în urma dezvoltării unei tumori, cum este hemangiomul sinovial.
Depresia. Poate părea suprinzător, dar unul dintre simptomele depresiei sunt durerile articulare
Cum se diagnostichează
Durerile articulare însoţite de febră, pierdere inexplicabilă în greutate, senzaţia de căldură şi umflarea încheieturilor impune solicitarea consultului medical. Pentru stabilirea diagnosticului este necesar un consult fizic, însoţit de analize de sânge şi imagistică medicală, cum ar fi radiografii, CT şi RMN.
INFO
Analizele de sânge pentru depistarea cauzei articulaţiilor dureroase includ testul acidului uric şi a proteinei C reactive.
////////////////////////////////////
Plante care alunga durerea de cap
Jumatate dintre romani sufera de dureri de cap cel putin o data pe luna, arata studii recente, iar majoritatea se confrunta cu aceasta problema saptamanal. Pe langa recomandarea Organizatiei Mondiale a Sanatatii care sustine administrarea unei aspirine pentru tratamentul simptomatic al durerilor de cap, mai poti apela la remediile naturiste care au capacitatea de a atenua durerile de cap. În cazul în care durerea persista mai multe zile si este destul de frecventa este necesar sa consulti un specialist.
Menta este folosita de sute de ani pentru tratarea durerilor de cap. Pune 1 lingurita de frunze la 1 cana cu apa fiarta, acopera si lasa la infuzat 5 minute. Ciubotica cucului (primula veris) este recomandata pentru tratarea migrenelor. Toarna o cana cu apa fiarta peste 1 lingurita de flori sau radacina. Fierbe putin si lasa la infuzat 5-10 minute. Gingko Biloba imbunatateste circulatia sangvina, permitand oxigenarea creierului. Nu este recomandat sa iei gingko biloba în asociere cu aspirina sau alte medicamente pentru dureri de cap, deoarece poate sa apara reactii adverse.
Musetelul ajuta la relaxare si elibereaza tensiunea cauzata de stres. Pune o lingurita de planta la o cana cu apa fierbinte si lasa la infuzat 10 minute. Sau, amesteca parti egale de pudra de cuisoare si ulei esential de scortisoara. Aplica aceasta mixtura pe zonele unde simti durerea, lasand sa actioneze cateva minute.
Ce poti face pentru ameliorarea durerilor de cap: Stabileste-ti un program regulat de somn; Ai grija ce mananci înainte de somn: mesele bogate, cofeina, nicotina si alcoolul pot afecta calitatea somnului; Ai grija la medicamentele pe care le iei (unele au cofeina sau alte substante stimulante); Mananca regulat si la aceleasi ore; Nu sari peste mese si tine cont de faptul ca micul dejun este cea mai importanta masa; Evita alimentele care ai observat ca-ti declanseaza o migrena pentru a constata daca se amelioreaza starea ta; Învata sa te relaxezi; Întocmeste-ti un program de exercitii fizice si respecta-l.
/////////////////////////////////////
Alimente care usureaza viata reumaticilor
„Hrana cea de toate zilele“ se poate gasi usor sau greu, multa sau putina, calitativ buna sau nu, sanatoasa sau nesanatoasa. De însusirile acestui „combustibil“ depind sanatatea si calitatea vietii noastre. În cazul reumatismului de tip inflamator, dieta are drept obiectiv efectul antiinflamator desensibilizat, de protejare a organismului în timpul tratamentului cu antireumatice cortizonice si necortizonice, de protejare a organelor vitale de suprasolicitare. Se recomanda dieta cu limitare a glucidelor si proteinelor si de reducere a consumului de sare. Se va urma un regim lacto-vegetarian, în primele zile consumandu-se doar 2 l de lapte, cu o lingurita rasa de zahar, adaugandu-se apoi compoturi, jeleuri, sucuri de fructe, pesmeti, fainoase. Sunt admise, la o singura masa pe zi, carnea, pestele, ouale si branza.
În boli infectioase cronice sau inflamatorii cronice, cum ar fi poliartrita reumatoida, se impune sustinerea alimentatiei cu o cantitate crescuta de proteine, pana la 150-200 g/zi, bazata pe carne, lapte, branza, oua, peste. Se recomanda legume si zarzavaturi crude, pentru aportul de saruri si vitamine. De asemenea, pentru stimularea apetitului se pot folosi condimente neiritante si, rareori, cate un pahar de vin rosu. Excesul de grasimi si de zaharuri concentrate se limiteaza, ca si painea neagra, la fel si spanacul, ciocolata care blocheaza calciul din circulatia sanguina si îl elimina. Alimente indicate în reumatismul degenerativ, poliartroza si spondiloza. În aceste cazuri se urmareste asigurarea rezervei proteice a tesutului osos si remineralizarea osoasa. Se impune o alimentatie bogata în proteine, usor asimilabile, în grasimi bogate în vitaminele A si D si în saruri de calciu. Se recomanda carne de peste, ficat, branzeturi, galbenusuri, migdale, alune, masline, soia (contine cantitati importante de calciu), fasolea uscata, ceapa, varza alba.
Dieta indicata bolnavilor de guta. Acidul uric este un produs rezultat din procesul de degradare al proteinelor, la care participa întreg tubul digestiv si care nu este suficient de bine eliminat din sange, prin filtrarea în rinichi. Cristalele de acid uric neeliminate se concentreaza în unele tesuturi, producand calculi în rinichi sau în bila, iar în articulatii irita tesuturile, inflamandu-le. Mecanismul de producere si de prelucrare a acidului uric este complex, de aceea trebuie sa avem mare grija, întrucat în conditiile unei degradari a procesului de prelucrare a unor mancaruri cu carne si stropite cu alcool, pana la neutralizarea produselor de degradare se pot produce perturbari greu de normalizat.
Cresterea concentratiei acidului uric în sange se întalneste în insuficienta filtrarii renale în boli de rinichi, în caz de predispozitie genetica, în supraalimentatie. Regimul dietetic urmareste scaderea aportului de alimente cu risc si cresterea eliminarii din organism a acidului uric. Prin urmare, alimentatia va fi hipocalorica (în medie 1.800-2.000 de calorii pe zi), compusa din glucide (orez, paste fainoase), supe de legume, fructe, compoturi, dar fara alcool, grasimi, proteine. În afara crizei, la guta se exclud: viscerele (rinichi, creier, ficat), vanat, carne de manzat, mezeluri, supe de carne, leguminoase, cafea, cacao. Regimul alimentar va fi hipoproteic, hipolipidic si hipoglucidic la obezi sau diabetici. Se recomanda un regim lacto-fructo-vegetarian, cu lapte degresat, paine alba, paste fainoase, fructe, otet, lamaie, frunze de dafin, 2-3 l de lichide bicarbonatate.
Alimentatia ucide mai multi oameni decat fumatul. Cati romani au murit din cauza unui regim alimentar prost
Alimentatia nesanatoasa, cu „ingrediente” de proasta calitate sau prost alese, face mai multe victime, la nivel mondial, decat fumatul sau hipertensiunea, arata un studiu finantat de Bill & Melinda Gates Foundation si desfasurat pe durata a 27 de ani, in perioada 1990 – 2017, in 195 de tari. Cercetarea a cuprins si Romania.
O astfel de dieta, asa-numita si cea „occidentala”, adica bogata in carne rosie, grasimi si zahar si cu putine fructe si legume, „hraneste” bolile de inima, cancerul, diabetul si nu numai, noteaza ziare.com, care citeaza Daily Mail. In timp ce hpertensiunea a ucis 10,4 milioane de adulti in 2017, iar fumatul 8 milioane, in acelasi an, alimentatia nesanatoasa a omorat 10,4 milioane de oameni la nivel global, in acelasi an, adica o cincime din populatia lumii.
Cele mai multe decese din acest motiv au fost inregistrate in China (peste 3 milioane), India (peste un milion), SUA si Rusia. In Romania, 71.287 de oameni au murit din cauza dietei. Dintre cele 195 de tari analizate, Israelul a avut cea mai mica rata a mortalitatii provocate de alimentatia nesanatoasa, iar Uzbekistanul, cea mai mare.
In cadrul studiului, in care s-au implicat aproape 130 de oameni de stiinta din aproape 40 de state, s-a aratat ca, la nivel mondial, din ce in ce mai putini oameni consuma nuci si semine, lapte si cereale, crescand in schimb cantitatea de carne procesata si sarea.
Studiul, cel mai amplu de pana acum pe teme de alimentatie, publicat de prestigiosul jurnal The Lancet, a mai aratat ca jumatate dintre decesele cauzate de alimetatie au avut drept cauza directa cantitatea prea mica de cereale consumate si de fructe si prea mare de sare.
Pe scara „vinovatilor” urmeaza carnea procesata, bauturile indulcite, acizi grasi trans care se gasesc in mancarea preambalata, asa cum sunt si prajiturile. Cercetatorii au descoperit ca cele mai multe decese au fost provocate de dietele cu o cantitate insuficienta de alimente sanatoase, mai degraba decat un consum excesiv de alimente nesanatoase.
////////////////////////////////////
Cum folosesc batranii anghinarea in prepararea leacurilor
Anghinarea, care se mai numeste darul Sfintei Marii, este o leguma cu un efect benefic general asupra organismului, actiunea sa concentrandu-se asupra sistemului digestiv si cardiovascular. Leguma de origine mediteraneana, anghinarea contine numeroase substante nutritive, fapt care îi confera si proprietati curative importante. Deoarece frunzele contin mai multe substante nutritive, în scop terapeutic, acestea vor fi preferate bulbului si cozii. Persoanele care sufera de afectiuni acute renale si hepato-biliare nu vor consuma anghinare sau produse derivate. Anghinarea se va consuma imediat dupa preparare (gatire), deoarece în timp aceasta devine toxica.
Ceaiul de anghinare se prepara oparind o lingura de frunze maruntite în 500 ml de apa, dupa care se lasa la racit, apoi se strecoara. Prima cana se bea dimineata, pe stomacul gol, apoi se sta întins în pat, pe partea dreapta, pentru 30 de minute. Restul cantitatii se consuma cu jumatate de ora înainte de mesele principale. Se poate îndulci cu miere de albine. Ceaiul este recomandat în caz de nefrite, urticarii, prurit, afectiuni ale tubului digestiv, constipatie, diaree, voma, greata, enterita, fermentatie intestinala, colite, hemoroizi, lipsa poftei de mancare, diabet, hipertensiune.
Cura cu ceai de anghinare dureaza 60 de zile, dupa care se face pauza 14 zile. Vinul de anghinare este recomandat pentru scaderea nivelului de colesterol si se prepara astfel: 80 g de frunze uscate se pun la macerat într-un litru de vin rosu organic, pentru 14 zile. Se consuma cate 50-70ml de vin zilnic, dupa masa de pranz. Tinctura de anghinare este recomandata pentru detoxifierea ficatului, stimularea bilei si digestiei si se prepara astfel: 50 g de frunze maruntite se pun la macerat în 250 ml de alcool de 70º, timp de 15 zile, agitandu-se recipientul de 6-8 pe zi, dupa care se strecoara si se pastreaza în sticlute mici, închise la culoare. Se administreaza 5-15 picaturi de 3 ori pe zi, diluate în apa sau ceai, înaintea meselor principale cu 15 minute.
/////////////////////////////////
Ce sa mananci ca sa previi caderea parului-10 alimente
Cel mai important lucru pe care il poti face pentru a avea un par frumos si rezistent este sa ai o alimentatie sanatoasa.Aceasta ar trebui sa includa numeroase fructe si legume, proteine de calitate, cereale integrale, grasimi sanatoase din nuci, seminte si peste. Astfel ii vei oferi parului toti nutrientii de care are nevoie, mai ales daca te confrunti cu caderea parului. Cele mai bune vitamine, minerale si nutrienti pentru par sunt:
– proteinele
– acizii grasi omega-3
– fibrele
– fierul
– vitaminele A, C, D si E
– zincul
– vitaminele din grupul B
Iata zece alimente pe care sa le consumi mai des pentru ca parul tau sa fie sanatos si stralucitor:
Somon. Fiind o sursa bogata de acizi grasi omega 3 si proteine, somonul are numeroase beneficii pentru sanatate in afara de sustinerea sanatatii parului. Reduce inflamatia si sustine buna functionare a creierului. Consuma somon sau alt peste gras oceanic cel putin de doua ori pe saptamana.
Oua. Ouale au multe proteine si nutrienti esentiali care contribuie la sanatatea parului, printre care colina si vitaminele A, D si B12. Dar este important sa mananci si galbenusul pentru a beneficia de toate acestea. Doi carotenoizi ce se gasesc in oua, luteina si zeaxantina, joaca de asemenea un rol important in mentinerea sanatatii celulare, in special la nivelul ochilor, pielii si parului.
Spanac. Pentru ca are mult magneziu, fier si folat, un tip de vitamina B, spanacul este excelent pentru sanatatea parului. Si alte verdeturi au aceleasi beneficii pentru piele si par, fie ca este de vorba de vaza kale, stevie, urzici, sfecla de frunze etc.
Sardine. Desi ne-am obisnuit sa auzim des despre beneficiile somonului pentru sanatatea inimii, si sardinele contin cantitati importante de omega 3 si vitamina D, dar sunt mult mai accesibile pentru ca le gasesti si la conserva. Adauga sardine in salate sau paste, dar alege-le pe cele conservate in apa, nu in ulei.
Dovleac. O jumatate de cana de dovleac are numai 83 de calorii. Contine numerosi nutrienti precum fier, betacaroten, un precursor al vitaminei A care este un antioxidant important pentru piele, dar si vitaminele C si E. Acestea protejeaza celulele corpului si le ajuta sa se repare.
Struguri. La fel ca si celelalte alimente vegetale, strugurii contin compusi polifenolici care au proprietati antioxidante, ceea ce reduce degradarea celulara. Daca mananci o cana cu boabe de struguri pe zi poti proteja tesuturile de inflamatie.
Paste 100% din grau integral. Daca vrei sa consumi mai multe fibre, pastele din faina de grau integrala sunt alegerea perfecta. Faina integrala iti ofera sapte grame de fibre si opt grame de proteine pentru o portie de 56 de grame.
Rosii. Rosiile contin multa vitamina C, care sustine buna functionare a unor enzime din organism. Iar una dintre functiile acestora este formarea si mentinerea colagenului – proteina care se gaseste in piele.
Fasole, mazare uscata, naut, linte. Toate acestea sunt considerate leguminoase, adica seminte uscate, comestibile, ale legumelor. Sunt bogate in proteine vegetale si fibre, ceea ce inseamna ca sunt satioase si sanatoase. Te ajuta sa ai un par frumos, dar si sa-ti mentii greutatea normala.
Iaurt grecesc simplu. Iaurtul grecesc simplu, neindulcit, contine multe proteine si este foarte versatil, putand fi inclus in diverse preparate, de la cele pentru micul dejun si pana la sosuri. Cel mai mare beneficiu al iaurtului este continutul de probiotice, bacterii benefice pentru sistemul digestiv care ajuta organismul sa absoarba mai bine nutrientii din alimente.
/////////////////////////////////
Dieta cu alimente crude asigura detoxifierea
Aceasta dieta consta in consumarea alimentelor in stare naturala, fara a fi incalzite peste temperatura de 50 grade C. Cum aragazul nu prea mai e folosit, meniul zilnic va cuprinde in special legume, fructe si seminte de tot felul, carnea fiind automat eliminata. Adeptii gatitului fara foc afirma ca acest tip de alimentatie are efecte miraculoase in tratarea celor mai grave boli (precum cancerul sau diabetul), dar nu numai cei foarte bolnavi se pot bucura de proprietatile hranei vii, fiindca mancarea nepreparata termic intareste sistemul imunitar, elimina toxinele, alunga stresul, iar tonusul psihic este imbunatatit.
Dieta fara foc nu trebuie neaparat adoptata in varianta ei extrema (pentru toata viata) ca sa-si dovedeasca extraordinarele proprietati curative. Poti alege ca o masa pe zi sa fie formata numai din fructe si legume proaspete sau sa nu folosesti aragazul doua saptamani incheiate, pentru o cura intensiva de detoxificare. Hrana vie este mai usor procesata de organism datorita enzimelor ce ajuta digestia si care se distrug atunci cand alimentul este incalzit la peste 48 grade C.
Mai mult, prin gatire, 50% din proteine si pana la 80% din vitaminele si mineralele alimentare sunt denaturate, iar pesticidele se descompun in elemente toxice, care pun la munca grea sistemul digestiv si imunitar. In timpul dietei cu alimente crude, pentru o eficienta crescuta, se recomanda renuntarea la sare, otet, zahar si bauturi spirtoase (te poti delecta, din cand in cand, cu un pahar de vin sau de bere).
Prajitura fara foc – tort de fructe cu blat de cicoare. Blatul: o cana cu migdale, 2 linguri cu pudra de cicoare (Inka), 2-3 picaturi de esenta de vanilie, 3 linguri cu miere, o ceasca de apa. Crema: o cana cu fructe (capsune, zmeura, afine), o lingura cu ulei de palmier, 3-4 linguri cu miere, o lingura cu zeama de lamaie, o cana cu apa, 200 g nuci caju, vanilie.
Ingredientele pentru blat se amesteca in robot pana capata consistenta unui aluat lipicios, iar compozitia se preseaza intr-o tava rotunda, tapetata cu folie de plastic. Cele pentru crema se amesteca in blender si se toarna peste blat. Se lasa prajitura in frigider pana se intareste, apoi se scoate cu grija folia, tortul se asaza pe un platou, dupa care se da din nou la rece, pana la servire. Il poti orna cu bucatele de fructe si un sos din cate trei linguri de cacao, miere si ulei de palmier.
///////////////////////////////////////
3 retete naturale de oprire a sangerarilor gingivale
Gingiile sanatoase nu sangereaza. Asadar, nu este normal sa vezi sange în timpul periajului sau cand folosesti ata dentara. Daca îti apar sangerari gingivale, consulta dentistul deoarece acestea pot fi un semn precoce al afectiunii gingivale. Exista mai multe cauze care pot provoca sangerarile gingivale : schimbarea rutinei de igiena orala, periaj prea frecvent, prea intensiv sau, dimpotriva, insuficient, precum si administrarea anumitor medicamente. Adesea, afectiunea gingivala este cauzata de depunerile de placa bacteriana pe, în jurul si între dinti. Daca nu sunt îndepartate (de obicei prin periaj), aceste bacterii îti pot irita gingiile, provocand sangerarea. Pentru a stopa sangerarea, pentru a întari si preveni infectiile gingivale puteti folosi unul sau mai multe din remediile naturiste urmatoare.
Infuzia concentrata de musetel – 2 lingurite la 100ml de apa fierbinte. Se foloseste în loc de apa de gura sau pentru gargara de 2-3 ori pe zi. Reduce inflamatia, combate durerea, opreste sangerarea; Infuzia de salvie – la 200ml de apa fierbinte se adauga o lingura de planta. Se foloseste în locul apei de gura, de 2 ori pe zi, dimineata si seara. Opreste sangerarea, împiedica formarea bacteriilor la nivelul cavitatii bucale, are efect astringent si antiseptic, împrospateaza respiratia; Propolisul – mestecati de 3 ori pe zi cate 3g de propolis si tineti în gura cat de mult puteti, dupa care înghititi. Are efect antiinflamator, hemostatic, antibacterian, calmant.
Daca sangerarile continua dupa o saptamana de la aplicarea zilnica a remediilor, consultati medicul specialist pentru a va asigura ca nu suferiti de o problema grava de sanatate. Sangerarea ar putea fi o manifestare timpurie a afectiunii gingivale, asa ca nu o ignora.
///////////////////////////////////////
Cum poti calma palpitațiile inimii?
Modalitățile de a gestiona palpitațiile includ tehnici de relaxare și exerciții fizice. Cu toate acestea, persoanele cu simptome frecvente sau severe pot avea nevoie de îngrijiri medicale.
Anumiți factori de stil de viață și în cazuri rare, afecțiunile medicale subiacente pot provoca palpitații.
Abordarea factorilor de stil de viață sau tratarea afecțiunii medicale de bază poate fi eficientă în oprirea palpitațiilor cardiace.
Remediile la domiciliu pot ajuta la ameliorarea palpitațiilor cardiace, scrie Medical News Today.
Utilizați tehnici de relaxare
Stresul poate avea multe efecte negative asupra sănătății unei persoane. Poate declanșa palpitații sau le poate agrava.
Unii oameni pot considera utile următoarele tehnici de relaxare:
- Meditație
- Respiră adânc
- Yoga
- Petrece timp în aer liber
- Pauze scurte de la serviciu sau de la școală
- Folosind meditații ghidate pe care le puteți accesa online
Reduceți sau eliminați aportul de stimulente
Palpitațiile cardiace pot apărea după utilizarea stimulentelor, de exemplu, în:
- Produse din tutun
- Anumite droguri
- Unele medicamente pentru răceală și tuse
- Băuturi cu cofeină, cum ar fi cafeaua, ceaiul verde și ceaiul negru
- Suprima apetitului
- Unele medicamente pentru sănătatea mintală
Cu toate acestea, nu toate stimulentele provoacă palpitații cardiace la toată lumea.
Stimularea nervului vag eficient
Stimularea nervului vag, care conectează creierul de inimă, poate calma palpitațiile. O persoană poate stimula nervul vag prin:
- Împingeți în jos, cum ar fi defecarea
Pune pe față cuburi de gheață sau o cârpă rece și umedă pentru câteva secunde
- Stropiți-vă cu apă rece pe față
- Fă un duș rece
- Masaj pentru gât
Înainte de a încerca oricare dintre aceste metode, este indicat să consultați un medic care vă poate sfătui cu privire la tehnica cea mai potrivită.
Menține echilibrul electrolitic
Electroliții sunt molecule încărcate care se găsesc în întregul corp care ajută la îndeplinirea unei varietăți de funcții. De exemplu, ele joacă un rol important în reglarea ritmului cardiac.
O persoană poate crește numărul de electroliți din organism prin consumul de alimente bogate în sodiu, potasiu, calciu și magneziu.
O dietă echilibrată oferă de obicei suficient sodiu.
Următoarele alimente sunt bogate în potasiu: cartofi, banane, avocado, spanac.
Produsele lactate și verdeața închisă cu frunze verzi sunt bogate în calciu. Legumele, nucile și peștele conțin și magneziu.
Unii oameni ar putea dori să obțină acești nutrienți luând suplimente.
Stai hidratat
Când corpul este deshidratat, inima trebuie să lucreze mai mult pentru a menține sângele să curgă, ceea ce poate duce la palpitații.
Simptomele deshidratării includ: urină închisă la culoare, ritm cardiac rapid, gură uscată, sete, dureri de cap, amețeli, piele uscată.
Evita consumul excesiv de alcool
Alcoolul are un efect depresiv, adică un efect de încetinire, deci de obicei nu crește ritmul cardiac.
Deși consumul moderat de alcool nu este neapărat problematic, unele studii sugerează că chiar și 1,2 băuturi alcoolice pe zi vă pot crește riscul de a dezvolta fibrilație atrială. Palpitațiile cardiace sunt doar un simptom al acestei afecțiuni.
Fă sport regulat
Exercițiile fizice îmbunătățesc sănătatea cardiovasculară generală și ajută la restabilirea ritmului natural al inimii. De asemenea, poate ajuta la reducerea stresului și a anxietății.
Exercițiile cardiovasculare ajută la întărirea inimii, ceea ce poate preveni sau reduce palpitațiile cardiace.
Formele benefice de exerciții includ: mersul rapid, joggingul, alergarea, mersul cu bicicleta, înotul.
Cu toate acestea, exercițiile fizice pot declanșa palpitații cardiace la unii oameni, așa că este important să identificăm și să evitați tipurile de exerciții care pot fi problematice.
Tratament suplimentar
Dacă contracțiile ventriculare premature provoacă palpitații frecvente ale inimii – adică mai mult de 10.000 sau mai mult de 10% din toate bătăile inimii într-o perioadă de 24 de ore — medicul dumneavoastră vă poate sugera tratament. Aceștia pot prescrie medicamente numite beta-blocante sau blocante ale canalelor de calciu.
Dacă medicamentele nu opresc palpitațiile frecvente ale inimii, medicul dumneavoastră vă poate recomanda ablația cu cateter.
Aceasta implică introducerea unui tub subțire printr-un vas de sânge în inimă.
Alte tratamente posibile includ: intervenția chirurgicală, stimulatorul cardiac, schimbarea medicamentelor care provoacă palpitații cardiace.
Când să vorbești cu un medic
Dacă palpitațiile tind să dureze mai mult de câteva secunde, ar trebui să consultați medicul. El poate determina dacă aveți o afecțiune medicală subiacentă care cauzează palpitațiile.
Posibilii vinovați sunt: bolile de inimă, problemele tiroidiene, tulburările de anxietate, bolile cardiace structurale sau electrice, ritmurile cardiace anormale numite aritmii precum fibrilația atrială, anemie severă, insuficiența cardiacă (în cazuri rare).
De asemenea, persoanele care au avut un atac de cord pot fi mai predispuse la palpitații.
Diagnostic
Ca parte a procesului de diagnostic, medicii fac un istoric medical detaliat și efectuează un examen fizic, verifică, de asemenea, semnele vitale ale pacientului, inclusiv tensiunea arterială și pulsul, și ascultă inima cu un stetoscop.
Dacă nu există palpitații în timpul testului, medicul poate
Testele de sânge sunt efectuate pentru a verifica nivelurile de electroliți, hormoni sau tiroide, iar testele imagistice pot fi utilizate pentru a verifica structura sau funcția inimii.
Unul dintre scopurile diagnosticului este identificarea persoanelor cu risc de aritmii. Aceste persoane includ persoane cu următoarele afecțiuni: boală cardiacă de bază, disfuncție de la un atac de cord anterior, cardiomiopatie dilatată idiopatică, o afecțiune în care pereții inimii devin subțiri și slăbiți și lumenii măriți, regurgitare valvulară semnificativă clinic, care este o boala valvelor cardiace.
