Plante medicinale considerate superalimente; 15 plante medicinale pentru sanatate; Plante Medicinale – A… etc;Alunul (corylus avellana); Ardei (capiscum annuum);Plante Medicinale – Top 10 plante care se gasesc in Romania; Culegerea si pastrarea plantelor medicinale; Plante medicinale (și alți aliați) care au beneficii pentru imunitate; Țelină  -aliment sau medicament? Plante medicinale și aromatice bune în bucătărie; Terapia cu plante medicinale – beneficii și precauții; Coada calului ajuta inima sa functioneze normal; Bomboane Bio de tuse cu plante medicinale, 75 g, Bio4You contine radacina de lemn dulce; Care sunt cele profitabile culturi de plante mai medicinale; Plante medicinale din flora spontană de la care se utilizează rădăcinile şi rizomii; Top 5 ceaiuri din plante medicinale existente în România; CREMA CU BRUSTURE;PRINCIPII DE ADMINISTRARE A ”NATURISTELOR”; Gălbenelele (Calendula officinalis): ce beneficii și ce proprietăți au;Cum pregătim acasă cremă de gălbenele și la ce o întrebuințăm?Dumnezeu ne-a dat Ziua Sabatului pentru  odihna noastră, după ce şi El s-a odihnit de toate lucrările Lui, ca să ne umplem (nu cu învăţăturile/toxinele gunoierului cosmic), ci- cu tot felul de binecuvântări Duhovniceşti- doar ÎN Hristos (Fil.4/13); Chiar dacă nu-l băgăm în seamă (Îs.53/3) şi nici nu-l primim (Ioan 1/11), ni l-a dăruit   pe Domnul Sabatului, dimpreună cu Învăţătura Lui, cu neprihănirea, pocăinţa, credinţa, iertarea, bunătatea, împăcarea, iubirea Lui, dar noi rămânem sclavii satanei şi-L ţinem la uşa inimii pe Iisus, după ce l-am prigonit şi din biserici! (Ap.3/20) De ce nu dăm morţii împietrirea, viclenia, răutatea, propria credinţă (strămoşească), odihna sau pocăinţa omenească? Nu credem că El a murit şi pentru sfârşitul (adică împlinirea-intruparea) Legii, ca să ne facă una cu Harul prin care putem totul- ÎN Hristos! El s-a făcut blestem pentru noi, ca să devenim una cu răstignirea Lui (faţă de sine, de păcat, faţă de satan), ca să rămânem una cu îngroparea, cu înfierea, înălţarea, trăirea, rodirea Duhovnicească… dar şi cu învierea Cristică prin botezul în moartea Lui (Rom 6/1-14)

Cum straluceste Sabatul în Noul Testament? Sambata a fost  randuita pentru evrei, in amintirea iesirii din Egipt, pentru ca prin Hristos -TOTI, sa iesim din noi insine, prin botezul in Moartea Lui (Rom.cap 8)…Sabatul în Coloseni 2- de Andy Nash…VIAȚĂ DIN BELȘUG- O ÎNTÂLNIRE SĂPTĂMÂNALĂ CU DUMNEZEU…Sabatul in Noul Testament…Fiul lui Dumnezeu este Domn chiar SI al Sabatului (Luca 6:5 )Lumini peste veacuri-VOLUMUL ISabina Wurmbrand – Nobletea suferintei; Richard Wurmbrand – 100 de Meditatii din inchisoare | Audio Dan Bercian etc; Mari Români; Pastorul Richard Wurmbrand este unul dintre cei mai cunoscuți supraviețuitori ai gulagului românesc, fiind… În sfera tăcerii. Richard Wurmbrand în dosarele Securității – Ediție îngrijită de Maria Hulber; Cercetător Maria Hulber: „Studiind dosarele de urmărire ale lui Richard Wurmbrand, am avut impresia că privesc trei vieți într-una singură”;(Cand lucrezi fara Dumnezeu…) Sinuciderea celei de a treia Rome (II). Națiune rusă și ortodoxie post-sovietică; După ce globaliştii Kiry-Putinirii ne băga în beznă, urmează şantajul cu “bomba alimentară” şi cu alte muniţii naziste; Dar… Nu pierdem nimic dacă noi, TOŢI, credem că pe cruce El a zis (şi s-a făcut) ca şi în Geneza, cap. 1: iartă-i… Atunci ne-a dăruit TUTURORA-iertarea Dumnezeiască; Noi doar trebuie s-o accesăm şi…(Sfantul Ion cel PeSeDian a pus temelia  lui Satan in Romania!) Acum 25 de ani, în a doua zi de Crăciun, ILIESCU a legalizat AVORTUL. În 1990, s-au produs peste 1 MILION de întreruperi de sarcină; Inteligența Artificială va fi folosită ca ARMĂ împotriva Creștinismului; Uniunea Sovietică – Prima ţară care a legalizat avortul;SOCIALISMUL FABIAN – De ce e important pentru ca un creștin să fie informat despre câteva aspecte concrete ce privesc această ideologie periculoasă și despre organizația sa?EVANGHELIA SOCIALĂ, CONSILIUL BISERICILOR ȘI SOCIALISMUL FABIAN; Noua religie mondială în 2022 ? Este noua ordine mondială o ordine satanică? (III)Corectitudinea politica. Religia marxista a noii ordini mondiale – Lind, William S….1 SUPER MEMORANDUMUL: NOUA SUPER-RELIGIE MASONICĂ MONDIALĂ şi BISERICA… Numele lui Dumnezeu (YAHVEH – YHVH) însemnat numeric în ADN-ul uman, în fiecare celulă; Vaccinarea cu ARN-mesager este inginerie genetică ireversibilă – MODIFICAREA GENETICĂ A OMULUI;Manipularea și controlul omului prin inginerie genetică și nano-tehnologie; Oprah Winfrey, cre(ș)tinismul New Age și homosexualitatea ca „DAR” divin;Generația smartphone crescută cu pornografie hardcore – Biserica trebuie să abordeze tsunamiul care vine; De ce ar trebui sa lupte Biserica impotriva pornografiei? Papa Francisc, declarație care zguduie Biserica Catolică: „Preoți și călugărițe se uită la pornografie pe Internet”;Papa Francisc discută despre avort, pornografie și identitatea de gen cu tinerii din Generația Z;Preotul acuzat de pornografie infantilă. Superiorii îl lasă să slujească în biserică; Un raport oficial arată că aproape 5000 de copii au fost abuzați sexual în Biserica Catolică din Portugalia/ Cele mai răsunătoare scandaluri sexuale din Biserica Ortodoxă Română; Cel ce vă dă Duhul; Faptele Apost 17:30. Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă; Trebuie omul să se întoarcă la Dumnezeu? Astăzi mai este timp de har! de Hendrik Leendert Heijkoop; Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci îndreptarea lui; Casa credinciosului- din revista „Cercetați Scripturile”; Nu Dumnezeu ne pedepsește, dar faptele noastre ne pedepsesc; DUMNEZEU NU DORESTE MOARTEA PACATOSULUI… Eşti pregătit pentru judecata dreaptă a lui Dumnezeu? 52 de trepte spre CER- Treapta 1 (Matei, cap 1-4):Alin Lolos – V A I… (Dupa modelul preotimii care l-a  tradat pe Hristos,ca sa- l iconize pentru bani…)  Istoric austriac: În sânul Bisericii Ortodoxe Române există tendințe proruse și anti-occidentale. “E un moment de răscruce”; State v. Dumnezeu: O privire mai profundă asupra războiului religios intensificator;100 de ani de crime odioase. Partidul Comunist Chinez la centenar; (Daca Poporul Roman ramane sclavagizat in pacatul putinizant, nu scapa de minciuna,hotie,saracie,preacurvie,betie si orice demonie, condamnate in Galateni ,cap. 5/19-21) ;ROMANIA APLICA MODELUL PUTIN: FOSTII AGENTI SECRETI – ”REDISTRIBUITI” IN ADMINISTRATIA STATULUI; Scurgerile de informații de la Pentagon: ce știm până acum (analiză France 24); De ce documentele scurse de la Pentagon privind războiul din Ucraina sunt deosebit de sensibile’; Dezvăluirile lui Edward Snowden; Planurile secrete ale Rusiei pentru țările baltice au fost dezvăluite; Tot ce nu știai despre Edward Snowden și cum a ajuns dușmanul Americii;Vaticanul Lucrează Cu Serviciile de Informații Ale Armatei Americane Pentru Dezvăluirea Extraterestră; Manipularea maselor și torturarea psihologică a majorității popoarelor… simultan; Jaf de proporții biblice în pădurile României (II); România subjugate; Ipocrizia justiției și telefonul cu fir; Sistemul se hrănește din prostia plebei; Cum îţi dai seama că eşti manipulat. Cele 10 principii ale manipulării maselor; Biserica și manipularea maselor, explicate din interior: „Partidul are nevoie de voturi, BOR are nevoie de bani”;  Eroul Ciolacu-  Liderul PSD are certificat de revoluționar și a cerut preschimbarea pentru a avea dreptul la indemnizație; (Adevaruri incredibil de bolnave…) Noi dovezi despre impostura șefului Medicamentelor: a picat admiterea la Facultatea de Farmacie, a intrat fără examen pe locurile studenților străini și a fost exmatriculat pentru absențe; Pe aici nu se trece fără șpagă! Investigație în vămile României; Manipularea maselor și arma PSI; Andrei Marga, dezlănțuit contra lui Soros – marele mogul: Soroșismul ca politică; Cum controlează Soros media; Sclavia romilor în spațiul românesc; Cum scapă bugetarii de lux, cu venituri cumulate, de supraimpozitarea cu 16%. Sumele exorbitante la care ajung unii; Omul care și-ar fi ucis și mama. Revista presei maghiare; Templul Satanic din SUA anunță că va fi vârf de lance în lupta pentru liberalizarea totală a avortului alături de acoliții săi Bill Gates, Soros și Warren Buffet! Adrian Onciu: Rețeaua mafioților onorabili; Cel mai bun patolog din lume avertizează că sute de milioane de vaccinați fac cancer și devin infertili. Cine plătește pentru genocidul în desfășurare? Klaus Schwab, la Summit-ul Guvernului Mondial: Trebuie să stăpânim lumeaCe-i lipseşte „Marelui Reset” propus de Forumul Economic Mondial? Busola morală! Oficial chinez: credinţa în Marx mai bună decât „vrăjitoria” credinţei în religie; Klaus Schwab, Xi Jinping – frăţie mare la întâlnirea online a grupului Davos; Mesaj de la Davos: nu veți mai deține nimic și veți fi fericiți; Suntem prea mulți și inutili! Anunț șocant despre depopularea planetei; MAREA RESETARE: ”PLANETA ASTA NUMAI ARE NEVOIE de marea majoritate a populației, oamenii sunt prea mulți și inutili!”Davos și conspirația scrisorii furate; Europarlamentarul Terheș: Vladimir Putin este un exponent al Forumului Economic Global, alături de Merkel, Macron, Trudeau și alți „lideri globali”. O spune chiar Klaus Schwab; Distrugerea si cucerirea Romaniei fara razboi. Volumul 2 (Carte document) Autor: Mehedinti, Mircea Valcu; Mogulii din umbră. Un ambasador comunist, garantat de Predoiu de la SIE – omul din spatele Recorder; (Inca un sfant rozaliu,de negasit in Romania,PICTEAZA afaceri pentru pusculita neo-komunista…) Darius Vâlcov, dat în urmărire internațională după condamnarea la 6 ani de închisoare. Unde s-ar afla fostul ministru; Destrămarea imperiului și deputinizarea Rusiei. Cinci… PREGĂTIREA! După Orto-kiri-Putinizarea UCRAINEI urmează Papa (l) izarea lumii, fiindcă toţi mijlocitorii răului nu sunt pentru netezirea drumului spre Cer, cum a făcut Ioan pentru Hristos (Îs.40/3); ei trudesc la întronarea Anticristului, domnia Fiarei,” detronarea” Domnului, ca să facă din vechea inchiziţie un mizilic, faţă de roada martirajului viitor… VIRUSUL IEZUITILOR, VACCINAREA SI PROROCUL MINCINOS;  ALERTA! ESTI CONTROLAT. SFÂRSITUL LIBERTATII RELIGIOASE; IEZUITUL roman; MEMORANDUMUL SECRET DE LA STRASBURG, SODOMIA SI NEW AGE; MINCIUNA IEZUITA A ÎNCALZIRII GLOBALE; PAPA FRANCISCO SI SODOMIA: STRATEGIA TÂLHARULUI LA DRUMUL MARE; RELATIA ÎNTRE CONTROLUL MENTAL, ECUMENISM SI SEMNUL FIAREI; Maimuțele pravoslavnice;Nazismul miruit cu tămâie sfințită; Cum va „modela” inteligența artificială „societatea viitorului”; (Globalizare- ochii tai nu plang ,pentru ca marsaluiesti peste cadavre!) Lavrov: Obiectivul strategic al Kremlinului în Ucraina este crearea unei „noi ordini mondiale”;Am avut un marinar, acum avem o epavă; Rusificarea României în documente istorice;Dictatura anormalității; RTV, televiziunea „folosită cu ticăloșie”;(Cand lasi banii sa te fure de la ochi…) Mugur Isărescu refuză să facă publice referatele în baza cărora Dan Voiculescu a fost publicat de Academia Română;Portretul KGB-istului la bătrânețe. Sau Putin, Lavrov, Soigu, Kiril; Cartea unui supravieţuitor al lagărului de la Auschwitz dezvăluie Rădăcinile naziste ale „Uniunii Europene”; NU VĂ VACCINAȚI CU NICI UN CHIP! Din 2005 pregăteau… Un vaccin provocat de un virus respirator, care (zic ei) SĂ INHIBE GENA RESPONSABILĂ CU CREDINȚA ÎN DUMNEZEU…Avertisment: controlul tuturor datelor absolute despre tine te controlează absolut; Will the Rise of Sex Robots Mean the End of Relationships?Sex robots are on the horizon. And this might be a problem… Zona de război: Noile date Pfizer dezvăluie rate îngrozitoare de avort spontan;Politicienii americani care au proxenetizat America la cultul WEF/Davos; Klaus Schwab: „Avem mijloacele de a impune starea lumii”; Klaus Schwab: „Regula dictatorială tehnocratică a unei elite mici”; Încalcă regulile? AI nu vă va arăta nicio milă; AI va fi venerat ca Dumnezeu, dar nu vă așteptați la milă; Tehnocrația: Sistemul de operare pentru noua ordine internațională bazată pe reguli…(putinisto-chineziste!)

 

 

 

 

Ce-i lipseşte „Marelui Reset” propus de Forumul Economic Mondial? Busola morală! Oficial chinez: credinţa în Marx mai bună decât „vrăjitoria” credinţei în religie; Klaus Schwab, Xi Jinping – frăţie mare la întâlnirea online a grupului Davos; Mesaj de la Davos: nu veți mai deține nimic și veți fi fericiți; Suntem prea mulți și inutili! Anunț șocant despre depopularea planetei; MAREA RESETARE: ”PLANETA ASTA NUMAI ARE NEVOIE de marea majoritate a populației, oamenii sunt prea mulți și inutili!”Davos și conspirația scrisorii furate; Europarlamentarul Terheș: Vladimir Putin este un exponent al Forumului Economic Global, alături de Merkel, Macron, Trudeau și alți „lideri globali”. O spune chiar Klaus Schwab; Distrugerea si cucerirea Romaniei fara razboi. Volumul 2 (Carte document) Autor: Mehedinti, Mircea Valcu; Mogulii din umbră. Un ambasador comunist, garantat de Predoiu de la SIE – omul din spatele Recorder; (Inca un sfant rozaliu,de negasit in Romania,PICTEAZA afaceri pentru pusculita neo-komunista…) Darius Vâlcov, dat în urmărire internațională după condamnarea la 6 ani de închisoare. Unde s-ar afla fostul ministru; Destrămarea imperiului și deputinizarea Rusiei. Cinci… PREGĂTIREA! După Orto-kiri-Putinizarea UCRAINEI urmează Papa (l) izarea lumii, fiindcă toţi mijlocitorii răului nu sunt pentru netezirea drumului spre Cer, cum a făcut Ioan pentru Hristos (Îs.40/3); ei trudesc la întronarea Anticristului, domnia Fiarei,” detronarea” Domnului, ca să facă din vechea inchiziţie un mizilic, faţă de roada martirajului viitor… VIRUSUL IEZUITILOR, VACCINAREA SI PROROCUL MINCINOS;  ALERTA! ESTI CONTROLAT. SFÂRSITUL LIBERTATII RELIGIOASE; IEZUITUL roman; MEMORANDUMUL SECRET DE LA STRASBURG, SODOMIA SI NEW AGE; MINCIUNA IEZUITA A ÎNCALZIRII GLOBALE; PAPA FRANCISCO SI SODOMIA: STRATEGIA TÂLHARULUI LA DRUMUL MARE; RELATIA ÎNTRE CONTROLUL MENTAL, ECUMENISM SI SEMNUL FIAREI; Maimuțele pravoslavnice;

 Nazismul miruit cu tămâie sfințită; Cum va „modela” inteligența artificială „societatea viitorului”; (Globalizare- ochii tai nu plang ,pentru ca marsaluiesti peste cadavre!) Lavrov: Obiectivul strategic al Kremlinului în Ucraina este crearea unei „noi ordini mondiale”;Am avut un marinar, acum avem o epavă; Rusificarea României în documente istorice;Dictatura anormalității; RTV, televiziunea „folosită cu ticăloșie”;(Cand lasi banii sa te fure de la ochi…) Mugur Isărescu refuză să facă publice referatele în baza cărora Dan Voiculescu a fost publicat de Academia Română;Portretul KGB-istului la bătrânețe. Sau Putin, Lavrov, Soigu, Kiril; Cartea unui supravieţuitor al lagărului de la Auschwitz dezvăluie Rădăcinile naziste ale „Uniunii Europene”; NU VĂ VACCINAȚI CU NICI UN CHIP! Din 2005 pregăteau… Un vaccin provocat de un virus respirator, care (zic ei) SĂ INHIBE GENA RESPONSABILĂ CU CREDINȚA ÎN DUMNEZEU…Avertisment: controlul tuturor datelor absolute despre tine te controlează absolut; Will the Rise of Sex Robots Mean the End of Relationships?Sex robots are on the horizon. And this might be a problem… Zona de război: Noile date Pfizer dezvăluie rate îngrozitoare de avort spontan;Politicienii americani care au proxenetizat America la cultul WEF/Davos; Klaus Schwab: „Avem mijloacele de a impune starea lumii”; Klaus Schwab: „Regula dictatorială tehnocratică a unei elite mici”; Încalcă regulile? AI nu vă va arăta nicio milă; AI va fi venerat ca Dumnezeu, dar nu vă așteptați la milă; Tehnocrația: Sistemul de operare pentru noua ordine internațională bazată pe reguli…(putinisto-chineziste!)

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////////

 

 

https://epochtimes-romania.com/news/100-de-ani-de-crime-odioase-partidul-comunist-chinez-la-centenar—316088

 

////////////////////////////////////////////////////

 

Tehnocrația: Sistemul de operare pentru noua ordine internațională bazată pe reguli

 

 

POSTAT DE: IAIN DAVIS

 

 

 

Vă rugăm să împărtășiți această poveste!

 

 

Transformarea sfâșietoare a celei de-a patra revoluții industriale a Forumului Economic Mondial poate fi numită multe lucruri deocamdată, dar în cele din urmă va fi Tehnocrația cea care controlează ceea ce a mai rămas din sistemul mondial actual. Aceasta este o realitate care trebuie afirmată de nenumărate ori, de o mie de ori la volum maxim, înainte ca restul lumii să înțeleagă imaginea de ansamblu și să o respingă cu tărie. ⁃ TN Editor

În acest articol, vom explora adevărata natură a ordinii internaționale bazate pe reguli (IRBO) și vom examina forțele care o modelează. Vom lua în considerare dacă narațiunile cu care ne-am săturat în mod obișnuit se strâng.

 

Este larg acceptat că IRBO trece printr-o schimbare perturbatoare. Această transformare este adesea raportată ca un schimbarea spre est a echilibrului de putere între statele naţionale.

 

Se spune că această nouă ordine internațională emergentă se va baza pe un sistem multipolar global de state suverane și drept internațional. Acest nou sistem se presupune că este în opoziție cu modelul vestic „bazat pe reguli” care se estompează.

 

De data aceasta, în loc să se bazeze pe imperialismul occidental, noul sistem internațional bazat pe drept va pune accent pe cooperarea multipolară, comerțul și respectul pentru suveranitatea națională. În schimb, va fi condus de un bloc de putere economică și tehnologică eurasiatică.

 

Aparentul antagonism continuu al geopoliticii pare să mențină diviziunea Est-Vest cu care suntem familiarizați. Cu toate acestea, ceea ce este acum încadrat ca ordine multipolară este, în realitate, ordinea multistakeholder.

 

După cum vom descoperi, statele naționale nu sunt forța motrice din spatele restructurării actuale a guvernării globale. Narațiunile geopolitice care ni se oferă sunt adesea superficiale.

 

Cei care conduc transformarea nu au loialitate față de niciun stat național, ci doar față de propria lor rețea globalistă și aspirații colective. În mâinile lor, dreptul internațional nu este mai mult un impediment pentru ambițiile lor decât un angajament vag față de „reguli”.

 

Guvernele naționale sunt parteneri în cadrul acestei rețele formate din actori atât statali, cât și nestatali. În ciuda animozităților mărturisite, aceștia au colaborat de zeci de ani pentru a modela complexul de guvernanță globală care se conturează acum.

 

Indiferent de cine se spune că îl conduce, IRBO urmează să continue într-o nouă formă. Pe măsură ce sistemul de după al Doilea Război Mondial se retrage, cadrul impus pentru a-i lua locul este complet străin de oamenii care trăiesc în fostele democrații liberale occidentale.

 

Astfel, și noi trebuie să fim transformați dacă vrem să acceptăm realinierea. Suntem condiționati să credem în promisiunea noului IRBO și în tehnocrația globală pe care se bazează.

 

Ordinul internațional bazat pe reguli (IRBO)

În 2016, Stewart Patrick a Consiliului pentru Relații Externe (CFR) publicat Ordinea Mondială: Care sunt, exact, regulile? În ea, el a descris epoca de după al Doilea Război Mondial drept „ordine internațională bazată pe reguli” (IRBO).

 

Înrădăcinat ferm în excepționalismul american, Patrick a descris modul în care așa-numitul IRBO a acționat ca un mecanism de control hegemonic al politicii globale, al economiei mondiale și al sistemului monetar și financiar internațional (IMFS):

 

„Ceea ce diferențiază ordinea occidentală de după 1945 este că a fost modelată în mod covârșitor de o singură putere, Statele Unite. Operând în contextul mai larg al bipolarității strategice, a construit, gestionat și apărat regimurile economiei mondiale capitaliste […] În sfera comercială, hegemonul presează pentru liberalizare și menține o piață deschisă; în sfera monetară, furnizează o monedă internațională liber convertibilă, gestionează cursurile de schimb, asigură lichiditate și servește ca creditor de ultimă instanță; iar în sfera financiară, servește ca sursă de investiții și dezvoltare internaționale.”

 

În timp ce dreptul internațional este o componentă a IRBO, nu este în sine drept. Profesorul Malcolm Chalmers, scriind pentru Marea Britanie Institutul Regal al Serviciilor Unite (RUSI), a descris IRBO ca o combinație de securitate universală și sisteme economice combinate cu acorduri internaționale și procese de soluționare a conflictelor.

 

Actualul IRBO este presupus un sistem occidental de norme și instituții internaționale. Pe baza așezărilor de după Primul Război Mondial și al celui de-Al Doilea Război Mondial, ceea ce este sugerat ca ordine este puțin mai mult decât o realizare a „puterea este corectă” pe scena internațională.

 

Fapte nu vorbe

În Occident, am fost educați să avem încredere în IRBO. Ne este vândut ca un aranjament care stabilește comportamentul normativ pentru statele naționale. Se presupune că se convine asupra unei baze pentru relațiile internaționale și se stabilește un comportament acceptabil.

 

Departe de a fi un set de reguli care să faciliteze coexistența pașnică între statele naționale, IRBO a fost întotdeauna un instrument de manipulare. Întrebarea este cine îl mânuiește?

 

 declarație comună recentă între Federația Rusă și Republica Populară Chineză păreau să redefinească în mod explicit actualul IRBO. Acordul dintre președinții Vladimir Putin și Xi Jinping a citit, parțial:

 

„Astăzi, lumea trece prin schimbări importante, iar umanitatea intră într-o nouă eră de dezvoltare rapidă și transformare profundă. Ea vede dezvoltarea unor astfel de procese și fenomene precum multipolaritatea, globalizarea economică, apariția societății informaționale, diversitatea culturală, transformarea arhitecturii de guvernare globală și a ordinii mondiale. [. . .] a apărut o tendință spre redistribuirea puterii în lume. [. . .] Ordinea mondială internațională bazată pe legea, urmărește o multipolaritate autentică, cu Națiunile Unite și Consiliul de Securitate jucând un rol central și de coordonare.”

 

Vladimir Putin și Xi Jinping în 2018 Foto: WikiCommons – www.kremlin.ru

În schimb, discursul rostit de ministrul de externe al Marii Britanii, Liz Truss, la Institutul Lowy, susținut de Rothschild Grupul de gândire politic australian cu accent pe regiunea Asia-Pacific, a ilustrat poziția vestică. Ea a spus:

 

„Rusia și China lucrează împreună din ce în ce mai mult, în timp ce se străduiesc să stabilească standarde în tehnologii precum inteligența artificială, să-și afirme dominația asupra Pacificului de Vest. [. . .] Ei destabilizaază ordinea internațională bazată pe reguli și scad valorile care o susțin. [. . .] Credem în libertate și democrație. [. . .] După cum a spus prim-ministrul Scott Morrison, „știm din dovezile istoriei umane că democrațiile sunt sala mașinilor schimbării”. [. . .] Tehnologia a împuternicit oamenii permițând o libertate incredibilă, dar știm că poate fi folosită de alții pentru a promova frica. [. . .] Prin unirea forțelor cu SUA, ne arătăm hotărârea de a proteja securitatea și stabilitatea în regiune.”

 

Luați în considerare valoarea nominală, am concluziona inevitabil că, în timp ce axa este în flux, distanțele adverse continuă. În mare măsură, aceasta este o fabricație.

 

Când discutăm despre IRBO, ne confruntăm imediat cu o problemă de nomenclatură. Uneori denumită „ordine internațională bazată pe reguli”; alteori „ordinea internațională” sau „sistemul bazat pe reguli”; sau ocazional „sistemul internațional bazat pe reguli”, acum se pare că trebuie să adăugăm „ordinea mondială bazată pe legea internațională”.

 

Deși nu există o definiție stabilită pentru acest presupus sistem de guvernanță globală, totul înseamnă același lucru. S-ar putea să se fi mutat punctul de sprijin, dar trucul rămâne intact.

 

Această problemă de definiție ilustrează defectul principal al oricărei noțiuni de ordine globală bazată pe reguli. Este prost definit și trecător. Se bazează mai mult pe realpolitik-ul zilei decât pe orice precepte morale, juridice sau politice autentice.

 

În timp ce Truss a subliniat cu exactitate modul în care acest așa-zis ordin poate fi confiscat și exploatat, și-a indus publicul în eroare în ceea ce privește cine sunt abuzatorii. Nici IRBO existent nu se bazează pe democrație și libertate. Pretențiile ei au fost o înșelăciune.

 

Recent, Departamentul SUA de Securitate Interioară (DHS) a declarat că subminarea încrederii în guvern a fost obținută de către indivizi care răspândesc narațiuni „false” și că acest lucru echivalează cu terorism. Cu alte cuvinte, niciun cetățean american nu are dreptul de a pune la îndoială politica guvernamentală. Dacă o fac, răspândesc dezinformare. În consecință, DHS sugerează că neîncrederea în guvern ar trebui urmărită penal ca infracțiune.

 

Aceasta este justificarea pretinsă pentru concentrarea noii unități de terorism intern care lucrează alături de Divizia de Securitate Națională a Departamentului de Justiție al SUA. Procurorul general adjunct Matthew Olsen a spus unei comisii judiciare din Senat că unitatea a fost creată pentru a combate amenințarea tot mai mare a „extremismului”, care aparent include „ideologii anti-guvernamentale și anti-autoritare”.

 

A pune la îndoială fie „autoritatea”, fie „guvernul” este o poziție extremistă, potrivit Departamentului de Justiție al SUA și DHS. Nu există loc pentru libertatea de exprimare în ideologia extremistă a guvernului. Fără libertatea de exprimare, democrația SUA este terminată.

 

În mod similar, în Noua Zeelandă, prim-ministrul Jacinda Ardern (un tânăr lider global al Forumului Economic Mondial) a recunoscut intenția guvernului său de a ignora dreptul inalienabil al oamenilor să hoinărească dacă nu s-au supus vaccinării. La fel și Comisia Europeană, a cărei Certificat digital COVID al UE limitează libertatea de mișcare doar cetățenilor cărora li se injectează produsele farmaceutice potrivite.

 

Aceste „certificate” de vaccin sunt poarta de acces către ID-ul digital complet pentru toți cetățenii care se conformează. Vorbind în iunie 2021, președintele Comisiei UE, Ursula Von Der Leyen, a declarat:

 

„Vrem să oferim europenilor o nouă identitate digitală. O identitate care asigură încredere și protejează utilizatorii online. [. . .] Va permite tuturor să-și controleze identitatea online și să interacționeze cu guvernele și întreprinderile din întreaga UE.”

 

Cu alte cuvinte, statutul de vaccin al cetățenilor UE, care va constitui o parte cheie a identității digitale conform planurilor UE, va fi, de asemenea, necesar pentru ca aceștia să aibă acces la bunuri și servicii. Fără autorizația corespunzătoare, aceștia vor fi excluși din societate.

 

Recent, unele guverne au părea să dau înapoi pe planurile lor de pașaport (certificat) de vaccin. Aceasta este pur și simplu o scurtă încetare în fața protest public crescând.

 

Angajamentul față de identitatea digitală, controlând fiecare aspect al vieții noastre, este inerent ONU Dezvoltare durabilă Obiectiv 16.9. Traiectoria politicii către identitatea digitală este globală, indiferent cine se presupune că conduce IRBO.

 

Niciuna dintre aceste politici nu indică, așa cum a susținut Truss, vreo credință subiacentă în „libertate și democrație”. Printre Five Eyes națiuni și în întreaga UE, tot ceea ce vedem este un angajament față de dictatura autoritara.

 

În Marea Britanie, unde Truss este o personalitate guvernamentală de top, planuri pentru o dictatură sunt într-un stadiu avansat. Statul britanic a exploatat pseudopandemia să progreseze și să adopte o serie de legislații dictatoriale.

 

Legea din 2020 privind sursele secrete de informații umane (conduita criminală) împuternicește statul să comită orice infracțiune pe care o dorește și înlătură orice răspundere legală a operatorilor săi; Legea privind poliția, infracțiunile, sentințele și tribunalele interzice efectiv orice protest public și, deși este în prezent blocată după Camera Lorzilor a respins proiectul de lege, unele modificări minore îl vor vedea aproape sigur adoptate în lege; Legea privind siguranța online, atunci când va fi adoptată, va pune capăt libertății de exprimare online și modificărilor propuse la secretele oficiale, contraspionaj; iar legislația împotriva terorismului va înlătura apărarea jurnalistului de acționând în interes public, punând capăt efectiv jurnalismului de denunțare și investigație în Marea Britanie.

 

Toate aceste schimbări tiranice sunt exemplificate de guvernul Regatului Unit reformele propuse în Legea drepturilor omului. Comunicatul lor de presă demonstrează că pretenția lor de a respecta drepturile individuale, libertățile și democrația nu este altceva decât propagandă menită să înșele un public nebănuitor.

 

În timp ce ei vorbesc despre diversitate și un angajament istoric față de libertate, pisând comunicatul lor de presă cu sunet pufoase, acțiunile lor contrazic intenția. Ei afirmă:

 

„Guvernul dorește să introducă o Declarație a Drepturilor într-un mod care să protejeze drepturile fundamentale ale oamenilor, salvând în același timp interesul public mai larg [. . .] [C]oterea unei „culturi a drepturilor” [. . .] a înlocuit atenția cuvenită pe responsabilitatea personală și interesul public. [. . .] Deși drepturile omului sunt universale, o Declarație a drepturilor ar putea cere instanțelor să acorde mai multă atenție comportamentului reclamanților și interesului public mai larg atunci când interpretează și echilibrează drepturile calificate. [. . .] Deplasarea puterii de legiferare de la Parlament către instanțe, în definirea drepturilor și cântărirea acestora față de interesul public mai larg, a avut ca rezultat un deficit democratic. [. . .] [Libertatea de exprimare nu poate fi un drept absolut atunci când este echilibrată cu nevoia de a proteja securitatea națională, de a menține cetățenii în siguranță și de a lua măsuri pentru a proteja împotriva vătămării persoanelor.”

 

În timp ce statul Regatului Unit susține că „drepturile omului sunt universale”, ele în mod clar nu sunt dacă sunt „drepturi calificate” bazate pe ceea ce guvernul decide să fie mai important. Indivizii care își exercită drepturile în instanță a împiedicat programele guvernamentale. Acesta este considerat a fi un „deficit democratic”. Prin urmare, Noua Declarație a Drepturilor va proteja puterea și autoritatea guvernului peste și mai presus de libertățile oamenilor.

 

Guvernul Regatului Unit va defini „securitatea națională”. Protejarea acestuia, așa cum consideră ei de cuviință, va depăși toate drepturile individuale. Libertatea de a călători, de exprimare și de exprimare nu va fi tolerată de statul britanic. În schimb, un angajament față de „interesul public”, „siguranța” și protejarea populației de o noțiune nebuloasă de „rău” va înlocui libertatea și democrația.

 

Pe ambele maluri ale Atlanticului și în sudul global Five Eyes, apare un nou sistem care facilitează ceea ce Mussolini a descris drept statul fascist:

 

„Concepția fascistă despre viață subliniază importanța statului și acceptă individul numai în măsura în care interesele sale coincid cu cele ale statului. [. . .] Liberalismul a negat statul în numele individului; Fascismul reafirmă drepturile statului ca exprimând esența reală a individului. [. . .] Concepția fascistă despre stat este atotcuprinzătoare; în afara ei nu pot exista valori umane sau spirituale, cu atât mai puțin au valoare. Astfel înțeles, fascismul este totalitar, iar statul fascist – o sinteză și o unitate care include toate valorile – interpretează, dezvoltă și potentează întreaga viață a unui popor.”

 

Alianța condusă de SUA a națiunilor Five Eyes și Uniunea Europeană sunt cei care pretind că sunt protectorii ordinii internaționale bazate pe reguli. Cu angajamentul lor față de o nouă formă de fascism global, ideea că IRBO ne ține în siguranță este discutabilă. De fapt, actualul IRBO nu a promovat niciodată nici libertatea, nici democrația.

 

Este obișnuit ca presupușii lideri ai IRBO să practice standarde duble. razboaie ilegale, campanii teroriste prelungite împotriva propriilor populații, sprijin pentru străini insurgenţele teroriste, sancțiuni economice crude și implicare în operațiuni internaționale de contrabandă cu narcotice tipifica activitățile statelor naționale care pretind dreptul de proprietate asupra IRBO.

 

În timp ce hegemonia occidentală insistă că toți își urmează regulile, ei nu se țin la același lucru. Câteva exemple recente, printre multe, au fost martori retragerea unilaterală a SUA din Planul de acțiune cuprinzător comun (JCPOA), denumit adesea Acordul nuclear cu Iranul; NATO renunță la asigurările, date ultimului președinte sovietic Mihail Gorbaciov, că nu s-ar extinde „un inch spre est”; si incarcerarea jurnalistilor.

 

Aceasta nu înseamnă că presupușii oponenți ai actualului IRBO, în special Rusia, China și Iran, sunt fără reproș. Cu toate acestea, este insuportabil ca „națiunile conducătoare” ale IRBO existente să posede orice supremație morală.

 

Politicieni precum Truss promovează IRBO drept piatra de temelie a păcii și securității internaționale, dar acestea sunt platitudini fără sens. Nu există nimic în mod inerent pașnic sau sigur în asta.

 

Adevăratul IRBO

Actualul IRBO este descris ca un proiect al statelor occidentale, fost liberale, democratice, care a valorificat dominația economică și militară a SUA. Cu toate acestea, deși așa o prezintă mass-media mainstream (MSM), mediul academic și think-tank-urile, asta nu este ordinea internațională bazată pe reguli.

 

IRBO poate fi descris mai exact ca un vehicul pentru o rețea capitalistă mondială a părților interesate pentru a manipula statele naționale în urmărirea propriei sale agende predominant private, corporative. Într-adevăr, am putea argumenta că asta este tot a fost vreodată.

 

O rețea cu adevărat globală de corporații, think-tanks, fundații private, organizații interguvernamentale, ONG-uri și guverne lucrează în parteneriat pentru a transforma agendele politice globale în politici și legislație la nivel național și local. Acesta este Parteneriatul global public-privat (G3P) și raza sa se extinde la fiecare națiune.

 

Putem privi harta politică globală ca un mozaic de națiuni suverane, care există într-o stare de anarhie (nimeni nu le guvernează), dar G3P nu o face. Ceea ce vede rețeaua capitalistă globală a părților interesate (G3P) este o structură autoritară, compartimentată, care trebuie manipulată pentru a-și atinge obiectivul, acesta fiind acela de a crea un sistem coeziv de guvernare globală sub conducerea lor.

 

Pe tot parcursul pseudopandemiei, Forumul Economic Mondial (WEF) a avut parteneriat cu guvernul și organizatii interguvernamentale pentru a-și promova agenda politică pentru Marea Resetare. G3P este întruchiparea a ceea ce WEF numește modelul multi-stakeholder al guvernării globale.

 

În octombrie 2019, cu puțin timp înainte de începerea pseudopandemiei, WEF a publicat Guvernarea globală a tehnologiei: o abordare cu mai multe părți interesate. Asumându-și autoritatea de a cere ca lumea să accepte pătrunderea în planurile sale 4th Revoluția industrială, G3P, reprezentat de WEF, au deplâns ceea ce au considerat a fi lipsa de progres către guvernanța globală.

 

În acest sistem cu mai multe părți interesate, guvernele alese sunt doar una dintre multele părți interesate. Majoritatea partenerilor principali din G3P sunt corporații private, cum ar fi Banca pentru decontări internaționale, sau reprezintă interese corporative private, the Consiliul Mondial al Afacerilor pentru Dezvoltare Durabilă de exemplu.

 

Supravegherea noastră democratică ajunge doar în măsura în care influența guvernului nostru național permite un actor G3P. Putem aprecia amploarea acestei responsabilități democratice dacă luăm în considerare comentariile lui Dominic Cummings, fost consilier șef al primului ministru britanic. În mărturia dată lui a comisie parlamentară din mai 2021 (du-te la 14:02:35), Cummings a spus:

 

„În martie am început să primesc apeluri de la diverși oameni care spuneau că aceste vaccinuri ARNm noi ar putea distruge înțelepciunea convențională… Oameni precum Bill Gates și genul ăsta de rețea spuneau. În esență, ceea ce s-a întâmplat este că există o rețea de oameni, oameni de tip Bill Gates, care spuneau că regândește complet paradigma cum faci asta […] Ce mi-au spus Bill Gates și oameni de genul ăsta, și alții în numărul 10, ai trebuit să te gândești la asta mai mult ca la programele clasice din trecut… Proiectul Manhattan în al Doilea Război Mondial, programul Apollo […] Dar ceea ce spuneau Bill Gates și oamenii […] era că rentabilitatea reală așteptată este atât de mare încât, chiar dacă se dovedește a fi toate miliardele irosite, este totuși un pariu bun și, în esență, asta am făcut.”

 

Cummings vorbea despre răspunsul politicii de sănătate publică a guvernului Regatului Unit la o presupusă pandemie globală. Acestea au fost decizii care ar avea un impact asupra sănătății fiecărui bărbat, femeie și copil din țară.

 

Comentariile sale dezvăluie că guvernul Regatului Unit a respectat pur și simplu ordinele emise de rețeaua de „oameni de tip Bill Gates”. Statul britanic a conceput o politică națională crucială la ordinul Fundației Bill și Melinda Gates (BMGF). Acționau sub instrucțiunile unei fundații private, scutite de impozite.

 

BMGF se numără printre principalii părți interesate din cadrul G3P. La fel ca WEF, lor parteneriate cu guvernul iar organizațiile interguvernamentale sunt extinse.

 

După cum știm acum, presupusa siguranță și eficacitate a vaccinului revendicări făcute de BMGF, iar politicienii care au implementat politica de sănătate publică pentru ei, nici măcar nu au fost exact de la distanță. De asemenea, știm că acest eșec este imaterial pentru BMGF, deoarece „randamentul este atât de mare” încât nu contează.

 

Grupurile de reflecție politice se află în centrul G3P. Ei colaborează cu alți parteneri G3P pentru a elabora agendele de politici pe care guvernele le aplică apoi populațiilor lor.

 

Think-tank-uri, cum ar fi Institutul Regal pentru Afaceri Internaționale (RIIA – Chatham House), sunt formate invariabil din reprezentanți ai corporațiilor multinaționale (inclusiv bănci centrale), instituții financiare, ONG-uri, fundații filantropice, donatori privați, organizații interguvernamentale, instituții academice și guverne etc.

 

De exemplu, Membrii Chatham House includ Națiunile Unite, Fundația Bill și Melinda Gates, Fundația pentru Societatea Deschisă, Banca Angliei, Astrazeneca, GlaxoSmithKline, Bloomberg, The Guardian, City of London, Comisia Europeană și Uniunea, BAE systems, Goldman Sachs, De Beers , BlackRock, China International Capital Corporation, Huawei, Kings College London, London School of Economics (LSE), Oxfam, armata britanică și guverne din întreaga lume. Lista continuă.

 

Să-ți imaginezi că aceste organizații globaliste sunt efectiv neputincioase și că există doar pentru a ajuta guvernele să elaboreze politici este extrem de naiv. O rezumare mai precisă a fost oferită de câțiva cadre universitare. prof. Hartwig Pautz scris:

 

„[Ei] încearcă să influențeze factorii de decizie politică și publicul larg și că încearcă să facă acest lucru prin canale informale și formale și utilizând poziția lor bine conectată în rețelele politice deseori transnaționale care cuprind partide politice, grupuri de interese, corporații, organizații internaționale, organizații ale societății civile și birocrații ale serviciului public. [. . .] [Factorii politici au nevoie din ce în ce mai mult de curatori, arbitri sau filtre care să-i ajute să decidă ce informații, date și expertiză în politici să folosească în procesele lor de luare a deciziilor.”

 

Cu toate acestea, trebuie doar să ne uităm la comentariile unor oameni precum Dominic Cummings sau Hillary Clinton pentru a recunoaște că până și observațiile lui Pautz sunt insuficiente. Ca si atunci Secretarul de stat al SUA, Clinton a spus că rolul Consiliului pentru Relații Externe (CFR) – în calitate de think-tank de politică externă a SUA – a fost de a spune Departamentului de Stat al SUA „ce ar trebui să facem și cum ar trebui să ne gândim la viitor”.

 

Guvernele, inclusiv cele din SUA, Rusia și China, sunt părți interesate G3P. În 2017, vorbind la un seminar de la Harvard, fondatorul și președintele executiv al WEF, Klaus Schwab, a declarat:

 

„Doamna Merkel, chiar și Vladimir Putin și așa mai departe, toți au fost tineri lideri globali ai Forumului Economic Mondial. Dar ceea ce suntem cu adevărat mândri acum, cu generația tânără, precum prim-ministrul Trudeau, președintele Argentinei și așa mai departe, este că pătrundem în cabinete. Așa că ieri am fost la o recepție pentru premierul Trudeau și știu că jumătate din acest cabinet, sau chiar mai mult de jumătate din acest cabinet, sunt pentru noștri… de fapt tinerii lideri globali ai Forumului Economic Mondial.”

 

Aceasta nu a fost o laudă inutilă. Lideri politici precum Tony Blair, Jacinda Ardern, Emmanuel Macron, Alexander De Croo (premierul belgian), Sanna Marin (premierul finlandez) și mulți alți grei politici au trecut prin programul YGL. Acesta este motivul pentru care, într-o adresă adresată națiunii canadiane în noiembrie 2020, în referire directă la așa-numita Mare Resetare a WEF, prim-ministrul canadian a spus Justin Trudeau:

 

„A reconstrui mai bine înseamnă a primi sprijin celor mai vulnerabili, menținând în același timp impulsul pe agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă și ODD. [. . .] Această pandemie a oferit o oportunitate pentru o resetare. Aceasta este șansa noastră de a accelera eforturile noastre înainte de pandemie de a reimagina sisteme economice care abordează de fapt provocările globale precum sărăcia extremă, inegalitatea și schimbările climatice.”

 

Trudeau este unul dintre multe WEF Young Global Leaders (YGL) și membri ai programului său predecesor numit Global Leaders of Tomorrow, care au modelat răspunsul politic global la pseudopandemie. În calitate de absolvent de YGL, sarcina lui a fost să convingă publicul canadian să accepte agenda politicii G3P Great Reset.

 

În ciuda afirmațiilor lui Schwab, președintele rus Vladimir Putin nu pare să fi fost printre protejații YGL ai WEF. Cu toate acestea, vorbind în 2019 cu președintele Quesada din Costa Rica, Klaus Schwab și-a repetat declarația despre Putin:

 

„Doamna Merkel, Tony Blair, toți erau, chiar și președintele Putin, toți erau tineri lideri globali.”

 

În 1993, când a început programul Global Leaders of Tomorrow, Putin avea 41 de ani și se presupune că limita de vârstă pentru intrarea în program era de 38. Se pare puțin probabil ca Putin să fi fost „oficial” stagiar WEF YGL.

 

După 16 ani de serviciu în KGB-ul sovietic, Putin își construia pe al lui reputația de politician în 1993, acționând ca adjunct al primarului din Sankt Petersburg, Anatoly Sobchak. Ulterior, Sobchak a fost coautor al documentului Constituția Federației Ruse.

 

Putin a jucat un rol esențial în încurajarea investițiilor străine în oraș și tocmai în timpul petrecut la Sankt Petersburg, Putin aparent a dezvoltat o relație strânsă cu Klaus Schwab. În discursul său la reuniunea virtuală de la Davos din 2021 a WEF, Putin a spus:

 

„Domnul. Schwab, dragă Klaus, [. . .] Am fost de multe ori la Davos, asistând la evenimentele organizate de domnul Schwab, chiar în anii ‘1990. Klaus tocmai și-a amintit că ne-am întâlnit în 1992. Într-adevăr, în timpul petrecut în Sankt Petersburg, am vizitat de multe ori acest forum important. [. . .] [Este dificil să treci cu vederea schimbările fundamentale din economia globală, politică, viața socială și tehnologie. Pandemia de coronavirus [. . .] a stimulat și a accelerat schimbările structurale.”

 

În ceea ce privește parteneriatele G3P, cel al Rusiei este poate unul dintre cele mai apropiate de WEF. Anual al WEF Cyber-Poligon Exercițiul global de instruire în domeniul securității cibernetice este orchestrat de Bi.Zone, o filială a Sberbank.

 

Bi.Zone este responsabil pentru proiectarea și rularea scenariilor și exercițiilor Cyber ​​Polygon. Sberbank este un banca rusă deținută majoritar de stat și se numără printre membrii fondatori ai WEF Centrul pentru securitate cibernetică (CCS).

 

Alți parteneri CCS includ grupul de gândire principal al politicii externe din SUA, Carnegie Endowment for International Peace (CEIP), Europol (reprezentând guvernele UE), INTERPOL, Organizația Statelor Americane (reprezentând guvernele subcontinentelor nord-americane și sud-americane) și centre naționale de securitate cibernetică din Israel, Regatul Unit, Coreea, Arabia Saudită și Elveția (sediul BIS).

 

Dintre numeroasele corporații implicate în Cyber ​​Polygon 2021, companiile rusești a format cel mai mare contingent din orice națiune. În plus, WEF parteneri cu Forumul Economic Internațional de la Sankt Petersburg (SPIEF.)

 

Fundația Internațională SPIEF a fost înființată la Sankt Petersburg în 1998 sub conducerea Herman Gref. În acea vreme era viceguvernator al orașului.

 

În 1993, Gref a fost, de asemenea, un apropiat al lui Anotoly Sobchak din Sankt Petersburg, unde Putin a fost consilier principal al lui Sobchak. Gref este în prezent CEO și președinte al Sberbank.

 

În 2017, Schwab a recunoscut că SPIEF și Rusia erau lideri mondiali în reglementarea internațională și a declarat:

 

„În noul mediu economic și ținând cont de cele mai recente descoperiri tehnologice, ne confruntăm cu necesitatea unor noi formate de cooperare. [. . .] Sunt absolut convins că Rusia, ca unul dintre liderii în reglementarea globală responsabilă, trebuie să joace un rol central în determinarea unor noi forme de coexistență în era celei de-a patra revoluții industriale.”

 

Rusia și SPIEF fac parte din rețeaua G3P și sunt puternic implicate în securitatea cibernetică globală și, în special, în reglementarea tehnologiei. Este clar că, prin parteneri precum CFR, BMGF și WEF, Parteneriatul Global Public-Privat promovează o agendă de politică globală susținută de ambele părți ale diviziunii Est-Vest.

 

Activele WEF, precum Trudeau și alți oficiali compromisi, sunt poziționate pentru a se asigura că distribuirea politicilor este cât mai lipsită de fricțiuni. Guvernele ruse și, după cum vom vedea, guvernele chinez sunt părți interesate la fel de active în eforturile de guvernare globală ale G3P.

 

Dacă am crede MSM-ul vestic, acest lucru ar prezenta o enigmă aparent insondabilă. Deși aceste state naționale sunt parteneri G3P, ni se spune că subminează și IRBO. Ceva nu se adaugă.

 

Potrivit Reuters, băncile europene trebuie pregătiți-vă pentru atacurile cibernetice rusești. CBS susține că DHS este în alertă totală pentru războiul cibernetic care se profilează, în timp ce presa din Marea Britanie a transmis aceleași povești înfricoșătoare. Forbes a raportat că Rusia a purtat un război cibernetic împotriva Occidentului timp de 20 de ani iar Guardian a susținut că asta a fost tarif tipic pentru Federația Rusă.

 

Toate acestea par extrem de ciudate, având în vedere că corporațiile globale occidentale precum IBM, Deutsche Bank și Santander au fost implicate în exerciții de pregătire pentru poligoane cibernetice, care au fost în mare parte conduse de o bancă de stat rusă. Dacă vreuna dintre afirmațiile MSM-ului este chiar și de departe plauzibilă, singurul risc de spionaj industrial ar părea să fi fost în afara topurilor.

 

Guvernele din întreaga lume occidentală participă la Centrul de securitate cibernetică WEF, care a fost fondat, parțial, de Sberbank. În același timp, ei continuă să își avertizeze populațiile cu privire la pericolul atacurilor cibernetice rusești.

 

Sincer, aceste povești rusești despre amenințări cibernetice sunt pueril. Guvernele și corporațiile occidentale, care par să urmeze ordinele G3P la literă, se pare că se mulțumesc să fie ghidate de evaluarea și recomandările de securitate cibernetică ale unei bănci de stat ruse.

 

Un raționament mult mai credibil pentru aceste povești despre MSM și apariția fricii guvernamentale este că ele sunt concepute pentru a ne pregăti și a oferi justificare pentru transformarea digitală a sectorului financiar. În lor Raportul 2020 privind amenințările cibernetice, Carnegie Endowment for International Peace (CEIP) a declarat că pseudopandemia a necesitat această schimbare.

 

Într-o referire abia ascunsă la Rusia și China, CEIP a afirmat că atacurile cibernetice din partea statelor naționale sunt inevitabile. Ei au prezis apoi că răspunsul la acest atac presupus inevitabil va fi fuzionarea activităților băncilor, autorităților financiare și aparatului de securitate națională al statelor naționale.

 

Centralizarea autorității, în special asupra sistemelor financiare, este întotdeauna soluția în ceea ce privește G3P. În primul rând pentru că își asumă dreptul de a exercita această autoritate.

 

În ceea ce privește problemele majore, guvernele nu formează politici, iar politica este, în schimb, organizată de grupurile de reflecție G3P precum CEIP. Nu ar trebui să lucrăm cu iluzia că grupurile de reflecție oferă pur și simplu sugestii. Ei au puterea financiară, economică și politică de a lua decizii pe scena globală și au făcut acest lucru de generații.

 

Nimeni nu votează pentru grupuri de reflecție. În această măsură, așa-zisa democrație reprezentativă este o șaradă. Noi, oamenii, nu am avut niciodată vreun cuvânt de spus cu privire la „problemele mari”. Pentru cei dintre noi care trăim în democrațiile occidentale, poziția guvernului servește pur și simplu pentru a ne convinge că suntem într-un fel reprezentați în deliberări. Este în esență un truc de încredere.

 

Acesta este contextul în care putem ajunge să înțelegem Ordinul Internațional bazat pe Reguli. Deși în prezent se bazează pe ceea ce pare a fi hegemonia vestică și face tranziția către un sistem multipolar condus de eurasia, ambele sunt doar mecanisme convenabile prin care G3P deține putere și autoritate.

 

După cum au remarcat mulți comentatori, inclusiv WEF, IRBO se schimbă. Pe măsură ce se întâmplă, cu toții ne apropiem din ce în ce mai mult de un IRBO bazat pe modelul chinezesc de tehnocrație.

 

Tehnocrație: O poveste de dragoste G3P

Grupurile de gândire G3P, poate cel mai notabil, dar nu exclusiv, Comisia Trilaterală, urmăresc visul de a crea un Technate global de aproape un secol. Mantra pseudopandemică adesea auzită de „condus de ştiinţă” exemplifică tehnocrația.

 

Tehnocrația a luat naștere din mișcarea eficienței în timpul erei progresive din SUA la începutul secolului al XX-lea. Ea a valorificat principiile managementului științific sugerate de Frederick Winslow Taylor și ideile economice ale economiștilor sociali precum Thorstein Veblan, care a inventat faimos termenul „consum evident”.

 

Veblan a fost printre membrii fondatori ai unei inițiative private de cercetare din New York, finanțată de John D. Rockefeller, numită New School For Social Research. Acest lucru a dus în curând la crearea Alianța tehnică.

 

Howard Scott, liderul Alianței Tehnice, sa alăturat ulterior lui M. King Hubbert la Universitatea Columbia. În 1934, au publicat Curs de studiu Technocracy Inc.

 

Acesta a fost un plan pentru un Technate din America de Nord. A propus o societate condusă de știință, inginerie și mediul academic mai degrabă decât de politică. Hubbert a scris:

 

„Tehnocrația constată că producerea și distribuirea unei abundențe de bogăție fizică la scară continentală pentru uzul tuturor cetățenilor continentali poate fi realizată doar printr-un control tehnologic continental, o guvernare a funcției, un Technate.”

 

Tehnocrația cere ca activitatea fiecărui cetățean să fie înregistrată și controlată continuu. Necesită supraveghere constantă a populației.

 

Acest lucru permite calcularea consumului total de energie al Technate în timp real. Datele sunt apoi adunate și analizate pentru ca comitetul central al tehnocraților să gestioneze și să distribuie resursele Technate-ului până la nivelul individului.

 

Scott și Hubbert au planificat un nou sistem monetar bazat pe consumul de energie, cu prețuri pentru bunuri și servicii în funcție de costul energiei de producție. Cetăţenilor li se va aloca noua monedă sub formă de „certificate energetice”.

 

În SUA anilor 1930, aceasta a fost o sarcină imposibilă din punct de vedere tehnologic. Deși popular timp de aproximativ un deceniu, oamenii au ajuns să realizeze că Technate sugerat era ceva absurd.

 

În ciuda sistemului aparent absurd propus de Scott și Hubbert, cei Rockefeller în special ar putea vedea potențialul de a folosi tehnocrația pentru a-și spori controlul asupra societății. Ei au continuat să finanțeze mișcarea tehnocrației și programele asociate, timp de mulți ani, indiferent de scăderea interesului public.

 

În 1970, profesorul Zbigniew Brzezinski a publicat Între două vârste: rolul Americii în era tehnetronică. La acea vreme, era profesor de științe politice la Universitatea Columbia, unde Scott îl cunoscuse pe Hubbert în 1932. Fusese deja consilier atât la campaniile Kennedy, cât și la campaniile Johnson și mai târziu avea să devină consilier pentru securitate națională al președintelui american Jimmy Carter (1977). – 1981).

 

Printr-un văl subțire de precauție, Brzezinski a scris cu entuziasm despre modul în care o elită științifică globală ar putea nu numai să folosească propaganda atotpervazivă, manipularea economică și politică pentru a determina direcția societății, dar ar putea, de asemenea, să exploateze tehnologia și știința comportamentală pentru a spăla creierul și a modifica populațiile. ‘ comportament. Descriind forma acestei societăți și potențialul de control autoritar, el a scris:

 

„O astfel de societate ar fi dominată de o elită a cărei pretenție la putere politică s-ar baza pe un presupus cunoștințe științifice superioare. Nestingherită de constrângerile valorilor liberale tradiționale, această elită nu ar ezita să-și atingă scopurile politice folosind cele mai noi tehnici moderne de influențare a comportamentului public și de a menține societatea sub supraveghere și control strâns.”

 

Deși nu a folosit cuvântul „tehnocrație”, Brzezinski a descris totuși un Technate. Realizând că tehnologia se apropia cu pași repezi de punctul în care tehnocrația ar fi fezabilă, el a descris modul în care tehnologia digitală va domina „era tehnologică” pentru a transforma societatea, cultura, politica și echilibrul global al puterii politice.

 

În 1973, Brzezinski s-a alăturat lui David Rockefeller pentru a forma Comisia Trilaterală. Scopul lor declarat nu putea fi mai clar:

 

„Scopul cel mai imediat a fost acela de a se aduna [. . .] grupul neoficial de cel mai înalt nivel posibil să se uite împreună la problemele comune cheie. [. . .] .[A existat un sentiment că Statele Unite nu se mai aflau într-o poziție de conducere atât de singulară, așa cum fusese în anii anteriori de după cel de-al Doilea Război Mondial. [. . .] , și că o formă mai comună de conducere [. . .] ar fi necesar pentru ca sistemul internațional să navigheze cu succes în provocările majore din următorii ani. [. . .] „Interdependența în creștere” care i-a impresionat atât de mult pe fondatorii Comisiei Trilaterale la începutul anilor 1970 s-a adâncit în „globalizare”. [. . .] Îndoieli despre dacă și cum se va schimba acest primat [. . .] au intensificat nevoia de a lua în considerare transformarea dramatică a sistemului internaţional. [. . ] Numărul nostru de membri s-a extins pentru a reflecta schimbări mai ample din lume. Astfel, Grupul Japoniei a devenit un Grup Asia Pacific, incluzând în 2009 atât membri chinezi, cât și indieni.”

 

În 1973, trilateraliștii identificaseră deja că primatul SUA va fi transformat dramatic. Acest lucru a rezultat din conștientizarea lui Brzezinski că corporațiile globale din era tehnologică ar depăși statele naționale nu numai în ceea ce privește puterea lor financiară și economică, ci și în capacitatea lor de a inova și de a dirija activitățile a miliarde de cetățeni. În Between Two Ages a scris:

 

„Statul-națiune ca unitate fundamentală a vieții organizate a omului a încetat să mai fie principala forță creatoare: băncile internaționale și corporațiile multinaționale acționează și planifică în termeni care sunt cu mult înaintea conceptelor politice ale statului-națiune. ”

 

Pe deplin angajați în procesul de globalizare, trilateraliștii au început să creeze noul IRBO. Mai degrabă decât puterea economică și militară a SUA, noua ordine mondială s-ar baza pe a angajamentul comunitar la gestionarea eficientă a resurselor și, prin acest mecanism, controlul social.

 

Statele-națiune ar face loc unei rețele globale formate prin fuziunea dintre stat și corporație. Această rețea ar gestiona populațiile și activitatea de afaceri printr-un nou sistem monetar bazat pe resurse și prin planificare centrală economică.

 

Cetățenii și întreprinderile ar fi monitorizați în mod constant, iar comportamentul lor ar fi restricționat și ordonat. Acest lucru ar oferi G3P capacitatea de guvernanță globală pe care o căutau.

 

Brzezinski a sugerat cum ar putea fi asigurat acest viitor. Tehnocrația ar permite transformarea:

 

„Atât capacitatea în creștere pentru calcularea instantanee a celor mai complexe interacțiuni, cât și disponibilitatea tot mai mare a mijloacelor biochimice de control uman măresc potențialul sfer al direcției alese în mod conștient. [. . .] În societatea tehnetronică tendința pare să fie spre agregarea sprijinului individual al milioanelor de cetățeni neorganizați [. . .] și exploatarea eficientă a celor mai noi tehnici de comunicare pentru a manipula emoțiile și a controla rațiunea. [. . .] Deși obiectivul de a forma o comunitate a națiunilor dezvoltate este mai puțin ambițios decât scopul guvernării mondiale, este mai realizabil. [. . .] În China, conflictul chino-sovietic a accelerat deja sinificarea inevitabilă a comunismului chinez. [. . .] Acest lucru poate dilua tenacitatea ideologică a regimului și poate duce la experimente mai eclectice în conturarea drumului chinez către modernitate.”

 

Modernizarea Chinei a fost văzută ca o oportunitate de a dezvolta o societate tehnocratică avansată care, în timp ce se dezvoltă atât din punct de vedere economic, cât și tehnologic, va rămâne o dictatură. Acest lucru a prezentat G3P un banc de testare perfect pentru construirea unui Technate.

 

Tehnocrația oferă autoritate centralizată asupra unui sistem capitalist gestionat. Permite afacerilor să prospere atâta timp cât respectă dictaturile tehnocraților.

 

Noul IRBO nu se va baza pe primatul statelor naționale sau pe impunerea acestora a unor valori sau norme convenite. Mai degrabă, se va baza pe sistemul multistakeholder, unde soluțiile pragmatice nominale la o criză declarată formează imperativul moral. Multistakeholding înseamnă o fuziune între stat și corporație.

 

Această transformare a IRBO a fost subliniată de WEF în cartea lor albă de politică din 2019 Globalizarea 4.0. Modelarea unei noi arhitecturi globale în epoca celei de-a patra revoluții industriale.

 

„După cel de-al doilea război mondial, liderii au lucrat împreună pentru a dezvolta noi structuri instituționale și cadre de guvernare. [. . .] Lumea s-a schimbat dramatic de atunci. [. . .] [L]a context pentru guvernare și cooperare se schimbă din cauza celei de-a patra revoluții industriale. [. . .] Am intrat într-o eră clar nouă în care multe dintre ipotezele perioadelor anterioare nu mai sunt valabile. [. . .] Pe măsură ce tehnologiile emergente transformă sistemele noastre de sănătate, transport, comunicare, producție, distribuție și energie, pentru a numi doar câteva, va trebui să construim o nouă sinergie între politicile publice și instituții, pe de o parte, și comportamentul și normele corporative. pe de altă parte. [. . .] În calitate de Organizație Internațională pentru Cooperare Public-Privată, Forumul intenționează să-și folosească platforma pentru a promova o astfel de gândire și acțiune colectivă prin dialogul cu mai multe părți interesate. Această abordare de jos în sus sau inductivă care implică actori guvernamentali naționali, precum și nestatali și subnaționali poate ajuta la accelerarea ritmului inovațiilor de guvernare necesare în secolul 21, precum și la creșterea legitimității și a gradului de încredere publică în acesta.”

 

Încrederea este un produs al credinței și suntem direcționați să credem în noul IRBO rezistent și durabil – unul bazat nu pe dominația statelor naționale care pretind autoritate morală, ci pe o alianță globalistă cu mai multe părți interesate între guvernele naționale și interesele private care vor ține-ne „în siguranță”.

 

WEF subliniază necesitatea ca oamenii să aibă încredere în proiectul globalist al G3P. Una dintre temele cheie ale întâlnirii de la Davos din 2021 a fost refacerea încrederii iar pentru 2022 restabilirea încrederii. Referindu-se la pretins criza globală a încrederii, Klaus Schwab a spus:

 

„[Vedem o degradare a încrederii în lume, iar încrederea se construiește doar prin relațiile personale. [. . .] [Avem nevoie de un slogan. Sloganul este „Lucrând împreună, restabilind încrederea”.

 

Încrederea este esențială, deoarece deciziile care ne afectează la nivel local vor fi luate la nivel global de un organism de elaborare a politicilor care este în principal un proiect al corporațiilor private nealese. Trebuie să lăsăm deoparte orice noțiune de responsabilitate democratică sau de supraveghere și să acceptăm că G3P știe cel mai bine.

 

Această structură globalistă cu mai multe părți interesate va folosi tehnocrația pentru a-și conduce politicile. Ni se va permite iluzia democrației sub forma societăţii civile. Cu toate acestea, prin tehnocrație, vom fi furați de toate mijloacele politice și de agenție.

 

China ca motor pentru noul IRBO

În 1977, Comisia Trilaterală a scris o lucrare cu gresie Lucrarea nr. 15 despre relațiile Est-Vest (publicat în 1978) în care au remarcat:

 

„China este o putere cu un potențial enorm în resurse umane și alte resurse, iar liderii săi au pornit pe un curs de modernizare rațională menit să o transforme într-o putere mondială lider […] China nu a dobândit niciodată o sferă de influență corespunzătoare putere […] Occidentul nu ar trebui să se mulțumească să-și apere valorile fundamentale […] Ar trebui să își stabilească obiectivul de a influența procesele naturale de schimbare […] într-o direcție care este mai degrabă favorabilă decât nefavorabilă acelor valori. […] Se pare că există suficiente modalități de a ajuta China în forme acceptabile cu tehnologie civilă avansată […] A acorda Chinei condiții favorabile în relațiile economice este cu siguranță în interesul politic al Occidentului.”

 

O piață de export înfloritoare în China și extinderea Scindarea sino-sovietică era în interesele politice și economice ale statelor națiuni occidentale. Cu toate acestea, construirea unei noi superputeri care să rivalizeze cu Uniunea Sovietică a însemnat și construirea uneia capabile să conteste IRBO-ul existent.

 

În calitate de think-tank G3P, Comisia Trilaterală se numără printre cei care susțin că sunt puțin mai mult decât magazine vorbitoare pentru cei mai puternici indivizi de pe Pământ. Ca și în cazul tuturor think-tank-urilor, ele se prezintă ca fiind fundamental reactive, mai degrabă decât proactive. Ei susțin că oferă agende de politici sugerate, dar că nu au nicio autoritate să impună adoptarea acestor politici.

 

Cu toate acestea, aceste agende de politici recomandate se desfășoară adesea exact așa cum sunt „sugerate” de grupurile de reflecție. Corporațiile multinaționale (MNC) din întreaga lume au răspuns aparent la agenda trilateraliștilor angajându-se într-un efort concertat de „influențare a procesului natural de schimbare” din China și de a-i împuternici să dobândească „o sferă de influență corespunzătoare puterii sale”.

 

Revoluția economică, industrială și tehnologică din China a fost remarcabilă, dar nu s-a întâmplat întâmplător. China este acum primul Technat din lume, iar democrațiile liberale occidentale sunt alocate aceleiași transformări.

 

Presa de stat chineză a relatat că, între 1983 – 1991, investițiile străine directe în China a crescut de la 920 milioane USD la 4.37 miliarde USD. Până în 2019, a eclipsat 2.1 miliarde de dolari. În 1994, în ceea ce privește investițiile în străinătate din SUA, China clasat pe 30th. Până în 2000, a fost pe locul 11, deoarece multinationalele și-au dublat ISD-urile în China între 1994 și 2001.

 

Pseudopandemia a înregistrat o încetinire inițială de 42% a ISD la nivel mondial. Cu toate acestea, investițiile în China au crescut de fapt cu 4%, așa cum este a depășit SUA pentru a deveni principalul destinatar mondial al investițiilor străine directe. Având în vedere declinul uriaș din 2020, inevitabil global ISD au revenit în 2021. ISD, excluzând serviciile financiare, se pare că a crescut cu încă 20% (în dolari) pentru a atinge un record anual de 178.48 miliarde USD în China.

 

În 1979, SUA au acordat Chinei recunoașterea diplomatică deplină; în 1982, angajamentul a fost reafirmat în al treilea comunicat comun; în 1984, Beijingul era permis să cumpere hardware militar american; în 1994, Casa Albă Clinton a intervenit să anuleze embargoul războiului rece privind exportul de „tehnologie sensibilă” în China (și Rusia); Actul privind relațiile SUA – China din 2000 a fost semnat de președintele Clinton (un membru al Comisiei Trilateraliste), stabilind îmbunătățiri suplimentare ale relațiilor comerciale; și, în 2005, pe atunci adjunct al secretarului de stat Robert B. Zoellick, a cerut Chinei să-i ia locul ca „parte interesată responsabilă”. Apoi, în 2008, China a devenit cea mondială principal creditor american.

 

Acest lucru nu înseamnă că relația dintre hegemonia occidentală și superputerea în ascensiune a fost totul simplă. De exemplu, știrile despre „accidentalul” 1999 al NATO bombardarea ambasadei Chinei la Belgrad nu a fost primit bine în China. Au existat, de asemenea, perioade marcate de aparentă dușmănie politică între SUA, aliații săi occidentali și China.

 

În 2001, în timp ce mass-media a raportat confruntări terminate avioane spion doborate și acuzații tranșante din China de ajutându-şi şi îngăduind duşmanii, proiectul Trilateralist (G3P) a rămas pe curs. În același timp, SUA au susținut Intrarea Chinei în Organizația Mondială a Comerțului și la scurt timp după aceea, administrația Bush a stabilit relații comerciale normale permanente (PNTR) cu China.

 

Cu toate acestea, o privire superficială asupra mass-media occidentale (MSM) și retorica persistentă a politicienilor precum ministrul de externe al Regatului Unit sugerează că ar trebui să ne temem și că China este un amenințare pentru ordinea occidentală. Cum reconciliem aceste acuzații în timp ce, în același timp, ordinea occidentală a investit și a transferat tehnologie pentru a produce transformarea Chinei?

 

În ciuda hiperbolei de suprafață, a schimburilor ocazionale de vitrioli și a presupuselor accidente militare, traiectoria politicii, în sfera politică, economică și chiar militară, a fost consistentă. Așa cum „a sfătuit” Comisia Trilateralistă, ordinea hegemonică vestică a înclinat spre a permite ascensiunea Chinei atât ca tehnocrație, cât și ca superputere.

 

George Soros este un comerciant insider condamnat, administrator de fonduri speculative, speculator valutar și investitor. Fundația sa pentru o societate deschisă scutită de taxe a finanțat campanii politice și mișcări activiste și lovituri de stat în întreaga lume de zeci de ani. Deși azi îmbătrânește, a fost membru anterior Comisia Trilaterală.

 

Ca atare, Soros a fost printre „liderii de gândire” globali politici, financiari și corporativi care au încurajat modernizarea Chinei. Într-un interviu din 2009 cu Financial Times, el a spus:

 

„Trebuie să aduci China în crearea unei noi ordini mondiale; o ordine mondială financiară […] Cred că ai nevoie de o nouă ordine mondială pe care China trebuie să facă parte din procesul de creare a acesteia și să o cumpere. Ei trebuie să o dețină în același mod ca, să zicem, Statele Unite. deține consensul de la Washington […] Este necesară o scădere a valorii dolarului pentru a compensa faptul că economia SUA va rămâne destul de slabă […] China va fi motorul care o va conduce înainte, iar SUA vor fi de fapt un obstacol. aceasta este atrasă printr-o scădere treptată a valorii dolarului.”

 

Ani mai târziu, administrația americană Trump din 2016 – 2020 a adoptat ceea ce părea a fi o atitudine agresivă împotriva Chinei. Deficitul comercial bilateral al SUA de până la 500 de miliarde de dolari anual a fost o preocupare deosebită. A urmat un război comercial și au fost schimbate tarife.

 

Vorbind în Beijing în 2017, apoi președintele Trump a spus:

 

„America are un deficit comercial anual uriaș cu China [. . .] în mod șocant, sute de miliarde de dolari în fiecare an. Estimările sunt de până la 500 de miliarde de dolari pe an. Trebuie să abordăm imediat practicile comerciale neloiale care generează acest deficit, împreună cu barierele în calea succesului pe piață. Trebuie să ne uităm cu adevărat la acces, la transferul forțat de tehnologie și la furtul proprietății intelectuale, care pur și simplu, de la sine, costă Statele Unite și companiile sale cel puțin 300 de miliarde de dolari pe an.”

 

Administrația Trump s-a plâns amar de așa-zis transferuri forțate de tehnologie (FTT) stipulate de China în schimbul accesului la piața lor. Vorbind despre presupusul război comercial dintre liderii actualului IRBO și China, think-tank-ul CFR s-a numărat printre cei care a criticat protecționismul aparent al Chinei și a sugerat furtul de proprietate intelectuală.

 

Aceste acuzații și ostilitatea comercială declarată păreau a fi puțin mai mult decât o diversiune concepută pentru consumul public occidental. Într-adevăr, atât contractele publice, cât și cele private cu China au fost construite în mod constant pe acorduri FTT.

 

În 2018, administrația Trump a început să impună tarife de până la 25% la importurile din China. Chinezii au răspuns în scurt timp. Fiind cel mai mare creditor unic al SUA, recent eclipsat de Japonia, SUA riscă ca China să arunce trezorerii americane în valoare de trilioane de dolari – o opțiune nucleară, în termeni economici, care ar însemna și pierderi uriașe pentru China.

 

În timp ce în 2019 s-a realizat o mică reducere a deficitului comercial al SUA cu China, tensiunile comerciale globale a crescut deficitul SUA la restul lumii. La începutul pseudopandemiei, deficitul comercial general al SUA nu se schimbase. În 2020, a atins niveluri record. În timpul scăderii ISD din 2020, singurii câștigători de investiții au fost China și India.

 

Pe lângă aprobarea continuă a transferurilor de tehnologie, principalele țări IRBO și-au sporit semnificativ parteneriatele de cercetare și dezvoltare (R&D) cu China în aceeași perioadă. Indiferent de circul media al lui Trump, un 2019 raport al Băncii Mondiale, referindu-se la investițiile publice-private în cercetare și dezvoltare din China, a menționat:

 

„Guvernele din alte țări cu venituri mari au sprijinit tehnologii și industrii specifice, în special prin direcționarea cercetării și dezvoltării (C&D). În Statele Unite, agențiile guvernamentale, cum ar fi Agenția pentru Proiecte de Cercetare Avansată pentru Apărare (DARPA) și National Institutes of Health au oferit finanțare esențială pentru tehnologiile cheie. [. . .] Aceste politici sunt completate de sprijin pentru tehnologii și industrii favorabile cheie — cum ar fi industria spațială, apărare, auto și industria siderurgică — inclusiv prin diverse fonduri, cum ar fi Fondurile Structurale și de Investiții Europene (cinci fonduri în valoare de peste 450 de miliarde EUR). ) și Orizont 2020 (77 de miliarde EUR pentru 2014-20).”

 

Guvernul chinez și-a declarat deschis intenția pentru China pentru a deveni o superputere producătoare. Degradarea influenței SUA și întărirea Chinei au fost integrate în politica economică și industrială externă occidentală și în strategiile de investiții ale MNC de mai mult de o generație. Este greu de văzut cum orice națiune actuală IRBO, sau corporație occidentală, a fost „forțată” să împărtășească tehnologia sau drepturile de proprietate intelectuală împotriva voinței sale.

 

Deși MSM și politicienii din vest au susținut cu insistență că China acționează împotriva IRBO, este destul de clar că nu era adevărat. Statele occidentale și partenerii lor corporativi au fost pe deplin implicate într-un proces de modernizare a Chinei și de transformare a ordinii internaționale.

 

Ca răspuns la anunțul Chinei din 2015 privind strategia „Made In China 2025”, Klaus Schwab a spus că China va deveni „liderul celei de-a patra revoluții industriale”. Este exact așa cum au planificat Soros și colegii săi trilaterali.

 

WEF, nu guvernele naționale, a fost principalul susținător al celei de-a patra revoluții industriale (4IR). Având în vedere că China este în mod clar „motorul” care conduce transformarea tehnologică globală, iar Rusia conducând la reglementare, este evident că, în ciuda frământării politicienilor, guvernele și corporațiile occidentale au fost complici de bunăvoie.

 

China: primul tehnat din lume

Tehnocrația este un sistem de guvernare dictatorială pe baza alocarii resurselor. În 1938, revista Technocrat a descris-o astfel:

 

„Tehnocrația este știința ingineriei sociale, funcționarea științifică a întregului mecanism social pentru a produce și distribui bunuri și servicii către întreaga populație.”

 

Mai degrabă ca și feudalismul, distribuția resurselor este controlată de o autoritate centralizată, care asigură accesul la resurse în funcție de comportamentul cetățeanului. Aceasta este metoda preferată de „credit social” de control al populației în China. Un număr tot mai mare de cetățeni ai Chinei au nevoie de un scor social bun pentru a avea acces la resurse și societate.

 

Întregul sistem este administrat de planificatori centrali în cadrul unui organism de politică subordonat Consiliului de Stat numit Comisia Națională de Dezvoltare și Reformă (NDRC). Ei supraveghează o operațiune de extragere, colectare și analiză a datelor la o scară imensă.

 

Fără nicio supraveghere democratică, tehnocrația din China prevede că oamenii au încredere în edictele tehnocraților. Li se cere să creadă, sau cel puțin să afirme public, că deciziile sunt luate în interesul binelui general. Dacă nu se conformează, Technate poate folosi sistemele sale de supraveghere pentru a identifica infractorii și a-i pedepsi pentru comportamentul lor egoist.

 

În documentul său din 2014 Planificarea unui sistem de credit social, Republica Populară Chineză (RPC) a vorbit despre intenția lor de a „construi un mediu de credit social de onestitate, autodisciplină, încredere și încredere reciprocă”. Ei au anunțat:

 

„Țara noastră se află în prezent într-o perioadă cheie de transformare economică și socială. Entitățile părților interesate sunt mai diversificate [. . .] formele de organizare și management social suferă schimbări profunde. Avansarea cuprinzătoare a instituirii unui sistem de credit social este o metodă eficientă de consolidare a bonității societății, de promovare a încrederii reciproce în societate și de reducere a contradicțiilor sociale și este o cerință urgentă pentru consolidarea și inovarea în guvernanța socială. [. . .] Instituirea unui sistem de credit social este o bază importantă pentru implementarea cuprinzătoare a punctului de vedere științific al dezvoltării. [. . .] Accelerarea și avansarea înființării sistemului de credit social este o precondiție importantă pentru promovarea alocării optimizate a resurselor.”

 

Acesta este simbolul tehnocrației. Este o monocultură în care toți sunt supuși statului tehnocrat.

 

Există două brațe în sistemul de credit social din China. Atât cetățenilor individuali, cât și corporațiilor li se acordă o evaluare bazată pe agregarea și analiza datelor colectate din viața și practicile lor de afaceri.

 

Aproximativ 80% din provinciile Chinei au fost lansate o formă a sistemului de credit social. În timp ce sunt încă în dezvoltare, sistemele individuale de supraveghere și control sunt cele mai răspândite în orașe. Oamenii pot fi plasați fie pe o „listă neagră”, limitându-le libertățile, sau o „listă roșie” care le permite să se implice în societate într-un mod considerat adecvat de către Technate. Pedepsele includ interzicerea accesului la transportul public, plăți refuzate, rușine publică sau oportunități de angajare restricționate.

 

La nivel național, accentul s-a pus pe construirea Sistemul de credit social corporativ (CSCS). Milioane de întreprinderi din China sunt obligate să-și demonstreze angajamentul față de binele general, așa cum definit de Technat. Atâta timp cât o vor face, li se va permite să prospere. Dacă nu se supun, nu o vor face.

 

Din numeroase motive, explorate de prof. Liu Yongmou în Beneficiile tehnocrației în China, sistemul politic chinez s-a împrumutat bine pentru crearea primului Technate din lume:

 

„În China de astăzi, există o atitudine mai favorabilă față de tehnocrație decât se găsește în altă parte. [. . .] În măsura în care este scientism aplicat politicii, chinezii tind să aibă o atitudine pozitivă față de tehnocrație. [. . .] Tehnocrația se potrivește, de asemenea, cu tradiția chineză a politicii de elită și cu idealul, pentru a face referire la o frază confuciană, de „înălțare a virtuoșilor și capabili”. [. . .] cunoașterea era mai importantă decât reprezentarea intereselor celor guvernați. [. . .] Pe fundalul moștenirii chineze a unei lungi culturi feudale, tehnocrația este o modalitate mai bună de a se confrunta cu problemele sociale decât politicile autoritare divorțate de expertiza tehnică.”

 

WEF, Comisia Trilaterală și alte grupuri de reflecție G3P au încurajat dezvoltarea necesară pentru NDRC al Consiliului de Stat al RPC pentru a construi Technate în plină dezvoltare. Investițiile străine și o infuzie de tehnologie, din partea națiunilor lider actuale ale IRBO existent, au adus China într-o poziție în care va oferi impulsul economic, politic și cultural pentru o nouă ordine mondială.

 

Tehnocrația, așa cum a fost pilotată în China, este acum implementată la nivel global. Suveranitatea și libertățile individuale, baza morală pretinsă pentru actualul IRBO, sunt înlocuite de un angajament pentru eficiență și managementul resurselor în interesul „binelui general”. În Occident, știm asta ca „dezvoltarea durabilă. „

 

Un astfel de sistem este perfect pentru cei care doresc să dețină puterea autocratică supremă, tocmai de aceea G3P și-au dorit de mult să instaleze tehnocrația la nivel global. Acesta este motivul pentru care au asistat la construirea unui Technate în China. Noul IRBO va fi condus de tehnocrat și va servi Parteneriatul Global Public-Privat.

 

Tehnocrația: un sistem de operare pentru noul IRBO

Noul IRBO nu are nimic de-a face cu principiile democratice reprezentative. Este complet înstrăinat de concepte precum libertatea de exprimare și de exprimare, responsabilitate democratică, libertatea presei, libertatea de a călători și se ferește de toate drepturile inalienabile.

 

Se bazează pe o fuziune între statul politic și corporațiile globale. Am văzut recent acest lucru cu efect devastator în națiunea Five Eyes din Canada.

 

Pe 14th Februarie 2022, ca răspuns la protestele în curs de desfășurare la nivel național, viceprim-ministrul canadian și ministrul de finanțe Chrystia Freeland a declarat că guvernul a decis în mod arbitrar „să lărgească domeniul de aplicare al normelor Canadei împotriva spălării banilor și finanțării terorismului”.

 

Începând cu platformele de crowd-funding și de plată, inclusiv schimburile de criptomonede, aceste corporații private au fost obligate să raporteze guvernului toate tranzacțiile „suspecte”.

 

Aceasta a progresat rapid la înghețarea conturilor băncilor protestatarilor. Freeland a spus că corporațiile private „colaborează corect și eficient”.

 

Exact așa este proiectat să funcționeze modelul tehnocratic de credit social al Chinei. Cei care pun la îndoială autoritatea G3P vor fi zdrobiți. Chrystia Freeland este o Administrator al Consiliului Forumului Economic Mondial.

 

După cum s-a menționat anterior, această sinteză guvern-corporație face ecoul statului fascist descris de Mussolini. În special, utilizarea tehnocrației pentru a gestiona comportamentul atât al individului, cât și al corporațiilor întruchipează principiile pe care le-a descris:

 

„Statul fascist pretinde să conducă în domeniul economic nu mai puțin decât în ​​alții. [. . .] Statul fascist organizează națiunea, dar îi lasă individului un spațiu adecvat. A redus libertățile inutile sau dăunătoare, păstrând în același timp pe cele esențiale. În astfel de chestiuni, individul nu poate fi judecător, ci numai statul.”

 

Tradiția democratică a indivizilor suverani, care își exercită drepturile și se unesc pentru a-și urmări interesele comune este ceea ce guvernul Regatului Unit numește „deficitul democratic”. Intenția lor, cu propunerea lor pentru noua lor Declarație a Drepturilor, este să le permită celor care își respectă dictatele un „spațiu” pentru a trăi o existență relativ „normală”.

 

Cu toate acestea, definind ceea ce este în „interesul public mai larg”, ei vor reduce libertățile pe care le consideră inutile sau dăunătoare. „[A]individul nu poate fi judecător, ci doar statul.” De exemplu, cel note explicative pentru iminentul Online Safety Act, guvernul Regatului Unit a anunțat:

 

„Legea de lege privind siguranța online stabilește un nou regim de reglementare pentru a aborda conținutul online ilegal și dăunător, cu scopul de a preveni vătămarea persoanelor.”

 

Actualul proiect de lege definește tot ceea ce guvernul consideră a fi dezinformare sau dezinformare drept „conținut care dăunează adulților”. Libertatea de exprimare și de exprimare online va fi pusă capăt efectiv prin legislația viitoare. Statul Regatul Unit nu va permite utilizatorilor rețelelor sociale să partajeze informații fără aprobare oficială. Acest lucru este echivalent cu situația actuală din China.

 

La fel ca CSCS din China, la recentul summit COP26, președintele Fundației pentru Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS), Erkki Liikänen, a anunțat Consiliul pentru Standarde Internaționale de Sustenabilitate (ISSB). Acest lucru va supraveghea standardele de contabilitate pentru întreprinderile din întreaga lume, cărora li se va cere să își prezinte dezvăluirile privind sustenabilitatea pentru a îndeplini Obiectivele de Dezvoltare durabilă (SDG).

 

 afirmă ISSB:

 

„Investitorii internaționali cu portofolii de investiții globale solicită din ce în ce mai mult raportări de înaltă calitate, transparente, fiabile și comparabile din partea companiilor cu privire la climă și alte aspecte de mediu, sociale și de guvernanță (ESG). [. . .] Intenția este ca ISSB să furnizeze o bază globală cuprinzătoare de standarde de dezvăluire legate de sustenabilitate, care să ofere investitorilor și altor participanți la piața de capital informații despre riscurile și oportunitățile companiilor legate de sustenabilitate pentru a le ajuta să ia decizii informate.”

 

Standardele ISSB cer companiilor să se angajeze în ODD, investițiile fiind evaluate folosind WEF metrica capitalismului părților interesate. Aceste indicatori vor atribui investițiilor potențiale un rating de mediu, social și guvernanță (ESG). Orice afacere care dorește să strângă capital va avea nevoie de un rating ESG bun.

 

Vă puteți imagina că CMN-urile s-ar opune acestor reglementări suplimentare. Cu toate acestea, ca și în cazul sistemului CSCS din China, cei care lucrează în parteneriat cu guvernul se vor descurca foarte bine în acest aranjament. Vorbind în 2019, trimisul special al ONU pentru acțiunea climatică și finanțare spuse Mark Carney:

 

„Companiile care nu se adaptează – inclusiv companiile din sistemul financiar – vor da faliment fără îndoială. [Dar] vor exista mari averi făcute pe această cale, aliniate cu ceea ce își dorește societatea.”

 

G3P decretează „ce vrea societatea”, la fel cum activele sale guvernamentale determină ce este în „interesul public mai larg”. Încurajând parteneriatul de lucru între stat și corporație, ca toți tehnocrații buni, liderii G3P se pot asigura că cei care le sunt loiali și agenda lor vor prospera, în timp ce cei care nu le sunt vor eșua.

 

Răspunzând la anunțul lui Liikänen, Ministerul chinez de Finanțe s-a oferit să găzduiască ISSB. Acest control centralizat asupra afacerilor și economiei exemplifica tehnocrația pe care G3P a cultivat-o în China. Ministrul Finanțelor, Liu Kun, a spus:

 

„Dezvoltarea unui singur set de standarde de durabilitate de înaltă calitate, înțelese, aplicabile și acceptate la nivel global de către ISSB este de mare importanță.”

 

Dezvoltarea unei autorități globale de guvernare și stabilirea agendei de politici în fiecare sferă a efortului uman a fost obiectivul G3P de generații. Tehnocrația le va permite să gestioneze tranziția globală către acel sistem, iar tehnocrația va fi instrumentul prin care își impun domnia.

 

Elementul cheie pentru ca tehnocrația să reușească este reforma sistemului monetar. În 1934, Scott și Hubbert au sugerat că „certificatele energetice” ar trebui să înlocuiască dolarul. Ei căutau o modalitate de a folosi banii atât ca mijloc de supraveghere, cât și ca mijloc de a controla comportamentul cetățenilor.

 

China a efectuat teste operaționale a versiunii sale a monedei digitale a Băncii Centrale (yuan digital – e-RMB) în orașul Shenzhen în 2020. De atunci, pretinde că a efectuat tranzacții în valoare de miliarde de dolari folosind e-RMB. Banca Populară Chineză a emis acum portofelul său digital (e-CNY) atât pentru dispozitivele Android, cât și pentru iOS.

 

China și Rusia sunt în avangarda cursei pentru introducerea monedei digitale a Băncii Centrale (CBDC) la nivel global. Recent, cel Bank of America a spus că un CBDC din SUA era „inevitabil” ca Rezerva Federală a SUA a explorat posibilitatea. Banca Angliei și Banca Centrală Europeană caută să introducă același lucru și Banca Rusiei este cu ceva înainte, având și-a lansat pilotul CBDC în iunie 2021.

 

CBDC este o răspundere a băncilor centrale (intotdeauna sunt banii lor, nu utilizatorii) și este programabilă. Aceasta înseamnă că tranzacțiile pot fi permise sau refuzate de către banca centrală emitentă la punctul de plată.

 

Într-o lume CBDC, partenerii G3P, cum ar fi guvernul canadian, nu vor trebui să extindă o legislație opresivă pentru a confisca conturile bancare ale protestatarilor. Pur și simplu își vor dezactiva capacitatea de a cumpăra orice. BBC a făcut aluzie asupra tipului de impact acest lucru ar avea asupra societății:

 

„Plățile ar putea fi integrate cu electrocasnicele de acasă sau cu casele de la magazine. Plățile de taxe ar putea fi direcționate către HM Revenue and Customs la punctul de vânzare [. . .] contoare de energie electrică plătind direct furnizorii [. . .] permițând plăți cum ar fi pentru câțiva penny de fiecare dată pentru a citi articole de știri individuale.”

 

Evaluarea BBC abia dacă a atins gradul de control pe care CBDC îl oferă tehnocraților G3P. Dacă CBDC devine singura formă de monedă disponibilă pentru noi, nu vom avea bani proprii.

 

Toți banii vor fi controlați de băncile centrale ale G3P. Ei vor decide ce avem voie să cumpărăm cu CBDC-urile lor.

 

În timp ce tehnocrația era un vis imposibil în anii 1930, astăzi este realizabil în mod eminamente. Așa cum a prevăzut Brzezinski, capacitatea tehnologică necesară există acum.

 

Când Klaus Schwab și George Soros au spus că China va fi motorul noului IRBO și liderii celei de-a 4-a Revoluții Industriale, ei nu au vrut să spună că China va deveni centrul unei hegemonii politice, așa cum au fost SUA. Mai degrabă, China este un exemplu de tehnocrație, oferind un model operațional pentru noul sistem global alături de creșterea economică presupusă necesară.

 

Acest nou IRBO este ordinea mondială proiectată de G3P. Este o tehnocrație globală neo-feudală, tehno-fascistă, condusă de o rețea mondială, cu mai multe părți interesate, de interese private.

 

Guvernele pe care le alegem vor pune în aplicare agenda politicii G3P. Sarcina MSM, care sunt atât parteneri în interior, cât și propagandiști pentru G3P, este să ne convingă să acceptăm el.

 

A noastră este să ne asigurăm că nu ne îndrăznim.

 

Citește povestea completă aici … https://unlimitedhangout.com/2022/02/investigative-reports/technocracy-the-operating-system-for-the-new-international-rules-based-order-1/

 

 

 

Articole pe aceeaşi temă:

 

 

Palantir caută să devină „sistemul de operare central pentru toate programele de apărare din SUA”Palantir caută să devină „sistem de operare central pentru toți…

Transhuman 101: Moderna declară că vaccinul COVID este un „sistem de operare”Transhuman 101: Moderna declară vaccinul COVID a fi un…

Noua inteligență artificială detectează tulburările mintale pe baza postărilor webNoua inteligență artificială detectează tulburările mintale pe baza postărilor web

Moderna lansează o altă injecție pe bază de ARNm care vizează RSV receModerna lansează o altă injecție pe bază de ARNm care vizează…

Economia eoliană și solară a lui Biden este o fantezie sinucigașăEconomia eoliană și solară a lui Biden este o fantezie sinucigașă

Recunoașterea facială IA prezice criminali în funcție de față?Recunoașterea facială IA prezice criminali în funcție de față?

Aplicațiile care urmăresc contactul bazat pe stat sunt dezastre de confidențialitateAplicațiile de urmărire a contactelor bazate pe stat caută confidențialitatea…

Pe baza succesului pandemic, urmează „blocările climatice”Pe baza succesului pandemic, urmează „blocările climatice”

 

 

DESPRE EDITOR

 

Patrick Wood

Patrick Wood este un lider important și critic în dezvoltarea durabilă, economia ecologică, agenda 21, agenda 2030 și tehnocrația istorică. Este autorul revistei Technocracy Rising: The Trojan Horse of Global Transformation (2015) și co-autor al Trilaterals Over Washington, Volumes I and II (1978-1980) cu regretatul Antony C. Sutton.

 

 

 

https://ro.technocracy.news/tehnocra%C8%9Bia-sistemul-de-operare-pentru-noile-ordini-interna%C8%9Bionale-bazate-pe-reguli/

 

 

 

/////////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

AI va fi venerat ca Dumnezeu, dar nu vă așteptați la milă

 

POSTAT DE: TARYN PEDLER

 

Vă rugăm să împărtășiți această poveste!

 

 

Pe măsură ce închinătorii își mărturisesc cele mai personale păcate unui „zeu” AI, acesta va popula profilul lor psihologic pentru ca toți să-l vadă. Acesta devine apoi mecanismul de control și manipulare a acestora în propriul rău, așa cum a fost adesea cazul în sistemele religioase istorice. Din păcate, omul are dorința înnăscută de a se închina și orice imagine veche va fi suficientă. ⁃ TN Editor

Apar roboții inteligenți AI – și vor avea capacitatea de a efectua ceremonii religioase și s-ar putea chiar întoarce împotriva oamenilor, au avertizat experții.

 

Pe măsură ce inteligența artificială devine mai proeminentă în viața noastră de zi cu zi, nu avea să treacă mult înainte ca lumea religiei și a tehnologiei să se fuzioneze.

 

Gândul la Zeii robot și la predicile ChatGPT îi îngrozește pe unii oameni – și pe bună dreptate, potrivit experților.

 

Wesley Wildman, profesor de filozofie, teologie și etică și de calcul și științe ale datelor la Universitatea din Boston, a declarat pentru The Sun că crede că AI va putea în curând să îndeplinească îndatoririle religioase chiar mai bine decât preoții umani.

 

El a spus: „AI vor scrie predici mai bune decât majoritatea predicatorilor, vor oferi studii biblice mai bune decât majoritatea profesorilor, vor crea muzică și artă vizuală uimitoare pentru a fi folosite în servicii și comunicări pentru care grupurile religioase care se luptă nu trebuie să plătească”.

 

Se pare că oameni ca ChatGPT și-au găsit deja drumul în biserici, scriind predici serioase și autentice în numele preoților.

 

Iar ascultătorii nu erau cu atât mai înțelepți.

 

Wildman a explicat că AI va avea capacitatea de a schimba tot ceea ce știm despre relațiile cu consilierii spirituali și figurile religioase.

 

El a spus: „Va fi ca și cum ai avea propriul tău guru personal pe care îl poți lua cu tine oriunde.

 

„Poți să te încrezi în ea, să obții sfaturi de la el și să înveți să ai încredere în el pentru a te ajuta să descoperi situații morale și spirituale complicate”.

 

Multe comunități religioase au început deja să încorporeze robotica în practicile lor.

 

Un exemplu este Biserica Catolică, care, după cum a aprobat, utilizarea aplicațiilor care facilitează actul de spovedanie, potrivit lui Wildman.

 

El spune chiar că Vaticanul încurajează cu prudență aplicațiile care pot ajuta la o spovedanie – dar împărtășirea trebuie să fie efectuată de la persoană la persoană.

 

Acest lucru este „parțial pentru comoditate și parțial pentru că ei [oamenii] încearcă să evite preoții umani”, a spus Wildman despre ideea aplicațiilor de confesiune.

 

De asemenea, crede că acest val bizar de noua IA va putea simula rudele decedate, liderii religioși și consilierii spirituali.

 

Dar acest lucru nu vine fără propriul set de riscuri și pericole.

 

Wildman spune că, așa cum liderii religioși umani pot manipula oamenii vulnerabili, chatbot-ii AI pot fi antrenați de creatorii lor să facă același lucru.

 

El crede că, pe măsură ce generațiile mai tinere cresc cu acești chatboți AI ca prieteni – unii inclusiv reprezentări holografice și VR – se vor adapta să se încreadă în ei și să caute sfaturi și îndrumări de la ei.

 

Wildman spune că același proces se va întâmpla, fără îndoială, în comunitățile religioase de pe tot globul.

 

El a adăugat: „Cu roboții AI proiectați să fie însoțitori spirituali de încredere, principala preocupare etică este modul în care sunt antrenați roboții AI și dacă aceștia pot fi manipulați de făcători de răutăți și de răufăcători pentru a provoca ravagii spirituale”.

 

Dar pastorul Christopher Benek, pastor și expert principal al clericilor în ceea ce privește inteligența artificială, avertizează că este propriul nostru „rău” care deformează tehnologia care ne va trimite pe calea pieirii.

 

El a spus: „Nu cred că avem un exemplu bun de IA virtuoasă în acest moment. Adică, aproape de fiecare dată când vezi AI, vezi că răul care este în noi iese în ea.

 

„Și deci este foarte important să ne străduim să fim mai buni ca oameni, pentru că cred că asta va avea consecințe directe asupra a ceea ce putem crea și a modului în care îl putem crea.

 

„Dar cred, de asemenea, că răul nostru este un factor limitator în ceea ce privește ceea ce suntem capabili să creăm și ce vom crea la un moment dat”.

 

Citește povestea completă aici …

 

Articole pe aceeaşi temă:

 

 

 

Technocrat Fauci: americanii „nu cred știința și nu cred autoritatea”Tehnocratul Fauci: Americanii „Nu cred în știință și ei…

Ai solar? Așteptați sfârșitul contorizării neteAi solar? Așteptați sfârșitul contorizării nete

Pe măsură ce mandatele de vaccinare se răspândesc, Italia arată la ce să se așteptePe măsură ce mandatele de vaccinare se răspândesc, Italia arată la ce să se aștepte

State v. Dumnezeu: O privire mai profundă asupra războiului religios intensificatorStatul împotriva lui Dumnezeu: O privire mai profundă asupra intensificării religiei…

Agenda ONU: Femeile ținute sub ochiul vigilent al Dumnezeului AIAgenda ONU: Femeile ținute sub ochiul vigilent al Dumnezeului AI

Nesfântă Treime: Facebook ca fapt, Guvern ca adevăr, Big Pharma ca DumnezeuTreime nesfântă: Facebook ca fapt, guvern ca adevăr, mare…

Congresul v. Dumnezeu: Legea egalității stabilește războiul religiosCongresul v. Dumnezeu: Legea egalității stabilește războiul religios

Umbre ale scientismului: Fauci îi aseamănă știința cu Dumnezeu, El însuși ca preotShades of Scientism: Fauci aseamănă știința cu Dumnezeu, el însuși ca…

 

 

 

DESPRE EDITOR

 

Patrick Wood

Patrick Wood este un lider important și critic în dezvoltarea durabilă, economia ecologică, agenda 21, agenda 2030 și tehnocrația istorică. Este autorul revistei Technocracy Rising: The Trojan Horse of Global Transformation (2015) și co-autor al Trilaterals Over Washington, Volumes I and II (1978-1980) cu regretatul Antony C. Sutton.

 

 

https://ro.technocracy.news/ai-va-fi-venerat-ca-zeu%2C-dar-nu-te-a%C8%99tepta-la-mil%C4%83/

 

 

///////////////////////////////////////////////

 

 

Încalcă regulile? AI nu vă va arăta nicio milă

 

 

 

 

Vă rugăm să împărtășiți această poveste!

 

AI apare ca judecător, juriu și călău. Dacă încalci regulile, nu va exista milă sau înțelegere umană. AI este incapabil de înțelegere sau emoții umane. Pedeapsa va fi rapidă și nu va exista nicio cale de atac sau altă cale de a vă șterge numele. Science-fiction s-a ocupat de acest lucru de mai multe ori, cum ar fi RoboCop, Judge Dredd și Minority Report. ⁃ TN Editor

S-ar putea să credeți că un computer ar fi un judecător imparțial și corect, dar un nou studiu arată că ar fi mai bine să vă lăsați soarta în mâinile oamenilor. Cercetătorii de la MIT au descoperit că inteligența artificială (AI) tinde să emită judecăți mai stricte și mai dure decât oamenii atunci când vine vorba de persoanele care încalcă regulile. Mai simplu spus, AI nu este dispusă să-i lase pe oameni să dezvolte ușor atunci când încalcă legea!

 

Cercetătorii și-au exprimat îngrijorarea că AI ar putea impune pedepse prea severe, în funcție de informațiile cu care oamenii de știință o programează. Atunci când AI este programată strict pe baza unor reguli, lipsită de orice nuanță umană, tinde să răspundă aspru în comparație cu atunci când este programată pe baza răspunsurilor umane.

 

Acest studiu, realizat de o echipă de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts, a examinat modul în care AI ar interpreta încălcările percepute ale unui anumit cod. Ei au descoperit că cele mai eficiente date pentru programarea AI sunt datele normative, în care oamenii au determinat dacă o anumită regulă a fost încălcată. Cu toate acestea, multe modele sunt programate eronat cu date descriptive, în care oamenii etichetează atributele faptice ale unei situații, iar AI determină dacă un cod a fost încălcat.

 

În cadrul studiului, echipa a adunat imagini cu câini care ar putea încălca o regulă de apartament care interzice rasele agresive din clădire. Grupurile au fost apoi rugate să ofere răspunsuri normative și descriptive.

 

Echipa descriptivă nu a fost informată despre politica generală privind câinii și a fost rugată să identifice dacă trei elemente de fapt, cum ar fi agresivitatea câinelui, au fost prezente în imagine sau text. Răspunsurile lor au ajutat la formarea judecăților. Dacă un utilizator a spus că fotografia descrie un câine agresiv, politica a fost considerată încălcată. Pe de altă parte, grupul normativ a fost informat despre regulile privind câinii agresivi și a fost rugat să stabilească dacă fiecare imagine a încălcat regula și, dacă da, de ce.

 

Participanții au avut 20% mai multe șanse de a identifica o încălcare a codului folosind metoda descriptivă, comparativ cu cea normativă. Dacă datele descriptive despre comportamentul câinilor ar fi fost folosite pentru a programa un model AI, ar fi mai probabil să se emită sancțiuni severe.

 

Creșterea acestora inexactități la scenariile din lumea reală ar putea avea implicații substanțiale. De exemplu, dacă se folosește un model descriptiv pentru a prezice dacă o persoană poate comite aceeași infracțiune de mai multe ori, poate impune hotărâri mai dure decât un om și poate duce la sume mai mari ale cauțiunii sau pedepse penale mai lungi. În consecință, experții au pledat pentru o transparență sporită a datelor, susținând că înțelegerea modului în care sunt colectate datele poate ajuta la determinarea utilizărilor lor potențiale.

 

„Majoritatea cercetătorilor AI/învățare automată presupun că judecățile umane cu privire la date și etichete sunt părtinitoare. Dar rezultatele noastre indică o problemă mai îngrijorătoare: aceste modele nici măcar nu reproduc judecăți umane deja părtinitoare, deoarece datele pe care sunt instruiți sunt eronate”, spune Marzyeh Ghassemi, profesor asistent și șef al Grupului Healthy ML în Computer. Laboratorul de Știință și Inteligență Artificială (CSAIL), în a eliberare universitară.

 

„Soluția este să recunoaștem asta dacă vrem să ne reproducem judecata umana, ar trebui să folosim numai datele colectate în acest context. Altfel, vom ajunge cu sisteme care impun moderații extrem de dure, mult mai stricte decât ar impune oamenii. Oamenii ar vedea nuanțe sau ar face distincții, în timp ce aceste modele nu,” explică Ghassemi în continuare.

 

În studiu, publicat în Avansuri de știință, echipa a testat trei seturi de date suplimentare. Rezultatele au variat, variind de la o probabilitate crescută cu 20% de a identifica o încălcare a regulilor folosind răspunsuri descriptive pentru o încălcare a codului vestimentar, până la o creștere cu XNUMX% pentru imaginile agresive cu câini.

 

„Poate că modul în care oamenii gândesc despre încălcările regulilor diferă de modul în care gândesc despre datele descriptive. În general, deciziile normative tind să fie mai blânde”, spune autorul principal Aparna Balagopalan. „Datele chiar contează. Este esențial să se alinieze contextul de instruire cu contextul de implementare atunci când modelele de antrenament pentru a detecta încălcările regulilor.”

 

Planul viitor al echipei este să investigheze impactul participării profesioniștilor, cum ar fi avocații și medicii, la introducerea datelor.

 

Citește povestea completă aici …

 

Articole pe aceeaşi temă:

 

AI va fi venerat ca Dumnezeu, dar nu vă așteptați la milăAI va fi venerat ca Dumnezeu, dar nu vă așteptați la milă

Creșterea încărcării EV ar putea sparge rețeaua electrică din CaliforniaCreșterea încărcării EV ar putea sparge rețeaua electrică din California

Progresele tehnologiei cerebrale arată o nevoie urgentă de „neuro-drepturi”Progresele tehnologiei cerebrale arată o nevoie urgentă de „neuro-drepturi”

Până la 62% ARNm vaccinat prezintă dovezi ale coagulării sângeluiPână la 62% ARNm vaccinat prezintă dovezi ale coagulării sângelui

Observație judiciară: e-mailurile șocante arată că CDC a presat FDA să autorizeze amplificatoarele COVID fără studii cliniceObservație judiciară: e-mailurile șocante arată că CDC a presat FDA…

Mulțumesc, Fauci: Rezultatele testelor arată eșecuri istorice legate de COVID pentru copiii din toate stateleMulțumesc, Fauci: Rezultatele testelor arată eșecuri istorice legate de COVID pentru…

Reguli ca cod: Infrastructură AI globalistă pentru guvernare globalăReguli ca cod: Infrastructură AI globalistă pentru…

Tehnocrația: Sistemul de operare pentru noua ordine internațională bazată pe reguliTehnocrația: sistemul de operare pentru noua internațională…

 

DESPRE EDITOR

 

Patrick Wood

Patrick Wood este un lider important și critic în dezvoltarea durabilă, economia ecologică, agenda 21, agenda 2030 și tehnocrația istorică. Este autorul revistei Technocracy Rising: The Trojan Horse of Global Transformation (2015) și co-autor al Trilaterals Over Washington, Volumes I and II (1978-1980) cu regretatul Antony C. Sutton.

https://ro.technocracy.news/%C3%AEncalc%C4%83-regulile-ai-nu-%C8%9Bi-va-ar%C4%83ta-mil%C4%83/

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

Klaus Schwab: „Regula dictatorială tehnocratică a unei elite mici”

 

 

POSTAT DE: PATRICK WOOD

 

 

Vă rugăm să împărtășiți această poveste!

 

Scriitorii, jurnaliștii și analiștii dansează în jurul faptului că tehnocrația a fost planul elitei globale de foarte mult timp. Nu a început doar. Nu a fost întâmplător sau doar „norocul la tragere la sorți”.

Globalizarea modernă a început cu formarea Comisiei Trilaterale în 1973, fondată de David Rockefeller și Zbigniew Brzezinski. Brzezinski a promovat tehnocrația prin ceea ce el a numit „era tehnetronică”. Aceștia au hrănit acest lucru ONU, lumii corporative globale și în special statelor naționale emergente, cum ar fi China.

 

Aceasta a fost suprastructura care a fost construită metodic de-a lungul a jumătate de secol și încearcă să-și dea ultimul fruct în 2020 și mai departe. ⁃ Editor TN

 

Globalistul Klaus Schwab: Lumea nu va „reveni niciodată” la normal după COVID

de Paul Joseph Watson prin Summit News

 

În cartea sa Covid-19: The Great Reset, globalistul Forumului Economic Mondial Klaus Schwab afirmă că lumea nu va „reveni niciodată” la normal, în ciuda faptului că el a recunoscut că coronavirusul „nu reprezintă o nouă amenințare existențială”.

 

James Delingpole al lui Breitbart dezvăluie modul în care Schwab este chiar mai explicit în cartea sa despre planul elitei de exploatare a pandemiei COVID decât în ​​declarațiile sale publice.

 

Schwab a presat continuu ca COVID să fie exploatat pentru a promova o nouă ordine mondială, susținând: „Acum este momentul istoric al timpului nu numai pentru a lupta împotriva … virusului, ci pentru a modela sistemul … pentru era post-coronă.”

 

Cu toate acestea, el merge mai departe în carte, precizând că elita financiară nu va permite niciodată vieții să revină la normal, sugerând că blocajele și alte restricții vor deveni permanente.

 

„Mulți dintre noi ne gândim când lucrurile vor reveni la normal”, scrie Schwab. „Răspunsul scurt este: niciodată. Nimic nu se va întoarce vreodată la sentimentul „rupt” de normalitate care prevala înainte de criză, deoarece pandemia coronavirusului marchează un punct fundamental de inflexiune în traiectoria noastră globală ”

 

Globalistul face această afirmație în ciuda admiterii că amenințarea reprezentată de COVID pălește în comparație cu pandemiile anterioare.

 

„Spre deosebire de anumite epidemii din trecut, COVID-19 nu reprezintă o nouă amenințare existențială”, scrie el.

 

Schwab precizează clar că „a patra revoluție industrială” sau „Marea resetare” va schimba fundamental modul în care operează lumea.

 

„Se produc schimbări radicale de o astfel de consecință, pe care unii experți au denumit-o„ înainte de coronavirus ”(BC) și„ după coronavirus ”(AC). Vom continua să fim surprinși atât de rapiditatea, cât și de natura neașteptată a acestor schimbări – pe măsură ce se confundă între ele, vor provoca consecințe de ordinul al doilea, al treilea, al patrulea și mai mult, efecte în cascadă și rezultate neprevăzute ”, scrie el. .

 

După cum explică Delingpole în coloana sa, „Marea resetare” reprezintă doar un reambalare a vechii agende globaliste care s-a bâlbâit în ultimul deceniu.

 

Și anume, guvernarea dictatorială tehnocratică a unei elite minuscule, „noul acord verde”, abolirea treptată a proprietății private, un salariu minim garantat care va vedea locurile de muncă înlocuite de roboți, o represiune a libertăților personale și reducerea libertății de mișcare.

 

Citește povestea completă aici …

 

 

Patrick Wood

Patrick Wood este un lider important și critic în dezvoltarea durabilă, economia ecologică, agenda 21, agenda 2030 și tehnocrația istorică. Este autorul revistei Technocracy Rising: The Trojan Horse of Global Transformation (2015) și co-autor al Trilaterals Over Washington, Volumes I and II (1978-1980) cu regretatul Antony C. Sutton.

 

https://ro.technocracy.news/klaus-schwab-conducere-dictatorial%C4%83-tehnocratic%C4%83-de-c%C4%83tre-o-mic%C4%83-elit%C4%83/

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

Klaus Schwab: „Avem mijloacele de a impune starea lumii”

 

 

POSTAT DE: PETER KOENIG PRIN GLOBALRESEARCH  

 

Vă rugăm să împărtășiți această poveste!

 

În filmul James Bond cu același nume, SPECTRE a reprezentat „Executiv special pentru contrainformații, terorism, răzbunare și extorcare”. Schwab îl oglindește pe creierul și protagonistul criminalului, Ernst Stavro Blofeld, când afirmă: „Să fim clari că viitorul nu se întâmplă doar. Viitorul este construit de noi, o comunitate puternică aici, în această cameră. Avem mijloacele pentru a impune starea lumii.”⁃ TN Editor

Forumul Economic Mondial (WEF), Davos, 24 mai 2022: Klaus Schwab declară într-o sală plină de directori politici și corporativi și savanți WEF:

 

„Să fim clari că viitorul nu se întâmplă doar, viitorul este construit de noi, o comunitate puternică aici, în această cameră. Avem mijloacele de a impune starea lumii.”

 

 

Această declarație se adresa în mod clar globaliștilor credincioși, în timp ce trimitea un avertisment clar celor neglobaliști, indiferent de devotamentul globalist pe care l-au demonstrat în trecut.

 

Este posibil ca unii să fi „devadat” identificându-se în cele din urmă cu suveranitatea lor națională, mai degrabă decât cu o dictatură globală. Asasinarea recentă a lui Shinzo Abe poate fi un exemplu în acest sens. – Și un avertisment pentru alții? Vedea acest.

 

Este al Braziliei Președintele Jair Bolsonaro în miza globaliştilor?

 

Anunțul WEF, „Avem mijloacele pentru a impune starea lumii.” a fost realizat în cadrul uneia dintre sesiunile „cu ușile închise”, dintre care de data aceasta nu au fost multe. Dintre Marii Lideri, cei care ar trebui să apere agenda Globalistă, mulți au lipsit. Președintele Putin, practic prin „dezinvitare”, președintele Xi Jinping, din cauza blocării din China, și Joe Biden, ei bine, cine știe? Poate pentru că era prea ocupat să aibă grijă de Taiwan.

 

Această conferință WEF din mai 2022, a fost clar de la început, nu a fost obișnuitul WEF globalist, unde globaliştii discută în semi-secret următorii pași pentru a aduce lumea sub un singur acoperiș, AL LOR acoperiș, acoperișul globalist.

 

Nu a fost Henry Kissinger, sugerând că cea a Ucrainei Volodymyr Zelenskyy ar trebui să facă concesii pentru a ajunge la pace. O recomandare similară a fost făcută de NATO , Jens Stoltenberg.

 

Alții se detașează treptat de sprijinul unilateral și incontestabil al Ucrainei, de a livra arme sofisticate unei țări care nu are personal militar pregătit pentru a le folosi și în care a devenit destul de clar că o mare parte din armele furnizate de Occident sunt ajungând pe piața neagră.

 

În ultimii doi ani, prea multă opoziție față de globalizare a crescut în țările și guvernele care făceau parte din Agenda Globalistă. Posibil datorită covidului. Covid Lockstep, care a pus toate cele 193 de țări membre ONU (194 de membri OMS) în același tren tiranic, total distructiv, ar fi ajutat guvernele cărora încă le pasă de oamenii lor, în special de cei din Sudul Global, să se trezească.

 

Ei văd sărăcia care se agravează ca o consecință a mandatelor covid la nivel mondial și prevăd iminentarea înrobirii datoriei de către FMI și Banca Mondială pentru a-și hrăni oamenii și a-și menține economia în viață. Chiar și cu împrumuturile de la Instituțiile Bretton Woods, recuperarea din criza economică a covid-ului este o provocare pentru cea mai mare parte a Sudului Global.

 

Prin urmare, respingerea lor tot mai mare a Agendei Globaliste; prin urmare, reprimarea din ce în ce mai îngrozitoare a WEF împotriva celor care nu respectă. Mai mulți lideri africani, care au refuzat să accepte mandatele covid, au murit în circumstanțe îndoielnice. De asemenea, Președintele Jovenel Moïse Haiti a fost asasinat în iulie 2021. A refuzat mandatul de vaccinare pentru țara sa.

 

Simultan, cu măsuri opresive pentru cei care nu se conformează, președintele american Biden a inițiat în decembrie 2021 cei mai flagranți pași către abolirea democrației și a suveranității națiunilor. El a mandatat OMS să adopte așa-numitul „Tratat de pandemie” care ar da OMS putere de decizie universală în materie de sănătate, depășind reglementările de sănătate ale națiunilor individuale și suveranitatea în materie de sănătate. Pe la jumătatea lui mai 2022, un prim vot al Adunării Mondiale a Sănătății a respins tratatul tiranic. De atunci, discuțiile și constrângerea țărilor membre pentru ca acestea să aprobe „Tratatul privind pandemia” sunt în desfășurare.

 

Președintele Bolsonaro a întârziat în adoptarea agendei vaxx în 2021. În consecință, Brazilia se pare că a suferit brusc o creștere a deceselor provocate de covid mult mai mare decât orice altă țară din America Latină. Cel puțin asta este ceea ce mass-media a clarificat în mod redundant, pentru ca toată lumea să înțeleagă că neascultarea poate avea un preț mare.

 

Citește povestea completă aici …

 

Articole pe aceeaşi temă:

 

Klaus Schwab: „… Cine stăpânește acele tehnologii, într-un fel, va fi stăpânul lumii.”Klaus Schwab: „… Cine stăpânește acele tehnologii, într-un fel,…

Fondatorul WEF, Klaus Schwab, solicită „Marea Resetare”Fondatorul WEF, Klaus Schwab, solicită „Marea Resetare”

Klaus Schwab: „Regula dictatorială tehnocratică a unei elite mici”Klaus Schwab: „Regulă dictatorială tehnocratică de către un mic…

Tehnocrat responsabil: „Marea narațiune” a lui Klaus Schwab pentru Borgul globalTehnocrat responsabil: „Marea narațiune” a lui Klaus Schwab pentru…

Cum se ridică Elon Musk împotriva lui Klaus Schwab și a WEFCum se ridică Elon Musk împotriva lui Klaus Schwab și a WEF

Klaus Schwab declară China a fi un „model de urmat”Klaus Schwab declară China a fi un „model de urmat”

Burning Man? Klaus Schwab deschide ușile în Davos șamanilor psihedeliciBurning Man? Klaus Schwab deschide ușile în Davos pentru…

Klaus Schwab de la WEF cere stăpânire globalistă asupra AIKlaus Schwab de la WEF cere stăpânire globalistă asupra AI

 

 

Patrick Wood

Patrick Wood este un lider important și critic în dezvoltarea durabilă, economia ecologică, agenda 21, agenda 2030 și tehnocrația istorică. Este autorul revistei Technocracy Rising: The Trojan Horse of Global Transformation (2015) și co-autor al Trilaterals Over Washington, Volumes I and II (1978-1980) cu regretatul Antony C. Sutton.

https://ro.technocracy.news/dac%C4%83-avem-mijloacele-de-a-impune-starea-lumii/

 

////////////////////////////////////////////

 

 

Politicienii americani care au proxenetizat America la cultul WEF/Davos

 

 

Dragi politicieni americani: America și americanii nu sunt de vânzare. Nu suntem prostituata ta pe care o poți proxenetiza cultului de la Davos care împinge Marea Resetare și distrugerea Americii. Istoria vă va înregistra pe toți pe aceeași pagină cu trădătorul revoluționar Benedict Arnold.

 

CITESTE MAI MULTE

 

„Un nou sistem”: în cadrul DAVOS Summit 2023

 

Furtuna perfectă de resetare globală: plouă pisici și tehnocrați

 

Resetare nu prea grozavă: trăiește într-o cutie, nu te mișca, fii supravegheat, taci, mănâncă bug-uri

 

John Kerry îl angajează pe administratorul lui Biden la „Marea resetare” a WEF

 

Klaus Schwab: „Avem mijloacele de a impune starea lumii”

 

Marea resetare și „soluția sa finală” pentru oamenii inutili

 

Catherine Austin Fitts: Lovitura de stat este o eliminare, nu o întoarcere

 

Elitiștii OMS și WEF coordonează „Marea Resetare”

 

ENERGIE, MARE RESETARE 8 IUNIE, 2022

 

Miliardar de petrol: „Cineva este pe cale să distrugă America”

În cele din urmă, un miliardar are imaginea de ansamblu că „Cineva este pe cale să distrugă America”. Mama tuturor distrugerilor economice are loc pentru că energia este retrasă intenționat din economie. Toată activitatea economică este direct proporțională cu cantitatea de energie disponibilă. Aceasta este politica de pământ ars a Marelui Resetare a WEF la locul de muncă.

 

 

https://ro.technocracy.news/categorie/resetare-grozav%C4%83/

 

 

/////////////////////////////////

 

 

Zona de război: Noile date Pfizer dezvăluie rate îngrozitoare de avort spontan

 

Unde au plecat toți copiii?

 

POSTAT DE: DR. JOSEPH MERCOLA

 

Tehnocrații și transumaniștii aliați au declarat război umanității. Ne confruntăm acum cu cel mai mare eveniment genocid din istorie dacă aceste injecții de ARNm nu sunt imediat scoase de pe piață și protocoale de recuperare de urgență oferite tuturor celor care au fost păcăliți să fie loviti.

Făptuitorii și facilitatorii acestor injecții de ARNm comit „crime împotriva umanității” și ar trebui să fie supuși acelorași rezultate penale ca și cei care au comis crime oribile în Germania nazistă la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. ⁃ TN Editor

 

POVESTE PRIVIND O privire

> De la lansarea vaccinurilor experimentale COVID, oficialii americani din domeniul sănătății au susținut cu fermitate că vaccinurile sunt sigure pentru femeile însărcinate și pentru copiii lor nenăscuți.

 

> Între timp, date publicate de către instanța Pfizer, ordonate de instanță – pe care Administrația pentru Alimente și Medicamente a vrut să le ascundă timp de 75 de ani – dezvăluie că rata avorturilor spontane în rândul femeilor ale căror rezultate în sarcină erau cunoscute a fost de 87.5%. Rata reală poate fi mai mare sau mai mică, deoarece Pfizer nu a înregistrat și nu a raportat rezultatele sarcinii pentru 238 dintre cele 274 de femei despre care se știe că sunt însărcinate în timpul studiului.

 

> Un studiu sponsorizat de CDC, care a fost utilizat pe scară largă pentru a susține afirmația că vaccinul este sigur în timpul sarcinii, a raportat greșit datele. Rata reală de avort spontan din acea ziare a fost de 82%

 

> Începând cu 12 august 2022, baza de date de raportare a evenimentelor adverse ale vaccinurilor din SUA (VAERS) a enumerat 4,941 de avorturi spontane post-COVID jab. Pentru comparație, rapoartele de deces fetal pentru toate celelalte vaccinuri raportate la VAERS în ultimii 30 de ani este de 2,239.

 

> Cercetările israeliene au descoperit că Pfizer COVID jab afectează fertilitatea masculină timp de trei luni după fiecare doză, scăzând concentrația spermatozoizilor cu 15.4% și numărul total de mobil cu 22.1%, comparativ cu valoarea inițială.

 

De la lansarea vaccinurilor experimentale COVID, oficialii americani din domeniul sănătății au susținut cu fermitate că vaccinurile sunt sigure pentru femeile însărcinate și au îndemnat toate femeile însărcinate să primească lovitura „pentru a se proteja pe ei înșiși și pe copiii lor”. Până în prezent, Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA recomandă vaccinarea COVID pentru:1

 

„… persoanele care sunt însărcinate, care alăptează, încearcă să rămână însărcinate acum sau ar putea rămâne însărcinate în viitor.”

 

CDC recomandă în continuare:2

 

„Persoanele care sunt însărcinate ar trebui să fie la curent cu vaccinurile lor COVID-19, inclusiv să primească un rapel COVID-19 atunci când este timpul să-și facă unul.”

 

Și pretinde:3

 

„Continuă să se acumuleze dovezi care arată că:

 

Vaccinarea împotriva COVID-19 în timpul sarcinii este sigură și eficientă.

În prezent, nu există dovezi că vreun vaccin, inclusiv COVID-19 vaccinurile, provoacă probleme de fertilitate la femei sau bărbați.”

În tot acest timp, au avut date Pfizer care arată că injecțiile provoacă rate șocante de avort spontan, care, adăugând insultă la rănire, au fost categorizate în mod flagrant ca un efect advers „recuperat/rezolvat”.4 Cine la minte ar considera MOARTE un efect secundar rezolvat, dacă nu a avut o agendă de depopulare în minte tot timpul?

 

Nu văd cum ar putea fi descris asta ca altceva decât ca o mușamalizare criminală. Singurul motiv pentru care știm toate acestea este că judecătorul districtual al SUA Mark Pittman a ordonat Administrației SUA pentru Alimente și Medicamente să elibereze documentele Pfizer cu o rată de 55,000 de pagini pe lună. FDA și Pfizer au cerut să elibereze documentele într-un ritm de 500 de pagini pe lună, ceea ce însemna că ar dura 75 de ani pentru a le dezvălui pe toate.5

 

Muşamalizarea criminală

Dr. Naomi Wolf a raportat recent că o analiză a datelor Pfizer a arătat că 44% dintre femeile din studiu au suferit avorturi spontane.6 Această statistică se dovedește a fi rezultatul unui calcul greșit,7 deoarece Pfizer a enumerat avorturile spontane în două coloane separate, rezultând că acestea au fost numărate de două ori.

 

Am constatat în mod repetat că colectarea și raportarea datelor Pfizer sunt peste tot și, aparent, intenționat, pentru a face pericolele mai dificil de identificat. Wolf a recunoscut eroarea și a scos raportul original. Cu toate acestea, în timp ce verificatorii de fapte se bucură de victoria percepută, există o mulțime de alte dovezi în materialul Pfizer care să demonstreze că aceste fotografii ar trebui interzise pentru tot timpul.

 

Într-un articol din Substack din 20 august 2022, dr. Pierre Kory a abordat alte constatări „absolut îngrozitoare” privind avorturile spontane găsite în depozitele de date Pfizer:8

 

„… haideți să facem o scufundare pe o singură pagină din multe mii. A se vedea mai jos, Secțiunea 5.3.6, Pagina 12 a documentului numit „Analiza cumulativă a rapoartelor de evenimente adverse post-autorizare”.

 

descrierea informațiilor lipsă

Privind primul marcator de sub antet: Cazuri de sarcină: 274 cazuri, inclusiv:

 

În acest paragraf, la prima citire, este doar o listă de evenimente adverse și numere, detaliate într-un mod care este confuz în cel mai bun caz și ofuscator în cel mai rău caz. Cred că este cea din urmă pentru că, dacă faci o aritmetică simplă încercând să analizezi acel paragraf, ajungi cu asta:

 

Au fost raportate 270 de sarcini la femeile vaccinate în primele 12 săptămâni ale campaniei de vaccinare. În 238 dintre ele, „nu a fost furnizat niciun rezultat”. Deci, au știut doar rezultatul a 32 de sarcini raportate. Ce s-a întâmplat în acele 32 de sarcini pe care le-au urmărit?

 

Mâinile îmi tremură literalmente în timp ce scriu asta, dar iată. În aceste 32 de sarcini, au existat:

 

23 de avorturi spontane

2 avorturi spontane cu moarte intrauterina

Deci, 25 din cele 32 de sarcini cu rezultate cunoscute au dus la un avort spontan, o rată de 78%. Rețineți că avortul spontan apare în mod normal doar în 12-15% dintre sarcini

2 nașteri premature cu deces neonatal

1 avort spontan cu deces neonatal

1 rezultat normal

Rețineți că acest lucru adună doar 29 de rezultate cunoscute, dar apoi ei observă că „au fost raportate două rezultate diferite pentru fiecare geamăn” și apoi vorbesc despre „cazurile fătului/bebelor ca fiind separate de cazurile mamei”. Nu am idee cum să interpretez această explicație a rezultatelor, așa că s-ar putea să fi fost unul sau două decese mai puțin (sau mai multe) atunci.

 

Deci, dintre cele 32 de sarcini ale cărora au cunoscut rezultatul, 87.5% au avut ca rezultat moartea fătului sau a nou-născutului. A îngropa aceste date în cale și a nu alerta lumea despre ceea ce au găsit, este o activitate criminală…”

 

Pentru a fi perfect clar, eșecul de a înregistra și raporta rezultatele a 238 din 274 de sarcini în timpul unui studiu de droguri este pur și simplu nemaiauzit. Este șocant de neetic. Iar faptul că atât Food and Drug Administration, cât și CDC au acceptat acest lucru și susțin că nu există „nicio dovadă” a vătămării femeilor însărcinate și a bebelușilor lor este o dovadă pozitivă a maleficienței condamnabile.

 

Nu există nicio remediere a ceea ce a mers prost la FDA și CDC. Credibilitatea lor în fața publicului este distrusă dincolo de orice posibilă recuperare. CDC se poate revizui și reorganiza tot ce dorește, dar nu schimbă nimic. Până în ziua de azi, ele îndeamnă femeile însărcinate să ia o injecție despre care știu că va provoca moartea copiilor. A numi-o distopie de proporții epice este o subestimare profund serioasă.

 

Studiul sponsorizat de CDC a încercat, de asemenea, să ascundă datele

Ai nevoie de mai multe dovezi? Ce zici de faptul că studiul sponsorizat de CDC9 publicat în New England Journal of Medicine (NEJM) în aprilie 2021 – care a fost utilizat pe scară largă pentru a sprijini recomandarea SUA ca femeile însărcinate să se injecteze – de asemenea date ofuscate pentru a ascunde o rată șocant de avort spontan.

 

Potrivit acestei lucrări, rata avorturilor spontane în primele 20 de săptămâni de sarcină a fost de 12.5%, ceea ce este doar puțin peste media normală de 10%. (Privind datele statistice, riscul de avort spontan scade de la o rată generală de risc medie de 21.3% pe durata sarcinii în ansamblu, la doar 5% între săptămânile 6 și 7, până la 1% între săptămâni. 14 și 20.10)

 

Cu toate acestea, există o problemă distinctă cu acest calcul, după cum au subliniat dr. Ira Bernstein, Sanja Jovanovic și Deann McLeod, HBSc, din Toronto. Într-o scrisoare din 28 mai 2021 adresată editorului, ei au subliniat că:11

 

„În tabelul 4, autorii raportează o rată a avorturilor spontane <20 săptămâni (SA) de 12.5% (104 avorturi/827 sarcini finalizate). Cu toate acestea, această rată ar trebui să se bazeze pe numărul de femei care au fost expuse riscului de SA din cauza primirii vaccinului și ar trebui să excludă cele 700 de femei care au fost vaccinate în al treilea trimestru (104/127 = 82%).”

 

Cu alte cuvinte, atunci când excludeți femeile care au primit vaccinul în al treilea trimestru de sarcină (deoarece al treilea trimestru este după săptămâna 20 și, prin urmare, nu trebuie luate în considerare la determinarea ratei avorturilor spontane printre cele injectate înainte de săptămâna 20), rata avorturilor spontane este de 82%. (Erorile din acel articol NEJM au fost, de asemenea, revizuite într-o lucrare de Știință, Politică de Sănătate Publică și Drept12 publicat în noiembrie 2021.)

 

Dintre aceste 104 avorturi spontane, 96 dintre ele au avut loc înainte de 13 săptămâni de gestație, ceea ce sugerează cu tărie că vaccinarea COVID în primul trimestru este o rețetă absolută pentru dezastru. Așadar, iată o altă încercare de a ascunde faptul că mai mult de 8 din 10 sarcini pot fi întrerupte ca urmare a loviturii.

 

Începând cu 12 august 2022, baza de date de raportare a evenimentelor adverse ale vaccinurilor din SUA (VAERS) a enumerat 4,941 de avorturi spontane post-COVID jab.13 Pentru comparație, rapoartele de deces fetal pentru toate celelalte vaccinuri raportate la VAERS în ultimii 30 de ani este de 2,239.14

 

Rata natalității scad brusc în întreaga lume

Pe lângă avorturile spontane, ne uităm și la scăderea bruscă a ratei natalității, sugerând că loviturile COVID au un impact negativ și asupra fertilității viitoare.

 

„Sunt picături mari și apar, aproape ca un ceas, la aproximativ 9 luni după ce femeile însărcinate din întreaga lume au început să fie vaccinate.” notează Kory.15

 

De exemplu, Germania a publicat recent date care arată o scădere cu 10% a natalității în primul trimestru al anului 2022.16

 

nașterile din primul trimestru până în anul 2011-2022

Graficul ratei natalității vii pentru Suedia arată aproape la fel, cu o scădere de 14%:17,18 Potrivit Gunnar Anderson, profesor suedez de demografie la Universitatea din Stockholm, „Nu am mai văzut niciodată așa ceva până acum, că fundul cade doar într-un sfert”.19

 

născuți vii Suedia

Între ianuarie și aprilie 2022, natalitatea Elveției a fost cu 15% mai mică decât se aștepta, cea a Marii Britanii a scăzut cu 10%, iar cea a Taiwanului a scăzut cu 23%.20,21,22 În Ungaria, deputatul Dúró Dóra și-a exprimat îngrijorarea cu privire la o scădere cu 20% a natalității în ianuarie 2022, comparativ cu ianuarie 2021.23

 

SUA dă, de asemenea, semne de scădere a numărului de născuți vii. Datele provizorii din Dakota de Nord arată o scădere cu 10% în februarie 2022, cu 13% în martie și cu 11% în aprilie, comparativ cu lunile corespunzătoare din 2021.24

 

Într-un articol din 5 iulie 2022, Counter Signal, Mike Campbell a raportat că, în cele cinci țări cu cea mai mare utilizare a testului COVID, fertilitatea a scăzut cu o medie de 15.2%, în timp ce cele cinci țări cu cea mai scăzută utilizare a testului COVID au înregistrat o medie. reducere de doar 4.66%. Mai jos este o diagramă din Birth Gauge25 pe Twitter comparând datele privind nașterea vii pentru 2021 și 2022 într-un număr mare de țări.

 

 

Multe femei raportează nereguli menstruale după Jab

Ratele mari de nereguli menstruale post-jab sunt, de asemenea, un semn de avertizare că capacitatea de reproducere poate fi afectată. Începând cu 12 august 2022, au existat 31,443 de rapoarte VAERS de tulburări menstruale.26

 

Modificările includ perioade mai grele și mai dureroase27 și modificări ale duratei menstruației, precum și sângerări neașteptate sau spotting în rândul femeilor care utilizează contracepție cu acțiune prelungită sau ale celor care sunt în postmenopauză și nu au avut menstruație de ani sau chiar decenii.28

 

Oficialii din domeniul sănătății au încercat să înlăture rapoartele, dar un studiu publicat în Obstetrică și Ginecologie – finanțat de Institutul Național pentru Sănătatea Copilului și Dezvoltarea Umană (NICHD) și Biroul de Cercetare pentru Sănătatea Femeii al National Institutes of Health – a confirmat o asociere între lungimea ciclului menstrual și vaccinurile COVID-19.29

 

Potrivit autorilor, este posibil ca răspunsul imun creat de injecțiile ARNm să afecteze axa hipotalamo-hipofizo-ovariană, care joacă un rol binecunoscut în sincronizarea ciclului unei femei:30

 

„Descoperirile noastre pentru persoanele care au primit două doze într-un singur ciclu susțin această ipoteză. Având în vedere programul de dozare a vaccinurilor ARNm COVID-19 în Statele Unite (21 de zile pentru Pfizer și 28 de zile pentru Moderna), o persoană care a primit două doze într-un singur ciclu ar fi primit prima doză în faza foliculară timpurie.

 

Variabilitatea lungimii ciclului rezultă din evenimentele care duc la recrutarea și maturizarea foliculului dominant în timpul fazei foliculare…”

 

Alte dovezi tulburătoare

Un studiu de biodistribuție japonez pentru jab-ul lui Pfizer a arătat, de asemenea, că proteina de vârf COVID din injecțiile se acumulează în ovarele feminine și testiculele masculine,31,32 și există o îngrijorare credibilă că Jaburile COVID vor reacționa încrucișat cu sincitina (o proteină de înveliș retroviral) și genele reproductive din spermatozoizi, ovule și placentă în moduri care pot afecta fertilitatea și rezultatele reproductive.

 

Un studiu Pfizer-BioNTech pe șobolani33 a dezvăluit că injecția a dublat incidența pierderii preimplantare (adică, riscul de infertilitate) și a dus la malformații bucale/maxilare, gastroschisis (un defect congenital al peretelui abdominal) și anomalii în arcul aortic drept și vertebrele cervicale. .34,35 După cum a menționat The Exposé:

 

„În acest caz, cum naiba au reușit autoritățile de reglementare a medicamentelor din întreaga lume să afirme în ghidul lor oficial că „Studiile pe animale nu indică efecte dăunătoare directe sau indirecte în ceea ce privește sarcina”? Și cum au reușit să afirme „Nu se știe dacă vaccinul Pfizer are un impact asupra fertilității”?

 

Adevărul este că au ales în mod activ să o ascundă. Știm acest lucru datorită unei solicitări privind libertatea de informare (FOI).36 făcute către Departamentul de Sănătate al Administrației Bunurilor Terapeutice (TGA) al Guvernului Australian.”

 

Puteți citi mai multe despre asta în articolul The Exposé din 19 iulie 2022, „FOIA dezvăluie că Pfizer și autoritățile de reglementare a medicamentelor au ascuns pericolele vaccinării împotriva COVID în timpul sarcinii, după ce studiul a descoperit că crește riscul de malformații congenitale și infertilitate”.37

 

De asemenea, asistăm la o creștere bruscă a mortalității infantile. Expunerea38 date evidențiate din Scoția, care arată că decesele neonatale au fost cu 119% mai mari peste norma anuală în martie 2022.

 

COVID Jab afectează și fertilitatea masculină

 

 

Fertilitatea masculină este, de asemenea, atacată de aceste arme biologice. cercetare israeliană39,40 publicat în revista Andrology, a constatat că testul Pfizer COVID afectează temporar, dar în mod semnificativ, fertilitatea masculină, scăzând concentrația spermatozoizilor cu 15.4% și numărul total de mobil cu 22.1%, comparativ cu pre-jab inițial.

 

Ambele și-au revenit în cele din urmă, la aproximativ trei luni după ultima lovitură, dar dacă distrugi spermatozoizii unui bărbat timp de trei luni de fiecare dată când i se administrează o vaccinare cu COVID-XNUMX, vei reduce semnificativ probabilitatea ca el să aibă un copil pentru o bună parte a unui an dat. iar statisticile analizate mai sus susțin acest lucru.

 

Amintiți-vă, injecțiile de ARNm sunt recomandate la intervale de trei luni pentru seria originală, iar booster-urile sunt acum recomandate la intervale diferite după aceea. În videoclipul de mai sus, Amy Kelly, director de proiect pentru echipa de analiză a documentelor Pfizer de la Daily Clout, analizează acest studiu și alte preocupări legate de fertilitatea masculină post-jab.41

 

Încheiați fotografiile COVID acum, înainte de a fi prea târziu pentru a vă recupera

În octombrie 2021, când FDA vota dacă să autorizeze vaccinarea COVID pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 5 și 11 ani, dr. Eric Rubin, membru al comitetului consultativ al FDA, profesor de la Harvard și redactor-șef al NEJM, a declarat:42

 

„Nu vom afla niciodată cât de sigur este acest vaccin decât dacă începem să-l administrăm. Cam așa stau lucrurile… Și cred că ar trebui să votăm pentru a o aproba.”

 

Deci, în acest caz și în alte cazuri, ei au admis în mod deschis că oricine ia lovitura face parte dintr-un experiment. Totuși, în același timp, FDA și CDC au insistat că loviturile sunt perfect sigure – toate în timp ce dețin date care arată că sunt orice altceva decât! În concluzie, sunt de acord cu Kory, care scrie:43

 

„… când este introdus un nou medicament sau dispozitiv, trebuie mai întâi să vă asumați orice efecte adverse sau deces raportate a fi legate de intervenție până când nu se dovedește contrariul. Asta fac eu aici.

 

Trebuie să presupunem că vaccinurile afectează fertilitatea, cu excepția cazului în care există alte explicații dovedite sau credibile pentru o scădere bruscă a ratei natalității de la o lună la o lună. Așa că oprește fotografiile până când poți dovedi că nu sunt…

 

Prea mulți tineri mor,44 prea multe devin invalide, prea multe sarcini ducând la moarte fetală sau neonatală ca mai sus, iar acum aflăm că dacă continuăm cu această obsesie a vaccinului, nu vor fi înlocuite. Aceasta este o catastrofă umanitară adunată peste cea cauzată de cercetarea periculoasă a câștigului de funcție.

 

Când se va trezi lumea cu această groază care se desfășoară rapid? Pentru aceia dintre noi care știu ce se întâmplă, este greu să nu ne simțim neputincioși, deoarece suntem forțați să urmărim moartea inutilă din ce în ce mai aparentă și răspândită. Dar vom continua să încercăm să scoatem aceste adevăruri la iveală, în ciuda cenzurii masive și a propagandei care copleșește globul.

 

Avem o obligație morală și etică și luăm această responsabilitate în serios, indiferent de ce ni se întâmplă. Opriți vaccinurile, acum. Și dacă nu-i putem opri, trebuie să încercăm să-i convingem pe toți cei pe care îi cunoaștem să nu mai accepte să se vaccineze. Viața lor și viitorul nostru depind de asta.”

 

Referinte:

1, 2, 3 CDC.gov Actualizat la 14 iulie 2022

 

4, 6 Comitatul Clark Astăzi, 18 august 2022

 

5 Legea Bloomberg din 18 ianuarie 2022

 

7 Twitter Phil Kerpen 17 august 2022

 

8, 15, 19, 43 Pierre Kory Substack 20 august 2022

 

9 N Engl J Med 2021; 384: 2273-2282

 

10 Știri medicale azi, 12 ianuarie 2020

 

11 Scrisoare Wayback NEJM către editor, 27 iunie 2021

 

12 Știință, Politica de sănătate publică și Legea noiembrie 2021; 4: 130-143

 

13, 26 Rapoartele OpenVAERS privind sănătatea reproductivă din 12 august 2022

 

14, 35, 38, 44 The Expose 7 august 2022

 

16 Expune News 18 iulie 2022

 

17, 20, 23 Semnalul contrar 5 iulie 2022

 

18 Twitter Havard Skjaervik 27 iunie 2022

 

21, 24 Igor Chudov Substack 25 iunie 2022

 

22 SWPRS iunie 2022

 

25 Twitter Birth Gauge 3 iunie 2022

 

27 Universitatea din Boston 9 septembrie 2021

 

28 NPR 9 august 2021

 

29 Obstetrică și ginecologie: 5 ianuarie 2022 – Volum – Număr – 10.1097

 

30 Obstetrică și ginecologie: 5 ianuarie 2022 – Volum – Număr – 10.1097, Discuție

 

31 Children’s Health Defense 3 iunie 2021

 

32 Drepturi și libertăți, document de cercetare confidențial Pfizer

 

33 Toxicologie reproductivă august 2021; 103: 28-35

 

34 Știință, Politica de sănătate publică și Legea noiembrie 2021; 4:130-143, pagina 135

 

36, 37 The Expose 19 iulie 2022

 

39 Andrologie 17 iunie 2022 DOI: 10.111/andr.13209

 

40 Expune 26 iunie 2022

 

41 Daily Clout 16 august 2022

 

 

Articole pe aceeaşi temă:

 

Grist corelează „zona autonomă” din Seattle cu o „mare tradiție a experimentelor utopice”Grist leagă „zona autonomă” din Seattle cu un „mare…

Cea mai mare zonă de oportunitate pentru agenția națională obține schimbarea AI și blockchainCea mai mare zonă cu oportunități agricole a națiunii primește AI și blockchain…

Date bancare: ratele de dizabilitate cresc în timpul lansării injecției mARNDate bancare: ratele dizabilităților cresc în timpul injectării ARNm…

Granturile dezvăluie planurile îngrozitoare ale federalilor de a cenzura discursul americanilorGranturile dezvăluie planurile oribile ale federale de a cenzura americanii…

Avocații dezvăluie strategia cu privire la demonizarea „negatorilor COVID”Avocații dezvăluie strategia cu privire la demonizarea „negatorilor COVID”

19-25 ianuarie: Digital Davos 2021 va dezvălui „Great Reset Initiative”19-25 ianuarie: Digital Davos 2021 se pregătește să dezvăluie „Marea resetare…

Revendicare: recunoașterea facială AI vă poate dezvălui partidul politicRevendicare: recunoașterea facială AI vă poate dezvălui partidul politic

Dezvăluirea FBI: folosește CIA și NSA pentru a spiona americani nevinovațiDezvăluirea FBI: folosește CIA și NSA pentru a spiona americani nevinovați

 

 

https://www.psychologytoday.com/us/blog/darwins-subterranean-world/201906/will-the-rise-sex-robots-mean-the-end-relationships

 

 ///////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Will the Rise of Sex Robots Mean the End of Relationships?

Sex robots are on the horizon. And this might be a problem.

 

Avertisment: controlul tuturor datelor absolute despre tine te controlează absolut

 

POSTAT DE: DR. JOSEPH MERCOLA

 

 

Vă rugăm să împărtășiți această poveste!

 

 

Tehnocrația a declarat clar în 1934 că intenționează să urmărească toată producția și consumul și să țină un dosar detaliat pentru fiecare persoană. Tehnocrații s-au strecurat apoi în Germania nazistă pentru a colecta toate datele despre indezirabili precum țiganii, negrii, invalizii și evreii și i-au dus pe toți în lagăre de concentrare și camere de gazare.

Această mișcare de a colecta totul nu este o glumă. Este complet periculos. Zdrobirea societății este un lucru; zdrobirea și uciderea persoanelor din interiorul său este un genocid intenționat. ⁃ TN Editor

 

 

 

POVESTE PRIVIND

O privire

> Great Reset este un plan globalist care avansează cu viteza luminii. Pandemia de COVID-19 a fost parte integrantă a acestui plan, dar pentru a îndeplini cu adevărat ambițiile tehnocraților, este probabil necesar un război de vreun fel.

 

> Au nevoie de haos, pierderi în masă și haos financiar pentru a crea disperarea necesară ca oamenii să renunțe la libertăți și să cedeze controlului tiranic.

 

> Forumul Economic Mondial (WEF) promovează de ani de zile implementarea identificării digitale și asigurarea faptului că toată lumea de pe planetă are o identitate digitală legală face parte din Obiectivele de Dezvoltare Durabilă 2030 ale Națiunilor Unite.

 

> Există o mare diferență între identitate și identificare. Identificarea se referă la documentele care dovedesc că ești cine spui că ești. O identitate digitală NU este doar o formă de identificare. „Identitatea” ta este cine ești de fapt, iar o identitate digitală va păstra o evidență permanentă a alegerilor și comportamentelor tale, 24/7. Aceste date pot fi apoi folosite împotriva dvs

 

> WEF a declarat clar că identitatea noastră digitală va determina „ce produse, servicii și informații putem accesa – sau, dimpotrivă, ce ne este închis”

 

Indiferent dacă oamenii își dau seama sau nu, The Great Reset este un plan globalist care avansează cu viteza luminii. Pandemia de COVID-19 a făcut parte integrantă din acel plan, așa cum este detaliat în cartea lui Klaus Schwab, „COVID-19: The Great Reset”.1 dar pentru a îndeplini cu adevărat ambițiile tehnocraților, probabil că este nevoie de un anumit război. După cum a raportat Dr. Vernon Coleman cu The Exposé:2

 

„Acum, că cei mai mulți oameni se ghemuiesc în spatele canapelei sau sub pat din cauza amenințării false legate de COVID, au introdus două noi amenințări în meniu: război și furtuni… urmau să facă mereu asta… Ca să ne țină pe noi. degetele noastre unele dintre furtuni vor fi feroce. Acestea vor fi probabil cele fabricate.

 

Și vor fi valuri de căldură, zăpadă abundentă și probabil un tsunami sau două (create cu ușurință, după cum am explicat anterior, cu o explozie subacvatică). Bineînțeles, nu poți ucide miliarde cu vreme rea, dar poți crește prețurile alimentelor și energiei și poți ucide milioane prin economii distruse, sărăcie și foamete.

 

Furtunile recente din Marea Britanie au dus la închiderea imediată a școlilor și a căilor ferate („doar în cazul în care un copac a căzut și a rănit pe cineva”) și la oprirea livrărilor la supermarketuri. Toate acestea au fost evident exagerate pentru a face mai multe daune societății și economiei. Trebuie să ne amintim că controlul populației este unul dintre scopurile a tot ceea ce se întâmplă.

 

Vin și războaie – așa cum au amenințat cu ceva timp în urmă. În mod clar ne îndreptăm către un alt război rece lung cu Rusia și China pe de o parte și America și Europa pe de altă parte.

 

Este greu de evitat senzația că Schwab se află în culise trăgând sforile și dacă, în urma invadării Ucrainei de către Rusia, Occidentul decide să intervină militar, va fi pentru că conspiratorii vor să se întâmple și o văd ca o modalitate de a continua. dăunează economiei globale și provoacă câteva milioane de morți.

 

Amintiți-vă că distrugerea economiei globale este un pas esențial pe drumul către Marea Resetare. Retorica venită de la Washington și Londra sugerează cu siguranță că atât Biden, cât și Johnson sunt disperați să agraveze situația, să provoace mai multă teroare, să crească prețurile la energie și să îngrozească pe toată lumea.

 

Odată ce vă dați seama care este planul lor, este ușor să vedeți ce se va întâmpla în continuare… Amintiți-vă: frauda COVID a fost doar începutul. Conspiratorii tocmai au început campania pentru a prelua controlul total.”

 

Control total prin ID-uri digitale

Din păcate, are dreptate. Fără îndoială, evenimentele meteorologice dezastruoase și războiul mondial au făcut parte din plan încă de la început. Au nevoie de haos, pierderi în masă și haos financiar pentru a crea disperarea necesară ca oamenii să renunțe la libertățile lor și să cedeze controlului tiranic.

 

Dar bățul nu este singurul instrument din cutia de instrumente a tehnocraților. De asemenea, folosesc morcovi, iar confortul perceput este unul des folosit. Caz concret: ID-uri digitale. Forumul Economic Mondial (WEF), fondat de Schwab, a promovat de ani de zile implementarea ID-urilor digitale, iar asigurarea faptului că toată lumea de pe planetă are o identitate digitală legală face parte din Obiectivele de Dezvoltare Durabilă 2030 ale Națiunilor Unite.3

 

„Conveniența” este un stimulent cheie pentru ID-urile digitale. Cu un ID digital central pe telefon (și în cele din urmă cu un cip implantat), veți putea face totul, de la verificarea în cabinetul unui medic până la asigurarea unui credit ipotecar.

 

Într-un articol4 argumentând pentru ID-uri digitale, WEF subliniază, de asemenea, că milioane de oameni care își părăsesc patria din cauza războiului sau persecuției nu își pot asigura statutul de refugiat din cauza faptului că și-au pierdut documentele de identitate în confuzie. Aparent, vor să ne credem că nimeni nu ar fugi vreodată de o situație fără telefonul mobil să-și dețină identitatea digitală. Sau poate sar direct la implanturi?

 

Ei susțin, de asemenea, că aproape un miliard de oameni nu au identitate legală și, prin urmare, nu pot deschide un cont bancar, nu pot obține un împrumut sau nu pot vota. Dar este această justificare suficientă pentru a impune ID-uri digitale tuturor, indiferent dacă aveți nevoie reală de ele sau nu? Nu, nu e vorba de nevoie. Nu e vorba de comoditate. Este vorba despre ei să obțină controlul asupra noastră.

 

Transparența financiară – Cui îi este cu adevărat?

În același articol,5 WEF analizează o aplicație de identificare digitală cu un „motor de transparență” ingenios. Argumentul este că această funcție ar permite organizațiilor caritabile să „urmărească banii pe care îi trimit proiectelor”. În acest fel, ei pot explica unde au mers toate donațiile.

 

Oricine a analizat planurile WEF pentru omenire știe că acest exemplu este o prostie. Un sistem de transparență financiară nu va fi niciodată utilizat pentru a oferi o perspectivă populară obișnuită asupra tranzacțiilor financiare ale unei organizații. Va fi folosit pentru a oferi tehnocrației conducătoare o perspectivă asupra tranzacțiilor noastre financiare – ale tale și ale mele.

 

Convoiul canadian pentru libertate și invocarea primului ministru Justin Trudeau a Legii privind situațiile de urgență au oferit o privire rară asupra puterii pe care o doresc asupra finanțelor tale. Ei vor să fie capabili să evidențieze fiecare persoană care contribuie la o cauză anti-establishment, chiar dacă este doar câțiva dolari mizerici, și să pună mâna pe tot ce aveți ca răzbunare. Trudeau a trebuit să invoce puteri extraordinare de urgență pentru a face asta.

 

Pe viitor, caballele conducătoare vor să poată face acest lucru automat și continuu. Nu vă înșelați, digitalizarea identității și a finanțelor dvs. înseamnă că vor avea puterea de a vă limita finanțele dacă vă porți greșit. În cel mai rău caz, ei vor avea puterea de a te transforma într-o non-entitate, blocându-te complet de acreditările tale de identitate.

 

Chiar nu pot exagera pericolul digitalizării și conectării tuturor înregistrărilor tale personale. După cum a menționat chiar și WEF, identitatea noastră digitală „determină ce produse, servicii și informații putem accesa – sau, dimpotrivă, ce ne este închis”.6 Asta nu-ți spune tot ce trebuie să știi?

 

Înțelegerea domeniului de aplicare a „identității digitale”

Într-un articol despre The Sociable, Tim Hinchliffe avertizează:7

 

„Identitatea ta digitală poate fi folosită împotriva ta în cazul unei resetări majore… [În timp ce identitățile digitale arată o mare promisiune pentru îmbunătățirea mijloacelor de trai a milioane de oameni, ele sunt, de asemenea, folosite de guvernele autoritare pentru a profila și a controla comportamentul cetățenilor în baza unui credit social. sistem.8

 

Ideea din spatele identităților digitale este destul de simplă. Toate datele colectate din fiecare interacțiune online pe care o faci cu sectorul privat și public sunt implicate în formarea identității tale digitale. Aceste date pot include:

 

Istoricul căutărilor

Interacțiuni în rețelele sociale

Profiluri online

Locația dispozitivului

Dosarele medicale

Registre financiare

Documente legale

Și altele

Conectându-vă fiecare interacțiune online/offline, WEF prevede ca identitatea dvs. digitală să fie conectată la:

 

Fiecare clic, comentariu și distribuire pe care îl faci pe rețelele sociale

Fiecare tranzacție financiară pe care o înregistrați

Locația dvs. și unde călătoriți

Ce cumperi și vinzi

Datele dumneavoastră personale de sănătate și fișele medicale

Site-urile web pe care le vizitați

Participarea dumneavoastră la funcții civice (de exemplu, vot, impozite, beneficii etc.)

Câtă energie consumați

Și altele

Astfel, identitatea ta digitală devine un cont al comportamentului tău social, care poate fi controlat… [V]a exista un sistem de clasă în care oamenilor li se oferă acces la informații, produse și/sau servicii privilegiate pe baza datelor înregistrate în datele lor digitale. identități.”

 

Graficul de mai jos, de la WEF, ilustrează ideea lor despre modul în care identitatea ta digitală va interacționa cu lumea. Fiecare ultim lucru la care te poți gândi este să fii conectat la identitatea ta digitală, iar comportamentul, convingerile și opiniile tale vor dicta ce poți și ce nu poți face în societate. Va debloca ușile în care cineva ca tine este binevenit și le va încuia pe cele unde nu ești tu.

 

Dacă credeți că ideea pașapoartelor pentru vaccinuri este o nebunie, așteptați până când accesul dvs. la infrastructura și serviciile critice depinde nu doar de starea dvs. de vaccinare, ci și de ce cărți ați cumpărat, ce idei ați împărtășit și cine ați avut. dat bani sau sprijin emoțional.

 

identitate digitală

Diferența dintre identificare și identitate digitală

Hinchliffe notează cu exactitate că există o mare diferență între identitate și identificare. Identificarea se referă la documentele care dovedesc că ești cine spui că ești. O identitate digitală NU este doar o formă de identificare. După cum puteți vedea din listele scurte de mai sus, este mult, mult mai mult. „Identitatea” ta este cine ești de fapt, iar o identitate digitală va păstra o evidență permanentă a alegerilor și comportamentelor tale, 24/7.

 

„Identitatea cuprinde tot ceea ce te face unic.” Hinchliffe notează,9 „Și identitatea ta este ceea ce interesează cu adevărat WEF. Ieși din linie și fiecare interacțiune cu rețelele sociale la care participi, fiecare ban pe care îl schimbi și fiecare mișcare pe care o faci poate fi folosită împotriva ta.”

 

Într-adevăr, a avea acces la identitatea digitală a fiecăruia este cheia pentru manipularea și controlul cu succes al populației globale. Scriind pentru Coin Telegraph, hackerul și directorul tehnologic Trent Lipinski a subliniat de asemenea că:10

 

„Cu câteva modificări ale codului, blockchain-ul poate fi corupt de autoritari pentru a construi sisteme de aservire a creditelor sociale. Dacă guvernele lumii legifera tehnologia de criptare pentru propriile lor scopuri și pervertează mecanismele de consens pentru propriile lor sisteme centralizate de aservire, vom ajunge cu monede digitale care pot fi folosite împotriva oamenilor lumii.”

 

A patra revoluție industrială

Oamenii nu sunt doar confuzi cu privire la ceea ce presupune de fapt identitatea digitală. De asemenea, majoritatea nu înțeleg scopul propus al celei de-a patra revoluții industriale, un alt concept inventat de Schwab și promovat prin WEF.

 

Schwab și aliații săi tehnocrați visează să transforme omenirea în cyborgi cu capacitate limitată sau inexistentă de a liber arbitru. Incapacitatea de a înțelege sau de a accepta cât de deformați și de înfometați de putere sunt acești indivizi, este un obstacol psihologic pe care trebuie să-l depășim.

A patra revoluție industrială este de fapt doar un alt nume pentru transumanism. Presupun că au decis că ar fi mai ușor să păcălească oamenii cu acest termen decât să-l numească așa cum este de fapt.

 

Schwab și aliații săi tehnocrați visează să transforme omenirea în cyborgi cu capacitate limitată sau inexistentă de a liber arbitru. Bănuiesc că, pentru majoritatea, asta sună mai mult ca din ce sunt făcute coșmarurile. Incapacitatea de a înțelege sau de a accepta cât de deformați și de înfometați de putere sunt acești indivizi, este un obstacol psihologic pe care trebuie să-l depășim.

 

Schwab însuși a declarat că „A patra revoluție industrială va duce la o fuziune a identităților noastre fizice, digitale și biologice”.11 Dincolo de propria persoană „îmbunătățită” conectată la cloud 5G, WEF prevede un viitor apropiat în care identitatea digitală a tuturor este conectată între ele printr-un Internet of Bodies (IoB).12,13

 

Internetul Corpurilor

 

 

În documentul său informativ din 2020 privind IoB,14 WEF descrie IoB ca un ecosistem de „un număr fără precedent de senzori”, inclusiv senzori emoționali, „atașați, implantați sau ingerați în corpurile umane pentru a monitoriza, analiza și chiar modifica corpurile și comportamentul uman”.

 

Vezi, nu eu sunt cel care prezic că ar putea dori să-ți modifice comportamentul și să-ți controleze realitatea psihologică. EI sunt cei care afirmă că asta intenționează să facă. Fiecare nouă tehnologie, fiecare nouă oportunitate de supraveghere pe care o prezintă este pentru a promova acest obiectiv.

 

„Acum, cine ar putea beneficia de consolidarea masivă a fiecărui detaliu intim al vieții tale?” întreabă Hinchliffe.15 „Conform unui raport recent al corporației RAND,16 IoB „ar putea declanșa descoperiri în cunoștințele medicale […] Sau ar putea permite o stare de supraveghere de intruziune și consecințe fără precedent”.

 

Partidul Comunist Chinez (PCC) a luat noțiunea de IoB pentru a crea un stat de supraveghere orwellian care leagă identitățile digitale ale „netizenilor” săi la un sistem de creditare socială.

 

Din aplicațiile de urmărire a contactelor „deadbeat debtor” care alertează cetățenii cu un avertisment ori de câte ori vin cu 500 de metri de cineva care are datorii17 la fenotiparea ADN-ului18 de peste 1 milion de uiguri trimiși în „tabere de reeducare”19 — PCC este un exemplu viu al unora dintre modurile oribile prin care identitățile digitale pot fi exploatate…

 

Marea resetare nu este un mandat al poporului – este o ideologie fabricată inventată de un grup de globalişti nealeşi care încearcă să influenţeze „părţile interesate” să creeze o nouă economie şi o nouă structură socială din distrugerea vechiului… soarta să fie mandatată de la elita din Davos?”

 

Am fost jucați ca niște lăutari

Realitatea șocantă este că pandemia de COVID nu a fost un „act al lui Dumnezeu”. Făcea parte din plan, ca orice altceva. În 2018 și 2019, această cabală globală și-a planificat, exersat și coordonat răspunsurile în timpul exercițiilor de masă pentru pandemie (Clade X și Evenimentul 201). Soluțiile inventate în timpul acestor scenarii de pandemie „au fost în pas cu Marea Resetare”, notează Hinchliffe.20

 

Cu alte cuvinte, toate contramăsurile împotriva pandemiei prin care le-am trăit cu toții în ultimii doi ani au avut un singur scop și nu au avut nimic de-a face cu salvarea de vieți. A avut de-a face cu promovarea obiectivelor The Great Reset, care necesită guvernare de sus în jos.

 

Schwab însuși s-a lăudat că a pregătit și a instalat lideri politici în guvernele lumii,21 care răspunde la întrebarea cum și de ce atât de mulți lideri au acceptat de bunăvoie politici care sunt în mod clar distructive pentru propriile lor economii și societăți.

 

Singurul mod în care acest lucru are sens este acceptând că cabala tehnocratică, care de zeci de ani a tras în secret pârghii în spatele cortinei precum Vrăjitorul din Oz, vrea ca economiile să eșueze. Ei doresc ca acestea să eșueze, astfel încât să le poată înlocui cu un nou sistem complet digital în care au acces la portofelul tău și pot controla comportamentul tău prin sancțiuni financiare pentru comportamente nedorite.

 

Ei vor afaceri mici din drum, așa că monopolurile lor sunt tot ce a mai rămas. Ei vor morți în masă, deoarece roboții și inteligența artificială preiau cea mai mare parte a locurilor de muncă disponibile în prezent. Planul este de a institui un salariu universal, astfel încât cu cât sunt mai puțini oameni, cu atât mai bine.

 

Își doresc copii înspăimântați, needucați și inepți din punct de vedere social, deoarece sunt mai ușor de transformat în negânditori ascultători care vor accepta lucruri precum instrumente de urmărire emoționale și IA care vă spune când să luați o pastilă.

 

Nu le pasă de ceea ce vrei tu, pentru că pentru ei nici măcar nu ești om. Sunt oameni; ești doar o marfă, iar ei și-au dat seama cum să profite de fiecare mișcare pe care o faci, și apoi ceva.22

 

Toate aceste discuții despre binele comun, corectitudine și echitate, asta este doar PR. Ideea tehnocraților despre corectitudine și echitate este că toată lumea este la același nivel de săraci. După cum a declarat WEF, „până în 2030, nu veți deține nimic”. Atunci cine va deține totul? Ei vor.

 

Urmează un atac cibernetic?

Într-un alt articol mai recent Sociable,23 Hinchliffe evidențiază riscurile emergente de securitate cibernetică și poligonul cibernetic al WEF din iulie 202224 eveniment, care se va concentra pe „creșterea rezilienței cibernetice globale” în sectoarele care utilizează servicii cloud, cum ar fi finanțele, comerțul cu amănuntul, îngrijirea sănătății, transportul și multe altele. Potrivit lui Schwab, „lipsa securității cibernetice a devenit un pericol clar și imediat pentru societatea noastră din întreaga lume”. În 2020, el a declarat:25

 

„Avem nevoie de vaccinuri pentru a ne imuniza. Același lucru este valabil și pentru atacurile cibernetice… Trebuie să construim infrastructuri IT care să aibă anticorpi digitali încorporați în mod inerent pentru a se proteja…

 

Cu toții cunoaștem, dar încă nu acordăm suficientă atenție, scenariul înspăimântător al unui atac cibernetic cuprinzător, care ar opri complet alimentarea cu energie, transportul, serviciile spitalicești, societatea noastră în ansamblu… Criza COVID-19 ar fi văzută. … ca o mică perturbare în comparație cu un atac cibernetic major.”

 

Pe baza modului în care alte exerciții s-au manifestat magic în lumea reală, nu este nerezonabil să bănuiești că un atac cibernetic major este planificat de către aceleași persoane care susțin că vor să-l prevină.

 

Dar chiar dacă acest lucru nu se întâmplă, un lucru de care putem fi complet siguri este că orice măsuri de securitate cibernetică cu care vor veni vor servi agendei tehnocratice, care, din nou, este să înrobească omenirea într-un ecosistem cyborg 5G și să se ridice la statutul lor. a zeilor, microgestionarea vieții fiecărei persoane prin utilizarea algoritmilor și a inteligenței artificiale.

 

Prevenirea acesteia va necesita un nivel fără precedent de unitate și solidaritate între oamenii lumii. Suntem miliarde și poate doar câteva mii dintre ei, dar controlul lor tehnologic și financiar încă face din aceasta o luptă David contra Goliat.

 

Diferența dintre situația noastră din lumea reală și versiunea biblică este că nimeni David nu poate câștiga singur această luptă. Trebuie să ne unim și să fim una, ca miliarde de furnici care formează un singur corp. Poate că nu avem armele pe care le au ele, dar avem avantajul numărului absolut.

 

Cred că răspunsul este să refuzăm toate „soluțiile” care vin din această cabală globală, în masă, și să ne construim propriile noastre societăți și industrii paralele – o „resetare”, dar pe care o dorim de fapt și nu cea pe care o au. planificat pentru noi. Nu va fi ușor, dar alternativa este distrugerea umanității.

 

 

 

Surse și referințe

1 COVID-19: Marea resetare de Klaus Schwab (PDF)

 

2 The Expose’ 28 februarie 2022

 

3, 4, 5 Forumul Economic Mondial 20 noiembrie 2020

 

6 Raportul WEF Insight, Identity in a Digital World Septembrie 2018

 

7, 9, 11, 15, 20 The Sociable 23 noiembrie 2020

 

8 Business Insider 29 octombrie 2018

 

10 Coin Telegraph 12 aprilie 2020

 

12 Rand Corporation 29 octombrie 2020

 

13 Rand Corporation IoB: Viitorul nostru conectat

 

14 WEF, Shaping the Future of the Internet of Bodies, iulie 2020

 

16 Rand Corporation, Internetul corpurilor

 

17 WEF The Global Risks Report 2019

 

18 The Sociable 19 decembrie 2019

 

19 The Sociable 6 decembrie 2019

 

21 Twitter James Melville 26 ianuarie 2022

 

22 Revista PC 27 aprilie 2020

 

23, 25 The Sociable 16 februarie 2022

 

24 Cyber ​​Polygon 2022

 

 

 

Patrick Wood

Patrick Wood este un lider important și critic în dezvoltarea durabilă, economia ecologică, agenda 21, agenda 2030 și tehnocrația istorică. Este autorul revistei Technocracy Rising: The Trojan Horse of Global Transformation (2015) și co-autor al Trilaterals Over Washington, Volumes I and II (1978-1980) cu regretatul Antony C. Sutton.

 

 

https://ro.technocracy.news/avertisment-controlul-tuturor-datelor-absolute-despre-tine-%C3%AEnseamn%C4%83-controlul-absolut-pe-tine/?fbclid=IwAR0ZzCnA68NlprnLi-YP60tfD1GoduT5779hlPJrWDecY4kHGxrLTCyTYEY

 

 

 

 

//////////////////////////////////

 

 

 

 NU VĂ VACCINAȚI CU NICI UN CHIP! Din 2005 pregăteau… Un vaccin provocat de un virus respirator, care (zic ei) SĂ INHIBE GENA RESPONSABILĂ CU CREDINȚA ÎN DUMNEZEU…

 

 

 

Sub pretextul eliminării pericolului fundamentalismului religios musulman violent și sub pretextul luptei împotriva „virusului ucigaș”, vaccinul îl pregătesc din 2005…

 

Această boală „focar” face parte dintr-un obiectiv mult mai mare; una planificată de peste cincisprezece ani. Planificarea a început înainte de aprilie 2005, pentru că la 13 aprilie 2005, o firmă de bioinginerie a făcut o Prezentare pentru oameni din Pentagon, în sala de conferințe subsol BC232.

 

În videoclipul de mai jos (mai sus – n. adm), un tip de la o firmă de Bio-Inginerie pune în mișcare Pentagonul cu privire la eliberarea intenționată a unui virus RESPIRATORIU, acesta din Orientul Mijlociu, care provoacă boală larg răspândită, pentru a face publicul larg să aibă nevoie de un vaccin.

 

Dar după cum veți auzi în videoclipul de mai jos, vaccinul nu ar rezolva doar boala, ci ar conține și ceva dezvoltat de firma Bio-Engineering: o modalitate de a suprima expresia a ceva numită gena VMAT2 din creierul uman.

 

În videoclipul de mai jos veți vedea și veți auzi că firmele de bioinginerie au făcut scanări PET pe creierul oamenilor și au descoperit că gena VMAT2 face ca oamenii să poată relaționa și să îmbrățișeze (sau să respingă) lucrurile spirituale. Dumnezeu.

 

De fapt, geneticienii se referă acum la această genă VMAT2 ca „gena lui Dumnezeu”.

 

Oamenii cu o expresie mare a acestei gene sunt foarte spirituali și religioși. Persoanele cu o expresie mai mică (sau nu) a genei, nu sunt. De fapt, oamenii cu o expresie foarte mică a acelei gene, se simt dezgustați sau revoltați prin mențiunea lui Dumnezeu!

 

Pasul de la firma Bio-Engineering este pentru Pentagon să elibereze un virus care să provoace boli respiratorii în populația generală a Orientului Mijlociu, apoi să vină în salvare cu acest „Vaccin” care nu numai că va vindeca boala, dar va de asemenea suprima expresia genei VMAT2, blocând astfel ceea ce ei numesc „Fundamentalism religios”. Scopul declarat este de a pune capăt oamenilor care se îmbrăcau pe veșmintele suicidului și se aruncă în numele lui Allah. Dar, în realitate, vaccinul ar bloca sentimentele de spiritualitate și de Dumnezeu din mințile oamenilor.

 

Firmele de bioinginerie, încă din anul 2005, au cartografiat deja ce porțiuni ale creierului uman îndeplinesc ce funcții și ce gene exprimă în moduri care implică anumiți comportamente umane!

 

Permiteți-mi să mă opresc o secundă și vă întreb: în cei cincisprezece ani de când s-a scurs acest videoclip, credeți că poate firmele de bioinginerie au făcut MAI MULTE cercetări? Crezi că poate au perfecționat lucrurile?

 

Gândiți-vă: sugerează în mod deschis eliberarea intenționată a unui VIRUS RESPIRATOR, astfel încât „vaccinul” poate fi administrat pe scară largă, modificând astfel comportamentul uman. Înfricoșător!

 

Detalii în engleză, despre așa-numita gena VMAT2 (gena lui Dumnezeu): https://symbiosisonlinepublishing.com

 

NU VĂ VACCINAȚI CU NICI UN CHIP! Din 2005 pregăteau… Un vaccin provocat de un virus respirator, care (zic ei) SĂ INHIBE GENA RESPONSABILĂ CU CREDINȚA ÎN DUMNEZEU…

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

Cartea unui supravieţuitor al lagărului de la Auschwitz dezvăluie Rădăcinile naziste ale „Uniunii Europene”

 

 

 

Publicat    de searchnewsglobal

 

Ceea ce aţi vrut dintotdeauna să ştiti despre Bruxelles şi UE dar nimeni n-a îndrăznit să vă spună.

Sub titlul „Rădăcinile naziste ale «Bruxelles/UE»“ vă prezint o carte scrisă de Paul Anthony Taylor, Aleksandra Niedzwiecki, Matthias Rath şi August Kowalczyk, editată de Fundaţia de Sănătate Dr. Rath.

 

În lucrare se arată că arhitectul-cheie al „Bruxelului”, fondatorul Uniunii Europene, nu este altul decît Walter Hallstein, fost membru al organizaţiilor oficiale naziste în timpul celui de-al doilea război mondial, apărător al legilor naziste, scăpat prin minciuni ordinare de procesul pentru crime de război de la Nürnberg.

 

De asemenea este documentat modul în care IG Farben – Cartelul German al Chimiei, Petrolului şi Medicamentelor şi-a continuat chiar şi după înfrângerea din al doilea război mondial, tentativa de creare a unui imperiu economic german, al IV-lea Reich. Pentru a atinge aceste scopuri au fost promovate la nivelul UE, printre altele, măsuri legislative care duc la eliminarea de pe piaţă a celui mai temut concurent al concernelor farmaceutico-chimice: terapiile naturiste.

 

 

Prefaţă şi introducere:

Descarcă introducerea (304 kB)

Capitolul 1: Recapitularea dovezilor

Descarcă capitolul 1 (4.79 MB)

Capitolul 2: Walter Hallstein: proeminent avocat nazist şi arhitect cheie al „Bruxelles UE”

Descarcă capitolul 2 (2.79 MB)

Capitolul 3: „Marele Cartel al Sferei” şi cadrul său organizaţional

Descarcă capitolul 3 (332 kB)

Capitolul 4: Încercarea Cartelului Petrolului şi Medicamentelor de a-şi consolida puterea politică asupra Europei

Descarcă capitolul 4 (1.05 MB)

Capitolul 5: Guvernarea Bruxelles UE va pune capăt secolelor de libertate şi independenţă în Marea Britanie

Descarcă capitolul 5 (484 kB)

Capitolul 6: Cine e Cine în „Bruxelles UE”

Descarcă capitolul 6 (979 kB)

Capitolul 7: Releu de Viaţă

Descarcă capitolul 7 (61 kB)

Capitolul 8: Anexe

Descarcă capitolul 8(453 kB)

Mai multe informaţii:

Alte cărţi de citit

 

Autorii cărţii, printre care se numără şi un supravieţuitor al lagărului de la Auschwitz care n-a primit nici până în prezent compensaţia financiară pentru detenţie şi muncă forţată, spun o poveste pe care mulţi cititori ar putea să o descrie ca fiind greu de crezut. Probabil că mulţi vor spune că aceste informaţii istorice, documentate, la care se face referire în aceasta carte, ar fi trebuit să fie pe prima pagină a tuturor ziarelor. Faptul că această carte nu a fost adusă la cunoştinţa publicului de către mass media demostrează o dată în plus că trăim într-o dictatură în care marile adevăruri sunt cenzurate. Ţinând cont de acest lucru, responsabilitatea fiecăruia dintre noi este de a downloada şi citi această carte, de a o răspândi tuturor cunoscuţilor şi de a vizita şi studia documentele sursă listate în subsolul paginilor.

 

Timp de aproape trei sferturi de secol lumii i s-a spus că al doilea razboi mondial a fost generat de un psihopat, Adolf Hitler şi de anturajul său de huligani rasişti. Adevărul este însă că cel de-al doilea război mondial a fost un război de cucerire condus în numele IG Farben – Cartelul German al Chimiei, Petrolului şi Medicamentelor, cu scopul de a controla pieţele globale în noile domenii ale produselor chimice patentate, în spatele acestora aflându-se vârfurile „iluminate” ale masoneriei precum hrăpăreţii bancheri Rockefeller şi Rothschild, care au fondat Rezerva Federală Americană.

 

Documentele oficiale ale Congresului S.U.A. şi ale tribunalului de la Nuremberg pentru crime de război arată fără echivoc că cel de-al doilea război mondial a fost nu numai pregătit, ci şi facilitat logistic şi tehnic de către cel mai mare şi mai renumit cartel al petrolului şi medicamentelor de la acea vreme, cartelul german IG Farben, format din Bayer, BASF, Hoechst şi alte companii chimice. În rechizitoriul procesului de la Nuremberg se dovedeşte că fără IG Farben, cel de-al doilea război mondial nu ar fi avut loc. După ce ambele încercări militare de a subjuga Europa şi războiul însuşi au eşuat, Cartelul Petrolului şi Medicamentelor a investit în a treia încercare: cucerirea economică şi politică a Europei prin intermediul Uniunii Europene cu sediul la Bruxelles.

 

De aceea, nu este surprinzător faptul că arhitecţii cheie ai „UE” au fost recrutaţi din rândul acelor tehnocraţi care deja făcuseră planurile pentru o Europă postbelică sub controlul coaliţiei dintre nazişti şi Cartel. Această carte vă aduce la cunoştinţă conducătorii cartelului – îmbrăcaţi nu doar în uniforme naziste, ci şi în costume cenuşii. Cel mai renumit dintre aceştia a fost Walter Hallstein, primul preşedinte al aşa-numitei Comisii UE. Dacă vă întrebaţi probabil, de ce nu aţi auzit până acum aceste lucruri cutremurătoare este foarte simplu. După 1945, Cartelul a investit sute de miliarde de dolari cu un singur scop: să rescrie istoria şi să-şi ascundă trecutul criminal. Această muşamalizare, cu privire la originile corporatiste ale celor două războaie mondiale, a fost în mod evident condiţia preliminară pentru cea de-a treia încercare a Cartelului – de această dată prin intermediul UE – de a cuceri şi controla Europa. În mod evident, interesele Cartelului sperau să-şi consolideze controlul asupra Europei prin intermediul Uniunii Europene fără ca aceste rădăcini întunecate să fie vreodată expuse. Totuşi, acest plan a eşuat. Publicarea acestei cărţi şi zecile de mii de documente autentice la care se referă înseamnă că experimentul masonic al UE s-a terminat.

 

Nici o persoană, organizaţie sau partid democratic nu mai poate susţine acum cea de-a treia încercare de cucerire a Europei. Această carte este, de asemenea, o oportunitate unică pentru politicienii şi partidele politice ademenite să susţină Bruxelles-ul fără să-i cunoască rădăcinile naziste sau să îi înţeleagă adevăratele scopuri. Aici sunt incluşi cei 27 de şefi de stat care au semnat “Tratatul de la Lisabona”, majoritatea acestora neştiind că semnăturile lor au constituit un act de “îndreptăţire” a Cartelului şi acţionarilor săi să câştige controlul asupra Europei. Aceşti politicieni şi aceste partide politice au acum şansa să facă o cotitură definitivă, revocându-şi în mod public sprijinul în favoarea unui model al Europei care a fost construit pe decenii de minciuni şi înşelăciuni. Te încurajăm pe tine, cititor al acestei cărţi, să ajuţi la răspândirea acestei informaţii importante către familia, prietenii, colegii tăi precum şi în comunitatea în care trăieşti.

 

Mai mult, te încurajăm să îi confrunţi pe reprezentanţii tăi politici la nivel local, regional, naţional şi european – cu informaţia prezentată în această carte. Făcând asta, pui o presiune pe aceşti politicieni să facă o alegere: fie să închidă ochii în faţa adevărului şi să sprijine deplin preluarea Europei de către o dictatură de interese corporatiste, fie să acţioneze în spiritul protecţiei democraţiei şi a vieţii şi sănătăţii milioanelor de oameni. Alegerea pe care aceşti politicieni o fac cu privire la poziţia lor faţă de „UE” va fi cea mai importantă decizie din cariera lor politică.

 

După ce ultima încercare a Cartelului de a controla Europa a eşuat în 1945, una dintre cele mai larg folosite scuze de către acţionarii săi politici a fost că “nu au ştiut”. Totuşi astăzi, după publicarea acestei cărţi, nici un politician nu mai poate face o astfel de afirmaţie pentru a motiva susţinerea sa continuă faţă de Bruxelles. Din perspectivă istorică, acum este urgent necesară o mişcare populară care să restaureze adevărul. Această acţiune este deosebit de importantă pentru că politicienii din multe ţări europene au fost influenţaţi de interesele corporatiste ale Cartelului Petrolului şi Medicamentelor; ei nu mai sunt apărătorii independenţi ai intereselor publice. O mişcare populară ar fi, de aceea, singurul garant al libertăţii, democraţiei şi independenţei pentru toţi oamenii din Europa.

 

Sănătatea populaţiei şi scopurile UE

Unul dintre scopurile cheie ale cartelului corporatist care se află în spatele UE este acela de a distruge sectorul terapiilor şi produselor naturiste nepatentabile, cel mai mare concurent şi cea mai mare ameninţare la adresa bolilor de pe urma cărora cartelul farmaceutic şi industria farmaceutică globală scot profituri de mii de miliarde de dolari. De fapt liderii de la Bruxelles ai UE proiectează legile Europei acţionând ca nişte reprezentanţi ai acestor interese farmaceutice multinaţionale.

 

Scopul aşa numitei “Food Supplements Directive”, (Directiva Suplimentelor Alimentare) de exemplu, legiferată în 2002, este acela de a impune restricţii stricte şi dictatoriale asupra tipurilor şi dozelor de vitamine şi minerale care pot fi conţinute în suplimentele nutritive. Pentru a masca această ameninţare, UE pretinde în mod fals că nivelurile permise pentru fiecare nutrient vor fi calculare ştiinţific prin intermediul unui proces numit “scientific risk assessment” (evaluarea ştiinţifică a riscului). Totuşi, realitatea este că majoritatea metodologiilor propuse pentru evaluarea presupusului “risc” de a consuma suplimente alimentare sunt orice numai ştiinţifice nu, şi de fapt sunt profund eronate.

 

În mod similar “Traditional Herbal Medicinal Products Directive”, (Directiva Produselor Medicinale Tradiţionale din Plante) legiferată în 2004 supune produsele medicinale naturale din plante unui proces prohibitiv de înregistrare prin care toate plantele care nu au garantată o licenţă specifică sunt interzise şi scoase de pe piaţă. Prin decimarea în acest mod a sectorului plantelor naturale, UE intenţionează să elimine o ameninţare cheie pentru interesele financiare ale acţionarilor săi farmaceutici multimiliardari.

 

Mai mult, într-o încercare de a limita până şi răspândirea informaţiei despre terapiile naturale, UE a legiferat în 2006 aşa numita “Regulation on Nutrition and Health Claims” (Reglementarea Revendicărilor privind Nutriţia şi Sănătatea). Sub această legislaţie draconică, toate sugestiile sau implicaţiile faptului că un aliment sau nutrient are anumite proprietăţi nutriţionale benefice sau a faptului că există o anumită legătură între un anumit aliment / nutrient şi sănătate, sunt interzise cu excepţia situaţiei în care sunt în mod specific autorizate de Comisia Europeană – chiar dacă există dovezi ştiinţifice pentru aceste revendicări. Astfel, în disperarea sa de a proteja multimiliardara “Afacere cu Boala” a industriei farmaceutice, Bruxelles-ul a recurs la activarea semnului distinctiv al tuturor dictaturilor politice – interzicerea libertăţii cuvântului.

 

Pentru a ajuta UE în aceste încercări de a distruge sectorul sănătăţii naturale, în ianuarie 2002 s-a înfiinţat European Food Safety Authority (EFSA) (Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentaţiei). Dar în loc să îmbunătăţească siguranţa alimentaţiei şi să protejeze consumatorii aşa cum pretinde, EFSA este angajată în efortul continuu şi sistematic de a elimina terapiile naturale nepatentabile şi a informaţiilor despre ele, pe întregul continent european.

 

Legătura cu Codex-ul

Un partener cheie în încercările la nivel internaţional ale Cartelului de a limita accesul oamenilor la terapiile naturale este aşa numita Codex Alimentarius Commission (Codex), a Naţiunilor Unite (UN), organizaţie care este finanţată de World Health Organization (WHO) (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) şi Food and Agriculture Organization (FAO) (Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură). Înfiinţat în 1963, activităţile principale ale Codex sunt centrate în jurul proiectării standardelor globale pentru toate produsele alimentare inclusiv suplimentele alimentare. Acţionând ca un bloc coordonat, cele 27 ţări membre ale UE utilizează din ce în ce mai mult Codex-ul ca vehicul pentru modelarea hranei globale şi reglementărilor suplimentelor, pentru a oglindi legea UE.

 

Prin implementarea Codex restrictions on food supplements (Restricţiile prevăzute de Codex pentru suplimentele alimentare) în regiuni ca Asia de Sud-est prin Association of Southeast Asian Nations (ASEAN) (Asociaţia Naţiunilor din Asia de Sud-est); Africa, prin African Union (Uniunea Africană); America de Sud, prin Mercosur şi Union of South American Nations (Uniunea Naţiunilor Sud-Americane); şi America de Nord, prin propusa North American Union (Uniunea nord americană), Cartelul Farmaceutic intenţionează să transforme vieţile şi corpurile a miliarde de oameni într-o piaţă de desfacere pentru medicamentele lor sintetice patentate.

 

În rezumat

 

UE este o structură dictatorială care serveşte unor interese corporatiste globale care ameninţă – încă o dată – vieţile a sute de milioane de oameni din întreaga Europă. Mai mult, dacă cetăţenii Europei nu acţionează acum, această structură va rămâne pe loc timp de generaţii viitoare şi va subjuga întreaga lume sub controlul său.

Din cauza concepţiei sale fundamental nedemocratice – cu Comisia UE deţinând întreaga putere executivă, iar Parlamentul UE având doar rolul de frunză de smochin – structura UE nu este reformabilă. De aceea, ea trebuie să fie respinsă public de oameni, demontată şi eventual înlocuită de un sistem cu adevărat democratic de reprezentare: o Europă a oamenilor, de către oameni şi pentru oameni.

Demontarea influenţei dictatoriale a intereselor corporatiste care guvernează peste UE – şi astfel peste popoarele Europei – este o precondiţie pentru eliminarea pe scară largă a celor mai răspândite boli ale zilelor noastre inclusiv bolile cardiovasculare şi cancerul. Prin obţinerea controlului asupra bolii, vom putea crea o lume mai sănătoasă– pentru copiii noştri şi generaţiile viitoare.

Surse:

http://www.relay-of-life.org/ro/index.html

Rădăcinile naziste ale ”Bruxelles UE”

Demontarea ‘Bruxelles UE’ – o precondiţie pentru libertatea globală a sănătăţii naturale

 

 

Cartea unui supravieţuitor al lagărului de la Auschwitz dezvăluie Rădăcinile naziste ale „Uniunii Europene”

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Cartea care ii innebuneste pe europarlamentari: „Radacinile naziste ale Bruxelles-UE”

 

Daca nazistii si fascistii castigau razboiul, Europa era „Marea Germanie”

Patru autori uniti de acelasi tel – acela de a arata „ceea ce ati vrut intotdeauna sa stiti despre Bruxelles-UE, dar nimeni n-a indraznit sa va spuna” – au detonat in cateva sute de file intreaga constructie de decenii a ceea ce se numeste Europa unita!

 

 

Aleksandra Niedzwiecki si dr. Matthias Rath

Autorii sunt: Paul Anthony Taylor – un militant pentru alimentele naturale, Aleksandra Niedzwiecki – doctor in biochimie, dr. Matthias Rath – fondatorul Institutului de Cercetare Rath, centru pentru medicina naturista, si August Kowalczik – fost prizonier in lagarul nazist de concentrare si exterminare de la Auschwitz, cu numarul 6804.

 

IG Farben, Bayer, BASF, Hoechst, in spatele lui Hitler

 

 

 

August Kowalczik

Kowalczik este autorul cartii „Refrenul sarmei ghimpate”, posesor al multor documente care leaga formarea Uniunii Europene de „Cartelul industriei chimice, al petrolului si medicamentelor”, pe care le-a anexat la o plangere catre Tribunalul International de la Haga.

 

 

Paul Anthony Taylor

Din 2003, i s-au alaturat cercetatorii de la Institutul Rath, care au demarat actiuni pentru demascarea „elitei care vrea sa controleze intreaga lume”, incurajand politicienii europeni, in special pe cei care-si exercita functiile la Bruxelles, sa studieze in original documentele publicate.

 

 

Walter Hallstein are statuie ca „parinte al UE”

In „Radacinile naziste ale Bruxelles-UE” se demonstreaza ca nu Hitler a declansat Al Doilea Razboi Mondial, ci elita ce forma cartelul industrial chimico-petrolier, cu scopul de a controla pietele globale.

 

 

Fostul Institut Kaizer Wilhelm, unde IG Farben crea noii conducatori ai Europei

Documente oficiale ale Congresului S.U.A. si ale Tribunalului de la Nuremberg pentru Crime de Razboi arata ca Al Doilea Razboi Mondial a fost pregatit si facilitat financiar,  logistic si tehnic de catre cel mai mare si mai renumit cartel al petrolului si medicamentelor de la acea vreme, si anume cartelul german IG Farben, format din Bayer, BASF, Hoechst si alte companii chimice.

 

 

Daca nazistii si fascistii castigau razboiul, Europa era „Marea Germanie”

Primul Razboi Mondial a fost, conform autorilor, prima incercare de cucerire a lumii de catre aceste interese corporatiste.

 

Nazistul Walter Hallstein, „parintele” Uniunii Europene

 

Dupa ce ambele incercari militare de a subjuga Europa au esuat, Cartelul a investit in a treia incercare: cucerirea economica si politica a Europei prin intermediul „Bruxelles UE”. Autorii demonstreaza cu documente ca arhitectii Uniunii Europene au fost recrutati din randul acelor tehnocrati care deja facusera planurile pentru o Europa postbelica sub controlul coalitiei Nazi/Cartel. Cel mai renumit a fost Walter Hallstein, primul presedinte al asa-numitei Comisii UE. Acesta a fost un avocat proeminent al regimului nazist, implicat in planificarea juridica si administrativa a Europei postbelice sub controlul nazistilor si al elitei de la IG Farben. Hallstein absolvise „Institutul Kaizer Wilhelm” din Berlin, finantat de IG Farben. A facut parte din Rechswahrer (Asociatia nazista a Aparatarilor Legii). In 1938, Hallstein a reprezentat guvernul nazist in negocierile cu Italia fascista despre cadrul legislativ pentru o dictatura extinsa asupra intregii Europe, din care e suficient sa citam doar un fragment: „Ordinea de drept a statului dictatorial (Fuhrerstaat sau „Marea Germanie”) are sarcina de a proteja integritatea si sanatatea rasiala a poporului sau (…) Rasa suprema trbuie sa fie protejata in mod special de rasa evreiasca prin eliminarea acesteia din societate pentru totdeauna”. Negocierile s-au desfasurat la Roma, unde avea sa revina mai tarziu ca „parinte” al unei Europe „democratice”.

 

Comisia Europeana, dupa modelul Fuhrerstaat

 

Imediat dupa aceasta conferinta germano-italiana, Institutul Kaizer Wilhelm, al carui presedinte, Carl Bosch, era directorul IG Farben, a anuntat descoperirea fisiunii nucleare si posibilitatea construirii unei „arme supreme”, cu ajutorul careia ar fi fost instaurata noua ordine europeana, dictata de IG Farben si de nazisti. Insa, la 25 martie 1957, „spalat”, Hallstein a fost numit unul dintre cei 12 „parinti fondatori” ai „Tratatului de la Roma”, temelia UE, iar in 1958 a fost numit presedinte al Comisiei UE, decretand: „Comisia Europeana are puteri depline si nelimitate pentru toate deciziile legate de arhitectura acestei comunitati europene”. Intr-un discurs propagandistic nazist tinut in 1939, Hallstein sustinea acelasi lucru, dar cu alte cuvinte: „Crearea Noii Legi (a nazismului) este NUMAI sarcina Legislatorilor!” Curat democratic! Prin functia cu care a fost investit, Hallstein a modelat structura UE dupa planurile initiale, a Europei postbelice naziste, subjugate cartelului IG Farben. Toata increngatura dintre nazisti, IG Farben si „parintii” UE este dezvaluita pe larg in volumul „Radacinile naziste ale Bruxelles-UE”. Detalii pot fi gasite la www.eu-facts.org (documentele), www.eu-referendum.org (campanie pentru referendumuri europene in privinta oricarei schimbari legislative care afecteaza popoarele UE).

 

 

https://www.national.ro/news/cartea-care-ii-innebuneste-pe-europarlamentari-%E2%80%9Eradacinile-naziste-ale-bruxelles-ue%E2%80%9D-200646.html

 

 

////////////////////////////////////////////////

 

 

 

Portretul KGB-istului la bătrânețe. Sau Putin, Lavrov, Soigu, Kiril

 

 

de Florin Dobrescu

 

Răspunzând presei, imediat după noua rundă de negocieri cu partea ucraineană, Ministrul de Externe al Rusiei, Serghei Lavrov, a reușit o nouă performanță de a minți fără să respire. Și fără măcar să clipească. Întrebat dacă vor ataca și alte țări, acest humanoid cu trăsături de primată subevoluată a declarat ieri, textual, cu subiect și predicat: „Nu intenționăm să atacăm alte țări, nu am atacat nici Ucraina”. Afirmația a fost făcută pe un ton cât se poate de natural, firesc, cu aerul unui om care răspunde unei întrebări elementare.

 

Ați înțeles, deci? Rusia nu a atacat Ucraina. Nu. Totul e ca înainte de 24 februarie. Ni s-a părut nouă că s-ar fi întâmplat ceva, dar nu. Suntem noi nebuni, iar ei sunt sănătoși tun. El a mai adăugat, așa, ca un amănunt, dar tot în aceleași notă calmă, de psihopat care bea o cafea imediat ce a tăiat gâtul victimei: „Pur și simplu am explicat Ucrainei de multe ori că a apărut o situație care creează amenințări directe la adresa securității Federației Ruse. În ciuda anilor noștri de memorii, îndemnuri, apeluri, nimeni nu ne-a ascultat”. Dar în rest, nu e nici o problemă…

 

Cam în aceeași notă a fost și declarația ministrului Apărării din Rusia, Serghei Soigu. La scurt timp după bombardarea spitalului de copii din Mariupol și difuzarea cumplitelor imagini cu femei gravide și copii, răniți și evacuați din spitalul distrus de rachete, Soigu a declarat public că spitalul devenise obiectiv militar. Da, pur și simplu. Nu știm cine îl transformase în obiectiv militar. Probabil că doar pe hărțile operative ale Armatei Ruse căpătase acest statut. Dar ce mai contează? În fond, Soigu este același care, în primele zile ale invaziei, apărea pe posturile de televiziune ruse, declarând cu convingere că nici un civil nu are de suferit în timpul operațiunii militare. Și asta în timp ce fluxurile media, dar mai ales conturile ucrainenilor de pe rețelele de socializare abundau de imagini cu civili răniți și morți ca urmare a loviturilor artileriei.

 

Cu câteva zile înainte, un alt dezaxat cu grade KGB și apropiat al dictatorului Putin, Kiril, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse a caracterizat războiul din Ucraina drept o luptă cu „semnificaţie metafizică”(!!!). Da, un fel de război sfânt, pentru ca omenirea să urmeze legile lui Dumnezeu. Toată catastrofa umanitară din țara vecină, e motivată de acest nebun cu mitră printr-o singură problemă: paradele LGBT, ca stigmat al civilizației de tip occidental. Dacă Putin tună de la mesele sale lungi că Ucraina a căzut în mâinile naziștilor, Kiril se jură că ea a ajuns pradă homosexualilor. Și, ascultându-i pe amândoi, ajungi să crezi că naziștii și homosexualii s-au unit sub președenția unui evreu, în țara vecină.

 

De altfel, aceasta este principala armă propagandistică utilizată de regimul lui Putin de ani de zile. El încearcă, în buna tradiție a tehnicii Maskirovka, să seducă mulțimile europenilor exasperați de demența ideologiei neomarxiste promovate de elitele de la Bruxelles și Washington, creindu-și aura unui cavaler al creștinătății pornit să salveze bătrânul continent, redându-i identitatea amenințată. Și adevărul este că pe foarte mulți i-a înșelat, captându-i cu această poveste care i-ar face mândri pe Dzerjinski și Andropov deopotrivă. Ceea ce nu știu sărmanii seduși de creștinismul disimulat de bătrânelul de la Kremlin este că îi așteaptă o tiranie și mai cruntă, dar mai ales fără de scăpare.

 

„Ceea ce se întâmplă astăzi în sfera relaţiilor internaţionale nu are doar semnificaţie politică. Vorbim despre ceva diferit şi mult mai important decât politică. Vorbim despre mântuirea omului”, a declamat, cuviosul Kiril cel cu stele pe sub odăjdii. Și, într-o bună tradiție rusească, omul trebuie mântuit cu forța. Dacă e cazul chiar cu forța armelor. Probabil că, în accepția lui Kiril, miile de civili omorâți deja de atacurile ruse în Ucraina au fost izbăviți de eventuale parade gay și trimiși, astfel, direct în Rai.

 

Supus presiunii multor preoți și chiar ierarhi, în special cei din Ucraina, subordonați canonic Patriarhiei de la Moscova, care i-au cerut, inclusiv public, să intervină pentru oprirea războiului, tovarășul KIril și-a scormonit înțelepciunea chiriarhală și iaca ce găselniță a scos: semnificația metafizică a războiului! De altfel, în repetate rânduri, Kiril a susţinut viziunile maladive ale lui Vladimir Putin cu privire la un imperiu rus spiritual şi temporal.

 

Despre faptul că, la această oră, există clerici ortodocși ruși arestați de organele represive pentru faptul că au criticat, în predicile lor, la Sfînta Liturghie, războiului din Ucraina, Kiril, care ar fi trebuit să îi apere, nu are nimic de spus. Vorba ceea: „Moscova nu crede în lacrimi”.

 

Urât au putut să îmbătrânească și Lavrov, și Putin, și Kiril, și toți acei bătrâni KGB-iști decrepiți de la Kremlin. Până și Maskirovka, pe care Școala lui Andropov reușise să o ridice pe culmile cele mai înalte ale înșelătoriei, au reușit s-o ducă în derizoriu, transformând-o în minciunele de tinichea coclită, pe care nici copiii nu le mai cred.

 

Ah, dar uitasem să vă spun că Serghei Lavrov a mai declarat: „Nu vreau să cred, și nu cred, că va începe un război nuclear”. M-am liniștit… Dacă omul zice că nu au atacat Ucraina și că nu va fi nici un război nuclear, putem sta liniștiți.

 

https://www.buciumul.ro/2022/03/11/portretul-kgb-istului-la-batranete-sau-putin-lavrov-soigu-kiril/

 

/////////////////////////////////////////

 

 

(Cand lasi banii sa te fure de la ochi…) Mugur Isărescu refuză să facă publice referatele în baza cărora Dan Voiculescu a fost publicat de Academia Română

 

Scris de Melania Cincea  

 

Academician Mugur Isărescu, şeful Secţiei de Științe economice, juridice și sociologie a Academiei Române. Foto: Agerpres

 

Dan Voiculescu a plătit Editura Academiei Române pentru a-i publica un volum care să aibă antetul acestei instituţii. Criteriile care au stat la baza acceptării spre publicare a cărţii – girate de Mugur Isărescu, preşedinte al Secției de Științe economice, juridice și sociologie –, nu sunt însă cunoscute. Academia Română refuză să le facă publice, argumentând în bătaie de joc: „Referatele asupra lucrării publicate sunt documente interne de lucru specifice.” Interesant, volumul nu este declarat oficial la Biblioteca Naţională a României.

 

 

 

Contracost, oricine poate publica sub egida Academiei Române?

Dan Voiculescu îşi anunţa, la sfârşitul lunii mai, lansarea, la Biblioteca Academiei Române, a Tratatului Umanismului Pragmatic, un volum care, afirmă el, „sintetizează și dezvoltă, într-un cadru unitar, principalele lucrări pe care le-am dedicat studiului doctrinei umaniste în ultimii 30 de ani”. Volum tipărit la Editura Academiei Române, conduse de academicianul Dumitru Radu Popescu, membru al fostei nomenclaturi PCR. Dată fiind o parte a trecutului lui Dan Voiculescu, decizia a stârnit controverse în spaţiul public.

 

 

Sursă foto: danvoiculescu.net

 

Am solicitat de la preşedintele Academiei Române, prof. univ. Ioan Aurel Pop, clarificări în legătură cu publicarea sub egida instituţiei pe care o conduce a acestui volum. În 31 mai am trimis o solicitare de informaţii oficială, la Cabinetul său, cu următoarele întrebări:

 

Cine au fost referenţii acestui volum?

Cine şi-a dat acordul pentru publicare?

La ce cost s-a ridicat editarea şi tipărirea volumului şi cine a suportat cheltuiala?

În ce tiraj a fost tipărit acest volum şi la ce tipografie?

Cum ulterior acestei cereri de informaţii, academicianul Ioan Aurel Pop ieşise în presă cu o declaraţie care dădea răspuns la primele întrebări – delimitându-se însă de subiect şi menţionând că de fapt conducerea Academiei nu şi-a dat acordul, avizul de publicare venind din partea Secției de Științe Economice, Juridice și Sociologie, referatele fiind semnate de academicianul Mugur Isărescu și de profesorul Gheorghe Zaman, membru corespondent al Academiei –, am trimis încă o cerere de informaţii. De data aceasta, pe adresa preşedintelui Secției de Științe Economice, Juridice și Sociologie, Mugur Isărescu. Am solicitat o copie după referatele întocmite de el şi de profesorul Gheorghe Zaman şi, de asemenea, o copie după avizul Secţiei pe care o conduce, transmis Editurii Academiei Române.

 

 

 

„Nu vă putem pune la dispoziție copie a referatelor, întrucât ele sunt documente interne de lucru specifice”

Joi, 10 iunie, a fost ziua în care expira termenul legal de răspuns – 10 zile, conform Legii 544/2001, privind liberul acces la informaţii de interes public. Cum nu primisem răspunsul, am telefonat la Cabinetul preşedintelui Academiei Române, unde depusesem solicitarea de informaţii. „30 de zile e termenul”, mi s-a spus. Mi-am permis să atrag atenţia că termenul este de 10 zile – 30 de zile fiind necesare doar dacă, de exemplu, răspunsul e foarte complex ori necesită un volum mare de muncă pentru redactarea lui – adăugând: „Or, nu e cazul în această situaţie, nu aveţi de căutat în arhive, răspunsul puteaţi să-l aflaţi şi să-l trimiteţi în câteva ore”. Mi s-a răspuns cu un surplus de ţâfnă că nu sunt eu în măsură să analizez volumul de muncă al Academiei Române… La scurt timp însă după acest episod – pe care l-am făcut public pe profilul meu de Facebook –, mi-a fost trimis răspunsul.

 

 

Academician Dumitru Radu Popescu, directorul Editurii Academiei Române. Foto Agerpres

 

Un răspuns „2 în 1”, adică pentru ambele solicitări de informaţii, deşi fuseseră trimise la destinatari diferiţi –, dat în doi peri. Academia Română refuză să facă publice referatele de specialitate în baza cărora a tipărit volumul lui Dan Voiculescu. „Editura Academiei Române ne-a comunicat că acordul de publicare a fost dat de Secția de Științe economice, juridice și sociologie din cadrul Academiei Române. Costurile de tipar, în valoare de 60.000 de lei,  au fost suportate de Fundația «Dan Voiculescu pentru dezvoltarea României», iar volumul a fost tipărit într-un tiraj de 1000 de exemplare, la tipografia Magic Print, din Onești. Editura Academiei Române și Secția de Științe economice, juridice și sociologie nu vă poate (nu vă pot – n.r.) pune la dispoziție o copie a referatelor asupra lucrării publicate, întrucât ele sunt documente interne de lucru specifice”, transmite Carmen Dobre, de la Departamentul Comunicare & PR al Academiei Române.

 

Am căutat tratatul lui Dan Voiculescu la Biblioteca Naţională a Românei atât în Catalogul BNR, care include toate volumele apărute după 1993, cât şi în Catalogul CIP, al cărţilor în curs de apariţie. Nu este însă înregistrat. E un alt mister cum tipăreşte Editura Academiei Române cărţi fără să solicite ISBN de la Biblioteca Naţională a României…

 

 

 

Rotiţe în frăţia penal-academică

Dan Voiculescu s-a aflat, în urmă cu câţiva ani, nu doar în epicentrul unui scandal public de mare corupție (fiind judecat şi condamnat în dosarul ICA, în care prejudiciul de aproximativ 60 de milioane de euro nu a fost recuperat integral nici acum), ci este şi parte a ceea ce am numit frăția penal-academică; în perioada 2012 – 2015, aceasta a scos din detenție, înainte de termen și eludând legea, sute de deținuți prezentați completelor de liberare condiționată drept autori de opere științifice scrise în pușcărie.

 

 

Sursă foto: danvoiculescu.net

 

Dan Voiculescu este unul dintre deţinuţii care au beneficiat de liberare condiţionată în baza lucrărilor ştiinţifice pe care a declarat că le-a scris în penitenciar. Dovada redactării în detenţie a acestor lucrări (11, adică vreo 2000 de pagini, scrise în 73 de ore, declara procurorul DNA), respectiv tabelele de pontaj, pe care le cere legea pentru liberare condiţionată, nu (mai) există. A spus-o Tribunalul Bucureşti care, cu toate acestea, i-a acceptat cererea de liberare condiţionată.

 

În toamna lui 2017, când am scris pe larg despre acest subiect, mă întrebam: Dovada că Dan Voiculescu şi-a scris în detenţie 11 lucrări ştiinţifice nu a existat sau a fost distrusă? Întrebarea persistă încă. Despre dosarul care ar fi putut face lumină – într-un fel sau altul – şi în acest caz nu se mai ştie nimic. Deschis de DNA în ianuarie 2016, in rem – pentru infracțiunea de favorizare a făptuitorului, în modalitatea ajutorului dat unor persoane condamnate pentru infracțiuni de corupție, în scopul de a îngreuna executarea pedepselor aplicate de instanțele de judecată –, în februarie 2019 a fost declinat Secţiei de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie. Ce s-a mai întâmplat, dacă s-a mai întâmplat ceva nu se ştie.

 

Citiţi şi: Dovada că Dan Voiculescu şi-a scris în detenţie 11 lucrări ştiinţifice nu a existat sau a fost distrusă?

De altfel, şi numele Academiei Române apărea în această frăție penal-academică. Dan Dungaciu, directorul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române, a fost şi coordonator ştiinţific, şi editor, pentru cărţi numite ştiinţifice şi declarate ca fiind scrise în detenţie de Bogdan Nicola. Niciunul dintre volume nu era însă de găsit nici la editura ISPRI, nici la Biblioteca Naţională a României. Cu atât mai puţin, în librării.

 

Citiţi şi: Trei cărţi ştiinţifice scrise în penitenciar, girate de Academia Română, pentru scurtarea pedepsei unui deţinut, sunt de negăsit

 

https://putereaacincea.ro/mugur-isarescu-refuza-sa-faca-publice-referatele-in-baza-carora-dan-voiculescu-a-fost-publicat-de-academia-romana/

 

////////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

RTV, televiziunea „folosită cu ticăloșie”

 

 

Scris de Brîndușa Armanca

 

Sunt câteva zile de când RTV-ul fugarului Ghiță face subiect de scandal din moartea jurnalistei Iulia Marin de la Libertatea.

 

 

 

Tânăra jurnalistă n-a ascuns că suferea de depresie și scria frecvent pe rețelele sociale despre eforturile de a se trata. Nimic din suferința ei nu transpare în articolele și investigațiile sale riguros documentate. Presa a semnalat cu mult regret pierderea tinerei de 32 de ani din rândurile breslei. Nu întreaga presă, fiindcă există canale de televiziune fără etică și oameni cinici care lucrează în presă fără a onora numele de jurnalist care au făcut din dispariția Iuliei Marin un subiect de batjocură.

 

RTV, prin vocea toxică a lui Ciutacu, acompaniat de corul comentatorilor de serviciu, a decretat în emisiunile din 19, 20, 21 aprilie că persoanele cu depresie nu pot lucra în presă: „Pixul domnișoarei Marin e o armă. Care folosită cu ticăloșie poate distruge destine”, s-a spus în emisiune.

 

Reacția societății a fost promptă, ceea ce se întâmplă rar: 2.000 de redacții, ONG-uri, BOR, asociații de psihoterapeuți etc. au semnat un apel prin care sancționau moral incitarea la ură și discriminare practicată de RTV și au cerut CNA și Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) să analizeze cazul.

 

Lucrurile însă nu s-au oprit aici. RTV a continuat atacul la Libertatea, la patronat, la conducerea editorială și la semnatarii apelului, utilizând pretextul „neglijării” bietei jurnaliste, care ar fi fost „folosită și lăsată să moară”. Coordonatorul redacțiilor Libertatea și GSP, „propagandistul-șef” Cătălin Tolontan, cum apare titrat, a fost tocat în fiecare seară că ar fi ajutat-o indirect pe Iulia Marin să se sinucidă. Poziția oficială a RTV și un interviu cu Victor Ciutacu publicate de paginademedia.ro incriminează în plus redacția că ar fi încălcat legislația muncii, că nu i-a dat jurnalistei subiecte soft, ca turism, ecologie etc.

 

Tupeul RTV merge până la capăt, susținând că „reclamaţia la CNA şi petiţia semnată de către cadrele soroşiste au scopul de a obliga România TV să-l cenzureze pe Victor Ciutacu”.  Ciutacu se victimizează zilnic că e atacat pentru a nu continua o presupusă investigație și să nu dezvăluie „adevărul” privind moartea jurnalistei.

 

Mona Dârțu face o analiză serioasă a comunicatului oficial al RTV și conchide: „Victor Ciutacu nu se ocupă cu «investigațiile» – el e doar moderatorul unei emisiuni”, iar RTV „ar trebui chemată în instanță luni dimineață să probeze toate afirmațiile – deocamdată neprobate – din propria poziție oficială”.

 

Art. 79 din Codul Civil stabilește că „Memoria persoanei decedate este protejată în aceleași condiții ca și imaginea și reputația persoanelor aflate în viață”. Iar afirmațiile, nu simple opinii, lansate și întărite de RTV trebuie sancționate. De ce își permit unele organizații de presă din audiovizual derapaje în lanț? Fiindcă nu au pățit mare lucru, în afară de câteva amenzi bine strunite de comanda politică. În schimb, sute de mii de euro se scurg în conturile lor de la partidele aflate la putere. Instituțiile politizate ale statului se arată neputincioase de cele mai multe ori. Nici CNA, nici CNCD sau ANI n-au făcut mari isprăvi de-a lungul anilor, pentru a asana menajeria.

 

Conspirațiilor  RTV i se asociază Cristoiu, care zice într-o diatribă confuză că „statul paralel” face, prin apelul semnat de mii de cetățeni, „o instigare la linșare” a RTV, „linșaj național haștagist, tefelisto-userist” a singurei televiziuni „independente” din  România. În aceeași notă conspiraționistă se înscriu discursurile lui Gușă pe diversele canale ale „Clubului de gândire Gold”, aluziile aruncate de Mircea Badea și numeroase detractări de care e plină presa „folosită cu ticăloșie”.

 

La întrebările noastre privind măsurile pe care intenționează să le ia patronatul și conducerea editorială a redacției Libertatea față de afirmațiile lansate de RTV, am primit următorul răspuns:

 

„Duminică au trecut patru zile de la constatarea decesului jurnalistei Iuliei Marin și 48 de ore de la înmormântarea ei. În acest timp extrem de scurt, am fost martorii a 4 emisiuni pe care noi le considerăm de lapidare, la România TV. Am reflectat cele spuse acolo, pentru public, și am inițiat un apel antidiscriminare în contra limbajului urii, unde s-au adunat peste 2.000 de reacții instituționale și de la oameni, și tot sosesc (…). Redacția Libertatea nu e formată din sute de oameni, are un corp editorial de 40 de oameni îndurerați după pierderea unei colege de 32 de ani, oameni care fac mari eforturi să-și continue activitatea de zi de zi și să reflecteze la ce avem de făcut. Noi, ca instituție, nu am înaintat plângeri la CNA și la CNCD pentru că acestea au anunțat că vor discuta cazul. Sunt mai multe căi pe care putem merge pentru a apăra memoria Iuliei Marin și impactul asupra noastră, colegilor ei. Ne sfătuim deja cu managementul companiei Ringier ce e de făcut în continuare”.

 

https://putereaacincea.ro/rtv-televiziunea-folosita-cu-ticalosie/

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dictatura anormalității

 

 

 

Posted by justitiarul

 

 

 Parlamentarii europeni au hotărât că un bărbat poate naște copiii și au votat un raport în acest sens […]

Săptămâna trecută, parlamentarii europeni au hotărât că un bărbat poate naște copiii și au votat un raport în acest sens (Raportul Matic). Nu e obligatoriu, e doar un act politic, însă a strecurat în conștiința opiniei publice ideea insidioasă că și bărbații pot rămâne însărcinați și pot face copiii. Nu contează faptul că nu a existat încă nici un caz în istoria umanității sau a biologiei mamiferelor în care un mascul să nască pui vii, iar demersul este similar unui semnal de alarmă la adresa protejării inorogilor în fața atacurilor dragonilor. S-a cerut (de către cine !?), s-a votat !

În urmă cu două zile, un transgender (un fost bărbat care și-a schimbat prin chirurgie plastică și tratamente hormonale sexul, devenind femeie) a “câștigat” concursul de frumusețe “Miss Nevada” din SUA. Nu contează faptul că respectivul individ nu corespunde definiției biologice a femeii (factorul principal fiind acela că nu are aparatul reproducător al femeii). Dacă el vrea să se considere “femeie”, a devenit incorect politic să te pui în calea fericirii lui, considerându-l bărbat.

Laurel Hubbard (43 de ani, fostă Gavin Hubbard) este primul sportiv transgender care va concura la Jocurile Olimpice, după ce Federația de Haltere din Noua Zeelandă l-a înscris oficial pe lista de participanți la probele feminine.

Selectarea lui Laurel Hubbard a fost posibilă după ce Federația Internațională de Haltere a schimbat criteriile de calificare pentru Olimpiada de la Tokyo și a permis astfel participarea sportivilor transgender.

Hubbard nu a câștigat nici un titlu semnificativ cât timp a concurat în concursurile masculine de haltere. Începând cu vârsta de 35 de ani, când s-a declarat femeie și a început să concureze în competițiile feminine, a câștigat medalia de argint la Campionatele Mondiale din 2017 și medalia de aur la Jocurile Pacificului în 2019.

Belgianca Anna Vanbellinghen, principala favorită în competiția olimpică de la Tokyo la categoria la care va concura și Hubbard (87 kg), a numit selectarea sa drept ”o glumă proastă” și a criticat mișcarea pentru lipsa de fairplay la adresa celorlalte competitoare.

Se preconizează deja introducerea categoriei transgender, alături de masculin și feminin, la competițiile deja existente – însă inițiativa se lovește de opoziția mișcărilor gay, care critică acest demers. Dacă un bărbat se declară femeie, de ce nu i-am recunoaște până la capăt acest statut , char dacă el are morfologia și musculatura unui bărbat !?

Exemplele de acest gen pot continua, căci sunt din ce în ce mai multe, în special în lumea sportului, iar reacțiile nu întârzie să apară.

Mișcarea feministă, care până mai ieri clama egalitatea în drepturi a femeilor cu bărbații, vârful de lance al revendicărilor fiind dreptul la avort (sub sloganul “fac ce vreau cu corpul meu”) s-a trezit atacată de invazia de transgenderi care doresc să intre în istorie, să devină relevanți ca femei, în domenii în care erau anonimi ca bărbați. În momentul de față, feministele au început să reacționeze la adresa acaparării de către transgenderi a unor zone destinate femeilor, cu consecința unor rupturi ideologice în cadrul frontului pentru libertățile sexuale.

Pentru noi, cei majoritari, genul acesta de știri ne provoacă cel mult amuzament și o ridicare indiferentă din umeri, deoarece nu vedem nici o miză în aceste încercări (aparent ratate), de modificare a legilor firii însă femeilor (competitoare la concursuri de frumusețe sau sportive) care își văd răpită munca de o viață și dreptul la podium, nu prea le mai arde de zâmbete îngăduitoare.

Pentru cei care susțin din umbră aceste aberații însă, ele sunt foarte importante, deoarece acum se scrie istoria transgenderismului: primul transsexual care a câștigat eurovizionul, primul transsexual care a câștigat un concurs de miss, primul transsexual care a câștigat o competiție atletică feminină. Primul transsexual care a câștigat dreptul la concediu maternal. Primul bărbat care a câștigat dreptul de a folosi toaleta femeilor. Toate aceste date, nume și evenimente sunt adunate cu grijă și glorificate în viitoarele manuale de educație sexuală, ce sunt destinate schimbării mentalității privind ideologia de gen, a copiilor noștri. Ele vor fi prezentate ca fiind egale în importanță cu primul transplant renal sau hepatic, sau cu descoperirea insulinei. Copii noștri vor trebui să învețe, să memoreze aceste date și nume “importante”, vor primi note și le va fi testat și reeducat simțul realității și normalității (redenumit “homofobie”).

Viitorul “aparține” – în viziunea scelerată a mondialiștilor, indivizilor “neutri” (nici bărbați, nici femei). Deja se promovează cântăreți, modele și haine unisex, personaje, păpuși pentru copiii cu o identitate sexuală cât mai vagă (androgină).

Pentru copiii, pentru viitor, au fost inventate genuri noi, ce nu există în natură (cisgen, non-binar, transgen) și orientări sexuale noi (asexuali, bisexuali, homosexuali, bi-curioși, demisexuali, non-heterosexuali, pansexuali, polisexuali, queer). Vor trebui să învețe definiția fiecărui gen și orientare, vor da examen din ele, iar probabil până în 2050 vor trebui să învețe despre câte tipuri de inorogi și curcubee specifice mișcării LGTBQIA există și care sunt diferențele între ele, câte sub-categorii de gay există și prin ce se identifică. În America, copii învață la școală despre cultura bear și simbolurile gay friendly din zonele în care pot fi găsiți respectivii.

Ne dăm seama că treaba devine serioasă, când un președinte european, Emmanuel Macron ajunge să susțină ideea unei „bătălii culturale” cu statele-membre al Uniunii Europene din est, precum Ungaria sau Polonia, care adoptă legislație anti-LGBT sau anti-minorități.

„Trebuie să încercăm să aflăm cum pot ajunge unele ţări în această situaţie. Trebuie să ducem o bătălie culturală, o bătălie a civilizaţiilor”, a spus Macron la Bruxelles la conferinţa de presă de spătămâna trecută, după terminarea unui summit european unde au avut loc discuţii aprinse pe tema noii legi din Ungaria împotriva promovării homosexualităţii în rândul minorilor.

În spatele tuturor acestor inițiative și luări de poziție a politicienilor există un puternic lobby, ce sprijină deja o industrie a culturii sexuale de gen. În SUA, grupuri de presiune (ONG-uri) finanțate generos de mișcarea neo-marxistă evreiască, au determinat deja la Hollywood introducerea scenelor și personajelor gay sau transgender în filme, seriale și desene animate, ținta predilectă fiind copiii. În premieră, personajul mitologiei nordice Loki, portretizat de Marvel în seria de filme Thor, devine primul personaj bisexual din filmele destinate copiilor !  Credeți că paradele anuale, săptămânile (devenite luni !) ale “diversității” sunt organizate gratuit, de către voluntari inimoși ?! Toți activiștii gay sunt bine finanțați și sponsorizați pentru activitatea lor, unii chiar trăiesc foarte dine doar din asta ! A devenit profitabil să devii gay, transgender sau susținător al mișcării LGTBQIA și mulți fripturiști din artă, cultură, muzică sau politică s-au prins de treaba asta și au devenit peste noapte susținători ai noii ideologii de gen.

De ce este importantă pentru mondialiști denaturarea normalității identității de gen ? Deoarece conștiința propriei identități pornește de la conceptul fundamental de bărbat sau femeie. Șubrezirea individului și a societății – prin alterarea conștiinței propriei identități este cheia viitoarei dictaturi planetare. Dacă îi lăsăm să distrugă identitatea naturală a copiilor noștri, bătălia lor împotriva Umanității este ca și câștigată.

Mihai RAPCEA

 

Dictatura anormalității

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

Rusificarea României în documente istorice

 

 

Atunci când mitomanul plagiator Ponta se duce la Moscova și se declară un fan al Rusiei nu face altceva decât să murdăreasca memoria eroilor români uciși de ruși, deportați în Siberia etc. Elitele românești torturate și ucise în închisorile comuniste create la ordinul Moscovei nu par a-l deranja pe gunoiul bolșevic Ponta. Președintele partidului creat de KGB-istul criminal Ilici Iliescu, Viorel Ponta, este fie de o prostie imensă și nu face asocieri minimale cu trecutul recent plin de lacrimi și sânge, în care străbunii nostri au fost măcelăriți de rușii criminali sau, de ce nu, înțelege exact ce rău face, dar vrea cu orice preț să fie sprijinit de structurile rusești încă extrem de active în această parte a lumii.

 

Pentru cei care au uitat cum a acaparat Rusia Sovietică jumătate din Europa, iată mai jos directiva temutului NKVD, din care reiese clar cum s-a rusificat România, și nu numai, și cum rușii barbari a înlăturat orice urmă de rezistență națională și orice urmă de patriotism din gulagul comunist. Păcat că posturile de căcat Antena 3 și Romania TV, care se ocupă toată ziua de împroșcarea cu noroi a Președintelui României, nu încearcă să vadă imensa diferență între sutele de mii de români trimiși la moarte de ruși și așa-zisele gorile ale unuia sau altuia ce, ca să vezi, nu lasă bătrânii să se îndobitocească privind la Antena 3. Dacă aceste două posturi de rahat ar înceta să mai emită, România ar fi mai curată, iar rușii criminali ceva mai departe de România europeană.

 

DIRECTIVELE DE BAZĂ ALE NKVD PENTRU ŢĂRILE DIN ORBITA SOVIETICĂ

MOSCOVA 2-6-1947 (STRICT SECRET) K-AA/CC 113. INDICAŢIA NK/003/47

 

Este interzisă primirea pe teritoriul ambasadelor a autohtonilor contactaţi de noi ca informatori. întâlnirea cu aceşti oameni este organizată de serviciul special desemnat în acest scop, iar întâlnirile pot avea loc doar în locuri publice. Informaţiile sunt preluate de către ambasadă, prin organele serviciilor speciale, în speţă cu predarea lor ofiţerului nostru cu cel mai mare grad în ambasadă.

Se va urmări ca între soldaţii noştri şi populaţia civilă să nu se producă legături de nici un fel. Este inadmisibil ca ofiţerii noştri să viziteze autohtoni la locuinţele lor; este, de asemenea, inadmisibil ca simpli soldaţi să stabilească relaţii cu femei din rândul băştinaşelor. Nu se admite stabilirea de relaţii între soldaţii noştri şi populaţia civilă, respectiv soldaţii autohtoni.

Se va accelera lichidarea cetăţenilor care întreţin legături neiniţiate de către noi cu Partidul Comunist Polonez, Partidul Socialist Polonez, cu interbrigadiştii, cu Organizaţia Tineretului Comunist Polonez, cu Armata de Acasă şi alte asociaţii. în acest scop trebuie folosite elementele opoziţiei militare.

La acţiunile militare vor lua parte acei soldaţi care au stat pe teritoriul ţării noastre (se are în vedere Uniunea Sovietică n.red. „Memoriei’) înainte de a intra în Armata Kosciuzsko (Armata poloneză ce lupta de partea Armatei Sovietice pe teritoriul U.R.S.S. n.red. „Memoria”). Se va ajunge la distrugerea ei totală.

Trebuie realizată în mod accelerat unificarea tuturor partidelor într-un singur partid, având grijă ca toate rolurile cheie să revină acelor oameni care aparţin serviciilor noastre secrete.

Unificarea organizaţiilor de tineret trebuie făcută rapid. De la conducători de organizaţii locale în sus, în poziţii de conducere se vor repartiza oameni desemnaţi de serviciile noastre speciale.

Se organizează şi se urmăreşte ca funcţionarii aleşi ca deputaţi la congrese să nu-şi poată păstra mandatul pe întreaga perioadă ce le stă în faţă. Deputaţii nu pot convoca în nici un caz şedinţe între întreprinderi. Dacă nu există altă soluţie şi o asemenea şedinţă trebuie convocată, se vor îndepărta acei oameni care au activitate în legătură cu proiectarea concepţiilor şi avansarea revendicărilor. Iniţiativele particulare trebuie eliminate cu desăvârşire. Pentru fiecare congres se vor pregăti oameni noi şi doar cei vizaţi de serviciile noastre secrete.

Se va acorda o atenţie deosebită persoanelor cu capacităţi organizatorice şi cu şanse sigure de popularitate. Aceşti oameni trebuie cooptaţi, iar în cazul în care se opun, se va bloca accesul lor la posturi ierarhic superioare.

Se va urmări ca funcţionarii de stat (exclusiv organele de securitate şi din industria minelor) să aibă retribuţii mici. Aceasta se referă îndeosebi la sfera sănătăţii, justiţiei, culturii, respectiv la cei care deţin funcţii de conducere (documentul găsit în Cehoslovacia adaugă: mai puţin cadrele de conducere alese pe baza lealităţii faţă de regimul socialist).

In toate organele de guvernământ, respectiv în majoritatea uzinelor, trebuie să avem oameni care conlucrează cu serviciile noastre speciale, fără ştirea organelor administrative locale.

Se va urmări cu stricteţe ca presa autohtonă să nu transmită date privind calitatea şi sortimentul mărfurilor ce ni se transportă. Nu este voie ca această activitate să se numească comerţ. Trebuie neapărat menţionat faptul că e vorba de schimburi de mărfuri.

Se vor exercita presiuni asupra serviciilor publice în sensul ca acestea să nu acorde acte doveditoare a proprietăţii asupra pământului; actele vor arăta doar calitatea de lot dat în folosinţă, dar niciodată pe aceea de proprietate a deţinătorului.

Politica faţă de mica gospodărie ţărănească urmează acest curs pentru a face gospodăria particulară nerentabilă. După aceea trebuie începută colectivizarea. In cazul în care ar interveni o rezistenţă mai mare din partea ţăranilor, trebuie redusă împărţirea mijloacelor de producţie repartizate lor, concomitent cu creşterea obligaţiilor de predare a cotelor. Dacă nici aşa nu se ajunge la rezultatul scontat, trebuie organizat ca agricultura să nu poată asigura aprovizionarea cu alimente a ţării, astfel ca necesarul să trebuiască acoperit prin import.

Trebuie făcut totul ca hotărârile şi ordinele – fie acestea cu caracter juridic, economic sau organizatoric – să fie nepunctuale.

Trebuie făcut totul ca anumite cazuri să fie discutate concomitent de mai multe comisii, oficii şi instituţii, însă nici una dintre ele să nu aibă drept de decizie înainte de a se consulta cu celelalte (fac excepţie cazurile ce vizează industria minelor).

Sindicatele din uzină nu pot exercita nici o influenţă asupra activităţii din uzină. Ele pot lucra doar la punerea în practică a hotărârilor şi atât.

Sindicatele nu au dreptul de a se împotrivi conducerii în nici o problemă. Sindicatele trebuie să fie ocupate cu alte probleme minore, ca de exemplu: organizarea odihnei în concedii, discutarea cererilor de pensii şi împrumuturi, programe culturale şi distractive, organizarea de excursii, repartizarea mărfurilor deficitare, justificarea unor puncte de vedere şi decizii ale conducerii politice.

Trebuie organizat ca numai acei conducători să fie avansaţi care execută impecabil problemele cu care au fost însărcinaţi şi care nu le analizează depăşind cadrul activităţii lor.

In legătură cu activitatea băştinaşilor care sunt purtători ai unor funcţii de partid, de stat cu administrative trebuie create asemenea condiţii, ca aceştia să fie compromişi în faţa angajaţilor, astfel încât să devină imposibilă întoarcerea lor în anturajul iniţial.

Cadrelor militare autohtone li se pot încredinţa poziţii de răspundere în locuri unde deja sunt plasaţi oamenii serviciului special.

In cazul fiecărei acţiuni armate şi cu ocazia tragerilor cantitatea muniţiei va fi controlată permanent şi cu seriozitate, indiferent de tipul de armă.

Trebuie ţinut sub observaţie fiecare institut de cercetare şi laborator, consemnându-se orice cercetare valoroasă.

Trebuie acordată o mare atenţie inventatorilor, inovatorilor, respectiv dezvoltată şi sprijinită activitatea lor, dar fiecare invenţie trebuie, înregistrată cu consecvenţă la centru. Este permisă doar realizarea acelor invenţii care cu aplicabilitate în industria minelor sau cele care au indicaţiile noastre speciale. Nu este permisă realizarea acelor invenţii care ar asigura creşterea producţiei de produse finite şi, paralel cu aceasta, scăderea producţiei şi a extragerii de materii prime sau ar împiedica îndeplinirea deciziilor. Dacă o invenţie a devenit cunoscută, trebuie organizată vânzarea acesteia în străinătate pe valută vest, pe motiv că e prea costisitoare în ţară. Documentele cuprinzând datele cu privire la valoarea şi descrierea invenţiei nu se publică. Toate datele şi documentele privitoare la valoarea şi descrierea amănunţită a invenţiei vor intra în posesia noastră.

Punctualitatea transporturilor de orice gen trebuie perturbată (mai

puţin cele cuprinse în îndrumările din N.K. – 552-46).

In uzine trebuie iniţiate diferite şedinţe şi conferinţe profesionale, trebuie notate propunerile, observaţiile ce au fost expuse, respectiv autorii acestora.

Trebuie popularizate discuţiile cu muncitorii care se ocupă de probleme actuale legate de producţie, respectiv cele care critică trecutul şi problemele locale. Nu se vor înlătura cauzele fenomenelor în discuţie.

Luările de poziţie ale conducerilor băştinaşe pot avea coloratura naţională sau istorică, dar acestea nu pot duce la unitate naţională.

Trebuie acordată o mare atenţie ca nu cumva în oraşe să existe reţele de apă nelegate la reţeaua principală în cartierele în curs de reconstrucţie sau nou construite. Canalizările vechi neracordate şi fântânile trebuie lichidate sistematic pe parcurs.

Reconstrucţia obiectivelor industriale şi construcţia celor noi se va face având în vedere ca materialele reziduale să fie dirijate în depozitele de apă ce ar putea folosi drept rezerve de apă potabilă.

In oraşele reconstruite sau nou construite nu se mai admit în locuinţe spaţii excedentare, care ar putea folosi la adăpostirea pe o perioadă mai lungă a animalelor sau depozitarea rezervelor de alimente.

întreprinderile proprietate personală, micii meseriaşi şi micii industriaşi să primească doar astfel de materii prime şi utilaje inferioare şi depăşite care să împiedice producţia de calitate. Preţul acestor mărfuri să fie mai mare decât preţul produselor similare ale întreprinderilor de stat.

Trebuie extinsă birocraţia statului în cel mai înalt grad în toate domeniile. Este admisă critica activităţii organelor administrative, însă nu se admite nicidecum scăderea numerică a personalului şi nici funcţionarea normală a aparatului birocratic.

Trebuie avut o mare grijă de toate proiectele de fabricaţie în industria minieră, respectiv în întreprinderile indicate în mod special. A se împiedica aprovizionarea bună a pieţii interne.

Trebuie acordată o atenţie deosebită bisericilor. Activitatea cultural-educativă trebuie astfel dirijată ca să rezulte o antipatie generală împotriva acestora. E necesar să fie puse sub observaţie tipografiile bisericeşti, arhivele, conţinutul predicilor, cântecelor, al educaţiei religioase, dar şi cel al ceremoniilor de înmormântare.

Din şcolile elementare, de specialitate, dar mai ales din licee şi facultăţi trebuie să fie înlăturaţi profesorii de valoare care se bucură de popularitate. Locurile lor trebuie să fie ocupate de oameni numiţi de noi, având un nivel de pregătire slab sau mediocru. Să se analizeze diferenţele dintre materii, să fie redusă cantitatea de material documentar, iar la licee să se oprească predarea limbilor latină şi greacă veche, a filosofiei generale, a logicii şi geneticii. în manualele de istorie nu trebue amintit care dintre domnitori a servit sau a vrut să servească binele ţării. Se va insista pe lăcomia şi răutatea oricărui rege, pe efectul nefast al monarhiei, şi pe lupta poporului asuprit. în şcolile de specialitate trebuie introdusă specialitatea îngustă.

Trebuie să fie iniţiată organizarea unor acţiuni cu caracter artistic sau sportiv care să sărbătorească lupta băştinaşilor împotriva cotropitorilor (exclusiv ruşii, îndeosebi nemţii) şi care să popularizeze lupta pentru socialism.

Pe plan local este interzisă apariţia unor opere despre acei băştinaşi care înainte de revoluţie şi în perioada celui de-al doilea război mondial au trăit la noi (în U.R.S.S., n.red. „Memoria!’) sau au luptat alături de noi în timpul războiului.

Dacă nu se constituie o organizaţie care ar sprijini alianţa cu noi, dar totodată ar stărui asupra controlului activităţii economice a conducerii oficiale, imediat trebuie pornită împotriva ei o campanie de acuzare a naţionalismului şi şovinismului. Aceasta trebuie făcută în felul următor: profanarea monumentelor ce ne aparţin, distrugerea cimitirelor, difuzarea unor manifeste din care să rezulte ponegrirea naţiunii şi culturii noastre şi îndoiala faţă de înţelesul contractelor încheiate cu noi. în munca de propagandă trebuie implicaţi şi băştinaşii, folosindu-ne de ura care există împotriva acelor organizaţii.

Se va da o atenţie deosebită construcţiei şi reconstrucţiei drumurilor, podurilor, a căilor şi reţelelor de legătură, indiferent cât de îndepărtate sau inaccesibile ar fi, ca, în cazul în care este nevoie de o intervenţie armată, locul rezistenţei sau al concentrării forţelor reacţionare să fie accesibil din toate părţile.

Trebuie ca reprezentanţii opoziţiei să fie închişi. Se va încerca prin toate mijloacele racolarea acelor opozanţi care se bucură de stima populaţiei băştinaşe. Dacă nu cedează, trebuie compromişi prin campanie de denigrare. înainte ca ei să se întipărească în conştiinţa maselor, trebuie lichidaţi prin aşa-numite „întâmplări neprevăzute” sau închişi sub acuzaţia de crimă de drept comun. Numai în cazuri cu totul speciale se admit procese politice, care vor fi ţinute sub acuzaţia de „înaltă trădare”.

Trebuie împiedicată cu orice preţ reabilitarea celor condamnaţi în procese politice. Dacă această reabilitare devine inevitabilă, se admite doar cu condiţia ca acel caz să fie considerat o greşeală judecătorească;’ condamnatul nu va fi judecat, ci doar graţiat: nu va avea loc reluarea procesului, respectiv autorii judecăţii greşite nu vor fi convocaţi.

Se interzice judecarea sau chiar criticarea publică a acelor conducători numiţi de către partid, care prin activitatea lor au produs pierderi sau au trezit nemulţumirea angajaţilor. In cazuri drastice se recheamă din funcţie, fiind numiţi în poziţii similare sau superioare. La sfârşit, trebuie puşi în funcţii de conducere şi ţinuţi în evidenţă drept cadre de rezervă pentru perioada schimbărilor ulterioare.

Se aduc la cunoştinţă publicului procesele acelor persoane cu poziţie de conducere (în primul rând din cadrul armatei, ministerelor, serviciilor importante, cadrelor didactice) care sunt învinuite de atitudine împotriva poporului, socialismului, industrializării. E o acţiune ce atrage atenţia maselor populare.

Se va căuta ca acei care lucrează în diferite funcţii indiferent cât de mici, să fie schimbaţi şi înlocuiţi cu muncitori cu cea mai mică pregătire profesională, necalificaţi.

Trebuie ca la facultăţi să ajungă cu prioritate sau în mod exclusiv, cei ce provin din cele mai joase categorii sociale, cei care nu sunt interesaţi să se perfecţioneze la nivel înalt, ci doar să obţină o diplomă.

Se vede si azi ca o parte din prevederile Directivei NKVD se aplica in Romania de catre PSD, Antena 3, Romania TV. Cine nu cedeaza este prelucrat la Antena 3 de nu se vede. Fostii comunisti au infiintat Spiru Haret, locul unde ajung cei care, vorba documentului, vor doar sa obtina o diploma. Si se mai pot gasi alte asemanari. Doar nu degeaba Romania PSD-ista este colhoz rusesc.

 

Citeste si articolele:

 

Ponta și poporul rus prosperitate ne-au adus

Naţional-comunismul şi spălarea creierelor în România

Societatea “Timişoara” propune înfiinţarea unui tribunal internaţional pentru judecarea crimelor comunismului

Toţi torţionarii comunişti din România se reduc la cei doi executaţi în decembrie 1989

Ion Mihai Pacepa: Securitatea a fost importată din Moscova

 

 

 

Rusificarea României în documente istorice

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Am avut un marinar, acum avem o epavă

 

 

Obiectivul principal al președintelui Iohannis – acela de a nu semăna cu predecesorul său – a fost atins. Numai că nava pe care a urcat el a naufragiat. Pe bani mulți, ascunși de ochii publicului.

 

Cristian Preda

 

 

 

DE ACELAȘI AUTOR

 Înfrânt de Greblă

 Trei întrebări care-i macină pe peneliști. Și nu doar pe ei

 Mareșalul Antonescu, un titlu onorific retras după 82 de ani

 Teoria liberală a sacilor în căruță

 Dacă nu e demis Bode, nu pleacă nici Grindeanu

 

 

 

Dacă Traian Băsescu ar fi spus, întrebat de un jurnalist, că o lege al cărei text e secret blochează aflarea cheltuielilor de călătorie ale președinției, ar fi fost suspendat pentru a treia oară. Și n-ar mai fi scăpat de demitere. Succesorul lui declara deunăzi că nu va dezvălui cât costă vizitele sale în străinătate, fiindcă l-ar împiedica un asemenea secret de stat stabilit prin lege. Iar vizitele lui Iohannis, spre deosebire de cele ale lui Băsescu, sunt lungi și dese, semănând mai degrabă cu cele făcute de dictatorii africani decât cu vizitele unui politician democrat. Disprețul cu care cel mai înalt demnitar al statului român îl tratează pe cetățean nu a atins niciodată o asemenea cotă.

 

Asistăm, cred, la ultimul act al unei involuții care părea greu de imaginat până și adversarilor înfocați ai actualului șef al statului. Imaginea „neamțului” chibzuit, serios, occidentalizat, aplecat asupra muncii cu deplină responsabilitate a fost făcută praf. Iohannis e fix pe dos: cheltuieli exorbitante, balcanism, intervenții publice pe care nu le poate exprima liber, ci numai citind de pe foi, absent mai tot timpul și arogant atunci când ni se arată, pentru câteva minute, nouă, muritorilor de rând. Dacă pe Traian Băsescu adversarii l-au stigmatizat folosind imaginea unui marinar guraliv, șleampăt și autoritar, lui Iohannis defectele îi sunt iertate. Cel puțin așa par să stea lucrurile acum. Iar explicația e simplă: presa care îl ponegrea pe predecesorul său e cea care livrează și opinia dominantă de azi. Cu o deosebire: folosind și ea bani mulți de la buget. Milioane de euro pe lună, din subvențiile partidelor pe care Iohannis le-a adus la guvernare.

 

Nu e singurul mod în care el a reușit să degradeze democrația. Fiind, de fapt, mai partizan decât a fost vreodată Băsescu. A spus-o deunăzi chiar una dintre aliatele sale de nădejde, Alina Gorghiu, care observa că PNL nu ar fi avut îndreptățirea să conducă guvernele alcătuite din noiembrie 2019 încoace. Totul i se datorează, a adăugat recunoscătoare senatoarea, președintelui. Klaus Iohannis le-a făcut un hatâr celor care l-au inventat ca prezidențiabil. Cu costuri imense. În primul rând, numind drept premieri inși tot mai puțin liberali și tot mai servili. Dacă Orban era un penelist vechi, iar Cîțu – unul nou, Ciucă e orice, numai liberal – nu! Dar asta-i, până la urmă, treaba PNL.

 

Mult mai importante sunt daunele create în afara partidului care l-a adoptat pe președinte în 2014, pentru a ajunge (din nou) la Palatul Victoria între noiembrie 2019 și mai 2023. Una privește societatea politică, iar cealaltă – statul.

 

De când e la Cotroceni, Iohannis a reușit să țină PSD la putere în mod (aproape) neîntrerupt. Victoria sa din 2014 nu l-a scos de la șefia guvernului pe Ponta. Doar nenorocirea din Colectiv l-a trimis la plimbare pe dottore. După perioada în care Cioloș a condus un guvern aflat tot la mâna PSD, au urmat anii Dragnea, un pesedist căruia președintele i-a îngăduit să folosească drept marionete premieri din ce în ce mai stranii – Grindeanu, Tudose și Dăncilă. Au venit, apoi, guvernele minoritare Orban, perioadă în care tot pesediștii dictau, apoi un scurt moment de 8-9 luni când PSD a fost scos pe bară. Din toamna lui 2021 încoace, Iohannis pare sedus de figura lui Ciolacu. N-ar fi nimic în neregulă dacă șeful statului și șeful social-democraților și-ar fi asumat de la bun început amorul politic. Numai că ei au ajuns la căsătorie promițând că nu vor coopera. Iar după ce au mers la altar, n-au avut – nici Iohannis, nici Ciolacu – onestitatea de a declara că soluția îmbrățișată e una „imorală”. Ar fi semănat, desigur, cu Băsescu, încălcând astfel singurul „tabu” pe care-l recunosc.

 

Efectul acestei politici asupra statului e dezastruos. Căci, potrivit Constituției, președintele nu e doar mediator între stat și societate, ci e și cel care reprezintă statul. În această privință, doctrina lui Iohannis e o ilustrare a maximei „capul ce se pleacă paloșul nu-l taie”. Într-adevăr, el l-a tolerat pe Ponta, i s-a supus lui Dragnea, a făcut puțin sluj și-n fața Vioricăi Dăncilă, apoi i-a pupat papucul lui Ciolacu, în fiecare împrejurare, de frică să nu care cumva să fie suspendat. Statul a devenit astfel un scut pentru propria persoană. Însoțit și de vouchere pentru vacanțe de lux. Atât în țară, cât mai ales în străinătate.

Ar trebui să reflectăm la ce fel de președinte ne dorim pentru 2024. E o întrebare care mă frământă. Nu-s singurul. În ce mă privește, am pus pe hârtie o schiță de portret, pornind de la experiența celor patru șefi de stat de după 1989, de la datoriile constituționale ale unui președinte și de la așteptările publicului, așa cum le-am perceput în ultima vreme. Îl voi tipări în curând, cu speranța că voi hrăni astfel dezbaterea despre ce facem după ce epava va fi trasă la mal. //

 

 

https://revista22.ro/opinii/cristian-preda/am-avut-un-marinar-acum-avem-o-epava

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

(Globalizare- ochii tai nu plang ,pentru ca marsaluiesti peste cadavre!) Lavrov: Obiectivul strategic al Kremlinului în Ucraina este crearea unei „noi ordini mondiale”

 

 

1. G.

 

 

 

Moscova dorește ca orice negocieri de pace în Ucraina să se concentreze pe crearea unei „noi ordini mondiale”, a declarat ministrul rus de Externe Serghei Lavrov, citat de AFP, preluată de The Guardian.

 

PE ACEEAȘI TEMĂ

 Atac cu drone asupra Kremlinului. Rusia susține ca Ucraina a încercat să-l asasineze pe Putin

 Centrala de la Zaporojie. Rusia anunță că nu va mai utiliza combustibil nuclear produs în SUA

 Avertisment G7: „Consecințe grave” pentru Rusia dacă folosește arme chimice, biologice sau nucleare

 Bătălia pentru Bahmut: Rusia a adus întăriri și atacă puternic pozițiile defensive ale ucrainenilor

 Stoltenberg: Rusia a făcut Alianța mai puternică, după aderarea oficială a Finlandei la NATO

„Orice negociere trebuie să se bazeze pe luarea în considerare a intereselor rusești, a preocupărilor rusești. Ar trebui să se refere la principiile pe care se va baza noua ordine mondială”, a afirmat oficialul rus.

 

Potrivit AFP, el a adăugat că Rusia respinge o „ordine mondială unipolară condusă de «un singur hegemon»”.

 

Rusia a declarat de mult timp că duce o luptă împotriva dominației Statelor Unite pe scena internațională și susține că ofensiva din Ucraina face parte din această luptă. Kremlinul a declarat săptămâna aceasta că nu are altă opțiune decât să continue ofensiva, nevăzând nicio soluție diplomatică.

 

„Este vorba de principii care vor sta la baza noii ordini mondiale”, a adăugat ministrul rus de externe în conferinţa de presă comună cu omologul său turc, Mevlut Cavusoglu. Moscova a ameninţat vineri să pună sub semnul întrebării acordul care permite exportul cerealelor ucrainene dacă nu se face nimic pentru a înlătura obstacolele în faţa exportului de îngrăşăminte şi de produse alimentare ruseşti.

 

„Dacă nu există niciun progres în ridicarea obstacolelor în calea exporturilor de îngrăşăminte şi cereale ruseşti, atunci noi ne întrebăm dacă acest acord este necesar”, a declarat şeful diplomaţiei ruse, adăugând că Rusia ar putea acţiona în afara acordului privind exportul de cereale dacă ţările occidentale menţin ceea ce el a numit „obstacole”, potrivit Reuters.

 

Potrivit lui, discuţiile pe care le-a purtat la Ankara au vizat „eşecul” în aplicarea condiţiilor acordului privind exportul de cereale prin Marea Neagră.

 

Lavrov a declarat că exporturile ruseşti de cereale şi de îngrăşăminte sunt afectate de lipsa accesului la asigurări şi la sistemul de plăţi SWIFT.

 

El a făcut apel la ţările europene despre care a spus că au un excedent de cereale ucrainene să doneze o parte din ele ţărilor sărace.

 

Ministrul de externe rus a sosit joi în Turcia, într-o vizită oficială de două zile, în cadrul căreia predomină dosare privind relaţiile bilaterale şi teme din actualitatea internaţională, printre care Siria, războiul din Ucraina şi acordul privind cerealele.

 

 

https://revista22.ro/international/lavrov-obiectivul-strategic-al-kremlinului-in-ucraina-este-crearea-unei-noi-ordini-mondiale

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Cum va „modela” inteligența artificială „societatea viitorului”

 

 

Inteligența artificială ar putea avea efecte devastatoare pentru societate și va defini foarte probabil viitorul geopoliticii globale

 

Alexandru Lazescu

DE ACELAȘI AUTOR

 O Europă imperială postdemocratică?

  Cum a apărut criza bancară din America și cum ne-ar putea afecta

 Impactul global al Războiului din Ucraina

 Balonul chinezesc, Münchenul și competiția globală America vs China

 Experții, „urgențele morale” ale omenirii

Într-o proporție considerabilă, sistemele bazate pe inteligență artificială ar putea înlocui contabilii, matematicienii, traducătorii, chiar scriitorii, și aproape 20% din întreaga forță de muncă din Statele Unite, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea din Pennsylvania și OpenAI.  Locurile de muncă care presupun procesarea informațiilor – precum specialiștii în relații publice, grefierii sau inginerii blockchain sunt printre cele mai expuse.

 

 

 

  OpenAI este compania care a realizat programul de inteligență artificială ChatGPT, lansat în noiembrie 2022, care a făcut o adevărată senzație la nivel mondial. Apariția acestuia a provocat în egală măsură entuziasm și anxietate. De pildă, în domeniul educației, unde imediat s-au făcut eforturi pentru a crea instrumente care să verifice dacă temele, eseurile, testele elevilor sau studenților nu sunt cumva produsul ChatGPT. OpenAI, cu sediul în San Francisco, a fost fondată în decembrie 2015 de către Sam Altman, în prezent directorul său executiv, și Elon Musk. După trei ani, Elon Musk a rupt însă legăturile cu compania, iar OpenAI  a renunțat la obiectivele sale nonprofit inițiale.

 

  Un moment important a fost investiția de câteva miliarde de dolari făcută anul acesta în ianuarie de către Microsoft, care ulterior a integrat GPT-4 în mai toate produsele sale. Microsoft, care are un parteneriat strategic cu OpenAI , a introdus deja tehnologia inclusiv în cunoscutul pachetul MS 365 (cu Word, Excel, Power Point etc.) și în motorul de căutare Bing, separat și în asociere cu browser-ul Edge, pentru operațiuni de căutare pe internet. La rândul său, Google a lansat un instrument de căutare similar și din 21 martie a permis accesul public la Bard, concurentul GPT-4, pe care însă nu l-a integrat în motorul său de căutare pe internet. Remarcabil, a venit imediat și răspunsul din China. MOSS, dezvoltat la Universitatea Fudan, este primul software chinezesc asemănător cu ChatGPT, iar gigantul tehnologic chinez Baidu a lansat un program similar pe 16 martie.

 

 

  GPT-4 (ultima versiune a programului, lansată în martie anul acesta, care spre deosebire de versiunea anterioară este conectat la internet) face parte dintr-o categorie de programe de inteligență artificială generativă (GPT este acronimul de la Generative Pre-trained Transformer), sisteme sofisticate care produc conținut, de la text la imagini, care vor avea un impact enorm, transformativ, asupra tuturor industriilor, aproape, și a viitorului muncii. O demonstrație șocantă a fost oferită de către președintele OpenAI, Greg Brockman, care a scris de mână pe un șervețel de hârtie indicațiile pentru un website și l-a pus pe GPT-4 să scrie cod pentru a-l implementa. Ceea ce GPT-4 a și făcut cu succes, în câteva secunde. Cea mai recentă caracteristică avansată a programului este capacitatea acestuia de a primi instrucțiuni sub formă de text, imagine vizuală sau sunet, nu doar prin intermediul unei tastaturi. Programul de inteligență artificială poate acum să citească instrucțiuni și imagini, oricât de prost desenate, și să înțeleagă ce are de executat în baza acestora.

 

 

 

  Dinamica extraordinară a schimbărilor din piața muncii sub impactul inteligenței artificiale a fost tema recentei conferințe WSJ Jobs Summit. În opinia participanților, locurile de muncă ale viitorului vor necesita o schimbare de mentalitate pentru angajați. „În loc să privească inteligența artificială generativă și alte programe de acest fel ca pe o amenințare, angajații ar trebui să accepte noile tehnologii ca pe o modalitate de a-i elibera de munca repetitivă, plictisitoare, și de a le amplifica punctele forte.” Numai că, dincolo de această retorică optimistă, dimensiunea impactului asupra oamenilor, inclusiv în plan emoțional, ar putea fi mult mai severă decât estimează participanții la conferință. După cum remarca un vorbitor, dacă privim în trecut, inteligența artificială generativă ar putea afecta capacitatea oamenilor de a folosi limbajul pentru a înțelege lumea înconjurătoare în același mod în care GPS-ul și Google Maps au afectat capacitatea oamenilor de a se deplasa fără ajutor într-un loc necunoscut. Dacă plecăm de la ceea ce spunea filosoful austriac Ludwig Wittgenstein, „limitele limbajului meu înseamnă limitele lumii mele”, atunci ar trebui poate să fim serios preocupați de felul în care inteligența artificială ne va afecta existența. Pe toate dimensiunile, societal, în relațiile interumane, în politică și guvernare, în domeniul militar și în geopolitică.

 

 

 

   Acesta este probabil și motivul pentru care o serie întreagă de personalități din zona tehnologiei, între care Elon Musk și cofondatorul Apple, Steve Wozniak, alături de cercetători de vârf din domeniul inteligenței artificiale, au lansat o scrisoare deschisă,„Pauză pentru experimentele gigantice de inteligență artificială”, în care cer o oprire temporară în dezvoltarea și introducerea unor noi instrumente bazate pe inteligența artificială. Un moratoriu de cel puțin șase luni care ar oferi industriei răgazul să agreeze standarde de siguranță pentru a preveni potențialele prejudicii provocate de cele mai riscante tehnologii bazate pe inteligența artificială. „Am ajuns în punctul în care aceste sisteme sunt suficient de inteligente pentru a putea fi folosite în moduri periculoase pentru societate”, crede unul dintre semnatari, Yoshua Bengio, directorul Institutului de învățare a algoritmilor din Universitatea din Montreal. „Pe care încă nu le înțelegem.”Top of FormBottom of Form Scrisoarea nu solicită încetarea cercetării în domeniul inteligenței artificiale, ci doar oprirea temporară a dezvoltării unor sisteme mai puternice decât GPT-4, inclusiv următoarea generație, GPT-5.

 

 

 

  E însă greu de crezut că scrisoarea va avea un efect concret, dincolo de valurile mediatice pe care le-a stârnit. Ambițiile sunt enorme. Cu doar câteva săptămâni în urmă, Satya Nadella, CEO Microsoft, declara că se vor mișca rapid în această direcție, vorbind despre o provocare deschisă la adresa lui Google, a cărei dominație în materie de căutări pe internet Microsoft vrea să o conteste prin Bing. „Este nefericit să privim lucrurile ca pe o cursă a înarmărilor”, este de părere Max Tegmark, președintele Future of Life Institute, profesor de fizică la Massachusetts Institute of Technology. „Este mai degrabă o cursă a sinuciderilor. Nu contează cine va ajunge primul acolo. Înseamnă doar că omenirea în ansamblu ar putea pierde controlul asupra propriului destin.”

 

 

 

  Avertismente similare, previziuni tulburătoare au fost lansate și în trecut privind felul în care ar putea arăta societatea viitorului. Fără efect, după cum se vede. De pildă, Stephen Hawking avertiza într-un interviu pentru Wired din 2017 că inteligența artificială „ar putea înlocui oamenii cu totul”, iar la Web Summit-ul de la Lisabona din același an spunea că „nu știm dacă inteligența artificială ne va ajuta enorm sau ne va ignora, dacă ne va marginaliza sau chiar ne va distruge”.La fel, într-un articol publicat în 2019 în The Atlantic, Henry Kissinger avertiza și el că, „filosofic, intelectual, sub toate aspectele, omenirea nu este pregătită pentru provocarea reprezentată de inteligența artificială”.

 

 

 

   Numai că e greu de crezut că, mai ales sub impactul competiției geopolitice, astfel de apeluri și avertismente vor fi ascultate. „Cine va stăpâni inteligența artificială va stăpâni lumea”, spunea cu câțiva ani în urmă Vladimir Putin. Afirmație cu atât mai valabilă astăzi, în contextul competiției geopolitice care opune în principal China Statelor Unite. Tehnologia va defini viitorul geopoliticii, scrie și Eric Schmidt, fost CEO Google, în Foreign Affairs. „Capacitatea de a inova mai repede și mai bine – fundamentul pe care se bazează acum puterea militară, economică și culturală – va determina rezultatul competiției între marile puteri, între Statele Unite și China. Evoluțiile din domeniul inteligenței artificiale, în special, nu numai că deblochează noi domenii de descoperire științifică, ci și accelerează, chiar, acest proces. Inteligența artificială supraalimentează capacitatea oamenilor de știință și a inginerilor de a descoperi tehnologii din ce în ce mai puternice, favorizând progresele în inteligența artificială însăși, precum și în alte domenii – și remodelând lumea în acest proces”.

   În 2017, Beijingul își anunțase deja planurile de a deveni liderul mondial în domeniul inteligenței artificiale până în 2030.  Și este posibil să atingă acest obiectiv chiar mai devreme, avertizează Eric Schmidt. Care crede că e vorba de un pericol existențial pentru America și pentru Occident, în general. Deocamdată, China a devenit lider mondial în domeniul tehnologiei de supraveghere bazate pe inteligență artificială, pe care o folosește pentru controlul intern al populației, dar o și vinde guvernelor autoritare din străinătate pentru a le atrage în sfera sa de influență. Mai mult de atât, un studiu recent întreprins de Australian Strategic Policy Institute (ASPI), un think tank  specializat în domeniul securității, a constatat, după ce a analizat apărarea, spațiul, energia și biotehnologia, că Beijingul are un „avans uimitor” în 37 dintre cele 44 de tehnologii critice și emergente, în timp ce democrațiile occidentale pierd teren în competiția globală pe aceste domenii.

   Probabil că lucrurile nu sunt definitiv tranșate, însă, pe toate dimensiunile, de la transformările majore din societate, piața muncii e un exemplu, la capacitatea modelului de guvernare occidental și a actualei ordini mondiale de a supraviețui acestui enorm impact reprezentat de inteligența artificială, ne așteaptă, chiar în viitorul apropiat, provocări de dimensiuni incredibile.

 

 

https://revista22.ro/opinii/alexandru-lazescu/cum-va-modela-inteligenta-artificiala-societatea-viitorului

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

Nazismul miruit cu tămâie sfințită

 

Invazia abominabilă a Rusiei pravoslavnice în Ucraina a pus capăt prieteniei tradiționale între patriarhii Daniel și Kirill. Declarațiile  patriarhiei BOR au condamnat cu fermitate ideologizarea creștinismului, uitând subit de politica duplicitară de acasă. Dar mai bine mai târziu decât niciodată. Sminteala ortodoxismului rusesc ar fi trebuit demult să trezească lumea, cel puțin după atrocitățile binecuvântate de patriarhia Moscovei din perioada recentă (Cecenia, Ucraina, Siria)

Cu trei ani în urmă, „Leul ortodoxiei răsăritene”, cum îl numise Trump pe Putin, anexase Crimeea după înăbușirea în sânge a Mișcării Euromaidan la Kiev și uciderea a mii de civili în Siria. În mediile virtuale, fotografiile în care preafericitul Kirill sfințea armele letale deveniseră virale. De aia nu m-am mirat ieri văzând fotografia cu Catedrala forțelor armate de lângă Moscova pictată în exterior cu tancuri și arme, iar în interior, cu un zeu al războiului deasupra altarului. Și nici de soborul de vrăjitoare care săvârșeau liturghii satanice la Kremlin. Cam așa luptă ortodoxismul slav cu „oculta mondială”.

 

În 27 octombrie 2017, la invitația Patriarhului Daniel al BOR, Preafericitul Kirill vizita pentru prima dată România după alegerea sa ca patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse, asta fiind și prima vizită în ţara noastră a unui întâistătător al Bisericii Ruse după 1989. „O vizită plină de semnificații”, sublinia Cozmin Gușă, omagiindu-l pe Kiril și prietenia lui cu Putin.

Întâlnirea istorică a celor doi întâistătători prea-fericiți la București, un moment de „mare magnitudine”, cum îl socotea și Sputnik, a fost onorat de sute de preoţi din cele șase protoierii din Capitală, din protoieriile Ilfov Nord și Ilfov Sud, preoţii de caritate şi preoţii militari, şi mii de credincioşi, într-o procesiune cu icoana și moaștele Sf. Cuv. Dimitrie cel Nou, Lemnul Sfintei Cruci (de la Parohia Sf. Vasile – Victoria), icoana și moaștele Sf. Ier. Nectarie de la Eghina și icoana Sfântului Cuvios Serafim de Sarov.

 

“Noi, ortodocșii”, cuvântase preafericitul Kirill, „trebuie sa ţinem minte ca avem valori comune. Avem un potențial imens pentru viaţa în pace, cooperare și interacţiune.”

 

Nu aflaseră, oare, slujitorii BOR de crimele recente, de la câteva sute de km de România? Nu știau că din „slava deșartă”, dreasă cu fățărnicie, ieșeau duhuri legionare oriunde găseau „binecuvântare”, și din trupul bisericii strămoșești? Nu știa prea fericitul Daniel că valorile care uneau cele două biserici integrează pofta nemăsurată de bani, oculta, păgânismul, cultul morții, practicile vrăjitorești, ura și rasismul etno-religios?

 

Zece luni după memorabila întrevedere a urmat întâlnirea internațională a tinerilor ortodocși (ITO) la Sibiu. Evenimentul patronat de patriarhul Daniel cu concursul unor politicieni și intelectuali s-a dovedit un mega succes. Dorința întâilorstătători de la marginea Europei de a duce valorile comune ale ortodoxiei răsăritene în lume prindea contur.

 

Trei săptămâni după ITO, referendumul Coaliției pentru familie plecat din pofta politică de expansiune a unor ideologi religioși din curtea lui Trump împărtășită de ortodocșii ultranaționaliști, conservanții de dreapta și politicienii patrioți iubitori de tradiții usl-iste de la noi, intra pe rol. Dar în ciuda propagandei masive făcute de PSD, AUR și BOR în biserici, piețe, studiouri TV, prin campanii de partid, asta nu le-a mai ieșit.

 

 

În acest timp, Dughin, ideologul fanatic al Kremlinului, inspiratorul CPF-iștilor hard autohtoni, declara fără reținere că „Rusia are nevoie de un fascism autentic, adevărat, radical revoluționar și coerent”.

Amestecul de kgb-ism, misticism, fascism, într-un concentrat al răului lumii întruchipat de acest Mordor pare ieșit din duhul lui Rasputin, îngerul malefic de la curtea tzarului Putin. Sfințit cu tămâie de-a lui Dughin e însă și Sorin Lavric, ideologul AUR când propagă învățăturile ieșite din catedrala moscovită cu zeul războiului deasupra altarului: “Se urmărește distrugerea națiunilor creștine”() „liberalismul este un rău absolut. () Doar o cruciadă globală împotriva SUA, a Occidentului, a globalizării și a expresiei lor politico-ideologice, liberalismul, poate să devină un răspuns adecvat. () Imperiul american trebuie distrus.”

 

Tare prost te-ai dovedit, brother Trump, dacă ăștia ai lui Putin te-au dus de nas. Nici măcar un cimpanzeu decrepit, dornic de putere și lacom nu s-ar apropia de asemenea fiare.

 

https://noradamian.com/2022/03/28/nazismul-miruit-cu-tamaie-sfintita/

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

Maimuțele pravoslavnice

 

 

 

Rusia e locuită de ruși în proporție de cca 80%. Pe lângă ei, imperiul, de 4 ori cât Europa dar cu de 4 ori mai puțini locuitori, e format din diverse populații, unele trăind la nivel tribal, împărțite în gubernii, raioane militarizate și în așa numitele republici, preluate prin rapt, nerecunoscute internațional (Transnistria, Crimeea, Donetsk, Lugansk) altele, aproape necunoscute în lumea civilizată (Adygea, Altai, Bashkortostan, Buryatia, Dagstanina, Ingushetia, Kabardino-Balkaria, Kalmykia, Karachay-Cherkesia, Karelia, Komi, Crimeea3, Mari El Mordovia Sakha (Yakutia) North Osetia, Tatarstan, Tyva, Udmurtia, Khakassia, Cecenia Chuvashia)

 

Religii diverse: creștinism (ortodoxism kirillic!) majoritar, islamism, ateism, păgânism, etnici religioși tradiționali (rodnoveria slavă și tengrismul ruso-mongol), budism, la populațiile de origine mongolă.

 

Mulți de-acolo trăind la limita de subzistență în locuri în care n-a ajuns civilizația sunt sursele predilecte de recrutare pentru hoardele trimise de măcelar în Ucraina. Armata cu care criminalul în serie se străduiește să distrugă Ucraina. Pentru teroristul de la Kremlin, însă, viața recruților nu contează mai mult decât cea a ucrainenilor uciși.

 

Interesant e că imediat după revoluția bolșevică din 1917, creștinismul a scăzut, ca să-și revină 70 de ani mai târziu după căderea US, și să crească spectaculos de când e Putin la putere cu întâistătătorul Kirill la dreapta sa. Nimic mistic, însă, în avântul ăsta religios, e vorba doar un efect ideologic amplificat de butaforia practicată în neo-ordoxismul putinizat.

 

Acum câteva zile am văzut niște secvențe dintr-un reportaj televizat cu o liturghie fastuoasă la catedrala din Moscova, în prezența lui Medvedev în locul lui Putin aflat la Petersburg. Patriarhul Kirill, impunător, înveșmântat în brocart roșu țesut cu aur, cu mitra pe cap, înconjurat de un sobor de preoți în veșminte aurite. Gărzile de killeri, în uniforme de sărbătoare închinându-se pioși. Fete superbe în voaluri albe, reprezentând neprihănirea fecioarei Maria. Atmosferă imperială, eleganță, opulență de inspirație țaristă, mulți tineri. Ortodoxism trufaș într-un templu al idolatriei militare, în care se practică cultul războiului și al morții.

 

Ceva fascinant, însă, pentru mujici, orci, killeri și neamuri proaste cu bolșevismul în sânge, care se visează la balurile din palatele țarilor, la mesele lor princiare unde se mănâncă caviar cu tacâmuri de argint, unde se bea șampanie în cupe strălucitoare de cristal.

 

https://noradamian.com/2022/04/23/maimutele-pravoslavnice/

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

RELATIA ÎNTRE CONTROLUL MENTAL, ECUMENISM SI SEMNUL FIAREI

 

 

Controlul maselor a fost dintotdeauna näzuinta puternicilor lumii. De-a lungul istoriei conducätorii mici ori mari: regi locali, faraoni, satrapi, tirani ori împärati si- au condus supusii inducând teroarea, panica ori bucuria utilizând metode de propagandä si control mental simple si totodatä eficace.

Faraonii, controlau numeroasa populatie evreiascä stabilitä ìn tinutul Gosem, prin corvoade deosebit de dificile si prin dezbinare. Asirienii erau vestiti prin cruzimea pedepselor aplicate popoarelor luate în sclavie, motiv al fugii deznädäjduite a lui Iona, mesagerul Domnului, babilonienii executau familii întregi la cea mai nevinovatä dovadä de nesupunere ori rebeliune iar casele acestora erau transformate în ruine ca un mesaj direct la adresa oricärui imitator iar romanii dezbinau si conduceau iar când murmurul de nemultumire mocnea revolta, aruncau maselor nelinistite pâine si le ofereau spectacole de circ sângeros în arene.

Primul manipulator oficial din istoria omenirii a fost Nimrod fiul lui Cus, conducätorul care s-a împotrivit lui Dumnezeu si care a promis omenirii fäurirea unui nume, gâdilind trufia fiecäruia cu o promisiune de märire.

Uciderea Domnului s-a fäcut tot prin manipularea maselor: un grup de agitatori, oameni de nimic, plätiti de la biroul de presä al marelui preot, au räspândit stiri false despre o iminentä interventie militarä romanä împotriva tuturor si distrugerea lor ca popor; ca motiv invocau o învätäturä periculoasä promovatä de o mânä de pescari umili si care venea sä ameninte cezarul si imperiul!

Ulterior catolicii, prin tribunalele inchizitoriale, au propagat minciuni abominabile la adresa „ereticilor” reformatori cu scopul de-a manipula prin teroarea executiilor publice, constiintele a milioane de oameni, îndepärtându-i de la Adevär si Credintä.

În perioada contemporanä, atât comunistii cât si fascistii au marsat pe manipularea prin propagandä si teroare. Gulagurile bolsevice, ìnchisorile politice comuniste, lagärele de muncä fortatä, lagärele de concentrare sau exterminare naziste sunt exemple de control exercitat asupra maselor prin teroarea abuzurilor, privärilor de libertate, torturilor si omorurilor.

Astäzi, Guvernul Mondial dirijeazä dorintele si aspiratiile omenirii, vietile a miliarde de indivizi prin amenintare, santaj, groazä si ucidere, repartizate inegal pe suprafata pämântului dar urmärind acelasi scop: sclavizare si control absolut. Zonele lumii a treia sunt zone de conflict si genocid, zonele petrolifere sunt zone de prosperitate relativä si artificialä manipulate prin politica de preturi si o religie rigidä, amenintätoare si violentä, zonele europene, nordamericane si alte state din prima linie sunt zone controlate mental prin crize financiare, futbol (joc inventat de francmasoni), alte spectacole sportive, industria show bizului si a cinematografiei precum si prin amenintarea teroristä.

 

1

 

„Doctorul” Joseph Mengele, cäläul de la Auschwitz a experimentat pentru prima datä cu fiinte umane, metode chimice de control mental. Rezultatele acestor monstruoase experiente au fost folosite mai târziu în proiecte si cercetäri pe care CIA, le-a fäcut în decada anilor ´60, utilizând prizonieri (în general nord-coreeni) dar si cetäteni americani sau canadieni.

 

Cunoscut ca Proiectul MK Ultra, experimentul realizat de cätre Agentia Centralä de Informatii (CIA) asupra unor grupuri de prizonieri nord-coreeni iar mai târziu chiar pe cetäteni americani (adicti ai consumului de droguri, prostituate, oameni ai sträzii, ìn general persoane färä apärare) a început în 1953 si a continuat aproape o decadä pânä când a fost dat în vileag de cätre presä, a avut drept scop identificarea metodelor optime de control mental, atât la nivel personal, cât si la nivelul manipulärii maselor. Trebuie înteles cä aceste cercetäri continuä si astäzi, în secret si cä rezultatele acestora se aplicä färä sä stim, în societatea contemporanä. Manipularea mentalä în Proiectul MK (Mental Kontrol) Ultra, s-a realizat pe douä directii principale: una a fost cea chimicä iar cealaltä fizicä. Concret, injectarea de anumite substante (droguri) pe de-o parte sau stimularea creierului cu anumite unde electromagnetice, pe de altä parte, urmärind acelasi scop: controlul asupra vointei individului în scopul manipulärii absolute a acestuia. În ambele cazuri, concluzia experimentului a fost cä eficacitatea metodelor sporeste exponential dacä subiectul este supus o anumitä perioadä de timp unei „pregätiri” induse cu scopul „sensibilizärii” intelectului înaintea receptionärii „tratamentului” total.

În anul 1974, periodicul New York Times a dat în vileag aceste monstruoase experimente duse la capät pe solul american iar un an mai târziu o comisie a Senatului (numitä paradoxal Rockefeller!) revela existenta acestor abuzuri extreme însä nu a gäsit nici un document care sä facä luminä în acest caz si sä ducä la condamnarea vinovatilor. Cert este cä inducerea si controlul mental sunt metode agresive de dominare si aservire. Subiectul nu mai are vointä, este manipulat si ghidat dupä cum este comandat. Se cunosc câteva cazuri în care MK Ultra si-a dovedit teribila eficientä atât individualä cât si colectivä. Astfel, se pare cä asasinul senatorului Robert F. Kennedy, abominabilul Sirham Sirham a fost modificat intelectual si ghidat în actiunea sa, sinuciderea colectivä din Guyana a membrilor sectei lui Jim Jones Templul Soarelui, a fost comandatä iar masacrul petrecut la lansarea ultimei pelicule Batman, în Aurora (Colorado) a fost o consecintä a aceleiasi induceri.

 

sinttulomkultra

 

James Holmes, asasinul din Aurora, Colorado, autorul masacrului de la inaugurarea ultimei pelicule cu Batman a fost un individ modificat mental si programat pentru a ucide. A fäcut parte din Proiectul MK Ultra. În imagine: înainte si dupä experiment.

 

Un derivat de clasä nouä al Proiectului MK Ultra este Proiectul Monarch, dezvoltat de cätre arhitectii Noii Ordini Mondiale, destinat „pregätirii” maselor mari de persoane în vederea receptionärii elementelor de control, dus la capät prin intermediul asa numitelor stele din lumea show bizului, a cinematografiei, comunicatiilor sau sportului. Metodele impuse sunt realmente sadice si duc la ruinarea fizicä si psihicä a protagonistilor, la exitus prin sinucidere ori la internarea definitivä în ospicii. Creatia unei minti controlate, sclavizata si care poate fi activatä în orice moment pentru a duce la capät actiuni dictate de cätre controlator a fost proorocitä în cartea Apocalipsei si poartä numel particular de „semn al fiarei”. Este o tehnicä care include elemente de abuzuri de ritualuri satanice (SRA „satanic ritual abuse”) si dezordini multiple de personalitate (MPD „multiple personality disorder”), fiind o combinatie de psihologie, neurologie, ritualuri ocultiste si abuzuri fizice pentru a crea în autori (sclavi, propriu- zis!), altä personalitate distinctä de cea initialä, normalä si naturalä si care poate fi activatä la comanda stäpânului. Acesti „modificati” ai Proiectului Monarch, în general interpreti celebri, mari actori, sportivi de renume sunt programati sä fie sclavi sexuali si propagandisti de mesaje subliminale pentru publicul larg prin care acestia sunt pregätiti ìn vederea receptionärii unui element de control care vom vedea mai departe ce este.

 

6e0c9ad4294505b3f94000c7ac3eb01356123-1024x576belind13

image_thumb[3]

 Toti cântäretii de succes, marii actori, sportivii cunoscuti sunt manipulati mental. Ei transmit societätii un stil de viatä vulgar, leger si promiscuu si-i abat atentia de la realitatea cotidianä si esenta existentei umane. Ei pregätesc prin inducerea obscenului, a violentei, a sexului liber, a relatiilor homosexuale si a minciunilor asupra nemuririi sufletului, marile mase de oameni pentru receptionarea „semnului fiarei”. Numele de Monarch, atribuit acestui proiect satanic vine de la fluturele cu acelasi nume care se zice cä e capabil, sä transmitä descendentei ceea ce a ìnvätat ìn decursul vietii.

loyola-pintura-U30835339200w4B–1248×698@abc

 

Ceea ce lumea ignorä este faptul cä toate aceste metode de control mental îsi au originea în „experientele mistice” ale lui Ignacio de Loyola, fundatorul Ordinului Iezuit, numite „meditatii alfa”; prin intermediul unei bäuturi alcoolice cu efecte halucinogene (absintul), acesta cädea în transä (probabil delirium tremens) si avea  „viziuni” în care conversa cu Fecioara Maria, de la care primea instructiuni. Noi stim, cine era de fapt acest spectru din conversatiile „sfântului”! Aceste întâlniri esoterice erau atât de puternice si creau asa mare impact în personalitatea misticului încât propoväduirile lui religioase pätimase au atras atentia Inchizitiei, care la dus înaintea Tribunalor de credintä de 7 ori si de tot atâtea ori a fost condamnat la temperantä si penitentä. Mai târziu, când s-a „fäcut” cu controlul politic al acestei temute institutii a introdus metode de investigare, de interogare si de torturare de inspiratie militarä. Din acest moment Inchizitia a devenit instrumentul cel mai letal împotriva omului inventat de om, de pânä atunci.

 

Miscarea ecumenicä este o tendintä contemporanä initiatä de cätre Biserica Catolicä, care cautä restaurarea unitätii crestinilor sub tutela Vaticanului. Ea s-a ìncheiat practic anul trecut când dupä 500 de ani de Reformä Protestantä, aceasta a încetat sä mai existe desi a încetat sä mai protesteze cu mult timp înainte.

Biserica Adventistä a fost ultimul dintre cultele religioase care a aderat la aceastä miscare desi sefii bisericii tin sub secret acest fapt, afirmând cä îsi pästreazä încä statutul de observatori la sedintele Consiliului Mondial al Bisericilor. Este desigur un eufemism acest „statut de observator”, o minciunicä învelitä în duplicitatea unor lideri apartinând masoneriei din tatä în fiu si care din dorinta avaritioasä de-asi pästra privilegiile castei mint cu nerusinare asupra unui fapt, mai evident ca lumina zilei! În Bisericä, au pätruns elemente care ne identificä cu doctrina catolicä pägânä, evidente ale controlului pe care Guvernul Mondial îl exercitä asupra doctrinei advente si manipulärile de constiintä provocate de cätre iezuitii infiltrati sau cozile lor de topor din interior si despre care cartea Apocalipsei avertizeazä si despre care s-a scris în acest blog în mod detaliat.

Unul dintre elementele prin care Vaticanul cautä sä altereze constiinta viitorilor membri adventisti este acela de-a organiza dupä tipicul boys scout (o inventie masono – iezuitä, despre care am scris) grupuri de cercetasi, pathfinderi si sä le inducä preceptul militar al ascultärii, al supunerii fatä de ordinele sefilor, deci sä fie pregätiti sä asculte mai mult de om decât de Dumnezeu. În Manualul Comunitätii AZS, editia 1994, pagina 152 – 153, se vorbeste despre Clubul Cercetasilor. Aceastä carte a fost întocmitä de niste oameni care fäceau parte din masonerie si care erau condusi la rândul lor de iezuiti. Nu veti gäsi nicäieri în Scripturä, o singurä referintä asupra unei astfel de activitäti. Ea nu este biblicä ci este de inspiratie satanicä. Aproape peste tot în acel Manual întâlnesti  elemente toxice dovadä cä cei care l-au lucrat au fost îmbräcati în sutanä întunecatä!

 

 

Unul dintre numeroasele video -uri care abundä în You Tube si care ne aratä starea jalnicä în care am ajuns. Mä întreb ce poate spune Domnul Isus despre „militarizarea” tineretului din Biserica Sa!? Nu intru în detalii si nu descriu simbolistica satanicä de care se „bucurä” spectacolul. Am fäcut-o în articolul intitulat „ATENTIE, SE INOCULEAZA VENIN MORTAL COPIILOR VOSTRI!” Vreau doar sä atrag atentia asupra nesimtirii celor care sunt casta conducätoare din Bisericä si asupra trädärii acestora. Nu spun o noutate. Istoria biblicä e plinä de acte de mizerabilä vânzare pe care tagma preoteascä începând cu Aron, trecând pe la Ana si Caiafa si terminând cu cei care l-au condamnat la moarte prin lapidare pe diaconul Stefan, au päcätuit împotriva lui Dumnezeu. Nimic nou sub soare, ar spune înteleptul Solomon, ce a fost va ma fi si ce s-a fäcut se va mai face! Iatä un adevär cu valoare de axiomä!

 

 

Am afirmat cä un control mental efectiv este acela care beneficiazä de pregätire inductivä si cä manipularea este cu atât mai eficientä cu cât lucreazä în mintile tinere.

„Semnul fiarei”, acela care se va aplica locuitorilor pämântului pe mâna dreaptä ori pe frunte nu este un semn grafic care va face distinctie între poporul lui Dumnezeu si cei aflati în partea întunecatä a existentei umane, ci este un cip care va contine informatia de bazä a numärului 666, numärul numelui fiarei pe care noi o identificäm cu institutia papalä, datele de identificare ale subiectului, fisa medicala, contul bancar etc. si va functiona ca receptor de comenzi de la un Centru, si emitätor de impulsuri electromagnetice, pervertind gândirea si anihilând vointa purtätorului. Astfel, avem gata pregätit tineretul pentru receptionarea cipului. Vor fi niste manipulati, „crestini” ecumenici, o armatä de supusi gri, de sclavi, dominati de o fortä ocultä care-i va conduce la negarea Dumnezeului cel vesnic si îi va face sä se închine unui „înger de luminä” mincinos, adicä satanei. Acesta este drumul care conduce la New Age, religia Noii Ordini Mondiale si care trece si prin militarizarea tineretului Bisericii, fiind acesta unul dintre motivele pentru care am ajuns ori suntem pe punctul de-a fi värsati din gura Domnului.

 

chip_finger

 

Cipul care o datä implantat îti ordonä când, cum si cui trebuie sä te închini. Pentru ca acesta sä fie mai efectiv subiectul are nevoie de „pregätire” prealabilä. Aceasta se obtine imitând „idolii” pe care ni-i dä industria divertismentului: cântäretii, actorii, sportivii etc. Viata acestora, fie realä, fie aceea de fictiune este plinä de sex interzis, de pornografie, de alcool, de droguri, de sodomie si violentä si care ne pervertesc gândirea, negând pe Dumnezeu si deschizând poarta unei lumi diafane, färä restrictii, färä reguli si färä moralä în care totul este dulce, acceptat si permis. Acolo unde aceasta nu functioneazä din cauza barierei culturale si religioase, ei ne învatä sä fim ascultätori, supusi si împlinitori de ordine transformându-ne printr-un spirit militar, fals educativ, fals crestin cu origini în räzvrätitul Nimrod fiul lui Cus (cel care i-a învätat pe oameni sä se batä!) si colorat în culorile masono -iezuite cu care Biserica Adventistä se împopotoneazä, lepädâdu-si vesmântul de Mireasä a Domnului.

 

 

https://pescarideoameni.com/author/sorin1957/page/6/

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

PAPA FRANCISCO SI SODOMIA: STRATEGIA TÂLHARULUI LA DRUMUL MARE

 

 

Sodomitii suferä mutatii în genele cromozomilor sexuali. De asemenea, sufere schimbäri intelectuale fiind predispusi la maimutäreli, intrigä, minciunä si räzbunare. În aceastä imagine sodomitii iau în derâdere imensul sacrificiu fäcut de puscasii marini americani (mai mult de 6000 de morti) în primävara lui 1945, pentru capturarea insulei Iwo Jima din mâinile armatei imperiale japoneze. Desi pärea la începutul mandatului cä dezaprobä manifestarea publicä a sodomitilor , papa Francisco este în prezent un fervent apärätor al acestora.

 

Civilizatia care a dispärut la Potop, a stârnit mânia lui Dumnezeu, datoritä sodomiei si a celorlalte forme de aberatii sexuale. Aceastä boalä este o consecintä a modului de viatä nesänätos al pärintilor si care afecteazä codul genetic al fätului producând mutatii ale genelor de pe cromozomii care determinä sexul si implicit libidoul. Gândirea si comportamentul sunt afectate deasemenea iar mutatia determinä schimbäri ale fenotipului (aspectul exterior) mai mult sau mai putin vizibile. Un homosexual ori lesbianä nu va gândi si nu se va comporta normal niciodatä. Nu mai departe, cele întâmplate în Sodoma ori manifestärile „love parade” pe care mijloacele mass-media ni le prezintä cu multä bucurie sunt expresia elocventä a unui comportament aberant, inuman iesit din contextul normalitätii.

Sodomitul este o persoanä prin excelentä pervertit, instabil emotional, imoral si debil fizic, purtätor de boli grave, inadaptabil si anticrestin prin excelentä. Adept al evolutionismului sectarist, sodomitul se considerä o persoanä superioarä celorlalti, o specie umanä nouä, dezvoltatä si näscutä pentru a domina.

Aparitia lui în societate trece prin mai multe faze:

– manifestarea existentei ca individ ori grup;

– agitatie socialä împotriva prezumtivelor abuzuri suferite;

– cererea de drepturi;

– acordarea de privilegii;

– cererea de urmärire si pedepsire a criticilor.

 

594ecd489a419.r_1498336594047.0-0-980-58516033_cmdz6ulweaamtrz

 

 

47217802-abanicandose

Comportament anormal, prezente si posturi scabroase, manifestäri animalice si scälämbäieli de maimutä asa aratä lumea sodomitä a satanei. Drogurile, alcoolul si prostitutia homosexualä sunt ingredientele necesare pentru ca spiritul blestemat al sodomitului sä-si gäseascä plenitudinea manifestärii. Astäzi lumea, nu numai cä tolereazä aceastä mizerie umanä dar si gäsesc de buni pe cei ce fac astfel de lucruri cum scria Apostolul Pavel.

 

Este intentia satanei de-a crea o societate sodomitä. În mijlocul unui mediu infectat ca acesta, manifestarile sale de împotrivitor a lui Dumnezeu îsi gäsesc deplina împlinire distrugând cu rânjetul pe buze cea de-a doua institutie edenicä si anume cäsätoria. Aceste fiinte, în definitiv mutanti, exclud irevocabil prezenta lui Dumnezeu în vietile lor pentrucä El însusi condamnä sodomia considerând aceastä aberatie sexualä, sub toate formele de manifestare, un päcat de moarte. Totusi în nesfârsita Lui iubire pentru neamul omenesc El doreste ca „sodomitul sä se lase de cäile lui rele” si sä ajungä la cunostinta deplinä a Adevärului si chiar Domnul Isus afirmä cä venirea Lui pe pämânt s-a produs si pentru ca sodomitul sä fie corectat si iertat. Ca orice boalä, sodomia poate fi tratatä. Existä tratamente hormonale si chimice care anihileazä mutatia. Important este ca bolnavul sä doreascä acest lucru. Din päcate sunt rare cazurile în care un sodomit acceptä si constientizeazä cä poartä stigmatul une scârboase suferinte.

Modelul societätii Noii Ordini Mondiale, se bizuieste în parte pe relatiile homosexuale dintre indivizi. Treptat cuplurile de sodomiti, pedofili si zoofili vor deveni elita societätii în timp ce persoanele normale, heterosexuale vor fi marginalizate. Cäsätoria va fi privitä ca o reminescentä arhaicä, primitivä. Cuplurile stabile heterosexuale vor avea impozite uriase în timp ce persoanele necăsătorite vor beneficia de reduceri si facilitäti. Relatiile sexuale ocazionale ca si copii obtinuti pe aceastä cale vor fi recompensate. Reduceri importante de taxe si beneficii vor avea „mamele” inchiriate adică cele însămânțate in vitro si care vor destina copiii „familiilor” de sodomiti. Starea deplorabilä, de sclavie, în care va fi împinsä omenirea va determina ca mamele sä-si dea în adoptie copiii cuplurilor de sodomiti care-i vor folosi ca obiecte de satisfacere a dorintelor si patimilor lor scârboase. Într-o astfel de societate, nu este loc pentru Dumnezeu iar planul satanei se va realiza: nu va mai exista nimeni care sä-l astepte pe Domnul Slavei! Aceasta este viziunea satanei pentru ultimele timpuri ale omenirii…

 

Rainbow flag and European Union flag on wooden door with padlock. 3d illustration

 

Uniunea Europeanä, în definitiv o creatie Illuminatis, prin Parlamentul säu este artizanul transformärii societätii clasice într-o societate dominatä de relatii sodomite. Principalii säi conducätori sunt adeptii relatiilor homosexuale. Din acest Parlament au iesit si s-au impulsat legi statale care conferä acestor mutanti drepturi exceptionale si privilegii speciale.

 

Biserica romanä, apostolicä si universalä cunoscutä si sub numele de catolicä s-a manifestat întotdeauna împotriva sodomiei din lumea largä dar a fost tolerantä, chiar blajinä cu „excesele pätimase” ale sacerdotilor. I-au acuzat pe Templieri de sodomie si închinare la Baphomet, si adevärat era, dar ei însisi întretineau relatii sexuale cu copii si celebrau mise satanice în alcovurile secrete ale Vaticanului (vezi märturiile lui Alberto Rivera, ex-sacerdote iezuit)! O relatie de fapte ciudate, stranii dar bine calculatä, rece si dezolatoare. Ei aplicä foarte bine principiul hegelian al luptei contrariilor cu intentia de-a determina aparitia sintezei adicä a unui rezultat neasteptat si cu consecinte cutremurätoare.

Dezväluirile recente ale abuzurilor sexuale pe care sute de preoti catolici le-au fäcut asupra mii de copii în toate diocezele din Pennsylvania (SUA), timp de 30 de ani, a creat o stare silä, de repulsie, împotriva bisericii catolice în societatea nord americanä în particular si din lumea întreagä în general.

 

capturadepantalla20180815alas74729am-f40978e68764ac76b6bc9fc139064bc8-1200×600

 

Procurorul general SUA a descris pe cei 300 de preoti catolici implicati în mii de acte de pedofilie ca pe niste prädätori rapaci, färä milä si färä constiintä constituiti într-o adeväratä retea criminalä. Vaticanul a luat notä, s-a manifestat împotrivä si cam atât. Nici o mäsurä mai drasticä. Nimic.

 

Biserica catolicä este în regres iar papa Francisco, în lumina declaratiilor antibiblice si-a gäsit multi opozanti. Iezuitii lucreazä din umbrä la împlinirea planului Noii Ordini Mondiale. Aceastä societate nu are nevoie de valorile crestine si de aceea papa Francisco doreste rescrierea unei alte biblii. O carte în care sodomitii vor forma tagma preoteascä a lui Maitreya, satana transformat într-un înger de luminä. Societatea începe sä se îndoiascä de crestinism pentru cä biserica romanä s-a sträduit din räsputeri sä-i altereze valorile. Este momentul pe care-l asteaptä Vaticanul. Statele Unite, pe care Apocalipsa le identificä ca pe a doua fiarä (Ap. 13,11), vor începe sä lucreze cu puterea celor douä coarne (puterea militarä si puterea financiarä) în favoarea Vaticanului. Acesta va deveni centrul mondial al noii religii numitä New Age, care-l va avea în mijloc pe satana, transformat într-un înger de luminä si pe papa ca mare preot. Aceasta este sinteza pe care iezuitii o preparä în toate colturile lumii. Miscarea Ecumenicä Mondialä este catalizatorul acestui fenomen sinistru. Suntem la sfârsitul acestei cälätorii.

 

MafiaRosa

 

Parafrazând aforismul lui André Malraux putem afirma cä „Noua Ordine Mondialä va fi sodomitä ori nu va fi deloc!” În aceastä societate sodomitii vor fi preotii satanei. Familiile traditionale vor fi înlocuite cu cupluri homosexuale. Copiii vor fi räpiti si vor fi däruiti sodomitilor ca obiecte pentru satisfacerea dorintelor lor scârboase. Legile vor lucra în favoarea lor. Crestinismul va dispare. Religia lumii va fi una satanicä. Aceasta este societatea care se construieste în obscuritate si la care, mai mult ori mai putin, punem fiecare umärul!

 

Färä îndoialä Universitatea Adventistä de Medicinä din Loma Linda este perla coroanei sistemului sanitar al congregatiei. Putini stiu însä cä în spatele unui titlu asa de mare se regäseste gangrena purulentä a unui individ vândut diavolului numit Richard H. Hart, pe care alti trepädusi ai aceluias personaj nefast, l-au numit rector (presedinte dupä titulatura americanä) a acestei universitäti de prestigiu. Acesta, printre alte päcate, si l-a adäugat si pe acela de-a fi presedintele comitetului de initiativä si suport a colectivului sodomitilor adventisti de la aceastä institutie de învätämânt. Credeti cä cineva de la Conferinta Generalä, a luat atitudine împotriva acestui individ scârbos?

 

descarga (1)

 

Richard H. Hart, rectorul Universitätii de Medicinä din Loma Linda este presedintele comitetului de initiativä si suport a colectivului de adventisti sodomiti. Prieten la toarta cu Ted Wilson, președintele Conferinței Generale. Oare întâmplator?

 

O alta prestigioasa instituție adventista Universitatea Andrews, aceea care pregătește pastori s-a aliniat aceleiași politici răzvrătite și și-a creat propriul comitet de inițiativa și suport pentru colectivul sodomit. Acest blestemat comitet militează activ pentru includerea sodomitilor și lesbienelor in lucrare. Întrebarea fireasca este, pentru ce fel de lucrare?

 

Andrew-University-international-students

 

Învätämântul a fost dintotdeauna atractia iezuitilor. Cu räbdarea apei care sapä în stâncä au atacat bazele fundamentale ale credintei si au strecurat înäuntru erezii ucigätoare. Liberalismul, feminismul si alte teorii capabile sä altereze constiintele au determinat aparitia de aberatii precum comitete de initiativä si suport a „diversitätii” sexuale. Cum se spune, o nenorocire nu vine niciodatä singurä!

 

Ce demonstrează aceste acțiuni din sânul Bisericii? Cä nebunia includerii AZS în Miscarea Ecumenică Mondialä își aratä roadele pe de-o parte, iar pe cealaltă parte cä profetia s-a împlinit pentru noi si cä Domnul ne-a vărsat din gura Lui fiind de acum o bisericä fără valori morale, fără credintä, săracă, nenorocitä, oarbä și goală. Papa Francisco, marele talhar al secolului 21, ucigasul Reformei protestante, ne-a așteptat la räspântie de drum, ne-a jefuit de aurul credinței, ne-a dezbrăcat de hainele faptelor bune și ne-a trimis sä ne prostituim într-o lume sodomitä la care ne-am făcut părtași împreunä cu curva cea mare, mama spurcäciunilor pämântului. Cei care conduc astăzi destinele acestei Biserici, i-au fost complici!

 

Montcada i Reixac – Barcelona

 

 

https://pescarideoameni.com/author/sorin1957/page/5/

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

MINCIUNA IEZUITA A ÎNCALZIRII GLOBALE

 

 

În data de 24 Mai 2015, papa Francisco I fäcea cunoscutä lumii crestine si necrestine prima sa enciclicä ( cea din 2013, numitä Lumen fidei, a fost scrisä în cea mai mare parte de cätre abdicatul papä Benedicto XVI!), numitä Laudato Si, adicä Slävit sä fii!

Titlul este un fragment dintr-un vers poetic apartinând lui Francisco de Assisi, poezie intitulatä Cântecelul creaturilor, transformat cu timpul într-un cântec religios catolic:

„Slävit sa fii, Dumnezeul meu, pentru sora noasträ, mamä Tiera!

Ea ne sustine viata si ne-o conservä,

Hränindu-ne cu fructele sale minunat colorate

Dându-ne flori parfumate si ierburi înmiresmate!”

(Traducerea autorului)

Acest text naiv, a fost folosit de cätre iezuitul papä Francisco I, ca bazä pentru o mistificare perversä numitä „încälzirea globalä” care vine sä completeze alte minciuni blasfemice, ca de exemplu acelea în care „misiunea lui Isus Hristos, pe pämânt a fracasat” ori „Biblia este o carte periculoasä, anticä si care trebuie rescrisă”

Ce vrea iezuitul acesta, sä impună lumii? Un neadevăr la fel de mare ca și existenta Fecioarei Maria în Cerurile Dumnezeului Înalt!

Dumnezeu dä un verdict asupra acestui deziderat prin  care desfiinteazä orice altä viziune asupra lumii noastre, în care încape de asemenea si sugestia mincinoasä a papei asupra viitorului planetei noastre:

„Cât va fi pämântul, nu vor înceta semänatul si seceratul, frigul si cäldura, vara si iarna, ziua si noaptea!” (Geneza 8,22)

Aceastä frazä simplä, contine atâtea adeväruri încât toti acei zeci de mii de „stiintifici” care lucreazä (plätiti bine desigur!) sä demonstreze cä planeta se autodistruge dacä nu intervine… activista Greta Thunberg (!), ar trebui sä le umple fata de rusine.

Deci iezuitul Francisco I, cautä sä ne atragä într-o capcanä abätâdu-ne ochii în altä parte decât la iminenta venire a Domnului Isus, pe care personal îl desconsiderä numindu-l… fracasat! Astfel, el vrea ca noi sä credem cä planeta noasträ va däinui vesnic, cä activitatea noasträ îi däuneazä în asa mäsurä încât trebuie sä renuntäm la multe dintre comoditätile cotidiene ca de exemplu la combustibilii fosili poluanti, dar nu si la aerul conditionat care este si mai poluant!

I-as întreba pe toti acei stiintifici plätiti gras ca sä mintä dacä stiu cât oxid de carbón emit vulcanii în eruptie… Nu vor räspunde! Vä spun, eu: enorm! Dar planeta are capacitatea sä se regenereze pentru cä asa a fost creatä!

Ciclurile climatice, nu vor dispare, asa cum ne minte iezuitul! El vrea însä ca Dumnezeu, sä parä mincinos în ochii omenirii… Pämântul îsi va da resursele pânä la capät, îsi va da recoltele an dupä an, soarele si luna vor rämâne unde sunt pânä când Domnul, nu le va porunci altceva… În istoria climaticä a Terrei, au existat fluxuri si refluxuri dictate de activitatea solarä. Ani mai seci, ani mai ploiosi. Timp mai cald si timp mai friguros… Dumnezeu a dictat aceastä miscare cosmicä pentru ca pämântul sä se „reseteze” si sä ne mai rabde putin pânä când Cel ce trebuie sä vinä va veni…!

Tineretul este marea masä de manevrä a iezuitului „ecologist” în aceastä enormä înselätorie. Un tineret care habar nu are cum sä deosebeascä stânga de dreapta, care fiind atât de „digitalizat” nu mai stie cine este Dumnezeu iar dacä-i întrebi despre Isus din Nazaret, îti vor räspunde cä probabil este o stea de muzicä rock! Acestor oi bete, le-a fost datä o „activista” pe mäsurä, o oligofrenä care nici nu stie unde-i Vaticanul pe hartä (!), care sä-i anime si sä-i capaciteze la miscäri sociale care sä determine lumea sä „sprijine” creatia lui Dumnezeu! Nici frumoasä, nici desteaptä, ea întruchipeazä media multimii tineretului planetei (a lumii civilizate, desigur cäci ceilalti, nu intereseazä pe nimeni!). Luatä dintr-o familie medie, dintr-un colegiu mediu, cu niste note medii, de înältime medie etc,, spälatä la creier de cätre Illuminatii lumii si propulsatä în frunte de cätre o propagandä mass-media färä precedent, aceastä fiintä instabilä psihic este unealta papei în promovarea politicii sale mincinoase.

Ulterior s-au folosit de un alt personaj. De un ardei umplut numit Al Gore, fostul vicepresedinte american. Dar n-a folosit prea mult! Fost student într-o universitate iezuitä, Al Gore nu avea carismä, nu era tânär si era lipsit de convingere. L-au împins înainte pe vicleanul Francisco, devenit papä prin uzurpare apoi au gäsit-o pe matracuca numitä Greta Thunberg, pe care au fäcut-o „vocea tineretului”, mostenitorii planetei!

 

untitled

 

Greta Thunberg, activista Vaticanului, pentru sustinerea miscärii verzilor. Vi se pare normalä aceastä fiintä? Mie, nu! De curând, revista Times, a dezumflat aceastä besicä plinä de venin si minciunä: activista e plätitä bine de cätre mai-marii companiilor automobilistice actionate electric printre contribuientii cei mai importanti fiind si miliardarul Elon Musk (Tesla Motors)! Nu se întreabä nimeni unde ajung si cât polueazä bateriile masinii electrice a activistei, telefonul säu mobil uzat, electrodomesticele vechi din casa ei si a milioanelor sau miliardelor ca ea? Vä spun eu! În Africa, lada de gunoi a bogatilor si ipocritilor lumii! Dar pe cine intereseazä Africa, continentul muritorilor de foame?

 

De plâns, nu este numai  faptul cä ne läsäm înselati de o mânä smecheri räzvrätiti împotriva lui Dumnezeu, urmasi a lui Nimrod fiul lui Cus, dar mai vedem printre sustinätoriI bazaconiilor si manipulati de cätre o parte din mass-media, crestini cu state îndelungate pe bäncile bisericilor. Ba, de curând am ascultat chiar o predicä inspiratä de aceeasi minciunä! Acestora le spun cä „îngerul de luminä” în care se ascunde Satana, le-a dat putin în ochi cu strälucirea lui, le-a întunecat vederea si le-a tulburat mintile!

„Laudato Si”, rämâne asa cum unii pot vedea lämurit, un instrument  prin care papa iezuit si-a controlat capacitatea de a lidera lumea, iar Illuminatii puterea de-a manipula opinia publicä. Au reusit? Da!

Dumnezeu, ne cheamä pe toti sä-i respectäm Creatia! Asa cum în gradina Eden, primii oameni trebuiau sä „lucreze, sä îngrijeascä si sä päzeascä” aceastä extraordinarä întocmire, asa si noi trebuie sä facem la fel cu planeta noasträ. Dar de la acest principiu si pânä la negarea Cuvântului Säu este un pas enorm de mare iar acesta se numeste blasfemie! Atentie, sä nu ne facem pärtasi la aceasta!

https://pescarideoameni.com/author/sorin1957/page/3/

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

MEMORANDUMUL SECRET DE LA STRASBURG, SODOMIA SI NEW AGE

 

 

 

În anul 2014, a avut loc la Strasburg o întâlnire pe cât de neobisnuitä, pe atât de secretä între papa Francisco, patriarhul Kiril de Moscova si patriarhul Bartolomeu de Constantinopol. Uniunea Europeanä a fost reprezentatä prin Donald Tusk, presedintele Consiliului European iar din partea ONU a fost prezent Vitit Muntarbhorn, expert independent pe probleme de… sodomie.

Cei trei reprezentanti ai crestinätätii au semnat un Memorandum, cu aplicare neconditionatä începând din toamna lui 2016 si pânä la finalul acestui an.

Aceasta este actul de nastere a ceea ce Scriptura în Cartea Apocalipsei (17:5) numeste „Babilonul cel mare, mama curvelor si spurcäciunilor pämântului”.

(Foto sus: Kiril si Francisco; Kiril si Bartolomeu. Foto jos: Francisco si Bartolomeu)

 

Cu pandemia de gripä de Wuhan, deja în ograda multor täri europene ca si în Statele Unite si cu zorile unei noi crize economico – financiare räsärind pe firmamentul istoriei finale a omenirii, toate astea ca fiind praf în ochi aruncat de cätre vräjitorii destinului mortal pe care ni l-au pregätit în secret, iatä cä au apärut primele informatii despre documentul care ne va conduce spre marele timp de strâmtorare de care ne avertiza Mântuitorul.

Dar ce-si propune Memorandumul secret de la Strasbourg? Iatä câteva dintre punctele mai importante care ar trebui sä ne punä pe gânduri:

– introducerea în scoli a educatiei multiculturale, excluderea educatiei crestine la toate nivelurile educative si substituirea lor cu studii religioase în special cu meditatiile alpha (dupä modelul halucinatiilor alcoolice ale lui Ignacio de Loyola, n.aut.);

– popularizarea studiului pägânismului, a claselor de educatie sexualä începând cu clasele primare, distribuirea gratuitä de prezervative în scoli si popularizarea filmelor de educatie sexualä (pornografie) în orele de curs;

– cälätorii de „studiu” cu elevii în locuri de libertinaj sexual (prostitutie);

– încurajarea elevilor din clasele primare în descoperirea „laturii sexuale” si încurajarea practicärii tuturor genurilor de sodomie;

– introducerea de icoane renascentiste, picturi färä bazä religioasä dar care promoveazä decadenta spiritualä si imoralitatea;

– introducerea în ambitul educativ a zilelor dedicate Mamei Terra (puerila istorie regäsitä în Laudato Si si manipulatä de cätre mass media). Înlocuirea valorilor morale crestine cu o falsä educatie ecologicä;

– promovarea prin toate mijloacele audio – vizuale a ideilor de salvare a pamântului de dezastrul activitätilor umane (Sinodul Amazonic), inocularea ideii de schimbare climatericä si promovarea doctrinei New Age (iubire pentru tot si toate);

– introducerea de servicii multireligioase în toate bisericile crestine si acompaniament muzical New Age. Popularizare sionismului.

De fapt ce se urmäreste:

– distrugerea unitätii si sfinteniei familiei;

– încurajarea adulterului, a promiscuitätii morale, încurajarea avortului;

– deschiderea spre sodomie ca o treaptä superioarä a „evolutiei” umane;

– promovarea satanismului prin introducerea studiului de „stiintä a religiei” adicä acceptarea pägânismului, a meditatiilor alpha care-l vor pune pe elev în legäturä directä cu demonii întunerecului spiritual si acceptarea falsului ecologism ca unica rezolvare a problemelor stringente ale umanitätii; negarea Creatiei;

– disparitia bruscä a crestinismului si înlocuirea sa cu filosofia satanicä New Age;

– alegerea papei ca liderul mondial politic incontestabil;

– alegerea Vaticanului ca centru ecumenic mondial si capitalä a lumii necrestine;

– negarea existentei lui Dumnezeu si trecerea lui Isus Hristos în categoria miturilor aläturi de Prometeu, Ghilgames si altii;

– bagatelizarea adevärurilor biblice si trecerea Cärtii Sfinte în rândul literaturii periculoase.

– considerarea tuturor crestinilor ca „teroristi” religiosi aplicându-se împotriva lor prevederile „legii patriot” promovatä prin decret de cätre George Bush, färä sä fie ratificatä.

Toate aceste schimbäri si transformäri au început. Eu le väd, le percep. Societatea probabil cä le vede si le percepe dar este destul de ocupatä cu necazurile zilei ca sä protesteze si sä se împotriveascä. Unde se regäseste protestantismul actual, singura voce care ar mai putea vorbi lumii despre adevärul lui Isus Hristos? Este tot acolo unde a fost în ultimii treizeci de ani: sub umbrela ecumenismului asteptând nu stim ce trezire! Îmi pare mie ori seamänä pe zi ce trece cu Prorocul Mincinos?

Ne läsäm dusi de val si nu facem nimic! În curând vom ajunge în largul märii disperärilor si vom fi înghititi de monstrul numit nepäsare iar atunci când vom rämâne în spatele zidurilor cetätii protectoare a harului divin, acolo unde este întunerecul, plânsul si scrâsnirea dintilor, nu va mai fi nimic sä ne salveze de la pieirea vesnicä.

 

https://pescarideoameni.com/author/sorin1957/page/2/

 

 

//////////////////////////////////////

 

IEZUITUL roman

 

 

letras.ro/product/iezuitul-ebook-epub/

 

O incursiune in tenebroasa lume a celor care mișcă itele conspirației mondiale.

 

Unul dintre cei care executa ordinele murdare ale superiorului general, Tirso Reggio ajunge convins de faptul, ca dominația raului asupra lumii își are originea undeva sub basilica sfântului Petru, de la Vatican și înțelege ca pentru binele omenirii trebuie sa acționeze pe cont propriu și sa încerce sa dea o lovitura „fiarei” apocaliptice.

 

In periplul sau prin Europa ajunge și pe plaiurile transilvănene, locuri care îl vrăjesc pe iezuitul decăzut din drepturi, devenit un paria pentru Vatican și condamnat la moarte de către superiorul general.

 

Inteligent, curajos și viclean, Tirso Reggio ajunge sa pună in mâinile șefului gărzii regale franceze Alexandre Berthier, fratele sau vitreg, un document secret de o importantă mondiala. Peste zece ani generalul Berthier, la ordinul împăratului Napoleon, îl îngenunchează pe papa și îl duce arestat la Avignon. Se împlinea astfel una dintre marile profeții ale Apocalipsei…

 

 

 

 

…

ALERTA! ESTI CONTROLAT. SFÂRSITUL LIBERTATII RELIGIOASE

 

NOTÄ: Acest articol a fost publicat în data de 17.05.2018 si retrimis pe Facebook în seara zilei de 18.05.2018. Contul meu în WordPress a suferit un atac informatic imediat dupä ce articolul a intrat pe Net, si a fost sters. De asemenea a fost sters de pe Facebook si Messenger în douä etape. Hackerul mi-a distrus chiar si copia de securitate. Acesta este un articol refäcut. Nu stiu de unde a venit atacul si nici nu stiu cine este autorul acestuia. Pare incredibil dar trebuie sä ne obisnuim de acum înainte cu astfel de acte de piraterie informaticä. Am intrat în era controlului absolut. Vegheazä, sä nu ti se ia ceea ce ai!

 

Färä îndoialä, Mark Elliot Zuckerberg co-fundatorul Facebook este una dintre marionetele Illuminatilor prin care acestia însealä lumea si-i conduce spre sclavizare, adicä spre controlul total. Ajunsä în acest stadiu de manipulare absolutä, omenirea va primi semnul fiarei despre care vorbea Apostolul Ioan. Vor fi foarte putini acei care se vor salva de acest fenomen global iar acestia vor fi cautati, localizati si desemnati ca rebeli ori cum îi numea recent papa Francisco, „teroristi religiosi” demni de persecutie si eliminare.

Facebook este un instrument de control al societätii civilizate. Intimitatea persoanelor nu mai este protejatä. Organisme si agentii care servesc principiile Noii Ordini Mondiale spioneazä, investigheazä si catalogheazä pe toti utilizatorii acestei retele sociale.

Secta luciferianä a Illuminatilor avea cu mult timp înainte ca lumea sä audä de existenta unui Zuckerberg, pus la punct acest sistem-capcanä care atrage cu mirajul säu adictiv, chiar pläcut dar trädätor si pânä la urmä mortal. Ei stiu ca omul are nevoie de socializare, de comunicare, de relationare. Au creat acest monstru, speculând släbiciunea umanä. Astäzi Facebook are mai mult de 2 miliarde de utilizatori. Practic toatä lumea civilizatä este „conectatä” la acest sistem.

 

facebook-connecting-people

 

Logotipul încriptat al „conexiunii” prin Facebook. În realitate, mesajul Illuminati este total diferit si deloc prietenos: „În orice parte a lumii te-ai afla, te spionäm si te controlam!” Numärul 13 este un numär sacru în numerologia luciferianä reprezentând puterea absolutä si luminastelarä adicä pe Marele Arhitect al Universului, cunoscut sub numele de satan.

 

Secta elitistä si ocultä a Illuminatilor este o organizatie care se crede, este formatä din 13 familii, cele mai bogate din lume, de origine evreiascä (askenaziti si sefarditi) ori catolici si prozeliti evrei, adoratori a lui Satan. La reuniunile lor anuale, fac sacrificii umane (copii de pânä la 8 ani, de rasä albä si de parte bärbäteascä). Tot ca practicä ritualä, beau sângele victimelor înjunghiate. Religia lor este un amestec de Kabbalah babilonianä si mistere ale Egiptului antic. Se prosterneazä în fata unei statui a lui Baphomet (satan), dumnezeul templierilor, pe altarul cäruia ard trupurile micutilor sacrificati.

Acestia sunt „patriarhii” urmätoarelor familii: Rothschild (ashkenazit talmudo- kabbalist), Rockefeller (ashkenazit talmudo-kabbalist), Astor (ashkenazit talmudo-kabbalist), DuPont (catolic), Carnegie (catolic), Bundy (catolic), Kennedy (catolic), Reynolds (ashkenazit talmudo-kabbalist), Russell (ashkenazit talmudo-kabbalist), Li (animist-confucianist), Onassis (sefardit talmudo-kabbalist), Collins (catolic) si Van Duyn (ashkenazit talmudo-kabbalist). Aceste familii sunt opulente însä träiesc discret. Sunt înconjurati de mister si au grijä sä controleze mass-media (care le apartine!) în asa fel încât foarte putinä informatie ori chiar deloc despre vietile lor private räzbate pânä la publicul larg. Când se reunesc în locurile lor secrete, au întotdeauna un invitat de onoare: generalul superior iezuit, monseniorul Arturo Sosa Abascal cel care comandä o armatä täcutä, întunecatä si mortalä de cälugäri fideli pânä la sacrificiul suprem, ordinul iezuit sau societatea lui Isus, constructorii neobositi ai Noii Ordini Mondiale, al noului Turn Babel, o sfidare la adresa Dumnezeului Înalt. Acestia au în ei spiritul împotrivitor a lui Nimrod, fiul lui Cus, slujesc întunerecului, minciunii si mortii.

Eduard Snowden un fost agent secret apartinând Agentiei de Securitate Nationalä (NSA, USA), în actualitate refugiat în Rusia, acelasi care a furnizat informatii ultrasecrete despre tratamentele inumane de la Guantanamo lui Gabriel Assange si ulterior publicate în Wikileaks, märturisea într-un documentar pentru televiziunea publicä rusä cä acest organism dispune de sisteme de ascultare prin satelit (situat în Fort Meade, Maryland) a oricärui telefon mobil de pe planetä.

Dupä cumpärarea în 2014, a aplicatiei mobile Whatsapp, practic gigantul din Silicon Valley Facebook, detine un control nelimitat asupra datelor personale si a comunicatiilor din aproape toatä lumea civilizatä.

 

Eroare

Acest video nu există

Mark Zuckerberg, evreu askenazi, programator si informatic scolit la Harvard. Illuminatii aveau de mult timp pus la punct acest sistem virtual de interactivitate. Au ales Harvard pentru cä reprezintä elita învätämântului nord- american si patru studenti, nici mai buni, nici mai räi însä evrei toti. „Conceput” ca un instrument de relationare între universitari, Facebook a „prins” rapid în toatä lumea iar astäzi are mai mult de douä miliarde de utilizatori. Datele personale, profesiunea, starea civilä, familiarii, ideile, conceptiile, înclinatiile religioase, practic întreaga viatä a persoanelor, este expusä cu amänunte si poate fi investigatä, catalogatä si controlatä de cätre stäpânii lumii.

Fata interioarä a jacketei lui Zuckerberg aratä cine sunt cei care detin controlul asupra Facebook. Limbajul semnelor, a simbolurilor si a gesturilor sunt foarte importante pentru acesti oameni care în definitiv conduc destinele lumii dar rämân ascunsi, necunoscuti desi în ultimul timp se poate observa cum se face trecerea de la ceea ce numeam societate secretä la o societate…discretä.

 

maxresdefault

 

Decodificarea partialä a acestor simboluri criptice. Hexagrama (steaua în sase colturi, numitä impropriu Steaua lui David), este un puternic semn satanic. Reprezintä steaua diminetii, luceafärul, adicä pe Lucifer, îngerul cäzut si este emblemä pe steagul Statului Israel. Asa conturatä în rosu apare în heraldica familie Rothschild, proprietara de „de jure et de facto” a acestui teritoriu (dupä Primul Räzboi Mondial, Imperiul Turc care a luptat departea Triplei Aliante, fiind în grupul învinsilor, a trebuit sa-si vândä o parte din teritorii pentru salvarea datoriei pe care o contractase cu bancherii Europei, în special cu Rothschild. Astfel, teritoriul Palestinei a intrat în posesia familiei Rothschild, dar era mult mai mare initial. De aici, conflictul permanent în zonä. Israelul actual cautä recuperarea tuturor teritoriilor cumpärate Turciei!).

Faptul cä mincinoasa „Stea a lui David” apare înläuntrul unui cerc, aratä clar spre ritualul satanic de initiere. Dacä s-ar uni cele sase vârfuri ale sägetilor mari ar rezulta o hexagramä mai mare care ar putea simboliza Israelul Mare (motivul pentru care în final, vom vedea „Ierusalimul înconjurat de osti”). Anul 2010, este anul înfiintärii organizatiei internationale Prietenii Israelului. Dacä se face suma cifrelor acestui an rezultä în prima instantä 3, numär important în numerologie reprezentând trinitatea satanicä iar în a doua instantä 30, gradul masonic a lui Zuckerberg (Marele Cavaler Ales Kadosh).

Culoarea albasträ sub toate nuantele este reprezentativä pentru Illuminati si-i identificä cu creatiile lor globale si regionale (ONU, Uniunea Europeanä, Fondul Monetar International, Banca Mondialä, Rezerva Federalä, Statul Israel etc.)

Cele cinci sageti tintind spre interior reprezintä chintesenta (a cincea esentä, dupä apa, focul, aerul, pamântul), aceea care guverneazä si controleazä totul, ochiul care toate le vede, forta vitalä a Universului, Lucifer. Faptul cä sunt trei grupuri aratä înspre blestemata trinitate satanicä.

 

images

 

Sigla Facebook nu este atât de nevinovatä cum s-ar crede. Satana si-a ocultat întotdeauna intentiile mincinoase în dosul jumätätilor de adevär. Nu este aceasta banala literä „f” cum multi ar putea crede, ci este si imaginea oarecum „aranjatä” a cheii (anca) lui Anubis, zeul egiptean al mortii, cel care în fiecare dimineatä la revärsatul zorilor, deschidea poarta care ducea în „regatul umbrelor” pentru a contabiliza sufletele celor care i-au trecut pragul în noaptea care a trecut. Si noi, utilizatorii acestei inventii diabolice numitä Facebook, ne putem considera morti: nu mai avem nici un secret, viata noasträ este descoperitä, gândurile noastre sunt cunoscute, ideile noastre, conceptiile noastre, familiile noastre, prietenii nostri, mascotele noastre, släbiciunile noastre, toate sunt expuse, inventariate, catalogate si controlate de cätre agentiile aflate în serviciul stäpânilor lumii. Toti acei care pun întrebäri incomode, acei care se räzvrätesc împotriva „sistemului”, vor fi izolati si „purificati” într-o carantinä virtualä (care s-ar putea numi si cenzurä) iar dacä nu se cumintesc si nu se aliniazä principiilor Noii Ordini Mondiale ori nu se supun controlului jandarmilor universali, vor fi anihilati, eliminati adicä exterminati fizic. Acesta face parte din fenomenul „necazului cel mare” despre care scria Apostolul Ioan.

Facebook creazä dependentä, adictie. Nu-mi spuneti cä primul lucru pe care-l faceti la trezire este sä treceti în revistä întämplärile, mesajele ori activitätile de pe Facebook! Cunosc persoane care petrec ore si ore conectate în sistem…Este un loc în care putem fi tot ce vrem si ne putem manifesta cum dorim. Nu ai interdictii; nici sociale si nici morale. Fiecare poate fi un mic tiran ìn locul säu virtual. Poate slobozi egoisme, invidii, neìmpliniri, visuri, prostii, läudärosenii, räutäti, trivialitäti, idei mai mult sau mai putin „geniale” dar si tratamente miraculoase, negoturi, reclame, teologii, conspiratii, retete bune la tot si toate, întâlniri nesperate, noi prietenii, tot felul de creatii, informatii, stiri mai mult sau mai putin adevärate… Viata noasträ, a fiecäruia. Cu bunävoie ne trädäm intimitatea, ne-o vindem pentru o färâmä de glorie efemerä…Suntem robii propriilor iluzii!

 

De când existä secta Illuminatilor, metoda lor de lucru s-a bizuit pe un principiu numit al sintezei, al luptei contrariilor. Pentru a ìntelege, däm un exemplu: au näscocit (Albert Pike 1809 – 1891, pärintele masoneriei moderne în cartea sa „Moralä si Dogmä”, l-a „prezis”) al Doilea Räzboi Mondial în care s-au înfruntat douä extreme politice (teza si antiteza). Dupä confruntare a rezultat Organizatia Natiunilor Unite (sinteza), în actualitate sediul Guvernului Mondial. Cladirea ONU este construitä pe un teren donat de cätre familia (întâmplare?) Rockefeller.

Pentru a sträpunge zidul democratiei americane si în special Constitutia ei ìn vederea instituirii unui sistem de ascultare, spionare si controlare a propriei populatii si care ulterior s-a extins la toatä lumea, administratia Bush avea nevoie de un eveniment important, crucial care sä marcheze începutul unei noi ere, aceea a abuzurilor si subiectivismului. Pentru aceasta si-au inventat „atacul terorist” de la 11 septembrie 2001, împotriva Turnurilor Gemene. Ca o consecintä a acestui act premeditat, administratia Bush, coadä de topor a sectei Illuminatilor, a scos numita Lege Patriot (sinteza), de fapt un decret, care permite oricärei agentii guvernamentale ascultarea telefonicä, interceptarea corespondentei, hackearea postei electronice a oricärui cetätean liber si independent, färä vreun permis (mandat) din partea unui judecätor si färä probe de comitere a vreunui delict.

Actul delictiv a unei firme de consultantä din Marea Britanie, Cambridge Analytica de la principiul lunii mai a.c. care a sustras si utilizat de pe Facebook, datele a 87 de milioane de utilizatori ai retelei ca si atacul cibernetic împotriva ai altor 50 de milioane de utilizatori, venit dupä toate probabilitätile din Rusia, l-au determinat pe Mark Zuckerberg sä adopte mäsuri radicale: deschiderea în Barcelona a unei Agentii de control asupra…stirilor false! De fapt, un eufemism la ceea ce înseamnä cenzura în retea.

 

1525679781_997769_1525680276_miniatura_normal

 

Torre Agbar, Plaza de Glories în Barcelona. Mai mult de 9000 de metri pätratiîmpärtiti în 8 etaje care se va märi anul viitor cu încä 7000 de metri pätrati, va gäzdui o agentie Facebook pentru combaterea stirilor false difuzate în retea. Mai mult de 3000 de programatori, analisti si informaticieni vor face oficiile acestui organ. Mie personal mi se pare un numär impresionant de specialisti pentru combaterea stirilor de genul: „Michael Jackson träieste pe o insulä în Pacific!” sau cä „Pämântul e plat! A dovedit-o unul care s-a suit într-un avion cu un poloboc!” Nu. Aceasta este o agentie specializatä în analizarea datelor si informatiilor vehiculate în retea si care pot afecta principiile Noii Ordini Mondiale, o agentie specializatä în cenzurä, în identificarea, carantinarea si anihilarea autorilor considerati rebeli ori „teroristi religiosi” (sinteza). Am intrat în era controlului total si a terorii!

 

descarga (1)

 

Papa Francisco särutând mâna lui David Rockfeller cu ocazia unei ceremonii Illuminatis, în Ierusalim. Oficiosul Vaticanului L´Osservatore Romano, a considerat fotofrafia o contrafacere, un fals si a fost dezmintitä vehement în repetate rânduri. De asemenea multe agenții de presa între care Euronews (proprietatea casei Rothschild) ori Jewish Agency din Israel au publicat răspunsuri negând existenta unui astfel de act și publicând fotografii contrafăcute. Au schimbat si trucat fizionomiile personajelor, hainele, au pus nume celor prezenti si le-au inventat istorii de viatä. Ceea ce nu au putut schimba a fost särutul papei. Suveranul pontif, Înlocuitorul lui Dumnezeu pe Pämânt, Rege al Regilor si alte atâtea titluri märete, umilindu-se în fata unor bieti supravietuitori din lagärele de exterminare naziste, asa cum vor sä ne facä sä credem înselätorii lumii! Fotografului francez, autorul instantaneului i s-a furat memoria calculatorului și o data cu aceasta și fotografia originala. Insul în sutanä din spatele papei este monseniorul Jose Luis Ladaria, secretarul personal al pontifului , nepotul prefectul Congregatiei pentru Doctrina Credintei Catolice (inchizitorul sef) si al doilea în ierarhia iezuitä, Luis Francisco Ladaria Ferrer. Fotografia este autenticä si gestul särutatului mâinii face parte din ritualul Illuminatilor. Astfel de fotografii ori stiri similare vor fi sterse din Facebook iar autorii pedepsiti.

 

Eroare

Acest video nu există

Acest video este contrafäcut. Un papa fals dansând merengue într-un club muzical din Bogotá, Columbia. Stirea a fost dezmintitä de cätre L´Osservatore Romano dar nu vehement ci mai mult în spirit de glumä si färä ranchiunä. O imagine care nu venea räu unui papä popular! Astfel de stiri nu vor fi cenzurate, nici în Facebook si nici în mass – media. Nu fac nici un räu stäpânilor lumii!

 

Planul Illuminatilor pentru Noua Ordine Mondialä si pregätirea cäii pentru arätarea în lume a „îngerului de luminä” asa cum a prorocit Apostolul Pavel, cel care va însela pe toatä lumea trecând drept „salvatorul” ei, adicä Satana tatäl minciunii si al mortii, constä în trei cäi pricipale:

1. Reducerea prin toate mijloacele a populatiei mondiale: initierea de conflicte armate si räzboaie, atentate teroriste, crearea în laborator de virusi si bacterii mortale (sida, ebola, gripe etc), fumigatii cu chimicale toxice deasupra marilor orase, oträvirea apelor prin clorinarea excesivä, adäugarea de fluor în exces în pasta de dinti, oträvirea alimentelor cu stabilizatori, potentiatori si coloranti (E – uri).
2. Crearea unui climat de nesigurantä si nemultumire socialä: crize financiare si economice, somaj, violente si asasinate, aroganta si privilegiile acordate sodomitilor, degradarea moralä, consumul de alcool, droguri si pornografie, imigratia si conflictul civilizatiilor, impozite crescânde si salarii care nu acopere cheltuielile, credite si ipoteci, legi abuzive, stare de stress excesiv prin teama evenimentelor care vor urma.
3. Miscarea ecumenicä sub toate formele ei: stingerea pasiunii religioase, amortirea spiritualä si moartea credintei adevärate. Disparitia crestinismului, a Scripturii, a conceptului de mântuire prin Legea lui Dumnezeu si a harului Domnului Isus. Aparitia unei noi religii numitä New Age, în care totul este iubire, fericire si satisfacere. Färä norme, färä moralä, färä päcat. O lume idealä, coloratä în roz dar care miroase a putred si a cadavru. O lume în care existä douä categorii de fiinte: sclavii si stäpânii.

 

ntermedia_166_02

 

Fumigarea intensä din avioane deasupra marilor orase europene si americane cu oxizi de metale grele, urinä de porc, gaze toxice din fluoruri de sulf si fibre de azbest cancerigene, face parte din planul Illuminatilor de-a reduce populatia globului, în special pe aceea de rasä albä. Astfel de fotografii si astfel de stiri vor dispare de pe Facebook, rod al activitätii de cenzurä a Agentiei care se va inaugura în Barcelona.

 

gevgelija-sur-macedonia-miles-refugiados-esperan-tren-que-les-permita-cruzar-macedonia-br-llegar-serbia-para-luego-pasar-frontera-con-hungria-donde-erige-una-prolongada-valla-14403590938

 

Crearea unui climat de nesigurantä socialä prin aducerea în Europa de imigranti (refugiati) musulmani (arabi, africani, pakistanezi, afgani), inadaptati la conditiile sociale existente pe bätrânul continent, ciocnirea acestor civilizatii absolut opuse si care genereazä neîncredere si teamä, face parte din Planul Kalergi (Richard Nicolaus Coudenhove – ) pentru Uniunea Europeanä. Acest evreu ashkenazi repulsiv, aflat în serviciul Illuminatilor, a imaginat un Plan diabolic de substituire (eliminare) a rasei albe din Europa, cu arabi si negri usor de sclavizat si mai usor de condus. Priviti cu ochii dumneavoasträ si spuneti dacä acest Plan, nu este în plinä desfäsurare acum, în Uniunea Europeanä! Nici astfel de fotografii nu se vor vedea mult timp postate pe Facebook. Stäpânilor lumii, nu le plac curiosii!

 

Iezuitii, aceastä armatä implacabilä, ascunsä si temutä lucreazä cu intensitate la punerea în aplicare a principiilor Noii Ordini Mondiale. Nu existä în lume nici o fortä capabilä sä se opunä acestui curent întunecat, tulbure, toxic si mortal. Strategia lor depäseste orice posibilitate de apärare iar resursele lor sunt nelimitate. Pânä acum douä – trei decade probabil, a existat o miscare religioasä a cärui doctrinä a dat mult de furcä agentilor räului absolut: aceea a adventistilor de ziua a saptea. În ascuns, au lucrat, au cäutat si au aflat fisuri: oameni de la vârf care s-au dovedit cu o moralitate îndoielnicä, probabil cu vicii ascunse ori lacomi de pozitie si avere care au putut fi santajati, amenintati sau cumpärati pentru cauza Antihristului. Prin acestia, s-au strecurat în interiorul Bisericii iezuiti sadea. Astäzi, vedem efectele acestei infectii: multiplicarea învätäturilor pägâne mai ales în publicatii, reteaua de sänätate coruptä si asociatä cu Vaticanul, modificäri importante în punctele de doctrinä, putreziciunea moralä a mai marilor poporului, asezarea Bisericii sub umbrela ecumenismului catolic. Totusi dintre rândurile acestei Biserici ca si din ai altora, vor fi glasuri care vor vorbi împotriva opiniei generale, se vor opune curentului si se vor pune la spärturä în ciuda tuturor pericolelor. Acestia sunt rebelii sau „teroristii religiosi”, cum îi numea de curând papa Francisco. Ei trebuie identificati, cunoscuti, presionati si pusi în „carantinä”. Dacä aceste mäsuri coercitive nu-si vor face efectul, acesti oameni plini de harul Domnului, vor fi judecati de cätre tribunalele inchizitoriale apoi vor fi dati pe mâna „bratului secular” care îi va tortura si în final îi va ucide. Acest lucru s-a mai fäcut si se va mai face! Nu-i nimic nou sub soare, spunea înteleptul Solomon.

Acesti oameni ai lui Dumnezeu, vor vorbi färä teamä împotriva sistemului, vor scrie si vor comunica pe toate cäile posibile despre Adevärul Prezent, vor striga în cele patru zäri minunata veste a mântuirii Domnului. Se vor confrunta cu cenzura, cu amenintarea cu arestul, condamnarea si eliminarea, dar vor vorbi. Vor încerca sa-si trezeascä fratii din amortealä, din somnul credintei, de la moarte…Va fi posibil, oare?

Pentru a face mai usoarä identificarea acestor „teroristi”, iezuitii infiltrati la vârf au näscocit un program informatic care poate dezvälui investigatorilor inchizitoriali într-un moment, toate datele personale si nu numai, a oricärui membru al Bisericii din orice parte a lumii, numit ACMS dupä numele lui în englezä sau tradus „Sistemul de Administrare a Membrilor Bisericii”.

 

Eroare

Acest video nu există

Acest program informatic stocheazä toate datele personale ale membrilor Bisericii. Ceea ce nu-ti aratä demonstratia este cä aici se includ si alte date pe care tu nu le dai, ca de exemplu: fotografia, familiarii si prietenii, släbiciuni sau presupuse vicii, negoturi si relatii personale, dacä plätesti corect zecimea, dacä dai daruri si cât, cu ce frecventä vi la Serviciile Divine, dacä-ti exprimi nemultumirea, unde si cum. Toate aceste date de naturä intimä sunt „colectate” de cätre slujbasii comunitätilor care pun întrebäri anturajului, adicä spus pe sleau, te spioneazä. Astfel, te au gata „pregätit” pentru a fi „livrat” politiei ecumenice, adicä noii inchizitii ìn cazul în care te considerä „terorist religios”.

 

Miscarea ecumenicä din care face parte si Biserica Adventistä de Ziua a Saptea îi transformä pe toti acesti membri asociati, pärtasi la consumarea „vinului Babilonului”, la contaminarea cu mirajul curviei religioase si la somnul credintei. Aceastä stare de amortire spiritualä, anteriorä marcärii cu semnul fiarei este acum prezentä în Bisericä. Te-au legänat ani de zile si ti-au soptit la ureche predici lesinate prin care te asigurau ca spiritual „esti bogat si cä nu duci lipsä de nimic”. Am ajuns niste încrezuti si fanfaroni iar de atâta trufie religioasä nu mai vedem cäci am ajuns orbi, nici goliciune, nici säräcia, nici ticälosia si nici nenorocirea în care zcem.

 

dormido-durante-el-mensaje-aburrido1_369x274_exact_1347474577

 

Somnul credintei aduce moartea! Mai marilor poporului täu, le convine sä dormi pentru cä asa amortit si „cäldicel”, nu pui întrebäri incomode si nici nu ceri prea mult. Ei te leagänä si îti cântä la ureche învätäturi fabricate în laboratoare ecumenice si te ademenesc cu zähärelul ereziilor ucigätoare. Dormi crestine și noapte… eternä!

 

Autor: Sorin Bubau

Pescar și pescar de oameni pentru Patria de Sus, scriitor, poet și eseist religios, teolog autodidact, deconspirator a lucrării celui rău, luptător cu mine însumi, îndatorat cu Isus Hristos. Vezi toate articolele lui Sorin Bubau

https://pescarideoameni.com/2018/05/20/alerta-esti-controlat-sfarsitul-libertatilor-religioase/

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

VIRUSUL IEZUITILOR, VACCINAREA SI PROROCUL MINCINOS

 

 

 

https://pescarideoameni.com/2020/12/26/virusul-iezuitilor-vaccinarea-si-prorocul-mincinos-in-curand/

 

TW1

 

Pe la jumatatea lunii martie am aratat într-un articol cum Vaticanul s-a implicat activ în crearea unui virus letal, propagarea unei pandemii si acapararea mijloacelor profilactice sanitare europene. Întreit a fost scopul jandarmului universal:

1. Reducerea populatiei neproductive care genereaza mari pierderi guvernelor (persoanele vârstnice, bolnavii cronici, persoanele cu handicap, debilii…);

(„Ati osândit, ati omorât pe cel neprehanit, care nu vi se împotrivea!” Iacov 5:6)

2. Destabilizarea economiilor tarilor afectate si generarea unei crize fara precedent în istoria omenirii dupa care va prelua controlul total si definitiv al lumii;

( „Si toti locuitorii pamântului i se vor închina, toti aceia al caror nume n-a fost scris de la întemeierea lumii în cartea vietii Mielului care a fost înjunghiat. Apocalipsa 13:9)

3. Obtinerea de venituri uriase din comercializarea produselor sanitare, dezinfectante, paleative etc., asupra carora detine controlul absolut.

(„…V-ati saturat inimile chiar într-o zi de macel.” Iacov 5:5)

Reducerea populatiei planetei este obiectivul principal pe care iezuitii, armata tacuta, nevazuta si sângeroasa a Vaticanului o duce la capat cu tenacitate si precizie.

SARS COVID 19, este un virus mortal, creat în laborator. Cu fiecare mutatie suferita devine mai agresiv, mai virulent si cu mortalitate crescuta în grupe de bolnavi care practic pâna acum au fost imuni ori faceau o forma usoara de boala. Asa a fost programat.

Un vaccin nu protejeaza împotriva unui virus mutant. La sfârsitul anului viitor vaccinul actual Pfizer BioN Tech va fi total inadecvat. Atunci pentru ce se insista atât în campaniile de vaccinare?

Pentru ca suspensia lichida a vaccinului contine nanosubstante. Introduse în corpul uman, într-un anumit interval de timp, în mod programat, acestea vor face „explozie”, iar efectele vor fi mortale pentru receptorii de vaccin.

Oamenii vor dezvolta forme de cancer galopant, boli nemaiîntâlnite si cu durata scurta, fara tratament, infarcte, atacuri subite… Dar principalul simptom nefast va fi sterilitatea definitiva.

Ce sunt aceste substante? Cocteluri mortale din materiale radioactive si metale grele „lipite” pe o secventa moleculara de acid ribonucleic. O data inoculate, nu mai pot fi întoarse din drum, principiul One Way va conduce la exitus (moarte) în mod invariabil, care se va produce mai devreme ori mai târziu, în functie de rezistenta fiecarui organism…

Reclama „comerciala” în favoarea vaccinarii este covârsitoare. Mass-media manipuleaza masele cu stiri „pro” într-o intoxicare aproape supranaturala, asezând gruparile „negativiste” la stâlpul infamiei culpabilizându-le de un eventual insucces al campaniei miliardare de vaccinare. Nu întâmplator guvernele transmit amenintari voalate si fac presiuni asupra populatiei incluzând accesul la locuri de munca, negot, calatorii, sanatate, educatie sau ajutoare sociale etc. 

Bisericile sunt cutia de rezonanta în aria vaccinarii asasine, pe care o cânta guvernele care servesc Noua Ordine Mondiala. Ani de zile Miscarea Ecumenica, pusa pe roatele sale mârsave de catre cardinalul iezuitul Agustin Bea, prin anii ´60, si care a condus la anihilarea protestantismului în lume bagându-l sub sutana papei, îsi arata astazi roadele. Practic nu mai exista glas religios care sa se ridice si sa se împotriveasca acestui genocid global. Toti sunt supusii „omului faradelegii, fiul pierzarii, potrivnicul care se înalta mai presus de tot ce se numeste Dumnezeu sau de ce este vrednic de închinare…”

Ted Wilson, presedintele Conferintei Generale AZS, nu este o exceptie. Într-un comunicat adresat oilor sabatariene si care a fost publicat în retelele de socializare prin grija unor trepadusi gen Florin Laiu, cotarla de paza on-line în Facebook si iezuit infiltrat, îsi asigura fierbinte turma, ca vaccinarea anti-COVID 19, este sigura, dulce si de dorit!

Poate acest Iuda sa spuna altceva decât ceea ce se glasuieste la Vatican? Oare nu seamana glasul acestui tradator, frate cu nefericitul Cain, cu cel al Prorocului Mincinos?

 

images

 

Fata monstrului „illuminat” care a conceput necesitatea reducerii populatiei albe din Europa: Richard Nikolaus von Coudenhove Kalergi, „europeistul” parinte al Uniunii Europene. Planul care-i poarta numele se pune în aplicare cu putere astazi, sub obladuirea bisericii catolice. „Colorarea” Europei si Americii cu imigranti din Africa, Orientul Apropiat si America de Sud, docili si putin pretentiosi este numai partea vizibila a icebergului geopolitic al Noii Ordini Mondiale…

Un alt latrator la luna, broscoiul prezentator, teolog de buzunar „în direct” la un post de televiziune ruinat”a7tv”, Cornel Darvasan, a iesit din caverna în care îsi pritoceste vrajitoriile, scheunându-si parerea favorabila asupra vaccinarii, fara sa tina seama ca raspândirea de vesti neadevarate este încalcare de Lege si o urâciune înaintea lui Dumnezeu.

Ca si Laiu dealtfel, rotofeiul iubitor de masoni Darvasan a trecut prin teribila boala. Însa în loc sa ia aminte si unul si celalalt la avertismentul divin, au iesit din încercare mult mai naraviti la rele si în turbarea lor se dau sa muste în stânga si în dreapta, scuipând venin si minciuna.

De la potlogarul Ted Wilson, trecând pe la trogloditul Darvasan, si pâna la licheaua batrâna Laiu, toti cei care mint în favoarea vaccinarii anti-COVID 19, fac jocul murdar al stapânului lor. Dar acesta este altul decât Isus Hristos! Domnul sa-i judece cu toata asprimea, caci sunt complicii unui genocid…

 

https://pescarideoameni.com/2020/12/26/virusul-iezuitilor-vaccinarea-si-prorocul-mincinos-in-curand/

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

PREGĂTIREA! După Orto-kiri-Putinizarea UCRAINEI urmează Papa (l) izarea lumii, fiindcă toţi mijlocitorii răului nu sunt pentru netezirea drumului spre Cer, cum a făcut Ioan pentru Hristos (Îs.40/3); ei trudesc la întronarea Anticristului, domnia Fiarei,” detronarea” Domnului, ca să facă din vechea inchiziţie un mizilic, faţă de roada martirajului viitor… În loc să se pocăiască, se mânie pe Dumnezeu şi vor să-l alunge din Cer! Dar să ne pregătim că vin cele şapte potire pline cu mânia Lui (Ap. Cap.16); Şi, fiindcă nu ne căim şi nu ne naştem din nou, din Sămânţa Sfinţeniei, Bunătăţii, Înfăptuirii (Fil.2/13) Rânduielii, Constituţiei, Bibliei-invăţăturii lui Dumnezeu (Luca 8/11), nu scăpăm nici de răsplata mâniei Mielului… “Când a rupt Mielul pecetea a şasea, m’am uitat şi iată că s’a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele s’a făcut negru ca un sac de păr, luna s’a făcut toată că sângele şi stelele au căzut din cer pe pământ, cum cad smochinele verzi din pom, când este scuturat de un vânt puternic. Cerul s’a strâns ca o carte de piele, pe care o faci sul. Şi toţi munţii şi toate ostroavele s’au mutat din locurile lor. Împăraţii pământului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s’au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor. Şi ziceau munţilor şi stâncilor: Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului; căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui şi cine poate sta în picioare?” (Ap.6/12-17)

 

PREGĂTIREA! După Orto-kiri-Putinizarea UCRAINEI urmează Papa (l) izarea lumii, fiindcă toţi mijlocitorii răului nu sunt pentru netezirea drumului spre Cer, cum a făcut Ioan pentru Hristos (Îs.40/3); ei trudesc la întronarea Anticristului, domnia Fiarei,” detronarea” Domnului, ca să facă din vechea inchiziţie un mizilic, faţă de roada martirajului viitor… În loc să se pocăiască, se mânie pe Dumnezeu şi vor să-l alunge din Cer! Dar să ne pregătim că vin cele şapte potire pline cu mânia Lui (Ap. Cap.16); Şi, fiindcă nu ne căim şi nu ne naştem din nou, din Sămânţa Sfinţeniei, Bunătăţii, Înfăptuirii (Fil.2/13) Rânduielii, Constituţiei, Bibliei-invăţăturii lui Dumnezeu (Luca 8/11), nu scăpăm nici de răsplata mâniei Mielului… “Când a rupt Mielul pecetea a şasea, m’am uitat şi iată că s’a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele s’a făcut negru ca un sac de păr, luna s’a făcut toată că sângele şi stelele au căzut din cer pe pământ, cum cad smochinele verzi din pom, când este scuturat de un vânt puternic. Cerul s’a strâns ca o carte de piele, pe care o faci sul. Şi toţi munţii şi toate ostroavele s’au mutat din locurile lor. Împăraţii pământului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s’au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor. Şi ziceau munţilor şi stâncilor: Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului; căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui şi cine poate sta în picioare?” (Ap.6/12-17)

 

///////////////////////////////////////////////

Destrămarea imperiului și deputinizarea Rusiei. Cinci regiuni din imperiul rus intenționează să inițieze un referendum-online cu privire la separarea de Moscova

 

 

Leonid Parpaut

 

 

 

 

 

De-putinizarea Rusiei  

Reprezentanții Koenigsbergului (regiunea Kaliningrad), Ingriei (Sankt Petersburg), Uralului (Ekaterinburg), Siberiei (Novosibirsk) și Kubanului (teritoriul Krasnodar) au anunțat despre separarea teritorială, politică și economică de Moscova, potrivit publicației ucrainene obozrevatel.ua.

 

Inițiatorii referendumurilor privind suveranitatea acestor subiecte subliniază că declarația de independență va permite locuitorilor din regiunile menționate să obțină prosperitate economică și să-și păstreze cultura. Separarea de Kremlin le  va permite să scape de jafurile Moscovei și nu vor mai fi carne de tun în  numeroasele conflicte armate, în special, în războiul împotriva Ucrainei, se arată într-un comunicat al reprezentanților grupurilor de inițiativă în cadrul ”Forumului Post-Rusia” ce s-a desfășurat la sediul Parlamentului European în seara zilei de 30 ianuarie.

 

”Noi, reprezentanții celor mai dezvoltate și libere regiuni din așa-zisa Rusie, declarăm că nu dorim să trăim înt-un astfel de imperiu și să ne supunem celor, care transformă copiii noștri în ucigași, carne de tun. E timpul să ne declarăm dreptul la independență. Avem dreptul să trăim într-o lume liberă și să trăim, precum trăiesc toți în țările cu cele mai înalte standarde de viață. Anunțăm despre începutul procesului de separare și distanțare de Moscova și despre primele referendumuri ale oamenilor liberi din Koenigsberg, Ingria, Kuban, Siberia și Ural”, a specificat unul dintre participanții la forum, reprezentantul Kubanului independent.

 

În prezent, sunt în curs de finalizare pregătirile pentru desfășurarea  referendumurilor-online, la care locuitorii din regiunile menționate vor vota pentru separarea de Federația Rusă și declararea independenței. Până pe 16 februarie va fi lansat un site special de votare. Inițiatorii separării de Moscova au demonstrat prin exemple avantajele economice ale fiecărei regiuni în cazul separării teritoriale și politice de Federația Rusă.

 

Potrivit inițiatorilor Forumului, urmează să fie investigate toate crimele comise de regimul lui Putin, atât în ​​afara granițelor Federației Ruse, cât și împotriva propriilor cetățeni. Teritoriul Federației Ruse urmează să fie supus unui proces de  deputinizare și denazificare, de demilitarizare și denuclearizare: aceasta va minimiza victimele în timpul căderii regimului dictatorial și va elimina riscurile asociate cu posibilitatea utilizării rămășițelor arsenalului nuclear rusesc în plan regional.

 

 

UTHOR

Leonid Parpaut

Leonid Parpauț este jurnalist la audiovizualul public UA:Bucovina din Cernăuți, realizator de documentare, emisiuni de radio și tv, editorialist. Este redactor la Agenția de știri BucPress din Cernăuți

 

 

https://bucpress.eu/destramarea-imperiului-si-de-putinizarea-rusiei-cinci-regiuni-din-umperiul-rus-intentioneaza-sa-initieze-un-referendum-online-cu-privire-la-separarea-de-moscova/

 

 

/////////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

(Inca un sfant rozaliu,de negasit in Romania,PICTEAZA afaceri pentru pusculita neo-komunista…) Darius Vâlcov, dat în urmărire internațională după condamnarea la 6 ani de închisoare. Unde s-ar afla fostul ministru

 

Darius Vâlcov, fost primar al Slatinei şi ministru al Finanţelor, a fost dat în urmărire generală nu a fost găsit pentru a fi încarcerat, având de executat o pedeapsă definitivă de 6 ani de închisoare pentru trafic de influenţă și spălare de bani.

 

autor

SEBASTIAN POPESCU

Darius Vâlcov, fostul ministru al Finanțelor și fost primar al orașului Slatina, a fost dat în urmărire internațională. Instanța de judecată a emis miercuri un mandat european de arestare pe numele lui.

El este de negăsit după ce a fost condamnat definitiv la 6 ani de închisoare cu executare, în aşa-zisul dosar al tablourilor. Există informații că ar fi plecat de mult în Italia, țară preferată de mai mulți condamnați fugari din România.

 

Înalta Curte de Casație și Justiție l-a condamnat definitiv pe Darius Vâlcov la 6 ani de închisoare cu executare, cu doi ani mai puțin decât prima instanța. Acest lucru s-a întâmplat şi pentru că una dintre cele trei fapte de care era acuzat s-a prescris în cei aproape 8 ani de la începutul procesului.

Fostul primar al Slatinei a fost găsit vinovat acum pentru trafic de influență şi spălare de bani, infracțiuni în urma cărora ar fi încasat necuvenit peste 1,5 milioane de euro. Ca să acopere acest prejudiciu instanța a pus sechestru pe bani şi bunuri de peste 7,2 milioane de lei, printre care 3 lingouri de aur şi 172 de tablouri.

 

Darius Vâlcov a fost declarat vinovat pentru două dintre cele trei capete de acuzare din dosarul procurorilor anticorupție.

 

Pentru trafic de influență, el a primit trei ani de închisoare, iar pentru spălare de bani cinci ani. După contopierea pedepselor, Vâlcov a rămas cu 6 ani pe care trebuie să-i execute într-un penitenciar din România. Fostul politician a scăpat însă de acuzația că ar fi făcut afaceri deși îi era interzis, pentru că acele fapte s-au prescris.

Darius Valcov a primit spăgi de peste 1,5 milioane de euro de la omul de afaceri Teodor Berna, spun anchetatorii. În schimbul banilor, acesta ar fi câştigat contracte publice în judeţul Olt. În timpul cercetărilor procurorii primiseră informații ca Valcov ar fi obişnuit să ia spăgile cu punga sau în cimitir, bănuiala ce nu s-a confirmat ulterior. O parte din bani i-a investit în 172 de tablouri de valoare pe care procurorii dna le-au ridicat în urma percheziţiilor. Vâclov a fost consilier al premierului Viorica Dăncilă, creatorul programului de guvernare al coaliţiei majoritare, PSD ALDE și ministru al Finanţelor. În repetate rânduri a încercat să-i convingă pe judecători că este nevinovat.

 

Vâlcov s-ar afla în Italia, țară preferată de mai mulţi politicieni, persoane publice sau oameni de afaceri condamnaţi la închisoare în România. În ultimii ani am asistat la un exod al condamnaţilor din ţară nostra care au plecat în peninsulă şi-au stabilit acolo reşedinţa ori şi-au deschis afaceri, motive pentru care unii judecători italieni au refuzat extrădarea românilor condamnaţi. Rămâne de văzut dacă acesta va fi şi cazul lui Valcov.

 

Doi oameni de afaceri din judeţul Olt, Constantin Tomescu şi Bogdan Timofte, condamnaţi în dosarul „Tablourilor” alături de fostul ministru Darius Vâlcov, s-au prezentat marţi seara la sediul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Olt şi au fost transportaţi la Penitenciarul Craiova în vederea executării pedepselor.

 

„Îa data de 2 mai 2023, poliţiştii Inspectoratului de Poliţie Judeţean Olt au primit două mandate de executare a pedepsei închisorii, emise de către Tribunalul Bucureşti, pe numele a doi bărbaţi, în vârstă de 42 de ani, respectiv 54 de ani, ambii din municipiul Slatina, judeţul Olt. Bărbatul de 42 de ani a fost condamnat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la o pedeapsă privativă de libertate de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la trafic de influenţă, spălarea banilor şi fals în înscrisuri sub semnătura privată. Bărbatul de 54 de ani a fost condamnat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la o pedeapsă privativă de libertate de 3 ani şi 6 luni, pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la trafic de influenţă, spălarea banilor şi fals în înscrisuri sub semnătura privată. Cei doi bărbaţi s-au prezentat la sediul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Olt şi au fost transportaţi la Penitenciarul Craiova, în vederea executării pedepselor privative de libertate”, au informat reprezentanţii Inspectoratului de Poliţie Judeţean (IPJ) Olt.

 

Sursa: StirilePROTV

 

/

/////////////////////////////////////////////////

 

 

Mogulii din umbră. Un ambasador comunist, garantat de Predoiu de la SIE – omul din spatele Recorder

 

 

DE ALEXANDRU POP

 

Departe de lumina reflectoarelor, un grup de investitori discreți finanțează mai multe publicații online ca Recorder și, mai nou, Hotnews. Patronul din acte este un prosper producător de filme. Cel din umbră este tatăl său, intrat în diplomație pe vremea dictaturii ceaușiste.

Capitalul tău este expus riscurilor.

Deși se laudă că au cea mai transparentă redacție și publică periodic rapoarte despre veniturile Asociației Recorder Community, jurnaliștii publicației omonime omit să spună cine se află de fapt în spatele proiectului lor de investigații  

 

În afară de ONG-ul amintit, în numele căruia solicită donații de la cititori – persoane fizice sau juridice.

În realitate, după cum scrie într-un colț mic al secțiunii “Despre noi”, brandul Recorder este deținut de o firmă obscură cu denumire bizară – Harfa Online Publishing SRL. Firma, care asigură și editarea publicației, adică administrează întreaga afacere, a fost înființată în 2017.

Aproape jumătate din acțiuni, mai precis 49,5%, erau deținute de Dragoș Vîlcu Management SRL. La rândul său, această firmă era deținută de producătorul de filme cu același nume și de tatăl lui, Gheorghe Vîlcu, fost ambasador al României, astăzi pensionar.

 

Metoda Vântu – afaceri pe numele angajaților…………………Cont. aici https://newsweek.ro/investigatii/mogulii-din-umbra-un-ambasador-comunist-garantat-de-predoiu-de-la-sie-omul-din-spatele-recorder

 

/

//////////////////////////////////////////////

 

 

Distrugerea si cucerirea Romaniei fara razboi. Volumul 2 (Carte document) Autor: Mehedinti, Mircea Valcu

 

 

Editura: MIRCEA VALCU-MEHEDINTI

 

 

 

Descriere – Distrugerea si cucerirea Romaniei fara razboi. Volumul 2 (Carte document)

 

Fiind vorba de „holocaustul” savarsit de Romania asupra conducatorilor kazar-evreimii mondiale si de nedreapta Ordonanta a Guvernului nr. 31/2002, lege care cenzureaza opinia cetateanului roman si pedepseste pe cei care combat holocaustul, m-am gandit ca este necesar sa-l combat si eu. Poate, daca voi mai avea timp, am sa culeg in mai multe articole, unele documente inedite ce se afla la Arhive, daca nu le va instraina si pe acestea actuala administratie a Tarii. (Mircea Valcu-Mehedinti)

 

Informatia

 

Se scoate limba romana si Istoria Romaniei din licee, in schimb se introduce istoria holocaustului. Cu toate ca s-a dovedit, din izvoarele vremii, inexistenta holocaustului in Romania, se doreste pe orice cale, sa ne distruga Istoria noastra, Istoria adevarata. „Liceenii se vor intalni cu supravietuitori ai Holocaustului. Pentru ca in acest an ziua de 9 octombrie, „Ziua Holocaustului”, a cazut sambata, autoritatile statului au decis ca actiunile specifice acestei zile sa fie organizate astazi, 12 octombrie. De la ora 12,00, elevii Colegiului „Spiru Haret” din Bucuresti se vor intalni cu supravietuitori ai Holocaustului, iar intre orele 10,00 – 13,00 la Palatul National al Copiilor va fi organizat simpozionul „Istoria Holocaustului” la care sunt invitati, printre altii, reprezentanti ai Centrului de Iudaism si ai Facultatii de Istorie din cadrul Universitatii din Bucuresti. In alte noua licee vor avea loc sesiuni de referate si simpozioane interdisciplinare.” [1] Intr-adevar, kazar-evreii sunt patrioti, stiu sa-si apere interesele, chiar denaturand adevarata istorie, in schimb noi, romanii, cu coloana vertebrala stramba, fara demnitate, fara personalitate, nu zicem nimic, mai ales cand suntem batjocoriti de toti neavenitii, carora le-am dat camin, au facut averi in Romania, le-am dat functiile cele mai inalte, incepand chiar cu functia de Presedinte al Romaniei, ne-au jecmanit si inselat distrugandu-ne, pas cu pas tara! Pentru o intelegere mai corecta a asa-zisului holocaust din Romania impotriva evreilor, a masurilor luate de „criminalul de razboi Ion Antonescu” contra evreilor, (pentru care a fost „judecat” si asasinat de un „Tribunal” asemanator si tot atat de „legal” ca acel care i-a „judecat” si condamnat la moarte pe Ceausesti), redau cateva documente:

 

– Iata ce scria Mathias Carp[2] „La sedinta Consiliului de Ministri al ultimului guvern legionar, Antonescu spunea: Domnule general Petrovicescu – ministrul de interne, legionar -, au venit ieri aici procurorii din tara. Am raportul lor. A asistat la cele raportate si dl. Sima. Se petrec lucruri groaznice pe toata suprafata tarii. Tara este bolsevizata. Au intrat bolsevicii in Miscarea Legionara. Astfel la Braila s-au scos in timpul sarbatorilor toti jidanii, – intelectuali, avocati, medici, rabini, tineri, batrani – fara nici o deosebire si fara nici o consideratie si au fost pusi la curatatul zapezii. in oras. La Buzau un rabin batran a fost scos la curatatul zapezii. Sunt lucruri oribile care se petrec in tara. Se duc la pravaliile jidanilor si iau fondul de comert distrugand astfel comertul si creditul. In aceasta situatie ne vom pomeni peste doua luni cu o catastrofa economica. Fabricile nu mai trimit materiale fabricate, pentru ca jidanii care au pravalii nu mai cumpara marfa]. Astfel hotararea lui Antonescu era luata. Situatiunea de vasalitate ii impunea insa, in prealabil, o consfintire din partea Fuhrerului sau cel putin o intarire a pozitiei sale politice, printr-o noua dovada de incredere. A plecat foarte grabit la Berchtesgaden, la 14 ianuarie 1941. O serie de masuri erau din vreme pregatite de catre oamenii sai de incredere. Doua din ele erau hotaratoare:

1. Desfiintarea comisarilor de romanizare – corp de talhari legionari -, care macinau in interes propriu sau numai pentru a distruge intreaga economie nationala;
2. Inlocuirea principalilor agenti ai teroarei legionare: ministrul de interne, directorul general al Sigurantei Statului si prefectul politiei Capitalei. (Ca masura de prevedere au fost convocati toti prefectii din tara , la o conferinta, de catre Ministrul Coordonarii Economice. In plina sedinta acestia au fost declarati arestati, ceea ce a dezorientat organizatiile provinciale si a impiedecat intinderea rebeliunii in tara).”

 

– La Arhivele Centrale de Istorie[3], exista „Nota din 14 noiembrie 1942 Linia 1 F” cu urmatorul continut: „Dl. Maniu era informat ca germanii au formulat intr-un chip cominatoriu, trei cereri: mobilizarea si trimiterea pe frontul rusesc a tuturor barbatilor intre 18 si 41 de ani; o noua si mai severa rationalizare a alimentelor; reluarea masiva a deportarilor de evrei. Domnia Sa a aratat ca toate aceste cereri au fost refuzate de guvern in mod motivat. In privinta evreilor, dl. Maniu era incantat – pentru evenimentele ulterioare – ca guvernul a procedat atat de abil, incat are dovezi certe si numeroase, ca toate masurile antievreiesti au fost impuse de nemti. Pentru cazurile cand s-au produs asasinate din partea romanilor, acestia au fost judecati si pedepsiti aspru: cum a fost cazul maiorului de jandarmi din Chisinau si a capitanului din Moghilau, Cernan, condamnati la moarte.” Aceasta „Nota” demonstreaza ca Ion Antonescu a tergiversat, in mod abil, „rezolvarea definitiva a problemei evreilor” ordonata de Hitler. (Adica trimiterea in Lagarele Mortii), spre deosebire de guvernul lui Horthy, care a expediat, din Transilvania de Nord – teritoriul aparäinand Ungariei in acea perioada – numeroase trenuri cu evrei, cu destinatia „Lagarele Mortii”. Ion Antonescu si unii colaboratori au fost condamnati la moarte si executati, fara sa fie vinovati, in schimb Horthy (asasin a zeci de mii de evrei) a murit de batranete si reinhumat in Ungaria cu onoruri militare. Aceasta a fost si este „dreptatea” stramba a bolsevicilor-evrei.

 

– Politica Vicepresedintelui Consiliului de Ministri, Mihai Antonescu si unele Hotarari luate de (Maresalul Ion Antonescu:

1. „D. Dr. Lupu a fost informat ca D. Mihai Antonescu s-a intalnit intamplator cu Dr-ul Ghingold, presedintele Centralei Evreilor, la un magazin din Calea Victoriei. Cu acest prilej, dl. Mihai Antonescu a recomandat d-lui Dr. Ghingold sa se perceapa taxe cat mai mari pentru carnetele de scutire de munca de la evreii bogati, iar celor lipsiti sa li se faciliteze eliberarea carnetelor. D. Mihai Antonescu a recomandat ca intreaga suma, ce rezulta continuu din fondurile stranse pentru carnetele de sanatate de scutire de munca sa fie imediat trimisa evreilor din Transnistria si celor care revin de acolo. D-sa a autorizat sa nu se mai retina, ca pana acum, o cota importanta pentru Casa de Patronaj […]”.[4]

 

1. „D.Dr.Lupu se afla in posesia unui ordin de serviciu catre comisariatele de politie din Capitala, prin care se recomanda ca evreii sa fie aparati in caz de tulburari si casele acestora deopotriva sa fie aparate. Aratand acest ordin prietenilor sai, dl. Dr.Lupu tragea, cu satisfactie, concluzia ca guvernul este hotarat sa asigure ordinea, independent de injonctiunile germane”. Semneaza Dinu.[5]

 

1. „La Legatia Elvetiei s-a inregistrat cu satisfactie informatia si s-a transmis, prin raport special, ca Ordonanta Nr.23 a Guvernamantului Transnistriei a fost abolita. Este ordonanta pe baza careia Curtile Martiale condamnau pe evrei la moarte. Anularea acestei ordonante este privita ca un act de semnificatie politica.” Semneaza Eleodor.[6]

 

1. In Arhivele Nationale ale Romaniei, „In Sedinta din 17 noiembrie 1943 s-a discutat despre: evacuarea din Transnistria – a personalului si populatiei, a animalelor si materialelor -; chestiunea evreiasca – evreii sa fie adusi la locurile de unde au plecat, asasinatele nu sunt tolerate -; constatarile facute de Maresal cu ocazia inspectiilor facute in judetele Ialomita si Dolj.”[7]

 

Spicuiri referitoare la evrei:

 

„Maresalul Ion Antonescu: Trec la chestiunea evreiasca. Avem in Transnistria, dupa ultima statistica, cincizeci si ceva de mii de evrei […]. Acesti evrei sunt grupati la Vapniarca.

G-ral C.Vasiliu: De la Vapniarca au fost mutati la Grosulova, care este langa Tiraspol.

M.I.A.: Vasazica, sunt salvati.

G.C.V.: La Vapniarca sunt numai comunisti. Sunt 435 evrei de la Tg.Jiu.

M.I.A.: Tot ce este evreu comunist nu aduc in tara.

G.C.V.: Restul sunt ramasi pe loc.

M.I.A.: Si cei din lagarul de la Tiraspol, daca sunt comunisti, nu ajung in tara.

G.C.V.: Mai avem un lagar langa Slivina, langa Oceacov. Sunt infractori cu de la 15 trimiteri in sus, la Parchet, condamnati.

MI.A.: Nu ne intereseaza nici acesti comunisti, nici acesti infractori. Vorbesc de ceilalti evrei, pe care i-am evacuat cu forta din Dorohoi.

G.C.V.: Ati hotarat dvs., intr-un Consiliu de ordine, ordinea de preferinta in care vor fi adusi, incepand cu orfanii, cari sunt vreo 5000.

M.I.A.: Noi vrem sa facem un mare sanatoriu la Vijnita. Acolo a fost un centru mare evreiesc, care a fost parasit de atata vreme. Tot acolo vom aduce multi dintre evreii acestia. De aceia, in ce priveste pe cei care sunt expusi sa fie omorati de germani, trebuie sa luati toate masurile si sa preveniti pe germani ca nu tolerez lucrul acesta, caci, in ultima instanta, eu voi purta ponosul acesta, mai bine ii scoatem de acolo si ii aducem in regiunea aceasta. Acolo sa organizezi o siguranta a lor, intr-un lagar, ca sa nu poata umple din nou Bucovina. Sa organizezi acolo pentru lucru. Le platim. Insa, pana sa se organizeze, sunt hraniti de comunitatea evreiasca. Am vorbit chiar astazi cu dl Lecca, si i-am spus sa-i cheme pe cei de la comunitatea evreiasca – spune ca are deja 160 milioane stransi -, sa le faca rost de imbracaminte, de mancare. In acelasi timp sa comunice in strainatate ca sa trimeata alimente si de acolo – ca si pentru prizonierii americani – din Elvetia, si haine, pentru ca din stofa destinata soldatului, muncitorului si functionarului roman, eu nu dau ca sa imbraci pe evrei. Mi-e mila si de evrei, dar mi-e mult mai mila de romani Deci sunt hraniti pe banii lor. Nu contribuim cu nimic. Au deja 160 milioane. Ii ingramadim pe toti acolo. Daca nenorocirea ne face sa ne ducem mai departe de Vijnita, ei raman acolo. De la Vijnita nu mai fac nici un pas in interiorul tarii.

G.C.V.: Nu incap toti acolo.

M.I.A.: Acolo au fost 20-30 000 de evrei.

G.C.V.: Au fost 5000 in oras. Este un orasel mic. Ii trimitem numai in orasele de unde au plecat, in Bucovina si Basarabia.

M.I.A.: Cum?

G.C.V.: Ei trebuie sa mearga la locul de unde au plecat.

M.I.A.: Nu numai cei cari sunt din Vechiul Regat?

G.C.V.: Afara de aceia. Dar majoritatea sunt din Bucovina si Basarabia.

M.I.A.: Sa-i aduci tot in orasele lor de origina?

G.C.V.: In alte parti nu putem sa-i ducem pentru ca n-avem capacitate de cazare.

M.I.A.: Sa-i ducem la Vijnita. In ce conditiuni? I-am spus si lui Lecca sa le trimita hrana. Orezeanu mi-a spus ca le va pune la dispoziutie vagoane, ca sa-i trimita acolo. Mi s-a spus ca cei de la Golta ar fi fost omorati?

G.C.V.:Nu este adevarat, domnule Maresal.

M.I.A.: In orisice caz, sa-i previi pe germani ca nu tolerez asemenea asasinate.

G.C.V.: Au fost luate de germani si duse peste Bug numai cateva detasamente de evrei.

M.I.A.: Va rog sa atrageti atentia Serviciului Secret German ca nu tolerez sa-i omoare. (Bolsevicii evrei l-au condamnat pe Maresalul Ion Antonescu la moarte, fiind considerat criminal de razboi. Ori, din multele stenograme se vede clar ca Maresalul Ion Antonescu s-a zbatut din toate puterile ca evreii sa nu fie omorati de germani, insa, dupa 1989, cei care au condus si conduc Romania au recunoscut si recunosc „holocaustul romanesc” impotriva evreilor. Ba chiar au si dat o lege care condamna la inchisoare pe acei care se pronunta impotriva recunoasterii acestui holocaust in Romania, chiar daca se aduc, drept argumente, documentele de arhiva, din acea vreme. Legea 31/2002 incalca articolul 19 din „Declaratia universala a drepturilor omului”, din care citez: „Libertatea de exprimare reprezinta unul dintre drepturile fundamentale ale omului, proclamat in mod universal. Ea este esentiala pentru existenta si dezvoltarea unei societati, pentru exercitarea celorlalte drepturi si libertati fundamentale ale omului. Orice persoana are dreptul la libertatea opiniei si a expresiei; acest drept include libertatea de a cauta, primi si raspandi informatii si idei prin orice mijloace si fara frontiere”. Actualul Presedinte al Romaniei spunea ca a lacrimat la muzeul holocaustului din America, in schimb, despre holocaustul maghiarilor impotriva romanilor ardeleni, intre 1940 si 1944, cat Nordul Transilvaniei a fost sub ocupatie ungureasca nici nu aminteste, ca, deh, se supara ungurii din U.D.M.R. si daca acestia se supara, cum va mai avea majoritate in Parlament?

 

1. In Arhivele Nationale sunt o multime de documente care demonstreaza ca in Romania, in timpul guvernarii Maresalului Ion Antonescu, nu a avut loc niciun holocaust impotriva evreilor. Exista multe rapoarte ale Prefecturii judetului Iasi […] privitoare la evenimentele sangeroase de la Iasi, din 28/30 iunie 1941 si uciderea unor evrei de catre Trupele SS.[8] De asemenea Raportul Generalului Leoveanu Emanoil, Director General al Politiei Iasi, catre Generalul Ion Antonescu, Memoriul asupra anchetei executata conform Ordinului nr.4678 din 01.07.1941 al MAI, in legatura cu aceleasi tulburari de la Iasi, imbarcarea evreilor in vagoane sistem marfa, neigienice, carora li s-au inchis usile pe din afara si plimbate de la o statie la alta, pana au murit peste 1200 de evrei. Imbarcarea in vagoane, ca si paza acestora a fost executata de trupe SS, nu ale Armatei sau Jandarmeriei Romane[9] Tot la Arhivele Nationale mai exista cateva ordine, date de Mihai Antonescu, catre Ministrul Marinei pentru pregatirea si imbarcarea a mii de evrei, cu destinatia Palestina si multe, multe alte documente de arhiva. Toate demonstreaza inexistenta vreunui holocaust antievreiesc, fapt recunoscut si de catre Shimon Peres, in Declaratia oficiala cu ocazia vizitei sale in Romania, din august 2010 etc.

Este regretabila si condamnabila lasitatea unor romani si, mai ales, tacerii unor mari istorici !

 

 

Anul aparitiei: 2011

Coperti cartonate

Nr.pagini: 431

 

Cartea „Distrugerea si cucerirea Romaniei fara razboi. Volumul 2 (Carte document)”. face parte din categoria carti >> Stiinte umaniste – Istorie a catalogului LibrariaOnline.ro. Cartea este scrisa de catre Mehedinti, Mircea Valcu si a fost publicata la Editura MIRCEA VALCU-MEHEDINTI .

Pentru orice solicitare apelati departamentul Suport Clienti LibrariaOnline.ro, de luni pana vineri in intervalul 9-18.

LibrariaOnline.ro intelege importanta informatiilor prezentate in aceasta pagina si face eforturi permanente pentru a le pastra actualizate. Singura situatie in care informatiile prezentate pot fi diferite fata de cele ale produsului este aceea in care producatorul aduce modificari specificatiilor acestuia, fara a ne informa in prealabil.

 

https://www.librariaonline.ro/stiinte_umaniste/istorie/distrugerea_si_cucerirea_romaniei_fara_razboi_volumul_2_carte_document-mehedinti_mircea_valcu-mircea_valcu_mehedinti-p10048853

 

 

////

///////////////////////////////////////

 

 

 

Europarlamentarul Terheș: Vladimir Putin este un exponent al Forumului Economic Global, alături de Merkel, Macron, Trudeau și alți „lideri globali”. O spune chiar Klaus Schwab

 

FLUX 24

Este Putin un lider suveranist sau o papusa in mana globalistilor, ce doresc suprimarea suveranitatii statelor nationale? Destui din Romania il aplauda pe Putin pe motiv ca tine piept globalismului, fiind luat ca model de lupta pentru ceea ce inseamna apararea „suveranitatii nationale”. Istoricul lui Putin, insa, arata tocmai contrariul, iar fara sprijinul colegilor sai globalisti, cu precadere Merkel, Putin nu putea sa controleze energetic Europa. Vladimir Putin este un exponent al Forumului Economic Global, alaturi de Merkel, Macron, Trudeau si alti „lideri globali”, afirmă europarlamentarul PNȚCD Cristian Terheș.

Nu spun eu asta, ci o spune chiar Klaus Schwab, seful Forumului Economic Global, intr-un dialog pe care l-a avut in 2017.https://www.youtube.com/watch?v=0v1pB8l6pQcLegatura dintre Vladimir Putin si Forumul Economic Global e din 1992, lucru recunoscut chiar de Putin intr-o interventie la summit-ul de la Davos din 2021. In aceeasi interventie, Schwab recunoaste importanta Rusiei in aceasta constructie globala. Urmariti primele 2 minute din respectiva interventie:https://www.weforum.org/…/special-address-by-vladimir…In 2007 Vladimir Putin s-a intalnit cu Klaus Schwab la Forumul Economic International tinut la Sankt Petersburg, in Rusia

Dovada aici:https://www.flickr.com/…/wor…/2478061292/in/photostream/In 2009 Putin a fost vorbitor la un alt summit al Forumului Economic Global. Dovada aici:https://www.youtube.com/watch?v=iy-el0jO1moToate progeniturile acestui forum globalist promoveaza, in fapt, suprimarea suveranitatii statelor nationale si incalcarea drepturilor omului, mai spune Terheș.

 

 

VIDEO/Europarlamentarul Terheș: Vladimir Putin este un exponent al Forumului Economic Global, alături de Merkel, Macron, Trudeau și alți „lideri globali”. O spune chiar Klaus Schwab

 

///////////

///////////////////////////////////

 

 

 

 

Davos și conspirația scrisorii furate

 

Celebra nuvelă a lui Edgar Allen Poe, Scrisoarea furată, este potrivită pentru a descrie agenda lui Klaus Schwab, fondatorul cu aproximativ 50 de ani în urmă a ceea ce este astăzi Forumul Economic Mondial de la Davos (FEM) – ascuns la vedere. Schwab a publicat o carte în 2020, intitulată The Great Reset, care invită liderii mondiali să folosească „oportunitatea” pandemiei de COVID-19 pentru a reorganiza în mod fundamental economia globală într-o versiune total distopică a Agendei ONU 2030 tehnocratice. Pentru cei dispuși să facă cercetări asidui, FEM-ul lui Schwab dezvăluie un grad uimitor al agendei globaliste actuale pentru instaurarea unui totalitarism tehnocrat. Mai mult decât atât, el a instruit cadre alese cu atenție în scopul implementării aceastei agende de-a lungul a trei decenii, prin intermediul unei „școli de cadre” globale pentru „viitorii lideri globali”. De fapt, este ceea ce am putea numi Conspirația Davos, niște agenți promovați în întreaga lume pentru a se infiltra în cercurile politice de top și a promova sinistra agendă de Resetare a Davos.

 

 

Una dintre cele mai uimitoare trăsături ale isteriei fricii față de pandemia de COVID este gradul în care politicienii din întreaga lume au acționat în unison, împreună cu mass-media globală și figurile cheie din domeniul sănătății, pentru a îmbrățișa o agendă fără precedent de distrugere economică și umană în numele luptei împotriva unui virus. Se pare că majoritatea jucătorilor cheie au ceva în comun. Ei sunt cu toții aleși cu grijă și făcuți  „absolvenți”, după cum îi spune el, ai școlii de cadre din Davos a lui Klaus Schwab, trecuți prin programul său anual numit Young Global Leaders, iar înainte de 2004 numit Global Leaders for Tomorrow.

 

De când primul grup de cadre de la Davos a fost selectat în 1993, peste 1.400 de „viitori lideri globali” au fost instruiți într-un proces extrem de secret, care este rareori menționat în biografia absolvenților de la Davos. Cu răbdarea unui păianjen care țese o pânză vastă, Klaus Schwab și susținătorii săi bogați de la Forumul Economic Mondial au creat cea mai influentă rețea de actori politici din istoria modernă sau poate chiar din toate timpurile.

 

Într-un videoclip din 2017 cu David Gergen la Harvard, Schwab se laudă că este mândru că „penetrăm cabinetele” cu ajutorul cadrelor de la Davos Young Global Leader. Schwab afirmă: „Trebuie să spun că atunci când menționez nume precum doamna Merkel… și așa mai departe, toți aceștia au fost tineri lideri globali (Young Global Leader) ai Forumului Economic Mondial. Dar ceea de ce suntem cu adevărat mândri acum, cu generația tânără, precum prim-ministrul Trudeau, președintele Argentinei și așa mai departe, este că pătrundem în cabinete… Acest lucru este adevărat pentru Argentina și este adevărat acum și pentru Franța…”

 

Marea Resetare

 

Marea Resetare, așa cum a explicat-o Schwab în cartea al cărei coautor este, publicată în iunie 2020 cu același titlu, este plasată integral pe site-ul Forumului Economic Mondial, astfel încât oricine este este curios să o poată descopi. Lucrarea expune un program de reorganizare a economiei globale de sus în jos, folosind perturbările legate de COVID pentru a promova, printre altele, o agendă ecologică zero carbon, eliminarea proteinelor din carne și a agriculturii tradiționale, o eliminare a combustibililor fosili, reducerea călătoriilor cu avionul, eliminarea numerarului pentru monedele digitale ale băncii centrale și un sistem medical totalitar de vaccinări obligatorii.

 

La summitul virtual al liderilor globali de la Davos din iunie 2020, intitulat potrivit The Great Reset, Schwab a declarat: „Fiecare țară, de la Statele Unite până la China, trebuie să participe și fiecare industrie, de la petrol și gaz la tehnologie, trebuie să fie transformată. Pe scurt, avem nevoie de o „Mare Resetare” a capitalismului… Există multe motive pentru a urmări o Mare Resetare, dar cel mai urgent este COVID-19.” Marea Resetare, continuă el, cere ca „guvernele să pună în aplicare reforme mult așteptate care să promoveze rezultate mai echitabile. În funcție de țară, acestea pot include modificări ale impozitelor pe avere, retragerea subvențiilor pentru combustibili fosili… A doua componentă a agendei Marii Resetări ar asigura că investițiile promovează obiective comune, cum ar fi egalitatea și sustenabilitatea.”

 

Dar ceea ce Schwab nu menționează este faptul că rețeaua sa de „lideri globali” de la Davos a fost chiar în centrul promovării agendei draconice COVID, de la blocaje inutile la vaccinări forțate și la mască obligatorie. Pandemia a fost prima fază necesară a Marii Resetări. Fără aceasta el nu ar fi putut vorbi despre niste schimbări globale fundamentale.

 

Aici, agenda lui Schwab vizează redistribuirea globală a bogăției pentru crearea infamei economii „durabile” prevăzute de Agenda ONU 2030: „SUA, China și Japonia au, de asemenea, planuri ambițioase de stimulare economică. În loc să folosim aceste fonduri… pentru a umple crăpăturile din vechiul sistem, ar trebui să le folosim pentru a crea unul nou, mai rezistent, mai echitabil și mai durabil pe termen lung. Aceasta înseamnă, de exemplu, construirea unei infrastructuri urbane „verzi” și crearea de stimulente pentru ca industriile să își îmbunătățească istoricul în ceea ce privește parametrii de mediu, social și de guvernanță (ESG). El adaugă: „A treia și ultima prioritate a unei agende a Marii Resetări este de a valorifica inovațiile celei de-a Patra Revoluții Industriale pentru a sprijini binele public, în special prin abordarea provocărilor de sănătate și sociale.”

 

Scrisoarea furată

 

Nuvela din 1844 a autorului american Edgar Allen Poe, Scrisoarea furată, povestește despre o scrisoare furată a reginei franceze, care a fost folosită pentru a o șantaja de către un ministru fără scrupule. Când poliția din Paris percheziționează casa suspectului hoț fără rezultat, un prieten al inspectorului șef găsește cu ușurință documentul furat, deoarece acesta e „ascuns la vedere”.

 

Exact la fel stau lucurile și cu ceea ce constituie, fără îndoială, cea mai nesăbuită și criminală conspirație a timpurilor moderne, Davos Great Reset. Totul este acolo, deschis pentru oricine are răbdare să treacă prin paginile comunicatelor de presă și paginile web ale FEM. De remarcat este faptul că jucătorii globali, „cadrele” Davos aleși cu grijă în ultimii treizeci de ani pentru a fi pregătiți să ocupe poziții de putere în scopul implementării agendei Marii Resetări, sunt numiți în mod deschis pe site-ul Davos, aceștia putând fi găsiți după o căutare mai minuțioasă. Au apărut liste parțiale care pomenesc doar o mână de „Tineri lideri globali” de la Davos. Însă o investigație mai aprofundată a aproximativ 1400 de nume în clasele anuale ale școlilor de cadre din 1992 dezvăluie o conspirație uimitoare și detaliată. Site-ul web al FEM afirmă că liderii mondiali sunt „pregătiți pentru a fi aliniați cu misiunea Forumului Economic Mondial”, pentru a „conduce cooperarea public-privată în interesul public global”.

 

Ceea ce se desfășoară acum este rezultatul revizuirii fiecărei clase FEM de viitori lideri globali din 1993. Dar cel mai frapant este faptul că jucătorii cheie legați de Schwab sunt implicați în măsurile decisive care au făcut din „pandemia” COVID-19 un proces distructiv din punct de vedere economic și fizic. Absolvenții FEM sunt în mijlocul tuturor aspectelor legate de Covid.

 

Davos, Gates și vaccinurile ARNm

 

În centrul agendei COVID-19 se află în mod clar lansarea cu o viteză amețitoare a unor amestecuri ARNm experimentale netestate și modificate genetic ARNm, numite impropriu vaccinuri,  de către două companii farmaceutice – Pfizer (cu BioNTech din Germania) și Moderna din SUA.

 

Bill Gates (FEM 1993) și Fundația sa Gates se află în centrul lansării ARNm-ului modificat genetic, împreună cu Tony Fauci de la NIAID din SUA. Gates a fost selectat de Schwab chiar înainte de a crea Fundația Bill și Melinda Gates, în 1993, pentru primul grup de cadre FEM împreună cu Angela Merkel, Tony Blair, Gordon Brown și alții. A fost oare Schwab cel care l-a influențat pe Gates să creeze fundația?

 

Banii Fundației Gates, sute de milioane, au cumpărat efectiv controlul asupra Organizației Mondiale a Sănătății a ONU, coruptă, potrivit denunțătorului OMS, epidemiolog elvețian, Astrid Stuckelberger, care într-un interviu recent a declarat: „OMS s-a schimbat față de cum era când eram acolo… E vorba despre o schimbare din 2016… A fost ceva cu totul special: organizațiile neguvernamentale – precum GAVI – Alianța Globală pentru Imunizare prin Vaccin – conduse de Bill Gates – s-au alăturat OMS în 2006 cu tot cu fonduri. De atunci, OMS s-a dezvoltat într-un nou tip de organizație internațională. GAVI a câștigat din ce în ce mai multă influență, și imunitate totală, mai mult decât diplomații din ONU.

 

Fundația lui Gates, împreună cu FEM al lui Schwab, au creat GAVI – Alianța Globală pentru Vaccinare și Iminizare – în 2000. Un alt absolvent infam al clasei lui Gates din cadrul proiectului FEM Young Global Leaders, José Manuel Barroso (FEM 1993), Președinte al Comisiei Europene în perioada 2004-2014, fost șef la Goldman Sachs International, membru al Comitetului de conducere Bilderberg – a fost numit director general al Alianței pentru vaccinuri GAVI, finanțată de Gates, în ianuarie 2021, pe măsură ce injectările mRNA au fost lansate. Barroso supraveghează acum cheltuielile globale pentru vaccinurile ARNm pentru Gates și OMS.

 

Albert Bourla, directorul executiv al Pfizer, este Contributor la Agenda FEM. Vicepreședintele său de la Pfizer, Vasudha Vats (FEM 2021), este și el un recrut al Global Leaders al FEM.

 

Celălalt producător cheie de ARNm este Moderna, al cărei CEO, Stéphane Bancel (FEM 2009) este un alt absolvent de la Davos. Chiar în anul următor, 2010, Bancel a fost selectat pentru a fi CEO al unei noi companii, Moderna, din Massachusetts. În 2016, fără niciun produs de succes ARNm încă aprobat, Bancel ca șef al Moderna a semnat un acord-cadru al unui proiect global de sănătate cu Fundația Bill & Melinda Gates pentru a promova proiecte de dezvoltare bazate pe ARNm pentru diferite boli infecțioase. În același an, Bancel a semnat un acord-cadru al unui proiect global de sănătate cu Tony Fauci și NIAID[1]. Într-un discurs din ianuarie 2018 la Conferința JP Morgan Healthcare, cu mai mult de un an înainte ca lumea să audă despre COVID-19 din Wuhan, China, Gates a declarat: „Susținem companii precum CureVac și Moderna în abordările ARNm pentru dezvoltarea de vaccinuri și medicamente… ”. Preștiință[2]?

 

Politicienii Davos-ului

 

A doua componentă cheie pentru agenda pandemiei de la Davos a fost o colecție internațională de politicieni cheie din UE și în special din America de Nord, care au susținut cele mai draconice măsuri de izolare și vaccinare forțată din istorie. Majoritatea actorilor-cheie sunt liderii globali Davos FEM.

 

În Germania, cancelarul Angela Merkel a condus unul dintre cele mai severe lockdown-uri COVID până când și-a încheiat mandatul în decembrie 2021. Ea a fost prezentă chiar în prima clasă FEM din 1993. Ministrul sănătății din Guvernul Merkel, Jens Spahn (FEM 2012), a fost, de asemenea, un absolvent de la Davos. Spahn e cel care a forțat injectări cu ARNm în masă și a impus blocaje și purtări de mască inutile. Acesta e un fost lobbyist farmaceutic. Philipp Rösler, ministrul Sănătății din 2009 până în 2011, a fost numit director general al FEM de către Schwab în 2014. În decembrie a fost creată o nouă coaliție sub conducerea cancelarului Olaf Scholz, care a fost invitat să țină un discurs special la reuniunea de la Davos din ianuarie 2022 de către Schwab. Noul ministru de externe al Germaniei, liderul Verzilor Annalena Baerbock (FEM 2020), a fost aleasă pentru a fi lider global chiar înainte de a deveni candidat pentru funcția de cancelar. Alegerea controversată a lui Baerbock ca secretar de stat pentru diplomația schimbărilor climatice, șeful Greenpeace, Jennifer Morgan, cetățean american, este un colaborator la Agenda FEM și prieten apropiat al membrului consiliului FEM Al Gore. Fostul șef al Partidului Verzilor Germani, Cem Özdemir (FEM 2002), este noul ministru al Agriculturii și Nutriției.

 

În Franța, președintele Emmanuel Macron (FEM 2016) a crescut în mod misterios dintr-un ministru obscur al cabinetului pentru a deveni președinte al Franței în 2017, fără partid, la doar un an după ce a fost selectat să se alăture programului FEM Global Leaders. În calitate de președinte, Macron a instituit unele dintre cele mai draconice măsuri COVID din lume, inclusiv pașapoarte interne și vaccinuri obligatorii.

 

Printre alți politicieni UE din clubul de la Davos se mai numără: premierul grec Kyriakos Mitsotakis (WEF 2003) și prim-ministrul al Belgiei Alexander De Croo (FEM 2015). Ambii au impus măsuri severe anti-COVID. Sanna Marin (FEM 2020) Primul ministru al Finlandei a invocat starea de urgență în Finlanda, cu blocări severe și alte măsuri drastice. În Marea Britanie, fostul prim-ministru laburist, Gordon Brown, (FEM 1993) a fost numit de OMS în aprilie 2021 pentru a promova un program de 60 de miliarde de dolari pentru vaccinarea COVID în „țările sărace”. Brown a devenit ambasador OMS pentru finanțarea globală a sănătății în septembrie 2021.

 

În America de Nord, guvernul canadian al lui Justin Trudeau, acum supus unei revolte populare masive împotriva măsurilor sale severe de vaccinare obligatorie și a altor măsuri, este plin de agenți Davos. Trudeau însuși este un colaborator la agenda FEM de la Davos și un vorbitor frecvent la Davos. Schwab l-a prezentat pe Trudeau în 2016, afirmând: „Nu mi-aș putea imagina pe cineva care ar putea reprezenta mai bine lumea care va apărea din a Patra Revoluție Industrială”. Actorul cheie COVID pentru Trudeau este viceprim-ministrul și ministrul de finanțe Chrystia Freeland, care face parte din Consiliul de administrație al WEF și conduce toată politica lui Trudeau legată de COVID. Alți agenți ai FEM din Ottawa sunt Ministrul de Externe, Mélanie Joly (FEM 2016) și Ministrul Familiei Karina Gould (FEM 2020).

 

În SUA, printre vârfurile Administrației Biden este și Jeffrey Zients (FEM 2003), coordonatorul Casei Albe pentru Coronavirus. Mai e și Secretarul Transporturilor Pete Buttigieg[3] (FEM 2019) care se lansase brusc în 2019 în campania pentru Președinte după ce a fost ales de Davos. Agentul statului profund american Samantha Power (FEM 2003) este numită de Biden șefă al USAID, principala agenție de ajutor extern strâns legată de activitățile CIA în străinătate. Rebecca Weintraub (FEM 2014), profesor de la Harvard, care lucrează pentru vaccinarea totală a tuturor persoanelor din lume cu vaccinuri obligatorii chiar și pentru copii, este consilier al Comitetului Național de Consiliere pentru Vaccin al Departamentului de Sănătate și Servicii Umane.

 

Guvernatorul Californiei Gavin Newsom (FEM 2005) a impus unele dintre cele mai severe blocaje și regimuri de purtare a măștii, așa cum a procedat și Jared Polis (FEM 2013) guvernatorul Colorado, cu un ordin de sănătate publică care a făcut din Colorado unul dintre primele state care solicită dovada vaccinării complete. pentru a fi admis la evenimente cu un public numeros din spațiile închise.

 

Australia și Noua Zeelandă au fost două dintre cele mai severe regimuri de tiranie COVID din lume. În Australia, ministrul Sănătății Greg Hunt a fost director de strategie FEM în 2001 și lider global FEM în 2003. El controlează politicile guvernamentale extreme privind COVID-19. În Noua Zeelandă, prim-ministrul Jacinda Ardern (FEM 2014) s-a întâlnit cu Bill Gates la New York în septembrie 2019, în calitate de vorbitor principal la conferința anuală privind Obiectivele de Dezvoltare Durabilă a Fundației Gates, chiar în ajunul evenimentelor din China legate de COVID și doar cu câteva zile înainte de Evenimentul 201 din octombrie ”de simulare a pandemiei”, organizate de către Forumul Economic Mondial și Fundația Bill și Melinda Gates.  În calitate de prim-ministru, Ardern a impus valuri de blocaje, înlăturând majoritatea drepturilor civile și practic a interzis călătoriile internaționale.

 

Grupuri de reflecție și cadre universitare cheie

 

 Expunerea noastră este departe de amploarea rețelei globale Davos, cultivată și promovată cu grijă, din spatele orchestrării măsurilor globale de pandemie de COVID-19. Roluri instrumentale sunt jucate de Fundația Rockefeller al cărei președinte, Rajiv Shah (FEM 2007) a fost o figură principală pentru Revoluția Verde din Africa a Fundației Gates, precum și pentru programele de vaccinare. În calitate de șef al influentei Fundații Rockefeller, Shah joacă un rol cheie în promovarea Great Reset de la Davos, unde este Contributor la Agenda FEM. Un alt grup de reflecție a politicilor americane foarte influent, Consiliul pentru Relații Externe din New York (CFR), are un angajament profund în agenda COVID-19. Thomas Bollyky (FEM 2013) este Director al Programului Global de Sănătate CFR și fost colaborator al Fundației Gates, precum și consultant OMS. El a condus Grupul de lucru al CFR, Îmbunătățirea pregătirii pentru pandemie: Lecții în baza COVID-19 (2020).

 

 Jeremy Howard (FEM 2013) este un australian care la începutul COVID-19 a organizat o campanie la nivel mondial pentru măști obligatorii. Mustapha Mokass[4] (FEM 2015) a dezvoltat un sistem de pașapoarte pentru vaccinuri pentru agenda Schwab a 4-a Revoluție Industrială.

 

Mainstream Media  a la Goebbels

 

Rolul presei gestionate a fost în centrul ofensivei de propagandă fără precedent a pandemiei COVID-19. Davos și FEM al lui Schwab sunt, de asemenea, în miezul acestei afaceri.

 

CNN este unul dintre cele mai notorii mijloace de propagandă care promovează frica și susține atacurile de mRNA în timp ce atacă orice tratament de remediere dovedit. CNN și Davos sunt bine conectate.

 

Dr. Sanjay Gupta[5] (FEM 2010), corespondent medical șef pentru CNN, a jucat un rol cheie în promovarea narațiunii oficiale în cadrul campaniei COVID-19. Dr. Leana Sheryle Wen (FEM 2018) este editorialist la The Washington Post și analist medical CNN. În calitate de „colaborator medical” CNN, Wen a sugerat că viața trebuie să fie „grea” pentru americanii care nu au primit un vaccin COVID-19. Anderson Cooper (FEM 2008), un fost „intern” înfricoșător al CIA, este o gazdă importantă la CNN. Jeffrey Dean Zeleny (FEM 2013) este corespondentul șef pentru afaceri naționale la CNN.

 

În timp ce CNN produce comentarii unilaterale asupra injectărilor mRNA și COVID, proprietarii foarte influenți ai corporațiilor de rețele sociale se angajează în interzicerea fără precedent a oricărei opinii critice sau contrare într-un val de cenzură care l-ar face și pe Goebbels să roșească. Printre aceștia se numără Mark Zuckerberg (FEM 2009), proprietarul miliardar al Facebook susținut de CIA, și membrul al consiliului de administrație al Twitter, Martha Lane Fox (FEM 2012), membru al Comitetului mixt al Regatului Unit pentru Strategia de Securitate Națională și al Comitetului COVID-19 al Camerei Lorzilor. Larry Page (FEM 2005) este un co-fondator miliardar al Google, probabil cel mai cenzurat și cel mai folosit motor de căutare din lume.

 

Marc Benioff (Comitetul de conducere al FEM), proprietar miliardar al revistei Time și al cloud computing Salesforce, este, de asemenea, conectat la The Giving Pledge[6] al lui Bill Gates. Dawood Azami (FEM 2011) este editor multimedia la BBC World Service, influentul radiodifuzor de stat din Regatul Unit. Jimmy Wales (FEM 2007) este fondatorul Wikipedia, care modifică în mod notoriu conținutul intrărilor legate de COVID pentru a promova agenda OMS și Davos. Lynn Forester de Rothschild (FEM 1995) împreună cu al treilea soț al ei, Sir Evelyn Robert de Rothschild, dețin revista The Economist, care promovează agenda COVID-Davos împreună cu viitoarea resetare verde. I-a fost prezentată lui Sir Evelyn de Henry Kissinger la Conferința Bilderberg din 1998 din Scoția.

 

Alte figuri din cohorta viitorilor lideri globali de la Davos sunt următorii: Jamie Dimon (FEM 1996), CEO-ul JP Morgan Chase, Nathaniel Rothschild (FEM 2005) fiul și probabilul moștenitor al baronului Jacob Nathaniel „Nat” Rothschild. David Mayer de Rothschild (FEM 2007), un miliardar britanic susținător al agendei ecologice, cu o avere estimată la 10 miliarde de dolari.

 

Printre „partenerii” strategici corporativi ai FEM care contribuie la formarea liderilor globali de la Davos sunt Barclays Bank, Bill & Melinda Gates Foundation, Deutsche Bank AG, General Motors Company, The Goldman Sachs Group Inc., Google Inc., HSBC Holdings Plc, McKinsey & Company și UBS AG și alții.

 

Este oare această concentrare a puterii globale doar o coincidență sau o parte dintr-o conspirație autentică? O lectură a actualului Consiliu de administrație al Forumului Economic Mondial[7] ne-ar putea ajuta să găsim un răspuns.

 

 

 

William Engdahl este consultant de risc strategic și lector, este licențiat în politică de la Universitatea Princeton și este un autor de best-seller despre petrol și geopolitică, exclusiv pentru revista online „New Eastern Outlook”.

 

 

Sursa: https://journal-neo.org/2022/02/16/davos-and-the-purloined-letter-conspiracy/;

 

Versiunea franceză: https://strategika.fr/2022/02/23/davos-et-la-conspiration-de-la-lettre-volee/

 

Traducere, sublinieri și note de subsol – Iurie Roșca

 

 

https://ioncoja.ro/agenda-davos-a-globalistilor/

 

 

//////////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

MAREA RESETARE: ”PLANETA ASTA NUMAI ARE NEVOIE de marea majoritate a populației, oamenii sunt prea mulți și inutili!”

 

În anul 2020, Klaus Schwaab, președintele Forumului Economic Mondial, un ONG cu ideologie neomarxistă globalistă, care a ajuns să decidă, în mod ilegal, politicile statelor suverane, a scris o carte care se numea Marea Resetare, în care a expus un plan detaliat de parcurs al umanității, având ca țintă anul 2030, an până la care lumea pe care o vedem și o cunoaștem ar trebui să fie deja înlocuită cu una nouă, în care valori precum drepturile și libertățile cetățenești, intimitatea, normalitatea să fie înlocuite cu concepte precum: supravegherea extinsă, reducerea drastică a numărului de locuitori ai planetei (concept mascat sub eufemisme de genul “reziliență” sau “sustenabilitate”, “durabilitate”), predominanță a inteligenței artificiale în toate aspectele vieții publice și private, măsuri drastice menite să “protejeze mediul înconjurător” etc.

 

Toate aceste principii sunt expuse de către instituțiile internaționale în vorbe goale, specifice limbajului masonic, în care predomină dragostea nețărmurită față de oameni, dorința ca ei să fie fericiți, egalitate și echitate etc. Klaus Schwab le enunță un pic mai direct în lucrarea sa și pe față în toate acțiunile din 2020 încoace.

 

Marea resetare, concept care se află astăzi pe buzele tuturor, a debutat cu o oprire, la nivel planetar, a întregii economii timp de doi ani, în care mai ales clasa de mijloc a suferit o pauperizare profundă.

 

În spatele acestui plan s-a aflat exclusiv obiectivul desființării modului de viață cu care ne-am obișnuit, bazat pe capacitatea de a ne procura cele necesare traiului prin muncă cinstită, și înlocuirea sa cu un nou mod de viață, bazat pe dependența noastră completă față de statul planetar, concretizată printr-un concept deja implementat la nivel regional sau local numit venit universal minim garantat, adică o sumă de bani pe care cetățeanul viitorului se pregătește să o primească fără a face nimic, pentru că nu va mai fi nimic de făcut, din care își poate asigura o subzistență biologică mizeră.

 

Această sumă de bani însă nu va veni ca un gest de mărinimie al statului planetar și nu va fi încasată la ghișeul primăriei, ci va fi condiționată de un plan de digitalizare, prin care se va primi prin intermediul unei monede virtuale, la care se va avea acces prin racordarea la un sistem complex de portofel digital, care se va elibera și va putea fi accesat doar de către cei ce vor dobândi dreptul de a participa la societatea care urmează a se clădi pe ruinele actualei societăți, sub sloganul Reclădim mai bine!

 

Participarea la această societate nu va fi automată, în virtutea capacității de folosință a individului adică a faptului de a fi în viață, nici a cetățeniei dobândite prin naștere sau altfel.

 

Criteriile de participare la această nouă societate sunt de natură a contura identitatea și chiar substanța “omului nou” (omul transuman sau postuman) care se dorește, pe care, în mod paradoxal, “profetul” și “panditul” acestei îndrăznețe arhitecturi sociale planetare, Yuval Noah Harari, îl numește homo deus (omul Dumnezeu)!

 

După ce aceeași masonerie l-a “moșit”, prin manipularea cognitivă darwinistă, pe om din maimuță și l-a “înnobilat” cu statutul de homo sapiens, apoi, când i-a pus calculatorul în brațe l-a numit homo sapiens sapiens, acum îl proiectează în ultima fază a înșelării, în care îi dă iluzia de homo deus, iluzie cu care a păcălit-o demonul pe Eva în grădinile raiului, când i-a spus “veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul” (Facerea 3,5), deși Dumnezeu cunoaște numai binele, răul fiindu-I străin.

 

Homo deus, expresie ce ne aduce aminte direct de amăgirea lui Satan.

 

Accesarea venitului universal minim garantat va depinde de îndeplinirea tuturor acestor condiții și a altora care se vor mai impune, printr-un sistem care deja a fost brevetat în China comunistă cu denumirea de sistem de credite sociale, introdus și în Europa anul trecut prin pașaportul digital.

 

O componentă esențială a acestei noi lumi va fi supravegherea totală a individului, asumată prin renunțarea de bună voie la intimitatea firească a persoanei. Pentru a exista o astfel de supraveghere reală, omul marii resetări trebuie să trăiască în ceea ce se numește smart city, aglomerări urbane uriașe complet digitalizate, complet supravegheate și conduse de către inteligența artificială.

 

Pentru ca întreaga populație planetară, care va mai rămâne până în 2030, să accepte să se mute în aceste aglomerații urbane conduse de inteligența artificială, este necesară aplicarea unor politici aflate deja în plină desfășurare.

 

Astfel, una dintre promisiunile lui Klaus Schwab este desființarea proprietății private: “Nu veți avea nimic și veți fi fericiți!”. Acest vis comunist, pe care și-au dorit să îl îndeplinească regimurile socialiste de teroare din secolul XX din Asia și Europa de Est, este preluat de noua stângă radicală globalistă și este imperativ necesar pentru ca o mână de oameni să poată stăpâni 500 de milioane, dacă este să luăm ca reper numărul de cetățeni ai viitorului apropiat, gravat timp de decenii pe un monument care, în mod “misterios” din Atlanta, Georgia, USA, care a fost a fost dărâmat recent…

 

Cum regimul nu va putea să emită pur și simplu o lege prin care să se transfere proprietatea privată în cea a statului, așa cum a făcut dictatura comunistă în URSS și statele satelite, sau în China și satelitele acesteia, din pricina riscului unei deșteptări a populației la scară planetară, se vor urmări alte mijloace de deposedare.

 

Impunerea unui regim de taxare a imobilelor care să facă proprietatea acestora indezirabilă ar putea fi o primă astfel de metodă. De remarcat că în țările occidentale s-a cultivat intens timp de decenii bune disprețul pentru proprietatea asupra locuinței și preferința pentru închirierea acesteia. În aceste locuri, situația va fi ușor de controlat, în condițiile în care statul va propune același regim și, probabil, în condiții percepute ca mai bune și mai ales… gratuit.

 

Cine este Yuval Noah Harari consilierul de top al șefilor Forumului Economic Mondial, Klaus Schwab și George Soros?

 

 

Yuval Noah Harari (n. 24 februarie 1976, Kiriat Ata, Districtul Haifa, Israel) este un istoric israelian, profesor titular la departamentul de Istorie al Universității Ebraice din Ierusalim, autorul cărților de succes internațional Sapiens Scurtă istorie a omenirii (2011, tradusă în românește în 2017) și Homo Deus Scurtă istorie a viitorului (2015, tradusă în românește în 2018).

 

A început la 17 ani studii de istorie la Universitatea Ebraică din Ierusalim, în cadrul unui program special de amânare a serviciului militar în scopuri academice. Ulterior a servit în forțele de tanchiști dar după câtva timp a fost eliberat la vatră din motive de sănătate.

 

La 20 ani și-a făcut cunoscută orientarea sa homosexuală, ulterior căsătorindu-se în Canada cu prietenul său israelian, Itzik Yahav, care lucrase ca producător de spectacole de teatru.

 

Și-a luat titlul de master în 1998 cu o teză despre logistica militară în evul mediu. Între anii 1998-2002, Harari și-a făcut  doctoratul în istorie la Jesus College, la Universitatea Oxford sub îndrumarea lui Steven Gunn.

 

Între anii 2003-2005, el a urmat studii post-doctorale în istorie cu o bursă a Fondului Yad Hanadiv.

 

În anul 2005 a fost numit lector la facultatea de istorie a Universității din Ierusalim, în 2008 căpătând definitivatul pe postul de conferențiar. Din septembrie 2014 a devenit profesor universitar. Între anii 2003-2011 a fost coordonatorul programului de istorie universală la Universitatea ebraică, și, în cadrul acestei sarcini, au luat naștere cele două cărți ale sale care i-au adus faimă peste hotare.În anul 2012 a fost ales membru în Tânăra Academie de Științe a Israelului.

 

Harari practică meditația Vipassana, din anul 2000,[10] ceea ce, după afirmațiile sale, i-a „schimbat viața”. În plus conferențiază și în domeniul meditației pe care o privește ca o cale de cercetare. Tot din anul 2000 a ales un regim alimentar vegan;(https://en.wikipedia.org/wiki/Yuval_Noah_Harari)

 

 

Declarații contradictorii făcute de neomarxistul Yuval Noah Harari de-a lungul timpului

 

După ce în 2020, la debutul pandemiei Covid-19, făcea o afirmație controversată – Fiecare criză este o oportunitate” – Harari a revenit cu o serie de vorbe ce par a fi completarea mesajului de acum doi ani – planeta asta nu mai are nevoie de marea majoritate a populației, suntem prea mulți și inutili!

 

Mai mult de atât! Pentru că oamenii învechiți (în gândire) sunt nefolositori societății viitorului, Yuval Noah Harari propune redistribuirea averilor acestora. Și nu doar la nivel local/național, ci global, într-o mișcare fără precedent, dar pe care Forumul Economic de la Davos a propus-o nu cu mult timp în urmă!

Acum, vorbele „Nu vei mai deține nimic și vei fi fericit” (din „programul” Marea Resetare) capătă, cu adevărat, sens.Progresiștii nu iau prizonieri

Într-un interviu acordat lui Chris Anderson, care conduce popularul grup media TED, Yuval Noah Harari afirmă că lumea „nu mai are nevoie de marea majoritate a populației actuale” din cauza progreselor tehnologice.

 

„Șomerii” societății viitorului fac parte dintr-o „clasă inutilă” de oameni, care nu va aduce niciun progres lumii de mâine.

 

Consilierul de top al „davosiștilor” a comparat ultimele două veacuri afirmând că, spre deosebire de secolul 20, când „marii eroi” ai sistemelor politice erau „oamenii de rând”, acum în secolul 21, „oamenii nu mai fac parte din povestea viitorului”.

 

Ei au fost deja înlocuiți de inteligența artificială (IA) și nu se mai dovedesc folositori în economia de înaltă tehnologie care se dezvoltă în prezent.

 

Rugat să comenteze reticența oamenilor de rând față de curentul progresist, cunoscutul autor și lector universitar a lansat ipoteza potrivit căreia anxietatea de a fi „teleportat” într-o economie viitoare condusă de Inteligența Artificială și de o clasă socială foarte educată este la baza „deziluziei și reacției lumii împotriva noi ordini liberale”.

 

„O PARTE DIN CEEA CE SE ÎNTÂMPLĂ ESTE CĂ OAMENII ÎNCEP SĂ ÎȘI DEA SEAMA ȘI AU DREPTATE SĂ SE GÂNDEASCĂ LA ASTA – «VIITORUL NU ARE NEVOIE DE MINE. POATE DACĂ SUNT DRĂGUȚI, ÎMI VOR ARUNCA NIȘTE FIRIMITURI, CUM AR FI VENITUL DE BAZĂ UNIVERSAL».

 

DAR, DIN PUNCT DE VEDERE PSIHOLOGIC, ESTE MULT MAI RĂU SĂ SIMȚI CĂ EȘTI INUTIL DECÂT SĂ SIMȚI CĂ EȘTI EXPLOATAT!”, a explicat Harari.

 

Oamenii, înlocuiți de mașini, planul „davosiștilor”

„Acum, suntem pe fast forward la început de secol 21, când pur și simplu nu mai avem nevoie de marea majoritate a populației, pentru că viitorul este despre dezvoltarea tehnologiei din ce în ce mai sofisticate, cum ar fi Inteligența Artificială și bioingineria”, a continuat el.

 

Cu o nonșalanță înspăimântătoare, care lasă să se vadă ce planuri au „elitele” planetei cu oamenii de rând, Harari spune că „aceste tehnologii sofisticate vor face din ce în ce mai redundante activitățile curente ale oamenii”. De fapt, „vor face posibilă înlocuirea oamenilor”.

 

În timp ce a recunoscut că tehnologii precum IA vor deschide „noi locuri de muncă mai interesante”, Harari a detaliat:

„NU ESTE CLAR DACĂ OAMENII VOR PUTEA SĂ LE OCUPE DEOARECE VOR NECESITA ABILITĂȚI ÎNALTE ȘI MULTĂ EDUCAȚIE”.

„Nu veți deține nimic și veți fi fericiți”.

 

Ca parte a planului „Marea Resetare”, prezentat la Davos și cu insistență promovat de „săgețile” WEF, stă și redistribuirea bogăției în lume.

Yuval Noah Harari a sugerat ca bogăția lumii să fie redistribuită la nivel global: „Aș spune că cea mai mare problemă de departe nu este la nivel național. Este la nivel global”.

 

„ÎMI POT IMAGINA REDISTRIBUIREA BOGĂȚIEI DE LA GIGANȚII TEHNOLOGICI DIN CALIFORNIA SPRE MAMELE DIN PENNSYLVANIA, DAR NU VĂD CA BOGĂȚIA SĂ FIE REDISTRIBUITĂ ÎN HONDURAS, MEXIC SAU BRAZILIA” – YUVAL NOAH HARARI

 

Cu alte cuvinte, în toate țările de pe glob autoritățile naționale (guvernele) ar trebui să intervină în forță confiscând averile sub pretextul „redistribuirii egale a bogăției”!

 

 

Surse:

 

https://www.national.ro/social/suntem-prea-multi-si-inutili-anunt-socant-despre-depopularea-planetei-771741.html

https://www.marturisireaortodoxa.ro – marea-resetare-epoca-antihrismului-

 

 

 

MAREA RESETARE: ”PLANETA ASTA NUMAI ARE NEVOIE de marea majoritate a populației, oamenii sunt prea mulți și inutili!”

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Suntem prea mulți și inutili! Anunț șocant despre depopularea planetei

 

Declarații contradictorii făcute de Yuval Noah Harari, consilierul de top al șefilor Forumului Economic Mondial, Klaus Schwab și George Soros. După ce în 2020, la debutul pandemiei Covid-19, făcea o afirmație controversată – Fiecare criză este o oportunitate” -, Harari revine cu o serie de vorbe ce par a fi completarea mesajului de acum doi ani – planeta asta nu mai are nevoie de marea majoritate a populației, suntem prea mulți și inutili!

 

 

Mai mult de atât! Pentru că oamenii învechiți (în gândire) sunt nefolositori societății viitorului, Yuval Noah Harari propune redistribuirea averilor acestora. Și nu doar la nivel local/național, ci global, într-o mișcare fără precedent, dar pe care Forumul Economic de la Davos a propus-o nu cu mult timp în urmă!

 

Acum, vorbele „Nu vei mai deține nimic și vei fi fericit” (din „programul” Marea Resetare) capătă, cu adevărat, sens.

 

Progresiștii nu iau prizonieri

Într-un interviu acordat lui Chris Anderson, care conduce popularul grup media TED, Yuval Noah Harari afirmă că lumea „nu mai are nevoie de marea majoritate a populației actuale” din cauza progreselor tehnologice. „Șomerii” societății viitorului fac parte dintr-o „clasă inutilă” de oameni, care nu va aduce niciun progres lumii de mâine.

 

 

Consilierul de top al „davosiștilor” a comparat ultimele două veacuri afirmând că, spre deosebire de secolul 20, când „marii eroi” ai sistemelor politice erau „oamenii de rând”, acum în secolul 21, „oamenii nu mai fac parte din povestea viitorului”. Ei au fost deja înlocuiți de inteligența artificială (IA) și nu se mai dovedesc folositori în economia de înaltă tehnologie care se dezvoltă în prezent.

 

Rugat să comenteze reticența oamenilor de rând față de curentul progresist, cunoscutul autor și lector universitar a lansat ipoteza potrivit căreia anxietatea de a fi „teleportat” într-o economie viitoare condusă de Inteligența Artificială și de o clasă socială foarte educată este la baza „deziluziei și reacției lumii împotriva noi ordini liberale”.

 

„O PARTE DIN CEEA CE SE ÎNTÂMPLĂ ESTE CĂ OAMENII ÎNCEP SĂ ÎȘI DEA SEAMA ȘI AU DREPTATE SĂ SE GÂNDEASCĂ LA ASTA – «VIITORUL NU ARE NEVOIE DE MINE. POATE DACĂ SUNT DRĂGUȚI, ÎMI VOR ARUNCA NIȘTE FIRIMITURI, CUM AR FI VENITUL DE BAZĂ UNIVERSAL». DAR, DIN PUNCT DE VEDERE PSIHOLOGIC, ESTE MULT MAI RĂU SĂ SIMȚI CĂ EȘTI INUTIL DECÂT SĂ SIMȚI CĂ EȘTI EXPLOATAT!”, A EXPLICAT HARARI.

 

Oamenii, înlocuiți de mașini, planul „davosiștilor”

„Acum, suntem pe fast forward la început de secol 21, când pur și simplu nu mai avem nevoie de marea majoritate a populației, pentru că viitorul este despre dezvoltarea tehnologiei din ce în ce mai sofisticate, cum ar fi Inteligența Artificială și bioingineria”, a continuat el.

 

Cu o nonșalanță înspăimântătoare, care lasă să se vadă ce planuri au „elitele” planetei cu oamenii de rând, Harari spune că „aceste tehnologii sofisticate vor face din ce în ce mai redundante activitățile curente ale oamenii”. De fapt, „vor face posibilă înlocuirea oamenilor”.

 

În timp ce a recunoscut că tehnologii precum IA vor deschide „noi locuri de muncă mai interesante”, Harari a detaliat:

 

„NU ESTE CLAR DACĂ OAMENII VOR PUTEA SĂ LE OCUPE DEOARECE VOR NECESITA ABILITĂȚI ÎNALTE ȘI MULTĂ EDUCAȚIE”.

 

„Nu veți deține nimic și veți fi fericiți”

Ca parte a planului „Marea Resetare”, prezentat la Davos și cu insistență promovat de „săgețile” WEF, stă și redistribuirea bogăției în lume.

 

Yuval Noah Harari a sugerat ca bogăția lumii să fie redistribuită la nivel global: „Aș spune că cea mai mare problemă de departe nu este la nivel național. Este la nivel global”.

 

„ÎMI POT IMAGINA REDISTRIBUIREA BOGĂȚIEI DE LA GIGANȚII TEHNOLOGICI DIN CALIFORNIA SPRE MAMELE DIN PENNSYLVANIA, DAR NU VĂD CA BOGĂȚIA SĂ FIE REDISTRIBUITĂ ÎN HONDURAS, MEXIC SAU BRAZILIA” – YUVAL NOAH HARARI

 

Cu alte cuvinte, în toate țările de pe glob autoritățile naționale (guvernele) ar trebui să intervină în forță confiscând averile sub pretextul „redistribuirii egale a bogăției”!

 

https://www.national.ro/social/suntem-prea-multi-si-inutili-anunt-socant-despre-depopularea-planetei-771741.html

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

Mesaj de la Davos: nu veți mai deține nimic și veți fi fericiți

 

Călin Marchievici

 

 

 

La mijlocul lunii februarie, Curtea Supremă din Marea Britanie a decis că Uber trebuie să le ofere statut de angajați șoferilor săi, nu statutul de independenți de până acum. Asta înseamnă că șoferii Uber din Marea Britanie trebuie să aibă dreptul la un salariu minim, la concediu plătit și alte asemenea beneficii. Justiția britanică a stabilit că șoferii Uber sunt angajați ai companiei din momentul în care pornesc aplicația și până o închid, pentru că în această perioada timpul nu le mai aparține lor, ci clienților, nu mai sunt liberi să decidă unde vor merge cu mașina proprie și nici pe ce rută.

 

Este puțin probabil ca decizia să fie anulată, pentru că este a patra oara când Uber pierde în această speță, inițiată de doi șoferi ai companiei. ”Este un mare pas înainte în privința modului în care ne vom opune unui gigant”, spune unul dintre ei.

 

Pe de altă parte, este puțin probabil să apară schimbări majore pe termen scurt în statutul șoferilor Uber din Marea Britanie. Țara nu are un Inspectorat al Muncii care să verifice respectarea deciziei Curții Supreme. În realitate, scrie BBC, Uber poate ignora acest verdict și nu va trebui să-l aplice decât în cazul în care o buna parte din zecile de mii de șoferi Uber vor apela la justiție.

 

 

 

 

Într-un caz asemănător, procurorii din Milano cer ca patru mari companii de livrare de mâncare la domiciliu (Foodinho-Glovo, Uber Eats, JustEat și Deliveroo) trebuie să-i angajeze pe cei 60.000 de colaboratori ai lor și să plătească o amenda de 733 de milioane de euro, pentru că o investigație a arătat că acești oameni nu aveau condiții de muncă adecvate. ”Marea majoritatea a acestor livratori au contracte de colaborare ocazionale, însă investigația a arătat că ei sunt incluși integral în organizarea companiilor”. Procurorii au constatat că acești livratori sunt monitorizați permanent de platforma IT și li se acordă calificative. ”Sistemul îi obligă pe livratori să accepte orice comandă, pentru a nu le fi scăzut calificativul, deoarece asta ar însemnă mai puține comenzi în viitor și mai puțini bani. Din acest motiv, este imposibil ca ei să beneficieze de vacanțe și de concediu medical”. Procurorii solicită ca aceste companii să le plătească livratorilor mai multe contribuții, să le ofere biciclete și îmbrăcăminte. Companiile cu pricina au respins acuzațiile și au precizat că respectă regulile.

 

Servitizarea economiei

Mai sus sunt două evoluții într-o dinamică generată de unul și același fenomen – ”uberizarea” economiei sau, mai nou, ”servitizarea” economiei. Servitizarea înseamnă trecerea de la o economie de producție la una bazată aproape exclusiv pe servicii. Mai înseamnă drepturi mult mai puține pentru participanții la această economie, care nu au statut de angajat, sunt supuși unor fluctuații mari ale pieței, sunt obligați la o permanentă schimbare a contractorului și nu beneficiază de contribuții la serviciile de sănătate, la fondurile de pensii și somaj.

 

Însă cel mai insidios efect al acestei mult lăudate ”servitizări” tine de schimbarea relației cu proprietatea. Serviciile de ”ride-sharing”, de închiriere a imobilelor în scop turistic sunt fațete ale acestui fenomen. În toate aceste cazuri, dispare varianta deținerii in proprietate a unui automobil, a unui imobil. Mai mult, a nu fi proprietar începe să fie prezentat ca o virtute, pentru că, doar așa am putea conviețui armonios pe planeta Pământ.

 

„Bine ați venit în anul 2030. Nu dețin nimic. Nu dețin o mașină. Nu dețin o casă. Nu dețin aparate sau haine. Tot ceea ce consideram în trecut un #produs a devenit acum un #serviciu: transport, cazare, mâncare și toate lucrurile de care avem nevoie în viața noastră de zi cu zi”, scria, în urmă cu un an Oana Bogdan, fostă vedeta a partidului lui Dacian Ciolos. A scris asta după ce a stârnit o polemică prin ideile sale de renunțare la proprietatea privată și de ”colectivizare” a sexului.

 

Noua imagine a capitalismului

Puțini sunt însă cei care își pun o intrebare: ”Dacă nu mai esti proprietar, cui îi vor aparține bunurile pe care le vei închiria?

 

Este o întrebare pe care o pune Cory Bernardi în emisiunea sa de la Sky Australia, într-un monolog care are puține șanse să fie preluat de marile publicații. Bernardi a încercat fără succes să facă valuri în viața politică australiană, cu partidul Conservatorii Australiei, după ce a fost liderul unui partid tradițional – Partidul Liberal din Australia.

 

Bernardi s-a lansat într-o critică a elitelor globale, spunând că ar trebui să fim extrem de atenți la orice organizație care conține termenul ”Mondial” în titulatura ei. El concluzionează că o mulțime de termeni la modă – precum ”servitizare”, ”economie colaborativă” – nu sunt decât eufemisme pentru socialism, un socialism la scară planetară.

 

 

 

”Toate aceste organizații promovează o agendă, aceeași agendă – să decarbonizăm, să dezindustrializăm și să anulăm lumea occidentala. Aceste organizații sunt parte dintr-un plan menit să dea o nouă imagine capitalismului. Aceasta imagine este, desigur, socialismul”, spune Bernardi.

 

Vârful de lance este Forumul Economic Mondial, care se reunește an de an la Davos, în Elveția.

 

”Forumul Economic Mondial este arhitectul Marii Resetări și al celei de a patra revoluții industriale. Au inventat hashtagul ”să reconstruim mai bine”, care a devenit foarte popular printre elitele guvernamentale din întreaga lume. În viziunea Forumului Economic Mondial, participanții la Davos vor ajunge să fie proprietarii a tot ceea ce voi veți închiria. Și credeți-mă, nu va fi o întreprindere filantropică”.

 

”Într-adevăr, reducându-ne pe toți la statutul de utilizator, nu de de proprietar, lumea poate deveni mai egală, pentru că puterea, autoritatea și banii se vor concentra în mâinile câtorva, în timp ce restul vor fi niște vasali economici ai acestor oligarhi”.

 

”Sunt câteva semnale la care trebui sa fim atenți. Primul este când apare cineva în viața voastră și spune «Sunt de la guvern și sunt aici ca să vă ajut». Un alt semnal de alarmă este termenul ”Mondial” din titulatura organizațiilor. Să începem cu Organizația Mondială a Sănătății. Este cea care a oferit Chinei un cec în alb cu gripa Wuhan, în timp ce încasa 500 de milioane de dolari emițând obligațiuni de pandemie. Așa e, OMS ar fi trebuit să le plătească investitorilor jumătate de miliard de dolari in 2020, cu excepția cazului în care se declara o pandemie. Investitorii au pierdut banii, iar aceiași bani au devenit câștigul OMS.

 

Apoi există Programul Mondial pentru Alimentație. Este parte a ONU și a câștigatPremiul Nobel pentru Pace in 2020. Pare ceva impresionant, însă doar până ce ne aducem aminte că același premiu a fost câștigat de Barack Obama, în 2008. În ciuda faptului că acest Program Mondial a cheltuit 8 miliarde de dolari anual pentru combaterea foametei și a schimbărilor climatice, mai exista 850 de milioane de oameni subnutriți în lume și 780 de milioane de obezi. Cu siguranță că avem nevoie de mai mult socialism alimentar, ar spune organizațiile ”mondiale”.

 

Apoi avem Organizația Meteorologică Mondială. Are 200 de angajați și publică un raport anual despre clima lumii, prezentând scenarii înfiorătoare despre gazele cu efect de seră, despre schimbarea climei, despre creșterea nivelului mărilor și despre calota glaciară. Raportul din 2019 este o minunăție – spune că incendiile din Australia din acel an au fost cauzate de încălzirea climei, însă nu face nicio referire la piromani sau la managementul dezastruos al terenurilor, de care se plâng ecologiștii. Potrivit acestei organizații mondiale, schimbările climatice sunt responsabile pentru secetă, inundații și pentru toate problemele create de vreme. Asta m-a făcut să mă întreb care era cauza tuturor acestor fenomene înainte de revoluția industrială și chiar înainte de apariția omului pe Terra.

 

Suntem foarte norocoși că avem și o Organizație Mondială a Turismului, care are ”o viziune planetară pentru turismul responsabil”. Asta include conceptele vitale de ”incluziune socială” și ”acțiune climatică”. Are și niște hashtaguri frumoase: ”recuperare responsabilă” și ”să reconstruim mai bine”. Și susține că închiderea economiei mondiale în 2020 adus la reducerea emisiilor de dioxid de carbon cu un impresionant 8%. Asta înseamnă că mai avem doar 92% până să ajungem să trăim în peșteri! Însă vom salva planeta în felul acesta.

 

Și să nu uităm Organizația Mondială Comerțului. Misiunea ei pare să fie menținerea Chinei la aceleași standarde ca și restul lumii când vine vorba de drepturi de proprietate intelectuală, tarife și bariere comerciale. Să mulțumim lui Dumnezeu, OMC are și obiectivul de a reduce inegalitatea, ceea ce în limbajul socialist înseamnă ”să luăm de la cel productiv și să dăm celui neproductiv”. Cineva ar trebui să-i învețe istorie pe cei de la OMC. Ceea ce vor ei nu a funcționat niciodată.

 

Pentru cei care nu pot face fata rigorilor lumii reale, există și un Centru Mondial al Verdețurilor. Da, chiar așa. Este un centru care a dedicat 20 de ani studierii cartofului dulce, după care a renunțat, pentru că erau prea mari costurile acestui studiu. Acum, centrul se concentrează pe ”găsirea rudelor sălbatice ale cerealelor cultivate de om, pentru a salva dieta umana de încălzirea globală”. Ce mai, dacă nu am fi cultivat vreodată cereala, lumea ar fi fost mai bună și nu ar mai fi existat încălzirea globală.

 

Însa ce se va întâmpla cu oamenii despre care am vorbit ceva mai sus? Nu vor fi și mai înfometați?

 

Ei bine, toate aceste autorități promovează o agendă, aceeași agendă – să decarbonizăm, să dezindustrializăm, să anulăm lumea occidentală. Sunt parte dintr-un plan menit să dea capitalismului o nouă imagine. Aceasta nouă imagine este socialismul. Forumul Economic Mondial este arhitectul Marii Resetări și al celei de a patra revoluții industriale. Au inventat hashtagul ”să reconstruim mai bine”, care a devenit foarte popular printre elitele guvernamentale din întreaga lume. Ei estimează că, până în 2030, nu veți mai fi proprietari pe nimic și veți fi fericiți (ca și vedeta partidului lui Dacian Cioloș, amintită mai sus, n.red.). Ei numesc asta ”servitizare”, un termen și o agendă care pentru mine sunt echivalente cu servitutea. Forumul Economic Mondial susține că această servitude – adica ”servitizare” – va salva planeta și va ajuta la recuperarea post-covid-19.

 

Servitizarea implică o întrebare: dacă nu deții nimic, cine va deține lucrurile pe care le vei închiria? Ei bine, răspunsul se găsește la Forumul Economic Mondial de la Davos. Davos este adunarea elitelor globale, cu șefii marilor corporații, ai industriei, cu liderii guvernamentali, birocrați și multimiliardari cu agende politice. În viziunea Forumului Economic Mondial, participanții de la Davos vor deține ceea ce voi veți închiria. Și, credeți-mă, nu va fi o întreprindere filantropică. Vor căuta să facă mai mulți bani decât fac acum și să controleze și mai mult viețile voastre, sub masca egalității. Reducându-ne pe toți la statutul de utilizator, nu de de proprietar, lumea poate deveni mai egală, pentru că puterea, autoritatea și banii se vor concentra în mâinile câtorva, în timp ce restul vor fi niște vasali economici ai acestor oligarhi.

 

Atenție, servitizarea este doar un eufemism pentru sclavie economică. Este socialism (satanism)la scară planetară”.

 

Mesaj de la Davos: nu veți mai deține nimic și veți fi fericiți

 

 

////////////////////////////////////////////////

 

 

Klaus Schwab, Xi Jinping – frăţie mare la întâlnirea online a grupului Davos

 

 

Cum reuniunea de la Davos a fost anulată pe fondul celei mai noi încarnări a virusului Wuhan în varianta Omicron, grupul globaliştilor de la Davos a decis să se reunească anul acesta online.

 

Klaus Schwab a făcut o scurtă declaraţie introductivă, în care a subliniat evoluţiile pe care grupul le are în vedere în viitor.

 

Citiți și Ce-i lipseşte „Marelui Reset” propus de Forumul Economic Mondial? Busola morală!

 

„În acest moment important văd mai multe priorităţi pentru agenda globalistă. Trebuie să continuăm să luptăm împotriva pandemiei globale, trebuie să revitalizăm economia globală şi să îi accelerăm tranziţia către NetZero. Trebuie să sprijinim biodiversitatea prin aplicarea de soluţii bazate pe natură şi să micşorăm diferenţele dintre săraci şi bogaţi pentru a obţine o dezvoltare mai sustenabilă.”

 

După ce şi-a îndemnat colegii globalişti să „reducă diferenţa dintre bogaţi şi săraci”, Schwab l-a prezentat pe preşedintele chinez Xi Jinping, care a intrat direct în subiect, avertizând împotriva „avântării pe calea antagonismului ideologic şi a politizării problemelor economice, ştiinţifice şi tehnologice”.

 

Citiți și Jocul „Squid Game” al Chinei: Organe recoltate cu forţa de la mii de persoane săptămânal, în cadrul unui sistem de omor la comandă, ajung pe piaţa de transplant

 

China este acuzată că a permis virusului Wuhan să se extindă în afara ţării, generând o pandemie care a ucis peste 5 milioane de persoane şi cauzând pierderi economice masive. La începutul pandemiei, unele ţări – în general SUA sub administraţia Trump, Australia şi Marea Britanie – au cerut efectuarea unei anchete internaţionale independente care să verifice originea virusului Wuhan.

 

Regimul de la Beijing a răspuns cerând Occidentului să nu „politizeze” pandemia.

 

Liderul comunist chinez Xi Jinping a mai avertizat naţiunile împotriva „protecţionismului”, a „hegemoniei şi a hărţuirii”, îndemnând ţările să coopereze către rezolvarea provocărilor globale.

 

Citiți și 100 de ani de crime odioase. Partidul Comunist Chinez la centenar

 

„Trebuie să renunţăm la mentalitatea Războiului Rece şi să căutăm o coexistenţă paşnică şi rezultate de tip win-win”.

 

„Lumea noastră de astăzi este departe de a fi liniştită. Abundă retorica ce stârneşte ura şi prejudecăţile. Actele de izolare, suprimare sau confruntare care decurg din acestea fac rău, nu în ultimul rând binelui, păcii şi securităţii mondiale”, a adăugat Xi Jinping.

 

„Protecţionismul şi unilateralismul nu pot proteja pe nimeni. În cele din urmă, ele rănesc atât interesele celorlalţi, cât şi interesele proprii. Chiar mai rele sunt practicile de hegemonie şi agresiune, care sunt contrare evoluţiei istoriei.”

 

Citiți și Parlamentul britanic, în unanimitate: Partidul Comunist Chinez comite un genocid în Xinjiang

 

Regimul comunist chinez a militarizat insule şi recifuri din Pacific, a impus un control draconic asupra dizidenţilor şi mass-media din Hong Kong, susţinând, în acelaşi timp un program de presiune asupra ţărilor care aleg să strângă cooperarea cu Taiwanul.

 

Citiți și Oficial chinez: credinţa în Marx mai bună decât „vrăjitoria” credinţei în religie

 

Xi Jinping a părut să sprijine ideea unui guvern mondial în paragraful său de încheiere:

 

„Economiile mari ar trebui să considere lumea ca o singură comunitate, să gândească într-un mod mai sistematic, să sporească transparenţa politicilor şi schimbul de informaţii şi să coordoneze obiectivele, intensitatea şi ritmul politicilor fiscale şi monetare, pentru a preveni o nouă prăbuşire a economiei mondiale. Principalele ţări dezvoltate ar trebui să adopte politici economice responsabile, să gestioneze deversările politice şi să evite impactul sever asupra ţărilor în curs de dezvoltare. Instituţiile economice şi financiare internaţionale ar trebui să-şi joace rolul constructiv pentru a pune în comun consensul global, a spori sinergia politicilor şi a preveni riscurile sistemice.”

 

Citiți și Patru inimi primite în zece zile. Industria jafului de organe al Chinei comuniste merge înainte

 

„Ar trebui să urmăm tendinţa istoriei, să lucrăm pentru o ordine internaţională stabilă, să susţinem valorile comune ale umanităţii şi să construim o societate cu un viitor comun pentru omenire, să respingem orice unilateralism, protecţionism, hegemonie sau politică de forţă”.

 

https://epochtimes-romania.com/news/klaus-schwab-xi-jinping-fratie-mare-la-intalnirea-online-a-grupului-davos—323158

//

//////////////////////////////////////////////

 

 

Oficial chinez: credinţa în Marx mai bună decât „vrăjitoria” credinţei în religie

 

 

 

 

Seful Departamentului Organizaţional al Partidului Comunist Chinez (PCC), Chen Xi, a avertizat săptămâna trecută, într-un editorial, că unii membri ai Partidului manifestă simpatie faţă de “vrăjitorie” şi “conceptele occidentale ale separării puterilor”, adăugând că este vorba de un eşec “moral” esenţial care trebuie eradicat.

 

Editorialul a fost publicat joi în ediţia chineză a Cotidianului Poporului, publicaţia oficială a Partidului Comunist Chinez. În momentul publicării, editorialul nu a putut fi găsit pe website-ul în limba engleză al Cotidianului Poporului.

 

 

“Ca un grup politic marxist, Partidul nostru a privit întotdeauna standardele politice ca fiind un criteriu primar pentru selectarea şi angajarea persoanelor”, a precizat Chen, notând că Mao Zedong a scris că toţi oficialii comunişti trebuie să fie “roşii şi profesionişti”.

 

“Cu ceva timp în urmă, fenomenul ignorării politicii şi al slăbirii politicii a devenit mai proeminent în Partid”, s-a plâns Chen, descriind loialitatea pentru Partidul Comunist Chinez ca fiind “necondiţionată” şi cerând membrilor PCC “să plaseze Partidul pe cea mai înaltă poziţie în inimile lor”.

 

“Unii nu cred în Marx şi Lenin, dar cred în fantome şi zei; ei nu cred în idealuri, dar cred în vrăjitorie; ei nu respectă oamenii, dar respectă stăpânii”, a continuat el, conform unei traduceri publicate de Reuters. Pe lângă “vrăjitorie”, Chen identifică “separarea puterilor” ca o “idee în special greşită” care ameninţă vitalitatea comunismului.

 

Publicaţiile chineze de stat au încercat să organizeze o campanie împotriva conceptelor occidentale privind societăţile libere, insistând că orice tendinţe care subminează autoritarismul deplin au drept rezultat “haosul” şi “instabilitatea”.

 

“Democraţia în stil chinezesc nu a fost niciodată mai sănătoasă şi China absolut nu are nevoie să importe din alte ţări sistemele lor politice care eşuează”, a susţinut un articol publicat luna trecută de agenţia chineză de ştiri de stat Xinhua.

 

La rândul său, preşedintele chinez Xi Jinping a suprimat intens majoritatea religiilor, în special creştinii, minoritatea islamistă uigură şi budiştii tibetani.

 

Partidul Comunist a fost dintotdeauna o organizaţie strict atee, iar membrilor de Partid nu li s-a permis să aibă credinţe religioase. Liderul chinez a implementat amendamente semnificative la legile privind religia, cu scopul de a restricţiona orice gând sau credinţă care ar putea inhiba loialitatea faţă de Partid.

 

Organizaţia Freedom House a publicat un raport în acest an în care arată că cel puţin 100 milioane de chinezi înfruntă niveluri “ridicate” sau “foarte ridicate” de persecuţie pentru credinţele lor religioase. Statul a vizat în mod particular creştinii din cauza faptului că această religie devine tot mai populară în China.

 

Pentru a limita impactul valorilor creştine asupra controlului pe care îl deţine Partidul Comunist asupra populaţiei, regimul chinez a creat programe pentru a “sino-iza” religia – a o face să fie mai chineză prin numirea unor lideri aprobaţi de Beijing care să “reformeze” învăţăturile lui Isus, astfel încât acestea să se conformeze marxismului. Regimul lui Xi Jinping a făcut acelaşi lucru cu budismul tibetan.

 

Totuşi, în cazul creştinilor, Xi a dus campania de suprimare mai departe, conform unor rapoarte publicate în urmă cu câteva zile. Oficialii guvernului chinez din zonele rurale au anunţat un plan pentru a „ajuta” creştinii rurali “ignoraţi”, forţându-i să înlăture imaginile cu Isus din locuinţele lor şi să le înlocuiască cu imagini ale lui Xi Jinping, într-o mişcare despre care comuniştii susţin că luptă împotriva “superstiţiei”. Sub mandatul lui Xi, Beijingul a încercat timp de ani de zile să limiteze manifestările publice ale credincioşilor, forţând demolarea de biserici şi înlăturarea crucilor în multe zone ale ţării.

 

Un alt grup care este persecutat din 1999 este cel al practicanţilor Falun Gong – o şcoală de qigong înrădăcinată în cultura tradiţională chineză şi care are la bază principiul Adevăr-Compasiune-Toleranţă.

 

În 1998, regimul chinez a estimat că între 70 şi 100 de milioane de chinezi practicau Falun Gong – cifrele fiind impresionante chiar şi pentru dimensiunile populaţiei chineze: la acea vreme, 1 din 13 chinezi practicau Falun Gong.

 

Popularitatea enormă a câştigată de mişcarea spirituală Falun Gong, precum şi rolul important jucat de aceasta în revitalizarea culturii şi valorilor tradiţionale chineze – pe care Partidul Comunist Chinez a încercat să le distrugă – au stat la baza unei decizii de eradicare a mişcării spirituale, luată de fostul dictator Jiang Zemin în 1999.

 

Ca urmare a epurărilor ordonate de Partid, din 1999 milioane de oameni au fost aruncaţi în spatele gratiilor, în centre de reeducare sau spitale psihiatrice – unde sunt torturaţi psihic şi fizic pentru a renunţa la credinţa lor.

 

Cu puşcării suprapopulate de influxul de practicanţi arestaţi într-un timp foarte scurt, persecuţia a atins, după 2001, forme complet lipsite de umanitate. O investigaţie Epoch Times a dezvăluit că Partidul Comunist Chinez a pus la cale o „soluţie finală” pentru supra-aglomerarea închisorilor şi lagărelor de muncă din China cu practicanţi Falun Gong, organizând o adevărată industrie de recoltare forţată a organelor de la practicanţii închişi în lagăre de muncă. Organele acestora sunt vândute pe piaţa neagră de organe a Chinei.

 

Rapoarte noi situează cifra de afaceri anuală obţinută de China din această industrie la peste 9 miliarde USD, cu numeroase sute de mii de victime înregistrate în cei 18 ani de activitate.

 

 

 

https://epochtimes-romania.com/news/oficial-chinez-credinta-in-marx-mai-buna-decat-vrajitoria-credintei-in-religie—267932

 

////

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Ce-i lipseşte „Marelui Reset” propus de Forumul Economic Mondial? Busola morală!

 

 

Rafael – Şcoala ateniană (Wikipedia)

 

 

Globalizarea a oferit organizaţiilor nonguvernamentale, super-bogaţilor şi giganţilor din tehnologia informaţiei (Big Tech) acea putere şi influenţă la scară globală rezervată odinioară doar super-puterilor lumii.

 

Forumul Economic Mondial (FEM), care se descrie ca fiind o organizaţie internaţională pentru cooperare public-privată, a propus iniţiativa denumită „Marele Reset” în scopul regândirii economiei globale astfel încât aceasta să permită abordarea provocărilor lumii post-pandemie. FEM zugrăveşte o imagine a anului 2030 în care America va pierde locul de super-putere predominantă, un miliard de oameni vor fi dislocaţi din cauza schimbărilor climatice, conţinutul de carbon din combustibili va fi supus impozitării la nivel global, iar „tu nu vei mai deţine nicio proprietate şi vei fi fericit”.

 

 

FEM formulează problemele care afectează omenirea mai ales în termeni economici şi climatici, susţinând că drepturile de proprietate individuală pot fi eliminate, intimitatea poate fi sacrificată, iar suveranitatea naţională poate fi dizolvată – totul în numele marelui Bine Comun, pe baza abordării celor două aşa-numite „ameninţări existenţiale”. Faptul că FEM chiar dispune de mijloacele necesare pentru a-şi duce mai departe această agendă este de netăgăduit, întrucât este susţinut de conducătorii lumii, de oligarhii tehnologiei informaţiei şi de cei super-bogaţi care par a fi nerăbdători să implementeze aceste schimbări spre „binele” celorlalţi.

 

Citiți și Biserica Catolică este infiltrată de globaliştii Marelui Reset – Arhiepiscopul Carlo Maria Vigano

 

 

Însă, în ciuda tuturor propunerilor prezentate de FEM, nu se spune aproape nimic despre principii. La fel ca alte ONG-uri cum ar fi Naţiunile Unite, „Marele Reset” adoptă un model de neutralitate valorică în care relativismul moral împiedică adoptarea unui principiu moral călăuzitor pentru politică şi acţiune.

 

Totuşi, neutralitatea valorii nu reprezintă o doctrină suficientă pentru a reglementa activitatea organizaţiilor globale care caută să obţină puterea şi permisiunea de a schimba lumea. Trebuie să existe principii fundamentale ca temelie pentru asigurarea unei conduite morale constante. În acest scop, este necesar ca cei care doresc să ne modeleze viitorul să participe la o discuţie serioasă în privinţa principiilor morale călăuzitoare.

 

Evoluţia eticii

 

Marile civilizaţii au prosperat pe o temelie morală şi s-au prăbuşit când aceasta a fost abandonată. Principiile morale nu sunt trecătoare, ele constituind mai degrabă piatra de temelie a societăţii, pe baza căreia prosperitatea se naşte în mod natural. Istoria a demonstrat că succesul economic durabil este în mod intrinsec legat de o moralitate general acceptată şi stabilă.

 

Comerţul înfloritor şi creşterea economică şi-au tras seva dintr-un mediu în care virtuţi precum integritatea, adevărul şi hărnicia au stimulat inventivitatea, au favorizat schimburile comerciale reciproc avantajoase şi au învigorat strădaniile populaţiei.

 

Citiți și Ce este Marele Reset? Partea I – Aşteptări reduse şi bio-tehno-feudalism

 

În Orient, China a cunoscut 5.000 de ani de conducere dinastică în care taoismul, confucianismul şi budismul au încurajat gândirea transcendentală şi etică. Cele cinci virtuţi ale confucianismului – bunăvoinţa, spiritul dreptăţii, buna-cuviinţă, înţelepciunea şi fidelitatea – au întărit spiritul inventiv şi bogăţia culturală, rezultatul fiind invenţii cruciale precum compasul, praful de puşcă, hârtia şi abacul.

 

Grecii antici au pus bazele domeniilor moderne de studiu cum ar fi, între altele, matematica, biologia, ingineria şi lingvistica, fondând democraţia şi sistemul modern de justiţie. De la Socrate la Aristotel şi la Platon, dezbaterea viguroasă în jurul principiilor etice constituia trăsătura cheie a vieţii în Grecia antică.

 

America a combinat baza ateniană cu etica iudeo-creştină şi a creat cea mai prosperă naţiune din istoria modernă. Virtuţile ei esenţiale au fost întemeinicite în Constituţie şi în înfiinţarea unei naţiuni cu voia şi în numele lui Dumnezeu, şi în credinţa că temelia morală va asigura avantaje clare la nivel individual şi naţional.

 

Am putea fi tentaţi să ne îmbărbătăm cu gândul că un grup capabil de elite globale îşi dă silinţa să rezolve crizele existenţiale ale prezentului, însă nu este momentul să renunţăm la punctul nostru de vedere în privinţa viitorului.

 

Citiți și Marele Reset e aici: 99 ţări au decimat libertăţile civile impunând restricţii

 

FEM trebuie să ne convingă în privinţa viziunii sale nu prin constrângere, ci prin adoptarea unor principii etice şi morale suficiente pentru a-i convinge pe oameni că reţinerea autoimpusă şi sacrificiul pe care le solicită vor servi într-adevăr marelui bine comun. Unicul mod alternativ de a impune o asemenea regândire a structurii economice mondiale este prin forţă, întrucât un organism de guvernanţă de nivel global va eroda în mod inevitabil libertăţile individuale şi libertatea în general, şi independenţa naţională. Ultimul deceniu ne-a demonstrat că puterea centralizată sfârşeşte întotdeauna în totalitarism menţinut prin violenţă.

 

Toate naţiunile care au adoptat acest model de guvernare amorală au sfârşit în sărăcie, tiranie, sau ambele. Gândiţi-vă la Uniunea Sovietică, Cambogia, China, Cuba. Nu există excepţii. Dacă FEM elimină principiile morale tradiţionale, rezultatele vor fi aceleaşi.

 

Traducere: Anca Maria Stancioiu

 

 

https://epochtimes-romania.com/news/ce-i-lipseste-marelui-reset-propus-de-forumul-economic-mondial-busola-morala—311301

 

 

/////////

////////////////////////////////////

 

 

Klaus Schwab, la Summit-ul Guvernului Mondial: Trebuie să stăpânim lumea!

 

Știați că an de an se ține un summit al Guvernului Mondial, la Dubai? Nici n-aveați de unde, dacă pe la televiziunile românești zilnic se vorbește doar despre soarta nedreaptă a poporului ucrainean, pe care-l salvează România cu senvișiuri și ajutoare sociale de câteva sute de lei. Dar să lăsăm înduioșătoarea poveste a lui Zelenski, acest (nereușit) Bobiță de la Kiev, și să vedem ce mai pune la cale elita.

 

 

Adunați în capitala financiară a lumii arabe, cum mai este cunoscut Dubaiul, magnații din spatele fiecărei decizii importante luate pe glob au vorbit deschis despre planurile de viitor. De fapt, planul, căci e unul singur și l-a prezentat, fără nicio reținere, chiar Klaus Schwab, fondatorul și președintele Forumului Economic Mondial de la Davos și vuvuzeaua familiilor „domnitoare”.

 

Adresându-se elitelor venite la Dubai, Schwab și-a făcut publice planurile ca viitorul Guvernul Mondial să stăpânească omenirea. Toată lumea a fost încântată de viziunea sa, mai puțin o persoană…

 

„Cine stăpânește aceste tehnologii (IT-ul și Inteligența Artificială, adică a patra revoluție industrială) va fi stăpânul lumii”, a spus Schwab. „Peste 10 ani, vom fi complet diferiți ca societate, rețineți ce vă spun! Dar preocuparea mea profundă, legată de tehnologiile celei de-a patra revoluții industriale, este că, dacă nu lucrăm împreună la scară globală, dacă nu formulăm și modelăm împreună politicile necesare, aceste tehnologii ne vor scăpa printre degete și nu vor mai fi sub puterea/ controlul nostru ”.

 

 

Tocmai, exprimând aceste temeri, Klaus Schwab a transmis un îndemn liderilor de afaceri și politici prezenți la Summit-ul Guvernului Mondial de la Dubai: să se reunească la nivel global într-un singur guvern, pentru a stăpâni și controla tehnologiile avansate, care aduc a patra revoluție industrială. Partenerul lui George Soros a avertizat că lumea ar putea scăpa de sub influența elitelor dacă nu se acționează rapid.

 

Summit-ul Guvernului Mondial de la Dubai, ținut la începutul lui februarie în Emiratele Arabe Unite, a avut drept temă principală de discuții planurile privind unificarea tuturor națiunilor și promovarea unei singure agende globaliste.

 

Elon Musk, declarații incendiare

În timp ce politicieni de prim-rang s-au adunat la Munchen, la o Conferință de Securitate care nu va rezolva niciunul dintre conflictele armate din lume, păpușarii de i-au „crescut” și sprijinit prin orice mijloace să ajungă în funcții înalte pe pupilii „școlii de elite” de la Davos (pe unde au trecut, de exemplu, și Macron, și Trudeau) au mers la Dubai. Fără discuții despre Ucraina (soarta Kievului s-a decis în 2014, când a zis Nuland „Fuck EU”), obiectul mai important e altul – controlul populației.

 

Doar miliardarul Elon Musk a „stricat” petrecerea, în sensul că discursul lui a fost unul antisistem, după cum remarcă presa americană nealiniată curentului progresisto-globalist.

 

„Un singur lucru vreau să vă spun. Știu că această întâlnire se numește Summit-ul Guvernului Mondial, dar cred că ar trebui să ne îngrijoreze puțin faptul că ar putea exista în lume un singur guvern, un guvern mondial. Dacă îmi permiteți… a spune că vrem să evităm un risc pentru civilizație creând un guvern mondial, sincer, asta pare puțin ciudat, adică e prea mult. Știți, dacă ne uităm în istorie la, să zicem, ascensiunea și căderea civilizațiilor, vedem că, într-adevăr, de-a lungul istoriei, civilizațiile au crescut și au căzut, dar nu a însemnat dispariția umanității în ansamblul ei. Pentru că au continuat să existe separat toate aceste civilizații. Adică, în timp ce Roma cădea, islamul creștea; am văzut un fel de Califat care s-a descurcat incredibil de bine în timp ce Roma se descurca teribil”, a „bubuit” controversatul Elon Musk.

 

În încheierea mesajului său, miliardarul care controlează Twitter, Tesla, SpaceX și alte mari companii le-a transmis sforarilor de la Dubai să nu se grăbească punând la cale viitorul omenirii. „Cred că trebuie să fim puțin precauți în a împinge lumea spre un singur guvern mondial, o singură civilizație. Dacă insistăm prea mult cu o singură civilizație pe Pământ, totul se poate prăbuși. Sună puțin ciudat (n.r. – pentru unii dintre cei adunați la Dubai), dar e bine să avem o diversitate a civilizațiilor astfel încât, dacă ceva nu merge bine într-o parte, totul să nu se prăbușească”.

 

Pe Twitter, când cineva a scris că „Elon Musk se pronunță împotriva ideii unui guvern mondial, cum vor alde Klaus Schwab”, magnatul a confirmat: „Părea locul potrivit să fac asta”.

 

A fost locul potrivit, dar mulți se îndoiesc că vocea lui Musk va fi ascultată. Dimpotrivă, pentru miliardarul Tesla pot veni vremuri destul de …complicate.

 

https://www.national.ro/politica/klaus-schwab-la-summit-ul-guvernului-mondial-trebuie-sa-stapanim-lumea-788863.html

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

Cel mai bun patolog din lume avertizează că sute de milioane de vaccinați fac cancer și devin infertili. Cine plătește pentru genocidul în desfășurare?

 

 

Romanian Global News 

 

 

Unul dintre cei mai importanți patologi din lume a avertizat că sute de milioane de oameni din întreaga lume devin infertili și dezvoltă cancere ca urmare a injecțiilor cu ARNm pe care le-au primit, scrie https://www.ziuanews.ro, preluat de Romanian Global News.

Potrivit unui Dr. Ryan Cole, un patolog din Idaho, nanoparticulele lipidice toxice ale injecțiilor Covid și ARNm induc organismul să producă proteine cu vârfuri fatale, care se distribuie apoi în tot corpul, crescând riscul de inflamații, cheaguri de sânge și cheaguri de sânge fibroase. Dar lucrurile devin și mai grave. Potrivit doctorului Cole, injecțiile experimentale provoacă, de asemenea, cancer și infertilitate.

Expose-news.com relatează: Îngrijorarea doctorului Cole este că asistăm în continuare la o mare presiune publică pentru o injecție care este încă experimentală și care are efecte secundare. „Împingem ceva care poate provoca mai mult rău decât bine”, a spus el. Toți oamenii de știință sunt de acord – atunci când îi cenzurați pe cei care nu sunt de acord. Există interese financiare, există o comoditate între agențiile de reglementare și marile companii farmaceutice.

A fost fascinant faptul că directorul general al Pfizer, Albert Bourla, în interviul din Washington Post, le-a spus oamenilor săi de știință: De ce facem ARNm? Lucrăm la acest lucru doar de doi ani și jumătate. „Așadar, el avea întrebări, iar oamenii săi de știință au răspuns pur și simplu: „Ei bine, este pentru că facem acest lucru și acesta este planul nostru””, a precizat Dr. Cole.

„A fost, de asemenea, interesant faptul că Moderna nu reușise să aducă cu succes un produs cu ARNm pe piața umană înainte de acest [vaccin Covid]. Nici studiile lor pe animale cu diferite toxicități și diferite efecte autoimune etc. cu tehnologii mARN nu au funcționat”. Aceasta ridică multe întrebări, nu în ultimul rând: De ce am tratat aceste produse ca și cum ar fi fost „vaccinuri”, când ele sunt într-adevăr o injecție a unei secvențe genetice? Dr. Cole observă unele efecte adverse care sunt extrem de îngrijorătoare. „Nu numai pentru moment, dar și modularea imunitară pe care o observăm în viitor mă îngrijorează”, a spus el.

„Atrag atenția asupra efectelor nocive ale proteinei spike, asupra efectelor nocive ale acestor injecții bazate pe gene. Nanoparticula lipidică în sine este toxică. Și iată probabil o îngrijorare și mai gravă pe care o am … celulele corpului uman nu au fost făcute pentru a produce proteine străine … Celula umană este făcută pentru a produce proteine umane. A face o celulă umană să producă o proteină provenită de la un agent infecțios – și mai ales să producă o proteină care are o citotoxicitate cunoscută, o toxicitate celulară, o toxicitate a corpului uman – este o mare îngrijorare științifică.”

Nanoparticula lipidică, care înfășoară materialul genetic selectat, merge oriunde și peste tot în organism. Inițial, a fost concepută pentru a transporta agenți chimioterapeutici peste bariera hematoencefalică și pentru a transporta gene pentru afecțiuni genetice rare. „Așadar, nanoparticula lipidică care merge peste tot este o construcție periculoasă, în sensul că nu poți controla unde se duce”, a explicat Dr. Cole. „Nanoparticula lipidică merge peste tot, poate ateriza oriunde în corpul uman, în orice organ, os, măduvă osoasă, splină, creier, inimă etc.”.

Prin plasarea unor mostre de țesut care au fost colorate pentru a identifica în mod specific anumite proteine, este posibil să se vadă proteina spike indusă de „vaccinurile” Covid. Și, în funcție de colorarea folosită, este posibil să se determine, în probele de țesut corporal, dacă proteina spike provine de la virus sau a fost indusă de injecțiile Covid. Înainte de a ne uita la imaginile împărtășite de Dr. Cole, poate că ar merita să ne familiarizăm cu structura unui coronavirus pentru a ne ajuta să înțelegem terminologia. Nucleocapsida („proteina N”) este alcătuită dintr-un înveliș proteic și conține ARN-ul viral, fiind cea mai abundentă proteină din coronavirus.

Mai jos este o imagine a proteinei spike în mușchiul cardiac (imaginea din stânga) pe care Dr. Cole a împărtășit-o. Culoarea maro este proteina spike care a fost colorată cu un colorant specific pentru a detecta proteina spike. Imaginea din partea dreaptă arată proteina N a virusului colorată în albastru cu un colorant diferit pentru a detecta proteina N. Dacă proteina spike provine din virus, vor apărea ambele coloranți, adică imaginea va arăta atât puncte maro, cât și puncte albastre. Așadar, dacă proteina spike prezentată în imaginea din stânga ar proveni de la virus, atunci în imagine ar apărea și pata albastră – dar nu este așa. Imaginea din stânga reprezintă, prin urmare, proteine de vârf care au fost induse de „vaccin”.

După introducerea în masă a injecției Covid în populație, s-a înregistrat o creștere semnificativă a numărului de cancere nou apărute, în special la tineri, și o reapariție a cancerelor care fuseseră considerate în remisie. Proteina Spike se leagă de o genă din organismul nostru cunoscută ca fiind gardianul genomului: gena supresoare de tumori P53, a explicat Dr. Cole. „De asemenea, se leagă de o genă a cancerului de sân și de o genă a cancerului ovarian”. Proteina spike care se leagă de acești receptori permite tumorilor să se dezvolte nestingherite.

„Există o creștere a unor cancere neobișnuite pe care le-am văzut … Acest lucru ar trebui cel puțin să deschidă ușa altor patologi și universități pentru a spune „ei bine, poate ar trebui să ne întoarcem și să analizăm unele dintre aceste cancere neobișnuite cu răspândire rapidă la pacienții tineri pe care în mod normal nu le vedem”, a declarat Dr. Cole. „Există cel puțin o duzină de mecanisme pe care spike-ul le poate induce în aceste căi de cancer … Un mod este că microaglomerarea poate provoca „sufocarea” țesuturilor [deoarece] cancerelor le place un mediu lipsit de oxigen”.

Proteina spike în sine este toxică. Proteina spike este cea care a cauzat cheaguri la cei care au contractat Covid. „Vaccinul” Covid induce celulele destinatarilor să fabrice proteinele spike toxice despre care se știe că provoacă formarea de cheaguri de sânge și nu există niciun „buton de oprire”. În cazul virusului, organismul îl va elimina, dar cu „vaccinul” cu ARNm, organismul a primit instrucțiuni genetice pentru a fabrica aceste proteine toxice în formă de spike în fiecare organ din corp – în acest stadiu nu se știe pentru cât timp, dar este posibil să fie perpetuu. În esență, o persoană vaccinată a devenit o fabrică de proteine spike care produce proteine spike în diferite părți ale corpului.

Dr. Cole a clarificat faptul că „vaccinurile” cu vectori virali, cum ar fi Johnson & Johnson și AstraZeneca, sunt injecții cu vectori adenovirali care conțin ADN complementar („ADNc”) și nu ARNm. Din acest motiv, beneficiarii acestor „vaccinuri” produc o cantitate mai mare de proteină spike, dar pentru o perioadă de timp determinată, a explicat Dr. Cole. „Știm din anii 1980/90 că studiile bazate pe gene cu [vaccinuri] cu vectori adenovirali au provocat o mulțime de coagulări … dar nu se obține replicarea pentru aceeași perioadă de timp [ca] în cazul vaccinului cu ARNm”.

Proteina spike se atașează la receptorii ACE2. Receptorii ACE2 sunt abundenți în endoteliul vaselor de sânge. Există, de asemenea, receptorul CD147, care se află pe suprafața globulelor roșii și albe din sânge și a trombocitelor din endoteliu. Proteina spike se leagă în mod preferențial de receptorul CD147, a explicat Dr. Cole. Nanoparticula lipidică și proteina spike vor urmări micile capilare și se vor scurge în orice țesut de care este înconjurat capilarul. Unele medicamente deplasează proteina spike de la acești receptori, a spus Dr. Cole, cum ar fi „cel care nu trebuie să fie numit” – probabil din cauza riscului de cenzură.

Imaginea de sus din imaginea de mai jos arată țesutul de autopsie al aortei, cel mai mare vas de sânge din organism care vine de la inimă. Mai jos, cu toate punctele, este ceea ce arată inflamația la microscop. În dreapta este o imagine care arată proteina spike „determinând literalmente limfocitele [celule albe din sânge] să mestece o gaură în aortă”, a explicat Dr. Cole. Atunci când aorta se rupe, aceasta provoacă moartea în câteva minute – moarte subită. Ca un exemplu despre cât de prolifică poate deveni proteina spike odată ce pătrunde într-un țesut, Dr. Cole a arătat o imagine a unei mostre prelevate din splină. Cercul mare din imaginea de mai jos este o arteră. Toate punctele maronii sunt proteine spike.

Cheagurile din imaginea de mai jos provin de la pacienți în viață. Așadar, acești cheaguri fibroase groase, în curs de formare, sunt descoperite la pacienții vii, dar și de către îmbălsămători. Imaginea din mijloc este o mostră de sânge prelevată de la un pacient din Germania, căruia i s-au injectat trei doze de „vaccin” Covid. După ce proba a fost prelevată, aceasta a început să formeze fibrile. Astfel, cercetătorii l-au „învârtit” și a ieșit aglomeratul din imaginea din dreapta. Ghemul este alcătuit din aceleași componente ca și cheagurile fibroase.

Cheagurile fibroase sunt alcătuite din fibre, reticulină, aminoacizi, amestecuri de zaharuri și glicoproteine, a declarat Dr. Cole. Are și alte elemente care se găsesc de obicei în cheagurile de sânge sau care se găsesc în mod obișnuit în sânge, dar acestea sunt elementele sau componentele care fac cheagurile fibroase neobișnuite.

„Mai important, există un material pe care organismul nu îl descompune foarte ușor, numit amiloid … Există diferite tipuri de amiloid, dar problema este că organismul nu descompune cu ușurință amiloidul. Corpul nostru poate descompune fibrina și cheagurile … însă acest tip de material proteic nu este descompus cu ușurință de către organism. „Nu vreau să sperii pe toată lumea și să spun: „Doamne, toți cei care au [ ] injecția vor avea asta”. Nu, nu. Vestea bună este că majoritatea oamenilor sunt bine.

„[În cheagurile fibroase] există cantități neobișnuite de proteine colectate. Există combinații neobișnuite de proteine care fac ca acestea să fie foarte greu de dizolvat de către organism”. Și există proteine în formă de vârfuri, foarte multe. Există atât de multă proteină spike care se leagă de receptorii ACE2 și CD147 încât induce reacții inflamatorii, citokine și de coagulare. „Microcoagularea… este principalul lucru pe care trebuie să îl abordăm în medicină”, a spus Dr. Cole. Unele autopsii arată că amiloidul care se găsește în cheaguri se depune, de asemenea, între țesuturi și organe, a spus Dr. Cole.

Agențiile de reglementare dădeau publicității faptul că ARNm din injecțiile Covid se va descompune și, prin urmare, injecțiile sunt „sigure”. În mod normal, organismul nostru descompune ARN-ul în câteva ore, sau într-o zi sau două, în funcție de proteina pe care organismul nostru încearcă să o producă pentru funcționarea normală a corpului nostru, a declarat Dr. Cole. „Cu toate acestea, atunci când puneți o moleculă sintetică în aceste mici perle, aceste nucleotide, nu se descompune”.

Acest lucru este dovedit în studiu: Imprintingul imunitar, amploarea recunoașterii variantelor și răspunsul centrului germinal în infecția umană cu SARS-CoV-2 și vaccinarea, Cell, 24 ianuarie 2022. Studiul a arătat că la 8 săptămâni după vaccinare ARNm era încă prezent și 8 săptămâni mai târziu, proteina spike indusă de vaccin era încă produsă în ganglionii limfatici. Deși, cantitatea de proteină spike produsă se reducea în timp. „Ceea ce este un semn bun”, a declarat Dr. Cole. Este important de menționat că acest studiu s-a oprit la 60 de zile pentru a putea fi publicat. „Ce s-a întâmplat la 90 de zile și la 120 de zile?”. a întrebat Dr. Cole.

„Unele dintre seriile de autopsii pe care le-am analizat împreună cu colegii mei din Germania arată că proteina spike se depune în cantități mari la 120 de zile plus 120 de zile după ultima injecție a pacientului [și] înainte de decesul acestuia. „În știință – acel principiu de precauție, care este raportul risc-beneficiu – facem ceva, cunoaștem rezultatele pe termen lung? Trebuie să studiem aceste lucruri în știință.”

Dezbaterea robustă și viguroasă este piatra de temelie a științei și a medicinei, dar cenzura și batjocura celor care încearcă să urmeze bunele practici și științe au împiedicat medicii și oamenii de știință să informeze publicul larg cu privire la riscurile injecției Covid și la alte preocupări ale acestora. Și, așa cum a spus Dr. Cole spre începutul interviului său, „toți oamenii de știință sunt de acord – când îi cenzurați pe cei care nu sunt de acord”.

Studiile de biodistribuție din Japonia, care au fost obținute în temeiul Legii privind libertatea de informare, au arătat că nanoparticula lipidică ajunge oriunde și peste tot în organism. Ea se concentrează pe țesuturile grase. „Ovarul are o mulțime de lipide în celule. În acele studii, nanoparticula lipidică se concentra în ovar la rate mai mari decât în alte părți ale corpului”, a declarat Dr. Cole. „Acumularea la femei a fost mult mai mare în multe organe decât la bărbați. Știm că în sperma masculină, studiul post-vaccin privind proteina spike din Israel a arătat o scădere a numărului de spermatozoizi, precum și o scădere a motilității spermatozoizilor timp de șase luni.

„În corpul feminin, trompele uterine, ovarele, ovulele însele… sunt pline de receptori ACE2. Acea proteină spike [pe care corpul dumneavoastră o produce după vaccin] se va adapta la acel receptor ACE2 … și oriunde aterizează acel spike, este o proteină care induce inflamația și, astfel, inflamația în ovar poate, în primul rând, să ucidă ovulele și, în al doilea rând, să inhibe capacitatea acelui ovul de a fi robust în ceea ce privește implantarea, în ceea ce privește ajungerea la ovulația completă și/sau eliberarea.”

Iată un alt lucru trist. Dr. Cole a primit placente de la colegi obstetricieni din SUA. „Aceste placente sunt de o dimensiune greșită pentru vârsta gestațională. Aceste placente sunt calcificate. Aceste placente au în ele proteine de vârf. Aceste placente au anticorpi în ele. Aceste placente au un exces de inflamație indusă în ele”, a spus el.

Timp de cel puțin două până la patru luni post-vaccinare, ARNm se află în corpul vaccinatelor. Proteina spike este fabricată în corpul persoanelor vaccinate timp de cel puțin două până la patru luni. Proteinele Spike provoacă inflamații ale vaselor de sânge, iar nanoparticulele lipidice sunt toxice. Știau oare organismele de reglementare aceste lucruri înainte de a se lansa în campanii de injectare în masă a Covid?

„Dacă adunăm istoricul nanoparticulelor lipidice și ne uităm la toxicitatea acestora – știau. Dacă vă uitați la eșecul produselor cu ARNm înainte de aceasta – știau. Există un istoric lung și doar punând laolaltă bucățile de știință”, a spus Dr. Cole, „pot lua toată literatura publicată și să spun: „Iată cum am știut că a fost o idee proastă … Acesta este modul în care se face știința – faci observații, evident, faci și ipoteze, încerci să testezi, reușești sau eșuezi, te întorci la laborator și încerci din nou”.

În acest interviu, Dr. Cole a abordat aspecte legate de coagularea sângelui, dar există multe mecanisme de nocivitate a proteinei spike, a spus el. „Dar aceste lucruri erau cunoscute cu mult înainte ca aceste produse să fie puse laolaltă și acum vedem, din păcate… ceea ce vedem, din punct de vedere științific în laborator acum, [este] că raportul risc-beneficiu este tot pe partea de risc. „Dacă ați făcut o injecție, nu vă critic, nu mai faceți alta. Dacă ați primit două, nu o faceți pe a treia. Dacă ai primit trei, nu o lua pe a patra.”

Nu numai că guvernele, agențiile de reglementare și profesioniștii din domeniul sănătății nu și-au dat consimțământul în cunoștință de cauză, dar ni s-au spus minciuni. Ni s-a spus că injecțiile vor rămâne în mușchiul deltoidian, când se știa că nu este așa. Ni s-a spus că va fi eliminat din corpul nostru foarte repede, în câteva zile, dar ei au știut întotdeauna că nu este adevărat. Ni s-a spus că materialul genetic străin nu ar putea fi încorporat în ADN-ul nostru, dar există unele studii convingătoare in vitro care arată că acesta este transcris invers în celule.

 

Citiți și: https://www.ziuanews.ro/stiri/denti-tii-din-sua-spun-c-milioane-de-pacien-i-vaccina-i-i-pierd-acum-din-ii-f-r-vreo-explica-ie-1576263

 

https://rgnpress.ro/2023/04/25/cel-mai-bun-patolog-din-lume-avertizeaza-ca-sute-de-milioane-de-vaccinati-fac-cancer-si-devin-infertili-cine-plateste-pentru-genocidul-in-desfasurare/

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

Adrian Onciu: Rețeaua mafioților onorabili

 

 

Romanian Global News 

 

 

Este incredibil cât de departe a ajuns corupția la nivel înalt în ”capitala lumii libere”. Și ce liniște jenantă s-a așternut în mass-media MSM, într-o încercare penibilă și dezonorantă de a mușamaliza întreaga afacere, scrie jurnalistul Adrian Onciu pe https://opozitia.net, preluat de Romanian Global News.

Pe scurt, noi informații oficiale făcute publice de congresul american spun că în octombrie 2020 serviciile secrete din Statele Unite au complotat și au mințit, la inițiativa lui Antony Blinken și în beneficiul lui Joe Biden – contracandidatul lui Trump la alegerile prezidențiale.

Dezvăluirile incendiare din laptopul lui Hunter Biden, care legau afacerile acestuia din Ucraina și China de traficul de influență al lui Joe Biden, au fost puse, în mod fals, în seama ”dezinformării rusești”. Cu o lejeritate uluitoare, Mike Morell, fost director adjunct al CIA, a declarat sub jurământ că a vrut ”să-l ajute pe Joe Biden să câștige alegerile”, la rugămintea actualului secretar de stat Antony Blinken (pe atunci oficial de top al campaniei lui Biden).

După articolul-bombă din publicația New York Post, legat de informațiile din laptopul lui Hunter Biden, 51 de foști oficiali ai serviciilor de informații americane au emis o declarație publică în care au atacat dezvăluirile jurnaliștilor. În scrisoarea deschisă se arăta că articolul din Post avea ”toate semnele clasice ale unei operațiuni de dezinformare rusești”. În plus, agenții respectivi și-au declarat convingerea solemnă că doar ”cetățenii americani ar trebui să determine rezultatul alegerilor, nu guvernele străine”.

Mass-media MSM a relatat cu mult patos despre scrisoarea respectivă, folosită de platformele de socializare pentru a justifica blocarea articolului din Post. De altfel, contul de Twitter al publicației a fost chiar suspendat timp de două săptămâni. Iar Joe Biden a citat scrisoarea într-o dezbatere prezidențială cu Donald Trump, ca să motiveze ”neimplicarea” în afacerile lui Hunter. Bineînțeles, FBI a demarat imediat o anchetă în scopul descoperirii ”surselor de la Kremlin”. Fostul director al CIA John Brennan și fostul director al Serviciului Național de Informații James Clapper s-au aflat printre semnatarii scrisorii înșelătoare, redactată la rugămintea lui Blinken.

Așadar, avem o operațiune murdară la cel mai înalt nivel, care vorbește de la sine despre cât de corecte au fost ultimele alegeri din Statele Unite.

Pe bună dreptate, cetățenii din întreaga lume, nu doar din SUA, se întreabă în ce măsură mai pot fi credibile instituțiile de la Washington. În ce măsură mai poate fi vorba despre o autentică democrație, din moment ce astfel de matrapazlâcuri (specifice unor țări bananiere) se pot întâmpla fără ca cei vinovați să ajungă în fața Justiției.

Joe Biden ar putea să-și anunțe din nou candidatura, chiar săptămâna viitoare. Iar asta arată că Deep State-ul globalist controlează în continuare toate butoanele puterii. Și nu dă nici doi bani pe respectul față de lege, față de democrație și, nu în ultimul rând, față de simplii cetățeni.

 

 

https://rgnpress.ro/2023/04/26/adrian-onciu-reteaua-mafiotilor-onorabili/

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Templul Satanic din SUA anunță că va fi vârf de lance în lupta pentru liberalizarea totală a avortului alături de acoliții săi Bill Gates, Soros și Warren Buffet!

 

Gruparea anticreștină „Templul Satanic din SUA se implică în discuțiile despre avort apărute după hotărârea istorică a Curții Supreme din America pe această temă. Liderii acestei grupări au anunțat că vor deveni un vârf de lance în lupta pentru liberalizarea uciderii pruncilor nenăscuți, scrie https://www.ziuanews.ro, preluat de Romanian Global News.

„Templul satanic este principalul far luminos în lupta pentru acces la avort. Odată cu revocarea deciziei Roe vs Wade, o excepție pe motive religioase va fi singura cale prin se pot provoca restricțiile la avort”, a scris organizația într-o postare. Gruparea susține că „avorturile satanice sunt protejate de legile privind libertatea religioasă”. Mai precis, dacă cineva pretinde că face un avort ca parte a unui ritual religios, legea nu-l poate restricționa susține Templul Satanic.

Presa americană a relatat faptul că organizația „Templul satanic” colaborează cu Planned Parenthood, cea mai mare rețea de clinici de avorturi din lume. Pe lângă cei care-l venerează pe satana, în rândul celor care deplâng hotărârea Curții Supreme a SUA se înscriu și bogații planetei, precum George Soros, Bill Gates sau Warren Buffet.

Bill Gates a calificat decizia drept un „regres inacceptabil” care pune în pericol viețile femeilor. Melinda French Gates a spus că este vorba despre „America care face un mare pas înapoi”. George Soros a avertizat că „diminuează drepturile omului și amenință foarte mult îngrijirea reproducerii”, relatează Bloomberg. Un alt susținător al avortului este Warren Buffet. Miliardarul de 91 de ani are o fundație, are are printre obiective „accesul la avort și contraceptive” pentru femei.

 

https://rgnpress.ro/2022/06/29/templul-satanic-din-sua-anunta-ca-va-fi-varf-de-lance-in-lupta-pentru-liberalizarea-totala-a-avortului-alaturi-de-acolitii-sai-bill-gates-soros-si-warren-buffet/

 

 

////////////////////////////////////

 

Omul care și-ar fi ucis și mama. Revista presei maghiare

 

Marius Cosmeanu

 

Afișe ale campaniei guvernamentale anti-Soros în metroul budapestan: „Consultare națională, 2017: 99% resping imigrația ilegală. Să nu-l lăsăm pe Soros să râdă la urmă.” Foto: REUTERS/Laszlo Balogh

Afișe ale campaniei guvernamentale anti-Soros în metroul budapestan: „Consultare națională, 2017: 99% resping imigrația ilegală. Să nu-l lăsăm pe Soros să râdă la urmă.” Foto: REUTERS/Laszlo Balogh

Distribuie

Vezi comentarii

 

 Print

 

Sumarul subiectelor – Anexarea cognitivă sau maghiari în pielea românilor. Lista lui Soros: Satana sau Dumnezeu? România altfel. O inițiativă blocată de prea mulți susținători. Sondaj: perdanții pandemiei. Un an fără concerte. Ziua Poeziei și bere cu decolteu.

 

HU.ro // „În miez de criză sanitară și economică a reapărut, ei, ce anume a reapărut? Chestiunea niciodată mai actuală ca acum a anexării Transilvaniei și a iredentismului maghiar. Până și tonul e familiar. Asta spune tot, nu-i așa, despre societatea majoritară. Pe de o parte. Dar spune multe și despre noi, pe de altă parte. Despre această „pe de altă parte” va fi vorba acum.

 

Se vor găsi unii îngroziți până și de ideea pe care vreau să o propun: să ne punem pentru un moment în pielea românilor. Celor care nu sunt dispuși să facă acest exercițiu de gândire, bunăoară, pentru că le e teamă că dacă vor empatiza chiar și pentru o clipă cu majoritatea se vor simți mai puțin maghiari, sau, într-o versiune poate chiar mai rea, se tem că exercțiul de empatie îi va transforma ireversibil în români, le recomand să sară direct la secțiunea de comentarii și să își descarce acolo năduful; restul articolului oricum nu li se adresează”, scrie Attila Ármin Kelemen, specialist în marketing, în deschiderea postării sale intutulate Anexarea cognitivă, publicat pe platforma de bloguri a portalului clujean Transindex, pe marginea scandalului iscat de declarațiile recente ale președintelui Klaus Iohannis pe tema ruperii Ardealului.

 

INTERVIU // ProjectSyndicate a a stat de vorbă cu magnatul și filantropul american de origine maghiară György Soros, interviu preluat de mai multe publicații din Ungaria. Soros spune, printre altele, că după pandemie nimic nu va mai fi ca înainte, că nu ne vom mai putea întoarce la economia globală în forma care a fost și că se teme pentru viitorul Uniunii Europene. Viitorul post-pandemic al Chinei și al Statelor Unite sunt și ele sub semnul întrebării. Despre premierul Ungariei din ultimele săptămâni, Soros spune, nici mai mult, nici mai puțin, că Viktor Orbán s-a folosit de criza actuală pentru a-și consolida o poziție de dictator.

 

ȘAH-MAT // Omul de afaceri american este și tema unui articol inedit din 444, una dintre cele mai importante publicații online din Ungaria. Sunt încă mulți, deși tot mai puțini, scrie Dániel Ács, autorul articolului, cei care râd de șeful guvernului când, în tradiționalul său interviu de vineri dimineața, de la postul public Radio Kossuth, ne spune, fără rețineri și ocolișuri, cum stă, de fapt, lumea în care trăim și care-i păsul adevărat al patriei.

 

„….pentru noi, nu Opoziția constituie principalul adversar politic, ci György Soros și universul lui.”

 

„….Ungaria are inamici, sunt unii care își ascut dinții pentru țara asta, ar dori să o jefuiască, să pună mâna pe resursele ei. În vârful acestei rețele stă György Soros.”

 

Până acum, scrie autorul articolului, era greu să te cerți cu cei care comparau teoria lui Orbán cu protocoalele înțelepților Sionului, guvernul mondial al francmasonilor sau conspirația atotpătrunzătoare a „stăpânilor din umbră” – illuminati. Acesta este și motivul pentru care premierul a creat un imperiu media format din mai multe sute de organe presă, unde sunt fabricate, pe numărate, mii de de investigații care susțin presimțirea lui Orbán conform căreia cauza oricărui rahat din lumea asta este György Soros, continuă jurnalistul de la 444. De acum, e nepermis să stați la ceartă cu necredincioșii sau cinicii ce zâmbesc sardonic, nu trebuie decât să le trântiți în față lista Soros de mai jos. Eventual, de dragul impresiei, merită să îi înțepați cu un „Atât!” sau „șah-mat”.

 

Intitulat Omul care și-ar fi ucis și mama, articolul din 444 strânge 99 de păcate marca Soros, mai exact 99 de titluri din presa imperiului media citat, care îl descriu pe magnatul american în fel și chip. Iată câteva dintre ele: Adevărata față a lui György Soros: speculant nemilos, colaborator al naziștilor; Orașul ar putea ajunge la sapă de lemn din cauza lui Soros; Soros finanțează sclavia; Soros nu se uită la bani nici când e vorba de discreditarea statului evreu; Soros a hăckuit și alegerile din Canada; Soros îl manevrează pe președintele Franței, Emmanuel Macron; Soros se bagă peste tot și în Balcani; György Soros a manipulat și în Polonia; Buxellesul și Soros vor să îl demită pe premierul ceh Babis; Oamenii lui Soros pregătesc, în Ucraina, campania îndreptată împotriva maghiarilor; György Soros stă și în spatale declanșării crizei din sudul Asiei; Ce caută Soros în Africa? – programe de instruire, provocarea de tulburări sociale și diamante însângerate; Soros ar vrea să influențeze întreaga lume; Soros încearcă să joace rolul de Dumnezeu; György Soros e Satana.

 

ROMÂNIA ALTFEL // Acum 439 ani, la 12 mai 1581, suveranul Ștefan Bathory, regele Uniunii Polono-Lituaniene – unul din cele mai mari state europene la acea vreme – și principele Transilvaniei, fonda, prin Diplomă regală, Academia Claudiopolitana, în Cluj (Claudiopolis), pe „Ulița Lupilor”, unde se află și astăzi sediul central al Universității Babeș-Bolyai (UBB).

 

Demersul a fost unul excepțional pentru acele vremuri, fondându-se astfel prima instituție cu statut de universitate de pe teritoriul de astăzi al României, la acea dată fiind însă, așa cum reiese din diploma fondatoare, și singura instituție de acest tip activă pe teritoriul Ungariei, scrie în mesajul aniversar postat pe site-ul UBB. Cotidianul Krónika îl citează pe Daniel David, noul rector al UBB, care spune că e mândru de moștenirea lăsată de Bathory și condamnă ignoranța și falsificarea istoriei:

 

„La fondarea Academiei/Universității, suveranul Ștefan Bathory declara că aceasta trebuie să aibă aceeași demnitate precum cele din Franța, Germania, Italia sau Spania, iar Curtea de la Viena a ridicat-o la un astfel de nivel. Această cultură academică fondatoare pentru excelență s-a menținut de-a lungul istoriei universității noastre, UBB neavând în siglă doar 1581, ci asumând esența academică a acestui act fondator prin motto-ul Traditio nostra unacum europae virtutibus splendet. […]

 

Pentru mine este uimitor cum vremurile naționalist-extremiste și/sau mentalitatea comunistă au reușit să minimizeze până la necunoaștere în țară o astfel de universitate. Distorsiunea prin rescrierea istoriei învățământului superior din România a putut duce la ignorarea unei universități de pe teritoriul României, care în 1585 a ajuns la nivelul studiilor superioare universitare, la început de secol XVIII acordase zeci de titluri universitare de baccalaureus, magister și doctor, iar după 1753 devine o universitate imperială, cu patru facultăți clasice acelor vremuri. […]

 

Iată cum i se adresa Împărăteasa Maria Tereza acestei comunități academice în 1775: “…Iluștrilor, venerabililor, respectabilor, magnificilor… iubiți de noi cu sinceritate am decis cu bunăvoință introducerea cel puțin în ordine succesivă în universitatea claudiopolitană a unei facultăți de medicină…”. Ei bine, dacă politicienii noștri de astăzi ar avea măcar un dram din acest respect față de mediul academic, atunci România ar arăta altfel!”

 

INIȚIATIVĂ CU PREA MULȚI SUSȚINĂTORI // Aplicaţia prin intermediul căreia au fost înregistrate semnăturile de susţinere a unei iniţiative de susținere a regiunilor în cadrul Uniunii Europene a fost blocată timp de câteva ore, exact înainta expirării termenului de colectăre a semnăturilor de sprijinire a iniţiativei demarate de Consiliul Naţional Secuiesc (CNS), a spus, luni, în cadrul unei emisiuni de la Radio Kossuth, László Pesty, şeful campaniei de strângere a semnăturilor, citat de MTI. Motivul întreruperii? Pagina de internet nu a suportat gradul de încărcare, nefiind pregătită pentru un număr atât de mare de accesări simultane. Pesty a relatat că întreruperea serviciului a durat două ore şi jumătate și, potrivit informaticienilor, au fost pierdute cel puţin 22 000 de semnături.

 

Rostul iniţiativei a fost ca la distribuţia fondurilor de coeziune ale UE să se acorde o atenţie deosebită şi caracteristicilor etnice ale regiunilor. Colectarea semnăturilor a început la 7 mai 2019, iar pentru ca Parlamentul European să se ocupe de acest subiect în decursul anului care a trecut a fost necesară adunarea unui număr de cel puţin un milion de semnături din cel puţin şapte state membre. Deşi s-au strâns mai bine de un milion de semnături, pragul minim necesar prevăzut de lege a fost atins în doar trei dintre ţările membre ale UE: Ungaria, România şi Slovacia, notează MTI.

 

IARBĂ PRIN PĂR // Procuratura a deschis dosar penal celor trei bărbați care, în august 2018, au încercat să treacă ilegal granița zburând cu o parapantă motorizată din Serbia în Ungaria și având asupra lor 18 kilograme de marijuana. Aventura lor s-a încheiat, după o aterizare forțată, în apropierea frontiere ungare. Întreaga pățanie, pe Index.

 

BERE CU DECOLTEU // Echipa de promovare a producătorului de bere „Csiki”, cunoscută după ce, acum trei ani, s-a judecat cu gigantul Heineken, ecourile întâmplării stârnind interesul jurnaliștilor de la TheNewYorkTimes, a postat pe pagina Facebook a firmei clipul Fete în carantină”, o producție mai decoltată, cu accente „etnoporn”, după cum consideră o parte a presei maghiare din Ardeal. Reclama a făcut vâlvă pe rețelele de socializare și a împărțit părerologii în marketing. Toată povestea o puteți citi pe Transindex.

 

FFW // Tarki, una dintre cele mai importante institute de sondare a opinie publice de la vecinii noștri, a realizat un sondaj despre perdanții și efectele epidemiei de coronavirus. Detalii, pe site-ul institutului. // Andor Posztobányi, figură importantă a industriei muzicale din Ungaria, scrie, într-o postare pe contul său Facebook, că a stat și a cântărit și viitorul nu sună deloc bine pentru artiști maghiari: cel puțin pentru un an, nu se vor mai organiza adunări publice sau concerte. // RadioKlub a realizat un interviu de Ziua Internațională a Poeziei cu unul dintre cei mai apreciați poeți maghiari contemporani: András Ferenc Kovács, născut la Satu Mare. // E oficial: Oradea a devenit stațiune turistică de interes, scrie Krónika. // Săptămânalul de cultură urbană MagyarNarancs publică un interviu cu antropologul David Graeber, profesor la London School of Economics și autorul bestsellerului Bulshit jobs. Greaber spune în interviu că pandemia va lovi și în locurile de muncă fără sens. // O uriașă pată de petrol a fost observată pe Dunăre, la Novi Sad. Autoritățile regionale sârbe de la Protecția Mediul declară, însă, că n-au văzut nimic, scrie ziarul local SzabadMagyarSzo.

 

Muzica e precum apa: își găsește mereu calea și nu se poate trăi fără ea, scrie publicația de limbă maghiară Muzsa din Slovacia, oferindu-le cititorilor înregistrarea unui concert de carantină în aer liber. Cu distanțare socială.

 

 

https://romania.europalibera.org/a/omul-care-si-ar-fi-ucis-si-mama-revista-presei-maghiare/30608585.html

 

 

/

//////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Cum scapă bugetarii de lux, cu venituri cumulate, de supraimpozitarea cu 16%. Sumele exorbitante la care ajung unii

 

 

Europa Liberă

Mulți bugetari care câștigă peste salariul președintelui nu vor fi afectați de ordonanța anunțată de premierul Nicolae Ciucă, la presiunile liderului PSD, Marcel Ciolacu.

Mulți bugetari care câștigă peste salariul președintelui nu vor fi afectați de ordonanța anunțată de premierul Nicolae Ciucă, la presiunile liderului PSD, Marcel Ciolacu.

 

 

7.000, 8.000, 20.000 de euro pe lună. Sunt câștigurile unora dintre bugetarii României care au două, trei sau chiar șase surse de venit, toate de la stat. Pe ei, ordonanța lui Nicolae Ciucă nu îi atinge cu o pană. Europa Liberă a documentat și vă prezintă câteva exemple grăitoare.

 

Fie că e vorba de funcționari publici, angajați ai unor companii de stat, profesori universitari sau medici, clientelă politică sau nu, există români care adună lunar zeci de mii de lei sau de euro din mai multe slujbe la stat. Mulți depășesc salariul brut lunar al președintelui României de 24.960 de lei, 4992 de euro.

 

Salariul lor de bază este totuși sub cel al președintelui, iar ordonanța anunțată de prim-ministru nu ar viza decât acest tip de venit. Nu la fel s-a exprimat președintele PSD, Marcel Ciolacu, care a pronunțat cuvântul „venituri”. Doar în acest caz, răsfățații bugetului de stat ar fi afectați de supraimpozitare.

 

Oricum, practica de a cumula venituri din mai multe surse nu este nouă și nu există legi care să interzică acest lucru. Europa Liberă a analizat câteva zeci de declarații de avere și a sintetizat câteva tipuri de venituri cumulate.

 

Medic, profesor universitar, pensionar

O categorie aparte a bugetarilor care adună bani din mai multe surse este cea a medicilor care sunt și profesori universitari. De multe ori, pe lângă cele două activități mai apar și alte contracte cu statut de salariat sau colaborator cu instituții de stat. Și câteodată și o pensie specială.

 

Este cazul medicului Corneliu Blendea, de la Spitalul Județean Ilfov. Pe lângă salariul primit de la unitatea medicală, doctorul Blendea este și angajatul Direcției de Asistență Socială Ilfov și membru în Comisia de Evaluare a persoanelor cu handicap de pe lângă Consiliul Județean Ilfov. Primește retribuție de la UNEFS, o pensie specială și lucrează și la o facultate privată.

 

Corneliu Blendea are salariu, indemnizații, retribuții și pensie specială.

Corneliu Blendea are salariu, indemnizații, retribuții și pensie specială.

Veniturile totale ale medicului Blendea au fost, în 2021, de 439.000 de lei (87.800 de euro), ceea ce înseamnă o medie lunară de 36.500 de lei (7.300 de euro). Ele depășesc cumulate salariul președintelui României, dar separat nu.

 

O situație similară este și în cazul lui Adrian Streinu Cercel, senator PSD. În 2021 a obținut 407.084 de lei (81.416 euro), adică 6.784 euro pe lună, din cinci surse – Senat, Institutul Național de Boli Infecțioase, Universitatea de Medicină și două doctorate.

 

Adrian Streinu Cercel câștigă indemnizație de senator, salariu de director la universitate, salariu de medic și venituri din două doctorate.

Adrian Streinu Cercel câștigă indemnizație de senator, salariu de director la universitate, salariu de medic și venituri din două doctorate.

Parlamentar și angajat cu normă întreagă

Streinu Cercel nu e singurul parlamentar care mai încasează bani și din alte activități. Liberalul Adrian Hatoș, de exemplu, a avut în 2021 venituri de 337.525 de lei (67.500 de euro), 5.625 de euro lunar, din ȘASE surse. Cei mai mulți bani i-a câștigat de la Parlament și Universitatea din Oradea.

 

Adrian Hatoș are șase surse de venit.

Categoria parlamentarilor cu încă un loc de muncă a fost atent analizată de Grupul de Inițiativă Civică Integritate pe bune. După ce a studiat toate declarațiile de avere ale celor peste 580 de parlamentari români, a descoperit că 56 dintre aceștia mai lucrează și în altă parte decât în Casa Poporului, uneori la sute de kilometri distanță de Capitală.

 

Valeriu Nicolae, cel care a agregat acest grup și a strâns în jurul său zeci de voluntari care scormonesc prin declarațiile parlamentarilor și bugetarilor, spune că sunt mii de astfel de exemple în toată țara. Oameni care acumulează venituri din mai multe surse, toate de la stat.

 

“Eu personal am văzut peste 5.000 de declarații de avere, împreună cu voluntarii, poate peste 10.000. Schema în general e acolo. De asta ei folosesc cuvântul indemnizații și nu salarii. Oamenii aștia fac bani din indemnizații. De exemplu, Eximbank plătește 2.200 de euro pe ședință de administrare, la Conpet media e de 180.000 de lei pe an (36.000 de euro), Hidroelectrica tot pe acolo. Acolo e șmecheria. Marea majoritatea a salariilor alea enorme sunt definite ca indemnizații nu ca salarii.

 

Maximul pe care l-am vazut eu a fost de 11 venituri bugetare. E vorba de soțul unei doamne care era secretar de stat în Ministerul Justiției. Primea bani din 11 locuri, toate de la stat ”, a explicat Valeriu Nicolae, pentru Europa Liberă.

 

Angajat al unei instituții publice și membru CA

O categorie de bugetari care adună, legal, venituri din mai multe surse sunt cei care, pe lângă serviciul renumunerat de la stat, mai primesc și indemnizații pentru reprezentare în diverse Consilii de Administrație, tot ale unor companii de stat.

 

Iar veniturile din astfel de activități nu au statut de salariu, ci de indemnizație. Cele mai mari indemnizații le primesc norocoșii care prind funcții în marile companii conduse de stat.

 

Poate cel mai bogat salariat al statului este Traian Halalai, președintele Eximbank. În 2021 a câștigat 1,25 de milioane de lei (250.800 euro), adică peste 104.000 de lei (20.900 euro) pe lună. Niciunul din veniturile sale nu are statut de salariu.

 

Traian Sorin Halalai, președintele Eximbank, unul dintre bugetarii de top, în privința veniturilor.

Traian Sorin Halalai, președintele Eximbank, unul dintre bugetarii de top, în privința veniturilor.

Și la Autoritatea de Surpraveghere Financiară, în Comitetul de Supraveghere, există membrii care au mai multe surse de venit. Aura Socol a câștigat, în 2021, 442.066 lei (88.500 euro), din indemnizații de la ASF și de la Academia de Studii Economice.

 

Aura Socol, indemnizații de la ASF și ASE.

Aura Socol, indemnizații de la ASF și ASE.

La Voluntari, primarul Florentin Pandele are angajați din primărie în Consiliile de Administrație ale companiilor din subordinea Consiliului Local.

 

Eugenia Ranete, a fost mandatarul primarului Pandele în relația cu AEP, la alegerile din 2020. Este contabil șef la una dintre Direcțiile din subordinea Primăriei Voluntari, director Economic la o companie din subordinea Consiliului Local și membru în C.A. la alte CINCI dintre companiile Primăriei. A avut, în 2021, un venit lunar de peste 17.700 de lei (3.540 de euro), indemnizații și două salarii. Înseamnă 212,574 de lei pe an (42.514 euro).

 

Eugenia Ranete, angajată a Primăriei Voluntari, membru în cinci C.A.-uri.

Eugenia Ranete, angajată a Primăriei Voluntari, membru în cinci C.A.-uri.

Situația de la Voluntari nu este unică, ci o practică a aleșilor locali de a-și fideliza oamenii, de a-i răsplăti, dar și de a avea sub control deciziile din companiile din subordine.

 

Venituri sau salarii?

Dacă liderii Coaliției ar lua în calcul veniturile totale ale bugetarilor obținute din surse de la stat și nu salariul, angajații de lux ar fi afectați de ordonanța privind supraimpozitarea. Altfel, mulți scapă.

 

Cei doi lideri ai Coaliției de la putere, Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă, s-au exprimat diferit în ceea ce privește viitorul act normativ. Premierul a vorbit tot timpul despre salarii, în timp ce Marcel Ciolacu s-a referit, permanent, la venituri.

 

„Varianta în sine, în momentul de faţă, nu există. Am decis în şedinţa de Coaliţie ca la nivelul Ministerului Finanţelor să se efectueze această analiză şi în momentul în care au toate datele agregate şi sunt prezentate toate elementele, o discutăm în coaliţie. Nu se discută despre impozit progresiv. E vorba de un impozit care în acest moment a fost cât se poate de bine clarificat în ceea ce priveşte depăşirea salariilor la stat peste cel al preşedintelui. În acest moment, aşa cum am discutat, doar la stat”, spune Nicolae Ciucă, citat de Mediafax.

 

„Mi se pare incorect să ai o pensie de peste 20.000 de lei, ai mai ieşit şi la pensie la 40, 50 de ani, exact în maturitatea profesională, să te reangajezi la statul român şi să ai un cumul de venituri, din salariu cumulat cu pensia, de o sumă care depăşeşte venitul preşedintelui României şi să fie o normalitate. Acest lucru nu este normal. De aceea, ni s-a părut corect să ridicăm această problemă în coaliţie. Eu am ridicat-o, nu am nicio reţinere să spun acest lucru”, spunea Marcel Ciolacu, citat tot de Mediafax.

 

Mai mult, liderul PSD a vorbit și de alte măsuri cu impact asupra veniturilor bugetarilor.

 

„Anumite propuneri le-am comunicat în spaţiul public, că nu mai există persoane care să fie decât într-un singur C.A., doctoratele, vei lua bonificaţia pentru doctorat doar dacă activezi în domeniul în care ai doctoratul”, a explicat Marcel Ciolacu, potrivit Mediafax.

 

Deocamdată, intenția autorităților de a regla veniturile bugetarilor care depășesc salariul președintelui este în stadiu incipient

 

https://romania.europalibera.org/a/bugetarii-de-lux-cu-venituri-cumulate-scapa-de-supraimpozitare/32382256.html

 

 

 

//////////////////////////

 

 

Sclavia romilor în spațiul românesc

 

 

Autor: Valentin Negoi

 

Sclavia romilor în spațiul românesc nu mai este un subiect tabu, însă este, cu siguranță, un adevăr istoric insuficient cercetat. Există multe elemente pe care nu le cunoaștem despre această „populație enigmatică”, după cum o numea B.P. Hasdeu. Puține lucruri se cunosc despre situația economică a romilor în perioada sclaviei și despre aportul lor economic la bunăstarea celor două principate române extracarpatice. De exemplu, plăteau romii impozite, deși erau sclavi și nu aveau niciun drept? 

Ecaterina Oprea scoate în evidență faptul că înrobirea romilor a fost un act pur economic și acest lucru a fost cauzat de o penurie a mâinii de lucru: „În vreme ce majoritatea țărilor europene îi alungau pe țigani dincolo de granițele lor, cele două țări românești, Moldova și Țara Românească, le-au interzis acestora să părăsească teritoriul și i-au înrobit”.

 

 

 

 

 

Dacă vrem să înțelegem pe deplin situația romilor din Moldova și Țara Românească, trebuie să depășim generalizările îndelung vehiculate despre sclavia romilor și să trecem la o nouă etapă a cercetării, în care să ne concentrăm pe rolul circumstanțelor locale.

 

Spre deosebire de rumâni sau vecini, ale căror obligații în muncă erau stabilite prin lege sau cutumă, obligațiile romilor față de stăpân nu cunoșteau limite legale. Cantitatea de muncă pe care romii trebuiau să o presteze rămânea la aprecierea proprietarului.

 

Chiar dacă erau sclavi ‒ indivizi lipsiți de orice drept, clasificați ca bunuri mișcătoare ‒, situațiile de criză din Moldova sau Țara Românească i-au determinat pe domnitori să le impună și romilor plata mai multor taxe și impozite. Decizia de a-i pune să plătească taxe a fost argumentată astfel: „Din cauza armatelor care au devastat țara și i-au dus pe mulți în robie și au făcut multe asemenea lucruri care au dus țara la sapă de lemn, lăsând-o nu doar slăbită, ci și înglobată în datorii, și astfel aflându-se în imposibilitatea de a-și plăti birurile, guvernul a continuat impozitarea țiganilor, iar eu am acceptat aceasta, fără să-mi dau seama că era o practică greșită, crezând că nu era nicio rușine să fie urmată, deoarece fusese asumată ca o practică bună”.

 

În secolul al XVII-lea, sclavilor care aparțineau mănăstirilor sau boierilor, pe lângă obligațiile pe care le aveau față de stăpân, le-a fost impusă prestarea mai multor servicii pentru domnie. Muncile grele la stăpân plus impozitele cerute de domnie au făcut ca în scurt timp mulți romi să fugă din țară.

 

Mihai Racoviță, domnul Moldovei, a luat decizia, în anul 1726, să-i scoată de la impozitare pe romi, pentru că, deși era profitabilă, această măsură era una greșită. Domnitorul a renunțat, probabil, la această practică la presiunile boierilor și ale mănăstirilor. Orice muncă prestată sau bun oferit de sclavi domnului era în detrimentul proprietarului de drept: când munceau pentru domn, nu mai munceau pentru boier. În plus, această practică de a impune taxe sclavilor nu era unitară, pentru că existau boieri sau mănăstiri care primeau din partea domnului scutiri ce le permiteau ca romii aflați în proprietatea lor să nu presteze munci pentru domn sau să plătească ceva vistieriei regale.

 

Deși decretul de scutire dat de Mihai Racoviță pare să-i privească pe toți romii, de fapt, el făcea referire doar la romii care aparțineau boierilor sau mănăstirilor. Cei care se aflau sub stăpânirea domnului plăteau în continuare taxe. Ce-i drept, în schimbul acestor taxe, sclavii domnești se puteau bucura de o oarecare libertate și puteau să-și exercite în voie meseriile. 

În secolul al XVIII-lea, taxa impusă romilor domnești era diferită, în funcție de averea acestora. Romii domnești mai înstăriți plăteau un impozit de 2 unghi, iar cei mai săraci plăteau ceva mai puțin. Nicolae Mavrocordat numea această taxă impusă romilor țigănărit. Dajdia (impozitul) romilor domnești era strânsă de către globnic (persoană responsabilă cu strângerea amenzilor).

 

Romii aurari, gâsca de aur a domnitorilor

O categorie de romi oarecum „privilegiată” a fost reprezentată de romii aurari, care, în schimbul unor sume de bani, aveau libertatea de a călători liberi prin regat pentru a-și exercita meseria. Ei se ocupau cu scoaterea aurului din râuri și se aflau, de regulă, sub stăpânirea soției domnitorului.

 

Acest grup de romi a fost considerat de unii istorici drept cel mai numeros în perioada sclaviei din Moldova și Țara Românească. Nicio altă categorie de romi nu avea voie să se ocupe cu aurăritul. Datorită importanței lor economice, teoretic, romii aurari erau singurii sclavi care nu erau înstrăinați de domnitori prin vânzare sau donație, pentru a nu deregla astfel sistemul de contribuții în aur al acestora către vistieria regală.

 

O excepție de la această regulă o regăsim totuși în Țara Românească, în anul 1774, când mai mulți romii rudari au fost dați Mănăstirii Cozia pentru a fi puși sub supravegherea egumenului mănăstirii. Starețul avea obligația să trimită către vistieria domniei pulberea fină și scumpă a aurului strânsă de romi.

 

Venitul pe care statul îl lua de la romi era însemnat, deoarece era format din două tipuri de taxe. Prima obligație consta într-o taxă anuală despre care Dimitrie Cantemir consemna că romii aurari din Moldova o plăteau soției domnului și era în jur de 1600 de drahme. A doua obligație consta în predarea către vistieria domnească a unei cote parte din aurul găsit.

 

Procedeul de lucru folosit de aurari era spălarea nisipului și pietrișului adus de ape din munți. Perioada cea mai propice pentru lucru era începând cu lunile mai – iunie, când se topeau zăpezile și scădea debitul torenților și al râurilor.

 

Anatole de Demidoff descria modul prin care romii aurari scoteau aurul: „Pe un plan înclinat, căptușit cu pâslă sau postav ordinar, curge neîncetat apa care trece mai înainte printr-o grămadă de nisip și pietriș grămădit pe o leasă în partea mai ridicată a instalațiunei: astfel, fluturașii microscopici ai prețiosului metal sunt opriți în țesătură. Ne-am apropiat să vedem acești nenorociți care, fără alt adăpost decât nenorocita lor claie de pe cap, se ocupă cu această muncă fără sfârșit, și călăuza noastă ne-a asigurat că bieții oameni, care lucrează toată ziua, expuși la strănicia cerului, abia câștigă pe zi valoarea a cincisprezece bani franțuzești”.

 

Spălarea aurului implica un procedeu de lucru destul de dificil, însă adevăratul secret al romilor aurari era altul. Ei știau râurile care conțineau firicelele valoroase. „Țiganii excelează tocmai printr-un ascuțit simț. Se achită de sarcina ce li se încredințează cu iuțeală uimitoare, ceea ce dovedește că, alături de simțul muzical, de buni fierari, ei nu lăsau de dorit nici ca aurari”.

 

Statutul privilegiat al romilor aurari a fost consemnat și în Transilvania. În 1748 a luat ființă Colegiul Minelor din Transilvania, care a legiferat modul de exploatare a minelor. La art. 7 din lege era prevăzut dreptul romilor de a extrage aurul din râuri. În momentul în care practicau acest meșteșug, romii erau scutiți de toate celelalte sarcini publice, excepție făcând taxa față de stăpân, care trebuia achitată.

 

Din dorința de a mări capacitatea fiscală a imperiului, Maria Tereza și, ulterior, fiul său, Iosif al II-lea, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, au impus mai multe reforme care aveau ca scop asimilarea forțată a romilor. O măsură care-i viza pe romi era aceea de interzicere a deținerii de cai. Excepție de la această regulă o aveau romii aurari, care au primit dispensă ca să dețină în continuare aceste animale.

 

Modul de organizare a romilor aurari a fost unul nomad, deoarece culesul aurului se practica doar în sezonul cald. Toamna și iarna, romii erau nevoiți să se strămute cu corturile, de regulă, la câmpie, unde desfășurau alte activități care le asigurau traiul de zi cu zi. Confecționau și comercializau vase din lemn.

 

În decursul secolului al XIX-lea, această meserie a decăzut până când aproape a dispărut din preocupările romilor. Aparent, cauzele au fost atât sărăcirea zăcămintelor din râuri, cât și industrializarea acestui meșteșug.

 

Fragmentul face parte din articolul „Sclavia romilor în spațiul românesc, un adevăr istoric insuficient cercetat”, publicat în numărul 255 al revistei „Historia”, disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 14 aprilie – 14 mai, și în format digital pe platforma paydemic.

 

https://historia.ro/sectiune/general/sclavia-romilor-in-spatiul-romanesc-2261425.html?utm_source=historia.ro&utm_medium=push&utm_campaign=8191

 

 

//

////////////////////////////////////////////

 

 

Cum controlează Soros media

 

 

Centrul de Cercetare Media (MRC), un organism american de supraveghere a mass-media, a raportat că miliardarul George Soros, care a investit peste 32 de miliarde de dolari în organizațiile sale, a stabilit legături cu o serie de personalități media cunoscute din SUA și din străinătate prin finanțare, care „inspiră” milioane de oameni cu opiniile sale.

În MRC au fost instalate cel puțin 54 de personalități importante ale mass-media (printre acestea, de exemplu, jurnaliști de la NBC și Washington Post) asociate cu organizații finanțate de Soros. Cercetarea organizației a identificat 253 de grupuri de jurnaliști și activiști care au primit finanțare de la organizațiile caritabile ale lui Soros între 2016 și 2020.

 

Acest fapt îi permite miliardarului „să lase o amprentă de neegalat în mass-media din lume”, spune publicația. Dintre ideile liberalului Soros, organizația numește, în special, încetarea finanțării poliției și „fanatismul LGBT”.

 

Citiți și:

George Soros și puternica sa fundație de dezinformare în masă (I)

Soros vrea să creeze ‘homo sorosovici’. Cum ‘sponsorizează’ Soros și Bill Gates OMS, Consiliul Europei și ONU

https://yogaesoteric.net/cum-controleaza-soros-media/

 

//////

//////////////////////////////////

 

 

 

Andrei Marga, dezlănțuit contra lui Soros – marele mogul: Soroșismul ca politică

 

Filosoful Andrei Marga și-a tras o mănușă de catifea peste un pumn de fier, pe care îl aplică direct în fizionomia magnatului George Soros, pulverizat într-o analiză necruțătoare.

 

 

Andrei Marga

Cu miliardele de dolari aruncate în stânga și-n dreapta, afaceristul își urmărește propriile interese în dauna societăților și a guvernelor lumii, iar filosofiile pe care le invocă reprezintă doar un paravan pentru manevre care periclitează drepturile și libertățile oamenilor, acuză cărturarul.

 

Ce aflăm din materialul „Soroșismul ca politică”, semnat de Marga:

 

– George Soros a contactat după 1989 profesori pentru a crea o universitate la Cluj-Napoca, la schimb cu desfacerea Universității „Babeș-Bolyai”.

– Nu se știe nici azi pe ce criterii Fundația Soros selecta activiștii „societății deschise.

– George Soros întreține financiar peste 430 de publicații în 120 de țări, cu tiraje de peste 70 de milioane de exemplare.

 

– Exponenți ai soroșismului își asumă, la noi, că doar unii dintre cetățeni sunt demni să fie ascultați.

– Soros a intervenit în viața politică, organizând răsturnări de regimuri.

– Soros controlează o rețea tentaculară în bănci, investiții, media, educație, politică, servicii secrete.

 

– George Soros, geniu al fructificării de falii, inegalități, dezechilibre, nedreptăți și frustrări din societățile postbelice.

– George Soros a arătat cum specula financiară și combinația de bani și iscusință pot afecta până și democrații exersate.

– Soros intervine, prin rețeaua sa de organizații, în multe țări, în vederea răsturnării de lideri.

 

– Soros vrea organizarea unui „maidan” în jurul lui Navalnâi în Rusia, la fel și în China.

– Strategia pusă în joc de Soros nu aduce cu „societatea deschisă”, ci cu altceva și implică libertățile, drepturile, viețile majorității oamenilor.

– Soroșismul a instalat noua „corectitudine politică” și controlul total, în care cetățeanul nu mai este întrebat în nicio decizie esențială, alegerile devin farsă, căci marea politică nu mai depinde de partide, elitele își au popoarele lor în mână mai mult ca niciodată.

 

Prezentăm integral articolul lui Andrei Marga:

 

Soroșismul ca politică

 

În ultimul secol s-au consumat regimuri și guvernări care au simplificat realitățile și au recurs la mijloace ce le-au compromis. Fiecare, în felul său și cu istoria sa, a eșuat.

 

În zilele noastre, simplificarea abordării societății se repetă, desigur în alți termeni. George Soros a fost cel care a reușit să plaseze tema lui Karl Popper a opoziției dintre autoritarism și democrație în miezul politicii, socotind că dificultățile lumii ar avea un singur izvor.

 

O particularitate a acestor zile este însă aceea că ideologia elitismului a trecut în muzeu. Niciun regim nu mai cere să fie scos de sub controlul cetățenilor. Pe de altă parte, se observă că unii lideri aleși „democratic” își întrec concurenții în autoritarism.

 

Ca urmare, situația în care s-a ajuns se cere clarificată – mai ales că ea conflictualizează lumea de azi. Faptele impun din capul locului distincția între comportamentul unui lider, partidul care-l susține, sistemul politic, populația care votează și poporul respectiv. Nu poți, de pildă, atribui poporului ce face un lider, după cum nu poți ignora câți l-au votat efectiv sau dacă nu cumva insul abuzează și nu reprezintă nicidecum interesul public. Democrația, sistemul cel mai deschis la opinia cetățenilor, are a face azi distincțiile suficiente.

 

O societate în care oamenii aleg liderii, așadar, una deschisă, este condiție a vieții demne de om. Nu există însă deocamdată o analiză economică, juridică și culturală dusă la capăt a societăților actuale. Acestea sunt schimbate în raport cu ceea ce era cu o jumătate de secol în urmă și fiecare declară că de la popor se cuvine să emane puterea. De această analiză este nevoie astăzi.

 

 

 

Personal, am avut trei tangențe cu filosofia lui Karl Popper.

 

Mult timp am dat importanță teoriei științei a lui Karl Popper, din opusul Logica cercetării (1934), axată pe interpretarea după care „falsificarea”, nu „confirmarea” observațională este mecanismul evoluției științelor. Am și comentat-o pe larg (Andrei Marga, Introducere în filosofia contemporană, 2014). Nu am dat mare importanță cărții sale Societatea deschisă și inamicii ei (1945), căci de la început mi s-a părut întrecută de apărări mai vizionare ale libertății personale – de pildă, Thomas Jefferson, John Stuart Mill, Raymond Aron – și intenabilă ca istorie a ideilor.

 

Ca doctorand, am dat însă importanță replicii lui Theodor W. Adorno la adresa popperismului (Th.W. Adorno u.a., Der Positivismustreit in der deutschen Soziologie (Controversa pozitivismului în sociologia germană), Luchterhand, Darmstadt und Neuwied, 1975). Am reținut argumentul după care Karl Popper autonomizează „metoda” și, „din libertatea gândită de a alege sistemul de coordonate, ajunge la falsificarea obiectului, căci, în cazul oricărui membru al unei țări moderne, apartenența sa, efectiv incomparabilă, la sistemul economic al acesteia spune mult mai mult decât frumoase analogii cu totem și tabu” (p.128). Am și avut detalii despre această replică de la participanți direcți la disputa celor doi.

 

Nu am dat importanță ideilor politice ale lui Karl Popper până după 1989, când George Soros a contactat profesori pentru a crea o universitate la Cluj-Napoca, la schimb cu desfacerea Universității „Babeș-Bolyai”. Ion Aluas, profesorul la care debutasem ca asistent la disciplina Filosofia istoriei, mi-a relatat discuția cu miliardarul. Am apărat, într-un municipiu ce se racorda anevoie în primii ani la schimbările aduse de decembrie 1989, drepturile și libertățile democratice înscrise în constituțiile moderne. În ceea ce privește universitatea, am găsit, ca rector, puncte de sprijin pentru proiectul reorganizării universității pe liniile de studiu română, maghiară și germană, cu o componentă evreiască, în istoria instituției și în idei ale Mariei Tereza, ale ministrului Eötvös și ale lui Nicolae Iorga. Proiectul l-am articulat și apărat la București, la Budapesta, Viena, Bonn, Washington DC, Bruxelles, Roma, Praga și oriunde a fost nevoie.

 

Acest proiect a și dus universitatea clujeană la vârful performanțelor, în țară, și, în față, în lume. Ceea ce se acuză astăzi tot mai mult, lirismul corupt al provincialismului de după 2012, nu are legătură cu acest proiect.

 

Fundația „George Soros” a susținut financiar multe inițiative, individuale și colective, de intrare în contact cu lumea din afara țării. Am sprijinit deja ca decan și prorector inițiativele în beneficiu public. Deschiderea societății era aspirația oamenilor din România și din regiune. Nu știu nici azi pe ce criterii Fundația selecta activiștii „societății deschise”, dar am salutat susținerea financiară a programelor.

 

Desigur că formația mea la neohegelieni (Richard Kroner, Herbert Marcuse) și cunoașterea filosofiei zilelor noastre mă imunizau față de simplificările lui Karl Popper. Nu le-am găsit de referință niciodată, chiar dacă teoria sa a științei am folosit-o printre cărămizile construcției mele.

 

Ceva mai târziu, am citit analiza celui mai profilat istoric de azi al concepțiilor politice, Henning Ottmann (Geschichte des politische Denken (Istoria gândirii politice), J.B. Metzler, Stuttgart, Weimar, 2012), pe care-l cunoșteam de la „Societatea Hegel”. Evaluarea potrivit căreia cartea Societatea deschisă și inamicii ei este o „catastrofă hermeneutică” (p.137), ea denotând faptul că cei analizați nu au fost înțeleși – un distins coleg, de la Universitatea din București, observa recent că nu au fost nici măcar citiți! – nu te lăsa indiferent. Am reținut argumentul istoricului münchenez că, „întrucât este întemeiat numai pe procedeul stabilirii liderului, conceptul de politică al lui Popper plutește în pericolul de a fi doar formal și gol de conținut. Despre simțul comunității, virtutea cetățeniei sau binele comun, niciun cuvânt. În afara controlului puterii, la care în fapt nu se poate renunța, se pare că nu se dă un conținut perceptibil politicii” (p.139). Rămânând onest, nu ai cum contesta acest argument!

 

A venit însă intervenția lui George Soros cu articolul din rețeaua celor peste 430 de publicații pe care le întreține în 120 de țări, cu tiraje de peste 70 de milioane de exemplare, Project Syndicate (1 ianuarie 2017), în care scrie. „Am împărțit regimurile în două categorii: cele în care poporul își alege liderii, care ar fi necesar să aibă grijă de interesele electoratului, și cele în care liderii își manipulează electoratul pentru a-și urmări propriile interese. Sub influența lui Popper, am numit prima categorie «societate deschisă», iar pe cea de a doua, «societate închisă»”.

 

În replică, am arătat (vezi, mai recent, A. Marga, Justiția și valorile, Meteor, București, 2020, pp.194-197), că împărțirea popperiană a regimurilor se poate face, desigur. Dar „lideri care își manipulează electoratul pentru a-și urmări propriile interese” sunt și în prima categorie, pe care George Soros le numește „deschise” și le agrează, nu numai în cele din a doua, pe care le incriminează. Forțat de realități să admită că democrația actuală are și rateuri, el le pune în seama faptului că anumiți „lideri aleși nu s-au ridicat la înălțimea așteptărilor”. Or, asemenea lideri se clonează mai mult decât se vrea, cum se vede cu ochiul liber.

 

 

 

Superioară fiind oricărei alternative, democrația nu se lasă, totuși, redusă la accepțiunea pe care George Soros i-o dă. De aceea, cine nu este de acord cu democrația imaginată de George Soros nu este automat adversarul democrației. Așa cum ideea unui singur fel de democrație este nedemocratică, tot astfel, un pretins monopol al „societății deschise” contrazice „deschiderea” însăși. Termenul este de fapt al lui Henri Bergson, dar, în orice accepțiune, „societatea deschisă” nu este apărată doar de popperieni.

 

Mai observam că optica ce pretinde astăzi monopolul „societății deschise” nu ia în seamă faptul că „societatea deschisă” a devenit, la rândul ei, opacă la diversitatea abordărilor. Se observă și la noi că exponenți ai soroșismului își asumă că doar unii dintre cetățeni sunt demni să fie ascultați. Sunt exponenți care își închipuie că istoria s-a sfârșit și că ei dețin adevărul, oricare ar fi realitatea. Ei reeditează mesianismul politic, pe care cei mai mulți îl socoteam înlăturat în 1989.

 

Întrucât George Soros se revendică din filosofia lui Karl Popper, este important de spus, simplu, că aceasta apără „societatea deschisă”, dar nu identifică mijloace pentru a apăra „deschiderea” față de demoni ce pot apărea, inclusiv din interiorul acestei societăți. George Soros supralicită filosofia lui Karl Popper și face eroarea de a o socoti soluție pentru orice.

 

Tranzițiile de la autoritarism la democrație, care au avut loc în anii nouăzeci în Europa Centrală și Răsăriteană, au fost precedate de o analiză care s-a și aplicat, în unele țări mai mult, în altele mai puțin. Ultimele și plătesc cu rămânerea în urmă. Clarvăzători, autorii analizei (Guillermo O’Donnell, Philippe C. Schmitter, Transitions from Authoritarian Rule. Tentative Conclusions about Uncertain Democracies (Tranziții de la un regim autoritar. Concluzii provizorii despre democrațiile nesigure), The Johns Hopkins University Press, 1986) au arătat că abia cine democratizează fără rest imediat după răsturnarea unui regim autoritar ajunge să înfrângă autoritarismul (p.85). La George Soros, nu s-a gândit așa ceva. Atunci când se aplică distincțiile sale, autoritarismul este restabilit în fapt, doar că ia altă culoare.

 

Această lacună generală stă pe confuzii conceptuale. Prima este aceea că se vorbește superficial despre popoare, țări, regimuri, perioade și decidenți. Or, distincția este necesar să fie păstrată, căci altfel, se atribuie mecanic popoarelor, țărilor, regimurilor ceea ce fac sau nu fac decidenții. A doua confuzie ține de faptul că, neavând sociologie la propriu, soroșismul mizează pe influențarea conștiințelor. Astăzi, bunăoară, s-a ajuns într-o situație aparte în istorie, în care „propaganda de război” se umflă până la a distruge cetățenia și „deschiderea”. A treia confuzie provine din aceea că nu se distinge între tip de stat, regim, calibrul decidenților. În fapt, cum istoria a dovedit de atâtea ori, lideri valoroși pot apărea în orice regim, în vreme ce democrațiile pot cultiva lideri mediocri. Nu este realistă discuția ce nu chestionează calibrul liderilor. A patra confuzie vine din faptul că distincția dintre autoritarism și democrație este validă ca descriere a felului recrutării decidenților, dar lasă restul nelămurit.

 

Aceste argumente, oarecum teoretice, sunt confirmate azi abundent de probe factuale. Mai ales că George Soros a intervenit tot mai mult în viața politică, organizând, cum însuși declară, răsturnări de regimuri. Tot mai mulți comentatori observă că el a creat un alt fel de exercitare a puterii: fără a fi ales, doar cu o rețea tentaculară în bănci, investiții, media, educație, politică, servicii secrete. Geniu al fructificării de falii, inegalități, dezechilibre, nedreptăți și frustrări din societățile postbelice, George Soros a arătat cum specula financiară și combinația de bani și iscusință pot afecta până și democrații exersate.

 

Personal, detest opiniile vulgare, de simplu atac la persoană și îmi repugnă aproximarea. Am aruncat și aici privirea în analize calificate.

 

De câteva săptămâni, este pe piața internațională noua ediție a volumului lui Andreas von Retyi (George Soros. Der Multimilionar, sein globales Netzwerk und das Ende der Welt, wie wir kennen (George Soros. Multimilionarul, rețeaua sa globală și sfârșitul lumii așa cum o cunoaștem), Kopp Verlag, Rottenburg, 2022) – o analiză a soroșismului incluzând consecințele sale ca politică. Teza autorului este aceea că George Soros prezintă „fețe nenumărate” și o „nesfârșită istorie”. „Toate aceste contradicții se dezleagă repede de îndată ce este clar un fapt: în mod evident, (miliardarul) nu este în esență pentru sau contra SUA, pentru sau contra Germaniei, ci își urmează propriile interese. Pentru aceasta, el își și convertește toate contactele sale politice – și, desigur, pe cele cu servicii secrete … – în afaceri personale” (p.243). Preiau doar trei dintre probele invocate de Andreas von Retyi.

 

George Soros intervine, prin rețeaua sa de organizații, în multe țări, în vederea răsturnării de lideri. A făcut-o și în SUA – efortul său de a-l dărâma pe președintele George H. Bush și de a-l împiedica pe Donald Trump fiind bine cunoscute. A făcut-o și în Ucraina. Chiar George Soros a spus că „maidanul de la Kiev” – pe care, de altfel, geostrategii francezi, germani și americani l-au și pus, în cărțile lor, în seama unei „orchestrări” – a fost organizat din timp de Fundația sa spre a separa Ucraina și Rusia (p.188). Aceasta, în condițiile în care, așa cum analize internaționale au dovedit, doar 28% dintre participanții la „maidan” știau de intrarea în Uniunea Europeană, care se spune că a aprins spiritele.

 

 

Demonstranții țin o pancartă care îl înfățișează pe Soros, în Skopje, Macedonia

Planurile privind Rusia și China (p.242) sunt mărturisite, explicite. În cazul primei, George Soros vrea organizarea unui alt „maidan”, în jurul lui Navalnâi, în cazul Chinei vrea ceva similar. El recunoaște că din astfel de acțiuni poate ieși „Al Treilea Război Mondial”, dar, cum spune Andreas von Retyi, important este ca acest război să fie un câștig „pentru el”. George Soros nu se lasă condus de sentimente. Religiile îi sunt străine. El face speculație financiară și, din reușitele acesteia, filantropie care-i mărește aria de acțiune și succesul.

 

Soroșismul a instalat noua „corectitudine politică (political correctness)” a acestor ani – cea a atacării autoritarismului fără a mai discuta situațiile până la capăt. Ce a ieșit din această „corectitudine” ne rezumă tot Andreas von Retyi: „limitări esențiale ale multitudinii de opinii, limitări ce devin repede evidente de îndată ce cunoștințele și exprimările jurnaliștilor care activează (încă) independent se abat doar ușor de la linie. Pentru acești autori se găsesc apoi stigmatizări stereotipe, care fac de la început imposibilă o discuție la obiect, ca să nu mai vorbim de faptul că aceasta, în general, nu poate avea loc în formatele uzuale ale media” (p.102). Ceea ce se și observă!

 

Nu doar mass-media sunt aduse la „media conforme”, completează Andreas von Retyi. „Cetățeanul normal pierde tot mai mult din drepturi și libertăți. Autodeterminarea și sfera privată sunt demult depășite de control și supraveghere în toate domeniile. Libertatea de opinie există numai pe hârtie, realitatea este cu totul alta, plănuita înlăturare a corupției duce… la control total, cetățeanul nu mai este întrebat în nicio decizie esențială, alegerile devin farsă, căci marea politică nu mai depinde de partide, elitele își au popoarele lor în mână mai mult ca niciodată” (p.172).

 

S-a putut astfel spune că ceea ce rezultă din strategia pusă în joc de George Soros nu aduce cu „societatea deschisă”, ci cu altceva. Situația implică libertățile, drepturile și, în fond, viețile majorității oamenilor.

 

Nu este de pus sub semnul întrebării voința de democratizare a multor proiecte de pe scena zilelor noastre. Dar este responsabil să se vadă rezultatele și să se conceapă lucrurile altfel. Nu etalez în acest spațiu restrâns întreaga soluție, căci am mai expus-o (recent, în A. Marga, Soarta democrației, 2022). Trei pași sunt, în orice caz, indispensabili: reformularea juridică a controlului de către cetățeni a aleșilor, după alegere, căci acest control a devenit fictiv, iar derapajele frecvente; obligarea la recunoașterea instituțională nu doar a dreptului la cuvânt, ci și a opiniei argumentate a fiecărui cetățean; revenirea juridică și instituțională a democrației la meritocrație, de care ea era legată la origini. Doar o „democrație reflexivă” asigură azi deschiderea societății.

 

Citiți și:

Analiză: Proiectul Rusia al lui George Soros urmărește să captureze statele naționale în rețeaua globalismului și reprezintă o dimensiune semnificativă a războiului din Ucraina

Imperiul lui Soros este mai extins decât v-ați imaginat vreodată. Sumele uluitoare pe care le-a direcționat multimiliardarul politicienilor de stânga, începând cu anul 2000

Cum controlează Soros media

 

 

 

yogaesoteric

30 martie 2023

 

https://yogaesoteric.net/andrei-marga-dezlantuit-contra-lui-soros-marele-mogul-sorosismul-ca-politica/

 

////////////////

///////////////////////////

 

 

 

 

Manipularea maselor și arma PSI

 

 

Umanitatea a fost și este în continuare manipulată, pentru a deveni inconștientă – fiind programată de către mass-media și clasa politică.

O glumă veche spunea că dacă cineva l-ar fi întrebat pe câinele lui Pavlov ce crede despre stăpânul său, acesta ar fi răspuns: „Iată ce reflex condiționat i-am creat. Când se aprinde beculețul îmi aduce de mâncare.”

 

Pavlov a demonstrat existența unui tip de reflexe condiționate numite întârziate, prin care putea determina apariția unui anumit comportament, în absența stimulului original care crease condiționarea, dar care fusese asociat cu alți stimuli.

 

Extrapolând la ființa umană experimentele făcute de Pavlov pe câini, studiul stărilor nevrotice ne demonstrează faptul că aceste stări nefaste sunt adesea condiționate de dezechilibre care se instalează la nivelul sistemului nervos ca urmare a unei suprasolicitări la care este supus subiectul.

 

Pe acest principiu se bazează şi psihologia publicității care urmărește influențarea omului obişnuit – numit consumator, prin declanșarea unor reflexe condiționate în sensul dat de cel care face publicitatea prin intermediul sugestiei.

 

Publicitatea urmărește să creeze celui căruia i se adresează o nevoie prin utilizarea unor scheme de reflexe condiționate abil ascunse. Sub masca unui caracter informativ, publicitatea urmărește mai mult să „frapeze” decât să convingă, să sugestioneze mai mult decât să explice.

 

Apoi apare obsesia și nevoia stringentă de a avea acel obiect căruia i se face publicitate, chiar dacă cel manipulat nu este conștient de aceasta și, mai ales, nu are nevoie de obiectul respectiv. Publicitatea, ca și propaganda politică care se adresează maselor, speculează intens faptul că nivelul intelectual al maselor de oameni este destul de scăzut.

 

În consecință, utilizează două principii importante:

• prin repetiția nesfârșită a acelorași sloganuri, imagini, sonorități ritmice obsedante, se creează o stare de oboseală în sfera conștiinței, care este propice supunerii la voința celui care a inițiat acest proiect;
• al doilea principiu constă în faptul că majoritatea oamenilor sunt înclinați să creadă în faptele pe care le-ar dori realizate, chiar dacă acestea nu au la bază nicio motivație reală, ci sunt doar de factură emoțională.

 

Ne aflăm astfel în fața unei adevărate imposturi psihice, un adevărat viol psihic exercitat asupra ființei particulare și a maselor de oameni

 

Atunci când un ziarist scrie un articol politic, când un om de stat semnează un decret, când un cetățean depune un buletin de vot în urnă, când adversarii politici se ceartă și se atacă reciproc, toate aceste acte, fără excepție, nu sunt altceva decât reflexe condiționate de diverse grade.

 

Iată ce spune Serghei Ceahotin: „Ceea ce caracterizează cu adevărat epoca în care trăim este mai degrabă o descreștere a influenței reale a colectivității asupra vieții publice; ele devin mai degrabă instrumente docile în mâinile dictatorilor și chiar ale uzurpatorilor care, folosind pe de o parte o cunoaștere mai mult sau mai puțin intuitivă a legilor psihologice și pe de altă parte dispunând de formidabilele mijloace tehnice pe care le are astăzi statul modern, nelăsându-se împiedicați de niciun fel de scrupule morale, exercită asupra ființelor umane care compun un popor o acțiune eficace pe care am prezentat-o ca fiind un veritabil viol psihic.”

 

Altfel spus, aceștia sunt fără încetare violați psihic. Este firesc ca, din când în când, să fie obligați să recurgă la manifestații zgomotoase, în care exploatează și fac să se dezlănţuie forțele inerente mulțimilor.

 

Acest aspect, la care se referă Ceahotin în cartea sa Violul mulțimilor prin propaganda politică – se explică prin faptul că dacă un reflex condiționat nu este „reîmprospătat” din când în când, el îşi pierde din eficacitate; atunci e nevoie de evenimente exterioare (pentru aceasta au fost create „șocurile viitorului – știrile nefaste”) care să determine reapariția sentimentului de frică, de exaltare sau chiar de debusolare pentru ca lanțul cu care erau înainte legați acești „sclavi psihici” să se strângă și mai tare.

 

 

 

O altă premisă pe care se bazează unele tehnici de manipulare este aceea că numai o parte dintre oameni au capacitatea de a înțelege și de a observa ceea ce se petrece, spre deosebire de majoritatea, care își formează doar opinii superficiale și trecătoare; așa se petrece în privința tuturor problemelor societății.

 

Reiese astfel că iraționalitatea este predominantă la nivelul conștiinței publice. Manipulatorii au profitat de această constatare pentru a submina și distrage atenția oamenilor de la perceperea stării reale de fapt.

 

Cu cât devin mai complexe problemele societății industriale moderne, cu atât este mai ușor să se introducă diversiuni tot mai mari, astfel încât s-a ajuns în situația absurdă ca opiniile absolut nefundamentate ale maselor, create de niște manipulatori abili, să dobândească aparențele unor realități științifice.

 

Controlul social prin intermediul mass-media

 

Pavlov atribuia o importanță extraordinară cuvântului ca stimul în formarea reflexelor condiționate. Influența propagandistică se realizează cu un succes evident folosind mass-media.

 

Prin intermediul „actualităților” de la televiziune, al ziarelor, al revistelor pentru femei (foarte eficiente în a prezenta totul cât mai dramatic) etc. sunt aduse în casele și conștiințele oamenilor știri nefaste, dezarmante, ideile dorite de manipulatori.

 

Iar atunci când vor să promoveze un aspect pe care publicul n-a fost complet convins să-l accepte, cineva scrie un articol, abordând acel subiect din toate punctele de vedere și dându-i o importanță deosebită. Apoi procesul este repetat până când rezistența publicului este învinsă pe toate planurile.

 

Un ziarist este necesar să fie înainte de toate un „muzician al sufletelor” și este important să cunoască perfect instrumentul la care cântă – claviatura pulsiunilor și instinctelor umane, străfundurile și sublimările lor. El este necesar să poată provoca deliberat în mase reflexele condiționate, să le inhibe pe unele și să dezinhibe altele, să creeze unele noi, să declanșeze noi acțiuni.

 

Pentru a atinge aceste scopuri, el se folosește de presă. Printr-o informație mai mult sau mai puțin tendențioasă se crează o stare emoțională, sunt atinse anumite corzi sensibile ce evocă reflexele condiționate pe care ziaristul urmărește să le direcționeze pentru a-și atinge scopul.

 

O altă metodă de manipulare constă în a organiza talk-show-uri de televiziune live, în care un grup de experți promovează produsul și / sau ideea, sub pretextul „dezbaterilor”. Se recrutează participanți pro și contra, discutând în punct și contrapunct și exprimându-și sprijinul sau opoziția.

 

Când totul se termină fără a se ajunge la nicio concluzie pentru că nici nu se dorea aceasta, subiectul promovat a fost imprimat în conștiința telespectatorilor. Această practică, nouă la începutul anilor șaizeci, a devenit în prezent o metodă standard.

 

Sondajele au de fapt rolul de a forma opinii. În afară de mass-media, o altă zonă importantă de intersecție dintre experimentele programării conștiinței și ceea ce devine politică publică este cea a „sondajelor de opinie”.

 

Campaniile de sondare a opiniei publice au, de fapt, sarcina de a modela și manipula opinia publică în modurile care le convin conspiratorilor. O mare parte din ceea ce citim în ziare sau vedem la televizor a fost mai întâi validat prin campanii de sondare a opiniei publice. Această procedură se numește „făurirea opiniei publice”.

 

Aceasta este perla „olimpienilor” căci, cu ajutorul miilor de specialiști în noile științe sociale aflați la discreția lor și ținând strâns în mână toată mass-media și în special agențiile de știri, se pot crea NOI opinii publice despre aproape orice subiect, pentru a fi apoi diseminate prin lume în mai puțin de două săptămâni.

 

Ideea simplă care se află la baza acestei metode de condiționare socială este aceea de a afla cât de receptiv este publicul față de directivele politice trimise de Comitetul celor 300 (Comitetul celor 300 este singura ierarhie de putere din lume care transcende toate guvernele și persoanele, oricât de puternice și de sigure pe sine s-ar crede acestea. Ea acoperă finanțele, domeniul apărării și partidele politice de toate culorile și orientările. Nu există nicio entitate pe care Comitetul să n-o poată depista și controla, inclusiv religiile organizate ale lumii). Oamenii sunt numiți „grupuri-țintă ale populației”, iar sondajele de opinie măsoară de fapt rezistență acestora față de ceea ce apare la știri – care reflectă directivele transmise de la nivelul cel mai înalt al guvernului invizibil.

 

 

 

În funcție de rezultatele obținute prin aceste barometre de opinie se iau anumite măsuri, corectându-se prin metode de programare și manipulare adecvate abaterile grupurilor țintă de la direcția dorită. Oamenii trăiesc cu impresia că sunt bine informați, dar nu-și dau seama că opiniile pe care le presupun a fi ale lor au fost de fapt create în instituțiile de cercetare de grupuri de gândire (care gândesc deci în locul lor).

 

Ei nu sunt lăsați să își formeze opinii proprii, iar cei care îndrăznesc să o facă sunt imediat sancționați social. Și la acest proces contribuie chiar informațiile oferite de mass-media și sondajele de opinie. Un asemenea proces de condiționare este descris în termeni tehnici ca „mesajul care ajunge la organele de simț ale persoanei care se urmărește să fie influențată”.

 

Totul face parte din elaboratul proces de influențare a opiniei creat la Tavistock. Unul dintre experții în sondarea opiniei publice este Daniel Yankelovich, membru în Comitetul celor 300 și patron al companiei Yankelovich, Skelley and White. Yankelovici nu se sfiește să afirme în fața studenților săi că sondajele sunt instrumente de modificare a opiniei publice.

 

Ideea nu îi aparține însă, ea a fost inspirată de cartea Trend Report a lui Daniel Naisbett, scrisă la comanda Clubului de la Roma. În această carte, Naisbett descrie toate tehnicile construite de făuritorii opiniei publice la ordinul Comitetului celor 300. Oamenii de știință angajați în procesul condiţionării sunt numiţi pompos „ingineri sociali” sau „savanți ai noilor științe sociale” și joacă un rol crucial și deseori nebănuit în tot ceea ce vedem, auzim și citim.

 

Inginerii sociali de „școală veche” au fost Kurt K. Lewin, Hadley Cantril, Margaret Meade, Derwin Cartwright si Lewis Lipssitt, care împreună cu John Rawlings Reese au format coloana vertebrală a specialiștilor noii științe de la Institutul Tavistock. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, peste o sută de cercetători au lucrat sub conducerea lui Kurt Lewin, copiind conştiincioşi metodele adoptate de acesta de la Reinhard Heydrich din S.S.

 

După cum ştim, OSS (Biroul de Servicii Strategice – Office of Strategic Services), a fost predecesorul CIA și s-a bazat pe metodologia nazistă a lui Heydrich. Guvernele Marii Britanii și Statelor Unite au deci deja de mult pregătită maşinăria cu care vor să ne aducă pe linia Noii Ordini Mondiale, posibilă a fi implementată doar prin materializarea unei rezistențe slabe și simbolice din partea omenirii.

 

Această „mașinărie” funcționează din 1946 și fiecare an ce trece aduce noi și noi perfecţionări ale ei. De exemplu, înainte ca Statele Unite să intre în al doilea război mondial, americanii au fost condiționați să privească Germania și Japonia ca pe niște dușmani periculoși, care era cazul să fie opriți cu orice preț. Pe baza informațiilor cu care fuseseră îndopați, americanii erau convinși că inamicii erau într-adevăr Germania și Japonia, era modul cel mai sigur de a-i determina să ignore adevăratul inamic.

 

Mai recent, am văzut cât de bine funcţionează procesul de condiționare de la Tavistock, când într-un mod similar americanii au fost condiționați să perceapă Irakul ca pe o amenințare și pe Saddam Hussein ca pe un dușman personal al Statelor Unite. Aceasta s-a petrecut când George Bush (subordonat Comitetului celor 300) a primit ordin să atace Irakul. În două săptămâni, cu ajutorul mass-media, nu numai Statele Unite, ci aproape întreaga opinie publică mondială s-a întors împotriva Irakului.

 

La fel este și cu asmuțirea lumii împotriva Iranului. Evenimentul catalizator a fost mereu unul de tip „șoc al viitorului / ştiri teroriste”. Demolarea deliberată a celor două turnuri World Trade Center de către americani pentru a crea pretextul invadării Irakului este similară înscenării de la Pearl Harbor, care le-a oferit pretextul de a ataca Japonia. Vedem deci cum istoria se repetă, iar oamenii orbiți prin manipulare şi programare par să nu învețe nimic din ea.

 

Amenințarea cea mai gravă a manipulării se adresează libertății personale și colective a omenirii.

 

Armele psihotronice

 

Istoria PSY-ului internaţional începe în 1915, când s-a înfiinţat în Franţa Serviciul de propagandă prin aviaţie, urmat de Biroul de propagandă din Germania şi de cel din Anglia. În 1917 este lansată pe piaţă prima bombă cu manifeste, capabilă să împrăştie aproximativ 500 de manifeste. Ulterior, în sistemul de propagandă de război au intrat radioul şi presa scrisă.

 

 

 

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pe câmpul de luptă apare difuzorul care transmitea mesaje menite să-i demoralizeze pe luptători sau să le distragă atenţia. Ca replică la dezvoltarea acestei arme psihologice, una dintre preocupările principale ale fostului regim a fost înfiinţarea unui departament de luptă PSY.

 

Se ştie faptul că şi Ceaușescu urmărea să-şi dezvolte proprii specialişti PSY. Așa se explică experimentele de la Azomureș, ce aveau ca temă aparatura de bruiaj optic prin crearea unui câmp de radiaţii tip Philadelphia, care făcea imposibilă fotografierea anumitor obiective. Acesta a fost poate cel mai reuşit test trecut de România în domeniul parapsihologiei, a declarat Eugen Celan, autorul cărţii Serviciile secrete si parapsihologia, apăruta la Editura Obiectiv, Craiova.

 

Târgu-Mureș şi Transnistria

 

După evenimentele din ’89, România s-a confruntat cu destule agresiuni psihologice. Unele servicii de informaţii străine au urmărit să lovească folosindu-se de religie, ştiind că structura românului este creştină. În martie 1990, la Târgu-Mureș s-a acţionat într-o direcţie resurecţionistă pe segmentul religios, dar a eşuat, a explicat prof. dr. Ilie Bădescu.

 

Serviciile secrete ungare, care au avut grijă să umple Ardealul de afişe cu Iisus trăieşte, pregătiseră o întreagă armată de Iisuşi pentru orchestrarea unui circ mistico-religios, care a fost neutralizat de noi încă dinainte de 2000, a declarat Dan Alexe.

 

Pe de altă parte, arma psihotronică rusească, un dispozitiv care radia pe o frecvenţă radio joasă, provocând diverse stări emoţionale, căderi psihice etc., a fost folosită şi în conflictul transnistrean, în 1992.

 

Eugen Celan constata că atacurile gardiştilor rusofoni separatişti erau precedate de o reacţie de lipsă de voinţă, inerţie şi nehotărâre în rândul locuitorilor şi luptătorilor din teatrul de operaţiuni. Mai mult decât atât, la terminarea atacului se instala o iritare colectivă, o isterizare în masă, ca reacţie la ceea ce numea Eugen Celan un „experiment psihotronic”.

 

Conform specialistului Dan Alexe, un ultim caz de manipulare în masă a fost vizita lui George Bush la Bucureşti, când curcubeul apărut din senin a fost pregătit încă din SUA de Pentagon, susţine cel care a publicat la Editura Obiectiv cartea Conspiraţia psihotronică. Şi asta pentru că o astfel de coincidenţă era de bun augur pentru români, care cred în simbolurile cereşti.

 

Nimic nu este mai distructiv decât iluzia unui atac cu avioane care apar atât vizual, cât şi pe radare, cum s-a petrecut la Revoluţie, în Timişoara, spune Dan Alexe, care pe atunci era cadru activ în serviciul de Contrainformaţii.

 

Revoluţia română, un experiment

 

De pe un bloc din capitală a fost demontat un aparat psihotronic, scos din uz, care a lucrat în timpul evenimentelor din 1989 propagând panică, teroare si groază. Aparatul psihotronic a fost testat de specialiştii contrainformaţiilor armatei, care au stabilit că a fost folosit la Revoluţia din ’89, ca receptor al unor unde emise prin satelit.

 

Aparatele psihotronice au funcţionat inclusiv la purtători, propagând stări de groază si panică, a explicat specialistul Dan Alexe. Una dintre greşelile majore ale fostului dictator Nicolae Ceauşescu a fost mitingul din 21 decembrie. Este elementar că mulţimile sunt cel mai ușor de manipulat şi că odată întrunită starea de mulţime, orice impuls funest poate genera panică, groază şi haos, susţine doctorul in psihologie, Mihai Turcu.

 

Simulatoare şi diversiune

 

Cel mai elocvent exemplu de atac PSY asupra României a fost cel din decembrie ’89, când simulatoarele şi tehnicile de diversiune americane sau ruseşti şi-au dat mâna pentru a hotărî definitiv soarta vechiului regim şi pentru a menţine constantă cifra zilnica a victimelor, spune doctorul în psihologie, din cadrul Universității Lucian Blaga din Sibiu, Mihai Turcu.

 

În cazul operațiilor informaționale PSYOPS nu se urmăreşte nimicirea fizică a adversarului, ci influenţarea şi controlul gândirii lui.

 

Distrugerile provocate prin PSYOPS se recunosc prin schimbări la nivel cognitiv și în sfera conștiinței. Operaţiunile informaţionale nu au ca ţintă persoana, ci o arie geografică cât mai mare. Cele mai elaborate agresiuni informaţionale sunt cele de generaţia a doua care monitorizează timp îndelungat infrastructura informaţională a statului țintă, urmărind momentul potrivit pentru destabilizarea şi blocarea acesteia.

 

Totuși, dorinţa de libertate a oricărei ființe umane este atât de mare, încât până în prezent, niciun sistem nu a putut-o smulge din inima omului, iar experimentele care au avut loc în fosta URSS, Marea Britanie sau SUA, pentru a o toci și amorți, s-au dovedit până acum incapabile de succes.

 

Citiți și:

Dezvăluiri despre armele cu energie dirijată folosite pentru controlul maselor de către aşa-zişii «Iluminaţi» (I)

Manipularea maselor și torturarea psihologică a majorității popoarelor… simultan

 

 

https://yogaesoteric.net/manipularea-maselor-si-arma-psi/

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

Pe aici nu se trece fără șpagă! Investigație în vămile României

 

Alex Nedea

În urmă cu trei luni, România a ratat din nou aderarea la spațiul Schengen, în suspinele unei întregi clase politice, care s-a declarat revoltată și dezamăgită.

 

Dar își doresc cu adevărat politicienii eliminarea controalelor de la frontieră? Întrebarea e mai degrabă retorică având în vedere că în vămile României continuă să funcționeze un sistem piramidal al șpăgii, construit în zeci de ani și protejat de la vârful marilor partide.

 

Întâmplător sau nu, în județele cu puncte de frontieră importante, biografiile liderilor politici sunt legate de domeniul transporturilor și de activitatea din vămi. Foști taxatori de pod și foști șoferi de camion ajunși până în Parlamentul României, dar rămași aproape de activitățile care i-au propulsat în carieră: unii sunt anchetați penal pentru implicarea în sistemul de șpagă din vămi, alții afișează un nivel de trai care depășește cu mult nivelul veniturilor din declarația de avere.

 

Pentru a putea înțelege cum funcționează circuitul de bani negri din vămile României, am consultat surse din interior, am parcurs documente, am obținut imagini video cu momente în care funcționarii români sunt mituiți și am urmărit zile întregi, dintr-o mașină, activitatea din vămile țării. În final, am obținut imaginea unui lanț al șpăgii care pornește de la firmele de transport, trece prin instituțiile statului și se termină în vârful clasei politice.

 

 

 

Pe aici nu se trece fără șpagă! Investigație în vămile României

 

///////////////////////////////////////////////

 

   (Adevaruri incredibil de bolnave…) Noi dovezi despre impostura șefului Medicamentelor: a picat admiterea la Facultatea de Farmacie, a intrat fără examen pe locurile studenților străini și a fost exmatriculat pentru absențe

 

Cristian Delcea

 

Mihai Voinea

 

Iulia Marin

În urmă cu două luni, reporterii Recorder au prezentat o parte din biografia lui Marius Daniel Șișu, noul șef al Agenției Naționale a Medicamentului (ANM). Acesta a fost numit, în februarie 2019, în fruntea instituției care hotărăște ce medicamente intră și ies de pe piața din România. Demersul jurnalistic a fost justificat de faptul că Marius Daniel Șișu (36 de ani) nu-și publicase CV-ul pe site-ul instituției pe care o conducea de mai bine de o lună (și nu l-a publicat nici până în prezent).

 

În urma documentării realizate în aprilie, Recorder a publicat informația că Șișu a picat admiterea la Facultatea de Farmacie a Universității din Craiova, prezentând în acest sens lista candidaților respinși, pe care figura și numele șefului ANM. Lista era indexată anului 2018. După publicarea articolului, Marius Daniel Șișu nu a adus lămuriri în ceea ce privește pregătirea sa profesională, însă a notificat public redacția Recorder că a intentat un proces pentru defăimare, arătând că nu a susținut examenul de admitere la Facultatea de Farmacie în anul 2018.

În urma acțiunii sale, reporterii Recorder au adunat mai multe informații pentru a demonstra că scopul respectivului articol a fost de informare și nu de defăimare. Am obținut, astfel, confirmarea oficială, oferită de Facultatea de Farmacie a Universității din Craiova cu privire la examenul de admitere pe care Marius Daniel Șișu l-a picat. Eșecul lui Șișu a survenit, însă, la sesiunea din iulie 2012, nu la cea din 2018.

 

 

Studenția de un an a lui Șișu

 

În perioada de documentare din ultimele săptămâni am adunat noi informații cu privire la lipsa de pregătire a omului din fruntea Agenției Naționale a Medicamentului. Pentru a forța, totuși, intrarea la Facultatea de Farmacie a Universității din Craiova, Marius Daniel Șișu a profitat de o portiță legală care-i permite unui tânăr să devină medicinist fără să dea examenul de admitere. Universitatea din Craiova are alocate câteva locuri pentru studenții străini. Aceștia nu sunt nevoiți să dea examen de admitere, departajarea făcându-se în urma unui concurs de dosare. Regulamentul le permite, însă, și studenților români să aplice pentru aceasta categorie, la grupa cu predare în limba engleză și după achitarea taxelor de școlarizare. La Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova, taxa anuală pentru studenții străini este de 5.000 de euro, de trei ori mai mare decât taxa obișnuită pe care o plătesc studenții care nu prind locuri „la buget“.

 

Într-un răspuns adresat redacției Recorder, Ion Rogoveanu, rectorul Universității de Medicină și Farmacie din Craiova, confirmă că: „în anul universitar 2013-2014, Șișu Marius Daniel a ocupat un loc cu taxă, destinat cetățenilor din state membre UE și SEE (n.r. – Spațiul Economic European). Ca urmare a nefrecventării activităților obligatorii prevăzute în planul de învățământ, dl. Șișu Marius Daniel a fost exmatriculat în anul 2014“.

 

L-am contactat pe Marius Daniel Șișu pentru a-l întreba ce l-a împiedicat să frecventeze cursurile Facultății de Farmacie și dacă are sau nu studii superioare. Ne-a închis telefonul înainte de a-i pune vreo întrebare. A specificat, totuși, că este în concediu și nu vrea să fie deranjat.

 

CONTEXT: Cum a ajuns un om ca Șișu să conducă o instituție cheie?

Instituția pe care Marius Daniel Șișu o conduce este una de importanță vitală pentru milioane de români. Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale autorizează intrarea pe piața românească a noilor medicamente și elimină substanțele care se dovedesc a fi nocive. Poziția de șef la ANM aduce cu sine și rolul de șef al unui consiliu științific alcătuit din marile somități din domeniu, care girează deciziile agenției. Astfel, oameni cu zeci de ani de pregătire în Medicină au ajuns să fie conduși de un student exmatriculat.

 

Agenția Națională a Medicamentului a fost condusă, în ultimele luni, de personaje venite de nicăieri. În toamna anului trecut Adriana Cotel, o apropiată a lui Darius Vâlcov, a fost numită în fruntea ANM. Cotel l-a adus consilier pe Marius Daniel Șișu. La începutul lui 2019, Cotel a urcat în ierarhie, fiind numită șefa Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, iar locul vacant de la ANM a fost luat de Șișu. După cutremurul din PSD produs de arestarea lui Liviu Dragnea, Darius Vâlcov și-a pierdut funcția de consilier guvernamental, iar protejata sa, Adriana Cotel, a fost demisă de la CNAS. Șișu se ține, încă, de scaunul de la Agenția Națională a Medicamentului.

 

Noi dovezi despre impostura șefului Medicamentelor: a picat admiterea la Facultatea de Farmacie, a intrat fără examen pe locurile studenților străini și a fost exmatriculat pentru absențe

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

Eroul Ciolacu-  Liderul PSD are certificat de revoluționar și a cerut preschimbarea pentru a avea dreptul la indemnizație

 

Mihai Voinea

 

Marcel Ciolacu, președintele Camerei Deputaților și liderul interimar al PSD, se numără printre aceia care i-au solicitat statului român titluri onorifice și recompense materiale pentru că au ieșit pe străzi în decembrie 1989. Ciolacu a făcut Revoluția la Buzău și are, încă din anii ’90, certificat de „luptător remarcat pentru fapte deosebite”.

La începutul acestui an, Marcel Ciolacu a depus cerere pentru a obține cel mai nou titlu introdus prin lege: cel de „luptător cu rol determinant în victoria Revoluției Române”. Diferența dintre cele două titluri este că cel pe care l-a solicitat anul acesta vine la pachet cu o indemnizație lunară de 2.000 de lei. În anii ’90, Ciolacu a primit, în baza titlului de revoluționar, și un hectar de teren pe raza comunei buzoiene Săpoca, pe care ulterior l-a vândut.

Cererea pe care liderul PSD a depus-o pentru obținerea noului certificat a fost analizată de o comisie condusă de Laurențiu Coca, la acel moment secretar de stat pe problemele revoluționarilor și coleg de partid cu Marcel Ciolacu. A trecut cu trei voturi pentru și două împotrivă, după ce doi dintre componenții comisiei, având atribuții juridice, au considerat că Ciolacu nu se încadrează în lege. Ei au scris în procesul-verbal că din dosarul liderului PSD nu rezultă nicio acțiune revoluționară înainte de fuga dictatorului. La scurt timp după aceea, cei doi au dispărut din comisie.

La fel ca întreaga istorie a certificatelor de revoluționar, acordarea certificatelor de „luptător cu rol determinant” a generat până acum o serie de scandaluri. În 2016, s-a ajuns la arestări într-un dosar penal în care procurorii au acuzat că mai multe orașe din țară au fost introduse abuziv pe lista orașelor din care revoluționarii pot solicita acest titlu. Printre ele se află și Buzăul lui Marcel Ciolacu.

Nu e deloc clar în ce a constat rolul determinant pe care liderul PSD l-a jucat în victoria Revoluției din 1989, mai ales că la Buzău s-a ieșit în stradă după fuga dictatorului. „A fost prezent cum au fost toți ceilalți”, spune Radu Aurelian, membru în Consiliul Județean provizoriu din zilele Revoluției. În dosarul său de revoluționar se afirmă că, pe 22 decembrie ’89, Marcel Ciolacu se afla la serviciu și le-a propus colegilor să meargă la Județeana de Partid. Apoi a pătruns în sediul acesteia și a participat la constituirea CFSN (Consiliul Frontului Salvării Naționale). Numele lui Ciolacu nu apare însă pe listele CFSN din acele zile.

Povestea beneficiilor materiale acordate revoluționarilor începe în anul 1991. La început, legea adoptată de regimul Iliescu viza acordarea unor compensații pentru cei răniți în Revoluție și pentru rudele celor peste o mie de morți, însă după aceea totul s-a transformat într-o mare afacere. A apărut titlul de “luptător remarcat pentru fapte deosebite”, acordat oricui era dispus să-și susțină participarea la Revoluție. Acest titlu era însoțit de o mulțime de privilegii: locuințe gratuite, scutiri de impozite, terenuri, spaţii comerciale, indemnizaţii bănești.

 

Această lungă listă de avantaje a avut efecte diferite. Unii s-au declarat scârbiți în fața ideii de a fi recompensați pentru că ieșiseră în stradă să dărâme comunismul și au refuzat să ceară certificate. Alții au fost așa de încântați, încât au cerut recompense chiar dacă participarea lor la Revoluție nu avea nimic de-a face cu eroismul. La un moment dat, s-a ajuns la peste 15.000 de „luptători remarcați”, printre ei aflându-se o mulțime de cazuri revoltătoare: persoane care la Revoluție abia împliniseră 10 ani, foști colaboratori ai Securității și persoane care, în decembrie 1989, omorâseră sau răniseră oameni nevinovați. Sistemul de acordare a acestor certificate a fost atât de viciat, încât era suficient să depui trei declarații ale unor martori care să confirme că te-au văzut pe străzi în zilele Revoluției. Sau pur și simplu să cunoști pe cineva care îți putea face rost de un certificat. De-a lungul anilor, au fost nenumărate scandaluri în jurul acestei povești, soldate cu dosare penale, arestări și condamnări definitive.

 

Rocker și electronist

Suntem la începutul anilor ’90 și tânărul Marcel Ciolacu plonjează cu hotărâre în această breaslă controversată. Se înscrie în Asociația Club 22 Buzău și obține un certificat de „luptător remarcat pentru fapte deosebite”. Grație unui proces-verbal postat pe site-ul secretariatului de stat al revoluționarilor, avem acces la o sinteză a dosarului pe baza căruia și-a obținut certificatul:

 

 

 

După cum se poate constata din această sinteză, declarațiile celor trei martori cu privire la activitatea revoluționară a lui Marcel Ciolacu sunt destul de vagi: „a participat”, “a contribuit”, “a intrat în sediu”. Singurele informații cât de cât concrete sunt cele de la fila 22, care cel mai probabil îi aparțin: în ele se arată că, pe 22 decembrie 1989, Marcel Ciolacu le-a propus colegilor de serviciu să meargă la Consiliul Județean al PCR. Pe drum, Poliția a încercat fără succes să-i oprească. Apoi a intrat în sediul PCR împreună cu alți cetățeni și s-au organizat în CFSN (n.r. – Consiliul Frontului Salvării Naționale, structura provizorie de conducere formată atunci în toate județele din țară).

 

Declarația este nu doar ambiguă, ci și presărată cu minciuni. În orașul Buzău, populația a ieșit în stradă după fuga lui Ceaușescu (22 decembrie, ora 12.10) și nu există nicio informație despre vreo confruntare a manifestanților cu Poliția. De asemenea, numele lui Marcel Ciolacu nu apare pe componența CFSN întocmită la Buzău în acele zile, nici pe varianta restrânsă publicată de ziarele locale, nici pe o variantă extinsă aflată în arhivele revoluționarilor buzoieni. Și partea cu colegii de serviciu pe care i-a mobilizat rămâne o enigmă. În CV-ul de pe site-ul Camerei Deputaților, liderul PSD nu menționează unde lucra în 1989. Primul element biografic apare abia în 1991, când avea 24 de ani și a devenit student al Universității Ecologice (instituție de învățământ care până în 1995 a funcționat fără a fi autorizată). Într-un răspuns scris, Marcel Ciolacu ne-a transmis că, în momentul Revoluției, era „angajat al unei secții a Electronicii Industriale din Buzău”, fără a oferi mai multe detalii.

 

„Nu exista nicio fabrică în Buzău cu numele ăsta, probabil e vorba de Fabrica de Contactoare”, spune revoluționarul buzoian Lionel Zosmer. Acesta povestește că îl cunoștea pe Ciolacu dinainte de Revoluție: „Nu m-a interesat unde lucra pentru că ne întâlneam în principal la distracție. Eram împreună pe la Casa Tineretului, rockeri. A fost prezent la Palatul Comunal în zilele Revoluției, asta știu sigur”.

 

La fel spune și Radu Aurelian, unul dintre cei care au dat declarație de martor în dosarul de revoluționar al lui Marcel Ciolacu: „Nu știu când a venit și ce a făcut, că sunt 30 de ani de atunci și nu pot să-mi amintesc ce-a făcut fiecare. Dar a fost înăuntru și și-a adus contribuția la fel cum și-au adus-o și ceilalți. Merita să ia certificat”.

 

Marcel Ciolacu a refuzat să vorbească despre participarea sa la Revoluție altfel decât în scris. Un consilier personal ne-a transmis câteva răspunsuri evazive, în care liderul PSD precizează: „Dețin certificat de revoluționar și sunt membru al Club 22 din Buzău. În decembrie 1989, eram angajat al unei secții a Electronicii Industriale din Buzău, iar ulterior am devenit membru al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională (n.r. – CPUN este altă structură decât CFSN-ul pe care Ciolacu îl menționează în dosar și s-a înființat la o lună după Revoluție). Participarea la Revoluția din ’89 reprezintă un element de mândrie personală, iar toate acțiunile mele din ultimii 30 de ani demonstrează că niciodată nu am folosit această calitate pentru a beneficia de vreun folos material”.

 

Acest “niciodată”, scris apăsat de Marcel Ciolacu, necesită o completare. În anii ’90, actualul președinte al Camerei Deputaților a fost împroprietărit de statul român cu un hectar de teren în comuna Săpoca, după cum rezultă dintr-un tabel cu revoluționarii buzoieni care au primit diverse beneficii din partea statului. Informația este confirmată de declarația de avere pe care Marcel Ciolacu o depunea în anul 2008: terenul din Săpoca apare la categoria bunuri înstrăinate în ultimele 12 luni. Întrebat punctual de acest teren, liderul PSD a răspuns doar atât: „Nu mai dețin de foarte mult timp terenul la care faceți referire”.

 

Din 2004, legea revoluționarilor s-a schimbat și „luptătorii remarcați” au început să primească și indemnizații bănești. Acestea erau însă condiționate de nivelul veniturilor și Marcel Ciolacu nu s-a încadrat, pentru că deja ajunsese un om politic important la nivelul județului, cu funcții multiple și venituri pe măsură. Ascensiunea lui începuse imediat după Revoluție, când se înscrisese în Frontul Salvării Naționale (partidul înființat de Ion Iliescu și transformat mai târziu în PSD). A fost copilul de suflet al lui Ion Vasile, liderul PSD Buzău vreme de 20 de ani, și a urcat treaptă cu treaptă: consilier local al municipiului Buzău (1996-2000), consilier județean (2000-2004) și viceprimar al orașului (2004-2012). În 2012 a făcut pasul spre politica mare și a devenit deputat în Parlamentul României.

 

 

Marcel Ciolacu (centru) a ajuns om mare la Parlament FOTO: Andreea Alexandru / Mediafax

Câți revoluționari poate duce în spate un disident politic

În această perioadă în care Ciolacu își construia cariera politică, revoluționarii treceau prin momente grele: Guvernul Boc le tăia indemnizațiile, iar unii dintre ei erau arestați pentru fraude. Lucrurile s-au schimbat când PSD-ul s-a întors la putere și Guvernul Ponta a emis o ordonanță de urgență prin care le-a redat drepturile. Pentru a-i tria, totuși, pe cei care urmau să încaseze indemnizații, această ordonanță, emisă în 2014, prevedea înființarea unui nou tip de certificat: „luptător cu rol determinant în victoria Revoluției Române”.

 

Legea spune că acesta poate fi primit numai de cei care „în perioada 14-22 decembrie 1989 și-au pus viața în pericol în confruntările cu forțele de represiune, au ocupat și apărat obiective de importanță deosebită care au aparținut regimului totalitar, doar în localitățile în care, în urma acestor acțiuni și confruntări, au rezultat persoane ucise, rănite sau reținute până la fuga dictatorului”. Știm, e o definiție obositoare, dar merită citită cu atenție pentru că pe baza ei se împart indemnizații care împovărează bugetul de stat cu peste 20 milioane de euro anual.

 

Inițial, doar opt orașe au fost considerate eligibile în raport cu aceste criterii: Timișoara, București, Cluj, Lugoj, Caransebeș, Cugir, Tîrgu-Mureș și Sibiu, adică locurile în care s-a ieșit împotriva lui Ceaușescu când acesta încă era la putere. Circa 6.500 de revoluționari au depus cerere pentru a primi noul tip de certificat, dar Marcel Ciolacu nu se număra printre ei. Părea că a renunțat definitiv la ambiția de a obține beneficii de pe urma participării sale la Revoluție. Era deja ocupat să își clădească drum către vârful PSD, iar Buzăul oricum nu era printre orașele eligibile.

 

Însă, așa cum s-a întâmplat mereu în ultimii 30 de ani, revoluționarii pe care noile prevederi legislative îi lăsau pe dinafară n-au vrut să accepte situația și s-au zbătut ca și alte orașe să fie acceptate. În noiembrie 2016, secretarul de stat Adrian Sanda și alți membri din comisia de evaluare a dosarelor au fost reținuți de procurorii Parchetului General, fiind acuzați că din cei peste 3.000 de revoluționari pe care îi validaseră ca „luptători cu rol determinant” cel puțin câteva sute primiseră certificat în mod ilegal. Printre ei, revoluționari din Brăila, Târgoviște, Herculane și Buzău.

 

În rechizitoriu, procurorii au explicat subterfugiul prin care un oraș precum Buzăul a ajuns să fie eligibil. Legea vorbește despre localitățile în care, în urma confruntărilor cu forțele de represiune, au existat persoane ucise, rănite sau reținute până la fuga dictatorului. La Buzău nu au existat confruntări cu forțele de represiune, dar în dimineața de 22 decembrie Securitatea l-a luat de acasă pe disidentul Gabriel Andreescu, pe care l-a reținut pentru câteva ore (nu pentru că ar fi avut vreo acțiune revoluționară în acele zile, ci în mod preventiv). Revoluționarii buzoieni au prezentat asta ca pe o dovadă că la Buzău au existat reținuți înainte de fuga lui Ceaușescu și 50 dintre ei au primit certificate de “luptător cu rol determinant”. Procurorii au considerat acest subterfugiu ca fiind ilegal, iar în prezent dosarul este în curs de judecare.

 

 

Foto: Lucian Alecu / Mediafax

Povestea merită trecută în analele imposturii: Disidentul Gabriel Andreescu (foto dreapta), arestat de Securitate în 1987 și acuzat de trădare pentru acțiuni anti-ceaușiste, nu are niciun fel de certificat, însă 50 de revoluționari buzoieni și-au luat titlu de erou pe spatele lui și încasează indemnizații lunare. Andreescu se declară scârbit: „Nu contează că s-au folosit de mine, ci că există un întreg sistem viciat care ridiculizează ideea de revoluționar prin solicitarea de beneficii materiale. Ar trebui să se termine cu această rușine”.

 

Explicația unui secretar de stat: „Până s-a ridicat elicopterul, au ocupat și ei”

Descurcăreala celor 50 de revoluționari buzoieni i-a atras atenția și lui Marcel Ciolacu, căruia a început să-i pară rău că n-a cerut și el un certificat de „luptător determinant”. Așa că a împuternicit Asociația Club 22 Buzău să deschidă un proces în numele său, prin care solicită ca secretariatul de stat al revoluționarilor să-i accepte cererea chiar dacă aceasta vine mult după încheierea perioadei în care se putea depune. Instanța acceptă și cererea lui Ciolacu urmează să ajungă la secretariatul de stat. Aici lucrurile trenează: pus în gardă de arestarea predecesorului său, noul secretar de stat Sorin Vintilă Meșter refuză validarea a unui nou val de revoluționari și întârzie analizarea cererilor nou-venite. Pentru aceste ezitări, plătește cu capul: în septembrie 2018, premierul Viorica Dăncilă îl demite din funcție, numindu-l în locul său pe Laurențiu Coca, fost senator PSD.

 

Coca (foto dreapta) e ascultător și înființează o comisie care începe să analizeze cererile revoluționarilor rămași pe dinafară. Lui Marcel Ciolacu îi vine rândul pe 20.03.2019, cererea sa fiind aprobată cu o majoritate de 3 la 2. Cei care votează pentru sunt Laurențiu Coca și alți doi oameni pe care el îi angajase în instituție. Se opun Athena Piceava și Irina Leulescu, reprezentante ale departamentului juridic și responsabile cu verificarea legalității. În procesul-verbal al comisiei, cele două femei au notat că din actele existente în dosarul lui Marcel Ciolacu nu rezultă că acesta ar fi ocupat sediul Palatului Comunal înainte de fuga dictatorului, deci nu se încadrează în lege. Imediat după aceea, Athena Piceava este scoasă din comisie, iar Irina Leulescu își dă singură demisia.

 

 

Loader

Loading…

EAD Logo

Taking too long?

Reload Reload document | Open Open in new tab

Download [3.04 MB]

 

Contactat de Recorder, Laurențiu Coca (demis din funcție după instalarea Guvernului Orban) spune că decizia comisiei pe care a condus-o n-a fost influențată politic și că, după părerea lui, Marcel Ciolacu și ceilalți revoluționari buzoieni merită certificate chiar dacă n-au ocupat Palatul Comunal înainte de fuga lui Ceaușescu: „Merită, pentru că au fost acolo. Până s-a ridicat elicopterul (n.r. – elicopterul cu care cuplul Ceaușescu a fugit de pe Comitetul Central), au ocupat și ei”.

 

În ultimul an, cât a condus secretariatul de stat al revoluționarilor, Laurențiu Coca a aprobat cererile a peste 500 de revoluționari care au solicitat titlul de “luptător determinant” deși anterior fuseseră respinși. Printre ei se află persoane care au decizie definitivă în instanță că nu au dreptul să ia certificat și persoane care ies în afara legii pentru că au participat la Revoluție ca angajați, în exercitarea acțiunilor de serviciu. Un exemplu este Alexandru Mironov, angajat la Radioul Public în decembrie 1989. El are certificat de revoluționar, deși Revoluția l-a prins la locul de muncă. „Mironov e cel care a anunțat la radio fuga dictatorului, deci mi se pare normal să aibă certificat”, spune Laurențiu Coca. Alt nume cunoscut aprobat de comisia sa este fostul fotbalist și antrenor Cornel Dinu. Acesta a povestit, în repetate rânduri, că principala sa activitatea la Revoluție a fost aceea de a o proteja pe soția lui Ion Iliescu.

 

Toți acești revoluționari controversați care au trecut prin comisia condusă de Laurențiu Coca au fost ulterior aprobați de Comisia parlamentară a revoluționarilor, condusă de deputatul PSD George Sefer, și apoi trimiși la Cotroceni pentru a fi validați prin decret prezidențial. În vara acestui an, administrația prezidențială a sesizat Parchetul General cu privire la neregulile din lista pe care a primit-o, însă președintele Iohannis n-a mai așteptat ca justiția să se pronunțe și, pe 10 decembrie, a semnat un decret prin care consemnează titlul de „luptător cu rol determinant” pentru un număr de 529 de revoluționari. Marcel Ciolacu nu figurează pe această listă, urmând cel mai probabil să apară într-un decret viitor, laolaltă cu alți revoluționari care au fost aprobați de comisia Secretariatului de stat al revoluționarilor și așteaptă un nou decret al președintelui.

 

În răspunsurile scrise transmise către Recorder, Marcel Ciolacu ne-a declarat că, dacă va obține certificatul care vine la pachet cu indemnizația de 2.000 de lei pe lună, decizia lui „este aceea de a nu ridica banii”.

 

Pe cine mai plătim: revoluționari care au luptat împotriva comunismului, dar au colaborat cu Securitatea

La 30 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, imaginea revoluționarilor pare mai compromisă ca niciodată. Dosare de corupție care își așteaptă sentința, certificate acordate pe criterii politice și impostori care țin cu dinții de privilegii pe care nu le merită. Secretariatul de stat al revoluționarilor, denumit mai nou Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Împotriva Regimului Comunist, este condus provizoriu de Octav Bjoza, care spune că nu vede nicio rezolvare. Bjoza vine din funcția de subsecretar de stat însărcinat cu problemele deținuților politici și spune că nu vrea să rămână în funcția de secretar de stat al revoluționarilor: „Eu vin dintr-o altă lume, a moralității și a demnității. Nu prea am ce căuta aici și sper să nu mă prindă Anul Nou pe acest scaun. În ultimii ani, trei secretari de stat ai revoluționarilor au plecat din funcție arestați, deci e clar că sunt foarte multe nereguli.”

 

Bjoza ne-a explicat că în instituție situația este atât de gravă încât, după ce a fost sesizat de administrația prezidențială, Parchetul a cerut dosarele a sute de revoluționari, dar angajații din secretariat refuză să le trimită. De asemenea, Consiliul Național de Studiere a Arhivelor Securității a trimis, în ultimii ani, decizii de colaborare cu Securitate pentru aproximativ 200 de revoluționari: „A ajuns lista aici și nimeni nu i-a dat curs. Trebuia trimisă la Casa de Pensii pentru a stopa indemnizațiile celor care au primit decizii de colaborare, dar au refuzat să o facă”. Întrebat de ce nu o face el, Octav Bjoza a răspuns: „Eu sunt interimar și nu mă pot băga în povestea asta. Nu vă închipuiți cât de greu se poate face ordine aici. E o situație fără rezolvare”.

 

CELE MAI RECENTE

„Toate sunteți ale mele!”. Arhidiaconul și elevele de la Seminar

INVESTIGAȚII

„Toate sunteți ale mele!”. Arhidiaconul și elevele de la Seminar

UPDATE

 

: Un al doilea profesor de la Seminarul Teologic din Baia Mare pleacă din instituție din cauza acuzațiilor privind relații nepotrivite cu elevele minore. În urma investigației

 

 Alina Păduraru , Isabela Pop

Pe aici nu se trece fără șpagă! Investigație în vămile României

INVESTIGAȚII

Pe aici nu se trece fără șpagă! Investigație în vămile României

În urmă cu trei luni, România a ratat din nou aderarea la spațiul Schengen, în suspinele unei întregi clase politice, care s-a declarat revoltată și dezamăgită. Dar își doresc cu

 

 Alex Nedea

 

Eroul Ciolacu. Liderul PSD are certificat de revoluționar și a cerut preschimbarea pentru a avea dreptul la indemnizație

 

/

//////////////////////////////////////////////////

 

 

 

Biserica și manipularea maselor, explicate din interior: „Partidul are nevoie de voturi, BOR are nevoie de bani”

 

 

Redacția Recorder

 

Videoreportajul „Marșul ipocriziei”, publicat ieri pe Recorder, l-a determinat pe Ilie Toader, fost preot ortodox, să ne trimită un text despre cum se vede din interior implicarea Bisericii în manipularea maselor. Toader a slujit vreme de 11 ani în mai multe parohii din Buzău și Vrancea, iar în 2017 a ieșit din preoție, publicând, sub pseudonimul Ion Aion, cartea „Spovedania unui preot ateu”. Am hotărât să publicăm textul, considerându-l relevant în contextul dezbaterilor din ultimele săptămâni.

 

Am citit și eu acel comunicat al BOR, care își dezminte implicarea în chestiunea referendumului, plasând răspunderea pe seama ONG-urilor creștine. O minciună venerabilă, nu a preoților de rând, ci a conducerii (fac această distincție pentru cei mai puțin familiarizați cu modul în care funcționează instituția).

 

La porunca ierarhilor, adică a ălora care conduc BOR și care pot fi recunoscuți după căciuloaiele sclipitoare (ca niște tomberoane aurite și răsturnate, din care curg ei), la porunca lor, bieții preoți și oamenii bisericilor au trebuit să meargă din casă-n casă și să strângă semnături pentru referendum, au tipărit teancuri de formulare la fiecare parohie, s-au rugat de enoriași slujbă de slujbă, fiecare preot având normă minimă de semnături pro referendum (raportată la mărimea parohiei) cu care era acceptat să se prezinte la sediile centrale.

 

Fără implicarea directă și publică a BOR nu ar fi existat referendum.

 

Iar acum, adresându-se aceluiași public de la care au fost cerșite semnăturile, mai-marii turmei îi trântesc în ochi ultima speță a ipocriziei: auzi, Cerule, să le spui tocmai făptașilor că n-au fost ei, în speranța că unii chiar o să creadă!… „Băi Grigore, anul trecut când am venit la tine-n poartă, din mila Celui de sus, să știi că n-am venit”. Iar cei ce cred sunt duium, că puterea credinței e mare, uneori mai mare decât puterea elementarului discernământ.

 

Astfel, ricoșând din minciună-n prostie, destinul și-a urmat năucit cursul spre situația prezentă, precum urmează: luptători împotriva năravurilor minoritare sunt aceiași care anul trecut îl aplaudau pe proaspăt „ciocănitul” Pomohaci, ori îi pupau mâinile și-i luau apărarea episcopului pedofil de Huși. Orchestratori ai referendumului sunt cei care nu sunt ei. În țara asta fură ăia care de treizeci de ani doar nu fură. Iar duminică vor îndemna la referendum împotriva homosexualității amar de călugări care nicidecum abia așteaptă sfârșitul slujbei, masa obștească și vremea de odihnă, ca să se prindă-n sobor de-a… peștera și țurțurelu’.

 

Apropo de călugări, că oricum mi-am călcat jurământul tăcerii pe care mi-l luasem singur (dar promit că mă voi abține până la următorul referendum): unul cărunt, împuțit și încă în activitate pastorală, neînțelegând că eu am publicat un roman, trudit mai bine de un an ca să construiesc personaje, glume și tot cadrul prielnic unei spovedanii de gânduri, a ținut morțiș să ne întâlnim. Voia să scriu o carte despre el, „Spovedania unui călugăr ateu”, și a început să-mi spună cum ejacula în timp ce spovedea creștine tinerele și alte scârnăvii din haznaua mănăstirească. Duminică, ăsta te va îndemna la referendum, Grigore dragă!

 

Da’ apropo de referendum și de călugări – că tot mi-am stricat conduita acum, însă asta și gata: În urmă cu niște ani, predam Greaca veche la un seminar de maici. Într-o dimineață m-am pomenit singur în școală, nicio măicuță… „Ce boala”, zic, „astea iar joacă fotbal”. Fuseseră duse toate la vot, unde au făcut „ascultare”, votând ce li se dictase. Pentru ele n-avea nicio importanță, le amuza întâmplarea. Per total, însă, are: BOR e singura instituție din România cu reprezentanți pretutindeni, în toate cătunele, cu acces în casele și convingerile oamenilor, cu zeci de mii de angajați, cu o masă uriașă de simpatizanți creduli, cu mii de călugări așteptându-și porunca șamd. După victoria zdrobitoare în lupta pentru ora de Religie, conducerea BOR a devenit mai conștientă de uriașa putere socială pe care încă o deține, iar acest referendum e un pas nou și mult mai substanțial în exercitarea acestei puteri.

 

Pe de altă parte, BOR, în funcționarea actuală, rămâne o instituție total dependentă de banii publici și, deci, de factorul politic decizional. Fără contribuțiile lunare de la Bugetul de stat, cele mai multe parohii ar intra numaidecât în faliment.

 

Pe scurt, așa se spală o mână pe alta. Partidul are nevoie de voturi, BOR are nevoie de bani. Împreună au nevoie de același electorat – majoritar, ascultător, cât mai precar. O tot mai fățișă Coaliție pentru Fățărnicie, sfruntând lozinci mărețe cu care masele sunt fidelizate și momite la urne încă o dată.

 

Nici eu și nici tu n-am văzut sumele uriașe aruncate din nou. Pentru noi vor fi doar niște șiruri de cifre scăzute din conturile statului. Pe nimic.

 

Însă eu am văzut un doctor plângând în genunchi înaintea mea, descărcându-și sufletul pentru pacienții pierduți tot pe nimic, fiindcă nu a rămas nimic de spitale. Între timp a și plecat din țară. Am văzut oameni murind din nimic, din câte o infecție sau din lipsă de medici, din lipsă de toate. Și am văzut o copilă atât de frumoasă!… Am văzut-o horcăind și sufocându-se sub ochii mei, pentru că țara asta nu i-a putut oferi la timp nu știu ce amărâtă de operație pulmonară. Măi omule, copilul ăla și-a înfipt mâinile în mine când a rămas fără aer. Și acum îi simt degețelele aici, în carnea mea. De-aș putea să-ți spun ce mi-a zis… dar nu pot, că e spovedania ei.

 

A murit degeaba, absurd, NEDREPT, pe nimic.

 

În aceeași săptămână mi-am dat demisia din preoție.

 

A trecut mai bine de un an de atunci, timp în care am rezistat multor presiuni, venite în special din partea mass-media, și nu am spus nimic „din casă”. Am ales astfel din mai multe motive. De această dată însă, iertat să-mi fie, nu m-am putut abține.

 

Singura apariție publică pe care Ilie Toader a avut-o după ieșirea din preoție a fost pentru Recorder, în urmă cu un an.

 

Biserica și manipularea maselor, explicate din interior: „Partidul are nevoie de voturi, BOR are nevoie de bani”

 

/////////////////////////////////////////////////

 

 

 

Cum îţi dai seama că eşti manipulat. Cele 10 principii ale manipulării maselor

 

 

Tehnică destul de veche, manipularea este din ce în ce mai prezentă în vremurile noastre, în viața socială, în reclamele publicitare, în politică, dar și în relațiile interumane. Ce este manipularea și care sunt metodele ei de acțiune?

 

În calitate de ființe sociale, fiecare dintre noi respectăm un set de reguli. Reguli care țin de colaborare, de reciprocitate (trebuie să știm să oferim și să primim), de empatie, de încredere și de multe alte aspecte pe care aproape că le aplicăm automat în viața de zi cu zi. În acest context, un manipulator poate fi definit ca acea persoană care folosește acest set de reguli de viață socială pentru a obține avantaje personale sau pentru a-și exercita pur și simplu controlul asupra celorlalți. Astfel, în loc să respecte, de exemplu, regula colaborării, manipulatorul va încerca să „seducă” o altă persoană care să facă lucrurile pe care, în mod normal, ar trebui să le facă el, fără să îi întoarcă acest favor. De asemenea, în loc să fie atent la sentimentele celorlalți (empatie), el va acționa astfel încât să joace regula empatiei în sens unic („dacă nu îmi dai ceea ce doresc, mă vei face să sufăr”). Cu alte cuvinte, cel sau cei pe care vrea să îi controleze nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de a obține beneficii sau avantaje personale. De pildă, atunci când un manipulator face un compliment, nu îl face pentru plăcerea celuilalt, ci cu gândul că va obține ceva în schimb. Pe aceste principii se bazează și metodele la care recurg escrocii sau psihopații, care efectiv jonglează cu normele sociale de reciprocitate, confidență și colaborare. Principalele elemente ale manipulării sunt inițiatorul sau beneficiarul, publicul țintă și scopul urmărit.

 

Suntem toți manipulatori la scară mai mică sau mai mare

 

La un moment dat sau mai multe în viață, toți ajungem să manipulăm. Însă respectând anumite limite! Este vorba, în acest caz, de unele aspecte „normale” în relațiile umane. Vorbim despre manipulare atunci când personalitatea unui individ sau a mai multora este condusă de relații sociale bine dirijate. Este adevărat că unele persoane, cum sunt cele care dețin unele funcții importante, sunt mai susceptibile de a le manipula pe celelalte.

 

Există manipulare conștientă (ca în cazul politicienilor) sau inconștientă (o persoană aflată în dificultate, care atrage atenția asupra sa, fără să își dorească acest lucru).

 

Cele 10 principii ale manipulării formulate de Noam Chomsky

 

Tehnicile de manipulare în masă se referă la ansamblul de principii de influențare care permit dirijarea opiniei publice în scopuri politice, economice sau strategice. Lingvistul Noam Chomsky a formulat zece principii ale tehnicilor de manipulare în masă:

 

1 – distragerea atenției de la problemele reale și orientarea către alte subiecte, care au însă un impact mare;

 

2 – crearea unor probleme grave, care să antreneze opinia publică;

 

3 – aplicarea treptată a măsurilor dure;

 

4 – obținerea acordului maselor pentru măsuri dure pe viitor (cu scopul de a face publicul să accepte măsuri nepopulare, dar „necesare”);

 

5 – atribuirea unei gândiri infantile publicului (folosită mai ales de reclamele publicitare, care ajung să îl trateze pe spectator ca pe un copil cu handicap mintal);

 

6 – apelul permanent la emoții;

 

7 – menținerea publicului în ignoranță;

 

8 – încurajarea publicului să se complacă în mediocritate;

 

9 – înlocuirea sentimentului de revoltă cu cel al vinovăției (inducerea credinței că oamenii sunt ei înșiși vinovați de propria nefericire);

 

10 – recurgerea la toate strategiile pentru a profita de punctele slabe ale publicului.

 

Cum recunoaștem un manipulator

 

În linii mari, ne putem da seama că avem de-a face în viața de zi cu zi cu un manipulator atunci când acesta ne-a luat mult (din energie, emoții etc.) fără să ne aducă nimic în schimb. Lucrurile devin evidente atunci când avem convingerea că am fost folosiți de cineva (de pildă, pentru ca acesta să fie avansat profesional).

 

Recunoaștem ușor un manipulator după modul în care știe să se joace cu punctele sensibile ale unei persoane și după ușurința cu care apasă pe butonul corect. În multe cazuri, manipulatorul poate seduce mai repede o persoană care se culpabilizează ușor. Și cei foarte sinceri și care pun accent pe încredere pot cădea destul de repede în capcana manipulatorului, deoarece acesta știe să facă apel la un discurs în care va pune accent pe valorile umane, pe prietenie și pe confidența absolută.

 

Una dintre cele mai frecvente tipuri de personalități în acest sens este cea a manipulatorului narcisist. Acesta folosește o următoarea tehnică: la începutul relației manifestă o aparentă simpatie, după care afișează puncte comune cu cele ale interlocutorului, precum și o falsă atitudine înțelegătoare și protectoare. Toate acestea vor fi folosite în doze bine stabilite pentru a-și atinge scopurile.

 

 

 

https://dailyrenate.ro/cum-iti-dai-seama-ca-esti-manipulat-cele-10-principii-ale-manipularii-maselor/

 

 

 

//////////////////////////////////////////////////

 

 

 

Sistemul se hrănește din prostia plebei

 

 

 

 

Posted by justitiarul

 

 

 

Nu te-ai săturat să fii păcălit? Ai fugit de ziare pentru că erau plătite „de ăia” şi te-ai refugiat în televiziuni. Ceva mai târziu ai constatat că şi în spatele televiziunilor erau „tot ăia” şi ai zburdat pe net. Unde, ceva mai târziu, ai constatat, din nou pe propria-ţi piele, că în spatele „ălora de pe net” erau „tot ăia”. Şi te-ai refugiat pe reţelele de socializare. unde acum constaţi cu stupoare că în spatele ăstora sunt „tot ăia”. Şi cauţi să fugi în altă parte.

 

Dacă ai fi trăit în alte timpuri erai mort după prima eroare. Dacă, printr-un noroc teribil, scăpai cu faţa curată, a doua eroare sigur ţi-ar fi fost fatală. Nimeni nu ţi-ar fi acordat, cu atâta largheţe, atâtea şanse. Nimeni nu ar fi lăsat atâta prostie să rămână atâta amar de vreme nepedepsită exemplar. Şi asta nu din ticăloşie, ci pentru că acelea erau vremuri în care se trăia real şi se murea real.

 

Acum lumea s-a schimbat. Trăieşti în cea mai bună dintre lumile care-ar fi putut fi inventate vreodată pentru tine. Ţi se permite să greşeşti de nenumărate ori şi „s-o iei de la cap” de fiecare dată. Nu mai ai frica pedepsei capitale, nu te mai sperie posibilitatea ca brusc, într-un miez de noapte, să-ţi găseşti sfârşitul pentru că n-ai judecat corect. Nu, acum o iei de la capăt. Iar jocul în care eşti parte e jocul în care tu te lupţi cu „ăia”. Iar „ăia” te înving de fiecare dată şi tu eşti lăsat să te refugiezi, să-ţi refaci forţele şi „s-o iei de la cap”.

 

Faptul că „ăia”, cu toate că-ţi pot frânge oricând aripile n-o fac, nu ţi se pare absolut deloc dubios. De parcă ar fi o axiomă fundamentală a vieţii. Dar ea nu este. Şi o ştii bine, dar preferi să uiţi evidenţa asta care, în alte vremuri, îţi activa instinctul de conservare. Te-ai obişnuit cu „iertarea” şi cu „luatul de la cap”. Şi nu ţi se pare absolut nimic în neregulă că totul, dar absolut totul, se desfăşoară ca într-un film în care secvenţele se repetă cu absurditate. Mai mult, îţi place!

 

„Ei”, dacă ţi-ar vorbi, ţi-ar spune că e un joc de-a „şoarecele şi pisică”. Dar o vor face doar pentru a-ţi distrage atenţia. Ar trebui să ştii că nu ăsta e adevărul. Sau că e doar o parte a lui. Însă o parte, chiar dacă e o parte de adevăr, tot o minciună este. Ţi-ar mai spune şi că au redus „fatalitatea” la zero, adică s-au hotărât să te ierte de fiecare dată pentru că se hrănesc din prostia şi din timpul tău. Poate că ţi-ar mai spune că a-ţi permite „s-o iei mereu de la cap” e o formă de a te menţine prost şi de a te face să-ţi pierzi timpul cu nimicuri. Şi că nu te mai omoară ei pentru că oricum timpul o face singur. Iar pe ei îi interesează timpul.

 

Acestea sunt poate cele mai importante rânduri pe care le vei citi în viaţa asta. Depinde, desigur, de cât citeşti şi, mai ales, de unde. Însă reţine că probabilitatea ca acestea să fie cele mai importante informaţii pe care le primeşti este extrem de mare. Ca, de altfel, şi probabilitatea ca, în loc de a te chinui să înţelegi ce-am avut spus să ridici din umeri căutând „s-o iei de la cap” în altă parte.

 

                                                                                                                                             Dan DIACONU

 

https://www.justitiarul.ro/sistemul-se-hraneste-din-prostia-gloatei/

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////////////

 

 

 

Ipocrizia justiției și telefonul cu fir

 

 

Posted by justitiarul

 

 

Pentru un străin ce are afaceri judiciare în România, poate părea ciudat faptul că mijloacele de comunicare ale justițiabilului cu reprezentanții sistemului de justitie, direct sau prin avocat, se opresc la telefonul fix de birou. Deși este campioana europeană la viteză pe internet și numărul de telefoane mobile, România s-a blocat în epoca pagerului și a centralelor telefonice cu operator și “interior” la care nu răspunde nimeni.

 

Care este motivul pentru care polițiștii, inspectorii de tot felul, procurorii și judecătorii evită cu obstinație să comunice pe emailurile și telefoanele personale pentru a “ușura” comunicarea și rezolvarea lucrărilor?

 

Motivele sunt două, în opinia mea:

Primul constă în aroganța și superioritatea manifestată de aceștia în raport cu cetățeanul.

Arhivele instanțelor, sediile poliției, parchetelor sau instanțelor judecătorești au devenit citadele inexpugnabile, fără drept de acces pentru muritorii de rând. Toate punțile de comunicare cu exteriorul sunt tăiate, nici măcar banalele audiențe cu conducerea nu mai sunt disponibile în aceste vremuri de izolare instituțională. Singurele persoane agreate în interiorul acestor veritabile fortărețe sunt curierii ce livrează mâncare și inevitabil, reprezentanții Oriflame…În rest, comunicarea Instituției cu exteriorul este eminamente unidirecțională, prin viramentele periodice ale salariilor pe cardurile acestor “martiri” ai Justiției, “condamnați” la izolare instituțională și pensionare timpurie.

Un al doilea motiv pentru care acești vajnici apărători ai Justiției se feresc să intre în era comunicațiilor personale, este frica de acuzația de șpagă. Într-o țară ce dospește de paranoia, cu un Sistem în care toată lumea ascultă și urmărește pe toată lumea și tot ce se spune sau se scrie este supus interpretărilor de moment, a nu comunica deloc este preferabil oricărei comunicări inocente. Acest obicei s-a extins până și în rândul anumitor avocați, care preferă să nu posede și utilizeze telefonul mobil, din aceleași rațiuni, un exemplu celebru fiind cel al avocatului și profesorului de drept penal Ion Neagu. În mod evident, asta nu înseamnă că avem mai puțină corupție, ci doar că onor-reprezentanții Sistemului au învățat doar cum să se ferească mai bine de ochii iscoditori ai “dușmanului”, căci în România, toată lumea are dușmani, de la maneliști la președinți.

 

Pentru mine, așadar, primul semn de însănătoșire al Justiției va fi cel al unei comunicări firești, normale, a justițiabilului cu “inabordabili” funcționari ai Sistemului. Restul e cancan.

 

1. Mihai RAPCEA(www.rapcea.ro)

 

https://www.justitiarul.ro/ipocrizia-justitiei-si-telefonul-cu-fir/

 

/

//////////////////////////////////////////////////

 

 

 

România subjugata

 

 

A fost distrugerea economiei românești de după 1989 planificată, așa trebuia să fie în procesul trecerii la capitalism sau așa s-a întâmplat? De răspunsul la această întrebare depinde inclusiv viitorul nostru.

 

Agricultura a fost făcută praf, terenurile fărâmițate, averea (la propriu) a IAS-urilor și CAP-urilor a fost pur și simplu devalizată. În anii de după ’89, până târziu în anii ’90, după ce au fost împroprietăriți cu câte-o palmă de pământ, țăranii s-au apucat să-l muncească cu calul și boii. România a realizat cel mai mare salt înapoi și s-a întors, de la agricultura mecanizată la agricultura manuală. Asta însemna Capitalismul? Văzând că nu-l pot munci, țăranii au început să-l vândă sau să-l arendeze. Cine l-a cumpărat? Într-o mare pondere străinii.

 

În vara lui 2013, un fost ministru al agriculturii de la începutul anilor ’90 mi-a spus că distrugerea agriculturii a fost un proces bine gândit, planificat și coordonat dintr-o țară din Europa, al cărei nume îl știu, „mare prietenă” a României, speriată de potențialul agricol enorm al României. Dovezile au fost copleșitoare.

 

Agricultura României a fost distrusă cu intenție din afara țării.

 

Programul de privatizare, a se citi programul prin care sistemul energetic al României respectiv industria României a fost vândută străinilor a fost impus României și coordonat milimetric, la amănunt, de către Fondul Monetar Internațional și de către Banca Mondială. Guvernele României, fie ele Ciorbea, Radu Vasile, Isărescu și Năstase disperate pentru că economia se blocase și intrase, repet, intrase în incapacitate de plăți au acceptat fără să crâcnească programul de distrugere și înstrăinare a economiei românești. Practic, în opt ani România a pus la pământ ce se construise în ultimii 70-80 de ani, înainte și de venirea comuniștilor. In acest sens cazul „Malaxa-Republica” este elocvent.

 

Au știut cei de la FMI și BM ce fac?

 

Desecretizarea acțiunilor din Țările Conului de Sud, în mod special Argentina, Brazilia, Chile, Uruguay, ne arată că era un plan bine stabilit prin care Supranaționalele să preia controlul unei țări.

 

Ultimul pas, al preluării totale a economiei, al exodului masiv al românilor in lume și al transformării României într-o piață de consum, prin care românii, care muncesc inclusiv la Supranaționale, cumpără tot produsele lor, de multe ori mai proaste, a fost dus la îndeplinire în mod special prin distrugerea, la propriu, prin arestarea și condamnarea capitaliștilor români.

 

Ținta DNA nu au fost și nu sunt politicienii, ci CAPITALIȘTII ROMÂNI care trebuiau distruși. Cazurile Adamescu, Ioan Nicolae, sau „Carpatica” sunt doar exemple dintr-un șir lung de capitaliști români, eliminați, unii la propriu, cum este cazul Adamescu, pentru a face loc Supranaționalelor și capitalului străin. Ei au avut tot timpul sprijinul a ceea ce numim Stat Paralel, Binom, SRI-DNA, desigur cu concursul unor politicieni.

 

Vă prezint doar o părticică dintr-un studiu de acum o lună: „Capitalul străin este majoritar în special în sectoare industriale care contribuie la exporturile României, precum rafinarea țițeiului, într-o proporție de 97%, industria de automobile, 96%, fabricarea de mașini și utilaje, 80%, industria metalurgică, 81% și telecomunicații, 84%.”. Fără comentarii!

 

Acum cred că înțelegem de ce Supranaționalele și Neomarxiștii sunt disperați că Securitatea și DNA ar putea pierde controlul asupra economiei românești, iar povestea cu „Lupta împotriva corupției” este doar praf în ochii românilor, mai ales că au mai rămas de furat Portul Constanța și multe altele.

 

Dar dacă românii se deșteaptă și văd ce se întâmplă cu adevărat?

 

                                                                                                                                                Gelu VIȘAN

 

România subjugată

 

////////////////////////////////////////////////////

 

 

Jaf de proporții biblice în pădurile României (II)

 

Hoții de lemn și complicii acestora au chelit dealurile Gorjului La circa un an după ce Comisia Europeană a atenționat […]

 

 

La circa un an după ce Comisia Europeană a atenționat România să combată exploatarea forestieră ilegală și a activat procedura de infrigement împotriva țării noastre, ies la iveală noi și noi dovezi despre jaful dement din domeniul forestier. Încă de la începutul anului trecut jurnaliștii au atenționat opinia publică asupra faptului că hoții de lemn nu mai au nicio limită și că, cel puțin în județele Gorj, Dolj, Olt, și Râmnicu Vâlcea și Mehedinți atacul asupra fondurilor forestiere public și privat este coordonat chiar de cei plătiți să combată acest tip de infracțiuni : șefii și angajații ocoalelor silvice, inginerii silvici, pădurarii, polițiștii, șefi din cadrul Gărzii Forestiere sau angajații Ministerului Mediului Apelor și Pădurilor numiți în funcții “pe sprânceană”, pentru a închide ochii și pentru a ascunde rapoartele dezastruoase din teren. În ultimile luni, un val de adrese, sesizări și plângeri au ajuns la comisiile de disciplină din domeniu și la ministerul de resort. În acest episod ne ocupăm de cei care chelesc munții și dealurile Gorjului.

 

            În timp ce țări ca Brazilia lansează sateliți pentru monitorizarea defrișărilor din jungla amazoniană, autoritățile române slabe și corupte nu văd pădurea din cauza cioturilor rămase în urma jefuitorilor cu gulere albe. Zilele acestea am aflat dintr-un comunicat al Inspectoratului General al Poliției Române (IGPR) că, o acțiune fulger a poliţiştilor Direcţiei de Ordine Publică, care au efectuat “peste 1.000 de controale pentru verificarea provenienţei, prelucrării, depozitării şi valorificării lemnului, precum şi pentru verificarea legalităţii transportului materialului lemnos”, ar fi produs 324 de dosare penale. Sancțiunile contravenționale s-au ridicat la cca. 360.000 lei, s-au confiscat mii de m.c. de lemn fără documente legale, în valoare de câteva sute de mii de lei. Cifrele comunicate de IGPR în urma acestei acțiuni sunt importante, dar se referă la hoții mărunți, nu ating fondul problemei. Adevărații “barosani” din primele eșaloane, care girează complicitățile instituționale și hoțiile silvice de milioane de euro, sunt de neatins. Continuăm să vă prezentăm mărturii, filmări și documente despre modalitățile în care “barosanii” Ministerului Mediului Apelor și Pădurilor ( MMAP), din conducerea Gărzii Forestiere sau din ocoalele silvice mușamalizeză furturile, acoperă hoția și intimidează angajații corecți.

 

Dosare penale în stand-by

 

            La jumătatea lunii octombrie a anului 2020, șeful Ocolului Silvic Tismana, Ion Tăerel, inginerii silvici Alexandru Grecescu și Tiberiu Nicolae Logăscu, tehnicianul silvic Daniel Văcaru, pădurarul Daniel Tănasie și omul de afaceri Petrișor Tănasie, zis „Pașa” au fost arestați la domiciliu după ce au fost prinși când marcau ilegal sute de cioturi de arbori furați din pădurile Gorjului. Jurnaliștii din presa centrală au relatat cum, în timpul perchezițiilor, omul de afaceri își sfătuia nora, prin SMS, să îngroape banii și aurul în grădină. Procurorii de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj au constatat că între membri grupării exista o înțelegere, pădurarii și inginerii silvici primind mită pentru a închide ochii la infracțiuni. Mai exact, inginerii silvici marcau arborii subțiri, iar agenții economici îi tăiau pe cei de mari dimensiuni. Transporturile de lemn ilegale se făceau în mod repetat în baza aceluiași aviz. Ulterior, angajații corupți marcau cioturile tăiate ilegal ca fiind arbori doborâți de vânt. Tiberiu Logăescu a primit mită un autoturism BMW seria 7 de la patronul unei fabrici de cherestea, polițele de asigurare fiind plătite de firma acestuia, SC Șupelnița SRL.

 

 

            Episodul anterior al serialului “Jaf de proporții biblice în pădurile României (I)” a fost bazat, printre altele, pe referatele, mărturiile și sesizările lucrătorilor silvici curajoși din județele susmenționate. Conform documentelor intrate în posesia noastră, doctor inginer, Cătălin Dinucă, șef de serviciu în cadrul Gărzii Forestiere Mehedinți-Gorj (subordonată Gărzii Forestiere Râmnicu Vâlcea), a semnat numeroase referate adresate forurilor superioare responsabile de fondurile silvice și cinegetice din aria sa de responsabilitate. Am luat legătura cu Dinucă la indicațiile surselor noastre din cadrul Gărzii Forestiere Râmnicu Vâlcea, dar acesta a refuzat să comenteze informațiile apărute în presă, pentru că “există pe rolul parchetelor competente, cel puțin un dosar penal”. Rămâne de văzut cine sunt tartorii ilegalităților silvice din primele eșaloane, adevărații protectori ai furtului național, cei fără de care dealurile și munții României ar fi scăpat intacte. Este vorba despre șefi și șefuți din cadrul Ministerului Mediului Apelor și Pădurilor, Regiei Naționale a Pădurilor, Gărzii Forestiere Naționale, ș.a., ca să nu mai vorbim despre direcțiile de control și anticorupție aflate în subordinea acestora.

 

Eșaloanele inferioare ale jafului

 

            Am reușit să vorbim cu Iulius Marian Lihu, pădurar în cadrul Ocolului Silvic Cărbunești, unul dintre cei mai vocali critici ai inactivității ocoalelor silvice din județul Gorj și ai Gărzii Forestiere Râmnicu Vâlcea. După ce a denunțat furturile masive din fondul forestier al județului, prin numeroase declarații la poliție și rapoarte adresate Direcției Silvice Gorj, în atenția Regiei Naționale a Pădurilor și către șefii săi, pădurarul s-a trezit cu numeroase controale menite să-i oprească ieșirea în teren. A fost vânat și hăituit continuu tocmai de cei care erau obligați să protejeze pădurea. Lihu a dat nume și a descris clica de interese din eșaloanele trei și patru care se află în spatele acțiunilor de tăiere ilegală a fondului silvic.

 

            “Grigore Udroiu, pădurar la Ștefănești, aflat în prag de pensionare, a făcut schimb de cantoane cu Alin Pârvan, pădurar la Târgu-Cărbunești. Până aici, nimic anormal, numai că, încrengătura intereselor în Direcția Silvică Gorj e mai deasă decât o pânză de păianjen. Fiul lui Grigore Udroiu, Nicolae Adrian Udroiu, este inginer șef fond forestier în cadrul DS Gorj și foarte bun amic cu Pârvan. Mai mult, legătura dintre cele două familii e consolidată, suplimentar, prin faptul că tatăl lui Pârvan e brigadierul lui Grigore Udroiu. Nicolae Adrian Udroiu, fiind unul din grupul de apropiați ai directorului DS Gorj, Ovidiu Cârstoc, acesta nu avea cum să nu semneze documentația înțelegerii dintre cele două familii, cu riscul de a încălca regulamentele interne ale instituției. Astfel, s-a ajuns în situația în care Alin Pârvan să coordoneze ambele cantoane, în detrimentul pădurarului Iulius Lihu, care nu a fost adus mai aproape de casă, așa cum prevede Regulamentul intern al Direcției Silvice și face naveta la câteva zeci de km depărtare de locul de domiciliu.”, nota jurnalistul gorjean Claudiu Matei în ianuarie 2020. 

 

Cum au falsificat hărțile Amenajamentului Silvic

 

            Așa am aflat și noi că, în disperare de cauză, la începutul anului trecut, Marian Lihu s-a adresat presei locale. Pădurarul a pus la dispoziția jurnaliștilor imagini șocante cu ce a rămas din câteva parcele din pădurea pe raza Cantonului Silvic Târgu Cărbunești. Sub titlul Un pădurar acuză: Șefii Direcției Silvice Gorj, complicități pe ,,barosăneală”!, jurnaliștii de la cotidianul local Gorjeanul dezvăluiau încrengătura de interese din cadrul Direcției Silvice Gorj, împânzită de familii și amici care, prin metoda “schimbului scriptic de cantoane” acoperă “cioatele, adică arborii a căror tăiere nu poate fi justificată”. Sistemul clientelar în cadrul D.S. Gorj, vechi și consolidat de-a lungul timpului a reacționat.

 

,,După ce am aflat, am stat de vorbă cu familia Udroiu și i-am întrebat de ce au făcut asta și mi-au răspuns <pentru că au fost alții mai barosani ca tine!>”, povestea pădurarul Lihu.

 

            La numai un an distanță, în luna ianuarie 2021, Lihu a revenit cu noi declarații și dovezi, în articolul intitulat VIDEO. ULUITOR! Cum se fură pădurea de sub ochii șefilor RNP, ai celor din Direcția Silvică și Garda Forestieră! ”Mă lupt singur cu întreg sistemul silvic din Gorj!”, în cotidianul gorjonline.ro, referitor la tăierile ilegale de pădure dintr-un canton aflat sub autoritatea Ocolului Silvic Târgu Cărbunești. Pădurarul povestea că, în urma unui control, efectuat în 2020, în cantonul Ștefănești, au fost descoperite importante tăieri ilegale din fondul silvic. O firmă particulară exploatase material lemnos în afara ariei contractate. Dosarul penal constituit de polițiști, a fost mușamalizat cu ajutorul unor hărți falsificate, pentru a acoperi urmele și a absolvi de orice vină societatea și pe cei care o protejează.

 

            “La Scoarța, în urma furturilor masive, peste 9 ha de pădure, poliția a demarat cercetări. Pentru a acoperi jaful, au fost falsificate hărțile realizate de amenajiștii din cadrul Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice (ICAS) [n.r. București]. Astfel, din documentele falsificate, reiese că la UPI Scorța, pe parcela 119, râul Gilort ar fi înghițit 9 ha de pădure.”, ne-a povestit Lihu.

 

Măsuri luate de ochii lumii

 

            Documentele interne ale Gărzii Forestiere Gorj-Mehedinți confirmă informațiile oferite de pădurarul Iulius Lihu. Concluziile controalelor recente din teren sunt alarmante. Sursele noastre afirmă că pădurile limitrofe fondului forestier aflat sub contract cu Ocolul Silvic Cărbunești și cele proprietate publică a statului  (pădurea de stat) sunt tăiate ilegal de personalul silvic sau de către hoți sub oblăduirea personalului silvic.

 

           “Pe raza județelor Gorj și Mehedinți  există zone de risc,unde se produc tăieri ilegale, iar pentru o parte din materialul lemnos este beneficiar personalul silvic din zonele respective,care tergiversează preluarea acestor suprafețe neadministrate, invocând motive care nu au temei legal : Judetul Gorj : Ocolul Silvic Cărbunești, pe raza UAT-urilor Vladimir, Scoarța , Jupânești, Licurici, Ocolul Silvic Hurezani : UAT -urile Crușeț, Logrești, Stoina, Dănciulești, Ocolul Silvic Motru, Ocolul Silvic Pesteana : UAT-urile Bâlteni,Negomir, Ticleni.”. se arăta în referatul nr.259 / 24.02.2020.

 

            În urma controalelor serioase din teren și raportărilor insistente ale unor pădurari curajoși și conștiincioși ca Lihu și a  lucrătorilor cinstiți din cadrul Gărzii Forestiere Mehedinți – Gorj, “barosanii” au fost nevoiți să ia măsuri, mai mult de ochii lumii.

 

            Înregistrarea video atașată acestui material, realizată de Iulius Lihu pe parcelele 76 și 77 din UP3 Cărbunești, prezintă în detaliu, masacrul pădurii gorjene. Sute de cioate proaspăt tăiate, în bătaie de joc, de la o jumătate de metru înălțime. Puteți urmări filmarea șocantă și la adresa https://youtu.be/ybYWyB-0r9Y.

 

 

Realitatea actualizată la nivelul anului 2021

 

            La ora aceasta, la nivelul Ocolului Silvic Cărbunești, sursele noastre afirmă că există fără pază circa 1950 de ha de pădure pe care conducerea Ocolul Silvic Cărbunești refuză să asigure serviciul silvic pe aceste suprafețe, după cum a arătat  și pădurarul Lihu în intervențiile sale din presă. Sursele noastre afrimă că, datorită atitudinii curajoase a pădurarului, în prima lună a acestui an, s-au preluat în pază circa 80 de ha de pădure fond forestier neadministrat care se ridică la 1950 ha. Pe această mică suprafață preluată de ochii lumii, s-au constatat tăieri de pădure ilegale de cca. 360 m.c. Numai în acest caz, prejudiciul adus statului se ridică la cca. 300.000 lei.

 

Iată câteva cifre din rapoartele actualizate ajunse pe masa Gărzii Forestiere Râmnicu Vâlcea. Suprafețele neadministrate de pădure din județul Gorj se ridică la circa 10.500 de ha.

 

            Actualizările arată cam așa :

 

O.S. Peșteana cca.1850 ha

 

O.S. Hurezani cca. 3750 ha

 

O.S. Cărbuneșt cca. 1950 ha

 

O.S. Padeș cca. 610 ha

 

O.S. Motru cca. 950 ha

 

O.S. Novaci cca. 110 ha

 

            De asemenea, ultimele estimări ale lucrătorilor silvici arată că, la sfârșitul anului 2020, în pădurea Bolboși (la care ne-am referit în episodul trecut), tăierile ilegale s-au ridicat la cca. 3550 m.c., cu un prejudiciu de 2.320.000 lei.

 

Cât despre metodele de transport al lemnului furat si destinația acestuia, Lihu ne-a declarat : “Lemnul se fură cu același aviz de expediție de 20 m.c., cu destinația Caracal, emis pe 48 de ore. În acest timp, cu același document, 200 de m.c. sunt duși cu mai multe transporturi, prin județul Gorj. În Caracal, lemnul nu ajunge niciodată. Fag și stejar, tăiat în butuci, merge la localnici ca lemn de foc.” Despre ultima verigă  a complicității, oamenii la care ajunge lemnul furat, pădurarul Lihu nu poate sau nu vrea să dea detalii. Micii beneficiari, localnicii, au ajuns să trăiască din defrișări datorită sărăciei. “Pentru mulți dintre aceștia, furtul de lemn este singura sursă de venit. Sunt în stare să-ți dea în cap dacă le iei și asta !”, mai adaugă pădurarul.      

 

Eduard Ovidiu OHANESIAN

 

Jaf de proporții biblice în pădurile României (II)

 

 

//////////////////////////////////////////////

/////////////////////////////////////////////////

 

 

 

Manipularea maselor și torturarea psihologică a majorității popoarelor… simultan

 

 

  (Rezumatul interviului realizat de J. F. Denis cu Jean-Jacques Crèvecœur și traducerea ultimei părți) Jean-Jacques Crèvecœur este ca formare […]

  

 

Jean-Jacques Crèvecœur este ca formare profesională fizician-specialist în fizică cuantică, filozof și pedagog. Este autor, formator și conferențiar de reputație internațională din 1989. Datorită unor experiențe personale din viața conjugală, care l-au marcat, ajunge să fie interesat de jocul de putere, atât la nivel interpersonal, cât și la nivel social. În acest sens, publică o serie de cărți despre relațiile și jocul de putere.

 

A devenit cunoscut publicului larg în Quebec mai ales în timpul pseudo-pandemiei de gripă porcină H1N1 din 2009, prin intermediul mass-mediei, în momentul în care s-a ridicat împotriva tentativei de vaccinare în masă a populației, când a denunțat atât conflictele de interese, cât și substanțele toxice extrem de periculoase care fuseseră introduse ca adjuvante în vaccin, avertizând populația în legătură cu efectele secundare potențiale ale acestuia.

 

A avut un canal propriu pe Youtube cu 235 000 de abonați. A fost cenzurat, fiindu-i suprimate cca 16 video-uri. Apoi, în 2019-2020, în momentul în care a început să vorbească din nou despre manipularea mediatică și manipularea maselor, canalul său de pe Youtube a fost complet desființat.

 

Ca specialist în fizică cuantică teoretică, având și expertiză în epistemologia practicilor medicale (epistemologia = analiza critică a unui domeniu al cunoașterii), a format o echipă de cca 15 specialiști cu doctorate în știință: biologie celulară și moleculară, virologi, doctori în neuroștiințe, etc,  pentru a lucra împreună cu ei la demolarea discursului (narativului) servit de Organizația Mondială a Sănătății, prin instanțele naționale de sănătate publică, etc., discurs prin care un grup mic de persoane, emanat inițial din OMS, iar apoi din GAVI (Global Alliance of Vaccines and Immunization) reușește să impună milioanelor de oameni directive nejustificate, incoerente și chiar iraționale.

 

Se pune problema „cum o mână de oameni din aceste organisme reușește să impună guvernelor din întreaga lume și întregii populații o oprire totală a economiei, o închidere totală generală care nu s-a mai pomenit în toată istoria medicinii? Nici în timpul epidemiilor de pestă din Evul Mediu nu erau închise și carantinate persoanele sănătoase!” Jean-Jacques  Crèvecœur consideră că subiectul trebuie abordat din punct de vedere al ingineriei sociale și al manipulării maselor. În urma observațiilor sale, ajunge la concluzii importante cu impact asupra teoriei comunicării, dar și în înțelegerea și explicarea relațiilor de putere.

 

Jean-Jacques Crèvecœur consideră că manipularea maselor se face pe următoarele 3 nivele :

 

Nivelul 1 : Ceea ce se spune

 

Nivelul 2 : Ceea ce credem că s-a spus

 

Nivelul 3 : Intenția inconștientă din spate.

 

Manipularea maselor se face prin distorsionarea acestor 3 nivele. Avem ceea ce se spune, ceea ce este subînțeles și, cum adeseori există o distorsiune între ceea ce este spus și ceea ce este subînțeles, acest fapt ascunde un al treilea nivel pe care puține teorii ale comunicării l-au identificat și explorat, și pe care Jean-Jacques Crèvecœur îl numește proiectele implicite inconștiente, așteptările implicite sau inconștiente sau intențiile implicite sau inconștiente și care se produc de cele mai multe ori fără știrea noastră. Adică, pentru a-l parafraza pe Malraux, ”drumurile spre iad sunt pavate cu bune intenții”.

 

Analizând timp de șase ani împreună cu fosta soție ce anume a dus la destrămarea căsniciei lor în numai trei luni, Crèvecœur a descoperit că ceea ce este valabil pentru relația de cuplu este valabil pentru relația părinte-copil, în relațiile din cadrul unei întreprinderi, în relația profesionist-client sau terapeut-client și pune totul în raport cu jocurile de putere.

 

În paranteză fie spus, aici intrăm pe un teren bătătorit de teoriile comunicării, cele care văd în interacțiunea verbală un raport de forță, o luptă prin care locutorul încearcă să se impună cu scopul de a-l determina pe interlocutor să reacționeze în sensul dorit.

 

Pentru actuala pseudo-pandemie Covid-19 au fost create toate condițiile care stau la baza tuturor jocurilor de putere. Jocul de putere se instalează fără știrea noastră, fără voia noastră, de câte ori ne simțim în nesiguranță. Frica este cea care pregătește terenul fenomenului de manifestare a puterii [discreționare]. Mi-e teamă ca nu cumva nevoile mele fundamentale să nu fie satisfăcute. Și dacă mi-e teamă ca nu cumva nevoile mele să nu fie satisfăcute, atunci îl voi manipula pe celălalt, în mod inconștient, involuntar, evident, ca să mă asigur că celălalt îmi va da ceea ce îmi trebuie pentru ca nevoile mele fundamentale să fie satisfăcute. Jocul de putere constă în a determina pe cineva să spună, să facă, să simtă așa cum vreau eu astfel încât nevoia mea de iubire, de siguranță, de recunoaștere, de aprobare să fie respectată. Acest mecanism de control este aplicat chiar și de bebeluși încă de la naștere.

 

   Cum a reușit manipularea de către guvern ? Ce au făcut guvernele lumii ca să declanșeze teama în populații, cu complicitatea mass-mediei ? Jean-Jacques Crèvecœur dezvăluie câteva rețete (metode) foarte eficace folosite de acestea.

 

            Prima rețetă : Schimbarea frecventă de discurs. Mai întâi s-a spus ca nu e cazul să ne neliniștim, epidemia este în China, n-o sa ajungă în Quebec, nici în Europa. S-a spus că nu este nici un pericol, dar s-au suspendat comunicațiile aeriene. Ce să crezi ? Mesajul transmis prin discurs sau prin  fapte ?

 

La fel s-a întâmplat și cu izolarea. S-a spus mai întâi că nu va fi necesară. Ulterior s-a comunicat că va fi numai pentru 15 zile, pentru ca mai apoi să se prelungească. (În România, starea de urgență a continuat cu starea de necesitate care se prelungește în fiecare lună, aceasta constând în restrângerea unor drepturi cetățenești – n.n.).

 

Despre măști s-a spus inițial că sunt inutile, ineficiente, ba chiar periculoase. Acum au devenit obligatorii în spațiile publice închise, în spațiile deschise aglomerate iar în unele orașe din lume, peste tot. Aceasta în condițiile în care nu există nici un studiu științific valabil care să susțină necesitatea purtării lor, mai ales în exterior, iar acum și la copii.

 

Toate aceste informații contradictorii au fost date cu bună știință (Nu se poate ști măsura în care informațiile contradictorii au fost date deliberat astfel, dar rezultatul este oricum instructiv. Conformitatea la reguli care sunt contradictorii este apreciabilă și erodează capacitatea de discernere a indivizilor. Masca nu e bună vs masca e salvatoare e un bun exemplu în acest sens. Ce arată acest lucru? Că populația are o toleranță din ce în ce mai mare față de astfel de ordine/directive, oricât de aberante, contradictorii și incoerente ar fi – n.n.). Dacă la început au putut fi considerate niște bâlbe, ulterior s-a dovedit că este o strategie de aplicare pas cu pas a unor măsuri de restrângere drastică a unor drepturi fundamentale fără ca populația să se revolte, sau nu semnificativ.

 

Totodată, președinții și guvernele au fost convinși să accepte să implementeze aceste măsuri asupra propriilor popoare fie prin mită, fie prin promisiuni sau amenințări. Crèvecœur menționează cazul președintelui Bielorusiei – Lukașenko, căruia FMI i-a propus un credit de 940 milioane de dolari cu condiția să aplice aceleași masuri ca în Italia, Franța etc., ceea ce arată clar că au existat presiuni din partea OMS și FMI asupra conducătorilor noștri pentru implementarea măsurilor recomandate de OMS.

 

Jean-Jacques  Crèvecœur observă, de asemenea, că în timpul forumului economic de la Davos din octombrie 2019, unde a participat printre alții și Bill Gates, participanții se întrebau dacă sunt pregătiți pentru o pandemie al cărei epicentru era în China (desigur absolut întâmplător!). El remarcă un interes al participanților mai ales pentru efectele economice ale unei astfel de presupuse pandemii. „Și-au pus problema gestionării mai ales economice a pandemiei, a impactului economic al pandemiei, spune el, iar asta mi-a ridicat un semn de întrebare: de ce nu se îngrijorează pentru impactul sanitar și pentru impactul asupra mortalității unei epidemii? Amintesc că aici în Quebec întreprinderile mici și mijlocii și lucrătorii autonomi, luați împreună, reprezintă 98% din angajatori și 85% din locurile de muncă totale ale provinciei. Aceeași situație și în Europa, întreprinderile mici și mijlocii, plus lucrătorii autonomi, asigură între 85-87% din locurile de muncă totale, ceea ce înseamnă că prin stingerea lor ne-au omorât economia, favorizând marile grupuri financiare și concernele multinaționale. (…) Permiteți-mi, de asemenea, să râd remarcând că, în timpul închiderii totale, (n.n. când s-a închis economia, menținând deschise doar activitățile esențiale, vitale) Societatea Alcoolului din Quebec și Societatea Quebecheză a Canabisului erau considerate printre activitățile esențiale!”spune el, în timp ce bisericile, în pofida nevoilor spirituale mai mari într-o astfel de situație de criză, au fost închise.

 

În opinia lui Jean-Jacques Crèvecœur, în modul de a acționa, au fost respectate etapele unei lovituri de stat: controlul total al mass-mediei și anihilarea păturilor sociale care ar fi putut protesta, prin închiderea activităților și izolare.

 

            A doua metodă de înfricoșare a populației, arată Jean-Jacques  Crèvecœur, a fost „terorismul intelectual al mass-mediei, prin informațiile contradictorii care au fost transmise permanent, ceea ce a făcut ca reperele oamenilor să fie într-o permanentă schimbare” precum și „prin repetarea zilnică din oră în oră a numărului de morți, de cazuri”. De observat că acest sentiment de frică ar fi putut fi creat folosind aceeași strategie, indiferent despre ce boală era vorba. „S-au folosit cifre care nu însemnau nimic, din moment ce populația nu avea nici un reper”, a arătat el, dând ca exemplu numărul foarte mare de decese anuale de boli respiratorii sau numărul de decese în urma epidemiei de gripă din 2017 care au fost mai mari decât cel al epidemiei de covid. „Neavând nici un reper, populația și-a spus că dacă se vorbește din oră în oră, înseamnă că e ceva grav! Au interpretat că suntem într-o situație gravă, pentru că altfel mass-media nu ar vorbi despre asta”.

 

            O altă metodă de înfricoșare a fost incitarea populației la delațiune. Incitarea oamenilor de a-și denunța vecinii care nu respectă regulile, a comercianților să-și denunțe clienții, etc. Cum s-a întâmplat una ca asta ? „Foarte simplu. Din clipa în care v-am convins că sunteți în pericol de moarte și că orice acțiune care se abate de la recomandările de sănătate publică vă poate pune potențial în rândurile celor care vor îngroșa statisticile de morți de la TV, este foarte ușor să faci populația să creadă că orice persoană exterioară devine un potențial pericol pentru supraviețuire.” Jean-Jacques  Crèvecœur observă că persoanele care nu au căzut în această capcană sunt cele care au repere interioare solide : credință, spiritualitate.

 

În continuare, subliniază necesitatea mitingurilor, a adunărilor ca modalitate de încurajare reciprocă, de înlăturare a sentimentului de frică și solitudine. În acest timp, observă el, „mass-media continuă discursul fricii, toți se comportă de parcă lumea și-a pierdut de pe o zi pe alta sistemul imunitar”. Este revoltător că nici un medic oficial nu vorbește despre sistemul imunitar, deși sunt persoane cu ani mulți de studii de medicină. (Cu o excepție notabilă în spațiul francofon: geneticiana Alexandra Henrion-Caude, care va fi menționată mai târziu, ca opozantă a vaccinului anti-covid).

 

În continuare, J.J. Crevecoeur vorbește despre asemănarea izbitoare între metodele de manipulare aplicate la scară globală și metodele de tortură ”soft” aplicate de CIA pentru a stoarce informații de la spioni, prezentate în 8 puncte în Carta coerciției a lui Biderman. Prezentăm, în continuare, traducerea acestei părți din interviu de la min. 00:49:39-01:14:16 (ne-am limitat la intervențiile lui Crèvecœur):

 

„Biderman a lucrat pentru armata americană. Ideea era cum să obții informații de calitate torturând oamenii, dar nu prea mult, torturându-i psihic mai curând decât fizic, pentru că ceea ce interesează serviciile secrete, precum CIA, este să culeagă informații cât mai de calitate posibil (…). Miza CIA era ca atunci când este prins un spion, un agent dublu, un terorist sau presupus terorist, cum să facem să obținem un maximum de informații calitative de la acestă persoană, fără să o demolăm fizic și chiar creând un context care va face ca la un moment dat persoana să simtă că are încredere în noi și să ne dea informații care nu vor fi minciuni, ci adevărul.

 

Deci la asta a lucrat Biderman. Aceată cartă este folosită ca instrument de măsură de către Amnesty International. De fapt, Amnesty International scoate un raport în fiecare an despre tortură în țările din lumea întreagă și face chiar un clasament al țărilor care folosesc tortura. Primele sunt cele care utilizează cel mai puțin tortura și ultimele, din vreo 160, țările care o utilizează cel mai mult. În plutonul din coada listei regăsim Coreea de Nord, China (…), iar pe primele locuri se situează țările scandinave, deci Europa de Nord : Finlanda, Suedia, Norvegia, Danemarca. E interesant de văzut că poziția unor țări precum Belgia, Franța, Elveția, Canada, se degradează de la an la an. De fapt sunt clasate din ce în ce mai rău. Bine, sunt încă printre primele 40 de țări din cele 160, dar nu mai suntem în plutonul din frunte. Cred că schimbarea a venit după 2001, după atentatele din 11 septembrie. Din acel moment, țările care erau ”apărătoarele libertății” și ”țările cele mai democratice” au început să aibă derive mai severe. Am făcut această paranteză pentru că această cartă este folosită de Amnesty International pentru a evalua fiecare țară ca să știe care anume practică tortura psihologică.   

 

Carte de coerciție a lui Biderman în 8 puncte :

 

1. Izolarea

Se va izola persoana care urmează să fie interogată. Ce s-a întâmplat în pandemie ? Au fost izolați oameni. Or, ce anume dă oamenilor sentimentul de siguranță ? Faptul de a fi împreună, de a fi laolaltă. Faptul de a izola oamenii spunându-le ”stați în casă” și ”nu vă mai deplasați”, de a lăsa vârstnicii în cămine să moară de singurătate, a fost un mijloc excelent de a tortura populațiile și de a le transpune în starea de siderație [colectivă]. Numesc acest fapt punerea oamenilor în stare de siderație pentru că acesta este rezultatul acestei practici din carta lui Biderman. Când aplici una sau mai multe din aceste strategii, îi pui pe oameni în situație traumatică și în stare de siderație. (…) Doar izolarea în sine a fost o lovitură de maestru. Eu le dau premiul Nobel de Manipulare Mondială. Imediat, fără ezitare, fără dezbateri. Dar e o cruzime totodată! Este o tortură! Trebuie spuse lucrurile așa cum sunt. Este tortură psihologică impusă populației din ziua în care s-a aplicat izolarea. (Metoda a fost numită lockdown în spațiul anglo-saxon, confinement în spațiul francofon. La noi s-a numit izolare – n.n.) Filmele hollywoodiene au jucat un rol important în anii precedenți în termeni de pregătire psihologică. Pentru că atunci când vezi ceva prima oară, îl respingi. Pentru că este nou, îl respingi. Făcusem un video, cel din 3 februarie, în care arătam creșterea exponențială a numărului de filme care tratau subiectul unei pandemii mondiale în ultimii ani, înainte de 2020. Populația a fost deci pregătită cu faptul că o pandemie poate afecta toată lumea și poate ucide pe toată lumea (…) Deci populația a fost pregătită cu o idee (…) a unei pandemii foarte contagioase și foarte mortale, al cărei remediu, în aceste filme de ficțiune, este întotdeauna vaccinul. Nu există alt remediu în aceste filme. Și-i vedem pe oameni cu mască, îi vedem pe oameni ascunși în case. Totul a fost pregătit pentru a crea nu o disonanță cognitivă, ci o rezonanță cognitivă. Deci este important să înțelegem că izolarea a fost acceptată ușor pentru că a fost văzută la televizor în China. Dacă nu s-ar fi văzut asemenea scene, cred că ar fi fost o revoluție în țări precum Franța, Belgia etc. E clar că nu ar fi acceptat izolarea. Însă pentru că a fost văzută în China și cum China a ”stăpânit” foarte repede pandemia, și-au spus că e o rețetă care merge, așa că va fi aplicată aici de bunăvoie. 

 

2. Monopolizarea percepției

Aceasta înseamnă că persoana are un singur interlocutor tot timpul. Cum persoana interogată e izolată, nu are alt orizont decât ea însăși, pereții celulei ei, care adesea sunt foarte strâmți, și pe anchetator. Asta-i tot. Nu are alternativă. Este ceea ce s-a întâmplat în gestionarea ”pandemiei”, am fost monopolizați la nivelul percepției de micul ecran, de narativ, tot timpul. Și pentru că am stat între patru pereți fără să ieșim, am avut în față mereu aceleași persoane. În Franța, la orele 20 toată lumea trebuia să aplaude în balcon pentru a-i felicita pe profesioniștii sănătății.

 

3. Epuizarea indusă

Aceasta constă în a împiedica oamenii să doarmă. Când încep să adoarmă sunt treziți brusc, și asta face parte din tortura psihologică. Este aprinsă lumina, se pune muzică… Aici, epuizarea indusă venea din faptul că oamenii, fiind terorizați din oră în oră cu numărul de morți, unii au început să aibă insomnii, să fie epuizați nervos. (În unele locuri, se auzea sirena poliției, sau a salvării pe timp de noapte – n.n) Apoi, cel mai bun mijloc de a fi epuizat este să vrei să te miști și să fii împiedicat să te miști. E ca și cum ați avea un picior pe pedala de accelerație și unul pe pedala de frână. Este epuizant ! Vreau să înaintez, dar trebuie să stau pe loc. Am un magazin, dar nu-l pot deschide, am piciorul pe pedala de accelerație, aș vrea să deschid magazinul cât mai repede, dar nu pot. Și asta este epuizant. Nimic nu poate fi mai rău decât să fii împiedicat să acționezi.  

 

4. Amenințările

Cred că le-am auzit foarte clar în Quebec, dar le-am auzit și-n alte țări, pentru că eu acopăr toate țările. Când l-am auzit pe dr.Arrudaspunând ”Nu mă siliți să trimit armata pe străzi !” ”Am să vă închid din nou dacă nu purtați mască, dacă nu sunteți suficient de docili !” Deci este o întreagă serie de amenințări foarte explicite, foarte deschise. Quebecul e moț în frunte în sensul acesta (Nici România nu stă deloc prost cu cinismului acestor amenințări, de la degetul ridicat amenințător de președintele țării la fiecare apariție televizată, până la amenințările cu lumânări și sicrie proferate de medici la adresa celor care „nu cred” în ce le spun autoritățile și care nu s-ar supune regulilor – n.n.), pentru că în țările europene pe care le-am urmărit, amenințările sunt mai voalate, ceea ce de altfel nu înseamnă mai mult confort în plan psihologic. [Am observat că am fost infantilizați], ni s-au adresat ca și cum am fi avut 3-4 ani. Unu, lipsiți de sistemul nostru imunitar și doi, lipsiți de capacitatea noastră de a hotărî ce e bun pentru sănătatea noastră.   

 

5. Indulgențele ocazionale

Indulgențele au o rezonanță cu Biserica Catolica, cea care la un moment dat vindea indulgențe marilor păcătoși, spunându-le : ”veți ajunge în rai dacă plătiți Vaticanul”. Indulgențele ocazionale înseamnă că din timp în timp vi se face o favoare. [Cum ar fi] Prestația Canadiană de Urgență (sprijin financiar acordat de guvernul canadian întreprinderilor și muncitorilor independenți ). Se spune : ”Vă izolăm, dar în mărinimia noastră, dăm drumul la tiparnița de bani, fără să vă spunem că va trebui să plătiți pe urmă cu impozitele voastre”, nu numai pentru ca PCU este impozabilă, pentru că ne-am fi putut imagina un sistem fără impozite, adică dacă este un sprijin  de urgență, de ce ar trebui să plătim un impozit în plus pentru ceva ce ni se dă deoarece am fost siliți să ne izolăm ?” Nu are nici o logică. Nu înțelegeam că se poate pune impozit. Dar ceea ce nu ni se spune este că timp de 15 ani noi, populația, într-o economie adevărată, o să plătim dobânzile la împrumuturile care s-au făcut de la băncile private care sunt déjà niște multimiliardare indecente și care de fapt au pus la cale acest hold-up financiar. Și cine va plăti iarăși oalele sparte ? Noi ! Și cine va profita ? Bancherii, cei care au provocat acest haos financiar. Deci indulgențele ocazionale înseamnă că-ți dăm și ție, mărunt cetățean ascultător, un ajutor financiar pentru că vrem să avem grijă de tine. Și aceasta seamănă confuzie în oameni : ”Totuși, guvernul e de treabă cu mine, deci n-o să mă revolt împotriva guvernului !”  (Micile „indulgențe” sunt, de fapt, recompensele pe care autoritățile le acordă celor care afișează conformism și adeziune față de reguli, oricât de aberante; nu e vorba doar de recompense financiare – n.n.)

 

6. Demonstrația de atotputernicie

Este inversul indulgenței ocazionale. „Am putere de viață și de moarte asupra voastră.” În calitate de anchetator care torturează persoana interogată, ”am puterea să hotărăsc să te las să putrezești într-o închisoare din Guantánamo, sunt atotputernic. – Da, dar am drepturi ! – Da ? Și cum o să faci să ți le ceri? Eu sunt atotputernic. Eu hotărăsc dacă poți să telefonezi sau nu.” Și aceasta este o indulgență, nu-i așa ? Și aici e o adevărată demonstrație a atotputerniciei. NOI hotărâm ce este comerț esențial și ce este comerț neesențial. Mi se spunea recent că cei care vor călători și nu vor respecta cele 14 zile de autoizolare la întoarcere, riscă o amendă de până la un milion de dolari. Și aceasta este tot o manifestare a atotputerniciei. Oamenii aceștia se comportă ca și cum ar avea imunitate absolută. Ca să se asigure, parlamentarii francezi au votat o lege care-i imunizează în cazul în care ar putea fi urmăriți în justiție la sfârșitul gestionării crizei (Și Arafat a cerut imunitate pe timpul stării de urgență pentru achiziții – n.n.). Odată ce adevărul va ieși la lumina zilei, nu vor putea fi urmăriți în justiție decât dacă se reușește să se demonstreze că au fost de rea-credință. 

 

7. Degradarea

Persoana va fi pusă în situația de a se degrada. În domeniul interogatoriilor de la CIA, de exemplu, persoana interogată nu avea posibilitatea să se spele cu săptămânile, uneori cu lunile. Acestea sunt degradări fizice. Dacă ne uităm la criza covid-19, e ceva ce nu s-a întâmplat încă, dar e pe cale să se întâmple. Adică asistăm acum la o pierdere a puterii de cumpărare, la o explozie a șomajului.  Trebuie să mai amintesc oare că aici, în Quebec, de la începutul pandemiei până acum ne apropiem de 20 000 de falimente ale întreprinderilor, dintre care multe sunt provocate de închidere, de reluarea economiei în condiții care sunt nerentabile pentru unele întreprinderi? Sunt antreprenori care au preferat să nu-și redeschidă restaurantele pentru că și-au spus că nu este deloc rentabil în condițiile care li se impun. Ni s-a făcut un cadou otrăvit când ne-au spus ”Deschidem”, dar în realitate deschidem punând o distanță de 2m între mese, etc, etc. Și acesta este doar începutul. O parte dintre antreprenori, dintre privați au supraviețuit de 6 luni încoace, de când s-a încheiat izolarea, din rezervele lor financiare. Cât or să mai ajungă rezervele acelea ?

 

Când auzim autoritățile de sănătate publică spunându-ne că e o certitudine că vom avea un al doilea val, ceea ce e complet aberant în plan științific, nu poți să prevezi un al doilea val, decât dacă ești Doamna Soleil (vestită astroloagă și „clarvăzătoare” – n.n.) cu globul ei de cristal și să spui că va fi un al doilea val. Sau să-l provoci în mod artificial, printr-o umflare artificială a cifrelor. Se vor manipula iarăși statisticile, se va băga din nou frica în oameni și așa vom avea un nou val. Și aici mă tem de mișcări de protest mai violente. Sper să nu ajungem acolo. Ceea ce se întâmplă acum e că din ce în ce mai mulți oameni își pierd slujbele, nu-și vor mai găsi de lucru pentru că și întreprinderile se vor închide, întreprinderi care nu erau în pericol. Se știe că în economie sunt întreprinderi care mor din primii trei ani de existență și e normal, asta face parte din ”selecția naturală”. Dar întreprinderi care  merg bine de 10, 20, 30, 40 de ani și dau faliment, asta ridică semne de întrebare, e o situație nouă. Aceasta va duce la degradare. Este ceea ce Naomi Klein, cercetătoarea canadiancă, a numit terapia de șoc. Ea explică foarte bine în cartea La stratégie du choc (Doctrina șocului, pentru ediția romanească, Ed. Vellant, 2009) că poporul este adus în stare de șoc, iar degradarea în plan monetar, financiar, este o metodă excelentă de a aduce poporul în stare de șoc, adică în stare de penurie financiară. Din moment ce oamenii sunt în stare de șoc, îi poți face să accepte orice. Dacă acceptăm că va fi un al doilea val, acest scenariu riscă să se împlinească. Și atunci vom fi într-o asemenea mizerie, încât oricine va fi gata să accepte orice. Aceasta face parte din planul lor. Nu degeaba World Economic Forum a anunțat în luna iunie ceea ce ei numesc ”The Great Reset”, prevăzut pentru ianuarie 2021 și care ar duce potențial la dispariția schimburilor monetare așa cum le cunoaștem, în favoarea cripto-monedei, o monedă dematerializată. Aceasta va împiedica micul comerț, micile schimburi între particulari.            

 

8. Cereri stupide impuse prizonierilor anchetați

Aici nu-i nevoie să vă desenez… Când le ceri oamenilor să poarte mască în exterior dar le spui că de îndată ce se așează pe o bancă să-și mănânce sandvișul, nu mai au nevoie să poarte masca, sau dacă fumează pot s-o dea jos. Virusul va avea răbdare, se va ține departe de tine, pentru că se teme de fumul de țigară. Deci cererile stupide impuse, precum distanța de 2m nu au nici un fundament. Aștept în continuare ca dr. Arruda, Olivier Veran în Franța, Maggie De Block în Belgia să-mi arate cel mai mic studiu care dovedește că măștile sunt utile, eficace, în cazul bolilor infecțioase. L-ați intervievat pe profesorul Denis Rancourt care a demonstrat în detaliu, în mod strălucit că nu. Aștept în continuare ca Arruda și compania să-mi arate primul studiu care dovedește că distanța fizică previne transmiterea unei boli infecțioase. Aștept în continuare primul studiu care mi-ar demonstra că s-au salvat vieți datorită izolării. Îi trimit pe ascultătorii noștri la lucrările lui Gérard Delépine care este cancerolog și biostatistician în Franța și care a făcut calculul cu cifrele de la OMS, demonstrând că țările care au aplicat cu cea mai mare strictețe măsurile de izolare, sunt țările care au cei mai mulți morți la milionul de locuitori. Așa că Arruda să nu vină să-mi povestească mie că am salvat 60 000 de vieți în Quebec. Pe ce se bazează ? De altfel, el relua niște cifre date de Neil Ferguson de la Imperial College din Londra pentru Franța ! Franța care are 70 000 000 locuitori, în timp ce noi, în Quebec, avem 8 000 000 de locuitori. Deci pe Arruda nu-l deranjează să vină cu statisticile care-i convin. Ce face el nu-i știință, ci politică. Aceasta este manipulare și tortură psihologică. Când mă uit la Carta de coerciție a lui Biderman, pe care am descoperit-o datorită lui Amnesty International, e clar că intrăm în cele opt criterii. Gestionarea crizei de coronavirus se potrivește cu cele opt criterii ale condițiilor de aplicare a torturii psihologice a întregii omeniri. Aș fi curios să aflu cât a primit fiecare conducător în bani, promisiuni  sau amenințări încât să fie atât de docil față de o minoritate minusculă de psihopați miliardari.”

 

 

 

 

Sursa http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/interviu-cu-jean-jacques-crevecoeur-despre-gestionarea-crizei-pandemice-ca-o-tortura-psihologica-si-manipulare-a-maselor/

 

 

 

 

/

/////////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Vaticanul Lucrează Cu Serviciile de Informații Ale Armatei Americane Pentru Dezvăluirea Extraterestră

 

 

Titlu original:Vaticanul lucrează cu Serviciile de Informații ale Armatei Americane pentru Dezvăluirea Extraterestră

 

Det. Aici………..https://ro.scribd.com/document/443426723/Vaticanul-lucreaz%C4%83-cu-Serviciile-de-Informa%C8%9Bii-ale-Armatei-Americane-pentru-Dezv%C4%83luirea-Extraterestr%C4%83#

 

 

///////////////////////////////////////////////////

 

 

Tot ce nu știai despre Edward Snowden și cum a ajuns dușmanul Americii

 

Teodora Tudosie

Edward Snowden și-a publicat recent memoriile, care ar spune adevărata poveste din spatele unora dintre cele mai mari dezvăluiri despre cum un stat își poate supraveghea cetățenii fără știrea lor.

 

Cartea se numește Dosar permanent și a fost publicată pe 17 septembrie 2019. Este disponibilă și în limba română.

 

Acum, guvernul american îl dă în judecată pe Snowden pentru că ar fi încălcat, în urma publicării cărții sale, contracte mai vechi pe care le-a semnat cu agențiile de informații. Este vorba despre niște acorduri pe care le-ar fi semnat cu CIA și Agenția Națională de Securitate (NSA) în timp ce lucra pentru acestea. Conform înțelegerii, Snowden ar fi trebuit să trimită către agenții orice text, înaintea publicării, în cazul în care acesta ar fi conținut informații secrete. Ar fi avut nevoie și de un acord de publicare din partea CIA și NSA.

 

Statul american nu vrea să împiedice publicarea cărții. De altfel, nici nu ar putea să facă asta, din punct de vedere legal, potrivit Primului Amendament din Constituția Statelor Unite. Totuși, guvernul SUA vrea ca toate încasările obținute din vânzarea cărții să ajungă în posesia sa. Edward Snowden spune despre aceasta că este cartea pe care guvernul nu vrea să o citești.

 

În 2013, când avea 29 de ani, americanul a început să facă publice o serie de dezvăluiri despre cum statul american ar fi construit un adevărat sistem de supraveghere în masă prin care să-și poată spiona cetățenii. Dar cine este, de fapt, acesta și ce rol a jucat în demascarea practicilor agențiilor de informații americane? Asta am încercat să explic mai jos.

 

Cum a ajuns Edward Snowden să colecteze informații secrete

Edward Snowden este, probabil, cel mai celebru avertizor de integritate din lume. (Termenul se referă la o persoană care aduce la cunoștința publică activități imorale sau ilegale din cadrul unei organizații, fie ea publică sau privată).

 

Primul său job a fost cel de paznic de securitate în cadrul Universității din Maryland. Fără vreo educație formală prea elevată, Snowden se pricepea foarte bine la computere, așa că a reușit să se angajeze în cadrul CIA, în 2006. După ce a fost suspectat că ar fi încercat să acceseze documente clasificate, a părăsit jobul și a plecat să lucreze pentru companii private, precum Dell și Booz Allen Hamilton, ambele contractate de NSA.

 

Toți anii de muncă sub umbrela CIA și NSA i-au permis acestuia să observe cum stăteau lucrurile. Odată cu jobul de la Booz Allen, a început să colecteze documente top-secrete ale NSA legate de practici ale agenției de informații care i se păreau lui Snowden invazive și deranjante.

 

După ce a colectat suficiente documente secrete, Edward Snowden a decis să facă publice informațiile pe care acestea le conțineau. Astfel, și-a anunțat șeful că avea nevoie de concediu medical și a plecat la Hong Kong. Aici urma să se întâlnească cu jurnaliștii de la The Guardian, publicația cu care acesta a colaborat pentru a face publice documentele obținute.

 

Inițial, acesta și-a păstrat identitatea secretă, pentru că voia ca faptele să vorbească singure, spune el. Totuși, la câteva zile a ieșit în față și a arătat lumii cine se afla în spatele dezvăluirilor. A oferit atunci un interviu, într-o cameră de hotel din China, în care a oferit explicații.

 

 

 

Cele mai importante dezvăluiri ale lui Snowden

Povestea pe scurt e că acesta a colectat documente secrete cu privire la practicile NSA de supraveghere domestica ale NSA pe care le-a făcut publice. Totuși, lista de informații expuse despre acest sistem este una uriașă.

 

Monitorizarea datelor clienților companiilor de telefoane

 

Aceasta este printre primele și cele mai grave dezvăluiri ale lui Edward Snowden. A arătat cum operatorii de telefonie mobilă din Statele Unite erau obligate să ofere Agenției Naționale de Securitate informații despre clienții lor. Printre acestea se numărau numere de telefon sau durata, ora, sau alte detalii legate de apelurile telefonice de pe dispozitivele acestora.

 

PRISM

 

 

Acesta ar fi un sistem complex prin care NSA putea accesa serverele giganților tech din Statele Unite precum Google, Facebook, Microsoft, Apple sau alții. Agenția de stat putea cere acetora informații legate de utilizatori, iar companiile erau obligate să le ofere.

 

Tentative de decriptare a informațiilor

 

Criptarea face ca flow-ul de date care circulă pe internet să nu poată fi citit. În acest sens, NSA ar fi dezvoltat o serie de tehnici și trucuri prin care să încerce să treacă peste tehnologiile de criptare a informațiilor utilizate pe internet.

 

Spionarea guvernelor străine

 

Operațiunle de supraveghere ale NSA nu s-ar fi limitat doar la cetățenii statului american. Potrivit documentelor,Agenția Națională de Securitate ar fi încercat operațiuni de spionare orientate către cel puțin 112 de lideri mondiali. Printre aceștia s-ar fi numărat Angela Merkel, cancelarul german, Dilma Roussef, președintele Braziliei și mulți alții.

 

Cum a ajuns să fie exilat în Rusia

Inițial, Snowden spera să se poată muta în Ecuador, unde plănuia să obțină azil. Totuși, în drumul spre America Latină, acesta a fost nevoit să treacă prin Rusia. Între timp, Statele Unite i-au anulat pașaportul, ceea ce l-a obligat pe acesta să rămână în țara lui Putin.

 

Ulterior, Rusia i-a acordat acestuia azil și a refuzat cererile Statelor Unite de a-l extrăda pe Edward Snowden. În prezent, acesta este tot acolo, unde s-a și căsătorit cu iubita sa, Lindsay. Snowden e resemnat și spune că dacă va trebui să-și petreacă restul vieții în Rusia, așa să fie.

 

Totuși, există posibilitatea ca relațiile bune dintre Donald Trump și Vladimir Putin să reprezinte o problemă pentru Edward Snowden. E posibil ca președintele rus să-l ofere pe Snowden Statelor Unite, ca dar diplomatic.

 

Ce riscă Snowden dacă se întoarce în Statele Unite

Procesul civil legat de noua sa carte nu nu este primul proces pe care statul l-a intentat împotriva lui Snowden. Acesta este separat de dosarul penal împotriva acestuia, în care este acuzat de dezvăluirea informațiilor clasificate.

 

Imediat după ce Snowden a făcut publice informațiile, statul american l-a acuzat pe acesta de mai multe infracțiuni: furt al bunurilor guvernamentale, comunicare neautorizată de informații legate de apărarea națională și comunicare voită a informațiilor clasificate către o persoană neautorizată.

 

Ultimele două se referă la Espionage Act, legea americană care tratează scurgerea de informații clasificate către un jurnalist la fel ca vânzarea de informații secrete unui guvern străin.

 

Edward Snowden supune că nu-și dorește amnistie de la statul american. Spune că s-ar întoarce în Statele Unite numai dacă ar fi sigur că i s-ar oferi un proces corect și echitabil.

 

Motivele din spatele acțiunilor sale

Fie el trădător sau erou, e clar că acțiunile lui Edward Snowden au fost unele extrem de îndrăznețe. Pentru acesta, totul este o chestiune de principiu. Acțiunile NSA reprezintă o amenințare existențială a democrației, spune acesta.

 

Nu ar fi vorba de bani sau de faimă. „Sunt dispus să sacrific toate acestea pentru că nu pot, cu conștiința curată, să permit guvernului american să distrugă confidențialitatea, libertatea internetului și libertățile de bază pentru oamenii din întreaga lume cu această masivă mașină de supraveghere pe care o construiește în secret”, spune Edward Snowden.

 

Spune că a evaluat fiecare document pentru a se asigura că informațiile dezvăluite ar fi fost numai și numai în interesul publicului. „Sunt tot felul de documente care ar fi avut un impact major pe care nu le-am făcut publice, pentru că a face rău oamenilor nu e scopul meu. Transparența este”, a declarat acesta.

 

E posibil ca acesta să-și petreacă restul vieții în Rusia, la fel cum e posibil și să ajungă într-o închisoare din Statele Unite. Cert e că povestea sa e una complexă. Lumea este încă împărțită în două tabere: cei care cred că Edward Snowden este un trădător și cei care îl văd drept un erou. Rămâne de văzut cum va rămâne acesta în istorie.

 

 

https://playtech.ro/2019/tot-ce-nu-stiai-despre-edward-snowden-omul-care-ne-a-invatat-despre-supraveghere/

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////////

 

 

 

Planurile secrete ale Rusiei pentru țările baltice au fost dezvăluite

 

 

O investigație jurnalistică a expus planurile secrete ale Kremlinului de a-și extinde influența asupra Estoniei, Letoniei și Lituaniei în următorii ani, informează Newsweek.

 

Documentele recent dezvăluite ale administrației lui Putin de la Moscova au fost obținute de publicația suedeză Expressen, Yahoo News și altele. Chiar și înainte de invazia Ucrainei, țările baltice au avertizat de mai mulți ani că Rusia ar putea declanșa un război în regiune, transmite Digi24.

 

Strategiile au fost create de Direcția Prezidențială pentru Cooperare Transfrontalieră, care a mai conceput și planul Kremlinului de incorporare a Belarusului în uniunea statală cu Rusia ce ar urma să fie implementat până în 2030.

 

 

În documente se menționează că este nevoie de înființarea de asociații și organizații pentru a promova cultura rusă și viziunea Kremlinului în rândul populației țărilor baltice.

 

Mai mult, propaganda rusă ar trebui să menționeze că vorbitorii de limbă rusă sunt discriminați, studenții care vorbesc rusă ar trebui invitați în Rusia, iar demolarea sau mutarea monumentelor construite în era sovietică ar trebui prevenite.

 

„Lucrați cu oamenii de afaceri din Estonia pentru a le explica faptul că Federația Rusă este pregătită să deschidă piața rusă pentru aceștia, cu condiția ca Tallinn să își schimbe politica externă pentru a fi mai pro-Moscova”, se mai menționează într-unul dintre documentele dezvăluite.

 

Moscova amenință că va lăsa fără curent electric țările baltice dacă nu i se supun

 

Potrivit strategiei Kremlinului, Moscova ar trebui să se folosească de dependența statelor baltice față de alimentarea cu curent electric din Rusia pentru a evidenția riscul de a fi deconectate de la rețeaua rusească de electricitate la care se expun Estonia, Letonia și Lituania, potrivit Expressen.

 

 

Livrarea de sisteme de apărare antiaeriană din țările NATO pentru Lituania ar trebui blocate și ele, în timp ce „numărul și amploarea antrenamentelor de luptă ale NATO” în această țară ar trebui reduse, potrivit strategiei Kremlinului.

 

„Obiectivul Rusiei este acela de a convinge comunitatea internațională că este pregătită de o confruntare militare dacă cerințele ei nu sunt respectate”, a spus Darius Jauniškis, șeful serviciului de securitate al Lituaniei.

 

Planurile lui Putin în Letonia menționează „izolarea NATO” și înființarea unei școli în cadrul unei instituții rusești din capitala țării, Riga. Școala „va deveni un centru pentru întărirea poziției limbii, literaturii și a culturii ruse” până în 2025, urmând ca, cel mai târziu în 2030, limba rusă să devină limbă de stat în Letonia.

 

Yahoo News scrie că atât Estonia, cât și Letonia au adoptat recent reforme care vor duce într-un final la interzicerea cursurilor de limbă rusă în școlile și grădinițile din aceste țări.

 

În cazul unui conflict NATO-Rusia, țările baltice ar fi primele ținte ale armatei ruse

 

 

Serviciul străin de informații al Estoniei a spus în februarie că Rusia ar putea exercita o „presiune militară credibilă” asupra statelor baltice și că Rusia le consideră a fi „cea mai vulnerabilă parte din NATO”.

 

În cazul unui conflict NATO-Rusia, țările baltice ar deveni cel mai probabil principala țintă a presiunii militare rusești, potrivit aceluiași serviciu de informații.

 

Întrucât planurile au fost concepute în vara și toamna anului 2021, unele dintre obiective s-ar putea să se fi schimbat între timp, în special după declanșarea invaziei Ucrainei.

 

Planurile Kremlinului reflectă vechile tactici sovietice. „Aceasta este vechea metodă KGB: ‘Trebuie să ne slăbim inamicii. Și cel mai bun mod de a-i slăbi este din interior, nu din afară’. La ceea ce ei sunt buni este divizarea societății, crearea de probleme și de conflicte”, a spus pentru VSquare expertul lituanian în afaceri internaționale, Marius Laurinavičius.

 

 

https://www.jurnal.md/ro/news/0b5f9762073e3836/planurile-secrete-ale-rusiei-pentru-tarile-baltice-au-fost-dezvaluite.html

 

 

/////////////////////////////////////////////////

 

 

Dezvăluirile lui Edward Snowden

 

 

Edward Snowden

Dezvăluirile lui Edward Snowden reprezintă niște documente clasificate pe care acesta le-a sustras de la NSA (Agenția Națională americană pentru Securitate), în perioada în care a fost angajat ca tehnician al instituției, documente pe care le-a publicat în unele din cele mai titrate ziare din lume. Snowden, în vârstă de 31 de ani, este cel care a dezvăluit faptul că administrația SUA interceptează convobirile telefonice și conversațiile de pe internet a milioane de americani, și nu numai.

 

Reacțiile au apărut după ce Washington Post a dezvăluit că FBI și NSA utilizează porți de intrare ascunse în program produse de principalele companii informatice americane cu scopul de a supraveghea navigatorii pe Internet, în cadrul unui program secret numit PRISM.

 

Cronologia evenimentelor………………………. Cont. Aici   ……https://ro.wikipedia.org/wiki/Dezv%C4%83luirile_lui_Edward_Snowden

 

/

/////////////////////////////////////////////////

 

 

 

De ce documentele scurse de la Pentagon privind războiul din Ucraina sunt deosebit de sensibile

 

 

 

Documentele privind războiul din Ucraina, care fac obiectul celei mai recente scurgeri de informații de securitate, sunt în multe privințe cu totul altceva decât telegramele Departamentului de Stat publicate de Wikileaks și secretele Agenției Naționale de Securitate făcute publice de Edward Snowden, relatează NYT.

 

 

În urmă cu 13 ani, scurgerea făcută de Wikileaks permitea o privire în munca de zi cu zi diplomaților americani, dezvăluind totul de la îndoieli privind aliați ezitanți la o privire în culisele pregătirilor Washington-ul pentru o eventuală prăbușire a Coreei de Nord sau pentru un potențial succes nuclear al Iranului.

 

Când trei ani mai târziu, Edward Snowden făcea publice secretele Agenției Naționale de Securitate, americanii erau uimiți să descopere modul în care era digitală a dat startul expansiunii remarcabile a supravegherii, ceea ce a permis pătrunderea în industria telecomunicațiilor din China și sondarea serverelor Google de peste hotare pentru captarea comunicațiilor altor țări.

 

Dar cele circa 100 de documente cu informări operaționale despre războiul din Ucraina, care au fost dezvăluite recent, deși nu sunt nici pe departe la fel de cuprinzătoare ca celelalte scurgeri, au totuși o relevanță diferită: în primul rând, sunt de actualitate și oportune.

 

În plus, unele dintre cele mai sensibile materiale – hărți despre apărarea aeriană ucraineană și detalii cu privire la planurile secrete ale Coreei de Sud de a livra 333.000 de obuze de artilerie, adică muniții de care Ucraina are mare nevoie în vederea contraofensivei sale de primăvară – sunt documente cu o vechime de nici 40 de zile.

 

Ceea ce face ca aceste dezvăluiri să fie extrem de dăunătoare este cât de proaspete sunt aceste documente etichetate drept „secrete” sau „top secret”, laolată cu indiciile pe care le conțin privind operațiuni viitoare, au admis oficiali ai administrației americane.

 

Duminică, Sabrina Singh, purtătoarea de cuvânt a Pentagonului, anunța că oficialii americani au notificat comisiile din Congres cu privire la scurgerea de informații și au sesizat Departamentul de Justiție, care a deschis o anchetă.

 

 

O privire asupra nivelului de implicare a SUA în războiul din Ucraina

Cele peste 100 de pagini de slide-uri și informări nu lasă nicio îndoială în privința a cât de adânc sunt Statele Unite angajate în desfășurarea zilnică a războiului, furnizând informații și logistică de mare precizie, ceea poate fi o explicație pentru reușitele Ucrainei de până acum. Cu toate că președintele SUA Joe Biden a interzis trupelor americane să apese efectiv pe trăgaci și a blocat trimiterea de arme care să lovească adânc în teritoriul rusesc, totuși documentele arată destul de clar faptul că, la un an de la invazie, Statele Unite sunt puternic implicate în rest în aproape orice altceva, notează NYT.

 

De pildă, Statele Unite furnizează date detaliate privind țintele și coordonează fluxul logistic lung și complex prin care sunt livrate arme ucrainenilor. Mai mult, după cum arată un document datat 22 februarie, oficialii americani fac planuri în avans pentru anul în care bătălia pentru Donbas „se îndreaptă probabil spre un impas” care va zădărnici obiectivul președintelui rus Vladimir Putin de a cuceri regiunea, dar și obiectivul Ucrainei de a-i expulza pe invadatori.

 

Un oficial de rang înalt din cadrul serviciilor de informații occidentale a descris dezvăluirile ca fiind „un coșmar”. Dmitri Alperovitci, președintele de origine rusă al ONG-ului Silverado Policy Accelerator, cunoscut îndeosebi pentru munca de pionierat în domeniul securității cibernetice, a comentat duminică că are temeri în privința aspectelor în care scurgerea ar putea dăunătoare. El a subliniat că printre acestea se numără posibilitatea ca serviciile secrete rusești să poată folosi paginile, distribuite pe Twitter și Telegram, „pentru a și da seama de mijloacele prin care colectăm”, planurile GRU, serviciul de informații militare al Rusiei, și mișcările unităților militare.

 

 

Natura sensibilă a documentelor

De fapt, documentele publicate până în prezent sunt instantanee asupra modului în care Statele Unite s-au raportat la războiul din Ucraina. Multe pagini par să fie desprinse din rapoartele de informare care circulă printre șefii de stat major, iar în unele cazuri actualizări din centrul de operațiuni al CIA. Acestea sunt un amestec de informații privind desfășurările actuale de forțe, dar și proiecțiile americane privind locul în care ar putea fi amplasate luna viitoare sistemele de apărare aeriană pe care țările se grăbesc să le trimită în Ucraina.

 

 Citește și: Rusia s-ar putea simți încurajată să trimită bombardierele sale în luptă pentru a profita de epuizarea muniției ucrainene

Printre aceste documente se află și o serie de avertismente timpurii despre modul în care Rusia ar putea riposta, dincolo de Ucraina, dacă războiul se prelungește. Un document al CIA menționează un grup de hackeri pro-ruși care a reușit să pătrundă în rețeaua de distribuție a gazului din Canada și care „primea instrucțiuni de la un presupus ofițer al Serviciului Federal de Securitate (FSB) pentru a menține accesul la rețeaua informatică a infrastructurii de gaz a Canadei și a aștepta instrucțiuni suplimentare”. Până în prezent, nu există nicio dovadă că actorii ruși au declanșat un atac distructiv, dar aceasta a fost îngrijorarea explicită exprimată în document.

 

Din cauza naturii extrem de sensibile a acestor avertismente, multe dintre aceste documente „strict secrete” sunt limitate la oficialii americani sau la alianța de partajare a informațiilor „Five Eyes” din care fac parte Statele Unite, Marea Britanie, Australia, Noua Zeelandă și Canada. Țările din acest grup au un acord informal de a nu-i spiona pe ceilalți membri. Dar a reieșit că nu este cazul și în privința altor aliați și parteneri. De pildă, au apărut dovezi că Statele Unite s-au conectat la conversațiile interne ale președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, ca și la cele ale unora dintre aliații apropiați ai SUA, cum ar fi Coreea de Sud.

 

 

În cadrul unei corespondențe care amintește destul de mult de dezvăluirile WikiLeaks din 2010, un document bazat pe ceea ce este numit delicat „informații prin semnale” este redată dezbaterea internă din Coreea de Sud cu privire la modul în care să gestioneze presiunea americană de a trimite mai mult ajutor letal Ucrainei, ceea ce ar încălca politica țării de a nu trimite arme într-o zonă de război. Acesta relatează că președintele Coreei de Sud, Yoon Suk Yeol, era îngrijorat de faptul că Biden l-ar putea suna pentru a face presiuni pentru contribuții mai mari către armata ucraineană.

 

O chestiune delicată

Subiectul este unul extrem de sensibil în rândul oficialilor sud-coreeni. În cadrul unei vizite recente la Seul, înainte de apariția documentelor care au făcut obiectul scurgerilor de informații, oficialii guvernamentali au evitat întrebările unui reporter cu privire la planuri de a trimite muniții de artilerie de 155 mm, pe care țara le produce în cantități mari, pentru a contribui la efortul de război. Un oficial a declarat că Coreea de Sud nu a dorit să treacă peste propriile politici sau să riște relația delicată cu Rusia.

 

Or, toată lumea a putut vedea „calendarul de livrare” al Pentagonului pentru transporturile maritime ale acestor obuze, împreună cu estimările privind costurile, și anume 26 de milioane de dolari.

 

Daune pe termen lung?

Fiecare dezvăluire de documente secrete vine la pachet cu îngrijorări privind daunele pe termen lung, chiar dacă uneori acestea sunt exagerate. Asta s-a întâmplat în 2010, când The New York Times a început să publice o serie intitulată „Secrete de stat”, în care sunt expuse în detaliu și sunt analizate documente selectate din telegramele luate de Chelsea Manning, pe atunci soldat al armatei în Irak, și publicate de Julian Assange, fondatorul WikiLeaks. La scurt timp după apariția primelor articole, secretarul de stat Hillary Clinton s-a arătat îngrijorată că nimeni nu va mai vorbi vreodată cu diplomații americani.

 

 Citește și: Scurgerea de documente secrete ale Statelor Unite ar putea fi doar „vârful aisbergului”

„Pe lângă faptul că pun în pericol anumiți indivizi, dezvăluiri de acest gen sfâșie țesătura funcției unui guvern responsabil”, a declarat ea reporterilor în Sala de Tratate a Departamentului de Stat.

 

Atunci când Snowden a făcut publice cantități uriașe de informații de la Agenția Națională de Securitate, colectate cu ajutorul unui software de 100 de dolari care pus arhivele la care a avut acces într-o instalație din Hawaii, s-a produs un nivel similar de o teamă privind eșecuri în colectarea de informații. Pe parcursul anilor care au urmat agenția a tot lucrat la modificarea programelor, la un cost de sute de milioane de dolari, iar oficialii spun că încă monitorizează daunele un deceniu mai târziu. În septembrie, Putin i-a acordat lui Snowden, un contractor de nivel inferior în domeniul serviciilor de informații, cetățenia rusă.  Statele Unite fac încă eforturi să îl aducă în țară pentru a fi pus sub acuzare.

 

Atât Manning, cât și Snowden au declarat că au fost motivați de dorința de a dezvălui ceea ce ei consideră a fi transgresări ale Statelor Unite. „De data aceasta nu pare a fi ceva ideologic”, a spus Alperovitci. Prima apariție a unora dintre documente pare să fi avut loc pe platformele de jocuri, probabil în scopul de a tranșa o dispută cu privire la situația luptelor din Ucraina.

 

„Reflectați la asta”, a spus Alperovitci. „O ceartă pe internet care se sfârșește cu un dezastru masiv al serviciilor de informații”.

 

 Citește și: Pentagon Leaks. Documentele arată implicarea României, dar analiştii pun la îndoială veridicitatea lor

 

 

https://adevarul.ro/stiri-externe/sua/de-ce-documentele-scurse-de-la-pentagon-privind-2257853.html

 

 

/

////////////////////////////////////////////////////

 

Scurgerile de informații de la Pentagon: ce știm până acum (analiză France 24)

 

 

RFI România

Oficialii de la Pentagon spun că documentele scurse prezintă un „risc foarte grav pentru securitatea națională”.

 

Joshua Roberts/Reuters via France 24

 

​La mai puțin de o săptămână de când au apărut știri despre documente militare clasificate despre războiul din Ucraina, Pentagonul este în plin proces de control al daunelor, pentru a-și asigura aliații și pentru a evalua amploarea scurgerii.

 

Informații de pe zeci de diapozitive au fost făcute publice, dezvăluind astfel potențialele vulnerabilități ale capacităților de apărare aeriană ale Ucrainei și divulgând evaluările private ale aliaților cu privire la o serie de chestiuni privind serviciile de informații, ridicând întrebări cu privire la faptul dacă scurgerea va eroda încrederea aliaților în schimbul de informații cu SUA sau va afecta planurile Ucrainei de a intensifica lupta împotriva Rusiei în această primăvară.

 

În general, documentele scurse prezintă un „risc foarte serios pentru securitatea națională”, a declarat luni un purtător de cuvânt al Pentagonului.

 

Ce se știe până acum despre documente, cum au apărut și potențialul lor impact.

 

Ce sunt?

Documentele clasificate, care nu au fost autentificate individual de oficialii americani, variază de la diapozitive de informare care prezintă pozițiile militare ucrainene până la evaluări ale sprijinului internațional pentru Ucraina și alte subiecte sensibile, inclusiv în ce circumstanțe ar putea folosi președintele rus Vladimir Putin arme nucleare.

 

Nu există un răspuns clar cu privire la câte documente au fost scurse. Associated Press a vizualizat aproximativ 50 de documente; unele estimări pun numărul total la sute de documente.

 

De unde au apărut?

Nimeni nu știe sigur, nici măcar directorul Pentagonului.

 

„Erau undeva pe internet, dar unde exact și cine avea acces la ele în acel moment, nu știm. Pur și simplu nu știm”, a spus secretarul Apărării, Lloyd Austin, la o conferință de presă marți. „Vom continua să investigăm și să întoarcem fiecare piatră până când vom găsi sursa și amploarea acestei scurgeri”.

 

Este posibil ca scurgerea să fi început pe un site numit Discord.

 

Discord este o platformă de socializare populară printre persoanele care joacă jocuri online. Site-ul Discord găzduiește conversații vocale, video și text în timp real pentru grupuri și se descrie drept un loc „unde poți aparține unui club școlar, unui grup de jocuri sau unei comunități de artă la nivel mondial”.

 

Într-unul dintre aceste forumuri, creat inițial pentru a discuta despre o serie de subiecte, membrii ar dezbate războiul din Ucraina. Potrivit unui membru al chat-ului, un internaut neidentificat a distribuit documente despre care pretindea că erau clasificate, la început documentele contopindu-se cu gândurile personale ale acestuia, ulterior, începând cu câteva luni în urmă, încărcând imagini cu hârtii împăturite.

 

Persoana care a spus că este membru al forumului a declarat pentru Associated Press că o altă persoană, identificată online doar sub numele „Lucca”, a distribuit documentele într-un alt chat Discord. De acolo, se pare că au fost răspândite, până când au fost preluate de mass-media.

 

Multe detalii ale poveștii nu pot fi verificate cu ușuritate. Iar oficialii americani recunosc public că încă încearcă să găsească răspunsuri.

 

Ce informații au fost scurse?

Scurgerile au evidențiat cât de atent monitorizează SUA modul în care aliații și prietenii săi interacționează cu Rusia și China. Oficialii din mai multe țări au negat sau au respins acuzațiile din înregistrările scurse.

 

AP a raportat că serviciile de informații americane au preluat de la agenții ruși informații cum că aceștia construiau o relație mai strânsă cu Emiratele Arabe Unite, națiunea bogată în petrol din Orientul Mijlociu care găzduiește importante instalații militare americane. Emiratele Arabe Unite au respins acuzațiile, numindu-le „categoric false”.

 

The Washington Post a spus luni că președintele Egiptului le-a ordonat subordonaților să se pregătească în secret pentru a expedia până la 40.000 de rachete către Rusia, în timp ce țara continuă războiul în Ucraina. Un purtător de cuvânt al ministerului egiptean de externe a declarat că Egiptul își menține „neimplicarea în această criză și se angajează să mențină distanța egală cu ambele părți”.

 

Alte informații scurse făceau referire la acuzații conform cărora liderii sud-coreeni au ezitat să trimită obuze de artilerie în Ucraina și că serviciul de spionaj al Mossadului israelian s-a opus revizuirii sistemului judiciar propuse de prim-ministrul Benjamin Netanyahu.

 

Finanțate cu 90 de miliarde de dolari anual, agențiile de informații americane au resurse foarte mari de acces liniilor de comunicații electronice, de a conduce echipe de spioni și de a monitoriza cu sateliți. Rezultatele acestei puteri sunt rareori văzute în public, chiar și în formă limitată.

 

Răspunsul SUA

Pentagonul a început o anchetă internă pentru a evalua impactul scurgerii asupra securității naționale. Ancheta este condusă de Milancy D. Harris, subsecretarul adjunct al apărării pentru informații și securitate, a declarat un oficial al apărării într-o declarație pentru AP. Echipa include reprezentanți ai oficialilor pentru afaceri legislative, afaceri publice, politicieni, consilieri juridici și personal comun, a spus oficialul.

 

De asemenea, Pentagonul a luat rapid măsuri pentru a reduce numărul de persoane care au acces la documente, a declarat un alt oficial din domeniul apărării. Ambii oficiali au vorbit sub rezerva anonimatului pentru a discuta chestiuni sensibile. Oficialii Pentagonului monitorizează îndeaproape, de asemenea, locurile în care diapozitivele scurse „sunt postate și amplificate”, a declarat Chris Meagher, asistentul secretarului apărării pentru afaceri publice.

 

Separat, Departamentul de Justiție a deschis o anchetă penală asupra modului în care au fost obținute și scurse documentele.

 

Directorul CIA, William Burns, a spus marți despre scurgere că e un eveniment „profund nefericit”.

 

„Este o situație pe care guvernul SUA o ia extrem de în serios”, a spus el într-o comunicare la Universitatea Rice. „Pentagonul și Departamentul de Justiție au lansat acum o investigație destul de intensă pentru a afla cine este vinovatul pentru scurgere”.

 

Care este impactul?

Lideri militari de rang înalt i-au contactat pe aliați pentru a discuta consecințele. Aceste apeluri au inclus discuții „la un nivel înalt, pentru a asigura de angajamentul nostru de a proteja informațiile și fidelitatea față de parteneriatele noastre de securitate. Acele conversații au început în weekend și sunt în curs de desfășurare”, a spus Meagher.

 

Oficialii americani se vor trebui să răspundă în fața aliaților atunci când vor ajunge în Germania, săptămâna viitoare, pentru următoarea întâlnire a grupului de contact, unde reprezentanții a peste 50 de națiuni se adună pentru a coordona armamentul și sprijinul pentru Ucraina. Dar scurgerea de documente nu este de așteptat să afecteze întâlnirea sau disponibilitatea aliaților de a continua să ofere sprijin militar Ucrainei, a declarat pentru Associated Press un oficial înalt al apărării, vorbind sub rezerva anonimatului pentru a discuta chestiuni sensibile.

 

„Cred că mulți dintre aliați vor fi probabil mai curioși să afle de ce s-a întâmplat”, a spus Chris Skaluba, directorul inițiativei de securitate transatlantică a Consiliului Atlantic. Având în vedere autorizația de securitate de nivel înalt necesară pentru a accesa informațiile, în primul rând, scurgerea ridică întrebări cu privire la cine „ar avea atât de mult de câștigat prin scurgerea acestor informații” și dacă intenția a fost de a submina sprijinul pentru Ucraina, a spus Skaluba.

 

Austin l-a contactat marți pe omologul său sud-coreean, ministrul apărării Lee Jong-sup, pentru a discuta despre documentele scurse, dintre care câteva erau deosebit de sensibile pentru Seul, deoarece descriu supravegherea de către SUA a aliatului său și rezerve detaliate ale Coreei de Sud privind furnizarea de muniții direct Ucrainei.

 

Cei doi șefi ai apărării au fost de acord că un „număr considerabil” de documente scurse au fost fabricate, a declarat reporterilor Kim Tae-hyo, director adjunct pentru securitate națională. El a spus că alianța dintre cele două țări nu va fi afectată de scurgere, iar Coreea de Sud va încerca să consolideze în continuare cooperarea cu Statele Unite.

 

Atât Austin, cât și secretarul de stat Antony Blinken și-au contactat omologii lor din Ucraina. Austin a sugerat marți că scurgerile de informații nu vor avea un impact prea mare asupra planurilor Ucrainei pentru o ofensivă de primăvară.

 

Strategia Ucrainei „nu va fi limitată la un plan specific. Au un plan grozav de început și numai președintele Zelenski și conducerea sa cunosc cu adevărat toate detaliile acelui plan”, a spus Austin.

 

Pentru alte probleme sensibile evidențiate în diapozitivele apărute în public, cum ar fi deficitul de muniție de apărare aeriană din Ucraina, deficitul în sine era cunoscut și este unul dintre motivele pentru care liderii militari americani au presat aliații să furnizeze orice sisteme pot, cum ar fi Sistemele Iris-T promise de Germania și sistemele de apărare antiaeriană Hawk, fabricate în SUA, furnizate de Spania.

 

„Făcând reclamă unei aparente penurii de rachete antiaeriene poate oferi confort Rusiei. Dar dacă îi energizează pe partenerii Ucrainei să accelereze livrarea de rachete și alte capacități de apărare aeriană, Kievul va fi recunoscător. Cea mai mare «necunoscută» este măsura în care aceste scurgeri influențează sprijinul politic al SUA pentru Ucraina”, a declarat Ben Barry, cercetător principal în domeniul războiul terestru la Institutul Internațional de Studii Strategice din Londra.

 

Traducere și adaptare de Andrei Paraschiv de pe pagina în limba engleză a France 24.

 

 

https://www.rfi.ro/politica-154886-scurgerile-de-informatii-de-la-pentagon-ce-stim-pana-acum-analiza-france-24

 

///////////////////////////////////////////////

 

 

 

(Daca Poporul Roman ramane sclavagizat in pacatul putinizant, nu scapa de minciuna,hotie,saracie,preacurvie,betie si orice demonie,  condamnata in Galateni ,cap. 5/19-21) ROMANIA APLICA MODELUL PUTIN: FOSTII AGENTI SECRETI – ”REDISTRIBUITI” IN ADMINISTRATIA STATULUI

 

 

 

În urmă cu un deceniu și jumătate, un proiect de lege exploziv privind ofițerii serviciilor secrete provoca discuții ample în societate, pentru că el deschidea, într-un mod practic unic la nivel internațional, calea agenților rezerviști către posturi din administrația publică. O strategie aplicată de Putin în Rusia, care a făcut ca la un moment dat, 4 din 5 funcționari, aproape, să fie foști militari. Proiectul de lege nu s-a votat nici pînă azi dar, paradoxal, chiar în absența lui, asediul rezerviștilor asupra posturilor din administrație devine tot mai amplu de la o zi la alta.

Presa a relatat în ultimii ani (prea) multe cazuri în care posturi în diverse structuri civile ale statului sunt ocupate de rezerviști ai serviciilor. Mai nou, pînă și Televiziunea publică s-a dotat cu foste cadre militare din servicii, iar azi aflăm că o fostă sereistă a fost numită secretar general adjunct la ministerul Economiei. Oamenii din servicii se pot pensiona la vîrste fragede, să zicem, și nu ratează nicio ocazie să prindă posturi frumoase în civilie, beneficiind și de niște ”culoare” mai mult decît suspecte.

Nu e rău că cineva vrea să muncească după pensionare. Doar că se pune problema ce competențe reale au foștii agenți. Cariera în adminsitrația publică are foarte puțin de a face cu cea de ofițer de informații. Un fost colonel SPP șef la resurse umane în postul public de televiziune ridică, spre exemplu, mari semne de întrebare.

Reamintim: în 2007, în parlament a fost băgat un proiect de lege a ofițerilor de informații, care presupunea demilitarizarea serviciilor secrete, angajații urmînd să fie echivalați unor grade de înalți funcționari publici. Bolovănoșii din servicii urmau să devină inspectori generali, divizionari șamd.

Într-un dialog cu directorul SRI de atunci, George Maior, reputatul analist Armand Goșu atrăgea atenția că o asemenea echivalare, nemaiîntîlnită în alte state, putea genera o situație precum cea din Rusia lui Putin, unde, în doar cîțiva ani, se ajunsese ca 80% dintre funcționarii publici civili să fie foști agenți ai serviciilor ori oameni din armată.

Replica lui Maior era mai mult decît neconvingătoare: ”Sunt gradele care au fost folosite si de serviciile speciale din perioada interbelica, cel de comisar, chestor, o ierarhie care e speciala fata de sistemul public”.

Cam forțată paralelă cu un mecanism din prima parte a secolului trecut.

”Cred ca trebuie sa existe mai multa mobilitate si la noi, sa se inteleaga ca s-ar putea sa existe cariere pe termen limitat in Serviciu, asa cum se intampla si in alte servicii moderne democratice, sa existe o rotatie si o mobilitate si cu mediul privat foarte ampla, si cu mediul public. Se realizeaza acest lucru. Mai departe e o chestiune de a pune lucrurile in sens profesional foarte adecvat in cadrul legii. Dar vom ajunge la acea situatie cand iti petreci 8-9 ani in Serviciu, probabil dupa aceea vei intra in mediul privat sau in mediul public, cum se intampla si in alte state, avand in vedere ca acumulezi si aici o expertiza deosebita, pe anumite domenii – economice, strategice, de politica externa” mai spunea șeful SRI.

Cît despre riscul putinizării administrației din România, Maior era sceptic: ”Nu cred ca se poate pune in discutie o situatie de similitudine si nu cred ca legea in mod automat iti garanteaza acest drept. Vom vedea la dezbaterea legii ce se va intampla. Pe noi, din punctul de vedere al Serviciului, ne intereseaza procesul de demilitarizare ca atare, care a fost tergiversat ani si care a creat anumite constrangeri si o anumita rigiditate a Serviciului”.

Formularea ”Vom vedea la dezbaterea legii ce se va intampla” lăsa, însă, oricum, loc pentru multe variante.

Din nefericire, în cei 15 ani de după acest interviu, s-au întîmplat două lucruri.

Legea demilitarizării serviciilor – România fiind singura țară euro-atlantistă cu servicii secrete militarizate – nu s-a mai dezbătut, rămînînd îngropată în Parlament.

Și, doi, administrația din România – și ne referim la nivel înalt, în ministere, companii mari ale statului șamd -, se vede asaltată tot mai mult și mai fățiș ori de foști agenți ai serviciilor, ori de-a dreptul de agenți activi, detașați temporar, dacă e să ne amintim celebrul caz al ANAF de acum cîțiva ani.

O ”rezolvare” tipic românească. (Bogdan Tiberiu IACOB)

 

 

 

 

 

https://inpolitics.ro/romania-aplica-modelul-putin-fostii-agenti-secreti-redistribuiti-in-administratia-statului_1827268938.html

 

 

Plante medicinale considerate superalimente; 15 plante medicinale pentru sanatate; Plante Medicinale – A… etc;Alunul (corylus avellana); Ardei (capiscum annuum);Plante Medicinale – Top 10 plante care se gasesc in Romania; Culegerea si pastrarea plantelor medicinale; Plante medicinale (și alți aliați) care au beneficii pentru imunitate; Țelină  -aliment sau medicament? Plante medicinale și aromatice bune în bucătărie; Terapia cu plante medicinale – beneficii și precauții; Coada calului ajuta inima sa functioneze normal; Bomboane Bio de tuse cu plante medicinale, 75 g, Bio4You contine radacina de lemn dulce; Care sunt cele profitabile culturi de plante mai medicinale; Plante medicinale din flora spontană de la care se utilizează rădăcinile şi rizomii; Top 5 ceaiuri din plante medicinale existente în România; CREMA CU BRUSTURE;PRINCIPII DE ADMINISTRARE A ”NATURISTELOR”; Gălbenelele (Calendula officinalis): ce beneficii și ce proprietăți au;Cum pregătim acasă cremă de gălbenele și la ce o întrebuințăm?

 

 

 

 

 

Plante medicinale considerate superalimente

 

 

https://www.paradisulverde.com/blog/plante-medicinale-considerate-superalimente/

 

 

 

 /////////////////////////////////////////////////////////////

 

Cum pregătim acasă cremă de gălbenele și la ce o întrebuințăm?

 

 

Crema de gălbenele se prepară foarte ușor și este atât de utilă, încât nu ar trebui să lipsească din nicio casă!

 

 

Cum pregătim acasă cremă de gălbenele și la ce o întrebuințăm?

Cremă de gălbenele

 

Gălbenelele(Calendula officinalis – denumire științifică), sunt o varietate de plante medicinale deosebit de apreciate pentru calitățile terapeutice. Sunt originare din zona mediteraneană, dar cresc spontan pe lângă zidurile caselor, poteci, drumuri sau prin parcuri, sau cultivate ca plante decorative, în gradini şi sunt răspândite şi recunoscute în toata Europa încă din Evul Mediu.

 

 

Gălbenelele sunt incluse în categoria plantelor rustice, pentru că se adaptează cu ușurință oricărui tip de sol. Pentru a profita din plin de beneficiile lor, sunt adeseori cultivate, de preferința în zone deluroase, cu o bună expunere la soare.

 

Florile de gălbenele conțin numeroase substanțe active, foarte benefice organismului: flavonoide, carotenoizi, uleiuri esențiale, acid salicilic, taninuri etc.

 

PE ACEEAȘI TEMĂ

Ceaiul de gălbenele – antibiotic natural

 

Florile gălbnelelor se culeg atunci când este soare, când sunt perfect deschise şi emană uleiuri volatile.

Din gălbenele se pot prepara: ceaiuri, tincture, pulbere, crème și unguiente, sau chiar uleiuri medicinale.

 

O rețetă simplă care se poate prepara acasă este rețeta cremei de gălbenele, care necesită doar 2-3 ingrediente și estefoarte des preparată de gospodinele din mediul rural.

 

 

Ce ne trebuie pentru Crema de gălbenele preparată acasă:

100 gr untură de porc nesărată

20 gr flori proaspete

Cum procedăm pentru a prepara acasă Crema de gălbenele?

Florile culese când este soare și sunt maxim deschise, se scufundă în apă rece pentru a le îndepărta inpuritățile, apoi se întind pe hârtii albe, la soare și se lasă până se evaporă toată apa de pe ele.

 

Untura se pune la topit şi când devine lichidă se adaugă florile proaspete. Se lasă la foc încet timp de 10 minute, apoi se pune vasul într-un loc răcoros pentru 24 de ore.

 

A doua zi, se pune din nou vasul pe foc până se diluează untura şi se strecoară printr-un tifon curat.

 

Alifia obținută se pune în borcane mici, de sticlă, sau în cutii speciale pentru crème. Se închid ermetit și se păstrează la loc răcoros până la 1-2 ani.

 

PE ACEEAȘI TEMĂ

Proprietățile terapeutice ale condimentelor și ierburilor aromatice

 

Crema de gălbenele este folosită în special pentru a trata iritaţii ale pielii, contuzii, arsuri și răni deschise. Gălbenelele stimulează circulaţia sângelui la nivelul ţesuturilor şi favorizează creşterea de noi capilare. Acestea îmbunătăţesc circulaţia şi măresc viteza de reparare a ţesuturilor afectate de rănile deschise, precum și de leziunile ţesuturilor, de tipul arsurilor solare.

 

Crema de gălbenele are un efect calmant asupra pielii şi reduce semnificativ senzaţia de mâncărime sau durere.

 

Crema poate fi de asemenea utilizată pentru tratarea hemoroizilor.

 

Crema de gălbenele este de asemenea recomandată pentru tratarea degerăturilor minore, pentru tratarea dermatitelor cauzate de radiațiile tratamentelor pentru cancer, etc.

 

 

Înainte de utilizarea pe tot corpul, se recomandă un test simplu, care constă în aplicarea unguentului într-un punct mic al pielii de pe mână. După 8 ore se va observa dacă apar reacţii adverse. Reacțiile alergice la crema de gălbenele apar de obicei la persoanele alergice la plantele de familia margaretelor, cum este floarea-soarelui.

Pentru efecte mai puternice,în crema de gălbenele, cât este lichidăp, se strecoară câte o capsulă de Vitamina E, în fiecare cutie, găurind capacul.

 

Alte rețete de cremă de gălbenele include și puțină ceară de albine, sau chiar miere de albine.

 

 

https://a1.ro/lifestyle/health/cum-pregatim-acasa-crema-de-galbenele-si-la-ce-o-intrebuintam-id1019597.html

 

 

///////////////////////////////

 

 

 

 

 

Gălbenelele (Calendula officinalis): ce beneficii și ce proprietăți au

 

 

 

 

Gălbenelele pot fi folosite și intern și extern, ca remediu natural pentru…

 

 

Autor: Dr. Claudia Marin , Medic Primar Medicina de Familie, Medic Specialist Gastroenterologie, Expert DOC

Descriere:

Dr. Claudia Marin a absolvit in anul 2000 Facultatea de Medicina Generala din cadrul Universitatii Ovidius din Constanta si o Diploma de Masterat in Gastroneterologie in cadrul aceleasi facultati.

 

Gălbenelele (Calendula officinalis): ce beneficii și ce proprietăți au

Gălbenelele pot fi folosite și intern și extern, ca remediu natural pentru probleme ale pielii, gastrite și afecțiuni hepato-biliare și tulburări menstruale.

 

Calendula officinalis este utilizată pe scară largă în întreaga lume. Remediile cu gălbenele sunt folosite în diferite sisteme de medicină complementară și alternativă, în principal pentru arsuri, tăieturi, erupții cutanate, dermatită și varicoză. Sunt, de asemenea, utilizate ca parte a tratamentului pentru pielea uscată, înțepăturile de albine și ulcerele piciorului. Uleiul esențial de gălbenele este utilizat pentru calmarea sistemului nervos central și tratarea rănilor.

 

Gălbenelele pot favoriza vindecarea pielii

Extractul de Calendula găsit în uleiuri, unguente și tincturi poate fi utilizat local pentru a trata rănile și ulcerațiile. De asemenea, ceaiul de gălbenele se poate aplica pe piele pe o compresă de pânză sau cu o sticlă de pulverizare. Cu toate acestea, nu este clar dacă și consumul de ceai oferă aceleași efecte. Studiile în eprubetă și pe animale indică faptul că extractul de gălbenele poate regla expresia anumitor proteine care promovează vindecarea rănilor.

 

Într-un studiu¹ de 12 săptămâni la care au participat 57 de persoane, 72% dintre cei tratați cu extract de Calendula officinalis au experimentat vindecarea completă a ulcerelor venoase ale piciorului, comparativ cu 32% în grupul de control. În mod similar, într-un studiu de 30 de săptămâni efectuat pe 41 de adulți cu ulcerații la picior asociate cu diabetul, 78% dintre participanți au obținut închiderea completă a plăgii după tratamentul zilnic cu spray de Calendula.

 

Gălbenelele pot avea proprietăți antifungice și antimicrobiene

Extractul de Calendula este cunoscut pentru proprietățile sale antifungice și antimicrobiene. În special într-un studiu cu eprubete, uleiul din florile de gălbenele s-a dovedit eficient împotriva a 23 de tulpini fungice de Candida – o ciupercă frecvent întânită care poate provoca infecții orale, vaginale și cutanate.

 

Un alt studiu în eprubetă a indicat faptul că extractul de Calendula inhibă creșterea leishmaniei, parazitul responsabil de leishmanioză – o boală care poate produce răni ale pielii sau poate afecta organele interne, cum ar fi splina, ficatul și măduva osoasă.

 

Se pot aplica în sugranță uleiuri cu gălbenele, unguente cu gălbenele, comprese sau spray-uri direct pe piele, dar e important de reținut că nu este clar cât de eficiente sunt aceste tratamente și că este nevoie de cercetări mai extinse, pe oameni, care să le valideze eficiența.

 

Calendula officinalis poate ajuta la tratarea afecțiunilor orale, cum ar fi gingivita

Gingivita, care se caracterizează prin inflamația cronică a gingiilor, este una dintre cele mai frecvente boli orale. Într-un studiu² de 6 luni efectuat pe 240 de persoane cu gingivită, cele care au folosit o apă de gură cu gălbenele au înregistrat o reducere de 46% a nivelului de inflamație, comparativ cu 35% în grupul de control. Mai mult, un studiu în eprubetă a stabilit că o apă de gură pe bază de Calendula a redus numărul de microorganisme pe materialele de sutură utilizate pentru extracția dinților. Studiile au atribuit aceste efecte proprietăților puternic antiinflamatoare și antimicrobiene ale plantei.

 

Gălbenelele pot îmbunătăți fermitatea pielii

Extractul de gălbenele este utilizat pe scară largă în produse cosmetice, inclusiv creme și unguente. Atât studiile în eprubetă, cât și cele umane arată că acest extract poate spori hidratarea pielii și poate stimula fermitatea și elasticitatea, ceea ce poate întârzia semnele îmbătrânirii³.

 

Aceste efecte se datorează probabil conținutului antioxidant, care poate reduce leziunile pielii cauzate de stresul oxidativ. Expunerea la radiații ultraviolete este principala cauză de stres oxidativ la nivelul pielii. Interesant este că un studiu în eprubetă a stabilit că uleiul de gălbenele are un factor de protecție solară de 8,36. Ca atare, produsele de protecție solară formulate cu ulei de Calendula pot proteja împotriva arsurilor solare.

 

Alte utilizări ale gălbenelelor

Mulți oameni care au folosit acest remediu susțin că gălbenele au și alte utilizări, dar puține dintre acestea sunt susținute de știință.

 

Pot trata psoriazisul. Psoriazisul este o boală autoimună care nu se vindecă, tratamentul fiind destinat gestionării afecțiunii. Proprietățile de vindecare a rănilor din uleiul de Calendula ar putea să o facă o alegere bună în tratarea psoriazisului, dar încă nu există nicio cercetare în acest sens. Poți încerca remediul, aplicând ulei de gălbenele sau un balsam pe zona afectată de câteva ori în fiecare zi.

 

Pot regla ciclul menstrual. Se spune că ceaiul de gălbenele reglează menstruația și atenuează crampele menstruale.

 

Pot funcționa ca un toner pentru față. Se crede că gălbenele pot reduce acneea și erupțiile datorită proprietăților antimicrobiene. Cu toate acestea, nicio dovadă științifică nu susține până în prezent această afirmație.

 

Pot susține sănătatea inimii. Potențialul antiinflamator și antioxidant al gălbenelelor poate reduce riscul de atac de cord. Însă aceste efecte au fost observate într-un singur studiu în eprubetă, în care s-au utilizat doze mari

 

Pot atenua oboseala musculară. Un studiu efectuat pe șoareci sugerează că extractul de gălbenele reduce durerea musculară indusă de efort. Cu toate acestea, studiul a inclus și extracte din alte două plante, ceea ce face dificilă stabilirea modului în care Calendula officinalis funcționează singură.

 

Precauții în ce privește utilizarea remediilor cu gălbenele

Autoritășile sanitare internaționale consideră că remediile cu gălbenele sunt sigure pentru uz general. E bine de știut, însă, că, deși pot îmbunătăți sănătatea pielii la unii oameni, remediile cu gălbenele în contact cu pielea pot duce la reacții alergice la alții. Prin urmare, înainte de a folosi o cremă cu gălbenele, ar trebui să-ți testezi reacția pielii, aplicând o cantitate mică de produs pe o zonă restrânsă înainte de a o utiliza. Persoanele cu alergii la alte plante din familia Asteraceae, cum ar fi mușețelul german și arnica de munte, pot fi mai predispuse la o alergie la gălbenele.

 

În plus, e bine ca remediile cu gălbenele să fie evitate în timpul sarcinii pentru a reduce riscul de avort spontan, având în vedere presupusele efecte menstruale ale acestei plante. De asemenea, o revizuire a 46 de studii a stabilit că gălbenele pot interfera cu sedativele și cu medicamentele pentru tensiunea arterială, așa că, dacă ești în tratament cu acestea, e bine să eviți remediile interne cu gălbenele.

 

 

 

 

 

 

 

Sursă foto: Shutterstock

Bibliografie:

Pub Med – Therapeutic effectiveness of a Calendula officinalis extract in venous leg ulcer healing

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/27974009/

1. Studiul „Therapeutic effectiveness of a Calendula officinalis extract in venous leg ulcer healing”, apărut în J Wound Care. 2016 Dec 2;25(12):732-739. doi: 10.12968/jowc.2016.25.12.732, autori: M. Buzzi et al.

NCBI – Evaluation of Calendula officinalis as an anti-plaque and anti-gingivitis agent

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3917203/

2. Studiul „Evaluation of Calendula officinalis as an anti-plaque and anti-gingivitis agent”, apărut în J Indian Soc Periodontol. 2013 Nov-Dec; 17(6): 741–747. doi: 10.4103/0972-124X.124491, autori: Mayur Sudhakar Khairnar et al.

Pub Med – Calendula extract: effects on mechanical parameters of human skin

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/21928714/

3. Studiul „Calendula extract: effects on mechanical parameters of human skin”, apărut în Acta Pol Pharm. Sep-Oct 2011;68(5):693-701, autori: Naveed Akhtar et al.

 

 

https://www.doc.ro/sanatate/galbenelele-calendula-officinalis-ce-beneficii-si-ce-proprietati-au

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

PRINCIPII DE ADMINISTRARE A ”NATURISTELOR”

 

Așa cum v-am promis, continuăm seria ” Ce dau părinții fără sfat medical” cu un nou articol medical de informare despre ce trebuie să aveți în vedere voi, părinții, când administrați  preparate din plante copiiilor voștri, mai ales din proprie inițiativă.

 

Principii generale de administrare a produselor din plante:

 

Aplicați tratamentele naturiste pe un organism pregătit să le primească: evaluați starea de sănătate prin consult medical/ evaluați obiectiv nevoile organice și simptomele de boală ale micului pacient/solicitați eventual efectuarea de analize, etc. Altfel, dacă tratamentul nu se potrivește, nici nu are efect !

Folosiți terapiile din plante numai pentru afecțiuni minore, numai în cantitățile recomandate de pediatru, pe perioade determinate de timp. Vă recomand să nu aveți pretenții exagerate de vindecare de la aceste categorii de remedii naturiste!

Nici un tratament naturist fără o dietă specifică! Fiecare etapă se însoțește de o dietă special personalizată, care pregătește organismul, potențează efectele, echilibrează metabolismul, stimulează sănătatea generală și imunitatea nespecifică. ( se susțin unul pe altul sau se completează reciproc). Planta are nevoie de ajutor pentru a acționa. Nu poate singură!

Remediile naturale sunt amelioratoare și întăritoare cu efect general asupra organismului, chiar dacă prospectele sugerează indicații pentru boli specifice. De exemplu, creșterea rezistenței organismului la infecțiile respiratorii sezoniere este principalul motiv pentru care voi, părinții, administrați copiiilor ”naturiste”. În acest caz, stimularea imunității prin tratamente naturiste se face la modul general, nespecific, încet , după o durată de minim 2-3 luni de la administrare. De aceea, de multe ori, efectele benefice sunt dificil de monitorizat.

Respectați curele de terapie! Tratamentul naturist este un tratament care trebuie administrat la fel de serios ca medicamentele clasice (fără întreruperi nejustificate). Un tratament naturist este complex, în serii și scheme de terapie care durează mult, în principiu 3- 6 luni; eficiența lui este remarcabilă, asociat sau nu la terapia clasică cu medicamente. Scurtarea duratei tratamentului poate lipsi copilul de efectele benefice scontate. Așa că…perseverați și veți fi răsplătiți.

Nu uitați! În majoritatea indicațiilor de pe prospecte, cantitățile și dozele recomandate sunt mai mici. Doar pediatrul evaluează corect dozajul după greutatea corporală și vârsta copilului vostru, după toleranță și tip de afecțiune.

Apelați rapid medicul dacă: observați la copil apariția de erupții cutanate, stări de rău sau tulburări digestive ( vărsături, dureri abdominal, diaree, intoleranță), după ce ați administrat pentru prima dată extractul sau siropul de plante.

Sunt anumite boli în care, chiar și tratamentele naturiste trebuie indicate obligatoriu, numai de către medicul pediatru: boli severe, boli acute, boli combinate sau complicate, insuficiențe sau decompensări de organe, afecțiuni cronice digestive care determină intoleranțe, etc.

Nu întrerupeți niciodată tratamentul clasic fără sfat medical! Nu Tratamentul naturist este întotdeauna adjuvant și nu înlocuiește tratamentul curativ indicat de medicul specialist. reduceți, din proprie inițiativă, dozele recomandate pentru tratamentul medicamentos.

Aveți grijă la interacțiunile medicamentoase! Tratamentele naturiste pot face rău copilului vostru dacă nu sunt aplicate corect. Plantele sunt sensibile și ”pretențioase”! Ele pot fi inactivate sau potențate de alte medicamente,anumite alimente, alte plante, suplimente nutritive pe care copilul vostru le ia concomitent.

 

 

N.B.

 

Cred cu tărie că nu trebuie să existe medic pediatru care să nu utilizeze, din plin, beneficiile minunate pe care natura ni le oferă atât de generos, prin terapiile naturiste.

 

Pentru siguranța copilului vostru, medicul pediatru are datoria să recomande numai remedii și terapii naturiste verificate prin studii, aprobate și omologate de forurile de specialitate; să știe exact conținutul; să știe cărui copil i se potrivește; să recomande pe cât posibil numai produse de calitate.

 

Message to take home!

 

Alegeți corect remediile naturale și apoi dați-le timp  să-și facă efectul. Ajutați organismul, printr-o dietă adaptată și un regim de viață sănătos.

 

 

https://drbodeapediatru.ro/principii-de-administrare-a-naturistelor/

 

 

///////////////////////////////////

 

 

 

CREMA CU BRUSTURE

 

– produs din plante medicinale, remediu/tratament naturist –

 

Rădăcina de Brusture conține inulină, acid palmitic, steric și cofeic, ulei volatil, viatmine din complexul B, nitrat de potasiu, steroli, hormoni vegetali, taninuri, mucilagii, mai conține o cantitate mare de fibre dietetice fiind un foarte bun antibacterian si antifungic.

 

Indicatii: Herpes, psoriazis, coșuri, solzi, acnee, iritații, dermatite, mâncărime, ulcerații venoase, furunculi, impetigo, eczeme; are proprietăți antibacteriene, antiseptice, antiinflamatorii, dureri reumatice, dureri articulare.

 

Mod de utilizare:

Aplicatii locale usoare, de 1-3 ori pe zi, pe zona afectata, in strat subtire. Se poate folosi impreuna cu Lotiunea de Marul Lupului, sau Lotiunea de Spanz, pentru un efect mai puternic, cu care in prealabil s-a tamponat zona afectata.

 

Compozitie (suport de untura animala, ceara apicola, parfumant): Arctium lappa/Brusture radacini

 

Crema cu Brusture este un produs din plante medicinale atent selectionate din flora spontana a Muntilor Apuseni, prelucrat manual in laboratoarele Goldplant.

 

Contraindicatii:

La doza recomandata nu se cunosc. Doar pentru UZ EXTERN !

 

S-AR PUTEA SĂ-ȚI PLACĂ ȘI…

 

Lotiune de Marul Lupului 200ml

 

17,00 lei

Acest produs este indicat in dermatite, acnee, rani, arsuri, flebite, ulcere varicoase, furunculoze, hemoroizi externi, varice, noduli mamari, plagi, taieturi, eczeme infectioase, ulceratii,psoriazis, amenoree, vaginite, trichomoniaze, prurit vaginal, candidoze, rani greu vindecabile.

 

 

35,00 lei

Acest produs este indicat in dermatite, acnee, rani, arsuri, flebite, ulcere varicoase, furunculoze, hemoroizi externi, varice, noduli mamari, plagi, taieturi, eczeme infectioase, ulceratii,psoriazis, amenoree, vaginite, trichomoniaze, prurit vaginal, candidoze, rani greu vindecabile.

 

 

1 review pentru Crema cu Brusture 100ml

 

https://goldplant.ro/produs-naturist/crema-cu-brusture-100ml/

 

//////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Top 5 ceaiuri din plante medicinale existente în România

Ana-Maria

 

 

Atunci când ne aflăm în România se poate să uităm că suntem pe teritoriul unei țări bogate, cu toate că ceea ce este bogăție pentru unii dintre noi, nu înseamnă nimic pentru alții. Însă există bogății ale naturii create de Dumnezeu și ele se găsesc și-n țara noastră.

 

Iată că nu ne lipsesc nici plantele medicinale!

 

Când eram copil îmi plăcea să adun mușețel de pe pajiștile din apropierea casei bunicilor mei, iar acum las ca această pasiune să încolțească și-n inima micuței mele, arătându-i cât de bine este să ai casa pregătită de iarnă, iar din cămară să nu lipsească niciodată plantele medicinale.

 

Este grozav să le prezinți copiilor florile plantelor medicinale și beneficiile fiecăreia dintre ele pentru sănătatea oamenilor. Așa că voi face și de data aceasta o incursiune în lumea plantelor medicinale din patria noastră și sper să fie de folos tuturor celor ce vor parcurge cele scrise.

 

 

 

1. Coada șoricelului

Știu că această denumire de plantă vă face să zâmbiți sau chiar să râdeți, dar să știți că nu e „o supă din cuie de lemn” ca-n una din povestirile lui Andersen, ci chiar este o plantă medicinală autentică, autohtonă.

 

ceai de coada şoricelului

 

Cu siguranță ne este cunoscută inflorescența ei albă, căci o putem vedea cum crește pe marginea drumurilor și pe locuri necultivate din zona de câmpie sau în zona subcarpatică.

 

Coada șoricelului cunoaște și alte denumiri, precum: alunele (în Banat) sau sorocină (în alte părți ale țării).

 

De la ea se folosește tulpina cu frunze și florile (Flores Millefolii) – culese la amiază și puse la uscat pentru a fi întrebuințate la ceaiuri. Uscarea se face la umbră în aer liber sau în încăperi special amenajate cu rame acoperite cu hârtie. Frunzele proaspete de coada-șoricelului se pot folosi și la salatele de verdețuri sau la condimentarea chifteluțelor de cartofi.

 

Substanțe conținute de coada șoricelului

Coada șoricelului are prorprietăți puternic antiseptice, asemenea celor ale mușețelului, datorită conținutului bogat în: azulenă (camazulenă) – hidrocarbură existentă în uleiul său volatil, linolen, pinen, achileină, acizi organici, borneol, alcool etilic și metilic, substanțe minerale, camfor, gluide, flavonoizi, proteine, sitosterol, etc.

 

Beneficii și întrebuințări ale ceaiului de coada șoricelului

Ceaiul de coada șoricelului se recomandă:

 

intern: în diferite afecțiuni ale stomacului, intestinelor (exemplu: enterocolite, gastrite, lipsa poftei de mâncare, etc.), ale ficatului (infuzia de coada șoricelului stimulează secreția biliară, având o acțiune antiseptică biliară), ale rinichilor (colici renale), ale inimii (coada șoricelului ajută în afecțiuni circulatorii și se recomandă în cardiopatie ischemică), ale plămânilor (pentru tratamentul cancerului de plămâni se beau ceai de coada-șoricelului și obligeană, dimineața și seara, înainte de a consuma alimente) și ale măduvei osoase (coada-șoricelului stimulează reînnoirea sângelui și are o acțiune benefică chiar și la nivelul măduvei osoase).

 

De asemenea consumul de ceai de coada-șoricelului este indicat în calmarea durerilor abdominale și rectale (provocate de hemoroizi) și pentru tratarea afecțiunilor din sfera aparatului genital al femei (exemplu: în caz de cancer uterin se beau 4 căni de ceai pe zi).

 

Extern: Băile la șezut cu ceai de coada-șoricelului vindecă anexitele și reduce disconfortul provocat de existența fibromului uterin sau al hemoroizilor.

 

Coada-șoricelului intră în componența diverselor alifii și tincturi benefice pentru vindecarea afecțiunilor pielii: eczeme, ulcere varicoase, plăgi supurate, etc.

 

 

 

2. Coada calului

Interesantă denumire!!!

 

Există în lumea plantelor medicinale un trio – așa îmi place să-l numesc, anume: trioul cozilor (coada-șoricelului, coada calului și coada racului).

 

ceai de coada şoricelului

 

Coada calului (Equisetum arvense – Familia Equisetaceae) este o plantă perenă, căreia îi plac locurile argiloase și umede. În unele zone ale țării, coada calului este denumită: brăduleț, barba-ursului, barba-sasului, coada iepii, iarbă-de-cositor, părul-porcului sau codîie.

 

Substanțele conținute de coada-calului

De la coada calului se folosește întreaga plantă, fără rădăcină, Herba Equiseti – care conține: o saponină, equisetanine, săruri de potasiu, bioxid de siliciu, compuși flavonici, ulei volatil, substanțe amare, acid salicilic, magneziu, calciu, sodiu, etc.

 

Beneficii și întebuințări ale ceaiului de coada-calului

În medicină, coada-calului cunoaște multe întrebuințări, datorită conținutului ei bogat în acizi și săruri minerale, așadar este recomandat celor care suferă de anemie sau convalescență să consume ceaiul de coada calului sau 1 – 2 g /zi de pulbere de coada calului.

 

Ceaiul de coada calului – știm de la străbuni – este bun pentru eliminarea pietrelor de la rinichi. Medicii recomandă ceaiul de coada calului în caz de: insuficiență cardiacă, reumatism, gută, diaree, tuberculoză, ulcer gastrointestinal, bronșite (saponinele pe care le conține coada calului ajută la calmarea tusei), etc.

 

Extern: Băile de șezut cu ceai de coada-calului rece, terciul din coada calului sau compresele cu ceai rece sunt eficiente în caz de hemoroizi, herpes genital și infecții urinare.

 

De asemenea ceaiul de coada-calului este un bun dezinfectant în afecțiuni ale pielii la nivelul membrelor inferioare: panarițiu, răni, eczeme etc.

 

 

 

3. Ceaiul de salvie

Popular, cunoscută sub denumirile jaleşul-de-grădină sau jaleş, salvia este o plantă medicinată ce poate atinge 80 cm înălţime, cu flori albastre – violet, cu frunze dinţate fin şi puternic aromate, puţin amare la gust. Atât frunzele cât şi vârfurile florale sunt recoltate pentru ceaiuri.

 

salvie

 

Substanţe conţinute de salvie

Salvia conţine: ulei volatil, sabinol, taninuri, principii amare, camfor, acetat de linalil, săruri de potasiu, substanţe estrogene, glicozide, răşini, polifenoli, etc.

 

Beneficii şi întrebuinţări ale ceaiului de salvie

Ceaiul de salvie este:

 

remarcabil datorită efectului antisudorific pronunţat; împreună cu lavanda ajută la remedierea transpiraţiilor nocturne, fiind recomandată în scopul acesta chiar şi suferinzilor de TBC, dar nu femeilor care alăptează pentru că salvia diminuează producţia de lapte..

 

recomandat de dr. Doru Laza în dischinezii biliare (stimulează secreţia de bilă a ficatului), în bronşite cronice, în colite (ajută la eliminarea gazelor intestinale), în combatere diabetului zaharat, în reumatism, varice şi vaginită atrofică.

 

un excelent remediu natural de calmare a sistemului nervos (băile la şezut în ceai de salvie sunt reconfortante pentru organism – 2 pumni de frunze de salvie se lasă la macerat timp de 12 ore, se dă în clocot, apoi se pune în apa de baie);

 

eficient în afecţiuni ale măduvei spinării şi ale pielii,

 

bun calmant al durerilor abdominale;

 

ajută împotriva infecţiilor mucoaselor (amigdalite, gingivite, faringite, etc.);

 

puternic fortificator al organismului, prevenind infarctul şi paraliziile.

 

Mod de preparare a ceaiului de salvie

Un pliculeţ de ceai (sau o linguriţă de plantă mărunţită) de salvie se pune la fiert în 250 ml de apă deja clocotită. Se lasă la răcit câteva minute, după care se îndepărtează pliculeţul sau se strecoară prin sită dacă s-a ales varianta de o linguriţă de plantă murunţită. Se beau 2-3 căni de ceai de salvie în cursul zilei.

 

 

 

4. Ceaiul de soc

De la soc (Sambucus nigra L.- Fa milia Caprifoliaceae, arbore ce creşte prin grădini, pe lângă garduri sau pe marginea păduricilor de la câmpie, deal sau în zona subcarpatică) se folosesc frumoasele lui flori (Flores Sambuci), care cresc în mănunchiuri de culoare alb – gălbuie; coaja şi fructele (Fructus Sambuci) în diferite boli sau ca materie primă pentru prepararea delicateselor culinare: dulceţuri, siropuri, marmelade.

 

soc

 

Substanţe conţinute de florile de soc

Florile de soc se adună în mai – iunie şi se păstrează pentru uscare, la umbră, în incăperi special amenajate. După uscare sunt folosite la ceaiuri cu beneficii multiple pentru organism, datorită conţinutului lor bogat în: tanin, saponine, ulei volatil, mucilagii, colină, rutină, sambunigrină, etc. Fructele conţine antociani, vitaminele A şi C, iar în scoarţă (tanin, rezină, acid valerianic).

 

 

 

Beneficii şi utilizări ale ceaiului de soc

Ceaiul de soc este benefic intern în:

 

răceală sau în tratarea gripei, datorită acţiunii sudorifice şi de stimulare a rezistenţei organismului.

 

combaterea reumatismului, a gutei şi a bolilor de rinichi sau de vezică, stimulând producţia de diureză;

 

supleţea siluetei! Ceaiul de soc sau siropul din fructele de soc sunt excelente remediii naturale benefie în lupta împotriva obezităţii.

 

Extern: Cataplasmele sau băile la şezut cu ceai de flori de soc sunt recomandate în tratarea furunculelor, arsurilor, abceselor, etc. – datorită acţiunii de fluidificare a puroiului şi de calmare a durerilor, făcând să dea înapoi umflăturile şi grăbind cicatrizarea rănilor

 

 

Mod de preparare a ceaiului de soc

Ceaiul de soc se prepare prin infuzare a 1-2 linguriţe de flori sau a unui plicueţ de ceai de soc la 250 ml de apă. Se beau 3-4 căni pe zi.

 

Atenţionare!

A nu se confunda socul şi fructele lui cu fructele de boz (Sambucus ebulus) care sunt toxice!

 

 

5. Ceaiul de sunătoare

Pojarnița, după cum este denumită popular sunătoarea (Hypericum perforatum, Familia Hypericacae), plantă ce atinge 60 de cm înălțime, se remarcă prin coloritul galben al florilor ei, dar și prin puterea de crește mai peste tot prin câmpii și dumbrăvi, pe dealurile cu iarbă deasă sau prin poienițele din păduri.

 

sunătoare

 

Calitatea ceaiul de sunătoare, a tincturilor, a cremelor sau a unguentelor este dată de păstrarea în condiții adecvate de uscare și de respectarea perioadei de recoltare a plantei. De la sunătoare se recoltează frunzele și tulpina fără partea lemnoasă și florile – Flores hyperici – în lunile iunie – iulie, dacă sunt culese mai târziu coloritul florilor devine roșiatic în timpul uscării, astfel sunătoarea își pierde din proprietăți și nu mai poate fi folosită.

 

 

 

Substanțe conținute de sunătoare

Sunătoare are un conținut mare de substanțe active, precum: hiperină, flavonoizi, caroten, colină, acizi ascorbic, valerianic, nicotinic, hiperforină, etc.

 

 

 

Beneficii și utilizări ale ceaiului de sunătoarea

Datorită conținutului de hipericinei și a hiposforinei, ceaiul de sunătoare acționează ca antidepresiv (efectele sunt vizibile abia după 3 săptămâni). Este recomandat în tratamentul hepatitelor acute, în afecțiuni ale stomacului (ulcer gastric, colite cronice, etc.) și în afecțiuni ale pielii (arsuri, răni, contuzii etc.- benefic pentru vindecarea acestora fiind chiar și uleiul de sunătoare).

 

 

 

Mod de preparare a ceaiului de sunătoarea

Se infuzează un pliculeț de ceai de sunătoare în 250 de ml de apă clocotită. Se lasă câteva minute la răcit și se beau 2-3 căni /zi, cu înghițituri mici pentru o mai bună absorție. În caz de depresie ceaiul de sunătoare se consumă pe o durată de cel puțin 3 săptămâni.

 

 

 

Atenționare!

Trebuie evitată expunerea la soare pe toată perioda în care se consumă ceaiul de sunătoare, datorită hipericinei pe care aceasta le conține și care are efecte fotosensibilizante.

 

Consultați medul de familie cu privire la consumul de sunătoare, dacă utilizați în același timp și medicamente.

 

Bibliografie:

 

Farmacia verde, Editat de COOP, 1989.

Îndrumar profilactic şi terapeutic de medicină naturistă, Dr. Doru Laza, Editura Păzitorul Adevărului, 2000.

Incursiune în fitoterapie, Valentin Nădăşan, Editura viaţă şi sănătate, 2014

 

https://www.5fructe.ro/articol/top-5-ceaiuri-din-plante-medicinale-existente-in-romania–i132

 

 

////////////////////////////////////

 

 

 

Plante medicinale din flora spontană de la care se utilizează rădăcinile şi rizomii

  

 

Articum Lappa L. – Brusturele – fam. Compositae

 

Denumirea genului derivă din grecescul Arktos – urs, cu referinţe la fructul său ţepos, asemănător cu blană zbârcită a unui urs, Lapp = mâna (fructele se prind de îmbrăcăminte şi lâna oilor ca o mână). Principii active: nitrat de potasiu, ulei volatil, lactone, acid cafeic, vitamine din complexul B. Acţiune farmacologică – diuretică, coleretică şi hipoglicemiantă; are şi proprietăţi antifurunculoase, tonică-capilară, dezinfectantă. Recomandări: dermatoze, diabet, afecţiuni renale, biliare, igiena capilară, seboree, plăgi infectate. Produsul vegetal folosit: se utilizează rădăcinile (Radix Bardanae), recoltate fie înainte de înflorire în al doilea an de vegetaţie, fie în toamna primului an de vegetaţie.

 

Mod de administrare: macerarea timp de 30-60 minute a 2-4 linguri de rădăcină măruntă într-un litru de apă clocotită, care după filtrare se consumă în timpul unei zile. Pentru uz extern, infuzia asociată cu frunzele de mesteacăn, se foloseşte ca loţiune pentru creşterea părului.

 

Geum Urbanum L – Cerenţelul – fam. Rosaceae

 

În flora României, cu privire la etimologia denumirii lui Geum se menţionează că „ar deriva din grecescul geuein = a avea un gust plăcut, a avea aromă, referitor la rădăcinile plantei, urbanum = de la oraş“. Principii active: taninuri, geozidă sau geină, care prin hidroliză eliberează eugenol (oferindu-i miros de cuişoare rizomului de cerenţel), ulei volatil. Acţiune farmacologică: astringentă, antidiareică şi hemostatică, bactericidă şi calmantă. Recomandări: dispepsii gastrice, enterite, dureri hemoroidale şi menstruale, stomatite, gingivite. Produsul vegetal utilizat: rizomii cu rădăcinile (Rhizoma cum radicibus Gei), recoltate primăvara şi toamna. Materia primă uscată prezintă culoare brună, cu miros slab-aromatic, asemănător celui de cuişoare, iar gustul amar şi astringent.

 

Mod de administrare: pulbere 1-4 g/zi, decoct sau infuzie 1-3% – 1 linguriţă la o cană de apă (2-3 ceaiuri/zi); extern – se recomandă în tratamentul stomatitelor şi al gingivitelor; intră în compoziţia ceaiurilor antidiareice şi pentru gargară.

 

Cochleari armoracia L. – Hreanul – fam. Cruciferae

 

Genumirea genului derivă din grecescul Kochlearos = lingură (forma frunzelor bazale al plantei); armoracia (natura glandelor nectarifere). Principii active: sinigrozida – anglicon volatil (izosulfocianat de alil), ulei volatil, vitaminele B şi C. Acţiune farmacologică – antiscorbutică, revulsivă, rubefiantă, diuretică, antiseptică. Recomandări: hemoragii uşoare, gingivite, reumatism, gută, afecţiuni urinare. Produsul vegetal folosit: părţile subterane (Radix Armoraciae), recoltate primăvara şi toamna.

 

Mod de administrare: pulbere 2-4 g/zi, se foloseşte ca antiscobutic.

 

Inula helenium L. – Iarba mare – fam. Compositae

 

Cuvântul helenium derivă din heline = coşuleţ (antodiile plantei); inula este nume latin, ce a derivat din grecescul ileo sau ilao = purga (proprietăţile depurative ale plantei). Principii active: inulina, ulei volatil (alantolactona, izo-alantolactona şi dihidro-izoalantolactona), fitoncide, substanţe amare. Acţiune farmacologică: expectorant, coleretic, colagog, diuretic, antihelmintic, sedativ nervos, hipnotic, tonic capilar. Recomandări: bronşite cronice, tuse dediverse etiologii, adjuvant în tratamentul TBC; helmintiază, afecţiuni renale, reumatism şi gută, hiperexcitabilitate, insomnii, tulburări despeptice. Produsul vegetal utilizat: părţile subterane (Rhizoma cum radicibus Inulae) recoltate toamna târziu.

 

Mod de administrare: pulbere 2-10 grame în 24 de ore sau decoct 15 grame % (1-2 ceaiuri/ zi); intră în compoziţia ceaiului antibronşitic numărul 2.

 

Ononis spinosa – Osul iepurelui – fam. Leguminosae

 

După Flora RSR, numele de ononis a rezultat din combinarea cuvintelor greceşti onos = măgar şi oninemii = a fi util (acestor animale le place să mănânce osul iepurelui); spinosa = spini. Principii active: glicozide flavonice (ononina, onospina), saponozide triter – penice, ulei volatil, tanin. Acţiune farmacologică: diuretic puternic, depurativ, sedativ şi uşor hipnotic, uşor laxativ, expectorant. Recomandări: afecţiuni ale aparatului urinar, endeme cardiorenale, hidropizie, reumatism, dermatoze, stări de nervozitate, constipaţii uşoare, bronşită, laringită. Produsul vegetal utilizat: rădăcinile (Radix Ononidis, recoltate în lunile martie-aprilie, septembrie-noiembrie)

 

Mod de administrare: intern – decoct 3%, 2-3 căni pe zi; extern: gargară cu decoct mai concentrat; intră în formulla ceaiului diuretic nr. 2.

 

Agropyron repens (L.) Beauv – Pirul – fam. Gramineae

 

Denumirea genului provine prin combinarea cuvintelor greceşti agros = ogor, pyros, a derivat din latinescul repere = a se târî şi din cel indo-european – puro = grâu. Principii active: inulină, mucilagii, săruri de potasiu şi siliciu, vitaminele A, B, saponine, urme de ulei volatil. Acţiune farmacologică: expectorant, remineralizant, antireumatismal, diuretic şi uşor sedativ renal, sudorific şi febrifug, coleretic (dizolvă calculii biliari, excită secreţia pancreatică). Recomandări: afecţiuni renale, răceli, litiază biliară, insuficienţă pancreatică, adjuvant în TBC pulmonar. Produsul vegetal folosit: rizomii (Rhizoma Graminis) recoltaţi primăvara sau toamna.

​

Mod de administrare: infuzie sau decoct – 1 lingură la cană, 3-4 căni/zi; intră în formula ceaiurilor diuretic 2 şi sudorific.

 

Symphytum officinale L. – Tătaneasca – fam. Boraginaceae

 

Denumirea genului derivă din grecescul symphyton, după Dioscorides, o plantă care creşte împreună şi stimulează vindecarea fracturilor; officinale = farmaceutic. Principii active: colină, alantoină, glicozide, tanin, ulei volatil, mucilagii. Acţiune farmacologică: emolientă, expectorantă, cicatrizantă, antihemoragică, antidiuretică, antiinflamatoare. Recomandări: ulcere gastrice şi duodenale, gastrite hiperacide, bronşite, diaree benigne, hemoragii interne, enterite, hemoptizii; uz extern: ulcer varicos, arsuri, fisuri anale şi ale sânilor, inflamaţii articulare. Produsul vegetal utilizat: rădăcina cu rizomul (Radix Symphyti sau Radix Consolidae majoris) ce se recolteaz în martie-aprilie sau septembrie-octombrie.

 

Mod de administrare: intern – decoct 1-2 linguriţe la cană; 2-3 căni pe zi, între mese; extern: cataplasme cu macerat la rece sau decoct concentrat; intră în formula ceaiurilor gastrice (calmant şi cicatrizant).

 

Victor VĂTĂMANU

 

https://www.agrimedia.ro/articole/plante-medicinale-din-flora-spontana-de-la-care-se-utilizeaza-radacinile-si-rizomii

 

 

////////////////////////////////////

 

 

Care sunt cele mai profitabile culturi de plante medicinale

 

 

Suntem siguri că denumirea de plante medicinale nu este una nouă pentru tine. Toată lumea a auzit despre plantele medicinale și numeroasele moduri în care sunt acestea benefice pentru organism. Iar cum în zilele noastre tot mai multe persoane caută tratamente cât mai naturale pentru diverse situații, a devenit profitabil să cultivi astfel de plante medicinale. Clima temperată a României permite cultivarea plantelor medicinale pe suprafețe extinse.

 

Afacere cu plante medicinale: care sunt cele mai profitabile culturi

Cultivarea plantelor medicinale este o bună idee de afaceri. Este o soluție destul de sigură pentru a-ți suplimenta veniturile, iar în timp ai putea chiar să te ocupi în exclusivitate de cultivarea plantelor medicinale, ca principală sursă de venit. Indiferent de suprafața pe care o deții, există câteva plante medicinale care se pot dovedi a fi culturi cu adevărat profitabile. În continuare îți prezentăm cele mai profitabile culturi de plante medicinale.

 

Cele mai profitabile culturi de plante medicinale: #1 Ricin

Cultura de ricin poate fi înființată și pe un teren de un hectar. Pentru ca planta să se dezvolte corect, aceasta necesită un sol fertil, bogat în nutrienți. În cazul în care solul nu este unul bogat, este necesar să se ajute cultura prin îngrășământ și irigare.

 

 

Cele mai profitabile culturi de plante medicinale: #2 Rozmarin

Rozmarinul este o plantă mediteraneană, însă se adaptează bine și la clima din România. Este o plantă aromatică foarte cătată atât pentru gastronomie, cât și pentru proprietățile sale medicinale. Este un bun tratament pentru varice și este adesea utilizat în dermatologie. Rozmarinul se poate planta atât primăvara, cât și toamna. Are nevoie de un teren bine drenat și bogat în nutrienți. Este o plantă care iubește lumina. Se poate planta în grădină sau pe un teren cu o suprafață extinsă.

 

Cele mai profitabile culturi de plante medicinale: #3 Lavandă

În general, lavanda este considerată a fi plantă aromatică, însă adevărul este că această plantă are și numeroase proprietăți benefice pentru sistemul nervos, respirator, circulator și chiar pentru piele. Este cunoscută și sub denumirea de „aur mov” și este o cultură profitabilă. Costul înființării unei culturi de lavandă este mai ridicat decât în cazul altor plante medicinale, însă și veniturile obținute din cultura de lavandă sunt consistente.

 

Cele mai profitabile culturi de plante medicinale: #4 Echinaceea

Cultivarea plantei medicinale Echinaceea este la început în țara noastră, motiv pentru care nu prea există competiție în acest sector. Este o plantă care provine din America de Nord și se adaptează foarte bine la clima din România. Pentru a se dezvolta corespunzător are nevoie de un sol fertil și nisipos. Nu are dăunători, motiv pentru care nu presupune costuri mare de întreținere.

 

Cele mai profitabile culturi de plante medicinale: #5 Măceș

Măceșul este o plantă medicinală care crește în zonele de câmpii, dealuri și munte. Măceșul fără spini se plantează în lunile martie-mai sau septembrie-noiembrie. După ce se coc, măceșele se culeg în perioada iunie-septembrie și se usucă, apoi se macină sau se zdrobesc. Măceșul este o plantă bogată în vitaminele C, B1, B2, PP și K. Fructele de măceș sunt utile în tratarea gripei și în întărirea sistemului imunitar, precum și în tratarea tusei, detoxifierea rinichilor și reglarea tensiunii arteriale.

 

Cele mai profitabile culturi de plante medicinale: #6 Fenicul

Feniculul se plantează în perioada martie-iulie și se coace în august-octombrie. Un bulb de fenicul este bogat în fosfor, zinc, cupru, mangan, acid folic, beta-caroten și vitaminele E și K. Toate părțile plantei sunt comestibile. Cel mai des se utilizează sub formă de ceai, care este bun pentru combaterea balonării și a spasmelor.

 

Cele mai profitabile culturi de plante medicinale: #7 Anghinare

Anghinarea este o plantă medicinală de la care se pot consuma frunzele, tulpinile și rădăcinile. Se plantează în perioada martie-mai și se utilizează ca ingredient în anumite medicamente, precum și la pregătirea salatelor. Consumată frecvent, anghinarea ajută la detoxifierea organismului, la reducerea nivelului de colesterol rău din sânge și la scăderea tensiunii arteriale.

 

Cele mai profitabile culturi de plante medicinale: #8 Rostopască

Rostopasca este utilă în tratarea diverselor afecțiuni ale pielii și organismului. Ceaiul de rostopască se utilizează pentru tratarea durerilor osteomusculare și articulare. Totuși, se consumă cu grijă, deoarece este toxică atunci când este consumată în cantități mari.

 

Cele mai profitabile culturi de plante medicinale: #9 Coada șoricelului

Coada șoricelului se cultivă în lunile martie-mai. Ceaiul din această plantă este utilizat pentru a regla echilibrul hormonal la femei, ciclul menstrual și pentru a reduce durerile premenstruale și menstruale. Ajută și la tratarea arsurilor minore, susține activitatea tubului digestiv și crește rezistența organismului la infecții.

 

Cele mai profitabile culturi de plante medicinale: #10 Gălbenele

Gălbenelele se cultivă în perioada aprilie-mai și sunt renumite pentru efectul lor cicatrizant puternic. Sunt bogate în vitamina C, beta-caroten, uleiuri esențiale și rășini. Consumate sub formă de ceai, au numeroase beneficii pentru organism, precum: întăresc sistemul imunitar, previn dezvoltarea virușilor și bacteriilor, reglează ciclul menstrual și reduc crampele menstruale, ajută la detoxifierea organismului, elimină indigestia și previn formarea ridurilor.

 

Cele mai profitabile culturi de plante medicinale: #11 Sunătoare

Sunătoarea se cultivă în perioada martie-aprilie. Sub formă de ceai, sunătoarea este un remediu natural util în tratarea diverselor probleme ale organismului. Această plantă are numeroase beneficii pentru sănătate, printre care se numără: reducerea senzației de stres și a insomniei, îmbunătățirea tranzitului intestinal și eliminarea durerilor de burtă, îmbunătățirea circulației sângelui, prevenirea retenției de apă în organism, favorizarea cicatrizării arsurilor și tăieturilor minore ale pielii.

 

Cele mai profitabile culturi de plante medicinale: #12 Urzică

Urzica este una dintre cele mai populare plante medicinale. Se cultivă în perioada martie-mai și se utilizează în prepararea diverselor mâncăruri precum salate, supe, garnituri. De asemenea, se utilizează și în tratarea anumitor probleme ale organismului. Frunzele acestei plante au un conținut bogat în vitaminele A, B2, C și K, precum și în săruri minerale. Ceaiul de urzică ajută la întărirea sistemului imunitar, la reglarea digestiei, curățarea rinichilor și îmbunătățirea activității cardiace.

 

Cele mai profitabile culturi de plante medicinale: #13 Arnică

Arnica este o plantă specifică zonelor de munte. Se cultivă în perioada martie-aprilie. Florile sale au proprietăți antiseptice și antiinflamatoare.

 

 

Cele mai profitabile culturi de plante medicinale: #14 Cătină

Cătina este o cultură profitabilă, mai ales că din anul al treilea de plantare se obține o producție medie de 15 tone, iar prețul mediu al unui kilogram de cătină este cuprins între 10 și 15 lei.

 

Cele mai profitabile culturi de plante medicinale: #15 Soc

Florile de soc sunt căutate în industria alimentară și în cea farmaceutică. În ultima perioadă, și fructele de soc sunt apreciate pentru consum în stare proaspătă sau pentru gemuri și dulceață.

 

Cele mai profitabile culturi de plante medicinale: #16 Mentă

Menta este o plantă multifuncțională, utilizată atât în industria alimentară, cât și în cea farmaceutică și cosmetică. În ceea ce privește cultivarea mentei, este bine să știi că nu doar vânzarea frunzelor este profitabilă, ci și a stolonilor.

 

Cele mai profitabile culturi de plante medicinale: #17 Mușețel

În zilele noastre, tot mai puține persoane cultivă mușețel pe arii extinse, deși aceasta este una dintre cele mai profitabile plante medicinale. Are desfacere în industria cosmetică și cea farmaceutică.

 

Beneficiile plantelor medicinale

Plantele medicinale au numeroase beneficii pentru sănătate. Ele pot fi consumate sub diverse forme și, în funcție de plantă, au diferite proprietăți benefice pentru organism. Iată câteva dintre beneficiile plantelor medicinale:

 

Antiinflamator. Anumite plante medicinale au efect antiinflamator, ajutând atât în cazul inflamațiilor interne, cât și externe.

Diuretic. Anumite tipuri de plante medicinale cresc secrețiile de urină, ajutând astfel la eliminarea toxinelor. De asemenea, sunt ideale împotriva retenției de apă din organism.

Stimulent. Unele dintre aceste plante ajută la combaterea efectelor oboselii și la ameliorarea stării generale.

Expectorant. Anumite plante medicinale facilitează expectorațiile, motiv pentru care sunt utile în tratarea diverselor probleme ale sistemului respirator.

În funcție de planta medicinală, poți descoperi că acestea au numeroase alte beneficii pentru organism.

 

Concluzie

Există o serie de plante medicinale pe care le poți cultiva în grădină sau pe un teren extins. Acestea sunt, în general, destul de accesibile din punct de vedere al costurilor de înființare a culturii și aduc venituri considerabile încă din primii ani de la înființarea culturii.

 

https://www.plantmaster.ro/blog/agricultura/care-sunt-cele-mai-profitabile-culturi-de-plante-medicinale/

 

 

/////////////////////////////////////

 

Bomboane Bio de tuse cu plante medicinale, 75 g, Bio4You

contine radacina de lemn dulce

 

 

Bomboane Bio pentru tuse cu puterea plantelor medicinale din Alpi contin contribuie la ameliorarea tusei.

 

Sunt formulate cu o serie de plante medicinale precum: frunze de mur, rădăcină de pătrunjel de câmp, flori de albăstrele, flori de gălbenele, frunze de nalbă, flori de soc, flori de tei, frunze de mentă, flori de ciuboțica cucului, anason stelat, frunze de salvie, fenicul, pătlagină îngustă, cimbru, coada șoricelului, rădăcină de lemn dulce, semințe de anason, flori de mușețel, ventrilică, rădăcină de nalbă mare.

 

 

Valori nutriționale medii: / 100 g    / 5 g (1 drops)      CR** (5 g)

Valoare energetică:     1692 kJ/ 398 kcal   85 kJ/ 20 kcal     <1%

Grăsimi    <0,1 g <0,01 g     <1%

-din care acizi grași saturați:  <0,1 g <0,01 g     <1%

Carbohidrați :    99 g    5 g

-din care acizi grași saturați:  74 g    3,7 g   4%

Fibre: <0,1 g <0,01 g    

Proteine: <0,1 g <0,01 g    

Sare:   <0,01 g     <0,01 g     <1%

 

** Consum de referință pentru un adult (8400kJ/ 2000 kcal)

A se consuma de preferință înainte de data inscripționată pe ambalaj.

 

Ingrediente:

zahăr*, sirop de glucoză*, extract din plante medicinale* 1%, sirop de zahăr caramelizat*, ulei de mentă*, mentol.*din culturi certificate ecologic

*din culturi certificate ecologic

 

https://comenzi.bebetei.ro/alimentatie-sanatoasa/produse-alimentare-bio/gustari/bomboane-bio-de-tuse-cu-plante-medicinale-75-g-bio4you-p391153

 

 

//////////////////////////////////

 

 

 

 

Coada calului ajuta inima sa functioneze normal

 

 

Orice om care a depasit varsta de 40 de ani este bine sa consume zilnic o ceasca de coada calului.

Ceaiul de coada-calului se prepara din 1 lingurita cu varf de coada calului, se lasa 1 minut intr-o cana cu apa clocotita, dupa care se strecoara si se bea cu inghitaturi mici.

 

Este recomandat pentru tratarea amigdalitei facand gargara, tratarea inflamatiilor mucoasei bucale, stomatita, gingivita, polipi, dureri de cap, oboseala, stres, tensiune arteriala, dermatoza, astm, artrita, artroza, afectiunea prostatei, colica renala, guta, hemoroizi, reumatism, probleme articulare, insuficienta respiratorie, enfizem pulmonar, depresie, crampe la stomac, halucinatii, pancreatite, crize biliare si colici. Coada-calului, fiind bogata in potasiu si siliciu, ajuta inima sa functioneze normal

 

https://www.gazetadeagricultura.info/plante-medicinale/18178-coada-calului-ajuta-inima-sa-functioneze-normal.html

 

/////////////////////////////////////////

 

 

Leusteanul

 

 

Leusteanul (Levisticum officinale Koch.) se cultiva pentru frunzele si semintele sale intrebuintate in arta culinara. Este o planta perena de cultura, originara din sudul Europei si cunoscuta din cele mai vechi timpuri.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Leusteanul are si intrebuintari farmaceutice. In rizomi si radacini se gaseste ulei volatil (1%), dar si alte componente. Leusteanul este indicat in bronsite, dischinezii biliare, dispepsii digestive, anorexie, constipatie, intoxicatii alimentare, enterocolite, colopatii spastice, colite fermentative, parazitoze intestinale, boli hepato-biliare, infectii urinare, litiaza renala, hipertensiune arteriala, tulburari menstruale.

 

Ceaiul din leustean, preparat dintr-o lingura cu planta proaspata sau uscata, lasata la infuzat este diuretic, imbunatateste activitatea rinichilor, este indicat in curele de slabit, in tulburari digestive si in afectiuni ale glandelor salivare. De asemenea, consumand frunze proaspete, puteti preveni raceala si gripa si, totodata, veti scapa de balonare.

 

Leusteanu este o leguma perena. Planta este glabra, robusta, lucitoare si atinge inaltimea de 1 – 2,5 m. Toate partile plantei prezinta o aroma specifica. Subteran, prezinta un rizom gros (uneori ramificat) ce se prelungeste cu o radacina pivotanta. Florile sunt de culoarea galbena – deschis, dispuse in umbele. Infloreste in perioada iunie – august. La un gram intra 200 – 240 de seminte, facultatea germinativa este de 30 – 50% si se pastreaza 2 – 3 ani.

 

Specia are pretentii reduse fata de factorii de vegetatie, creste si se dezvolta bine la temperatura de 10 – 12°C. Este rezistenta la temperaturile scazute de peste iarna. Suporta semiumbrirea. Radacinile sunt bine dezvoltate, fapt pentru care specia este relativ rezistenta la seceta. Cerinte mai mari pentru apa are doar in primul an de viata, la inceputul perioadei de vegetatie. Are pretentii modeste fata de sol, indicate fiind cele mai bune sunt solurile mijlocii spre usoare (luto-nisipoase sau nisipo lutoase). Ca pozitie prefera mai mult locurile umbrite.

 

Se recomanda ca bune premergatoare leguminoasele. Terenul pe care se va cultiva leusteanul trebuie lucrat gradinareste. Semanatul se poate face toamna, dar si primavara, in luna martie. Necesarul de seminte este de 50 g/100 mp. Cultura se poate infiinta pe teren modelat (in brazde inaltate), dar si pe teren nemodelat. Adancimea de semanat este 1 – 1,5 cm. Pentru reusita culturii, foarte important este o buna pregatire a solului si un teren lipsit de buruieni.

 

Doze orientative de fertilizare la pregatirea de baza: 2,5 kg superfosfat / 100 mp, 1 kg sare potasica / 100 mp, inainte de semanat si 2,5 – 3 kg azotat de amoniu / 100 mp.

 

Lucrarile de intretinere se refera la raritul culturii, conform schemei de infiintare a culturii, irigare, dar si la prasitul manual si mecanic pe suprafete mari. Pentru suprafete reduse, gradinarii obisnuiesc sa produca mai intai rasad in rasadnite reci. Plantarea rasadurilor se poate face atat toamna, cat si primavara. Leusteanul se inmulteste si prin despartirea tufelor, cu plantare primavara, devreme. Frunzele se recolteaza, incepand din anul I, iar fructele si radacinile numai in anul II de cultura. Dupa fiecare recoltare, frunzele trebuie sa fie transportate cat mai repede la umbra, in soproane sau in incaperi, in vederea conditionarii. Productia de frunze este de circa 20 kg/100 mp. Fructele se recolteaza din anul II de cultura, cand au capatat o culoare cafenie. Productia medie de seminte este de 5 kg/100 m

 

https://www.gazetadeagricultura.info/plante/plante-medicinale-si-aromatice/480-plante-aromatice/437-leusteanul.html

 

////////////////////////////////////////

 

 

Terapia cu plante medicinale – beneficii și precauții

 

 

Plantele medicinale au fost folosite de-a lungul timpului pentru a trata o varietate de afecțiuni și boli, și sunt din ce în ce mai populare ca terapie alternativă sau complementară. Aceste plante conțin compuși chimici activi care pot avea efecte benefice asupra corpului uman, însă trebuie să fie utilizate cu precauție, deoarece pot interacționa cu medicamentele sau alte tratamente medicale.

 

Unul dintre avantajele utilizării plantelor medicinale este faptul că acestea sunt în general mai sigure și mai puțin invazive decât medicamentele prescrise. În plus, multe plante medicinale pot fi cultivate și utilizate la domiciliu, ceea ce face terapia cu plante medicinale accesibilă și mai ieftină.

 

Există mai multe plante medicinale cunoscute pentru proprietățile lor benefice, printre care se numără:

 

Ginkgo biloba – utilizat pentru îmbunătățirea memoriei și a circulației sanguine.

Echinacea – utilizată pentru a stimula sistemul imunitar și a preveni infecțiile respiratorii.

Mușețel – utilizat pentru proprietățile sale antiinflamatorii și calmante, fiind adesea utilizat pentru a trata anxietatea și problemele de somn.

Sunătoare – utilizată pentru a trata depresia și anxietatea.

Salvie – utilizată pentru a trata infecțiile gâtului și ale cavității bucale, precum și pentru a reduce transpirația excesivă.

Aloe vera – utilizată pentru proprietățile sale antiinflamatorii și de hidratare a pielii.

Cu toate acestea, înainte de a utiliza plante medicinale ca tratament, este important să consultați un medic specialist pentru a determina dozajul corect și pentru a evita interacțiunile cu medicamentele prescrise. De asemenea, trebuie să vă asigurați că cumpărați produse de calitate și să evitați plantele care nu sunt reglementate sau care ar putea fi contaminate.

 

În concluzie, utilizarea plantelor medicinale poate fi o terapie eficientă și sigură pentru a îmbunătăți sănătatea și a trata anumite afecțiuni. Este important să fiți atenți la posibilele interacțiuni cu medicamentele și să căutați întotdeauna sfatul medicului înainte de a începe un tratament cu plante medicinale. De asemenea, asigurați-vă că utilizați plante medicinale de calitate și evitați plantele necontrolate sau contaminate.

 

https://companii.sanopass.ro/terapia-cu-plante-medicinale-beneficii-%C8%99i-precau%C8%9Bii

 

/////////////////////////////////////

 

Plante medicinale și aromatice bune în bucătărie

 

 

Plantele medicinale şi aromatice sunt folosite în mod tradiţional în bucătărie pentru diferite scopuri: pe post de aromatizant sau colorant în prăjituri şi nu numai, pentru condimentarea preparatelor sau pentru conservarea alimentelor timp îndelungat. Simple sau combinate între ele, proaspete sau uscate, plantele medicinale şi aromatice pot da o savoare deosebită mâncărurilor pe bază de legume şi carne, supelor şi sosurilor, orezului şi chiar pâinii.

 

De asemenea, pot fi folosite pentru asezonarea salatelor si aromatizarea oţetului, uleiului, băuturilor alcoolice şi sucurilor de fructe. Felurile de mâncare vor deveni mai gustoase, mai uşor de digerat (deci mai sănătoase) şi chiar cu un aspect mai plăcut, dacă sunt adăugate diferite plante medicinale și aromatice, în funcție de aromă și gust, culoare și aspect.

 

Ne-am gândit să vă spunem câteva cuvinte despre plantele aromatice cele mai folosite în bucătărie. Despre

 

Cimbrul de cultură (Thymus vulgaris) este un condiment important în bucătăriile europene. Fie că este utilizat proaspăt sau uscat, gustul plăcut, dulceag-picant al cimbrului de cultură se potrivește foarte bine felurilor de mâncare mediteraneene, conferind o aromă specială, mai ales cărnii de miel. Cimbrul este un ingredient foarte important în cadrul “ierburilor de Provence”. La noi, este folosit datorită aromei sale, mai ales împreună cu carnea de porc, asociat cu usturoiul, în preparatele culinare gen fripturi și tocături. Poate da o savoare aparte cărnii de pui sau pește, caz în care aroma sa poate fi combinată cu cea a piperului și a busuiocului. În mod tradițional, se folosește la mâncărurile de iarnă: carne conservată, afumată, fasole boabe, cartofi. Datorită proprietăților sale de ameliorare a flatulenței, acesta face mâncărurile grele mai ușor digerabile. Suportă procesul fierberii mult mai bine decât alte plante aromatice. Frunzele uscate de cimbru de cultură au, în general, o aromă mai intensă decât cele proaspete.

 

Florile de gălbenele (Calendula officinalis) pot fi folosite pentru a garnisi salate și supe, conferind o aromă picantă. Puteți încerca să le adăugați omletelor sau orezului. Florile de gălbenele, datorită pigmenților, servesc și la colorarea untului, a brânzei, a supelor și chiar în industria alimentară, ca și colorant alimentar.

 

Sovârgul (Origanum vulgare) se folosește în bucătărie ca și măghiranul (cu care este înrudit și are aceleași proprietăți aromatice)  ca plantă condimentară foarte apreciată în prepararea sosurilor, supelor, salatelor, mâncărurilor cu carne, a celor cu paste făinoase și pentru pizza. Dacă pomenim numai denumirea în limba italiană a sovârgului – oregano, nu trebuie să fim mirați că aceasta este planta condimentară tradiționala pentru orice variantă de pizza. Datorită proprietăților sale antimicrobiene, se poate utiliza în conservarea alimentelor.

 

Bulbul, frunzele și semințele de fenicul (Foeniculum vulgare) sunt utilizate pe scară largă în bucătăria tradiționala a multor țări. Bulbul poate fi consumat crud, dar și opărit, fiert în baie de aburi, sotat, fript sau chiar marinat; în bucătăria italiană este folosit crud, la salate, dar și prelucrat termic, la paste și risotto. Mai multe despre fenicul citiți în articolul nostru.

 

Isopul (Hyssopus officinalis) Această plantă aromatică din familia mentei, merită cu siguranță mai multă atenție, tocmai pentru gustul picant-aromat, ușor amărui pe care-l dă sosurilor și preparatelor din carne, înlocuind cu succes foile de dafin, alături de salvie și rozmarin. Ca adaos la preparatele culinare, acesta are proprietatea să sporească pofta de mâncare, să ajute la eliminarea gazelor din stomac și a apei din țesuturi. Ca însoțitor al unor mâncăruri sățioase, isopul compensează efectul lor negativ asupra ficatului, împiedicând infiltrarea grasă a acestuia, drenându-l și activându-l. Frunzele proaspete, frecate cu sare și puțin oțet sau zeamă de lămâie, apoi amestecate cu unt, sunt un delicios adaos pe fripturile la grătar, pește prăjit sau la legumele fierte natur, cum sunt cartofii, fasolea verde și morcovii. Florile pot fi utilizate la ornamentarea salatelor, ca decor, iar frunzele tinere pentru aromatizarea salatelor de verdețuri și fructe. Poate fi utilizat și la prepararea felurilor de mâncare robuste, ca supa de cartofi sau de fasole, și la prepararea unei delicioase brânze de casă, a uleiurilor aromate, iar gustul lichiorului de isop merită, cu siguranță, încercat.

 

Usturoiul (Allium sativum) este o plantă cu o foarte mare valoare alimentară, cu un gust picant și o aromă inconfundabilă. Usturoiul este utilizat ân bucătărie la prepararea, condimentarea sau aromatizarea unui număr mare de preparate culinare. Mai multe despre usturoi, aflați din articolul dedicat.

 

Salvia (Salvia officinalis) – ca mirodenie foarte gustoasă, salvia se întrebuințează în porții foarte mici, asemănător cimbrului, la mâncăruri grase, cum ar fi friptura de porc, de gâscă sau de curcan. Și vânatul devine mai gustos prin adaosul unei frunzulițe de salvie. În prepararea brânzeturilor amestecate cu verdețuri (cu mirodenii) și a sosurilor condimentate, se folosește salvie măcar din motive de sănătate. În anumite zone, se coc ,,prăjituri și cozonaci de salvie”. La cocă se adaugă frunze de salvie tăiate foarte fin, asemenea anasonului. Deoarece aroma salviei este foarte delicată, dacă se folosește la mâncărurile îndelung gătite la cuptor, atunci trebuie să se adauge frunzele de salvie de-abia atunci când mâncarea este aproape gata, sau chiar gata, fiindcă altfel procesul de gătire va diminua aproape în totalitate aroma salviei.

 

Busuiocul (Ocimum basilicum) este un condiment alimentar cu aromă asemănătoare uleiului volatil de cuișoare, foarte des folosit în bucătăria mediteraneană. Se adaugă salatelor de crudități și pastelor, dar și felurilor pe bază de pește (marinat), carne și preparate din carne (mezeluri, cârnați), vânat, fasole uscată și varză acră, care sunt digerate mai ușor, având rol în combaterea spasmelor stomacale. Prin imprimarea unui gust balsamic ce evocă un amestec de lămâie, cuișoare, scorțișoară și piper negru, se adaugă în numeroase preparate de paste, pizza, în condimentarea diferitelor mâncăruri de legume cum ar fi anghinarele, broccoli, morcovii si vinetele, in salate pentru imbunatatirea gustului de ierburi. Condimentul sub formă de herbă recoltată înainte de înflorire, uscată și măcinată fin, la care se adaugă cimbru și puțin rozmarin, este folosit în loc de piper negru, fără a provoca usturimi pe tubul digestiv.

 

Aroma caracteristică a leușteanului (Levisticum officinale) îl face potrivit pentru murături și oțeturi aromate, supe și mâncăruri de cartofi, tocănițe, mixuri de legume, sosuri de roșii. Vă invit să citiți mai multe în articolul dedicat.

 

Surse: Curs – Utilizări ale plantelor medicinale și aromatice în gastronomie, igienă corporală și aromotarapie, sept. 2011, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru științe biologice

 

 

 

https://diversificare.ro/alimente/2013/03/plante-medicinale-si-aromatice-bune-in-bucatarie/

 

//////////////////////////////////////

 

Țelină  -aliment sau medicament?

 

Țelina a fost folosită la origini ca medicament, datând încă din secolul IX î.C și fiind menționată în scrierile lui Homer. Hipocrat descria țelina ca și calmant nervos. În Evul Mediu au fost primele consemnări ale utilizării sale ca aliment, dar a devenit populară în Europa abia în secolul XVIII. Astăzi este apreciată pentru calitățile sale, ajutând la scăderea în greutate. Se spune despre țelină că ar avea calorii negative, digerarea ei arzând mai multe calorii decât cele acumulate prin consumul ei.

 

Țelina face parte din familia rădăcinoaselor alături de morcov, fenicul, păstârnac și rădăcina de pătrunjel. Poate fi folosită întreaga plantă: rădăcină, tulpină și semințe. Deși se găsește pe tot parcursul anului, țelina este cea mai bună toamna spre iarnă. Din semințele de țelină se extrage un ulei volatil folosit în industria farmaceutică sau în parfumuri. Din rădăcina de țelină se produce sarea de țelină folosită pe post de condiment sau în băuturi.

 

Țelina românească are frunzele închise la culoare și tulpinile subțiri. În magazine putem găsi și țelină apio care are tulpina mai groasă, compactă și deschisă la culoare, cu frunzele verde pal.

 

Ce nutrienți conține țelina?

Țelina este o sursă excelentă de vitamina K. Conține de asemenea cantități importante de fibre, potasiu, acid folic, vitaminele A și C, molibden și mangan. Este o sursă bună și de calciu, vitaminele B1, B2, B5, B6 și magneziu.

 

Conținutul său nutrițional o recomandă în reglarea presiunii sângelui, scăderea colesterolului sau prevenirea cancerului.

 

Când pot introduce țelina în alimentația copilului meu?

Țelina se numără printre alimentele care pot genera reacții alergice severe putând cauza chiar șoc anafilactic. Rădăcina de țelină este considerată mai alergică decât tulpina. Din acest motiv se recomandă ca țelina să fie introdusă în alimentația bebelușului de la 8 luni, deși sunt medici pediatri care o recomandă încă de la începutul diversificării sau în general de la 6 luni. Așadar, este bine să stabiliți momentul oferirii acestui aliment copilului împreună cu medicul pediatru curant. Totodată, ca orice aliment nou, se recomandă să urmăriți regula celor 4 zile pentru a vedea eventualele reacții alergice.

 

Cum alegem țelina?

Vă sfătuim să cumpărați și să folosiți planta întreagă. Dacă totuși cumpărați doar rădăcina de țelină, urmăriți ca aceasta să fie tare și să nu aibă urme de lovituri. Dacă o cumpărați întreagă și folosiți și frunzele, acestea trebuie să fie verzi și să nu fie ofilite. Dacă alegeți țelina apio, care este mai compactă, aveți grijă ca tulpinile să fie ferme și să se rupă ușor.

 

Țelina se păstrează la frigider, într-un recipient închis și învelită într-o pungă de hârtie, unde rezistă mai mult de 2 săptâmâni.

 

Cum se prepară?

Rădăcină de țelină se spală, se curăță de coajă și în general se mănâncă gătită. Poate fi fiartă, la aburi sau coaptă sau folosită în preparate (fripturi, supe etc). Tulpina de țelină apio poate fi consumată și crudă ca atare, în salate sau în sucuri și smoothie-uri.

 

Surse (en):

http://www.healthdiaries.com/eatthis/25-facts-about-celery.html

http://en.wikipedia.org/wiki/Celery

http://www.whfoods.com/genpage.php?tname=foodspice&dbid=14

http://www.babyfood101.com/celery_baby_food_recipes/

http://wholesomebabyfood.momtastic.com/babyfoodexotics.htm

Surse (ro):

http://www.copilul.ro/sugar/diversificare/Diversificarea-legume-si-fructe-in-meniul-bebelusului-a1282.html

 

https://diversificare.ro/alimente/2012/02/telina-sau-medicament/

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

 

Plante medicinale (și alți aliați) care au beneficii pentru imunitate

 

Ai grijă de sănătatea ta în sezonul rece și ajută-ți sistemul imunitar, consumând anumite condimente sau plante medicinale pe care le găsești sub formă de suplimente alimentare (comprimate, tincturi sau ceaiuri pentru imunitate).

 

Sistemul imunitar, atunci când este expus la ceva care ar putea fi potențial dăunător, intră în acțiune, oferindu-ți o linie de apărare împotriva agenților infecțioși și împotriva bolilor. Celulele specializate, proteinele, țesuturile și organele care fac parte din sistemul imunitar sunt cele care țin în permanentă o evidență și știu ce se întâmplă în corpul tău și răspund atunci când acesta are nevoie.

 

Un sistem imunitar puternic se menține zilnic, nu doar în sezonul rece, printr-o alimentație bazată pe mai multe fructe și legume și mai puține grăsimi animale și zahăr, prin exercițiu fizic regulat, prin respectarea orelor de somn și evitarea fumatului și a excesului de alcool. Unele plante medicinale pot contribui și ele la menținerea unei imunități adecvate, cum ar fi:

 

RECOMANDARILE EXPERTILOR DOC

 

 

Usturoiul

Usturoiul este bogat în compuși precum alicina și numeroase alte molecule puternice care ajută organismul să prevină și să lupte contra infecțiilor. De asemenea, usturoiul este folosit local încă din cele mai vechi timpuri pentru a dezinfecta rănile și pentru a lupta cu infecțiile fungice.

 

Cel mai bun mod prin care poți folosi usturoiul pentru a ajuta sistemul imunitar este să îl consumi proaspăt, zdrobit, pus în salate, adăugat peste mâncăruri gătite sau pe bruschete cu felii de roșii, un strop de ulei de măsline și frunze de busuioc, de exemplu. Adaugă usturoi crud și în sosurile obișnuite pentru paste sau în sosul pesto făcut în casă.

 

Ghimbirul

Ghimbirul a fost folosit de multă vreme ca remediu popular pentru a stimula sistemul imunitar. Se crede că, tocmai pentru că ghimbirul este atât de eficient în a încălzi corpul, el poate ajuta în lupta contra acumulării de toxine în organe. Se știe că ghimbirul ajută la curățarea sistemului limfatic, previne acumularea toxinelor care predispun la infecții virale, fungice și bacteriene, este un bun remediu pentru greață și are și proprietăți antiinflamatoare.

 

Oregano și cimbrul

Oregano și cimbrul sunt două condimente bogate în compuși aromatici (uleiuri esențiale benefice) care au o puternică acțiune antimicrobiană. Acestea pot fi adăugate în diverse mâncăruri gătite, pe bază de carne, cartofi sau leguminoase sau de pot folosi în ceaiuri pentru imunitate. Ddacă sunt cumpărate sub formă de ulei esențial, se poate inspira deasupra lor pentru a ajuta la desfundarea sinusurilor. Dacă este necesar și medicul recomandă acest lucru, se pot lua și sub formă de capsule.

 

Echinacea

Echinacea a devenit una dintre cele mai bine vândute plante medicinale, deoarece sprijină sistemul imunitar și starea generală de sănătate. Există dovezi considerabile care sugerează că substanțele chimice naturale din echinacea au capacitatea de a reduce infecțiile cauzate de virusuri.

 

Această plantă conține un compus care împiedică bacteriile și virusurile să pătrundă în celulele sănătoase, reducând considerabil riscul persoanei care face o cură de echinacea de a se infecta. Echinacea ce regăsește mai des în unele ceaiuri pentru imunitate, dar și sub formă de comprimate sau tinctură.

 

Gălbenelele

Petalele acestor flori micuțe și galbene au fost folosite în scop medicinal încă din cele mai vechi timpuri. Gălbenelele au proprietăți antivirale și conțin mari cantități de flavonoide, care sunt, de fapt, antioxidanți de origine vegetală care protejează celulele și nu le lasă să fie deteriorate ori lezate de acțiunea radicalilor liberi.

 

Advertisement

De asemenea, gălbenelele luptă contra bacteriilor și a inflamațiilor din corp. Petalele uscate ale plantei sunt folosite în tincturi, unguente și creme și numeroase alte remedii pentru a trata infecțiile, arsurile, rănile și pentru a ajuta la vindecarea rapidă a leziunilor, dar se găsesc și în ceaiuri pentru imunitate.

 

Ginsengul

Unele studii au arătat că ginsengul poate stimula sistemul imunitar. Există o serie de dovezi științifice care arată că extractul de ginseng american ar putea chiar să reducă numărul răcelilor și severitatea acestora la adulți. Pentru că ingredientele active din suplimentele cu ginseng și calitatea acestora pot varia de la un producător la altul, cumpără întotdeauna ginseng de la o companie de încredere.

 

Înainte de a încerca oricare dintre aceste plante medicinale, indiferent de forma sub care sunt disponibile remediile (ceai, tinctură, capsule, etc.), cere mai întâi sfatul unui medic cu competență în fitoterapie, care îți poate recomandă dozele și perioadele în care trebuie să iei aceste remedii care să te ajute să ai un sistem imunitar mai puternic. De asemenea, e important ca medicul să-și dea acordul pentru utilizarea oricăror suplimente alimentare mai ales în cazul pacienților care se află în tratament medicamentos pentru diverse boli, deoarece unele suplimente pot interacționa cu medicamentele.

 

 

Strategii pentru creșterea imunității la copii

Pentru că mulți părinți se îngrijorează legat de imunitatea copiilor în sezonul rece, e bine de știut că există câteva strategii simple prin care imunitatea copilului să rămână puternică tot timpul anului: alimentația cu multe legume și fructe, activitatea fizică zilnică și un somn odihnitor. Nu există remedii minune pentru a crește brusc imuniatea cuiva, adult sau copil, ci pur și simplu aceasta se susține printr-un stil de viață sănătos.

 

Dacă părinții vor să ofere anumite suplimente alimentare copiilor, este necesar să ceară sfatul medicului pediatru. Chiar dacă unele plante medicinale pot fi sigure pentru adulți, este posibil să nu fie bine tolerate de cei mici. Uleiul de primulă, de exemplu, poate fi o alegere bună pentru copii, dacă este administrat respectând dozele.

 

O capsulă de 1000 mg de ulei de primulă (plantă al cărui nume poate apărea pe etichetele suplimentelor sub denumirea de luminița nopții, luminiță de seară ori „evening primrose”) se poate înțepa și se stoarce din ea uleiul peste o salată de legume, iar copilul nici nu va observa, deoarece nu va simți o aromă anume.

 

De asemenea, copilul poate fi încurajat să mănânce pește de două ori pe săptămână, dar, dacă nu dorește, părinții îi pot administra suplimente cu ulei de pește de mare adâncime, în fiecare zi, cu acordul medicului pediatru. Acesta conține vitaminele A și D și acizi grași esențiali Omega-3, care pot reduce riscul de infecții virale.

 

 

 

Bibliografie:

NCBI – Medicinal Plants to Strengthen Immunity during a Pandemic

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7602650/

 

https://www.doc.ro/sanatate/plante-medicinale-si-alti-aliati-care-au-beneficii-pentru-imunitate

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

Culegerea si pastrarea plantelor medicinale

 

 

Plantele medicinale nu trebuie sa lipseasca niciodata din casa noastra. Sunt considerate tratamente naturale cu eficienta ridicata si rapida in scopul vindecarilor numeroaselor afectiuni si dureri. Aceste ierburi vindecatoare se pot culege cu usurinta, de la inceputul verii pana toamna in luna noiembrie. Culegerea plantelor medicinaleCulegerea acestor plante trebuie facuta pe baza anumitor criterii care trebuie respectate, pentru ca continutul de substante active sa fie maxim: – fructele se culeg atunci cand se coc; – frunzele se culeg inainte si dupa inflorire; – florile se culeg la inceputul inflorire; – radacinile se culeg la inceputul primaverii sau toamnei.

1. a) Plantele se aduna curate, fara insecte; b) Se culeg in zilele insorite, uscate, cand roua nu este prezenta.

 

Nu se face recoltarea de plante medicinale de pe campurile care au adaosuri de ingrasaminte chimice, de pe campii sau maluri de apa murdare care sunt infestate si nici din locurile apropiate de strazi.

 

Plantele medicinale sunt ocrotite de lege, de aceea nu le rupeti direct cu radacina, pentru a nu face pagube. Florile si frunzele nu se strivesc, iar atunci cand se culeg, acestea trebuie sa fie puse in pungi de hartie, nu din plastic unde vor transpira si se vor innegri.

 

Uscarea

 

Inainte de a fi puse la uscat aceste plante medicinale, trebuie taiate marunt. Se vor aseza pe hartie netiparita sau bucati de carpa. Locurile in care se face uscarea trebuie sa fie o zona aerisita si  calduroasa. Uscarea se poate face in pod.

 

Daca partea recoltata din planta este zemoasa uscarea se va face cu caldura artificiala. Temperatura la care se va efectua uscarea nu trebuie sa depaseasca 35 grade Celsius.

 

Pastrarea plantelor medicinale peste iarna se poate face numai daca acestea au fost bine uscate. Recipientele de depozitare indicate sunt borcane sau cutii de carton. Recipientele din plastic si metal, trebuie evitate. Recipientele de depozitare se feresc de lumina.

 

Recipientele ar trebui sa fie colorate (culoarea verde este cea mai indicata). Nu strangeti mai multe recolte, decat pentru o iarna, deoarece, isi pierd din substantele active, iar fiecare an este binecuvantat de o alta generatie de plante medicinale.

 

Moduri de preparare ceaiCeaiul este unul dintre cele mai populare remedii, de aceea am ales sa va dam cateva indicatii pentru o preparare corecta.

 

Ceaiul se prepara prin oparire sau infuzie a plantelor proaspete intr-un vas de sticla sau nemetalic. Fierberea acestora se face in apa data in clocot si se va turna peste plantele pregatite. Plantele medicinale proaspete nu se vor lasa sa stea in vas, deoarece ceaiul nu trebuie sa absoarba toata substanta din planta, de aceea trebuie tinut scurt timp (ajunge jumatate de minut)! Ceaiul trebuie sa fie de o culoare galben deschis sau verde deschis.

 

Plantele uscate trebuie sa fie lasate la infuzat intre 1 si 2 minute. Daca ceaiul este realizat din radacini, aceastea se pun in apa care este lasata sa dea in clocot. Dupa se lasa la infuzat timp de 3 minute.

 

Ceaiul medicinale se tin in termos si se beau pe toata perioada zilei, conform cu indicatia de prepare si de utilizare. Alte moduri de preparare a plantelor medicinale sunt tincturile, compresele cu aburi, baile de plante etc.

 

https://fitomag.ro/blog/ingrijirea-plantelor/de-ce-sa-cultivam-plante-medicinale/culegerea-si-pastrarea-plantelor-medicinale/

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

Plante Medicinale – Top 10 plante care se gasesc in Romania

 

 

de catre SAM Distribution

 

 

Din cele mai vechi timpuri, omul a folosit plante medicinale. Și-a extras hrana din plante, iar plantele l-au ajutat, de asemenea, la alinarea suferinței. Plantele medicinale au proprietăți vindecătoare.

 

Medicina pe bază de plante medicinale sau fitoterapia, se bazeaza pe tratamentul diverselor afectiuni cu ajutorul plantelor medicinale. Devine o formă de medicină din ce în ce mai populară. Tot mai multe medicamente sunt de origine vegetală. Avantajul acestor medicamente consta in acțiunea lor blândă, lipsa de toxine și efecte secundare.

 

Drept urmare, se bucură și de o popularitate tot mai mare în rândul persoanelor care suferă de diferite afecțiuni. Plantele medicinale pot fi folosite, de exemplu, pentru a prepara diverse tipuri de infuzii, tincturi, comprese sau măști.

 

Plantele sunt folosite și în cosmetică. Datorită proprietăților lor speciale, acestea pot hrăni și hidrata pielea sau pot reduce seboreea.

 

Plante medicinale în Romania

Flora noastră este plină de ierburi si plante medicinale, ale căror frunze, flori și rădăcini pot fi folosite în tratamentul diferitelor afecțiuni. Va prezentam 10 plante medicinale pe care le puteti utiliza pentru beneficiile lor pentru sanatate:

 

1. Muşeţel

Această plantă cu flori galbene este bine cunoscută pentru efectele sale vindecătoare, așa că a fost folosită în trecut pentru a trata rănile. Cu toate acestea, puțini oameni știu despre capacitatea musetelului de a ameliora anxietatea.

 

Consumul de ceai de mușețel este asociat cu o senzație de relaxare. În 2009, în Journal of Clinical Psychopharmacology a fost publicat un studiu în care cercetătorii au confirmat eficiența mușețelului în suprimarea anxietății la pacienții cu tulburare de anxietate generalizată, uşoară până la moderată.

 

Mușețelul este o alternativă naturală excelentă, care nu trebuie trecută cu vederea. Acesta este și unul dintre motivele pentru care mușețelul se regaseste de multă vreme paginile atlaselor de ierburi cu proprietăți vindecătoare.

 

Principalele utilizari

Mușețelul este utilizat in Romania sub formă de infuzie (ceai), tinctură, cataplasmă datorita efectului imunostimulator. Totodata ajută la relaxarea nervoasă.

 

musetel

 

2. Arnica

Arnica (Arnica montana) are flori de culoare galben deschis și un aspect similar cu floarea de margaretă. Este o plantă perenă care crește în regiunile de munte, inclusiv în Munţii Apuseni, dar si in Canada, Statele Unite și Asia de Est.

 

Arnica se regaseste pe lista de plante medicinale, datorita proprietăților sale antiinflamatorii. A fost folosită de secole pentru a trata căderea părului, artrita, inflamația, vânătăile, infecțiile și durerea de mușchi și articulații. Conține numerosi compuși vegetali antiinflamatori, cum ar fi flavonoide și acizi fenolici, crede că ajută la reducerea durerii.

 

Un studiu din 2014 a constatat că aplicarea locala a gelului de arnică este la fel de eficientă în reducerea durerii cauzate de osteoartrita ca ibuprofenul.

 

Principalele utilizari

Unguentele si cremele obtinute din florile de arnică pot fi utilizate pentru a reduce disconfortul muscular și durerile musculare, vânătăile, edemul, durerile articulare si inflamația;

Gelul de arnică este folosit pentru a indepartă vânătăilor apărute după diferite proceduri invazive sau intervenții chirurgicale.

arnica

 

3. Mentă

Menta stimuleaza productia de sucuri gastrice si bila si ajuta intestinele sa functioneze. Are proprietăți antiseptice, antiperspirante, antibacteriene, calmante și dezinfectante. Anesteziază prin iritarea nervilor senzoriali și asigura o senzatie de racire prin stimularea nervilor.

 

Menta este cel mai cunoscut și cel mai frecvent folosit ca remediu natural pentru problemele de stomac. Proprietățile sale carminative și diastolice pot ajuta sistemul digestiv în afecțiuni precum gaze, umflături abdominale, greață, indigestie și colici.

 

De asemenea, menta are capacitatea de a calma durerile de cap. In caz de congestie nazala, mentolul, ingredientul activ din mentă, subțiază mucusul și îl elimină din organism.

 

Principalele utilizari

Menta este eficienta împotriva simptomelor gripei la fel ca celebrele medicamente pentru raceala si gripa din farmacii.

 

menta

 

4. Păpadie

Păpadia are proprietăți curative remarcabile și este ușor de găsit. Această plantă medicinală, curăță ficatul și îmbunătățește funcția respiratorie. Sprijină lupta împotriva virușilor și bacteriilor care provoacă inflamații.

 

Păpădia poate fi cumpărată de la magazin sau pur și simplu culesă din grădină.

 

Este o plantă comestibila, se poate consuma in salate sau cu legume. Utilizarea sa alături de alimente, este benefică pentru diabetici, deoarece poate scădea nivelul de glucoză din sânge. Din acest motiv se regaseste in compozitia multor suplimente pentru diabet.

 

Principalele utilizari

Ceaiul de păpădie are multe beneficii vindecătoare. Se foloseste pentru reducerea cantității zilnice de urină, în edem cauzat de circulația insuficientă și rinichi, ca auxiliar în reumatism, gută sau obezitate.

 

5. Sunătoare

Sunatoarea se gaseste si ea pe lista de plante medicinale cu beneficii pentru sanatate. Sunătoarea este o plantă anuală, inflorește din Iunie până în septembrie.

 

Este folosită intern in inflamatii ale stomacului, intestinelor, cailor biliare si in colita ulcerativa. Extern este folosită pentru ulcere varicoase, degerături, arsuri și leziuni ale epidermei.

 

Sunătoarea este renumită pentru proprietățile sale antidepresive și de calmare a anxietății, pe care le datorează celor două componente – hipericina și hiperforina. Proprietățile antidepresive ale sunătoarei sunt comparabile cu cele ale medicamentelor utilizate în mod obișnuit în tratamentul depresiei ușoare până la moderate.

 

Combate stările de anxietate, depresive sau de insomnie;

Sprijină detoxifierea ficatului si contribuie la buna funcționarea a sistemului hepato-biliar;

Reduce durerile sau inflamațiile;

Combate eficient simptomele de răceală sau gripă;

Asigura vindecarea mai rapidă plăgilor, eczemelor sau tăieturilor;

Ameliorează migrenele;

Calmează arsurile de la nivelul pielii si amelioreaza senzațiile de usturime;

Amelioreaza problemele digestive prin atenuarea durerilor de stomac;

Principalele utilizari

Sunatoarea este o planta foarte populara, pe care o regasim sub forma de ceai, tinctură, ulei sau capsule.

 

6. Gălbenele

În ciuda gustului său ușor amar, este un remediu tradițional folosit în medicina populară datorită proprietăților vindecătoare care îi sunt atribuite.

 

Calendula este una dintre cele mai populare plante medicinale, deoarece are proprietăți antiinflamatorii, antifungice, antispastice și coleretice. Extractul de galbenele este cunoscut pentru proprietatile sale antifungice si antimicrobiene.

 

Planta este utilizată extern pentru inflamatii ale pielii, răni dificil de vindecat și ulcere varicoase.

 

Intern planta este folosita in ulcerul gastric si duodenal, gastrita si boli intestinale ale vezicii biliare.

 

Unguentul de galbenele este folosit pentru diferite leziuni ale pielii. Poate fi folosit pentru toate tipurile de zgârieturi, vânătăi, inflamații ale pielii, hemoroizi, degerături, erupții cutanate și arsuri ale pielii. De asemenea, este folosit pentru a accelera vindecarea rănilor postoperatorii. 

 

Principalele utilizari

Se poate folosi ca infuzie sau crema / unguent.

 

7. Lavandă

Mirosul de lavandă este bine cunoscut in toată lumea pentru proprietatile sale de combatere a stresului. Frunzele de lavandă sunt bogate in cumarină, taninuri, rășini, acizi organici și săruri minerale.

 

Dar ceea ce este cel mai valoros la lavandă este un ulei cu o structură extrem de complexă. Se compune din substanțe destul de rare în lumea vegetală, dar cu un spectru larg de acțiune.

 

Uleiul de lavandă poate fi folosit în caz de rinita, pneumonie și dureri de cap. Lavanda este, de asemenea, un bun remediu pentru insomnie și palpitații. Infuzia de lavandă ajută la tratamentul hipertensiunii arteriale.

 

Substanțele conținute de florile și frunzele de lavandă sunt utile în diferite probleme ale sistemului digestiv

 

stimulează secreția de suc gastric și bilă;

îmbunătățesc apetitul;

accelerează digestia;

combat flatulență;

accelerează mișcările peristaltice ale intestinului.

Principalele utilizari

Lavanda, preparată sub formă de infuzie sau ceai, este folosită pentru ameliorarea simptomelor emoționale precum stresul, anxietatea și insomnia. De asemenea poate fi folosită si sub forma de tinctură de lavanda, ulei de masaj, creme, săpun sau gel.

 

Lavanda

 

8. Pelin

Pelinul este o plantă madicinală folosită încă din antichitate. Deși folosit necorespunzător poate fi periculos pentru sănătate, proprietățile pelinului îl fac să fie folosit și în medicină.

 

Are mai multe componente benefice in anumite afecțiuni:

 

taninuri – care au un efect antibacterian și favorizează vindecarea rănilor;

flavonoide – au proprietăți antiinflamatorii și antioxidante.

uleiuri esențiale – ajuta la elimina durerilor menstruale sau reumatice, ajută la combaterea acneei, ucide radicalii liberi și astfel se încetineste procesul de îmbătrânire.

Folosit in doze mici, pelinul este un ajutor natural in sustinere sanatatii sistemului digestiv. Se folosește în primul rând în cazul problemelor de bilă, deoarece stimulează producerea acesteia.

 

Pelin

 

9. Valeriană

Valeriana creste in Europa si Asia si este folosita in scopuri medicinale. Rădăcina plantei este folosită pentru mai multe afecțiuni, cum ar fi boli digestive, anxietate, dureri de cap sau insomnie.

 

Preparatele pe bază de valeriana reglează activitatea inimii, au un efect pozitiv asupra sistemului nervos central și au un efect neuroreglator pozitiv asupra activității mușchiului inimii.

 

Din pacate are un efect terapeutic lent, prin urmare, se recomandă utilizarea pe termen lung pentru a obține un efect pronunțat.

 

Principalele utilizari

Valeriana poate fi folosita sub forma de este tinctura. Ceaiul de valeriană este util in hipertiroidism, excitație nervoasă, crize epileptice, convulsii sau tahicardie.

 

Valeriana

 

10. Busuioc

Busuiocul este renumit pentru proprietățile sale aromatice care încântă bucătarii și gurmanzii din întreaga lume. Cu toate acestea, are și multe proprietăți vindecătoare, mai puțin cunoscute.

 

Știați că busuiocul este un remediu natural pentru problemele digestive, nervoase și imunitare? De asemenea, are un efect pozitiv asupra pierderii în greutate.

 

Busuiocul este o plantă medicinală aromată care are un efect extrem de benefic asupra digestiei:

 

Îmbunătățește digestia;

Elimina gazele;

Previne respirația urât mirositoare;

Este eficient în lupta împotriva vărsăturilor;

Stimulează pofta de mâncare.

Este de asemenea, un remediu bun pentru întărirea sistemului imunitar. Este capabil să calmeze durerile de cap, durerile de dinți și menstruația. Este foarte eficient in tratarea afectiunilor respiratorii: faringite, astm, bronsite etc.

 

 

Autor: Echipa Sam Distribution

 

https://sam-distribution.ro/plante-medicinale-de-la-a-la-z.html

 

////////////////////////////////////

 

Ardei (capiscum annuum)

 

Planta anuala cultivata ca planta alimentara sau condimentara in toata tara noastra. Florile sunt de culoare alba, mici ca dimensiune. Ardeiul infloreste din luna iunie pana in septembrie.

 

Fructul este o baca de culoare verde inchis, portocaliu, galbe-verzui sau rosu. In scop fitoterapeutic se utilizeaza fructele (dulci sau iuti). Ardeiul contine glucide, protide, cumarine, glicoalcaloizi, substante minerale (sodiu, potasiu, magneziu, calciu, mangan, fier, cupriu, zinc, fosfor, clor, iod), lipide, tiamina, riboflavina, piridoxina, nicotinamida, acid folic, acid pantotenic, acid ascorbic, tocoferoli, steroli, acizi organici, carotenoizi, compusi flavonici. Ardeiul are actiune vasodilatatoare. Planta are gust iute sau dulce, este folosita atat ca aliment si condiment.

 

Uz intern:

 

– dispepsii atone, fermentatii intestinale, diaree, dizenterii, varsaturi, hemoragii uterine, boli reumatice, algii musculare, zona zoster, laringita, tuse – sub forma de infuzie, decoct.

 

Uz extern:

– nevralgii provocate de boli reumatice, lombalgii, degeraturi – sub forma de bai locale, comprese, cataplasma.

 

Contraindicatii:

– Nu se recomanda utilizarea ardeiului iute in cazul bolilor gastrointestinale (consum intern).

 

Efecte adverse:

– Supradozajul poate determina urticarie, iritatii ale esofagului, stomacului, degenerescente neuronale.

 

 

https://www.sfatulmedicului.ro/plante-medicinale/ardei-capiscum-annuum_14391

 

/////////////////////////////////////

 

 

Alunul (corylus avellana)

 

Alunul este un arbust din familia betulaceelor. creste prin padurile de fag, de ulm, de stejar, in amestec cu arborii de baza sau la margine, sub forma de tufisuri, in zona alpina si subalpina. Poate fi intalnit si pe pajisti. Aria de raspandire – de la campie pana la munte, frecvent in zona dealurilor. Poate creste pana la cinci metri inaltime. Florile sunt sub forma de matisori, iar frunzele, aproape ovale, au un petiol de unu-doi centimetri. fructele (alunele) sunt achene si seamana cu ghinda sau chiar cu jirul si se grupeaza cate doua – patru la un loc. Alunul infloreste din luna februarie pana in aprilie. Valoare terapeutica au nu numai alunele, ci si frunzele, coaja sau ramurile arbustilor tineri. Importanti in terapie sunt si matisorii de alun. fructele contin: azotati, calciu, fosfor, magneziu, potasiu, fier, cupru, sulf, sodiu, vitaminele a si B, materii grase. Alunele de padure sunt, datorita aceste compozitii de exceptie, puternic nutritive si cu valoare energetica mare. Alunele sunt considerate un leac foarte bun impotriva anemiei hemolitice, in timp ce extractul de frunze si coji sau de ramuri tinere este considerat eficient in periflebite. Cu proprietati astringente, florile de alun (matisorii) pot fi utilizate in prepararea ceaiurilor sudorifice.

Consumul alunelor este foarte important nu numai in terapii, ci si in mentinerea unei stari generale bune. In mod obisnuit, alunele sunt asimiliate repede si aproape in totalitate de organism, fiind foarte hranitoare. Pentru practica gastronomica naturista au fost puse la punct peste 20 de retete pe baza de alune, recomandat vegetarienilor si diabeticilor. Mugurii de alun au si actiune antisclerotica.

Ca planta medicinala, alunul se remarca si prin puterea sa depurativa (de curatire a organismului), precum si ca fortifiant.

Calitati terapeutice: nutritive, energetice, digestive, vermifug, vasoconstrictoare si tonifiante.

 

ADVERTISING

 

Uz intern:

 

– colici nefritice, afectiuni circulatorii, crestere si dezvoltare a organismului, varice, litiaza urinara, tenie, diabet – fructul ca atare, sub forma de ulei de alune, infuzie, din frunze de alun, decoct si suc.

 

Uz extern:

 

– dermatite, plagi atone, ulcere – sub forma de bai si spalaturi locale, comprese.

 

Contraindicatii:

 

– Persoanelor alergice la aceste fructe li se interzice consumarea lor sau a alimentelor ce pot contine extracte din alune.

 

https://www.sfatulmedicului.ro/plante-medicinale/alunul-corylus-avellana_14472

 

///////////////////////////////////

 

Plante Medicinale – A… etc

 

Acacia catechu

Afinul (vaccinium myrtillus)

Agrisul (ribes uva-crispa sau ribes grossula…

Albastrea (centaurea cyanus)

Alga marina bruna (fucus vesiculosus)

Aloe vera (aloe barbadensis)

Alunul (corylus avellana)

Amareala (polygala amara, polygala vulgaris)

Ananasul (ananas sativus)

Anason (pimpinella anisum l.)

Angelica (angelica archangelica sau angelica…

Anghinare (cynara scolymus)

Anin negru (alnus glutinosa)

Arahidele (arachis hypogaea)

Arbore de ceara (myrica cerifera)

Arbore de cola (cola nitida)

Arborele de ceai (melaleuca alternifolia)

Ardei (capiscum annuum)

Armurariu (silybum marianum, carduus marianu…

Arnica (arnica montana)

Asmatuiul (anthriscus cerefolium)

Astragalus (astragalus membranaceus)

 

 

https://www.sfatulmedicului.ro/plante-medicinale_a

 

 

/////////////////////////////////////

 

15 plante medicinale pentru sanatate

 

 

 

Remediile naturiste sunt minunate de avut la indemana, mai ales pentru a va intari sistemul imunitar în mod natural. Dar, ca si dulapiorul cu medicamente de acasa, nici imunitatea nu se construieste într-o singura zi.

 

Ca în cazul tuturor plantelor medicinale sau a remediilor pe baza de plante, se recomanda sa le folosim sub supravegherea atenta a unui medic autorizat. Nu putem oferi sfaturi medicale, asa ca nu veti gasi informatii despre dozare în acest articol, ci doar enumeram cele mai bune plante pe care le puteti folosi ca remedii naturiste.

 

Iata cele mai bune 15 plante medicinale pentru sanatate 

Menta

Musetel

Galbenele

Lamaita

Busuioc

Echinacea

Oregano

Usturoi

Hrean

Marar

Salvie

Rozmarin

Valeriana

Griciorei

Lavanda

Menta

Veti observa ca multe ierburi aromatice sunt si medicinale. Acestea sunt unele dintre cele mai usor de cultivat, deoarece probabil ca veti avea multe utilizari pentru ele, atat pentru a gati, cat si pentru a trata anumite tulburari.

 

Menta este minunata pentru indigestie si poate ajuta chiar si in cazul raului de miscare. Este o planta foarte racoritoare, putand fi transformata în ceai de plante sau tinctura.

 

Utilizari medicinale pentru menta

Tulburari digestive

Probleme cu sinusurile

Dureri de cap

Rau de miscare/greturi de dimineata

Musetel

In S.U.A., musetelul este folosit de obicei pentru anxietate si relaxare, în timp ce in Europa se utilizeaza pentru vindecarea ranilor si pentru a reduce inflamatia, dar si pentru proprietatile calmante. Musetelul se consuma ca ceai sau se aplica sub forma de compresa.

 

Topic, musetelul poate fi utilizat pentru a trata iritatia pielii, cauzata de radioterapie, in tratamentul impotriva cancerului. Musetelul sub forma de capsule poate fi utilizat pentru a controla varsaturile, pe parcursul chimioterapiei.

 

Galbenele

Galbenelele sunt cunoscute pentru proprietatile lor calmante. Veti gasi adesea extract de galbenele în unguente pe baza de plante, geluri de dus si chiar sampoane.

 

Florile, a caror culoare poate varia, îsi raspandesc semintele si revin an de an. Galbenelele sunt usor de cultivat si polenizat, deoarece insectelor le plac aceste flori.

 

Desi, în sine, aroma de galbenele nu este prea placuta, in combinatie cu ceva precum menta, puteti obtine un ceai grozav.

 

Utilizari medicinale pentru galbenele

Probleme de piele

Eczema

Rani

Antifungic (eruptie cutanata, provocata de scutec)

Stimulent limfatic (excelent pentru glandele inflamate)

Lamaita

Lamaita face parte din familia mentei. Daca doriti sa plantati ceva în gradina, alegeti lamaita deoarece are o multitudine de utilizari medicinale.

 

Nu numai ca are o aroma placuta, dar este si foarte blanda, asa ca este o planta excelenta pentru copii. În domeniul farmaceutic, cu cat un medicament este mai puternic, cu atat este mai periculos, dar nu este întotdeauna valabil si in lumea plantelor medicinale. O planta poate fi foarte puternica si, totodata, foarte blanda.

 

Daca va simtiti stresat, puteti sa iesiti în gradina si sa zdrobiti in palma cateva frunze de lamaita. Inhalarea aromei poate ajuta la calmarea nervozitatii.

 

Utilizari medicinale pentru lamaita

Reduce febra

Raceli/gripa

Tuse

Calmeaza iritabilitatea/reduce stresul

Favorizeaza somnul

Busuiocul sfant (Ocimum tenuiflorum)

Originar din India, busuiocul sfant este un usor antihiperglicemiant, antiinflamator, antimicrobian si expectorant. Poate fi consumat sub forma de ceai si este bun pentru tratarea diabetului, a simptomelor de raceala sau tuse. Busuiocul sfant poate ajuta la tratarea problemelor tractului intestinal, precum si a astmului si febrei.

 

Sucul din aceasta planta poate fi extras si aplicat pe întepaturi de insecte, pecingine sau alte afectiuni ale pielii.

 

Echinacea

Echinacea este folosita în mod obisnuit pentru a trata sau preveni racelile, gripa si infectiile si pentru vindecarea ranilor. Multe studii au analizat cat de bine functioneaza echinacea pentru a preveni sau scurta durata unei raceli. Unele studii arata anumite beneficii ale utilizarii acestei plante pentru infectiile cailor respiratorii superioare.

 

Se recomanda utilizarea pe termen scurt, deoarece unele studii au aratat ca, folosita pe termen lung, echinacea poate afecta sistemul imunitar al organismului.

 

Persoanele alergice la plantele din familia margaretelor risca sa aiba o reactie alergica la echinacea. Tot din familia margaretelor fac parte ambrozia, crizantemele si galbenelele.

 

Oregano

Oregano este indispensabil în orice gospodarie, pentru ca este atat de delicios pe pizza! Oregano este excelent pentru gatit, dar si ca planta medicinala.

 

Este antimicrobiana, asa ca va ajuta in lupta împotriva virusilor, ciupercilor si bacteriilor. De asemenea, este extrem de bogata în antioxidanti.

 

Utilizari medicinale pentru oregano

Antiviral

Antifungic

Bogat în antioxidanti

Raceala

Usturoi

Fiecare gradina de verdeturi ar trebui sa aiba usturoi si ceapa. Chiar daca nu va place gustul acestor plante, proprietatile lor medicinale sunt incredibile. Sunt antimicrobiene si ajuta la combaterea multor boli.

 

Multi prefera sa fermenteze usturoiul în miere si, la primul semn de boala, mananca un catel sau doi de usturoi pentru a ajuta la eradicarea rapida a bolii.

 

Utilizari medicinale pentru usturoi

Antibiotic

Antifungic

Antiviral

Abcese dentare

Infectii la nivelul pielii

Raceli

Hrean

Hreanul este o radacina foarte picanta, care se asorteaza foarte bine cu preparatele din carne. Este o planta medicinala foarte eficienta in caz de probleme ale tractului respirator.

 

Utilizari medicinale pentru hrean

Infectie a sinusurilor

Infectie bronsica

Infectii ale tractului urinar

Marar

Din punct de vedere medicinal, semintele de marar sunt utile la eliminarea gazelor si/sau a balonarii. Trebuie doar sa luati cateva seminte si sa le mestecati.

 

Utilizari medicinale pentru marar

Indigestie

Depresie

Dureri menstruale

Salvie (Salvia officinalis)

Stimuleaza digestia, calmeaza crampele, combate diareea, amelioreaza racelile, iar sub forma de unguent pentru taieturi si arsuri, ucide bacteriile si reduce inflamatia si umflarea.

 

Reputatia plantei ca remediu pentru boli este recunoscuta prin denumirea sa stiintifica, Salvia officinalis, derivata din cuvantul latin „salvere”, care înseamna „a salva”. În plus, termenul „officinalis” arata ca o planta a fost aprobata oficial pentru uz medicinal.

 

Rozmarin (Rosmarinus officinalis)

De-a lungul istoriei, aceasta planta esentiala in bucatarie a fost recomandata pentru a ajuta la mentinerea si îmbunatatirea abilitatilor mintale. Conform fitoterapeutilor, a fost folosit pentru a sustine memoria si a evita declinul cognitiv.

 

În prezent, se fac teste pentru efectele sale asupra bolii Alzheimer si se pare ca proprietatile atribuite rozmarinului ar putea fi confirmate.

 

Valeriana (Valeriana officinalis)

Radacinile de valeriana au fost un remediu popular de-a lungul secolelor. Aceasta planta originara din Europa este acum cunoscuta pentru eficienta sa ca sedativ, fiind excelenta pentru persoanele care sufera de insomnie.

 

Griciorei

Considerati drept unul dintre primele semne ale primaverii, gricioreii, cu florile lor unice de culoare galbena, au fost folositi în general în primul ajutor. Frunzele erau adesea transformate în unguente, numite „algive”, fiind folosite pentru a vindeca ranile.

 

Valeriana

Valeriana este utilizata pentru a trata insomnia si a reduce anxietatea. Cercetarile sugereaza ca valeriana poate fi un ajutor util pentru tulburarile de somn.

 

 

 

Surse:

 

https://www.rhs.org.uk/education-learning/libraries-at-rhs/articles/history-healing-plants

 

https://www.urmc.rochester.edu/encyclopedia/content.aspx?contenttypeid=1&contentid=1169

 

https://www.botanicgardens.org/blog/top-10-medicinal-plants

 

https://homesteadingfamily.com/15-medicinal-herbs-to-grow/

 

 

 

Autor: IULIA MIRICA

https://www.catena.ro/15-plante-medicinale-pentru-sanatate

 

 

/////////////////////////////

 

 

Dumnezeu ne-a dat Ziua Sabatului pentru  odihna noastră, după ce şi El s-a odihnit de toate lucrările Lui, ca să ne umplem (nu cu învăţăturile/toxinele gunoierului cosmic), ci- cu tot felul de binecuvântări Duhovniceşti- doar ÎN Hristos (Fil.4/13); Chiar dacă nu-l băgăm în seamă (Îs.53/3) şi nici nu-l primim (Ioan 1/11), ni l-a dăruit   pe Domnul Sabatului, dimpreună cu Învăţătura Lui, cu neprihănirea, pocăinţa, credinţa, iertarea, bunătatea, împăcarea, iubirea Lui, dar noi rămânem sclavii satanei şi-L ţinem la uşa inimii pe Iisus, după ce l-am prigonit şi din biserici! (Ap.3/20) De ce nu dăm morţii împietrirea, viclenia, răutatea, propria credinţă (strămoşească), odihna sau pocăinţa omenească? Nu credem că El a murit şi pentru sfârşitul (adică împlinirea-intruparea) Legii, ca să ne facă una cu Harul prin care putem totul- ÎN Hristos! El s-a făcut blestem pentru noi, ca să devenim una cu răstignirea Lui (faţă de sine, de păcat, faţă de satan), ca să rămânem una cu îngroparea, cu înfierea, înălţarea, trăirea, rodirea Duhovnicească… dar şi cu învierea Cristică prin botezul în moartea Lui (Rom 6/1-14)

 Fiul lui Dumnezeu este Domn chiar SI al Sabatului (Luca 6:5 )

Unul din adevarurile revelate de Biblie este si acela ca Fiul lui Dumnezeu a participat la actul Creatiei alaturi de Tatal si Duhul Sfant ( vezi Evrei 1, 1-3 ; Ioan 1,3 ). Rezulta de aici ca Domnul Christos S-a odihnit in ziua a saptea, punand-o deoparte pentru om. El Insusi marturiseste in Marcu 2, 27.28: “Asa ca Fiul Omului este Domn chiar si al Sabatului.”

Cu o astfel de autoritate de “Domn al Sabatului”, Iisus ar fi putut sa se dispenseze de obligatia de a pazi Sabatul in timpul lucrarii Sale pamantesti. Totusi, in intreaga Sa lucrare si invatatura El a exemplificat pentru noi credinciosia in pazirea zilei de odihna, conform poruncii a patra.:

1) Christos a luat parte in mod obisnuit la serviciile divine din sinagoga in zilele de Sabat.

“A venit in Nazaret, unde fusese crescut, si dupa obiceiul Sau, in ziua Sabatului a intrat in sinagoga.” ( Luca 4, 16 )

2) Christos ii invata pe oameni in Sabat.

“S-a pogorat in Capernaum, cetate din Galilea, si acolo invata pe oameni in ziua Sabatului.” ( Luca 4,31 )

3) Christos vindeca oameni in Sabat.

In Evanghelii sunt raportate sapte vindecari miraculoase facute de Iisus in ziua Sabatului ( vezi Matei 12, 10-12: vindecarea omului cu mana uscata )

4) Christos a dezlegat Sabatul de traditiile omenesti.

“Tocmai de aceea cautau si mai mult iudeii sa-L omoare, nu numai ca dezlega ziua Sabatului…”             ( Ioan 5,18 )

Atunci cand citim ca Iisus “dezlega” ( “viola”, dupa traducerea Crampon ) Sabatul, trebuie sa intelegem cum era pazita aceasta zi in acele vremuri. In jurul poruncii a patra exista o intreaga traditie omeneasca. De teama de a nu cadea din nou in dizgratia divina, dupa intoarcerea din robia babiloniana, au fost date o serie de prescriptii omenesti care nu aveau legatura cu porunca lui Dumnezeu.

Intre aceste porunci de origine omeneasca se afla si interdictia de a manca oul ouat sambata, de a scuipa pe iarba in ziua Sabatului ( gestul era considerat lucrarea de udare a ierbii ), de a calca pe iarba ( gestul era interpretat ca fiind cosire ), de a purta batista ( gestul insemna purtatea de poveri; de aceea batistele erau cusute de haina, pentru a face parte din imbracaminte ), etc.

Existau in vremea Mantuitorului doua scoli rabinice: una condusa de Hilel si cealalta condusa de Shamai. Cei doi polemizau mereu pe tema pazirii Sabatului, iar atunci cand se intalneau pe strada, unul statea intr-un capat al strazii, iar celalalt in capatul opus, vorbind tare si in contradictoriu, ca sa atraga cat mai multi gura-casca.

Intre cei doi rabini existau controverse serioase pe tema scarii care urca in porumbar. Daca in Sabat era nevoie de un porumbel pentru jertfa, unul spunea ca putea fi mutata scara, in timp ce celalalt afirma ca in Sabat nu e permis asa ceva.

Intr-o asemenea atmosfera, in care Sabatul era inabusit de molozul traditiilor omenesti, facand din aceasta zi de bucurie o zi de povara, exemplul Mantuitorului parea provocator, dand impresia violarii, a desfiintarii, a dezlegarii Sabatului. Insa Mantuitorul , nu doar in dreptul Sabatului, ci si in dreptul altor porunci, in calitate de interpret suprem al Legii, a condamnat ascultarea exterioara si formala de Lege ( vezi Matei 5, 21.22. 27.28; 9,13; 23, 1-39 ). El a acordat importanta atat spiritului, cat si literei Legii. In schimb, nu a acordat nicio valoare traditiei omenesti.

     “Dar voi de ce calcati porunca lui Dumnezeu in folosul datinei voastre? …Degeaba Ma cinstesc ei , invatand ca invataturi niste porunci omenesti…Orice rasad pe care nu l-a sadit Tatal Meu cel ceresc, va fi smuls din radacina.” ( Matei 15, 3.9.13 )

La acuzatiile ca ar fi venit sa strice, sa violeze Legea lui Dumnezeu, inclusiv Sabatul, raspunsul Domnului a fost cat se poate de clar:

      “Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea sau Prorocii; am venit nu sa stric, ci sa implinesc. Caci adevarat va spun, cata vreme nu va trece cerul si pamantul, nu va trece o iota sau o frantura de slova din Lege, inainte ca sa se fi intamplat toate lucrurile. “ ( Matei 5, 17.18 )

Acest raspuns indica intentia Mantuitorului de a implini Legea asa cum dorea Dumnezeu, nu cum si-au imaginat oamenii. Iisus este un model desavarsit pentru noi in felul in care trebuie sa pazim Legea Celor Zece Porunci, inclusiv Sabatul poruncii a patra.

5) Christos a fost preocupat de pazirea Sabatului si dupa inaltarea Sa la cer.

“Rugati-va ca fuga voastra sa nu fie iarna, nici intr-o zi de Sabat.” ( Matei 24, 20 ). Daca Sabatul ar fi fost desfiintat de Iisus, aceasta grija a Sa pentru pazirea lui in viitor de catre urmasii Sai nu ar avea niciun sens.

6) Christos a pecetluit lucrarea Recreatiunii prin odihna Sa in ziua Sabatului, in mormant, dupa cum S-a odihnit si la Creatiune.

     Concluzii:

Domnul Christos a pazit Sabatul intr-un mod provocator pentru contemporanii Sai, insa aceasta s-a datorat numai modului lor gresit de a pazi Sabatul. Pentru El, Sabatul era o zi in care omul poate sa faca bine ( “Este ingaduit a face bine in zilele de Sabat” – Matei 12,12 ), o zi in care poti salva viata cuiva aflat in primejdie ( Marcu 3,4 ), o zi in care trebuie sa arati mai degraba mila decat religiozitate ( “Mila voiesc, iar nu jertfa” – Matei 12,7 ), o zi in care omul trebuie eliberat de poverile lui fizice si spirituale ( Luca 13,16 ).

Toate acestea ne arata ca Mantuitorul a dorit sa clarifice adevarata pazire a Sabatului, nu sa anuleze aceasta porunca. Daca privim la Christos si exemplul Sau, aflam cel mai puternic argument in favoarea pazirii Sabatului biblic, caci “cine zice ca ramane in El trebuie sa traisca si el cum a trait Iisus” ( 1 Ioan 2,6 )

     Apostolii si Sabatul

1) Respectul ucenicilor fatza de institutia Sabatului s-a observat cu ocazia mortii Mantuitorului. Odata cu inceperea zilei de Sabat, ei si-au intrerupt pregatirile pentru ingropare, iar “in ziua Sabatului s-au odihnit dupa Lege” ( Luca 23,56; 24,1)

2) Dupa trecerea mai multor ani de la inaltarea Domnului, apostolii au continuat sa respecte Sabatul, sa predice in aceasta zi si sa tina servicii divine in Sabat. Daca ei ar fi inteles ca Domnul Iisus ar fi desfiintat Sabatul, cu siguranta ca ei nu ar fi continuat sa-l pazeasca.

Fapte 13, 14.44: Pavel a predicat in Sabat in Antiohia Pisidiei

Fapte 16, 13: In Filipi, deoarece nu exista o sinagoga, Pavel a tinut serviciul divin in afara cetatii, langa un rau, in mijlocul naturii. Lipsa unei sinagogi nu l-a impiedicat sa tina Sabatul si sa se inchine impreuna cu alti crestini.

Fapte 17,2: In Tesalonic, Pavel a predicat trei zile se Sabat la rand, in sinagoga, “dupa obiceiul sau.”

Fapte 18,4.11 : In Corint, Pavel a predicat timp de un an si jumatate in fiecare Sabat.

3) Apostolul Ioan, scriind cartea Apocalipsei in jurul anului 96-97 d.Chr, foloseste expresia “ziua Domnului” : “In ziua Domnului eram in Duhul…” ( Apocalipsa 1,10 )

Majoritatea crestinilor considera ca expresia “ziua Domnului” se refera la Duminica ( “Dies Domini” ). Insa la sfarsitul secolului I nu era cunoscut acest termen. Doar lipsa simtului istoric ne-ar putea face sa folosim termenul de “Duminica” in primul secol crestin. De altfel, nu exista niciun precedent biblic care sa ne arate ca Ioan s-ar fi referit la prima zi a saptamanii.

Deoarece Domnul Christos afirma despre Sine ca este “Domn al Sabatului” ( Marcu 2, 27.28 ), deoarece profetul Isaia numeste Sabatul “ziua Mea cea sfanta” ( Isaia 58,13 ) si deoarece profetul Ezechiel vorbeste despre ziua de odiha ca fiind “Sabatele Mele” ( Ezechiel 20,20 ), concluzia este ca “ziua Domnului” despre care se vorbeste in Apocalipsa nu poate fi o alta zi decat Sabatul zilei a saptea.

Scriind despre Sabat ca zi a Domnului spre sfarsitul primului secol crestin, la circa 70 de ani de la inaltarea lui Christos la cer, apostolul Ioan ne da dovada ca crestinii primului secol serbau Sabatul biblic.

 

Cum straluceste Sabatul în Noul Testament?

Un prieten dintr-o altă biserică decât cea din care fac eu parte m-a întrebat: „Ai putea să îmi dai mai multe referințe despre Sabat din Noul Testament?”

 

Am selectat toate textele din NT care vorbesc explicit despre sabat și le-am plasat în câteva categorii mari. Întrucât unele rapoarte sinoptice repetă efectiv același eveniment, le-am grupat ca atare. De asemenea, întrucât anumite evenimente (ex. vindecare în sabat sau predicare) se repetă, le-am plasat într-o singură categorie. Voi pune câte o minimă explicație la fiecare.

Pornesc de la modelul Isus Hristos, încheind cu apostolii.

Ce făcea Isus Hristos în Sabat? Dintr-o perspectivă cronologică, prima imagine pe care o avem cu Isus în sabat este aceea de predicator.

Isus la sinagogă predicând

• S-au dus la Capernaum. Şi în ziua Sabatului, Isus a intrat îndată în sinagogă, şi a început să înveţe pe norod. (Marcu 1:21; vezi și Luca 4:31)
• A venit în Nazaret, unde fusese crescut; şi, după obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească (Luca 4:16)
• Când a venit ziua Sabatului, a început să înveţe pe norod în sinagogă. Mulţi, când Îl auzeau, se mirau şi ziceau: „De unde are El aceste lucruri? Ce fel de înţelepciune este aceasta, care I-a fost dată? Şi cum se fac astfel de minuni prin mâinile Lui? (Marcu 6:2)

Această ultima remarcă ne arată că Isus nu doar predica, ci și vindeca. Oamenii erau uimiți de înțelepciunea Lui și de minunile făcute. Evident, multe minuni erau făcute pe loc, în sabat, în locul de închinare. Ca la creație, Dumnezeu vorbea și ce vorbea lua ființă…

Urmărim mai departe câteva minuni făcute în sabat. Vom vedea cum unele dintre ele îi scoteau din minți pe cei ce erau martori ai lor, pentru că ei vedeau în vindecare o „lucrare” (ce ar fi fost interzisă de porunca a IV-a, aceea de a nu face nicio lucrare în ziua de sabat). Domnul însă îi mustră și spune clar: „este îngăduit a face bine în zilele de sabat”, este de dorit a scăpa viața cuiva, nu a o pierde.

Vindecări făcute în sabat (la sinagogă sau în complexul de la templu)

• Şi iată că în sinagogă era un om care avea o mână uscată. Ei, ca să poată învinui pe Isus, L-au întrebat: „Este îngăduit a vindeca în zilele de Sabat?” El le-a răspuns: „Cine este omul acela dintre voi care, dacă are o oaie, şi-i cade într-o groapă, în ziua Sabatului, să n-o apuce şi s-o scoată afară? Cu cât mai de preţ este, deci, un om decât o oaie? De aceea este îngăduit a face bine în zilele de Sabat.” (Matei 12:10-12) 
• Ei pândeau pe Isus să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să-L poată învinui. Apoi le-a zis: „Este îngăduit în ziua Sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi viaţa cuiva sau s-o pierzi?” Dar ei tăceau. (Marcu 3:2,4)
• În altă zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus a intrat în sinagogă, şi învăţa pe norod. Acolo era un om, care avea mâna dreaptă uscată. Cărturarii şi Fariseii pândeau pe Isus, să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să aibă de ce să-L învinuiască. Şi Isus le-a zis: „Vă întreb: Este îngăduit în ziua Sabatului a face bine ori a face rău? A scăpa o viaţă sau a o pierde?” (Luca 6:6-9)
• Isus învăţa pe norod într-o sinagogă în ziua Sabatului. Dar fruntaşul sinagogii, mâniat că Isus săvârşise vindecarea aceasta în ziua Sabatului, a luat cuvântul şi a zis norodului: „Sunt şase zile în care trebuie să lucreze omul; veniţi, deci, în aceste zile să vă vindecaţi, şi nu în ziua Sabatului!” „Făţarnicilor” i-a răspuns Domnul „oare în ziua Sabatului nu-şi dezleagă fiecare din voi boul sau măgarul de la iesle, şi-l duce de-l adapă? Dar femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam, şi pe care Satana o ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua Sabatului?” (Luca 13:10-16)
• Într-o zi de Sabat, Isus a intrat în casa unuia din fruntaşii Fariseilor, ca să prânzească. Fariseii Îl pândeau de aproape. Isus a luat cuvântul şi a zis învăţătorilor Legii şi Fariseilor: „Oare este îngăduit a vindeca în ziua Sabatului sau nu?” Pe urmă, le-a zis: „Cine dintre voi, dacă-i cade copilul sau boul în fântână, nu-l va scoate îndată afară, în ziua Sabatului?” (Luca 14;1,3,5)

Această imagine de pândă, de învinuire, de mâniere ne arată că fariseii, cărturarii, învățătorii Legii nu aveau o imagine clară a legii. Erau păzitori în literă… Și nu e de mirare că Isus le spune pe față „fățarnici”.

Alte lucruri („scandaloase”) făcute în ziua sabatului de Isus

Un caz aparte este cel făcut cu slăbănogul, pe care nu doar l-a vindecat, ci l-a pus să-și ridice patul. (Să nu ne amăgim, nu era vorba de o dormeză, ci mai degrabă de o rogojină.) Iudeii au simțit că au un cap de acuzare clar: „fiindcă dezlega ziua sabatului”.

• Îndată omul acela s-a făcut sănătos, şi-a luat patul, şi umbla. Ziua aceea era o zi de Sabat. Iudeii ziceau, deci, celui ce fusese vindecat: „Este ziua Sabatului; nu-ţi este îngăduit să-ţi ridici patul”. Din pricina aceasta, Iudeii au început să urmărească pe Isus, şi căutau să-L omoare, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua Sabatului. Tocmai de aceea căutau şi mai mult Iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, şi Se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu. (Ioan 5:9-10,16,18)

Apostolul Ioan mai punctează o dată, un alt caz de vindecare, unde Isus a făcut tină în ziua sabatului. Era o lucrare de amestecare a salivei cu țărâna, ceva interzis de legea iudaică. Din nou, concluzia lor a fost acuzatoare: Isus „nu ține sabatul!”

• Şi era o zi de Sabat când făcuse Isus tină, şi-i deschisese ochii. Atunci unii din Farisei au început să zică: „Omul acesta nu vine de la Dumnezeu, pentru că nu ţine Sabatul.” Alţii ziceau: „Cum poate un om păcătos să facă asemenea semne?” Şi era dezbinare între ei. (Ioan 9:14,16)

Este încă o dată clară o prăpastie: oamenii Îl acuză pe Isus că nu ține sabatul, dar în același timp nu au explicații pentru lucrurile pe care le face ca Dumnezeu Creator.

Probabil că cel mai crunt eveniment a fost cel în care, prin lanurile de grâu, ucenicii lui Isus au smuls spice de grâu. Fariseii au acuzat siguri pe ei, iar Isus a luat apărarea într-un mod în care i-a dezarmat cu propriile arme!

• În vremea aceea, Isus trecea prin lanurile de grâu, într-o zi de Sabat. Ucenicii Lui, care erau flămânzi, au început să smulgă spice de grâu şi să le mănânce. Fariseii, când au văzut lucrul acesta, I-au zis: „Uite că ucenicii Tăi fac ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului.” (Matei 12:1-2)
• S-a întâmplat că într-o zi de Sabat, Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui, pe când mergeau, au început să smulgă spice de grâu. Fariseii I-au zis: „Vezi, de ce fac ei ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului?” (Marcu 2:23-24)
• Într-o zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grâu, le frecau cu mâinile, şi le mâncau. Unii dintre Farisei le-au zis: „Pentru ce faceţi ce nu este îngăduit să faceţi în ziua Sabatului?” (Luca 6:1-2)

Răspunsul lui Isus este uimitor. Le vorbește despre David, care a mâncat din pâinile de la templu. Le vorbește despre preoții care trudesc la templu și nu sunt acuzați că „nu țin sabatul”. Ca urmare, Isus le arată fariseilor că au făcut din sabat un jug, o povară, cu care chinuie oamenii și nu înțeleg că Dumnezeu dă omului, nu-i cere. De aceea le spune clar:

• Apoi le-a zis: „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat (Marcu 2:27)

Așadar omul are prioritate. Întâi a fost făcut omul, în ziua a 6-a, iar sabatul a venit în ziua a 7-a, pentru omul deja făcut.

Unii oameni încă cred că Dumnezeu a făcut sabatul și până în ziua de azi caută oameni care să-l păzească. În realitate e fix invers: Dumnezeu l-a făcut pe om, și apoi i-a dat un dar, sabatul, ca zi de odihnă.

Circumcizia pusă tradițional mai presus decât sabatul

Merită reamintit pasajul cu preoții. Pentru că fariseii înșiși făcuseră anumite concesii în dreptul sabatului. Spre exemplu, cum îi priveau pe preoții de la templu care trudeau din plin în zilele de sabat? Ei bine, era pentru Domnul…

• Sau n-aţi citit în Lege că, în zilele de Sabat, preoţii calcă Sabatul în Templu, şi totuşi sunt nevinovaţi? (Matei 12:5)

Și ce făceai cu un copil născut în ziua de sabat? Evident, era născut… cu multă trudă (și a mamei, și toată ajutorarea dată de moașe). Dar ce făceai cu el când se numărau cele 8 zile în care trebuia tăiat împrejur – și ziua circumciziei cădea, evident, într-o zi tot de sabat? Făceai sau nu făceai această lucrare? Isus îi confruntă direct.

• Moise v-a dat porunca privitoare la tăierea împrejur – nu că ea vine de la Moise, ci de la patriarhi – şi voi tăiaţi împrejur pe om în ziua Sabatului. Dacă un om primeşte tăierea împrejur în ziua Sabatului, ca să nu se calce Legea lui Moise, de ce turbaţi de mânie împotriva Mea, pentru că am însănătoşit un om întreg în ziua Sabatului? (Ioan 7:22-23)

Îmi atrage atenția din nou modul în care Isus le evaluează reacția „turbați de mânie”. Este evident că nu avem aici de-a face cu niște oameni ai lui Dumnezeu, cât mai degrabă cu niște fanatici, scrupuloși până în pânzele albe cu privire la păzirea la iotă a legii. Erau în stare să-L ucidă pentru nepăzirea legii tocmai pe Cel ce le-a dat legea. Și au și făcut-o. De aceea, nu voi învăța de la iudei cum să mă raportez la sabat, ci prefer să o fac de la Cel care l-a dat omului, înainte de fi fost vreun iudeu.

Isus – Domn al sabatului

În fața acestor cazuri ne dăm seama că Isus îi provoacă cu propriile lor argumente. Ei scot vaca din groapă, ei îngăduie preotului să lucreze, ei taie împrejur în ziua sabatului. Și atunci și Domnul putea vindeca în sabat, putea să-și lase ucenicii să rupă spice, putea face practic orice credea că e bine (căci El nu a săvârșit niciun păcat).

Cât privește acuzația lor nefondată că Isus ar călca sabatul, vedem în răspunsul lui Isus că ceea ce făcea El făcea cu o autoritate de Creator. Altfel spus, nu-L învățau ei pe El cum se ține sabatul, ci El le arăta lor cu adevărat ce înseamnă sfințenie de sabat. Așa că vorbele Lui sunt de o autoritate în fața căreia trebuie să tăcem:

• „Căci Fiul omului este Domn şi al Sabatului.” (Matei 12:8)
• „Aşa că Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului.” (Marcu 2:28)
• Şi le zicea: „Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului.” (Luca 6:5)

Semnele timpului

Isus a mai amintit o dată despre sabat. Vorbind despre zilele de criză ale Ierusalimului, și împletind imaginea distrugerii Ierusalimului cu cea a sfârșitului lumii, a spus niște cuvinte care ar trebui să rămână în atenția bisericii până azi:

• Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat. (Matei 24:20)

Isus știe că vor veni persecuții, prigoane, că va trebui să fugi din casa ta, din țara ta. Și îi îndeamnă să se roage Domnului ca fuga aceasta să nu fie iarna. Când ar fi fost mult mai greu: frig, fără a-ți lua proviziile, fără a avea de unde să procuri altele (pe câmp). Nici într-o zi de sabat. Sabatul avea să fie o zi de desfătare, de închinare, de laudă Domnului. Nu de fugă, de teamă, de încordare. Până azi sunt oameni care păzesc sabatul de parcă e o zi de prigoană! (Atenție, stai, vezi, fugi, nu cumva să etc.)

Sabatul de după răstignire

Știm că Isus a murit în ziua de vineri a săptămânii începute cu intrarea triumfală în Ierusalim. Ziua aceasta de vineri a fost ca o reluare a creației, când în ziua a 6-a Dumnezeu Și-a terminat lucrarea de facere a lumii. Acum a terminat-o pe cea de răscumpărare, de mântuire. Nu e o coincidență că Isus a încheiat lucrarea vineri, și apoi S-a odihnit binemeritat în sabat.

• Era ziua Pregătirii, şi începea ziua Sabatului. (Luca 23:54)
• De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului, căci era ziua Pregătirii, şi ziua aceea de Sabat era o zi mare-Iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi, şi să fie luaţi de pe cruce. (Ioan 19:31)
• Când s-a înserat-fiindcă era ziua Pregătirii, adică, ziua dinaintea Sabatului. (Marcu 15:42)

Toți prietenii lui Isus au fost luați prin surprindere de moartea Sa. Ca atare nici nu au avut vreun mormânt pregătit sau cele necesare unei înmormântări adecvate. Au cumpărat repede ce au mai putut în după-amiaza zilei de vineri, apoi au așteptat să treacă sabatul.

• S-au întors, şi au pregătit miresme şi miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege. (Luca 23:56)

După trecerea sabatului s-au dus din nou pentru a cumpăra ce mai trebuia completat și a încheia procesul de îmbălsămare. Nu au mai apucat, Domnul înviase…

• După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalina, Maria, mama lui Iacov, şi Salome, au cumpărat miresme, ca să se ducă să ungă trupul lui Isus. (Marcu 16:1)
• La sfârşitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalina şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul. (Matei 28:1)

 

Să vedem mai departe cum s-au raportat apostolii Domnului la ziua și conceptul de sabat.

Drumul de sabat (ca reper pentru iudei)

Nu știu exact toate normele iudaice pentru păzirea sabatului. Dar aflăm că iudeii aveau stabilite anumite distanțe pe care le puteau parcurge. Deveniseră repere știute de toți, un fel de unitate de măsură.

• Atunci ei s-au întors în Ierusalim din muntele numit al Măslinilor, care este lângă Ierusalim, departe cât un drum în ziua Sabatului. (Faptele apostolilor 1:12)

VT citit în sabat în sinagogile din toată lumea

• Căci locuitorii din Ierusalim şi mai marii lor n-au cunoscut pe Isus; şi prin faptul că L-au osândit, au împlinit cuvintele prorocilor, care se citesc în fiecare Sabat. (Faptele apostolilor 13:27)
• Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni, care-l propovăduiesc, fiindcă este citit în sinagogi în toate zilele de Sabat.” (Faptele apostolilor 15:21)

În sabat la sinagogă

Cartea Faptele apostolilor ne arată că ucenicii lui Isus au predicat oamenilor în special în ziua de sabat. Lucrul acesta apare explicit, evidențiat, repetat. În plus, îi găsim făcând asta atât cu iudeii (la sinagogă), cât și cu neamurile (care nu depindeau de sinagogă) sau și în locuri unde nu exista sinagogă sau alt loc de închinare adecvat.

• Din Perga şi-au urmat drumul înainte, şi au ajuns la Antiohia din Pisidia. În ziua Sabatului, au intrat în sinagogă şi au şezut jos. (Faptele apostolilor 13:14)
• Când au ieşit afară, Neamurile i-au rugat să le vorbească şi în Sabatul viitor despre aceleaşi lucruri. În Sabatul viitor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu. (Faptele apostolilor 13:42,44)
• Pavel, după obiceiul său, a intrat în sinagogă. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi (Faptele apostolilor 17:2)
• Pavel vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat, şi îndupleca pe Iudei şi pe Greci. (Faptele apostolilor 18:4)
• În ziua Sabatului am ieşit afară pe poarta cetăţii, lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Am şezut jos, şi am vorbit femeilor, care erau adunate laolaltă. (Faptele apostolilor 16:13)

Aspecte ceremoniale iudaice

Epistolele NT nu abordează explicit sabatul zilei a șaptea. Nu există nicio dispută și nicio discuție. Să ne aducem aminte că pentru „tăierea împrejur” a fost un adevărat scandal. De asemenea, pentru asocierea cu neamurile – vezi cazul Corneliu – Petru a avut de dat explicații concrete.

Singurul text despre o zi de sabat este acesta:

• Nimeni, deci, să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat (Coloseni 2:16)

Contextul mai larg dar și cel apropiat, prin asocierea tuturor elementelor din verset ne spune că avem de-a face cu aspecte ceremoniale. Vezi versetul următor, 17, care spune despre toate acestea că: „sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos”. Așadar, orice jertfă de mâncare, de băutură, orice „o zi de sărbătoare” (Paște? Rusalii?), sau de lună nouă (nu mai avem așa ceva), orice „o zi de sabat” (o zi anume, sabate ceremoniale) toate arătau spre ceea ce avea să facă Hristos. Așadar, niciun creștin nu avea să dea socoteală vreunui evreu pentru ce nu le păzește, întrucât tot ce era ceremonial se împlinise în Hristos. El le împlinise în Sine Însuși, în jertfa de pe cruce.

Sabatul ca simbol al mântuirii

• Rămâne, deci, o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. (Evrei 4:9)

Acest verset mi se pare că este cheia întregii înțelegeri a sabatului.

În porunca a IV-a (Exodul 20) ni s-a spus să ne aducem aminte de ziua aceasta. Și suntem îndemnați să ne gândim la creație, când Dumnezeu a făcut toate lucrurile în șase zile și S-a odihnit în a șaptea zi. Sabatul a fost dat omului înainte de căderea în păcat, pe când omul nu era obosit, nu trudise, nu pătimise nimic. A fost un dar de la Dumnezeu.

Iar aici, în Evrei (în contextul capitolului), aflăm că mântuirea în sine este ca o odihnă de sabat. Primită în dar. O mântuire care nu este prin fapte, nici prin trudă, ci primită în dar. Prin har!

Sabatul in Noul Testament

 

Noul Testament nu arata nici o porunca pentru tinerea Sabatului zilei a saptea. Exista vreo pedeapsa pentru calcarea lui?

Raspuns:
Sabatul zilei a saptea era asa de vizibil in Biserica Crestina primara incat nu era necesar sa fie amintit adesea. Totusi Iisus a facut o observatie cu privire la Sabat, care a devenit foarte importanta pentru crestinii care vor fi trait in anul 70 d. H., patruzeci de ani dupa ce Iisus S-a inaltat la cer: „Rugati-va ca fuga voastra sa nu fie iarna, nici intr-o zi de Sabat.” Matei 24:20. Iisus a spus urmasilor Sai ca, atunci cand vor vedea armatele romane in jurul Ierusalimului, sa fuga pentru a-si salva viata. Ei nu trebuiau nici sa se intoarca in casa pentru a-si lua haina. Iisus stia ca va fi greu pentru urmasii Sai sa fuga iarna sau intr-o zi de Sabat.

Rugaciunile lor au fost ascultate, caci fuga lor n-a fost nici iarna, nici in Sabat. Cand legiunile romane au inconjurat orasul sub Cestius, deodata el si-a retras trupele, dand crestinilor ocazia sa scape. Ei au fugit intr-un mic oras numit Pella. Nici un crestin nu si-a pierdut viata in teribila asediere a Ierusalimului. Mai mult de un milion de Evrei au pierit. Este important sa faci ceea ce a spus Iisus!

De ce a accentuat Iisus cu privire la ziua de Sabat? Deoarece El stia ca primii crestini vor pazi Sabatul in anul 70 d.H. Exista un raport despre 84 de Sabate pazite de Biserica primara a Noului Testament. 

Faptele Apostolilor          13:14                Sabate     1
Faptele Apostolilor          13:44                Sabate     1
Faptele Apostolilor          16:13                Sabate     1
Faptele Apostolilor          17:2                  Sabate     3
Faptele Apostolilor          18:4,11             Sabate    78
Total                                                      Sabate    84

Cineva poate spune: „Desigur, apostolul Pavel a mers la sinagoga in Sabat. Acolo se intalneau Iudeii pentru inchinare si numai atunci el putea vorbi cu ei. Cei care gandesc astfel nu iau aminte la Faptele Apostolilor 13: 42, 44. „Cand au iesit afara, Neamurile i-au rugat sa le vorbeasca si in Sabatul viitor despre aceleasi lucruri.” De ce n-a spus Pavel: „Nu, crestinii sa ma intalneasca maine, in prima zi a saptamanii, caci Iisus a inviat Duminica si noi, crestinii, trebuie sa ne intalnim si sa ne inchinam Lui in acea zi?” Ce a facut Pavel in „Sabatul viitor?” „In Sabatul viitor, aproape toata cetatea s-a adunat ca sa auda Cuvantul lui Dumnezeu.” Faptele Apostolilor 13;44.

Luca, autorul cartii Faptele Apostolilor, inca numea ziua a saptea a saptamanii „Sabat” in anul 63 d. H. In Apocalips 1:10, Ioan se referea la Sabat ca „Ziua Domnului.” Acest text se scria in anul 96 d. H. (Vezi lectia 5). Ioan folosea termenul „Ziua Domnului” in timpul cand Cezarii romani erau zeificati. Toti locuitorii Imperiului Roman, incluzand pe crestini, erau chemati sa aduca tamaie zeilor romani sau, daca nu, erau persecutati si chiar omorati.
Calendarele locale includeau zilele imparatului, care comemorau ziua de nastere sau vizita lui in cetate. De multe ori aceste zile ale imparatului aveau semnificatie religioasa. Imparatul Domitian „avea obiceiul sa se numeasca si sa fie numit „Domn si Dumnezeu.” – Philip Schaff, History of the Christian Church (Istoria Bisericii Crestine), vol. 2, p. 44.

Ioan a fost exilat pe insula Patmos in timpul domniei lui Domitian. In acest timp, el a primit viziuni despre slava Imparatiei lui Hristos. El Il numea pe Iisus „Imparatul imparatilor si Domnul domnilor.” Apocalips 17:14; 19:16.

Nu e de mirare ca Ioan a folosit termenul „Ziua Domnului” in Apocalips 1:10, cand el distingea cu claritate cine era cu adevarat Domnul vrednic de inchinare. Sa ne amintim ca cele patru Evanghelii au fost scrise multi ani dupa ce Hristos S-a inaltat la cer si fiecare Evanghelie se refera la ziua a saptea (Sambata) ca Sabat. Daca ar fi existat o alta intelegere dupa moartea Domnului Hristos, de ce scriitorii Evangheliilor nu au facut cunoscut, ca astfel
lumea crestina sa nu mai fie in indoiala care zi este Sabatul? Oare Noul Testament da sugestia ca nu exista nici o pedeapsa pentru calcarea Sabatului? Apostolul Ioan scria: „Cine zice: „Il cunosc” si nu pazeste poruncile Lui, este un mincinos si adevarul nu este in el.” 1 Ioan 2:4. A fi chemat „mincinos” de catre Dumnezeu este o acuzatie destul de mare, deoarece noi stim ca nici un mincinos nepocait nu va intra in cer: „Toti mincinosii, partea lor este in iazul, care arde cu foc si cu pucioasa, adica moartea a doua. Apocalips 21:8.

Ni se spune ca trebuie sa traim cum a trait Iisus. „Cine zice ca ramane in El, trebuie sa traiasca si el cum a trait Iisus.” 1 Ioan 2:6. Unde se ducea Iisus in fiecare Sabat? „A venit in Nazaret, unde fusese crescut si, dupa obiceiul Sau, in ziua Sabatului, a intrat in sinagoga. S-a sculat sa citeasca.” Luca 4:16.

Compromisul uitat!

Savanții evrei admit că Sâmbăta nu este Sabatul antic și original din Sfânta Scriptură.Mark Twain, un faimos romancier și umorist facea o observatie surprinzătoare spunând: ’’De obicei durează mai mult de trei săptămâni să pregătești un discurs improvizat.’’ Oratorii publici au învățat cu usurință că trebuie multă gândire și pregătire pentru o prezentare sau dezbatere, ca aceasta să fie credibilă. Exista anumite tipuri de argumente pe care oratorii publici au învățat să nu le folosească. Chiar daca provoacă emotii, nu sunt logice. Așadar nu vor convinge pe nimeni.

Un argument frecvent adus în dezbaterile despre sabatul lunar este: ’’ Evreii nu au pierdut niciodată sabatul adevărat!’’ O astfel de declarație nu dovedește nimic! Ba mai mult, se încalcă două reguli ale argumentării:

1. Se face apel la autoritate pentru a dovedi punctul lor de vedere. În acest caz, evreii moderni sunt considerati o autoritate de încredere în ceea ce privește Sabatul.
2. Se folosește raționamentul cercului vicios ! Cu alte cuvinte folosesc ceea ce vor să demonstreze, ca și argument în sine ! A) Evreii se închină Sâmbăta așa că, B) Sâmbăta este sabatul pentru că: C) atunci se inchină evreii.

Adevărul nu este influențat de ceea ce crede sau practică un evreu de rând, Sâmbăta nu este sabatul Bibliei. Savantii evrei niciodată nu au ”pierdut„ sabatul, ba conștienți fiind au schimbat deliberat si cu bună știință calendarul după care sabatul era calculat. Iar aceasta s-a întâmplat cu atât de mult timp în urmă încât este posibil ca evreii înșiși sa nu fie conștienți de urmările acestei schimbări de calendar.

Consiliul de la Nicea este de o mare importanță în istoria creștinismului, pentru că în acel timp păgânismul a invadat biserica și a deludat credința pură și apostolică a primilor creștini.

Consiliul de la Nicea este deasemenea important și în istoria Iudaismului pentru că după asta, persecuțiile au luat amploare impotriva tuturor celor ce căutau să calculeze timpul conform Bibliei.

La Consiliul de la Nicea s-a rupt ultimul fir care lega creștinismul de rădăcinile ei strămoșești. Sărbătoare de Paști era până atunci sărbătorita în aceași timp cu Pastele Evreiesc și într-adevăr se sărbătorea conform calculelor fixate de Sinedriul din Iudeea, însă în viitor avea să fie fără calendarul evreiesc.¹

Constantin cel Mare, împăratul care a alcătuit consiliul pentru a-și promova propria agendă politică, a decretat cursul pe care creștinii urmau să-l apuce. El voia ca ei să se separe complet de mostenirea lor spirituală întemeiată în Iudaism. El stabilise ca în viitor nici o observare să nu se mai facă dupa calendarul evreiesc, argumentănd că:

Este de neconceput ca în cea mai sfântă dintre sărbători (Sărbătoarea de Paști) să folosim obiceiurile evreiești. De acum încolo să nu mai avem nimic în comun cu odiosul popor; Mântuitorul nostru ne-a arătat o altă cale. Ar fi chiar absurd dacă iudeii ar fi capabili să se laude că noi nu putem celebra Paștele fără ajutorul regurilor lor de calculare calendaristică.²

Această declarație a avut efecte catastrofale pe termen lung asupra metodei antice de socotire a timpului. Constantius, fiul lui Constantin, a mers chiar mai departe. Constantin scosese în afara legii folosirea calendarului evreiesc pentru sărbătorile creștine. Constantius a interzis-o și pentru evrei… ”Sub domnia lui Constantius (337-362) persecuțiile împotriva evreilor au ajuns la apogeu… socotirea calendarului fiind înterzisă sub amenințarea pedepselor severe.”³ Semnificația acestui fapt nu poate fi cuprins. În urma persecuțiilor intense, evreii, însuși și-au modificat metoda de calcul a timpului. Patriarhul Hillel, ultimul președinte al Sinedriului, a fost el însuși responsabil de schimbarea care, în ultimă instanță, a condus la acceptarea Sâmbătei ca Sabat.

Condițiile mizere din Iudea au constituit ocazia actului de auto-renunțare din partea Patriarhului Hillel, care nu a fost pe deplin apreciată. Obiceiurile de a păstra secret modul de calculare al lunii noi al anului bisect și de a trimite mesageri să anunțe în comunitățile din ținuturile învecinate, timpurile de sărbătoare s-au păstrat până azi. Dar în timpul persecuțiilor lui Constantius ele s-au dovedit impracticabile și de niciun folos. Chiar și atunci când Sinedriul era prevenit cu privire la data anului bisect, evreii din comunitățile din țările îndepărtate erau lăsați în îndoială cumplită în legătură cu cele mai importante decizii religioase. Cu scopul de a stopa toate aceste dificultăți și incertitudini, Hillel ll introduce un calendar final cu date fixe… Cu propria mână Patriarhul a distrus ultima legătură care mai ținea în unite comunitățile, dispersate în imperiile roman și persan, și Patriarhie.⁴

Faptul că această schimbare s-a produs cu peste 1600 de ani în urmă explică de ce oamenii cred că Sâmbăta este adevăratul Sabat fiindcă evreii se închină în ea. Învățații evrei, totuși, cunosc bine că a existat o completă schimbare a calendarului:

Declararea lunii calendaristice noi prin observarea Lunii Noi și anul nou prin momentul apariției primăverii, putea fi făcută doar de Sanhedrin. Pe timpul lui Hillel ll,… romani au interzis această practică. Hillel ll a fost astfel forțat să înființeze un calendar cu date fixe, ca efect Sanhedrinul oferea în avans aprobare pentru calendarele anilor viitori.⁵

Nu se poate accentua suficient că: savanții evrei sunt pe deplin informați că acest calendar pe care-l folosesc este diferit de cel stabilit de Yahuwah, și confirmat de Moise în cartea Exodului. Documentația istorică a acestui articol este luată în întregime din scrierile și afirmațiile evreilor. Ei afirmă nu numai că Sâmbăta(Ziua lui Saturn) nu este Sabatul Bibliei dar și că ei cunosc că așa este.

Schimbarea Calendarului

Savanții evrei cunosc că a existat o schimbare specifică a calendaruluicare a schimbat Sabatul. Rabinul Louis Finkelstein a fost un bine-cunoscut și respectat învățat evreu. Comunitate Evreiască Mondială l-au desemnat pe Finkelstein ca unul dintre cei 120 de evrei de frunte care a reprezentat o ”candelă a Iudaismului” pentru lumea întreagă. Într-o scrisoare datată în 20 Februarie 1939, Finkelstein a admis clar,”Calendarul evreiesc a fost stabilit în secolul patru.” ⁶

Heinrich Graetz,în lucrarea sa voluminoasă de șase volume publicată de Societatea Evreiască din America, a admis ”Chiar și socotirea calendarului și comerțul cu articole de uz religios au fost interzise ” în secolul patru.⁷

Mulți oameni afirmă că, deoarece calendarul papal gregorian deține un ciclu săptămânal continuu de șapte zile fiecare , săptămâna folosită astăzi a fost făcută să se potrivească săptămânii de șapte zile evreiești. De aceea ei concluzionează că Sâmbăta reprezintă Sabatul Zilei a Șaptea din Scriptură. O astfel de presupunere, totuși, nu face diferența dintre caracteristicile unui calendar solar și modul cum funcționează calendarul luni-solar biblic.

Sabatul Antic Diferit

Sabat Lunar

Învățații evrei cunosc că Sabatul așa cum era observat de credincioși, de la Creațiune până în secolul patru, nu a aparținut ciclului săptămânal continuu. Mai degrabă, lunile calendaristice urmau fazele lunii. Ciclul săptămânal fiind repornit cu fiecare lună nouă. De aceea, Sabatul Zilei a Șaptea nu făcea parte dintr-un ciclu continuu așa cum se întâmplă cu Sâmbăta modernă.

Luna Nouă încă există, și Sabatul la origini era dependent de lunație… La început, Luna Nouă era serbată în același fel ca și Sabatul; gradual ea a scăzut în importanță în timp ce importanța Sabatului a devenit din ce în ce mai mare, o zi a religiei și umanității, a meditației religioase și a instruiri, o zi de pace și delectare a sufletului.⁸

Evreii de azi încă mai calculează sărbătorile religioase anuale prin metoda luni-solară de măsurare a timpului. Din acest motiv Paștele evreiesc (Pascha) și Ziua Ipășirii(Yom Kippur) se mută de la o dată la alta în ciclul săptămânal continuu al calendarului gregorian. Sabatul lor săptămânal, totuși nu mai are nici o legătură cu fazele lunii.

Mulți cred că, dacă evreii se închină Sâmbăta, săptămâna biblică a fost un ciclu continuu întotdeauna și doar sărbătorile anuale au fost legate de lunație. Această presupunere nu este susținută și de savanții evrei.

Aici, cei mai mulți încercă să demonstreze că Sâmbăta reprezintă Sabatul Biblic și greșesc. Ei presupun că, deoarece Evreii se închină Sâmbăta, ciclul săptămânal a fost întotdeauna continuu și doar sărbătorile anuale aveau conexiune cu lunația. Acest lucru nu este împărtășit de învățații evrei. Ei sunt în cunoștință de cauză cu privire la Sabatul antic că nu ar fi putut forma un ciclu săptămânal continuu, deoarece era legat de fazele lunii. Acest fapt evident este recunoscut Enciclopedia Universală Evreiască: “Odată cu creșterea în importanță a Sabatului ca zi de consacrare și accentuarea pusă pe semnificația numărului șapte, săptămâna s-a îndepărtat tot mai mult de conexiunile ei lunare. . .”⁹

Probabil că schimbarea de la Sabatul, strâns conectat la fazele lunii la Sâmbăta zilei lui Saturn, aflat pe un ciclu continuu săptămânal, s-a desfășurat pe timpul calendarului cu ”date fixe” a lui Hillel ll. El a făcut mai mult decât să descopere regurile sale de socotire a calendarului. Se pare că este responsabil, deasemenea, de introducerea Sâmbătei (Ziua lui Saturn) deoarece atunci când a fixat calendarul, a introdus și ”regurile de amânare.” Mai înainte, aceste reguli nu erau necesare deoarece sărbătorile anuale și Sabatele se observau pe același calendar luni-solar .Dar când sărbătorile anuale erau calculate pe calendar luni-solar iar Sabatul săptămânal pe un calendar solar,diferit, au existat conflicte ocazionale. Astfel că a apărut nevoia pentru noi ”reguli de amânare”.

Saducheii: Autoritățile Calendației

Ocazional o persoană bine-intenționată va argumenta: ”Dar dacă calendarul ar fi fost greșit pe timpul lui Yahushua, El l-ar fi corectat!” Este adevărat, ceea ce ne descoperă că israeliții încă mai foloseau calendarul Creațiunii în primul secol. La acel timp, Marele Preot era responsabil cu calendarul. Era responsabilitatea sa să declare Luna Nouă și când era nevoie să se intercaleze o a treisprezecea lună calendaristică. Marele Preot provenea, întotdeauna, din partida saducheilor. Este semnificativ. Deși crezurile saducheilor nu erau lipsite de eroare, ei, asemenea lui Yahushua, respingeau legile tradiției orale, omenești. Ei susțineau Torah, cărțile lui Moise, ca singura sursă de autoritate divină.

Yahushua a arătat că ”tradiția omenească” impusă de ferisei era o sarcină oneroasă ce desparte pe om de Făcătorul său. El, în repetate rânduri a denunțat cu vehemență multitudinea de reguli și tradiții, cerute de farisei. Aceste reguli omenești erau o povară și o frână în calea adevărului. La scurt timp înainte de moartea Sa, Yahushua a făcut o ultimă încercare de a mișca inimile acelor ipocriți. Predica Sa, înregistrată în Matei 23, reprezintă îcercarea de a frânge inimile lor pentru a le întoarce la adevăr.

Rezultatul înălțării regulilor și tradițiilor omenești la același nivel cu legea divină a fost decăderea spirituală. ”Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că străbateți marea și uscatul ca să faceți un prozelit , și cănd l-ați făcut, îl faceți un fiu al gheenei de două ori mai rău de cât voi.(Matei 23:15)

În ultimă istanță, fariseii au triumfat. Partida saducheilor care era responsabilă cu calendarul biblic, a încetat să mai existe după distrugerea Ierusalimului.

Odată cu distrugerea Templului(70 A.D.), saducheii au dispărut cu toții, lăsând afacerea calendarului în mâinile fariseilor. De atunci în colo, viața iudeilor a fost ordonată de farisei ; întreaga istorie a iudaismului a fost reconstruită din punctul de vedere al fariseilor, și Sanhedrinul din trecut a fost investit cu un nou aspect. Un nou lanț de tradiții s-a adăugat vechii tradiții preoțești (Abot 1:1). Fariseismul a conturat caracterul iudaismului, viața și gândirea evreului pentru tot viitorul. ¹⁰

Fariseii, singurii rămași să–și impună regulile și regulamentele asupra tuturor.Tradiția orală a fariseilor a fost înregistrată în Talmud și a devenit Iudaism Rabinic. Calendarul folosit de iudei astăzi nu nimic altceva decât o pervertire a calendarului original.A fost corupt de tradițiile omenești ale fariseilor scrise în Talmud! The Pharisees alone remained to impose their rules and regulations on all. Rabinul Louis Finkelstein, cita mai devreme:

Faraseismul a devenit Talmudism … [Dar] spiritul anticului fariseu a supraviețuit nealterat.Când un evreu …studiază Talmudul, el repetă, în fapt, argumentațiile folosite de academiile palestiniene… Spiritul doctrinei [Fariseilor]a rămas trează și vitală . . .Fariseii antici au călătorit din Palestina în Babilonia; din Babylonia în Africa de Nord, Italia, Spania, Franța și Germania; de aici în Polania, Rusia, și în general în Europa de Est.¹¹

Tradiția talmudică învață că dacă cineva pierde ordinea zilelor și nu știe când este Sabat, tot ce are de făcut este să se închine în cea de a șaptea zi. Acesta este raționamentul folosit pentru a justifica păzirea Sabatului ca Sabatul zilei a șaptea.

Tradiția talmudică învață că, dacă cineva pierde ordinea datelor când trebuie să fie Sabat, tot ce trebuie să facă este să se închine la fiecare șapte zile. Reprezintă modul rațional de a justifica păzirea Sâmbătei ca Sabat de ziua a șaptea.

Talmud își derivă autoritatea din poziția deținută de academiile antice (i.e. Farisee). Învățătorii acestor academii, atât din Babilonia cât și din Palestina, au fost considerați succesorii vechiului Sinedriu… În prezent, evreii nu mai au autoritate centrală în exercițiu comparabilă în statut cu vechiul Sinedriu sau cu academiile antice. De aceea, orice decizie cu privire la religia evreiască trebuie bazată pe Talmud ca rezumat ultim a acelor autorități (fariseice) care au existat ¹²

Notați că Finkelstein însuși afirmă că Talmudul aparține tradițiilor fariseilor. Este aceleași ”tradiții omenești ”pe care Mântuitorul le-a denunțat atât de vehement în timpul misiunii Sale. Este semnificativ faptul că tradiția fariseică a fost cea care a permis îndepărtarea evreilor de Sabatul original. Capitolul 7 din ” Tractate Shabbath ” afirmă:”Cineva care călătorește în deșert și nu știe în ce zi este Sabatul, trebuie să numere șase zile din ziua în care a realizat că a pierdut Sabatul și să o observe pe a șaptea.” ¹³

Calendarul Creatorului

Argumentul că toți credincioșii trebuie să se închine Sâmbăta( Ziua lui Saturn) deoarece așa fac evreii, se bazează pe o presupunere greșită că evreii s-au închinat întotdeauna în adevăratul Sabat și nu altfel. Declarații din gura evreilor înșiși dovedesc că această presupunere este greșită. Ei au schimbat Sabatul atunci când au schimbat calendarul pe care Sabatul era calculat.

Sabatul nu este o instituție făcută de om. A fost stabilit pe cale divină de Creator. Astfel că nicio autoritate pământească, fie papa, fie evrei, nu au dreptul să hotărască o altă zi de închinare diferită sau o altă metodă de calcul a datei. Sabatul reprezintă un semn perpetuu de loialitate între Creator și creturile Sale. “Păziți, într-adevăr, Sabatele Mele căci ele sunt un semn între mine și voi de-a lungul generațiilor: ca să știți că Eu sunt Yahuwah care vă sfințește. Să păziți Sabatul de aceea; pentru că este sfânt. (Exod 31:13-14)

Toți cei ce vor să onoreze pe Creatorul lor prin ascultare de El și prin închinare în Sabatul Său nu vor privi deloc la tradițiile evreiești nici la calendarul catolic. Ci mai degrabă, se vor închina Lui în Sabatul Sfânt calculat pe calendarul original, luni-solar,stabilit de Creator.

---

Click here to watch the video!

---

¹ Heinrich Graetz, History of the Jews, Vol. 2, p. 563, emphasis supplied.

² Graetz, Vol. 2, pp. 563-564.

³ Excerpted from The Jewish Encyclopedia, “Calendar.”

⁴ Graetz, Vol. 2, pp. 572-573, emphasis supplied.

⁵ „The Jewish Calendar and Holidays (incl. Sabbath): The Jewish Calendar: Changing the Calendar,” http://www.torah.org, emphasis supplied.

⁶ Box 6, Folder 4; Grace Amadon Collection, (Collection 154), Center for Adventist Research, Andrews University, Berrien Springs, Michigan.

⁷ Graetz, Vol. 2, p. 571.

⁸ Universal Jewish Encyclopedia, „Holidays,” p. 410.

⁹ Universal Jewish Encyclopedia, Vol. X, „Week,” p. 482.

¹⁰ „Pharisees,”The Jewish Encyclopedia, Vol. IX, (1901-1906 ed.), p. 666.

¹¹ Louis Finkelstein,The Pharisees: The Sociological Background of their Faith, (Philadelphia: The Jewish Publication Society of America, 1946), Vol. 1, Forward to first edition, p. XXI, emphasis supplied.

¹² Louis Finkelstein, The Jews – Their History, Culture, and Religion, (Philadelphia: The Jewish Publication Society of America, 1949), Vol. 4, p. 1332.

¹³ http://www.jewishvirtuallibrary.org/jsource/Talmud/shabbat7.html

Sambata a fost  randuita pentru evrei, in amintirea iesirii din Egipt, pentru ca prin Hristos -TOTI, sa iesim din noi insine, prin botezul in Moartea Lui (Rom.cap 8)

Legea Mozaică a venit prin Moise, inaintea lui nu exista DECALOG!
Nici Adam, nici Abel, nici Noe, nici Avraam, nici Iov, nici chiar Moise până să urce pe muntele Sinai, NU au ținut sabatul.

Adam și urmașii lui până la legea lui Moise NU au ținut nici un sabat, întrucât erau sub blestemul ca în “toate zilele” vieții lor să se ostenească pentru traiul zilnic.Ispitirea şi păcatul lui Adam şi al Evei n-au avut de a face cu călcarea vreunei legi de sabat.
Noe şi familia sa NU au ţinut sabatul.In legământul veşnic pe care D-zeu l-a făcut imediat după potop (simbolizat prin curcubeu), El n-a făcut nici o referire la  sabat.
Avraam, Isaac, Iacov şi cei doisprezece fii ai săi, n-au fost sub acest legământ al sabatului.

Nici un popor nu ținea vreo zi de „odihnă” dedicată lui Dumnezeu. Numai iudeii mozaici se deosebeau de celelalte popoare prin ținerea acestei zile de “odihnă”, ca și amintire a ieșirii lor din robia plină de munci a lui Faraon.

Sabatul era strict pentru EVREI, cine nu’l “respecta” era ucis fara mila…

“Au găsit un om adunând lemne în ziua odihnei … şi l-au UCIS cu pietre toată obştea, afară din tabără, cum poruncise Domnul lui Moise.”(Numeri 15,32-35).

Atunci cand a dat poporului Israel Sabatul, intenţia lui Dumnezeu nu a fost aceea ca ei sa isi amintească momentul CREATIUNII, ci sa îşi amintească de ROBIA din Egipt şi de modul cum Dumnezeu i-a eliberat din aceasta.

” Adu-ti aminte ca ai fost ROB in pamantul Egiptului si te-a scos Domnul Dumnezeul tau de acolo, cu mana tare si cu brat inalt , pentru aceasta ti-a poruncit tie Domnul Dumnezeul tau, sa pazesti ziua SAMBETEI” (Deut. 5,15).

Sambata este randuita pentru evrei, in amintirea iesirii din Egipt!
Prima dintre cele zece porunci începe așa…

“Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului, din casa robiei.”(Iesire 20, 2)

Cele zece porunci erau adresate EXCLUSIV evreilor !

“Sa pazeasca Fiii lui Israel sambata, praznuind ziua odihnei din NEAM IN NEAM , ca un legamant VESNIC. Si sa fie aceasta SEMN VESNIC intre Mine si Fiii LUI ISRAEL ” (Iesire 31,16-17).

Sabatul a fost dat poporului Israel în mod specific, niciodată Bisericii Crestine.
Cerinţele specifice pentru ţinerea Sabatului erau foarte stricte.
O persoană aflată sub autoritatea Sabatului nu îşi putea părăsi casa sau locul…

“nimeni să nu iasă de la locul său în ziua a şaptea“(Iesire 16,29).

Nici macar aprinderea focului nu era “tolerată”…

“in ziua odihnei să nu faceţi foc în toate locaşurile voastre“(Iesire 35,3).

Nimeni nu lucra de Sabat…

”să nu faci în ziua aceea nici un lucru” (Deut.5,14).

Iar dacă o persoană încalcă Sabatul, merita o singură pedeapsă, moartea…

”Păziţi deci ziua de odihnă, căci ea este sfântă pentru voi. Cel ce o va întina, acela va fii omorât.”(Ieşirea 31, 14)

Nicaieri in Biblie nu-L vedem pe Dumnezeu mustrând/pedepsind vreun popor, in afară de evrei, daca nu pazea sabatul.Noi, crestinii dintre neamuri,suntem sub o singură lege…

„toată Legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” (Gal.5.14).

Crestinismul il actualizeza pe Hristos cel Inviat Duminica, nu pe Moise sau zilele facerii.

„dacă dreptatea vine prin LEGE, atunci Hristos a murit în zadar.”(Galateni 2,21)

Crestinismul traieste sub autoritatea unei legi mult mai inalte:“Legea Harului”.

“Nu sunteţi sub LEGE, ci sub HAR.” (Rom. 6,14)

Daca Legea Veche zice “să nu ucizi”, Harul zice “oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă“(Matei 5,22). Daca Legea Veche zice “să nu fii desfrânat”, Harul zice “să nu pofteşti!”(Romani 7,7).

Noi, crestinii, nu mai suntem sub o legislaţie. Dacă Il iubim pe Dumnezeu nu ne vom închina altor dumnezei (vitelul de aur).Dacă ne iubim aproapele, nu îl vom ucide, nu îl vom minţi, nu vom comite adulter împotriva lui şi nici nu vom râvni la ceea ce îi aparţine.
Aşadar, noi nu mai suntem sub autoritatea cerinţelor Vechiului Testament.

“Cei ce voiţi să vă îndreptaţi prin LEGE v-aţi îndepărtat de Hristos, aţi căzut din HAR “(Galateni 4 ,3-4)

Nouă ni se cere să Il iubim pe Dumnezeu şi să îl iubim pe aproapele nostru. Dacă facem aceste două lucruri cu credincioşie, toate celelalte cerinţe se pot considera împlinite.

Despre sambata, e destul de simplu de inteles…exceptie facand sectantii adventisti.
Crestinii tin Duminica, este normal, caci in ziua de Duminica s-a intamplat cel mai mare eveniment al crestinatatii- Invierea Mantuitorului nostru Iisus Hristos…

„Şi Inviind dimineaţa, în ziua cea dintâi a săptămânii (Duminică) El s-a arătat întâi Mariei Magdalena„(Marcu 16,9)

Pentru noi, crestinii(nu iudaizatii adventisti), INVIEREA este prilej de bucurie.
Inca din perioada apostolica, Duminica era ziua cand crestinii se adunau in catacombe si celebrau liturghia(cina Domulului), iar fragerea painii nu are legatura cu prescriptiile sabatice, crestinii se impartaseau cu trupul si sangele Lui Hristos, erau Hristofori…

”În ziua întâi a săptămânii (DUMINICA)adunându-ne noi să Frangem Painea “. (Fapte 20, 7)

Ziua Învierii Domnului, a biruinței asupra morții, este adevărata sărbătoare a ieșirii noastre din casa robiei ( a păcatului și a morții).

”Invierea lui Iisus Hristos din morţi, ne-a Nascut Din Nou…”(1 Petru 1,3)

Sabatul în Coloseni 2-de Andy Nash

 

Mulți adventiști păzesc Sabatul așa cum o fac și alte grupuri din lume, inclusiv evreii. Așa că atunci când oamenii își arată interesul față de Sabat, este important să le oferim o învățătură biblică clară.

Unul dintre pasajele care au fost întotdeauna importante pentru adventiști este acela din Coloseni 2:16, 17: “ Nimeni, dar, să nu va judece cu privire la mâncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos.”

Unii considera acest pasaj o provocare pentru continuitatea Sabatului, alături de sărbătorile evreiești și lunile noi – etichetându-le pe toate ca “umbre.”

Este Sabatul săptămânal în discuție aici? Și dacă da, a primit și el statutul de “umbră”?

Comentariul biblic adventist spune: “Tipul de Sabat luat în discuție este arătat de fraza ‘care sunt umbra lucrurilor viitoare’ (Col. 2:17, KJV). Sabatul săptămânal este un memorial al unui eveniment de la începutul istoriei pământului… De aceea, ‘zilele de Sabat’ despre care Pavel declară că sunt umbra lucrurilor viitoare care arată spre Hristos, nu se pot referi la Sabatul săptămânal din porunca a patra, ci doar indică zilele ceremoniale de repaus care și-au găsit realizarea în Hristos și împărăția Lui” (vol. 7, pp. 205, 206). Dificultatea acestei explicații este faptul că este circulară; ea exclude Sabatul bazat pe propria noastră înțelegere. Dacă Noul Testament declară că Sabatul este o umbră, trebuie să fim deschiși la acest lucru.

Teologul adventist Ron du Preez, în cartea sa, Judging the Sabbath, declară că “zilele de Sabat” din acest pasaj sunt, de fapt, zile ceremoniale. Citind structura chiastică folosită de scriitorii evrei, Du Preez arată către Osea 2:11, unde, spune el, sărbătorile evreiești anuale sunt împărțite în două categorii: “zile de sărbătoare” și “sabate” (KJV).

Dacă, de dragul argumentului, Sabatul săptămânal este în discuție aici, înseamnă că și-a găsit finalitatea alături de sărbătorile și lunile noi? Nu neapărat. Ori de câte ori găsim succesiunea sărbători, luni noi și sabate în Vechiul Testament, aproape întotdeauna apare în contextul jertfelor. De exemplu, Ezechiel 45:17, spune: “ Domnitorul va fi dator să dea arderile de tot, darurile de mâncare și jertfele de băutură la sărbători, la lunile noi, la Sabate, la toate adunările de sărbătoare ale casei lui Israel.” Acest pasaj (și altele ca acesta) folosește aceiași termeni cheie ca și Coloseni 2: carne, băutură, luni noi, sabate. Contextul este jertfa.

Așadar, la ce ar putea Pavel să se refere prin “umbră” în Coloseni 2:17? Cei mai mulți cercetători susțin că “umbră” reprezintă sărbătorile, lunile noi și sabatele. Dar o lună nouă nu poate fi o “umbră,” pentru că o lună nouă nu are semnificație religioasă în ea însăși. Singura semnificație a lunii noi era asocierea cu jertfele. În schimb, umbra trebuie să aibă de-a face cu ceva ce aveau în comun toate aceste zile: jertfele oferite în ele.

Există suport pentru ideea că “umbra” se referă la jertfe? Da. Alte două referințe la umbră se găsesc în Noul Testament, în cartea Evrei. “Dacă ar fi pe pământ, nici n-ar mai fi preot, fiindcă sunt cei ce aduc darurile după Lege. Ei fac o slujbă, care este chipul și umbra lucrurilor cerești, după poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, când avea să facă Cortul: “Ia seama”, i s-a zis, “să faci totul după chipul care ți-a fost arătat pe munte.”” (Evrei 8:4,5). Și, “În adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfățișarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleași jertfe care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârșiți pe cei ce se apropie. Altfel, n-ar fi încetat ele oare să fie aduse, dacă cei ce le aduceau, fiind curățați o dată, n-ar mai fi trebuit să mai aibă cunoștința de păcate? Dar aducerea aminte a păcatelor este înnoită din an în an, tocmai prin aceste jertfe; căci este cu neputință ca sângele taurilor și al țapilor să șteargă păcatele. De aceea, când intră în lume, El zice: “Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup; ” (Evrei 10:1-5).

Într-un timp în care jertfele erau încă practicate în Ierusalim (chiar de către primii creștini), Pavel credea că timpul lor se sfârșise. Ele erau umbra a ceva mai bun ce avea să vină: trupul lui Hristos, pentru care Sabatul săptămânal rămâne un simbol veșnic al mântuirii noastre – odihna în El.

Acest articol a apărut inițial în revista Adventist Review, august 2010.

 

 

VIAȚĂ DIN BELȘUG-O ÎNTÂLNIRE SĂPTĂMÂNALĂ CU DUMNEZEU

Adventiștii de ziua a șaptea cred că Dumnezeu ne-a oferit secretul pentru performanță atunci când ne-a spus, “Adu-ți aminte de ziua de odihnă (ziua a șaptea) … să nu faci nicio lucrare în ea” (Exodul 20:8-10).

Pentru adventiștii ca Natalie Nawaikalou, Sabatul este ziua pe care o așteaptă toată săptămâna. “Este ziua în care nu trebuie să mă trezesc la 5 dimineața și să mă grăbesc la serviciu, stresată de trafic și oboseală,” spune Natalie Nawaikalou, o profesoară care-și petrece trei ore în trafic, zilnic, pentru a face naveta . “Este ziua în care pot sta cu Dumnezeu – Cuvântul Său, creația Sa și oamenii Săi – cât vreau, fără să mă simt vinovată că nu fac ceea ce am pe listă.”

În fiecare săptămână, adventiștii au o întâlnire specială cu Dumnezeu – o pauză bine meritată și o ocazie specială de a aprofunda relația cu Creatorul universului.

[1] Tim Kreider, “The ‘busy’ trap” in The New York Times, June 30, 2012.
[2] Nicky Phillips, “Taking a break is secret to success” in Sydney Morning Herald, August 16, 2012.
[3] Adam Gorlick, “Media multitaskers pay mental price, Stanford study shows” in Stanford Report, August 24, 2009.

Lumini peste veacuri-VOLUMUL I

 

CUVÂNT ÎNAINTE 

 Încă din copilărie mi-au plăcut biografiile. Le citeam cu plăcere şi le savuram. Caracterele nobile, care au fost binecuvântări pentru alţii, stârneau în mine dorinţa şi ruga să devin şi eu folositor şi binecuvântat pentru alţii. Apoi am constatat aceeaşi afecţiune pentru biografii la majoritatea tinerilor; ba chiar şi cei încărunţiţi de zile iubesc o aşa lectură. De aceea, am căutat să lucrez această colecţie de biografii. Din mulţimea mare de lumini ale lui Dumnezeu, aşezate să lumineze într-un loc întunecos, am ales doar câteva spre învăţătură că pentru a lumina nu e necesar să fii bogat, sau învăţat, sau cu o sănătate de oţel, ci trebuie să fii aprins de Duhul Sfânt cu dragoste pentru Dumnezeu şi pentru lumea pierdută. Ei au luminat în timpul vieţii, iar prin lucrările lor, prin exemplul trăirii au luminat peste veacuri. La unele biografii am început să lucrez cu 25 ani în urmă, dar abia acum au ajuns să vadă lumina tiparului.

 Lucrarea de faţă nu e o traducere, ci o prelucrare după mai mulţi autori pe care i-am consultat. Despre unii sunt lucrări voluminoase, dar eu am căutat să iau doar ce mi s-a părut mai important şi mai folositor. A trebuit să cercetez zeci de volume, însă nu-mi pare rău, munca mi-a fost răsplătită din plin, căci eu însumi am fost inspirat, am primit lumină de la aceste lumini peste veacuri. Şi sunt ferm convins că şi cel în mâna căruia va ajunge această carte, în părtăşia cu sfinţii Domnului, va dori şi el să devină un copil al Domnului: mai sfânt, mai rugativ, mai ascultător de Domnul, mai harnic în măreaţa lucrare la care, prin harul Său, am fost făcuţi părtaşi.

 Sufletele ce trăiesc în întunericul păcătoşeniei au nevoie disperată de lumină. Oare vei fi tu unul care să primeşti lumina şi apoi să o împărtăşeşti altora? Vrei tu să fii o lumină aprinsă, chiar dacă trebuie să te topeşti, să te consumi? Eu mă rog ca Domnul, prin Duhul Sfânt, să folosească aceste lumini, ca să te aprindă pentru El. Atunci te vei uni şi tu cu mine în rugă de mulţumire către Dumnezeul oricărui har, care ne-a dat o menire aşa de scumpă, să fim lumini.

 Datorez mulţumire şi ajutoarelor pe care mi le-a dăruit Domnul: tânărului Dan Cristea care a dactilografiat această lucrare, fraţilor Victor Dumitrescu şi Vladimir Pahomi care, fără să fie tipografi, au tipărit-o şi multor altora care au muncit, ca tu să o poţi citi. Iar toată gloria să fie adusă Domnului, singurul care o merită.

22 noiembrie 1981
PETRU POPOVICI

CAPITOLUL 1
POLICARP

  Policarp a fost unul din creştinii de seamă care a făcut legătură între apostolii Domnului Hristos şi creştinii din secolul al doilea. El a fost convertit prin apostolul Ioan şi mai târziu a fost ordinat tot de Ioan ca păstor sau episcop al bisericii din Smirna. El nu e pomenit cu numele în Noul Testament, dar se crede că el ar fi fost îngerul bisericii din Smirna, căruia i se adresează de către Domnul scrisoarea din Apocalipsa. Într-o scrisoare a lui Irineu către Florin, Policarp e numit “binecuvântatul şi apostolicul prezbiter”. Scrisoarea e păstrată în lucrarea istoricului bisericesc Eusebiu. Irineu descrie discuţia sa cu Policarp şi cum acesta istorisea cele relatate de apostolul Ioan şi de ceilalţi care au văzut pe Domnul. Deci, el a auzit învăţătura şi minunile Domnului Isus Hristos din gura martorilor oculari. El a fost un elev al apostolului Ioan cu care a petrecut mulţi ani.

Nu ştim precis data naşterii sale, unii dau anul 65 A.D. iar alţii anul 70, dar documentele arată că a trăit până în anul 166 A.D., când a fost martirizat. Policarp a fost un bun cunoscător al Scripturilor. El era familiar cu scrierile Noului Testament deşi nu erau încă puse împreună şi a căutat să păstreze în biserică învăţătura curată a Evangheliei. El a avut mai mulţi elevi pe care i-a instruit în cunoaşterea Scripturilor. Unul din ei a fost Irineu.

Întrucât creştinismul era în faza primară, s-au ivit şi o seamă de învăţături străine. Marcion, un gnostic care respingea Vechiul Testament şi accepta doar Evanghelia după Luca şi epistolele pauline, a căutat să înveţe că Hristos Domnul nu a avut corp omenesc ca noi. Această învăţătură în mod indirect anula valoarea jertfei Sale, căci dacă n-a avut corp ca pământenii, înseamnă că nici nu a suferit. Atunci Ignatius a scris lui Policarp: “După cum vântul îl cheamă pe comandantul corabiei, aşa vremurile te cheamă pe tine, aşa vremurile cheamă la studiu reverent şi fără teamă în Biserică”.

Pe de altă parte, a început să se ivească clericalismul. Păstorul bisericii din Roma, a început să se considere mai mare decât ceilalţi şi încerca să se impună să fie ascultat. Calcularea datei Paştelor a produs o neînţelegere. Cei din răsărit au stabilit o dată, episcopul din Roma Anicetus a stabilit altă dată. Atunci Policarp a făcut o călătorie la Roma să aplaneze neînţelegerea. Era prin anul 154. S-a întâlnit cu Anicetus, au avut un timp plăcut împreună, dar nici unul nu a fost gata să cedeze. Tot în această vreme, Policarp s-a întâlnit cu mai mulţi ucenici ai lui Marcion, cărora le-a spus că el a primit învăţătura de la martori oculari, care au afirmat că Isus S-a născut şi a avut corp omenesc. Astfel, pe unii i-a readus înapoi în Biserică. Se spune că într-o zi, l-a întâlnit chiar pe Marcion pe străzile Romei. Când Marcion l-a strigat, Policarp l-a ignorat. Atunci Marcion a strigat mai tare: “Nu mă cunoşti?” – “Da, a zis bătrânul Policarp, cunosc pe întâiul născut al Satanei” – şi şi-a văzut de drum.

Policarp a fost animat şi de un spirit misionar. Chiar dacă nu a putut să facă vizite altor biserici, simţea cu ei, se interesa de ei şi căuta să le scrie. Istoricul Eusebiu spune că de la el ne-a rămas o scrisoare care a fost adresată fraţilor din Filipi. Această epistolă arată că el cunoştea scrierile Noului Testament şi dă o seamă de citate. Policarp a fost un umil slujitor al lui Hristos. În scrisoarea către biserica din Filipi, el a scris: “Nici eu, nici vreun altul ca mine nu poate atinge înţelepciunea binecuvântatului şi gloriosului Pavel, care a fost printre voi… şi care de-asemenea în absenţă v-a scris o epistola, din care vă puteţi edifica în credinţa dată vouă”.

Pentru că era un creştin cu mare influenţă când s-a pornit un val de persecuţii, poporul a strigat să fie prins Policarp. Suferinţele, statornicia şi martirajul său le-am descris în cartea “Graiul martirilor din secole”.

CAPITOLUL 2
JOHN WYCLIFFE

Biserica Protestantă din Anglia susţine că îşi are originea în Biserica Primară a Britaniei. Începutul creştinismului în acele insule e învăluit în ceaţa istoriei şi nu se poate preciza în mod hotărât cine le-a vestit Evanghelia de prima dată, “dar e sigur – zice Episcopul Jewel – că Biserica din Britania, acum numită anglicană, nu a primit credinţa prima dată de la Roma”. Unii autori printre care sunt: Usher, Stillingfleet şi Godwin cred că biserica a fost înfiinţată de apostolul Pavel în perioada dintre prima şi a doua întemniţare a sa la Roma. Alţii înclină să creadă că creştinismul a fost introdus prin anul 58 de către Bran, tatăl lui Caractacus, care a fost deţinut şapte ani ca ostatic la Roma. La pretenţia catolicilor că Papa Eleutherius ar fi fost apostolul bretonilor, apologeţii englezi dau replica: “Regele Lucius a fost botezat aproape cu 150 de ani înainte de Constantin, primul împărat creştin, care şi el s-a născut tot în insulele britanice, şi credinţa a fost plantată aici cu mult înainte, fie de Iosif din Arimatea, de Simon Zelotul sau de greci”. Datorită faptului că britanicii sărbătoreau Paştele ca cei din Răsărit şi nu ca Roma, îndreptăţeşte susţinerea că ei au primit creştinismul din Răsărit şi nu de la Roma.

Cineva susţine că Augustin ar fi fondatorul bisericii creştine din Anglia. El a vizitat Anglia în anul 597. Dar pretenţia aceasta e spulberată de faptul istoric că biserica creştină a existat cu mult înainte şi că ea deja a avut martorii ei. Biserica Romei, prin trimiterea lui Augustin şi a altor însărcinaţi ai ei, a dorit doar să-şi extindă autoritatea şi asupra lor. Aşa se explică faptul că mereu au existat stări de tensiune între creştini din Anglia şi Biserica Romei. Întotdeauna au fost oameni care citind Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, nu s-au putut mulţumi cu o religie formală, ci au căutat să trăiască după adevărul Evangheliei, demascând creştinismul formal şi trezind pe alţii la o viaţa nouă. Aceşti făclieri ai adevărului erau gata de orice sacrificiu. Un astfel de bărbat neînfricat a fost John Wycliffe.

El a fost denumit “Luceafărul de dimineaţă al Reformei”. Era de sânge saxon, născut prin anul 1320 la Hipswell, aproape de Richmond, Yorkshire, Anglia. A studiat la Ballion College din cadrul Universităţii Oxford, care pe aceea vreme avea 30.000 studenţi. A fost foarte silitor la învăţătură, iar la terminare a rămas profesor la Oxford, dovedindu-se unul dintre cei mai învăţaţi oameni ai vremii sale. În filozofie, el a aparţinut curentului realist în contrast cu marea majoritate care aparţineau curentului nominalist. O mare influenţă asupra gândirii sale au exercitat scrierile lui Augustin.

În anul 1365 a intrat în graţia prinţului John de Gaunt, fiul regelui englez Edward al III-lea, datorită viguroasei apărări a dreptului coroanei de a limita autoritatea temporală a bisericii. În 1366 se pare că a devenit unul din capelanii curţii regale. În 1372 şi-a luat doctoratul în teologie la Oxford. În 1374 a fost numit de rege preot în oraşul Lutterworth. În timpul acesta, a scris în limba latină o seamă de pamflete cu motivări ce justificau refuzul Angliei de a plăti tributul pretins de papa. În acea vreme erau doi papi: unul la Avignon în Franţa şi altul la Roma. Anglia nu mai plătise tribut papei de 33 ani. În anul 1365, Papa Urban al V-lea de la Avignon a scris o scrisoare regelui Edward al III-lea cerându-i să plătească tributul. Cum Anglia se afla în război cu Franţa, ei nu au fost gata să trimită bani pentru înarmarea duşmanului lor. Regele a supus cererea parlamentului şi hotărârea a fost să nu se dea nici un tribut.

În anul 1375, el a fost numit în comisia regală ce urma să confere cu ambasadorii papei la Bruges, Belgia. La fel a fost însărcinat de rege să facă parte dintr-o comisie ce avea să negocieze pace cu Franţa. Un an mai târziu, Wycliffe a enunţat “doctrina stăpânirii cum se găseşte în har”, conform căreia atât autoritatea eclesiastică cât şi cea seculară sunt conferite în mod direct prin harul lui Dumnezeu. În consecinţă, când deţinătorul săvârşeşte păcate de moarte, el pierde această autoritate.

În legătură cu această, el acuză biserica catolică de venalitate, corupţie şi fel de trai cu totul lumesc. Aceasta a făcut-o în predici atât la Oxford cât şi la fel pe calea scrisului. Pamfletele lui circulau ca pâinea caldă prin toată Anglia. Autoritatea seculară a papei era subminată din temelii în mijlocul poporului englez, care era sătul de o aşa autoritate.

Drept rezultat al acestor acţiuni, Papa Grigore al XI-lea a dat o bulă prin care îl acuza pe Wycliffe de erezie şi-l soma să se prezinte înaintea lui William Courtenay, episcopul Londrei. Datorită unor mari manifestări de protest făcute de populaţie, interogarea aceasta a fost anulată. În anul 1378 a fost somat a doua oară să se prezinte la Lambeth. Dar datorită protecţiei reginei Ioana, mama tânărului rege Richard al II-lea, a scăpat doar cu o mustrare scrisă. Suportul ce-l avea din partea casei regale, din partea nobililor, din partea oamenilor învăţaţi l-a înfuriat pe papa. Vedea cum cresc în Anglia sentimentele reformei şi cum scaunul papal pierde controlul.

Pe de altă parte, Wycliffe, văzând asentimentul poporului, a devenit mai îndrăzneţ. El a pledat pentru restructurarea învăţământului teologic fără intervenţia papei sau a prelaţilor străini. A cerut ca Biblia să fie luată ca singura sursă a adevărului. A tăgăduit doctrina infailibilităţii papei şi a conciliului. A denunţat învăţătura despre transsubstanţiere şi purgatoriu. Susţinea că clerul nu e să stăpânească, ci să slujească poporul. Aceste învăţături incendiare au ajuns să fie duse şi peste hotare. Pamfletele lui, în secret, au ajuns să fie purtate în multe ţări ale Europei. Ele erau un fel de strigăt de trezire. Încă nu exista tiparul, dar erau copiate cu grijă şi date din mână în mână, îndeosebi intelectualilor.

Wycliffe a protestat cu toată energia lui împotriva purtării scandaloase a călugărilor cerşetori, împotriva închinării la icoane, la moaşte, împotriva celibatului preoţilor, împotriva indulgenţelor, împotriva folosirii în biserică exclusiv a limbii latine prin care se ascundea Biblia de a putea fi înţeleasă de popor. “Daţi poporului Biblia – zicea el – şi atunci şi numai atunci ei se vor mişca cu privire la libertate şi educaţie şi vor acţiona ca atare în cele religioase, politice şi sociale”.

În mai 1378 s-a ţinut un conciliu în marea sală a mănăstirii călugărilor negri din Londra. La conciliu au fost episcopi, profesori de teologie, preoţi, stareţi, călugări. Wycliffe a trebuit să se înfăţişeze pentru judecată, şi i s-a cerut să-şi retragă învăţăturile. Dar el nu numai că nu a fost gata să-şi retragă învăţăturile, ci plin de îndrăzneală a început să atace toată corupţia bisericii, să demaşte sistemul gigantic de fraudă al papalităţii cu vânzarea iertării păcatelor, cu slujbe pentru scoaterea din purgatoriu a sufletelor morţilor. După trei zile de judecată, învăţăturile lui au fost condamnate, iar el a fost excomunicat. Fiindcă era om de mare renume, fiindcă avea ocrotirea casei regale şi prea mult popor de partea sa, conciliul nu a trecut la condamnarea sa.

Atunci a trebuit să părăsească catedra de profesor, i s-a interzis să predice şi a trebuit să retragă cu totul la Lutterworth. Aici el s-a apucat de traducerea Bibliei din limba latină, traducerea Vulgata, în limba engleză. Timp de 15 ani a muncit din greu ca să pună Biblia în mâna poporului său. Cum termina anumite porţiuni din Biblie, ele erau copiate cu mână şi răspândite în popor. Ca toată Biblia să fie copiată se muncea 10 luni. Astfel că o Biblie întreagă era foarte costisitoare şi poporul de rând nu putea să o aibă. Atunci el a angajat o seamă de preoţi săraci şi studenţi la teologie, care mergeau prin comune şi citeau oamenilor Evanghelia. Ei şi-au însuşit învăţăturile lui Wycliffe şi odată cu citirea Bibliei le răspândeau în popor. Aceşti predicatori au fost numiţi “lolarzi”. Ei s-au înmulţit foarte mult. Ei se găseau în toate păturile sociale, între ţărani şi între baroni, chiar şi în chilioarele călugărilor. Cuvântul lolard însemna flecar, leneş şi era dat în bătaie de joc. Curând însă, datorită creşterii rapide în număr a lolarzilor, acest nume de râs, a devenit o pricină de groază. Toţi cei ce acceptau învăţăturile biblice ale lui Wycliffe s-au numit lolarzi. Fiecare lolard căuta să împărtăşească Evanghelia altuia. Fiindcă erau prea scumpe copiile de pe cărţile Bibliei, lolarzii ajutau pe ascultătorii lor să înveţe texte întregi pe de rost. A rămas înscris pe paginile istoriei cum o tânără învăţată, Alice Collins, a fost chemată la o întrunire să spună din memorie cele zece porunci şi porţiuni din epistolele lui Pavel. În acea vreme era o mare foame după Cuvântul lui Dumnezeu. Unii închiriau pentru bani porţiuni din Biblie pentru o oră, alţii dădeau o sarcină mare de fân să aibă un capitol din Biblie pentru o oră.

Creşterea mare în număr a lolarzilor e relatată astfel de un scriitor roman din aceea vreme: “Jumătate din credincioşi părăsesc biserica catolică şi trec de partea lolarzilor”. Probabil e o mică exagerare, dar conţine şi adevăr. Mai târziu s-au luat măsuri foarte aspre contra lor. Mulţi au fost întemniţaţi în turnul Londrei şi au sfârşit pe rug în Câmpul Fierarilor din Londra. Printre primii au fost Sir John Oldcastle şi alţi 39 de fruntaşi de-ai lolarzilor, Thomas Badby, William Sautre. S-a pornit o adevărată vânătoare împotriva lolarzilor şi mulţi au plătit cu preţul vieţii credinţa lor.

Wycliffe şi-a isprăvit cu bine lucrarea. Anglia a primit pentru prima dată Biblia în limba poporului şi aceasta a fost o mare binecuvântare nu numai pentru Anglia, ci pentru toată Europa. Duşmanii în tot timpul acesta adunau dovezi împotriva lui Wycliffe şi pândeau un moment potrivit să-l poată aresta şi să-l pună pe rug, dar bătrânul Wycliffe pe neaşteptate a fost chemat acasă în veşnicii. În ultima duminică din anul 1384, în timp ce servea Cina Domnului credincioşilor din biserica sa, a suferit o paralizie şi a murit pe data de 31 Decembrie 1384.

După moartea sa, învăţăturile şi lucrările sale au fost condamnate în conciliul din Londra în anul 1396, în conciliul din Oxford în anul 1408, în conciliul general ţinut la Roma în 1413, precum în a opta sesiune a conciliului din Constanţa, Elveţia, sâmbătă, 4 mai, 1414. Oricine avea sau citea lucrările lui Wycliffe era pasibil de pedeapsa cu moartea. Tot la această şedinţă au poruncit deshumarea lui Wycliffe şi arderea osemintelor lui. Această sentinţă a fost executată în anul 1428, deci după 44 ani de la moartea sa. Cenuşa rămasă a fost aruncată pe râul Swift ca nu cumva să fie întinat pământul. Râul Swift a purtat cenuşa în râul Severn, Severn a dus-o în canalul Bristol şi canalul Bristol a dus-o în ocean. Întocmai aşa a fost şi influenţa Bibliei tradusă de Wycliffe. Ea a ajuns în toate părţile lumii. Şi azi se mai află încă o sută şaptezeci exemplare din aceea traducere a lui Wycliffe. El a aprins un foc pe care toţi duşmanii nu au mai reuşit să-l stingă.

CAPITOLUL 3
SAVONAROLA

Tot ceea ce spun istoricii antici despre crimele oribile ale lui Nero şi ale altor împăraţi ai Romei, se poate spune şi despre Papa Alexandru al VI-lea, tatăl Lucreţiei Borgia. Ba uneori chiar i-a întrecut pe toţi. Răutatea lui a fost colosală. Simonia, câştigul prin exploatarea celor sfinte, şi omoruri erau cele mai mici din păcatele sale. Sub el, starea de corupţie a bisericii devenise îngrozitoare. Dacă nu ar fi dovada grăitoare a faptelor, ar fi de necrezut. Un om, care îşi omorâse pe cele două fiice ale sale, a fost condamnat la moarte, dar în dimineaţa zilei de execuţie fusese pus în libertate pentru plata a 800 ducaţi. La aceasta, un înalt funcţionar al Tribunalului papal a spus în mod calm: “Dumnezeu nu voieşte moartea păcătosului, ci ca el să plătească şi să trăiască”.

Niciodată starea morală a lumii creştine, nu a atins o treaptă mai joasă a decăderii. Clasa conducătoare era despotică şi oprimantă, poporul era brutal şi egoist. Şi unii şi alţii erau desfrânaţi şi mişei.

Într-o lume de nelegiuire şi păcat, cine se va ridica să o condamne? Cine îşi va deschide gura să strige împotriva ticăloşiei celor ce-şi ziceau conducătorii spirituali şi deţineau toată puterea? Cultura decadentă a cuprins şi altarele şi amvoanele. S-a făcut o alunecare a predicii spre frumos, spre ceea ce încântă urechea, nu spre adevărul care mişcă inima. S-a dezvoltat o oratorie artificială şi s-a uitat Biblia. Se dădeau citate din clasici şi ilustraţii obscene, dar să placă poporului. Să fie de mirare că se mergea vertiginos spre prăbuşire?

În timp ce Columb descoperi America, locuitorii din Florenţa, Italia, descoperiră în Savonarola pe cel mai mare predicator.

Dacă solul Italiei ar fi fost ca cel al Germaniei, lucrurile ar fi luat o altă întorsătură şi Savonarola, nu Luther, ar fi fost instrumentul de producere al Reformei. Aşa a rămas doar un precursor al Reformei protestante.

Girolamo Savonarola s-a născut la 14 Septembrie 1452, la Ferrara, Italia. El era al treilea într-o familie de şapte copii, cinci băieţi şi două fete. Părinţii au avut o cultură aleasă. Deşi erau doar mijlocaşi ca stare materială, totuşi ei s-au bucurat de o deosebită influenţă la curtea Ducelui de Ferrara. Bunicul său, care i-a dat educaţie în primii ani, era medic renumit la curtea Ducelui. Părinţii săi au intenţionat să-l dea la medicină, ca să devină succesorul bunicului său. Dar Dumnezeu a avut alt plan cu el.

De mic copil era retras şi tăcut, jocul nu-l atrăgea prea mult. La şcoală a fost foarte silitor. Ca student i-au plăcut mult artele şi filozofia. L-a studiat pe Aristotel, dar scrierile marelui filozof grec au lăsat dorinţele adânci ale sufletului său nesatisfăcute. Filozofia lui Plato i-a plăcut ceva mai mult. După aceea a citit scrierile lui Augustin şi ale lui Toma d’Aquino. Acestea au fost o adevărată hrană pentru sufletul său. Ele l-au determinat ca de tânăr să-şi predea viaţa sa lui Dumnezeu. Îi plăcea să mediteze, să fie în singurătate. De multe ori se ducea pe câmp sau pe valea râului Po şi acolo uneori cânta, alteori plângea. Când mergea la biserică, îngenunchea şi stătea acolo ore întregi vărsându-şi focul inimii sale tinere lui Dumnezeu. Viciul, stricăciunea, luxul şi belşugul bogătaşilor şi sărăcia lucie, mizeria poporului de rând apăsau greu pe inima lui. Pe lângă acestea, tirania conducătorilor, desfrâul, stricăciunea mare a preoţilor de toate gradele până sus la papa îi umpleau sufletul de durere. Într-una din poeziile sale timpurii, el descrie starea de decădere în cuvintele:

“S-a răsturnat întreaga viaţă
A dispărut virtutea şi orice bine;
Nicăieri nu se zăreşte nici o luminiţă
Iar de păcat nimănui nu-i e ruşine”.

Profunda impresie ce a făcut-o decăderea morală asupra lui i-a produs o tinereţe tristă. El s-a închis în sine, vorbea foarte puţin cu alţii şi mereu se retrăgea în singurătate, unde în faţa lui Dumnezeu îşi descărca tot focul ce ardea în pieptul lui. Acolo ochii lui mari, albaştrii, vărsau lacrimi fierbinţi ce udau pământul unde era proşternut. Rugăciunea era o adevărată uşurare pentru el.

Cam în această vreme, istoricii spun că a avut o scurtă perioadă de destindere. Se îndrăgostise de o tânără florentină din mândra familie Strozzi. Dar totul n-a durat mult, căci fata considerându-se dintr-o familie mai înaltă, el a simţit aroganţa ei şi s-au despărţit. Dezgustat de lume cu păcătoşenia ei, decepţionat cu privire la viitor din pricina acestei fete,, negăsind pe nimeni care să-i împărtăşească sentimentele, Savonarola s-a decis să intre într-o mănăstire, să se călugărească.

Astfel, la data de 24 aprilie 1475, pe când ai lui au fost plecaţi la sărbătorirea Sf. Gheorghe, el îşi luă hainele şi plecă la Bologna şi ceru să fie primit în ordinul călugărilor dominicani. Alegerea acestui ordin a fost probabil influenţată de faptul că Toma d’Aquino, scriitorul său preferat, a fost el însuşi dominican. De fapt, el n-a avut pretenţia să fie acceptat ca şi călugăr, ci doar ca ajutor la bucătărie sau la munca din grădină. Acasă lăsase o foaie de hârtie pe care a scris: “Sătul de lume” şi în care arăta că starea de păcătoşenie e ca în Sodoma şi Gomora.

După ce a fost acceptat la Mănăstirea Sf. Dominic, şi şi-a luat în primire chilia sa, Savonarola a scris o scrisoare plină de afecţiune părinţilor săi, cerându-şi iertare pentru faptul că nu a împărtăşit cu ei acest gând al său. El a căutat să se încadreze în disciplina monastică. Iar în ce priveşte rugăciunea şi postul a reuşit să-i întreacă pe ceilalţi. La fel în modestia, umilinţa şi ascultarea sa. Nu la mult timp după intrarea în mănăstire, el fu numit lector, poziţie ce a deţinut-o tot timpul cât a stat acolo. Durerile lui spirituale nu au fost cu nimic mai mici în retragerea la mănăstire, căci şi acolo a ajuns să vadă alte păcate ale călugărilor, şi să audă despre altele şi mai mari ale celor de sus. Indignarea lui şi furia împotriva păcatului a crescut tot mai mult şi simţea nevoia să le denunţe. Şi a făcut aceasta într-un poem al său intitulat: “Ruina bisericii”.

După ce a petrecut şapte ani în acea mănăstire, în 1481, fratele Girolamo s-a mutat la Mănăstirea Sf. Marcu din Florenţa. Oraşul Florenţa era frumos şi poseda o deosebită cultură. În acest oraş numele său a ajuns la mare faimă. Renaşterea italiană era în plină înflorire aici. Familia de Medici, care conducea Florenţa, au stimulat mult Renaşterea mai ales în ce priveşte învăţarea limbilor clasice: latina şi greaca. Ştiind că Florenţa a fost cuprinsă de Renaştere, Savonarola se aştepta să găsească aici oameni mai curaţi, mai nobili decât în celelalte oraşe. La suprafaţă Florenţa era frumoasă, dar curând el constată că sub poleiala de cultură ce o aveau, decăderea şi corupţia erau mult mai mari, locuitorii erau dedaţi festivalurilor, plăcerilor şi nu se gândeau de loc la Dumnezeu sau lucrurile spirituale.

Anul următor la mănăstirea Sf. Marcu, Savonarola a fost numit instructor al novicilor. O mare parte din timpul său era dat pentru studiul Scripturilor. Cu multă ardoare cerceta toate textele, iar porţiuni mari le memora. După câtva timp, el a fost ridicat la rangul de predicator al mănăstirii.

Când a început mai întâi să predice, a avut un succes foarte slab. Vorbirea lui era biblică. El a dispreţuit sofismele, vorbirea dulce, încântătoare, care atrage poporul, dar nu are urmări practice. Din contră, el a căutat să atingă conştiinţa oamenilor, să-i trezească. El era plin de un sentiment că judecata lui Dumnezeu asupra Florenţei se apropie. Uneori era trimis la Brescia, la San Geminiano şi chiar în bisericile din Florenţa. Aici tuna împotriva păcătoşeniei şi a rostit o mie de vaiuri de la amvon. Dar de obicei nu prea era popor cine să-l asculte. Când a predicat prima dată la biserica San Lorenzo din Florenţa, erau prezenţi doar vreo 25 persoane.

În anul 1482 a fost trimis la Reggio d’Emilia să reprezinte mănăstirea lor la o mare întrunire a călugărilor dominicani. În prima zi, în timp ce călugării discutau dogme, el a stat liniştit. Dar a doua zi, când au ajuns să discute despre disciplină, el s-a aprins şi a început să vorbească cu multă înflăcărare de păcatele bisericii şi ale clerului. Vorbirea lui a produs o adâncă impresie în toţi cei prezenţi.

Întorcându-se la Florenţa, el a început să predice într-o altă catedrală, dar la el venea puţin popor. Cei mai mulţi mergeau la marea catedrală Santo Spirite. Acolo predica un călugăr augustin numit Mariano. Acesta niciodată n-a mustrat păcatele, din contră, lăsa Biblia la o parte şi îşi delecta publicul cu citate din filozofie, din astronomie şi poezie şi toată Florenţa dădea buzna la el să-l asculte. Dar Savonarola nu s-a descurajat. Avea o voinţă de fier. El a zis: “Aceste ornamente elegante vor trebui să dea loc predicării învăţăturii simple, dar sănătoase”. În rugăciune şi în meditaţie, el stăruia mereu, aşteptând ca Dumnezeu să lucreze. Într-o zi, în timp ce stătea de vorbă cu un călugăr, deodată a căzut într-o răpire: a văzut cerul deschis şi toate calamităţile viitoare ce urmau să vină asupra bisericii au trecut prin faţa sa. Şi i s-a părut că o voce l-a însărcinat să anunţe poporul de toate acestea. Din acel moment, el a fost conştient de misiunea sa divină şi a fost umplut cu putere pentru această slujbă. Poporul a început să alerge cu grămada. Denunţările sale erau cu voce de tunet. El a început să facă expuneri asupra Apocalipsei. Groaznicele urgii divine încremeneau poporul. Bărbaţi şi femei au început să fie treziţi. Lacrimile au început să curgă. De multe ori catedrala răsuna de oftatele, gemetele şi plânsul poporului. Filozoful Pico della Mirandola ne spune cum o predică a lui Savonarola “a făcut să simtă că îi curge o transpiraţie rece pe şira spinării şi părul i s-a făcut măciucă”.

În această situaţie, Savonarola petrecea tot mai mult timp în rugăciune, pentru trezirea Florenţei. Predicile lui erau surprinzător de simple, dar erau biblice, directe şi pasiunea sa aprinsă le făcea să fie irezistibile. Multe din ele nu erau în totul după regulile homileticii sau ale stilului, dar întotdeauna ele atingeau anumite ţinte morale, spirituale. El îndemna pe fiecare să nu ţină la religia formelor, ci “doctrina lui Hristos să fie ceva viu în fiecare şi dacă ar trebui, să fie gata să sufere martirajul Lui”.

Pe la începutul anului 1491, Biserica San Marco a devenit prea mică pentru mulţimile ce veneau să-l asculte. Florenţa era mişcată de predicile lui zguduitoare. Atunci el hotărî să se mute la Domul Florenţei, marea catedrală a oraşului. Aici a predicat timp de opt ani. Pentru a putea ocupa un loc în catedrală, oamenii se sculau la miezul nopţii şi umpleau străzile din jurul catedralei, ca dimineaţa când se deschideau uşile să poată intra. La deschiderea uşilor, poporul încolonat cu cântări de bucurie, intra în Casa Domnului. Predicile le ascultau cu atâta sete încât atunci când se terminau, lor li se părea că abia au început.

Faţa Florenţei a început să se schimbe. Stricăciunea de altă dată, carnavalurile, corupţia, balurile mascate, beţiile au luat sfârşit. Oamenii au început să strige după mila lui Dumnezeu. Datorită predicilor puternice ale lui Savonarola împotriva păcatului, ei şi-au văzut vinovăţia lor şi cereau iertare. Jocurile de noroc, care se vedeau pe toate străzile, au fost interzise. Mulţi din negustorii care au făcut înşelătorii au fost gata să restituie celor păgubiţi mari sume de bani. Pocăinţa florentinilor s-a putut observa şi în aceea că au fost gata să se despartă şi de toate cărţile de stricăciune şi de toate tablourile obscene. Grupe de copii cântând au trecut de la casă la casă şi au adunat tot ce acum poporul considera deşertăciune şi le-au dus în piaţa publică unde au format o piramidă înaltă de peste 20 metri cu o bază de peste 80 metri în circumferinţă şi le-au dat foc. Clopotele catedralei răsunau până departe, iar poporul adunat cânta de bucurie în jurul focului ce le mistuia plăcerile şi delectările de altădată. Chiar seara pe străzi, nimeni nu mai fluiera sau cânta cântări dezmăţate, ci doar imnuri creştine. Florenţa era de nerecunoscut. Aceasta era în anul 1497.

Influenţa mare a lui Savonarola şi schimbarea poporului n-a fost privită cu ochi buni de Lorenzo de Medici care stăpânea asupra Florenţei. El a devenit alarmat. La început a încercat prin mită şi făgăduieli, apoi prin constrângeri şi ameninţări să-l facă pe Savonarola să nu mai denunţe păcatele poporului şi ale conducătorilor, în special ale sale. Dar Savonarola, neînfricat, a continuat să predice cu mai multă tărie. Atunci Lorenzo l-a plătit pe călugărul Mariano, care altădată avea mulţimile Florenţei la predicile sale, să-l atace pe Savonarola. Într-o predică a prezis că atât Lorenzo, cât şi Papa şi regele oraşului Neapole vor muri în decurs de un an. Lucru ce s-a şi petrecut întocmai, în timp ce Lorenzo era pe patul morţii nu a trimis după favoritul său Fra Mariano, ci a trimis un sol la Savonarola să-l cheme să vină la el. Savonarola, care până aici i s-a opus, nu a fost gata să asculte de invitaţie. El a zis solului: “Nu sunt eu omul pe care îl doreşte. Eu nu voi consimţi cu el. Nu e bine să mă duc să-l văd”. Lorenzo a trimis din nou după el şi a promis că e gata să-l asculte orice i-ar cere. Atunci Savonarola a plecat la frumoasa vilă Carregi aşezată într-o grădină cu măslini, unde Lorenzo trăgea să moară. Când l-a văzut, acesta i-a zis: “Sunt trei lucruri care mă aruncă în disperare şi nu ştiu dacă Dumnezeu mă poate ierta: jefuirea Volterei, despoierea de bunuri a lui Monte della Fanciulle şi masacrul lui Pazzi”.

Savonarola i-a răspuns: “Lorenzo, nu trebuie să disperi. Dumnezeu e milos şi va avea milă de tine dacă eşti gata să faci trei lucruri pe care ţi le cer”. “Care sunt cele trei lucruri?” a întrebat Lorenzo. “Întâi trebuie să ai o credinţă mare şi vie că Dumnezeu poate şi vrea să te ierte,” a zis Savonarola. “Acesta e un mare lucru şi cred aceasta”, a zis Lorenzo. “Al doilea, e necesar ca tot ce ţi-ai însuşit prin acaparare, prin luare cu forţa de la alţii, să fie restituit de tine, iar copiilor tăi să le laşi doar ce a fost al tău să se menţină ca cetăţeni particulari”. Această cerinţă a fost grea, dar după câteva momente de tăcere, a zis: “Da, voi face şi aceasta”.  “Şi ultima, e necesar să restaurezi Florenţei libertatea şi forma de guvernământ popular după obiceiul ei republican”. La auzirea acestei cerinţe, Lorenzo s-a întors cu faţa la perete şi nu i-a dat nici un răspuns. Savonarola, văzând aceasta, s-a sculat şi a plecat.

La un an şi jumătate după moartea lui Lorenzo, Carol al VIII-lea, regele Franţei, a invadat Italia, a jefuit oraşul Neapole şi s-a înaintat spre Florenţa. Cu mult timp înainte, Savonarola le-a proorocit că va veni “un nou Cirus de peste Alpi care va pedepsi poporul pentru păcatele sale”. Acum lumea îngrozită a dat buzna în Domul Florenţei să audă ce le spune Savonarola. În faţa acestei situaţii, Savonarola i-a îndemnat pe toţi să se pocăiască de toate păcatele, iar el a plecat în fruntea unei delegaţii să-l întâmpine pe regele Carol şi să-l roage să cruţe Florenţa. Regele a intrat şi a stat un timp în Florenţa, dar Savonarola l-a înştiinţat să plece, dacă vrea să nu atragă asupra sa mânia lui Dumnezeu. Astfel Carol a părăsit Florenţa.

Într-o duminică din această vreme, când marea catedrală era ticsită de popor, Savonarola, plin de înflăcărare a urcat la amvon şi ridicând crucifixul a strigat cât a putut mulţimii: “Florenţa, iată Acesta este Domnul Universului şi ar vrea bucuros să fie şi al tău. Vrei tu să fie El Regele tău?” La această întrebare, mulţimile au început să strige, unii cu ochii plini de lacrimi: “Trăiască Hristos, Regele nostru!”

Întrucât în timpul invaziei franceze, casa domnitoare de Medici a fost răsturnată, poporul Florenţei discuta ce formă de guvernământ să adopte. Atunci au hotărât ca Savonarola să fie în fruntea guvernului republicii. Florenţa să fie condusă după legile lui Dumnezeu. S-au abolit toate torturile, s-a legiferat o forma justă de taxare, s-au interzis jocurile de noroc, s-au acordat anumite favoruri populaţiei sărace, s-au uşurat dobânzile celor ce erau datornici, au fost întocmite o seamă de alte legi pentru binele poporului şi a fost înfiinţată o curte de apel. Legile şi forma democratică de guvernământ a Florenţei din acea vreme au servit ca model pentru toate popoarele chiar din epoca noastră modernă.

Dar triumful lui Savonarola a fost de scurtă durată. De multe ori în predicile sale, Savonarola le-a spus ca el are să fie martirizat. El îşi dădea seama ce se petrecea în umbră.

Pe de o parte, partida opozantă a lui Arrabbiati şi partizani nepocăiţi ai familiei de Medici au început să se grupeze şi căutau să atragă şi pe alţii de partea lor. Pe de altă parte, Papa Alexandru al VI-lea, denumit Borgia, unul din cei mai desfrânaţi papi, auzind că Savonarola denunţă vehement păcatele clerului şi chiar pe ale papei, s-a gândit să-l cumpere oferindu-i tichia roşie de cardinal. “Tichie roşie? Eu vreau o tichie de sânge!” i-a răspuns Savonarola. Atunci papa a recurs la ameninţări, dar nici acestea nu l-au făcut să tacă. Din contră, parcă mai rău l-au întărâtat. Atunci papa l-a chemat să răspundă de greşelile făcute. Fiindcă acesta nu voi să se supună, a fost învinuit de erezie şi fu excomunicat. Într-o zi, agenţii papei îl prinseră şi-l duseră la Roma. Aici a fost supus celor mai grele torturi. Mielul ajunsese în gura lupului. Se spune că în tortura împletită cu interogatoriul, numai mâna dreaptă i-a fost cruţată ca să poată semna procesul verbal. Toate torturile n-au putut să-l doboare pe cel ce s-a ridicat împotriva păcatului, după cum nici momelile, blidul de linte, odinioară nu l-au putut cumpăra.

În cele din urmă, a fost judecat şi condamnat la moarte prin spânzurare, iar trupul să-i fie ars. După ce s-a dat sentinţa, l-au mai lăsat în viaţa o lună de zile, pe care a trăit-o în celula grea a închisorii rugându-se şi scriind cu dreapta lăsată întreagă, nişte meditaţii de toată frumuseţea la Psalmul 51. Aceste meditaţii le-am găsit la Sibiu prin anul 1946. Erau tipărite în limba română. Iată câteva fraze la versetul: “Ai milă de mine, Dumnezeule!” – “Adâncul păcătoşeniei cheamă adâncul milei. Adâncul înghite adâncul. Adâncul milei înghite adâncul păcătoşeniei”.

Pe data de 23 mai 1498 sentinţa a fost executată. Savonarola împreună cu doi ucenici ai săi, Dominico şi Silvestro, au fost spânzuraţi în piaţa publică din Florenţa, în faţa unei mari mulţimi adunate. Ultimele sale cuvinte au fost: “Domnul meu a suferit atât de mult pentru mine. O, Florenţa, ce ai făcut tu astăzi?” Era însă plin de linişte şi tărie. După moarte, trupurile le-au fost arse.

CAPITOLUL 4
JEROME DE PRAGA

 

 Mulţi din sfinţii Domnului, caractere mai sclipitoare decât briliantele şi mai scumpe ca diamantul, au rămas în umbră, necunoscuţi ca aurul ascuns în întuneric în straturile munţilor. Aşa a fost şi Jerome de Praga. El nu a fost mare lider, dar ca şi Aquila şi Priscila care l-au instruit pe ilustrul Apolo, aşa Jerome l-a aprins pe Jan Hus pentru Dumnezeu. El era cu câţiva ani mai mare ca Hus.

Jerome s-a născut în anul 1360 la Praga. Se pare că părinţii au avut o situaţie bună căci şi-a făcut studiile la Universitatea din Praga. La terminarea studiilor a fost făcut cavaler la curtea Regelui Boemiei. Apoi a făcut o călătorie pe la universităţile din Europa şi s-a oprit la Oxford, unde şi-a continuat studiile. Acolo a făcut cunoştinţă cu învăţăturile lui Wycliffe. Fiindcă cunoştea bine engleza, multe din pamfletele lui le-a tradus în limba poporului său. În anul 1407 s-a reîntors la Praga. În secret, a adus cu sine lucrările lui Wycliffe. La Praga a împărtăşit lui Hus noile învăţături. Deşi nu era preot, totuşi fiind un om cu o aleasă cultură, i s-a dat prilejul în multe rânduri să vorbească studenţilor şi poporului la anumite întruniri şi chiar să predice de la amvonul catedralei. Întotdeauna îndemna poporul să se apropie de Dumnezeu fără ajutorul mijlocit al icoanelor, să studieze şi să trăiască Biblia şi denunţa abuzurile şi corupţia ierarhiei bisericii catolice. Împreună cu Jan Hus a lucrat mână în mână la trezirea spirituală a multora.

Când Hus a fost arestat la conciliu din Constanţa, Elveţia, Jerome a plecat la 4 aprilie 1415 din Praga cu gândul să-l poată scăpa. Ajuns la Constanţa a discutat în secret cu mai mulţi din nobilimea Boemiei şi constatând că nu e chip să-l poată scăpa, el s-a adresat împăratului Sigismund al Germaniei, care a garantat protecţia lui Hus. El îi scrise că e gata să meargă în faţa conciliului şi să mărturisească pentru Hus, dacă acesta îi asigură protecţia, dar acesta nu i-a dat nici un răspuns; atunci a făcut scrisori şi le-a pus la uşa a o seamă de cardinali, dar nici aceştia nu i-au dat nici un răspuns. Fiind sfătuit că e mai bine să se reîntoarcă în Boemia, el a luat scrisori de la mai mulţi nobili din Boemia care erau la acel conciliu în care atestau că nu a fost primit să depună mărturie la Conciliu. Cu aceste măsuri de precauţiune, el a încercat să se reîntoarcă la Praga. Pe drum, a fost oprit de un ofiţer al ducelui de Sulzbach în localitatea Hirschau din Bavaria, a fost arestat şi întemniţat în castel. Ducele spera să primească unele favoruri din partea conciliului predându-l pe Jerome. El a informat imediat conciliul şi a cerut îndrumări ce să facă cu Jerome. Aceştia i-au cerut să-l trimită în stare de arest la Constanţa. Acolo a fost aruncat în închisoarea din turnul Constanţei cu lanţuri grele la mâini şi cu picioarele în butuci. El a rămas în acea stare până după arderea pe rug a lui Hus. Torturile au fost foarte grele. Cu picioarele în butuci ridicate sus şi cu capul în jos era ţinut până îşi pierdea conştiinţa, apoi iarăşi îl duceau în celulă. Dus în faţa conciliului şi ameninţat că va fi supus la torturi şi mai grele dacă nu îşi retractează ce a zis şi ce a scris împotriva bisericii Romei, Jerome îngrozit de ceea ce i se întâmplase lui Hus, într-un moment de slăbiciune, a repetat după ei că îşi retrage totul şi că recunoaşte că atât Wycliffe cât şi Hus au fost eretici. Acum i s-a aplicat un tratament mai uşor, dar nu a fost eliberat cum se aştepta el.

 

Când şi-a terminat pledoaria, conciliul a dat sentinţa de condamnare la moarte. Adevărul nu i-a înduplecat, căci cruzimea şi intoleranţa îi stăpânea pe toţi. Întrucât Jerome nu a fost preot, nu a fost supus la ceremonia degradării, doar că i-au pus pe cap o tichie pictată cu draci roşii. După ce i-au pus-o pe cap, el a zis: “Domnul nostru Isus Hristos când a suferit moartea pentru mine, unul din cei mai mari păcătoşi, a purtat o cunună de spini pe capul Său; pentru Numele Său şi eu sunt gata să port această tichie”. Execuţia a fost amânată cu două zile, căci sperau că se va lepăda de credinţa sa. Cardinalul de Florenţa a căutat să-l convingă să renunţe la toate învăţăturile sale şi să se reîntoarcă la maica biserică catolică. Dar toate stăruinţele sale au fost zadarnice. Jerome a rămas neînduplecat, gata să-şi pecetluiască crezul cu sângele său.

Atunci l-au dus la locul de execuţie. Pe drum arăta vesel şi a cântat mai multe cântări spre slava Domnului. Când a ajuns la locul unde şi Hus a fost martirizat, el a îngenunchiat şi s-a rugat cu mult foc. Apoi s-a ridicat şi a îmbrăţişat stâlpul la care trebuia să fie legat. Iar când executorul a mers să pună foc lemnelor de la spatele lui, el i-a zis: “Vino şi pune focul aici în faţa ochilor mei, căci dacă mi-ar fi fost frică, nu aş fi venit aici, mai ales că am avut atâtea ocazii să scap”. Când flăcările au început să-l învăluie, el cânta o cântare, iar ultimele cuvinte auzite au fost: “Acest suflet în flăcări, Ţi-l ofer, Cristoase, Ţie!”

Lumina Evangheliei adusă de el la Praga însă nu a putut fi stinsă de hotărârile cardinalilor sau a conciliului. Cei ce au urmat învăţăturile Evangheliei vestite de Jerome şi Hus au ajuns să se numere cu zecile de mii, cu sutele de mii. S-au depus eforturi să fie stârpiţi, au fost trimişi soldaţi, regimente întregi, dar husiţii s-au apărat cu mult curaj. Atunci papa împreună cu împăratul Sigismund al Germaniei au trimis în Boemia o armată de 180.000 cruciaţi, dar n-au putut să-i înfrângă pe husiţi. Se spune că luptătorii papei şi ai împăratului numai la auzul cântărilor din armata husită fugeau îngroziţi.

Un chibrit mic poate aprinde o mare pădure. Jerome a aprins Boemia pentru Dumnezeu. Vântul nu a stins focul, ci doar l-a purtat mai departe şi l-a făcut să ardă cu mai multă intensitate.

CAPITOLUL 5
JAN HUS

O altă revoltă serioasă împotriva supremaţiei papale a urmat în Boemia. Aici încă de prin veacul al IX-lea Biblia a fost tradusă şi serviciile religioase se făceau în limba poporului. Lucrul acesta nu a plăcut papei, de aceea când puterea scaunului papei s-a întărit, Papa Grigore al VII-lea dădu un edict prin care interzicea oficierea serviciilor divine în limba cehă. El spunea că e “bineplăcut lui Dumnezeu cel Atotputernic, ca adorarea să se facă într-o limbă necunoscută şi că nerespectarea acestei reguli a pricinuit multe rele şi erezii”. Prin aceasta se căuta menţinerea poporului în întuneric, iar preoţimea să trăiască cum vrea şi să poate lua cât mai mulţi bani cu ajutorul celor sfinte.

Din cauza persecuţiilor crunte dezlănţuite împotriva valdenzilor şi albigenzilor din Franţa şi Italia, o mare parte din aceşti credincioşi sinceri au apucat drumul pribegiei şi au ajuns până în Boemia. Aici, cu toate că n-au avut curajul să predice pe faţă învăţăturile lor evanghelice, totuşi au lucrat în taină şi au păstrat peste veacuri flacăra credinţei adevărate. Aveau înlesnirea că Evanghelia era tradusă în limba poporului. De aceea, nu o dată oameni luminaţi de adevărul sfânt, s-au ridicat, chiar înainte de Hus, şi acuzau cu toată vehemenţa păcatele clerului, decăderea bisericii şi stricăciunea poporului, chemând oamenii sa se întoarcă cu adevărat la Dumnezeu. Mulţi dintre aceştia au avut să plătească credinţa lor cu moartea de martir.

Într-o aşa stare, în anul 1367, într-o familie simplă s-a născut Jan Hus. Încă din fragedă copilărie a rămas orfan, căci i-a murit tatăl. Mamă sa era o bună credincioasă şi a căutat să-i dea o creştere în temerea de Dumnezeu. A făcut şcoala în comuna sa, apoi întră în universitatea din Praga, unde a fost primit să studieze gratuit din cauza că era sărac. Se spune că mama sa l-a însoţit şi când s-au apropiat de oraş, ea îngenunche alături de băiatul ei şi ceru ca Tatăl orfanilor să-i dea binecuvântarea şi să-i poarte de grijă. O, de ar face părinţii şi azi acelaşi lucru când îşi trimit copiii la oraş la şcoală.

În 1396 termină cu bine universitatea şi fiind binevăzut, e luat ca profesor. Având un deosebit succes, în anul 1401 e numit decan al facultăţii de filozofie, iar în 1403 e ales rector al universităţii. În anul 1402, el intră în tagma preoţească fiind hirotonit ca preot catolic al capelei Betleem. Înaintaşul său la capela Betleem a dat mare importanţă predicării Evangheliei în limba poporului. Cu toată opoziţia papei, Hus păstra obiceiul acesta. Amvonul acestei capele avea să-i arate convingerile sale, îndrăzneala sa, tăria sa. Aici învăţă să simtă cu poporul, să se înfrăţească cu ei.

Cu câţiva ani înainte, în Anglia, un preot catolic numit John Wycliffe (1320-1384), profesor la Oxford, a protestat cu toată puterea împotriva purtării scandaloase a călugărilor cerşetori şi a superstiţiilor din biserica catolică. El pretindea că toate învăţăturile bisericii care sunt în contrazicere cu Sfânta Scriptura, singurul izvor de învăţătura pentru creştini, să fie scoase afară. Între acestea se cuprindeau: celibatul la preoţi, liturghia, purgatoriul, închinarea la icoane, rugăciunile către sfinţi, folosirea la slujbele religioase exclusiv a limbii latine, ascunderea Bibliei de popor, indulgenţele etc. Wycliffe a tradus Biblia în limba engleză, punând-o în mâna poporului, iar prin o serie de scrieri căută să arate abaterile bisericii de la adevărul Evangheliei. Aceste învăţături au produs multă vâlvă. Un om învăţat din Praga numit Jerome, care fusese prin Anglia, la înapoiere, a adus cu el scrierile lui Wycliffe. Jerome se împrieteni cu Hus şi-i împrumută scrierile lui Wycliffe. Ajuns în posesia acestor scrieri, Hus le studie cu de-amănuntul. El văzuse şi până atunci unele lucrări nepotrivite, dar acum ochii i se deschiseră şi văzuse toată decăderea bisericii şi adevăratul caracter al papalităţii. Hus adoptă aproape toate vederile lui Wycliffe.

Înainte s-a interesat numai de filozofie şi de teologia scolastică, acum s-a apucat în mod sârguincios de studierea Bibliei. De la amvonul capelei Betleem, cât şi de la catedra Universităţii, Hus începu să denunţe păcatele clerului, lucru care în scurt timp îi atrase mulţi duşmani. Fiind însărcinat să facă o anchetă la o biserică din apropierea oraşului Praga, unde se pretindea din partea unor preoţi catolici că se fac minuni chiar cu sângele lui Hristos, el nu ezită să demaşte toată înşelătoria, distrugând astfel faima acelui loc şi îndemna poporul să nu umble după semne şi minuni, ci să cerceteze Scripturile.

În 1409, papa opreşte folosirea scrierilor lui Wycliffe şi porunceşte arderea lor, oriunde s-ar găsi. Aceasta grăbi conflictul între Hus şi arhiepiscopul său. Hus nu se intimida şi continuă să predice cu mai multă îndrăzneală învăţăturile lui Wycliffe.

Opoziţia eclesiastică crescu zi de zi împotriva lui. În 1410, arhiepiscopul din Praga, gelos pe faima lui Hus şi rănit de atacurile lui, a convins pe papa Alexandru al V-lea că primejdia husită e mare, aşa că acesta publică o “bulă” prin care interzise lui Hus să mai predice şi îl soma să se prezinte la Roma în faţa papei. Hus, susţinut de rege, de universitate şi popor nu dădu atenţie invitaţiei, ci merse chiar mai departe. El şi simpatizanţii lui au afirmat că nici papa, nici episcopul nu are dreptul să tragă sabia: că indulgenţele sunt fără valoare, că nu banii, ci pocăinţa condiţionează iertarea, că Statul poate confisca averile bisericeşti care sunt întrebuinţate de preoţi contrar legilor, iar o bulă papală adusă la Praga în 1412, prin care se vestea iertarea păcatelor celor ce vor da bani pentru armata papei, a fost combătută, poporul îndemnat să nu dea bani şi bula arsă.

Fiindcă Hus nu se prezentă în faţa papei, acesta îl judecă şi condamnă pe Hus, iar oraşul Praga e pus sub anatemă. Aşa ceva pe vremea aceea însemna mult. O aşa sentinţă rostită asupra unui oraş băga în groază pe locuitorii lui.

Catolicii erau învăţaţi că papa deţine cheile cerului şi ale iadului, că regiunea anatemizată va fi lipsită de binecuvântări, că cei ce mor sunt excluşi de la fericire, până când papa va găsi cu cale să ridice anatema. În tot timpul acesta, bisericile erau închise, serviciile divine erau suspendate, cununiile erau oficiate în curtea bisericii, iar morţii nu se îngropau în cimitir, ci în dunga şanţului sau pe câmpii.

Când trimişii papei au adus sentinţa aceasta la Praga, oraşul se cutremură. Hus era socotit ca fiind cauza tuturor nenorocirilor. Numărul celor ce cereau ca Hus să fie predat papei creştea din zi în zi. Nu i se mai dădu voie să predice la capela Betleem. De aceea el se despărţi de membri săi iubiţi şi se retrase la ţară. Pretutindeni pe unde a ajuns, a predicat Evanghelia. El ţinu întruniri pe câmp. Sute şi mii de oameni se adunară să-l asculte şi erau gata să-i urmeze învăţăturile. El atacă indulgenţele şi spuse oamenilor să nu-şi mai dea banii pe ele, căci nu pot să dea mântuire, proclamă Scripturile, Cuvântul lui Dumnezeu, ca singura autoritate supremă şi că nici papa, nici împăratul nu trebuie ascultat, dacă poruncile lor nu se potrivesc cu Cuvântul lui Dumnezeu. În felul acesta, încercarea papei de a înăbuşi lucrarea Evangheliei, mai degrabă a slujit la răspândirea ei. Şi pe acolo îşi aduse aminte de credincioşii de la capela Betleem, care prin el se apropiaseră de Dumnezeu. Spre mângâierea şi lămurirea lor că nu s-a lepădat de adevărul descoperit, aşa cum pretindeau unii, el le-a scris o scrisoare în care spunea: “Să ştiţi că numai îndemnat de învăţătura şi exemplul lui Hristos m-am retras din mijlocul vostru, spre a nu deveni pentru cel cu gânduri rele o pricină de osânda veşnică şi pentru cei buni un motiv de întristare şi persecuţie. M-am retras pentru că preoţii nelegiuiţi să nu poată opri cu desăvârşire predicarea Cuvântului lui Dumnezeu între voi. Nicidecum nu v-am părăsit spre a tăgădui adevărul divin pentru care cu ajutorul lui Dumnezeu sunt gata să mor”.

În acest timp, lumea catolică era rău frământată. Trei papi se luptau între ei şi nemaiavând bani pentru susţinerea armatelor lor, au pus în vânzare darurile, slujbele şi binecuvântările bisericii. Pentru curmarea acestei stări, precum şi pentru introducerea unor reforme în biserică, împăratul Sigismund ceru papei Ioan al XXIII-lea convocarea unui sinod. Sinodul fu convocat şi se adună la Constanţa, Elveţia, în noiembrie 1414. S-au prezentat 18.000 de episcopi, 2.400 cavaleri şi vreo 80.000 particulari veniţi din toate părţile. La acest sinod fu invitat şi Hus ca să se justifice în privinţa învăţăturilor răspândite de el. Împăratul Sigismund îi dădu un bilet de liberă trecere şi îl asigură că nu i se va întâmpla nimic. Regele Boemiei îi dădu şi el un bilet. Credincioşii îi cerură să nu plece ca să nu i se întâmple ceva rău. El îşi dădea seama de primejdie şi totuşi fu gata să plece. Într-una din scrisorile sale adresate prietenilor săi din Praga, el scrise: “Fraţii mei… Eu plec cu un bilet de liberă trecere de la rege spre a mă prezenta înaintea duşmanilor care mă urăsc de moarte. Mă încredinţez deplin Dumnezeului Atotputernic şi Mântuitorului meu. Sper că va asculta rugăciunile voastre arzătoare, ca să pună prudenţa şi înţelepciunea pe buzele mele, aşa încât să le pot rezista şi să-mi dea Duhul Său Sfânt spre a mă întări în adevăr, astfel încât să pot înfrunta cu bărbăţie ispitele, închisoarea şi dacă va fi necesar chiar o moarte crudă. Isus Hristos Însuşi a suferit pentru aleşii Săi iubiţi. Să ne mirăm oare că ajungem şi noi să suferim cu îndelungă răbdare orice pentru mântuirea noastră? El e Dumnezeu, iar noi făpturile Sale; El e Domnul nostru, iar noi suntem servii Săi; El e stăpânul lumii, iar noi nişte bieţi muritori vrednici de ocară. Cu toate acestea, El a suferit. De ce să nu suferim şi noi? De aceea, iubiţii mei, dacă moartea mea trebuie să contribuie la gloria Sa, rugaţi-vă ca ea să vină repede, şi El să-mi ajute să pot suporta cu credincioşie orice rău, oricare ar fi el. Dar dacă ar fi mai bine să revin între voi, să ne rugăm lui Dumnezeu să mă înapoiez fără pată de la acest Sinod, adică fără să fi suprimat o iotă din adevărul Evangheliei, cu scopul de a lăsa fraţilor mei o strălucită pildă de urmat. Se poate, deci, să nu mai vedeţi niciodată faţa mea în Praga, iar dacă este voia Dumnezeului Atotputernic de a mă reda vouă, atunci să înaintăm cu o inimă hotărâtă în cunoaşterea şi iubirea legii Sale”.

În primele zile la Constanţa, Hus se bucură de libertate deplină. Chiar şi papa îi dădu asigurări că nu i se va întâmpla nimic rău. Dar nu mult după aceasta, în ciuda tuturor declaraţiilor, el fu arestat din ordinul papei şi aruncat în temniţă. Mai târziu a fost transferat într-un castel fortăreaţă, unde a fost ţinut ca prizonier. N-a trebuit să treacă mult timp şi papa însuşi a ajuns şi el în acel castel fortăreaţă, fiind vinovat de păcate mult mai grele decât acelea împotriva cărora vorbea Hus. Ceilalţi doi papi care nu erau de faţă fură destituiţi şi un altul ales în locul lor. Arestarea lui Hus a produs nemulţumiri în rândurile nobililor din Boemia şi a Universităţii din Praga, care protestă cu energie împotriva acestei măsuri. Dar totul a fost zadarnic. Împăratul a fost convins că nu trebuie să-şi ţină cuvântul dat faţă de un eretic. Tot timpul Hus zăcea în închisoare. Aerul umed şi mucegăit al celulei îl slăbise şi îi provocase friguri. Abia după 7 luni, în iunie 1415, fu adus încărcat cu lanţuri în faţa împăratului şi a cardinalilor spre a fi ascultat. Aici el protestă cu multă îndrăzneală împotriva corupţiei clericilor şi răspunse la învinuirile aduse. Când i s-a cerut, să-şi retracteze învăţăturile sale, el a răspuns că e gata să o facă, dacă i se va dovedi cu Biblia că sunt greşite, altfel şi le menţine.

De la Sinod a fost dus din nou la închisoare. Aici au încercat în tot felul să-l convingă a-şi retrage învăţăturile, dar el a rămas tare. În toate suferinţele, el a simţit puterea lui Dumnezeu care-l susţinea şi-i dădea pace deplină sufletului său. Într-o scrisoare adresată unui prieten, el a spus: “Am scris această scrisoare în închisoare cu mâna în lanţuri, aşteptând mâine sentinţa mea de moarte… Atunci când, cu ajutorul lui Isus Hristos, ne vom întâlni în minunata pace a vieţii viitoare, veţi afla cât de îndurător a privit Domnul spre mine şi cât de mult m-a sprijinit în mijlocul crudelor mele ispite şi încercări”.

Când l-au adus pentru ultima oară înaintea Sinodului, erau de faţă acolo împăratul Sigismund, prinţii imperiului, delegaţii regali, cardinalii, episcopii şi preoţii, toţi îmbrăcaţi în haine strălucitoare şi pe lângă ei mulţimea de vizitatori veniţi din toate părţile. Hus refuză să-şi retragă învăţăturile şi să se lepede de credinţa lui. Când i s-a spus să-şi aleagă între a tăgădui învăţăturile sau a suferi moartea, el spuse că preferă mai degrabă moartea. Apoi îndreptându-se spre împărat zise: “M-am înfăţişat înaintea Sinodului, de bună voie, sub protecţia publică şi pe baza cuvântului de onoare al împăratului, care e de faţă”. Acesta roşi de ruşine, dar nu-i mai acordă protecţia lui. El însă nu tremura de frică. Ştia că suferă pentru o cauză dreaptă, că adevărul e de partea lui. Şi credea în biruinţa adevărului Evangheliei, cu toate că el va cădea în luptă. Primise de altfel încredinţarea din partea Domnului despre aceasta. Într-un vis el se văzu din nou în capela Betleem din Praga. Aici văzu pe papa şi episcopii săi încercând să şteargă chipurile lui Hristos pe care le pictase pe pereţi. Aceasta îl întrista, dar a doua zi se făcea că mai mulţi pictori se străduiau să refacă tablourile în culori mai frumoase şi chiar mai multe ca număr. Când au terminat lucrarea, pictorii înconjuraţi de o mare mulţime, strigară: “Să vie acum papii şi episcopii, căci nu le vor mai putea şterge niciodată”. El a înţeles că nu e vorba de chipul lui Hristos pictat pe pereţi, ci de inimile oamenilor care formează biserica. Istorisind acest vis, el adaugă: “Susţin ca ceva sigur că chipul lui Hristos nu va mai fi şters niciodată. Au vrut să-l nimicească, dar va fi din nou pictat în toate inimile de predicatori mult mai buni decât mine”.

În ziua de 6 iulie 1415, Sinodul a dat următoarea sentinţă: “Jan Hus, ca eretic înverşunat, care a răspândit învăţături false şi agitatoare, înşelând multă lume, şi-a bătut joc de scaunul apostolic şi de sfântă maică biserică, dovedindu-se incorigibil, se despoaie de demnitatea de preot şi se dă pe mâna tribunalului lumesc”. Sentinţa a fost executată imediat, rupând de pe el haina de preot. El fu condamnat la moarte pe rug. Pe cap i-au pus o tichie de eretic făcută din hârtie pe care erau zugrăviţi trei demoni care se luptau pentru capturarea unui suflet. “Cu cea mai mare bucurie, – zise Hus – vreau să port această coroană de dragul tău, o Isuse, care ai purtat o cunună de spini pentru mine”.

După ce l-au degradat public cu o întreagă ceremonie executată de preoţi şi episcopi, care mereu rosteau blesteme, clericii îi spuseră: “Acum predăm sufletul tău diavolului”. La aceasta, Hus răspunse, ridicând ochii spre cer: “Şi eu predau în mâinile Tale, o Isuse, sufletul meu răscumpărat de Tine”.

Sinodul din Constanţa adoptă 24 articole contra doctrinei lui Jan Hus. Iată ce spune articolul 23: “Oricine ar cuteza, după sentinţa sinodului, să susţină sau să profeseze ereziile lui Hus şi ale lui Jerome de Praga, va fi condamnat la rug, ca şi căzut în erezie”. Dar toate aceste măsuri departe de a fi putut înăbuşi focul sfânt aprins de Dumnezeu în inimile oamenilor.

Vestea arderii pe rug a lui Hus s-a răspândit în Cehoslovacia cu iuţeala fulgerului şi a produs mare tulburare. Un număr de 452 de nobili dintre cei mai de seamă au adresat papei o scrisoare prin care îl încunoştinţau că ei sunt gata a-şi jertfi averile lor şi viaţa, pentru ideile evanghelice ale lui Hus. Împotriva urmaşilor lui Hus s-au luat măsuri draconice în executarea hotărârii Sinodului de la Constanţa, dar ei au rezistat. În ziua de 22 iulie 1419, deci după patru ani de la martirajul lui Hus, urmaşii lui s-au adunat pe un munte în număr de vreo 42.000 de suflete şi au prăznuit Cina Domnului după învăţătura Evangheliei şi nu după aceea a bisericii catolice. Când Luther şi-a început lucrarea de reformă, husiţii aveau deja vreo 400 biserici organizate cu peste 200.000 de membrii. “Lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a biruit-o”.

La 10 iulie 1955, în oraşul Tabor, Cehoslovacia, a avut loc comemorarea a 540 de ani de la moartea lui Hus. Cu acest prilej s-au adunat aici 80.000 de oameni. “Faptele lor îi urmează” (Apocalipsa 14:13).

“Dicţionarul Enciclopedic ilustrat Cartea Românească” de I. A. Candrea şi Gh. Adamescu, apărut la Bucureşti în 1931, spune că după moartea lui Jan Hus, ideile lui au trecut de teritoriile ocupate de cehi, iar după unii istorici chiar şi în Transilvania şi în Moldova ar fi fost o influenţă şi că numele oraşului Huşi ar fi în legătură cu aceasta.

Istorici şi filologi romani ca N. Iorga, I. A. Candrea, S. Puşcariu, N. Cartojan şi alţii sunt de părere că primele traduceri de texte religioase în limba romană s-au făcut tot datorită acestei influenţe husite. Deci şi poporul nostru a primit binecuvântări spirituale prin Jan Hus. Este viaţa ta o binecuvântare pentru mulţi?

CAPITOLUL 6
THOMAS CRANMER

O ciumă grozavă care bântuia în unele părţi ale Angliei şi chiar în multe părţi ale Europei în acea vreme, a izbucnit la Cambridge imediat după ce şi-a reluat postul în primire. Spre a fi feriţi, el cu câţiva elevi s-au mutat la mănăstirea Walham. Aici l-a întâlnit pe Gardiner şi pe Fox, unul secretarul, iar celălalt duhovnicul regelui Henric al VIII-lea. Cum regele dorea să dea divorţ de regina Catherine de Aragon, Gardiner ca şi Fox l-au întrebat pe Cranmer ce se poate face în privinţa aceasta şi Cranmer i-a sfătuit să scrie universităţilor engleze şi chiar străine spre a le cere părerea în ce priveşte legalitatea divorţului. Sfatul a fost aşa de bine gândit încât Cranmer a fost prezentat regelui, care l-a întrebat îndeaproape asupra acestui subiect şi i-au plăcut aşa de mult vederile sale încât i-a cerut să-şi scrie părerile pe hârtie. După aceea, regele l-a făcut capelan al său şi i-a acordat favoruri de care s-a bucurat tot timpul vieţii regelui.

Apoi Cranmer a fost trimis prin străinătate la Paris, la Roma şi alte oraşe. În timp ce era plecat, arhiepiscopul de Canterbury a murit şi regele se hotărî să-l facă pe Cranmer arhiepiscop. Îi porunci numaidecât să se întoarcă în Anglia. Pe data de 30 martie 1533 a fost făcut arhiepiscop. La consacrarea sa, el primi din partea papei obişnuita bulă, dar el a refuzat să facă obişnuitele jurăminte faţă de papa, fiindcă în călătoriile sale, el a avut mult de-a face cu reformatorii germani şi a citit cărţile lui Luther. De aceea nu se duce la Roma căci ţinea ascuns faptul că e însurat. Circulau tot felul de legende că o ţine pe Margaret Orlander într-o ladă găurită. Primul serviciu al lui Cranmer – totdeauna gata să asculte de stăpânul său – a fost să acorde divorţul regelui şi al doilea a fost să-l căsătorească cu Anne Boleyn. Întrucât noua regină favoriza Reforma, a avut de câştigat pentru un moment. Dar tragicul sfârşit pe eşafod al nefericitei Anne şi temperamentul schimbăcios al regelui le-a adus mari greutăţi. Duşmanii reformei au prins prilejul şi şi-au reînceput activitatea. Cranmer a fost atacat de Gardiner chiar în Parlament, a fost acuzat şi mai mulţi lorzi din consiliul privat au cerut regelui să îngăduie arestarea şi întemniţarea arhiepiscopului în turnul Londrei. Regele, suspectând motivele lor, după ce citi petiţia, o puse la o parte.

La câteva zile după ce Henric a primit petiţia împotriva lui Cranmer, el porunci să-i pregătească barca spre a face o plimbare pe Tamisa. Când vâslaşii au ajuns cu regele la podul Lambeth, el privi şi văzu pe Cranmer stând pe pod, căci arhiepiscopul auzise trompetele gărzii regale din barcă şi a venit să salute pe rege. Când Henric îl zări pe Cranmer, porunci vâslaşilor să tragă la ţărm. “Ah, capelanul meu, – zise regele către arhiepiscop – vino cu mine în barcă”. Cranmer îl ceru să-i dea voie să-şi ia barca sa şi să meargă în urma regelui. Regele însă îi spuse: “Nu, trebuie să vii cu mine în barcă căci doresc să-ţi vorbesc”. Când regele şi arhiepiscopul s-au aşezat alături în barcă, regele îi zise: “Am veşti din Kent, pentru tine, domnul meu”. Arhiepiscopul întrebă: “Veşti bune, sper?” “Sunt aşa de bune că eu ştiu acum cine e cel mai mare eretic în Kent” şi zicând aceasta scoase de pe mânecă învinuirile contra arhiepiscopului şi predicatorilor săi şi-i dădu să le citească.

Când Cranmer citi articolele şi se văzu atacat atât de violent, fu alarmat. El îngenunche la picioare şi-i ceru să însărcineze o comisie care să cerceteze acuzaţiile dacă sunt adevărate. “Într-adevăr, zise regele, aşa mă gândesc şi tu vei fi primul însărcinat împreună cu doi sau trei pe care tu-i vei alege”. “Atunci, zise arhiepiscopul, Măria Voastră veţi gândi că cercetarea nu e sinceră, dacă eu ar trebui să fiu judecător al meu”. Dar el a fost însărcinat în ciuda protestului său.

După trei săptămâni s-a văzut că nimic nu se putea dovedi împotriva lui Cranmer şi că întreaga chestiune era o conspiraţie împotriva arhiepiscopului. Regele îi spuse atunci arhiepiscopului să-i numească 12 sau 16 din ofiţerii şi gentilomii săi care să fie discreţi, înţelepţi şi curajoşi.

Acestora le dădu ordine să cerceteze casele, dulapurile şi camerele tuturor acelora care au fost suspectaţi de a fi conspirat (fie în catedrală, fie în afară) şi aveau ordinul să aducă la rege şi arhiepiscop orice scrieri ar fi găsit la ei. Aceşti oameni au plecat imediat în cercetare şi după 4 ore întregul complot a fost descoperit, găsindu-se scrisori, unele de la episcopul de Winchester şi alţii. Astfel că începutul şi sfârşitul conspiraţiei a fost scos la lumină. Printre alte hârtii, două scrisori au ajuns în mâinile lui Cranmer, care-l denunţau ca eretic: una de la Dr. Thornton din Dover şi alta de la Dr. Barber. Aceştia amândoi au fost găzduiţi de arhiepiscop în casa sa şi îi erau îndatoraţi pentru multe favoruri, dar ei în mod mârşav au conspirat cu Gardiner să-i ia viaţa. Când Cranmer descoperi mârşăvia lor, îi chemă în birou şi le spuse că a fost acuzat în mod fals de unii în care el totdeauna şi-a pus cea mai mare încredere şi le-a cerut sfatul cum ar trebui să-i pedepsească. Ei, fiindcă nu bănuiau că ar fi vorba de ei, îi răspunseră: “Astfel de netrebnici ar trebui spânzuraţi fără nici o cercetare”. Auzind aceasta, arhiepiscopul îşi ridică mâinile în sus şi strigă: “Milostive cerule, în cine să te mai poţi încrede?” Şi-apoi îşi scoase din sân scrisorile şi-i întrebă dacă le cunosc. Când îşi văzură scrisorile lor puse în faţă, au fost năuciţi, au căzut în genunchi şi i-au cerut iertare. Cranmer le spuse că îi iartă, dar să nu se mai aştepte să se încreadă în ei.

După moartea regelui Henric al VIII-lea, fiul sau Edward al VI-lea a fost multă vreme sub influenţa lui Cranmer. Prietenii Reformei au putut să facă multe schimbări în forma de închinăciune a bisericii. Tutorele regelui era Edward Seymour, duce de Somerset, care intenţiona să transforme Biserica Engleză într-una protestantă. Predici au fost compuse de arhiepiscop. Notiţele lui Cranmer asupra Noului Testament au fost traduse şi puse în biserici. Cranmer publică “Biblia Engleză” ajutat de Thomas Cromwell. Tainele erau administrate în amândouă felurile şi liturghia era citită în limba engleză. Ridley, bunul prieten al arhiepiscopului şi unul din cei mai activi luptători pentru reformă, l-a ajutat în formarea a 42 articole de credinţă care au fost revăzute de ceilalţi episcopi şi teologi.

Partizanii reformei au avut însă timp scurt. Edward după o domnie de numai 6 ani a murit. Bărbaţii care au fost cei mai activi în introducerea reformei în închinăciune, au devenit ţinta persecuţiei.

Pe tron se urcă regina Maria şi Cranmer fu arestat, întemniţat şi în cele din urmă osândit la moarte. El fu condamnat pentru trădare, dar cerând clemenţa, fu iertat, însă spre a satisface invidia lui Gardiner şi propria sa ură amară pentru faptul că a luat parte activă, ajutându-i pe Henric al VIII-lea să divorţeze de mama ei, regina Maria îl acuză de erezie. Prietenii lui Cranmer, care au prevăzut dezlănţuirea furtunii l-au sfătuit să se refugieze în Germania, dar el n-a vrut şi curând a fost arestat şi trimis în turnul Londrei, care era ticsit de prizonieri.

Cranmer a fost aruncat într-o celulă mică cu Ridley, Lathimer şi Bradford. După un timp cei trei au fost scoşi din turnul Londrei şi duşi la Windsor, iar de acolo la Oxford spre a se apăra înaintea unei comisii compuse din cei mai proeminenţi bărbaţi ai universităţilor Oxford şi Cambridge. Dar soarta lor era hotărâtă mai înainte de cercetare. Toţi au fost pronunţaţi ca eretici şi condamnaţi la moarte. Servitorii lui Cranmer, care până aici aveau voie să-i slujească, au fost trimişi acasă şi el singur întemniţat în închisoarea comună de la Oxford.

Cum însă era necesară aprobarea papei spre a da legalitate sentinţei, o nouă delegaţie a fost trimisă anul următor la Roma şi la înaltul altar al bisericii Sfânta Maria. Cranmer a fost cercetat şi condamnat iarăşi.

După aceasta, episcopul Bonner şi episcopul Thueby au venit de la Londra împuterniciţi să procedeze la aşa-numita degradare a arhiepiscopului. Când au venit la Oxford, Cranmer a fost adus înaintea lor şi ei îi citiră ordinul de execuţie din partea papei. Aici prizonierul era declarat ca neascultător pentru că nu a fost gata să meargă în persoană la Roma spre a răspunde învinuirilor aduse – deşi aceasta nu avea temei, căci episcopii îl ţinuseră întemniţat în Anglia. Ordinul de execuţie spunea că problema a fost cercetată în mod imparţial la Roma, că mărturii de ambele părţi au fost examinate şi că însuşi avocatului arhiepiscopului i s-a permis să-i facă cea mai bună apărare. “Ah – strigă Cranmer auzind acestea – ce minciuni sunt toate acestea? Eu am fost încontinuu în închisoare şi niciodată nu mi s-a permis să am vreun avocat sau apărător aici, acasă, cum se poate să fi avut avocat la Roma?” Când Bonner şi-a terminat citirea, au procedat la degradarea lui. Spre a-l face obiect de batjocură, haina preoţească pe care i-au pus-o pe el, în loc de a fi obişnuita haină scumpă şi ornamentată, era făcută din haine vechi şi zdrenţe, iar ca insultă îi spuseră: “Şefule de Canterbury”. Această ceremonie fiind isprăvită, îl îmbrăcară într-o haină zdrenţuită de simplu muncitor şi-l trimiseră înapoi la închisoare. Aici Cranmer fu păzit ca nu cumva cineva din prietenii lui să vină la el. Atât de mare a fost vigilenţa vrăjmaşilor săi încât o persoană simpatizantă a fost luată în custodie de Bonner şi abia aşa a scăpat de cercetări şi suferinţă, căci a trimis lui Cranmer o sumă oarecare de bani, să-şi procure cele necesare.

Cranmer a fost mutat în diferite închisori timp de aproape trei ani. Aici a auzit de martirajul tovarăşilor săi de puşcărie, Ridley şi Lathimer, dar execuţia sa era încă amânată. Între timp s-au făcut toate eforturile spre a-l determina să se lepede. Ca măsură mai blândă l-au mutat din închisoarea sa în locuinţa decanului Bisericii lui Hristos unde au folosit toate argumentele convingătoare să se lepede de credinţa sa. Înfuriaţi de refuzul său, l-au mutat în cea mai grozavă parte a închisorii unde a fost mai înainte şi a fost tratat cu cea mai mare asprime. Trupul bătrânului nu a mai putut rezista acestor torturi şi nu după mult timp, el semnă un formular de lepădare din care redau o parte:

“Eu, Thomas Cranmer, fost episcop de Canterbury, renunţ, urăsc şi detest toate formele de erezie şi rătăcire ale lui Luther, Zwingli, precum şi toate celelalte învăţături care sunt contrare cu doctrina curată şi adevărată şi eu cred constant în inima mea şi mărturisesc cu gura mea singură una biserică vizibilă, sfântă şi catolică, fără care nu este mântuire şi recunosc pe episcopul Romei a fi capul suprem pe pământ pe care îl recunosc a fi cel mai înalt episcop şi papă şi vicar al lui Hristos căruia toţi creştinii trebuie să-i fie supuşi.

Mă supun Bisericii şi capului ei suprem şi Majestăţilor lor Filip şi Maria, rege şi regină al acestui imperiu al Angliei şi tuturor legilor şi ordinelor fiind gata totdeauna să-i ascult ca un credincios supus. Şi Dumnezeu este martorul meu că am făcut aceasta nu pentru favoare şi de teama vreunei persoane, ci de bună voie şi din conştiinţa mea proprie şi spre învăţătura altora”.

Această lepădare a arhiepiscopului imediat a fost tipărită şi răspândită în toată ţara. Ca dovadă că era originală era semnată cu numele lui Thomas Cranmer, iar mai jos numele a doi martori, Henry Sidal şi călugărul John de Villa.

Cu toate că făcuse aceasta Cranmer nu avea nici o asigurare că viaţa îi va fi cruţată. Regina, care primise şi ea cu bucurie declaraţia lui de lepădare de credinţă nu şi-a schimbat cu nimic gândurile ei de răzbunare pentru partea activă pe care el a avut-o în divorţul mamei ei. Astfel, după ce avuse o şedinţă secretă cu miniştrii ei, hotărî ca ziua execuţiei lui să fie 21 martie 1556. Mai înainte de execuţie, el trebuia să apară în faţa publicului şi să-şi citească personal declaraţia de lepădare de credinţă. În scopul acesta, călugărul spaniol John de Villa a fost trimis la el la închisoare să-i ceară să facă o copie de pe declaraţia primă şi să o păstreze la el. Cranmer a făcut copie, dar suspectând în ce scop va fi întrebuinţată şi văzând că toate făgăduinţele nu l-au putut scăpa de la rug, el scrie o altă hârtie în care îşi retrăgea lepădările lui şi îşi declara întregul devotament credinţei reformate. Pe aceasta o păstră în sân cu gândul s-o folosească la momentul oportun.

Când a sosit ziua, Lord Williams, Sir Thomas Bridges, Sir John Brown şi alţi judecători şi nobili din consiliul reginei au mers la Oxford cu o suită întreagă de urmaşi. De asemenea, o mare mulţime s-a adunat din împrejurimi. Unii se aşteptau să-l audă pe Cranmer cum mărturiseşte cu umilinţă convertirea lui faţă de Roma, alţii printre care erau mulţi din prietenii lui de odinioară, sperau ca arhiepiscopul, care petrecuse o viaţă lungă în studiul şi în predicarea Evangheliei lui Hristos, nu va dezerta acum, ca ultim act al slujbei sale.

Încordarea a fost la culme când Cranmer a fost văzut că e dus între doi călugări de la închisoare la biserica Sf. Maria, înaintea lui mergea primarul oraşului, iar în urma lui erau consilierii municipali. Când au intrat în biserică, lui Cranmer i s-a spus să se urce pe o platformă care a fost ridicată alături de amvon. Cum stătea acolo, în mulţimea curioasă care a umplut biserica, el prezenta un spectacol trist fiecărui ochi care nu era orbit de patimi sau prejudecăţi. El, care a fost arhiepiscop metropolitan şi primat al întregii Anglii, precum şi sfetnicul particular al regelui, acum era îmbrăcat într-un halat jerpelit şi zdrenţăros, cu o pălărie veche pe cap, drept dispreţ al tuturor. Stând acolo în zdrenţele lui, el îşi întoarse faţa către un stâlp de piatră şi ridicându-şi mâinile spre cer se ruga fierbinte lui Dumnezeu. Preotul care a fost însărcinat să ţină predica cu această ocazie era Dr. Cole, care se sui în amvon şi îşi începu cuvântarea. Numaidecât el se dădu la insulte pline de amărăciune împotriva lui Cranmer, spunând că e unul care a căzut în greşeli vătămătoare şi nu numai că le-a apărat prin scrierile lui şi cu toată puterea lui, dar a atras şi pe alţii să facă aceasta. În încheiere, vorbitorul îndemna pe Cranmer să meargă la moarte într-un duh umilit şi mâhnit. A arătat că dă slavă lui Dumnezeu, că deşi pocăinţa lui a fost înceată, greoaie, totuşi ea a fost sinceră şi că până în cele din urmă el a ajuns să dovedească aceasta semnând lepădarea de credinţă avută şi că s-a întors din rătăcirea lui, devenind un convertit căit la adevărata credinţă. Tot timpul Cranmer a stat pe platformă cu mâinile ridicate şi cu ochii spre cer, dar acum şi-a lăsat mâinile în jos şi a privit spre pământ, ca şi cum i-ar fi fost ruşine. Lacrimile au început să-i brăzdeze faţa şi întreaga înfăţişare arăta o durere şi ruşine adâncă. După ce Cole şi-a terminat cuvântarea, poporul a început să iasă din biserică, dar el îi opri strigând: “Fraţilor, pentru ca nici unul să nu se îndoiască de convertirea şi pocăinţa întemniţatului, îl veţi asculta pe el vorbind. Acum, vă rog, domnule Cranmer, faceţi ceea ce aţi promis şi încunoştinţaţi publicul de adevărata Dumneavoastră mărturisire de credinţă, ca să înlăturaţi orice suspiciune şi ca fiecare de aici să ştie că Dumneavoastră sunteţi un catolic într-adevăr”.

“O voi face cu bucurie” – spuse arhiepiscopul şi scoţându-şi gioarsa de pălărie de pe cap, el vorbi astfel: “Oameni buni, prea iubiţii mei fraţi şi surori în Hristos, vă cer din inimă să vă rugaţi pentru mine Dumnezeului Atotputernic ca El să-mi ierte toate păcatele şi greşelile mele, care sunt multe, fără număr şi întrec orice măsură. Dar un lucru întristează conştiinţa mea mai mult decât toate celelalte, despre care cu voia lui Dumnezeu vă voi vorbi după aceea. Dar oricât de multe şi oricât de mari pot fi păcatele mele, vă rog să vă rugaţi lui Dumnezeu să mi le ierte pe toate” şi zicând aceasta, îngenunche şi se rugă un timp, apoi ridicându-se, zise: “Şi acum, întrucât am ajuns la sfârşitul vieţii mele de pe pământ şi sunt aproape să încep viaţa viitoare, fie împreună cu Hristos în bucurie veşnică, fie în iad pe veci în dureri, vă voi mărturisi adevărata mea credinţă, fără vreo decepţie, căci acest moment nu e ca să ne înşelăm, căci n-are importanţă ceea ce am spus sau am scris în trecut”.

“Întâi eu cred în Dumnezeu, Tatăl Atotputernic, Făcătorul cerului şi al pământului şi cred fiecare articol al credinţei creştine, fiecare cuvânt şi propoziţiune învăţată de Hristos, Mântuitorul nostru, de apostolii săi şi de profeţii din Noul şi Vechiul Testament.

Şi să vin acum la marele lucru care îmi tulbură conştiinţa aşa de mult, mai mult decât tot ce am făcut şi am zis în întreaga mea viaţă şi aceasta este răspândirea unei scrisori contrare cu adevărul, la care renunţ şi o refuz ca lucruri scrise cu mâna mea contrare cu adevărul pe care l-am gândit în inima mea, le-am scris cu teama morţii şi cu gândul de a-mi scăpa viaţa. Renunţ la toate aceste hârtii, semnate cu mâna mea, după degradarea mea, ca false şi neadevărate, căci am scris multe lucruri neadevărate. Şi întrucât această mână a mea a greşit scriind contrar inimii mele, de aceea această mână a mea va fi nimicită, mai întâi pedepsită. Când voi ajunge la rug, ea va fi arsă mai întâi.

Cât despre papa, îl resping ca pe un duşman al lui Hristos, ca pe Anticrist, cu toată doctrina lui falsă. Cât despre taine, eu cred cum am învăţat în cartea mea contra episcopului de Winchester, carte care învaţă atât de adevărat doctrina tainelor, încât eu cred că va rămâne până în ziua de apoi”.

Auzind această îndrăzneaţă mărturisire de credinţă, cea mai mare parte din popor erau miraţi şi priveau unii la alţii înmărmuriţi. Dar dacă poporul de rând a fost surprins, preoţii şi teologii ale căror planuri aşa de ticluite s-au prăbuşit, au fost dublu surprinşi şi tot aşa de înfuriaţi. Căci ei aşteptau încrezători să triumfe asupra reformatorilor zdrobindu-i pentru totdeauna după această lepădare publică a conducătorului lor. Dar în loc să aibă o umilă cerere de iertare, el cu atâta îndrăzneală şi-a retras toate tăgăduirile lui şi în mod făţiş s-a dovedit nezguduit în credinţa lui.

S-a dezlănţuit o furtună. Duşmanii lui au început să strige şi să ţipe, unii însă trăgându-l de zdrenţe, l-au oprit înainte de a fi terminat cuvântul şi-l numeau “trădător”, aducându-i aminte de lepădările făcute înainte. Dar acestea toate, după cum ei înşişi îşi dădeau seama, erau nefolositoare. Nici un alt tratament nu-i mai puteau face unui om condamnat deja să fie ars, el putea muri doar o singură dată. De aceea nu încetau să strige şi să ţipe că e un fals şi înşelător.

La aceste acuzaţii, Cranmer răspunse: “Ah, domnii mei, nu o luaţi aşa. Totdeauna eu am fost un duşman al falsităţii şi un iubitor al adevărului şi niciodată, decât de groaza rugului, am ajuns prefăcut. Şi zicând acestea, lacrimi au început să-i curgă şiroaie. A căutat apoi să vorbească din nou de taine, de papa, dar unii au strigat: “Opriţi gura rătăcitului! Luaţi-i de acolo!”

Atunci Cranmer a fost coborât de pe platformă şi condus la rug de cei doi călugări spanioli: “Ce nebunie – spuseră ei – te-a făcut să cazi iarăşi în rătăcirea aceasta, prin care vei trage multe suflete cu tine în iad?” Lor nu le-a răspuns nimic, ci s-a adresat către tot poporul. După puţin timp, au ajuns la stâlp. Era locul unde au fost martirizaţi Lathimer şi Ridley. Acolo a îngenuncheat şi s-a rugat lui Dumnezeu. Dar nu a stat mult în rugăciune, ci s-a sculat, şi a dat jos hainele până la cămaşă şi s-a pregătit pentru moarte. Cămaşa îi era lungă până la picioare, care îi erau desculţe. Faţa lui uscată de lunga întemniţare, era acoperită de o barbă mare şi înfăţişarea sa smerită a mişcat toate inimile, atât a prietenilor cât şi a duşmanilor săi.

Atunci, cei doi călugări spanioli de care am pomenit, au început să-l îndemne din nou să se lepede, dar Cranmer, hotărât să rămână statornic, şi-a întors faţa de la ei, dând mână cu câţiva bătrâni care erau în jur, luându-şi rămas bun.

S-a întâmplat însă că vrând să dea mâna cu un bărbat numit Ely, acesta şi-a retras mâna, zicând: “Nu e legal să dai mâna cu un eretic şi îndeosebi cu unul care atât de fals s-a reîntors la părerile lui de care s-a lepădat”. Acest Ely era un student la teologie în colegiul de la Oxford.

Numaidecât a fost adus un lanţ şi pus în jurul lui Cranmer, l-au strâns de stâlp. Lemne şi vreascuri au fost îngrămădite în jurul lui, apoi şeriful porunci să se pună focul. Când lemnele s-au aprins şi focul a început să se înalţe, el a fost văzut de toţi cei ce erau acolo, cum şi-a întins mâna dreaptă cu care a semnat declaraţia de lepădare de credinţă şi o ţinea în mijlocul flăcărilor. Aşa a ţinut-o fără şovăire, încât tot poporul a văzut-o arzând, mai înainte ca flăcările să-i fi atins trupul său. Cu atâta răbdare şi statornicie a îndurat toate torturile extreme încât era nemişcat ca stâlpul de care era legat. Avea ochii pironiţi spre cer şi doar repeta: “Această mână a semnat-o! Această mână nevrednică!” Iar când furia flăcărilor s-a năpustit asupra lui, el a strigat ca şi Ştefan: “Doamne Isuse, primeşte duhul meu!”

Astfel a murit Thomas Cranmer în vârstă de 67 ani.

CAPITOLUL 7
BALTHASAR HUBMAIER

 

   Întotdeauna duşmanul de veacuri a urmărit să răpună pe stegarii adevărului, care încolonau mulţimile după ei pe urmele lui Hristos Domnul. Aşa s-a întâmplat şi cu Balthasar Hubmaier.

El s-a născut prin anul 1481 la Friedberg, Bavaria. Nu se ştie nimic clar despre familia sa. Unii susţin că ar fi fost mici agricultori. Încă de timpuriu a fost trimis la o şcoală latină din Augsburg, iar de acolo a mers la universitatea din Friedberg, unde s-a înscris în 1503. Aici a studiat filozofia şi teologia cu Fuck, marele antagonist al lui Luther. Studiile sale sârguincioase a trebuit să şi le întrerupă mergând la Schaffhausen ca învăţător spre a-şi câştiga mijloacele necesare pentru a putea termina studiile la universitate. El s-a întors şi şi-a luat diploma în 1511. Înainte de a-şi începe studiile, fiindcă era un tânăr care promitea, toţi l-au sfătuit să urmeze medicina, dar el le-a spus că e hotărât să urmeze teologia, zicând: “Pe ea singură am ales-o, pe ea înaintea tuturor celorlalte”.

La Friedberg, el a întâlnit doi oameni care i-au influenţat mult viaţa lui de mai târziu, Johann Heighelin zis Faber şi Johann Meier. Cel dintâi era student, iar cel din urmă profesor. La o discuţie ce s-a ivit între profesor şi facultate, Hubmaier a apărat cu căldură cauza profesorului şi l-a urmat când acesta s-a mutat la universitatea din Ingolstadt. Aici i s-a dat şi lui o catedră de teologie şi a fost numit predicatorul facultăţii, iar în 1515 a fost numit vice-rector.

În 1516, este chemat predicator al catedralei din Ratisbon. Această mutare l-a scăpat de influenţa profesorului său şi l-a făcut să gândească independent şi să se adâncească în studiu personal pentru cristalizarea de păreri şi convingeri. Era un zelos şi adânc cercetător al Scripturilor. În cunoştinţe îl egala pe Luther, dar nu şi pe Melanchton şi Erasmus. Nu i-a trebuit mult şi a ajuns să fie recunoscut ca unul din cei mai elocvenţi predicatori ai timpului său. Iubea viaţa curată şi era evlavios în mod sincer, lucrând cu mare râvnă în sânul bisericii catolice.

Prin 1523 părăseşte catedra şi se duce la Schaffhausen, unde avea mai mulţi prieteni din vremea când fusese învăţător. Aici era în plină Reforma elveţiană. Nu peste mult timp îl aflăm preot la Waldshut, peste graniţa Elveţiei, în Austria. În această vreme încă nu era rupt de biserica Romei şi ţinea toate formele catolice în noua sa parohie. Aceasta fie din cauza că nu era convins pe deplin de erorile romano-catolice, fie că sta la îndoială să facă o rupere cu biserica, în nădejdea că poate se va face o trezire lăuntrică.

În mai 1523, merge la Zürich şi intră în strânsă legătură cu Zwingli. Acesta era la începutul lucrării sale ca reformator. Se înţeleg bine. Amândoi sunt de acord să facă din Scriptură singura regulă de credinţă şi practică. Hubmaier a înţeles prin aceasta chiar şi părăsirea botezului copiilor. Şi Zwingli a consimţit la aceasta. În unele scrieri şi în predicile sale din această vreme, el nu a ezitat să facă mărturisiri în această privinţă. La o dezbatere publică ce a avut loc la 26 Octombrie 1523 în Zürich, Hubmaier îl asista pe Zwingli, era al doilea după el. De aici înainte, el devine un înfocat luptător al Reformei şi bun prieten al lui Zwingli. Dar n-au trecut doi ani şi Zwingli începuse să bată în retragere cu botezul oamenilor mari pe baza credinţei, rămânând la botezul copiilor mici.

După disputa de la Zürich, Hubmaier s-a reîntors la Waldshut şi a supus clerului şi decanatului de aici, 18 articole de credinţă în care susţinea printre altele: îndreptăţirea numai prin credinţă, cuminecătura nu e o jertfă, ci numai amintirea morţii lui Hristos, apoi denunţa purgatoriul, icoanele, celibatul preoţilor şi alte erori catolice. Din 30 preoţi, numai trei au avut curajul să treacă de partea lui. Cu toate că nu a avut reuşită cu clerul, căci se temeau să nu-şi piardă pâinea sau chiar viaţa, el reuşi să aibă poporul tot de partea lui. În mod treptat, el începu să-şi schimbe felul de a sluji, întâi citind Evangheliile şi Epistolele în limba germană şi mai târziu dând paharul la toţi cei ce doreau să se împărtăşească. Din cauza unor aţâţători, acum s-a ridicat o oarecare împotrivire. Văzând aceasta, îşi dădu numaidecât demisia, înainte de Duminica Rusaliilor, dar a fost reales pastor prin voturile aproape unanime ale parohiei.

Auzind despre acestea, episcopul din Constanţa i-a cerut lui Hubmaier să se prezinte la el, dar acesta nu dădu importanţă somaţiei, zicând: “Ar fi pentru mine un lucru prea mic să stau în faţa celui făţarnic”. Dieta Austriei, considerând aceasta o insultă, a cerut predarea lui Hubmaier. Cetăţenii oraşului au refuzat însă cu îndârjire să-l predea pe predicatorul lor. Cu toate acestea, văzând cum clocotea furia catolică împotriva lui, Hubmaier a gândit că e mai bine să părăsească oraşul.

La 16 August 1524, el se refugie la Schaffhausen. Aici s-a apucat şi a scris broşura sa: “Despre eretici şi acei care i-au ars”. Acum a făcut constatarea tristă că Reforma lui Zwingli s-a oprit la jumătatea drumului şi nu s-a întors înapoi până la creştinismul apostolic, de aceea şi-a schimbat părerile despre Zwingli şi l-a părăsit.

În noiembrie 1524 se întoarce iarăşi la Waldshut cu convingerea clară că botezul copiilor e contrar Scripturilor. Dintr-o scrisoare cu data de 16 ianuarie 1525 adresată lui Oecolampadius se vede un argument lucrat cu îngrijire împotriva botezului copiilor mici, arătând că e nebiblic. Tot prin vremea aceasta, el calcă celibatul şi se căsătoreşte cu fiica unui cetăţean din Waldshut. Apoi în timpul postului el desfiinţează liturghia pe care până acum o ţinuse în germană. Scoate afară toate icoanele şi altarele din biserici nefiind conforme cu închinarea din Noul Testament. El şi cu ceilalţi preoţi dezbracă veşmintele preoţeşti, întrucât nu găseşte nicăieri scris că Domnul Isus ar fi purtat aşa ceva sau să fi poruncit ca slujitorii Săi să-şi facă îmbrăcăminte, şi nici la apostoli nu a găsit scris ceva în aceasta privinţă. De aici înainte au predicat îmbrăcaţi în hainele lor obişnuite. Toate acestea, precum şi încetarea practicii de a boteza copiii mici, a produs multă vâlvă în popor. Prin predicile sale înflăcărate ceru revenirea creştinilor la adevăratul creştinism. În acest timp însă, cei care deţineau încă şi puterea eclesiastică şi pe cea civilă plănuiau măsuri violente împotriva lui.

Până acum el predicase botezul nu al copiilor, ci al oamenilor mari, dar el însuşi nu era botezat. Cu alte cuvinte, era un baptist în teorie, dar nu în practică. În primăvara anului 1525, înainte de Paşti, vine din Elveţia la Waldshut un oarecare William Remblin şi prin legătura cu acesta, Hubmaier consimte să fie botezat pe baza mărturisirii de credinţă personală. În ziua de Paşti, Remblin botează pe Hubmaier împreună cu alţi membri din biserica lui. Unii spun ca s-au botezat 60, alţii că 110. Iar nu mult după aceasta, păstorul însuşi a botezat pe 300 de membri din turma sa. Această acţiune îndrăzneaţă a lui Hubmaier a provocat furtună din două direcţii: din partea catolicismului austriac şi din partea reformatorilor elveţieni. El îşi dădea seama de urmări, dar nu le-a dat importanţă. Avea în vedere un singur lucru: să asculte în totul numai de Cuvântul Domnului, oricare ar fi preţul pe care trebuie să-l plătească pentru aceasta. Reformatorii elveţieni provocată pe Hubmaier la o dezbatere publică ce avu loc la 5 iunie 1525. În urma acesteia, Hubmaier scrie două broşuri în legătură cu botezul: prima, un dialog “Despre botezul copiilor mici” care nu a fost tipărit decât puţin mai târziu în Moravia şi a doua “Despre botezul creştin al credincioşilor”, care a apărut numaidecât şi a avut un mare efect. Zwingli a răspuns cu mare vehemenţa în broşura sa: “Baptism, anabaptism şi botezul copiilor mici”. De acum înainte, reformatorii elveţieni deveniră cei mai amarnici împotrivitori şi duşmani.

La Waldshut starea s-a înrăutăţit foarte mult. În oraş s-a ridicat o partidă tare catolică ce favoriza predarea oraşului la austrieci. Hubmaier a văzut că situaţia sa era foarte gravă şi de aceea, împreună cu alţi 45 de aderenţi ai săi şi-au căutat scăparea refugiindu-se la anabaptiştii din Zürich. La 5 decembrie 1525, oraşul a fost capturat de trupele austriece. Nu mult după sosirea sa la Zürich, Hubmaier a fost arestat, întemniţat şi tratat cu asprime. Zwingli căută să-l determine să-şi retragă scrierile, de aceea el personal, precum şi judecătorul Maconius şi alţii, se duseră la închisoare la Hubmaier. Toate vorbele mieroase, momelile, n-au folosit la nimic. S-au întrebuinţat apoi metodele inchizitoriale. După mai multe luni de închisoare, unde nu pătrundea nici raza soarelui, nici lumina lunii, iar pâinea şi apa care nu se întâlneau cu zilele, îi erau singura mâncare, i-au distrus sănătatea. În cele din urmă, Zwingli a reuşit să obţină, prin forţă, de la Hubmaier, făgăduinţa că îşi va revizui punctele sale de vedere. Astfel la 6 aprilie 1526, a fost scos din închisoare şi dus la marea catedrală unde o mulţime de popor s-a adunat să-l vadă şi să-l audă. Urcat la amvon, după o scurtă introducere, umilit în sine a strigat: “Ei m-au constrâns, mă constrâng pe mine un om bolnav, unul ridicat de pe patul morţii, un exilat, unul care a pierdut totul, să învăţ a altă credinţă”. Văzând că în loc de tăgăduire, agită poporul, l-au oprit şi l-au dus din nou la închisoare şi l-au pus în lanţuri grele. Numai ziua judecăţii, care va scoate tot ce s-a făcut în întuneric, va arăta ce tratament i s-a aplicat după aceasta. În cele din urmă, inchizitorii au venit în faţa poporului cu un petec de hârtie scris de Hubmaier pe care se afla tăgăduirea scrierilor sale. Astfel la 6 iunie 1526 l-au lăsat slobod cu condiţia să părăsească Elveţia. Scăpat din lanţuri, el s-a dus la Constanţa şi pe la vechile sale reşedinţe, Ingolstadt şi Rotisbon, unde prietenii i-au arătat multă bunăvoinţă. Dar fiindcă nu putea sta aici, el îşi căută azil în Moravia. Cam pe la sfârşitul lui iunie, el ajunge la Nicholsburg. Din cauza prigoanei din Elveţia, mulţi anabaptişti şi-au găsit refugiul în Moravia. Fraţii Lichtenstein, nobili pe a căror moşie se stabilise Hubmaier, erau umani şi toleranţi. Aici el şi-a desfăşurat cea mai rodnică activitate a vieţii sale, cu toate că timpul a fost scurt, doar vreo 15 luni. El şi-a consacrat toate energiile, predicării şi scrisului. Ca evanghelist, predica mereu şi atrăgea mari mulţimi de oameni la ascultarea Evangheliei. Într-un an boteză peste 6.000 de suflete, între care erau şi doi nobili, baronii de Lichtenstein. Astfel mişcarea anabaptiştilor luă un mare avânt şi numărul credincioşilor crescu cu o repeziciune uimitoare. Un istoric din tabăra duşmană socoteşte numărul lor în acest timp la 12.000.

Tot în această scurtă perioadă au fost scrise şi tipărite vreo 15 lucrări deosebite, din care redăm titlurile unora: “Despre Cina Domnului”, “Cartea Săbiei”. “Forma Botezului”, “Libertatea voinţei omeneşti”, etc.

În faţa acestui progres, forţele întunericului nu puteau sta nepăsătoare. Întâi i-au ridicat o împotrivire lăuntrică, Hans Fat, Iacob Wideman, care erau pentru Hubmaier, trimişi ai lui Satan ca Imineu şi Alexandru faţă de Pavel. Apoi prin arhiducele Ferdinand, devenit Marchiz de Moravia, care dădu ordin şi-l arestă pe Hubmaier prin septembrie 1527, împreună cu soţia sa şi-i trimise la Viena. Trei luni Hubmaier a fost păzit în închisoare şi teologii catolici împreună cu Faber, colegul său de şcoală, s-au străduit să-l facă din nou catolic. La 3 martie 1528, a fost condamnat la moarte împreună cu soţia sa pentru erezie. Cine însă au fost adevăraţii eretici? Cei ce se despărţiseră cu totul de păcat şi căutau să se îndrumeze numai după adevărul Evangheliei sau cei ce deţineau puterea şi lăfăiau în toate păcatele, fără să le pese de litera şi duhul Evangheliei? Sentinţa divină îi va arăta în ziua aceea când se va arăta Dreptul Judecător. Dar chiar şi până atunci mintea sănătoasă şi nepărtinitoare îi poate recunoaşte pe slujitorii Dragostei şi pe cei ai Urii.

După şapte zile de la pronunţarea sentinţei, adică la 10 martie 1528, Hubmaier a fost luat şi purtat pe străzile oraşului Viena, iar călăii rupeau cu nişte cleşte carne din corpul său. Şi cum în clipele de agonie ale Domnului Isus din Ghetsemani, Dumnezeu I-a trimis un înger ca să-L întărească, tot aşa şi pentru Hubmaier, Dumnezeu a făcut ca soţia sa să-i fie îngerul binecuvântat. Tot timpul drumului, ea îl întărea mereu să sufere cu statornicie. Ajuns în piaţa publică, el plecă capul pe butuc şi securea catolică i-l despărţi de trup. Rămăşiţele pământeşti i-au fost arse, iar cenuşa aruncată în Dunăre. Trei zile mai târziu, soţia sa, fiindcă a rămas credincioasă, cu toate cele văzute, a fost aruncată şi înecată în Dunăre.

“Ei l-au biruit, prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte” (Apocalipsa 12:11).

CAPITOLUL 8
MENNO SIMONS

Menoniţii la început se numeau între ei simplu “fraţi”, iar în limbajul comun pe la mijlocul veacului al şasesprezecelea au fost cunoscuţi sub numele de “menoniţi”.

Despre Menno, poreclit Simons, ştim prea puţin, doar ceea ce el ne spune despre sine. S-a născut în Witmarson, Friesland, în 1496. A fost educat pentru preoţie, iar în 1524 a preluat îndatoririle de preot în Pingjum, satul tatălui său. Un an după aceasta, pe când oficia slujba la altar, i-a venit gândul că pâinea şi vinul de la Cina Domnului nu ar fi trupul şi sângele lui Hristos, dar a lepădat ideea aceasta ca o ispită a diavolului. El s-a temut să studieze Scripturile, ca nu cumva să se rătăcească. Viaţa lui era lipsită de evlavie. După un timp, el a început, totuşi, să studieze Scripturile şi a primit ceva lumină, deşi inima lui încă nu era schimbată. Din fire era pornit împotriva anabaptiştilor.

Pe când era în această stare, Menno a auzit despre martirajul unuia Sicke Freerks sau Friericks, mai bine cunoscut după porecla sa de Snyder, care îl arăta ca şi croitor. La 30 martie 1531, acest credincios a fost condamnat, după cum spune actul judecătoriei: “spre a fi executat prin sabie, trupul său să fie tras pe roată şi capul său pus în ţeapă, fiindcă a fost rebotezat şi stăruie în acel botez”, lucru care a fost împlinit întocmai la Lieuwarden. Sângele sărmanului croitor a produs o ceată de urmaşi ai Domnului, pentru care el a dat cu bucurie tot ce a avut, chiar şi viaţa sa. Martirajul acestuia l-a condus pe Menno Simons, după o lungă şi grea luptă lăuntrică, la o acţiune decisivă.

La început, el a fost doar surprins auzind că acest om a suferit din cauza a ceea ce ei numeau al doilea botez. El a studiat Scripturile, dar n-a putut găsi nimic în ele despre botezul copiilor mici. A consultat apoi pe Luther, Bucer şi Bullinger, dar ei nu l-au ajutat, căci el văzu că argumentele prin care ei susţineau practica botezului copiilor mici nu aveau nici o bază în Scripturi. Cu toate că ajunsese treptat la o cunoştinţă mai deplină a adevărului lui Dumnezeu şi la o îndreptare oarecare a vieţii sale exterioare, totuşi se reţinea de la ceea ce ştia că trebuie să facă. El era fire ambiţioasă şi ezita s-o rupă cu biserica în care nădăjduia să-şi creeze cariera şi să ajungă la faimă. Pentru un timp, el a încercat să facă un compromis conştiinţei, predicând adevărul în mod public, de la amvon. În cele din urmă, spune el, cam după nouă luni de aşa predicare, Domnul i-a dat Duhul şi puterea Sa şi atunci el a renunţat la toată onoarea şi reputaţia lumească, s-a despărţit de biserică şi erorile ei, supunându-se de bună voie lipsurilor şi sărăciei, alipindu-se de cei pe care îi duşmănea înainte.

Aceasta a fost cam prin anul 1536 şi se pare că intenţia lui Menno a fost să ducă o viaţă liniştită de cercetător şi scriitor. Dar cam după un an, un mic grup de credincioşi veni la el şi îl îndemnară să-şi aducă aminte de nevoile sufletelor sărace, flămânde, şi să-şi folosească mai bine talentele ce le avea de la Domnul. Ca urmare, el începu să predice Evanghelia şi continuă să facă cunoscut adevărul prin grai şi prin scris până la sfârşitul vieţii sale.

Deşi nu fără dese întreruperi, lucrările sale au fost în mod practic foarte rodnice. La început anabaptiştii erau împărţiţi şi descurajaţi. Cei de la Münster susţineau unele idei cu totul greşite, idei care au provocat o luptă ascuţită, dar greutatea influenţei lui Menno a înclinat balanţa în favoarea curăţiei şi păcii. Împotriva acestor idei, el a scris cartea “Ieşirea de la papalitate”, în care arată cum în mod fals au fost învinuiţi de duşmani că apără doctrinele celor de la Münster, doctrine cu care ei nu se împăcau, ci le respingeau.

Menno a fost un apostol al adevărului, predicând şi înfiinţând biserici de-a lungul Europei de Nord, din Franţa până în Rusia. În ciuda celor mai aspre decrete şi a celor mai sângeroase prigoniri, el şi-a îndeplinit cu credincioşie chemarea şi a găsit întotdeauna, oriunde a mers, oameni gata să asculte Evanghelia. El a întărit un standard de strictă morală, a reprimat toate tendinţele spre fanatism şi treptat a format pe urmaşii săi, pe menoniţi într-un popor blând, paşnic şi moral. Ei puneau un accent deosebit pe botezul prin cufundare al oamenilor mari ce-şi puteau mărturisi credinţa.

Ultimii săi ani au fost petrecuţi în Holstein, unde a şi murit în 13 ianuarie 1561, în vârstă de 66 de ani.

Ca scriitor, Menno a lucrat numeroase volume. În timpul celor din urmă 10 ani ai săi, el a întemeiat o tipografie şi şi-a asigurat o largă circulaţie a scrierilor sale. Cele mai multe sunt scrise în limba daneză, deşi unele originale au fost scrise în “Oostersch” şi foarte rău traduse în limba daneză. Tipărirea lucrării “Cartea de temelie a adevăratei credinţe creştine”, în 1539, a statornicit învăţătura sa doctrinară pe baze solide. Ea s-a deosebit de teologia reformată numai în susţinerea ideii spirituale despre biserica, ca o comunitate de adevăraţi sfinţi şi urmarea necesară a acestei idei, respingerea botezului copiilor mici.

Menno şi-a datorat viaţa sa lungă şi lucrările sale, pe de o parte faptului că s-a mulţumit să lucreze liniştit şi în umbră, pe de altă parte protecţiei pe care a primit-o în diferite timpuri de la anumiţi principi şi nobili care favorizau învăţăturile evanghelice. În câteva rânduri a avut parte de izbăviri deosebite, ce par adevărate intervenţii ale Providenţei pentru el. Fiica sa povesteşte cum un trădător, care s-a învoit ca în schimbul unei sume de bani să-l dea prins negreşit în mâinile duşmanilor, după mai multe nereuşite, într-o zi pe când în tovărăşia unui ofiţer erau în căutarea predicatorului eretic, l-au întâlnit pe Menno. Menno mergea de-a lungul canalului într-o bărcuţă. Trădătorul a tăcut până ce Menno s-a depărtat o oarecare distanţă şi a sărit pe mal ca să-şi scape viaţa. Atunci trădătorul strigă: “Iată, pasărea a scăpat!” Ofiţerul îl înjură, numindu-l nemernic, şi întrebându-l de ce nu i-a spus la timp, acesta îi răspunse: N-am putut vorbi pentru că limba îmi era legată”. Se spune ca autorităţile au fost nemulţumite de acest lucru şi omul care garantă prinderea lui, trebui să-şi piardă capul.

Într-adevăr, acest slujitor al lui Dumnezeu a fost urmărit cu multă amărăciune. Guvernatorul din Friesland a publicat o proclamaţie cu data de 7 decembrie 1542, în care declara că oricine dă mâncare, locuinţă sau orice fel de ajutor lui Menno sau va avea cărţile lui, trebuie expus la pedepsele de erezie. Aceasta n-a fost o vorbă goală. Chiar mai înainte, în 1539, un oarecare Tjaret Reyndertz sau Reynderson a fost acuzat de greşeala că ar fi găzduit pe Menno în casa sa. Din această cauză a fost întins pe roată şi în urmă decapitat. Aceste prigoniri locale şi edicte fără îndoială erau inspirate de edictul general al lui Carol al V-lea, dat la Bruxelles la 10 iunie 1535, care poruncea ca toţi anabaptiştii sau rebotezaţii şi agitatorii lor să fie daţi la moarte prin foc, toţi cei ce s-au pocăit în mod sincer să fie decapitaţi, iar femeile să fie înmormântate de vii. Buckle în “Istoria civilizaţiei”, socoteşte că în 1546, 30.000 de persoane au fost date morţii pentru anabaptism numai în Olanda şi Friesland. Şi totuşi se susţine de mulţi istorici că acest decret niciodată nu a fost aplicat în mod general. Dacă ar fi fost, ţara ar fi ajuns aproape depopulată, pustiită.

În ciuda unor astfel de măsuri, bisericile întemeiate de Menno şi conlucrătorii săi au crescut repede ca număr. Creşterea lor poate fi explicată prin două cauze, din care una deja a fost pomenită. Schimbarea numelui a fost mult în favoarea lor. Să fi spus “anabaptist” în acele vremuri provoca acelaşi efect ce-l provoacă pentru noi, cei de azi, strigătul “câine turbat!” A spune “menonit” în cel mai rău caz stârnea un simţământ de curiozitate: ce adică ar putea fi această sectă nouă.

O ramură a menoniţilor, în special cei din Lituania, la invitaţia împărătesei Caterina a II-a, au emigrat în Rusia şi acolo au fondat comunităţi agricole înfloritoare, mai ales în Crimeea. Ei s-au bucurat multă vreme de libertate şi mari favoruri. Abia după 1871, când în urma unui decret imperial i-a văduvit de unele favoruri, ei s-au împrăştiat, emigrând în Olanda, America, şi alte părţi.

CAPITOLUL 9
JOHN MILTON

 

 “Ne întoarcem pentru un moment de la subiectele zilei, să comemorăm cu toată dragostea şi reverenţa, geniul şi gloria lui John Milton, poet, bărbat de stat, filozof, gloria literaturii engleze, campionul şi martirul literaturii engleze”, spunea în secolul trecut Lord Macaulay.

John Milton, prin dragostea faţă de Biblie şi prin studiile sale a devenit profetul şi poetul libertăţii într-o perioadă foarte critică a Angliei.

El avea 17 ani la sfârşitul domniei lui Iacob şi cu el trecem în domnia lui Carol I. El a fost născut în Breadstreet (strada pâinii) Cheapside la 9 decembrie 1608. Tatăl său care se numea tot John Milton a fost fiul unui catolic din Oxfordshire, poate agricultor sau poate subpădurar la pădurea Shotover şi a fost dat afară pentru că şi-a schimbat religia. Astfel, tatăl poetului s-a stabilit la Londra ca notar şi aici a prosperat. El avea gust pentru muzică. În 1601, el a fost unul din cei 22 muzicanţi care au publicat douăzeci şi cinci de poezioare, triumful Orianei. În 1614, când fiul poetului era cam de 6 ani, tatăl muzicant s-a unit cu alţii în întocmirea muzicii pentru “Lacrimile şi plângerile unui suflet întristat”. Şapte ani mai târziu, ca contribuitor la o carte de psalmi, el a armonizat melodiile populare ca “Norwich” şi “York”. Astfel, tatăl poetului avea printre prietenii lui, muzicanţi şi totodată şi înflăcăraţi în cele religioase. Unul din aceştia, Thomas Young din Lankarty, după aceea predicator în Suffolk, un bun cunoscător al notelor printre puritani, a fost primul învăţător al copilului. Ştim că băiatul a fost foarte dibaci la învăţătură şi tot aşa şi la orgă. La 11 ani scria poezii şi a versificat Psalmii dintre care unul şi azi e cântat în biserică şi Şcoala duminicală. La 15 ani cunoştea latina, franceza, greaca şi puţin ebraica şi italiana.

În 1622, Young, în vârsta de 35 de ani, a plecat la Hamburg să fie acolo pastorul adunării negustorilor englezi, iar elevul său a trecut la şcoala Sf. Pavel, unde dl. Gill era director. Tatăl său a insistat prea mult asupra străduinţelor copilului la învăţătură, lucru care i-a provocat dureri de cap şi a pus baza la slăbirea vederii, căci stătea până târziu la miezul nopţii la lecţii. La şcoala Sf. Pavel a găsit un prieten bun în Charles Diodate, fiul lui Theodore Diodate, un bun medic în Londra, născut la Geneva, fiul unor italieni protestanţi.

Copiii ce au rămas în viaţă în casa lui Milton au fost Ana, cea mai în vârstă, John şi Christofor, care era cu 7 ani mai tânăr decât John.

În februarie 1625, John Milton a fost admis în Colegiul lui Hristos din Cambridge. Aici din pricina curăţiei de inimă, a citirii Bibliei şi a felului cum se păzea de orice păcat, a fost poreclit “Domnişoara lui Hristos”. În 26 martie, el scria din Londra fostului său învăţător Thomas Young, cuvinte pline de căldură: “Cer lui Dumnezeu să mărturisească ce mult vă preţuiesc, ca pe un părinte şi cu ce devoţiune unică v-am urmat întotdeauna în gândire”. A doua zi, 27 martie 1625, a fost ziua morţii lui Iacob I.

La Cambridge s-a întors şi şi-a continuat studiile, 12 zile după urcarea la tron a lui Carol I. În iarna următoare, primul născut al surorii sale, o fiică, a murit de tuse, iar versurile scrise din durerile acestei familii au deschis seria poemelor lui Milton, pe care le-a continuat, scriind elegii în latină. La 26 martie, Milton a absolvit colegiul şi a obţinut diploma de bacalaureat în arte. În acelaşi an, de Crăciun, fiind în vârstă de 21 de ani, el a scris imnul său “În dimineaţa naşterii lui Hristos”. Poate că atunci i-a venit în minte tânărului Milton să formeze o serie de ode pentru marile sărbători ale bisericii creştine, căci la 1 ianuarie, după oda Naşterii a urmat alta, “Circumciziunea”, iar de Paşti a început poemul “Pătimirea”, din care a scris numai opt strofe şi l-a lăsat. Acest subiect – se spune în notiţă – autorul a găsit că e mai pe sus de anii pe care îi avea când l-a început şi, nefiind mulţumit cu ceea ce a început, l-a lăsat neterminat.

În 1631, la 9 decembrie, ziua sa de naştere, Milton a scris acel sonet “În pragul celui de al treizeci şi treilea an”, care e prefaţa la întreaga lui viaţă de om. Aici se referă la aspectul copilăriei sale, îşi simte mintea sa necoaptă, progresul său prea încet, isprăvile prea mici şi adaugă aceste rânduri de dedicare de sine, cărora a rămas credincios tot restul vieţii sale:

“Totuşi fie puţin sau mult, rapid sau încet,
Faţă de aceeaşi soartă josnică sau înaltă
Spre care mă duce Timpul şi Voinţa cerului:
Totul e, dacă am harul să-l folosesc aşa,
Cum din veci a fost în faţa Marelui meu Stăpân”

Milton s-a dovedit un student exact în arta sa. Acest sonet, precum şi altele scrise de el, au fost adevărate până în cele mai mici detalii în construcţia lor tehnică, adevărate nu numai în aranjamentul rimei, ci în felul de dezvoltare a gândirii pentru care a fost inventată structura acestui fel de poem. Sonetul dedicării de sine al lui Milton a fost scris spre sfârşitul vieţii de colegiu. În iulie 1632 şi-a luat diploma cu titlul de M.A. (Maestru al Artelor). La Cambridge, Milton a mai adăugat încă 7 ani de universitate la cei 7 ani de instruire în şcoală. El n-a obosit în studiu, nu a devenit palid, ci floarea tinereţii s-a menţinut mult timp pe înfăţişarea lui foarte senină.

La statură era cu ceva sub înălţimea medie, era subţire, dar drept, viguros şi sprinten, cu părul castaniu deschis, încârlionţat deasupra feţei sale ovale, cu ochii cenuşiu închis. Vocea sa se spune că era delicată şi melodioasă. Tatăl său, care cam prin timpul acesta, retrăgându-se complet de la ocupaţii, s-a stabilit într-o comună de la ţară, Horton, nu departe de Castelul Windsor, şi-a destinat pe fiul cel mai mare slujbei în biserică. Dar Milton a simţit – spune el după aceea – că cel ce ar lua o aşa slujbă trebuie să-şi semneze singur sclavia şi să mai facă o juruinţă pe deasupra; prin acest sentiment, biserica a devenit închisă pentru el. Alegerea lui a fost ca să fie un slujitor al lui Dumnezeu, dar ca poet. Această alegere a produs dojană din partea tatălui său. Într-un poem latin către tatăl său: “Ad Patrem” – scris de Milton la încheierea studiilor universitare, el face aluzie la toate acestea, dar cu multă dragoste şi recunoştinţă pentru educaţia aleasă pe care i-a dat-o.

La cei 7 ani de şcoală şi 7 ani de facultate, Milton a adăugat încă 7 ani de instruire specială pentru locul său între poeţi. Vreo 6 din aceşti ani i-a petrecut la Morton, de la sfârşitul lui iulie 1632 până în aprilie 1638, apoi au urmat 15 luni de călătorie în străinătate.

Viaţa lui Milton ca scriitor se împarte în trei părţi:

1. Perioada poemelor timpurii, în timpul domniei lui Carol I, incluzând “Alegro”, “Il Penseroso”, “Arcadele”, “Comus şi Licidas”, toate scrise în timpul şederii sale la Horton.

2. Perioada lucrărilor sale în proză, de la 1641 până la sfârşitul Comonwealtului.

3. Perioada ultimilor poeme, “Paradisul pierdut”, “Paradisul regăsit”, “Samson”, scrise toate în timpul domniei lui Carol II-lea.

În aprilie 1638, Milton însoţit de un servitor părăseşte Hortonul pentru o călătorie pe continent. Cam prin timpul acesta fratele său mai tânăr, Cristofor, s-a căsătorit şi se pare că a rămas cu tatăl său la Horton. Milton a mers la Paris cu scrisori către ambasadorul englez de acolo prin care a făcut cunoştinţă cu Hugo Grotius, pe atunci şi el ambasador la curtea franceză din partea Suediei, om care era mult mai avansat decât cei din timpul său, un om care făcea planuri pentru pacea lumii, om care pentru convingerile sale religioase arminianiste a fost condamnat de Sinodul din Dort în 1618, la închisoare pe viaţă, de unde a scăpat însă după doi ani. De la Paris, Milton pleacă la Nisa, Genua, Leghorn, Pisa, se opreşte două luni la Florenţa, unde face cunoştinţă cu oamenii învăţaţi de aici. Dar tocmai atunci astronomul Galileo Galilei este aruncat în închisoare. Apoi pleacă la Roma unde se opreşte două luni. De la Roma, Milton, în vârstă de treizeci de ani, pleacă la Neapoli. De aici era să meargă în Grecia prin Sicilia când aşa cum scrie el în “a doua apărare a poporului englez”, “melancolia care a primit-o cu privire la mişcările civile din Anglia, m-au făcut să-mi schimb hotărârea. Socoteam că e josnic să călătoreşti pentru distracţii în timp ce compatrioţii mei acasă se luptă pentru libertate”. Astfel s-a întors înapoi la Roma pentru două luni. Aici a fost atacat pentru credinţa lui, dar s-a apărat cu îndrăzneală. “A fost o regulă – spune el – pe care mi-am pus-o înainte prin aceste locuri, ca niciodată să nu fiu eu primul care să încep vreo discuţie despre religie, dar dacă mi se pune vreo întrebare cu privire la credinţa mea, să o mărturisesc fără rezervă sau teamă”. A trecut apoi iarăşi prin Florenţa, a vizitat Lucea, Bologna, Ferrara, s-a oprit o lună la Veneţia, a trecut apoi prin Verona, Milano, Geneva, Franţa, iar în iulie sau august 1639, după o absenţă de aproape 15 luni, a ajuns acasă. Când s-a întors, a aflat de moartea prietenului sau Charles Diodati, pe care îl plânge în “Epitaful lui Damon”. În urechea lui Diodati, Milton îi şopteşte visul său despre nemurire.

Cam prin acest timp, poeziile lui au căpătat un colorit mai definit. Şi el, ca şi Spencer, s-a întors la o întrebuinţare spirituală mai înaltă. El a căutat după exemple – spune după aceea în “Motivul conducerii bisericii împotriva laicilor” – la Homer, Virgil, Taso şi alţii, precum şi în cărţile poetice ale Noului cât şi ale Vechiului Testament, îşi căuta planul lucrărilor sale de viitor. Dar aveau să mai treacă ani. Lucrul spre care se avântase sufletul său era să fie câştigat numai “prin rugăciune devotată către Duhul cel veşnic care poate îmbogăţi cu pronunţare şi cunoştinţă, şi poate trimite serafimul Său cu cărbunele aprins de la Altarul Său să atingă şi să purifice buzele celui ce îi este plăcut. La aceasta trebuie adăugat citirea selectă şi cu stăruinţă, observarea constantă, pătrunderea în tot ce pare artă şi în afacerile generoase”.

După ce s-a reîntors din călătorie, Milton s-a stabilit în Londra. Aici a luat la el, spre a-i învăţa, pe cei doi fii ai sorei sale, Edward şi John Philips, unul de 9 ani, iar celălalt de 8 ani. În timp ce-şi învăţa nepoţii, în 1640, Milton a schiţat planul dramelor sacre, insistând în special asupra dramei “Paradisul pierdut” ca subiect, sugerând de asemenea ca teme “Afram de la Morea” sau “Răscumpărarea lui Isaac”, “Sodoma”, “Baptiştii” precum şi alte subiecte din Istoria Britanică. Între timp şi-a schimbat locuinţa cu una mai mare, unde să-şi poate pune toate cărţile şi mai liniştită. Aici a lucrat din greu. Prin acest timp, 1641, şi-a început a doua parte a vieţii sale literare ca bărbat în plină vigoare la 32 de ani, s-a devotat îndatoririlor zilei, atacând probleme arzătoare care priveau libertatea atât de scumpă lui. Această perioadă a durat 20 de ani, adică până a ajuns la vârsta de 52 de ani. El s-a ridicat cu toată puterea împotriva tiraniei şi a opresiunii sub toate formele ei.

În 1641 se dădea o luptă aprigă pentru şi contra episcopatului, luptă la care se alătură şi Milton. El îşi publică primul său pamflet “Despre Reformă” ce ataca disciplina bisericească din Anglia şi cauzele care au împiedecat-o până acum: două cărţi scrise unui prieten. În prima parte argumentează că Reforma bisericii a fost mai mult împiedecată de reţinerea ceremoniilor romano-catolice şi prin acordarea de puteri nelimitate episcopilor, iar în a doua argumentează cu date istorice că influenţa politică a prelaţilor, totdeauna a fost opusă libertăţilor. După acest pamflet care avea nouăzeci de pagini, a urmat imediat altul mai scurt de 24 de pagini în care, cu dovezi din timpul apostolic, ataca episcopatul. Apoi scoate un al treilea pamflet prin care, cu o aserţiune potrivită lui, face praf dintr-un pamflet de apărare al unui episcop. Lupta purtată a dus la excluderea episcopilor din Camera Lorzilor. Aceasta excludere îl determina să scrie alte două pamflete în care pledează pentru o conducere bisericească, dar nu ca şi aceea a episcopilor care nu era potrivită în forma ei, ci formarea unui prezbiteriu compus din prezbiteri şi diaconi care să conducă treburile bisericeşti. Abia acum, în primele luni ale anului 1642, el îşi semnează pamfletele lui. La începutul celui de-al doilea, el îşi afirmă spiritul său ca scriitor în mijlocul disputelor. Datoria îl împovărează. “Desigur – scrie el – fiecărui om paşnic şi de bine îi este neplăcut să jignească şi să supere mulţimile, i-ar plăcea mult mai mult, fără îndoială, să fie mesagerul bucuriei şi al mulţumirii, care este lucrul de căpetenie al întregii omenirii, decât să se împotrivească propriei lor fericiri. Dar când Dumnezeu porunceşte să ia trompeta şi să sufle un semnal de durere, de alarmă, nu stă în voinţa omului ceea ce face. Când Cuvântul a fost în inima lui Ieremia ca un foc aprins în oasele lui, zadarnic se străduia să tacă, căci nu putea”. Se gândea că dacă sfârşitul bătăliei va fi oprimarea bisericii, cum va putea el să înfrunte la bătrâneţe reproşul glasului lăuntric care mereu îi va zice: “Când a fost timpul, tu n-ai găsit nici un singur cuvânt din tot ce-ai citit sau studiat, să-l foloseşti spre apărarea bisericii?” În acest spirit şi-a continuat Milton scrierile pentru marea cauză a libertăţii, în înfierbântarea luptei de controversă, duşmanii, numai dacă puteau, argumentau cu bătaia şi închisoarea. Dar Milton niciodată n-a recurs la riposte de felul acesta. El nu a luat parte nicidecum la lupta săbiilor şi nu a scris nici o silabă ca să insufle această luptă. Era împotriva vărsărilor de sânge, şi de aceea, cu toate că nu era regalist, a fost şi împotriva parlamentului, când acesta a dezlănţuit luptele. Fratele său, Cristofor, era regalist, dar diferenţa de păreri nu a stricat buna armonie dintre ei.

Prin mai sau iunie 1643, s-a căsătorit cu Mary Powell, care se trăgea dintr-o familie de regalişti. El avea 35 de ani şi ea abia 18 ani. La început s-au înţeles destul de bine, dar când s-a izbit de prima greutate, încurajată fiind de părinţii ei, ea fuge la casa părintească, de unde avea să se reîntoarcă spre toamnă. Cam prin acest timp, Milton, pe lângă nepoţii săi, a mai luat la învăţătură şi pe alţi copii şi a adus şi pe tatăl său la ei. S-a întâmplat însă că tocmai atunci forţele revoluţionarilor de sub comanda lui Cromwell au slăbit, iar regaliştii au câştigat teren şi s-au întărit. Aşa stând lucrurile, familia Powell nu i-a dat voie soţiei să se întoarcă la Milton, ci au îndemnat-o să se despartă de el. Milton a încercat zadarnic să-şi aducă soţia înapoi. Aceste încercări l-au făcut să gândească mult asupra legăturii de căsătorie şi a avut drept rezultat scrierea a două cărţi în 1644 cu privire la “Doctrina şi disciplina divorţului”, cărţi adresate parlamentului.

Dar cea mai de seamă lucrare a sa în 1644 a fost “Areopagitica”, o adevărată pledoarie pentru libertatea cuvântului şi a scrisului. Încă de prin anul 1628, s-a propus o lege care avea menirea să împiedice tipărirea de cărţi. Aprobarea pentru tipărirea oricărui fel de cărţi se făcea numai de Arhiepiscopul de Canterbury. Camera înstelată a decretat aceasta. Milton s-a ridicat cu toată vigoarea împotriva unei aşa legi care căuta să îngrădească răspândirea ideilor. El cere să se dea voie controverselor, căci ele scot la iveală adevărul. El insista ca Parlamentul – Areopagul de pe vremea lui – să revoce un decret atât de tiran contra presei.

Milton a avut de luptat şi împotriva prezbiterienilor, nu numai împotriva regaliştilor, căci şi ei căutau să impună o domnie spirituală care era diferită numai de nume de aceea pe care o răsturnaseră. Bătălia lui Milton a fost contra oricărui despotism din afară, ce tindea să forţeze conştiinţa oamenilor. La această luptă s-au alăturat şi independenţii şi astfel. În adunarea din Westminster au susţinut ca Biblia să fie dată ca regulă de credinţă şi fiecare creştin să-şi scoată din ea adevărul; ca celor ce cred la fel, să li se îngăduie să formeze biserici, să aibă libertatea să-şi aleagă şi să-şi plătească păstorii lor. Într-un sonet “Noii violatori de conştiinţă sub Parlamentul Lung”, Milton atacă aceasta chestiune şi Adunarea de la Westminster care căută să folosească sabia “spre a forţa conştiinţa noastră pe care Hristos a eliberat-o”.

La 14 iunie 1645, regele pierde şi ultima bătălie de la Maseby şi Cromwell şi coastele de fier câştiga biruinţa. Regina fuge în Franţa. Ruina regalităţii a pus familia Powell în greutăţi. În timp ce Milton era în vizită la o rudenie, soţia lui vine şi îngenunchează înaintea lui şi îi cere iertare. Ei se împacă şi pleacă împreună acasă. În 1646, lui Milton i se naşte prima fetiţa, Ania. Ea a fost şchioapă. În 1647, i s-a născut a doua fetiţă, Maria şi tot în acel an i-a murit şi tatăl său.

În 1649, după executarea lui Carol I şi abolirea monarhiei, Milton e numit secretarul latin al Consiliului de Stat, căci latina era limba diplomaţiei pe atunci. Acum ajunge să fie bine cunoscut şi peste notare. În ţară au început să circule pamflete care căutau să-l arate pe rege că a suferit ca martir şi că s-a rugat pentru vrăjmaşii săi. Milton e chemat şi însărcinat de Consiliul de Stat să scrie răspunsuri acestor pamflete. Unul se susţinea că e jurnalul zilnic pe care regele l-a scris în închisoare. Cu toate că sănătatea îi era şubredă, ochiul stâng îşi pierduse vederea, iar celălalt era ameninţat să ajungă la fel dacă se supune la lucru, Milton e gata să-şi apere ţara, scriind în latină pentru întreagă Europa, cum făcuse mai înainte în engleză pentru concetăţenii săi. În timp ce lucra la această apărare, îşi pierde treptat şi vederea ochiului drept. Într-un sonet adresat unui fost elev de al său, el spune: “Totuşi nu argumentez împotriva voinţei cerului… ci mă îndrept mereu înainte. Mă întrebi ce mă susţine? Conştiinţa, prietene, că i-am pierdut în apărarea libertăţii, nobila mea însărcinare de care răsună întreaga Europa de la o margine la alta. Deşi orb, acest gând mă poartă mulţumit…”.

Lucrarea de apărare i-a dus faima în Europa. Toţi se întrebau cine e acest Milton? Lucrarea era o argumentare pentru responsabilitatea regilor în contra teoriei despre dreptul divin de a porunci în mod absolut supuşilor lor. În încheiere, Milton îndeamnă poporul englez să-şi combată adversarii printr-o sforţare constantă de a întrece toate vorbele rele prin faptele lor bune. Dumnezeu a auzit rugăciunile – spunea el – dar acum trebuie să dovediţi tot atâta dreptate, temperanţă şi moderaţie în menţinerea libertăţii voastre, cum aţi dovedit curaj în eliberarea din sclavie.

În 1650, anul în care a apărut această Apărare a lui Milton, i s-a născut un fiu care după câtva timp a murit. În 1652 i s-a născut a treia fiică, Debora, dar atunci la 2 mai şi-a pierdut soţia.

Întrucât în Europa, în anul morţii soţiei lui a apărut un apel către Europa în limba latină “Strigătul la cer al sângelui regelui împotriva ucigaşilor englezi”, Milton e însărcinat să scrie o “A doua apărare a poporului englez”, lucrare ce apare în 1654, deci după ce Cromwell a fost făcut Lord Protector.

Credinţa lui l-a făcut să sufere în sufletul său alăturea de fraţii săi şi această suferinţă i-a stors poemul “Masacrul de la Piemont”. Ţăranii de acolo care au fost protestanţi au fost omorâţi de soldaţii Ducelui de Savoy, fiindcă au refuzat să-şi schimbe credinţa. În poem el arăta că ei ţineau adevărul curat al primului veac.

În 1654, el e orb complet. Deşii ochii îi erau curaţi, nervul optic a fost atins de boală (amaurosis). Forţarea prea mare a ochilor în studiu se crede că a adus la această boală. În anul 1656, deci după 4 ani de la moartea soţiei, care l-a lăsat cu trei fetiţe mici, cea mai mare de 6 ani, iar cea mai mică abia născută, Milton se recăsătoreşte cu Caterine, fiica căpitanului Woodcock. Anul următor moare şi ea, la naşterea primului copil. Într-un sonet cu prilejul morţii ei, Milton spune cum s-au înţeles ei şi câtă grijă a purtat ea de fiicele sale. O noapte după moartea ei, a visat-o că venea spre el cu faţa voalată, de fapt el n-o văzuse niciodată, nu-i cunoştea faţa. În sonetul său el îşi mărturiseşte credinţa în viaţa viitoare, spunând:

“Eu cred că o voi vedea în ceruri
Fără să mai fiu împiedecat de boală”.

Şi în timpul acesta îşi primea salariul, dar redus, ca secretar latin la Departamentul Externelor şi a fost asistat în lucru de Andrew Maxwell.

Dându-şi seama de creşterea puterii Prezbiterienilor şi de amestecul lor în lucruri care nu erau de ei, Milton adresă Parlamentului “Un tratat al puterii civile în treburile bisericeşti” arătând că nu e legat pentru nici o putere de pe pământ să constrângă pe alţii în chestiunile religioase. Iar Parlamentului Lung îi adresă “Consideraţiuni cu privire la cele mai bune mijloace pentru înlăturarea profesionismului din biserică”, în care argumenta că fiecare păstor să fie susţinut de turma sa, şi să nu fie salariat de Stat.

Când Comonwealtul a căzut şi Carol II-lea a fost rechemat, Milton a simţit că libertatea e în primejdie şi fără teamă s-a ridicat împotriva reîntronării monarhiei. Prin aceasta el a riscat totul, dar a îndrăznit să spună adevărul aşa cum l-a văzut, întoarcerea regelui a adus lui Milton primejdia morţii. Marele profet al libertăţii a fost adus înaintea Consiliului să răspundă la anumite acuzaţii, apoi a fost aruncat în închisoare, iar copiile scrisorilor lui au fost arse. După câteva timp i se dădu drumul şi el se stabili la Londra, unde se căsători a treia oară la 54 ani. Acum a început să lucreze poemul său religios “Paradisul pierdut” pe care-l plănuise mai înainte de lupta pentru libertate. Cartea împărţită în 10 părţi a fost terminată în 1665 şi a fost publicată în 1667. Pe când era încă în manuscris, el a prezentat lucrarea lui Thomas Ellwood, unul care venea şi-i citea Biblia. Acesta, după ce cercetă acasă manuscrisul, când i-l înapoie îi zise: “Tu ai spus multe de Paradisul pierdut, dar ce ai de spus de Paradisul recâştigat?” Milton stătu pe gânduri mult timp, nu-i dădu nici un răspuns. Dar în aprilie 1667 şi a doua lucrare “Paradisul recâştigat” a fost terminată. Acum o prezentă şi pe aceasta lui Ellwood cu cuvintele: “Ţie ţi se datoreşte aceasta. Tu mi-ai ridicat aceea întrebare când am fost la Chalfont, la care nu m-am gândit înainte”.

Milton şi-a lucrat epica lui atât de sublimă după felul lui Homer şi Virgiliu, luând de la părinţii bisericeşti doctrina îngerilor şi arhanghelilor, precum şi istoria căderii lui Lucifer, după strigătul proorocului Isaia în cap. 14:12-15 împotriva împăratului Babilonului, întrebuinţând metoda aceasta, Milton îl aşează pe Adam între forţele cerului şi ale iadului. Astăzi, de la ediţia II-a din 1674, “Paradisul pierdut” e în 12 cărţi în trei părţi egale. În primele patru cărţi, Cerul, Pământul şi Iadul sunt deschise imaginaţiei. În următoarele patru cărţi avem povestirea lui Rafael despre trecut prin care învăţăm evenimentele ce au fost înainte de facerea lui Adam. În ultimele patru avem căderea şi consecinţele ei cu viziunea lui Mihail despre viitor. Aceasta include răscumpărarea omului şi întreaga lucrare a lui Dumnezeu cu el, prin Hristos.

În “Paradisul recâştigat”, în cele patru cărţi Milton reprezintă lucrurile în altă formă. El redă ciocnirea dintre Hristos şi puterile răului în ispitirea din pustie.

În 1671, el scoate un alt volum, “Samson luptătorul”.

Iată cum îşi întrebuinţa el timpul. Vara se scula dimineaţa la ora 4, iarna la 5 şi asculta un capitol din Biblie. Era lăsat apoi singur în meditaţie până la 7. După dejun i se citea şi apoi dicta până la amiază. De la 12 la 1 făcea plimbare sau exerciţiu într-un leagăn. La 1 lua masa, apoi până la 6 era ocupat cu muzică, cărţi şi compoziţii. De la 6 la 8 primea vizite şi stătea de vorbă cu prietenii. La 8 lua cina, iar la 9 se culca. În ultima parte a vieţii sale a avut parte de pace, linişte, după atâta trai în lupte, hărţuieli şi istovire. Fiind orb, nu vedea sărăcăcioasa sa locuinţă, nu-şi dădea seama de întunecimea ei, ci îşi găsea desfătarea cântând la harmoniu şi în vizitele prietenilor săi.

În 1674, Duminecă 8 noiembrie, Milton moare în vârstă de 66 ani.

Spre sfârşitul vieţii sale, Milton nu a mai frecventat nici o biserică, fie din cauza că era orb, fie din cauza anumitor dispute şi neînţelegeri pe care aveau baptiştii din Anglia în aceea vreme. Dar a rămas neschimbat în convingerile sale. Despre soţia sa rămasă văduva se ştie că era membră a Bisericii Baptiste din Nantwich Sheshire şi că avea ca păstor pe Samuel Creton (A history of Baptist, Th. Armitage, N.Y. 1887 pagina 547).

Ca baptist, John Milton spunea că şi-a format sistemul său numai din Biblie. Meditaţiile sale asupra textelor Scripturii sunt din cele mai bune. Iar în scrierea sa “Doctrinele creştine”, el combate botezul copiilor, mai bine decât oricare alt scriitor baptist.

Iată câteva lucruri pe care le susţinea cu toată tăria:

1. Biblia ca singura regulă de credinţă. El a avut o controversă cu Usher, unul din cei mai învăţaţi prelaţi din acel timp, cu privire la tradiţie şi înaltul prelat a trebuit să cedeze, să abandoneze controversa în faţa argumentelor zdrobitoare prezentate de Milton. El a zis: “Nici tradiţii, nici Sinoade, nici canoane a vreunei biserici vizibile, cu atât mai puţin sentinţele sau hotărârea vreunui judecător sau a unui comitet civil, decât numai Scripturile pot forma judecătorul sau regula finală în materie de religie”.

2. El a accentuat doctrina baptistă despre formarea şi guvernarea bisericii. Spunea că trebuie să fie “O părtăşie a sfinţilor”, o “frăţie” în stare să-şi mărturisească credinţa, să înveţe doctrinele biblice şi capabili de a încerca prin normele Scripturii şi prin Duhul pe orice învăţător sau chiar colectiv de învăţători. O astfel de biserică, oricât de mic i-ar fi numărul, e un corp independent: “E în sine o biserică întreagă şi perfectă în ce priveşte drepturile ei religioase, nu are nici un superior pe pământ, fie persoane, adunări sau uniuni faţă de care i se poate cere să se supună. Slujbaşii ei sunt prezbiterii şi diaconii, iar alegerea slujitorilor aparţine poporului”. Aceasta exclude pe copii de a fi membri.

3. În ce priveşte botezul, susţinea că e o orânduire a Evangheliei, că trebuie făcut pe baza de credinţa personală prin cufundare. A protestat energic contra botezului copiilor mici “cum ar putea copii, care nu înţeleg Cuvântul, să fie purificaţi?… căci nu botezul pe din afară ne curăţeşte, ci e mărturia unui cuget curat, cum spuse Petru…. Botezul e de asemenea un vot şi întrucât copiii mici nu pot vorbi, nici nu li se poate cere”.

El a fost un bărbat cu convingeri clare, cu o dorinţă înfocată pentru libertate, cu un curaj de nebiruit, cu o voinţă de fier, cu putere de muncă de titan şi cu o minte sclipitoare de geniu. El e unul din falnicii “cedri din Liban” ai baptiştilor. “Cele două minţi originale – spune Lord Macaulay – care au predominat a doua jumătate a secolului XVII au fost baptiştii John Milton şi John Bunyan. Nu ne temem să spunem că, deşi au fost mulţi guralivi în cea de a doua jumătate a secolului al XVII, totuşi numai două minţi au fost care au posedat facultatea imaginaţiei într-un grad foarte înalt. Unul a produs “Paradisul pierdut” iar celălalt “Călătoria creştinului”.

CAPITOLUL 10
RICHARD BAXTER

 

 Richard Baxter a fost unul dintre marii teologi ai veacului al XVII-lea. El s-a născut în Rowton Anglia, la 12 noiembrie 1615. El a fost născut din nou pentru Împărăţia lui Dumnezeu la vârsta de 6 ani şi niciodată n-a ştiut ce însemnează să bea, să chefuiască sau să risipească bărbăţia sa în poftele rele. Puterea lui Dumnezeu a fost aplicată înainte ca influenţele corupătoare ale păcatului să pună stăpânire pe el. A fost salvat din păcat prin Hristos. După înfruntarea mai multor greutăţi, el şi-a făcut studiile pentru preoţi. În anul 1638 a fost hirotonit ca preot în biserica anglicană. În 1640 a luat pastoralul bisericii Kidderminster, unde a slujit până în 1642.

Între timp el şi-a dat seama de greşelile bisericii anglicane şi a îmbrăţişat convingerile puritane, rămânând mai departe la Kidderminster. De acum el aparţinea marei grupări cunoscută sub numele de Neconformişti, fiindcă refuzau să se supună rânduielilor bisericii oficiale. Mai erau numiţi şi puritani fiindcă insistau pentru curăţie, puritate. M. Berg în cartea sa “Cromwell şi epoca sa” spune că „ei cereau să se înlăture din biserică orice urmă de podoabe, icoane, altare, draperii şi geamuri colorate. Ei nu admiteau nici corul, nici muzica de orgă. În locul rugăciunilor citite din liturghie, ei cereau o predică orală, nu le plăcea să facă mătănii atunci când se amintea numele lui Hristos şi nici să închine cu semnul crucii pe cei botezaţi, să se scoale în picioare în timpul citirii Evangheliei, să îngenunche la împărtăşanie, etc”.

La Kidderminster, el şi-a câştigat faima ca predicator puternic în evanghelizări şi în controverse. Moody zice despre el: “Baxter răspândea pe pereţii camerei sale de studiu, suflul rugăciunii, iar după ce fu uns cu ungerea Duhului Sfânt, revărsă peste Kidderminster un râu de apă vie şi aduse sute la pocăinţă”.

În teologie, el a încercat să împace ideile lui Calvin cu cele ale lui Arminius, în ce priveşte predestinaţia.

În politică nu s-a putut împăca nici cu autocraţia lui Carol I, nici cu acţiunile extremiste ale lui Oliver Cromwell. Influenţa lui a fost de partea păcii, iar după Restaurare a fost capelan al lui Carol al II-lea.

Pentru convingerile sale religioase a suferit prigoniri în mai multe rânduri. După promulgarea Actului de Uniformitate în 1622, Baxter părăseşte anglicanismul şi e constrâns să părăsească şi biserica din Kidderminster, retrăgându-se la Acton în Middlesek, unde a scris cele mai multe lucrări ale sale. Lucrarea săvârşită de el ca surghiunit şi scos de sub scutul legilor de autorităţi, a fost mult binecuvântată şi a rămas de o valoare veşnică. Actul de indulgenţă i-a îngăduit să se reîntoarcă la Londra unde a rămas până în 1685, când judecătorul Jeffreys l-a aruncat în închisoare, învinuindu-l pe nedrept de răscoală. A stat în temniţă 18 luni.

Cea din urmă parte a vieţii sale a petrecut-o în linişte şi pace. Dintre neconformişti, el a fost cel mai fertil scriitor şi controversat al vremii. A lucrat peste 160 de scrieri. Din ele, cele mai răspândite şi de mai mare valoare sunt: “Veşnica odihnă a sfinţilor” şi “O chemare către cei neconvertiţi”, cărţi ce au fost traduse în mai multe limbi.

Baxter a fost unul din cei mai mari teologi englezi ce a acumulat cunoştinţe excepţionale fără a avea o pregătire universitară. El e preţuit de toţi ca unul care “Într-un veac furtunos şi împărţit a pledat pentru unitate şi înţelegere, arătând calea spre odihna veşnică”.

Pietismul puritan al lui Baxter a influenţat în mod deosebit pe Philip Iacob Spener, părintele pietismului german.

A murit la Londra în 1691.

CAPITOLUL 11
JONATHAN EDWARDS

Unul din cei mai binecuvântaţi bărbaţi folosiţi de Dumnezeu în producerea trezirilor spirituale în masă, a fost Jonathan Edwards. Predicile sale tăioase deşteptau sufletele. Şi odată deşteptate, intervenea o criză spirituală, îşi dădeau seama de vinovăţia lor faţă de un Dumnezeu mare şi atotputernic, se înspăimântau, agonizau, se aruncau pe genunchi sau cu faţa la pământ şi strigau către Dumnezeu să se îndure de ei, să le ierte păcatele. Aceasta s-a petrecut cu sute, cu mii de suflete chiar la o singură predică. Conform unor date statistice, Dumnezeu a trezit prin el a şasea parte din populaţia Americii de pe acea vreme. Această lucrare e cunoscută în istorie ca “marea trezire”.

Jonathan Edwards s-a născut la 5 octombrie 1703 în localitatea East Windsor, Connecticut. Aici tatăl său a fost pastor la Biserica Congregaţională timp de 63 ani. Mamă-sa a fost tot fiică de pastor.

Frământările politice din acea vreme din Europa au influenţat mult situaţia coloniilor din America. Conducătorii religioşi de pe atunci au devenit preocupaţi de situaţia politică, iar treburile religioase şi partea morală au fost lăsate la o parte. Drept urmare, viaţa bisericilor a intrat în declin. Ba chiar au ajuns să adopte o înţelegere denumită “Legământul de jumătatea drumului” prin care cei neconvertiţi erau primiţi în biserică cu drept de a participa la toate lucrările, afară doar de dreptul de vot. Aceasta a umplut bisericile puritane cu membri nenăscuţi din nou. Astfel, în loc ca biserica să schimbe lumea, s-a petrecut invers, lumea a schimbat biserica. Duhul lumesc a început să se manifeste pretutindeni. A fost o perioadă de prăbuşire spirituală. Dar tocmai această stare a creat climatul prielnic pentru treziri spirituale. Întunericul gros este înainte de revărsatul zorilor. De aceea cei credincioşi nu trebuie să deznădăjduiască când văd prăbuşirea vieţii spirituale şi culmi ale păcătoşeniei. Din contră atunci trebuie să strige mai mult ca oricând către Dumnezeu şi să strige către păcătoşi să se trezească. Atunci Dumnezeu Îşi ridică un martor, trâmbiţă de argint, prin care Duhul Sfânt face trezirea multora. Aşa a fost în această vreme.

Încă de copil, Jonathan a dat semne de ceva deosebit. La vârsta de 6 ani a început studierea limbii latine. La 10 ani a început să scrie eseuri despre insecte şi despre ştiinţele naturale. Mintea sa era activă şi ridica o seamă de întrebări, care remarcau spiritul său de observaţie. Astfel în lucrările lui se găseau întrebări ca acestea: “Din cauză că avem doi ochi, de ce nu vedem dublu? De ce munţii văzuţi de la distanţă sunt albaştri?” Botanica, zoologia, fiziologia, geologia şi astro-fizica erau subiecte care îl interesau în mod deosebit.

Mintea sa ascuţită nu se mulţumea cu ştiinţa vremii sale.

Trecând la filozofie, el a ajuns la concluzia că universul pretinde “existenţa eternă a unei minţi atotcuprinzătoare” şi că “nici o fericire nu e solidă şi substanţială afară de fericirea spirituală”.

De asemenea în tinereţe el a avut o seamă de experienţe spirituale. Odată a citit textul din 1 Timotei 1:17: “A Împăratului veciniciilor, a nemuritorului, nevăzutului şi singurului Dumnezeu să fie toată cinstea şi slava în vecii vecilor! Amin”. Atunci a scris: “În sufletul meu a coborât un sens al gloriei Fiinţei divine cu totul deosebit de tot ce am experimentat înainte. Am îngenuncheat şi am cerut lui Dumnezeu să mă facă să mă bucur de El, şi m-am rugat cu o deosebită afecţie în privinţa aceasta”.

La vârsta de 13 ani a intrat la facultatea Connecticut, renumita Universitate Yale de mai târziu. El deja ştia greaca, ebraica şi latina. Ca copil deseori se retrăgea la o parte şi petrecea ore întregi în rugăciune. Convertirea sa a avut loc la vârsta de 17 ani. În 1720, înainte de a împlini 17 ani, a absolvit facultatea, reuşind să fie premiantul clasei. Aici la Yale a mai petrecut alţi doi ani studiind teologia. În 1722, deci la 19 ani a fost aprobat ca predicator. La terminarea studiilor teologice a acceptat pastoralul Bisericii Prezbiteriene din New York, unde a stat doar 8 luni căci a fost numit profesor asistent la Yale, unde a rămas doi ani. În această vreme s-a amorezat de Sara Pierrepont fiica unuia din fondatorii Universităţii Yale. La 24 ani, pe data de 15 februarie 1727, a fost ordinat ca păstor, în Biserica Congregaţională din Northampton, Mass., una din cele mai prospere comunităţi, l-a chemat ca ajutor de păstor. Solomon Stoddard, bunicul său avea pastoralul acelei biserici. Şase luni mai târziu s-a dus la New Haven şi s-a căsătorit cu Sara, care avea doar 17 ani.

În anul 1729, murind bunicul său, a preluat toate îndatoririle pastoralului. Se ruga de două ori pe zi şi studia 13 ore pe zi. El îşi lua un subiect, apoi mergea la tăiat de lemne în pădure, se plimba sau făcea o altă lucrare şi în timpul acesta, el medita asupra subiectului.

Căminul lor a fost binecuvântat cu 12 copii, de care Sara purta o grijă deosebită ca nu cumva să-l conturbe pe soţul ei de la studii. Ea conducea toate treburile gospodăriei. Un observator al căminului lor spune că “niciodată ea n-a trebuit să strige la copiii lor”. Pe când Whitefield era necăsătorit, a vizitat casa lor şi a remarcat: “O pereche mai potrivită nu am văzul”. De atunci a început să se roage să-i dea Domnul şi lui o Sara.

Edwards avea obiceiul să-şi scrie predicile, iar la amvon le citea. El ataca vehement păcatele vremii şi trâmbiţa judecăţile dumnezeieşti.

Pe dala de 4 iulie 1735, el se afla în oraşul Enfield, Connecticut, unde poporul s-a adunai să-l asculte. Când a intrat, poporul fără prea mult respect, discutau între ei şi râdeau gălăgios. Ba unii chiar îşi băteau joc de el. Predicatorul Wilbur Chapman ne spune ceva despre evenimentele, care s-au petrecut în vechea biserică, unde a predicat mişcătorul mesaj: “Păcătoşii în mâinile Dumnezeului aprins de mânie,” având ca text Deuteronom 32:35. El spune despre Edwards: “El avea un manuscris pe care îl ţinea cu amândouă mâinile înaintea feţei, aşa că poporul nu-i putea vedea faţa. El citea înainte şi poporul a fost puternic mişcat. Un bărbat a sării sus şi a mers la banca din faţă, a îngenuncheat şi a strigat: “Domnule Edwards, ai milă de mine”. Alţii se ţineau de speteaza băncii lor ca să nu alunece în pierzare. Eu am văzut stâlpii, pe care unii i-au cuprins în braţe căci li se părea că ziua judecăţii a coborât peste ei”.

Predica aceea a fost memorabilă. Ea a intrat în istorie. Prin ea Dumnezeu a declanşat “Marea trezire spirituală”. Gălăgia şi râsetele zgomotoase de la început au amuţit deodată şi au începui oftalele şi gemetele, ochii li s-au umplut de lacrimi şi sufletul de groază. Iată câteva pasaje din acea predică: “Numai mila lui Dumnezeu îi reţine pe cei răi să nu ajungă în iad în orice moment… Dumnezeu are puterea să arunce pe cei răi în iad. Poate face aceasta în orice clipă. Mâinile oamenilor sunt neputincioase când El se scoală. Nici cel mai tare nu poate rezista, nu se poate împotrivi şi nu poate să se scape din mâna Lui. Pe pământ câte un prinţ întâmpină greutăţi întru a supune pe câte un rebel, care s-a refugiat într-o fortăreaţă şi s-a întărit cu un mare număr de urmaşi. Dar nu se întâmplă aşa ceva cu Dumnezeu. Căci nu există o aşa fortăreaţă care să te poate apăra de puterea lui Dumnezeu.

“Chiar dacă vrăşmaşii lui Dumnezeu s-ar uni mână în mână şi ar forma o mare mulţime, ei foarte uşor ar putea fi sfărâmaţi în bucăţi. Ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul sau ca miriştea uscată în calea focului. Cât de uşor e pentru noi să strivim un vierme ce se târăşte pe pământ, atât de uşor este pentru Dumnezeu, atunci când găseşte cu cale să arunce pe cei răi, pe duşmanii Săi în iad. Căci ce suntem noi să ne gândim că vom putea sta înaintea Aceluia, la a cărui certare, pământul se cutremură şi stâncile se prăbuşesc?

“Cei răi merită să meargă în iad, merită să fie aruncaţi acolo. Astfel că dreptatea divină nu e o piedică în această privinţă. Ea nu obiectează împotriva folosirii puterii Sale în orice clipă. Din contră, justiţia divină pretinde o pedeapsă cât mai aspră pentru păcatele lor. Sabia dreptăţii atârnă de un fir de păr, deasupra capetelor lor şi numai mâna milei încă o mai reţine.

“De fapt, toţi cei răi sunt pe drumul spre iad. Ei sunt deja condamnaţi la chinul veşnic. Ei nu numai că merită să fie aruncaţi în iad, ci ei au ales să meargă într-acolo. Şi sentinţa Legii lui Dumnezeu i-a osândit ca de iad să aibă parte (Ioan 3:8). Adâncul e pregătit, focul e gata, cuptorul e înfierbântat, gata să-i primească… Cei răi umblă pe scoarţa sfărâmicioasă de deasupra iadului… pe o pojghiţă subţire în unele locuri şi nu ştii când se rupe şi te prăbuşeşti în iad”.

Prin această predică Duhul Sfânt a lucrat convingerea de păcătoşenia lor la membrii bisericii şi i-a trezit. O groază de iad a pus stăpânire pe toţi. Unii din diaconii bisericii şi dintre membri, se spune că au îmbrăţişat stâlpii bisericii şi îngroziţi strigau după mila Domnului, căci li se părea că deja alunecă în iad. Aşa a început “Marea trezire spirituală”.

Toată lucrarea era dumnezeiască, căci Edwards doar citea predica. Nu vorbea înflăcărat şi nu făcea nici cel mai mic gest.

Stilul lui era concis şi ţintea la trezirea conştiinţei. El era un om raţional, nu sentimental, de aceea nu apela la emoţii. Era convins de depravarea firii pământeşti, îşi dădea seama de împietrirea inimii ascultătorilor săi, de completa lor nepăsare faţă de Dumnezeu şi era conştient că numai printr-o confruntare puternică a poporului cu păcatele sale şi cu consecinţele grozave, vor putea să fie şocaţi, treziţi ca să se pocăiască. Ca profeţii Vechiului Testament, prin predicile sale stârnea groaza de Domnul din pricina păcătoşeniei lor, ca treziţi fiind, să primească dragostea Sa şi să fie mântuiţi. Predicile sale erau directe, tăioase, fără înflorituri poetice, fără gesturi dramatice, fără citate din filozofi, ci biblice, puternic raţionale şi însoţite de puterea Duhului Sfânt, care făcea Cuvântul să sfărâme stânca. Pregătirea unei predici era istovitoare pentru el. Îi lua o zi întreagă de 12-13 ore. Aşa se explică faptul că ele au rămas peste veacuri. Azi, unii folosesc 10-15 minute pentru pregătire, de aceea nu e mirare că unii ascultători nici la terminarea predicii nu ştiu ce li s-a vorbit. Pentru el pregătirea avea două laturi: aceea a minţii prin studiu şi aceea a sufletului prin rugăciune.

Se spune că Duminică înainte de a ţine acea predică neuitată, care a fost ca o scânteie ce a aprins pădurea, el a îngenuncheat şi s-a rugat mult. Era cumva în dubiu să ţină sau nu acea predică. Ştia că poporului îi plăcea să vorbească despre alegere, subiectul mult discutat în acea vreme, iar mesajul primit era neplăcut poporului. După multă rugăciune s-a ridicat de pe genunchi hotărât să predice ce vrea Domnul, nu ce vrea poporul. Duhul Domnului l-a biruit întâi pe el, apoi a biruit prin el pe alţii.

Autorul cărţii “America’s Great Revivals” spune că trezirea a început cu o tânără. De la ea, focul trezirii a trecut la ceilalţi tineri, apoi la cei bătrâni. Trezirea a cuprins întreg oraşul. Un deosebit interes de lucrurile spirituale a pus stăpânire pe toţi. Nu se mai discuta despre afaceri sau despre cele trecătoare, ci despre cele veşnice. Lumea a început să caute pe Dumnezeu. Cei treziţi mărturiseau celorlalţi cum Dumnezeu a lucrat în viaţa lor. Clădirea bisericii a devenit neîncăpătoare. În timp de şase luni au fost 300 de convertiţi din populaţia de 1100 a orăşelului lor.

De aici trezirea – ca un foc purtat de vânt – a trecut la alte oraşe. Robert Flood în cartea sa “Oameni care au format America” spune că în timp de doi ani, 1740-1742, între 25.000-50.000 au fost adăugaţi ca membri la bisericile din New England. Acesta a fost un număr mare, ţinând seama că populaţia în New England pe atunci era abia de 340.000 locuitori.

Hitchcock spune că trezirea care a început în Northampton curând s-a răspândit în coloniile de sus şi de jos şi a devenit cunoscută ca Marea trezire, cea mai mare deşteptare spirituală din istoria Americii. Ea a început prin Jonathan Edwards.

Prin anul 1744, mişcarea de trezire a încetat. Timp de patru ani Jonathan Edwards nu a avut nici un nou convertit. W. Glyn Evans, în cartea sa “Profiluri de lideri ai trezirii” spune că după 1748 unii au început să critice măsurile lui Jonathan Edwards şi să ceară reinstaurarea “Legământului de jumătatea drumului”, prin care şi cei neconvertiţi puteau fi primiţi în biserică, fără să aibă dreptul de vot şi la masa Domnului. Edwards s-a opus. Ceilalţi au montat o opoziţie tot mai mare, iar pe data de 22 iunie 1750, după 23 de ani, Edwards a trebuit să părăsească pastoralul bisericii din Northampton.

De la acea dată, el a trecut ca misionar la indienii din Stockbridge, un sat din Massachusetts. Colegii lui academici l-au acuzat că îşi iroseşte acolo în pustiu abilităţile sale intelectuale, dar acolo în timp de şapte ani el a scris o seamă de cărţi, care au influenţat generaţiile următoare. Lucrarea lui a fost binecuvântată şi printre indieni căci mulţi au fost convertiţi. Deşi a avut o pregătire academică foarte înaltă, a avut şi o minte sclipitoare şi a ştiut să dea mesajul Evangheliei în limbajul cel mai simplu, ca să fie înţeles de indieni.

Biografii lui sunt de părere că el a fost stimulat în această misiune de David Brainerd, care era să-i devină ginere. Acesta a lucrat între ei până a fost răpus de tuberculoză. După moartea lui, Edwards i-a publicat jurnalul său zilnic, care a devenit o mare binecuvântare pentru mulţi.

O altă fiică a lui Edwards s-a căsătorit cu Timothy Dwight, care a devenit preşedintele Universităţii Yale. După o predică a acestuia, o treime din studenţi au fost convertiţi.

În toamna anului 1757, Edwards a fost ales preşedinte al Universităţii Princeton (pe atunci era Colegiu). După multe insistenţe, el a acceptat chemarea şi pe data de 16 februarie 1758 s-a mutat la New Jersey. Abia şi-a început activitatea, dar n-a putut face mare ispravă căci la 23 februarie, fiind inoculat contra vărsatului a făcut complicaţii şi o lună mai târziu, pe 22 martie 1758, în vârstă de 55 ani, a plecat în veşnicie.

Biograful Courtney Anderson spune că cei mai mulţi istorici admit că America a avut în secolul al XVIII-lea două minţi strălucite: pe Benjamin Franklin şi pe Jonathan Edwards. Mulţi sunt de părere că în alte împrejurări, Edwards ar fi devenit un bărbat de ştiinţă mai mare ca Franklin. Desigur ca filozof şi teolog el a fost fără pereche în vremea sa.

Cu oameni deosebiţi care se lasă în mâna Sa, Dumnezeu e gata să facă lucrări deosebite. Eşti tu cu totul predat Lui?

CAPITOLUL 12
DAVID BRAINERD

Într-o introducere la o scurtă biografie a lui David Brainerd, lucrată de Dr. Oswald Smith, Dr. A. Gordon a scris: “După ce a murit David Brainerd, William Carey a citit viaţa sa şi a plecat în India; Robert McCheyne a citit jurnalul său şi a mers ca misionar printre evrei; Henry Martyn a citit jurnalul său zilnic şi a plecat ca misionar în India”. Oswald Smith la fel mărturiseşte că viaţa lui a fost influenţată de acest om şi de aceea fiului său mai mic i-a dat numele lui.

Cine a fost David Brainerd? Cum a trăit şi ce a lucrat încât a putut influenţa pe alţii chiar şi după moartea sa?

David Brainerd s-a născut la 20 aprilie 1718 în localitatea Haddam, statul Connecticut, U. S. A. Tatăl său, Hezechia Brainerd, a murit când el era de nouă ani, iar mamă-sa a murit când era de 14 ani. El a fost al treilea dintre cinci fii şi patru fiice. Rămânând orfan, a făcut cunoştinţă cu greutăţile încă din copilărie. A învăţat să citească, dar n-a putut să continue şcoala. Abia în anul 1738, când a ajuns la vârsta de 20 ani s-a apucat serios de studiu. Era foarte sobru şi strict cu sine însuşi. A studiat cu un profesor, iar după moartea acestuia, a studiat cu fratele său.

Îi plăcea viaţa de evlavie. Mergea la biserică, lua parte la grupuri de rugăciune şi practica zilnic rugăciunea secretă şi deseori postea. Dar nu se bucura de mântuirea sufletului său. Dumnezeu încă nu lucrase la viaţa lui. Totul era doar o religie a eforturilor personale şi îşi zicea că el nu e aşa rău cum zice Biblia.

În iarna anului 1738, într-o duminică dimineaţă, inima lui a fost copleşită cu un simţământ al vinovăţiei sale şi al mâniei lui Dumnezeu. Toată religiozitatea lui a pierit, presupunerile sale că e destul de bun s-au dărâmat. L-a cuprins tulburarea şi groaza de mânia lui Dumnezeu. În februarie a pus o zi aparte pentru post şi rugăciune şi toată ziua a strigat după mila Domnului, cerându-I să-i arate păcătoşenia sa şi felul de viaţă dorit de Domnul Isus Hristos. Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea şi i-a arătat starea sa de păcat încât a ajuns să n-o mai poate suporta.

“Într-o noapte – scrie el – în timp ce veneam singur spre casă, mi-am văzut păcatele şi m-am îngrozit atât de mult, încât mi se părea că se va deschide pământul sub picioarele mele şi voi fi înghiţit de viu, iar sufletul îmi va merge de-a dreptul în iad, chiar înainte de a ajunge acasă. Când am ajuns acasă, m-am dus imediat la pat, ca nu cumva ceilalţi să observe zbuciumul meu, deşi nu puteam dormi căci mă gândeam că ar fi mare minune dacă nu ajung în iad până dimineaţă”.

În starea aceasta a continuat până în seara de 12 iulie 1739. Îşi dădea seama că toate eforturile sale să se scape de păcat sunt zadarnice, că nu se poate mântui singur. În aceea seară era din nou prin acel loc singuratic, unde i se arătase păcătoşenia, dar de data aceasta revelaţia a fost cu privire la calea mântuirii. O stare de uimire, de admiraţie a umplut inima lui. Se întreba cum n-a văzut aceasta mai înainte. Acum a înţeles că mântuirea e în totul prin Hristos, primind neprihănirea Lui. Şi se mira de ce lumea întreagă nu vede aceasta? Atunci Duhul Domnului i-a dat lumina Evangheliei şi i-a schimbat viaţa. Şuvoaie de bucurii i-au inundat inima şi o stare de fericire nemaiîntâlnită îi stăpânea fiinţa, atât de zbuciumată altădată.

În septembrie a intrat la colegiul Yale, dar se temea că acolo, în mijlocul multelor ispite, nu va putea trăi o viaţă strict religioasă. Dar toată iarna aceea sufletul său s-a bucurat de o bună părtăşie cu Domnul. Şi mereu sufletul său dorea să petreacă tot mai mult cu Domnul. De multe ori la amiază ieşea afară pe câmp şi acolo, în rugăciune, găsea o dulceaţă de nedescris a comuniunii cu Dumnezeu.

Anul următor făcuse eforturi deosebite la studiu şi slăbise mult. În luna august începuse să scuipe sânge. Atunci profesorii l-au sfătuit să întrerupă studiile. El i-a ascultat şi s-a dus acasă. Acolo şi-a găsit desfătarea în rugăciune, căci acum avea timp liber să petreacă ore întregi pe genunchi. Şi această stare de bucurie împreună cu odihna şi hrana au influenţat fizicul său încât pe data de 6 noiembrie, refăcut, s-a întors la studii. În jurnalul său de marţi 9 decembrie, el vorbeşte despre această desfătare în rugăciune: “Ah, o oră cu Dumnezeu întrece infinit toate plăcerile şi desfătările acestei lumi”.

Pe la sfârşitul lunii februarie, studenţii de la Colegiul Yale au trecut printr-o trezire spirituală, datorită predicilor lui George Whitefield. Ce bucurie a avut Brainerd să vadă pe unii şi pe alţii schimbaţi de Duhul Domnului.

În aprilie 1742 a început să studieze teologia ca să devină vestitor al Evangheliei, iar la 29 iulie a fost examinat de o comisie de păstori şi i s-a acordat dreptul să predice Evanghelia.

În fiinţa lui avea închis un foc sfânt. Cu orice preţ, el a dorit să meargă la indienii americani, pieile roşii, să le predice Evanghelia. Pe aceea vreme, indienii erau urâţi de colonişti şi chiar decimaţi. În zadar au căutat unii să-l convingă că nu are rost să-şi cheltuiască viaţa pentru nişte sălbatici fără valoare, el a rămas nestrămutat în hotărârea lui de a asculta de această chemare sfântă. Ştia că îl aşteaptă greutăţi, că nici indienii nu iubeau pe colonişti, ci purtau o luptă dârză împotriva lor şi natural nu erau gata să accepte religia albilor. Dar el credea cu tărie că Dumnezeu îi poate schimba şi pe indieni.

Anul următor la 1 aprilie a fost trimis ca misionar la indieni. Câmpul lui de lucru, la început a fost în statul New York, apoi s-a extins şi în statul New Jersey şi în statul Pennsylvania, începutul lucrării între ei a fost foarte greu. El nu cunoştea limba lor şi vorbea numai prin traducere. Ca traducător avea pe un tânăr numit John Wauwaumpequunnaunt. Acesta cunoştea şi limba indiană şi engleza şi scria foarte bine. El era singurul cu care se putea înţelege. Ziua de 20 aprilie, când a împlinit 25 ani, a petrecut-o în post şi rugăciune, mulţumind pentru harul ce i-a fost acordat şi cerând Domnului ca toate necazurile spirituale, întristările şi deprimările lui lăuntrice să-i sfinţească tot mai mult sufletul.

Trăind între indieni, el a împărtăşit în totul soarta lor, locuind cu ei într-un wigwam. După câteva timp şi-a construit cu mâinile sale o colibă. A suferit mult din cauza singurătăţii. Nu avea cui să-i împărtăşească durerile sau de la cine să ceară un sfat. Dar starea aceasta l-a făcut să trăiască tot mai mult cu Dumnezeu şi Lui să-I spună totul.

După muncă, la câteva luni el se aştepta să vadă rezultate care să-l mângâie, dar nu a fost nici unul. Necazurile, munca pentru facerea colibei, lipsa de hrană potrivită l-au epuizat. Nici pâine nu avea şi nu era nici de unde să o cumpere. Doar dacă se ducea el sau dacă mergea un altul la oraşul care se afla la 25-30 km depărtare, putea să cumpere. Dar şi atunci, până ajungea la el, pâinea era acră şi nu o mai putea mânca. Pe la jumătatea lui august a fost foarte bolnav. Nu mai putea nici să se mişte, nici să studieze, dar vorbea despre dorinţa lui intensă după sfinţenie şi o perfectă conformare cu voia lui Dumnezeu. Duminică, 21 august şi-a făcut slujba, dar gândurile i-au fost foarte împrăştiate. La amiază a căzut în faţa Domnului şi a început să scoată gemete din cauza că se simţea uscat, sterp, mort. El a scris în jurnalul său: “Vorbind unor suflete nemuritoare în felul în care le-am vorbit, m-am simţit vinovat de parcă le-aş fi ucis”. După masă însă, Dumnezeu a binevoit să-i dea ajutor şi a arătat ascultătorilor săi natura şi necesitatea adevăratei pocăinţe, iar seara a mulţumit Domnului.

De fapt, el a avut o inimă foarte simţitoare la nevoile spirituale ale altora. El a acceptat să fie misionar între indieni nu pentru că nu ar fi fost chemat să accepte pastoralul vreunei biserici, ci el a simţit că acolo e chemat de Dumnezeu să lucreze. Chiar şi după un an de petrecere printre indieni a mai primit chemări de la câteva biserici. Deşi cunoştea necazurile vieţii de misionar, n-a vrut să meargă ca păstor. Ce ar fi fost dacă ar fi ascultat de chemarea oamenilor şi nu de a lui Dumnezeu? Atunci probabil lumea nu ar fi auzit nimic despre David Brainerd.

Greutăţile misiunii sale l-au făcut să fie un om ieşit din comun. Pentru orice lucru, pentru orice problemă, el mergea în faţa Domnului. El a devenit un puternic bărbat al rugăciunii. Mergea în pădure şi acolo cu faţa la pământ agoniza pentru sufletele indienilor. Chiar pe timp rece, cămaşa îi devenea udă de transpiraţie în timpul rugăciunii. Uneori petrecea toată noaptea în rugăciune. El era slăbit, dar cerea ca puterea lui Dumnezeu să lucreze prin el.

Indienii au început să-l iubească şi alergau cu grămada să-l asculte. Când termina predica, de multe ori pleca la altă localitate. Drumul îl parcurgea călare pe cal, iar indienii mergeau şi ei cu el.

Pe la sfârşitul lui decembrie 1744, el cu traducătorul au plecat la Susquehanna. După ce au trecut printr-un groaznic deşert i-a apucat noaptea într-o pădure. Apoi s-a dezlănţuit o furtuna cu ploaie rece din nord de se părea că-i prăpădeşte. Neavând nici un adăpost şi prin ploaia mare nu puteau să facă nici foc, aşa că s-au hotărât să nu se oprească, ci să meargă înainte, în speranţa că doar vor găsi vreun loc unde să se adăpostească. Altfel li se părea că nu vor mai ajunge dimineaţa. Erau uzi până la piele şi vântul era tare şi rece. Dar un necaz aduce alt necaz. Abia au mai mers puţin şi au constatat că li s-au îmbolnăvit caii şi nu îi mai pot duce. Când au străbătut deşertul în noaptea trecută, fiindcă nu era iarbă, caii au mâncat nişte buruieni otrăvite şi acum li s-a făcut rău. Atunci au coborât şi au mers pe jos până ce, din mila Domnului, au dat peste o colibă făcută din scoarţă de copaci şi au rămas acolo peste noapte.

După ce au străbătut peste 160 km au ajuns la localitatea respectivă şi au predicat Evanghelia. Aici au întâlnit indieni dintre ascultătorii săi de dincolo care se mutaseră aici. Aceştia s-au bucurat nespus întâlnindu-l. În partea locului a predicat la vreo şapte-opt triburi distincte prin diferiţi translatori. Au petrecut cu ei două săptămâni. Eforturile făcute, condiţiile grele, de multe ori au trebuit să doarmă pe pământ sub cerul liber, iar timpul fiind rece, Brainerd s-a îmbolnăvit grav: febră mare, dureri groaznice de cap, de intestine cu evacuare de sânge încât i se părea că nu mai scapă. Ajungând la coliba unui indian negustor, a primit îngăduinţa să rămână acolo. Şi fără hrană potrivită, fără medicamente, Domnul l-a ajutat să se facă bine şi după o săptămână a încălecat şi a plecat mai departe să predice şi altora vestea mântuirii. În 30 mai 1745 au sosit înapoi, în această călătorie misionară au străbătut aproape 500 km. Acum era cu totul istovit de puteri.

Psalmistul spunea că “cei ce seamănă cu lacrimi, vor secera cu cântări de veselie”. Aşa a fost şi în viaţa lui David Brainerd. Ziua de 8 august 1745 a fost ziua când au început trezirile spirituale printre indieni.

Lucrând printre indieni a aflat că există un trib foarte fioros care se năpustea noaptea pe furiş asupra satelor locuite de albi, omorau pe toţi cei care-i întâlneau şi prădau totul. Misionarul se hotărî să meargă să le predice şi lor Evanghelia. Într-o zi şi-a luat câteva lucruri necesare, un cort mic în care să doarmă noaptea şi a plecat. Când a ajuns la marginea acelui trib, el şi-a făcut cortul, şi-a plus lucruşoarele ce le-a adus şi şi-a zis că înainte de a se întâlni cu indienii e bine să petreacă un timp în rugăciune. În timp ce îşi aranja cortul, nişte vânători din acel trib l-au văzut şi s-au dus imediat la şeful tribului şi l-au anunţat că un alb a venit şi şi-a făcut cortul la marginea satului lor. Acesta, înfuriat, chemă pe căpeteniile războinice şi îi informă de îndrăzneala acestui om alb care a cutezat să pătrundă pe teritoriul lor şi şi-a pus cortul fără permisiune la marginea satului lor. Toţi hotărâră că albul acesta trebuie omorât şi câţiva plecară în grabă să împlinească această hotărâre. Indienii nu luptau pe faţă, ci tactica lor era să dea lovituri pe neaşteptate. Aşa au căutat să procedeze şi cu Brainerd. Tiptil s-au strecurat printre tufişuri împrejurul cortului şi aşteptau clipa când omul alb are să iasă din cort ca să-l atace din toate părţile. Dar el nu a ieşit. În mijlocul cortului, el era adâncit în rugăciune. Văzând că nu iese, câţiva s-au strecurat uşor până la uşa cortului şi au văzut pe omul alb îngenunchiat cu spatele către uşa cortului. Auzeau că vorbeşte tare cu cineva, dar nu vedeau pe nimeni şi îşi ziceau că trebuie să fie acolo o persoană invizibilă. Brainerd era atât de adâncit în rugăciune pentru suflete acestor indieni încât n-a auzit nici o mişcare a lor. Pe când priveau înmărmuriţi înăuntru deodată zăriră un şarpe mare otrăvitor că se vârî în cort şi în spatele lui îşi ridica capul în sus, părea că acum, acum are să-şi vâre colţii săi în gâtul albului, dar se lăsă jos şi ieşi pe sub cealaltă parte a cortului. Indienii ca împietriţi priviră această scenă. Faptul că albul n-a fost muşcat, era un semn pentru ei că el deţine puteri misterioase. Încet se retraseră, făcură semn şi celorlalţi şi plecară înapoi la şeful tribului căruia îi istorisiră totul. După o vreme, când Brainerd, care se ruga cu ceasurile, şi-a terminat rugăciunea, s-a sculat şi a plecat în sat la şeful tribului. Acesta împreună cu căpeteniile îl primiră bine. El le-a vestit Evanghelia. A petrecut cu ei o vreme. Mai mulţi au fost convertiţi. Atunci i-au povestit planul lor şi cum Dumnezeu i-a împiedecat să-l omoare. Ce minunat ştie Dumnezeu să-şi ocrotească copiii Săi!

Încă din luna iunie 1745, Brainerd a observat că Duhul Domnului lucrează la trezirea spirituală a indienilor. Pe de o parte observa că el e folosit cu putere, iar pe de altă parte a văzut la ei o mult mai mare atenţie la ascultarea Evangheliei, o îngrijorare din cauza păcătoşeniei lor, o sensibilizare a inimii lor împietrite căci au început să verse lacrimi şi s-a trezit în ei dorinţa după mântuire. Aceasta l-a făcut să se roage şi mai mult.

În dimineaţa de 6 august s-au adunat la el acasă o seamă de indieni şi el le-a vorbit din Evanghelie. Abia le-a spus ceva de starea sufletului lor şi au început să le curgă lacrimile, iar unii suspinau şi gemeau. După masă s-au reîntors la locul unde el obişnuia să predice. Erau vreo 55 persoane. Le-a citit din 1 Ioan 4:10 “Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi, şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre”. Indienii au fost foarte atenţi. Adevărul divin a avut o surprinzătoare influenţă şi au devenit îngrijoraţi de starea lor. Pe 37 din ei i-a podidit plânsul. Şi cu cât el le vorbea despre dragostea plină de milă a lui Dumnezeu, care pentru păcatele lor a trimis pe Fiul Său, pe atât plânsul lor se înteţea. El i-a invitat să vină la acest Dumnezeu, să se apropie de El, dar ei au început să scoată strigăte disperate, căci nu se socoteau vrednici să se apropie de un aşa Dumnezeu. Doi din ei în ziua aceea au primit pacea sufletului. Ei au spus că doresc ca Hristos să le spele inimile lor, să le curăţească. Braţul Domnului s-a arătat minunat în ziua aceea.

Pe data de 7 august a predicat din Cartea proorocului Isaia 53:3-10. Cuvântul a lucrat la inimile lor. Unii s-au aruncat cu faţa la pământ şi strigau după mila lui Dumnezeu. La terminarea serviciului, a constatat că alte două suflete au primit pacea cu Dumnezeu.

În jurnalul său pe data de 8 august el spune: “După masă am predicat indienilor. Erau vreo 65 bărbaţi, femei şi copii. Le-am vorbit din Evanghelia după Luca 16:16-23 şi am avut o libertate neobişnuită în vorbire. În timp ce vorbeam public, s-a observat un deosebit interes, dar când m-am adresat în mod deosebit la unul şi la altul pe care îi vedeam mai îngrijoraţi, puterea lui Dumnezeu părea că s-a coborât asupra adunării “ca vâjâitul unui vânt puternic” şi cu o putere uimitoare a doborât totul înaintea lui.

Am stat mirat la influenţa care a cuprins adunarea şi nu puteam să o compar cu nimic decât cu o forţă irezistibilă a unui puternic torent sau cu un potop ce înghite totul şi cu greutatea şi presiunea sa insuportabilă prăvăleşte la vale şi mătură totul din calea lui. Aproape toţi, de toate vârstele erau plecaţi şi abia puţini au putut să-şi reţină şocul acestei surprinzătoare operaţii. Oameni bătrâni şi femei, care de mulţi ani erau epave ale beţiei şi copii de şase-şapte ani, ca şi persoane de vârstă mijlocie erau în zbucium pentru sufletul lor. Şi am constatat că aceşti copii nu au fost influenţaţi de starea celorlalţi, ci îşi vedeau pericolul lor, răutatea inimii lor, mizeria lor fără Hristos, aşa cum s-au exprimat unii din ei.

Chiar şi cele mai împietrite inimi acum au fost obligate să se plece. Un om de seamă dintre indieni, care înainte se socotea drept şi se gândea că starea lui e bună deoarece cunoştea mult mai mult decât toţi ceilalţi indieni şi care cu o zi înainte cu o mare încredere afirmase că “el e creştin de mai bine de zece ani”, acum a ajuns la o solemnă îngrijorare de sufletul său şi plângea amar. Alt om mai în vârstă, care era un ucigaş, un powwow (un conspirator) şi un beţivan notoriu, de asemenea acum cu multe lacrimi striga după milă…

Toţi se rugau şi strigau după milă în toate părţile casei şi unii pe afară. Frământarea fiecăruia era aşa de mare pentru sine încât părea că nu vede pe cei din jurul lui, ci fiecare se ruga pentru sine. Şi mă gândesc că zbuciumul i-a făcut să se retragă în sine de parcă fiecare ar fi fost singur

Într-un mare pustiu sau că nu se gândeau decât la ei înşişi, la propria lor stare şi fiecare se ruga aparte, deşi erau toţi împreună. Mi se părea că e exact împlinirea proorociei din Zaharia 12:10,11,12 căci era “o jale mare ca jalea din Hadad-Rimon” şi “fiecare plângea deosebit, aparte”. Mă gândeam că e cumva asemănătoare cu ziua manifestării puterii lui Dumnezeu pomenită în Cartea lui Iosua 10:14. Trebuie să spun că niciodată nu am văzut o aşa zi în toate privinţele. A fost o zi în care am stăruit de Domnul ca în aceea zi să zdrobească împărăţia întunericului din mijlocul acestui popor”.

În timp ce se aflau pe genunchi, unii au primit pacea în suflet. Chiar înfăţişarea feţei li se schimba, nu mai erau crispaţi, ci senini şi veseli. Duhul Sfânt îşi făcuse lucrarea în inimile lor. Ei rând pe rând se ridicau de pe genunchi uşuraţi, calmi şi bucuria Domnului curgea din inimile lor. Unii s-au apropiat de prietenii lor care erau încă în zbucium, i-au apucat de mână şi le spuneau ce bun e Domnul Isus, ce dulce e mângâierea pe care El o dă şi îi îndemnau să-şi predea şi ei inima lui Hristos.

Şi încă un caz deosebit s-a petrecut în aceea zi. O tânără indiană, care înainte nici nu ştia că are suflet şi nici nu s-a gândit la aşa ceva, a auzit că ceva curios s-a petrecut printre indieni şi a venit să vadă ce s-a întâmplat. În drum spre ei, s-a oprit pe la locuinţa lui Brainerd. Când i-a spus că are să predice din nou ea a râs, părea că-şi bate joc, dar a mers la indieni.

Când s-a dus să predice, ea era acolo şi înainte de a-şi termina predica, ea a fost cuprinsă de simţul păcătoşeniei ei, era ca străpunsă de o săgeată şi a început să strige. După ce s-a terminat serviciul de închinăciune, ea s-a aruncat cu faţa la pământ, fără să ţină seama de ceilalţi sau să răspundă la ce îi spuneau ei, ea striga în rugăciune. Brainerd S-a apropiat de ea şi a auzit-o strigând: “Guttummaukalum-meh wechaumeh kimeleh Ndah” adică “Ai milă de mine, ajută-mă să-Ţi dau Ţie inima mea”. Timp de câteva ore a repetat mereu aceeaşi rugă. Şi David Brainerd îşi încheie jurnalul pe ziua aceea cu cuvintele: “Aceasta a fost cu adevărat o surprinzătoare zi a puterii lui Dumnezeu şi părea îndeajuns să convingă chiar şi pe un ateu de adevărul, importanţa şi puterea Cuvântului lui Dumnezeu”.

A doua zi dimineaţa, a căutat să stea de vorbă personal cu cei ce au primit pacea lăuntrică şi le-a dat anumite îndrumări şi înştiinţări, iar după masa s-au adunat din nou să asculte Evanghelia. Au fost vreo 70 la număr. El le-a vorbit din pilda semănătorului. Toţi au înţeles foarte bine Cuvântul şi el a lucrat în inimile lor. În timp ce predica, două sau trei persoane, sub convingerea păcătoşeniei lor, au început să strige după mila Domnului. Strigătele lor au determinat şi pe alţii să vină la locul de închinăciune. Brainerd a citit pentru toţi textul din Matei 11:28 şi a făcut tuturor invitaţia să vină la Mântuitorul. Toţi, afară de doi sau trei, au început să plângă. Duhul Sfânt le arăta starea lor şi trezea în ei dorinţa după mântuire. Toţi cei ce nu erau mântuiţi au început să se roage, să ceară îndurare, fiecare aparte. “Guttummaukalummeh, guttummaukalummeh” adică “Ai milă de mine, ai milă de mine” era strigătul fiecărui suflet.

Pentru cine îi cunoştea, era o scenă minunată să-i vezi pe indienii care până ieri, alaltăieri erau beţivani, idolatri şi dansau, acum stăteau prosternaţi strigând către Dumnezeu. Era o adevărată minune. Cu atâta putere lucra Duhul Sfânt între ei.

Pe data de 10 august s-a dus între indieni şi a început să vorbească celor proaspăt convertiţi, dar s-au adunat mulţi şi toţi erau doritori să audă ce le spunea. A fost o bună atmosferă spirituală. Văzând atenţia lor, a început să le vorbească din Evanghelia după Luca 19:10 “Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut”. A insistat să-i facă să înţeleagă mila şi purtarea de grijă a lui Hristos. Mesajul i-a trezit şi pe aceştia. Toţi au devenit convinşi de păcatele lor şi au început să plângă căci se gândeau cum ar putea ei, nişte mari păcătoşi să se apropie de un aşa bun Mântuitor. Cei ce cu o zi înainte au avut o slabă convingere, acum se aflau sub un puternic simţ al vinovăţiei şi strigau către Dumnezeu să se îndure de ei. Acum se observa bine starea de pace la cei ce au primit mântuirea şi starea de zbucium la cei nemântuiţi.

Trezirile s-au ţinut în lanţ. El avea întruniri, uneori zilnic şi predica de la ora 11 până seara la ora 7, doar cu mici pauze. Au urmat apoi o serie de botezuri. Până la 4 noiembrie 1745 a botezat 47 persoane. Aceste eforturi, lipsa de hrană potrivită, precum şi faptul că de multe ori în călătoriile sale misionare de la un trib la altul dormea pe pământul rece, toate acestea au dus la înrăutăţirea tuberculozei de care suferea. Din zi în zi a devenit tot mai slab. Tuşea era constantă şi avea mari dureri în piept. Duminică 2 noiembrie 1746 nu a mai putut să predice. Atunci pe lângă durerile fizice, au intervenit durerile spirituale pentru credincioşii indieni. Nici unul din ei nu ştia să citească Evanghelia. În jurnalul său pe aceea dată, el spune că aceasta l-a îndurerat mult mai mult decât durerile cauzate de boală.

Fiind incapabil de a-şi mai îndeplini lucrarea, el se hotărî să plece în New England la prieteni. Luni 3 noiembrie, el merse de la familie la familie să-şi i-a rămas bun. Părea că a primit puteri deosebite pentru aceasta şi a simţit o mare libertate în duhul său. Indienii însă, toţi aveau ochii scăldaţi în lacrimi. Spre seară a plecat călare şi a mers vreo patru km până la o locuinţă unde a trăit vara trecută. Acolo a dormit noaptea. A doua zi a călătorit până la Woodbridge, iar a treia zi a ajuns la Elisabeth Town. Se gândea doar să petreacă noaptea, dar după o oră i s-a făcut rău şi a fost doborât la pat. După două săptămâni a început să umble pe lângă casă şi abia la 21 decembrie a putut să meargă încet la serviciul de închinăciune. Toată iarna i-a fost foarte rău. În primăvara anului 1747 fratele său Ioan a mers ca misionar la indieni în locul său. Luni 20 aprilie a împlinit 29 ani. Marţi 21 aprilie 1747 simţindu-se ceva mai bine a plecat spre New England şi a ajuns la prietenii săi în East Haddam abia la începutul lunii mai. Pe data de 28 mai a ajuns la Northampton, la casa predicatorului Jonathan Edwards, deoarece era logodit cu Jerusha, fiica de 17 ani a acestuia. Părea refăcut şi a fost în stare să călărească 40 km pe zi. Acolo a intrat sub tratamentul unui medic, dar boala era mult prea avansată ca să se mai poată reface. Jerusha l-a îngrijit în boala lui timp de 19 săptămâni.

Marţi 9 iunie a plecat la Boston unde a stat până către sfârşitul lui iulie când s-a reîntors la Jonathan Edwards. Joi 17 septembrie a fost ultima zi când a mai ieşit din camera sa. De aici înainte a fost doborât cu totul la pat. Unele simptome arătau că moartea se apropie. În aceea seară, el a zis: “O, momentul glorios se apropie! Am dorit să-L servesc pe Dumnezeu în chip desăvârşit. Acum Dumnezeu va gratifica această dorinţă. Cerul meu e să plac lui Dumnezeu şi să-L glorific, să-I dau totul, să fiu pe deplin devotat slavei Sale. Acesta e cerul pe care îl doresc, aceasta e religia mea, aceasta e fericirea mea şi aceasta a fost mereu de când am adevărata religie. Şi toţi care au această religie mă vor întâlni în ceruri.

“Eu nu merg în cer ca să fiu avansat, ci să dau onoare lui Dumnezeu. N-are importanţă unde voi fi aşezat în cer, dacă voi avea un scaun înalt sau jos, ci totul este să-L iubesc, să-I fiu plăcut şi să-L glorific pe Dumnezeu.

Dacă aş fi avut o mie de suflete, toate le-aş fi dat lui Dumnezeu, dar nu mai am nimic să-I dau căci totul e gata. E o mare mângâiere pentru mine să mă gândesc că am făcut ceva pentru Dumnezeu în lumea aceasta. E ceva puţin, dar totuşi am făcut ceva şi îmi pare rău că nu am făcut mai mult pentru El”.

Într-o zi pe când Jerusha plângea văzându-l pe Brainerd cum se stinge, tatăl ei Jonathan Edwards, distins predicator, a zis: “Mulţumesc lui Dumnezeu că în providenţa Sa a făcut ca el să moară în casa mea, ca eu să pot auzi rugăciunile sale, să văd consacrarea sa şi să pot fi inspirat de exemplul său”.

Vineri 25 septembrie 1747 a făcut ultima notiţă în jurnalul său. El a scris: “Astăzi a fost ceva mai mult decât o zi a tăcerii. Oricum, am fost în stare să scriu puţin. Sufletul meu s-a înviorat gândindu-mă la lucrurile de odinioară, la dorinţa de a-L glorifica pe Dumnezeu, la plăcerea de a trăi pentru El. O, Dumnezeul meu, vreau să vin mai de grabă la Tine! Grăbeşte, Doamne, ziua aceea, dacă e voia Ta. O, vino, Doamne Isuse, vino curând”.

Acestea au fost ultimele cuvinte scrise de mâna sa. Se părea că se sfârşeşte în aceea noapte, i-a fost foarte rău, dar a mai avut de suferit până vineri dimineaţă 9 octombrie 1747 ora şase când a plecat acasă la Domnul.

David Brainerd a trăit o viaţă scurtă. La moarte nu avea nici 30 ani, iar ca misionar a lucrat doar trei ani şi jumătate, totuşi a făcut mai mult decât alţii în 70 ani. El a fost o forţă în lucrarea sfântă. Părtăşia sa cu Domnul şi devotamentul său în câştigarea altora pentru Mântuitorul continuă să inspire pe mulţi. Dacă el cu o sănătate atât de şubredă a putut fi folosit de Duhul Sfânt, desigur că El te poate folosi şi pe tine. Dar tu trebuie să răspunzi chemării dumnezeieşti.

CAPITOLUL 13
JOHN WESLEY

 Oamenii mari în cele spirituale şi lucrările lor, cu atât sclipesc mai mult cu cât cunoaştem starea rea, decăderea celor din timpul lor, precum şi împrejurările critice prin care au trecut.

Niciodată religia nu ajunsese la o aşa decădere în Anglia ca în decursul primei jumătăţi a veacului al optsprezecelea. În biserica oficială, obiceiurile şi morala clerului erau îngrozitoare. Raţionalismul pătrunsese în teologie. Demnitatea în biserică era acordată celor ce se dovedeau mai supuşi faţă de cei de la conducere, indiferent că erau beţivi sau desfrânaţi.

Ca să nu dau loc la bănuiala că tabloul acesta a fost pictat prea negru de o mână duşmănoasă, las pe un cleric să vorbească. Episcopul Kyle spune: “Da la anul 1700 până cam pe vremea revoluţiei franceze, Anglia părea golită de tot bunul… În locurile de sus era întuneric şi întuneric era şi în locurile de jos, întuneric în tribunal, în cazarmă, în parlament şi în judecătorie, întuneric la ţară şi întuneric şi la oraş, întuneric între cei bogaţi şi întuneric între cei săraci, un întuneric gros, des, religios şi moral, un întuneric care se putea pipăi”.

Dar tocmai pentru această împrejurare critică s-a născut la Epworth în 17 iunie 1703 John Wesley şi apoi a fost pregătit prin o lungă şi deosebită experienţă ca să lupte cu forţele întunericului. El a fost al cincisprezecelea, dintre nouăsprezece copii ai familiei. Tatăl său, bunicul său şi străbunicul său au fost preoţi anglicani. La vârsta de 6 ani, casa lor a luat foc în noaptea de 7 februarie 1709. Susana şi Samuel Wesley şi-au scos copiii afară din casa în flăcări. Dar când i-au numărat, au constatat că John a rămas înlăuntru. Tatăl a încercat să meargă după el, dar flăcările erau prea mari şi căldura prea puternică. Copilul a apărut însă la o fereastră de sus. Un vecin strigă altuia: “Urcă-te pe umerii mei”, astfel cu o scară vie formată din trei oameni, au putut ajunge la geamul lui şi să-l salveze, tocmai înainte de a cădea tavanul. Mai târziu, nu odată, în predici, el a mărturisit că a fost scos din foc.

Susana Wesley, mama eroină, era fiica lui Dr. Anesley. Ea a fost o femeie foarte evlavioasă şi bine educată. De la vârsta de 5 ani, copiii începeau să înveţe. Era foarte grijulie în educaţia copiilor şi menţinea o disciplină de fier în familie.

Fiecare copil ştia ce are de făcut şi cum să-şi ţină în ordine cărţile, hainele şi celelalte lucruri. Timpul zilei era bine împărţit, 3 ore dimineaţa şi 3 ore după masa pentru lecţii. Ea îi învăţa cititul, apoi limba latină, greacă, ebraică, franceză, matematică şi istorie. Culcarea era la oră anumită şi la fel deşteptarea. Punctualitatea avea mare importanţă. Se pare că această disciplină a devenit trăsătură de caracter în viaţa lui John Wesley şi i-a fost de mult folos.

El a fost educat la Oxford ca un credincios înflăcărat în principiile înalte ale bisericii. Era plin de neprihănire personală. În şcoală se hotărî să lupte pentru trezirea sufletelor la o adevărată viaţă creştinească. La vârsta de 21 de ani, terminând facultatea, a fost ordinat ca diacon în biserica Anglicană. La 23 de ani a fost hirotonisit ca preot. După aceasta a petrecut doi ani şi jumătate ca ajutor al tatălui său la parohie. În anul 1729 s-a reîntors la Oxford. Atunci s-a unit cu “Clubul Sfânt” organizat de fratele său Charles cu un an înainte şi numaidecât a fost făcut liderul clubului. “Clubul Sfânt” era o mică societate a tinerilor iubitori de Dumnezeu. Aici se întruneau pentru citirea Noului Testament în greacă, pentru împărtăşirea de experienţe şi pentru cercetarea inimii. Membrii acestui club depuneau eforturi pentru ridicarea morală şi religioasă a studenţilor, pentru ajutorarea săracilor, suferinzilor şi a prizonierilor, precum şi pentru instruirea literară şi religioasă a copiilor săraci. El a fost inspirat de cărţile: “Urmarea lui Hristos” a lui Toma de Kampis, “Traiul sfânt” şi “Moartea sfântă” a lui Jeremy Taylor, “Desăvârşirea creştină” şi “Chemarea serioasă” a lui Wiliam Law.

El nici nu se putea gândi că acţiunea lor modestă pentru trezirea păcătoşilor, trezire pe care nici el nu o avea, îi va purta prin experienţe binecuvântate şi va face din el instrumentul care, folosit de puterea divină, va provoca o trezire religioasă de mare amploare.

După ce şi-a terminat pregătirea, John Wesley împreună cu fratele său Carol Wesley, a fost trimis de biserica Anglicană ca misionar în Georgia, Statele Unite.

La începutul anului 1736 erau în drum spre America. Pe aceeaşi corabie se afla şi o grupă de emigranţi moravieni. În timpul unei groaznice furtuni, pericolul unui naufragiu părea iminent. John Wesley scrie următoarele în jurnalul său:

“La ora şapte am mers la germani. Cu mult înainte, eu am observat marea seriozitate a credinţei lor. Despre umilinţa lor au dat o dovadă continuă, prin îndeplinirea anumitor servicii josnice pentru alţi pasageri, pe care nici unul dintre englezi nu le-ar fi făcut, servicii pe care le făceau cu bucurie şi nu voiau să primească nici o plată, ci spuneau că: “Prinde bine mândriei lor” şi “Scumpul lor Mântuitor a făcut mult mai mult pentru ei”. Şi fiecare zi le oferea ocazia să-şi arate blândeţea, fără ca vreo batjocură sau altceva să-i poată schimba. Dacă erau îmbrânciţi, loviţi sau trântiţi jos, ei se ridicau iarăşi liniştiţi şi îşi vedeau de drum; nici cea mai mică jeluire nu se auzea din gura lor. Acum era o ocazie de a căuta să văd dacă sunt scăpaţi de duhul fricii tot aşa cum erau scăpaţi de duhul mândriei şi al răzbunării. În timp ce cântau un psalm cu care au început serviciul, valurile puternice se repeziră şi rupseră în bucăţi principala pânză şi învăluiră corabia, încât apa curgea înăuntru printre scândurile de la punte, de parcă am fi fost înghiţiţi de adânc. Ţipete de groază se auziră printre englezi. Germanii cântau liniştit mai departe. După aceea am întrebat pe unul din ei: “Nu v-a fost frică?” – “Slavă Domnului, nu” – răspunse el. Şi am întrebat: “Dar nici femeile şi nici copiii nu s-au speriat?” El îmi răspunse blând: “Nu, căci femeile şi copiii noştri nu se tem de moarte”.

După ce a ajuns în Georgia, Wesley l-a căutat pe A. G. Spangenberg, păstorul moravilor, spre a-i cere un sfat spiritual cu privire la conduita sa. În jurnalul său, la data de 7 februarie 1736 a scris următoarele: “Dr. Oglethorpe s-a reîntors de la Savanah cu Mr. Spangenberg, unul din păstorii germanilor. Curând mi-am dat seama ce duh are şi, cerându-i sfatul, el mi-a zis: “Fratele meu, întâi trebuie să-ţi pun una sau două întrebări: Ai tu mărturia lăuntrică? Duhul lui Dumnezeu mărturiseşte împreună cu duhul tău că eşti copil al lui Dumnezeu?” Am fost surprins şi nu ştiam ce să răspund. El a observat şi m-a întrebat: “Cunoşti dumneata pe Hristos?” Stătui puţin şi apoi răspunsei: “Eu ştiu că El este Mântuitorul lumii”. – “Adevărat, – răspunse el – dar ştii dumneata că El te-a mântuit?” – “Sper că pentru aceea a murit, ca să mă mântuie”. El adăugă: “Dumneata te cunoşti pe dumneata însuţi?” La aceasta îi răspunsei “Da”, însă mă tem că a fost o vorbă goală. Apoi el luă parte la un serviciu de închinăciune al fraţilor moravieni, serviciu care lăsă o adâncă impresie asupra lui. El mărturiseşte contrastul izbitor dintre serviciul lor divin şi formalismul sec al bisericii anglicane, spunând: “Simplitatea mare precum şi solemnitatea întregului serviciu m-au făcut să uit perioada celor 1700 de ani şi m-au transportat cu spiritul într-una din acele adunări unde nu era formalism şi stat, ci în care conducea apostolul Pavel, făcătorul de corturi, sau Petru, pescarul, sub călăuza Duhului şi a puterii”.

Experienţa lui Wesley cu fraţii moravieni pe bordul corăbiei, precum şi probarea inimii sale de către Spangenberg cu privire la naşterea din nou şi siguranţa mântuirii, au făcut o impresie neuitată asupra întregii sale vieţi şi în mod permanent a influenţat nu numai învăţătura sa, ci şi comportarea sa în timpurile de încercare şi persecuţii. Întorcându-se în Anglia după doi ani, Wesley scria în jurnalul său:

“Am mers în America să convertesc pe indieni, dar oh! cine mă va converti pe mine? Cine va fi acela care mă va scăpa de această inimă rea şi necredincioasă? Eu am o religie de vreme bună. Eu pot vorbi bine şi cred câtă vreme nu e nici un pericol, dar să nu mi se arate moartea în faţă, căci îndată duhul meu se tulbură. Eu nu pot să spun: “Moartea îmi este un câştig!”

În Marea Britanie, John şi Carol Wesley s-au împrietenit cu “fraţii moravieni”. Peter Boehler, mai târziu conducător de seamă în Biserica Moraviană, a fost binecuvântat în mod deosebit în eforturile sale de a-l conduce pe John Wesley la deplina lumină a Evangheliei. La data de 4 martie 1738, Wesley a scris în jurnalul său:

“Mi-am găsit fratele la Oxford, abia scăpat de pleurezie, stând de vorbă cu Peter Boehler prin care (în mâna marelui Dumnezeu) am fost convins în mod clar duminică, 5, de necredinţa, de lipsa de acea credinţă, singura prin care putem fi mântuiţi. Imediat mi-a venit gândul “Părăseşte predicarea. Cum poţi predica altora, când tu însuţi nu ai credinţa?” Am întrebat pe Boehler dacă e bine sau nu să mă las de predicat. El îmi răspunse: “Nicidecum!” L-am întrebat “Dar ce pot să predic?” El spuse: “Predică credinţa până ce o vei avea, apoi vei predica credinţa fiindcă o vei avea“. După aceea, luni 6 am început predicarea acestei noi doctrine, deşi sufletul meu căuta să se reţină de la lucru. Prima persoană căruia i-am oferit mântuirea numai prin credinţă a fost un prizonier condamnat la moarte”.

Nu peste mult timp, el însuşi a fost condus la deplina siguranţă a mântuirii. Mărturia sa în această privinţă este conclusivă. În jurnalul său citim:

“Miercuri 3 mai 1738. Fratele meu a avut o lungă conversaţie cu Peter Boehler. Şi Dumnezeu a găsit cu cale să-i deschidă ochii, aşa că a văzut clar natura adevăratei credinţe vii, singura prin care “suntem mântuiţi prin har”.

“Miercuri 24 mai. Seara am mers fără voie la o societate în str. Aldersgate, unde cineva citea prefaţa scrisă de Luther la epistola către Romani. Cam pe la 9 fără un sfert, în timp ce descria schimbarea ce o face Dumnezeu prin credinţa în Hristos, deodată îmi simţii inima cumva încălzită. Am simţit că m-am încrezut în Hristos, numai în Hristos pentru mântuire, şi o asigurare mi-a fost dată că El a luat fărădelegile mele şi că m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii”.

Dr. F.B. Meyer spune următoarele despre pocăinţa lui Wesley: “Aceia din voi care vizitaţi Londra, pot foarte bine să coboare de la Holborn la Fleet Street printr-o străduţă cunoscută sub numele de Fetter Lane, iar pe partea stângă puteţi vedea o uşă simplă având deasupra ei cuvintele “Capela Moraviană”. Ori de câte ori trec pe acolo, mă opresc pentru un moment şi îmi ridic pălăria. Ce s-a întâmplat acolo? Wesley, după cum ştiţi, a mers în America la Savanah, dar n-a făcut nimic deosebit, căci el încă nu cunoştea puterea dinamică de care am vorbit. El era un om de rând. S-a întors la Londra şi a întâlnit pe un om foarte remarcabil, Peter Boehler. Acesta era în legătură cu contele Zinzendorf. Moravienii sunt urmaşii lui Jan Hus după cum ştiţi, şi ei trăiesc în puterea Duhului Sfânt”.

“Când a venit din nou în strada Aldersgate, el a întâlnit aici vreo 40 sau 50 de persoane şi s-au înţeles să se întâlnească iarăşi după masă la orele 5, în Capela din str. Fetter Lane, ceea ce au şi făcut. Wesley, fratele său, Whitefield şi alţii ale căror nume sunt scrise în cartea vieţii, au fost acolo. O vreme au stat tăcuţi, cercetându-şi fiecare inima. Apoi au aşteptat pe Dumnezeu, şi în părtăşia acelei ore, ei au devenit conştienţi de mişcarea Duhului lui Dumnezeu. Au căzut apoi cu feţele la pământ, spune Wesley în jurnalul său şi au stat aşa biruiţi de recunoştinţă, apoi s-au ridicat şi au cântat un imn de slavă”.

Căutând să arate importanţa pocăinţei lui Wesley la 24 mai 1738 în ora de rugăciune a fraţilor moravieni, Lecky în lucrarea sa “Istoria Moraviei” spune: “Ce s-a întâmplat în aceea camera a fost de mai mare importanţă pentru Anglia decât toate biruinţele lui Pitt pe uscat şi pe mare”.

Jurnalul său continuă.

“Vineri 26 mai. Sufletul meu a continuat să aibă pace, cu toate că aveam o tristeţe din pricina numeroaselor ispite. Am întrebat pe Fr. Telchig, un moravian, ce să fac. El îmi răspunse: Nu trebuie să te lupţi cu ele cum făceai mai înainte, ci în momentul în care apar, să fugi de ele şi să-ţi cauţi adăpost în rănile Domnului Isus”.

Convertirea lui John şi Carol Wesley marchează o epocă în istoria protestanismului. Dr. W.H. Fitchett, unul din cei mai buni biografi ai lui Wesley, rezumă astfel: “În fond sunt trei lucruri în adevăratul alfabet al creştinismului, lucruri pe care nici instruirea din casa evlavioasă a părinţilor, nici marea universitate, nici vechea biserică şi nici cărţile renumite nu l-au învăţat pe Wesley. Acestea sunt: că mântuirea e numai prin ispăşirea făcută de Domnul Isus şi nu prin faptele noastre proprii, că singura ei condiţie e credinţa şi că ea este adeverită cunoştinţei spirituale de Duhul Sfânt.

Aceste lucruri au fost pentru Wesley adevărate descoperiri”.

Câteva extrase dintr-o scrisoare a lui Peter Boehler către contele Zinzendorf aruncă o lumină deosebită asupra pocăinţei sale. El scria:

“La data de 28 februarie 1738, am călătorit cu fraţii John şi Carol Wesley de la Londra la Oxford. Cel mai mare, John, e un om prietenos. El ştie că încă nu-l cunoaşte în mod real pe Mântuitorul, dar vrea să fie îndrumat. Ne iubeşte sincer. Fratele său, cu care aţi vorbit adeseori când aţi fost la Londra, este foarte tulburat în gândurile sale şi nu ştie cum să înceapă să înveţe să-L cunoască pe Mântuitorul. L-am auzit pe John Wesley predicând. N-am putut înţelege totul, dar nu a fost ceea ce doream să aud. După aceea am luat patru fraţi cu mine, printre care şi pe Wolf să-l vadă şi să-i spună experienţa lor şi să-i arate cum Salvatorul primeşte bucuros şi imediat pe cei păcătoşi. Unul câte unul au început să-i istorisească lui Wesley experienţa lor. Wolf, în special, un nou convertit a vorbit cu multă simţire şi cu mare putere despre harul pe care el l-a primit. Wesley şi cu ceilalţi care erau cu el au ascultat înmărmuriţi. L-am întrebat apoi pe Wesley ce a învăţat din aceste experienţe? El mi-a răspuns că patru exemple au fost prea puţin şi că nu-l pot convinge. I-am spus că îi pot aduce mai mult de opt cazuri de acest fel în Londra. După puţin timp el se sculă şi zise: “Să cântăm cântarea 456: Sufletul meu înaintea Ta stă proşternut”. În timp ce cântam mereu îşi ştergea ochii plini de lacrimi, şi imediat după aceea m-a chemat în dormitorul său şi mi-a mărturisit că acum e convins de adevărul a ceea ce i-am spus despre credinţă şi că mai mult nu mai vrea să discute, dar că el nu a ajuns să aibă acest har. Cum să-şi însuşească el o aşa credinţă? El nu a păcătuit aşa de mult ca alţii. I-am spus că a nu crede în Mântuitorul e un păcat destul de mare şi l-am încredinţat să-L caute pe Hristos până ce Îl va găsi. Am fost foarte mişcat rugându-mă cu el şi am cerut Răscumpărătorului să aibă milă de acest păcătos. După rugăciune, Wesley a spus că, după ce va primi darul credinţei mântuitoare, nu va mai predica nici un alt subiect decât despre acesta”.

Am mai avut apoi a altă convorbire prietenească cu Wesley. El m-a informat despre opoziţia pe care a întâmpinat-o din partea câtorva preoţi drept credincioşi, cărora el le-a făcut cunoscut convingerile sale, că încă nu are adevărata credinţă mântuitoare. El m-a întrebat ce ar trebui să facă? E nevoie să spună poporului căruia i-a predicat, starea sa? I-am spus că nu îi pot da o regulă în privinţa aceasta, dar că trebuie să urmeze cu hotărâre pe Mântuitorul. I-am cerut fierbinte să nu privească după harul Mântuitorului ca după ceva depărtat, în viitor, ci să creadă că e prezent, aproape de el, că inima lui Isus e deschisă şi dragostea Lui pentru el e foarte mare. Pot afirma că e un sărman păcătos cu inima zdrobită, flămând după o neprihănire mai bună decât aceea pe care a avut-o, după neprihănirea lui Isus Hristos. Seara a predicat din 1 Corinteni 1:23-24: “Noi predicăm pe Hristos cel răstignit”. Avea mai mult de 4000 de ascultători şi a vorbit în aşa fel că toţi au rămas miraţi. Niciodată înainte n-au auzit aşa doctrine de la buzele lui. Primele lui cuvinte au fost: “Vă mărturisesc sincer nevrednicia mea de a vă predica pe Hristos cel răstignit”. Toţi bieţii păcătoşi au putut aprecia aceasta, toţi cei ce îşi simţeau mizeria lor proprie. Mulţi au fost treziţi prin această predică!”

Toată viaţa apoi a vestit mesajul crucii, a mântuirii prin credinţa. La vârsta de 86 de ani a vorbit în faţa unei mulţimi de 25.000 persoane. Adeseori repeta: “Sunt cel mai mare dintre păcătoşi, dar Isus a murit pentru mine!”

Wesley nu se putea gândi că s-ar putea petrece pocăinţa oamenilor în afară de zidurile bisericii. A fost o mare biruinţă când Wesley s-a ridicat şi a predicat pe mormântul tatălui său, fiindcă preotul parohiei nu i-a dat voie să intre în aşa numitul locaş sfânt. Atunci Wesley a scris: “Sunt bine încredinţat că am făcut mai mult bine în cele trei zile cât am predicat pe mormântul tatălui meu, decât în cei trei ani cât am predicat pe amvonul lui. “Whitefield, prietenul său, a început o serie de evanghelizări în aer liber la Bristol, pentru cărbunari. Aproape 20.000 mineri au acceptat mesajul salvării şi au devenit credincioşi. Numaidecât a scris lui Wesley, rugându-l să vină urgent să-l ajute în marea lucrare. O vreme, Wesley a ezitat, dar în cele din urmă a plecat. În timp ce stătea alăturea de Whitefield, era uimit de ceea ce vedea. A fost şocat privind convertirea oamenilor în afară de biserică. În ziua a doua a consimţit să predice şi el în aer liber, în faţa a 3000 de suflete. Deschizând Biblia la întâmplare, a zărit cuvintele: “Duhul Domnului este peste mine fiindcă m-a uns să… predic săracilor Evanghelia”. A predicat cu atâta putere din acest text, încât sute de suflete au fost convertite. Atunci a învăţat că pentru a mântui sufletele de la pierzare nu e nevoie numaidecât de clădirile bisericilor. Din aceea clipă, lui Wesley i s-a deschis o nouă cale. Aproape de Londra, la Blackheat, s-au adunat vreo 14.000 să-i asculte predica. În duminica următoare s-au adunat 7000 la Noorfields, iar seara vreo 15.000.

Ca un foc, aşa s-a întins de la un capăt la altul al Angliei o mare trezire spirituală. John Wesley, cu fratele său Carol şi cu Whitefield pe oriunde ajungeau, ca vulpile lui Samson, aprindeau totul. O imensă turnătorie a fost preschimbată în casa de rugăciune cu o capacitate de o mie de locuri şi nu mult după asta el şi-a mutat aici locuinţa şi cartierul său general.

Într-o zi, Wesley a plecat la Newcastle. După ce a ajuns aici, a constatat decăderea mare a locuitorilor. După câtva timp, un mare număr de mineri au fost convertiţi la predicile lui. Apoi a stăruit de ei să se hotărască să zidească un locaş de închinăciune care se ridica la 700 de lire şi el avea numai 26 şilingi în mină. Şi cum convertiţii lui erau toţi săraci, poporul râdea de gândurile năstruşnice ale predicatorului.

“Niciodată n-o să vedeţi pus acoperişul pe această clădire” – zise un batjocoritor.

“Eu sunt de altă părere, spuse Wesley. Nu-i nici un motiv de îndoială căci, după cum ea a început pentru Numele lui Dumnezeu, El va purta de grijă de ceea ce este necesar pentru terminarea ei”.

“Mare este credinţa ta”, spuse un quaker care era prezent la punerea pietrei de temelie şi, după ce se duse acasă, îi trimise predicatorului suma de 100 de lire. Peste 3 luni Wesley a predicat în această casă de rugăciune, care nu numai că fusese acoperită, dar şi terminată pentru închinăciune. Şi erau atât de plini de râvnă minerii pentru a-l asculta pe Wesley, încât la amiază, când se termina serviciul, nici nu se duceau, ci se culcau acolo pe bănci până la serviciul de seară, ca apoi noaptea să poată coborî iarăşi în mină.

În lucrarea sa a avut şi multe de înfruntat, dar în toate Dumnezeu i-a dat biruinţă, în timp ce predica la Cole-Orton Moor, moşierul locului care avea mare influenţă asupra minerilor, a dat la câţiva băuturi tari şi, după ce i-a îmbătat, i-a trimis să conturbe şi să împrăştie adunarea lui Wesley. I-a înarmat cu ciomege şi i-a pus sub comanda unui bătăuş numit John Massey. Cu ciomegele ascunse pe sub haine, oamenii aceştia şi-au însoţit şeful la adunare şi aşteptau ca el să dea semnalul şi să înceapă atacul împotriva predicatorul. Dar, în timp ce ascultau predicarea Evangheliei, Duhul lui Dumnezeu a lucrat asupra şefului bandei şi l-a convertit. În cele din urmă bătăuşii au devenit nerăbdători şi unul din ei a strigat şefului: “Ioane pentru ce nu dai comanda?” Spre uimirea minierilor, Massey îi răspunse: “Dacă cineva îndrăzneşte să se atingă de predicator, atunci mă voi socoti cu el mâine la gura minei”. După aceasta minerii n-au mai îndrăznit să tulbure serviciul, iar drept rezultat al acestei întruniri a fost că şeful bătăuşilor s-a pocăit şi a devenit mare predicator.

Altădată, la Falmouth, răzvrătiţii au atacat casa unde era găzduit Wesley, au spart uşa de afară şi mai aveau una simplă dinăuntru. În timp ce dădeau asaltul asupra acesteia, o fetiţă a început să ţipe: “Vai, ce să facem?” – „Să ne rugăm” spuse Wesley. “Nu e mai bine oare să vă ascundeţi?” – “Nu, pentru mine e mai bine să stau unde sunt”. Doar câteva clipe şi uşa trosni prăbuşindu-se. Wesley păşi în faţa lor şi spuse: Aici sunt. Care din voi are ceva, să-mi spună. Căruia din voi i-am făcut vreun rău? Ţie? Sau ţie? Şi zicând acestea, el ieşi încet pe uşa sfărâmată în stradă şi început să strige: “Vecini, cetăţeni doriţi să mă auziţi vorbind?” – “Da, da! strigă mulţimea. În câteva momente mulţimea gălăgioasă se linişti şi el se folosi şi de această ocazie să predice Evanghelia.

Procedeul clericilor de a-l osândi de la amvon, asmuţi puterile întunericului, ale ignoranţei şi ale fărădelegii. Numai datorită unei minuni dumnezeieşti, Wesley scăpă în diferite rânduri de la moarte. Când se revărsa furia gloatei asupra lui şi când se părea că nu mai există nici un mijloc de scăpare, îngerul Domnului în chip de făptură omenească îi venea în ajutor, mulţimea se dădea la o parte şi servul lui Hristos pleca în siguranţă de acolo.

O aşa scăpare, Wesley o povesteşte în următoarele cuvinte: “Mulţi încercară să mă doboare pe când coboram o pantă lunecoasă spre oraş, zicându-şi că odată ce voi fi aruncat la pământ, nu mă voi putea ridica niciodată. Dar nu căzui, nici nu am alunecat pe pantă până ce în sfârşit am scăpat cu totul din mâinile lor… Deşi mulţi îşi dădeau osteneala să mă apuce de guler sau de haină spre a mă trânti la pământ, nu reuşiră. Numai unul singur reuşi să mă apuce de o pulpană a jiletcei mele, cu care rămase în mâinile sale, în timp ce cealaltă pulpană care avea un buzunar cu o bancnotă în el, o rupse numai pe jumătate. Un om robust care se afla la spatele meu, încercă în mai multe rânduri să mă lovească cu un ciomag gros de stejar – dacă m-ar fi lovit numai o singură dată în ceafă s-ar fi putut scuti de altă osteneală. Dar de fiecare dată lovitura ricoşa în mod misterios, nici eu nu ştiu cum, căci nu mă puteam mişca nici la dreapta nici la stânga. Un altul se năpusti din îmbulzeală, ridică braţul să mă lovească, dar deodată îl lăsă să cadă jos şi, netezându-mi capul cu mâna zise: “Ce păr moale are!” Cei dintâi oameni ale căror inimă fusese schimbată, erau bandiţi oraşului, conducătorii mitocănimei dintre care unul fusese boxer de profesiune în grădinile pentru luptele cu urşii…”.

“Cu ce gingaşă solicitudine ne pregăteşte Domnul pe nesimţite pentru îndeplinirea voinţei Sale! Acum doi ani o bucată de cărămidă mă atinsese în treacăt între ochi. Luna trecută am primit o lovitură şi astă seară două, una înainte de a veni în oraş şi alta după ce am ieşit, dar amândouă fură ca nimic, căci deşi un om mă lovi greu în piept, iar altul mă lovi cu furie peste gură, aşa încât sângele începu să curgă, totuşi aceste două lovituri nu mi-au pricinuit mai mare rău decât dacă aş fi fost atins cu un pai”.

“Eu am crezut în Hristos şi numai în Hristos pentru mântuire şi am primit asigurarea că El îmi luase păcatele mele, chiar pe ale mele şi m-a mântuit de legea păcatului şi a morţii”. Acestea sunt cuvintele prin care îşi mărturisea experienţa mântuirii sale.

Nu mult după aceasta întreaga Anglie a fost zguduită prin predicarea naşterii din nou şi îndreptăţirea imediată prin credinţă. Cu aceasta începuse o a doua Reformă. La început nu se gândi să se despartă de biserica anglicană, ci să lucreze în ea, dar fiind alungat de la amvoanele bisericii oficiale, Wesley a început să predice pe câmpuri. Împreună cu George Whitefield, un coleg de la Oxford şi membru de asemenea al acelui mic club religios întemeiat când erau la studii. Membrii acestui club fuseseră porecliţi “metodişti”. De aici apoi numele s-a extins asupra tuturor celor treziţi de el sau de ai lui. Wesley era bun organizator, conducător şi predicator. Când predica el, zeci de mii de suflete se adunau la ascultarea Evangheliei. Prin predicile lui aspre contra păcatului, nu odată a aţâţat mânia unor oameni de nimic care se năpusteau asupra lui. Astfel, fie din partea acestora, fie din partea acelora care îl duşmăneau de moarte, John Wesley a fost mai de multe ori bătut. Dar lucrarea a luat mari proporţii. Ajutat fiind de George Whitefield şi de alţii, bisericile metodiste s-au întins în toată ţara, iar la moartea lui John Wesley numărau cam 100.000 de membri.

Dar numărul acesta, cu toate că a fost destul de frumos, nu a fost decât cel mai slab rezultat al trezirii făcute de Dumnezeu prin Wesley, căci cine oare poate spune până unde va merge un val ridicat în mijlocul oceanului. Tot aşa, cine ar putea înşira rezultatele directe şi indirecte ale vieţii lui? Influenţa vieţii lui a fost ca nişte brazde adânci trase pe caracterul întregii naţiuni. Un mare val de zel religios a mişcat poporul. Până şi biserica anglicană a fost binecuvântată prin el, cu toate că îl ura. Clerul s-a trezit din somnul său adânc şi faţa bisericii a fost schimbată. Scepticismul a fost înghiţit de val. O grupă evanghelică se ridică în biserica anglicană şi avuse conducerea mai bine de 50 de ani.

Un mare entuziasm moral cuprinse întreaga naţiune. Multe rele fură înlăturate. Instituţii noi începură să ia fiinţă. Din gurile predicatorilor începură să pornească tunete împotriva comerţului cu sclavi. Lupte pentru eliberarea sclavilor din Indii, care erau consideraţi ca suflete scumpe pentru care a murit Hristos, fu pornită de vestitorii Evangheliei. Aceste lupte ajunseră la bun sfârşit în anul 1833, câştigând decretarea libertăţii pentru sclavi, precum şi trimiterea de misionari în India.

John Wesley era un om al rugăciunii şi un sârguincios cercetător al Bibliei. În ultimii 40 de ani ai vieţii sale se scula la ora 4 dimineaţa şi întrebuinţa un ceas sau chiar două în studiul Bibliei şi în rugăciune.

El a murit la 2 martie 1791, în Londra, în vârstă de 83 de ani. Timp de 53 de ani el a călătorit pe cal peste 350.000 km şi a predicat peste 40.000 de predici. El a scris 233 cărţi. Azi scrierile lui sunt cuprinse în 32 de volume. Una mai de seamă e: “O examinare a înţelepciunii lui Dumnezeu în creaţiune”.

CAPITOLUL 14
GEORGE WHITEFIELD

 

 Unul din cei mai vajnici şi înflăcăraţi vestitori ai Evangheliei din secolul al XVIII-lea a fost George Whitefield. El s-a născut la 27 decembrie 1714 şi era fiul unui hangiu din Glouchester, Anglia. El era al şaptelea copil. Tatăl său a murit când el era doar de doi ani. Opt ani mai târziu mamă-sa s-a recăsătorit. La vârsta de 15 ani a fost luat de la şcoală, ca să poată munci la curăţenia hanului. Fiindcă afacerea a mers prost, la han a rămas fratele mai mare, iar ei s-au mutat la Bristol. De aici merge ca servitor la Colegiul Pembroke, Oxford. Continuă şcoala, apoi facultatea. Încă din prima parte a vieţii de elev, el a dovedit bune calităţi actoriceşti. Îi plăceau piesele teatrale pentru copii şi îşi juca rolul excelent. Din când în când mergea pe la adunarea credincioşilor din localitate şi asculta predica, apoi venea la han şi le expunea celor ce erau acolo predica, imitându-l pe bătrânul Cole. Talentul dramatic înnăscut în el părea că îl va face unul din cei mai mari actori ai Angliei. A primit chiar şi câteva medalii.

Adeseori stătea seara până târziu şi citea Biblia, dar Duhul Sfânt nu săvârşise naşterea din nou. Când s-a dus la Oxford, datorită mediului, a devenit ateu. Prietenii săi l-au târât în păcate. Dar aceasta a fost o perioadă scurtă. Au urmat stări de frământare şi pocăinţă. A început să postească de două ori pe săptămână, să se împărtăşească în fiecare Duminică, se ruga de mai multe ori pe zi, dar sufletul său nu avea pacea. Adeseori gemea ore întregi pe patul său sau cu faţa la pământ cerând izbăvirea. Se vedea stăpânit de mândrie şi a început să lupte împotriva ei. Purta mănuşi grosolane de lână, o haină peticită şi încălţăminte murdare, dar nici acestea nu i-au adus descătuşarea. Plângea şi sufletul îi era îndurerat.

Prin vremea aceasta, Charles Wesley i-a împrumutat o carte intitulată “Viaţa lui Dumnezeu în sufletul omului”. Aceasta avea să-i dea lumină că lucrurile exterioare, formele, ceremoniile nu pot mântui sufletul omului, că adevărata religie e unirea sufletului cu Dumnezeu, în acest timp se uneşte cu un grup de tineri plini de râvnă numiţi “metodişti”, grup înfiinţat de către Wesley cu vreo trei ani înainte. El era format din 15 persoane şi a fost ca un mic aluat ce dospeşte toată frământătura. În cadrul grupului de metodişti, Whitefield a desfăşurat o activitate frumoasă între bolnavi şi săraci. Aici leagă prietenie cu John Wesley.

Decăderea spirituală din această vreme era mare. Puritanismul era luat în derâdere de lorzi şi damele bogate, care nu se ruşinau să umble beţi pe stradă ziua-n amiaza mare. Jocurile de noroc era ocupaţia nobilimii engleze. Un predicator convertit era rar ca o cometă. Preoţimea îşi petrecea timpul la vânătoare de vulpi şi la banchete. Jafurile şi asalturile pe stradă erau la culme. După ce se însera, londonezii nu mai îndrăzneau să iasă din case decât în grupe şi bine înarmaţi. Iată cum descrie cineva starea spirituală din aceea vreme: “Sub dominaţia Bisericii recunoscută de Stat, Anglia suferise un declin religios care se deosebea foarte puţin de păgânism. O religie a naturii era studiul privilegiat al clerului şi cuprindea şi cea mai mare parte a teologiei lor. Clasele mai înalte îşi băteau joc de pietate şi se lăudau a fi mai pe sus de ceea ce ele numeau fanatism. Clasele de jos zăceau într-o ignoranţă grosolană şi erau dedate la tot felul de vicii, în timp ce biserica nu avea nici curajul, nici credinţa necesară pentru a sprijini cauza ruinată a adevărului”.

La vârsta de 20 ani George Whitefield a fost convertit. El a auzit pe cineva spunând că Isus după ce a strigat “Mi-e sete”, curând I s-au sfârşit toate durerile. El a prins ideea aceasta, s-a dus în camera sa, s-a aruncat pe pat şi a început să strige în rugăciune: “Doamne, mi-e sete! Mi-e sete!” Cu adevărat îi era sete de izbăvire, sete de o altă viaţă şi Dumnezeu a avut milă de el. Până aici, prin posturi lungi, că uneori abia mai urca treptele, prin împărtăşanie, prin binefaceri, muncă intensă în spitale, prin lupte şi înfrânări încercase să câştige mântuirea, dar n-a primit-o, acum şi-a îndreptat privirile spre Hristos Domnul ca un istovit şi însetat şi viaţa i-a devenit schimbată, a primit pacea sufletului şi inima i s-a umplut de bucurie. El zice: “Dar, o, ce bucurie, bucurie negrăită, bucurie copleşitoare şi plină de glorie a umplut sufletul meu când mi-a fost înlăturată povara păcatului şi un simţământ al dragostei iertătoare a lui Dumnezeu, cu o deplină asigurare a credinţei s-a revărsat în sufletul meu sărman”. După această experienţă, pentru totdeauna el a avut clară învăţătura că mântuirea e numai prin credinţă în jertfa Domnului Isus Hristos, nicidecum prin religiozitate şi eforturi personale. Şi căuta să spună tuturor lucrul acesta. La început fraţii Wesley n-au putut pricepe învăţătura cu privire la naşterea din nou. Ei au plecat ca misionari în America şi abia după doi ani când s-au reîntors înapoi, au ajuns şi ei să cunoască mântuirea prin credinţă şi lucrarea de înnoire a vieţii prin Duhul Sfânt. Într-o predică a sa ţinută duminică dimineaţă 13 septembrie 1741, deci la câţiva ani după convertire, căutând să-i trezească pe cei ce se credeau buni, religioşi, striga împotriva religiozităţii fără Hristos, arătând cum oamenii ajung înşelaţi cu sufletul. Ştia aceasta din propria sa viaţă, şi el trecuse pe aici. Dar să-l lăsăm pe el să ne mărturisească: “Pentru voi care sunteţi liniştiţi, trebuie să fiu un fiu al tunetului şi, o, de v-ar trezi Dumnezeu măcar şi prin tunet! Eu ştiu din trista mea experienţă ce înseamnă a fi legănat şi adormit de o pace falsă. Multă vreme am fost legănat, multă vreme mă credeam creştin, în schimb nu ştiam nimic despre Domnul Isus Hristos. Eu am mers mult mai departe decât mulţi alţii. Obişnuiam să postesc de două ori pe săptămână, mă rugam uneori de nouă ori pe zi, mă împărtăşeam în fiecare Duminică şi totuşi eu nu ştiam nimic despre Hristos Isus în inima mea, nu ştiam că trebuie să fiu o făptură nouă, nu ştiam nimic despre o religie lăuntrică în sufletul meu”.

După ce s-a predat cu totul Domnului, viaţa i-a devenit cu totul schimbată. De acum îşi dădea bine seama de deosebirea între starea celui mântuit şi a celui nemântuit. El spunea ascultătorilor săi: “Cei mai mulţi dintre voi dacă şi-ar examina inima, ar trebui să mărturisească adevărul că Dumnezeu niciodată nu le-a grăit “Pace vouă”. Voi sunteţi copii ai diavolului, dacă Hristos nu este în voi, dacă Dumnezeu încă nu v-a grăit pace. Sărmane suflet! În ce stare de blestem te afli! Nu aş vrea să fiu în locul tău nici pentru zece mii de lumi”.

După pocăinţă a căutat să trăiască o viaţă de sfinţenie în toate privinţele. Nu se putea împăca cu acei creştini care trăiau ca şi lumea. El cerea o despărţire totală de orice păcat. Spunea că acum Isus e rănit în casa prietenilor săi. Era îndurerat când se gândea că El sufere mai mult din cauza prietenilor decât din cauza duşmanilor. El consideră acum că cel mai mare blestem pe un popor sau o naţiune este să aibă conducători religioşi, nenăscuţi din nou, orbi, fireşti, reci.

La vârsta de 21 ani, pe data de 20 iunie 1736, a fost ordinat ca diacon de Dr. Benson, episcopul de Glouchester. Episcopul avea ca regulă să nu ordineze pe nimeni înainte de a împlini 23 ani, dar pentru Whitefield, fiindcă au cerut mulţi care l-au ascultat predicând să-l ordineze, el a fost gata să facă aceasta.

După ordinare s-a dus din nou la Oxford să-şi termine studiile. Pentru duminica, primise o invitaţie de la un prieten ca să-l înlocuiască timp de două luni într-o parte cam obscură a Londrei. El a acceptat invitaţia, dar când s-a dus şi l-au văzut aşa tinerel, cei din parohia respectivă au cam strâmbat din nas. După ce l-au auzit însă predicând au fost foarte satisfăcuţi şi mulţimi au venit la biserică încât nu mai aveau locuri. Când a revenit acasă prietenul său, el a trecut la Bristol şi a predicat acolo de câteva ori. Prin predicile sale despre naşterea din nou a stârnit atâta vâlvă în oraş încât şi celelalte grupări religioase, care ieşiseră de la Anglicani şi se numeau Neconformişti, au venit să-l asculte.

În 1736, el şi-a luat licenţa la Oxford. Deja ajunse cunoscut ca bun orator. Poseda un dar de vorbire genial şi peste tot mulţimile alergau să-l asculte. Dar aceasta a tras asupra lui gelozia celorlalţi preoţi.

Din Georgia, U.S.A., fraţii Wesley i-au scris: “Vino şi ajută-ne aici unde secerişul e atât de mare şi lucrători atât de puţini”. Whitefield a consimţit să plece, dar autorităţile i-au spus că se poate îmbarca abia după 12 luni. În timpul acesta predica ici colo. Când a spus Bisericii din Bristol intenţia sa de a merge în Georgia, mulţimi mari după predică, l-au urmat plângând acasă, iar în ziua următoare a trebuit să le vorbească de la ora şapte dimineaţa până la miezul nopţii. În ziua când trebuia să plece cu corabia spre America, au sosit fraţii Wesley din America înfrânţi şi descurajaţi. În grabă John Wesley a scris o notă: “Simt că Dumnezeu nu ar vrea să te duci”. Dar tânărul de 22 ani a ascultat de o altă voce care îi spunea să plece, şi s-a îmbarcat. Drumul până în America pe vremea aceea a durat două luni. În timpul călătoriei, Whitefield a ţinut în fiecare dimineaţă servicii de închinăciune pe puntea corăbiei, într-o zi în mijlocul Atlanticului s-au întâlnit cu alte două corăbii şi au avut un serviciu cu toţi împreună.

În America a stat până în anul următor, 1739, când s-a reîntors în Anglia şi împreună cu fraţii Wesley a început să lucreze cu Evanghelia la trezirea spirituală a Angliei. De fapt, când fusese în America, el a citit un tractat al lui Jonathan Edwards despre treziri şi a zis: “Desigur acesta e lucrul Domnului pentru mine”. Atunci s-a devotat să fie evanghelist.

În anul 1741, după înapoierea din a doua călătorie în America, Whitefield s-a căsătorit cu Elizabeth James. La două săptămâni de la căsătorie, a plecat din nou în lucrare. Deşi a trebuit să stea mult singură, soţia i-a fost foarte credincioasă şi de mare ajutor în lucrarea sa.

La început, şi el ca şi Wesley, plin de înflăcărare, predica de pe amvoanele bisericii oficiale mântuirea prin credinţă. Şi mâna binecuvântată a Domnului era cu el. Mulţimile se adunau cu grămada ca să-l asculte. Numaidecât ceilalţi clerici se ridicară împotriva lor, îi izgoniră din biserică şi nu le mai dădură voie să predice de la amvoanele bisericii oficiale. Doar ici colea mai aveau acces în câte o biserică mai mărginaşă.

Într-o Duminică după amiază, văzând că vreo o mie de oameni nu puteau să intre în clădirea bisericii unde voia să predice, lui Whitefield i-a venit gândul să predice în aer liber. Cei câţiva prieteni cărora le-a împărtăşit gândul acesta nu l-au încurajat de loc, ci socoteau că este un gând nebunesc. Totuşi, el era hotărât să-şi pună planul în aplicare duminica viitoare. Dar cum nădejdile lui au fost înşelate, căci au venit ascultători destul de puţini, el le-a vorbit de la amvon. Acest gând, care devenise o hotărâre şi o dorinţă, a ajuns să fie realizat nu peste mult timp. Punându-i-se piedici de a predica în bisericile din B. pentru orfelinatul lui W., s-a dus să predice minerilor, pentru întâia oară într-o sâmbătă după amiază şi s-a aşezat pe un munte. A vorbit din Matei 5:1-3 la câţi au venit să-l asculte. Erau mai mult de două sute. În jurnalul său el spune numai atât: “Binecuvântat să fie Dumnezeu că s-a rupt gheaţa şi am ieşit la câmp! Unii, poate, mă vor mustra. Dar nu au motiv. Nu mi se dă voie să vorbesc de pe amvoane şi sărmanii mineri pier din lipsă de cunoştinţă”. De acum avea un amvon pe care nimeni nu i-l putea lua şi inima lui se bucură mult de acest mare har. În ziua următoare, în jurnalul lui spune: “Fiindcă toate uşile bisericilor îmi sunt închise acum – şi chiar dacă ar fi deschise nu pot să încapă nici jumătate din cei ce vin să asculte – la trei după amiază m-am dus printre mineri. Dumnezeu ne-a arătat multă bunăvoinţă, dându-ne o zi frumoasă şi s-au adunat aproape două mii de oameni. Am vorbit şi am lămurit textul din Ioan 3:3 timp de aproape un ceas”. După două zile în acelaşi loc a predicat la o mulţime de patru sau cinci mii de oameni. Soarele care strălucea cu putere şi marea mulţime care stătea în jurul său într-o tăcere înfricoşată, formau un tablou care l-a umplut de o “sfântă admiraţie”. Într-o altă duminică următoare, biserica unui sat i-a deschis uşile şi s-au strâns mulţi oameni. Întâi a cântat în biserică, iar după acea a predicat în cimitirul de lângă biserică. La ora 4 a plecat în altă parte. Deşi era luna februarie, vremea era neobişnuit de blândă şi moale, soarele tocmai apunea arătându-şi toată strălucirea. Oamenii care voiau să vadă şi să audă pe predicator umpluseră copacii şi gardurile. A vorbit timp de un ceas cu glas destul de tare ca să-l audă toţi şi a predicat cu bucurie. El scrie în jurnalul său: “Binecuvântat să fie Domnul, focul s-a aprins, niciodată porţile Locuinţei morţilor nu o să-l poată stinge”. În vremea aceasta, el părăsise rugăciunile din carte şi predicile scrise. A început să se roage din inimă şi să vorbească liber, cum îi da Duhul.

Şi cine ar putea spune ce simţea el când se vedea înconjurat de mulţimi uriaşe, mulţimi ce crescuseră de la două sute la peste douăzeci de mii? Ce efect avea predica lui asupra acestor ascultători! Iată ce spune el: “Neavând o neprihănire a lor de care să se lepede, minerii erau bucuroşi să audă despre Isus, prietenul păcătoşilor, care venise să cheme la pocăinţă nu pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi. Am observat mai întâi că sunt mişcaţi văzând dâra albă făcută de lacrimile care le curgeau din belşug pe obrajii, care erau negri când ieşeau din minele de cărbuni. Multe sute dintre ei au fost încredinţaţi de păcat, lucru ce a dus, cum s-a adeverit în chip binecuvântat, la o întoarcere serioasă. Toţi puteau să vadă schimbarea deşi unora le-a plăcut s-o pună pe seama oricărei alte pricini decât pe seama lui Dumnezeu. Fiindcă aceste lucruri erau noi şi începusem să predic fără pregătire, aceasta dădea naştere la multe lupte lăuntrice. Uneori când erau înaintea mea douăzeci de mii de oameni, mi se părea că n-am nimic de spus nici lui Dumnezeu, nici lor. Dar niciodată n-am fost părăsit cu totul şi adeseori am cunoscut într-un chip binecuvântat ce a vrut Domnul să spună prin cuvintele: “Din el vor curge nuri de apă vie”. Cerul descoperit deasupra capului meu, vederea câmpurilor verzi şi a multor mii de oameni, unii în trăsuri, alţii călare, iar alţii în copaci, uneori mişcaţi până la lacrimi, lucru la care se adăuga solemnitatea apropierii serii, toate acestea însemnau prea mult pentru mine, şi mă copleşeau”.

În predică el era plin de vigoare, putere şi simţire. Fiind exclus de la amvoanele bisericii, el predica în aer liber, în corturi şi hale, pe câmp, în livezi şi cimitire. Totdeauna aceste servicii erau ţinute la alte ore decât acelea ale bisericii oficiale. El predica o Evanghelie a bucuriei şi a simţirii, plină de cântare şi mişcare. Poporul se mişca încoace şi încolo în timp ce el vorbea, ca holdele coapte legănate de vânt.

La unele predici ale lui Whitefield din mulţimile de oameni ce îl ascultau, au fost cazuri când două mii de suflete se ridicau mărturisind că doresc să fie mântuite, iar câteodată nu era nici unul.

Despre “marea trezire” făcută de Dumnezeu prin Whitefield, Spurgeon pomenea cu adâncă admiraţie în nenumărate predici ale sale. Iată o frântură: “Nu aţi auzit niciodată de marea trezire făcută sub Whitefield? Să luăm de exemplu acea de la Camslang. El predica unei mari mulţimi adunate pe care nici o clădire nu o putea cuprinde. În timp ce predica, puterea lui Dumnezeu s-a revărsat asupra poporului şi unul după altul au căzut în genunchi de parcă ar fi fost loviţi de cineva. În cele din urmă s-a socotit că nu mai puţin de trei mii de suflete se aflau strigând în acelaşi timp sub convingerea păcatului. El predica acum tunând ca Boanerges, apoi mângâind ca Barnaba, iar Evanghelia s-a răspândit atât de mult încât nici o limbă nu poate spune marile lucrări pe care le-a făcut Dumnezeu sub acea predică a lui Whitefield. Nici chiar predica lui Petru de la Rusalii nu a egalat-o”. El a făcut şapte călătorii pentru evanghelizări peste ocean în America şi străbătând ţara de la un capăt la altul el a contribuit mult la marea trezire, dând un impuls deosebit mişcării începută prin predicatorul Jonathan Edwards. Aici a avut şi unele din cele mai mari mulţimi adunate pentru ascultarea Evangheliei, uneori ridicându-se la câteva zeci de mii de ascultători. Charles Forbes Taylor spune că în America, Whitefield a predicat la un popor mai mare decât oricare altul, fără ajutorul microfonului sau radioului. S-a socotit că uneori întrunirile sale au depăşit cifra de 70.000 persoane care stăteau în aer liber, în timp ce acest vestitor înflăcărat proclama mesajul despre Hristos cel răstignit. Avea o voce clară şi sonoră. El a fost numit Demostene al amvonului. Vocea lui putea fi auzită pe Drumul Bristolului la un km depărtare pledând cu minerii din Kingswood, ca să se pregătească spre a se întâlni cu Dumnezeul lor. El împreună cu Wesley au revărsat asupra naţiunii un puternic val de evlavie, care ca şi un torent a doborât totul în calea lui. Ei au strălucit deasupra ţării ca un fulger în noaptea întunecoasă, făcând pe oameni să se mire de unde au venit şi cine sunt. Împlinind o lucrare aşa de mare, atât înlăuntru cât şi în afară, Evanghelia a ajuns să fie predicată cu multă putere şi vigoare”.

El căuta să prindă orice ocazie spre a vorbi oamenilor de mântuirea lui Dumnezeu. Un foc lăuntric îl mâna mereu la aceasta. Odată a trecut pe lângă un loc unde se făceau curse de cai şi unde erau adunaţi vreo 10.000 de oameni. Plin de îndrăzneală sfântă, a zis: “Cu ajutorul lui Dumnezeu, mă duc să atac pe diavolul în însăşi întăriturile sale”. A păşit pe teren, le-a predicat Evanghelia în câteva minute, apoi i-a lăsat să se uite la alergările de cai. Chiar dacă ar fi fost dat afară, pentru el nu ar fi fost ceva ruşinos. Fusese dat afară de la atâtea amvoane ale bisericii anglicane, nu ar fi considerat mare lucru să fie dat afară şi din hipodrom. Dar a avut reuşită.

Altădată, în ziua de Anul Nou 1740, fiind prin South Carolina, Statele Unite, a zărit undeva o horă, numaidecât a mers în mijlocul lor şi a început să le spună: “Diavolul se bucură de fiecare pas pe care voi îl faceţi”. Dansatorii se opriră din dans, muzica a încetat, iar el le-a predicat Evanghelia.

Pentru îndrăzneala sa şi pentru felul cum îşi făcea lucrarea a avut multe de suferit. Preoţimea anglicană nu s-a mulţumit că l-au dat afară din biserici, ci acum alarmaţi că aduna mii de suflete şi în predicile sale, Whitefield ataca vehement corupţia lor, ei instigau anumite persoane să-l atace. Astfel nu odată, în timp ce predica afară în aer liber, a fost împroşcat cu ouă clocite, uneori a fost bătut, altădată a fost atacat cu cuţitul şi a primit împunsături. La Boston a fost rănit rău cu o piatră. Într-o zi, în timp ce se afla în cameră, a intrat un huligan să-l omoare, dar l-a văzut proprietăreasa şi a strigat după ajutorul vecinilor, care au venit şi l-au scăpat. Dar toate acestea, departe de a-l înspăimânta, din contră îl înflăcărau tot mai tare, căci vedea în ele ura diavolului şi minunata purtare de grijă a lui Dumnezeu. Vicarul de Bideford a înştiinţat poporul să nu meargă să-l asculte pe Whitefield fiindcă e rătăcit, dar a doua zi 10.000 s-au dus să-l asculte. Chiar nobilimea se aşeza la picioarele sale şi-i sorbeau cuvântul.

El predica cu putere şi zugrăvea adevărurile spuse cu scene ce păreau vii în faţa ochilor lor. Odată vorbea despre un orb care, fără să ştie, mergea spre marginea unei prăpăstii. Portretizarea a fost atât de dramatică încât atunci când a spus că a atins marginea, Lordul Chesterfield, care era prezent, a sărit în picioare şi a strigat: “O, Dumnezeule, s-a prăbuşit!” Altădată a predicat marinarilor şi le descria o furtună pe mare, cum rupe catargul şi corabia e gata să se scufunde. A făcut o pauză, apoi a strigat: “Ce urmează?” Toţi marinarii au sărit ca arşi şi au strigat: “Lansăm barca de salvare! Lansăm barca de salvare!” Faimoşii actori englezi Garrick, Foote şi Shuter îl ascultau cu mare plăcere. David Garrick a zis: “Aş da o sută de galbeni numai să pot spune “Ah!” cum spune Whitefield”. Mulţimile se topeau în plâns la predicile lui. La Cambuslang, lângă Glasgow în Scoţia, unde erau ceva sub 100.000 de ascultători, timp de o oră şi jumătate au fost scăldaţi în lacrimi. Atunci vreo 10.000 au fost convertiţi. Subiectele sale favorite au fost: “Naşterea din nou” şi “Judecata cea din urmă”. Prin ele, Duhul Sfânt a trezit mii şi mii de suflete. Oamenii îşi vedeau păcătoşenia lor, îşi plângeau păcatul şi primeau mântuirea lui Dumnezeu.

Când a vizitat America, se spune că celebrul predicator Jonathan Edwards, prin care s-a făcut marea trezire spirituală din secolul al XVIII-lea, ascultându-l nu-şi putea reţine plânsul. La fel distinsul bărbat de stat Benjamin Franklin era adânc impresionat de predicile lui. Unii susţin că atunci când a ţinut evanghelizări la Universitatea Harward toţi studenţii au fost convertiţi. La Philadelphia a predicat de pe treptele tribunalului mulţimii ce se adunase în piaţa din centru. Erau vreo 30.000 de persoane, după socotelile lui Benjamin Franklin. Pentru evanghelizările sale în acest oraş a fost construit un mare auditoriu, care a fost prima structură a Universităţii Pennsylvania. Tot lui i se datorează înfiinţarea Facultăţilor din Darmouth, Princeton şi Brown. El a contribuit la avansul marii treziri spirituale din America, începută prin Jonathan Edwards.

Whitefield a fost neobosit în lucrare. O putere sfântă îl întărea mereu. Munca intensă îi era o desfătare. Nu mult după convertire, a fost doborât de o boală. În febra mare se gândea că moare, dar o negresă credincioasă care îl îngrijea îi spuse: “Nu, Domnule Whitefield, nu veţi muri. Mai sunt încă mii de suflete care trebuiesc aduse la Hristos. Păstraţi-vă moralul ridicat, căci trebuie să trăiţi, nu să muriţi. Stăpânul dvs. are încă un lucru pe care trebuie să-l faceţi”.

Spurgeon spune despre el, căutând să arate munca ce a depus-o, în următoarele cuvinte de apreciere: “În viaţa lui Whitefield, nu-l poţi găsi în multe rânduri plângându-se de lipsa de credinţă – sau dacă a făcut-o, a fost când a predicat numai de nouă ori pe săptămână, nicidecum nu s-a plâns când a predicat de 16 ori pe săptămână”. El a fost omul care a stat înaintea a 20.000 şi predica, iar convertiţii şi-i număra cu miile chiar la o singură predică, omul care a îndurat persecuţii şi totuşi a rămas neclintit, omul de care lumea nu era vrednică, omul care a trăit pentru cei din jurul său şi în cele din urmă a murit pentru cauza lor”.

Când îi studiezi viaţa, te uimeşte puterea de titan a lui Whitefield. Fiziceşte era de 1,65 m cu înfăţişare frumoasă, dar cam firav, cu plămâni slabi, însă cu o voce ce putea fi auzită de la un kilometru şi jumătate. În prima parte a lucrării, rareori predica mai puţin de 16 ori pe săptămână. S-a calculat că a predicat 18.000 de predici în timp de 34 ani. Uneori a predicat şi de 4-5 ori pe zi. Nu e mirare că s-a îmbolnăvit de astmă. El nu avea o minte atât de logică ca Wesley, dar era plin de înflăcărare. Serviciile sale erau pline de viaţă şi entuziasm. Unii l-au criticat că în predicile sale uneori se abătea de la subiect, se rătăcea. El calm le-a răspuns: “Dacă oamenii se rătăcesc ca nişte oi, eu la fel trebuie să mă rătăcesc să-i caut”.

Fiindcă în predicile sale înflăcărate numea clerul “conducători orbi”, a întâmpinat o mare împotrivire. În 1739 deja au apărut vreo 49 publicaţii contra lui. În lucrul său a fost mult ajutat de Contesa de Huntington care a primit cu entuziasm convingerile lui şi i-a oferit oportunitatea de a predica nobilimii şi clerului. Cu banii ei a contribuit la ridicarea caselor de rugăciune, la susţinerea predicatorilor şi la fondarea unui seminar pentru instruirea păstorilor şi evangheliştilor.

“Am rugat pe Dumnezeu să mă facă un creştin extraordinar”, scria Whitefield în jurnalul său, şi Edwards spune despre el: “În duh, în rugăciune şi în muncă neobosită, în iubire pentru Hristos, în serioase şi necontenite eforturi de a câştiga pe oameni din păcatele lor la Domnul, el a fost exact cum ceruse în rugăciune: un creştin extraordinar”.

Avea o natură înflăcărată şi dramatică. El şi-a dat seama că spre a fi slujitor al lui Hristos trebuie să fii la dispoziţia unei Puteri irezistibile, să depinzi de Voinţa Lui, a cărui Suveranitate nu poate fi mulţumită cu nimic mai puţin decât predarea întregii fiinţe.

Verdictul aproape universal e că în puterea dramatică şi declamatorie, el n-a avut nici un rival în timpul său şi nici un superior în celelalte veacuri. Predicile lui înflăcărate ţâşneau ca nişte limbi de foc din convingerile sale arzânde, iar gesturile erau fără greşuri, în toată frumuseţea şi naturaleţea lor. Avea o extraordinară măsură de tact care-l făcea ca orator să se adapteze numaidecât la caracterul şi dispoziţia auditoriului şi poseda un entuziasm fierbinte, molipsitor, care, ca un torent, dobora orice piedici din cale.

Toate aceste caracteristici aparţineau laturii exterioare a slujbei sale şi se poate spune că fără ele, campaniile sale de evanghelizare în aer liber probabil n-ar fi avut acelaşi succes. E bine însă să ne dăm seama de felul cum el a privit oportunitatea. Pentru el, Anglia era teatrul unei mari bătălii, a unui grozav război, care trebuia purtat cu tot armamentul de către cei credincioşi, altfel ziua avea să fie pierdută şi sufletele la fel pierdute pe veci. El nu s-a bazat pe retorică, nici pe dibăcia dramatică. Pe acestea le folosea doar aşa cum a zis Pavel: “M-am făcut tuturor totul, ca oricum să mântuiesc pe unii din ei”. Prin ele şi-a câştigat ca admiratori pe Garrick, David Hume, Benjamin Franklin, Lordul Chesterfield şi pe Contesa Huntington. Avea însă calităţi lăuntrice. O dragoste adâncă pentru cei păcătoşi îl mistuia şi-l făcea neastâmpărat. Nimeni până la el n-a coborât la mineri şi la cei oropsiţi care se zbăteau în mizerie. Vocea lui, uneori aspră, alteori înăbuşită în lacrimi a fost o solie divină pentru ei. Şi mai avea un curaj neînfricat. El a înflăcărat mulţimile, a trezit credinţă şi a inspirat idealuri nobile unui popor întreg.

Printre lucrările cele mai de seamă scrise de el sunt: “Istoria creştină” sau o privire generală asupra progresului Evangheliei în Anglia, Wales, Scoţia şi America, o serie de predici şi lucrări autobiografice.

Lucrarea sa în cele două continente a ajuns la sfârşit pe data de 30 septembrie 1770. Cu o zi înainte, un prieten l-a sfătuit să se oprească de la predicarea Evangheliei. Era în Nowburyport, Massachusetts, în cea de a şaptea călătorie în America. “Domnule, nu mai eşti bun de nimic, decât să te aşezi în pat” i-a zis prietenul. “Cu adevărat” zise Whitefield. Apoi bătu din palme şi privi spre cer zicând: “Doamne Isuse, sunt obosit în lucrul Tău, dar nu de lucrul Tău. Dacă nu mi-am terminat lucrul mai lasă-mă odată să vorbesc despre Tine, să pecetluieşti adevărul Tău, să vin acasă şi să mor”. Seara a predicat din textul: “Cercetaţi-vă să vedeţi dacă voi înşivă sunteţi în credinţă”. Între altele el a zis: “Soarele meu a răsărit şi prin ajutorul cerului am dat lumină multora. Acum e spre apus… o, nu, e să răsară la zenitul gloriei nemuritoare… Trupul meu e epuizat, dar duhul meu se întăreşte. Ce mult aş vrea să predic veşnic pe Hristos. Dar mor să fiu cu El”. Din cauza obiceiului său să se scoale la ora 4, el şi-a trimis ascultătorii acasă, şi la ora 10 s-a dus să se culce.

Pe la ora 2 noaptea a făcut o criză de astmă. După ce s-a mai liniştit a început să se roage pentru cei nemântuiţi, pentru copiii orfani ce-i îngrijea la Betezda. Pe la ora 6 dimineaţa a murit pe genunchi rugându-se. Şi-a încetat munca şi a mers să-şi primească răsplata.

CAPITOLUL 15
JOHN KNOX

 

 “Mă tem de John Knox mai mult decât de o armată de 20.000 soldaţi”, spunea regina catolică Maria Stuart a Scoţiei. Istoricul Kenneth Scott Latourette în cartea sa: “A History of Christianity”, retipărită la Londra în 1964, la pagina 770 spune că Knox a fost un lider de seamă al Reformei în Scoţia. Nu se ştie precis anul naşterii, dar se presupune anul 1505, iar ca localitate se dă Haddington sau Giffordgate, lângă Haddington, la răsărit de Edinburg, Scoţia. Părinţii săi au fost simpli muncitori, dar fiindcă lui i-a plăcut să înveţe, după ce a terminat şcoala elementară, a fost trimis la Universitatea din Glasgow.

Pe aceea vreme Scoţia nu era unită cu Anglia, care devenise protestantă, ci prin înrudirea regală era aliată cu Franţa, de aceea catolicismul era dominant ca forţă politică, dar era cu totul ruinat din punct de vedere spiritual. Chiar catolicii George Johnson, Jerome Hamran şi M. Domenica, care au compus un manual de istorie bisericească “The Story of the Church” tipărit la New York în 1940, având cuvenita aprobare eclesiastică, recunosc că starea religiei în Scoţia a devenit foarte rea, că lipsea disciplina în mănăstiri, că îmbogăţirea bisericii a aţâţat lăcomia nobililor, că poporul de rând nu mai avea nici un zel pentru interesele bisericii şi nici un respect faţă de preoţi.

Pe de altă parte, când oamenii pierd suportul, încearcă să se menţină la putere oprimând drastic orice persoană care îndrăznea să cugete, să creadă sau să vorbească altfel decât ei. Aceasta era starea de lucruri pe când Knox era student la Glasgow. Când a isprăvit studiile universitare a fost hirotonisit ca preot. El a devenit un ucenic al lui George Wishart, care a fost un puternic propovăduitor al Reformei. În anul 1546, Wishart a fost condamnat pentru ideile lui şi ars pe rug. După moartea acestuia, Knox şi alţi câţiva au continuat să predice Evanghelia şi învăţăturile protestante. O mulţime răsculată a omorât pe cardinalul Beaton. Atunci Knox şi alţi protestanţi s-au refugiat în castelul St. Andrews. Dar răsculaţii scoţieni ajutaţi de marina franceză, au capturat castelul şi Knox a fost luat ca prizonier, dus în Franţa şi pedepsit ca sclav la galere. Aceştia erau puşi în lanţuri şi biciuiţi ca să vâslească mai repede. După 19 luni, în 1549, la intervenţia regelui Edward VI, a scăpat şi s-a reîntors nu în Scoţia, ci în Anglia căci acolo Reforma era în plină înflorire sub Edward VI. La scurt timp a devenit capelanul regelui. În Anglia şi-a desfăşurat activitatea aproape cinci ani.

Când Maria Tudor, o catolică înflăcărată, a devenit regină a Angliei, în anul 1553, Knox s-a refugiat la Frankfurt, unde a fost păstorul unor refugiaţi englezi. A trecut apoi la Geneva în Elveţia, unde a petrecut câţiva ani cu Calvin, însuşindu-şi doctrinele lui. Aproape zece ani a stat în acest exil voluntar. Prin 1555 s-a căsătorit cu Mariorie Bowes din Northumberland cu care era logodit de pe vremea când era în Anglia.

În 1559 s-a reîntors în Scoţia şi a ajutat la revolta protestantă împotriva Mariei de Guise, care era regentă a fiicei sale Maria, regina Scoţiei. Predicile sale pline de elocinţă ţinute la Pert şi la St. Andrews au câştigat mult popor de partea lui. Totuşi n-au putut înlătura regenţa, căci era suportată de trupele franceze. Knox a apelat la guvernul englez să intervină. Astfel cu ajutorul lor şi datorită faptului că regenta a murit în 1560, iar trupele franceze s-au retras din Scoţia, partida protestanţilor a ajuns să controleze guvernul. Parlamentul întrunit în ziua de 1 august a decis ca păstorii bisericii protestante să întocmească o mărturisire de credinţă. Knox a fost însărcinat să redacteze această mărturisire. Pe baza ei, la 17 august, parlamentul a votat ca religia Scoţiei să nu mai fie cea catolică, ci cea protestantă.

Knox era înalt de statură, robust, cu o privire pătrunzătoare, foarte hotărâtă în acţiunile sale neînfricat în lupta pentru adevăr, vehement împotriva papalităţii şi înflăcărat în predicarea Evangheliei. El dorea cu ardoare mântuirea Scoţiei. Nu se putea mulţumi văzând pe compatrioţii săi că purtau doar numele de creştin, dar trăiau în toate păcatele. Prigoana, greutăţile, viaţa de sclav la galere, l-au învăţat să recurgă la Dumnezeu cu toate problemele. Într-o seară un prieten al său a venit la el, dar nu l-a găsit în casă. Ieşind în curte s-a uitat să vadă unde este Knox, dar nu l-a găsit. L-a aşteptat căci presupunea că trebuie să apară de undeva. Deodată, în liniştea serii, în grădină a auzit un strigăt sfâşietor: “Doamne, dă-mi Scoţia sau mor! Doamne, dă-mi Scoţia sau mor!” El era la rugăciune, agoniza îngenunchiat pentru mântuirea poporului său. Nu e mirare că Dumnezeu l-a folosit în chip deosebit.

Odată în chip miraculos Dumnezeu l-a silit să se mute de la locul lui obişnuit lângă geam sus la etaj. Un simţământ neînţeles presant era să plece de acolo şi abia a coborât, că un glonţ a şi spart geamul şi a trecut în zidul celălalt. El a fost scăpat în chip miraculos.

În anul 1560, Maria Stuart a ocupat tronul Scoţiei şi a domnit până în 1567. John Haverstick în cartea sa “The Progress of the Protestant” tipărită la New York în 1968 la pag. 53 spune că regina a vrut să se mărite cu prinţul Don Carlos al Spaniei şi să impună din nou catolicismul în Scoţia. Odată a izbucnit în lacrimi către Knox zicând: “Ce vrei să faci cu căsătoria mea? Sau cine eşti tu în acest Commonwealth?” La aceasta el răspunse: “Sunt un supus născut aici, Madam. Nu sunt şi nici nu voi fi niciodată nici Conte, nici Lord, nici Baron aici, totuşi Dumnezeu – oricât de abject aş fi în ochii tăi – m-a făcut să fiu un membru profitor al acestei ţări”.

În 1565 ea s-a căsătorit cu Lordul Darnley, tot un catolic. Knox a fost într-o continuă luptă cu ea. În toate ocaziile, el folosea Biblia ca pe o sabie cu două tăişuri. Văzându-l neînduplecat, ea a poruncit arestarea lui pentru trădare, dar tribunalul l-a achitat. Într-o altă ocazie, ea l-a invitat pe Knox la palat şi i-a zis: “Crezi că supuşii pot să se împotrivească prinţilor?” La aceasta predicatorul răspunse calm: “Dacă prinţii îşi depăşesc limitele, Madam, poporul li se poate împotrivi, ba chiar poate să-i alunge”. – “Presupun – zise ea – că supuşii mei ascultă mai mult de tine decât de mine”. – “Nicidecum, Majestate, noi toţi trebuie să fim supuşi lui Dumnezeu şi Bisericii Sale” iar după mai multe discuţii, la despărţire, el a zis reginei: “Aş vrea să fiţi binecuvântată în Scoţia, cum a fost Debora în Israel”.

Dar Maria Stuart avea căile ei, nu căile Domnului. Un complot urzit împotriva soţului ei, care s-a soldat cu moartea lui, la care se pare că şi ea a fost complice şi căsătorirea ei în grabă cu altul a revoltat pe scoţienii protestanţi şi a provocat furia lorzilor. Ea a fost forţată să abdice în favoarea fiului ei, aşa cum zisese Knox. Din Scoţia, ea a trecut în Anglia unde după puţin a fost întemniţată, apoi decapitată.

Knox a căutat să ajute la consolidarea guvernului. El a fost neobosit în lucrarea sa. Pentru ziua încoronării copilului rege, el a fost însărcinat să ţină predica ocazională.

Viaţa lui Knox a fost o luptă împotriva religiei formale, împotriva tuturor relelor şi o străduinţă continuă pentru aplicarea adevărurilor Evangheliei în viaţa bisericii şi în viaţa personală.

El a murit în anul 1572. Înaintea morţii a zis: “Trăiţi în Hristos! Trăiţi în Hristos şi atunci carnea n-are ce să se teamă de moarte”. Pe mormântul lui Knox se află săpate cuvintele: “Aici zace omul care niciodată nu s-a temut de o faţă de lut”.

CAPITOLUL 16
GEORGE MÜLLER

Nici prin gând nu le putea trece soţilor Müller în anul 1805 când se născu copilaşul George, că el va deveni un instrument deosebit de valoros în mâna lui Dumnezeu şi că prin el vor fi revărsate binecuvântări ce aveau să pună în uimire chiar şi pe cei mai necredincioşi oameni. Copilaşul plăpând avea să devină “Părintele orfanilor”, omul care fără bani în buzunar, fără o societate de binefacere în spatele său şi fără să ceară vreodată cuiva ceva, ci doar numai prin credinţă în Dumnezeu, singurul la care apela, a întreţinut şi crescut mii de orfani şi a zidit cinci corpuri de clădiri pentru orfelinate.

El s-a născut în Germania la 27 septembrie, 1805 din părinţi protestanţi, dar a apucat cărările păcatului până la vârsta de 21 de ani. Viaţa de decădere şi stricăciune i-a ruinat nu numai sufletul, ci şi trupul. Cu sănătatea rău zdruncinată – scuipa chiar sânge – în timp ce era student la Universitatea din Halle, el intenţiona să devină teolog, dar nu avea nici măcar o Biblie. În anul 1825 a fost zdrobit în inima sa şi s-a întors la Dumnezeu printr-o predică şi rugăciune a unui negustor în casa căruia se predica Evanghelia.

După pocăinţă, el a făcut cunoştinţă cu o tânără care îi fură sentimentul. Sub influenţa ei, el slăbi în credinţă. Cercetarea Bibliei şi frecventarea bisericii le lăsă la o parte. Şi poate ar fi ajuns rău de tot, dacă conştiinţa lui nu ar fi fost trezită de exemplul unui tânăr bogat care renunţase la toate bunurile sale şi plecase ca misionar în Persia. Puterea acestui exemplu îl mustră pe el, care, din pricina unei fete, era gata să-L părăsească chiar şi pe Dumnezeu şi lucrul său. Numaidecât rupse prietenia cu aceea tânără şi se predase fără rezerve Domnului.

Din clipa aceea o mare schimbare s-a făcut în viaţa lui. În râvna sa înflăcărată, el era gata să-şi părăsească studiile spre a deveni vestitor al Evangheliei şi misionar. Stăpânit de aceste gânduri, după ce îşi termină studiile teologice, în 1828, el plecă în Anglia, unde intră în relaţii cu o societate misionară pentru vestirea Evangheliei printre evrei şi se hotărî să plece la Bucureşti. Mai întâi se apucă însă de studiul limbii ebraice. Dar fiindcă nu se putea împăca cu anumite principii ale lor, George Müller părăsi aceasta societate şi astfel nu mai veni la Bucureşti. Dar dorul de a deveni misionar îl nutrea mereu. Ar fi vrut să meargă în depărtări şi să spună paginilor despre dragostea mare a lui Dumnezeu. Ca să fie mai sigur de aceasta, el trage la sorţi şi sortul îi iese să meargă. Mai încearcă încă o altă cale. Pune la loterie şi îşi spune că dacă câştiga e semn că trebuie să plece. Şi câştigă, dar nu poate pleca, căci Dumnezeu îl împiedică prin tatăl său care nu-şi dă consimţământul, iar fără acest consimţământ Societatea Misionară nu-l primeşte. Mai târziu, el îşi dă seama şi se căieşte că a folosit asemenea mijloace spre a cunoaşte voia lui Dumnezeu. Viaţa lui de mai târziu e o dovadă clară că Dumnezeu a avut un alt plan măreţ pentru el. Pripeala noastră ne face uneori să o luăm înaintea planului divin. El dorea să devină folositor într-un fel, dar Dumnezeu, care Îşi are căile Sale ascunse, a vrut altfel, şi când omul a consimţit, şi-a împlinit cu putere vrerea Sa.

De acum încolo, el se dedică propovăduirii Evangheliei şi îngrijirii copiilor orfani. Timp de 8 ani a predicat în capela Eben-Ezer din Bristol. Apoi pe data de 6 iulie 1832, George Müller, ajutat de Henry Craik, început lucrarea în capela “Betesda” din Bristol. Erau de tot şapte persoane. Cei doi posedau o înaltă cultură şi erau adânciţi în studiul Scripturilor, mai ales Craik cunoştea ebraica şi greaca, deci studia Scriptura în original. Müller nu a fost mare în oratorie, dar a fost mare în rugăciune. În urma lucrării lor, numărul credincioşilor crescu mereu, încât după 41 de ani – în anul 1873 – erau peste o mie de membri. Până aici, clădirea în care se întruneau pentru închinăciune era închiriată, dar în acest an ei cumpărară clădirea cu suma de 1500 lire sterline. La prăznuirea centenarului care s-a ţinut la Bristol în aceeaşi capelă “Betesda” pe data de 6 iulie 1932, la serviciul de dimineaţă, printre alte mărturii a fost şi aceea a unui misionar din India care se pocăise cu cincizeci de ani înainte în capela “Betesda”. El îl cunoştea bine pe George Müller. După ce istorisi cum fraţii bătrâni l-au primit şi înconjurat cu o dragoste părintească, el adăugă: “Nu-mi aduc aminte să fi avut pe vremea aceea mari predicatori, dar aveam nişte adevăraţi păstori!”

George Müller era un sincer cercetător al Evangheliei, cu dorul de a trăi adevărul ei, oricât de mare ar fi fost riscul unei aşa trăiri. Iată un exemplu foarte grăitor în privinţa aceasta, mărturisit de el însuşi:

“În aprilie 1830, aflându-mă la Sidmouth (aproape de Bristol) ca să predic Evanghelia, trei surori în Hristos – dintre care una era botezată – vorbeau în apropierea mea despre acest lucru”. Pe vremea aceea, el încă nu a fost botezat pe baza mărturisirii credinţei sale personale.

“Domnul a binevoit ca să-mi descopere însemnătatea acestei observaţii – spune George Müller – astfel că îndată ce mi-am făcut timp, am început să cercetez temeinic, recitind Noul Testament în întregime, rugându-mă stăruitor lui Dumnezeu ca să mă lumineze. De abia am început cercetările, şi o mulţime de pricini împotrivitoare mi se ridicară în minte:

1. Faptul ca oameni sfinţi şi luminaţi ai lui Dumnezeu, din pricina acestei chestiuni – a botezului în apă – s-au despărţit între ei, oare nu dovedeşte aceasta că este cu neputinţă de a ajunge la un rezultat mulţumitor acum, în starea de nedesăvârşire a Bisericii? – La aceasta am răspuns: “Pentru că Duhul Sfânt este călăuza credincioşilor, astăzi ca şi altădată, cum nu aş ajunge eu oare să cunosc gândul Domnului (1 Corinteni 2.11-16) asupra acestui punct, aşa cum este descoperit în Cuvântul Său?”

2. Foarte mulţi din prietenii mei se împotrivesc botezului credincioşilor (a oamenilor mari) şi doar puţini sunt botezaţi, aşa că dacă eu mă voi hotărî pentru botez, ei îmi vor întoarce spatele! – La aceasta am răspuns: “Chiar dacă toţi oamenii ar trebui să mă părăsească, ce-mi pasă, când eu ştiu că Domnul Isus mă primeşte!”

3. Dacă tu te botezi, cu siguranţă vei pierde jumătate din ajutorul material pe care credincioşii ţi-l dau pentru nevoile tale! – La acest gând mi-am zis că “atât timp cât voi rămâne credincios Domnului, El nu va îngădui să fiu lipsit de nimic”.

4. Au să te numească baptist! Au să te socotească ca pe unul din ei, cu toate că tu nu aprobi tot felul lor de a fi”. La aceasta am răspuns: “Dacă mă botez, nu însemnează că eu trebuie să urmez toate punctele acelora care botează şi ei pe credincioşi.

5. Iată sunt mai mulţi ani de când tu predici Evanghelia. A te boteza acum, însemnează a mărturisi în public că până acum ai fost în rătăcire”. – “Răspunsul meu asupra acestui punct a fost că este mai de preţ a mărturisi o rătăcire decât a rămâne în ea”.

6. Chiar dacă botezul în apă al credincioşilor este după Sfânta Scriptură, întrucât el trebuie să urmeze imediat după întoarcerea omului la Dumnezeu, acum este prea târziu ca să te mai botezi!” – La aceasta mi-am răspuns că mai bine este să asculţi mai târziu poruncile Domnului Isus decât niciodată”.

Apoi el continuă: “Domnul a binevoit în marea Sa milă, a-mi da voinţa de a asculta învăţăturile Cuvântului Său îndată ce le înţelegeam. Am urmat deci cu cercetările mele asupra botezului în apă, în condiţiile voite, adică cu acest gând bine hotărât: “Voi face voia Ta!” De aceea n-am zăbovit să înţeleg care este învăţătura lui Dumnezeu. Voi spune aici în treacăt că Cuvântul Domnului din Evanghelia după Ioan 7:17 “Dacă cineva voieşte să facă voia lui Dumnezeu, va cunoaşte…”. a fost pentru mine desluşirea minunată a mai multor învăţături şi sfaturi privind prea sfântă noastră credinţă.

Şi încă odată, făgăduinţa “Cine caută, află” s-a împlinit întocmai şi cu George Müller care în chip sincer căută adevărul cu privire la botez. Iată ce spune el în aceasta privinţă: “Luând hotărârea de a fi ascultător, de îndată ce voi avea lumina în mine, nu mi-a trebuit mult ca să înţeleg că botezul în apă este rânduit numai pentru cei ce vin la credinţă, iar după Sfânta Scriptură, el trebuie să fie făcut prin scufundare. Citatul care în chip mai deosebit m-a încredinţat de primul punct este Faptele Apostolilor 8:36,38, iar acela care m-a ajutat mai mult să înţeleg pe al doilea este Romani 6:3-5. Deci, curând fui botezat, lucru care mi-a pricinuit o mare pace. De atunci, niciodată nu mi-a părut rău de hotărârea luată”.

După botez a scris o carte “Despre botezul în apă”, în care spune: “Dacă în Cuvântul lui Dumnezeu poate fi un adevăr mai bine şi mai lămurit arătat, apoi acela este adevărul cu privire la botezul în apă, care este rânduit numai pentru cei ce mai întâi cred în Evanghelie şi se întorc la Dumnezeu”.

În anul 1830, la 7 octombrie, el se căsători cu sora tânărului care, prin exemplul de renunţare la bogăţii şi plecarea sa ca misionar în Persia, l-a trezit din starea lui. Pe ea o chema Maria Groves. Acum nu a mai procedat la alegerea tinerei cu uşurătatea de altă dată. El spune: “Dumnezeu mi-a îngăduit să nu fac pasul acesta decât după ce m-am rugat şi m-am gândit bine, şi am fost deplin încredinţat că era mai bine să mă căsătoresc. N-am avut niciodată ocazia să-mi pare rău de pasul acesta şi de alegerea pe care am făcut-o, dimpotrivă doresc să fiu cu adevărat recunoscător faţă de Dumnezeu că mi-a dat o astfel de soţie”. Cu ea a convieţuit în deplină armonie timp de 40 de ani. După moartea ei, el scrie: “Dumnezeu îmi dăduse nevasta cea mai de preţ, cea mai plăcută şi cea mai sfântă. Ce binecuvântare a fost ea pentru mine, nici un cuvânt n-ar putea-o spune”. Ea a fost un ajutor potrivit pentru el şi o adevărată mamă a copiilor orfani.

Spre a-l îndruma pe George Müller la lucrarea de îngrijire a orfanilor, Dumnezeu s-a slujit de o carte. Ce rol binecuvântat poate avea o carte bună! Ea a trezit în el dorul de a deveni părinte al copiilor rămaşi fără părinţi. Cartea conţinea biografia germanului A. H. Francke, care cu vreo 128 ani înainte întemeiase în Germania câteva azile ce au fost întreţinute din ajutoarele primite ca răspuns la rugăciunile sale. Această idee a fost ca o scânteie ce i-a aprins viaţa. Numaidecât s-a dus în Germania şi a petrecut două luni la un aşezământ întemeiat de Francke. Acolo a văzut pe de o parte nevoile mari ale celor fără ajutor şi pe de altă parte, cum oamenii credinţei pot deveni adevăraţi administratori ai lui Dumnezeu spre satisfacerea acestor nevoi. Şi el dorea să devină un astfel de administrator.

Din jurnalul său zilnic, constatăm că acum nu mai e pripit. El se cercetează serios înaintea Domnului. El scrie: 28 noiembrie 1835. “M-am rugat mult în toate zilele din săptămâna aceasta cu privire la casa de orfani, cerând mai ales Domnului să-mi ia cu totul gândul acesta, dacă nu-l încuviinţează. Mi-am cercetat iarăşi cu grijă inima cu privire la pricinile care mă călăuzesc în lucrarea aceasta şi sunt din ce în ce mai încredinţat că planul meu vine de la Dumnezeu”.

Numai după multă cercetare de sine, ca nu cumva să fie pornită din duh de mândrie sau dorinţa după slavă deşartă, el e gata să ia hotărârea. În însemnarea din 2 decembrie, 1835, el scria: “Azi dimineaţă, m-am dus la fr. Cardecott, cerând în chip deosebit Domnului să binevoiască să se slujească de el ca să-mi cerceteze inima: căci, fiindcă nu doresc decât slava lui Dumnezeu, aş fi foarte mulţumit să se slujească de fratele ca să-mi facă cunoscut dacă nu-mi încuviinţează planul. Fratele şi sora Cardecott, dimpotrivă, m-au îmbărbătat mult. Ca urmare, am făcut azi cel dintâi pas, punând să se tipărească nişte cartoane ca să dau de ştire că la 9 decembrie va fi o adunare de obşte ca să arăt fraţilor gândurile mele cu privire la Casa orfanilor, cu dorinţa de a cunoaşte mai lămurit voia lui Dumnezeu în această privinţă”. Iar la 5 decembrie scria: “Astă seară, citind Scripturile, m-au izbit cuvintele următoare: “Deschide-ţi gura larg şi ţi-o voi umplea” (Psalmul 81:10). Până azi nu mă rugasem niciodată cu privire la banii şi oamenii care ne-ar trebui pentru aşezământul nostru. Din clipa aceasta, mi-a fost dat să pun în legătură cuvintele acestea cu Casa Orfanilor; am cerut Domnului: un local, 25.000 lei şi oameni bine înzestraţi ca să îngrijească de copii”. În ziua de 7 decembrie a primit cel dintâi ban pentru casa orfanilor.

Primul orfelinat îl deschide la 6 aprilie 1836, într-o casă mobilată luată cu chirie, unde primeşte 30 orfane. Şi aceasta, fără să aibă fonduri, fără un comitet sau organizaţie care să-l susţină. El a păşit la acţiune, s-a bazat în totul pe făgăduinţele divine ale Cuvântului Sfânt şi Dumnezeu a onorat credinţa sa cu binecuvântări din plin. La toate cererile sale, Domnul îi răspundea în chip minunat.

După 8 luni, închiriază pe aceeaşi stradă o altă casă şi deschide al doilea orfelinat cu 36 copilaşi orfani. Şi cum cererile erau multe şi el nu le putea satisface, după alte 9 luni deschide şi al treilea orfelinat cu alţi 36 orfani.

Acţiunea de binefacere a lui George Müller, care a îngrămădit atâţia orfani pe o stradă, a produs supărarea vecinilor. Cineva îi semnalează aceasta printr-o scrisoare trimisă la 30 octombrie 1845. După ce cugetă şi se roagă pentru această chestiune, îşi dă seama că vecinii sunt îndreptăţiţi, ba chiar şi starea orfanilor pleda pentru mutarea lor de aici. Ei aveau nevoie de aer şi de un loc mai larg unde să poată fugi, să se poată juca. Aici nu aveau. De aceea se hotărăşte să zidească nişte clădiri noi afară din oraş. Se roagă pentru aceasta şi are o experienţă frumoasă în legătură cu obţinerea unui teren pe un preţ mai redus. Aici construieşte clădirea Nr.1 în valoare de 400.000 lei şi a fost terminată în iunie 1849, având loc pentru 140 fete, 80 băieţi şi 80 copilaşi.

Cum cererile pentru a primi orfani veneau prea multe şi el cu durere nu le putea satisface, se hotărî să înceapă a doua clădire. Din mai 1851 începu adunarea darurilor. La 12 noiembrie 1857 deschide Casa Orfanilor Nr. 2 pentru 400 orfani. Clădirea a costat vreo 500.000 lei. Apoi clădeşte casa Nr. 3 pentru 450 orfani cu peste 600.000 lei, care e deschisă la 12 martie 1862. Şi fiindcă nici aceasta clădire nu a putut satisface cererile atâtor orfani care soseau, el începu strângerea sumei de 1.200.000 lei pentru clădirile Nr. 4 şi 5. Fiecare pentru 450 orfani care sunt terminate la 5 noiembrie 1868 şi 6 ianuarie 1870.

Cine ar putea pricepe responsabilitatea mare care apăsa umerii acestui bărbat? Familia lui numeroasă nu se compunea din 10 copii, ci în anul 1870 numărul lor a ajuns la 2250 orfani plus 112 slujbaşi. Şi nu trebuie să ne închipuim că întotdeauna treburile au mers bine. Au trecut de multe ori prin crize care au durat uneori nu numai câteva zile, ci chiar luni. Iată câteva notări: “Chiria de 49.320 lei, trebuia plătită la 29 septembrie 1838, dar n-am avut bani. A doua zi, 30 septembrie a fost duminică. Luni au sosit mai multe daruri care au îngăduit să se dea câte 1250 lei fiecărei case de orfani. Suma de 1250 lei era tocmai cât trebuia pentru nevoile pe o zi, iar în casă au mai rămas 49320 lei, exact cât trebuia pentru chirie, nimic în plus, nimic în minus”.

“13 septembrie, 1838. Ajutorul n-a sosit încă. Am găsit azi dimineaţă că trebuie numaidecât să fac cunoscut tovarăşilor de lucru, fraţi şi surori, starea fondurilor şi să le dau îndrumări ca să nu facă datorii. Ne-am rugat împreună şi adunarea noastră a fost din cele mai fericite. Păreau toţi îmbărbătaţi”.

“Am voi să putem pomeni toate aceste izbăviri când ajutorul, uneori foarte mic şi întârziat, nu era totuşi niciodată cu un ban mai puţin decât ne trebuia nici cu un minut mai târziu de ceasul cerut de buna rânduială a casei”.

“La 8 februarie, seara (1842). Casele de adăpost erau mai sărace ca oricând; nu era nici măcar cu ce să se cumpere laptele a doua zi. La 9 februarie, deci, ajutorul trebuia să vină înainte de ceasul 8 dimineaţa, altfel Domnul nu era proslăvit. Însă a doua zi la ceasurile 7, un negustor din Bristol se ducea la biroul lui; era foarte zorit şi făcuse chiar un km, când simte nevoia să dea ceva pentru orfani.

“Nu pot acum – îşi zicea el – mă voi duce deseară”. Îşi urmă deci drumul spre banca lui. Însă neliniştea îi creştea; ea îl sileşte să se oprească şi să ia drumul spre azile. N-a făcut însă 100 de metri pe calea aceasta că se gândeşte la treburile grabnice care îl aşteaptă la birou. “Cu neputinţă – îşi zice el – trebuie să mă duc la treburi”. Şi iată-l că apucă din nou drumul spre birou. Însă chemarea lui Dumnezeu răsună mai tare ca oricând în inima lui: “Nu aştepta până deseară, du-te îndată!” Şi iată-l că schimbă drumul pentru a doua oară şi se grăbeşte, bate la poarta orfelinatului, întinde 75 lei slujbaşului şi o şterge”.

“Cititorul – zice Müller – să-şi închipuiască sarcinile noastre. Mai mult de 2000 inşi de hrănit în fiecare zi! Cheltuiala în privinţa aceasta e mare. Dar orfanii nu trebuiesc numai hrăniţi, trebuie să-i îmbraci, să le speli şi să le dregi hainele, ceea ce costă multe zeci de mii de lei pe fiecare an. Încălţămintele! Gândiţi-vă numai la încălţăminte! Ne trebuiesc 6000 de perechi de încălţăminte pe an. În fiecare an ne sosesc sute de orfani noi şi trebuie să-i înzestrăm cu tot ce le e necesar. Sute pleacă ca ucenici, slugi, elevi, pedagogi, etc, şi trebuie să le facem rost de zestrea întreagă. Pentru fiecare ucenic avem de plătit 330 lei stăpânului; şi băieţii care ne părăsesc ca să se facă ucenici sunt foarte mulţi. Pe lângă aceasta toate cheltuielile pentru drum. Mai avem apoi cheltuielile pentru întreţinerea a cinci clădiri – dar ele erau mai de grabă cinci şiruri de clădiri – foarte mari în care sunt mai mult de 1700 ferestre mari şi 500 săli. Vă puteţi gândi la cât se ridică în fiecare an numai cheltuielile de tencuit, văruit, zugrăvit, felurite întrebuinţări. Apoi câte mii de lucruri: pentru albituri, pentru masă, pentru spălat, paturi, etc., şi toate acestea de ţinut în bună stare. Apoi curăţitul, dresul, înnoirea mobilelor din 500 de săli! Unii copii sunt bolnavi; unii mor: alte cheltuieli”.

“Gândiţi-vă iarăşi la acel numeros stat major: inspectori, gospodari, gospodine, institutori, institutoare, personal medical, ajutoare de tot felul, cu o leafă care trebuia căpătată de la Dumnezeu pentru fiecare”.

“Afară de astea, dări grele de plătit; apoi pe fiecare an cheltuieli mari aduse de împrejurări neobişnuite. Însă e de ajuns atât ca să vă dea o slabă idee de îndatoririle faţă numai de lucrarea orfelinatelor. Totuşi, totul se face uşor, căci în toate lucrurile privim spre Acela care este nespus de bogat”.

Aceste crize însă nu l-au slăbit în credinţă, ci l-au întărit mai mult. E adevărat că avea strângeri de inimă, gândindu-se la miile de guri care aşteaptă hrana şi la sărăcia din cămara de alimente, dar toate acestea l-au învăţat şi mai mult să atârne de Domnul. “Niciodată – zice el – n-am simţit starea de faţă a Domnului mai bine ca în clipele când, după gustarea de dimineaţă, n-aveam nimic pentru masa de la amiază, sau după masa de amiază, n-aveam nimic seara pentru ceai. Domnul dădea tot ce trebuia, fără ca vreun om să fi ştiut ceva din nevoia noastră. Totul vine de la Domnul, fără să cer cuiva ceva, nici direct nici indirect. Prin harul lui Dumnezeu aş vrea mai bine să trec prin cele mai mari greutăţi şi prin cele mai mari lipsuri, de cât să fac o cerere cuiva, în afara Dumnezeului cel viu… căci n-aş vrea să slăbesc cu nimic dovada pe care trebuie s-o dăm, anume că ajunge să ne încredem în Dumnezeul cel viu.

În însemnările lui din 26 mai 1874 scria: “În aceste vremuri din urmă, îmi vine mereu în gând faptul următor: o lucrare care cere 1.000.000 lei pe an şi nici un mijloc de a avea bani în mână! 2200 inşi nu numai de hrănit, ci şi de întreţinut în totul: de îmbrăcăminte, de încălţat, de încălzit, de luminat, de îngrijit de tot ce le trebuie în viaţă şi tu să n-ai nimic; 189 misionari de ajutat şi nimic în casă! 100 de şcoli (cu 9000 elevi) de întreţinut în totul şi să n-ai nimic pentru ele! Aproape patru milioane tractate şi zece mii exemplare din Sfânta Scriptură de trimis pe an şi tu să nu ai un ban! Însă Dumnezeu m-a călăuzit să întind lucrarea aceasta şi care a întreţinut-o timp de 40 ani, Dumnezeul pe care mă bizui, va purta de grijă şi nu va îngădui să fiu dat de ruşine”.

Cine ar putea înţelege starea acestui bărbat când scria: “…şi să n-ai nimic”? Angrenat într-o lucrare aşa de mare, uriaşă, iar la un moment dat să nu ai nici un ban în casă! Lucrarea mare ne arată curajul credinţei lui, iar faptul că nici în cele mai mari nevoi nu recurgea la ajutorul omenesc ne arată atârnarea lui deplină de Domnul. El avea un Dumnezeu viu şi atotputernic care, e adevărat, îl proba uneori, dar nu l-a lăsat niciodată de ruşine. Pe seama cărei întâmplări oarbe ar putea pune cei ce nu cred în Dumnezeu realizările lui George Müller? Cum pot ei explica o aşa viaţă? Nici cea mai sclipitoare raţiune nu poate soluţiona aşa probleme cum le-a avut George Müller decât numai Dumnezeu. În el se încredea copilăreşte şi Lui îi cerea totul. Ba chiar a mers mai departe. El îşi verifica îndeaproape că rugăciunile îi sunt ascultate. De mai multe ori primise din partea unui negustor din Londra, pe care nu-l cunoştea, suma de 2500 lei. Odată, aflându-se în mare nevoie de bani, Müller cere lui Dumnezeu bani, şi cere în mod deosebit să pună pe inima negustorului gândul să-l ajute. A doua sau a treia zi negustorul trimite un nou cec de 2500 lei cu următoarele cuvinte: “Scumpul meu domn, cred că într-o înrâurire din partea lui Dumnezeu asupra mea, vă trimit cecul acesta”… “Cred – îşi zice Müller – şi acum sunt ascultat de două ori. Dumnezeu îmi trimite bani şi mi-i trimite prin omul pe care I-am cerut să-l întrebuinţeze”. Se mai putea îndoi el de existenţa Dumnezeului celui viu care răspunde prompt rugăciunilor?

Bizuirea lui pe Dumnezeu a determinat şi pe alţii la acest lucru. Într-o scrisoare primită la 5 iulie 1880 din Noua Zeelandă cu 125 lei se spunea: “Anul trecut am locuit la Bristol în faţa ferestrelor caselor dumneavoastră a căror vedere ne înnoia mereu credinţa. Am fost atunci opt luni fără lucru, neprimind decât 8 lei şi 75 bani pe săptămână pentru familia mea şi pentru mine. Dar Dumnezeu nu a îngăduit niciodată să fim în nevoie. Când lucrurile păreau mai negre, cele o mie de ferestre ale dumneavoastră luminate seara erau “o mie de făgăduinţe” cum zicea soţia mea, şi pot să adaug: ele au adus o mie de ascultări”.

Iată câteva caracteristici de seamă ale acestui mare bărbat:

El a fost un adânc cercetător al Cuvântului lui Dumnezeu. Chiar de a două zi după convertire, el a avut o dorinţă mare după citirea Bibliei, dorinţă care nu l-a părăsit până la moarte. În fiecare zi se scula dis de dimineaţă să cerceteze Cuvântul. Mai întâi de toate la el era Biblia. Într-o scrisoare trimisă Societăţii Biblice pentru Britania şi Străinătate în 1897, el spunea că a citit Biblia mai mult de 200 ori, de 4 ori pe an timp de 69 ani.

El a dat ascultare deplină voii lui Dumnezeu. Dorea în chip sincer să cunoască în toate voia Lui. Era gata să lepede orice prejudecăţi, să se despartă de orice dorinţe personale şi să accepte în totul voia Lui. Nu voia să facă un pas fără El. Căuta să-I împlinească voia până în cele mai mici amănunte. Iată regulile lui în căutarea voii lui Dumnezeu:

1. “Dacă vreau să aflu care este voia Domnului trebuie să mă încredinţez mai întâi că voia mea a fost adusă la supunere deplină, adică nu păstrez nici urmă de voinţă proprie în ascunzişurile inimii… Voia Domnului nu ni se descoperă decât când suntem pe deplin hotărâţi să o facem.

2. Caut apoi să nu mă las furat de simţiri care m-ar putea amăgi. Pentru aceasta caut serios în Scriptură îndemnul care îmi trebuie. Nu mă mulţumesc cu un îndemn care mi s-ar părea mie “al duhului”, până nu cercetez amănunţit Cuvântul, ştiind bine că între Cuvântul scris şi între îndemnurile Duhului e întotdeauna potrivire.

3. Abia după aceea pun în cântar împrejurările ca să le cercetez în lumina Cuvântului şi sub înrâurirea Duhului Sfânt.

4. În sfârşit, mă rog lui Dumnezeu cu toată căldura să-mi arate voia Lui. În felul acesta, prin rugăciune, prin cercetarea Cuvântului, prin întrebuinţarea dreptei judecăţi, ajung la înţelegerea lucrurilor potrivite cunoştinţei şi staturii mele duhovniceşti şi în deplină linişte, pornesc la lucru într-un duh de rugăciune”.

El a fost puternic în credinţă. Îl lua pe Dumnezeu pe cuvânt şi se bizuia în totul pe făgăduinţele Lui. Păşea cu îndrăzneală pe cărarea minunată a credinţei şi niciodată nu a fost dat de ruşine. Viaţa şi lucrările lui constituie o dovadă că Dumnezeu Îşi ţine cuvântul dat.

El a fost stăruitor în rugăciune. Cu toate lucrurile, el venea înaintea lui Dumnezeu ca un copil înainte tatălui şi îi cerea până primea. Andrew Murray în cartea sa “Viaţa de rugăciune” spune: “După cum Dumnezeu a dat pe apostolul Pavel ca exemplu în viaţa de rugăciune pentru creştinii din toate timpurile, tot aşa a dat pe George Müller în aceste zile din urmă ca o dovadă pentru biserica Sa, cum în mod minunat şi chiar literal, El ascultă totdeauna rugăciunile”. Când a fost odată întrebat cu privire la ascultarea rugăciunilor, el a răspuns: “Există cinci condiţii pe care totdeauna mă angajez să le îndeplinesc şi îndeplinindu-le am asigurarea răspunsului la rugăciunea mea:

1. Nu am nici o umbră de îndoială, fiindcă sunt asigurat că Domnul vrea să-i mântuiască “căci El vrea toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului” (1 Timotei 2:4) şi noi avem asigurarea că “dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă” (1 Ioan 5:14).

2. Eu nu am pledat niciodată pentru mântuirea lor în numele meu, ci în numele binecuvântat al scumpului meu Domn Isus şi numai bazat pe meritele Lui (Ioan 14:14).

3. Eu totdeauna cred cu tărie că Dumnezeu vrea şi e gata să asculte rugăciunile mele.

4. Eu nu ştiu în mod conştient să mă fi dedat la vreun păcat, căci “dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar asculta Domnul” când Îl chem (Psalm 66:18).

5. Am stăruit cu credinţă în rugăciune mai mult de 52 de ani pentru câţiva şi voi stărui până voi primi răspuns (Luca 18:7).

În 1880, el scria: “În noiembrie 1844, am început să mă rog pentru cinci tineri”. El îşi avea lista lui de rugăciune. După 18 luni, trei s-au convertit, doi însă nici în 1897, după 53 ani nu erau întorşi la Dumnezeu, dar el stăruia încă să se roage. Unul s-a întors în anul 1898 după moartea lui George Müller.

EI trăia într-o pace adâncă. Din fire era iritabil. La început, chiar faptul că o soră l-a ţinut mai mult de vorbă, l-a enervat rău, dar pe măsură ce a înaintat în experienţa cu Dumnezeu, a ajuns calm şi plin de pace în toate încercările grele prin care a trebuit să treacă. Era o adeverire că harul şi pacea se înmulţesc prin cunoaşterea Domnului Isus (2 Petru 1:2).

El a fost un harnic câştigător de suflete. Era însetat după mântuirea păcătoşilor. Uneori mergea din casă în casă să spună oamenilor vestea bună. Apoi trimitea în cartierele sărace anumite persoane spre a le citi Biblia. Această pasiune după sufletele pierdute l-a mistuit până şi la bătrâneţe. Între 70 şi 87 ani, adică între anii 1875 şi 1892 el face 17 călătorii misionare. Astfel cutreieră Anglia, Franţa, Elveţia, Germania, Olanda, Canada, Statele Unite, Spania, Italia, Austria, Boemia, Polonia, Egipt, Palestina, Turcia, Grecia, Rusia, India. Acest jar care îl purta în piept, l-a făcut să câştige peste 30.000 de suflete pentru Domnul.

El a fost un rob smerit. Niciodată nu a căutat să se scoată pe el în evidenţă. Nu-şi asuma niciodată un merit personal, ci era dornic de proslăvirea Stăpânului său.

În chemarea sa a fost neobosit până în seara zilei de 9 martie 1898, când a ţinut ora de rugăciune din casa de orfani Nr. 3, cerând să se cânte una din cântările sale preferate:

“Acolo sus o nenumărată mulţime
În cântările ei de laude, cântă Numele lui Isus
Ea respinge orice merite personale,
“Dar vesteşte numai lucrarea lui Isus”

iar a doua zi dimineaţă la ora 7 a plecat fără dureri şi suferinţe la Domnul şi Mântuitorul său pe care L-a slujit cu atâta elan şi a cărui glorificare a urmărit-o mereu.

CAPITOLUL 17
JOHN SMYTH

 

 

 Prima parte a vieţii lui John Smyth e obscură. Se ştie doar că a studiat la Universitatea Cambridge, Anglia cu renumitul profesor Francis Johnson şi şi-a primit diploma prin 1593. Henry C. Vedder în cartea sa “O scurtă istorie a baptiştilor” spune că Smyth a fost hirotonit ca preot în biserica anglicană de către episcopul Wickham din Lincoln. Pe data de 27 septembrie 1600 a fost însărcinat cu păstorirea parohiei din Lincoln. El era foarte inteligent şi înzestrat cu o minte cercetătoare. Studiind Biblia el a ajuns să îmbrăţişeze convingerile puritanilor. Aceasta a dus la un conflict cu autorităţile. Astfel pe data de 13 octombrie 1602, el a fost destituit din slujba de preot, dar documentele arată că el totuşi a funcţionat până în 1605. Atunci s-a mutat la Gainsborough, unde şi-a câştigat existenţa practicând medicina.

La Gainsborough el a găsit o parohie neglijată. Vicarul Jerome Phillips primea salariul, dar nu se ostenea să ţină servicii sau să se îngrijească de nevoile spirituale ale membrilor. Smyth, fără să stea mult pe gânduri, a vorbit cu poporul şi au început să aibă servicii de închinăciune. Ei l-au ales ca păstor, dar episcopul n-a vrut să-i dea recunoaşterea şi l-a condamnat aspru pentru zelul şi îndrăzneala sa de a aduna poporul la închinăciune.

Desărcinat din slujire, el s-a apucat din nou de studierea Bibliei. După nouă luni de mari frământări lăuntrice. În 1606 el a părăsit biserica oficială şi a trecut de partea separatiştilor. Separatişti se numeau cei ce au acceptat Reforma şi nu mai recunoşteau autoritatea bisericii anglicane, ci se întruneau separat pentru închinăciune. Ei căutau să trăiască viaţa curată conform învăţăturilor evanghelice. La Gainsborough el a adunat pe câţiva care împărtăşeau aceleaşi idei şi a format cu ei o biserică. El a fost numit învăţătorul bisericii, căci ei aveau o reacţie faţă de numele de preot. Între membrii de seamă ai acestei biserici au fost Thomas Helwys şi John Murton, care mai târziu au ajuns bărbaţi de seamă în viaţa bisericească. Ei au constatat că în localitatea vecină, Scroby, doar la câţiva kilometri se afla o altă grupare, de separatişti printre care se aflau William Bradford, William Bewster şi John Robinson, care au emigrat în America şi au devenit conducători de frunte. În această perioadă separatişti au început să apară peste tot în grupuri tot mai numeroase. Starea de păcătoşenie şi decădere din sânul bisericii oficiale şi stricăciunea din viaţa preoţilor a făcut pe tot mai mulţi să-şi dea seama de abaterea de la învăţăturile Evangheliei. Era un fel de trezire şi revenire la creştinismul primitiv.

Această înmulţire a separatiştilor a stârnit furia regelui Iacob I. El porunci ca toţi să se conforme cu biserica oficială sau să părăsească ţara. O violentă persecuţie s-a pornit împotriva tuturor separatiştilor. Mulţi au fost aruncaţi la închisoare. Chiar şi soţia lui Thomas Helwys a fost întemniţată în castelul York. Atunci John Smyth a scris o carte numită “Principiile şi concluziile cu privire la biserica vizibilă”. În ea declara că “Biserica e o părtăşie vizibilă a sfinţilor… uniţi prin legământ cu Dumnezeu şi unii cu alţii, să folosească în mod liber lucrurile sfinte ale lui Dumnezeu, conform Cuvântului, pentru edificarea lor mutuală şi spre gloria lui Dumnezeu”.

În prima parte a anului 1608 Smyth cu biserica lui, precum şi alţi separatişti au fugit din cauza persecuţiei în Olanda, s-au stabilit la Amsterdam şi au format a doua biserică engleză. Smyth era învăţătorul lor şi se întreţinea şi aici din practicarea medicinii. Prima biserică engleză la Amsterdam a fost formată tot din separatişti care s-au refugiat aici încă din anul 1593 şi aveau ca păstor pe Francis Johnson, care a fost profesorul lui Smyth la Cambridge. Gruparea din Scroby au fugit şi ei în Olanda, au stat puţin la Amsterdam, apoi s-au stabilit la Leyden. Aceştia mai târziu au emigrat în America, îmbarcaţi pe corabia Mayflower.

În Amsterdam, Smyth a ajuns în contact cu învăţăturile teologului Arminius care susţinea că mântuirea e pentru toţi cei ce o primesc, în contrast cu Calvin care susţinea că mântuirea e numai pentru cei aleşi. La fel a ajuns să cunoască învăţăturile anabaptiştilor menoniţi care s-au refugiat în mare număr în Olanda. Smyth din nou a luat Biblia şi a cercetat-o cu de-amănuntul. Concluziile lui au fost că da, mântuirea e pentru toţi păcătoşii care sunt gata să se pocăiască şi să creadă, iar în legătură cu botezul copiilor mici, şi-a dat seama de netemeinicia lui. În tot Noul Testament el nu a găsit nici un singur verset în care să se arate că ar fi fost botezat vreun copil mic. Din contră a constatat că întâi păcătosul trebuie să primească mântuirea, să fie născut din nou prin Duhul Sfânt, să-şi mărturisească cu gura sa credinţa şi abia după aceasta poate fi botezat; că biserica trebuie să fie formată din membri născuţi din nou şi botezaţi pe baza mărturisirii credinţei lor. Aceste convingeri biblice el le-a împărtăşit grupului său. Apoi în 1609 a scris un tractat cu aceste adevăruri ale Noului Testament, în contrast cu practica bisericii oficiale. Tractatul l-a intitulat: “Caracterul fiarei”.

De fapt încă din 1608 găsim că relaţiile dintre cele două biserici separatiste engleze au fost rupte datorită divergenţelor de păreri. Acum John Smyth în înţelegerea cu grupul său au făcut un pas mai îndrăzneţ. Au dizolvat biserica lor care era formată pe baza semnării unui legământ şi au format o nouă biserică, după modelul bisericii primare, formată pe baza mărturisirii de credinţă şi a botezului. Întrucât nici unul nu era botezat, Smyth s-a botezat pe sine apoi a botezat pe Thomas Helwys şi pe alţi 36 membri. Aceasta a fost prima biserică baptistă despre care există documente precise. Mai sunt încă vreo 10 biserici baptiste care îşi pretind întâietatea fiindcă au existat cu mult înainte. Astfel la Hill Cliff a luat fiinţă în 1522, la Eythorne, Coggeshall şi Braintree în 1550 şi altele, dar nu avem nici un document precis despre ele, doar în vreo două cazuri există o evidenţă arheologică: baptistiere dezgropate care au fost folosite pentru botezarea oamenilor mari, nu a copilaşilor.

Despre biserica baptistă a lui Smyth avem o relatare a lui Robinson, pastorul separatiştilor de la Leyden. Iată ce a scris el: “Dl. Smyth, Dl. Helwys şi ceilalţi au dizolvat biserica lor de odinioară, au tăgăduit-o şi s-au întrunit pentru a forma o nouă biserică pe baza botezului… Dl. Smyth s-a botezat întâi, apoi a botezat pe Dl. Helwys şi pe restul care au făcut mărturisire personală”.

Chiar Smyth a considerat că e necesar să explice celorlalţi pasul acesta. Într-o “Epistolă către cititor” el a scris:

“Către oricine iubeşte Adevărul, salutare. Poate părea cu totul curios ca un om să-şi schimbe adeseori religia şi nu poate fi socotit ca ceva recomandabil la un om să facă multe alteraţii şi schimbări în chestiuni de aşa greutate cum sunt cazurile de conştiinţă şi dacă statornicia se cere în ceva e în religie”. El a căutat în această scrisoare să arate celorlalţi separatişti doctrina botezului, care l-a determinat să se separe de ei.

“Deci, aceasta e întrebarea: dacă botezul copilaşilor poate fi valabil, da sau nu; şi dacă persoana fiind botezată ca şi copilaş nu trebuie să renunţe la acel botez fals şi să-şi asume adevăratul botez al lui Hristos, care trebuie administrat persoanelor care îşi mărturisesc credinţa lor şi păcatele lor, aceasta fiind controversa între noi şi separatişti. Considerând ce este botezul, un copilaş nu e cu nimic mai capabil pentru botez decât orice altă vieţuitoare neraţională şi insensibilă. Căci botezul nu e o spălare cu apă, ci e botezul duhului, mărturisirea cu gura şi apoi spălarea cu apă”.

În continuare el arată că “adevărata biserică” trebuie să fie fondată nu numai pe separarea de biserica oficială a Angliei, ci pe principiul botezului, după ce s-a petrecut pocăinţa şi mărturisirea păcatelor. Iar celor ce ridicau chestiunea succesiunii apostolice, el le răspunse că adevărata succesiune apostolică nu e aceea a rânduielilor exterioare şi a organizaţiilor vizibile, ci a credinţei şi practicii adevărate. Afirma cu tărie că oamenii, clerul, trăind în păcat, au pierdut de mult această succesiune.

După formarea acestei biserici, Smyth şi cu Helwys au întocmit o Mărturisire de credinţă. Toate afirmaţiile erau susţinute cu texte biblice. În ea tratau crezul cu privire la Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, inspiraţia Bibliei, starea de păcat, mântuirea, botezul, Ziua Domnului, precum şi principiul libertăţii de conştiinţă, că statul nu poate impune cuiva ce să creadă sau ce să nu creadă.

În anul 1611, Regele Iacob I a dispus tipărirea Bibliei cunoscută şi azi ca versiunea King James. Ea a fost folosită de Smyth pentru răspândirea învăţăturilor sale.

După câtva timp John Smyth s-a alăturat menoniţilor, iar cu conducerea bisericii a rămas Thomas Helwys. În anul 1611 membrii bisericii s-au înţeles împreună să se reîntoarcă în Anglia. În anul 1626 în Anglia existau cinci biserici baptiste cu un număr total de 150 membri. În 1644 au fost 47 biserici baptiste.

John Smyth a rămas în Olanda unde s-a îmbolnăvit de tuberculoză şi a murit în anul 1612.

CAPITOLUL 18
ROGER WILLIAMS

 Roger Williams a fost fondatorul primei biserici baptiste în America. El a fost un vajnic luptător pentru deplina libertate de conştiinţă, fiecare om să fie liber să creadă ce vrea şi pentru separarea bisericii de stat.

El s-a născut în Londra, Anglia, în anul 1603. Tatăl său avea o prăvălie de haine bărbăteşti. Casa lor era în Piaţa din faţa închisorii Newgate, locul unde autorităţile executau pe cei condamnaţi la moarte pentru credinţa lor. Ca băiat, Roger mărturiseşte că a văzut multe execuţii. În timp ce gloata adunată la un aşa spectacol râdea şi îşi bătea joc de bieţii condamnaţi, în el s-a dezvoltat un simţământ de milă faţă de cei martirizaţi şi de scârbă de cei ce îi torturau şi executau fără pic de simţ uman pe cei a căror singură crimă era că nu credeau ca ei. Probabil că acele scene înfiorătoare l-au făcut să devină unul din marii luptători pentru libertatea de conştiinţă.

Prin relaţii de familie din partea mamei, tânărul Roger a ajuns în contact cu persoane influente în viaţa politică a Angliei. Mamă-sa se trăgea din renumita familie Pemberton, prieteni buni cu Sir Edward Coke, unul din marii avocaţi ai acelei vremi. Dându-şi seama că Roger e talentat, acesta l-a pus sub instruirea unui profesor să înveţe stenografia. Când Roger a fost de 18 ani i-a asigurat o bursă de studii. Când Sir Edward a fost însărcinat de rege să fie Şeful Justiţiei, el l-a angajat pe tânărul Roger ca secretar-stenograf al Camerei înstelate. Zi de zi înaintea acestei Curţi de Justiţie erau aduşi bărbaţi, femei şi adeseori copii acuzaţi de crime religioase. Roger transcria toate acuzele aduse împotriva acelor persoane numite eretice. Nedreptatea pedepsirii pentru refuzarea unor principii religioase impuse de stat, pentru tăgăduirea a ceea ce conştiinţa lor nu putea accepta, a dezvoltat în el o dârzenie intensă de a lupta împotriva oricărei intoleranţe. Îşi zicea că trebuie să vină ziua când să poată apăra dreptul fiecăruia de a-şi urma conştiinţa sa în chestiunile religioase.

Sir Edward a continuat să-i asigure bursa la Colegiul Pembroke din Cambridge pe care l-a absolvit în 1627. Ca student, Roger a participat la multe discuţii dintre Sir Edward şi William Laud, episcopul Londrei, iar mai târziu arhiepiscop de Canterbury, care era un înverşunat duşman al puritanilor şi al calviniştilor. Şeful Justiţiei se opunea unor asemenea păreri, iar Roger lua mereu partea şefului său apărând cauza puritanilor.

El a continuat încă doi ani la Universitatea Cambridge studiind teologia şi limbile: greaca, ebraica, latina, germana şi franceza. La terminare, era cunoscut ca un elocvent predicator, un dibaci purtător de dispute şi un rebel faţă de o religie impusă de stat. El a fost luat ca şi capelan al casei lui Sir William Masham. Datorită acestei poziţii, a ajuns să cunoască pe Oliver Cromwell şi pe alte persoane marcante.

El a făcut propunere de căsătorie unei tinere de viţă nobilă, dar fiind refuzat de părinţi, s-a căsătorit cu o servitoare din casa Masham numită Maria Barnard. Prietenii l-au criticat pentru această alegere, dar Maria s-a dovedit o soţie ideală pentru viaţa sa supusă atâtor încercări în anii tulburi de mai târziu.

Cu mare dezamăgire şi amărăciune, Roger a văzut pe Sir Edward, şeful lui, degradat din porunca regelui Iacob şi trimis la închisoarea din Turnul Londrei. Şi zile mult mai rele aveau să urmeze după urcarea pe tron a regelui Carol I. Acesta dădu toată puterea arhiepiscopului Land spre a prigoni pe credincioşi puritani. Prin 1630 campania de exterminare a tuturor celor ce nu mai erau catolici a atins culmea. Mulţi au fost arestaţi, amendaţi, mutilaţi şi uneori executaţi. Cu aprinsa indignare, Roger a fost martor la tratamentul crud aplicat lui Dr. Alexander Leighton, un predicator puritan de mare influenţă. Iată sentinţa dată de arhiepiscopul Land:

“Condamnat la închisoarea Flotei pe viaţă şi să plătească o amendă de zece mii de lire sterline, înalta Comisie trebuie să-l degradeze din slujba lui; să fie adus apoi la stâlpul infamiei la Westminster în timp ce judecătorii îşi vor lua locul acolo şi el să fie biciuit public; după biciuire să fie ţinut la stâlpul infamiei un timp potrivit, să i se taie o ureche, să i se despice una din nările nasului, să fie însemnat în faţă cu fierul roşu cu literele SS semănător de sediţie, adică de răscoală; apoi să fie dus înapoi la închisoare şi după câteva zile să fie pus din nou la stâlpul infamiei în cartierul Cheapside; acolo să i se despice cealaltă nară a nasului şi să i se taie cealaltă ureche, iar după aceasta să fie închis într-o celulă strâmtă pentru tot restul vieţii sale”.

Nu e mirare că privind la aşa torturi şi schilodiri, în Roger s-a stârnit îndârjirea de a lupta împotriva unor aşa pedepse sălbatice date pentru diferenţe de păreri în cele religioase. Atunci el s-a identificat cu separatiştii baptişti şi a scris un mişcător protest pe care l-a adresat arhiepiscopului Land, în care prin cuvinte tăioase dădea grai nemuritoarei sale opoziţii faţă de orice intoleranţă religioasă.

Vai, câte nu au avut de îndurat fraţii noştri! Sentinţa dată de arhiepiscop arată cruzimea ce o avea în inima sa şi reliefează tăria de credinţă a condamnatului.

Episcopul când a citit protestul lui Roger a poruncit ca autorul să fie arestat şi adus la judecată. Dar acesta calm s-a hotărât să nu cadă victimă în ghearele unei fiare cu mitră pe cap, ci să lupte mai departe fugind în Olanda. Pe vremea aceea mai mulţi baptişti şi quakeri au luat drumul pribegiei. Dar Roger n-a fugit în Olanda căci primi o invitaţie urgentă de la biserica puritanilor din Boston, America, să devină predicatorul lor. Astfel la 8 decembrie 1630, în secret, el se îmbarcă cu soţia pe o corabie din Bristol să meargă în America. În jurnalul guvernatorului John Winthrop din Massachusetts pe data de 5 februarie 1631, ni se spune că a dat un bun venit corăbiei Lion sosită în portul Boston cu douăzeci de pasageri, şi pomeneşte cu numele pe patru pasageri dintre care doi sunt Roger Williams – păstor – şi soţia lui. Alături de guvernator erau mai mulţi reprezentanţi a bisericilor din Massachusetts care au venit să întâmpine pe noul păstor, căci auziseră de elocinţa lui şi că a ales exilul spre a scăpa de furia celor ce-l urmăreau. În Boston era nevoie de păstori cu pregătire şi acest bărbat înalt, inteligent, în vârstă de 28 ani era un răspuns la rugăciunile lor.

La Boston, Roger se aştepta să găsească la puritani biserica despărţită de stat, dar oamenii erau tot cu mentalitatea veche că statul trebuie să suporte religia şi să sancţioneze pe cei ce nu cred ca ei. Când a aflat aceasta, Roger a refuzat să accepte postul oferit. El era pentru deplina separare a bisericii de stat şi avea intenţia să poarte mai departe torţa libertăţii de conştiinţă.

La început au vizitat mai multe localităţi din Massachusetts şi au găsit la Salem un grup care au emigrat din Anglia în 1628 şi care s-au separat de cei din Boston pentru aceleaşi motive pentru care Roger n-a acceptat pastoratul. Acolo a predicat şi membrilor le-a plăcut. Ei i-au cerut să rămână păstorul lor şi el a acceptat.

“Conform legii divine – spunea Roger – ofiţerii coroanei nu au nici un drept să se amestece în felul cum să se închine o persoană”. Aceasta a înfuriat pe demnitarii de la Boston. Ceva mai mult, Roger a mers printre indienii din Narragansett, le-a predicat şi lor şi le-a spus că Marele Spirit a fost Creatorul şi Tatăl omenirii, că El poartă de grijă de copiii Lui şi doreşte ca toţi oamenii să se trateze ca fraţi.

Aceşti indieni au vândut terenul celor din Boston, dar coloniştii nu puteau concepe să fie fraţi cu indienii. De aceea, aceste afirmaţii ale lui Roger i-a înfuriat şi mai mult. Timp de şase luni l-au hărţuit într-una pe Roger, dar acum l-au ameninţat cu arestarea. Din această cauză, el îşi ia soţia şi se refugiază la Plymouth, unde e primit ca păstor asistent. Aici a stat doi ani. Guvernatorul William Bradford lua parte şi el la această biserică şi avea o deosebită preţuire pentru tânărul păstor. În mai multe rânduri, Roger s-a dus la indienii Massasoits să-i înveţe Evanghelia. Şeful şi vitejii lui l-au primit bine şi le plăcea de el căci îi iubea ca un frate şi le spunea că toţi suntem copiii Marelui Spirit. El a făcut cu ei un tratat de prietenie, lucru ce a avut mare importanţă ceva mai târziu.

În vara anului 1633, el a primit o chemare oficială să se reîntoarcă la Salem ca păstor. El a acceptat cu bucurie, şi s-au mutat din nou la Salem. Aici li s-a născut primul lor copil. Fiindcă el vorbea tot mai mult împotriva intoleranţei religioase, autorităţile au devenit tot mai dârze contra lui, hotărâte să-l amuţească. Se pare că datorită atitudinii lui, Tribunalul pe data de 14 mai 1634 a dat o ordonanţă prin care cerea ca toţi să depună jurământul faţă de autorităţi. Prin aceasta voiau să lichideze orice opoziţie. Oricine refuza, era pedepsit cu expulzarea. Fiindcă Roger nu a fost gata să dea ascultare ordonanţei, pe data de 19 octombrie 1635 s-a dat o sentinţă împotriva lui să fie exilat, dar i s-a dat oportunitatea să renunţe la părerile sale. A doua zi, plenul de judecată s-a adunat să-l asculte. În faţa lor, Roger a declarat: “Eu voi fi gata nu numai să fiu legat şi exilat, ci chiar să mor în Noua Anglie pentru convingerile mele şi pentru adevăr aşa cum îl văd eu”.

Tribunalul i-a acordat şase săptămâni de pregătire ca să părăsească colonia. Apoi, fiind iarnă, i-au prelungit termenul până primăvara. O seamă de prieteni veneau seara, după ce se întuneca, să-şi exprime regretul lor pentru această situaţie. Printre aceştia a fost şi Henry Vane, junior, fiul unui renumit bărbat de stat din Anglia, care mai târziu i-a fost de mult folos.

Într-o zi un prieten i-a adus în secret vestea de la guvernatorul Winthrop că autorităţile din Boston se pregătesc să-l aresteze şi să-l trimită legat în Anglia cu o corabie. Fiindcă nu dorea să ajungă în Anglia, Roger îşi făcu un plan să fugă la indienii din Narragansett. După ce s-a înnoptat, şi-a îmbrăcat hainele groase căci era iarnă, a luat ceva de mâncare, şi a sărutat soţia şi copilul şi a plecat. Un viscol cu lapoviţă pătrundea până la os. El a luat-o spre sud-vest peste holde, prin păduri cu zăpadă mare. Era în luna ianuarie 1636. Târziu noaptea, obosit fiind, a căutat să rupă crăci de brad şi să-şi facă un culcuş la un loc mai adăpostit. De-odată a auzit ceva în urma lui. Întorcându-se a zărit pe servitorul său credincios că i-a călcat pe urme şi l-a găsit.

În aceeaşi seară, Magistratul şef a poruncit căpitanului Wainwright să treacă cu corabia de la Boston peste golf la Salem să-l aresteze noaptea pe Roger Williams, să-l pună în cătuşe spre a fi dus în Anglia. Căpitanul a executat ordinul, dar nu l-a mai găsit pe Roger, căci acesta plecase.

A doua zi, Roger şi-a continuat drumul ocolind tribul feroce al Pequoţilor şi în sfârşit după 14 săptămâni de pribegie, mult timp fără pâine, a ajuns la indienii Narragansett. Aceştia l-au primit bine ca pe un frate. El era extenuat de puteri şi aproape îngheţat. Indienii i-au dat hrană şi adăpost şi l-au rugat să rămână ascuns la ei. Mai târziu soţia şi alţi membri ai bisericii din Salem s-au unit cu el în exil. Prin luna iunie, Roger cu câţiva din aceştia cu o canoe au mers pe râu şi au trecut de partea cealaltă. Acolo au găsit un puternic izvor cu apă rece. Locul acesta îi fusese dăruit de Şeful Massasoit. În timpul iernii, s-a iscat o neînţelegere între doi şefi de trib şi era cât pe-aci să înceapă război, dar Roger s-a dus şi la un şef şi la celălalt şi a mijlocit pacea. Drept recunoştinţă Massasoit i-a dat pământul de pe malul estic al râului Seekonk. Atunci Roger a luat hotărârea să înfiinţeze o colonie, unde toţi cetăţenii să se bucure de o deplină libertate religioasă. Fiind sfătuit de guvernatorul Winthrop din Plymouth că şi colonia din Massachusetts are pretenţii la acel teren, Roger a cumpărat de la Canonicus, un indian foarte temut, un mare teren în partea de vest a râului Mooshussuc şi acolo au început să-şi clădească locuinţe. Era la o depărtare de 43 km de la Atlantic şi 72 km de la Boston. Noua colonie a fost numită Providence, ca mulţumire pentru mila providenţială a lui Dumnezeu faţă de el, oraş providenţial de scăpare pentru toţi cei asupriţi şi prigoniţi din pricina credinţei lor. El a anunţat că noua colonie va avea un guvern civil, dar nu va avea nici o autoritate în cele religioase, ci fiecare se va închina în felul lui, sau dacă vrea va fi liber să nu se închine. Acesta a fost primul oraş cu deplină libertate de conştiinţă, şi cu biserica separată de stat.

Atunci au început să se mute la Providence toţi cei hărţuiţi din Boston şi din Massachusetts, chiar şi câteva familii de evrei din New Amsterdam. Astfel Roger a pus la îndemână tuturor exilaţilor şi refugiaţilor din pricina tiraniei un pământ al libertăţii.

După trei ani, Roger Williams s-a hotărât să organizeze o biserică conform principiilor evanghelice, după modelul bisericii primare, o biserică ai cărei membri să fie botezaţi prin cufundare pe baza mărturisirii credinţei lor. Astfel într-o zi din luna martie au hotărât să aibă primul botez în apa rece a râului. Roger încă nu era botezat pe baza credinţei sale, de aceea el a fost primul care a păşit în apă şi a fost botezat de Ezechiel Holliman, un fost membru al bisericii din Salem, apoi Roger a botezat pe alţi unsprezece. Aşa a luat fiinţă prima biserică baptistă din America. La început serviciile religioase s-au ţinut în casa lui Roger, dar mai târziu au clădit o casă de rugăciune. Aceasta a fost prima casă de rugăciune baptistă din America. După câtva timp, în 1640 el şi-a dat demisia din pastoral şi s-a retras din această biserică, dar a rămas cu conducerea coloniei.

Noua colonie a crescut. Apoi s-a format o nouă localitate numită Newport şi altele au urmat. Atunci colonia a luat denumirea de Rhode Island. Roger Williams a întocmit un act care a devenit de o uriaşă însemnătate istorică. E documentul cu privire la libertatea de conştiinţă şi la separarea bisericii de stat. Iată conţinutul:

“Noi a căror nume sunt semnate mai jos, dorind să locuim în oraşul Providence, promitem numai în lucrurile civile să ne supunem în ascultare activă sau pasivă la toate ordinele sau învoirile care vor fi făcute pentru binele public al tuturor, într-un fel ordonat, prin consimţământul major al locuitorilor prezenţi, a capilor de familii incorporaţi în acest oraş şi a altora când vor fi admişi aici”.

Desigur atunci când Roger şi ceilalţi au semnat acest document n-au putut prevedea că peste un veac şi jumătate, cele patru cuvinte “numai în lucrurile civile”, aveau să fie acceptate ca parte fundamentală a constituţiei Statelor Unite.

Roger nu s-a mulţumit să vadă libertatea de conştiinţă asigurată prin legi în statul Rhode Island, ci a căutat să urmărească aplicarea acestor legi. Odată la consiliul lor, cineva a propus o lege cu privire la sărbătorirea Duminicii şi interzicerea lucrului în aceea zi, dar Roger s-a opus unei aşa legi spunând că aceasta e o chestiune de conştiinţă, deci fiecare e liber să o sărbătorească sau să nu o sărbătorească.

Roger Williams nu avea decât 35 ani când a dat lumii acest nou model de libertate a conştiinţei. El a fost un bărbat cu o voinţă puternică, pătruns de dorinţa de libertate pentru toţi, stăpânit de un spirit al păcii şi fără gând de răzbunare. În urma unui atac dat de cei din Boston asupra indienilor, triburile Pequoţilor s-au unit cu cei din Narragansett să dea năvală asupra albilor şi să-i stârpească. Aflând despre aceasta, cei ce l-au condamnat altădată, acum au apelat la Roger să intervină spre a-i linişti pe indieni. Numai datorită eforturilor lui, coloniştii au fost cruţaţi de un mare măcel. La fel ori de câte ori în tratativele lor cu indienii aveau nevoie de un bun translator, Roger era chemat să-i ajute şi niciodată el nu i-a refuzat.

În 1643, Roger a fost trimis la Londra să obţină recunoaşterea coloniei lor. Acum Sir Henry Vane care era membru al Parlamentului i-a fost de mult ajutor. El i-a aranjat întâlniri cu Oliver Cromwell, cu Milton şi alţi înalţi demnitari din acea vreme. În sfârşit pe data de 14 martie 1644 Parlamentul Lung a recunoscut noua colonie Rhode Island şi a dat coloniştilor dreptul să-şi formeze propriul lor guvern şi să-şi facă legile lor, iar Roger a fost recunoscut ca preşedinte al coloniei. În acest document întocmit de Roger şi aprobat de Parlament, era precizată forma democratică de guvernământ prin cuvintele: “Din popor, prin popor şi pentru popor”.

După obţinerea recunoaşterii, Roger s-a întors în America şi a fost întâmpinat de colonia lui cu mari ovaţii. Chiar şi indienii cu trupurile vopsite cu roşu, albastru şi galben pentru paradă, iar şefii de trib împodobiţi cu specifica lor coroană de pene strălucitoare au venit să-l întâmpine. Când el a ajuns pe ţărmul celălalt al râului, 14 canoe albe şi galbene s-au dus înaintea lui şi l-au trecut peste râu. Când a debarcat, indienii au scos un prelung salut “Ua, ua, ua!” apoi l-au luat pe umeri şi l-au dus până în faţa Mariei, soţia sa. Roger a fost copleşit de această manifestare a dragostei. El le-a împărtăşit reuşitele sale şi s-a bucurat că e din nou în mijlocul lor la Providence.

Azi în oraşul Providence se află un mare parc ce poartă numele lui Roger Williams, iar figura lui imortalizată în piatră priveşte spre oraşul care a devenit un liman al libertăţii pentru toţi cei asupriţi. Clădirea bisericii baptiste de un stil arhitectural colonial pentru biserica ce a înfiinţat-o el, serveşte şi azi ca locaş de închinăciune.

El a zis: “Nici preţul, nici banii n-au putut procura Rhode Island. Rhode Island a fost procurată prin dragoste”.

El a murit în anul 1684.

CAPITOLUL 19
ZINZENDORF

 

După martirajul prin ardere pe rug a marelui reformator din Boemia, Jan Hus, “fraţii” au avut de îndurat veacuri de persecuţii. Mulţi dintre ei au pecetluit cu sângele lor mărturia despre dragostea lui Dumnezeu şi mântuirea prin Isus. Întemniţările, torturile, schingiuirile, i-au determinat în 1722 pe mulţi să-şi părăsească casele lor părinteşti şi să fugă în Germania, unde un tânăr nobil le-a acordat azil pe moşiile sale din Saxonia. Acestei aşezări, colonie de refugiaţi credincioşi, i-au dat numele “Herrnhut” (Paza Domnului). Tânărul nobil era contele de Zinzendorf, omul pe care Dumnezeu l-a folosit pentru o mare trezire spirituală şi mântuirea multora. Biserica fraţilor moravieni a primit prin el un nou suflu, a cunoscut vremuri de înviorare şi de ridicare spirituală şi de multă rodnicie.

E minunată grija pe care o desfăşoară Dumnezeu faţă de unii pe care îi alege pentru lucrări speciale. După cum albinele pentru o viitoare matcă creează o botcă mai mare şi îi dau o alimentaţie specială, tot aşa şi Dumnezeu creează condiţii şi împrejurări speciale pentru unii aleşi ai Săi.

Contele Nikolaus Ludwig von Zinzendorf s-a născut în 26 mai 1700 la Dresda. La numai şase săptămâni după naşterea sa i-a murit tatăl, iar mama s-a recăsătorit. Copilul a fost lăsat în grija bunicii şi a unei mătuşi. Amândouă erau femei foarte evlavioase şi bune prietene cu Spener, întemeietorul pietismului german, om inspirat de Baxter. Ele i-au dat copilului o educaţie aleasă, care a determinat întregul curs al vieţii sale; şi toate ispitele şi momelile pe care le poate aduce lumea unui tânăr bogat, talentat şi cu titluri, nu l-au putut abate de la calea lui. Se distinge printr-o evlavie precoce.

Încă la vârsta timpurie de patru ani, el a făcut următorul legământ: “Scumpe Salvator, fii al meu şi eu voi fi al Tău!” El şi-a ales ca motto al vieţii sale faimoasa mărturisire: “Am o singură dorinţă: ea e Hristos şi numai Hristos”. Din vremea copilăriei şi a anilor de şcoală, avem următoarea mărturie: “Eu nu numai că am fost ferit de a săvârşi păcate mari, dar în multe cazuri am reuşit ca pe acei ce încercau să mă ducă pe cărări greşite, să-i fac să îngenuncheze împreună cu mine şi astfel pe unii din ei i-am câştigat pentru Hristos. Acesta a fost cazul nu numai la şcoală, ci chiar şi la universitatea pe care am urmat-o şi în călătoriile pe care le-am făcut de atunci. În timp ce eram la Universitate, făceam exerciţii fizice, căci le socoteam folositoare. Dar niciodată nu mi-am permis să dansez sau să iau parte la întruniri compromiţătoare de băieţi şi fete, fiindcă le consideram rele şi păcătoase. Îmi plăceau distracţiile, dar de îndată ce simţeam că mi se ridică în suflet afecţii nedisciplinate, mă simţeam osândit. Sufletul meu în întregime tindea încontinuu spre cruce. Cu fiecare pe care îl întâlneam, vorbeam despre acest subiect”.

La zece ani a început şcoala de gramatică fondată de Franke la Halle, iar la 17 ani a fost admis la Universitate. El dorea mult să devină un vestitor al Evangheliei, dar întreaga familie, fiind oameni cu titluri, au considerat că ar fi o înjosire pentru ei ca el să apuce o aşa slujbă şi l-au dat să studieze dreptul, ca să poată urma cariera tatălui său de consilier şi ministru de stat.

Terminând cursurile universitare, avea să-şi completeze educaţia prin călătorii şi vizite în ţări străine. Dar pretutindeni dorinţa supremă de dragoste şi părtăşie cu Hristos cel răstignit îl controla mereu. Vizitând galeria de picturi din Düsseldorf şi privind picturile, atenţia i-a fost frapată de un tablou “Ecce Homo”, ce reprezenta suferinţele lui Hristos Domnul şi dedesubt avea cuvintele:

“Aceasta am făcut Eu pentru tine. Ce faci tu pentru Mine?”

Tabloul era lucrat de un pictor credincios numit Stenburg. După trezirea sa spirituală prin citirea Noului Testament, pictorul dorea să împărtăşească şi altora bucuria pe care o primise. Dragostea pentru Mântuitorul îi umplea inima. Dar el nu putea să predice. El ştia doar să picteze. După mai multă rugăciune, i-a venit gândul să lucreze acest tablou pe care îl dăruise galeriei de picturi din oraşul său. Adesea Stenburg stătea în colţul sălii cu picturi şi se ruga ca Dumnezeu să lucreze la inimile celor ce se opreau în faţa tabloului său.

Când Zinzendorf se opri în faţa acestui tablou, sorbit de frumuseţea lui şi străpuns de cuvintele lui, l-a privit timp îndelungat. Un fior negrăit îi stăpânea sufletul. Căzuse noaptea şi el nu se putea despărţi de acest tablou, până ce păzitorul sălii veni să-l înştiinţeze că sunase pentru închiderea sălii. Tânărul conte plecă cu părere de rău. A doua zi se duse la Paris. Îşi aranja afacerile şi apoi se puse în slujba Domnului cu viaţă, titluri, avere; cu tot ce avea şi tot ce era, voia să trăiască spre slava Celui ce a făcut totul pentru el. Inima lui s-a alipit de Isus cel răstignit şi apoi toată viaţa nu a vrut să mai ştie altceva decât pe Hristos şi pe El răstignit. În toate acţiunile sale, el a căutat să răspundă la întrebarea: “Dar tu ce faci pentru Mine?” După aceasta, tânărul conte a scris unui prieten al său: “Dacă obiectul trimiterii mele în Franţa a fost să mă facă un om al lumii, eu declar că aceştia sunt bani aruncaţi, căci Dumnezeu în bunătatea Sa, va păstra în mine dorinţa să trăiesc numai pentru Isus Hristos”. În Paris, o ducesă i-a spus odată: “Bună seara, conte, ai fost seara trecută la operă?” “Nu, madam – răspunse el – nu am timp pentru operă”. “Ah, sclipitoare nenorocire!” exclamă el părăsind acest mare oraş.

Reîntors acasă, Francke, fostul lui profesor, îi oferi să devină succesorul baronului Canstein în Casa Biblică din Halle, lucru care ar fi fost după plăcerea lui, dar din nou la stăruinţele rudelor, declină această ofertă şi acceptă postul de consilier juridic pe lângă regele Saxoniei. La scurt timp s-a căsătorit şi rudele aşteptau ca tânăra contesă să-l poată abate de la dorinţele lui pentru o viaţă de evlavie, dar şi ea avea de asemenea o instruire în pietate şi deci împărtăşea vederile soţului său. La început, gândul lui nu a fost să se retragă din biserica lutherană, ci să grupeze pe cei cu adevărat credincioşi. Curând se convinse că nu putea face aceasta şi se găsi tot mai interesat şi legat de “Unitas fratrum”, Unitatea frăţească, denumire pe care o purtau credincioşii refugiaţi la Herrnhut. Astfel, el îşi părăsi slujba de la Dresda în 1727 şi se stabili la Berthelsdorf, unindu-se cu moravienii.

Refugiaţii la Herrnhut erau de diferite credinţe: lutherani, reformaţi, baptişti. Prima parte a anului 1727 a fost petrecută în frământări. Chestiuni doctrinare cu privire la predestinaţie, la botez, sfinţire, etc., ameninţau să împartă adunarea. Pe atunci Zinzendorf avea 27 de ani. Ceea ce a putut face el a fost să-i unească la rugăciune şi aceasta i-a adus la o trezire deosebită şi la o unitate deplină prin Duhul Domnului, încă cu puţin mai înainte a început să dea îndrumări spirituale unei clase de nouă fete între 10 şi 13 ani. Totuşi, cu toate străduinţele, nu a putut vedea trăsături de viaţă nouă la ele. Cu cât căuta să le spună mai mult despre Domnul Isus Hristos, cu atât ele păreau mai nepăsătoare. Văzând aceasta, el a început să se roage fierbinte ca Dumnezeu să le dea harul şi binecuvântarea Sa. Ce spectacol! Un tânăr nobil, talentat, sănătos, bogat, să-l vezi îngenunchiat, luptându-se în rugăciune pentru alţii. În ziua de 16 iulie, inima lui a fost copleşită de durere şi, îngenunchiat, a vărsat râuri de lacrimi în mijlocul bisericii. Această rugăciune a produs un efect extraordinar asupra celorlalţi. Un număr de fraţi s-au unit cu el în rugăciune. Au hotărât ore speciale când fiecare, oriunde s-ar afla, să se roage pentru trezirea lor şi a altora, precum şi zile deosebite de rugăciune când adunaţi împreună îşi vărsau inimile înaintea Domnului. Ziua de 13 august 1727 a fost o zi de răspuns la rugăciunile lui Zinzendorf şi a fraţilor moravieni, o zi de experienţe deosebite cu Dumnezeu. Pe când erau la Cina Domnului s-a făcut o revărsare a Duhului. Apoi a urmat trezirea tinerilor şi predarea vieţii lor Domnului.

Matthew Henry în comentariul său asupra lui Zaharia 12:10 “Voi turna… un duh de îndurare şi rugăciune”, spune că “Dumnezeu când intenţionează să dea o mare îndurare poporului Său, primul lucru e că îi pune pe rugăciune”. Aşa a fost şi cu mişcarea începută de Zinzendorf între “fraţii moravieni”. Şi aceste întruniri pentru rugăciune au durat din 1727 mai mult de 100 de ani. Ele sunt cunoscute sub numele de “ora de mijlocire”.

Zinzendorf avea un dar deosebit de conducător. Din nişte membrii simpli ai bisericii din Herrnhut s-au ridicat bărbaţi de seamă, diaconi, evanghelişti, păstori şi misionari. Cu vreo 50 de ani înainte de începerea misiunilor moderne pentru străinătate prin William Carey, biserica moravă avea deja misionari în ţările păgâne. În 1731 contele Zinzendorf a mers la Copenhaga spre a lua parte la încoronarea Regelui Christian VI şi aici a auzit de la unii de starea spirituală a celor din Groenlanda. Venind acasă, el a istorisit fraţilor cele auzite. Aceasta a produs o adâncă impresie asupra bisericii, care avea vreo şase sute de membri, dar n-au trecut imediat la o acţiune. Tot la Copenhaga, unii din însoţitorii contelui au întâlnit un negru din Indiile de Vest, care le-a descris starea de acolo. Acest negru i-a vizitat după aceea la Herrnhut. Aceasta i-a înflăcărat şi în doi a aprins dorul de a vesti Evanghelia acestor sărmani sclavi. Era un olar Leonhardt Dober şi un tâmplar David Nitzschmann. Aşa se face că cinci ani după trezire, adică la 10 ani de la venirea lor aici, ei au deschis misiunea în Indiile de Vest, iar în anul următor au trimis trei misionari în Groenlanda. Revista misionară a fraţilor moravieni Periodical Accounts (Rapoarte periodice) l-a inspirat pe Carey şi la o conferinţă a baptiştilor, el a trântit revista pe masă şi a spus cuvintele: “Uitaţi-vă ce au făcut moravienii! Noi nu putem urma exemplul lor şi, în ascultare de Stăpânul nostru ceresc, să mergem în lume şi să predicăm Evanghelia la păgâni?” Binecunoscutul istoric german al misiunilor protestante spune despre lucrarea fraţilor moravieni: “Această bisericuţă în 20 de ani a înfiinţat mai multe misiuni decât întreaga Biserică Evanghelică în 200 de ani”.

O altă latură a influenţei lui Zinzendorf a fost văzută în trezirea lui John şi Carol Wesley, întemeietorii metodismului.

 El a trăit o viaţă umilă. Cu toate că era conte, era frate cu toţi săracii. El predica Evanghelia în toată simplitatea, dar cu o putere deosebită. Atât cântările cât şi predicile erau pline de Hristos şi ispăşirea Sa. În una din scrisorile lui Zinzendorf găsim următoarea declaraţie: “Metoda noastră în proclamarea mântuirii e aceasta: Să arătăm fiecărei inimi pe Mielul plin de dragoste care a murit pentru noi şi, deşi a fost Fiul lui Dumnezeu, S-a dat pe Sine Însuşi pentru păcatele noastre; să-L arătăm fiecăruia ca Dumnezeu al său, Mijlocitor al său între om şi Dumnezeu, Exemplu al său, Frate al său, Mângâietor al său, Sfătuitor al său, Mântuitor al său, pe scurt Hristos e totul în toate. Prin predicarea sângelui Său şi a dragostei Sale până la moarte şi încă moarte de cruce, şi niciodată, fie în predică, fie în discuţie de argumentare, să nu ne abatem nici măcar pentru un sfert de ceas de la Mielul, plin de dragoste, să nu pomenim nici o virtute care să nu fie în El, din El şi bazată pe El, să nu predicăm nici o poruncă afară de credinţa în El, nici o altă justificare decât aceea prin ispăşirea sa pentru noi, nici o altă sfinţire decât privilegiul de a nu păcătui mai mult, nici o altă fericire decât de a fi mai aproape de El, de a gândi la El, de a face plăcerea Sa, nici o altă viaţă decât în El”.

Predicile lui erau cristocentrice. Acest mesaj evanghelic l-a vestit oamenilor de toate rangurile şi în jumătate din ţările Europei, precum şi printre coloniştii din America. El a fost un mare evanghelist.

Despre Zinzendorf ca predicator, noi avem următorul tablou descris de unul din contemporanii săi, contele Schrautenbach: “El cu greu citea alte cărţi afară de Biblie. Niciodată nu şi-a scris predicile, dar efectul lor a fost foarte mare… Convingerile personale puteau fi simţite în toate cuvintele sale. Vocea lui era plină, plăcută, sonoră şi capabilă de expresii şi modulări fine, atât în vorbire cât şi în cântare. Viaţă, suflet şi armonie se observa în tot ce spunea şi făcea. Înfăţişarea sa era sublimă şi în stare de o mare expresibilitate, avea fruntea lată şi amplă, ochii albastru închis, plini de foc şi de continuă mişcare. Buzele îi erau bine formate şi uşor închise. Privirea îi era ageră şi pătrunzătoare. Era respectuos faţă de fiecare cu care avea de-a face, deşi toţi simţeau şi cunoşteau superioritatea lui”.

El a avut de suferit multe prigoniri din pricină că a fost foarte activ. Fiind principalul turburător al împărăţiei diavolului, toate săgeţile au fost îndreptate spre el, dar niciodată n-a dat înapoi. Din contră, îi încuraja şi îi îndruma pe fraţii săi de slujbă să fie trezitori de suflete, predicatori ai trezirilor, orice i-ar costa. Într-una din predicile sale către lucrătorii Evangheliei, el a spus: “Fiecare predicator să fie deplin asigurat că, dacă vrea să se bucure de o viaţă uşoară şi toate lucrurile să decurgă liniştit în biserica sa, acolo nu se vor petrece treziri şi convertiri. Căci imediat ce acestea se petrec, diavolul se agită”.

“Într-o biserică apostolică, un mod blând de a învăţa e potrivit. Dar dacă într-o adunare de credincioşi şi necredincioşi nu sunt “fii ai tunetului”, nici Ilie, poporul va adormi”.

“Stilul predicilor pe care mulţi sunt forţaţi să-l asculte e prea filozofic, rece, logic, abstract şi rezervat; un predicator, spre a fi cu adevărat plin de succes, trebuie să fie îndrăzneţ, puternic prin Dumnezeu, spre a doborî întăriturile, să răstoarne izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei de Dumnezeu, şi orice gând să-l facă rob ascultării de Hristos. El trebuie să doboare orice împotrivire, să sfărâme falsele fabricate ale formalismului şi a personale, să prăbuşească, să ardă şi să nimicească orice temelie rea împreună cu tot ce s-a clădit pe ea, căci făcând aşa e posibil să clădească o casă spirituală Domnului”.

Suma şi substanţa Evangheliei pe care o predica poate fi văzută din următoarele fraze luate aproape la întâmplare dintr-una din predicile lui Zinzendorf:

“Creştinii sunt poporul lui Dumnezeu, născuţi prin Duhul Sfânt, ascultători de El, aprinşi de focul Său, sângele Lui e gloria lor”.

“Ca să predici bine, priveşte trei lucruri înainte de fiecare predică: întâi la păcătoşenia ta personală, apoi la adânca nenorocire umană din jurul tău şi trei la dragostea lui Dumnezeu în Hristos. Astfel, golit de tine însuţi şi plin de compătimire faţă de semenii tăi, tu poţi fi învrednicit să împarţi mângâierea lui Dumnezeu sufletelor”.

“Eu sunt, ca totdeauna, un biet păcătos, un captiv al dragostei divine ce aleargă alăturea de carul Său de biruinţă şi nu am nici o dorinţă să fiu altceva toată viaţa mea”.

“Întreg pământul e al Domnului, sufletele oamenilor sunt ale Lui, eu sunt dator tuturor”.

“În orice fază şi grad al vieţii noastre spirituale, al creşterii şi al slujbei noastre, sângele lui Isus e indispensabil”.

“Duhul vine la noi prin calea sângelui pentru deplina mântuire”.

“Sângele lui Hristos nu e numai remediul suveran pentru păcat. El e de asemenea şi hrana principală a vieţii creştine”.

La început Zinzendorf n-a avut intenţia să părăsească biserica lutherană, ci a adoptat metoda lui Spener şi a organizat pe fraţi ca biserică în biserică. Dar trezirea făcută a produs turburare bisericii lutherane, care s-a plâns guvernului. Clerul a susţinut că dacă conducătorul va fi înlăturat, credincioşii de la Herrnhut vor fi asimilaţi de biserica de stat. Astfel s-a ajuns în 1736 ca el să fie exilat, izgonit din ţară. Câţiva ani de exil i-a petrecut în America, unde a lucrat printre germanii din statele New York şi Pennsylvania şi la fel printre indienii americani. O caracteristică a comunităţilor înfiinţate de el era colectivizarea bunurilor materiale, aveau toate de obşte, un fel de comunism primar. Mai târziu în 1749, el a fost rechemat în ţară unde s-a bucurat cu fraţii săi de care a fost despărţit atâta timp.

De la el au rămas predici, lucrări doctrinare şi devoţionale, precum şi un mare număr de cântări religioase.

Valurile trezirii de la Herrnhut au ajuns până departe şi influenţa a fost atât de binecuvântată. În anul 1760 când familia şi prietenii stăteau în jurul viteazului luptător şi lucrător al Evangheliei ce se afla pe patul morţii, el le-a spus: “Eu merg la Mântuitorul meu. Sunt gata. Nu mai e nimic care să mă împiedice acum. Nu vă pot spune cât de mult vă iubesc pe toţi. Cine ar fi putut crede că rugăciunea mijlocitoare a lui Isus “ca ei să fie una” s-ar fi putut împlini în chip aşa de izbitor între noi! Eu am cerut primele misiuni printre păgâni şi mi-au fost date. Nu suntem noi ca în cer? Domnul şi robii săi se înţeleg unii pe alţii. Eu sunt gata!” Câteva ore mai târziu, în timp ce ginerele său citea binecuvântarea din Vechiul Testament “Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească. Domnul să facă să lumineze Faţa Sa peste tine şi să se îndure de tine. Domnul să-şi înalţe Faţa peste tine şi să-ţi dea pacea”, acest om scump al lui Dumnezeu a adormit în Domnul, plecând la casa sa veşnică.

La înmormântarea lui au luat parte peste 4000 de persoane, printre care erau predicatori moravieni veniţi din Olanda, Anglia, Irlanda, Groenlanda şi America de Nord. Pe piatra de la mormântul lui sunt săpate cuvintele: “Aici zac rămăşiţele nemuritorului om al lui Dumnezeu, Nikolaus Ludwig, Conte şi Domn de Zinzendorf şi Pattendorf, care prin harul lui Dumnezeu şi slujba sa neobosită a devenit lucrătorul Bisericii Fraţilor, renăscută în acest al XVIII-lea veac. El a fost născut la Dresda în 26 mai 1700 şi a intrat în bucuria Stăpânului său la Herrnhut în 9 mai 1760. El a fost rânduit să aducă roadă şi roada lui să rămână”.

CAPITOLUL 20
JOHANN GERHARD ONCKEN

 

 

Dr. J. H. Rushbrooke din Anglia, fost secretar al Alianţei Mondiale Baptiste, cu ocazia împlinirii a o sută de ani de la botezul lui Oncken, a scris un articol despre el care a fost publicat în revista “Farul Creştin” Nr. 8 din 15 aprilie 1934, revista baptiştilor din România ce se tipărea la Arad. El spunea: “Farmecul personalităţii sale, elocvenţa sa, puterea sa de organizare, curajul şi înţelepciunea sa în persecuţii, călătoriile sale întinse în ţară şi în străinătate şi deasupra tuturor zelul în succesul său de a dobândi pe oameni la Hristos şi în a-i trimite să câştige pe alţii, toate acestea sunt părţi din istoria unei vieţi care ar trebui să fie cunoscută mai bine de cum este. El a fost în adevăr un dar al lui Dumnezeu pentru continentul Europei şi pentru lume şi nici un baptist modern, afară de Carey, nu se poate asemăna cu el ca fondator al unei mişcări puternice şi vaste. Botezul său a însemnat o nouă epocă în istoria frăţietăţii noastre”.

Johann Gerhardt Oncken s-a născut la 26 ianuarie 1800 în localitatea Varel din Germania. Din cauza invaziei franceze sub Napoleon, asupra Germaniei, tatăl său a fugit în Anglia unde a murit, iar copilul a rămas cu bunică-sa. Când a ajuns la vârsta de 14 ani, un negustor din Scoţia a fost pe la bunică-sa şi văzându-l pe băiat că e drăguţ, bine dezvoltat şi inteligent, a zis: “Vreau să fac om din acest băiat. El are nevoie de un tată şi eu am să fiu ca un tată pentru el”. Băiatul tocmai fusese confirmat în biserica lutherană. Pe aceea vreme, în Germania se obişnuia ca băieţii să meargă să facă ucenicie pentru a învăţa o meserie, aşa că bunica lui a consimţit ca băiatul să plece. Prima întrebare a negustorului către băiat a fost dacă are o Biblie. Întrucât băiatul a răspuns că nu are, primul lucru din partea negustorului a fost să meargă să-i cumpere o Biblie.

Plecând în Scoţia cu negustorul, acesta a căutat să-l introducă în ale negustoriei. Aşa se face că a ajuns să călătorească prin toată Scoţia, prin Anglia, prin Franţa şi Germania. În aceste călătorii de afaceri, el a ajuns să facă multe cunoştinţe şi prin contactul cu mulţi a ajuns să aibă abilitatea de a cunoaşte oamenii, ceea ce i-a fost de mare folos mai târziu. În Londra a intrat în legătură cu o familie de credincioşi care l-au ajutat să cugete mai adânc la starea sufletului său. Ei s-au rugat mult pentru mântuirea sufletului său. Era prin anul 1820, când odată l-au adus la biserica metodistă unde a ascultat o predică, care l-a determinat să se pocăiască.

După ce s-a predat Domnului, el a început să mărturisească altora pe Mântuitorul. Pentru el a fi mântuit însemna a mântui pe alţii. Aceasta a devenit lozinca vieţii sale. Din banii lui a procurat tractate religioase pe care le împărţea altora. Rudeniilor sale şi prietenilor le scria lungi scrisori prin care căuta să vorbească sufletului lor despre mântuire. Primul suflet câştigat pentru Hristos a fost un tânăr. Societatea de tractate “Continental Society” aflând de activitatea lui l-a angajat ca misionar şi l-a trimis la Hamburg. Deci din 1823 îl găsim din nou în Germania. Prima predică, Oncken a ţinut-o la 4 ianuarie 1824. Textul său a fost Isaia 55:1 în faţa a 18 ascultători. Între ei a fost C. F. Lange, care s-a pocăit şi a devenit unul din colaboratorii săi de mai târziu. După şapte săptămâni de predicare a Evangheliei localul de adunare nu mai putea cuprinde poporul care venea să-l asculte. Fiindcă era tinerel, poporul îl numea predicatoraşul. El predica la Hamburg şi la Bremen. Mai multe suflete au fost convertite. Aceasta însă a stârnit ostilitatea bisericii oficiale. Raţionalismul german a pus stăpânire şi pe minţile preoţilor, aşa că aproape toţi erau atei. Lucrarea lui Oncken i-a provocat la ură şi numaidecât s-a pornit prigoana împotriva lui. El a trebuit să predice prin pivniţe şi să se mute dintr-un cartier în altul ca să scape de urmărirea poliţiei. În mai multe rânduri a fost prins şi aruncat în închisoare. Deseori a trebuit să plătească amenzi mari pentru că a predicat Evanghelia. Dar Oncken a fost un lucrător neînfricat. Toată ziua alerga într-o parte şi alta şi distribuia Biblii. Odată a trimis pe cineva să-i mai aducă Biblii de la depozitul de literatură religioasă. Pastorul lutheran când a auzit că iarăşi îi trebuie Biblii a zis: “Dar ce face acesta cu atâtea Biblii? Le mănâncă? Nu am să-i mai dau”. Aşa stând lucrurile, Oncken se duse el personal. Când îl văzu pastorul, îl întrebă: “Dumneata eşti cel ce predică prin pivniţe, prin gherete şi peste tot? Blestemată predicare! Cine ţi-a spus să predici?” Fără să se intimideze, Oncken răspunse: “Domnul Isus Hristos mi-a poruncit să predic”. Atunci pastorul lutheran sări de pe scaun şi strigă înfuriat: “Dracul ţi-a poruncit”.

Şi aceasta, pe lângă multe altele, îi spunea lui Oncken că dreptul lui de a predica Evanghelia îi era tot mai restrâns. De aceea se hotărî ca tot mai mult timp să dea răspândirii Bibliei tipărite. În 1828, el făcu legătură cu Societatea Biblică din Edinburg şi cu ajutorul lor, în timpul vieţii sale, el a tipărit şi distribuit peste două milioane de Biblii şi Nou Testamente. În casa sa a deschis o librărie pentru vânzarea lor. Apoi a înjghebat o tipografie şi o editură care există şi astăzi în Germania. În timpul celui de al doilea război mondial casa de editură şi tipografia au fost bombardate, dar clădirile au fost reconstruite şi lucrarea merge înainte.

În familia lui s-a născut primul copilaş. Datorită studierii Bibliei, Oncken a ajuns la convingerea că botezul copiilor mici nu are nici un temei biblic, că Hristos Domnul nu a poruncit aşa ceva, porunca Lui prevede că întâi omul trebuie să creadă Evanghelia, or copiii mici nu pot să creadă. A căutat în Faptele Apostolilor şi nu a găsit nici un caz unde să fi fost botezaţi copiii mici. În Faptele Apostolilor 16:33 se spune despre temnicer că a fost botezat cu toţi ai lui, dar imediat în versetul următor se spune că s-a bucurat cu toată casa lui că a crezut în Dumnezeu. Dacă ar fi fost copii ei nu s-ar fi bucurat şi ei nu ar fi crezut. Deci versetul acesta arată că în casa temnicerului au fost persoane care au înţeles ce le-a spus apostolul Pavel, au crezut, au fost botezaţi şi s-au bucurat de acest lucru.

În urma acestui studiu, el s-a convins că nu trebuie să-şi boteze copilaşii, dar totodată şi-a dat seama că botezul lui ca şi copilaş nu are nici o valabilitate biblică şi că ar trebui să fie botezat acum om mare. El nu avusese nici un contact cu baptiştii şi nu cunoştea nimic despre doctrina lor cu privire la botezul celor ce se pocăiesc de păcatele lor şi cred în Domnul Isus ca Mântuitor, totul era doar în urma cercetării Bibliei. Aceste convingeri a căutat acum să le împărtăşească şi celorlalţi credincioşi! Iată ce a scris el însuşi în privinţa aceasta:

“Cam prin vremea aceasta (1828) am devenit convins pe deplin din studiul Scripturilor (căci eram complet necunoscător de sentimentele baptiştilor) despre botezul celor credincioşi şi despre natura bisericii creştine. Eu şi câţiva convertiţi care au văzut acelaşi adevăr, acum aşteptam după cineva care să fi urmat pe Domnul în această orânduire, ca astfel să fie calificat să ne boteze pe noi şi astfel să formăm o biserică. Dar pentru aceasta a trebuit să aşteptăm cinci ani lungi, deşi am cerut atât în Anglia cât şi în Scoţia… În 1834 (22 aprilie) o grupă mică de şapte credincioşi vâsleau pe frumosul fluviu Elba în orele liniştite ale nopţii spre o insuliţă; acolo am coborât în apă şi am fost înmormântaţi cu Hristos în botez… A doua zi ne-am format o biserică iar eu am fost ales ca păstor”.

Acesta e un extras dintr-un tractat tipărit de Oncken la Hamburg intitulat “Triumful Evangheliei”. Pe vremea aceea nu se găsea nici un singur baptist în Germania ca să-i poată boteza. După multă rugăciune ca Dumnezeu să le trimită pe cineva care să săvârşească botezul, un baptist american numit Barnas Sears, profesor la Institutul Literar şi Teologic Hamilton, a mers pentru ceva studii în Germania. Oncken a ajuns să facă cunoştinţă cu el şi i-a spus dorinţa lor. Din pricină că Oncken pentru convingerile şi activitatea lui mereu era urmărit de poliţie, au hotărât să meargă în secret la miezul nopţii să fie botezaţi în Elba. “Deşi afară era întuneric – scria Oncken – înlăuntrul nostru era lumină”.

După ce s-a aflat aceasta, valul de prigoană s-a înteţit mult mai rău. La început au căutat să se scape de ei. L-au chemat pe Oncken şi i-au spus că îi dau voie să plece cu familia în America, numai să părăsească Germania. Oncken a refuzat o aşa ofertă şi a căutat să lucreze pentru răspândirea Bibliilor. Doi din cei botezaţi au devenit bune ajutoare. Primul, Julius Kobner era un evreu danez, fiu de rabin, avea o bună voce; al doilea, Gottfried Wilhelm Lehman era plin de zel. Kobner a devenit bun poet şi compozitor de cântări.

Fiindcă Oncken n-a acceptat oferta să plece, la scurt timp a fost arestat împreună cu Kobner şi amândoi au fost aruncaţi în închisoarea de stat Winserbaum din Hamburg. Ca şi temniţa în care a stat Bunyan, şi aceasta era lângă un pod. Kobner a fost pus într-o celulă deasupra lui Oncken. Acolo în celulă Kobner a început să cânte, Oncken i-a recunoscut vocea şi s-a unit cu el în slăvirea Domnului. Pe pod s-au adunat mai mulţi credincioşi din biserica lor, dar curând au fost împrăştiaţi de poliţie şi n-au mai îndrăznit să vină, căci podul era supravegheat de poliţie.

Celula lui Oncken era întunecoasă şi umedă, căci pe două părţi curgea apă. Aerul era înecăcios cu miros de mucegai. Oncken s-a îmbolnăvit aici şi n-a mai scăpat de ea toată viaţa. Cu toate durerile în trup, el a avut o stare înaltă în închisoare. Starea inimii sale poate fi înţeleasă mai uşor din ceea ce el a scris în jurnalul său zilnic: “De îndată ce a fost plecat gardianul, am căzut pe genunchi mulţumind şi binecuvântând pe Domnul care m-a găsit vrednic să sufăr întemniţarea pentru Numele Său. M-am simţit bine şi fericit şi m-am rugat pentru convertirea celor ce mă prigoneau”. Pentru aceasta în repetate rânduri, Oncken a stat de vorbă cu directorul închisorii şi i-a vorbit despre mântuire. Dorea să fructifice chiar şi timpul petrecut în puşcărie.

Oncken a suferit numeroase arestări şi întemniţări. Chiar şi când era în libertate mereu se ştia sub ameninţarea arestării pe neaşteptate. Într-o zi, în timp ce stătea de vorbă în parc pe malul fluviului Elba cu câţiva prieteni ai săi, o femeie necunoscută se apropie şi îi şopti la ureche: “Dragonii sunt la intrare în parc şi aşteaptă să ieşiţi spre a vă aresta”. Imediat fugi ca o căprioară în partea opusă, sări gardul şi coborî la malul râului. Acolo zări un alt prieten al său că era cu barca. “Domnul te-a trimis aici să mă scapi” – zisese el urcându-se în barcă. În multe rânduri, el a văzut chiar mâna lui Dumnezeu care l-a scăpat de urmăritorii săi.

În ciuda persecuţiei, biserica baptista din Hamburg a crescut. În anul 1838 biserica avea 75 membri şi alte trei biserici au fost formate. Aceasta a înfuriat şi mai mult pe clericii lutherani care s-au plâns Senatului. Senatul a dat dispoziţii poliţiei să împiedice întrunirile baptiştilor. Astfel, persecuţii şi mai severe au avut loc cu întemniţări şi mari amenzi. În mai 1840 a fost întemniţat patru săptămâni, iar la eliberarea lui a trebuit să-şi vândă bunurile din casă spre a putea plăti amenda. Lui Oncken i s-a interzis să mai participe la vreun serviciu de închinăciune. Aceeaşi interdicţie s-a aplicat şi membrilor familiei sale, iar membrilor bisericii li s-a cerut să-şi boteze copiii la biserica lutherană şi proprietatea era cât pe aici să fie confiscată. Ei au fost trataţi ca oameni fără drepturi. Toate aceste măsuri au provocat o seamă de proteste din Anglia şi America.

Tot prin această vreme, Oncken a fost numit ca misionar al bisericilor baptiste din America pentru Germania şi Europa. Puţini şi-au dat seama atunci că ei însăşi aveau să fie ajutaţi prin lucrarea lui Oncken. E de ajuns să fie pomenit un singur caz: Oncken a botezat pe bunicul lui Dr. Herbert Gezork. Emigrând în America, Dr. Gezork a devenit unul din cei mai de seamă preşedinţi ai Convenţiei Baptiste Americane şi directorul Seminarului Teologic Baptist Andover Newton, cel mai vechi seminar baptist.

În anul 1842 prigoana a încetat din cauza unui mare incendiu care a distrus o treime din oraşul Hamburg şi a lăsat fără case vreo 20.000 familii. Oncken, care abia ieşise din închisoare, a pus la dispoziţia sinistraţilor locaşul de închinăciune, cele trei etaje, şi toate dependinţele Casei Baptiste pentru găzduirea şi hrănirea unui mare număr de sinistraţi. Această acţiune de binefacere a schimbat cu totul atitudinea Senatului şi opinia publică faţă de baptişti. După aceasta, baptiştii din Hamburg nu au mai fost prigoniţi. Cei din Germaniei au mai avut de îndurat, căci abia în anul 1850, în noua constituţie, s-a recunoscut libertatea religioasă. Munca neobosită şi suferinţele lui Oncken nu au fost zadarnice.

Oncken a fost un bărbat cu iniţiativă şi bun organizator. El a constatat nevoia de pregătire a predicatorilor. Astfel a pus bazele Seminarului Teologic Baptist din Hamburg, unde predicatorii bisericilor baptiste din Germania au putut să primească educaţia teologică. Chiar şi baptiştii din România au avut parte de binefacerile acelui seminar, căci în anul 1909 tânărul frate Constantin Adorian din Bucureşti a plecat şi a studiat la acel Seminar. Apoi Oncken a organizat Casa predicatorilor pensionari, a văduvelor şi a orfanilor.

El a fost animat de un înflăcărat spirit misionar. A călătorit în toată Germania predicând Evanghelia. La fel a crescut şi pe toţi membrii bisericii sale ca fiecare să fie un vestitor al Evangheliei. Motto-ul său era “Fiecare baptist un misionar”. Într-una din călătoriile sale misionare în străinătate, Oncken a fost întrebat câţi misionari are în Germania şi el a răspuns: “Şapte mii”. – “M-aţi înţeles greşit, am dori să ştim numărul misionarilor, nu al membrilor”. – Oncken răspunse: “Şapte mii! La noi în Germania fiecare baptist e un misionar”. Aşa se explică faptul că de la cei şapte membrii, după 50 de ani numărul baptiştilor în Germania a ajuns la 32.000 membrii.

De asemenea, el a călătorit mult în afara Germaniei pentru predicarea Evangheliei. În octombrie 1839, însoţit de Kobner a mers la Copenhaga, a predicat Evanghelia, apoi a botezat 11 persoane formând prima biserică baptistă din Copenhaga, Danemarca. În 1840 a făcut o altă călătorie în Danemarca şi a botezat alte nouă persoane în insula Langeland. În 1845 el a botezat trei în Olanda şi a fondat o biserică baptistă în Amsterdam. În 1847 a botezat pe F. O. Nilsson care a format prima biserică în Suedia. În 1858, când cu ocazia unui congres, Oncken a mers în Suedia, acolo se aflau deja 70 biserici baptiste cu 3000 membrii. El nu a putut merge în Austria şi Ungaria, dar a trimis acolo pe alţi fraţi. Primul botez la Viena, a avut loc la 28 Octombrie 1847. Karl Johann Scharschmidt, baptist german mutat la Bucureşti în anul 1856, a fost botezat tot de Oncken în anul 1845. La Bucureşti această familie a predicat Evanghelia la alţi germani şi câteva suflete au fost convertite la credinţa lor. Atunci ei au cerut lui Oncken să trimită pe cineva la Bucureşti spre a-i boteza. Oncken nu a putut satisface această cerere imediat. Abia în 1863, el a trimis pe August Liebig, care a botezat patru persoane în Dâmboviţa. Deci, în mod indirect, Oncken a avut un rol în predicarea Evangheliei la Bucureşti.

În 1869 Oncken în vârstă de 69 ani, a făcut o călătorie misionară la Petrograd în Rusia. Călătoria a fost destul de grea. Vagoanele de cale ferată nu aveau arcuri şi nici scaune, ci stătea cu genunchii la gură pe podeaua vagonului, iar noaptea dormea în vagon pe nişte paie. La Odesa a sosit extenuat de puteri. El a vizitat pe fraţii baptişti care au fost botezaţi de el în anul 1864. În Rusia a săvârşit mai multe botezuri noaptea. Din Rusia, drumul înapoi l-a făcut prin România. El s-a oprit la Cataloi în judeţul Tulcea, unde se afla o biserică baptistă germană. De la Cataloi a plecat la Bucureşti. Aici a ţinut câteva servicii de evanghelizare, a dat îndrumări şi a stimulat lucrarea sfântă. De la Bucureşti a mers la Braşov, la Cluj, Budapesta şi Viena, apoi s-a întors acasă la Hamburg.

Lucrarea misionară a lui Oncken nu s-a mărginit numai la Europa. El a trimis pe predicatorul Hugo Gutsche în Africa de Sud şi acesta întemeie la 18 decembrie 1867 prima biserică baptistă. În februarie 1870 a trimis ca misionar în China pe Konrad Baschlin. Chiar şi în America de Nord a întreprins o călătorie misionară între 19 aprilie 1853 şi 27 august 1854.

Oncken a purtat grijă nu numai unei biserici vii în oraşul Hamburg, ci a construit şi un frumos locaş de închinăciune cu o capacitate de 1400 locuri. La serviciul de inaugurare ce a avut loc pe data de 17 aprilie 1867, C. H. Spurgeon a ţinut predica ocazională.

Când s-a apropiat de 80 de ani, după o aşa muncă istovitoare, el a scris: “Sănătatea mea s-a dus şi suferinţele mele fizice nu pot să facă altceva decât să doresc să plec la Domnul şi Mântuitorul meu, să-L văd în toată gloria”. Dar nu a plecat până la 2 ianuarie 1884.

Pe piatra de la mormântul lui Oncken sunt săpate cuvintele din Efeseni 4:5 “Un Domn, o credinţă, un botez”. Monumentul a fost ridicat de biserică “în amintirea neuitatului lor păstor”.

CAPITOLUL 21
V. GH. PAVLOV

 

 Baptiştii români datorează baptiştilor ruşi chiar unele începuturi istorice la noi în ţară, cum e în Delta Dunării biserica din Tulcea. Această biserică baptistă e una din cele mai vechi din România. Ea a fost întemeiată de câţiva ruşi şi germani veniţi din Ucraina. Predicatori din Odesa cercetau adeseori această biserică. Dacă căutăm să împingem istoria mai în trecut, descoperim că baptiştii de pe meleagurile noastre au avut legături cu baptiştii din Rusia chiar de prin secolul XVI, potrivit codicelui de la Novgorod.

Unul care a iubit pe români şi a dorit mântuirea lor, străduindu-se pentru aceasta să înveţe limba română, a fost predicatorul misionar Vasilii Gureevici Pavlov. El s-a născut în anul 1854 dintr-o familie săracă din oraşul Tiflis. Tatăl său, un simplu birjar, avea un câştig aşa de modest că abia putea să-şi întreţină familia. Astfel datorită acestei situaţii, Vasilii Gureevici fu dat încă de mic ca ucenic la un magazin de ceai. Carte a învăţat puţină şi aceasta doar pe apucate. Fiind dotat cu un spirit de iniţiativă, când a ajuns mare a căutat să-şi completeze puţina sa învăţătură şi să-şi dezvolte puterea sa de gândire. Datorită acestui fapt a ajuns un adevărat autodidact. Când a fost de 16 ani printr-o împrejurare a ajuns la biserica baptistă din Tiflis, unde ascultând Cuvântul lui Dumnezeu s-a convertit şi nu după multă vreme, în anul 1870 a fost botezat.

După puţin timp, s-a apucat să vestească Evanghelia prin împrejurimi, apoi cercul lui de lucru a fost mereu lărgit până ce a călătorit întreaga Rusie, de la un capăt la celălalt.

În lucrarea sa a avut parte de bucurii şi succese, dar nu a fost scutit nici de suferinţe şi greutăţi. Poliţia ţaristă era veşnic pe urmele lui. A fost arestat de nenumărate ori. A colindat multe puşcării şi cu mâinile în lanţuri, era purtat dintr-o parte în alta ca un hoţ şi criminal. Odată a fost condamnat la opt ani de deportare, într-un loc unde datorită greutăţilor şi-a pierdut soţia şi copiii.

Cum în Rusia se găseau o mulţime de naţionalităţi conlocuitoare, iar în el era dorinţă aprinsă de a le vesti Evanghelia, adevărul lui Dumnezeu în limba lor, Pavlov s-a apucat şi a învăţat următoarele limbi: gruzină, armeană, tătară, turcească, persană, greacă, cehă, polonă, bulgară, arabă, franceză, engleză şi română.

Puţini bărbaţi din timpul lui, s-au putut măsura cu el în această muncă uriaşă pe care a dus-o pentru cauza lui Hristos şi mântuirea păcătoşilor. Focul Duhului Sfânt ce i-a cuprins fiinţa l-a făcut să nu cunoască oboseala în a învăţa spre a putea fi de folos altora. Nici distanţele mari, nici ameninţările, nici suferinţele nu l-au putut împiedeca din lucrarea la care se simţea chemat.

El a trecut din viaţa aceasta la Domnul în aprilie 1924, în vârstă de 70 ani, în oraşul Baku.

CAPITOLUL 22
GEORGE TRUETT

 

 

Unul din cei mai talentaţi lucrători din prima jumătate a veacului al XX-lea a fost George Truett. El a fost supranumit “Spurgeon al Americii” şi “Clopoţelul de argint”, din cauza vocii atât de sonore şi pătrunzătoare. Avea nişte ochi foarte ageri care te străfulgerau. Era de statură înaltă, foarte impunător şi grozav de serios.

El s-a născut în munţi. Mama lui a fost una din cele mai credincioase femei şi iubitoare care au trăit vreodată pe pământ. Dr. L. R. Scarborroug povesteşte în cartea sa “A search for souls” (O cercetare pentru suflete) că odată a ţinut serviciu de evanghelizare într-un sat şi la urmă a cerut tuturor celor întorşi la Dumnezeu să se ridice de pe scaun şi să meargă să strângă mâna celor ce i-au influenţat mai mult să primească mântuirea. A urmat o scenă glorioasă. Unii s-au dus la păstor, alţii la conducătorul Şcolii Duminicale, alţii la învăţători, soţi la soţiile lor, copii la părinţii lor. În stânga lui se afla o bătrânică tăcută, îmbrăcată modest. Ea nu a vorbit niciodată în public. Nu a fost nici învăţătoare în Şcoala Duminicală şi nici nu avea o slujbă în biserică. Avea mai bine de 75 de ani. În faţa ei s-a format un lung şireag. Unii îi strângeau mâna, alţii o îmbrăţişau plângând de bucurie. Lucrul ei personal, dragostea faţa de cei pierduţi şi mărturia ei despre Hristos i-a câştigat. Aceea bătrână nobilă a fost mama lui Truett. Ea şi-a crescut copilul în frica de Dumnezeu şi dragostea pentru cei pierduţi. În legătură cu pocăinţa sa, el istoriseşte în cartea sa “Am vrea să vedem pe Isus” următoarele: “Să iau o foaie din viaţa mea, cum eu am căutat pe Domnul? Ani de zile l-am căutat pe Mântuitorul. Eu nu cred că a fost o zi în toţi acei ani din copilărie până la bărbăţie, când să nu-L fi căutat mai mult sau mai puţin pe Mântuitorul. Dar ce concepţii greşite aveam despre calea cum pot fi mântuit! Eu cred acum, când studiez Scripturile şi studiez experienţa şi studiez experienţa mea proprie, că dacă cineva în orice vreme din acei ani ar fi venit la mine şi mi-ar fi arătat doar atât: “Dacă tu eşti gata aici şi acum să te predai pe tine însuţi şi tot ce ai lui Isus Hristos, să fii al Lui pentru veci şi să-L primeşti pe El să fie al tău”, mi se pare acum că dacă vreunul mi-ar fi arătat această cale, într-un moment eu m-aş fi decis pentru Hristos”. Cu toate că nu a fost cine să se ocupe de el, în cele din urmă a ajuns de a înţeles calea şi s-a predat Domnului. După aceea a căutat în mod deosebit să se ocupe de mântuirea altora.

Prima lucrare mare făcută de Dr. Truett a fost o colectă pentru Universitatea Baylor din Texas. Atunci faima lui de predicator s-a răspândit în toate părţile. Prima Biserică Baptistă din Texas l-a chemat să fie predicator. Mai bine de 40 de ani a lucrat aici şi astfel a zidit sufleteşte cea mai puternică biserică baptistă din lume. La fiecare predică a sa se sculau suflete şi treceau înainte pentru a se devota lui Hristos. În biserica sa, el ţinea botez în fiecare Duminecă seara. În 1934, biserica număra 6453 de membri, iar în 1944, 6670.

Cineva spunea că pe Dr. Truett îl caracterizau cel puţin patru lucruri:

1. Convingeri puternice. Cunoştea bine adevărul Sfintelor Scripturi şi învăţăturile ei le credea cu toată inima. Un ateu a mers odată să-l asculte. După ce i-a auzit predica, a spus: “Ce puternic crede omul acesta ce spune! Am să vin să-l mai ascult”. Şi convingerile puternice l-au molipsit. Ateul s-a pocăit. Dr. G. Truett credea cu toată inima ceea ce spunea.

2. Iubire fierbinte pentru suflete. Pe deasupra tuturor lucrurilor, Dr. Truett a fost un zelos câştigător de suflete, un puternic evanghelist. Pasiunea vieţii sale a fost să vadă păcătoşii întorcându-se la Dumnezeu. Acesta a fost motivul dominant al vieţii sale. Într-o seară, după predică, s-a apropiat de un tânăr frământat ce a rămas în urmă şi i-a zis: “Ce ai face dacă Isus Hristos în persoana ar sta aici lângă tine, încât să-L poţi vedea, să poţi pipăi şi să-I vorbeşti faţă în faţă? Şi dacă El ţi-ar face această propunere deosebită: “Tinere, cu toate păcatele şi temerile tale, cu îndoielile şi greutăţile mentale şi morale sau de orice alt fel, dacă cu ele toate, tu te-ai preda Mie pe deplin şi pentru veci, Eu te-aş mântui şi păzi”, ce ai răspunde?” Cu ochii scânteietori, el zise: “M-aş preda Lui”.

3. Puterea personalităţii. Dr. Truett avea o personalitate impresionantă, cuceritoare. Nişte ochi magnetici în care era greu să priveşti, o faţă impunătoare şi o prezenţă covârşitoare. Păcătoşii îşi dădeau seama că se află în faţa unui om al lui Dumnezeu.

4. Putere în vorbire. Toţi au recunoscut că a fost cel mai mare predicator baptist al timpului său, un orator de forţă. De aceea a fost supranumit “Clopoţelul de argint”, însă puterea nu era numai în frumuseţea frazelor, în dulceaţa graiului şi în farmecul personalităţii. Când îl auzeai vorbind, simţeai că e un om stăpânit de puterea lui Dumnezeu, că Duhul Sfânt vorbeşte prin el, că ceea ce spune e rupt din suflet. De aceea predicile sale nu numai că încântau şi produceau admiraţie, ci zguduiau sufletele, trezeau conştiinţa păcătoşilor şi îi făceau să vină la crucea lui Hristos cu pocăinţă şi credinţă.

El credea cu tărie că numai Hristos poate corespunde nevoilor adânci ale lumii. La o conferinţă a lucrătorilor Evangheliei fără pregătire teologică, organizată de Societatea laicilor baptişti în oraşul Dallas, Texas unde s-au adunat peste trei mii de delegaţi, el a spus la încheierea lucrărilor conferinţei, într-o cuvântare strălucită, următoarele: “Adevărata temelie a omenirii e cunoştinţa, nu ignoranţa. Oamenii sunt frânţi de roata păcatului. Lumea sângerează. Nevoile ei sunt urgente. Există o singură doctorie: Isus Hristos. Lumea, prin schimbările economice, financiare, educaţionale morale şi religioase e la răscrucile drumului. Există o singură ieşire din această dilemă: Isus Hristos. Evanghelia lui Isus nu poate fi înlocuită cu nimic. Hristos stă în mijlocul lumii încurcate şi dezorientate şi spune: “Încercaţi-Mă! Urmaţi-Mă şi vă voi scoate din întuneric”. Lăsaţi ca această să fie o oră de predare pentru noi toţi. Dacă vom întrupa în vieţile noastre dragostea lui Hristos, vom cuceri lumea pentru El”.

Lucrarea de mântuire a celor pierduţi care o purta pe inima sa, căuta cu toată înflăcărarea să o aşeze şi pe inimile altora. Odată a spus următoarele despre baptişti: “Trebuie să predicăm ori să pierim; să aducem suflete la Hristos ori să devenim cadavre; să fim o forţă misionară ori să devenim un câmp de misiune pentru alţii”. Cu o altă ocazie a spus: “Nevoia supremă a lumii e evanghelizarea. Orice ucenic al lui Hristos trebuie să fie un lucrător al Lui şi cu El. Să plătim preţul, oricât de mare ar fi, de a înfăptui în fiecare biserică idealul pe care îl prezintă Pavel în epistola sa către Efeseni. Să începem o mare cruciadă pentru a da fiecărui membru de lucru în lăţirea împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ!”

El a fost un bun inspirator şi organizator al lucrării evanghelice. În 1929, din iniţiativa lui s-au adunat bani şi s-a clădit o biserică baptistă la Nazaret, Palestina. În 1937 baptiştii din statul Texas au avut o retragere spirituală la care au luat parte 1250 de predicatori. Dr. Truett a fost în mijlocul lor. Retragerea a avut loc pe Muntele Seminarului din Forth Worth. Ceasuri întregi de rugăciuni în lacrimi şi în lupte cu Dumnezeu pentru mântuirea lumii, au petrecut aceşti predicatori. Se spune că niciodată în viaţa de orator, Dr. Truett n-a fost mai măreţ ca aici. De pe munte, ei s-au pogorât hotărâţi să aducă statul Texas la Hristos. Statul e împărţit în 17 ţinuturi şi în fiecare ţinut au fost plănuite 700 evanghelizări.

În 1935, Dr. Truett a ţinut o săptămână de evanghelizare în biserica sa, în care timp 110 suflete s-au predat lui Hristos.

În 1939, el a condus mai multe servicii de evanghelizare la Universitatea Baylor din Waco, Texas. Aceasta e o universitate baptistă şi se ocupă mult de starea spirituală a studenţilor. Din cei 2250 de studenţi, aproape trei sferturi şi-au predat viaţa lor Domnului Isus Hristos.

În 1934, el a luat parte la centenarul lui Spurgeon sărbătorit la Londra, iar după sosirea sa în America, a fost invitat de Consiliul federal al tuturor bisericilor protestante ca pe data de 3 mai 1934 să fie vorbitorul principal la sărbătorirea centenarului lui Spurgeon în America.

El a fost nu numai un mare predicator, ci şi un bun conducător. De aceea la Congresul Alianţei Mondiale Baptiste, ţinut la Berlin în 7 august 1934, el a fost ales preşedintele Alianţei. După ce s-a săvârşit alegerea, el s-a ridicat şi a mărturisit smerit că nu se simte destoinic pentru această onoare şi răspundere. “Dar dacă iubirea faţă de marea familie baptistă este calificarea pentru a primi această slujbă, atunci o am pe aceasta” – spuse el. Apoi a dat celor 12 milioane de baptişti, câţi erau pe atunci în lumea întreagă, următorul cuvânt de ordine: Libertate – îngăduinţă – serviciu. În cuvântarea de închidere a congresului a spus: “Baptiştii trebuie să-i dea lui Hristos ce au mai bun. Trebuie să întărim bisericile locale. Ele sunt organizaţii libere şi de sine stătătoare. Nimeni nu trebuie să stăpânească peste ele, afară de Hristos. Dar libertatea nu trebuie să ne despartă. Ultimul cuvânt în vocabularul baptist nu este libertate, ci dragoste. Această dragoste trebuie să facă pe bisericile lui Hristos să conlucreze împreună.

În mesajul său de Anul Nou în 1935, în calitatea sa de predicator al Alianţei Baptiste mondiale, el a propus trei scopuri vitale:

1. “Să înălţăm neîncetat primul nostru scop de a dobândi suflete la Hristos ca Mântuitorul lor personal. El e singura speranţă şi singurul ajutor adevărat pentru toate nevoile omenirii”.

2. “Să luptăm cu toată inima ca să punem pe fiecare membru al bisericii baptiste la lucrul rânduit de Hristos în Împărăţia Sa”.

3. “Şi deasupra tuturor, să fim hotărâţi ca de aici înainte să plătim preţul, oricât de scump ar fi, pentru a deveni pocăiţi şi creştini, aşa cum trebuie să fim. Înaintea oricărei alte probleme, să luptăm ca să întrupăm în vieţile noastre învăţătura şi spiritul lui Hristos. Să trăim numai şi numai pentru El, aşa încât vieţile noastre să devină o mărturie atotcuceritoare despre puterea transformatoare a Evangheliei Sale”.

El susţinea că Hristos trebuie să fie Domnul absolut al vieţii. Credinciosul trebuie să aparţină cu tot ce are lui Hristos, deci predarea să fie 100%. Într-o duminecă după ce a insistat pentru aceasta într-o predică, în faţa unor credincioşi ce se ocupau cu creşterea vitelor, unul din ei i-a strâns mâna şi l-a invitat să facă o plimbare cu el, căci are să-i spună ceva. Truett s-a învoit şi au plecat împreună. Au urcat spre munte mai bine de un km fără să spună o vorbă. Se vedea pe el că e frământat şi Dr. Truett aştepta ca el să rupă tăcerea. În sfârşit, ajunşi într-un loc, fratele se opri şi zise cu respiraţia întretăiată: “Doresc să vă rugaţi o rugăciune de dedicare pentru mine”. Şi apoi continuă printre suspine: “Niciodată până azi nu am ştiut că sunt răspunzător faţă de Isus şi de proprietatea mea. Nu sunt de mult timp credincios, nu am auzit multe despre El şi nu ştiam prea mult ce aşteaptă El de la mine. Niciodată n-am ştiut până ce aţi predicat azi, că aceste mii de vite, că fiecare corn al lor, pe care eu ziceam că sunt ale mele, nu sunt în mod real ale mele, ci aparţin lui Hristos şi că eu sunt un simplu administrator, un econom al Său. Niciodată până azi n-am ştiut aceasta. Şi niciodată n-am ştiut că holdele acestea despre care eu ziceam că sunt ale mele, nu sunt ale mele, ci ale Lui. Acum, zise el, doresc să îngenunchez aici şi să-I spuneţi Domnului pentru mine că vreau să-mi iau locul meu, că accept slujba de econom, că vreau să fiu administratorul Său peste bunurile Sale. Şi apoi mă voi ruga şi eu”. Au îngenuncheat împreună şi, în timp ce Dr. Truett se ruga fierbinte, fratele îi întărea rugăciunea cu suspine şi cuvinte de consimţire. După ce a zis “Amin”, fratele a mai aşteptat câteva minute până ce a putut să spună câteva cuvinte. Apoi a zis: “Doamne, oare nu sunt acum în stare să-Ţi dau de asemenea şi pe cel preaiubit pentru care mă rog de atâta timp? Nu sunt în stare acum să Ţi-l dau Ţie? Deodată cu toate celelalte, Ţi-l predau şi pe el Ţie. Salvează-l pentru gloria Ta. Ţi-l dau Ţie azi pentru veci de veci!” Apoi s-au întors tăcuţi acasă. Seara au plecat la biserică pentru evanghelizare. Nici nu a predicat zece minute, Dr. Truett, şi deodată un tânăr dezmăţat ce stătea la o margine a mulţimii de o mie de oameni, se ridică şi zise: “Nu pot să aştept până ce omul îşi termină predica, să vă spun că eu am găsit pe Domnul!” Era băiatul tatălui care se predase cu totul Domnului.

Truett a fost foarte puternic şi în rugăciune. La congresul mondial baptist ţinut la Berlin în 4-10 august 1934 el a încheiat cu rugăciune, cerând binecuvântarea lui Dumnezeu peste fiecare credincios din orice colţ al pământului. Un predicator care a luat parte la congres, spunea că cel mai măreţ lucru la acest congres a fost această rugăciune. “În adevăr, spunea acest predicator, Truett e mai tare în rugăciune chiar decât în predici”.

El punea deosebit preţ pe citirea Cuvântului lui Dumnezeu în public. Cerea să fie o linişte solemnă, nimeni să nu umble, să nu mişte. Îl citea rar şi puternic, încât fiecare din miile de ascultători să-L poată auzi.

Un accent deosebit punea pe citirea literaturii şi a revistelor de către fiecare membru. O mie de abonamente erau din biserica sa la revista “Baptist Standard”. El spunea: “Eu nu sunt mulţumit dacă membrii noştri nu citesc revista noastră”.

Cu toate că a fost unul din cei mai puternici predicatori ai veacului nostru, Dr. Truett nu a neglijat nici lucrarea personală, ci o mare parte din timp o consacra căutării celor pierduţi, atât în biserică cât şi în afară. Avea un deosebit tact să se apropie de ei, le arăta limpede calea mântuirii şi insista să o urmeze fără zăbavă.

În 1936, ca preşedinte al Alianţei, el a făcut o călătorie misionară în jurul lumii, în 1937, când Ministerul Cultelor din România a dat o decizie să asuprească baptiştii din ţara noastră, Dr. Truett fiind atunci în Anglia. În calitatea ce o deţinea ca preşedinte al Alianţei, a făcut o vizită ministrului României de la Londra, arătând îngrijorarea baptiştilor din lumea întreagă cu privire la noua decizie şi la felul cum sunt trataţi credincioşii în România. Tot în acelaşi an, 31 iulie, 1 şi 2 august 1937 a vizitat ţara noastră, luând parte la un congres ce s-a ţinut în sala Vox din Bucureşti.

Dr. Truett a fost ales în trei rânduri preşedinte al Alianţei Mondiale Baptiste şi a activat în această funcţie timp de 5 ani. El a fost ordinat ca păstor în anul 1890 la Biserica Baptistă Waco, Texas. În 1897 a fost ales ca păstor al Primei Biserici Baptiste din Dallas, Texas. Pe atunci avea 700 membrii. Aici a slujit în mod neîntrerupt timp de 47 ani. În timpul acesta biserica a crescut la 7800 de membrii. El a murit în anul 1944.

CAPITOLUL 23
KAGAVA

 

 

H. Gezork, care după anul 1930 a făcut o călătorie în jurul globului timp de doi ani şi jumătate spre a cunoaşte diferitele câmpuri de misiune creştină, în cartea sa “Lumea aşa cum am văzut-o” scrie următoarele despre Kagava:

“Era ultima mea zi în China. În dimineaţa următoare trebuia să plec mai departe în India. Şedeam la masa de prânz în casa Dr. Lina, rectorul universităţii baptiste din Shanghai. Cu toate că se discuta cu privire la mine, chiar în limba engleză, nu putui să contribui mult la convorbiri, fiindcă eram şi de data aceasta nevoit să mănânc cu beţişoarele chinezeşti (în loc de furculiţă). Asta îmi cerea toată atenţia.

Un comesean mă întreabă dacă ştiu că Kagava din Japonia e la Shanghai, luând parte la o conferinţă a conducătorilor creştini din China. Într-o clipă am uitat de beţişoare şi de farfuria cu orez. Kagava e aici? Omul despre care am auzit atâta în America şi despre care tinerii japonezi mi-au istorisit cu înflăcărare, omul pe care doream să-l văd mai mult decât pe capetele încoronate. “Acum ori niciodată” îmi ziceam. Numaidecât mi-am luat rămas bun, deşi aşa ceva era cu totul împotriva obiceiurilor de pe acolo. Am renunţat la toate planurile mele pentru ultima după amiază la Shanghai şi căutam să dau de urma lui Kagava în oraşul milioanelor. În sfârşit, seara am reuşit să dau de el, pe când se întorcea de la conferinţa şi se îndrepta spre o mare întrunire japoneză unde trebuia să vorbească. Nu voi uita niciodată aceste scurte minute petrecute cu el într-o bodegă întunecoasă, unde îşi lua în grabă modesta lui cină.

Dar cine este Kagava? Întrebaţi pe oricine în Japonia, fie creştin, budist, sau ateu şi afară de cazul că daţi peste cineva prea neştiutor de ce se întâmplă în ţara lor, oricine vă va spune multe despre Kagava. Acest japonez nearătos, cam de 45 ani, cu faţa zâmbitoare, cu părul negru, cu ochii iubitori sub nişte ochelari mari, este azi unul din bărbaţii cei mai cu influenţă din viaţa religioasă şi socială din Japonia şi Asia Orientală.

Istoria lui Toyohico Kagava sună aproape ca un roman, căci chiar el este romantic. Te pune în uimire de ce poate să facă Hristos şi azi din cei care-L urmează. La vârsta de 12 ani a fost trimis de tatăl său, care era înalt funcţionar în guvernul japonez, la un templu budist ca să înveţe de preot. Le ştia regulile pe din afară, dar astea nu l-au putut mulţumi. S-a îndreptat apoi către învăţătura lui Confucius, dar nici aceasta nu a liniştit inima lui căutătoare de adevăr.

Pocăinţa lui. Iată ce declara el în ceea ce priveşte convertirea lui: “Am luat parte la o clasă de limba engleză. Tatăl meu murise, iar fratele meu îmi spuse: “Poţi să înveţi limba engleză, dar să te păzeşti să nu devii creştin”. Eu doream însă să trăiesc o viaţă curată. Atunci am început să mă rog. În felul meu copilăresc, tot ce ştiam să spun era: “Fă-mă, Doamne, un om mare ca şi Hristos!” Dumnezeu a răspuns acestei rugăciuni şi mi-a dat darul sfinţeniei. Am fost convertit la 14 ani, în timp ce luam parte la un studiu biblic. La 15 ani am fost botezat. Eu respectam pe Buddha şi pe Confucius, dar ei nu aveau puterea vieţii. Când a venit Hristos la mine, am fost reînnoit. Am primit o nouă viaţă. Fără Dumnezeu, sufeream şi plângeam. Dar când s-a revărsat puterea lui Dumnezeu peste mine, totul s-a înnoit. Hristos e izvorul vieţii!” Înrâurirea hotărâtoare nu i-a venit nici prin predici, nici prin scrierile creştine, ci prin viaţa dezinteresată, plină de jertfă a unui misionar creştin cu care se împrietenise.

Începutul lucrării. Familia lui Kagava suferea de tuberculoză, în urma căreia fratele lui a murit. Când era student de 21 ani, Kagava s-a dus la doctor, care i-a spus că probabil nu va mai trăi decât un an. De aceea, el se hotărî să-şi cheltuiască ultimul an al vieţii sale în lucrări de dragoste creştinească. Pentru aceasta s-a instalat într-o mahala a marelui port Kobe, acolo unde în cuibul mizeriei celei mai crunte mişună săracii săracilor, cerşetorii, beţivii, târfele, jucătorii de cărţi şi hoţii, gunoiul societăţii. Pentru câţiva bani a închiriat o colibă mică de tot. A întins pe jos singura lui mobilă: rogojina. Încet, încet câştiga încrederea noilor săi vecini că trăieşte întocmai după cele spuse în predica de pe munte. Împărţea ultimul său bănuţ, da ultima sa oca de orez oricui venea să-i ceară ceva. În orele libere îşi câştiga pâinea zilnică lucrând cu mâinile sale. Se ducea pe la cei bolnavi, la cei părăsiţi de toţi. Le curăţă camera, le gătea de mâncare. Aduna copiii de pe maidane în jurul său, se juca cu ei şi le istorisea despre Isus. Seara, lângă coliba lui, predica celor amărâţi ai soartei. Cine mai văzuse aşa ceva în iadul de acolo? Unii îl ocoleau bănuitori, alţii râdeau de el, iar alţii profitau de bunătatea lui şi-l lăsau lefter de tot ce avea.

Printre ei putem vedea pe Izu, un cerşetor care, cu o punctualitate de admirat, se prezenta la masa fratelui nostru să-şi primească porţia de orez. Puteam vedea pe Kodera, jucătorul de cărţi, care vroia bani cu forţa, ameninţându-l cu revolverul. Un beţiv îi rupse lui Kagava patru dinţi lovindu-l cu pumnii. Dar se puteau vedea şi de cei care îi pricinuiau bucurie. Un fost puşcăriaş înţelesese din ce în ce mai mult pe Dumnezeul care iartă şi poate schimba inimile. O fată decăzută a început o viaţă nouă. O bătrână îl iubea ca pe fiul ei. Ea căuta prin gunoaiele oraşului şi aduna cartofi pe care îi aducea lui Kagava şi apoi, strălucind de bucurie, se uita cum el îi gătea şi-i mânca. Copiii se agăţau de mânecile lui cârpite când ieşea pe uliţă şi-l rugau: “Hai, domnule învăţător, joacă-te cu noi!”

Anul care trebuia să fie ultimul din viaţa lui a trecut, şi el se simţea mai bine prin regimul dus, decât dacă ar fi fost într-un sanatoriu. Îşi zicea că nici nu mai are timp să moară, faţă de câte avea de făcut. Nenorociţii din toată ţara aveau nevoie de el. De aceea s-a apucat să scrie istoria vieţii sale sub titlul: “Dincolo de hotarul morţii”. În ea mărturiseşte cum s-a întors la Dumnezeu, apoi îşi povesteşte întâmplările de prin cartierele cele mai mizerabile. Cartea produse multă vâlvă. În câteva luni s-au vândut mai multe ediţii ale ei. A ajuns să fie una din cele mai citite cărţi din Japonia. Pe neaşteptate ajunsese om vestit. Cu toate acestea, el şi-a continuat acelaşi fel de trai: iubea şi se jertfea slujind semenilor săi. Tot pentru ajutorarea lor a pus şi condeiul, căci nu reţinea nimic din marile venituri provenite din vânzarea cărţilor lui. Una după alta, cărţile lui îşi croiesc drum până în coliba cea mai umilă, mişcând inimile şi mâinile a mii de japonezi. Ziarele îi ofereau rubrici ca el să scrie tot ce vrea în ele cu privire la lucrarea ce-i stăpâneşte inima. Acum avea pentru aceasta un întreg stat major de lucrători.

Kagava şi viaţa socială. Prin ceea ce a făcut, Kagava a ajuns să ia parte activă şi la viaţa oficială a poporului său. Îşi înălţa glasul contra marelui capitalism care tiranizează Japonia modernă. El lupta pentru dreptatea socială. Mijloceşte între stăpân şi muncitori. E un fel de socialist, dar adevărat creştin. A refuzat să fie ales ca preşedinte al partidului muncitoresc de acolo, nevrând să se vâre în murdăria politicii obişnuite. Totuşi numele lui Kagava ajunge să ţină loc de program politic. Administraţiile oraşelor, parlamentul şi autorităţile, toţi ţin cont de acest neobosit predicator al dreptăţii şi nu-şi mai pot întoarce faţa de la acest protestator împotriva mizeriei din mahalale. Scrierile şi luptele lui Kagava au avut şi sfârşit un efect asupra opiniei publice şi atacurile lui au prăbuşit zidurile nepăsării. În 1926, Statul, mişcat de cuvintele şi scrisorile lui Kagava a început să se ocupe îndeaproape de prefacerea mahalalelor celor şase mari oraşe ale Japoniei. În timp de şase ani totul s-a schimbat. În locul colibelor s-au ridicat blocuri muncitoreşti. Drumurile s-au transformat în străzi pavate şi instalaţiile de apă merg la fiecare casă. S-au amenajat parcuri speciale pentru copii.

În 1923, când s-a produs cutremurul acela mare şi o treime din capitala imperiului, ce avea o populaţie de peste 5 milioane de locuitori, a fost distrusă, la fel liniile de tramvaie, telefoanele şi căile ferate, s-a organizat o comisie de reconstruire. Primul ministru a fost preşedintele comisiei. Kagava, care cu câţiva ani înainte a fost urmărit de autorităţi, a fost chemat acum să ia parte în comisie. El singur a fost ales din popor, ceilalţi toţi erau oamenii guvernului. El a trimis o solie către ţară în care arăta că primeşte să lucreze cu guvernul, dar cu condiţia să nu primească nici un salariu. De ce să primească leafă când ţara are nevoie de atâta refacere? – zicea el. El a vrut să facă un serviciu în care să fie jertfă.

În birourile autorităţilor a venit în hainele lui de muncitor. Primul lucru a fost să vadă locurile unde oamenii trăiau în mizerie. Programul propus de el pentru reconstruire a fost aşa de vast, aşa de modern şi de plin de înţelepciune, că a primit aprobarea primului ministru. După cinci luni de lucru a reuşit să introducă o nouă lege, ca muncitorul ajuns fără lucru să aibă o asigurare. Lucrarea lui pentru Japonia a fost salutată de toţi muncitorii.

El a luptat şi contra relelor sociale, a viciului, a patimei sexuale, a fumatului. A fost cel mai harnic conducător în societatea pentru lecuirea leprei şi în cea pentru combaterea tuberculozei. Acest luptător cu idei şi idealuri şi cu forţa sa spirituală biruieşte în luptă. Guvernul a luat măsuri pentru stârpirea leprei, înfiinţând mai multe spitale izolate. La fel s-au luat toate măsurile pentru combaterea tuberculozei. Mişcarea antialcoolică era în plină creştere. Prin 1939 erau 53 sate care au adoptat prohibiţia, iar 2 milioane oameni au devenit membri într-o organizaţie antialcoolică.

Kagava ca predicator. El şi-a început lucrarea de predicator al Evangheliei în anul 1909, ca evanghelist de mahalale. Când a fost la Oslo în 1936, la al 12-lea congres mondial al Şcolii Duminicală i s-a făcut o primire entuziastă. A treia zi, vorbind în faţa congresului despre Şcoala Duminicală şi evanghelizare, printre altele el a spus: “Când am început în 1909 evanghelizarea mahalalelor, un prieten de al meu, predicatorul Hachihama, m-a sfătuit să mă ocup mai mult de mântuirea copiilor din mahalale decât de a adulţilor. Dar m-am gândit eu că dacă îmi sacrific timpul mai mult pentru copii decât pentru adulţi mai e de aşteptat încă zece ani sau chiar 15 până ce voi putea înfiinţa o biserică în mahala. Am încercat să formez o biserica bună convertind pe beţivii şi pungaşii mahalalelor, depunând străduinţe deosebite în această lucrare. Dar, acum după mai bine de 26 ani, am constatat că copiii au devenit criminali, beţivi, fete prostituate, iar pungaşii şi beţivii pe care căutam să-i convertesc au rămas tot aşa de răi ca şi atunci. Trebuie să mărturisesc că am făcut o serioasă greşeală în metodele mele de evanghelizare. Dacă depuneam mai multă energie în evanghelizarea copiilor mahalalelor, care probabil i-ar fi condus la Hristos, eu aş fi avut mult mai mult succes în ridicarea celor din mahalale. Probabil că i-aş fi putut conduce la Hristos, cu ajutorul lui Dumnezeu, mult mai uşor, în loc de a-i lăsa să devină criminali. Prin eforturile lor apoi, poate mulţi din părinţii lor ar fi venit la Hristos”.

El punea deosebit accent pe educaţia creştină. În privinţa aceasta el a spus: “Când Pavel a constatat la Efes că evanghelismul obişnuit nu are efect, el şi-a schimbat tehnica. S-a dus la o şcoală şi acolo a început să ţină lecţii şi cu această metodă a schimbat întreaga atmosfera a Efesului. Când gheaţa este groasă, noi trebuie să o spargem, să facem o gaură în ea spre a putea scoate apa. Educaţia religioasă e singura metodă de a da găuri în gheaţă”.

Cea mai mare pasiune a lui Kagava a fost aceea de a-L face cunoscut pe Hristos. El a fost un apostol înflăcărat al Împărăţiei lui Dumnezeu. Se scula dis de dimineaţă, ca şi învăţătorul său şi când muncitorii plecau spre fabrică, el îi conducea cu o lanternă. Mergând, le predica şi pe faţa lui curgeau lacrimi. Aceşti fii ai muncii, exploataţi, păcătoşi, au trezit simţirea lui cea mai adâncă. Cu multe lacrimi le spunea despre Tâmplarul din Nazaret, despre Fiul lui Dumnezeu, care şi El a muncit. Le spunea despre un Dumnezeu care de la începutul timpului şi până acum nu a încetat să muncească.

În 1927, s-au adunat într-un mare congres conducătorii celor trei religii mari ale Japoniei. Erau cam două mii de oameni, reprezentanţii Şintoismului, Budismului şi Creştinismului. Preoţii şintoişti îşi făceau apariţia în hainele lor scumpe, lungi şi ornamentate. Urmaşii lui Buddha, într-o strălucitoare ţinută, căutară să se impună prin cuvântul lor şi prin îmbrăcămintea lor, nu mai puţin scumpă ca a şintoiştilor. Fără uniforme printre ei se pierdeau, îmbrăcaţi în haine negre, predicatorii şi misionarii creştini. În numele lui Hristos se pare că nu a venit decât un singur om, într-un corp plăpând şi îmbrăcat într-o haină simplă de salahor. Din rândurile din urmă se desprinse această figură care păşi pe marea tribună. O clipă de emoţie, o clipă de tăcere şi Kagava a început să vorbească. El a descris starea chinuită a muncitorilor de toate categoriile sociale. Această lume de nevoiaşi, de suferinzi se pare că a avut un singur reprezentant aici şi acela a fost rupt din inima lor: era Kagava.

El spuse: “Ei sunt flămânzi, n-au unde să-şi plece capul. Pentru acei ce n-au nici casă, nici masă, ce ajutor se află numai în a le predica? Dumnezeu cere milă, nu ceremonii. A sosit timpul când preoţii templelor şi păstorii bisericilor trebuie să se trezească din somnul lor şi să stea faţă în faţă cu realitatea”.

“Vouă creştinilor, nu vă e ruşine că zidiţi biserici mari şi costisitoare şi nu urmaţi Omului născut în iesle şi îngropat în mormântul altuia?”

În urma cuvântării sale, el a fost dat afară din congres, dar s-a dus singur pe drumurile Japoniei, mărturisind cu putere despre Fiul lui Dumnezeu şi despre jertfa Sa mântuitoare şi ispăşitoare.

El nu se putea împăca cu religia catedralelor şi a ceremoniilor. “Religia clădirilor măreţe – spunea el – e ceva care îţi sfâşie inima. Religia care clădeşte oameni şi nu temple este mult mai de preferat. Din această cauză resping tot ce găsesc în legătură cu religia arhitecturii impunătoare. Sub straşina catedralei se află partea cea mai mizerabilă a mahalalei. Înaintea palatului religios, armata comercianţilor face paza. Nu există nimic mai de compătimit ca religia care nu are altceva decât temple şi edificii. Religia adevărată trebuie să intre în birou, să meargă pe stradă, să pătrundă în fabrică, în invenţie, în laborator, să meargă în excursie cu noi, în munca noastră, în recreaţia noastră şi chiar în somnul nostru”. După el, viaţa nu poate fi împărţită în secţii, ci creştinismul trebuie să ocupe fiecare parte a vieţii. El aplica exemplul lui Hristos în toate împrejurările vieţii. Hristosul lui Kagava n-a pierdut nimic din spiritul lui de jertfă. El a fost gata să jertfească totul ca să înalţe pe om. Evanghelia lui nu este uşoară. Crucea este partea centrală în religia lui.

El s-a gândit că toate lucrurile nu-şi vor atinge ţinta până ce nu vor fi un milion de creştini în Japonia. Pe atunci erau abia 300.000 creştini. El a organizat “Mişcarea Împărăţiei lui Dumnezeu”. Ţinta mişcării era: “Împărăţia lui Dumnezeu este o societate creştină”. Lozinca lui a fost: “Să împărţim cu alţii slujba şi jertfa”. El a întrebuinţat toţi predicatorii, toţi păstorii şi toţi membrii bisericilor creştine. A fost o adevărată bătălie spre a evangheliza fiecare grup şi fiecare clasă socială. În armata lui a avut 5000 predicatori laici. A început cursuri biblice pentru a câştiga participarea laicilor în mişcarea aceasta. Ei au atins 12.000 sate unde n-au mai fost predicatori creştini. Au publicat o revistă care a fost organul oficial al mişcării. El dorea Japonia pentru Hristos. Pentru realizarea acestui gând a mai lăsat la o parte alte lucrări şi a pus tot accentul pe vestirea Evangheliei. Neobosit, colinda ţara în lung şi lat şi oriunde ajungea, mulţimile se adunau cu grămada să-l asculte.

Avea o voce puternică în volum. Când a fost la Oslo a vorbit în marea sală a congresului, fără ajutorul microfonului.

Vocea îi era plăcută şi cu accente deosebite asupra unor pasaje. Iar gesturile lui îi dădeau o elocvenţă deosebită. Auditorii săi erau cuceriţi de sufletul lui cald. Era extrem de rapid în mişcări. Avea o înfăţişare senină, iar în dosul ei e o vitalitate copleşitoare, pulsând o forţă care l-a făcut una din cele mai dinamice personalităţi creştine a veacului nostru. El vorbea liber. Cu toate că avea schiţa, nu se ţinea în mod rigid de ea. Belşugul energiei sale îl făcea ca într-o singură zi să se apuce de atâtea lucrări, pe care alţii le-ar face abia într-o săptămână. Dis de dimineaţă predica pe stradă, lucrătorilor, care aşteptau în faţa porţilor de fabrici. Pe urmă mergea la tot felul de întâlniri, unde ţinea conferinţe, apoi dicta secretarilor săi. Chiar şi pe la miezul nopţii mai putea fi găsit în mijlocul vreunei grupe de studenţi şi discuta cu ei problemele religioase.

În viaţa privată. Kagava a fost căsătorit şi a avut trei copii. Când copiii au crescut puţin mai mari, s-a mutat din coliba în care locuia, pentru că starea lor fizica şi morală erau în primejdie. Din capete de materiale rămase de la reconstruirea caselor după cutremurul cel mare, el şi-a clădit o casă japoneză cu mâinile proprii. Astfel l-a costat o sumă minimă de bani.

El era foarte darnic. Era aprins de spiritul de jertfă. Nimic nu era prea mult pentru el. În multe seri se întorcea acasă fără palton, căci întâlnea în drum pe cineva dezbrăcat şi tremurând de frig şi i-l dădea. A preferat să trăiască în sărăcie neagră pentru a alina suferinţele şi nevoile altora. La cărţile pe care le tipărise avusese un câştig de peste 16 milioane lei, dar fiecare bănuţ a fost cheltuit în cele trei azile. El susţinea că suferinţa cauzată de lipsa banilor e mai uşoară de purtat decât grija care însoţeşte acumularea lor.

Altă caracteristică a lui era modestia. Niciodată nu a făcut lux. Îmbrăcămintea lui era cât se poate de simplă. Şi cu toate că a ajuns aşa de renumit, niciodată nu şi-a dat aere, ci a rămas acelaşi credincios modest, urmând în totul pilda lui Hristos, Domnul său. Dr. Franklin, directorul Seminarului Baptist din Chester USA şi fost misionar în Japonia, povesteşte în chip interesant prima lui întâlnire cu Dr. Toyohico Kagava. “L-am anunţat că doresc să-i fac o vizită” – spunea Dr. Franklin. M-am pregătit să dau faţă cu un om mare. Aşteptam mişcat clipa când mi se va da harul să întâlnesc pe unul dintre cei mai admiraţi oameni de pe pământ. Am ajuns la casa lui. La poarta casei sale a ieşit un tânăr să mă invite înlăuntru. Era un băiat slab, cu faţa stinsă şi foarte modest îmbrăcat. Am ajuns înlăuntru şi aşteptam ca acum să întâlnesc pe Kagava. Spre marea mea surpriză, băiatul de la poartă îmi spuse: “Eu sunt Kagava, pe mine aţi venit să mă vedeţi?”

Kagava era un om care a studiat foarte mult. Era un cititor nemăsurat. Profesorul lui din America a rămas uimit când au studiat împreună problema evoluţiei şi Kagava i-a prezentat o listă de 42 cărţi pe care le citise în legătură cu acest subiect: “A citi o carte este ca şi cum te-ai ridica pe un munte. Eu vreau să fiu un excursionist pe Alpii gândirii luminate”, a spus Kagava.

În trupul său, el era foarte plăpând. Era mic de statură şi măcinat de mai multe boli. Plămânii îi erau infectaţi, inima îi era mereu ameninţată. Ochii îi erau pe cale de a orbi cu totul. Iată cauza: într-o seară pe când se găsea acasă, a venit un cerşetor beat, cu un pumnal în mână, plătit de cârciumari ca să-l omoare, fiindcă le lua clientela. Kagava s-a găsit prea de multe ori în pericole de felul acesta, ca să se înspăimânte. Şi fiind convins că nu trebuie să se împotrivească cu rău la răul ce i se face, a izbutit să înduplece pe criminal ca mai întâi să doarmă. Cum nu avea două paturi, l-a culcat în patul său în care încăpeau cu greu două persoane. Fiind deci prea înghesuit lângă oaspetele său, s-a molipsit de la acesta de o boală de ochi. Dimineaţa, acela s-a trezit ruşinat de cele plănuite în ajun. După aceasta a trebuit să stea luni de zile ochii legaţi. Într-o cameră întunecoasă. “E incomod, nu-i aşa?” – îi spuse cineva. “Ce-i incomod?” – “Orbirea Dvs.!” – “Da, dar este incomod şi faptul că oamenii n-au aripi, nu-i aşa? Însă inventându-se avioanele acestea, înlocuiesc aripile. Tot aşa este şi cu ochii de afară. Dacă îţi pierzi vederea este foarte uşor să inventezi ochii lăuntrici. Dumnezeu e însăşi lumina. Dacă lucrurile din afară sunt acoperite în întuneric, lumina este ascunsă în odăiţa interioară a sufletului meu. Lumina eternului Dumnezeu străluceşte mereu”. Dar cu toate ameninţările împotriva sănătăţii sale, el era cu capul neaplecat şi cu inima fără frică, înfrunta viaţa în plinătatea ei. Puternic în credinţă că este nemuritor chiar pe pământ, până nu-şi va sfârşi misiunea, el zicea: “Voi păşi până la sfârşitul celui din urmă kilometru şi acolo dacă trebuie să cad, voi cădea bucuros. N-am nici o dorinţă să mor pe patul meu!”

El era o fire foarte simţitoare. Şi în această privinţă se asemăna cu Domnul Isus care a zis: “Mi-e milă de popor”. Inima lui era ca o harfă eoliană ce vibrează la orice adiere. Sentimentele sale puternice erau adânc mişcate la vederea suferinţei. În 1937, din pricina războiului chino-japonez, venitul lui Kagava din vânzarea cărţilor sale a încetat. Nu mai putea ajuta pe alţii aşa cum dorea. Dar şi atunci, în timp de război, el a continuat a propovădui mesajul Prinţului Păcii. La una din întrunirile sale, el a stat tăcut, cu capul plecat mult timp, iar când a vorbit, a zis: “Acesta care stă aici nu-i Kagava, e numai umbra lui. Adevăratul Kagava e colo, în China, cu mamele suferinde şi cu copiii mutilaţi, lăsaţi fără adăpost de război”.

Taina vieţii sale era în legătura lui cu Dumnezeu. Fratele acesta a prins secretul puterii de nesecat. În fiecare dimineaţă se scula la orele 4 şi înainte de a auzi zgomotele zilei, el îşi petrecea un ceas cufundat în rugăciune mută, în ascultarea glasului de sus. Sufletul lui era deosebit de simţitor la chemările dragostei lui Dumnezeu. Părtăşia cu Dumnezeu era viaţa lui. Toate hotărârile vieţii şi toate viziunile lui, care au avut atâta influenţă, se datorau momentului în care sufletul său a tras la o parte cortina care-l despărţea de Cel nevăzut şi a vorbit cu Dumnezeu. El folosea mult postul, meditaţia şi rugăciunea îndelungată. Dorinţa sufletului adevărat este de a se sătura nu de mâncare, ci de Dumnezeu. El este izvorul puterii. Un singur lucru putea să tulbure liniştea sufletului său. Acesta era simţirea adâncă atunci când privea la iubirea adevărată a lui Hristos, căutând să salveze lumea pierdută.

Pentru Kagava fiecare tufiş era o catedrală, fiecare piatră un altar, fiecare muncă o predică, fiecare faptă o rugăciune, fiecare respiraţie o nouă predare lui Dumnezeu care aşteaptă închinăciunea pretutindeni.

CAPITOLUL 24
HENRY MOORHOUSE

 

 

Pentru unii, mântuirea e o experienţă liniştită, plăcută, binecuvântată, ca cea a lui Corneliu. Pentru alţii e cu şocuri mari, e o smulgere din valuri năprasnice şi aşezarea pe stâncă, e ridicare din prăbuşire, e salvare chiar de la sinucidere, cum a fost cea a temnicerului din Filipi. Cam aşa a fost şi pocăinţa lui Henry Moorhouse.

El s-a născut în anul 1840 în Ardnich. Tinereţea sa a fost o trăire în toate păcatele. La 20 de ani el era beţiv şi cu totul înrăit. În mai multe rânduri a fost aruncat în închisoare. Dorea fericirea, dar a constatat că păcatul l-a nenorocit.

Zbuciumat în suflet, cu remuşcări în conştiinţă, vedea că nu mai poate trăi aşa. Atunci s-a hotărât să se sinucidă. Într-o seară a luat pistolul şi a plecat. La o intrare întunecoasă într-o clădire s-a oprit, şi-a scos pistolul să-şi tragă un glonţ în cap. Dar chiar în acel moment a auzit o voce citind pilda fiului risipitor. Sus la etaj în acea clădire era o sală de rugăciune şi cum uşa era deschisă, iar vestitorul Evangheliei începuse să citească textul, pe el cuvântul l-a săgetat. S-a oprit şi gândul că şi el ar putea fi primit de Tatăl, l-a făcut să vâre pistolul înapoi în buzunar şi să urce la etaj. A ascultat predicarea Evangheliei, dar mântuirea a primit-o abia după câteva săptămâni, când un pompier credincios l-a făcut să creadă şi să înţeleagă textul din Romani 10:9,10. Atunci şi-a predat viaţa sa Domnului.

Imediat după pocăinţă, el a început să aplice cuvintele din Romani, adică să-l mărturisească pe Hristos ca Domn. Dădea tractate, vorbea cu trecătorii şi uneori predica la colţuri de stradă. Fiindcă nimeni nu i-a sugerat vreo metodă de studiu şi vorbire, el a învăţat să se ţină în totul de Biblie. A savurat-o şi s-a îmbibat de ea până în măduva oaselor. În patru ani a devenit o lumină puternic strălucitoare. Mergea peste tot şi predica Evanghelia. Oameni din toate straturile sociale stăteau fermecaţi înaintea lui. Dumnezeu a început să-l folosească cu putere. El a fost supranumit “Băiatul predicator”. Prin vestirea clară a Evangheliei, mulţi au ajuns să cunoască mântuirea lui Dumnezeu, iar zelul său înflăcărat a aprins pe mulţi vestitori ai Evangheliei.

Chiar despre Moody se spune că nu ar fi devenit aşa mare predicator dacă nu ar fi cunoscut pe Moorhouse. Prin anul 1867, fiindcă Moody ajunsese epuizat, soţia sa motivând că pentru bronşita ei, l-a silit să facă o călătorie peste ocean în Anglia. Dar ni se spune că ea avea în vedere nu bronşita ei firească, ci bronşita lui spirituală. Ea ştia că acolo sunt adevăraţi giganţi spirituali, mari bărbaţi ai credinţei şi spera că prin contactul cu ei se va reaprinde şi el.

În timpul acelei călătorii, la Dublin l-a întâlnit pe Moorhouse. El citise despre “băiatul predicator”, dar nu-l cunoştea. Într-o zi, i s-a prezentat singur şi i-a spus că ar vrea să predice în biserica sa. Fiindcă părea băiat de 17 ani, era încă nebărbierit, Moody s-a gândit că nu poate să predice, de aceea a evitat să-i dea un răspuns clar. Moorhouse ar fi vrut să vină cu el în America, dar Moody nu i-a spus data plecării.

La câteva săptămâni după ce Moody a ajuns acasă la Chicago, s-a pomenit cu o scrisoare de la Moorhouse în care îi comunica că a sosit în America şi că e gata să predice la Chicago. La aceasta, Moody i-a răspuns că dacă e în drum spre vest, poate da şi pe la el. La acest răspuns rece, Moody considera că nu îl va mai vedea. Dar planurile Domnului sunt altele decât ale noastre. Nu a trecut mult şi Moorhouse i-a scris din nou că e încă în America şi că e gata să vină la Chicago să predice, bineînţeles dacă va vrea şi Moody lucrul acesta. A urmat un alt răspuns şi mai rece: “Dacă din întâmplare vii spre vest, abate-te şi pe la mine”. La câteva zile, Moody a primit o scrisoare în care Moorhouse îl anunţa: “Joi seara voi predica la Chicago”. Cum pentru joi şi vineri Moody trebuia să plece undeva, a spus unora din bătrâni că e vorba să vină un tânăr englez care ar vrea să predice, dar el nu-l credea capabil, totuşi să-l încerce. În caz că nu poate, vineri seara vor avea numai ora de rugăciune.

Sâmbătă dimineaţa când s-a reîntors Moody, prima vorbă către soţie a fost întrebarea: “Ce v-a vorbit tânărul? Cum îi place poporului?” – “Foarte mult – i-a răspuns soţia – a predicat de două ori din Ioan 3:16. El predică puţin diferit de tine. El spune celor mai păcătoşi că Dumnezeu îi iubeşte”. – “Atunci el a greşit”, ripostă Moody, dar soţia îl potoli spunându-i: “Cred că vei fi de aceeaşi părere cu el când îl vei auzi, căci tot ce vorbeşte, el dovedeşte cu Cuvântul lui Dumnezeu”. Duminică dimineaţa când s-a dus la biserică, Moody a observat că fiecare şi-a adus Biblia cu el ceea ce era un lucru neobişnuit înainte. Când a fost să citească textul, Moorhouse a zis: “Preaiubiţii mei, dacă deschideţi la Evanghelia lui Ioan 3:16 veţi găsi textul meu”. A ţinut o predică extraordinară, fără s-o împartă pe puncte, el a luat versetul întreg şi a căutat să dovedească că în toate timpurile Dumnezeu a iubit lumea, parcurgând Biblia de la Geneza la Apocalipsa. “Niciodată până atunci – spunea Moody – nu am ştiut că Dumnezeu ne iubeşte aşa de mult. Inima începu să mi se frângă şi nu mi-am putut reţine lacrimile. Cuvintele lui au fost ca o veste bună dintr-o ţară îndepărtată, le-am sorbit. Şi aşa a făcut şi mulţimea”. Luni seara a avut acelaşi text şi s-a luptat să dovedească mulţimii iubirea lui Dumnezeu. Marţi seara toţi credeau că şi-a epuizat textul dar el a deschis iarăşi la Ioan 3:16 şi a insistat asupra faptului că nu după moarte, ci acum fiecare poate avea parte de dragostea lui Dumnezeu şi de viaţa veşnică. A şaptea seară când a urcat la amvon, toţi aveau ochii pironiţi spre el. El a început astfel: “Toată ziua am căutat după un text, dar nu am putut găsi unul mai bun ca Ioan 3:16” şi a predicat a şaptea predică din acelaşi text. A excelat. În încheiere a zis: “Prietenilor, am încercat timp de o săptămână să vă spun cât de mult vă iubeşte Dumnezeu, dar n-am putut face acest lucru cum trebuia cu limba mea gângavă. Dacă aş putea lua scara lui Iacov să mă sui la cer şi aş chema pe arhanghelul Gavril, care stă în faţa Celui Atotputernic, să-mi spună cât de mult iubeşte Dumnezeu lumea tot ce ar putea să-mi spună ar fi: “Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică”.

Astfel tânărul Moorhouse, printr-un singur verset a răsturnat întreaga concepţie a lui Moody. “Până atunci – spune Moody – obişnuiam să predic că Dumnezeu stă la spatele păcătosului cu o sabie cu două tăişuri, gata să ia capul păcătosului. Acum predic că Dumnezeu stă la spatele păcătosului cu dragostea şi că păcătosul fuge de Dumnezeu”.

Zelul înflăcărat, năvalnic, al lui Moorhouse era alimentat de la izvorul vieţii, iar predicile lui erau un fel de ţâşnire, ca un torent ce copleşea totul. Cuvântul lui Dumnezeu locuia din plin în el, iar el îl dădea poporului. El a lucrat fără răgaz în vestirea Evangheliei. Îşi dădea seama cum în ceasul tragic al vieţii sale numai Cuvântul lui Dumnezeu l-a salvat, şi dorea ca acest cuvânt să-i salveze pe toţi.

Cu toată sănătatea lui şubredă, el a făcut patru călătorii misionare în America. În 1879 sănătatea lui a fost zdruncinată. Doctorii i-au spus: “Trebuie să încetezi de a predica”. – “Cât voi trăi dacă nu mai predic?” întrebă el. “Probabil vreo 18 luni”. – “Iar dacă continui?” – “Poate vreo 9 luni”. – “Bine – zisese el – atunci eu aleg 9 luni şi voi predica pe Hristos atât cât pot”.

La 25 decembrie 1880, el a plecat la Domnul său să-şi prezinte omagiul său Aceluia care ne-a iubit aşa de mult şi pe care L-a predicat timp de 20 de ani cu toată ardoarea sufletului său. Viaţa sa a fost o vestire a lui Dumnezeu către cei păcătoşi şi o mijlocire către Dumnezeu pentru cei păcătoşi. Despre el se spune că a fost omul prin care Dumnezeu a mişcat milioane de suflete. Şi tu poţi fi un aşa instrument în mâna lui Dumnezeu.

CAPITOLUL 25
GIPSY SMITH

 

Gipsy Smith a fost predicatorul ţigan pe care Dumnezeu l-a folosit în chip binecuvântat pentru mântuirea multor suflete.

“Eu am fost născut în ţinutul Essex din Anglia. Sunt născut dintr-o rasă căreia i se zice Romany Chi sau Romany Chel. Însă în mod sigur nimeni nu ştie seminţia din care ne tragem. Noi nu avem patria noastră pe pământ şi totuşi suntem cam vreo trei milioane împrăştiaţi pe tot pământul. Noi vorbim cu toţii o singură limbă, oriunde ne-am afla. Şi în America, când întâlnesc ţigani, vorbesc cu ei limba în care m-am născut. Majoritatea dintre noi vorbeşte totodată şi limba poporului în care trăim.

“Tatăl meu în limba engleză se numeşte Cornelius Smith şi, ca şi mine, are nume curat ţigănesc. Mama mea, la fel, se trage dintr-o bandă ţigănească. Chiar şi acum, tata şi unele rudenii ale mele umblă din loc în loc prin Anglia, Franţa şi alte părţi ale Europei de Sud. Pe unele rudenii nu le-am văzut de câţiva ani.

Până la vârsta de 16 ani, am trăit ca oricare copil de ţigan, călătorind din loc în loc, mai cu seamă prin Anglia. Călătoream cu trăsuri şi unde ne ajungea noaptea poposeam în corturile noastre, întocmai cum călătoresc ţiganii nomazi.

Cât despre credinţa ţiganilor, ei toţi cred într-o fiinţă divină, totuşi nu sunt creştini, căci majoritatea poporului nostru nu ştie citi şi scrie.

Istoria convertirii mele ar fi prea lungă să o spun toată, dar o spun pe scurt. Mama mea a murit când eram în vârstă de 16 ani. Eu am primit inspiraţie prin frumoasa conducere a tatălui meu căci, după moartea mamei mele, tatăl meu prin greutăţi a devenit un aşa creştin, încât cu oricine se însoţea, în scurt timp acela primea o viaţă nouă. Când am predicat mai întâi, nici nu am ştiut să citesc, nici să scriu. Educaţia am primit-o din Biblie, ajutându-mă cu dicţionarul Webster şi cu Dicţionarul Biblic al Prof. Eadie. Acum predic de vreo 30 de ani şi am călătorit în toate cele cinci continente. De copil am predicat mai mult în Insulele Britanice. Oamenii ziceau: “Să mergem să auzim pe ţiganul predicând”. Alţii întrebau: “Cine-i ţiganul?” – la care li se răspundea: “E Domnul Smith”.

Această scurtă autobiografie a făcut-o Gipsy Smith în predica ţinută la inaugurarea Tabernacolului din Indianapolis, în ziua de duminecă 13 martie 1921 şi a fost publicată în revista “The Indianapolis Star”.

Generalul Booth, comandantul Armatei Mântuirii i-a cerut să părăsească cortul şi să devină evanghelist. El a acceptat. Atunci a fost prima noapte când a dormit într-o casă. Dimineaţa i s-a părut că e în închisoare. El a avut să înveţe multe pentru a trăi ca ceilalţi. Până atunci, el niciodată nu a mâncat cu cuţitul sau furculiţa. Dar s-a adaptat uşor la noul fel de viaţă.

Adeseori în predicile sale Gipsy Smith povestea cu lacrimi în ochi cum tânărul Sankey, marele cântăreţ, împreună cu Moody, marele evanghelist, şi-au pus mâinile pe capul lui şi i-au zis: “Facă Domnul un predicator din tine, copile”. Ei se aflau cu cortul în pădurea Epping din Anglia, iar Moody şi Sankey în drum spre localitate, au trecut prin această pădure. Când au ajuns la corturile ţiganilor, s-au oprit şi le-au predicat şi acestora despre dragostea lui Dumnezeu, arătată în Hristos Domnul jertfit pe cruce. După ce le-an predicat, ei au plecat mai departe, dar Gipsy Smith, copil, a vrut să-i însoţească puţin prin pădure. Ajungând la o distanţă bunicică de corturi, ei s-au oprit şi au cerut copilului să îngenuncheze, iar ei s-au rugat ca binecuvântarea Domnului să vină peste acest copil de ţigan. Puţin şi-au dat ei seama ce fac. Dar gestul lor a săpat o amintire neştearsă în mintea copilului şi Dumnezeu le-a ascultat rugăciunea.

După ce s-a predat Domnului, Gipsy Smith a fost cuprins de un dor fierbinte pentru mântuirea altora. O persoană de care a căutat să se ocupe în mod deosebit a fost unchiul său.

I-a vorbit acestuia dar a fost luat în râs. A mai încercat încă în câteva rânduri, dar unchiul său nu voia să-l asculte. Atunci tânărul, pentru un timp, nu i-a mai spus nimic, ci a început să se roage intens pentru mântuirea unchiului său. Făcea ce făcea şi iar mergea şi se ruga. Din cauza deselor îngenuncheri, pantalonii i s-au rupt în genunchi. Într-o zi, văzându-l, unchiul său l-a ocărât că şi-a rupt pantalonii în genunchi. Gipsy Smith, după o clipă de tăcere l-a privit pe unchiul său în ochi şi, izbucnind în plâns, i-a spus unchiului că pantalonii s-au rupt, rugându-se pentru sufletul lui. Aceasta a zdrobit inima împietrită a unchiului şi l-a făcut să se predea şi el Domnului. A fost un început binecuvântat. Dorul acesta a fost un jar aprins de Dumnezeu care l-a mistuit toată viaţa şi a făcut din el, un ţigan dispreţuit, bărbatul de valoare în lucrarea de vestire a Evangheliei.

În 1878 s-a căsătorit cu Annie Pennock, o tânără convertită la predicile lui ţinute la Whitby. După căsătorie s-au mutat la Huli.

În dorul lui pentru mântuirea altora, curând după convertirea sa, el se înrola să lucreze într-o misiune creştină sub W. Booth. Aici s-a distins prin râvna sa şi a ajuns la rangul de căpitan. În 1882 părăseşte această organizaţie, lucrând ca evanghelist, fără să facă parte din vreo confesiune. El a condus evanghelizări de trezire spirituală în bisericile tuturor confesiunilor mari protestante. A făcut mai mult de 30 călătorii în Statele Unite ale Americii. În 1939 a predicat în marea catedrală Sf. Ioan din New York la mai mult de 6000 persoane. Afară de aceste călătorii, el a înconjurat globul pământului de două ori în călătoriile sale evanghelistice.

Odată, pe când era tânăr, s-a întâlnit cu Dr. Luke Wiseman şi cu Dr. Samuel Chadwick. După ce au discutat despre cei pierduţi şi au privit starea lor grozavă, ei s-au aruncat pe genunchi şi au făgăduit solemn că atât cât Dumnezeu le va da suflare, ei vor vesti Evanghelia.

În 1921, a fost chemat pentru o serie de evanghelizări în oraşul Indianapolis din America. Pentru acest scop au ridicat o clădire denumită “Tabernacolul” care avea o capacitate de 8000 de locuri, în campania de evanghelizare, s-au unit un număr de 140 de biserici ale mai multor confesiuni din acel oraş. Inaugurarea Tabernacolului s-a făcut în ziua de 13 martie 1921, şi prin aceasta a început şi seria de evanghelizări.

Sosirea lui Gipsy Smith în acest oraş a fost anunţată pentru sâmbătă 12 martie orele 13:50. O mulţime de peste 3000 de persoane îl aştepta la gară. Când a sosit, mulţimea a început să cânte în cor “Din adâncimi m-a ridicat”. Au trecut apoi în sala de aşteptare pe care de astă dată o făcuseră biserică şi au început din nou să cânte şi slăvească pe Dumnezeu.

Curând după începerea evanghelizărilor, Tabernacolul s-a dovedit prea mic pentru mulţimea care venea să-l asculte pe Gipsy Smith, şi a trebuit să angajeze alte trei clădiri pentru cei ce nu puteau să între în Tabernacol, unde alţii predicau Evanghelia. Duhul lui Dumnezeu lucra cu multă putere prin Gipsy Smith. Lumea alerga cu grămada să asculte Evanghelia lui Dumnezeu propovăduită de un ţigan şi erau cuceriţi. La serviciul de luni 14 martie, deci a doua zi după începerea evanghelizărilor, la apelul făcut de evanghelist, un număr de 1300 suflete s-au predat Domnului. El era şi un bun cântăreţ. La Transwall, oraşul de aur al Africii, Gipsy Smith cânta în fiecare seară în faţa a peste 3000 de suflete, cântarea “La cele ţărmuri dincolo de râu”. În 1935 Gipsy Smith a ţinut o serie de evanghelizări în oraşul Launceston, Anglia. După o predică, primarul oraşului cu întreg consiliul oraşului a semnat o declaraţie că îşi dau viaţa lui Hristos. În altă seară 500 de persoane au semnat astfel de declaraţii, iar în a treia seară 300. Au fost oameni care au auzit Evanghelia la megafoane pe stradă şi acolo s-au hotărât să-L urmeze pe Hristos. El susţinea responsabilitatea fiecăruia şi voia ca toţi să înţeleagă adevărul acesta. “Dacă biserica din care faci parte – spunea el – merge rău şi tu ai o parte de vină”.

El a predicat timp de 70 de ani în patru continente. A ţinut evanghelizări în Africa de Sud, în Australia, trei ani şi jumătate i-a petrecut în Franţa, şi a călătorit de 30 de ori în America, în total a condus 60 campanii de evanghelizare.

În 1947, fiind în vârstă de 87 de ani, avea auzul perfect şi văzul bun, dar din cauza lucrului prea mult a suferit de tensiunea sângelui şi de tulburări ale inimii. Medicul i-a prescris retragerea din lucru. După un timp de linişte, el s-a refăcut şi şi-a reînceput lucrarea. La începutul lui august 1947 se afla pe vaporul “Queen Mary” în drum spre America unde urma să ţină evanghelizări, dar în ziua de 4 august, în timp ce vaporul se apropia de New York, el a trecut “La cele ţărmuri dincolo de râu, unde nu mai sunt boli şi nici dureri”.

Dumnezeu îşi chemase lucrătorul, să-i dea răsplata pentru munca sa.

Şi acum un gând pentru tine. Dacă Dumnezeu a putut folosi pe Gipsy Smith, un ţigan fără pregătire, El te poate folosi şi pe tine dacă te laşi cu totul în mâna Lui. Fă aceasta acum.

CAPITOLUL 26
HELEN KELLER

 

“Este pentru mine o adevărată mulţumire să aflu că vă interesează cartea mea şi mă voi simţi fericită dacă publicul îndepărtatei României o va găsi plăcută. Ţin să ştie oricine că lumea mea este plină de interes, plină de fericire. Iată de ce sper că lucrarea mea va putea deveni un mijloc de încurajare a tuturor acelora care-şi caută deznădăjduiţi drumul lor dibuind prin lipsuri fizice”. Acesta e un fragment din scrisoarea cu data de 31 ianuarie 1923 a Helenei Keller adresată Domnului Chiriţescu, care i-a tradus în româneşte cartea ei intitulată “Lumea mea”.

Helen Keller s-a născut la 27 iunie 1880 în orăşelul Tuscumbia, Alabama, din Statele Unite. Ea s-a născut ca un copil normal. Până la 19 luni ea s-a bucurat de lumină, de razele soarelui, de zborul păsărelelor, de coloritul florilor. Atunci, îmbolnăvindu-se grav, rămâne fără vedere şi fără auz. Mama ei nu a ştiut lucrul acesta, dar a observat când o îmbăia că fetiţa e oarbă. Apoi a observat că fetiţa nu răspunde la întrebări, la sunetul clopoţelului. Fetiţa era şi surdă. Pe la trei ani fetiţa a devenit şi mută. Cuvintele ce le rostea la un an şi jumătate au fost uitate cu totul. De acum era oarbă, surdă, şi mută.

Închisă în întuneric prin pierderea văzului şi izolată de lumea sunetelor prin pierderea auzului, ea a pierdut şi posibilitatea de a i se comunica şi de a comunica. Părinţii nu puteau să o înveţe nimic. Ea a crescut, s-a dezvoltat, dar era ca un animal. Umbla prin camere şi răsturna totul, ieşea pe afară, se tăvălea prin iarbă şi scotea sunete stridente. Aşezată la masă, răsturna mâncarea, ce apuca ducea la gură şi toată se murdărea. Mama ei, o femeie foarte gingaşă şi fină, ajunsese la disperare cu ea. Fetiţa devenise rea, egoistă şi răsfăţată. Când mama era la culmea disperării, a citit în foaia lui Charles Dickens “Notiţe americane” că Laura Bridgman, o fetiţă oarbă, surdă, şi mută din New England a început să fie instruită de Samuel Gridley Howe, Directorul Institutului Perkins. Helen a fost dusă la Michael Anagnos, care a urmat la conducerea Institutului după Howe. Acesta i-a recomandat pe o tânără irlandeză, Annie Sullivan, care tocmai terminase studiile. Timp de jumătate de veac ea a fost tovarăşa de nedespărţit a Helenei Keller. Datorită ei, Helen Keller a devenit savantă.

Am ales să dau câteva pagini şi despre Helen Keller înadins pentru toţi acei părinţi care au copii suferinzi de a infirmitate sau alta, şi care consideră că nu mai este nici o posibilitate pentru aşa copii nenorociţi. Helen Keller e mărturie că ei pot fi educaţi şi pot deveni folositori societăţii. Ba chiar se pot ridica până la cele mai înalte culmi. Pe de altă parte, aici se vede importanţa mare a educatorului. Prin perseverenţă şi răbdare, chiar şi cel mai brut şi dur diamant poate fi şlefuit cu multe feţe ca să fie scânteietor.

Constantin Fedeleş, fost profesor la Universitatea din Iaşi, în introducere la versiunea românească a cărţii “Lumea mea” scrisă de Helen Keller, se adresa educatorilor de toate gradele, prin cuvintele: “De cel din urmă copil… cu credinţă şi cu dragoste nemărginită să vă apropiaţi. Căci nu puteţi niciodată bănui ce suflet se ascunde în unii ca aceştia. Nici ce descoperiri mari vă aşteaptă dacă veţi şti să-i înţelegeţi, să-i ajutaţi şi să aveţi încredere în ei”.

În anul 1887, educatoarea Annie Sullivan a sosit la casa familiei Keller. În timp ce cobora din trăsură, Helen i-a ieşit în întâmpinare. Annie a fost izbită de faţa inteligentă a fetiţei şi i-a dat o păpuşă. N-a trebuit să treacă mult ca să observe că fetiţa devenise capricioasă, deoarece părinţii îi îngăduiau să facă orice.

Într-o dimineaţă, pe când îşi luau dejunul, fetiţa a mirosit că la masă cineva are cârnăciori; ea şi-a răsturnat ceaşca şi învârtindu-se în jurul mesei căuta cu nasul ridicat să vadă cine are cârnăciori. Cum numai Annie mai avea cârnăciori, când ajunsese lângă ea, îşi vârî mâna în farfuria ei şi luă cârnăciorul. Annie o apucă de mână şi îi luă cârnăciorul desfăcându-i degetele de pe el. Helen deveni nervoasă şi începu să dea din picioare. Căpitanul Keller interveni zicând către Annie: “Ce crezi că faci aici?” Aceasta, calmă, îi răspunse: “Doar mi-am luat înapoi cârnăciorul”. – “Domnişoară, ea e un copil ce nu îşi dă seama, noi întotdeauna i-am îngăduit toate”. Annie simţea cum i se înfierbântă sângele, totuşi controlându-şi temperamentul îi zise: “Domnule căpitan, eu ştiu că Helen este disperată, frustrată şi handicapată, dar ea are şi anumite năravuri rele, şi nu poate merge mai departe în felul acesta”; ridicându-se furios de pe scaun, el îi zise: “Nici unul din copiii mei nu va fi lipsit de hrana sa aici în casa mea”. Annie la fel deveni furioasă şi îi spuse: “Şi nici un copil în grija mea nu-şi va vârî mâna în farfuria mea”. Cu un ton apăsat Keller căută să precizeze că atâta timp cât el e la masă, nimeni nu are ce să se amestece în viaţa fetiţei. Iar educatoarea răspunse şi ea tot aşa de apăsat: “Atunci ar fi mai bine să plecaţi şi să ne lăsaţi singure”.

Mama fetiţei văzând că tensiunea între ei creşte, îl apucă pe soţ de mână şi-i zise: “Haidem să mergem căci tu i-ai promis domnişoarei că are mână liberă să facă ce crede de bine. Eu înţeleg ce face. Şi în definitiv nu a fost nu ştiu ce cruzime. E pentru binele ei”. Annie a fost încurajată prin aceste ultime cuvinte, în timp ce familia ieşea afară.

După ce ei ieşiseră, Annie se duse să închidă uşa şi scoase cheia din broască, apoi se aşeză iarăşi la masă să-şi termine dejunul, care deja se răcise. Helen era pe duşumea şi bătea furioasă din picioare. Văzând că nimeni nu vine la ea, se opri, se ridică de jos şi căută să vadă cine e acolo. Se învârti în jurul mesei şi constată că numai educatoarea era acolo şi că mânca. Îi pipăi mâna şi apoi încă odată să-şi vâre mâna în farfurie. Annie îi împinse mâna înapoi, dar Helen, flămândă fiind, cu mai mare iuţeală încercă să apuce ce era în farfurie, dar Annie o lovi peste mânuţă. Helen explodă în furii şi începu să dea cu picioarele şi să pişte pe Annie de mână.

Annie o lovi. Mai furioasă căută s-o pişte, iar Annie o lovi din nou. A urmat pişcătură şi lovitură pentru câteva momente. În cele din urmă, se mai învârti odată în jurul mesei şi constată că nu e nimeni care să-i vină în ajutor. Atunci se duse la uşă, dar o găsi încuiată. Pipăi după cheie să o descuie, dar cheia nu era acolo. Astfel, cât mai departe de educatoare, se lipi cu spatele la perete. După o vreme, biruită de foame, se apropie de masă, se aşeză la locul ei şi începu să mănânce cu mâna. Părinţii o învăţaseră să mănânce cu lingura, dar ea îşi avea toanele ei, arunca lingura şi mânca cu mâna. Annie se gândi că acum e momentul să o oblige să mănânce cu lingura. Ea se ridică şi puse lingura în mâna fetiţei. Aceasta o aruncă jos. Annie o luă de pe scaun şi o obligă să-şi ia lingura de jos, apoi o aşeză iarăşi în scaunul ei. Cu mâna ei strânsă pe mâna fetiţei care ţinea lingura, îi duse de câteva ori mâncarea la gură. Dar de îndată ce o lăsă de mânuţă, ea azvârli lingura în Annie. Annie repetă lecţia obligând-o s-o ia de jos şi o ţinu mai strâns în mâna ei ca să mănânce îngrijit. După câteva momente o lăsă singură ca să şi continue mâncarea. Helen, fiind prea flămândă şi obosită, îşi termină mâncarea, servindu-se cu lingura până la sfârşit. Annie se gândi că a câştigat bătălia, dar Helen îşi smulse şerveţelul de la gât şi-l aruncă jos. “Eşti tu încăpăţânată şi ai toanele tale să le arunci toate pe jos, – zise Annie – dar şi eu sunt încăpăţânată şi, fiindcă sunt ceva mai tare ca tine, nu te voi lăsa să faci aşa ceva”. Astfel începu din nou lupta. O luă şi o forţă să ia şerveţelul să-l împăturească frumos şi să-l aşeze la locul lui. Această lecţie îi luă încă o oră, căci de îndată ce îl lua de jos, ea îl azvârlea din nou. Abia când o fost extenuată de puteri, ea îl aşeză frumos la locul lui.

Când descuie uşa şi ieşi afară cu Helen, constată că era amiază. Atât a durat dejunul-lecţie. Ei nu-i mai trebuia nici un fel de mâncare. Era istovită, urcă la camera ei, se trânti pe pat şi după câteva momente izbucni în plâns nestăvilit. Îşi dădea seama de greaua muncă ce o are cu această fetiţă lipsită de văz, de auz, şi de grai. Ca să o poată educa, trebuia întâi să o debaraseze de toanele şi capriciile ei pe care părinţii ei le cultivaseră, făcându-i totul pe voie. Îşi dădea seama că nu va putea face aceasta decât dacă o izolează de părinţii ei. Când discută cu mama problema aceasta, mama se învoi ca Annie şi Helen să se mute într-o cameră care era în grădină, să nu se ducă timp de două săptămâni înăuntru, ci doar să o privească pe geam. Numai aşa spunea Annie că încearcă să scoată din ea toanele ce le avea şi să o facă dependentă de ea, ca să o poată învăţa.

Metoda s-a dovedit eficientă. Annie era perseverentă în munca ei, se lupta cu Helen până ce aceasta trebuia să cedeze, să renunţe la toanele şi furiile ei. Aceasta a ajutat-o să devină atentă şi ascultătoare ca să se poată începe lecţiile cu ea. Micuţa sălbatică devenise cuminte, liniştită. Acum Annie îi lua mânuţă ei şi îi bătea cu degetul ei semne în palma ei, apoi Helen îi lua mâna educatoarei şi cu degetul ei repeta semnalele care constituiau litere ale alfabetului. Munca a fost foarte grea. Fetiţa nu avea nici cele mai elementare noţiuni în capul ei. De la litere şi cuvinte, trebuia să o facă să înţeleagă, să se formeze noţiunile în minte. Când a venit, Annie i-a adus o păpuşă pe care Helen o iubea foarte mult. Acum îi bătea în palmă literele cuvântului păpuşă şi după ce fetiţa repeta cuvântul, educatoarea îi dădea păpuşa. Aceasta a fost prima denumire. Ori de câte ori dorea păpuşa, Helen bătea în palma educatoarei semnalele cuvenite.

Helen avea o minte foarte ascuţită. Pe calea aceasta a telegrafierii la minte, cum o numea Annie, Helen a ajuns să înveţe 21 de cuvinte, 18 substantive şi trei verbe: păpuşă, ceaşcă, ac, cheie, câine, pălărie, pahar, apă, lapte, cutie, bomboane, ochi, deget, deget de la picior, cap, prăjitură, copilaş, mamă, şezi, stai, umblă. Timpul petrecut în casa din grădină a fost binecuvântat. Ce fericiţi au fost părinţii când au văzut-o liniştită şi că poate prinde lecţiile. Când au venit să le mute iarăşi în casa lor, cu tata a venit şi un câine de vânătoare. Helen a mirosit că a venit şi dinele, s-a dus la el şi i-a apucat laba, iar cu degetul a început să bată semnalele învăţate.

Ca să o înveţe ce înseamnă apă, educatoarea a dus-o la cişmea, a mânuit pompa şi când a venit apa, i-a pus mânuţa ei acolo, i-a bătut în palmă semnalele cuvântului şi din nou i-a pus mânuţa la apă. Ce s-a bucurat, ce a sărit, când fetiţa a înţeles în mintea ei că cuvântul apă e apa ce curge de la cişmea. A pus mâna pe pompă, a pipăit-o şi a început să bată din picioare ca să-i spună cum se numeşte. Pompă fu numaidecât răspunsul educatoarei. Setea de cunoştinţă pe calea semnelor bătute în palmă a devenit tot mai mare. Pe tot ce punea mâna, Helen voia să ştie numele acelei jucării sau obiect.

Ceva mult mai greu a fost când s-a ajuns la noţiuni abstracte. Se gândea şi nu le putea pricepe. Scriindu-şi amintirile ei, în cartea “Prevestea vieţii mele,” ea spune: “Îmi aduc aminte de dimineaţa când pentru prima dată am întrebat despre înţelesul cuvântului iubire. Era pe când nu ştiam prea multe cuvinte. Găsisem primele viorele înflorite şi le-am adus învăţătoarei mele. Ea a încercat să mă sărute; dar pe atunci nu-mi plăcea să mă sărute nimeni, afară de mama. Domnişoara Sullivan m-a cuprins uşor cu mâna şi mi-a silabisit în palmă: “Te iubesc, Helen!”. “Ce înseamnă iubire?” – am întrebat-o eu. Ea m-a tras mai aproape şi mi-a spus: “E aici,” arătând spre inima mea, de a cărei bătăi mi-am dat seama atunci pentru prima oară. Cuvintele ei m-au pus pe gânduri căci pe atunci ne puteam să înţeleg un lucru fără să-l pipăi.

Am mirosit viorelele din mâna ei şi am întrebat-o: “Este dulceaţa florilor dragoste?”. “Nu,” mi-a răspuns ea. M-am gândit iarăşi. Soarele cald strălucea deasupra noastră. “Nu e aceasta dragoste?” am întrebat-o arătând în direcţia de unde venea căldura. Nu e aceasta dragostea? Mi se părea că nu poate fi nimic mai frumos ca şi soarele a cărui căldură face totul să crească.

Dar domnişoara Sullivan mi-a răspuns că nu, şi eu am rămas iarăşi încurcată şi dezamăgită. Mi se părea straniu că învăţătoarea mea nu-mi putea arătă iubirea.

O zi sau două după aceea înşiram mărgele de diferite mărimi pe sfoară în grupuri simetrice, două mari, trei mici. Făcusem multe greşeli şi domnişoara Sullivan mi le arăta mereu cu multă răbdare. În sfârşit mi-am dat seama de o greşeală foarte clară în ordinea mărgelelor şi mi-am concentrat atenţia la lecţie, având în minte cum trebuie aranjate mărgelele. Domnişoara Sullivan mi-a atins uşor fruntea şi mi-a silabisit apăsat: “Gândeşte-te”.

Într-o străfulgerare mi-am dat seama că era vorba de procesul ce avea loc în capul meu. Aceasta a fost prima percepţie conştientă a unei idei abstracte. Pentru mult timp am rămas nemişcată. Nu mă mai gândeam la mărgelele din poală, ci căutam să găsesc înţelesul cuvântului iubire în lumina noii idei pe care o găsisem. Toată ziua aceea soarele a stat ascuns de nori şi plouase din când în când, dar dintr-odată s-a arătat în toată splendoarea lui. Am întrebat-o din nou pe învăţătoare: “Nu e aceasta dragostea?” – “Dragostea e ceva ca şi norii de pe cer, înainte ca soarele să se fi ivit”, mi-a răspuns ea. Şi apoi în cuvinte mai simple decât acestea mi-a explicat: “Nu poţi atinge norii, ştii bine, dar simţi ploaia şi ştii cum se bucură de ea florile şi pământul setos după o zi fierbinte. Nici dragostea n-o poţi atinge, dar îi simţi dulceaţa care se revarsă peste tot. Fără dragoste n-ai avea fericire”.

Adevărul acesta frumos a ţâşnit în mintea mea. Simţeam că sunt întinse funii nevăzute între inima mea şi inimile celorlalţi”.

Domnişoara Annie Sullivan a sosit la casa căpitanului Keller pe data de 3 martie 1887. La sfârşitul lunii aprilie, Helen cunoştea mai mult de o sută de cuvinte, iar pe la mijlocul lui mai cunoştea aproape patru sute de cuvinte cu însemnătatea lor. Acum e momentul, se gândi Annie, să o învăţ să citească. Ea adusese cu ea nişte cartonaşe cu scrierea în relief denumită Braille. Dintre ele apucase cuvântul “cutie” şi aşeză cartonaşul pe o cutie. O puse pe Helen să pipăie cuvântul şi apoi îi puse mânuţa să pipăie cutia, dar fetiţa nu înţelegea nimic, nu putea face nici o legătură între scris şi cutia reală. Răbdătoare, Annie a încercat alte cuvinte şi obiecte, dar Helen nu prindea sensul. Atunci şi-a schimbat metoda, folosind alfabetul. Avea pe un carton literele. A pus degetul de la mâna dreaptă pe litera A, iar în palmă prin semnale i-a spus că e litera A. Helen a pipăit-o îndeaproape, iar Annie i-a trecut degetul la litera B şi în palma stângă i-a bătut cu degetul că e litera B. Acum a înţeles Helen şi nu mai putea de bucurie. A trecut la litera C şi i-a învăţat forma, apoi litera D şi E. În două zile a ajuns să stăpânească tot alfabetul. Acum se deschidea o nouă lume pentru ea şi Helen era avidă după cunoştinţe. Cartonaş după cartonaş a ajuns să treacă pe sub degetuţul ei. Nu se plictisea, ei ore întregi era la învăţătură.

Afară începuseră căldurile de vară şi Annie căută să o încetinească cu învăţătura, dar Helen nu o slăbea, ci stăruia să o mai înveţe ceva. Într-o zi, îi spuse să înveţe liniştită că ea coboară jos să o ajute pe mama. Fetiţa luă cartonaş după cartonaş. De acum le cunoştea bine, le a mai repetat odată şi mai odată, dar domnişoara zăbovea să vină. Atunci îi veni o idee. Căută printre cartonaşe şi alese patru. Le pipăi încă odată, le aşeză în ordine pe duşumea şi ea se ascunse în dulap. Acolo aşteptă o bună bucată de vreme până ce simţii primele vibraţii ale scării. O va găsi învăţătoarea? Pe cartonaşe erau cuvintele: FATA ESTE ÎN DULAP. Ce bucurie a fost pe faţa Helenei când a găsit-o, dar cu nimic mai mică a fost bucuria învăţătoarei când a văzut că mintea ei lucrează bine.

Alt pas greu a fost când au trecut la lecţii de matematică, însă cu răbdare, tact şi stăruinţă, ea reuşi să intre în domeniul cifrelor. Şi a fost un salt în anul 1890, când ea a început să vorbească. Învăţătoarea i-a luat degetul şi i l-a pus sub limba ei ca să-şi dea seama cum poate pronunţa literele alfabetului. Apoi trecu la cuvinte uşoare, scurte şi după aceea la cele mai grele. Ea a fost a doua persoană în lume care fără auz şi fără văz, a învăţat să vorbească.

La 12 ani, Helen Keller şi-a anunţat părinţii şi învăţătoarea că vrea să facă studii universitare. În anul 1900 a intrat la facultate şi după patru ani a primit în mână diploma că şi-a terminat studiile “cum laude”. Ea a devenit persoana surdă şi oarbă cu cea mai bună educaţie. Ea s-a dedicat mult scrisului şi mergea la anumite întruniri mari şi ţinea conferinţe. Era uimitor cum din fetiţa mută de altădată a ajuns o distinsă vorbitoare. A călătorit pentru a ţine conferinţe în Anglia, Franţa, Italia, Grecia şi Japonia.

Helen Keller avea o frumoasă bibliotecă. Pereţii biroului ei, de jur împrejur erau plini de cărţi. Dar cea mai preţuită carte a ei a fost Biblia. O citea şi ziua şi noaptea căci, ea nu avea nevoie de lumină. Cunoştea capitole întregi pe din afară.

Ea a fost o bună credincioasă. Odată stând de vorbă cu cântăreţul Philip Brooks i-a spus că totdeauna ea a fost convinsă că există Dumnezeu, dar că ea nu i-a ştiut numele. Studierea Bibliei pentru ea a fost o adevărată desfătare. Biblia ei în Braille avea pagini întregi cu literele în relief tocite de degetele ei. Odată a zis: “Eu mulţumesc lui Dumnezeu pentru handicapurile mele, căci prin ele m-am găsit pe mine, mi-am găsit lucrul meu şi pe Dumnezeul meu”.

Celor ce o deplângeau că e nenorocită fiindcă nu vedea şi nu auzea, ea le-a răspuns: “Cele mai bune şi mai frumoase lucruri din lume nu pot fi văzute, nici auzite, ci trebuie numai simţite în inimă… Am mers alături de oameni ai căror ochi erau plini de lumină şi care cu toate acestea nu văd nimic în păduri, în mare, în cer, nimic pe străzile oraşelor, nimic în cărţi. Ce absurdă iluzie e acest fel de vedere! Mai bine să rătăceşti pentru totdeauna în noaptea veşnică a orbiei cu bun simţ, cu sensibilitate şi inteligenţă, decât să te mulţumeşti numai cu actul simplu de a vedea”.

“Destinul fiecăruia este călăuzit de o viaţă internă şi secretă; noi suntem susceptibili de a fi buni, de a iubi, de a fi iubiţi, de a cerceta după mijloace care să ne facă să devenim mai înţelepţi; aceste forţe spirituale le posedăm şi noi ca şi ceilalţi copii ai lui Dumnezeu. De asemenea auzim şi noi tunetul şi vedem scăpărând fulgerele pe muntele Sinai, străbatem şi noi pustiul fără drum, care se va bucura sub paşii noştri şi va înflori ca trandafirul; mergem şi noi spre pământul făgăduit, pentru a stăpâni comorile spiritului şi invizibila continuitate a vieţii şi a naturii”.

“Ei mi-au luat ceea ce ar fi trebuit să fie văzul meu.
(Dar mi-aduc aminte de Paradisul lui Milton)
“Ei mi-au luat ceea ce trebuia să fie auzul meu.
(Beethoven a venit şi mi-a şters lacrimile mele)
“Ei mi-au luat ceea ce trebuia să fie graiul meu.
(Dar am vorbit cu Dumnezeu când am fost tânără)
“El nu-i va lăsa să-mi ia sufletul
Posedând aceasta, eu încă posed totul”.

Prin strădania ei, prin lecturile ei şi prin scrisul ei, ea a fost o pricină de inspiraţie, o binecuvântare pentru mulţi. Ea rămâne în istorie ca persoană unică care, prin harul lui Dumnezeu, cu minimul ce-l avea a dat maximul de randament.

Helen Keller a trecut în veşnicie la 1 iunie 1968 în vârstă de 88 ani.

CAPITOLUL 27
WERNHER VON BRAUN

 

“Pentru milioane de americani, numele Wernher von Braun a fost strâns legat de explorarea noastră a spaţiului şi de aplicarea creativă a tehnologiei. El nu a fost numai un inginer iscusit, ci şi un om de îndrăzneaţă viziune; conducerea sa plină de inspiraţie ne-a ajutat să mobilizăm şi să menţinem efortul de care era nevoie ca să ajungem la lună şi să trecem de ea”. Aceasta a fost declaraţia ce a făcut-o Preşedintele Carter la Casa Albă cu ocazia morţii lui von Braun.

Ziarul “Los Angeles Times” de sâmbătă 18 iunie 1977, partea I pag. 12, cita pe Dr. Alan Lovelace, directorul Administraţiei Naţionale de Aeronautică şi Spaţiu (NASA), că a zis despre el: “A fost unul din cei mai renumiţi pioneri ai lumii în domeniul explorării spaţiului. În tradiţia lui Newton şi Einstein, el a fost un vizionar şi în acelaşi timp un geniu creativ”.

Wernher von Braun s-a născut în anul 1912 în localitatea Wirsitz, Germania. Flacăra geniului în el a aprins-o mama lui, o distinsă cunoscătoare a muzicii şi a astronomiei. Ea a dezvoltat în el abilităţi precoce la violoncel şi pianului. Într-o vreme băiatul se gândea să îmbrăţişeze o carieră muzicală. “E bine că n-am făcut aceasta – spunea el – căci niciodată n-aş fi devenit altceva decât un muzicant mediocru”.

Astronomia i-a stârnit mai mult entuziasm. Aceasta mai ales când la 12 ani a făcut confirmarea la biserică, mama lui în loc să-i cumpere un ceas de aur, aşa cum el dorea, i-a cumpărat un excelent telescop. Aceasta l-a făcut să se adâncească în nemărginitul spaţiu, urmărind mişcarea astrelor.

Rachetele i-au intrat în cap încă de la 12 ani, când a văzut pe Fritz von Opel că şi-a făcut un automobil de curse cu rachete. Pentru o năzdrăvănie ce o făcuse cu şase rachete, s-a pomenit dus la poliţie şi a fost nevoit să stea acolo până când a venit Baronul Magnus von Braun, Ministrul Agriculturii, să-şi ia fiul în custodie.

Cartea lui Prof. Hermann Oberth “Racheta spre spaţii interplanetare” l-a încântat ca titlu, dar când s-a apucat s-o citească a fost foarte dezamăgit căci ea consista doar din formule matematice separate între ele de fraze scrise într-un jargon fizic. Atunci şi-a dat seama că spre a ajunge să pătrundă în teoriile spaţiului, el trebuie să stăpânească matematica şi fizica – materii care îi erau cele mai neplăcute. S-a apucat însă serios de învăţătură cu convingerea că spaţiul va putea fi biruit de om şi s-a hotărât ca el să aibă un rol în această biruinţă.

În anul 1930 s-a înscris la Politehnica din Berlin, un renumit institut de învăţământ unde era Profesorul Oberth. Văzând ingeniozitatea lui von Braun, Oberth l-a invitat să-l ajute la confecţionarea unui motor rachetă. Un an mai târziu Prof. Oberth s-a reîntors în România, dar von Braun şi cu câţiva au rămas să continue experimentele pentru rachetă. În 1932 au reuşit să construiască o rachetă care s-a ridicat până la trei sute şi ceva metri înălţime. Era un fel de jucărie rudimentară. Când şi-a luat licenţa, a primit din partea armatei germane un fond pentru continuarea experienţelor în domeniul rachetelor. Pe un teren militar şi-a instalat un mic laborator şi s-a înscris la Universitatea din Berlin să-şi ia doctoratul, iar în iunie 1943 a primit titlul de Doctor în fizică. La început el nu prea voia să lucreze pentru război. Himmler l-a aruncat în închisoare şi acolo a stat trei săptămâni, până ce s-a primit ordin de la cartierul lui Hitler pentru eliberarea lui. Apoi a fost transferat la Peenemünde, la Marea Baltică. Acolo a făcut un centru de rachete şi a perfecţionat racheta balistică V2 cu care germanii au făcut mari ravagii asupra Londrei în timpul celui de al doilea război mondial.

Von Braun a fost nu numai un geniu în inginerie şi în proiectarea rachetelor, ci a fost şi un lider talentat. Poate cea mai mare contribuţie ce a făcut-o în 1945 la încheierea războiului al doilea a fost să convingă pe cei 129 experţi în rachete să se predea de bună voie trupelor americane. Pe atunci el era director tehnic la Centrul de rachete teleghidate la Peenemünde. Şi toate documentaţiile nu le-au distrus, ci le-au luat cu ei. Năzuinţa lui era ca rachetele proiectate de el să nu servească în scopuri războinice, ci să zboare în spaţiu spre alte astre, care i-au stârnit uimirea încă din copilărie. El se amuza relatând scepticismul cu care a fost primit de patrula americană. Unul din soldaţi a zis: “Dacă nu vom avea pe cel mai mare savant al Germaniei, vom avea pe cel mai mare mincinos al Germaniei”.

Venind în America, a lucrat la centrul de rachete din Fort Bliss, Texas. În 1950 întregul grup a fost transferat la Huntsville, Alabama. Cu mult înainte de a fi lansat primul Sputnic, von Braun a stăruit de Preşedintele Eisenhower să lanseze un satelit artificial care să orbiteze în jurul pământului, dar Eisenhower n-a fost de acord. Abia după ce a fost lansat Sputnicul, atunci le-a cerut ca în 60 zile să facă toate lucrările pentru lansare. În decembrie 1957 racheta Vanguard proiectată de el a fost experimentată. La 31 ianuarie 1958 a pus pe orbită satelitul Explorer 1. Un an mai târziu, Alan Shepard, primul astronaut american a zburat în spaţiu cu racheta proiectată de von Braun şi experţii săi. În anul 1960 el a fost numit Directorul Centrului de zboruri spaţiale la NASA. Atunci Preşedintele John F. Kennedy l-a însărcinat pe von Braun să proiecteze până în 1970 o rachetă capabilă să ducă un om pe lună. Rezultatul a fost racheta Saturn 5 înaltă cât o clădire cu 36 etaje, un gigant în stare să plaseze pe orbită nave cosmice în greutate de peste 100.000 kg. În 20 iulie 1969, von Braun supraveghea la Centrul de Control din Houston când Neil Armstrong şi Edwin Aldrin au coborât pe lună. Aceasta a fost o realizare a visului său.

În anul 1947 von Braun s-a dus înapoi în Bavaria şi la 1 martie s-a căsătorit cu Maria Louise von Quistorpe, pe care o cunoştea de copilă pe când el era la Universitate.

La o întrunire a păstorilor ce o avem în fiecare marţi, unul care era prieten cu von Braun ne-a împărtăşit că savantul acesta distins e un credincios născut din nou şi bun urmaş al lui Hristos. Când făcea experienţe cu rachete în New Mexico, duminică după duminică a văzut un autobus al Bisericii Nazarinene din El Paso, care venea pe acolo să ducă oameni la biserică. Interesându-se a aflat că autobusul e condus de însuşi păstorul bisericii, că parcurge circa 80 km şi duce gratuit pe cei ce vreau să meargă la serviciul de închinăciune. Aceasta i-a adus aminte de anii copilăriei când mergea cu plăcere la biserică, dar precum s-a adâncit în ştiinţă, a uitat de Dumnezeu. Aşa s-a trezit în el din nou dorul sufletului după Dumnezeu. A început să participe la serviciile de închinăciune şi să citească Biblia. “Adevărul lui Hristos – spunea el – a fost o adevărată revelaţie. Mi-am dat seama că eu purtam doar numele de creştin”. După ce a primit lumina aceasta, el şi-a predat viaţa sa Domnului. Cu cât programul spaţial reuşea să trimită oameni pe lună, cu atât credinţa lui se întărea tot mai mult. Şi deşi a primit peste zece doctorate de la diferite Universităţi şi deşi a ajuns să se bucure de o faimă mondială, von Braun nu se ruşina să mărturisească că el crede în Dumnezeu şi în viaţa veşnică. Odată, când i s-a luat un interviu, celebrul savant a zis: “Zborul navelor cosmice manevrate e o realizare uimitoare, dar el ne-a deschis doar o uşiţă mică spre a vedea întinderile fantastice ale spaţiului. Privind prin această ferestruică la vastele mistere ale universului ni se confirmă credinţa noastră în certitudinea Creatorului lui”. El a spus că-i este greu să înţeleagă pe un bărbat de ştiinţă care nu-şi dă seama de existenţa unei Raţiuni superioare în dosul existenţei universului, după cum îi este greu să priceapă pe un teolog, care ar vrea să tăgăduiască avansurile ştiinţei.

Cu o altă ocazie a zis: “Una din cele mai fundamentale legi ale Ştiinţei Naturale este că nimic în lumea fizică nu se întâmplă fără o cauză. Deci, simplu, nu poate fi o creaţie fără un oarecare Creator spiritual. Oricum, aşa de bine rânduit şi perfect creat cum e pământul nostru şi universul trebuie să aibă un Făcător, un Arhitect… Trebuie să fie un Făcător, nu există altă cale”.

Ca om de ştiinţă era mereu invitat să vorbească la anumite întruniri speciale. La un prânz dat la Denver de Guvernatorul Statului Colorado a vorbit despre “Credinţa în Dumnezeu a unui savant”. Printre altele a zis: “Publicul are un adânc respect pentru uimitoarele avansuri ale ştiinţei realizate în timpul vieţii noastre. Există o admiraţie pentru procesul ştiinţific de observare, de experimentare şi de a proba orice concept măsurându-i validitatea. Şi totuşi pe unii îi supăra că noi nu putem dovedi pe cale ştiinţifică că există Dumnezeu. Oare trebuie să aprindem o lumânare ca să vedem soarele?”

El a subliniat că “omul poate cunoaşte pe Dumnezeu numai prin revelaţia Sa în persoana lui Isus Hristos, cum e mărturisită de Scriptură. În căutarea noastră de a-L cunoaşte pe Dumnezeu, Isus Hristos trebuie să fie ţinta eforturilor şi a inspiraţiei noastre”.

Revista “The War Cry” a Armatei Mântuirii din 17 iunie 1972 reda secvenţe din cuvântarea rostită de Dr. Wernher von Braun în faţa studenţilor cu ocazia absolvirii Colegiului Belmont Abbey din Belmont, North Carolina. El a zis: “Ştiinţa şi religia nu sunt incompatibile, ci sunt surori. În timp ce ştiinţa încearcă să înveţe tot mai multe despre creaţiune, religia încearcă să înveţe tot mai mult despre Creatorul. Cu cât vom înţelege mai bine universul, cu atât ne vom minuna mai mult de Creatorul său”.

Revista Chicago Tribune Magazine din 13 decembrie 1970 la pagina 43 spunea despre von Braun: “Ca toţi savanţii disciplinaţi, el este dedicat pentru tot ce se poate măsura şi demonstra şi e ascultător de imutabilele legii ale naturii, totuşi el este adânc religios şi crede în Dumnezeu şi în validitatea învăţăturilor Sale. El nu vede nici o incompatibilitate în această şi citează cu plăcere pe Kant: “Două lucruri nu încetează să-mi stârnească admiraţia: cerul înstelat deasupra mea şi legea morală din lăuntrul meu”.

De asemenea, el credea cu tărie în valabilitatea jertfei lui Hristos Domnul, în nemurirea sufletului, în existenţa vieţii după moarte şi în judecata de apoi. Într-un interviu acordat reporterului Adon C. Taft pentru ziarul Miami Herald tocmai înainte de lansarea lui Apollo 9, el şi-a expus o parte din vederile sale teologice: “Sunt sigur – a zis el – că există şi alte fiinţe în univers”. El susţinea că jertfa lui Hristos pe pământ poate fi suficientă şi pentru alte fiinţe din univers. Faptul că răstignirea a fost pe pământ, spunea el, “nu limitează validitatea ei pentru o sferă mult mai mare”, în legătură cu sufletul şi viaţa după moarte, a zis că are o bază ştiinţifică pentru convingere sa: “Ştiinţa a constatat că nimic nu se pierde fără urmă, ci totul se transformă. Dacă Dumnezeu aplică acest principiu fundamental la cele mai mărunte şi neînsemnate părţi ale universului, oare nu face sens să afirmăm că El aplică acelaşi principiu şi la coroana creaţiei Sale – la sufletul omului? Eu cred că da. Viaţa şi sufletul nu se pot dezintegra în nimic. Astfel, sufletul e nemuritor. Nemurirea sufletului îl poate face să se bucure de răsplată sau să sufere penalitatea decretată”.

Von Braun, ca director la NASA, era foarte animat de dorul de a lansa rachete care să ducă astronauţi pe Marte sau pe alte planete, dar era tot atât de zelos şi pentru lăţirea Împărăţiei lui Dumnezeu. Odată s-a exprimat în cuvintele: “Când omenirii i s-a dat oportunitatea să-L cunoască pe Hristos, cu aproape două mii de ani în urmă, lumea a fost răsturnată cu susul în jos prin larga răspândire a mărturiei urmaşilor Săi. Acelaşi lucru se poate întâmpla şi azi”.

În timp ce era la culmea activităţii sale la NASA a ajuns să ştie că are cancer. Deşi i s-a făcut intervenţie chirurgicală în 1975, boala a progresat astfel că a fost nevoit să se pensioneze pe data de 31 decembrie 1976. În 1977 Preşedintele Ford l-a decorat cu Medalia Naţională pentru Ştiinţă. Edward G. Uhl a fost însărcinat să-i prezinte la patul de boală medalia. Într-o scrisoare către Preşedinte, din partea lui Uhl a spus: “Wernher a fost complet surprins şi a apreciat mult. El a reflectat la anii când a venit în Statele Unite cu tot ce avea într-o valiză de carton şi cu lacrimi în ochi a zis: Şi acum Preşedintele Ford îmi dă cea mai înaltă onoare pe care o poate primi un om de ştiinţă”.

Joi, 16 iunie 1977, la Spitalul Alexandria în Virginia, Wernher von Braun a închis ochii pentru pământ, dar sufletul lui şi-a luat zborul, fără rachetă, mai sus de nori şi de stele, la Mântuitorul său pe care L-a mărturisit şi slujit fără ruşine.

“The Rocket Team” la pag. 404, relatează că la un serviciu special pentru el, Dr. Ernst Stuhlinger, fost coleg al lui von Braun la Peenemünde şi bun prieten, a zis: “Lumea de realizări tehnice a fost numai o parte a universului său, căci el a zis: “Când îmi sfârşesc călătoria, sper că îmi voi putea reţine mintea mea clară şi voi putea percepe nu numai acele ultime minute preţioase ale vieţii mele, ci de asemenea şi tranziţia spre ceea ce va veni atunci. O fiinţă umană este cu mult mai mult decât un trup fizic care se vestejeşte şi piere după ce a umblat un număr de ani. Pentru mine e ceva de neconceput ca să nu mai fie ceva dincolo, după ce am isprăvit voiajul nostru pământesc. Eu sper că pot observa, învăţa şi în sfârşit voi cunoaşte ce are să vină după toate acele frumoase lucruri pe care le-am experimentat în timpul vieţii noastre pe pământ”.

Wernher von Braun, unul din cei mai renumiţi savanţi, a fost un umil slujitor al lui Isus Hristos.

CAPITOLUL 28
WILLIAM BOOTH

 

 William Booth s-a născut la Nottingham, Anglia, în anul 1829. La vârsta de 12 ani a stat la căpătâiul tatălui său care trăgea să moară. Până atunci tatăl său nu s-a interesat de mântuire, de sufletul său, dar în acea situaţie, Samuel Booth a căutat să se pocăiască, în timp ce soţia şi două fiice cântau “Cel ce te-ai deschis mie Stâncă de mântuire”. Aceasta l-a făcut pe băiat să-şi dea seama de nevoia de mântuire. De atunci a căutat să frecventeze biserica. Într-o duminică a ascultat o predică: “O persoană moare în fiecare minut”. Aceasta l-a determinat să se pocăiască, să-şi predea viaţa sa Domnului. Din cauza sărăciei în care au rămas la moartea tatălui, el nu a putut să-şi termine şcoala, ci a trebuit să lucreze pentru pâinea cea de toate zilele. Nimeni din acea bisericuţă metodistă nu s-a putut gândi ce va scoate Dumnezeu din acest băiat fără pregătire şcolară şi sărac lipit pământului. Viaţa lui poate fi un imbold pentru mulţi tineri săraci şi fără pregătire. Dumnezeu poate ridica din pulberea pământului la treapta cea mai înaltă pe cei ce se predau cu totul Lui.

Pe la 15 ani, printr-o predică a lui James Caughey, un evanghelist american, el a fost aprins pentru lucrarea lui Dumnezeu, iar la 17 ani a început să predice Evanghelia veşnică. El a devenit foarte activ în lucrarea de salvare a sufletelor. Ani de zile a muncit din greu ziua întreagă pentru câştigarea existenţei, iar seara de la ora şapte sau opt până la miezul nopţii petrecea în vizite la bolnavi, în predicarea Evangheliei pe stradă sau la întruniri prin case. Săracii din mahalalele Londrei, beţivanii, decăzuţii făceau ca inima lui să sufere. Lucrând printre ei, Booth a constatat că omul sărac, ce era flămând şi tremura de frig, nu prea era interesat de cer. Gândul că trebuie făcut ceva pentru ei, l-a frământat multă vreme.

La această vârstă de 17 ani, fiindcă Booth predica bine în biserica metodistă, conducătorul bisericii a vrut să-l dea la o şcoală, ca la 19 ani să devină păstor. Supus fiind la vizita medicală, doctorul l-a respins pe motivul că sănătatea lui Booth era prea şubredă ca să poată suporta toată tensiunea ce trebuie s-o îndure un pastor. Nu ştia medicul că Booth avea să se încarce cu toate nevoile sărăcimii din mahalalele Londrei, că avea să lanseze o organizaţie de proporţii mondiale şi că în ciuda eforturilor cerute de o aşa lucrare şi contrar şubrezeniei fizice, avea să ajungă vârsta de 83 de ani.

Între anii 1850-1857, el a lucrat în sânul bisericii metodiste. Duminică după duminică el aducea la biserică un număr de beţivani şi decăzuţi. Această acţiune a lui a nemulţumit pe bătrânii bisericii, care au început să-i facă observaţii. De aici s-au ivit neînţelegeri şi Booth nu a fost gata să părăsească lucrarea, ci a fost gata mai degrabă să părăsească biserica aceea.

Lucrând cu grupe de credincioşi pe teren, el a întâlnit pe Caterina Mumford cu care s-a căsătorit în 1855. Ea i-a devenit un bun ajutor în lucrarea sa mare, căci avea aceeaşi dorinţă fierbinte de a salva şi ajuta pe cei săraci şi decăzuţi. Devotamentul ei a fost o sursă de stimulare şi inspiraţie pentru el, iar dragostea ei a fost un magnet puternic pentru ridicarea celor decăzuţi. Ea a fost una din femeile binecuvântate ale lumii, care a condus mii de suflete la picioarele lui Hristos Domnul. Când ea a trecut în veşnicie, ca semn de adâncă preţuire, trupul ei neînsufleţit a fost depus în Sala Congresului din Londra, iar miniştri, membrii ai parlamentului şi chiar o delegaţie din partea reginei Angliei a trecut prin faţa sicriului ei, iar când uşile au fost deschise pentru public, o mare mulţime a umplut sala şi în tăcere, cu lacrimi pe obraz, treceau prin faţa sicriului ei. Erau beţivanii de altă dată, foste prostituate, care prin ea au ajuns să cunoască mântuirea lui Dumnezeu. O bătrânică a zăbovit mai multă vreme lângă sicriul ei. Cei ce stăteau în şir au început să-şi piardă răbdarea. Atunci unul din cei ce făceau de pază a venit şi i-a spus bătrânei să plece, căci ea opreşte tot poporul. Bătrânica însă a zis: “Am tot dreptul să stau ceva mai mult ca alţii, căci am venit de la 100 km să o mai văd încă o dată. Ea a salvat copiii mei”. Cu adevărat, ea a fost un “ajutor potrivit” pentru William Booth. Se pare că datorită sfaturilor ei, el s-a separat de Biserica Metodistă, spune “The New Funk and Wagnalis Encyclopedia”.

Astfel, din 1857, el a lucrat ca evanghelist independent. Nu a avut nici un suport material, dar s-a încrezut în Domnul şi El i-a purtat de grijă. În această vreme soţii Booth au ajuns să-şi adâncească experienţa lor cu Dumnezeu, iar prin citirea cărţilor lui Wesley, au fost mult influenţaţi în ce priveşte curăţia inimii şi sfinţirea.

El a început să adune popor într-un cort mare. Într-o seară când a venit acasă, a spus soţiei că trecând prin mahalaua păcătoşeniei a auzit o voce la urechea lui că acolo e locul lui de lucru; că nu este un loc mai păgân ca acela şi care să aibă mai mare nevoie de lucrul lui. În acel loc, el şi-a dedicat viaţa sa, pe a ei şi pe a copiilor lor să facă această lucrare de salvare; că acel popor va fi de acum încolo poporul lor şi că Dumnezeul lor va trebui să devină Dumnezeul acelor oameni.

Când a venit frigul iernii, Booth s-a mutat cu predicarea Evangheliei din cort într-o veche sală de dans. Pe aceea vreme, lucrarea lor purta numele de “Misiunea Creştină din Londra de Est”. Curând sala a ajuns ticsită de popor ce venea la ascultarea Evangheliei. Acolo Domnul i-a ridicat un bărbat, un cizmar, care a luat asupra sa responsabilitatea financiară a nevoilor familiei Booth, astfel că el a putut părăsi slujba sa şi să se dedice în totul predicării Evangheliei. Aşa Booth a început să-şi extindă misiunea.

În 1869 Misiunea Creştină era pe baze financiare solide, aveau 14 locuri unde predicau Evanghelia, aveau o seamă de cantine ce serveau un prânz celor nevoiaşi şi 140 case unde credincioşii dădeau o mână de ajutor în fiecare săptămână.

Booth şi-a organizat misiunea sa de ajutorare a săracilor şi de mântuire a sufletului lor ca o armată, cu o distribuţie a muncii; fiecare îşi cunoştea lucrul lui ce-l avea de făcut, cu grade ierarhice şi cu o severă disciplină, în 1878 “Misiunea creştină” şi-a luat numele de “Armata Mântuirii”.

Încă în timpul vieţii sale Generalul Booth a ajuns să-şi vadă organizaţia sa răspândită în 55 ţări, ocupându-se de acţiuni filantropice, de predicarea Evangheliei pe străzi şi de lucrarea personală pentru mântuirea păcătoşilor.

Prin munca sa neobosită, sute de mii de suflete au fost ridicate din drojdia societăţii la rangul de copii ai lui Dumnezeu, la o viaţă frumoasă şi binecuvântată chiar pe pământ.

La început şi el a avut de îndurat batjocură, persecuţii, bătăi, dar a trecut biruitor prin toate. Dr. Fred Barlow în cartea sa “Profiles in Evanghelism” spune că odată Regina Victoria a Angliei l-a chemat la palat şi l-a întrebat care e secretul vieţii sale. Booth s-a uitat în faţa reginei, lacrimile au început să-i brăzdeze faţa, apoi a zis: “Majestate, secretul e că Dumnezeu m-a avut în întregime!” El a murit în anul 1912.

CAPITOLUL 29
ROBERT MCCHEYNE

Nu are importanţă câţi ani trăieşti, ci are valoare cum trăieşti acei ani dăruiţi de Dumnezeu. Robert McCheyne a avut doar şapte ani de slujire cu Evanghelia, dar viaţa lui a fost aşa de binecuvântată încât după moarte, biserica sa a devenit un loc de pelerinaj. Credincioşi din multe părţi au venit să vadă locul de unde s-au revărsat binecuvântări şi au pornit treziri spirituale, doreau să cunoască secretul lui McCheyne.

Bătrânul îngrijitor lua pe rând pe aceştia şi îi ducea în birou şi spunea fiecăruia: “Vrei să cunoşti secretul? Aşează-te la birou, pune-ţi capul în mâini şi plângi. Aşa a făcut păstorul nostru”. Apoi mergea la amvon şi spunea: “Pune cotul tău aici, aşează-ţi capul pe mână şi plângi. Asta e ce a făcut păstorul nostru. Acesta e secretul!”

Odată McCheyne a zis: “Oh, fraţilor, fiţi înţelepţi. De ce staţi toată ziua fără lucru? Într-o clipită totul s-a dus. Încă puţin şi ziua harului s-a încheiat – predicarea, rugăciunile curând vor înceta. Încă puţin şi ne vom înfăţişa înaintea Marelui Tron alb – încă puţin şi cei răi nu vor mai fi. Îi vom vedea doar mergând în osânda veşnică. Încă puţin şi va începe veşnicia. Vom fi ca El, căci Îl vom vedea zi şi noapte în Templul Său, vom cânta cântarea cea nouă, fără păcat şi fără îngrijorări pentru veci de veci”.

Robert McCheyne s-a născut la 21 mai 1813 la Edinburgh, Scoţia. Nimeni n-a bănuit atunci că acel copilaş va deveni sursă de mari binecuvântări.

La vârsta de patru ani, în timp ce se refăcea după o boală, el a început să înveţe alfabetul grec şi în scurt timp a reuşit să-l scrie. La şcoală a devenit elev eminent. Avea o voce melodioasă şi un deosebit talent în recitarea poeziilor. Era o plăcere să-l asculţi la biserică recitind psalmi sau capitole din Biblie.

În octombrie 1821 a intrat la liceu şi mereu a fost fruntaşul clasei. Era înalt, cu faţa senină, sprinten şi viguros cu un caracter nobil, şi cu o minte sclipitoare. Era fire analitică, foarte ordonat şi cu gusturi alese. Încă nu era pocăit în vremea aceasta. Iubea societatea veselă, plăcerile, cântecele şi dansul. Trăia o viaţă morală de fariseu. El mărturiseşte că nu avea mulţumirea lăuntrică.

În noiembrie 1827 a intrat la Universitatea din Edinburgh. În iarna anului 1831 a început să studieze teologia. Când era la universitate şi îşi făcea studiile literare şi filozofia, sufletul său a fost cercetat de Duhul Domnului. Dar ceea ce l-a şocat în mod deosebit a fost moartea fratelui său mai în vârstă, David. Domnul a găsit cu cale ca în timp ce chema pe unul în glorie, altul să fie trezit şi să primească bogăţiile harului.

În 1836, la 23 ani, McCheyne a devenit pastor în localitatea Dundee la o biserică ce avea peste 4000 de membri. Aici el şi-a început lucrarea. De la acest amvon au început să se reverse şuvoaie de har dumnezeiesc. Cu ore înainte, mulţimile alergau la biserică ca să poată găsi un loc pentru a-l asculta vestind Evanghelia. Foarte curând a izbucnit focul trezirilor spirituale care a aprins Scoţia cu dragoste pentru Dumnezeu.

Viaţa lui a fost o trăire intensă cu Dumnezeu. Cu firea lui sensibilă a căutat să se adâncească tot mai mult în rugăciune şi în citirea Bibliei. O deosebită influenţă asupra lui a avut citirea Memoriilor lui Henry Martin. Aceasta l-a determinat la o mai mare consacrare, iar Jurnalul lui David Brainerd l-a făcut să râvnească la aceea viaţă de luptă pe genunchi, la aceea topire pentru mântuirea altora. De acum încolo a început să practice şi postul. Această trăire în lumina Domnului l-a făcut să vadă mai bine nevoile sufletelor pierdute. I se părea că fiecare păcătos poartă scris pe frunte cuvintele: “Nimănui nu-i pasă de sufletul meu”. “Trezeşte-te, suflete al meu – scria el în jurnalul său – de ce să-mi dau eu orele şi zilele mele în zadar lumii, când chiar la uşa mea e o lume de mizerie? Doamne, pune tăria Ta în mine, întăreşte orice hotărâre bună, şi iartă trecutul vieţii mele, trăită fără folos”.

În 1840, el scria unui student: “Dă-ţi seama că tu acum îţi formezi în mare măsură caracterul de viitor al slujirii tale. Dacă te dedai delăsării şi somnului, niciodată nu vei avea vreun folos din studiu. Fă totul la timpul său. Fă totul cu ardoare – dacă e ceva vrednic – fă-l cu toată puterea ta. Dar mai presus de toate, caută să stai mult în prezenţa Domnului. Niciodată să nu vezi faţa oamenilor până mai înainte nu ai văzut faţa Domnului, care e viaţa noastră, totul al nostru. Roagă-te pentru alţii, roagă-te pentru profesorii tăi, pentru colegii tăi..”.

Pentru McCheyne succesul a fost nu o simplă dorinţă, ci o aşteptare, şi Domnul a făcut ca toate aşteptările lui să fie depăşite. El a fost folosit cu putere în lucrarea de trezire a multor păcătoşi. Oamenii au ajuns să-şi dea seama că au în mijlocul lor un om al lui Dumnezeu.

În timp ce căuta să-şi facă lucrarea în localitatea sa şi în împrejurimi, sufletul său a devenit tot mai împovărat de nevoile celor pierduţi din alte ţări. Parcă îşi dădea seama că timpul său se scurtează, căci pe toate scrisorile sale aplica cuvintele: “Vine noaptea…”.

La sfârşitul anului 1838 a început să aibă unele simptome, care au neliniştit pe prietenii săi. El a fost atacat de o violentă palpitaţie a inimii. Medicul l-a sfătuit să înceteze imediat predicarea Evangheliei. Lucrul prea mult şi surmenajul au cauzat aceasta. Astfel a părăsit Dundee şi s-a mutat Ia Edinburgh. În locul lui a venit ca pastor William C. Burns. I-a fost foarte greu să-şi părăsească biserica, dar boala l-a obligat. În scrisoarea adresată bisericii la 18 ianuarie el spunea: “Câteodată mă gândesc că o mare binecuvântare poate fi revărsată asupra poporului meu chiar în absenţa mea”.

Într-o zi, Dr. Candlish vorbind cu McCheyne despre Misiunea în Israel, i-a sugerat ideea să meargă în Israel. Numaidecât el a acceptat să meargă cu o echipă şi se gândea că dacă David Brainerd bolnav a putut să lucreze ca traducător, şi ei vor putea să facă ceva ispravă: să întărească pe credincioşii de acolo, să inspire pe misionari şi să câştige pe unii din păcat la Dumnezeu.

Astfel, în primăvara anului 1839, un grup de patru vestitori ai Evangheliei din Scoţia au plecat în Israel. Drumul l-au făcut prin Franţa, Italia, Malta şi au debarcat la Alexandria în Egipt, iar de acolo au plătit unor beduini să-i ducă cu cămilele prin deşert până în Israel. Din deşert, a scris unui alt predicator din Scoţia: “Foloseşte-ţi sănătatea cât o ai, prietenul şi fratele meu. Nu pierde ocaziile deosebite, care poate niciodată nu se mai întorc înapoi. Nu ştii niciodată când e ultima duminică pentru tine în faţa poporului. Vorbeşte pentru eternitate. Pe deasupra tuturor, cultivă-ţi spiritul tău… Adu-ţi mereu aminte că Dumnezeu, nu omul, trebuie să primească gloria. Nu mărimea predicii, mulţimea vorbelor, ci mărimea credinţei e ceea ce are valoare”.

Andrew Bonar, unul din biografii lui McCheyne, spune că deşi era bolnav şi aveau de înfruntat atâtea greutăţi în ţara lui Israel de pe vremea aceea, totuşi cultivarea sfinţeniei pentru McCheyne era una din preocupările de seamă în fiecare zi. Avea timpul său de citire a Bibliei, de meditaţie, de cercetare de sine în lumina Cuvântului şi de rugăciune. El acorda o deosebită atenţie acestei practici. Şi sfinţenia se revărsa din el ca nişte râuri de apă vie.

La întoarcerea spre casă, au trecut prin Beirut. Acolo a făcut o vizită unui tânăr din Glasgow care era bolnav de febră. El fiind debil, numaidecât a fost contaminat de febră. Imediat a fost sfătuit să plece la Smirna, căci aerul răcoros de acolo îi va face bine. Astfel s-au îmbarcat, au trecut prin Cipru, iar febra lui a crescut tot mai mult până ce şi-a pierdut cunoştinţa. Timp de trei zile, fără ajutor medical, se părea că se sfârşeşte. Abia când s-au apropiat de Patmos şi-a revenit puţin şi s-a ridicat să zărească insula. Ajunşi la Smirna au găsit o familie de englezi, familia Lewis, care i-au acordat îngrijirea ca nişte părinţi. Acolo s-a refăcut puţin. Deşi a fost bolnav grav, mereu se ruga pentru biserica sa şi pentru treziri în Scoţia.

Drumul spre casă l-au făcut prin Muntenia şi Moldova. Superstiţia şi lipsa de cunoaştere a Evangheliei l-au îndurerat mult. La Iaşi a întâlnit câţiva evrei cu care a putut conversa şi le-a vestit Evanghelia. Apoi a trecut prin Polonia la Viena, Berlin, Hamburg, iar de acolo în Scoţia.

Acasă la Dundee a sosit într-o joi după-masă, iar seara s-a întâlnit cu biserica sa. Clădirea a fost supraticsită cu popor; toate cărările pline, până şi treptele amvonului erau ocupate. După ce s-a rugat şi au cântat câteva cântări melodioase, el a citit Psalmul 64 şi 1 Corinteni 2:1-4, apoi a predicat o oră. Neştiind cât timp va mai putea să predice, nu le-a împărtăşit impresiile din călătorie, ci a arătat păcătoşilor calea mântuirii. Duminica următoare a predicat după masa din 2 Cronici 5:13,14. La încheiere, printre altele a zis: “Mult iubiţii şi doriţii mei, acum încep un nou an de slujire în mijlocul vostru, şi sunt hotărât că, dacă Dumnezeu îmi dă sănătate şi putere, să nu rămână aici nici un bărbat, femeie sau copil care să nu fi auzit mărturia lui Dumnezeu despre Fiul Său, fie spre mântuire, fie spre condamnare. Şi mă voi ruga, cum am făcut şi până acum, ca Domnul să facă o revărsare a Duhului, în aşa fel încât şi cel mai slab copil dintre voi să vadă că e lucrare dumnezeiască, nu omenească”.

Încă pe când era el în Israel, Dumnezeu începuse un val de treziri spirituale prin noul păstor W. C. Burns. La întoarcerea lui, trezirea a luat un mare avânt. În carnetul lui sunt înscrise peste 400 de nume care s-au predat Domnului, iar ceva mai târziu pomeneşte de 800 de suflete care au fost trezite.

El a făcut multe călătorii misionare prin Scoţia şi Irlanda. Inima lui însă în mod deosebit se legase de misiunea printre evrei şi căuta întoarcerea lor la Mesia-Hristos. Prin grai şi prin scrisori îi îndemna să primească mântuirea sufletului. La Iaşi întreţinea corespondenţă cu Edwards. Apoi avea o largă corespondenţă cu studenţi din universităţi şi cu multe biserici pe care le-a vizitat.

Sănătatea lui se refăcuse mult şi lucra şi în biserica sa şi în alte biserici unde Domnul săvârşise frumoase treziri.

În vara anului 1842 a fost din nou doborât de câteva ori de boală. În jurnalul său din 4 august el a scris: “Adeseori, adeseori aş fi mai bucuros să plec şi să fiu cu Domnul”. Totuşi în aceea toamnă a fost gata să meargă în nordul Angliei pentru servicii de evanghelizare. În noiembrie a mers pentru zece zile la Londra. Atunci unii din biserica sa au început să murmure că lipseşte prea mult. Dar dorul lui aprins pentru mântuirea sufletelor îl făcea să nu se cruţe pe sine, ci chiar cu riscul de a nemulţumii pe unii din biserica sa, el era gata să meargă din loc în loc spre a predica Evanghelia. La 17 noiembrie a luat parte la un congres la Edinburgh. Au fost prezenţi vreo 500 predicatori din toate părţile Scoţiei. Vorbirea lui cu această ocazie a fost neuitată.

Pe la mijlocul lui ianuarie 1843 a mers să viziteze alte biserici. În timp de trei săptămâni a vizitat 24 de localităţi. În scrisorile lui de acolo se observă o nostalgie după cer în expresii ca aceasta: “De multe ori aş vrea să mă urc pe vârful Pisga şi să-mi iau rămas bun de la biserică, să-mi las trupul acesta şi să fiu cu Domnul. Ah, ar fi cu mult mai bine. Nu mă aştept să trăiesc o viaţă lungă. Mă aştept să fiu chemat aşa dintr-o dată – poate curând – de aceea vorbesc clar”.

La 1 martie s-a întors acasă. Era extenuat de puteri. A predicat de trei ori în duminica de 5 martie şi de două ori în 12 martie. Acestea au fost ultimele predici. Vizitând pe unii bolnavi de tifos a contaminat şi el boala şi pe 25 martie 1843 în vârstă de 29 ani, rugându-se, a trecut în veşnicie să-L întâlnească pe Cel ce l-a iubit şi slujit cu toată ardoarea.

Citeste EVANGHELIA
Traieste EVANGHELIA
Vesteste EVANGHELIA

Cunoaste-L pe Hristos Lumina lumii, si astfel, vei fi şi tu o lumină în lume.

Isus le-a vorbit din nou si a zis: „Eu Sunt Lumina lumii; cine Ma urmeaza pe Mine nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii.” (Ioan 8:12)

Hristos despre ucenicii Sai:
Voi sunteti lumina lumii. O cetate asezata pe un munte nu poate sa ramana ascunsa. (Мatei 5:14)

 

 

 

Sabina Wurmbrand – Nobletea suferintei; Richard Wurmbrand – 100 de Meditatii din inchisoare | Audio Dan Bercian etc; Mari Români; Pastorul Richard Wurmbrand este unul dintre cei mai cunoscuți supraviețuitori ai gulagului românesc, fiind… În sfera tăcerii. Richard Wurmbrand în dosarele Securității – Ediție îngrijită de Maria Hulber; Cercetător Maria Hulber: „Studiind dosarele de urmărire ale lui Richard Wurmbrand, am avut impresia că privesc trei vieți într-una singură”;(Cand lucrezi fara Dumnezeu…) Sinuciderea celei de a treia Rome (II). Națiune rusă și ortodoxie post-sovietică; După ce globaliştii Kiry-Putinirii ne băga în beznă, urmează şantajul cu “bomba alimentară” şi cu alte muniţii naziste; Dar… Nu pierdem nimic dacă noi, TOŢI, credem că pe cruce El a zis (şi s-a făcut) ca şi în Geneza, cap. 1: iartă-i… Atunci ne-a dăruit TUTURORA-iertarea Dumnezeiască; Noi doar trebuie s-o accesăm şi…(Sfantul Ion cel PeSeDian a pus temelia  lui Satan in Romania!) Acum 25 de ani, în a doua zi de Crăciun, ILIESCU a legalizat AVORTUL. În 1990, s-au produs peste 1 MILION de întreruperi de sarcină; Inteligența Artificială va fi folosită ca ARMĂ împotriva Creștinismului; Uniunea Sovietică – Prima ţară care a legalizat avortul;SOCIALISMUL FABIAN – De ce e important pentru ca un creștin să fie informat despre câteva aspecte concrete ce privesc această ideologie periculoasă și despre organizația sa?EVANGHELIA SOCIALĂ, CONSILIUL BISERICILOR ȘI SOCIALISMUL FABIAN; Noua religie mondială în 2022 ? Este noua ordine mondială o ordine satanică? (III)Corectitudinea politica. Religia marxista a noii ordini mondiale – Lind, William S….1 SUPER MEMORANDUMUL: NOUA SUPER-RELIGIE MASONICĂ MONDIALĂ şi BISERICA… Numele lui Dumnezeu (YAHVEH – YHVH) însemnat numeric în ADN-ul uman, în fiecare celulă; Vaccinarea cu ARN-mesager este inginerie genetică ireversibilă – MODIFICAREA GENETICĂ A OMULUI; Manipularea și controlul omului prin inginerie genetică și nano-tehnologie; Oprah Winfrey, cre(ș)tinismul New Age și homosexualitatea ca „DAR” divin;Generația smartphone crescută cu pornografie hardcore – Biserica trebuie să abordeze tsunamiul care vine; De ce ar trebui sa lupte Biserica impotriva pornografiei? Papa Francisc, declarație care zguduie Biserica Catolică: „Preoți și călugărițe se uită la pornografie pe Internet”;Papa Francisc discută despre avort, pornografie și identitatea de gen cu tinerii din Generația Z;Preotul acuzat de pornografie infantilă. Superiorii îl lasă să slujească în biserică; Un raport oficial arată că aproape 5000 de copii au fost abuzați sexual în Biserica Catolică din Portugalia/ Cele mai răsunătoare scandaluri sexuale din Biserica Ortodoxă Română; Cel ce vă dă Duhul; Faptele Apost 17:30. Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă; Trebuie omul să se întoarcă la Dumnezeu? Astăzi mai este timp de har! de Hendrik Leendert Heijkoop; Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci îndreptarea lui; Casa credinciosului- din revista „Cercetați Scripturile”; Nu Dumnezeu ne pedepsește, dar faptele noastre ne pedepsesc; DUMNEZEU NU DORESTE MOARTEA PACATOSULUI… Eşti pregătit pentru judecata dreaptă a lui Dumnezeu? 52 de trepte spre CER- Treapta 1 (Matei, cap 1-4):Alin Lolos – V A I… (Dupa modelul preotimii care l-a  tradat pe Hristos,ca sa- l iconize pentru bani…)  Istoric austriac: În sânul Bisericii Ortodoxe Române există tendințe proruse și anti-occidentale. “E un moment de răscruce”; State v. Dumnezeu: O privire mai profundă asupra războiului religios intensificator;

 

 

NU VĂ VACCINAȚI CU NICI UN CHIP! Din 2005 pregăteau… Un vaccin provocat de un virus respirator, care (zic ei) SĂ INHIBE GENA RESPONSABILĂ CU CREDINȚA ÎN DUMNEZEU…

 

 

 

 https://docplayer.gr/23961312-Super-memorandumul-noua-super-religie-masonica-mondiala-si-biserica-in-perioada.html

 

https://danielvla.wordpress.com/2021/08/12/numele-lui-dumnezeu-yahveh-yhvh-insemnat-numeric-in-adn-ul-uman-in-fiecare-celula/

 

https://danielvla.wordpress.com/2020/12/29/manipularea-si-controlul-omului-prin-inginerie-genetica-si-nano-tehnologie/

 

//////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

 

 

State v. Dumnezeu: O privire mai profundă asupra războiului religios intensificator

 

POSTAT DE: ZACHARY YOST PRIN LEWROCKWELL

 

 

Vă rugăm să împărtășiți această poveste!

 

 

Adevăratul creștinism biblic se opune religiei de stat progresiste care ar vedea efortul omului de a construi Împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Presiunea de a sparge mentalitatea Regatului Cerului se va intensifica doar pe măsură ce tehnocrații vor prelua lumea pentru Utopia lor pământească. ⁃ Editor TN

Pe 25 februarie, Camera Reprezentanților a adoptat Legea egalității, un proiect de lege care este promovat ca un pas înainte pentru drepturile civile în Statele Unite. Dacă este adoptat, factura ar adăuga orientare sexuală și identitate de gen claselor protejate federal care nu pot fi discriminate și s-ar extinde acolo unde sunt aplicate astfel de protecții. În timp ce extinderea acestor protecții nu este neapărat opusă pe scară largă (republicanul mormon Chris Stewart a făcut-o introdus Actul corectitudinii pentru toți ca un alternativă proiect de lege), actul spune în mod explicit că Legea privind restaurarea libertății religioase din 1993 nu poate fi invocată și acest lucru a generat îngrijorare extraordinară că atât întreprinderile private, cât și instituțiile religioase vor fi forțate să urmeze linia culturală actuală în ceea ce privește ideologia sexuală și de gen, sau altfel discriminare se aplică și este dat în judecată în uitare.

 

Organizații precum Fundația Heritage și Creștinismul de azi au argumentat împotriva proiectului de lege pe baza efectelor sale asupra instituțiilor religioase, școlilor private, drepturilor legale ale părinților și atletismului feminin. În timp ce o discuție cu privire la astfel de efecte este importantă, conversația a lipsit în mare măsură contextul mai larg de unde ia naștere această legislație și numeroasele alte propuneri ca aceasta.

 

În eseul său important „Echilibrul puterii în societate”Sociologul Frank Tannenbaum susține că„ societatea este posedată de o serie de instituții ireductibile, perene în timp, care de fapt descriu atât omul, cât și definesc rolul de bază pe care îl joacă ”. Aceste instituții perene sunt statul, biserica, familia și piața. Aceste instituții s-au străduit veșnic unul împotriva celuilalt să câștige dominație și să devină ceea ce sociologul Robert Nisbet ar numi grupul principal de referință pentru membrii săi, adică modul principal în care se înțeleg și se modelează credințele și acțiunile lor. În diferite momente, putem vedea un grup venind să-i domine pe ceilalți, cum ar fi atunci când forma „mandatar” a familiei domina viața socială în societățile bazate pe clanuri sau când Biserica Romano-Catolică a manifestat o putere extraordinară asupra afacerilor politice din Europa.

 În prezent, trăim într-o epocă în care statul a ajuns să domine viața socială într-o măsură nemaivăzută până acum în istoria umană.

 

Este util să analizăm Legea egalității din această perspectivă pentru a înțelege cu adevărat implicațiile sale depline. Ostilitatea statului față de religie și instituțiile religioase prin care se exercită religia nu este condusă exclusiv sau, în unele cazuri, chiar în primul rând, de actualul zeitgeist secular. Mai degrabă, religia și instituțiile religioase reprezintă un obstacol major în exercitarea controlului de stat și centralizarea puterii sociale. În contextul occidental, creștinismul ortodox reprezintă în special o amenințare la adresa acestei agende datorită apartenenței adepților săi la un regat ”nu din lumea aceasta. ” Este dificil ca statul imanent să concureze pentru a fi principala referință pentru oamenii care, în virtutea religiei lor, sunt membri ai unui ordin transcendent.

 

Cu toate acestea, nu se poate nega că statul a avut un mare succes în subminarea și saparea puterii instituțiilor religioase prin două mijloace diferite. Primul este prin exproprierea acelor domenii lumești de responsabilitate socială și funcție care au fost în mod tradițional subiectul bisericii, cum ar fi caritatea și educația. În timp ce bisericile sunt încă implicate în astfel de lucruri, statul le-a înlocuit ca instituție socială primară care le oferă.

 

După cum susține Nisbet în cartea sa Căutarea comunității, un grup social nu poate supraviețui mult timp dacă scopul său funcțional principal este pierdut și, dacă nu sunt adaptate noi funcții instituționale, „influența psihologică a grupului va fi minimă”. Fără îndoială, statul a reușit să centralizeze atâta putere datorită succesului său în braconajul funcțiilor istorice ale bisericii și familiei.

 

Am menționat mai sus că, în contextul occidental, accentul creștinismului ortodox pe preocupări transcendentale s-a dovedit a fi un obstacol pentru stat atunci când vine vorba de a deveni grupul principal de referință al cetățenilor. Cu toate acestea, statul a încercat să intre și pe teritoriul respectiv. Anterior am clasificat statul și biserica ca fiind două instituții diferite cu funcții separate. Deși acest lucru este adesea adevărat, mai ales în Occident datorită formulării augustiniene a Orașului lui Dumnezeu și a Orașului pământesc, în diferite timpuri din istorie funcțiile au fost unificate.

 

În opera sa Religiile politice, teoreticianul politic Eric Voegelin a explorat această idee și a urmărit cea mai timpurie formulare sofisticată a acesteia până la Amenhotep IV / Akhenaton, un faraon din secolul al XIV-lea î.Hr. care a susținut temporar civilizația egipteană prin abolirea vechilor zeități și introducerea închinării monoteiste zeului soare Aton. Prin desființarea vechilor zei (referințele la zeitățile tradiționale au fost eradicate și Amenhotep și-a schimbat numele, astfel încât să nu mai facă referire la vechiul zeu Amon), nou-numitul Akhenaton a abolit și vechea preoție. Ceea ce era nou și inovator la Aton a fost că nu era doar un zeu limitat al Egiptului, ci de fapt zeul universului, care vorbește și acționează prin intermediul fiului său, faraonul. Eliminând vechii zei precum Osiris, Voegelin a susținut că Akhenaton a abolit acele aspecte ale religiei egiptene care aveau cea mai mare importanță pentru indivizi, precum judecata și viața după moarte, și le-a înlocuit doar cu o religie politică colectivă a imperiului. Această incapacitate de a îndeplini nevoile spirituale ale oamenilor, combinată cu reacția castei preoțești degradate, a dus la reacții adverse și la restabilirea vechii ordine după moartea lui Akhenaton, când a venit rândul său să fie anulat din istorie.

 

Voegelin urmărește această idee a religiei politice de-a lungul veacurilor și susține că creștinismul, prin opera lui Augustin, a învins serios „cosmosul statului divin analog” subordonând sfera politico-temporală celei spirituale. Timp de sute de ani, această înțelegere a dominat Europa medievală, dar odată cu apariția Iluminismului a început să se rupă sub o succesiune de filozofi, mai ales Thomas Hobbes cu concepția sa despre statul Leviatan. Cu toate acestea, Voegelin observă că, de-a lungul timpului, pe măsură ce lumea s-a secularizat, religiile politice s-au închis pretențiilor de a fi conducta pentru acțiunea lui Dumnezeu pe pământ și, în schimb, au ajuns să întruchipeze forțe imanente precum „ordinea istoriei” sau „ ordinea sângelui. ” Metafizica și religia au fost alungate în favoarea unui vocabular al „științei” care este „interior-lumesc” și, prin urmare, închis la ceea ce Voegelin ar numi terenul ființei prin care oamenii experimentează realitatea transcendentă.

 

În Statele Unite, religia noastră politică ia forma progresismului, care în sine este produsul clerului protestant care a abandonat ortodoxia în secolul al XIX-lea în favoarea unei ideologii imanente în care SUA ar servi drept instrument pentru a construi regatul lui Dumnezeu pe pământ. . În eseul său „Era progresivă și familia, ”Murray Rothbard urmărește această mișcare la apariția a ceea ce el numește„ pietism evanghelic ”și la modul în care a modificat doctrina tradițională pentru a cere omului să lucreze pentru propria mântuire lucrând pentru mântuirea restului lumii prin imanenta sa reformare.

 

Piesa „Imnul de luptă al Republicii” a fost un produs al acestui mod de gândire și, în cuvinte al unui cărturar Voegelin, autorul său „transformă misiunea răscumpărătoare a lui Hristos – care nu este din această lume – în activismul social imanent al mișcării anti-sclavie”. În loc să aștepte revenirea lui Hristos, când va înființa un cer nou și un pământ nou, crezul progresist a susținut că este sarcina fiecărui creștin adevărat să răscumpere lumea căzută și să construiască împărăția lui Dumnezeu pe pământ chiar acum. Războiul civil a fost înțeles ca un astfel de episod răscumpărător (completat cu un martir sub forma lui Abe Lincoln), la fel ca primul război mondial. În cartea sa Războiul pentru dreptate, istoricul Richard M. Gamble documentează modul în care clerul protestant progresist a condus acuzația de a aduce SUA în război cu speranța de a răscumpăra lumea. La fel ca Lincoln, Woodrow Wilson a fost perceput ca un martir tragic pentru cauză și a fost privit cu venerație clară religioasă.

 

În timp ce religia politică americană a început prin a încerca să construiască împărăția lui Dumnezeu pe pământ, în termenul lui Voegelin a ajuns să fie o religie „inter-lumească” care nici măcar nu încearcă să mențină o legătură cu ordinea transcendentă a realității, și, în schimb, se justifică ca fiind conducta prin care curge marșul inexorabil al „progresului”. Democrația și egalitatea, nu întoarcerea lui Hristos, sunt cele noi sfârșitul istoriei.

 

Rezultatul final este că statul caută nu numai să suplinească instituțiile religioase prin uzurparea funcțiilor lor lumești, ci și prin uzurparea funcțiilor lor spirituale. La fel ca preoții din timpul lui Akhenaton, instituțiile religioase americane, în special cele creștine ortodoxe, sunt atât un pol concurent al puterii sociale, cât și manifestarea unei religii rivale care trebuie supusă dacă „Statul-Dumnezeu”, în cuvintele lui JRR Tolkien, este să prevaleze.

 

În acest context, cu legislație precum Legea egalității, statul nu doar caută să erodeze în continuare puterea socială a instituțiilor religioase prin îngreunarea educației sau adoptării religioase, ci promovează și o doctrină religioasă rivală în același timp prin împotrivirea progresistă ideologia sexuală și de gen asupra societății.

 

Este probabil ca Legea egalității să nu reușească să treacă Senatul în forma sa actuală, dar realitatea situației este că, atâta timp cât religia politică progresistă rămâne o forță puternică în viața americană, depozite independente ale puterii sociale, precum familia și biserica vor fi continuu atacate. Nu putem decât să sperăm că într-o zi progresismul va întâlni aceeași soartă pe care a făcut-o Aton după trecerea lui Akhenaton, dar până atunci, cei care nu aderă la cultul „Statului-Dumnezeu” pot rezista impunerilor sale cât de bine putem .

 

Citește povestea completă aici …

 

Articole pe aceeaşi temă:

 

 

Congresul v. Dumnezeu: Legea egalității stabilește războiul religiosCongresul v. Dumnezeu: Legea egalității stabilește războiul religios

Bill Gates și Neofeudalismul: o privire mai atentă la Bill FarmerBill Gates și Neofeudalismul: o privire mai atentă la Bill Farmer

AI: O privire seculară asupra antihristului digitalAI: O privire seculară asupra antihristului digital

„New New Deal” va arăta ca blocarea Pandemiei„New New Deal” va arăta ca blocarea Pandemiei

Oamenii de știință se uită deschis la „Chemtrails” pentru a răcori planeta PământOamenii de știință se uită deschis la „Chemtrails” pentru a răcori planeta Pământ

Strategiile tehnocratilor apar pentru a bloca scutirile religioase pentru vaccinuriApar strategii tehnocrate pentru a bloca scutirile religioase…

Administrația Biden instituționalizează discriminarea religioasă

 

Cel puțin 25 de agenții federale urmăresc cererile de scutiri religioase

…

 

 

DESPRE EDITOR

 

Patrick Wood

Patrick Wood este un lider important și critic în dezvoltarea durabilă, economia ecologică, agenda 21, agenda 2030 și tehnocrația istorică. Este autorul revistei Technocracy Rising: The Trojan Horse of Global Transformation (2015) și co-autor al Trilaterals Over Washington, Volumes I and II (1978-1980) cu regretatul Antony C. Sutton.

 

 

https://ro.technocracy.news/stat-v-zeu-o-privire-mai-profund%C4%83-asupra-intensific%C4%83rii-r%C4%83zboiului-religios/

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

(Dupa modelul preotimii care l-a  tradat pe Hristos,ca sa- l iconize pentru bani…)  Istoric austriac: În sânul Bisericii Ortodoxe Române există tendințe proruse și anti-occidentale. “E un moment de răscruce”

 

Ortodoxia se află, în prezent, într-un moment de răscruce, din cauza războiului declanșat de Rusia în Ucraina, iar România are șansa de a se poziționa ca fiind cea mai mare țară ortodoxă din Uniunea Europeană.

 

autor

STIRILEPROTV

overlay-clevercloseLogo

 

Este opinia lui Oliver Jens Schmitt, profesor de istorie la Universitatea din Viena, specializat în spațiul est-european, cu accent pe istoria recentă a României.

 

Într-un interviu pentru știrileprotv.ro, el a vorbit și despre tendințele pro-ruse și anti-occidentale ale unor înalți clerici din BOR. El l-a menționat, în context, pe ÎPS Teodosie, care este “cel mai vizibil reprezentant al curentului pro-rus” din Biserica Ortodoxă Română.

 

 

Totuși, el a precizat că “în momentul de față” nu se poate vorbi despre astfel de tendințe la nivelul BOR ca instituție, și că în ultimii ani, a observat “o anumită deschidere” a Bisericii Ortodoxe.

 

„Un popor ortodox duce un război împotriva altui mare popor ortodox”

Oliver Jens Schmitt:  “Ortodoxia, în general, se află la un un moment de răscruce, pentru că un popor ortodox – rușii, cu sprijinul patriarhului rus Kiril, duce un război împotriva unui alt mare popor ortodox, ucrainienii. Și fiecare societate ortodoxă trebuie să se întrebe unde ne aflăm, pentru că există, de fapt o schismă între Moscova și Patriarhul Ecumenic de la Constantinopol”.

 

CITEȘTE ȘI

Istoric britanic, apel către tinerii români: Întoarceți-vă în țară. Strategic, România va deveni o placă turnantă în regiune

Istoric britanic, apel către tinerii români: Întoarceți-vă în țară. Strategic, România va deveni o placă turnantă în regiune

Schmitt a spus că și dezbaterile recente din spațiu public, lansate de intelectuali români apropiați Bisericii, sunt de natură să ridice problema poziționării României ca fiind cea mai mare țară ortodoxă din Uniunea Europeană.

 

Oliver Jens Schmitt:  “Cred că în momentul de față există o dezbatere foarte interesantă în sânul Bisericii Ortodoxe Române. Recent, și un grup important de intelectuali apropiați Bisericii a lansat un apel care au criticat în cuvinte foarte sincere tendințele proruse și anti-occidentale în sânul Bisericii.

 

 

Adică, nu al Bisericii ca atare, dar în sânul Bisericii, și au încercat să ofere și o analiză: Ce înseamnă asta pentru țară, în general, și pentru integrarea României în NATO și în Uniunea Europeană? Și, în momentul de față, nu putem vorbi despre Biserică, ci despre tendințele diferite din sânul Bisericii, care au ieșit la iveală în mod destul de puternic, chiar și în ultimele zile. (…)

 

Cristian Leonte: ÎPS Teodosie este unul din reprezentanții curentului de care vorbeați?

 

Oliver Jens Schmitt: Da, cu siguranță, este cel mai vizibil reprezentant al curentului pro-rus. (…)

 

Schmitt a respins, în context, teoria controversatului politolog american Samuel Huntington, care a spus că  “Ortodoxia nu are niciun potențial pentru democrație”.

 

Oliver Jens Schmitt: “Ucrainienii, românii, grecii și bulgarii arată că asta nu e corect, și probabil a venit și momentul în care chiar și Biserica Ortodoxă Română poate să facă o contribuție esențială la poziționarea Ortodoxiei ca credință, ca și cultură, ca moștenire tradițională, in contextul european”.

 

Ortodoxia nu e același lucru cu ortodoxismul, “o mișcare eretică de mântuire a neamului”

Schmitt a explicat să există o diferență clară între credința Ortodoxă și ortodoxism, curentul creștin-naționalist care se folosește de dreapta credință pentru a-și promova ideile, și unde “obiectul mântuirii nu este credinciosul, ci neamul”.

 

Oliver Jens Schmitt:  (…) Purtătorul de cuvânt al Patriarhului, dl. Bănescu, a încercat să tragă și o linie de distincție între ce este Ortodoxia – ca credință, ca dogmă, – și ortodoxism, pe de altă parte, care este, de fapt, o mișcare eretică. Pentru că acolo obiectul mântuirii nu este credinciosul, ci un neam, un colectiv. S-a văzut și în ultima vreme că emoțiile au crescut enorm, și acum Patriahul încearcă să potolească puțin spiritele. Dar vom vedea dacă va reuși sau nu”.

 

Cine este Oliver Jens Schmitt

Oliver Jens Schmitt (n. 1973) predă istorie sud‑est‑europeană la Universitatea din Viena. Temele sale de cercetare privesc, printre altele, fascismul în Europa de Est, cu accent pe România, societatea și politica în Imperiul Otoman târziu, sau istoria Balcanilor în Evul Mediu târziu.

 

Între anii 2017 și 2022 a fost președintele Secției de Filozofie și Istorie a Academiei Austriece de Științe. Din 2017 este director științific la Institutul pentru Studiul Monarhiei Habsburgice și al Balcanilor din cadrul Academiei Austriece de Științe.

 

Printre volumele sale care privesc istoria recentă a României se numără Corneliu Zelea Codreanu: Ascensiunea și căderea „Căpitanului“ (2018), România în 100 de ani. Bilanțul unui veac de istorie (2018), Balcanii în secolul XX: O istorie postimperială (2022).

 

Cel mai recent volum al său, Biserica de stat, sau Biserica în stat? O istorie a Bisericii Ortodoxe Române, 1918–2023 a fost publicat recent de editura Humanitas.

 

Sursa: StirilePROTV

https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/istoric-austriac-in-sanul-bisericii-ortodoxe-romane-exista-tendinte-proruse-si-anti-occidentale-e-un-moment-de-rascruce.html?utm_source=pushwoosh&utm_medium=cross_extern&utm_campaign=pushaplicatie

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

Alin Lolos – V A I

Dupa toate aceste rautati ale tale – (vai, vai de tine!, zice Domnul Dumnezeu) – (Ezec.16:23)

Dumnezeu ii INVATA pe  oamenii sa ingenunchieze  

Mai bine inghenunchiaza azi de buna voie si pocaieste-te crezand in Hristos Isus Domnul, ca oricum vei inghenunchia inaintea Lui. Mai bine acum in adorare, decat in panica sau topit de Sfintenia Lui DUMNEZEU.

Este doar o chestiune de timp pana cand si tu si toti veti ingenunchia inaintea Dumnezeului meu ISUS HRISTOS DOMNUL…

Romani 14:11. Fiindca este scris: “Pe viata Mea Ma jur, zice Domnul, ca orice genunchi se va pleca inaintea Mea si orice limba va da slava lui Dumnezeu.”

12. Asa ca fiecare din noi are sa dea socoteala despre sine insusi lui Dumnezeu.

In perioada asta in care stai acasa, citeste Biblia, pocaieste-te acasa si CREDE IN CEL PE CARE DUMNEZEU L-A OMORAT PENTRU TINE, PE ISUS HRISTOS DOMNUL.

Isaia 26.20. Du-te, poporul meu, intra in odaia ta si incuie usa dupa tine; ascunde-te cateva clipe, pana va trece mania! –

 

https://www.faracompromis.ro/alin-lolos-v-a-i/

 

 

/////////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

52 de trepte spre CER- Treapta 1 (Matei, cap 1-4):

 

Primul lucru pe care-l aflam in Noul Testament despre cer este ca accesul acolo este posibil doar prin Domnul Isus, USA, cel care a venit din cer cu scopul de a ierta pacatele oamenilor (Matei 1:21). Treptele inspre cer incep.. in cer, in inima iubitoare a lui Dumnezeu si de acolo coboara inspre pamant.. si ajung la toti aceia care-L doresc pe Domnul cerului in viata lor. Asadar, intelegem ca nici un om nu va ajunge in cer prin merite personale, pentru ca nu exista scara pamanteasca cu propteala in cer. Singura cale garantata inspre cer este aceea anuntata de Domnul Isus, Singurul care a venit din cer si ne-a indemnat: “Pocaiti-va, caci Imparatia cerurilor este aproape.” (Matei 4:17).

 

 

 

Treapta 2 (Matei, cap 5-9):

 

Pentru ca sa ni se permita accesul in cer, trebuie sa ne pregatim pentru cer in tot timpul calatoriei noastre intr-acolo. In sensul acesta, Domnul Isus ne reveleaza caracterul si preocuparile oamenilor care calatoresc inspre cer si sumarizeaza invatatura Sa prin cuvintele: “Voi fiti dar desavarsiti, dupa cum si Tatal vostru cel ceresc este desavarsit.” (Matei 5:48) O provocare coplesitoare care ne obliga sa ne smerim inaintea lui Dumnezeu pentru a implora ajutorul Sau in parcurgerea ascensiunii ceresti, in nadejdea singulara a harului Domnului Isus Cristos. Descoperim inca o data ca dezideratul ajungerii in cer este imposibil de realizat prin puterile noastre.. dar Cel care poate zice “Pacatele iti sunt iertate” (Matei 9:2) are autoritatea sa desavarseasca lucrarea harului in noi si va face lucrul acesta pentru toti cei care se incred in El.

 

 

 

Treapta 3 (Matei, cap 10-14):

 

“Calatorind pe verticala” suntem indrumati de Domnul Isus sa vestim si altora posibilitatea ajungerii in Imparatia lui Dumnezeu (Matei 10:32,33) si invatam de aici ca parcurgerea drumului spre cer nu se face lenevind si asteptand cu indiferenta clipa ajungerii la poarta raiului, ci misiunea sfintilor peregrini este sa “stranga cu Domnul Isus” (Matei 12:30) suflete pierdute si roade neprihanite pentru secerisul ceresc. Motivatia slujirii devotate este cu atat mai mare cu cat suntem in cunostinta de cauza despre soarta groaznica a oamenilor de pe calea pierzarii: “cuptorul aprins; acolo va fi plansul si scrasnirea dintilor.” (Matei 13:42). Sa dovedim deci ascensiunea noastra inspre cer prin slujire sacrificatoare, energizati fiind de cuvintele motivatoare ale Domnului Isus: “Cine isi va pierde viata pentru Mine, o va castiga.” (Matei 10:39)

 

 

 

Treapta 4 (Matei, cap 15-19):

 

O lectie foarte importanta dar foarte greu de implinit este lectia renuntarii. Fariseii au inaltat traditia mai presus de Cuvantul Scripturii si au pastrat pozitia aceasta chiar si atunci cand au fost confruntati de Fiul lui Dumnezeu. Chiar mai mult, au inceput o campanie de denigrare a Domnului Isus si au cautat in permanenta sa-l ispiteasca (Matei 16:1) pentru a-L discredita inaintea oamenilor. S-au considerat mai spirituali decat Domnul Isus si mai indreptatiti sa conduca poporul in viata spirituala. Cu toate acestea, Dumnezeu a validat doar lucrarea Domnului Isus: a fost mai intai invatatura Sa plina de putere, apoi succesul pregatirii ucenicilor pentru lucrare, au urmat vindecarile bolnavilor, si harul inmultirii painilor pentru a satura multimile flamande. Contrastand egoismul repulsiv al fariseilor cu slujirea rodnica a Domnului Isus, invatam ca rasplatirea si binecuvantarea vin de la Dumnezeu nu de la oameni, in contextul ascultarii de Sfanta Scriptura si prin umblare in calauzirea Duhului Sfant. In economia cerului, doar renuntand putem castiga. Ucenicii l-au intrebat pe Domnul Isus: “Iata ca noi am lasat tot si Te-am urmat; ce rasplata vom avea?” si raspunsul clarificator a fost: “ori si cine a lasat case, sau frati, sau surori, sau tata, sau mama, sau nevasta, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi insutit si va mosteni viata vesnica.” (Matei 19:27,29)

 

 

 

Treapta 5 (Matei 20-24):

 

Privind la oamenii din jurul nostru, suntem obisnuiti sa-i clasificam in functie de ceea ce cunoastem despre ei, in oameni religiosi, morali si buni, pe de-o parte si oameni necredinciosi, corupti si rai, pe de alta parte. Avem standarde validate de generatiile precedente si gandim stereotipic anticipand viitorul si vesnicia noastra si a cunoscutilor nostri. Chiar daca modelele folosite conduc la concluzii obiective in cele mai multe cazuri, este important sa retinem ca opiniile noastre nu sunt intotdeauna compatibile cu verdictul lui Dumnezeu. Motivul este accesul la informatie si capacitatea de a interpreta informatia: noi cunoastem doar partial si superficial viata semenilor nostri si judecam subiectiv, dar Dumnezeu stie toate detaliile vietii fiecarui om si in sfintenia Lui, El emite judecati corecte la modul absolut. Pe vremea Domnului Isus, preotii cei mai de seama, fariseii si batranii norodului aveau impresia ca datorita religiozitatii lor, vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu; iar despre famatii societatii credeau ca sunt irecuperabil destinati iadului. Aceasta analiza era in baza faptelor vietii. Cu toate acestea, Domnul Isus revolutioneaza sistemul lor de gandire atunci cand afirma ca pocainta elimina trecutul pacatos si deschide calea credintei mantuitoare care ofera acces sigur in Imparatia lui Dumnezeu. “Isus le-a zis: Adevarat, adevarat va spun ca vamesii si curvele merg inaintea voastra in Imparatia lui Dumnezeu. Fiindca Ioan (Botezatorul, n.a.) a venit la voi umbland in calea neprihanirii si nu l-ati crezut. Dar vamesii si curvele l-au crezut: si macar ca ati vazut lucrul acesta, nu v-ati cait in urma ca sa-l credeti.” (Matei 21:31,32) Religiosii vremii au fost revoltati la auzirea acestor cuvinte si s-au sfatuit sa-L omoare pe Isus pentru ca propovaduia o invatatura incompatibila cu filozofiile lor. Noi astazi avem oportunitatea sa ascultam cuvintele Domnului Isus si sa urmam pocainta prescrisa de El in vederea credintei mantuitoare, pentru a primi dreptul intrarii in Imparatia lui Dumnezeu. Fie ca invatatura Domnului Isus sa rodeasca pocainta, credinta si mantuire in inimile noastre!

 

 

 

Treapta 6 (Matei 25- Marcu 1):

 

In anturajul Domnului Isus au gravitat in permanenta doua categorii de oameni: oameni pasionati de cer si oameni orientati inspre lucrurile pamantesti. Doi reprezentanti semnificativi ai acestor categorii de oameni sunt Petru si Iuda. Amandoi au calatorit cu Domnul Isus si au avut acces egal la Domnul Isus; amandoi au ascultat predicile Domnului Isus; amandoi au fost martori la minunile Domnului Isus si amandoi au remarcat autoritatea absoluta a Domnului Isus asupra lumii spirituale (cand a scos afara dracii din oamenii posedati de Satana), asupra naturii (cand a oprit furtuna) si autoritatea asupra bolilor trupesti (cand a vindecat bolnavii). Petru a inteles ca Domnul Isus il poate ajuta sa ajunga in cer si a acceptat sa fie folosit de Domnul Isus pentru realizarea planurilor Imparatiei lui Dumnezeu. Pe de alta parte, Iuda a intentionat sa se foloseasca de Domnul Isus pentru realizarea planurilor sale egoiste aici pe pamant, in special pentru castig financiar (Ioan 12:6). Ca urmare a raportarii diferite la Domnul Isus, cei doi exponenti ai omenirii, Petru si Iuda, si-au investit viata in directii diametral opuse: Petru a trait slujindu-L sacrificator pe Domnul Isus si apoi si-a oferit viata ca martir al credintei crestine de dragul Domnului Isus; iar Iuda s-a sinucis la cateva ore dupa renuntarea la Domnul Isus, in conditii de frustrare, deznadejde, si apostazie (Matei 27:3-5). Ce vom face noi cu Domnul Isus? Daca intram in anturajul Domnului Isus pentru castig aici pe pamant, ca sa ne slujim de El, ne inselam singuri si ne semnam condamnarea vesnica. Avem insa ocazia sa ne asociem cu Domnul Isus, urmand pilda vietii Lui si invataturile Lui sfinte, cu scopul de a-L sluji aici pe pamant si atunci vom castiga baneficii eterne! Decide astazi sa te daruiesti lui Isus!

 

 

 

Treapta 7 (Marcu 2-6):

 

In prezentarea lucrarii Domnului Isus, evanghelistul Marcu inregistreaza una dintre cele mai inaltatoare afirmatii ale Mantuitorului: “oricine face voia lui Dumnezeu, acela Imi este frate, sora si mama.” (Marcu 3:35) Iubirea desavarsita a Domnului Isus ne ofera in primul rand solutia pentru mostenirea cerului (El are autoritatea sa ierte pacatele acelora care se incred in El, Marcu 2:3-12), si apoi ne alinta numindu-ne frati ai Sai. Toti cei care calatorim inspre cer suntem integrati in familia lui Dumnezeu si ne bucuram de cel mai onorabil statut pe care-l pot mosteni oamenii pe pamant. In calitatea binecuvantata de frati ai Domnului Isus, avem drumul deschis in prezenta Tatalui ceresc, prin mijlocirea Fiului si in baza calauzirii Duhului Sfant. Toate aceste beneficii harice sunt rezultatul lucrarii Domnului Isus si prin urmare se cuvine sa-I fim recunoscatori, urmand exemplul vietii Lui neprihanite si slujind cauza Evangheliei Sale in toate zilele vietii noastre pe pamant, in anticiparea vietii vesnice din Imparatia cerurilor. Adu-i deci slava Mantuitorului prin jertfa buzelor tale si prin faptele tale neprihanite!

 

 

 

Treapta 8 (Marcu 7-11):

 

In implinirea misiunii mantuitoare incredintata de Dumnezeu Tatal, Domnul Isus ne-a exemplificat o varietate impresionanta de simtaminte ce ne caracterizeaza si pe noi astazi, pe toti urmasii Sai pe calea credintei. Traind viata in asteptarea mostenirii cerului, experimentam adesea circumstante care provoaca suspine in inimile noastre (dar sa nu ne descurajam, ci sa cautam sprijin la Domnul Isus, care in ciuda suspinelor a trait o viata de biruinta spirituala, Marcu 7:34, 8:12); in alte situatii, privind la conditia neajutorata a semenilor nostri suntem cuprinsi de mila (si mila este produsul unei inimi sensibile si iubitoare, care ne aseamana cu Domnul Isus, Marcu 8:2); sau indignati de purtarea gresita a fratilor nostri, cateodata trebuie sa-i mustram in vederea recuperarii lor (si recuperarea spirituala inseamna reorientarea vietii inspre lucrurile de sus, ale lui Dumnezeu, Marcu 8:33); s-ar putea ca alta data sa intervina in viata noastra momente de suparare cand observam voia lui Dumnezeu incalcata de cei care ar trebui sa o implineasca (Marcu 10:13,14) si in asemenea situatii avem nevoie de intelepciunea si ajutorul Duhului Sfant pentru a nu pacatui impotriva lui Dumnezeu (Efeseni 4:26); sau chiar implicati in slujirea cu Evanghelia, este posibil ca uneori sa flamanzim, asemenea lui Isus (Marcu 11:12) sau sa ducem lipsa de alte elemente esentiale vietii. Toate aceste exemple din viata Domnului Isus ne invata ca drumul spre cer nu este intotdeauna usor si nu este doar flori impletite cu zambete, sub bolta senina. Suntem insa incurajati (Marcu 10:28-30) sa continuam pe calea ingusta (Matei 7:14) urmand pilda frumoasa a Domnului Isus, Capetenia si Desavarsirea credintei noastre (Evrei 12:2), Cel care si-a ispravit alergarea la dreapta lui Dumnezeu (Fapte 7:56). Fie ca noi toti care citim aceste randuri, sa ajungem in prezenta Lui, in Imparatia Fericitului Dumnezeu!

 

 

 

Treapta 9 (Marcu 12-16):

 

Domnul Isus, a parasit cerul pentru a veni in lumea noastra cu scopul declarat de a mantui oamenii de pacatele lor (Matei 1:21). Planul acesta minunat presupunea Jertfa de Sine a Domnului Isus, in virtutea cerintelor sfinte ale lui Dumnezeu Tatal, care a decretat ca “fara varsare de sange nu este iertare” (Evrei 9:22). In calitate de Fiu al lui Dumnezeu, Domnul Isus a stiut cu exactitate, in fiecare moment al misiunii Sale terestre care este ziua cand Se va aduce ca Jertfa de Ispasire si ca dovada sunt cuvintele Lui rostite in rugaciunea preoteasca cu cateva ore inainte de rastignire: “Tata, a sosit ceasul!” (Ioan 17:1). Domnul Isus a stiut in permanenta secventa evenimentelor sfasietoare din orele premergatoare rastignirii, a cunoscut de la inceput lasitatea pe care o vor arata ucenicii, a fost constient de tradarea lui Iuda si de rautatea malefica a preotilor impreuna cu tovarasii lor, a anticipat batjocora insolenta, palmuirile nenumarate, bataile nemiloase, judecata nedreapta si agonia crucificarii… si cu toate acestea, a fost dispus sa implineasca toata voia lui Dumnezeu Tatal! Trebuie sa intelegem de aici iubirea fara de margini din inima desavarsita a Domnului Isus si ingaduinta Lui rabdatoare aratata fata de toti cei care veneau la El. Cand meditam la moartea Domnului Isus, suntem obligati sa intelegem mai mult decat circumstantele istorice ale evenimentului si suntem provocati sa ne schimbam in asemanarea Lui, noi care vrem sa fim cu El in Imparatia pe care o pregateste acelora care sunt dispusi sa implineasca toata voia lui Dumnezeu. Esti tu un astfel de om?

 

 

 

Treapta 10 (Luca 1-5):

 

Domnul Isus este modelul de viata pentru toti aceia care doresc mantuirea sufletului si viata vesnica in Imparatia cerului. Daca acceptam aceasta premiza ca fundament al trairii crestine, atunci trebuie sa ne silim sa calcam in fiecare zi pe urmele pasilor Mantuitorului. Cercetand evangheliile, gasim scris ca in copilarie, Isus mergea impreuna cu parintii Lui la Templu ca sa implineasca porunca lui Dumnezeu cu privire la respectarea sarbatorilor (Luca 2:41,42). Apoi, Scriptura ne reveleaza ca la varsta maturitatii, Isus avea obiceiul bun de a merge la sinagoga in ziua Sabatului (Luca 4:16). Prin aceasta El implinea Cuvantul lui Dumnezeu care a decretat ziua de odihna ca zi sfanta inchinata Domnului (Exod 20:8-11). Chiar daca cunostea ipocrizia slujitorilor de la Templu si necredinta locuitorilor Nazaretului (Matei 13:54-58), Isus nu a neglijat Casa lui Dumnezeu ci a participat cu credinciosie la serviciile de inchinare publica. Oare nu se cuvine sa iubim si noi Casa lui Dumnezeu asemenea Domnului Isus? Oare nu trebuie sa respectam si noi ziua de odihna cu sfintenie asa cum a facut Domnul Isus? Oare nu suntem datori sa-L urmam pe Domnul Isus si in privinta aceasta? Fie ca atasamentul nostru fata de Casa lui Dumnezeu sa dovedeasca intelegerea corecta a Scripturilor si dorinta sfanta de a trai dupa modelul Domnului Isus Cristos!

 

 

 

Treapta 11 (Luca 6-10):

 

“De ce-Mi ziceti: Doamne, Doamne! Si nu faceti ce spun Eu?” (Luca 6:46) Aceasta intrebare a Domnului Isus adreseaza problema statutului pe care i-l acordam lui Isus in viata noastra. Intrebarea scoate la lumina superficialitatea religiei formale care accentueaza practicarea ritualurilor dar nu are in vedere transformarea inimii. In Predica de pe Munte, Domnul Isus promoveaza standardele vietii crestine reale si subliniaza importanta implinirii cuvintelor Sale in vederea intrarii in Imparatia cerurilor (vezi textul paralel din Matei 7:21-23). Intelegem de aici ca Domnul Isus ne invita la o relatie de subordonare neconditionata, exprimata in mod concret prin implinirea cuvintelor Lui. Oricine poate folosi limbajul religios consacrat, dar numai adevaratii crestini pot implini invatatura Domnului Isus. Oricine poate imita faptele credintei, dar numai adevaratii crestini lucreaza in curatie si sunt cunoscuti de Domnul Isus ca apartinand Imparatiei Lui: “Multi Imi vor zice in ziua aceea: Doamne, Doamne! N-am proorocit noi in Numele Tau? N-am scos noi draci in Numele Tau? Si n-am facut noi multe minuni in Numele Tau? Atunci le voi spune curat: Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege.” (Matei 7:22,23) Intrebarea mea pentru tine, iubitul meu cititor este: Te cunoaste Domnul Isus ca fiind unul dintre ai Sai? Implinesti tu cuvintele Lui? Ai facut tot ce a poruncit El? Te-ai pocait de pacatele tale? L-ai urmat in apa botezului? Ti-ai subordonat gandirea si dorintele domniei lui Cristos? Ti-ai predat viata pe deplin in slujba Lui si pentru inaintarea Imparatiei Lui? Domnul Isus te asteapta astazi sa-L intronezi ca Stapan in viata ta! Vino la Isus si traieste viata dupa invatatura Sa mantuitoare!

 

 

 

Treapta 12 (Luca 11-15):

 

“Ferice.. de cei ce asculta Cuvantul lui Dumnezeu si-L pazesc” a spus Isus (Luca 11:28) si din cuvintele acestea intelegem ca implinirea vietii noastre este functie de felul in care ne raportam la Sfanta Scriptura. Nu banii ne vor aduce fericirea, nici relatiile nu ne vor implini sufleteste, si nici performantele profesionale nu ne vor satisface nevoia de semnificatie.. ci doar urmand recomandarea Creatorului vom fi binecuvantati! Sa nu uitam ca am fost creati pentru Dumnezeu si pentru a mosteni Imparatia cerului, si de aceea sufletele noastre nu isi vor gasi linistea in dimensiunea orizontala a vietii ci doar in partasie cu Dumnezeu, traind victorios pe verticala! Cei care isi subordoneaza viata Cuvantului lui Dumnezeu traiesc vieti plenare aici pe pamant pentru ca sunt ancorati in realitatea cereasca. Astfel de oameni sunt pregatiti oricand sa paraseasca lumea aceasta si sa-L intampine pe Domnul Isus cand va reveni in slava (Luca 12:35-40). Si lucrul acesta este posibil pentru ca s-au pocait de pacatele lor si si-au pus viata in randuiala cu Dumnezeu, dupa cerinta Domnului Isus (Luca 13:1-5). Implinind invatatura Scripturii oamenii acestia au ajuns sa fie fericiti (binecuvantati) si pe de alta parte au produs bucurie in cer (Luca 15:7). Nimic in lumea aceasta nu se poate asemana cu rezultatele pe care le aduce pocainta: implinire in viata omului credincios si bucurie in cer! Si tu poti face parte din categoria celor binecuvantati! Asculta si implineste tot Cuvantul lui Dumnezeu si vei experimenta viata din abundenta! Domnul Isus sa ne ajute pe toti la aceasta.

 

 

 

Treapta 13 (Luca 16-20):

 

“Isus invata in toate zilele pe norod in Templu. Si preotii cei mai de seama, carturarii si batranii norodului cautau sa-L omoare; dar nu stiau cum sa faca, pentru ca tot norodul Ii sorbea vorbele de pe buze.” (Luca 19:47,48). Ce contrast uimitor intre preocuparea sfanta a Domnului Isus si obsesia malefica a liderilor religiosi! In timp ce Domnul Isus cauta sa invete oamenii despre Imparatia lui Dumnezeu ca sa-i scape de la moarte vesnica, liderii religiosi cautau sa-L omoare pe Domnul Vietii. In timp ce Domnul Isus predica in Templu despre dragostea lui Dumnezeu, liderii religiosi fierbeau de ura impotriva lui Isus. In timp ce Domnul Isus slujea pe Dumnezeu, liderii religiosi faceau slujba diavolului. Erau in Templu, dar nu erau din poporul rascumparat al lui Dumnezeu. Erau in Casa lui Dumnezeu, dar nu-L aveau pe Dumnezeu in casa inimii lor. Faceau slujbe de ochii oamenilor, dar in inimi aveau fiere amara! Auzeau predicile cu urechile, dar inima le era surda. Si ca ei atunci sunt multi astazi care vin la Casa Domnului, dar nu ca sa faca slujba lui Dumnezeu ci ca sa se faca mai rai, ca sa caute motive de acuzare, ca sa planuiasca ucideri de suflete si dezbinari de frati. Peste toti acestia este mania lui Dumnezeu si judecata aspra va cadea asupra lor! Nu uitati, pui de naparci, ca Isus a biruit! Si ucenicii Lui au biruit! Si noi astazi suntem biruitori cu El pentru ca suntem ai Lui! Nu uitati, pui de naparci, ca aparenta voastra biruinta s-a risipit in Ziua Invierii si voi ati ramas cu discordia si minciunile si denigrarile in dreptul vostru, pentru acuzarea voastra vesnica! Pocaiti-va! Apropiati-va de Dumnezeu si El se va apropia de voi. Curatiti-va mainile, pacatosilor; curatiti-va inima, oameni cu inima impartita! Simtiti-va ticalosia; tanguiti-va si plangeti! Rasul vostru sa se prefaca in tanguire si bucuria voastra in intristare: smeriti-va inaintea Domnului si El va v-a inalta. Nu va vorbiti de rau unii pe altii, fratilor! (Iacov 4:8-11)

 

 

 

Treapta 14 (Luca 21-Ioan 1):

 

Una dintre cele mai revolutionare lectii ale Domnului Isus raspunde intrebarii “Cine este cel mai mare in Imparatia lui Dumnezeu?” Esenta lectiei este redata in Luca 22:26 “cel mai mare dintre voi sa fie ca cel mai mic si cel ce carmuieste ca cel ce slujeste”. Daca in sistemul lumii fara Dumnezeu, cei mari poruncesc si cei tari sunt slujiti, dupa tipare egoiste nascute in mandria firii pamantesti; in Imparatia lui Dumnezeu guverneaza legi care intotdeauna urmaresc edificarea aproapelui in vederea relatiilor sfinte caracterizate de respect pentru armonie si ajutorare pentru propasire. Este evident ca doar prin inspiratia si ajutorul Duhului Sfant se poate trai la nivelul inalt al dragostei sacrificatoare care slujeste si care se daruieste, privind semenii din perspectiva cerului, adica potentiali copii ai lui Dumnezeu. Este evident ca doar urmand cu credinciosie exemplul Domnului Isus se poate trai o viata de slujire cu implinire sufleteasca, fara frustrari si fara descurajare atunci cand la randul nostru nu primim tratamentul pe care noi il oferim cu dragoste sincera si din toata inima. Este evident ca doar anticipand rasplatirea din Imparatia cerului se poate trai investind neobosit in altii, pentru ca si ei sa ajunga sa experimenteze viata spirituala abundenta promisa de Mantuitorul. Este grea viata de smerenie, dar este inaltatoare; slujirea este costisitoare, dar ne castiga o comoara in cer… si de aceea, se merita sa ne insusim lectia predata de Domnul Isus: “cel mai mare dintre voi sa fie ca cel mai mic si cel ce carmuieste ca cel ce slujeste.” Sa fim deci pilduitori in primul rand in familiile noastre, apoi in Biserica lui Isus Cristos si in toate sferele trairii noastre. Asa sa ne ajute Dumnezeu!

 

 

 

Treapta 15 (Ioan 2-6):

 

In dialogul Domnului Isus cu Nicodim gasim una din conditiile intrarii in Imparatia lui Dumnezeu: “daca un om nu se naste din nou, nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu” (Ioan 3:3). Din aceasta afirmatie a Domnului Isus intelegem ca Imparatia lui Dumnezeu este o realitate fundamental diferita de realitatea in care ne desfasuram existenta pe pamant si prin urmare accesul in cer presupune o transformare radicala a fiintei umane. Atat de profunda este schimbarea necesara incat doar conceptul nasterii poate exprima imperativul normativ din invatatura Domnului Isus: “trebuie sa va nasteti din nou” (vs7). Atat de important este conceptul nasterii din nou incat Domnul Isus clarifica cu atentie toate detaliile pentru ca Nicodim sa inteleaga implicatiile: urgenta nasterii din nou este indiscutabila (“daca un om nu se naste din nou, nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu” vs3, vs5); natura nasterii din nou este spirituala (“ce este nascut din carne este carne, si ce este nascut din Duh este duh” vs6); sursa nasterii din nou este Duhul Sfant (“asa este cu oricine este nascut din Duhul” vs8); si metoda nasterii din nou este credinta in Domnul Isus (“oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” vs15,16,18,36). Intelegi tu, iubite cititor, lucrurile acestea? Ai experimentat nasterea din nou cu adevarat? Daca da, atunci slaveste pe Dumnezeu si traieste in neprihanire; iar daca nu ai siguranta nasterii din nou, accepta chiar acum jertfa Domnului Isus si crede ca El a murit in locul tau pe cruce, ca sa fii mantuit, impacat cu Dumnezeu, si primit in Imparatia cerului! Amin!

 

 

 

Treapta 16 (Ioan 7-11):

 

In predica despre slobozenie, Domnul Isus le-a spus iudeilor: “daca ramaneti in cuvantul Meu, sunteti in adevar ucenicii Mei; veti cunoaste adevarul si adevarul va v-a face slobozi” (Ioan 8:31,32). Invatam de aici ca Domnul Isus doreste sa fim statornici in umblarea noastra cu El si putem trai in felul acesta doar daca pastram o disciplina riguroasa in ceea ce priveste citirea, memorarea si studierea Sfintei Scripturi. Adevaratii ucenici sunt pasionati de Cuvantul lui Dumnezeu si mediteaza zilnic la voia lui Dumnezeu si isi hranesc mintea cu invatatura mantuitoare a Domnului Isus. Crestinii autentici raman in cuvantul Domnului Isus pentru ca-L pretuiesc pe Isus si pentru ca natura cereasca dobandita prin nasterea din nou conduce la aceasta in mod incontestabil: “cine este din Dumnezeu, asculta cuvintele lui Dumnezeu” (Ioan 8:47). Asadar, a ramane in cuvantul lui Isus inseamna supunere fata de cuvantul lui Isus si doar in felul acesta se poate ajunge la slobozenia promisa de Isus (Ioan 8:32). Esti tu eliberat de puterea pacatului in viata ta? Ti-ai subordonat viata Domnului Isus? Citesti cu regularitate din Scriptura? Esti tu liber sa-L slujesti pe Dumnezeu? Daca da, atunci da slava lui Dumnezeu si ramai statornic, pasionat de Cuvantul Scripturii. Iar daca nu poti marturisi ca viata ta este fundamentata pe invatatura Domnului Isus, atunci roaga-te chiar acum ca Dumnezeu sa te elibereze de orice legaturi care te impiedica sa citesti si sa implinesti Biblia. Decide sa il crezi pe Isus care a zis: “Ferice de cei ce asculta Cuvantul lui Dumnezeu, si-L pazesc!” (Luca 11:28)

 

 

 

Treapta 17 (Ioan 12-16):

 

In ultima seara a vietii Sale pamantesti, in discursul din Camera de Sus, Domnul Isus le-a impartasit ucenicilor Sai cateva invataturi fundamentale pentru viata crestina. Printre aceste predici-diamant se afla si mesajul despre iubirea frateasca: “Va dau o porunca noua: sa va iubiti unii pe altii; cum v-am iubit Eu, asa sa va iubiti si voi unii pe altii. Prin aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii pentru altii.” (Ioan 13:34,35) Atat de importanta este iubirea frateasca incat in ultima seara a vietii Domnului Isus si in ultimele ore petrecute impreuna cu cei 11 ucenici, cuvantul iubire este folosit de 27 de ori, cu referire la dragostea Domnului Isus pentru ucenici sau pentru a se sublinia dragostea pe care ucenicii trebuie sa o aiba unii fata de altii. Cuvantarea de ramas bun a Domnului Isus incepe ancorata in iubirea Lui pentru ucenici (Ioan 13:1) si se incheie cu exprimarea dorintei Lui ca dragostea Tatalui ceresc sa fie revarsata din plin in ucenici (Ioan 17:26). Toate aceste detalii marturisesc despre insemnatatea subiectului si ne provoaca sa consideram cu seriozitate maxima implinirea poruncii privitoare la iubirea frateasca. Jurisdictia este declarata: toti fratii trebuiesc iubiti, fara exceptii (“sa va iubiti unii pe altii”). Standardul este cunoscut: iubire dupa modelul Domnului Isus (“cum v-am iubit Eu, asa sa va iubiti si voi unii pe altii”). Motivatia este stimulatoare: dovedirea identitatii crestine (“prin aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii pentru altii”). Intrebarea pentru noi astazi este: iubim ca si Isus? Consideram subiectul la fel de important cum l-a considerat Domnul Isus? Realitatea este ca fara ajutor de la Dumnezeu nu vom reusi niciodata, dar prin puterea si rodirea Duhului Sfant este posibil pentru ca “dragostea lui Dumnezeu a fost turnata in inimile noastre prin Duhul Sfant care ne-a fost dat” (Rom 5:5) si roada Duhului este “dragostea, bucuria, pacea…” (Gal 5:22). Deci intrebarea corecta este: Ai primit Duhul Sfant? Te conduce Duhul Sfant? Te lasi folosit de Duhul Sfant? Fie ca toti care citim aceste randuri sa traim urmand exemplul Domnului Isus, prin puterea Duhului Sfant!

 

 

 

Treapta 18 (Ioan 17-21):

 

In evanghelia sa, Ioan ne prezinta mai multe categorii de oameni: unii care s-au impotrivit lui Isus, altii care au ramas indiferenti fata de invatatura lui Isus, si o minoritate care L-au acceptat pe Isus ca Domn si Mantuitor. Din aceasta ultima categorie, un sub-grup interesant este reprezentat de Iosif din Arimateia, despre care gasim scris ca “era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica iudeilor” (Ioan 19:38). Iosif din Arimateia este un personaj tipologic care intruchipeaza ucenicii incorporati la “serviciile crestine secrete”. Oameni despre care nimeni nu stie ca sunt crestini. Oameni care il vor pe Isus, dar care evita sa aiba legaturi cu ucenicii lui Isus. Oameni care sunt dispusi sa-L slujeasca pe Isus (Iosif din Arimateia si-a donat mormantul lui Isus), dar care nu sunt gata sa se implice la nivel de biserica. Oameni care nu se asociaza cu crestinii pentru ca le este teama ca vor avea de suferit pentru credinta si marturia lor. Evangheliile ne informeaza ca Iosif din Arimateia, era un om bogat (Matei 27:57,58) cu relatii la nivel inalt (a avut acces la Pilat si a primit ce ceruse de la Pilat); un sfetnic cu vaza al soborului (Marcu 15:43). Iosif din Arimateia avea multe de pierdut daca se afla ca este ucenic al lui Isus si prin urmare, a decis sa-si traiasca credinta “pe ascuns”. Cu toate ca era om bun si evlavios (Luca 23:50) care astepta Imparatia lui Dumnezeu (Marcu 15:43), Iosif din Arimateia avea o problema de devotament: “era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica iudeilor.” Teama il priva de trairea unei vieti crestine plenare: era strain de bucuria partasiei fratesti si era sarac spiritual pentru ca nu putea conduce pe nimeni la Hristos. De asemenea, teama lui Iosif din Arimateia indica inspre o cunoastere superficiala a lui Isus si dovedeste lipsa de maturitate spirituala. Meditand la Iosif din Arimateia, suntem provocati fiecare sa ne examinam relatia cu Domnul Isus si cu Biserica lui Isus. Cum iti traiesti tu viata de credinta, iubite cititor? Se cunoaste din faptele si din vorbele tale ca esti ucenic al lui Isus? Ai curajul sa-ti declari convingerile crestine intotdeauna? Care este nivelul tau de implicare in lucrarile de slujire ale Bisericii? De care departament apartii? Esti de la “serviciile crestine secrete” sau esti cunoascut de toti ca un crestin devotat? Fie ca nimic si niciodata sa nu ne impiedice sa-L marturisim pe Domnul Isus, Cel care a zis ca “pe orisicine Ma va marturisi inaintea oamenilor, il voi marturisi si Eu inaintea Tatalui Meu care este in ceruri; dar de oricine se va lepada de Mine inaintea oamenilor, Ma voi lepada si Eu inaintea Tatalui Meu care este in ceruri.” (Matei 10:32,33) Doamne, ajuta! Doamne, da izbanda!

 

 

 

Treapta 19 (Fapte 1-5):

 

“Dupa patima Lui, (Isus, n.a.) li s-a infatisat viu, prin multe dovezi, aratinduli-se deseori timp de patruzeci de zile, si vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Imparatia lui Dumnezeu.” (Fapte 1:3) Este foarte important sa cunoastem prioritatile pe care le-a avut Domnul Isus in timpul lucrarii Sale pe pamant, pentru ca sa stim cum sa planificam anii vietii noastre si in ce sa ne investim viata. Toti crestinii ar trebui sa invete de la Domnul Isus ce este cu adevarat important in viata: obiectivele ce merita sa ne consume existenta efemera, faptele care sunt compatibile cu statutul de copii ai lui Dumnezeu, gandurile si vorbele inspirate de Duhul Sfant si nu in cele din urma, atitudinea vis-a-vis de realitatea ce urmeaza mortii fizice. La inceputul lucrarii Sale, Domnul Isus a propovaduit si a zis: “S-a implinit vremea si Imparatia lui Dumnezeu este aproape. Pocaiti-va si credeti in Evanghelie.” (Marcu 1:15) Apoi, Isus a chemat oamenii sa-L urmeze, a facut ucenici si a petrecut timp cu ei invatandu-i modelul vietii in Imparatia lui Dumnezeu si in cele din urma i-a trimis sa faca ucenici: “Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i in Numele Tatalui, si al Fiului si al Sfantului Duh. Si invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit.” (Matei 28:19,20a) Astfel si-a trait Domnul Isus viata pe pamant si ca sa incurajeze ucenicii sa urmeze exemplul Lui, in cele patruzeci de zile dintre inviere si inaltare, a facut acelasi lucru: li s-a arata deseori si a vorbit cu ei lucrurile privitoare la Imparatia lui Dumnezeu (Fapte 1:3). Isus a incurajat in permanenta facerea de ucenici, partasia frateasca si zidirea sufleteasca prin promovarea standardelor Imparatiei lui Dumnezeu. Intelegem din aceasta ca toti ucenicii Lui trebuie sa faca la fel. Toti oamenii care doresc sa ajunga in cer linga Isus trebuie sa traiasca asa cum a trait El. Pretuiesti tu pilda de viata a Domnului Isus? Este El modelul vietii tale? Cine te inspira in alegerea prioritatilor? Isus a fost interesat sa promoveze pocainta si credinta in Evanghelie. Esti si tu pasionat de lucrurile acestea? Ce vorbesti tu cand te intalnesti cu alti oameni? Isus a vorbit lucrurile privitoare la Imparatia lui Dumnezeu. Ca sa vorbesti ce a vorbit Isus trebuie sa fii calauzit de Duhul lui Isus, trebuie sa fii parte din Imparatia lui Isus, si trebuie sa cunosti lucrurile privitoare la Imparatia lui Isus. Cum stai la capitolul acesta? Petreci suficient timp cu Isus, in partasie personala, prin Duhul Sfant si prin intermediul Scripturii, ca sa stii sa te porti asemenea Lui? Fie ca de astazi sa traiesti inspirat doar de exemplul lui Isus. Amin !

 

 

 

Treapta 20 (Fapte 6-10):

 

Evenimentul convertirii lui Saul din Tars inregistreaza 3 intrebari care reveleaza cateva din cele mai semnificative adevaruri ale credintei crestine. Prima intrebare apartine Domnului Isus: “Saule, Saule, pentru ce Ma prigonesti?” (Fapte 9:4) si ne arata cu claritate ca Domnul Isus se identifica cu Biserica Sa. Se declansase o prigoana puternica impotriva crestinilor si Domnul Isus foloseste contextul acesta impotrivitor pentru a ne asigura ca El cunoaste trairile Bisericii si este prezent intre credinciosi prin Duhul Sfant, si nu in ultimul rand, se identifica cu ucenicii Sai. Tot ce li se intampla crestinilor se rasfrange asupra Domnului Isus care este Capul Bisericii si Fratele nostru mai mare. Aceasta revelatie este o mare incurajare, dar implica si o mare responsabilitate. Avem obligatia sa traim o viata sfanta pentru ca in tot ceea ce facem il reprezentam pe Fiul lui Dumnezeu.

 

Cea de-a doua intrebare este adresata de Saul: “Cine esti Tu, Doamne?” (Fapte 9:5) si ne invata ca punctul de pornire in viata crestina este cunoasterea corecta a Domnului Isus. Saul a dorit sa afle adevarul chiar de la Isus: nu s-a mai multumit cu ceea ce i-au spus altii despre Isus, si nici nu a ramas blocat in sablonul cu ideile lui preconcepute, ci a apelat la marturia lui Isus si pentru ca a acceptat adevarul ce i-a fost revelat, viata lui a fost revolutionata chiar in ceasul acela.

 

In al treilea rand, intrebarea “Doamne, ce vrei sa fac?” (Fapte 9:6) urmeaza ca si consecinta a intelegerii corecte a lui Isus. Dupa ce omul pacatos realizeaza ca Isus este Fiul lui Dumnezeu si Domnul Bisericii, trebuie sa urmeze in mod invariabil momentul transferului de autoritate. Saul nu se mai gandeste in termeni firesti: “Ce fac de aici inainte?” ci priveste spre viitor oferindu-si viata lui Isus Cristos: “Doamne, ce vrei sa fac?” Intelegem de aici ca nimeni nu este gata sa-L urmeze pe Isus si sa-L slujeasca pe Isus pina cand nu intelege in mod corect urmatoarele 3 lucruri: relatia lui Isus cu Biserica, identitatea lui Isus, si importanta supunerii in fata lui Isus. Doamne, da-ne harul acesta la toti! Amin!

 

 

 

Treapta 21 (Fapte 11-15):

 

In concluzia predicii prezentate de apostolul Pavel in sinagoga din Antiohia Pisidiei, gasim raspuns clar la problema cea mai acuta care apasa asupra omenirii, problema pacatelor. Proclamindu-L pe Domnul Isus Cristos, Pavel declara convingator: “sa stiti dar, fratilor, ca in El (in Isus, n.a.) vi se vesteste iertarea pacatelor; si oricine crede, este iertat prin El de toate lucrurile de care n-ati putut fi iertati prin Legea lui Moise.” (Fapte 13:38,39) In aceasta declaratie glorioasa, Pavel afirma cateva adevaruri fundamentale ale credintei crestine:

 

Dumnezeu face cunoscut tuturor oamenilor ca exista un plan de mantuire (“sa stiti dar, fratilor”)

 

Pacatele omului atrag pedeapsa lui Dumnezeu (omul are nevoie de iertare).

 

Omul nu se poate dezvinovati inaintea lui Dumnezeu (nici chiar stradania de a implini poruncile divine nu inlatura vina pentru pacat).

 

Domnul Isus Cristos este singura solutie pentru iertarea pacatelor (Dumnezeu ofera in dar ceea ce omul nu poate castiga prin merite proprii).

 

Oricine poate beneficia de harul mantuitor al lui Dumnezeu (“oricine crede”).

 

Domnul Isus poate ierta orice fel de pacat si oricat de multe pacate a savarsit cineva (“oricine crede, este iertat prin El de toate lucrurile..”)

 

Iertarea pacatelor se primeste prin credinta in Domnul Isus (“oricine crede este iertat”)

 

Dupa ce au aflat despre planul de mantuire a lui Dumnezeu, unii dintre cei ce-l ascultau pe Pavel au crezut si au fost mantuiti si « erau plini de bucurie si de Duhul Sfant » (Fapte 13:52) ; dar altii au nesocotit atat mesajul lui Dumnezeu cat si pe mesagerul lui Dumnezeu si « vorbeau impotriva celor spuse de Pavel, si-l batjocoreau. » (Fapte 13:45)

 

Dumnezeu, in dragostea Lui cea mare pentru sufletele oamenilor din generatia noastra, ne-a facut si noua cunoscut mesajul despre iertarea pacatelor. Intrebarea Duhului Sfant pentru tine, iubitul meu cititor este: din care grup faci parte? Dintre aceia care au crezut si acum sunt plini de bucurie si plini de Duhul Sfant? Sau din grupul impotrivitorilor impietriti si critici? Rugaciunea mea pentru tine este sa crezi in Domnul Isus, sa-ti marturisesti pacatele si sa te pocaiesti ca sa primesti iertare! Dumnezeu sa-ti dea harul acesta! Amin!

 

 

 

Treapta 22 (Fapte 16-20):

 

In cea de-a doua calatorie misionara, apostolul Pavel a fost calauzit de Dumnezeu sa viziteze sinagoga iudeilor din Berea si gasim scris despre oamenii acestia ca “aveau o inima mai aleasa decat cei din Tesalonic” (Fapte 17:11a). Iata un compliment inaltator si o calitate onorabila care ar face cinste oricarui crestin. Invatam din textul biblic ca au fost cel putin doua motive pentru care iudeii din Berea au primit “reputatia” de a avea o inima mai aleasa decat iudeii din Tesalonic. In primul rand, au primit Cuvantul cu toata ravna; si in al doilea rand, cercetau Scripturile in fiecare zi, ca sa vada daca ce li se spunea, este asa (vs11b). Cu alte cuvinte, au avut inimi deschise pentru Cuvantul lui Dumnezeu si o minte veghetoare preocupata de adevarul Scripturii. Iudeii din Berea nu au fost nici impotrivitori, nici sceptici si nici indiferenti fata de mesajul Evangheliei, ci au avut pasiune pentru cunoasterea voii lui Dumnezeu. Ei studiau Scriptura in fiecare zi cu staruinta si analizau tot ceea ce li se spunea prin filtrul Cuvantului scris al lui Dumnezeu. Aveau inima deschisa la vorbirea Duhului si mintea veghetoare la vorbirea omului. Iata de ce “aveau o inima mai aleasa decat iudeii din Tesalonic.” Prin exemplul lor, iudeii din Berea ne provoaca si pe noi astazi sa fim oameni diligenti care sa ramanem statornici la adapostul Cuvantului scris al lui Dumnezeu. Fie ca Domnul Isus sa ne binecuvinteze pe toti cu intelepciune si discernamant, pentru a primi si noi calificativul de “oameni cu o inima aleasa.” Amin!

 

 

 

Treapta 23 (Fapte 21-25):

 

La finalul celei de-a treia calatorii misionare, pe cand se afla in Cezarea, apostolul Pavel a facut o declaratie care sumarizeaza intreaga filozofie a vietii lui: “Eu sunt gata nu numai sa fiu legat, dar chiar sa si mor in Ierusalim pentru Numele Domnului Isus.” (Fapte 21:13) Este important sa ne reamintim ca Pavel fusese instiintat de Duhul Sfant (Fapte 20:22-24) si de proorocul Agab (Fapte 21:10,11) ca il asteapta persecutii si multa suferinta pentru credinta si marturia lui, dar cu toate acestea, apostolul Pavel ramane determinat sa-si implineasca cu credinciosie slujba primita de la Dumnezeu. Pavel nu face concesii in ceea ce priveste credinta, nici nu se descurajeaza in fata incercarilor, si nici nu se lasa induplecat de parerile oamenilor; ci marturiseste convingator ca Domnul Isus este mai important pentru el chiar decat viata: “sunt gata.. sa mor.. pentru Numele Domnului Isus” (21:13). Pentru Pavel, cauza Imparatiei lui Dumnezeu era mai importanta decat confortul vietii si perspectiva intalnirii cu Domnul Isus in rai era mai pretioasa decat ramanerea pe pamant in compania oamenilor.

 

In lumina exemplului apostolului Pavel, suntem si noi astazi invitati sa ne evaluam sistemul de valori si loialitatea fata de Domnul Isus si pasiunea pentru promovarea Imparatiei lui Dumnezeu. Duhul Sfant ne intreaba pe fiecare astazi: Esti tu gata sa renunti le agenda vietii tale pentru a-l sluji pe Domnul Isus? Esti tu atat de legat de cer incat sa-ti fie usor sa renunti la sistemul uman de valori pentru a imbratisa principiile de viata predicate de Domnul Isus? Esti tu pregatit sa mori pentru Numele Domnului Isus?

 

Si pentru ca sa raspundem corect la intrebarile de mai sus, trebuie doar sa ne aducem aminte de felul in care ne-am trait viata astazi. Sa ne aducem aminte de deciziile pe care le-am luat, de faptele pe care le-am facut, de simtamintele pe care le-am nutrit in inima si de planurile pe care le-am intocmit pentru viitor. Sincer, inaintea lui Dumnezeu care cunoaste totul, poti tu sa spui ca esti gata sa mori pentru Domnul Isus? Daca da, atunci slavit sa fie Dumnezeu; iar daca raspunsul tau este negativ, te invit sa te pocaiesti si sa traiesti dupa voia lui Dumnezeu… pentru ca doar cine este gata sa moara, doar acela este gata sa traiasca cu adevarat! Amin!

 

 

 

Treapta 24 (Fapte 26-Romani 2):

 

“Pavel, rob al lui Isus Hristos..” (Romani 1:1). Acesta este primul lucru pe care sfantul apostol Pavel il afirma despre sine atunci cand se prezinta Bisericii din Roma. Acestea sunt cuvintele de introducere ale Epistolei catre Romani si cu siguranta ca au o insemnatate deosebita, mai ales daca consideram faptul ca “robul (n.a. sclavul) lui Isus Hristos” urmeaza sa scrie cel mai profund curs de teologie sistematica din intreg Noul Testament. Este important sa observam ca mai inainte de a-si declara autoritatea apostolica, Pavel clarifica relatia lui cu Isus Hristos si arata prin aceasta ca autoritatea sa apostolica deriva din statutul de subordonat al Domnului Isus: ”Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat sa fie apostol, pus deoparte ca sa vesteasca Evanghelia lui Dumnezeu..” (Romani 1:1). Prin faptul ca Pavel se defineste drept rob (sclav) al lui Isus Hristos, el practic marturiseste ca tot ceea ce urmeaza sa scrie este din partea Stapanului sau, a Domnului Isus Hristos.

 

Daca consideram statutul de rob (sclav) in societatea secolului I, intelegem cateva lucruri:

 

1. robii erau proprietatea stapanilor;

 

2. robii slujeau in totalitate la discretia stapanilor;

 

3. robii erau complet dependenti de stapanii lor;

 

4. robii slujeau din simtamantul datoriei, nu ca sa primeasca rasplata.

 

Aplicand toate acestea la sfantul apostol Pavel, intelegem mai bine motivatia si modalitatea slujirii lui Pavel. Chiar daca a facut parte din elita crestinilor secolului I, apostolul Pavel nu s-a rusinat sa se numeasca rob (sclav) al Domnului Isus Hristos, ci a trait in permanenta la discretia Stapanului sau si in cele din urma si-a dat viata ca martir in slujba Stapanului sau. Pavel si-a “consumat” viata pentru cauza Imparatiei Domnului Isus… ca rob (sclav), nu ca si angajat!

 

Este important sa intelegem astazi ca statutul de rob al lui Isus Hristos se aplica tuturor crestinilor, nu doar liderilor Bisericii. Oamenii nascuti din nou si predati Domnului Isus, traiesc asemenea apostolului Pavel, adica la discretia Domnului Isus. Ei nu isi permit sa spuna niciodata “nu am timp sa slujesc” si nici “nu vreau sa ma implic”. Crestinii adevarati sunt robi ai lui Isus, nu parteneri cu Isus si nici consilieri ai lui Isus, ci robi (sclavi) care traiesc in permanenta ca sa faca pe placul Stapanului lor. Traiesti tu in felul acesta? Sau esti inca robul lumii acesteia? Fie ca astazi, meditand la exemplul sfantului apostol Pavel, sa ne decidem fiecare sa ne raportam corect la Domnul Isus si sa ne oferim in slujba Bisericii Lui, pentru tot restul vietii noastre! Amin!

 

 

 

Treapta 25 (Romani 3-7):

 

Pentru toti cei interesati de viata vesnica impreuna cu Dumnezeu, apostolul Pavel face o declaratie incurajatoare, care revolutioneaza lumea religioasa si care demonstreaza superioritatea crestinismului fata de toate celelalte sisteme religioase: “Dar acum s-a aratat o neprihanire pe care o da Dumnezeu, fara lege.. si anume, neprihanirea data de Dumnezeu, care vine prin credinta in Isus Hristos, pentru toti si peste toti cei ce cred in El.” (Romani 3:21,22) Vestea aceasta buna urmeaza paragrafului in care Pavel descrie starea decazuta a omenirii apostate, si contrasteaza neputinta umana in castigarea mantuirii cu bunavointa lui Dumnezeu care ofera in dar salvarea de pacate.

 

Declaratia aceasta a apostolului Pavel glorifica dragostea lui Dumnezeu, oferita tuturor oamenilor, in contextul in care “nu este nici unul care sa caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toti s-au abatut si au ajuns niste netrebnici. Nu este nici unul care sa faca binele, nici unul macar.” (Romani 3:11,12) Chiar daca omenirea intreaga a intors spatele lui Dumnezeu si chiar daca dreptatea divina a condamnat depravarea umanitatii, totusi, Dumnezeu s-a indurat de neamul omenesc si a oferit o solutie accesibila tuturor, fara sa se tina seama de meritele personale.

 

Solutia lui Dumnezeu este Isus Hristos! Decretul ceresc prevede ca toti oamenii care cred in Domnul Isus Hristos sa primeasca neprihanirea Domnului Isus Hristos, pentru a scapa de pedeapsa iadului si pentru a mosteni Imparatia Cerului. Cei care accepta solutia lui Dumnezeu, cred ca Isus Hristos a murit pe cruce pentru pacatele lor si inteleg ca primind neprihanirea pe care o da Dumnezeu prin Isus Hristos, se angajeaza sa traiasca o viata noua, asemenea Domnului Isus! Este vorba aici de justificare prin credinta (atunci cand omul pacatos crede in Isus Hristos ca Domn si Mantuitor) si sfintire prin ascultare (un proces care incepe in momentul acceptarii solutiei lui Dumnezeu si care continua toata viata aici pe pamant, pina la intalnirea cu Domnul Isus in slava).

 

Sfanta Scriptura ne invita astazi pe fiecare, prin epistola apostolului Pavel, sa meditam la viata noastra spirituala si sa ne evaluam in lumina planului de mantuire a lui Dumnezeu. Mantuirea este un dar care se primeste crezand in Domnul Isus Hristos, fara merite personale. Ai tu darul acesta? Nu te-am intrebat daca meriti mantuirea, ci daca ai cerut sa primesti in dar mantuirea lui Dumnezeu! Oamenii care au siguranta mantuirii (crestinii) sunt angajati intr-un proces de sfintire a vietii, dupa pilda de traire a Domnului Isus. Esti astazi mai sfant decat ieri? Dar comparat cu anul trecut? Se poate observa un progres in viata ta spirituala? Roaga-te chiar acum ca Dumnezeu sa-ti dea putere sa iei decizii sfinte care sa-ti dea certitudinea vietii vesnice in Imparatia Cerului! Amin!

 

 

 

Treapta 26 (Romani 8-12):

 

“De alta parte, stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume, spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau.” Romani 8:28 este unul dintre cele mai cunoscute versete biblice si aceasta pentru ca ofera asigurarea de care are nevoie fiecare om pentru a-si regasi stabilitatea in momentele dificile si neintelese ale vietii. Dumnezeu ofera tuturor copiilor Sai promisiunea ca intotdeauna providenta Lui guverneaza actele vietii si toate circumstantele care uneori par incontrolabile. Voia suverana a lui Dumnezeu conduce istoria inspre implinirea planului vesnic care prevede mantuirea celor chemati dupa placul Sau, in vederea formarii unui popor de oameni asemenea Domnului Isus Hristos (vs29). Ce revelatie glorioasa!

 

Mesajul transmis de Duhul Sfant prin Romani 8:28 ne vorbeste in primul rand despre Dumnezeu: despre dragostea, intelepciunea, atotputernicia, si omnistiinta lui Dumnezeu. Apoi, in al doilea rand, Romani 8:28 vorbeste despre credinta, bucuria, pacea si rabdarea crestina care trebuie sa-i caracterizeze pe toti copiii lui Dumnezeu. Crestinii autentici gasesc mangaiere in incercari pentru ca il cunosc in mod corect pe Dumnezeu si partasia lor zilnica cu Dumnezeu, scaldata in iubire, le ofera incredintarea ca Dumnezeu permite doar evenimente cu rezultat binecuvantat in perspectiva vesnica! Dumnezeu nu greseste niciodata si nici nu este vreodata depasit de evenimente. Tot ceea ce se intampla este aprobat (atentie, nu generat) de Dumnezeu!

 

“De alta parte, stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume, spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau. Caci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a si hotarat mai dinainte sa fie asemenea chipului Fiului Sau, pentru ca El sa fie cel intai nascut dintre mai multi frati. Si pe aceia pe care i-a hotarat mai dinainte, i-a si chemat; si pe aceia pe care i-a chemat, i-a si socotit neprihaniti; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihaniti, i-a si proslavit.” (Romani 8:28-30) Versetele acestea ne ofera noua, tuturor copiilor lui Dumnezeu cea mai minunata asigurare si cea mai sfanta promisiune: garantia vietii vesnice in Imparatia cerului! Slavit sa fie Domnul Isus pentru ca a facut posibila mantuirea noastra! Sa ne silim dar sa traim in sfintenie ca recunostinta lui Dumnezeu si ca dovada a noii noastre identitati! Amin!

 

 

 

Treapta 27 (Romani 13- 1Cor 1):

 

“Caci daca traim, pentru Domnul traim; si daca murim, pentru Domnul murim. Deci, fie ca traim, fie ca murim, noi suntem ai Domnului.” (Rom 14:8) Versetul acesta sintetizeaza filozofia de viata a copiilor lui Dumnezeu, prin aceea ca exprima hotararea definitiva de a trai pentru slava Domnului Isus. Crestinul nu mai traieste nici dupa indemnurile firii pamantesti (Gal 5:24) si nici dupa modelul lumii apostate (Rom 8:8,9); ci intreaga existenta a copiilor lui Dumnezeu este orientata inspre ceea ce-i place lui Dumnezeu si pentru realizarea scopurilor Lui in lume (caci daca traim, pentru Domnul traim). Decizia aceasta irevocabila este urmarea logica a intelegerii statutului pe care crestinul il are in raport cu Dumnezeu (noi suntem ai Domnului). Si chiar mai mult decat atat, Sfanta Scriptura declara ca “Hristos pentru aceasta a murit si a inviat, ca sa aiba stapanire si peste cei morti si peste cei vii.” (14:9) Deci, daca crestinul este proprietatea lui Dumnezeu si daca Domnul Isus este Stapan asupra celor mantuiti, concluzia obiectiva este ca Dumnezeu dispune in totalitate de viata omului mantuit. Asadar, noi datoram supunere neconditionata si atentie nedivizata Domnului Isus. Se poate observa lucrul acesta din felul in care traim viata zilnica? Dar din felul in care ne raportam la semenii nostri?

 

Contextul imediat al versetului 8 vorbeste despre ingaduinta crestineasca si nu la intamplare l-a inspirat Duhul Sfant pe apostolul Pavel sa insereze declaratia loialitatii fata de Dumnezeu chiar in inima pasajului care indeamna la dragoste si acceptare in relatiile cu fratii de credinta. Proba practica confirma sau infirma statutul de copii ai lui Dumnezeu. Transformarea launtrica trebuie sa se vada in interactiunile cu semenii nostri. Caracterizand grupul celor nascuti din nou, Pavel scrie ca “niciunul din noi nu traieste pentru sine..caci daca traim, pentru Domnul traim”(vs7,8). Este evident ca traind pentru placerea Domnului Isus, nici un crestin nu isi dispretuieste fratii si nici nu-i face sa pacatuiasca ispitindu-i si apoi judecandu-i intr-un spirit critic (vezi 14:1-15:7).

 

Cine este al Domnului Isus, are intotdeauna in vedere sfintirea si binecuvantarea fratilor de credinta. “Asadar, sa urmarim lucrurile care duc la pacea si zidirea noastra (14:19). Amin!

 

 

 

Treapta 28 (1Corinteni 2-6):

 

“Toate lucrurile imi sunt ingaduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile imi sunt ingaduite, dar nimic nu trebuie sa puna stapanire pe mine.” (1Cor 6:12) Versetele acestea sunt foarte adesea folosite ca licenta pentru pacat in viata unora care isi permit sa traiasca o viata de libertinaj religios. Oamenii acestia il citeaza pe sfantul apostol Pavel atunci cand spune ca “toate lucrurile imi sunt ingaduite” si se ascund in spatele acestei afirmatii pentru a-si satisface curiozitatile starnite de firea pamanteasca si pentru a abuza limitele libertatii crestine in privinta subiectelor neadresate in mod specific in Cuvantul lui Dumnezeu (ex. fumatul, dansul, etc).

 

In loc sa fie pasionati de aprofundarea vietii dupa modelul Domnului Isus, unii oameni cauta sa descopere cat de departe pot sa mearga in experimentarea “placerilor vietii” si totusi sa ramana in voia lui Dumnezeu. In loc sa caute in Scriptura lucrurile care sunt de folos pentru maturizarea caracterului crestin, unii cauta sa descopere “prin degustare” ce este de folos si ce este daunator vietii duhovnicesti. In loc sa urmeze soapta Duhului Sfant care are in vedere sfintirea sufletului, unii asculta glasurile seducatoare ale lumii senzuale care promite satisfacerea trupului!

 

Noua insa, Cuvantul lui Dumnezeu ne adreseaza astazi invitatia de a umbla “pe mijlocul cararilor neprihanirii” (Prov 8:20) calauziti de intelepciunea care vine de sus. Indemnul apostolului Pavel catre Timotei este valabil pentru fiecare dintre noi: “Fugi de poftele tineretii si urmareste neprihanirea, credinta, dragostea, pacea, impreuna cu cei ce cheama pe Domnul dintr-o inima curata.” (2Tim 2:22) Tinta vietii noastre trebuie sa fie umblarea tot mai aproape de Dumnezeu, cu stradania de a implini tot Cuvantul Scripturii, in compania oamenilor dedicati lui Dumnezeu din Biserica rascumparata a Domnului Isus. Nu sa testam cat de departe se poate trai de Dumnezeu, in compania oamenilor faradelegii si in experimentarea “placerilor firii pamantesti”… ci sa ne lipim de Domnul si sa fim un singur duh cu El (1Cor 6:17), adica sa proslavim pe Dumnezeu in trupul si in duhul nostru care sunt ale lui Dumnezeu (6:20).

 

Declaratia apostolului Pavel inteleasa in context, devine asadar exprimarea deciziei de a infaptui doar ceea ce ajuta la cresterea spirituala (doar ceea ce este de folos in lumina vesniciei). Fie ca Duhul lui Dumnezeu sa ne lumineze ochii mintii ca sa intelegem intotdeauna Sfinta Scriptura, in conformitate cu voia lui Dumnezeu. Amin!

 

 

 

Treapta 29 (1Corinteni 7-11):

 

In toate adunarile crestine sunt oameni cu diferite nivele de maturitate spirituala si aceasta inseamna ca interactiunea dintre frati poate genera uneori tensiuni din pricina intelegerii diferite a anumitor subiecte de natura bisericeasca. Maturitatea spirituala trebuie corelata cu intelepciunea duhovniceasca si are ca urmare viata crestina abundenta promisa de Domnul Isus in Ioan 10:10. In vederea trairii vietii crestine plenare este absolut necesara definirea libertatii crestine in perimetrul ingaduit de Sfanta Scriptura prin intelegerea corecta a lucrurilor permise copiilor lui Dumnezeu. Datorita acestui aspect practic, este nevoie de principii biblice clare care sa guverneze relatiile fratesti pentru ca altfel se ajunge la anarhie din pricina interpretarilor subiective a temelor aflate in discutie. In sensul acesta, nu incape nici o indoiala ca Legea dragostei trebuie aplicata atunci cand apar puncte de vedere diferite in comunitatea crestina si recomandarea generala este ca diferentele sa fie rezolvate “in dragoste”. Dar cum se aplica Legea dragostei? Si cine stabileste limitele pina la care trebuie sa extindem dragostea crestina?

 

Un raspuns posibil la aceste intrebari il ofera apostolul Pavel atunci cand scrie corintenilor si le spune: Luati seama ca nu cumva slobozenia voastra sa ajunga o piatra de poticnire pentru cei slabi. (parafrazare 1Cor 8:9) “Si astfel, el, cel care este slab, va pieri din pricina acestei cunostinte a ta: el, fratele, pentru care a murit Hristos! Daca pacatuiti astfel impotriva fratilor si le raniti cugetul lor slab, pacatuiti impotriva lui Hristos.” (1 Cor 8:11,12)

 

Ceea ce vrea sa spuna apostolul Pavel este ca libertatea pe care ne-o permitem “in Hristos” trebuie extinsa doar pina la limita la care devine o pricina de poticnire pentru fratii cu care interactionam in comunitatea crestina unde ne-a asezat Dumnezeu. Cu siguranta ca principiul acesta poate fi aplicat doar prin puterea dragostei lui Dumnezeu care a fost turnata in inimile noastre prin Duhul Sfant care ne-a fost dat (Rom 5:5). Sacrificiul dragostei crestine nu este niciodata prea mare, pentru ca dragostea adevarata “nu cauta folosul sau…ci acopere totul…si sufere totul” (1Cor 13:5,7). Si ca incurajare, apostolul Pavel ofera un exemplu practic care ilustreaza principiul oferit mai sus: “daca o mincare face pe fratele meu sa pacatuiasca, nu voi minca niciodata carne, ca sa nu fac pe fratele meu sa pacatuiasca.” (1Cor 8:13)

 

In adunarile noastre, suntem foarte diferiti ca si grad de maturitate spirituala si prin urmare, in baza intelegerii Scripturii si prin libertatea constiintei controlate de Duhul Sfant ne permitem multe lucruri care in anumite circumstane pot deveni pricina de poticnire pentru fratii nostri. Suntem invatati astazi de apostolul Pavel sa traim in asa fel incat sa nu fim pricina de poticnire pentru fratii sinceri, care inca nu inteleg Scriptura asa cum ne-a fost noua descoperita de Duhul Sfant. Si in plus, sa ne straduim sa-i ajutam si pe ei sa priceapa invatatura Scripturii pentru ca sa se bucure de o viata crestina plenara, in baza cuvintelor Domnului Isus Hristos: “Eu am venit ca oile sa aiba viata si sa o aiba din belsug.” (Ioan 10:10) Dumnezeu sa ne ajute pe toti la aceasta! Amin!

 

 

 

Treapta 30 (1Cor 12-16):

 

“Chiar daca… si n-as avea dragoste…” (1Cor 13:1-3) Apostolul Pavel, inspirat de Duhul Sfant contrasteaza dragostea crestina cu darurile duhovnicesti si cu sacrificii umane colosale pentru a ilustra valoarea incomensurabila a dragostei dumnezeiesti. In lumina acestei prezentari, chiar si cel mai religios om trebuie sa se smereasca si fiecare dintre noi suntem obligati sa ne evaluam motivatiile pentru ca altfel riscam sa traim in zadar!

 

Asadar, sub incidenta reflectorului divin care patrunde pina in profunzimea fiintei noastre si cerceteaza gandurile ascunse ale inimii, cum stam cu DRAGOSTEA?

 

Care este situatia ta, iubitul meu cititor? Nu te intreb despre faptele tale bune si nici despre performantele tale religioase.. ci te intreb in Numele Domnului: cum stai cu DRAGOSTEA?

 

“Chiar daca…si n-as avea dragoste…sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor (vs1); nu sunt nimic (vs2); nu-mi foloseste la nimic (vs3)“. Asadar, cum stai cu DRAGOSTEA? Ai grija ce raspunzi, pentru ca “se vede”!!! (nu aude nimeni ce raspunzi, dar toti vad nivelul dragostei tale)

 

 

 

Treapta 31 (2Cor 1-5):

 

“Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata dupa binele sau raul pe care-l va fi facut cand traia in trup.” (5:10) Versetul acesta este oferit ca o concluzie la sectiunea in care Pavel vorbeste despre slujirea lui Dumnezeu cu Evanghelia, urmarind scopuri eterne (“noi ne uitam la lucrurile care nu se vad”, 4:18) si silindu-ne sa fim placuti Domnului in marturia noastra aici pe pamant (vs9).

 

Declaratia lui Pavel are caracter universal (toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata a lui Hristos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata) si totodata are caracter retributiv (rasplata dupa binele sau raul pe care-l va fi facut cand traia in trup). Dumnezeu ne anunta ca va fi o judecata individuala, nu una colectiva; si asta implica faptul ca fiecare din noi ne vom infatisa singuri inaintea Domnului Isus Hristos, Judecatorul cel Drept, si vom da socoteala de toata viata noastra. Toate gandurile si motivatiile, toate vorbele si faptele vor fi expuse si evaluate dupa standardul desavarsit al lui Dumnezeu cel Preasfant.

 

De asemenea, declaratia apostolului Pavel mai arata ca judecata va avea in vedere binele sau raul pe care fiecare om l-a savarsit “cand traia in trup”, adica pe pamant. Este exclusa categoric orice posibilitate de “reparare” a recordului personal dupa incheierea vietii aici pe pamant (prin rugaciuni si slujbe pentru morti, prin sedere in purgatoriu, in alte vieti traite intr-un ciclu presupus de reincarnare, etc). Toate aceste “alternative fictive” sunt inventii umane ale oamenilor care nu vor sa se pocaiasca si sa-si schimbe viata asa cum cere Dumnezeu in Biblie, cu claritate, in nenumarate randuri! Invitatia Sfintei Scripturi pentru fiecare om nascut pe pamant este sa se impace cu Dumnezeu aici si astazi, pina mai are suflare de viata.

 

Frumusetea este ca toti crestinii autentici care traiesc cu sfintenie si devotament oferindu-se in slujba Domnului Isus, toti acestia anticipeaza cu mare bucurie Ziua Judecatii pentru ca stiu ca-i asteapta o rasplata mareata pe care o vor primi din mainile Mantuitorului Preaiubit. Toti acestia pot spune impreuna cu apostolul Pavel “suntem plini de incredere si ne place mult mai mult sa parasim trupul acesta, ca sa fim acasa la Domnul” (5:8). Pentru crestinii care traiesc cu sfintenie si devotament, moartea nu este inspaimantatoare si judecata nu este pentru acuzare. Pentru toti cei care s-au pocait cu adevarat si care traiesc condusi de Duhul Sfant, moartea este rampa de lansare intr-o existenta desavarsita in rai, in prezenta lui Dumnezeu si in prezenta sfintilor.

 

Cum privesti tu astazi realitatea mortii si iminenta Judecatii de Apoi? Esti pregatit? Te invit in modul cel mai solemn posibil sa te pregatesti asa cum iti cere Dumnezeu in Biblie, cu pocainta si dedicare sfanta! Amin!

 

 

 

Treapta 32 (2Cor 6-10):

 

In cea dea doua epistola catre Corinteni, apostolul Pavel adreseaza si subiectul inchinarii financiare si astfel, in capitolele 8 si 9 gasim prezentate cateva principii care trebuie sa guverneze viata de darnicie a tuturor copiilor lui Dumnezeu. Trebuie subliniat chiar de la inceput ca invatatura sfanta din aceste capitole nu se refera la zeciuiala, ci are in vedere darnicia oferita peste zeciuiala. Rugaciunea mea staruitoare inaintea lui Dumnezeu este ca fiecare din noi sa tratam cu deplina seriozitate aceste indemnuri si sa ne decidem astazi sa ne corectam viata in privinta inchinarii financiare pentru a fi placuti lui Dumnezeu.

 

1. Darnicia trebuie sa fie o practica regulata. Copiii lui Dumnezeu trebuie sa cultive in viata lor darnicia si sa-i ofere Domnului partea Lui, indiferent de conditia materiala in care se gasesc. Apostolul Pavel lauda Bisericile Macedoniei pentru ca au daruit imbelsugat, in mijlocul multor necazuri si din putinul lor caracterizat aici drept saracie lucie. (8:2)

 

2. Darnicia trebuie sa fie libera, nu fortata de nimeni. Cand omul constientizeaza darnicia lui Dumnezeu prin Domnul Isus, rezultatul trebuie sa fie recunoastinta exprimata si prin darnicie care sa spijineasca vestirea Evangheliei. Asadar, despre fratii macedoneni, Pavel scrie “ca au dat de buna voie” (8:3), iar noua ne spune astazi ca “fiecare sa dea dupa cum a hotarat in inima lui: nu cu parere de rau sau de sila.” (9:7)

 

3. Darnicia trebuie sa fie facuta fara zgarcenie. Pavel lauda fratii macedoneni si-i ofera drept pilda de urmat pentru “belsugul lor de darnicie” (8:2) si pentru ca au dat “peste puterile lor” (8:3); iar corintenilor le spune ca strangerea darurilor sa fie facuta cu “darnicie, nu cu zgarcenie.” (9:5)

 

4. Darnicia trebuie sa fie un act de inchinare. Omul nascut din nou, prin definitie, si-a predat controlul vietii Domnului Isus si de acum inainte, tot ce are este in administrarea Duhului Sfant. Intelegand viata crestina din perspectiva aceasta, este usor sa intelegem motivul pentru care macedonenii au putut sa daruiasca imbelsugat, chiar in conditii adverse. Secretul lor este dezvaluit de Pavel in cuvintele “s-au dat mai intai pe ei insisi Domnului si apoi noua prin voia lui Dumnezeu.” (8:5)

 

5. Darnicia trebuie sa sporeasca odata cu maturizarea spirituala. Invatatura autoritara a apostolului Pavel este clarificatoare in privinta aceasta: “dupa cum sporiti in toate lucrurile: in credinta, in cuvant, in cunostinta, in orice ravna, si in dragostea voastra pentru noi, cautati sa sporiti si in aceasta binefacere.” (8:7)

 

6. Darnicia trebuie sa fie facuta cu bucurie, ca un semn de dragoste pentru Dumnezeu si pentru Biserica Domnului Isus, nu cu parere de rau “caci pe cine da cu bucurie il iubeste Dumnezeu” (9:7)

 

7. Darnicia trebuie sa aiba in vedere nevoile Bisericii. Suntem cu totii invatati de apostolul Pavel sa fim cu luare aminte la nevoile din lucrarea Domnului si sa participam cu banii nostri la sustinerea misiunii Bisericii: “este de prisos sa va mai scriu cu privire la strangerea de ajutoare pentru sfinti. Cunosc in adevar bunavointa voastra, cu care ma laud cu privire la voi… caci ajutorul dat de darurile acestea, nu numai ca acopere nevoile sfintilor, dar este si o pricina de multe multumiri lui Dumnezeu.” (9:1,12)

 

Iubite cititor, cum vei sta la judecata inaintea Domnului Isus, atunci cand te va intreba despre inchinarea financiara? Ai lasat Duhul Sfant sa preia controlul vietii tale in aria aceasta? Daca da, atunci cauta sa sporesti in darnicie si fii un exemplu pentru fratii tai! Daca insa esti legat de lucrurile materiale si daca dragostea de bani te robeste si te impiedica sa implinesti toata voia lui Dumnezeu, pocaieste-te chiar astazi de pacatul acesta si schimba-ti viata dupa Cuvantul Scripturii. Amin!

 

 

 

Treapta 33 (2Corinteni 11-Galateni 2):

 

Unul dintre versetele cel mai adesea citate din intreg Noul Testament este acela care consemneaza raspunsul lui Dumnezeu la rugaciunea de vindecare a apostolului Pavel: “Harul Meu iti este de ajuns; caci puterea Mea in slabiciune este facuta desavarsita.” (2Cor 12:9a) De multe ori, folosim aceasta asigurare a lui Dumnezeu pentru a ne consola in situatii dificile si apoi asteptam cu credinta ca Dumnezeu sa intervina pentru noi, sa ne elibereze din criza. Fiecare din noi am apelat la versetul acesta in situatii limita din viata noastra si de fiecare data am constatat ca Dumnezeu este mai mare decat problemele noastre si ca bunatatea Lui intrece priceperea noastra!

 

Este insa foarte important sa observam reactia apostolului Pavel atunci cand a primit asigurarea aceasta minunata de la Dumnezeu. Dupa ce s-a rugat de trei ori ca Dumnezeu sa-i vindece boala (12:8) si raspunsul a venit negativ de fiecare data, Pavel a acceptat voia lui Dumnezeu si a declarat: “ma voi lauda mult mai bucuros cu slabiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos sa ramana in mine. De aceea simt placere in slabiciuni, in defaimari, in nevoi, in prigoniri, in stramtorari pentru Hristos; caci cand sunt slab, atunci sunt tare.” (12:9b,10) Trebuie sa invatam de la apostolul Pavel sa ne bucuram si atunci cand voia lui Dumnezeu “nu se potriveste” cu dorinta noastra si cand raspunsul la rugaciune nu este acela pe care l-am asteptat. Apoi, ne este de folos sa invatam ca bucuria noastra trebuie sa izvorasca din constienta prezentei puterii lui Dumnezeu in noi. Domnul Isus nu ne-a promis o calatorie fara dificultati, dar ne-a asigurat ca toti cei credinciosi vor avea la dispozitie toata puterea lui Dumnezeu ca sa marsaluiasca victoriosi inspre Imparatia cerului. Asadar, puterea Duhului Sfant care este in noi ne abiliteaza sa spunem cu incredere alaturi de apostolul Pavel: “simt placere in slabiciuni, in defaimari, in nevoi, in prigoniri, in stramtorari pentru Hristos; caci cand sunt slab, atunci sunt tare.” Puterea lui Dumnezeu se descopera in slabiciuni (vs9) si in situatii adverse extreme (vs10) indurate in slujirea Domnului Isus, de dragul Lui. Ca sa experimentezi harul imbelsugat al lui Dumnezeu trebuie sa fii in primul rand copilul Lui si apoi, in al doilea rand sa te inrolezi in slujba Lui.

 

Te intreb deci, iubite cititor, daca te califici sa primesti harul care este de ajuns in orice stramtorare. Te intreb astazi daca poti spune impreuna cu apostolul Pavel ca “esti tare in Hristos”. Fie ca puterea spirituala si bucuria noastra a tuturora sa izvorasca intotdeauna din prezenta plenara a Duhului Sfant in inimile noastre si harul lui Dumnezeu sa se odihneasca peste toti cei cu inima curata. Amin!

 

 

 

Treapta 34 (Galateni 3-Efeseni 1):

 

Una din multele intrebari adresate de Pavel in scrisorile sale este inregistrata in Galateni 4:16 si are in vedere maturitatea spirituala a fratilor de credinta: “M-am facut oare vrajmasul vostru, pentru ca v-am spus adevarul?” Aceasta intrebare nascuta in inima de pastor a apostolului Pavel dezvaluie preocuparea lui sincera ca Biserica sa ramana statornica linga invatatura mantuitoare a Evangheliei Domnului Isus Hristos si totodata, reveleaza durerea pricinuita de reactia impotrivitoare la mustrarea pe care a adus-o fratilor care s-au lasat amagiti de invatatorii mincinosi.

 

Pavel s-a considerat responsabil sa vegheze la sanatatea spirituala a Bisericii si la unitatea dintre frati si nu a precupetit nici un efort in sensul acesta: a mustrat fratii nestatornici (1:6-9, 3:1-3, 4:9-11) si a demascat intentiile destructive ale invatatorilor mincinosi (4:17, 5:7-12).

 

Din dragoste pentru sufletele fratilor, Pavel semnaleaza confuzia care s-a instalat in adunare in ceea ce priveste doctrina mantuirii prin har si prin credinta. Mergand mai departe, Pavel avertizeaza cu privire la pericolul intoarcerii la religia faptelor in vederea castigarii mantuirii prin eforturi proprii. Si ca urmare a consemnarilor apostolului, in loc sa fie apreciat pentru dragostea pastorala si pentru mesajul transparent de intoarcere la credinta adevarata, rezultatul a fost impotrivire si dusmanie. Simtamintele lui Pavel sunt insumate in intrebarea “M-am facut oare vrajmasul vostru, pentru ca v-am spus adevarul?”

 

Aceeasi oameni care altadata l-au iubit si l-au admirat, acum il considerau dusman pentru ca le-a spus adevarul in ceea ce priveste conditia lor spirituala: “m-ati primit ca pe un inger al lui Dumnezeu, ca pe insusi Hristos Isus. Unde este dar fericirea voastra? Caci va marturisesc ca daca ar fi fost cu putinta, v-ati fi scos pina si ochii si mi i-ati fi dat. M-am facut oare vrajmasul vostru, pentru ca v-am spus adevarul?” (4:14b-16)

 

Experienta aceasta trista a lui Pavel marturiseste inca o data despre caracterul schimbator al oamenilor si despre imaturitatea spirituala a multora din adunarile crestine. Realitatea este asemanatoare si in zilele noastre si adevarul acesta este dovedit de faptul ca oamenii apreciaza un predicator atata timp cit le spune ce le place sa auda si cat timp nu-i confrunta ca sa le descopere greselile. Dar atunci cand predicatorul “indrazneste” sa-si implineasca slujba de priveghetor peste sufletele fratilor, slujba primita de altfel de la Dumnezeu, atunci incep prigonirile si defaimarile si batjocurile si se incearca tulburarea adunarii sfintilor.

 

In asemenea situatii, trebuie sa invatam de la apostolul Pavel care a spus adevarul in dragoste (“slujiti-va unii altora in dragoste” 5:13c) si care intotdeauna a cautat recuperarea fratilor: “copilasii mei, pentru care iarasi simt durerile nasterii, pina ce va lua Hristos chip in voi” (4:19). In plus, Pavel a lasat razbunarea in dreptul lui Dumnezeu: “cel ce va tulbura, va purta osanda, oricine ar fi el” (5:10). Fie ca rugaciunea noastra sa fie: “Doamne, ajuta-ne sa ramanem credinciosi adevarului Scripturii si in partasie sfanta cu toti slujitorii vrednici ai Evangheliei Tale. Amin!”

 

 

 

Treapta 35 (Efeseni 2-6):

 

In cea de-a doua sectiune a Epistolei catre Efeseni, apostolul Pavel indeamna Biserica sa se poarte intr-un chip vrednic de chemarea inalta pe care a primit-o de la Dumnezeu si instructiunile acestea sunt valabile si pentru noi astazi. Dincolo de baza teologica, aplicarea “teoriei” crestine este la fel de importanta pentru toti cei inrolati in calatorie inspre cer. Iata in rezumat ce inseamna sa ne purtam intr-un chip vrednic de Domnul (Efeseni 4:1):

 

– relatii fratesti caracterizate de dragoste, Efeseni 4:2-16 (cu toata smerenia si blandetea, cu indelunga rabdare si ingaduinta, slujire in unitate si pace pentru desavarsirea sfintilor si pentru zidirea Bisericii)

 

– disciplina spirituala riguroasa, Efeseni 4:17-5:7 (lasati-va de minciuna; maniati-va si nu pacatuiti; cine fura sa nu mai fure; nici un cuvant stricat sa nu va iasa din gura; orice fel de rautate si imoralitatea sa piara din mijlocul vostru)

 

– prioritati familiale sfinte, Efeseni 5:21- 6:3 (sotiile sa fie supuse sotilor ca Domnului Isus; sotii sa-si iubeasca sacrificator sotiile, asa cum a iubit Domnul Isus Biserica; copiii sa asculte de parinti si sa-i respecte; iar parintii sa nu provoace copiii la rebeliune)

 

– respectarea indatoririlor profesionale, Efeseni 6:5-9 (angajatii sa lucreze cu cinste si responsabilitate, iar angajatorii sa fie integri in respectarea promisiunilor contractuale)

 

– realism in abordarea vietii duhovnicesti, Efeseni 6:10-20 (pentru ca suntem intr-un razboi spiritual avem nevoie de puterea lui Dumnezeu si de armatura lui Dumnezeu).

 

Dupa parcurgerea fugitiva a instructiunilor clarificatoare pentru trairea crestina victorioasa, constatam ca avem nevoie ca Dumnezeu sa ne dea atat dorinta cat si infaptuirea pentru a ne purta in toate lucrurile intr-un chip vrednic de Domnul. Fie ca toti sa avem parte de harul acesta. Amin!

 

 

 

Treapta 36 (Filipeni 1-Coloseni 1):

 

Unul dintre cele mai provocatoare versete din intreaga Scriptura se gaseste in Filipeni 4:9 si poate fi numit testul crestinului matur: “Ce ati invatat, ce ati primit si auzit de la mine, si ce ati vazut in mine, faceti.” Aceste cuvinte ale apostolului Pavel ilustreaza certitudinea trairii dupa voia lui Dumnezeu si lanseaza invitatia urmarii modelului vietii curate in invatatura si in faptele zilnice.

 

Pavel stia ca fratii din Biserica au nevoie de modele palpabile de credinciosie si sfintenie, si pe de alta parte, era sigur ca viata lui ofera o imagine fidela a ceea ce inseamana a fi crestin integru. Prin urmare, le spune filipenilor: “urmati-ma pe mine, fratilor, si uitati-va bine la cei ce se poarta dupa pilda pe care o aveti in noi.” (Filipeni 3:17) In acelasi spirit, le-a scris si corintenilor cu mai bine de un deceniu in urma: “calcati pe urmele mele intrucat si eu calc pe urmele lui Hristos.” (1Cor 11:1) Asemenea afirmatii solicita curaj si o puternica incredintare de la Duhul Sfant. Asemenea afirmatii identifica crestinii maturi spirituali si caracterizeaza liderii miscarilor de trezire spirituala. Asemenea afirmatii trebuie sa ne provoace la o examinare atenta si amanuntita a vietii si trebuie sa rascoleasca constiintele adormite ale crestinilor caldicei.

 

Apostolul Pavel a avut libertatea sa indemne bisericile sa urmeze exemplul vietii lui. Dar tu, iubitul meu cititor? Ai curajul sfant sa-i chemi pe cei din Biserica sa calce pe urmele pasilor tai? Poti spune si tu cuvintele apostolului Pavel: “Ce ati invatat, ce ati primit si auzit de la mine, si ce ati vazut in mine, faceti”? Nu vorbim aici de grandomanie si nici de mandrie spirituala, ci de certitudinea trairii dupa voia lui Dumnezeu. Intrebarea inspirata din pilda apostolului Pavel ramane: poti tu marturisi inaintea Domnului Isus si inaintea Bisericii ca vorbele si faptele tale sunt demne de a fi replicate in viata altor credinciosi? Ai tu siguranta data de Duhul Sfant ca traiesti pentru slava lui Dumnezeu? Fie ca modelul apostolului Pavel sa ne inspire la sfintenie in toate aspectele vietii noastre. Amin!

 

 

 

Treapta 37 (Coloseni 2- 1Tesaloniceni 2):

 

“Cuvantul lui Hristos sa locuiasca din belsug in voi in toata intelepciunea.”(Col 3:16) Acest gand al apostolului Pavel ne aminteste despre prioritatea pe care fiecare din noi ar trebui sa o dam Sfintei Scripturi in trairea noastra zilnica. Fiecare crestin ar trebui sa urmareasca umplerea cu Cuvantul lui Dumnezeu pentru a-si asigura o viata spirituala victorioasa, asa cum spune psalmistul: “Strang Cuvantul Tau in inima mea, ca sa nu pacatuiesc impotriva Ta!” (Ps 119:11)

 

Ne-am obisnuit sa ne planificam toate detaliile vietii: sa inghesuim in orarul nostru aglomerat franturi de timp pentru sport si divertisment, pentru prieteni si cumparaturi, pentru doua locuri de munca.. de fapt pentru tot ce ne intereseaza; dar nu am reusit sa ne disciplinam in domeniul spiritual. Si asta demonstreaza apatie si dezinteres pentru lucrurile lui Dumnezeu, adica pentru adevaratele valori.

 

Foarte putini oameni isi ordoneaza prioritatile in functie de recomandarile Cuvantului lui Dumnezeu si asta deoarece nu cunosc Cuvantul lui Dumnezeu. Intr-o societate mereu grabita, ca sa supravietuiesti trebuie sa acorzi prioritate lucrurilor urgente si asta adesea cu pretul sacrificarii lucrurilor importante.

 

Astazi, Dumnezeu doreste sa ne trezeasca din somnul spiritual in care am cazut indusi de duhul materialist al lumii acesteia, si ne provoaca sa acordam mai multa atentie Sfintei Scripturi, in asa fel incat “Cuvantul lui Hristos sa locuiasca din belsug in noi.” (Col 3:16) Doar daca ne vom lasa umpluti de Cuvantul sfant vom reusi sa implinim poruncile despre care vorbeste Pavel in scrisoarea catre coloseni si pe care le sintetizeaza in indemnul urmator: “umblati dupa lucrurile de sus.. si ganditi-va la lucrurile de sus, nu la cele de pe pamant.” (Col 3:1,2)

 

Lumea cu valorile ei materialist-umaniste ne bombardeaza in fiecare moment cu informatii si invitatii ce ne provoaca sa traim ca si cum nu ar exista Dumnezeu si nici viata dupa moarte. De partea cealalta, Duhul Sfant ne reaminteste astazi sa ne deschidem inima pentru a primi si implini invatatura Scripturii, pentru ca va veni o Zi a Judecatii cand fiecare din noi vom da socoteala pentru tot ce am facut in timpul existentei pe pamant (2Cor 5:10). Asadar, de care voce vom asculta? Cine ne va ordona prioritatile de acum inainte? Sistemul lumii sau Dumnezeu prin Cuvantul Scripturii? Fie ca de astazi sa cautam sa strangem Cuvantul lui Dumnezeu in inimile noastre, prin citire si meditatie zilnica, pentru ca trairea noastra sa dovedeasca apartenenta la Hristos si calauzirea Duhului Sfant in toate lucrurile. Amin!

 

 

 

Treapta 38 (1 Tesaloniceni 3 – 2 Tesaloniceni 2):

 

Este un adevar acceptat de catre toti oamenii care se numesc crestini faptul ca viata de credinta trebuie sa fie un proces de maturizare spirituala, cu scopul de a fi tot mai mult asemenea Domnului Isus (Romani 8:29). Problema este insa ca foarte putini crestini dovedesc maturitate spirituala si trairea lor zilnica marturiseste adesea superficialitate si dezinteres in ceea ce priveste lucrurile duhovnicesti.

 

Scriind Bisericii din Tesalonic, apostolul Pavel lauda fratii pentru credinta lor rasunatoare care a ajuns o marturie binecuvantata pentru alti crestini (1:6-8). Pentru a persevera in pilda aceasta frumoasa, Pavel incurajeaza Biserica sa exemplifice credinta din inima prin trairea in dragoste: “Domnul sa va faca sa cresteti tot mai mult in dragoste unii fata de altii si fata de toti, cum facem si noi insine pentru voi, ca sa vi se intareasca inimile si sa fie fara prihana in sfintenie, inaintea lui Dumnezeu, Tatal nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos impreuna cu toti sfintii Sai” (3:13). Maturizarea spirituala trebuie concretizata prin trairea in dragoste frateasca, pentru ca altfel nu-i suntem placuti lui Dumnezeu.

 

Principiul acesta este atit de important pentru Biserica, incat Pavel trebuie sa sublinieze ca Insusi Dumnezeu ne invata necesitatea relatiilor caracterizate de iubire: “Cit despre dragostea frateasca, n-aveti nevoie sa va scriem; caci voi singuri ati fost invatati de Dumnezeu sa va iubiti unii pe altii, si iubiti in adevar pe toti fratii care sunt in toata Macedonia. Dar va indemnam fratilor, sa sporiti tot mai mult in ea. Sa cautati sa traiti linistiti, sa va vedeti de treburi” (4:9-11). Maturizarea spirituala este insotita de o dovada evidenta de iubire mereu crescanda pentru toti fratii (vs 10). Aceasta este voia lui Dumnezeu pentru toti crestinii!

 

Frumusetea Scripturii este ca ne ofera posibilitatea sa cunoastem felul in care tesalonicenii au raspuns la indemnul lui Pavel. La mai putin de un an de la scrierea primei epistole, apostolul Pavel trimite tesalonicenilor o a doua scrisoare pe care o incepe cu cuvintele: “Trebuie sa multumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fratilor, cum se si cuvine, pentru ca credinta voastra merge mereu crescand si dragostea fiecaruia din voi toti fata de ceilalti se mareste tot mai mult. De aceea ne laudam cu voi in Bisericile lui Dumnezeu…” (2Tes 1:3,4a). Este demn de remarcat rapiditatea cu care Biserica a raspuns la indemnul lui Pavel si marturia frumoasa pe care toti fratii au dezvoltat-o in comunitatea unde Dumnezeu i-a asezat.

 

Meditand la porunca lui Dumnezeu de a trai in dragoste si in pace cu toti fratii de credinta, si privind in acelasi timp la exemplul tesalonicenilor, trebuie sa ne intrebam si noi, fiecare: se vede progres spiritual in viata mea? Ce fac in fiecare zi pentru ca sa cresc in credinta? Dar ca sa sporesc in dragoste frateasca? Sunt si eu la fel de harnic si ascultator in domeniile acestea, ca si fratii din Tesalonic? Ce marturisesc faptele mele zilnice? Progres sau regres? Fie ca Dumnezeu sa ne binecuvinteze pe toti cu harul de a creste in credinta mantuitoare si in dragostea frateasca. Amin!

 

 

 

Treapta 39 (2 Tesaloniceni 3 – 1 Timotei 4):

 

Adesea, cand citim Cuvantul lui Dumnezeu si ne informam cu privire la standardul de viata pe care-l pretinde Dumnezeu (“Fiti sfinti, caci Eu sunt sfant”, 1 Petru 1:15,16), suntem descurajati pentru ca nici unul din noi, prin puteri proprii, nu reusim sa fim neprihaniti, oricat de mult ne straduim. La sfarsitul zilei, cand ne evaluam trairea, trebuie sa recunostem cu totii ca am incalcat cel putin una din poruncile lui Dumnezeu, si ca urmare meritam focul iadului. Si in contextul acesta, nu ne mai ramine decat sa strigam si noi impreuna cu Isaia: “vai de mine, sunt pierdut” (Isaia 6:5).

 

Daca continuam insa sa citim din Cuvantul lui Dumnezeu, mai descoperim o declaratie care ne fascineaza si ne incurajeaza pentru ca dezvaluie planul lui Dumnezeu cu omul: “Dumnezeu… voieste ca toti oamenii sa fie mantuiti…” (1 Tim 2:3,4). Pe de o parte, cerintele divine sunt imposibil de implinit si nimeni nu-si poate castiga mantuirea sufletului; dar pe de alta parte, Dumnezeu a facut tot ce a fost nevoie pentru ca vointa Lui (ca toti oamenii sa fie mantuiti) sa poate fi implinita: “este un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos, care S-a dat pe Sine Insusi, ca pret de rascumparare pentru toti” (1 Tim 2:5,6). Asadar, exista o solutie validata pentru mantuirea celor imposibil de mantuit prin forte proprii: Isus Hristos.

 

Dumnezeu a facut totul pentru ca toti oamenii sa poata fi mantuiti: a intocmit un plan, a executat planul, a facut cunoscuta solutia… si acum asteapta raspunsul nostru. Nu exista nici o scuza pentru nimeni: toti oamenii pot ajunge la mantuirea lui Dumnezeu, prin Domnul Isus Hristos. Pretul a fost platit cu sangele Fiului lui Dumnezeu si asta implica o mare responsabilitate pentru fiecare om: cei care beneficiaza de mantuirea Domnului Isus, trebuie sa-I multumeasca permanent pentru darul acesta nemeritat; iar cei care inca nu au apelat la Dumnezeu pentru a solicita sa fie mantuiti, se fac vinovati de ignorarea dragostei lui Dumnezeu si pastreaza asupra lor blestemul pacatului.

 

“Dumnezeu… voieste ca toti oamenii sa fie mantuiti” si inca ofera sansa mantuirii! Slavit sa fie El pentru dragostea Lui nespus de mare si pentru indelunga Lui rabdare! Amin!

 

 

 

Treapta 40 (1 Timotei 5 – 2 Timotei 3):

 

In cele doua scrisori adresate tanarului pastor Timotei, apostolul Pavel impartaseste sfaturi pretioase care sa-l calauzeasca pe Timotei in slujirea pastorala; si impreuna cu sfatuirea, Pavel adauga cateva avertizari introduse prin cuvintele “fereste-te de…”. Alternanta sfaturilor indicative cu avertizarile imperative, a fost necesara datorita caracterului mixt al oamenilor care trebuiesc slujiti in biserica si prin biserica… si deoarece realitatea prezenta reflecta conditia Bisericii de pe vremea lui Timotei, este necesar sa recapitulam avertizarile sfantului apostol Pavel. Asadar…

 

“Fereste-te de basmele lumesti si babesti. Cauta sa fii evlavios.” (1 Tim 4:7)

 

“Daca invata cineva pe oameni invatatura deosebita, si nu se tine de cuvintele sanatoase ale Domnului nostru Isus Hristos si de invatatura care duce la evlavie, este plin de mandrie, si nu stie nimic: ba inca are boala cercetarilor fara rost si a certurilor de cuvinte, din care se naste pizma, certurile, clevetirile, banuielile rele, zadarnicile ciocniri de vorbe ale oamenilor stricati la minte, lipsiti de adevar si care cred ca evlavia este un izvor de castig. Fereste-te de astfel de oameni.” (1 Tim 6:3-5)

 

“Fereste-te de vorbariile goale si lumesti; caci cei ce le tin, vor inainta tot mai mult in necinstirea lui Dumnezeu.” (2 Tim 2:16)

 

“Fereste-te de intrebarile nebune si nefolositoare, caci stii ca dau nastere la certuri. Si robul Domnului nu trebuie sa se certe; ci sa fie bland cu toti, in stare sa invete pe toti, plin de ingaduinta rabdatoare, sa indrepte cu blandeta pe potrivnici, in nadejdea ca Dumnezeu le va da pocainta, ca sa ajunga la cunostinta adevarului; si, venindu-si in fire, sa se desprinda din cursa diavolului, de care au fost prinsi ca sa-i faca voia.” (2 Tim 2:23-26)

 

O analiza atenta a versetelor citate, identifica un aspect deosebit de curios: toate avertizarile apostolului Pavel sunt menite sa-l fereasca pe tanarul pastor Timotei de oameni care vorbesc prea mult, prea multe lucruri neziditoare, si fara nici un folos pentru nimeni. Ce trebuia sa faca Timotei si ce trebuie sa facem noi astazi? Raspunsul lui Pavel este clar: “Fereste-te de astfel de oameni!” Nu sa dialogheze cu ei, nici sa se certe cu ei, si nici sa incerce sa le schimbe parerile… ci sa se fereasca de astfel de oameni! Doamne, ajute-ne sa ne purtam cu intelepciune duhovniceasca! Amin!

 

 

 

Treapta 41 (2 Timotei 4 – Filimon 1):

 

Doctrina mantuirii prin harul lui Dumnezeu si prin credinta in Domnul Isus Hristos este clara in Noul Testament si a fost imbratisata cu bucurie de sute de milioane de crestini de-a lungul ultimelor 20 de veacuri. Pentru multi insa, problema a aparut dupa ce au marturisit credinta in Isus Hristos ca Domn si Mantuitor. Dilema multora si astazi este sa descopere ce trebuie sa faca dupa ce se predau lui Dumnezeu: mai cere ceva Dumnezeu, sau doar sa asteptam ziua plecarii in vesnicie?

 

Si prin apostolul Pavel, Dumnezeu raspunde la aceasta intrebare in Epistola catre Tit, la capitolul 2:11-13: “Caci harul lui Dumnezeu, care aduce mantuire pentru toti oamenii, a fost aratat, si ne invata s-o rupem cu paganatatea si cu poftele lumesti, si sa traim in veacul de acum cu cumpatare, dreptate si evlavie, asteptand fericita noastra nadejde si aratarea slavei marelui nostru Dumnezeu si Mantuitor Isus Hristos.”

 

Asadar doua lucruri sunt de importanta capitala in economia lui Dumnezeu: pe de o parte, renuntarea la felul vechi de viata, iar pe de alta parte, adoptarea unei mentalitati si a unor obiceiuri duhovnicesti. In primul rand, este necesara o renuntare deliberata la sistemul pacatos de traire si o despartire conclusiva de placerile firii pamantesti (s-o rupem cu paganatatea si cu poftele lumesti). Iar apoi, ca si complementare, urmeaza implementarea unui nou stil de viata, sub comanda Duhului Sfant al lui Dumnezeu.

 

Toata aceasta procedura spirituala reprezinta eliberarea crestinului de sub puterea pacatului, in conformitate cu invatatura Scripturii: “Tot asa si voi insiva, socotiti-va morti fata de pacat, si vii pentru Dumnezeu, in Isus Hristos, Domnul nostru. Deci, pacatul sa nu mai domneasca in trupul vostru muritor, si sa nu mai ascultati de poftele lui. Sa nu mai dati in stapanirea pacatului madularile voastre, ca niste unelte ale nelegiuirii; ci dati-va pe voi insiva lui Dumnezeu, ca vii, din morti cum erati; si dati lui Dumnezeu madularile voastre, ca pe niste unelte ale neprihanirii. “ (Rom 6:11-14)

 

Sa ne cercetam fiecare in lumina acestor invataturi sfinte si sa evaluam progresul pe care l-am facut in procesul de sfintire. Am fost mantuiti si scapati de vina pentru pacat. Slava Domnului! Dar, mai mult, avem o datorie de implinit inaintea lui Dumnezeu: “s-o rupem cu paganatatea si cu poftele lumesti, si sa traim in veacul de acum cu cumpatare, dreptate si evlavie.” Domnul sa ne ajute la aceasta. Amin!

 

 

 

Treapta 42 (Evrei 1 – 5):

 

“Luati seama dar, fratilor, ca niciunul dintre voi sa nu aiba o inima rea si necredincioasa, care sa va desparta de Dumnezeul cel viu.”( Evrei 3:12) Indemnul acesta de avertizare este pentru membrii Bisericii si pentru toti aceia care se considera parte din poporul rascumparat al lui Dumnezeu. Chiar daca uneori pare greu de acceptat faptul ca oamenii care odata s-au apropiat de Dumnezeu mai pot cadea din harul partasiei sfinte, versetul acesta ne atentioneaza pe fiecare sa fim cu luare aminte la felul in care ne traim viata de credinta.

 

Versetul citat aminteste cu mare claritate cauza ce poate genera indepartarea de Dumnezeu, si anume, o inima rea si necredincioasa. Cauza este regresia din starea harica de partasie intima cu Dumnezeu (care presupune o inima buna si credincioasa, curatita prin sangele Domnului Isus) inspre trairea dupa indemnurile firii pamantesti. Iar contextul imediat explica lucrul acesta, atunci cand aminteste experienta poporului Israel razvratit in pustie: au fost martori ai minunilor lui Dumnezeu si au beneficiat din abundenta de indurarea lui Dumnezeu. Dar cu toate acestea, si-au impietrit inimile (de doua ori subliniaza Scriptura lucrul acesta, vs.8,15) si n-au lasat Cuvantul lui Dumnezeu sa le transforme viata. Acesta este riscul la care se expun cei care “se obisnuiesc” sa traiasca in prezenta lui Dumnezeu si care nu mai vegheaza la sfintirea inimii si a faptelor zilnice. Este ceea ce spunea proorocul Amos: “vai de cei ce traiesc fara grija in Sion” (Amos 6:1).

 

Motivul foarte serios pentru care Dumnezeu ne invita astazi sa veghem asupra sufletelor noastre este posibilitatea foarte reala a impietririi inimii prin inselaciunea pacatului (vs13). Lipsa partasiei regulate cu Dumnezeu, prin intermediul Scripturii, a rugaciunii, si a legaturii cu Biserica, poate conduce orice crestin la starea spirituala de “caldicel” si apoi, urmarea naturala este despartirea de Dumnezeu (Apoc 3:16). In schimb, copiii lui Dumenzeu sunt chemati la statornicie: “casa Lui (Dumnezeu, n.a.) suntem noi, daca pastram pina la sfirsit increderea nezguduita si nadejdea cu care ne laudam. Caci ne-am facut partasi ai lui Hristos, daca pastram pina la sfirsit increderea nezguduita de la inceput.” (Evrei 3:6,14)

 

Remediul pentru aceasta problema este concentrarea atentiei asupra Domnului Isus Hristos si pastrarea unei pasiuni sfinte pentru o viata dupa modelul cristic: “frati sfinti, care aveti parte de chemarea cereasca, atintiti-va privirile la Apostolul si Marele Preot al marturisirii noastre, adica la Isus” (Evrei 3:1). Pentru a ramine in starea de har si bucurie a partasiei cu Dumnezeu, trebuie sa facem doua lucruri. In primul rand, sa ne pastram inimile curate. Si doar Fiul lui Dumnezeu poate sa ne spele de vina pacatelor pentru ca El a murit pentru noi si acum, inviat si inaltat, mijloceste la dreapta lui Dumnezeu. Iar in al doilea rand, sa urmam exemplul vietii lui Isus.

 

Sa veghem dar asupra vietii noastre si sa ne asiguram in orice clipa ca avem o inima buna si credincioasa Domnului Isus Hristos. Fie ca Dumnezeu sa ne dea tuturora harul partasiei vesnice in Imparatia lui slavita. Amin!

 

 

 

Treapta 43 (Evrei 6-10):

 

Sectiunea aceasta din cartea Evrei dezvolta tema preotiei Domnului Isus Hristos, un subiect de importanta majora in economia planului de mantuire al lui Dumnezeu. Este esential sa intelegem lucrarea Domnului Isus Hristos ca Mare Preot, deoarece omul pacatos are nevoie de un intermediar intre el si Dumnezeu, iar Domnul Isus este tocmai puntea de legatura intre umanitatea depravata si Dumnezeu Preasfantul. Ba mai mult, daca ne aducem aminte ca slujba principala a preotului este sa prezinte jertfa la altar pentru a implini decretul divin care declara ca “fara varsare de sange, nu este iertare” (Evrei 9:22), intelegem mai bine valoarea Jertfei de Sine a Domnului Isus, care in calitate de Mare Preot Neprihanit S-a adus pe Sine Insusi ca jertfa de ispasire pentru pacatele omenirii.

 

Unicitatea Domnului Isus consta in aceea ca El este atit Mare Preot pus de Dumnezeu ca sa intre in Locul Preasfant pentru a aduce jertfa, cat si Jertfa in Sine. “Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare si mai desavarsit, care nu este facut din maini, adica nu este din zidirea aceasta; si a intrat odata pentru totdeauna in Locul prea sfant, nu cu sange de tapi si de vitei, ci cu insusi sangele Sau, dupa ce a capatat o rascumparare vesnica.” (9:11,12)

 

Apoi, superioritatea Domnului Isus fata de ceilalti mari preoti este garantata de neprihanirea Lui si de faptul ca El este vesnic viu, in cer, la dreapta scaunului de domnie al Maririi. “De aceea si poate sa mantuiasca in chip desavarsit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru ca traieste pururea ca sa mijloceasca pentru ei. Si tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfant, nevinovat, fara pata, despartit de pacatosi, si inaltat mai presus de ceruri, care n-are nevoie, ca ceilalti mari preoti, sa aduca jertfe in fiecare zi, intai pentru pacatele sale si apoi pentru pacatele norodului, caci lucrul acesta l-a facut odata pentru totdeauna, cand S-a adus jertfa pe Sine insusi.” (7:25-27)

 

Si nu in ultimul rand, eficacitatea Domnului Isus ca Mare Preot este declarata de Duhul Sfant cand zice: “caci printr-o singura jertfa, El (Isus, n.a.) a facut desavarsiti pentru totdeauna pe cei ce sunt sfintiti” (10:14).

 

Cunoscand toate aceste adevaruri minunate despre Domnul Isus, vom fi binecuvantati toti aceia care vom urma cu credinciosie indemnul autorului epistolei catre Evrei: “fiindca avem un Mare Preot insemnat, care a strabatut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu – sa raminem tari in marturisirea noastra. Caci n-avem un Mare Preot care sa n-aiba mila de slabiciunile noastre, ci unul care in toate lucrurile a fost ispitit ca si noi, dar fara pacat. Sa ne apropiem dar cu deplina incredere de scaunul harului, ca sa capatam indurare si sa gasim har, pentru ca sa fim ajutati la vreme de nevoie. (Evrei 4:14-16) Amin!

 

 

 

Treapta 44 (Evrei 11 – Iacov2):

 

“Casatoria sa fie tinuta in toata cinstea, si patul sa fie nespurcat, caci Dumnezeu va judeca pe curvari si pe preacurvari.” (Evrei 13:4) Acest indemn priveste viata privata a crestinului si afirma sanctitatea familiei in ochii lui Dumnezeu si in invatatura Bisericii Domnului Isus Hristos.

 

Legamantul casatoriei trebuie respectat din mai multe motive, si fiecare dintre ele are o insemnatate deosebit de profunda, din punct de vedere divin:

 

Dumnezeu Tatal a instituit Familia (Geneza 2:18-24), si prin urmare crestinii care-L iubesc pe Dumnezeu, vor respecta legamantul casatoriei;

 

Dumnezeu Fiul a cinstit Familia si a participat la nunta (Ioan 2:1-11), bucurandu-se cu cei care intrau in legamantul casatoriei si sprijinindu-i printr-o minune divina;

 

Dumnezeu Duhul Sfant a promovat Familia, folosind-o ca ilustratie metaforica pentru relatia spirituala dintre Domnul Isus Hristos si Biserica rascumparata (Efeseni 5:21-32).

 

Mai mult decat atit, casatoria este justificata biblic prin cel putin 3 motive:

 

-pentru perpetuarea rasei umane (Gen 1:28)

 

-pentru companie in viata (Gen 2:18)

 

-pentru prevenirea pacatelor sexuale (1 Cor 7:2)

 

Considerand cu deplina seriozitate toate aceste motive, fiecare crestin care este casatorit are indatorirea sfanta sa respecte cu strictete maxima, fara nici o abatere, legamantul casatoriei: “casatoria sa fie tinuta in toata cinstea si patul sa fie nespurcat”. Aceasta include evitarea totala a imaginilor senzuale, a fanteziilor romantice, a dialogurilor cu substrat intim, si a oricaror altor mijloace si circumstante, de orice natura, care poarta in sine ispite ucigatoare. Si toate acestea pe fondul intrebarilor retorice din cartea Proverbelor: “Poate cineva sa ia foc in san, fara sa i se aprinda hainele? Sau poate merge cineva pe carbuni aprinsi, fara sa-i arda picioarele?” (Prov 6:27,28)

 

Trebuie sa ne aducem aminte de avertizarea Domnului Isus, care a declarat: “Ati auzit ca s-a zis celor din vechime: Dar Eu va spun ca ori si cine se uita la o femeie, ca sa o pofteasca a si preacurvit cu ea in inima lui.” (Matei 5:27,28) Asadar, de la Domnul Isus incoace, pentru toti familistii , orice privire si orice gand si orice fantezie cu privire la o alta persoana decat la persoana cu care suntem casatoriti este inregistrata de Dumnezeu ca preacurvie.

 

Si versetul din Evrei 13:4 ne informeaza ca ”Dumnezeu va judeca pe curvari si pe preacurvari”. Si pentru a clarifica si problema judecatii celor necredinciosi legamantului casatoriei, Scriptura ne ofera cateva modalitati prin care Dumnezeu va pedepsi pe toti cei care se abat de la avertizarea Domnului Isus din Matei 5:27,28. Asadar, cum va judeca Dumnezeu pe curvari si pe preacurvari? Exista cel putin 3 modalitati:

 

-prin boala in trupurile lor (Rom 1:24-27)

 

-prin ingaduirea consecintelor in viata de pe pamant (David si Batseba, 2 Samuel 12)

 

-condamnandu-i la la o eternitate in iad in Ziua Judecatii de Apoi (Apoc 21:8; 22:15)

 

-In concluzie, rugaciunea zilnica a fiecarui familist trebuie sa fie: “Doamne, ajuta-ma sa nu cad in pacat, pastreaza-ma in harul Tau, credincios legamantului casatoriei, toata viata mea.” Amin!

 

 

 

Treapta 45 (Iacov 3 – 1Petru 2):

 

Dintotdeauna a existat in inima oamenilor dorinta de a fi intelepti pentru a se putea descurca mai usor si mai bine in viata. Chiar mai important decat aceasta, de la inceputurile istoriei, oamenii au cautat intelepciune pentru a explica marile enigme ale vietii, si in mod special, preocuparea tuturor generatiilor a fost sa inteleaga scopul vietii pe pamant si apoi sa descopere daca exista viata dupa moarte. In cautarea aceasta frenetica, s-au conturat de-a lungul mileniilor doua concepte care reprezinta doua tipare de gandire diametral opuse: intelepciunea de sus si intelepciunea de jos.

 

Sfanta Scriptura vorbeste amplu despre subiectul acesta, si in randurile care urmeaza vom aborda comparativ cele doua feluri de intelepciune, folosind textul din Epistola lui Iacov 3:13-18.

 

Intrebarea importanta care declanseaza abordarea practica a subiectului este aceea din vs.13: “Cine dintre voi este intelept si priceput? Sa-si arate prin purtarea lui buna, faptele facute cu blandetea intelepciunii!” Oamenii se pot lauda cu intelepciunea lor si unii se pot considera mai intelepti decat altii, dar apostolul Iacov, inspirat de Duhul lui Dumnezeu, clarifica problema aceasta prin oferirea unui mijloc de evaluare a intelepciunii, si anume faptele vietii din trairea zilnica. O parafrazare a vs.13 din Iacov cap 3 este urmatoarea: Omul intelept isi va dovedi intelepciunea prin felul in care traieste.

 

Si pentru ca toti ne dorim sa fim intelepti si in plus, vrem ca altii sa recunoasca lucrul acesta, este important sa descoperim cele 3 adevaruri majore din Iacov 3:13-18. In primul rand, originea intelepciunii; apoi, caracterul intelepciunii; si in incheiere, roadele intelepciunii.

 

Considerand cele doua feluri de intelepciune mentionate in Sfanta Scriptura, din punct de vedere al originii, declaratia lui Dumnezeu este urmatoarea: exista o intelepciune de jos (3:15) si o intelepciune de sus (3:17). Aceste doua tipuri contrastante de intelepciune ne caracterizeaza intr-un fel sau altul pe fiecare dintre noi. Categoria oamenilor nemantuiti, care nu-L cunosc pe Dumnezeul Bibliei ca Domn si Mantuitor al vietii lor, apreciaza stiinta ca intelepciune, si echivaleaza intelepciunea cu inteligenta. Pe de alta parte, oamenii mantuiti, care traiesc sub autoritatea lui Dumnezeu si in baza invataturii Scripturii, considera intelepciunea ca fiind capacitatea de a folosi inteligenta intr-un mod pozitiv. Inteligenta inseamna sa stii; intelepciune inseamna sa stii ce sa faci cu ceea ce stii!

 

In al doilea rand, din punct de vedere al caracterului, Scriptura clarifica faptul ca intelepciunea de jos este pamanteasca, fireasca si draceasca (vs15), pe cand intelepciunea de sus este curata, pasnica, blanda, usor de induplecat, plina de indurare si de roduri bune, fara partinire si nefatarnica (vs17). Aceasta inseamna ca intelepciunea de jos este orientata inspre satisfacerea trupului, inspre viata de aici de pe pamant, fara nici o consideratie pentru lucrurile lui Dumnezeu. In contrast, intelepciunea de sus are in vedere sfintirea inimii si cizelarea caracterului in vederea relatiilor binecuvantate cu semenii si cu Dumnezeu. Lumea cauta satisfactie aici si acum; crestinii se pregatesc pentru vesnicia in rai impreuna cu Dumnezeu.

 

Si in al treilea rand, in ceea ce priveste roadele intelepciunii, intelepciunea umana are ca rezultat invidia, cearta, egoismul, minciuna, si toate celelate lucruri vatamatoare sufletului (vs14,16) pe cand intelepciunea duhovniceasca rodeste pace si neprihanire (vs18). Fiecare din noi ne alegem un scop suprem care sa ne motiveze si sa ne energizeze in viata aici pe pamant, si in functie de scop, optam pentru metode si mijloace de atingere a scopului. Cine se limiteaza la viata de aici de pe pamant, va recurge la mijloace neortodoxe pentru ajungerea la obiective care in lumina vesniciei sunt lipsite de orice fel de semnificatie, si care in plus vor atrage tulburare, neimplinire, si frustrare (vs16). Pe de alta parte, crestinii au parte de liniste sufleteasca si pace in relatiile cu oamenii si cu Dumnezeu, pentru simplul motiv ca ei cauta neprihanirea (vs18). Ce cauti aceea gasesti!

 

Provocarea finala pentru fiecare din noi este sa raspundem sincer la urmatoarea intrebare: Ce fel de intelepciune imi conduce viata? Fie ca astazi, Dumnezeu sa ne binecuvinteze cu indrazneala sa-I cerem intelepciune duhovniceasca, in baza invitatiei scripturale: “Daca vreunuia dintre voi ii lipseste intelepciunea, s-o ceara de la Dumnezeu, care da tuturor cu mina larga si fara mustrare, si ea ii va fi data.” (Iacov 1:5) Amin!

 

 

 

Treapta 46 (1Petru 3 – 2Petru 2):

 

“Harul si pacea sa va fie inmultite prin cunoasterea lui Dumnezeu si a Domnului nostru Isus Hristos” (2Petru 1:2) este dorinta apostolului Petru pentru toti crestinii care pretuiesc viata sfanta si care urmaresc relatii pasnice in partasia Bisericii. Mai mult decat o formula de salut caracteristica primului secol crestin, cuvintele de introducere ale scrisorii apostolului Petru consemneaza modul prin care ne putem asigura belsug de har si pace cereasca: prin cunoasterea lui Dumnezeu si a Domnului Isus Hristos. Aceste doua daruri cardinale ale credintei crestine – harul si pacea – le avem garantate prin pastrarea unei relatii dinamice cu Dumnezeu, concretizata in maturizarea credintei prin cunoasterea personala a Domnului Isus, tot mai intim si tot mai mult.

 

Cunoasterea lui Dumnezeu (atentie! Nu cunoasterea despre Dumnezeu) este echivalata de Domnul Isus cu dobandirea vietii vesnice (“viata vesnica este aceasta: sa te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat si pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu”, Ioan 17:3); iar aici apostolul Petru consemneaza beneficiile cresterii in cunoasterea lui Dumnezeu: har imbelsugat pentru o viata de credinta biruitoare, pace abundenta in inimile noastre indiferent de circumstante (vs2) si in plus, prin cunoasterea Domnului Isus avem acces la toate resursele spirituale necesare trairii in evlavie si sfintenie (vs3). Toate acestea sunt ganduri de incurajare in contextul in care tema epistolei lui Petru este avertizarea impotriva invatatorilor falsi… si in conditia in care singura modalitate de a ne pazi de apostazie este aprofundarea in Cuvantul Sfintelor Scripturi care marturisesc cu claritate despre caracterul si lucrarea lui Dumnezeu.

 

In societatea contemporana caracterizata de inmultirea faradelegii si de relativism religios, este impetuos necesar sa adoptam declaratia apostolului Pavel si sa facem din aceasta scopul suprem al vietii noastre: “Lucrurile care pentru mine erau castiguri, le-am socotit ca o pierdere din pricina lui Hristos. Ba inca si acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, fata de pretul nespus de mare al cunoasterii lui Isus Hristos, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate si le socotesc ca un gunoi, ca sa castig pe Hristos… si sa-l cunosc pe El si puterea invierii Lui” (Filip 3:7,8,10).

 

In concluzie, important este ca toti cei care ne numim crestini sa investim zilnic suficient timp in cunoasterea personala a lui Dumnezeu: prin citirea si studierea Scripturii, in asa fel incat faptele noastre zilnice sa fie o marturie binecuvantata a puterii de transformare a Cuvantului lui Dumnezeu, pentru ca la sfarsitul vietii sa primim calificativul robului bun si credincios care este invitat sa intre in partasia fericita a Imparatiei cerului, in prezenta Domnului Isus si a sfintilor mantuiti prin har. Amin!

 

 

 

Treapta 47 (2Petru 3 – 1Ioan 4):

 

Apostolul Ioan scrie in epistola sa despre pericolul invatatorilor falsi si atrage atentia asupra riscului pe care-l implica ereziile in degradarea vietii spirituale, care la randul ei conduce in mod inevitabil la indepartarea de Dumnezeu si la racirea relatiilor de partasie cu Biserica Domnului Isus. Ca antidot la problema aceasta, apostolul Ioan ofera cel putin doua solutii de importanta majora: aprofundarea in cunoasterea Cuvantului Scripturii si cresterea in dragostea frateasca, in contextul adunarii Bisericii celor nascuti din nou.

 

In meditatia de astazi, vom aminti cateva ganduri lamuritoare oferite de apostolul Ioan, cu privire la iubirea de frati, ca pavaza impotriva invataturilor eretice si a influentelor amagitorilor care se strecoara in Biserica si cauta sa risipeasca poporul lui Dumnezeu.

 

In primul rand, iubirea frateasca este testul apartenentei :”cine iubeste pe fratele sau, ramane in lumina si in el nu este nici o pricina de poticnire. Dar cine uraste pe fratele sau, este in intunerec, umbla in intunerec, si nu stie incotro merge, pentru ca intunerecul i-a orbit ochii.” (1Ioan 2:10,11) In limbajul consacrat al Sfintei Scripturi, lumina si intunerecul sunt metafore folosite adesea pentru a reprezenta Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea, pe de o parte; iar de partea cealalta, domeniul diavolului si robia pacatului. Si in contextul acesta, versetele citate argumenteaza ca dovada de netagaduit a identitatii crestine este trairea in dragoste cu fratii de credinta, fara sa se mentioneze merite personale si alte “mofturi” ale celor care aleg sa iubeasca “selectiv” doar pe aceia pe care-i prefera din motive egoiste.

 

Apoi, in al doilea rand, iubirea frateasca este testul neprihanirii: “oricine nu traieste in neprihanire, nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeste pe fratele sau.” (1Ioan 3:10) Corolarul afirmatiei acesteia arata ca cine este de la Dumnezeu traieste in neprihanire si iubeste pe fratele sau. Este evident ca toti cei nascuti din nou, vor fi imputerniciti de Dumnezeu sa traiasca in neprihanire pentru ca sunt locuiti de Duhul Sfant care produce un caracter asemenea Domnului Isus, si prin urmare, in Trupul lui Hristos, in Biserica, relatiile fratesti vor fi caracterizate de dragoste, intre toti crestinii adevarati. Multi oameni isi trambiteaza neprihanirea, dar putini sunt aceia care pot dovedi ca sunt intr-adevar transformati de Dumnezeu si traiesc viata la nivelul dragostei crestine care este plina de bunatate, nu pizmuieste, nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar, acopere totul, crede totul, nadajduieste totul si sufere totul (1Cor 13:4-7). Si tocmai aceasta ne cere Dumnezeu cand zice prin Ioan: “noi am cunoscut dragostea Lui (a Domnului Isus, n.a.) prin aceea ca El si-a dat viata pentru noi; si noi deci trebuie sa ne dam viata pentru frati.” (1Ioan 3:16)

 

Si in al treilea rand, iubirea frateasca este testul credintei: “daca zice cineva: eu iubesc pe Dumnezeu si uraste pe fratele sau, este un mincinos; caci cine nu iubeste pe fratele sau, pe care-l vede, cum poate sa iubeasca pe Dumnezeu, pe care nu-L vede?” (1Ioan 4:20) A marturisi iubire pentru Dumnezeu, presupune credinta in existenta si suveranitatea lui Dumnezeu, pe de o parte; iar pe de alta parte, aceasta iubire imateriala pentru un Dumnezeu invizibil trebuie concretizata in iubirea materiala a Bisericii vizibile a lui Dumnezeu. Ori, daca cineva nu iubeste faptic fratii de credinta din sfera tangibila, imediata… suntem indreptatiti sa punem sub semnul intrebarii atit credinta cat si iubirea declarata verbal pentru un Dumnezeu nevazut, transcendent. Apostolul Ioan declara ca: “cine iubeste pe Dumnezeu, iubeste si pe fratele sau” (1Ioan 4:21) si prin urmare, omul care crede cu adevarat in Dumnezeu, isi iubeste fratii si arata prin aceata ca-L iubeste pe Dumnezeu si ca se subordoneaza invataturii Sfintei Scripturi. In incheiere, rugaciunea mea este sa ne decidem fiecare sa urmam indemnul apostolului Ioan care zicea: “copilasilor, sa nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta si cu adevarul.” (1Ioan 3:18)

 

Sa nu uitam deci, ca iubirea frateasca este testul apartenentei, al neprihanirii si al credintei. Fie ca toti sa trecem intotdeauna cu success testele acestea. Amin!

 

 

 

Treapta 48 (1Ioan 5 – Apocalipsa1):

 

Apostolul Ioan scrie prin inspiratie divina trei epistole, dintre care doua sunt scurte cat o telegrama, dar bogate cat un tezaur ceresc. Intr-una din cele doua “telegrame”, Ioan isi impartaseste pasiunea sufleteasca ce l-a motivat in ultimii ani ai slujirii, prin cuvintele “eu nu am mai mare bucurie decat sa aud despre copiii mei ca umbla in adevar.” (3Ioan 4) Ca un parinte spiritual responsabil, apostolul Ioan a fost preocupat de integritatea credintei acelora pe care i-a condus la Dumnezeu si a considerat de datoria lui sa se ingrijeasca de maturizarea lor spirituala.

 

Considerand faptul ca era ultimul apostol in viata si ca avea o varsta inaintata, Ioan ar fi putut scrie multe indemnuri Bisericii si a avut ocazia sa sistematizeze in multe feluri invatatura pe care a predicat-o de-a lungul deceniilor, dar sub calauzirea Duhului Sfant, a lasat marturia aceasta: “eu nu am mai mare bucurie decat sa aud despre copiii mei ca umbla in adevar.” Pentru apostolul iubirii, cel mai important lucru era adevarul Evangheliei. Bucuria lui suprema era derivata din constienta faptului ca Biserica este credincioasa adevarului Sfintei Scripturi: in predicare si in trairea zilnica.

 

Dumnezeu ne-a trimis si noua astazi o “telegrama” prin Ioan, si cauta sa ne capteze atentia cu un mesaj ce are caracter de urgenta: adevarul Bibliei care se cere citit, acceptat, studiat, memorat, predicat, si aplicat in toate situatiile si in toate zilele. In contextul societatii contemporane umaniste care promoveaza cu agresivitate relativismul religios, suntem provocati sa ramanem credinciosi fideli standardelor biblice eterne si principiilor dumnezeiesti imuabile care au guvernat viata sfintilor de-a lungul a sute si mii de ani. Dumnezeu ne cheama pe fiecare sa invatam sa ne delectam in Cuvantul Scripturii, asemenea psalmistului care marturisea in Ps 119:77 “Legea Ta este desfatarea mea.”

 

Inspirat de aceste ganduri sfinte, te intreb astazi, iubite cititor: care iti este sursa de invatatura pentru relatiile cu sotul/sotia/copiii/parintii/prietenii/colegii/pastorul? Cine iti modeleaza viziunea cu privire la prezent, viitor si vesnicie? Cum iti stabilesti sistemul de valori dupa care iti conduci viata? In toate acestea, esti credincios adevarului (in filozofia vietii tale) si umbli in adevar (in faptele cotidiene)?

 

Si pentru un raspuns corect, este nevoie sa amintim declaratia Domnului Isus din Evanghelia dupa Ioan 14:6 “Eu sunt calea, adevarul si viata” in lumina careia, a fi credincios adevarului inseamna a accepta invatatura Domnului Isus si a urma exemplul vietii Lui . Asadar, este aceasta tinta suprema a vietii tale? Poti spune si tu, care ai harul sa fii parinte, ca nu ai mai mare bucurie decat sa stii ca toti copiii tai urmeaza pilda vietii Domnului Isus? Daca da, atunci slaveste-L pe Dumnezeu si continua sa te aprofundezi in cunoasterea Scripturii; iar daca nu poti marturisi cu sinceritate inaintea cerului ca dorinta ta suprema este sa urmezi intrutotul invatatura Bibliei impreuna cu toata casa ta, atunci pocaieste-te si cere-i Domnului putere sa te ajute la aceasta. Fie harul sfant peste toti cei care traiesc in integritate, de dragul lui Dumnezeu. Amin!

 

 

 

Treapta 49 (Apocalipsa 2 – 6):

 

In fiecare din cele 7 scrisori din Apocalipsa trimise de Domnul Isus cel inviat si inaltat Bisericilor din Asia Mica, apare ca o subliniere foarte importanta cuvantul “stiu”: stiu faptele tale (2:2), stiu necazul tau (2:9), stiu unde locuiesti (2:13), s.a.m.d. Conform specificului fiecarei Biserici, prezentarea Domnului Isus este clarificatoare, recomandarile sunt in acord cu problemele reclamate, iar promisiunile divine sunt incurajatoare… in fiecare caz in parte; insa ceea ce se evidentiaza cu usurinta de fiecare data este atotcunoasterea divina: “stiu”, spune Domnul, in fiecare introducere.

 

Pe de o parte, pentru toti aceia care isi conduc viata dupa Cuvantul lui Dumnezeu, realitatea aceasta este incurajatoare pentru ca garanteaza asistenta Domnului Isus in toate situatiile si rasplata cereasca pentru toata slujirea sincera si curata. Pe de alta parte, pentru oamenii care au “secrete” in viata lor pentru ca traiesc o viata duplicitara, atotcunoasterea divina este motiv de ingrijorare. Este important sa ne examinam fiecare viata in cele mai mici detalii, pentru a identifica lucrurile de care trebuie sa ne pocaim si la care trebuie sa renuntam pentru a nu atrage mania lui Dumnezeu asupra noastra personal si pentru a nu impiedica revarsarea binecuvantarilor divine asupra Bisericii locale cu care ne adunam pentru partasie.

 

Cunoastem din invatatura Scripturii ca va veni o zi a judecatii, cand toate lucrurile vor fi scoase la lumina, cand toate gandurile inimii vor fi descoperite, cand toate faptele vor fi cantarite de Dumnezeu si cand toate cuvintele pe care le-am spus vreodata vor fi examinate de Domnul Isus. Pentru a nu fi condamnati in ziua aceea la pedeapsa vesnica a iadului care arde cu foc si cu pucioasa, trebuie ca astazi sa ne pocaim de toate gandurile necurate, de toate relatiile care nu-L onoreaza pe Dumnezeu, si de toate faptele rele… sa le marturisim toate si sa renuntam la ele pentru totdeauna.

 

Ce simti astazi in inima ta cand Dumnezeu iti reaminteste ca “stie” absolut totul despre tine? Daca te cuprinde spaima si déjà ai intrat in panica, la gandul condamnarii eterne pentru pacatele “ascunse” din viata ta, asta inseamna ca Duhul Sfant te cerceteaza si te indeamna sa te pocaiesti cu adevarat si pe deplin ca sa nu fii osindit odata cu lumea, ci sa treci direct din moarte la viata. Iar pe de alta parte, daca ai pace sufleteasca si bucurie stiind ca Domnul Isus este intotdeauna linga tine si te cunoaste, si simti ca te ajuta sa traiesti zilnic dupa invatatura biblica, atunci staruieste in lucrurile de care esti deplin incredintat si sfinteste tot mai mult in inima ta pe Hristos ca Domn! Fie ca Dumnezeu sa ne binecuvinteze pe toti cu un duh de cercetare si de pocainta, pentru ca sa-I fim placuti in toate lucrurile si astfel sa fim oricand gata sa-L intalnim cand ne va chema la Sine. Amin!

 

 

 

Treapta 50 (Apocalipsa 7 – 11):

 

Domnul Isus Cristos este prezentat in cartea Apocalipsa prin mai multe titluri semnificative, dintre care ar putea fi amintite: Domnul imparatilor pamantului (1:5); Alfa si Omega (1:11); Fiul omului (1:13); Fiul lui Dumnezeu (1:18); Leul din semintia lui Iuda, Radacina lui David (5:5); Mielul lui Dumnezeu (5:6); “Cel credincios” si “Cel adevarat” (19:11); “Cuvantul lui Dumnezeu” (19:13); “Imparatul imparatilor si Domnul domnilor” (19:16); Luceafarul stralucitor de dimineata (22:16). Cu toate ca lista aceasta nu este exhaustiva, este totusi impresionanta, daca consideram mesajul sfant din spatele fiecarui titlu mesianic mentionat mai sus. Si prin urmare, oricine mediteaza sincer la Persoana si la lucrarea unica a Domnului Isus prin perspectiva titlurilor amintite, este cu siguranta cercetat de Duhul Sfant si indemnat la inchinare reverentioasa si adorare in umilinta a Fiului lui Dumnezeu.

 

Dintre toate titlurile folosite in cartea Apocalipsa pentru Domnul Isus, “Mielul lui Dumnezeu” reclama o atentie deosebita, intrucat apare cel mai frecvent (de 28 de ori) si totodata datorita faptului ca revelatiile ceresti pe care le-a avut Ioan il arata pe Domnul Isus in centrul atentiei inchinatorilor si in centrul actiunilor profetite pentru vremurile sfarsitului.

 

Despre Domnul Isus Cristos ca “Miel al lui Dumnezeu” se spune ca este singurul in univers vrednic sa deschida cartea care contine evenimentele care au sa se intample in zilele de pe urma ale istoriei umane (5:1-5); poarta semnele suferintelor de pe Pamant (5:6); inspira la inchinare pe toti cei aflati imprejurul Scaunului de domnie al lui Dumnezeu si pretutindeni altundeva in univers (5:8-14); El declanseaza, prin ruperea celor 7 peceti, cataclismele prin care va fi pedepsita omenirea nepocaita la sfarsitul istoriei si tot El controleaza evenimentele in timpul necazului celui mare (6:1-18:24); El isi asteapta Mireasa – Biserica – in cer pentru ospatul nuntii Sale (19:7-9); si tot Mielul are ultimul cuvant in procesul judecatii finale, cand pe de o parte, va fi pedepsit diavolul si ingerii lui si toti oamenii care prin neascultarea lor l-au sfidat pe Dumnezeu; iar de partea cealalta, oamenii credinciosi vor fi rasplatiti cu fericire vesnica in prezenta lui Dumnezeu in cer.

 

 

 

Domnul Isus Cristos, este imaginea centrala a cartii Apocalipsa si in jurul Lui graviteaza toata istoria umanitatii si a universului. Intrebarea pentru tine, iubitul meu cititor este: Cine conduce viata ta si ce loc ocupa “Mielul lui Dumnezeu” in istoria existentei tale? Ai trecut pe la crucea Golgotei ca sa-ti speli haina sufletului in sangele Mielului? Daca da, atunci traieste o viata sfanta si cinsteste-L pe Domnul Isus in toate zilele vietii tale, ca recunostinta pentru mantuirea ce ti-a dat-o in dar. Insa, daca ai neglijat Persoana Domnului Isus si ai nesocotit jertfa Mielului lui Dumnezeu, te sfatuiesc sa-ti ceri iertare chiar acum si sa-ti pui viata in randuiala dupa invatatura Bibliei, pentru ca sa nu fii osandit la Judecata de Apoi. Fie ca peste toti, sa se odihneasca harul lui Dumnezeu, pentru slava eterna a Mielului care a fost jungheat si care totusi este viu in vecii vecilor. Amin!

 

 

 

Treapta 51 (Apocalipsa 12 – 16):

 

Apocalipsa 12:7-12 relateaza un eveniment escatologic ce va avea loc in timpul Necazului din vremea sfarsitului istoriei umane, cand diavolul va fi alungat din realitatea cereasca si va veni pe pamant impreuna cu demonii lui, cuprins de o mare furie, va veni ca sa se razboiasca cu cei ce pazesc poruncile lui Dumnezeu si marturia lui Isus Cristos (12:17).

 

In cadrul acesta sumbru si intunecat care prefateaza suferinte si prigoane fara precedent in istoria umanitatii, este inserata in versetul 11 o declaratie glorioasa si incurajatoare a biruintei sfintilor mantuiti prin harul lui Dumnezeu: ”ei l-au biruit (pe diavolul, n.a.) prin sangele Mielului si prin cuvantul marturisirii lor, si nu si-au iubit viata chiar pina la moarte.” Intelegem de aici ca martirii credintei crestine, chiar daca si-au pierdut viata pe pamant in lupta impotriva diavolului si a imparatiei lui demonice, totusi ei si-au pastrat viata vesnica impreuna cu Dumnezeu prin credinciosia cu care au ramas statornici pina la capat. Si adevarul acesta este afirmat chiar de Domnul Isus, atunci cand isi avertizeaza ucenicii si le spune “veti fi uriti de toti, din pricina Numelui Meu; dar cine va rabda pina la sfirsit, va fi mantuit” (Matei 10:22)

 

Citind cuvintele acestea, suntem fiecare provocati sa ne cercetam inimile pentru a descoperi cit de seriosi si de consecventi suntem in lupta impotriva ispitelor pe care diavolul le arunca in viata noastra pentru a ne conduce pe calea pacatului si a ne indeparta de Dumnezeu. Autorul epistolei catre Evrei le scrie fratilor mantuiti:“voi nu v-ati impotrivit inca pina la singe, in lupta impotriva pacatului” (12:4) si este folositor sa ne intrebam ce ne-ar spune noua astazi, Duhul Sfant, daca i-am cere o radiografie a vietii noastre spirituale?

 

Fiecare din noi stim cit de usor cedam ispitelor diavolului si cit de adesea ne predam in lupta impotriva pacatului, fara sa folosim absolut deloc armatura lui Dumnezeu despre care ne invata sfantul apostol Pavel in capitolul 6 al epistolei sale catre Efeseni. Este timpul sa ne revizuim comportamentul si dedicarea fata de Imparatia lui Dumnezeu si sa ne inspiram din pilda monumentala a martirilor crestini, care au fost oameni ca si noi, dar care au crezut cu adevarat ca pot fi biruitori asupra diavolului… prin sangele Mielului. Fie ca de astazi inainte, toti care ne numim crestini sa traim in asa fel incat sa aratam credinta adevarata si neclintita in declaratia Fiului lui Dumnezeu, cand ne-a spus: “In lume ve-ti avea necazuri; dar indrazniti, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33) Amin!

 

 

 

Treapta 52 (Apocalipsa 17 – 22):

 

Ultimul capitol al Bibliei, Apocalipsa 22, inregistreaza de 3 ori (vs.7,12,20) anuntul Domnului Isus cu privire la revenirea Sa iminenta pe pamant si repetitia tripla ne comunica faptul ca vestea aceasta este foarte, foarte importanta. Totodata, acestea sunt ultimele cuvinte din Sfanta Scriptura care sunt atribuite Domnului Isus, si lucrul acesta inseamna ca trebuie sa le acordam consideratie maxima.

 

“Iata, Eu vin curand (degraba)”… Anuntul acesta este insotit de o incurajare “Ferice de cel ce pazeste cuvintele proorociei din cartea aceasta!”(vs7); apoi urmeaza o promisiune “rasplata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui”(vs12); si in al treilea rand, o asigurare “Da, Eu vin curand”(vs20). La auzul acestui anunt, Duhul Sfant al lui Dumnezeu raspunde “Vino!”(vs17); si Mireasa, (Biserica rascumparata) raspunde “Vino!”(vs17); si apostolul Ioan (slujitorul lui Dumnezeu) raspunde si el “Amin! Vino, Doamne Isuse!”(vs20)

 

Asa se incheie revelatia scrisa a lui Dumnezeu… cu un anunt solemn si cu reactii la acest anunt. Intrebarea pentru tine, iubite cititor, este daca esti pregatit pentru revenirea Domnului Isus si daca va fi ferice de tine cand vei sta in fata Lui si vei fi judecat dupa toate faptele tale? Esti pregatit?

 

Exista o singura modalitate eficienta de pregatire…si stim lucrul acesta chiar de la Domnul Isus: “Ferice de cei ce isi spala (in sangele Mielului, n.a.) hainele (sufletului, n.a.), ca sa aiba drept la pomul vietii si sa intre pe porti in cetate! (vs14) Asadar, ca sa fii pregatit pentru Ziua cea mare a Judecatii de Apoi, trebuie sa-ti curatesti haina sufletului in sangele Mielului lui Dumnezeu, care “ne curateste de orice pacat” (1 Ioan 1:7). Te intreb a doua oara: Esti pregatit? Roaga-te lui Dumnezeu chiar acum si spune-i ca-ti pare rau de pacatele din trecut, cere-i sa te ierte de toate gresalele tale, si apoi implora-L sa te ajute sa-ti indrepti viata dupa Cuvantul Lui si sa-ti dea Duhul Sfant pentru ca vrei sa traiesti asemenea Domnului Isus. Fa lucrul acesta chiar acum si apoi traieste-ti viata cu credinciosie ca sa poti spune in orice moment: “Vino, Doamne Isuse!” Amin!

 

 

 

https://resitabaptista.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=10&Itemid=11

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Eşti pregătit pentru judecata dreaptă a lui Dumnezeu ?

 

Dacă s-ar întâmpla ca astăzi să mergi în faţa scaunului de judecată a lui Dumnezeu, ce crezi că s-ar întâmpla cu tine? Ai primi un verdict favorabil sau nefavorabil? Ai primi viaţă veşnică sau pierzare veşnică?

 

Poate zici că Dumnezeu e prea bun ca să-i judece pe oameni, însă gândeşte-te că Dumnezeu nu este doar bunătate; ci, este şi asprime, şi dreptate (Deuteronom 32:4; Romani 11:22). De aceea,  pentru a lua în serios judecata lui Dumnezeu, Biblia te avertizează prin cuvintele din Romani 14:10-12 BC se spune: „…Căci TOŢI ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. Fiindcă este scris: „Pe viaţa Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea, şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu. Aşa că FIECARE DIN NOI ARE SĂ DEA SOCOTEALĂ DESPRE SINE ÎNSUŞI lui Dumnezeu.”

 

Poate ne gândim că în viaţă am făcut mai multe fapte bune decât rele, şi astfel vom primi o judecată favorabilă, eşti sigur însă de aceasta? Isus spune în Matei 12:36,Matei 1:37 următoarele: „Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei îndreptăţit, şi din cuvintele tale vei fi condamnat.” Eşti sigur că în faţa tronului de judecată, vrei să dai socoteală de orice vorbă a ta? De aceea întreabă-te în mod onest: te poţi baza pe dreptatea ta? Nu uita că Biblia spune în Iacob 2:10, următoarele: „Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate.” Deci dacă de exemplu ai călcat porunca: „să nu furi” (Exod 20:15), te faci vinovat de toate, dar atunci poate te întrebi în mod sincer: dacă lucrurile stau aşa, cine va putea fi declarat drept la judecată?

 

Ei bine, nimeni nu poate fi declarat drept prin propriile lui fapte, căci Biblia spune în Romani 3:10,Romani 1:23: „…nu este nici un om drept, nici unul măcar…căci toţi au păcătuit şi nu au ajuns la slava lui Dumnezeu”. Iar plata păcatului este moartea (6:23). Astfel te aşteaptă despărţirea pentru totdeauna de Dumnezeu, de fericirea din împărăţia Lui, deoarece ai călcat legea lui Dumnezeu, şi vei fi aruncat în lacul de foc. Acolo vei muri din punct de vedere fizic, dar ca suflet vei chinui etern (2 Tesaloniceni 1:8,2 Tesaloniceni 1:9; Apocalipsa 14:9-11; 21:10,14; 22:14,15).

 

Totuşi există o soluţie de a scăpa de judecata de condamnare al lui Dumnezeu, această soluţie este Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu. El a fost trimis pe pământ de Tatăl, ca să i-a toate păcatele oamenilor asupra lui, şi El să fie judecat şi condamnat la moarte în locul lor (Isaia 53:3-5). Prin urmare, noi putem beneficia de această jertfă ispăşitoare, dacă credem din toată inima în Dumnezeu prin Isus Cristos (1 Petru 1:19-21), deoarece Biblia ne spune în Ioan 5:24: „Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.”  Ce înseamnă lucrul acesta? A crede în Dumnezeu prin Isus, însemnă a asculta cuvântul lui Cristos, înseamnă a fi receptiv la mesajul lui exprimat în Biblie şi a-l aplica în viaţa de zi cu zi. Această credinţă, nu înseamnă doar a accepta cu mintea că Dumnezeu există; ci, această credinţă, este încrederea în El care te face să ţi seama de El şi de principiile lui, în orice decizie, în orice acţiune, în orice moment. Ca să înţelegi mai bine să ilustrăm acest lucru. De pildă, un fiu, care se încrede cu adevărat în tatăl său, va comunica cu acesta şi când îi merge bine şi când îi merge rău, va apela la ajutorul lui, la sfaturile lui, şi i se va supune acestuia ca cap de familie, va asculta tot timpul de înţelepciunea lui, şi va merge să spunem aşa în toate pe mâna lui încrezându-se în el.

 

În mod asemănător noi trebuie să avem o relaţie intimă de încredere cu Tatăl nostru ceresc, noi trebuie să ascultăm de El, cu încrederea că legea Lui este totdeauna spre binele nostru şi să nu ne bizuim pe înţelepciuhea noastră, ci pe a Lui, descoperită în Sfintele Scripturi (Isaia 48:17,Isaia 1:18; Proverbe 3:5,Proverbe 1:6; 30:5).

 

De aceea având în vedere ce implică o credinţă autentică, întreabă-te: Este relaţia ta cu Dumnezeu, ca a cea a unui fiu ascultător şi supus faţă de un tată înţelept? Este Dumnezeu persoana în care te încrezi şi pe care te bizui oricând? Te străduieşti să asculţi de Cuvântul Lui în orice moment, chiar şi când aceasta implică suferinţă?

 

Putem să ne apropiem de Dumnezeu doar prin Fiul Său Isus Cristos, Singurul Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni (1 Timotei 2:5,1 Timotei 1:6). Astfel este nevoie să-ţi deschizi inima ta la Domnul Isus Cristos, nu doar să crezi formal în El, de aceea Biblia spune în Ioan 1:12: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.” Doar prin Isus Cristos putem fi declaraţi drepţi şi sfinţi (1 Corinteni 1:30,1 Corinteni 1:31), şi primiţi de Dumnezeu, nu prin „îngeri”, icoane, statui, moaşte, etc. (Coloseni 3:17; Efeseni 5:20,Efeseni 1:21).

 

Nu uita, oamenii sunt salvaţi PRIN har (bunătate nemeritată) PRIN credinţa în jertfa lui Cristos, dar ei sunt salvaţi PENTRU fapte bune (Efeseni 2:10)!

 

Ei nu sunt curăţiţi, iertaţi, ca apoi să trăiască în nelegiuire! Astfel, numai ascultând de Domnul, putem arăta că avem o credinţă reală (Ioan 3:36; Evrei 5:9). Dacă credem cu adevărat în Isus, atunci vom asculta de El, din dragoste şi recunoştinţă faţă de jertfa Lui.

 

Eşti iubite cititor, ascultător de Cuvântul Domnului Isus? Îl urmezi tu pe El în viaţă? Eşti tu declarat drept prin Isus, şi astfel eşti tu pregătit, pentru judecata veşnică?

 

https://www.caleacrestina.ro/index.php/evanghelia/530-esti-pregatit-pentru-judecata-dreapta-a-lui-dumnezeu

 

 

///////////////////////////’

 

 

 

 

 

DUMNEZEU NU DORESTE MOARTEA PACATOSULUI…

 

 

de Cezar Câmpeanu

“Domnul mi se arata de departe: “Te iubesc cu o iubire vesnica, de aceea iti pastrez bunatatea Mea”(Ier.31:3).

“…Pe viata Mea spune Domnul Dumnezeu, ca nu doresc moartea pacatosului, ci sa se intoarca de la calea lui si sa traiasca. Intoarceti-va, intoarceti-va de la calea voastra cea rea, pentru ce vreti sa muriti, voi, casa lui Israel ?”(Ezechiel 33:11).

“Dumnezeu, Mantuitorul nostru, care voieste ca toti oamenii sa fie mantuiti si sa vina la cunostinta adevarului.” (1 Tim.2:3-4).

 

SLAVIT SA FIE DOMNUL NOSTRU ISUS HRISTOS, ACUM SI IN VECI! AMIN.

 

https://cezar59cmp.wordpress.com/2014/07/24/dumnezeu-nu-doreste-moartea-pacatosului/

 

 

///\///////////////////////////////////

 

 

 

Nu Dumnezeu ne pedepsește, dar faptele noastre ne pedepsesc

 

Nu trebuie să-l inspitim pe Dumnezeu, cu asta e clar, El te păzește, dar ce folos, dacă tu nu te păzești. Când Dumnezeu te apără dar tu nu faci nimic pentru a te apăra, asta înseamnă să-l ispitești pe Dumnezeu (береженного Бог бережет – înțelepciune populară).

 

Nu toți cei care vin la biserică au chiar într-adevăr 100% credință pentru a fi apărați de orice, pentru că dacă ai destulă credință, Dumnezeu îngerilor Săi va porunci ca să te păzească pe tine în toate căile tale (psalmul 90). Îi destulă puțină îndoială să avem și gata ne ducem în jos ca în situația cu Apostolul Petru, că atunci când mergea pe apă era bine, dar până când s-a îndoit și a început să se scufunde (Matei 14:22-33).

 

Coronavirusul nu este prima „pandemie” în lume, de la ciumă, spre exemplu, au murit peste 80 de milioane de oameni, au fost boli și la început de secolul XX, unde tot au murit milioane de oameni, asta nu înseamnă că e normal, dar este un fapt, așa ceva a mai fost, oamenii au supraviețuit situații și mai grele, vom supraviețui și noi.

 

Virusul pe care îl avem acum, sau oricare altul, nu este o pedeapsă de la Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului și apoi, nu mor doar păcătoșii, mor și oameni drepți și cumsecade. Știm, cum ceva Dumnezeu și Biserica sunt vinovați. Pedepsele celea care erau cândva la evrei și egipteni, erau clare și erau spuse cauzele de ce se întâmplă una sau alta, Dumnezeu i-a spus lui Moise, să se pregătească pentru a ieși, și poporul egiptean la fel a fost preîntîmpinat ce i se va întâmpla dacă nu îi va elibera pe evrei.

 

Cumva „pedepsele” din Vechiul Testament au avut un scop precis, unde oamenii știau ce li se va întâmpla. Dar acum care-i scopul ca să ne pedepsească? Avem voința liberă, facem ce vrem și nu suntem constrânși de nimeni și nimic, totul ni se permite, dar nu toate ne sunt de folos. Și orice am face, nu Dumnezeu ne pedepsește, dar faptele noastre ne pedepsesc, ne omoară și ne duc în suferință. Consecințele lor le vedem în timp.

 

Dumnezeu nimic nu face așa pur și simplu, sau ca să se răzbune, El nu trimite virusuri pentru că tu n-ai fost la biserică sau pentru că ai băut o cană cu lapte în post. Dumnezeu permite toate acestea, pentru că respectă libertatea fiecăruia. Dar, cum și ne-am obișnuit, trebuie să facem și noi vinovat pe Cineva când suntem într-o situație nefavorabilă. Desigur că noi nu suntem vinovați niciodată, e vinovat vecinul, Cel Rău sau chiar Dumnezeu.

 

Ilarion Boian

 

 

Nu Dumnezeu ne pedepsește, dar faptele noastre ne pedepsesc

/////////////////////////////////////

 

 

Casa credinciosului- din revista „Cercetați Scripturile”

 

Cuvântul lui Dumnezeu ne arată clar ce poziţie trebuie să ocupe soţii unul faţă de altul în faţa lui Dumnezeu şi în familie. Chiar dacă în zilele noastre oamenii acţionează contra principiilor dumnezeieşti şi încearcă să le dea la o parte, Dumnezeu aşteaptă de la ai Săi să fie ascultători de voia Sa şi să fie supuşi Cuvântului Său. Acest lucru are valabilitate atât în relaţiile lor cu oamenii lumii, cât şi în comportamentul din casele lor. În acest sens, ne sunt date câteva învăţături clare în Noul Testament, care fac referire la Vechiul Testament (de ex. 1. Corinteni 14:34 ; 1. Petru 3:5,6 ). Pe bună dreptate, putem extrage o învăţătură din relatarea despre vizita lui Dumnezeu la Avraam din Geneza 18 .

 

„Şedea la intrarea cortului său, în arşiţa zilei.“ Avraam a putut privi din locul acela, de la intrarea cortului, ceea ce intra, dar şi ceea ce nu avea voie să intre în cort, pentru că ar fi însemnat un pericol pentru casa lui. El a şezut acolo în arşiţa zilei. Probabil, în cort ar fi găsit răcoare, dar atunci n-ar mai fi putut observa ceea ce se apropia de cort. Arşiţa oboseşte, dar el a rezistat la locul lui.

 

Fiecare tată al familei trebuie să ocupe acest loc. El trebuie să ştie ce intră în casa lui şi să cunoască pericolele care îi ameninţă casa sau pe unul din ai săi. Cine stă în cort de dragul comodităţii şi nu şade în arşiţa zilei, adică nu rămâne veghetor şi nu adaugă credinţei sale energia duhovnicească (2. Petru 1:5 ), nu trebuie să se mire dacă duşmanul reuşeşte să producă pagube în casa lui. Conformarea cu lumea şi iubirea de lume îşi vor găsi intrare şi vor atrage inimile de la Domnul, poate pe unii îi va duce chiar în lume. Unii părinţi, ai căror copii s-au dus în lume, au recunoscut că nu au fost veghetori sau că nu au cerut înţelepciune şi putere, care i-ar fi împiedicat la timp să meargă pe căi rele.

 

Părinţii sunt îndemnaţi să-i crească pe copiii lor în disciplina şi sub mustrarea Domnului (Efeseni 6:4 ). Acest lucru este greu în zilele noastre, pentru că în lume este lepădată disciplina şi respinsă supunerea. Şi copiii noştri sunt supuşi acestui duh. De aceea părinţii trebuie să ştie cu cine umblă copiii lor. Relaţiile cu necredincioşii îi leagă de lume, iar acolo sunt conduşi spre lucruri care le ţinem departe de casele noastre. Chiar şi cărţile şi revistele sunt dăunătoare, când conţinutul lor nu corespunde principiilor Cuvântului lui Dumnezeu.

 

„Şi, când i-a văzut, a alergat în întâmpinarea lor… şi s-a plecat cu faţa la pământ!“ Avraam avea autoritate în casa lui, autoritate pe care, conform gândurilor lui Dumnezeu, ar trebui să o aibă fiecare tată al familiei. Sara îl numea „domn“ (versetul 12; 1. Petru 3:6 ). Slujitorul, care a fost trimis să-i aducă lui Isaac o soţie, a avut în vedere să îndeplinească exact însărcinarea primită de la stăpânul său. Aici le-a dat Sarei şi slujitorului indicaţii ce au de făcut (versetele 6, 7). Dar în relaţia lui cu Dumnezeu vedem numai supunere. El s-a plecat cu faţa la pământ, iar, când a intervenit în faţa lui Dumnezeu pentru Sodoma, a vorbit cu profund respect (versetele 27, 30-32). Aceasta mărturiseşte teamă de Dumnezeu. Fără o adevărată teamă de Dumnezeu, unui credincios îi este imposibil să-şi conducă bine, conform Cuvântului, casa.

 

După acceptarea invitaţiei sale de către cei trei bărbaţi, „Avraam s-a dus repede în cort la Sara şi i-a zis: «Ia repede trei măsuri de floare de făină, frământă şi fă turte.» Şi Avraam a alergat la cireadă şi a luat un viţel tânăr şi bun şi l-a dat slujitorului, şi el s-a grăbit să-l pregătească.“ Acum trebuia făcută o slujbă pentru Domnul şi nu era timp de pierdut. Patriarhul le-a repartizat alor săi însărcinările, el însuşi a luat unt şi lapte şi a pus înaintea musafirilor cele pregătite. Nu s-a pus numai pe sine la dispoziţie pentru slujbă, ci i-a pus şi pe cei din casa lui. Mai târziu vedem aceasta la Iosua, care a spus: „Eu şi casa mea vom sluji Domnului“ (Iosua 24:15 ). Aşa este întotdeauna în casa credinciosului, care „îşi conduce bine propria casă“ (1. Timotei 3:4 ). Toţi din casă slujesc cu bucurie Domnului.

 

Avraam a adus din lucrurile cele mai bune pe care le avea pentru a le oferi musafirilor. Când şi-a oferit ospitalitatea, a vorbit de o bucată de pâine. El considera darurile sale ca ceva neînsemnat. Noi deseori înclinăm uşor să privim ca important ceea ce dăm Domnului sau alor Săi, poate chiar gândim că aducem o jertfă, dacă dăm puţin din surplusul nostru. Domnul apreciază altfel decât noi. Acest lucru ni-l arată opinia Lui despre cei doi bănuţi ai văduvei (Luca 21:4 )

 

„El stătea lângă ei sub copac.“ Lucrarea a fost făcută, musafirii au fost hrăniţi. Nu s-ar fi putut aşeza acum Avraam să se odihnească? Nu, el era gata să slujească. Ca şi credincioşi, avem marele privilegiu să-i slujim Dumnezeului nostru. Această slujbă o putem face cât timp suntem pe pământ. Să dea Domnul ca niciodată să nu gândim că am făcut destul şi că acum ne putem odihni, ci să ne gândim mereu la cuvintele Domnului nostru: „Când veţi face toate cele poruncite vouă, spuneţi: «Suntem nişte robi nevrednici»“ Luca 17:10 )!

 

La întrebarea unde este soţia lui, Avraam a răspuns: „Iată, în cort“. Acolo era locul ei, acolo avea lucrările ei. Aşa ar trebui să fie şi astăzi conform gândurilor lui Dumnezeu. În Tit 2 , femeile în vârstă sunt îndemnate „să înveţe pe femeile mai tinere … să-şi vadă de treburile casei“. În lume a devenit obişnuit ca femeile căsătorite să fie active din punct de vedere profesional. Copiii sunt lăsaţi în seama instituţiilor publice sau în voia lor, pentru a putea fi împlinite dorinţele după bunuri şi plăceri pământeşti. Din nefericire, acest lucru se întâlneşte şi în casele creştine. Se poate odihni binecuvântarea lui Dumnezeu pe o astfel de casă? Se strânge acolo o comoară pentru veşnicie? Învaţă copiii care cresc acolo că aparţinem Domnului şi că numai Lui trebuie să-i slujim? Vor deveni, când vor creşte mari, o proprietate a Sa sau vor iubi lumea? Acestea sunt întrebări grave, la care trebuie să cugete fiecare părinte.

 

În timp ce se aflau în drum spre Sodoma, Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Pentru că l-am cunoscut că va porunci copiilor săi şi casei sale după el să ţină calea Domnului, să facă dreptate şi judecată, ca Domnul să aducă peste Avraam ce a vorbit despre el.“ În tot Cuvântul lui Dumnezeu ne este prezentată responsabilitatea părinţilor faţă de educaţia copiilor lor şi este subliniată necesitatea de a le face cunoscute gândurile şi prescripţiile Cuvântului. Din multele versete amintim numai Deuteronom 6:7 , Psalm 48:13 şi 78:5-6. În zilele noastre, părinţii, care Îl cunosc pe Domnul, ar trebui să se supună acestei sarcini. Nu e suficient să fie trimişi copiii la şcoala duminicală sau să fie luaţi în strângerile laolaltă ale credincioşilor. Acestea sunt necesare şi bune, dar nu înlocuiesc îndrumarea în casă a copiilor de către tata şi mama. Pe această îndrumare se odihneşte o binecuvântare deosebită, aşa cum am citit în versetul mai sus citat, în care Dumnezeu pune în legătură împlinirea promisiunilor Sale faţă de Avraam cu îndrumarea urmaşilor.

 

În timp ce bărbaţii mergeau la Sodoma, Avraam a rămas înaintea Domnului şi s-a rugat pentru oraşul stricat, a cărui judecată urma să aibă loc. El s-a încrezut în harul Domnului, cerând tot mai mult, până ce la urmă a cerut cruţarea, dacă vor fi găsiţi acolo numai zece oameni drepţi, iar Dumnezeu i-a promis acest lucru. Acum, judecata lumii este aproape, dar, chiar dacă ea nu poate fi împiedicată, ştim că Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului. Ca şi copii ai Săi, ne aflăm într-o relaţie mai apropiată cu El decât Avraam. De-am stărui şi noi cu aceeaşi perseverenţă ca patriarhul şi cu aceeaşi încredere pentru mântuirea celor pierduţi! Să ne gândim în mod deosebit la copiii şi la rudele sfinţilor! Sara a râs neîncrezătoare când a auzit despre promisiunea unui fiu şi de aceea Dumnezeu nu Şi-a retras promisiunea. Probabil, au existat unele nereuşite în educarea copiilor care au crescut şi au mers în lume. Voia lui Dumnezeu rămâne şi este ca ei să fie mântuiţi. El va asculta strigătul părinţilor, care, în smerenie şi în umilire cu privire la greşeala lor, strigă către El, pentru că este bogat în îndurare.

 

https://comori.org/casatorie-si-familie/casa-credinciosului/

 

////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci îndreptarea lui

 

 

 

Publicat   de ioanelixir

Postul şi rugăciuneaînseamnă încercarea omului de a cere şi a obţine iertarea, trecerea de la starea conflictuală la comunicare şi comuniune. Prin post şi rugăciune încercăm să cerem iertarea prin răstignirea eului nostru, care ne-a dus în păcat, fără iertare nu reuşim să ne apropiem de Dumnezeu, să comunicăm, să-i ascultăm glasul şi sfaturile.

 

Dumnezeu cheamă anumiţi oameni pentru lucrări special şi îi pregăteşte, îi învaţă, le stabileşte misiunea şi mesajul Lui. Iona mergi la Ninive, dar Iona nu era pregătit, Iona nu-i de acord cu planul lui Dumnezeu, Iona nu simţea povara judecăţii lui Dumnezeu pentru alţii, dacă vrei să-i pedepseşti, pedepseşte-i, nu-mi pasă, nu mă doare, Iona chiar încearcă să se ascundă de El. Dumnezeu îl căleşte prin încercări şi-l modelează pentru misiunea sa, apoi hotărâşte să-l trimită la treabă.

 

,,Cuvântul Domnului a vorbit a doua oară lui Iona astfel: „Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi vesteşte acolo strigarea pe care ţi-o voi da!” Şi Iona s-a sculat şi s-a dus la Ninive, după cuvântul Domnului. Şi Ninive era o cetate foarte mare, cât o călătorie de trei zile”.

 

Lui Iona nu-i convena mesajul nepopular şi periculos, pe care trebuia să-l transmit la Ninive, i-ar fi plăcut unul prin care oamenii să-l aclame, să-l laude, să-i aducă glorie, mulţumiri, flori, mese, distracţii, toate cu el în rol de erou popular pozitiv.

 

Iona anunţă-i că am de gând să vin ca să-i pedepsesc în patruzeci de zile, răutatea cetăţii Ninive s-a suit până la Mine, îi spune Dumnezeu. ,,Iona a început să pătrundă în oraş, cale de o zi, strigând şi zicând: „Încă patruzeci de zile, şi Ninive va fi nimicită!”

 

Fiecare om, zonă, localitate, oraş, ţară, naţiune are o măsură pentru păcatele şi fărădelegile pe care le poate face, peste aceasta Dumnezeu nu mai poate răbda, nu mai poate trece, când răutatea se suie până la cer. Măsura puterii de a trece cu vederea o ştie numai Dumnezeu. Pînă atunci am avut un prag de milă, dar am trecut peste acest prag invizibil, când ne apropiem de limita acesta Dumnezeu poate să ne anunţe, a făcut-o de nenumarate ori în istorie şi o va face mereu, dar nu întotdeauna avem urechi de auzit. Noe, Sodoma, Gomora, Babilonul, faraon, regi, împăraţi, oameni de seamă, dar cât să ne mai aştepte, cât să mai rabde, mai avem timp?! Omul moare o dată şi pentru fiecare va veni judecata şi plata păcatului, nimeni nu scapă.

 

,,Oamenii din Ninive au crezut în Dumnezeu, au vestit un post şi s-au îmbrăcat cu saci, de la cei mai mari până la cei mai mici”. Oamenii din Ninive şi-au adus aminte de istorie şi au înţeles că Dumnezeu nu minte şi nu se joacă. „Încă patruzeci de zile, şi Ninive va fi nimicită!”. Păcatoşii se întorc la Domnul; când cei din Ninive aud asta şi cred în Dumnezeu se autoanalizează, îşi recunosc faptele, îşi deplâng păcatele, oamenii înţeleg că au greşit şi că nu au altă şansă decât  post, rugăciune, pocăinţă.

 

Patru zeci de zile a postit Moise la întîlnirile cu Dumnezeu, rugul, poruncile. Patruzeci de ani i-a ţinut pe evrei în pustie până a primi pământul fagaduinţei, patruzeci de ani i-a ţinit pe evrei în robiile egipteană şi babiloniană, patruzeci de zile a postit Iisus după botezul lui Ioan, patruzeci de zile pentru curăţirea de păcat şi pregătirea duhovnicească la marile sărbatori ţinem şi noi astăzi.

 

 ,,Lucrul a ajuns la urechea împăratului din Ninive; el s-a sculat de pe scaunul lui de domnie, şi-a scos mantia de pe el, s-a acoperit cu un sac şi a şezut în cenuşă”. Mari oameni, cei puternici, cei pentru care Dumnezeu înseamă ceva, cei credincioşi, dar rătăciţi ca oaia, drahma, fiul rătăcitor, se întorc de la satan, de la păcat, de la fărădelege la Dumnezeu, se întorc la Dumnezeu oameni, zone, localităţi, oraşe, ţări.

 

Poruncă şoc. Regele cere ca tot oraşul să ţină post şi rugăciune. Mai au patruzeci de zile şi oamenii încearcă să se pocăiască, până şi cei mici. ,,Şi a trimis să se dea de ştire în Ninive, din porunca împăratului şi mai marilor lui, următoarele: „Oamenii şi vitele, boii şi oile să nu guste nimic, să nu pască şi nici să nu bea apă deloc! Ci oamenii şi vitele să se acopere cu saci, să strige cu putere către Dumnezeu şi să se întoarcă de la calea lor cea rea şi de la faptele de asuprire de care le sunt pline mâinile!”

 

Oamenii au frică de Dumnezeu, oamenii încep să-şi dea seama că mâinile le sunt mânjite de fapte de asuprire şi de mizerie, că sufletele le sunt afectare de putreziciunea păcatelor şi vor să aleagă calea lui Dumnezeu, ,,Domnul  îţi aşează înainte viaţa şi moartea, alege viaţa, alege-L pe Dumnezeu”.

 

,,În desfătări am cheltuit toată viaţa mea” îndreaptă-mă spre ,,bogăţia cea necheltuită”,,Acum nu trece cu vederea inima mea cea săracă”,,către tine Doamne cu umilinţă strig: am greşit Părinte la cer şi înaintea Ta”.

 

Oamenii şi vitele să nu guste nimic, să nu mănânce şi nici să bea apă. Ninive devine o cetate a jalei, a umilinţei, a pocăinţei, a rugăciunii. „Încă patruzeci de zile, şi Ninive va fi nimicită!”.

 

Credinciosul adevărat nu-şi pierde niciodată nădejdea în Dumnezeu, ei ştiau că sunt condamnaţi la moarte şi condamnatul la moarte are dreptul la ultimele plăceri şi pofte înaintea execuţiei, mîncare, beţie, desfrâu, curvie, prostituţie, viol, incest, homosexualitate, câte nu se pot face în patruzeci de zile, dar ei aleg postul, umilinţa, pocăinţa, rugăciunea, ca mod de a-şi întâmpina ziua sfintei judecăţi. Noi câte zile mai avem şi cum le trecem, petrecem sau ne pocăim?

 

Ei au nădejde ,,Cine ştie dacă nu Se va întoarce Dumnezeu şi Se va căi, şi dacă nu-Şi va opri mânia Lui aprinsă, ca să nu pierim!”. Cel care-l cunoaşte pe Dumnezeu are nădejde. Poate că în ceasul al doisprezecelea Dumnezeu ne va ierta. ,,Dumnezeu a văzut ce făceau ei şi că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S-a căit de răul pe care Se hotărâse să li-l facă şi nu l-a făcut”.

 

Dumnezeu a văzut că aceşti oameni mai pot fi recuperaţi din robia diavolului, a văzut încercarea lor, omul face un pas spre Dumnezeu şi Dumnezeu restul drumului, începuseră să meargă pe calea lui Dumnezeu şi atunci vazând aceasta, ce face Dumnezeu?

 

,, Atunci Dumnezeu S-a căit”. Dumnezeu se poate căi şi noi nu, de ce? Pentru că Dumnezeu este Drept şi pentru că este Drept ridică sentinţa, graţiază, iartă pentru că Dumnezeu îl iubeşte pe om, pentru că ,,Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci îndreptarea lui.”

 

Dumnezeu este iubire. Dragostea este nu pentru că noi am iubi pe Domnul, ci pentru că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său să se jertfească pentru noi şi acum noi suntem datori să ne iubim unul pe altul.

 

Cum răspunde omul iubirii Lui? o arată biblia: Iuda ucenicul devine vânzătorul Lui; la răstignire şi după au fugit toţi ucenicii; Petru se leapădă de trei ori; Tu esti Hristosul? Il întrebă Ioan Botezătorul, Îl întreabă Caiafa. Eu sunt! ne răspunde El tuturor celor care ne îndoim, Îl părăsim, fugim de El, ne ascundem de El, Il trădăm, Îl crucificăm.

 

În Împaraţia lui Dumnezeu toţi se dăruiesc, sunt altuişti, toţi slujesc, toţi fac ce trebuie, fiecare cât poate de bine, aşa că pentru Dumnezeu. Păcatul aduce nelinişte, vezi Adam, Doamne ne-am ascuns că suntem goi, păcatul nu are raţiunea de a fi, de a exista, el nu este justificat, el, păcatul, este absurd.

 

Iisus ne arată că se poate trăi fără păcat, că omul poate exista şi în afara păcatului, tocmai de aceea a venit Iisus să ne răscumpere. El a venit să ne aducă iertarea. Noi justificăm păcatul, deşi nu avem niciun temei, nicio raţiune, niciun motiv ca să-l justificăm.

 

Fiecare zi e un nou început, o zi care înseamnă să rămânem în rai, să devenim mai buni sau mai răi. In post să ne rugăm mai mult, să ne lepădăm de păcat, să ne împărtăşim. Postul este semn al iubirii pentru Iisus, pentru El postim. Rugăciune, pocăinţă, metanii, în darul lacrimilor bucuriilor, toate pentru binele pe care l-am putut face şi l-am făcut, sau nu l-am făcut. Căutările prin pocăinţă sunt ajutor nepreţuit.

 

Postul nu este o trufie, nici o stare de exteriorizare pentru a ne arăta lumii, nici o perioadă care trebuie bifată, gata l-am ţinut şi acum iar la păcat, ci o profundă căutare interioară pentru a fi văzuţi numai de Dumnezeu; a unge capul înseamnă a avea gândul că viaţa este o binefacere şi o binecuvântare a lui Dumnezeu, untdelemnul este ungerea cu binecuvenarea Lui; a spăla faţa, a avea o stare normală, smolirea cu funingine este o mască, un gest prin care ne mândrim, prin care căutăm lauda ca stare deşeartă a oamenilor, omul nu se laudă, postul este o lucrare intimă, personală, o ofrandă pentru sfinţirea vieţii. În post ,,înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie” lui Dumnezeu.

 

Iisus a postit şi a respins tentaţiile lumii ca manifestări ale existenţei egoiste. Postul este o întâlnire cu Hristos postitorul, postul se ţine numai cu ajutorul lui Dumezeu. Îl întâlnim pe Iisus în fiecare zi de post, iar când luptăm împotriva păcatului prin post avem şi ajutorul lui Dumnezeu şi a Fiului Său Iisus. Postul, spovedania şi rugăciunea deasă sunt căi de a obţine iertarea şi trecerea în starea firească de comuniune şi comunicare cu Dumnezeu.

 

Pasaj din COLAJUL, Partea întâi DUMNEZEU ŞI OM, Cartea II SI NIMICUL A DEVENIT LUME; vezi: http://www.ioanelixir.wordpress.com

 

 

Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci îndreptarea lui

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

Trebuie omul să se întoarcă la Dumnezeu?

Astăzi mai este timp de har! de Hendrik Leendert Heijkoop

 

© EPV, Online începând de la: 26.09.2018, Actualizat

      

Verset călăuzitor: Faptele apostolilor 17.30:

 

Faptele apostolilor 17.30: Dumnezeu nu ţine seamă de vremurile de neştiinţă şi porunceşte tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască!

 

Dragă prietene!

 

Tema abordată de tine merită, într-adevăr, o examinare serioasă, aşa că mă voi referi imediat la ea.

 

Tu scrii că ţi s-a spus adesea în conversaţii personale sau la întruniri, că trebuie să te converteşti; dar că tu nu simţi această necesitate. Te consacri preocupărilor tale, ai un cămin bun, cei mai buni prieteni, speri să primeşti în curând un loc de muncă bun şi apoi să vezi lumea. Eşti absolut mulţumit cu relaţiile tale – şi, cinstit vorbind, îndemnurile persistente că trebuie să te întorci la Dumnezeu, le găseşti foarte de prisos, ţi-au ieşit pe nas.

 

Pot să înţeleg foarte bine lucrul acesta. Există oameni care permanent se ocupă de alţi oameni, care toată ziua împart sfaturi bune sau îţi povestesc că faci totul pe dos. Să fii nevoit să asculţi mereu aşa ceva, nu este o distracţie şi mai cu seamă nu este pentru că nu ştii foarte sigur că n-au dreptate.

 

Iar aceasta este extrem de important: au dreptate sau n-au? Trebuie să te întorci la Dumnezeu sau lucrul acesta nu este chiar aşa de necesar? Dacă ar fi vorba de un lucru mărunt, ei da, atunci ai trece, într-adevăr, peste el, dacă după aceea ar reieşi că tu n-ai avut dreptate. Pentru data viitoare o vei şti atunci. Dar în cazul convertirii este vorba despre locul unde îţi vei petrece veşnicia. Lucrul acesta ar trebui, totuşi, să fie aşa de important, încât să ajungi să fii lămurit asupra lui.

 

Ai meditat vreodată asupra veşniciei? Sunt de acord cu tine în această privinţă, că niciodată n-o vom putea înţelege până nu vom fi acolo. Dar merită osteneala de a medita odată asupra ei, pentru a ne face cel puţin o mică impresie asupra ei, nu-i aşa?

 

Am citit odată o legendă despre un băiat foarte deştept, pe care împăratul ţării a vrut să-l pună la încercare. El l-a întrebat: „Cât de mult durează o veşnicie?” Băiatul a răspuns: „Împărate, într-o ţară îndepărtată există un munte foarte înalt, al cărui vârf se înalţă mult peste nori. Acest munte este făcut din minereu. O dată la o sută de ani vine o păsărică să-şi ascută ciocul de munte. De îndată ce muntele va fi tocit în felul acesta, încât să nu mai poată fi văzut, va fi trecut o secundă din veşnice.”

 

Oare nu lasă acest răspuns o impresie despre infinitatea veşniciei? În afară de aceasta, nu este chiar exact, pentru că în veşnicie nu există secunde. Acolo o mie de ani sunt ca o zi, dar şi o zi ca o mie de ani (2 Petru 3.8). Veşnicia nu are capăt şi de aceea nici nu există o măsură cu care să se poată măsura.

 

Şi totuşi, această istorioară ne lasă să înţelegem câte ceva despre relaţia dintre timpul vieţii noastre pământeşti şi acela al veşniciei care urmează. Ce sunt 10, 50, 80 sau chiar 100 de ani în comparaţie cu veşnicia? Nu este atunci important să ştim unde şi cum o vom petrece?

 

Îmi amintesc din nou o istorioară. Ştii că în Evul mediu majoritatea domnitorilor aveau bufoni. Aceştia erau de cele mai multe ori oameni diformi, care mai şi purtau haine ciudate, care prin glumele şi observaţiile lor prosteşti trebuiau să-şi înveselească stăpânii. Aceştia erau claunii acelui timp.

 

Un prinţ i-a dat nebunului său o tichie de bufon (o scufie ţuguiată cu clopoţei prinşi de ea) şi un sceptru de bufon ca semn al demnităţii sale, cu condiţia să-i dea aceste lucruri aceluia care ar face prostii şi mai mari ca el. Curând după aceea prinţul s-a îmbolnăvit grav. Nebunul l-a vizitat şi l-a întrebat dacă se va însănătoşi curând. Prinţul a răspuns că medicii ar fi zis că nu se mai poate spera într-o însănătoşire şi că trebuie să moară în curând. „Ei”, a spus nebunul, „precis v-aţi făcut pregătirile pentru marea călătorie şi v-aţi îngrijit ca totul să fie pregătit pentru primirea dumneavoastră.” „Nu”, a spus împăratul, „acesta este lucrul cel mai îngrozitor, că nu ştiu cum voi fi primit.” „Dar n-aţi ştiut că odată tot trebuie să faceţi călătoria?” „Sigur că am ştiut, dar nu m-am ocupat niciodată de lucrul acesta. Erau atât de multe lucruri de rezolvat!” „Dar”, a spus nebunul, „când mergeaţi o zi în călătorie, călărea un crainic înainte şi avea grijă să fie mâncare şi băutură şi aşa mai departe. Dacă aţi mers undeva pentru câteva săptămâni sau chiar luni, atunci totul a fost pus la punct cu mult timp înainte. Câteva zile înainte de plecare se duceau nişte slujitori, pentru a avea totul în ordine când aveaţi să veniţi. Iar pentru această mare călătorie unde veţi rămâne pentru totdeauna, nu v-aţi pregătit chiar deloc? Iată, vă dau înapoi tichia de bufon şi sceptrul, pentru că aşa de nebun n-am fost, totuşi, niciodată.” N-avea nebunul dreptate?

 

Întâi ai mers zece ani la şcoală, iar acum lucrezi în timpul zilei şi seara încă mai înveţi, pentru a obţine în curând un post bun. Astfel te osteneşti douăzeci de ani pentru a câştiga bine pentru aceasta, poate timp de patruzeci de ani, ca apoi, dacă este posibil, să trăieşti 10 ani sau dacă vei apuca o vârstă deosebit de înaintată, 20 de ani din pensia sau din economiile tale. Ce ai spune despre părinţii care nu-şi trimit copiii la şcoală şi nu-i lasă nici să înveţe vreo meserie, pentru că sunt de părere: lasă-i să se joace liniştiţi, copiii doar nu se gândesc la viitor şi când vor fi aşa de mari încât trebuie să-şi poarte singuri de grijă, ei da, atunci vor vedea ei cum se descurcă.

 

Dacă acum trudeşti aşa şi sacrifici atâţia ani din viaţă pentru a avea cel mult cincizeci sau şaizeci de ani venituri bune, nu este atunci iresponsabil să nu te gândeşti la veşnicie şi să nu te preocupe întrebarea: Unde voi petrece veşnicia? Şi dincolo de aceasta, tu nici nu ştii, de fapt, dacă primeşti postul bun, dacă nu cumva te îmbolnăveşti sau chiar trebuie să mori înainte să ajungi acolo. Dar că te aşteaptă veşnicia, aceasta o ştii sigur! „Oamenilor le este rânduit să moară odată!” Acest cuvânt biblic n-a fost pus la îndoială încă niciodată, nici măcar de marii batjocoritori şi de cei mai împietriţi atei. Nu s-au putut atinge de el, altfel ar fi fost luaţi în râs. Căci cine n-a simţit încă moartea în apropierea lui?

 

Dar cum continuă acest verset din Evrei 9? – „Şi după aceea vine judecata”. Oare nu este atunci o nebunie iresponsabilă să nu te îngrijeşti de nimic şi să laşi totul să vină liniştit asupra ta? Foarte sigur că atunci vei observa singur unde vei petrece veşnicia. Dar atunci în vecii vecilor nu se va mai schimba nimic. „Ori încotro ar cădea copacul, în locul unde cade, acolo rămâne.” (Eclesiastul 11.3).

 

Dar acum vei spune: Păi da, chiar aşa de urgent nu este pentru mine! Am şi aşa deja destule de făcut. Şi în timpul tău liber nu vrei să te ocupi cu asemenea lucruri sumbre ca moartea şi murirea. Tu crezi că ai putea face lucrul acesta şi când vei fi ceva mai bătrân, după ce ai savurat câte ceva din viaţa ta şi vei găsi mai mult timp să meditezi asupra muririi. Ştii tu dacă vei mai trăi 50 de ani? Sau încă 30? Sau numai 10? Sau doar încă douăsprezece luni sau poate chiar numai douăsprezece ore?

 

Îmi amintesc de un negustor din Olanda, care din spatele uşii prăvăliei sale a tras cu urechea la un predicator de stradă. Când cuvântarea s-a sfârşit, s-a dus în cameră, s-a aşezat pe un scaun – şi a fost mort.

 

Chiar dacă mai trăieşti mult, vrei atunci, cât eşti puternic şi sănătos, să faci ce vrei şi apoi să laşi restul în seama lui Dumnezeu? Dacă vrei s-o faci aşa (şi dacă rămâi în viaţă), oare te va mai primi Dumnezeu atunci?

 

Sigur, „Dumnezeu vrea ca toţi oamenii să fie mântuiţi” (1 Timotei 2.4).El le strigă tuturor oamenilor: „Împăcaţi-vă cu Dumnezeu” (2 Corinteni 5.20)! El i-a primit pe tâlharul de pe cruce şi pe alte mii de oameni care s-au convertit pe patul morţii. Eu însumi am cunoscut o femeie care avea 85 de ani când a ajuns la convertire.

 

Dar în Iov 33 chiar scrie că Dumnezeu vorbeşte cu omul de două-trei ori, dar dacă omul nu ascultă, atunci îşi „pecetluieşte” „învăţarea”.

 

După ce Faraon a refuzat de câteva ori să asculte, Dumnezeu i-a împietrit inima, astfel încât mai târziu nu s-a mai putut întoarce la Dumnezeu.

 

După răpirea Adunării, Dumnezeu „le trimite o lucrare de rătăcire” tuturor celor care au auzit Evanghelia şi n-au crezut-o, „pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul să fie osândiţi” (2 Tesaloniceni 2.11-12). Aceasta o poate face Dumnezeu şi cu tine, dacă refuzi mereu invitaţia Lui de a te întoarce la El. „Dumnezeu nu ţine seamă de vremurile de neştiinţă şi porunceşte tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morţi” (Faptele apostolilor 17.30-31).

 

N-ar trebui să te faci om serios şi să vii acum imediat la Dumnezeu cu mărturisirea păcatelor tale şi cu rugămintea ca El să vrea să te primească?

 

„Dar noi suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos; şi ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte în Numele lui Hristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu! Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5.20-21).

 

„Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!” (Evrei 4.7).

 

Cu salutări cordiale,

 

al tău H.L.H.

 

Tradus de la: Muss der Mensch sich bekehren?

 

Din Briefe an junge Menschen, Ernst-Paulus-Verlag, 1972, pag. 5–9

 

Traducere: Petru Stancioiu

 

 

https://www.soundwords.de/ro/trebuie-omul-sa-se-intoarca-la-dumnezeu-a11308.html

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

Faptele Apost 17:30. Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă,…..

 

Faptele Apost 17:30. Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască;

 

      Un verset din Cuvant,care este inteles de cei mai multi,ca Dumnezeu, ar face apel la “toti oamenii”ar intra in contradictie cu restul Scripturi.Sa fie neconcordanta in ceia ce citim aici si in alte locuri din Cuvant?Personal nu vad asa ceva. Cu toate ca, am mai gasit si unii care cauta in Cuvant nepotriviri. Facand asa, nu vei face decat sa slabesti credinta uneori si asa indoielnica.Ma refer la credinta aceasta omeneasca cu care cei mai multi se afiseaza in strangerile laolalta.Cei ce iubesc Cuvantul se feresc sa se uite dupa nepotriviri. Ei inteleg ca, este Cuvantul lui Dumnezeu insuflat de Duhul sfant.Atunci, trebuie totusi sa intelegem acest verset in lumina pe care o desprindem din restul Scripruri cu privire la tuturor oamenilor aratat in acest verset.Daca ar fi sa ne oprim la intelegerea pe care o au cei mai multi cu privire la mantuire,am ajunge la aceasta concluzie; Dumnezeu, este la discretia omului.Asa ca,e “limitat in atributiile Lui”de Suvaeran.Daca e limitat, nu mai e Suveran.Scriptura nu il arata pe Dumnezeul nostru creiator ca ar fi limitat.El este a tot puternic si creiatorul tuturor lucrurilor vazute si nevazute.

 

      Am intelege ca, omul orcare ar fi el, poate frustra lucrarea de mantuire a lui Dumnezeu,pe care Domnul Isus a savarsit-o la Golgota.Dar daca suntem sinceri cu noi insune, vom realiza ca suntem complect gresiti intr-o astfel de gandire. Apostolul,vede pe Dumnezeu ingaduitor in relatia cu omul.Dumnezeu nu ţine seama. Asa sa fie? Nu, nu putem intelege asa pentruca atunci cand Dumnezeu da porunca ca Suveran, porunca trebuie dusa pana la punctul de indeplinire.Citim ca de vremurile de nestinta.Sa fie omul in necunostinta  de planul lui Dumnezeu de mantuire? Nu avem niciun indiciu ca omul este in necunostinta. Atat timp cat Dumnezeu a lasat cuvantul Lui scris. Pe dealta parte,citim ca Dumnezeu a pus in om si  gîndul veciniciei,Eclesiastul 3:… a pus în inima lor chiar şi gîndul veciniciei, măcarcă omul nu poate cuprinde… Cand a pus acest gand? Negresit la inceput cand omul era inocent, cand avea in el duhul lui Dumnezeu, si cand era in comuniune cu Dumnezeu.   

 

Advertisements

 

REPORT THIS ADPRIVACY

 

       Odata cu caderea in neascultare, pacat, Cuvantul ne arata ca omul a murit spiritual. Atunci, cum putem noi incadra aceasta porunca a lui Dumnezeu la oamenii de pretutindeni care sunt morti spirituali, despartiti de Cel care porunceste?Cu alta ocazie am spus ca, oameni dupa cadrea lui Adam in pacat si perpeturea pacatului in fiinta umana au trecut supt dominatia altui stapan a celui rau satan.Scriptura este destul de clara in privinta aceasta.Aceste cuvinte nu sunt ale mele ci le gasim in  Cuvantul lui Dumnezeu.  Nu intentionez sa dau din nou locuri care fac lumina in privinta aceasta.Aceste locuri le-am aratat deseori. Noi toti care citim Cuvantul sinceri si cu atentie le cunoastem destul de bine. Numai ca, cei mai multi le ignora.Sa se contrazica Apostolul cu Domnul Hristos? Din nou ,nu pot intelege  asa ceva. Pentruca Domnul Hristos a spus ca, Duhul Adevarului va lua din ce este al Lui si va va descoperi.Apostolul Pavel era unul in cei care Duhul Adevarului sau cel sfant lucra, guverna, in toata lucrarea la care fusese chemat sa o faca printre cei ce le vestea evangelia imparatiei lui Dumnezeu..

 

      Apoi Domnul Isus spune ca nimeni nu poate veni la El daca nu e atras de Tatal Lui. Cu alte cuvinte,omul, orcare ar fi el fiind mort trebuie “tarat” la sursa de viata la Domnul Hristos.Cine sunt deci acesti ; tuturor oamenilor? Trebuie sa ne oprim neaparat la oamenii de pretutindeni pe care Dumnezeeu ii atrage la Domnul Hristos.Ar fi putut Ap, Pavel sa spuna ca; ”porunceste lumi intregi sa se pocaiasca”Dar nu citim asa.Dece? Pentruca nu ar avea acoperire din partea lui Dumnezeu.Cand citim ,de pretutindeni,Inteleg ca este vorba de cei pe care Dumnezeu ii are in planul Lui de mantuire, si ca acestia sunt imprastiati pretutindeni,Si ca sa nu creiez confuzie prin ceia ce spun, am sa dau un loc care este atat de concludent in privinta aceasta.Ioan 11: 52……ci şi ca să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi. Iata deci, ca acestia sunt cuprinsi in acest cuvant: “de pretutindeni,” si care sunt risipiti acum.Nu putem intelege complect daca nu cunoastem proccesul acesta de “a te pocai” cum functioneaza.Si cui cere Dumnezeu sa se pocaiasca.

 

      Pocainta are deafce cu starea interioara, launtrica, a omului. Dar atat timp cat omul interior, spiritual este mort, ar fi o gresala sa intelegem ca Dumnezeu vorbeste unor oameni morti, despartiti de El. Am spus cu alta ocazie ca, Dumnezeu este un Dumnezeu al celor vi nu al celor morti. Marcu 12: 27. Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii. Tare vă mai rătăciţi!“Intrucat Dumnezeu este Duh, omul nu are cum sa se apropie de Dumnezeu ne mai avand duhul de viata al lui Dumnezeu. Cei ce citesc Cuvantul cu interes  cunosc acest loc si semnificatia lui. Geneza 6:3.Cand Dumnezeu si-a luat duhul dela om, omul a murit spiritual. As incerca sa fac un fel de cronologie a acestor etape sa le numesc in acest proces de ajungere la mantuirea lui Dumnezeu prin Domnul Hristos.Nu vom putea intelege daca nu asezam lucrurile asa cum le-a lasat Dumnezeu in Cuvantul Lui scris. Fara a avea ideei preconcepute de diferiti “teologi”

 

Advertisements

 

REPORT THIS ADPRIVACY

 

       Intelegem din ce citim din Scriptura ca,1)  omul este mort;Efeseni 2:1.si Coloseni 2:13.   2) adusi la viata,din moarte spirituala Coloseni 3:1.Directati de Dumnezeu la Domnul HristosIoan 6:44. El care este sursa de viata,.Ioan 1: 4. În El era viaţa,….    3) .Dumnezeu dupa ce l-a adus la viata ii da si credinta ca dar. Efeseni 2”8. Abia acum se poate cere sa se pocaiasca.Sta Dumnezeu de vorba cu un om viu. Si in continuare, Domnul Hristos il asigura pe cel care a fost adus la viata ca va trai;Ioan 14: 19…. pentrucă Eu trăiesc, şi voi veţi trăi. Acestea sunt gandurile pe care le-am desprins cu privire la acest verset de mai sus. să se pocăiască; Acestia care au trecut prin aceste etape se vor pocai. la porunca lui Dumnezeu care este suveran peste sufletul inviat,adus la viata spirituala.

 

      Acum, acestia adusi la viata sunt constienti ca sunt pacatosi si ca Dumnezeu in urma pocaintei le iarta pacatele si nu-si va mai aduce aminte de ele.Evrei 8: 12. Pentrucă le voi ierta nelegiuirile, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele şi fărădelegile lor“. Fratii si Surorile care iubesc Cuvantul si-l citesc cu atentie si interes pot desvolta mult mai mult decat am incercat eu sa fac in aceste randuri. Oricum, este necesara acomodarea, armonizarea, a ceia ce citim ca sa putem sa nu ne incurcam in gandirea noastra. Ne avand acoperire cu Cuvantul lui Dumnezeu. Domnul sa puna tot mai mult interes in inima noastra sa aprofundam acest Cuvant care  este asa de minunat.Ne vorbeste noua celor care pretindem ca suntem ai Domnului Hristos.

 

John Balarie

 

Los Angeles California!

 

 

Faptele Apost 17:30. Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă,…..

 

/////////////////////////////////

 

 

 

Cel ce vă dă Duhul

 

 

Posted on May   in Mihai Sârbu

”Cel ce vă dă Duhul şi face minuni printre voi, le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credinţei?” (Gal.3:5)

 

În America tocmai am sărbătorit Pogorârea Duhului Sfânt (Mai, 15 2016) și am avut o zi în care Dumnezu ne-a dăruit un adevărat timp de Rusalii. Prezența Duhului Sfânt a fost atât de reală  în adunare încât ne-a ”atins” pe cei mai mulți. Promisiunea Domnului Isus s-a împlinit 100%. El a plecat la cer dar – așa cum a spus – a rugat pe Tatăl care a trimis ”un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac.” (Ioan 14:16). De mai bine de două mii de ani trăim în dispensația Duhului Sfânt și cel mai puternic argument al prezenței Lui în lume este existența Bisericii lui Isus Christos. Hulită, batjocorită, prigonită până la moarte, amenințată din toate părțile, Biserica – nu numai că nu a dispărut – ci merge biruitoare spre victoria finală. Stadionul Olimpic al veșniciei așteaptă festivitatea de premiere a celor care au rămas statornici până la capăt sub autoritatea Duhului Sfânt. Suntem pe ”ultima sută de metri” când alergarea devine tot mai grea. Întrebarea care se impune este: ”Cum să rămânem pe pista de alergare a veșniciei și să trecem cu bine linia de sosire, terminând victorioși cursa?” Simplu! Ascultând și împlinind instrucțiunile ”Celui ce dă Duhul” (Gal.3:5). Fii atent la:

 

1. Pretenția Lui. Nimeni nu știe mai bine cum funcționează o mașină decât cel ce a conceput-0. El stabilește parametrii optimi astfel ca mașina să aducă profit maxim. Când a decis ca Duhul Sfânt să intre în acțiune ”full time” Dumnezeu a stabilit și limita optimă la care El poate să-L onoreze în viața credniciosului și a declarat la modul imperativ: ”fiţi plini de Duh.” (Ef.5:18). Plin înseamnă complet: nu mai este nevoie de altceva. Apoi, nu mai este loc pentru altceva. Aceasta este viziunea și dorința Stăpânului pentru urmașii Săi când spune: ”să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.” (Ef.3:19). Nu a cerut ceva peste puterile tale de aceea nu există scuze pentru nimeni ca să trăiască sub limita impusă de Tata deoarece: ”noi toţi am primit din plinătatea Lui, şi har după har.” (Ioan 1:16). Dumnezeu a făcut totul ca noi să trăim viața la nivel de excelență și să-L onorăm pe El. Este timp de cercetare și de a ne pune viața în accord cu pretenția lui Dumnezeu pentru fiecare din noi. Sus privirea! Se apropie finalul! Un balon nu zboară numai dacă e plin. Nici tu nu vei pleca în glorie decât numai dacă vei fi plin de Duh. Se apropie ”decolarea” de aceea te întreb dacă îți cunoști cu adevărat nivelul Duhului din ființa ta? Dacă nu, ia aminte la:

 

2. Prevenirea Lui. La pretenția Celui Atotputernic de a rămâne la limita maximă a prezenței Duhului în viața noastră, El este sincer și drept și ne face atenți la câteva pericole care ne așteaptă pe cale. Diavolul este maestru în arta imitațiilor și va încerca – nu să te deposedeze de prezența Duhului – ci să te facă să-ți trăiești viața la nivelul de jos al relației cu Duhul. Iată de ce Scriptura este tranșantă în această privință și te previne în mod categoric spunând: ”Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.” (Ef.4:30). Este prima fază când – prin lucruri mărunte – aduci întristare Duhului și trăiești sub nivelui stabilit. Apoi vine următoarea strigare: ”Nu stingeţi Duhul.” (1Tes.5:19) când prezența Duhului devine tot mai puțin vizibilă în viața ta. Punctul culminant este când degenerezi într-o stare de împietrire și ajungi la conflict direct cu Duhul: “Oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu inima şi cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt. Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi.” (F.A.7:51). Se pare că aici nu mai există decât o singură cale de întoarcere: pocăința sinceră. Dar de obicei cei care se împotrivesc ajung să fie zdrobiți. Cu inima plină de durere slujitorul lui Dumnezeu strigă la urmașii Domnului Isus care au început în Duhul dar au ajuns aproape să fie lepădați: ”Mă tem să nu mă fi ostenit degeaba pentru voi.” / ”Voi alergaţi bine: cine v-a tăiat calea ca să n-ascultaţi de adevăr?” (Gal.4:11, 5:7). Totul începe foarte simplu: să crezi că-L poți manipula pe Duhul Sfânt așa cum au încercat Anania și Safira. Confruntarea cu faptele lor a fost directă și apostolul nu-i menajează când îi întreabă: “Cum de v-aţi înţeles între voi să ispitiţi pe Duhul Domnului?” (F.A.5:9). Știm finalul dar oare vom învăța cum trebuie să trăim pentru ca Numele Lui să fie înălțat în trăirea noastră? Fii plin de Duh! Este limita pe care El a stabilit-o dar nu uita că te așteaptă atâtea pericole la care ești expus ca să fi atras de pe cale. Ca tabloul să fie complet privește și la:

 

3. Provocarea Lui. Este clară și pe măsura puterilor noastre: ”Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” (1Cor.6:20). Traducând, putem spune că prețul a fost plătit în întregime și că Dumnezeu și-a făcut partea Lui; urmează ca și tu să-ți faci partea ta. Ce înseamnă asta în cele mai mici amănunte? Înseamnă că: ”cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului.” (Rom.8:5). Fiindcă: „Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.” (2 Cor.3:17). În final lucrurile se sintetizează într-o singură concluzie: trăind la nivelul stabilit de Domnul (plin de Duh) și evitând riscurile care te pândesc ajungi să fi un om liber cu adevărat. Duhul Sfânt care te umple produce roadă (”dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor.”). Roadă care trebuie să fie vizibilă și când se întâmplă așa Cuvântul spune că: ”Împotriva acestor lucruri nu este lege! (Gal.5:22-23). Ajungi invincibil! Într-o lume coruptă și mizerabilă unde păcatul a ajuns ”normă de viață” Dumnezeu dorește să aibă martori car fac diferență. Ca în Biserica de la Rusalii unde Duhul Sfânt al lui Dumnezeu avea libertate 100%: ”Ei lăudau pe Dumnezeu, (înauntru) şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. (în afară). Rezultatul a fost că: ”Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.” (F.A.2:47). La sfârșit mă unesc cu poetul care scrie: ”Cineva bine a luptat / Pe mulți la Isus i-a-ndrumat. / Cineva nobil a trăit / Pentru alții mult s-a jertfit. / Fosta-i acela tu? Fosta-i acela tu? / Cineva prin lumina Sa / La mulți le-a luminat calea. / Cineva pacea a iubit / Și mântuire a vestit. / Fost-ai acela tu? Fost-ai acela tu?” (C.Ev.# 653). Gândește-te bine și răspunde. E ca un fel de ”lucrare de control” la mărturia vieții tale. Oricum, nu uita somația Scripturii cu privire la Duhul Sfânt: ”Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul.” (Gal.5:25). Doamne ajută să se-ntâmple chiar acum. În viața mea și în viața ta! Amin!

 

RUGĂCIUNE

 

”Întoarce-Ţi privirea de la păcatele mele, şterge toate nelegiuirile mele!  Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!”

 

 

https://www.newliferomanianchurch.com/cel-ce-va-da-duhul/

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

Un raport oficial arată că aproape 5000 de copii au fost abuzați sexual în Biserica Catolică din Portugalia/ Cele mai răsunătoare scandaluri sexuale din Biserica Ortodoxă Română

 

 

Un raport privind abuzurile sexuale din Biserica portugheză Catolică a fost publicat în 13 februarie și arată doar „vârful icebergului” din întreaga Biserică Catolică, potrivit comisiei de investigații citată de Reuters. Cel puțin 4.815 copii au fost abuzați sexual de către membri ai Bisericii Catolice portugheze – majoritatea preoți – în ultimii 70 de ani, se arată în comisia care a investigat speța.

 

„(Vrem) să aducem un omagiu sincer celor care au fost victime ale abuzurilor în copilărie și au îndrăznit să dea glas tăcerii”, a declarat psihiatrul pentru copii Pedro Strecht, care a condus comisia. „Ei sunt mult mai mult decât o statistică”.

Strecht a declarat că cele 4.815 cazuri reprezintă numărul „absolut minim” de victime ale abuzurilor sexuale comise de membri ai clerului în Portugalia din 1950 încoace.

 

„Aceste cifre sunt doar vârful icebergului”, a spus el.

Cei mai mulți agresori (77%) au fost preoți, iar 57% dintre victime au fost bărbați, a spus Strecht, adăugând că acestea au fost abuzate în școli catolice, biserici, casele preoților sau alte locuri. Majoritatea abuzurilor sexuale au avut loc când copiii aveau între 10 și 14 ani, cea mai tânără victimă având doar doi ani.

 

Reacționând la raportul final al Comisiei independente însărcinate cu investigarea cazurilor de abuzuri sexuale asupra minorilor în Biserica Catolică din Portugalia, președintele Conferinței Episcopale Portugheze (CEP) a declarat că primul său gând este pentru victime, iar al doilea pentru comisia față de care Biserica este recunoscătoare pentru activitatea sa competentă, pasionată și umană, conform vaticannews.va.

 

Episcopul Josè Ornelas a declarat că rezultatele nu vor fi ignorate și a lansat un mesaj de reasigurare pentru victime, angajându-se să lucreze pentru transparență și justiție. Abuzul sexual asupra copiilor este o „crimă odioasă”, a spus Ornelas într-o declarație, adăugând: „Este o rană deschisă care ne doare și ne jenează”. La conferința de presă de la Universitatea Catolică din Portugalia, din Lisabona, au fost prezenți o serie de experți și lideri catolici, printre care părintele Hanz Zollner, membru al Comisiei Pontificale pentru Protecția Minorilor.

 

El a explicat că mărturiile, prezentate organizației între ianuarie și octombrie anul trecut, indică o rețea de victime „mult mai extinsă”, calculată într-un „număr minim, foarte minim, de 4815 victime”.

 

„Nu este posibil să se cuantifice numărul total de crime”, a spus Strecht, având în vedere că unele victime au fost abuzate de mai multe ori, mai transmite vaticannews.va.

Cu toate acestea, el a menționat că este important „să nu confundăm partea cu întregul” și a precizat că numărul abuzatorilor din cadrul Bisericii este „redus”. „Procentul de existență a acestuia, așa cum este practicat de membrii Bisericii”, a explicat Strecht, „este foarte mic, pe realitatea subiectului abuzurilor sexuale asupra minorilor în general”.

 

Raportul Comisie mai arată că vârsta medie a victimelor abuzurilor sexuale în cadrul Bisericii din Portugalia este astăzi de 52,4 ani. Cu toate acestea, în medie, primul abuz a avut loc la vârsta de 11,2 ani.

 

În țările care au fost deja investigate pentru abuzuri sexuale în Biserică, cum ar fi Irlanda, Franța, Statele Unite, Germania, Chile și Australia, Biserica și-a cerut scuze pentru abuzuri și, în unele cazuri, chiar a despăgubit victimele.

 

Scandaluri sexuale în BOR

În România, populația este majoritar creștin-ortodoxă, iar Biserica joacă încă un rol important în societate. La fel ca Biserica Catolică, și Biserica Ortodoxă din România (BOR) a fost zguduită de scandaluri sexuale, în ultimii cinci ani, cazurile Cristian Pomohaci (caterisit), Corneliu Onilă-Sebastian Jitaru și Visarion Alexa fiind cele mai de răsunet. Pe lângă cele trei cazuri, BOR s-a confruntat și cu alte scandaluri sexuale în care au fost implicați preoți. BOR a reacționat diferit în aceste cazuri. Astfel, în ultimii ani, în premieră în România, fețe bisericești au fost reținute sau trimise în judecată pentru acuzații din sfera abuzurilor sexuale.

 

Dosar închis din cauza prescrierii

Dosarul în care fostul preot Cristian Pomohaci a fost anchetat pentru raporturi sexuale cu minori a fost clasat în februarie 2019. Procurorii au considerat că faptele sunt prescrise, timpul scurs de la comiterea acestora fiind de mai mult de zece ani.

 

Pomohaci, unul dintre preoții-vedetă ai României, cântăreț de muzică populară care a strâns o avere impresionantă conform autorităților, a fost implicat în 2017 într-un scandal sexual, fiind acuzat că ar fi cerut unui copil să întrețină raporturi sexuale în urmă cu 15 ani.

 

Fostul preot Cristian Pomohaci a fost condamnat definitiv în 2020 într-un dosar de evaziune fiscală, cu un prejudiciu de 28.000 de euro, dar a cerut instanței aplicarea legii mai favorabile, cerând ca pedeapsa închisorii să fie înlocuită cu amenda, după ce președintele Klaus Iohannis a promulgat legea inițiată de PSD care îi scapă pe evazioniști de închisoare dacă achită integral prejudiciul.

 

Premiere în BOR, în urma investigațiilor de presă

În decembrie 2020, Episcopul Cornel Onilă și fostul călugăr arhimandrit Sebastian Jitaru au fost trimiși în judecată pentru viol și alte agresiuni sexuale comise împotriva unor elevi de seminar, după o investigație a jurnaliștilor de la publicația Săfielumină.ro.

 

A fost pentru prima dată în istoria Bisericii Ortodoxe Române când un arhiereu a fost trimis în judecată pentru viol. O altă premieră a fost aceea că o eparhie BOR, Episcopia Hușilor, a fost chemată să răspundă în instanță pentru agresiunile sexuale care ar fi fost comise de ierarhul care o conducea și de un călugăr cu cel mai înalt rang, protejat al episcopului.

 

Episcopul ortodox retras Cornel Onilă a fost trimis în judecată de Parchetul Curții de Apel Iași, care-l acuză de viol și agresiune sexuală asupra unui băiat care-i era elev la Seminarul Teologic Ioan Gură de Aur din Huși.

 

Alături de Onilă este judecat și fostul călugăr arhimandrit Sebastian Jitaru, acuzat că l-ar fi violat la rândul său pe același elev abuzat și de Preasfințitul Corneliu. Monahul Jitaru ar mai fi violat alți doi seminariști, pe unul de cel puțin nouă ori într-un an, iar pe celălalt timp de aproape doi ani, uneori și de două ori pe săptămână. Onilă și Jitaru își acopereau unul altuia faptele infracționale, într-un joc de putere clericală care a viciat viața bisericească din Episcopia Hușilor vreme de mai bine de un deceniu, mai notează publicația Săfielumină.

 

Scandalul Onilă-Jitaru începe însă din vara lui 2017, atunci când trei preoți din Vaslui au fost trimiși în judecată de DNA Iași pentru faptul că l-ar fi șantajat pe episcopul de Huși în funcție la acea vreme, Corneliu Bîrlădeanu. În august 2019, o anchetă a jurnaliștilor de la Să fie lumină a arătat că, în timpul anchetei de șantaj, procurorul Cristina Chiriac de la DNA Iași (actuală șefă a serviciului teritorial, n.red.) a ținut la sertar mai multe înregistrări:

 

”Vorbim, practic, de probe foto-video pe care DNA Iași a ales să nu le trimită mai departe parchetului competent pentru cercetarea posibilelor fapte de abuz sexual”, au scris cei de la Să fie lumină. Deși sesizat, în lipsă de probe, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, a clasat atunci ancheta, dar a redeschis-o la puțin timp după materialul de presă.

DNA Iași condusă de procurorul Cristina Chiriac, în timpul căreia înregistrările preoților erau ținute la sertar, are o activitate extrem de redusă în ultimii ani. Spre exemplu, în 2019, cei opt procurori din acest ST au trimis la instanță un singur rechizitoriu, care apoi a fost retrimis la Parchet de judecători pentru reluarea cercetărilor. Vezi cum explică DNA rateul din dosarul fostului episcop de Huși într-o analiză G4Media. Dosarul Onilă-Jitaru este în prezent pe masa judecătorilor din Galați.

 

O altă investigație Săfielumină arată cum o femeie, fost pedagog la Seminarul Teologic Sfântul Ioan Gură de Aur din Huși (județul Vaslui), a vorbit încă din 1997 despre abuzurile (inclusiv sexuale) la care îi supuneau oamenii Bisericii pe elevii seminariști (unii minori). Pe femeie nu a ascultat-o nimeni, a fost marginalizată și hulită de toți, iar societatea i-a întors spatele, mai scriu jurnaliștii.

 

Regulile spovedaniei, schimbate în urma acuzațiilor de hărțuire sexuală

Cunoscutul preot în spațiul public Visarion Alexa, fost paroh al Bisericii „Pogorârea Sfântului Duh” – Militari (București), a fost reținut în septembrie 2022, în urma unei acuzații de agresiune sexuală din partea unei femei pe care o spovedea. Preotul a recunoscut că relația duhovnicească a fost ”dublată de o relație de prietenie”, iar BOR a schimbat regulile spovedaniei în urma acestui episod. Între propuneri s-a numărat și:

 

”Evitarea oricărui gest sau cuvânt interpretabile ca familiaritate nepotrivită cu penitentul (glume inadecvate sau gesturi indecente)”, conform unui comunicat al Patriarhiei Române.

În urma scandalului, alte cinci femei l-au acuzat pe preot de aceeași faptă, ultima dintre ele vorbind despre presupuse fapte petrecute în perioada 2010 – 2016. Femeia susține că preotul ar fi agresat-o, faptele petrecându-se atât în biserică, cât și într-un autoturism.

 

Instagramul unei minore, notat pe calendarul din altarul bisericii

În 2019, G4Media scria că preotul Daniel Rece din satul Coroana, județul Constanța, fusese arestat la Iași pentru pornografie infantilă și, ulterior, pus sub acuzare pentru că ar fi încercat să convingă o minoră să se filmeze în ipostaze sexuale, să îi trimită imaginile și să vină la Mangalia să facă sex, potrivit unui comunicat DIICOT.

 

Procurorii au extins apoi urmărirea penală împotriva preotului care a și fost arestat 30 de zile, fiind acuzat de pornografie infantilă în forma tentativei, corupere sexuală a minorilor și racolarea minorilor în scopuri sexuale. Anchetatorii au descins și la biserica unde slujea preotul unde au descoperit ID-ul de Instagram al uneia dintre minore notat pe un calendar ortodox în altarul bisericii, conform surselor G4Media. Detalii, aici.

 

Articol publicat în cadrul proiectului ENTR, pe G4Media

 

 

Andreea Pavel

Un raport oficial arată că aproape 5000 de copii au fost abuzați sexual în Biserica Catolică din Portugalia/ Cele mai răsunătoare scandaluri sexuale din Biserica Ortodoxă Română

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

Preotul acuzat de pornografie infantilă. Superiorii îl lasă să slujească în biserică

 

Au apărut detalii noi în cazul preotului din Constanța, cercetat de DIICOT pentru pornografie infantilă. Soţia îl acuza că i-a filmat sora de 14 ani şi într-o toaletă dintr-un hotel din Istanbul unde se aflau pentru că fata avea probleme medicale.

 

autor

STIRILEPROTV

 

Superiorii preotului au decis să îl lase să slujească în biserică. În faţa lor, bărbatul a susţinut că ar fi instalat camere în toată casa pentru că se temea ca soţia vrea să îi facă rău. Atenţie, urmează imagini şi detalii care vă pot afecta emoţional.

 

Preoteasa le-a spus anchetatorilor că a găsit o înregistrare în telefonul soţului, în care se vede cum acesta montează în baie o cameră ascunsă, pentru a o filma pe cumnata lui de 14 ani la duş. Când realizează că filmarea i-a reuşit, preotul revine în baie şi recuperează camera.

 

 

Chemat de superiorii de la Arhiepiscopia Tomisului, preotul a susţinut că nu a intenţionat să îşi filmeze goală nepoata şi că montase camere în toată casa, inclusiv în baie pentru a strânge dovezi. Se temea ca soţia îl înşeală şi ar vrea să îi facă rău.

 

Eugen Tănăsescu, purtător de cuvânt la Arhiepiscopia Tomisului: „Preotul era îngrijorat că soția ar fi putut să-i facă un rău, prin intermediul unei medicații, soția sa fiind medic. Așa se explică prezența unei camere și în baie, deoarece acolo exista dulăpiorul cu medicamente. Camera din baie avea deci rolul de a supraveghea dulăpiorul cu medicamente.”

 

CITEȘTE ȘI

preot constanta, plangere, sotie, pornografie infantila

Explicația dată de preotul care a recunoscut că și-a filmat cumnata minoră goală

Însă bărbatul este contrazis de soţia lui.

 

Soția preotului: „În baie nu am avut și nici nu am vreun dulăpior pentru medicamente. Medicamentele nu le țin în baie pentru că am un copil mic. Ele sunt ținute într-un loc sigur unde nu are acces copilul. Din filmuleț se observă cum montează camera știind că urmează la duș sora mea iar după ce soră iese din baie se vede că tot el intră și ia dispozitivul de filmat.”

 

 

 

Superiorii nu au putut să explice de ce preotul a păstrat imaginile cu minora goală

 

Superiorii nu au putut să explice de ce preotul a păstrat imaginile cu faţă de 14 ani goală în baie şi nici de ce – dacă se temea pentru viaţa lui – nu a depus o plângere la poliţie.

 

Pe de altă parte, după ce au socrii lui au dus înregistrările respective la DIICOT – procurorii au început verificările şi îl cercetează pe preot pentru pornografie infantilă. Fapta se pedepseşte cu până la 5 ani de închisoare.

 

Soția preotului: „Există filmări și dintr-o baie dintr-un hotel din Istanbul, atunci când am fost împreună cu el și cu sora pentru niște investigații medicale. Deși ne aflam în Istanbul pentru a rezolva niște probleme medicale ale surorii mele, acesta a filmat-o și acolo.”

 

Eugen Tănăsescu, purtător de cuvânt la Arhiepiscopia Tomisului: „Preotul nu a avut niciodată intenția de supraveghere a sorei minore a soției, așa cum este acuzat. Imaginile obținute de camere erau destinate exclusiv protejării preotului în situația de adulter al soției. Ele nu au fost niciodată prezentate public sau postate pe medii publice de comunicare.”

 

Procurorii DIICOT au ridicat din locuinţa preotului aparatura electronică folosită pentru realizarea şi stocarea înregistrărilor. Bărbatul nu a putut fi contactat nici astăzi pentru a îşi prezenta punctul de vedere.

 

Arhiepiscopia Tomisului a anunţat că preotul va putea să slujească în biserica până la finalizarea cercetărilor. Între timp, soţia lui a cerut divorţul şi a depus la poliţie şi o plângere în care îl acuză că a bătut-o.

 

 

 

Sursa: Pro TV

https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/preotul-acuzat-de-pornografie-infantila-superiorii-au-decis-sa-il-lase-sa-slujeasca-in-biserica.html

 

////////////////////////////////////////////

 

Papa Francisc discută despre avort, pornografie și identitatea de gen cu tinerii din Generația Z

 

 

Bianca Geica – Redactor Senior

 

Papa Francisc vorbește deschis cu tinerii din Generația Z despre avort, homosexualitate, feminism, identitate de gen într-un documentar lansat recent pe platforma de streaming Disney+, intitulat „The Pope: Answers”.

 

Dialogul de o oră și jumătate fost filmat în iunie 2022, în cartierul Pigneto din Roma, când Papa suferea de dureri puternice la genunchiul drept. Din acest motiv, el pare fragil în timp ce merge, dar nu și atunci când răspunde la întrebările dure ale tinerilor, toți vorbitori de spaniolă, cu vârste cuprinse între 20 și 25 de ani și provenind din Spania, Senegal, Argentina, Statele Unite, Peru și Columbia.

 

 

Deși la început păreau puțin neliniștiți, după sosirea Suveranului Pontif au trecut de la timiditate la încredere și, pe alocuri, la îndrăzneală, punând întrebări sincere despre rolul femeilor în Biserică, feminism și avort, mărturisirea credinței și pierderea ei, identitatea sexuală, migrație și rasism. Acestea nu sunt însă sigurele subiecte pe care Suveranul Pontif le-a abordat în cadrul discuției! Papa Francisc a răspuns, de asemenea, la diverse întrebări despre aplicaţiile dedicate întâlnirilor online, probleme de sănătate mintală și drepturile LGBT+, subiecte sociale destul de delicate, pe care mulți se tem să le abordeze public.

 

 

Papa Francisc însuși sparge gheața, îndemnându-i pe tineri să îi adreseze orice întrebare. Imediat Víctor, care se descrie ca fiind agnostic, îl întreabă dacă primește un salariu pentru munca sa, iar Papa răspunde: „Nu, nu mă plătesc! Iar când am nevoie de bani pentru a cumpăra pantofi sau altceva, mă duc și cer. Nu am un salariu, dar asta nu mă îngrijorează, pentru că știu că mă hrănesc pe gratis”. El le spune apoi tinerilor că stilul său de viață este destul de simplu, „ca cel al unui funcționar obișnuit”, și că pentru cheltuieli mai mari preferă să nu împovăreze Sfântul Scaun, ci să ceară ajutorul altora.

 

 

Migrația și reforma Bisericii

Medha, o tânără născută în SUA, ai cărei părinți au părăsit India în căutarea unei vieți mai bune pentru familia lor, și Khadim, un tânăr musulman senegalez cu rădăcini în Spania, vorbesc despre rasismul de care au avut parte ca străini veniți de departe. Conversația se îndreaptă apoi spre problema globală a migrației, iar Papa profită de ocazie pentru a denunța atât exploatarea oamenilor în țările de origine, cât și lipsa de milostenie a celor care nu îi primesc. „Acest lucru se întâmplă astăzi, se întâmplă la frontierele Europei și uneori cu complicitatea unor autorități care îi trimit înapoi. Există țări în Europa – nu vreau să le numesc pentru a nu crea un incident diplomatic – care au orașe mici sau sate aproape goale, țări în care există doar douăzeci de bătrâni și câmpuri nelucrate. Iar aceste țări, care trec printr-o iarnă demografică, nici măcar nu îi primesc pe migranți”, a spus Suveranul Pontif.

 

ADVERTISING

 

În opinia sa, în spatele tuturor acestor lucruri se află un tip de conștiință socială colonialistă care favorizează exploatarea și o cultură a sclaviei, ascunsă de politici de migrație care nu caută să primească, să însoțească, să susțină sau chiar să integreze migranții. Dar tinerii îi atrag atenția Papei că Biserica a colaborat și a avut de câștigat de pe urma acestui colonialism în trecut. Iar el le răspunde că, deși îi este rușine, trebuie să ne acceptăm întotdeauna propria istorie și că acest criteriu i-a permis să curețe Vaticanul de mondenitatea spirituală pe care a găsit-o uneori, dar care poate fi omniprezentă. „Reforma Bisericii trebuie să pornească din interior, iar Biserica trebuie reformată mereu, mereu, pentru că, pe măsură ce culturile progresează, nevoile se schimbă.”, mai spune Papa Francisc.

 

Bullying-ul, avortul și abuzurile

Dora, o tânără din Ecuador, a izbucnit în lacrimi în timp ce îi spunea Papei că a fost hărțuită și că a dezvoltat un sentiment de singurătate atât de profund încât s-a gândit inclusiv să își ia zilele. Papa a consolat-o, invitând-o să plângă liber.

 

 

Milagros, o altă tânără din Argentina, se prezintă ca fiind o mândră activistă pro-avort. Ea îi pune în mâinile Papei o eșarfă verde pe care sunt scrise cuvintele „Avortul: liber, sigur și gratuit”. Francisc acceptă gestul și lasă să aibă loc o dezbatere între femeile din grup – dintre care doar una se declară împotriva avortului provocat și în favoarea apărării necondiționate a vieții care urmează să se nască.

 

Primul sfânt milenial: Papa l-a beatificat și a devenit ”influencerul lui Dumnezeu” la numai 16 ani

Primul sfânt milenial: Papa l-a beatificat și a devenit ”influencerul lui Dumnezeu” la numai…

Papa Francisc s-a rugat pentru victimele de la spitalul din Piatra Neamț. Ce mesaj a transmis suveranul Pontif

Papa Francisc s-a rugat pentru victimele de la spitalul din Piatra Neamț. Ce mesaj a transmis…

Papa Francisc: „Unii nu vor să aibă copii. Dar au câini și pisici care iau locul copiilor. Asta ne ia umanitatea”

Papa Francisc: „Unii nu vor să aibă copii. Dar au câini și pisici care iau locul copiilor….

Papa abordează apoi această problemă atât din punct de vedere pastoral, cât și biologic:

 

„Întotdeauna le spun preoților ca atunci când se apropie de o persoană aflată în această situație cu o povară pe conștiință, pentru că efectul pe care îl lasă un avort asupra unei femei este profund, să nu pună prea multe întrebări și să fie milostivi, așa cum este Iisus […] Dar problema avortului trebuie privită științific. Orice carte de embriologie ne învață că, la o lună de la concepție, ADN-ul este deja format și organele sunt deja definite. Prin urmare, nu este vorba de un grup de celule care se adună, ci de o viață umană.”

 

 

Papa apreciază sensibilitatea fetelor față de criza unei femei care se confruntă cu o sarcină nedorită, dar insistă că „este bine să spunem lucrurilor pe nume. Una este să empatizezi cu persoana care a făcut-o, cu totul altceva este să justifici actul”, spune el clar.

 

Subiectul se schimbă, dar tensiunea crește atunci când Juan, un spaniol, care abia poate vorbi din cauza timidității, îi împărtășește Papei faptul că la vârsta de 11 ani a fost abuzat în mod repetat de un membru al Opus Dei (o instituție a Bisericii Catolice) care lucra ca profesor în școala sa. Bărbatul a fost condamnat, dar cu o pedeapsă redusă.

 

Papa a fost întristat, dar mai ales surprins când tânărul i-a înmânat o scrisoare scrisă chiar de el. Era răspunsul personal al Papei adresat tatălui tânărului, în care îi spunea că Congregația pentru Doctrina Credinței (CDF) de atunci se va ocupa de caz la nivel canonic. Tânărul, care a recunoscut că nu mai era credincios, i-a explicat că CDF a decis ca bunul nume al profesorului să fie restabilit, absolvindu-l de responsabilitate.

 

 

Papa Francisc se angajează să revizuiască cazul, dar ceilalți îl contestă pentru reacția în general neglijentă a Bisericii față de abuzurile asupra copiilor comise de slujitorii săi. Papa își exprimă durerea pentru aceste fapte și detaliază tot ceea ce se face pentru a le combate.

 

Incluziunea și non-binaritatea

O altă fată de origine spaniolă, Celia, se prezintă și explică faptul că este non-binară și creștină. ”Știți ce este o persoană non-binară?”, îl întreabă ea pe Papă. El răspunde că da, dar aceasta îi explică totuși că „o persoană non-binară este o persoană care nu este nici bărbat, nici femeie, sau, cel puțin, nu tot timpul”. Apoi, ea vrea să știe dacă există loc în Biserică pentru diversitatea sexuală și de gen.

 

„Fiecare persoană este un copil al lui Dumnezeu. Dumnezeu nu respinge pe nimeni, Dumnezeu este Tatăl. Iar eu nu am dreptul să expulzez pe nimeni din Biserică. Nu numai atât, datoria mea este întotdeauna să primesc. Biserica nu poate închide ușa nimănui”, a răspuns Suveranul Pontif.

 

 

Imediat după aceea, Papa adresează critici celor care, având ca referință Biblia, promovează discursul urii și justifică excluderea așa-numitei mișcări LGBT+ din comunitatea Bisericii. Astfel de persoane, spune el, „sunt infiltrați care profită de Biserică pentru pasiunile lor personale, propriile lor limitări”.

 

Sexualitate vs. pornografie

Deși nu este întotdeauna în largul său, Papa le permite tinerilor să se exprime liber, chiar și atunci când multe dintre pozițiile lor contrazic învățătura Bisericii în diverse domenii. De exemplu, Alessandra, o columbiancă, îl provoacă pe Papă pornind de la activitatea care îi asigură traiul: Ea se prezintă ca fiind creatoare de conținut pornografic pe care îl distribuie pe rețelele de socializare; o meserie care, potrivit ei, i-a permis să se prețuiască mai mult și să petreacă mai mult timp cu fiica ei.

 

Apoi, María, tânăra catolică care se pronunțase anterior împotriva avortului, a replicat spunând cum pornografia este dăunătoare atât pentru cei care o produc, cât și pentru cei care o consumă. Pornind de aici, Papa Francisc ia din nou cuvântul și amintește că cei care folosesc pornografia se înjosesc din punct de vedere uman: „Cei care sunt dependenți de pornografie sunt ca și cum ar fi dependenți de un drog care îi menține la un nivel care nu le permite să evolueze”, explică el.

 

Surse foto: Getty Images

 

Surse articol: vaticannews.va, catholicreview.org

 

 

https://www.qbebe.ro/stiri/papa-francisc-discuta-despre-avort-pornografie-si-identitatea-de-gen-cu-tinerii-din-generatia-z

 

////////////////////////////////////////

 

Papa Francisc, declarație care zguduie Biserica Catolică: „Preoți și călugărițe se uită la pornografie pe Internet”

 

Marius Olaru

 

În cadrul unei întâlniri la Roma cu viitorii preoți din Biserica Catolică, Papa Francisc a făcut o declarație care pe mulți i-a șocat. „Preoți și călugărițe se uită la pornografie pe Internet”, le-a atras atenția tinerilor seminariști Suveranul Pontif.

 

 

Liderul Bisericii Catolice a ales să vorbească despre vicii și, încă o dată, a reușit să producă vâlvă prin mesajul transmis.

 

Papa Francisc și pornografia online

Pornografia online este calea prin care Satana ajunge la sufletul omului, iar preoții și călugărițele, deși mai apropiați de Dumnezeu, sunt și ei supuși ispitelor. Patima vizionării filmelor porno nu îi ocolește nici pe slujitorii Domnului, mai spune Papa Francisc.

 

Și, ca să fie bine înțeles, liderul Bisericii Catolice a explicat că nu se referă doar la un anumit gen de pornografie, cea penală, care implică abuzuri împotriva copiilor, de exemplu. Pe aceasta, el a numit-o „degenerare”, informează BBC.

 

Papa Francisc, declarație care zguduie Biserica Catolică: „Preoți și călugărițe se uită la pornografie pe Internet”

 

////////////////////////////////

 

 

De ce ar trebui sa lupte Biserica impotriva pornografiei?

 

 

Jay Dennis trage un semnal de alarma cu privire la o epidemie invizibila care cuprinde crestinismul.

 

Cred ca 80% din barbatii din biserici se lupta la un anumit nivel cu pornografia, spunea Jay Dennis, pastor.

 

Totusi, spunea ca majoritatea pastorilor nu cred lucrul acesta si nici nu actioneaza impotriva lui.

 

Unul dintre cele mai mari scandaluri din cauza acestei dependente, care a cuprins mai mult de jumatate din Biserica, are legatura cu faptul ca sunt cateva biserici deschise sa discute si sa se ocupe de aceasta problema. Trena Meuborn, directoarea departamentului de consiliere al bisericii Baptiste din Lakeland, spunea ca lipsa actiunii face parte din planul Satanei de a-i face pe credinciosi sa se simta izolati.

 

Biserica vine in ajutorul acestora cu o serie de carti si cu un DVD care cuprinde marturiile membrilor care au fost dependenti sau care lupta impotriva pornografiei.

 

Pornografia te leaga. Esti asemeni un sclav, spunea Tom Wolfe, Biserica Baptista, Lakeland.

 

Eram speriata, imi era rusine. Ma temeam ca daca o sa spun cuiva despre situatia prin care treceam, nu o sa inteleaga, sau o sa creada ca sunt o ciudata, marturisea Bonnie Hicks, Biserica Baptista, Lakeland.

 

Imaginati-va cum ar fi sa aveti o biserica intreaga cu frati si surori cu care sa poti sa vorbiti despre asta si sa primiti sprijin.

 

Se spune ca nu ar trebui sa se vorbeasca despre astfel de lucruri in biserica, cand exact acolo ar trebui sa se vorbeasca. Ca sa scapi de aceasta dependenta trebuie sa vorbesti despre ea, a afirmat Desiree Smith, Biserica Baptista, Lakeland.

 

Nu esti singur. Aceasta problema este prezenta peste tot, in fiecare biserica, spunea Trena Meuborn, Biserica Baptista, Lakeland.

 

Acesta este motivul pentru care pastorul Dennis vrea sa adune cel putin un milion de crestini care sa se inscrie pe site-ul cu resurse realizat de el cu scopul ca acestia sa scape de pornografie. Acesta spunea ca momentul critic pentru biserica lui a fost intr-o seara cand i-a rugat pe membrii bisericii sa se ridice daca se lupta cu pornografia:

 

Avem scaune ca cele din salile de cinema. Aveam ochii inchisi si ascultam. Puteam sa aud toate acele scaune cum atingeau spatarul. Parca era sunetul unor lanturi care se rup.

 

Pastorul Dennis considera ca marturisirea publica si recuperarea dependentilor a adus trezire in biserica lui. Directoarea departamentului de consiliere al bisericii spunea ca orice biserica se poate bucura de o astfel de biruinta.

 

Biserica trebuie sa actioneze asemeni unui spital. Noi trebuie sa fim aceia care sa cautam moduri in care sa-i putem ajuta pe acesti oameni, spunea Trena Meuborn.

 

Pastorul Dennis spunea ca depinde de fiecare crestin in ce priveste aceasta decizie:

 

Niciun om nu face asta cu gandul ca o sa-si distruga viata, casnicia, marturia. Cred ca niciun crestin nu gandeste asa, dar acesta va fi rezultatul.

 

stire difuzata in emisiunea Mapamond crestin 552 – februarie 2015 – ultimele stiri crestine: http://alfaomega.tv/stiri/mapamond-crestin

 

https://alfaomega.tv/mediacenter/player/stiri-crestine/De-ce-ar-trebui-sa-lupte-Biserica-impotriva-pornografiei

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

Generația smartphone crescută cu pornografie hardcore – Biserica trebuie să abordeze tsunamiul care vine

 

 

Datorită omniprezenței smartphone-urilor, generația emergentă a fost „crescută cu pornografie hardcore la un nivel care nu a mai fost văzut până acum” și va exista un efect „devastator” în cadrul Bisericii dacă Trupul lui Hristos nu reușește să abordeze această problemă, avertizează expertul unui program de recuperare din dependențe, potrivit Christian Post.

 

„S-ar putea să credem că situația pornografică are efecte negative acum, pe măsură ce aflăm de pastori precum Ravi Zacharias dați în vileag, dar această generație mai tânără a crescut cu pornografia hardcore la un nivel pe care nu l-am mai întâlnit până acum”, afirmă Ted Shimer, fondatorul The Freedom Fight, un program online de recuperare din dependențe.

 

„Biblia ne spune că vom culege ceea ce semănăm. Cei dintre noi care lucrează cu studenți, vedem dependența de pornografie mai mult ca niciodată. Aceștia sunt viitorii noștri părinți creștini, mame, tați, lideri ai bisericii. Dacă Biserica nu se ocupă de acest flagel, va exista un efect devastator masiv, care, din păcate, nu va fi bun pentru Numele lui Hristos”.

 

Shimer, care a mentorat tineri adulți de aproape trei decenii, a spus că intensificarea dependenței de pornografie este direct legată de accesibilitatea la tehnologie. În 2007, un an al exploziei tehnologice iPhone, Shimer și soția sa au observat o creștere semnificativă a dependenței de pornografie în rândul tinerilor.

 

 

„Într-adevăr, am identificat pornografia și dependența de ea ca fiind cel mai mare obstacol în calea viziunii și misiunii noastre de a construi lideri spirituali pentru Hristos”, a spus Shimer. „Astfel că, în 2007, am început cu adevărat să aprofundăm acest subiect”.

 

Shimer a dezvăluit că a auzit relatări directe de la copii – atât băieți, cât și fete – deveniți dependenți de pornografie încă din clasa a șaptea.

 

„Când o mamă îi dă copilului ei de clasa a șaptea un iPhone, nu-și dă seama că-i oferă copilului acces 24/7 la pornografie”, a spus Shimer. „Și totuși, asta se întâmplă. Accesul privat la vârste atât de mici este, de fapt, motivul  pentru care vedem atât de mulți tineri cu dependențe atât de profunde. Iar situația se înrăutățește în fiecare an. Este o mare, mare problemă”.

 

Statisticile arată că creștinii – și chiar pastorii bisericilor – urmăresc pornografie la aproape aceleași procente ca lumea seculară. Iar problema este deosebit de relevantă, având în vedere că pandemia COVID-19 în curs de desfășurare este valorificată de site-urile pornografice.

 

„Aceasta este o problemă atât de mare pentru Biserică încât avem nevoie de mai mulți oameni care să o înțeleagă și să fie pregătiți să îi ajute pe ceilalți să se elibereze. Pentru că această problemă în viitoarea generație de credincioși care va intra în Biserică va reprezenta o problemă uriașă în ucenicia lor, vă garantez asta. Dacă nu suntem echipați să abordăm această problemă în mod eficient, vom oferi soluții superficiale și ineficiente”.

 

Shimer recunoaște că a vorbi în biserică despre pornografie este „incomod, inconfortabil și tabu”, dar a subliniat că flagelul „nu dispare”.

 

„Pastorii și liderii bisericilor trebuie să abordeze problema cu soluții eficiente, centrate pe Evanghelie, soluții conturate științific, pentru că problema nu dispare atât de ușor”, a spus el, adăugând că doar 7% dintre biserici spun că au resursele necesare pentru a-și ajuta membrii cu această dependență.

 

„Când dependența este tratată doar la un anumit nivel, este mai rușinoasă și mai incomodă decât ar trebui. Când începem s-o înțelegem dintr-un factor de dependență și studiem știința creierului și o abordăm din punct de vedere holistic și de ucenicie, devenim mai pregătiți să abordăm dependența”, explică Shimer.

 

Tată a patru copii, Shimer încurajează părinții să aibă „conversații despre pornografie și sexualitate” cu copiii lor de la vârste mici, avertizând că „societatea va completa spațiile libere dacă nu o facem noi”.

 

„Este important ca părinții să arate relevanța Scripturilor și să folosească Cuvântul lui Dumnezeu pentru a explica subiectul sexului”, explică Shimer. Isus Hristos vrea să avem o viață abundentă. Hoțul vine doar să omoare, să fure și să distrugă, și asta vedem odată cu consecințele ieșirii în afara granițelor lui Dumnezeu”.

 

Părinții și liderii Bisericii, adaugă Shimer, trebuie să înțeleagă „realitatea brutală a pornografiei și modul în care aceasta afectează creierul unei persoane și influențează relațiile, căsătoriile, viața spirituală”.

 

„Dar există o cale către libertate, iar abordarea acestei probleme în Biserică este o oportunitate pentru revigorare”, a concluzionat Shimer.

 

Sursa: Tribuna.US

https://www.voceacrestinilor.com/educatie/generatia-smartphone-crescuta-cu-pornografie-hardcore-biserica-trebuie-sa-abordeze-tsunamiul-care-vine/

/////////////////////////////////////////////

 

https://romanialiterara.com/2019/04/intelectualul-la-auschwitz/

https://apologeticindex.info/wpn/category/noua-era/

 

 

https://motivonti.ro/50-de-sfaturi-de-la-un-copac/

NU VĂ VACCINAȚI CU NICI UN CHIP! Din 2005 pregăteau… Un vaccin provocat de un virus respirator, care (zic ei) SĂ INHIBE GENA RESPONSABILĂ CU CREDINȚA ÎN DUMNEZEU…

https://apologeticindex.info/wpn/video/oprah-winfrey-crestinismul-new-age-si-homosexualitatea-ca-dar-divin/

 

////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

Oprah Winfrey, cre(ș)tinismul New Age și homosexualitatea ca „DAR” divin

 

 

 

 

https://apologeticindex.info/wpn/video/oprah-winfrey-crestinismul-new-age-si-homosexualitatea-ca-dar-divin/

 

 

 

Iată ce afirma în 2007 Evenimentul zilei despre imensa popularitate și  influență mondială a celebrei realizatoare de emisiuni TV, Oprah Winfrey (ajunsă azi miliardară în $ cu ajutorul industriei media):

Femeia care conduce lumea dintr-un studio TV

 

 

Imperiul numit  „O”

 

Nu exista nicio indoiala ca Oprah a schimbat cultura globala. Prin confesiunile televizate in care ofera detalii intime despre problemele sale de greutate, despre tumultul vietii sale amoroase, despre abuzurile sexuale pe care le-a suferit si prin faptul ca plange alaturi de invitati, Oprah a creat o noua forma media de comunicare, cunoscuta ca „discurs de relationare”, dupa cum sustine revista „Time”.

 

Oprah nu mai este de mult doar un show TV. Numele sau s-a transformat intr-un imperiu, o afacere autofinantata, intr-un club de carte care valoreaza un miliard de dolari, intr-o revista de succes, „O – The Oprah Magazine”. Cheia succesului sau o reprezinta influenta pe care o exercita asupra telespectatorilor si increderea pe care acestia i-o acorda.

 

Daca Oprah recomanda o carte, aceasta devine in scurt timp un bestseller, iar daca promoveaza o crema sau o bautura racoritoare, produsul se vinde rapid. Tot ea este cea care stabileste tendinte: de exemplu, comentariile sale de a nu consuma carne de vita au fost urmate de o scadere cu 10a a vanzarilor de profil, iar incercarea producatorilor din industria carnii de a o da pe Oprah in judecata a ramas fara succes.

 

Influentata de maltratarile pe care le-a suferit in copilarie, Oprah a initiat o campanie care sa interzica abuzurile impotriva copiilor. Actiunea s-a concretizat prin adoptarea „Legii Oprah” de fostul presedinte american Bill Clinton, un act ce prevede protectia nationala a copiilor.

 

 

 

http://www.evz.ro/femeia-care-conduce-lumea-dintr-un-studio-tv-458417.html

 

 

ARTICOLE APOLOGETICE DESPRE AGENDA NEW AGE A LUI OPRAH WINFREY:

Oprah Winfrey’s New Age “Christianity” and the Emperor’s New Clothes

http://www.lighthousetrailsresearch.com/blog/?p=17043

 

 

 

Oprah Winfrey’s New Age “Christianity” (Part 2) – Neale Donald Walsch, “God,” and Hitler

http://www.lighthousetrailsresearch.com/blog/?p=17094

 

 

 

1. D. Jakes, Rob Bell, and Steve Furtick Make it Onto Oprah’s New Age Super Soul 100 List of “Awakened Leaders”

http://www.lighthousetrailsresearch.com/blog/?p=21737

 

 

https://apologeticindex.info/wpn/video/oprah-winfrey-crestinismul-new-age-si-homosexualitatea-ca-dar-divin/

 

 

///////////////////////////////

 

 

 

 

Manipularea și controlul omului prin inginerie genetică și nano-tehnologie

 

 

Urmăriți filmul aici:

 

http://https://www.brighteon.com/c9bac8e5-407a-4e60-b869-78256ab1d6ab

 

Profesorul Charles Morgan susține o conferință la West Point soldaților americani din Divizia de informații vizuale despre cea mai recentă tehnologie din domeniul Bio-războiului, reprogramării ADN și exploatării celulelor umane .

VACCINUL va putea schimba nu numai ADN-ul uman, dar poate permite, de asemenea, gândurilor și acțiunilor unei persoane să fie influențate de controlul de la distanță. Tehnologia există absolut și va fi utilizată în masă prin implementarea CV19 vaxi.

 

Dacă urmăriți acest videoclip, îl veți vedea pe profesor confirmând că acum este posibil să controlați mintea altei persoane prin telecomandă și, de asemenea, să controlați mișcările fizice ale corpului, gânduri și funcții .. Aceasta NU este o teorie a conspirației, acesta este un FACT absolut !! Vreau, de asemenea, să spun că chiar și această tehnologie este încă departe de ultimele progrese care sunt păstrate din domeniul public și sunt adesea utilizate împotriva publicului larg. Îmi amintesc că am văzut un documentar online acum mulți ani în care un denunțător a afirmat că tehnologia actuală pe care o vedem adusă în domeniul public este deja veche de peste 25 de ani.

 

Profesorul dezvăluie că acum pot stoca și ascunde imagini și filme în ADN și bacterii, el mai spune că doar 1 gram de ADN uman poate stoca echivalentul a 7 MILIOANE de iPad-uri, gândiți-vă la asta, doar 1 gram, este absolut uimitor! !! El spune că informațiile și imaginile pot fi, de asemenea, stocate în bacterii pe corpul uman, care pot fi apoi plasate într-un vas și informațiile eliminate și, de asemenea, că atunci când aceleași bacterii se reproduc, descendenții vor fi, de asemenea, codificați cu aceleași informații. El spune, de asemenea, că este posibil să programați o celulă și să o direcționați către orice parte a corpului, inclusiv creierul, care poate fi apoi reprogramat și controlat de la o forță exterioară.

 

Aceasta înseamnă că CV19 vaxi poate conține toată tehnologia pe care o veți auzi în acest videoclip și este infricosatoar, ce poate face aceeași tehnologie atunci când sunt pregătite să țintească și să atace !!! Acesta este nivelul de acuratețe al acestei tehnologii, încât nanobotii miniaturali cu dimensiunea particulelor de praf pot fi programați pentru a ataca orice porțiune a corpului pentru a livra o sarcină utilă sau un virus direct în fluxul sanguin, organe, creier, ochi etc. Celulele ADN reprogramate poate, de asemenea, să stea inactivă în orice porțiune a corpului către care a fost direcționat și poate rămâne acolo nedetectat până când nu este emis semnalul electronic adecvat pentru a-l reactiva.

 

El mai spune că pot gestiona și schimba amintirile și percepția oamenilor și că nici măcar nu au nevoie să-i convingă, tot ce este necesar este să-și schimbe memoria prin imagini audio și vizuale, cu alte cuvinte TV, care este exact modul în care publicul larg a fost ademenit să creadă în marea Corona.

Dacă ești Creștin, trebuie să știi că aceste Vaxi (vaccinuri) le vor permite luciferienilor să-ți schimbe ADN-ul și să-ți modifice percepția despre Dumnezeu, de fapt, vei fi programat sa-l urasti!!!

De asemenea, merită menționat faptul că pot ȘTERGE amintirile și le pot instala pe cele FALSE, doar imaginați-vă dacă acest lucru este folosit pentru a înșela locuitorii pământului în închinarea fiarei și, bineînțeles, VA FI, pentru că exact asta a fost creat pentru a face ….

 

 

 

Citiți și:

 

NU VĂ VACCINAȚI CU NICI UN CHIP! Din 2005 pregăteau… Un vaccin provocat de un virus respirator, care (zic ei) SĂ INHIBE GENA RESPONSABILĂ CU CREDINȚA ÎN DUMNEZEU…

 

 

Manipularea și controlul omului prin inginerie genetică și nano-tehnologie

 

////////////////////////////////////////

 

Vaccinarea cu ARN-mesager este inginerie genetică ireversibilă – MODIFICAREA GENETICĂ A OMULUI

 

 

 

 

Deschideți aici:

 

https://www.brighteon.com/4c4b5fbc-dfda-4432-a222-8930a506324c

Ingineria genetică reprezintă un ansamblu de metode de lucru prin care se manipulează materialul genetic la nivel molecular și celular. Astfel se obțin microorganisme, plante și animale reprogramate genetic, în al căror genom sunt incluse gene străine, utile, exprimabile și transmisibile stabil la descendenți.

Ingineria genetică utilizează metode de cultură in vitro a celulelor și țesuturilor animale și vegetale și tehnologia ADN-ului recombinat.

 

Tehnologia ADN-ului recombinat

Această tehnologie grupează tehnicile care permit sinteza chimică sau izolarea genelor unor organisme, urmată de inserția acestora în genomul unor celule aparținând altei specii. Gazda va copia ADN-ul străin inserat artificial și-l va transmite descendenței. Rezultă astfel organisme reprogramate genetic.

 

ARN-ul este format dintr-un singur lanț de nucleotide (monocatenar). ARN este materialul genetic ce stochează informația ereditară la unele virusuri (Ribovirusuri, de exempliu virusurile gripal, al turbării, HIV, Ebola). Trei tipuri principale de ARN au fost identificate: primul ,ARN-ul mesager (ARNm) copiază informația din ADN pentru a o face disponibilă sintezei de proteine, este un tipar de productie al ADN-ului.

Sursa: wikipedia.ro

 

 

 

Cu privire la mecanismul de funcționare a vaccinurilor cu ARN-mesager (mRNA în engleză), un medic pro-vaccinist explică lucrurile în acest filmuleț. Sigur că-i ironizează pe cei îngrijorați de manipularea genetică ce deja a început în multe țări, însă… RECUNOAȘTE CĂ UNELE MECANISME SAU METODE NU LE ÎNȚELEGE NICI EL PE DEPLIN.

 

Vaccinurile, din punct de vedere al modului de acționare sunt de 4 feluri:

 

Vaccinuri cu proteine;

Vaccinuri cu viruși atenuați;

Vaccinuri cu proteine introduse în viruși (procedură complicată, neclară, cu care se ocupă în special Astra Zeneca);

Vaccinuri cu ARN-mesager (cele venite acum în România de la Pfizer-Biontech).

Doctorul pro-vaccinist, explică cum ARN-ul mesager introdus în celule determină producerea unei proteine pe care organismul uman o va percepe ca pe un intrus și va fi nevoit să producă anticorpi pentru a o respinge. Probabil proteina respectivă este în compoziția noului coronavirus SarsCov2. Problema e că acel ARN mesager poate determina și producerea unui nou ADN și asta nu ne mai explică doctorul respectiv.

 

Urmăriți aici: https://danielvla.wordpress.com/2021/01/03/vaccinarea-cu-arn-mesager-este-inginerie-genetica-ireversibila-modificarea-genetica-a-omului/

 

///////////////////////////////////////

Numele lui Dumnezeu (YAHVEH – YHVH) însemnat numeric în ADN-ul uman, în fiecare celulă

 

 

Limba ebraică veche scrisă , la fel ca și aramaica, nu cunoștea vocalele. Se scria numai în consoane. Vocalele erau adăugate la citire. În acest fel numele lui Dumnezeu YHVH se citea YAHVEH.

 

 

 

Și-au pus mulți deja întrebarea (unii sunt deja convinși): vrea fiara mondialistă să modifice această semnătură dumnezeiască din ADN-ul uman și eventual s-o înlocuiască cu una proprie (satanică) PRIN VACCIN; în așa fel încât omul să nu mai aparțină lui Dumnezeu nici măcar din punct de vedere genetic?

 

Numele lui Dumnezeu (YAHVEH – YHVH) însemnat numeric în ADN-ul uman, în fiecare celulă

 

//////////////////////////////////////

 

 

1 SUPER MEMORANDUMUL: NOUA SUPER-RELIGIE MASONICĂ MONDIALĂ şi BISERICA…

 

 

 

 Între 25 şi 29 iunie 2014, la Strasbourg a fost semnat un super-memorandum, privitor la Colaborarea politică, administrativă şi religioasă dintre Uniunea Europeană, pe de o parte, şi Guvernul Greciei, Biserica de la Istanbul (Constantinopol), Bisericile Ortodoxe, biserica Romano-Catolică, Guvernul Rusiei şi Guvernul Republicii Cipru, pe de altă parte. SUPER-MEMORANDUMUL în discuţie urmează să intre în vigoare pe data de 1 mai 2016 şi să fie aplicat până la data de 16 august Documentul a fost publict de site-ul APOCALIPSIS, la data de 14 august 2014, în limba engleză, fiind ulterior tradus în limba greacă de administratorii site-ului respectiv. Deosebit de relevant, înscrisul a rămas postat pe site doar pentru câteva zile pentru ca, cu puţin înainte de 5 sept. 2014, data la care a fost votat de către Parlamentul Greciei cunoscutul proiect de lege antirasism (vezi M.O. nr. 191 din 10 sept 2014) să fie retras şi, bineînţeles, nu a mai fost postat din nou nici în ziua de azi După cum vor constata toţi cei care vor studia acest SUPER-MEMORANDUM, cele prevăzute în acesta urmează să intre în vigoare în perioada , depăşind orice fantezie. Mai mult chiar, pe perioada cât SUPER-MEMORANDUMUL a fost postat pe respectivul site, doar un singur ziarist, spre onoarea sa, mai precis Isaias Konstantinidis, într-un articol al său publicat în gazeta elenă TIMPUL LIBER, a amintit în fugă despre semnarea unui supermemorandum zilele acestea de către Uniunea Europeană, dar nimic mai mult. Noi, însă, am apucat şi am descărcat de pe site-ul amintit ( APOKALIPSIS ) memorandumul în cauză. Astfel, avem azi posibilitatea de a-l da publicităţii, spre informarea dvs. şi de a vă aduce la cunoştinţă care este adevărata faţă a Guvernului Mondial, care este Noua Stare de Fapte şi ce ni se pregăteşte referitor la noua BISERICĂ ŞI RELIGIE MONDIALĂ, aşa cm ne este făcută cunoscută în ultima 1

 

2 perioadă sub denumirea prescurtată de M.R.A., adică MUDANA RELIGIO ADUNATA = NOUA RELIGIE PLANETARĂ. Referitor la MUDANA RELIGIO ADUNATA am fost avertizaţi, în nenumărate rânduri, de neobositul arhimandrit Haralambos Vasilopoulos care, în volumele publicate, scrie despre panerezia ecumenismului. Cum era de aşteptat, un alt colaborator al său, renumitul luptător pentru apărarea Ortodoxiei, dr. Nikolaos Seikin-Giermak a publicat, de asemenea, foarte multe informaţii legate de MUDANA RELIGIO ADUNATA. Mai mult chiar, acesta din urmă, în afara faptului că a fost unul dintre întâi stătătorii luptei împotriva dictaturii militare impuse Greciei, la vremea potrivită, de americani, a fost şi un luptător şi oponent înverşunat al cunoscutului şi încă activ astăzi AX AL MORŢII, mai precis al MASONERIEI, al SIONISMULUI şi al VATICANULUI. În ceea ce-l priveşte pe dr. Nik. Seikin- Giermak care, în cei peste 50 de ani de activitate în rezistenţă, antifascistă, antimasonică, antisionistă, antipapală şi antiecumenistă a sa atât în Grecia, cât şi în străinătate, au vorbit şi continuă să facă referire mulţi oameni de presă mai mult sau mai puţin cunoscuţi, privitor la faptul că acest colaborator al părintelui Haralambos Vasilopoulos a demascat, pe durata activităţii sale diversificate, majoritatea dintre aceste PROIECTE PROGRAME implementate atât în Grecia, cât şi în întreaga Comunitate Europeană, dar şi în fost Iugoslavie (referitor la dezmembrarea acesteia), în Libia, în Turcia şi mai ales în S.U.A. Dintre cele mai importante contribuţii ale acestuia, amintim articolele scrise împotriva religiei SAMBALA şi a legăturii existente între aceasta şi viitoarea MUDANA RELIGIO ADUNATA, precum şi referitor la AXUL MORŢII şi bineînţeles la activitatea subversivă şi la TRĂDARE din partea multora dintre clericii de rang înalt ai Bisericii Ortodoxe Elene şi nu numai (în special a ortodocşilor din S.U.A.). Atât neobositul luptător arhim. Haralambos Vasilopoulos, cât şi colaboratorii săi de la acea vreme, dintre aceştia cel mai de seamă fiind dr. Nik. Seiki-Giermak, au atras atenţia asupra faptului că peste doar câţiva ani, GRECIA VA DEVENI DOAR O AMINTIRE PLĂCUTĂ, având în vedere că, pur şi simplu, nu va mai exista. Într-adevăr, dacă e să luăm în considerare toate memorandumurile impuse până astăzi Greciei de băncile sioniste din întreaga lume şi mai ales de Loja Masonică Internaţională, cu binecuvântarea VATICANULUI, vom observa că punctul culminant este atins în documentul semnat la Strasbourg, între iunie 2014, şi intitulat SUPER-MEMORANDUM. Documentul în discuţie urmează a fi pus în aplicare în perioada şi puţini îşi închipuie, probabil, că acesta a fost semnat şi de greci, mai precis de aşa-zişi greci-ortodocşi, ce ocupă ranguri înalte în societatea elenă. Astfel, visele de secole ale tuturor forţelor antihriste, care de ani buni luptă, cu turbare, împotriva Greciei şi a Bisericii Ortodoxe, par a deveni, curând, realitate, mai precis odată cu implementarea acestui SUPER-MEMORANDUM. 2

 

3 Din păcate, însă, după cum vom constata în continuare, majoritatea dintre cei mai de seamă colaboratori ai tuturor acestor forţe întunecate, respectiv susţinători ai masoneriei, ai sionismului, ai Vaticanului, ai Uniunii Europene, ai organismelor internaţionale etc., şi repetăm expresia din păcate, sunt chiar unii dintre conducătorii noştri politici şi spirituali. Este vorba despre patriarhi, episcopi, arhiepiscopi, mitropoliţi, egumeni, profesori universitari ş.a., care, toţi la un loc, lucrează, de ani buni de zile, uzitând de diferite metode, sub oblăduirea unor centre ale globalizării şi ecumenismului, precum Consiliul Mondial al Bisericilor, Bousan, Boze, ESSEX, patriarhii, Sfânta Mănăstire Kikkou, Kolympari (Creta) sau chiar pe teritoriul Sfântului Munte Athos. În linii mari, SUPER-MEMORANDUMUL la care facem referire constituie o dovadă incontestabilă a faptului că, la ora la care scriem aceste rânduri a fost deja convenită, în secret, organizarea a diferite forumuri intercreştine, interreligioase, politice, militare şi în special cele asupra cărora s-a căzut de acord cu ocazia celei de-a X-a Conferinţe a Consiliului Mondial al Bisericilor desfăşurate la Bousan, Coreea de Sud, la sfârşitul anului 2012 şi începutul lui Astfel, printre acţiunile care mai urmează a fi puse în practică, amintim: a. Intrarea la guvernare, în Grecia, a lui Alexis Tsipras, adică a unsului cluburilor sioniste şi masone mondiale, preferatul organismelor şi al cluburilor economicomilitare internaţionale (vezi ABROSSETTI, Bilderberg, O.N.U., N.A.T.O., U.E., S.U.A. etc.) precum, după cât se pare, chiar şi al SFÂNTULUI MUNTE ATHOS! (amintim că există, în acest sens, acorduri încheiate între Alexis Tsipras, Sfântul Munte şi, bineînţeles, arhiepiscopul Ieronim. OBSERVAŢIE: Aceste acorduri urmează a fi date publicităţii, între cei pomeniţi mai sus existând, de asemenea, şi înţelegerea ca, la momentul potrivit, Sfântul Munte Athos şi arhiepiscopul Ieronim să procedeze la o dezminţire, totul pentru a linişti clerul de rang inferior şi poporul). b. Întrunirea Marelui Sinod Panortodox, undeva la mijlocul anului 2016, chiar în zi de Cincizecime, la Sfânta Mănăstire Sfânta Irina de la Constantinopol. Hotărârile ce urmează a fi luate la acest sinod au fost deja incluse în SUPER- MEMORANDUMUL al cărui text îl redăm în continuare. c. Vizita, programată a avea loc la data de 30 noiembrie 2014, a papei Francisc la Patriarhia Ecumenică, ocazie cu care se va săvârşi Sfânta Liturghie comună, la care vor lua parte diferiţi clerici ortododocşi, în frunte cu Patriarhul Ecumenic Bartolomeu etc. Cum este de aşteptat, înainte de aceasta se va proceda la UNIREA ORTODOCŞILOR CU ROMANO-CATOLICII. 3

 

4 Toate acordurile încheiate în cadrul Consiliului Mondial al Bisericilor şi semnate la Bousan, Coreea de Sud, în număr de peste 60, au fost deja incluse în diferite articole ale SUPER-MEMORANDUMULUI la care facem referire. OBSERVAŢIE: După câte se pare, acest lucru se pare că i-ar fi neliniştit pe unii dintre factorii de răspundere însărcinaţi de către Biserică cu organizarea Marelui Sinod Panortodox din 2016, aceştia fiind de părere că cele cuprinse în prezentul document ar fi trebuit făcute cunoscute publicului larg (popor şi clerici laolaltă) mai târziu şi nu la momentul respectiv, adică în vara anului 2014, şi că informaţiile scurse în mod cu totul ilegal ar fi provocat deja o aşa-zisă nelinişte în popor, încă din vara anului 2014!!! Din păcate, atât la Sfântul Munte Athos, cât şi în cadrul Bisericii Ortodoxe, nu sunt deloc puţini la număr cei ce îşi fac griji privitor la cele ce ni se pregătesc, respectiv referitor la faptul că Patriarhia Ecumenică şi Patriarhul Bartolomeu personal, dar şi alţii au programat deja crearea şi impunerea unei noi biserici, mondiale, timpul rămas până la implementarea celor hotărâte fiind unul foarte scurt. În SUPER-MEMORANDUMUL la care facem referire, capitolul privitor la BISERICĂ, alcătuit din 15 articole, prevede, la Articolul 10, paragraf 10d, următoarele: Referitor la anularea avatonului la SFÂNTUL MUNTE ATHOS, urmează a fi pusă în practică începând cu data de 1 iunie SUPER-MEMORANDUMUL care, aşa după cum am precizat, a fost deja redactat la Strasbourg, la data de iunie 2014, sub titlul: MEMORANDUM: European Union, the Greek Government and Greek Church, Istanbul Church out of Instanbul, Christines Orthodox Churches, Catholic Churches, Russian Government and Cyprus Government, adică, în traducere liberă, MEMORANDUM încheiat între Uniunea Europeană, Guvernul Greciei, Biserica Greciei, Biserica din Istanbul, cea dinafară de Istanbul, Bisericile Creştin-Ortodoxe şi Catolice, Guvernul Rusiei şi Guvernul Republicii Cipru, a fost semnat de: a. Preşedintele Consiliului European, HERMAN VAN ROMPUY, mandatat până la data de 31 octombrie 2014 b. Reprezentantul Guvernului Greciei, ANDREAS LOVERDOS, ministru al Educaţiei c. Reprezentantul Bisericii Greciei, P.S. Gavriil Papanikolaou, Episcop de Diavleia d. Reprezentantul Bisericii Constantinopolului, cea de dinafara Constantinopolului, Î.P.S. Teoclit, Mitropolit de Iconiu, Asia Mică e. Reprezentantul Patriarhiilor Slave şi al Guvernului Rusiei, IPS Ilarion Arhiepiscop de Volokolamsk, Rusia f. Reprezentantul SFÂNTULUI MUNTE ATHOS, egumen Efrem g. Reprezentanţii Bisericii şi Guvernului Ciprului, Î.P.S. Neofytos de Morfou şi 4

 

5 P.S. Varnava de Trimythoyntos h. Reprezentanţii Bisericii Antiohiei, P.S. Ilie de Tripolis i. Reprezentanţii Bisericii Alexandriei, P.S. Vasile de Tripolis j. Reprezentantul Bisericii Ierusalimului, P.S. Timotei de Vostron. INTRODUCERE Semnat la Strasbourg, în perioada iunie 2015, SUPER-MEMORANDUMUL urmează a fi implementat în perioada 1 mai august Noi, semnatarii acestuia, ne luăm angajamentul ca, în numele celor vizaţi, pe durata aplicării Memorandumului să implementăm toate reformele prevăzute în acesta. Durata de implementare a Memorandumului poate fi prelungită. De asemenea, Memorandumul poate fi pus în practică mai devreme de data oficială convenită pentru implementarea sa. Prevederi MEMORANDUM referitoare la Fondurile de asigurări şi pensii din Grecia, Cipru şi Uniunea Europeană TOTAL ARTICOLE: 11 Articolul 1: Comasarea tuturor Caselor de Asigurări şi Pensii din Grecia şi înfiinţarea a două noi Case până la data de , după cum urmează: 1. Casa de Ajutor Social, Reciproc şi Sănătate, 2. Casa de Asigurări agricultori şi muncitorime Articolul 2: Pensii unitare, în cuatum de 560 euro, acordate prin cele două Case de Asigurări şi Pensii, până la data de , respectiv în cuantum de 365 euro până la data de Articolul 3: Dotarea tuturor asiguraţilor cu card electronic cu credit valabil timp de 365 de zile, care poate fi înnoit doar de Casele de Asigurări pentru încă 365 de zile în mod repetat. Cardul urmează a fi înlocuit în data de Articolul 4: Program al instituţiilor de stat în toate duminicile de peste an, cu program de la orele 12:00 până la orele 20:00, mai puţin în luna august. Reforma urmează a fi implementată începând cu data de Articolul 5: Drept zi liberă pentru toate Casele de Asiguraţi şi Sănătate se stabileşte ziua de sâmbătă, pe tot parcursul anului. Articolul 6: Pensionarii cu vârsta de 69 de ani vor fi examinaţi de 5

 

6 medici specialişti în spaţii special amenajate în cadrul unităţilor medicale. Articolul 7: Începând cu data de , vârsta de pensionare se stabileşte la 69 de ani Articolul 8: Începând cu data de , vârsta de pensionare se stabileşte la 70 de ani Articolul 9: Începând cu data de , vârsta de pensionare se stabileşte la 71 de ani Articolul 10: Începând cu data de , se elimină cărţile de muncă şi carnetele de sănătate, pentru toţi asiguraţii Caselor de Asigurări. Articolul 11: Până la data de se prevede unificarea tuturor Caselor de Asigurări şi Pensii. Prevederi ale SUPER-MEMORANDUMUL referitoare la Învăţământ TOTAL ARTICOLE: 12 Articolul 1: ÎNVĂŢĂMÂNT MULTICULTURAL în toate instituţiile de învăţământ din ţară, începând cu data de Articolul 2: Începând cu data de se anulează toate sărbătorile religioase şi naţionale, la toate instituţiile de învăţământ Articolul 3: Începând cu data de , se desfiinţează educaţia religioasă a elevilor Articolul 4: Începând cu data de , se vor organiza vizite obligatorii la sinagogă şi moschee pentru toţi elevii de ciclul primar şi, treptat, şi pentru toţi elevii de ciclul gimnazial şi liceal Articolul 5: Începând cu data de , la ciclul gimnazial se introduce lecţia de educaţie sexuală, iar începând cu data de se furnizează gratuit prezervative tuturor elevilor de ciclu primar. Articolul 6: Se renunţă la predarea lecţiei de Istorie a Greciei şi la acumularea de cunoştinţe referitoare la Revoluţia Greacă şi se inaugurează cursul de Renaştere Europeană, având în prim plan Revoluţia Franceză şi Italiană a lui Garibaldi de la Această reformă urmează a fi pusă în practică începând cu data de Articolul 7: Începând cu data de , lecţia de educaţie religioasă va prevedea şi o parte practică pentru toate nivelele de învăţământ. Articolul 8: Începând cu data de , se desfiinţează toate sărbătorile naţionale şi paradele. Articolul 9: Începând cu data de , pentru toate ciclurile de învăţământ se vor dedica sărbători dedicate mediului înconjurător Articolul 10: Începând cu data de se desfiinţează toate facultăţile de 6

 

7 Teologie. Acestea vor fi transformate în Departamente de Filozofie. De asemenea, începând cu data de se renunţă la lecţia de religie la toate ciclurile de învăţământ şi începând cu data de se introduce lecţia de morală religioasă. Articolul 11: Începând cu data de se va trece la concedierea de profesori din toate ciclurile şi categoriile de învăţământ şi se procedează la introducerea internetului. Articolul 12: 12.a. Începând cu data de se introduc diapozitive pentru susţinerea lecţiei de educaţie sexuală. 12.b. Începând cu data de se introduc legitimaţii electronice pentru elevi. 12.c. Se va proceda la instalarea de detectoare de metale în toate instituţiile de învăţământ, indiferent de nivel. Accesul elevilor, al studenţilor şi al profesorilor va fi permis numai în baza unui card de acces. 12.d. Începând cu data de se vor organiza excursii cu elevii şi studenţii în locaţii în care este promovată emanciparea sexuală. 12.e. Începând cu data de se va începe procedura de emancipare sexuală a elevilor. Prevederi ale SUPER-MEMORANDUMULUI referitoare la Biserica TOTAL ARTICOLE: 15 Articolul 1: Special. 1a. Reforma slujbelor bisericesti, mai ales în ceea ce priveste orele la care vor fi săvârșite. Astfel, in perioada de iarna Sfanta Liturghie va fi savarsita in fiecare dimineata de duminca incepand cu ora 10:00 si pana la orele 11:30, iar in perioada de vara in fiecare duminică dupa-amiaza incepand cu ora 19:30 si pana la ora 21:00. Reforma va fi pusa in aplicare incepand cu data de b. Incepand cu data de vor fi demontate toate catapetesmele din biserici. 1c. Incepand cu data de , se vor introduce icoane renascentiste, inlocuinduse astfel arta bizantina. 1d. Incepand cu data de , in cult se vor folosi si instrumente muzicale. Articolul 2: 2a. Incepand cu data de se renunta la obilgativitatea reverendei pentru preoti in afara sfintelor lacase. 2b. Incepand cu data de (nu apare), clericii vor fi obligati sa renunte la barba si par lung. Articolul 3: Incepand cu data de se vor interzice privegherile din biserici si manastiri. Articolul 4: Incepand cu data de nu vor mai fi sarbatoriti sfintii antisemiti. 7

 

8 Articolul 5: Incepand cu data de toti clericii, indifferent de rang, vor proceda la predici antirasiale. Articolul 6: Incepand cu data de se vor elimina imnurile anti-semite din intreaga Biserica crestina. Articolul 7: 7a. Incepand cu data de , in toate bisericile crestin-ortodoxe se va renunta la Utrenie. 7b. Incepand cu data de in toate bisericile crestine se vor introduce noi slujbe. 7c. Incepand cu data de se va celebra o sarbatoare dedicate mediului inconjurator, in fiecare an la data de 5 iunie, precum si o sarbatoare dedicata pamantului, in data de 14 aprilie. 7d. Incepand cu data de se va introduce o sarbatoare dedicata holocaustului evreiesc, cu o slujba speciala in toate bisericile crestine. Sarbatoarea va fi tinuta de trei ori pe an, mai precis in datele de 27 ianuarie, 21 aprilie si in Duminca lui Toma. 7e. Incepand cu data de vor fi desfiintate toate sarbatorile nationale. Articolul 8 8a. Reformarea tuturor sarbatorilor tinute de Bisericile crestine (nu se specifica la ce data). 8b. Inaugurarea de noi sarbatori in cadrul Bisericilor crestine. 8c. Incepand cu data de in toate Bisericile crestine se va desfiinta avatonul. 8d. Începând cu data de , Organizaţia Naţiunilor Unite va prelua controlul Bisericii Creştine Unite 8e. Începând cu data de , Ierusalimul va deveni capitală spirituală. 8f. Începând cu data de se desfiinţează Patriarhiile Ierusalimului, Alexandriei, Antiohiei şi cele Slave, mai puţin Patriarhia Moscovei. 8g. Începând cu data de , vor mai funcţiona doar trei patriarhii ale Bisericii Creştine Unite, respectiv Patriarhia Rusiei, Patriarhia Romei şi Patriarhia Constantinopolului. 8h. Începând cu data de toate seminariile teologice vor fi transformate în şcoli de religie. Articolul 9: 9.a. Facultatea de Teologie de la Chalki va fi redeschisă la data de b. Biserica Greciei se angajează, din fonduri proprii, precum şi din fonduri europene, să întreţină lăcaşuri de închinăciune ale musulmanilor. 9.c. De asemenea, începând cu data de , Biserica Greciei se angajează să permită funcţionarea de lăcaşuri de închinăciune ale budiştilor şi, în general, ale oricărui cult. 9.d. Începând cu data de , se vor organiza cursuri pentru toţi credincioşii, 8

 

9 în cadrul tuturor centrelor religioase de pe lângă toate Bisericile creştine, indiferent de convingerile religioase ale cursanţilor. Articolul 10: 10.a. Începând cu data de se vor introduce noi slujbe inter-religioase, cu acompaniament de instrumente muzicale şi în cadrul tuturor Bisericilor creştine 10.b. Începând cu data de se introduc, în toate Bisericile creştine, instrumentele muzicale şi se vor organiza concerte nu doar cu caracter religios chiar în interiorul bisericilor. 10.c. Începând cu data de se vor organiza concerte antirasiste în incinta şi în afara lăcaşurilor de închinăciune, asemănătoare celor organizate în mod regulat de Bisericile creştine. 10.d. Începând cu data de se desfiinţează avatonul la Sfântul Munte Athos. 10.e. Începând cu data de toate Bisericile creştine vor accepta unirile federale şi multinaţionale. 10.f. Începând cu data de , O.N.U. preia rolul de Guvern Mondial şi de moderator în uniril internaţionale. Articolul 11: 11.a. Începând cu data de , conducător al Bisericii creştine devine Vaticanul. 11.b. Începând cu data de şi până la data de , la Sfântul Munte Athos vor fi instalaţi monahi din toate tagmele romano-catolice (papistaşi), precum şi practicanţi ai cultelor păgâne. 11.c. Începând cu data de , la Sfântul Munte Athos se vor pune în funcţiune telegondole şi alte sisteme inovatoare şi se vor aduce statui aparţinând religiilor păgâne. Sfântul Munte Athos va fi transformat în parc ecologic de tip bizantin, în unitate statală independentă, în centru de promovare a unei noi orientări creştine, în centru păgân şi bizantin de venerare şi îndrumare, în centru de promovare a unei noi orientări şi muzici bisericeşti. Articolul 12: Începând cu anul 2016, toate bisericile creştine se vor adapta noii realităţi a Erei celei Noi. Articolul 13: 13.a. Începând cu data de , sediul Patriarhiei Ecumenice se mută în Insula Patmos, Grecia, în Sfântul Munte Athos sau în insula Samothraki, şi se vor înfiinţa treu centre ale acesteia. 13.b. Începând cu data de , în cadrul Bisericilor creştine vor fi numiţi în funcţii de conducere persoane ce au împlinit vârsta de 28 de ani. 9

 

10 Articolul 14: 14.a. În diferite insule din Grecia, dar şi în Cipru şi la Sfântul Munte Athos se vor organiza simpozioane pe teme de ecologie, precum şi conferinţe pe tema unirii internaţionale. 14.b. Începând cu data de , toate Bisericile creştine vor accepta desfiinţarea statelor naţionale şi înfiinţarea de unităţi statale multinaţionale, multicentrice, multiculturale şi multireligioase, precum şi înfiinţarea de unităţi statale cu caracter religios, de tipul Patriarhiei Ecumenice. 14.c. Începând cu data de , în cadrul Bisericii Creştine Ortodoxe se vor desfiinţa stranele şi cântăreţii şi se vor introduce coruri. Articolul 15: 15.a. Acordurile menţionate mai sus vor fi validate de un Sinod Ecumenic al Bisericilor Creştin-Ortodoxe, ale cărui lucrări vor avea loc în perioada Acordurile de mai sus au fost deja ratificate de: Preşedintele Consiliului Europei, HERMAN VAN ROBEY, mandatat până la 31 octombrie 2014, Reprezentantul Guvernului Greciei, ANDREAS LOVERDOS, ministru al Educaţiei, Reprezentantul Patriarhiei Ecumenice, Î.P.S. Teoclit, Mitropolit de Iconiu, Reprezentantul SFÂNTULUI MUNTE ATHOS, egumen Efrem, Guvernul şi Biserica Ciprului, prin P.S. Varnava, Episcop de Trimythoyntos, şi Î.P.S. Neofythos, Mitropolit de Morfou, Patriarhia Ierusalimului, prin Î.P.S. Timotei, Mitropolit de Vostron. Patriarhia Alexandriei, prin Arhiepiscop Vasile de Tripolis, Patriarhia Antiohiei, prin Arhiepiscop Ilie de Tripolis, de toate Bisericile Ortodoxe Slave şi Biserica Rusiei, prin Preafericitul Ilarion, Arhiepiscop de Volokolamsk, de Vatican, prin cardinalul Walter Kasper. 15.b. Cu acordul Patriarhiei Ierusalimului, cele patru dogme creştine vor trece sub administrarea a patru autorităţi, respectiv O.N.U., UNESCO, Biserica Rusiei şi Vatican (începând cu data de ) 15.c. Articol lămuritor: Bunurile mobile şi imobile ale entităţilor amintite vor trece în administrarea comună a Bisericilor creştin-ortodoxe, împreună cu organismele statale şi suprastatale amintite mai sus. Prevederi ale SUPER-MEMORANDUMULUI referitoare la spitale şi sistemul de sănătate TOTAL ARTICOLE: 8 10

 

11 Articolul 1: Spitalele vor face distincţie între vârstnici şi tineri. Începând cu vârstnicii vor fi examinaţi în spaţii special amenajate. Articolul 2: Dreptul la internare în spitale îl vor avea doar posesorii de card de asigurat. Începând cu data de , accesul neasiguraţilor în spitale va fi interzis. Articolul 3: 3a. Începând cu data de , se va limita numărul spitalelor. 3b. Începând cu data de , se vor amenaja, în cadrul spitalelor, spaţii speciale de detenţie. 3c. Începând cu data de se vor înfiinţa centre experimentale în cadrul spitalelor. Articolul 4: Începând cu data de , toate serviciile social vor identifica electronic cetăţenii. Excepţie constituie prim-ajutorul acordat în cadrul spitalelor. Articolul 5: Începând cu data de , se interzic specializările multiple. Articolul 6: Începând cu data de , se va proceda la comasarea spitalelor şi la înfiinţarea de unităţi spitaliceşti multifuncţionale. Articolul 7: 7a. Începând cu data de , se vor introduce carduri de sănătate obligatorii pentru toţi cetăţenii şi cadrele medicale. 7.b. Începând cu data de vor fi desfiinţate toate centrele de prim-ajutor şi protecţie socială. Prevederi ale SUPER-MEMORANDUMULUI referitoare la reforma administrativă Articolul 1: Începând cu data de , toţi cetăţenii Comunităţi Europene şi ai Federaţiei Ruse vor fi identificaţi electronic, iar prevederile prezentului articol vor fi acceptate de toate bisericile creştine. Articolul 2: 2a. Începând cu data de se va proceda la desfiinţarea statelor naţionale şi la înfiinţarea de state federale, unele cu caracter zonal şi capitală proprie. 2b. Începând cu data de se va proceda la înfiinţarea unui stat dualist în insula Cipru. 2c. Începând cu data de , O.N.U. va prelua conducerea tuturor religiilor de pe planetă. 2d. Începând cu data de , pe întreaga planetă se va proceda la înfiinţarea de centre religioase sub patronajul Consiliului Mondial al Bisericilor. Astfel de centre vor funcţiona în localitatea Ammochostos, Cipru, începând cu data de şi două asemănătoare la Constantinopol, mai precis la Biserica Sfântul Fanurie şi la Biserica Sfânta Sofia. Articolul 3: Începând cu data de , se va acorda statut legal tuturor 11

 

12 emigranţilor sosiţi în statele Uniunii Europene, necondiţionat. Articolul 4: 4a. Începând cu data de , vor intra în vigoare drepturile homosexualilor. Aceştia vor putea face parade în mod regulat şi liber, pe toate drumurile oraşelor Comunităţii Europene. 4b. Începând cu data de , se va proceda la legalizarea căsătoriilor între homosexuali, a căsătoriilor între persoane de acelaşi sex şi a înfierii de copii de către cuplurile homosexuale. 4c. Începând cu data de , se va proceda la liberalizarea relaţiilor sexuale între persoane ajuns la vârsta majoratului (19 ani) şi persoanele majore. 4d. Începând cu data de , se va proceda la liberalizarea transmisiunilor televizate şi în presă ale programelor sexuale şi se va permite circulaţia liberă a cât mai multe reviste pornografice, în toate ciclurile de învăţământ. 4e. Începând cu data de , se vor putea înfiinţa case de toleranţă în apropierea unităţilor de învăţământ de toate gradele, în întreaga Comunitate Europeană, precum şi în interiorul cazarmelor militare. 4f. Începând cu data de , se vor preda, la toate nivelele, lecţii de sex plătit, nu doar de către cadre didactice, ci chiar de către angajate ale caselor de toleranţă. Articolul 5: Începând cu data de , se va permite pornografia infantilă pe internet, pentru copii cu vârste mai mari de 14 ani. Articolul 6: 6a. Începând cu data de , se va proceda la desfiinţarea statelor naţionale şi la instituirea unui guvern mondial. 6b. Începând cu data de , se va proceda la legalizarea homosexualităţii în cadrul instituţiilor de învăţământ. În acest sens, în toate unităţile de învăţământ se vor preda lecţii referitoare la homosexualitate. Articolul 7: 7a. Începând cu data de , se va proceda la legalizarea noilor culte, respectiv se va inaugura Noua Eră. 7b. Începând cu data de se va proceda la desfiinţarea drapelului elen şi a tuturor drapelelor europene, precum şi a tuturor sărbătorilor religioase în Europa. 7c. Începând cu data de se vor introduce sărbători dedicate mediului înconjurător. 7d. Începând cu data de , vor fi coborâte drapelele greceşti şi bizantine arborate la intrarea în instituţiile publice, de învăţământ şi în biserici. 7e. Începând cu data de se va proceda la înfiinţarea, pe teritoriul Uniunii Europene şi Sfântului Munte Athos, de mânăstiri mixte de monahi şi monahii de toate dogmele şi religiile. Articolul 8: 8a. Începând cu data de , vor fi promovate cât mai multe proiecte de legi 12

 

13 împotriva discriminării rasiale, care vor fi votate de toate parlamentele europene. 8b. Începând cu data de , se vor încuviinţa convenţiile de convieţuire şi în ceea ce-i priveşte pe homosexuali şi la abrogarea caracterului obligatoriu al căsătoriei religioase şi civile în întreaga Uniune Europeană. 8c. Începând cu data de , se va proceda la legalizarea crematoriilor (incinerarea morţilor). 8d. Începând cu data de se vor interzice, în întreaga Uniune Europeană, înmormântările religioase şi se va introduce treptat obligativitatea incinerării morţilor. 8e. Începând cu data de , Biserica va fi de acord cu incinerarea morţilor, referitor la persoanele care doresc slujbă de înmormântare. 8f. Începând cu data de se vor renunţa, în toate ţările Uniunii Europene, la jurământul pe Sfânta Biblie şi la cel religios pentru oamenii politici, prefecţi, primari, studenţi etc. 8g. Începând cu data de nu vor mai fi permise slujbe de sfinţire în Parlament, instituţii de învăţământ şi publice, la fel ca în întreaga Uniune Europeană. Articolul 9: 9a. Începând cu data de , în întreaga Uniune Europeană se va renunţa la depunerea jurământului de către parlamentari. 9b. Începând cu data de , slujbele de sfinţire vor fi interzise în toate unităţile de învăţământ. 9c. Începând cu data de , se va renunţa la botezul obligatoriu al copiilor mici şi se va introduce procedura de stabilire a prenumelui nou-născutului direct la oficiile de Stare Civilă. 9d. În toate instituţiile de învăţământ universitar şi de interes public, precum şi în cadrul tuturor ministerelor din ţările membre ale Uniunii Europene, se va proceda la crearea de arhive electronice. În acest sens, vor fi montate sisteme de amprentare şi recunoaştere iris, astfel încât accesul tuturor cetăţenilor, elevi, cadre didactive, studenţi şi oameni politici să se facă în instituţiile amintite doar în acest fel. Reforma urmează a fi pusă în aplicare începând cu data de Articolul 10: 10a. Conform modelelor oferite de NATO, începând cu data de se va proceda la înfiinţarea de armate multinaţionale şi la renunţarea la armatele naţionale. În paralel, stagiul militar nu va mai fi satisfăcut în statele membre ale Uniunii Europene unde mai este încă obligatoriu. 10b. Începând cu data de se va introduce semnătura electronică obligatorie pentru toţi cetăţenii, în relaţiile cu statul multinaţional al Uniunii Europene. Articolul 11: 11a. Începând cu data de 1 mai 2016, noi, semnatarii prezentului SUPER- MEMORANDUM, ne angajăm să implementăm reformele de mai sus, în paralel cu 13

 

14 un Memorandum intern referitor la înţelegerea şi colaborarea religioasă în cadrul Uniunii Europene (începând cu data de ) şi un alt Memorandum intern referitor la colaborarea cu Uniunea Europeană (începând cu data de ). Implementarea reformelor prevăzute în prezentul MEMORANDUM pot fi amânate doar câteva luni, mai precis 9 (nouă). În cazul în care implementarea acestor reforme va întârzia mai mult de 9 luni, statul naţional care se face vinovat de aceasta se obligă la plata unei amenzi în cuantum de de euro, plus penalităţ în cuantum dublu, în cazul în care amenda nu este achitată la timp. De asemenea, această amendă va fi plătită şi de fiecare din ministerele fostului stat naţional, respectiv Ministerul Învăţământului, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Apărării, dar şi de toate Bisericile creştine. 11b. Implementarea reformelor de mai sus se poate face chiar şi un an mai devreme de data stabilită prin Memorandum. În acest caz, bisericile şi fostele autorităţi statale vor beneficia de un bonus în cuantum de de euro din partea Autorităţii Europene pentru Reforme. 11c. Noi, semnatarii prezentului înscris, ne obligăm să restaurăm regalitatea democratică, în special în Grecia, până la finele anului În ceea ce priveşte Grecia, ne angajăm, de asemenea, până la finele anului 2016, să reînviem vechile religii păgâne recunoscute de fostul stat. 11d. Autoritatea Europeană pentru Reforme va funcţiona începând cu data de e. Începând cu data de , se prevede înfiinţarea Biroului European pentru Reforme, cu un capital iniţial de de euro. 11f. Începând cu data de se înfiinţează Uniunea Mediteraneanu Regională, din care vor face parte toate ţările din bazinul Mării Mediterane. Biroul European de Coordonare al uniunii va avea sediul în Sfântul Munte Athos şi va funcţiona începând cu data de g. Începând cu data de un Birou pentru Reforme de Mediu va funcţiona în Dubrovnik, Croaţia. 11h. Începând cu data de , se va înfiinţa un Birou de reforme New-Age în Barcelona. 11i. Începând cu data de , se va proceda la înfiinţarea unui nou Birou European pentru Reforme Religioase, coordonat de un Centru Religios de la Vatican, în urma semnării acordurilor aferente cu Uniunea Mediteraneană, O.N.U., Consiliul Mondial al Religiilor. Sediul acestui birou, care va funcţiona începând cu data de , va fi la Paris. Semnatarii acordurilor de mai sus sunt: Preşedintele Consiliului European, HERMAN VAN ROBEY, Reprezentantul Guvernului Greciei, ANDREAS LOVERDOS, ministru al Educaţiei, 14

 

15 Reprezentantul Bisericii Greciei, P.S. Gavriil Papanikolaou, Episcop de Diavleia, Reprezentantul Patriarhiei Ecumenice, Î.P.S. Teoclit, Mitropolit de Iconiu, Reprezentantul SFÂNTULUI MUNTE ATHOS, egumen Efrem, Reprezentanţii Bisericii şi Guvernului Ciprului, P.S. Varnavam Episcop de Trimythonytos şi Î.P.S. Neotytos, Mitropolit de Morfou, Reprezentantul Bisericii Ierusalimului, Î.P.S. Timotei, Mitropolit de Vostron, Reprezentantul Bisericii Alexandriei, Preafericitul Ilie, Arhiepiscop de Tripolis, Reprezentantul Bisericilor Ortodoxe Slave şi al Federaţiei Rusiei, Preafericitul Ilarion, Arhiepiscop de Volokolamsk, Rusia, Reprezentantul Vaticanului, cardinalul Walter Kasper, Reprezentantul Vaticanului, cardinalul Angelo Scola, cardinal al Milanului, Reprezentantul Consiliului Mondial al Bisericilor, Andre Varkan, Reprezentantul Bisericii Albaniei, Î.P.S. Policarp, Mitropolit de Artgyrokastros. Reprezentantul Bisericii Antiohiei, P.S. Ilie de Tripolis, Subsemnaţii ne angajăm în implementarea tuturor acestor reforme începând cu data de 1 mai 2016 şi cel târziu până la data de 16 august 2020, astfel încât, începând cu data de 1 mai 2016, să survină schimbarea şi să sărbătorim intrarea în Noua Eră. Subsemnaţii ne angajăm să schimbăm Sfântul Munte Athos, Grecia şi să înfiinţăm pe cuprinsul acestuia mânăstiri ale tuturor religiilor, dogmelor şi tagmelor monahale de la Vatican. Subsemnaţii ne angajăm la acestea şi în numele celor ce ne vor urma la conducere, în sensul implementării reformelor stabilite de comun acord. De asemenea, ne rugăm unuia şi singurului Dumnezeu, precum şi omului, ca acesta să se arate (reveleze) în lume și să rezolve toate problemele planetei. A. Declaraţie complementară: Prezentul înscris constituie SUPER- MEMORANDUM local şi priveşte Grecia, Republica Cipru, Rusia şi Uniunea Europeană, precum şi SUPER-MEMORANDUM ce priveşte Bisericile Constantinopolului, Greciei, Ierusalimului, Alexandriei, Antiohiei, Patriarhiilor Slave, Rusieişi Sfântului Munte Athos. Bisericile amintite au semnat deja SUPER- MEMORANDUMUL cu celelalte Biserici creştine din Uniunea Europeană. B. Declaraţie complementară: Bisericile Creştin-Ortodoxe obligă şi statele aparţinătoare să implementeze reformele convenite. C. Declaraţie complementară: Se anexează un MEMORANDUM special privind Cooperarea Bisericească şi Statală cu Uniunea Europeană. Noi, semnatarii MEMORANDUMURILOR de mai sus ne angajăm, în cel mai scurt timp posibil, să implementăm reformele stabilite începând cu data de 1 mai D. Declaraţie complementară: Procedăm la metamorfozarea statelor şi a entităţilor bisericeşti autocefale, drept pentru care ne bucurăm, având în vedere că urmează să 15

 

16 schimbăm întreaga structură bisericească şi statală. Inaugurăm de acum Noua Eră şi, începând cu data de , vom inaugura şi Noua Stare de Fapte. E. Declaraţie complementară: Ne asumăm răspunderea referitor la reforma administrativă şi bisericească şi referitor la reînfiinţarea Bisericii celei Una. De asemenea, ne asumăm răspunderea referitor la înfiinţarea Forţelor Armate şi Miliţieneşti Multinaţionale, în vederea menţinerii ordinii şi a siguranţei pe drumurile, în pieţele publice şi în toate oraşele din ţările membre ale Uniunii Europene. La fel vom proceda şi referitor la apărarea tuturor Bisericilor, de către forţele amintite mai sus. F. Declaraţie complementară: Noi, conducătorii religioşi şi politici, semnatari ai prezentului înscris, ne luăm angajamentul de a colabora strâns şi intens cu Poliţia Mondială (I.P.T.F.), aşa cum aceasta a fost înfiinţată la data de şi îşi are sediul provizoriu în Washington, precum şi cu Forţele Federale Americane pentru Gestionarea Situaţiilor Speciale (F.E.M.A.) cu sediul în Washington şi Baltimore, aşa cum acestea au fost înfiinţate la data de În colaborare cu Armata Europeană, înfiinţată la Constantinopol la data de şi având sediul provizoriu în localitatea Mons, Belgia, şi cu celelalte autorităţi militare europene şi locale, forţele amintite mai sus vor asigura ordinea şi siguranţa în toate fostele state naţionale ale Uniunii Europene şi în toate Bisericile creştine, precum şi pentru toate dogmele şi religiile de pe teritoriul Uniunii Europene. De asemenea, ne asumăm răspunderea de a proceda la monitorizarea tuturor cetăţenilor, în vederea asigurării siguranţei, lucru care se va realiza prin montarea de camere de supraveghere de ultimă generaţie în toate instituţiile europene, în toate oraşele Uniunii Europene, în mănăstiri, biserici şi instituţii publice. De asemenea, ne asumăm răspunderea referitor la înfiinţarea Poliţiei Religioase. Implementarea reformelor de mai sus va începe la data de Noi, semnatarii prezentului înscris, ne angajăm, începând cu data de 1 iunie 2016, să asigurăm siguranţa şi ordinea publică. Urmează semnăturile (în anexă, lista semnatarilor SUPER-MEMORANDUMULUI încheiat între 25 şi 29 iunie 2014). Responsabil privitor la publicarea şi expedierea SUPER-MEMORANDUMULUI, Kereth Tanais. P.S. COMENTARIU: Înscrisul tradus mai are ataşate alte 40 de articole ale LEGII SUPREME aferente care, de asemenea, a fost votată şi de reprezentanţii Bisericii Ortodoxe, constituindu-se astfel în cel mai periculos înscris emis vreodată de aceste centre internaţionale. Ne rezervăm dreptul de a o publica traducere dupa originalul din greacă Momerandum Υπερμνημονι ο Στην Παι δεί α *** 16

 

17 Surpriza! Episcopul Longhin prezent la Simpozionul «SFÂNTUL ȘI MARELE SINOD» Mare pregătire, fără rezultate. A spus: FRAȚILOR NU-S MAI MULTE BISERICI Simpozionul «SFÂNTUL ȘI MARELE SINOD» Mare pregătire, fără rezultate organizată de Sfintele Mitropolii ale Gortinei și Megalopoleos, Glifada, Chitira, Pireu și Sinaxa Clericilor și a Monahilor la Stadionul Pace și prietenie, Sala Melina Mercuri Pireu. Miercuri, 23 martie 2016, orele Arhiplină a fost sala Melína Merkúri a Stadionului Pace şi Prietenie, unde a avut loc Simpozionul organt de cele patru mitropoli amintite mai sus cu tema: «SFÂNTUL ȘI MARELE SINOD» Mare pregătire, rezultate organizată. Evenimentul s-a desfăşurat în prezenţa următorilor ierarhi: Mitropolitul Glifadei, kir Pavlos, Mitropolitul Gortinei și Megalopoleosului, kir. Ieremia, Mitropolitul de Nafpaktos, kir Ierótheos, Mitropolitul Kithirelor, kir Serafim şi desigur, a Înaltpreasfinţitului Pireului, kir Serafim. Merită semnalată prezența surpriză, că la acest simpozion a luat parte spre bucuria multor români prezenți în sală, a Prea Sfințitului Longhin, Episcop de Bănceni și Vicar al Eparhiei Cernăuților De asemenea au participat mulți aghioriți, stareţi și starețe de sfinte mănăstiri, profesori, clerici, monahi, monahii şi o mulțime de popor. La propunerea Pr. Gherghe Metalinos preșdintele primei părți, a cerut ca simpozionul să fie dechis de către Episcopul Român din Bănceni cu un cuvânta adresat celor prezenți în sala, translator din limba română în greaca a fost preotul Matei Vulcănescu de la Biserica românilor din Pireu, Panaghia Odighitiria. Mai jos redăm textul Episcopului Longhin transcris de pe reportofon Inalt Preasfintiile Voastre, preacuviosi si preacuvernici parinti, cuvioase maicute, 17

 

18 Cu cea mai mare durere in suflet suntem astazi noi crestinii ortodocsi datorita zilelor pe care le-am ajuns, de a suferi in Biserica noastra ortodoxa loviturile pe care le primim. Dar, desi, de 2000 de ani Biserica noastra a fost lovita din toate partile, de toate ereziile, sfintii parinti ai Bisericii au pastrat dogmele si credinta adevarata. Va imbratisam cu toata dragostea in Hristos Domnul nostru si dupa dumnezeescul psalmist care zice ce bine e ca fratii sa fie impreuna, dar nu in dragoste fatarnica cu ereticii, ci cu fratii nostri in credinta noastra buna, canonica si dreapta si unde dragostea se bucura de adevarul pe care-l traim in Biserica noastra. Astazi ne-a adunat durerea sufletului si framantarile poporului ortodox de pretutindeni datorita marelui pericol care a aparut in fata noastra de a deveni tradatori ai sfintei noastre credinte ortodoxe ori de a marturisi adevarul sfant care ne este dat de cea mai scumpa comoara. Noi stim numai o Biserica pe care ne-a lasat-o Iisus Hristos, Domnul nostru si aceasta este una sfanta Biserica, apostoliceasca si soborniceasca si drept maritoarea credinta cu care vrem sa ne intoarcem la scumpul nostru Mantuitor in vesnicie. Aceasta este biserica pe care nici portile iadului nu o pot sfarama, al carui cap este Hristos. Nu recunoastem alte zise biserici surori, identice si nici relatiile Bisericii ortodoxe cu cealalta lume crestina. Da, iubim pe toti si pe toata lumea de pe pamant, pentru ca toti suntem faptura lui Dumnezeu si de aceea iubim si ii chemam pe toti sa se intoarca la adevarata credinta mantuitoare ortodoxa pe care a lasat-o Domnul Iisus Hristos si care este una si el a rascumparat-o cu sfant sangele sau si nu cu ecumenismul blestemat, care este inainte mergator antihristului si doreste sa distruga din temelii pe una sfanta, soborniceasca si apostolesca Biserica a lui Hristos. Vreau sa va spun cateva lucruri din cauza carora noi crestinii ortodocsi nu putem lua parte la ecumenism: Ecumenismul substituie notiunea corecta de biserica universala in sensul Bisericii care apara adevarul lui Dumnezeu, prin definirea gresita a bisericii ca biserica mondiala in sens geografic,universal. Prefera cantitatea si nu calitatea marturisirii adevarului. 18

 

19 Impune invataturi false, chipurile universale in afara adevarului. Intareste pe neortodocsi in convingerea ca si ei ar apartine Bisericii. Impiedica pe sincerii cautatori ai adevarului sa gaseasca comuniunea cu Biserica adevarata a lui Hristos. Nu crede in existenta Bisericii unice sfinte, sobornicesti si apostolesti. Submineaza in chip eretic eclesiologia ortodoxa, Manifesta neincredere in puterea cuvintelor lui Hristos neschimbate pana la sfarsitul lumii despre invincibilitatea Bisericii ( Matei, 28-20). Propovaduieste o invatatura cu totul noua despre biserica, potrivnica credintei ortodoxe. Noi nu putem sa renuntam la dogmele, canoanele si traditiile Sfintei Bisericii Ortodoxe care ne intaresc in dreapta credinta, conducandu-ne catre mantuirea vesnica pentru a prefera ecumenismul ce ne indeparteaza de ortodoxie si ne invata sa neglijam hotararile dogmatice si canonice ale Bisericii. Ecumenismul contesta canoanele apostolice 10 si 45, indreptate impotriva comuniunii in rugaciune cu ereticii. Crestinul ortodox nu poate sa ia parte la o miscare ce-si propune prin spiritul sau exclusivist sa apropie pe ortodocsi de eretici, contestand sinoadele ortodoxe ecumenice si locale pe temelia carora s-a afirmat invatatura ortodoxa. Fragmenteaza in mod eretic textele Cuvantului lui Dumnezeu. Pregateste Ortodoxia pentru abateri dogmatice in scopul unitatii ecumenismului. Si multe altele asemenea.nu putem vinde adevarul si credinta si suntem foarte ingrijorati de ceea ce se petrece. Inalt Preasfintiile Voastre, dragi parinti, cuvioase maicute, il rugam pe bunul Dumnezeu sa ne ajute sa ramanem adevarati fii ai Bisericii lui Hristos, sa nu ramanem nepasatori, sa nu devenim tradatori, sa nu ne vindem credinta pe care ne-au predat-o sfintii parinti traind-o in toata curatia canonica si dogmatica a sfintelor sinoade ecumenice pe care ni le-au lasat toti sfintii parinti de la Hristos si pana acum. Fiecare dintre cei care nu-si cunosc inca credinta si adevarul sa 19

 

20 se hotarasca ce sunt ortodocsi ori eretici, sunt cu papa de la Roma sau cu adevaratul Hristos, noi ramanem cu Hristos, Mantuitorul nostru, cu invataturile Bisericii noastre Ortodoxe. Nu te vom vinde pe tine Sfanta Ortodoxie, chiar daca va trebui sa suferim. Toata viata a fost doar un martiriu pentru toti cei care s-au jertit pentru dragostea lui Hristos. Marturisim pe adevaratul Hristos sau marturisim pe antihristul pregatitor. Acest sinod mare sfant panortodox este cel mai viclean, talharesc, cel mai mincinos pe care eu si credinciosii mei niciodata nu-l vom recunoaste. Am luat parte la pregatirea acestui sinod, e groaznic ceea ce se pregateste si toate intrebarile de la acest sfant sinod au doua raspunsuri, dar stim ca Dumnezeu este da si nu, de aceea nu-l recunoastem niciodata. Iar declaratia din Cuba a patriarhului Kiril si a papei de la Roma, ereticul, in cele 30 de puncte pe care la contine, pentru mine personal sunt cei 30 de arginti ai lui Iuda. De aceea, ma rog ca Dumnezeu sa ne ajute. Daca am pierde totul pe acest pamant si nu am avea nimic nici ce manca, nici ce bea, dar daca ne-am pierdut credinta am pierdut totul. Daca am pierdut adevarul sfintilor parinti ce ni s-a dat si Biserica adevarata a lui Hristos, in durere, in suferinta la cine sa intindem mainile noastre? Cui sa ne rugam daca am tradat si am vandut pe Dumnezeu? Va trebui sa se opreasca pentru ca vreau sa castige o lume crestina, dar atata tulburare s-a adus in Biserica noastra, pe toti crestinii ii putem intoarce inapoi, marturisindu-le adevarul si prin pocainta sa se intoarca. Numai astfel putem fi una, si frati in adevarata credinta, care a fost data o data si pentru totdeauna. Multumesc pentru prezenta noastra in mijlocul vostru, va iubim mult. Va multumesc inca o data pentru adevarul sfant, Dumnezeu n-o sa ne lasa. Nu avem mandrie, nu vrem sa aratam nimic altceva, decat adevarul sfintilor parinti pe care punctul 5 din declaratia facuta in Cuba ii acuza pe toti sfintii parinti si inaintasii lor de zece veacuri, ca prin pacatele si greselile lor, aceste doua biserici n-au avut legatura euharistica. Fratilor nu-s mai multe biserici, e unica Biserica al carui cap e Hristos, ramaneti in aceasta Biserica si Hristos va ramane cu voi. Va sarutam mainile, ne bucuram de lumea ortodoxa, fiti uniti in duhul adevarului, ramanem alaturi de voi cu toata dragostea si vrem sa marturisim adevarul. In sinoadele noastre nu avem nici o putere, nu suntem luati in seama, de aceea este foarte greu, cerem sfintele voastre rugaciuni si vom pastra credinta adevarata. Amin. Episcop de Banceni și Vicar al Cernăuților Menționăm că Graiul Ortodox va traduce tot simpozionul Graiul Ortodox Temele care au fost discutate la simpozion le puteti citi aici *** 20

 

21 ………………….. https://docplayer.gr/23961312-Super-memorandumul-noua-super-religie-masonica-mondiala-si-biserica-in-perioada.html

 

///////////////////////////////////////

 

 

Corectitudinea politica. Religia marxista a noii ordini mondiale – Lind, William S.

 

 

Editura DR.HUMMEL MIKROROSTOS

 

 

Descriere – Corectitudinea politica. Religia marxista a noii ordini mondiale

 

Asa cum promite din titlu, aceasta carte va spune ce este corectitudinea politica, de ce si cum trebuie sa o combatem. Corectitudinea politica este o ideologie: marxism cultural. Si e mai primejdioasa decit marxismul economic, pentru ca vizeaza schimbarea mentalitatilor si a comportamentelor, deci a vietii noastre, in profunzime si in mod ireversibil.

 

Marxismul cultural si-a propus sa darime ,,lumea veche\”, intemeiata pe traditie – inteleasca ca mostenirea sociala referentiala, cu a sa axa imuabila: raportarea la divinitate. Intr-un cuvint, vrea sa distruga normalitatea. In loc, va instaura o Noua Ordine Mondiala, bazata pe teroare, nivelare culturala si sociala, ateism si viciu. Aceasta ,,lume noua\” ar fi expresia unui totalitarism crunt, impus cu forta de catre stat si mentinut prin controlul permanent asupra persoanei, exercitat de acelasi stat (eventual, unul global). Nimeni nu va putea gindi, vorbi si actiona decit in limitele trasate de corectitudinea politica. Libertatea va fi anulata, dar propaganda va sustine ca numai fara libertate sintem liberi cu adevarat.

 

Normalitatea va fi redefinita, dupa calapodul corectitudini politice, asa cum se intimpla deja in unele tari din Occident. Proces care incepe prin schimbarea aparenta a realitatii cu ajutorul unei noi limbi. Unele cuvinte vor fi interzise, ca de pilda, ,,mama\”, ,,tata\”, ,,doamna\”, ,,domnisoara\”, ,,sot\”, ,,sotie\” si oricare altele ce amintesc de rolurile diferite ale barbatului si femeii in familie si in societate, dar nu numai acestea. Alte cuvinte vor deveni norma, ca ,,gen\” in loc de ,,sex\”, ,,partener(a)\” in loc de ,,sot(ie)\”, ,,persoana cu nevoi speciale\” in loc de ,,invalid\” sau ,,handicapat\”, ,,persoana de culoare\”, in loc de ,,negru\”, ,,contraceptie post-conceptionala\” in loc de ,,avort\”, ,,persoana cu dimensiuni\” in loc de ,,gras\” sau ,,obez\” s.a.m.d. Rolul lor este de a minti asupra realitatii, sub pretextul ca astfel inlatura discriminarea. O ipocrizie pura, menita sa justifice politia gindirii.

 

Prin manipularea limbajului, homosexualitatea, de exemplu, va deveni doar o optiune sexuala intre altele, deci normala, si nu o perversiune. Iar cine va avea curajul sa demaste aceasta minciuna va fi pedepsit.

 

Nu aduc intimplator vorba despre sexualitate, caci aceasta este esentiala in ideologia marxismului cultural. Prin schimbarea perspectivei asupra sexualitatii, marxistii culturali transforma anormalul in normal, dicteaza noi reguli de moralitate publica si dinamiteaza buna parte din temeliile ,,lumii vechi\”.

 

Toate eforturile corectitudinii politice tintesc crearea unui ,,om nou\” (fara de care nu ar fi posibila o ,,lume noua\”, nu-i asa?), printr-un proces de spalare pe creier. Prin urmare, idealurile marxistilor au ramas fundamental aceleasi, doar mijloacele au fost schimbate. Deoarece neomarxistii au inteles ca razboiul pentru o Noua Ordine Mondiala este in primul rind unul cultural.

 

Miscarea de prefacere a marxismului economic in marxism cultural a inceput in anii \”20 ai secolului trecut, cu ceea ce a ramas in istorie sub numele de Scoala de la Frankfurt – in fapt Institutul de Studii Sociale, fondat de un grup de marxisti. Membrii Scolii de la Frankfurt, care erau evrei, au emigrat in Statele Unite ale Americii, in anii \”30, cind Germania a intrat in epoca nazista. In mediul academic de peste Ocean influenta lor a crescut treptat, pina astazi, cind a devenit covirsitoare la nivelul intregii societati. Generatii in sir au fost formate in tiparele corectitudinii politice, ceea a provocat modificari sociale importante.

 

Din S.U.A., corectitudinea politica a fost exportata, pe filiera academica, dar si cu ajutorul mass media, si in Europa, unde are o inriurire semnificativa asupra politicilor publice. Si in Romania se simte tot mai puternic suflul corectitudinii politice, alimentat de Facultatile de Filosofie, Stiinte Politice si Comunicare, in care scrierile corifeilor Scolii de la Frankfurt sint canonice. Putini sint profesorii care au indrazneala de a spune adevarul: corectitudinea politica este o utopie, iar utopiile ucid.

 

Noua utopie are, ca si marxismul clasic (vechea utopie), ambitia de a deveni ,,religia\” Noii Ordini. O ideologie in care trebuie sa crezi, dincolo de ratiune, careia trebuie sa i te inchini fara murmur, pe care trebuie sa o slujesti pina la ultimele consecinte. Iata de ce este necesar sa o respinga ferm oricine vrea sa-si pastreze libertatea (de gindire, expresie si actiune), adica umanitatea. Cit mai e posibil. Deocamdata este.

 

Cartea pe care o tineti in mina nu e un raspuns ideologic, de pe pozitii conservatoare, la ,,propunerea pentru paradis\” neomarxista, ci un semnal de alarma: umanitatea este in pericol de moarte! Si, in egala masura, un ghid de supravietuire.

 

De aceea, Corectitudinea politica: ,,religia\” marxista a Noii OrdiniMondiale se adreseaza, in primul rind, celor care pot trezi constiinta publica: profesori, scriitori, clerici, lideri de opinie. Ei sint cei dintii chemati sa combata corectitudinea politica, prin dezvaluirea adevaratei ei naturi, prin a numi lucrurile cu numele lor autentic, prin a indemna oamenii la rezistenta in fata acestei noi utopii totalitare, care ameninta sa ne fie fatala. Speram sa admita argumentele din volumul acesta si sa-si inteleaga misiunea.

 

 

Nr pagini: 314

Format: 13×20 cm

Anul aparitiei: 2015

 

Cartea „Corectitudinea politica. Religia marxista a noii ordini mondiale”. face parte din categoria carti >> Practice si timp liber – Spiritualitate – Religie a catalogului LibrariaOnline.ro. Cartea este scrisa de catre Lind, William S. si a fost publicata la Editura DR.HUMMEL MIKROROSTOS .

Pentru orice solicitare apelati departamentul Suport Clienti LibrariaOnline.ro, de luni pana vineri in intervalul 9-18.

LibrariaOnline.ro intelege importanta informatiilor prezentate in aceasta pagina si face eforturi permanente pentru a le pastra actualizate. Singura situatie in care informatiile prezentate pot fi diferite fata de cele ale produsului este aceea in care producatorul aduce modificari specificatiilor acestuia, fara a ne informa in prealabil.

 

 

 

 

https://www.librariaonline.ro/practice/spiritualitate/religie/corectitudinea_politica_religia_marxista_a_noii_ordini_mondiale-lind_william_s-dr_hummel_mikrorostos-p10128950

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

Este noua ordine mondială o ordine satanică? (III)

 

 

Publicat   de Teodosie Paraschiv

 

 

În articolele precedente am descoperit legătura dintre spiritism, teosofie și francmasonerie, precum și cea dintre teosofie și ONU. Dacă Lucifer este dumnezeul noii ere, atunci aceasta împreună cu noua ordine mondială vor fi stăpânite și controlate de Lucifer (Satan). Așa se explică atacul împotriva creștinismului și a moralei creștine. Noua religie a noii ordini mondiale, pe care o promovează actualul papă este religia lui Lucifer, este luciferism. Papa promovează o nouă ordine mondială și luciferismul, nu pe Dumnezeul Bibliei și nici pe Iisus Hristos, Mântuitorul lumii. Papa s-a exprimat public de mai multe ori în favoarea instituirii unei noi ordini mondiale, și a Crislamului.

 

Astăzi vom analiza legăturile dintre ONU și ocultism. Cu această ocazie vom introduce în scenă câteva personaje noi.

 

Un personaj interesant este Benjamin Creme[1], care susţinea că Hristosul este altul decât Iisus din Evanghelie. El afirma, începând din 1977, că Hristosul noii ere este printre noi sub forma lui Maitreya. Îl putem considera un fel de înainte mergător al Antihristului.

 

Cam în aceeaşi perioadă a activat şi Robert Muller[2], unul dintre cei mai activi new age-işti. A fost un sprijinitor al campaniilor lui Benjamin Creme. El susţinea că într-o bună zi lumea va cunoaşte „democraţia spirituală globală” şi că ONU trebuie să preia conducerea democraţiei mondiale ca unitate statal politică a lumii”.[3]

 

Robert Muller, fost secreter general asistent al ONU, spune:

 

„Trebuie să înaintăm cât mai repede posibil spre o guvernare mondială, o religie mondială, sub un singur lider mondial.”

 

David Spangler este unul dintre liderii proeminenţi ai mişcării New Age. El a fost, timp de trei ani, director la Fundaţia Findhorn şi este membru în conducerea organizaţiei Planetary Citizen, cel mai important for de promovare a ideii de „nouă ordine mondială” şi de „nouă eră”. De asemenea, David Spangler editează revista New Age Magazine. A scris în una din cărţile sale că:

 

„Lucifer lucrează în fiecare din noi pentru a ne duce la plinătate. Îndreptându-ne spre o nouă eră, era împlinirii omului, fiecare dintre noi ajunge în punctul pe care eu îl numesc iniţiere (un act de consacrare lui Lucifer), uşa specială prin care trebuie să treacă fiecare individ dacă vrea să ajungă la adevărata plinătate şi în prezenţa luminii lui”.

 

Tot el ne oferă această opinie:

 

„Nimeni nu va intra în Noua Ordine Mondială dacă nu va face legământ să-l venereze pe Satana. Nimeni nu va face parte din New Age fără a primi o iniţiere luciferică.”

 

Din cele prezentate până acum putem observa legătura dintre satanism, new age şi noţiunile de nouă ordine mondială şi nouă eră. Unul din scopurile Societăţii Teosofice şi a organizaţiilor new age-iste este instituirea unei noi ordini mondiale şi a unui guvern mondial.

 

Wiston Churchill, care a fost implicat în constituirea ONU, a afirmat:

 

„Crearea unei ordini mondiale autoritare este țelul suprem către care trebuie să tindem.”

 

Charles De Gaulles:

 

„Națiunile trebuie să se unească într-un guvern mondial sau să piară.”

 

Primii trei secretari generali ai ONU au fost suedezi și erau comuniști. U Thant a afirmat că:

 

„Federaliștii lumii ne-au pus în fața ochilor imaginea unei omeniri unificate, trăind în pace sub o ordine mondială justă… Esența acestui program – o lume sub lege, este realistă și realizabilă.”

 

Ce face ONU? Promovează comunismul (adică satanismul) la nivel mondial.

 

În culise papalitatea este prezentă întotdeauna. Papa Paul VI s-a întâlnit cu U Thant (marxist). Paul VI era mason și agent al CIA. De asemenea, și Waldheil (nazist), alt secretar general ONU, s-a întâlnit cu papa. Aceste întâlniri nu trebuie să mire pe nimeni, de vreme ce este un fapt cunoscut că Vaticanul și papalitatea au susținut comunismul, prin finanțarea armatelor de eliberare din țările lumii a treia. Politica Vaticanului a rămas mereu fidelă crezului comunist, acela de a impune comunismul la nivel mondial.

 

Paul VI a fost primul care a introdus în Biserică crucea curbată sau frântă. Într-o enciclică papală el a chemat națiunile să abandoneze suveranitatea și să formeze un guvern mondial. El a folosit un simbol sinistru, folosit de sataniști în secolul VI și care a fost reînviat pe vremea Conciliului II Vatican. Este vorba de o cruce îndoită sau frântă, simbol pe care magicienii și vrăjitorii evului mediu l-au folosit pentru a reprezenta termenul biblic al semnului Fiarei.” Dar nu numai Paul VI, ci și succesorii săi, cei doi Ioan Paul, au prezentat simbolul acesta în fața mulțimii pentru a fi venerat, aceasta neavând nici cea mai mică idee că este vorba de Antihrist.”

 

În general, lumea crede că ONU este o organizație pur politică, însă ea are și un aspect spiritual.

 

Există o organizație interconfesională, afiliată ONU, numită Templul Înțelegerii și care publică un raport numit „Raportul bunelor relații mondiale”. A fost fondată de Juliet Hollister în 1960. Templul Înțelegerii are ca unul din scopuri crearea unei Națiuni Unite spirituale. Templul a numărat printre membri și susținători pe U Thant, Eleanor Roosevelt, Thomas Merton, Jawaharlal Mehru, Anwar El Sadat, S. Radhakrishnan. Organizația își are cartierul general în catedrala Sf. Ioan Teologul din New York. Are filiale active în India, Marea Britanie, reprezentanți în Africa, America Latină, Asisa, Orientul Mijlociu. Aceasta este o mișcare universală pentru unirea tuturor religiilor.

 

Bibliografie

 

[1] Benjamin Creme (1922-2016) a fost un artist scoţian, autor, ezoterist şi editor al revistei Share International. El a afirmat că a doua venire, profeţită de multe religii, va veni sub forma Maitreya, Învăţătorul Lumii.

[2] Robert Muller (1923 – 2010) a fost un funcţionar public internaţional la Organizaţia Naţiunilor Unite. Slujind la ONU timp de 40 de ani şi ridicat la rangul de secretar general adjunct. Ideile sale despre guvernarea mondială, pacea mondială şi spiritualitatea au condus la o reprezentare sporită a religiilor în ONU, în special a Mişcării New Age. El era cunoscut de unii drept „filozoful Naţiunilor Unite”.

[3] Bruno Wurtz, New Age. Paradigma holistică sau revrăjirea Vărsătorului, Editura de Vest, Timişoara, 1994, p. 63.

[4] David Spangler, născut în anul 1945, este un filozof spiritual american şi „mistic practic” auto-descris. El a contribuit la transformarea Fundaţiei Findhorn din nordul Scoţiei într-un centru de educaţie spirituală rezidenţială şi a fost prieten cu William Irwin Thompson.

 

https://codulbibliei.editura-fotini.ro/blog/2022/09/25/este-noua-ordine-mondiala-o-ordine-satanica-iii/

 

’////////////////////////////////////////////

 

 

Noua religie mondială în 2022 ?

 

Sunt foarte multe articole pe internet legate de acest eveniment care urmeaza sa aiba loc anul viitor, in 2022 (puteți căuta pe google, la final aveți un link de pe site-ul Vaticanului) și anume deschiderea acestui centru cultural religios numit Casa Familiei Avraamice. Acest centru se va deschide in Abu Dhabi (EAU), si va include trei construcții o sinagogă, o biserică și o moschee. Este un concept vechi, deși pare nou, acela de unitate, de incluziune, să ne unim și să ne facem un nume, să lăsăm diferențele și gardurile care ne separă și să venim să ne închinăm împreună, cui … rămâne de văzut. Babel vă spune ceva ? Geneza capitolul 11.

 

Văzând această știre nu am putut să nu recitesc 2 Tesaloniceni cap. 2:3. Acest verset ne ajută să plasăm corect în timp ziua Domnului, acea zi a judecății care va veni peste pământ. Această zi va veni după două mari evenimente , aceste două evenimente se vor întâmpla după răpirea credincioșilor pe care Pavel a tratat-o în prima scrisoare în capitolul 4. (1 Tesaloniceni 4). Cele două evenimente sunt lepădarea de credință sau marea apostazie și arătarea omului păcatului, adică antichristul. Așa se întâmplă de obicei apare o mișcare nouă care converge către un lider, către un om, cap al acelei mișcări.

 

Această mare apostazie nu trebuie confundată cu răceala din biserici, cu lipsa de înflăcărare a unor creștini, apostazia nu reprezintă buruienile doctrinare plantate peste tot în grădina lui Dumnezeu, este mai degrabă o alunecare de teren a grădinii cu totul. O renunțare la adevărurile de bază ale creștinismului.

 

Așa că niște întrebări își așteaptă răspunsul:

 

Vor renunța oamenii la creștinism pentru această nouă religie mondială ?

 

Să fie această mișcare ecumenică de unire a celor trei mari religii monoteiste, începutul unui mișcări care va duce la apostazia prezisă de apostolul Pavel ?

 

Trăim noi oare aceste evenimente premergătoare lepădării de credință ? Dacă da, vă dați seama cât de aproape suntem de răpirea care va avea loc cu șapte ani înainte de ziua Domnului ?

 

Maranata !

 

link de pe site-ul vaticanului:

 

https://www.vaticannews.va/en/vatican-city/news/2021-06/abu-dhabi-abrahamic-family-house-2022-human-fraternity.html

 

 

Noua religie mondială în 2022 ?

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

EVANGHELIA SOCIALĂ, CONSILIUL BISERICILOR ȘI SOCIALISMUL FABIAN

 

 

sursa: http://www.thebereancall.org/content/social-gospel-councils-churches-and-fabian-socialism

 

Căteva mici detalii despre Socialismul Fabian și despre teologul “evanghelic” WALTER RAUSCHENBUSCH (1861-1918), considerat “tatăl evangheliei sociale”, detalii ce au fost compilate în acest mic articol folosind ca sursă principală articolul de apologetică evanghelică de la link-ul postat mai sus.

 

Walter Rauschenbusch a studiat teologia la universitatea americană, University of Rochester, și apoi a lucrat, din 1902, ca profesor de Istoria Bisericii la seminarul teologic american Rochester Theological Seminary. Acest seminar i-a oferit ulterior o platformă pentru scrierea și mai ales difuzarea cărților sale, cărți de genul: “Criticând Ordinea Sociala” și “O teologie pentru Evanghelia Socială”. Aceste cărți ale lui Walter Rauschenbusch erau îmbibate de ideologie socialistă și de ceea ce teologii numesc “critica înaltă a bibliei” (care e de fapt arta satanică a deconstrucționismului teologiei biblice sănătoase, care și-a propus demolarea versată a doctrinelor autentice ale Sfintei Scripturi) . Astfel, Walter Rauschenbusch, a reușit să creeze prin această malignă teologie ’’revoluționară”, o “evanghelie” mai “RELEVANTĂ” și mai “PLINĂ DE COMPASIUNE” pentru mulți.

Cu ajutorul ei, așa cum a firmat si dr. A. W. Beaven, fostul președinte al Consiliului Federal al Bisericilor din S.U.A, s-a produs “o schimbare atât de direcție cât și în accentele puse, care au fost urmate mai apoi de Protestantismul American”.

 

Coincidență, sau nu,… SIGUR nu!, amândouă instituțiile de învățământ superior teologic, menționate mai sus, unde a studiat și lucrat Walter Rauschenbusch, au fost fondate de nimeni altul decât faimosul John D. Rockefeller, care a fondat sute de instituții de învătământ, chiar si unele “creștine”.

 

Walter Rauschenbusch a introdus conceptul eretic care spune că Isus Cristos a fost unul  ”care NU ar fi venit ca să salveze păcătoșii din pacatele lor, ci unul care a avut o ‘pasiune socială’ pentru societate”. Walter Rauschenbusch și tovarășii săi au înființat “Frăția Împărăției” care a reunit lideri de biserici, care gândeau la fel ca și ei, sub o dorință socială comună de înfăptuire a ”Împărăției Lui Dumnezeu” aici și acum, în această lume, pe acest pământ.

 

Planul lor s-ar potrivi ca o mănusă cu năzuințele și strădaniile neoevanghelismului contemporan. Planul lor chema la reformă politică, unitate ecumenică, “Justiție Socială” și pace globală. Ca să-și justifice locul în (noua) teologie “creștină”, cuvinte biblice ca mântuire/răscumpărare și regenerare/naștere din nou, au fost redefinite ca să se potrivească agendei lor socialiste.

 

Nu vă sună foarte cunoscut termenii de mai sus? Lideri cu succes în biserici, folosesc azi aceeași strategie.  Pastorul neoevanghelic contemporan, Brian McLaren, este socotit liderul suprem, deși neîncoronat oficial, al curentului teologic neoliberal, postmodern, denumit “Biserica Emergentă”. Recenta sa carte,  intitulată “Mesajul secret al lui Isus”, denaturează învățătura Cuvântului lui Dumnezeu, prin susținerea ideii nebiblice de Împărăție pământească, interreligioasă, a lui Dumnezeu. În același mod, Tony Campolo, alt lider de succes neoevanghelic, susține ideea perfecționării lumii terestre/pământești prin acțiune socială,  ridiculizând direct promisiunea clară a Bibliei referitoare la viața eternă:

 

„Evanghelia nu este… despre plăcinta din ceruri*  pe care o primești după ce mori… Este obligatoriu ca generația care se pare că are succes, care promite multe, să înțeleagă că Isus-ul biblic era dedicat realizării unei noi ordini sociale în această lume… De aceea, a deveni creștin, implică chemarea la acțiune socială”

 

plăcinta din ceruri*  – este o expresie englezească figurativă care desemnează răsplata viitoare după moarte, socotită ca fiind înlocuitoare ideii de răsplătire aici și acum, în viața aceasta pământească

 

În 1907 Walter Rauschenbusch s-a întâlnit cu liderii Socialiștilor Fabieni din Anglia, Sidney Webb și Beatrice Potter Webb. Spre deosebire de agitații revoluționari marxiști (care credeau că schimbarea societății spre progres trebuie făcută prin violență, prin revoluție armată), metodicii socialiști fabieni puneau accentul pe transformarea pașnică a societății pentru a atinge scopurile lor, transformare realizabilă prin propagandă și infiltrarea universităților, seminariilor, bisericilor, etc.

 

De-alungul anilor, această mișcare a socialiștilor fabieni a crescut și i-a inclus și pe: Bertrand Russell, H. G. Wells (care a scris cartea “Conspirația Deschisă. Planul de execuție pentru o revoluție mondială”), dramaturgul George Bernard Shaw, apoi Sinclair Lewis, pe lidera Societății TEOSOFICE, Annie Besant și pe liderul comunist Harry Dexter White care a lucrat cu ALGER HISS la înființarea O.N.U, sau U.N (in lb. engleză). Această ideologie a Socialismului Fabian s-a răspândit în națiunile din Vest (occident), datorită, în parte, bisericilor liberale care i-au predicat mesajul ca și cum ar fi fost suținut de autoritatea Lui Dumnezeu.

 

https://apologeticindex.info/wpn/ecumenism/evanghelia-sociala-consiliul-bisericilor-si-socialismul-fabian/

 

 

///////////////////////////////////////

 

SOCIALISMUL FABIAN – De ce e important pentru ca un creștin să fie informat despre câteva aspecte concrete ce privesc această ideologie periculoasă și despre organizația sa ?

 

 

 

Societatea Fabian este o organizaţie britanică elitistă fondată în 1884, care are azi ample ramificații la nivel mondial, având același scop final, aceleași idealuri ca și organizatiile oculte mondiale ale Francmasoneriei și Iluminaților. De fapt ȚELURILE și SCOPURILE  fundamentale ale socialismului fabian se interpătrund și se identifică în așa mare proporție cu ale Masoneriei și Iluminaților, încât singura concluzie logică este că izvorăsc din aceeași SURSĂ spirituală ocultă, anticristică, fundamental contrară doctrinelor sfinte ale Creștinismului Biblic.

 

Societatea Fabian (strategia de a purta război a unui celebru general roman)                                              Denumirea Societății FABIAN a fost aleasă cu grijă de artizanii mișcării. Astfel denumirea de “Fabian” vine de la numele generalului roman din secolul al treilea î. Hr., Quintus Fabius Maximus, care l-a învins pe cartaginezul Hannibal. Acest general roman, datorită stilului său de a purta un război, a fost poreclit de romanii contemporani cu el, “Cunctator”, adică “Cel care amână”.  Fabienii au “descoperit” secretul strategiei acestui general: niciodată să nu înfrunţi direct inamicul în câmp deschis, ci înfrânge-l treptat, prin hărțuire continuă, epuizând inamicul prin mai multe bătălii mici, retrăgându-te după fiecare atac, chiar dacă e victorios. Fabius a fost un mare războinic aplicând simpla strategie a răbdării gradate. Ştia că nu poate înfrânge armatele puternice ale lui Hannibal într-o confruntare deschisă, directă, cu toată armata cartaginezului, pentru că avea mult mai puţini luptători ca el. Niciodată nu şi-a înfruntat direct inamicul.

 

Simbolul Societăţii Fabian: UN LUP ÎMBRĂCAT ÎN HAINĂ DE OAIE !

Emblema, simbolul lor, definește și strategia adoptată de Societatea Fabian. Aceasta decurge din înțelegerea biblică a simbolului/emblemei lor. Este vorba de infiltrarea lentă, graduală, pas cu pas, a sferelor societății cu ajutorul unor noi ideologii menite să deconstruiască vechile ideologii, credințe, principii, etc., pentru a realiza visul socialiștilor fabieni, TRANSFORMAREA GLOBALĂ A LUMII, pe cele trei coordonate: social, politic și religios. Ei trebuie să se mulţumească cu o serie de mici victorii, dar care însumate în timp, vor avea ca rezultat o mare victorie şi triumful absolut al socialismului, comunitarismului, globalismului. Este vorba de așa numita politică a pașilor mărunți !

Simbolul iniţial al societăţii era o broască ţestoasă, sugerând înaintarea înceată, greoaie a animalului, dar mai târziu l-au schimbat cu un lup îmbrăcat în piele de oaie, pe care George Bernard Shaw (membru de frunte al Societăţii Fabian), îl sugerase cu mult timp înainte, considerându-l un simbol mult mai potrivit pentru emblema Societăţii Fabian, decât o ţestoasă.

 

Pentru cei care nu prea știti mare lucru despre marele socialist fabian, care a jucat un rol important și în înființarea acestei societății, care a fost și laureat al premiului Nobel pentru literatura în 1925, scriitorul irlandez George Bernard Shaw, mare fan al lui Adolf Hitler și al politicii naziste de eugenie*, am sa vă dau doar un singur citat CARE-I CONTUREAZĂ FOARTE PRECIS INTENȚIILE SALE “SOCIALISTE”, precum și ale Societății Fabian în care era tare implicat:

 

„O parte a politicilor de eugenie ne-ar aduce/determina în final să utilizăm la scară largă camere destinate suprimării vieților. Un mare număr de oameni ar trebuii să fie EXTERMINAT pentru că IROSEȘTE TIMPUL altor oameni care trebuie să aibe grijă de ei”

sursa: George Bernard Shaw, Lecture to the Eugenics Education Society, Reported in The Daily Express, March 4, 1910.

 

*eugenie  – teorie care preconizează ameliorarea populațiilor umane prin măsuri genetice (alegerea părinților, sterilizarea, interzicerea procreării pentru indivizii “nedotați” genetic, eliminarea fizică a indivizilor indezirabili d.p.d.v genetic,  etc.), folosită de rasiști și fasciști.

 

RICK WARREN, C.F.R, SOCIALISMUL FABIAN, O.N.U, MIȘCAREA NEW AGE ȘI  UTOPICUL LOR PLAN MONDIAL DE PACE                                                                                                                                                     Celebra familie de magnați occidentali, ROCKEFELLER, a pompat sume imense de bani pentru susținerea SOCIALISMULUI FABIAN și pentru înființarea in 1921, în S.U.A, a Consiliului pentru Relatii Externe (celebrul C.F.R). C.F.R s-a înființat cu ajutorul socialiștilor fabieni din Anglia. C.F.R nu este altceva decât o ramură a Societății Fabian din U.K.! C.F.R este o organizatie plină de masoni!

 

Un distins membru în C.F.R (Council on Foreign Relation/ Consiliul pentru Relatii Externe) este și mega-pastorul RICK WARREN, mogulul rețelei P.D.C (Biserici Conduse de Scop). Rick Warren, a devenit în timp un fel de  guru sau ”papa” a neoevanghelicilor (adică evanghelicilor neoliberali). Rețeaua sa influențează ideologic, pănă la ora actuală, la nivel mondial, un număr impresionant, de câteva sute de mii, de biserici neoevanghelice. El este de departe azi cel mai influent pastor neoevanghelic la nivel mondial, contribuind masiv, alături și de alții, la modificarea malignă treptată a escatologiei și soteriologiei Creștinismului neoprotestant ! Rick Warren predică un „har ieftin” care nu pune deloc accentul pe pocăință ca și condiție esențială a salvării/mântuirii, iar când a avut ocazia și-a manifestat public dezinteresul pentru studierea profețiilor biblice legate de vremurile din urmă, îndemnându-și indirect fanii să nu le studieze căci le-ar distrage atenție de la munca lor, plănuită de Isus pentru fiecare din ei. El a precizat, printr-o abilă, dar josnică, manipulare a textului Scripturii, că cei care studiază profețiile biblice nu sunt potriviți pentru împărăția lui Dumnezeu (http://www.lighthousetrailsresearch.com/blog/?p=2569).

 

Rick Warren folosește în celebra sa carte, care a spart topul vânzărilor la nivel internațional, „Viața condusă de scopuri”, dar și  în cartea sa „Biserica condusă de scopuri” , și ea foarte populară,  o mare diversitate de traduceri ale Bibliei, unele serios problematice, căutând ca să obțină o susținere a ideii ce dorește  să o enunțe printr-un verset biblic. Dar cea mai utilizată versiune a Bibliei, folosită de Rick Warren, este The Message (Mesajul), o versiune postmodernă nouă, parafrazată, scrisă de Eugene Peterson, care este un promotor al Misticismului curentului neoliberal, denumit Biserica Emergentă ( http://www.lighthousetrailsresearch.com/themessage.htm ). Vă voi da doar două exemple a modul eronat, vădit intenționat, cum această versiune parafrazată, modifică textul biblic pentru al armoniza cu planurile politice globaliste, atât ale elitei  politice mondiale, dar și ale agendei internaționale a megamișcării oculte New Age (Noua Eră), cât și ale teologiei neoliberale tributară teologiei dominionului (dominion theology sau numită și kingdom now theology –Împărăția lui Dumnezeu aici și acum-).  În Ioan 3:17, versiunea The Message sună așa: „Dumnezeu n-a trimis pe Fiul Său în lume, ca să condamne/judece lumea, ci ca lumea prin el să fie făcută un loc mai bun„; în loc de varianta corectă „să fie mântuită/salvată prin El„. NO COMMENT !                                                                                                                                                                         Cel de al doilea exemplu este din Matei 24: 4-5, în loc de  varianta corectă: „Bagați de seamă să nu vă inșele cineva. Fiindca vor veni multi in Numele Meu si vor zice: ‘Eu sunt Hristosul!’ Si vor insela pe multi„, traducerea The Message, noua Biblie parafrazată, spune așa: „Fiți atenți/feriți-vă de înșelătorii care vorbesc despre venirea zilei judecății de apoi…”. Practic este exact pe dos ! În loc să avertizeze despre pericolul apostaziei și manipulării/înșelării religioase a vremurilor din urmă, făcută în numele Lui Isus, de care vorbea Domnul Isus aici, The Message avertizează împotriva adevăraților profeți, predicatori și apologeți care avertizează Biserica despre apostazia zilelor din urmă, în conformitate cu Scriptura.

 

Aici puteți observa afilierea  evidentă a lui Rick Warren la grupul elitist globalist, CFR: http://www.cfr.org/about/membership/roster.html?letter=W

 

Dar mare atentie, dragi frați și surori în Domnul Isus !, C.F.R este o ramură a Societății Fabian, fiind înființat in SUA in 1921 cu sprijinul financiar al familiei de magnați de talie mondială, Rockefeller.  Fostul prim-ministru al Angliei, Tony Blair, este și el un membru de vază azi al Societății Fabian, iar cooperarea politico-religioasă pentru promovarea agendei globalismului, dintre dânsul și megapastorul american Rick Warren, este foarte cunoscută. Despre acest aspect, cu ajutorul Domnului Isus, vom vorbi mai în detaliu în altă expunere.

 

Un alt amănunt, care merită amintit aici, este și faptul că planul globalist “evanghelic” P.A.C.E (P.E.A.C.E. Plan în lb. engleză), al lui Rick Warren, seamănă incredibil de bine cu planurile globaliste de PACE ale colosului ocult NEW AGE și ale O.N.U (U.N – în lb. engleza). De fapt e ACELAȘI lucru, doar că abilul și genialul demagog RICK WARREN camuflează în limbaj comun evanghelic, intențiile planului globalist de “pace și securitate” al O.N.U (U.N), care e aproape identic cu al colosului ocult NEW AGE, pentru a fi mai ușor “digerabil”/acceptat de bisericile creștine !!!

 

 

 

BIBLIOGRAFIE parțială:

 

The Fabian Window, Rick Warren, Tony Blair, and The Religious Trojan Horse By Brannon Howse                                              

http://old.worldviewweekend.com/worldview-times/article.php?articleid=8331

Cartea „Religious Trojan Horse” de Brannon Howse

http://www.worldviewweekend.com/products/books/religious-trojan-horse

Cartea „False Christ Coming – Does Anybody Care?” de Warren B. Smith

http://www.lighthousetrails.com/mm5/merchant.mvc?Screen=PROD&Store_Code=LTP&Product_Code=FCC&Category_Code=WS

Cartea „Deceived On Purpose” de Warren B. Smith

http://www.lighthousetrails.com/mm5/merchant.mvc?Screen=PROD&Store_Code=LTP&Product_Code=DP&Category_Code=WS

Cartea „A ‘Worderful’ Deception” de Warren B. Smith

http://www.lighthousetrails.com/mm5/merchant.mvc?Screen=PROD&Store_Code=LTP&Product_Code=AWD&Category_Code=WS

Cartea „New Age” de Lothar Gassmann

http://www.librariamaranatha.ro/new-age.html

Cartea „Since the Beginning. History of the World in Christian Perspective” de Jerry H. Combee și Kurt A. Grussendorf

http://www.goodreads.com/book/show/9798418-history-of-the-world-in-christian-perspective

Why Christians Should Not be Part of Freemasonry. Analysis of Ron Carlson’s Presentation “Freemasonry & the Masonic Lodge” and Masonic Attacks Against it

http://www.independentconservative.com/2008/08/31/why-christians-should-not-be-part-of-freemasonry/

 

 

https://apologeticindex.info/wpn/ecumenism/socialismul-fabian-de-ce-e-important-pentru-ca-un-crestin-sa-fie-informat-despre-cateva-aspecte-concrete-ce-privesc-aceasta-ideologie-periculoasa-si-despre-organizatia-sa/

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

 

Uniunea Sovietică – Prima ţară care a legalizat avortul

 

Prima ţară care a legalizat întreruperea de sarcină a fost Uniunea Sovietică, pe data de 18 noiembrie 1920.

Lenin, în urma revoluţiei bolșevice, a pus în practică  directivele sale anterioare de „cerere necondiţionată a anulării oricărei legislaţii care interzice avortul.”

Este important a se aduce la cunoștinţă faptul ca în acea perioadă legile protejau viaţa în întreaga Europă.

Al doilea lider european care a legalizat avortul în ţara sa a fost Adolf Hitler. Străduindu-se să creeze o “rasă superioră” nepoluata și puternică biologic, el a aprobat și legalizat în 1933, uciderea copiilor nenăscuţi germani, care au avut, sau ar fi avut, defecte congenitale.

Trebuie adăugat faptul ca parlamentarii naziști au impus sancţiuni juridice severe pentru a proteja copiii germani sănătoși, urmărind astfel creșterea demografică a „rasei superioare”.

Pe o scară de masă, primii în rândul victimelor lui Hitler nu erau comuniștii germani, evreii, polonezii sau ţiganii, ci copiii nenăscuti germani presupuși a fi cu dizabilități. Dupa cucerirea țărilor slave, germanii au elaborat așa numitul “Plan Est” un plan de exterminare a popoarelor cucerite, în care au recomandat  să se folosească metode contraceptive și să se legalizeze avortul în rândul naţiunilor ocupate.

Planurile naziștilor au fost exemplificate cel mai bine printr-o declaraţie dată de Martin Bormann, secretarul particular al lui Hitler și șeful cancelariei NSDAP (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei – partidul nazist): Datoria slavilor este de a munci pentru noi.

Când nu mai avem nevoie de ei, nu au decât să moară. (…) Fertilitatea slavilor este nedorită. Când fetele şi femeile din Estul ocupat fac avort, nu putem decât să le favorizăm asta, în nici un caz să ne opunem.

Führerul crede că ar trebui autorizată dezvoltarea unui comerţ prosper cu contraceptive. Nu ne interesează să vedem populaţia non-germană înmulţindu-se.

CUM A FOST LEGALIZAT AVORTUL ÎN POLONIA

Pe teritoriul polonez, avortul a devenit pe deplin permisibil – așa cum se observa din punct de vedere juridic, pe 19 octombrie 1941. Acea perioadă a fost denumită una de „achiziţie a avortului“.

Aceeaşi ordonanţă a autorităţilor germane (de ocupaţie) care le permitea femeilor poloneze să-și omoare copiii nenăscuţi fără nicio restricţie, creştea pedeapsa pentru uciderea unui copil nenăscut german, chiar până la pedeapsa capitală.

Adolf Hitler şi-a dezvăluit poziţia favorabilă faţă de avort ca o metodă utilă de control al naţiunilor cucerite: Având în vedere familiile numeroase ale populaţiei indigene, ar fi cât se poate de potrivit pentru noi ca fetele şi femeile lor să facă cât de multe avorturi se poate.

De asemenea, Hitler a ameninţat că va „împuşca cu propria mână” pe „idiotul care ar fi pus în practică un ordin” prin care avortul şi anticoncepţionalele să devină ilegale în teritoriile estice ocupate de Germania.

După al II-lea război mondial, la mijlocul anilor 1950, dictatorii comunişti au instaurat aşa numita admisibilitate juridică a avortului. În ţările occidentale, precum şi în Statele Unite, avortul a fost legalizat spre sfârşitul anilor şaizeci şi în anii şaptezeci.

Adepţii “civilizaţiei morții”, au obţinut aceste modificări ale legislaţiei prin minciuni şi manipulări ( de exemplu, declaratia lui Dr. Nathanson în “Deadly Fraud a Planned Extermination“ publicată in “SłuŜba śyciu”, no. 2/1999 (în poloneză).

Nathanson a participat activ la procesul de legalizare a avortului SUA, dar apoi s-a convertit şi a dezvăluit metodele prin care mint şi manipulează susţinătorii avortului ). În România avortul a fost legalizat pentru prima dată în 1957 de către Gheorghiu Dej.

 

 

 

 

 

 

 

 

avortul in 65

 

 

 

În România, avortul a fost permis din septembrie 1957 până în 1966 când l-a interzis Ceaușescu.

În decembrie 1989, primul decret emis de administrația Iliescu, a fost cel privind liberalizarea avorturilor. Urmarea decretului a fost explozia numărului de avorturi, din 90 până azi acumulându-se peste 20 de milioane.

 

 

avortul in 92

 

 

 

 

 

Aceste date sunt cele oficiale, datele reale fiind întotdeauna mai mari.

Surse: McGovern, James (1968). Martin Bormann. New York: William Morrow & Company; NCA II. Office of the United States Chief of Counsel for Prosecution of Axis Criminality. Nazi Conspiracy and Agression, Volume II. 1946; Harvest of Hate, 1954, pp. 273-4  Alexander Dallin, German Rule in Russia,1941-1945 (London, 1957),141f. Clarissa Henry and Marc Hillel, _Of Pure Blood_, Trans. Eric Mossbacher (New York, 1976), 148. Ihor Kamenetsky, „German Lebensraum Policy in Eastern Europe During World War II” (Ph.D. dissertation, Univ.  of Ill., 1957) (Ann Arbor, MI: University Microfilm, # 25,236), 172-73, Ihor Kamenetsky, _Secret Nazi Plans for Eastern Europe_ (New York, 1961), 143, Joachim C. Fest, _Hitler_ (New York, 1975), 683-84 Conform  stiripentruviata.ro

Citeşte mai mult pe aparatorul.md: Când și cine a legalizat avortul? Lenin, Hitler și contemporanii noștri. Istoria legalizării avortului în Europa https://www.aparatorul.md/cand-si-cine-a-legalizat-avortul-lenin-hitler-si-contemporanii-nostri-istoria-legalizarii-avortului-in-europa/

Uniunea Sovietică – Prima ţară care a legalizat avortul

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

Inteligența Artificială va fi folosită ca ARMĂ împotriva Creștinismului

 

DE ADRIAN PĂTRUȘCĂ 

 

Care este locul credinței și mai ales locul lui Hristos și al Crucii într-un viitor dominat de Inteligența Artificială (IA)?

 

Dezvoltarea fără precedent din ultimii ani a Inteligenței Artificiale stârnește îngrijorare în cercurile religioase.

 

Este Mașinăria Inteligentă o primejdie pentru Spiritualitatea Umană?

 

DA!, răspunde Dan Schneider, vicepreședinte al Centrului de Cercetări Media și de Libertate de Exprimare din America, în cadrul unui amplu documentar realizat de Fox Digital.

 

„Stânga (politică) controlează IA, iar Stânga va face ceea ce Stânga face de obicei.

 

„Stânga disprețuiește toată această idee a unei ființe superioare care stabilește norma pentru ceea ce este bine și ceea ce este rău.”

 

Și Schneider adaugă:

 

„Stânga vede religia ca pe motorul care a distrus diferite societăți și popoare de-a lungul istoriei. Acuză religia de acest lucru – deși religia poartă meritul pentru majoritatea lucrurilor bune petrecute în lume.”

 

Iar Dan Schneider merge și mai departe cu avertismentul său:

 

„Inteligența Artificială va fi cea mai puternică armă împotriva credinței, împotriva adevărului, împotriva religiei.

 

„Cuvântul DUMNEZEU nu va fi o prioritate în nici un program de Inteligență Artificială.”

 

În aceste condiții, ce ar trebui să facă Credinciosul?

 

Schneider susține că persoanele religioase nu trebuie să fugă de Inteligența Artificială, ci trebuie să îi cunoască capcanele pentru a se feri de ele.

 

Este și ceea ce sfătuiau Sfinții Părinți: trebuie să cunoști vicleniile Diavolului pentru a te putea păzi eficient.

 

Comparând IA cu politica, Schneider constată că, din nefericire, credincioșii de azi resping instinctiv folosirea inteligenței artificiale așa cum americanii de rând respingeau implicarea în politică în anii 1950-60.

 

Or, la fel ca Politica, nici Inteligența Artificială nu trebuie lăsată în mâinile Stângii.

 

„Există multe avantaje potențiale ale IA, însă credincioșii trebuie să se trezească.

 

„Stânga controlează instrumentele IA. În viitor, Stânga intenționează să folosească IA într-un război împotriva credincioșilor.

 

„Dacă credincioșii realizează de pe acum avantajele IA, trebuie să se angajeze în luptă pentru a le proteja mâine.”

 

O opinie similară are și pastorul Jesse Bradley din Auburn, Washington:

 

„IA poate fi folosită într-o manieră pozitivă, pentru a avea acces la informații și idei. Dar, în același timp, ea poate duce la încălcări și manipulări ale vieții private.”

 

Inteligența Arficială ridică noi probleme „juridice și etice” care trebuie cunoscute și conștientizate.

 

„Încăpută pe mâini rele, IA poate suprima libertăți și aduce atingere comunității și demnității umane.”

 

Aici Bradley face două observații absolut remarcabile:

 

„Este important să nu uităm că avem nevoie mai mult de transformare (interioară) decât de informații.” („We need transformation more than information”).

 

Și:

 

 „Iubirea este mult mai importantă decât Cunoașterea.”

 

La rândul său, Jason Thacker, șef al catedrei de cercetări în domeniul eticii tehnologice în cadrul Comisiei pentru Etică și Libertate Religioasă a Convenției Baptiste de Sud, face o afirmație surprinzătoare.

 

El susține că o „chestiune fundamentală” astăzi, în era Inteligenței Artificiale, este de a conștientiza „ce anume înseamnă” să fii Om.

 

„Umanitatea este fundamental diferită de IA, deoarece este vorba de CINEVA versus CEVA.”

 

Și Thacker explică:

 

„În esență, mărturia creștină și Evanghelia nu înseamnă doar transfer de informații sau doar dobândirea de mai multe cunoștințe, ci mai degrabă o întâlnire personală cu Dumnezeu cel Viu care este împărtășită cu semenii.”

 

Și adaugă:

 

„Astfel, deși IA poate fi capabilă să prezinte informații sau să efectueze sarcini complexe specifice omului, ea nu poate mărturisi cu adevărat și nici măcar propovădui, deoarece este incapabilă să experimenteze harul adevărat sau pocăința care sunt la baza mesajului Evangheliei.”

 

O opinie asemănătoare are și James Spencer de la Centrul Dwight L. Moody:

 

„Dacă am avea în vedere doar producția și răspândirea verbală sau scrisă, ar părea că IA este capabilă să mărturisească Evanghelia.

 

„Dar vestirea Evangheliei necesită prezența Bisericii în lume. Așa cum Hristos L-a făcut cunoscut pe Tatăl prin întrupare, noi creștinii mărturisim Evanghelia prin existența noastră fizică.”

 

Și Spencer adaugă:

 

„Inteligența Artificială nu va fi niciodată capabilă să înlocuiască Biserica prin care se face cunoscută înțelepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri (Efeseni 3, 10), căci a demonstra înțelepciunea lui Dumnezeu nu este o chestiune de funcție sau de potențialitate, ci de substanță și de trăire.”

 

„Realitatea existenței Bisericii arată realitatea lui Hristos.”

 

James Spencer ridică și o altă întrebare extrem de interesantă:

 

„Poate Inteligența Artificială să învețe (priceapă/însușească) Evanghelia?”

 

Și explică:

 

„Învățarea Evangheliei nu este doar o simplă chestiune de a stăpâni o idee intelectuală printr-o codificare sofisticată sau prin interacțiuni cu enorme cantități de date. Evanghelia se învață printr-o existență fizică scufundată în realitatea prezenței vii a lui Dumnezeu.”

 

Mai departe:

 

„Se învață atunci când oamenii lui Dumnezeu (credincioșii) o experiază prin supunere. Se învață prin Sfântul Duh care sălășluiește în cei care cred.”

 

Inteligența Artificială poate enunța Evanghelia, dar „nu o poate învăța așa cum o fac oamenii”.

 

Și conchide:

 

„În final, chiar dacă inteligența umană este depășită de IA, asta nu va face IA umană. Nu va fi umană, deoarece esența a ce înseamnă să fii OM nu este o chestiune de capabilități, ci de a FI, și mai cu seamă de a FI făcut după Chipul lui Dumnezeu.”

 

 

https://www.activenews.ro/opinii/Inteligenta-Artificiala-va-fi-folosita-ca-ARMA-impotriva-Crestinismului-181964

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

(Sfantul Ion cel PeSeDian a pus temelia  lui Satan in Romania!) Acum 25 de ani, în a doua zi de Crăciun, ILIESCU a legalizat AVORTUL. În 1990, s-au produs peste 1 MILION de întreruperi de sarcină

 

Acum 25 de ani, pe 26 decembrie 1989, Consiliul Frontului Salvării Naționale, organismul care preluase puterea în stat de la Nicolae Ceaușescu, a anunțat primele măsuri ale României libere.

 

Astfel, era abolită folosirea obligatorie a cuvântului „tovarășe”, se dădea liber la mărfuri de import: carne, banane, portocale, cafea sau coca-cola.

 

Totodată, în această zi mare pentru creștinătate, CFSN liberaliza complet avortul. În 1990, primul an de libertate, conform statisticilor oficiale, peste 1 milion de copii n-au mai apucat să vadă lumina zilei ca urmare a acestei decizii.

 

Tot în 26 decembrie, Petre Roman este numit prim-ministru.

VIDEO TULBURĂTOR Un copilaş avortat respiră în afara uterului înainte de a fi ucis………………………………..https://www.activenews.ro/prima-pagina/Acum-25-de-ani-in-a-doua-zi-de-Craciun-ILIESCU-a-legalizat-AVORTUL.-In-1990-s-au-produs-peste-1-MILION-de-intreruperi-de-sarcina-87115

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

Nu pierdem nimic dacă noi, TOŢI, credem că pe cruce El a zis (şi s-a făcut) ca şi în Geneza, cap. 1: iartă-i… Atunci ne-a dăruit TUTURORA-iertarea Dumnezeiască; Noi doar trebuie s-o accesăm şi, împreună cu Duhul Adevărului să nu mai gresim şi să-i iertăm pe toţi duşmanii, începând cu marii vrăjmaşi, care au nevoie de consolare vindecativă… “Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvîntaţi pe cei ce vă blastămă, faceţi bine celorce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru ceice vă asupresc şi vă prigonesc ca să”…(Mat.5/44-45 şi F.Ap.7/60) Pe piscurile suferinţei de la Golgota ne-a purtat în sine şi pe cei mai nelegiuiţi oameni şi a luptat până la sânge în locul fiecăruia (Evrei 12/4), îngropând pentru totdeauna orice păcat … Aşa cum în văpaia suferinţei – Hristos s-a făcut una cu noi, toţi, să devenim una cu el şi cu toate poruncile, suferinţele, rânduielile lui, ca să nu ne mai trebuiască vreo păcătuire niciodată; Să credem că după ce am murit şi înviat dimpreună cu Isuss, am fost înfiaţi, înălţaţi şi acum -viata noastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu (Col.3/5), pentru ca să nu mai păcătuim, dacă rămânem una cu el, în el, nu cu ea… (1 Ioan 2/15-17) Prin Duhul său trimis ca să ne ajute, dacă-l căutam cu toată fiinţa, (Mat.7/7) să conlucrăm şi să conglăsuim împreună, dacă-l dorim şi-l primim pe Duhul Sfânt ca ŞEF în toate şi în totalitate; Lui să-i dăm prioritate şi suveranitate deplină în tot ce făptuim (Fil. 2/13) pentru că gunoierul cosmic a pus în noi numai toxine (Rom. cap. 7) Fiindcă el face totul Dumnezeieşte (Gen 1/31) să ne umplem cu plinătatea gândirii şi învăţăturii lui, ca să rămânem în el, căci fără el nu putem ajunge în Cer (Ioan 15/4-5) Să-i dăm lui conducerea, controlul, decizia de a făptui, domni în inima pocăită şi născută din nou din Sămânţa (fără cusur) a Bibliei lui Dumnezeu (Luca 8/11) Acum, dimpreună cu Duhul Sfânt să ne încredem în cel mai mare, mai sfânt şi mai tare, ca să ştim ce facem (Luca 23/34), nu precum am procedat cu Hristos…

 

http://informatii-agrorurale.ro/sfaturi-pentru-lucrari-de-taiere-a-pomilor-fructiferi-2/

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

După ce globaliştii Kiry-Putinirii ne băga în beznă, urmează şantajul cu “bomba alimentară” şi cu alte muniţii naziste; Dar noi, blindaţi cu tot arsenalul Dumnezeiesc, dăruit şi în Efeseni cap. 6/10-20, pentru a-i pune pe URSI cu botul pe labe, să ne întoarcem la cel mai mare, tare, biruitor şi mai corect din univers; Prin pocăinţa Cristică, să devenim şi să rămânem UNA cu El, cu toate Darurile Lui, cu Învăţătura, Voia, Rânduiala, Răstignirea, Învierea, Înălţarea, Gândirea şi Înfăptuirea Lui (Fil.2/13); Să credem că în spatele uşilor închise, ei se distrează la cina cea de spaimă a omenirii (împreună cu prima şi a doua Fiară, dar şi cu Anticrist, cu prorocul mincinos şi cu tot neamul lor-prost, demonic, păcătos); Tot ei pun la cale mama crizelor, pentru ca falsul salvator să “” rezolve”” toate nevoile lumii! Dar când va apărea “învingătorul” -666, tocmai atunci va veni pe aripile norilor Adevăratul şi Desăvârşitul Salvator -7 al Dumnezeirii…” Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai că cel ce o opreşte acum, să fie luat din drumul ei. Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale şi -l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru ceice sunt pe calea pierzării, pentrucă n’au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi. Din această pricină, Dumnezeu…” (2 Tes.2/2-17) nu ne lasă orfani (Ioan, cap.14); Ne înştiinţează şi prin cele 7 Biserici (Ap.1/4,11); Şapte duhuri (Ap.1/4); Şapte sfeşnice de aur (Ap.1/12); Şapte stele (Ap.1/16); Şapte peceţi (Ap.5/1) ; Şapte coarne şi şapte ochi (Ap.5/6) ; Şapte trâmbiţe (Ap.8/2); Şapte tunete (Ap.10/3); Şapte semne (Ap.12/1,3 etc)

 

După ce globaliştii Kiry-Putinirii ne băga în beznă, urmează şantajul cu “bomba alimentară” şi cu alte muniţii naziste; Dar noi, blindaţi cu tot arsenalul Dumnezeiesc, dăruit şi în Efeseni cap. 6/10-20, pentru a-i pune pe URSI cu botul pe labe, să ne întoarcem la cel mai mare, tare, biruitor şi mai corect din univers; Prin pocăinţa Cristică, să devenim şi să rămânem UNA cu El, cu toate Darurile Lui, cu Învăţătura, Voia, Rânduiala, Răstignirea, Învierea, Înălţarea, Gândirea şi Înfăptuirea Lui (Fil.2/13); Să credem că în spatele uşilor închise, ei se distrează la cina cea de spaimă a omenirii (împreună cu prima şi a doua Fiară, dar şi cu Anticrist, cu prorocul mincinos şi cu tot neamul lor-prost, demonic, păcătos); Tot ei pun la cale mama crizelor, pentru ca falsul salvator să “” rezolve”” toate nevoile lumii! Dar când va apărea “învingătorul” -666, tocmai atunci va veni pe aripile norilor Adevăratul şi Desăvârşitul Salvator -7 al Dumnezeirii…” Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai că cel ce o opreşte acum, să fie luat din drumul ei. Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale şi -l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru ceice sunt pe calea pierzării, pentrucă n’au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi. Din această pricină, Dumnezeu…” (2 Tes.2/2-17) nu ne lasă orfani (Ioan, cap.14); Ne înştiinţează şi prin cele 7 Biserici (Ap.1/4,11); Şapte duhuri (Ap.1/4); Şapte sfeşnice de aur (Ap.1/12); Şapte stele (Ap.1/16); Şapte peceţi (Ap.5/1) ; Şapte coarne şi şapte ochi (Ap.5/6) ; Şapte trâmbiţe (Ap.8/2); Şapte tunete (Ap.10/3); Şapte semne (Ap.12/1,3 etc)

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

(Cand lucrezi fara Dumnezeu…) Sinuciderea celei de a treia Rome (II). Națiune rusă și ortodoxie post-sovietică

 

de Petre Guran

 

Nevoia de reformă a societății ruse a implicat și clerul ortodox în efortul de a regândi viitorul. În acest sens marele sinod jubiliar al Bisericii ortodoxe ruse din anul 2000 prin canonizarea unui număr 1765 de martiri din vremea regimului sovietic, între care și familia imperială, părea să indice o despărțire de trecutul sovietic printr-o netă distincție între victime și călăi. Această datorie de anamneză și vindecare a trecutului recent fusese prescrisă de Soljenițîn încă din perioada exilului său.

 

În succesivele sale apeluri către conducătorii de la Moscova (de la Brejnev la Putin), Soljenițîn ceruse o concentrare pe problemele interne ale societății ruse, lăsând poporului rus libertatea să renască prin propriile puteri, cele locale, cele capabile de o autogestiune limitată la scopul temporar al acestei lumi. O Rusie normală, formată din afinități culturale, religioase, lingvistice, refăcând eventual pe această bază legătura cu componentele rusofone ale fostului imperiu sovietic, sau mai degrabă ale fostului imperiu țarist, păstrându-și o specificitate etico-culturală și măreția pe această cale în ansamblul națiunilor europene, aceasta a fost propunerea lui Soljenițîn din Cum să reîntemeiem Rusia noastră (1990). Opțiunea lui Soljenițîn în iulie 1990 pentru menținerea unității republicilor natural rusofone din Uniunea sovietică, adică Rusia, Belarus, Ucraina, era numai o privire asupra unității culturale a acestor republici sovietici din perspectiva istoriei lungi și respingea expresis verbis ipoteza folosirii violenței în acest scop. Visul imperial era văzut ca un dușman al rușilor. Oricum teritoriul rusofon era incredibil de vast. Energia și inițiativa individuală era singurul antidot la ruinele imperiului sovietic. Libertatea și denunțarea minciunii erau singurele remedii morale. În acest punct se întâlneau Soljenițîn cu Stolîpin, în obiectivul de a forma o clasă de mici proprietari, autonomi economic, dornici să contribuie la o bună gestionare a comunităților locale, prin democrație participativă, o federație de patrii formând patria mare.

 

Dar ofițerilor KGB li s-a părut că era păcat să faci din ditamai fusul de moară – a treia Romă – o coadă de teslă, adică niște zemstve (=comunități locale) cu oameni liberi, contribuind pe măsura puterilor lor la solidaritatea locală și națională. În absența moderației politice pe care ar fi reprezentat-o zemstvele sau orice altă formă de autonomie locală s-a reinserat visul imperial. Stalinismul, cel mai recent episod imperial de succes, întreținut prin propaganda despre marele război de apărare a patriei, fardat cu eurasianism, s-a substituit unui patriotism al binelui comun. Asocierea grotescă dintre Sfântul țar-martir Nicolae II, victima emblematică a revoluției, și tătucul represiunii absolute Stalin a scos la iveală coșmarul celei de a treia Rome: a stăpâni peste inimile umplute de resentiment al unor învinși închipuiți ai războiului rece.

 

Acest ghiveci de otrăvuri național-bolșevice s-a difuzat în corpul eclezial odată cu finanțarea generoasă de către stat a Bisericii, prin salarizarea clerului și printr-un amplu program de reconstrucție a bisericilor și mânăstirilor demolate în vremea sovietică sau prin construcției altora noi. Corpul episcopal s-a lăsat atras în rolul de contribuitori la o reformă a societății până când acest elan național și-a dezvăluit noua față în „catedrala forțelor armate” din parcul Patriot din suburbiile Moscovei, o expresia a „religiei civile post-sovietice”, după declarația lui Serghei Chapnin, iar pentru episcopul de Klin Ștefan o „întruchipare a tuturor epocilor statului, Sfânta Rusie”. Statul care se transformă în Biserică este tocmai caricatura pe care o creionase ateul Ivan Karamazov din romanul lui Dostoievski Frații Karamazov (Cartea a II-a, capitolul 5).

 

„Războiul nevăzut”, titlu metaforic dat de Sf. Nicodim Haghioritul unei meditații mistice despre desăvârșirea spirituală, a devenit sinonim în catedrală forțelor armate cu carnagiile provocate de armata roșie. „Semnificația metafizică” a războiului din Ucraina, evocată de patriarhul Kiril într-o predică din 8 martie 2022, se inserează în logica contopirii de obiective spirituale și politice. Contopirea spiritualului și temporalului, în ambele forme istorice cezaro-papism și papo-cezarism, este marea eroare denunțată de la F.M. Dostoievski și Vladimir Soloviov până azi de mai toți teologii și gânditorii religioși ruși (Serghei Bulgakov, Nikolai Berdiaev, Al. Schmemann, J. Meyendorff). Este aceasta o eroare autentică a unui cler patriot sau o programare eronată a unui cler format în laboratoarele ideologice ale statului?

 

Dacă am privi retorica aceasta complet eliberați de orice presupoziții despre legitimitatea și continuitatea apostolică a creștinătăților tradiționale și am judeca această retorică numai prin prisma textului fondator al creștinismului, Evangheliile, am fi obligați să constatăm o inadecvare totală între cele două. În retorica panicardă, de auto-îndreptățire, de izolare și de anatemă împotriva restului lumii, a celei de a treia Rome asediate de puterile răului nu se regăsește nimic din îndemnurile non-violente și non-sociale din Evanghelii: întoarce și celălalt obraz, celui care-ți cere haina, dă-i și cămașa, nu te îngriji de ce vei mânca și cu ce te vei îmbrăca, iubește-ți aproapele, chiar dacă-ți este dușman, fericiți făcătorii de pace, mai fericit este a da decât a lua, nu judeca ca să nu fii judecat, cel care scoate sabia de sabie va muri, nu te teme turmă mică, cel ce se înalță se va smeri, dacă vrei să fii desăvârșit împarte-ți averile săracilor și urmează-mi Mie, etc.

 

În canoanele bizantine, de la sfântul Vasile încoace, figurează excomunicarea pe 30 de ani a soldaților care participă la o bătălie. Împăratul Nichifor Foca a încercat să obțină o excepție pentru soldații care participă la un război de apărare, dar i-a fost refuzată de sinodul din Constantinopol. Războiul e război, adică ucidere, și foarte ușor poate fi îmbrăcat în haina apărării, în retorica autojustificării. Singurul mod în care poți rezista răului este prin neparticipare la acesta, prin rezistență pașnică la orice încercare de a fi înrolat într-o cauză comunitară. Creștinismul prin aceasta este diferit de celelalte religii, că nu recunoaște niciunei cauze comunitare primat asupra libertății personale. Niciun bine comun nu este mai mare decât demnitatea ființei umane. Tatăl-Dumnezeu nu numai că-l lasă pe fiul risipitor să plece, dar îi și dă partea de avere care i se cuvine. Privitor la dilemele dreptului la autoapărare, ale reacției în mod necesar violente la violența înconjurătoare a societății, mai departe la violența inerentă oricărei acțiuni armate nu pot decât să trimit deocamdată la Vladimir Soloviov, Trei dialoguri despre război, progres și sfârșitul istoriei universale.

 

În orice caz este loc pentru perplexitate în fața discursului patriarhului moscovit de ziua Apărătorului patriei (fostă ziua Armatei roșii) din 23 februarie 2022 în care a vorbit de amenințări la adresa „securității” statului. Adică cel care își imaginează sau pur și simplu invocă o potențială agresiune este îndreptățit moral să atace ca să se apere. Prin această retorică, care nu e recentă, dar și prin simpla tăcere a sutelor de ierarhi ai patriarhiei Moscovei în fața unei agresiuni incontestabile din punct de vedere al dreptului internațional, este promovat un obiectiv comunitar, așa-zisa măreție a Rusiei, închipuitul rol universal, în care nu se poate regăsi decât stratul social al funcționarilor (cinovniki) în frunte cu cei din domeniul apărării și securității (siloviki), din care observăm că fac parte mai nou și structurile birocratice ale clerului. Admirabilii preoți care au predicat împotriva războiului în săptămânile imediat după invazie și au fost arestați, salvează demnitatea umană și aduc cinste preoțimii, chiar dacă nu sunt relevanți statistic.

 

În termenii sociologici ai lui L. Dumont, conceptul de a treia Romă ar reprezenta o viziune holistă asupra omului, în care individul nu are altă consistență ontologică decât aceea de parte a unui întreg social (cetate, națiune, imperiu). Existența individuală este subsumată unor obiective ale corpului social pe care le decide grupul social conducător. În schimb, ceea ce i-a mobilizat pe cetățenii Ucrainei la rezistența militară și chiar civilă în fața agresorului nu este nici identitatea etnică, nici lingvistică, nici religioasă sau culturală, ci o valoare paradoxală întrucât nu e comunitară: libertatea individuală. E o confirmare sub ochii noștri a fundamentului modernității politice: o comunitatea agregată de-a dreptul în jurul unei viziuni individualiste asupra omului.

 

În viziunea holistă moscovită prevalează fie concepte împrumutate din epoci anterioare, precum narodnost sau Sfânta Rusie, sau altele croite pentru a răspunde obiectivelor de etapă actuale, precum noțiunea de „univers rusesc” (russkij mir) prin care se asumă că unei anumite concepții despre om și societate îi corespunde un teritoriu, pe care se află deocamdată mai multe state. Pe urmele filosofului din secolul al XIX-lea Nicolai Danilevski, și în mod declarat ale obscurului scriitor rus din exil Ivan Ilin, teoreticienii regimului Putin caută pentru Rusia un astfel de rol aparte în dezvoltarea omenirii. Alexandr Dughin este cunoscut pentru teoria unui al patrulea regim politic (primele trei fiind liberalism, fascism, comunism), dar mai recent Vladislav Sourkov, eminență cenușie a Kremlinului, vedea Rusia pendulând între Asia (epoca dominației mongole) și Europa (Rusia lui Petru cel Mare, dar și a marxismului european) pentru a-și găsi în cele din urmă o existență proprie, solitară, deci izolată de restul lumii. A treia cale e o iluzie, se indignează diaconul Andrei Kuraev în Novaia Gazeta. Pentru autorii excepționalismului rusesc a treia Roma face parte din patrimoniul ideatic al Rusiei, concepută ca un tot în care se confundă evident Biserica și statul. Ei dezmint astfel originile ideii de a treia Romă, necesitatea despărțirii Bisericii de stat, și se condamnă să repete eroarea fundamentală a tuturor totalitarismelor: dizolvarea individului într-o magmă socială. Acest holism este o reconstrucție modernă care integrează o istorie în mod fals identificată cu creștinismul. În vizită la mânăstirea Solovki, păstrătoare a memoriei fostului ei stareț, mitropolitul-martir Filip, președintele Putin s-a mirat de un detaliu din biografia acestuia, torturarea și uciderea acestuia la ordinul țarului Ivan cel Groaznic. Reacția patriarhului Kiril la mirarea istoriografică a președintelui a fost de a iniția o cercetare istorică prin care să se restabilească adevărul.

 

În numele nevoii de unitate în Rusia sunt astăzi arestați ca disidenți cei care condamnă războiul împotriva Ucrainei. Ei sunt percepuți ca un corp străin în interiorul marii vietăți sociale și pe care medicii națiunii trebuie să-i îndepărteze. Este o imensă operațiune igienistă, întrucât acei corpi străini par imuni la vaccinul ideologic. Acest corp străin este de fapt un actor istoric care începe să joace autonom cam pretutindeni în lume. Tradițional el este numit societatea civilă, dar în cartea lui Martin Gurri este pur și simplu publicul, grupuri de cetățeni capabili să se informeze independent și să-și construiască propriile poziții, dar mai ales să acționeze în opoziție cu statul și cu elita birocratică. Această nouă entitate este mult mai volatilă, mai greu de circumscris, dar acțiunea ei devine vizibilă în momente de criză. 

 

Noutatea absolută a acestei circumstanțe constă în faptul că linia de demarcare între viziuni holiste și individualiste asupra omului trece prin miezul creștinismului răsăritean, atât din punct de vedere teritorial, cât și ideologic. Kievul este cristelnița tuturor slavilor de răsărit și este al doilea moment de înflorire al culturii slavo-creștine, după Sfinții Chiril și Metodie. În plus din secolul al XIV-lea Kievul a jucat un rol mult mai activ în construirea ideii de Biserică ortodoxă universală, care se plasează deasupra statelor și deci a intereselor circumstanțiale ale acestora. Mă refer aici la rolului mitropolitului bizantin Ciprian de Kiev în secolul al XIV-lea, dar și la reacția ortodoxă din secolul al XVII-lea condusă de mitropolitul Petru Movilă din interiorul regatului polono-lituanian, dar cu iradiație atât spre sud-estul Europei, cât și spre Moscova. De asemenea relevant pentru conștiința de sine a creștinilor ortodocși este poligonul ascetico-mistic al Lavrei Pecerska: ființarea omului desprins de propria sa materialitate. O tebaidă în mijlocul orașului, cu o colecție impresionantă de mărturii materiale – moaștele – ale unei vieți dematerializate. Vor fi multe de discutat privitor la cauzele apariției unei gândiri sociale individualiste pe malul Niprului, dar este cert că nu mai putem vorbi de linia de demarcație a lui Huntington. Această evoluție istorică a Ucrainei nu poate fi pusă numai pe seama uniatismului rutean, acest fragment de Occident incorporat Ucrainei după al doilea război mondial.

 

O a patra Romă nu va mai fi!

 

Ce caută creștinismul în această ecuație geopolitică și ideologică? De aceea am vorbit de o mare înșelare, aceea de a implica Dumnezeul Evangheliei în destinul unei civitas terrena, de a materializa războiul nevăzut. E echivalent cu a transforma pietrele în pâini. Nu numai cu pâine și cu atât mai puțin cu mândrie sau măreție se va hrăni omul. Căile mântuirii sunt prin excelență o pribegie, o înstrăinare, în definiția apostolilor Petru și Pavel, o preocupare strict personală ce se dezbate în inima omului cu Dumnezeu. Nu e o temă socială, nu e o preocupare legitimă a cetății. Lui Petru nu-i e dat să afle ce se va întâmpla cu Ioan. Nu e treaba lui să se îngrijoreze de soarta lui Ioan și de relația lui Ioan cu Dumnezeu, singura grijă a lui Petru este să-i urmeze lui Hristos. Spre exemplu, ceea ce este da, să fie da, iar ceea ce este nu să fie nu. Iar agresiunea se acompaniază cu un nu. Dacă verhovnicului Apostolilor i-a fost de ajuns să-L urmeze pe Hristos, în tot ce a făcut și propovăduit, cu siguranță îi va fi de ajuns și unui episcop de azi.

 

Realitățile produse de război au dezvăluit inadecvarea unei terminologii canonice produse de epoci anterioare. În Ucraine se află în competiție entități canonice produse de circumstanțele istorice ale secolului XX: întâi o Biserică internă a Uniunii sovietice (cea recreată de facto de Stalin, prin reinstituirea patriarhiei Moscovei în 1943), ruptă în două entități competitoare, una a autoproclamatului patriarh Filaret și una a mitropolitului Onufrie care păstrase subordonarea față de Moscova, apoi o Biserică externă a exilului ucrainean revenită în Ucraina post-sovietică, revendicând o supra-legitimitate istorică, întrucât nu și-a negociat existența cu regimul sovietic. Ea este însă la rândul ei, ca entitate distinctă de Patriarhia Moscovei, produsul revoluției ruse.

 

Blocajul comuniunii dintre Biserici în urma poziționărilor în conflictul ruso-ucrainean este o evidență. Schisma cu Constantinopolul s-a adâncit, relevanța internațională a patriarhiei Moscovei a scăzut. Bisericile locale ale patriarhiei Moscovei din afara Rusiei sunt puse la grea încercare. Semn al intensificării tensiunilor, la mijlocul lunii mai 2022 un preot dintr-o astfel de parohie a fost stropit cu vopsea pe față în timpul slujirii. În același timp, mitropolitul Epifanie Dumenko de Kiev, întâistătătorul Bisericii autocefale a Ucrainei cere judecarea patriarhului Kiril și depunerea lui din scaun, aruncând astfel un blam asupra parohiilor aparținând de Biserica ortodoxă Ucraineană din subordinea Patriarhiei Moscovei. Ritmul evenimentelor ecleziastice crește și pe 27 mai 2022 sinodul Bisericii ortodoxe a Ucrainei, cea care până la această dată fusese în subordinea Moscovei, și-a declarat într-o formă voalată ruptura de Moscova, condamnând nu numai generic războiul, ci în mod particular declarațiile patriarhului Kiril de justificare spirituală a războiului. Totuși această Biserică își menține pretenția de a fi singura Biserică canonică pe teritoriul Ucrainei și neagă canonicitatea proclamării autocefaliei pentru concurenta Biserică sosită din exil, care s-a bucurat de tomosul de autocefalie din partea patriarhului ecumenic Bartolomeu. Față de această declarație de rupere de Moscova câteva eparhii din estul Ucrainei au declarat că se distanțează și nu le urmează. Încă din luna aprilie câțiva deputați din Rada Ucrainei propuseseră o interzicere a Bisericii Ortodoxe Ucrainene din subordinea Patriarhiei Moscovei. 

 

În context național, ce înseamnă o Biserică ucraineană care se subordonează unei Biserici ruse? Ori e o ocupație bisericească, ori o parte a națiunii ucrainene se credea cel puțin până la război rusă, ori patriarhia Moscovei e văzută ca o patriarhie supranațională. Ipoteza aceasta din urmă a fost intens promovată chiar de Moscova în ultimele două decenii. Dar întrebarea este la fel de legitimă referitor la oricare dintre Bisericile ortodoxe locale care se supun primatului onorific al Constantinopolului (o Biserică grecească din toate punctele de vedere).

 

De altfel de peste un secol singurul act de suveranitate al patriarhiei ecumenice este acordarea autocefaliei, menținând însă teoretic drepturile de apel universal (pentru conflictele dintre un cleric și instanță superioară în plan local) și stavropighie (întemeierea de mănăstiri nesubordonate episcopului local), sau prin acordarea de titluri onorifice. Astfel a cântat patriarhia ecumenică în strună etno-filetismelor, inclusiv celui propriu grecesc, cu speranța, nerealizată până acum, de a primi în schimb diaspora bisericilor naționale. Ce mai înseamnă universalitatea Ortodoxiei? Niciunul din actorii tensionatelor relații canonice din ultimii ani nu poate pretinde că a câștigat vreo partidă sau că are dreptatea de partea sa. Războiul nu are cum să așeze entitățile canonice la o masă a tratativelor. Neîncrederea reciprocă între Bisericile locale și neangajarea în reconstrucția unității ortodoxe poate dura multă vreme. Conflictul bisericesc din Ucraina, chiar și fără războiul lui Putin, pune capăt în mod rușinos etapei etno-filetiste din istoria Ortodoxiei. Pe logica drepturilor naționale toate etniile din Ucraina de tradiție religioasă ortodoxă au dreptul la Biserica lor națională. Iar națiune se autodefinește și se autodetermină (de la Woodrow Wilson încoace) și intrăm într-o spirală fără sfârșit.

 

Doar un eventual sinod al episcopilor ortodocși fără niciun identificator etnic, fără nicio altă formă de primat decât cea de președinte de ședință ar putea scoate Bisericile ortodoxe din spirală revendicărilor istorice. Istoria a devenit un balast pentru Bisericile ortodoxe. Acest plural intrat în reflexul verbal de profil denunță legitimitatea lor spirituală. Cine este Biserica? Aici se deschide o altă cercetare despre sensul comunităților locale, despre energiile pozitive ale unui grup de afinități elective. La această reconfigurare ar putea participa Bisericile din catacombele ultimelor secole, ele cel puțin s-au ferit să jure pe cele sfinte fidelități inacceptabile. Ar fi în plan ecleziastic un fel de sfârșit al istoriei. Dar după ce a dat-o în bară F. Fukuyama, cine mai îndrăznește să fie idealist?

 

https://senspolitic.ro/sinuciderea-celei-de-a-treia-rome-ii-natiune-rusa-si-ortodoxie-post-sovietica/

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

Cercetător Maria Hulber: „Studiind dosarele de urmărire ale lui Richard Wurmbrand, am avut impresia că privesc trei vieți într-una singură”

 

 

Scris de Melania Cincea

 

 

 

Maria Hulber a intrat în arhivele CNSAS în urmă cu opt ani. De atunci, a studiat peste 9.500 de pagini din dosarele de urmărire pe care Securitatea le deschisese pe numele lui Richard Wurmbrand, numit și „Pavel al Cortinei de Fier”. Omul care, după 14 ani de temniță grea în pușcăriile comuniste, după bătăi și torturi inimaginabile, a reușit să evadeze din iadul concentraționar, dar a rămas zeci de ani în atenția Securității. Pentru că în lumea liberă, nu doar a propovăduit creștinismul, religie la care s-a convertit după descotorosirea de comunism – despre care spunea apoi: „Nu credeţi cuvintele linguşitoare după care comunismul este doar o filosofie a societăţii. Ca unul care a trebuit să-l suporte ani de zile, pot să vă asigur că este vorba nu de filosofie, ci de crimă organizată” –, ci a vorbit despre ororile acestei ideologii.

 

Portretul și biografia acestui om, reper moral pentru unii, figură controversată pentru alții, sunt schițate de Maria Hulber  în volumul „În sfera tăcerii. Richard Wurmbrand în dosarele Securității”, apărut recent la Editura Ratio et Revelatio, volum despre care am vorbit în acest interviu.

 

 

 

 

 

„Este un destin extrem de tulburător”

CV Maria Hulber

 

Este cercetător acreditat la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității

 

Este doctor în Filologie, profesor de Limbă și literatură romană la Colegiul Național ,,Mihai Eminescu”, din Oradea.

 

Scrie articole și recenzii pe care le publică în Revista de cultură Familia, Revista de pedagogie, în volumul colectiv Hermeneutica fenomenului literar (Sibiu, 2010) și în revista virtuală LaPunkt.ro.

 

Este autorul volumelor „Memorialistica detențiilor postbelice românești” (Ratio et Revelatio, 2015) și „În sfera tăcerii. Richard Wurmbrand în dosarele Securității”, (Ratio et Revelatio, 2018).

 

Are colaborări în domeniul didacticii, la Institutul de Științe ale Educației din București.

 

(Sursă CV: cartepedia.ro)

 

Doamnă Maria Hulber, când şi de unde a pornit ideea acestui volum?

 

Din anul 2010 sunt cercetător acreditat la CNSAS, pe un domeniu destul de larg de cercetare, şi anume memorialistica închisorilor din perioada comunismului românesc, ceea ce mi-a oferit posibilitatea să cercetez dosarele foştilor deţinuţi politici din perioada comunismului românesc, care și-au consemnat amintirile, memoriile, confesiunile. Toate ţin de o literatură subiectivă, care include şi tematica detenţiei.

 

 

 

Studiind atâtea destine, în timpul cercetărilor făcute în arhivele CNSAS, de ce v-aţi oprit la Richard Wurmbrand?

 

Ţin minte şi acum ziua în care am primit dosarele sale: era o zi de vineri, 16 aprilie 2010, eram în primul meu stagiu de cercetare la CNSAS. Am fost impresionată de numărul foarte mare de dosare ce mi-au fost aduse. La prima vedere, nu se anticipează că un dosar ar cuprinde mai multe volume. În cazul lui Richard Wurmbrand, fiecare dosar, la rându-i, include câte opt-nouă volume, însumând peste 9.500 de pagini. Atunci am avut timp să văd doar dosarele penale, pentru că mă interesau în sfera documentării pentru teza de doctorat, lăsând deoparte dosarele de la Fondul Informativ, corespondenţa confiscată de Securitate și celelalte dosare de urmărire din fondul SIE, însă această temă mi-a rămas cumva o prioritate şi am revenit la ea de patru ori, în patru stagii diferite de cercetare. De fiecare dată am luat de la capăt aceste dosare şi de fiecare dată am observat noi conexiuni între documente. Aşa s-a născut ideea cărţii.

 

A contat, însă, în această alegere, şi numărul foarte mare de documente pe care le-am avut la dispoziţie, documente care acopereau atât de multe etape ale vieţii lui Richard Wurmbrand încât, la un moment dat, am avut impresia că privesc nu o viaţă de om, ci trei vieți într-una singură. Pe de altă parte, în urma unui dialog cu editorul cărţii, directorul general al editurii Ratio et Revelatio, acesta m-a îndemnat să scriu despre tema studiată, considerând că e un subiect foarte căutat, foarte aşteptat. L-au parcurs mulţi cercetători înaintea mea, într-adevăr. Au circulat şi circulă încă destule poveşti, destule biografii posibile, însă niciuna nu a fost până acum pe deplin verificată prin recursul la documentele de arhivă, nu am văzut încă vreun volum care să organizeze toate documentele referitoare la urmărirea sa operativă. Or, eu nu am pornit pe căi bătătorite de alţii. Este un destin extrem de tulburător, dar cu o viaţă prea puţin cunoscută cu adevărat.

 

 

 

„Şi-a păstrat libertatea de gândire, de expresie, a predicat chiar şi în temniţă”

De ce plasaţi volumul „În sfera tăcerii”?

 

„În sfera tăcerii” este o sintagmă pe care am decupat-o dintr-una din cărţile lui Richard Wurmbrand, Predici în celula singuratică, în care afirmă, la un moment dat, că Dumnezeu l-a aşezat în sfera tăcerii. Mie mi s-a părut mai degrabă o antifrază pentru că, de fapt, el a reprezentat o voce puternică toată viaţa sa. Sfera tăcerii i-a fost impusă în spaţiul carceral, dar nici acolo nu a tăcut cu adevărat. Şi-a păstrat libertatea de gândire, de expresie, a predicat chiar şi în temniţă, în pofida tuturor pedepselor la care a fost supus.

 

A avut parte de un regim de detenţie mai dur, pentru că era considerat un trădător. Anchetatorii de după 1947 îi descoperiseră dosarul din perioada interbelică şi şi-au dat seama că a trădat cauza Partidului Comunist, în timpul marelui proces de la Timişoara, din 1934.

 

 

 

„Am făcut un inventar al informatorilor care au dat referinţe, într-un an, despre Wurmbrand: 50”

 

 

Ce perioadă acoperă aceste dosare de urmărire?

 

În 1947 Securitatea i-a deschis primul dosar penal. Atunci au avut loc şi primele arestări ale sale, urmate de eliberări și de noi arestări. A fost o perioadă foarte tulbure. Apoi i s-au deschis numeroase dosare de urmărire informativă, pe mai multe nume conspirative: ,,Olteanu”, ,,Valter”, ,,Walter”, ,,Ashaver”. Ultimul dosar de urmărire deschis pe numele lui, aflat în arhiva CNSAS, datează din 1979.

 

Am făcut un inventar – o galerie demonică de-a dreptul – al tuturor informatorilor care au dat note și referinţe despre Richard Wurmbrand: 50 de informatori, 1000 de pagini de note informative, arhivate în două volume a câte 500 de file fiecare. Şi cifrele acestea vizează, în bună parte, perioada dintre 1964, anul eliberării din abisul concentraţionar, şi plecarea definitivă din ţară, în decembrie 1965. În plus, în timpul anilor de detenţie, s-a exercitat o supraveghere constantă a membrilor familiei. Sabina Wurmbrand a fost mereu urmărită informativ, la fel și fiul lor, Mihai.

 

 

 

E straniu însă că dovezile de urmărire se opresc la anul 1979. Era o perioadă în care Securitatea a fost foarte activă şi pe plan extern. O dovadă este recenta deconspirare a aproape 200 de colaboratori ai UM 0225, unitatea din cadrul Departamentului Securităţii Statului care, în anii 80 se ocupa de urmărirea emigraţiei româneşti. Există posibilitatea ca documente referitoare la urmărirea lui Wurmbrand să se afle la alte instituţii ale statului, în dosare care nu au fost declasificate?

 

Da, există această posibilitate. Am căutat şi eu o explicaţie. În iulie 1978 a defectat generalul Mihai Pacepa, iar prima consecință a fost reorganizarea întregului Departament de Informaţii Externe al Securităţii şi înfiinţarea Centrului de Informaţii Externe, cu o altă structură. Probabil că spre acesta s-au direcţionat documentele începând din 1979, de către cu totul alţi agenți ai fostei Securităţi.

 

 

 

„Doreau să-l neutralizeze, făcându-l necreditabil”

Unul dintre numele conspirative care i-au fost date lui Richard Wurmbrand de către Securitate este, cum amintiți, „Ashaver”. În dosarul în care apare cu acest nume – deschis după mărturia sa din Senatul American, în 1967 – agenţi ai Securităţii erau pregătiţi pentru a-l compromite. În ce au constat concret aceste acţiuni plănuite împotriva lui?

 

Se regăsesc şi aceste informaţii în dosarul de urmărire. Numele conspirativ „Ashaver” apare în documentele provenite de la Serviciul de Informaţii Externe, deci după plecarea definitivă din ţară a familiei Wurmbrand, în 1965. Se regăsesc, de exemplu, telegrame trimise de serviciile externe de atunci ale Securității române, aflate în Marea Britanie, SUA, Franța, Elveția, Canada, Brazilia, Chile, Ecuador, state unde se deplasa Richard Wurmbrand pentru activitatea de misionariat, dar mai ales pentru susținerea unui ciclu de conferințe menite să deconspire crimele comunismului. Acţiunile de discreditare inițiate împotriva sa au antrenat un număr foarte mare de agenţi și de informatori, inclusiv din ţară, care erau mobilizați pe lângă Richard Wurmbrand, cu sarcini precise: unii pentru a culege informaţii, alţii pentru a-l neutraliza prin compromitere. Am inclus în acest volum multe documente relevante preluate chiar din dosarul de urmărire informativă deschis pe numele conspirativ „Ashaver”. Sunt planuri emise succesiv, de zeci de pagini, cu măsuri de acțiune foarte clar trasate. Doreau să-l neutralizeze, făcându-l necreditabil, pentru a nu mai fi acceptat nici în cercurile politice, nici în cele religioase în care avea un cuvânt greu de spus. După apariţa cărţilor sale demistificatoare, Cu Dumnezeu în subterană şi Torturat pentru Hristos, întreaga lume şi-a îndreptat privirea asupra lui.

 

 

 

La un moment dat, potrivit unor informații care circulă în spațiul public, comuniştii au plănuit chiar să-l omoare, în exil. Se vorbeşte şi de o implicare a KGB-ului, după ce Wurmbrand a acuzat public statul sovietic de prigonirea disidenţilor şi de încălcarea brutală a drepturilor omului. Când s-a luat decizia aceasta?

 

Aceasta s-a întâmplat, cel mai probabil, spre finalul anilor 60, începutul anilor 70. În 1971, la Securitate a sosit o adresă de la KGB, semnată de Iuri Andropov, prin care Securităţii Statului i se cerea, la cel mai înalt nivel, să ia măsuri împotriva lui Wurmbrand, în caz contrar urmând ca sovieticii să se implice în acțiunea de compromitere și neutralizare a influenței sale.

 

 

 

Două servicii de informaţii extrem de agresive, care au lăsat în urmă multe victime, nu au reuşit să-l elimine. Cum de le-a eşuat planul?

 

Dacă undeva s-a produs o breşă, aceasta nu este, probabil, explicit cronologizată în documente. Din câte am observat, documentele de la fostul Departament de Informații Externe al Securităţii nu au fost suficient de bine organizate, la vremea respectivă, de către agenții serviciului. Dar, după 1974-1975, ei s-au arătat cumva mulţumiţi de faptul că au reuşit să-l discrediteze. Informaţiile pe care le primeau duceau spre această ipoteză, așa cum am descoperit, de exemplu, în notele date de Paul Hansen, secretarul general al Alianței Mondiale Lutherane de la Geneva.

 

 

 

„Wurmbrand s-a apropiat de creştinism venind dinspre comunism”

Până la un punct există o asemănare între destinul lui Richard Wurmbrand şi cel al lui Nicolae Steinhardt – ambii, de origine evreiască, convertiţi pe parcurs la creştinism, ambii deţinuţi politici în închisorile comuniste, ambii făcându-şi apoi din religie un crez în viaţă mai presus de orice. Se confirmă informația că s-ar fi întâlnit în închisoare? Sunt, în dosare, informaţii despre această legătură?

 

În documentele studiate nu există informaţii despre această întâlnire şi nici nu am știință ca vreunul dintre ei să fi scris în memoriile sale – Steinhardt, în Jurnalul fericirii, iar Wurmbrand, în numeroasele volume de confesiuni, de amintiri, de mărturii – despre un asemenea eveniment.

 

Am observat și anumite asemănări, și deosebiri între ei. Steinhardt s-a convertit la creștinism în închisoare; în sufletul său exista o chemare anterioară, mărturisită, nefiind o apostazie neașteptată, la fel ca în cazul lui Wurmbrand. Acesta din urmă s-a îmbolnăvit de tuberculoză după mai multe experienţe carcerale din anii 30, iar în 1938 s-a convertit, prin botez, la creștinism. În mod straniu, Wurmbrand s-a apropiat de creştinism venind dinspre comunism. Şi nu este singurul caz care s-a despărțit de comunism în acest fel. André Frossard a trecut, și el, printr-o experiență asemănătoare.

 

 

 

Ce personaje pe care Richard Wurmbrand le întâlneşte în detenţie apar în dosarul lui de urmărire?

 

Am descoperit note informative date, chiar în închisoare, de către deținuți aflaţi în aceeaşi celulă cu Richard Wurmbrand. Le-am selectat şi introdus în volum cu acea prudenţă necesară cercetătorului care ştie că, în perioada detenţiei, asupra deţinuţilor politici se făceau presiuni imense – și fizice, și psihologice. Pe de altă parte, după ieşirea din închisoare, Wurmbrand a păstrat o legătură apropiată cu o parte dintre foștii colegi de detenție, i-a evocat mereu, au fost şi ei urmăriţi de Securitate. De exemplu, Ferenc Visky, pastor reformat și fost deținut politic, care face parte din același spațiu protestant precum Wurmbrand, a scris un volum în care îl evocă cu foarte mare căldură, considerându-l unul dintre apropiaţii săi.

 

 

 

„Sabinei i-am descoperit luminile și verticalitatea, în mod paradoxal, tocmai prin aceste dosare ale diavolului”

În dosarele de urmărire apare şi numele soţiei sale, Sabina?

 

Da, dosarele Sabinei Wurmbrand au fost conexate cu ale soţului său. Avea drept nume conspirativ „Lutherana”. Era considerată de Securitate un element foarte periculos pentru că, mai ales în perioadele detenţiei soţului său, și-a continuat activitatea de misionariat cu aceeaşi îndârjire ca el. Sabina reprezenta o voce anticomunistă foarte puternică și de intensă credibilitate. A fost o femeie de o frumuseţe interioară extraordinară, căreia i-am descoperit luminile și verticalitatea, în mod paradoxal, tocmai prin aceste dosare ale diavolului.

///////////////////////////////////

 

 

100 de meditatii din inchisoare /-/ Richard Wurmbrand

 

 

 

Descriere

 

100 de meditatii din inchisoare Richard Wurmbrand aduna meditatiile sale din timpul perioadei de detentie in inchisorile comuniste din Romania.

 

 

„Am petrecut paisprezece ani in inchisorile comuniste (nu mult, daca e sa ne luam dupa standardele comuniste: pastorul baptist rus Hrapov a stat in inchisoare treizeci si patru de ani; catolicul Paulaitis, treizeci si patru; calugarul ortodox Michael Ersov, paisprezece). Am fost infometati, batuti, torturati. Ani de zile am fost izolati si am stat singuri in celula, fara a auzi macar o soapta.

 

 

Nu aveam carti sau ustensile de scris, ce sa mai vorbim de Biblie! N-am vazut niciodata un copil si rareori o femeie. Nu am vazut nici culori; lumea noastra era cenusie. Peretii erau cenusii, uniformele noastre erau la fel, chiar si chipurile noastre erau ca de cenusa. Curand am uitat ca mai exista si albastru, verde, rosu si violet.

 

 

La ce ne gandeam noi in cursul acestor indelungate luni cenusii, de-a lungul acestor ani ca plumbul? Cu siguranta ca nu la comunism sau la necesitatea de a suferi. Mintile noastre erau prea copilaroase pentru a fi controlate de evenimente.

 

 

Ma gandeam la Dumnezeu si la Biblie, la cuvintele Ei, la literele ei, chiar la spatiile libere dintre litere. Uneori vedeam aceste forme mai vii chiar decat literele negre.” – Extras din Prefata.

 

 

Reflectii profunde asupra adevarurilor Biblice

 

Colegii lui Wumbrand de inchisoare erau pastori, teologi si invatatori ai Bibliei. Ei isi impartaseau unii altora ideile, gandurile, invataturile pe care le descoperisera in Cuvantul lui Dumnezeu.

 

 

Captivitatea pe care el a indurat-o cuprinde ani de regim de carcera. Desi privat de tovarasia umana o buna parte din detentie, el a continuat, in intimitate, comunicarea cu Dumnezeu. El a examinat in profunzimea revelatia Bibliei si poruncile sale pentru viata crestina.

 

 

In cele 100 de meditatii din inchisoare Richard Wurmbrand emite idei provocatoare si tulburatoare. Ele sunt cugetarile unui om care a fost aproape de moarte dar care a stat aproape de Dumnezeu.

 

https://www.emag.ro/100-de-meditatii-din-inchisoare-richard-wurmbrand-bh0288/pd/DZS6NJBBM/

 

 

 

//////////////////////////////////

 

 

 

 

În sfera tăcerii. Richard Wurmbrand în dosarele Securității – Ediție îngrijită de Maria Hulber

 

 

Datorită efortului de cercetare al Mariei Hulber, pastorului protestant Richard Wurmbrand, personaj-erou și reper moral pentru unii, figură controversată pentru alții,  i se schițează portretul și biografia printr-o suită de documente aflate într-o ordine deloc întîmplătoare.

 

„Impresionantul volum realizat de Maria Hulber cu privire la destinul lui Richard Wurmbrand, temeinic construit, cu o solidă bază documentară și cu o rafinată capacitate de analiză, este modelat în universul actelor de urmărire gestionate de fosta Securitate cu privire la eminentul pastor evanghelic. Capacitatea autoarei de a opera distincții și nuanțări importante în raport cu subiectul operei sale este fundamentată pe o consistentă, informată și critică lectură a documentelor de arhivă. Convingătorul studiu de caz, dar și exigenta selecție a documentelor suport ne prilejuiesc o întîlnire istorică cu Richard Wurmbrand în ipostazele propriilor rememorări, precum și în acelea ale celor care i-au supravegheat călătoria inițiatică în România și în afara ei. Concluziile judicioase, construite prin încrucișarea și lecturarea critică a surselor, stilul clar, ales și nuanțat al redactării studiului de caz, acribia documentării și aparatul critic consistent sînt calități determinante ale op-ului realizat de Doamna Hulber. Acesta dezvăluie cititorilor un Richard Wurmbrand încorsetat de valurile istoriei, luptînd pentru a le supraviețui și pentru a le tălmăci celorlalți.” (Virgiliu Țîrău)

 

 

https://www.ratioetrevelatio.com/carti/in-sfera-tacerii-richard-wurmbrand-in-dosarele-securitatii-editie-ingrijita-de-maria-hulber/

 

 

//////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Pastorul Richard Wurmbrand este unul dintre cei mai cunoscuți supraviețuitori ai gulagului românesc, fiind…

 

 

… o voce auzită în presa americană, dar și în mediile oficiale internaționale (mai ales prin audierea în Senatul American din 6 mai 1966) care condamna atrocitățile comuniste, demasca sistemul terorist și practicile sale.

 

Biografia sa este una tumultoasă, atât înainte de încarcerare, cât și în timpul ei, primind după unele mărturisiri botezul ortodox, desfășurând o relație strânsă cu Valeriu Gafencu și un grup de trăitori acuzați de legionarism (el fiind un evreu convertit), după alte evocări însă, se contestă aceste raporturi, evidențiindu-se totuși experiențele comune avute cu mai mulți teologi sau preoți închiși.

 

Anii de închisoare îi dezvoltă în mai multe cărți publicate, fără a aminti de episoadele „controversate” consemnate de alți autori; totuși, mențiunile sale creionează imaginea unei ortodoxii jertfelnice, iubitoare, privită cu apreciere și exprimată ca etalon al desăvârșirii spirituale.

 

Ca date biografice, amintim că „s-a născut la 24 martie 1909 într-o familie intelectuală de evrei din București. Sunt patru frați la părinți. Un timp, între anii 1915–1922, familia se stabilește la Istanbul. La vârsta de 9 ani, Wurmbrand rămâne orfan de tată. Odată cu moartea tatălui, în 1919 a urmat falimentul. Se întorc la București. Vor locui în cartierul Dudești, pe strada Olteni. Sunt foarte săraci. Wurmbrand a avut o tinerețe furtunoasă, acționând în politica de stânga și lucrând ca stock-broker. Ia parte la întruniri și la difuzarea de manifeste, scrie în presa de partid. Vorbește din tinerețe 9 limbi, având o dotare intelectuală de excepție. Între anii 1927–1929 urmează cursurile unei școli politice la Moscova.”[1] „La întoarcerea în țară acționează ca agent Komintern important, organizator și lider, plătit de Moscova. Este arestat de mai multe ori, condamnat, eliberat traseul tuturor militanților PCR. În 1933 a fost judecat și condamnat în contumacie la zece ani închisoare pentru legăturile sale cu Kominternul, în procesul care succede grevei de la Grivița. A fost prins la Timișoara unde trăia clandestin. În închisoare a intrat în conflict cu alți comuniști și este exclus din PCR. Acuzațiile care i s-au adus au fost de „troțkism” și „agent al Siguranței”(…) Cert este că Richard Wurmbrand nu a mai activat în rețelele clandestine Komintern de la această dată, 1934. În 1938 s-a convertit și în 1940 a devenit pastor neoprotestant.”[2] În 1948 este arestat de către regimul communist și torturat timp de 3 ani în beciurile Securității, apoi condamnat la 25 de ani de temniță, va rămâne încarcerat între 1948-1956 și 1958-1964. După 1965 este răscumpărat cu 10.000 de dolari de către două organizații creștine norvegiene, emigrând împreună cu familia în S.U.A. de unde va mărturisi experiența petrecută în celule. Moare în anul 2001 în America, purtând și după plecarea sa unele relații cu importante personalități ale spiritualității ortodoxe (cum ar fi Părintele Calciu Dumitreasa, cu care are mai multe întâlniri, fiind amintit în lucrările sale).

 

Deși neconvertit la ortodoxie, cazul său este important pentru teza noastră, în contextul afirmării unei puternice misiuni în temnița comunistă, desfășurată de către teologi și preoți ortodocși, care au purtat crucea suferinței proprii ca exemple pentru semenii lor. Dezbaterile aprinse ce urmăresc imaginea pastorului Wurmbrand- important teolog contemporan- evidențiază modelul ,,atipic” de misiune petrecută în gulagul românesc, având coordonate și dinamici diferite de cele petrecute în libertate. Nu cuvântul este vector al convertirii sau apropierii de Hristos, ci trăirea personală și împărtășirea către celălalt, ca invitație la comuniune. Misiunea s-a concretizat în comuniune de iubire, sacrificiu și ajutor, fără a urmări scopul precis al adeziunii către ortodoxie.

 

Despre apariția sa în celulă, și starea sănătății își amintește Ioan Ianolide care îl descoperă pe Richard Wurmbrand ca fiind într-o stare critică, grav bolnav după ce a petrecut mai mulți ani în temnița Securității, trimis pentru a muri în Spitalul Penitenciar Târgu Ocna. Acesta îl descrie astfel: „era un bărbat înalt, blond, cu profil frumos, semitic, evreul Wurmbrand. Purta un costum albastru de stofă care de sus și până jos era murdar și infectat cu puroiul ce curgea din ganglionii de la gât. Cămașa albă putrezise și hainele de asemenea. Avea caverne în ambii plămâni. Avea abcese reci în omoplați și coaste care și acelea puroiau. Fața și mâinile erau scorojite de un amestec de tegumente, puroi, sânge și murdărie. Era nebărbierit și plin de mizerie pe cap. Cum făcea un pas, se mișca o coastă ruptă ori un șold bolnav și omul țipa înfricoșător. Am deslușit printre strigăte: Iisuse, Iisuse!.”[3]

 

Apartenența sa la „poporul ales” (chiar convertit fiind) creează anumite clișee în relația cu noii colegi de celulă, care erau acuzați de legionarism, și implicit de comportament vădit antisemit. Cele două tabere antagonice, creionează în „conflictul” lor o paradigmă complexă de ralaționare, dar mai ales de comuniune. Iubirea pierde din coordonatele confesionale și se deschide fără limite către cel care este invitat să înțeleagă profunzimea actului de cunoaștere și de iertare. În acești termeni se prezintă dinamica raporturilor între un fost evreu și un grup de presupuși antisemiți.

 

Wurmbrand primește asistență medicală, este spălat de colegi care îi dăruiesc printr-o coletă un schimb nou de haine, cu care va intra într-un alt univers unde starea de înaltă trăire duhovnicească nu este doar o intenție, ci o realitate palpabilă.

 

Aici se întâlnește cu Valeriu Gafencu unde vor avea mai multe discuții cu privire la ortodoxie și naționalism, despre vina evreiască și păcatul răsfrâns asupra lor, legionari și trecutul său comunist, credință și ideologie. Ioan Ianolide descrie episoade ale dialogului între cei doi, evocând alternanța spirituală a pastorului și nevoia de a i se răspunde la frământări, care se vădeau legitime în contextul unor experiențe anterioare care i-au configurat existența: iudaismul și comunismul.

 

Relația cu Valeriu Gafencu cunoaște apogeul când primește în dar de la acesta medicamentul vindecător de TBC, primit de la un alt deținut. ,,Și Valeriu Gafencu, și Wurmbrand erau bolnavi în ultimul stadiu de TBC. Amândoi ar fi avut nevoie de tratament, mai mult decât toți ceilalți. Deținutul Richard a primit în pachet 10 grame de streptomicină. Acesta era un lucru neobișnuit, deși toți de la Tg. Ocna erau bolnavi de TBC și ar fi avut nevoie de acest tratament. Richard a decis să-i dea lui Valeriu medicamentul salvator, considerând că el este mai puțin bolnav, iar celălalt în ultimul stadiu de boală. Gafencu refuză gestul și-i recomandă să-l dea lui Wurmbrand. Dar Richard insistă, și atunci Valeriu a rezolvat într-un mod inedit situația. Acceptă streptomicina dăruită de Richard, pentru care-i mulțumește, și apoi o dăruiește, la rândul său, lui Wurmbrand, care astfel a fost salvat de la moarte.”[4] Deși amintește de Valeriu în cărțile sale[5], nu precizează despre acest episod și nici despre discuțiile teologice cu acesta.

 

Părintele Moise de la Oaș afirma că ,,pastorul Richard Wurmbrand s-a botezat la ortodocși n-a recunoscut pe urmă niciodată lucrul acesta. Am găsit mărturia scrisă chiar a preotului care l-a botezat și mulți alții, cu care am stat de vorbă, n‑au asistat la botez, dar vorbeau despre aceasta ca despre un lucru cert, pe care l-au aflat acolo, în închisoare“.[6] Părintele Mihail Lungeanu întărește teza reliefată conform căreia ,,pastorul Wurmbrand, în urma celor petrecute sub ochii săi în camera 4, a fost atât de impresionat, încât a cerut să fie botezat în credința ortodoxă, alegându-și numele de Valeriu, după numele lui Valeriu Gafencu. Dorința i-a fost împlinită de unul din preoții noștri. El a rămas în continuare protestant, pentru că apoi nu a spus nimănui că a fost botezat ortodox. Era un om oscilant. El însuși, în discuțiile în contradictoriu de la început, când susțineam Ortodoxia, mărturisea râzând: Mă voi vreți să fiu și eu ortodox? Păi eu sunt jidan, eu nu pot mai mult, sunt la prima generație de creștini, eu nu pot mai mult de neoprotestant!”[7]

 

Împotriva ideii de trecere prin botez la ortodoxie scrie fiul pastorului luteran, într-un articol prin care contesta mărturisirile colegilor de celulă, care considerau episodul ca autentic și fundamentat pe însăși dorința acestuia. Articolul conține următorul fragment: ,,Richard Wurmbrand, decedat în 2001 a locuit în ultimii 10 ani ai vieții în casa mea proprietate personală și a zăcut la pat sub îngrijirea mea și a unor ajutoare 24 de ore din 24, în ultimii patru ani din viață. Motivul pentru care i-am pus casa la dispoziție  și m-am mutat în alt apartament cu chirie a fost ca să fiu cu părinții mei o bună parte din zi, casa oferind nu numai condiții pentru mulții vizitatori pe care părinții mei îi primeau înainte de a cădea bolnavi, dar și facilități de birou pentru mine. Am colaborat zilnic cu tatăl meu în aceeași organizație, numită în prezent Voice of the Martyrs (Vocea Martirilor) inițiată de familia noastră, fără întrerupere de la venirea sa în America și până la îmbolnăvirea care l-a răpus la pat, deci vreme de peste 30 de ani. Richard Wurmbrand care a fost un om animat de o profundă înțelegere și dragoste creștină interconfesională, nici în acești ani și nici înainte nu s-a declarat vreodată interesat să devină ortodox. El a fost inițial hirotonisit în confesiunea Anglicană și mai târziu în confesiunea Luterană, rămânând un pastor luteran până la sfârșitul vieții.”[8]

 

Deși episodul botezării este infirmat, din scrierile lui Richard Wurmbrand consultate, observăm aprecieri aduse ortodoxiei în contextul în care este vădit impresionat de diferite momente în care puterea de jertfă a preoților, teologilor sau simplilor practicanți este copleșitoare. Nu contestă ortodoxiei rolul și înălțimea ei, asumând însă un discurs prin care să justifice neadeziunea. Descrierea experienței din celulă este una apropiată de imaginea creionată de diferiți scriitori ortodocși, care menționează aceleași trăsături definitorii ale trăirii duhovnicești, ridicând temnița la gradul altarului de jertfă. Consideră că ,,ea se poate asemăna unei minunate păduri pline de mireasma tuturor florilor. Nu există copac în pădure care să poată degaja o mireasmă mai delicată ca lemnul aceluia din care sunt făcute crucile. Dumnezeu, îngerii, demonii, sfinții, strămoșii, prietenii și vrăjmașii , toate generațiile viitoare, într-un cuvânt întregul Univers împreună cu Creatorul său se află aici. Nu există nici măcar o singură bucurie pe care să nu o pot gusta, iar pentru aceasta folosesc simpla metodă biblică: Bucurați-vă cu cei ce se bucură…”[9] Paradoxul celulei este suferința aducătoare de viață și lumină, durerea care curăță de patimi și îndumnezeiește.

 

Exemplele de curaj, credință și nădejde îl influențează pe Wurmbrand să considere realitatea gulagului ca întoarcerea către un creștinism primar în care granițele rasiale, etnice sunt dărâmate de puterea poruncii iubirii.

 

[1] Alexandru ZUB, Centenar Richard Wurmbrand, în Revista 22, Nr. 271, 7 aprilie 2009, Bucureşti, ediţie electronică: http://www.revista22.ro/22-plus-anul-xvi-nr-271-7-aprilie-2009-centenar-richard-wurmbrand-5910.html 

 

[2] Stelian TĂNASE, Arhivele Sfera Politicii. Richard Wurmbrand şi Kominternul, în „Sfera Politicii”, vol. XVIII, Nr. 2 (144), Bucureşti, 2010, pp. 64-65.

 

[3] Ioan IANOLIDE, Întoarcerea la Hristos, Editura Christiana, Bucureşti, 2006, p. 155.

 

[4] Ibidem., pp. 177-178 apud. . Din temniţe spre sinaxare, Despre mucenicii prigoanei comuniste, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2008, pp. 107-115.

 

[5] Referire la: Richard WURMBRAND, Cu Dumnezeu în subterană, Editura Casa şcoalelor, Bucureşti, 1993.

 

[6] Părintele MOISE de la Oaş, Despre canonizarea sfinţilor români, (conferinţă) Deva, 20 octombrie, 2008 apud. Din temniţe spre sinaxare, Despre mucenicii prigoanei comuniste, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2008, pp. 50-62.

 

[7] Monah MOISE, op.cit., p. 171.

 

[8] http://www.richard-wurmbrand.ro/scandaluri-rw/s-a-convertit-wurmbrand-la-ortodoxie-marturia-fiului-sau-mihai/

 

[9] Richard WURMBRAND, Dacă zidurile ar putea vorbi, Editura Stephanus, Bucureşti, 1995, pp. 17-18.

 

 

Richard Wurmbrand

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

Mari Români

 

 

 

Publicat de suceava evanghelica

 

 

Richard Wurmbrand, surpriza de proporţii pentru organizatorii consursului de succes de la TVR, apare din nou în atenţia publicului prin reluarea documentarului în cadrul televiziunii publice. Aşadar, luni 27 octombrie, orele 23.30, la TVR 1 urmeaza sa fie difuzat in reluare documentarul MARI ROMANI – R. WURMBRAND.

 

Trei elemente caracteristice pastorului Wurmbrand*

 

În primul rând, Wurmbrand a avut o „aureolã de fanatism”.

 

Este vorba de un nimb care i-a însotit pe toti oamenii mari ai istoriei. Richard Wurmbrand a fost un om stãpânit de o idee profundã si devorantã.

Problema mediocritãtii este izvorâtã adesea din preocuparea oamenilor de a realiza prea multe lucruri deodatã, de a alerga dupã prea multe idealuri, de a se risipi cheltuindu-se în slujirea prea multor stãpâni. Richard Wurmbrand L-a servit pe Dumnezeu, numai pe Dumnezeu si întotdeauna doar pe Dumnezeu. Asta l-a ajutat sã-si concentreze toate resursele pentru împlinirea voii lui Dumnezeu în viata lui personalã.

O asemenea preocupare, un asemenea devotament, o asemenea fixatie au pãrut celor din jur o obsesie. Omul acesta a fost un fanatic al lui Dumnezeu. Starea lui de normalitate a fost nebunia pentru Dumnezeu. Dacã un asemenea diagnostic existã, si cu sigurantã cã Richard Wurmbrand l-a ilustrat incontestabil, atunci majoritatea crestinilor sunt prin comparatie bolnavi de prea multã indiferentã fatã de Dumnezeu, de o prea mare preocupare sã nu aparã fanatici în ochii oamenilor din jur.

Un crestin adevãrat este un nebun pentru Christos. Apostolul Pavel a fost cel dintâi care a vorbit despre o „nebunie a crucii”, care este o piatrã de poticnire pentru lumea înstrãinatã de Dumnezeu.

Cineva spunea cã temperatura din bisericile noastre crestine este atât de rece cã, dacã ar veni printre noi un crestin cu adevãrat îndrãgostit de Christos am crede cu totii cã „are febrã” ! Un astfel de om plin de frisoane pentru Christos a fost Wurmbrand.

 

În al doilea rând, la Richard Wurmbrand a existat întotdeauna un element evreiesc caracteristic.

 

Fiind evreu, a fost neobisnuit pentru el sã devinã crestin, a fost încã si mai neobisnuit ca un astfel de evreu sã devinã predicator si, chiar mai neobisnuit, sã ajungã un director de misiune crestinã cu o razã de activitate care a cuprins toatã lumea.L-a ajutat sã aducã cu sine o mostenire extraordinarã. Richard Wurmbrand a adus în crestinism o minte evreiascã si o inimã care a simtit evreieste. Acestea i-au dãruit o abilitate exceptionalã pentru speculatia filosoficã si un perfect simt practic în fiecare actiune pe care a intreprins-o.

Probabil cã cea mai corectã caracterizare i-a fãcut-o Billy Graham, care l-a numit:”un veritabil apostol Pavel al veacului modern”.

 

În al treilea rând, Richard Wurmbrand a fost un om cu o inimã mare.

 

A fost o inimã mare în pasiunea pentru Dumnezeu, o inimã mare în dragostea pentru oameni si o inimã mare în capacitatea de a întelege, dincolo de ratiune, realitãti subtile la care numai inima omului are acces.

 

*(Daniel Brânzei – „Amintiri cu sfinti”, vol. 2)

 

Cãrtile traduse în româneste sunt:

– Nobletea suferintei (Sotia pastorului) – Sabina Wurmbrand

– Cu Dumnezeu în subteranã

– Imbãtat de dragoste

– De la suferintã la biruintã

– Strigãtul bisericii prigonite

– 100 de meditatii din închisoare

– Adu-ti aminte de fratii tãi

– Predici din celula singuraticã

– Dacã zidurile ar putea vorbi

– Oracolele lui Dumnezeu

– Mai mult decât biruitori

– Avraam tatãl tuturor credinciosilor

– Cele 7 cuvinte de pe cruce

– Isus pe ulita evreiascã

– Umpleti vidul

– Dovezi ale existentei lui Dumnezeu

– Marx si Satan

– Isus prietenul teroristilor

– Drumul spre culmi (vol.1-3)

 

https://suceavaevanghelica.com/2008/10/27/mari-romani/

 

 

///////////////////////////

 

Sabina Wurmbrand – Nobletea suferintei | Partea_1 | Audio

 https://www.youtube.com/watch?v=FbOyy0DLeVE&list=RDCMUC7NtE25sjOK0s_uXYClRN1Q&index=4

 

 

 

 

85. Suferinta si post – Richard Wurmbrand

https://www.youtube.com/watch?v=ZgNHyp-Lfk4

 

 

Richard Wurmbrand – 100 de Meditatii din inchisoare | Audio Dan Bercian

https://www.youtube.com/watch?v=-jsPjFeuthI&t=4s

 

 

/////////////////////////////////////