După cum Ceauşescu a fost pus la zid şi ciuruit de proprii “elevi”, la fel vor păţi (dacă nu se înnoiesc, prin pocăinţă) căpeteniile, înţelepţii, pricepuţii şi învăţăceii globalii…” Nimeni să nu se înşele: Dacă cineva dintre voi se crede înţelept în felul veacului acestuia, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept. Căci înţelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris: El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor. Şi iarăş: Domnul cunoaşte gândurile celor înţelepţi. Ştie că sunt deşarte.” (1 Cor.3/18-20); Aceştia îi împing şi pe alţii la nelegiuiri, însă…” Este cu neputinţă să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de acela prin care vin! Ar fi mai de folos pentru el să i se lege o piatră de moară de gât şi să fie aruncat în mare, decât să facă pe unul din aceşti micuţi să păcătuiască. (Luca 17/1-2 şi Mat.18/6-9)…” Tocmai pentru că aţi ars tămâie şi aţi păcătuit împotriva Domnului, pentru că n’aţi ascultat glasul Domnului şi n’aţi păzit Legea, poruncile şi învăţăturile Lui, tocmai pentru aceea vi s’au întâmplat aceste nenorociri, cum se vede astăzi.” (Ier.44/23)…” Aşa vorbeşte Dumnezeu: Pentru ce călcaţi poruncile Domnului? Nu veţi propăşi. Pentrucă aţi părăsit pe Domnul şi El vă va părăsi.” (2 Cr.24/20 b) Şi… (dacă se pocăiesc), “Adevărat vă spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu …” (Mat.21/31-32)

Nu se poate merge spre Canaan  cu Egiptul in inimă… Rugaciunea si postul – Zi nationala de rugaciune…Biblioteca pentru Indumnezeirea oamenilor de pretutindeni…Seducerea-creştinătăţii… Rugăciunea: cheia trezirii… Nu doar în inima laşă, trădătoare, criminală a lui Iliescu şi-a depus excrementele- gunoierul satan ci, în fiecare om! Până şi “Sfântul” Petru a fost umplut cu sămânţa trădării, dar el s-a pocăit, a plâns cu amar şi s-a născut din nou, ca să învăţăm din păţania lui şi a lui Iuda, care doar s-a căit şi s-a spânzurat, căci din inima lui a ieşit şi gândul vărsării de sânge nevinovat “Nu ce intră în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om… Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele. (Mat 15/10-20)Se Naște Oare Cineva Homosexual? de David Upton …Apocalipsa 16 – Demolarea finală; Cele 10 plăgi egiptene; (Imperiul raului de atunci…) Egiptenii – Explicații la Biblie; Egiptul interior sau cele zece plagi ale sufletului;  Mânia lui Dumnezeu împotriva oricărei necinstiri şi nelegiuri; Mânia Lui Dumnezeu Este Împotriva Păcătosului; Fugi de Mânia lui Dumnezeu, de Don Currin; Răspunsul corect la ispita sexuală: Fugi!… Atenţie: Nu vă încurcaţi cu păcatul sexual,de Tim Conway; Isus Hristos m-a salvat de 27 de ani de homosexualitate, de David Upton;RECENZIE: CU DUMNEZEU ÎN SUBTERANĂ – RICHARD WURMBRAND; FLAVIUS AVRAMESCU: „ÎMI PARE RĂU, DRAGĂ, ROMÂNIE…”; Richard Wurmbrand-  PERLA SUFERINȚEI; Richard Wurmbrand in dosarele Securitatii; Destinul cutremurător al românului Richard Wurmbrand, unul dintre cei mai influenţi creştini ai omenirii: a schimbat pe veci gândirea SUA despre comunişti; Uurâciunea pustiirii; Viața lui Galileo Galilei, savantul care a înfruntat Inchiziția; Ascultati de Dumnezeu ! Dacă am fost alături de un Cristos mort, să fim  alături de El, inviat; Lucruri biblice care nu sînt… biblice (2)-Merg vameșii și curvele în Împărăția lui Dumnezeu? Titlul: În originalul grec, Evanghelia poartă titlul: „Kata Mataion” – „după Matei”; Explicația celor 10 porunci; 14 dovezi ale valabilității Legii lui Dumnezeu; Studii Biblice; Poruncile şi legămintele pot rodi numai prin Jertfa Crucii; Cea mai mare poruncă; Cele 10 Porunci in Vechiul si Noul Testament; Vai de cei prin care vin prilejuri de păcătuire! “In gura lor nu s-a gasit minciuna”; Din cugetarile lui Francois de La Rochfoucauld; Dictionar biblic – Litera „Z”; Din cugetarile lui Jules Renard; Un viitor luminos prin crucea lui Hristos; Cuvântul lui Dumnezeu, Duhul Sfânt si Harul-  de J. N. Darby; Pricini de păcătuire,de Iosif Anca; Manual de studiu biblic Vol. VII; DUMNEZEU SE ARATĂ LUI ILIE – 1 ÎMPARATI 19: 10 – 18, de Ardelean Viorel; Păziţi-vă de învăţătorii falşi; Motive de păcătuire; Capitolul 8-  Necazul cel mare si Capitolul 7. Apostazia şi Antihristul, de Edward Dennett; (Cartea) Biblia pe care a citit-o Isus; INAINTE DE AMIN – MAX LUCADO…Fasciști peste tot! Să chemăm minerii, berkuții și Mâna de Lucru să ne aducă Liniștea!Adrian Papahagi: Rusia profundă e prelungirea cruzimii satrapiilor orientale în Europa, nu prelungirea civilizației europene în Asia … ……..Prietenul lui Iliescu,Nastase,Vacaroiu,PeSeDoiu-Aleksandr Dughin, marele preot al imperiului eurasiatic: „Putin este peste tot, Putin este totul, Putin este absolut” (CNN); (Pentru ca RUSUL a iesit gol din burta tarii,cum citim in Iov,cap. 1 si 2 – ar trebui dezbracat de tot ce a furat,ca sa nu ne distruga pe toti…Soluția lui Lech Walesa pentru pacea mondială: spargerea Rusiei în 60 de țări și reducerea populaţiei acesteia la „mai puţin de 50 de milioane de locuitori”!…Lech Walesa: Securitatea globală ar putea fi asigurată printr-o „revoltă a popoarelor anexate de către Rusia”; Rușii vor să fie victorioși prin sperietură și șantaj…Stânga globalistă poate fi oprită (III): Lupta cu cei fără de faţă; Misterioasa grupare care s-ar afla în spatele morții Dariei Dughina îi îndeamnă pe ruși la revoltă: „Putin e un criminal de război”; Edward G. Robinson, singurul actor născut în România care a primit un Oscar; CEL MAI CITIT INTERVIU – „Dan Voiculescu a dirijat banii Securități fără să fie deranjat”; (Tot ce facem fara de Dumnezeu ,este DESERTACIUNE SI GOANA DUPA VANT-ca si komunismul multilateral de globalist, socialist, adica satanist) …Este capitalismul falimentar din punct de vedere moral? Cinci defecte de ordin moral şi consecinţele lor sociale; Die Zeit – “CAPITALISMUL : FALIMENTUL ULTIMEI UTOPII”; STENOGRAMA DIN 28 ianuarie 1990-STENOGRAMA; (Amintiri despre ospatul firimiturilor otravite)…„13-15 Iunie 1990”… un punct diferit de vedere;Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este y.png
(De neuitat) ROMÂNIA FURATĂ. Dosarul Siveco: bani în sacoșă, contracte supraevaluate, achiziții inutile; (Oamenii-de oriunde ar fi,daca nu se nasc din nou,pentru a se umple cu Plinatatea lui Dumnezeu-Luca 8/11,primesc chiriasi nepoftiti si…) Demonii locuiesc in anumite locuri si nu doresc sa se indeparteze de acolo; O coliziune cosmică gigantică; Celebra Legiune Străină Franceză: o istorie fascinantă; Macron îi avertizează pe francezi: Toamna aceasta va însemna „sfârşitul abundenţei” și al „lipsei de griji”; (Ca si alti satanisti care se joaca,  gresit, cu gazul si arma infometarii,isi va primi raslpata…)Vladimir Putin mizează pe faptul că oprirea gazului la iarnă va aduce pacea cu Ucraina, în condiţiile impuse de el (analiză Reuters); to takoi Dughin? (Cine este Dughin?); Un text aproape imposibil de ilustrat. Citiți-l cu inima. Psihiatrul Gabriel Diaconu, despre oameni, bestii, suflete, război, mocirlă, pace; Prieten al lui Dughin și agent de influență al Kremlinului, Adrian Năstase insistă că… Socialiștii fac bine doar pe banii altora: panică în NY, după ce Texas le-a exportat imigranți! O comparație cu Polonia; Lista prietenilor Rusiei din România deconspirată de Alexandr Dughin&Co. Prin e-mail!Trolii lui Putin: Fabrica de minciuni și cel mai grav fenomen care afectează România și pe noi toți;CEDO despre practicile din procesele staliniste; Dărîmați acest zid! Gorbaciov le cere președinților Putin și Biden să organizeze cât mai curând un summit în vederea normalizării relațiilor;Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 9.jpg
Trolii lui Putin: Fabrica de minciuni și cel mai grav fenomen care afectează România și pe noi toți; Jurnalistă finlandeză terorizată de trolii lui Putin; The Guardian: Cum functioneaza armata de troli a lui Putin: In fiecare zi te hranesti cu ura, iti mananca sufletul; Dupa ce turistii tradatorului criminal  Iliescu (matricea PeSeDeului) au rusificat  democratia si privati-hotia din Romania, se pregatesc sa dea lovitura de gratie si globalistilor …Kremlinul, către țările care restrâng accesul vizitatorilor ruşi: „Să-şi revină în fire”; (Nu doar in Ucraina se moare cu zile , ci si in Romania…) Localităţi unde mori cu zile. Medicina de familie, pe cale de dispariţie; (Pornografia nascatoare de PeSeDie/Putinie,revarsa din  mica Romanie)„Guvernul porno” și cenzura a la russe……(Se lucreaza la Putinizarea lumii,pentru a fi salvata de  porno-stafiile care bantuie omenirea…) Cu mâna pân` la cot în buzunarele găurite ale moldovenilor

Adrian Papahagi: Rusia profundă e prelungirea cruzimii satrapiilor orientale în Europa, nu prelungirea civilizației europene în Asia

Să ne înțelegem: rușii nu au eliberat Europa de nazism. Rușii au ocupat Polonia alături de naziști, iar apoi au ocupat Europa de Est în locul naziștilor. 

Americanii și englezii au eliberat Europa de nazism, și apoi de comunism. Americanii nu au ocupat Franța, Belgia sau Olanda după ce le-au eliberat; rușii au ocupat Polonia sau Cehoslovacia după ce le-au “eliberat”.

Nazismul (național-socialism), bolșevismul (internațional-socialism), comunismul, putinismul (național-socialism pur), etc. sunt variante ale aceluiași totalitarism.

Rușii nu au eliberat niciodată nimic, nici măcar pe ei înșiși de dictatura sub care trăiesc de când se știu. Ca hoardele asiatice (care constituie de altfel o bună parte din militarii ei), armata sovietică/rusă e o bandă abrutizată de hoți, violatori și criminali.

 

 

În ciuda câtorva genii occidentalizate (inclusiv grație ortodoxiei), Rusia profundă, copleșitoare demografic și mentalitar, e prelungirea cruzimii satrapiilor orientale în Europa mai degrabă decât prelungirea civilizației democrațiilor europene în Asia.

Adrian Papahagi

 

 

 

Fasciști peste tot! Să chemăm minerii, berkuții și Mâna de Lucru să ne aducă Liniștea!

EuroMaidan

https://inliniedreapta.net/fascisti-peste-tot-sa-chemam-minerii-berkutii-si-mana-de-lucru-sa-ne-aduca-linistea/

https://inliniedreapta.net/jobbik-in-hagealac-la-moscova-mecca-fascismului-si-a-bolsevismului__trashed/

https://www.aparatorul.md/doamnele-inchisorilor-comuniste-modele-de-viata-care-lipsesc-din-manualele-scolare/?fbclid=IwAR0JQsvR4UZ6v3qOC3G_KlKp8iqMPja0m9sH5Dkb4Rohypoe360JPSyurRs

a. După ce Ianukovici a ajuns la putere promițând că va menține orientarea europeană a Ucrainei, la Summitul de Vilnius a făcut un viraj de 180 de grade și a sărit în brațele lui Putin. Reacția ucrainenilor a fost cel puțin surprinzătoare prin dimensiunea, durata, organizarea “elvețiană” și componența protestelor – sute de mii de ucraineni de toate vârstele, din toate păturile sociale și toate confesiunile s-au mobilizat. În Maidan a fost construit, realmente, un mini-oraș, cu ierarhie strictă, uneori militară, cu granițe, vămi, cantine, dormitoare, universități volante. Extremiștii au fost menținuți marginali în tot acest timp, provocările au fost respinse și, lucru extrem de rar în demonstrații de asemenea durată și dimensiune (comparați cu Occupy Wall Street), magazinele au rămas deschise fără teama de a fi jefuite – civilitatea a dominat Maidanul timp de luni de zile, până când Ianukovici a cedat presiunilor Moscovei, care îi cerea insistent să intervină violent împotriva protestatarilor. Când asta s-a întâmplat, spre meritul lor, ucrainenii au rămas pe poziții, asta în ciuda sprijinului anemic venit din partea Occidentului. Au obținut singuri debarcarea președintelui subordonat Moscovei.

b. Fără Ucraina, Rusia nu este un Imperiu, iar Putin se visează imperial“Dispariţia URSS este cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului trecut” spunea Putin, nostalgic, în urmă cu mai puțin de trei ani. În manualele școlare rusești istoria este adaptată ambițiilor lui Putin: elevii învață despre Stalin că ar fi fost „cel mai glorios lider sovietic”, despre gulag, că a fost necesar întăririi Rusiei, despre Marea Foamete din 1937, care a făcut 1,5 milioane de victime, că e un soi de floare la ureche în comparație cu războaiele și rasismul americanilor. Biserica Ortodoxă Rusă tipărește azi calendare care îl glorifică pe Stalin; “să fii american este o crimă” spunea în urmă cu câțiva ani Alexandr Dughin, arhitectul și părintele spiritual al Eurasiei lui Putin. Persecuțiile sălbatice la care a fost supusă, în perioada stalinistă, Biserica Ortodoxă Rusă și credincioșii ruși sunt justificate de același Alexandr Dughin ca fiind o etapă necesară, obligatorie, de “purificare” a ortodoxiei de elementele “îmbibate de spiritul occidental”.

c. În timp ce, pentru uzul Occidentului, Ministrul rus de externe Lavrov acuza pe protestatarii de la Kiev de antisemitism, iar canalul TV în limba engleză al guvernului de la Moscova, Russia Today (rt.com), descrie protestatarii din Maidan ca fiind “fasciști”“naziști” și “antisemiți”, un alt discurs era oferit de regimul pro-rus al lui Ianukovici pentru uz intern. Pagina de facebook și siturile trupelor speciale de miliție Berkut, trupe subordonate lui Viktor Ianukovici și Rusiei (care au ucis aproximativ 100 de protestatari), îi descriu pe opozanții lui Ianukovici drept “fasciști”“naziști” și “sioniști”, marionete ale evreilor.

Liderul Comunităților Evreiești din Ucraina, Yosyf Zisels, a declarat că regimul Ianukovici duce o intensă campanie de provocare și răspândire a pornirilor antisemite. Paginile web ale apropiaților regimului erau pline de materiale antisemite, care susțineau că evreii au organizat Majdanul. Site-ul Berkut susținea că totul e o conspirație evreiască și își îndemna angajații să-i bată pe toți manifestanții, fără excepție.

Zisels, care este și vicepreședinte al Congresului Mondial Evreiesc, a subliniat că acest tip de propagandă antisemită copiază fidel modelul din Rusia, dar a adăugat că aceasta nu va funcționa în Ucraina. Zisels: The enforcers are being brainwashed that Maidan has been organized by the Jews, so they must beat everyone.

The Ukrainian Independent Council of Jewish Women a trimis în ianuarie 2014 o scrisoare deschisă lui Victor Ianukovici și ministrului de interne, în care li se atrage atenția asupra paginii de facebook a unității speciale Berkut, în care se află o “concentrație mare de antisemitism”. Pagina conține titluri precum “Evreii sunt colaboratori ai naziștilor, evreii sunt în subordinea Wehrmacht-ului, Luftwaffe și Kriegsmarine, colaboratorii evrei, sioniștii sunt complici ai lui Hitleri, trupele sionist-naziste” (detalii, aiciaici și aici).

Experta ucraineană în studii religioase, prof. Ludmyla Fylypovych, scrie pe scrie site-ul Religious Information Service of Ukraine că “tentativele de a discredita Maidanul, descriindu-l ca antisemit, sunt o provocare organizată, nu de jos, ci conform unui plan atent realizat”. “În ianuarie, în cursul unei singure săptămâni, au avut loc două atacuri organizate împotriva evreilor. Cu toate acestea, vicepreședintele Congresului Mondial Evreiesc și președintele Asociației Organizațiilor și Comunităților Evreiești (Vaad) din Ucraina, Joseph Zissels, a declarat că Maidanul nu a fost implicat în aceste violențe, ordinul venind de la guvern.” Experta ucraineană amintește că, drept răspuns la agresiune, “comunitatea din Maidan s-a oferit să păzească toate sinagogile din capitală pentru a proteja vizitatorii de atacuri similare”. Pe 10 februarie 2014, risu.org.ua relatează că “la rugăciunea în memoria protestatarilor uciși cu gloanțe de forțele speciale, în Kiev, au participat reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Autocefale Ucrainene, ai Bisericii Ortdodoxe a Patriarhiei de la Kiev, Bisericii Greco-Catolice Ucrainene, Bisericii Catolice și reprezentanți ai comunității evreiești și protestante.”

Istoricul ucrainean evreu, Vitali Nachmanovici, scrie într-o scrisoare adresată comunității evreiești din lumea întreagă că “modus operandi și circumstanțele nu lasă nici o îndoială în privința vinovaților. Cu siguranță nu este vorba de o izbucnire de agresivitate din partea “antisemiților de pe Maidan””. Vitali Nachmanovici spune că “huligani protejați de forțele de ordine” produc atacuri “pentru a-i face pe evrei să creadă că sunt victimele “adepților lui Bandera” […] dar evreii au înțeles că sunt folosiți de guvern pentru a crea panică” . Autoarea subliniază faptul că “nu doar ucrainenii protestează, dar și rușii, armenii, bielorușii, tătarii din Crimea. Evreii sunt de asemenea pe poziții.”

Publicația evreiască tabletmag.com, într-un articol de ieri 25 februarie 2014, vorbește despre implicarea evreilor ucraineni în protestele Euromaidan. Articolul are subtitlul “Rusia a asemuit protestele cu pogromuri, dar evreii s-au alăturat mișcării pentru că ceea ce în joc e un viitor independent”. Conform autoarei, Amelia Glaser, ar fi fost convenabil pentru Vladimir Putin dacă protestele din Kiev și din intreaga Ucraină s-ar fi dovedit a fi extremiste și ostile evreilor. Iată câteva pasaje: “Unele rapoarte sugerează faptul că mare parte din violențele stradale au fost inițiate de așa-numiții huligani Titushki, angajați pentru a transforma protestul pașnic într-unul violent… Unii trolli de pe internet au făcut insulte antisemite, dar nu liderii mișcării Maidan… Mulți organizatori ai protestelor din Ucraina sunt intelectuali evrei… Vadym Rabynovych, președintele Congresului Evreiesc Ucrainean a dat o declarație în care a caracterizat relația dintre protestatari și comunitatea evreiască ca fiind “tolerantă și pașnică”… Unii evrei născuți în Ucraina, care au emigrat în Israel și au activat în armata israeliană, s-au întors la Kiev pentru a sprijini cauza cu expertiză militară.”

De asemenea, Dawid Wildstein, evreu polonez, fiul scriitorului și jurnalistului Bronisław Wildstein, a fost prezent la Kiev aproape tot timpul, de la începerea protestelor. Iată ce scrie el despre prezența unor „simboluri extremiste” (steagurile roșu-negre ale UPA) pe Maidan: “Simbolurile pe care le poartă o parte dintre manifestanți nu înseamnă pentru aceștia referința la evenimente istorice reale. Ele sunt o expresie a opoziției față de ceea ce se întâmplă acum, și nu afirmarea unor crime din trecut. Așa se întâmplă, de exemplu, cu steagurile UPA. Majoritatea ucrainenilor nu au habar că acea armată a comis crime împotriva polonezilor. Ei știu doar că UPA a luptat contra sovieticilor. Astfel, se ajunge la situații paradoxale. Când statuia lui Lenin a fost răsturnată la Kiev, în mulțime fluturau mai multe steaguri UPA. Atunci când oamenii care le purtau au văzut ce mult mă bucur de prăbușirea monumentului acelui criminal, au început spontan să scandeze: “Polska, Polska!”.”

d. Comunitatea musulmană și-a exprimat de asemnea susținerea pentru protestatarii din Maidan, prin muftiul Said Ismagilov: “We are extremely concerned by the blatantly undemocratic laws that were passed on January 16 and which were passed with all imaginary and unreal violations of voting procedures. […] These are very resonant, dishonest laws that violate basic freedoms, including religious ones”a declarat acesta. Șeicul Said a declarat în ianuarie că musulmanii din Crimea și Kiev au participat la demonstrații și au fost prezenți în principalele piețe din țară.

Urmează un răspuns excesiv de generos pentru Costi Rogozanoouh. Dacă vă grăbiți, puteți sări peste el, direct la sumarul video de 1 minut realizat special pentru astfel de situații de Olavo de Carvalho.

Maidan, Kiev, 23 ianuarie 2014. sursa foto: Varlamov.ru

Fasciști, fasciști peste tot!

“Propaganda rusa – la sediul central- pare disperata si intrata in vrie. Incearca orice, cu ambele maini, aruncand in dreapta si stanga cu toate chestiile vechi si noi din dotare. Reteaua occidentala e activata la maximum. Mult peste limita prudentei. Poti vedea cam de 48 de ore amprenta agentilor de influenta in mass media si NGO-urile occidentate cu claritate. E chiar amuzant. Rusii alearga acum ca o gaina fara cap desi au bagat in sistemul asta de agenti si idioti utili sute de milioane”scrie Dragoș Paul Aligică despre încercările disperate de discreditare a protestelor Euromaidan împotriva subordonării față de Rusia a liderilor ucraineni.

În octombrie 2013, Le Figaro relata că Moscova spionează azi la fel de mult ca în timpul Războiului Rece, cu precădere în spațiul ex-sovietic; că serviciile secrete ruse sunt la fel de active acum în Franţa, ca în 1985.

Regimul Putin nu face un secret din faptul că aruncă bani grei în controlul și influențarea internetului și rețelelor de socializare de către serviciile sale secrete.

Critic Atac a acuzat recent pe cei de la hotnews.ro, nici mai mult, nici mai puțin decât de practici fasciste din cauza unui articol care lua act, în mod absolut neutru, de faptul că discursurile Critic Atac și cel al Vocii Rusiei (organ media al Moscovei), vis a vis de protestele din Ucraina, sunt practic identice“Si unii si altii condamna cam cu aceleasi fraze cheie “lovitura de stat”, acuza opozitia de “fascism” si “extremism” si reproseaza Uniunii Europene ca gireaza o serie de actiuni nedemocratice, in dezacord cu valorile democratice.” Articolul de pe hotnews.ro nu emite judecăți de valoare, constată, rece, un fapt.

Reacția lui Costi Rogozanu a fost, dacă îmi este permis să folosesc termenul, “visceral” anti-anticomunistă, condamnă “Neoconservatorismul pur sînge…” al celor de la hotnews.ro . Nu căutați înțelesul cuvântului “neoconservatorism”, nu veți găsi altceva decât “imperialism”, “intervenționism”, “capitalism”, toate americane, sau subsidiarele lor finanțate de oculta yankee. E un termen folosit cu aceeași furie de neo-comuniști și de neo-fasciști/neo-legionari etc, atât de criticataci, cât și de grupuri gen Noua Dreaptă/Totul Pentru Țară etc. Un termen umbrelă folosit în general de antiamericani și anticapitaliști pentru a desemna tot ce nu ne place, tot ce e mai malefic și mai capitalist pe lume. Omul are o marotă, asemeni putinistului Mircea Platon: “neoconii”, și e bucuros să se alieze cu oricine în aceasta cruciada împotriva “Marelui Satan”. Ce urăsc criticatacii este însăși filosofia liberală. Individualismul civic le provoacă repulsie, visează la un nou mileniu colectivist, la un paternalism de tipul socialismului bolivarian al lui Chavez și Maduro. Cei care se opun sunt “fasciști”. Punct. Limbajul “Scânteii” lui Silviu Brucan.

Acum, dacă manifestările criticatac&co se încadrează în fenomenul descris mai sus de Dragoș Paul Aligică, nu știu, iar opinia mea este irelevantă. Un lucru este cert: pe toată perioada protestelor Euromaidan, cu precădere în ultimele zile, a existat o zonă a publicisticii internaționale și românești care încearcă să impună o anumită “narațiune” asupra evenimentelor, și anume, că Euromaidanul este dominat și definit de “fasciști” și “neo-naziști”, sau controlat de evrei și americani. Himere plăsmuite de imaginația înfierbântată a stângiștilor de pretutindeni, aliați acum, convenabil, cu diverșii fascistoizi.

La câteva ore după reacția criticatac, Rogozanu afurisește din nou hotnews-ul pe voxpublica patronată de Cozmin Gușă – cel încântat de “coincidenţa simpatică” de nume dintre Victor Ponta și Vladimir Putin (VP). Patronul voxpublica speră ca această coincidență va produce o “pozitivere a relaţiei bilaterale economice cu Rusia”. În același articol, Costi Rogozanu numește ILD “nişte fascişti de doi bani”. (btw, hotnews nu “coabitează” cu ILD, nici invers).

“Fasciști” ai spus?

“Liniște și program normal la televizor”

linie

Cred că pentru a cuprinde corect înțelesul acestor acuzații e necesar să înțelegem contextul, dispoziția sufletească și ideologia care îi motivează pe emițători. Asta voi încerca să fac mai jos.

Rogozanoouh, faimos deja pentru sintagma “Am tinut cu minerii”, folosește tactica patentată într-un foileton publicat pe blogul lui și pe același voxpublica de fostul disident și consilier al lui Dan Voiculescu, Dorin Tudoran (ba chiar luat în calcul ca posibil candidat prezidențial felixiot), pentru a ataca presa băsistă: aruncă în stânga și în dreapta, în sus și în jos, înăuntru și înafară cu “extremiști”, folosindu-se de ceea ce este perceput ca fiind un soi de călcâi al lui Ahile al hegemoniei băsiste, anume, inliniedreapta.net.

La fel ca și Dorin Tudoran, C. Rogozanu ignoră fasciștii de la el din ogradă. Despre putiniștii, maoiștii și leniniștii care publică texte pe criticatac, nici nu mai vorbesc. Dacă pe blogul lui Dorin Tudoran este permis, deci încurajat, un astfel de “discurs de exterminare”, cum îl numește Horia-Roman Patapievici:

Tovarasului neomarxist Tismaneanu ar trebui sa-i fie interzis accesul in Romania din motive de igiena si sanatate publica. Ca tuturor comerciantilor de otravuri. Ma rog lui Dumnezeu ca Basescu sa plateasca intr-o zi pentru insulta incalificabila de a-l numi pe fiul bolsevicului in fruntea comisiei aleia al carei rol primordial fost sa ascunda si stearga urme, nu sa caute criminaii”…

… pe criticatacul lui C. Rogozanu și V. Ernu, și pe voxpublica lui Cozmin Gușă, sunt publicate astfel de producții:

[…] am văzut la televizor că minerii făceau ravagii în Bucureşti. Normal. Doar golanii începuseră primii. Am strîns puţin din ochi la primele imagini cu tineri prinşi şi bătuţi groaznic. Dar am trecut peste destul de uşor […] Iliescu ne-a eliberat de Ceauşescu, cum îşi permit ăia din Piaţa Universităţii să o ţină langa cu folk (folk!)!? […] Ţara asta era compusă 90% din mineri în cuget şi-n simţiri. Bucureştenii i-au întâmpinat cu bucurie şi flori […] în anii 90, pe cînd eram prepuber, am ţinut cu minerii pentru că vroiam linişte şi program normal la televizor.” … sau, în timpul protestelor din 2012 care au dus la ceea ce, după toate exigențele poate fi numit o “lovitură de stat”: “Aş vrea să-i văd [pe mineri] în Bucureşti lipindu-se de manifestaţiile de la Piaţa Universităţii [pentru a-l da jos pe tiranul Băsescu].”

În traducere liberă, pentru că în 90 am ținut cu iliescu și minerii, aș vrea că aceștia să se prezinte din nou în București ca să planteze panseluțe în capetele “fasciștilor”, ca să aducă “linişte şi program normal la televizor”.

Fascismul roșu

Într-un articol publica în urmă cu un an, Costi Rogozanu scria despre Hugo Chavez: “Puţini lideri politici au fost mai demonizaţi de Vest decît Hugo Chavez. Noaptea trecută au apărut şi titluri previzibil ignorante şi rău-voitoare: “dictatorul”, Venezuela mai “liberă” şi alte prostii, vehiculate inclusiv de diverşi “fanatici ai democraţiei” […] Chavez a reuşit să păstreze în viaţă filonul socialist într-o mare neoliberală – America Latină ar fi arătat mult mai rău azi fără un Chavez…” Ca argument, C. Rogozanu citează un articol din presa pe care el o numește “de centru-dreapta” (The Nation, publicație hard-left după toate standardele): ““Dictatura” lui Chavez e un basm.”

Câteva cifre din “basmul” dictaturii lui Chavez:

“În timpul președinției lui Chávez au murit de moarte violentă mult mai mulți venezueleni (150.000) decât soldați americani în războaiele (însumate) din Coreea, Vietnam și Irak. Asasinatele, răpirile și extorsiunile fac parte din viața cotidiană de teroare a venezuelenilor… Chavez are alianțe cu toate axele răului de pe fața planetei, sprijină, de exemplu, pe criminalii narcomarxiști FARC din Columbia, teroriștii de la ETA, Tupamaros etc. Este aliat cu Iranul și Corea de Nord, cumpără arme din Rusia, colaborează strâns cu China și Belarus”scrie Anca Cernea.

Dacă Venezuela a avut noroc cu Chavez, România a fost mai puțin norocoasă, iar C. Rogozanu se vede obligat să înșire la finalul articolului cinci nefericiți care s-au sinucis, evident, din cauza capitalismului.

Despre Hugo Chavez, “fascistul roșu”, Vladimir Tismăneanu scrie: “Combinând bufoneria grotescă, farsa politică şi demagogia xenofoba, colonelul Chavez a simbolizat oportunismul stângist în forma sa cea mai agresivă. Este vorba despre un fascism roşu, întrucât metodele şi aspiraţiile acestui personaj nu difereau esenţial de cele ale lui Mussolini: statism, cultul liderului, colectivism tribalist, mesianism indigenist, anihilarea rivalilor, persecutarea focarelor de autonomie civică… Fascismul roşu al colonelului Chavez este salutat de cercuri dintre cele mai diverse: de la teocratul islamist iranian Ahmadinejad la impenitentul marxist sandinist Daniel Ortega. Să-l ascultăm pe Carlos Rangel, gânditorul care, asemeni brazilianului Olavo de Carvalho la ora actuală, a detectat natura patogenă a acestui conglomerat: „Dintr-un anumit punct de vedere, fascismul este un fel de socialism, un socialism machiavelic care îşi bazează reacţia împotriva liberalismului (şi, aş adăuga, împotriva conservatorismului-VT) pe utopia unei societăţi fără clase şi pe transformarea naturii umane“. Chavez a murit, demagogia sa nu.”

De morții, răniții și torturații din Venezuela acestor momente, sau de cei din Ucraina, nu îi pasă lui Rogozanoouh. Este conștient de ce se întâmplă în aceste zile în Venezuela, dar puțin îi pasă. Costi nu are simț moral. Moralitatea e o vorbă popească, spunea Lenin. E moral doar ce servește Cauza. A mai spus-o și criminalul Neceaiev.

Merită notat că pornirile critice ale lui Rogozanu legate de Noua Dreaptă, de neo-legionarismul fraților Roncea, de blogosfera ortodoxistă etc, atâtea câte sunt, rămân episodice. Nu extremismul antidemocratic îl deranjează pe Rogozanu, ci conservatorismul liberal. Nu pierde niciun prilej să impungă cu proletară mânie în direcția intelectualilor “băsiști”, marele blestem al acestei țări. De la Baconschi la Tismăneanu, de la Patapievici la Cărtărescu, de la Pleșu la Mihaieș, sunt cu toții ticăloși, nemernici, ipocriți etc.
În același timp, Rogo recomandă, în numele liniștii și programului normal la televizor, să citiți și dați mai departe texte despre „mâna de lucru” care amenință să-i „strângă de gât” pe capitaliști.

Oare mai este nevoie să amintesc inclinațiile fasciste, în cel mai propriu sens al cuvântului, ale colegului Claude Karnoouh? Mai este nevoie să amintesc simpatiile național-bolșevice (un coctail ideologic exploziv) ale celor de la Critic Atac, aceiași care dau lecții de democrație și împart sentințe morale tranșante? Despre asta puteți citi:

Vasile Ernu, veriga lipsă dintre Ribbentrop și Molotov. Înfrățirea demențelor ideologice

În următoarele zile, mai multe detalii despre legăturile dintre “publiciștii de stânga” de la Critic Atac, Partidul Comuniștilor din Republica Moldova și Eurasia lui Vladimir Putin.

Între timp, vă las cu Olavo de Carvalho:

update
Olavo de Carvalho: “Să vă dau un exemplu. Într-o anumită dezbatere, un individ m-a făcut fascist. I-am răspuns, “Fascistă e mă-ta!” El s-a prefăcut scandalizat și a spus “Aha, nu sînteți pregătit pentru o dezbatere democratică!” Eu i-am răspuns: “Cine nu este pregătit pentru o dezbatere democratică este mă-ta!” Atunci el a tăcut din gură și s-a mulțumit cu explicațiile mele.

Așa trebuie tratați acești oameni, pentru că ei își arogă privilegiul de a monopoliza insulta. A face pe cineva fascist și nazist este o insultă monstruoasă, iar ei au făcut din asta ceva obișnuit. Dacă un individ își arogă dreptul de a mă face fascist, el îmi acordă dreptul de a-l înjura, pe el cu toată familia lui, folosind ce termeni doresc. Dacă eu spun că mama lui e o prostituată, este mai puțin grav decît dacă l-aş face fascist. Recurgerea la insultă în aceste momente reașează lucrurile la locul lor, pentru că dacă mă faci fascist și nazist tu îmi atribui crime îngrozitoare, în timp ce doamna mama dumneavoastră nu făcea decît să își comercializeze favorurile sexuale fără să facă rău nimănui.

Aceasta este una dintre tehnicile prin care poți sparge această logica. Sigur, poți da și un răspuns mai intelectualizat, dar nu trebuie să îl dai acelui individ. Explicațiile le poți da unui public care le merită. De exemplu, putem să explicăm că nici un comunist nu are dreptul să facă nazist pe nimeni, pentru că nazismul nu ar fi ajuns niciodată un pericol pentru umanitate dacă nu ar fi existat ajutorul și stimulentele oferite de Uniunea Sovietică.”

 

 

Asigură-te că Dumnezeu îţi ascultă rugăciunea!  Zac Poonen  https://www.youtube.com/watch?v=fdgZRpGrBTM

Jean Balizou – Un român negru  https://www.youtube.com/watch?v=rgNdzdU4g_c

Cum sună o Predică? Falsă? ! (8 indicii) – Dumitru Budac

https://www.youtube.com/watch?v=wDa1KYrMViI

 

Nu doar în inima laşă, trădătoare, criminală a lui Iliescu şi-a depus excrementele- gunoierul satan ci, în fiecare om! Până şi “Sfântul” Petru a fost umplut cu sămânţa trădării, dar el s-a pocăit, a plâns cu amar şi s-a născut din nou, ca să învăţăm din păţania lui şi a lui Iuda, care doar s-a căit şi s-a spânzurat, căci din inima lui a ieşit şi gândul vărsării de sânge nevinovat “Nu ce intră în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om… Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele. (Mat 15/10-20)

 

 

 

Se Naște Oare Cineva Homosexual? de David Upton …Apocalipsa 16 – Demolarea finală; Cele 10 plăgi egiptene; (Imperiul raului de atunci…) Egiptenii – Explicații la Biblie; Egiptul interior sau cele zece plagi ale sufletului;  Mânia lui Dumnezeu împotriva oricărei necinstiri şi nelegiuri; Mânia Lui Dumnezeu Este Împotriva Păcătosului; Fugi de Mânia lui Dumnezeu, de Don Currin; Răspunsul corect la ispita sexuală: Fugi!… Atenţie: Nu vă încurcaţi cu păcatul sexual,de Tim Conway; Isus Hristos m-a salvat de 27 de ani de homosexualitate, de David Upton;

 

 

RECENZIE: CU DUMNEZEU ÎN SUBTERANĂ – RICHARD WURMBRAND; FLAVIUS AVRAMESCU: „ÎMI PARE RĂU, DRAGĂ, ROMÂNIE…”; Richard Wurmbrand-  PERLA SUFERINȚEI; Richard Wurmbrand in dosarele Securitatii; Destinul cutremurător al românului Richard Wurmbrand, unul dintre cei mai influenţi creştini ai omenirii: a schimbat pe veci gândirea SUA despre comunişti; Uurâciunea pustiirii; Viața lui Galileo Galilei, savantul care a înfruntat Inchiziția; Ascultati de Dumnezeu ! Dacă am fost alături de un Cristos mort, să fim  alături de El, inviat; Lucruri biblice care nu sînt… biblice (2)-Merg vameșii și curvele în Împărăția lui Dumnezeu? Titlul: În originalul grec, Evanghelia poartă titlul: „Kata Mataion” – „după Matei”; Explicația celor 10 porunci; 14 dovezi ale valabilității Legii lui Dumnezeu; Studii Biblice; Poruncile şi legămintele pot rodi numai prin Jertfa Crucii; Cea mai mare poruncă; Cele 10 Porunci in Vechiul si Noul Testament; Vai de cei prin care vin prilejuri de păcătuire! “In gura lor nu s-a gasit minciuna”; Din cugetarile lui Francois de La Rochfoucauld; Dictionar biblic – Litera „Z”; Din cugetarile lui Jules Renard; Un viitor luminos prin crucea lui Hristos; Cuvântul lui Dumnezeu, Duhul Sfânt si Harul-  de J. N. Darby; Pricini de păcătuire,de Iosif Anca; Manual de studiu biblic Vol. VII; DUMNEZEU SE ARATĂ LUI ILIE – 1 ÎMPARATI 19: 10 – 18, de Ardelean Viorel; Păziţi-vă de învăţătorii falşi; Motive de păcătuire; Capitolul 8-  Necazul cel mare si Capitolul 7. Apostazia şi Antihristul, de Edward Dennett; (Cartea) Biblia pe care a citit-o Isus; INAINTE DE AMIN – MAX LUCADO…

 

//////////////////////////////////////////////////////////////////////

INAINTE DE AMIN – MAX LUCADO

    

„Daca inca nu ai citit nicio carte scrisa de Max Lucado, incepe cu aceasta. Iti garantez ca vei fi inspirat.”

− George Strait, membru Country Music Hall of Fame

Cu totii ne rugam… din cand in cand. Ne rugam sa ramanem treji, sa ne putem concentra, sa ramanem solvabili. Ne rugam cand tumora este declarata maligna. Cand ramanem fara bani inainte de sfarsitul lunii. Cand casnicia incepe sa se destrame. Ne rugam.

 

 

 

 

Dar oare nu ne-ar placea tuturor sa ne rugam… Mai mult? Mai bine? Cu mai multa putere? Cu o mai mare inflacarare, credinta si perseverenta?

 

 

 

 

Cei mai multi dintre noi avem copii de hranit, facturi de platit, termene limita de respectat, iar calendarul ne striveste bunele noastre intentii asa cum un leu striveste un iepuras. Si avem istoria noastra pestrita cand vine vorba de rugaciune: cuvinte ezitante, asteptari neimplinite, cereri fara niciun raspuns.

Nu suntem primii care avem de luptat cu rugaciunea. Primii ucenici ai lui Isus au avut si ei nevoie de indrumare. De fapt, singurele instructiuni pe care le-au cerut vreodata au fost in legatura cu rugaciunea.

Si Isus le-a dat o rugaciune. Nu o prelegere despre rugaciune. Nu o doctrina a rugaciunii. Le-a dat o rugaciune usor de rostit, de repetat si de purtat. Nu-i asa ca ti-ar prinde bine si tie o asemenea rugaciune? Un fel de rugaciune in format de buzunar si usor de memorat:

 

 

 

 

Tata,

         Tu esti bun.

                   Am nevoie de ajutor.

                             Si ei au nevoie de ajutor.

                                        Iti multumesc.

                                                  In Numele lui Isus, amin.

 

Multe carti ne lasa cu impresia ca rugaciunea este dificila si complicata.

Cartea aceasta insa o face pentru noi simpla, clara si copilareasca – la urma urmei, aceasta a fost si intentia lui Isus.

—Philip Yancey

autor al cartii Rugaciunea: are ea puterea de a schimba ceva?

 

 

 

 

Daca stii ca rugaciunea este importanta, insa te chinui adesea ca sa fii consecvent in ce o priveste – cartea aceasta este pentru tine. In Inainte de amin, Max Lucado nu numai ca te va face sa-ti doresti sa te rogi mai

mult, dar iti arata si puterea simplitatii cand vine vorba de aducerea nevoilor tale inaintea lui Dumnezeu.

—Craig Groeschel

pastor senior, LifeChurch.tv si autor al carti FIGHT: Winning the Battles that Matter Most

 

Daca te simti nesigur in viata ta de rugaciune, esti intr-o companie selecta. Max Lucado marturiseste ca si el a avut esecuri in viata lui de rugaciune. Dar exista speranta pentru toti cei ce doresc sa experimenteze mai multa inflacarare si mai multa ravna atunci cand vorbesc cu Dumnezeu. Raspunsul nu este complex sau intimidant, ci mai degraba simplu. El este: rugaciunea simpla. InInainte de amin, Max ii poarta pe cititorii lui din aproape in aproape spre o viata de rugaciune plina de incredere si asezata pe baze biblice.

Porneste in calatoria aceasta impreuna cu el si descopera puterea rugaciunii si pacea care se naste dintr-o relatie autentica cu Dumnezeu.

—Mark Batterson

cel mai bine vandut autor desemnat de New York Times pentru carteaFauritorul de cercuri, pastor principal la National Community Church

 

Inainte de amin este o combinatie reusita de simplitate si profunzime. Cartea aceasta este potrivita pentru cei ce nu reusesc sa se roage si pentru toti cei ce-si doresc sa se roage mai eficient. „Rugaciunea de buzunar“ a lui Max este scurta, dar cuprinzatoare; ea ii ajuta pe cititori sa apeleze la Domnul repede si usor – in toate imprejurarile. Inainte de amin este o carte practica, placuta si care ne inspira.

—Sarah Young

autoarea indragita si premiata a cartilor Chemarea lui Isus si Jesus Today

 

 

 

 

Cuprins

Multumiri

Capitolul 1 Rugaciunea de buzunar

Capitolul 2 Tata… Taticule

Capitolul 3 Tu esti bun

Capitolul 4 Am nevoie de ajutor

Capitolul 5 Vindeca-ma

Capitolul 6 Iarta-ma

Capitolul 7 Ei au nevoie de ajutor

Capitolul 8 Multumesc

Capitolul 9 In numele lui Isus, amin!

Ghid pentru studiu

Inainte de amin: Punctele tari ale rugaciunii

https://rve-oradea.ro/index.php?route=product/product&path=20_102&product_id=633

 

///////////////////////////////////

(Cartea) Biblia pe care a citit-o Isus

 

 

Dacă crezi că Vechiul Testament este doar o carte misterioasă și depășită, MAI GÂNDEȘTE-TE… Este Biblia pe care a citit-o, a folosit-o și a iubit-o Isus.

 

Vei descoperi că este remarcabil de relevantă pentru zilele noastre!

 

Descriere

Vechiul Testament este biografia lui Dumnezeu, relatarea întâlnirilor marcate de pasiune cu oamenii. Mai este și introducerea la povestea vieții lui Isus, care a venit să răspundă întrebărilor care i-au tulburat pe scriitorii antici

și ne tulbură și pe noi acum. Exprimând cele mai adânci năzuințe, experiențe și emoții ale vieții noastre, Vechiul Testament este o carte fără egal.

 

Însoțiți-l pe Philip Yancey în examinarea acestor scrieri divine, uneori șocante, alteori misterioase. Îl veți cunoaște mai bine pe Dumnezeu și Îl veți aștepta pe Isus cu mai multă ardoare. Veți găsi un prieten minunat și înțelept pentru această călătorie a credinței.

 

Analizând câteva cărți alese cu grijă: Iov, Deuteronomul, Psalmii, Eclesiastul și Profeții, Yancey arată cum Vechiul Testament se ocupă cu o profunzime uimitoare și cu multe detalii de aspectele care ne deranjează și pe noi cel mai tare. De fapt, Vechiul Testament se ocupă pe îndelete de probleme doar menționate de Noul Testament. Dar acest fapt nu ar trebui să ne surprindă. În fond, aceasta este Biblia pe care a citit-o Isus.

 

Biblia pe care a citit-o Isus vă va oferi din plin o înțelegere profundă a inimii lui Dumnezeu Tatăl. Citind cu o perspectivă proaspătă rugăciunile, poeziile, cântecele și povestirile pe care le-a respectat Isus, veți primi o înțelegere nouă a lui Cristos. „Cu cât înțelegem mai bine Vechiul Testament, a scris Yancey, cu atât Îl înțelegem mai bine pe Isus.”

 

Despre autor

 

Philip Yancey este editor colaborator la prestigioasa revistă Christianity Today. Este autorul a nouă lucrări premiate, printre ele numărându-se Unde este Dumnezeu când sufăr? (apărută în limba română la Editura Noua Speranță Timișoara) și The Gift of Pain (Darul durerii). Cărțile sale The Jesus I Never Knew (Isus pe care nu L-am cunoscut, publicată la Editura Kerigma, Oradea, www.kerigma.ro) și What’s So Amazing About Grace? (publicată în limba română sub titlul Tulburătoarele descoperiri ale harului, la editura Aquaforte din Cluj-Napoca, www.aquaforte.com) au fost distinse cu titlul Cartea Anului.

 

Alte cărți de Philip Yancey traduse în limba română sunt În căutarea Dumnezeului nevăzut și Biserica: frustrare și împlinire, publicate de Editura Noua Speranță Timișoara, Zvonurile altei lumi, publicată de Editura Aquaforte din Cluj, Dezamăgit de Dumnezeu, Cu sufletul rămas în viață, Măsura credinței și Rugăciunea.

 

Deasemena s-au tradus în limba română și cărțile scrise de Philip Yancey în colaborare cu Dr. Paul Brand: Creați după chipul Său, Darul durerii și O făptură minunată.

 

https://nouasperanta.ro/produs/biblia-pe-care-a-citit-o-isus/

/////////////////////////////////////

 

Capitolul 7. Apostazia şi Antihristul

 Edward Dennett

 

În intervalul dintre răpirea sfinţilor şi apariţia lui Hristos, pământul va fi scena unora dintre cele mai groaznice evenimente pe care le-a văzut vreodată lumea. Printre acestea va fi apostazia – abandonarea deschisă a oricărei mărturii creştine, negarea atât a Tatălui cât şi a Fiului (1. Ioan 2:22 ) şi apariţia omului păcatului (Antihristul).

 

Apostolul Pavel ne-a dat cele mai precise şi mai clare învăţături cu privire la acest subiect. Falşi învăţători au căutat să tulbure gândurile credincioşilor tesaloniceni, afirmând că ziua Domnului a venit deja. Şi, ca să preîntâmpine această greşeală, el a scris: „Vă rugăm dar, fraţilor, pentru venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră împreună la El, ca voi să nu vă lăsaţi repede clătinaţi în gândire, nici să nu vă tulburaţi, nici prin duh, nici prin cuvânt, nici prin epistolă,ca fiind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi prezentă acum. Nimeni să nu vă înşele în nici un fel, pentru că această zi nu va fi dacă nu va veni întâi lepădarea de credinţă şi nu va fi descoperit omul păcatului, fiul pieirii, care se împotriveşte şi se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu sau de ce este vrednic de închinare, încât el însuşi se aşază în templul lui Dumnezeu, prezentându- se pe sine că este Dumnezeu“ (2. Tesaloniceni 2:1-4 ).

 

Suntem în mod limpede avertizaţi că „lepădarea de credinţă“ (apostazia) şi „omul păcatului“ vor fi văzuţi în intervalul dintre răpirea sfinţilor şi venirea Domnului, fiindcă apostolul îşi bazează îndemnul către aceşti credincioşi pe venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră împreună la El. Strângerea lor împreună la Hristos a fost o demonstraţie a imposibilităţii ca ziua Domnului să fi venit deja. Întâi, pentru că nu erau încă strânşi creştinii la Domnul, ei trebuind să vină cu El; în al doilea rând, cel rău, care trebuia să fie judecat, nu apăruse încă, aşa că judecata nu putea să fie exercitată.

 

Apostolul ne arată că, până ca Adunarea să fie ridicată, această împlinire şi întrupare a răutăţii nu poate avea loc: „Şi acum ştiţi ce-l opreşte ca să fie descoperit la timpul său. Pentru că taina fărădelegii lucrează deja, numai până când cel care o opreşte acum va fi luat din cale; şi atunci va fi descoperit cel fărădelege – pe care Domnul Isus îl va mistui cu suflarea gurii Sale şi-l va desfiinţa prin arătarea venirii Sale“ (2. Tesaloniceni 2:6-8 ).

 

Apostazia

Aceasta a fost prevăzută şi prezisă din primele zile ale creştinismului. Domnul nostru Însuşi o arată în unele din parabole şi niciodată nu vorbeşte de răspândirea treptată a adevărului până când toată lumea va fi ajuns să-L mărturisească pe El ca Domn. Pe de altă parte, El compară Împărăţia cerurilor, cum este văzută în lume, cu „un aluat“ (aluatul în Scriptură are în general semnificaţia stricăciunii) „pe care l-a luat o femeie şi l-a ascuns în trei măsuri de făină, până s-a dospit tot“ (Matei 13:33 ; vezi şi parabola neghinei şi a grăuntelui de muştar în acelaşi capitol).

 

Apostolul Pavel le spune bătrânilor adunării din Efes: „Eu ştiu aceasta, că, după plecarea mea, vor intra între voi lupi îngrozitori, care nu cruţă turma; şi dintre voi înşivă se vor ridica oameni vorbind lucruri stricate, ca să-i tragă pe ucenici după ei“ (Fapte 20:29-30 ). Iar în cele două epistole către Timotei (1. Timotei 4 şi 2. Timotei 3 ) întâlnim descrieri specifice răului „timpurilor din urmă“. Ce poate fi mai direct şi mai accentuat decât aceasta? Sfinţii cărora li se scria erau preveniţi că taina fărădelegii lucra deja şi, deşi deocamdată împiedicată, când piedica nu va mai fi, se va ridica repede şi puternic, depăşind orice limite şi în final se va împlini în acea fiinţă înspăimântătoare care se va împotrivi şi se va înălţa mai presus de orice este numit Dumnezeu şi va cere să i se aducă închinarea care I se cuvine numai lui Dumnezeu.

 

Petru vorbeşte despre răul „zilelor din urmă“, de asemenea şi Iuda, în special în forma apostaziei. În Apocalipsa ne este dat să vedem forma ei finală în „Taină, Babilonul cel mare, mama curvelor şi a urâciunilor pământului“ (Apocalipsa 17:5 ). Ca să înţelegem bine aceasta, trebuie să ne amintim că, după ce sfinţii sunt luaţi, Adunarea în forma ei exterioară (mărturia creştină) va rămâne. Numai adevăraţii creştini vor fi luaţi sus ca să-L întâlnească pe Domnul în văzduh. Vor fi lăsaţi în urmă milioane de aşa-numiţi credincioşi. Şi, fără îndoială, această mărturie de faţadă va fi menţinută; şi bisericile şi capelele şi alte locuri unde creştinii de nume se întâlneau îşi vor continua serviciile lor religioase ca şi înainte. Clopotele vor suna şi adunările se vor ţine, chiar cu un număr mai mic, prin absenţa copiilor lui Dumnezeu. De asemenea se vor intona cântări, se vor face sau se vor repeta rugăciuni şi se vor rosti predici. Dar când Duhul lui Dumnezeu, Cel care împiedica desfăşurarea „tainei fărădelegii“ în Adunare, nu va mai fi, răul va fi fără frâu, iar inimile necredincioase în caracterul lor, care se dădeau înapoi ca să primească învăţături şi care desconsiderau autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu şi doctrinele lui fundamentale, vor cădea în curând cu totul sub stăpânirea lui.

 

„Şi de aceea Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca ei să creadă minciuna, ca să fie judecaţi toţi cei care nu au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nedreptate“ (2. Tesaloniceni 2:11-12 ). Aşa vor fi, treptat, pregătiţi să cadă sub influenţa şi puterea lui Antihrist şi deci să abandoneze cu desăvârşire chiar şi forma creştinismului. Şi nu este greu de remarcat că apostazia se va dezvolta sub cele trei forme în care omul a fost în relaţie cu Dumnezeu: firea (păcatul neînfrânat care se înalţă); iudaismul (cel care stă în templul lui Dumnezeu) şi creştinismul (cel căruia i se aplică termenul de apostazie în pasajul din 2. Tesaloniceni 2 ).

 

Ce perspectivă înspăimântătoare! Şi cât de trist este să observăm această „taină a fărădelegii“ lucrând atât de clar în ziua de azi, ridicându-şi curajos capul în amvoanele creştinătăţii şi proclamând nestânjenit doctrine care răstoarnă chiar temeliile adevărului descoperit, pregătind drumul, îndată ce Adunarea va fi luată, pentru venirea omului păcatului!

 

Antihristul

El este numit: „împărat“ (Daniel 11:36 ), „păstorul cel netrebnic“ (Zaharia 11:17 ), „omul păcatului“, „fiul pieirii“ (2. Tesalonicei 2:3), „Antihrist“ (1. Ioan 2 ; 2. Ioan 7 ), „fiara“ (Apocalipsa). Antihristul nu este o figură de stil folosită pentru a ilustra un principiu rău sau un sistem rău, ci indică o persoană reală. Oricine va face efortul să citească diferitele texte unde el este amintit va vedea aceasta imediat. Mai mult chiar, sunt motive să credem că el nu va fi dintre naţiuni, ci un evreu.

 

Astfel, Domnul nostru, fără a lăsa loc la îndoieli când Se referă la această încarnare a răului, spune: „Eu am venit în Numele Tatălui Meu şi nu Mă primiţi; dacă va veni un altul, în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi“ (Ioan 5:43 ); şi aceasta ar fi de neconceput dacă n-ar fi din neamul lor. Într-adevăr, el se va prezenta ca Mesia, în antagonism cu Hristos; în Daniel se spune că el „nu va ţine seama de dumnezeii părinţilor săi“ (Daniel 11:37 ), arătând clar descendenţa lui evreiască, la fel de bine ca şi caracterul lui apostat. Şi „se va înălţa şi se va mări mai presus de orice dumnezeu şi va rosti lucruri uimitoare împotriva Dumnezeului dumnezeilor; şi va reuşi, până când se va împlini mânia; pentru că ce este hotărât se va face“ (Daniel 11:36 ).

 

În Apocalipsa 13 avem descrise atât ridicarea lui, cât şi caracterul faptelor lui. După cum i s-a descoperit lui Daniel, şi prin el a fost anunţat Nebucadneţar, patru împărăţii vor fi până la sfârşit: cea a Babilonului, cea medo-persană şi cea greacă au apărut şi au trecut; a patra, simbolizată prin picioarele de fier şi labele picioarelor parte din fier şi parte din lut, este ultima: „o piatră s-a desprins, fără mâini, şi a lovit chipul peste picioarele lui de fier şi de lut şi le-a sfărâmat … Şi piatra care a lovit chipul s-a făcut un munte mare şi a umplut tot pământul“ (Daniel 2:34-35 ). Acesta este imperiul roman – întâi în energia lui primară şi în forţa irezistibilă, cum este înfăţişat sub simbolul fierului, apoi în forma lui finală, cele zece împărăţii, înfăţişate ca zece degete, unite într-o confederaţie sub un şef suprem. În Apocalipsa 13:1 , Ioan descrie întâi înălţarea puterii imperiului roman în forma lui finală: „Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară având zece coarne şi şapte capete; şi pe coarne, zece diademe, şi pe capete, nume de hulă“ (Apocalipsa 13:1 ).

 

Marea ilustrează masa informă de oameni într-o stare tulbure a lumii: popoare în mare agitaţie, precum valurile fără odihnă ale adâncului. Şi din masa în anarhie şi confuzie se ridică o putere imperială. Fiara care apare astfel este caracterizată prin aceea că are şapte capete şi zece coarne, căreia „balaurul i-a dat puterea lui şi tronul lui şi autoritate mare“ (Apocalipsa 13:2 ), în aceeaşi măsură în care balaurul însuşi le avea atât de distinct în capitolul anterior (Apocalipsa 12:3 ).

 

Şi este de remarcat că acest transfer de caracteristici, care arată sursa puterii fiarei, urmează izgonirii lui Satan din cer (Apocalipsa 12:9 ). Cununile erau pe capetele balaurului, dar la fiară erau pe coarnele ei, ceea ce înseamnă că în imperiul roman avem exercitarea puterii ca o stare de fapt, în timp ce în cazul lui Satan avem principiul în sine, rădăcina faptului. Este o chestiune de sursă şi caracter, nu de istorie. Avem deci înaintea noastră forma finală a puterii naţiunilor, animată şi umplută de energia lui Satan şi posedând în ea toate trăsăturile care i-au marcat pe predecesorii ei (v. 2; Daniel 7:4-6 ).

 

Cele şapte capete reprezintă forme succesive ale puterii, care au existat, dar care acum sunt concentrate în fiară; cele zece coarne sunt împăraţi şi aceşti zece în final se vor uni sub un şef suprem. „Aici … cele şapte capete sunt şapte munţi, pe care şade femeia. Şi sunt şapte împăraţi: cinci au căzut, unul este, celălalt nu a venit încă; iar când va veni, trebuie să rămână puţin. Şi cele zece coarne, pe care le-ai văzut, sunt zece împăraţi, care n-au primit încă împărăţie, ci primesc autoritate, ca împăraţi, un ceas împreună cu fiara“ (Apocalipsa 17:9, 10, 12 ).

 

Va fi o asemenea demonstraţie de forţă cum lumea nu a mai văzut niciodată; şi, cum şi sursa şi energia sunt satanice, ea va fi îndreptată împotriva lui Dumnezeu şi a poporului Său: „Şi şi-a deschis gura pentru hule împotriva lui Dumnezeu, ca să hulească Numele Lui şi cortul Lui şi pe cei care locuiesc în cer. Şi i s-a dat să lupte împotriva sfinţilor şi să-i învingă; şi i s-a dat autoritate peste orice seminţie şi popor şi limbă şi naţiune; şi i se vor închina toţi aceia care locuiesc pe pământ, al căror nume nu a fost scris de la întemeierea lumii în cartea vieţii Mielului celui înjunghiat“ (Apocalipsa 13:6-8 ). Va fi o vreme de împotrivire făţişă împotriva lui Dumnezeu şi de aceea va fi un necaz înspăimântător pentru sfinţi.

 

În legătură cu toate acestea se ridică o altă „fiară“; nu din mare, ca predecesoarea ei, ci din pământ, într-un timp când este o guvernare stabilită sub ordinele şi stăpânirea primei fiare. Acesta este Antihristul. El „avea două coarne asemenea unui miel şi vorbea ca un balaur“ (v. 11). El este un imitator al lui Hristos, deşi este împotriva Lui; dar glasul îi descoperă adevăratul caracter. El acţionează ca un fel de reprezentant al primei fiare, exercitându-şi puterea şi făcând ca „pământul şi cei care locuiesc pe el să se închine primei fiare, a cărei rană de moarte fusese vindecată“ (Apocalipsa 13:12 ). El, mai mult, face minuni, sau aparente minuni, şi de aceea înşală pe locuitorii pământului, determinându-i să facă o icoană primei fiare şi să se închine ei. Şi cel mai eficace mijloc de a-şi atinge scopul este: „să dea suflare chipului fiarei, încât chipul fiarei să şi vorbească şi să facă să fie ucişi toţi cei care nu se vor închina chipului fiarei. Şi face ca tuturor, celor mici şi celor mari, şi celor bogaţi şi celor săraci, şi celor liberi şi celor robi, să li se dea un semn pe mâna lor dreaptă sau pe fruntea lor; şi ca nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, dacă nu are semnul, numele fiarei sau numărul numelui ei“ (Apocalipsa 13:15-17 ).

 

Va fi astfel o trinitate înşelătoare, compusă din Satan, prima fiară şi profetul mincinos; şi obiectul strădaniilor lor va fi să-L excludă pe Dumnezeu de pe pământ şi să-I uzurpe locul în minţile oamenilor.

 

  • prima fiară este puterea supremă seculară;

 

  • cea de-a doua, Antihrist, acţionând sub prima, avându-şi domeniul în sfera religioasă;

 

  • Satan este inspiratorul şi sursa de energie. Toate lucrările înşelăciunii şi activităţile mentale ale oamenilor, despărţite de Hristos, nu au decât un singur scop, fiindcă toate ţintesc şi se vor întrupa în împotrivitorul plin de ură faţă de Dumnezeu şi Hristosul Său. Apostolul Ioan îi previne pe credincioşii din zilele lui că spiritul lui Antihrist era deja răspândit (1. Ioan 4:3 ); şi de aceea este necesar, în special când necredinţa creşte mai îndrăzneaţă ca niciodată, să fim în gardă şi să cântărim bine aceste trăsături schiţate ale omului păcatului care va veni, pentru ca să fim feriţi, în harul Dumnezeului nostru, de orice asociere care, fiind sămânţă a lui Satan, este şi un semn de ostilitate faţă de Hristos.

 

În clipa de faţă este mai ales necesar să fim vigilenţi, pentru că sunt multe indicii că Satan este angajat din plin în strângerea şi antrenarea forţelor pentru conflictul viitor. Dar, ca întotdeauna, mişcările lui sunt subtile. El încă nu îndrăzneşte să mărturisească deschis împotrivirea faţă de Hristos; dar el poate influenţa şi influenţează minţile oamenilor împotriva doctrinelor fundamentale ale creştinismului; şi el îi foloseşte în acest scop pe cei care sunt învăţători recunoscuţi ai creştinismului.

 

Duşmanii noştri sunt cei din însăşi casa noastră! Dar atâta timp cât suntem strâns lipiţi de Cuvântul lui Dumnezeu – refuzând înţelepciunea şi raţionamentele omeneşti – şi căutăm să fim călăuziţi numai de Duhul Sfânt, vom scăpa din cursă şi vom fi ţinuţi credincioşi lui Hristos.

 

https://comori.org/viata-de-credinta/speranta-binecuvantata/capitolul-7-apostazia-si-antihristul

 

//////////////////////////////////////

Capitolul 8. Necazul cel mare

 Edward Dennett

 

Stăpânirea Antihristului va fi un eveniment de o importanţă deosebită, în legătură cu care găsim anunţuri răspândite prin toţi profeţii şi de asemenea în unele texte ale Noului Testament. Evenimentul este numit, în general, necazul cel mare, dar, examinat îndeaproape, se poate vedea că aceasta este numai una dintre trăsăturile acestui înspăimântător timp de judecată prin care cei de pe pământ, din acea vreme, vor trebui să treacă.

 

De fapt va fi un timp de tulburări fără seamăn, atât pentru evrei, cât şi pentru naţiuni; şi noi ne propunem să adunăm în acest text unele din informaţiile pe care ni le dă Scriptura despre acest subiect şi să arătăm cine sunt sfinţii care vor avea de trecut prin cuptorul încins de foc al necazului celui mare.

 

Vremea necazului pentru evrei

„Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, zicând: «Scrie într-o carte toate cuvintele pe care ţi le-am spus. Pentru că, iată, vin zile», zice Domnul, «când îi voi întoarce pe captivii poporului Meu, pe Israel şi pe Iuda», zice Domnul; «şi-i voi întoarce în ţara pe care am dat-o părinţilor lor şi o vor stăpâni». Şi acestea sunt cuvintele pe care le-a spus Domnul despre Israel şi despre Iuda; pentru că aşa zice Domnul: «Glas de groază am auzit, de spaimă şi nu de pace. Întrebaţi acum şi vedeţi dacă naşte vreun bărbat! De ce văd pe orice bărbat cu mâinile pe coapsele sale, ca o femeie la naştere, şi toate feţele au devenit palide? Vai, pentru că mare este ziua aceea! Nici una nu este asemenea ei; şi este timp de necaz pentru Iacov; dar el va fi salvat din el. Şi va fi aşa: în ziua aceea», zice Domnul oştirilor, «voi sfărâma jugul lui de pe grumazul tău şi-ţi voi rupe legăturile; şi străinii nu-l vor mai înrobi. Ci vor sluji Domnului Dumnezeului lor şi lui David, împăratul lor, pe care li-l voi ridica»“ (Ieremia 30:2-9 ).

 

Trei lucruri sunt evidente din acest text:

 

  • Israel va fi totuşi restabilit în ţara lui;

 

  • după restabilirea multora va fi un timp de necaz fără seamăn;

 

  • după acesta va fi izbăvirea lor finală şi binecuvântarea.

 

Legătura dintre aceste trei lucruri fixează perioada necazului lor şi arată că va fi după întoarcerea lor în ţara lor şi înaintea apariţiei Domnului. Profetul Daniel ne oferă o mărturie similară. După ce vorbeşte despre faptele Antihristului (Daniel 11:36-45 ), el spune: „Şi, în timpul acela, se va ridica Mihail, căpetenia cea mare, care stă pentru fiii poporului tău; şi va fi un timp de strâmtorare cum n-a fost niciodată de când există o naţiune, până în timpul acela. Şi, în timpul acela, poporul tău va fi salvat, oricine va fi găsit scris în carte“ (Daniel 12:1 ). Din nou descoperim că, atunci când sunt în ţara lor şi în legătură cu faptele Antihristului, deci după ce Domnul S-a întors pentru mireasa Lui şi înainte de arătarea Lui în glorie, evreii trec printr-un timp de necaz cum n-a mai fost niciodată.

 

Domnul nostru spune acelaşi lucru. Prevenindu-Şi ucenicii, răspunzând la întrebarea lor: „Când vor fi acestea?“ (Matei 24:3 ), El spune: „Când veţi vedea deci urâciunea pustiirii, despre care s-a spus prin profetul Daniel, stând în loc sfânt (cine citeşte să înţeleagă), atunci cei care sunt în Iudeea să fugă în munţi; cine este pe acoperiş să nu coboare ca să ia cele din casa lui; şi cine este la câmp să nu se întoarcă înapoi ca să-şi ia haina. Dar vai de cele însărcinate şi de cele care alăptează în acele zile! 79 Rugaţi-vă însă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici în sabat; pentru că atunci va fi necaz mare, aşa cum nu a fost de la începutul lumii până acum, nici nu va mai fi vreodată. Şi, dacă n-ar fi fost scurtate zilele acelea, n-ar fi fost mântuită nici o făptură; însă, datorită celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate“ (Matei 24:15-22 ; vezi şi Marcu 13:14-20 ).

 

Acest text este extrem de important în multe privinţe. El leagă necazul despre care am vorbit cu un eveniment prezis de Daniel, şi deci cu Antihristul, şi de asemenea dezvăluie cauza şi perioada acestui necaz fără seamăn (vezi Daniel 12:11 şi 9:27). Acum, legând mai multe texte date, aflăm că, după restaurarea lor, expuşi din nou, ca în zilele lui Antiochus Epiphanus (Daniel 11:21-31 ), ostilităţii împăratului de la nord, evreii, pentru a se apăra, fac legământ cu prima fiară, capul imperiului roman reînviat, şi la aceasta se referă Daniel când zice: „Şi el va întări un legământ cu cei mulţi, o săptămână; şi la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare“ (Daniel 9:27 ).

 

Prin acest legământ în care a intrat cu evreii este evident că prinţul acesta s-a angajat să-i protejeze în rânduielile lor religioase; dar acum, asociat cu Antihristul, el încalcă tratatul şi ordonă ca jertfa să fie oprită şi ca urâciunea care pustieşte să fie aşezată în locul sfânt (Daniel 12:11 ). Aceasta este un idol aşezat în templu (citiţi 2. Tesaloniceni 2:4 şi Apocalipsa 13:11-17 ). La aceasta Se referă Domnul nostru în pasajul citat; şi El dă aşezarea „urâciunii care pustieşte“ drept semnal pentru fuga rămăşiţei credincioase care va fi în Ierusalim în acea vreme. Atunci va fi dat un decret pentru ca toţi să se închine imaginii care a uzurpat locul lui Dumnezeu şi, odată cu aceasta, timpul necazului va începe – cu o mânie nemaiauzită – împotriva tuturor celor care refuză să se supună acestui decret, începând cu cei dintre evrei şi extinzându-se în toată lumea.

 

În îndurarea lui Dumnezeu, acest proces este limitat la jumătatea săptămânii şi, de aceea, va ţine numai trei ani şi jumătate. Acestea sunt cele 42 de luni sau 1260 de zile, atât de constant menţionate în Apocalipsa. Aceasta coincide cu mărturia celor doi martori (Apocalipsa 11 ) şi judecăţile divine – vaiurile – de care se leagă. În timpul acestei perioade, diavolul aruncat îşi varsă mânia sa mare împotriva rămăşiţei seminţei femeii, care ţine poruncile lui Dumnezeu şi are mărturia Domnului Isus (Apocalipsa 12:9-17 ).

 

Şi tocmai balaurul dă putere fiarei şi inspiră toate faptele capului imperiului roman şi ale Antihristului împotriva poporului lui Dumnezeu. Combinând aceste lucruri ne-am putea face o idee despre caracterul acestui necaz fără seamăn. El este satanic atât în sursa lui, cât şi în energia lui, conţinând orice element de suferinţă pe care ura fără seamăn a lui Satan o poate inventa şi îndeplini; dar este folosit de Dumnezeu, ca să pedepsească naţiunea evreiască pentru culmea păcatului lor, aceea de a-L fi respins pe Mesia. Dacă adăugăm că şi cei mai evlavioşi nu vor simţi niciun strop de favoare de la Dumnezeu, deşi Duhul Lui lucrează în inimile lor, vom înţelege într-o oarecare măsură cuvintele Domnului nostru: „Atunci va fi necaz mare, aşa cum nu a fost de la începutul lumii până acum, nici nu va mai fi vreodată“.

 

Acest necaz îi afectează în special pe evrei. Pasajele citate din Ieremia şi Daniel se aplică lor şi explică referirea Domnului nostru la aceasta din urmă. Pe lângă aceste indicii din discursul Său, El nu lasă loc de îndoială că avea în vedere acelaşi popor. Istoria trecută a naţiunii şi vina groaznică pe care şi-a asumat-o, răstignindu-L pe Mesia, ne va ajuta să înţelegem atât motivul cât şi obiectul, în timp ce este o consolare să ne amintim că, în acest caz, unde se spune despre acestea, urmează îndată izbăvire şi binecuvântare pentru rămăşiţa aleasă a lui Dumnezeu.

 

Vremea necazului pentru naţiuni

Pe lângă „necazul lui Iacov“, citim şi despre necazul cel mare. Acesta este menţionat în Apocalipsa 7 . În prima parte a capitolului sunt văzuţi „patru îngeri stând la cele patru colţuri ale pământului, ţinând cele patru vânturi ale pământului, ca nici un vânt să nu sufle pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac. Şi am văzut un alt înger, urcând de la răsăritul soarelui, având pecetea Dumnezeului celui viu; şi a strigat cu glas tare celor patru îngeri, cărora li se dăduse să vatăme pământul şi marea, spunând: «Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până îi vom pecetlui pe robii Dumnezeului nostru pe frunţile lor»“ (Apocalipsa 7:1-3 ).

 

În consecinţă, o sută patruzeci şi patru de mii sunt pecetluiţi din cele douăsprezece seminţii, rămăşiţă a lui Israel cruţată de Dumnezeu. Apoi citim: „După acestea am văzut: şi iată o mulţime mare, pe care nimeni nu putea să o numere, din orice naţiune şi seminţii şi popoare şi limbi, stând înaintea tronului şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, şi cu ramuri de palmier în mâinile lor. Şi strigau cu glas tare, spunând: «Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe tron, şi a Mielului!»“ (Apocalipsa 7:9-10 ). Şi despre această mulţime nenumărată l-a întrebat pe Ioan unul din cei 24 de bătrâni: „«Aceştia, care sunt îmbrăcaţi în haine albe, cine sunt şi de unde au venit?» Şi i-am spus: «Domnul meu, tu ştii». Şi mi-a spus: «Aceştia sunt cei care vin din necazul cel mare şi ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului»“ (Apocalipsa 7:13-14 ). Această imensă mulţime a trecut deci prin necazul cel mare şi sunt în scena dinainte ca o oştire salvată care se bucură. Avem deci o dovadă certă că nu va fi un necaz fără seamăn numai pentru evrei, ci şi, probabil cam în acelaşi timp (poate fi puţin mai înainte), o perioadă similară de necaz pentru naţiuni – toate naţiunile, popoarele şi limbile.

 

Acesta ar părea să fie acelaşi eveniment de care vorbeşte Domnul nostru ca fiind „… ceasul încercării, care va veni peste tot pământul locuit, ca să-i încerce pe cei care locuiesc pe pământ“ (Apocalipsa 3:10 ). Cât despre sursa sau caracterul lui puţin sau aproape nimic nu ne este descoperit. Dar este suficient justificat prin starea înspăimântătoare în care va cădea lumea după răpirea Adunării: „Şi (fiarei) i s-a dat o gură, care vorbea lucruri mari şi hule; şi i s-a dat autoritate să lucreze patruzeci şi două de luni. Şi şi-a deschis gura pentru hule împotriva lui Dumnezeu, ca să hulească Numele Lui şi cortul Lui şi pe cei care locuiesc în cer. Şi i s-a dat să lupte împotriva sfinţilor şi să-i învingă; şi i s-a dat autoritate peste orice seminţie şi popor şi limbă şi naţiune; şi i se vor închina toţi aceia care locuiesc pe pământ, al căror nume nu a fost 84 scris de la întemeierea lumii în cartea vieţii Mielului celui înjunghiat“ (Apocalipsa 13:5-8 ).

 

Vremea necazului pentru sfinţi

Întrebarea se pune dacă Adunarea va fi în acest necaz, dacă nu, atunci cine sunt sfinţii văzuţi în el? Cei care au citit textele prezentate anterior vor fi având deja răspunsul, dar subiectul este important şi ar fi indicat să reamintim învăţătura Scripturii în această privinţă. În primul rând este foarte clar – dacă interpretarea dată de noi Scripturii este corectă – că Adunarea va fi luată înainte de această perioadă.

 

Astfel, în Apocalipsa 19 găsim că fiara şi profetul mincinos (Antihristul) sunt luaţi şi distruşi la apariţia Domnului (versetele 11 şi 12). Din 2 Tesaloniceni aflăm că Domnul îl va nimici pe cel rău (Antihristul) „prin arătarea venirii Sale“ (cap. 2:8). Dar ni se spune în Coloseni „Când Se va arăta Hristos, care este viaţa noastră, atunci veţi fi arătaţi şi voi, împreună cu El, în glorie“ (Coloseni 3:4 ).

 

În textul la care ne-am referit deja (Apocalipsa 19 ) se spune de asemenea că „oştirile din cer Îl urmau pe cai albi, îmbrăcate în in subţire, alb şi curat“ (Apocalipsa 19:14 ). Din versetul 8 înţelegem că inul subţire „sunt faptele drepte ale sfinţilor“. Sfinţii (Adunarea) în ambele texte sunt prezentaţi venind împreună cu Hristos şi deci trebuie să fi fost doar sus, ca să fie cu El înainte. Structura cărţii Apocalipsa arată acelaşi lucru. „Scrie deci ce ai văzut şi cele ce sunt şi ceea ce va fi după acestea“ (Apocalipsa 1:19 ). Primul capitol conţine ceea ce a văzut; al doilea şi al treilea – „cele ce sunt“ – timpul Adunării; şi restul cărţii se ocupă cu lucrurile de după încheierea perioadei Adunării. De aceea imediat după al treilea capitol sunt prezentaţi cei douăzeci şi patru de bătrâni, stând pe tronuri, îmbrăcaţi în haine albe şi cu cununi de aur pe cap (Apocalipsa 4:4 ).

 

Cine sunt aceştia? Cununile lor vorbesc despre caracterul imperial, iar hainele arată caracterul lor preoţesc şi ne îndreaptă clar spre Apocalipsa 1:6 . Ei sunt deci sfinţii şi astfel sunt găsiţi transpuşi în cer înainte de începerea necazului. Dar am putea să ne întrebăm cine sunt atunci acea mare mulţime pe care nimeni nu o poate număra în Apocalipsa 7 , care, în mod cert, se spune că vin din necazul cel mare? Acum, dacă bătrânii simbolizează Adunarea – fără a-i exclude pe sfinţii din dispensaţiile trecute – este clar că această mulţime nu poate desemna aceeaşi clasă. Bătrânii sunt în cer, iar această mulţime răscumpărată este pe pământ; şi această distincţie ne ajută să înţelegem cine sunt. Ei sunt, după cum sunt descrişi, un număr mare de naţiuni, aduşi prin necazul cel mare în binecuvântare, şi de aceea vor intra împreună cu Hristos în gloria şi binecuvântările împărăţiei milenare; ei vor avea un loc deosebit în timpul domniei Lui, „pentru aceasta sunt ei înaintea tronului lui Dumnezeu şi-I slujesc zi şi noapte în templul Său; şi Acela care şade pe tron Îşi va întinde cortul peste ei. Nu vor mai flămânzi, nici nu vor mai înseta, nici nu-i va dogori soarele, nici vreo arşiţă; pentru că Mielul, care este în mijlocul tronului, îi va păstori şi-i va duce la izvoarele apelor vieţii şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor“ (Apocalipsa 7:15-17 ).

 

Cealaltă parte a întrebării rămâne. Cine sunt sfinţii văzuţi în necaz? Ei sunt rămăşiţa aleasă de Dumnezeu dintre evrei. Aceasta se poate vedea din Matei 24 . Despre cei din Iudeea vorbeşte Domnul nostru (v. 16). Ei trebuie să se roage ca fuga lor să nu fie într-o zi de sabat (v. 20) – o instrucţiune care n-ar avea nici o semnificaţie dacă nu s-ar adresa unui evreu evlavios aflat sub lege; ei sunt preveniţi împotriva falşilor hristoşi (v. 23-24) – avertisment care cu greu ar fi putut fi înţeles de creştini, care Îl ştiu pe Hristos la dreapta lui Dumnezeu; şi, în final, cei aleşi nu sunt strânşi decât după necaz, şi după apariţie, câtă vreme Adunarea va apărea împreună cu Hristos. Indicii în acelaşi sens pot fi strânse, dacă este nevoie, şi din Apocalipsa; dar am arătat deja că bătrânii din cer dovedesc faptul că Adunarea nu putea fi pe pământ în timpul necazului.

 

Sunt deci dovezi din abundenţă care arată că aceia sunt evrei evlavioşi ca Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, care vor fi aruncaţi în cuptorul de foc ce va fi încălzit „de şapte ori mai mult“. Amărăciunile şi strigătele lor în acest timp de chin fără seamăn sunt exprimate în mai mulţi Psalmi. Credincioşii din această dispensaţie sunt întorşi de la idoli la Dumnezeu, ca să slujească unui Dumnezeu viu şi adevărat şi să aştepte din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat dintre cei morţi, pe Isus, care ne scapă de mânia care vine (1. Tesaloniceni 1:9-10 ). Fiindcă Domnul nostru le adresează lor aceste cuvinte: „Pentru că ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care va veni peste tot pământul locuit, ca să-i încerce pe cei care locuiesc pe pământ“ (Apocalipsa 3:10 ).

https://comori.org/viata-de-credinta/speranta-binecuvantata/capitolul-8-necazul-cel-mare/

 

/////////////////////////////////////

 Motive de păcătuire

 

Versetul de aur: Matei 18.7

 

 

Nu este ușor să vorbești de piatra care este pe drum în calea ta și tu te împiedici în ea. Scripturile au o învățătură complexă despre pricinile de păcătuire. Studiul acesta este orientat pe trei segmente, 1) pricini de păcătuire în propria ta viață, 2) legat de adevărul Evangheliei, și 3) legat de părerile îndoielnice. Acestea sunt cele trei domenii în care Biblia vorbește despre „pricina de poticnire.“

 

Cuvântul acesta este un cuvânt care mai apare și în celelalte Evanghelii, a mai apărut și în Matei capitolul 5; un cuvânt deosebit de drastic când este vorba de lucrurile care te duc la păcat. Acest cuvânt nu este un îndemn la mutilare, ci este un îndemn la a trata păcatul cu mare seriozitate. Când vorbim de pricini de păcătuire, mai întâi trebuie să încep cu mine, cu viața mea. După ce mi-am cercetat viața și am găsit puncte slabe trebuie să știu că acelea vor fi punctele în care voi fi atacat de păcat. Unul dintre cele mai importante lucruri pe care trebuie să le deprindă un copil al lui Dumnezeu este darea de socoteală. Este poate cel mai greu lucru al disciplinei personale, dar este unul din lucrurile fără de care nu poți. Cui îi place să fie tras la răspundere? Nimănui. Ce trebuie să avem în vedere în disciplina noastră a fiecăruia, când vorbim de pricini de păcătuire în viața ta și în viața mea? Vă recomand un chestionar pe care l-am preluat de le Gene Getz și pe care să-l folosiți împreună cu cineva vrednic de încredere.

 

Cât de des te-ai întâlnit cu Dumnezeu în această săptămână?

 

Ce ți-a spus Dumnezeu prin Cuvântul Său în această săptămână?

 

Ce păcate ai făcut și trebuie să le mărturisești?

 

Dai pentru lucrarea Domnului în mod regulat și proporțional? Ce procent ai dat până acum?

 

Ce filme ai văzut în săptămâna în care a trecut? Ce ai văzut pe internet în săptămâna care a trecut? Ai putea spune în Biserică lucrurile la care te-ai uitat fără să-ți fie rușine?

 

Cum ai influențat familia ta în această săptămână?

 

Te-ai rugat pentru noi pentru ceilalți în această săptămână?

 

Ce frământări apasă mintea ta?

 

Câte vieți ai influențat pentru Cristos în săptămâna care a trecut?

 

Ai spus adevărul când ai răspuns la toate aceste întrebări?

 

Toate aceste întrebări sunt croite în așa fel încât să ajute la împlinirea personală a acestui Cuvânt din Matei 18. Aici, la exemplul personal, Mântuitorul spune, oricine va face să păcătuască pe unul din acești micuți care cred în Mine, pentru omul acela i-ar fi mai bine dacă i-ai lega o piatră de moară de gât și l-ai arunca în mare. Oamenii văzând viața ta și învățătura ta se fac mai buni sau se fac mai răi? se învață la păcat sau se învață la ascultare de Dumnezeu? În toată Evanghelia după Matei persoanele care-i învață pe alții la rău sunt cărturarii și fariseii. Matei 23.15 spune astfel: „Vai de voi cărturari și Farisei fățarnici! Pentru că voi înconjurați marea și pământul, ca să faceți un tovarăș de credință, și după ce a ajuns tovarăș de credință, faceți din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât sunteți voi înșivă.“ De la mine și de la tine oamenii pot învăța lucruri bune sau lucruri rele, se pot învăța la păcate, sau se pot învăța la ascultare de Dumnezeu. În Epistolele pastorale avem mereu și mereu pe apostolul Pavel atenționându-l pe Timotei, ascultă, în privința Cuvântului, a purtării personale, fii un exemplu pentru toți! Fii un exemplu în citire, în ascultare, în învățătură, în trăire! Fiecare generație are ispitele ei, pricinele ei de păcătuire. Astăzi păcătuirea personală are oportunități extraordinare, nu știe nimeni, numai tu și Dumnezeu și eventual părinții care știu să verifice adresele de internet pe unde ai navigat. E din ce în ce mai greu, dar aceasta trebuie să ducă la o disciplină din ce în ce mai mare. Cunoaștem observația care spune: „Acela care ești atunci când nu te vede nimeni, acela ești cu adevărat.” În cuvântarea dinainte, în capitolul 13, Mântuitorul ne-a învățat în pilda cu neghina, că pricinile de păcătuire rămân și vor fi cât va fi lumea, dar vai de cel prin care vin ele. Deci, prima întrebare pentru fiecare dintre noi este aceasta; „Când oamenii mă cunosc, mă aud, mă văd, petrec timp cu mine, se învață la păcat sau se învață la sfințenie?”

 

Al doilea domeniu este în privința predicării Evangheliei. Mântuitorul a avut această mare problemă, problemă pe care o găsim în Matei 11.6: „Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire.“ Această temă se termină în Evanghelia după Matei 26.31: „Atunci Isus le-a zis; „În noaptea aceasta, toți veți găsi în Mine o pricină de poticnire, căci este scris „Voi bate Păstorul și oile turmei vor fi risipite.” Care a fost problema? Învățătura și lucrarea lui Cristos au fost contrare cu așteptările oamenilor din iudaismul secolului 1, a celor din Ierusalim începând de la conducători până la cărturari și Farisei. Ceea ce a avut El să le spună de la Dumnezeu nu era potrivit cu părerile lor. Împrejurarea în care ei vin cel mai tare pe contra sens cu Isus o avem descrisă în Ioan capitolul 6. Mântuitorul le spune așa: Eu sunt Pâinea vieții, dacă nu mâncați trupul Meu și dacă nu beți sângele Meu, nu aveți viață. Acea cuvântare se terminiă astfel: mulți au zis vorbirea aceasta e prea de tot, și au găsit o pricină de poticnire în El. Mântuitorul îi întreabă pe ucenici voi nu vă duceți, pentru că mulți l-au părăsit au plecat, voi nu vă duceți? Petru răspunde la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice. Petru a înțeles parțial atunci, pentru că și el în noaptea în care a fost vândut, și pentru el a fost prea de tot să spună da El e Mesia și eu sunt ucenicul Lui. În fața unei slujnice a spus nu-l cunoasc, nu știu cine este. Acesta este punctul cel mai sensibil în lucrarea creștină, în care adevărul Evangheliei intră pe contra sens cu învățătura oamenilor. Mântuitorul a spus ferice de cine nu găsește o pricină de poticnire în Mine, ferice de cel care verifică și vede că tot ceea ce spun e Cuvântul lui Dumnezeu. Tatăl mărturisește despre Mine, faptele Mele mărturisesc despre Mine, tot ce fac mărturisește că Eu spun adevărul nu cărturarii și Fariseii, sau ceilalți din vremea aceea. Și tu vei fi într-o astfel de situație, ce vei face atunci? Apostolul Pavel a avut aceiași problemă, el scrie în 1 Corinteni 1.23: „Dar noi propovăduim pe Cristos cel răstignit, care pentru Iudei este o pricină de poticnire, și pentru Neamuri o nebunie.“

 

Propovăduirea crucii pentru greci e nebunie, pentru evrei e o pricină de poticnire. El termină Epistola către galateni spunând în felul următor: Dacă eu aș predica tăierea împrejur, pricina de poticnire a crucii s-a dus. Există acestă situație deosebit de grea pentru oricine vestește Evanghelia. Adevărul Evangheliei merge pe contrasens cu adevărul lumii, cu orice adevăr religios. Mântuitorul a fost în situația aceasta, apostolul Pavel a fost în situația aceasta. Pavel citează în Romani 9.33: După cum este scris; „Iată că pun în Sion o Piatră de poticnire, și o stâncă de cădere,  și cine crede în El nu va fi dat de rușine”. Când se uită în urmă la lucrarea lui Cristos, la respingerea lui Cristos de către evrei, el ia un citat din prooroci. Ceea ce a făcut Dumnezeu în viața poporului Său este descris în felul acesta: oamenii pot ajunge în convingerile lor atât de tari, atât de împietriți, încât când le vorbești de Dumnezeu, că Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Său, oamenii găsesc în El o pricină de poticnire. Nu se poate, Mesia nu vine așa, Mesia îl zdrobește pe Pilat, îi alungă pe Romani, Mesia inaugurează veacul mesianic și lupul locuiește cu mielul, copilul pune mâna în vizuina basilicului. Dar nu a fost așa. Acuza cea mai mare a fost că el vorbește împotriva templului, împotriva Casei lui Dumnezeu; ai venit s-o strici. La fel cu Ștefan, ei spun: l-am auzit hulind împotriva templului, l-au împroșcat și l-au omorât cu pietre. În privința adevărului Evangheliei întotdeauna crucea lui Cristos, inima Evangheliei, va fi o pricină de poticnire oriunde o spui. Am auzit oameni din lucrarea Domnului din această țară spunând, că e destul de acceptabil dacă spui Dumnezeu să te binecuvânteze, dar dacă vii și spui Cristos să-și reverse mântuirea peste tine să vezi ce pățești. Acolo e problema, oamenii cred că se poate ajunge pe multe drumuri în vârful muntelui. Cristos a spus este o singură cale și calea sunt Eu.

 

Fiecare dintre noi în viața personală avem pricini de păcătuire, pe care trebuie să ni le verificăm în permanență, așa la sânge, în al doilea rând întotdeauna când vestești Evanghelia lui Cristos, vei experimenta ce a experimentat Cristos, Evanghelia ta adevărul lui Dumnezeu va fi o pricină de poticnire. De aceea, roagă-te și tu, spune și tu: ferice de acela care nu va găsi o pricină de poticnire.

 

Al treilea domeniu în care Scriptura vorbește despre pricinile de poticnire este în privința părerilor îndoielnice. Avem două texte esențiale aici, Romani 14 și 1 Corinteni capitolul 8. De fiecare dată problema este aceiași: pentru o lucrare care îi cuprinde și pe evrei, piedica aceasta a fost aproape de netrecut. El nu și-a imaginat vreodată că ar putea mânca ce nu a mâncat acasă la părinți, și aici se are în vedere carnea. Cu cât mai mult să ajungă să mănânce în orașul care, nu numai că este carne, dar carnea aceea a fost și la templele păgâne adusă ca jertfă.

 

Odată cu învățătura Mântuitorului, cu propovăduirea apostolică, lucrul care s-a clarificat este următorul: nimic nu e necurat în sine, toate bucatele sunt curate. Vedem ce piedică mare are Petru când vede vedenia din Fapte 10, când se coboară fața de masă cu tot felul de vietăți în ea, și vine porunca: Petru taie și mănâncă! Petru spune: nu se poate, niciodată nu am făcut lucrul acesta. Vedem frământarea din viața lui Petru: în Antiohia el stă la masă cu neamurile, ceea ce era de neimaginat. Nu se poate lucrul acesta, nu intri în casa unui păgân, nu mănânci cu el, cu atât mai mult nu mănânci ce mănâncă el. Avem exemple în Vechiul Testament, îl vedem pe Daniel care a ajuns în Babilon și a hotărât să nu se spurce, a mâncat numai verdețuri. Nu mâncăm ce vrea Nebucadnețar. Acestea au fost convingerile. Cine poate spune că nu sunt bune? Petru are pronunțarea aceasta mare. E acolo Pavel, Barnaba, oameni puternici, credincioși, luminați, dacă ei mănâncă cu neamurile, mănânc și eu. A stat o zi, două, o săptămână, o lună, poate și mai mult, până au venit niște frați de la Ierusalim, de la Iacov. Atunci vede separarea. Ei mănâncă într-o parte, noi mâncăm în alta, nu suntem în părtășie. Acela e momentul în care Pavel se ridică și spune: adevărul Evangheliei este altul. Și ei, și noi, am crezut în Cristos, și am căpătat îndreptățirea. Aceasta este condiția pentru a face parte din poporul lui Dumnezeu. Copii lui Avraam sunt cei care se fac prin credință în Cristos. Pentru că Cristos este sămânța. Atât de grea a fost problema aceasta, vedem că Pavel îi îndeamnă pe cei din Roma pe care încă nu-i văzuse, nu a întemeiat el Biserica de la Roma, și le scrie celor tari din Biserică: fraților primiți pe cel slab, acceptați, spuneți bun venit, și la versetul 3 este principiul care trebuie să fie călăuză și pentru unii și pentru alții, Romani 14;3: Cine mănâncă să nu disprețuiască pe cine nu mănâncă, și cine nu mănâncă să nu judece pe cine mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit.

 

Discuția mrge mai departe și avem unul dintre versetele care dă mare durere de cap, Romani 14.13-15, dacă-l citim spunem că Petru a fost mustrat pe degeaba, Cuvântul zice așa: Să nu ne mai judecăm dar unii pe alții, ci mai bine judecați să nu faceți nimic, care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire, sau un prilej de păcătuire. Eu știu și sunt încredințat în Domnul Isus, că nimic nu este necurat în sine, și că un lucru nu este necurat decât pentru cel ce crede că este necurat. Dar dacă faci ca fratele tău să se mâhnească din pricina unei mâncări, nu mai umbli în dragoste! Nu nimici prin mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Cristos

 

Aceste versete parcă vin și înclină balanța invers. Te uiți ce a pățit Petru la Antiohia cu Pavel din pricina unor mâncări, și zici că au fost gratuite, dar nu au fost lucrurile acestea de aici. Lucrurile acestea, de aici la versetul 1 sunt păreri îndoielnice. Problema stă în faptul că cel slab nu se consideră slab, ci se consideră mai spiritual ca toți. Acolo e problema, când el ar trebui să crească și să ajungă și el să spună, ceea ce ni se spune în Romani 14.20: Să nu nimicești pentru o mâncare lucrul lui Dumnezeu, drept vorbind toate lucrurile sunt curate totuși a mânca din ele, când faptul acesta ajunge pentru altul un prilej de cădere este rău.

 

Felul în care unul trebuie să se raporteze la celălalt trebuie să fie potrivit cu ceea ce scrie în Romani 15.2: Fiecare din noi să placă aproapelui, în ce este bine, în vederea zidirii altora. Comportamentul meu, mâncarea mea, portul meu, duce la zidirea celorlalți, sau îi ține pe loc, sau îi duce în jos? Duce la maturitate ceea ce învăț, ceea ce practic, sau îi ține pe oameni mici, legați? Aceasta este întrebarea cheie care dă soluție la toate aceste texte grele. Frații de aici experimentează slăbiciunea aceasta, așa scrie Cuvântul, nu e o dovadă de spiritualitate situația de aici, nu trebuie lăudată să rămână acolo.

 

Acestea sunt cele trei domenii în care Cuvântul lui Dumnezeu ne vorbește despre pricinile de poticnire, de pricinile de păcătuire. Ceea ce vreau să luăm pentru noi, foarte ușor de reținut, despre ce scrie aici în Romani 15.2, tot cea ce faci, 1) să fie bine, și 2) să fie spre edificarea celorlalți, spre zidirea lor. Nu încuraja lenea, nu încuraja slăbiciunea, încurajează maturitatea, creșterea, edificarea! Cel mai greu este în viața personală, acolo, învățarea dării de socoteală, e disciplina de care ai cea mai mare nevoie. Te poți evalua și singur la lucrurile acelea, dar este mult mai bine, e mai de folos, mai drept, să-ți pună altcineva întrebările acelea. Ai un astfel de om? Nu poți fără el, te vei ascunde dacă nu-l ai la lucurile acelea. În loc să identifici fisura, păcatul și să-l scoți, te va stăpâni. Suntem îndemnați la maturizare, la ce este bine.

 

Sorin Sabou

 

http://baptisti.org/2015/12/motive-de-pacatuire/

 

/////////////////////////////////////

 

Păziţi-vă de învăţătorii falşi

  

https://sites.google.com/site/crestinadevarat/interpretarea-bibliei-ermeneutica

 

 

Ca să să vă puteţi păzi de învățătorii mincinoși (Matei 7:15-16), trebuie mai întâi să-i identificaţi ca să știți cine sunt prooroci (învăţători) mincinoşi, fiindcă este scris:

 

 

 

„În norod s-au ridicat şi prooroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare,…” (2 Petru 2:1)

 

 

 

  Prin ceea ce urmează nu se poate spune că studierea subiectului ar fi completă, deoarece, fără îndoială sunt şi alţi factori care să identifice în mod clar o persoană ca fiind un învăţător1 mincinos, adică fals (ex. un învăţător homosexual, sau un curvar, sau un pastor de sex feminin, 1 Timotei 2:11-14; 1 Cor. 14:34-37, 1 Cor. 6:9-10).

 

 Dar, noi însă vom face prezentarea a şapte semne distincte din Scriptură. Oricare din aceste semne este o identificare a unui învăţător mincinos, astfel că dacă cel puţin unul din aceste semne este caracteristic vieţii unui om, acesta descrie clar un învăţător mincinos. Şi desigur să nu se înţeleagă că arătând numai unul din aceste semne, un om ar avea numai unul singur şi nu ar avea şi altele. Dar, pentru a face lucrurile simple şi pentru a ajuta în identificare, un semn este tot ce trebuie.

 

 

 

  1. Prin Învăţătură Falsă

 

Oricine o ia înainte, şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta, are pe Tatăl şi pe Fiul. (2 Ioan 1:9)

 

  Din moment ce Hristos este Cuvântul lui Dumnezeu (adică Scripturile, Ioan 1:1, 14; Evrei 4:12-13; Apocalipsa 19:13), doctrina lui Hristos nu este doar învăţătura Lui ce o găsim în Matei, Marcu, Luca, şi Ioan, ci mai degrabă, învăţătura Sa este totalitatea Scripturii. Prin urmare, un învăţător poate fi găsit a fi adevărat sau mincinos, bazat pe simplul fapt de a stabili dacă el rămâne în limitele cuvântului lui Dumnezeu, sau nu (Ioan 8:47; 1 Tim 6:3-5; 2 Ioan 9).

 

  Isus a zis:

 

Păziţi-vă de prooroci mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru Sunt nişte lupi răpitori. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom, care nu face roade bune, este tăiat şi aruncat în foc. Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte. (Matei 7:15-20)

 

  Care sunt roadele despre care vorbeşte Isus, prin care putem identifica proorocii mincinoşi? La Matei 7 nu ni se spune care sunt roadele, dar în Luca da.

 

Le-a spus şi pilda următoare: „Oare poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă? Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul lui; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul lui. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bîrna din ochiul tău? Sau cum poţi să zici fratelui tău: „Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi” şi, când colo, tu nu vezi bîrna din ochiul tău? Făţarnicule, scoate întâi bîrna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. Nu este nici un pom bun, care să facă roadă rea, şi nici un pom rău care să facă roadă bună. Căci orice pom se cunoaşte după roada lui. Nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura. (Luca 6:39-45)

 

  Deci, ce este „roada?” Roada este ceea ce iese din gură, adică cuvintele pe care le spune.

 

Acum, chiar dacă Isus vorbeşte în mod specific de prooroci mincinoşi în Matei 7:15-20, totuşi în Luca 6:39-45 vorbeşte în termeni mai generali („oameni”). Prin urmare, cuvintele lui Hristos cu privire la ai cunoaşte după roadele lor este aplicabilă atât proorocilor dar şi învăţătorilor şi păstorilor, sau chiar pentru oricine altcineva care îndrumă pe alţii. Puteţi să cunoaşteţi o persoană după ceea ce-i iese din gură (Proverbe 20:11). Totuşi, acest lucru este atât de des uitat.

 

  Dacă învăţătura falsă a oamenilor foarte cunoscuţi şi respectaţi în comunitatea creştină este demascată, argumentele pe care le auzim sunt uimitoare. Astfel că oamenii, chiar de vor vedea doctrina falsă a celor arătaţi că sunt mincinoşi, totuşi ei vor spune: „Dar îl cunoşti tu pe acest om? Ai vorbit tu vreodată cu el? Ai petrecut tu ceva timp cu el?”

 

  Dar, Isus nu a spus: „Îi veţi cunoaşte petrecând timp cu ei.”

 

  Dacă ceea ce iese din gura lui este înşelăciune, adică… roada, deci pe această bază consistentă ştiţi că omul este mincinos! Este atât de simplu! Nu trebuie ca cineva să-l cunoască personal pe acel om. Dacă ar fi să urmărim o parte din nebuniile pe care le auzim, atunci nu am putea examina niciodată toate învăţăturile unui om (adică roadele lui) ca să ştim dacă el este un învăţător fals sau nu, pentru că noi nu l-am chemat mai întâi şi nu am avut o întâlnire cu el şi nici nu ne-am aşezat cu el la masă, ca într-adevăr să ajungem să-l cunoaştem. Iar, dacă am face astfel, nu am putea împlinii cuvintele lui Hristos care spun simplu: „… După roadele lor îi veţi cunoaşte.”

 

  De obicei, oamenii par să creadă că roadele (sau roada bună) sunt marile slujiri, cum de exemplu sunt slujirile celor cunoscuţi: Billy Graham, sau James Dobson, sau John MacArthur, sau Chuck Swindoll, sau cei de la Promise Keepers,.2 Pentru ei, s-ar putea crede că roada ar fi toate masele de oameni care îi urmează, ca şi cum ar fi vorba de roade bune. Problema cu acest tip de gândire este că tocmai aceste lucruri (o lucrare mare, cu mulţi adepţi) îi expune ca fiind ceea ce sunt, adică, oameni nelegiuiţi (Iuda 14-15)!

 

  În afară de Luca 6:26, tot astfel 2 Petru 2 spune:

 

Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău. (2 Petru 2:2)

 

  În aceste zile din urmă (2 Timotei 3:1; 4:3; Luca 18:8), faptul că mulţi îi urmează pe aceşti învăţători mincinoşi, este un semn că sunt falşi, adică nu sunt adevăraţii învăţători. De fapt, chiar este scris că puţini sunt cei ce urmează adevărul (Matei 7:14). Dar despre cei mulţi, este spus că vor urma pe aceşti învăţători şi minciunile lor (2 Petru 2:2), astfel se face că şi unii şi alţii se găsesc pe calea lată care duce la pierzare (Matei 7:13-14), adică atât învăţătorii cât şi cei care-i urmează nu vor vedea pe Dumnezeu. Şi, chiar şi din acest context, unde se vorbește despre mulţi şi puţini, se poate vedea cine sunt cu adevărat „oamenii lui Dumnezeu” (2 Petru 2:1-2). 

 

Avertismentul lui Isus din Matei 7:13-14, este pentru cei care se numesc „sarea pământului” şi „lumina lumii” (Matei 5:13-14). Înştiinţarea aceasta este în contextul religiei corecte, după cum este exemplificat prin următoarele versete (Matei 7:15-27).

 

Astfel deci, cam cât de multă învăţătură falsă ar trebuii unui om, ca să poată fi numit un învăţător fals, adică mincinos? De fapt nu foarte multă.

 

1 Timotei 1:3 spune: „să nu înveţe pe alţii altă învăţătură.” Care este deci standardul? Ei bine, acesta este: „nici o altă învăţătură.” Şi, nicidecum nu este: „Ei bine, poţi fi greşit privitor la unele lucruri,” ca şi cum s-ar spune, puteţi continua în doctrină falsă. Nu, Scriptura nu spune un astfel de lucru.

 

La 1 Timotei 6:3 este zis:

 

Dacă învaţă cineva pe oameni învăţătură deosebită, şi nu se ţine de cuvintele sănătoase [Iar, de la Geneza la Apocalipsa, cuvintele sunt foarte sănătoase], ale Domnului nostru Isus Hristos şi de învăţătura care duce la evlavie, este plin de mândrie, şi nu ştie nimic …

Cont. aici  …………..https://sites.google.com/site/crestinadevarat/interpretarea-bibliei-ermeneutica

 

////////////////////////////////////////////////////

DUMNEZEU SE ARATĂ LUI ILIE – 1 ÎMPARATI 19: 10 – 18, de Ardelean Viorel

 

1). INTRODUCERE. Cărţile Regilor[1] ne prezintăperioada de decădere a celor două regate, care s-au format după rupere împărăţiei din 931, B.C, după moartea lui Solomon. Ele încep cu prezentarea împăratului David şi Solomon, construcţia Templului şi se termină cu dezastru moral şi spiritual al poporului evreu în robia naţională. Ne sunt prezentaţi împăraţi şi proroci, iar cartea 1și 2Împăraţi neprezintă pe prorocul Ilie care a încercat să întoarcă poporul Israel de la idolatrie spre Dumnezeu. Titlu. Cărţile 1 şi 2 Împăraţi în originalul ebraicau alcătuit o singură carte cu aceeaşi denumire. Din cauza textului mai lung din limba greacă traducătorii le-au despărţit în două, ele cuprinzând evenimenteledin timpul domniei lui Solomon şi a împăraţilor care au succedat la tron în regatele lui Iuda şi Israel (editată de LXX). Autorul. Tradiţia consideră că ele au fost scrise de Ieremia, chiar dacă s-u folosit şi informaţii din alte scrieri (1 Împăraţi 11:41, 14:29),iar cărţile au fost scrise înainte de distrugere Templului lui Solomon care era încă în picioare (1 Împ. 8:8).Data scrieri este plasată între anii 550-600 î.Cr, şi acopere o perioadă de 400 de ani. Tema cărţii[2]ne arată standardul împărăţiei “la fel ca tatăl său, David”,un standard omenesc pe care omul nu a reuşit să-l realizeze. Versete cheie : (2 Împăraţi 17:22). Alte versete cheie[3] sunt 1 Împăraţi 1.30: „Aşa cum am jurat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, zicând: «Fiul tău Solomon va împărăţi după mine şi va şedea pe scaunul meu de domnie în locul meu»—aşa voi face az,.” (1 Împăraţi 12.16), 1 Împăraţi 9.3: „Şi Domnul i-a zis: «Îţi ascult rugăciunea şi cererea pe care Mi-ai făcut-o, sfinţesc Casa aceasta pe care ai zidit-o ca să pui în ea pentru totdeauna Numele Meu, şi ochii Mei şi inima Mea vor fi acolo pe vecie.” (1 Împăraţi12:28), 1 Împăraţi 17.1 „Ilie, tişbitul, unul dintre locuitorii Galaadului, i-a zis lui Ahab: «Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, al cărui slujitor sunt, că în anii aceştia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvântul meu.” Expresia principală în cartea 1 Împărați estedezbinarea Împărăției. Pasaj cheie 1 Împărați 9:5 și 1 Regi 11:1  ”Împăratul Solomon a iubit multe femei străine, în afară de fata lui Faraon; Moabite, Amonite, Edomite, Sidoniene, Hetite”.Personaje principale sunt David, Solomon, Roboam Ieroboam, Ilie, Elisei,Ahab, Izabela, Iosofat, Ahazia. Caracteristici: Toţi împăraţii[4] au fost răi în Regatul de Nord,iar faptul că Dumnezeu a avut îndelungă răbdare cu ei ne arată credincioşia Domnului. De asemenea sunt menţionate numele mamelor pentru toţi împăraţii buni sau răi, iar Harul lui Dumnezeu iese în evidenţă prin treziri spiritule în momentul în care poporul se întorcea cu pocăinţă la El. Dumnezeu întârzie în mode deliberaînainte de a judeca poporul şi al trimite în captivitate. Iese în evidenţă locul ocupat de profet şi absenţa semnificativă a rolului jucat de preot în mediere păcatului dintre om/popor sau împărat şi Dumnezeu, plus incapacitatea omului de a conduce bine, pentru Domnulsau în locul lui Dumnezeu. Un alt aspect este faptul că au fost împărăţi răi care au avut copii care s-au temut de Domnul şi invers, dar fără a fi o regulă. Autenticitatea[5] cărţilor este dovedită prin citate bibliceca Matei 12:42, Luca 4 :25-27,Romani 11:2, şi altele.De asemenea sun folosite izvoare demne de crezare caşi Cronica lui Solomon (1Împăraţi 11:41), Cronica împăraţilor lui Iuda (1Împăraţi 14:29), Cronica împăraţilor lui Israel (1Împăraţi 14:19), la fel descoperirile din Egipt Asiria şi Babilon sprijină autenticitatea lor. Originea cărţilor[6] trebuie căutată de la ultimul eveniment când împăratul exilat Ioiachin este eliberat din Babilon, „În al treizeci şi şaptelea an al robiei lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii a douăsprezecea, Evil-Merodac, împăratul Babilonului, în cel dintâi an al domniei lui, a înălţat capul lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, şi l-a scos din temniţă”, (2 Împăraţi 25:27), ca dată finală de referinţă şi forma finală a cărţilor, dar şi cu referinţe mai timpurii, ca datare din timpul lui Iosia (J. Gray, I and II Kings, OTL, 1970). Există posibilitatea ca o mare parte din material săfie post-exilic dar să reflecte o perspectivă pre-exilică, dar indiferent de datarea „primei ediţii” a cărţilor locul în care au fost redactate a fost în ţinutul Palestinei. Caracteristicile literare[7], ale cărţilor accentuează caracterul narativ/ istoric / cronologic, împăraţii sunt descrişi destul de sumar, (1Împăraţi 22:41-50) sau Amon (2 Împăraţi 21:19-26), fiind prezentate perioadamaimari ale monarhiei din timpul lui Solomon, Roboam, Ieroboam, Ioaram, Iehu şi Ioas, legate de probleme sociale, religioase, regale şi politice, iar alte naraţiuni descriu activitate prorocilor ca Ilie, Elisei, Isaia, Ieremia, care sunt implicaţi în probleme naţiunii. Este descrisă o istorie cu un mesaj şi evenimente care ne indică relevanţa comunicării (cum este domnia lui Omri), în care unele aspecte au o mai mare sau mai mică însemnătate, predominând un punct de vedere care preocupă pe autor cu privire la relaţia împăratului şi a poporului evreu cu Dumnezeu. Este acceptat faptul că 1 şi 2 Împăraţi prezintă finalul original al relatărilor de la urcarea pe tron al lui Solomon, naraţiuni care curg în istorie, se ocupă de figuri proeminente ca Solomon, Roboam, Ieroboam, ori Ilie şi Elisei, sau Isaia şi Ieremia, până la ultimii împăraţi a celor două Regate de Nord şi de Sud,Israel şi Iuda (Hosea, 732 – 722 şiZedekiah-597-587 B.C). „Descoperirile de la Qumran (combinate cu dovezile din Cronici şi LXX) au implicaţii cu privire la starea tradiţiilor textuale pre MT, la fel ca şi în cazul altor cărţi (*TEXTE ŞI VERSIUNI)”. Accente. Se poate menţionaapogeul monarhie unitare din timpul lui David şi Solomon, Templul lui Solomon, Norul de Slavă, Legământul lui David cu Iahve (2Samuel 7:11-16), iar ca şi aspecte negative avem evenimente din timpul regelui Manase, călcarea Legământului mozaic, fapt care va duce în final a în deportare şi exil (2 Împăraţi 24:3-4). Bunăstarepoporului era legată de în general de felul conduitei împăratului. Momentul construiri Templului (1Împăraţi 8), este concentrată pe „teologia Templului”, 2 Cronici 7:14  „dacă poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga, şi va căuta Faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul, şi-i voi tămădui ţara”.2 Cronici 7:19  „Dar dacă vă veţi abate, dacă veţi părăsi legile şi poruncile Mele pe care vi le-am dat, şi dacă vă veţi duce să slujiţi altor dumnezei şi să vă închinaţi înaintea lor, 20  vă voi smulge din ţara Mea pe care v-am dat-o, voi lepăda de la Mine casa aceasta pe care am închinat-o Numelui Meu, şi o voi face de pomină şi de batjocură printre toate popoarele”,acesta fiind punct de referinţă şi criteriu deevaluare a conduitei împăraţilor.Astfel Ieroboam 1 este condamnat pentru că a folosit alte locuri de închinare (1Împăraţi 12:29), la fel şi succesorii lui din Regatul de Nord. În contrast Iosia este preţuit pentru reforma religioasă şi distrugere înălţimilor și peNehuştan. (2 Împăraţi 18:4). În cazul construirii Templului avem de a face cu o „spiritualizare a teofaniei”, de prezenţa unui Dumnezeu Revelat, fără a „primejdui” conceptul de Transcedenţă. Un al doilea accent cade pe absoluturile divine în cazul de faţă, monarhie şi Templu, care sunt supuse faţă de legea din Tora. „Deuteronomistul consideră că problema principală a istoriei lui Israel stă în stabilirea unei relaţii corecte în raport cu Moise şi David” (G.von Rad, Old Testament Theology, 1, 1968, p.339).” Baza relaţiei cu Dumnezeu este promisiunea davidică, acceptată în cadrul Legământului mozaic. Ca exemplu în funcţie de aceste lucruri ca şi personaj negativ îl avem pe Manase din istoria lui Iuda, cene prezintăacţiuni pe care nu ar fi trebuit să le facă împăratul şi poporul evreu ( 2 Împăraţi 21:2-9 şi Deuteronom 17:1-4,18:9-12), iar ca exemplu pozitiveste Iosia, care pune accent pe descoperirea Cărţii Legământului, iar lista acţiunilor lui Iosia ca şi împăratreflectă ceea ce trebuie să facă poporul evreu. Cerinţeleşi sancţiunile din Tora neînfăţişează principiile pentru înţelegerea voii lui Dumnezeu şi cunoaşterea istorie poporului Israel. Când Tora a fost respectată, împăraţii au prosperat, ori când nu a fost apreciată ci călcată şi ignorată nu a fost binecuvântare ci blestem. Un alt aspect sunt cuvintele rostite de profeţi, ca şi o continuare a ceea ce spunea Moise (vezi rolul lui Hulda după descoperirea cărţii legii, (2 Împăraţi 22:14),care erau un mijloc de avertizare pentru popor şi împărat. Cărţile 1 şi 2 Împăraţi ne descriu un curs al istoriei, ca şi cuvânt de judecată şi salvare în acelaşi timp, modelat de divinitate. Profeţii participă în mod activ la viaţa spirituală şi social politică a naţiuni, care pot schimba cursul istorie cu un cuvânt de la Dumnezeu. Acest aspect este realizat prin răspândirea naraţiunilor cu profeţii, dar şi cu o împlinire a lor (1Împăraţi 11:29-39 şi 12:15, 2 Împăraţi 13:1-10 şi 2 Împăraţi 23:15-18, 2 Împăraţi 20:16-17) 2 Regi 24:13 ” A luat de acolo toate vistieriile Casei Domnului şi vistieriile casei împăratului; şi a sfărîmat toate vasele din aur pe care le făcuse Solomon, împăratul lui Israel, în Templul Domnului, cum spusese Domnul.” Aici este vorba de profeţii adevărate, iar atitudinea unui împărat faţă de proroc ne indică şi poziţia pe care o are faţă de Dumnezeu. Un al treilea aspect caracteristic al Legământului mozaic este faptul că Dumnezeu binecuvintează pe cei care sunt credincioşifaţă de El, dar pedepseşte pe cei care nu ascultă, prevedere stipulată în cadrul Legământului mozaic (Deuteronom 28:1-68). Cu privire la domnia lui Solomon iese în evidenţă insuccesele sale datorită femeilor străine, mult aur şi multe neveste (1Împăraţi 11:1-3), datorită ne-respectări legii cu privire la împărați. Pe de altă parte justiţia lui Dumnezeu nu lucrează doar în acest fel ci cu fiecare împărat sau domnie, se poateraporta altfel, exemplul fiind Manase care deşi a fost un împărat rău a avut o domnie lungă, rezultatul apostaziei s-a văzut peste decenii (2 Împăraţi 21.14-18, 24:3-4), iar Iosia ca şi împărat bun a murit de tânăr şi în mod tragic (2 Împăraţi 23:29).Aici se vede Suveranitate lui Dumnezeu, voia Sa hotărâtoarecu privire la un împărat şi la poporul ales.Mesajul şi scopul cărţilor Regilor este de a explica motivul exilului, pentru a recunoaşte faptul că Dumnezeu a avut mai mult decât suficiente motive să pedepsească poporul pentru călcarea Legământului mozaic, care era un legământ condiţionat,mobilul fiindun „un act de laudă a justeţei judecăţii lui Dumnezeu” pentru că poporul evreu a beneficiat din plin de Harul unui Dumnezeu Suveran. De asemenea promisiunileSale rămân în vigoare, iar ca argumente avem eliberarea lui Ioiachin, reîntoarcerea poporului din robie după 70 de ani, angajamentul lui Dumnezeu de a asculta rugăciunile din Templu (1Împăraţi cap 8 şi 9). Deşi judecata şi sancţiunile aspre au fost puse în aplicare, promisiunea profetică a restaurării poporului evreu prorocite de Ieremia au fost puse în aplicare. Scopul cărţii este unul didactic „pentru a prezenta concepţia divină despre istoria israelită” (R. K. Harrison, p. 722),iar judecata poporului nu a însemnat sfârşitul poporului evreu, ci s-a beneficiat de Har şi planul lui Dumnezeu cu privire la o rămăşiţă a poporului evreu şi Împărăţia cerurilor, care urma să vină. În cele două cărţi ale Regilor (1 şi 2 Împăraţi) este arătată istoria unui popor care a pornit de la o perioadădedezvoltare, influenţe şi expansiune din timpul lui David şi Solomon și ajunge la divizare în două regate, 931 B.C,Regatul de Nord şi Regatul de Sudcu final tragic poporul fiind dus în captivitate sirianăcei din Regatul de Nordîn anul 722 B.Cşi robia babiloniană evreii din Regatul de Sud în anul 587 B.C. În ele sunt redate înălţarea şi decăderea împărăţiei lui Israel. „Relatarea[8] începe cu o împărăţie unită, dar se încheie cu o naţiune divizată în două regate divizate, cunoscute ca Iuda şi Israel. Mesajul[9] peste veacuri, este de a ne învăţa că fără ascultare de Domnul nu există viitor, cel trufaş va fi nimicit, dar pe cel smerit va beneficia de Harul lui Dumnezeu, fie că este vorba de Vechiul Legământ (1Împ. 11:11-13),fie că se face referinţă la Noul Legământ din creştinism Luca 14:11 ”Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi cine se smereşte, va fi înălţat.”. Locul unic din Canon[10] ne indică o perspectivă istorică de la Solomon la captivitate babiloniană, o decădere a naţiuni evreilor sub aspect moral şi spiritual. Carte 1 şi 2 Regi ne prezintă o analiză spirituală a regilor, dacă l-au slujit pe Domnul sau au slujit idolilor dar şi stareamoral religioasă a poporului. De asemenease relatează activitate profeţilor Ilie şi Eliseietc, într-o naţiune apostată a Regatului de Nord, Isaia, Ieremia și alții, în Iuda, iar de aici se desprindeo învăţătură faptul că Dumnezeu răsplăteşte loialitate dar condamnă apostazia. Avem[11] trei mari diviziuni în timpul monarhiei care trebuie luate în considerare : Monarhia sub David şi Solomon şiÎmpărăţia dezbinată 931 î.Cr. Prefigurări[12]. Templul din Ierusalim locul unde Duhul Domului urma să locuiască în Sfânta Sfintelor îi prefigurează pe credincioşi în Isus Cristos din momentul în care Duhul Sfânt locuieşte în ei. 2 Corinteni 6:16  „Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi Suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.” Ilie a fost un premergător al lui Isus Cristos şi al apostolilor, iar Domnul ia îngăduit să facă minuni pentru a dovedi că este un om el lui Dumnezeu. „Şi femeia a zis lui Ilie: „Cunosc acum că eşti un om al lui Dumnezeu, şi cuvântul Domnului în gura ta este adevăr!” (1 Împăraţi 17:24). În Noul Testament Isus l-a înviat pe Lazăr din morţi (Ioan 12:9),   apostolul Petru a înviat-o pe Dorca (Fapte 9:39)  “Petru a scos pe toată lumea afară, a îngenuncheat, şi s-a rugat; apoi, s-a întors spre trup şi a zis: „Tabita, scoală-te!” Ea a deschis ochii, şi, când a văzut pe Petru, a stat în capul oaselor”, (Fapte 9:40),iar Pavel îl învie pe Eutih(Fapte 20.9-12). Aplicaţia practică. Cărţile 1 şi 2 Împăraţi conţin multe lecţii pentru credincioşi, ca o avertizare în ceea ce priveşte banii putereași căsătoria, la fel ca şi Solomon împăraţii lui Israel care se căsătoreau cu femei străine sau expus pe ei înşişi păcatului dar şi poporul a fost influenţat de aceste fapte, ei au făcut ce este rău înaintea Domnului, la fel cum avem avertizareşi în creştinism. 1 Corinteni 15:33  „Nu vă înşelaţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune”. Experienţa lui Iliedin pustiu, după biruinţa de necrezut asupra celor 450 de preoţi al lui Baal, în care bucurie este schimbată în necaz, este urmărit de Izabela şi fuge să-şi scape viaţa, un aspect carene arată slăbiciunile oamenilor. Aceste experienţe „de pe culme” deseori sunt urmate de dezamăgiri, descurajare şi chiar depresie. În contrast Dumnezeu este credincios nu va părăsii credincioşii aflaţi în situaţii de disperate şi îi va încuraja ca şi pe Iile. „şi să vă dea odihnă atât vouă, care sunteţi întristaţi, cât şi nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui”, (2 Tesaloniceni 1:7).Cu referinţă la capitolul 19[13], Ilie se confruntă cu Ahab şi Izabela, dar după ce ucide pe prorocii, prorocul fuge de teama Izabelei care a jurat să-l omoare. El şi-a întors privirea de la Domnul şi s-a temut de o femeie, şi fuge din faţa ei, dorind să moară. Ilie a suferit o depresie din cauza unei extenuări pe bază nervoasă fiind epuizat atât fizic cât şi psihic. Domnul l-a tratat în mod foarte uman, ia dat hrană să mănânce şi l-a lăsat să doarmă. În urma dialogului dintre Ilie şi Dumnezeuprorocul se lamentează. 1 Împăraţi 19:10 ” El a răspuns: „Am fost plin de râvnă pentru Domnul, Dumnezeul oştirilor; căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărîmat altarele Tale, şi au ucis cu sabia pe proorocii Tăi; am rămas numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa!”, Dumnezeu, l-a mustrat şi I se arată, într-un spectacol extraordinar. „Sa produs un vânt puternic “dar Dumnezeu nu era în acel vânt”, s-a produs un cutremur, „darDumnezeu nu era în acel cutremur” a venit un foc „dar Dumnezeu nu era în foc, ci 1 Împăraţi 19:12  ……… „Şi după foc, a venit un susur blând şi subţire” , Domnul era într-un susur blând şi subţire. Spre surprinderea cititorului Ilie după toate acestea apariţiise jeleşte şi tânguieşte mai departe şi repetă aceleaşi cuvinte spuse din versetul 12 în versetul 14. La porunca Domnului Ilie revine în scena acţiuniieste activ o perioadă scurtă de timp, ascultă ce îi spune Domnul şi îl iade ucenicpe Elisei. În final Ilie este înălţat la cer într-un car de foc 2 Împăraţi 2:11  „Pe când mergeau ei vorbind, iată că un car de foc şi nişte cai de foc i-au despărţit pe unul de altul, şi Ilie s-a înălţat la cer într-un vârtej de vânt”.Dumnezeu I se aratălui Ilie într-un susur blând şi subţire, iar astăzi Dumnezeu ni se descopere în Sfânta Scriptură şi vom vorbi cum se face vizibil oamenilor.

 

2). MANIFESTĂRI ALE DIVINITĂŢII.Dumnezeu s-a descoperit umanităţii prin două mari forme, Revelaţia naturală şi Revelaţia Specială. În Vechiul

Cont. aici    ……………https://www.baptisti-arad.ro/articole/dumnezeu-se-arat-lui-ilie-articol-de

 

https://www.baptisti-arad.ro/articole/dumnezeu-se-arat-lui-ilie-articol-de

 

/////////////////////////////////////

Manual de studiu biblic Vol. VII

 

Iosif Anca

 

PREFAŢĂ Acest „Manual de studiu biblic” cuprinde schiţele lecţiilor de învăţătură biblică prezentate în adunarea „Betel” Arad şi apoi difuzate prin mijloace audio, iar o parte din ele şi prin tipărire integrală a mesajului. Utilitatea lor poate fi valorificată prin studierea personală sau colectivă. Ele se pot constitui şi într-o INTRODUCERE pentru o studiere mai aprofundată a diverselor teme ale Scripturii, printr-o exegeză şi hermeneutică adecvată. Structura lor nu se încadrează în mod rigid în teologia sistematică, ci se împleteşte cu elemente de teologie practică, pentru a putea fi accesibile unui număr cât mai mare de credincioşi, care vor să fie edificaţi spiritual şi să slujească Domnului. Acest volum cuprinde următoarele tematici biblice: – „Neamuri de oameni” – 10 lecţii în care sunt prezentate popoare din istoria biblică, începând cu rudele evreilor, adică descendenți din Terah: moabiții, amoniții, edomiții, ismaeliții, madianiți, alături de alte popoare din vecinătate: filistenii, sirienii, sau mai îndepărtate: egiptenii, asirienii, babilonieni, mezii, perșii, grecii, romani. Este interesant de observat istoria acestor neamuri de oameni, dintre care unele, în prim plan cele din Canaan, dar și altele, au fost îngăduite de Dumnezeu sute de ani, perioadă în care au fost monitorizați și cercetați cu bunăvoința divină, iar în final, în caz de păcătoșenie accentuată au fost nimicite ca entități naționale. Cazul cetății Ninive, este reprezentativ; pe vremea lui Iona, a fost cruțată de pedeapsa iminentă, dar mai târziu, potrivit altei profeții biblice a fost nimicită. Un aspect important al înregistrării cu anticipație a destinului acestor neamurilor este controlul profetic, relatat cu date concrete, în special în cărțile profeților Isaia și Ieremia. Ultima lecție este rezervată neamului evreilor, din care s-a păstrat întotdeauna o rămășiță sfântă. – „Lecţii din perioada postexilică” – 10 lecţii prin care pe lângă familiarizarea cu istoria poporului ales din perioada ce a urmat celor 70 de ani de robie, putem învăţa felul în care oamenii se asociază la bine sau la rău şi stările care derivă din lupta permanentă dintre cei alipiţi de Dumnezeu şi planurile Sale şi cei ce se împotrivesc conştient sau inconştient celor ce închină Lui. Cărţile Ezra, Neemia şi Maleahi ,scrise sub inspiraţie divină arată preocuparea lui Dumnezeu şi a credincioşilor Săi pentru Ierusalim, Templu şi revelaţia dată prin Moise pe Sinai. – „Alternative” – 20 lecţii în care se pun în balanţă diferite aspecte ale gândirii şi comportamentului uman: „Original sau tradiţional”, „Mântuire sau mărturie”, „Duhovnicesc sau firesc”, „A sluji sau a fi slujit”, „Folositor sau nefolositor”, „Cu credinţă sau împietrit”, „Cuvincios sau necuvincios” şi altele. Studierea aspectelor alternative scoate în evidenţă libertatea noastră de a alege binele sau răul iar diversitatea tematică permite o evaluare cât mai bogată a vieţii, în vederea corectării în domeniile în care se înregistrează rămâneri în urmă. – „Domnul Dumnezeu”- 10 lecţii în care se explică ceea ce a declarat Domnul Dumnezeu despre Sine atunci când s-a prezentat lui Moise, care a vrut să-L vadă. „Domnul a trecut pe dinaintea lui şi a strigat: «Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la al treilea şi al patrulea neam!»” (Exodul 34:6-7). În ultima lecţie Domnul Dumnezeu este prezentat aşa cum se declară în cer şi în toată Scriptura: sfânt. – „Gânduri” – 10 lecţii în care sunt prezentate diferite categorii de gânduri rele (mândrie, ură, imoralitate, depresie) şi de bine pentru a putea şti ce fel de ispite ne încearcă şi felul în care putem lupta biruitori împotriva gândurilor rele, dând curs celor de bine. „Controlul gândurilor” tratează capacitatea omului, sub binecuvântarea asistenţei Duhului Sfânt, în exercitarea autorităţii de promovare a gândurilor bune. Lecţia „Gânduri, vorbe şi fapte” arată traiectul evolutiv al gândului în manifestarea acţiunilor omului. Ultima lecţie, „Confesiuni şi reforme ale gândurilor” se doreşte a fi una profund aplicativă. – „Pilde biblice” – 10 lecţii în care sunt prezentate pildele din Evanghelii, altele în afară de pildele Împărăţiei lui Dumnezeu dar şi pilde din alte cărţi ale Bibliei. Structura tematică permite asocierea pildelor şi abordarea mai bogată prin completarea adevărurilor sfinte care sunt

 

evidenţiate prin aceste parabole. Pildele: semănării, fiilor, rodirii, iubirii, stăruinţelor, zidirii, meselor, slujirii şi vegherii sunt scrise „pentru învăţătura noastră”. Ferice de cei ce învaţă din pilde, aşa cum îşi învăţa Marele Învăţător ucenicii! – „Virtuţii şi vicii” – 20 lecţii în care sunt prezentate în antiteză, aşa după cum sugerează titlul, virtuţii şi vicii: „Cumpătat sau necumpătat”, „Statornic sau nestatornic”, „Supus sau răzvrătit”, „Respectuos sau obraznic”, „Harnic sau leneş”, „Altruist sau egoist” şi altele. Scripturile ne oferă suficiente informaţii despre modul în care noi oameni ne putem asemăna cu Dumnezeu în virtuţii sau ne putem asemăna cu diavolul în vicii. Frumuseţea Cuvântului lui Dumnezeu constă în puterea-i sfântă de a ne putea elibera de vicii şi înnobila prin Duhul cu virtuţii sfinte. – „Zile şi ani sub soare” – 10 lecţii axate în prim plan de meditaţiile cărţii Eclesiastul, completate de informaţii prezentate şi în alte cărţi ce compun Scripturile. Sunt prezentate cele rele şi cele bune cu rostul lor, văzut de sub soare şi de dincolo de soare. Constatările regelui lui Israel, omul căruia i s-a dat mai mult ca altora şi care a încercat ceea ce nu pot toţi oamenii, duc la concluzia generală enunţată de el la sfârşitul cărţii. Numai o privire completă, care aşează omul într-o raportare corectă faţă de Dumnezeu, Creatorul şi poruncile Sale poate duce la o viaţă ce merită trăită, altfel viaţa sub soare nu are sens. Recomand tuturor care vor folosi aceste schiţe de studiu bibllic să-şi amintească faptul că autorul are o cunoaştere „în parte” şi că întotdeauna când dorim mai multă lumină, trebuie să umblăm în lumină. Amin!

 

Neamuri de oameni Lecţia 1 NEAMURILE PĂMÂNTULUI INTRODUCERE 1. Oamenii au o origine comună, toţi pot fi înscrişi în „cartea neamurilor lui Adam” (Geneza 5:1). După potop neamurile în cursul istoriei au apărut din familiile fiilor lui Noe, având ca „piatră de hotar” Turnul Babel / loc de încercare a unificării (Geneza 10:1, 32; 11:1-9; geneza 3) 2. Fiecare neam de oameni are înzestrarea nativă de a fi purtătorul de transmitere „genetică” a mai multor coduri specifici fiecărui neam, în plan spiritual şi fizic (Psalmul 78:1-7; Ieremia 16:19; 1 Petru 1:18) I. CARACTERIZARE GENERALĂ 1. Definirea de neamuri apare în Scripturi sub aspectul separării oamenilor pe limbi şi structuri de organizare, dar este şi o noţiune specifică pentru toţi neevreii (Deuteronom 32:6-8; Psalmul 86:9; Numeri 23:9; Estera 3:8; Fapte 10:28) 2. Ceea ce este însă fundamental pentru orice popor este religia lui, care în aşează împreună cu Dumnezeu sau împotriva Lui, de aceea evrei au fost diferiţi, iar când nu au mai fost, au fost îndepărtaţi printre neamuri (Exodul 19:6; Deuteronom 28:62-65; 2 Regi 17:8-15, 26-41; Isaia 36:18; Ieremia 2:10-11; Mica 4:5). Idolatria, în general politeistă a fost religia tuturor popoarelor care au pierdut relaţia cu Dumnezeu şi care a atras mânia geloziei divine (Exodul 20:1-7; Ieremia 10:1-5, 25; Romani 1:18-32; 1 Corinteni 10:20) 3. Istoria neamurilor este o succesiune de forme de organizare distruse de conflictele urii dintre popoare şi alte probleme ale lumii aflate sub influenţa răului, care nu au permis niciodată atingerea unui stadiu matur şi stabil al vreunui neam de oameni (2 Cronici 15:1-7; Eclesiatul 2; Ieremia 25:8-26, 31-32; 51:58; 1 Tesaloniceni 5:3) 4. În completarea „problemei” de azi se adaugă teama zilei de mâine – un viitor nesigur, deşi prezis de cei implicaţi în plan spiritual sau promis de cei aflaţi la conducere sau care voiau să ajungă să conducă acele popoare (Deuteronom 28:15-67; Judecători 18:27-29; Luca 12:22-30) II. PERSPECTIVA PLANULUI LUI DUMNEZEU CU NEAMURILE 1. O viaţă limitată pe pământ, urmare a atitudini vinovate înaintea Domnului: înşelarea prin lucrarea şarpelui – o înşelare religioasă (Geneza 3; Apocalipsa 12:9; 14:8; 18:3, 23; 20:8); pierderea cunoştiinţei sfinte (Romani 1:21, 28; 1 Tesaloniceni 4:5); gândire şi comportament independent de Dumnezeu, dar aflate sub dominaţia şarpelui (Efeseni 2:1-3; 5:17-19; 1 Petru 4:3) 2. Chemarea la mântuire a tuturor neamurilor prin Domnul Isus Hristos, care şi în perioada premergătoare acestui moment istoric sau acolo unde Evanghelia încă nu a ajuns a avut totuşi în vedere pe cei ce l-au căutat cu inima curată (Maleahi 2:11; Romani 2:14-16), o hotărâre a îndurărilor divine, (Psalmul 67:1-2; Isaia 42:1-7; 52:10; 61:11; 66:18; Zaharia 2:11; 8:22-23; Matei 24:14; 28:19; Luca 24:47; Fapte 10:45; 11:1, 18; 13:46-48; 14:27;15:3; 28:28; Romani 3:29; 15:12-18). Condiţiile de mântuirea sunt general valabile pentru toate neamurile „ascultarea credinţei” (Fapte 15; Romani 1.5; 16:26; Galateni 3:8; 14; Efeseni 3:1, 6, 8; 2 Timotei 1:11 / 2 Tesaloniceni 2.16; 2 Petru 2:12) 3. Judecata celor ce nu vor acceptă autoritatea Tatălui şi Fiului – prăbuşirea cetăţii neamurilor (1 Samuel 2.:1-10; Psalmul 2; 9:5; Isaia 30:27-28; 34:1-2; Ieremia 27:1-8; Ioel 3.2, 12; Hagai 2:22; Matei 25:32; Apocalipsa 16:19; 19:15). Au fost popoare care s-au redus mult numeric iar unele sau pierdut prin distrugere (neamurile din Canaan) sau prin risipirea printre alte neamuri (Ieremia 1:9-10; 18:7-10; 50:23; 51:20; Ezechiel 12:15; 25:6-16; 30:23; Amos 9:9-12) 4. Mântuirea tuturor ce ascultă de Evanghelie şi revin de drept şi de fapt în neamul lui Dumnezeu (Psalmul 22:27; Apocalipsa 15:4; 22:2) ÎNCHEIERE 1. Toate neamurile sunt sub autoritatea lui Dumnezeu – Împăratul neamurilor – El le va decide destinul pentru eternitate (Apocalipsa 15:3; 2 Cronici 20:6; Psalmul 33:10-11; Isaia 40:15-17; Fapte 4:25-28; Romani 3:29)

 

  1. Neamurile au o libertate limitată şi responsabilă, în condiţii de binecuvântare şi blestem în aşteptare (Fapte 14:15-17; 17:26-28; Romani 11.25; Matei 25:31-46; Romani 2:1-10)

 

Neamuri de oameni Lecţia 2 NEAMUL URMAŞILOR LUI LOT INTRODUCERE 1. Lot, nepotul ui Avraam, a fost strămoşul moabiţilor şi amoniţilor, vecinii de răsărit ai statului Israel (Geneza 19:37-38) 2. Dumnezeu le-a rânduit celor două neamuri un loc – o ţară ce nu era sortită nimicirii odată cu popoarele Canaanului (Deuteronom 2:9, 19, 21, 27; Judecători 11:15). În Câmpia Moabului s-a scris cartea Deuteronom, în Moab a fost înmormântat Moise (Deuteronom 1:5; 34:1-6) I. NEAMUL MOABIŢILOR 1. Un neam duşman al poporului lui Dumnezeu. Moabul a stăpânit peste Israel în perioada judecătorilor, apoi evreii şi-au recăpătat independenţa (Judecători 3:12-14, 28-30). Moabul a ajuns vasal pe vremea mai multor împăraţi ai lui Israel (2 Samuel 8:2; 2 Regi 3.4-5, 18), dar generaţi la rând apar „cete de moabiţi” (2 Regi 13:20; 24:29 care atacau, după sloganul: „acum, la pradă, moabiţi!” (2 Regi 3:23). Moabiţii apar ca aliaţi împotriva evreilor în diferite războaie (2 Cronici 20) 2. Un neam imoral; fetele lor în asociere cu fetele madianite, au fost îndrumate să amăgescă la curvie şi idolatrie pe tinerii din neamul evreilor (Numeri 25:1-2), fapt repetat după intrarea în Canaan (Judecători 10:6; Ezra 9:1-2), ispită căreia i-a căzut pradă şi Solomon (1 Regi 11:8, 33) 3. Moabul, „poporul lui Chemoş” (Numeri 21:2) – „Chemoş, urîciunea Moabului” (Numeri 21:2) (2 Regi 11:7) şi-a rostit singur soarta de nimicire a generaţiilor următoare prin vinovăţia idolatră şi slujbele de blestem la care au apelat împotriva evreilor, în loc să fie binevoitori (Numeri 21:29; 22:1-6; 24:17), fapt ce le-a adus interdicţia de a intra în adunarea Domnului (Deuteronom 23:2-3) şi prin comportamentul general, dar şi simbolic prin practicile de jertfire a propriilor copii (2 Regi 3:26-27) 4. Judecata Moabului a fost anunţată de Dumnezeu prin profeţii Israelului şi executată prin babilonieni (Isaia 15; 16:6, 12-14; 25:10; Ieremia 9:25-26; 48), tinerii vinovaţi urmau să plătească păcatele lor şi ale înaintaşilor lor (Isaia 16:2; Ieremia 48:25). Chemoş a rămas de ruşine, iar Moabul a încetat să mai fie un popor (Ezechiel 25:8-11) 5. Rut, moabita este o excepţie în acest neam păcătos şi o dovadă a posibilităţilor de mântuire, de atragere a îndurărilor divine în orice vreme, pentru orice om (Rut 1-4). În timpul persecutării lui David de către Saul, împăratul de atunci al Moabului a oferit azil politic familiei lui Isai (1 Samuel 22:2-3) B. NEAMUL AMONIŢILOR 1. Neamul lui Amon şi-a ales ca dumnezeu pe „Milcom / Moloc , urîciunea Amoniţilor” (1 Regi 11:5, 7), zeitate distrusă ca şi Chemoş, de evlaviosul rege Iosia (2 Regi 23.23) 2. Amoniţii au fost aliaţi cu moabiţii împotriva evreilor (Judecători 3.13; 2 Cronici 20:1) şi au stăpânit peste ei 18 ani (Judecători 10:7-8), apoi au fost înfrânţi prin Iefta (Judecători 11:32-33). Războaiele cu evreii au continuat, dar au fost mereu înfrânţi (1 Samuel 11:1-2, 11; 2 Samuel 1011; 12:26; 2 Cronici 26:8; 27:5). 3. Un neam răutăcios, scandalos, batjocoritor şi violent (Judecători 11:13-27; 2 Samuel 10:1-4). Aceste atitudini vinovate au revenit în actualitate în perioada rezidirii Ierusalimului, de după robia babiloneană, prin Tobia, care a reuşit să afectezue prin influenţă şi abuz (Neemia 2:10, 19; 4:3, 7; 6:1; 13:1-9) şi Baalis împăratul amoniţilor, care a complotat şi a reuşit uciderea dregătorului Ghedalia (Ieremia 40.14) 4. Pentru toate păcatele lor, între care se evidenţiază crimele împotriva evreilor şi stăpânirea peste teritoriile lor amoniţii au fost pedepsiţi de Domnul şi apoi distruşi ca neam (Ieremia 49:1-6; Ezechiel 25:1-7, 10; Amos 1:13-15) 5. Au avut şi amoniţii oamenii lor aleşi, ca bogatul de neam regesc Şobi, fiul lui Nahaş (2 Samuel 17:27-29), sau viteazul Ţelec (2 Samuel 23:37). A mai intrat în neamul lui Israel Naama, soţia lui

 

Solomon, mama lui Roboam (1 Regi 14.21), dar au fost şi alte amonite care au afectat familiile evreilor (Neemia 13:23) ÎNCHEIERE 1. Istoria urmaşilor lui Lot dovedeşte un Dumnezeu care controlează îndeaproape evoluţia fiecărui popor (Psalmul 60:6-9), dar toate în baza felului Său de a lucra cu oamenii, fie un individ, fie un neam (Ieremia 18:7-10; 25:15, 21; 27.1-3) 2. Moabiţii şi amoniţii au fost apropiaţi ca origine, aşezare geografică şi istorie, rămânând o pidă de fapte rele şi pedeapsă „capitală”, fiind vinovaţi faţă de Domnul şi faţă de poporul Lui (Geneza 12:3-5; Ieremia 48:13, 35, 42; Ţefania 2:8-10)

 

Neamuri de oameni Lecţia 3 NEAMUL EDOMIŢILOR

 

INTRODUCERE 1. Edomiţii sunt urmaşii lui Esau, fratele geamăn al lui Iacov / Israel (Geneza 25:30; 36:1, 8-9). Ei locuiau organizaţi cu căpetenii şi au format un regat în muntele Seir în sud estul Israelului, ţinut ce le-a fost rezervat de Dumnezeu ca şi în cazul urmaşilor lui Lot şi la cucerirea Canaanului de către evrei (Geneza 36.1-19, 31-43; Deuteronom 2:2-6, 12, 22; Iosua 24:2) 2. Analiza existenţei lor în istoria biblică, aprox. 1500 de ani, evidenţiază comportamentul uman în raport cu divinitatea şi poporul lui Dumnezeu, cu efecte imediate şi îndepărtate al celor care au origini sfinte, dar nu şi dorinţe sfinte – o istorie a pierderii tuturor favorurilor şi binecuvântărilor divine (Geneza 25:32-34; Exodul 34:19; Levitic 27:26; Evrei 12:16-17) I. O SCURTĂ ISTORIE A EDOMIŢILOR 1. La sosirea evreilor în zona lor edomiţii au fost îngroziţi şi neprietenoşi, opunându-se trecerii fraţilor lor prin ţara lor (Exodul 15:15; Numeri 20:14-21; Judecători 11:17-18), deşi evreii au fost sfătuiţi să nu-i urască, ci să-i privească drept fraţi (Deuteronom 23:7) 2. Edom a avut repetate confruntări cu Israel, pe vremea împăraţilor lui Israel şi Iuda (1 Samuel 14:47; 2 Samuel 8:13-14; 1 Regi 11:15; 1 Cronici 18:12-13), fiind în general vasal Israelului (2 Regi 8:20-22; 14:7, 10; 2 Cronici 21:8-10). O singură dată găsim aliat neamul edomit cu Israel, fiind vasal, în lupta împotriva Moabului (2 Regi 3), deşi au mai fost uniri între evrei şi edomiţi prin căsătorii (1 Regi 11:1) 3. Spre finalul perioadei monarhiei în Israel Edomul a reuşit să biruie Israelul şi să participe la distrugerea aproape totală a poporului evreu, asociindu-se babilonienilor, care le-au permis să se aşeze în sudul Palestinei (2 Cronici 28:17; Psalmul 137:7; Obadia 1:10-14). Zona munţilor Edomului a fost cucerită de nabateeni (Obadia 1:1-9), iar în sec II i.e.n. evrei i-au încorporat forţat, contribuint la distrugerea lor ca neam, odată ce atât evrei cât şi edomiţii au fost cuprinşi în proviinciile romane. Ceea ce a mai rămas din ei se numeau în perioada N T idumei, neam din care se trăgeau şi irozii, dar despre această etnie nu se mai poate spune ceva distinct după primul secol al erei noastre 4. Judecata şi nimicirea neamului edomit s-a realizat prin la vremea ei, prin babilonieni, evrei, nabatieni şi romani (Isaia 34:5-17; Ieremia 25:15-16, 21; 27:2-3; 49:7-22; Plângeri 4:21-22; Ezechiel 25:12-14; Odabia 1:15-21) II. CARACTERIZAREA NEMULUI EDOMIT 1. Atitudinea lipsită de evlavie a lui Esau a fost originea originea îndepărtării definitive a unui neam de valorile şi promisiunile sfinte (Geneza 25:23, 27; 26:34-35; 28:5-9). Insensibilitatea lui a fost dovedită ani mai târziu şi la întâlnirea cu Iacov, la întoarcerea din Mesopotamia (Geneza 32:1-8; 33:1-16) 2. Edomiţii au fost un popor idolatru şi lipsit de orice tendinţă şi sete de căutare a lui Dumnezeu, slujind zeităţii Kos, dar şi lui Baal, zeul cel mai important dintre zeităţile canaanite (2 Cronici 25:14, 20; Romani 1:18-32) 3. Încrederea în sine (Ieremia 49:16) şi conceptele lipsite de adevăr şi dragoste ale Edomului, i-a condus la stări marcante de păcat, dintre care ura pentru poporul evreu a fost fără margini, fapt ce a contribuit considerabil la pedepsirea întregului neam (Ezechiel 25:12; 35:15; 36:5; Ioel 3:19; Amos 1:11:12). Doeg edomitul este un exemplu al răutăţii împotriva oamenilor şi planurilor Domnului (1 Samuel 21:7; 22:7-22; Psalmul 52 ), la fel şi Hadad edomitul (1 Regi 11:14-22) ÎNCHEIERE 1. Edomiţii au fost urmaşii unui om care a realizat prea târziu ce a pierdut neiubind de Domnul dumnezzeul părinţilor săi Avraam şi Isaac, iar generaţiile ce au descins din el au fost la fel de insensibili faţă de Dumnezeu şi tot ceea ce apropierea de El putea să le ofere (Geneza 27.36-40; Obadia 1:1-15)

 

  1. Domnul Dumnezeu s-a dovedit a fi stăpânul…………………………………… Cont. Aici….https://pdfcoffee.com/manual-de-studiu-biblic-vol-viipdf-pdf-free.html

 

https://pdfcoffee.com/manual-de-studiu-biblic-vol-viipdf-pdf-free.html

 

////////////////////////////////

 

 

Pricini de păcătuire, de Iosif Anca

 

 

INTRODUCERE

 

  1. Piatra de poticnire (gr. skandalon; eb. michsol – Leviticul 19:14); pârghia pentru momeală într-o cursă, capcană (eb. mokesh – Iosua 23:13)

 

  1. Alte expresii: a amăgi, a pune piedică, a sminti (Romani 14:13); ademenire la păcat (Romani 16:17)

 

 

 

  1. PREZENTARE

 

  1. Pricinile (Tipuri, forme de păcătuire; o stâncă opreşte şi marea; dar şi o pietricică te poate face să şchiopătezi)

 

  1. Pricini de amărăciune, întristare (Genesa 26:35; Proverbe 10:10; 27:3)

 

  1. Pricini de cădere, slăbire (Romani 14:20-21; Ioan 16:1; Marcu 4:17)

 

  1. Autopricini (Psalmul 64:8; Eclesiastul 5:6; Matei 18:8-9)

 

  1. Pricini de păcătuire (Mica 1:13; 1 Timotei 5:14; Efeseni 4:27; Romani 12:19-24)

 

  1. Prilejurile de păcătuire (O piatră are locul ei, la hotar, nu pe cărare)

 

  1. Lucruri pământeşti (Matei 13:57; 26:31)

 

  1. Lucruri spirituale – înţelegerea voii lui Dumnezeu (Matei 15:12; 1 Corinteni 1:23; Galateni 5:11)

 

–  Ferice de cel ce nu se poticneşte în Isus şi calea Sa!  (Matei 11:6)

 

  1. Comportamentul creştinului

 

  1. Nu fi pricină de păcătuire pentru alţii – împăcarea celor trei categorii(1 Corinteni 9:19-23; 10:32); problema majoră : cei „micuţi” (Matei 18:6; 1 Corinteni 8:11-12)

 

  1. Judecă tot ce faci, de la mâncare la slujbă! (Romani 14:13; 1 Corinteni 8:7-13; 10:23-33; 2 Corinteni 6:3). Judecă-te singur, să nu te judece alţii! (1 Corinteni 10:29)

 

  1. Umblă în dragoste – transpune-te în postura celuilalt! (Romani 14:15; 2 Ioan 1:10)

 

  1. Nu te lăsa provocat, rezistă ispitei! (Proverbe 24:19; Coloseni 3:13; Iacov 1:12-15); sau forţei (Galateni 6:12)

 

 

 

  1. EXEMPLE

 

  1. Negative

 

  1. Acan – autopricină şi pricină de păcătuire (Iosua 7:25; 22:20)

 

  1. Fiii lui Eli – pricini de păcătuire pentru tot poporul (1 Samuel 2:22-24)

 

  1. Ieroboam I – o pricină de păcătuire pentru generaţiile următoare (1 Împăraţi 15:30; 16:2, 13; 2 Împăraţi 13:11)

 

4; Manase  – o pricină de păcat pentru cetatea sfântă (2 Împăraţi 21:11)

 

  1. Ahab – pricini de păcat în familie şi societate (1 Împăraţi 21:4)

 

  1. Iehu – o pricină de păcătuire parţială (2 Împăraţi 10:29)

 

  1. Ghedeon – o pricină de păcătuire pentru Israel (Judecătorii 8:27)

 

–  Atenţie la pricinile de păcătuire prin   oamenii credincioşi!

 

  1. Pozitive

 

  1. Hanania, Mişael şi Azaria – rezistenţa în faţa unei pricini în ispită şi forţă (Daniel 3:18, 28)

 

  1. Isus şi Petru – o pricină eliminată (Matei 17:27)

 

  1. Pavel şi Evanghelia lui – o pricină de poticnire pentru iudei formalişti, dar nu pentru cei cu intenţii curate (Fapte 16:3; Galateni 2:3-5; 1 Corinteni 9:12; 2 Corinteni 8:20-22)

 

 

 

 

 

 

 

ÎNCHEIERE

 

  1. Există poticnire de poticnire împotriva Isus (1 Corinteni 8:12) şi (pe nedrept) în Isus (Matei 16:23; Luca 7:23)

 

  1. „Este cu neputinţă să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de acela prin care vin!” (Luca 17:1; Matei 13:41)

 

  1. Ferice de cei ce evită a fi pricini de păcătuire (Romani 13:22)

 

http://www.dragostepentruadevar.ro/text/101/lectia-03-pricini-de-pacatuire

 

//////////////////////////////////////

Harul

  1. N. Darby

 

“Dumnezeul oricărui har!” (1. Petru 5:10 )

 

Oh! Când se va ridica inima omului, chiar şi numai în gândire, la înălţimea harului şi a răbdării lui Dumnezeu? Dragostea care este în Dumnezeu – şi nu vreo atracţie în omul păcătos – explică dărnicia fără margini a primirii sale în Domnul Isus Hristos!

 

Felul în care omul firesc înţelege mila ar fi nu ca Dumnezeu să şteargă păcatul, prin vărsarea sângelui Domnului Hristos, ci ca El să trateze păcatul cu o oarecare indiferenţă; aceasta n-ar mai fi har.

 

Nimic nu se dă în “ţara depărtată”, nici chiar roşcovele porcilor. Satan vinde totul şi aceasta foarte scump: sufletele noastre sunt preţul. Totul trebuie cumpărat; principiul lumii este acesta: nimic gratuit. Pentru a găsi pe cineva care dă, trebuie să vii la Domnul Dumnezeu.

 

Harul nu are nici margini, nici limite. Orice vină am avea, oricât de vinovaţi am fi(şi nu putem fi decât nişte mari vinovaţi), în ciuda tuturor, Dumnezeu este DRAGOSTE faţă de noi.

 

Harul Său este tot mai de neînţeles pentru mine. Prin faptul că Hristos a devenit Om, harul se leagă într-un mod atât de uimitor de toate fibrele şi de toate nevoile inimilor noastre, încât el ne aduce într-o stare pe care n-o poţi cunoaşte fără să te găseşti în ea. Totuşi în această stare noi nu suntem nimic, deşi uniţi cu Cel ce este totul. Şi a nu fi nimic este o poziţie preţioasă între toate altele. Legea poate tortura conştiinţa noastră, dar harul ne umileşte.

 

“Pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5:8 ).

 

Găsim două adevăruri în acest loc: mai întâi, ca păcătosul este făra putere şi lipsit de resurse. Ca şi fiului risipitor, el a risipit toata avuţia; iar când şi-a venit în fire şi s-a pregătit să se întoarcă la tatăl său, el nu avea nimic ce să-i aducă. Toată averea sa, ca a unui marinar naufragiat, este aruncată peste bord, toate sunt în voia valurilor; el însuşi, luptând contra talazurilor întunecate, este aruncat pe plajă, sfârşit, dezbrăcat, neavând nimic. Dar, BINECUVÂNTAT să fie Dumnezeu! În nenorocirea noastră, Îl găsim chiar pe această plajă; El este aici pentru noi. Noi ştim, în plus, că El nu ne va arunca afară şi că ne putem bizui pe toate binecuvântările pe care Dumnezeu le poate da. “El care în adevăr, nu L-a cruţat pe propriul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va dărui, de asemenea, toate împreună cu El?” (Romani 8:32 ).

 

Ceea ce îmi dă sentimentul enormităţii păcatului este imensitatea harului care l-a îndepărtat. Pentru “ca să arate, în veacurile viitoare, nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Sa faţă de noi, în Hristos Isus” (Efeseni 2:7 ). Acesta este felul în care îngerii, care sunt “domniile şi stăpânirile din locurile cereşti” (Efeseni 3:10 ), vor învăţa să cunoască nemărginitelor bogăţii ale harului Său. Ei vor vedea pe sărmanul tâlhar, pe femeia păcătoasă (Luca 7:37 ) şi pe noi în acelaşi loc şi în aceeaşi slava cu Fiul lui Dumnezeu.

 

Cuvântul Domnului: “Bine, rob bun şi credincios” (Matei 25:21 ), răsună ca o muzică plăcută în urechile credinciosului, dar el este preţuit mai ales de cel care ştie că numai harul ne poate da una sau alta din aceste caracteristici!

 

https://comori.org/viata-de-credinta/culegere-de-ganduri/harul

 

///////////////////////////////////

 

 

Duhul Sfânt

  1. N. Darby

 

“Un alt Mângâietor!” (Ioan 14:24 )

 

Daţi-mi voie să vă întreb cum trataţi acest oaspete divin? – Vorbesc cu mult respect despre această prezenţă a lui Dumnezeu. – De câte ori, în cursul unei zile, gândiţi la faptul că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt? Dacă odată, căpetenia ţării în care locuim ar veni pentru câteva zile să locuiască sub acoperământul nostru, prezenţa sa ar concentra, desigur, toate gândurile noastre. Este la fel şi cu Duhul Sfânt care locuieşte în noi? Adeseori nu ne gândim la El; dar ne vom aminti de El, dacă facem toate lucrurile în aşa fel încât să-I placă Domnului.

 

Prezenţa Duhului răstigneşte egoismul şi ne eliberează de preocuparea cu noi înşine, pe calea pe care mergem, pentru că El ne umple de un singur subiect: Isus Hristos.

 

Acolo unde sfarşeşte viaţa firii pământeşti, începe cea a Duhului şi, în mod practic, în măsura în care firea pământească este ţinută ca moartă, avem puterea de a arăta viaţa Duhului.

 

A avea Duhul Sfânt este un lucru; a fi însă plin de Duhul Sfânt este un alt lucru. Când El este singurul izvor al gândurilor mele, atunci sunt “plin de Duhul” (Efeseni 5:19 ). Dacă El a luat în stăpânire inima mea, eu am putere să fac să tacă ceea ce nu este de la Dumnezeu, să-mi păzesc sufletul de rău şi să mă las condus de El în toate faptele vieţii mele şi în purtarea mea. Adesea am nevoie de mustrare, dar firea păcătoasă nu poate să facă observaţii firii mele păcătoase; şi ea nu se va supune nici firii păcătoase a altuia; dar, dacă merg într-adevăr în puterea Duhului, voi avea autoritatea lui Dumnezeu pe măsura mea şi Satan va trebui să cedeze Duhului Sfânt.

 

Dacă cineva vorbeşte în adunare şi de obicei lucrarea sa nu zideşte, cred că trebuie oprit. Niciodată n-am putut să înţeleg că Adunarea lui Dumnezeu ar putea fi locul unde firea păcătoasă ar fi liberă să lucreze, fără a fi înfrântă; este o nebunie să gândeşti că aşa ar trebui să fie. Doresc ca cea mai deplină libertate să fie dată Duhului Sfânt, dar nici una firii păcătoase.

 

Duhul se revarsă ca nişte “râuri de apă vie” din sufletul aceluia în care locuieşte şi plinătatea lui curge spre tot ce il înconjoară, fie că în jur este un pământ bun, fie că este un nisip uscat; dar, oricum, felul de a fi şi puterea Duhului se manifestă printr-o ţăşnire fără încetare.

 

Noi ar trebui să fim în stare să-i reducem la tăcere pe toţi vrăjmaşii, nu prin priceperea, prin inteligenţa sau prin cunoştinţele omeneşti, ci în puterea Duhului. Dacă alţii nu cred în Cuvântul lui Dumnezeu, eu nu vreau să părăsesc sabia Duhului, pentru că ei îi nesocotesc tăişul. Eu ştiu că el este pătrunzator ca o sabie cu două tăişuri şi pentru aceasta, mă servesc de el.

 

Când un om este plin de Duhul lui Dumnezeu, care-i dă putere adevărului din inima lui şi claritate vederii sale morale, puterea ademenitoare a vrăjmaşului tulbură imaginaţia. Oricât de nesupus ar fi el în ceea ce priveşte adevărul, lui îi place supranaturalul, dar îi lipseşte puterea sfântă de a deosebi lucrurile, pentru că este străin de sfinţenia şi de caracterul lui Dumnezeu; el nu are stabilitatea unui suflet care are cunoştinţa lui Dumnezeu ca pe o comoară a sa, a unui suflet care ştie că are totul în El şi nu are nevoie de alte minuni!

 

https://comori.org/viata-de-credinta/culegere-de-ganduri/duhul-sfant

 

/////////////////////////////////////

 

Cuvântul lui Dumnezeu, de J. N. Darby

 

“Cuvântul Domnului rămâne în eternitate!” (1. Petru 1:25 )

 

În aceste zile din urmă, când se pune la îndoială în mod insultător, Cuvântul lui Dumnezeu, este de mare preţ să gândeşti că un singur verset din Scriptură este de ajuns pentru Domnul Isus Hristos ca autoritate; şi Îi era de ajuns ca să-l faca pe Diavol să tacă.

 

N-am nici un gust pentru noutăţi în interpretarea Scripturii: smântâna se găseşte la suprafaţa laptelui. Cuvântul este în sine însuşi propria sa dovada şi are puterea sa proprie, deşi , desigur, numai Duhul lui Dumnezeu poate să ne facă aplicarea exactă. Numai umblând cu Dumnezeu putem gusta toată dulceaţa acestui Cuvânt şi să ne hrănim cu El. Cred că, în această privinţă, Duhul lui Dumnezeu este un călăuzitor sigur şi poate, dacă aşa consideră El că este bine, să ne dea gânduri minunate; dar, pentru ca râuri de apa vie să curgă din inimile noastre, trebuie să bem din izvor, ca nişte însetaţi.

 

Să ne oprim şi să ne întrebăm: Cu ce a fost ocupat spiritul meu astăzi? Ce a căutat el? Cuvântul Domnului Isus Hristos a locuit din belşug în mine? Poate că am fost ocupaţi de politica sau de noutăţile oraşului sau de propriile noastre treburi! Glasul propriei noastre inimi sau faptele noastre au umplut cea mai mare parte din zi? Atunci n-am fost preocupaţi de Domnul Isus Hristos.

 

Este un mare pericol să te ocupi de Cuvânt, neţinând seama de Duhul Sfânt. Nu cunosc nimic altceva care să te despartă mai mult de Dumnezeu decât a vorbi despre adevăr fără a avea părtăşie cu El!

 

Dumnezeu nu descoperă gândurile Sale “celor înţelepţi şi pricepuţi”, ci “pruncilor” (Matei 11:25 ). Nu puterea spirituală (puterea spiritului omenesc, folosită la lucrurile lui Dumnezeu) este cea care primeşte binecuvântarea Lui, ci numai duhul copilului nou născut, care doreşte cu înfocare “laptele duhovnicesc şi curat” (1. Petru 2:2 ), găseşte binecuvântare. Inteligenţa cea mai dezvoltată trebuie să se apropie de Cuvântul lui Dumnezeu, ca un prunc născut de curând.

 

Nu este nici un cuvânt în cartea lui Dumnezeu care să nu poată hrăni sufletele noastre. Cercetaţi Cuvântul lui Dumnezeu cu rugăciune; căutaţi în el pe Domnul însuşi şi nu cunoştinţa; aceasta vă va fi dată, dar inima urmează un drum bun numai atunci când ea Îl caută pe Domnul Dumnezeu.

 

Cred, dragă frate, că ai studiat prea mult Biblia şi n-ai citit-o. Eu văd că mereu trebuie să fiu atent în această privinţă. Învăţătura pe care Dumnezeu ne-o dă, şi nu lucrarea omului, ne face să intrăm în gândurile şi planurile lui Dumnezeu descoperite în Cuvântul Său. N-aş vrea ca cineva să gândească, poate, că eu nu doresc ca Scriptura să fie mult studiată, însă dorinţa mea aprinsă este ca ea să fie citită împreună cu Dumnezeu.

 

Este un om care cunoaşte adevărul, pentru că El este Adevărul, un Om pe deplin mulţumit de Cuvântul scris: este Domnul. Nu există vicleşug al Satanei, pe care Cuvântul lui Dumnezeu să nu-l poată zădărnici. Când această viaţă trecătoare se va sfârşi, nimic altceva nu va rămâne decât ce a fost produs de acest Cuvânt.

 

 

https://comori.org/viata-de-credinta/culegere-de-ganduri/cuvantul-lui-dumnezeu/

 

////////////////////////////////////

 

 

Un viitor luminos prin crucea lui Hristos

Cum putem privi pozitivi în viitor, cu atât de multe lucruri negative care apar la știri?

 

  1. Gangsø

Omenirea privește înainte către un an nou și se scrie și se speculează despre ce va aduce viitorul. Este o judecată peste toată firea, iar această judecată este motivul pentru care aproape tot ce se scrie este negativ. Analizele viitorului sunt, în mare, sumbre.

 

Dacă citim scripturile, găsim ambele părți. De o parte sunt cele sumbre, da, mai rău decât poate cineva descrie. Acest viitor îi privește pe cei nelegiuiți care nu vor să se pocăiască de nedreptatea lor. De cealaltă parte este incredibil de luminos și plin de nădejde, da, mai bine și mai luminos decât poate fi descris. Aceste lucruri îi privesc pe cei cu frică de Dumnezeu, cei care se întorc de la nelegiuirea lor și încep o umblare în lumină.

 

Gândurile lui Dumnezeu – gândurile oamenilor

„Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.” Ieremia 29:11. Doar prin credință și ascultare putem să intrăm în aceste gânduri. Este o diferență fundamentală între gândurile lui Dumnezeu și cele ale oamenilor. Oamenii se gândesc, scriu cărți, fac planuri și strategii care foarte rar ajung realități bune. Gândurile lui Dumnezeu sunt legate de acțiune și se realizează chiar dacă toată lumea se împotrivește. De aceea este atât de sigur să fii în gândurile lui Dumnezeu, în voia și planul lui Dumnezeu cu viața ta. Nimeni, cu înțelepciunea omenească, nu poate pătrunde în aceste gânduri. Căci toate ni se dau prin Duhul Sfânt, iar el le este dăruit celor ce-l ascultă. Domnul cunoaște gândurile celor înțelepți și știe că sunt goale. (1 Corinteni 3:20). El îi dă de rușine pe cei înțelepți și distruge priceperea celor pricepuți. Asta este în legătură cu cuvântul crucii. (1. Corinteni 1:18-19).

 

Aici este întreaga taină. Doar prin cruce putem primi o conexiune clară cu Dumnezeu, și prin cruce poate El să-Și realizeze planele Sale cu noi – acele planuri pe care le-a făcut înainte de întemeierea lumii. Atunci începe Dumnezeu să ne dea din gândurile Lui. Pe cruce vine duhul descoperirii peste noi și putem vedea ceea ce ochiul nu poate vedea și ceea ce urechea nu poate auzi – ce Dumnezeu a pregătit celor care-L iubesc. (1 Corinteni 2:9) Atunci este imposibil să fii deznădăjduit și să te uiți cu ochi întunecați către viitor!

 

Întreaga istorie a Israelului arată cât de rari sunt oamenii care se predau total și-L iubesc doar pe Dumnezeu. Unii făceau asta periodic, când veneau nevoi mari peste ei, dar când timpul de nevoie se încheia și biruiseră dușmanul, inimile deviau de la Dumnezeu către idoli. Aici stăm chiar lângă punctul care decide ce ne va aduce viitorul pentru noi, personal. Gândurile lui Dumnezeu sunt clare: „…ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus.” Efeseni 2:7. Dacă vrem ca aceste gânduri slăvite ale lui Dumnezeu să se realizeze, trebuie și gândurile noastre interioare să fie clare: Inima trebuie să fie totală pentru Dumnezeu, trebuie să fie curată în fața ochilor Lui – Cel cu care avem de-a face. Trebuie să fie curată de orice tip de idolatrie!

 

Cuvântul crucii luminează

Această curăție, hotărâre și claritate, pe care Isus o așteaptă din partea noastră, este evidențiată în Luca 9:57:62: „Pe când erau pe drum, un om I-a zis: „Doamne, Te voi urma oriunde vei merge.” Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini, şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul.” Altuia i-a zis: „Vino după Mine!” „Doamne”, I-a răspuns el, „lasă-mă să mă duc întâi să îngrop pe tatăl meu.” Dar Isus i-a zis: „Lasă morţii să-şi îngroape morţii, şi tu du-te de vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu.” Un altul a zis: „Doamne, Te voi urma, dar lasă-mă întâi să mă duc să-mi iau rămas bun de la ai mei.” Isus i-a răspuns: „Oricine pune mâna pe plug, şi se uită înapoi nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu.”

 

Aici vedem urechile acului și crucea care ne întâmpină când intrăm în pactul de ucenic. Toate aceste „dar” cu toate grijile firești către familie și prieteni infectează inima astfel încât gândurile clare ale lui Dumnezeu ancorate în credință, nădejde și dragoste să nu ajungă în cămările inimii. De aceea viața devine grea, ținta neclară și trompeta nu dă un ton limpede. (1. Corinteni 14:8)

 

Nu te poți bucura de făgăduința că toate lucrurile lucrează spre binele nostru. De ce? Din cauza necredinței! S-a furișat această necredință în inimă pentru că nu ai împlinit condițiile? Făgăduința era doar pentru cel ce-L iubește pe Dumnezeu! Hai să ne întărim în pactul de ucenic. În inima ucenicului trăiește cuvântul crucii. Acolo este luminos. Nu simțurile sunt cele care luminează vederea ci credința în Dumnezeul cel viu, în Isus cel înviat, Cel care în cea mai întunecată noapte a putut striga: „Lazăre, ieși afară!”

 

Să păzim această inimă întreagă și curată cu aceste cuvinte clare ale credinței, așa încât întreaga noastră viață să intre în armonie cu scripturile. Gândește-te la ce viitor se gândea Isus când a putut spune: „tot ce este al Meu este al Tău, şi ce este al Tău este al Meu.” Ioan 17:10. Erau gânduri clare și vorbire clară.

 

De ce ne putem ridica capul

Hai să intrăm în anul nou cu inimi curățite, nu cu aluat vechi, ci cu cuvintele curate ale crucii, plantate în inimile noastre! Dumnezeu putea vedea în inimile copiilor lui Israel și a spus: „Căci voi duce pe poporul acesta în ţara pe care am jurat părinţilor lui că i-o voi da, ţară unde curge lapte şi miere; el va mânca, se va sătura şi se va îngrăşa; apoi se va întoarce la alţi dumnezei şi le va sluji, iar pe Mine Mă va nesocoti şi va călca legământul Meu. Când va fi lovit atunci cu o mulţime de rele şi necazuri, cântarea aceasta, care nu va fi uitată şi pe care uitarea n-o va şterge din gura urmaşilor, va sta ca martoră împotriva acestui popor. Căci Eu îi cunosc pornirile, care se arată şi azi, înainte chiar ca să-l fi dus în ţara pe care am jurat că i-o voi da.” Deuteronom 31:20-21. Și aceasta în ciuda la toată bunătatea pe care au primit-o!

 

Ce gânduri ne ocupă mintea? Despre Timotei, Pavel a putut spune: „Tu însă ai urmărit de aproape învăţătura mea, purtarea mea, hotărârea mea, credinţa mea, îndelunga mea răbdare …» 2. Timotei 3:10.

Ei erau uniți în aceeași gândire. Crucea lucra în ei și apa vie curgea – gânduri slăvite și binecuvântate izvorau și se transformau în acțiuni și zidirea trupului lui Hristos.

 

Mărturia lui Pavel era: „Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu.” Galateni 2:19-20. O viață mai înălțată nu putem trăi. Cu această mărturie putem să întâmpinăm toate necazurile vieții și toată ceata duhurilor rele din văzduh. Da, însuși diavolul și toată ceata dușmanului fuge de noi și putem, prin cuvântul crucii, să ieșim biruitori din încercare. Gândurile și planurile lui Dumnezeu se realizează când gândurile lui Satan sunt distruse. În acest duh de biruință, cu această putere a credinței și cu o inimă curată putem să ridicăm capul și să privim în noul an. Curând Îl vom întâlnie pe Maistrul nostru și pe tații noștri, care au pus o astfel de temelie pentru noi! Duhul așteptării ne ține treji și ultimele cuvinte ale lui Isus pentru cei ce-și poartă crucea ne mângâie: „Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Matei 28:20. Așa purtăm noi, cu multă îndrăzneală, cuvântul crucii către viață și pace, în timpul care urmează.

 

Aceasta este o versiune editată a unui articol care a fost publicat în biserica periodică a BCC în decembrie 1990.

© Copyright Stiftelsen Skjulte Skatters Forlag

https://crestinismactiv.ro/un-viitor-luminos-prin-crucea-lui-hristos

 

///////////////////////////////

 

Din cugetarile lui Jules Renard

 

( Scriitor francez: 1864-1910 )

 

 

 

*„Cel ce n-a stiut niciodata sa se limiteze n-a stiut niciodata sa admire.”

 

* “Averea este fericirea celor saraci cu duhul.”

 

* “Fericirea rezida in cautarea ei.”

 

* “Ceea ce-l pierde pe iepure sunt siretlicurile sale. Daca ar merge drept inainte ar fi nemuritor.”

 

* “A cugeta inseamna a cauta luminisuri intr-o padure.”

 

* ”Nu e greu sa fii darnic azi. Greu este sa nu regreti maine.”

 

* „Daca as avea tot ce-mi doresc, as avea imediat impresia ca nu am nimic.”

 

* “Sufletele josnice nu se bizuie decât pe nobleţea celorlalte.”

 

* “Nu-i nicio deosebire între perla veritabilă şi perla falsă. Greu este să pari dezolat când o spargi sau o pierzi pe cea falsă.”

 

* “Binevoitor fata de umanitate in general, si teribil cu fiecare individ in parte.”

 

* “Lenea nu e nimic altceva decat obisnuinta de a te odihni inainte de a obosi.”

 

* “Ma surmenez de lene.”

 

* “Munca gandeste, lenea viseaza.”

 

* „E loc sub soare pentru toata lumea, mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra.”

 

* “Exista falsa modestie, dar nu exista fals orgoliu.”

 

* „Esecul nu este singura pedeapsa pentru lene; exista, de asemenea, si succesul celorlalti.”

 

* “Cu prudenţă se pot comite tot felul de imprudenţe.”

 

* „Prudenţa nu este decât eufemismul fricii.”

 

* „Nu e greu să fii darnic azi. Greu e să nu regreți mâine.”

 

* “Exista oameni care retracteaza usor ceea ce au spus, asa cum ar scoate o sabie din pantecul adversarului.”

 

* „Daca iti este frica sa fii singur , nu incerca sa fii sincer.”

 

* “Numai timpul nu-si pierde timpul.”

 

* “Zambetul este curcubeul lacrimilor.”

https://www.loribalogh.ro/2013/03/din-cugetarile-lui-jules-renard/

/////////////////////////////////////////

Dictionar biblic – Litera „Z”

 

 

Zabulon – “Locuinta”. Al zecelea fiu al lui Iacov si al saselea al Leii ( Geneza 30,19.20 ).

 

Zacheu – Nume grecesc, probabil o prescurtare a numelui Zaharia. Un om bogat din Ierihon, investit de romani ca sef al perceptorilor de taxe si impozite, devenit ucenic al Domnului Christos ( Luca 19, 1-10 ).

 

Zaharia – “Domnul Si-a adus aminte”. Mai multe persoane din Biblie au purtat acest nume. Dintre ele:  profetul Zaharia ( Zaharia 1,1 ) si Zaharia, tatal lui Ioan Botezatorul ( Luca 1,5 ).

 

Zebedei – “Domnul a dat”. Tatal apostolilor Iacov si Ioan, de profesie pescari pe Marea Galileii ( Matei 4,21.22 ). Era un om instarit , caci avea servitori. El nu s-a opus cand Iisus i-a chemat pe fiii sai sa-L urmeze.

 

Zedechia – “Dreptatea Domnului”. Ultimul rege al lui Iuda, fiul lui Iosia. A ajuns rege la varsta de 21 de ani si a domnit 11 ani. Si-a gasit sfarsitul la Babilon, dupa ce Nebucadnetar l-a silit sa asiste la executia copiilor sai ( 2 Imparati 24, 17-20; 25,1-7;n 2 Cronici 36, 11-21 ). Dupa ce i s-au scos ochii, Zedechia a fost lasat in inchisoare pana la sfarsitul vietii.

 

Zelot ( zilot ) – “Cel care este zelos”. Membru al unui partid de patrioti evrei infiintat de Iuda Galileanul, cu scopul de a se opune romanilor. Partidul a degenerat intr-o organizatie terorista, fanatismul membrilor sai conducand la izbucnirea razboiului dintre romani si evrei.

 

Ziua Domnului – Expresie foarte familiara profetilor VT, care indica perioada care curge de la revenirea glorioasa a lui Christos, pana la crearea cerurilor noi si a pamantului nou. Ea se aplica mai intai judecatilor teribile de la sfarsitul vremurilor ( Isaia 61,1.2 ; 2,12; Amos 5,18; Mica 4,6; Ezechiel 30,2.3 )

 

Zodiac – Semnele zodiacului se refera la 12 constelatii invecinate, care se pot vedea in zona circulara a sferei ceresti, prin fatza carora trece drumul aparent al soarelui ( Iov 38,32 ).

 

Zorobabel – “Lastarul, samanta Babilonului “. Guvernatorul coloniei evreiesti, dupa intoarcerea evreilor in Palestina, la porunca lui Cirus ( Ezra 1,8.11;  5,14 ).

 

Lori Balogh

 

https://www.loribalogh.ro/2013/03/dictionar-biblic-litera-z/

 

///////////////////////////////////////

Din cugetarile lui Francois de La Rochfoucauld

 

( Filozof si moralist francez: 1613-1680 )

 

 

 

* “Nu trebuie sa ne simtim jigniti cand ceilalti ne ascund adevarul, de vreme ce noi ni-l ascundem adesea de noi insine.”

 

* „Toti avem destula tarie sufleteasca pentru a indura nenorocirile altora.”

 

* “Exista unii oameni care ar fi mai putin primejdiosi daca n-ar avea niciun strop de bunatate.”

 

* “O femeie cu suflet bun e ca o comoara; cine o gaseste nu trebuie sa se laude ca o are.”

 

* “Certurile nu ar dura mult daca vina nu ar fi decat de o parte.”

 

* “Spiritele mediocre condamna de obicei tot ceea ce le depaseste intelegerea.”

 

* “Ceea ce numim generozitate nu este altceva decat vanitatea de a da, care ne place mai mult decat ceea ce dam.”

 

* “Graba prea mare de a se achita de o datorie este un fel de nerecunostinta.”

 

* “Defectele spiritului se accentueaza cand imbatranim, ca si cele ale fetei.”

 

* “Ne marturisim defectele mici numai pentru a-i convinge pe ceilalti ca nu avem defecte mari.”

 

* “Daca nu am avea defecte, nu ne-ar face atata placere sa le observam pe ale altora.”

 

* „Nu-i dispretuim pe toti care au vicii, insa ii dispretuim pe cei care n-au nici o virtute.”

 

* „Este mult mai usor sa potolesti prima dorinta, decat sa le satisfaci pe toate cele care o urmeaza.”

 

* “Dusmanii nostri se apropie mai mult de adevar prin judecatile pe care le emit asupra noastra decat ne apropiem noi insine.”

 

* „Experienta este ca steaua polara: ea nu lumineaza decat seara.”

 

* “Făţărnicia este omagiul pe care viciul îl aduce virtuţii.”

 

* “Exista unele lucruri frumoase care pastreaza mai multa stralucire cand raman imperfecte decat cand sunt desavarsite.”

 

* “Gelozia se naste odata cu dragostea, dar nu moare intotdeauna odata cu ea.”

 

* “Gelozia e mai mult amor propriu decât amor.”

 

* “Gelozia se hraneste din suspiciune , se transforma apoi in nebunie sau dispare imediat ce banuiala ni se transforma in certitudine.”

 

* “In gelozie predomina iubirea de sine , si nu dragostea fata de altcineva.”

 

* “Iertam atata timp cat iubim.”

 

* “Ii iertam adesea pe cei care ne plictisesc, dar nu-i iertam niciodata pe cei plictisiti de noi.”

 

* “Increderea ofera mai mult material de conversatie decat inteligenta.”

 

* “Acela caruia ii incredintezi un secret devine stapan al libertatii tale.”

 

* “Intelepciunea este pentru suflet ceea ce este sanatatea pentru trup.”

 

* “Increderea ofera mai mult material de conversatie decat inteligenta.”

 

* “Invidia noastra dainuie mai mult decat fericirea celor pe care ii invidiem.”

 

* “Invidia este mai neiertatoare decat ura.”

 

* “Refuzul laudelor este o dorinta de a fi laudat de doua ori.”

 

* “Exista reprosuri care lauda si laude care defaimeaza.”

 

* ”Toata lumea se plange ca nu are memorie, dar nimeni nu se vaita ca nu are logica.

 

* “Cel care crede ca se poate lipsi de toata lumea se inseala tare; dar acela care crede ca lumea nu se poate lipsi de el se inseala si mai tare.”

 

* “Oricate lucruri bune s-ar spune despre noi insine, nu aflam nimic nou.”

 

* “Ceea ce face insuportabila vanitatea celorlalti este faptul ca o raneste pe a noastra.”

 

* “Daca noi n-am avea de loc mandrie nu ne-am plange de a altora.”

 

* “Pompa inmormantarilor intereseaza mai mult vanitatea celor in viata decat memoria mortilor.”

 

* “Nebunii batrani sunt mai nebuni decat cei tineri.”

 

* “Puterea pe care cei pe care ii iubim asupra noastra este intotdeauna mai mare decat aceea pe care o avem noi insine.”

 

* “Mai degraba ii iubim pe cei care ne urasc, decat pe cei care ne iubesc mai mult decat vrem noi.”

 

* “Refuzul laudelor este o dorinta de a fi laudat de doua ori.”

 

* „Un sfat bun este ceva ce un om ofera atunci cand este prea batran ca sa mai dea un exemplu prost.”

 

* “Simplitatea, care ar trebui sa fie o calitate naturala, are adesea nevoie de studiu pentru a fi dobandita.”

 

* “Nimic nu e mai puțin sincer decât chipul cum cerem și cum dăm sfaturi.”

 

* ,,Sinceritatea este o inimă deschisă. Puţini oameni o arată; de obicei ceea ce vedem este o imitaţie pusă pentru a prinde în capcană încrederea altora.”

 

* “Cum putem pretinde ca altul sa ne pasteze secretul, cand nu l-am putut pastra noi insine ?”

 

* “Adevarata valoare consta in a face fara martori ceea ce am fi in stare sa facem in fata lumii intregi.”

 

* “Cand ne parasesc viciile, ne mangaiem cu credinta ca noi ne despartim de ele.”

 

* “E nevoie de virtuti mai mari pentru a suporta norocul decat pentru a suporta nenorocul.”

 

* “ In raporturile cu semenii nostri, mai des le castigam bunavointa prin defectele noastre decat prin insusirile noastre.”

 

Culegere de Lori Balogh

https://www.loribalogh.ro/2013/02/din-cugetarile-lui-francois-de-la-rochfoucauld/

/////////////////////////////////////////

 

 

“In gura lor nu s-a gasit minciuna”

 

( Apocalipsa 14,5 )

 

 

 

     Pentru un crestin care isi pregateste casa sufletului in vederea intalnirii cu Mantuitorul, timpul de fata este un timp al ultimelor retusuri si finisari. Ultimei generatii de oameni, Domnul nu-i mai porunceste: “Pregateste-te !”, ci “Fii gata !” Si aceasta pentru ca temelia credintei a fost deja pusa, zidurile au fost ridicate, iar acoperisul a fost asezat. Mai raman ultimele finisari, ultimele retusuri in caracterele adevaratilor urmasi ai Domnului Christos, dar si ultimele eforturi pentru ducerea Evangheliei in lume.

 

Sunt convins ca Dumnezeu are in Biserica Sa copii credinciosi care se afla in faza finala a pregatirii lor pentru vesnicie. Fie ca numarul lor sa fie cat mai mare !

 

Realitatea vietii este insa dura. Chiar dupa multi ani ( uneori decenii ! ) de credinta, casele spirituale ale multor crestini au inca temelii subrede, zidurile sunt strambe si au fisuri, iar acoperisurile au gauri mari. Multe din aceste “case” nu au nici macar usi spre lume, nici macar ferestre spre cer…

 

     “Hrana tare” sau “lapte” ?

 

Desi noi insine vedem unele lucruri care n-ar trebui sa existe in viata noastra, in familiile noastre si in Biserica noastra, adevarata radiografie a vietii spirituale Ii apartine Aceluia care nu poate gresi. Privind la viata spirituala a unora din credinciosii evrei, apostolul Pavel trage o concluzie trista:

 

“In adevar, voi, care demult trebuia sa fiti invatatori, aveti iarasi trebuinta de cineva care sa va invete cele dintai adevaruri ale cuvintelor lui Dumnezeu si ati ajuns sa aveti nevoie de lapte, nu de hrana tare.” ( Evrei 5,12 )

 

Desi se foloseste de o alta metafora, apostolul Pavel abordeaza de fapt aceeasi idee: in loc sa se ocupe de ultimele retusuri ale caracterului lor, in loc sa se hraneasca cu hrana tare, ca niste oameni maturi din punct de vedere spiritual, unii crestini au ramas la stadiile incipiente, cand aveau nevoie de “laptele bebelusilor”.

 

Sa observam diferenta enorma dintre asteptarile lui Dumnezeu cu privire la noi si realitatea trista a vietii: in loc sa fim noi insine niste crestini maturi spiritual, cu experienta bogata si capabili sa-i invatam pe altii calea mantuirii, unii dintre noi suntem inca niste “prunci” care refuza sa creasca, desi au trecut peste noi multi ani de credinta, poate chiar decenii.

 

Ceea ce urmeaza nu va fi “hrana tare”, asa cum s-ar fi cuvenit, ci “lapte”. Si aceasta pentru ca in Biserica mai exista, din nefericire, si “prunci”care au nevoie de “laptele” invataturilor incepatoare , de “cele dintai adevaruri ale cuvintelor lui Dumnezeu”, acele lucruri simple pe care le stim demult, dar care inca nu au produs cresterea noastra spirituala.

 

     “Biberonul cu lapte”

 

Iata portia de “lapte” care ne este oferita astazi de Cuvantul lui Dumnezeu, mie si tuturor celor care se simt vizati intr-un fel sau altul: 1 Imparati 13, 1-24

 

Avem aici un episod din istoria atat de zbuciumata a poporului evreu. Ni se dau informatii despre omul lui Dumnezeu trimis cu o solie de mustrare la regele Ieroboam, cel care crease pentru poporul Israel din Regatul de Nord o noua religie, un surogat al celei adevarate practicate in templul din Ierusalim.

 

Ieroboam facuse doi vitei de aur ( oare unul nu ar fi fost suficient ? ) pe care i-a plasat la limitele de nord si sud ale regatului sau: la Dan si Betel. Facuse si un altar pentru tamaiere si alesese chiar preoti, insa nu dintre leviti, ci numiti dupa bunul plac. Totul era conceput cu un singur scop: poporul sa fie impiedicat sa se intoarca la credinta adevarata.

 

In aceste conditii, Dumnezeu il trimite pe profetul Sau la rege cu o mustrare aspra si un avertisment pe masura. Ceea ce a urmat este descris pe larg in capitolul biblic amintit: razvratirea lui Ieroboam fatza de mesajul cerului, pedepsirea lui prin “uscarea” ( probabil paralizia ) mainii, rugaciunea profetului si vindecarea. Apoi are loc tragedia: omul lui Dumnezeu piere pe drumul de intoarcere, ucis de un leu.

 

Minciuna cea de toate zilele

 

Este evident ca, printre alte invataturi desprinse din acest episod istoric, inspiratia divina a avut in vedere sa ne avertizeze cu privire la un pacat prezent din abundenta in viata omenirii, atat de raspandit incat este banalizat si tratat cu usuratate, insa cat se poate de grav in ochii lui Dumnezeu: minciuna.

 

Stiti ce ma nelinisteste citind acest pasaj biblic ? Faptul ca acest pacat odios nu il intalnim la niste pagani care nu-L cunosteau pe Dumnezeu si care erau straini de Legea divina, ci la  un israelit, un membru al poporului ales al lui Dumnezeu – Biserica lui Christos din acele vremuri, care trebuia sa fie o lumina in lume. Mai mult decat atat, nici macar nu e vorba de un israelit oarecare, un membru de rand al Bisericii de atunci, ci de un slujbas de seama, un “om al lui Dumnezeu” a carui autoritate era de necontestat: un profet. Si nu unul tanar, fara experienta, ci unul batran, care avea ( sau ar fi trebuit sa aiba ) “cufarul” vietii plin cu experiente cu Dumnezeu.

 

De ce oare l-a mintit batranul profet pe omul lui Dumnezeu care venise sa-si implineasca misiunea ? Cu siguranta ca trebuie sa fi fost o motivatie… Personal, nu stiu de ce a facut-o. Aceasta intrebare se adauga miilor de alte intrebari si nedumeriri pe care astept sa mi le lamureasca cineva in viata viitoare.

 

Desi nu pot patrunde in inima nimanui pentru a afla motivele cuvintelor sau faptelor lui, am totusi libertatea de a face presupuneri ( cu rezervele de rigoare ! ). Probabil ca batranul profet l-a mintit pe cel tanar ca sa puna la proba credinciosia tanarului sau coleg fatza de Dumnezeu. Aceasta ar fi o motivatie buna pentru o fapta rea ?

 

Nu incerc sa insinuez ca batranul profet ar fi vrut raul colegului sau mai tanar. Aceasta ipoteza iese din calcul, caci este infirmata de modul in care s-au derulat evenimentele ulterioare. Nu, sunt convins ca batranul profet a urmarit ca din toata aceasta desfasurare de evenimente sa iasa ceva bun. Dar ce a iesit in final?

 

Nu as vrea sa fiu in pielea batranului profet care, in tot restul zilelor pe care le-a mai avut de trait, a fost urmarit de remuscari de nedescris. Atunci cand l-a mintit pe colegul lui, batranul profet nu stia de consecintele pe care urma sa le suporte mai tanarul sau coleg. Cuvantul Domnului i-a vorbit dupa aceea, dupa ce minciuna a fost rostita, dupa ce omul lui Dumnezeu s-a abatut de la porunca clara a lui Dumnezeu. La urma, s-a cutremurat vazand urmarile acelei minciuni.

 

E adevarat, tanarul profet a pierit datorita neascultarii sale, cu atat mai grava cu cat el nu era un israelit oarecare, ci un etalon de moralitate pentru popor, privit ca fiind port-vocea lui Dumnezeu. Mantuitorul rosteste un “vai” in dreptul tuturor acelora care sunt un prilej de cadere pentru semenii lor: “Vai de acela prin care vin prilejurile de pacatuire. Este cu neputinta sa nu vina prilejuri de pacatuire. Dar vai de cel care este o pricina de pacatuire pentru semenul sau” ( Luca 17,1 )

 

Avem aici, exprimata in cuvinte simple, intr-o istorisire pe care o pot intelege si copiii, o invatatura pe care Pavel o incadreaza intre “cele dintai adevaruri ale cuvintelor lui Dumnezeu”. Este o invatatura simpla pe care ar trebui sa o intelegem si sa o practicam inca de la inceputul vietii noastre de credinta, si anume: minciuna e un pacat odios in ochii lui Dumnezeu, iar consecintele ei pot fi dintre cele mai grave si imprevizibile. Dar cea mai grava dintre ele este pierderea mantuirii…

 

     Minciuni, minciunele…

 

Biblia e plina de exemple care, luate fiecare in parte, sunt un semnal de alarma pentru fiecare dintre noi, aratandu-ne ( daca mai era cazul ! ) ce consecinte grave poate avea “banala” si, uneori pe nedrept considerata, “nevinovata “minciuna.

 

1) Geneza 12, 10-20: Avraam in Egipt

 

Foametea care s-a abatut asupra Canaanului a facut ca instinctul de conservare al lui Avraam sa fie mai puternic decat credinta lui in ocrotirea lui Dumnezeu. De aici si pana la minciuna nu a fost decat un pas. Sara fiind frumoasa si temandu-se sa nu fie ucis daca se va afla ca el este sotul ei, Avraam ii propune acesteia sa aleaga calea minciunii, spunand sunt frati. Consecintele ? Sara e luata in haremul lui faraon, iar Avraam risca sa-si piarda familia si, odata cu aceasta, sa se aleaga praful de toate fagaduintele lui Dumnezeu facute lui si urmasilor sai.

 

A fost nevoie de interventia harului lui Dumnezeu si de lucrarea Providentei Sale pentru a rupe acest lant al pacatului si al consecintelor lui, salvand  familia lui Avraam din incurcatura in care ajunsese datorita unei “banale” minciuni.

 

Priviti-l pe Avraam, “parintele credinciosilor”, cum trebuie sa accepte mustrarea unui faraon pagan, care nu-L cunostea pe Dumnezeu ! Priviti cum trebuie sa plece rusinat din Egipt, lasand in urma nu o dara de lumina, ci o pata de intuneric.

 

Credeti ca Avraam a invata atunci lectia ? Se pare ca odata facuta o carare, ea este din ce mai umblata, asemenea unui reflex conditionat. Prin aceasta nu vreau sa insinuez ca Avraam a trait o viata de minciuna. Departe de mine asa ceva ! Dumnezeu nu l-ar fi ales drept stramos al poporului Sau daca Avraam s-ar fi “balacit” in mlastina minciunii. Aceasta a fost in viata lui doar un accident trecator, din care avem de invatat cu totii.

 

     2) Geneza 20, 1-18: Avraam in Gherar

 

Doar la cateva capitole distanta, Avraam trece printr-o situatie asemanatoare cu cea intalnita in Egipt. Foarte interesant: cand pierdem un examen al vietii, ramanand corigenti la o “materie” importanta, Dumnezeu nu ne lasa sa mergem mai departe pana ce nu luam examenul respectiv.

 

Avraam este adus de Providenta divina intr-o situatie asemanatoar cu cea din Egipt. Cred ca cerul intreg astepta cu nerabdare sa vada daca Avraam a invatat ceva din lectia trecutului sau nu. Din nefericire si spre dezonoarea lui Dumnezeu, Avraam a cazut din nou la aceeasi materie.

 

In Gherar, de frica de a nu-si pierde viata din cauza frumusetii Sarei, patriarhul spune ca Sara e sora lui. Abimelec trimite dupa Sara pentru a o aduce in haremul sau si din nou Dumnezeu e nevoit sa intervina pentru a salva familia patriarhului si fagaduintele facute acestuia.

 

Priviti-l pe parintele poporului ales cum este mustrat de paganul Abimelec pentru pacatul minciunii: “Abimelec a chemat  si pe Avraam si i-a zis: “Ce ne-ai facut ? Si cu ce am pacatuit eu impotriva ta de ai facut sa vina peste mine si peste imparatia mea un pacat atat de mare ? Ai facut fatza de mine lucruri care nu trebuiau nicidecum facute.” Si Abimelec a zis lui Avraam: “Ce ai vazut de ai facut lucrul acesta ?” ( Geneza 20. 9.10 )

 

Pentru a doua oara Avraam pierde examenul la materia “adevar si minciuna”. Nu ne mira de ce Dumnezeu a ales pentru el o incercare atat de teribila si unica in istoria omenirii: jertfirea lui Isaac. Dumnezeu ne intinde cupa amara a incercarii o data, de doua ori, poate de trei ori… Daca insa o refuzam si nu invatam lectia, El nu mai are cum sa ne ajute, lasandu-ne sa ne cufundam tot mai mult in mlastina urat mirositoare a pacatului.

 

Din fericire, Avraam a trecut cu bine testul final al credintei, primind “diploma” pe care sta scis: “Avraam, prietenul Meu” ( Isaia 41,8 ). Sunt convins ca daca Avraam nu ar fi avut acele “restante” in scoala credintei, el nu ar fi fost trecut prin teribila incercare a jertfirii lui Isaac, caci sta scris ca Dumnezeu “ nu necajeste cu placere, nici nu mahneste bucuros pe copiii oamenilor” ( Plangerile lui Ieremia 3, 33 ). Tatal ceresc nu trimite niciodata asupra oamenilor incercari si suferinte fara a avea un scop nobil.

 

Uneori, cand in viata unui copil al lui Dumnezeu se repeta o incercare, sau trece o perioada mai lunga de timp fara sa primeasca de la Dumnezeu un raspuns la rugaciune, inseamna ca acolo, in cotloanele ascunse ale inimii, exista ceva ce nu-i place lui Dumnezeu, un pacat ascuns, o problema nerezolvata. Pana ce nu trece examenul, Dumnezeu nu-l poate ridica pe acel om mai sus, mai aproape de Imparatia Sa.

 

Mai doreste cineva o dovada in plus despre cat de grav este pacatul minciunii in ochii lui Dumnezeu ? Priviti la Anania si Safira ( Fapte cap. 5, 3.4  ) ! Din acest tulburator episod din viata Bisericii crestine primare, sa retinem trei lucruri:

 

1) Minciuna e intotdeauna inspirata de Satana, cel pe care Mantuitorul l-a demascat ca fiind “tatal minciunii” ( Ioan 8, 44 )

 

2) “Pentru ce ti-a umplut Satana inima ?” Cand un crestin rosteste o minciuna, inima lui e cu totul stapanaita de cel rau. Si nu e putin lucrul acesta…

 

3) “N-ai mintit pe oameni, ci pe Dumnezeu” Ori de cate ori un crestin minte, desi el nu e constient de lucrul acesta, pacatul lui loveste direct in Dumnezeu, dezonorandu-L.

 

A trai drept intr-o lume stramba

 

Se poate trai astazi, sprijinindu-ne doar pe adevar ? Se poate supravietui intr-o lume corupta pana in cele mai intime resorturi ale ei fara minciuna ?

 

Cei mai multi spun: “E imposibil ! Daca nu minti, esti pierdut ! Esti un falit !” Intr-adevar, asa ar fi , daca L-am exclude pe Dumnezeu din ecuatie si daca nu am avea promisiunea sprijinului si ocrotirii Sale. Un lucru e cert: In Imparatia lui Dumnezeu nu va intra niciun om care iubeste minciuna si care, chiar daca nu o iubeste, traieste in ea dintr-un motiv sau altul.

 

Aceasta nu este afirmatia unui om oarecare, ci chiar a Cuvantului Scripturii: “Cat despre fricosi, necredinciosi, scarbosi, ucigasi, curvari, vrajitori, inchinatorii la idoli si toti mincinosii, partea lor este in iazul care arde cu foc si pucioasa, adica moartea a doua.” ( Apocalipsa 21, 8 ).

 

E de subliniat expresia “toti mincinosii”. In cazul niciunui pacat enumerat in aceasta lista neagra a nemantuirii nu se face aceasta precizare: “toti”. Aceasta inseamna ca lucrul este hotarat din partea lui Dumnezeu si oricare ar fi forma minciunii in care alege cineva sa traiasca, ea il va exclude din societatea sfanta a cerului.

 

Cartea Apocalipsei ne prezinta multe tablouri luminoase si incurajatoare, dar si numeroase avertismente cu privire la joaca de-a pacatul. Unul din aceastea este si cel zugravit in Apocalipsa 14, 1-5. De ce oare dintre toate pacatele posibile, minciuna este cea amintita in acest context ? Probabil pentru ca ea este pacatul cel mai raspandit, este bunul de consum cu cea mai mare cautare pe piata mondiala…

 

 Concluzii

 

Aceasta a fost portia de “lapte” pe care Cuvantul lui Dumnezeu ne-a oferit-o astazi spre crestere spirituala. Este cumva acrit “ laptele” ? Inseamna ca nu l-am baut la timp…

 

Dar, dupa ce il vom bea, sa nu ramanem la stadiul de “biberon”… Avem nevoie de “hrana tare”, consistenta, avem nevoie de intelegerea ultimelor adevaruri prezente si de ultimele eforturi pentru ducerea Evangheliei la orice faptura. Avem nevoie sa facem ultimele retusuri si finisari la casa caracterului nostru. Dumnezeu doreste sa devenim niste oameni atat de atasati de adevar, incat sa nu-l parasim nici chiar daca s-ar prabusi cerul peste noi.

 

  “In gura lor nu s-a gasit minciuna”. Dar in gura mea ? Dar in gura ta ? Fie ca aceasta pecete a aprobarii divine sa fie pusa si pe gura mea, si pe gura oricui va citi aceste randuri !

 

Lori Balogh

https://www.loribalogh.ro/2013/02/in-gura-lor-nu-s-a-gasit-minciuna/

 

///////////////////////////////////

 

Vai de cei prin care vin prilejuri de păcătuire!

 

Unii răspândesc învățătura dracilor că odată mântuit ești pe veci mântuit, că nu există cădere din har, că odată ce te-ai mântuit nu te mai poți dezmântui orice ai face, ești îndreptățit pe veci și nu mai scapi. Am cunoscut creștini botezați și membri în biserici de mântuiți pe veci care au crezut erezia și au luat-o razna / vedeți în acest articol de ce combat învățătura aceasta / , au crezut că pot face orice că odată mântuiți sunt mântuiți pe veci și au făcut orice: au ajuns bețivani curvari scandalagii (am auzit și că fac avorturi, pentru că trăiesc în erezia nimicitoare că mântuirea nu și-o mai pot pierde). Lupii răpitori care răspândesc învățătura dracilor duc oamenii în ispită și în cădere, deci fac lucrarea demonilor de înșelare. Nu intră ei în Împărăție (datorită faptului că răspândesc erezia nimicitoare) și nu îi lasă să intre nici pe alții (adică pe unii dintre cei care îi cred). Va fi VAI de ei și de cei care îi ajută, încă de aici de pe pamânt. Judecătorul își va ține promisiunea, la judecata finală:

 

Matei 18

  1. Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie înecat în adâncul mării.
  2. Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!

 

Merită să ucideți suflete venite la pocăință, cu erezia mântuirii pe veci?

 

https://amfostbaptist.wordpress.com/2015/09/01/vai-de-cel-care-aduce-prilej-de-pacatuire/

 

/////////////////////////////////////

Cele 10 Porunci in Vechiul si Noul Testament

 

In Toata Biblia,cele 10 Porunci sunt unice

 

Au fost texte unice vorbite direct de Dumnezeu poporului sau

 

1Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte, şi a zis:

 

Au fost texte unice scrise, direct cu degetul lui Dumnezeu.

18 Când a isprăvit Domnul de vorbit cu Moise pe muntele Sinai, i-a dat cele două table ale mărturiei, table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu. Exod 31:18

 

Noul Testament reafirmă toate principiile conţinute în Cele Zece Porunci, pentru creştinii în Noul Legământ. Conduita morala pentru toate vârstele şi naţiunile se bazează pe principii într-un mod unic de către Dumnezeul lui Israel.

Cele Zece Porunci  date de Dumnezeu şi sunt descrise în Exodul 20:3-17  în textul de mai jos, sunt redate  Noul Testament. Acest lanţ de pasaje, arată că principiile celor Zece Porunci, sunt încorporate în relaţia noastră cu Dumnezeu în contextul Noului Legământ,  făcut posibil prin credinţa în Iisus Hristos.

 

Porunca 1a

3Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine. (Exod 20:3)

37Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.”

38″Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă.  (Matei 22:37,38)

6Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi. (Efeseni 4:6)

 

Porunca 2a

4Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul.

5Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc,   (Exod 20:4,5)

2Cunoaştem că iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea că iubim pe Dumnezeu şi păzim poruncile Lui. (1 Ioan 5:2)

29Astfel dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meşteşugirea şi iscusinţa omului.  (Faptele Apostolilor 17:29)

24Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.” (Ioan 4:24)

 

Porunca 3a

7 Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit  pe cel ce va lua în deşert Numele Lui. (Exod 20:7)

34Dar Eu vă spun: Să nu juraţi nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu;  (Matei 5:34,35)

35nici pe pământ, pentru că este aşternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui Împărat.  cel ce va lua în deşert Numele Lui.

9Iată dar cum trebuie să vă rugaţi: „Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; (Matei 6:9)

 

Porunca 4a

 

8 Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti.

9Să lucrezi şase zile, şi să-ţi faci lucrul tău.

10Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta.

11Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o. (Exod 20:8-11)

27Apoi le-a zis: „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat;

28aşa că Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului.” (Marcu 2:27,28)

4Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: „Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui.”

Ramane, dar, o odihna ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. (Evr.4:4,9)

 

Porunca 5a

12Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara, pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.Exod 20:12

1Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept.

2″Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta” – este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă –

3″ca să fii fericit, şi să trăieşti multă vreme pe pământ.”   (Efeseni 6:1-3)

 

Porunca 6a

 

13Să nu ucizi.   (Exod 20:13)

15Oricine urăşte pe fratele său, este un ucigaş; şi ştiţi că nici un ucigaş n-are viaţa veşnică rămânând în el. (1 Ioan 3:15)

 

Porunca 7a

14Să nu preacurveşti.  (Exod 20:14)

9Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii,   (1 Corinteni 6:9)

4Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea, şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari. (Evrei 13:4)

 

Porunca 8a

15Să nu furi. (Exod 20:15)

28Cine fura, să nu mai fure; ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit. (Efeseni 4:28)

 

Porunca 9a

16Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău. (Exod 20:16)

9Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui, (Coloseni 3:9)

 

Porunca 10a

17Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău.   (Exod 20:17)

15Apoi le-a zis: „Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.” (Luca 12:15)

5De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea, şi lăcomia, care este o închinare la idoli. (Coloseni 3:5)

 

Putem vedea inca doua texte in noul testament  unde scrie despre porunci:

 

17El i-a răspuns: „De ce mă întrebi: ,Ce bine?’ Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.”

18″Care?” I-a zis el. Şi Isus i-a răspuns: „Să nu ucizi: să nu preacurveşti; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă;

19să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta”; şi: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”  (Mat.19:17-19)

 

8Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii: căci cine iubeşte pe alţii, a împlinit Legea.

9De fapt: „Să nu preacurveşti, să nu furi, să nu faci nici o mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti”, şi orice altă poruncă mai poate fi, se cuprind în porunca aceasta: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”

10Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii.   (Romani 13:8-10) Amin!!!

 

https://israelshabbatshalom.wordpress.com/2012/04/13/cele-10-porunci-in-vechiul-si-noul-testament/

 

/////////////////////////

 

 

 

 

Cea mai mare poruncă

 

Profeția vorbește despre Hristos și are întotdeauna menirea de a ne conduce la Domnul Hristos. Ea nu poate fi înțeleasă și aplicată corect decât în cadrul celei mai mari porunci: Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi. (Luca 10:27)

Mă aflam pe la sfârșitul adolescenței atunci când, în dorința mea arzătoare de a înțelege adevărurile ascunse în spatele simbolurilor Apocalipsei, am participat la o serie de întâlniri publice legate de subiectele acestei cărți a Sfintelor Scripturi. Au trecut deja mai mulți ani de atunci și poate că nu voi reuși să redau exact, cuvânt cu cuvânt, ceea ce a spus cel care prezenta, dar îmi amintesc că în prima seară el a făcut o afirmație îndrăzneață, pe care atunci când am auzit-o parcă nu mi-a venit să o iau în serios. Ideea era cam în felul următor: „Ați venit în această seară aici la întâlnire și are să vă placă, și veți veni și mâine seară, și tot așa până la sfârșitul acestei serii de întâlniri, și de atunci viața voastră nu va mai fi aceeași”. Ei bine, acum privesc în urmă și îmi dau seama că, dintre mine și prezentatorul de la acele întâlniri, cel greșit în privința raportării la acea afirmație am fost eu. Dar cum de a avut omul acela îndrăzneala să facă o astfel de afirmație? Ce știa el și eu nu la vremea aceea?

 

Un lucru esențial pe care trebuie să îl înțelegem pentru a ne raporta corect la profeția Biblică este că aceasta nu ne-a fost dată pentru a ne satisface curiozitatea cu privire la viitor, ci pentru a ne conduce la Domnul Isus Hristos. Apocalipsa nu este simpla descoperire a unor evenimente viitoare. Ea descoperirea lui Isus Hristos. Într-adevăr, ea a fost dată pentru ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând (Apoc. 1:1), dar nu pentru ca să aflăm cum am putea să ne descurcăm în contextul a ceea ce urmează să vină, prin propria noastră iscusință și fără Hristos. De exemplu, nu ne va ajuta prea mult să aflăm din profeție dacă va începe al treilea război mondial sau nu, dar vom eșua în schimb să Îl cunoaștem pe Cel care este Personajul principal al profeției.

 

Lecții din istorie

Tocmai acesta a fost eșecul poporul ales din vechime de Dumnezeu, și binecuvântat cu descoperirile profețiilor Vechiului Testament. Problema lor nu a fost că erau total ignoranți cu privire la profeție. Dovadă că, atunci când au fost întrebați de către Irod cu privire la locul în care trebuia să se nască Mesia, teologii vremii au știut să răspundă fără ezitare că acesta trebuia să fie Betleemul. Ei studiau Scripturile dar, nereușind să-L descopere în cuvintele inspirate pe Cel spre care ele arătau, ei răstălmăceau chiar și cele mai clare adevăruri ale acestora.

 

Nu a fost problema evreilor nici aceea că nu așteptau apariția unui Mesia. Doar că, atunci când El a venit, așteptările lor au fost înșelate. Năzuințele lor se îndreptau spre un monarh puternic care să le satisfacă mândria națională, eliberându-i de sub stăpânirea romanilor și întemeind o nouă împărăție mondială cu capitala la Ierusalim. Această mândrie i-a împiedicat să recunoască nevoia lor de a fi eliberați de o robie mult mai cruntă decât aceea a stăpânirii romane, prin care vrăjmașul sufletelor îi ținea captivi. Așa că, având în mâinile lor profețiile care arătau spre Domnul Hristos, atunci când El a venit pe acest pământ, reprezentanții poporului ales nu numai că nu L-au recunoscut ca Mesia, dar L-au și osândit la moarte prin crucificare.

 

Chiar și ucenicii Domnului Hristos au suferit o dezamăgire cruntă atunci când El a fost răstignit. Cauza dezamăgirii reiese clar din mustrarea pe care Domnul lor le-o adresează după învierea Sa din morți: O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii! (Luca 24:25). La fel ca toți ceilalți studenți ai profeției, și ucenicii eșuaseră în înțelegerea acesteia, pentru că au aplicat-o greșit. Ce a făcut Mântuitorul pentru a aduce adevărurile profetice înapoi, pe făgașul lor normal? El a început de la Moise, şi de la toţi proorocii, şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El (v. 27).

 

Să nu uităm nici o clipă măcar că, oricine am fi, oricât de religioși ne-am crede, eșecul evreilor poate fi eșecul nostru. Putem sta cu Biblia în mână, petrecând mult timp în studiul profeției, făcând tot felul de analogii interesante, și formulând tot felul de concluzii, fără ca să reușim totuși să-L găsim acolo pe Cel spre care țintește cu adevărat profeția. Cea dintâi regulă în înțelegerea profeției este cunoașterea Mântuitorului, a caracterului Său și a lucrării Sale în favoarea neamului omenesc. Cunoscându-L pe El, Îl vom cunoaște pe Tatăl ceresc, Cel pe care Isus a venit să ni-L descopere. Astfel, privind la Domnul Hristos și văzând caracterul Tatălui reflectat pe chipul Său, suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă (2Cor. 3:18). Și, pentru că Dumnezeu este dragoste (1Ioan 4:16), a reflecta chipul Său înseamnă să împlinim porunca: Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi (Luca 10:27) – în această poruncă este concentrată toată descoperirea dumnezeiască. Acesta este principiul de bază al interpretării profeției, toate celelalte principii pe care urmează să le studiem fiind de fapt derivate din această poruncă atotcuprinzătoare.

 

ÎNTREAGA DESCOPERIRE DUMNEZEIASCĂ CUPRINSĂ ÎN CEA MAI MARE PORUNCĂ

Dar, să vedem cum este cuprinsă profeția, pe care ne-am propus să o studiem, în această poruncă! Apostolul Pavel ne spune că va veni ziua când proorociile se vor sfârşi. Căci cunoaştem în parte, şi proorocim în parte; dar când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi. (1Cor. 13:8-10). Când va veni ce este desăvârșit, va fi la fel cum a fost la început, adică nu vor mai fi profeții, pentru că vom vedea faţă în faţă (v. 12), și va rămâne dragostea.

 

Legea și cea mai mare poruncă

Pentru că Adam și Eva nu cunoșteau răul, lor nu trebuia să li se explice cât de rea este minciuna (acest păcat era cu totul străin de natura lor) sau cât de vătămătoare pentru om este pofta ieșită de sub frâul rațiunii și a conștiinței. Putem spune pe bună dreptate că ei nu au cunoscut cele zece porunci în forma în care le avem noi astăzi, pentru că ei aveau Legea iubirii scrisă în inimile lor. Acesta este de fapt chipul lui Dumnezeu pe care primii noștri părinți, Adam și Eva, l-au avut atunci când au fost creați. Pentru că Dumnezeu este dragoste, era în natura lucrurilor și cât se poate de firesc ca Adam și Eva să iubească.

 

Faptul că, în mod inexplicabil, omul a ales să dea curs ispitelor diavolului, a adus o nouă ordine a lucrurilor. Cunoașterea răului – acea experiență pe care Dumnezeu, în bunătatea Lui, ar fi vrut să o țină ascunsă de ei – a devenit de acum o parte inevitabilă a existenței omului. Natura umană s-a pervertit, devenind din fire egoistă. Legea iubirii a devenit ceva nefiresc naturii umane și, în aceste condiții, ea a fost detaliată și adaptată la condiția de acum căzută a omului. Căci ştim că Legea nu este făcută pentru cel neprihănit, ci pentru cei fărădelege şi nesupuşi, pentru cei nelegiuiţi şi păcătoşi, pentru cei fără evlavie, necuraţi, pentru ucigătorii de tată şi ucigătorii de mamă, pentru ucigătorii de oameni, pentru curvari, pentru sodomiţi, pentru vânzătorii de oameni, pentru cei mincinoşi, pentru cei ce jură strâmb, şi pentru orice este împotriva învăţăturii sănătoase (1Tim. 1:9-10). Formulată mai apoi într-o formă scrisă, legea care condamnă toate aceste păcate este legea care a fost adăugată din pricina călcărilor de lege (Gal. 3:19).

 

Felul în care Cele zece porunci sunt o detaliere a poruncii supreme, este făcut destul de clar în Noul Testament: De fapt: „Să nu preacurveşti, să nu furi, să nu faci nici o mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti“, şi orice altă poruncă mai poate fi, se cuprind în porunca aceasta: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” (Rom. 13:9). Apostolul Pavel citează ultimele patru din cele șase porunci de pe tabla a doua a Decalogului – aceea unde este specificată datoria față de aproapele – ca fiind o detaliere a poruncii „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Potrivit lui Isus, aceasta este a doua, asemenea poruncii care este cea dintâi, și cea mai mare dintre toate poruncile: Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.” (Mat. 22:37-39). Felul în care ea este detaliată în Decalog devine de la sine înțeles: primele patru dintre cele zece porunci, acelea scrise pe prima tablă a Legii, arată ce înseamnă să iubești pe Dumnezeu cu toată inima.

 

Trebuie amintit că Isus a vorbit despre aceste două porunci ale iubirii ca fiind în mod egal poruncile supreme, ca răspuns la întrebarea unui învățător al Legii: „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” (Mat. 22:36). În răspunsul Său, Isus nu a citat vreo poruncă din Decalog, ci a făcut referire la două texte din scrierile lui Moise: Deuteronom 6:5 și Levitic 19:18. Aceasta deoarece, în înțelegerea evreilor, nu doar poruncile scrise cu degetul lui Dumnezeu pe cele două table de piatră constituiau Legea. Moise, nu doar că a primit tablele conținând Cele zece porunci, dar lui i-au fost date instrucțiuni prin care aceste zece porunci erau detaliate. Instrucțiunile arătau mai clar cum poruncile Decalogului urmau să fie implementate la nivel practic, care erau măsurile ce trebuiau luate pentru încălcarea lor, precum și acele legi ale jertfelor, care arătau în umbre și simboluri felul cum omul, călcător al Legii, urma să fie readus în armonie cu Creatorul său. Toate acestea, plus multe alte istorii și învățături au fost consemnate în scris de către Moise într-o carte: cartea Legii (Deut. 31:26).

 

Profeția și cea mai mare poruncă

Astfel, cele două porunci supreme sunt detaliate în Cele zece porunci, care sunt detaliate mai departe în poruncile, învățăturile și instrucțiunile scrise în cartea Legii. Dar cum este detaliată profeția în Legea iubirii față de Dumnezeu și față de aproapele? Pentru că, să nu uităm, în aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii (Mat. 22:40). Deci nu numai Legea, ci și Proorocii!

 

Voi încerca să răspund la această întrebare, amintind pe scurt două istorii din Vechiul Testament. În primul rând, după intrarea în Canaan, poporul Israel aflat sub conducerea lui Iosua, a reînnoit legământul lor cu Dumnezeu. În acest context, Iosua a citit în auzul întregului popor adunat din cartea legii. Ce a citit însă el, mai exact? Iosua a citit apoi toate cuvintele legii, binecuvântările şi blestemurile, după cum este scris în cartea legii (Ios. 8:34). Deci, pe lângă cele deja amintite, cartea legii conținea binecuvântările şi blestemurile care urmau în urma ascultării sau a neascultării de cuvintele legământului scris în cartea legii. Ce legătură are aceasta cu profeția vom vedea din cea dea doua istorie biblică pe care o voi aminti.

 

După ani lungi de apostazie a poporului, pe tronul lui Israel a urcat un împărat reformator: Iosia (vezi 2Regi 22). Una dintre reformele inițiate de el a fost restaurarea Templului lui Dumnezeu din Ierusalim. Preotul Hilchia, cel care a primit această sarcină, a găsit în Casa Domnului – la a cărei restaurare lucra – o carte de mult uitată: cartea legii. Cartea a fost mai apoi încredințată logofătului spre a fi citită în fața împăratului. Când împăratul a auzit cuvintele din cartea legii, el și-a sfâșiat hainele. De ce? Pentru că această carte conținea, așa cum am văzut, binecuvântări și blesteme. Iar călcarea legământului de către poporul peste care el domnea, nu putea decât să atragă blestemul asupra lor. Totuși, împăratul a trimis la profet pentru a afla ce urma să se întâmple. Răspunsul profeției nu a făcut altceva decât să confirme temerile împăratului: nenorocirea urma să vină negreșit asupra regatului și a locuitorilor lui, din cauza călcării legământului (2Regi 22:16-17).

 

În concluzie, profeția nu face altceva decât să confirme binecuvântările și blestemele rezultate în urma ascultării sau a neascultării de legământul lui Dumnezeu. În fond, când studiem profeția, studiem la nivel practic felul în care binecuvântările și blestemele scrise în „cartea legii” s-au împlinit, se împlinesc și se vor împlini în istorie. Aceasta deoarece profeția este de fapt derivată din legământul pe care Dumnezeu L-a încheiat cu omul în general, și cu poporul Său în mod special. În cele ce urmează, voi încerca să redau în mod schematic felul în care revelația este cuprinsă în cea mai mare poruncă

https://www.cuvantulprofetiei.net/fundamente-profetice/principii-de-interpretare/cea-mai-mare-porunca/

 

///////////////////////////////////////

 

 

Poruncile şi legămintele pot rodi numai prin Jertfa Crucii

   

Preot Iosif TRIFA, «Spre Canaan»

 

Suntem sub Muntele Sinai, unde li s-au dat israelitenilor tablele legii cu cele zece porunci. Suntem la locul unde Domnul Dumnezeu a încheiat un legământ cu poporul lui Israel. „Dacă veţi asculta glasul Meu şi veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei“, le-a zis Domnul (Ieşirea 19, 6).

Întrebarea este: au ţinut israelitenii acest legământ? Au ţinut cele zece porunci şi legământul? Hotărât că nu! Viţelul de aur, tablele sfărâmate, rânduielile necinstite, trimişii Domnului ucişi cu pietre, Hristos răstignit, Sfântul Duh întristat sunt martori despre aceasta.

Şi nici nu prea se putea să fie altcum, pentru că Legea era numai „cunoştinţa păcatului“. Legea era numai o arătare a lui Dumnezeu despre ce trebuie să fie omul. „Harul şi adevărul“ care „să plinească“ această lege şi să dea omului putere să ţină legea şi poruncile – urmau să vină mai târziu prin Iisus Hristos.

În felul ei, Legea era desăvârşită. Ea arăta păcatul în chip desăvârşit. Ea îl arăta pe om şi starea lui în chip desăvârşit. Ea arăta sfinţenia şi dreptatea lui Dumnezeu în chip desăvârşit.

Dar Legea se oprea aici. Atât era hotarul ei rânduit de bunul Dumnezeu. Mai încolo, urma să lucreze Harul. Cealaltă parte, „plinirea Legii“, urma să vină prin Iisus Hristos.

Legea era şi este ca o oglindă desăvârşită trimisă din cer pe pământ să arate omului păcatul şi stricăciunea sufletească în care se află. Când stau în faţa unei oglinzi, oglinda îmi arată murdăria de pe obraz. Dar lumina face numai atât: îmi arată murdăria; dar nu o şterge.

Când ies pe întuneric cu o lumină în mână, lumina îmi arată piedicile şi gropile din calea mea, dar nu le urneşte din loc. Razele soarelui îmi arată praful din casă, dar nu mătură casa.

Legea era „lampa Celui Atotputernic“ (Iov 29, 3), care făcea lumină în viaţa omului, arătându-i păcatul şi murdăria.

Legea trebuia plinită în toate punctele ei. Şi, cum omul nu putea face aceasta, legea îl punea sub blestem. „Cine călca legea lui Moise era omorât fără milă“ (Evrei 10, 28). „Blestemat era tot cel ce nu împlinea toate cuvintele legii“ (Deut. 27, 26 şi Gal. 3, 10).

O stare nenorocită era aceasta. Era starea omului de la Romani capitolul 7, care se tânguia că cunoaşte binele şi vrea să-l facă, dar n-are putere (Rom. 7, 18-24).

Dar tocmai starea aceasta era o pregătire pentru lucrarea de mântuire, pe care a făcut-o Acela care a venit să „ne scoată“ de „sub blestemul legii“. „Blestemul legii“ l-a pregătit pe omul de la Romani capitolul 7 să strige: „O, nenorocitul de mine, cine mă va izbăvi din o astfel de stare?“.

La acest hotar s-a ivit Harul ce ni s-a dat prin sângele Crucii de pe Golgota.

Sub Muntele Sinai – şi peste tot în Vechiul Testament – s-ar putea zice că „Dumnezeu este lege“. Dar sub dealul Golgotei „Dumnezeu este dragoste“ (I Ioan 4, 8). Şi aceasta este „plinirea legii“. Numai prin darul şi harul Crucii de pe Golgota pot rodi poruncile şi legămintele.

După tablele legii de sub Muntele Sinai a urmat viţelul de aur, a urmat moarte şi prăpăd mult în popor, până când israelitenii au ajuns la „şarpele de aramă“ care închipuia pe Iisus cel Răstignit. Numai acest „şarpe de aramă“ i-a putut izbăvi de moarte (Numeri 21, 8-9).

Am stăruit asupra acestor învăţături pentru că ele au cea mai mare însemnătate pentru mântuirea noastră. Mântuirea nu stă atât în „păzirea poruncilor“ Legii şi în oprelişti: să faci ceea şi ceea; să nu faci ceea şi ceea – ci mântuirea stă în a afla darul şi harul care ne dau putere să păzim poruncile. Iar acest dar şi har este Jertfa cea scumpă şi sfântă de pe Crucea Golgotei. Vom scrie puţin mai departe despre aceasta.

Acum vom spune numai atât: legământul şi poruncile de sub Muntele Sinai trebuie stropite cu legământul sângelui de pe muntele Golgotei, căci altcum nu putem scăpa din Egiptul păcatelor şi al pierii sufleteşti.

„Fără de Mine nu puteţi face nimic“ – zice Domnul Iisus (Ioan 15, 5). El este buciumul vieţii şi numai prin El putem rodi.

Fiule! Ostaşule! Cititorule! Nu uita că poruncile şi legămintele pot rodi numai prin Jertfa Crucii de pe Golgota!

Creştinismul nu stă atât din „porunci“ şi „oprelişti“, ci stă din darul şi puterea ce ni s-au dat şi ni se dau prin sângele vărsat pe crucea Golgotei. Cum spunea Apostolul Pavel. Creştinismul e dar, nu lege, căci altcum Darul (harul) n ar mai fi Dar şi Hristos a murit în zadar (Rom. 11, 6 şi Gal. 2, 21).

Trebuie să fim bine lămuriţi asupra acestui lucru, pentru că de aici purcede şi „duhul“.

Dacă creştinismul nostru de azi este aşa cum este: fără putere şi fără roadă, apoi cauza trebuie căutată tocmai aici. Creştinătatea noastră stă numai la hotarul dintre Noul şi Vechiul Testament, dintre Lege şi Har. N-a intrat încă în împărăţia cea tainică a harului şi darului ce ne-au venit prin sângele Crucii.

Marea majoritate a creştinilor de azi trăieşte în afară de „buciumul vieţii“ cel odrăslit prin sângele vărsat pe crucea Golgotei. De aici lipsa roadelor vieţii creştine.

În atâtea şi atâtea locuri mai stăruie încă şi azi predica şi morala lui „nu“. „Să nu faci ceea şi ceea… să faci ceea şi ceea“. Stăruie mai ales la noi această morală, în semn că suntem încă tot sub Muntele Sinai. N-am ajuns încă sub dealul Golgotei.

A căuta să te mântuieşti şi a căuta să-i mântuieşti şi pe alţii fără această altoire înseamnă a pretinde unor meri pădureţi să facă mere bune. A căuta şi a afla mântuirea înseamnă a-L căuta şi a-L afla pe Iisus cel Răstignit şi Jertfa Lui cea scumpă.

De sub Muntele Sinai să luăm învăţătură în special şi noi, ostaşii Domnului. Oastea Domnului este un legământ „să ţinem poruncile“ Evangheliei şi să trăim aşa cum cere Evanghelia. Dar acest legământ nu are nici o putere câtă vreme nu e stropit cu sângele Crucii de pe Golgota. N-are nici o putere câtă vreme nu e sigilat cu pecetea Golgotei.

Un frate ostaş mă sfătuia mai astă-vară să scriu toate opreliştile Oastei pentru cei ce vor să intre în Oaste. Foarte bine, iubite frate – i-am răspuns eu – dar puterea Oastei nu stă numai în oprelişti. Încă nici un beţiv sau altfel de pătimaş nu s-a îndreptat numai cu cele zece porunci. Puterea Oastei stă în a afla şi a-i ajuta şi pe alţii să afle izvorul puterii şi îndreptării: pe Iisus cel Răstignit.

În faţa celor ce vor să intre în Oaste – pe lângă oprelişti – să li-L punem mai ales şi mai întâi pe Iisus cel Răstignit. Să le spunem să-şi aplece mereu genunchii sub braţele Crucii. De „şapte ori în zi“ să se aplece sub braţele Crucii, strigând cu lacrimi: „Iisuse Doamne, eu sunt un prins în cursa lui Satan… eu sunt un legat în lanţul lui Satan… patimile cele rele m-au biruit cu totul… nu pot face nimic pentru izbăvirea mea… nu mai am nici o putere decât lacrimile mele şi suspinul meu: fie-Ţi milă de mine, Doamne… mântuieşte-mă, Doamne, din această pieire, căci Tu singur mă poţi mântui“…

Sub dealul Golgotei, acest „vom face tot“ se schimbă în „noi nu putem face nimic“. Fără darul şi harul Domnului, noi nu putem face nimic. „Fără de Mine, nu puteţi face nimic“ (Ioan 15, 5). Să răsune neîncetat în urechile noastre aceste cuvinte ale Domnului. Fără de El noi nu putem face nimic, decât păcate.

„Cel ce rămâne în Mine, acela aduce roadă multă“ (Ioan 15, 5).

Fiule! Ostaşule! Cititorule! Nu uita că toate poruncile şi legămintele pot rodi numai prin Jertfa Crucii de pe Golgota!

 

http://comorinemuritoare.ro/bLOGOS/poruncile-si-legamintele-pot-rodi-numai-prin-jertfa-crucii/

 

 

//////////////////////////////////////

Studii Biblice

 

Modalitati de Studiu Biblic

4 Modalități de Studiu Biblic ce îți pot trezi interesul

 

 

Cititorii fideli ai Scripturilor au un obicei de a face un studiu Biblic regulat datorită credinţei lor că Biblia face o diferenţă reală în viaţa lor, dar

 

Este Purgatoriul o învățătură Biblică?

Este Purgatoriul o învățătură Biblică?

 

 

Purgatoriul este definit ca un loc de pedeapsă și purificare pentru păcatele care nu au fost complet plătite. Cuvântul purgatoriu înseamnă „purificare sau a curăța”, iar

 

14 Garanții Biblice că Isus vine curând

14 Garanții Biblice că Iisus vine curând

 

 

Nu este o poveste nemuritoare: într-o zi vei fi eliberat de toată durerea, foametea, singurătatea, crima şi haosul care contaminează lumea nostră de astăzi.

 

Secretul rugăciunii care primește răspuns Garantat

Secretul rugăciunii care primește răspuns Garantat

 

 

Dumnezeu ne vorbeşte prin natură şi revelaţie, prin providenţa Sa şi prin influenţa Duhului Său Sfânt. Dar toate acestea nu sunt suficiente. Şi noi

 

Iată de ce Biblia este mai importantă decât ai crezut

Iată de ce Biblia este mai importantă decât ai crezut

 

 

Copiii lui Dumnezeu sunt îndrumaţi către studiul Bibliei ca apărare împotriva influenţei învăţătorilor falşi şi a puterii amăgitoare a spiritelor întunericului. Satana foloseşte toate mijloacele posibile

 

Isus revine curând. Iată ce spune Biblia!

Isus revine curând! Iată ce spune Biblia

 

 

Isus revine curând. Viața aceasta nu este o poveste nemuritoare: într-o zi vei fi eliberat de toată durerea, foametea, singurătatea, crima şi haosul care

 

 

Ce se întâmplă cu Sufletul după Moarte?

 

 

Ce se întâmplă cu Sufletul după Moarte este unul dintre cele mai puţin înţelese subiecte din zilele noastre. Este prea mult învăluită de mister şi evocă

 

16 Motive care arată ca Ascultarea de Dumnezeu nu este Legalism

16 Motive care arată că Ascultarea de Dumnezeu nu este Legalism

 

 

Surprinzător, unii creştini declară că încercarea de a te supune legii lui Dumnezeu înseamnă legalism. Oamenii s-ar putea să aibă impresia că pot să

 

Misterul nelegiuirii și adevărul Biblic

Misterul nelegiuirii și adevărul Biblic

 

 

Satana nu a reuşit să-şi atingă acest scop când L-a ispitit pe Fiul lui Dumnezeu, dar a reuşit mai bine când s-a îndreptat către

 

Duminica Sabatul Biblic? 5 Erori care te Despart de Dumnezeu

Duminica Sabatul Biblic? 5 Erori care te Despart de Dumnezeu

 

 

Creaţiunea – Semnul suveranităţii lui Dumnezeu Dumnezeu a ales sa facă un memorial, o prezentare convingătoare a puterii Sale creatoare, punând deoparte ziua a

 

Mai multe articole……………………………………………..

 https://www.mesagerulsperantei.ro/category/studii-biblice/

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

14 dovezi ale valabilității Legii lui Dumnezeu

Mesagerul Sperantei

Este categoric adevărat că încălcarea Legii lui Dumnezeu atrage întotdeauna după sine consecinţe negative. Din moment ce delictele copleşeşc oraşele în care locuim, pentru ca să aducem pacea şi liniştea în ele logic că este nevoie să ascultăm de legile ţării. Acelaşi principiu se aplică Legii lui Dumnezeu – cele Zece Porunci – în vieţile noastre. Cele Zece Porunci nu au fost numite „cele zece sugestii”, „cele zece recomandări” sau „cele mai importante zece idei”. Şi pentru că sunt în joc atât de multe lucruri ar trebui să-ţi iei câteva minute şi să te gândeşti serios la responsabilitatea ta.

  1. Este adevărat că Însuşi Dumnezeu a scris cele Zece Porunci?

i-a dat (lui Moise) cele două table ale mărturiei, table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu.” Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu şi scrisul era scrisul lui Dumnezeu, săpat pe table. Exodul 31:18; 32:16

 

Da, marele Dumnezeu din ceruri a scris cu degetul Său Cele Zece Porunci pe table de piatră.

 

  1. Care este definiţia păcatului dată de Dumnezeu?

Păcatul este fărădelege. 1 Ioan 3:4

 

Păcatul este încălcarea celor Zece Porunci ale lui Dumnezeu. Şi din moment ce legea lui Dumnezeu este desăvârşită (Psalm 19:7), ea dezvăluie orice păcat care ar putea fi săvârşit. Este imposibil să comiţi vreun păcat care să nu fie condamnat de cel puţin una din Cele Zece Porunci. Cele Zece Porunci arată întreaga „datorie a oricărui om.” Eclesiastul 12:13. Toată datoria este descoperită. Nimic nu este omis.

 

  1. De ce ne-a dat Dumnezeu Cele Zece Porunci?

Ferice de poporul care păzeşte legea! Proverbele 29:18

 

Fiule, nu uita învăţăturile mele, şi păstrează în inima ta sfaturile mele! Căci ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale, şi-ţi vor aduce multă pace. Proverbele 3:1, 2

 

  1. Ca un ghid pentru o viaţă fericită trăită din abundenţă.

 

Dunmnezeu ne-a creat ca să ne bucurăm de fericire, pace, viaţă lungă, mulţumire, împlinire şi toate celelalte binecuvântări după care tânjeşte sufletul nostru. Legea lui Dumnezeu este harta drumului, drum care ne conduce spre a ajunge la adevărata fericire.

 

deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului. Romani 3:20

 

Păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: Să nu pofteşti! Romani 7:7

 

  1. Ca să-mi arate diferenţa dintre bine şi rău.

 

Legea lui Dumnezeu este ca şi o oglindă (Iacov 1:23-25). Îmi arată răul din viaţa mea la fel cum o oglindă îmi arată murdăria de pe faţă. Singura cale posibilă ca un om să afle dacă păcătuieşte, este să-şi verifice cu grijă viaţa în oglinda Legii lui Dumnezeu. Speranţa pentru această generaţie care se scufundă se găseşte în Legea lui Dumnezeu. Ea îţi spune unde este limita peste care să nu treci.

 

Domnul ne-a poruncit atunci să împlinim toate aceste legi…ca să fim totdeauna fericiţi … Deuteronomul 6:24

 

Fii sprijinul meu, ca să fiu scăpat, şi să mă veselesc neîncetat de orânduirile Tale! Tu dispreţuieşti pe toţi cei ce se depărtează de orânduirile Tale, căci înşelătoria lor este zadarnică. Psalm 119:117, 118

 

  1. Ca să mă protejeze de pericole şi tragedii.

 

Legea lui Dumnezeu este ca o cuşcă mare de la Grădina Zoologică, ce ne protejează de animalele violente, distructive. Ne protejează de impuritate, falsitate, crimă, idolatrie, hoţie şi multe alte rele care ne distrug viaţa, pacea şi fericirea. Orice lege care este bună protejează, iar Legea lui Dumnezeu nu face excepţie.

 

Notă Specială: Principiile veşnice ale Legii lui Dumnezeu sunt înscrise adânc în natura fiecărei persoane, de către Dumnezeul care ne-a creat. Scrisul poate să fie nedesluşit sau mâzgâlit, dar este încă acolo. Asta înseamnă bine înţeles, că nu putem găsi pacea adevărată decât dacă suntem dispuşi să trăim în armonie cu natura noastră lăuntrică, în care Dumnezeu a înscris aceste principii. Noi am fost creaţi ca să trăim în armonie cu ele. Când alegem să le ignorăm, rezultatul este întotdeauna tensiune, nelinişte şi tragediela fel cum, atunci când ignorăm legile circulaţiei dăm de probleme grave.

 

  1. De ce este aşa de importantă Legea lui Dumnezeu pentru mine?

Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni care au să fie judecaţi de o lege a slobozeniei. Iacov 2:12

 

Pentru că Cele Zece Porunci sunt standardul după care îi va judeca Dumnezeu pe oameni la judecata din ceruri. Cum evaluezi tu aceasta? Doar este o chestiune de viaţă şi de moarte!

 

  1. Poate fi schimbată sau desfiinţată vreodată legea lui Dumnezeu (Cele Zece Porunci)?

Este mai lesne să treacă cerul şi pământul decât să cadă o singură frântură de slovă din Lege. Luca 16:17

 

Nu-Mi voi călca legământul, şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele Mele. Psalm 89:34

 

Lucrările mâinilor Lui sunt credincioşie şi dreptate; toate poruncile Lui sunt adevărate, întărite pentru veşnicie, făcute cu credincioşie şi neprihănire. Psalm 111:7, 8

 

Cu siguranţă că nu! Biblia este foarte clară cu privire la acest punct. Dacă legea ar fi putut fi schimbată, atunci Dumnezeu ar fi schimbat-o imediat atunci când Adam şi Eva au păcătuit, în loc să-L trimită pe Fiul Său ca să moară în locul păcătoşilor, pentru a plăti pedepsa pentru legea încălcată. Acest lucru este însă imposibil, pentru că poruncile nu sunt legi în sensul unor reguli sau regulamente ce au fost legiferate. Ele sunt principiile descoperite ale caracterului sfânt al lui Dumnezeu, care vor fi adevărate atât timp cât va exista Dumnezeu.

 

Observaţi în tabelul de mai jos că Dumnezeu şi legea Sa au aceleaşi caracteristici. Înţelegi ce înseamnă aceasta? Legea Celor Zece Porunci este caracterul lui Dumnezeu în formă scrisăscris pentru ca noi să putem înţelege. Este la fel de posibil să schimbi legea lui Dumnezeu, cum este posibil să-L scoţi afară din ceruri pe Dumnezeu şi să-L schimbi. Isus a venit să ne arate cum arată legea (care este modelul pentru o vieţuire dreaptă) trăită în corp omenesc. Caracterul lui Dumnezeu nu poate fi niciodată schimbat. De asemenea, nici legea Sa, pentru că este carcterul lui Dumnezeu în limbaj uman.

 

DUMNEZEU ESTE    LEGEA ESTE

BUNĂ Luca 18:19    1 Timotei 1:8

SFÂNTĂ   Isaia 5:16      Romani 7:12

DESĂVÂRŞITĂ    Mat ei 5:48   Psalm 19:7

CURATĂ   1 Ioan 3:2, 3 Psalm 19:8

DREAPTĂ Deuteronomul 32:4 Romani 7:12

ADEVĂRATĂ Ioan 3:33 Psalm 19:9

DUHOVNICEASCĂ    1 Corinteni 10:4 Romani 7:14

NEPRIHĂNITĂ    Ieremia 23:6 Psalm 119:172

CREDINCIOASĂ  1 Corinteni 1:9   Psalm 119:86

IUBIRE     1 Ioan 4:8      Romani 13:10

NESCHIMBĂTOARE Iacov 1:17     Matei 5:18

VEŞNICĂ  Geneza 21:33     Psalm 111:7,8

  1. A desfiinţat Isus legea cât timp a trăit aici pe pământ?

Să nu credeţi că am venit să stric Legea … am venit nu să stric, ci să împlinesc. … Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile. Matei 5:17, 18

 

Într-adevăr, nu! Domnul Isus a declarat clar că nu a venit să distrugă legea, ci s-o împlinească (sau să o păstreze). În loc să o desfiinţeze, Isus i-a mărit importanţa (Isaia 42:21) aratând-o ca pe un adevărat ghid pentru vieţuire. De exemplu, Domnul Isus a arătat spre porunca „să nu ucizi” condamnând astfel mânia (Matei 5:21, 22) şi ura (1 Ioan 3:15), a identificat dorinţa sexuală ca fiind adulter (Matei 5:27, 28). El a spus, „Daca Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.” Ioan 14:15.

 

  1. Vor fi salvaţi oamenii care conştient vor călca chiar şi numai una din poruncile lui Dumnezeu?

Plata păcatului este moartea. Romani 6:23

 

Dumnezeu va nimici pe toţi păcătoşii. Isaia 13:9

 

Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate. Iacov 2:10

 

Nu, ci ei se vor pierde. Cele Zece Porunci sunt ghidul pe care trebuie să-l folosim pentru a ne găsi calea spre Dumnezeu şi spre o vieţuire dreaptă. Dacă ignor chiar numai una din porunci, neglijez o parte din modelul divin, din planul divin. Dacă se strică numai una din verigile lanţului, întreaga folosinţă a lanţului este anulată. Biblia spune că atunci când călcăm conştient una din porunci, noi păcătuim (Iacov 4:17) pentru că refuzăm voia lui Dumnezeu în dreptul nostru. Numai cei care fac voia lui Dumnezeu pot intra în Împărăţia Cerurilor. Păcătoşii se vor pierde.

 

  1. Poate cineva să fie mântuit prin respectarea legii?

Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului. Romani 3:20

 

Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă şi aceasta nu vine dela voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. Efeseni 2:8, 9

 

Nu! Răspunsul este prea simplu ca să nu fie înţeles. Nimeni nu poate fi salvat respectând legea. Mântuirea este numai prin har, un cadou din partea Domnului Isus Hristos, iar noi primim acest dar prin credinţă şi nu prin fapte. Legea este doar o oglindă care ne arată păcatul din vieţile noastre. Curăţirea şi iertarea de păcate vine numai prin Isus Hristos.

 

  1. De ce este atunci legea, absolut esenţială pentru desăvârşirea caracterului de creştin?

Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Eclesiastul 12:13

 

deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului. Romani 3:20

 

Pentru că întregul model, sau „întreaga datorie” pentru vieţuirea creştină se află în legea lui Dumnezeu. La fel ca un băieţel de 6 ani care îşi face propriile lui reguli atunci când se măsoară şi îi spune mamei sale că el are 3 metri înălţime, propriile noastre standarde nu sunt niciodată sigure. Nu pot să ştiu dacă sunt păcătos decât dacă privesc cu atenţie standardul perfect: oglinda legii Sale. Milioane de oameni care au scos demoni, au profetizat şi au făcut multe lucruri minunate în numele lui Isus, se vor pierde (Matei 7:21-23) pentru că ei nu s-au sinchisit să-şi verifice viaţa după modelul legii Sale. Ei sunt de părere că sunt sfinţi şi salvaţi, când de fapt sunt păcătoşi şi pierduţi. „Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui.” 1 Ioan 2:3.

 

  1. Ce-l ajută pe un creştin cu adevărat convertit să urmeze calea legii lui Dumnezeu?

Voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor. Evrei 8:10

 

Pot totul în Hristos, care mă întăreşte. Filipeni 4:13

 

Dumnezeu trimiţând pe Însuşi Fiul Său…pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi. Romani 8:3, 4

 

Hristos nu numai că iartă păcătoşii care se căiesc, dar El şi reface în ei chipul lui Dumnezeu. El îi aduce în armonie cu legea Sa prin puterea prezenţei Sale. Porunca „să nu” devine o promisiune că un adevărat creştin nu va fura, nu va minţi, nu va ucide, etc., pentru că Isus trăieşte înlăuntru şi deţine cârma vieţii. Dumnezeu nu-Şi poate schimba legea, dar a prevăzut o clauză prin Isus, prin care schimbă păcătosul astfel ca el să se poată măsura cu această lege.

 

  1. Nu este creştinul care are credinţă şi trăieşte sub har, liber să calce orice poruncă?

Căci păcatul [călcarea legii lui Dumnezeu] nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har. Ce urmează de aici? Să păcătuim [să călcăm legea] pentru că nu mai suntem sub Lege ci sub har? Nicidecum. Romani 6:14, 15

 

Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea. Romani 3:31

 

Nu! Scriptura ne învaţă chiar opusul. Harul este ca iertarea oferită de către guvernator prizonierului. Îl iartă, dar nu-i dă libertatea să calce nici măcar o singură lege din regulament. Persoanele iertate, ce trăiesc sub har au o dublă obligaţie de a asculta de lege. O persoană care refuză să păzească legea spunând că este sub har, greşeşte. Ea se află de fapt în disgraţie.

 

  1. Sunt Cele Zece Porunci ale lui Dumnezeu reafirmate în Noul Testament?

Da, de fapt sunt reafirmate atât de clar. Studiază cu atenţie următoarele versete.

 

LEGEA LUI DUMNEZEU ÎN NOUL TESTAMENT      LEGEA LUI DUMNEZEU ÎN VECHIUL TESTAMENT

  1. „Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.” Matei 4:10. 1. „Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.” Exodul 20:3.
  2. „Copilaşilor, păziţi-vă de idoli.” 1 Ioan 5:21. „Astfel dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meşteşugirea şi iscusinţa omului.” Fapte 17:29. 2. „Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.” Exod 20:4-6.
  3. „ca Numele lui Dumnezeu şi învăţătura să nu fie vorbite de rău.” 1 Timotei 6:1. 3. „Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.” Exod 20:7.
  4. „Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui.” „Rămâne dar o odihnă [ca cea de Sabat] pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindcă cine intră în odihna Lui, se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale.” Evrei 4:4, 9, 10. 4. „Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile, şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tãu, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.” Exod 20:8-11.
  5. „să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.” Matei 19:19. 5. „Cinsteşte pe tatăl tãu şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara, pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.” Exod 20:12.
  6. „Să nu ucizi.” Romani 13:9. 6. „Să nu ucizi.” Exod 20:13.
  7. „Să nu preacurveşti.” Matei 19:18. 7. „Să nu preacurveşti.” Exodul 20:14.
  8. „Să nu furi.” Romani 13:9. 8. „Să nu furi.” Exod 20:15.
  9. „Să nu faci nici o mărturisire mincinoasă.” Romani 13:9. 9. „Sã nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.” Exod 20:16.
  10. „Să nu pofteşti.” Romani 7:7. 10. „Să nu pofteşti casa aproapelui tău să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău.” Exod 20:17.
  11. Sunt legea lui Dumnezeu şi legea lui Moise una şi aceeaşi lege?

Nu, nu sunt la fel. Studiaţi cu atenţie următoarele note şi comparaţii.

 

Notă: Legea lui Moise a fost legea ceremonială, temporară a Vechiului Testament. Erau legi referitoare la preoţie, jertfe, darurile de mâncare şi de băutură, etc., toate acestea prefigurau crucea. Această lege a fost adăugată „până când avea să vină Sămânţa,” şi această Sămânţă era Hristos (Galateni 3:16, 19). Ritualurile şi ceremoniile legii lui Moise arătau spre sacrificiul lui Hristos. Când Domnul Hristos a murit, această lege nu îşi mai avea rostul, dar legea Celor Zece Porunci (Legea lui Dumnezeu) „sunt întărite pentru veşnicie.” Psalmi 111:8. Că este vorba despre două legi ne arată foarte clar Daniel 9:10, 11.

 

Notă specială: Vă rog să notaţi faptul că legea exista de cel puţin tot atât timp de cât exista păcatul. Biblia spune, „unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege[sau păcat].” Romani 4:15. Deci legea lui Dumnezeu a existat de la început. Oamenii au călcat această lege (au păcătuit1 Ioan 3:4). Din cauza păcatului (încălcării legii lui Dumnezeu), s-a dat legea lui Moise (dată sau „adăugată”Galateni 3:16, 19) până avea să vină Hristos ca să moară. Este vorba deci, despre două legi: legea lui Dumnezeu şi legea lui Moise.

 

LEGEA LUI MOISE

LEGEA LUI DUMNEZEU

Numită „legea lui Moise” (Luca 2:22).   Numită „legea Domnului” (Isaia 5:24).

Numită „legea poruncilor, în orânduirile ei” (Efeseni 2:15). Numită „Legea împărătească” (Iacov 2:8).

Scrisă de Moise într-o carte (2 Cronici 35:12).  Scrisă de Dumnezeu pe piatră (Exodul 31:18 32:16).

Aşezată lângă chivot (Deuteronomul 31:26).      Aşezată în chivot (Exodul 40:20).

S-a sfârşit la cruce (Efeseni 2:15).     Va exista întotdeauna (Luca 16:17).

Adăugată din pricina păcatului (Galateni 3:19).      Arată păcatul (Romani 7:7 3:20).

Ne era potrivnică (Coloseni 2:14).     Nu este grea (1 Ioan 5:3).

Nu judecă pe nimeni )Coloseni 2:14-16).     Îi judecă pe toţi oamenii (Iacov 2:10-12).

Pământească (Evrei 7:16).      Duhovnicească (Romani 7:14).

N-a făcut nimic desăvârşit (Evrei 7:19). Desâvărşită (Psalmi 19:7).

  1. Ce simte cel rău vizavi de cei care îşi trăiesc viaţa în conformitate cu Cele Zece Porunci ale lui Dumnezeu?

Şi balaurul [diavolul], mâniat pe femeie [biserica], s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu. Apocalipsa 12:17

 

Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu. Apocalipsa 14:12

 

Vrăjmaşul îi urăşte pe oamenii care păzesc Legea lui Dumnezeu, pentru că această lege este modelul unei convieţuiri drepte. Dacă te vei hotărî să urmezi modelul de vieţuire schiţat în Legea lui Dumnezeu, vei simţi cum mânia celui rău se va revărsa asupra ta, dintr-o dată şi cu toată furia. Nu este surprinzător că cel rău îi urăşte şi li se împotriveşte cu înverşunare tuturor celor ce respectă legea lui Dumnezeu. Este şocant şi uluitor să-i auzi pe conducătorii religioşi negând cererile obligatorii ale Celor Zece Porunci când, în acelaşi timp respectă tradiţiile omeneşti. Nu-i de mirare că Isus a spus, „Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu în folosul datinei voastre?” „Degeaba Mă cinstesc ei, învăţând ca învăţături nişte porunci omeneşti.” Matei 15:3, 9. Şi David a spus, „Este vremea ca Domnul să lucreze: căci ei calcă Legea Ta.” Psalmi 119:126. Creştinii trebuie să se trezească şi să restaureze legea lui Dumnezeu la poziţia ei de drept. Este o nebunie din partea acestei generaţii nedisciplinate să presupună că pot încălca legile unui Dumnezeu viu fără să sufere consecinţele.

 

Întrebări Frecvente

  1. Nu ne învaţă Biblia că legea era (este) greşită?

Nu. Biblia ne spune că oamenii greşeau. Dumnezeu a zis în Evrei 8:8 „căci ca o mustrare a zis El” …Iar în Romani 8:3 Biblia spune că ”firea pământească făcea fără putere” legea. Problema este la fel întotdeauna. Legea este perfectă, dar oamenii greşesc sunt slabi. Aşa că Dumnezeu face ca Fiul Său să trăiască înlăuntrul poporului Său ”pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi” (Romani 8:4) prin Domnul Hristos.

 

  1. Galateni 3:13 declară că suntem răscumpăraţi de sub blestemul legii. Poţi explica?

Plata păcatului este moartea (Romani 6:23). Domnul Hristos ”a gustat moartea pentru toţi.” (Evrei 2:9). Astfel ne-a

răscumpărat pe toţi de sub blestemul legii (moartea) şi ne-a dat în loc viaţă veşnică.

 

  1. Nu ne învaţă Coloseni 2:14-17 şi Efeseni 2:15 că Legea lui Dumnezeu s-a sfârşit la cruce?

Nu, aceste două pasaje se referă la legea care conţinea decrete sau legea lui Moise, care era o lege ceremonială ce guverna sistemul de sacrificare a animalelor şi al preoţiei. Toate aceste ceremonii şi ritualuri erau umbra crucii şi s-au sfârşit odată cu moartea lui Hristos, aşa cum intenţionase Dumnezeu. Legea lui Moise ”a fost adăugată până când avea să vină Sămânţa ” iar această ”Sămânţă este Hristos” Galateni 3:19, 16. Legea Lui Dumnezeu nu poate fii implicată aici pentru că Pavel vorbeşte despre ea la mulţi ani după răstignire şi spune că ea este sfântă, dreaptă şi bună (Romani 7:7, 12).

 

  1. Biblia spune ”dragostea este împlinirea Legii.” Romani 13:10. De asemenea, Biblia ne porunceşte în Matei 22:37-40 să-L iubim pe Dumnezeu şi să ne iubim aproapele şi încheie cu aceste cuvinte: ”În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii”. Înlocuiesc aceste porunci Legea celor 10 Porunci?

Răspuns: Nu, căci cele Zece Porunci sunt o continuare firească a celor două porunci, la fel cum cele zece degete întregesc cele două mâini. Dacă Îl iubeşti pe Dumnezeu vei păzi din plăcere primele patru porunci (care fac referinţă la Dumnezeu), iar dacă îţi iubeşti aproapele vei păzi cu bucurie următoarele şase porunci (care se referă la aproapele nostru). Să împlineşti legea din dragoste nu este o corvoadă, o muncă grea ci o plăcere (Psalm 40:8). Când iubim într-adevăr o persoană, devine o bucurie să îi îndeplineşti cererile. Isus a spus: „Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.” Ioan 14:15. Este imposibil să-L iubeşti pe Dumnezeu şi să nu respecţi poruncile Lui, pentru că Biblia spune: „Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele” 1 Ioan 5:3. „Cine zice Îl cunosc şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos şi adevărul nu este în el.” 1 Ioan 2:4.

 

  1. Nu ne învaţă 2 Corinteni 3:7 că legea scrisă şi săpată în piatră „era trecătoare”?

Nu, versetul spune că strălucirea slujbei legii era trecătoare, nu legea. Citeşte din nou, cu atenţie, întreg pasajul din 2 Corinteni 3:3-9. Tematica acestor versete nu este îndepărtarea legii, ci mai degrabă schimbarea locului legii; de pe „tablele de piatră” pe nişte „table care sunt inimi de carne”. Sub slujba lui Moise, legea era pe piatră. Sub slujba Duhului Sfânt, prin Hristos, legea este scrisă în inimi (Evrei 8:10). O regulă afişată pe panoul şcolar devine eficientă când este însuşită, când intră în inima elevilor. Slujba legii lui Hristos este eficientă pentru că El transferă legea în inima creştinilor. Atunci, respectarea legii devine o plăcere şi o bucurie a vieţii, pentru că, creştinii Îl iubesc pe Dumnezeu şi îşi iubesc aproapele.

 

  1. Romani 10:4 spune: „Hristos este sfârşitul legii”. Deci legea nu mai există, nu-i aşa?

„Sfârşit” în acest verset înseamnă scop sau obiect, la fel ca în versetul din Iacov 5:11. Semnificaţia legii este clară: să-i conducă pe oameni la Hristos, acolo unde ei pot să găsească neprihănirea, acesta este scopul, ţelul, sfârşitul legii.

 

  1. De ce aşa de mulţi oameni neagă cerinţele legii lui Dumnezeu?

„Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună. Deci, cei pământeşti, nu pot să placă lui Dumnezeu. Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.” Romani 8:7-9.

 

  1. Au fost oamenii neprihăniţi din Vechiul Testament salvaţi prin lege?

Nimeni n-a fost vreodată salvat prin lege. Toţi cei ce au fost salvaţi de-a lungul veacurilor au fost salvaţi prin har. Acest „har…ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii” 2 Timotei 1:9. Legea ne arată păcatul. Numai Hristos este cel ce ne poate salva. Noe a căpătat milă sau har (Geneza 6:8), Moise a căpătat milă (Exod 33:17), israeliţii în pustie au căpătat trecere sau milă de la Domnul (Ieremia 31:2), la fel Abel, Enoh, Avraam, Isaac, Iacov, Iosif şi mulţi alţi oameni onorabili din Vechiul Testament au fost salvaţi „prin credinţă” aşa cum ni se spune în Evrei 11. Ei au fost salvaţi privind prin credinţă înspre crucea pe care avea să moară Salvatorul, noi suntem salvaţi privind înapoi la aceeaşi cruce. Legea este necesară, pentru că, la fel ca o oglindă ne arată „murdăria” din viaţa noastră. Fără lege, oamenii sunt păcătoşi, dar nu sunt conştienţi de acest lucru. Totuşi, legea nu are o putere salvatoare. Ea poate numai să ne arate păcatul. Numai Isus poate salva de păcat. Acest adevăr era cunoscut şi în timpurile Vechiului Testament. (Fapte 4:10, 12; 2 Timotei 1:9).

 

  1. De ce să ne îngrijorăm cu privire la lege? Nu este conştiinţa un ghid sigur?

Nu! De o mie de ori nu! Biblia ne vorbeşte de mai multe feluri de conştiinţe: conştiinţă rea, conştiinţă murdărită, conştiinţă tocită- nici una din acestea nu este de încredere. „Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte” Proverbele 14:12. Dumnezeu spune: „Cine se încrede în inima lui este un nebun.” Proverbele 28:26.

 

 

Sursa: Amazing Facts

 

 

//////////////////////////////////////

Explicația celor 10 porunci

În urma discuţiilor noastre despre Legea pe care trebuie s-o respecte tânărul din Evanghelie, ca să aibă viaţă veşnică, vin aici cu unele lămuriri.

 

După ce Dumnezeu i-a scos pe israeliteni din robia Egiptului, mergând ei spre Ţara Făgăduinţei, au ajuns la poalele Muntelui Sinai.

 

Acolo i-a oprit Dumnezeu, prin cuvântul lui Moise, şi le-a dat „tablele legii“, adică cele zece porunci sau decalogul (pe greceşte), care să le fie îndreptar pentru viaţa adevărată, curată, ce trebuie s-o ducă şi pe care porunci le ascultăm şi noi creştinii, ca fii ai lui Dumnezeu. (Exod –Ieşire – p. 20, vers. 1-17).

 

Să desluşim înţelesul învăţăturii fiecărei porunci.

 

Prima poruncă este aşa: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din casa Egiptului şi din robie. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine“.

 

Prin aceste cuvinte ni se aminteşte şi nouă, creştinilor, că Dumnezeu ne-a scos din casa robiei păcatului primordial ( strămoşesc) şi numai în El singur trebuie să credem. Dumnezeul cel Unul, preamărit în trei persoane. Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, Căruia trebuie să ne închinăm, căci nouă ne-a revelat Dumnezeu pe Sfânta Treime (Mt. 2, 16-17, Mc. 1, 10-11, Lc. 3, 27, I. 1, 22-23). Cea pe care cei Vechi, deşi o văzuseră, prin Avraam la stejarul din Mamvri, nu o înţeleseseră.

 

 

 

Porunca a doua: „Să nu-ţi faci ţie chip cioplit şi nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus şi din câte sunt pe pământ jos şi din câte sunt în apele de sub pământ. Să nu te închini lor şi nici să slujeşti lor.“

 

Trebuie să ştim că pe atunci, se închinau popoarele păgâne fie la zei-statui, făcute de mâinile lor, fie la animale (boi, la egipteni; gâşte, la romani ş.a.) precum şi la soare, lună, stele şi la multe creaturi din ape şi de sub pământ; pe toate de care se temeau le socoteau zeităţi.

 

Porunca aceasta a fost interpretată de unii ca fiind împotriva icoanelor (iconoclaştii). Dar Sfinţii Părinţi, adunaţi într-un sinod ecumenic au dovedit folosirea icoanelor ca admisă de învăţătura creştină. (Chiar prima icoană – cu figura Maicii Domnului – a fost pictată de Sfântul evanghelist Luca. Noi ne închinăm chipului, nu materialului din care este făurită icoana (lemn, metal, vopsele…). Icoana este ca o carte, căci se află, din imagini, din viaţa sfântului ce-l reprezintă. În icoane au „citit“ neştiutorii de carte din trecut. Imaginile de pe pereţii bisericilor de la Mănăstirile Voroneţ, Modoviţa, Suceviţa, Arbore, Humor ş.a. sunt considerate ca fiind cărţile sfinţilor ale strămoşilor noştri. Că trebuie să ne închinăm la icoane, este şi faptul că multe icoane sunt făcătoare de minuni, dar nu materialul face minunea, ci, pentru credinţa puternică a celui care se roagă, sfântul respectiv imploră mila Domnului, Care răspunde prin minuni. Aşa ne-a învăţat Mântuitorul, când repeta vindecaţilor: „credinţa ta te-a mântuit“.

 

Domnul ne dă poruncă să nu credem decât în Unul Dumnezeu. „Pe cei ce Mă urăsc – adică ateii –, cei fără Dumnezeu, îi voi pedepsi pe ei şi pe copiii lor, până la al treilea şi al patrulea neam; iar pe cei care Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele, Mă milostivesc de ei, până la al miilea neam“, adică „în veci“ (Exod 20, 5).

 

Porunca a III-a: „Să nu iei numele Dumnezeului tău în deşert, că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe cel care ia în deşert numele Lui“. Deci: să nu juri strâmb, să nu fii mincinos. Mulţi jură strâmb, fie la vreun proces, fie în viaţa de toate zilele. Mereu auzim „zău“ sau „pe crucea mea…“ spus cu uşurinţă şi neadevăr. Îl iau pe Dumnezeu ca martor la minciuna lor, Îl nesocotesc pe Dumnezeu, Care este Dreptate şi Adevăr. Apoi se miră de ce l-o fi pedepsit Dumnezeu cu accidente, boli şi chiar moarte. „Să fie cuvântul vostru da, da şi nu, nu.“ ne îndeamnă Sfântul Apostol Pavel. Un adevărat creştin nu spune minciuni. Minciuna este condamnată de morala creştină. În „Faptele Apostolilor“ este un caz, când doi au jurat mincinos şi Sfântul Apostol Petru i-a făcut morţi pe amândoi (Fapte 5, 1-10).

 

Porunca a IV-a: „Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti. Lucrează şase zile pe săptămână şi fă în acelea toate treburile tale. Iar ziua a şaptea este ziua Domnului Dumnezeului tău. Să nu faci în acea zi, nici un lucru, nici tu şi nici un om sau dobitoc al tău. Căci în şase zile a creat Dumnezeu toate câte sunt şi în ziua a şaptea S-a odihnit. De aceea a binecuvântat-o şi sfinţit-o.“ Aşadar nu vei munci nici tu, nici animalele care te ajută în muncă. Şi ele au nevoie de odihnă, de timp pentru refacere.

 

„Căci în şase zile a făcut Dumnezeu lumea“. (Aici cuvântul „zi“ nu înseamnă o zi din vremea noastră, căci zise psalmistul: „o mie de ani, ca o zi înaintea Ta, Doamne“.) În ziua a şaptea S-a odihnit, e ziua Domnului. Deci închin-o lui Dumnezeu. Înfrăţeşte-te cu ceilalţi creştini din biserică, citeşte rugăciuni sau alte cărţi religioase, discută despre învăţătura noastră creştinortodoxă, fă milostenie, plăcută lui Dumnezeu. Respectă această zi, că este o zi sfântă. (Unii însă cred că e ziua petrecerilor, a beţiilor, a lucrărilor urâte de oameni şi de Dumnezeu Unele creştine au obiceiul de a nu lucra nimic în ziua de vineri. Ele calcă porunca Domnului de a ţine duminica. Ziua de vineri, în amintirea patimilor Domnului Iisus Hristos se „serbează“ prin post, dar nu şi prin a nu lucra.)

 

Porunca a V-a: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Dumnezeul tău ţi l-a dat ţie!“ Dumnezeu a ales ca cei doi părinţi să-ţi dea viaţă. Cinstindu-i pe ei, cinsteşti pe Dumnezeu Care aşa a voit. Iubindu-i şi ajutându-i pe ei, ei se roagă la Dumnezeu pentru tine, pentru ca viaţa ta să fie lungă şi cu sănătate. Dumnezeu ne făgăduieşte şi răsplată: „Ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământ.“ O! dar câţi copii, crescând mari, uită de părinţi. Nu-i ajută, nu-i hrănesc, nu-i cinstesc. Aceştia să nu se mire că nu le merge bine! Dumnezeu îi pedepseşte pe cei care-I calcă poruncile.

 

Porunca a VI-a: „Să nu ucizi“! Să nu iei viaţa nimănui, că nu tu i-ai dat-o, ci Dumnezeu; deci nu i-o poţi reda, în caz că te-ai răzgândit omori creatura lui Dumnezeu, omori pe cel asemenea ţie. Dar nu-l omori pe om numai cu puşca sau cuţitul. Îl poţi omorî cu o vorbă rea, neadevărată. Nu-l încurajezi, când vezi că-şi pierde nădejdea. Sau cu vorba şi fapta ta îi omori idealul. Câţi soţi necinstiţi ucid inimile tovarăşilor lor de viaţă „călcând strâmb“. A dezamăgit pe cel care crezuse în el. Unii fac glume proaste, ce duc la moartea cui îi sunt adresate. Iată atâtea moduri de a omorî, chiar dacă nu curge, sânge. Omoară încrederea, dragostea, bucuria de a trăi, a naşte ura, transformând un om bun în neom. În Noul Testament, Sfântul Apostol şi Evanghelistul Matei (5, 21) ne redă cuvintele Mântuitorului: „Aţi auzit că s-a zis celor mai de demult „să nu ucizi“ iar cine va ucide vrednic va fi de osândă. Eu însă vă spun vouă: oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă.“ şi oricine va jigni sau va supăra pe fratele său va fi condamnat „vrednic“ de gheena focului“.

 

Porunca a VII-a: „Să nu fii desfrânat“. Poruncile decurg unele din altele. Toate se leagă. A nu fi desfrânat înseamnă a pune frâu răutăţilor, greşelilor, spre care este îndemnat de către cel rău. În zilele noastre, desfrâul a luat avânt, a devenit o obişnuinţă. Marii bogătaşi îşi au şi o altă „legătură“ în afara căsniciei. Multora le „alunecă ochii“ de la fiinţele cărora le-a jurat credinţă sfântă. Sfântul Evanghelist Matei ne învaţă că „dacă se uită cu gând necurat la femeia altuia a şi săvârşit păcat, în inima sa. „Câţi nu beau, mănâncă peste măsură! Fumează, se droghează, nu postesc din îngâmfare? Sau fac gesturi urâte, se îmbracă dezgolindu-se, nu-şi pun frâu spre a dovedi decenţă, spre a da exemplul bun! Prin toate acestea ei atrag şi pe alţii în desfrâul lor şi se fac mai vinovaţi, căci duc şi pe alţii în păcat. Cei care rostesc cuvinte de ruşine nu-şi pun frâu gurii. Şi în câte alte feluri devin desfrânaţi!

 

Porunca a VIII-a: „Să nu furi!“ Să nu-ţi însuşeşti ce-i aparţine altuia! Şi asta, fără voia lor. Mulţi vor fi liniştiţi. „N-am furat nimic niciodată“. Dar şi hoţia are o sferă foarte largă. „A fura“ nu înseamnă numai a deposeda pe cineva de un obiect oarecare. Câţi nu fură soţul sau soţia altuia! Câţi nu împrumută un obiect (carte, bani…) şi nu mai restituie! Câţi nu scriu copiind ce au scris alţii şi le prezintă ca propriile lor idei! (această hoţie se numeşte „plagiat“). Mulţi fură ideile altora, fie scrise, fie desenate (tablouri, proiecte…), fie doar auzite. Chiar copiatul elevilor, a studenţilor sau nedeclararea dreaptă a ceva… este tot hoţie. Dar hoţia – în stil mare – a oamenilor de afaceri! Dar hoţiile la preţuri ale unor negustori! Dar încălcările de haturi, de hotare ale altor ţări! …Ce mare este gama furturilor!

 

Porunca a IX-a: „Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău“. Toţi martorii falşi de la procese calcă această poruncă şi cad în păcat. Dar chiar şi în viaţa obişnuită, când spui minciuni despre un vecin, frate… e mărturie strâmbă. Această poruncă este ca o completare la porunca a treia.

 

Porunca a X-a: „Să nu doreşti casa aproapelui tău, să nu doreşti femeia aproapelui tău, nici ogorul lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui, nici unul din dobitoacele lui şi nimic din câte are aproapele tău“. Este foarte clar. Să nu-ţi însuşeşti nu numai ce aparţine altuia, dar nici să nu doreşti, să nu râvneşti, să nu-l invidiezi că el are şi tu nu. Dacă te gândeşti bine, poate că Dumnezeu ţi-a dat ţie alt marte bun, mai folositor decât are aproapele tău: sănătate, înţelegere în casă, copii buni. Invidia ta te afectează pe tine în primul rând. Te înciudezi, te superi, nu mai ai linişte, îţi înveninezi sufletul şi-ţi distrugi bucuriile. Mulţumeşte lui Dumnezeu pentru ceea ce ţi-a dat. Laudă-L pentru marea Sa bunătate şi mai ales pentru atotputernicia şi înţelepciunea cu care conduce Universul şi roagă-te, cu smerenie, recunoscând în adâncul inimii cât eşti de mic faţă de Creatorul celor văzute şi nevăzut.

 

Dea Domnul ca aceste îndrumări să aducă ferire de orice greşeală, mulţumire sufletească şi bucuria vieţii veşnice!

 

Sănătate şi mântuire!

Prof. Laetiţia pr. LEONT

https://flamuraverde.wordpress.com/2011/05/26/explicatia-celor-10-porunci/

 

 

/////////////////////////////////////

Titlul: În originalul grec, Evanghelia poartă titlul: „Kata Mataion” – „după Matei”

 

 

Autorul: Experienţa convertirii lui Matei ne este dată de el însuşi (Mat. 9:9-17). Numele lui cel vechi, „Levi, fiul lui Alfeu” (Marcu 2:14), este înlocuit cu „Matei” care tălmăcit înseamnă „darul lui Dumnezeu”. Probabil că această poreclă i-a fost dată ca o amintire a harului pe care i l-a făcut Domnul Isus atunci cînd l-a chemat la Sine. Aduceţi-vă aminte că Matei şi-a deschis inima şi casa ca să-L găzduiască pe Domnul Isus. Nu numai atît, dar, aşa cum a remarcat un comentator, Matei şi-a luat cu sine şi pana atunci cînd a părăsit vama ca să-L urmeze pe Domnul. Mîinile lui care serviseră altădată înrobirea şi jaful, s-au dat în întregime lui Isus.

 

Conţinutul cărţii: Nici una dintre cele 4 Evanghelii nu este o biografie în sensul modern al cuvîntului. De fapt, apostolul Ioan îşi exprimă îndoiala că o astfel de biografie ar fi posibil de întocmit vreodată:

 

„Mai sînt multe alte lucruri, pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris cu deamăruntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărţile care s-ar fi scris” (Ioan 21:25).

Evanghelia lui Matei este cea care-L prezintă pe Mesia drept Leul din seminția lui Iuda, venit să aducă autoritatea lui Dumnezeu pe tronul de la Ierusalim.

 

Matei îl prezintă pe Domnul Isus drept împăratul mesianic promis de Dumnezeu Israelului (Mat. 1:23; 2:2, 6; 3:17; 4:15-17; 21:5, 9; 22:44, 45; 26:64; 27:11, 27-37). Fiind obişnuit să ţină evidenţe sistematice, fostul vameş ne dă o cronică foarte ordonată a vieţii şi misiunii împărăteşti a Domnului Isus. Despre venirea împărăţiei a vorbit Ioan Botezătorul (Matei 3:1-2). Acelaşi mesaj l-a avut şi Domnul Isus în debutul misiunii Sale publice (Matei 4:23). Aceiaşi proclamaţie au fost trimişi să o facă şi cei 12 apostoli ai Domnului (Matei 10:1-7).

 

 

Cuvinte cheie şi teme caracteristice: Numirea „Împărăţia cerurilor” apare de 28 de ori în textul Evangheliei lui Matei şi niciodată în celelalte scrieri ale Noului Testament. Evanghelistul foloseşte 130 de citate din cărţile Vechiului Testament pentru a le dovedi evreilor că Isus Cristos este Mesia. Expresia: „ca să se împlinească ceea ce fusese vestit prin prooroci” este folosită de 9 ori de Matei şi nici ea nu mai apare în textul vreuneia dintre celelalte Evanghelii.

 

Evanghelia lui Matei este singura în care este menţionat cuvîntul: „Biserică” (16:18; 18:17). Termenul grecesc folosit – eclesia – înseamnă „adunarea celor chemaţi afară cu un scop”, „mulţimea celor puşi de o parte”. În Vechiul Testament, Israel fusese „poporul ales al lui Dumnezeu”. Situaţia aceasta începuse odată cu chemarea lui Avraam şi cu punerea lui deoparte (Gen 12:1; Deut. 7:6-8). De fapt, Ştefan numeşte naţiunea lui Israel chiar cu termenul de „Biserică” atunci cînd spune: „El este acela care, în adunarea Israeliţilor din pustie…” (Fapte 7:38). Evreii fuseseră poporul „pus deoparte de Dumnezeu”, în Noul Testament, Biserica nu mai este compusă numai din evrei. În această adunare nu se mai fac distincţii rasiale (Galat. 3:28). Din ea pot face parte şi evreii şi cei dintre neamuri. Chiar şi Matei, care scrie în mod special evreilor, are în Evanghelia lui elemente „universaliste” care îi includ şi pe cei dintre neamuri. Iată numai cîteva exemple: Magi din răsărit vin să se închine pruncului Isus (Matei 2:1-12), Domnul face minuni pentru cei dintre neamuri şi chiar îi laudă pentru credinţa lor (Matei 8:5-13; 15:21-28), împărăteasa din Şeba este lăudată pentru osteneala pe care a depus-o ca să vină să audă înţelepciunea dumnezeiască aşezată în Solomon (Matei 12:42). În ceasul hotărîtor al misiunii Sale, Domnul Isus se întoarce la o profeţie făcută despre neamuri (Matei 12:14-21), chiar şi în pildele pe care le dă, Isus arată că binecuvîntările refuzate de Israel vor fi împărţite neamurilor (Matei 22:8-10; 21:40-46), predica rostită pe Muntele Măslinilor promite că mesajul Evangheliei „va fi propovăduit în toată lumea, ca să slujească drept mărturie tuturor neamurilor” (Matei 24:14), iar împuternicirea dată ucenicilor după înviere este de a se duce să facă ucenici “din toate neamurile” (Matei 28:19-20).

 

SCHIŢA CĂRŢII

 

  1. APARIŢIA ÎMPĂRATULUI 1-10
  2. Persoana Sa (cap. 1-4)
  3. Principiile Sale (cap. 5 – 7)
  4. Puterea Sa (cap. 8-10)

 

(Notă: Anunţul caracteristic acestei perioade este: „Împărăţia cerurilor este aproape” (3:2; 4:17; 10:7)

 

 

 

  1. RĂSCOALĂ ÎMPOTRIVA LUI 11-13
  2. Mesajul Său este respins (11:1-9)
  3. Lucrarea Lui este negată (11:20-30)
  4. Principiile Lui sînt respinse (12:1-21)
  5. Persoana Lui este atacată (12:22-50)
  6. Urmarea: Împărăţia devine o „taină” refuzată acelei generaţii (pildele Împărăţiei din cap. 13)

 

III. RETRAGEREA ÎMPĂRATULUI 14 – 20

(Domnul părăseşte mulţimile pentru a petrece timpul împreună cu grupul restrîns al ucenicilor)

  1. Înainte de mărturisirea lui Petru (14:1 -16:12)
  2. Mărturisirea lui Petru (16:13-28)

(Cea dintîi anunţare a Crucii -16:21)

  1. După mărturisirea lui Petru (17:1 – 20:34)

(A doua anunţare a Crucii -17:22)

(A treia anunţare a Crucii – 20:17-19)

 

  1. LEPĂDAREA ÎMPĂRATULUI 21-27

(„De aceea vă spun că împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi…” 21:43)

  1. Prezentarea Lui însuşi ca Împărat (21:1-16)
  2. Înfruntarea cu conducătorii (21:17 – 23:39)
  3. Mesajul Său profetic (24 – 25)
  4. Suferinţele şi moartea Sa (26 – 27)

 

+++

 

Studii exegetice

+++

 

Ce ne spun genealogiile Domnului Isus ?

Wes Bonda

 

Matei 1. 1-17   Luca 3. 23-38

 

Genealogiile prezentate însumează câteva lecții atât de necesare fiecărui om și creștin totodată ! Matei scrie pt. iudei și merge până la Avraam acoperând 2000 de ani dovedind că Domnul Isus e un adevărat iudeu . Luca merge până la Adam acoperând 4000 de ani dovedind neamurilor că Domnul Isus e Salvatorul întregii umanități și aparține umanității ce-și are rădăcina în Dumnezeu -Creatorul omului . Gen.1.26-27  F.Ap.17.26

 

L1.  Nu există reîncarnare , fiecare om e unic.Domnul Isus nu a fost reîncarnarea vreunui strămoș ci Cuvântul întrupat Ioan 1.14

 

L2.  Caracterul Domnului nu e moștenire de la strămoși  Iov 14.4 ; Col.2.9

 

L3.  Lanțul se întrerupe la Domnul Isus . El aduce un nou har pt. omenire : calitatea de copil a lui Dumnezeu ,membru al Împărăției Sale . Ioan 1.12-13; 1Ioan 3.1-2 Mat.12.50

 

L4.  Gloria Domnului Isus a eclipsat toată slava precedesorilor – Avraam, David, Solomon. El este coroana și slava rasei umane ! Filip.2.9-11 Apoc.1.5-8,13-16

 

L5.  Domnul Isus nu a aparținut unei caste .Precedesorii au fost săraci și bogați .

 

L6.  Ne arată perenitatea vieții . Toți au murit indiferent cine au fost. Azi e important să ai scris numele în cartea vieții.Apoc.20.15; 21.27b

 

L7.  Dumnezeu este organizat și exact în conducerea suverană a istorie 14-14-14 El a pregătit exact trecutul pt. Domnul Isus.

 

L8.  Domnul Isus : ca fiul lui David – este adevăratul moștenitor al tronului,Împăratul ce domnește veșnic.

 

: ca fiul lui Avraam -este sămânța în care toate promisiunile date lui se împlinesc.

 

: ca fiul lui Adam – este adevăratul Om , al doilea Adam 1Cor.15.45

 

: ca fiul lui Dumnezeu – este omul divin ce aduce o nouă viață , cea din Dumnezeu   Ioan 1.4

 

Numele nostru poate fi imortalizat sau nu, poate fi uitat sau nu, scris sau nu într-o genealogie, putem fi bogați sau nu.

 

Lucrul de căpătâi este că Domnul Isus ne-a mântuit și suntem în familia Sa . Va veni clipa când vom fi împreună cu El. 1Tes.4.16-17. Slavă Lui în veci ! Amin !

 

+++

 

Predica (torul) de pe Munte – Mat. 5-7

Alături de pilda celor zece fecioare, Predica este de pe Munte  este unul din cele două cele mai dificile texte din Evanghelii. Multitudinea de interpretări ilustrează mirarea, perplexitatea cu care o citim. Ea ne surprinde cu expresii ca acestea:

 

,,Să nu credeţi că am venit să stric Legea

… câtă vreme nu vor trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile

… dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor

… Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: ‘Să nu ucizi; oricine va ucide va cădea sub pedeapsa judecăţii’. Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: ‘Prostule!’ va cădea sub pedeapsa soborului; iar oricine-i va zice: ‘Nebunule’ va cădea sub pedeapsa focului gheenei.

… vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească a şi preacurvit cu ea în inima lui. Dacă, deci, ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l  … Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o şi leapădă-o de la tine.

… oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.

… Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.

 

Nimeni nu păcătuiește doar cu ochiul drept … Pentru că întotdeauna privim cu ambii ochi! Trebuie să săpăm mai adânc să găsim înțelesul acestor expresii.

 

Unii au spus că această predică este doar o chemare către un ideal imposibil de atins în viața aceasta, dar necesar așa cum este necesară alergarea după stelele cerului. Pentru aceștia, predica de pe munte este doar un fel de busolă care ne arată un Nord imposibil.

 

Alții au spus că Predica de pe Munte nu este pentru creștinii din Biserică, ci doar pentru cei ce vor trăi în viitoarea Împărăție Milenară. Conform acestei interpretări, predica anunță doar Constituția Împărăției pe care o va instaura Domnul Isus pe pământ la cea de a doua Sa venire. El ar fi instaurat această Împărăție dacă evreii L-ar fi primit. Cum n-au făcut-o, predica își așteaptă răbdătoare împlinirea, iar noi o citim doar ca pe o curiozitate.

 

În sfârșit, alții au spus că această predică ea este practică și trebuie aplicată întocmai, cu toate consecințele stranii pe care le implică. Astfel, cei ce păcătuiesc cu mâna sau cu ochii ar trebui să fie ciungi și chiori, iar cei ce pronunță insulte ca ,,prostule“ sau ,,nebunule“ trebuie aruncați în temniță. O astfel de interpretare a dus și duce pe alocuri la tot felul de ,,comune“ creștine care ies din lume și se izolează de societate. Tot din această interpretare s-a născut și ,,autoflagelarea“ și mutilarea trupului. Dacă această predică trebuie impusă de Biserică, ea duce iremediabil la o nouă și constantă ,,Inchiziție“.

 

Cheia impasului aparent

Este clar că niciuna din interpretările de mai sus nu stă în picioare. Atunci care este interpretarea cea bună? Ce-a vrut să spună atunci Domnul Isus în fața unora din cele mai pestrițe, mai declasate și mai decăzute mulțimi care L-a ascultat vreodată? Pentru că nu trebuie să uităm că ea n-a fost rostită în aula unei Universități creștine ca o teză de doctorat și nici în fața unei audiențe ilustre de sfinți teologi!

 

,,Isus străbătea toată Galileea, învăţând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi tămăduind orice boală şi orice neputinţă care erau în norod. I s-a dus vestea în toată Siria; şi aduceau la El pe toţi cei ce sufereau de felurite boli şi chinuri: pe cei îndrăciţi, pe cei lunatici şi pe cei slăbănogi, şi El îi vindeca. După El au mers multe noroade din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan. Când a văzut Isus noroadele, S-a suit pe munte şi, după ce a şezut jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El. Apoi a început să vorbească şi să-i înveţe astfel: …“ (Mat. 4:23 – 5:2a).

 

Ca să găsesc înțelesul adevărat al Predicii de pe Munte,  mi-au trebui ani de zile de cercetări în care am consulat ce au spus alții despre ea.  Răspunsul mi-a venit într-o singură clipă însă, printr-o străfulgerare divină.

 

Mi-am dat seama dintr-o dată că nu pricepeam pentru că mă uitam acolo unde nu trebuie. Nu trebuia să măuit nici la predica de pe munte și nici la ascultătorii de pe munte, ci trebuie să mă uit țintă doar la Predicatorul de pe Munte.

 

,,De ce a rostit Isus Christos această predică? Care a fost intenția Lui cu ea?

 

Nu cred că Persoana de pe munte s-a vrut un al doilea Moise, venit ca să ne dea o nouă ediție, îmbunătățită și revizuită, a celor Zece Porunci. Nu cred că, după experiența milenară cu evreii, Dumnezeu s-a gândit că ar fi nimerit să ridice cele Zece Porunci la un palier și mai înalt, și mai inaccesibil. Este adevărat că poruncile de pe Sinai au fost tot zece, ca și fericirile din Predica de pe Munte, dar aici se termină orice asemănare dintre cele două seturi. Cele zece fericiri nu sunt sinonime cu cele zece porunci.

 

Părerea aceasta este bazată pe hotărârea Consiliului de la Ierusalim care au acceptat punctul de vedere al lui Petru:

 

,,Atunci, unii din partida fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat şi au zis că neamurile trebuie să fie tăiate împrejur şi să li se ceară să păzească Legea lui Moise. După ce s-a făcut multă vorbă, s-a sculat Petru şi le-a zis:

 

„Fraţilor, ştiţi că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, neamurile să audă cuvântul Evangheliei şi să creadă. Şi Dumnezeu, care cunoaşte inimile, a mărturisit pentru ei şi le-a dat Duhul Sfânt ca şi nouă. N-a făcut nicio deosebire între noi şi ei, întrucât le-a curăţit inimile prin credinţă. Acum dar, de ce ispitiţi pe Dumnezeu şi puneţi pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta? Ci credem că noi, ca şi ei, suntem mântuiţi prin harul Domnului Isus” (Fapte 15:5-11).

 

În fața acestor evidențe, eu am ajuns să cred din toată inima că Predica de pe Munte n-a fost rostită ca să fie împlinită de oameni. Dumnezeu știa încă de la Sinai că evreii nu vor putea să țină Cele Zece Porunci! N-ar fi avut nici un rost să vină în Persoana Fiului Său ca să pună pe umerii noștri un jug și mai aspru. Ar fi fost cu totul inutil și total lipsit de dragoste. Dacă ar fi doar o ediție revăzută și îmbunătățită a Legii lui Moise, Dumnezeu ar fi putut-o da evreilor printr-un profet ca Ilie sau Maleahi, n-ar fi trebuit să vină El însuși să ne-o spună!

 

Repet, trebuie să ne schimbăm privirea de la Predica de pe Munte la Predicatorul de pe Munte. El nu ne oferă doar o nouă listă de pretenții divine, ci se oferă pe Sine ca Singurul care poate ridica omenirea decăzută la standardele amețitoare ale împărăției copiilor lui Dumnezeu.

 

Eu cred că Predica de pe Munte conține o ofertă divină făcută de Dumnezeu prin Isus Christos. Ea este un fel de ,,Iată ce nu veți putea face voi niciodată, dar ce voi putea face Eu prin voi, dacă-mi dați ocazia, dacă Mă lăsați să trăiesc în voi. Acesta este scopul cu care M-am coborât acum printre voi“. Predica de pe Munte ne spune deci câteva lucruri:

 

Ne spune că standardele împărăției lui Dumnezeu nu se schimbă, fiind chiar mai înalte decât ne-am putea închipui noi din ceea ce cunoșteam deja prin Legea lui Moise!

 

Predica ne mai spune că Dumnezeu nu este dispus să coboare standardele Lui la decadența noastră, ci vrea să ne ridice pe noi la standardele Lui. Predica culminează cu un apel extraordinar:

 

,,Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit“ (Matei 5:48).

 

Cel mai important lucru pe care ni-l spune însă Predica de pe Munte este  că Predicatorul de pe Munte poate să ne ridice la viața nouă zidind în noi o natură dumnezeiască! El n-a venit ca să mai adauge o povară la nevrednicia noastră, ci S-a coborât pe pământ ca să ne facă asemenea Tatălui nostru care este în ceruri! El a venit ca să moară pentru păcatele noastre, iar apoi să se nască în fiecare inimă de credincios, să ia chip și să crească ,,până vom ajunge toți la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos“ (Gal. 4:19; Efes. 4:13).

 

Predica de pe Munte are menirea să ne adâncească, să ne accentueze sentimentele de vinovăție și neputință ca să ne arunce apoi în brațele Fiului lui Dumnezeu, singurul în stare să ne rezolve problema.

 

Privită prin prisma Persoanei care o rostește, predica de pe Munte devine dintr-o dată nu numai posibilă sau probabilă, ci obligatorie. Ea nu ne spune ce putem facem noi, ci ceea ce este gata să facă El în noi și prin noi, dacă-i dăm voie. În esență, Predica de pe Munte este oferta divină pe care a venit Fiul lui Dumnezeu s-o facă omenirii. Predica de pe Munte nu este doar o busolă, ci o foaie de parcurs pentru cei aflați în drum spre împărăția cea eternă și desăvârșită a Celui care a rostit-o.

 

Caracterul Lui este ceea ce vom deveni prin rodirea Duhului lui Dumnezeu în noi. Așa trebuie să înțelegem cele zece virtuți ale ,,Fericirilor“ din debutul predicii de pe Munte. Isus Christos este singura ilustrați desăvârșită a acestor virtuți, iar programul Lui de ,,salvare“ a celor căzuți în robia păcatului este duplicarea acestor virtuți în fiecare din frații și surorile Sale. ,,Fericirile“ ne arată cum este El și cum vrea El să ne facă pe voi.

 

Iată cum Îl arată fericirile pe Isus Christos însuși.

 

Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția lui Dumnezeu – Mat 5:3

El a fost sărac în duhul – Măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci s-a dezbrăcat de hainele Lui cerești și a luat zdrențele umanității, a luat chip de rob, făcându-se asemenea oamenilor (Filip. 2:6-7). A făcut-o ca să ne salveze și ca să ne arate ce înseamnă cu adevărat să fi om.

 

Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi! – Mat. 5:4

El a plâns – Așa cu L-a anunțat mai dinainte Isaia, Isus Christos a fost ,,om al durerii și obișnuit cu suferința. A plâns la mormântul lui Lazăr. A plâns pentru cetatea Ierusalim. Obrajii lui au fost scăldați în râuri de lacrimi, izvorâte de sub sprâncenele încruntate ca să umbrească ochii aprinși de inimaginabila Lui durere.

 

Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul! – Mat. 5:5

El a fost blând – Deși este Atotputernic, a intrat în Ierusalim călare pe mânzul unei măgărițe. Deși este sfânt, și-a frecat coatele în părtășia cu cei declasați și alungați din societatea celor respectabili. El i-a luat apărarea femeii prinse în preacurvie și, deși Îi stăteau la dispoziție legiuni de îngeri, a preferat să se lase prins de dușmani, a acceptat să fie schingiuit și și-a sfârșit viața atârnat pe o cruce a infamiei.

 

Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi! – Mat. 5:6

El a fost flămând și însetat – Isus Christos a refuzat să mănânce pâinea oferită de Satan în pustie și, pe cruce, a refuzat să bea din buretele oferit de soldatul roman. A ales să aștepte pe Tatăl Său să-i dea pâine și apă, chiar dacă asta a însemnat să stea 40 de zile de post în pustie și șase ore de arșiță pe cruce. De fapt, mâncarea Lui a fost să facă voia Tatălui Său, iar băutura Lui a fost să bea paharul care i s-a dat în Ghețimane.

 

Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă! – Mat. 5:7

El a fost milostiv – Inima Lui a fost mișcată la vederea mulțimilor de oameni rătăciți ca niște oi fără păstor. Mâinile Lui, înainte să fie întinse pe cruce, au fost întinse mereu spre ei, ca să le fac bine, ca să-i vindece, ca să-i hrănească, ca să-i aducă aproape de inima Sa.

 

Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!  – Mat. 5:8

El a avut inima curată – Cineva a spus că puritatea este consistență în neprihănire. Inima Lui a fost dintr-o singură bucată, neîntinată de alte pasiuni, imposibil de amestecat cu alte lucruri oferite ispititor de Satan ca să-L despartă de Tatăl.

 

Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu! – Mat. 5:9

El a fost un împăciuitor – Lucrarea Lui a fost să vină din cer ca să întoarcă o umanitate rătăcită la inima iubitoare a Tatălui. Trupul Lui schimonosit pe cruce a fost puntea pe care ne-a oferit-o ca să putem trece prăpastia care ne desparte.

 

Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor! – Mat. 5:10

El a fost prigonit – Așa l-a prezentat Isaia: ,,Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.“

 

Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! – Mat. 5:11

El a fost ocărât – L-au învinuit că hulește, că lucrează cu puterea lui Belzebul, că are drac. „Ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut peste Mine”.

 

Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri. – Mat. 5:12

El este bucuros și răsplătit – Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu (Evrei 12:2).

 

Puterea Predicii de pe Munte este Persoana predicatorului care a rostit-o. Împlinirea ei nu se poate face prin strădaniile noastre neputincioase, ci prin oferta Lui binevoitoare. El a venit să-Și trăiască în noi viața Lui biruitoare.

 

+++

 

Matei 6:9-13 – Două grupe de trei în Tatăl nostru

Fratele Virgil Sezonov a spus ceva interesant seara asta la Bethel. A vorbit despre rugăciune și despre „Tatăl nostru“, identificând două trinități în Tatăl nostru.

 

Prima trinitatea este cea a dumnezeirii:

 

– pentru Tatăl – slăvit să fie Numele Tău

– pentru Fiul – vină Împărăția Ta

– pentru Duhul Sfânt, factorul activ  în lucrarea de pe Pământ – facă-se voia Ta

 

Cea de a doua întreire este structura umană:

 

– pentru trup – pâinea de toate zilele

– pentru suflet – și ne iartă nouă greșelile

– pentru duh – și nu ne duce pe noi în ispită

 

Primele trei sunt de dorit pentru Dumnezeu, ultimele trei sunt necesare pentru om.

 

Mai există o trinitate, aș spune eu: Căci a Ta este Împărăția, puterea și slava!

 

 

 

+++

 

Mat. 12:42 – O femeie cu adevărat înțeleaptă

Mat. 12:42; 1 Regi 10:1-13

 

Introducere: Cartea Proverbelor se încheie cu un exemplu surprinzător. În loc săne dea ilustrație de înțelepciune un bărbat, ne este oferit portretul unei … femei. Da există femei înțelepte, mai înțelepte decât mulți bărbați. Solomon n-a putut fi dat ca exemplu. Este una să știi înțelepciune și alta să o trăiești pentru tine însuți.

 

* Ar trebui să schimbăm problemele între noi, căci fiecare ne pricepem de minune să rezolvăm problemele altora …

 

În ce a constat înțelepciunea împărătesei din Seba?

 

  1. A ȘTIUT SĂ FOLOSEASCĂ OCAZIA (1 REGI 10:1).

Viața trece pe dinaintea nopastră cu tavele pline de ocazii. Foarte puțini știu să se folosească de ele. Ei sunt prea comoz sau prea ocupați ca să le vadă și ca să le folosească.

 

* Ne place să trăim într-o casă curată, dar nu ne place să facem curățenie. Ne place să fie ordine în casă, dar nu ne place să punem lucrurile la loc … etc.

 

Împărateasa din Seba a plecat spre Ierusalim … cu ce companie aviatică ? Sau cu mașina cu aer condiționat, etc. ? Femeia aceasta a fost gata să se deplaseze, săfacă efort să schimbe ceva ca să folosească ocazia de a vedea ceea ce n-a mai văzut lumea …

 

*Este o mare deosebire în felul în care căutăm noi de lucru și cum caută de lucru mexicanii. Ei caută o ocazie! Nu mă întreba ce știu să fac. Spune-mi de ce ai nevoie și am să mă dau peste cap să fac eu.

 

Dorința de a ieși din obișnuit și din comoditate este condiția progresului. Unii ar vrea să li se îmbunătățească situația, dar să continue să facă ceea ce fac acum!

 

  1. A ȘTIUT SĂ PUNĂ ÎNTREBĂRI.

Gradul de înțelepciune să măsoară prin calitatea întrebărilor pe care știm să le punem.

 

Întrebări „albe”: „Ai venit?” „Te-ai sculat?” „Alo, ești acasă?”

 

Vai! Câte vorbe fără rost aude Dumnezeu în rugăciunile noastre …

 

Tu ai venit astăzi curios înaintea Domnului? Vrei să afli ceva ? Ști să pui întrebări? Este între noi Unul mai mare decât Solomon …

 

III. A ȘTIUT SĂ PROVOACE DĂRNICIA PRIN DARURI. (1 REGI 10:10-13).

Putea să nu-i dea nimic lui Solomon … Și așa avea prea mult. Putea spune: „Ai destule. Plec acasă.” I s-ar fi răspuns: „Drum bun și cale bătută, doamnă.”

 

Împărăteasa a știut însă să provoace dărnicia lui Solomon. Femeile știu că viața este ca un ecou: primești ceea ce dai. Împărăteasa i-a dăruit ceva lui Solomon, măcar că el n-avea nevoie de nimic. A primit în schimb „ce a dorit, tot ce a cerut, și i-a mai dat și pe deasupra …” Deșteaptă femeie!

 

Încheiere: Unde este Domnul Isus în toată această întâmplare? El este chiar aici, în mijlocul nostru. Femeia venise pentru Solomon. Domnul Isus subliniazătragedia contemporanilor care Îl aveau pe Dumnezeu în vizită și … nu-l băgau în seamă. Tu ce faci?

 

+++

 

Mat. 14:22- Vești bune pentru cei aflați în furtună

Introducere: Această furtună este o ilustrație a tuturor problemelor noastre. Ce bine este să știm că:

 

  1. EXISTA UNUL NEAFECTAT DE FURTUNĂ

Isus este dincolo de legile și restricțiile „firii”

 

  1. EXISTĂ UNUL CARE NE POATE CHEMA SĂ FACEM CE FACE EL.

III. EXISTĂ UNUL LA CARE PUTEM STRIGA

  1. EXISTĂ UNUL CARE ÎNTINDE MÂNA „ÎNDATĂ”

„El vrea să te scape mai mult decât vrei tu să scapi.Încheiere: Isus te așteaptă. Strigă-l să te scape!

 

+++

 

Alegerile pe care le-a făcut Petru

 Citește în continuare →

 

 

 

+++

 

Conflictele Imparatului

 

Text: Mat. 11:12

 

Dupa ce au fost prezentate acreditarile si dupa ce Ioan Botezatorul l-a prezentat natiunii, Domnul Isus si-a prezentat persoana, principiile si puterea. Conducatorii lui Israel trebuiau acum sa faca o decizie. In loc sa-l primeasca ca Imparat, ei au inceput sa I se impotriveasca. In aceste doua capitole ne sunt prezentate patru domenii in care L-au contestat.

 

  1. I-au contestat Profetul (Mat. 11:1-30)

 

  1. I-au contestat principiile (Mat. 12:1-21).

 

III. I-au contestat puterea (Mat. 12:22-37).

 

IV.I-au contestat Persoana (Mat. 12:38-50).

 

(Din Warren W. Wiersbe, Comentaiu la Matei).

 

 

 

+++

 

Mat 21-22 –  Păgubașii de Paște

Brusc, după Thanksgiving, America se împodobește pentru sărbătorirea Nașterii Domnului. Cât din aceasta are însă de a face cu sărbătorirea Mântuitorului și cât este vorba despre o trdiție golită de mult de conținut? Ieri, la Bethel și Betania, unde am avut bucuria să fiu invitat de colegul și prietenul meu, Liviu Țiplea, m-am străduit să trag un semnal de alarmă. Aștern pe hărtie aici ceea ce am vorbit ,,extemporaneous“ aseară la Betania.

 

 

+++

 

Cuvintele ne sunt date ca să ne descoperim unii altora gândurile, să comunicăm între noi. Le folosim ca să ne descoperim sau, uneori, ca să ne acoperim. Se cere iscusință în folosirea lor. Există oameni mai pricepuți și oameni mai puțin pricepuți în folosirea lor, dar niciodată, nimeni nu L-a depășit pe Domnul Isus în folosirea lor. El este cel mai mare comunicator din istorie. Nu degeaba Îl numește Biblia ,,Cuvântul“! Cei ce au avut privilejul de a-L asculta ,,pe viu“ au declarat ,,niciodată n-a vorbit cineva ca omul acesta!“ (Ioan 7:47).

 

Vă propun să urmărim un dialog între El și poporul din Ierusalim. Veți vedea repede că El știe ce spun ei, de ce spun ei ceea ce spun și chiar și ceea ce nu vor ei să spună. Așa că răspunsurile Lui la întrebările lor sunt ,,descoperiri“ de excepție. Vorbirea Lui pare simplă, dar este complexă; pare naivă, dar este tainică și profundă, trezind conștințe și rostind sentințe eterne.

 

Imediat după intrarea în Ierusalim pentru săptămâna mare, Domnul Isus a fost asaltat cu întrebări de oameni. Printre ei, Matei 21 și 22 ni-i prezintă pe mari preoți și pe bătrânii lui Israel. Bănuiala lor că acest tânăr rabin din Nazaret le va strica praznicul fusese confirmată. ,,Circul“ începuse cu intrarea lui ,,triumfală“ în cetate și cu zarva de care fusese însoțită. Ca și cum asta n-ar fi fost suficient, Isus intrase apoi în Templu și ,,făcuse curățenie“, dându-le peste cap afacerile cu schimbarea de bani, vânzarea de porumbei și milei de jertfă. Acum venise iar în Templu și ținea ,,discursuri“.

 

Strânși în grabă în această stare de urgență, ,,preoții cei mai de seamă și bătrânii poporului“ (Mat. 21:23) îi ies înainte și-l iau la întrebări. În Israel, ei erau autoritatea supremă, deasupra lor nu era decât autoritatea imperială a Romei. Nimeni n-avea voie să facă ceva fără aprobarea lor, așa că ei Îl întreabă:

 

,,Isus S-a dus în Templu şi, pe când învăţa norodul, au venit la El preoţii cei mai de seamă şi bătrânii norodului şi I-au zis: „Cu ce putere faci Tu lucrurile acestea şi cine Ţi-a dat puterea aceasta?”  (Mat. 21:23).

 

Ce șanse aveau ei, îngâmfații lui Israel, să înțeleagă că El este Dumnezeul întrupat în istorie, Căpetenia oștirilor, Împăratul lui Israel? Niciuna! Prefăcuți și perverși, acești conducători civili și religioși n-au putut vedea în El decât pe unul care trebuia redus la tăcere. În răspunsurile pe care li le dă, Nazarineanul iscusit în vorbire le va da însă pe față ipocrizia și le va comunica prin trei pilde tragedia pe care și-o atrag asupra lor înșiși. În trei povestioare care străbat de două mii de ani istoria, El face psihologie, filosofie și teologie profetică totodată.

 

Vorbirea lui este ușoară, dar adevărurile expuse sunt grele. Depinde de fiecare dintre noi cât le pătrundem.

 

Ca să le dea pe față ipocrizia, Domnul Isus le  pune o întrebare aparent simplă, iar apoi rostește trei povestioare prin care-i condamnă pentru că L-au respins pe Tatăl, îl vor respinge pe Fiul și se vor împotrivi sinucigaș Duhului Sfânt.

 

,,Încingeți-vă coapsele minți“ ca să pricepem împreună vorbirea Lui, doar aparent simplă:

 

Descoperirea ipocriziei

,,Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă voi pune şi Eu o întrebare şi, dacă-Mi veţi răspunde la ea, vă voi spune şi Eu cu ce putere fac aceste lucruri.Botezul lui Ioan de unde venea? Din cer sau de la oameni?”

Dar ei vorbeau între ei şi ziceau: „Dacă vom răspunde: ‘Din cer’, ne va spune: ‘Atunci de ce nu l-aţi crezut?’ Şi dacă vom răspunde: ‘De la oameni’, ne temem de norod, pentru că toţi socotesc pe Ioan drept proroc.”

   Atunci au răspuns lui Isus: „Nu ştim!”

Şi El, la rândul Lui, le-a zis: „Nici Eu nu vă voi spune cu ce putere fac aceste lucruri“ (Mat. 21:24-28).

 

De ce i-a întrebat Domnul Isus tocmai despre Ioan Botezătorul? Pentru că știa ce-i vor răspunde și pentru că în atitudinea lor față de Ioan era ascus faptul că ei L-au refuzat pe Dumnezeu însuși.

 

Ei l-au refuzat pe Tatăl!

,,Ce credeţi? Un om avea doi feciori. S-a dus la cel dintâi şi i-a zis: ‘Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea!’

 ‘Nu vreau’, i-a răspuns el. În urmă, i-a părut rău şi s-a dus.

S-a dus şi la celălalt şi i-a spus tot aşa. Şi fiul acesta a răspuns:

‘Mă duc, doamne!’ Şi nu s-a dus.

Care din amândoi a făcut voia tatălui său?”

„Cel dintâi”, au răspuns ei“ (Mat. 21:28-31)

 

Repet, vorbirea Lui este simplă și totuși complexă, aparent naivă, dar profundă și multistratificată. De două mii de ani Îl ascultăm grăindu-ne ,,povestiri“. El nu vorbește în paragrafe pline de neologisme sau de termeni specifici teologiei și filosofiei, ci rostește povestioare care-i prind pe ascultători și-i fac părtași fără să vrea la mișcarea ideilor. Observați că ei îi … răspund, participă furați de farmecul vorbirii Lui, rostindu-și singuri sentința.

 

Tot rostul istorioarei a fost ca să le arate vinovata împotrivire față de Dumnezeu, față de planul divin care li-l trimisese pe Ioan Botezătorul, așa cum vestise ultimele cuvinte din profetul Maleahi. Ioan apăruse în istorie ca să reia firul profetic și să pregătească țara pentru venirea izbăviri lui Iehova! Preoții cei mai de seamă și bătrânii ar fi trebuit să fie cei dintâi care să înțeleagă acest lucru, dar … n-au făcut-o, așa că povestitorul schimbă tonul și rostește sentința necruțătoare:

 

,,Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu. Fiindcă Ioan a venit la voi umblând în calea neprihănirii şi nu l-aţi crezut. Dar vameşii şi curvele l-au crezut. Şi, măcar că aţi văzut lucrul acesta, nu v-aţi căit în urmă ca să-l credeţi“ (Mat. 21: 31-32).

 

Ei aveau să-L refuze pe Fiul!

Conștient că își trăiește ,,săptămâna mare“ și venit intenționat să se așeze pe altarul de jertfă din Ierusalim, ,,tulburătorul de Paște“  le spune o altă povestioară, pe fundalul cântării despre via Domnului din Isaia 5:

 

,,Ascultaţi o altă pildă. Era un om, un gospodar, care a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea şi a zidit un turn. Apoi a dat-o unor vieri şi a plecat în altă ţară.

Când a venit vremea roadelor, a trimis pe robii săi la vieri, casă ia partea lui de rod. Vierii au pus mâna pe robii lui şi pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre.  A mai trimis alţi robi, mai mulţi decât cei dintâi; şi vierii i-au primit la fel.

La urmă, a trimis la ei pe fiul său, zicând: ‘Vor primi cu cinste pe fiul meu!’

Dar vierii, când au văzut pe fiul, au zis între ei: ‘Iată moştenitorul; veniţisă-l omorâm şi să punem stăpânire pe moştenirea lui’. 39 Şi au pus mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au omorât.

Acum, când va veni stăpânul viei, ce va face el vierilor acelora?” (Mat. 21:33-40).

 

Farmecul cuvintelor Lui îi prinde iar ca o vrajă și-i răscolește până în adâncuri. Involuntar parcă, ei participă la povestirea Lui și-i răspund ,,după cuviință“. Vorbea în ei glasul conștiinței, făcându-i să-și rostească singuri sentința:

 

,,Ei I-au răspuns: „Pe ticăloşii aceia ticălos îi va pierde, şi via o va da altor vieri, care-i vor da roadele la vremea lor” (Mat. 21:41).

 

Întradevăr, prin refuzarea Fiului, Israelul a căzut într-o împietrire, cum spune apostolul Pavel în Romani 11:11, care a facut posibilă mântuirea Neamurilor. Prin rostirea pildei a doua, Domnul isus dovedește că știa ce va face. El nu este o victimă, ci un Dumnezeu care-și anunță și-și împlinește cu credincioșie planul.

 

,,Isus le-a zis: „N-aţi citit niciodată în Scripturi că: ‘Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut acest lucru, şi este minunat în ochii noştri’? De aceea vă spun căÎmpărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi va fi dată unui neam care va aduce roadele cuvenite.  Cine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea, iar pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera” (Mat. 2142-44).

 

Tragedia a fost că cei ce refuzaseră potezul pocăinței prin Ioan Botezătorul, deveniseră prin aceasta imuni la pocăință, incapabili să se mai alinieze cu planul lui Dumnezeu. Ei înțeleg, dar acționează invers de cum ar fi trebuit să o facă, confirmând pilda pe care tocmai o auziseră de la El.

 

,,După ce au auzit pildele Lui, preoţii cei mai de seamă şi fariseii au înţeles că Isus vorbeşte despre ei şi căutau să-L prindă, dar se temeau de noroade, pentru că ele îl socoteau drept proroc“ (Mat. 21:45-46).

 

Ei aveau să-l refuze pe Duhul Sfânt!

Urmează cea de a treia pildă. Ea ne vorbește despre un împărat care a făcut o nuntă fiului său … Dar cine este acest fiu? Pilda a doua ne-a spus că vierii Îl omorâserî. De unde este el acuma viu și cum de se vorbește despre o viitoare nuntă? Cei care pot pătrude dincolo de aparența simplitate a vorbiri Domnului Isus își dau repede seama că El a vorbit atunci de vremea de după înviere, când Dumnezeu nu va mai fi preocupat o vreme cu împărăția lui Israel, ci cu nunta Fiului Său. Chemarea la această nuntă viitoare este chemarea pe care o face Duhul Sfânt către toți oamenii din neamurile lumi, buni și răi, așa cum va fi precizat în pildă. Dar, hai mai întâi s-o ascultăm vrăjiți și fascinați de promisiunea din ea, căci aici este vorbși … de noi!

 

,,Isus a luat cuvântul şi le-a vorbit iarăşi în pilde. Şi a zis:

„Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său. A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă, dar ei n-au vrut să vină. A trimis iarăşi alţi robi şi le-a zis: ‘Spuneţi celor poftiţi: «Iată că am gătit ospăţul meu; juncii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă».’ Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui şi altul la negustoria lui. Ceilalţi au pus mâna pe robi, şi-au bătut joc de ei şi i-au omorât.

Când a auzit, împăratul s-a mâniat, a trimis oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea.

Atunci a zis robilor săi: ‘Nunta este gata, dar cei poftiţi n-au fost vrednicide ea. Duceţi-vă dar la răspântiile drumurilor şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe care-i veţi găsi.’ Robii au ieşit la răspântii, au strâns pe toţi pe care i-au găsit, şi buni, şi răi, şi odaia ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi“ (Mat. 22:1-10).

 

Israelul a refuzat invitația lui Dumnezeu la nuntă făcută prin apostolul Patru în Ziua de Rusalii, a refuzat-o apoi când le-a fost repetată prin Ștefan:

 

,,Oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu inima şi cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt. Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi.“ (Fapte 7:51).

 

Israelul, ca meam, a refuzat-o iar când Duhul Sfânt a vorbit prin apostolul Pavel (Fapte 18:6).

 

Așa cum a anunțat povestioara, cetatea Ierusalim a fost arsă în anul 70 de mânia lui Dumnezeu prin împăratul Roman Titus. De atunci, ,,odaia de nuntă“ se umple cu oameni din toate neamurile, de toate condițiile, buni și răi de-a valma.

 

Singura condiție pentru participarea la banchet este ,,haina de nuntă“, o aluzie precisă la întâlnirea personală cu Cel ce o oferea fără plată la ușă tuturor celor veniți să participe. Finalul povestirii este o averizare și pentru noi, anunțând profetic pedeapsa care-i paște pe cei care se vor furișa perfid în Biserică dorind să beneficieze de bucuria nunții, fără să stea însă mai întâi față în față cu împăratul care le oferă haina necesară:

 

,,Împăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii şi a zărit acolo pe un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă. ‘Prietene’, i-a zis el, ‘cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?’ Omul acela a amuţit.

Atunci, împăratul a zis slujitorilor săi: ‘Legaţi-i mâinile şi picioarele şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi’.” (Mat. 22:11-14).

 

Aceste trei povestioare au fost spune celor ce, obsedați cu ritualurile religioase, deveniseră imuni la părtășia adevărată cu Dumnezeu. Pretinzând că-L sărbătoresc pe Dumnzeu, ei se simt deranjați chiar de Dumnezeul pe care_l sărbătoreau!

 

Pericolul acesta perfid ne dă târcoale și nouă, celor ce intrăm în luna Decembrie în febra pregătirilor pentru sărbătorirea ,,nașterii Domnului“.

 

Generația de atunci a ratat Paștele! Mielul lui Dumnezeu care ridică Păcatul lumii venise să se așeze pe altarul din Ierusalim, dar ei prea erau preocupați cu miei lor ca să-L vadă pe El.

 

Obsedați cu religia lor, au dorit să nu-L omoare de Paște ca să nu se facă turburare în popor, dar El a sfidat și dat peste cap toate planurile lor, murind exact în ziua care trebuia, ca să împlinească toate prevestirile făcute până atunci în Scriptură. Dumnezeul care-i scosese din Egipt venise printre ei și ei L-au dat afară din tabără ca să-L omoare, să-L scoată definitiv din mijlocul lor.

 

Pentru oameni, Dumnezeu este incomod … chiar și în ziua de Paște, … chiar și … de ziua nașterii Lui.

 

+++

 

Mt.27:62 – 28:15 – MOARTEA SI INVIEREA DOMNULUI

Finalul evangheliei după Matei redă evenimente legate de moartea, înmormântarea şi învierea Domnului Isus. La aceste evenimente sunt prezente persoane diferite care au atitudini diferite. Este prezent Pilat  în calitate de guvernator. Sunt prezenţi în calitate de acuzatori, preoţii cei mai de seamă iar în dimineaţa învierii, femeile. Apar referiri şi la ucenicii Domnului atât la discuţia preoţilor cu Pilat cât şi atunci când Isus cel înviat le spune femeilor să-i anunţe  să meargă în Galilea, unde vor putea să-L vadă. Vom urmări atitudinea celor prezenţi în aceste evenimente, atitudine care le-a influenţat acţiunile.

 

  1. Pilat : Pe mine nu mă interesează! E problema voastra! :„Aveţi o strajă; duceţi-vă de păziţi cum puteţi” (27:65)

 

În calitatea de guvernator, Pilat avea şi atribuţiuni de judecător. Aşa se face că Domnul Isus a ajuns la acesta pentru a fi judecat. Dupa ce a ascultat toate acuzaţiile aduse, şi dupa ce a căutat personal să se convingă de adevărul în privinţa Domnului Isus, Pilat pune două întrebări interesante :

–    „Dar ce rău a făcut?” (27:23)

–    „Dar ce să fac cu Isus care se numeşte Hristos?” (27:22)

Pilat devine astfel omul care nu ştie ce să facă cu Isus. Se dezice de orice fel de responsabilitate si trece la „acţiune” : „si-a spălat mâinile înaintea norodului” (27:24) Apoi adresându-se tuturor exclamă : „Treaba voastră!”  Atitudinea acesta o arată si atunci când i se cere să organizeze paza mormântului : „…duceţi-vă de păziţi cum puteţi” – spune el.

In probleme spirituale sunt mulţi care adoptă poziţia lui Pilat : Nu mă interesează! E problema fiecăruia, e problema voastră, e problema lor, dar pe mine nu mă interesează. Un adevărat copil al lui Dumnezeu nu tratează niciodată cu indiferenţă un rău care e pe cale să se producă ci, mai degrabă, se arată interesat, luând o poziţie clară şi fermă pentru adevăr.

 

  1. Preoţii cei mai de seamă : Pentru ca interesul personal să ne fie protejat, adevărul poate fi sacrificat! : …”au dat ostaşilor mulţi bani şi le-au zis: Spuneţi aşa : ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, şi L-au furat” (28:12,13)

 

Unii din străjeri au intrat în cetate şi au spus adevărul : Isus a Inviat! Ei puteau depune cea  mai convingătoare mărturie în acest sens. Au fost martori oculari. Nu se puteau înşela. De fapt, au şi spus totul aşa cum s-a întâmplat, fără ca vreunul din preoţii cei mai de seamă să-i contrazică. Dacă adevărul nu putea fi contestat, el putea fi sacrificat. Metoda? Minciuna alimentată cu bani. Interesul lor personal valora mai mult decât adevarul! Si au fost gata să plătească mulţi bani pentru asta.

Sunt mulţi oameni care cunosc adevărul, dar făcându-şi anumite socoteli, constată că pentru a accepta şi  urma adevărul, trebuie să piardă ceva din interesul personal : poate o anumită poziţie, poate expunerea în faţa ironiei publice, poate renunţarea la anumite plăceri fizice, etc.  Si atunci  adoptă această atitudine : sacrifică adevărul dar protejează interesul personal!  Un adevărat copil al lui Dumnezeu este gata să se sacrifice pentru adevăr. In schimb, proorocii mincinoşi şi oportunişti vor fi dispuşi să se folosească de orice mijloace – inclusiv sacrificarea adevărului – pentru a-şi  atinge interesul personal!

 

  1. Ucenicii : Nu este ce ne închipuiam noi ; n-are rost să continuăm! : „Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel; dar…” (Lc.24:21)

 

Urmându-L pe Domnul Isus, ucenicii aveau anumite aşteptări. Una din acestea privea „reaşezarea Impăraţiei lui Israel” (F.A.1:6) Sperau într-o poziţie privilegiată. Şocul a venit pentru ei în momentul în care Domnul Isus a fost prins. „Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit” (Mt.26:56) Au început să se întoarcă la vechile lor preocupări, ba chiar au ajuns în situaţia disperată încât „plângeau şi se tânguiau” (Mc.16:10)

 

Când un om se întoarce la Dumnezeu el îşi face o socoteală şi-şi fixează anumite aşteptări. Dacă aşteptările sunt greşite şi nu-şi găsesc împlinirea, omul poate fi şocat şi poate adopta poziţia ucenicilor : Nu e ceea ce credeam! Mă aşteptam la mai mult. Ce rost are să continui?  Am cunoscut oameni care au luat decizia întoarcerii la Dumnezeu dar împreună cu acesta şi-au stabilit şi un număr de asteptări personale (nemărturisite) : rezolvarea unor probleme familiale, de sănătate, financiare. Dacă aceste aşteptări nu s-au materializat, au făcut – dezamăgiţi – pasul înapoi. Relaţia cu Dumnezeu nu trebuie condiţionată niciodată de nici un fel de aşteptări personale. Adevărata credinţă se abandonează total lui Dumnezeu mergând înainte şi acceptând că totul se întâmplă fiindcă aşa vrea Dumnezeu, când vrea Dumnezeu şi cum vrea Dumnezeu!

 

  1. Femeile : Pentru că-L iubim pe El, mergem înainte chiar dacă totul pare că s-a terminat! „ La sfârşitul zilei Sabatului, …Maria Magdalina şi cealaltă Marie, au venit să vadă mormântul” (28:1)

 

Ucenicii au fugit, dar femeile au venit la mormânt! Motivate de iubire, femeile au pregătit această venire : „au cumpărat miresme ca să se ducă să ungă trupul lui Isus” (Mc.16:1) N-aveau motive de descurajare? N-aveau altceva de făcut? Dacă cei mai apropiaţi colaboratori ai Domnului Isus au fugit de El, ele de ce s-ar duce la mormântul Lui?

Multe s-au terminat la mormânt dar dragostea femeilor pentru Fiul lui Dumnezeu nu s-a terminat! Iubirea de Dumnezeu este cea mai puternică motivaţie să mergi înainte chiar şi atunci când totul pare că s-a terminat. E adevărat că s-au temut de …piatra de la mormânt, de soldaţii romani dar „dragostea crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul” (1 Cor. 13:7) Piatra a fost prăvălită, iar soldaţii romani au „au rămas ca nişte morţi”(28:4)

Atitudinea femeilor este atitudinea recomandată tuturor celor care doresc să rămână lângă Dumnezeu. Iubindu-l pe Dumnezeu, în zi de Inviere, te poţi bucura în nădejde. N-ai nevoie de argumente suplimentare. Dumnezeu va decide în privinţa acestora. Trebuie să-L iubim pentru că El ne-a iubit întâi! (1 Io.4:19) Rămane un raspuns de dat la întrebarea pusă lui Petru altădată iar nouă acum : „ Simone, fiul lui Iona, mă iubeşti?” (Io.21:16)

Am notat mai sus câteva atitudini exprimate la moartea şi învierea Domnului. Pilat a considerat că nu-i treaba lui să decidă, preoţii si-au urmărit interesul personal, ucenicii au rămas dezamăgiţi dar femeile au mers înainte în ciuda tuturor obstacolelor. Care va fi atitudinea ta?

 

Ilie Milutin

https://scripturile.wordpress.com/2013/01/18/matei/

 

 

//////////////////////////////////////

Lucruri biblice care nu sînt… biblice (2)

 

(Daca se pocaiesc)

Merg vameșii și curvele în Împărăția lui Dumnezeu?

 

NU!

 

Dar așa scrie în Biblie… Matei 21:31.

 

Păi nu scrie chiar așa!

 

După versetul 31 urmează versetul 32.

 

31 b – Isus le-a zis: Adevărat vă spun că vameșii și curvele merg înaintea voastră în Împărăția lui Dumnezeu.

 

Și cui zicea aceste lucruri Isus?… Preoților de seamă și bătrînilor norodului!… „Făcea politică”…

 

Aceştia îl întrebaseră pe Isus cu ce putere face lucrurile pe care le face?… Cînd e vorba de putere e vorba, nu-i așa?, de politică… (Nu-i așa, dar asta e o altă discuție…)

 

32 – Fiindcă Ioan a venit la voi umblînd în calea neprihănirii, și nu l-ați crezut. Dar vameșii și curvele l-au crezut; și, măcar că ați văzut lucrul acesta, nu v-ați căit în urmă ca să-l credeți.

 

Nu s-a înființat nici o biserică a vameșilor, nici vreo organizație creștină de tineret a curvelor.

 

Nu despre vameși și curve e vorba, ci despre VIEȚI TRANSFORMATE.

 

Vameși care l-au crezut pe Ioan Botezătorul, cunoscut sihastru sever cu cei care căutau pocăința FĂRĂ roadele ei.

 

Curve care ÎN URMĂ s-au căit!…

 

Nu e de ajuns să cităm versetul 31 ca să avem pretenția că sîntem… biblici.

 

E ABSOLUT necesar să adăugăm imediat și versetul 32.

 

Nu e de ajuns să știm versete pe dinafară (Biblia nu a fost scrisă pe versete și capitole, ci pe IDEI și cărți), e absolut necesar ca IDEILE pe care le exprimăm să fie în concordanță cu învățătura Bibliei.

 

Însuși Isus și-a construit TEOLOGIA pe învățătura biblică a Vechiului Testament.

 

Iar în pasajul în discuție se referă la calea neprihănirii pe care o propovăduia Ioan Botezătorul.

 

În cetatea sfîntă Ierusalim, despre care citim în Apocalipsa 21, nu va intra NIMIC întinat.

 

Vameșii și curvele reprezentau cele mai cunoscute segmente sociale ÎNTINATE.

 

Modul în care Isus violentează urechile preopinenților săi are de a face cu calea neprihării. Cei care se consideră buni nu au șansă să devină NEPRIHĂNIȚI, prin credința în Isus Hristos.

  

ȘANSA o au cei care se consideră răi!…

 

Nu vameșii și curvele intră în Împărăția lui Dumnezeu. Ci cei care AU FOST vameși, curve, mincinoși, hulitori, dar s-au pocăit și umblă în calea neprihării.

 

https://romaniaevanghelica.wordpress.com/2015/08/03/lucruri-biblice-care-nu-sint-biblice-2/

 

///////////////////////////////////////

Dacă am fost alături de un Cristos mort, să fim  alături de El, inviat

 

 

 

 

Cristos a înviat!

 

Cu ajutorul lui Dumnezeu, Tatăl din cer, am ajuns ziua Învierii Domnului Isus. Zi de mare înălțare spirituală, zi de înviere, când Domnul Isus a înviat dintre cei morți și va învia pe toți acei car îi vor fi credincioși. Se cuvine să rămânem în Duhul, credincioși Celui Înviat, să sărbătorim acest mare eveniment apropiindu-ne mai mult El, prin citirea Cuvântului sfânt ai lui Dumnezeu, plecându-ne pe genunchi și mulțumindu-I pentru că El a murit pentru noi. Nu paharul cu băutură aleasă, nu bucatele cele mai tradiționale ne vor mântui sufletul, ci o trăire după voia lui Dumnezeu. Beneficiarii întâlnirii cu Domnul Isus viu, au fost oamenii cu păcate, dar care au renunțat la felul lumesc de viață și care vor să trăiască după sfânta voie a lui Dumnezeu.   

 

–   Pentru ca sărbătoarea de Paște să fie încununată de o mare bucurie, trebuie să-L căutăm pe Isus cum au făcut femeile.

 

  1. Era Ziua Pregătirii şi începea ziua Sabatului.
  2. Femeile care veniseră cu Isus din Galileea au însoţit pe Iosif, au văzut mormântul şi felul cum a fost pus trupul lui Isus în el,
  3. s-au întors şi au pregătit miresme şi miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege. Luca 23:54-56

 

Femeile au pregătit mirezmele în ziua morții Domnului Isus.

 

Au făcut acest lucru pentru că L-au iubit mult.

 

L-au căutat printre morți, dar El era viu.

 

Dacă noi avem dragoste de Dumnezeu și de Fiul Său, primim în schimb mai mult decât cerem noi sau gândim.

 

  1. Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, Efeseni 3:20

 

–    Dacă am fost alături de Domnul Isus cănd era bătut și chinuit, se cade cu atât mai mult să fim alături de El, viu.

 

Rămânerea împreună cu Domnul nu se termină în dimineața învierii, când începem distracția și veselia, uitând de Domnul.

 

Rămânerea împreună cu Domnul înseamnă viață din morți și petrecerea veșniciei cu El și cu cei răscumpărați.

 

A abandona rămânerea împreună cu Domnul, înseamnă moarte eternă, fără nicio speranță de fericire.

 

     Sărbătoarea învierii este o sărbătoare în cinstea Celui ce a fost mort și azi este viu în vecii vecilor.

 

Azi, în zi de înviere, trebuie să fim cu Isus și să sărbătorim împreună.

 

Azi, în zi de înviere, bucuria și veselia noastră trebuie să fie Domnul Isus.

 

Împreună cu Domnul Isus putem sărbători acest mare eveniment într-un singur fel, așa cum fac cei răscumpărați și mântuiți:

 

  1. După aceea m-am uitat şi iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini,
  2. şi strigau cu glas tare şi ziceau: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!”
  3. Şi toţi îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrânilor şi împrejurul celor patru făpturi vii. Şi s-au aruncat cu feţele la pământ în faţa scaunului de domnie şi s-au închinat lui Dumnezeu
  4. şi au zis: „Amin. Ale Dumnezeului nostru să fie lauda, slava, înţelepciunea, mulţumirile, cinstea, puterea şi tăria în vecii vecilor! Amin.” Apocalipsa 7:9-12.

 

–     Bucuria și veselia pentru orice credincios nu constă în bucate gustoase, în băuturi fine de tot felul care te amorțesc, ci în a păstra părtășia, comuniunea cu El.

 

  1. Dar, dacă umblăm în lumină, după cum El Însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat.
  2. Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri şi adevărul nu este în noi.
  3. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.
  4. Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos şi Cuvântul Lui nu este în noi.1 Ioan 1:7-10.

 

A avea părtășie cu Domnul Isus înseamnă a renunța la felul păcătos de a trăi.

 

Maria Magdalena a fost posedată de șapte draci, Domnul a iertat-o și s-a bucurat de prezența Domnului Isus viu.

 

Toți credincioșii Domnului sunt oamenii cei mai păcătoși, dar ei au renunțat la felul lor deșert de viețuire și trăiesc după cum este scris în Cuvântul Domnului.

 

  1. Şi tot norodul care l-a auzit şi chiar vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan,
  2. dar fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui. Luca 7:29-30.

 

  1. Care din amândoi a făcut voia tatălui său?” „Cel dintâi”, au răspuns ei. Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu.
  2. Fiindcă Ioan a venit la voi umblând în calea neprihănirii şi nu l-aţi crezut. Dar vameşii şi curvele l-au crezut. Şi, măcar că aţi văzut lucrul acesta, nu v-aţi căit în urmă ca să-l credeţi.

Matei 21:31-32.

 

  1. Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre;
  2. căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri,
  3. ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană. 1 Petru 1:17-19.

 

  1. Vorbesc omeneşte, din pricina neputinţei firii voastre pământeşti: după cum odinioară v-aţi făcut mădularele voastre roabe ale necurăţiei şi fărădelegii, aşa că săvârşeaţi fărădelegea, tot aşa acum trebuie să vă faceţi mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră!
  2. Căci, atunci când eraţi robi ai păcatului, eraţi slobozi faţă de neprihănire.
  3. Şi ce roade aduceaţi atunci? Roade de care acum vă este ruşine, pentru că sfârşitul acestor lucruri este moartea.
  4. Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit: viaţa veşnică.
  5. Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru. Romani 6:19-23.

 

 

 

Cei care au renunțat la o trăire lumească sunt oameni păcătoși, care au considerat trăirea după voia lui Dumnezeu mai importantă decăt a se desfăta în băuturi și mâncăruri. Aceștia consideră că așa se cade să facă voia lui Dumnezeu, pentru că au avut parte de iertarea păcatelor și vor să trăiască pentru Dumnezeu și plăcerea Lui.

 

https://istoriebaptistablogul.blogspot.com/2022/04/daca-am-fost-alaturi-de-un-cristos-mort.html

 

 

////////////////////////////////////

Ascultati de Dumnezeu !

 

     Domnul Isus le-a spus oamenilor religiosi din vremea Lui urmatoarea pilda: „Ce credeti? Un om avea doi feciori; si s-a dus la cel dintai, si i-a zis: „Fiule, du-te astazi de lucreaza in via mea! „Nu vreau, i-a raspuns el. In urma, i-a parut rau, si s-a dus. S-a dus si la celalalt, si i-a spus tot asa. Si fiul acesta a raspuns: „Ma duc, doamne! si nu s-a dus. Care din amandoi a facut voia tatalui sau?” „Cel dintai,” au raspuns ei. Si Isus le-a zis: „Adevarat va spun ca vamesii si curvele merg inaintea voastra in Imparatia lui Dumnezeu. Fiindca Ioan a venit la voi umbland in calea neprihanirii, si nu l-ati crezut. Dar vamesii si curvele l-au crezut: si, macar ca ati vazut lucrul acesta, nu v-ati cait in urma ca sa-l credeti.” (Matei 21: 28-32)

 

     Din cele mai vechi timpuri, chiar din gradina Eden, chiar de la crearea lui, omul s-a dovedit a fi… neascultator de Dumnezeu! Acest graunte al neascultarii, pus in mintea si inima primilor oameni, Eva si Adam, de catre sarpele cel vechi, Satana, a incoltit si s-a intins pe tot pamantul ca o molima, in tot cursul istoriei, pana in zilele noastre! Ba mai mult, azi atinge cote dezastruoase! Nimeni nu vrea sa mai asculte de nimeni! Rebelii sunt la moda azi! Razvratitii impotriva a tot ce-i bun, frumos, moral, spiritual, fac ravagii!

 

     Ce categorii de oameni sunt neascultatori si fata de cine? De pilda copiii nu vor sa asculte de parinti; elevii si studentii nu vor sa asculte de profesori; sotiile nu vor sa asculte de soti, asa cum cere Cuvantul lui Dumnezeu; s.a.m.d.

 

     Si in religie gasim neascultare. Sunt atatea culte religioase care pretind a fi crestine, dar care nu asculta de invatatura Celui al carui nume il poarta, de Domnul Isus Hristos!

 

     Istoria omenirii e plina de momente de neascultare. Oamenii religiosi, preotii din vremea Domnului Isus sunt dati de El ca exemple negative, adica neascultatori de Dumnezeu.

 

     Sa vedem ce inseamna „ascultare” si ce inseamna „neascultare” dupa Dex.

 

     Ascultarea inseamna „a acorda importanta celor spuse de cineva, a lua in consideratie; a implini o dorinta, o rugaminte. A da urmare, a se conforma unui ordin, unui sfat etc.; a face intocmai cum vrea cineva”.

 

     Neascultarea este „un act de nesupunere, lipsa de ascultare; incalcare a unei porunci”

 

     Sunt termeni pe care ii intelege oricine, nu trebuie sa mergi la facultate pentru a-i intelege; inclusiv copiii inteleg termenii acestia, mai ales ca unii, sau multi, sunt mari specialisti la… neascultare; cat de mici ar fi ei, se pricep la asta!

 

     Mici si mari, multi oameni au o impotrivire deosebita la ceea ce cere Dumnezeu. Deci nu vor sa asculte, ci cred ca e mai bine sa faca altfel decat pretinde Dumnezeu! Ba mai mult, daca le spui adevarul biblic, nu le place sa asculte! Prefera sa asculte de tatal minciunii, de diavolul!

 

     Ce este ascultarea din perspectiva lui Dumnezeu, si in ce anume trebuie sa fim ascultatori de ceea ce zice Dumnezeu?

 

     Ascultarea din perspectiva lui Dumnezeu poate fi inteleasa sub cateva notiuni cum ar fi:

         – A face ceea ce-ti porunceste Dumnezeu, si a nu face ceea ce El iti porunceste sa nu faci;

         – O implinire intocmai a pretentiilor lui Dumnezeu, ca un copil care asculta de tatal sau;

         – O supunere a fiintei create fata de Cel ce a creat-o, de Dumnezeu, Creatorul nostru;

         – O acceptare a interdictiei pe care o cere Dumnezeu cu scopul pastrarii noastre in sfintenie

         – O treapta mai inalta ca jertfele: „Ascultarea face mai mult decat jertfele” (1Samuel 15:22)

         – Un instrument de-a construi acea caracteristica ce trebuie sa o aiba copiii lui Dumnezeu;

         – O cale de-a dobandi binecuvantare, si aici pe pamant si in vesnicie.

 

     Nu tot ce cere Dumnezeu omului e normal si logic dupa mintea si regulile omenesti, dupa placerea omului, dupa dogmele unui cult, etc. Dumnezeu are regulile Lui, chiar minunile Lui, care de asemenea nu sunt normale si logice dupa mintea si posibilitatile de intelegere ale omului.

 

http://www.crestinul.org/implinireavremii/p9.htm

 

///////////////////////////////////

Viața lui Galileo Galilei, savantul care a înfruntat Inchiziția

 

📁 Biografii

Autor: Redacția

Galileo Galilei a fost unul dintre cei mai cunoscuți savanți ai Renașterii. Astronom, fizician, inginer, filosof și matematician, Galilei a jucat un rol cheie în Revoluția Științifică și a rămas în istorie pentru conflictul său cu Inchiziția romană:ca susținător al teoriei heliocentrice, Galilei a fost judecat de Inchiziție pentru erezie, forțat să se dezică de convingerile sale și să-și petreacă restul vieții în arest la domiciliu.

 

Galileo Galilei s-a născut la Pisa în 1564, în familia muzicianului Vincenzo Galilei. Galileo, primul dintre cei șase copii ai familiei, a devenit el însuși un bun muzician, dar a fost îndemnat de tatăl să urmeze o carieră în domeniul științelor, mai exact în medicină.

 

Catolic convins, Galileo a fost tentat să devină preot, dar la insistențele tatălui său, s-a înscris la cursurile de medicină de la Universitatea din Pisa. A fost însă atras mai mult de matematică și a renunțat la medicină pentru a se dedica studiului acestei științe. Era încă foarte tânăr când a inventat termoscopul, precursorul termometrului.

  

În 1589, Galileo a primit catedra de matematici de la Universitatea din Pisa, unde predă până în 1592, când se mută la Padua pentru preda geometrie, mecanică și astronomie.

 

În iulie 1609, Galileo a aflat despre invenția telescopului, iar în curând și-a fabricat singur unul. A fost un moment cheie pentru Galilei, care a început astfel să-și îndrepte atenția către cer. A descoperit că Luna nu era plată și nici nu avea suprafața netedă, ci că este o sferă cu munți și cratere. A descoperit că Venus are mai multe faze, la fel ca Luna, demonstrând astfel că planeta se rotește în jurul Soarelui. A descoperit și că Jupiter are proprii lui sateliți, care se învârt în jurul său, nu al Pământului – încă o dovadă că teoria geocentrică – potrivit căreia corpurile cerești se învârt în jurul planetei noastre – nu este corectă.

 

Galileo a început astfel să adune din în ce mai multe dovezi în sprijinul teoriei lui Copernicus (teoria heliocentrică), contrazicând doctrina oficială a Bisericii – asta în pofida faptului că era un om credincios. Considera însă că teoria heliocentrică nu este în contradicție cu Biblia, susținând că scriptura a fost scrisă dintr-o perspectivă pământeană și că știința pur și simplu oferă o perspectivă diferită, mai exactă.

 

Citește și Inchiziția împotriva științei:procesul lui Galilei

  

Din cauza acestor teorii, Galileo Galilei a intrat în atenția Inchiziției, care considera teoria lui Copernicus ca fiind eretică. În 1616, lui Galilei i s-a ordonat să nu predea și să nu apere în niciun fel această teorie, ordin pe care savantul l-a respectat timp de șapte ani – parțial pentru a nu-și complica situația, parțial pentru că era un catolic fidel.

 

„Eppur si muove”-Și totuși, se învârte

 

Însă în 1623, cardinalul Maffeo Barberini, un prieten de-ai lui Galilei, a devenit Papă, sub numele de Urban VIII, și i-a permis acestuia să-și continue munca în astronomie și chiar să o publice, cu condiția să rămână obiectiv și să nu susțină teoria heliocentrică. În 1632, Galilei a publicat Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii, o lucrare construită ca un dialog între trei personaje:un susținător al teoriei lui Copernicus, un adversar al acesteia și un personaj imparțial. Deși savantul a susținut că opera sa este una neutră, Inchiziția a fost de altă părere.

 

Astfel, Galileo Galilei a fost chemat la Roma și judecat de către Inchiziție sub acuzația de erezie. Procesul a avut loc între septembrie 1632 și iulie 1633, timp în care omul de știință nu a fost închis. A fost însă amenințat cu tortura pentru a fi forțat să cedeze. Astfel, Galileo Galilei a admis că sprijinise teoria heliocentrică și că lucrarea sa putea fi interpretată ca susținând această teorie. Condamnat pentru erezie, Galilei, care nu s-a dezis niciodată cu adevărat de convingerile sale, a fost ținut în arest la domiciliu până la sfârșitul vieții.

 

Viața privată

 

În pofida convingerilor religioase, Galileo Galilei a avut trei copii în afara căsniciei cu Marina Gamba, partenera sa de viață:două fete, Virginia și Livia, și un fiu, Vincenzo. Considerând că fiicele sale ilegitime nu se vor putea căsători – sau temându-se de posibilele cheltuieli cu zestrele în cazul în care ele și-ar fi găsit totuși soți, Galileo Galilei le-a împins pe Virginia și Livia către viața monahală. Vincenzo, recunoscut ulterior ca fiu legitim, a devenit moștenitorul legal al tatălui și a devenit un muzician cunoscut.

 

Galileo Galilei a murit în ianuarie 1642, la vârsta de 77 de ani. Conducătorul marelui ducat al Toscanei de la acea vreme, Ferdinand II, ar fi vrut ca savantul să fie înmormâtat în corpul central al Bazilicii Sfintei Cruci din Florența, dar Papa Urban VIII s-a opus – Galilei fusese, în fond, condamnat de biserică pentru erezie. Înmormântat în altă parte, corpul său a fost mutat în corpul central al basilicii în 1737, când a fost inaugurat și un monument în cinstea sa.

https://historia.ro/sectiune/portret/viata-lui-galileo-galilei-savantul-care-a-574676.html

 

/////////////////////////////

 

 

Uurâciunea pustiirii

      

 

URÂCIUNEA PUSTIIRII. Expresia (ebr. siqqus ssomem) apare pentru prima dată în Daniel 12:11, cu variante în Daniel 9:27 şi 11:31. siqqus = un obiect ofensator, datorită necurăţiei, apoi un idol care aduce o ofensă lui Dumnezeu; siqqus somem probabil că reprezintă un echivalent insultător pentru Baal samem, „domnul cerurilor”: „domnul” este un simplu „idol” şi el nu este al „cerurilor” samem, ci el „pustieşte” (somem). Numele pare să aibă în vedere acţiunea lui Antioh IV care a pus pe altarul din Templul de la Ierusalim un altar idolatru mic, descris în 1 Macabei 1:54 ş.urm. ca „urâciunea pustiirii” (gr. bdelygma eremoseos). Potrivit tradiţiei evreieşti, pe altar a fost şi o statuie – aproape sigur o statuie a lui Zeus, domnul cerurilor, sculptat în asemănarea împăratului. Acest sacrilegiu a creat „pustiire”, adică, nu distrugere, ci oroarea pustiirii (sau poate faptul că Templul a fost „pustiit”, golit de Dumnezeu şi de adevăraţii închinători). În Marcu 13:14; Matei 24:15 s-ar putea să se facă o referire la un sacrilegiu înrudit; este un semn al distrugerii iminente a Templului (nu distrugerea în sine). Sacrilegiul a fost interpretat ca o arătare a lui Anticrist (cf. 2 Tesaloniceni 2:3 ş.urm., şi trebuie observat că în Marcu este folosit verbul „stând” referindu-se, la genul masculin), sau ca sacrilegiul comis de armata romană (cf. Luca 21:20). Poate fi făcută legătura cu stindardele romanilor, care aveau ataşate imagini ale împăratului pentru a fi venerate; aducerea acestora în incinta Temlpului (garnizoana romană era învecinată cu Templul) ar fi fost un „sacrilegiu care creează pustiire, ducând la război şi la distrugerea Templului şi a cetăţii”. Versiunea lui Luca este interpretată cel mai bine ca o traducere pentru cititorii ne-evrei, pentru care expresia biblică ar fi fost de neînţeles.

 

BIBLIOGRAFIE

  1. Kittel, TDNT 2, p. 660; G. R. Beasley-Murray, A Commemary on Mark 13, 1957, p. 54-72; W. G. Kümmel, Prophecy and Fulfilment, 1957, p. 95-103; A. L. Moore, The Parousia in the New Testament, 1966; L. Hartmann, Prophecy Interpreted, 1966; C. H. Dodd, More New Testament Studies, 1968; R. T. France, Jesus and the Old Testament, 1971

 

http://dictionarbiblic.blogspot.com/2013/04/uraciunea-pustiirii.html

 

////////////////////////////////////////

 

Destinul cutremurător al românului Richard Wurmbrand, unul dintre cei mai influenţi creştini ai omenirii: a schimbat pe veci gândirea SUA despre comunişti

 

 

📁 Biografii

Autor: Cezar Pădurariu

Pastorul Richard Wurmbrand este considerat unul dintre cei mai influenţi creştini din toate timpurile. Cărţile sale, despre religie şi chinurile îndurate în închisorile comuniste din România, au fost publicate în peste 80 de limbi. În urma sa a rămas şi o operă caritabilă uriaşă.

 

Unul dintre cei mai apreciaţi istorici ai Creştinismului, britanicul Geoffrey Hanks, l-a inclus pe Richard Wurmbrand în lucrarea sa, „70 Great Christians”, în care a analizat influenţa a diverşi lideri religioşi în cele 20 de secole de Creştinism. Publicaţia Times l-a numit „un român gigantic”, iar alt prestigios cotidian britanic, „The Guardian”, apreciază că, în anii ’60, în plină teroare roşie în estul Europei, Richard Wurmbrand a reuşit să schimbe pentru totdeauna percepţia Occidentului asupra comunismului.

 

Cum înţelegea Vestul ce se întâmplă în lumea comunistă i s-a revelat lui Richard Wurmbrand în Norvegia, în 1964, stat căruia regimul roşu din România îl vânduse pe pastorul luteran contra sumei de 10.000 de dolari. Liderul religios tocmai terminase „un stagiu” prelungit de 14 ani în închisorile comuniste. Chemat să vorbească în faţa mai multor militari americani staţionaţi în Norvegia, Wurmbrand a fost întrebat de către un colonel cum ar putea Vestul să încerce să coexiste cu regimul totalitar din Est.

 

Drept răspuns, pastorul român, cunoscut pentru dramatismului comportamentului său, s-a îndreptat înspre ofiţerul american şi i-a smuls portofelul din buzunar. Apoi i-a spus:”Ţi-am luat banii! Banii tăi sunt în buzunarul meu. Să coexistăm!”.

 

Ulterior, ofiţerul american l-a convins pe Richard Wurmbrand să plece în Statele Unite ale Americii pentru a pleda cauza anticomunismului cu replica:”Domnilor, să-l trimitem pe acest om în America să le smulgă portofelele tuturor stângiştilor şi să le deschidă ochii!”.

 

Continuarea pe adevarul.ro

 

https://historia.ro/sectiune/portret/destinul-cutremurator-al-romanului-richard-576270.html

 

////////////////////////////////////////

 

Richard Wurmbrand in dosarele Securitatii

Autor : Maria Hulber (ed.)

 

Datorita efortului de cercetare al Mariei Hulber, pastorului protestant Richard Wurmbrand, personaj-erou si reper moral pentru unii, figura controversata pentru altii, i se schiteaza portretul si biografia printr-o suita de documente aflate intr-o ordine deloc intimplatoare.

 

 

Descriere

 

Datorita efortului de cercetare al Mariei Hulber, pastorului protestant Richard Wurmbrand, personaj-erou si reper moral pentru unii, figura controversata pentru altii, i se schiteaza portretul si biografia printr-o suita de documente aflate intr-o ordine deloc intimplatoare.

 

„Impresionantul volum realizat de Maria Hulber cu privire la destinul lui Richard Wurmbrand, temeinic construit, cu o solida baza documentara si cu o rafinata capacitate de analiza, este modelat in universul actelor de urmarire gestionate de fosta Securitate cu privire la eminentul pastor evanghelic.Capacitatea autoarei de a opera distinctii si nuantari importante in raport cu subiectul operei sale este fundamentata pe o consistenta, informata si critica lectura a documentelor de arhiva. Convingatorul studiu de caz, dar si exigenta selectie a documentelor suport ne prilejuiesc o intalnire istorica cu Richard Wurmbrand in ipostazele propriilor rememorari, precum si in acelea ale celor care i-au supravegheat calatoria initiatica in Romania si in afara ei.Concluziile judicioase, construite prin incrucisarea si lecturarea critica a surselor, stilul clar, ales si nuantat al redactarii studiului de caz, acribia documentarii si aparatul critic consistent sunt calitati determinante ale op-ului realizat de Doamna Hulber. Acesta dezvaluie cititorilor un Richard Wurmbrand incorsetat de valurile istoriei, luptand pentru a le supravietui si pentru a le talmaci celorlalti.”

–Prof. univ. dr. Virgiliu TARAU

 

https://www.carticrestine.co.uk/produs/richard-wurmbrand-in-dosarele-securitatii/

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

Richard Wurmbrand-  PERLA SUFERINȚEI

 

1909

 

Richard Wurmbrand se naşte pe 24 martie la Bucureşti, al patrulea fiu şi cel mai mic al unei familii de evrei români.

 

1913

 

Familia se mută la Istanbul unde tatăl său deschide un cabinet stomatologic.

 

1919

 

În urma decesului tatălui său, familia Wurmbrand se întoarce la Bucureşti. În anii ce urmează cochetează cu politica de stânga, alăturându-se comuniştilor.

 

1926

 

Pleacă la Paris ca să se întâlnească cu o rudă din America. Acesta îi favorizează o întâlnire cu ambasadorul URSS care îi promite să-l trimeată la şcolarizare la Moscova.

 

1927

 

Richard Wurmbrand pleacă la Moscova unde studiază într-o şcoală de politruci ideologia comunistă, vreme de 2 ani

 

1929

 

Se întoarce ilegal în ţară, cu acte false, având misiuni precise trasate de la Moscova

  

 

1933

 

La 20 august Richard Wurmbrand care deja avusese o condamnare de trei ani pentru agitaţie comunistă este condamnat la 10 ani de temniţă, alături de alţi lideri comunişti, cum ar fi Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Chivu Stoica, în procesul ceferiştilor de la Griviţa. Este închis la Doftana. În închisoare Richard îşi dă seama de marea înşelătorie care era doctrina comunistă şi se leapădă de marxism.

 

1936

 

Se căsătoreşte cu Sabina Oster.

 

1938

 

Richard şi Sabina se convertesc la creştinism după ce primesc o Biblie de la un tâmplar sas, pe când se aflau la Săcele, unde Richard era în convalescenţă. Devin membrii bisericii de pe lângâ Misiunea Anglicană pentru evrei din Bucureşti, biserică ce se întrunea pe str.Olteni.

 

1939

 

Se naşte singurul lor fiu, Mihai.

 

1941

 

În urma intrării României în război, misiunea anglicană se retrage din România şi locul îi este luat de o misiune luterană norvegiană. În timpul regimului antonescian Richard este arestat de trei ori, anchetat şi maltratat. Familia Sabinei este deportată în Transnistria şi dispare fără urmă, fiind probabil exterminată.

 

 

1944

 

După eliberarea ţării de nazişti, Richard Wurmbrand editează împreună cu alţi evrei mesianici revista Prietenul, revistă în care publică sub pseudonimul Neculai Ionescu. Revista apare până la suprimarea ei de către comunişti dar pseudonimul ales atunci va fi folosit şi mai târziu când cărţi scrise de Wurmbrand în exil vor fi trimise ilegal în România ( de exemplu: Umpleţi Vidul şi Marx şi Satan)

 

1945

 

După preluarea puterii de către comunişti, soţii Wurbrand îşi încep activitatea în cadrul bisericii subterane, prin care se focalizează pe evanghelizare, atât a românilor cât şi a soldaţilor şi ofiţerilor armatei sovietice. Tipăreşte un număr enorm (unele surse afirmă că un milion) de Evanghelii în limba rusă pentru a fi distribuite soldaţilor Armatei Roşii.

 

1948

 

Pe când se ducea la biserică, Richard este răpit de pe stradă de către securitate şi încarcerat, fiind condamnat la 20 de ani de închisoare pentru înaltă trădare. Avea să fie torturat, maltratat, ţinut ani de zile la izolare, vreme în care familia sa nu ştia nimic de el. Se încearcă în mod repetat, inclusiv cu promisiunea de a fi eliberat şi numit episcop, să se obţină colaborarea lui cu regimul.

 

1950

 

Sabina este şi ea arestată şi trimisă în lagăr de muncă forţată, vreme de trei ani, la construcţia Canalului Dunăre – Marea Neagră.

 

 

1956

După opt ani de temniţă Richard este eliberat în cadrul amnistiei ce a urmat morţii lui Stalin. I se încredinţează o mică parohie de ţară şi i se cere ca numărul credincioşilor să nu crească sub nicio formă.

 

1959

Richard este arestat din nou şi condamnat la 25 de ani de temniţă.

 

1964

 

Este eliberat din nou din închisoare.

 

1965

Familia Wurmbrand este răscumpărată din România contra sumei de 10.000$ achitată de o organizaţie creştină din Norvegia. În luna decembrie ajung astfel la Oslo.

 

1966

 

Pleacă în SUA unde, la Philadelphia, indignat de ce se spunea la o manifestaţie împotriva războiului din Vietnam, Richard se urcă la tribună şi a strigat că n-au idee despre ce vorbesc, că el este doctor în comunism şi, în faţa mulţimii consternate le arata urmele torturilor înurate în temniţele comuniste. În mai 1966, doar la câteva săptămâni de la sosirea în SUA Richard depune mărturie în faţa unei comisii speciale din Senatul SUA. Îşi dă cămaşa jos pentru a arăta cele 18 cicatrici de pe trupul său, rămase în urma torturilor la care a fost supus. Textul mărturiei sale devine cel mai bine vândut document al Guvernului SUA vreme de trei ani. În acelaşi an publică cartea Torturat pentru Hristos, carte care devine un bestseller mondial.

 

 

 

1967

 

Înfiinţează organizaţia care din 1990 se numeşte Vocea Martirilor prin intermediul căreia acordă asistenţă creştinilor persecutaţi de pretutindeni, având filiale în 35 de ţări.

 

1968

Publică o nouă carte: Cu Dumnezeu în subterană, carte care cunoaşte de asemenea un succes extraordinar.

 

 

 

 

1990

După căderea regimului comunist, Richard şi Sabina se întorc în România, 25 de ani după plecarea în exil. Aici înfiinţează librăria şi editura Stephanus din Bucureşti.

 

1995

 

Richard se retrage din activitate, continuând să trăiască în California.

 

2000

Sabina Wurmbrand moare în august.

 

2001

 

Pe 17 februarie, la Torrance, California, Richard Wurmbrand moare la vârsta de aproape 92 de ani.

 

https://elly4god.wordpress.com/2011/04/04/richard-wurmbrand/

 

/////////////////////////////////////////

 

FLAVIUS AVRAMESCU: „ÎMI PARE RĂU, DRAGĂ, ROMÂNIE…”

Dacă România ar fi o persoană, i-aș da niște mesaje de încurajare pe Facebook sau m-aș întâlni cu ea la un ceai. Totul doar pentru a o încuraja deoarece este destul de lovită și uitată de cei care locuiesc între granițele ei. Dar cum ea nu este o persoană, voi scrie câteva rânduri pentru cei care-și coboară standardele în această vreme. Popor viteaz cândva, astăzi acceptând orice, doar să pară a fi la modă.

 

Îmi pare rău pentru România… Îmi pare rău că în acest weekend centrul, terasele, băncile și parcurile erau pline, iar secțiile de votare au fost goale. Îmi pare rău că țara e frumoasă, dar curentele din Vest ne atacă și cetățenii stau atât de nepăsători…

 

Îmi pare rău… îmi pare rău și îmi vine a plânge pentru că se pare că prețul existenței omului se pune doar pe importanța trăirii momentului sau a clipei, iar de viitor nu mai are cine a se ocupa. Cine mai deschide drumuri pentru generațiile care vin? Își zic unii: Să ne veselim și să trăim pentru astăzi! neștiind ceea ce va fi mâine.

 

Îmi pare rău că atât cât ține de noi nu putem face și după vom da iarăși vina pe Dumnezeu. Doar tot timpul El e de vină pentru toate, uitând că alegerile în viață ni le facem singuri. Oricâte șanse avem din partea Lui, alegerea tot noi o facem și se pare că suntem obișnuiți să alegem greșit sau să stăm în nepăsare.

 

România, știi ceva?! Ceea ce spunea Dumnezeu prin Ieremia ți se potrivește azi și anume: „Țară, țară, țară, ascultă glasul Domnului!” – ia acest îndemn și transmite-l poporului care te locuiește!

 

Totuși, în tot răul mai este și un bine. Există speranță!

Îmi pare bine! Îmi pare bine că atât cât ține de noi, vom încerca să aducem o schimbare sau măcar să ținem în picioare standardele pe care Dumnezeu ni le-a încredințat.

 

Îmi pare bine că mai am speranța unei lumini peste bezna care se așterne, așa cum am nădejdea că ziua următoare Dumnezeu îmi va oferi un nou răsărit de soare.

 

Și îmi mai pare bine de un lucru. Mă bucură faptul că Dumnezeu nu se va schimba și va rămâne credincios celor ce se încred în El! Da, am această nădejde pentru că oricât de mâhnit am fost în zilele acestea, ba chiar dezamăgit de mulți care îmi spuneau că-mi sunt frați prin jertfa lui Hristos (bătându-se în piept cu acest lucru teoretic, dar negându-L prin faptă) am știut că promisiunile lui Dumnezeu rămân în picioare.

 

Prieten drag, bazează-te pe promisiunile lui Dumnezeu. De ce aș fi dezamăgit de ceea ce este în jurul meu când El îmi spune că 10.000 de-ar cădea la dreapta mea eu voi fi păzit? De ce aș sta tot cu o falcă în cer și una în pământ pentru că văd prezentul în ce stadiu se află?! România, atât viitorul tău, cât și nădejdea le vei primi din partea lui Dumnezeu!

 

http://partascuhristos.ro/actualitati/flavius-avramescu-imi-pare-rau-draga-romanie/#comment-1614

 

///////////////////////////////////////’

 

 

RECENZIE: CU DUMNEZEU ÎN SUBTERANĂ – RICHARD WURMBRAND

 

Atunci când auzim sau pronunțăm numele Wurmbrand, gândul ne duce imediat spre predicatorul evreu care a suferit prigoana pe vremea conducerii comuniste din România. Pasiunea, dorul și devotamentul său pentru Dumnezeu, l-au dus în situația în care a trebuit să se opună regimului politic pentru drepturile Bisericii.

 

De la pastorul Richard, a ajuns să fie condamnatul Richard. Acasă au rămas soția Sabina și băiatul Mihai. Dar atât în închisoare, cât și acasă, Dumnezeu a fost Acela care îi întărea în credință.

 

A fost vorba de durere, de minciuni și de suferință, dar peste toate a venit puterea de a iubi, de a ierta și de a îndura. O dragoste nebună, am putea spune, pentru prigonitori. Autorul lasă cititorul să se transpună chiar în camerele interogatoriului sau în celulele mizerabile, dar oferă și privilegiul părtășiei din închisoare și primirea Cuvântului în mijlocul acestui infern.

 

În această carte vei face cunoștință cu un erou al credinței și vei cunoaște ceea ce înseamnă cu adevărat pasiunea pentru Dumnezeu! Este o carte pe care trebuie să o citești!

 

Dovadă a faptului că este o carte foarte interesantă, las mai jos câteva păreri din partea urmăritorilor de pe Instagram:

 

O carte care reflectă biruințe peste biruințe datorate unei credințe autentice. O experiență de viață a unui om plin de Duh Sfânt, aflat în împrejurări tensionate, dar căruia nu i-a fost teamă să exclame că Isus Hristos este viu! – Iosif Asofroniei

 

Lucrul care m-am făcut cel mai mult sa meditez asupra aceste cărți , este iubirea față de toți oamenii din jur. Inclusiv fata de cei care te rănesc cel mai tare. O recomand mai ales oamenilor care au trecut prin multa suferință. Te învață că și în cele mai întunecate momente poți avea bucuria, iertarea și iubirea lui Hristos. – Andreea Avramovici

 

…mi-a plăcut cum pe fiecare deținut acesta îl asculta, medita la viața lui și mai important de atât, nu-l judeca! În zilele noastre judecăm mult, nu putem să negăm aceasta, fără să vrem avem gândul “dar de ce a făcut ăsta”. În multe pasaje autorul spunea căci finalul vieții contează foarte mult, iar oamenii din temniță realizau aceasta, se căiau de păcatul lor și viața le era schimbată! Nu se mai indentificau cu omul din trecut. Richard vedea ceea ce va fi omul acela nu ce a fost. Așa ne vede și Isus! – P. L.

 

În această carte avem o mărturie impresionată a unui om care, predându-și viața în mână Domnului și vrând să fie un misionar a lui Hristos, ia cuvântul în fața celor sus-pusi și spune despre această  minune dăruită omenirii – Isus Hristos. Acest lucru costându-l libertatea. (…) Autorul  ne prezintă cum din mijlocul încercării, bolnav de tuberculoză și ajungând în ceea mai grea încercare,  le spune muribuziilor despre dragostea lui Hristos! Sunt multe de amintit din această carte… – Ștefan Emanuel Moldovan

 

M-a ajutat să îmi pun mai mult încrederea în Dumnezeu și să nu mă îngrijorez de ziua de mâine pentru că El este deja acolo. Am învățat că unele situații prin care trecem și le considerăm tragedii sunt mai mult decat atât, sunt experiențe divine prin care Dumnezeu lucrează atât la inima noastră ca să ne facă mai curați și mai sfinți, pregătindu-ne pentru Slava Sa, cât și la trezirea spirituală a celor de lângă noi. – Cami Lăpugean

 

O citesti plângând, o închizi și te pui pe genunchi. Minunată! – Teo Șimon

 

Îmi aduc aminte cu drag de aceasta carte. E una dintre cărțile mele preferate. (…) Pe mine m-a uimit câtă iubirea a fost în Richard, acea iubire jertfitoare. Din punctul meu de vedere această carte este una ce te ajută sa crești spiritual și îți aduce aminte ca indiferent de circumstanțele în care te afli, El este in control. – Sorana Blaj

 

Spor la citit!

FLAVIUS AVRAMESCU

 

 

Dacă vrei să ai această carte, nu ezita să o cumperi. Îți pot lăsa un link pentru a-ți fi mai ușor: https://bit.ly/3hhk7Xn

Dacă vrei să citești și alte recenzii de pe blog, te invit să dai un click aici.

 

http://partascuhristos.ro/recenzii/cu-dumnezeu-in-subterana-richard-wurmbrand/

 

////////////////////

Isus Hristos m-a salvat de 27 de ani de homosexualitate, de David Upton

 

Categorie: Mărturii

Subiecte: Homosexualitate

Mă numesc David, am 44 de ani, şi aceasta este mărturia mea cum Isus Hristos m-a salvat din 27 de ani de homosexualitate. Spun aceste lucruri din dragoste, nu din ură. Spun aceste lucruri ca unul care a trecut pe acolo, care ştie cum e, ştie cum e să trăieşti în homosexualitate, ştie cât de fără speranţă e. Desigur că tu te poţi bucura de viaţa ta, de anumite aspecte ale vieţii tale, te poţi bucura de aspecte sexuale ale ei, de alcool şi de toate celelalte lucruri, dar nu este deloc o bucurie permanentă. În cele din urmă trece, iar tu trebuie să faci mai mult, să cauţi mai mult. Aşa că vă rog, căutaţi adevărata dragoste, adevărata bucurie, adevărata împlinire care poate fi găsită doar în a fi împăcat cu Dumnezeu prin Hristos, prin lucrarea lui Hristos de pe cruce.

 

Aşa că spun aceste lucruri din dragoste, nu din ură. Spun aceste lucruri nu din judecată, nu judec pe cineva, Spun doar ceea ce Cuvântul lui Dumnezeu spune. Cuvântul lui Dumnezeu este cel care ne va judeca. De fapt, Cuvântul lui Dumnezeu e cel care spune că toate aceste lucruri sunt greşite, eu doar spun oamenilor ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu. Aşa cum ar fi trebuit să-mi spună cineva mie. Prietenul meu care a încercat să îmi spună, a încercat-o în cel mai frumos mod, într-un mod creştinesc; îmi spunea că trăiam un stil de viaţă contrar cu ceea ce voia Dumnezeu, nu doar în orientarea mea sexuală, ci în fiecare aspect. Prietenul meu ştia că nu eram cu adevărat creştin.

 

Aşa că spun aceste lucruri cu dragoste şi mă rog pentru sufletul tău, şi mă rog să primeşti aceste lucruri, şi să strigi la Domnul să te salveze, şi să te facă o făptură nouă pentru că El poate să salveze şi El te va salva.

 

Când am ajuns la adolescenţă, noi nu am mai mers atât de mult la biserică, părinţii mei au început să aibă probleme, iar în final au divorţat. Mai târziu mama mea s-a recăsătorit, iar după ce s-a recăsătorit am început din nou să mergem la biserică şi îmi amintesc că eram oarecum bucuros că mergeam iar la biserică, dar totul era superficial. Ascultam imnurile şi eram emoţional, iar pe atunci prietenii mei au început să iasă în faţă şi să facă mărturisiri de credinţă. Aşa că într-o dumninică am fost mişcat de sentimente şi de muzică şi de ceea ce făcuseră prietenii mei şi m-am dus în faţă şi am luat o decizie pentru Hristos. Nu chiar ştiam ce fac şi nici nu am înţeles ce se petrecea exact. Doar ştiam că ceva nu era bine. Toţi prietenii mei făcuseră acest lucru, aşa că m-am simţit obligat să fac şi eu la fel. Am ieşit în faţă şi m-am aşezat în primul rând, şi diaconul a venit şi mi-a spus că trebuie să îl accept pe Isus în inima mea şi mi-a cerut să repet o rugăciune. Am repetat rugăciunea şi îmi amintesc că mă gândeam, „Asta e tot?” Şi următorul lucru a fost că el m-a bătut uşor pe spate, m-a ridicat în faţa congregaţiei şi mi-a spus că sunt mântuit. Toţi m-au felicitat la ieşire şi am plecat toţi să luăm prânzul, dar eu eram la fel de pierdut pe cum intrasem. Două săptămâni mai târziu eram la fel de pierdut ca atunci când am fost botezat, pentru că niciodată n-am înţeles cu adevărat ce făceam, niciodată n-am înţeles doctrinele harului şi a milei.

 

Pentru un timp am trăit această viaţă creştină falsă, Aveam o mască de creştin pe care mi-o puneam şi pretindeam că sunt religios. Aveam probabil 16 ani şi încă de pe atunci dorinţele păcătoase creşteau înăuntrul meu. Îmi amintesc chiar cum, în biserică fiind, aveam gânduri păcătoase despre alţi oameni de acolo şi despre alţi tineri de vârsta mea, şi îmi aduc aminte cum îmi spuneam: “Ei, gândurile astea o să plece, o să-mi treacă.” Dar ele deveneau din ce în ce mai puternice pe măsură ce mă complăceam în ele. Şi uite-aşa, în acelaşi an, pe când încă aveam 16 ani, deci la vârsta de 16 ani, am ajuns să mă culc cu primul bărbat care mi-a ieşit în cale. Îmi amintesc că la început am fost foarte ruşinat şi foarte indignat de ceea ce făcusem, dar în acelaşi timp firea mea păcătoasă era satisfăcută de plăcerea păcatului în sine. Cu trecerea timpului m-am obişnuit tot mai mult cu ideea şi îmi amintesc că deja mi se părea natural, ceva normal, că doar faceam şi eu ceva.. Simţeam vinovăţie şi credeam că e din cauză că făceam ceva ce nu trebuia să fac la acea vârstă, dar de fapt venea din faptul că făceam ceva împotriva lui Dumnezeu, aşa a apărut vinovăţia în mine.

 

La scurt timp m-am angajat şi atunci am început cu adevărat să mă răzvrătesc împotriva părinţilor, în aproape orice mod posibil. Am început să consum droguri şi băuturi alcoolice, la care am fost expus la servici. Am vrut să încerc orice lucru posibil ca şi adolescent, să trăiesc la maxim şi să mă răzvrătesc cât pot împotriva părinţilor mei, fără să trebuiască să plec de acasă. În cele din urmă părinţii m-au dat afară din casă, am avut o ceartă puternică în urma căreia am plecat de acasă. După aceea am încercat să mă las de droguri, căci îmi era foarte greu să mă descurc de unul singur aşa că am încercat să mă las de droguri şi mi-am spus „ia să mă angajez eu în marină”, ăsta fusese un vis de-al meu, să mă angajez în marina militară, căci voisem dintotdeauna să mă fac marinar.

 

Am plecat pe vapor, iar imediat cum am fost la o mai mare distanţă de părinţi, a fost ca şi cum aş fi pus paie pe foc, păcatul meu a prins aripi. Aveam un salar, nu aveam părinţi cărora să le dau socoteală, eram responsabil doar faţă de „Unchiul Sam” [guvernul american] iar în California am fost expus la tot felul de păcate. Şi nu a durat mult până am dat de probleme din cauza acelor păcate. Toate păcatele mele, băutura, drogurile, sexul m-au adus într-o stare atât de rea încât am ajuns la spital. În spital mi-au făcut mai multe teste, iar unul dintre ele a fost pentru droguri. Şi au descoperit astfel tot trecutul meu legat de abuzul de droguri. Cam în acelaşi timp a ieşit la iveală şi înclinarea mea sexuală, iar în marina militară era interzis să fii homosexual. În doar câteva luni, toate visele mele de a face carieră în marină s-au spulberat. Şi nu-mi mai rămăsese decât să-i urmez pe prietenii mei homosexuali, ei erau canadieni ce locuiseră în state dar acum se întorceau în Canada. Deci m-am dus cu ei şi i-am lăsat pe părinţii mei, nu le-am spus unde mă duc, doar am plecat şi dus am fost.

 

Timp de doi ani am locuit în Canada dar nu le-am spus alor mei unde sunt. Nu i-am contactat deloc, din punctul lor de vedere puteam să fiu mort deja. Şi-mi amintesc că erau momente când deveneam foarte deprimat şi mă întrebam, “Oare viaţa nu înseamnă decât să bei, să te droghezi şi păcatul ăsta? Odată eram la o petrecere şi toţi erau înăuntru, bând şi făcând tot felul de lucruri. Eu eram afară pe balcon, şi eram atât de sătul de viaţă şi de toate, şi atât de dezgustat de mine însumi încât m-am gândit să mă sinucid şi mi-am spus, „aş putea să sar de pe balcon” iar 22 de etaje mai jos, sau 23, voi fi mort şi voi scăpa de toate. Aşa că am decis să o fac şi eram deja foarte hotărât, căci simţeam că sunt sătul, sătul de toţi şi de toate. Aşa că m-am ridicat pe margine şi eram gata să sar, dar chiar înainte să ridic piciorul ca să sar, îmi amintesc cum nişte gânduri au apărut de nicăieri, iar unul din ele era „Întodeauna există speranţă la Dumnezeu” şi trebuia să-L găsesc pe Dumnezeu ca să pot găsi acea speranţă. Iar apoi următorul gând care mi-a venit în minte a fost că nu puteam face asta pentru că era ceva rău, şi că era un păcat să iau o viaţă, inclusiv propria mea viaţă. Iar ultimul gând pe care mi-l amintesc a fost că nu puteam să aduc ruşine părinţilor mei în acest fel. Am început să plâng şi mai mult şi m-am îndepărtat de margine fugind de la acea petrecere, iar pe majoritatea oamenilor acelora nu i-am mai văzut niciodată. Am continuat totuşi să-mi trăiesc viaţa bând şi consumând alcool, nu m-am curăţit cu adevărat. Am încercat, dar nu a mers. În cele din urmă am plecat din Canada şi m-am întors acasă; am fost prins lucrând ilegal în Canada şi am fost trimis înapoi în Texas. Îmi amintesc când m-am întors în Texas, la început totul a fost bine, eram bucuros să fiu din nou cu familia mea, dar apoi am început să mă simt vinovat pentru stilul de meu de viaţă în mijlocul lor şi pentru că beam şi făceam toate celelalte lucruri. Mi-am dorit cu disperare să plec din nou de la ei, aşa că partenerul meu de la acel moment urma să se transfere, şi mi-a spus, „Hai în California.” Şi am folosit ocazia asta ca să fug, să plec de la ei, gândindu-mă că asta mă va face să mă simt mai bine, că îmi voi putea trăi viaţa aşa cum doream. Aşa că am plecat în California. Acolo în California lucrurile nu au mers mai bine, pentru că eram tot aceeaşi persoană care am fost dintotdeauna. Doar cu ceva mai mulţi bani acum, pentru că aveam o slujbă bunicică. Făceam tot felul de lucruri pe care nu le făcusem înainte, am continuat să decad în păcatul meu şi să fac şi mai multe lucruri regretabile. Îmi amintesc că mă gândeam, „Dacă aş putea încerca doar aceste câteva lucruri, aş fi fericit.” Credeam că ele m-ar face fericit, că aş fi împlinit, că aş fi împăcat. şi chiar dacă niciodată nu am fost împăcat cu cine eram cu adevărat, totdeauna a fost o parte din mine care undeva adânc în interior, ştiam că nu eram bine, totuşi voiam să continui aşa, era ceea ce devenisem. Am continuat să mă droghez şi să beau, şi aşa am ajuns foarte bolnav, m-am lăsat să mă deshidratez puternic şi am sfârşit petrecându-mi Anul Nou în spital cu the IV drip, fiind rehidratat şi nu am realizat, dar la acel moment aveam pneumonie, iar eu am părăsit spitalul şi eram foarte bolnav. Faptul că am fost hidratat m-a ajutat să mă simt mai bine un timp, dar în cele din urmă pneumonia m-a prins puternic şi am sfârşit înapoi în spital, şi îmi amintesc cum partenerul meu m-a dus la spital şi următorul lucru pe care îl ştiu este următoarea zi, când doctoriţa a intrat şi a vorbit cu mine şi mi-a spus că aveam cel mai grav caz de pneumonie dublă pe care-l văzuse vreodată şi că eram puternic deshidratat şi că dacă nu aş fi fost adus atunci, aş fi murit. Şi-mi amintesc că eram mulţumitor lui Dumnezeu, dar în acelaşi timp mă gândeam, „sunt atât de tânăr şi n-am făcut încă atâtea lucruri, nu m-am bucurat de atâtea păcate.” Aşa că stând acolo în spital în zilele de recuperare care au urmat, eram recunoscător lui Dumnezeu, am spus mulţumesc, dar nu chiar într-un mod sincer. Eram recunoscător că aveam o nouă şansă de a merge şi păcătui împotriva lui Dumnezeu, împotriva lui Hristos. Deci în timp ce eram în spital, mi-am planificat ce urma să fac prima dată, cum îmi voi împlini poftele desfrânate. Şi desigur, de îndată ce am putut, asta am şi făcut. Am ieşit şi am trăit pentru poftă. Am trăit pentru băutură, pentru droguri. La scurt timp eram din nou în acea stare deprimată. Cam pe atunci am început să merg la un fel de acţiune politică, şi acolo era un prieten care era creştin şi el m-a întrebat dacă eram şi eu creştin şi i-am zis „da, sunt creştin. De când aveam 16 ani.” Şi el m-a întrebat care era povestea convertirii mele, iar eu cred că i-am zis exact aşa: „Ce e aceea?” Realmente nu aveam nicio idee despre ce vorbea, şi el mi-a spus că aceea e istorisirea a cum te-a salvat Dumnezeu. Aşa că i-am povestit cum am mers în faţă în biserică. El a părut mai degrabă neimpresionat şi nu părea să fi crezut, aşa că a continuat să îmi pună încă câteva întrebări, iar când a simţit că sunt puţin iritat, a încetat, nu înainte de a-mi spune că el chiar crede că eu nu sunt creştin. Îmi ştia stilul de viaţă, ştia că eram homosexual, şi încerca să îmi arate cu blândeţe că nu puteam trăi aşa şi totuşi să fiu un copil al lui Dumnezeu. Eu n-am priceput asta, ochii mei erau orbiţi de diavolul. Trăiam în nelegiuire şi înăbuşeam adevărul cum zice acolo [Romani 1:18]. Am început să ascult emisiunea radio găzduită de Todd Friel. Îmi amintesc gândindu-mă în timp ce îi ascultam vorbind… el spunea ceva despre oamenii care nu sunt de acord cu Biblia, că ei au o părere proastă despre Scriptură. Asta m-a făcut să mă gândesc: păi, chiar nu am o părere înaltă despre Scriptură, iau doar ce vreau să cred din ea. Voiam să cred că eram un copil al lui Dumnezeu, dar trăiam un mod de viaţă complet contrar cu ceea ce cerea El. Făcusem aproape fiecare păcat posibil. Furasem, minţisem, probabil spuneam 50 de minciuni în fiecare zi şi niciodată nu mă deranja. Mă drogam, pofteam, curveam, făceam toate aceste lucruri care erau contrare cu ceea ce trebuia să fie un creştin adevărat. Am început să fiu mai atent la emisiune şi la ceea ce învăţa el, şi comparam ce credeam eu a fi adevărat cu ceea ce spunea Biblia. Am început să citesc Biblia. Şi am descoperit că nimic din ce credeam nu se potrivea cu ce spunea Biblia înafară de faptul că Isus Hristos a murit pe cruce. Ăsta era singurul lucru care se potrivea cu ce credeam. Am realizat că aveam un Dumnezeu aici în minte pentru care trăiam, un Dumnezeu care era ok cu păcatele mele. Cum spune în 1 Corinteni 6 versetele 9 şi 10: Există o mulţime de păcate. Nu încerc să scot în evidenţă doar homosexualitatea. Fiecare păcat ne va separa de Dumnezeu. Fiecare păcat ne va osândi la o veşnicie întreagă în iad. Asta ne arată cât de sfânt este Dumnezeu. Uneori nouă ne este greu să înţelegem cât de sfânt este Dumnezeu. Ei bine, dacă întoarcem faţeta şi ne uităm la ce spune Cuvântul lui Dumnezeu, dar privind din spate… veşnicia unui suflet care plăteşte pentru totdeauna în iad… Pedeapsa şi chinul vor plăti mânia lui Dumnezeu, vor plăti plata împotriva unui Dumnezeu Sfânt. Atât de sfânt este Dumnezeu. Este infinit de sfânt. Mai mult decât am putea înţelege vreodată. Doar neprihănirea lui Hristos ne va salva de la acea condamnare, doar asta ne va salva. Cam pe timpul acela, partenerul meu de la acel moment care ştia că mă consideram creştin, şi niciodată n-a avut probleme cu asta, dar când chiar am început să citesc Biblia şi să acord atenţie Scripturii şi să mă compar cu ce spunea Biblia… atunci a început să se simtă ameninţat de acest lucru. Realmente s-a împotrivit să studiez şi să citesc Biblia. De fapt la un moment dat a devenit abuziv verbal şi a început să mă facă în toate felurile şi să vorbească urât despre creştini şi despre Hristos. Îmi amintesc când vorbea de Hristos, că ceva din mine simţea durerea a cât de greşit era ce spunea. Ştiam că îl hulea pe Domnul care ne-a dat viaţă tuturor. Şi stăteam şi îmi notam cuvintele lui. Nu ştiam că Domnul avea să folosească acest lucru pentru a-mi deschide ochii la adevărul Cuvântului Său. Aşa că am continuat să studiez Cuvântul Lui şi să ascult acea emisiune radio. Am realizat că chiar trăiam pentru mine, nu pentru Dumnezeu. Nu fusesem niciodată un creştin cu adevărat. Cel puţin nu credeam să fi fost. Mă gândeam că poate trebuia să îmi rededic viaţa. Aşa că am început să mă rog Domnului să aibă milă şi să îmi arate adevărul cu privire la mine şi cum să trăiesc pentru El. Cam pe la acest moment totul s-a prăbuşit. Singurul lucru pozitiv era că Domnul îmi luase dorinţa de a bea. Nu mai beam cum făceam altădată. A îndepărtat din mine dorinţa pentru orice fel de droguri. Nu mă mai drogam deloc. Nici nu mai fumam marihuana, ceea ce era un lucru extraordinar şi văd acum că a fost harul lui Dumnezeu şi mila Lui că a făcut posibile aceste lucruri şi El mi-a făcut mintea limpede ca să pot gândi şi crede adevărurile Lui. Odată ce mi-a deschis ochii la adevărul Său, am început să mă adâncesc tot mai mult în Scriptură şi am înţeles că trebuia să plec de acolo. Că nu puteam creşte în credinţă cu niciun chip, în credinţa în Hristos care înmugurea în mine, dacă mai stăteam acolo, în acel mediu. Aşa că m-am mutat înapoi în Texas, cu sora şi mama mea. Am încercat să mă pocăiesc, să strig după milă şi am realizat că nu eram mântuit şi L-am implorat să mă salveze, dar doream să păstrez un singur păcat cu mine, doream să păstrez homosexualitatea cu mine. În mintea mea mă gândeam, „Păi.. o să găsesc un mod de a o justifica, o să găsesc un mod de a o face să fie în regulă, o să găsesc un mod de a face acest lucru în secret. Aşa că evident Domnul nu m-a salvat, şi am strigat aşa către Dumnezeu să mă salveze din Septembrie 2008 până în Decembrie 2008. M-am rugat să mă salveze, şi El nu m-a salvat. Am aici un verset care spune că El nu mă va salva până ce nu mă pocăiesc de toate păcatele mele. M-am dus la înmormântarea verişoarei mele în Amarillo, de unde sunt. Soţia verişorului meu murise, iar la înmormântarea ei ceruse să se predice evanghelia. Cu o seară înainte vizionasem o predică a lui Paul Washer numită „Mesaj Şocant Adresat Tinerilor” şi acolo Paul Washer vorbeşte despre faptul că problema nu e că mai păcătuim, ci că tot ce am făcut noi vreodată este păcat. Şi am realizat că asta era adevărat în viaţa mea. Tot ce am făcut eu vreodată era doar păcat. Niciodată nu fusesem convertit cu adevărat. Nu făcusem niciodată nimic bun. Poate am mai fost drăguţ câteodată, dar de fapt niciodată n-am făcut altceva decât să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu. Toată viaţa mea fusese un păcat împotriva lui Dumnezeu.

 

Şi el spunea că Isus a murit pentru păcatele mele şi că a purtat păcatele mele pe cruce, şi îmi amintesc că am înţeles clar că păcatele mele L-au pus pe Hristos pe cruce.

 Eu eram responsabil pentru moartea Lui. El a purtat păcatele mele. Păcatele lui David. Atunci am început să înţeleg mai bine cine era Hristos. Ce însemna crucea şi ce a făcut El acolo pe cruce. Până atunci nu înţelesesem niciodată ce înseamnă cu adevărat pocăinţa, că e o întoarcere de la păcat, că e mai mult decât a spune că îţi pare rău. Deci până atunci ceea ce făcusem era să spun doar „îmi pare rău” şi să încerc să găsesc o cale de a-mi trăi felul meu de viaţă. Dar acum realizam că nu aveam nicio speranţă. Nu era nicio speranţă pentru mine fără Hristos, eram sortit să stau în acest stil de viaţă, să trăiesc în păcat şi apoi să merg la judecată, acolo în iad, unde meritam. Aşa că am strigat la Dumnezeu să mă salveze. Şi m-am dus la înmormântarea verişoarei mele şi ultimua dorinţă a ei a fost ca la înmormântarea ei să se predice evanghelia. Aşa că am stat acolo şi am ascultat evanghelia şi am auzit despre gloriile crucii şi ce a făcut Hristos. Şi un lucru mi-a venit în minte: chiar acum, puteam fi eu în sicriu şi dacă aş fi eu, chiar în acel moment aş fi în drum spre iad. Aş merge acolo unde merit pentru că tot ce am făcut vreodată a fost doar păcat. Aşa că am strigat către Domnul să mă ierte, să-mi dea timp să ajung acasă şi să mă pocăiesc cu faţa la pământ aşa cum El merită. În acea seară, când toţi plecaseră şi eram singur în camera mea, am îngenuncheat pe podea şi mi-am mărturisit fiecare păcat de care îmi puteam aminti. Mi-am mărturisit homosexualitatea şi toate păcatele mele împotriva lui Dumnezeu, toate care mi le aminteam, totul. Şi I-am cerut să mă ierte pentru ele şi să mă ajute. I-am cerut să mă ierte pentru păcatele ascunse, pentru cele pe care nici nu mi le puteam aminti atunci, pentru cele care erau păcate înaintea Lui şi nici nu ştiam de ele. L-am rugat frumos să mă ierte pentru cum am trăit, pentru că m-am răzvrătit împotriva Lui. Pentru că totdeauna ştiusem că există Dumnezeu şi că există Hristos, dar niciodată nu înţelesesem ce înseamnă să fii în El. Ce înseamnă să fii răscumpărat de El, să Îl iubeşti, să Îi slujeşti, să fii iertat, să fii regenerat. Aşa că în seara aceea m-am rugat şi L-am implorat să aibă milă, să mă ierte, să mă ajute. Nu ştiam cum o să mă ajute, nici nu mă gândeam de fapt că ar fi posibil. Sincer să fiu, nici nu credeam că mă putea ajuta. Nu auzisem niciodată de cineva care să fi fost salvat de homosexualitate. N-am auzit niciodată de cineva care să aibă nădejdea de a fi izbăvit de ea. Aşa că m-am rugat, „Doamne, o să mă arunc înainte cu credinţă în Tine.” Credinţă că, cumva, mă vei salva şi mă vei feri de a mai păcătui, că mă vei face să mă pot împotrivi ispitelor şi la orice va veni. M-am culcat în acea seară neştiind dacă sunt salvat sau nu, dar m-am trezit următoarea dimineaţă şi am simţit că lucrurile se schimbaseră. Nu mai simţeam vina, apăsarea vinei, apăsarea aceea de parcă ai fi sub o manta. Apăsarea de a trebui să iei o decizie… în lunile precedente fusese doar apăsare, vină şi convingere de păcat. Acum ştiu că aceea era convingere. Deci ştiam că ceva era diferit în mine dar încă o parte din mine nu credea că aş putea fi salvat de homosexualitate. Am continuat să mă îndoiesc de Domnul. Dar apoi am găsit versetul care spune „Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis, “Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.” Psalmul 32:5 Şi mă gândream: în sfârşit, m-am pocăit cu adevărat. Am înţeles ce însemna să te pocăieşti, nu ascunsesem nimic de El. Chiar dacă nimic nu Îi era ascuns Lui, nici măcar n-am încercat să fac asta, ci am adus totul înaintea Lui şi de aceea mă simţeam altfel în acea zi. De aceea m-am simţit altfel în zilele care au urmat, pentru că condamnarea, vina nu mai era. El o luase pentru că mă salvase. Şi din acea zi înainte, am simţit cu adevărat că dorinţele pentru acele lucruri pier, iar acum, aproape doi ani mai târziu, stau şi mă minunez. Un an şi jumătate mai târziu, mă gândesc, „Uau! Dumnezeu este bun!” Eu care nu credeam în El, am păşit în credinţă şi El a făcut ceea ce a spus că va face. M-a luat, mi-a luat acele dorinţe, m-a făcut o nouă făptură exact aşa cum spune Cuvântul Lui. El mi-a dat o înimă nouă cu dorinţe noi, iar eu Îi mulţumesc şi mă bucur pentru ce a făcut El pentru mine şi mă minunez de bunătatea şi mila Lui faţă de mine, de îndelunga Sa răbdare şi îngăduinţă. Mă simt obligat să spun acest verset. L-am mai citit. Evident, orice homosexual care a ascultat predici sau a citit Biblia, a descoperit acest verset deja, dar era o parte din el pe care niciodată nu o observasem înainte. Spune aşa: „Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici homosexualii nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.” Am ştiut acea parte, dar versetul 11 nu l-am ştiut niciodată, nu-l mai citisem niciodată, iar când l-am citit, m-am bucurat nespus în adevărul lui. „Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost îndreptăţiţi, în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru.” Şi am realizat că asta era ceea ce se întâmplase cu mine. Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, Am fost îndreptăţit de Hristos şi am fost făcut o făptură nouă. Am fost predestinat să fiu un slujitor al Său, să-L slujesc pe Dumnezeu. Aşa că acum mă bucur că mi-a dat această inimă nouă, această dorinţă nouă de a merge şi a-L sluji, de a face voia Lui şi de a trăi pentru El. Uneori sunt încă ispitit, dar ştiu că nu e nimic greşit în asta, a fi ispitit nu înseamnă a păcătui. Chiar şi Hristos a fost ispitit. Ştiu că mă pot întoarce spre Hristos când sunt ispitit. Acest lucru mă mângâie. De asemenea mă mângâie ce spune 1 Corinteni 10:13, Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.” Şi am văzut că acest lucru este adevărat oridecâte ori m-am odihnit în puterea lui Hristos pentru a învinge ispita; El m-a ajuat. De fiecare dată, în orice împrejurare, de orice păcat a fost vorba. Dar de fiecare dată când încerc să mă descurc pe propriile puteri, cad. Nu mi-e frică de ce aduce viitorul pentru că ştiu că am fost împăcat cu Dumnezeu prin Isus Hristos, Fiul Său care a suferit şi a suportat mânia lui Dumnezeu pentru mine pe cruce. Ştiu că Isus Hristos m-a salvat de sub puterea păcatului şi El te poate salva şi pe tine. Şi nădăjduiesc că toţi cei care privesc acest video se vor întoarce de la stilul lor de viaţă, de la stilul lor păcătos de viaţă, oricare ar fi acela, şi vor fi împăcaţi cu Hristos, cu Dumnezeu. Aceasta se poate doar prin Hristos, pocăindu-te de păcatele tale, întorcându-te de la ele şi punându-ţi încrederea în Hristos. Aşa cum am făcut eu atunci când am păşit prin credinţă spre Hristos, El m-a luat şi îmi amintesc cât de imposibil mi se părea, dar El a făcut-o. Şi stau azi aici, o făptură nouă în Hristos, ştiind că El a plătit totul pentru mine la cruce şi mi-am găsit speranţa în El. Dacă nu eşti în Hristos, nu ai nicio speranţă, nu există nicio speranţă pentru tine. Aşa că mă rog să iei în considerare adevărurile pe care le-ai auzit în acest video. Te rog ia în considerare să te întorci la Hristos. Predă-te Lui. Vino la cruce şi lasă acolo toate păcatele tale. Nu înăbuşi adevărul în nelegiuire, cum spune Romani 1. Noi toţi facem acele lucruri. Şi eu am făcut la fel timp de mulţi ani, chiar dacă undeva în mine ştiam că era greşit. Acum uitându-mă în urmă îmi dau seama că a fost greşit şi asta e repulsia aceea pe care am simţit-o la început. Aşa că mă rog ca acest lucru să fie adevărat şi pentru tine, că vei fi iertat în Hristos. El a plătit pentru păcatele mele pe cruce. Păcatele mele trecute, prezente şi viitoare. Doar Hrisos poate face această lucrare pe cruce. Noi nu o putem face. Tu poţi fi eliberat din păcatul tău, poţi fi salvat cu adevărat, poţi fi cu adevărat eliberat din robia oricărui păcat care te trage în jos. Fie că e homosexualitate, băutură, droguri, adulter, pornografie, sau orice altceva, Hristos te poate elibera din toate acele lucruri. Asta a făcut El la cruce. Romani 4:25 spune că El a fost dat pentru păcatele noastre şi a înviat pentru îndreptăţirea noastră. Aşa ajungem îndreptăţiţi, prin lucrarea lui Hristos de la cruce. Când cerul priveşte spre noi, când Dumnezeu Creatorul se uită la noi, El mă vede prin Hristos, prin sângele lui Hristos. El vede neprihănirea lui Hristos dăruită mie. Nu e nimic ce fac sau ce voi face. Doar Hristos mă salvează, doar El îmi poate da speranţă, doar El îmi poate aduce bucurie şi fericire adevărată în viata mea, şi nu mă refer la partea financiară. Ci mă refer la adevărata bucurie lăuntrică de a fi împăcat cu Dumnezeu, cu Hristos, de a fi robul Său. Doar prin Hristos am simţit acea condamnare şi vină luată. Fără Hristos nu este nicio speranţă. Dacă nu Îl ai pe Hristos şi nu eşti mântuit, tu înfrunţi mânia lui Dumnezeu, despre orice păcat ar fi vorba, homosexualitate, băutură, alcool, orice. Dacă ai păcătuit o singură dată, ceea ce toţi am făcut, eşti vinovat pentru încălcarea tuturor poruncilor lui Dumnezeu. Aşa că singura speranţă pe care o ai e lucrarea de răscumpărare a lui Hristos de pe cruce. Deci te îndemn să strigi la Hristos, să strigi la Dumnezeu. Strigă la El să îţi deschidă ochii la adevărul care poate fi găsit în Hristos, la adevărurile Cuvântului Său. Doar El poate. Dumnezeul acestei lumi, care e Satan, te-a orbit să nu mai vezi adevărul şi doar când Dumnezeu te cheamă şi îţi dă jos solzii de pe ochi, atunci vei vedea adevărul care se găseşte în Cuvântul Său. Adevărul care se găseşte în Hristos şi în cruce. Iar dacă tu cauţi cu adevărat asta, strigă la Hristos. El poate să te salveze şi te va salva. Isus spune că noi trebuie să ne naştem din nou pentru a putea intra în Împărăţia lui Dumnezeu. Dacă nu suntem născuţi din nou, nu vom reuşi niciodată, nu-L vom vedea niciodată, nu vom fi eliberaţi din robia păcatului niciodată. Doar prin Hristos, prin regenerare, adică prin naşterea din nou, putem fi salvaţi. Vreau să vă dau un citat din John Newton. Spune: „Nu sunt ce trebuie să fiu. Nu sunt ce vreau să fiu. Nu sunt ce sper că voi fi într-o altă lume. Dar totuşi nu mai sunt ce am fost odată şi prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt.” Şi sunt un păcătos care nu merită nimic, salvat de sub mânia lui Dumnezeu de Isus Hristos, pe cruce. Şi îi mulţumesc Lui în fiecare zi pentru răbdarea pe care a avut-o cu mine, în împotrivirea mea. Îi mulţumesc în fiecare zi pentru că m-a chemat chiar dacă eu nu ascultam. Chiar când alergam în căile mele, El a continuat să mă cheme şi Îi mulţumesc că m-a salvat şi Îi mulţumesc pentru Hristos şi pentru ce a făcut El la cruce. Şi mă rog ca într-o zi, aceia din voi care mă ascultaţi şi care vă luptaţi cu orice fel de păcat care vă separă de Dumnezeu, să strigaţi către Domnul pentru pocăinţă şi iertare. Să vă pocăiţi şi să vă întoarceţi la Hristos cu adevărat. Dacă nu eşti mântuit, trebuie să îţi cercetezi viaţa şi să vezi că ai nevoie de Hristos şi că nu vei fi niciodată fericit fără El. Te botez în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt.

 

https://illbehonest.com/romana/isus-hristos-m-a-salvat-din-27-de-ani-de-homosexualitate-david-upton

 

////////////////////////////////////////

Atenţie: Nu vă încurcaţi cu păcatul sexual

de Tim Conway of Grace Community Church

 

 

Categorie: Extrase din Predici, Video

Subiecte: Omorârea păcatului, Păcatul sexual

Tineri şi tinere, acest lucru este periculos în special pentru voi. Aţi auzit despre Isus Hristos. Aţi fost expuşi… fraţilor, vă spun, acesta este un pericol real. Sunteţi tineri. Sunteţi la colegiu. Întâlniţi prin campus unii tineri cu râvnă, care poartă tricouri inscripţionate: „Isus Hristos m-a salvat de pornografie”; sau… ce scrie pe acela? „Isus Hristos salvează de sub puterea păcatului”. Îi vezi pe acei tineri care poartă acele tricouri, asculţi ceva de Paul Washer, mai vezi ceva şi pe internet, sau eşti expus la un mesaj de John Piper. Te entuziasmezi şi tu, poate vii la o biserică, aceasta sau alta, eşti cumva prins de această mişcare. Te implici în câteva activităţi aici la Grace House. O perioadă mergi în evanghelizări. Eşti prins de aceste activităţi, dar ce se întâmplă apoi? Tu nu Îl cauţi cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Începi să înlocuieşti rugăciunea cu alte lucruri. Înlocuieşti timpul de citire a Cuvântului cu alte lucruri. Şi deodată… apare păcatul sexual. Acesta e unul periculos. Începi să îi cedezi teren. Fraţilor, copiii lui Dumnezeu pot cădea şi Dumnezeu îi ridică cu îndurare.

 

Dar trebuie să te fereşti pentru că este o înşelăciune în păcat. Apare o împietrire faţă de Dumnezeu când începem să suprimăm adevărul, iar dacă te joci cu păcatul, dacă devine pentru tine ceva obişnuit, e valabilă avertizarea din Evrei: ai grijă să nu aluneci. Începi să aluneci.

 

Şi ştii ce se poate întâmpla? Înainte să realizezi, când te vei uita înapoi, te vei întreba unde au trecut? ani au trecut şi… Vă amintiţi de omul din celula cu gratii de fier din Călătoria Creştinului? ‘Nu mai sunt ce am fost odată.’ ‘Ce ai fost?’ ‘Mărturiseam că am o religie.’ A avut odată o mărturie bună; acum este omul din celula cu gratii de fier. Creştinul argumentează cu el: ‘Sigur, sigur Dumnezeu este milos.’ Dar omul din celula cu gratii de fier spune că acolo nu mai e loc de pocăinţă; acolo este doar o aşteptare sigură şi plină de groază a judecăţii. Dar de ce, de ce nu Îi ceri ajutorul?

 

Dar poţi vedea.. Fraţilor, fraţilor, ascultaţi-mă. Oricine poate veni la Hristos oricând doreşte să vină.

 

Dar nu ştiţi ce înseamnă împietrirea? Împietrirea este atunci când nu-ţi mai pasă; împietrirea este când devii nepăsător şi nu mai simţi. Nu mai simţi regret, sau remuşcare, sau mâhnire, sau goliciune, sau răceală; eşti aşa, dar nu mai simţi; asta înseamnă împietrirea. Împietrirea implică insensibilitate; nu mai simţi când ceva te atinge. Nu mai simţi condamnare pentru păcat. Ai suprimat-o.

 

Da, fraţilor! Orice om care vrea, poate veni la Hristos imediat; orice femeie care însetează, care e flămândă; fie că eşti sau nu salvat. Oricine vrea, poate să Îl caute pe Dumnezeu şi poate veni la Hristos pentru ajutor şi speranţă. Oriunde te-ai afla.

 

Dar nu te vei duce dacă setea a dispărut. Nu te vei duce dacă s-a instalat împietrirea. Şi pot să îţi spun că este minunat, dincolo de imaginaţie, faptul că neprihănirea lui Dumnezeu s-a arătat. E un fapt glorios ca un păcătos zdrobit, care vede că nu merită decât iadul, să descopere adevărul că există o neprihănire a lui Dumnezeu care nu se câştigă pe calea Legii. Şi după ce am încălcat Legea din nou şi din nou şi din nou, şi sunt pângărit, sunt rău, sunt murdar, sunt întinat, îmi spui că este o cale pentru ca eu să mă împac cu Dumnezeu, să Îl am pe Dumnezeu ca Tată şi Prieten, iar pe Hristos ca Mire şi că pot fi salvat şi pot ajunge în rai, dar nu prin meritele mele, ci doar datorită lui Hristos şi perfecţiunii Lui.

 

Da! Este un adevăr atât de măreţ! Dar dacă te joci cu uşurătate cu acest adevăr şi începi să îl vinzi pentru păcat, următorul pas este că vei cădea înapoi în robia păcatului sexual şi acesta se adânceşte din ce în ce mai mult şi devine tot mai deviant. Şi Dumnezeu îi lasă pe oameni în voia minţii lor. Dumnezeu îi lasă pradă unor patimi scârboase. Efectele păcatului care împietreşte le vedeţi în Evrei 3, 12, 13, 14. Împietrirea e înşelătoare, fraţilor, e înşelătoare. Să vă spun una din minciunile cu care vine.

 

‘Vino şi joacă-te cu mine doar puţin. Ştiu că eşti creştin, ştiu că Îl urmezi pe Hristos. Ştiu că L-ai căutat pe Dumnezeu, acum relaxează-te. Las-o mai uşor! Acei tipi din biserică sunt chiar agresivi, sunt legalişti. Petrece-ţi timpul cu tipii care ştiu să trăiască mai uşor. Nu trebuie să fii prea strict, acei tipi sunt radicali. Aşa multă religie nu e bună pentru tine. Ce, vrei ca oameni să creadă că eşti sectant sau aşa ceva? Nu trebuie să te rogi şi să posteşti chiar aşa, nu trebuie să fii aşa strict.’ Păcatul va spune: ‘Vino, doar gustă-mă, doar joacă-te cu mine puţin.’ Dar e înşelător, e mincinos. A pus momeala acolo: ‘Doar vino şi mănâncă fructele mele puţin şi mai târziu poţi fii iar creştin.’

 

Dar vezi că ceea ce se întâmplă, acest lucru împietreşte. Şi apoi ceva începe să se întâmple. Fraţilor… vă spun. Sunt oameni – şi ştiu asta, fraţilor, am văzut cazuri – oameni care Îl căutau pe Dumnezeu, erau folosiţi de Dumnezeu, dar apoi s-au jucat cu păcatul. Cred că sunt oameni mântuiţi şi cred că Dumnezeu îi va ajuta să ajungă cu bine la final, dar nu mai sunt ceea ce au fost odată. Au căzut în păcat. Şi ceva s-a stricat şi pare că niciodată nu a mai fost reparat. Trebuie să fim foarte atenţi. Fraţilor, ceea ce vă spun este aceasta: acest mesaj este aşa de glorios: despre neprihănirea lui Dumnezeu care poate fi căpătată prin meritele lui Hristos, prin credinţa în El. Nu vrei să te joci cu asta. Fraţi şi surori, este gratuit, totul este prin har, dar Dumnezeu ne spune: ‘Fereşte-te să nu suprimi adevărul, fereşte-te să nu devii împietrit prin păcat.’

 

Vă spun, totul este prin har, dar dacă tu crezi că harul lui Dumnezeu te primeşte, când Îi suprimi gloria, înlocuindu-L pe El şi Fiul Său pentru păcat… Dacă tu crezi că te poţi juca cu efectele păcatului înşelător, care duce la împietrire, fără să existe repercusiuni, şi apoi harul să strălucească peste păcatul tău, atunci tu nu înţelegi corect Biblia.

 

Este gratuit? În întregime gratuit. Pentru cel mai mare dintre păcătoşi. Dar este atât de extraordinar… Fraţilor, despre asta a scris autorul cărţii Evrei: Să apuci încrederea pe care ţi-o dă acest mesaj: încrederea că nu mai este nicio condamnare în Hristos. Şi să te prinzi de aceasta, să te ţii strâns de Hristos şi să nu renunţi la El pentru nimic. Şi să nu-L dai pe El pentru niciun păcat, pentru niciun om, pentru niciun prieten, pentru nimeni care ar veni să te facă să o laşi mai moale, să trăieşti mai uşor, să iei o pauză şi să te odihneşti, să nu fi aşa de radical şi aşa de ciudat, să nu fi aşa de implicat în evanghelizare, să nu îţi petreci viaţa în felul acesta; să nu fi gata chiar să mori şi să laşi totul; doar să o laşi mai uşor, pentru că asta nu e cea mai bună religie, există şi o altă cale.

 

Este ca în Călătoria Creştinului. Există mereu posibilitatea să spui: ‘Calea asta e grea, vei întâlni multe pericole pe ea; pe calea asta vei avea tot felul de bătălii cu diavolul; pe calea asta va fi greu; calea asta te va costa în tot felul… Ia-o pe cealaltă cale… şi aceea duce la viaţă. Doar că e mai uşoară.’ Fraţilor, El a spus-o: ‘Dacă vrea cineva să vină după Mine, să-şi ia crucea’ El a spus: ‘Dacă nu eşti gata să faci asta, nu eşti vrednic de Mine.’ Fraţilor, hotărâţi azi cui vreţi să slujiţi. Totul e în joc, fraţilor. Când Scriptura spune că Împărăţia lui Dumnezeu se ia cu năvala, şi că cei care dau năvală pun mâna pe ea, fraţilor, nu leneşii… leneşii nu reuşesc. E o luptă… E o luptă a credinţei. Ne luptăm lupta cea bună a credinţei. Da, „cel neprihănit va trăi prin credinţă”, începem şi încheiem prin credinţă; şi mergem din credinţă în credinţă. Dar fraţilor, este o luptă a credinţei, e o luptă bună a credinţei şi trebuie să rămâi statornic şi să lupţi. Doar prin har, doar prin ceea ce Hristos dă.

 

Şi despre aceasta este vorba, fraţilor. Să nu înţelegeţi greşit. Neprihănirea lui Dumnezeu, prin credinţă, este cea care ne dă putere să trăim viaţa aceasta. Cu alte cuvinte, trebuie să ne întoarcem din nou şi din nou şi să privim la ceea ce Hristos a câştigat pentru noi şi la moartea pe care a suferit-o pentru noi. În aceasta trebuie să ne ancorăm.

 

Nu este nicio condamnare, „astfel dar, nu este nicio condamnare”. Să privim la această realitate: El care nu făcuse niciun păcat, S-a făcut păcat pentru noi. Eu, un păcătos, sunt făcut acum neprihănirea lui Dumnezeu. Neprihănirea Lui mi-a fost atribuită, păcatul meu a fost pus asupra Lui. Mă întorc mereu la acest adevăr. Nu mai este nicio condamnare pentru mine, sunt împăcat cu Dumnezeu; ceea ce voi primi la final, nu e datorat performanţelor mele.

 

Dar pe măsură ce rămân cu mintea aţintită la această realitate în Hristos, puterea învierii este eliberată în viaţa mea ca să pot lupta această luptă bună A CREDINŢEI. Amintiţi-vă că credinţa înseamnă a privi în afara noastră; nu înseamnă să mă examinez constant, pentru a-mi vedea performanţele. Dacă faci asta, descurajezi, cazi, nu mai ai putere, şi vei ajunge în final într-un loc în care nu vrei, pentru că nu este nicio putere în aceasta. Dacă te tot uiţi la tine însuţi, vei ajunge un nenorocit. Trebuie să privim ţintă la Hristos. Este o neprihănire a lui Hristos pe care o primim prin El. Este PENTRU NOI, câştigată de Hristos. Este meritul Lui, El a lucrat şi a suferit pentru ea. Priveşte la Hristos, când împlinea această neprihănire, i-a spus lui Ioan Botezătorul: ‘Trebuie să fiu botezat, trebuie să împlinesc tot ce trebuie cu privire la neprihănire, trebuie să fac această lucrare.’ Şi aşa a făcut. „Prin ascultarea unui singur Om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.” Prin lucrarea Unuia, prin meritele Unuia… Aşa e scris în Romani 5: prin meritele Unuia, mulţi sunt făcuţi neprihăniţi. Sunt declaraţi drepţi. Trebuie să revenim la această realitate, trebuie să trăim conform acestei realităţi. Trebuie să medităm la această realitate. Fraţilor, acolo… Şi nu vă lăsaţi de această realitate. Despre asta este vorba. Aşa trebuie să trăiască cel neprihănit. Din credinţa în Hristos, în credinţa în Hristos. Totdeauna privind la El. Fraţilor, ceea ce am spus până acum e că atunci când te îndepărtezi de acest adevăr, când îl dai la schimb pentru orice altceva, atunci încep să apară realităţile înşelătoare, care te împietresc, ale păcatului. Amintiţi-vă: „Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer”, iar când oamenii caută să suprime adevărul, când ajungi într-un punct în care gloriile crucii şi gloriile lui Hristos începi să le schimbi cu jucăriile şi mărunţişurile lumii, fiţi atenţi, prieteni, împietrirea lucrează şi Dumnezeu te lasă în voia minţii tale. Îţi spun: dacă a existat o zi când alergai în aceeaşi direcţie cu mulţimea creştină, a avut loc o schimbare în viaţa ta şi deodată te găseşti căzând în strânsoarea păcatului sexual din nou… Teme-te! Roagă-L pe Domnul, fugi înapoi, agaţă-te de Hristos, priveşte la El, cheamă-L. Eşti pe o pantă lunecoasă; şi oamenii cad astfel tot timpul; Dacă nu ar cădea astfel, nu am avea toate acele atenţionări în Scriptură. Fraţilor, este un imperativ, ţineţi-vă de această realitate, gândiţi-vă mult la ea: neprihănirea lui Dumnezeu care este pentru mine. Oh! Pe care nu a trebuit să o câştig eu!

 

https://illbehonest.com/romana/atentie-nu-va-incurcati-cu-pacatul-sexual-tim-conway

 

……………..

Răspunsul corect la ispita sexuală: Fugi!

de Ryan Fullerton of Immanuel  

 

https://illbehonest.com/romana/eliberat-de-pornografie-marturia-lui-james-jennings

Categorie: Extrase din Predici

Subiecte: Păcatul sexual

Oamenii întreabă, „Ce ar trebui să fac când sunt ispitit de imoralitatea sexuală?” Iar Biblia are un singur cuvânt simplu și clar: fugi! Fugi! Nu e timpul să depui mărturie. Nu e timpul să înțelegi cealaltă persoană. Este timpul să fugi!

 

https://illbehonest.com/romana/raspunsul-corect-la-ispita-sexuala-fugi

 

////////////////////////////////////////

Fugi de Mânia lui Dumnezeu

de Don Currin

 

of doncurrinministries.org  

Subiecte: Mânia lui Dumnezeu

William C. Nichols spunea… Iadul este un cuptor de foc nestins. Un loc de pedeapsă veşnică unde victimele sale sunt chinuite atât în trupuri, cât şi în minţile lor, în conformitate cu natura lor păcătoasă, cu păcatele reale comise, şi cu măsura de lumină pe care au respins-o.

 

Iadul este un loc în care mânia lui Dumnezeu este descoperită ca un foc mistuitor terifiant. Şi oamenii trăiesc cu pofte neîmplinite şi dorinţe în chin în vecii vecilor.

 

Poate te găseşti acum sub influenţa plină de graţie a lui Dumnezeu, Dumnezeu pune convingere de păcat în inima ta. Aceasta este bunătatea lui Dumnezeu care caută să te ducă la pocăinţă şi iată ce spune Dumnezeu că trebuie să faci ca să scapi de mânia viitoare.

 

Primul lucru: Teme-te, mai întâi de toate, pentru că mânia lui Dumnezeu rămâne peste tine. Ascultă acest text, Ioan 3 versetul 36 „Cine crede în Fiul are viaţa veşnică, dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viaţa ci mânia – cuvântul de aici înseamnă o pasiune violentă a lui Dumnezeu – rămâne peste el.” Să ştii că fiecare păcătos care trăieşte în afara protecţiei divine, aşa cum e dată doar prin Hristos astăzi, are peste el, rămânând, mânia lui Dumnezeu. Dar este doar o mică parte, o mică măsură în comparaţie cu ceea ce va culmina atunci când va sta înaintea lui Dumnezeu şi va fi aruncat în focul cel veşnic.

 

Focul cel veşnic. Chiar acum în acest loc unii sunt pe pragul eternităţii. „Cum ştii asta, frate Currin?” Pentru că te uiţi la mine, care oficial am fost un predicator baptist, dar nu era nicio realitate în viaţa mea. Şi Dumnezeu a avut milă de mine şi m-a mântuit. Am predicat Biblia, dar eram pierdut. Nu era nicio realitate. Încerci să faci lucrurile să meargă. Încerci să ai părtăşie. Încerci să întâlneşti prezenţa Dumnezeului celui viu. Încerci să ai simţul prezenţei lui Dumnezeu în rugăciune tainică, încerci să practici aceste discipline… Şi totuşi nu există nicio realitate. Şi totuşi nu există nicio realitate. Şi asta este probabil cea mai mare dovadă că eşti în afara lui Hristos. Faptul că nu ai nicio putere de a birui păcatul. Poţi birui păcatul? Sau încă trăieşti în noroiul şi mocirla pornografiei pe internet? [Dacă da, atunci aleargă la Hristos acum!] [Nu-ţi împietri inima.]

 

În al doilea rând: Te încurajez să-L cauţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi şi să-L chemi câtă vreme este aproape. Isaia capitolul 55. Ascultă prietene… Această avertizare presupune că poate veni o vreme când îl vei căuta pe Domnul, dar El nu va fi de găsit. Dacă Dumnezeu se ocupă de tine, dacă există convingere de păcat, dacă este zdrobire, dacă există o înţelegere a păcatului tău, aleargă la Hristos. Uită-te la Hristos.

 

Eric Alexander spunea „Adevărata oroare de a fi în afara lui Hristos este că nu există niciun adăpost de mânia lui Dumnezeu.” Niciun adăpost.

 

În al treilea rând: Abandonează toate speranţele de a te mântui singur. Renunţă la toate speranţele… de a te mântui singur. Încercarea de a fi moral şi de a trăi aceste standarde pe care le-ai auzit în aceste zile fără puterea harului rămânând în inima ta, doar va agrava păcatul şi va creşte apostazia ta.

 

Susţinătorii drepturilor animalelor erau foarte îngrijoraţi când aşa multe dintre păsările noastre naţionale erau purtate de ape pe malurile lacurilor mari din ţara noastră (U.S.) Vulturul cu cap alb. Aşa că au început să investigheze îndeaproape cum de aceste păsări mor aşa cum mor. Vedeţi, din cauza marii poluări a mediului, păsările nu puteau să-şi găsească suficientă hrană şi mijloace de subzistenţă. Aşa că aceste păsări zboară peste aceste lacuri… aceşti monarhi ai cerului îşi întind aripile şi zburând chiar deasupra suprafeţei lacului, văd vreo ştiucă şi brusc îşi retrag acele aripi masive, se avântă în sus, şi le lipesc de corp şi coboară spre apă, penetrează suprafaţa apei ca un glonţ şi apoi îşi scot acele gheare mari şi prind acel peşte mare şi se luptă să iasă din nou la suprafaţa apei, apoi îşi întind aripile şi-şi iau zborul cu acel peşte în gheare. Singura problemă era că, de multe ori acel peşte era aşa de mare, iar vulturul era aşa de departe de ţărm, încât nu dădea drumul peştelui până ce peştele îl ducea pe vultur la moarte înecându-l. Nu avea suficientă putere să ajungă înapoi pe mal. Prietene, aceasta este o imagine a atât de multor oameni din bisericile noastre. Îşi îmbrăţişează propriile fapte, acestea sunt idoli! Şi dacă mai întâi nu le dau drumul şi nu renunţă la orice speranţă de a se mântui singuri, chiar acest idol îi va trage spre condamnare veşnică.

 

Crede imediat în Hristos. Crede în Hristos… vei spune că asta este prea simplu. Vrei să ştii de ce este aşa de simplu? Spurgeon spunea că motivul pentru care Dumnezeu a făcut acest lucru atât de simplu.. „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.” (Matei 11:28) „Pe oricine vine la Mine nu-l voi izgoni afară.” De ce a făcut Dumnezeu acest lucru aşa de simplu? Pentru a distruge mândria omului. Pentru că omul mereu vrea să aibă un pic de merit, un pic de glorie, în ceea ce face. „M-am rugat rugăciunea.” „Am ieşit în faţă.” „Am luat o decizie.” Nu prietene, e doar har, e doar har, aţi crezut în Hristos deodată, fraţilor. Ascultaţi cuvintele slujitorului scoţian Robert Murray McCheyne. El spune “Prezentul este singurul timp în care poţi fi mântuit. Nu există credinţă, pocăinţă sau convertire în mormânt, niciun slujitor nu-ţi va mai vorbi acolo. Acesta este momentul întoarcerii tale.” Acesta este momentul întoarcerii tale.

 

Deci, încă o dată, poate cuvintele lui Leonard Ravenhill sunt potrivite. El a spus „Dacă ei cântă “vrednic este Mielul” în cer, în iad vor cânta “Secerişul a trecut, vara s-a sfârşit şi noi nu suntem mântuiţi.” ” Nu este bine că Dumnezeu îşi aminteşte de milă în mânie? Nu este o veste bună că în ciuda acestei manifestări a mâniei şi judecăţii, Dumnezeu îşi aminteşte mila? Vei spune “Păi, eu nu simt asta chiar acum, nu mă simt foarte chinuit de remuşcări pentru păcatul meu.” Ascultă prietene. Dacă Dumnezeu ţi-a dat pricepere, vreau să folosesc un termen inventat de Spurgeon, “Preţul credinţei.” Lasă orice te ţine departe de Hristos şi vino la El. Şi te asigur, El se va dovedi a fi cu tărie de partea ta şi te va mântui în chip desăvârşit. Şi te va mântui în chip desăvârşit.

 

https://illbehonest.com/romana/fugi-de-mania-lui-dumnezeu-don-currin

////////////////////////////////////////

 

Mânia Lui Dumnezeu Este Împotriva Păcătosului

de Tim Conway of Grace Community Church

Subiecte: Mânia lui Dumnezeu

Şi dacă spuneţi vreodată oamenilor că Dumnezeu nu are mânie aprinsă faţă de păcătos, nu doar faţă de păcat, ci faţă de păcătos, atunci voi îi minţiţi. Pentru că eu nu găsesc versete care vorbesc şi care arată că Dumnezeu Îşi varsă mânia asupra păcatului. Ce-i aia? Cum îţi reverşi mânia asupra păcatului? Unde este el?

 

Ascultaţi. O să vă dau cinci versete care vorbesc despre mânia lui Dumnezeu. Iar voi îmi spuneţi către cine este îndreptată.

 

Exod 22:22. – „Să nu asupreşti pe văduvă, nici pe orfan. Dacă îi asupreşti, si ei strigă la Mine după ajutor, Eu le voi auzi strigătele; mânia Mea se va aprinde şi vă voi nimici cu sabia.”

 

Levitic 26:27 – „Dacă, cu toate acestea, nu mă veţi asculta şi dacă vă veţi împotrivi Mie, Mă voi împotrivi şi Eu vouă cu mânie.”

 

– „căci mare este mânia Domnului care s-a aprins împotriva noastră pentru că părinţii noştri n-au ascultat de cuvintele cărţii acesteia, şi n-au împlinit tot ce este scris în ea.”

 

Ezra 8:22 – „Mâna Dumnezeului nostru este spre binele lor, peste toţi cei ce-L caută, dar puterea şi mânia Lui sunt peste toţi cei ce-L părăsesc.”

 

Psalmul 21:8 – „Mâna ta, împărate, va ajunge pe toţi vrăjmaşii tăi, dreapta ta va ajunge pe toţi cei ce te urăsc, şi-i vei face ca un cuptor aprins, în ziua când te vei arăta; Domnul îi va nimici în mânia Lui şi-i va mânca focul.”

 

Oameni buni, mânia Lui este îndreptată împotriva păcătoşilor, nu doar a păcatului. Să vă spun altceva despre mânia Lui. Este de temut. Este absolut înspăimântătoare. Adesea este asociată cu focul; de multe ori o găsesc asociată cu a bea un pahar. Chiar şi ultimele picături ale paharului, care cred că este aceeaşi imagine pe care o foloseşte Hristos în grădină. El se ruga Tatălui Său dacă este cu putinţă să fie îndepărtat acel pahar de la El, un pahar de mânie.

 

Dar mai mult decât orice altceva în Biblie; Spuneţi-mi voi. Ascultaţi aceste versete. Auziţi cu ce este asociată această mânie:

 

Exod 15:7 – „Îţi dezlănţuieşti mânia, şi ea-i mistuie ca pe o trestie.”- „iuţimea mâniei Lui celei mari”

 

Psalmul 21:9 – „şi-i vei face ca un cuptor aprins, în ziua când Te vei arăta; Domnul îi va nimici în mânia Lui, şi-i va mânca focul.”

 

Isaia 66:15 – „Căci iată Domnul vine într-un foc şi carele Lui sunt ca un vârtej; Îşi preface mânia într-un jăratic şi amenințările în flăcări de foc.”

 

Ieremia 4:4 – „Tăiaţi-vă împrejur pentru Domnul, tăiaţi-vă împrejur inimile, oamenii lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului, ca nu cumva să izbucnească mânia Mea ca un foc, şi să se aprindă fără să se poată stinge, din pricina răutăţii faptelor voastre.”

 

Ezechiel 21:31 – „voi sufla împotriva ta cu focul urgiei Mele.”

 

Ezechiel 38:19 – „focul mâniei Mele”

 

Ieremia 17:4 – „căci aţi aprins focul mâniei Mele care va arde totdeauna.”

 

Isaia 30:30 – „în mânia Lui aprinsă, în mijlocul flăcării unui foc mistuitor”

 

Deuteronom 32:22 – „Căci focul mâniei Mele s-a aprins şi va arde pănă în fundul locuinţei morţilor, Va nimici pământul şi roadele lui, va arde temeliile munţilor.”

 

Deuteronom 29:20 – „mânia şi gelozia Domnului se vor aprinde împotriva omului aceluia”

 

Oameni buni, acesta este unul din cele mai de temut versete pe care le-am citit vreodată în Biblie. Ezechiel 22:20 – „Cum se strânge argintul, arama, ferul, plumbul şi cositorul, în cuptorul de topit şi se suflă în foc ca să se topească, aşa vă voi strânge şi Eu în mânia şi urgia Mea, vă voi pune acolo şi vă voi topi. Da, vă voi strânge şi voi sufla peste voi cu focul mâniei Mele şi vă veţi topi în el.”

 

Stiţi, omul vrea să o ingore, să o uite, să o suprime. Omului îi place să se gândească, „Oh, păcatul meu nu e aşa de rău,” şi, „Dumnezeu nu e chiar aşa de mânios.” Şi omul cumva se gândeşte că, „Ei, chiar dacă iadul este real, voi fi acolo împreună cu toţi prietenii mei.” [Ezechiel 22:20 -] „vă voi strânge şi voi sufla peste voi cu focul mâniei Mele şi vă veţi topi în el.” Omul crede că îi va face faţă. Dar vă spun că atunci când Dumnezeu va sufla asupra lui cu mânia răzbunării Lui, cu foc, fum, urgie… omul va ceda imediat. Nu va fi nici o luptă în el. Nu va rezista acelei mânii. Oameni buni, mânia lui Dumnezeu este de temut. Şi să ştiţi că doar păcatul scoate în evidenţă această caracteristică a lui Dumnezeu. Mânia este modul în care un Dumnezeu sfânt răspunde şi trebuie să răspundă la răutatea oamenilor.

 

Dar vă voi spune un al treilea lucru despre această mânie: este dreaptă. Ascultaţi: Romani 2:5 – „Dar, cu împietrirea inimii tale care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu.” Ştiţi ce cred cei mai mulţi oameni? Ei cred că mânia lui Dumnezeu … dacă e atât de rea cât spune Biblia că este – iar Biblia spune că e îngrozitoare, înseamă că e cumplit de îngrozitoare – deci dacă este atât de rea, omul se uită la ea şi spune, „Stai un pic. Dacă e atât de rea, atunci e prea de tot. Dumnezeu exagerează.” Oamenii nu pot concepe că Dumnezeu poate avea o astfel de reacţie masivă „faţă de micile noastre păcate.” „Deci”, spun ei, „nu poate fi adevărat. Ar fi prea exagerat.” Ştiţi ce, problema nu e că Dumnezeu este excesiv, sau că întrece măsura, sau că e disproporționat. Biblia spune că judecata Lui este dreaptă. Oameni buni, problema este că noi subestimăm gradul nelegiuirii şi vinei noastre. Noi nu cunoaştem cât de mare este vina noastră. Problema nu stă în a evalua mânia Lui. Problema stă în a evalua excesul păcatului nostru. Aici este problema.

 

Mânia lui Dumnezeu n-ar trebui să ne facă să Îl vedem ca un Dumnezeu hipersensibil. Ci ar trebui să ne facă să înţelegem că subestimăm nebunia omului. Mânia lui Dumnezeu este dreaptă dacă ne înţelegem păcatul.

 

https://illbehonest.com/romana/mania-lui-dumnezeu-este-impotriva-pacatosului-tim-conway

 

////////////////////////////////////////

Mânia lui Dumnezeu împotriva oricărei necinstiri şi nelegiuri

Resource by John Piper

Scripture: Romans 1:18   

 

Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întîi a Iudeului, apoi a Grecului; 17 deoarece în ea este descoperită o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „CEL NEPRIHĂNIT VA TRĂI PRIN CREDINŢĂ.” 18 Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuri a oamenilor, cari înăduşe adevărul în nelegiuirea lor. 19 Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. 20 În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui vecinică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot desvinovăţi, 21fiindcă măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. 22 S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înebunit; 23 şi au schimbat slava Dumnezelui nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi tîrîtoare.

 

„NU ESTE NIMENI NEPRIHĂNIT”

Astăzi facem o întoarcere majoră în epistola lui Pavel către Romani. Romani 1:16-17 este tema epistolei: Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea credincioşilor de mânia viitoare. Şi această Evanghelie – această veste bună a morţii şi învierii lui Isus – are puterea de a mântui credincioşii de mânia lui Dumnezeu, pentru că în Evanghelie, zi după zi, săptămână după săptămână, an după an, Dumnezeu continuă să-Şi descopere neprihănirea Sa ca şi un dar care se primeşte prin credinţă şi care ducle la credinţă, astfel încât cei care au neprihănirea de la Dumnezeu (şi nu de la ei înşişi) nu vor pieri ci vor avea viaţa veşnică.

 

Odată ce a descris măreţia temei sale, la care va reveni şi o va dezvolta într-un fel minunat şi profund în capitolele viitoare, în Romani 1:18-3:19 Pavel intră într-o descriere a păcatului omenesc şi a mâniei lui Dumnezeu. În Romani 1:18 la 32 Pavel vorbeşte despre starea celor dintre Neamuri separaţi de Evanghelie şi separaţi de harul mântuitor. Apoi în Romani 2:1-3:8 Pavel face referire mai mult sau mai puţin la starea Iudeilor. Apoi în Romani 3:9-10 el concluzionează astfel: „Ce urmează atunci? Sîntem noi [Iudeii] mai buni decît ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toţi, fie Iudei, fie Greci, sunt sub păcat, după cum este scris: „NU ESTE NICI UN OM NEPRIHĂNIT, NICI UNUL MĂCAR.” Acesta este punctul culminant din Romani 1:18-3:10. Apoi Pavel dă verset după verset în Romani 3:10-19 pentru a-şi susţine tema păcătoşeniei universale, a vinei şi a răzvrătirii împotriva lui Dumnezeu din fiecare inimă omenească.

 

El încheie această secţiune cu acest rezumat din Romani 3:19, „Ştim însă că tot ce spune Legea [Cuvântul lui Dumnezeu din Vechiul Testament], celor ce sunt supt Lege [Iudeilor], pentru ca orice gură [toate naţiunile, toate neamurile] să fie astupată, şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu.” Vom discuta mai târziu în această serie de ce a ales Dumnezeu să reducă la tăcere lumea raportându-se mai ales la Iudei. Dar acesta este adevărul. Pavel pare să spună că dacă Iudeii, cu toate avantajele revelaţiei divine date lor, n-au fost neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci doar păcătoşi şi vinovaţi (3:9), cu atât mai puţin ar putea Neamurile să deschidă gura şi să protesteze că ei sunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu.

 

Apoi Pavel explică în versetul 20: indiferent de cât de benefică ar fi fost Legea lui Dumnezeu, atunci când nu este folosită cum ar trebui aşa cum mulţi din Israel au făcut-o, nu face decât să complice problema păcatului. El spune, „[Iudeii şi toată lumea trebuie să stea în tăcere în vinovăţia lor] căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.” Nici Legea Iudaică, nici idolatria Neamurilor nu poate face pe cineva neprihănit înaintea lui Dumnezeu.

 

Apoi în Romani 3:21 Pavel se întoarce la tema din 1:17, „Dar acum s-a arătat o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, fără lege.” Vedeţi cât de similară este aceasta cu Romani 1:17 – în ea este descoperită o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă. Şi de aici înainte Pavel dezvăluie măreţia Evangheliei a darului neprihănirii lui Dumnezeu..

 

Deci ce avem aici în Romani 1:18 la 3:20 este o demonstraţie a păcatului şi vinovăţiei din inima şi viaţa fiecărei fiinţe omeneşti, fie Iudei, fie Neamuri. În această dimineaţă ne vom ocupa de începutul acestei secţiuni, şi anume de Romani 1:18.

 

DE CE MAI MULTE PREDICI DESPRE PĂCAT?

Ce ar trebui să răspund dacă cineva ar spune, „O, nu! O să lâncezim luni de zile privind la păcat şi vinovăţie şi o să fie extraordinar de obositor”? Vreau să spun trei lucruri unei persoane care ar spune aşa ceva:

 

  1. Diagnosticele superficiale duc la remedii false

 

Diagnosticele superficiale duc la remedii false şi nu la vindecare. Dacă vrei să găseşti remedii adevărate pentru o boală, şi dacă vrei să aduci o vindecare durabilă pentru cei bolnavi, atunci ai nevoie de mai mult decât o privire superficială asupra bolii. Cei cărora le pasă cel mai mult despre un tratament pentru SIDA sau cancer, îşi petrec majoritatea timpului studiind această boală.

 

  1. Dacă înţelegi păcatul şi mânia vei deveni mai înţelept

 

O înţelegere profundă a păcatului şi mâniei te va face o persoană cu mult mai înţeleaptă cu privire la natura umană – a ta şi a altora. Şi dacă eşti mai înţelept cu privire la natura sufletului omenesc, vei putea să lupţi cu succes împotriva propriului tău păcat, şi vei putea să-i binecuvintezi mult mai mult pe alţii cu gânduri şi sfaturi înţelepte. Am discutat în ultimile luni cu bărbaţi şi femei din această biserică despre faptul că ceea ce avem nevoie să cultivăm aici la Bethlehem în următorii ani sunt oameni înţelepţi – bărbaţi şi femei care se maturizează cu trecerea anilor şi devin înţelepţi: oameni cu discernământ, profunzi, care să iubească oamenii din toată inima şi buni cunoscători ai naturii umane şi ai naturii lui Dumnezeu, care pot vedea amestecul dintre păcat şi sfinţenie care-i nedumireşte pe sfinţi şi care ameninţă să ne distrugă. Dacă fugi de studiul naturii umane păcătoase – dacă spui, nu-mi place să mă gândesc la păcat – tu de fapt fugi de tine însuţi, şi fugi de înţelepciune, şi cel mai rău dintre toate, fugi de cele mai profunde aspecte ale dragostei.

 

  1. Cunoscând natura păcatului şi a mâniei te va face să preţuieşti Evanghelia.

 

Probabil cel mai important lucru pe care l-aş spune, şi cel mai ferm înrădăcinat în Romani 1:18, este că atunci când vei cunoaşte adevărata stare a inimii tale şi natura păcatului şi mărimea şi dreptatea mâniei lui Dumnezeu vei ajunge să înţelegi Evanghelia măreaţă şi să o iubeşti, să o preţuieşti, să te delectezi în ea şi să o răspândeşti aşa cum n-ai mai făcut-o niciodată înainte. Şi lucrul acesta este esenţial pentru că este calea prin care Evanghelia mântuieşte credincioşii. Dacă nu înţelegi Evanghelia, dacă nu o preţuieşti şi nu te hrăneşti din ea zi după zi, nu te va mântui (vezi 1 Corinteni 15:1-3; Coloseni 1:23). Dar cunoscând adevărul cu privire la păcat şi mânie te va ajuta să faci aceasta.

 

„PENTRU CĂ …”

Ceea ce ne aduce acum la începutul lui Romani 1:18. Uitaţi-vă la legătura dintre versetele 17 şi 18 (pe care Noua Versiune Internaţională o omite fără nici o scuză; şi pe care o omite şi traducerea Cornilescu – n.tr.) şi anume, „căci” sau „pentru că”– Versetul 17: ”deoarece în ea [în Evanghelie] este descoperită o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „CEL NEPRIHĂNIT VA TRĂI PRIN CREDINŢĂ.” (18) [Pentru că] mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuri a oamenilor, cari înăduşe adevărul în nelegiuirea lor.” De ce introduce Pavel versetul 18 cu cuvântul „căci” sau „pentru că”?

 

El face aceasta ca să arate că orice va spune despre păcat este destinat să susţină Evanghelia din versetul 17. El nu menţionează Evanghelia de dragul păcatului. El vorbeşte despre păcat de dragul Evangheliei. A înţelege păcatul este fundamentul care susţine valoarea Evangheliei şi nu vice versa. Scopul principal al lui Pavel nu este să ne conducă de la Evanghelie la păcat, ci de la păcat la Evanghelie. Dacă ai fost prins comiţând o infracţiune şi trebuie să fii judecat, şi eu îţi spun, „Am o scrisoare aici de la Tribunalul Comitatului Hennepin care spune că au renunţat la acuzaţiile împotriva ta, pentru că erai vinovat şi pasibil de o pedeapsă severă,” care este motivul pentru care îţi spun lucrul acesta? Motivul pentru care îţi spun că eşti vinovat este ca să te ajut să înţelegi şi să preţuieşti vestea bună că s-a renunţat la acuzaţiile îndreptate împotriva ta. Acesta este şi motivul pentru care apare „căci” la începutul versetului 18.

 

Deci felul în care sper să mă ocup de problema păcatului în Romani 1:18-3:20 este să îl las pe acesta să ne îndrume mereu şi mereu către valoarea, gloria, necesitatea, gratuitea şi bucuria Evangheliei darului neprihănirii lui Dumnezeu. Rugăciunea mea este să ajungem să scăpăm de diagnosticele superficiale, şi să cultivăm o înţelegere profundă a naturii umane căzute (cu care ne luptăm cu toţii) şi să ne întoarcem mereu şi mereu la necesitatea, fumuseţea şi libertatea Evangheliei îndreptăţirii prin credinţă şi numai prin credinţă. Dacă se vor întâmpla aceste trei lucruri menţionate aici, nu cred că timpul nostru în aceste capitole va fi obositor, ci mai degrabă va fi un timp în care Evanghelia va fi înălţată, un timp dătător de speranţă, care va da naştere la dragoste, pe măsură ce creştem în a ne cunoaşte din ce în ce mai profund pe noi înşine, pe Dumnezeul nostru şi Evanghelia dată nouă.

 

AVEM NEVOIE DE EVANGHELIE PENTRU CĂ MÂNIA LUI DUMNEZEU SE DESCOPERĂ

Cum începe Pavel această secţiune în versetul 18? Începe dându-ne motivul pentru care sunt necesare Evanghelia şi darul neprihănirii lui Dumnezeu. Ele sunt necesare „pentru că mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuri a oamenilor, cari înăduşe adevărul în nelegiuirea lor.” Avem nevoie de Evanghelia din Romani 1:16-17, avem nevoie de darul neprihănirii lui Dumnezeu, pentru că mânia lui Dumnezeu este acum revărsată asupra întregii lumi necinstite şi nelegiuite. Remarcaţi folosirea de două ori a cuvântului „nelegiuire” în versetul 18. Mânia lui Dumnezeu se descoperă împotriva „nelegiuirii” şi adevărul este înăduşit în „nelegiuire.” Cu siguranţă Pavel vrea să vedem aceasta în legătură cu descoperirea neprihănirii din versetul 17.

 

Cu alte cuvinte, motivul pentru care avem nevoie ca Dumnezeu să-şi descopere neprihănirea SA faţă de noi în Evanghelie şi să ne-o dea ca şi un dar prin credinţă este deoarece noi suntem vinovaţi şi ne împotrivim adevărului în nelegiuire şi, de aceea, mânia lui Dumnezeu este împotriva noastră. Noi avem nevoie de neprihănire. N-o avem. Mânia lui Dumnezeu este revărsată asupra noastră în nelegiuirea noastră. Este vreo speranţă? Da, Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mântuire pentru că în ea se descoperă neprihănirea lui Dumnezeu prin credinţă şi care duce la credinţă. Avem o neprihănire care nu este a noastră, şi anume, neprihănirea lui Dumnezeu.

 

TREI CĂI PRIN CARE SE DESCOPERĂ MÂNIA LUI DUMNEZEU

Acum ar trebui să întrebăm, „Cum se descoperă mânia lui Dumnezeu?” Primul lucru de remarcat este că verbul „se descoperă” este acelaşi verb la acelaşi timp cu cel folosit în versetul 17. Acolo „neprihănirea lui Dumnezeu se descoperă.” Aici „mânia lui Dumnezeu se descoperă.” În ambele cazuri este timpul prezent, acţiune continuă. Cu alte cuvinte se petrece acum, nu doar în viitor. Este o zi a mâniei care vine (Romani 2:5, 8-9; 5:9). Dar înaintea revărsării finale a mâniei lui Dumnezeu, mânia lui Dumnezeu este prezentă şi acum.

 

Cum? Aflăm din Romani că sunt cel puţin trei căi.

 

  1. Universalitatea morţii oamenilor descoperă mânia lui Dumnezeu

 

Din Romani 5 vedem că moartea universală a oamenilor este o revelare sau manifestare a mâniei lui Dumnezeu. Moartea este judecata lui Dumnezeu asupra necinstirii şi nelegiuirii rasei omeneşti care sunt înrădăcinate în Adam. În versetul Romani 5:15 citim, „prin greşeala unuia singur [şi anume Adam], cei mulţi au fost loviţi cu moartea.” Apoi în versetul 16 moartea este numită o judecată şi o condamnare: „căci judecata venită de la unul, a adus osânda.” Deci puteţi vedea că moartea este văzută ca judecată şi osândă, şi anume ca o expresie a mâniei lui Dumnezeu împotriva păcatului. Apoi în versetul 18 vedem din nou: ” după cum printr-o singură greşeală, a venit o osîndă, care a lovit pe toţi oamenii.” Deci primul răspuns este acela că mânia lui Dumnezeu se descoperă împotriva păcatului omenesc prin universalitatea morţii omului.

 

  1. Universalitatea deşertăciunii şi nefericirii sunt dovezi ale mâniei lui Dumnezeu

 

Din Romani 8 vedem că deşertăciunea şi nefericirea universală sunt dovezi ale mâniei lui Dumnezeu împotriva păcatului omenesc. Începem cu Romani 8:18: „Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi. (19) De asemenea, şi firea aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu. (20) Căci firea a fost supusă deşertăciunii.” Opriţi-vă aici şi gâniţi-vă la ceea ce înseamnă aceste lucruri înainte de a citi mai departe.

 

Eu cred că suferinţele despre care vorbeşte în versetul 18 sunt inevitabile în această lume căzută. Şi în mod specific înseamnă că poţi să-ţi plănuieşti bine pensia, şi cu un an înainte de a te bucura de ea să ai un atac cerebral, şi toată planificarea pare zadarnică. Munceşti cu mâinile tale ani de-a rândul ca să-ţi faci o casă simplă, şi cu o săptămână înainte să te muţi în ea, o loveşte un fulger şi se face scrum. Munceşti din greu toată primăvara ca să plantezi şi când plantele sunt gata să răsară, vine o inundaţie şi ia totul. Creaţia a fost supusă deşertăciunii. În versetul 21 este numită „robia stricăciunii.”

 

Acum citim mai departe în Romani 8:20 ca să vedem de unde a venit supunerea la deşertăciune: „Căci firea a fost supusă deşertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă.” Aceasta înseamnă că Dumnezeu a supus creaţia deşertăciunii. Satana şi Adam nu au putut să fie cei care au făcut aceasta, pentru că Pavel a spus că s-a făcut „cu nădejde.” Nici Satana nici Adam în grădina Edenului nu aveau în plan o speranţă pentru rasa umană. Ei au păcătuit pur şi simplu. Dar Dumnezeu şi-a arătat mânia împotriva păcatului şi a supus creaţia deşertăciunii, nu ca şi ultim cuvânt, ci cu o nădejde viitoare. Va veni o zi când sămânţa femeii va zdrobi capul şarpelui (Geneza 3:15). Dar nefericirea şi deşertăciunea lumii în care trăim este pentru că Dumnezeu a supus creaţia deşertăciunii, şi este o mărturie a mâniei Sale împotriva păcatului

 

  1. Degradarea profundă a comportamentului omenesc descoperă mânia lui Dumnezeu.

 

Deci prima cale prin care mânia lui Dumnezeu se descoperă împotriva necinstirii şi nelegiuirii este în moartea universală a omului. A doua cale este în deşertăciunea, nefericirea şi suferinţa creaţiei. A treia cale este una care este în mintea lui Pavel chiar aici în Romani 1, şi anume, degradarea profundă a gândirii şi comportamentului omenesc. Vedeţi aceasta de trei ori în Romani 1:24-28.

 

După ce descrie necinstirea şi nelegiuirea omului în Romani 1:19-23 Pavel spune în versetul 24, „De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile.” Cu alte cuvinte, Dumnezeu Îşi descoperă mânia împotriva păcatului lăsându-i pe oameni să devină şi mai păcătoşi. Apoi în versetul 26: „Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase.” Şi apoi în versetul 28: „Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.”

 

Deci acestea sunt trei căi prin care mânia lui Dumnezeu se descoperă în veacul de acum împotriva necinstirii şi nelegiuirii universale a omului. El i-a dat pe toţi la moarte, El a supus totul deşertăciunii, şi El i-a lăsat pe mulţi în voia minţilor şi inimilor lor depravate.

 

MÂNIE AMESTECATĂ CU MILĂ

Ne mai rămâne timp poate pentru o întrebare arzătoare: Este acesta singurul răspuns al lui Dumnezeu pentru necinstirea şi nelegiuirea oamenilor? Răspunsul la această întrebare este Nu – nici în cazul necredincioşilor nici al credincioşilor.

 

Să luăm cazul necredincioşilor. Mânia este întotdeauna amestecată cu milă în acest veac al speranţei. Uitaţi-vă la Romani 2:4-5. Aici el vorbeşte celor care pierd din vedere acest mare adevăr: „Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungei Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? (5) Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu.”

 

Da există bunătate în mijlocul mâniei. Dumnezeu întotdeauna face mai mult. Isus a spus, „căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi” (Matei 5:45). Pavel a spus păgânilor din Listra, „[Dumnezeu] măcar că, drept vorbind, nu s-a lăsat fără mărturie, întrucât v-a făcut bine, v-a trimis ploi din cer, şi timpuri roditoare, v-a dat hrană din belşug, şi v-a umplut inimile de bucurie” (Fapte 14:17). El a spus aceasta unor oameni care mureau, sufereau şi păcătuiau sub mânia lui Dumnezeu.

 

Dumnezeu avertizează cu mânia Sa şi curtează cu bunătatea Sa. El vorbeşte pe ambele limbi: severitate şi tandreţe. Vă amintiţi cum a interpretat Isus venirea lui Ioan Botezătorul pe de o parte ca pe aceea a unui profet sever, îmbrăcat în păr de cămilă, care mânca lăcuste, trăia în deşert şi condamna preacurvia, iar pe de altă parte, propria Sa venire ca pe aceea a unuia care mergea la petreceri, făcea vin, vindeca copiii, şi era un Mântuitor care ierta păcatele? El a spus, „V-am cântat din fluier, şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale, şi nu v-aţi tânguit.” Ci voi aţi zis, „Ioan are drac şi Isus este un mâncăcios” (Matei 11:17-19). Evanghelia a venit pe ambele limbi, dar ei n-au ascultat.

 

O, necredinciosule, Dumnezeu îţi vorbeşte în durerea ta ca să te avertizeze, şi Dumnezeu îţi vorbeşte în bucuria ta ca să te curteze. Nu interpreta greşit vocea lui Dumnezeu.

 

MOARTEA, SUFERINŢA ŞI PĂCATUL ÎN VIAŢA UNUI CREDINCIOS

Care este situaţia pentru cei credincioşi? În conformitate cu Romani 1:17 avem darul neprihănirii lui Dumnezeu prin credinţă. Pedeapsa lui Dumnezeu pentru noi a fost revărsată asupra lui Isus care a murit în locul nostru (Romani 8:3). Romani 8:1 spune, „Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus.” 1 Tesaloniceni 5:9 spune, „Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie.” Ce sunt atunci moartea noastră, suferinţele şi păcatele noastre? Sunt ele încă mânia lui Dumnezeu împotriva noastră? Dacă nu, atunci ce sunt?

 

Răspunsul este că moartea, suferinţa şi păcatul nu sunt mânie, osândă şi pedeapsă din partea Tatălui nostru Ceresc. Fiecare este modificată fundamental de Evanghelia lui Hristos care a fost răstignit în locul nostru.

 

  1. Moartea este o poartă spre paradis

 

Pentru credincioşi, boldul  şi victoria morţii au fost îndepărtate. „UNDE ÎŢI ESTE BIRUINŢA, MOARTE? UNDE ÎŢI ESTE BOLDUL, MOARTE?” Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea. Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!” (1 Corinteni 15:55-57). Pentru credincioşi, moartea nu este mânia lui Dumnezeu împotriva lor; este ultima gură de aer pe care o trage un duşman învins care deschide neintenţionat o uşă spre paradis.

 

  1. Deşertăciunea şi suferinţele sunt căi spre sfinţenie

 

credincioşi, deşertăciunea este îndepărtată de suferinţă. Pentru cei care-L iubesc pe Dumnezeu şi sunt chemaţi după planul Său, „toate lucrurile lucrează spre bine” (Romani 8:28). Pedeapsa este transformată în purificare. Forţele distructive devin forţe disciplinare. Şi haosul aparent şi deşertăciunea calamităţilor vieţii devin, mâna severă, dar iubitoare, a Tatălui nostru din ceruri, aşa cum am învăţat anul trecut din Evrei 12.

 

  1. Puterea păcatului este înlocuită cu dragostea pentru neprihănire

 

În cele din urmă, nu numai că boldul morţii este înlocuit cu speranţă; şi deşertăciunea suferinţei înlocuită cu un scop; dar domnia şi puterea degradantă a păcatului sunt înlocuite de dragostea pentru neprihănire (punctul principal din Romani 6). Dumnezeu nu ne lasă în voia unei minţi depravate, ci ne dă darul Duhului Sfânt.

 

De aceea să ne trezim la adevărul din Romani 1:18 şi anume că mânia lui Dumnezeu se descoperă acum în acest veac împotriva necinstirii şi nelegiuirii omului. Nu putem înţelege lumea sau Evanghelia fără acest adevăr. Dar să ne trezim de asemenea la adevărul că Dumnezeu ne descoperă şi altceva în acelaşi timp. El ne descoperă darul neprihănirii pentru toţi cei ce cred în Hristos. Şi cu această neprihănire nu mai este nici o mânie sau condamnare pentru noi. Pentru tine (oricine ai fi tu!), care crezi, moartea devine o poartă spre paradis; suferinţa devine o cale spre sfinţire; şi păcatul devine un duşman detronat cu care ne luptăm prin puterea Duhului lui Dumnezeu.

 

Deci să fugim de mânia lui Dumnezeu şi să ne refugiem în puterea scumpă a Evangheliei lui Dumnezeu. Amin.

 

© Desiring God

 

Permisiuni: Aveţi permisiunea şi sunteţi încurajaţi să reproduceţi şi să distribuiţi acest material în orice format, cu condiţia să nu modificaţi cuvintele în nici un fel şi să nu cereţi bani mai mulţi decât v-a costat copierea materialului. Pentru postarea pe internet, preferăm un link către acest document de pe pagina noastră. Orice excepţie de la cele de mai sus trebuie aprobată de către Desiring God.

 

Vă rugăm să includeţi următoarea afirmaţie pe orice copie a acestui material pe care-l distribuiţi: De John Piper. © Desiring God. Pagina web: www.desiringGod.org.

 

John Piper (@JohnPiper) is founder and teacher of desiringGod.org and chancellor of Bethlehem College & Seminary. For 33 years, he served as pastor of Bethlehem Baptist Church, Minneapolis, Minnesota. He is author of more than 50 books, including Desiring God: Meditations of a Christian Hedonist and most recently What Is Saving Faith?

 

 

https://www.desiringgod.org/messages/the-wrath-of-god-against-ungodliness-and-unrighteousness?lang=ro

 

////////////////////////////////////////

Egiptul interior sau cele zece plagi ale sufletului

 

 

 

Autor: Annick de Souzenelle

ISBN: 973-8208-05-X

Editura: Amarcord

 

Pagini: 200

Categoria: Literatura Initiatica/Beletristica

 

DESCRIERE

https://www.cartiminunate.ro/carte/egiptul-interior-sau-cele-zece-plagi-ale-sufletului–i32997

 

Egiptul interior sau cele zece plagi ale sufletului In istoria evreilor exista aceasta perioada a sclaviei lor in Egipt. Din randurile acestui popor, un om, Moise, a inteles dintr-o data ca aceasta situatie din afara era semnul sclaviei launtrice. El a hotarat „sa scape”, adica in esenta sa se elibereze de poverile launtrice, de ura, revolta, teama etc., poveri in a caror captivitate cazuse. Apoi, cu ajutor dumnezeiesc reuseste sa scoata poporul evreu din Egipt (sarbatoarea Pastelui). Annick da o interpretare simbolica acestui eveniment, care tine de puterea noastra de a ne deslusi instrainarile launtrice si sa ne alegem calea ce ni se propune pentru a ne izbavi… In aceasta carte „evreul” si „egipteanul” sunt denumiri simbolice si nu au legatura cu evreul sau egipteanul din zilele noastre. „Evreul” va simboliza in noi pe acela in care se deschide un spatiu de constiinta din ce in ce mai mare prin avataruri succesive, in timp ce „Egipteanul” ramane blocat de constrangerile sclaviei launtrice si se impotriveste oricarei ridicari a constiintei. …in lumina psihologiei adâncurilor, a tradiţiei creştine şi a bogăţiei minunate a limbii ebraice, cartea Exodul, care nu era pentru mulţi decât relatarea legendară a ieşirii din Egipt a poporului evreu, se descoperă în lucrarea de faţă ca o adevărată cartea a vieţii. Numerele devin simboluri, cuvintele şi numele îşi desfăşoară bogăţiile de sens şi cele 10 plăgi care se abat succesiv asupra ţării lui Faraon, pentru a-l determina să dea voie poporului evreu să plece, sunt tot atâtea încercări propuse omului pe calea eliberării sale şi a Paştelui său lăuntric. Parcurgând această lectură vie a unei cărţi biblice, eliberată de interpretările banalizante, moralizante şi istoriciste, Annick de Souzanelle ne invită să redescoperim patrimoniul nostru sacru. CUPRINS: Introducere 1.Cele doua Paste 2.Coborarea in Egipt 3.Intoarcerea 4.Prima plaga: apele preschimbate in sange 5.A doua plaga: broastele 6.A treia plaga: tantarii 7.A patra plaga: taunii 8.A cincea plaga: ciuma 9.A sasea plaga: lepra 10.A saptea plaga: grindina 11.A opta plaga: lacustele 12.A noua plaga: intunericul 13.A zecea plaga: moartea primilor nascuti dintre oameni si animale 14.Trecerea Marii Rosii 15.Rasul

https://www.cartiminunate.ro/carte/egiptul-interior-sau-cele-zece-plagi-ale-sufletului–i32997

 

////////////////////////////////////////

Apocalipsa

Capitolul 16:1-21

 Walter Scott

 

Porunca ieşită din templu

 

  1. »Şi am auzit un glas tare, care venea din templu şi care zicea celor şapte îngeri: „Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte potire ale mâniei lui Dumnezeu!”« – Cuvintele glas, glasuri, glas tare şi glas puternic îşi au de fiecare dată însemnătatea lor proprie deosebită. Cuvântul glas este folosit în legătură cu Hristos, cu Dumnezeu, cu îngerii, cu fiinţele vii, cu altarul, cu scaunul de domnie. Oriunde apare cuvântul în cartea Apocalipsa, ori la cine sau ori la ce s-ar referi, totdeauna prin aceasta se arată o prezentare clară a situaţiei respective sau a lucrului respectiv. Folosirea simbolică a cuvântului (ca de exemplu în Apocalipsa 9:13 ) nu face nici o excepţie în privinţa aceasta.

 

Pluralul glasuri apare de şapte ori şi stă, cu o singură excepţie (Apocalipsa 11:15 ) în directă legătură cu judecăţile. Cuvântul glasuri aparţine semnelor de atenţionare, care vestesc judecăţile ce urmează să aibă loc (Apocalipsa 4:5 ; 8:5,13 ; 10:3 ; 11:19 ; 16:18 ). Aşa cum printr-un glas se exprimă gânduri clare, ele arată că demersul judecătoresc nu este o simplă exercitare samavolnică, necontrolată, a puterii, ci ea este coordonată cu pricepere şi chibzuinţă.

 

Citim şi despre un glas puternic (Apocalipsa 18:2 ) şi despre un glas tare (Apocalipsa 5:2 ; 10:3 ; 16:1 ; 21:3 şi alte locuri). Cuvintele puternic şi tare descriu fiecare felul glasului, care la rândul lui corespunde exact felului şi conţinutului înştiinţării.

 

Vizionarul a auzit »un glas tare, care venea din templu«. Din însuşi locul sfânt, din cel mai sfânt domeniu din univers, porneşte chemarea de a acţiona. Chemarea la judecarea oamenilor păcătoşi nu porneşte de la scaunul de domnie, ci din Locul Preasfânt. Mânia lui Dumnezeu se va aprinde puternic şi puterea ei va corespunde cerinţelor naturii Lui sfinte (Isaia 6 ). Dacă ne gândim la sfinţenia locului şi la majestatea Vorbitorului, înţelegem că era o voce tare, care s-a auzit din templu.

 

Numărul şapte, care apare cel mai frecvent în cartea Apocalipsa, arată plinătatea slujirii, care a fost conferită acestui înger al judecăţii. Însă aceste unelte ale mâniei divine, cu toate că sunt echipate de Dumnezeu şi primesc misiunea de la El, nu pot face nimic de la sine însăşi, până când Dumnezeu nu le dă porunca categorică de a acţiona. »Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte potire ale mâniei lui Dumnezeu!« Aceste vase (simbolice) cu marginea lată sunt umplute în Locul Sfânt, dar aici nu cu tămâie, ci cu mânia dreaptă a lui Dumnezeu. – Acelaşi glas, care a poruncit vărsarea celor şapte potire, anunţă mai târziu şi sfârşitul celor şapte plăgi, când toate potirele au fost vărsate (versetul 17).

 

Porunca dată celor şapte îngeri este: »Vărsaţi!« Ei nu trebuiau să stropească, ci să verse întreaga plinătate a mâniei divine. Fiecare vas este complet plin şi trebuie vărsat complet, unul după altul, până s-au golit toate. Un mod asemănător de exprimare nu este neobişnuit în Vechiul Testament (Psalm 69:24; Ieremia 10:25 ; Ţefania 3:8). Aceste şapte plăgi apar ca un răspuns la implorarea rămăşiţei iudaice suferinde în timpul necazului care va veni: »Întoarce vecinilor noştri în sânul lor de şapte ori batjocurile pe care Ţi le-au aruncat ei Ţie, Doamne!« (Psalm 79:12).

 

Scena acestor plăgi va fi »pământul«, aici fiind vorba de întreg ţinutul cu care se ocupă comunicările profetice; de aceea judecăţile anunţate prin vărsarea potirelor se extind pe un teritoriu mai vast decât judecăţile anunţate prin trâmbiţe (capitolul 8). Răzbunarea Dumnezeului mânios va lovi nu numai imperiul roman complet păcătos, ci totalitatea oamenilor vinovaţi din interiorul ţinutului, cu care se ocupă profeţia.

 

În continuare se văd aceste cu adevărat pedepse grozave ale mâniei lui Dumnezeu, care pornesc din Locul Preasfânt. Potirele sunt vărsate unul după altul, acelea care au fost sfinţite pentru slujirea în templu, dar care atunci vor fi consacrate exercitării judecăţilor.

 

Primul potir

 

  1. »Şi cel dintâi s-a dus şi şi-a vărsat potirul pe pământ; şi o rană rea şi chinuitoare a venit peste oamenii care aveau semnul fiarei şi peste cei care se închinau chipului ei.« – La enumerarea îngerilor cu trâmbiţele în capitolul 8 se spune (în afară de primul) de fiecare dată: »al doilea înger«, »al treilea înger« şi aşa mai departe. Aici este altfel. Prezentarea este mai scurtă, sunt date numai numerele de ordine (»cel dintâi«, »al doilea« …) şi cuvântul înger este lăsat la o parte. „Potirele procedează fără menajamente”, a spus cineva în privinţa aceasta.

 

Plaga, care aici este descrisă ca »o rană rea şi chinuitoare«, aminteşte de plaga a şasea din Egipt (Exod 9:10-11 ). Era prima plagă care a lovit pe oamenii din Egipt în propriul lor trup, o boală dezgustătoare şi respingătoare (vezi şi Deuteronom 28:27,35 ), de care au suferit în mod deosebit învăţaţii Egiptului. În Noul Testament sunt alte două locuri, în care sunt amintite aceste abcese dureroase. La a cincea judecată provocată prin vărsarea potirului al cincilea ele sunt amintite în legătură cu alte plăgi (versetul 11), şi din Luca 16:20-21 deducem, că Lazăr, pe când zăcea muribund pe stradă printre câini, era acoperit cu aceste abcese dureroase şi în mod normal nevindecabile. Dar îngerii lui Dumnezeu slujeau sufletului suferindului şi l-au dus în sânul lui Avraam, acest loc deosebit de binecuvântare pentru un iudeu.

 

Pentru unii este chestiune litigioasă, dacă plăgile din acest capitol trebuie înţelese literalmente. S-a argumentat, că plăgile din Egipt au fost plăgi în adevăratul sens al cuvântului şi drept urmare şi aceste plăgi de aici, din cauza asemănării lor generale, trebuie interpretate ca plăgi în adevăratul sens al cuvântului. Cu toate că noi respingem hotărât gândul, că puterii şi nemărginirii lui Dumnezeu s-ar putea pune unele îngrădiri, noi înţelegem în sens simbolic plăgile din acest capitol, aşa cum acest înţeles corespunde caracterului general al cărţii Apocalipsa. Abcesul rău reprezintă un rău spiritual/moral care provoacă groaznice dureri spirituale/sufleteşti. Fără îndoială durerile trupeşti vor contribui la chinurile oamenilor, dar preponderent va fi o judecată, care loveşte sufletul şi conştiinţa şi dă naştere la suferinţe, care sunt mult mai rele decât chinurile trupeşti. Este numită »o rană rea şi chinuitoare«, deci un abces purulent, care aduce cu sine o senzaţie bolnăvicioasă, care se descarcă în modul cel mai grav. – Sub această judecată provocată de vărsarea primului potir vor suferi oamenii care poartă semnul fiarei, se închină chipului ei şi susţin activ puterea statală păcătoasă, care atunci va sta sub influenţa directă a lui satan. Aceasta va aduce mânia lui Dumnezeu asupra adepţilor şi închinătorilor fiarei în tot domeniul pământului.* – Această judecată grea va preceda căderea Babilonului, amintită mai târziu în acest capitol (versetul 19), dar numai după căderea Babilonului închinătorii fiarei vor fi daţi chinurilor veşnice (Apocalipsa 14:8-11 ). Din aceasta rezultă că vărsarea primului potir este ca să zicem aşa o gustare anticipată a soartei groaznice anunţată în secţiunea a patra a importantului şi interesantului capitol 14.

 

* Pământul stă aici iarăşi în opoziţie cu marea şi desemnează ţinuturile în care mai există încă un rest de ordine consolidată.

 

O comparaţie a judecăţilor declanşate prin trâmbiţe cu judecăţile declanşate prin potire

 

Pe lângă o asemănare generală a celor şapte plăgi din acest capitol cu plăgile din Egipt, există concordanţe uimitoare între judecăţile declanşate prin trâmbiţe şi judecăţile declanşate prin vărsarea potirelor. Primele patru judecăţi ale acestor două serii lovesc fiecare acelaşi domeniu, şi anume pământul, marea, râurile şi izvoarele de apă şi soarele. La judecăţile prin trâmbiţe domeniul afectat se limitează însă la a treia parte, deci la partea vestică a imperiului roman. Efectul judecăţilor declanşate prin vărsarea potirelor va fi altul şi mult mai grav decât al judecăţilor declanşate prin trâmbiţe. Şi la judecăţile următoare, a cincia, a şasea şi chiar a şaptea, sunt unele asemănări cu ultimele trei judecăţi declanşate prin vărsarea potirelor. La judecăţile prin potire domeniul de acţiune al diverselor plăgi nu se va limita la a patra parte (Apocalipsa 6:8 ) sau la a treia parte (capitolul 8) a „pământului”. Răul va fi depistat, oriunde ar fi el, şi nimeni nu va putea scăpa.

 

Potirul al doilea

 

  1. »Al doilea a vărsat potirul lui în mare. Şi marea a devenit sânge, ca sângele unui om mort. Şi a murit orice făptură vie care era în mare.« – După versetul 1 toate potirele sunt vărsate pe pământ. Judecăţile prin potire vor veni deci peste tot domeniul cu care se ocupă prorocia. Însă pământul în versetul 2 şi marea în versetul 3 sunt o parte a ţinutului profetic, care în versetul 1 este denumită pământ. De aceea cuvântul pământ din versetul 1 cuprinde un domeniu mult mai extins decât acelaşi cuvânt din versetul 2. Pământul în versetul 2 stă în opoziţie cu marea şi semnifică simbolic partea deosebită a pământului întreg, în care mai există o oarecare ordine exterioară, în timp ce marea semnifică simbolic domeniile din ţinutul evenimentelor profetice, în care mulţimea oamenilor trăieşte în nelinişte şi dezordine, marea popoarelor neliniştite. Este important să se înţeleagă sensul acestor simboluri şi aplicarea lor în fiecare caz în parte. Deosebit de necesar este însă, să se înţeleagă şi să se reţină cu mintea şi sufletul principiile morale şi spirituale şi învăţăturile cărţii. O interpretare mai exactă, oricât de interesantă şi mai captivantă ar fi pentru unele suflete, ar trebui permanent să ţină seama de prioritatea învăţăturii morale, care se adresează conştiinţei şi Îl introduce pe Dumnezeu în toate evenimentele. Marile principii morale ale adevărului, care străbat întreaga Scriptură, trebuie să stăpânească inimile noastre şi să ne conducă în toată viaţa noastră.

 

Faptul că marea a devenit sânge, nu trebuie înţeles aici literalmente, ca la prima plagă din Egipt (Exod 7:17-25 ), când Nilul, pe drept fluviul renumit al Egiptului, cu toate canalele sale şi afluenţii săi a fost transformat realmente în sânge. Marea devenită sânge vorbeşte mai degrabă simbolic despre o stare de moarte morală şi spirituală. Atunci oamenii vor fi renunţat la orice urmă a credinţei creştine şi a adevărului. Marea, devenită sânge, »ca sângele unui om mort«, arată foarte clar decăderea totală de la Dumnezeu. Vedem aici oameni, care au viaţa naturală şi totuşi sunt »de două ori morţi« (Iuda 12 ). În primul rând ei sunt morţi spiritual în păcatele şi fărădelegile lor (Efeseni 2:1,5 ) şi în al doilea rând morţi în decăderea lor de la Dumnezeu, prin renunţarea categorică, publică, la orice relaţie exterioară cu Dumnezeu.

 

»Şi a murit orice făptură vie care era în mare.« Orice mărturisitor cu numele va eşua în ceea ce priveşte credinţa, conştiinţa şi adevărul şi va renunţa la orice rămăşiţă a unei mărturisiri religioase. Îndepărtarea şi decăderea de la Dumnezeu va fi totală, nu va rămâne nimeni în afară de adevăraţii şi veritabilii mărturisitori, ale căror nume sunt scrise în cartea vieţii Mielului.

 

Unii afirmă, că cuvântul sânge se referă aici la o moarte corporală violentă, dar după părerea noastră această interpretare este greşită. O moarte violentă, fie ea provocată prin război sau crimă, este prezentată simbolic printr-o sabie (Apocalipsa 6:4,8 ; 19:15,21 ) şi aceasta nu este amintită aici. A doua judecată provocată prin potire va prăbuşi popoarele şi mulţimea de oameni (prezentată simbolic prin marea neliniştită) într-o stare de totală stricăciune şi decădere totală de la Dumnezeu, şi va conduce şi la decăderea publică a fiecăruia în parte. Am auzit şi am citit despre o lume păgână cu toate practicile ei hidoase şi murdare. În trecut a existat o Europa papală, învăluită în adânc întuneric moral şi spiritual. Dar o lume total decăzută de la Dumnezeu, umplută cu hule, cruzime şi suferinţe îngrozitoare, părăsită de Dumnezeu şi dată lui satan – acesta este tabloul înspăimântător, pe care îl găsim aici în cartea Apocalipsa. Însă această evoluţie este inevitabilă şi va avea loc în curând. Semnele timpului arată foarte clar în această direcţie.

 

Potirul al treilea

 

4-7 »Al treilea a vărsat potirul în râuri şi în izvoarele apelor. Şi ele au devenit sânge. Şi am auzit pe îngerul apelor, zicând: „Drept eşti Tu, care eşti şi care erai, Cel sfânt, pentru că ai judecat în felul acesta! Fiindcă aceştia au vărsat sângele sfinţilor şi al prorocilor, le-ai dat şi Tu să bea sânge; şi sunt vrednici.” Şi am auzit altarul zicând: „Da, Doamne Dumnezeule, Atotputernic, adevărate şi drepte sunt judecăţile Tale”!« – La trâmbiţa a treia, la care potirul al treilea are anumite paralele, râurile şi izvoarele apelor vin de asemene sub judecată, şi ele devin amare (Apocalipsa 8:11 ); aici ele devin sânge. La judecata a treia vestită prin trâmbiţă, sunt otrăvite viaţa naţională, izvoarele spirituale, principiile morale, care călăuzesc gândirea şi activitatea. Stricăciunea naţională este aici mai profundă, rezultatele ei fiind moartea morală şi spirituală, îndepărtarea totală de Dumnezeu. Râurile, care în mod normal aduc înviorare, reuşită şi bunăstare, şi izvoarele apelor – originile, de unde pornesc influenţele şi principiile care guvernează viaţa oamenilor – ele sunt transformate toate simbolic în sânge. Vrem să mai remarcăm încă o dată, că cu toate că există anumite paralele între judecăţile pricinuite prin trâmbiţe şi judecăţile pricinuite prin vărsarea potirelor, acestea din urmă lovesc un domeniu mult mai larg şi efectul lor este mai grav şi mai pătrunzător decât la primele.

 

Expresia »îngerul apelor« pare ciudată la prima vedere. Dar dacă ne gândim la rolurile multiple, pe care îngerii le ocupă în economia răscumpărării moştenirii, atunci această expresie primeşte o însemnătate explicabilă. Expresii asemănătoare găsim în alte părţi ale cărţii. Aproape orice lucru în cartea Apocalipsa îşi are îngerul sau îngerii lui. Un înger a fost transmiţătorul sau mijlocitorul între Hristos şi Ioan (Apocalipsa 1:1 ); fiecare din cele şapte Adunări are îngerul ei sau reprezentantul responsabil, care în acest caz nu este o fiinţă cerească (capitolul 2 şi 3); un înger cheamă întreg universul, să prezinte pe unul, care este capabil să îndeplinească planurile lui Dumnezeu cu privire la pământ (Apocalipsa 5:2 ); mulţimea uriaşă de îngeri adoră Mielul (Apocalipsa 5:11-12 ); îngerii au autoritate asupra elementelor (Apocalipsa 7:1 ); un înger pune pecetea pe robii lui Dumnezeu (Apocalipsa 7:2-3 ); fiecare trâmbiţă este sunată de câte un înger şi fiecare potir este vărsat de câte un înger (capitolul 8 şi 16); îngerii sunt luptătorii la lupta din cer (Apocalipsa 12:7 ); un înger vesteşte Evanghelia veşnică (Apocalipsa 14:6 ); un înger vesteşte căderea Babilonului (Apocalipsa 14:8 ); un înger face cunoscut soarta îngrozitoare a adoratorilor fiarei (Apocalipsa 14:9-11 ); un înger iese din Templu (Apocalipsa 14:15 ) şi un alt înger, care are autoritate asupra focului, iese din altar (Apocalipsa 14:18 ). Aşa cum vânturile şi focul au îngerii lor, tot aşa şi apele au îngerii lor. Chiar şi popoarele şi naţiunile, reprezentate simbolic prin »apele multe« (Apocalipsa 17:1,15 ), sunt influenţate şi conduse prin îngeri, dar toate au loc prin mâna călăuzitoare a lui Dumnezeu.

 

Îngerul apelor este de acord cu judecata divină. Ar fi fost de înţeles, dacă el ar fi încercat să îndepărteze acţiunea de judecare şi pedepsire a domeniului încredinţat lui. Dar dimpotrivă, el exprimă consimţământul lui deplin, spunând: »drept eşti Tu«. Nici cât un fir de păr plaga nu depăşeşte măsura stabilită, pe care trebuie s-o ceară o dreptate severă. În afară de aceasta, prin cuvintele »care eşti«, ei accentuează, că Dumnezeu în Fiinţa Lui este Cel veşnic şi Cel care nu se schimbă; relaţia Lui cu oamenii şi cu îngerii în trecut o aminteşte prin cuvintele »care erai«. În cele din urmă el confirmă, că acest Dumnezeu este »Cel sfânt«. Acest cuvânt deosebit este folosit numai de două ori în Noul Testament cu privire la Dumnezeu sau la Hristos, aici şi în Apocalipsa 15:4 ; a se vedea comentariul la acest verset.

 

  1. »Fiindcă aceştia au vărsat sângele sfinţilor şi prorocilor, le-ai dat şi tu să bea sânge; şi sunt vrednici.« – Acest verset dovedeşte convingător caracterul simbolic al plăgilor. Naţiunile şi popoarele decăzute de la Dumnezeu sunt văzute simbolic ca „ape”. Cu răutate şi neînfrânat ele vor vărsa sângele sfinţilor şi prorocilor. – În Apocalipsa 11:18 ordinea este proroci şi sfinţi, aici este invers. Acolo (Apocalipsa 11:18 ) este vorba de recunoaşterea publică a slujbei şi credincioşiei; de aceea în primul rând sunt numiţi cei care poartă responsabilitatea cea mai mare şi stau pe prim plan. Aici dimpotrivă, este vorba de moartea de martir a tuturor celor care sunt de partea lui Dumnezeu şi depun mărturia lor, una negativă, prin respingerea fermă din partea lor a oricărui rău, şi una pozitivă, prin mărturisirea clară. Potrivit principiului din Luca 11:50-51 , Dumnezeu va da răsplata cuvenită celor vinovaţi. Cuvântul »sfinţi« se foloseşte deseori în ambele Testamente, ca să desemneze pe adevăraţii credincioşi. »Prorocii« sunt aceia care în zile întunecate şi rele mărturisesc pentru Dumnezeu.

 

Apa este necesară menţinerii vieţii, şi ea înviorează. Vinul este simbolul bucuriei pământeşti. Sângele – în afara vieţii – vorbeşte despre moarte. Ca dreaptă răsplătire, Dumnezeu va da prigonitorilor alor Săi să bea sânge, pentru ca ei să cunoască moartea în propria lor conştiinţă şi propriul lor suflet. Pedeapsa va fi îngrozitoare. Băutul sângelui nu înseamnă moartea trupului, ci o judecată grea, care va fi tot aşa de îngrozitoare şi de dreaptă, un gust anticipat al groazei iazului de foc. Însă îngerul adaugă: »sunt vrednici«. Judecata va fi deci nu numai dreaptă, ci aceşti păcătoşi au meritat-o pe deplin. Ei sunt vrednici să primească această judecată grea a morţii morale şi spirituale, totodată să bea moartea şi în felul acesta să aibă parte de toată amărăciunea ei.

 

  1. »Şi am auzit altarul zicând: „Da, Doamne Dumnezeule Atotputernic, adevărate şi drepte sunt judecăţile Tale.« – Aici vorbeşte (simbolic) altarul din faţă, altarul judecăţii nimicitoare. Viaţa sfinţilor şi martorilor lui Dumnezeu va fi jertfită pe altar (aşa o priveşte Dumnezeu), şi după moartea lor sufletele lor de sub altar (Apocalipsa 6:9 ) vor striga la Dumnezeu după răzbunare asupra prigonitorilor lor setoşi de sânge. Şi Dumnezeu a auzit permanent strigătul. Şase mii de ani s-a părut că Dumnezeu ar dormi sau ar fi indiferent cu privire la tratarea cruntă şi fără inimă a poporului Său îndelungul timpului. Dar nu este aşa. Răbdarea îndelungată, şi care aşteaptă întoarcere, a Dumnezeului nostru se va sfârşi atunci, şi răzbunarea reţinută va fi revărsată asupra prigonitorilor. Sentinţa altarului justifică pe Dumnezeu, când El acţionează apoi în mânia Lui. El preamăreşte caracterul sfânt, adevărat şi drept al acestor judecăţi de răsplătire. În prima carte a Sfintei Scripturi (Geneza 4:10 ) citim despre strigătul sângelui primului martir; aici în ultima carte a Bibliei auzim cuvintele altarului, care într-o oarecare măsură este un martor al sacrificării sfinţilor lui Dumnezeu începând din zilele lui Abel. Altarul însuşi se mai adresează lui Dumnezeu scurt înainte de îndeplinirea judecăţii prin vărsarea celui de-al şaptelea potir. Este atât o chemare a lui Dumnezeu la judecată cât şi o îndreptăţire a lui Dumnezeu în judecăţile Sale, care totdeauna sunt adevărate şi drepte (Apocalipsa 15:3 ; 19:2 ).

 

Potirul al patrulea

 

8-9 »Al patrulea a vărsat potirul lui peste soare. Şi i s-a dat să dogorească peste oameni cu foc. Şi oamenii au fost dogoriţi de o arşiţă mare; şi au hulit Numele lui Dumnezeu care are stăpânire peste aceste nenorociri şi nu s-au pocăit, ca să-I dea slavă.« – Îndreptăm încă odată atenţia spre unele asemănări şi unele diferenţe între primele patru trâmbiţe şi primele patru potire. În ambele serii de judecăţi succesiunea este aceiaşi. Marile domenii ale naturii, şi anume pământul, marea, râurile şi izvoarele de apă şi soarele, desemnează simbolic domeniile şi ţinta acestor judecăţi. Însă judecăţile prin potire se revarsă asupra întregului domeniu, cu care Dumnezeu a intrat deja într-o anumită legătură şi cu care de aceea se preocupă prorocia, în timp ce judecăţile prin trâmbiţe vor lovi în principal partea vestică a împărăţiei romane.

 

Lovirea soarelui, care simbolic reprezintă guvernarea cea mai înaltă, conduce în Apocalipsa 8:12 la un adânc întuneric moral şi spiritual, dar care însă va fi limitat la împărăţia romană reînfiinţată. Dar judecata prin trâmbiţa a patra nu se va ridica în gravitatea şi extinderea ei la grozăvia mare a judecăţii prin potirul al patrulea. Acolo vine întuneric, aici chinuri insuportabile; acolo un ţinut limitat vine sub judecată, aici se extinde până la cele mai îndepărtate margini ale creştinătăţii decăzute, acolo este vorba de condiţiile de viaţă ale oamenilor, aici chinurile provocate prin judecată lovesc oamenii în propria lor persoană.

 

  1. »Şi oamenii au fost dogoriţi de o arşiţă mare; şi au hulit Numele lui Dumnezeu care are stăpânire peste aceste nenorociri şi nu s-au pocăit, ca să-I dea slavă.« – Puterea soarelui va fi întărită într-o măsură aşa de mare, că oamenii vor fi pârjoliţi de arşiţa lui. Desigur aceasta nu trebuie înţeles literalmente. Noi trebuie să încercăm să înţelegem înţelesul simbolic al acestor cuvinte. Soarele este un simbol al autorităţii supreme de guvernare (vezi Apocalipsa 6:12 ; 8:12 ; 9:2 ; 12:1 ). Drept urmare, vedem aici că marea putere de guvernare pe pământ va aduce atunci chinuri mari şi oribile peste oameni. Prin cuvântul »pârjoliţi« sau »dogoriţi« se arată clar aceste chinuri (compară cu Deuteronom 32:24 ; Maleahi 4:1 ).

 

Aici ni se arată şi efectul acestor plăgi îngrozitoare asupra conştiinţei oamenilor. Se vor smeri ei prin aceasta şi se vor pocăi? Vor fi ei zdrobiţi în duhul lor prin repetatele lovituri ale judecăţii şi asprimea lor crescândă? Nu, ei »au hulit Numele lui Dumnezeu«. Ce răspuns al oamenilor la mânia descoperită a Celui Atotputernic! Cât de incorigibil de rea şi de total de stricată este voinţa omului! Dacă ar fi avut loc o pocăinţă potrivit voii lui Dumnezeu, atunci furtuna mâniei lui Dumnezeu ar fi putut fi oprită, căci Dumnezeu »are stăpânire« peste aceste plăgi. Totul este în mâna Lui şi El posedă autoritatea supremă. De la El pornesc aceste judecăţi. Noi nu trăim într-o lume a hazardului, ci într-o lume, care aparţine lui Dumnezeu şi este condusă de El, chiar şi în cele mai mici împrejurări ale vieţii. Judecăţile nu duc la pocăinţă, ci la o împietrire crescândă a inimilor; nu conduc, să se dea onoare lui Dumnezeu, ci la batjocorirea Numelui Lui sfânt. La această plagă se vede foarte clar duşmănia omului faţă de Dumnezeu.

 

Potirul al cincilea

 

10-11 »Al cincilea a vărsat potirul lui peste scaunul de domnie al fiarei. Şi împărăţia ei s-a întunecat. Oamenii îşi muşcau limbile de durere. Şi au hulit pe Dumnezeul cerului din cauza durerilor lor şi din cauza rănilor lor, şi nu s-au pocăit de faptele lor.« – Şapte Adunări (capitolul 2 şi 3), şapte peceţi (Apocalipsa 6 şi Apocalipsa 8:1 ), şapte trâmbiţe (Apocalipsa 8 ; 9 ; 11:15 ) şi şapte potire (capitolul 16) sunt fiecare clar subîmpărţite în două grupe. Cele şapte Adunări sunt subîmpărţite în trei şi patru, judecăţile sunt fiecare împărţite în patru şi trei. Totalul de şapte arată caracterul complet sau desăvârşirea (divină). Dacă elementele particulare sau evenimentele unei serii sunt prezentate la rând ca întâiul, al doilea, al treilea …, atunci vedem caracteristicile lor deosebite şi diferenţele. Dar pe lângă aceasta sunt caracteristici comune ale evenimentelor unei grupe (aici de patru sau de trei judecăţi), spre care este îndreptată atenţia noastră.

 

Potirele de până acum au fost vărsate simbolic asupra celor patru domenii mari ale naturii, asupra pământului, mării, râurilor şi soarelui. Aici însă domeniul naturii este părăsit, şi subiectul deosebit al acestei judecăţi este împărăţia fiarei, care este lovită în tronul ei, punctul central şi reşedinţa puterii ei. Fiara însăşi, capul personal al împărăţiei, va fi păstrată încă un timp împreună cu aliatul ei la rău, antihristul, şi după aceea va fi predată soartei ei groaznice (Apocalipsa 19:20 ). Dar puterea politică de pe pământ susţinută de satan (Apocalipsa 13:4 ; 17:8 ) va simţi lovitura judecăţii divine prin vărsarea potirului al cincilea în centru ei. În primul rând şi nemijlocit va fi lovită conducerea împărăţiei, iar după aceea şi subalternii. Această judecată va fi vărsată peste »scaunul de domnie al fiarei«, sediul puterii şi slavei împărăţiei. Provocării păcătoase, arogante şi nebune »Cine se poate asemăna cu fiara şi cine se poate lupta cu ea?« (Apocalipsa 13:4 ) i se răspunde aici, dar şi ceva mai târziu – atunci definitiv (Apocalipsa 19:19-21 ) – clar.

 

  1. »Şi împărăţia ei s-a întunecat. Oamenii îşi muşcau limbile de durere.« – Fără îndoială aceasta este o aluzie la Exod 10:21-23 . Acolo însă a fost literalmente întuneric, aici trebuie să ne gândim la un adânc întuneric moral şi spiritual. Este greu să ne imaginăm întrucâtva groaza unei asemenea lovituri cu judecată. O parte esenţială a necazului, care va trebui suportat în locul de chin veşnic, în iazul de foc, va fi provocat de întunericul îndepărtării de Dumnezeu (Matei 25:30 ); şi despre acest întuneric vor simţi oamenii aici un gust anticipat. Ce urmări va avea aceasta vedem din exprimarea: »Oamenii îşi muşcau limbile de durere«. W. Ramsay a scris în privinţa aceasta: „Această formă de exprimare este unică în felul ei în Cuvântul lui Dumnezeu şi arată durerile cele mai mari şi mai chinuitoare.”

 

11.- »Şi au hulit pe Dumnezeul cerului din cauza durerilor lor şi din cauza rănilor lor, şi nu s-au pocăit de faptele lor.« – În necazul provocat prin vărsarea celui de-al cincilea potir, oamenii vor huli »Numele lui Dumnezeu«; citim aici, că ei hulesc »pe Dumnezeul cerului«, ceea ce pare să arate un progres în rău. Oamenii din împărăţia întunecată moral vor fi chinuiţi de mustrările conştiinţei, dar chiar şi cunoaşterea, că un Dumnezeu din cer prin judecăţile Lui drepte este urzitorul necazului lor, nu-i va face să-şi plece inimile prin pocăinţă. Voinţa lor încă nu va fi zdrobită. »Nu s-au pocăit de faptele lor«, ei se lăudau tocmai cu faptele lor, la care Dumnezeu trebuie să răspundă cu judecată. Ei iubesc faptele rele ale întunericului. De aceea vor urma lovituri şi mai aspre.

 

Potirul al şaselea

 

12-16 »Şi al şaselea şi-a vărsat potirul pe râul cel mare, Eufrat; şi apa lui a secat, ca să poată fi pregătită calea împăraţilor de la răsăritul soarelui. Şi am văzut ieşind din gura balaurului şi din gura fiarei şi din gura falsului profet trei duhuri necurate, ca nişte broaşte; pentru că sunt duhuri de demoni, care fac semne, care merg la împăraţii întregului pământ locuit, ca să-i adune pentru războiul acelei zile mari a Dumnezeului Celui Atotputernic. („Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cine veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!”). Şi i-a adunat la locul numit în evreieşte Armaghedon.«

 

Eufratul

 

Marele fluviu Eufrat1este cel mai lung şi mai important râu în partea de Vest a Asiei şi joacă un rol deosebit în istoria şi în profeţia biblică. Prima dată este amintit în Geneza 2:14 şi ultima dată în acest loc. În cartea Apocalipsa el este numit de două ori cu acest nume (Apocalipsa 9:14 ; 16:12 ). Eufratul a constituit graniţa de răsărit a cuceririlor romane şi în viitor va constitui graniţa de răsărit a Palestinei2 extinse. El a fost totdeauna o graniţă naturală de despărţire între răsărit şi apus. Potirul de aur al îngerului al şaselea va fi vărsat peste acest fluviu mare3, aşa că apa lui va seca. Deci prin această acţiune de judecată va fi înlăturat obstacolul, ca astfel popoarele din răsărit să-şi poată duce fără greutate armatele în Palestina.

 

1 Vezi explicaţiile de la Apocalipsa 9:14 .

 

2 »În ziua aceea, Domnul a încheiat un legământ cu Avraam, zicând: „Am dat ţara aceasta seminţei tale, de la râul Egiptului până la râul cel mare, râul Eufrat.« (Geneza 14:18 ) În felul acesta Dumnezeu a hotărât Nilul în Vest şi Eufratul în Ost ca graniţe ale ţării făgăduite. David şi Solomon şi-au extins cuceririle în partea de răsărit a imperiului până la malurile Eufratului, dar nu i-a reuşit lui Israel să aibă de durată aceste ţinuturi. De aceea promisiunea din Geneza 15:18 îşi va avea împlinirea de durată abia în viitor.

 

3 Aici trebuie date unele informaţii despre acest fluviu remarcabil şi interesant. Lungimea lui totală, de la izvoarele lui în munţii din partea de răsărit a Turciei şi până la Golful Persic este de aproximativ 2000 km. Adâncimea şi lăţimea lui este diferită, în funcţie de regiune şi anotimp. Din luna Martie şi până în luna Mai nivelul apei creşte în mod considerabil prin topirea zăpezilor pe munţi şi din cauza ploilor multe. Fluviul are două izvoare, care la rândul lor izvorăsc la distanţă mare unul de altul. Ele se unesc în apropierea localităţii Kebben Maden. Aici fluviul are o lăţime de aproximativ 100 de metri. Pe ultimii 1200 km înainte de vărsarea lui, el străbate o câmpie aluvionară, unde are o lăţime de aproximativ 800 de metri. În timpurile de demult Eufratul era o parte importantă a căilor comerciale spre India. Faţă de ţărmul Mării Mediterane el este în locul cel mai apropiat la o distanţă de aproximativ 160 km. La 150 km de vărsarea în Golful Persic se uneşte cu fluviul Tigru; fluviul unit se numeşte Şatt-el-Arab şi prin Golful Persic are legătură cu Oceanul Indian. În timpurile de demult fluviile Tigru şi Eufrat erau unite prin canale circulabile cu corăbiile, care contribuiau ca Ninive şi Babilon să devină centrele comerciale cele mai mari ale lumii de răsărit şi de apus. Erau şi numeroase şanţuri, canale şi apeducte (conducte de apă deschise amplasate pe poduri) şi alte instalaţii artificiale pentru irigarea terenului sărac şi neroditor, care erau o mărturie despre inteligenţa şi iscusinţa inventatorilor şi constructorilor lor. Alexandru cel Mare a preţuit aşa de mult privilegiile naturale şi cele create artificial ale fluviului, că el personal a supravegheat reparaţiile şi extinderea acestor instalaţii măreţe, care au contribuit în mare măsură la înflorirea economică a imperiului babilonian.

 

Din rezultatul intenţionat şi care va fi obţinut, deducem că Eufratul cel puţin pe o porţiune va seca realmente – fără îndoială pe cale supranaturală. O judecată asemănătoare va fi în Vest (Isaia 11:15 ). Nu va fi greu să înţelegem în sensul deplin, textual, afirmaţia din textul nostru. Viitorul va fi plin de minuni şi evenimente surprinzătoare şi dacă fluviul desparte răsăritul de apus, această despărţire trebuie în mod necesar în mare măsură îndepărtată, pentru ca armatelor de răsărit sub conducerea împăraţilor sau căpeteniilor lor să li se permită străbaterea ţării şi strângerea lor în Palestina. Scopul judecăţii divine asupra fluviului este, »ca să poată fi pregătită calea împăraţilor de la răsăritul soarelui«. Prin aceşti împăraţi nu se poate înţelege iudei; o astfel de presupunere ar fi ciudată. Mulţimea poporului iudeu va ajunge în ţară din partea de vest, în timp ce Efraim (sau cele zece seminţii) vor fi readuse în principal din nord şi din sud.

 

Un exemplu pentru strângerea armatelor duşmane în ţara sfântă găsim deja în Geneza 14 . În viitor Dumnezeu va strânge naţiunile şi imperiile în Iudeea şi în jurul Iudeii, ca să verse asupra lor urgia Sa şi aprinderea mâniei Sale (Ţefania 3:8). Persia, Etiopia şi celelalte popoare vor sta sub influenţa Rusiei şi într-un moment viitor vor lua parte la invazia armată a Gogului, ultimul domnitor peste popoarele Rusiei (Ezechiel 38:2-6 ). Grecia va juca probabil în timpul necazului un rol de independenţă (Zaharia 9:13 ), dar toate aceste puteri vor avea o atitudine duşmănoasă faţă de Iuda reinstaurat (Psalm 83; Zaharia 12 ; 14 ). Egiptul va sta în legătură cu fiara şi în felul acesta va fi ţinta atacurilor împăratului nordului, duşmanul declarat al lui Israel (Daniel 11:25,29,42-44 ). Fiara şi Gog vor fi puteri adversare, care prin politica lor urmăresc scopuri total diferite. Fiara se pare să fie apărătorul poporului iudeu; Gog va încerca s-o jefuiască şi s-o nimicească.

 

O triunitate satanică

 

13-14 »Şi am văzut ieşind din gura balaurului şi din gura fiarei şi din gura falsului profet trei duhuri necurate, ca nişte broaşte; pentru că sunt duhuri de demoni, care fac semne, care merg la împăraţii întregului pământ locuit, ca să-i adune pentru războiul acelei zile mari a Dumnezeului Celui Atotputernic.« – Ca să se pregătească calea puterilor asiatice, pentru ca ele să poată să-şi joace rolul destinat lor în conspiraţia împotriva lui Gog şi în războiul din ultimele zile, sunt înlăturate nu numai obstacolele naturale şi graniţele. Şi satan însuşi va întreprinde o activitate mondială ca să dea naştere la unitatea cea mai puternică a forţelor, în fond duşmane una altora, pe care lumea a văzut-o vreodată. Judecata prin cel de-al şaselea potir nu se încheie odată cu secarea Eufratului. »Trei duhuri necurate«, »duhuri de demoni«, ca nişte broaşte – dezgustătoare, respingătoare, ieşite din mocirlă şi mizerie şi din stricăciunea totală a unei scene dominată de rău – sunt trimise să stea la dispoziţia oamenilor. Ele trebuie să influenţeze prin cuvinte şi semne şi minuni pe împăraţii şi popoarele pământului şi să-i atragă la »războiul acelei zile mari a Dumnezeului Celui Atotputernic«. Intenţia lui Dumnezeu este ca scurt înainte de aceasta să aşeze pe Împăratul Său pe muntele Sion (Psalm 2), şi de aceea puterile întregului pământ locuit sunt chemate să se strângă, ca să se aşeze împotriva acestui plan divin şi să împiedice împlinirea lui. O triunitate a răului, concentrarea influenţelor nimicitoare ale lui satan, va interveni pentru a strânge pe împăraţii pământului. Trei duhuri necurate vin »din gura balaurului şi din gura fiarei şi din gura falsului profet«. Gura este privită ca punct de plecare şi unealtă a puterii nimicitoare (Apocalipsa 1:16 ; 2:16 ; 9:17,18 ; 19:15,21 ; Isaia 11:4 ). Nu numai balaurul va face eforturi mari să-şi impună planurile, ci şi cei doi slujitori importanţi ai lui, fiara şi profetul fals, vor acţiona energic. Fiara este puterea politică păcătoasă şi impunătoare a Romei. Profetul fals este a doua fiară din Apocalipsa 13 ; ea este numită aici pentru prima dată »profetul fals«, deoarece prin minciunile şi influenţele ei rătăcitoare poate să influenţeze puternic popoarele. Prin aceasta vedem aici o conlucrare a puterii satanice directe, autoritatea brutală a unei puteri statale şi influenţa vicleană a profetului fals. Ele toate vor conlucra în această lucrare aducătoare de nimicire (compară cu 22:10-23 ).

 

Armaghedon

 

  1. »Şi [El] i-a adunat la locul numit în evreieşte Armaghedon.« – Pronumele se referă fără îndoială la Dumnezeu. El stă înapoia evenimentelor şi a forţelor participante şi hotărăşte derularea evenimentelor – şi la această judecată. Este Dumnezeu, Cel Atotputernic, care pricinuieşte această strângere imensă a naţiunilor pentru răzbunarea dreaptă. El foloseşte pe balaur, pe duşmanul declarat al poporului lui Dumnezeu, şi cele două căpetenii păcătoase, pentru împlinirea planului Său pe pământ, şi El strânge pe împăraţi la Armaghedon. Acolo s-au luptat odinioară împăraţii Canaanului împotriva lui Israel, dar Dumnezeu S-a luptat pentru poporul Său, şi victoria extraordinară acordată lui Israel a fost vestită de Debora, profetesa, prin cuvinte înflăcărate şi triumfătoare (Judecători 5:19-20 ). Tot aşa atunci scopul mare al naţiunilor adunate va fi să distrugă şi să nimicească pe Israel (Psalm 83:3-5), dar Dumnezeu va interveni, va nimici pe deplin pe duşmani şi va elibera pe ai Săi, aşa cum El a făcut în zilele de odinioară ale judecătorilor. Şi acea victorie de odinioară este văzută aici ca o arvună şi asigurare a victoriei viitoare. Locul nu trebuie înţeles aşa, că un munte adevărat sau că valea Meghido ar fi locul de strângere al tuturor naţiunilor; acest ţinut limitat nu ar fi suficient. Înţelesul simplu este însă, că Dumnezeu va strânge în Palestina multe din naţiunile pământului prin acţiuni satanice; ţinta lor va fi biruirea şi nimicirea lui Israel, ca apoi ei cu puterile lor unite să se ridice împotriva Domnului. Dar ei vor face aceasta numai spre propria lor nimicire. Potrivit cu prorociile profeţilor Ioel şi Ţefania, Dumnezeu Îşi va revărsa mânia asupra naţiunilor adunate. S-a spus că Armaghedon va fi locul Adunării (Bisericii) şi valea Iosafat va fi locul de nimicire a naţiunilor. Însă ambele locuri sunt numite pentru a prezenta anumite evenimente ale zilelor din urmă. Ambele arată o strângere viitoare a împăraţilor şi popoarelor în Palestina şi probabil în apropiere de Ierusalim. Acolo trebuie să se decidă, şi se va decide, marea întrebare referitoare la guvernarea şi stăpânirea asupra pământului prin înfrângerea totală a naţiunilor duşmane şi instaurarea »împărăţiei Domnului nostru şi a Hristosului Său«. În afară de aceasta Israel îşi va primi ţara ca posesiune veşnică şi va fi capul şi va avea întâietatea între naţiuni în timpul împărăţiei de o mie de ani.

 

O atenţionare şi un îndemn

 

  1. »Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cine veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!« – Noi trebuie să mergem un pas înapoi în studiul nostru. Versetul 16 se încadrează în ce priveşte conţinutul la sfârşitul versetului 14 şi completează această afirmaţie. Drept urmare versetul 15 este o înserare, dar care are o importanţă practică mare. »Iată Eu vin ca un hoţ.« În momentul succesului lor aparent şi victoriei aparente, împăraţii adunaţi şi popoarele adunate prin acţiunea satanică vor fi deodată surprinşi de venirea Domnului în slavă (1. Tesaloniceni 5:2-3 ). Întreaga lume va dormi în întunericul moral adânc şi se va felicita cu cuvintele „pace şi siguranţă!”. Însă atunci Domnul va apărea vizibil pe neaşteptate, ca un hoţ noaptea. Această venire a Domnului nu este pentru noi nici un subiect de speranţă şi nici un motiv de frică (1. Tesaloniceni 5:4 ). Noi nu suntem din noapte şi nici din întuneric şi de aceea niciodată nu putem fi surprinşi în felul acesta. Pentru noi El va apare ca Luceafărul strălucitor de dimineaţă, înainte să vină ziua. – Intercalarea se termină cu un cuvânt serios de atenţionare, care în timpul acela va fi foarte necesar, însă în mod deosebit în timpul şi în împrejurările din acele ultime zile. Credinciosul, care atunci »veghează şi îşi păzeşte hainele«, este numit fericit. Aici nu este vorba de viaţa veşnică sau de mântuire, ci de umblare. Cât de important este în orice timp să fi cu grijă la propria umblare, pentru ca noi să nu stăm goi înaintea ochilor duşmanului şi goliciunea noastră morală să fie privită spre ruşinea noastră.

 

O comparaţie a potirului al şaselea cu trâmbiţa a şasea

 

La încheierea studiului nostru asupra potirului al şaselea dorim să arătăm unele concordanţe între acesta şi trâmbiţa a şasea. În ambele cazuri este amintit Eufratul, în ambele joacă un rol important şi puterea Asiei. Cititorul atent va constata şi alte asemănări. În legătură cu potirul al şaselea nu se vorbeşte despre ducerea unui război prin puterile numeroase şi de vărsare generală de sânge. Aici vedem mai degrabă marea strângere a popoarelor din toate părţile pământului, aşa că ele vor fi în ţara Israel, atunci când Domnul va veni cu putere (Apocalipsa 19 ). Din alte locuri din Scriptură putem afla detalii în această privinţă. Să reţinem unele constatări ale Cuvântului profetic. Iudeea, în mod deosebit ţinutul din jurul Ierusalimului, va fi în ultimele zile locul de strângere al naţiunilor şi popoarelor pământului. Cele mai multe din naţiuni, în mod deosebit cele din nord şi din răsărit, vor veni cu intenţia să distrugă statul iudeu, care atunci va fi în exterior reinstaurat şi într-o oarecare măsură sprijinit de puterile vestice. Însă toate naţiunile vor fi mai mult sau mai puţin una în ura lor permanentă împotriva lui Dumnezeu şi a Hristosului Său, şi ele toate vor fi judecate la venirea Domnului în putere (Apocalipsa 19 ; Isaia 66 ; Zaharia 14 ).

 

Potirul al şaptelea

 

17-21 »Şi al şaptelea şi-a vărsat potirul peste văzduh; şi a ieşit un glas puternic din templul cerului, de la tron, spunând: „S-a sfârşit!” Şi au fost fulgere şi glasuri şi tunete; şi a avut loc un cutremur mare, cum nu a mai fost de când sunt oamenii pe pământ, un asemenea cutremur atât de mare. Şi cetatea cea mare a fost împărţită în trei părţi; şi cetăţile naţiunilor au căzut şi Babilonul cel mare a fost amintit înaintea lui Dumnezeu, ca să-i dea paharul vinului furiei mâniei Sale. Şi orice insulă a fugit şi munţii nu s-au mai găsit; şi grindină mare cât un talant cădea din cer peste oameni; şi oamenii L-au hulit pe Dumnezeu din cauza plăgii grindinii, pentru că plaga ei era foarte mare.« – Evenimentele care stau în legătură cu vărsarea celui de-al şaselea potir (versetele 12-16) sunt o pregătire pentru vărsarea ultimului potir al mâniei lui Dumnezeu asupra puterilor statale fără Dumnezeu şi asupra »marelui Babilon«, sistemul bisericesc, care poartă vină mai mare, deoarece el a condus pământul în stricăciune religioasă. Am văzut efectul judecăţii lui Dumnezeu asupra »marelui râu Eufrat« şi strângerea naţiunilor întregului pământ prin puterea uimitoare a lui satan, care lucrează în cele trei duhuri de demoni »ca nişte broaşte«. Lumea este atenţionată prin vestirea: »Iată, Eu vin ca un hoţ«; sfinţii sunt serios sfătuiţi să umble cu haine nepătate. Prin judecata pornită prin vărsarea potirului al şaselea totul este pregătit pe deplin. De aceea nu va mai fi nicio amânare. Judecata care urmează după vărsarea potirului de aur al şaptelea va întrece în greutate şi asprime tot ce omul în istoria lui tristă a trăit până atunci în afara sfârşitului.

 

  1. »Şi al şaptelea şi-a vărsat potirul peste văzduh; şi a ieşit un glas puternic din templul cerului, de la tron, spunând: „S-a sfârşit!”« – Această judecată va lovi suflarea de viaţă morală şi spirituală a lumii. Aerul este indispensabil pentru menţinerea vieţii naturale. El este domeniul de acţiune al lui satan (Efeseni 2:2 ), şi peste acesta se varsă potirul al şaptelea. În această profeţie despre judecăţile finale ale sistemului instituit al răului, judecata asupra văzduhului (aerului) însemnă înlăturarea oricărui principiu spiritual/moral sănătos şi drept şi oricărei influenţe, care acţionează asupra oamenilor, şi prin aceasta distrugerea oricărui fundament sănătos al vieţii personale, sociale, religioase şi politice. Este deci cu adevărat o judecată pătrunzătoare cu efecte mari.

 

Vedem aici templul şi tronul unite, şi Cel ce locuieşte în templu şi stă pe tron, anunţă cu glas puternic: »S-a sfârşit!« Cele şapte plăgi sunt ultimele; în ele se desăvârşeşte mânia lui Dumnezeu. În următoarele două capitole se dau detalii despre prăbuşirea Babilonului; aici el este numai scurt amintit. Judecăţile providenţei lui Dumnezeu se termină odată cu vărsarea potirului al şaptelea. Ceea ce urmează după aceea sunt ultimele şi cele mai grele stări de judecată, care vor fi făcute de Domnul Însuşi la venirea Lui.

 

  1. »Şi au fost fulgere şi glasuri şi tunete; şi a avut loc un cutremur mare, cum nu a mai fost de când sunt oamenii pe pământ, un asemenea cutremur atât de mare.« – Despre aceste trei semne ale atotputerniciei divine în judecată citim de patru ori. Ele sunt potrivite pentru a umple inima oamenilor cu groază. Cuvântul glasuri arată că exercitarea judecăţilor se face în mod raţional. Suplimentar acestor semne ale mâniei lui Dumnezeu asupra lumii vinovate se aminteşte aici »un cutremur mare«. Prin efectele lui grele, el va întrece toate cutremurele de până atunci; aceasta o arată cuvintele: »cum nu a mai fost de când sunt oameni pe pământ, un asemenea cutremur de mare«. În diverse locuri vor fi şi cutremure naturale (Marcu 13:8 ). Dar schimbarea radicală, uriaşă şi fără egal, care va avea loc sub judecata prin potirul al şaptelea, nu va fi o zguduire naturală. Ea simbolizează mai de grabă distrugerea violentă a oricărui guvern, prăbuşirea totală a oricărei autorităţi publice, de la cele mai înalte şi până la cele mai de jos. Prin ea se vor clătina şi se vor prăbuşi scaune de domnie, se vor sfărâma coroane şi sceptre şi întreaga structură a societăţii se va prăbuşi. Aceste evenimente vor fi fără precedent în istoria omenirii. Faptul că aceste zguduiri puternice sunt numite în mod deosebit alături de expresiile frecvent folosite »fulgere şi glasuri şi tunete«, dovedeşte însemnătatea lor extraordinară.

 

  1. »Şi cetatea cea mare* a fost împărţită în trei părţi; şi cetăţile naţiunilor au căzut.« – Efectele devastatoare ale marelui cutremur sunt prezentate aici pe scurt. Puterea romană mare şi consolidată va fi împărţită mai întâi în trei părţi, de la centru ei în Roma, cetatea celor şapte coline de pe Tibru, şi până la ultimele ei periferii; distrugerea ei definitivă va veni la timpul ei. Aici este arătată desfiinţarea şi fărâmiţarea împărăţiei în componentele ei politice şi sociale. Puternica confederaţie de state a lui satan va fi sfărâmată.

 

* Cetatea cea mare este Roma, de fapt imperiul roman, care atunci va fi marele sistem statal de pe pământ. Roma reprezintă sistemul statal iar Babilonul sistemul religios al timpului acela, ambele dirijate de satan.

 

Şi »cetăţile naţiunilor«, centralele economice şi politice ale restului de naţiuni ale imperiului roman vor fi incluse în prăbuşirea generală a tuturor asociaţiilor şi înţelegerilor omeneşti. De la construirea turnului Babel (Geneza 11:1-9 ) şi până în ziua vărsării celui de-al şaptelea potir, progresul omenesc în civilizaţie, religie, conducerea politică şi socială, artă, ştiinţă şi literatură a fost totdeauna ţinta spre care s-a năzuit. Aici vedem judecata asupra a tot ce omul a făcut în acest domeniu al vieţii, şi în alte domenii, începând din zilele lui Cain (Geneza 4 ), când a fost introdus sistemul lumii fără Dumnezeu, şi din zilele când a fost construit turnul Babel (Geneza 11 ) şi au început înţelegerile religioase şi lumeşti între oameni. Ce lovitură împotriva mândriei şi ambiţiei omului!

 

  1. »Şi Babilonul* cel mare a fost amintit înaintea lui Dumnezeu, ca să-i dea paharul vinului furiei mâniei Sale.« – Subiectul principal al judecăţii, care pentru Dumnezeu este mult mai dezgustător decât toate celelalte, este abordat aici în mod deosebit. Babilon este un nume cu înţeles sinistru. În Babilon vedem dezvoltarea pe deplin maturizată a tuturor trăsăturilor caracteristice anticreştine, a tot ce este împotriva lui Dumnezeu, şi de asemenea confluenţa tuturor religiilor pur omeneşti. Cetatea şi turnul, care odinioară au fost construite de oameni în câmpia Şinear – cetatea fiind punctul central statal, turnul fiind punctul de strângere religioasă fără Dumnezeu – vor atinge, vorbind simbolic, în zilele Apocalipsei punctul culminant al mărimii lor. Nu se poate spune simplu, că papalitatea este Babilonul, dar ea aparţine acestuia. Marele Babilon va întrece în vinovăţie pe toate celelalte, însă judecata lui va corespunde măsurii păcatelor lui. Fără îndoială aici se vorbeşte despre Babilonul simbolic şi nu de vechea, mare cetate de la Eufrat, care va deveni o pustie veşnică (Ieremia 51:62-64 ). Babilonul este biserica falsă, înşelătoarea pământului, mama sau originea a tot ce strică ce este pe teritoriul religios şi este rău. Tocmai Numele lui Hristos, pe care ea Îl poartă, şi aroganţa ei, de a fi trupul Lui şi mireasa Lui, măreşte vina. Denumirea »marele Babilon« arată că ea şi-a însuşit o uriaşă putere religioasă. Mânia lui Dumnezeu asupra acestei falsificări oribile şi desfigurări a ceea ce ar fi trebuit să prezinte pentru El bunătate şi sfinţenie şi mărturie despre adevăr se va aprinde violent.

 

* Ierusalimul pământesc, în sensul strict al cuvântului, în starea lui restaurată este descris în mod impresionant în Isaia 60 , noul Ierusalim simbolic este subiectul din Apocalipsa 21:9 – 22:5 . Soarta Babilonului, în sensul strict al cuvântului, este descrisă în Ieremia 51 , Babilonul simbolic îl vedem în capitolele 17 şi 18 din cartea Apocalipsa. În orice privinţă atât Babilonul în sensul strict al cuvântului cât şi Babilonul simbolic este în opoziţie clară cu Ierusalimul corespunzător (pământesc sau simbolic).

 

  1. »Şi orice insulă a fugit şi munţii nu s-au mai găsit.« – În judecata a şasea provocată prin ruperea peceţii a şasea, »toţi munţii şi insulele s-au mutat din locurile lor« (Apocalipsa 6:14 ), aici marea asprime a judecăţii este arătată prin dispariţia totală a munţilor. »Munţii nu s-au mai găsit.« Chiar şi cercurile independente sau speciale, regiuni şi ţinuturi, care se aseamănă cu insulele despărţite de continent, vor fi cuprinse de catastrofa generală. Scaunele puterii, comparate cu munţii şi văzute totdeauna ca fiind stabile, vor dispare. În toate locurile se vor prăbuşi toate rânduielile şi elementele puterii ridicate de oameni, oricât de tari şi stabile ar părea ele. Tot ce nu a ridicat Dumnezeu va cădea pradă nimicirii generale. Acestea vor fi efectele cutremurului puternic.

 

  1. – »Şi grindină mare cât un talant1 cădea din cer peste oameni; şi oamenii L-au hulit pe Dumnezeu din cauza plăgii grindinii, pentru că plaga ei era foarte mare.« – Groaza generală va fi mărită printr-un uragan al judecăţii divine, care vine asupra oamenilor cu o putere irezistibilă, distrugătoare. Chiar şi lumea păcătoasă va trebui să recunoască, că această furtună a mâniei lui Dumnezeu este trimisă din cer. Despre o grindină citim deja în Apocalipsa 8:7 ; 11:19 ; aceasta însă va întrece în greutatea şi putere cu mult mai mult pe cea anterioară. Această judecată va fi asemenea unei grindine naturale grele, care cade din cer, deodată, furtunos, pustiitoare în efectele ei. Nu ni se face cunoscut, sub ce formă va fi, dar din această profeţie se deduce clar, că va fi foarte grea şi va veni din cer.2

 

1 După constatările învăţaţilor un talant cântărea aproximativ 35 kg. Prin aceasta se poate imagina ce caracter impresionant şi nimicitor va avea această judecată.

 

2 Sunt puţini oamenii care pot să-şi imagineze corect puterea devastatoare a unei grindine mari. În continuare prezentăm relatarea unui martor ocular la o cădere de grindină în anul 1831 în Constantinopol şi împrejurimi: „După o noapte neobişnuit de înăbuşitoare, dimineaţa la ora şase au venit nori ameninţători, şi un zgomot între tunete şi furtună, şi totuşi incomparabil cu acestea, a crescut mereu, şi locuitorii oraşului, treziţi brusc din somn, cuprinşi de frică aşteptau deznodământul acestei arătări ameninţătoare. Incertitudinea lor nu a fost de lungă durată. Bucăţi de ghiaţă de mărimea tălpii piciorului unui om au căzut la început mai rar iar apoi au devenit ca o lovitură densă de pietre, care a distrus totul. Nici oamenii în vârstă nu puteau să-şi amintească să fi văzut vreodată asemena pietre de grindină. Unele din ele au fost adunate după aproximativ o jumătate de oră şi cântăreau mai mult de o jumătate de kilogram. Această furtună îngrozitoare a trecut peste Constantinopol şi, dealungul Bosforului, s-a întins peste un ţinut mare. Ce era cel mai frumos, nu, singura speranţă a acestei făşii de pământ frumoase şi roditoare, culesul viilor, tocmai începuse şi prin aceasta a fost distrusă într-o singură zi. Diverse specii de animale, şi chiar şi unii oameni, au murit, şi nenumăraţi oameni au fost răniţi. Pagubele făcute clădirilor erau inestimabile. Puterea cu care loveau blocurile de ghiaţă care cădeau era aşa de mare, că au sfărâmat toate ţiglele de pe acoperişuri şi au străpuns chiar scânduri, trecând prin ele ca gloanţele din puşcă.” Ce ar fi fost, dacă blocurile de ghiaţă ar fi fost de cincizeci sau şaptezeci de ori mai grele?

 

Va conduce la pocăinţă acest fel de încoronare a judecăţilor divine? Va fi zdrobită încăpăţânarea, vor fi inimile înfrânte sub mâna puternică a lui Dumnezeu? Nu! Omul rămâne neschimbat, dacă Duhul lui Dumnezeu în harul Său puternic şi liber nu-l conduce la pocăinţă şi la primirea salvării oferite. Efectul moral al acestei judecăţi îngrozitoare este constatat în cuvinte simple. În loc să glorifice cu teamă pe Dumnezeu, văzând descoperirea puterii Lui neîngrădite, oamenii vor huli pe Dumnezeu din cauza plăgii mari prin grindină. Cât de răbdător este Dumnezeu şi cât de greşit este omul!

 

https://comori.org/noul-testament/apocalipsa/apocalipsa/capitolul-161-21/

 

///////////////////////////////////////

Israel în Egipt

Mana pe data de 26 Noiembrie, R1650 – 1 Mai 1894, pag. 141

 

Studii în Vechiul Testament

 

Lecţiile Internaţionale de Studii în Scripturi

 

Gânduri sugestive cu scopul de a sprijini pe cei din cititorii noştri care participă la orele Biblice, acolo unde acestea se practică; pentru ca ei să fie în stare să îndrume pe alţii în deplinătatea Evangheliei.

 

Lecţia VI

 

Exod 1:1-14                   ,,Ajutorul nostru este în numele Domnului” – Psalm 124:8.

 

După ce lecţiile precedente ne-au arătat cum Dumnezeu a pregătit un loc pentru poporul Său în Egipt şi cum I-a transportat acolo şi I-a sădit în cel mai bun loc şi le-a dat prosperitate materială mare în timpul vieţii tuturor celor din prima generaţie, acum să-i vedem la un alt curs de instruire – de data aceasta în şcoala adverstităţii.

 

În mijlocul prosperităţii ei s-au înmulţit uimitor, astfel încât a doua generaţie a umplut ţinutul Goşen; şi noul împărat care nu-l cunoştia pe Iosif, şi noua generaţie a Egiptenilor, care a uitat recunoştinţa părinţilor lor faţă de Iosif şi dispoziţia acestora de a şi-o manifesta în favoarea faţă de vecinii lor şi descendenţii acestora, a început să se teamă ca nu cumva acest popor prosper din mijlocul lor să se ridice într-un timp împotriva lor sau să se asocieze cu duşmanii lor. Din această cauză urmă decretul împăratului menţionat în versetul 10.

 

Versetele 11-14 ne relatează istoria amară a asupririi lor, sub care ei au învăţat lecţii valoroase de umilinţă şi răbdare, de dependenţă de Dumnezeu, şi de speranţă în eliberare, inspirată de promisiunile Sale preţioase. Şi aici, în acelaşi fel, suferinţele comune, i-au unit ca popor, şi i-a păstrat deosebiţi şi separaţi de Egipteni şi ca urmare separaţi şi de influenţa acestora în materie de religie, etc.

 

Dar necătând la robia lor grea, promisiunea lui Dumnezeu că ei se vor înmulţi foarte repede (Gen. 15:5; 22:17) s-a împlinit, astfel încât dintr-o mână de oameni, şaptezeci de suflete care au coborât în Egipt, după aproape trei secole, au ieşit aproape şase sute de mii de oameni, care implică o populaţie de aproape două milioane.

 

În această pedeapsă în Egipt, la fel ca şi în toate îndrumările ulterioare, se conţine cea mai mare manifestare a înţelepciunii şi grijii părinteşti, pentru cei care printr-o cunoaştere a planului lui Dumnezeu sunt în stare să se ridice la punctul Său de vedere în ceea ce priveşte observarea procedurilor Sale cu poporul Său. Ca un tată înţelept, Dumnezeu a văzut mai dinainte că prea multă prosperitate va fi mult spre dezavantajul lor – ducând la mândrie, ambiţie, independenţă, mulţumire de sine, răsfăţare de sine, insensibilitate; şi la o asimilare cu prietenoşii străini din afara seminţiilor lui Israel şi la o îmbibare cu principiile şi practicile lor idolatre. Toate acestea au fost împiedicate şi ferite de către experienţele amare ale lui Israel în Egipt, în timp ce tendinţele opuse au fost încurajate. Şi astfel a fost pavată de asemenea şi calea pentru marea manifestare a grijii ulterioare şi înţelepciunii lui Dumnezeu, în binevenita şi minunata eliberare a lor când scopurile Sale pentru ei în Egipt au fost pe deplin realizate.

 

 

 

Lecţia VIII

 

 

 

COPILĂRIA LUI MOISE

 

Exod 2:1-10

 

 

 

,,Îl voi elibera şi Îl voi onora” – Psalm 91:15………………………………………………………………………….

Cont. aici https://adevarprezent.org/israil-in-egipt/

 

/////////////////////////////////////////

(Imperiul raului de atunci…) Egiptenii – Explicații la Biblie

Istoria Egiptului a început cam prin anul 3.000 î.Cr., cu cel puţin o sută de ani înainte de vremea lui Avraam. De-a lungul istoriei popoarelor din Orientul Mijlociu, Egiptul şi Babilonul au fost cele două mari centre de putere militară şi politică.

 

În perioada formării lor ca popor, evreii au petrecut 430 de ani în Egipt, majoritatea dintre ei într-o cruntă robie (Exod 12:40). Dumnezeu i-a izbăvit în mod miraculos din această suferinţă prin lucrarea încredinţată lui Moise.

 

Din înşiruirile de neamuri consemnate în cartea Genezei aflăm că Egiptul a fost fondat de Miţraim, unul dintre fiii lui Ham (Gen. 10:6, 13, 14). Vechiul Testament chiar numeşte Egiptul în mod simbolic: Miţraim (1 Cron. 1:8, 11).

 

La puţin timp după sosirea în Canaan (circa 2.000 î.Cr.), Avraam s-a pogorît în Egipt ca să scape de foamete (Gen. 12:10). Tot în Egipt avea să ajungă şi Iosif, după ce a fost vîndut de fraţii lui (Gen. 37:12-36). Tînărul evreu a ajuns apoi să fie înălţat la mari demnităţi (Gen. 41:37-46). El şi-a invitat familia să se strămute în Egipt. După o perioadă de libertate şi prosperitate, evreii s-au înmulţit, transformîndu-se dintr-o familie, într-un popor foarte numeros. Cînd o altă dinastie a aşezat pe tronul Egiptului un alt Faraon, evreii au fost transformaţi într-un popor de sclavi şi supuşi la munci grele (Exod 1:6-14).

 

 

După ieşirea evreilor din Egipt, puternicul Imperiu Egiptean s-a prăbuşit şi ţara a devenit o putere politică şi militară de mîna a doua.

 

Pe vremea lui David şi Solomon (circa 1.000 î.Cr.), în providenţa divină, slăbiciunea Egiptului le-a înlesnit evreilor să devină o naţiune puternică, cu influenţă asupra întregii lumi civilizate de atunci.

 

Cu Egiptul ne mai întîlnim şi în profeţiile lui Isaia. Marele profet i-a condamnat pe evreii din Iuda care, în loc să se întoarcă cu pocăinţă la Dumnezeu şi să aştepte izbăvirea de la El, se grăbeau să încheie alianţe politice cu Egiptul pentru a scăpa de ameninţarea invaziei Asiriene: „Dar, ocrotirea lui Faraon vă va da de ruşine şi adăpostul sub umbra Egiptului vă va face de ocară.”

 

Egiptenii au fost un popor politeist cu numeroşi zei. Mulţi dintre ei erau personificări ale forţelor naturii (soarele, Nilul, pămîntul, luna, oştirea cerului, etc). Plăgile trimise de Dumnezeu asupra Egiptului au fost îndreptate cîte una împotriva fiecărei zeităţi a ţării.

 

Din punct de vedere simbolic-spiritual, Egiptul reprezintă imperiul răului şi firea pămîntească. Încrederea lui în suficienţa apelor Nilului pentru prosperitate l-a făcut un simbol pentru firea pămîntească, care nu vrea să depindă de Dumnezeu.

 

Printre tainele Bibliei este şi viitoarea izbăvire a Egiptului din robia stricăciunii şi aşezarea lui în prerogativele binecuvîntărilor Dumnezeieşti (Isaia 19:18-25).

 

 

Faraonul Egiptului

 

 „Faraon” a fost denumirea pentru conducătorul suprem al Egiptului. Termenul înseamnă „casă mare” şi a fost folosit iniţial pentru a desemna locuinţa sau palatul regal. Cu timpul, acest termen a ajuns să fie folosit cu semnificaţia de: „alteţa sa” sau „majestatea sa”.

 

 

 

În mistica egipteană, Faraon era Zeu şi el deţinea cheia comunicării cu dumnezeii cosmici ai universului. Cuvîntul lui avea putere de lege. Întreaga ţară era proprietatea Sa.

 

Cînd murea un Faraon, el trecea în lumea de dincolo ca un fel de stăpîn al celor de dincolo. Egiptenii îşi dădeau o mare silinţă să îmbălsămeze cadavrul Faraonilor şi să-l orneze cu toate bogăţiile care să-i ateste „rangul în viaţa eternă”. Celebrele piramide ale Egiptului şi sarcofagurile de aur şi nestemate ne-au rămas ca dovezi ale acestor strădanii. Nu este de mirare că tot felul de hoţi de morminte au căutat mereu să descopere locul de îngropare al Faraonilor. La cîrma Egiptului s-au succedat un total de treizeci de dinastii. Biblia nu-i pomeneşte de obicei pe faraoni pe nume. Din cercetările arheologice îi putem totuşi identifica pe unii. Iată cîteva împrejurări în care Scriptura îi aminteşte pe Faraonii Egiptului.

 

Cînd Avraam şi Sara au ajuns în Egipt, ei au fost chemaţi la „casa lui Faraon” (Gen. 12:14-20).

 

Solomon s-a căsătorit cu fata lui Faraon şi şi-a cîştigat Egiptul ca aliat de nădejde (1 Regi 3:1). Acest Faraon a cucerit mai tîrziu Ghezerul de la canaaniţi şi l-a dăruit ca zestre fetei lui, nevasta lui Solomon (1 Regi 9:16). Împăratul Ieroboam a căutat refugiu la curtea Faraonului Şişac (1 Regi 11:40).

 

 

Cel mai renumit Faraon din Biblie este însă acela căruia i-a cerut Moise să lase poporul Domnului să părăsească Egiptul. Egiptologii oscilează încă asupra identităţii acestui Faraon. Unii spun că ar fi vorba de Amenotep II (1.450-1.423 î.Cr.), alţii cred că este vorba de Ramses II (1.301-1.234 î.Cr.). Acest suveran al Egiptului s-a încumetat să se împotrivească planurilor lui Dumnezeu. Urmarea semeţiei lui a fost o serie de zece „plăgi” trimise de Dumnezeu asupra ţării. Faraon nu s-a lăsat înduplecat decît atunci cînd îngerul morţii a ucis pe toţi întîii născuţi de parte bărbătească din ţară, în numărul lor fiind şi fiul lui Faraon (Exod 12:29-33).

 

În ultima parte a vieţii sale, profetul Ieremia a fost tîrît de poporul evreu neascultător în Egipt. Acolo, el a profeţit că Faraonul Hofra va avea soarta tuturor celorlalţi împăraţi care nu s-au supus de bună voie înaintea împăratului Babilonului. Mesajul profetului a sunat ca un cîntec de jale la adresa poporului ales, aflat într-unul dintre cele mai întunecate ceasuri ale istoriei sale (Ier. 44:30).

https://scripturile.wordpress.com/2013/01/20/egiptenii/

 

///////////////////////////////////////

Cele 10 plăgi egiptene

 

Cele zece plăgi ale Egiptului este o poveste relatată în Cartea Exodului. Exodul este a doua dintre primele cinci cărți ale Bibliei iudeo-creștine, numită și Tora sau Pentateuh.

 

Potrivit poveștii Exodului, poporul evreu care trăia în Egipt suferea sub stăpânirea crudă a faraonului. Liderul lor, Moise (Moshe), i-a cerut lui Faraon să-i lase să se întoarcă în patria lor din Canaan, dar Faraon a refuzat. Ca răspuns, Dumnezeul evreu a provocat 10 plăgi asupra egiptenilor într-o demonstrație divină de putere și neplăcere menită să-l convingă pe Faraon să „lase poporul Meu să plece”, în cuvintele spiritualului „Coborâți-vă pe Moise”.

 

Înrobit în Egipt

Tora relatează că evreii din țara Canaanului trăiseră în Egipt de mulți ani și deveniseră numeroși sub tratamentul amabil al conducătorilor împărăției. Totuși, faraonul a fost intimidat de numărul mare de evrei din regatul său și a ordonat ca toți să fie înrobiți. Au urmat vieți de greutăți amare timp de 400 de ani, la un moment dat inclusiv un decret al faraonului ca toți copiii evrei de sex masculin să fie înecați la naștere.

 

Moise, fiul unei femei sclave care a fost crescută în palatul faraonului, se spune că a fost ales de Dumnezeul său pentru a conduce poporul israelit către libertate. Împreună cu fratele său Aaron (Aharon), Moise i-a cerut faraonului să lase poporul lui Israel să părăsească Egiptul pentru a celebra o sărbătoare în pustie pentru a-l onora pe Dumnezeul lor. Faraonul a refuzat.

 

Moise și cele 10 plăgi

Dumnezeu i-a promis lui Moise că își va demonstra puterea de a-l convinge pe Faraon, dar, în același timp, îi va convinge pe evrei să-i urmeze calea. În primul rând, Dumnezeu avea să „împietriască inima” faraonului, făcându-l ferm împotriva plecării evreilor. Apoi avea să producă o serie de plăgi cu o severitate crescândă, care au culminat cu moartea fiecărui bărbat egiptean primul născut.

 

Deși Moise i-a cerut Faraonului înaintea fiecărei plagi libertatea poporului său, el a continuat să refuze. În cele din urmă, a fost nevoie de toate cele 10 plăgi pentru a-l convinge pe faraonul fără nume să elibereze pe toți evreii înrobiți din Egipt, care apoi și-au început exodul înapoi în Canaan. Drama urgiilor și rolul lor în eliberarea poporului evreu sunt amintite în timpul sărbătorii evreiești de Pesah, sau Paștele.

 

Vizualizări despre ciumă: tradiție vs. Hollywood

Tratamentul de la Hollywood a Ciumelor așa cum este descris în filme precum „The Zece Commandments” al lui Cecil B. DeMille este cu siguranță diferit de modul în care familiile evreiești le privesc în timpul sărbătoririi Paștelui. Faraonul lui DeMille a fost un tip rău, dar Tora ne învață că Dumnezeu a fost cel care l-a făcut atât de intransigent. Ciumele au vizat mai puțin pedepsirea egiptenilor decât să le arate evreilor – care nu erau încă evrei, deoarece nu primiseră cele Zece Porunci – cât de puternic era Dumnezeul lor.

 

La seder, masa rituală care însoțește Paștele, se obișnuiește să reciți cele 10 plăgi și să arunci o picătură de vin din fiecare cană pe măsură ce este enumerată fiecare ciumă. Acest lucru este făcut pentru a aminti suferința egiptenilor și pentru a diminua într-un fel fericirea unei eliberări care a costat atâtea vieți nevinovate.

 

Când s-au întâmplat cele 10 plăgi?

Istoricitatea oricărui lucru din textele antice este periculoasă. Cercetătorii susțin că povestea evreilor din Egipt este cel mai probabil spusă despre Noul Regat egiptean la sfârșitul epocii bronzului. Faraonul din poveste este considerat a fi Ramses II .

 

Următoarele pasaje biblice sunt referiri la Versiunea Regelui Iacov despre Exodul.

  

Apa la Sânge

 

Când toiagul lui Aaron a lovit râul Nil, apa a devenit sânge și a început prima ciumă. Apa, chiar și în borcane din lemn și piatră, era de nebăut, peștii au murit, iar aerul a fost umplut de o duhoare îngrozitoare. La fel ca unele dintre celelalte plagi, magicienii lui Faraon au reușit să reproducă acest fenomen.

 

Exodul 7:19 Domnul i-a spus lui Moise: „Spune-i lui Aaron: Ia-ți toiagul și întinde-ți mâna asupra apelor Egiptului, asupra râurilor lor, asupra râurilor lor, asupra iazurilor și asupra tuturor iazurilor lor de apă. , ca să devină sânge; și ca să fie sânge în toată țara Egiptului, atât în ​​vase de lemn, cât și în vase de piatră.

broaște

Ciuma broaștelor

 

A doua ciumă a adus un aflux de milioane de broaște. Ei au venit din fiecare sursă de apă din jur și au inundat poporul egiptean și tot ce era în jurul lor. Această ispravă a fost duplicată și de magicienii egipteni.

 

Exodus 8:2

Dacă refuzi să le dai drumul, iată, îți voi lovi cu broaște toate hotarele tale. și pe patul tău și în casa slujitorilor tăi și peste poporul tău, în cuptoarele și în frământaturile tale.

8:4 Și broaștele vor urca și peste tine, peste poporul tău și peste toți slujitorii tăi.

Muschii sau păduchi

Tantarii

 

 

Toiagul lui Aaron a fost folosit din nou în a treia ciumă. De data aceasta a lovit pământul și țâșnii au zburat din praf. Infestarea a pus stăpânire pe fiecare om și animal din jur. Egiptenii nu l-au putut recrea pe acesta cu magia lor, spunând în schimb: „Acesta este degetul lui Dumnezeu”.

 

Exodul 8:16 Domnul a zis lui Moise: „Spune lui Aaron: „Întinde-ți toiagul și lovește țărâna țării, ca să devină păduchi în toată țara Egiptului”.

Muste

 

A patra ciumă a afectat doar ținuturile Egiptului și nu pe cele în care locuiau evreii în Gosen. Roiul de muște era insuportabil, iar de data aceasta faraonul a fost de acord să permită oamenilor să meargă în deșert, cu restricții, pentru a face sacrificii lui Dumnezeu.

 

Exodul 8:21 Altfel, dacă nu vei lăsa poporul Meu să plece, iată, voi trimite roiuri de muște peste tine, peste slujitorii tăi, peste poporul tău și în casele tale; și casele egiptenilor se vor plina. de roiuri de muște și, de asemenea, pământul pe care se află.

Animale bolnave

Ciuma animalelor 

 

Din nou, afectând doar turmele egiptenilor, a cincea ciumă a trimis o boală mortală prin animalele pe care se bazau. A distrus vitele și turmele, dar cele ale evreilor au rămas neatinse.

 

Exodul 9:3 Iată, mâna Domnului este peste vitele tale, care sunt pe câmp, peste cai, peste măgari, peste cămile, peste boi și peste oi;

Furuncule

Ciuma furunculelor

 

Pentru a aduce a șasea plagă, Dumnezeu le-a spus lui Moise și lui Aaron să arunce cenusa în aer. Acest lucru a dus la apariția furunculelor îngrozitoare și dureroase asupra fiecărui egiptean și a animalelor lor. Durerea a fost atât de chinuitoare încât atunci când vrăjitorii egipteni au încercat să stea în fața lui Moise, nu au putut.

 

Exodus 9:8 Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron: „Luaţi la voi pumni de cenuşă din cuptor şi Moise să o stropească spre cer, înaintea ochilor lui Faraon.

9:9 Și va deveni praf mărunt în toată țara Egiptului și va fi o furunculă care va izbucni peste oameni și peste fiare, în toată țara Egiptului.

Tunete și Grindină

 

În Exodul 9:16, Moise i-a transmis lui Faraon un mesaj personal de la Dumnezeu. Se spunea că el a adus în mod intenționat urgiile asupra lui și asupra Egiptului „pentru a arăta în tine puterea Mea și pentru ca numele Meu să fie vestit pe tot pământul”.

 

A șaptea plagă a adus ploi torențiale, tunete și grindină care au ucis oameni, animale și recolte. În ciuda faptului că Faraon și-a recunoscut păcatul, odată ce furtuna s-a calmat, a refuzat din nou libertatea evreilor.

 

Exodus 9:18 18 Iată, mâine, pe la această oră, voi face să plouă o grindină foarte puternică, cum nu a mai fost în Egipt de la întemeierea lui până acum.

Lăcuste

Ciuma Lăcustelor

 

Dacă Faraon credea că broaștele și păduchii sunt rele, lăcustele celei de-a opta plagi s-ar dovedi a fi cele mai devastatoare. Aceste insecte au mâncat fiecare plantă verde pe care le-au găsit. După aceea, Faraon a recunoscut lui Moise că a păcătuit „o dată”.

 

Exodul 10:4

Altfel , dacă refuzi să lași poporul Meu să plece, iată, mâine voi aduce lăcustele în țara ta; : și vor mânca restul din ceea ce a scăpat, care v-a rămas din grindină și vor mânca din orice copac care va crește din câmp.

Întuneric

Ciuma Întunericului

ivan-96 / Getty Images

Trei zile de întuneric complet s-au întins peste țările Egiptului – nu pe cele ale evreilor, care se bucurau de lumină în timpul zilei – în a noua plagă. Era atât de întuneric încât egiptenii nu se puteau vedea.

 

După această ciuma, faraonul a încercat să negocieze libertatea evreilor. Târgul lui că ar putea pleca dacă turmele lor erau lăsate în urmă nu a fost acceptat.

 

Exodul 10:21 Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre cer, ca să fie întuneric peste țara Egiptului, întuneric care se poate simți.

10:22 Și Moise și-a întins mâna spre cer; și a fost un întuneric dens în toată țara Egiptului trei zile.

Moartea Primului Născut

 

Faraonul a fost avertizat că a zecea și ultima ciumă va fi cea mai devastatoare. Dumnezeu le-a spus evreilor să sacrifice miei și să mănânce carnea înainte de dimineață, dar nu înainte de a folosi sângele pentru a-și picta stâlpii ușii.

 

Evreii au urmat aceste instrucțiuni și au cerut și au primit tot aurul, argintul, bijuteriile și hainele de la egipteni. Aceste comori aveau să fie folosite mai târziu pentru tabernacol.

 

Peste noapte, un înger a venit și a trecut peste toate casele evreiești. Primul născut din fiecare gospodărie egipteană avea să moară, inclusiv fiul lui Faraon. Acest lucru a provocat un asemenea zgomot, încât Faraon a ordonat evreilor să plece și să ia tot ce aveau.

 

 

Exodul 11:4

Moise a zis: „Aşa vorbeşte Domnul:…

 

 

https://www.greelane.com/ro/umanistic%C4%83/istorie-%C8%99i-cultur%C4%83/plagues-of-egypt-ancient-jewish-history-118238

 

 

/////////////////////////////////////////

Apocalipsa 16 – Demolarea finală;

 

 

Celor ce le este greu să citească aceste capitole pline de judecăți, suferințe și pedepse vreau să le aduc aminte că Dumnezeu le-a poruncit evreilor să sărbătorească în fiecare an Paștele, care a fost tot un eveniment plin de pedepsele plăgilor. Dacă vreunul din copiii generațiilor de după eveniment avea să-i întrebe despre rolul atâtor suferințe trimise de Dumnezeu asupra egiptenilor, trebuia să i se răspundă:

 

„Aceasta este spre pomenirea celor ce a făcut Domnul pentru mine, când am ieşit din Egipt“ (Exodul 13:8).

 

Atunci ce este „luminos“ și demn de a fi sărbătorit de Paște?

 

Ziua de Paște a fost decretată cea dintâi zi dintr-un calendar nou, al eliberării. În mod similar, după plăgile din Apocalipsa, ziua imediat următoare va fi cea dintâi zi din Împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Judecățile potirelor din acest capitol nu sunt arbitrare, ci seamănă cu plăgile din Egipt și cu judecățile trâmbițelor din Apocalipsa 8-9, cu două deosebiri.

 

Prima este că cele din Egipt s-au manifestat asupra unei singure țări de pe pământ, cele din Apocalipsa 8-9 s-au manifestat asupra celei de a treia părți a pământului, dar acestea șapte de la urmă vor fi pe toată fața pământului.

 

Cea de a doua deosebire constă în rapiditatea cu care se succed. Cele din acest capitol vin rapid unele după altele. Apostolul Pavel a anunțat această caracteristică atunci când a spus:

 

Cont.aici https://scripturile.wordpress.com/2020/02/05/apocalipsa-16-demolarea-finala/

///////////////////////////////////////

Se Naște Oare Cineva Homosexual?

de David Upton

 

Categorie: Întrebări şi Răspunsuri

Subiecte: Homosexualitate

Mulți oameni spun că au fost făcuți aşa, că s-au născut în acest fel, că s-au născut homosexuali. De fapt, așa am gândit și eu pentru o vreme. Cum am ajuns în felul acesta, eu sincer nu ştiu. Dar ceea ce știu e că acest lucru este contrar cu ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu este foarte clar. Oamenii încearcă să înăbușe acest adevăr, încearcă să-l schimbe, încearcă să îl facă să se potrivească nevoilor lor. Dar nu e ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu este foarte clar că este greşit. Așa că pentru cei care spun că este natural, este normal, acelaşi lucru l-am simţit și eu la început, după ce mi-am dat seama ce făcusem. Am savurat plăcerea aceea sexuală, am savurat natura ei păcătoasă. Păcatul este plăcut o vreme, dar în cele din urmă acea vreme se sfârșește şi noi rămînem fără speranţă, mergem la iad. Vom plăti pentru acest păcat.

 

„Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă lăsaţi înşelaţi, nici curvarii, nici preacurvarii, nici închinătorii la idoli, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici hrăpăreţii, nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.”

 

Deci, aş spune ca oricine crede că acest lucru este normal, să se examineze să se asigure că ceea ce simte că ar fi normal nu este de fapt plăcerea păcătoasă pe care o savurează. Pentru că acest lucru este normal, este natural. Este normal pentru un om căzut să se bucure de păcat şi să găsească o deosebită plăcere în el. Ştiu că așa a fost în viaţa mea, mi-a plăcut păcatul. Evident, acesta e acel ceva la care nu am vrut să renunţ, nu am vrut să renunţ la păcat. Dar apoi, când m-am apropiat de Dumnezeu, El mi-a arătat adevărul că eu n-aș fi niciodată iertat, n-aș putea niciodată să cad la cruce, până când nu renunț la acel păcat. Acel păcat pe care l-am iubit, pe care am încercat să îl păstrez. Așa am facut, l-am aruncat la cruce şi am făcut un salt al credinţei către Hristos şi El m-a salvat, El m-a răscumpărat din acel păcat. El m-a făcut o persoană reală, în acest fel ştiu că ce vă spun este adevărat, pentru că El m-a schimbat. El m-a făcut un om nou, cu noi dorințe; El a luat de peste mine toate acele dorinţe păcătoase şi m-a făcut o făptură nouă. Şi El poate face același lucru și pentru tine, El m-a salvat de sub puterea păcatului şi El te poate salva și pe tine. Mă rog ca tu să strigi către El, ca tu să fii făcut o făptură nouă şi să fii liber de stilul tău de viaţă păcătos, de păcatul care te ţine prizonier. Chiar dacă poate ești un prizonier care îți găsești plăcerea în el acum. Într-o zi, vei fi un prizonier al iadului; plătind dreptatea cuvenită, plătind răscumpărarea datorată pentru că vei descoperi în acea zi că Hristos nu a suferit pentru păcatele tale pe cruce dar tu suferi pentru păcatele tale acum.

 

https://illbehonest.com/romana/se-naste-oare-cineva-homosexual-david-upton

 

 

///////////////////////////////////////////////////////////////////////////// 

Prietenul lui Iliescu,Nastase,Vacaroiu,PeSeDoiu-Aleksandr Dughin, marele preot al imperiului eurasiatic: „Putin este peste tot, Putin este totul, Putin este absolut” (CNN); (Pentru ca RUSUL a iesit gol din burta tarii,cum citim in Iov,cap. 1 si 2 – ar trebui dezbracat de tot ce a furat,ca sa nu ne distruga pe toti…Soluția lui Lech Walesa pentru pacea mondială: spargerea Rusiei în 60 de țări și reducerea populaţiei acesteia la „mai puţin de 50 de milioane de locuitori”! De ce este nevoie de o presă fără botniță?…Lech Walesa: Securitatea globală ar putea fi asigurată printr-o „revoltă a popoarelor anexate de către Rusia”; Rușii vor să fie victorioși prin sperietură și șantaj…Stânga globalistă poate fi oprită (III): Lupta cu cei fără de faţă; Lev Tolstoi – viața unui scriitor; Misterioasa grupare care s-ar afla în spatele morții Dariei Dughina îi îndeamnă pe ruși la revoltă: „Putin e un criminal de război”; CEL MAI CITIT INTERVIU – „Dan Voiculescu a dirijat banii Securități fără să fie deranjat”; (Tot ce facem fara de Dumnezeu ,este DESERTACIUNE SI GOANA DUPA VANT-ca si komunismul multilateral de globalist, socialist, adica satanist) …Este capitalismul falimentar din punct de vedere moral? Cinci defecte de ordin moral şi consecinţele lor sociale; Die Zeit – “CAPITALISMUL : FALIMENTUL ULTIMEI UTOPII”; STENOGRAMA DIN 28 ianuarie 1990-STENOGRAMA; (Amintiri despre ospatul firimiturilor otravite)…„13-15 Iunie 1990”… un punct diferit de vedere; (De neuitat) ROMÂNIA FURATĂ. Dosarul Siveco: bani în sacoșă, contracte supraevaluate, achiziții inutile; (Oamenii-de oriunde ar fi,daca nu se nasc din nou,pentru a se umple cu Plinatatea lui Dumnezeu-Luca 8/11,primesc chiriasi nepoftiti si…) Demonii locuiesc in anumite locuri si nu doresc sa se indeparteze de acolo; O coliziune cosmică gigantică; Celebra Legiune Străină Franceză: o istorie fascinantă; Macron îi avertizează pe francezi: Toamna aceasta va însemna „sfârşitul abundenţei” și al „lipsei de griji”; (Ca si alti satanisti care se joaca,  gresit, cu gazul si arma infometarii,isi va primi raslpata…)Vladimir Putin mizează pe faptul că oprirea gazului la iarnă va aduce pacea cu Ucraina, în condiţiile impuse de el (analiză Reuters); to takoi Dughin? (Cine este Dughin?); Un text aproape imposibil de ilustrat. Citiți-l cu inima. Psihiatrul Gabriel Diaconu, despre oameni, bestii, suflete, război, mocirlă, pace; Prieten al lui Dughin și agent de influență al Kremlinului, Adrian Năstase insistă că… Socialiștii fac bine doar pe banii altora: panică în NY, după ce Texas le-a exportat imigranți! O comparație cu Polonia; Lista prietenilor Rusiei din România deconspirată de Alexandr Dughin&Co. Prin e-mail!Trolii lui Putin: Fabrica de minciuni și cel mai grav fenomen care afectează România și pe noi toți;CEDO despre practicile din procesele staliniste; Dărîmați acest zid! Gorbaciov le cere președinților Putin și Biden să organizeze cât mai curând un summit în vederea normalizării relațiilor; Trolii lui Putin: Fabrica de minciuni și cel mai grav fenomen care afectează România și pe noi toți; Jurnalistă finlandeză terorizată de trolii lui Putin; The Guardian: Cum functioneaza armata de troli a lui Putin: In fiecare zi te hranesti cu ura, iti mananca sufletul; Dupa ce turistii tradatorului criminal  Iliescu (matricea PeSeDeului) au rusificat  democratia si privati-hotia din Romania, se pregatesc sa dea lovitura de gratie si globalistilor …Kremlinul, către țările care restrâng accesul vizitatorilor ruşi: „Să-şi revină în fire”; (Nu doar in Ucraina se moare cu zile , ci si in Romania…) Localităţi unde mori cu zile. Medicina de familie, pe cale de dispariţie; (Pornografia nascatoare de PeSeDie/Putinie,revarsa din  mica Romanie)„Guvernul porno” și cenzura a la russe…(Se lucreaza la Putinizarea lumii,pentru a fi salvata de  porno-stafiile care bantuie omenirea…) Cu mâna pân` la cot în buzunarele găurite ale moldovenilor

 

 

//////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

 

(Pornografia nascatoare de PeSeDie/Putinie,revarsa din  mica Romanie)„Guvernul porno” și cenzura a la russe

 

Încet, dar sigur, acțiunea romanului „1984”, a lui George Orwell, se resimte și la Chișinău, acolo unde autoritățile au decis că prea multă libertate de exprimare și acces la informație strică pentru cetățenii Republicii Moldova. Sub pretextul combaterii pornografiei de pe Internet, Guvernul a aprobat miercuri un proiect de lege, care instituie cenzura pe Internet și permite instituțiilor de forță să verifice email-urile, sms-urile, dar și să blocheze anumite site-uri.

 

Nu că n-ar fi făcut-o și înainte, dar acum au și cadrul legal perfect. Operatorii de telefonie mobilă sunt obligați și ei să filtreze traficul de date din propriile rețele. Fără dezbatere publică sau consultare publică, Guvernul Filip care ne spunea că este pro-european și că va respecta libertatea de exprimare și dreptul la opinie ne servește peste noapte o scenă orwelliană de toată frumusețea.

 

Nu știm dacă este vorba de atentatele din Europa, marșul unionist de la Chișinău, marșul anti-unionist de la Comrat, sau simpla prezentă a adjunctului diplomației ruse Grigori Karasin care s-a plâns, vezi Doamne, că presa de limba rusă din Republica Moldova este ar suferi de cenzură.

 

Oricum, ambalarea problemei în staniol cu eticheta anti-pornografie sau falsa prezentare că „așa se procedează și în Europa”, pur și simplu nu țin. Aceste practici de cenzură și control țin mai degrabă de spațiul rusesc, nu de cel european. Mai ales că motorul de căutare Google poate găsi 440 de rezultate ale cuvântului-cheie „porn” pe site-uri afiliate instituției guvernamentale de la Chișinău.

 

Nu mai putem la socoteală faptul că, în aprilie 2014, Curtea de Justiție a UE a invalidat așa-numită directivă „Big Brother” privind stocarea datelor din telecomunicații, motivând totodată că aceasta nu respectă dreptul la intimitate și protecția datelor cu caracter personale ale europenilor. Dar probabil domnul Jizdan, inițiatorul legii, avea alte treburi pe atunci de rezolvat.

 

Mai mult, în cazul ministrului Jizdan, jurnaliștii de investigații de la RISE au scris că, în 2013, Renato Usatîi se lauda că îl avea pe statul de plată. Poate se teme de noi dezvăluiri care îl privesc, cine știe? Așa că, domnule ministru, mai ușor cu pianul cenzurii pe scări, că se varsă clapele. Nu așa se face în spațiul european spre care pretindeți că îi îndreptați pe cetățenii Republicii Moldova!

 

https://www.investigatii.md/ro/bloguri/madalin-necsutu/guvernul-porno-si-cenzura-a-la-russe

 

/////////////////////////////////////

(Nu doar in Ucraina se moare cu zile , ci si in Romania…) Localităţi unde mori cu zile. Medicina de familie, pe cale de dispariţie

 

Dan Sofronia

 

 

Un raport despre starea medicinei de familie din ţară, care a fost realizat de către instituţia Avocatul Poporului, arată că profesia este una pe cale de dispariţie, oamenii din sute de localităţi din medul rural riscând să moară cu zile, deoarece nu este medic. Şi deficitul de medici este de ordinul sutelor.

Această problemă se adaugă multitudinii din sistemul de sănătate publică din România şi se acutizează de la an la an. Grav este şi faptul că proaspeţii absolvenţi nu sunt atraşi de medicina de familie, astfel că această categorie profesională este din ce în ce mai îmbătrânită, iar noi sarcini se adaugă în fişa postului.

 

„În Neamţ, funcţionează 240 de cabinete în cele 83 de unităţi administrative (două municipii, trei oraşe, 78 comune şi 346 sate – n.red.), necesarul fiind de 290. Există comune cu trei şi mai multe sate, care au un singur medic de familie“, declară Angela Bica, vicepreşedinta Patronatului Medicilor de Familie Neamţ.

 

Alte trei comune, Pânceşti, Văleni şi Gâdinţi, nu au cabinete. Concluzia este că meseria nu mai este atractivă, puţini rezidenţi dorind să activeze în domeniu. Iar din cei puţini care acceptă, după câţiva ani renunţă şi se îndreaptă spre alte specializări. În Neamţ, aproape o treime dintre medici au peste 60-65 de ani.

 

În raportul întocmit de Avocatul Poporului, care a fost publicat în aprilie 2022,  este prezentată şi situaţia la nivel de ţară. Nu erau medici de familie în 14 localităţi din Sălaj, la Caraş-Severin în 14, la Alba în 13, la Hunedoara în 12, iar la Buzău în 10. În ceea ce priveşte „încărcătura“ pe cabinet, cea mai mare era în Sălaj – 4774 de persoane.

 

 

Se mai precizează în document că, la nivel naţional, un număr de 212 localităţi din mediul rural nu au medic de familie, fiind 665 de posturi vacante. Într-o statistică a INS, se arată că, în 2019, la sate, activitate aveau doar 9,0% din totalul medicilor din ţară, 12% dintre stomatologi şi 10,9% din total personal sanitar mediu.

 

„Motivul principal pentru care s-a ajuns în această situaţie se bazează pe dificultăţile întâmpinate de către personalul medical, (…) posibilităţile de adaptare la condiţiile de viaţă oferite de mediul rural, nestimulative, lipsite de orizont, fără acces la educaţie, cultură, sanitaţie deficitară – 45% din populaţie având toalete în curte, precum şi lipsa de sustenabilitate din partea administraţiei locale“, concluzionează Avocatul Poporului, citând date de la de Colegiul Medicilor.

 

https://adevarul.ro/stiri-locale/piatra-neamt/localitati-unde-mori-cu-zile-medicina-de-familie-2199896.html

 

////////////////////////////////////

 

(Se lucreaza la Putinizarea lumii,pentru a fi salvata de  porno-stafiile care bantuie lumea…) Cu mâna pân` la cot în buzunarele găurite ale moldovenilor

 

Mădălin Necșuțu

 

Am înțeles-o pe asta cu geopolitică. Cu Maica Rusia până la moarte! Moarte „fașâștilor” din NATO! Evropenii sunt niște sataniști homosexuali care ne distrug familia! Bine, bre, dar cu buzunarul și așa găurit al moldovenilor ce aveți? Cât vor mai trebui ei să vă întrețină combinațiile voastre de colțul străzii și să le băgați mâna pân` la cot pentru a le lua, constituțional vorbind, și ultimul bănuț din buzunar.

 

Deunăzi, CEC ne-a anunțat că moldovenii vor scoate nu mai puțin de 75 de milioane de lei pentru a fi organizat referendumul „prezidentului” Dodon. Păi, bine, dar fostul/actual socialist nu era ală care trebuia să se bată cu oligarhii, cu corupția. Chipurile să mărească pensiile și salariile și să facă din Moldova locul unde curge lapte și miere? Ei bine, nu. În schimb moldovenii s-au trezit încă o dată buni de plată pentru o nouă factură politico-electorală de 75 de milioane de lei. Circa 4 milioane de dolari. Cam atât costă „semănatul de primăvară” pe care Dodon și PSRM îl fac cu un an înaintea alegerilor parlamentare la termen din 2018. Oameni gospodari, ce să mai… sanie vara și car iarnă. Dar unde sunt boii?

 

Până ne elucidăm complet pe această chestiune, CEC ar face bine, chiar și postfactum să pună mâna și să se pronunțe pe ilegalitatea finănțărilor lui Dodon și a PSRM-ului din offshore-urile din Bahamas cu bani rusești. CEC s-a făcut că plouă pe această chestiune, atunci când a fost sesizat, și apoi a pasat problema de la Ana la Caiafa către Centrul Național Anticorupție (CNA). Sigur, pentru îngropăciune veșnică. Pentru că nu am văzut niciun socialist luat de CNA, deși numai că dacă și-ar face rechizitoriile cu materialele de presă, procurorii ar putea băga la duba mulți lideri ai „grupării PSRM”. Asta arată încă o dată funcționalitatea instituțiilor așa-zisului stat de drept din Republica Moldova și cum toți trag la aceeași căruță.

 

Ca de obicei, tot cetățenii sunt cei care rămân cu degetu-n gură, ale cărora orizonturi le spun blocate de spectacole de iluzionism. Ba cu mirajul rusesc, ba cu asasinate, în timp ce în spatele scenei se mută decisiv pentru viitorul Moldovei pe termen lung prin referendumuri și introduceri de sisteme de vot controversate. „Președintele tuturor” își dă încă o dată arama pe față în demersurile sale „patriotice”. Atât patriotism nici că poate încăpea într-un singur „om de stat”: să iei banii amărâților de sub tine și apoi să închini Moldova pe care pretinzi că o iubești unei ligi politico-economice de mâna a treia. Mai neutru și mai patriot, nici că se poate pomeni! Totul între două sesiuni foto de Facebook, când pe la Căpriana, când pe sub ușa Kremlinului.

 

Întrebarea este când își vor coase moldovenii buzunarele și vor înțepa dureros degetele care le cotrobăie pe acolo. Când se vor trezi și nu vor mai tolera astfel de spectacole ridicole de iluzionism politici care miroase a prosteală de 100 de poște. Cam pe când toate acestea? Până atunci nu ne rămâne decât să privim atent scena politică din Republica Moldova cu gura căscată, așa cum o făceam pe vremea când eram copii, la poveștile de seară cu Tanti Ludmila. Așa că, mare atenție la buzunare în autobuzul moldovenesc. Circulă mulți hoți!

 

Publicat în EvZ Moldova

 

https://www.investigatii.md/ro/bloguri/madalin-necsutu/cu-mana-pan-la-cot-in-buzunarele-gaurite-ale-moldovenilor

 

////////////////////////////////

 

Dupa ce turistii tradatorului criminal  Iliescu (matricea PeSeDeului) au rusificat  democratia si privati-hotia din Romania, se pregatesc sa dea lovitura de gratie si globalistilor …Kremlinul, către țările care restrâng accesul vizitatorilor ruşi: „Să-şi revină în fire”

Viorela Marin • HotNews.ro

 

Kremlinul a denunțat marţi măsurile „ostile” luate împotriva cetăţenilor ruşi în unele ţări europene, precum restrângerea accesului acestora la castelul Vincennes din Franţa, şi le-a cerut acestor ţări să dea dovadă de „raţiune”, relatează AFP.

 

Accesul în castelul Vincennes din apropiere de Paris, care adăpostește arhive ale Ministerului francez al Apărării, a fost restrâns pentru vizitatorii ruşi, în baza unei directive interne emise după declanșarea agresiunii ruse în Ucraina.

 

 

Întrebat despre această măsură, precum şi despre apelurile din Finlanda de sistare a emiterii vizelor turistice pentru cetăţenii ruşi, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a îndemnat aceste ţări „să-şi revină în fire”.

 

„Aceste declaraţii vin din partea unor ţări pe care noi le-am desemnat ca fiind neprietenoase (…) Multe dintre aceste ţări sunt ghidate de ostilitatea lor până la inconştienţă”, a declarat Peskov presei.

 

„Cred că, odată cu timpul, bunul simț va prevala din nou şi aceia care fac astfel de declaraţii îşi vor reveni în fire”, a adăugat reprezentantul Kremlinului.

 

Ministerul francez al Apărării a confirmat luni pentru AFP că a restrâns accesul cetăţenilor ruşi la Castelul Vincennes după ce Moscova a declanșat războiul din Ucraina, subliniind totuși că pot fi făcute „cereri legate de exercitarea profesiei de jurnalist”.

 

Asta după ce, la sfârşitul lunii iulie, accesul a două femei din Rusia a fost refuzat în acest castel unde se află şi unul dintre centrele Serviciului Istoric al Apărării (SHD).

 

Între timp, în Finlanda, partidul conservator din opoziţie a cerut sistarea emiterii de vize turistice pentru cetăţenii ruşi, după ce a fost observată o creştere a sosirilor turiştilor ruşi în această ţară.

 

CITEȘTE ȘI:

 

Estonia și Finlanda cer UE să nu mai acorde vize rușilor: „Vizitarea Europei este un privilegiu, nu un drept al omului” / Reacția nervoasă a Kremlinului la această idee, propusă luni de Zelenski

Zelenski face apel la Occident să își închidă granițele pentru ruși timp de un an: „Să trăiască în propria lor lume”

Letonia suspendă acordarea de vize rușilor. Care sunt excepțiile

De ce le-a interzis Franța rușilor accesul în castelul Vincennes

Finlanda vrea să limiteze vizele turistice rusești

Măsura drastică pe care un diplomat îndeamnă UE să o ia împotriva Rusiei

 

https://www.hotnews.ro/stiri-razboi_ucraina-25725585-kremlinul-catre-tarile-care-restrang-accesul-vizitatorilor-rusi-revina-fire.htm

 

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

The Guardian: Cum functioneaza armata de troli a lui Putin: In fiecare zi te hranesti cu ura, iti mananca sufletul

 

HotNews.ro

 

 

​Sute de bloggeri sunt platiti ca sa inunde forumurile si retelele de socializare din Rusia si din strainatate cu mesaje impotriva Vestului si comentarii favorabile Kremlinului. In fiecare zi, dupa ora 21, se incheie ziua de 12 ore de munca, iar cei care lucreaza in birourile complexului de pe Savushkina Street nr.55 din Sankt Petersburg sunt inlocuiti de tura de noapte, se arata in analiza The Guardian despre „armata de troli a lui Putin”.

 

 

Cladirea a fost identificata ca sediul „armatei de troli”, unde sute de bloggeri platiti lucreaza non-stop pentru a inunda forumurile, retelele de socializare si sectiunea de comentarii a publicatiilor occidentale cu remarci laudative la adresa presedintelui Vladimir Putin.

 

 

The Guardian a vorbit cu doi fosti angajati. Unul dintre acestia conducea departamentul de bloguri false pe reteaua sociala LiveJournal, in timp ce celalalt facea parte dintr-o echipa care „spama” forumurile municipale din Rusia cu mesaje pro-Kremlin. Ambii au spus ca au fost angajati neoficial si platiti in numerar.

 

Cei doi vorbesc despre un mediu de lucru lipsit de umor si draconic, cu amenzi pentru cei care intarziau cateva minute sau care nu ajungeau la numarul zilnic de postari obligatorii.

 

Trolii lucreaza in camere cu cate 20 de oameni, fiecare incapere fiind controlata de catre trei editori, care verifica postarile si ii amenedeaza pe cei care modifica sau scurteaza mesajele.

 

Bloggerita LiveJournal, care a lucrat timp de doua luni in centrul de troli, spune ca era platita cu 450.000 de ruble (790 de dolari) pe luna pentru a gestiona cateva conturi de pe site. Nu exista niciun contact, singurul document pe care l-a semnat la angajare fiind unul in care se angaja ca nu va divulga munca pe care o presta.

 

Sefii i-au ordonat acesteia sa nu spuna prietenilor despre locul ei de munca, nici sa ii adauge ca prieteni pe retelele de socializare pe care isi facea conturi false.

 

„Trebuia sa scriem „postari obisnuite” despre prajituri si muzica, dar din cand in cand trebuia sa aruncam o postare politica despre cum guvernul de la Kiev este fascist sau lucruri asemanatoare”, a explicat femeia.

 

Dupa ce jurnalistii de la Guardian au intrat pe unul din conturile false Live Journal, modelul in care operau trolii devenea din ce in ce mai clar.

 

Exista postari despre „Cele mai frumoase 20 de castele din Europa” si „semne care iti arata ca esti cu fata gresita”, combinate cu postari politice despre Ucraina sau care sugereaza ca liderul opozitiei Alexei Navalny este corupt.

 

Postacii primeau instructiuni tehnice referitoare la postarile politice in fiecare dimineata, in timp ce postarile non-politice trebuiau concepute de catre ei.

 

„Cel mai inspaimantator lucru este cand vorbesti cu prietenii tai si vezi ca ei repeta ceea ce tu ai vazut  si realizezi ca tot ce se intampla acolo are un efect”, spune fostul postac.

 

Marat, in varsta de 40 de ani, a lucrat intr-un departament diferit in care angajatii postau metodic pe forumuri din diverse orase.

 

„Primul lucru pe care il faceam dimineata cand ajungeam la munca era sa ne ascundem ip-ul, locatia reala, iar apoi citeam „, a explicat Marat.

 

Trolii lucreaza in echipe de catre trei. Primul posta un comentariu critic despre o anumita problema sau pur si simplu posta un link, iar apoi ceilalti doi interveneau cu linkuri prietenoase cu Kremlinul sau cu fotografii „comice” care degradau liderii ucraineni sau pe cei occidentali.

 

Marat le-a aratat jurnalistilor sase dintre aceste .

 

Fiecare dintre acestea contine o stire, anumite informatii despre aceasta si o concluzie la care comentatorii ar trebui sa ajunga. Una este despre presedintele Putin care ii prezinta condoleante presedintelui francez Francois Hollande dupa atacurile de la Charlie Hebdo din Paris.

 

„Vladimir Putin l-a contactat imediat pe liderul francez, in ciuda relatiilor proaste dintre Rusia si vest”, se arata in concluzia la care postacul trebuie sa ajunga.

 

„Liderul Rusiei s-a pronuntat intotdeauna impotriva agresiunii si a terorismului in general. Datorita initiativelor presedintelui, numarul de acte teroriste din Rusia a scazut dramatic”.

 

Celelalte foi de sarcini cer review-uri favorabile pentru YotaPhone, un smartphone facut in Rusia, postari abuzive impotriva lui Jennifer Psaki, fostul purtator de cuvant al Departamentului de Stat din SUA, iar celelalte se refera la Ucraina si planurile pe care Occidentul le are acolo.

 

Concluzia dorita: „Majoritatea expertilor sunt de acord ca Statele Unite incearca sa slabeasca Rusia in mod intentionat si Ucraina este folosita doar ca un mijloc prin care isi pot atinge scopul. Daca poporul ucrainean nu s-ar fi panicat si nu ar fi sprijinit o lovitura de stat, Vestul ar fi gasit o alta modalitate prin care sa puna presiune pe Rusia. Dar tara noastra nu va fi de acord cu planurile americanilor si vom lupta pentru suveranitatea noastra pe scena internationala”.

 

Pentru a adauga culoare postarilor, au fost create site-uri pentru a sustine munca armatei de postaci. Unul dintre acestea contine mii de imagini care pot fi copiate, majoritatea prezentand lideri europeni in ipostaze umilitoare, prelucrate in Photoshop. Textele care insotesc imaginile vor sa accentueze slabiciunea sau prostia acestora.

 

Multe dintre aceste imagini au un ton evident rasist sau homofob. Spre exemplu, unul din acestea il prezinta pe Barack Obama care mananca o banana, fiind infatisat ca o maimuta.

 

Trolii trebuie sa posteze fotografiile alaturi de informatii pe care le pot lua de pe „Wikipedia ruseasca patriotica”, oferind versiuni ale evenimentelor mondiale, acceptabile din punct de vedere ideologic.

 

Postarile referitoare la protestele de la Kiev explica cum protestatarii au primit ceaiuri cu droguri, ceea ce „a cauzat revolutia”.

 

Trolii au fost instruiti in mod ferm ca nu trebuie sa scrie niciodata nimic rau despre autoproclamata republica populara Donetsk si nimic bun despre guvernul din Ucraina.

 

„Mergeam acasa la sfarsitul zilei si vedeam aceleasi stiri la televizor. Era clar ca deciziile veneau de undeva”, spune Marat.

 

Multi oameni au acuzat televiziunea rusa ca a ridicat nivelul de propaganda in ultimele 18 luni in ceea ce priveste Ucraina, atat de mult incat Uniunea Europeana l-a pus pe Dmitri Kiselev, om de televiziune si directorul unei agentii de stiri importante, pe lista sa de sanctiuni.

 

Dupa doua luni de munca in agentia de troli, Marat a inceput sa simta ca isi pierde sanatatea mentala si a decis sa plece. Din conversatiile pe care le auzea la birou, Marat si-a dat seama ca acesta era impartit 50/50 intre cei care cred cu adevarat in ceea ce fac si cei care cred ca este o prostie, dar au nevoie de bani.

 

„Desigur, daca in fiecare zi te hranesti cu ura, iti mananca sufletul. Incepi sa crezi in asta. Trebuie sa fii puternic ca sa ramai curat atunci cand iti petreci intreaga zi scufundat in mizerie”, a spus fostul postac.

 

Cel mai prestigios post din armata de postaci este trolul care scrie in limba engleza, job platit cu 65.000 de ruble.

 

Avand in vedere ca vorbea engleza la nivel satisfacator, Marat a dat testul ca sa treaca in departamentul de limba engleza, unde trebuia sa scrie un eseu despre convingerile sale politice.

 

Pentru ca nu a vrut sa exagereze, Marat a scris ca e apolitic si crede ca toate doctrinele sunt cinice. Nu a fost suficient incat sa ia testul.

 

Lui Marat i s-a spus ca a esuat, dar alte persoane au fost informate ca au trecut testul preliminar si au fost repartizate sa posteze comentarii pentru doua articole in limba engleza despre Ucraina: unul de pe New York Times si altul de pe CNN.

 

Avocatii din Sankt Petersburg spun ca este extrem de rar ca o astfel de intreprindere sa lucreze in intregime „pe piata neagra”, fara sa plateasca taxe si fara sa isi inregistreze in mod oficial angajatii.

 

Documente secrete dezvaluite au legat „fabrica de troli” de structuri apropiate Kremlinului, dar nu exista dovezi concrete.

 

Este neclar daca armata de troli din birourile din Sankt Petersburg este singura sau daca exista si altele la fel, dar este cert ca aceasta s-a dezvoltat masiv de cand a fost prima oara descoperita, in 2012.

 

„Cand m-am angajat acolo, in 2013, era o cladire mica, eu lucram in subsol si era evident ca nu aveau suficient spatiu”, a explicat Andrei Soshnikov, un jurnalist din Sankt Petersburg care s-a infiltrat in companie in urma cu doi ani.

 

Jurnalistul a asociat trecerea la un sediu mult mai mare cu intensificarea activitatii dupa criza din Ucraina. Acesta a tinut sa precizeze ca desi acest tip de „trolling” poate parea ridicol, nu trebuie sa il consideram ineficient, in special pe plan intern.

 

„Oamenii din generatia mea care au crescut cu internetul pot, cel mai probabil, sa identifice comentariile postacilor. Dar, pentru generatia mai in varsta, oamenii care sunt obisnuiti cu televizorul, ei se uita la aceste forumuri si retele de socializare si observa ca toata lumea este mai radicala decat ei si decat vecinii lor”, a adaugat jurnalistul.

 

https://www.hotnews.ro/stiri-international-19823423-postacii-kremlinului-cum-functioneaza-armata-troli-lui-putin-fiecare-hranesti-ura-iti-mananca-sufletul.htm

 

 

/////////////////////////////////////

 

Jurnalistă finlandeză terorizată de trolii lui Putin

 

Ion Gaidău

Fascinată de tainele propagandei ruse, o jurnalistă a radioteleviziunii publice finlandeze YLE s-a lansat în mai multe proiecte pentru a o scoate la lumină. O iniţiativă în acest sens a deranjat, însă, foarte mult şi i-a schimbat viaţa radical. Victima este Jessikka Aro, iar cazul relatat de „New York Times“.

 

Jessikka Aro şi-a propus acum doi ani să pătrundă în universul secret al armatei de troli a Kremlinului şi să-l dezvăluie publicului larg, dar, de atunci, are parte de coşmaruri. Imediat după ce a îndrăznit să-şi invite conaţionalii să împărtăşească eventuale experienţe legate de atacuri şi agresiuni în mediile virtuale din partea furnizorilor ascunşi de conţinut prorus, ea însăşi a devenit victima unor astfel de acte abuzive.

 

 

Totul a început în septembrie 2014, după ce tânăra jurnalistă i-a îndemnat pe finlandezi să dezvăluie cazuri de atacuri în mediile virtuale din partea trolilor proruşi. Acest îndemn a dus la o serie de dezvăluiri interesante pe de o parte, dar şi la o campanie de demoralizare şi de discreditare împotriva iniţiatoarei pe de altă parte.

 

„Am murit, dar te urmăresc“

La câteva zile de la începerea seriei de dezvăluiri, Aro a început să fie terorizată cu mesaje de ameninţare şi texte absurde atât pe diverse canale de comunicare online, cât şi pe telefon provenind din Rusia şi din alte foste state sovietice. Mesaje de genul „Putin e cel mai bun, Occidentul e de rahat“ au început să-i blocheze contul de e-mail, în timp ce pe Facebook a fost inclusă într-un grup cu numeroase „urări de bine“ şi jigniri la adresa ei. Ea a rămas şocată să afle, de exemplu, că cineva o doreşte moartă otrăvită cu uraniu, în timp ce altcineva o consideră drept „târfă NATO“. Însă cel mai mult a şocat-o un mesaj primit de la un bărbat ce pretindea că ar fi tatăl ei, care a murit acum 20 de ani. „Am murit, dar te urmăresc“, i-a scris anonimul.

 

 

Situaţia ei a devenit şi mai complicată după ce a făcut un reportaj la Sankt Petersburg despre una dintre „uzinele“ armatei de troli a Rusiei lui Putin. Deranjaţi de curajul jurnalistei de a pătrunde în universul lor secret, la care ţin cu orice preţ, trolii Kremlinului i-au răspuns prezentând-o ca o traficantă de droguri şi ca o femeie de moravuri uşoare într-un filmuleţ postat pe YouTube. De asemenea, activişti proruşi din Heksinki au organizat o acţiune de protest în faţa sediului YLE, acuzând instituţia de presă că ar fi ea însăşi o fabrică de troli.

 

Viaţa mea a devenit un infern din cauza trolilor

, a declarat Jessikka Aro pentru „New York Times“.

 

Lupta cu ei este inegală şi dificilă, deoarece majoritatea lor nu îşi dezvăluie identitatea precum Johan Backman, un activist politic cunoscut ca un susţinător înfocat al preşedintelui rus Vladimir Putin.

 

 

Experienţa trăită de Aro arată până unde ajunge gradul de interes al Rusiei faţă de Finlanda, o ţară membră UE care, pe fondul crizei din Ucraina, nu exclude varianta aderării la NATO. Populaţia acestei ţări din nordul Europei ce împarte cu Rusia o frontieră cu o lungime de 1.340 de kilometri este divizată asupra acestui subiect, iar Moscova, foarte sensibilă la expansiunea Alianţei, nu poate rata ocazia de a umple spaţiul mediatic cu conţinut care să o atragă de partea sa.

 

Acest conţinut este plasat în mare parte de troli, care au devenit atât de activi şi perturbatori încât au determinat NATO şi Uniunea Europeană să lanseze hebdomarul online „Disinformation Review“, pentru a expune manipulările şi dezinformările propagandei ruse.

 

„Vorbim despre un adevărat război informaţional“, a explicat pentru „New York Times“ Rastislav Kacer, un fost ambasador al Slovaciei în SUA şi la NATO. „Este un element al unei lupte mai largi. Cu toate că nu implică vărsare de sânge, este la fel de periculos ca o acţiune ostilă mai convenţională“, a subliniat diplomatul slovac.

 

 

„Nu ştiu dacă aceşti oameni acţionează la ordinele Rusiei, dar ei sunt în mod clar ceea ce Lenin a numit «idioţii utili»“, comentat la rândul său Mika Pettersson, un editor de la agenţia naţională de ştiri din Finlanda şi semnatarul unei scrisori de susţinere a jurnalistei Jessikka Aro în faţa atacurilor trolilor proruşi.

 

 Citește și: Cum încearcă Rusia să-i intoxice pe români. Semne de război hibrid şi în Bulgaria

 Citește și: Traian Băsescu: România este ţinta unui război hibrid

 Citește și: SUA pregătesc un răspuns ofensivei mediatice a Kremlinului

 

https://adevarul.ro/stiri-externe/europa/jurnalista-finlandeza-terorizata-de-trolii-lui-1714081.html

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

Trolii lui Putin: Fabrica de minciuni și cel mai grav fenomen care afectează România și pe noi toți

 

https://www.youtube.com/watch?v=EVI5G_coL0o

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

Gorbaciov le cere președinților Putin și Biden să organizeze cât mai curând un summit în vederea normalizării relațiilor

 

Ultimul lider sovietic Mihail Gorbaciov le-a cerut marţi preşedinţilor Rusiei, Vladimir Putin, şi Statelor Unite ale Americii, Joe Biden, să organizeze cât mai curând un summit în vederea normalizării relaţiilor bilaterale, transmite EFE.

 

14 Aprilie 2021, 10:45 (actualizat 14 Aprilie 2021, 10:57) Știrile TVR |

 

”Salut propunerea preşedintelui SUA, Joe Biden, privind organizarea unei reuniuni ruso-americane la cel mai înalt nivel”, a declarat Gorbaciov pentru agenţia rusă Interfax.

 

Gorbaciov, care a împlinit în martie 90 de ani, a amintit că ”în repetate rânduri” le-a cerut liderilor celor două superputeri să se întâlnească, deoarece ”doar astfel se poate începe construcţia unei noi relaţii bilaterale”.

 

”Cu atât mai mult cu cât ţările noastre au experienţă. Mă refer la întâlnirile mele cu preşedintele (american Ronald) Reagan la Geneva şi Reykjavik”, a amintit fostul lider sovietic, subliniind că ”nu este timp de pierdut” şi că este nevoie ”să se acţioneze fără întârziere, să se transmită ordinele corespunzătoare ambasadorilor şi miniştrilor de externe pentru a începe pregătirile pentru summit”.

 

Preşedintele american Joe Biden i-a propus marţi omologului său rus Vladimir Putin, în cursul unei convorbiri telefonice, organizarea unei întâlniri la nivel înalt ‘într-o terţă ţară’ în ”următoarele luni” pentru ”a clădi o relaţie stabilă şi previzibilă cu Rusia”.

 

În caz că o astfel de întâlnire va avea loc, aceasta ar fi prima reuniune la nivel înalt între liderii din cele două ţări după întrevederea dintre Putin şi fostul preşedinte republican Donald Trump, care a avut loc la Helsinki în iulie 2018.

 

Şeful Comisiei pentru afaceri externe din Duma de Stat (camera inferioară a parlamentului rus), Leonid Sluţki, a apreciat că propunerea lui Biden reprezintă ”un pas de la confruntare la dialog”.

 

Relaţiile dintre Moscova şi Washington s-au deteriorat constant în ultimii ani, cu toate că sosirea la Casa Albă a lui Donald Trump, în 2016, a creat multe aşteptări în Rusia.

 

După învestirea lui Joe Biden, în ianuarie 2020, ambele ţări au prelungit ultimul tratat privind armele atomice între cele două superputeri nucleare, Noul START, însă recent preşedintele american l-a numit asasin pe Putin, ceea ce a făcut Moscova să-şi cheme ambasadorul de la Washington pentru consultări.

 

Totodată, în ultimele săptămâni, Joe Biden i-a transmis omologului ucrainean Volodimir Zelenski sprijinul său în faţa a ceea ce el a numit agresiunea Rusiei în Donbas şi a criticat mobilizarea de trupe ruse la frontiera cu Ucraina.

 

 

http://stiri.tvr.ro/gorbaciov-le-cere-pre-edin-ilor-putin-i-biden-sa-organizeze-cat-mai-curand-un-summit-in-vederea-normalizarii-rela-iilor_883433.html#view

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

Dărîmați acest zid!

 

Mihaela SIMINA

Publicat în Dilema Veche nr. 948 din 9 – 15 iunie 2022

 

 

Domnule secretar Gorbaciov, dacă doriți pace, dacă doriți prosperitate pentru Uniunea Sovietică și Europa de Est, dacă doriți liberalizare, veniți la această poartă! Domnule Gorbaciov, deschideți această poartă! Domnule Gorbaciov, dărîmați acest zid! – înainte ca această ultima propoziție, devenită simbol al începutului căderii comunismului, să se nască și să fie rostită de președintele american Ronald Reagan au existat cîteva lupte serioase pe text. Însăși existența sintagmei a fost serios pusă la îndoială. Ironic, nu-i așa?

 

 

Prezentat în urmă cu exact 35 de ani, pe 12 iunie 1987, la Poarta Brandenburg din Berlin, discursul președintelui Reagan a fost scris de Peter Robinson, unul dintre consilierii prezidențiali responsabili de prelegerile liderului american.

 

Domnul Robinson a început să se pregătească de prin luna aprilie, participînd la o vizită la fața locului, în Berlin, alături de alți experți prezidențiali și de agenți de securitate. În capitala germană, Peter Robinson a căutat informații și mai ales inspirație pentru ce urma să scrie. Mediile oficiale nu prea l-au inspirat, așa că s-a orientat și spre cele neoficiale, cum ar fi o cină organizată de niște cunoscuți la care au participat berlinezi din diferite categorii sociale. La un moment dat, din discuție în discuție, consilierul prezidențial l-a întrebat pe unul dintre oaspeți dacă s-a obișnuit cu prezența Zidului Berlinului. Răspunsul a fost un nu rostit cu toată convingerea. Dar nu. Nu asta a fost esențial. Ci intervenția gazdei: Dacă acest domn Gorbaciov este serios cu discuția lui despre glasnost și perestroika, poate să o dovedească. Poate să scape de acest zid.

 

 

Ideea replicii istorice tocmai se născuse în mintea lui Peter Robinson. Întors la Casa Albă, i-a spus șefului său ierarhic că dorește să introducă acel comentariu sub forma unui apel către Mihail Gorbaciov de a dărîma Zidul. Șefului său nu i-a plăcut ideea. Președintelui Reagan, da. Astfel, în draftul discursului și-a făcut loc propoziția „Domnule Gorbaciov, dărîmați acest zid!“. Departamentul de Stat și Consiliul Național de Securitate (CNS), însă, s-au opus puternic și constant acestei formulări pînă în ultimul moment. Considerau că replica poate fi interpretată ca un afront de către liderul sovietic. Decizia finală i-a aparținut, firește, președintelui.

 

În limuzina prezidențială, în drum spre Poarta Brandenburg unde avea să vorbească publicului, președintele Ronald Reagan și-a revizuit încă o dată textul discursului. Cînd a ajuns la replica cu pricina, atît de contestată de CNS și de Departamentul de Stat (care trimisese chiar și în acea dimineață un text alternativ), s-a uitat în ochii șefului de cabinet de la Casa Albă care îl însoțea și i-a spus: Băieții de la Departamentul de Stat o să înnebunească, dar păstrez replica. Este lucrul corect de făcut.

 

 

Istoria a confirmat peste doi ani. Fără Zid.

 

Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitor, coprezentator și coautor (comentariu și scenariu) al serialului documentar România construită.

 

https://dilemaveche.ro/sectiune/editoriale-si-opinii/tilc-show/darimati-acest-zid-637825.html

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

CEDO despre practicile din procesele staliniste

 

Mihaela Bărbuș

 

 

 

Chiar dacă Avram Bunaciu şi Alexandru Drăghici nu au fost judecaţi, faptele lor vor reveni în actualitate până când se va face lumină asupra lor. Până acum tema a fost tratată foarte greşit, astfel că manipulatorii istoriei au reuşit de fiecare dată să aducă discordia între români şi să îi îndepărteze de trecutul lor, ca într-o aplicaţie drăcească a dictonului care ne-a rămas de la Orwell, „cel mai eficient mod de a distruge oamenii este să le refuzi şi să le distrugi înţelegerea pe care o au ei asupra istoriei”.

ILD s-a ocupat foarte mult de trecutul recent, de eroii anticomunişti (v. aici, aici și aici, de aspectele morale ale crimelor comuniste, de rolul de lider al PNŢ în rezistenţa anticomunistă (v. aici, aici și aici) de mesajul Mişcării legionare şi de evoluţia neuniformă al susţinătorilor săi (v. aici, aici și aici). Am relatat şedinţele procesului lui Vişinescu şi am reacţionat atunci când am considerat că unii responsabili ai IICMER sau AFDPR (v. aici, aici și aici) nu sunt la înălţimea misiunii lor. Nu renunţăm la ce am spus şi îi îndemnăm pe cititori să arunce o privire asupra articolelor în care am tratat mai pe larg aceste teme în ultimii zece ani.

 

Ne-am ales cu tot felul de epitete pentru poziţiile noastre, deşi ce am spus noi se verifică, iar cei care ne târăsc în noroi se dovedesc a fi radicali şi incompetenţi. Lucrurile nu sunt simple, dar nici cvadratura cercului. Noi nu le-am tratat „în vrac”, ci am încercat să fim nunaţaţi şi proproţionali. Am avut dreptate, chiar dacă încă nu am reuşit să ne despărţim de destinul Casandrei. Ne pare foarte rău că şi agitaţia legată de cererea de înlăturare a bustului lui Mircea Vulcănescu dintr-un parc din sectorul 2 confirmă ce spunem noi de ani de zile: “elitele” nu cunosc date elementare despre trecutul nostru recent, nu pot purta o discuţie morală echilibrată pe această temă şi nu înţeleg miză sa uriaşă în războiul informaţional actual. Oportuniştii şi trădătorii domină dezbaterea asupra trecutului recent pentru că „elitele” s-au înstrăinat de tradiţia democratică a ţării.

 

Nu am intervenit când spiritele erau încinse, dar credem că discuţia este foarte importantă şi se poate lămuri, pentru că istoria este a tuturor oamenilor, nu proprietatea experţilor. Din experienţa personală în timpul procesului lui Vişinescu, avem motive să credem că majoritatea românilor au atitudini normale faţă de trecut, adică resping crima şi teroarea şi apreciază eroismul şi înţelepciunea. Ei, cei normali şi înţelepţi, ar putea profita de câteva idei ce se desprind dintr-o opinie a CEDO în care s-au atins, între altele, problemele pe care le ridică modul de desfăşurare a unui proces stalinist.

 

Cazul Ludmila Polednová împotriva Republicii Cehe

 

 

Ludmila Brožová-Polednová (1921-2015)

 

ILD a mai scris despre procesul fostei procuroare comuniste Ludmila Polednová (1921-2015). Aceasta a fost dactilografă, a urmat un curs scurt muncitoresc de drept (cum se făceau pe timpul stalinismului) şi, la sfârşitul anilor ’40, a ajuns procuroare în Cehoslovacia. În această calitate a participat la condamnarea Miladei Horáková (1901-1950), un membru marcant al partidului lui Edvard Beneš (apropiat de PNŢ-ul lui Iuliu Maniu). Doamna Horáková era un jurist eminent, avusese o atitudine clar antifascistă, fiind toturată de nazişti şi petrecând aproape tot războiul într-un lagăr.

 

După 1945, şi-a reluat activitatea politică, însă a fost din nou arestată, condamnată şi executată pentru spionaj în cadrul unei farse juridice staliniste, care a avut loc în primăvara anului 1950. În procesul său au mai fost pronunţate şi aduse la îndeplinire alte trei comndamnări la moarte. Opt inculpaţi au primit pedepse între 15 ani de închisoare şi închisoare pe viaţă. În 1969, după Primăvara de la Praga, verdictul a fost anulat, dar datorită ocupaţiei sovietice a Cehoslovaciei, Horákova nu a fost reabilitată.

 

La 11 septembrie 2008, justiţia cehă a condamnat-o pe Ludmila Brožová-Polednová la şase ani de închisoare pentru rolul său în procesul din 1950, însă ea nu a acceptat sentinţa şi s-a adresat la CEDO, deoarece a considerat că a respectat legislaţia în vigoare în perioada procesului lui Horákova şi că nu a avut suficiente posibilităţi de apărare în timpul procesului în care a fost inculpată ea.

 

 

Milada Horáková

Condamnarea Miladei Horáková se aseamănă cu cea al lui Mircea Vulcănescu doar prin trăsăturile generale ale proceselor staliniste. Spre deosebire de Horáková, Vulcănescu nu a fost condamnat la moarte în mod formal şi nu s-a împotrivit, ci a acceptat dictatura. Opinia CEDO este însă interesantă şi pentru noi, deoarece nu a analizat o vinovăţie individuală (de care CEDO nu se ocupă), ci respectarea de către tribunalele cehe a drepturilor şi libertăţilor pe care le apără Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului (Convenţia) pe durata procesului fostei procuroare.

 

Pentru cunoaşterea cazului Ludmila Polednová contra Republicii Cehe este necesară buna credinţă, informarea asupra procesului Miladei Horáková, consultarea întregului text al hotărârii CEDO şi a celorlalte documente menţionate în hotărârea CEDO. Compliaţia prezentată aici nu are în niciun caz pretenţia unui comentariu juridic, ci doreşte numai să scoată în evidenţă, în mod empiric, câteva idei legate de modul în care CEDO (şi statul ceh) au pus problema corectitudinii paşilor care preced pronunţarea unei sentinţe judecătoreşti în societăţile civilizate, adică cele care respectă statul de drept.

 

Decizia CEDO privind admisibilitatea Cererii nr. 2615/10, adresate de Ludmila Polednová împotriva Republicii Cehe are trei părţi:

 

Prezentarea în Fapt a împrejurărilor cazului (contextul cazului şi procedura penală împotriva Ludmilei Polednová) şi legislația și practica internă în materie (legislaţia în vigoare la momentul procesului lui Milada Horáková și a celorlalţi şi Dreptul și practica internă după 1989).

Plângerile formulate de Ludmila Polednová s-au referit la încălcarea Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului, mai precis prevederile Articolelor 7 (“Nici o pedeapsă fără lege”) şi 6 (“Dreptul la un proces echitabil”), dar şi la alte fapte pe care le-a considerat încălcări ale drepturilor sale.

În Drept, CEDO s-a pronunţat asupra pretinsei încălcări a Articolelor 7 şi 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a răspuns celorlalte plângeri.

În secţiunea în care descrie faptele, hotărârea CEDO aminteşte câteva raţionamente ale instanţelor cehe, dintre care amintim:

 

Toți cei care acceptaseră să participe în calitate de judecători și procurori se aflau într-o poziție similară, cea a executorilor cheie ai voinței unui organ politic.

Reclamanta fusese aleasă după îşi dovedise capacitatea în altele procese politice, făcuse parte din grupul principal de procurori care pregătise urmărirea penală, participase la ședințele politice și pronunțase discursul de încheiere al procurorului, semnase evaluarea procesului și participase la executarea celor condamnați şi a arătat în ce măsură s-a identificat cu scopul procesului, și anume eliminarea fizică a victimelor nevinovate.

Condamnarea Miladei Horáková și a altor trei persoane nu putea fi considerată un act de justiție, deoarece a fost impusă la sfârșitul unui proces care nu îndeplinea cerințele fundamentale și imuabile ale exercitării puterii judiciare.

Deși recunoaște că noțiunea de justiție este întotdeauna, într-un fel, dependentă de condițiile contextului istoric sau de timp, Curtea Supremă [cehă] rămâne totuși convinsă că, cel puțin, se pot formula anumite cerințe etice fundamentale, aplicabile noțiuni de justiție și judecată loială care nu sunt supuse unor astfel de condiții temporale. Pentru a fi considerată echitabilă, o sentință trebuie să îndeplinească cel puțin cerința de a pedepsi persoana condamnată pentru o infracțiune efectiv comisă de aceasta.

Procedurile care au condus la pronunțarea hotărârii nu trebuie să fie simple etape care să preceadă formal și nesemnificativ o decize prestabilită. Hotărârea trebuie să rezulte cu adevărat din activitatea instanței și să nu fie impusă din exterior, cu alte cuvinte de către instituțiile din afara sistemul judiciar, cum ar fi organele politice, executivul etc. Procesul decizional al tribunalelor trebuie să implice distanțarea de orice interese legate de rezultatul procedurilor, inclusiv interesele politice.

Hotărârea nu trebuie să aibă ca obiectiv unic acela de a deveni un instrument în lupta politică dusă de o parte a societății împotriva celeilalte. Nu trebuie să fie un simplu act de eliminare a indivizilor sau grupurilor de indivizi în contextul unei astfel de lupte. Valoarea acestor reguli constă în faptul că, dacă judecătorii nu le respectă, ei trădează profund principiile etice fundamentale ale vocației lor, indiferent de motiv, chiar dacă, de exemplu, au cedat influenței politice. Dacă, atunci când iau o hotărâre, judecătorii sunt expuși la influențe contextuale sau specifice vremurilor, ei nu trebuie să uite că hotărârea trebuie să rămână valabilă chiar și după dispariția acelor influențe. Judecătorii trebuie să fie conștienți de faptul că deciziile trebuie să îndeplinească cerințele fundamentale ale justiției chiar mai târziu.

Este necesar să se evidențieze o anumită ierarhie a ilegalităților care a influențat hotărârea judecătorească (…). Cel mai grav caz este acela în care o hotărâre este pronunțată în circumstanțe caracterizate prin absenţa atributelor etice imuabile inerente exerciţiului funcţiei de judecător, mai ales pentru că: (a) a existat intenția premeditată de a elimina fizic o persoană; (b) judecata a fost aleasă ca instrument cu ajutorul căreia se poate elimina fizic acea persoană; (c) judecătorul s-a identificat cu acest scop al hotărârii, indiferent de motiv; (d) judecătorul a subordonat modul în care a condus procedurile sau a participat la decizii în scopul pronunțării, conform planificării, a unei hotărâri cu valoare penală; (e) judecătorul a condamnat sau a participat la condamnarea acuzatului, fără să țină cont de cursul sau rezultatul procesului; în realitate, rezultatele procedurilor nu au fost un criteriu în determinarea hotărârii – dimpotrivă, procedurile au fost adaptate obiectivului de a asigura o condamnare, ceea ce echivalează cu o faptă penală; și (f) acuzatul nu a avut nicio șansă reală de a inversa intenția premeditată de a-l elimina, chiar dacă, unui observator extern, procedurile ar fi putut da impresia că a condus la judecată (de exemplu, dacă acuzatul ar fi fost constrâns să mărturisească). În aceste condiții, decizia de a condamna pe cineva poate fi considerată o parte necesară și de neînlocuit a unui mecanism ucigaş. Nu este doar un simplu abuz de putere din partea judecătorilor, ci de ucidere. Aceasta este ceea ce se înțelege în termeni legali prin crimă judiciară. Condamnarea aici este un act complet înstrăinat de fundamentele etice pe care se bazează atribuțiile unui judecător. Judecata nu a fost un act de justiție, ci un act de lichidare a celor pe care i-a condamnat. Acest act de lichidare a avut doar înfățișarea unei judecăți. În ceea ce privește conținutul și valorile, nu a avut nimic de-a face cu justiția. A fost un caz în care persoana care a adoptat hotărârea nu era, de fapt, judecătorul de caz, ci un asistent sau coautor al celor care la acea vreme stabiliseră ca obiectiv al procesului lichidarea fizică a inculpaților.

Ce spune CEDO despre încălcarea de către tribunalele cehe a Articolului 7 – Nici o pedeapsă fără lege:

  1. Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acţiune sau o omisiune care, în momentul săvârşirii, nu constituia o infracţiune potrivit dreptului naţional sau internaţional. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsă mai severă decât aceea aplicabilă în momentul săvârşirii infracţiunii.
  2. Prezentul articol nu va aduce atingere judecării şi pedepsirii unei persoane vinovate de o acţiune sau de o omisiune care, în momentul săvârşirii, era considerată criminală potrivit principiilor generale de drept recunoscute de naţiunile civilizate.)

 

Curtea Europeană a Drepturilor Omului notează că este legitim ca un Stat de drept să efectueze proceduri de urmărire penală împotriva persoanelor care s-au făcut vinovate de crime sub un regim anterior. De asemenea, nu s-ar putea reproşa instanţelor unui astfel de Stat, care au succedat celor care existau anterior, să aplice şi să interpreteze dispoziţiile legale existente la momentul faptelor în lumina principiilor după care se conduce un Stat de drept (a se vedea cauza Streletz, Kessler și Krenz c. Germaniei [GC], nos 34044/96, 35532/97 şi 44801/98, § 81, CEDO 2001-II).

 

Articolul 7 al Convenţiei nu se mărgineşte să interzică aplicarea retroactivă a dreptului penal în dezavantajul acuzatului, ci consacră astfel, în mod mai general, principiul legalităţii delictelor şi pedepselor (nullum crimen, nulla poena sine lege) şi pe acela care impune să nu se aplice legea penală în mod extensiv în dezavantajul acuzatului, de exemplu prin analogie. Rezultă de aici că o infracţiune trebuie să fie definită clar în lege. Cu toate acestea, oricât de clară ar fi formularea unei dispoziţii legale, în orice sistem juridic, inclusiv în cel de drept penal, există în mod inevitabil un element de interpretare juridică şi va trebui totdeauna să se elucideze punctele asupra cărora există îndoieli şi totdeauna va fi necesară o adaptare la situaţie. Sigur, această noţiune se aplică evoluţiei progresive a jurisprudenţei într-unul şi acelaşi Stat de drept şi sub un regim democratic, însă îşi păstrează întreaga valoare când a avut loc, de exemplu, o succesiune între două State (a se vedea cauza Streletz, Kessler și Krenz, citată anterior, §§ 49 şi 81-82 ; şi K.-H.W. c. Germaniei [GC], no 37201/97, §§ 44 şi 84-85, CEDO 2001-II (extrase)).

 

Instanţele cehe au condamnat-o pe petentă pentru omor, în temeiul Codului Penal no 117/1852 aplicat la momentul faptelor. Reclamantei i s-a reproşat că a participat în calitate de procuroare în procesul împotriva Miladei Horáková şi a celorlalţi, care se derulase în 1950 sub controlul direct al autorităţilor politice al epocii şi care se soldase cu mai multe pedepse capitale aplicate unor persoane nevinovate. Cu ajutorul a numeroase probe scrise, tribunalele au stabilit că procesul nu fusese decât o formalitate menită să creeze o aparenţă de legalitate pentru lichidarea fizică a opozanţilor regimului comunist, şi că desfăşurarea şi rezultatul său fuseseră stabilite dinainte de către organul politic al partidului comunist în cooperare cu Securitatea Statului. Potrivit tribunalelor cehe, citate de CEDO, în acest proces au fost dispreţuite principiile fundamentale de echitate a procedurilor, precum şi exigenţele etice permanente proprii puterii judecătoreşti. Prin urmare, hotărârea rezultată astfel nu poate fi considerată un act de justiţie şi actorii acestui proces, între care reclamanta este ultima supravieţuitoare, nu puteau să se descarce de responsabilitatea lor penală susţinând că nu au făcut decât să îşi exercite funcţiile.

 

Întrucât procesul, care a culminat cu condamnarea la moarte şi executarea condamnaţilor, constituia un mecanism ucigaș, tribunalele au concluzionat că petenta în calitate de procuroare, făcând parte din aparatul de justiţie, fusese coautoare a acestui omor cvadruplu. Reclamantei i s-a reproşat că a abuzat de funcţia sa de procuroare şi că nu a exercitat-o potrivit reglementărilor din acel timp referitoare la obligaţia autorităţilor de a cerceta probe incriminatorii şi exoneratorii, de a apăra interesul Statului şi de a face uz de toate mijloacele disponibile pentru a stabili adevărul. Tribunalele au considerat că probele administrate respingeau şi apărarea petentei care pretindea că ar fi ignorat orice fel de manipulare, ci demonstrau că ea participase la reuniunile de instruire politică, că ajutase la pregătirea unui proces-verbal preliminar ce alcătuia un fel de scenariu al procesului şi că trebuia să ştie că pedepsele capitale fuseseră stabilite dinainte de către autorităţile politice.

 

Faţă de aceste elemente, Curtea apreciază că aplicarea şi interpretarea de către tribunalele interne cehe a dispoziţiilor de drept penal nu a fost deloc arbitrară şi că interpretarea strictă a legislației cehoslovace respective a fost conformă cu Articolul 7, alin. 1 al Convenţiei. Consideră că practica lichidării opozanţilor unui regimului politic prin pedepse capitale impuse în urma unor procese care încălcau în mod flagrant dreptul la un proces echitabil şi mai ales dreptul la viaţă, nu poate fi protejată de Articolul 7 § 1 al Convenţiei. În acest caz, această practică a golit de substanţă Constituţia şi legislaţia epocii pe care trebuia să se întemeieze şi, prin urmare, nu poate fi considerată „drept” în sensul Articolului 7 al Convenţiei (a se vedea, mutatis mutandis, Streletz, Kessler și Krenz citat mai înainte, §§ 85 şi 87 ; K.-H.W. împotriva Germaniei [GC], no 37201/97, §§ 88 et 90, CEDO 2001-II (extrase)) (…).

 

Curtea nu poate accepta nici argumentul petentei potrivit căruia ea nu a făcut decât să se supună instrucţiunilor superiorilor în care avea încredere deplină.

Notează mai întâi că reclamanta nu susţine că textele Constituţiei şi ale legilor în materie nu îi erau accesibile. Adagiul « nimeni nu trebuie să ignore legea » se aplică deci şi persoanei sale. Pe urmă, constatându-se deja că nici măcar un simplu soldat nu poate asculta complet şi orbeşte ordine care violează în mod flagrant nu doar principiile legislaţiei naţionale, ci şi drepturile omului pe plan internaţional, mai ales dreptul la viaţă (a se vedea K.-H.W. citat mai înainte, § 75) (…). Curtea consideră că această constatare este valabilă pe deplin în cazul petentei care a acţionat în calitate de procuroare, după ce a urmat studii pregătitoare de drept şi a dobândit o anumită experienţă practică a proceselor. Pe baza probelor, tribunalele naţionale au conchis, de altfel, că reclamanta ar fi trebuit să fie conştientă că aspectele legate de vinovăţie şi pedeapsă fuseseră stabilite de autorităţile politice mult înainte de proces şi că principiile fundamentale ale dreptului fuseseră cu totul batjocorite.

 

În aceste împrejurări, Curtea consideră că petenta care, ca procuroare, a contribuit la crearea unei aparenţe de legalitate în procesul politic intentat Miladei Horáková şi celorlalţi şi s-a identificat cu această practică inacceptabilă nu se poate prevala de protecţia Articolului 7 al Convenţiei. A raţiona în alt fel înseamnă a nu cunoaşte obiectul şi scopul acestei dispoziţii, anume că nimeni nu trebuie să fie supus la cercetări, condamnări sau sancţiuni arbitrare. De altfel, faptul că nu a fost deranjată în fosta Cehoslovacie comunistă şi că a fost cercetată şi condamnată de tribunalele cehe numai după reinstaurarea regimului democratic nu înseamnă deloc că acţiunea sa nu constituia o infracţiune potrivit dreptului cehoslovac în vigoare la momentul faptelor (a se vedea, mutatis mutandis, Streletz, Kessler et Krenz citat mai sus, §§ 79 și 88).

 

Curtea aminteşte, de asemenea că a hotărât deja că, în contextul succesiunii dintre două State guvernate de regimuri diferite, condamnarea – pentru complicitate la violarea deliberată a legii şi la privarea de libertate – a unui reclamant ce participase ca procuror la un proces intentat în Republica Democrată Germană (RDG) împotriva unui disident care fusese condamnat la o pedeapsă cu închisoarea având semnificaţia unei violări a principiului proporţionalităţii şi al stabilirii pedepselor enunţate în legislaţia RDG, nu era contrară Articolului 7 al Convenţiei (Glässner împotriva Germaniei (dec.), no 46362/99, CEDO 2001-VII).

 

După opinia Curţii, în această speţă tribunalele cehe au respectat principiul că numai legea poate să definească delictele şi să stabilească pedepse, consacrat prin Articolul 7, alin. 1. Aşadar, plângerea este neîntemeiată în sensul Articolului 35, alin. 3, lit. a), al Convenţiei.

 

Ce spune CEDO despre încălcarea de către tribunalele cehe a Articolului 6 din Convenţie – Dreptul la un proces echitabil:

« Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil (…) de către o instanţă (…) care va hotărî (…) asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. »

 

Polednová s-a plâns şi că, după ce a renunţat e bună voie să participe la audierea ţinută în faţa tribunalului de primă instanţă, tribunalul de apel nu a admis cererea sa de a fi audiată în timpul şedinţei, şi că nici Curtea Constituţională nu a audiat-o. În această privinţă, ea subliniază că, întemeindu-se numai de documente scrise datând de aproape şaizeci de ani, instanţele nu au putut căpăta certitudinea că ea ştia că procesul împotriva Miladei Horáková şi a celorlalţi a fost manipulat, şi nu au fost conduse de voinţa de a stabili adevărul. Petenta a invocat astfel dreptul la un proces echitabil garantat de Articolul 6, alin. 1, al Convenţiei.

 

Guvernul ceh, citat de CEDO, a arătat mai întâi că Polednová a fost reprezentată adecvat de un avocat de-a lungul întregii proceduri. De asemenea, nu era indispensabilă o şedinţă publică în faţa Curţii Constituţionale, dat fiind caracterul particular al procedurii acestei jurisdicţii, iar faptul că cercetările penale fuseseră iniţiate după relativ multă vreme de la săvârşirea faptelor nu aduce cu sine o violare a dreptului la un proces echitabil. Potrivit CEDO, nu se poate spune că, în circumstanţele particulare ale speţei, apărarea nu s-a bucurat de o posibilitate veritabilă de a comenta acuzaţiile şi probele pe care s-au întemeiat hotărârile instanţelor interne. Mai mult, nu este rolul CEDO să le înlocuiască pe acestea şi să facă aprecieri asupra elementelor aduse la cunoştinţa lor. Ca atare, CEDO a considerat că şi această plângere a Polednovei a fost neîntemeiată în sensul Articolului 35, alin. 3, lit. a) al Convenţiei, care stabileşte Condiţiile de admisibilitate („Curtea declară inadmisibilă orice cerere individuală introdusă în virtutea Articolului 34 (referitor Cereri individuale), atunci când consideră că: a. ea este incompatibilă cu dispoziţiile Convenţiei sau ale Protocoalelor sale, în mod vădit nefondată sau abuzivă”).

 

Cu privire la alte pretinse violări ale drepturilor apărate de Convenţie, Polednová s-a plâns că soluţia în cazul său a fost diferită de cea pronunţată în cazul altui procuror şi că nu s-a putut apăra pentru că muriseră alţi martori ai procesului şi pentru că ea era deja în vârstă. De asemenea, a reclamat campania de presă, care ar fi desemnat-o drept criminală încă de la începutul cercetărilor penale, ca şi modul în care au fost aplicate diferite amnistii prezidențiale pentru ea. Curtea nu a notat nici o aparență de violare a drepturilor și libertăților garantate de articolele Convenției şi a apreciat că nu poate califica drept discriminatoriu faptul că tribunalele naționale au ajuns la o concluzie diferită în altă cauză penală, bazată pe fapte și pe o calificare juridică diferite. De asemenea, având în vedere că procesul petentei își avea originea în evenimente care făcuseră de multă vreme obiectul unor discuții intense în societate, nu era de așteptat ca procesul însuși să aibă loc într-o atmosferă senină, iar reclamanta nu a demonstrat că a existat împotriva ei o campanie mediatică atât de virulentă încât ar fi putut să influențeze formarea opiniei judecătorilor în această cauză (vezi, mutatis mutandis, Papon contra Franței (no 2) (dec.), no 54210/00,CEDO 2001-XII (extrase)). Curtea a considerat, în sfârşit, că plângerile privind deciziile de amnistie, respectiv de grațiere, ies din domeniul de aplicare al Articolului 8 al Convenției. Prin urmare şi aceste plângeri au fost respinse în temeiul Articolului 35, alin. 3 a) și 4 din Convenție.

 

* * *

 

Cum am mai spus, nu facem nicio comparaţie de fond între cazurile individuale ale Miladei Horáková şi Mircea Vulcănescu. Amintim însă că procesul lui Vulcănescu a fost un proces-spectacol stalinist, la care au participat slugi ale represiunii comuniste, precum Avram Bunaciu, Ion Raiciu, Vasile Stoican, M.Mayo, Constantin Vicol, Stroe Botez, Ioan I.Ioan, Petre Grozdea, Mihail Popilian, C.Mocanu , H.Leibovici, Camil Surdu, Alexandru Drăghici, Dumitru Săracu.

Observăm, de asemenea, că la rejudecarea procesului lui Mircea Vulcănescu, în 2019, Curtea de Apel a susţinut că instanţa inferioară (Tribunalul Bucureşti, care considerase că Mircea Vulcănescu fusese condamnat politic) nu a reuşit să arăte „în concret, în raport de probele dosarului, situaţia de fapt pe care o reţine în cuprins şi să demonstreze aplicarea regulii de drept incidente, referirea generică la probele administrate sau expunerea unor texte de lege, fiind insuficiente pentru a satisface standardele normei a căror încălcare va conduce la desfiinţarea hotărârii, fiind vorba de o lipsă a motivării“. Totodată, a precizat că „reparaţia morală urmărită, constând în ştergerea consecinţelor penale ale condamnării autorului ei, nu poate fi realizată pe această cale, ci, eventual, prin achitarea inculpatului Mircea Vulcănescu astfel cum s-a procedat în privinţa inculpatului Netta Gheron, condamnat prin aceleaşi hotărâri penale şi in baza aceleiaşi legi”.

 

E greu de înţeles de ce avocatul care a lucrat la acest caz nu a făcut conexiunea cu dosarul lui Gheron Netta, singurul ministru din guvernul Antonescu care a fost achitat. E drept că paralelismul cu Mircea Vulcănescu e destul de complicat. Profesorul Netta (1891-1955) a fost ministru de finanţe numai între aprilie-august 1944 şi a avut o formare intelectuală şi culturală diferită de cea a lui Mircea Vulcănescu, astfel că opţiunile lor nu au fost chiar identice. Poate că avocatul a fost emoţionat de importanţa cazului, dar nu exclud că s-a aflat pur şi simplu în treabă (ca în cazul recursului în anulare declarat de Alexandru Vişinescu), doar ca să facă vânzoleală în presă şi să mai alimenteze puţin confuzia şi vrajba.

 

În orice caz, e evident că agitaţiile legate de rejudecarea procesului lui Mircea Vulcănescu şi de bustul său nu au contribuit la cinstirea eroilor, ci doar au dat apă la moară celor care susţin că rezistenţa anticomunistă românescă a fost de inspiraţie legionară şi că regimul comunist a fost o conspiraţie a evreilor. E inadmisibil ca aiuriţii şi cozile de topor să mai întreţină aceste minciuni doar pentru că „elitele” nu fac niciun efort să iasă din anchiloza morală şi intelectuală în care se află în privinţa trecutului recent. Nu se poate accepta nici ca preşedintele AFDPR să aibă pretenţia că este „al tuturor” şi în acelaşi timp să arate o preferinţă netă pentru memoria legionarilor, uitând de deţinuţii politici democraţi şi alegând astfel o politică istorică extrem de defavorabilă ţării.

 

Este în interesul adevărului, al reconcilierii între români şi al câştigării războiului informaţional actual să afirmăm că rezistenţa anticomunistă a fost condusă de PNŢ şi PNL, care erau formaţiuni democrate, pro-occidentale, care se bucurau de legitimitate şi sprijin popular şi că nu Ana Pauker, ci Dr. Wilhem Fildermann a fost liderul incontestabil al comunităţii evreieşti, care şi-a slujit cu abnegaţie fraţii în timpul prigoanei şi care a fost considerat de comunişti „în primele rânduri ale reacţiunii, alături de Maniu, Brătianu şi Rădescu”.

 

 

 

https://inliniedreapta.net/cedo-despre-practicile-din-procesele-staliniste/

 

 

/////////////////////////////////////////

 

Trolii lui Putin: Fabrica de minciuni și cel mai grav fenomen care afectează România și pe noi toți = https://www.youtube.com/watch?v=EVI5G_coL0o

 

Malin Bot 

Recunoașteți modul de operare?

În Finlanda, autorii campaniilor de ură și denigrare au fost identificați de Poliție și deferiți Justiției. Au fost condamnați. La noi nu face nimic Poliția Română, deși unele plângeri sunt vechi de doi ani. Ministerul de Interne, condus de marioneta Hidrei Lucian Bode, protejează sistematic interesele dictaturii lui Putin și ale mafiei românești care este bine conectată la oligarhia rusească.

Dincolo de cazurile mele, modul cum au fost lăsate să acționeze grupările rusofile, cu personaje de tip George Simion sau Diana Șoșoacă, demonstrează că interesele dictaturii lui Putin sunt protejate și de grăpările care conduc serviciile secrete. România este într-o situație critică și aproape nimeni din presă nu explică aceste lucruri.

Dacă veți citi cartea pe care o prezint în materialul video de pe YouTube, veți înțelege foarte multe dintre evenimentele grave consumate în România ultimilor ani. #VaVedem

 

https://www.facebook.com/malin.bot/posts/pfbid094eAmfGQAV1E8Z8LTgzboin38kpmYKtMLsXUXwJ4Y2ZmdvopbN5eLL9HAwZn8EhXl

///////////////////////////////////////

 

Lista prietenilor Rusiei din România deconspirată de Alexandr Dughin&Co. Prin e-mail!

Anca Cernea  

https://inliniedreapta.net/lista-prietenilor-rusiei-din-romania-deconspirata-de-alexander-dughin-prin-e-mail/

 

 Potrivit presei ucrainene, grupul de hackeri ruși „Humpty Dumpty” -„Shaltai Boltai”- a spart contul de e-mail al unui colaborator apropiat al lui Aleksandr Dughin, un anume George Gavrisha (care a lucrat și cu fostul ministru pentru Comunicații și Media al lui Putin – Igor Shchyogolev). Gavrisha apare ca asistent personal al lui Dughin, are adresa de email g.george.2004@yandex.ru.

 

Hackerii au dat publicității o parte din documente care descriu modul de acțiune al cercului lui Dugin, în special pe cel al finanțatorului, Konstantin Malofeev.

 

Jurnaliștii ucraineni de la Texty au studiat arhiva de email-uri furate de hackeri și susțin că au descoperit o anexă interesantă – „Anexa nr. 1”, întocmită cel mai probabil de staff-ul lui Dughin.

 

Țări și persoane, în care e necesară crearea unui club de elită și / sau a unui grup de influență prin „Russia Today”, se arată în introducerea Anexei 1.

 

 

Iar textul continuă: AGD [Aleksandr Gelyevich Dugin] s-a întâlnit fie personal, fie prin intermediari, și a discutat direct sau indirect perspectiva participării în organizație [clubul elitist pro-rus] și/sau într-o inițiativă informală de influență pro-rusă.

 

Iată mai jos lista pentru România aflată în anexă:

 

Ion Iliescu – fost lider al Partidului Social Democrat, fost președinte al României, acum una dintre eminențele cenușii ale Partidului Social Democrat aflat in opoziţie cu regimul pro-american al preşedintelui Băsescu.

 

Adrian Năstase – fost prim-ministru al României, Preşedinte al Fundaţiei Titulescu, membru al Partidului Social Democrat, cel care l-a lansat în politica mare pe actualul prim-ministru Victor Ponta.

 

Dan Zamfirescu – istoric, teolog, ideolog, unul dintre principalii ideologi naţionalişti ai erei Ceaușescu.

 

Ilie Bădescu – director al Institutului de Sociologie al Academiei Române de Științe. Cel mai prestigios geopolitician din Romania.

 

Momcilo Luburici – Rector al Universităţii Dimitrie Cantemir (Bucureşti)

 

Doru Tompea – Rector al Universităţii Petre Andrei (Iasi)

 

Diana Câmpan – purtator de cuvant al Universității din Alba Iulia (Transilvania)

 

Călin Mihăescu – conducătorul Mişcării Eurasiatice din România, politolog, conducător al editurii «Eurasiatica».

 

Ion Gurgu – conducător al Editurii «Predania» (literatură conservatoare, Ortodoxă).

 

Victor Roncea, jurnalist, redactor şef al portalului de ştiri şi analize http://www.ziaristionline.ro/ (Pe unele chestiuni poate avea poziții incomode, nu e filorus).

 

Răzvan Marica și Mihai Șomănescu – conduc portalul de ştiri http://www.activenews.ro

 

Vasile Ernu – Editor al portalului de analize http://www.criticatac.ro (site anti-globalizare, stângist)

 

Ioan Valentin Istrati: preot, jurnalist de radio și televiziune la trinitas.ro, post regional în limba română pentru România, Moldova și Bucovina, editor al portalului http://www.doxologia.ro/autor/pr-ioan-valentin-istrati

 

George Bara – jurnalist, portalul «Ziarul Natiunea» http://www.ziarulnatiunea.ro/

 

Vasile Simileanu – geopolitician, editor al publicaţiei de analize “Geopolitica”

 

Aurelian Anghel – sociolog, are poziţii conservatoare

 

Marius Văcărelu – om de știință, profesor la Școala Națională de Științe Politice și Administrație Publică (București);

 

Ion Coja – profesor universitar, lingvist, scriitor și publicist. Eurosceptic, anti-american.

 

Dan Puric – actor și regizor de teatru și cinema, scriitor ortodox conservator popular.

 

Mihai Andrei Aldea – preot ortodox, conservator, anti-globalizare.

 

Mircea Dogaru – colonel în rezervă, conduce Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate

 

Ovidiu Hurduzeu – Scriitor romano-american, critic social, ideolog distributivist (concepte economice alternative). Critic faţă de conducerea SUA și a României. Conservator social.

 

Bogdan Stanciu – conduce Asociaţia anti-avort “Provita.”

 

Radu Bogdan Herzog – politolog, analist, colaborator regulat la secţiunea românească a site-ului “Vocea Rusiei”

 

http://texty.org.ua/pg/article/devrand/read/57116/

 

Este foarte posibil ca lista să fi fost întocmită în urma celor două vizite făcute în România de Dughin. Câțiva dintre cei despre care se știe că s-au întâlnit personal cu ideologul eurasianismul sunt pe această listă… pe care o vom completa.

 

De altfel, Dughin a călătorit foarte mult în străinătate și a creat această rețea de sprjin după ce a fost dat afară de la Universitatea din Moscova (o mișcare care e foarte posibil să fi fost de fațadă, pentru ca Rusia să poată susține că a acționat de capul lui în cazul unor scandaluri de spionaj).

 

Grupul de hackeri „Shaltai Boltai” (Hopa-Mitică) e renumit pentru acțiunile sale.

 

Medvedev-Hack-1

Shaltai Boltai a pus stăpânire timp de 41 de minute pe contul de Twitter al lui Medvedev postând tweet-uri delicioase.

Cea mai îndrăzneață dintre acestea a fost spargerea contului de Twitter al premierului lui Vladimir Putin – Dmitri Medvedev. Timp de 41 de minute, „Shaltai Boltai” a postat în numele lui Medvedev câteva tweet-uri precum acestea:

 

Îmi dau demisia. Mi-e rușine de acțiunile guvernului meu. Iertați-mă.

 

Sau:

 

Vova [așa e alintat Putin], de multă vreme voiam să spun asta: Greșești!

 

„Shaltai Boltai” a spart și unul dintre conturile de email ale teroristul rus, agentul GRU ce acționează în estul Ucrainei, Igor Gîrkin – Strelkov, dezvăluind câteva din email-urile schimbate cu fostul „premier” al republicii populare Donețk, rusul Alexander Borodai – ofițer FSB.

 

De asemenea, săptămâna trecută, în 27 noiembrie, sub titlul „Internaționala Neagră, Malofeev și Dughin” a publicat o arhivă importantă de email-uri care dezvăluie gândirea și acțiunile lui Konstantin Malofeev, sponsor al teroriștilor in estul Ucrainei și al mișcărilor extremiste din state membre ale Uniunii Europene.

 

Черный Интернационал:Малофеев и Дугин

b0ltai.org

Совершенно случайно на просторах интернета мы нашли массив писем, касающихся деятельности организаций, контролируемых и финансируемых господином Малофеевым. Также, в переписке можно обнаружить госп…

 

https://docs.google.com/document/d/1BsQG2Ms93tmVCIN03GoUGlY3q0kLAkuom6YANa4OkJU/edit

 https://docs.google.com/document/d/1BsQG2Ms93tmVCIN03GoUGlY3q0kLAkuom6YANa4OkJU/edit

 

 

Email între Alexei Komov, Aleksandr Dughin, Malofeev Konstantin și asistentul lui Dughin, George Gavrisha:

 

 

 

Alexey Komov e director de programe la Fundatia Vasile cel Mare, cel care a organizat conferința de la Moscova, Forumul Internaţional „Familia numeroasă şi viitorul umanităţii” (începutul lui septembrie 2014) la care a participat și Bogdan Stanciu. Malofeev Konstantin e finanțator și aliat important al lui Dughin, directorul Fundației Vasile Cel Mare – cel care a organizat întâlnirea extremiștilor europeni cu Dughin, la Viena, la finalul lui mai 2014. Numele lui Malofeev figurează pe lista de indivizi legați de regimul Putin supuși sancțiunilor Uniunii Europene și Canadei, întrucât sprijină și finanțează acțiunile destabilizatoare / secesioniste din Donbas.

 

 

[Au contribuit Gelu Trandafir și Costin Andrieș]

 

 

 

https://inliniedreapta.net/lista-prietenilor-rusiei-din-romania-deconspirata-de-alexander-dughin-prin-e-mail/

 

 

//////////////////////////

Lev Tolstoi – viața unui scriitor

 

📁 Biografii

Autor: Alexandra Butnaru

La data de 9 septembrie 1828 s-a născut Lev Tolstoi în provincia Tula, Rusia. În anul 1860, acesta a scris primul dintre marile sale romane, „Război și pace”. În anul 1873, Tolstoi începuse să lucreze la cel de-al doilea roman de succes, „Anna Karenina”. Autorul a continuat să scrie ficțiune de-a lungul anilor 1880 și 1890. Una dintre cele mai de succes opere a fost  „Moartea lui Ivan Ilici”. Tolstoi s-a stins din viață la data de 20 noiembrie 1910 în Astapovo, Rusia.

 

Primii ani de viață

 

Lev Tolstoi s-a născut pe proprietatea familiei sale, Yasnaya Polyana din Provincia Tula, Rusia, pe data de 9 septembrie 1828. Era cel mai mic dintre cei patru băieți ai familiei. În anul 1830, când  mama lui Tolstoi, născută prințesa Volkonskaya, a decedat, verișorul tatălui său s-a ocupat de ingrijirea copiilor. După ce și tatăl lor, contele Nikolay Tolstoi, a trecut în neființă la numai șapte ani mai târziu, mătușa lor a fost numită tutore legal. Când a decedat și mătușa, Tolstoi și frații săi s-au mutat la o a doua mătușă în Kazan, Rusia. Cu toate că Tolstoi a suferit multe pierderi la o vârstă destul de fragedă, mai târziu, acesta va idealiza amintirile copilăriei în scrierile sale.

 

Tolstoi a trecut prin școala primară acasă cu ajutorul unor profesori germani și francezi. În anul 1843, s-a înscris într-un program de limbi orientale la Universitatea din Kazan. Acolo, scriitorul nu a excelat ca student. Notele sale slabe l-au forțat să se transfere la un program mai ușor, de drept. Tolstoi a abandonat, în cele din urmă, Universitatea din Kazan în anul 1847, fără nici o diplomă, motivul fiind inclinația sa către petrecerile în exces. Acesta s-a întors la proprietatea părinților săi unde a devenit fermier. Scriitorul a încercat să coordoneze activitatea iobagilor, doar ca era destul de mult absent din pricina vizitelor de curtoazie din Tula și Moscova. Tentativa sa de a deveni fermierul perfect a eșuat curând. A reușit, totuși să își canalizeze energia în păstrarea unui jurnal – începutul un obicei din care s-a inspirat des pentru operele sale. În timp ce Tolstoi eșua la fermă, fratele său mai mare, Nikolai, a venit în vizită în timpul  permisiei militare. Nicolai l-a convins pe Lev să se alăture armatei ca iuncăr, în sudul Munților Caucaz acolo unde era și acesta repartizat. Urmând obligația de iuncăr, Tolstoi a fost transferat la Sevastopol în Ucraina în noiembrie 1854, unde a luptat în Războiul Crimeei de-a lungul lunii august 1855.

 

Primele publicații

 

În timpul în care Tolstoi lucra ca iuncăr pentru armată, acesta avea mult timp liber. În timpul perioadelor de pace, acesta lucra la o poveste autoboigrafică, numită „Copilărie” care conținea cele mai dragi amintiri din copilărie. În anul 1852, Lev Tolstoi a trimis schița la revista „Contemporan”, cea mai cunoscută revistă din acea perioadă. Povestea a fost acceptată cu nerăbdare și a devenit prima lucrare a sa publicată. După ce a terminat  povestea„Copilărie”, Tolstoi a început să scrie despre viața sa cotidiană din avanpostul armatei din Caucaz. Totuși nu a reușit să își termine opera, numită „Cazacii”, până în anul 1862, după ce părăsise armata. 

 

În mod uimitor, Lev reușea să scrie în timp ce era pe câmpul de luptă pe durata Războiului Crimeei. In tot acel timp, a scris „Adolescența” (1854), o continuare a poveștii „Copilărie”, a doua carte din ceea ce a devenit trilogia autobiografică a lui Lev Tolstoi. În mijlocul Războiului Crimeei, acesta și-a exprimat părerile asupra contradicțiilor uimitoare ale războiului printr-un roman în trei părți „Povestiri din Sevastopol”. În cea de-a doua parte din trilogie, Tolstoi a experimentat o nouă tehnică de scriere:o parte din poveste este prezentată din perspectiva conștiinței unui soldat.

 

O dată cu încheierea războiului, Tolstoi a părăsit serviciul militar și s-a întors în Rusia. Acasă, autorul s-a trezit că era foarte apreciat pe scena literară din Sankt Petersburg. Încăpățânat și arogant din fire, Tolstoi a refuzat să se identifice cu o anumită școală  intelectuală de gândire și, declarându-se un anarhist, acesta a plecat spre Paris în anul 1857. O dată ce ajuns acolo, și-a pierdut toți banii la jocurile de noroc și a fost forțat să se întoarcă în Rusia. Lev a reușit, de asemenea, să publice „Tinerețe”,   a treia parte a trilogiei autobiorafice, în anul  1857.

 

În Rusia, în anul 1862, Tolstoi a publicat primul dintre cele 12 numere ale revistei Yasnaya Polyana și s-a căsătorit cu fiica unui doctor, Sofia Andreievna Bers, în același an.

 

Principalele romane

 

Lev Tolstoi locuia la Yasnaya Polyana împreună cu soția și copiii săi și și-a petrecut cea mai mare parte a anilor 1860 trudind la primul mare roman, „Război și pace”. O parte din acest roman a fost publicată în „Mesagerul rusesc” în anul 1865, sub titlul „Anul 1805”.  Până în anul 1868, acesta a lansat încă trei capitole. Un an mai târziu, romanul a fost terminat. Atât criticii, cât și publicul zumzăiau despre descrierile istorice ale romanului cu privire la războaiele napoleoniene îmbinate cu elaborarea grijulie a personajelor fictive, dar realistice. Romanul a integrat în mod unic, trei eseuri lungi care satirizau legile istoriei. Printre ideile pe care Lev Tolstoi le preamărește în „Război și pace” se află și credința că sensul și calitatea vieții unui om  sunt dobândite din activitățile cotidiene.

 

Ca urmare a succesului înregistrat de „Război și pace”, în anul  1873 Tolstoi a început să lucreze la cel de-al doilea dintre cele mai bune romane ale sale, „Anna Karenina”. Romanul era bazat parțial pe evenimentele curente de când Rusia era în război cu Turcia. Precum romanul precedent,   în „Anna Karenina” erau transpuse fictiv evenimente din viața autorului, așa cum este evident în mod special, povestea de dragoste dintre personajele Kitty și Levin, a căror relație se spune că semăna cu cea lui Tolstoi cu soția sa.

 

Prima propoziție care deschide romanul „Anna Karenina” este una dintre cele mai faimoase din carte:„Toate familiile fericite seamănă una cu cealaltă, fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei”. „Anna Karenina” a fost publicată în fascicule din anul 1873 până în anul 1877, spre ovațiunile criticii și ale publicului. Drepturile de autor pe care le-a câștigat pentru acest roman au contribuit la creșterea rapidă a avuției sale.  

 

Convertirea religioasă

 

În ciuda succesului pe care l-a avut după terminarea romanului „Anna Karenina”, Tolstoi a suferit o criză spirituală și a dezvoltat o depresie. Scriitorul se lupta să descopere sensul vieții și a mers la Biserica Ortodoxă Rusă, dar acesta nu a găsit răspunsurile pe care le căuta. Acesta a ajuns să creadă ca bisericile creștine erau corupte și, în locul unei religii organizate, Lev Tolstoi a dezvoltat propriile credințe. Acesta a decis să își exprime credința prin fondarea unei noi publicații numite „Mediatorul” în anul 1883.

 

Una dintre consecințele îmbrățisării credințelor spirituale neconvenționale controversate, Tolstoi a fost exclus de  Biserica Ortodoxă Rusă și era supravegheat de poliția secretă. Când noile credințe ale lui Tolstoi solicitau dorința sa de a-și dona banii, soția sa s-a opus cu fermitate. Acest dezacord a tensionat mariajul cuplului, până când Tolstoi a fost de acord, cu părere de rău, să facă un compromis:a admis acordarea drepturilor de autor al tuturor operelor scrise până în anul 1881 soției sale.

 

 Opera târzie

 

Tolstoi a continuat să scrie ficțiune de-a lungul anilor 1880-1890. Printre genurile lucrărilor sale de mai târziu se găsesc povești cu tâlc și opere realiste. Una dintre cele mai de succes opere a fost nuvela „Moartea lui Ivan Ilici” scrisă în anul 1886. În această operă, personajul principal se chinuie să  învingă moartea iminentă. Numele personajului, Ivan Ilici, constată nota discordantă că își irosește viața cu chestiuni triviale, dar constatarea vine prea târziu.

 

În anul 1898, Lev Tolstoi a scris „Părintele Sergius”, operă ficțională în care pare să își combată credințele pe care le-a dezvoltat în urma convertirii spirituale. În anul următor, acesta a scris al treilea cel mai lung roman, „ Învierea”. Cu toate că opera a primit laude, nu a putut egala succesul și aplauzele romanelor anterioare. Alte lucrări ale lui Tolstoi reprezintă eseuri despre artă, o piesă satirică numită „Cadavrul viu” pe care a scris-o în anul 1890 și o nuvele numită „Hadji Murad” (scrisă în anul 1904) care a fost descoperită și  publicată după moartea sa.

 

Bătrânețea

 

În ultimi 30 de ani din viață, Tolstoi s-a autoproclamat lider religios și moral. Ideile sale despre rezistența non-violentă împotriva celui rău au influențat simpatia lui Mahatma Gandhi.

 

În timpul ultimilor ani, Tolstoi a cules roadele aprecierii internaționale. Cu toate acestea, încă luptă să împace credințele spirituale cu tensiunile care s-au creat în casa sa. Soția sa, nu numai că nu erade acord cu convigerile acestuia, îi dezaproba pe discipolii săi care vizitau regulat proprietatea familiei. Căsnicia lor cu probleme a luat amploare în presă. Nerăbdător să scape de resentimentele (din ce în ce mai mari) soției sale, în anul 1910, Lev tolstoi și fiica sa, Aleksandra, s-au îmbarcat pentru o lungă călătorie. Aleksandra, fiica cea mică a lui Tolstoi, va devenit doctorul tatălui său pe timpul călătoriei. Aceștia călătoreau incognito, sperând să evite presa, fără nici un folos.

 

Moștenirea

 

Din păcate, pelerinajul s-a dovedit a fi prea periculos pentru novelistul în vârstă. În noiembrie 1910, seful de stație al unui depou de trenuri din Astapovo, Rusia, și-a deschis casa pentru Tolstoi, permițându-i scriitorului bolnav să se odihnească. Lev Tolstoi a decedat la scurt timp după aceea, la 20 noiembrie 1910. Acesta a fost îmormântat pe proprietatea familiei sale, Yasnaia Polyana, în porvincia Tula, unde scriitorul a pierdut multe persoane dragi și, totuși, a reușit să păstreze amintiri lungi și frumoase ale copilăriei sale. Soția lui Tolstoi  și cei 10 copii ai acestora  au trăit mai mult decât el. (cuplul a avut 13 copiii, dar doar 10 au supraviețuit vârstei fragede)

 

Până în zilele noastre, romanele lui Lev Tolstoi sunt considerate unele dintre cele mai  bune realizări literare. „Război și pace” este citată ca fiind cel mai mare roman scris vreodată.  În academia contemporană , Tolstoi este încă recunoscut la nivel mondial pentru darul său de a descrie motivele înconștiente ale personajelor sale. Acesta este, de asemenea, recunoscut pentru delicatețea sa în stabilirea  rolului fiecărei acțiuni a omului din viața cotidiană, în definirea caracterului și scopului lor. 

 

https://historia.ro/sectiune/portret/lev-tolstoi-viata-unui-scriitor-577287.html

 

//////////////////////////////////

 

 

Socialiștii fac bine doar pe banii altora: panică în NY, după ce Texas le-a exportat imigranți! O comparație cu Polonia

 

Editorial

 George Mioc

 

 

New York este un bastion al stângii din SUA. Numai „oameni buni”, care plâng de mila imigranților ilegali care au invadat Texas și Arizona. Toată ziua dau lecții de morală celor din Sud, care se confruntă direct cu această problemă uriașă, a migrației necontrolate din America Latină.

 

Ce a făcut guvernatorul Texasului, Greg Abbott? I-a întrebat pe emigranții aflați în Texas dacă n-ar vrea să se mute la New York sau Washington DC. Orașe-sanctuar, își spun ele, adică oferă protecție imigranților ilegali. Câteva sute de imigranți au acceptat propunerea guvernatorului Abbott, au fost suiți în autobuze și au ajuns la New York. Ce a urmat? Un urlet de disperare al așa-zișilor democrați care conduc acest oraș. Deși New York este (încă) unul din cele mai bogate orașe din SUA, primarul Adams a cerut ajutor federal și a făcut un scandal uriaș, amenințând că new-yorkezii vor veni în Texas să-i facă contra-campanie guvernatorului republican Abbott. Abia aștept să le văd pe domnițele și pe domnișorii din Upper East Side bătând Texasul, în zona rurală, și spunând alegătorilor că trebuie să renunțe la dreptul de a purta armă. Nu vreau să mă gândesc ce va urma.

 

 

Dar, dincolo de ironie, această poveste arată ce falși sunt acești socialiști de caviar, care plâng de mila imigranților. New York avea, în 2020, un produs brut pe cap de locuitor de aproape 100.000 de dolari. Polonia are un produs brut mai mic de 18.000 USD/ locuitor, dar a primit cu brațele deschise aproape două milioane de refugiați ucraineni. Vorbim de Polonia creștină și de dreapta, „păcat” pentru care birocrații de stânga de la Bruxelles vor să o pedepsească dur. În Republica Moldova, țară cu vreo 2,5 milioane de locuitori, cel mai sărac stat din Europa, sunt vreo 84.000 de refugiați ucraineni. Frații noștri de peste Prut nu s-au văitat, nu le-au închis ușa în nas, i-au primit și îi ajută cât pot, din sărăcia lor.

 

Creștinii de dreapta din Europa de Est au știut să sară în ajutorul creștinilor din Ucraina, hăituiți de forțele răului, forțe conduse de un dictator care vrea să refacă URSS-ul. Socialiștii de caviar din New York și Washington DC și-au dus mâna la nas, scârbiți, când s-au trezit cu imigranții economici din America Latină pe cap, imigranți pe care se jurau să-i apere. Îi apărau, dar de la vreo 2.000 de kilometri distanță, pe banii texanilor sau ai celor din Arizona. Niște farisei, acești socialiști. O știam, acum doar reconfirmă.

 

https://www.podul.ro/articol/18664/socialitii-fac-bine-doar-pe-banii-altora-panic-in-ny-dup-ce-texas-le-a-exportat-imigrani-o-comparaie-cu-polonia

 

///////////////////////////////////////

Prieten al lui Dughin și agent de influență al Kremlinului, Adrian Năstase insistă că uciderea propagandistei putiniste Daria ar declanșa ”o nouă etapă de terorism politic individual”, deși marea problemă e terorismul de stat al Rusiei

 

 Maria Cenușă  

 

 

Rusia e stat criminal și terorist dintotdeauna, e de notorietate că a organizat și organizează asasinate și atentate în Occident, în fostul spațiu sovietic și în multe alte zone ale lumii, e o certitudine indubitabilă că invadează de sute de ani state independente și comite genocid, așa cum a făcut în România, mutilându-i granițele, și cum face acum în Ucraina, însă rusofilul pușcăriaș Andrian Năstase, care ocupă al doilea loc pe Lista prietenilor lui Dughin din România, insistă că moartea propagandiste putiniste Daria Dughina ar reprezenta debutul ”unei noi etape de terorism politic individual”.

 

Atentatul ar deschide, perorează Năstase, ”o nouă fază în conflictul dintre Rusia și Ucraina”, insinuând astfel că FSB și Kremlinul ar avea dreptate când arată cu degetul spre ucraineni, deși putiniștii nu prezintă nici o probă care să demonstreze că Dughina a fost aruncată în aer de serviciile secrete din Ucraina. Doar din 2014 și până în prezent Rusia a organizat sute de astfel de atentate în Ucraina.

 

 

Prieten cu Dughin și agent de influență al Rusiei, în postarea de pe blog Năstase nu suflă o vorbă despre posibilitatea (de altfel plauzibilă) ca anumite facțiuni din FSB și GRU să se afle în spatele exploziei, cu toate că doar acestea își pot face de cap în imediata proximitate a Moscovei, cu familia Dughin, în timpuri de război. De câteva luni, în Rusia se reglează conturile într-un mare fel, avem de-a face cu nume grele moarte în circustanțe puțin spus misterioase.

 

Familia Dughin – extinsă sau nu – este o familie teroristă prin excelență. Dughin NU e un ”filosof” (nu-i mai înjurați pe Kant, Platon și pe filosofii adevărați), ci doar un măscărici bolșevico-nazist care incită la genocid de decenii și ale cărui labe șiroiesc de sânge copiilor nevinovați din Ucraina și din alte zone ale lumii. Copiii ucraineni aruncați în gropi comune nu erau nici spioni și nici propaganiști bolșevico-naziști ca Daria Dughin. Ei nu participau la război, erau victime. Sperăm ca măcar după acest incident Dughin să își dea seama că nu e deloc oportun să instige la uciderea copiilor altor nații.

 

 

Nici mai mult, nici mai puțin, Adrian Năstase compară atentatul în care a murit Dughina cu acțiunile unui infractor din 2003, Ciupercescu, care a pus două grenade în București și a cerut bani ca să nu le detoneze, fiind prins rapid. Fostul premier se compară cu Dughin, insistând că și el ar fi fost ținta unui atentat.

 

 

 

https://www.podul.ro/articol/18665/prieten-al-lui-dughin-i-agent-de-influen-al-kremlinului-adrian-nstase-insist-c-uciderea-spioanei-daria-ar-declana-o-nou-etap-de-terorism-politic-individual-dei-marea-problem-e-terorismul-de-stat-al-rusiei

//////////////////////////////////////

 

Un text aproape imposibil de ilustrat. Citiți-l cu inima. Psihiatrul Gabriel Diaconu, despre oameni, bestii, suflete, război, mocirlă, pace

de MARINA CONSTANTINOIU  

Preluăm, mai jos, un text care te lasă fără suflare. Ți-o taie cu un cuțit de-ăla, perfect, japonez, care taie orice întâlnește în cale. Te face felii, te disecă, te împrăștie pe jos. Dacă mai ai putere, te aduni, dacă nu, rămâi căzut. Pe gânduri, măcar. La șase luni de la declanșarea războiului de la granița noastră, războiul care a schimbat deja multe în lumea asta mare, psihiatrul Gabriel Diaconu, un om cu un condei aiuritor de bun, scrie un text pentru care nu este nevoie de ochelari, ci de inimă. Atât.

 

Bătrâna și lupul

Formează o pereche izbitoare. Ea, cu privirea ușor pierdută, ani brăzdându-i fața, într-o ținută copilăroasă, privirea i-a furat cerneală din cer. El, încă de proporții monstruoase, sămânță de vârcolac, merge cu greu. Îi leagă o lesă pe care bătrâna o ține ceremonios, amintirea unei vremi de demult, pe când apariția lui crea spaimă împrejur. Falnic, maiestuos, animalul a văzut cu siguranță zile de glorie.

Dar n-a dus nicio luptă, n-a învins niciun dușman.

Soarta unor bestii e din fașă salonul de oaspeți, surprinși de soartă într-o existență plină de paradox, parchet și mâncare aleasă, gândită să le țină cât mai bine blana lucitoare, coada stufoasă și dinții în stare de funcționare. Un exponat de legendă, posibil amfitrion de canisă, metafora supremației omului asupra stihiei, nu de mult era tânăr dulău, iar doamna lui o splendidă făptură.

Mă uit cum se perindă pe stradă până când, dintr-un ungher al instinctului, lupul ia contact cu coasta unui copac. Își marchează teritoriul dintr-un reflex, în față așteaptă politicos un domn într-o mașină puchinoasă, mai adineauri grăbit să ajungă nicăieri, după ce-a plecat de niciunde.

Stăm toți sub soarele timpului, prune întinse la uscat pe-un privar. Într-o zi bătrânețea ne primește în brațele ei. De ce-ai vrea să trăiești vreodată așa ceva, nu încetez să mă întreb. Ba, mai mult, surprins de simpla supraviețuire, de ce să nu îți termini drumul vieții la momentul imediat anterior, înainte de toamnă, înainte de artrită, înainte de noduri și ghionturi, hernii de disc și cardiopatii ischemice. E un mister.

Bătrânețea e un mister. Dar din bătrânețea omului, îmi dau seama, felul în care facem transfer și-asupra animalelor e proporțional mai bizar. Lupul n-ar fi ajuns, în alte lumi, la senectute. I-ar fi curmat curba existenței momentul la care nu mai putea vâna, nu se mai putea hrăni, nu-și mai putea susține rangul ierarhic. Ce cadou pervers, domesticindu-l, să-i dăm niște ani de care nici n-avea nevoie, nici nu știa că se poate, și nici multă trebuință n-are de ei.

Dar facem asta și cu alte făpturi, pentru care dragoste și atașament înseamnă să le blestemăm trăirii până la capătul existenței, dacă se poate și un pic mai departe. Că asta presupune tratament, că asta implică operații, că vom veghea asupra lor ca pe lângă un copil pe care unii nu l-au pomenit niciodată, comportamentul e cel puțin ciudat.

Sunt sigur că lupul avea un nume. Era cineva. Era un cineva inventat de om, de stăpânul lui, care dacă nu suportă ceva, nu suportă ca acel cineva să îl părăsească, să îl abandoneze, să dispară din relația stabilită, dar și idealizată, de iubire necondiționată. Nimeni nu-și pune problema ce se întâmplă cu acei câini nebotezați de oameni, sau cu raportul dintre oarecare doi, la capătul unei simbioze, dacă unul se duce înaintea celuilalt.

E candoare, e bunătate, sau e o indubitabilă cruzime, aceeași cruzime a timpului căreia ne supunem fiecare în parte, cu ambiția longevității și fantezia vreunei recompense că, pur și simplu, am trăit mai mult decât te-ai aștepta de la un om obișnuit.

Asta ne dă pacea. Răgazul necesar să trăim, să glumim, să asistăm mai mult sau mai puțin curioși la succesiunea spiței noastre. Copii care ni se nasc din vintre, copii pe care mai apoi îi vor avea și ei , iar într-o zi nepoții lor poate și ei vor deveni părinți. O sațietate curioasă a permanenței, ca unii care știm sigur că suntem aici la capătul unei linii neîntrerupte care merge înapoi, în genune, în timp.

Până când războiul vine. Până când demonul morții se trezește din somn. Și atunci vei vedea.

Vei vedea cum se termină, spulberate, atâtea linii neîntrerupte. Vei vedea cum mor părinți, cum mor prunci. Vei vedea case hâde, amputate, acoperișuri smulse și ferestre sparte. Vei vedea oroare, teroare și exod. Vei vedea cum se stârnesc pe drumuri mame, bunici, țânci de țâță sau prichindei cu ghiozdan în spate. Vei vedea bătrânul cum își face un bagaj în pripă, fermoarul nu merge, îl leagă cu sfoară să țină. Aici nu mai sunt cerneluri din cer, doar ploaia ochilor și-apoi seceta privirii. Frica.

De ce și-ar fi luat în pribegie oamenii câinii, pisicile? De ce i-ar fi tras după ei, în loc să-i lase de izbeliște cum poate s-ar fi cuvenit. Doar că nu se putea. Omul de azi nu mai are totem, dar în fața extincției, a disperării și-a anihilării urcă ceva în noi, un spirit străvechi, și suntem din nou nomazi, speriați în fața beznei și văzduhului. Iar pe acel drum nu noi conducem. Animalul ne conduce pe noi. Animalul ne conduce din calea animalului care a devenit agresorul. Soldatul. Omul cu arma. Ucigașul.

Poate dacă mai mulți oameni ar prețui pacea nu ne-am întoarce, mereu, în mocirla sordidă a nesăbuinței morbide. Poate dacă mai mulți oameni ar prețui războiul, s-ar grăbi să facă pace.

Dar suntem pe drum. Tineri și bătrâni, adepți și ignoranți, naivi și corupți, cinici și oportuniști. Unii sunt bătrâna. Alții sunt lupul. Majoritatea o lesă.

#medicinromania#IStandWithUkraine

https://editiadedimineata.ro/un-text-aproape-imposibil-de-ilustrat-cititi-l-cu-inima-psihiatrul-gabriel-diaconu-despre-oameni-bestii-suflete-razboi-mocirla-pace/

////////////////////////////////////////

 

 

to takoi Dughin? (Cine este Dughin?)

de EDUARD SEBASTIAN  

https://editiadedimineata.ro/kto-takoi-dughin-cine-este-dughin/

Sub acest titlu jurnalistul Vitalie Cojocari face o analiză “altfel” a fenomenului Dughin. “Altfel”, adică nu cade în capcanele clișeelor jurnalismului autohton și, old school, folosește mai multe surse. Altfel spus, o analiză normală din partea unei voci avizate, în vremuri nu tocmai la locul lor…

 

 

 

”Seara zilei de 20 august. O tânără de 30 de ani iese din Parcul Aleksandr Sergheevici Pușkin aflat la o distanță de o oră de mers cu mașina de Moscova.

 

Participase la Festivalul Традиция/Tradiția, un festival ”de familie pentru iubitorii de artă de toate vârstele”. Adică, un eveniment în care se vorbește despre Marea Rusie, despre valorile culturale velikorusești (velik=mare).

 

Tânăra de 30 de ani, cunoscută ca Daria Platonova în presa rusă, urcă în mașina parcată la ieșirea din parcul Pușkin. La câțiva metri de autoturismul ei se află tatăl Dariei Platonova. Acesta urmează să urce în mașina proprie cu care a venit la festivalul de familie Традиция.

 

Deodată are loc o explozie. Mașina în care a urcat tânăra de 30 de ani sare în aer și arde cu flacără mare, ca un mare rug. Vine poliția, vin medicii, vine FSB (fostul KGB).

 

Daria Platonova nu mai poate fi salvată. Este moartă. Forțele de securitate stabilesc că mașina fusese minată, iar explozibilul a fost declanșat de la distanță.

 

Așadar, tânăra de 30 de ani a fost ucisă într-un atentat.

 

Daria Platonova era de fapt Daria Dughina, fiica lui Aleksandr Dughin. Celebrul Aleksandr Dughin.

 

Ea își luase numele de Platonova în cinstea filosofului antic Platon. Pentru că Daria Dughina era pasionată de filosofie și de… ideile tatălui său.

 

Am văzut că există un interes uriaș pentru moartea Dariei Platonova/Dughin. Este de înțeles. Un astfel de atentat plin de simboluri care are loc în apropiere de Moscova, în condiții de război în Ucraina și în care este implicată figura unui filosof, politolog, jurnalist rus extrem de controversat nu putea trece neobservat.

 

În acest text o să vă expun fapte, detalii relevante, explicații ale unor jurnaliști ruși legate de eveniment. Nu veți auzi părerea mea.

 

Încă un lucru important, nu o să intru în detaliile crimei. Cine a omorât-o, cum face ancheta FSB?

 

Este o poveste aparte și ne-ar lungi și mai mult textul (altfel din nou primesc reclamații de la cei care nu au chef să citească mult).

 

În schimb o să vă explic cât pot de simplu Кто такой Дугин?/Cine este Dughin?

 

În primul rând, nu este o rușine că ne întrebăm asta. Vorbesc de noi cei care nu locuim în Rusia, cei care nu suntem în contact atât de des cu știrile de acolo.

 

Nu este o rușine pentru că “Кто такой Дугин?” se întreabă și jurnaliștii ruși, cei pe care Kremlinul îi consideră “agenturi străine”. Și ei vor să înțeleagă moartea fiicei lui Dughin. În acest caz, contextul este totul.

 

Un asemenea demers de înțelegere a contextului l-au făcut jurnaliștii de la Редакция/Redacția.

 

Sunt niște profesioniști care și-au demonstrat de-a lungul timpului calitățile riguroase de gazetari. Respectă informațiile factuale, despart părerea de informații, dar mai ales prezintă toate vocile importante.

 

Jurnaliștii ruși de la Редакция sunt considerați “agenți străini” în Rusia, un fel de “dușmani ai poporului”, ceea ce îi scoate din lista propagatorilor de informații pro-Kremlin.

 

De la ei aflăm în primul rând că Daria Dughina nu era o simplă fiică a lui Dughin. Daria Platonova/Dughina era o jurnalistă implicată sută la sută în promovarea ideilor tatălui ei. Deși a studiat filosofia în Franța, deși era bună vorbitoare de limbă engleză și franceză, Daria respingea cu multă convingere tot ce era occidental, nerusesc. Credea cu tărie în Ruskii Mir/Lumea Rusă.

 

Elocvența sa, studiile în Vestul Europei, apropierea de ideile Kremlinului, faptul că susținea Războiul din Ucraina pe care îl numea, evident, ”Operațiune Specială”, toate acestea o aduceau în prime time la televiziunile de stat rusești. Aici înfiera cu multă vervă Occidentul decadent, dușman al valorilor rusești.

 

Era și angajată la postul de televiziune cu viziuni radicale pe nume Țarigrad TV.

 

Numele spune totul. Imperiul Țarist numea Constantinopolul Țarigrad, adică orașul Țarilor. Imperiul Țarist vedea fostul Constantinopol, actualul Istanbul, parte componentă a lumii ruse, iar Rusia era a treia Romă. Rusia ar continua legitim tradiția ortodoxă bizantină.

 

Ceea ce propaga Daria Dughina la Țarigrad TV, la Televiziunile de stat rusești erau aceleași idei ale tatălui ei. Este vorba de o împletire mistică, religioasă cu rădăcini puternice în istorie, dar care are efecte concrete asupra prezentului pentru că trimite bombe în Ucraina.

 

Revenind la Daria Dughina. Era văzută deja de unii jurnaliști ca un fel de Marine Le Pen. O bună vorbitoare, o persoană plăcută, tânără, energică, părea cumva imaginea îmbunătățită a tatălui ei morocănos, bărbos și mult prea mistic, spun cei intervievați de Редакция.

 

Apropo, în reportajele sale pentru Țarigrad TV, în discursurile sale de la televiziunile rusești, nu-și ascundea simpatiile față de politiciana de extremă dreaptă franceză. Daria a scris și cartea Z, care promova războiul din Ucraina. A fost introdusă și pe lista persoanelor interzise în Vest.

 

Jurnaliștii ruși considerau că Daria era susținută puternic de tatăl ei, Aleksandr Dughin.

 

Motivul: deși extrem de popular în anumite cercuri, Dughin nu reușise să ajungă la influența asupra Kremlinului pe care i-o atribuie foarte multă lume.

 

Potrivit jurnaliștilor de opoziție din Rusia, potrivit analiștilor ruși care critică propaganda Kremlinului, Aleksandr Dughin era mai cunoscut de publicul larg din afara țării decât de publicul larg din Rusia. Nici vorbă de ”ideolog al Kremlinului”, nici pomină de ”ideolog al lui Putin” și nici măcar o doză de adevăr când se vorbește de faptul că ”Putin își consultă deciziile cu Dughin”!

 

Acestea sunt niște clișee ușor de folosit, spune scriitorul rus Viktor Șenderovici, acum exilat în Israel. Jurnaliștilor străini le este foarte greu să le explice cititorilor ce reprezintă Dughin, așa că folosesc stereotipuri pentru a se face înțeleși mai ușor.

 

Oamenii au auzit de un Rasputin, știu că avea barbă lungă, știu că avea oareșce influență asupra țarului, perfect, legenda se potrivește la fix, avem puține cuvinte care să nu obosească prea mult cititorul, așa cum ”greșesc” eu aici.

 

Filosoful, politologul, scriitorul, sociologul, teologul, jurnalistul Dughin a început însă ca un ”Atlantist” spune unul din primii săi angajatori, jurnalistul Aleksandr Prohanov. În anii de după căderea URSS, vorbea despre faptul că Rusia ar trebui să îmbrățișeze valorile Occidentului.

 

La un moment dat ceva s-a întâmplat, iar discursul său a cotit spre mistică, spre naționalism șovin rusesc, spre ”Ruskii mir”, spre ”a treia Romă” ori cum i se mai zice, ”a treia cale”. Mai mult, lui i se atribuie de către opoziția rusă, de către unii intelectuali ruși, dar și de către ucraineni că ar fi ideolog pentru рашизм/rashism/fascism rusesc, definit prin simbolul Z.

 

De ce s-a schimbat atât de mult Dughin?

 

Din oportunism, crede același Prohanov, dar și Kiril Martânov, redactorul-șef Novaya Gazeta Europa.

 

Kremlinul a început să dea semne că vrea o revanșă, o refacere a Uniunii Sovietice. Așa că discursurile de tipul Mama Rusie, salvatoarea valorilor creștin-ortodoxe, a treia cale, a Treia Romă au început să fie promovate și îndrăgite de Kremlin.

 

Curios este faptul că Dughin, deși devenise un fel de erou al acestei filosofii, rămăsese un marginal. Dughin nu apărea prea des la posturile de stat rusești. Fiica sa era mai des invitată, iar Dughin a rămas într-un soi de underground.

 

Bun vorbitor de limbă engleză, a reușit să-și facă un nume impresionant în Vest, unde era invitat la conferințe de presă, dădea interviuri jurnaliștilor străini.

 

De aici și până la ”ideologul lui Putin” nu a fost decât un pas, cred jurnaliștii ruși de opoziție.

 

Asta nu înseamnă că nu exista o doză mare de susținere din partea unor forțe din Kremlin. Asta nu înseamnă că nu era în contact cu unii oameni din eșalonul 2 de putere. Dar până la ”creierul lui Putin” era cam departe.

 

O explicație pentru ”succesul” pe care Dughin îl are era faptul că unele dintre cuvintele sale au prostul obicei să devină un soi de piază rea. O adevărată prorocire neagră.

 

În 2014, de pildă, extrem de supărat din cauza evenimentelor care se precipitau în Ucraina, atunci apăruseră conflicte sângeroase între separatiștii proruși controlați de Kremlin și autoritățile de la Kiev, Dughin a spus ceva ce a șocat opinia publică. Nimeni nu s-ar fi gândit că în 2022 ceea ce spunea el va deveni o realitate.

 

A spus referindu-se la ucraineni:

 

Убивать! Убивать! Убивать!

 

Ubivati! Ubivati! Ubivati!

 

(Să-i omorâm! Să-i omorâm! Să-i omorâm!)

 

Acum înțelegeți de ce cuvintele dure ale lui Dughin sunt întoarse pe toate părțile, iar cele care se transformă în realitate îl fac un fel de ideolog oficial al Kremlinului?

 

Moartea tragică a fiicei sale îl propulsează din nou în atenția publică.

 

Daria Dughina a fost înmormântată la Moscova, iar la înmormântare Dughin a spus, potrivit jurnaliștilor ruși: дочь погибла за Россию, во имя русской победы!/fiica mea a murit pentru Rusia, pentru victoria rusă!

 

Înțelegeți ce vreți din asta.

 

Eu o să închei textul cu o altă declarație.

 

De data asta a lui Leonid Sluțchii, liderul LDPR, cel care i-a luat locul defunctului Jirinovschi.

 

Prezent la înmormântare, acesta a spus în rusă următoarea lozincă:

 

Одна страна! Один президент! И одна победа!

 

O țară! Un președinte! O victorie!”

 

Jurnaliștii ruși de la ”Europa Liberă” nu au putut să nu remarce asemănarea cu ”Ein Volk, ein Reich, ein Fuhrer”, adică unul din cele mai folosite slogane pe vremea nazismului german: ”Un popor, un Imperiu, un conducător!”

 

 

///////////////////////////////////////

(Ca si alti satanisti care se joaca,  gresit, cu gazul si arma infometarii,isi va primi raslpata…)Vladimir Putin mizează pe faptul că oprirea gazului la iarnă va aduce pacea cu Ucraina, în condiţiile impuse de el (analiză Reuters)

 

Iernile reci au ajutat Moscova să-i învingă pe Napoleon şi pe Hitler, iar preşedintele rus Vladimir Putin mizează acum că preţurile în creştere spectaculoasă la energie şi posibilele lipsuri în iarna aceasta vor convinge Europa să forţeze Ucraina să încheie un armistiţiu, în condiţiile impuse de Rusia, scrie miercuri Reuters într-o analiză.

 

Aceasta este – spun două surse ruseşti familiarizate cu modul de gândire al Kremlinului – singura cale către pace pe care o vede Moscova, având în vedere că autorităţile de la Kiev spun că nu vor negocia până când Rusia nu va părăsi întreaga Ucraină.

 

„Avem timp, putem aştepta”, a declarat o sursă apropiată autorităţilor ruse, care a refuzat să fie identificată pentru că nu este autorizată să vorbească cu mass-media. „Va fi o iarnă grea pentru europeni. Am putea vedea proteste, revolte. Unii lideri europeni s-ar putea gândi de două ori înainte să continue să sprijine Ucraina şi să creadă că a sosit momentul unei înţelegeri”, a adăugat sursa citată.

 

Moscova are impresia că poate detecta fisuri în unitatea europeană

O a doua sursă apropiată Kremlinului a declarat că Moscova are impresia că poate detecta deja fisuri în unitatea europeană şi că se aşteaptă ca acest proces să se accelereze pe fondul greutăţilor iernii.

 

„Va fi cu adevărat greu dacă (războiul) se va prelungi în toamnă şi în iarnă. Deci există speranţă că ei (ucrainenii) vor cere pacea”, a afirmat sursa citată.

 

Reuters nu a primit un răspuns imediat din partea Kremlinului, care neagă că Rusia foloseşte energia ca armă politică, la solicitarea de a face un comentariu pe acest subiect.

 

Ucraina şi cei mai fermi susţinători occidentali ai săi spun că nu intenţionează să cedeze, iar oficiali americani, vorbind sub protecţia anonimatului, afirmă că până acum nu au sesizat că sprijinul pentru Ucraina s-ar diminua.

 

Într-o postare pe Twitter cu prilejul Zilei Naţionale a Ucrainei, sărbătorită miercuri, şefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a scris: ”UE a fost alături de voi în această luptă de la bun început. Şi vom fi alături de voi atât timp cât este nevoie”.

 

Susţinut cu miliarde de dolari de SUA şi cu alte ajutoare şi pregătire militară şi schimb de informaţii secrete din partea Occidentului, şi având la activ o serie de atacuri asupra unor ţinte importante care au contribuit la ridicarea moralului, Kievul crede că are şanse să schimbe situaţia în teatrul de operaţii.

 

„Pentru ca negocierile cu Rusia să devină posibile, este necesar să se schimbe statu quo-ul pe front în favoarea Forţelor Armate ale Ucrainei. Este necesar ca armata rusă să sufere înfrângeri tactice semnificative”, a declarat pentru Reuters consilierul prezidenţial Mihailo Podoliak.

 

Forţele ucrainene au zădărnicit încercările ruse de a cuceri capitala Kiev şi al doilea oraş al ţării, Harkov; au distrus şi întrerupt cu regularitate liniile de aprovizionare ruseşti, au scufundat Moskva, nava-amiral a Flotei Rusiei de la Marea Neagră, şi au provocat daune majore unei baze aeriene ruse din Crimeea, peninsulă ucraineană anexată ilegal de Moscova în 2014.

 

De ceva vreme, Kievul vorbeşte şi despre o contraofensivă majoră pentru recucerirea sudului, cu toate că nici Rusia nu a stat degeaba şi şi-a comasat forţele în această regiune ucraineană, şi, deci, este neclar dacă şi când se vor concretiza intenţiile ucrainene.

 

Test de voinţă

Confruntarea geopolitică a făcut ca preţurile energiei să înregistreze creşteri record. Uniunea Europeană a interzis cărbunele rusesc şi a aprobat interzicerea parţială a importurilor de ţiţei din această ţară pentru a pedepsi Moscova pentru „operaţiunea militară specială” pe care a lansat-o în urmă cu şase luni, la 24 februarie, împotriva Ucrainei.

 

Dar Rusia a lovit şi ea, reducând drastic exporturile de gaze către Europa.

 

Guvernele europene au încercat să sporească rezistenţa la presiunile energetice în această iarnă prin căutarea de surse alternative şi prin impunerea de măsuri de economisire a energiei, dar prea puţini specialişti în energie cred că ţările europene îşi vor putea acoperi toate nevoile.

 

Kremlinul a pus reducerea fluxurilor de gaze pe seama unor chestiuni de ordin tehnic, pe sancţiunile occidentale şi pe refuzul unor ţări de a plăti în ruble. Între timp, încasări record din vânzarea de petrol şi gaze continuă să umfle visteria de război a Rusiei.

 

”Desigur, Kremlinul se bazează pe posibilitatea că ne vom pierde interesul din cauza scrutinelor de la jumătatea mandatului din America, a faptului că Regatul Unit este în căutarea unui nou prim-ministru, că Germania este îngrijorată de moarte din cauza gazului şi că fluviul Rin are o adâncime de doar 15 centimetri. Războiul este un test logistic şi un test al voinţei. Testul va fi: avem noi, în Occident, o voinţă superioară Kremlinului? Cred că aceasta va fi provocarea”, a declarat generalul american în retragere Ben Hodges, fost comandant al trupelor SUA în Europa.

 

Prima sursă apropiată autorităţilor ruse a declarat că, în orice potenţial acord de pace viitor, Moscova vrea ”să îngheţe” câştigurile teritoriale, să-şi asigure controlul asupra întregii regiuni ucrainene Donbas (est) şi ca autorităţile de la Kiev să se angajeze în favoarea neutralităţii militare.

 

Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a declarat marţi că Kievul nu va fi de acord cu nicio propunere de îngheţare a liniilor de front actuale pentru ”a calma” Moscova. Consilierul său Mihailo Podoliak a menţionat că Occidentul aprovizionează Kievul cu suficiente arme pentru a „nu cădea”, dar nu suficiente pentru a câştiga, adăugând că era nevoie de un sprijin mult mai mare.

 

Reuters aminteşte că statele occidentale au refuzat să angajeze trupe terestre în acest conflict, iar la începutul lui s-au abţinut de la furnizarea de armament greu pentru a evita un război mai amplu cu Rusia, care are cel mai mare stoc de arme nucleare din lume.

 

Război de uzură

Oficiali americani au declarat că ei cred că Putin îşi urmăreşte în continuare obiectivul iniţial de a ocupa Kievul, dar nu a reuşit să-l atingă. Ministerul Apărării rus nu a răspuns imediat la o cerere a Reuters de a comenta această afirmaţie.

 

Aceiaşi oficiali americani au spus că nu au văzut niciun semn că ruşii intenţionează să detensioneze situaţia şi sunt de părere că războiul se va prelungi.

 

Andrei Kortunov, şeful RIAC, un think tank de politică externă apropiat de Ministerul de Externe al Rusiei, a spus că niciuna dintre părţi nu pare să se pregătească să cedeze prima.

 

„Se pare că ambele părţi cred că, cu timpul, poziţiile lor ar putea deveni mai puternice. Realist vorbind, este foarte greu să ne imaginăm că putem ajunge prea curând la o înţelegere politică”, a explicat el.

 

Cele două armate – ucraineană şi rusă – sunt de multă vreme prinse într-un război de uzură, niciuna dintre ele nereuşind până acum să înregistreze un succes decisiv.

 

Confruntându-se cu ceea ce serviciile de informaţii occidentale califică drept o lipsă gravă de efective militare de luptă după pierderi grele, forţele ruse au înregistrat luna trecută doar progrese modeste, şi acestea obţinute cu mari eforturi, în estul Ucrainei.

 

Konrad Muzyka, analist militar din Polonia, a declarat că forţele ruse au avut iniţiativa în câteva zone din estul Ucrainei, dar că nu s-a observat niciun fel de câştig major din partea niciunei părţi, în lipsa unei creşteri semnificative în ceea ce priveşte armamentul şi efectivele armate. „Oricine va putea face asta va câştiga războiul”, a spus Muzyka.

 

Performanţa pe câmpul de luptă a Ucrainei – de acum şi până la iarnă – ar putea decide direcţia pe care o va lua războiul, a spus Neil Melvin, analist la think tank-ul RUSI, cu sediul la Londra. „Ucraina trebuie să-şi convingă susţinătorii occidentali că poate câştiga (în luptă) şi că nu pierde din elan. Dacă pot demonstra, în această perioadă, că îi respinge pe ruşi şi pot menţine acest elan, va fi o victorie”, afirmă Melvin.

 

Dar cu cât războiul durează mai mult, cu atât mai mari devin riscurile apariţiei unor divizări în rândul occidentalilor asupra Ucrainei, pe măsură ce preţurile la combustibil, gaz, electricitate şi alimente încep să-şi facă efectul negativ.

 

„Toţi indicatorii economici devin negativi acum. Va fi mai greu să-i motivezi pe oamenii care tremură în apartamentele lor (să accepte greutăţi) dacă nu pare că Ucraina câştigă”, a apreciat Melvin, care a spus că, apoi, presiunea pentru ajungerea la o înţelegere politică ar putea creşte, divizând atât UE, cât şi alianţa militară NATO.

 

Riscuri nucleare?

Tony Brenton, fost ambasador britanic în Rusia, a declarat că Occidentul „la un moment dat” ar putea fi nevoit „să-i împingă pe ucraineni la nişte compromisuri destul de incomode”, dacă Kievul nu reuşeşte să dea lovitura, oricare ar fi aceasta. Şi a avertizat că o Rusie cu arme nucleare ar putea escalada conflictul dacă se confruntă cu perspectiva unei înfrângeri umilitoare.

 

„Dacă Rusia alege să poarte un război pe care îl pierde, dacă pierde rău şi dacă Putin pică, sau (dacă alege să facă) un fel de demonstraţie nucleară, nu aş paria că ei nu vor alege să facă această demonstraţie nucleară”, a spus Brenton.

 

Rusia a respins în mod repetat ideea că ar trebui să folosească arme nucleare tactice. Putin a declarat luna trecută că Moscova ”abia a început treaba” în Ucraina şi a provocat Occidentul să învingă Rusia pe câmpul de luptă.

 

Samir Puri, autorul cărţii ”Russia’s Road to War with Ukraine”, este de părere că Kievul riscă să fie forţat să trăiască cu o divizare de facto, cu până la un sfert din teritoriul său sub control rusesc, dacă nu reuşeşte să schimbe dinamica războiului.

 

„Cred că Rusiei i-ar putea prii o astfel de situaţie pe termen lung şi că această divizare este, din păcate, cel mai probabil rezultat pe termen mediu”, a spus Puri.

 

Alţii sunt mai optimişti.

 

„Cred că sistemul logistic rusesc este epuizat şi nu se va îmbunătăţi prea curând”, consideră generalul american Hodges. „Dacă Occidentul, condus de SUA şi Regatul Unit, va continua să ofere ceea ce am spus că vom oferi… sunt optimist că Ucraina i-ar putea respinge pe ruşi de-a lungul liniei din 23 februarie  până la sfârşitul acestui an”, a afirmat el.

 

Sursa: Agerpres

 

//////////////////////////////////////

 

 

De ce este nevoie de o presă fără botniță?

Mădălin Necșuțu

 

Adoptată la finele lui 1948 de către Organizația Națiunilo Unite (ONU), la Paris, Declarația Universală a Drepturilor Omului este un document foarte important care trebuie să se regăsească și în drepturile cetățenilor din Republica Moldova.

 

Mă voi opri în special la articolul 19, ce face referire la libertatea de exprimare, domeniu ce vizează inclusiv presa. „Orice om are dreptul la libertatea opiniilor și exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum și libertatea de a căuta, de a primi și de a raspândi informații și idei prin orice mijloace și independent de frontierele de stat”, se menționează la acest capitol.

 

La rândul ei, Republica Moldova a aderat la ONU, în 1992, la numai un an după declararea independenței față de defuncta URSS, un spațiu în care libertatea de exprimare și presa erau subordonate statului și cenzurate ca atare. Diferență prea mare nu este nici acum, privind „moștenitoarea de drept”. Astăzi, în R. Moldova, s-a ajuns într-o situație similară, deși cârmuitorii spun că vor să îndrepte țara spre un spațiu al democrației de tip occidental, acolo unde presa joacă un rol foarte important în apărarea acestor valori fundamentale. Ceea ce s-a întâmplat săptămâna trecută la Parlamentul Republicii Moldova, acolo unde un grup de jurnaliști au protestat pentru îngrădirea accesului la ședintele Parlamentului, este revoltător. Așa vor actualii parlamentari să meargă în Europa? Cu ușile închise în nas jurnaliștilor la ședintele Legislativului care ar trebui să fie publice și în interesul cetățeanului?

 

Chiar dacă oligarhii/politicienii locali s-au obișnuit să își subordoneze aproape total presa din Republica Moldova, cred ca toți cei din Parlament, care conduc direct sau indirect instituții media, ar trebui să lase jurnaliștii să poată transmite ceea ce se întâmpla la locurile de muncă ale domniilor lor. Dezbaterea și jocul politic trebuie să devină unele transparente, iar asumarea unor poziții trebuie să poată fi urmărită de jurnalistul prezent la acel eveniment. Îngrădirea presei într-un țarc cu televizoare plate, chipurile pentru a urmări de acolo dezbaterile din Legislativ, nu va pune botniță presei, ci o va antagoniza și va atrage și oprobriul vestic. În plus, partenerii europeni ai Republicii Moldova, care din păcate sunt și sponsorii acestei țări, urmăresc atent și astfel de aspecte.

 

Așa-zisa soluție a venit imediat din partea parlametarilor în ceea ce privește protestele: să facem o comisie! Se știe că atunci când vrei să tărăgănezi sau să îngropi o anumită chestiune, faci o comisie. Numai că nici jurnaliștii nu s-au lăsat mai prejos, obișnuiți cu practicile politice, și au propus ca din această comisie ce va fi formată, să facă parte și „reprezentanți ai Uniunii Europene, SUA, ai partenerilor de dezvoltare”. A urmat apoi șarja bloggerilor de serviciu, care în Moldova sunt, în marea lor majoritate, doar un soi de „părerologi” agresivi ce funcționează, vorba lui Băsescu, pe bază de „tonomate” în care doar bagi bani, că de ce acest protest a fost organizat de unii jurnaliști care nici măcar nu vin tot timpul la ședintele Parlamentului. Răspunsul a venit genial din partea jurnalistul Vladimir Soloviov de la Newsmaker.md: „Oare pentru a apăra drepturile persoanelor infectate cu HIV trebuie neapărat să fii infectat și tu? Sau pentru a apăra drepturile LGBT trebuie să faci parte și tu din această comunitate? De ce?”. Tocmai în asta constă diferența dintre jurnaliștii aceia care își fac zilnic meseria și care din păcate nu mai sunt apreciați în R. Moldova din cauza patronilor lor și „părerologii” cu blog care primesc bani „la bucată”. Pe lângă rutina zilnică a știlor, jurnaliștii apără și principii și libertăți, nu stau doar pe o bancă în fața porții, cu semințe în mână, și bărfesc în scris tot ce văd și aud în jur. Poate măcar pentru asta, toată lumea în R. Moldova, și cu precădere „aleșii neamului”, ar trebui să nu mai încerce să pună botniță presei, deoarece de multe ori jurnaliștii lucrează cu adevărat în interesul cetățeanului!

 

 

https://www.investigatii.md/ro/bloguri/madalin-necsutu/de-ce-este-nevoie-de-o-presa-fara-botnita

 

 

////////////////////////////////////

Macron îi avertizează pe francezi: Toamna aceasta va însemna „sfârşitul abundenţei” și al „lipsei de griji”

 

 

Preşedintele francez Emmanuel Macron i-a avertizat miercuri pe francezi în legătură cu „marea schimbare” ce va veni odată cu toamna. Va însemna „sfârşitul abundenţei” resurselor al „lipsei de griji”, a spus el. „Trăim o mare schimbare”, a avertizat şeful statului francez, vorbin despre o serie de „crize grave”, de la războiul din Ucraina la secetă, la începutul primei ședințe a consiliul de miniştri de după vacanţă, relatează AFP, citată de Agerpres. „Momentul pe care îl trăim poate fi structurat de o serie de crize grave şi s-ar putea ca unii să vadă destinul nostru ca unul în care trebuie să gestionăm permanent crize sau situaţii de urgenţă. În ceea ce mă priveşte, cred că ceea ce suntem pe cale să trăim este mai degrabă o mare schimbare sau o mare bulversare”, a spus Emmanuel. Pentru că, în faţa acestei situaţii, „compatrioţii noştri ar putea reacţiona cu multă nelinişte”, el le-a cerut membrilor guvernului „să spună lucrurilor pe nume”, „să le numească clar şi fără o abordare catastrofală”. „Mă aştept de la guvern să respecte cuvântul dat şi angajamentele pe care le-am luat faţă de naţiune”, a adăugat el. „Ce îmi doresc să putem face în următoarele săptămâni şi luni este să reafirmăm o unitate foarte puternică a guvernului, a forţelor majorităţii” în jurul „unei direcţii care să ne permită să ne consolidăm suveranitatea, independenţa noastră franceză şi europeană”, a adăugat el. „Este uşor să promiţi orice, iar uneori să spui orice. Să nu cedăm acestor tentaţii, demagogiei. Ele înfloresc în toate democraţiile astăzi, într-o lume complexă care înspăimântă. Poate fi seducător să spui ceea ce oamenii vor să audă, însă trebuie mai întâi să raţionezi întrebându-te dacă este eficient şi util”, a adăugat el, fără a oferi exemple concrete.

 

 

 

 

 

https://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/macron-ii-avertizeaza-pe-francezi-toamna-aceasta-va-insemna-sfarsitul-abundentei-si-al-lipsei-de-griji-2058211

 

///////////////////////////////////////

 

Celebra Legiune Străină Franceză: o istorie fascinantă

 

 

Pentru a putea pacifica colonia Algeria, regele Franței Ludovic Filip (1773-1850) avea nevoie de soldați căliți în luptă, dar de care, la nevoie, să se poată lipsi. El și-a împlinit această dorință creând o nouă unitate militară pe 10 martie 1831. Atunci, ministrul francez de război, mareșalul Nicolas Soult, a înfințat Legiunea Străină Franceză, precizând că aceasta nu trebuie folosită pe teritoriul continental al regatului.

 

Ofițerii Legiunii erau recrutați dintre veteranii armatei lui Napoleon, care, după Waterloo (1815), stăteau degeaba pe jumătate de soldă. Soldații de rând erau adunați din toată Europa, fiind adeseori vorba despre oameni disperați, care nu-și găseau pe nicăieri un loc  de muncă sau care erau urmăriți de autorități.

 

În decurs de un an, efectivele Legiunii numărau 5 500 de ofițeri, subofițeri și legionari. Prima luptă la care a luat parte Legiunea a avut  loc în aprilie 1832, când două batalioane alcătuite mai ales din soldați germani și elvețieni au luat cu asalt un sat de la est de Alger. De atunci, legionarii au luptat în sute de războaie și conflicte armate din toată lumea. Ei au fost prezenți la asediul Sevastopolului, în timpul Războiului Crimeii, și l-au sprijinit pe împăratul-marionetă Maximilian în timpul domniei sale tragice în Mexic.

 

Printre zonele de conflict africane în care au fost prezenți legionarii se numără Dahomey, Madagascar, Tunisia, Ciad, Liban și Algeria. De asemenea, au participat la Războiul din Vietnam, în Bosnia și  la Primul Război din Golf.

 

De-a lungul anilor, Legiunea a avut în rândurile ei câteva nume celebre. Cel mai ilustru ofițer al Legiunii a fost Patrice de Mac-Mahon, care a activat ca legionar în anii 1843–1844, a condus apoi armata franceză spre marea victorie de la Magenta din 1859 și a ajuns, în final, președinte al celei de-a Treia Republici, în 1873. Doi alți membri ai Legiunii au devenit prim-miniștri ai Franței. Edouard Daladier a fost prim-ministru mai mulți ani, în anii 1930, iar Pierre Messmer a fost prim-ministru sub de Gaulle și Pompidou.

 

Astăzi, Legiunea se mândrește cu mercenari din circa 99 de țări, oameni duri, uneori infractori urmăriți de lege. Nu există francezi în Legiunea Străină, exceptându-i pe ofițeri. Această combinație între conducerea franceză și soldații străini a creat o forță de luptă formidabilă.

 

Astăzi, Legiunea Străină Franceză are un efectiv cuprins între 8.000 și 9.000 de oameni. În fiecare an, candidează la admitere circa 500 de inși, dar mai puțin de 10% sunt acceptați. Durata minimă a serviciului este de 5 ani, nu ți se permite să locuiești în afara cazărmii, iar căsătoria e interzisă până când promovezi la rangul de sergent sau dacă nu ai servit vreme de 9 ani.

 

 

https://www.secreteleluilovendal.ro/celebra-legiune-straina-franceza-o-istorie-fascinanta/

 

///////////////////////////////////////

O coliziune cosmică gigantică

 

Scris de Cristian Român

 

Dacă cercetătorii au dreptate, atunci peste circa trei ani vom asista la un mare eveniment cosmic. Ar fi o bună ocazie pentru a testa teoriile fizicii în condiții extreme și, pentru noi, profanii, prilejul unei mari bucurii. O spun chiar de pe acum: am putea asista la ciocnirea a două găuri negre supermasive.

 

Informația am descoperit-o în articolul ”Tick-Tock: The Imminent Merger of a Supermassive Black Hole Binary”, preprint publicat în baza ArXiv la sfârşitul lunii ianuarie 2022. Aici erau prezentate rezultatele analizei datelor referitoare la galaxia activă SDSSJ1430+2303, care se află la o distanță de 1,2 miliarde de ani lumină distanță de noi.

 

Ce este o galaxie activă?

 

Spre deosebire de o galaxie obișnuită, cum este Calea Lactee, galaxiile active emit mai multă energie decât suma energiei emisă de stelele care o compun. Inițial ele au reprezentat un mister: de unde vine această energie suplimentară? Au fost avansate mai multe ipoteze. Una dintre ele presupunea că avem de-a face cu coliziuni galactice sau cu explozii în lanț a unor stele. Nici una dintre ele nu s-a dovedit a fi satisfăcătoare. În 1968, britanicul Donald Lynden-Bell a propus o explicație, care este acceptată astăzi de marea majoritate a astrofizicienilor. El a arătat că sursa de energie a galaxiilor active își are originea în găurile negre supermasive, care au o masă echivalentă milioane, sau chiar miliarde de mase solare, care sunt prezente în centrul lor. Desigur, găurile negre nu pot produce ele însele energie. Ea este rezultatul interacțiunii dintre ele și materia prezentă în vecinătatea lor. Atunci când materia cade către o gaură neagră se formează un disc de acreție în care se produce o transformare a energiei gravitaționale în energie termică, ceea ce duce la creștere masivă a temperaturii discului. De aici rezultă emisia de radiații electromagnetice de mare intensitate, în special în domeniul radiațiilor UV și X.

 

 

Galaxie activă, ilustrație.

Acest mod de a produce energie este mult mai eficace decât reacțiile de fuziune nucleară din nucleele stelare. Iată de ce nucleele galaxiilor active emit mai multă energie decât câteva galaxii normale luate împreună.

 

Găuri negre supermasive se găsesc în inima celor mai multe galaxii, dar deocamdată nu avem o teorie care să ne explice cum ajung la talii atât de mari. Ele ar crește prea încet dacă s-ar ”hrăni” cu materia din vecinătatea lor. În schimb, creșterea ar fi mult mai rapidă în coliziunilor dintre galaxii. După ciocnire, găurile negre centrale se conectează gravitațional și, treptat, treptat, încep să cadă pe o traiectorie spiralată una către alta.

 

Din păcate, asemenea perechi de găuri negre centrale sunt greu de detectat. Telescoapele spațiale care observă Universul în domeniul X al spectrului electromagnetic au identificat câteva galaxii active care au două surse strălucitoare centrale, dar în aceste cazuri, distanța dintre presupusele găuri negre este de câteva sute de ani lumină și, drept consecinţă, vor trece miliarde de ani până vom asista la ciocnirea lor. Atunci când sunt apropiate, ele sunt imposibil de separat cu ajutorul instrumentelor de care dispun în prezent astronomii.

 

Desigur, vă veți întreba cum de autorii lucrării, care face subiectul acestui text, au reușit să ajungă la concluzia privitoare la o coliziune iminentă a două găuri negre supermasive?

 

Observațiile

 

Pentru revista Science et Vie, Huan Yang, cercetător la Institutul Primeter pentru Fizică teoretică din Canada și coautor al studiului care mi-a stârnit interesul, povestea că: ”La început nici măcar nu ne-am gândit la acest subiect. Noi căutam galaxii ale căror semnale luminoase ne-ar indica distrugerea unei stele de către o gaură neagră.”

 

 

Zwicky Transient Facility

Echipa de cercetători a identificat inițial galaxia activă SDSSJ1430+23 ca adăpostind un sistem binar de găuri negre supermasive cu ajutorul telescopului californian ZTF (Zwicky Transient Facility), pe baza variațiilor de luminozitate a galaxiei amintite. Huang Yang: ”Curba de luminozitate [a galaxiei] avea o stranie variație ciclică cum nu mai văzusem până atunci”. Ning Jiang, de la Universitatea de Știință și Tehnologie a Chinei explica pentru site-ul revistei Science: ”primul meu reflex a fost să cred că avem de-a face cu o pereche de găuri negre supermasive”. Apoi cercetătorii au  mers mai departe și au constatat că perioada de variație a luminozității a scăzut constant, de la un an la numai o lună, în intervalul 2019 – 2021. Asta ar fi un indiciu clar că ar trebui să ne așteptăm, în curând, la o coliziune între cele două găuri negre supermasive aflate în centrul galaxiei active SDSSJ1430+23. Pentru a avea o confirmare suplimentară, cercetătorii au analizat datele obținute cu ajutorul telescopului spațial Neil Gehrels Swift X, al NASA, care observă Universul în domeniul radiațiilor X. Ele se suprapuneau foarte bine peste observațiile obținute în domeniul vizibil.

 

 

Telescopul spațial Neil Gehrels Swift X

Pe baza datelor analizate, folosindu-se de teoria generală a relativității, cercetătorii au ajuns la concluzia că avem de-a face cu un sistem binar, alcătuit din două găuri negre supermasive, care au o masă de circa 40 și, respectiv, 200 milioane de mase solare, care, în prezent se află la o distanță între ele echivalentă cu distanța dintre Soare și Pluton. De asemenea, coliziunea ar trebui să se producă peste circa trei ani.

 

Reacțiile apărute după postarea lucrării au fost de-a dreptul extreme. De exemplu, Andrew Fabian, cercetător la Universitatea Cambridge, declara cu entuziasm: ”Ar fi un eveniment extraordinar, care se întâmplă în Univers o dată la 10 000 de ani!”

 

La rândul său, Luc Blanchet, cercetător la Institutul pentru astrofizică din Paris declara: ”Ciocnirea a două găuri negre supermasive ar reprezenta o ocazie extraordinară pentru verificarea robusteței teoriilor privitoare la formarea și evoluția galaxiilor și de a studia felul în care evoluează găurile negre de-a lungul timpului.”

 

Ning Jiang este de părere că ”Dacă predicțiile noastre sunt corecte, este absolut necesar să fie declanșată o campanie de observare pe toate lungimile de undă posibile”. Printre cei care au răspuns la apelul cercetătorului chinez a fost, desigur, Andrew Fabian: ”Pe moment aș fi sceptic. Dar dacă cercetătorii au dreptate, atunci este extrem de important să efectuăm un număr maxim de observaţii asupra acestei galaxii.” De altfel el a mers chiar mai departe și a cerut rezervarea de timp de observații la telescopul spațial NICER (Neutron Star Interior Composition Explorer) cu ajutorul căruia se studiază stelele neutronice în domeniul radiațiilor X a spectrului electromagnetic, care este amplasat la bordul Stației Spațiale Internaționale. Desigur, avem de-a face cu o ușoară abatere de la obiectivele științifice inițiale, dar Fabian crede că evenimentul cosmic, care s-ar putea produce peste trei ani, merită tot efortul.

 

 

Telescopul spațial NICER, amplasat pe Stația Spațială Internațională

Cum este firesc în știință, există și voci care contestă cu vehemență concluziile studiului, dar despre ei, nu vă supărați pe mine, vă voi povesti ceva mai încolo.

 

Suntem pregătiți pentru observații?

 

Pentru observații în domeniul undelor electromagnetice suntem pregătiți deja. Avem telescoape terestre și spațiale de înaltă performanță. Lor li se va adăuga și telescopul spațial James Webb, devenit operațional în această vară. Avem și radiotelescoape extrem de performante, care ne vor ajuta să efectuăm observații interesante în domeniul undelor radio.

 

În urma ciocnirii celor două găuri negre supermasive va rezulta și un mare număr de neutrini. Deși ei interacționează foarte slab cu materia, totuși este foarte probabil ca o mică parte dintre ei să fie detectate de către observatoarele de neutrini care sunt operaționale în prezent.

 

Știu că mă veți întreba: dar în domeniul undelor gravitaționale vor putea fi efectuate observații?

 

Răspunsul este un ”nu” hotărât, din păcate. Am să încerc să vă explic de ce sunt atât de hotărât. Am consultat câteva lucrări scrise de către oamenii de știință și am aflat că frecvența undelor gravitaționale este direct proporțională cu perioada de revoluție a sistemului care le generează. În cazul găurilor negre care sunt pe cale să se ciocnească, această perioadă este direct proporțională cu masa lor. Altfel spus, cu cât masa lor este mai ridicată, cu atât perioada de revoluție este mai mare. Asta se traduce printr-o frecvență mai scăzută. Banda de frecvență în care putem observa unde gravitaționale corespunde pentru cele generate în urma coliziunilor dintre stele neutronice sau dintre găuri negre de mase stelare. Avem nevoie de un alt instrument. Unul amplasat în spațiu. Vă spun de pe acum, cu regret, că el va fi operațional abia prin 2037.

 

LISA, telescopul spațial de unde gravitaționale

 

Despre LISA am scris în revista noastră cu nu mai știu cu câți ani în urmă. La acea vreme programul părea bine conturat și părea că va deveni operațional undeva în anii 2010. LISA este acronimul de la Laser Interferometer Space Antenna. Acest telescop spațial pentru unde gravitaționale va veni în completarea celor terestre, putând să le detecteze pe cele cu frecvență joasă. Într-o descriere scurtă LISA va consta din trei sateliți plasați pe orbită heliocentrică ce vor fi plasate astfel încât să formeze un triunghi echilateral cu latura de 2,5 kilometri.

 

Programul LISA a fost demarat încă din 1997, sub forma unei colaborări între ESA și NASA. Din păcate, din motive financiare, NASA a abandonat proiectul. Va reveni mai târziu, undeva prin anul 2016. Între timp ESA, văzând că nu mai dispune de fondurile pe care le spera prin colaborarea cu NASA, a redus numărul de sateliți din componența LISA de la 6 la 3.

 

În anul 2017; ESA a parcurs cu succes o primă etapă a programului LISA. Este vorba despre LISA Pathfinder, care a testat tehnologiile necesare pentru operaționalizarea telescopului spațial pentru unde gravitaționale.

 

Sistemul interferometric LISA este alcătuit din 3 sateliți plasați pe o orbită heliocentrică astfel încât să formeze un triunghi echilateral cu latura de 2,5 milioane de kilometri. Fiecare dintre acești sateliți conține câte două mase de referință care se află în cădere liberă. Rolul lor este de a elimina perturbațiile exterioare, cum ar fi cele produse de către vântul solar. Practic, un sistem laser măsoară poziția lor cu o precizie de o miliardime de metru. Atunci când apar perturbații sunt activate niște mici motoare de corecție, înlăturându-se astfel efectele lor.

 

Pe fiecare satelit LISA sunt instalate câte două lasere, fiecare dintre ei trimițând câte un fascicul către ceilalți doi sateliți. Spre deosebire de interferometrele de tip Michelson, cum sunt cele folosite pentru telescoapele gravitaționale terestre, în cazul LISA fasciculele laser nu vor fi reflectate pentru a interfera cu fasciculul produs de același laser. Motivul este simplu: distanța dintre sateliți este prea mare iar puterea luminoasă recepționată este foarte mică, de ordinul picowaților. Din acest motiv se va apela la un algoritm numeric prin care fasciculele laser sunt combinate, pentru a obține ceea ce putem numi ”interferometru numeric”.

 

Așa cum știți, undele gravitaționale produc deformări ale spațiu-timpului. Aceste deformări modifică distanțele între cei trei sateliți ai sistemului LISA și, prin tehnici interferometrice, pot fi măsurate. LISA poate detecta unde gravitaționale de joasă frecvență, în intervalul 0,1-100 mHz, care așa cum vă spuneam mai devreme nu sunt accesibile telescoapelor gravitaționale terestre.

 

Și aș vrea să vă mai spun ceva: România, prin Institutul de Științe Spațiale, participă la acest proiect ambițios. Și nu este vorba despre o contribuție măruntă, dimpotrivă. Este vorba despre Institutul de Științe Spațiale va contribui la Misiunea LISA cu sistemul CAS (Constellation Acquisition Sensor), care va avea rolul de verificare a alinierii celor 3 sateliți, asigurând achiziția semnalului laser pe detectorii interferometrici.

 

 

Telescopul spațial pentru unde gravitaționale, LISA

Deși LISA nu va putea să ne ajute la observarea fenomenului cosmic care se va produce peste trei ani, totuși avem la dispoziție celelalte instrumente despre care vă vorbeam mai devreme. Așa cum vă spuneam, mulți oameni de știință le-au programat deja. Dar există și alții care consideră că ipoteza, prezentată în lucrarea despre care v-am povestit în acest text, este mai mult decât hazardată.

 

Contestatarii

 

Trebuie să precizez că, deocamdată, rezultatele prezentate de către cercetători, nu a trecut prin furcile caudine ale procesului ”peer review”, adică nu au fost verificate de către specialiști independenți. În mod normal poate că nu v-aș fi povestit despre ele, dacă nu ar aparține unor cercetători care lucrează în instituții științifice de mare prestigiu.

 

Într-o declarație pentru revista Science et Vie, Françoise Combes, astrofizician la Observatorul din Paris, își arăta scepticismul: ”Faptul că periodicitatea semnalului nu este aceeaşi în domeniul X și în domeniul optic, este un semn rău. Am mai degrabă impresia că în domeniul optic avem de-a face cu o variabilitate a luminozității discului de acreție a unei găuri negre solitare, cea de-a doua nu există.”

 

Fizicianul teoretician Daniel D’Orazio, de la Institutul Niels Bohr din Copenhaga are și el mari îndoieli, pe care și le-a exprimat pentru site-ul revistei Science. De exemplu, datele colectate de către telescopul californian Zwicky Transient Facility, nu arată variații periodice de luminozitate ale galaxiei SDSSJ1430+2303, înainte de 2019. ”De ce oscilațiile s-au produs abia acum?”, se întreabă D’Orazio. La fel ca Françoise Combes, el crede că avem de-a face cu variații de luminozitate ale unei galaxii active, care are în centru o singură gaură neagră supermasivă.

 

Desigur, ar fi nevoie de observații suplimentare. Din păcate observațiile au fost întrerupte în august 2021, deoarece galaxia a ajuns pe aceeași direcție cu Soarele. Ele au redemarat după câteva luni, în noiembrie, dar cercetătorii s-au confruntat cu probleme tehnice, atât la telescopul Zwicky Transient Facility, cât și la telescopul Neil Gehrels Swift X, probleme care au încetinit foarte mult colectarea de date noi.

 

Încheiere

 

Eu sper în continuare că vom asista împreună la un uriaș eveniment cosmic. Nu de alta, dar următoarea ciocnire între două găuri negre supermasive, prognozată de astrofizicieni, se va produce peste vreo 10.000 de ani. Despre ea v-am povestit într-o scurtă știre publicată în ediția din aprilie a revistei noastre. Este vorba despre perechea de găuri negre, care poartă numele PKS 2131-021, situate într-o galaxie care se află la circa nouă miliarde de ani-lumină distanță de noi. Fiecare dintre cele două găuri negre supermasive are o masă echivalentă cu câteva sute de milioane de mase solare.

 

Eu vă dau de pe acum întâlnire la Astrofest-ul de peste trei ani, unde, cu siguranță vom vorbi despre acest subiect fascinant…

https://www.stiintasitehnica.com/o-coliziune-cosmica-gigantica/

 

///////////////////////////////////////

 

 

(Oamenii-de oriunde ar fi,daca nu se nasc din nou,pentru a se umple cu Plinatatea lui Dumnezeu-Luca 8/11,primesc chiriasi nepoftiti si…) Demonii locuiesc in anumite locuri si nu doresc sa se indeparteze de acolo

 

In Biblie, in Marcu 5, 10, exista un fragment in care demonii spun: „Nu ne trimite afara din aceasta tara”. De ce-au spus ei asta? Demonii ar fi putut cere mai mult timp, ar fi putut cere sa nu fie scosi in primul rand. Totusi, ceea ce parea ca ii interesa era nevoia lor de a ramane in aceeasi tara. Acest lucru ne invata o lectie importanta: Demonii locuiesc in anumite tari si nu doresc sa se indeparteze.

 

Demonii au facut anumite locuri casele lor. Niciunul dintre noi nu ar dori sa fie mutat din habitatul obisnuit. Demonii au si ei habitate obisnuite. Exista spirite ale saraciei care ocupa anumite parti ale lumii. Puteti vedea drumurile si casele murdare si saracite in zonele in care exista aceste spirite rele. Adesea nu exista nici un motiv logic pentru care aceste natiuni ar trebui sa fie asa cum sunt ele. Singura explicatie trebuie sa fie spiritele rele.

 

Spiritul razboiului se afla in anumite parti ale lumii. Demonii se arata, de asemenea, ca se plimba prin locuri uscate. Spiritele rele au nevoie de locuri unde se simt confortabil. Un loc uscat vorbeste despre un mediu ostil si neavenit, in care nu se poate gasi odihna. Acestea sunt locuri unde demonii nu au odihna.

 

Diavolul nu este omniprezent. El este intr-un singur loc la un moment dat. Exista orase care sunt cunoscute pentru imoralitate. Daca ajungeti in oricare dintre aceste locuri, aveti grija, pentru ca spiritul orasului va umbla dupa voi. Exista anumite regiuni, care sunt cunoscute pentru certurile lor si natura lor artagoasa. Duhurile rele ale ofensei ii conduc pe oamenii din aceste zone sa se certe tot timpul pana ajung in morminte, fara sa renunte vreodata. Alte sectiuni sunt cunoscute pentru vrajitorie si voodoo. Unele parti sunt cunoscute pentru violentele si tendintele lor criminale. Acestea sunt lucrari ale duhurilor rele care traiesc in aceste zone de multi ani.

 

Exista chiar si sectiuni ale drumului, care sunt locuite de spirite rele. Spiritele de accident si tragedie locuiesc in copacii aflati de-a lungul drumului. In aceste locuri au avut loc multe accidente misterioase si inexplicabile. Acestea sunt lucrarile spiritelor rele care locuiesc in anumite locatii geografice.

 

Spiritele rele locuiesc in diferite locatii. De exemplu, un spirit de divort poate fi gasit intr-o casa in care tocmai v-ati mutat. Urmatoarele certuri inexplicabile pot sa apara in casnicia dvs. dupa ce va mutati in acel apartament. Exista oameni care au avut casatorii fericite pana cand s-au mutat in anumite tari. Ulterior, casatoriile lor s-au deteriorat rapid. Cand va mutati intr-o noua locatie fizica, este datoria noastra spirituala sa evaluam ce fel de prezenta spirituala se afla acolo.

 

https://www.almeea.ro/demonii-locuiesc-in-anumite-locuri-si-nu-doresc-sa-se-indeparteze-de-acolo/

///////////////////////////////////////

(De neuitat) ROMÂNIA FURATĂ. Dosarul Siveco: bani în sacoșă, contracte supraevaluate, achiziții inutile

 

 

Informatizarea școlii românești începe la jumătatea anilor ’90 cu liceele şi academiile militare, ca parte a pregătirii României pentru aderarea la NATO. Opt laboratoare sunt dotate cu computere performante. „A fost un model de bună practică la vremea respectivă. Am avut mai multă flexibilitate în sistemul militar… am putut inclusiv să lucrăm la ceea ce înseamnă programe școlare”, spune expertul în educație Marian Staș. Procesul intra în linie dreaptă în 2000. În mai, România termina negocierile de preaderare la Uniunea Europeană la capitolul „Educație, formare profesională și tineret”. Informatizarea devine prioritate pe termen scurt și mediu. Guvernul Năstase își ia obligația să nu mai trimită banii la grămadă către învațamânt, ci să îi consume organizat pentru fiecare elev în parte. Prin această reformă, cheltuielile pentru învățământ trebuiau optimizate și reduse. „Noi în general mergem pe trendurile mari și, evident, când urmezi un trend nu ești înaintea lui, ești după el”, spune parlamentarul Varujan Pambuccian, membru în Comisia pentru tehnologia informaţiei din Camera Deputaților. Nouă luni mai târziu, prin Hotărârea de Guvern 271 din 2001, este înființat Grupul pentru Promovarea Tehnologiei Informației, care aprobă proiectele mai mari de 100.000 euro din învățământ. Din grup fac parte prim-ministrul Adrian Năstase, care era și președinte, ministrul Finanțelor, Mihai Tănăsescu, cel al Administrației Publice, Ioan Rus, cel al Educației, Ecaterina Andronescu, și cel al Comunicațiilor, Dan Nica, alături de secretarul general al Guvernului, Șerban Mihailescu, și de un secretar de stat de la Ministerul Tehnologiei Informației. La scurt timp, nou-înființatul grup de lucru aprobă programul „Sistem Educațional Informatizat”. Era vorba despre un program complex prin care predarea în școli și licee se făcea cu tehnologii de ultimă oră. Asta însemna că toate școlile din România trebuia să fie dotate cu calculatoare. Programul urma să fie pus în aplicare în cinci etape și avea un buget estimat la 200 de milioane de dolari. „A face informatizare de secol 21 pe o școală care, prin structura, ei funcționează pe structură de secol 19-20, automat conduce foarte repede la pericolul formelor fără fond”, spune Marian Staș. Prima etapă este una pilot şi se derulează în perioada 2001-2002. Printr-un parteneriat public-privat, prin negociere directă şi fără organizarea unei licitaţii, firma românească SIVECO împreună cu consorţiile internaţiomale IBM şi Hewelet Pakcard urmau să se ocupe de dotarea liceelor cu calculatoare. Succesul este atât de mare, încât cu acelaşi consorţiu sunt continuate încă trei etape din proiect. În anul 2008, ministerul susţinea că programul „Sistem Educaţional Informatizat” a însemnat dotarea a peste 4.600 de laboratoare complet. Alte 1000 au ajuns la personalul administrativ. În cei opt ani de când începuse proiectul, peste 15.000 de profesori au fost instruiţi şi au fost create 1.335 de lecţii interactive. Pentru aceeaşi perioadă, SIVECO se laudă cu realizări mai mari: 15.000 de laboratoare, peste 140.000 de profesori instruiţi şi 3.700 de lecţii interactive. În 2014, autorităţile încearcă să facă lumină în acest caz. DNA deschide un dosar prin care cercetează modul în care a fost informatizată şcoala românească. Procurorii spun că, prin hotărârea de guvern semnată de Adrian Năstase, Ministerul Educaţiei este autorizat să găsească 60 de milioane de dolari finanţare pentru cumpărarea computerelor şi softurilor. Ministerul Educaţiei, spun autorităţile, invită imediat doar firma SIVECO să participe la achiziţia tehncii de calcul: computere, software, copiatoare, imprimante. O lună mai târziu, un grup de firme, format din Siveco, IBM România SRL, Hewlett Packard România SRL şi Fujitsu Siemens Computers SRL transmite o ofertă comună pentru informatizarea a 1.061 de licee prin leasing financiar. Statul ar fi urmat să plătească aproape 52 de milioane de dolari. Cele patru firme îşi împărţeau afacerea cu calculatoare, servere şi imprimante: de montarea primului lot se ocupa Fujitsu Siemens Computers, lucrare pentru care urma să primească peste opt milioane de dolari. În sarcina HP intra, contra sumei de aproape 18 milioane de dolari, al doilea lot de tehnică de calcul. IBM primea 17 milioane pentru lotul al treilea din a doua etapă a informatizării şcolilor. Ultimul lot îi revenea companiei SIVECO şi, pentru el, ar fi urmat să primească 8,5 milioane de dolari. Siveco subcontractează obligația sa către HP, IBM și Scop Computer Trading SRL, furnizorul firmel Fujitsu Siemens Computers. Cu aceeaşi ocazie, prin semnătura directorului general Siveco, Irina Socol, și cu acordul explicit al Ministerului Educației, subcontractează, de la Fujitsu Siemens, dotarea cu echipamente a 209 laboratore de informatică. Schema este una păguboasă pentru Ministerul Educației, susțin procurorii: în acest fel, unele echipamente ajung să fie achiziționate cu prețuri duble faţă de preţul pieţei. Tot în această perioadă, Grupul pentru Promovarea Tehnologiei Informaţiei își dă acceptul pentru continuarea programului, prin aprobarea celei de-a treia etape. „Eu le-aș cuatifica undeva în jur de 30-40%, dacă mă întrebați din punct de vedere al ratei rentabilității a tot ceea ce a însemnat informatizare”, spune Marian Staș. În decembrie 2003, Guvernul Năstase emite două Hotarâri de Guvern, semnate de premier, de ministrul Educației, Alexandru Athanasiu, al Comunicațiilor, Dan Nica, și de cel de finanțe, Mihai Tănăsescu. Prin aceste decizii, contractul din 2002 se extinde cu încă 20 milioane dolari. Beneficiar este tot SIVECO, iar subcontractorii ei sunt Hewlett Packard România și IBM România. Fujitsu Siemens Romania nu face parte din contract. Până în acel moment, spune Ministerul Educaţiei, 1.220 de laboratoare şcolare fuseseră dotate, iar în fiecare școală fuseseră instruiți minimum doi administratori de rețea și șase profesori. „S-au creat săli în care s-au dus calculatoarele respective pe care de cele mai multe ori a stat lacătul și calculatoarele acoperite cu pungi de plastic, să nu se strice”, spune Varujan Pambuccian. Tot în etapa a treia, Grupul pentru Promovarea Tehnologiei Informației propune cumpărarea de noi produse și servicii. Ministrul Educației, Alexandru Atanasiu, transmite Ministerului Finanțelor Publice un proiect pentru contractarea unui nou leasing financiar, de 50 de milioane de euro. Economiștii dau aviz negativ solicitării, din lipsa banilor din buget și pentru că, spun ei, achiziția ar fi nejustificată. În ciuda opoziției, Guvernul aprobă finanțarea Educaței cu 50 de milioane de dolari, pentru computere și softuri noi: „S-a considerat necesară continuitatea achizițiilor de produse cel puțin până la concurența sumei de 200 de milioane dolari SUA prevăzută în anul 2001. Prin urmare, prin prezenta hotărâre se prevede suplimentarea finanțării Proiectului în curs cu suma de 10 milioane dolari.”. Banii ajung tot la compania Siveco, iar anchetatorii susțin că achiziţiile computerelor și software-ului s-au făcut la o valoare de peste 40% faţă de preţul pieţei. Procurorii au descoperit că două firme concurente – fostul partener de afaceri al SIVECO, Fujitsu Siemens Computers, şi firma Bull au depus oferte cu 30-40% mai mici. „Au fost situații în care fie că profesorii au intrat în blocaje din punct de vedere al utilizării sistemului informatic ca atare, fie, cum e cazul acum, pur și simplu nu au mai avut bani sau licențele nu au fost reînnoite astfel încât fie lucrează pe versiuni mai vechi fie nu mai folosesc deloc lecțiile asistate pe calculator”, spune Marian Staș. În 2004, prin Hotărârea 1685, „Sistemul Educațional Informatizat” devine de interes național. Pentru a patra etapă, Ministerul Educației este abilitat să cumpere tehnică de calcul și servicii, tot prin leasing financiar, în valoare de 96 de milioane de dolari. Contractul este încheiat prin negociere directă cu firma Siveco Romania, care subcontractează Hewlett Packard România și IBM România cumpărarea computerelor. Procurorii susțin că din cursă a fost eliminată din nou compania Fujitsu Siemens, deși oferise prețuri mai mici. Ministerul Educaţiei considerase oferta neîntemeiată și neacceptabilă, deoarece Fujitsu Siemens nu ar fi avut experiență în proiectele educaționale în România și că nu participase la niciuna din fazele anterioare ale programului. Informația nu era reală, deoarece Fujitsu Siemens fusese implicată în etapa a doua a proiectului. În 2005, achizițiile sunt analizate de o comisie specială înființată de noul ministru al Educației, Mircea Miclea. Aceasta ajunge la concluzia că monitoarele de computer au fost achiziționate cu prețuri duble, că softurile instalate în şcoli aveau prețuri nefundamentate, iar valoarea asistenței tehnice a fost exagerată. De exemplu, un calculator cumpărat prin Program cu 1.200 de dolari putea fi găsit pe piața liberă cu aproape 700. Comisia ministerială recomandă în 2005 suspendarea contractului și organizarea unei licitații pentru etapa a patra. Cere și verificarea primelor trei etape. Concluziile raportului ramân fără ecou. La scurt timp, intră în linie dreaptă faza a cincea a proiectului. În 2014, procurorii anticorupție analizează tranzacțiile și cer ridicarea imunității în vederea punerii sub acuzare a foștilor demnitari Adriana Țicău și Dan Nica, miniștrii Comunicațiilor în perioada 2000- 2004, Mihai Tănăsescu, fost ministru al Finanțelor între 2000 și 2004, Ecaterina Andronescu și Alexandru Athanasiu, foști miniștri ai Educației în anii 2000 – 2005. În cazul Ecaterinei Andronescu, procurorii vorbesc despre abuz în serviciu, luare de mită, trafic de influență și spălare de bani. „Niciodată nu am făcut lucrul acesta, niciodată, subliniez, n-am fost chemata la DNA. Atunci când acuzi pe cineva trebuie să existe probe, probe c-am luat mită, probe că am făcut lucruile acestea, spălare de bani nici măcar nu știu ce înseamnă. Cum să fiu acuzată de lucrurile acestea?”, spune Ecaterina Andronescu. Procurorii descoperă ilegalităţile abia după finalul etapei a cincea, desfăşurată între 2005 şi 2009, şi recepţionată în mandatul lui Daniel Funeriu. Investigația pornește de la contractele fictive încheiate de Siveco cu firme fantomă şi offshore-uri, începând cu 2001, şi duce la arestarea Irinei Socol, directorul general şi unul dintre acţionarii SIVECO, şi a Aurorei Crusti, acţionar şi ea la SIVECO. Procurorii spun că în schemă erau implicate societăți din comuna Sintești, specializate în vânzarea fierului vechi. Acestea aveau contracte fictive cu SIVECO. Spre exemplu, societatea EUROVIP ar fi primit trei milioane de lei pentru evaluarea a 45 de programe educaționale destinate Ministerului Educației. Administratorul societații, Mihai Gogu Valentina, reucunoaşte că nu știe să scrie sau să citească și că banii primiți erau retrași de la bancă și duși cu sacoșa, la sediul central al Siveco, contra unui comision. O parte din bani erau destinați unor funcționari ai statului, mită care ar fi ajuns inclusiv prin off-shore-uri. „Odată ajunși banii în off-shore-urile din destinații cât mai îndepartate de teritoriul României, mitele erau plătite fie prin transferuri bancare ori erau scoși numerar din băncile din afara teritoriului României și aduși în numerar în țară, tot în mod ilicit. Erau diferiți intermediari care aveau doar sarcina de a-i transporta în țară, toate acestea făcându-se în scopul ascunderii sursei veniturilor de persoanele care încasau mita,” spun procurorii. „Este incalificabil ca oricare diriguitor politic, decident politic, oricare om de afaceri… este incalificatbil să fure din educație. Așa ceva nu se face, iar eu o pun direct în termeni de atentat la, subminare a sau trădare a interesului național”, spune Marian Staș. Procurorii susțin că pe documentele care au legatură cu informatizarea școlii românești apar semnăturile lui Adrian Nastase, Dan Nica, Mihai Tanasescu, Ecaterinei Andronescu, Daniel Funeriu, Remus Pricopie, Varujan Vosganian, Eugen Bejinariu sau a lui Șerban Mihailescu. Toți sunt foști sau actuali demnitari, responsabilii cu supravegherea sau direcționarea bugetelor destinare modernizării României. „În loc să avem un singur laborator într-o școală, probabil am fi avut laboratoare în mai multe școli sau două-trei laboratoare în școala respectivă”, spune Varujan Pambuccian. La nivel guvernamental, investițiile în educație au fost, an de an, o prioritate dovedită cu cifre. Banca Mondială spune că, din anul 2000, chetuielile Executivului pentru educație au tot crescut, iar România a ajuns, în anumite perioade, sa cheltuiască mai mulți bani către educație decât Austria, Franța sau Germania.

 

Citește mai mult la: https://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/romania-furata/romania-furata-dosarul-siveco-bani-in-sacosa-contracte-supraevaluate-achizitii-inutile-315654

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////

 Prietenul lui Iliescu,Nastase,Vacaroiu,PeSeDoiu-Aleksandr Dughin, marele preot al imperiului eurasiatic: „Putin este peste tot, Putin este totul, Putin este absolut” (CNN)

 

Aleksandr Dughin, ideologul Eurasianismului.

 

 DIN ARTICOL Nașterea Eurasianismului Nu duce lipsă de dușmani Aleksandr Dughin, tatăl tinerei ucise în urma exploziei mașinii în care se afla – și care ar fi fost adevărata țintă a atentatului -, este marele preot al unui naționalism virulent care devine tot mai influent la Moscova, scrie CNN într-un portret dedicat celui supranumit „ideologul lui Putin”. La vârsta de 60 de ani, dintr-o familie de militari, parcursul său a fost remarcabil: de la ideolog de periferie, la liderul unui proeminent curent de gândire în Rusia, care vede țara în inima unui imperiu „eurasiatic”, ce va învinge decadența occidentală. Dughin este fondatorul spiritual al termenului „lumea rusă”. Cu timpul, acest curent de gândire a încorporat și un dispreț profund față de o identitate a Ucrainei în afara Rusiei. Aleksandr Dughin a ajutat și la revigorarea expresiei „Novorossiya” (Noua Rusie) – care include și teritorii care aparțin Ucrainei – înainte de anexarea Crimeei de către Rusia. Președintele Vladimir Putin a folosit această expresie când a declarat Crimeea parte a Rusiei în luna martie 2014. Dughin a manifestat un dispreț visceral față de împotrivirea ucrainenilor de a fi asimilați de „mama Rusia”. După ce zeci de protestatari pro-ruși au fost uciși în timpul confruntărilor de la Odesa, în luna mai 2014, el a spus: „Ucraina fie trebuie ștearsă de pe fața pamântului și reclădită de la zero, fie oamenii trebuie să înțeleagă. Cred că poporul ucrainean are nevoie de o revoltă totală la toate nivelele și în toate regiunile. O revoltă armată împotriva juntei. Nu numai în sud-est”. „Cred că trebuie uciși, uciși, uciși. Gata cu vorbăria. Este opinia mea de profesor”, a mai spus Dughin. Un an mai târziu, în 2015, el a fost inclus pe lista de sancțiuni a SUA, pentru „complicitate în acțiuni sau politici care amenință pacea, securitatea, stabilitatea, suveranitatea sau integritatea teritorială a Ucrainei”. Nașterea Eurasianismului Lucrarea care l-a propulsat pe Dughin pe scena publică este „Bazele geopoliticii” (1997), în care își prezintă viziunea despre un imperiu eurasiatic, care se întinde la de la Dublin până la Vladivostok. Cartea propune crearea de instabilitate și discordie în Statele Unite, o anticipare a campaniei de dezinformare care a înconjurat alegerile prezidențiale din 2016, din SUA. „Este foarte important să fie introdusă dezordine geopolitică în activitatea internă din America, încurajând toate felurile de separatism și conflicte etnice, sociale și rasiale, prin susținerea activă a tuturor mișcărilor dizidente – extremiste, rasiste, secte -, destabilizând astfel procesul politic intern în SUA”, scria el în carte. Cartea a devenit best-seller în Rusia. John Dunlop, expert la Institutul Hoover de la Universitatea Stanford, a scris în 2004 că nicio carte nu a avut „o influență asupra armatei, poliției și elitelor etatiste străine comparabilă” cu cea a lucrării lui Dughin. Cartea l-a împins pe Dughin către o carieră academică, iar pentru o perioadă a fost chiar președintele Departamentului de sociologie al Universității de stat din Moscova. Dughin a fost mereu unul dintre cei mai vocali suporteri ai lui Putin. În 2007, spunea: „Putin nu mai are oponenți și chiar dacă ar mai avea, ar fi bolnavi mintali și ar trebui internați în spital. Putin este peste tot, Putin este totul, Putin este absolut, Putin este de neînlocuit”. Treptat, vederile sale politice s-au mutat de la periferia dezbaterii politice din Rusia în centrul ei. În 2011, când era prim-ministru, Vladimir Putin a început să vorbească despre Uniunea Eurasiatică. Dughin a spus că Putin are nevoie de „o ideologie, un motiv pentru care trebuie să se întoarcă” pentru un al treilea mandat de președinte. Când Rusia a început să-i sprijine pe separatiștii din Donbas în 2014, Dughin era o figură importantă în Uniunea Tineretului Eurasiatic, care recruta oameni cu experiență militară pentru a lupta de partea autoproclamatei Republici Populare Donețk. Nu duce lipsă de dușmani Ca unul dintre arhitecții ideologici ai expansionismului rusesc, Dughin s-a referit la două „versiuni” ale lui Putin și a scris o carte numită „Putin vs. Putin”. El l-a descris pe Putin cel „selenar”, care este pragmatic și precaut, și pe Putin cel „solar”, dedicat restaurării unui imperiu Eurasiatic și confruntării cu Occidentul. În luna martie, după o lună de război în Ucraina, într-un interviu pentru un cotidian din Moscova, Dughin a declarat că „fără nicio îndoială Putin cel solar a câștigat și asta era menit să se întâmple, lucru pe care-l spun nu de anul trecut, ci de mulți ani”. „Rusia a traversat Rubiconul, ceea mă bucură foarte tare”, a mai spus ideologul. Pentru Dughin, acest lucru era esențial, pentru că – spune el – Occidentul folosea Ucraina ca să distrugă Rusia. „Ei cred că au o șansă să învingă Rusia; nu literal, pentru că este imposibil, ci s-o strivească și s-o oblige să se predea, excluzând-o din sistemul lor global.” De asemenea, era esențial – în opinia lui – ca Rusia să arate „opoziția fermă față de junta și nazismul ucrainean, care îi anihilează pe civilii pașnici”, precum și respingerea liberalismului și hegemoniei SUA – limbaj similiar cu cel folosit de Putin pentru a justifica invadarea Ucrainei. Cu siguranță, Dughin nu duce lipsă de dușmani în Rusia, mai notează CNN. Într-un interviu din 2019, el spunea: „Toți cei aflați la putere în Rusia sunt niște nemernici. Cu excepția lui Putin”.  În acest an, tot el declara că adeziunea lui la conceptul de „eurasianism” este la fel de puternică azi, ca atunci când a scris „Bazele geopoliticii”. „În centrul lui (al conceptului – n.r.) se află poporul rus. Și este deschis acelor popoare care vor să-și împletească destinul cu soarta poporului rus.” Pentru el, conflictul din Ucraina face parte din lupta existențială dintre decadența Occidentului și o societate construită pe tradiție, ierarhie și credință creștin-ortodoxă. În lumea lui Dughin, destinul Rusiei „nu va fi complet până nu vom uni toți slavii din est și toți frații eurasiatici într-un mare spațiu. Totul decurge din această logică a destinului – și asta se întâmplă și cu Ucraina”. Editor : Bogdan Pacurar

 

Citește mai mult la: https://www.digi24.ro/stiri/externe/sua/aleksandr-dughin-marele-preot-al-imperiului-eurasiatic-putin-este-peste-tot-putin-este-totul-putin-este-absolut-cnn-2055819

 

Informaţiile publicate pe site-ul Digi24.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislația aplicabilă, doar în limita a 120 de caractere.

 

https://www.digi24.ro/stiri/externe/sua/aleksandr-dughin-marele-preot-al-imperiului-eurasiatic-putin-este-peste-tot-putin-este-totul-putin-este-absolut-cnn-2055819

 

//////////////////////////////////////

CEL MAI CITIT INTERVIU ÎN 2019 „Dan Voiculescu a dirijat banii Securități fără să fie deranjat”

 

DE RAMONA URSU

 

Camelia Bogdan, judecătoarea care l-a condamnat pe Dan Voiculescu în dosarul „ICA”. 

2019 a fost al doilea an de existență a ediției românești a revistei americane Newsweek. Vă mulțumim că ne citiți și că ne sprijiniți, prin abonamente și distribuirea articolelor noastre. Vă prezentăm, astăzi, care au fost cele mai citite articole ale Newsweek România.

 

 

Interviul în care judecătoarea Camelia Bogdan a vorbit despre demersul pe care-l pregătește la CEDO, după a doua excludere a ei din magistratură, despre motivele pentru care statul nu recuperează banii din Dosarul „ICA”, precum și despre problemele din sistem a fost cel mai citit interviu Newsweek România din 2019.

Camelia Bogdan a fost exclusă de două ori din magistratură, prima dată în 2017 și a doua oară în 2018. După prima excludere, judecătoarea a câștigat, la Înalta Curte, procesul împotriva CSM și s-a întors, pentru scurt timp, în sistemul de justiție. La câteva luni, însă, CSM a decis o nouă excludere a ei din magistratură. Și această decizie a fost atacată în instanță de Camelia Bogdan, însă nu există încă o decizie a judecătorilor Curții Supreme.

 

Camelia Bogdan este judecătoarea care l-a condamnat definitiv, în august 2014, pe Dan Voiculescu, în Dosarul „ICA”, la 10 ani de închisoare și a dispus recuperarea a 60 de milioane de euro de către stat, reprezentând valoarea prejudiciului din acest dosar. Dan Voiculescu a ieșit condiționat din închisoare, după aproape trei ani de detenție, în iulie 2017, însă cea mai mare parte a prejudiciului din Dosarul „ICA” nu a fost recuperată nici până astăzi.

 

Newsweek România: În ce stadiu este dosarul dumneavoastră, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care ați atacat decizia CSM, din 2 aprilie 2018, în urma căreia ați fost exclusă, pentru a doua oară, din magistratură?

Camelia Bogdan: Procesul meu a fost suspendat de către Înalta Curte, deferindu-se pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) o întrebare preliminară referitoare la imixtiunea CCR în activitatea Curții Supreme. Nu am primit nicio comunicare despre stadiul procedurii de la CJUE. 

 

Ați cerut Înaltei Curți reverificarea unor documente ale CSM existente în acest dosar. Despre ce documente este vorba și ce ați sesizat, concret, că ar fi în neregulă cu ele?

În 4 iunie 2018, am formulat contestație împotriva Hotărârii nr.608/31.05.2018, pronunțată de Secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, deoarece am constatat că suspendarea mea a fost pronunțată de către Secție fără a se menționa numele judecătorilor care au pronunțat-o. Altfel spus, nu s-a putut identifica cvorumul. Am solicitat, evident, procesul verbal de consemnare a voturilor și precizări privind judecătorii Secției care au absentat de la serviciu în data de 31.05.2018, deoarece, ca orice hotarare a CSM, și Hotararea nr.608 trebuie să conțină mențiuni privind judecatorii care au pronunțat-o.

 

În plus, am observat că semnătura doamnei Mariana Ghena este diferită. Precizez că doamna Mariana Ghena era președintele CSM în anul 2017, semnătura dumneaei fiindu-mi cunoscută din acea perioadă. În fața Înaltei Curți, am solicitat înscrierea în fals și trimiterea dosarului la Parchetul competent, pentru verificarea acestor aspecte. Tot în fața Curții Supreme, am precizat, la primul termen de judecată, cadrul procesual. Am contestat și hotărârea Plenului CSM prin care mi s-a soluționat contestația formulată împotriva Hotărârii nr.608/31.05.2018.

 

Deși completul a luat act de precizările formulate cu respectarea dispozitiilor legale, iar reprezentantul CSM nu s-a opus, ulterior, un alt complet, prezidat de judecătorul Ionel Barbă, a decis că demersul meu este tardiv. Acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, fapt ce permite invocarea cu succes a acestor aspecte în toate dosarele în care se va ridica chestiunea suspendării mele, cât mai ales admisibilitatea unei potențiale plângeri la CEDO.

 

Pe de alte parte, consider că și președintele CSM în funcție, doamna Lia Savonea, dar și președintele completului de la Înalta Curte, domnul Ionel Barbă, au obligația legală, conform Art. 267 Cod Penal, să aducă de îndată în atenția autorităților suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea infracțiunilor de fals și abuz în serviciu. Neprocedând astfel, nu doar că președintele CSM pro tempore, Lia Savonea, obstrucționează activitatea Secției Speciale de Investigare a Infracțiunilor din Justiție, ci se face pasibilă ea însăși de săvârșirea infracțiunii de omisiune a sesizării.

 

Intenționați să depuneți plângere la CEDO?

Da. La CEDO, voi antama în primul rând încălcarea dreptului la proces, inclusiv prin încălcarea duratei procedurilor de soluționare a contestației unui magistrat suspendat de mai bine de un an din magistartură. În al doilea rând, încălcarea dreptului la viață privată, prin suspendarea automată corolar formulării recursului împotriva deciziei CSM din 2 aprilie 2018, prin care am fost exclusă, pentru a doua oară, din magistratură.

 

I-ați dat în judecată pe Dan Voiculescu și pe mai mulți angajați de la Antena 3. Cereți și daune de la Dan Voiculescu. De ce ați deschis acest proces, pe numele cui ați făcut plângerile, ce fel de daune cereți?

Este vorba despe un dosar în care am solicitat și introducerea ANAF. Solicit executarea integrală și aducerea la bugetul de stat a sumelor aferente ordinului de recuperare a produsului infracțiunii din Dosarul „ICA”, cu titlu de reparație morală, evidențiind că aceasta a fost miza linșajului împotriva mea derulat de principalii jurnaliști ai trustului Intact, care au calitate de pârâți. Imi rezerv, bineînteles, dreptul de a preciza cadrul procesual, mai ales că încălcările aduse demnității mele continuă și în prezent, faptele nefiind prescrise. 

 

Ați deschis un proces și la Cluj, prin care solicitați sesizarea CCR. Concret, pe ce speță doriți sesizarea Curții Constituționale?

Este vorba despre un proces în care am solicitat instituțiilor prevăzute în Constituție să sesizeze Curtea Constituțională, pentru a constata conflictul juridic de natură constituțională între CSM/ÎCCJ, care s-au pronunțat asupra incompatibilității mele cu încălcarea competențelor exclusive a Agenției Naționale de Integritate și aceasta din urmă instituție.

 

Demersul este justificat deoarece în circuitul civil a rămas raportul prin care ANI a decis că eu nu am fost niciodată în stare de incompatibilitate, Inspecția Judiciară neantamând nelegalitatea acestuia nici pe cale de acțiune, nici pe cale de excepție. Dimpotrivă, domnul inspector-șef (Lucian Netejoru, șeful Inspecției Judiciare – n.r.) mi-a opus într-o cauză raportul prin care ANI i-a verificat propria incompatibilitate, în baza unor date trunchiate procesate de Marea Lojă Națională din România și DNA.

 

Ați deschis mai multe acțiuni în instanță, după cele două excluderi din magistratură. Unii ar spune că sunteți procesomană.

Vedeți, la noi există o cultură juridică precară, eu având maturitatea să înțeleg ce înseamnă să iți derulezi activitatea într-un mediu afectat de o corupție endemică. Am diligentat toate demersurile necesare pentru a corecta ilegalitatea săvârșită de către Inspecția Judiciară, Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Superior al Magistraturii împotriva mea.

 

Nu sunt procesomană, dar confruntându-mă și constatând consecințele acestui climat de nelegalitate din sistemul judiciar, voi continua sa fiu proactivă pentru a-mi afirma principiile. Nu ține de structura mea interioară să mă plâng de ceea ce se întamplă, fără să găsesc remediile necesare corectării acestor ilegalități. Este important aici ca, urmând exemplul lui Mahatma Gandhi, să integrez aceste demersuri prin care solicit garantarea drepturilor mele civice în activitatea pentru respectarea principiilor morale și sociale pe care mi-aș dori să fie grefată societatea românească.

 

Sunteți, probabil, cel mai vânat om din magistratură și s-a reușit îndepărtarea dumneavoastră din sistem. Pe cine ați deranjat?

Rezultatele mele din activitatea practică, faptul că am pronunțat soluții disuasive, proporționate cu gravitatea faptei și ordine de confiscare a peste 500 de milioane de euro, cu stabilirea unor strategii concrete în vederea aducerii sumelor de bani la bugetul de stat, deranjează deopotrivă infractorii, cât și tentaculele din sistemul judiciar care își datorează funcțiile acestora. În esență, lupta mea pentru meritocrație, într-o societate grefată pe acest spirit gregar guvernat de relații de tip Guanxi, deranjează.

 

Banii din Dosarul „ICA” erau doar ai lui Dan Voiculescu sau ce ați descoperit în timpul procesului?

Eu am solicitat indisponibilizarea sumelor de bani al căror beneficiar real este domnul Dan Voiculescu, până la concurența ordinului de recuperare a produsului infracțiunii ce trebuia adus la bugetul de stat. Constat că nici până acum procurorii DNA nu și-au dus la îndeplinire obligația de a derula o investigație pentru a permite funcționarilor ANAF să identifice toate sumele de bani de care a dispus domnul Dan Voiculescu din fondurile Crescent, deși, prin decizia 888/8.08 2018, Curtea de Apel București a solicitat stabilirea destinației fondurilor și confiscarea acestora.

 

Ca să fiu mai explicită, începând cu anul 1990, domnul Dan Voiculescu, având împuternicire pe conturile Crescent, aparținând fostei Securități, a dirijat banii fără ca autoritățile statului român să-l deranjeze preț de o secundă. Trebuie investigat ce s-a întâmplat cu banii care aparțin poporului român. Procuroruii români sunt depășiți de situație, fie din apatie, fie din alte cauze. Din acest motiv, apreciez că statul român trebuie să contracteze specialiști / firme de avocatură, specializați în recuperarea produsului infracțiunii. De altfel, în 1990, statul român a început o astfel de investigație, însă autoritățile române – fosta Bancă Română de Comerț Exterior și Guvernul României – au împiedicat investigația, refuzând să colaboreze.

 

Istoria dreptului unei țări trebuie reflectată în mod fidel, faptul că reprezentanții statului român nu au avut nicio inițiativă de a repatria sumele rămase în off-shore-uri în anul 1989 sau de a investiga condițiile în care s-a produs decesul domnului Marin Ceaușescu (fratele lui Nicolae Ceaușescu, care a murit în 28 decembrie 1989, la Viena), neputând fi trecut cu vederea.

 

Nu doar în Dosarul „ICA” am văzut transfuzii din contul Crescent, ci și ulterior am avut convingerea că problema repatrierii fondurilor fostei Securități, al cărei continuator în drepturi este SRI, nu va fi pusă niciodata pe tapet, deoarece nu există voință politică. În anul 2016, în contextul scandalui Swiss Leaks, am solicitat autorităților române să inițieze demersurile intrării în posesia conturilor cetățenilor români deschise la UBS Geneva, în vederea formularii unor cereri de repatriere întemeiate pe prevederile Art. 57 din Convenția ONU împotriva corupției.

 

Deși investigatorul german mi-a confirmat că datele au ajuns la ministrul Justiției din acea vreme, Raluca Prună, corespondența cu dumneaei purtându-se pe adresa de e-mail ce i-a fost alocată de minister, nicio sumă de bani nu a fost recuperată până în prezent. Menționez însă că există și mecanisme civile de recuperare a produsului infracțiunii în cauzele cu componentă transnațională, și avocați de o înaltă pregătire profesională, este doar nevoie ca ANAF să vrea să aduca banii la bugetul de stat.

 

Cum s-a resimțit în sistemul de justiție „binomul” SRI-DNA?

Eu am alfat de existența protocoalelor după cea de-a doua excludere a mea din magistartură. Din punctul meu de vedere, corupția este o problemă de siguranță națională, iar autoritățile trebuie să fie proactive, acestea sunt principiile. Dar nu este deloc exclus ca principiile de înfăptuire a justiției să fi fost sacrificate, într-o societate în care unii magistrați încalcă cu bună-știință obligațiile impuse de lege.

 

În ceea ce mă privește, modalitatea în care însă a fost tratat de DNA un caz în care eu am identificat tipologia de spălare a împrumutului nereturnat prin care se spală banii fostei Securități, clasările pe bandă rulantă pronunțate în cazurile în care am antamat această problematică a necesității recuperării produsului infracțiunii mi-a întărit convingerea că există și unii procurori gropari ai DNA, care protejează un alt sistem.

 

În ceea ce privește SRI, este necesară de urgență verificarea conflictului de interese și beneficiile ce ar putea fi realizate prin activitățile de finanțare a Direcției, mai ales prin potențiala trecere a diverselor afaceri sub aparentul control a infractorilor. Conchizand, firul roșu al acestei ecuații de care depinde însăși legitimitatea funcționării instituțiilor statului îl constituie derularea unor anchete financiare, proactive, de natură a identifica produsul infracțiunii, în mâinile oricărei persoane s-ar gasi.

 

Altfel, neinvestigarea de către autoritățile române a unor probleme precum invesții ale Tel Drum în Brazilia/Algeria, suspiciuni de mituire a fratelui președintelui senegalez de către cetățeni români nu fac decât să aducă un plus de neîncredere în înfăptuirea justiției și să contamineze și alți membri ai societății. Nu mare mi-a fost mirarea să constat că persoane a caror conduită profesională o apreciam a fi ireproșabilă clamau că, nesemnând niciun contract, nu pot fi trase la răspundere civilă și/sau penală. 

 

De când ați fost exclusă, pentru a doua oară, din magistratură, cu ce vă ocupați?

Sunt Fulbright Visiting Scholar al Universitatii din Florida, fiind afiliată Center for International Financial Crimes Studies. Începând cu 1 iulie, îmi voi începe stagiul de cercetare la Institutul Woodrow Wilson International Center for Scholars, fiind laureata ediției 2018 a Premiului Ion Rațiu pentru Democrație. 

 

Ce planuri de viitor aveți? Un proces la CJUE poate dura ani, iar procesul de la Înalta Curte este suspendat până la o decizie a Curții Europene.

Niciodată nu mi-am facut probleme în privința viitorului, deoarece este foarte ușor sa construiești pe reputația pe care o ai. Voi analiza atât perspectivele academice, cât mai ales oportnitățile din practică, deoarece vă mărturisesc, în calitate de Fulbright ALUMNA, am obligația să îmi diseminez cunoștințele obținute în materia eficientizării recuperării produsului infracțiunii. 

 

CITEȘTE ȘI:

 

Judecătoarea Camelia Bogdan: Cred că Dan Voiculescu este doar un instrument al răzbunării Mafiei

 

BĂTAIE DE JOC: În 3 luni, ANAF a recuperat doar 0,02% din prejudiciul în dosarul Dan Voiculescu

 

https://newsweek.ro/interviuri/camelia-bogdan-dan-voiculescu-a-dirijat-din-1990-banii-securitatii-fara-sa-fie-deranjat-de-stat?fbclid=IwAR1E-K2rkFtAwHHCd_jb1ZYQASb9PHpYNHtN0pENiQv5Z_iIjTcYPikfg5Q 

 

////////////////////////////

Edward G. Robinson, singurul actor născut în România care a primit un Oscar

📁 Istoria Filmului

Autor: Elisabeth Bouleanu

Edward G. Robinson a fost singurul actor cu origini româneşti care a primit un premiu Oscar. A emigrat în SUA din România, alături de părinţii lui, la vârsta de numai 10 ani şi a cunoscut celebritatea la Hollywood.

Edward G. Robinson a fost unul dintre cei mai importanţi actori ai cinematografiei americane din anii ’40. Originile actorului care şi-a câştigat faima jucând roluri de gangsteri au fost româneşti. Emanuel Goldenberg alias Edward G. Robinson s-a născut pe 12 decembrie 1893 la Bucureşti, într-o familie de evrei.

 

A fost al cincilea din cei şase fii ai familiei Goldberg. Pe fondul persecutării evreilor, familia sa a fost nevoită să plece în America. Pentru că nu aveau bani de drum pentru toţi membrii familiei, primul care a plecat spre Ţara Făgăduinţei a fost fiul cel mare. A muncit în America până a strâns banii de drum necesari familiei rămase în ţară.

 

La vârsta de 10 ani, Emanuel Goldenberg alias Edward G. Robinson s-a stabilit cu familia la New York, în cartierul Lower East Side. Manny, aşa cum cum îl alintau fraţii săi, a studiat la Şcoala Publică nr 137 şi, potrivit biografilor săi, a fost un elev de excepţie. În şcoală şi-a descoperit talentul oratoricesc şi la vârsta de 17 ani a intrat la City College of New York. Pentru rezultatele sale şcolare de excepţie a primit o bursă la American Academy of Dramatic Arts. În timpul colegiului a fost sfătuit să îşi schimbe numele şi a ales numele de Edward G. Robinson.

 

„Am păstrat iniţialele EG, dar nu am nicio idee de ce am ales Robinson ca nume de familie Dacă ar trebui s-o fac din nou, aş alege unul mai scurt nu aveti nici cea mai mica idee cât de mult îţi ia să scrii Edward G. Robinson unei turme de vânători de autografe”, declara actorul într-un interviu dat unei reviste din Statele Unite ale Americii.

 

Lynn Bari și Edward G. Robinson, în filmul „Tampico” (© Wikimedia Commons)

Lynn Bari și Edward G. Robinson, în filmul „Tampico” (© Wikimedia Commons)

După absolvirea cursurilor a început să joace în diverse roluri mici. În timpul Primului Război Mondial s-a înrolat în Marina Americană, iar după război a ajuns la Washington. În anii 20 a obţinut primele mari succese le-a obţinut pe  celebra scenă Broadway. A urmat apoi primul rol în cinematografie, într-un film mut. La sfârşitul anului 1925 s-a căsătorit cu americanca Gladys Lloyd şi s-a stabilit la New York.

 

La Hollywood a ajuns în 1929, iar primul mare succes cu filmul „Micul Cezar” (video jos) avea să vină în 1930. După rolul din ”Micul Cezar”, Robinson a atins faima unui sta veritabil de cinema, urmărit de paparazzi şi acostat de zeci de fani. Despre începuturile vieţii sale de star, actorul avea să povestească:

 

„Eram abordat frecvent de ţipi, de obicei mai mult decât bauti, care mă acostau, Durul, hah? Micule Caesar, hah? Ei bine, hai să vedem cât de dur eşti!”.

 

 

A interpretat în mai multe producţii roluri de gangster devenind o figură emblematică la Hollywood.  În anii 30-40, prin prisma rolurilor interpretate, numele său era asociat cu figura de mafiot american. Printre filmele care au contribuit la celebritatea sa se numără „Kid Galahad”, „Key Largo” şi „The Cincinatti Kid”. A jucat în mai multe filme în care l-a avut ca partener pe Humphrey Bogart.

 

Ar fi trebuit să joace rolul principal din „Naşul” 

Regizorul initial al filmului „Naşul”, Peter Bogdanovich, l-a distribuit pe Robinson în rolul lui Vito Corleone. Întâmplarea a făcut ca cel de-al doilea regizor al filmului, Francis Ford Copolla, să aibă altă preferinţă pentru rolSursa: adevarul.roul principal al peliculei. El l-a ales pe Marlon Brando şi astfel actorul cu origini româneşti a pierdut şansa de a interpreta celebrul rol.

 

A murit înainte să primească Oscarul 

Robinson nu a fost nominalizat niciodată la Oscar, în ciuda succesului înregistrat cu multe dintre rolurile sale. Abia  în 1973 Academia de Film Americană a decis să îi acorde Oscarul pentru întreaga carieră. Robinson nu a mai apucat să îşi primească premiul. A murit pe 26 ianuarie 1973, cu două săptămani inainte de ceremonia de acordare a premiilor.

 

Sursa: adevarul.ro

 

 

https://historia.ro/sectiune/portret/edward-g-robinson-singurul-actor-nascut-in-2196357.html

 

////////////////////////////

 

 

Misterioasa grupare care s-ar afla în spatele morții Dariei Dughina îi îndeamnă pe ruși la revoltă: „Putin e un criminal de război”

 

Profimedia Images Armata Națională Republicană, despre care un fost deputat rus spune că s-ar afla în spatele uciderii Dariei Dughina, a lansat un manifest pe Telegram prin care îi îndeamnă pe ruși să se revolte împotriva lui Vladimir Putin. În manifest se spune că președintele rus eu un „criminal de război” și un uzurpator al puterii. „Noi, activiști, militari și politicieni ruși, acum partizani și luptători ai Armatei Naționale Republicane, îi scoatem în afara legii pe provocatorii de război, tâlharii și asupritorii popoarelor Rusiei. Îl declarăm pe președintele Putin uzurpator al puterii și criminal de război, care a modificat Constituția, a declanșat un război fratricid între popoarele slave și a trimis soldații ruși la o moarte sigură și fără sens”, se arată în manifestul publicat pe canalul de Telegram Rospartizan. „Credem că oamenii lăsați fără drepturi au dreptul să se răzvrătească împotriva tiranilor. Putin va fi detronat și distrus de noi! Scopul nostru este să oprim distrugerea Rusiei și a vecinilor săi, să oprim activitățile unor oameni de afaceri de la Kremlin care au furat bogăția poporului nostru și comit crime în interiorul și în afara țării. Declarăm oficialii Guvernului Federației Ruse și ai administrațiilor regionale complici ai uzurpatorului. Cei care nu renunță la putere vor fi distruși de noi”, continuă manifestul. „Declarăm oameni de afaceri care își fac bani din corupție și legături cu funcționarii trădători ai Patriei și complici ai uzurpatorului. Proprietatea celor care nu se căiesc și nu vorbesc public împotriva acestui guvern și a războiului său vor fi distruși de noi. Declarăm angajații structurilor de putere complici ai uzurpatorului. Cei care nu-și lasă armele vor fi distruși de noi. Declarăm încărcăturile militare și ale celor care câștigă bani în război și îi ajută financiar ținte legale pe care le vom distruge”, mai spune gruparea, până acum necunoscută. „Nu vom ataca obiecte civile și civili, iar dacă forțele de securitate ale lui Putin vor face astfel de provocări și ne vor atribui victimele, nu le credeți! Facem apel la soldații armatei ruse să nu mai tragă în frații noștri din alte țări – Georgia, Siria și altele. Facem apel la toți rușii să se alăture rândurilor noastre și să ridice steagul alb-albastru-alb al noii Rusii în loc de tricolorul aruncat în dizgrație de guvernul lui Putin. Facem apel la cei care sunt gata să lupte să ne urmeze exemplul și să răstoarne acest regim inuman, ipocrit și anti-popor”, se mai arată în manifest. Gruparea mai promite eliberarea celor „condamnați ilegal de autoritățile Putin” și o societate „fără oligarhi, fără corupție, fără sărăcie”. Armata Națională Republicană, un grup clandestin care activează în interiorul Rusiei și care are drept scop răsturnarea regimului Putin, s-ar afla în spatele exploziei în care a murit Daria Dughina, fiica ultranaționalistului Aleksandr Dughin, ideologul lui Vladimir Putin. Declarația a fost făcută de Ilia Ponomarev, un fost deputat rus care acum este stabilit la Kiev după ce a fost expulzat pentru activități anti-Kremlin. „Această acțiune, la fel ca multe alte acțiuni ale partizanilor desfășurate pe teritoriul Rusiei în ultimele luni, a fost realizată de Armata Națională Republicană (ANR)”, a declarat Ponomarev pe canalul său de YouTube. „Acest atac deschide o nouă pagină a rezistenței ruse la putinism. O pagină nouă, dar nu și ultima”, adaugă fostul membru al Dumei de Stat a Rusiei. Ponomarev susține că partizanii ANR din interiorul Rusiei sunt pregătiți să comită alte atacuri similare împotriva unor ținte proeminente, cunoscute ca având legături apropiate cu Kremlinul, inclusiv oficiali, oligarhi și membri ai agențiilor de securitate ale Rusiei, relatează „The Guardian”, care precizează că nu poate verifica autenticitatea afirmațiilor. Editor : M.B.

 

Citește mai mult la: https://www.digi24.ro/stiri/externe/misterioasa-grupare-care-s-ar-afla-in-spatele-mortii-dariei-dughina-ii-indeamna-pe-rusi-la-revolta-putin-e-un-criminal-de-razboi-2055523

 

Informaţiile publicate pe site-ul Digi24.ro pot fi preluate, în conformitate cu legislația aplicabilă, doar în limita a 120 de caractere.

 

 

https://www.digi24.ro/stiri/externe/misterioasa-grupare-care-s-ar-afla-in-spatele-mortii-dariei-dughina-ii-indeamna-pe-rusi-la-revolta-putin-e-un-criminal-de-razboi-2055523

/////////////////////////////////

 

 

(Amintiri despre ospatul firimiturilor otravite)…„13-15 Iunie 1990”… un punct diferit de vedere

  de SorinPLATON

  

 

 

Am urmarit ieri seara un dialog televizat pe TVR intre principalii protagonisti ai „evenimentelor” 13-15 Iunie ’90, respectiv presedintele Iliescu si fostul lider studentesc Munteanu, in care pe un ton (cat s-a putut de) relaxat, raportat la tensiunile si patimile neimpartasite ce le incumba subiectul s-au incercat gasirea unor numitori comuni explicativi pentru tertzii mai putin informati, vis a vis de desfasurarea de acum aproape 20 de ani.

 

De la inceput trebuie pornit de la premisa, ca si eu eram „funciar” subiectiv pornit la adresa fostului presedinte Iliescu, ca si actor a acelor vremii, si asta mai ales datorita slabului acces la informatii reale, a incapacitatii mele de atunci de a procesa cat mai obiectiv si corect informatiile (lipsa de experienta..), a puternicelor manipulari din mass-media nationala-internationala pe fondul lipsei alternativei informative a Internetului de azi, dar cred ca si datorita unor mari deficiente de PR si Promotion la nivelul administratiei prezidentiale si guvernamentale de atunci. Cert este ca in timp, pe masura ce „m-am copt intelectual”si  mi s-a oferit accesul la o parte din dovezile-informatiile sensibile am putut sa-mi profilez un tablou general cred ca mult mai apropiat de realitatile din fostele  „teatre de lupta”.. Cu alte cuvinte dintr-un „adversar venal” al d-lui Iliescu am ajuns un „epigon” al sau, dupa cum peiorativ ma prezentau daunazi unele ziare centrale, „numai bune de facut franjuri si puse in ladita cu nisip al pisicii”..

 

Revenind, in emisiunea de aseara am constatat ca Marian Munteanu „a reinascut” ca si „Archeopterix”-ul din propria cenusa, tot fiind o spuma si-o vituperare pe directia ideilor sale putine si fixiste. Deci asa .. sa spunem ca acest lider de mucava era exponentul miscarilor democratice pure din „Romania obscurantist comunista” a anilor 90, dar se pune naiv-infantil intrebarea, cum ca unde a disparut asa de brusc cogeamite liderul dupa respectivele evenimente?; Care a fost pretul si pentru ce a fost primit?; Cum de omul Munteanu, peste noapte a devenit dintr-un „nimic vorbitor la foc automat” un ultraprosper om de afaceri?;  .. Si par egzamplu,  de ce a stat ascuns atata timp in vizuina, daca se stia promotorul adevarului pur?..etc.

 

Ca sa nu o mai lungesc inutil, eu am ajuns azi sa cred in bunacredinta fostului presedinte Iliescu, in faptul ca prin nota de echilibru promovata la nivelul societatii a descurajat o seama de strategii cat se poate de toxice la adresa Romaniei. Sa urmarim introspectiv unde au mai aparut cronologic si identic ca si patern, fenomene gen Piata Universitatii, mai mult sau mai putin portocalii.. Sa urmarim in realitatea acelor vremi care erau interesele vecinilor nostri vis a vis de Romania si mai ales a „prietenului” Rusia..

 

Am azi confirmarea ca situatia era scapata de sub control, fortele de ordine mimand doar pastrarea ordinii de drept, necum fiind capabila sa produca scenarii de horor-intelligence.. Cu alte cuvinte „structurile” erau intzesate cu ceea ce se pot numi generic spioni-agenti, ce sabotau orice si oricat in directia pastrarii unui climat de nesiguranta si primitivism, care mai apoi sa fie „vandut” pe piete externe, ..ce sa contribuie la conditionarea opiniilor publice de acolo..apoi sa gireze reactiuni.. logice..in directia „dreptatii si intaririi democratiei”, din partea „unora” la adresa noastra..

 

Acum nu vreau sa zic ca Romania era programata sa ajunga mai rau decat actuala Iugoslavie, dar sigur Transilvania a fost promisa „fostilor”, iar in paralel, ocupatia economica ar fi fost facuta azi la o scara mult superioara (ia vedeti daca si asa, in afara de CEC, mai puteti enumera pe degete 10 institutii majore cu capital autohton..). Pot spune ca in acele vremi s-a asistat la o lupta pe viata si pe moarte, ..SURDA.., intre fortele binelui (patriotice) si cele ale raului.. cu diferenta ca (of course) manipulat, negrul a fost promovat ca si alb si vicevercea, in ochii opiniei publice de peste tot..

 

Pacat ca anumite informatii-dovezi nu vor penetra niciodata opinia publica de rand, ca parte a unui targ macro de genul „treceti cu vederea ce v-am rezervat si facut, iar noi venim cu facilitatile x, sau y”.. Cert este ca Romania a fost o surpriza generala (in genere neplacuta pentru adversarii tacuti..), facand fatza cu brio tentativei externe de a fi facuta una cu pamantul..

 

Ei uite de aceea il apreciez azi pe omul Iliescu.. O fac pentru ca azi putem trai in continuare in conceptul de Romania, a locului unde ne-am nascut si format, primit spre „administrare” de la parintii nostri si care, obligati moral fiind de sangele stramosilor, trebuie sa-l predam in aceleasi conditii si coordonate, copiilor nostri, …daca nu eventual intr-o forma imbunatatita..

 

 

post scriptum: sa zicem ca minerii de fapt au zadarnicit planul „unora” de implicare a fortelor de armata si politie romanesti in represiuni singeroase, in directia pastrarii linistii publice si ordinii de drept, ce mai apoi sa se constituie in motivatia amestecului extern direct si brutal, in afacerile noastre interne.. de fapt „unii” au inghitit galusca pe nemestecate, si azi fiind obiect de bascalie in alte medii tertze de specialitate…bascalie din cauza modului inteligent, ce cu resurse minimale, dar mult IQ si suflet(Romania), „au pus in cap” structuri de intelligence (state) dotate cu logistici si finantari uriase…

 

https://sorinplaton.wordpress.com/2009/06/17/13-15-iunie-1990-un-punct-diferit-de-vedere/

 

////////////////////////////////////

 

STENOGRAMA DIN 28 ianuarie 1990

STENOGRAMA

 

DISCUŢIEI TELEVIZATE DIN 28 IANUARIE 1990 CU REPREZENTANŢII CELOR TREI PARTIDE DIN OPOZIŢIE, ÎN CLĂDIREA DIN PIAŢA VICTORIEI

 

 

Corneliu Coposu – Încă de aseară, v-am anunţat intenţia noastră de a ne duce manifestaţia anunţată în prealabil la sfârşit, în mod civilizat, fără incidente… Deci, principial, acest Front al Salvării Naţionale, prezidat de dumneavoastră, să fie restructurat şi să fie constituit un organ care să poarte un alt nume şi care să cuprindă personalităţile din viaţa publică românească şi delegaţii tuturor partidelor şi care să aibă o oarecare legitimitate, care să conducă puterea politică în România până la alegeri. Bineînţeles că nu avem intenţia de a negocia detalii, este vorba numai de stabilirea unui acord principial. Vă rog să ascultaţi şi pe delegaţii celorlalte partide, dintre cele trei partide care reprezintă aici vederi comune şi care au putut veni.

 

Călin Popescu Tăriceanu – Dacă-mi permiteţi, avem mandat din partea Partidului Naţional Liberal să vă prezentăm punctul nostru de vedere, şi anume, primul punct: crearea unui Consiliu de Uniune, din care să facă parte reprezentanţii forţelor politice de opoziţie şi Frontul de Salvare Naţională, care are inclus în componenţa sa mişcările care au aderat şi care sprijină efectiv Frontul.

 

Al doilea punct, condiţiile prezenţei acestor forţe în Consiliul de Uniune Naţională şi în guvern trebuie să garanteze tuturor posibilitatea efectivă de participare la toate deciziile.

 

A treia propunere: în vederea depolitizării activităţii din întreprinderi şi instituţii este necesară desfiinţarea Consiliilor de Front constituite, pentru a permite crearea sindicatelor libere.

 

Şi ultimul punct: crearea unui organism format din reprezentanţii tuturor forţelor politice, însărcinat cu supravegherea imparţialităţii şi obiectivităţii tuturor emisiunilor de televiziune şi radio.

 

Sergiu Cunescu – Domnule preşedinte, tratativele pe care le-am purtat, cu negocierile pe care le-am purtat, pe rând, noi, astăzi, ne vom rezuma la a vă expune, în primul rând, aceleaşi doleanţe care au fost prezentate şi de domnul Coposu, şi anume: trebuie să cădem la un acord ca Frontul de Salvare Naţională să fie înlocuit printr-un Consiliu de Uniune Naţională, care să reprezinte, cum s-a spus, toate forţele politice şi unele personalităţi mai marcante din viaţa românească. Adaug că, o dată cu formarea acestui Consiliu, se reglementează şi problema participării la alegeri a Frontului. Frontul poate să rămână ca o formaţie politică, indiferent dacă se numeşte partid sau nu, care urmează să-şi stabilească un program, un statut, şi să se înscrie pentru a-şi obţine persoană juridică, aşa cum au făcut şi celelalte partide. Şi, atunci, în Consiliul de Uniune Naţională, vor fi reprezentanţii tuturor partidelor importante, o problemă care urmează să fie tratată ulterior; şi, la egalitate cu celelalte partide, va fi şi Frontul, care să constituie o formaţie politică integrantă, încadrată în condiţiile Decretului care este în vigoare.

 

Vă mulţumesc.

 

Ion Iliescu – Eu aş vrea, în primul rând, să îmi exprim regretul că, în urma discuţiilor de ieri, noi ne-am respectat întru totul obligaţiile faţă de cele convenite, în timp ce dumneavoastră nu aţi mers pe aceeaşi cale. Adică, noi am constatat cu satisfacţie că a avut loc un dialog – am discutat împreună circa trei ore – şi am consemnat vreo patru, cinci probleme, în legătură cu care am căzut relativ de acord. Sigur, aceste probleme urmează să formeze obiectul unor negocieri, discuţii, inclusiv şi cu celelalte partide.

 

Nimeni nu vă dă dumneavoastră dreptul să vă erijaţi în exponenţi ai tuturor partidelor şi ai opiniei publice. Expuneţi unele păreri, faceţi unele propuneri, care trebuie să formeze o platformă, obiect al unor negocieri. Noi v-am arătat deschidere totală în legătură cu toate problemele şi suntem pregătiţi să intrăm în discuţie, pe orice chestiune; nimic nu respingem ca idee, ca propunere. Dar, asta trebuie să fie obiectul unui dialog, nu al unor presiuni, cum aţi încercat dumneavoastră astăzi – cu demonstraţii de stradă, să ne impuneţi o soluţie prestabilită. Asta mi se pare neloial şi nu în spiritul dialogului pe care l-am purtat ieri. Noi, ieri seară, am luat cuvântul la Televiziune şi am relatat – cred obiectiv – spiritul dialogului şi cum anume am convenit să continuăm dialogul, negocierile ş.a.m.d. Convenisem fie să mergem împreună la Televiziune, pentru a arăta opiniei publice că am discutat şi am ajuns la unele concluzii comune, fie – întrucât a fost o obiecţiune în legătură cu treaba aceasta – să apărem separat. Noi am mers separat. Am aşteptat să apăreţi şi dumneavoastră. Am înţeles că aseară era târziu ca să mai ajungeţi la Televiziune. Am zis că nu-i târziu nici astăzi să o faceţi. Am înţeles şi de la domnul Câmpeanu, şi de la domnul Coposu, că au fost de acord cu cele ce am spus. Mi se părea firesc ca şi cealaltă parte, reprezentanţii celor trei partide, să facă acelaşi lucru. Este important pentru opinia publică, aţi văzut. N-am înţeles de ce v-aţi eschivat de la acest lucru.

 

A doua chestiune: în urma acestor discuţii aţi spus, pentru a evita confruntarea de stradă, că există de-acum o premisă, un climat pentru a evita o astfel de confruntare. Vreau să vă spun că, de câteva zile, se perpetuează asemenea micro-demonstraţii de stradă. P0ate o să spuneţi că nu dumneavoastră le-aţi organizat. Dar noi am căpătat unele informaţii, care veneau totuşi din partea… Dar nu are nici o importanţă…

 

Cazimir Ionescu – Dar chiar dânşii ne-au spus că este demonstraţia dânşilor şi au dreptul să fie majoritari la această întâlnire.

 

Ion Iliescu – Nu, nu, eu nu spun de astăzi. Deci, au fost, de câteva seri, grupuri de 200-300 de oameni care au demonstrat în stradă. Noi am primit foarte multe cereri şi presiuni din partea unor colective şi a unor organizaţii de Front, să vină şi să facă contra-demonstraţie în Piaţă. Am spus NU. Est eşi o lege care reglementează demonstraţiile publice. Am zis ca în timpul săptămânii să nu se organizeze asemenea demonstraţii; să se facă în zile libere şi nu pe artere centrale şi în Piaţa Victoriei. Şi, atunci, oamenii au organizat o manifestaţie la Banu Manta. Le-am spus şi lor să nu se deplaseze încoace. Dimineaţa, domnul Coposu şi domnul Câmpeanu mi-au dat asigurări că au luat toate măsurile pentru limitarea demonstraţiei la Piaţa Universităţii, de unde să vină o delegaţie cu care să dialogăm şi care să se întoarcă cu, eventual, concluziile acestui dialog. În loc de aşa ceva, ne-am trezit cu coloanele dumneavoastră, care au pornit spre Piaţa Victoriei. Vă daţi seama ce informaţie reciprocă există! Şi, în acelaşi timp, cei din Banu Manta au venit aici, în Piaţă. Le-am transmis să ia toate măsurile, să nu se producă ciocniri, să nu fie confruntări violente. ŞI, până acum, nu au fost: sper să nu se întâmple nici pe mai departe. Măcar acest lucru să-l evităm.

 

Dar, mie mi se pare că aţi pornit pe o cale incorectă, neloială. La cele ce-am convenit, dumneavoastră veniţi cu încercări de măsuri de forţă. Vreau să vă spun că nu suntem dispuşi să cedăm la asemenea lucruri. Am reţinut critica domnului Coposu, care a apreciat că am procedat greşit în 12 ianuarie, când am cedat la presiunea străzii. Aveaţi perfectă dreptate. Am apreciat această poziţie lucidă a unui om politic cu experienţă. Dar, acum, văd că dumneavoastră deveniţi organizatorii presiunii străzii, cu care să ne obligaţi să cedăm şi să acceptăm nişte propuneri unilaterale. Vreau să vă spun că nu suntem dispuşi să acceptăm asemenea presiuni. Şi eu vreau să fac apel la dumneavoastră, să revenim la climatul dialogului pe care l-am început ieri şi să putem continua. Domnul Câmpeanu mi-a spus şi de dimineaţă că i s-a părut că e un lucru bun, este un început bun şi este dispus să meargă mai departe spre dialog cu noi, să vină cu propuneri concrete în cursul săptămânii, în legătură cu elemente de colaborare ş.a.m.d. Eu nici măcar nu cunosc ideile dumneavoastră, propunerile dumneavoastră concrete. I-am spus şi domnului Coposu la telefon, dimineaţă. Dar declaraţia pe care aţi făcut-o presei, domnule Coposu, că am făcut această demonstraţie ca să cerem Frontului Salvării naţionale să se dizolve şi să predea puterea politică unui guvern provizoriu, care să organizeze alegerile generale” – mi se pare o ameninţare.

 

Corneliu Coposu – Nu este altă soluţie, domnule preşedinte.

 

Ion Iliescu – Asta-i în contradicţie totală cu ceea ce aţi declarat şi ieri, în contradicţie totală cu ce aţi declarat şi astăzi, că nu vreţi destabilizare, că destabilizarea Frontului înseamnă destabilizarea ţării. Or, dumneavoastră cereţi dizolvarea Frontului. Asta înseamnă destabilizare, domnule Coposu, şi vă asumaţi o mare răspundere politică. Deci, vreau să vă spun că mi se pare că aţi părăsit calea democratică a dialogului.

 

Corneliu Coposu – Vreau să vă dau imediat răspunsul, ca să nu stăruie vreun dubiu. Înlocuirea acestui Front al Salvării Naţionale cu un alt organism, care să deţină puterea politică în intervalul dintre Revoluţie şi alegeri este un fapt, o măsură inevitabilă, pentru că, altfel, nu vă puteţi prezenta în alegeri. Pentru că dumneavoastră, rupând înţelegerea şi contrazicându-vă faţă de afirmaţiile anterioare, când aţi spus că nu veţi candida în alegeri, v-aţi anunţat candidatura în alegeri.

 

Ion Iliescu – Asta-i părerea dumneavoastră. O asemenea afirmaţie nu am făcut niciodată.

 

Liviu Petrina – Am fost mai mulţi de faţă, domnule preşedinte.

 

Ion Iliescu – Niciodată această afirmaţie nu am făcut-o. Avem procesul-verbal al şedinţei respective. Singurul lucru pe care l-am spus atunci e că este o întrebare la care nu vă pot da un răspuns, pentru că eu nu mă pot angaja în răspunsuri personale. Aceasta este o chestiune pe care o vom delibera, cum anume ne vom prezenta la alegeri, în Consiliul Frontului. Şi noi suntem un organism democratic, ca şi dumneavoastră. Eu nu m-am aventurat niciodată să exprim opinii care să nu reflecte opiniile organului colectiv de conducere. Asta v-am spus atunci.

 

Corneliu Coposu – În orice caz, aţi făcut de data aceasta o declaraţie publică că intraţi în alegeri.

 

Ion Iliescu – Cum anume o vom face, este treaba noastră. Nu ne daţi dumneavoastră soluţii. Aveţi pretenţia să ne impuneţi soluţiile pe care urmează să le luăm noi?

 

Corneliu Coposu – Nu, vai de mine… Vă rog să interpretaţi ceea ce spun exact aşa cum le spun. Prin declaraţia dumneavoastră, că vreţi să intraţi în alegeri – nu avem nimic împotrivă – dumneavoastră aşi destabilizat echilibrul politic care ne guverna până acum. Un grup, fie că se numeşte Front, fie altfel, care girează puterea politică până la alegeri, nu putea, deţinând în acelaşi timp putere judecătorească, putere executivă, putere legiuitoare, să vină şi în concurenţă la alegeri, în chip de partid politic, care încă nu era constituit. Şi v-am oferit o soluţie. Soluţia este: intraţi în alegeri – foarte bine, ne bucurăm că vă avem adversari politici; însă conducerea puterii politice în intervalul alegerilor nu mai poate rămâne în mâna acestui Front. Ci trebuie să fie preluată de un organism a cărui compoziţie cred că este inexcepţională – toate formaţiunile politice, toate personalităţile care s-au evidenţiat atât în triumful Revoluţiei, cât şi în intervalul ultimului timp. Nu văd de ce v-a şocat această propunere care văd, consider eu, că-i foarte naturală şi care are şi acoperire juridică.

 

Ion Diaconescu – Şi e şi mai stabilizatoare…

 

Ion Iliescu – N-am respins nici o propunere. Maniera în care o faceţi mă şochează, nu propunerea dumneavoastră. Adică, ne cereţi nouă acum un răspuns sub presiunea străzii.

 

Corneliu Coposu – Sunt contra oricărei legiferări sub presiunea străzii. Nu vă cerem răspunsul sub presiunea străzii. V-am declarat de la început că vrem să reînnodăm dialogul care a fost întrerupt şi care a ajuns la câteva puncte de acord, după ce vom stabili principiul ăsta, care este absolut necesar pentru continuarea discuţiilor.

 

Ion Iliescu – Asta-i cu totul altceva, domnule Coposu. Dar ce are comun aceasta cu declaraţia dumneavoastră de aici – “Am făcut această demonstraţie ca să cerem Frontului să se dizolve”? Cum vă puteţi permite aşa ceva? Să cereţi unei formaţii să se dizolve? E ca şi cum eu aş veni cu argumente ca să vă cer să vă dizolvaţi. Asta ar fi corect?

 

Liviu Petrina – Nu e acelaşi lucru…

 

Ion Iliescu – Şi dumneavoastră ce bază juridică aveţi?

 

Liviu Petrina – Baza noastră juridică elementară. În primul rând, este un decret dat de dumneavoastră, prin care aţi separat puterea de stat de puterea şi activitatea politică. Este decret clar. A participa la alegeri este o activitate prin excelenţă juridică. Ori sunteţi stat, ori sunteţi partid. Sunteţi, din punctul ăsta de vedere, vă rog să mă credeţi – şi orice jurist de bună credinţă poate să afirme – sunteţi într-o situaţie de ilegalitate.

 

Ion Iliescu – Nu Consiliul participă la alegeri! Noi am delimitat şi delimităm aceste două laturi ale activităţii noastre şi lăsaţi-ne pe noi să găsim formula organizatorico-juridică de a exprima acest lucru, în mod concret. Nu dumneavoastră o să decideţi cum anume facem asta.

 

Liviu Petrina – Dar avem dreptul la opinie.

 

Ion Iliescu – Asta-i altă treabă. Aveţi o părere, dar nu veniţi să ne impuneţi: “Vă dizolvaţi”! Lăsaţi-ne pe noi să decidem. Avem structura noastră organizatorică, avem structura noastră democratică. Lăsaţi-ne pe noi să decidem. Nu ne impuneţi dumneavoastră, cu asemenea metode…

 

Ion Diaconescu – Structura dumneavoastră este a ţării şi noi suntem ţara. Deci, vrem ca să…

 

Ion Iliescu – Dumneavoastră ne contestaţi acest lucru.

 

Ion Diaconescu – Vă contestăm că nu sunteţi ai ţării în totalitate.

 

Ion Iliescu – Ba suntem, ba nu suntem…

 

Ion Diaconescu – Păi, nu sunteţi, de vreme ce noi contestăm. Tocmai acest lucru….

 

Ion Iliescu – Dar spuneaţi că suntem ai ţării…

 

Ion Diaconescu – Domnule preşedinte, ca să se realizeze un organ reprezentativ…. Care creează putinţa unor alegeri…

 

Ion Iliescu – Am reţinut acest lucru.

 

Petre Roman – Am afirmat chiar aseară, că acest lucru trebuie să constituie baza negocierilor care urmează să se facă. Dar nu ceea ce spuneţi dumneavoastră, să cereţi acum, pe loc, să se dizolve. Asta-i lovitură de stat: “Am făcut această demonstraţie…”

 

Ion Iliescu – Obiectivul demonstraţiei: “Frontul să declare că se dizolvă”…

 

Petre Roman – Asta nu-i democraţie. Şi asta, să ştiţi, vă denunţă pe dumneavoastră ca partide nedemocratice.

 

Ion Diaconescu – În toate ţările din lume se fac demonstraţii, se cere demisia guvernului… E singura armă. Nu avem ziar, nici nimic…

 

Petre Roman – Însă noi am prefera, pentru că, oricum, la această chestiune nu cedăm, noi am prefera să continuăm dialogul de ieri, care începuse foarte bine. Atât de bine, încât cineva ne-a spus: “Domnule, partidele astea au două echipe: una de salon, care vine să vă ţină la discuţii, şi alta, care organizează strada”. Şi această apreciere seamănă foarte bine cu rezultatul. Nu vă supăraţi, domnule Coposu.

 

Corneliu Coposu – Domnule prim-ministru.

 

Petre Roman – Domnule Coposu, daţi-mi voie să termin şi apoi vă las să vorbiţi. Să ştiţi că tot atât de nedemocratic ar fi ca noi să chemăm oamenii să vină să ne sprijine.

 

Corneliu Coposu – Păi i-aţi chemat.

 

Petre Roman – Nu-i adevărat. N-am chemat. Dacă i-am fi chemat, ar fi venit nu câteva mii, ci câteva sute de mii, poate chiar milioane.

 

Ion Diaconescu – Îi chemaţi în altă zi.

 

Petre Roman – Nu, nu, dar nu e cazul ăsta. Nu e cazul să escaladăm confruntarea în stradă, pentru că atunci înseamnă că nu mai ajungem la alegeri democratice.

 

Ion Diaconescu – Dar sunteţi de acord că acest Front trebuie să fie mai reprezentativ?

 

Petre Roman – Am spus-o aseară. Aseară am spus mai mult decât atât, fiindcă am reţinut de la domnul Coposu ultima frază pe care mi-a spus-o: “Domnule Roman, de ce vă cramponaţi de ideea de Consiliu al Frontului?” Am reflectat. ŞI, ce-am spus, domnule Coposu? Că nu ne cramponăm, că trebuie să separăm activitatea noastră politică, a Frontului, de ceea ce este Consiliul, care deţine puterea. Bun, dar o facem prin negocieri. Ce înseamnă “vă somăm să vă dizolvaţi”?

 

Corneliu Coposu – Este o consecinţă clară a acceptării dumneavoastră.

 

Ion Iliescu – Asta-i altceva. Cu totul altceva.

 

Călin Popescu Tăriceanu – În exprimare s-a strecurat o inadvertenţă. Dânşii nu vor să vă dizolvaţi ca Front de Salvare. Aveţi dreptul să existaţi. Norma. Ci Consiliul Frontului să cuprindă…

 

Ion Iliescu – Dar e o declaraţie publică, la radio.

 

Petre Roman – Declaraţie publică, la Rompres.

 

Ion Iliescu – V-aţi angajat într-o asemenea declaraţie, Deja, public, asta-i declaraţia dumneavoastră!

 

Corneliu Coposu – N-am văzut-o, dar….

 

Ion Iliescu – Asta înseamnă organizarea acţiunii de forţă, de stradă, pentru a forţa Frontul să declare că se autodizolvă ş.a.m.d. Păi cu ce seamănă asta, domnule Coposu? Unde e spiritul democratic? Unde-i dorinţa de dialog? Unde-i dorinţa de negociere? Îmi pare rău…

 

Călin Popescu Tăriceanu – E diferenţa de exprimare.

 

Ion Iliescu – Nu de exprimare, aici e…

 

Cazimir Ionescu – Dacă la asta adăugăm şi ce-a spus domnul Petrina, că nu este de acord să participe nici un alt partid, în afară de dumneavoastră, la această întâlnire, numai dumneavoastră, pentru că demonstraţia din stradă este a dumneavoastră, deci tot relaţie de forţă – cred că lucrurile sunt şi mai clare.

 

Petre Roman – Am reţinut şi lucrul acesta.

 

Corneliu Coposu – Am sugerat Uniune Naţională, care să cuprindă Frontul şi celelalte partide. Adică nu dizolvarea Frontului.

 

Ion Iliescu – Aici, în clădire, se află şi delegaţiile altor câtorva partide. Le-aţi refuzat, am înţeles, prezenţa la discuţii. Deci, nu vreţi să avem o discuţie comună cu ei.

 

Sergiu Cunescu – A, nu le cunoşteam. Nu ştim cine sunt.

 

Ion Iliescu – Nu-i nimic, noi nu ne grăbim. Graba dumneavoastră ne surprinde, şi maniera acestor măsuri de forţă cu care acţionaţi. ŞI asta nu acceptăm. Am reţinut că e o greşeală de formulare. Poate. Numai că această greşeală de formulare este deja transmisă la toate agenţiile.

 

Corneliu Coposu – Nu rezultă din declaraţie că vrem să continuăm dialogul?

 

Petre Roman – Nu, nu, deloc. Absolut deloc. Ni se cere să ne dizolvăm.

 

Ion Iliescu – De aici nu rezultă nici măcar că aţi participat la discuţii cu noi. Toate agenţiile internaţionale au preluat… Vă rog să daţi o dezminţire. Domnule Coposu, ca o condiţie a continuării dialogului, eu vă rog, acum, să daţi o dezminţire, să apăreţi astăzi la Televiziune, să vorbiţi despre spiritul dialogului nostru de ieri, care rămâne valabil, să dezminţiţi că aţi fi dat o asemenea declaraţie, pe care toate agenţiile internaţionale au preluat-o.

 

Corneliu Coposu – Declaraţie pe care n-am făcut-o.

 

Ion Iliescu – Păi, aţi făcut-o!

 

Corneliu Coposu – Noi am dat o declaraţie care s-a citit la Televiziune.

 

Liviu Petrina – Noi am dat un document scris.

 

Ion Iliescu – Aici, la intrarea în Palat, aţi făcut această declaraţie pe care toate agenţiile de presă au transmis-o deja. Dumneavoastră m-aţi răstălmăcit pe mine şi aţi spus că eu aş fi declarat nu ştiu ce. Eu m-am simţit obligat să pun la punct acest lucru: niciodată nu am declarat că Frontul nu va participa la alegeri. De astă dată, vreţi să spuneţi că aţi fost răstălmăcit.

 

Corneliu Coposu – Nu ştiu, n-am văzut…

 

Ion Iliescu – Salut o asemenea constatare. Sunteţi obligat să o dezminţiţi, în orice caz.

 

Corneliu Coposu – Am să văd textul. Textul a fost citit la Televiziune şi e un text al nostru, redactat de noi.

 

Ion Iliescu – Deci, ce pot să vă declar în încheiere? Noi ne menţinem absolut pe concluziile dialogului de ieri. Rămânem absolut deschişi în continuare, pentru a continua dialogul, aşa cum l-am început ieri. Elementele principiale pe care le-am discutat ieri nu înlătură propunerea dumneavoastră de azi. Deci, orice propunere, orice partid, orice formaţiune poate să vină să o facă şi putem să stăm, să deliberăm împreună şi să găsim formele în care să ne apropiem de o formulă general acceptabilă pentru toată lumea. Dar, asta o facem pe bază, într-adevăr, de dialog, pe bază de negocieri, cu participarea tuturor formaţiunilor p9lşitice. Suntem absolut decişi să mergem pe această cale. Vă rugăm, facem apel la dumneavoastră să vă menţineţi în cadrul aceluiaşi spirit al dialogului.

 

Corneliu Coposu – Cu cine vom discuta? Cu puterea politică – cu partidul politic al Frontului sau cu Consiliul?

 

Ion Iliescu – Şi cu unul, şi cu altul.

 

Corneliu Coposu – Asta am vrut să stabilim de la început, ca o chestiune.

 

Liviu Petrina – Domnul prim-ministru a spus: “Lovitură de stat. Domnul prim-ministru a pronunţat u cuvânt care s-a mai auzit… Deci, dumneavoastră spuneţi “politică de partid”, dumnealui a vorbit de stat. E foarte limpede. V-aţi pus în afara legii pe care dumneavoastră aţi făcut-o. Haideţi să găsim o ieşire.

 

Petre Roman – Asta-i o interpretare din partea dumneavoastră.

 

Liviu Petrina – Nu, asta-i interpretarea întregii ţări.

 

Ion Iliescu – Nu-i adevărat. Este interpretarea unei secţiuni, influenţată de dumneavoastră. Nu vă confundaţi cu toată ţara.

 

Liviu Petrina – Sunteţi de acord să constituim acel Consiliu al Unităţii Naţionale?

 

Ion Iliescu – Asta-i propunerea dumneavoastră, o propunere care trebuie deliberată.

 

Dinu Patriciu – De cine?

 

Ion Iliescu – De toată lumea, inclusiv de noi – de organismul nostru colectiv, ca să se emită o părere proprie a Frontului – şi de reprezentanţii tuturor celorlalte partide şi formaţiuni. Adică, toate propunerile trebuie să le punem pe masă şi să deliberăm cu toţii, nu numai eu sau noi câţiva de aici. Nimeni nu vă dă dumneavoastră dreptul să vă erijaţi în exponentul părerii tuturor.

 

Corneliu Coposu – Dar nici dumneavoastră nu vă dă nimeni acest drept.

 

Ion Iliescu – Sigur, nici mie. Şi nici nouă, de asemenea. Deci, noi vom veni cu propunerile noastre, dumneavoastră veniţi cu propunerea dumneavoastră, alte partide vor veni, poate, cu alte propuneri. Vom sta la o masă rotundă să le judecăm, să deliberăm, să găsim formule.

 

Corneliu Coposu – Dovadă că am mers pe ideea reluării dialogului este că am înţeles că domnul prim-ministru, care a fost receptiv, a spus: “Nu avem nimic împotrivă să păstrăm titlul”…

 

Petre Roman – Dar nu am fost numai eu. Şi domnul preşedinte are aceeaşi părere.

 

Corneliu Coposu – Şi nu văd de ce v-a surprins cererea noastră, care e foarte normală şi foarte legitimă.

 

Ion Iliescu – Domnule Coposu, am spus că nu respingem absolut nimic, nici o propunere. Nu înseamnă că am acceptat deja propunerea dumneavoastră. Lăsaţi-i şi pe alţii să gândească. ŞI o să căutăm formulele potrivite, care să convină tuturor.

 

Petre Roman – Şi, mai ales, domnule Coposu, să lăsăm ţara să existe ca sistem economic şi ca stabilitate economică.

 

Corneliu Coposu – Aici aveţi dreptate, vă dăm tot concursul.

 

Petre Roman – Eu până acum pot să vă asigur că, de bine, de rău, stabilitatea economică a fost menţinută.

 

Liviu Petrina – Până ieri nu aţi intrat în dialog.

 

Ion Iliescu – Dar discuţiile anterioare ce-au fost? N-au fost tot dialog?

 

Liviu Petrina – Domnule preşedinte, vă răspund scurt. Ne-aţi promis o oră la Televiziune; ne-aţi dat o jumătate de oră, cu câteva clipe înainte. Ne-aţi promis sprijin material.

 

Ion Iliescu – Domnule, vă rog să nu amestecaţi lucrurile. Nu ne confundaţi pe noi cu Televiziunea, cu presa.

 

Liviu Petrina – Directorul Televiziunii este purtătorul dumneavoastră de cuvânt, membru al Consiliului.

 

Ion Iliescu – Asta-i altă treabă.

 

Sergiu Cunescu – Domnule preşedinte, negocierile noastre din ultimele zile şi întâlnirea de astăzi sunt urmările unei oarecare crize, care s-a declanşat în momentul când s-a anunţat participarea Frontului la alegeri. Pentru moment, nu vrem o rezolvare pe loc. Nu se poate. Dar măcar să cădem de acord la un principiu. Şi anume: că Frontul se va transforma într-un Consiliu de Uniune Naţională, care va avea o compoziţie reprezentativă pentru întregul popor.

 

Ion Iliescu – Nu Frontul, ci Consiliul se va transforma. Lăsaţi-ne pe noi să găsim formularea corespunzătoare.

 

Sergiu Cunescu – Iar partea de Front care va continua să facă politică şi să se prezinte la alegeri, să intre pe reglementarea unui partid politic, chit că s-ar numi Front; noi chiar am vrea să rămână Frontul ca partid politic.

 

Ion Iliescu – Domnule Cunescu, aţi reţinut declaraţia mea de aseară? N-am vorbit că ni se impune nouă, Frontului, să gândim cum să delimităm cele două funcţii ale noastre? Repet, aşa s-a conjugat situaţia, a trebuit să preluăm frânele conducerii şi am găsit o structură de moment. Noi înşine gândim asupra modului în care să delimităm cele două elemente. Nu respingem nici un fel de sugestie, nici un fel de propuneri care pot să ne ajute să ne clarificăm propria noastră deliberare şi opţiune. Dar nu ne puteţi impune dumneavoastră, domnule, propuneri pe care să le acceptăm necondiţionat. Asta-i toată problema.

 

Sergiu Cunescu – Dar, vă spun sincer, mai ales că aţi vorbit şi de schimbarea denumirii Frontului. Trebuie să plecăm de aici – e bine şi pentru dumneavoastră şi pentru noi – numai cu acceptarea principiului. Şi o să tratăm acest lucru.

 

Petre Roman – Acceptarea principiului s-a făcut deja aseară.

 

Sergiu Cunescu – N-a fost suficient de clar. Toată lumea m-a întrebat. Vă rog să facem acest lucru. Ca principiu. Poate nici numele nu-i important. Dar vă rog să anunţaţi şi dumneavoastră la Televiziune că am căzut de acord asupra acestui lucru.

 

Corneliu Coposu – Sunt cu atât mai surprins de reacţia dumneavoastră, cu cât interpretarea mea a fost că aseară s-a făcut acceptul principial al acestei teze.

 

Petre Roman – Şi aţi venit cu teza că astăzi trebuie să ne dizolvăm şi să părăsim puterea politică.

 

Corneliu Coposu – Nu, nu, nu ştiu ce… Eu am făcut o comparaţie cu…

 

Petre Roman – Nu suntem copii…

 

Corneliu Coposu – Asta-i, probabil, o speculaţie.

 

Marius Cârciumaru – Domnule preşedinte, domnilor, îmi permiteţi, sunt preşedintele Partidului Socialist Democratic Român. Jos sunt toate partidele. Vă rugăm frumos, nu faceţi separatism dacă, într-adevăr, respectaţi democraţia. Toată această discuţie trebuie să aibă loc jos.

 

Sergiu Cunescu – Protestăm. Noi am cerut audienţa, trei partide. Vă rog să nu interveniţi. Nu vă infiltraţi în tratativele altor partide. Nu aveţi nici o calitate. Voi să vă exprimaţi când veţi cere audienţă.

 

Dinu Patriciu – Domnule preşedinte, îmi permiteţi să spun câteva vorbe. Nouă ni se pare că toată această discuţie se învârte în jurul unei confuzii. Şi declaraţia domnului Coposu, şi tot ce se întâmplă acum în stradă se învârte în jurul confuziei pe care o generează denumirea de Front şi de Consiliu Naţional al Frontului. Consiliul Naţional al Frontului, prin însăşi raţiunea sa de existenţă, prin modul în care l-aţi conceput, în prima clipă, este un Consiliu de Uniune Naţională. Un Consiliu în care ,prin consens, toate forţele politice să poată contribui la organizarea vieţii politice până la alegeri. Pe de altă parte, dumneavoastră, ca orice cetăţeni ai acestei ţări, puteţi avea o opţiune politică. Şi e foarte normal. Puteţi crea o mişcare politică, care se poate numi Front de Salvare Naţională. Este o denumire simbolică, într-un fel, legată de tot ceea ce aţi făcut dumneavoastră în primele zile ale Revoluţiei. Dar, haideţi, în această clipă să facem o treabă simplă. Să separăm cele două lucruri. În stradă se creează o confuzie regretabilă între cele două lucruri. Să denumim Consiliul de Uniune Naţională, forţă legislativă în stat, şi Frontul să fie un partid politic, o forţă politică. Şi, atunci, confuzia s-a terminat[1].

 

Ion Iliescu – Am declarat încă de aseară: căutăm noi înşine soluţia adecvată pentru rezolvarea acestei probleme. Propunerea dumneavoastră e o formulă. Ea e negociabilă. Noi înşine putem să o luăm în discuţie. mai sunt şi alţii care trebuie să participe la dialog. Nu ne cereţi să spunem acum “da” sau “nu” la ceea ce ne propuneţi dumneavoastră acum. ŞI nu condiţionaţi aceasta de confuzia din această stradă; sunt şi alte confuzii, în alte străzi. Deci, nu veniţi cu argumentul străzii şi demonstraţiei. Vreau să vă spun că a venit de jos o notă că, dacă până la ora 16 delegaţia nu apare (au impresia că vrem să vă confiscăm aici) ameninţă că pătrund în clădire.

 

Sergiu Cunescu – Poate să fie numai o provocare.

 

Ion Iliescu – Deci, acum, în orice caz, nu este momentul să stăm să deliberăm ca să ajungem la o concluzie. Am reţinut propunerea dumneavoastră; de fapt, nu schimbă nimic din tematica problemei pe care am dezbătut-o ieri. Este numai o formulare de propunere asupra căreia trebuie să deliberăm noi şi alţii şi, deci, să formeze ea însăşi o idee de deliberare în viitor. Vă propun acum să vă liniştiţi “trupele” şi să îi sfătuiţi…

 

Călin Popescu Tăriceanu – Daţi-mi voie. Nu sunt numai reprezentanţii partidelor, sunt studenţii, care sunt veniţi separat, sunt întreprinderi care au venit să manifeste separat. Fără să aibă girul nostru.

 

Ion Iliescu – Sunt demonstranţii dumneavoastră, nu ştiu care este schema acestei acţiuni.

 

Liviu Petrina – Depinde exclusiv de dumneavoastră, de Consiliu şi de Front, de cele două părţi – dacă spuneţi că s-au structurat în două părţi – să hotărâţi în ceea ce vă priveşte pe domniile voastre; adică, dacă Frontul se pune pe aceeaşi bază de egalitate cu celelalte partide, aţi soluţionat problema. ŞI, apoi, ne întâlnim toate partidele, Frontul ca partid, în deplină egalitate cu fiecare din partidele astea, 15-20, şi discutăm omeneşte, civilizat. Dar renunţaţi la chestiunea pe care aţi anunţat-o, din 23. E treaba dumneavoastră. Dacă le-aţi unit într-un mod care depăşeşte un Decret, pe care dumneavoastră l-aţi…

 

Petre Roman – Aşa s-au născut, domnule, nu le-a numit nimeni.

 

Ion Iliescu – Aşa s-au născut. E datoria noastră să găsim formula potrivită. Lăsaţi-ne pe noi să o judecăm. Lăsaţi-ne pe noi să o facem şi să decidem şi modalitatea, şi timpul potrivit. Acum n-avem condiţii să o facem. Şi va trebui să venim noi cu o idee, înainte de toate. Să o elaborăm. Pe urmă, să găsim un consens în Consiliul nostru, asupra unei formule, a unei propuneri proprii. Să mergem, apoi, la un dialog cu toate celelalte partide. Adică, e o chestiune care nu se rezolvă aşa, pe loc. Nu mâine sunt alegerile. Mai sunt patru luni până la alegeri. Până la intrarea în campania electorală, ne clarificăm noi cum anume să facem. Asupra dialogului, de săptămâna viitoare vrem să-l şi începem. Poate facem, vineri sau sâmbătă, o primă întâlnire cu toate partidele; între timp, să-i punem în temă pe toţi şi să avem o discuţie.

 

Liviu Petrina – Dar întâi să fiţi şi dumneavoastră partid, neted, separat de Front sau Frontul de Consiliu.

 

Ion Raţiu – Permiteţi-mi şi mie răspunsul, în câteva cuvinte. Abia am sosit în ţară, ca să aduc şi eu obolul meu la crearea democraţiei aici şi îmi permit să vă sugerez că, în concepţia Occidentului, un Front este o concepţie totalitară, fiindcă un Front reprezintă întregul evantai de opinii, de la extrema stângă până la extrema dreaptă. Se integrează prin forţa lucrurilor, prin definiţie în a asuma întreaga suflare românească, care vrea să salveze naţiunea şi mi se pare că acest lucru este incorect şi neînţelept, în primul rând, şi, cu siguranţă, este total nedemocratic în accepţiunea cuvântului în Occident. Dacă dumneavoastră, într-adevăr – nu îndrăznesc să vă dau un sfat – vreţi să participaţi nu ca arbitru şi jucător, ci ca jucător, să aveţi un partid, nu un Front care, prin implicaţii, să pretindă că reprezintă pentru toţi cei care vor să salveze naţiunea…

 

Ion Iliescu – Vă mulţumim pentru sfat, dar trebuie să avem criteriile noastre pentru a judeca lucrurile şi nu neapărat criterii fixate sau dictate de altcineva, din afară. Este tot o chestiune de opţiune democratică. Şi în Occident sunt formaţiuni care nu se numesc partide, dar există şi participă la alegeri. Aşa că, şi în Occident, se schimbă viziunea despre structuri politice.

 

Corneliu Coposu – Am un cuvânt pentru domnul prim-ministru, care m-a învinuit de lipsă de loialitate. Cred că lipsa de loialitate i se poate atribui Consiliului Frontului pentru toate aceste manifestaţii din ultima vreme. Nu cred că i se poate reproşa partidului nostru o lipsă de loialitate sau lipsă de sprijin a –Frontului, până când dumneavoastră aţi făcut perturbaţia în opinia publică românească, prin anunţarea candidaturii. V-am promis sprijin şi nu ne-am dat la o parte în acordarea acestui sprijin. În ce priveşte manifestaţia noastră, v-am anunţat că o vom face. V-am anunţat din vreme. Lipsa de loialitate este a dumneavoastră, care aţi organizat contra-manifestaţie, în ideea că s-ar putea întâmpla ciocniri, lucru care-l consider că e periculos. Noi am anunţat dinainte că vom face o demonstraţie absolut loială, fără violenţă.

 

Petre Roman – Loială cui, domnule Coposu?

 

Corneliu Coposu – Democraţiei, principiilor democratice…

 

Petre Roman – Această declaraţie a dumneavoastră, domnule Coposu, împreună cu lipsa dumneavoastră de aseară, de la Televiziune, o denumesc eu neloialitate.

 

Corneliu Coposu – Nu aveţi dreptate.

 

Petre Roman – Rămân la această părere, totuşi.

 

Corneliu Coposu – I-am explicat domnului Iliescu, aseară, motivul pentru care nu ne putem prezenta la Televiziune. Deci, am fost acoperit. Şi azi-dimineaţă chiar l-am căutat de două ori.

 

Petre Roman – _Care a fost motivul, domnule Coposu?

 

Ion Iliescu – Că a fost târziu.

 

Corneliu Coposu – Era târziu şi nu terminasem discuţiile. Noi nu putem proceda arbitrar. Procedăm în conformitate cu hotărârea conducerii noastre. Era târziu şi era convocată conducerea. Iar rezultatul acestei deliberări v-a fost comunicat imediat. Dimineaţă am comunicat, din nou, că facem manifestaţie. ŞI am rugat să nu se mai însceneze contramanifestaţii sporadice, mai cu seamă că, v-am spus aseară la telefon, am şi un document din care rezultă cum aţi organizat această contra-manifestaţie.

 

Ion Iliescu – Domnule Coposu, dacă noi gândeam, într-adevăr, să fie o contra-manifestaţie, vă daţi seama că nu era de amploarea acesteia. Nu ne-am propus aşa ceva.

 

Petre Roman – Aţi vorbit de faptul că nu aţi putut să vă exprimaţi părerea, că ar fi arbitrară. În schimb. nouă ne cereţi acum, pe loc, să ne exprimăm părerea în legătură cu propunerea dumneavoastră. E corect?

 

Corneliu Coposu – În principiu…

 

Petre Roman – Păi dumneavoastră ne somaţi, nu vă supăraţi.

 

Liviu Petrina – Sunteţi în afara legii.

 

Petre Roman – Asta e părerea dumneavoastră.

 

Ion Iliescu – Şi vă rog să vă reţineţi părerea pentru dumneavoastră, nu mai tot reclamaţi…

 

Corneliu Coposu – Domnule prim-ministru, nu noi luăm această hotărâre, nu vrem să vă presăm să o luaţi. Am cerut ca dumneavoastră să deliberaţi în conformitate cu acordul principial, faţă de care nu văd nici o contradicţie, şi mă mir că vă formalizaţi cu nişte expresii…

 

Ion Iliescu – Nu aveţi deloc dreptate. Noi am relatat pe larg despre discuţia noastră, despre dialogul început şi despre disponibilitatea reciprocă de a continua dialogul. De la dumneavoastră, public, nu s-a auzit aşa ceva, ci numai somaţia de azi, pe care au preluat-o agenţiile internaţionale.

 

Corneliu Coposu – Aseară v-am comunicat hotărârea forurilor noastre conducătoare.

 

Petre Roman – La telefon. Dar pentru public? E cu totul altceva, domnule Coposu.

 

Ion Iliescu – Mi-aţi comunicat mie, la telefon. Dumneavoastră, deocamdată, în public…

 

Corneliu Coposu – Pentru public nu era cazul să comunic, înainte de a aştepta…

 

Ion Iliescu – Atunci, eu vă întreb: vă prezentaţi în public să vorbiţi despre dialogul început şi disponibilitatea dumneavoastră de a merge la dialog cu noi şi să contestaţi valabilitatea acestei declaraţii, care seamănă a declaraţie de război?

 

Corneliu Coposu – Nu, domnule, în domeniul politic orice declaraţii pot fi făcute dacă se respectă politeţea, bunul simţ şi nu frizează…

 

Ion Iliescu – Aici este politeţe şi bun simţ? Domnule, aici este ceea ce s-a redat deja de către agenţiile de presă din toată lumea. Dumneavoastră vorbiţi de o declaraţie pe care nu o ştie nimeni, nici măcar nouă nu ne-aţi comunicat-o. Eu zic să vă prezentaţi în faţa agenţiilor, cum aţi făcut-o şi aici, să vă prezentaţi în faţa Televiziunii, să contestaţi valabilitatea acestei declaraţii, să spuneţi că e o deformare a realităţii şi că, de fapt, dumneavoastră staţi pe alte poziţii, că aţi început cu noi acest dialog, că rămâneţi deschis la acest dialog, că aveţi nişte propuneri pe care noi le receptăm…

 

Petre Roman – Noi le receptăm favorabil. Am făcut-o deja aseară.

 

Ion Iliescu – Şi am şi comunicat acest lucru…

 

Ion Diaconescu – Nu le-aţi nominalizat…

 

Petre Roman – Păi cum să le nominalizăm, domnule, de aseară până azi-dimineaţă, când, de altfel, dumneavoastră spuneţi că nu aţi avut timp să vă prezentaţi la Televiziune, că n-aţi… V-am întrebat până unde va merge manifestaţia…

 

Liviu Petrina – Vreau să vă citesc ce am aici. Dumneavoastră anunţaţi lumii întregi că duminică la prânz, în Piaţa Victoriei din Capitală, a avut loc o manifestaţie la care au participat câteva zeci de mii de cetăţeni, oameni ai muncii din mari unităţi economice – IMGB, Semănătoarea, Mecanică Fină, Republica, 23 August, Griviţa Roşie – şi studenţi din complexul Grozăveşti şi mai multe întreprinderi şi oraşe – Brăila, Târgu-Mureş ş.a.m.d. Ei scandează: “Muncitorii sunt cu Frontul”, “Noi suntem poporul”, “Nu ne vindem ţara” şi alte lozinci. În piaţă manifestează, de asemenea, partizani ai partidelor politice, care contestă legitimitatea Frontului Salvării Naţionale, legile elaborate de acesta, ca şi dreptul Frontului de a se prezenta la alegeri. Pe pancartele purtate de manifestanţi scrie: “Jos FSN”, “Alegeri fără Front”, “Unde ne este Revoluţia?”, “Eroii nu au murit în parcuri”. În fruntea unui numeros grup se află domnul Corneliu Coposu, preşedintele Partidului Naţional Ţărănesc Creştin şi _Democrat, care ne-a declarat: “Am făcut această demonstraţie pentru a cere Frontului Salvării Naţionale să se dizolve şi să predea puterea politică unui guvern provizoriu, care să conducă ţara până la alegerile generale”.

 

Ion Iliescu – Este exact aceeaşi declaraţie care a venit şi pe alt canal…

 

Corneliu Coposu – Totalmente greşit, fiindcă eu nu puteam să cer….

 

Petre Roman – Dar să ştiţi că asta-i singura declaraţie care a ajuns la agenţiile internaţionale.

 

Corneliu Coposu – Consiliul să predea puterea unui guvern? E o stupiditate. Cine ştie…

 

Ion Iliescu – Şi, totuşi, ea e înregistrată de toate agenţiile de presă. Deci, iată propunerea mea, domnule Coposu, ca să demonstraţi buna dumneavoastră credinţă – şi mie şi lumii – să contestaţi această declaraţie şi să arătaţi care este poziţia dumneavoastră: că sunteţi pentru dialog, aşa cum am declarat noi că suntem.

 

Corneliu Coposu – Asta am declarat…

 

Ion Iliescu – Nu, să o declaraţi public, nu mie personal, domnule Coposu.

 

Petre Roman – Niciodată n-aţi declarat public.

 

Ion Iliescu – Adică, ceea ce am declarat noi aseară, să confirmaţi că este şi aprecierea dumneavoastră, şi părerea dumneavoastră şi că rămâneţi deschişi dialogului. Şi că nu aţi apelat la o demonstraţie de forţă azi, că este greşit formulat, nu ştiu de către cine… Asta ar fi o dovadă de bună credinţă.

 

Corneliu Coposu – Aduceţi camera de luat vederi şi o fac pe loc.

 

Liviu Petrina – Domnule preşedinte, numai o întrebare. Este evident că, dacă Consiliul se formulează Consiliul Unităţii Naţionale, acel consiliu va desemna un alt guvern. Este o consecinţă pe care o înţelegeţi foarte limpede.

 

Ion Iliescu – Nu amestecaţi lucrurile, domnule Petrina. Noi vorbim de discuţia de ieri şi concluzia ei. Noi deja am făcut o declaraţie în spiritul acesta, aşteptăm o declaraţie similară. Dumneata vii cu altă problemă.

 

Liviu Petrina – Dar este o consecinţă pe care o întrezăresc foarte simplu.

 

Ion Iliescu – Deci, ajungeţi la această condiţionare…

 

Liviu Petrina – Eu am fost acolo când a fost discuţia asta.

 

Ion Iliescu – Păi, atunci ce te bagi în discuţie, domnule? Eu vorbeam cu domnul Coposu. Dânsul e dator moral să repare această treabă.

 

Voce – Domnule preşedinte, vin de jos, unde sunt muncitori şi fac scandal foarte mare şi au spus că, dacă de la această şedinţă nu va merge cineva foarte repede să ia o atitudine, să le explice…

 

Ion Iliescu – Noi deja am făcut-o Dumneavoastră încă nu. Deci, sunteţi datori faţă de noi, dacă vreţi să credem în buna dumneavoastră credinţă şi să existe, într-adevăr, climat de dialog. Altminteri, vă rog să mă iertaţi, noi dialog cu dumneavoastră nu mai purtăm decât de faţă cu toate celelalte partide. Sau manifestaţi bună credinţă şi, atunci, mergem în continuare la dialogul corespunzător, sau, dacă nu, vă rugăm să ne credeţi că nu mai putem avea nici un fel de încredere în buna dumneavoastră credinţă.

 

 

După această discuţie şi mai ales în urma înţelegerilor care rezultau, situaţia părea a se linişti. Din păcate, evenimentele s-au precipitat.

 

Ca reacţie la manifestarea violentă a demonstranţilor favorabili celor trei partide, adepţi ai Frontului Salvării Naţionale s-au mobilizat, la rândul lor, venind în Piaţa Victoriei pentru a manifesta în sprijinul CFSN şi al guvernului, în vederea împrăştierii demonstranţilor potrivnici. Din fericire, această confruntare directă nu s-a transformat într-o baie de sânge.

 

De asemenea, a doua zi, 29 ianuarie, nu a putut fi evitată o revărsare de oameni spre Palatul Victoria şi, apoi, spre sediile celor trei partide, mai ales spre cel al PNŢCD, care a trebuit să suporte asediul unei mase uriaşe de oameni. Premierul Petre Roman s-a deplasat personal la sediul PNŢCD pentru a face apel la demonstranţi să evite violenţa şi pentru a-l evacua pe domnul Coposu din clădire, cu ajutorul unui TAB.

 

Toate ceste manifestări vorbesc de la sine despre atmosfera încinsă care se instalase în acele zile pe străzile Bucureştiului. Evenimentele petrecute în faţa sediului PNŢCD nu au putut fi stăvilite, în ciuda faptului că, aşa cum am arătat, atât eu, cât şi Petre Roman, am făcut un permanent apel la toleranţă şi calm, inclusiv prin discursuri rostite din balconul clădirii din Piaţa Victoria, unde am ieşit împreună, în mai multe rânduri, pentru a le vorbi celor care manifestau în sprijinul Frontului.

 

De altfel, în jurul orei 13, într-o atmosferă degajată, cu evidente accente de solidaritate şi entuziasm din partea participanţilor, am rostit de la balconul clădirii din Piaţa Victoriei un discurs, în care am arătat că noi, Frontul Salvării Naţionale, nu doream să înlăturăm pe nimeni din viaţa politică, democratică, sau să folosim metode autoritariste:

 

 

“Pot să fie oameni care încă nu ne înţeleg. Manifestăm toată răbdarea, pentru ca toată lumea să înţeleagă obiectivele noastre. Vrem să creăm o veritabilă democraţie, în care oamenii să gândească liber şi, în mod liber, să adere la o platformă care să slujească interesele poporului.

 

Avem o lună de când am apărut pe lume. Această lună a fost o dovadă a ceea ce facem, nu doar a ceea ce spunem. Noi vrem ca nu după vorbe, ci după fapte să fie judecaţi toţi, după ceea ce fac. Şi noi vrem, prin fapte, să demonstrăm că nu avem alt ţel, nu avem alt scop al vieţii noastre, decât slujirea devotată a intereselor poporului nostru. Cred că veţi fi de acord cu mine că ziua de ieri şi mai ales de azi este o veritabilă expresie a Revoluţiei populare. Revoluţia nu s-a terminat în 22 decembrie, odată cu răsturnarea dictaturii lui Ceauşescu. Ea continuă. Zilele de ieri şi de azi au reprezentat o veritabilă ridicare a poporului în apărarea propriilor sale cuceriri şi interese. Eu văd în aceste manifestări, de ieri şi mai ales de azi (vreau să vă spun că în toată ţara există acelaşi tumult şi manifestări largi de solidaritate cu Frontul), văd în această ridicare a poporului garanţia deciziei poporului nostru de a nu lăsa să-i fie încălcate interesele, de a-şi apăra cuceririle revoluţionare. Asta a garanţia reală a Revoluţiei noastre (…).

 

Noi nu vrem să închidem porţile dialogului cu nimeni. Vrem să creăm un climat de veritabilă democraţie, dar în condiţiile păstrării şi respectării legalităţii (…).

 

Nu trebuie să răspundem la forţă prin forţă. Forţa noastră este alta. Este forţa poporului, forţa încrederii în puterea morală a poporului nostru. Fără violenţe! Să nu răspundem la nici un fel de provocări, să demonstrăm că putem avea în România o veritabilă democraţie, care nu apelează la violenţă şi la răzbunări de nici un fel. Fără violenţă!“.

 

 

[1] Pe fond, domnul Patriciu avea dreptate. Era problema care ne preocupa şi pe noi – cum să delimităm activitatea organismului de stat, Consiliul FSN, de noua formaţiune politică, Frontul Salvării Naţionale, aşa cum hotărâsem pe 23 ianuarie

 

https://ioniliescu.wordpress.com/stenograma-din-28-ianuarie-1990/

 

////////////////////////////////////

 

Die Zeit – “CAPITALISMUL : FALIMENTUL ULTIMEI UTOPII”

 

 

Se pare că marele crah bancar ar putea fi gestionat, în cele din urmă.

 

Făgăduinţa salvării prin capitalism este însă compromisă iremediabil.

 

 

 

de Jens Jessen, Evelyn Finger şi Thomas Assheuer

 

 

  1. Iluzia autoreglării pieţei

 

Crahul Wall Street-ului a însemnat mai mult decât prăbuşirea unor imperii bancare. S-a prăbuşit o întreagă concepţie despre lume, a cărei teză principală sună astfel: piaţa se autoreglează, se vindecă de la sine. Ar fi fost, de pildă, interesant dacă, cu prilejul acestei crize, s-ar fi făcut şi testul de imunoreacţie al acestui organism pe a cărui îmbolnăvire se speculează. Însă, chiar cei mai înverşunaţi exponenţi ai liberalismului economic, inclusiv bancheri care scot profit şi din cursul descrescător al acţiunilor, nu au mai vrut să aştepte autoreglarea pieţei care, probabil, ar fi putut avea loc numai cu preţul pierderii propriei lor existenţe şi s-au grăbit să strige după ajutorul statului, ale cărui intervenţii tot ei le-au demonizat până mai ieri.

 

Şi, fireşte, dacă aceste legendare procese de autovindecare există cu adevărat, este o chestiune de definiţie precedată de întrebări pertinente: Cât timp ar trebui să-i acordăm pacientului pentru vindecare? Un an, doi ani, mai multe decenii? Ar putea fi simpla supravieţuire a principiului pieţei, pe care ni l-am putea închipui funcţionând chiar şi în condiţiile schimbului din epoca de piatră, un indiciu al “sănătăţii sale de fier”? În orice caz, o astfel de medicină economică nu ar trebui să-şi mai permită să vorbească despre grija ei pentru binele omenirii şi nici măcar despre conservarea civilizaţiei. (Jens Jessen).

 

  1. Iluzia că rolul statului ar trebui să fie tot mai limitat

 

Să nu fie de mirare că în toată această tevatură statul este din nou la mare preţ? Cu atât mai mult cu cât, până doar cu câteva săptămâni în urmă, statul nu se bucura de cine ştie ce credit social. Până mai ieri, blamarea statului devenise un exerciţiu obligatoriu., Era tratat ca o rudă săracă, bun doar să tot cerşească, ceea ce, evident, enervează. Să nu fi fost suficient că de la ospăţul burselor îi cădea şi lui cu regularitate o bucată de tort din impozite* Să nu fi vrut el, flămândul, să se amestece şi în afacerile de familie? O anumită infatuare se simte încă în felul cum cei care detestă statul în prezintă acum spre decontare cecurile de miliarde făcute ferfeniţă de criză. Bineînţeles, el, statul, trebuie să plătească ospeţele! Ca o cenuşăreasă, el ar trebui să culeagă boabele de mei din cenuşă sau ca un spiriduş ar trebui să facă aur chiar şi din paie. Imposibilul este lăsat de către managerii fondurilor anonime, cu plăcere, pe seama statului, pe a cărui responsabilitate pentru binele public au şi speculat.

 

“Privatizarea profitului şi socializarea pierderilor” este o politică eşuată, spune, la scurtă vreme după crah, primarul New-York-ului, Michael Bloomberg. De vreme ce capitalismul se bazează pe risc, n-ar trebui ca băncile falimentare să fie mereu salvate, pentru că, în orice fel, nu s-ar face decât să se stimuleze plăcerea lor de a risca, conchide edilul şef newyorkez.

 

În mod cert, această poftă de a merge la risc a depăşit orice închipuire. Dar şi statul îşi are partea lui de vină prin faptul că a acordat subvenţii, a intrat în joc prin participaţii şi pentru că s-a complăcut atât de mult în această situaţie. Statul nu este contrariul economiei financiare, nu este de cealaltă parte a baricadei, c a ajutat-o în această escrocherie. Nu-i de mirare că atât băncile germane, cât şi cele americane folosesc acum statul pe postul unui manager ieftin, numai bun de a gestiona criza. Şi ce s-ar întâmpla dacă statul ar eşua? Nimic altceva decât că atunci se va da din nou vina pe stat. Şi atunci chiar că nu se va mai găsi nimeni să facă lobby pentru ideea unui control raţional al pieţei.

 

Anumite cereri stridente auzite în ultima vreme te fac să te gândeşti la alternativa: dereglementare totală sau totalitarism reglementat! (Evelyn Finger).

 

  1. Iluzia că America este modelul perfect

 

A prefera modelul economic american capitalismului modelat de statul social a reprezentat o dogmă de fier a Şcolii din Chicago, constituită în jurul economistului Milton Friedman. Şi în Germania s-au găsit adepţi foarte influenţi care nu s-au îndoit o clipă că economia domesticită nu ar face altceva decât să împartă sărăcia iar statul social, sortit chipurile pieirii nu ar face altceva decât să împiedice dezvoltarea  de la sine a capitalului vital. Bunăstarea ar creşte numai în acele ţări în care s-a procedat la o dereglementare riguroasă, motiv pentru care modelul anglo-american s-ar fi dovedit superior. Pe scurt, ar fi trebuit ca visătorii statului social să coboare, în sfârşit, cu picioarele pe pământ şi că întreaga lume ar fi trebuit să copieze capitalismul american pentru a deveni fericiţi – această convingere devenise o componentă puternică a sufletului americanilor şi a adulatorilor lor europeni.

 

Metaforic vorbind, căderea Wall Street-ului, comparabilă cu catastrofa produsă de topirea miezului unui reactor atomic, rupe vălul înşelătoriei. În modul cel mai drastic devine limpede ceea ce de multă vreme s-a putut observa, sub diverse forme, anume urmările “contrareformei” fundamentaliştilor pieţei, fenomenele de destructurare socială. Se ştie prea bine că legendarul way of life american s-a construit pe îndatorare prin credite, că politica de reducere a impozitelor a favorizat în special pe ce4i cu averi mari, prăpastia dintre cei săraci şi cei bogaţi devenind ameţitoare. Cota efectivă a analfabetismului ajunge în SUA la 28%, circa 2,3 milioane de americani îşi duc viaţa în închisori. Mitul “societăţii fără clase” spune Richard Sennett, s-a dus pe apa Sâmbetei; pură înşelătorie s-a dovedit a fi şi aceea trickle-down, adică speranţa că nu ar trebui decât ca bogaţii să devină şi mai bogaţi pentru că atunci vor exista destul de mulţi bani care să curgă de la aceştia, de sus în jos, către cei năpăstuiţi.

 

 

Fapt este că SUA au fost ajunse din urmă de realitatea crudă, şi-au pierdut valoarea de model. În Irak s-a pulverizat aroganţa lor de mare putere, pe Wall Street s-a prăbuşit credinţa că modelul lor economic ar fi exportabil pe întregul mapamond. Căci cine să-l mai vrea, după toate câte s-au întâmplat? (Thomas Assheuer).

 

  1. Iluzia capitalismului virtual

 

Această prezumţie devenise o idee ce dorea să treacă drept principiu în anii ’80 şi ’90  şi realmente a marcat viaţa unei întregi generaţii. “Noi nu producem nimic, nu construim nimic, noi facem bani“, spune Richard Gere, speculantul care trăieşte pe o grămadă de milioane în filmul Pretty woman, în care chiar la început apare un vrăjitor care face din mărunţiş bani cu nemiluita. Capitalism virtual înseamnă să înmulţeşti banii prin nesfârşite tranzacţii, fără să-i treci prin marfă, fără să faci investiţii directe. Desigur, există câmpul economiei reale, cu oameni care trudesc acolo cu sudoare, există fabrici murdare cu benzi rulante ameţitoare; dar, să fie clar, zic aceştia, banii cei mulţi se fac în sferele înalte ale economiei financiare, în universul rece al Wall Street-ului.

 

Şi, pentru că acest capitalism virtual nu produce nimic, pentru că ar fi vorba numai de un schimb simbolic, fără vreo atingere cu carnea realului, intelectualii l-au descris ca pe o “maşină de făcut fecioare neprihănite”. Jean Baudrillard constata fascinat şi cu veneraţie că ceea ce se cheamă capitalism financiar ar fi ceva atât de abstract precum arta şi atât de eteric precum îngerii. Visul dulce despre capitalismul fără gravitaţie, visul despre goana somnambulă a fluxurilor financiare digitale, care se înmulţesc miraculos fără a se întrupa vreodată şi cu totul en passant mai înmulţesc şi avuţia unei naţiuni, s-a spulberat. În fapt, ceea ce este virtual nu poate exista fără ceea ce este real.

 

Capitalismul financiar nu este un univers închis în sine. În realitate, el produce sărăcie în mijlocul unei abundenţe de produse şi mizerie într-o societate unde există bogăţie. După prăbuşirea lumii virtuale, mulţi oameni au devenit şomeri reali sau trebuie să-şi vândă casele. Cei mai reali din întreaga realitate sunt tocmai aceşti oameni concreţi: cu ei începe şi se sfârşeşte circuitul banilor. Mulţi dintre ei mai sunt menţinuţi în viaţă cu un blid de supă caldă de bucătăriile săracilor, de acele Health Wagon ale milosteniei: o formă de ajutor ambulant organizată de medici americani cu care bat ţara în lung şi-n lat pentru a trata, sub cerul liber sau în corturi, oameni fără adăpost sau lăsaţi pradă sărăciei. De la colapsul Wall Street-ului numărul acestor năpăstuiţi ai soartei devine tot mai mare (Thomas Assheuer).

 

 

  1. Iluzia că piaţa liberă creează oameni liberi

 

Aceasta este marea minciună care ni s-a inoculat după căderea socialismului de stat. Unii militanţi pentru drepturile cetăţeneşti care, după căderea Zidului Berlinului, au pus la îndoială superioritatea morală a economiei de piaţă, au simţit pe pielea lor că nu poţi să critici capitalismul fără a fi defăimat drept duşman al democraţiei. Că nu poţi folosi cuvântul exploatare fără a fi degradat la statutul de prieten al dictaturii. Numai că dictatura nu este opusul capitalismului şi capitalismul nu este per se democraţie, aşa cum se poate vedea în China.

 

 

 

Libertatea pieţei este exclusiv libertatea de a face profit, fără de niciun fel de oprelişte sau considerente de ordin moral-umanitar. Întrebarea este: să ne mulţumim cu această mizeră noţiune a libertăţii întemeiată pe simple maxime negustoreşti? Benjamin Franklin obişnuia să spună: “Nu uita, timpul înseamnă bani! Fă totul ca să apari un om cinstit şi asta îşi va spori credibilitatea!”. Să fie toate celelalte dimensiuni ale libertăţii (libertatea de expresie, libertatea de a lua decizii etc.) ceva cu totul secundar?

 

Or, libertatea cetăţeanului nu este o categorie economică, ci un ideal iluminist. Din punct de vedere istoric, ea se întemeiază mult mai puţin pe Franklin cât pe contemporanul acestuia, Kant. “Fiecare trebuie să-şi caute fericirea proprie pe calea care i se pare bună, dar numai dacă astfel nu se lezează libertatea celuilalt de a-şi urmări acelaşi scop“. Kant leagă libertatea de raţiune, care abia ea ne dă capacitatea de a recunoaşte binele.

 

Tocmai din această teorie a libertăţii a dedus Revoluţia franceză etica practică a dreptăţii. Formula Libertate-Egalitate-Fraternitate cerea o acţiune întemeiată de bună voi pe fraternitate. Ea făgăduia individului autodeterminare dar, în acelaşi timp, îl făcea răspunzător şi de binele general.

 

Cum se prezintă situaţia astăzi? Am uitat oare ce stă la baza constituţiei noastre democratice? Libertatea cetăţenească a avut şi are permanent în vedere cetăţeanul şi niciodată numai burghezul sau managerul fondurilor anonime! Libertatea pieţei, dimpotrivă, înseamnă permanent sporirea capitalului ca scop egoist absolut. (Evelyn Finger)

 

  1. Iluzia capitalismului ca religie

 

Filozoful Benjamin Walter era convins de un fapt: capitalismul ar prezenta o structură comparabilă cu cea a religiei şi că ar servi satisfacerii aceloraşi griji, nelinişti şi speranţe. Totuşi, religia capitalistă, scria Benjamin în 1921, ar avea o slăbiciune fundamentală: nu salvează şi nu mântuieşte pe nimeni şi nici nu serveşte “reformei existenţei”, ci pur şi simplu îi transformă pe oameni în datornici unii faţă de ceilalţi. Ideile lui Benjamin descriu şi astăzi corect doctrina radicalismului de piaţă. Pentru această doctrină, piaţa este atotputernicul care vede totul şi penalizează pe cei păcătoşi.

 

Capitalul se arată îndurător numai faţă  de cei care îi aduc jertfe, reduc impozitele şi pun statul în lanţuri. Numai că însuşi Wall Street-ul, “criza sa seculară” (Alan Greenspan) a demitizat religia capitalistă. Mâna nevăzută a pieţei este nevăzută pentru că, de fapt, ea nu există. Nimeni altul decât diavolul însuşi, statul atât hulit de la Reagen şi Thatcher încoace este cel care ocroteşte pe dumnezeul capitalului de propria-i prăbuşire – cu bani din impozite acesta îi cumpără hârtiile de valoare tocmai bune de aruncat la coş. (Thoman Assheuer).

 

  1. Iluzoria făgăduinţă a salvării

 

Nu cu mult timp în urmă, criticilor la adresa monstruozităţilor capitalismului se răspundea, cu plăcere, prin întrebarea: Vreţi să vă întoarceţi la socialism? Această întrebare ar presupune că cele două sisteme, capitalismul şi socialismul, s-ar afla faţă în faţă, ca două alternative care se exclud. În fapt. cele două sisteme sociale au mult mai mult în comun decât ar putea să le placă apărătorilor lor politici ce se duşmănesc reciproc. Anume, fiecare dintre cele două sisteme are o evanghelie a salvării.

 

Este evident că, de mai bine de o jumătate de secol, socialismul nu a reuşit să şi-o respecte. Capitalismul, mai simpatic, s-a reţinut multă vreme să promită ceva care să depăşească simpla bunăstare (dar şi aceasta nu în mod necesar pentru fiecare). Abia mai recent capitalismul a afirmat că este în stare să genereze automat şi libertate şi dreptate şi democraţie. În consecinţă, deschiderea pieţelor şi retragerea statului ar trebui să aducă în lumea a treia nu numai bunăstare economică, ci şi celelalte presupuse binefaceri ale unei politici democratice.

 

Poate că un capitalism bine ajustat ar putea să-şi prezerve avantajele sale, dar de la el nu mai poate aştepta nici mântuirea şi nici salvarea omenirii! (Jens Jessen)

 

  1. Iluzia virtuţilor “distrugerii creatoare”

 

Dintre toate promisiunile pe care spirala miturilor capitalismului le-a lansat în lume aceasta a sunat cel mai atractiv. Potrivit acesteia, economiei i-ar fi intrinsecă o forţă magică secretă, conform căreia ceea ce piaţa distruge azi va reconstrui mâine, cu atât mai strălucitor. Dacă pleacă Nokia, nu face nimic, va veni o altă firmă şi, în acest fel, distrugerea vehiculului ar constitui premisa implementării unui viitor mai bun.

 

Formularea “distrugere creatoare” a fost lansată de economistul austriac Joseph Schumpeter şi a fost investită cu un sens critic. Numai că această sintagmă şi-a pierdut scepticismul iniţial şi a avansat în poziţia de dogmă centrală a liberalismului de piaţă. Totuşi, pentru cine nu ştia, de acum înainte o va şti: există o distrugere care nu are cum să fie creatoare, ci doar distrugere! (potrivit lui Schumpeter, dezvoltarea economică se bazează pe procesul “distrugerii creatoare” prin care vechile structuri sunt înlăturate iar factorii de producţie se reordonează în scopul sporirii eficienţei; dar urmărirea de către întreprinzători a “imperativului categoric” al inovaţiei prin “distrugere creatoare” se transformă în “distrugerea creaţiei”, a capitalismului însuşi, care nu va putea supravieţui dispariţiei propriilor condiţii de producţie – n.trad.).

 

Fireşte, această luciditate nu aduce nicio pagubă pieţei, ci numai mutului acesteia. Astfel încât nu vă faceţi probleme. În aceste zile, în SUA, dealeri mereu bine dispuşi însoţesc grupuri de vânători de chilipiruri în autobuze care se opresc în cartierele de case nou construite cu credite ipotecare din care proprietarii insolvabili au fost daţi afară şi acum dorm în maşinile lor, sub cerul liber. Nicio grijă, casele acestora nu au dispărut, însă curând în ele vor locui alţi proprietari. (Thomas Asseheuer)

 

  1. Iluzia că, în final, totul va fi bine

 

Numai că nu se poate aştepta atât de mult până la acel “în final”, pentru că deja în prezent toate poliţele asupra viitorului au devenit scadente. Nu mai putem amâna problemele incomode aşa cum ai amâna să faci curăţenie într-o pivniţă plină de vechituri. Speranţa noastră era că subsolul se va curăţi de la sine, că un capitalism puternic va fi în stare să rezolve toate problemele omenirii şi, în final, că salva chiar şi mediul ecologic. Or, capitalismul se dovedeşte a fi distructiv: economia şi ecologia ar putea să colaboreze concomitent.

 

Ultima noastră speranţă s-a prăbuşit, sunt de părere unii comentatori. Dar, a existat ea cu adevărat? Am putea spune că această speranţă s-a aflat în circulaţie. Da, dar a fost o simplă propagandă, tocmai bună pentru uzul  unor politicieni impotenţi. De fapt, această speranţă nu se mai potriveşte în epoca post-utopie. Faptul că ea trăieşte în continuare deosebit de liberă şi fără griji se datorează, de asemenea, unei credinţe greşite. Pentru că, “epuizarea energiilor utopice”, cum spune filozoful Jurgen Habsermas, ne lasă în perplexitate. Filozoful ne avertiza încă din 1985 că orizontul viitorului se îngustează şi că viitorul va fi împovărat de viziuni negative, dacă statul bunăstării generale intră în criză, fără să se profileze vreo alternativă.

 

Formula adesea folosită despre necesitatea ţinerii în frâu a capitalismului conţine deja în sine resemnare şi, în ultimă instanţă, constatarea că, de aceea, ar fi necesar ceva cu totul nou: “forţa social-integrativă a solidarităţii”, care ar trebui să se impună, în acelaşi timp, împotriva puterii banului şi a puterii administrative a statului. Dar cum? Probabil curăţirea subsolului ar trebui să înceapă prin a conştientiza amploarea acţiunii de debarasare; prin faptul de a nu minimaliza mizeria economică şi echivalentul ei – mizeria socială; prin recuplarea revendicării libertăţii personale cu revendicarea dreptăţii sociale. Şi, dacă tot ne debarasăm de ideologia pieţei, probabil că vom găsi chiar o alternativă, aflată acum undeva, prin vreo casetă nedeschisă încă.(Evelyn Finger)

 

https://ioniliescu.wordpress.com/media/die-zeit-%E2%80%9Ccapitalismul-falimentul-ultimei-utopii/

 

 

 

////////////////////////////////////

 

(Ca si komunismul socialist de globalist,adica Satanist…)Este capitalismul falimentar din punct de vedere moral? Cinci defecte de ordin moral şi consecinţele lor sociale

 

 

Autor: Michael Schluter   

 

„Mulţi creştini acceptă capitalismul ca fiind în ansamblu compatibil cu învăţătura biblică. Succesul economic al acestuia pare să justifice atribuirea originilor sale teologiei creştine.  Această încredere în capitalism drept cel mai bun sistem economic existent reflectă însă eşecul creştinilor în a recunoaşte faptul că această concepţie este una dintre forţele principale ce duc la decăderea socială şi morală în societăţile occidentale. Acest articol va sublinia cinci defecte prezente în fundamentele filozofice ale capitalismului corporatist şi în instituţiile sale (arătând impactul devastator al acestor defecte asupra familiilor şi comunităţilor) şi modul în care defectele respective contribuie la dezvoltarea unor corporaţii imense şi la o centralizare a puterii în stat. Creştinii trebuie să caute de urgenţă o nouă ordine economică bazată pe revelaţia biblică. O astfel de alternativă va fi prezentată într-un număr viitor al seriei Cambridge Papers.”

 

 

https://www.resursecrestine.ro/studii/136565/2013-06-este-capitalismul-falimentar-din-punct-de-vedere-moral-cinci-defecte-de-ordin-moral-si

 

 

https://www.resursecrestine.org/studii/index-tematic/Diverse/pagina/14

 

 

/////////////////////////////////////

 

Stânga globalistă poate fi oprită (III): Lupta cu cei fără de faţă

Marius Bâzu  

 

Este clar pentru oricine că reţelele de socializare sunt un punct de sprijin important în ofensiva Stângii globaliste pentru obţinerea supremaţiei mondiale. Cei din spatele lor sunt desemnaţi prin termenul Big Tech, un sinonim fiind Big Five, pentru că este vorba despre 5 companii informatice bine cunoscute: Amazon, Apple, Facebook, Google şi Microsoft. În acest moment, ei taie şi spânzură folosind „jucăriile” pe care le-au oferit GRATUIT lumii întregi. Dar cum, de fapt, nimic nu e gratuit, utilizatorii plătesc accesul la aceste reţele cu datele personale, cu publicitate înghiţită cu nemiluita şi, mai nou, cu îngrădirea severă a libertăţii de exprimare.

 

Acest adevărat „balaur cu 5 capete” a reuşit în câţiva ani să ne facă dependenţi de Facebook (2,8 miliarde de utilizatori în 2021!), Twitter, Instagram, Linkedin etc., iar acum ne manipulează fără jenă şi fără putinţă de replică. Omenirea s-a trezit prizoniera acestui balaur şi, se pare, nu prea reuşeşte să scape din mrejele lui. Iar Big Tech poate face multe! A fost, de exemplu, un jucător important în alegerile prezidenţiale americane din 2020, cu tot ce au implicat ele, alegerile propriu-zise şi scandalul uriaş privind corectitudinea lor. Inclusiv prin blocarea conturilor unui preşedinte american încă în funcţie, de parcă ar fi vrut să demonstreze că nu preşedintele, ci el, Big Tech, este cel care conduce lumea (liberă) de azi.

 

Reacţia împotriva Big Tech

 

 

Era normal să apară o reacţie. S-a propus „înfometarea Big Tech” prin trecerea în masă la opţiunile alternative de pe Internet, aşa numitul Alt-Tech. Asta ar însemna înlocuirea sistemelor de operare Windows şi Mac cu Linux, a browser-ului Google Chrome cu Brave (care blochează publicitatea, iar dacă o accepţi, primeşti 70% din banii obţinuţi de browser din reclame), a motorului de căutare Google cu DuckDuckGo, a serviciului de poştă electronică Gmail cu ProtonMail, iar a celebrelor Facebook şi Twitter cu MeWe, Gab şi Parler. Sigur, e greu, obişnuinţa e puternică şi dificil de schimbat. Această mişcare este deja în curs, dar rezultatele nu sunt deocamdată prea încurajatoare.

 

 

Pe de altă parte, fostul preşedinte Trump, a cărui libertate de expresie a fost puternic limitată de Big Tech, intenţionează să dea în judecată pe şefii a trei instituţii: Facebook, Twitter şi Google. Motivul este cenzura lor ilegală, care încalcă Primul Amendament al Constituţiei americane, cel care interzice limitarea libertăţii de exprimare. Sumele cerute drept despăgubire vor fi enorme, astfel încât balaurul să mai piardă din puteri şi, în acelaşi timp, să se dea un semnal pentru toată lumea că nu este invincibil.

 

Trebuie adăugat că au apărut deja personalităţi de prim rang care se opun tendinţelor dictatoriale ale Big Tech. Un exemplu este Roger Waters, membru al legendarei trupe Pink Floyd. El a relatat în faţa presei că a refuzat o sumă uriaşă din partea lui Mark Zuckerberg pentru utilizarea melodiei „Another Brick in the Wall” într-un clip de promovare a reţelei Instagram. Waters a spus: „Menționez asta doar fiindcă aceasta este o mișcare insidioasă a lor de a acapara absolut totul. Nu voi face parte din porcăria asta, Zuckerberg!“.

 

România şi reţelele sociale

În România, am ajuns şi noi în faza în care Facebook îşi arată colţii şi împarte sancţiuni. Zilnic aud de diverşi cunoscuţi care au fost avertizaţi sau chiar suspendaţi pe termen de 1-3 luni de către… Chiar, de către cine? Am trăit şi eu experienţa unui avertisment din partea Facebook, culmea, pentru un articol care n-avea nimic anti-globalist. Era pur şi simplu o comparaţie, pe date statistice, a comportării unor filiale judeţene ale PNL la alegerile locale şi la cele parlamentare. Constatam, cu cifrele în faţă, că anumite organizaţii nu au mai „tras” la parlamentare ca la locale, cu efectul cunoscut al pierderii primului loc pe ţară în favoarea PSD. Iar acum, i se reproşează lui Orban acest fapt, deşi vinovaţi sunt unii şefi de organizaţii judeţene. Cum ar putea un asemenea articol să încalce regulile Facebook?

 

Iată cum decurge „judecata” puternicei reţele. Primeşti un mesaj, numit „de asistenţă”, care spune aşa: „Comentariul încalcă regulile comunităţii noastre, deci doar tu îl poţi vedea” (mă rog, folosirea lui „deci” pare cam fără sens). E pus citatul din textul propriu. Faci click acolo unde spune „Vezi opţiunile” şi afli că nu ţi se spune deloc ce anume ai greşit, ce reguli au fost încălcate. Doar sentinţa: în cazul meu, am fost avertizat. Probabil, va urma suspendarea, dacă recidivez (ceea ce e foarte posibil, pentru că nu ştiu cu ce anume am greşit!). Te întreabă dacă decizia ţi se pare corectă. Evident, răspund că nu. Degeaba, nu ai cu cine discuta, ţi se spune doar că din cauza pandemiei numărul de experţi e limitat (nu văd legătura!) şi … rămâne cum a zis persoana (necunoscută) care a luat decizia. Deci puterea acelei persoane e totală. În plus, ea nu are chip. E bizară lipsa unei feţe chiar la o reţea care se numeşte Facebook! Cum să te lupţi cu cineva care nu are faţă?! E ceva kafkian!

 

În ultima vreme am văzut că două site-uri de ştiri, Hotnews şi G4Media, care păreau extrem de corecte politic, au primit chiar suspendări de pe Facebook pentru paginile lor. Iar aceste suspendări se pare că le-au lovit destul de drastic, cu micşorări semnificative ale audienţei. Dacă până şi ei păţesc aşa ceva, ce să mai zică alţii! Sau li se arată pisica chiar celor mai cuminţi ca să se teamă toţi ceilalţi. Dar, din nou, despre cine a vorba? Cine sunt cenzorii? Sunt ei competenţi sau intervin umorile personale faţă de anumite subiecte sau persoane? Ei ştiu foarte bine cine suntem noi, utilizatorii, dar noi nu-i putem identifica. Inexistenţa unui mecanism de control sau a unei posibilităţi de recurs e destul de ciudată!

 

Lumea de mâine

În acest climat plin de suspiciune faţă de reţelele de socializare, apare un articol scris de o tânără doctorandă a SNSPA, Anca Sandu, care nu doar că este trup şi suflet convinsă de binefacerile reţelelor de socializare, dar ne prefigurează o societate a viitorului în care Internetul, precum Partidul Comunist Român pe vremuri, e în toate: „în cele ce sunt şi în cele ce mâine vor râde la soare” (cum spunea o binecunoscută poezie proletcultistă aparţinând lui George Lesnea).

 

Articolul se numeşte „Statele Unite ale Internetului” şi prezice societatea viitorului: una în care „nu mai există state cu cetățeni, granițe și armate, monede și bănci naționale, steaguri și imnuri. Există doar națiuni virtuale, compuse din utilizatori, care nu au nevoie să se apere decât de atacuri cibernetice venite din dark web. (Care este, de fapt, singura rămășiță a Lumii Vechi.) Peste toate, câteva organizații globale, care asigură infrastructura și o supraveghere aparent distantă – atât cât să existe figuri de autoritate în spațiul public și foarte virtual”.

 

Deci statele naţionale dispar, la fel şi familia tradiţională, ce să mai vorbim de religie. Lumea Veche e distrusă. Visul Stângii globaliste! Modelul politic al Ancăi Sandu (nu mă aventurez să-i spun doamnă, domnişoară …) este cât se poate de simplu: Internetul e totul! Ne vine inima la loc atunci când autoarea ne precizează că acest tip de organizare nu va începe chiar acum, ci un pic mai târziu. Doar după ce „sentimentele naţionaliste se vor ofili”. Oare unde a învăţat carte această făptură? Cine i-a inculcat asemenea idei? Mai că i-aş dori distinsei persoane să apuce o asemenea organizare mondială, dar e păcat să sufere miliarde de oameni pentru aşa ceva.

 

E ciudat că propunerea vine de la o absolventă de SNSPA, deci care, se presupune, a învăţat despre sistemele politice existente, despre echilibrul puterilor în stat etc. Şi totuşi, poate prezenta o asemenea aberaţie ca pe un model al viitorului. Un fel de rai comunist internetist!

 

Întrebările sunt foarte multe, dar aş pune doar una: cine sunt „organizaţiile globale” despre care vorbeşte şi care vor stăpâni lumea? Chiar poate fi atât de naivă încât să-şi închipuie că un asemenea sistem este funcţional? Poate doar dacă omul de azi este înlocuit complet cu omul nou (de fapt, omul recent, aşa cum magistral l-a definit H.-R. Patapievici). Pur şi simplu, modelul propus e atât de monstruos încât nici nu ar trebui discutat. E totuşi important să-l amintim doar ca o limită spre care tinde dorinţa de acaparare totală a Stângii globaliste.

 

De fapt, e bine să aflăm care e ţinta lor pe termen lung. Oamenii se unesc în jurul unor idei, dar, mult mai strâns, în lupta împotriva unor aberaţii, înainte de a fi prea târziu.

 

Aş încheia cu o afirmaţie: ca şi cea a lui Arturo Ui, ascensiunea Stângii poate fi oprită!

 

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

 

Articolul precedent

Stânga globalistă poate fi oprită! (II): Patru pași în direcția bună în educație

Articolul următor

Stânga globalistă poate fi oprită (IV): Majoritatea tăcută trebuie să vorbească!

Marius Bâzu 

Marius Bâzu. Doctor inginer în domeniul fiabilității, a lucrat 44 de ani la Institutul de Cercetări pentru Componente Electronice (devenit din 1996 Institutul Național de Cercetări în Microtehnologie – IMT București). Autor al multor articole de specialitate și al unui număr de 3 cărți apărute la edituri din străinătate, pentru una dintre ele primind în 2013 premiul Academiei Române. Redactor la mai multe reviste științifice și editor al unor volume colective despre orașul natal, Ploiești. Publicistică politică în ziare și reviste din România, cu puncte de vedere conservatoare. Membru al Senatului Alianței Civice.

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR

 

Stânga globalistă poate fi oprită (IV): Majoritatea tăcută trebuie să vorbească!

 

Stânga globalistă poate fi oprită! (II): Patru pași în direcția bună în educație

 

“Stânga globalistă poate fi oprită! (I): Despre două propuneri conservatoare de reformare a învățământului american”

 

Ce cred românii din țară despre Trump?

 

O revoluție împotriva bunului simț

 

Ultimul an din primul mandat al lui Trump 

Din toate numele de acolo doar Gab ține de alt-tech (Parler a fost ori un honeypot ori o tentativă lamentabilă din moment ce era hostată pe AWS).

 

Linux, Brave șamd sunt doar soluții tehnice alternative.

 

Alt-tech e cu totul altceva – a fi o soluție tehnică alternativă e doar una din cerințe. Drept condiții sine qva non o astfel de soluție mai trebuie în primul rând să respecte dreptul fundamental de liberă exprimare (aviz scursurilor progresiste) și să aibă o foarte mare reziliență contra diverselor tentative de a o da jos – deci din start pică varianta pentru o astfel de soluție să folosească 99% din providerii de infrastructură. Plus mulți alți factori.

 

Cât despre „înfometarea Big Tech” mă pufnește râsul, alt-tech nu e nici 1% din ce trebuie să fie pentru a începe să concureze fără să mai vorbim de „înfometare”. Plus, ca în “Minunata lume nouă” a lui Huxley, cam toți normies sunt fericiți în bula lor cu soluțiile tehnice existente. Alt-tech-ul nu e pentru ei căci nu de la ei va veni schimbarea.

 

Chiar astazi, imediat dupa ce a aparut articolul acesta al meu in ILD, un articol proaspat din presa americana de limba romana aduce completari, exact in sensul celor scrise de mine: https://tribuna.us/este-timpul-ca-liderii-republicani-din-congres-sa-renunte-la-dolarii-big-tech/

 

E cunoscut din literatura cum spionii lui Tiberius aduceau la asasinarea oricarui cetatean care soptea ceva contra imparatului roman.

La Venetia, “Camera Instelata” instalase o cutie postala pe linga “Puntea Suspinelor” unde orice locuitor putea sa-si toarne vecinii.

La noi in Romania, Partidul ne oferea inca din anii ’50, posibilitatea de a ne turna colegii de lucru in interminabilele sedinte “deschise” de partid care se desfasurau pina dimineata.

 

Facebook iti sugereaza acum, deocamdata numai in SUA, sa torni pe orice sustinator al lui Trump pe care-l cunosti, a.k.a. “extremist”.

 

Poti fi linistit: Facebook nu face decat sa construiasca data de baze pentru gangsterii asasini organizati in Black Lives Matter si Antifa.

 

Modernitatea obliga si se globalizeaza.

 

https://www.reuters.com/technology/facebook-asks-are-your-friends-becoming-extremists-2021-07-01/

///////////////////////////////////////

 

 

Rușii vor să fie victorioși prin sperietură și șantaj

Mădălin Necșuțu

 

Astfel de vorbe au fost rostite de către legendarul președinte polonez și lider al sindicatului Solidaritatea, Lech Walesa, într-un interviu recent. Cu cât de puține cuvinte se poate sintetiza atitudinea Rusiei față de Occident. Brexit-ul poate fi o victorie de etapă a Rusiei, una obținută doar pe greșeala adversarului. În urma cu vreo doi ani scriam pentru „Kiev Post” o opinie în care atrăgeam atenția asupra populismului și a „idioților utili” ai Moscovei. A urmat un follow-up în care explicam de ce este Rusia câștigătoarea ultimelor alegeri europarlamentare și cât sunt de periculoși acei clovni populiști care sunt în stare să distrugă unitatea Europei, doar pentru a veni la putere. Între timp, dezvăluirile din Panama Papers au demonstrat și cu documente cum Rusia cumpăra cu 40 de arginți, convertiți în ruble slabe, conștiințe pe bătrânul continent.

 

După referendumul britanic, efectul de domino continuă în Europa. Forțele extremiste, în general de dreapta, au primit „muniție” și au cerut scrutine similare. Formaţiunile politice de extremă dreapta şi anti-imigraţie din Olanda, Danemarca, Suedia, Slovacia şi Franţa au strigat la unison că vor un bis în țările lor la ce s-a întâmplat în Marea Britanie. O țară în care iresponsabilitatea premierului David Cameron, pentru câteva procente în 2013 în fața UKIP-ului lui Nigel Farage, a dus la incertitudinile de astăzi. Există o vorbă românească: „dacă intri în cocină, te mănâncă porcii”. Asta a făcut și Cameron cu Farage și acum se face decontul.

 

Am mai văzut zilele cum președintele ceh, Milos Zeman s-a declarat în favoarea organizării unui referendum privitor la apartenența țării la Uniunea Europeană și NATO. Zeman face parte din grupul de lideri populiști eurosceptici și anti-NATO. Anul trecut, Zeman a ieșit în evidență după ce i-a interzis ambasadorului Statelor Unite la Praga, Andrew Schapiro, să intre în reședința prezidențială. Totodată, a susținut cauza Rusiei în războiului din estul Ucrainei. Sigur, aceste lucruri nu se vor opri aici, deoarece există mai mult oportunism și sete de putere decât rațiune și dialog, dar semnalul de alarmă rămâne tras.

 

Vremea regilor a apus, trăiască bufonii! Cam așa s-ar putea traduce în cuvinte simple ce va urma. În tot acest tăvălug de episoade succesive, Rusia nu o duce mai bine. Face ce a știut dintotdeauna. Mai precis, să ajute bătrâna Europa pe scări în jos. Ca în acel banc cinic care explică culmea nesimțirii: „să împingi o babă pe scări și să o întrebi apoi de ce se grăbește?” Singurul bloc politic-militar realist rămâne NATO. Aici nu se calculează cu jumătăți de măsură, iar americanii nu au deloc ochelari de cal în ceea ce privește situația din Europa. Ei au început să dea tonul masării de trupe în estul și centrul Europei și sunt gata să-și asume lidership-ul. Cum spunea și Kissinger, ei nu au găsit numărul de telefon al Europei și nu au avut cu cine sta de vorbă la celălalt capăt al firului.

 

Germania și Franța și-au găsit în sfârșit „inamicul comun” la Londra și sunt gata să-l sugrume mioritic pentru mai multă putere în Europa. Bașca, Berlinul se preface că anexarea Crimeei nu este decât un mizilic, deoarece banii rusești nu au miros. Un nou Ribbentrop-Molotov se coace chiar sub ochii noștri, doar că, probabil, se va numi Steinmeier-Lavrov. Ce ironie! Dar Europa mai are multe resurse. Nu degeaba l-am dat pe exemplu pe anti-comunistul Lech Walesa la început, deoarece tot el spune că „ce e val, ca valul trece” și că ceea ce zguduie astăzi status-quo-ul din Europa este lipsa unor valori comune. Că UE trebuie reformată sau reconstruită de la zero. Cine nu are bătrâni, măcar să facă bine să îi asculte! Rușii nu au cu ce, doar Europa poate pierde pe mâna sa dacă va fi preocupată să se sfâșie singură, decât să fie atentă la o Rusie care nu a renunțat niciodată la ambițiile imperialiste în Europa.

 

Dar să revenim pe pământurile Moldovei, acolo unde tot acest peisaj încâlcit este prea greu de digerat. Așa că o să explicăm simplu. Ce trebuie să învețe moldovenii din astfel de experiențe este că personaje populiste precum Dodon nu trebuie să dețină puterea. Că dreptul lor câștigat de a-și alege singuri președintele poate fi rapid pervertit. Totul într-un fiasco în cazul venirii la putere a unor clovni populiști și idioți utili ai Moscovei. Din această cauză, este necesar ca votanții de dreapta să lase dezamăgirile la o parte și să iasă la vot. Așa s-a întâmplat și cu britanicii decenți care din lene nu s-au prezentat la vot, după ce văzuseră cifrele sondajelor ce indicau o diferență de circa 10% în favoarea taberei Remain. La rândul lor, forțele de dreapta trebuie să lase la o parte organul vital al rațiunii – rânza – și să înceapă să gândească cu creierul. Fără sperietură și șantaj, Rusia nu va putea face nimic nici în R. Moldova. Dar pentru asta este nevoie ca oamenii care vor să traiască ca-n Europa să se adune și să pună ștampila de vot ca atare!

https://www.investigatii.md/ro/bloguri/madalin-necsutu/rusii-vor-sa-fie-victoriosi-prin-sperietura-si-santaj

 

///////////////////////////////////////////

 …Lech Walesa: Securitatea globală ar putea fi asigurată printr-o „revoltă a popoarelor anexate de către Rusia”

HotNews.ro

 

 

Fostul preşedinte al Poloniei, Lech Walesa, sugerează „o revoltă a popoarelor din această Rusia și „a popoarelor anexate de către Rusia”, în timp ce populaţia Rusiei să fie redusă la ”mai puţin de 50 de milioane de locuitori!”

 

 

Într-un interviu acordat postului francez de televiziune LCI (La Chaine Info), Lech Walesa, fostul preşedinte al Poloniei şi fondator al Solidarităţii, a declarat că securitatea globală ar putea fi asigurată printr-o”revoltă a popoarelor anexate de către Rusia”, relatează News.ro.

 

 

Walesa îndeamnă Occidentul să meargă mai departe decât să elibereze Ucraina, el cere ca inclusiv Rusia să fie eliberată: ”Chiar dacă Ucraina va câştiga acest război, este posibil ca peste cinci ani să ne aflăm în aceeaşi situaţie, iar în zece ani să vedem un alt Putin ridicându-se”, a avertizat Lech Walesa.

 

El este de părere că pentru ca acest scenariu să poată fi evitat, trebuie forţată o schimbare a sistemului politic intern din Rusia, şi sugerează ”să organizăm o revoltă a popoarelor din această ţară”.

 

Pentru Walesa un singur lucru poate asigura securitatea mondială: dezmembrarea Rusiei actuale, pe care el o vede ca fiind o mare putere imperială: ”Sunt 60 de popoare care au fost anexate, aşa cum sunt astăzi o parte dintre ucraineni. Ar trebui ca aceste popoare să se ridice la luptă pentru că sunt doar două variante: ori se schimbă complet sistemul politic rusesc, ori Rusia trebuie să fie redusă la o populaţie mai mică de 50 de milioane de locuitori”, a mai declarat Lech Walesa.

 

Populaţia actuală a Federaţiei Ruse este în jur de 144 milioane de locuitori.

 

https://www.hotnews.ro/stiri-razboi_ucraina-25670842-lech-walesa-securitatea-globala-putea-asigurata-printr-revolta-popoarelor-anexate-catre-rusia.htm

 

////////////////////////////////////////

 

Soluția lui Lech Walesa pentru pacea mondială: spargerea Rusiei în 60 de țări și reducerea populaţiei acesteia la „mai puţin de 50 de milioane de locuitori”!

 

Lech Walesa, fostul președinte polonez care și-a condus țara din comunism în democrație, crede că aducerea Federației Ruse în civilizația non-războinică a secolului XXI ar fi posibilă doar prin spargerea acestui uriaș imperiu în mai multe țări, conform popoarelor care-l compun. Asta ar însemna reducerea populației Rusiei la „mai puţin de 50 de milioane de locuitori”, printr-o „revoltă a popoarelor anexate de Moscova”.

Într-un interviu acordat postului francez de televiziune LCI (La Chaine Info), Lech Walesa (78 de ani), legendarul fondator al Sindicatului Solidaritatea (anticomunist) și fost preşedinte al Poloniei în perioada 1990-1995, a declarat că securitatea globală ar putea fi asigurată printr-o „revoltă a popoarelor anexate de Rusia”, relatează News.ro.

 

 

Lech Walesa îndeamnă Occidentul să meargă mai departe decât să elibereze Ucraina. El cere ca inclusiv Rusia să fie eliberată! „Chiar dacă Ucraina va câştiga acest război, este posibil ca peste 5 ani să ne aflăm în aceeaşi situaţie, iar în 10 ani să vedem un alt Putin ridicându-se”, a avertizat Lech Walesa.

 

 

 

Pentru ca acest scenariu să poată fi evitat, trebuie forţată o schimbare a sistemului politic intern din Rusia, crede Walesa. El sugerează „să organizăm o revoltă a popoarelor din această ţară”.

 

Pentru Lech Walesa, un singur lucru poate asigura securitatea mondială: dezmembrarea Rusiei actuale, pe care el o vede ca fiind o mare putere imperială.

 

„Sunt 60 de popoare care au fost anexate, aşa cum sunt astăzi o parte dintre ucraineni. Ar trebui ca aceste popoare să se ridice la luptă, pentru că sunt doar două variante: ori se schimbă complet sistemul politic rusesc, ori Rusia trebuie să fie redusă la o populaţie mai mică de 50 de milioane de locuitori”, a mai explicat Lech Walesa.

 

Populaţia actuală a Federaţiei Ruse este în jur de 144 milioane de locuitori, dar se află în scădere permanentă, de la an la an.

 

 

CITIȚI ȘI:

* Umilință totală pentru Rusia la reuniunea G20: Lavrov a plecat mai devreme, supărat că e evitat de toată lumea! „Agresori”, „invadatori”, „ocupanţi” – asta a auzit Lavrov la tot pasul

* VIDEO. Deputat din partidul lui Putin: „Din păcate, nu putem alege premierul britanic așa cum l-am ales pe Trump în SUA”

* DELIR. Șeful Parlamentului de la Moscova proclamă că Alaska, vândută către SUA în 1867, ar aparține Rusiei! În orașe au apărut panouri pe care scrie „Alaska e a noastră!”

* Putin pregătește o nouă armată de invazie: sunt mobilizați forțat bărbații din abia cuceritele Severodonețk și Lisiceansk, iar în Rusia se oferă 3.800 de euro/lună pentru tanchiștii voluntari

* Încă un mahăr Gazprom „sinucis”! Iuri Voronov a fost găsit plutind în piscina palatului său. E al șaselea manager de top al Gazprom mort de la începutul anului

* Colaps economic al Rusiei: producția de mașini a scăzut cu 97,6%, frigidere – 58,1%, mașini de spălat – 59,2%, vagoane de tren – 59,8%

* Kiril, patriarhul KGB cu avere de 4 miliarde de dolari, într-o țară unde preoții au salarii de 450 de dolari. Biserica Rusă face bișniță cu țigări, alcool, pietre prețioase, funcționează ca un clan mafiot și exportă intoleranță

* Cine este Tetsuya Yamagami, asasinul fostului premier japonez Shinzo Abe. Motivul crimei pare religios: politicianul ar fi promovat o sectă căreia mama criminalului i-a donat bunurile familiei

* A început bătălia pentru „speciali”! UE somează România să includă și pensiile militare în reforma pensiilor, ministrul Bode spune că nu e cazul

* Gâdea, Ciutacu, Mircea Badea, Antena 3 și România TV, dați în judecată de procurorul care a supervizat alegerile din Sectorul 1. Acesta le cere despăgubiri totale de 225.000 de euro

* Pariul meu cu Peter Imre, tăiat de Patriciu. Olimpiada lui Oprescu

* Arșinel și deputatul Roman rămân fără certificatele de revoluționar! Actorul nu și-a pus viața în pericol, AUR-istul era comandantul unui batalion al forțelor de represiune!

 

https://ziaristii.com/solutia-lui-lech-walesa-pentru-pacea-mondiala-spargerea-rusiei-60-de-tari-si-reducerea-populatiei-acesteia-la-mai-putin-de-50-de-milioane-de-locuitori/

 

 

 

 

Nu se poate merge spre Canaan  cu Egiptul in inimă…

 

Mâncaseră mană ani de zile. Și, deodata, pofta le-a batut la usă: “Vrem carne!”. Au plâns, Dumnezeu i-a “ascultat”, și când au luat prima imbucătură, moartea i-a secerat…M-am întrebat mereu dacă și-au urat “Poftă bună” inainte de a mușca din pulpele de prepeliță… Nu cred ca au facut-o. Erau prea grăbiți ca să simtă gustul a ceea ce și-au dorit de ani de zile. Și oricum, poftă aveau deja din plin.

Am înteles că oamenii care merg spre Canaan cu Egiptul in inimaplâng din cauza poftei și nu din cauza prezenței lui Dumnezeu sau a umblării cu El.

Au plâns de 5 ori de la ieșirea din Egipt: când au cunoscut înfrângerea într-o luptă pe care nu trebuiau să o poarte (Deut. 1:45), când spusele celor 10 iscoade au fost mai importante decât ce spunea Iosua si Caleb, în Numeri 11 din cauza poftei, și la două înmormântări (Moise și Aaron), cum fac din obligație cei mai mulți…

Aveau motive reale să plângă pentru scopuri bune: trecerea Mării Roșii, inaugurarea Cortului, primirea poruncilor, așezarea Sarbatorilor, dar nu au făcut-o…

Știți ce ne lipsește nouă azi? Lacrimile… Rasul si distractia nu se notează sus, pentru că gâdilă doar firea, însă lacrimile sunt adunate de Dumnezeu în burduf… Oamenii de care s-a folosit Dumnezeu în Biblie au avut lacrimi: Neemia(plânsul zidurilor dărâmate), Ana(plânsul unui suflet amărât), Semănătorii(“cei ce seamănă cu lacrimi…”), Isus(plânsul milei) si multe alte exemple. Plângem si noi, e adevarat, dar mai mult pentru o vilă mobilată sau un model de mașină mai nouă. Pentru a avea ceea ce nu avem din punct de vedere material.

Am ajuns la concluzia că, atunci când lipsesc șervețelele ude dintr-o adunare, semnul prezenței Duhului acolo e sub semnul intrebarii. Am citit despre tineri care într-o anumita tabără, au mers să “se predea” în față mestecând gumă și râzând. Nu-mi imaginez ce “pocăință” urmează…

Îmi spunea dirijorul de orchestră, care azi e un frate în varsta: ”Când cântam noi, prin anii 70, nu vedeam partitura cum trebuie din cauza lacrimilor ce le aveam pe față…”. Azi, avem mult profesionalism, negative, partituri pe 4 voci dar nu mai avem lacrimi… Azi, dacă plânge cineva in Biserica, ne uitam cu mirare… Sau daca plange un tânăr langa noi, zicem: “Săracul, ce slab e din fire…Cine știe câte-o mai fi făcut și ăsta…”. Iar tu, mergi acasă satisfăcut ca fariseul, fără sa stii că sentința pozitivă a mântuirii s-a dat în dreptul vameșului (pentru că noi ca oameni, măsurăm pacatul dar Dumnezeu măsoara căința!)

Apoi, am observat că cei ce merg spre Canaan cu Egiptul în inimă, nu înțeleg că mana din pustie e mai bună decât salata de castraveți cu pește prăjit din Egipt

Da, în Egipt se mânca bine. Aveai chiar și desert: pepenii. Și pentru o salată gustoasă puteai folosi si ceva usturoi sau ceapă.

In pustie? Ei bine, acolo copiii nu isi intrebau mamele: “Ce mancam, mâine?” pentru că toți știau că meniul e același: mană. Mic dejun, prânz și cină. Fără desert. Știți însă care e marea diferență? În Egipt, mâncai bine dar erai rob. În pustie mâncai mană, dar erai liber!.

Știți ce nu înțelegem noi azi? Că Dumnezeu hrănește sufletul mai întai și apoi firea (nevoile nu poftele!). Iar Diavolul începe cu firea (poftele nu nevoile), ca să iți ia sufletul. Te satură bine pe genunchii Dalilei ca să poți dansa orb între stâlpii care iți aduc moartea. În pustie, Dumnezeu a vrut să-I invețe minunea purtării de grijă. Asta era in spatele a zeci de vagoane de mană în fiecare zi. Și în spatele apei care tașnea din stâncă. N-au înțeles minunea asta. Rezultatul? Hainele și încălțămintea nu s-au învechit dar ei au murit…

Tu ce cauți in viata asta, stimate cititor? S-ar putea ca din punct de vedere material să ai doar mană. Poata o viață simplă, cu o situație materială la limită. Dar nu uita: cele mai frumoase experiențe cu Dumnezeu le-am auzit de la oamenii care din punct de vedere material au trăit la limita. Copiii lor, sunt azi in biserică chiar dacă poate uneori sandwich-ul a fost cu margarină și sare la școală fără vreun strop de salam.

Și in ultimul rand (mie greu sa spun asta dar Biblia o confirma): Cei care merg spre Canaan cu Egiptul în inimă, ….nu mai ajung in Canaan.

Drumul din Egipt pana in Canaan trebuia sa dureze 11 zile. Dacă au ieșit luni (e o presupunere pentru o intelegere mai clară), ar fi trebui ca joia viitoare să fie in Canaan.

Cu lacrimi în ochi m-am gandit la momentul ieșirii din Egipt. Când tații s-au uitat la copiii lor gândindu-se: ”spre sfarsitul săptămânii viitoare, veți avea un viitor stralucit. Tata nu va mai fi rob. Si mama va putea sa se ingrijeasca de voi fără sa mai trebuiască să duca paie toata ziua pentru cărămizile Egiptului….” Ei bine, doar doi bărbați din 600.000 au vazut visul asta implinindu-se (dupa 40 de ani…).

Știți de ce? Nu din cauza că au curvit, nici că au fumat, nici că au baut. (nu-i așa că noi astea le condamnăm la cei din lume, satisfăcuți că noi nu le facem si mergem cu incredere spre rai??). Ei bine, ei au murit din cauza unei atituni greșite. Nu au înțeles căDumnezeul care poartă de grija prin iubire, merită recunoștință și nu comentarii. Spunea cineva că cel mai mare păcat al generatiei actuale e nerecunoștința. Sunt șanse mari să aibă dreptate.

Știți că Dumnezeul nostru e așa de răbdător încât a așteptat ca peste 1 milion de înmormântări să aibă loc în pustie fără fanfare, cor și predici pe puncte? Sincer, nu as vrea sa am parte de o astfel de răbdare… Aceeași răbdare și iubire pe care tinerii de azi o folosesc ca motiv de a păcătui: “Eh, Dumnezeu e bun si iarta, frate!!”.

Poate că ai ieșit din Egiptul acestei lumi. La botez, probabil că ai primit flori și poze frumoase. Dar asta nu e minune…Cea mai mare minune nu e să iesi din Egipt ci să ajungi în Canaan. Și acolo nu se ajunge fără lacrimi, fără experiențe cu Dumnezeu și fără o pocăință reală. Pentru ca, Dumnezeu caută calitate și nu …cantitate.

Drum bun spre Canaan, dar fără a purta Egiptul in inimă!

 

Rugăciunea: cheia trezirii

Rugăciunea: cheia trezirii

Paul Yonggi Cho

 
 
 
 

Descriere

Autorul împărtăşeşte secretul care se află în spatele creşterii fenomenale a celei mai mari biserici din lume – Yoido Full Gospel Church (Biserica Yoido a Evangheliei Depline) din Seul, Coreea. Dr. Cho afirmă: „Am scris această carte pentru că eu cred în trezire şi reînnoire. Dacă studiem istoria creştinismului vom observa că rugăciunea a fost cheia tuturor trezirilor spirituale.”

Folosindu-se de experienţa sa de păstor, dr. Cho răspunde unor întrebări generale, cum sunt: De ce să te rogi? Cum să te rogi? Când să te rogi?

În acelaşi timp, el tratează şi întrebări specifice, precum: „Care este legătura dintre rugăciune şi post? De ce postul sporeşte eficienţa rugăciunii? Ce realizează rugăciunea? Care este rolul Duhului Sfânt în rugăciune? Care sunt diferitele tipuri de rugăciune?

„Nu există om care să poată programa o trezire”, a spus dr. Cho, „pentru că numai Dumnezeu este Dătătorul vieţii. Însă… când vine „împlinirea vremii” şi câteva inimi înflăcărare încep să se roage, atunci istoria ne învaţă că este timpul ca valurile trezirii spirituale să ne inunde încă odată.”

Dr. Cho îşi fundamentează studiul pe o premisă foarte simplă: „Dumnezeu nu are copii favoriţi. Ceea ce a dat rezultate în viaţa mea, va da rezultate şi în viaţa ta… Dacă Dumnezeu a lucrat în trecut prin bărbaţi şi femei, El poate lucra acum şi prin tine.”

Cuprins:

Introducere
Prefaţă: Viaţa de rugăciune

I. Motivarea creştinilor la rugăciune
– Ce realizează rugăciunea
– Rugăciunea şi Duhul Sfânt
– Răspunsul personal la rugăciune

II. Cele trei tipuri de rugăciune
– Rugăciunea înseamnă cerere
– Rugăciunea înseamnă comunicare
– Rugăciunea înseamnă mijlocire

III. Formele rugăciunii
– Viaţa devoţională personală
– Timpul devoţional al familiei
– Rugăciunea în cadrul serviciilor divine ale bisericii
– Rugăciunea în cadrul celulelor
– Rugăciunea de la Muntele Rugăciunii
– Nopţile de rugăciune
– Postul şi rugăciunea
– Aşteptarea înaintea Domnului

IV. Metode de rugăciune
– Dezvoltarea stăruinţei în rugăciune
– Rugăciunea prin Duhul Sfânt
– Rugăciunea credinţei
– Ascultarea vocii lui Dumnezeu
– Importanţa rugăciunii în grup

V. Rugăciunea plină de putere se bazează pe legământul sângelui prin Hristos Isus
– Rugăciunea plină de putere

Concluzii: Pregăteşte-te să fii folosit!

Rugaciunea si postul – Zi nationala de rugaciune

In Evanghelia dupa Luca citim ca, inainte de nasterea bisericii in ziua cincizecimii, “ucenicii staruiau cu un cuget in rugaciuni si in cereri…” (Fapte 1, 14). Prin urmare biserica s-a nascut atunci cand Duhul Sfant S-a pogorat intr-o vreme de rugaciune staruitoare.

Inainte ca sa inceapa era misionara, Duhul Sfant le-a descoperit conducatorilor bisericii din Antiohia ca trebuie sa ii trimita pe Barnaba si pe Saul. Totusi, Duhul Sfant le-a vorbit numai dupa ce ei au postit si s-au rugat.

Martin Luther n-a fost multumit de lumea religioasa in care s-a nascut. Nevoia sa adanca de pietate personala l-a determinat sa petreaca mult timp in rugaciune pe cand era profesor de teologie la Universitatea din Wittenburg. In iarna anului 1512 el s-a incuiat intr-o camera din turnul Manastirii Negre din Witenburg si s-a rugat indelung cu privire la ceea ce descoperea in Scripturi. In urma acelei perioade de rugaciune si studiu s-a nascut Reforma, care ne-a dat adevarul biblic al justificarii prin credinta. Omul nu mai putea lucra pentru mantuirea sa, aceasta fiind darul lui Dumnezeu primit prin credinta.

Dupa ce focul trezirilor care au cuprins intreaga Europa a inceput sa se stinga, a aparut Iluminismul. Odata cu aceasta noua miscare ce a debutat in domeniul artelor si s-a raspandit apoi in toate sectoarele societatii europene, a reinviat conceptul pagan de valoare suprema a omului. Ratiunea a devenit mijlocul prin care erau judecate adevarul si realitatea, iar credinta parea a fi ceva cu totul neinsemnat. Nevoia de atunci era o adiere proaspata a Duhului Sfant.

John Wesley, fiul unui cleric anglican din Epworth, Anglia, era nemultumit de starea in care se gasea Biserica Anglicana. In seara zilei de 24 mai 1738, la ora noua fara un sfert, in timp ce asculta lectura prefatei lui Luther la Epistola catre Romani, John Wesley a experimentat o convertire adevarata. A fost nascut din nou. Acest lucru a condus la mai mult post si rugaciune din partea lui John, a lui Charles, fratele sau, si a lui George Whitefield. Mii de oameni se adunau impreuna ca sa asculte predicile din Cuvantul lui Dumnezeu pline de ungere proaspata. Astfel s-a nascut trezirea spirituala ce a cuprins intreaga lume.

In secolul al nouasprezecelea Dumnezeu a ridicat evanghelisti precum Charles Finney, Dwight L. Moody, C.H. Spurgeon si R.A. Terrey. Acesti oameni au predicat Evanghelia sub ungerea Duhului Sfant fiind motivati prin post si rugaciune continua.

Astazi trebuie sa facem o lucrare complexa si autentica pentru generatia noastra, dar pentru asta avem nevoie de un fond, un fond de post si rugaciune.

Dumnezeu sa ne ajute sa tinem cu seriozitate ziua aceasta si nu numai!

Maine 24 februarie este o zi nationala de rugaciune si post. ( postul pentru cei mai tari, chemati de Dumnezeu)

Anul acesta ne rugam pentru trei evenimente evanghelistice:

– impreuna cu Josh McDowell

– cu Andrew Palau

– si cu Franklin Graham impreuna cu bisericile din Romania.

ziua-nationala-de-rugaciune-2008-m.jpg

* articol prelucrat si adaptat de mine dupa un material de Paul Yonggi Cho – „Rugaciunea cheia trezirii”.

Biblioteca pentru Indumnezeirea oamenilor de pretutindeni

Dupa lungi ezitari, am hotarat totusi sa prezint o lista cu unele carti  de care imi amintesc ca le-am citit. Ele mi-au marcat copilaria si adolescenta iar tineretea mi-au indreptat-o spre calea catre cer. Desigur, Biblia ramane pe primul loc, dar si aceste carti au avut un rol aparte in modelarea caracterului meu.

Aceasta lista are menirea de a da un imbold “generatiei messenger” in a schimba timpul de la calculator cu lecturarea unor diamante pretioase… Pot sa spun cu toata convingerea ca din aceasta lista, nu exista vreo carte de care sa-mi para rau ca am citit-o. Dimpotriva, sunt cateva aici care le-am citit chiar si de 3 ori, pentru ca mesajul transmis sa-mi ramana aproape de suflet pentru totdeauna.

Va doresc o lecturare placuta a acestei liste si a cartilor din ea. Aproape toate din aceste carti le puteti comanda pe www.gramma.ro

Cer iertare cititorilor pentru ca nu am reusit (din lipsa de timp) inca sa trec la fiecare si autorul dar sper sa o fac cat de curand.

Nota 1: din nefericire, doar o parte din aceste carti le am in biblioteca personala… Cele mai multe le-am citit cand eram adolescent, imprumutandu-le de la biblioteca Bisericii. Am visat mereu sa am o biblioteca personala insa nu am reusit, dar, de curand, am inceput sa lucrez la aceasta dorinta:)

Nota 2: cele ingrosate, vi le recomand in mod special (cu sinceritate va pot spune ca sunt exceptionale).

101 carti citite

18-si-nu-mai-e-timp-de-pierdut Margaret Johnson
A doua sotie Kristina Roy
Adevarata fericire Kristina Roy
Afganistan, lacrimile mele David Leatherberry
Am indraznit sa-I spun Tata Bilquis Sheikh
Am iubit o fata Walter Trobisch
Amenintarea furtunii Billy Graham
Amintiri cu sfinti – 1 Daniel Branzei
Amintiri cu sfinti – 2 Daniel Branzei
Ana din Ava Ethel Daniels Hubbard
Asuma-ti riscul Ben Carson
Ben-Hur Lewis Wallace
Biblia pe care a citit-o Isus Philip Yancey
Binecuvantata fii inchisoare Nicole Valery-Grossu
Calatorie contra curentului Rose Warmer si Myrna Grant
Cand cerul plange Ted Dekker
Cand dorm copiii Trena McDougal
Cand Dumnezeu s-a apropiat Max Lucado
Cand povestea de dragoste ti-o scrie Dumnezeu Eric & Leslie Ludy
Cei pierduti Kristina Roy
Christos, marturia mea Traian Dorz
Coliba unchiului Tom Harriet Beecher Stowe
Crestinism pagan Frank Viola
Crucea si pumnalul David Wilkerson
Cu Dumnezeu in subterana Richard Wurmbrandt
Daca vrei sa umbli pe apa, trebuie sa cobori din barca John Ortberg
Viața și Jurnalul lui David Brainerd Jonathan Edwards
De ce intarzie trezirea Leonard Ravenhill
Dorie, fata pe care nu o iubea nimeni Doris VanStone, Erwin W. Lutzer
Dragoste si respect Emerson Eggerichs
Dulcele sarut al singuratatii Vladimir Pustan
Ei l-au cunoscut pe Dumnezeul lor – 1 Harvey
Ei l-au cunoscut pe Dumnezeul lor – 2 Harvey
Ei l-au cunoscut pe Dumnezeul lor – 3 Harvey
El a ales piroanele Max Lucado
El ramane credincios Carol Cymbala
Eliberata pe viata Rita Nightingale
Eu, Isaac, ma casatoresc cu tine Rebeca Ravi Zacharias
Fabiola Cardinal Wiseman
Fara Dumnezeu in lume Kristina Roy
Felinarul lui Trica  Herlene Sehauf Click
Funiile dragostei Ligia Seman
Genoveva  
Graiul martirilor Petru Popovici
Hamid si Kinza  Patricia St. John
Hudson Taylor  
Iarta-ma Natasa Serghei Kurdakov
Iertat de doua ori Harold Morris
Imitatio Christi Thomas Kempis
In asteptarea zorilor  
In sfarsit acasa Kristina Roy
In tara soarelui Kristina Roy
Inchinarea – giuvaierul pierdut A.W.Tozer
Indrazneala credintei George Muller
Insetat dupa Dumnezeu John Piper
Intamplarile pelerinului in calatoria sa John Bunyan
Irina Hermann Hartfeld
Isus pe care nu l-am cunoscut Philip Yancey
Iudita  
Jan Fugarul  
Jessica  
Lumini peste veacuri – I Petru Popovici
Lumini peste veacuri – II Petru Popovici
Lupta fiecarui baiat Stephen Arterburn, Fred Stoeker
Mai mult decat biruitori Richard Wurmbrandt
Maini inzestrate Ben Carson
Martirii din catacombe Richard W. de Haan
Misterul din padure Patricia St. John
Moartea unui guru Rabi Maharaj
Mozambic – dincole de umbra Ellie Heyn
Nobletea suferintei Sabina Wurmbrandt
O viata sub semnul slujirii Marcela Gorcea
Oameni fericiti Kristina Roy
Omul ceresc Fratele Yun
Paradisul regasit Kristina Roy
Pasiune si puritate Elisabeth Elliot
Pentru un mare pret Kristina Roy
Quo Vadis Henryk Sienkiewicz
Razboiul Sfant John Bunyan
Refugiul Corie Ten Boom
Reimaginarea Bisericii Frank Viola
Rodney, copilul tigan  
Rugaciunea – cheia trezirii Paul Yonggi Cho
Rugul in flacari Petru Popovici
Samy Moris  
Si lampile lor se sting J. F. Lovgren
Strigatul Bisericii prigonite Richard Wurmbrandt
Surprins de bucurie C.S.Lewis
Surprins de puterea Duhului Jack Deere
Taie-mi o felie de dragoste George Uba
Titus, un camarad al crucii Florence M. Kingsley
Tom, micul orfan handicapat  
Torturat pentru Christos Richard Wurmbrandt
Torturat pentru credinta Haralan Popov
Umbra Celui Atotputernic Elisabeth Elliot
Un martor al lui Christos Sadhu Sundar Singh
Urme in zapada Patricia St. John
Vant proaspat, foc proaspat Jim Cymbala
William Carey Robert Farelly
Yoneko  
Zvi – un destin extraordinar McQuaid Elwood

 

Seducerea-creştinătăţii

 

Introducere Copyright 1985 by Dave Hunt şi T.A. McMahon Editata de Harvest House Publishers Copyright al ediţiei româneşti 1994 by Editura Agape Traducător: Olimpiu S. Cosma ISBN 973-96438-3-3

 

 

Am scris această lucrare doar în silă, fără tragere de inimă, ştiind totuşi că trebuia s-o facem. Nu avem nici o dorinţă să provocăm controverse sau dezbinări. Singurul nostru scop este să denunţăm o amăgire, o seducţie care se răspîndeşte tot mai mult. Nimeni nu este invulnerabil faţă de ea. Toţi suntem afectaţi de ea, de la creştinul obişnuit pînă la conducătorii maturi şi respectaţi. Dorinţa noastră este să salvăm, şi nu să condamnăm. Majoritatea creştinilor sunt astăzi de acord să recunoască faptul că în cazul lui Jim Jones ceva nu a fost deloc în ordine; şi totuşi, pînă nu s-a întîmplat teribila sinucidere în masă de la Jonestown din Guyana, aproape nimeni n-a recunoscut acest lucru. Chiar cei care aveau bănuieli nu erau gata să adune dovezi suficiente pentru a le transforma în certitudini. Ştim astăzi că această atitudine, din nefericire, era complet greşită. A trebuit moartea a aproape o mie de persoane sincere ca să se trezească conştiinţele faţă de pericolele pe care le reprezintă sectele şi conducătorii lor. Toată lumea este acum de acord că aceste secte sunt periculoase, deşi evaluarea acestor grupări diferă încă în mare măsură. Suntem în pericolul de a lua noţiunea de „sectă” drept criteriu al răului şi apoi să fim orbi pentru orice altceva care nu ar corespunde unei anumite definiţii a acestui termen de „sectă”. Biserica are nevoie să înţeleagă şi să recunoască faptul că sectele nu constituie decît o parte dintr-o amăgire mult mai întinsă şi mai periculoasă, cunoscută sub expresia de „mişcarea New Age” (Noua Eră). -5- Ea este o coaliţie compusă dintr-un mare amestec de grupări legate între ele ca într-o reţea, lucrînd toate la instaurarea unei unităţi mondiale bazată pe experienţe şi credinţe religioase înrădăcinate în misticismul oriental. Cu toate acestea, numeroşi lideri creştini şi-au arătat aceeaşi silă de a deveni „prea negativi” faţă de mişcarea New Age cum au făcut-o altădată faţă de secte. în paginile următoare, de fiecare dată cînd vom folosi termenul „New Age” ne vom referi la această „mare amăgire” care, după avertismentul dat în Biblie, va veni în „zilele din urmă” peste întreaga lume şi va face ca omenirea să se închine Anticristului. Scriptura ne avertizează de asemenea că mulţi din cei care-şi zic creştini vor cădea pradă acestei înşelări, şi se va produce o mare apostazie înainte de revenirea lui Isus Cristos. Această înşelare va invada biserica mărturisitoare, precum şi societatea necreştină. De aceea, n-ar trebui să surprindă pe cineva faptul că asistăm în sînul bisericii la controverse tot mai mari privind mişcarea New Age. Ele au început deja, şi motivul lor este evident: creştinii se simt în largul lor atunci cînd discută despre secte exterioare bisericii tradiţionale, ca mormonii, Martorii lui Iehova, Ştiinţa Creştină sau Hare Krishna. Cu toate acestea, mişcarea New Age implică lucruri care sunt solid înrădăcinate în biserica lui Isus Cristos, ca psihoterapia, vizualizarea, meditaţia, biofeedback-ul, mărturisirea pozitivă, gîndirea pozitivă sau gîndirea în posibilităţi, hipnoza, medicina holistică, şi o întreagă varietate de tehnici de dezvoltareîmbunătăţire a eului, de succes/reuşită şi de motivaţie. A critica vreuna din aceste metode aşa-zise „ştiinţifice” înseamnă să insulţi un mare număr de creştini, printre care mulţi lideri de frunte care practică şi răspîndesc aceste tehnici. Este tragic să constaţi în epoca noastră că creştinii, în general, sunt fie prea uşor de convins, fie imposibil de -6- convins. Prea puţini par gata să-şi facă timp să mediteze serios la aceste probleme şi să verifice ei înşişi ceea ce zic Scripturile. Cei care vor să scape de această amăgire care se răspîndeşte tot mai mult trebuie să revină la Biblie şi să ştie ce cred, şi de ce, decît să cadă pradă ispitei de a accepta nişte răspunsuri uşor de înţeles date de „experţi”, în cursul apostaziei care a fost profeţită, vor fi induşi în eroare chiar şi conducători (Matei 7:22-23), iar cei care le vor urma învăţăturile vor avea de suferit aceeaşi tragedie. Trebuie să fim siguri că-L urmăm pe Domnul, şi nu pe nişte oameni. Isus a zis: „Eu sunt Păstorul cel bun şi Eu cunosc pe (oile) Mele, şi ale Mele Mă cunosc pe Mine… Dar nu vor urma pe un străin, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor… ‘ Oile, cele care sunt ale Mele, ascultă de glasul Meu; şi Eu le cunosc, şi ele Mă urmează. Şi Eu le dau viaţa veşnică, şi niciodată nu vor pieri, şi nimeni nu le va răpi din mina Mea” (Ioan 10:14,5,27,28). Pentru ca să evităm amăgirea care stă la baza apostaziei, trebuie să fim capabili să deosebim glasul lui Cristos prin Cuvîntul Său din amestecul de adevăr şi minciună care este predicat în Numele Său şi care duce la confuzie. Ca să vă ajutăm să faceţi această deosebire, am făcut o cercetare temeinică a învăţăturilor moderne care sunt astăzi foarte răspîndite şi la modă. Unor cititori le va fi greu să accepte dovezile clare, deoarece sunt implicate cî-teva personalităţi creştine marcante. Cu toate acestea, dovezile vor vorbi de la sine. în paginile următoare, vom cita extrase din cărţi sau din predici, ca şi declaraţii făcute la televiziune, la radio, sau în cursul seminarilor, de către un număr de lideri creştini influenţi, atît bărbaţi, cît şi femei, din trecut şi din prezent. Mulţi dintre ei sunt slujitori ai Domnului sinceri şi consacraţi, a căror viaţă şi lucrare influenţează -l – mii de persoane. Nu putem decît să subliniem şi mai mult că noi îi considerăm pe conducătorii spirituali citaţi în această carte ca f ăcînd ei înşişi parte dintre victime, şi, într-o anumită măsură, toţi facem parte dintre ele. Aici trebuie clarificat faptul că nu vrem să condamnăm pe nimeni în mod abuziv sau să punem la îndoială motivaţia cuiva. Numai Dumnezeu poate să judece inimile oamenilor, şi trebuie să lăsăm lucrul acesta în seama Lui. Dar este responsabilitatea fiecărui creştin de a examina învăţăturile şi roadele, şi de a nu accepta să urmeze decît pe cele care sunt în mod limpede în acord cu Cuvîntul lui Dumnezeu. Lucrul acesta este adevărat pentru cartea de faţă, ca şi pentru oricare alta. Insistăm de asemenea asupra faptului că persoanele ale căror nume le cităm nu sunt totdeauna cele care produc cel mai mare rău, nici nu sunt singurele pe care le-am putea da drept exemplu. Ele sunt numite doar pentru a furniza dovezi şi de a arăta întinderea amăgirii. Invităm pe cititor să nu judece persoanele date cu numele, ci mai curînd practicile şi învăţăturile denunţate. Această carte nu este un tratat de teologie destinat tăierii firului de păr în patru, ci un manual de supravieţuire spirituală. Ani de cercetări şi munţi de dovezi ne-au dat convingerea profundă că lumea este pe pragul de a cădea pradă amăgirii despre care au profeţit Isus şi apostolii că va preceda nemijlocit revenirea Domnului. Faptul că milioane de creştini devin victimele acestei amăgiri este pentru noi un subiect de mare îngrijorare. -8- 1 Succes şi vrăjitorie „Luaţi seama ca nimeni să nu vă ducă ca pradă prin filozofia şi amăgirea lui deşartă, potrivit tradiţiei oamenilor, potrivit cunoştinţelor elementare ale lumii, şi nu potrivit lui Cristos” (Coloseni 2:8). „Totuşi, cînd va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pămînt?u (Luca 18:8) Este foarte posibil ca creştinismul să fie confruntat cu cea mai mare provocare din istoria lui: apariţia unei întregi serii de amăgiri puternice şi crescînde, care schimbă în mod subtil interpretările biblice şi subminează credinţa a milioane de oameni. Majoritatea creştinilor de abia îşi dau seama de ceea ce se întîmplă, şi cu atît mai puţin înţeleg ceea ce este în joc. Amăgirea este uimitor de uşoară, de necomplicată. Ea nu vine sub forma unui atac frontal provenind de la nişte credinţe creştine rivale. Ar fi posibil să te împotriveşti cu succes unor asemenea atacuri. în loc de asta, ea vine la unii creştini sub masca unor tehnici stimulatoare ale credinţei pentru cîştigarea de putere spirituală şi experimentarea de minuni, iar la alţii sub forma unor metode psihologice de îmbunătăţire sau dezvoltare a eului, prin care este posibilă realizarea deplină a potenţialului uman, toate acestea fiind văzute ca ajutoare ştiinţifice pentru o viaţă creştină reuşită şi plină de succes. Charle