Introducere

foarte mult despre ei. Aşa că Dumnezeu trebuie să-Şi fi dorit ca noi să studiem trăsăturile lor.

Toţi credincioşii, ale căror doctrine sunt fundamentale şi care urmăresc sfinţenia, sunt în pericolul de a deveni farisei – chiar fără să ştie. Cum majoritatea dintre noi cădem în această categorie, haideţi să abordăm acest studiu cu adâncă umilinţă.

Există cel puţin cincizeci de trăsături ale fariseilor pe care le-am identificat în evanghelii. Dacă măcar una dintre ele ni se potriveşte, atunci suntem farisei, chiar dacă nu le avem pe celelalte 49 de trăsături. Aceasta nu este o listă completă. Dacă te uiţi la propria viaţă, poţi descoperi alte trăsături care nu sunt precizate în Biblie.

Spiritul fariseului este diametral opus spiritului lui Hristos. De aceea este aşa de grav. Exact aşa cum nu dorim niciun atom al spiritului iadului în noi, n-ar trebui să dorim să avem niciun atom al spiritului fariseic.

Un semn principal al binecuvântării lui Dumnezeu este faptul că Duhul Sfânt ne dă lumină asupra noastră. Dacă nu primim lumină în mod progresiv asupra domeniilor din viaţa noastră care nu sunt asemenea lui Hristos, înseamnă că nu suntem cu adevărat binecuvântaţi de Dumnezeu. Sănătatea şi prosperitatea nu sunt semnele binecuvântării lui Dumnezeu, deoarece mulţi necredincioşi le au pe amândouă – chiar într-o măsură mai mare decât majoritatea credincioşilor.

Când Dumnezeu ne arată zone din viaţa noastră care nu sunt asemenea lui Hristos, El doreşte să ne curăţim de ele (2 Corinteni 7:1), astfel încât să putem fi părtaşi naturii divine. Astfel, viaţa noastră personală, viaţa familială şi viaţa în biserică vor deveni din ce în ce mai strălucitoare. Vom fi atunci eliberaţi de legalism şi numai atunci vom putea să zburăm ca vulturii pe cer. Vom rămâne ţintuiţi la pământ dacă nu vedem „fariseul din lăuntrul nostru”.

Dumnezeu ne-a dat Cuvântul Lui ca să putem avea lumină asupra nouă înşine – şi nu ca să vedem fariseimul din alţii. Numai atunci când vedem fariseismul din noi înşine şi ne curăţim de el putem să-I fim folositori lui Dumnezeu în lucrarea Lui.

TRĂSĂTURA 1

Fariseii se fălesc cu legăturile lor cu oamenii evlavioşi

„Şi să nu gândiţi că puteţi zice în voi înşivă: „Avem ca tată pe Avraam!” (Matei 3:9).

Un fariseu ştie că el însuşi nu este duhovnicesc şi de aceea caută să fie asociat cu „Fratele X”, care are o reputaţie de om duhovnicesc, aşa încât să poată pretinde sfinţenia prin asociere. Sunt mulţi creştini carnali astăzi care se laudă că sunt membrii într-o biserică călăuzită de un om care are o reputaţie pentru sfinţenie. Ei se ţin de acea reputaţie, chiar dacă sfinţenia lor este zero. Fariseii se amestecă cu oamenii duhovniceşti şi îşi imaginează că şi ei sunt sfinţi.

Poţi face parte dintr-o biserică foarte bună şi, cu toate acestea, să ajungi în iad, dacă în viaţa ta există păcat de care nu te-ai pocăit sau dacă porţi amărăciune împotriva cuiva. Dacă-ţi imaginezi că Dumnezeu va trece cu vederea şi va ignora toată vorbirea ta de rău şi loviturile pe la spate, doar pentru că eşti parte a unei biserici bune, te înşeli. Vei avea o mare surpriză în ziua judecăţii. Poate că odată ai fost mântuit. Dar probabil astăzi eşti pierdut. Deci, niciodată să nu te făleşti cu legătura ta cu oamenii duhovniceşti.

TRĂSĂTURA 2

fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în împărăţia cerurilor” (Matei 5:20).

Ce a vrut să spună Isus aici? Trebuie să postim mai mult, să ne rugăm mai mult

şi să dăm mai multă zeciuială decât fariseii?

Isus nu vorbea nicidecum despre cantitate – ci despre calitate. Calitatea neprihănirii (dreptăţii) noastre trebuie să fie mult superioară celei a fariseilor, dacă dorim să intrăm în împărăţia cerurilor. Şi El a continuat să explice această afirmaţie în următoarele versete ale aceluiaşi capitol. Neprihănirea fariseilor era doar una exterioară. Ei se lăudau cu supunerea lor exterioară faţă de legile lui Dumnezeu. Dar Isus a spus că neprihănirea interioară era cea pe care Dumnezeu o căuta – nu doar evitarea uciderii exterioare, dar de asemenea şi evitarea mâniei interioare; nu doar evitarea adulterului exterior, dar evitarea totodată a poftirii lăuntrice după femei.

Isus a spus că mânia şi pofta sexuală păcătoasă sunt aşa de grave, încât o persoană ar putea ajunge în iad pentru aceste păcate (Matei 5:22,29,30). Majoritatea creştinilor nu iau în serios aceste păcate lăuntrice – deoarece sunt farisei. Ei se fălesc cu mărturia lor exterioară înaintea oamenilor. Pot fi şi alte domenii unde neprihănirea noastră este doar una exterioară. „Omul se uită la ceea ce izbeşte ochiul, dar Domnul se uită la inimă” (1 Samuel 16:7). Ce cred alţi credincioşi despre spiritualitatea noastră, nu are nicio valoare înaintea lui Dumnezeu. El se uită la gândurile, motivele şi atitudinile tale. Nu te făli cu reputaţia ta înaintea oamenilor, dacă inima ta nu este curată.

TRĂSĂTURA 3

Fariseii nu se amestecă cu oamenii păcătoşi

Fariseii… au zis ucenicilor Lui: „Pentru ce mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?” (Matei 9:11).

Fariseii se vor amesteca numai cu propria lor mulţime de farisei „sfinţi”. Ei L-au criticat chiar şi pe Isus pentru amestecul cu păcătoşii. Sfinţenia ta este una care te împiedică să te amesteci cu rudele tale neconvertite? Este adevărat că putem avea părtăşie numai cu copiii lui Dumnezeu. Dar putem fi prietenoşi cu toţi. Isus a fost cunoscut ca „Prietenul păcătoşilor”. Dacă vrei să fii ca Isus, trebuie să fii un prieten al păcătoşilor.

Un fariseu nu va participa la nunta unei rude neconvertite, considerând că prin aceasta va fi pângărit. Totuşi, Isus ar fi mers bucuros la nunta unei rude neconvertite. El a mers în casele păcătoşilor, unde probabil se dansa şi se bea. El le-ar fi împărtăşit vestea bună acestor păcătoşi. Contactul cu ei nu L-au întinat, deoarece neprihănirea lui era interioară. Este adevărat că Şi-a petrecut majoritatea timpului cu ucenicii Lui. Dar mult timp Şi l-a petrecut vorbind la fel de bine cu oamenii păcătoşi. Cum să-i câştigăm pe cei păcătoşi pentru Domnul, dacă nu suntem prietenoşi cu ei?

O bună întrebare pe care ţi-o poţi pune este aceasta: Câţi oameni din biserica ta au fost aduşi de tine la Domnul? Chiar dacă poate eşti în biserică de 20 de ani, se poate să nu fi adus nici măcar o singură persoană la Hristos. Nu crezi că aceasta arată ceva despre viaţa ta? Mulţi bătrâni ai bisericii de asemenea n-au adus o singură persoană la Hristos, în mulţi, mulţi ani. Cauza poate fi faptul că sunt farisei. Dacă îţi recunoşti sincer fariseismul în acest domeniu, Dumnezeu te poate folosi să-i aduci pe alţii la El.

TRĂSĂTURA 4

Fariseii sunt asceţi

„De ce noi şi fariseii postim des, iar ucenicii Tăi nu postesc deloc?” (Matei 9:14).

Fariseii îi forţau pe oameni să postească şi să se roage. Ei accentuau disciplinele trupeşti, ca postul, drept mijloace de a deveni spiritual şi se mândreau cu ele. Isus postea chiar şi mai mult decât fariseii. Dar El nu postea ca să fie sfânt. Iar Isus nu se mândrea cu postul Lui, cum făceau fariseii. Nici nu-i forţa vreodată pe oameni să postească – nici când era pe pământ şi nici astăzi. Postul are valoare înaintea lui Dumnezeu numai atunci când este total voluntar. Altminteri, el devine o lucrare moartă.

Oamenii din toate religiile practică unele forme de ascetism, ca postul. Unii chiar încetează să mai aibă relaţii sexuale cu soţiile lor ca să fie sfinţi. Dar nu aceasta este calea pentru ca un creştin să devină sfânt. Particularitatea unui om perfect nu este faptul că se disciplinează în ceea ce priveşte mâncarea sau sexul, ci faptul că îşi poate controla limba (Iacov 3: 2). Apoi trebuie să ne controlăm gândurile şi ochii.

Isus se putea bucura de o mâncare bună. Ei L-au numit „om mâncăcios” (Luca 7:34). Chiar prima lui minune a fost să transforme apa în vin la o nuntă! Această minune a părut a fi una dintre cele mai inutile minuni pe care le-a făcut vreodată Isus. Acei nuntaşi băuseră deja prea mult vin; şi Isus a făcut încă 600 litri de vin pentru o nuntă de probabil 200 de invitaţi – ceea ce ar însemna că El a făcut 3 litri de vin de persoană!! De ce a fost necesar să facă atât de mult vin pentru ei? Ne-am fi aşteptat ca prima minune a lui Isus să fie una mai „spirituală”, ca învierea unui mort! Unul din motivele pentru care a făcut această minune a fost acela că El a venit să demonteze o religie a ceea ce este în exterior, care promova: „Nu atinge aceasta. Nu gusta aceasta.” etc.

Am întâlnit creştini (în special în anumite denominaţiuni) care, în conversaţiile lor, amintesc subtil de perioadele lor de post. Ei spun cuvinte de genul: „Vreau să-ţi împărtăşesc un cuvânt preţios pe care mi l-a dat Domnul când mă aflam în a 21-a zi de post”. Principalul aspect aici este să te impresioneze cu faptul că ei au postit pentru 21 de zile. Toate celelalte cuvinte sunt secundare. Oricum, Isus ne-a spus ca niciodată să nu spunem cuiva când postim. Dar fariseii se mândresc cu ascetismul lor.

Cu siguranţă că există în viaţa creştină un loc important pentru disciplina mâncării, a odihnei şi a nevoilor sexuale. Dar în mod categoric aceasta nu este o chestiune despre care să le vorbim altora sau cu care să ne lăudăm.

TRĂSĂTURA 5

totuşi fratele bătrân este eliberat de fariseism, atunci există şanse ca majoritatea oamenilor din biserica lui să fie de asemenea eliberată de fariseism.

De aceea, i-aş spune fiecărui credincios: Nu-l urma pe bătrânul din biserica ta, dacă este un legalist şi un fariseu. Supunerea faţă de un bătrân este cerută numai în chestiunile legate de biserică, iar nu în cele personale. Prin aceasta vreau să spun că, dacă el anunţă că întâlnirile de duminică vor începe la 10 am, atunci ascultă-l şi du-te acolo la 10 am. În timpul adunării, când el anunţă Cântarea Nr. 45, atunci ascultă-l şi alătură-te celorlalţi ca să cânţi Cântarea Nr. 45. Când el cere congregaţiei să se ridice în picioare, ridică-te şi tu în picioare. Şi când le spune tuturor să stea, aşază-te şi tu. Iată tot ce înseamnă „supunerea faţă de un bătrân”. Dar nu trebuie să urmezi exemplul lui de viaţă, dacă nu este unul demn de urmat. Altminteri, te vei distruge şi pe tine însuţi. Urmează-L pe Isus Însuşi şi nu urma niciodată un bătrân legalist, fariseu – oricine ar putea fi el – chiar dacă este cel mai vârstnic din părtăşia ta. Trebuie să te supui unui bătrân în alte domenii ale vieţii tale, numai dacă ai încredere totală în el ca om al lui Dumnezeu.

TRĂSĂTURA 6

păsa de proprii măgari dar nu de un om bolnav. Liderii bisericii trebuie să fie foarte atenţi ca nu cumva să-şi scutească membrii propriei familii de regulile pe care le impun altora.

TRĂSĂTURA 7

Fariseii sunt motivaţi de gelozie şi ură

Dar fariseii, ieşind afară, s-au sfătuit împotriva Lui, cum să-L facă să piară (Matei 12:14).

Invidia ta pe cineva poate că nu ajunge în punctul în care să ucizi. Dar trebuie să-ţi aminteşti că invidia şi ura sunt primii paşi spre ucidere. Acesta a fost traseul lui Cain: Gelozie…ură…ucidere.

Fariseii erau invidioşi pe Isus pentru că El putea face multe lucruri pe care ei nu le puteau face şi de aceea era mai popular cu oamenii decât ei. Chiar Pilat (care cunoştea foarte puţin despre Isus) a putut vedea că fariseii doreau să-L răstignească pe Isus pentru că erau invidioşi pe El (Matei 27:18). Când eşti invidios pe cineva, acest lucru va fi foarte evident în vorbirea şi în comportamentul tău.

Poţi invidia pe cineva care predică mai bine decât tine, sau care are daruri materiale ori spirituale pe care tu nu le ai. Atunci îţi va fi foarte uşor să cauţi greşeli cât de mici ca să-l poţi critica. Şi vei tânji să-l vezi căzând cumva. Religia fariseilor este religia lui Cain.

Istoria rasei umane începe cu două curente – unul spiritual (Abel) şi celălalt religios (Cain). Păcatul primordial al lui Cain a fost invidia pe Abel. Aceste două curente sfârşesc, în final, unul în Ierusalim (biserica adevărată) respectiv, celălalt în biserica falsă (Babilon). Dacă urmăm curentul lui Cain, cel religios şi plin de invidie, vom sfârşi în final ca parte a Babilonului – chiar dacă toate doctrinele noastre sunt evanghelice.

TRĂSĂTURA 8

Fariseii sunt suspicioşi şi presupun ce este mai rău despre alţi oameni

Dar fariseii… au zis: „Omul acesta nu scoate demonii decât cu Beelzebul, domnul demonilor!” (Matei 12:24).

Când Isus a scos afară demonul dintr-un om, mulţimile au spus: „Nu cumva Acesta este Fiul lui David (Mesia promis)” (Matei 12:23). Dar fariseii au fost tulburaţi de faptul că Isus a făcut ceva ce ei înşişi nu puteau face. Aşa că au presupus ce putea fi mai rău.

Chiar şi atunci când cineva face ceva bun şi îi binecuvântează pe alţii, fariseii vor atribui acelei fapte un motiv rău. Dacă, totuşi, proprii lor copii ar fi făcut acelaşi lucru, s-ar fi fălit cu acest fapt şi l-ar fi atribuit celor mai bune intenţii – deoarece fariseii sunt părtinitori cu membrii familiei lor, dar foarte critici faţă de alţii. Fariseii sunt foarte suspicioşi faţă de alţii şi nu pot crede că cineva ar putea face ceva cu un motiv altruist – pentru că ei înşişi sunt foarte egoişti. Dacă eşti un fariseu, te vei trezi că atribui motive greşite binelui pe care-l fac alţii şi că eşti critic faţă de aceia pe care alţii îi apreciază.

TRĂSĂTURA 9

judecăţi despre ceilalţi în vorbirea lor. Imaginează-ţi, să-L numească pe Fiul lui Dumnezeu „domnul demonilor”!

Cum a răspuns Isus acelei critici răutăcioase a fariseilor? Isus a răspuns spunând: „Oricui va vorbi împotriva omului, îi va fi iertat; dar oricui va vorbi împotriva Duhului Sfânt, nu îi va fi iertat, nici în veacul acesta, nici în cel viitor” (Matei 12:32). Isus i-a iertat pe acei farisei (ca un Om). Dar Dumnezeul din ceruri nu i-a iertat.

Când păcătuim împotriva cuiva, sunt două elemente ale acelui păcat – (1) un element orizontal – împotriva celeilalte persoane; şi (2) un element vertical – împotriva lui Dumnezeu. Acea persoană trebuie să te ierte; şi Dumnezeu trebuie de asemenea să te ierte, dacă e ca păcatul tău să fie şters. Dar înainte ca Dumnezeu să ierte pe cineva, acea persoană trebuie mai întâi să se pocăiască. Deci, chiar dacă o fiinţă umană îţi iartă elementul orizontal al păcatului tău, tu tot te vei confrunta cu judecata lui Dumnezeu pentru elementul vertical al păcatului tău, până când te pocăieşti şi ceri iertarea Lui. Dacă unul din acei farisei s-ar fi dus la Isus mai târziu şi I-ar fi spus: „Doamne, îmi pare rău că te-am numit Beelzebul. Te rog să mă ierţi” şi apoi I-ar fi cerut lui Dumnezeu să-l ierte, numai atunci păcatul lui ar fi fost şters şi nu altfel. Isus ne-a avertizat că la judecata finală vom fi condamnaţi prin cuvintele pe care le-am spus (Matei 12:37).

Ai vreo boală care nu se vindecă în ciuda tuturor rugăciunilor şi a tratamentului medical? Este posibil să nu fi dat ascultare poruncii lui Dumnezeu din Psalmul 105:15 „nu vă atingeţi de unşii mei şi nu faceţi niciun rău prorocilor Mei”? Ai vorbit ceva în mod nepăsător despre un frate evlavios? Poate de aceea boala ta nu este vindecată. Poate că ai judecat în mod neglijent oameni care sunt de zece mii de ori mai sfinţi decât eşti tu şi care au făcut de zece mii de ori mai mult pentru Dumnezeu decât ai făcut tu. Numai pocăinţa şi cererea iertării de la acea persoană îţi va aduce vindecarea.

TRĂSĂTURA 10

TRĂSĂTURA 11

Fariseii se ofensează uşor

Atunci, ucenicii Lui, apropiindu-se, I-au zis: „Ştii că fariseii au găsit pricină de poticnire, auzind cuvântul acesta?” Şi El, răspunzând, le-a zis: „…Lăsaţi-i…” (Matei 15:12-14)

Când Isus i-a corectat pe farisei în ce priveşte faptul că-i învăţau pe oameni să-şi necinstească părinţii (aşa cum am văzut mai sus), aceştia s-au ofensat. Fariseii se ofensează uşor de orice cuvânt de mustrare sau de corectare pe care Domnul poate că îl dă printr-un frate bătrân. Una din lecţiile de grădiniţă din viaţa creştină este să biruieşti „ofensarea”. Nu e nicio speranţă că vei fi vreodată eliberat de fariseism, dacă nu cauţi să te eliberezi total de a te simţi ofensat când eşti corectat.

Cunosc oameni care au fost odată în biserica noastră şi care au fost atât de ofensaţi de anumite corectări pe care le-au primit, încât au părăsit biserica cu totul. Astăzi rătăcesc prin sălbăticie şi este foarte posibil să fie pierduţi pentru veşnicie. Te pot asigura că, la fel ca fariseii, şi tu te poţi afla pe calea către iad, dacă te-ai simţit ofensat de vreo corectură pe care ai primit-o.

Isus le-a spus ucenicilor „să-i lase”. Noi nu trebuie să mergem după fariseii ofensaţi, încercând să-i aducem înapoi în biserică. Trebuie să-L ascultăm pe Domnul şi să-i lăsăm singuri. Dacă se pocăiesc, pot veni înapoi la Domnul şi în biserică. Nu altfel.

TRĂSĂTURA 12

Fariseii sunt orbi spiritual

Isus a spus: „sunt nişte călăuze oarbe ale orbilor; şi când un orb călăuzeşte pe un alt orb, amândoi vor cădea în groapă” (Matei 15:14).

Fariseii sunt mari învăţaţi ai Bibliei. Dar ei sunt orbi spiritual şi de aceea nu au nicio revelaţie asupra realităţilor spirituale. Şi când aceşti lideri orbi conduc alţi oameni orbi, Isus a spus că „amândoi vor cădea în groapă (iad)„, ei înşişi şi cei care îi urmează (15:14).

Nu urma niciodată un om orb. Asigură-te că liderul bisericii tale este un om cu viziune spirituală, care iubeşte poporul lui Dumnezeu. Lipsa dragostei este cea care cauzează orbire spirituală şi îi face pe predicatori să predice într-un mod în care îi condamnă pe oameni. Un om care Îl iubeşte pe Isus îl înţelege atât de clar pe Domnul, încât Îl poate înălţa pe Isus în predica Lui şi ţi-L poate arăta şi ţie. Un astfel de lider este cel pe care ar trebui să-l urmezi şi să doreşti să-i fi asemenea.

TRĂSĂTURA 13

rolul câteva ore duminica dimineaţa. Ei fac ceva măreţ acolo, lăudându-L pe Domnul în acel timp, în fiecare Duminică. Dar dacă ar fi să te duci pe la ei pe acasă, ai descoperi curând că duminica dimineaţa ei joacă doar un rol. În viaţa lor normală, acasă, ei nu Îl laudă pe Dumnezeu, ci se plâng, murmură, bârfesc şi se ceartă unul cu celălalt.

Eşti tu aşa – jucând un rol ca alţii să te vadă în întâlnirile bisericii, dar de fapt eşti o persoană foarte diferită la birou şi acasă la tine?

TRĂSĂTURA 14

Fariseii caută să-i prindă pe alţii în cuvintele lor

Fariseii au venit la El şi, ca să-L ispitească, I-au zis: „oare este îngăduit unui soţ să-şi lase soţia pentru orice motiv?” (Matei 19:3).

Fariseii caută să-i prindă pe oameni în ceea ce spun ca să-i acuze înaintea altora.

Ei pot să-ţi pună întrebări să te încerce şi chiar să te încurce. Citim în Matei 22:15 că „fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să-L prindă prin cuvintele Lui” (Vezi şi Luca 11:54).

Şi eu am avut experienţe similare. Uneori, credincioşi din unele biserici (care se simt condamnaţi de ceea ce predic şi doresc să mă acuze de erezie) m-au vizitat şi mi-au pus întrebări ca să mă prindă cu vreun cuvânt pe care l-aş putea spune. Nu sunt interesaţi să se elibereze de păcat în viaţa lor, ci doar să găsească greşeli în alţii. Exact aşa erau şi fariseii. Ei scoteau cuvintele lui Isus din context şi Îl acuzau de erezie. Fariseii zilelor moderne mi-au întors de asemenea cuvintele într-o manieră asemănătoare.

Dacă iubim pe cineva, întotdeauna vom argumenta cum se poate mai bine ceea ce spune. Vom spune: „Poate că am înţeles greşit ceea ce a spus. Probabil că glumea.” etc.. Totuşi un fariseu nu va face niciodată un astfel de rabat pentru nimeni. Este scris despre Isus că „Nu va judeca după înfăţişare, nici nu va hotărî după cele auzite” (Isaia 11:3). Acesta este exemplul pe care fiecare om cu frică de Dumnezeu îl va urma.

TRĂSĂTURA 15

acele reguli membrilor din propria familie. Sunt plini de părtinire şi ipocrizie.

Trebuie să avem convingeri. Eu am propriile mele convingeri cu privire la ceea ce îmi permit să deţin sau să fac. Dar nu-mi impun convingerile mele altora în aspecte în care Scriptura păstrează tăcerea. Nu le spun oamenilor dacă să aibă sau nu un televizor. Cred că o conexiune Internet este mult mai periculoasă decât orice televizor. Avertizez oamenii cu privire la pericolele amândurora dintre aceste două aplicaţii tehnice. Dar nu fac reguli pentru alţii, cum fac fariseii. Cunosc farisei care le-au spus altora ca niciodată să nu achiziţioneze astfel de echipamente, dar mai târziu au trebuit să-şi înghită cuvintele, când ei înşişi au fost nevoiţi să-şi cumpere computere.

TRĂSĂTURA 16

Fariseii nu pot aprecia lauda cu voce tare în public

Dar preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, când au văzut… pe copii strigând în Templu şi zicând: „Osana, Fiul lui David!” s-au umplut de mânie (Matei 21:15).

Fariseii sunt deranjaţi când oamenii îşi ridică vocile ca să-L laude pe Dumnezeu. Ei cred că venerarea lui Dumnezeu presupune ca oamenii să fie tăcuţi în prezenţa Lui sau cel puţin discreţi în lauda lor. Totuşi, Isus S-a bucurat când i-a auzit pe copii înălţând laude lui Dumnezeu pentru că îi aminteau de rai! Raiul este un loc unde e o laudă continuă şi tare – uneori la fel de tare ca tunetul (Apocalipsa 19:6). Nu am ajuns încă la acel nivel de decibeli în întâlnirile noastre de laudă. Dar aceasta este ţinta noastră. Fariseii vor fi deranjaţi şi dacă cineva spune „Amin” sau

„Aleluia” ca răspuns la ceva ce acel cineva aude într-un mesaj!! Se uită în jur să vadă cine a exclamat. Ei cred că astfel de cuvinte n-ar trebui rostite într-o adunare de biserică! Ei consideră că toată lumea ar trebui să stea la întânirile bisericii ca şi cum ar fi la un serviciu funeral. Privindu-i în timp ce cântă, ai putea crede că ei încă n-au auzit că Isus a înviat din morţi!!!

TRĂSĂTURA 17

Dar dacă mâncarea pe care o mâncăm nu este digerată, atunci acea mâncare ne poate ucide – deoarece mâncarea nedigerată se va descompune în stomacul nostru şi ne îmbolnăveşte. Ai observat că atunci când vomiţi, mâncarea care iese din stomacul tău miroase greu şi are gust de putreziciune? Poate să fi fost un pui cu curry delicios când ai mâncat. Dar a avut un gust foarte diferit când l-ai vomitat. Exact acelaşi lucru se întâmplă când acumulăm cunoaştere şi nu ascultăm. Şi de aceea mulţi creştini duhnesc din punct de vedere spiritual. Cei care miros mai mult sunt aceia care deţin maximum de cunoştinţe şi cea mai mică măsură de ascultare. Fariseii sunt aşa. Dar partea tristă este că ei înşişi nu realizezază că miros greu. O persoană spirituală însă simte acea putoare foarte repede. Un om duhovnicesc poate discerne un fariseu în cinci minute de conversaţie cu acesta. Ochii lor sunt ori trufaşi, ori plini de adulter (Proverbe 6:17; 2Petru 2:14). Multe femei care au trăit o viaţă de flirt, în zilele când nu erau întoarse la Dumnezeu, nu şi-au curăţat complet spiritul după convertire. Rezultatul este că şi după 20 de ani de la convertire, ochii lor sunt încă fâşneţi. Spun tuturor tinerilor: Staţi departe de astfel de surori.

TRĂSĂTURA 18

societate misionară evanghelică din India trăieşte în confortul din Sudul Indiei şi îi provoacă pe alţii să meargă misionari în Nordul Indiei. Aceşti lideri îşi trimit copiii la şcoli şi colegii din Sudul Indiei. Dar le spun misionarilor din satele îndepărtate din Nordul Indiei (unde nu sunt şcoli) să-şi trimită copiii în unele pensioane şi mai îndepărtate. Nu sunt aici să-i judec pe aceşti lideri, pentru că Dumnezeu este Judecătorul lor. Dar spun aceasta ca să arăt că nu voi urma niciodată exemplul lor. Aş fi un fariseu dacă aş predica aşa cum o fac ei, pentru că aş cere altora să facă ceea ce eu însumi nu fac. Numai cineva care a trăit în Nordul Indiei şi şi-a crescut copiii în circumstanţele grele de acolo are dreptul să spună altora să facă acelaşi lucru. Tot restul sunt farisei. Acest principiu se aplică de asemenea în multe alte domenii.

Nu predica niciodată ceea ce tu nu ai făcut. Nu încerca să-i sfătuieşti pe părinţii care au adolescenţi cum să-i crească, dacă tu însuţi nu ţi-ai crescut copiii corect. Ar fi la fel de prostesc ca şi cum un burlac le-ar spune unor părinţi cum să-şi crească copiii. De cele mai multe ori îi putem binecuvânta pe alţii doar rugându-ne pentru ei şi ţinându-ne gura închisă atâta timp cât ni se cere un sfat.

Poţi preda chimia fără să studiezi mai întâi chimia? Nu. Dacă tu ai o pregătire în limba engleză, poţi preda engleza. Acesta este un adevăr atât de simplu, încât îl ştie fiecare profesor. Dar fariseii nu înţeleg ceva atât de simplu.

TRĂSĂTURA 19

Datorită predicatorilor fariseici, mulţi tineri sunt sătui să participe la adunările bisericii. Isus predica din acelaşi Vechi Testament din care predicau fariseii. Dar El elibera oamenii cu acele Scripturi, în timp ce fariseii îi legau cu lanţuri şi mai grele cu aceleaşi Scripturi. Acelaşi lucru se întâmplă şi astăzi când predică fariseii.

TRĂSĂTURA 20

Fariseii caută să primească onoarea de la oameni

„Toate faptele lor le fac ca să fie văzuţi de oameni” (Matei 23:5)

Isus a spus că fariseii se roagă tare stând la colţurile străzii (Matei 6:1). Isus a exagerat în mod evident aici – dar cu un scop. Era un mare maestru al hiperbolizării ori de câte ori dorea să sublinieze o idee importantă. A vorbit de oameni având o bârnă în ochi şi de unii care înghit cămile! Am căutat şi eu să urmez exemplul lui Isus în ce priveşte exagerarea unui anumit aspect ca să ajung la ideea principală. Categoric nu trebuie să exagerăm atunci când oferim un raport al unei situaţii. Nu trebuie să spunem: „200 de oameni au venit la întâlnirea mea când, în realitate, au fost numai 150″! Dar tipul de exagerare folosit de Isus ca să ajungă la o idee anume este foarte valoros.

Isus a vorbit odată despre farisei care se roagă ca să primească cinste de la oameni. Oare nu ne-am rugat cu toţii în public ca să căpătăm cinste de la alţii? Adesea am fost atenţi în timp ce ne rugam să auzim dacă spune cineva vreun

„Aleluia” sau vreun „Amin” la rugăciunea noastră. Acesta este fariseisim pentru că atunci noi ne-am rugat oamenilor şi nu lui Dumnezeu. Trebuie să ne curăţim de acest păcat.

Se întâmplă ca predicatorii să predice ca să obţină onoare? Mă judec pe mine însumi după fiecare predică să văd dacă am căutat să-I plac lui Dumnezeu sau oamenilor şi să văd dacă pot îmbunătăţi calitatea predicării mele. Orice bucătar doreşte să perfecţioneze calitatea mâncării lui. Din nefericire, însă, sunt foarte puţini predicatori care să caute să-şi perfecţioneze calitatea predicării. De aceea, majoritatea predicatorilor sunt întotdeauna plictisitori. Sunt suficient de îngâmfaţi să-şi imagineze că oferă predici puternice, unse. Nici măcar nu-şi consultă soţiile cu privire la predicarea lor. În timpul acestor ani care au trecut, am căutat să mă perfecţionez continuu în modul de predicare pentru că doresc să predic în acelaşi mod captivant în care predica Isus şi cu acelaşi foc şi aceeaşi pasiune pe care le avea El.

Mai sunt şi ale domenii în care suntem tentaţi să căutăm onoarea de la oameni. Poţi scrie rapoarte ale activităţii tale, nu ca să-L glorifici pe Dumnezeu, ci ca să-i impresionezi pe alţii cu ceea ce faci tu pentru Dumnezeu. În bisericile noastre, de când am început în 1975, n-am trimis nimănui vreun raport sau vreo fotografie din lucrarea noastră, niciunde în lume. Am simţit că e suficient dacă Dumnezeu ştie ce facem noi.

Căutarea onoarei de la oameni este unul din păcatele despre care nu se vorbeşte niciodată în majoritatea bisericilor. Căutarea onoarei este ceea ce o face pe o persoană să fie fariseu. Şi fariseii vor construi numai Babilon.

Ca să zidim adevărata biserică a Domnului nostru Isus Hristos trebuie să ne curăţim pe noi înşine de căutarea onoarei de la oameni.

TRĂSĂTURA 21

O altă caracteristică a fariseilor este să se fălească cu „sfinţenia” hainelor lor!!

Dumnezeu le spusese israeliţilor să-şi facă un ciucure (o legătură de fire strânse la un capăt şi lăsate libere la celălalt capăt) la colţurile veşmintelor lor, legat cu un fir albastru – pentru ca, de fiecare dată când vedeau acel ciucure, să-şi amintească de poruncile lui Dumnezeu care au venit din ceruri (Numeri 15:38).

Fariseii îşi făceau ciucurii puţin mai lungi decât ai celorlalţi. Ei se puteau făli că, în timp ce ciucurii altora erau lungi de doar 7 cm, ai lor erau lungi de 14 cm – dovedind că ei erau mai sfinţi!!

Sunt mulţi farisei astăzi care se fălesc cu hainele „sfinte” pe care le poartă!! Cineva mi-a dat odată o cămaşă Hawaiană viu colorată. Ce aţi crede despre mine dacă m-aţi vedea purtând acea cămaşă? Ar şoca pe unii creştini. Acest fel de reacţie ar descoperi fariseimul lor. Avem atât de multe idei care sunt total opuse lui Hristos

– pentru că nu medităm suficient asupra Scripturilor. Ne temem de ceea ce vor gândi oamenii despre noi dacă purtăm o anumită culoare la cămaşă. Dar sfinţenia lui Isus nu stătea în hainele Lui.

Fariseii îi observă cu atenţie pe alţii ca să vadă ce poartă – haine, pantofi, cercei, etc. – ca să găsească ceva să critice. Au ochi de vultur pentru astfel de chestiuni.

Isus a vorbit împotriva bărbaţilor care poartă „haine moi” (în original „malako” (gr.) care, în traducere, înseamnă efeminate)(Matei 11:8). Şi Duhul Sfânt le îndeamnă pe femei să se îmbrace „modest, discret şi simplu” (1 Timotei 2:9; 1 Petru 3:3). Mai mult decât atât, sfinţenia nu se regăseşte în hainele pe care le purtăm. Sfinţenia este în primul rând interioară.

TRĂSĂTURA 22

ideile mele şi apoi le spun: „Acum mergeţi şi întrebaţi-L pe Dumnezeu mai întâi dacă ar trebui sau nu să faceţi cum spun eu. Dacă El nu vă dă pace cu privire la răspunsul meu, aruncaţi atunci sfatul meu şi faceţi ce vă spune Dumnezeu să faceţi. Singurul vostru lider trebuie să fie Hristos.”

Sunt mulţi lideri de biserici care nu urmează învăţătura lui Hristos în acest domeniu, ci adoră să le spună oamenilor cum să-şi conducă viaţa privată. Astfel de bătrâni sunt farisei care construiesc Babilonul. Ei înşişi sunt sub lege şi îşi aduc şi turma sub lege. Ei nu cunosc libertatea Duhului, pentru că iubesc titlurile, poziţia şi onoarea.

TRĂSĂTURA 23

Fariseii îi corup pe alţii

„Dar vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici, pentru că voi închideţi oamenilor împărăţia cerurilor; nici voi nu intraţi în ea şi nici pe cei care vor să intre, nu-i lăsaţi să intre” (Matei 23:13).

Oamenii tineri, sinceri care devin credincioşi sunt stricaţi de către liderii fariseici. Poate că aceşti tineri au avut o mare râvnă să biruiască păcatul şi să trăiască pentru Dumnezeu, atunci când au fost pentru prima dată convertiţi. Dar apoi îi văd pe liderii lor suiţi pe platforme înalte ca actorii de film, predicând şi colectând o mulţime de bani de la oameni „în Numele lui Isus”, şi folosind acei bani ca să trăiască în viaţa lor privată la fel ca actorii de film. Astfel, aceşti tineri, care începuseră dorind să-L urmeze pe Isus şi să trăiască la fel ca El, sfârşesc acum dorind să trăiască exact la fel ca acei predicatori faimoşi. Şi-şi imaginează că, dacă sunt credincioşi, atunci într-o zi şi ei vor deveni faimoşi şi vor putea să trăiască la fel ca actorii de film. Iată cum aceşti lideri fariseici îi corup şi îi împiedică să-L urmeze pe Isus şi să intre în împărăţia lui Dumnezeu.

Tinerilor de astăzi le lipsesc modelele bune de urmat. Din nefericire, cu greu poate spune vreun predicator din timpul nostru: „Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos” (1 Corinteni 11:1; Filipeni 3:17). Aşa că le spun tinerilor: Priviţi la Isus şi urmaţi Exemplul Lui. Şi dacă găsiţi pe cineva care Îl urmează în mod hătărât pe Isus uitaţi-vă atunci şi la el şi urmaţi şi exemplul lui.

TRĂSĂTURA 24

să trăiască ei înşişi la un standard foarte ridicat – cumpărându-şi avioane personale, proprietăţi, etc.

Acest model de escrocare a săracilor a început recent în America dar s-a răspândit în întreaga lume, regăsindu-se acum şi printre mulţi predicatori indieni. Astfel de farisei sunt hoţi şi tâlhari în plină zi.

Ce mărturie a avut Pavel de a putut spune către sfârşitul vieţii sale: „N-am nedreptăţit pe nimeni, n-am vătămat pe nimeni, n-am înşelat pe nimeni” (2 Corinteni 7:2) ! Aceasta ar trebui să fie mărturia fiecărui slujitor al lui Dumnezeu la sfârşitul vieţii lui.

Este rău şi demonic să profiţi de credincioşii săraci – în orice fel.

TRĂSĂTURA 25

Fariseii fac rugăciuni lungi, impresionante în public

„Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că… de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi; de aceea veţi lua o mai mare pedeapsă” (Matei 23:14).

Am observat, de-a lungul anilor, că aceia care fac cele mai lungi rugăciuni în public sunt oameni care nu se roagă în singurătate. Ei toţi sunt farisei. Următoarea dată când auziţi pe cineva ţinând un discurs îndelungat într-o rugăciune publică, recunoaşteţi că este un fariseu. La un timp de rugăciune publică, dacă liderul cere ca fiecare să-şi limiteze rugăciunea la unul sau două minute, toată lumea trebuie să facă aşa. Dar fariseii nu vor asculta, nici nu se vor supune. Ei simt că rugăciunile lor trebuie să fie mai lungi decât ale celorlalţi. Singurul motiv este aroganţa lor, mândria şi opinia lor fantastic de înaltă despre ei înşişi!

Biblia porunceşte ca fiecare predicator să „prorocească după măsura lui de credinţă” (Romani 12: 6). Acest lucru înseamnă că lungimea predicilor noastre trebuie să fie proporţională cu maturitatea vieţii noastre spirituale. Însă, 90% dintre liderii de biserici pe care i-am întâlnit ţin predici lungi, plictisitoare şi desconsideră această poruncă în fiecare Duminică. Încă o dată, singura cauză a unei asemenea neascultări este opinia lor fantastic de înaltă despre ei înşişi!

TRĂSĂTURA 26

că îşi plătesc zeciuielile regulat şi locul în rai le este asigurat. Aşa ajung să fie despărţiţi de evanghelie. Pentru că acum, când aud un mesaj evanghelic, nu simt că trebuie să-i răspundă, întrucât sunt „asiguraţi de veşnicie”. Ce înşelăciune teribilă are loc în zilele noastre! Le-am spus oamenilor din unele biserici ale noastre că nu sunt născuţi din nou, chiar dacă stau de mulţi ani în mijlocul nostru. Mulţi fraţi bătrâni fariseici au discernământ zero, când vine vorba să evalueze o persoană dacă este sau nu născută din nou. Ei permit tuturor tipurilor de oameni să se alăture bisericilor lor şi aceia sunt cei care le cauzează multe probleme mai târziu.

Unii bătrâni fariseici sunt părtinitori cu săracii. Îi fac pe oamenii săraci să se simtă importanţi în biserică doar pentru că sunt săraci. Şi aceşti bătrâni cred că sunt ca Isus! (Acest tip este opusul predicatorilor părtinitori faţă de bogaţi – Iacov 2:1-4.) Dumnezeu ştia că va exista această tendinţă rea printre „bătrânii super- spirituali” şi de aceea El i-a avertizat pe liderii lui Israel: „Să nu părtineşti pe sărac la judecată” (Exodul 23:3). Arătând o asemenea părtinire şi făcându-i pe aceşti săraci să se simtă importanţi în biserică, doar datorită sărăciei lor, ei îi fac pe aceşti săraci copii ai iadului de două ori mai răi. Isus n-a fost un comunist care a venit să egalizeze bogatul cu săracul. Nici eu nu sunt un comunist. Sunt un creştin. Îi respect pe oamenii care sunt smeriţi şi temători de Dumnezeu, indiferent dacă sunt bogaţi sau săraci. Însă, mulţi lideri de biserici confundă creştinismul cu comunismul.

Ca biserică, ne putem înşela singuri în două direcţii. O direcţie este să ne imaginăm că suntem o biserică minunată, deoarece avem mulţi oameni bogaţi, educaţi şi cultivaţi în poziţiile cheie din biserica noastră (dar dintre care majoritatea nu sunt evlavioşi). Cealaltă direcţie este să ne imaginăm că suntem o biserică minunată pentru că nu avem oameni bogaţi, educaţi, ci doar o mână de oameni săraci, needucaţi (dar dintre care majoritatea nu sunt evlavioşi)! Ambele biserici sunt babiloniene – având coloratură diferită. Nu-ţi imagina că oamenii săraci sunt toţi duhovniceşti sau că oamenii bogaţi sunt toţi nespirituali. Sărăcia nu este egală cu sfinţenia. Nu-i face pe oameni copii ai iadului de două ori mai răi.

TRĂSĂTURA 27

vorbeşte împotriva folosirii podelelor de marmură dintr-o casă, ci doar împotriva bijuteriilor (1 Timotei 2:9; 1 Petru 3:3)!! Dar, de fapt, Scriptura ne îndeamnă să evităm tot luxul nenecesar.

Sunt multe alte exemple de genul acesta. Astfel de lideri de biserică nu au revelaţia Duhului Sfânt asupra Cuvântului. În schimb, ei interpretează Scriptura în aşa fel încât să fie în avantajul lor şi să-i poată judeca pe alţii

TRĂSĂTURA 28

Fariseii sunt tipicari cu litera legii

„Voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi aţi lăsat de o parte cele mai grele lucruri din Lege” (Matei 23:23).

Fariseii iau un aspect minor dintr-o poruncă a Scripturii şi îl accentuează. Ei

„fac din ţânţar armăsar” . În zilele noastre întâlnim foarte multă predicare de acest fel. O asemenea predicare va umple biserica de oameni legalişti care sunt mândri de ascultarea lor în aspectele minore, dar care nu sunt conştienţi de neascultarea lor făţişă în aspectele majore. Isus nu le-a spus fariseilor să nu dea zeciuială din mărar şi chimen etc.. Ceea ce spunea El era că aspectele majore din Legea lui Dumnezeu necesitau o mai mare accentuare decât zeciuiala.

Am cercetat odată în cele patru evanghelii toate subiectele pe care Isus le-a accentuat şi le-am notat: El a predicat despre pocăinţă, sărăcia duhului, blândeţe, puritate, jelirea păcatelor, plătirea taxelor, naşterea din nou, închinarea înaintea lui Dumnezeu în duh, dragostea, smerenia, credincioşia conjugală, despărţirea de tradiţiile omeneşti, etc.. Dar niciodată El n-a vorbit despre cum ar trebui să se îmbrace oamenii sau dacă femeile ar trebui să poarte bijuterii, ori batic pe cap. A vorbit totuşi despre trăirea unui stil de viaţă simplu şi despre lipsa iubirii banilor.

Am studiat apoi epistolele să văd ce subiecte au fost mult accentuate de Duhul Sfânt, şi ce subiecte au fost subliniate foarte puţin sau nemenţionate deloc.

Astfel, am descoperit ce ar trebui să accentuez şi eu mai mult în predicarea mea şi la ce să acord mai puţină importanţă. Dacă studiezi Scriptura aşa, vei fi echilibrat în învăţătura ta şi vei evita să devii un predicator fariseic.

TRĂSĂTURA 29

Fariseii n-au nicio dreptate, niciun strop de milă şi nicio credincioşie

„Farisei făţarnici… aţi lăsat de o parte cele mai grele lucruri din lege: dreptatea, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi…” (Matei 23:23)

Fariseii erau nedrepţi şi necinstiţi în relaţiile lor cu oamenii. Nu aveau nicio milă faţă de aceia care eşuaseră, dar ei înşişi nu erau credincioşi în viaţa privată. Cu toate aceste lipsuri din viaţa lor, ei tot se considerau sfinţi, datorită posturilor, rugăciunilor şi cunoştinţelor lor Biblice, etc.. Erau ca o mireasă care merge la nuntă, cărei rochie este toată pătată şi murdară, dar ea este preocupată numai cum să meargă graţios. Dacă avem egoism, mândrie, atitudini nemiloase şi necredincioşie în propria viaţă, atunci a ne făli cu activităţile noastre religioase înseamnă doar că ne înşelăm pe noi înşine că suntem spirituali. Avem nevoie să recunoaştem care sunt lucrurile mai grele ale vieţii creştine – şi să ne concentrăm în primul rând pe ele.

TRĂSĂTURA 30

Fariseii sunt foarte grijulii în lucrurile mici, neimportante (strecurarea ţânţarilor morţi). Dar ei neglijează ascultarea de poruncile din Scriptură (înghiţind cămile moarte). Isus nu le spunea prin aceasta că era bine să înghită ţânţarii morţi. El le arăta de fapt inconsecvenţa lor în neglijarea lucrurilor mai importante.

Astfel de farisei sunt grijulii cu aspectele mărunte cum ar fi purtatul hainelor curate, când merg la adunările bisericii, sau păstrarea locuinţelor curate şi aranjate. Acestea sunt obiceiuri bune. Dar când vine vorba de aspecte mai importante, cum ar fi căutarea în mod serios a lui Dumnezeu, ca să biruiască mânia şi pofta sexuală, sau ajutarea în activitatea practică din biserică ori întreprinderea de călătorii prin sate ca să aducă oameni la Hristos, ei nu sunt aşa de zeloşi – pentru că aceste lucruri necesită sacrificarea confortului propriu, a timpului şi a banilor.

O altă versiune a traducerii Scripturii parafrazează acest pasaj astfel: „Aveţi idee ce ridicoli păreţi scriind o biografie care este greşită de la început până la sfârşit, dar criticând virgulele şi alte semne de punctuaţie?” (Message Translation)

În Bangalore se ţin competiţii de memorizare a Bibliei la care participă mulţi creştini ca să câştige un premiu de câteva sute de rupii. Ca să câştige premiul, omul trebuie să redea cu acurateţe, nu numai toate cuvintele Scripturii, dar să pună şi toate virgulele şi semnele de punctuaţie în mod exact!! Unii credincioşi îşi petrec săptămâni în şir memorând locurile corecte ale acestor semne de punctuaţie, ca să câştige premiul. Dar în tot acest timp, la ei acasă, trăiesc în neascultare de Scriptură. Însă acest lucru nu-i tulbură. Poţi câştiga primul premiu în astfel de concursuri Biblice şi să fii tot un fariseu de primă clasă.

Dragostea este scopul decisiv şi ţelul evangheliei (1 Timotei 1:5) – să-L iubim pe Dumnezeu cu toată inima, sufletul şi puterea noastră şi să-i iubim pe credincioşi aşa cum ne-a iubit pe noi Hristos. Dacă urmărim această dragoste, vom şti instinctiv care sunt cele mai importante lucruri din viaţa creştină.

TRĂSĂTURA 31

TRĂSĂTURA 32

Fariseii spun că ei n-ar face niciodată răul pe care l-au făcut alţii

„Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi zidiţi mormintele văruite, care pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţie. Tot aşa şi voi: pe dinafară vă arătaţi oamenilor ca fiind drepţi, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege” (Matei 23:29, 30).

Feriseii se uită la păcatele şi la eşecurile altora şi spun: „Noi niciodată n-am face aşa ceva. Niciodată nu ne-am îmbrăca aşa. Niciodată nu ne-am comporta astfel. Niciodată nu am putea vorbi aşa”, etc..

Trebuie să recunoaştem că avem aceeaşi carne coruptă pe care o are orice copil al lui Adam, chiar dacă suntem cei mai buni creştini. Fariseii nu-şi recunosc putreziciunea din propria lor carne. Un om duhovnicesc admite că ar fi capabil de orice păcat pe care l-a comis vreodată cineva. Va recunoaşte că numai harul lui Dumnezeu este acela care l-a ţinut să nu comită multe păcate. Un sfânt bătrân al lui Dumnezeu, când a văzut pe un criminal condus la execuţie, a spus: „Acolo aş merge eu dacă n-ar fi harul lui Dumnezeu.” Acel sfânt a recunoscut că era capabil să comită oricare dintre crimele comise de acel criminal, dacă n-ar fi fost puterea stăpânitoare a harului lui Dumnezeu, pentru care el îşi deschisese inima să-l primească. Fiecare om duhovnicesc va recunoaşte aceasta. Dar un fariseu nu o va admite niciodată.

TRĂSĂTURA 33

Fariseii îi persecută pe prorocii lui Dumnezeu

„De aceea, iată, vă trimit proroci, înţelepţi şi cărturari. Pe unii dintre ei îi veţi omorî şi îi veţi răstigni, pe alţii îi veţi biciui în sinagogile voastre şi-i veţi prigoni din cetate în cetate, ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat care a fost vărsat pe pământ, de la sângele lui Abel, cel drept, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi omorât între templu şi altar” (Matei 23:34, 35).

Fariseii sunt ofensaţi când aud adevărul de la un proroc. Prin urmare, ei îi persecută pe astfel de predicatori, într-un fel sau altul. Îi apreciază pe predicatorii care îi laudă, dar îi urăsc pe aceia care-i mustră şi îi corectează. Prorocii din Vechiul Testament le vorbeau poporului Israel despre păcatul lor, direct în faţă – şi toţi au fost persecutaţi, unii dintre ei chiar ucişi. Dacă eşti ofensat de mustrarea sau corectarea venite din partea unui om duhovnicesc, este foarte probabil ca şi tu să fii un fariseu.

TRĂSĂTURA 34

decât să faci ceea ce e drept, conform conştiinţei tale, atunci eşti un fariseu. Mulţi predicatori fac şi spun lucruri ca să facă pe placul unui anumit grup de oameni din biserica lor, al căror favor îl caută. Mulţi credincioşi îşi doresc de la copiii lor un comportament bun, nu pentru slava lui Dumnezeu, ci pentru onoarea lor ca părinţi. Şi aşa fac multe reguli prosteşti pentru copiii lor şi îi fac să se poarte ca

„soldaţii de tinichea” .

În 1987, fiul meu cel mai mare a terminat şcoala şi a fost admis la două colegii – la IIT în India şi la un colegiu mai bun în SUA (cu bursă). Când mi-a spus că preferă se meargă la colegiul din USA, i-am răspuns: „Bine. Te voi trimite acolo”. [Astăzi, numeroşi tineri din bisericile noastre din India s-au dus în SUA. Dar în 1987, nu exista nici măcar un singur caz de acest fel în biserici. Exista de asemenea în mintea multor fraţi o idee fariseică cum că „oamenii spirituali din India nu vor merge în străinătate şi nici nu-şi vor trimite copiii peste hotare – fie în Golful Persic sau în SUA”.] De aceea, fiul meu a fost surprins când am fost de acord să-l trimit şi m-a întrebat: „ce vor spune oamenii din bisericile noastre când vor auzi că ţi-ai trimis fiul în SUA?” Dar n-aveam de gând să-mi las copiii să trăiască potrivit regulilor pe care le făcuseră fariseii. Doream ca ei să trăiască liberi în Hristos. Aşa că i-am spus:

„Acest lucru va testa numai dacă sunt sau nu eliberat de opiniile celorlalţi”.

Interesant este că, unii care au fost critici cu privire la trimiterea fiului meu în America, câţiva ani mai târziu, şi-au trimis şi ei proprii copii în America. Aşa sunt fariseii: Le predică altora reguli foarte stricte, dar modifică acele reguli când vine vorba de membrii familiei proprii. Se întâmplă extrem de rar să găseşti chiar printre fraţii mai bătrâni pe unii eliberaţi total de atitudinea părtinitoare în raport cu membrii din familia proprie.

Ne putem pierde copiii în lume, dacă ne concentrăm asupra opiniilor altora. Nu ruina viitorul copiilor tăi ascultând de regulile prosteşti, legaliste pe care le fac bătrânii din biserica ta.

Pavel spunea: „lumea este răstignită faţă de mine şi eu faţă de lume” (am fost eliberat din atmosfera sufocantă a mulţumirii altora şi potrivirii în tiparele lor mici pe care le dictează – versiunea Message Translation) (Galateni 6:14) . A căuta să placi oamenilor este ca şi cum ai trăi într-o cameră ticsită cu un miros rânced. Ieşi afară şi trăieşte în aerul proaspăt al libertăţii în Hristos.

TRĂSĂTURA 35

duhovniceşti îşi refuză multe lucruri materiale, aşa încât ei să-i poată binecuvânta pe alţi oameni cu acele lucruri. Iată cum a trăit Isus.

Mulţi predicatori, care sunt tipicari cu privire la nişte reguli mărunte pe care le impun altora, sunt ei înşişi iubitori de bani. Ei îşi neglijează chiar şi responsabilităţile din biserică pentru a face mai mulţi bani pentru ei – deoarece sunt farisei şi mintea lor este întotdeauna la bani.

TRĂSĂTURA 36

Fariseii îşi imaginează că sunt mai buni decât alţii

A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înşişi că sunt drepţi şi dispreţuiau pe ceilalţi: „Doi oameni s-au suit la templu să se roage; unul era fariseu… Fariseul sta în picioare şi se ruga în sine astfel: „Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni….” (Luca 18:9-11).

În această pildă observăm înainte de toate că acest fariseu nu se ruga lui Dumnezeu. El se ruga sieşi (versetul 11). El I-a mulţumit lui Dumnezeu în inima lui că era mai bun decât alţii. N-a spus acest lucru cu voce tare, pentru că atunci şi-ar fi pierdut reputaţia de om smerit!!

Să presupunem că, într-o zi, cineva îşi pierde răbdarea şi se enervează pe tine. Dar tu te stăpâneşti şi rămâi liniştit. Apoi te feliciţi în secret şi spui: „Doamne, Îţi mulţumesc că nu sunt ca această persoană. Îţi mulţumesc că am stăpânire de sine”. În acel moment tu te-ai rugat la fel ca fariseul. Cealaltă persoană a căzut într-o groapă adâncă de 10 m numită „mânia”. Dar tu ai căzut într-o groapă mult mai adâncă de 1000 m adâncime care se cheamă „mândrie spirituală”. Care dintre voi a fost mai rău? Acea persoană se poate convinge mai târziu de mânia ei şi se pocăieşte, întorcându-se la Domnul. Dar tu poţi să nu-ţi vezi niciodată auto- îndreptăţirea – şi astfel să nu te mai pocăieşti niciodată de mândria ta spirituală! În final, în ochii lui Dumnezeu, acea persoană sfârşeşte mai bine decât tine.

Mândria spirituală este ca o ceapă. Când îi decojeşti un înveliş, crezi că ai terminat cu ea. Dar este un alt strat dedesubtul aceluia, şi încă un strat – şi tot aşa. Niciodată pe pământ nu vom elimina mândria spirituală din viaţa noastră în totalitate. Dar putem face ceapa să fie foarte subţire, dacă ne judecăm pe noi înşine în mod fidel – în loc să-i judecăm pe alţii!!

Mândria spirituală este de asemenea foarte subtilă şi se poate îmbrăca în straiul smereniei!! O învăţătoare de şcoală duminicală le-a spus copiilor povestea fariseului şi a vameşului. La sfârşit, ea a spus (cuvinte care au sunat exact la fel ca cele ale fariseului): „Copii, mulţumim lui Dumnezeu că noi nu suntem ca fariseul!! Noi râdem la aceasta şi spunem: „Mulţumim lui Dumnezeu că noi nu suntem ca învăţătoarea de şcoală duminicală!!” Da, mândria spirituală într-adevăr este ca o ceapă!!

Mândria şi egoismul sunt două păcate de care nu vom fi niciodată eliberaţi în totalitate până când se va întoarce Hristos şi devenim ca El. Aceste păcate sunt ca cepele cu învelişuri nenumărate. Dacă ne curăţim imediat ce vedem unul din aceste învelişuri în noi, putem reduce treptat mărimea acestor cepe. Năzuinţa noastră ar trebui să fie subţierea acestor „cepe” cât mai mult posibil, înaintea întoarcerii lui Hristos. Dacă faci astfel, eşti pe calea cea bună – şi niciodată nu vei fi un fariseu.

TRĂSĂTURA 37

Există o îndreptăţire a credinţei care este un dar de la Dumnezeu. Şi mai există o îndreptăţire pe care ne-o putem procura singuri. Mijlocul prin care descoperi ce fel de îndreptăţire este aceea pe care tu o ai este să te întrebi dacă eşti mândru de dreptatea ta. Dacă-i aşa, atunci trebuie că ţi-ai procurat-o singur. Dacă ai avea îndreptăţirea lui Dumnezeu, primită ca un dar de la El, ai mulţumi pentru ea, dar n-ai putea să fii mândru de ea. Fariseii au o dreptate de care sunt mândri.

Poţi fi mândru de o carte pe care ai scris-o. Dar nu poţi fi mândru de o carte pe care altcineva a scris-o. Deci dacă eşti mândru de vreo calitate bună pe care o ai în viaţă – fie ea smerenie, generozitate, rugăciune, sau orice altceva, înseamnă că ţi-ai procurat-o singur. Dacă eşti generos şi primitor de oaspeţi şi eşti mândru de aceasta, atunci acele calităţi pot fi doar calităţi umane, iar nu unele de o natură divină. Pentru că dacă ar fi fost parte din natura lui Dumnezeu pe care El ţi-a dat-o în mod gratuit, cum ai putea să te mai făleşti cu ele? A fi primitor de oaspeţi este o virtute bună, dar dacă eşti mândru de ea, atunci ospitalitatea ta miroase greu înaintea lui Dumnezeu.

Acest principiu se aplică de asemenea şi în alte domenii – care nu au nimic de-a face cu dreptatea. Poate ai o voce mai bună decât alţii, sau cânţi mai bine la un instrument, sau predici mai bine. Sau poate că biserica ta este mai mare decât biserica altcuiva. Orice ai avea, care te face să fii mândru, înseamnă că este rezultatul efortului tău. Dacă ar fi fost lucrarea lui Dumnezeu, nu te-ai putea făli cu acel lucru.

Mulţi se laudă cu sacrificiile pe care ei le-au făcut pentru Domnul. Acest lucru arată clar că ei n-au văzut imensitatea sacrificiului lui Isus pentru ei pe cruce. Poţi vedea o singură stea atunci când străluceşte soarele? Nu. Când sacrificiul lui Isus de la Calvar devine la fel de luminos ca soarele în mintea noastră, toate sacrificiile noastre mărunte vor dispărea ca stelele la lumina zilei – şi nici măcar nu le vom mai numi „sacrificii„. Dacă-ţi poţi aminti toate sacrificiile tale, atunci trebuie să fii încă în întuneric – pentru că numai noaptea putem vedea stelele!!

Vino cu credinţă şi umilinţă şi primeşte dreptatea lui Dumnezeu pe care El ţi-o dăruieşte în Hristos – şi dă-I Lui toată gloria pentru aceasta, în toate zilele vieţii tale. Atunci nu vei fi niciodată un fariseu.

TRĂSĂTURA 38

încurajezi o asemenea atitudine în casa ta. A ieşit cineva din pântecele mamei vorbind cu un accent bun? Noi trebuie să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru orice abilitate pe care o avem. Dar niciodată n-ar trebui să fim mândri de ea. Ştii tu cu ce accent se vorbeşte în rai? Accentele smereniei şi dragostei. Haideţi să învăţăm acele accente în mod curat.

Poate că eşti o femeie care-şi ţine casa imaculat de curată, cu toate la locul lor. Vezi apoi casa altcuiva dezordonată şi neglijentă – şi o dispreţuieşti pe acea femeie. Tu eşti atunci un fariseu; în timp ce persoana a cărei casă este dezordonată poate fi o persoană evlavioasă.

Unii fraţi au o ureche muzicală foarte slabă şi dacă încep să cânte, întotdeauna vor cânta fals. Nu-i dispreţui pentru că Dumnezeu nu ascultă la muzică. El ascultă cuvintele. Şi acel frate care cântă fals poate fi mai sincer decât tine care cânţi corect. Personal I-am mulţumit lui Dumnezeu pentru astfel de fraţi, pentru că ei îi umilesc pe toţi muzicienii deştepţi din biserică. Muzicanţii farisei sunt aceia care distrug biserica, nicidecum fraţii fără ureche muzicală. Dumnezeu îi iubeşte pe fraţii lipsiţi de ureche muzicală la fel de mult ca pe oricine altcineva – dar El îi respinge pe farisei. Când Domnul se va întoarce, multe surprize îi aşteaptă pe astfel de farisei.

Nu spun că n-ar trebui să fii primul în clasă, sau că n-ar trebui să-ţi ţii casa curată, sau că n-ar trebui să cânţi acordat. Nicidecum. Negreşit să facem toate acestea. Dar să fim umili cu privire la ele – şi să nu dispreţuim pe nimeni altcineva care nu poate face ceea ce putem noi.

Sunt multe domenii ca acesta unde îi putem dispreţui pe alţii foarte uşor. În Iov 36:5 ni se spune că: „Iată, Dumnezeu este puternic, dar nu dispreţuieşte pe nimeni”. Cu cât devenim mai asemenea lui Dumnezeu, cu atât mai mult îi vom stima pe oameni şi nu vom dispreţui niciodată pe nimeni – pentru nimic.

Să ne curăţim deci şi să învăţăm să ne uităm la oameni aşa cum se uită Dumnezeu la ei. „Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?” (1 Corinteni 4:7).

TRĂSĂTURA 39

Trebuie să-I cerem Duhului Sfânt să ne facă sensibili în acest domeniu.

TRĂSĂTURA 40

Fariseii se laudă cu realizările lor

„Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni: apucători, nedrepţi, adulteri… Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din tot ce câştig… … .” (Luca 18:11, 12).

Înfruntăm un mare pericol oricând vorbim despre ceea ce Domnul a făcut prin noi. Trebuie să ne oferim mărturia pentru slava lui Dumnezeu – dar trebuie să fim totdeauna foarte atenţi să nu ne mândrim cu realizările noastre aşa cum făceau fariseii. În special predicatorii se află în mare pericol aici. Multe rapoarte ale lucrării creştine, trimise de către lucrătorii creştini din India în ţările apusene, au adeseori un spirit de laudă de sine. Acei lucrători încearcă să dovedească că ei fac o mare lucrare pentru Dumnezeu – sugerând eventual, în mod subtil, că ei fac o lucrare mai mare decât orice altă misiune din India.

Dacă vrem să ne eliberăm de fariseism, fala cu ceea ce facem pentru Domnul trebuie să fie zero.

Lucrarea noastră pentru Domnul trebuie să o păstrăm ascunsă pentru ca numai El singur s-o vadă. Nu putem primi har de la Dumnezeu dacă este şi numai un mic miros de fală în viaţa noastră – pentru că Dumnezeu dă harul Lui numai celor smeriţi.

TRĂSĂTURA 41

conştiinţa curată. I-am iertat imediat. Dar sunt sigur că vor cădea din nou în acele păcate pentru că sunt legalişti. Ei au realizat în mod mecanic că n-au ascultat

„Legea Numărul 347 – Să nu vorbeşti de rău împotriva unui frate bătrân pe la spatele lui” şi au văzut că e nevoie să-şi ceară iertare. Aşa că au trecut prin formalismul unei scuze ca să asculte „Legea Numărul 9 – Trebuie să-i ceri iertare celui căruia i-ai făcut rău” !! Dar nimic nu s-a schimbat în ei. Ei îşi continuă viaţa la fel ca înainte.

Când Dumnezeu ne dă lumină asupra păcatelor noastre, vom fi atât de orbiţi de acea lumină, încât vom cădea la picioarele lui Isus ca un morţi(Apocalipsa 1:17) şi ne vom considera drept cei mai mari păcătoşi de pe pământ (1 Timotei 1:15). Te-ai simţit vreodată aşa? Sau simţi că doar ai alunecat uşor? Atunci eşti un fariseu şi nu poate să-ţi fie bine până când nu te pocăieşti de uciderea cu pietre a săracilor care au doar paie în ochii lor. Fie ca Dumnezeu să zdrobească inima ta încăpăţânată.

Iacov 2:13 ne aminteşte că „judecata (lui Dumnezeu) este fără milă pentru cel care n-a arătat milă”. Şi liderii de biserici sunt de obicei vinovaţii Numărul Unu în această zonă. Părinţii de asemenea trebuie să fie atenţi ca nu cumva să fie nemiloşi cu copiii lor.

Un lider de biserică ce cade în păcatul adulterului nu va putea distruge niciodată o biserică, deoarece fiecare credincios cunoaşte că adulterul este un păcat şi că acel lider va fi îndepărtat din poziţia lui imediat. Dar dacă un lider de biserică este legalist, atunci el reprezintă un pericol mult mai mare, fiindcă predică „sfinţenia”. Şi aceia care n-au lumină asupra legalismului îl vor urma şi vor deveni ei înşişi legalişti. Ca un fariseu orb, el îi va conduce totodată şi pe alţii în groapa adâncă a legalismului în care el însuşi a căzut.

Ai înţeles până acum că atitudinea ta de a-i judeca şi acuza pe alţii este mai rea decât dacă ai fi căzut de zece ori în păcatul adulterului? Cum te-ai pocăi dacă ai fi căzut în adulter de zece ori în ultima lună? Trebuie să te pocăieşti şi mai mult decât atât pentru spiritul acuzării.

TRĂSĂTURA 42

acelor oameni neconvertiţi este pe mâinile acestor lideri.

TRĂSĂTURA 43

Fariseii sunt mincinoşi şi ucigaşi

Isus le-a zis: „Voi aveţi de tată pe Diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş şi n-a stat în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii” (Ioan 8:44).

Fariseii aveau o dorinţă ucigaşă faţă de femeia prinsă în adulter. Dar farisieii de astăzi au devenit mai civilizaţi şi îi ucid pe oameni numai cu limba.

Ai ucis reputaţia cuiva răspândind poveşti rele despre el – chiar dacă poveştile erau adevărate? Când Satan îi acuză pe credincioşi înaintea lui Dumnezeu, el nu-I spune niciodată minciuni lui Dumnezeu. El spune adevărul pentru că ştie că nu-L poate minţi pe Dumnezeu. El Îi spune lui Dumnezeu adevărul despre păcatele tale, dar cu un spirit de acuzaţie. În acelaşi fel, este posibil să spunem lucruri adevărate despre un credincios cu spiritul acuzării, ca să-i distrugem reputaţia. Niciunul dintre voi n-aţi putea răspândi astfel de poveşti despre proprii copii. Dacă fiica ta a căzut în adulter, vei spune tuturor celor din biserică, sau vei încerca să faci tot posibilul ca să ascunzi acest lucru? Mulţi dintre copiii voştri au făcut lucruri necugetatate în trecut. Dar voi, părinţii, i-aţi acoperit cu dragoste şi le-aţi protejat reputaţia. De ce nu faceţi acelaşi lucru când vine vorba despre fiul sau fiica unui alt frate? Trebuie să ne descotorosim de toate „crimele” din biserică.

Fariseii sunt de asemenea mincinoşi. Am tot observat un lucru în toţi aceşti ani: Ori de câte ori un credincios alunecă, el începe imediat să spună minciuni. Este aproape ca şi cum Satan îi preia imediat inima şi limba. Îşi îndulcesc minciunile şi au pretenţia că sunt sinceri. Umblă cu fofârlica şi vorbesc despre orice altceva în afară de adevăr. Nu te vor privi în ochi atunci când îţi vorbesc. Diavolul este tatăl minciunilor. Dar are nevoie de o mamă care să producă acele minciuni. Şi numai atunci când îţi dai inima diavolului el va putea să producă o minciună prin tine. Petru l-a întrebat pe Anania „Pentru ce ţi-a umplut Satan inima ca să minţi?” (Faptele Apostolilor 5:3). Predicatorul care spune o minciună dovedeşte că şi-a dat limba în acel moment lui Satan. Atunci nu se poate aştepta ca Dumnezeu să-i folosească limba şi să-l ungă ca să predice, până când nu-şi mărturiseşte păcatul, se pocăieşte şi părăseşte acel obicei.

Trebuie să urâm minciuna la fel de mult cum urâm uciderea.

TRĂSĂTURA 44

sau cum ar face un fariseu. Isus ar căuta să-l câştige pe frate. Dar diavolul va dori să-l distrugă. Fariseii sunt în coaliţie cu diavolul şi îi va hărţui şi persecuta pe aceia care nu-i ascultă sau care nu se supun autorităţii lor.

TRĂSĂTURA 45

Fariseii sunt invidioşi pe aceia care pot face minuni pe care ei nu le pot face

Fariseii au zis … „Ce vom face? Omul Acesta face multe semne”. Din ziua aceea, deci, s-au sfătuit să-L omoare (Ioan 11:47, 53).

Aici, în Ioan 11, Isus tocmai îl înviase pe Lazăr din morţi. Fariseii ar fi trebuit să fie uimţi de acest fapt. Dar ei n-au fost – pentru că Omul care făcuse minunea nu era din grupul lor!! Isus aparţinea altei denominaţiuni!! Fariseii erau verzi de invidie pentru aceasta. Invidia este un lucru atât de evident, încât chiar şi o persoană din lume ca Pilat a putut s-o recunoască la farisei (Matei .27:18) . Fereşte-te de invidie.

Fariseii sunt geloşi pe aceia care fac minuni. Nu vorbesc despre „minunile” false, făcute de evangheliştii de televiziune din zilele noastre, care îi prostesc pe mulţi credincioşi. Cu toţii am văzut o mulţime de acest fel. Vorbesc despre minunile reale care au loc chiar în zilele noastre. Dar nu le vedeţi la televiziune sau la aşa- numitele „cruciade de vindecare”. Minunile reale care au loc astăzi (întocmai ca în Faptele Apostolilor) se întâmplă în locuri unde evanghelia este predicată pentru prima dată – de exemplu, în unele locuri din India de Nord. Mulţi nu realizează faptul că, în Faptele Apostolilor, minunile realizate de Dumnezeu au fost în locurile unde Evanghelia mergea pentru prima dată. Oamenii prin care Dumnezeu realizează astfel de minuni şi astăzi sunt credincioşi obişnuiţi, necunoscuţi; şi la fel ca Isus, nici ei nu trâmbiţează minunile pe care le-au văzut.

Dumnezeu este un Dumnezeu al minunilor şi dacă nu crezi că El poate face o minune pentru tine, atunci eşti un fariseu. Când eşti bolnav, trebuie să te rogi lui Dumnezeu pentru vindecare şi nu doar să accepţi boala. Noi avem anumite privilegii ca şi copii ai lui Dumnezeu pe care alţii nu le au. Putem „gusta puterile veacului viitor” (Evrei 6:5). Şi dacă nu este voia lui Dumnezeu să te vindece (oricare ar fi motivul), atunci Îi poţi cere să-ţi dea „ceva mai bun decât vindecarea„, aşa cum El i-a dat lui Pavel (2 Corinteni 12:7-10). Dacă eşti bătrân într-o biserică şi o persoană bolnavă vine la tine pentru rugăciune, trebuie să te rogi (cu credinţa pe care o ai) ca Dumnezeu să-o vindece şi să-o atragă mai aproape de El prin această experienţă. Şi când Dumnezeu răspunde rugăciunii tale, fii atent să-I dai Lui toată gloria şi să nu te lauzi cu aceasta – ori altfel vei sfârşi ca un fariseu mai mare.

TRĂSĂTURA 46

mirosit vinul la comuniune. Nu practicau nici botezul în apă, pentru că, spuneau ei, prea mulţi care au fost botezaţi nu s-au întors cu adevărat la Dumnezeu. Dar William Booth a fost unul dintre cei mai duhovniceşti oameni ai timpului său; şi el şi soţia lui au adus la Hristos mii de suflete dintre scursurile societăţii din întreaga lume. Ce ai crede despre un astfel de om? Fariseii l-ar respinge din start. Dar dacă aş fi trăit în Anglia acum 150 de ani, m-aş fi alăturat lui în lucrarea de a aduce beţivi, prostituate şi tâlhari la Hristos – o lucrare pe care nimeni altcineva nu o făcea. Nu sunt de acord cu doctrinele lor în aceste două aspecte. Dar n-aş evalua evlavia unui om prin prisma faptului dacă este sau nu de acord cu mine cu privire la botez şi la Cina Domnului.

Trebuie să fim atenţi să nu spunem vorbe goale de critică împotriva oamenilor evlavioşi ca William Booth. Este adevărat că Pavel l-a criticat pe Petru pentru o poziţie compromiţătoare pe care Petru şi-a asumat-o (Galateni 2:11). Dar Petru recunoscuse harul pe care Dumnezeu i-l dăduse lui Pavel (Galateni 2:9). Deci, când un om ca Pavel îl critică pe Petru, atunci este acceptabil.

Dar cine sunt cei care îi critică astăzi pe oamenii evlavioşi? Totdeauna sunt cei care n-au făcut nimic pentru Domnul şi cei pe care Dumnezeu nu i-a făcut martori în nici un fel. Astfel de credincioşi necugetaţi îndrăznesc să-i critice pe oamenii evlavioşi pe care Dumnezeu i-a folosit de o mie de ori mai mult decât pe ei. Acesta este fariseism.

TRĂSĂTURA 47

Fariseii Îl testează pe Dumnezeu cerându-I semne

Unii din farisei i-au zis: „Învăţătorule, am vrea să vedem un semn de la Tine” (Matei 12:38).

Fariseii doresc întotdeauna să vadă un semn sau o minune ca să fie încredinţaţi de adevăr. Ei nu pot trăi prin credinţa simplă. Şi de aceea şarlatanii religioşi reuşesc să-i înşele pe astfel de farisei cu semnele şi minunile lor false din zilele noastre. Să nu-ţi imagineazi vreodată că a-i cere lui Dumnezeu un semn sau o minune este un semn al spiritualităţii. Este semnul unui fariseu. Vedem acest argument repetat şi în Matei 16:1.

TRĂSĂTURA 48

dintre aceşti distribuitori de tractate îşi imaginează că le pasă de cei pierduţi. Dar nu le pasă. Sunt farisei.

TRĂSĂTURA 49

Fariseii îşi preţuiesc mai mult tradiţiile decât Cuvântul lui Dumnezeu

„Bine mai desfinţaţi porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi tradiţia voastră!” (Marcu 7:9).

Toate bisericile au tradiţii de un fel sau altul. Dacă acele tradiţii au devenit mai importante pentru tine decât Cuvântul lui Dumnezeu, atunci eşti un fariseu. Isus le-a spus fariseilor că, înălţând tradiţiile lor deasupra Cuvântului lui Dumnezeu, ei au (1)„neglijat Cuvântul lui Dumnezeu”, (2) „l-au lăsat deoparte” şi în final (3) „l-au desfiinţat” cu totul (Marcu 7: 8-13).

Noi toţi avem nevoie să ne întrebăm dacă nu cumva ne-am făcut vinovaţi de acelaşi păcat. Sunt tradiţiile tale mai importante decât iubirea lui Dumnezeu cu toată inima ta şi iubirea fraţilor tăi (din orice denominaţiune) la fel cum te-a iubit Isus pe tine? Respingi un copil al lui Dumnezeu doar pentru că nu ţine tradiţiile bisericii tale? Dacă-i aşa, atunci eşti un fariseu.

TRĂSĂTURA 50

Fie să recunoaştem în mod sincer: „Doamne, eu sunt persoana vinovată. Nu soţul sau soţia mea, fratele meu, sau sora mea sau oricine altcineva care e fariseu. E vorba de mine. Te rog ai milă de mine şi eliberează-mă complet de fariseimul meu. Dă-mi har să fiu un om al lui Dumnezeu şi un ucenic al Tău. Şi ajută-mă să fiu milostiv faţă de alţii tot timpul, la fel cum Tu ai fost milostiv faţă de mine.”

Fie ca Domnul să ne ajute să mergem pe această cale în toate zilele vieţii noastre, aşa încât, într-o zi, să avem intrare din belşug în împărăţia Lui.

Amin şi Amin.