Pentru că slujbaşii domneşti de pretutindeni au minţit, au manipulat şi au violat minţi şi inimi din care ies spurcăciuni mai veninoase decât dejecţiile animale (Mat.15/10-20)! Pentru că l-aţi înlocuit pe Dumnezeu cel infinit, viu şi adevărat –cu unul cartonat, pictat, limitat, surd, orb şi iconat –de pupat-dimpreuna cu oase microboase, aţi nivelat calea pentru icoana fiarei… Deci pregătiţi-vă şi voi să vă rugaţi la păreţi auriţi, dar muţi, căci vor fi =omorâţi toţi cei care nu se vor închina icoanei fiarei= (Ap.13/15 b)

Fiara din Mare: Biserica Romano-Catolică din Profeție…Fiara care se ridică din Pământ: Statele Unite ale Americii în ProfeţieAvertizarea finala a omenirii – Vine Noua Ordine… Mondiala (VI) – Semnul fiarei…Semne in Cer – Marea Lupta dintre Hristos si Satana…Prima solie ingereasca! (Apoc. 14,7) – Un avertisment inspaimantator!…Negarea libertatii de constiinta Identificarea Icoanei / Semnului Fiarei…Cum sa ne ferim de semnul fiarei…Căderea şi distrugerea Babilonului…Să ne ocupăm de semnul fiarei…Balaurul, fiara, proorocul mincinos…Nunta Mielului…Încheierea primei învieri prin martiri
Împărăţia păcii de o mie de ani…S
plendoarea Ierusalimului cel nou…Soarta groaznică a celor pierduţi…Femeia care şade pe fiară…Hristos şi ai Săi…Satana-balaurul roşu şi însoţitorii lui

 Avertizarea finala a omenirii – Vine Noua Ordine Mondiala (V) – Negarea libertatii de constiinta

 

Negarea libertatii de constiinta
Demnitarii bisericii si ai statului se vor uni pentru a corupe, a convinge sau pentru a constrange toate clasele de oameni sa cinsteasca duminica. Lipsa autoritatii divine va fi inlocuita cu decretele prigonitoare. Coruptia politica distruge iubirea de dreptate si respectul pentru adevar;  chiar si in America cea libera, conducatorii si legiuitorii, pentru a-si asigura favoarea publica, se vor supune cererii populare dupa o lege care sa impuna pazirea duminicii.
Libertatea de constiinta, care a costat o jertfa atat de mare, nu va mai fi respectata. In lupta care se apropie cu grabire vom vedea exemplificate cuvintele profetului: „Si balaurul, maniat pe femeie, s-a dus sa faca razboi cu ramasita semintei ei, care pazesc poruncile lui Dumnezeu, si tin marturia lui Isus Hristos“ (Apoc. 12,17).
In contrast cu cei ce pazesc poruncile lui Dumnezeu si au credinta Domnului Isus, ingerul al treilea indica o alta clasa. Impotriva erorilor lor este pronuntata o avertizare solemna si teribila: „Daca se inchina cineva fiarei si icoanei ei si primeste semnul ei pe frunte sau pe mana, va bea si el din vinul maniei lui Dumnezeu.“(Apocalipsa 14, 9.10). O interpretare corecta a simbolurilor intrebuintate este necesara pentru intelegerea acestui mesaj. Ce este reprezentat prin icoana, fiara si semnul ei ?
„Deci, daca biserica catolica reclama dreptul de intoleranta dogmatica cu privire la invatatura ei, este nedrept sa i se faca reprosuri din cauza exercitarii acestui drept… Ea priveste intoleranta dogmatica nu numai ca dreptul ei incontestabil, ci ca si o datorie sfanta… Potrivit cu Romani 8,11, autoritatile lumesti au dreptul sa pedepseasca crimele cele mai grave cu moartea; in consecinta, ereticii pot fi nu numai excomunicati, ci pe drept omorati.“ – The Catholic Encyclopedia, 1911 edition, Vol. 14, pages 766, 768.
Balaurul
Linia profetica in care se gasesc aceste simboluri incepe cu cap. 12 din Apocalipsa, cu balaurul care a incercat sa-l distruga pe Domnul Hristos la nasterea Sa. Se spune despre balaur ca este Satana (Apoc. 12, 9). El l-a indemnat pe Irod sa-L omoare pe Mantuitor. Dar agentul principal al lui Satana in razboiul sau impotriva Domnului Hristos si a poporului Sau in primele secole ale erei crestine a fost Imperiul Roman, in care paganismul era religia prevalenta. Asadar, Balaurul reprezinta in primul rand pe Satana, dar in al doilea rand este un simbol al Romei pagane.
Fiara asemanatoare unui leopard
In capitolul 13 (vers.1-10) este descrisa o alta fiara, „ca un leopard“, caruia balaurul i-a dat „puterea lui, tronul lui si o stapanire mare“. Acest simbol, asa cum au crezut majoritatea protestantilor, reprezinta papalitatea care a urmat puterii, tronului si autoritatii detinute odinioara de Imperiul Roman. Despre fiara care seamana cu un leopard este spus: „I s-a dat o gura care rostea lucruri mari si hule… Si-a deschis gura si a hulit impotriva lui Dumnezeu, Numele Sau si cortul Lui si pe cei ce locuiesc in cer. I s-a dat sa faca razboi cu sfintii, si sa-i biruiasca. Si i s-a dat stapanire peste orice semintie, peste orice norod, peste orice limba si peste orice neam.“ (Apoc. 13, 6.7). Aceasta profetie, aproape identica cu descrierea cornului mic din Daniel 7, se refera fara discutie la papalitate.
„I s-a dat putere sa lucreze patruzeci si doua de luni.“ Iar profetul spune: „Am vazut unul din capetele ei ranit de moarte“. Si iarasi: „Cel care duce pe altii in robie trebuie sa mearga si el in robie“; „cine ucide cu sabia trebuie sa fie ucis de sabie“. Cele patruzeci si doua de luni sunt acelasi lucru ca o vreme, doua vremi si o jumatate de vreme, trei ani si jumatate, sau 1260 de zile din Daniel 7 – timpul in care puterea papala urma sa persecute pe poporul lui Dumnezeu. In capitolul precedent ni se spune ca aceasta perioada a inceput cu suprematia papala, anul 538 d.Hr., si s-a incheiat in anul 1798. La data aceasta, papa a fost facut prizonier de catre armata franceza, puterea papala primind rana de moarte. S-a implinit astfel prezicerea ca cine duce pe altii in robie va merge si el in robie. (Apoc. 13, 10).
Libertatea de constiinta, care a costat un sacrificiu atat de mare, nu va mai fi respectata. Aceia care onoreaza Sabatul Bibliei vor fi denuntati ca dusmani ai legii si ai ordinii.
America in profetie
In momentul acesta este introdus un alt simbol. Profetul spune:  „Apoi am vazut ridicandu-se din pamant o alta fiara, care avea doua coarne ca ale unui miel“ (Apoc. 13,11). Atat aparitia acestei fiare, cat si modul in care s-a ridicat arata ca poporul pe care il reprezinta nu se aseamana cu acela reprezentat in simbolurile precedente. Marile imparatii care au stapanit lumea au fost prezentate profetului Daniel ca niste fiare de prada, ridicandu-se atunci cand „cele patru vanturi ale cerului au suflat peste marea cea mare“ (Dan. 7,2). In Apocalipsa 17, un inger a explicat ca apele reprezinta „popoare, multimi, natiuni si limbi“ (Apoc. 17,15). Vanturile sunt un simbol al luptei. Cele patru vanturi ale cerului sufland pe marea cea mare reprezinta scenele teribile de lupta si revolutie prin care imparatiile au ajuns la putere.
Iesind din pamant
Dar fiara cu coarne ca de miel a fost vazuta „iesind din pamant“.In loc sa distruga alte puteri pentru a o intemeia pe a ei, natiunea reprezentata astfel trebuie sa se ridice intr-un teritoriu neocupat mai inainte si sa se dezvolte treptat si pasnic. Deci, nu putea sa se ridice dintre popoarele in lupta si framantate, din Lumea Veche – acea mare tulburata de „popoare, multimi, natiuni si limbi“ –, ci trebuie cautata in continental apusean.
Care natiune din Lumea Noua crestea in anul 1798 in putere, avand perspectiva puterii si maretiei si atragand atentia lumii?Aplicatia simbolului nu admite nici o indoiala. O singura natiune si numai una implineste toate amanuntele acestei profetii, indicand fara gres spre Statele Unite ale Americii. Foarte adesea, ideile sau chiar exact cuvintele profetiei au fost folosite, fara sa fi fost alese, de barbatii remarcabili care au descris nasterea, ridicarea si cresterea acestei natiuni.
Fiara a fost vazuta ridicandu-se din pamant; si, dupa traducatori,cuvantul profetiei redat prin „iesind“inseamna literal „a creste, a se inalta ca o planta“. Si, asa cum am vazut,natiunea trebuie sa se ridice intr-un teritoriu neocupat mai inainte. Un scriitor renumit, descriind ridicarea Statelor Unite, vorbeste despre „taina iesirii ei din gol“ si spune: „Ca o samanta tacuta ne-am dezvoltat intr-un imperiu“(G.A. Townsend, The New World Compared With the Old, p.462). O revista europeana din anul 1850 vorbea despre Statele Unite ca despre un imperiu minunat, care „se ridica“ „in tacerea pamantului, adaugand zilnic la puterea si mandria ei“ (The Dublin Nation).
Cele „doua coarne ca ale unui miel“ reprezinta bine caracterul Statelor Unite, asa cum este exprimat in cele doua principii fundamentale – republicanismul si protestantismul. Aceste principii sunt secretul puterii si prosperitatii natiunii Statelor UniteAceia care au gasit intai azil pe tarmurile Americii s-au bucurat ca ajunsesera intr-o tara libera, fara pretentiile arogante ale papalitatii si fara tirania guvernarii regelui. Ei s-au hotarat sa intemeieze o guvernare pe temelia solida a libertatii civile si religioase.
„Zidul de despartire intre biserica si stat este o metafora bazata o pe istorie rea, o metafora care s-a dovedit nefolositoare ca un ghid de judecata. Ar trebui sa fie pur si simplu abandonata.“ William Rehnquist, judecator la Curtea Suprema, Time, 9 decembrie 1991.
O hotarare recenta a Curtii Supreme ale Statelor Unite „declara ca, atunci cand drepturi religioase sunt in conflict cu necesitatea guvernului de a promulga reguli uniforme, curtea va lua parte guvernului.“  Los Angeles Times, 18 aprilie 1990.
Vorbeste ca balaurul
Dar fiara cu coarne ca de miel „vorbea ca un balaur. Si folosea toata puterea fiarei dintai, dinaintea ei si a facut pamantul si pe cei ce locuiesc pe el sa se inchine fiarei dintai a carei rana de moarte fusese vindecata… si a spus celor care locuiesc pe pamant sa faca o icoana fiarei care fusese ranita cu sabia si traia“ (Apoc. 13,11-14).
Coarnele ca de miel si glasul de balaur, din punct de vedere simbolic, indica o contradictie flagranta dintre marturisirile si practicile natiunii reprezentate in felul acesta. Vorbirea acestei natiuni reprezinta actiunile puterilor ei legislative si juridice. Prin astfel de actiuni vor fi contrazise principiile liberale si pasnice pe care le pusese odinioara la temelia politicii ei.
Precizarea ca va vorbi „ca un balaur“ si va folosi „toata puterea fiarei dintai“ prezice clar dezvoltarea unui spirit de intoleranta si persecutie, pe care l-au dat pe fata natiunile reprezentate prin balaurul si prin fiara care semana cu un leopard. Iar declaratia ca fiara cu doua coarne „a facut pamantul si pe cei ce locuiesc pe el sa se inchine fiarei dintai“ arata ca autoritatea acestui popor urmeaza sa fie folosita pentru impunerea unei respectari care va constitui un act de omagiu fata de papalitate.
O astfel de actiune va fi direct contrara cu principiile acestei guvernari, geniului institutiilor lor libere, fata de marturisirile solemne si directe din Declaratia de Independenta si din Constitutie. Intemeietorii natiunii au cautat cu intelepciune sa vegheze impotriva folosirii puterii pamantesti din partea bisericii, care are ca urmare inevitabila intoleranta si persecutia. Constitutia prevede ca „Congresul nu poate da nici o lege care sa respecte stabilirea unei religii sau sa interzica exercitarea libera a ei“ si ca „nici o proba religioasa sa nu fie ceruta ca o calificare pentru un serviciu public in Statele Unite“Numai printr-o violare flagranta a acestor garantii ale libertatii natiunii poate fi impusa o lege religioasa de catre autoritatea civila. De altfel, inconsecventa unei asemenea actiuni nu putea fi mai bine exprimata de cum o exprima simbolurile: o fiara care are coarne ca de miel – pretinzandu-se curata, amabila si nevinovata -, dar vorbeste ca un balaur.
Icoana fiarei
A spus celor care locuiesc pe pamant sa faca un chip fiarei.“ Aici este prezentata lamurit o forma de guvernare, in care puterea legislativa apartine poporului, o dovada izbitoare ca Statele Unite sunt natiunea aratata in profetie. Dar ce este „chipul fiarei“ si cum va fi realizat? Chipul este facut de fiara cu doua coarne si este un chip facut fiarei, adica pentru fiara. Mai este numit si chipul fiarei. Pentru a vedea cu ce se aseamana chipul si cum va fi realizat, trebuie sa studiem caracteristicile fiarei insasi – papalitatea.
Unirea bisericii cu statul
Atunci cand prima biserica a decazut, departandu-se de simplitatea Evangheliei, si a primit riturile si obiceiurile pagane, a pierdut spiritul si puterea lui Dumnezeu. Dar, pentru a stapani totusi constiintele oamenilor, a cautat sprijinul puterii pamantesti. Astfel a rezultat papalitatea, o biserica ce a subjugat chiar si puterea statului si a folosit-o pentru realizarea planurilor ei, indeosebi pentru pedepsirea „ereziei“. Pentru ca Statele Unite sa faca un chip fiarei, puterea religioasa trebuie sa stapaneasca asupra guvernului civil, astfel incat insasi autoritatea statului sa fie folosita de biserica pentru a-si ajunge scopurileApostazia a fost aceea care a condus biserica primara sa caute ajutor la conducerea civila, si aceasta a pregatit calea pentru dezvoltarea papalitatii – a fiarei. In felul acesta, apostazia in biserica va pregati calea pentru chipul fiarei.
Istoria se repeta
Biblia spune ca, inainte de venirea Domnului, va exista o stare de decadere religioasa, asemanatoare cu aceea din primele veacuri. „Sa stii ca in zilele din urma vor fi vremuri grele. Caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara evlavie, fara dragoste fireasca, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, neimblanziti, neiubitori de bine, vanzatori, obraznici, ingamfati; iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu; avand doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea“ (2 Tim. 3,1-5). „Dar Duhul spune lamurit ca, in vremurile din urma, unii se vor lepada de credinta, ca sa se alipeasca de duhuri inselatoare si de invataturile dracilor“ (1 Tim. 4,1). Cand se va ajunge la aceasta stare de nelegiuire, vor urma aceleasi consecinte ca si in primele secole.
Formarea chipului fiarei
Atunci cand bisericile principale din Statele Unite se vor uni asupra unor puncte de doctrina care le sunt comune, vor influenta statul pentru a impune decretele lor si pentru a sustine institutiile lor, atunci America protestanta va face un chip al ierarhiei Romei, iar aplicarea de pedepse civile asupra disidentilor va fi rezultatul inevitabil al acestor actiuni.
Pasajele de mai sus ale acestei publicatii au fost extrase din cartea Marea Lupta (Tragedia Veacurilor) pe care o gasiti pe blogul meu.
Cercetati temele care arata multe aspecte necunoscute ale luptei dintre bine si rau. Aceasta lucrare explica evenimentele majore din timpul erei crestine, care conduc la punctul culminant iminent al istoriei. O documentare istorica si scripturala completa. Milioane de exemplare vandute in toata lumea

Cum sa ne ferim de semnul fiarei

 

 

Apoc. 14:9-11 – Apoi a urmat un alt inger, al treilea, si a zis cu glas tare: Daca se inchina cineva fiarei si icoanei ei si primeste semnul ei pe frunte sau pe mana, va bea si el din vinul maniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat in paharul maniei Lui; si va fi chinuit in foc si in pucioasa, inaintea sfintilor ingeri si inaintea Mielului. Si fumul chinului lor se suie in sus in vecii vecilor. Si nici ziua, nici noaptea n-au odihna cei ce se inchina fiarei si icoanei ei si oricine primeste semnul numelui ei!

Apoc. 14:12 – Aici este rabdarea sfintilor, care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus.

Apoc. 7:2-3 – Si am vazut un alt inger, care se suia dinspre rasaritul soarelui si care avea pecetea Dumnezeului celui Viu. El a strigat cu glas tare la cei patru ingeri, carora le fusese dat sa vatame pamantul si marea, zicand: Nu vatamati pamantul, nici marea, nici copacii, pana nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!

Cum putem sa evitam sa primim semnul fiarei? Aceasta este cea mai importanta intrebare. Dumnezeu, in infinita Sa iubire, ne-a avertizat sa nu ne inchinam fiarei si, deci, sa nu primim semnul ei. Cei ce primesc semnul fiarei ,,vor bea din vinul maniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat [fara mila] in paharul maniei Lui; si va fi chinuit in foc si pucioasa…cel ce se inchina fiarei [cinstesc papalitatea prin respectarea duminiciisi icoanei ei [SUA legalizand respectarea duminicii], si oricine primeste semnul numelui ei” Apocalipsa 14:10,11

Acestea sunt cuvinte foarte grave rostite de Dumnezeu. Mania Sa este pe masura pacatului. Prin respectarea duminicii ca zi de inchinare, initiata de Satana prin intermediul Papalitatii, va pregatiti sa primiti semnul fiarei. Satana vrea sa insele pe cat mai multi, pentru ca acestia sa respecte aceasta falsa zi de inchinare. Pentru a-si desavarsi inselatoria, el a ales duminica, ziua invierii lui Hristos, stiind ca multi oameni vor crede ca respectarea duminicii ca zi de inchinare este mai potrivita decat respectarea sambetei, pentru ca ea cinsteste invierea lui Hristos. Dar singura cale de a evita primirea semnului fiarei este sa refuzati sarbatorirea unei zile care nu a fost aleasa de Dumnezeu. Singura zi hotarata de Dumnezeu ca zi sfanta este sambata, Sabatul, si daca o veti respecta veti primi ,,pecetea Dumnezeului celui viu”, Apoc.7:2.

Daca vreti sa cinstiti moartea si invierea lui Hristos, Biblia afirma distinct ca faceti acest lucru prin botez (cufundarea totala in apa). Vezi Romani 6:3-5. Prin cufundarea in apa (ingropare), recunoasteti moartea Sa. Iar prin iesirea din apa (inaltarea) recunoasteti invierea Sa.

Dar ce s-a intamplat cu miliardele de crestini din trecut care au sarbatorit duminica in locul sambetei – au primit, fara sa stie, semnul fiarei? Si ce se intampla cu crestinii de astazi care cred in mod sincer ca duminica este Sabatul din Biblie?

Majoritatea crestinilor din generatiile trecute respectau duminica crezand ca tin Sabatul din Biblie; iar astazi sunt adevarati crestini in fiecare Biserica, inclusiv in Biserica Romano-Catolica, ce cred ca duminica este Ziua Domnului. Nici unul nu este raspunzator pentru aceste greseli, avand in vedere ca inca nu au primit lumina. Pentru ca Dumnezeu ,,inchide ochii” la timpurile de nestiinta. Vezi Fapte 17:30. Noi vom fi judecati numai pentru lumina pe care am primit-o. Dar cand va fi adoptata legea privind respectarea universala a duminicii, lucrurile se vor limpezi pentru toti si atunci oricine va incalca porunca lui Dumnezeu, pentru a se supune unui ordin venit de la o autoritate nu mai inalta decat cea a Romei, va primi semnul fiarei. In curand, fiecare persoana va avea de trecut aceasta proba a eternei mize: sa respecte poruncile lui Dumnezeu, sau pe cele ale papalitatii. Unde ne vom situa?

Nu exista situatie de neutralitate  De ce sa ne facem griji, de ce sa nu lasam ca acest lucru sa fie rezolvat de oamenii bisericii?Avertismentul grav al lui Dumnezeu din Apocalipsa 14 nu lasa loc indiferentei. Isus a spus: ,,Cine nu este cu Mine este impotriva Mea” Luca 11:23. Dumnezeu socoteste toti oamenii ca fiind categoric pentru adevar sau impotriva adevarului. Acest avertisment nu tine cont de persoana, categorie, stare sau religie. Ci este adresat intregii umanitati. Nu este neaparat necesar sa alegem de bunavoie imparatia intunericului, pentru ca sa ajungem sub domnia sa. Ajunge sa neglijam sa ne aliem cu imparatia luminii. Nimic din ceea ce priveste bunastarea eterna a sufletului nu trebuie privit cu indiferenta. Dumnezeu detesta indiferenta in aspecte ce tin de religie.

Ce trebuie sa facem? Avand in vedere ca neutralitatea nu este acceptata de Dumnezeu si stiind ca pentru a evita sa primim semnul fiarei trebuie sa respectam sambata ca zi de inchinare chiar daca duminica este impusa de lege sub pericolul pedepsei cu moartea:

Care trebuie sa fie primul pas pe care trebuie sa il facem, in practica, dupa ce am acceptat cele de mai sus? Dumnezeu este foarte nerabdator sa intre intr-o relatie serioasa cu noi. De fapt, El vrea ca noi sa fim fiii sau fiicele Sale. Ganditi-va ce privilegiu poate fi sa ne numim fiul sau fiica Imparatului Imparatilor si Domnului Domnilor. Acum ni se ofera aceasta adevarata ocazie, El ne asteapta cu nerabdare sa ne acorde aceasta inalta cinstire. Totusi, iata care este cuvantul Sau pentru noi: ,,Nu va injugati la un jug nepotrivit cu cei necredinciosi: caci ce legatura este intre dreptate si faradelege? Sau ce partasie are lumina cu intunericul? Ce intelegere poate sa fie intre Hristos si Belial? Sau ce parte are cel credincios cu cel necredincios? Ce intelegere are templul lui Dumnezeu cu idolii? Caci noi suntem templul Dumnezeului Celui Viu, dupa cum a zis Dumnezeu: ,,Voi locui si voi umbla in mijlocul lor. Eu voi fi Dumnezeul lor si ei vor fi poporul Meu.” De aceea: ,,Iesiti din mijlocul lor si despartiti-va de ei”, zice Domnul, ,,nu va atingeti de ce este necurat si va voi primi” ,,Eu va voi fi Tata si voi Imi veti fi fii si fiice”, zice Domnul Cel Atotputernic. Deci, fiindca avem astfel de fagaduinte, iubitilor, sa ne curatim de orice intinaciune a carnii si a duhului, ducand pana la capat sfintirea in frica de Dumnezeu. 2Cor. 6:14-18; 7:1

Acest pasaj important din Biblie contine urmatoarele principii: 1. Dumnezeu nu permite nici un amestec intre adevar si greseala(chiar daca proportia de adevar este de 99%). Numai Satana amesteca adevarul cu greseala, pentru a-si desavarsi inselaciunea. Astfel,orice sistem religios care contine greseli (cum ar fi ca duminica este Ziua Domnului) laolalta cu adevarul, nu vine de la Dumnezeu. Pentru ca, ,,ce partasie are lumina cu intunericul?” ,,Dumnezeu este lumina si in El nu este intuneric” 2 Corinteni 6:14; 1 Ioan 1:5. Adevarul este 100% adevar sau nu este adevar. Nu exista loc pentru invataturi sau traditii omenesti.

2. Datoria oricarui om care aspira la armonie cu cu Dumnezeu este sa nu fie membru al nici unei biserici sau sistem religios constituit pe fundamentul Satanei: amestecul intre adevar si greseala. Aceasta separatie reprezinta primul pas practic pe care putem sa il facem pentru a deveni copii ai lui Dumnezeu si a ne bucura in Domnul ca Tatal Nostru iubitor. Atunci cand ne vom separa, vom putea deveni fii si fiice ale lui Dumnezeu. Pentru ca am demonstrat intelegerea ca exista doar doua sisteme religioase in lume: religia lui Dumnezeu si religia Satanei, si astfel am ales de bunavoie sa taiem orice legatura cu ce ne poate uni cu un sistem religios intemeiat de Satana.

3. Stiind ca atunci cand parasim sistemul religios al Satanei vom pierde prieteni, familie, influenta, loc de munca, etc… Dumnezeu ne linisteste: ,,EU SUNT Cel Atotputernic.” Aceasta inseamna ca El te va rasplati mai mult decat speri pentru tot ceea ce ai pierdut. Isus ti-a promis: ,,Nu este nimeni care sa fi lasat casa, sau frati, sau surori, sau tata, sau mama, sau sotie, sau copii, sau holde, pentru Mine si pentru Evanghelie, si sa nu primeasca acum, in veacul acesta, de o suta de ori mai mult: case, frati, surori, mame, copii si holde, impreuna cu progoniri, iar in veacul viitor viata vesnica” Marc. 10:29,30

4. Dupa ce vom iesi din sistemul religios al Satanei, Domnul ne va conduce cu ajutorul Duhului Sfant pentru a ne curata si a ne feri de pacate, astfel incat comunicarea intre Dumnezeu si om sa fie deschisa. Totusi, Dumnezeu vrea ca noi sa ne supunem Lui si sa-L slujim nu din obligatie, ci de buna voie. Iubirea de Dumnezeu, ca semn de recunostinta pentru ceea ce El a facut pentru ca aceasta impacare sa fie posibila este chiar fundamentul religiei. A te angaja sa-L slujesti pe Dumnezeu doar in speranta unui castig sau din teama de pedeapsa nu este de nici un folos.

 

Identificarea Icoanei / Semnului Fiarei

Apoc. 13:11-13. Apoi am vazut ridicandu-se din pamant o alta fiara, care avea doua coarne ca ale unui miel si vorbea ca un balaur. Ea lucra cu toata puterea fiarei dintai inaintea ei si facea ca pamantul si locuitorii lui sa se inchine fiarei dintai, a carei rana de moarte fusese vindecata. Savarsea semne mari, pana acolo ca facea chiar sa se coboare foc din cer pe pamant in fata oamenilor.

Apoc. 13:14-15. Si amagea pe locuitorii pamantului prin semnele pe care i se daduse sa le faca in fata fiarei. Ea a zis locuitorilor pamantului sa faca o icoana fiarei care avea rana de sabie, si traia. I s-a dat putere sa dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei sa vorbeasca si sa faca sa fie omorati toti cei ce nu se vor inchina icoanei fiarei.

Apoc. 13:16-18 Si a facut ca toti, mici si mari, bogati si saraci, slobozi si robi, sa primeasca un semn pe mana dreapta sau pe frunte, si nimeni sa nu poata cumpara sau vinde fara sa aiba semnul acesta, adica numele fiarei sau numarul numelui ei. Aici e intelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei. Caci este un numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase.

Care este icoana fiarei, careia Dumnezeu ne avertizeaza sa nu ne inchinam? Pentru a identifica icoana fiarei, trebuie mai intai sa identificam fiara cu doua coarne care ajuta la formarea icoanei fiarei. Aceasta fiara cu doua coarne are urmatoarele semne de identificare:

1. Aceasta fiara s-a nascut in perioada in care papalitatea a primit rana de moarte, in 1798. Apoc. 13:11

2. Aceasta fiara s-a ridicat din pamant, spre deosebire de fiara dintai care s-a ridicat din mare. Daca marea reprezinta multe popoare si natiuni, atunci pamantul reprezinta o regiune mai slab populata. Astfel, aceasta natiune se va impune intr-o regiune cu putini locuitori.

3. Aceasta fiara are doua coarne ca de miel. Conform Bibliei,cornul reprezinta puterea. ,,Avea coarne… si acolo este ascunsa taria lui”  Habacuc 3:4. Prin urmare, aceasta natiune are doua puteri separate, distincte una de cealalta. De asemenea, mielul este simbolul lui Hristos; deci, putem deduce ca aceasta natiune s-a intemeiat pe principiile crestine pure si nobile.

4. Totusi, aceasta fiara vorbeste ca un balauro ,natiune ,,vorbeste” prin autoritatile sale legislative si judiciare. ,,Coarnele ca de miel” si ,,vocea de balaur”  indica un contrast izbitor intre declaratiile pacifiste si practicile acestei natiuni.

Care natiune corespunde acestor semne de identificare? Nu exista decat un singur raspuns: Statele Unite ale Americii.

1. SUA s-au infiintat in jurul anului 1798: O singura natiune era in formare in perioada in care papalitatea isi pierdea puterea, in anul 1798. Deci, aceasta profetie indica direct Statele Unite. SUA s-au organizat ca republica federala, pe baza adoptarii Constitutiei, in anul 1787.

2. SUA au fost create intr-o zona slab populata: SUA nu s-au dezvoltat in Lumea Veche, care era o aglomeratie de multimi super-numeroase, ci in Lumea Noua, unde traiau relativ putini locuitori.

3. In SUA exista doua puteri separate bazate pe principii crestine: SUA au o forma unica de guvernamant, unde Biserica si Statul se bucura de libertati garantate de Constitutie. Datorita acestui sistem de guvernamant, SUA sunt o adevarata republica (o imparatie fara imparat) unde functioneaza Biserica Protestanta  (Biserica fara Papa), ambele puteri fiind complet separate. De asemenea, calitatile sale similare celor ale mielului au facut din SUA un refugiu pentru persecutatii si oprimatii mai multor natiuni.

4. SUA vorbesc ca un balaur: Legea fundamentala a SUA, inscrisa in Constitutie, garanteaza libertatea de constiinta a individului. Nici un alt drept nu este mai de pret sau mai fundamental. Totusi, SUA au inceput deja si in curand vor ajunge sa repudieze complet fiecare principiu al Constitutiei. Iar ceea ce confera o si mai mare semnificatie acestei miscari este faptul ca principalul tel este generalizarea respectarii duminicii ca zi de inchinare. O astfel de actiune este direct contrara principiilor acestui sistem de guvernare, spiritului institutiilor sale libere, Declaratiei de Independenta si Constitutiei. Constitutia prevede ca ,,Congresul nu va adopta nici o lege privitoare la infiintarea unei religii sau interzicerea practicarii libere a unei religii” si ca ,,nici o proba religioasa nu va fi impusa niciodata pentru calificarea pentru orice post intr-o institutie publica din cadrul Statelor Unite.”

Incompatibilitatea unei astfel de actiuni nu este mai mare decat incompatibilitatea reprezentata in simbol. Este fiara cu doua coarne ca de miel – pura si nevinovata, potrivit marturiei – care vorbeste ca un balaur. Chiar si simpla observare la stiri a ceea ce se petrece in prezent ca si in ultima vreme confirma aceasta descriere biblica.

,,Sustin cu tarie initiativa bazata pe credinta pe care o propunem, pentru ca nu cred ca incalca linia de separatie dintre Biserica si Stat si mai cred ca va face ca America sa devina o tara mai buna.”  George W. Bush, facand o referire stangace la Clauza de Infiintare a unei Religii, citat din Conrad Goeringer, AANEWS #889 (28 februarie 2001), din publicatia Ateisti Americani. Aceasta declaratie ataca Declaratia Drepturilor din Constitutie, care interzice guvernului ,,referirea la infiintarea unei religii.”

,,Prioritatile noastre sunt credinta noastra.” George W. Bush, Greensboro, Carolina de Nord. 10 octombrie 2000, citat din Iacob Weinberg,  ,,Bush-ism complet”

Mesajul clar transmis de noua administratie este ca America lui George W. Bush este o natiune crestina si ca ne-crestinii sunt bineveniti in ,,casa SUA” atata vreme cat sunt de acord sa accepte statutul de minoritate tolerata, mai degraba decat cel de cetateni pe deplin egali.” Alan M. Dershowitz, in ,,Bush isi incepe mandatul sfidand Constitutia” , Los Angeles Times, 24 ianuarie 2001

Profetia se va implini curand  Este evident ca fiara cu doua coarne reprezinta SUA. Dar care este relatia dintre SUA si icoana fiarei? Desi SUA au fost create pe principii opuse papalitatii, in prezent observam cum SUA si Vaticanul conclucreaza mai strans pentru a-si spori influenta. Biblia ne spune ca intr-o zi, in viitorul nu prea indepartat, SUA vor pune in aplicare o lege care va impune cetatenilor sai, si apoi intregii lumi, sa se inchine fiarei, respectiv, papalitatii. ,,Ea [SUA] lucreaza cu toata autoritatea fiarei dintai [papalitatea] inaintea ei si face ca pamantul [mai intai SUA si apoi la nivel mondial] si cei care locuiesc pe el sa se inchine fiarei dintai [prin respectarea duminicii, impusa de papalitate], a carei rana de moarte [1798] fusese vindecata [1929]… Ea a zis celor care locuiesc pe pamant sa faca o icoana fiarei [imitand papalitatea atunci cand a folosit puterea civila pentru a pune in aplicare dogma religioasa] care avea o rana de sabie si traia.”  Apocalipsa 13:14,14

In curand SUA vor renunta la libertatea religioasa pentru a impune respectarea Duminicii (semnul fiarei). Aceasta inseamna ca Biserica Protestanta va controla guvernul in indeplinirea programului sauCand se va intampla acest lucru, SUA vor fi realizat o icoana a Bisericii Romano-Catolice, unind Biserica cu Statul. Apoi SUA vor vorbi ,,ca un balaur” si isi vor exercita ,,intreaga autoritate a fiarei dintai” Apoc. 13:11,12; si vor demonstra acelasi spirit de intoleranta si persecutie manifestat de fiara dintai, papalitatea.

Prin urmare, intrucat libertatea religioasa se va pierde, persecutia minoritatilor dizidente va fi inevitabila si va urma o repetare a intolerantei religioase din Evul Mediu. ,,I s-a dat sa dea suflare icoanei fiarei [adoptarea legii respectarii duminicii]…, ca sa faca sa fie omorati toti cei care nu se vor inchina fiarei [care respecta sambata ca zi de inchinare si nu duminica]. Si face ca toti, mici si mari, bogati si saraci, liberi si robi, sa primeasca un semn pe mana dreapta sau pe frunte: Si nimeni sa nu poata cumpara sau vinde, fara sa aiba semnul acesta [celor ce respecta adevaratul Sabat li se va interzice sa cumpere sau sa vanda],sau numarul numelui ei…”  Apocalipsa 13:15-17

Unii vor primi semnul ,,pe frunte” pentru ca au ales sa ,,creada o minciuna” 2 Tesaloniceni 2:11. Altii, desi convinsi ca duminica nu este adevaratul Sabat, se vor supune pentru a-si salva agoniseala si vor primi semnul ,,pe mana dreapta” , care este simbol al muncii. Pentru ca toate acestea sa fie adevarate, trebuie sa existe dovada ca papalitatea urmareste in prezent ca SUA sa instituie ca zi de inchinare duminica, si ca Protestantii din SUA, (dusmani istorici ai Romei), si-au schimbat atitudinea si isi exprima disponibilitatea de a colabora la adoptarea legilor privind respectarea duminicii. Exista o astfel de dovada? In prezent, multi Protestanti sunt favorabili papalitatii, ceea ce incurajeaza papalitatea sa incerce cu agresivitate sa impuna legislatia privind respectarea duminicii:

,,Toti americanii ar trebui sa ceara Presedintelui si Congresului sa adopte o lege federala – un amendament la Constitutie, daca va fi cazul – pentru ca (falsul) Sabat sa fie instituit ca Zi Nationala de Odihna.”  Publicatia CATHOLIC TWIN CIRCLE, 25 august 1985, Articolul ,,Duminica zi libera”

,,In acest sens predecesorul meu, Papa Leon al XIII-lea… vorbea despre repausul duminical ca despre un drept al muncitorilor pe care Statul trebuie sa-l garanteze.”  Papa Ioan Paul al II-lea, DIES DOMINI, 31 mai 1998

,,Ca urmare… crestinii vor lupta in mod firesc pentru a se asigura ca legislatia civila le respecta regimul de lucru cu tinerea duminicii ca zi sfanta. In orice caz, este o obligatie de constiinta sa le asigure repausul duminical astfel incat sa le permita sa ia parte la Euharistie, abtinandu-se de la lucrari si activitati incompatibile cu sanctificarea Zilei Domnului…” Papa Ioan Paul al II-lea, DIES DOMINI, 31 mai 1998

,,Crestinii [de pretutindeni] trebuie sa ceara recunoasterea duminicilor si zilelor de sarbatori religioase drept sarbatori legale.”Catehismul Bisericii Catolice, editia populara finala, 2000, par. 2188 Majoritatea liderilor Protestanti din SUA sunt gata sa ingroape securea disensiunilor cu catolicii:

,,Conducatorii bisericilor Protestante Americane si ai celor Ortodoxe de Rasarit care s-au intalnit cu Papa Paul al II-lea vineri au salutat prima lor discutie larg reprezentativa drept un punct de reper pe calea realizarii marii uniri… Reverendul Donald Jones, adept al Bisericii Metodiste Unite si presedinte ale facultatii de studii religioase din cadrul Universitatii Carolina de Sud, a denumit aceasta intalnire ca ,,cea mai importanta intalnire ecumenica a secolului.” Reverendul Paul A. Crow Jr. din Indianapolis, reprezentant ecumenic al Bisericii lui Hristos (Discipolii lui Hristos), a numit evenimentul ,, o noua zi a ecumenismului”, deschizand un viitor in care Dumnezeu <<ne aduna impreuna>>”  The Montogomery Advertiser, 12 septembrie 1987

Billy Graham: ,,Am constatat ca toate convingerile mele sunt, in esenta, aceleasi cu ale drept-credinciosilor Romano-Catolici” McCall, ianuarie 1978. El l-a numit de asemenea pe Papa Ioan Paul al II-lea: ,,cel mai mare lider religios al lumii moderne.”  The Saturday Evening Post, ianuarie -februarie 1980     

Paul Crouch: ,,Voi eradica cuvantul Protestant chiar si din vocabularul meu… nu mai protestez impotriva a nimic… [a sosit] timpul pentru ca atat catolicii cat si ne-catolicii sa devina unul in Spirit si unul in Domnul.” Programul ,,Praise the Lord”, Reteaua de radiodifuziune Trinity, 17 octombrie 1989

Robert Schuller: ,,A sosit timpul ca Protestantii sa mearga la pastor [papa] si sa-i spuna ,,Ce trebuie sa facem pentru a ne intoarce acasa?”  Los Angeles Herald Examiner, 19 septembrie 1987, pagina religioasa

David Wells: ,,Daca Catolicismul va deveni si mai catolic in viitor, ceea ce ma astept sa se intample sub actualul Papa, atunci diferentele teologice vor deveni mai evidente, dar aliantele noastre cu catolicii, impotriva culturii seculare, vor fi mai temeinice. In ceea ce ma priveste, sunt pregatit pentru acest compromis.” Eternity Magazine, sept. 1987  

J. L. Packer: ,,Invatatura charismatica protestanta si catolica asupra vietii crestine este identica atat ca intentii cat si ca sens. Oare acest lucru nu este semnificativ pentru viitorul crestinismului?” L. I. Packer, Crestinismul astazi, 22 iunie 1992

 

Legea lui Dumnezeu in Noul Testament – Atitudinea lui Isus fata de Legea Sa

 

Mat. 5:17-18 – Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea sau Prorocii; am venit nu sa stric, ci sa implinesc. Caci adevarat va spun, cata vreme nu va trece cerul si pamantul, nu va trece o iota sau o frantura de slova din Lege, inainte ca sa se fi intamplat toate lucrurile.

Luc. 16:17 – Este mai lesne sa treaca cerul si pamantul decat sa cada o singura frantura de slova din Lege.

Luc. 4:16 – A venit in Nazaret, unde fusese crescut; si, dupa obiceiul Sau, in ziua Sabatului a intrat in sinagoga. S-a sculat sa citeasca,

Ioan 14:15,21 – Daca Ma iubiti, veti pazi poruncile Mele. Cine are poruncile Mele si le pazeste acela Ma iubeste; si cine Ma iubeste va fi iubit de Tatal Meu. Eu il voi iubi si Ma voi arata lui.

1Ioan 5:2-3 –  Cunoastem ca iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea ca iubim pe Dumnezeu si pazim poruncile Lui. Caci dragostea de Dumnezeu sta in pazirea poruncilor Lui. Si poruncile Lui nu sunt grele;

Marc. 7:7 – Degeaba Ma cinstesc ei, dand invataturi care nu sunt decat niste porunci omenesti.

In textele de mai sus, Isus  personal declara ca n-a venit sa desfiinteze Legea care, potrivit textului din Isaia 51,4, este caracterul Sau, (,,Ia aminte spre Mine, dar, poporul Meu, pleaca urechea spre Mine, neamul Meu! Caci din Mine va iesi legea, si voi pune legea Mea lumina popoarelor.”) ci s-o implineasca in intregime (Luc,16 -A venit in Nazaret, unde fusese crescut; si, dupa obiceiul Sau, in ziua Sabatului a intrat in sinagoga. S-a sculat sa citeasca) si sa arate ca este posibil ca in acest corp omenesc s-o implinim si noi, caci ea este ,,sfanta, dreapta si buna” (Romani 7,12), si ca aceste porunci ,,nu sunt grele„, daca-L iubim pe Dumnezeu din toata inima (1 Ioan 5,3), pentru ca putem totul prin Hristos care ne intareste. (Filipeni 4,13) In versetul 18, Isus a declarat ca Legea Sa va dura cat cerul si pamantul. In traducerea Nitulescu versetul din Matei 5,17 este tradus ,,N-am venit sa desfiintez…”

Se pune intrebarea: A facut Dumnezeu un cer nou si un pamant nou, asa cum sustin unii cercetatori ai Scripturii, anume ca Isus a venit acum cateva zeci de ani si a intemeiat Imparatia Sa de o mie de ani? Si-o fi schimbat El programul dat ucenicilor pentru a doua Sa venire? Ne-o fi dus Pavel in eroare cand a scris in Evrei 13.8 ca Isus este acelasi ieri, azi si in veci sau Iacov care scrie in capitolul 1,17 ca in El nu este nici schimbare, nici umbra de mutare?

Ce criterii ne-a dat Isus sa stim precis cand va veni El, ca sa nu fim inselati de Satana, care va cauta sa contrafaca venirea Lui?

Matei 24,24-27 -Caci se vor scula hristosi mincinosi si proroci mincinosi; vor face semne mari si minuni, pana acolo incat sa insele, daca va fi cu putinta, chiar si pe cei alesi. Iata ca v-am spus mai dinainte. Deci daca va vor zice: „Iata-L in pustiu„, sa nu va duceti acolo! „Iata-L in odaite ascunse„, sa nu credeti. Caci, cum iese fulgerul de la rasarit si se vede pana la apus, asa va fi si venirea Fiului omului.

Ioan, ucenicul iubit al lui Isus, care a fost de fata cand El a spus ucenicilor aceste cuvinte de avertizare, dupa aproximativ saizeci si cinci de ani de la inaltarea Invatatorului lor, repeta aceasta precizare extrem de importanta pentru noi, care asteptam cu dor revenirea Lui, ca sa nu fim inselati de catre cei care sustin cu tarie ca Isus a venit, si scrie:  Apoc. 1:7 – Iata ca El vine pe nori. Si orice ochi Il va vedea; si cei ce L-au strapuns. Si toate semintiile pamantului se vor boci din pricina Lui!

De remarcat este faptul ca nici unul dintre supravietuitorii acelui an, care traiesc si astazi, nu ne poate declara ca L-a vazut pe Isus venind pe norii cerului. Chiar daca s-ar gasi vreunul care, inselat de Satana, ar declara ca a vazut un asa eveniment, Ius ne avertizeaza, sa nu-l credem, pentru ca orice ochi Il va vedea. Un alt argument in plus este si faptul ca, atunci cand Domnul va face un cer nou si un pamant nou, nu va mai fi lacrima, nici moarte, nici durere, asa cum scrie Ioan in Apocalipsa 21,4 (El va sterge orice lacrima din ochii lor. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut.”) Ori se constata ca acum sunt mai multe lacrimi, tanguire, moarte si durere decat oricand pana acum.

Dar Isus, Mantuitorul nostru, face o declaratie care ne uimeste, El completand marturia pe care am scris-o mai sus si ne-a dat-o in Matei 5,18, spunand in continuare:

Mat. 5:18 – Caci adevarat va spun, cata vreme nu va trece cerul si pamantul, nu va trece o iota sau o frantura de slova din Lege, inainte ca sa se fi intamplat toate lucrurile.

Luc. 16:17 – Este mai lesne sa treaca cerul si pamantul decat sa cada o singura frantura de slova din Lege, pentru ca ea este vesnica (Psalmii 119,160).

Intr-una din zile, vine la Isus un tanar bogat si Il intreaba: Matei 19,16-22 – …Invatatorule, ce bine sa fac, ca sa am viata vesnica?”El i-a raspuns: „De ce ma intrebi: Ce bine? Binele este Unul singur. Dar daca vrei sa intri in viata, pazeste poruncile.” Si tanarul l-a intrebat: ,,Care?” Atunci Isus i-a amintit cinci porunci dintre cele sase de pe tabla a doua. Unii sustin ca Domnul Isus n-a amintit tanarului bogat despre Sabat, deci, nu mai trebuie tinut.

Gandesc oare acesti cercetatori ai Scripturii ca Isus a vrut sa spuna tanarului bogat ca poate calca cele patru porunci de pe prima tabla si porunca a zecea de pe tabla a doua, pe care nu i le-a amintit? Categoric nu! Isus i-a amintit numai cinci dintre Cele Zece Porunci pe care, se pare ca tanarul nu le pastra cu credinciosie. Cea mai buna dovada este atitudinea lui Isus fata de porunca a patra din Decalog, pe care a pastrat-o cu sfintenie, ca si pe celelalte noua, caci, ,,dupa obiceiul Sau, in ziua Sabatului a intrat in sinagoga. S-a sculat sa citeasca, si I s-a dat cartea prorocului Isaia. Cand a deschis-o, a dat peste locul unde era scris: -a coborat in Capernaum, cetate din Galileea, si acolo invata pe oameni in ziua Sabatului. (Luca 4,16.17.31)

Totusi multi sustin ca Isus s-a dus de multe ori in Sabat sa vindece, fapt pentru care a fost invinuit de mai marii evreilor; El a facut aceasta, afirma ei, pentru a ne invata ca nu trebuie sa mai tinem aceasta zi pe care Dumnezeu le-a dat-o numai lor. Insa cum raspunde Isus acestei interpretari gresite? ,,Cine este omul acela dintre voi care, daca are o oaie, si-i cade intr-o groapa, in ziua Sabatului, sa n-o apuce si s-o scoata afara? Cu cat mai de pret este deci un om decat o oaie? De aceea esteingaduit a face bine in zilele de Sabat.” (Matei 12.11.12; Luca 13,15), si nicidecum nu este ingaduit a-ti face gusturile si lucrarile tale in zilele de Sabat (Exod 20,10; Isaia 58,13; Matei 5,17).

Cand ucenicii L-au intrebat pe Isus care va fi semnul revenirii Sale, El le-a spus tot ce avea sa se intample inainte de acest insemnat eveniment pentru intreaga omenire si, dupa ce le-a spus despre semnele naturii si framantarile dintre popoare, a mai adaugat: ,,Atunci va vor da sa fiti chinuiti si va vor omori; si veti fi urati de toate neamurile pentru Numele Meu. Si daca zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scapa; dar, din pricina celor alesi, zilele acelea vor fi scurtate. Rugati-va ca fuga voastra sa nu fie iarna, nici intr-o zi de Sabat.” (Matei 24,9.22.20)

De ce credinciosii trebuie sa se roage ca fuga lor sa nu fie iarna? Pentru ca iarna, fiind frig, ar fi o problema pentru ei sa-si paraseasca domiciliul incalzit. Dar de ce trebuie sa se roage ei ca fuga lor sa nu fie in ziua de Sabat? Pentru ca, asa cum am studiat pana acum, de la creatiune si pana la venirea lui Isus a doua oara, aceasta insemnata zi a fost data omului sa se odihneasca in ea si sa aduca inchinare Creatorului Sau, in liniste si pace, fara nici o alta preocupare. Din textul de mai sus, reiese ca Isus personal a prezentat ziua de Sabat, ca fiind singura si adevarata zi de odihna pentru toti credinciosii zilelor din urma.

Acest punct de vedere este combatut de unii care sustin ca Isus n-a vorbit, in Matei 24,20 despre timpul cand El avea sa vina a doua oara pe norii cerului, ci despre timpul cand armatele romane urmau sa distruga Ierusalimul. Si, pentru ca evreii aveau randuiala ca portile Ierusalimului sa fie inchise pe tot timpul Sabatului, crestinii, zic ei, trebuiau sa se roage din timp ca fuga lor sa nu fie in Sabat, ca sa poata iesi din oras, pentru a nu fi ucisi impreuna cu ceilalti.

Pentru clarificarea acestei afirmatii sustinute de cei ce resping Legea lui Dumnezeu, deci si Sabatul, amintim precizarile facute de istorie, si anume ca, inainte de anul 70 d.Hr., ostile romane comandate de Cestius au asediat Ierusalimul o buna bucata de vreme, timp in care toti evreii din interiorul cetatii au avut de suferit de foame si alte neajunsuri, pentru ca, in jurul anului 68, acest comandant sa se retraga cu armatele sale fara sa atace orasul si nimeni n-a stiut de ce. Acesta insa a fost pentru crestini semnul de a fugi din oras, asa cum le spusese Isus cu aproximativ patruzeci de ani inainte: ,,Cand veti vedea Ierusalimul inconjurat de osti, sa stiti ca atunci pustiirea lui este aproape. Atunci, cei din Iudeea sa fuga la munti, cei din mijlocul Ierusalimului sa iasa afara din el, si cei de prin ogoare sa nu intre in el.” (Luca 21,20.21)

In acest rastimp, toti crestinii seriosi in credinta au ascultat avertizarea data de Isus si au iesit din Ierusalim, fugind in munti. Acestia au luat cu ei si scrierile proorocilor Vechiului Testament, pe care le-au avut, si o parte din cele ale Noului Testament, care fusesera deja scrise pana atunci, si le-au ascuns prin pesterile muntilor Libanului din apropierea Marii Moarte. Bunul Dumnezeu il inspirase pe Cestius, comandantul roman, sa se retraga cu armatele lui, pentru ca acei crestini sa primeasca semnul distinct de a fugi din Ierusalim, exact asa cum le spusese Isus. Dupa doi ani, adica in anul 70 d.Hr., armatele romane comandate de Titus, au distrus complet Ierusalimul si templul, incat n-a mai ramas piatra pe piatra (Luca 19.43.44 ,,Vor veni peste tine zile, cand vrajmasii tai te vor inconjura cu santuri, te vor impresura si te vor strange din toate partile: te vor face una cu pamantul, pe tine si pe copiii tai din mijlocul tau; si nu vor lasa in tine piatra pe piatra, pentru ca n-ai cunoscut vremea cand ai fost cercetata.”   si History of the Jews, Book 16, de Milman).

Mentionam ca, in Matei capitolul 24, Isus a vorbit de ambele evenimente, adica de distrugerea Ierusalimului si de distrugerea finala, la a doua Sa venire. In Matei 24,20, El i-a avertizat in mod deosebit si pe crestinii zilelor din urma sa se roage ca fuga lor sa nu fie intr-o zi de Sabat, pentru ca, la distrugerea Ierusalimului, din anul 70, Isus stia ca toti crestinii ascultatori de avertismentul Sau n-aveau sa se mai gaseasca in Ierusalimul cu portile incuiate, afara de cei neseriosi in credinta, care au murit impreuna cu ceilalti, asa cum se va intampla si in zilele din urma, la revenirea lui Isus, cu toti aceia care nu iau in serios tot ce zice Scriptura. (Ioan 7,38 –  ,,Cine crede in Mine, din inima lui vor curge rauri de apa vie, cum zice Scriptura”)

O dovada in plus ca, in Matei capitolul 24,20 Isus a vorbit in mod deosebit despre a doua Sa venire, cand toti credinciosii trebuie sa se roage ca fuga lor sa nu fie iarna, nici intr-o zi de Sabat, este si faptul ca o parte insemnata dintre traducatorii Bibliei, in Matei 24,3 au tradus: …,,Spune-ne, cand se vor intampla aceste lucruri? Si care va fi semnul venirii Tale si al sfarsitului lumii?” De exemplu: In limba romana, Noul Testament tradus de preot dr. Emil Pascal si tiparit la Paris in 1992, a patra editie neschimbata, sub ingrijirea Bisericii Catolice. In limba germana, traducerea de Leander van Ess. In limba engleza, versiunea King James. In limba franceza, versiunea Sinodala. In limba latina, traducere din greaca de Eberhard Nestle. In limba maghiara, traducerea de Karoly Gaspar, prima si a doua editie. In limba spaniola, traducerea lui Cipriano de Valera si altele.

Acest text din Matei 24,20 ne arata clar ca Isus, care a tinut Sabatul (Luca 4.16,17,31), a poruncit tuturor celor care au urmat dupa El sa faca la fel, pana la revenirea Lui. Pe langa dovada istorica mentionata mai sus, in legatura cu distrugerea Ierusalimului, mai exista si ,,descoperirea epocala”  din 1947, asa cum o numeste revista Flacara,a sulurilor profetilor, care alcatuiesc Scripturile, scrise pe piei de animale si gasite la acea data de niste pastori in pesterile muntilor Libanului din apropierea Marii Moarte, pe care crestinii le-au ascuns cand au fugit, inainte de distrugerea Ierusalimului. Amanuntele acestei descoperiri sunt mentionate in cartea: Manuscrisele de la Marea Moarta, tiparita de Editura Stiintifica in 1967, autor I.D. Amusin.

Unul dintre cele mai insemnate texte ale Sfintelor Scripturi il gasim scris in ultimul capitol din Evanghelia lui Matei, ultimul verset, cuvinte spuse de Isus ucenicilor Sai numai cu cateva clipe inainte de inaltarea Sa la cer, in a patruzecea zi de la inviere: ,,Si invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit. Si iata ca Eusunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului.” Amin.” (Matei 28,20)

Si acum, intrebarea: Unde scrie in Scripturi ca a poruncit Isus sa tinem datinile stramosesti, sa ne supunem hotararilor sfintilor si ale consiliilor bisericesti, traditiei sau chiar respectarii zilei intai a saptamanii, in cinstea invierii Lui, asa cum sustin multi?

Deoarece stia ca o parte din omenire avea sa sustina aceasta dupa plecarea Sa la cer, si, regretabil, chiar si slujitorii la altare, Isus da avertismentul: ,,Degeaba Ma cinstesc ei, dand invataturi care nu sunt decat niste porunci omenesti.” (Marcu 7,7)

Vor fi totusi cercetatori ai Scripturii care vor pune intrebarea: De ce atunci evanghelistul Luca scrie in Faptele Apostolilor 20,7, ca ucenicii impreuna cu Pavel erau adunati in ziua intai a saptamanii? Nu ca sa sarbatoreasca aceasta zi in cinstea invierii Domnului? Intrebarea este la locul ei si va primi raspuns cand vom studia toate cele noua texte despre ziua intai a saptamanii, din Sfintele Scripturi, ceva mai tarziu. Dupa cum am scris mai inainte, Dumnezeu a iubit lumea atat de mult,  incat L-a dat pe singurul Lui Fiu ca sa moara pentru noi, pentru a ne salva. (Ioan 3,16) Pentru ca Tatal ne iubeste atat de mult, Isus a venit aici sa ne ceara sa-L iubim si noi la fel. Desigur, toti cercetatorii Scripturii pretind ca si noi Il iubim pe Creator.

Spre a nu fi inselati in felul nostru de interpretare a Scripturii si pentru ca nici unul dintre noi sa nu primeasca teribila sentinta la revenirea Sa: ,,M-ati cinstit degeaba”, Creatorul nostru a venit printre noi si ne-a invatat cum sa-L iubim. ,,Daca Ma iubiti, veti pazi poruncile Mele. Cine are poruncile Mele si le pazeste acela Ma iubeste; si cine Ma iubeste va fi iubit de Tatal Meu. Eu il voi iubi si Ma voi arata lui.” (Ioan 14:15,21) ,,Daca paziti poruncile Mele, veti ramane in dragostea Mea, dupa cum si Eu am pazit poruncile Tatalui Meu si raman in dragostea Lui.” (Ioan 15,10)

Dupa cum am constatat pana aici, Isus a respectat Legea Sa deci si Sabatul (Luca 4,16.17.31), iar pe noi, pamantenii, ne invata sa facem la fel ca El, desigur numai daca Il iubim, asa cum scrie si Ioan: ,,Cunoastem ca iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea ca iubim pe Dumnezeu si pazim poruncile Lui. Caci dragostea de Dumnezeu sta in pazirea poruncilor Lui. Si poruncile Lui nu sunt grele.” (1 Ioan 5,2.3)

Constantin Petcu – O Singura Scriptura De Ce Atatea Religii

 

Pentru studiu suplimentar puteti citi cartile de pe blog-ul meu:

Ellen White – Hristos Lumina Lumii – Sabatul

 

Legea lui Dumnezeu in VT – La Muntele Sinai si Dupa Aceea, Pana la Isus

 

Exod. 34:28 – Si Domnul a scris pe table cuvintele legamantului, cele Zece Porunci.

Deut. 4:13 – El Si-a vestit legamantul Sau, pe care v-a poruncit sa-l paziti, cele zece porunci; si le-a scris pe doua table de piatra.

Deut. 9:9-11 – Cand m-am suit pe munte, ca sa iau tablele de piatra, tablele legamantului pe care l-a facut Domnul cu voi, am ramas pe munte patruzeci de zile si patruzeci de nopti,… si Domnul mi-a dat cele doua table de piatra, scrise cu degetul lui Dumnezeu si cuprinzand toate cuvintele pe care vi le spusese Domnul pe munte, din mijlocul focului, in ziua cand tot poporul era adunat. Dupa acele patruzeci de zile si patruzeci de nopti, Domnul mi-a dat cele doua table de piatra, tablele legamantului.

Ezec. 20:11.12.20 – 11. Le-am dat legile Mele si le-am facut cunoscut poruncile Mele, pe care trebuie sa le implineasca omul ca sa traiasca prin ele. Le-am dat si Sabatele Mele, sa fie ca un semn intre Mine si ei, pentru ca sa stie ca Eu sunt Domnul care-i sfintesc. Sfintiti Sabatele Mele, caci ele sunt un semn intre Mine si voi, ca sa stiti ca Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!

Ps. 119:160 – Temelia cuvantului Tau este adevarul, si toate legile Tale cele drepte sunt vesnice.

Iac. 1:25 – Dar cine isi va adanci privirile in legea desavarsita, care este legea slobozeniei, si va starui in ea, nu ca un ascultator uituc, ci ca un implinitor cu fapta, va fi fericit in lucrarea lui.

Dupa aproximativ 2500 de ani de la creatiune si cu 1500 de ani inainte de nasterea lui Isus, Moise impreuna cu poporul scos din Egipt au ajuns la Muntele Sinai. Aici, Domnul a reeditat in scris Cele Zece Porunci si pe toate celelalte, asa cum am studiat pana acum. Spre deosebire de celelalte legi pe care le-a scris Moise din porunca lui Dumnezeu, cele doua table de piatra au fost scrise cu degetul lui Dumnezeu, singura opera de pe pamant scrisa cu degetul Sau.

Lev. 23:26-32 – Domnul a vorbit lui Moise si a zis: In ziua a zecea a acestei a saptea luni, va fi ziua Ispasirii: atunci sa aveti o adunare sfanta, sa va smeriti sufletele si sa aduceti Domnului jertfe mistuite de foc. Sa nu faceti nicio lucrare in ziua aceea, caci este ziua Ispasirii, cand trebuie facuta ispasire pentru voi inaintea Domnului Dumnezeului vostru. Oricine nu se va smeri in ziua aceea va fi nimicit din poporul lui. Pe oricine va face in ziua aceea vreo lucrare oarecare il voi nimici din mijlocul poporului lui. Sa nu faceti nicio lucrare atunci. Aceasta este o lege vesnica pentru urmasii vostri, in toate locurile in care veti locui. Aceasta sa fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihna, si sa va smeriti sufletele in ziua aceasta; din seara zilei a noua pana in seara urmatoare, sa praznuiti Sabatul vostru.

Lev. 16:2 – Domnul a zis lui Moise: „Vorbeste fratelui tau, Aaron, si spune-i sa nu intre in tot timpul in Sfantul Locas, dincolo de perdeaua dinauntru, inaintea capacului ispasirii, care este pe chivot, ca sa nu moara; caci deasupra capacului ispasirii Ma voi arata in nor.

Ele au fost puse in chivot, care se afla in Sfanta Sfintelor de la cortul intalnirii si asupra caruia, potrivit Scripturii, se manifesta prezenta Dumnezeirii. Acest chivot, in care erau puse tablele Legii, era socotit piesa principala din cort, inima cortului, piesa pe care n-avea ingaduinta s-o vada nimeni, nici preotii care slujeau la cort, si mai tarziu la templu, si nici chiar marele preot, ca sa nu moara. Marele preot avea ingaduinta sa-l vada doar o singura data pe an, in ziua a zecea a lunii a saptea, deci in Ziua Ispasirii (Levitic 23,26-32), si sa indeplineasca lucrarea incredintata lui (Levitic 16,1-34). Redam in continuare porunca a patra din Cele Zece Porunci.

Exod. 20:8-11 – Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s-o sfintesti. Sa lucrezi sase zile si sa-ti faci lucrul tau. Dar ziua a saptea este ziua de odihna inchinata Domnului Dumnezeului tau: sa nu faci nicio lucrare in ea, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici robul tau, nici roaba ta, nici vita ta, nici strainul care este in casa ta. Caci in sase zile a facut Domnul cerurile, pamantul si marea, si tot ce este in ele, iar in ziua a saptea S-a odihnit: de aceea a binecuvantat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o.

Isa. 58:13-14 – Daca iti vei opri piciorul in ziua Sabatului ca sa nu-ti faci gusturile tale in ziua Mea cea sfanta; daca Sabatul va fi desfatarea ta, ca sa sfintesti pe Domnul, slavindu-L, si daca-L vei cinsti neurmand caile tale, neindeletnicindu-te cu treburile tale si nededandu-te la flecarii, atunci te vei putea desfata in Domnul, si Eu te voi sui pe inaltimile tarii, te voi face sa te bucuri de mostenirea tatalui tau Iacov; caci gura Domnului a vorbit.

In traducerea din original Nitulescu. Galaction, trad. engleza si altele gasim scris: Adu-ti aminte de ziua Sambetei ca s-o sfintestiDar ziua a saptea este ziua de odihna inchinata Domnului Dumnezeului tau: sa nu faci nicio lucrare in ea...Mentiunea facuta la inceputul poruncii: Adu-ti aminte …ne da convingerea, in plus, ca toti credinciosii au pastrat ziua de Sabat ca zi de odihna inchinata Domnului, de la creatiune si pana la robia egipteana. Daca cinstirea acestei zile n-ar fi existat pana aici, cei ajunsi la Muntele Sinai n-ar fi avut despre ce sa-si aduca aminte.

O alta remarca foarte insemnata este si faptul ca, daca omenirea ar fi respectat Legea lui Dumnezeu, deci si Sabatul in care se arata ca Domnul este singurul Creator, n-ar fi existat atei si nici evolutionisti care sa nascoceasca teorii pretins stiintifice. De aceea Pavel, inspirat, scrie: S-au falit ca sunt intelepti, si au innebunit; si au schimbat slava Dumnezeului nemuritor intr-o icoana care seamana cu omul muritor, pasari, dobitoace cu patru picioare si taratoare. De aceea, Dumnezeu i-a lasat prada necuratiei, sa urmeze poftele inimilor lor; asa ca isi necinstesc singuri trupurile; caci au schimbat in minciuna adevarul lui Dumnezeu si au slujit si s-au inchinat fapturii in locul Facatorului, care este binecuvantat in veci! (Rom. 1:22-25 )

Proorocul Isaia ne atentioneaza ca Sabatul este ziua sfanta a Creatorului (Marcu 2,28:…Fiul omului este Domn chiar si al Sabatului) si nu a lui Moise sau a evreilor, iar Pavel scrie ca El este Acelasi ieri si azi si in veci (Evrei 13,8) si, pentru ca Legea a fost rostita cu voce tare de Creator pe Sinai (Deuteronom 5,6-22), El nu va schimba ce a iesit de pe buzele Lui (Psalmii 89,34; Maleahi 3,6; Iacov 1,17).

Isa. 42:21 – Domnul a voit, pentru dreptatea Lui, sa vesteasca o lege mare si minunata. Acelasi prooroc Isaia, care a vestit nasterea si suferintele lui Hristos, asa cum am scris la inceput, se uneste cu David, si acesti doi prooroci inspirati marturisesc ca poruncile lui Dumnezeu sunt drepte si dainuiesc din vesnicii si pana in vesnicii, ca si Autorul lor, afirmatie pe care o repeta Isus si in noua dispensatiune, in Luca 16,17:  Este mai lesne sa treaca cerul si pamantul decat sa cada o singura frantura de slova din Lege. Cu o mie de ani inainte de nasterea lui Isus, David ii numeste fericiti pe toti implinitorii Legii, facand aceeasi afirmatie ca si Iacov, in capitolul 1,25  Dar cine isi va adanci privirile in legea desavarsita, care este legea slobozeniei, si va starui in ea, nu ca un ascultator uituc, ci ca un implinitor cu fapta, va fi fericit in lucrarea lui. De remarcat este si faptul ca psalmistul scrie, in capitolul 119, aproximativ saizeci de texte despre Legea Domnului. Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor rai, nu se opreste pe calea celor pacatosi si nu se asaza pe scaunul celor batjocoritori! Ci isi gaseste placerea in Legea Domnului, si zi si noapte cugeta la Legea Lui! (Ps. 1:1-2)  Temelia cuvantului Tau este adevarul, si toate legile Tale cele drepte sunt vesnice (Ps. 119:160)

Isa. 56:1-8 – Asa vorbeste Domnul: Paziti ce este drept si faceti ce este bine; caci mantuirea Mea este aproape sa vina, si neprihanirea Mea este aproape sa se arate. Ferice de omul care face lucrul acesta si de fiul omului care ramane statornic in el pazind Sabatul, ca sa nu-l pangareasca, si stapanindu-si mana ca sa nu faca niciun rau! Strainul care se alipeste de Domnul sa nu zica: Domnul ma va desparti de poporul Sau! Si famenul sa nu zica: Iata, eu sunt un copac uscat! Caci asa vorbeste Domnul: Famenilor care vor pazi Sabatele Mele, care vor alege ce-Mi este placut si vor starui in legamantul Meu,  le voi da in Casa Mea si inauntrul zidurilor Mele un loc si un nume mai bune decat fii si fiice; le voi da un nume vesnic, care nu se va stinge. Si pe strainii care se vor lipi de Domnul ca sa-I slujeasca si sa iubeasca Numele Domnului, pentru ca sa fie slujitorii Lui, si pe toti cei ce vor pazi Sabatul, ca sa nu-l pangareasca, si vor starui in legamantul Meu, ii voi aduce la muntele Meu cel sfant si-i voi umple de veselie in Casa Mea de rugaciune. Arderile lor de tot si jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, caci Casa Mea se va numi o casa de rugaciune pentru toate popoarele.

Am redat aici cateva texte care arata ca Dumnezeu i-a chemat in toate timpurile pe toti oamenii ca sa-i slujeasca, fara sa tina cont de rasa sau de neam, nu numai pe evrei, ca sa-i faca fii si fiice in casa Sa de rugaciune, randuita pentru toate popoarele.

Obligatia de capetenie a tuturor este respectarea Legii lui Dumnezeu, supranumita, asa cum este aratat in versetul 6 de mai sus: ..cuvintele legamantului – Cele Zece Porunci- (Exod 34,28; Deut. 4,13; Deut. 9.9.11 etc). Pe langa acestea, au trebuit, desigur, aduse la indeplinire, asa cum am studiat, si legile ceremoniale, valabile pana la cruce.

Se pune intrebarea: Pentru ce zice Scriptura ca Cele Zece Porunci sunt ,,cuvintele legamantului?” Pentru ca ele sunt caracterul lui Dumnezeu, asa cum acelasi prooroc scrie in continuare: Ia aminte spre Mine, dar, poporul Meu, pleaca urechea spre Mine, neamul Meu! Caci din Mine va iesi legea, si voi pune legea Mea lumina popoarelor.(Isaia 51:4)

Duhul Domnului i-a aratat lui Isaia lucrarea pe care aveau s-o faca ucenicii si adevaratii crestini printre toate popoarele, dupa invierea si inaltarea lui Isus la ceruri, si anume sa vesteasca Evanghelia Imparatiei, in care este cuprinsa Legea care a iesit din Dumnezeu. Ea avea sa fie vestita tuturor si noua, astazi, care ne apropiem cu pasi grabiti de revenirea lui Isus.

Un motiv esential pentru care trebuie sa ne insusim caracterul lui Dumnezeu este acela ca trebuie sa ajungem din nou in raiul de unde am cazut si unde Adam, inainte de pacatuire, s-a odihnit dupa sase zile de activitate si L-a preamarit pe Creator in ziua Lui cea sfanta (Isaia 58,13; Exod 20,10; Marcu 2,28), zi care va fi sarbatorita si pe Noul Pamant de catre sfintii lui Dumnezeu, la fel ca la creatiune, asa cum proorocul inspirat declara:  Caci, dupa cum cerurile cele noi si pamantul cel nou, pe care le voi face, vor dainui inaintea Mea – zice Domnul – asa va dainui si samanta voastra si numele vostru. In fiecare luna noua si in fiecare Sabat, va veni orice faptura sa se inchine inaintea Mea – zice Domnul. (Isaia 66:22,23)

Deci Sabatul, fiind facut la creatiune pentru om, asa cum declara Creatorul lui in Marcu 2,27, a fost dat ca SEMN intre El, Dumnezeu, si toti descendentii omului din toate timpurile, SEMN care avea sa-i deosebeasca pe fiii lui Dumnezeu de toti ceilalti oameni, in trecut, in prezent si in viitor, asa cum mentioneaza si proorocul Ezechiel, cand scrie:  Le-am dat legile Mele si le-am facut cunoscut poruncile Mele, pe care trebuie sa le implineasca omul ca sa traiasca prin ele. Le-am dat si Sabatele Mele, sa fie ca un semn intre Mine si ei, pentru ca sa stie ca Eu sunt Domnul care-i sfintesc. Sfintiti Sabatele Mele, caci ele sunt un semn intre Mine si voi, ca sa stiti ca Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru! (Ezechiel 2,11.12.20)  Aceasta zi este singurul semn dintre Dumnezeu si om, pe care il descopera Sfintele Scripturi.

Constantin Petcu – O Singura Scriptura De Ce Atatea Religii

 

Pentru studiu suplimentar puteti citi cartile de pe blog-ul meu:

Ellen White – Hristos Lumina Lumii – Sabatul

 

Prima solie ingereasca! (Apoc. 14,7) – Un avertisment inspaimantator!

 

Apoc. 14:6 – Si am vazut un alt inger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie vesnica, pentru ca s-o vesteasca locuitorilor pamantului, oricarui neam, oricarei semintii, oricarei limbi si oricarui norod.

Apoc. 14:7 – El zicea cu glas tare: „Temeti-va de Dumnezeu si dati-I slava, caci a venit ceasul judecatii Lui; si inchinati-va Celui ce a facut cerul si pamantul, marea si izvoarele apelor!”

Exod 20:8-11 – Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s-o sfintesti. Sa lucrezi sase zile si sa-ti faci lucrul tau. Dar ziua a saptea este ziua de odihna inchinata Domnului Dumnezeului tau: sa nu faci nicio lucrare in ea, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta… Caci in sase zile a facut Domnul cerurile, pamantul si marea, si tot ce este in ele, iar in ziua a saptea S-a odihnit: de aceea a binecuvantat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o.

Gen 2:1-4  Astfel au fost sfarsite cerurile si pamantul si toata ostirea lor. In ziua a saptea, Dumnezeu Si-a sfarsit lucrarea pe care o facuse; si in ziua a saptea S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o facuse. Dumnezeu a binecuvantat ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca in ziua aceasta S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o zidise si o facuse. Iata istoria cerurilor si a pamantului, cand au fost facute.

Îngerii sunt făpturi reale! Uneori numiţi heruvimi sau serafimi, aceste duhuri slujitoare, pline de putere, apar de-a lungul întregii istorii a Bibliei. Deseori, sunt văzuţi, ocrotindu-i şi călăuzindu-i pe copiii lui Dumnezeu şi uneori chiar pedepsind răul, dar una din cele mai importante misiuni ale lor este să dezvăluie şi să explice profeţiile. Ştiaţi că Dumnezeu le-a descoperit ceva deosebit prin îngerii Săi oamenilor stresaţi din acest veac agitat? În Apocalipsa 14, Dumnezeu ne descoperă nişte solii înfricoşătoare pentru ultimile zile, codificate prin simbolul a trei îngeri care zboară. Atât de importante sunt aceste solii, că atunci când se vor împlini, Domnul Isus va reveni!

„Îngerul care vestește evanghelia veșnică vestește legea lui Dumnezeu; pentru că evanghelia mântuirii îi aduce pe oameni la ascultare de lege, prin care caracterele lor sunt formate după asemănarea divină.” Ellen White – Selected Messages, vol. 2, pag. 106. Aceasta este o solie puternică. Atunci când este primită în plinătatea ei, transformă priorităţile noastre în viaţă, dă energie voinţei în slujire, și ne face să reflectăm corect și să radiem cu căldură frumuseţea și spiritul lui Isus Hristos.

Dacă s-ar putea da glas interesului profund pe care îl au îngerii pentru om așa încât omul să-l poată auzi, ce apeluri s-ar auzi exprimate în cuvinte înflăcărate pentru a face cunoscut altora ceea ce a fost transmis de cer!” – Ellen White, My Life Today, pag. 304. Prima solie ingereasca profetizeaza o mare redesteptare religioasa legata de solia inceputului judecatii lui Dumnezeu si a revenirii lui Hristos.

Temeţi-vă de Dumnezeu. Asta înseamnă că trebuie să-L cinstim pe Dumnezeu şi să privim la El cu iubire, încredere şi respect–gata să-I urmăm voia. Asta ne va feri de rău. “Prin frica de Domnul (omul) se abate de la rău.” Proverbe 16:6. Înţeleptul Solomon de asemenea a declarat: “Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.” Eclesiastul 12:13.

Daţi-I slavă. Împlinim această poruncă atunci când ascultăm de Dumnezeu, Îl lăudăm şi Îi mulţumim pentru bunătatea Lui faţă de noi. Unul din marile păcate ale ultimilor zile este şi nerecunoştinţa (2 Timotei 3:1, 2).

Ceasul judecatii lui a sositAceasta este o declaratie clară că judecata din ceruri are loc chiar acum si indica faptul că toţi vor da socoteală în faţa lui Dumnezeu.Observaţi că timpul verbului care descrie judecata este la trecut. Adică „ceasul judecăţii deja A VENIT”.

Atât Isus, cât şi Pavel plasau judecata în viitor. Declaraţia din Apocalipsa, făcută generaţiei din urmă, vorbeşte despre judecată ca fiind actuală.

Isus vine ca să dea răsplata fiecăruia, în funcţie de categoria în care se află. Iată de ce este nevoie de o judecată înaintea venirii  Lui, pentru a stabili răsplata corespunzătoare fiecăruia. Destinul tuturor trebuie hotărât înainte de venirea Sa.

Pentru fiecare epocă, Dumnezeu a avut câte un mesaj de avertizare, de pregătire, în vederea crizei ce urma să vină. Acceptarea mesajului a însemnat viaţă, iar respingerea lui – moarte. Noe a predicat un mesaj urgent oamenilor din vremea lui care curând aveau să întâmpine potopul universal. Prin Iosif, Dumnezeu a dat lumii mesaje de avertizare ca s-o pregătească pentru foametea ce urma să lovească Egiptul.

Închinaţi-vă Creatorului. Această poruncă respinge idolatria de tot felul–încluzând şi înaltarea de sine–şi osândeşte total evoluţia, care neagă că Dumnezeu este Creator şi Răscumpărător. (Multe cărţi şi programe de radio de astăzi accentuează prea mult valoarea de sine, care duce la înaltarea de sine. Valoarea de sine a unui creştin se află în Hristos, care Îşi numeşte copiii fii şi fiice ale Împăratului cerului.)

Evanghelia include crearea şi răscumpărarea lumii de către Domnul Dumnezeul cerurilor. Închinarea la Creator include închinarea la El în ziua pe care a pus-o deoparte ca un semn de aducere aminte a creaţiunii (Sabatul zilei a şaptea). Este clar că referirea ce se face în Apocalipsa 14:7 la Sabat prin cuvintele “a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor” este scoasă chiar din porunca cu privire la Sabat din Exod 20:11 şi folosită aici.

Adevăratele noastre rădăcini se găsesc doar în Dumnezeu, care ne-a făcut după chipul Său la început. Aceia care nu I se închină lui Dumnezeu in calitate de Creator, nu vor afla niciodata adevaratele lor radacini, indiferent cui s-ar inchina.

http://www.trilulilu.ro/bindersamuiel/09cf7d44cb65ae

Sa ne inchinam Creatorului! – Tu cui te vei inchina?

 

Apoc. 14:7 – El zicea cu glas tare: „Temeti-va de Dumnezeu si dati-I slava, caci a venit ceasul judecatii Lui; si inchinati-va Celui ce a facut cerul si pamantul, marea si izvoarele apelor!”

Exod 20:8-11 – Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s-o sfintesti. Sa lucrezi sase zile si sa-ti faci lucrul tau. Dar ziua a saptea este ziua de odihna inchinata Domnului Dumnezeului tau: sa nu faci nicio lucrare in ea, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta… Caci in sase zile a facut Domnul cerurile, pamantul si marea, si tot ce este in ele, iar in ziua a saptea S-a odihnit: de aceea a binecuvantat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o.

Gen 2:1-4  Astfel au fost sfarsite cerurile si pamantul si toata ostirea lor. In ziua a saptea, Dumnezeu Si-a sfarsit lucrarea pe care o facuse; si in ziua a saptea S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o facuse. Dumnezeu a binecuvantat ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca in ziua aceasta S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o zidise si o facuse. Iata istoria cerurilor si a pamantului, cand au fost facute.

Apocalipsa descrie lupta pentru închinare. Noi alegem cui ne închinăm prin modul în care ne inchinam. Prima solie îngerească începe cu temerea de Dumnezeu şi se continuă cu închinarea. Pentru acest fapt trebuie să ne închinăm Lui, pentru că El este Creatorul nostru şi al planetei pe care locuim cu tot ce este pe ea, precum şi al lumilor din Univers.

Faptul că această solie este dată în legătură cu timpul sfârşitului, nu este întâmplător. Ea a început la mijlocul sec. XIX–lea când începe să se pună bazele unui ateism zis ştiinţific, când se încearcă excluderea lui Dumnezeu din Universul creat de El, folosindu-se în scopul acesta de unele descoperiri ştiinţifice din domeniul chimiei, paleontologiei şi biologiei.

În a doua parte a secolului XIX se fondează cele mai virulente doctrine evoluţioniste care spulberă credinţa în Dumnezeu din multe suflete insuficient întemeiate. Lupta pentru excluderea Creatorului din inimile oamenilor şi din creaţiunea Sa, continuă şi se va înteţi. De aceea solia îngerului I este nu numai actuală, ci şi de viitor.

De ce trimite Dumnezeu o astfel de solie? Are El nevoie de închinarea noastră? Nicidecum. Noi avem nevoie de acest lucru. Închinându-ne Lui, luăm legătură cu Sursa Puterii şi a Vieţii. Închinarea în faţa Sa nu-L ridică pe El, ci pe noi. Este singura cale prin care putem scăpa de idolii noştri. Fiecare om se închină cuiva. Aşa cum Pavel îi găseşte pe atenieni foarte religioşi pentru faptul că aveau cetatea plină de zei şi de altare între care şi un altar pe care scria: „unui Dumnezeu necunoscut”, tot aşa este şi cu inima omului în general, şi chiar a multor creştini.

Inima a devenit un templu păgân plin de idoli cărora li se aduce închinare şi printre aceştia figurează şi altarul unui Dumnezeu necunoscut. Acest din urmă Dumnezeu, de mulţi necunoscut, a creat lumea şi tot ce este în ea, spune Pavel atenienilor. Desigur că o astfel de închinare amestecată, compromisă (şi lui Dumnezeu şi idolilor) are darul de a ne ţine departe de Împărăţia Cerurilor.

În Spiritul Profetic citim: „Căci bani nu sunt aruncaţi pe lucruri care sunt numai nişte idoli nefolositori, care ocupă mintea, timp şi forţe, ce ar putea fi folosite pentru scopuri mai înalte. Câte sume nu sunt cheltuite pentru cumpărarea de case şi mobile scumpe, pentru plăceri egoiste, sau pentru alimente nesănătoase şi pentru pofte vătămătoare.”  Ellen White, Divina Vindecare,  p. 146

Dar aceşti idoli sunt cei din afara corpului nostru, dar sunt mult mai mulţi idoli în interior. În Ezechiel 14:3 p.p. citim: „Fiul Omului, oamenii aceştia îşi poartă idolii în inimă şi îşi pironesc privirile pe ceea ce i-a făcut să cadă în nelegiuire.”

Purtătorul şi închinătorul nu-şi dă seama în cele mai multe cazuri de prezenţa lor în propria lui inimă. Solia I-a îngerească pare să ne spună: nu vă mai închinaţi idolilor pentru a nu fi distruşi împreună cu ei şi voi, ci „închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor” pentru a fi salvaţi de mânia care se apropie. Singura cale de a scăpa de idoli este primirea lui Hristos în inimă ca Domn Creator. Isus Hristos ne-a creat la început desăvârşiţi. Păcatul ne-a degradat prin idoli de tot felul, dar Hristos ne poate regenera şi desăvârşi iarăşi prin acceptarea Lui în inima noastră. Aceasta înseamnă a ne închina Lui: a-L accepta ca Mântuitor şi Conducător al fiinţei noastre, a-L sluji, a-L recunoaşte de Stăpân, a-L adora şi a ne dedica Lui.

A ne închina Lui înseamnă a-I da Lui prioritate în toate acţiunile noastre: a începe programul zilnic cu El, a cugeta la El continuu, a-L întreba şi a-L consulta în problemele noastre, a-L chema în ajutor în caz de primejdie, a-I mulţumi pentru orice ajutor primit. Toate acestea presupun comuniune vie cu El, întocmai ca atunci când ucenicii Îl aveau tovarăş de drum prin satele Galileii. Trebuie să recunoaştem că închinarea aceasta este o mare favoare pentru noi, nu pentru El.

Dacă astăzi ne cheamă la adevărata închinare, o face pentru că vede pericolul sufletelor noastre mai mare ca în alte epoci. Idolii s-au înmulţit nespus de mult şi au devenit din ce în ce mai tiranici.Pe unii Satana ni i-a strecurat în suflet prin cele mai nevinovate aparenţe. Ca nişte adevăraţi cai troieni au fost introduşi în cetatea sufletului de unde acum poruncesc cu asprime şi autoritate de stăpâni neînduplecaţi să se facă plăcerile firii, nu ale conştiinţei.

De aceea imperativul timpului este: abandonaţi idolii şi închinaţi-vă Celui ce a creat toate realităţile văzute şi nevăzute, toate tainele şi toate legile Universului. Numai o astfel de putere vă poate scăpa de voi înşivă. Ne trebuie nu numai putere, dar şi înţelepciune pentru a-i depărta şi detrona.

Câţiva dintre cei mai comuni idoli care ne ţin departe de adevărata închinare datorată Creatorului nostru sunt: apetitul, lacomia,imbracamintea sau mai bine zis moda si mandria (motivul pt. care Lucifer a fost alungat din cer Isaia 14:12-14).

Evenimentele finale ale profetiei biblice

  

 Timpul inchinarii si al judecatii!

 

Apoc. 14:6 – Si am vazut un alt inger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie vesnica, pentru ca s-o vesteasca locuitorilor pamantului, oricarui neam, oricarei semintii, oricarei limbi si oricarui norod.

Apoc. 14:7 – El zicea cu glas tare: „Temeti-va de Dumnezeu si dati-I slava, caci a venit ceasul judecatii Lui; si inchinati-va Celui ce a facut cerul si pamantul, marea si izvoarele apelor!”

Gen 2:1-4  Astfel au fost sfarsite cerurile si pamantul si toata ostirea lor. In ziua a saptea, Dumnezeu Si-a sfarsit lucrarea pe care o facuse; si in ziua a saptea S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o facuse. Dumnezeu a binecuvantat ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca in ziua aceasta S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o zidise si o facuse. Iata istoria cerurilor si a pamantului, cand au fost facute.

Prima solie ingereasca profetizeaza o mare redesteptare religioasa legata de solia inceputului judecatii lui Dumnezeu si a revenirii lui Hristos. De asemenea, ea proclama trei adevaruri:

1. Cheama pe oameni la adevarata temere fata de Dumnezeu. Nu groaza, ci respect, veneratie, loialitate si supunere deplina fata de Creator.

2. Anunta inceputul judecatii de cercetare in cer, in timp ce pe pamant oamenii isi urmeazacursul obisnuit al vietii. (“ A sosit ceasul judecatii Lui”). Aceasta judecata, despre care scrie profetul Daniel in cap. 7:9-13, are loc inainte de revenirea lui Hristos si are drept scop stabilirea celor care vor fi gasiti vrednici pentru a mosteni viata vesnica. In simbolistica vechiului sanctuar, acest eveniment era prefigurat de marea zi a ispasirii, de la sfarsitul anului religios iudaic, in care avea loc o judecata a poporului. Conform profetiilor din Daniel 8:14 si 9:24-27, aceasta judecata a inceput deja in anul 1844.

Judecata esenţială va avea loc în timpul mileniului, atunci când “sfinţii vor judeca lumea” şi când îi vor “judeca pe îngeri”. Atunci “Nu stiti ca sfintii vor judeca lumea? Nu stiti ca noi vom judeca pe ingeri? 1 Cor. 6:2,3; Daniel 7:22. Sunt însă câteva texte care indică foarte clar faptul că o judecată de cercetare în ceruri va trebui să o preceadă revenirea lui Hristos. Vezi Daniel 12:1,2; Luca 20:35; Apocalipsa 20:15. Prima judecată este un fel de judecată majoră de cercetare pentru a se vedea cine va fi salvat la revenirea lui Hristos. Această decizie este un fel de acuzare împotriva tuturor celor ce trebuie să fie judecaţi şi condamnaţi în timpul judecăţii generale. Funcţia celui care investighează cazurile este aceea de a decide dacă anumite persoane vor merge la judecată după o totală investigaţie făcută asupra vieţii lor. Aceasta este lucrarea judecăţii care se desfăşoară acum în ceruri. (Jeff Wehr – Apocalipsa lui Isus Hristos)

3. Ii indeamna pe oameni sa se inchine adevaratului Dumnezeu, Creator al cerului si al pamantului. De subliniat este faptul ca aceasta portiune din solia primului inger se regaseste in mijlocul poruncii a patra, legata de adevarata zi de odihna. Exod 20:8-11  Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s-o sfintesti. Sa lucrezi sase zile si sa-ti faci lucrul tau. Dar ziua a saptea este ziua de odihna inchinata Domnului Dumnezeului tau: sa nu faci nicio lucrare in ea, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta… Caci in sase zile a facut Domnul cerurile, pamantul si marea, si tot ce este in ele, iar in ziua a saptea S-a odihnit: de aceea a binecuvantat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o.

In mod implicit, solia primului inger cheama oamenii sa revina la adevarata inchinare fata de adevaratul Dumnezeu, in adevarata zi de odihna. Faptul că se face referire la Sabat în cuvintele “şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerurile şi pământul” este dincolo de orice discuţie. Într-o vreme în care lumea se închină fiarei şi icoanei ei, rămăşiţa credincioasă a lui Dumnezeu trebuie să proclame închinarea adusă Creatorului. Într-o vreme în care poporul este pedepsit pentru faptul că nu se închină fiarei şi icoanei ei, credincioşii lui Dumnezeu trebuie să rămână puternici şi stăruitori în Domnul şi să declare adevărul Sabatului, chiar dacă apărătorii zilei celei sfinte vor fi puţini.

Pentru că Sabatul este atât memorialul creaţiunii, dar şi semnul sfinţirii, al mântuirii, al recreaţiunii, păzirea Sabatului este o parte importantă a Evangheliei veşnice din toate şi pentru toate timpurile. (Jeff Wehr – Apocalipsa lui Isus Hristos)  Trebuie să ne temem de Dumnezeu şi să Îi dăm slavă. Locuitorii pământului nu Îl pot slăvi pe Dumnezeu în timp ce ei aduc închinare fiarei şi icoanei ei.

Apocalipsa descrie lupta pentru închinare. Noi alegem cui ne închinăm prin modul în care ne inchinam. În Apocalipsa, se întâlnesc și se încheie toate cărţile Bibliei. Aici este încheierea cărţii lui Daniel. Una este o profeţie; cealaltă o descoperire.” – Istoria Faptelor Apostolilor, pag. 585 engl.

Semne in Cer – Marea Lupta dintre Hristos si Satana

 

Apoc. 12:1-4 – In cer s-a aratat un semn mare: o femeie invaluita in soare, cu luna sub picioare si cu o cununa de douasprezece stele pe cap. Ea era insarcinata, tipa in durerile nasterii si avea un mare chin ca sa nasca. In cer s-a mai aratat un alt semn: iata, s-a vazut un mare balaur rosu cu sapte capete, zece coarne si sapte cununi imparatesti pe capete. Cu coada tragea dupa el a treia parte din stelele cerului si le arunca pe pamant. Balaurul a stat inaintea femeii, care statea sa nasca, pentru ca sa-i manance copilul, cand il va naste.

Apoc. 12:5-6 Ea a nascut un fiu, un copil de parte barbateasca. El are sa carmuiasca toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul a fost rapit la Dumnezeu si la scaunul Lui de domnie. Si femeia a fugit in pustiu, intr-un loc pregatit de Dumnezeu, ca sa fie hranita acolo o mie doua sute saizeci de zile.

Apoc. 12:7-10 Si in cer s-a facut un razboi. Mihail si ingerii lui s-au luptat cu balaurul. Si balaurul cu ingerii lui s-au luptat si ei, dar n-au putut birui; si locul lor nu li s-a mai gasit in cer. Si balaurul cel mare, sarpele cel vechi, numit diavolul si Satana, acela care insala intreaga lume, a fost aruncat pe pamant; si impreuna cu el au fost aruncati si ingerii lui. Si am auzit in cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mantuirea, puterea si imparatia Dumnezeului nostru si stapanirea Hristosului Lui; pentru ca parasul fratilor nostri, care zi si noaptea ii para inaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.

„În Apocalipsa, se întâlnesc și se încheie toate cărţile Bibliei. Aici este încheierea cărţii lui Daniel. Una este o profeţie; cealaltă o descoperire.” – Istoria Faptelor Apostolilor, pag. 585 engl.

Apocalipsa 12 este probabil unul dintre cele mai cuprinzătoare capitole din întreaga Biblie—ducându-ne de la războiul din ceruri până la ultima generaţie de pe pământ. El ne descoperă că adevărata luptă se duce între Hristos şi SatanaÎn primele şase versete şi în ultimul ni se descoperă: (1) un război care începe în ceruri, (2) lupta dusă între biserică şi şarpe înainte de naşterea lui Hristos, (3) conflictul între Hristos şi Satana atunci când Isus era pe pământ, (4) atacul Satanei împotriva bisericii încă din primele zile ale existenţei ei şi până în Evul Mediu şi (5) atacul Satanei împotriva bisericii rămăşiţei în aceste zile de pe urmă.

Apocalipsa 12 slujeşte şi ca un capitol pivotal care separă partea istorică a Apocalipsei, capitolele 1-11, de partea ei escatologică, capitolele 13-22. Acest capitol cuprinzător serveşte nu numai ca o recapitulare a părţii istorice, ci aşează scena pentru a ne putea concentra asupra bisericii rămăşiţei în aceste evenimente ale zilelor de pe urmă, biruinţa finală a bisericii şi învingerea lui Satana şi a adepţilor săi, mia de ani, moartea a doua şi acel iaz de foc, iar în final pământul făcut nou.

O femeie simbolică: “În cer s-a arătat un semn mare” indică faptul că aici sunt folosite simboluri. Toate eforturile de a face să pară cum că această femeie o reprezintă pe Maria se prăbuşesc în faţa luminii desprinsă din realitatea că această femeie continuă să trăiască timp de 1260 de ani (12:6,14), apoi se şi luptă cu mânia lui Satana în zilele de pe urmă (12:17). De-a lungul Scripturii biserica este reprezentată simbolic de o femeie. Vezi Ieremia 6:2; Isaia 54:5,6; Osea 2:19, 20; Ioan 3:29; 2 Cor. 11:2; Apocalipsa 10:7-9. Chiar şi biserica apostaziată este simbolizată de o femeie. Vezi Apocalipsa 17.

Semn în cer: Unii cercetători rămân blocaţi în faţa faptului că această simbolică femeie reprezentând biserica este văzută “în cer”. În primul rând biserica este de origine cerească, şi prin credinţă ea “trăieşte în locurile cereşti”. Vezi Efes. 2:6; Col. 1:13. În al doilea rând biserica este o parte a marii familii a lui Dumnezeu, care include toate oştirile cereşti. Vezi Efes. 3:14,15; Evr. 12:22,23. În plus, atacul împotriva bisericii lui Dumnezeu începe în realitate în ceruri, nu pe pământ.

Învăluită în soareSoarele este sursa de lumină şi deci este un simbol pentru Hristos ca “Soarele Neprihănirii”. Mal. 4:2; Ioan 8:12; 9:5. A fi “învăluit în soare” înseamnă a fi îmbrăcat cu haina neprihănirii lui Hristos. Ca creştini noi trebuie să ne îmbrăcăm cu armura luminii. Vezi Rom. 13:12,14; Gal. 3:27.

Temelia bisericiiÎn Apocalipsa descoperim cel puţin trei puteri—adică papalitatea, ateismul şi islamul—care ies din “fântâna Adâncului”—simbolizând faptul că ele nu sunt întemeiate pe temelia Cuvântului lui Dumnezeu. În contrast, adevărata biserică are luna sub picioare. Aici este reprezentat Cuvântul lui Dumnezeu, care este o reflectare a “Soarelui Neprihănirii”.Luna reprezintă permanenţa. Vezi Psalm 89:35-37. Adevărata biserică a stat de-a lungul veacurilor pe o temelie permanentă a lui Isus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, Stânca veacurilor. Însă nu numai simpla cunoştinţă a făcut din adevărata biserică o biserică puternică. Aşa după cum luna reflectă soarele, cei adevăraţi şi credincioşi sunt împlinitorii Cuvântului lui Dumnezeu, nefiind destul numai să asculţi. Aici se observă dorinţa lor de a reflecta zilnic imaginea lui Hristos.

Cununa celor doisprezece stele: Din moment ce femeia reprezintă biserica din toate timpurile, cele douăsprezece stele simbolizează pe cei doisprezece patriarhi şi pe cei doisprezece apostoli.Lucrarea va fi sfârşită de către cei 144.000—douăsprezece grupe de câte 12.000.

Copilul de parte bărbătească: Acest copil, odrasla, robul nu este nimeni altcineva decât Isus Hristos. La vremea răstignirii Sale şi chiar şi după înălţarea Sa, Isus era încă numit “Robul Tău cel sfânt Isus” Fapte 4:27,30. Chiar de la căderea omului lumea a fost în aşteptarea lui Mesia. Vezi Gen. 3:15.

Balaurul roşuRoşul este adesea folosit pentru a simboliza păcatul. Vezi Isaia 1:18. Balaurii din Scripturi sunt folosiţi pentru a simboliza puteri pustiitoare şi persecutoare.

Şapte capeteŞaptele este simbolul desăvârşirii şi de aceea reprezintă o totalitateÎn Apocalipsa 17:9-12 ni se spune că aceste capete şi coarnele reprezintă împăraţi sau împărăţii. Balaurul cu şapte capete reprezintă acele puteri descrise în cărţile Daniel şi Apocalipsa pe care Satana le-a folosit pentru a duce la îndeplinire eforturile sale de a-i distruge pe cei neprihăniţi. Aşa cum vom vedea mai târziu cele şapte capete reprezintă: Babilonul, Medo-Persia, Grecia, Roma, Papalitatea, Statele Unite şi Organizaţia Naţiunilor Unite.

Zece coarnePrima fiară din Apocalipsa 13 şi fiara de culoare stacojie din Apocalipsa 17 au de asemenea şapte capete şi zece coarne. Aici vedem strânsa legătură dintre Satana şi aceste puteri. “Coarnele”reprezintă de asemenea puteri politice în profeţia Bibliei, însă ele reprezintă nişte puteri mai mici decât cele şapte capete. Spre exemplu, cele “zece coarne” cu zece coroane ale primei fiare din Apocalipsa 13, reprezintă cele zece părţi ale Romei. Coroanele de pe aceste zece coarne indică faptul că vorbim aici despre zece naţiuni separate—fiecare având propria sa coroană.

Balaurul în expectativă: Satana a aşteptat timp de o mie de ani ca Fiul lui Dumnezeu să devină Fiul omului. Atunci când Hristos a fost născut Satana era pregătit pentru a-L distruge. Din moment ce Satana a folosit Roma ca un mijloc de a-L distruge pe Hristos-copil, înseamnă că balaurul reprezintă în plan secund Roma.

Balaurul văzut în cer: Simbolul marelui balaur roşu, asemeni femeii neprihănite este văzut “în cer”. Aici este un adevăr în primul rând pentru că războiul dus între Hristos şi Satana începe în ceruri. În al doilea rând, chiar dacă bătălia s-a relansat în mica noastră lume, războiul pe care îl ducem se poartă de fapt “în locurile cereşti”. Efes. 6:11-13.

Mai mult decât atât, Satana a fost aruncat din ceruri. Descoperim un dublu sens al adevărului. Primul, Satana şi demonii săi au trecut de limita propriei lor perioade de cercetare şi probă. Când a devenit evident faptul că ei nu mai pot fi determinaţi să se supună din nou deplin lui Dumnezeu, au fost aruncaţi afară din ceruri. Un al doilea sens se desprinde de la momentul răstignirii lui Hristos, când Satana s-a descoperit cu adevărat ceea ce este—un ucigaş. Timp de 4.000 de ani, de la Adam la răstignirea lui Hristos, Satana a camuflat adevăratele sale simţiri şi motive. Crucea i-a demascat aceste intenţii nelegiuite. De la acel moment mai departe lumile necăzute nu au mai fost orbite de căile înşelătoare ale lui Satana. A treia parte din stelele cerului: Dâra cozii balaurului reprezintă înşelăciunea care mătură o treime dintre îngeri. Ni se spune că mulţi îngeri au păcătuit, şi “nu şi-au păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa”. Vezi 2 Pet. 2:4; Iuda 6.

Cum a reuşit balaurul să înşele o treime dintre îngeri? În Isaia 9:15 citim că “proorocul care învaţă pe oameni minciuni este coada”. Despre diavol găsim că este “un mincinos şi tatăl minciunii”. Prin minciuni şi falsităţi Satana a înşelat şi a atras o treime dintre îngeri.

Originea păcatului:Fărădelegea împotriva lui Dumnezeu, a guvernului Său, a Legii Sale, a început în ceruri. Cauza primară a păcatului este o taină. Cum se poate ca o fiinţă perfectă într-un mediu perfect să devină imperfectă? Este o taină. Ştim însă cătemelia căderii lui Lucifer s-a numit lăcomie şi mândrie. Vezi Isaia 14:12-14; Ezec. 28:11-17.

Biruinţa şi sărbătorirea eiMoartea lui Hristos de la cruce a pecetluit soarta Satanei. Victoriosul eveniment al morţii şi învierii lui Hristos au împiedicat accesul Satanei în faţa lui Dumnezeu ca acuzator al sfinţilor. Sărbătorirea a avut loc la momentul în care Isus l-a învins pe Satana la cruce.

Biruinţa noastrăExistă biruinţă pentru fiinţele umane căzute prin sângele vărsat şi acoperitor al lui Hristos. Acceptând moartea Sa răscumpărătoare noi suntem îndreptăţiţi. Prin puterea sângelui care ne acoperă, aplicat vieţilor noastre de zi cu zi, noi putem să învingem ispitirile Satanei. Aceeaşi dragoste a sacrificiului de sine care L-a condus pe Isus la cruce trebuie să fie şi principiul nostru călăuzitor în viaţă. Dragostea noastră pentru Hristos trebuie să fie într-atât de puternică încât mai degrabă să murim decât să nu ascultăm de Mântuitorul nostru. Având o mărturie, împărtăşind această mărturie, noi rămânem puternici în Domnul.

Vai de Pământ: Învins fiind în orice bătălie dusă împotriva lui Hristos, Satana ştie că nu mai are nimic altceva de făcut decât să facă de acum război cu poporul lui Dumnezeu de pe pământ. Satana ştie că vremea lui se apropie de sfârşit, fiind scurtă. El ştie că într-o zi va fi distrus. La cruce el şi-a dat seama de consecinţele biruinţei lui Hristos de la cruce. Gândul privitor la soarta sa este acela care îl face să fie atât de furios. De aceea el vine cu o mare mânie pentru a distruge cât mai mulţi dintre membrii poporului lui Dumnezeu.

Biserica din pustieBiserica creştină a fugit din faţa furiei lui Satana şi a găsit refugiul în pustie. Sub Roma păgână biserica a experimentat o persecuţie teribilă. Însă în timpul Romei papale biserica adevărată a fost nevoită efectiv să fugă în pustie. Perioada de timp a celor 1260 de ani menţionată în aceste versete reprezintă Evul Întunecat al supremaţiei Papalităţii dintre anii 538 şi 1798.

Pustia devine efectiv un refugiu pentru sfinţi, pentru că credinţa lor a fost atât de mult respinsă şi dispreţuită. Obstacolele şi opoziţia au fost atât de mari încât Dumnezeu a dat bisericii două aripi ca ale unui vultur pentru a putea fugi în pustie. Aici găsim o exprimare a marii nevoi a sfinţilor după o intervenţie divină. Dacă totul ar depinde numai de ei, atunci nu s-ar putea aştepta la nimic altceva decât exterminare. Dumnezeu a fost însă sprijinul lor. El i-a ţinut puternici în vremea “urâciunii pustiitorului”. Daniel 11:31.

Un puternic element de distrugere: Apa” în profeţia Bibliei reprezintă mase de oameni. “Potopul/Revărsările” reprezintă armate de revoltaţi. Vezi Daniel 9:26; 11:22. O revărsare de ape violentă ar indica deci o forţă copleşitoare, distrugătoare. Vezi Psalmi 90:5; 124:4,5. Atunci când reformatorii au început să proclame cele două doctrine privitoare la neprihănirea prin credinţă şi demascarea Papalităţii ca antichristul din profeţia Bibliei, Vaticanul a tunat şi a fulgerat ca replică cu bule papale, armate, masacre şi inchizitori. Încă o dată Dumnezeu a deschis pământul pentru a oferi ajutor femeii. Sunt mai multe moduri prin care pământul putea ajuta pe femeia neprihănită împotriva potopului forţelor papale. În primul rând au fost pustiurile Europei. În al doilea rând, au fost puteri pământeşti care au început să fie de partea reformatorilor protestanţi. În cele din urmă a mai fost un alt pământ, Lumea Nouă—America.

Atacul final: La început diavolul a fost mâniat pe femeie pentru că el a fost învins la cruce. Ca rezultat sfinţii au învins ispitirile sale prin sângele Mielului, prin împărtăşirea mărturiei lor personale, prin dispoziţia lor de a muri pentru adevăr. În acest ultim verset ni se oferă două motive speciale din pricina cărora Satana urăşte biserica rămăşiţei, sau biserica lui Dumnezeu în zilele de pe urmă. Pare evident faptul că aceste două caracteristici ale bisericii rămăşiţei împiedică încercările Satanei de a pune stăpânire pe întreaga lume. Aceste două caracteristici sunt două motive primare pentru succesul lor împotriva forţelor răului. Care sunt acest două caracteristici? Biblia spune şi balaurul, mâniat pe femeie [biserica adevărată a lui Dumnezeu], s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei [cei care vor trăi în zilele de pe urmă], care păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi ţin mărturia lui Isus Hristos.” (12:17)

Este evident faptul că ultimul conflict se va da în jurul celor Zece Porunci. Un avantaj al rămăşiţei este acela că “ţin mărturia lui Isus.” În partea finală a cărţii ni se spune că “mărturia lui Isus este duhul proorociei.” Apocalipsa 19:10.Darul proorociei este unul dintre darurile Duhului care a fost pus în biserică pentru a aduce “desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos.” Efes. 4:11,12. A avea duhul proorociei înseamnă mai mult decât a avea Biblia, căci până şi creştinii apostaziaţi au Biblia. Ceea ce este indicat aici este darul în sine manifestat în mijlocul poporului lui Dumnezeu, căci numai acest fapt i-ar putea aduce mânia balaurului.

Satana a fost întotdeauna mâniat pe prooroci şi cei ce au ascultat de cuvintele proorocilor. Prin acest dar profetic Domnul Şi-a făcut cunoscută voia către poporul Său, demascând în acelaşi timp vicleniile diavolului. Este numai normal pentru Satana să urască un grup, o mişcare de creştini care:

􀂙 Au o solie de sigilare pentru lume. Apoc. 7
􀂙 Sunt ei înşişi sigilaţi de această solie. Apoc. 7
􀂙 Au mâncat/asimilat cartea lui Daniel. Apoc. 10
􀂙 Au măsurat templul lui Dumnezeu şi au înţeles lucrarea mijlocitoare a lui Isus din sanctuarul ceresc. Apoc. 11:1
􀂙 Proclamă iminenta revenire a lui Hristos. Apoc. 10, 11
􀂙 Păzesc poruncile lui Dumnezeu. Apoc. 12:17
􀂙 Au mărturia lui Isus. Apoc. 12:17
􀂙 Refuză să se închine fiarei cu riscul pedepselor civile. Apoc. 13:17
􀂙 Refuză să se închine fiarei cu riscul morţii. Apoc. 13:15
􀂙 Proclamă o Evanghelie veşnică. Apoc. 14:6
􀂙 Se tem de Dumnezeu şi Îi aduc slavă. Apoc. 14:7
􀂙 Proclamă faptul că a început judecata. Apoc. 14:7
􀂙 Se închină Creatorului prin păzirea Sabatului zilei a şaptea. Apoc. 14:7
􀂙 Proclamă faptul că Babilonul spiritual a căzut. Apoc. 14:8
􀂙 Avertizează împotriva semnului fiarei. Apoc. 14:9
􀂙 Avertizează împotriva închinării aduse fiarei. Apoc. 14:9
􀂙 Avertizează împotriva închinării aduse icoanei fiarei. Apoc.14:9
􀂙 Păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus. Apoc. 14:12
􀂙 Cheamă poporul lui Dumnezeu să iasă afară din Babilon. Apoc. 18:1-5
􀂙 Vor prefera mai degrabă să fie omorâţi decât să se închine fiarei. Apoc. 20:4

Da, dragă cititorule, Satana urăşte rămăşiţa. Iar acest mare conflict dintre Hristos şi Satana, dintre adevăr şi minciună, dintre Legea lui Dumnezeu şi tradiţiile omeneşti—este cu mult mai mare decât ne imaginăm. Dar nu avem a ne teme de nimic, căci Isus deja l-a biruit pe Satana. Responsabilitatea noastră este aceea de a umbla împreună cu Dumnezeu şi de a împărtăşi “cuvântul mărturiei noastre”.

Sursa: Jeff Wehr – Apocalipsa lui Isus Hristos

Apocalipsa 13 – Lupta pentru inchinare – A Doua Fiara

 

 

Apoc. 13:11-13. Apoi am vazut ridicandu-se din pamant o alta fiara, care avea doua coarne ca ale unui miel si vorbea ca un balaur. Ea lucra cu toata puterea fiarei dintai inaintea ei si facea ca pamantul si locuitorii lui sa se inchine fiarei dintai, a carei rana de moarte fusese vindecata. Savarsea semne mari, pana acolo ca facea chiar sa se coboare foc din cer pe pamant in fata oamenilor.

Apoc. 13:14-15. Si amagea pe locuitorii pamantului prin semnele pe care i se daduse sa le faca in fata fiarei. Ea a zis locuitorilor pamantului sa faca o icoana fiarei care avea rana de sabie, si traia. I s-a dat putere sa dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei sa vorbeasca si sa faca sa fie omorati toti cei ce nu se vor inchina icoanei fiarei.

Apoc. 13:16-18 Si a facut ca toti, mici si mari, bogati si saraci, slobozi si robi, sa primeasca un semn pe mana dreapta sau pe frunte, si nimeni sa nu poata cumpara sau vinde fara sa aiba semnul acesta, adica numele fiarei sau numarul numelui ei. Aici e intelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei. Caci este un numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase.

17. Ce a mai văzut Ioan? Ioan a văzut o altă fiară. Vezi Apocalipsa 13:11.

18. De unde a ieşit această fiară? A doua fiară s-a ridicat din pământ. Vezi Apocalipsa 13:11. Din moment ce marea reprezintă lumea veche cu mulţimile ei aglomerate, înseamnă că pământul reprezintă lumea nouă cu puţinii ei locuitori.

19. Care sunt cele două semne de identificare ale celei de-a doua fiare? Are două coarne ca de miel, dar vorbeşte ca un balaur. Vezi Apocalipsa 13:11. Fiecare altă naţiune a fost descrisă ca o fiară feroce, din pricina intoleranţei atât în plan civil, dar şi religios. Totuşi această naţiune asemeni unui miel ocupă lumea nouă, oferind libertate civilă şi religioasă. De aceea are două coarne ca de miel.

20. Cum urma să vorbească această fiară? Va vorbi ca un balaur. Vezi Apocalipsa 13:11. Spre sfârşit această naţiune va repudia marile ei principii ce garantau libertatea civilă şi religioasă. Va călca în picioare libertatea de conştiinţă înaintând legi împotriva Legii lui Dumnezeu. Nu uitaţi, această naţiune va arăta ca, sau se va da drept miel, dar va vorbi ca un “balaur.” Un “miel” în Biblie Îl reprezintă pe Hristos ca fiind “Mielul lui Dumnezeu”. Această naţiune este una care se mărturiseşte a fi “creştină”, dar care se va dovedi a vorbi ca un “balaur”.

21. Câtă putere va fi în stare să exercite această a doua fiară? Tot atâta câta a avut Papalitatea în timpul Evului Întunecat.Vezi Apocalipsa 13:12.

Această a doua fiară este evident Statele Unite. Să analizăm următoarele aspecte: A fost un stat fondat în lumea nouă, zonă puţin populată. S-a ridicat într-o vreme în care prima fiară mergeaîn robie în anul 1798. Constituţia sa se bazează pe libertatea civilă şi religioasă. America este cea mai puternică naţiune care a existat vreodată în istoria lumii. Este foarte aproape la acest moment de a impune o legislaţie religioasă, lepădându-se astfel de gloria ei anterioară. Este o naţiune care se mărturiseşte a fi un “creştină”.

22. Ce va face oamenilor? Ea va face ca tot pământul să se închine primei fiare şi icoanei ei, sau să primească semnul ei. Aceste acţiuni venite din partea Statelor Unite vor face ca rana de moarte a Papalităţii să fie pe deplin vindecată. Vezi Apocalipsa 13:12, 14–17.

Închinarea adusă fiarei

Biblia spune: “Ea [Statele Unite] lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei, şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi [Papalitatea], a cărei rană de moarte fusese vindecată [atunci când va reveni cu putere politică].”Apocalipsa 13:12.

A doua fiară “ făcea ca pământul … să se închine fiarei dintâi [Papalitatea]”. Legiuitorii din Statele Unite vor fi forţaţi să treacă prin vot o legislaţie religioasă. Această legislaţie va avea de-a face cu închinarea adusă primei fiare, Papalitatea. Dar cine oare din America bate palma cu Biserica din Roma pentru a face presiuni asupra legiuitorilor spre a trece prin vot o legislaţie religioasă?

Ralph Reed, fost director executiv al Coaliţiei Creştine spunea: “Viitorul politicilor americane rezidă în creşterea puterii evanghelicilor şi a aliaţilor lor romano-catolici. Dacă aceste două grupări, evanghelicii având votul alternativ în Sud, iar catolicii pe cel din Nord, pot coopera în anumite chestiuni şi pot sprijini candidaţi cu aceleaşi platforme, atunci ei pot determina rezultatul pentru aproape oricare alt set de alegeri ale naţiunii.” Ralph Reed, Politically Incorrect, 16.

Fostul ambasador american la Vatican, Melady, a afirmat: “Şi cred că, aşa cum evanghelicii au devenit votul de bază al partidului republican, catolicii sunt astăzi votul alternativ în politica americană. Orice candidat care câştigă votul catolic va fi în stare să guverneze America… Votul catolic conţine cheia viitorului Americii. Şi cred că dacă ei se pot uni, dacă catolicii se pot uni cu creştinii evanghelici, protestanţi, care împărtăşesc viziunile lor asupra sanctităţii vieţii omeneşti nevinovate, asupra nevoii libertăţii religioase, a liberului arbitru pentru şcoală şi valori de bun simţ, cred că dacă catolicii şi evanghelicii se pot uni atunci nu mai este nimeni care să candideze pentru vreun oraş sau stat în America şi care să nu poată fi ales, şi nu mai este nici o lege care să nu poată fi trecută atât prin Congres dar şi prin vreo cameră legislativă undeva în America. Aici este forţa motrice în electoratul de astăzi.” Quoted in G. Edward Reid, Duminica’s Coming!, 71.

Coaliţia între mulţi protestanţi evanghelici şi Biserica din Roma câştigă putere în cercurile politice americane. Dar oare va fi America în stare să “facă” astfel încât întreaga lume să se închine primei fiare, Papalitatea? Cât de puternice sunt în realitate atât Statele Unite, dar şi Papalitatea?

După căderea Uniunii Sovietice, Jim Hoagland a scris în Washington Post: “America va determina acum toate evenimentele globale majore.” Quoted in Clifford Goldstein, Day of the Dragon, 25.

Preşedintele George Bush a afirmat: “Este o idee măreaţă: o nouă ordine mondială, unde diverse naţiuni sunt strânse laolaltă pentru un scop comun. … Numai Statele Unite au atât reputaţia morală, dar şi mijloacele de a o susţine.” George Bush, State of the Union address, quoted in Los Angeles Times, February 18, 1991.

Un articol în revista Time numea Statele Unite ca fiind “singura superputere a lumii, fără nici un prospect ca undeva în viitorul apropiat vreo altă putere să rivalizeze cu Statele Unite.” Time, July 29, 1991, 13.

Fostul ambasador american la Vatican, Melady, a afirmat: “Cred că SUA, ca singura superputere a lumii, şi Sfântul Scaun, ca singura stăpânire mondială morală-politică, vor avea roluri importante de jucat în viitor. Acţiunile lor vor avea impact asupra vieţilor oamenilor din toate părţile globului.” Melady, quoted in G. Edward Reid, Duminica’s Coming!, 31.

Malachi Martin a scris: “Papa Ioan Paul II … insistă asupra faptului că oamenii nu au nici o speranţă demnă de încredere cu privire la crearea unui sistem geopolitic atâta vreme cât nu este bazat pe creştinismul romano-catolic.” Malachi Martin, The Keys of This Blood, 492.

Cele două superputeri ale lumii de astăzi sunt Statele Unite şi Vaticanul. Conform profeţiei aceste două superputeri vor ajunge la o stăpânire mondială chiar cu puţin timp înainte de a doua venire a lui Isus Hristos. Statele Unite este într-adevăr cea mai puternică naţiune din istoria lumii, cu o economie puternică şi diversificată, cu o forţă militară superioară.

Vaticanul este instituţia cea mai multirasială şi mai multiculturală din lume, pretinzând avea în custodie aproape a cincime din populaţia globului. Papa este cea mai populară figură internaţională care controlează o infrastructură mondială de şcoli, universităţi, biserici, spitale, biblioteci, ziare, reviste, case de editură, staţii de radio şi televiziune. Are o forţă lucrătoare de jumătate de milion de preoţi care supervizează mai bine de 200.000 de parohii. Banca Vaticanului, “cu echipa sa de consilieri internaţionali care au administrat un portofoliu extensiv al acţiunilor şi investiţiilor Sfântului Scaun în aproape fiecare sector al activităţii comerciale şi individuale”, face din Papalitate o forţă economică majoră în geopolitica de astăzi.” Malachi Martin, The Keys of This Blood, 111.

Sursa: Jeff Wehr – Apocalipsa lui Isus Hristos

Lupta din Spatele Scenei – Trei Mesaje Revelatoare – Al Treilea Mesaj (III)

 

Apoc. 13:11-12 – Apoi am vazut ridicandu-se din pamant o alta fiara, care avea doua coarne ca ale unui miel si vorbea ca un balaur. Ea lucra cu toata puterea fiarei dintai inaintea ei si facea ca pamantul si locuitorii lui sa se inchine fiarei dintai, a carei rana de moarte fusese vindecata.

Apoc. 13:13-14 – Savarsea semne mari, pana acolo ca facea chiar sa se coboare foc din cer pe pamant in fata oamenilor. Si amagea pe locuitorii pamantului prin semnele pe care i se daduse sa le faca in fata fiarei. Ea a zis locuitorilor pamantului sa faca o icoana fiarei care avea rana de sabie, si traia.

Apoc. 13:15-17 – I s-a dat putere sa dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei sa vorbeasca si sa faca sa fie omorati toti cei ce nu se vor inchina icoanei fiarei. Si a facut ca toti, mici si mari, bogati si saraci, slobozi si robi, sa primeasca un semn pe mana dreapta sau pe frunte, si nimeni sa nu poata cumpara sau vinde fara sa aiba semnul acesta, adica numele fiarei sau numarul numelui ei.

Apoc.13:18 –  Aici e intelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei. Caci este un numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase.

IMAGINEA FIAREI Atata timp căt papalitatea se încadrează în tiparul “fiarei” în Biblie imaginea “fiarei” trebuie să fie o copie a acestui sistem.

“Imaginea fiarei”  înseamnă un fals Protestantism care este rezultatul bisericilor protestante în căutarea sprijinului din partea statului pentru impunerea doctrinelor si ideilor asupra oamenilor. În Europa, multe ţari au o biserică statală. Statul şi biserica lucrează împreuna. Biserica primeste asistenţă din partea statului pentru a-şi îndeplini misiunea. Putem observa aici o mare asemanare cu sistemul catolic.

În Evul Mediu am avut exemple elocvente ale felului în care Biserica Catolica şi-a folosit puterea şi a aplicat metode de tortură asupra oamenilor de alte credinţe. Biblia spune că aceiaşi folosire nedreaptă a puterii se va reîntoarce în timpul Apocalipsei 13: 11-18.

De vreme ce Statele Unite nu au un sistem al Bisericii Statale în Constituţia lor nu este credibil faptul că aici va fi introdusă o copie a tipului de guvernământ papal, deşi Biblia spune destul de clar că acest lucru este exact ceea ce se va întâmpla. Se vor folosi de puterea statului pentru a consolida legile cu caracter religios, cu predilecţie legile care privesc respectarea zilei de Duminică drept zi sfântă.

Dar, veţi spune, Statele Unite ale Americii este tărâmul libertăţii religioase. Biblia îl caracterizează ca pe un miel cu două coarne, care vorbeşte precum un dragon. În perioada de început a istoriei sale America apărea ca un tărâm al libertăţii religioase. Coarnele mielului reprezintă tinereţea şi bunătatea – trăsături ale Statelor Unite când ţara începuse să prindă contur la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Protestantismul şi un tip de guvernare republican erau principiile de bază. Libertatea religioasă era în siguranţă, astfel încât fiecare avea dreptul de a-l sluji pe Dumnezeu după propria conştiinţă. Biblia ne arată, totuşi,că această situaţie se va schimba şi ţara ,într-un final ,va vorbi precum un dragon. O naţiune vorbeşte prin adunările ei legislative.

Multi au observat faptul că au început să fie făcute legi privind religia de către Congres, precum HR. 2431. Această lege dă autoritate unui cabinet numit în această funcţie de a supraveghea grupurile religioase de pe tot cuprinsul lumii. Aceia care duc la bun sfârşit persecutia religioasă vor fi pedepsiţi. Acest cabinet va decide ce constituie persecuţie religioasă. Va fi acest pamflet considerat, de exemplu , o persecuţie a bisericii Catolice?

Constituţia americană spune: “Congresul nu va face legi privind introducerea religiei şi nu va interzice libera practică a religiei”. Numai printr-o completă ignorare a acestor garanţii ale libertăţii pot autorităţile naţionale să facă asemenea impuneri religioase.

Acest proces a început deja si vor urma mai multe. Biblia spune că toată puterea papalităţii (prima fiară) va fi folosită de către Statele Unite ale Americii (a doua fiară) în numele papalităţii. Ei vor introduce „imaginea bestiei”. Deja fac acest lucru.

STATELE UNITE VOR FI VÂRFUL DE LANCE PENTRU INTRODUCEREA RESPECTĂRII OBLIGATORII A ZILEI DE DUMINICĂ.

Va fi o surpriză pentru majoritatea oamenilor faptul că America va fi initiatoarea introducerii ,,semnului Fiarei”, respectarea obligatorie a zilei de Duminică, si după aceea alte ţări o vor urma. Aceia care vor rezista acestor giganţi (renegatul Protestantism si Catolicism şi nu vor primi semnul ,,fiarei” vor fi însemnaţi drept rebeli care sunt vinovaţi de toate catastrofele şi dezastrele şi ca perturbatori ai păcii mondiale. Biblia spune că în final vor fi date ordine pentru a fi omorâţi. (Apocalipsa 13: 11-16). În acest moment Isus , Salvatorul lumii se va întoarce să elibereze poporul Lui.

O TERIBILĂ PEDEAPSĂ Biblia spune foarte clar că cei ce vor primi “semnul fiarei “ vor primi şi o teribilă pedeapsă. Biblia ne spune că cei ce vor primi “semnul fiarei” vor fi primii care vor suferi chinuri groaznice în timpul celor “şapte pedepse” care vor veni după ce timpul încercării se va sfărşi. (Apocalipsa 15:5-8) Biblia spune : Şi am auzit un glas mare, din templu, zicând celor şapte îngeri: Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte cupe ale mâniei Lui Dumnezeu. Şi s-a dus cel dintâi şi a vărsat ura lui pe pământ. Şi o bubă rea şi ucigaşă s-a abătut pe oamenii care aveau semnul fiarei şi care se închinau semnului fiarei. (Apocalipsa 16:1-2).

Următoarele şase pedepse ce se vor vărsa din mânia lui Dumnezeu vor fi aruncate asupra celor ce au primit semnul “fiarei“ în timp ce copiii lui Dumnezeu vor paşi liber.(Apocalipsa 16 :1-2). În ziua de astăzi toţi suntem supuşi puterii distructive a diavolului, iar copiii lui Dumnezeu care au primit recunoasterea lui “pecetea lui Dumnezeu” nu vor fi răniţi de cele “şapte ultime pedepse”, aşa cum poporul lui Israel nu a fost rănit de cele “şapte ultime pedepse”  înainte de a părăsi Egiptul. (Exodul 8:22).

Cea din urmă şi cea mai groaznică pedeapsă va fi suferită de cei care au primit “semnul fiarei “ atunci când Satana şi cei care s-au aşezat de partea sa vor fi in sfârşit omorâţi cu foc şi pucioasă. Biblia prezintă astfel lucrurile: “Iar partea celor furioşi si necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi fermecători şi închinători de idoli şi a tuturor celor mincinoşi este în cazanul care arde cu foc şi cu pucioasă, care este de fapt moartea a doua. (Apocalipsa 21:8)

Aceia care au stat impotriva lui Dumnezeu vor fi judecaţi după faptele lor din acea vreme şi vor fi arşi precum paiele. Vor fi omorâţi. (Apocalipsa 20:11-15 şi Maleahi 4:1) Aceasta este cea din urmă distrugere a răului şi a celor care stau de partea răului.Apoi Dumnezeu va crea un nou cer si un nou pământ unde dreptatea va conduce. Cercul este complet. Omul va trai în paradisul pierdut în Eden unde păcatul nu mai există şi unde omul poate vorbi cu Dumnezeu faţă în faţă din nou, pentru că el va fi primi un trup nemuritor. ( 1 Corinteni 15:50-54) Acesta este un lucru spre care trebuie să privim cu admiraţie şi greutăţile din jurul nostru vor fi nesemnificative în comparaţie cu slava pe care o vor primi cei care vor fi salvaţi. Să ne rugăm Duhului Sfânt să ne ajute să ajungem acolo. Semnele zilelor în care traim ne arată că ceasul nu este departe.

Apocalipsa 13 – Lupta pentru inchinare – A Doua Fiara, Icoana Fiarei si Semnul Fiarei

 

Apoc. 13:11-13. Apoi am vazut ridicandu-se din pamant o alta fiara, care avea doua coarne ca ale unui miel si vorbea ca un balaur. Ea lucra cu toata puterea fiarei dintai inaintea ei si facea ca pamantul si locuitorii lui sa se inchine fiarei dintai, a carei rana de moarte fusese vindecata. Savarsea semne mari, pana acolo ca facea chiar sa se coboare foc din cer pe pamant in fata oamenilor.

Apoc. 13:14-15. Si amagea pe locuitorii pamantului prin semnele pe care i se daduse sa le faca in fata fiarei. Ea a zis locuitorilor pamantului sa faca o icoana fiarei care avea rana de sabie, si traia. I s-a dat putere sa dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei sa vorbeasca si sa faca sa fie omorati toti cei ce nu se vor inchina icoanei fiarei.

Apoc. 13:16-18 Si a facut ca toti, mici si mari, bogati si saraci, slobozi si robi, sa primeasca un semn pe mana dreapta sau pe frunte, si nimeni sa nu poata cumpara sau vinde fara sa aiba semnul acesta, adica numele fiarei sau numarul numelui ei. Aici e intelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei. Caci este un numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase.

Profeţia prezice că Statele Unite vor face ca întreaga lume să se închine Papalităţii prin acţiuni politice şi înşelăciune. Biblia spune: “[A doua fiară] săvârşea semne mai până acolo că făcea să se coboare foc din cer pe pământ în faţa oamenilor. Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zi locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei [dintâi], care avea rană de sabie şi trăia.” Apocalipsa 13:13-14.

America protestantă va înşela lumea punând-o să facă “o icoană fiarei [dintâi]”, Papalitatea, prin intermediul miracolelor şi legislaţiei. A doua fiară va fi în stare să facă să “se coboare foc din cer”. Cu alte cuvinte Satana va fi în spatele unei mişcări religioase naţionale apostaziate din America ce-şi va exercita influenţa nu numai asupra politicii americane, ci şi asupra întregii lumi.

Apostolul Pavel ne-a avertizat spunând: “Dar Duhul spune lămurit că în vremurile din urmă unii se vor lepăda de credinţă ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor.” 1 Tim. 4:1. Vor fi făcute minuni pentru a-i rătăci pe oameni de la calea adevărului. Vezi 2 Tes. 2:8-10. Toate aceste minuni înşelătoare vor fi făcute pentru a rătăci lumea în închinarea adusă primei fiare şi în realizarea uni icoane primei fiare.

“Icoana fiarei”este o icoană, o asemănare a Papalităţii. Ea va fi o imagine în oglindă a supremaţiei papale din perioada Evului Întunecat, atunci când biserica domina atât chestiunile civile, dar şi pe cele religioase. În timpul Evului Întunecat Biserica de la Roma a devenit coruptă depărtându-se de simplitatea şi puritatea Evangheliei, prin acceptarea în practicile sale şi înălţând credinţe şi obiceiuri din religiile păgâne. Făcând astfel ea a pierdut Duhul şi puterea lui Dumnezeu.

Pentru a câştiga controlul asupra conştiinţei oamenilor, ea a căutat sprijinul puterii seculare. Rezultatul a fost Papalitatea, o biserică ce a controlat statul angajându-l mai departe în promovarea propriilor ei interese.

În aceste ultime zile, când bisericile de frunte din Statele Unite, unindu-se asupra unor anumite puncte de doctrină, vor face presiuni asupra legiuitorilor de a impune credinţele lor şi de a susţine instituţiile lor, atunci America protestantă va fi făcut o icoană sau o asemănare Papalităţii, iar ameninţările pedepselor civile asupra disidenţilor vor rezulta inevitabil.

Pedeapsa pentru refuzul de a aduce închinare fiarei

Care este pedeapsa pentru cei care nu se vor închina fiarei şi icoanei ei? Biblia spune: “I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească [legislativ], şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. Şi a făcut ca toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte. Şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei.” Apocalipsa 13:15-17.

Ce criză religioasă! Cei care nu se vor închina fiarei sau icoanei ei, sau care nu vor primi semnul fiarei, nu vor putea cumpăra sau vinde, şi în cele din urmă vor trebui să facă faţă unui decret de condamnare la moarte“Icoana fiarei”, unirea bisericii cu statul, conduce la naşterea unei legislaţii religioase şi la o persecuţie religioasă.

Semnul fiarei

Ce se înţelege prin“semnul fiarei”? În primul rând “semnul fiarei” este semnul primei fiare, Papalitatea. Este deci un semn al stăpânirii papale. În al doilea rând“semnul fiarei” are de-a face cu “închinarea fiarei”. De aceea acest semn al stăpânirii papale are de-a face cu închinarea. În al treilea rând “semnul fiarei” are de-a face cu “icoana fiarei”, unirea dintre biserică şi stat. Ca atare primirea “semnului fiarei” începe atunci când statul va trece prin legislativ o serie de legi religioase care să oblige oamenii să se închine într-un anumit mod.

Ce declară Papalitatea a fi semnul puterii ei eclesiastice?

Duminica este semnul stăpânirii noastre. … Biserica este deasupra Bibliei, şi această transferare este dovada acelui fapt.” The Catholic Record, September 1, 1923.

“Bineînţeles, Biserica Catolică pretinde că schimbarea [de la Sabat la Duminică] a fost lucrarea ei. Nu ar fi putut fi astfel, căci nimeni din acele zile nu ar fi visat să facă ceva în chestiuni spirituale şi religioase fără ea, şi lucrarea este semnul puterii ei eclesiastice şi al stăpânirii în chestiunile religioase.” The Catholic Mirror, September 23, 1893.

Are de-a face semnul stăpânirii papale cu închinarea? Da, într-adevăr! Are de-a face acest semn cu unirea bisericii cu statul?Cu siguranţă! O lege duminicală naţională în America va lovi exact împotriva libertăţii religiei. Va lovi de asemenea împotriva poruncii Sabatului găsită în Legea lui Dumnezeu. Vezi Exod. 20:8-11.

Ziua aproape uitată

Atunci când lumea noastră a ieşit din mâinile Creatorului era cu totul deosebită. Se puteau vedea dealuri şi câmpii, văi şi munţi. Peisajele erau împodobite cu flori care umpleau văzduhul cu parfumul lor plăcut, copacii maiestuoşi care se ridicau deasupra pământului erau cu mult mai mari şi mai splendizi decât cei de astăzi; împărăţia vegetaţiei era pur şi simplu magnific în varietatea ei de forme, culori şi mărimi.

Mai era apoi o împărăţie a regnului animal care cuprindea vietăţi de la furnică la elefant, de la leu la miel, de la peştele care înoată în apa mării la pasărea care umple văzduhul cu cântec. Toate aceste lucruri pe care Dumnezeu le-a făcut au fost desăvârşite—o expresie a gândurilor şi planurilor lui Dumnezeu.

Ca un memorial al lucrării Sale creative, Dumnezeu a întemeiat Sabatul zilei a şaptea. Biblia spune: “Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată oştirea lor. În ziua a şaptea Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse, şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse.” Gen. 2:1-3.

Chiar din grădina Edenului Dumnezeu a prevăzut nevoia lui Adam şi a Evei de a lăsa deoparte propriile lor interese şi planuri într-o anumită zi a săptămânii, astfel încât ei să poată contempla mai pe deplin lucrarea Sa creată. Atât de importanta este păzirea Sabatului zilei a şaptea încât Dumnezeu a făcut din acest aspect o parte a celor Zece Porunci. “Adu-ţi aminte de ziua de odihnă ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.” Exod. 20:8-11.

De la vremea creaţiunii până la Hristos, oamenii lui Dumnezeu au păzit cu bucurie a patra poruncă privitoare la ziua de Sâmbătă, Sabatul zilei a şaptea. Hristos Însuşi “prin care au fost făcute toat lucrurile” (Col. 1:16), cu siguranţă că nu a uitat de Sabat. Biblia spune: “A venit în Nazaret, unde fusese crescut, şi după obiceiul Său în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească.”Luca 4:16. Ucenicii au continuat “obiceiul” şi exemplul lui Isus în păzirea Sabatului zilei a şaptea ca sfânt. Vezi Fapte 13:42-44.

Timp de secole majoritatea bisericilor creştine au păzit Sabatul zilei a şaptea. Abia în secolul IV găsim Biserica din Roma înlocuind Sabatul zilei a şaptea cu închinarea de Duminică. Aşa după cum notează un catehism catolic: “Noi păzim Duminica în locul Sâmbetei pentru că Biserica Catolică în Conciliul de la Laodicea (anul 364) a transferat solemnitatea de la Sabat la Duminică.” Peter Geirmann, The Convert’s Catechism, 50.

Biserica din Roma a învăţat cu claritate că transferarea de la Sabat la Duminică nu este bazată pe Biblie, afirmând: “Duminica este o instituţie catolică şi pretenţiile sale pentru păzirea ei poate fi apărată numai cu principiile catolice. … De la începutul la sfârşitul Scripturii nu se găseşte nici măcar un pasaj biblic care să garanteze transferul închinării publice săptămânale de la ultima la prima azi a săptămânii.” Catholic Press, Sydney, Australia, August, 1900.

Pentru a facilita convertirea păgânilor din Imperiul Roman la catolicism, Biserica din Roma a instituit ritualuri păgâne ca închinarea la soare, arderea de tămâie, icoane, sărbători, şi multe altele. Aşa cum notează istoria: “Biserica [din Roma] a făcut din Duminică o zi sfântă… în mare parte pentru că era sărbătoarea săptămânală a soarelui; pentru că era o politică creştină aceea de a prelua sărbătorile păgâne apreciate de oameni prin tradiţie, şi să le dea o semnificaţie creştină.”Arthur Weigall, The Paganism in Our Hristosianity, 1928, 145.

Când Biserica din Roma a înlocuit păzirea Duminicii, majoritatea celorlalte grupări creştine au continuat să păzească Sabatul zilei a şaptea. Chiar şi în secolul XI problema Sabatului a continuat să fie “subiectul unor aprige dispute între greci şi latini.” Neale, A History of the Holy Eastern Church, vol. 1, 731.

Însă astăzi Sabatul zilei a şaptea este ziua aproape uitată, chiar dacă în mai mult de o sută de limbi ale globului “Sâmbăta” este denumită “Sabat.”Spre exemplu: spaniolă/“Sabado”; rusă/“Subbata”; bulgară/“Shubbuta”; arabă/“As-Sabt”.

Totuşi există o veste bună! Peste tot în lume milioane de creştini din diferitele denominaţiuni creştine refac “spărtura”apărută în Legea lui Dumnezeu prin păzirea Sabatului zilei a şaptea.Vezi Isaia 58:12-14. Ei au ajuns să-şi dea seama că voia lui Dumnezeu pentru noi este aceea de a păzi toate poruncile Sale, inclusiv cea de-a patra referitoare la Sabatul zilei a şaptea. Vezi Evr. 10:16; Ioan 14:15; 1 Ioan 5:2,3.

Ultima chemare a Evangheliei către lume, descrisă simbolic de cei trei îngeri care zboară în mijlocul cerului, aduce laolaltă predicarea Evangheliei veşnice, sosirea ceasului judecăţii, închinarea adusă lui Dumnezeu ca fiind Creatorul nostru [prin păzirea Sabatului] şi avertizarea cu privire la închinarea adusă fiarei şi icoanei ei. Vezi Apocalipsa 14:6-12.

Această întreită solie care va ajunge la toţi oamenii înainte de a doua venire a lui Hristos ne învaţă să ne închinăm “Celui ce a făcut cerurile şi pământul, marea şi izvoarele apelor.”Apocalipsa 14:7. Descrie de asemenea biserica lui Dumnezeu a ultimelor zile sunt cei ce “păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.” Apocalipsa 14:12. Porunca ce ne învaţă despre închinarea adusă lui Dumnezeu ca şi Creatorul nostru este a patra poruncă, referitoare la Sabatul zilei a şaptea.

În mod tragic “închinarea adusă fiarei” este în directă opoziţie cu “închinarea adusă Celui ce a făcut cerurile şi pământul, marea şi izvoarele apelor.” Sfinţenia Duminicii, semnul stăpânirii papale, este în directă opoziţie cu Sabatul zilei a şaptea, semnul lui Dumnezeu. Problema de aici este mai mult decât o simplă chestiune privitoare la o zi diferită de închinare, în realitate este o problemă referitoare la stăpânire. De cine vom asculta?

Evident aceasta este o chestiune foarte importantă pentru Dumnezeu pentru că pedeapsa pentru închinarea adusă fiarei este condamnarea veşnică. Biblia spune: “Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe mână sau pe frunte, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu.” Apocalipsa 14:9,10.

De notat acest foarte important aspect; nimeni nu a primit încă“semnul fiarei”. Nimeni nu va suferi mânia lui Dumnezeu atâta vreme cât nu a primit suficientă lumină pentru a putea lua o decizie informată referitoare la Sabatul Domnului şi Duminica papalăUnii nu au auzit niciodată de cerinţele celei de-a patra porunci. Şi totuşi, majoritatea poporului lui Dumnezeu se află în bisericile care păzesc ziua de Duminică. Însă în aceste ultime zile Dumnezeu cheamă pentru o reformaţiune finală. Apelul de a păzi ziua aproape uitată va fi aspectul central în reforma bisericilor catolică şi protestante, pentru că a fost porunca cea mai călcată în picioare în timpul erei creştine.

Sursa: Jeff Wehr – Apocalipsa lui Isus Hristos

Avertizarea finala a omenirii – Vine Noua Ordine Mondiala (VI) – Semnul fiarei 

 

 

Semnul fiarei

Fiara cu doua coarne „va face (va porunci) ca toti, mici si mari, bogati si saraci, liberi si robi, sa primeasca un semn pe mana dreapta sau pe frunte; si nimeni sa nu poata cumpara sau vinde, daca nu are semnul sau numele fiarei, sau numarul numelui ei“ (Apoc. 13,16.17). Avertizarea ingerului al treilea este: „Daca se inchina cineva fiarei si chipului ei si primeste semnul ei pe frunte sau pe mana, va bea din vinul neamestecat al maniei lui Dumnezeu“. „Fiara“ mentionata in aceasta solie, a carei inchinare este impusa de fiara cu doua coarne, este prima, sau fiara care seamana cu leopardul, din Apocalipsa 13 – papalitatea. „Chipul fiarei“ reprezinta acea forma a protestantismului decazut, care se va dezvolta atunci cand bisericile protestante vor cauta ajutorul puterii civile pentru impunerea dogmelor lor. „Semnul fiarei“ ramane sa fie definit in viitor.

Doua feluri de inchinare in contrast

Dupa avertizarea impotriva inchinarii la fiara si la chipul ei, profetia spune: „Aici sunt cei care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus“. Deoarece aceia care pazesc poruncile lui Dumnezeu sunt pusi in felul acesta in contrast cu aceia care se inchina fiarei si chipului ei si primesc semnul ei, urmeaza ca pazirea Legii lui Dumnezeu, pe o parte, si calcarea ei, pe de alta parte, sa faca deosebirea dintre inchinatorii lui Dumnezeu si inchinatorii fiarei.

Caracterul fiarei

Caracteristica deosebita a fiarei si a chipului ei este calcarea poruncilor lui Dumnezeu. Daniel zice despre cornul cel mic, papalitatea: „se va incumeta sa schimbe vremile si legea“ (Dan. 7,25). Iar Pavel numea aceeasi putere „omul faradelegii“, care urma sa se inalte pe sine mai presus de Dumnezeu. O profetie este completata de altaNumai prin schimbarea Legii lui Dumnezeu putea papalitatea sa se inalte mai presus de Dumnezeu; oricine va pastra cu buna stiinta Legea, asa cum a fost ea schimbata, va da cinste suprema acelei puteri prin care s-a facut schimbarea. Un asemenea act de ascultare de legile papale va fi un semn de supunere fata de papa, in locul supunerii fata de Dumnezeu.

Profetia vorbeste despre o schimbare intentionata, deliberata; „Ea se va incumeta sa schimbe vremile si Legea“. Schimbarea poruncii a patra implineste exact profetia. Pentru aceasta, singura autoritate invocata este aceea a bisericii. Aici, puterea papala se ridica pe fata mai presus de Dumnezeu.

Sfintenia Sambetei

In timp ce adevaratii inchinatori ai lui Dumnezeu se vor deosebi prin pazirea poruncii a patra – pentru ca ea este semnul puterii Sale creatoare si dovada dreptului Sau de a pretinde omului ascultarea si inchinarea -, inchinatorii fiarei se vor caracteriza prin eforturile lor de a desfiinta Ziua de amintire a Creatorului si a inalta institutia Romei.Tocmai in sustinerea duminicii si-a rostit papalitatea primele ei pretentii arogante si primul ei apel la puterea statului a fost pentru a impune pazirea duminicii ca „Ziua Domnului“. Dar Biblia arata catre ziua a saptea, si nu catre ziua intaia, ca fiind ziua Domnului. Hristos a spus: „Fiul omului este Domn chiar si al Sabatului“. Porunca a patra spune clar: „Ziua a saptea este Sabatul Domnului“. Iar prin profetul Isaia, Domnul o numeste ca fiind „Ziua Mea cea sfanta“ (Marcu 2,28; Is. 58,13).

Romano-catolicii recunosc ca schimbarea Sabatului a fost facuta de biserica lor si declara ca protestantii, prin pazirea duminicii, recunosc puterea ei. Ca semn al autoritatii Bisericii Catolice, scriitorii papistasi citeaza: „chiar actul schimbarii Sabatului in duminica, pe care protestantii il admit… deoarece prin pazirea duminicii ei recunosc bisericii puterea de a randui sarbatori si de a impune pazirea lor“ – Henry Tuberville, An Abridgment of the Christian Doctrine, p.58. Ce este atunci schimbarea Sabatului, decat semnul sau dovada autoritatii Bisericii Romane, „semnul fiarei“?

Respingerea Bibliei

Biserica Romano-Catolica nu a renuntat la pretentia ei de suprematie; si cand lumea si bisericile protestante accepta un Sabat creat de ea, in timp ce leapada Sabatul biblic, ei admit in realitate aceasta incumetare. Ei isi pot intemeia schimbarea pe autoritatea traditiei si pe aceea a sfintilor parinti; dar, facand lucrul acesta, ei trec cu vederea insusi principiul care-i desparte de Roma – si anume „Biblia si numai Biblia este religia protestantilor“.Papistasii pot vedea ca se amagesc atunci cand inched ochii cu buna stiinta la faptele in cauza. Pe masura ce miscarea pentru impunerea duminicii capata simpatie, ei se bucura, fiind siguri ca aceasta va aduce in curand intreaga lume protestanta sub steagul Romei.

Statele Unite schimba constitutia – Impune sabatul papal – Vorbeste ca un balaur

Inchinarea la fiara

Dar crestinii din generatiile trecute au pazit duminica, crezand ca, facand astfel, ei pazesc Sabatul biblic. Si astazi mai exista crestini adevarati in fiecare biserica, inclusiv in cea Romano-Catolica, ce cred cu sinceritate ca duminica este Sabatul randuit de Dumnezeu.

Dumnezeu primeste sinceritatea scopului lor si integritatea lor inaintea Lui. Dar atunci cand pazirea duminicii va fi impusa prin lege, iar lumea va fi lamurita cu privire la obligatia Sabatului celui adevarat, atunci toti aceia care vor calca porunca lui Dumnezeu, pentru a asculta de un precept care nu are o autoritate mai inalta decat aceea a Romei, vor onora prin aceasta papalitatea mai presus de Dumnezeu. Ei aduc cinstire Romei si puterii care impune institutia randuita de Roma, inchinandu-se fiarei si chipului ei.

Cand oamenii leapada institutia pe care Dumnezeu a declarat-o ca fiind semnul autoritatii Sale si cinstesc in locul ei ceea ce Roma a ales ca semn al suprematiei ei, prin aceasta ei aleg semnul supunerii fata de Roma – semnul fiarei. Si lucrul acesta nu se va produce pana cand problema nu va fi pusa lamurit inaintea poporului, iar oamenii vor fi adusi sa aleaga intre poruncile lui Dumnezeu si poruncile oamenilor, iar aceia care continua in nelegiuire vor primi „semnul fiarei“.

Cea mai infricosata amenintare

Cea mai infricosata amenintare adresata vreodata muritorilor este cuprinsa in a treia solie ingereasca. Este un pacat groaznic, care atrage mania lui Dumnezeu neamestecata cu mila. Oamenii nu trebuie sa fie lasati in intuneric cu privire la aceasta problema importanta; avertizarea impotriva acestui pacat trebuie data lumii inainte de venirea judecatilor lui Dumnezeu, pentru ca toti sa cunoasca ce ii asteapta si sa aiba posibilitatea de scapare. In profetie este prezentata ca fiind vestita cu glas tare de un inger zburand prin mijlocul cerului, care va atrage atentia lumii.

Doua clase se dezvolta

Toata crestinatatea se va imparti in doua clase cu privire la aceasta problema – aceia care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus si aceia care se inchina fiarei si chipului ei si primesc semnul ei. Cu toate ca biserica si statul isi vor uni puterea pentru a-i constrange pe „toti, mici si mari, bogati si saraci, liberi si robi“ (Apoc. 13,16) sa primeasca „semnul fiarei“, poporul lui Dumnezeu nu-l va primi. Profetul de pe Patmos ii vede cum „au castigat biruinta asupra fiarei si asupra chipului ei, asupra semnului ei si asupra numarului numelui ei, stand pe marea de sticla, cu alautele lui Dumnezeu in mana“, cantand „cantarea lui Moise si a Mielului“ (Apoc. 15,2-3).

Cele doua rataciri mari

Prin cele doua rataciri mari, nemurirea sufletului si sfintirea duminicii, Satana ii va aduce pe oameni in robia amagirilor sale. In timp ce prima pune temelia pentru spiritism, ultima creeaza o legatura de simpatie cu Roma. Protestantii din Statele Unite se vor afla in primele randuri pentru a intinde mana peste abis si a prinde mana spiritismului; vor trece peste abis pentru a da mana cu puterea romana; si sub influenta acestei uniri intreite, aceasta tara va merge pe urmele Romei, pentru a calca in picioare drepturile constiintei.

Linia de deosebire dintre crestinii cu numele si cei nelegiuiti abia se mai distinge astazi. Membrii bisericii iubesc ce iubeste lumea si sunt gata sa se uneasca cu ea, iar Satana s-a hotarat sa-i uneasca intr-o singura organizatie si in felul acesta sa-si intareasca puterea, aruncandu-i in randurile spiritismului. Papistasii care se lauda cu minunile, ca fiind un semn sigur al bisericii celei adevarate, vor fi amagiti cu usurinta de aceasta putere facatoare de minuni; iar protestantii care au lepadat scutul adevarului vor fi amagiti si ei. Papistasii, protestantii si cei lumesti vor primi in egala masura o forma de evlavie fara putere si vor vedea in aceasta unire o mare miscare pentru pocainta lumii intregi si pentru inaugurarea mileniului mult asteptat.

„Prin tinerea duminicii, protestantii aduc omagiu, in detrimentul lor propriu, autoritatii Bisericii (Catolice).“ – Monsignor Segur, Plain Talk About the Protestantism of Today, page 213.

Satana este comandantul noii ordini a lumii

Prin spiritism, Satana apare ca un binefacator al omenirii, vindecand bolile oamenilor si pretinzand a aduce o ordine noua si un sistem mai inalt de credinta religioasa; dar in acelasi timp lucreaza ca un nimicitor. Ispitele lui duc multimile la ruina. Necumpatarea detroneaza ratiunea, urmeaza ingaduinta senzuala, lupta si varsarea de sange. Satana gaseste placere in razboi, caci el provoaca pasiunile cele mai rele ale sufletului si arunca pentru vesnicie victimele cufundate in viciu si in sange. Tinta lui este sa provoace popoarele la razboi unul impotriva altuia, pentru ca in felul acesta poate indeparta mintile oamenilor de la lucrarea de pregatire pentru a sta in ziua lui Dumnezeu.

Dar lumea crestina a dovedit dispret fata de Legea lui Dumnezeu; Domnul insa va face exact ce a spus – isi va retrage binecuvantarile de la pamant si-si va indeparta grija Sa ocrotitoare de la aceia care se rascoala impotriva Legii Sale, invatand si obligand si pe altii sa faca la fel. Satana are stapanire peste toti aceia pe care Dumnezeu nu-i pazeste in mod deosebit. El va favoriza si va face pe unii sa prospere, pentru ca sa-si aduca la indeplinire planurile, si va aduce necazuri pentru altii, facandu-i pe oameni sa creada ca Dumnezeu este Acela care-i chinuieste. In timp ce va aparea inaintea copiilor oamenilor ca un medic mare care le poate vindeca bolile, el va aduce boala si dezastru, pana acolo incat orasele populate sa fie aduse in stare de ruina si parasire.

„Duminica este semnul autoritatii noastre. Biserica este deasupra Bibliei, si acest transfer al pazirii zilei de odihna este dovada acestui fapt.“ – The Catholic Record, London, Ontario, 1 sept. 1923.

Tulburatorii ordinii publice identificati

Si atunci, amagitorul cel mare ii va convinge pe oameni ca aceia care ii slujesc lui Dumnezeu provoaca toate aceste rele. Oamenii care au provocat dizgratia cerului vor pune toate necazurile lor asupra acelora a caror ascultare de Legea lui Dumnezeu este o mustrare continua pentru cei care o calca. Se va spune ca oamenii il insulta pe Dumnezeu prin calcarea sabatului Duminical; ca acest pacat a adus calamitatile care nu vor inceta pana nu se va impune cu strictete pazirea duminicii; si ca aceia care sustin cerintele poruncii a patra, distrugand prin aceasta respectul fata de duminica, sunt tulburatorii poporului, impiedicand revenirea lor in favoarea divina si la prosperitatea materiala.

Puterea facatoare de minuni data pe fata prin spiritism isi va exercita influenta impotriva acelora care aleg sa asculte de Dumnezeu mai mult decat de oameni. Comunicarile din partea duhurilor vor declara ca Dumnezeu le-a trimis pentru a-i convinge pe aceia care leapada duminica de ratacirea lor, afirmand ca legile tarii trebuie ascultate ca fiind Legea lui Dumnezeu. Ele vor deplange nelegiuirea cea mare din lume si vor sustine marturia invatatorilor religiosi dupa care starea morala decazuta este cauzata de necinstirea duminicii. Mare va fi indignarea impotriva tuturor acelora care refuza sa accepte marturia lor.

Pasajele de mai sus ale acestei publicatii au fost extrase din cartea Marea Lupta (Tragedia Veacurilor) pe care o gasiti pe blogul meu.

Cercetati temele care arata multe aspecte necunoscute ale luptei dintre bine si rau. Aceasta lucrare explica evenimentele majore din timpul erei crestine, care conduc la punctul culminant iminent al istoriei. O documentare istorica si scripturala completa. Milioane de exemplare vandute in toata lumea

 

Semnul fiarei 

 

Semnul fiarei. 

Un număr tatuat, un cip sub piele sau ceva mai subtil? Este una dintre cele mai greşit interpretate profeţii din toată Biblia – este atât de important să înţelegem corect acest subiect. Dar studiind semnul fiarei, trebuie să tratăm câteva aspecte foarte sensibile, spunându-le pe nume şi specificându-le. Nu este un lucru popular azi, dar trebuie să fim fermi, deoarece Dumnezeu Îşi iubeşte poporul şi doreşte ca el să ştie adevărul. Acest mesaj nu este al nostru, ci al lui Isus. Şi având în faţă moartea veşnică pentru cei care acceptă semnul, ar fi o crimă să nu-L ajutăm să transmită acest mesaj. Această lecţie ar trebui probabil prefaţată cu un avertisment de genul: „DIAVOLUL NU VREA CA TU SĂ CITEŞTI ŞI SĂ TERMINI ACEST GHID DE STUDIU.” Aşa că te rog citeşte Apocalipsa 13:1-8, 14:9-12, şi 16-18 şi roagă-te pentru ca Duhul Sfânt să-ţi acorde o inimă sinceră şi înţelegătoare înainte ca să porneşti în acest studiu.

O recapitulare urgentă
Am învăţat din ghidul de studiu numărul 2 că un conflict enorm se află în derulare între Dumnezeu şi diavol. De-a lungul secolelor, acest conflict s-a accentuat de când Lucifer, cel mai puternic înger din paradis, s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. Cu îngerii care l-au urmat a încercat să-L învingă pe Dumnezeu şi să preia controlul universului. Dumnezeu şi îngerii credincioşi nu au avut de ales decât să-l dea afară pe Lucifer şi pe îngerii lui din paradis. Lucifer, care a devenit cunoscut ca diavolul sau Satana, a fost furios. Hotărârea lui de a-L distruge pe Dumnezeu şi de a controla universul s-a mărit cu trecerea fiecărui an. Uluitor dar el a câştigat sprijinul marii majorităţi a oamenilor de pe pământ în răzvrătirea sa. Domnul de asemenea caută loialitatea şi sprijinul oamenilor, dar îi lasă pe toţi să aleagă. Curând orice persoană de pe pământ va fi de partea lui Satana sau a lui Dumnezeu. Lupta finală dintre Satana şi Dumnezeu se află în faţa noastră, şi este descrisă în cartea Apocalipsei. Această carte scoate în evidenţă faptul că Dumnezeu are o emblemă, sau un semn, care va identifica poporul Lui. Satana de asemenea are o emblemă, sau un semn, care îi va identifica pe cei care îl sprijină. Ca de obicei, Satana va lucra printr-o putere pământească (simbolizată în Apocalipsa printr-o fiară) ca să-şi impună semnul. Acest ghid de studiu va descoperi semnul fiarei, pe care îl va primi fiecare persoană ce se va pierde la timpul sfârşitului. Dacă nu ştii care este „semnul” lui, cum ai putea evita să-l primeşti?

Apocalipsa, capitolul 13 ne oferă 11 caracteristici identificabile ale fiarei.

Apocalipsa, capitolul 13 ne oferă 11 caracteristici identificabile ale fiarei.

1. Pentru a şti ce este „semnul”, trebuie mai întâi să identificăm fiara. Cum descrie Biblia fiara?

Răspundeţi:   Apocalipsa 13:1-8, 16-18 ne oferă 11 caracteristici identificabile. Sunt enumerate mai jos:

A. Se ridică din mare (versetul 1).

B. Compusă din cele patru fiare din Daniel capitolul 7 (versetul 2).

C.Balaurul îi dă putere şi autoritate (versetul 2).

D. Primeşte o rană mortală (versetul 3).

E. Rana mortală se vindecă (versetul 3).

F. Putere politică solidă (versetele 3, 7).

G. Putere religioasă solidă (versetele 3, 8).

H.Vinovată de blasfemie (versetele 1, 5, 6).

I. Se luptă şi îi înfrânge pe sfinţi (versetul 7).

J. Conduce timp de 42 de luni (versetul 5).

K. Are un număr misterios666 (versetul 18).

Vă sună unele dintre aceste puncte familiar? Desigur! Am descoperit multe dintre ele mai devreme atunci când am studiat despre Antihrist în Daniel capitolul 7.„Fiara” din Apocalipsa 13 este pur şi simplu alt nume pentru „Antihrist,” despre care am aflat în Daniel 7 că este papalitatea.

Profeţiile din Daniel şi Apocalipsa vorbesc adesea despre acelaşi lucru ca şi profeţiile anterioare, dar de fiecare dată se adaugă noi caracteristici pentru a face profeţiile cât mai clare. Aşadar, aşteaptă-te să înveţi câteva lucruri noi despre Antihrist din acest Ghid al Studiului. Acum, hai să tratăm, unul câte unul, cele 11 puncte care ne descriu fiara.

A. Se va ridica din mare (Apocalipsa 13:1).
Marea (sau apa) în profeţie se referă la oameni, sau la o zonă populată

(Apocalipsa 17:15). Deci fiara sau Antihristul, se va ridica din mijlocul naţiunilor existente ale lumii cunoscute pe atunci. Papalitatea, aşa cum ştim cu toţii, va apărea în Europa de vest, aşa că acest lucru se potriveşte în acest aspect.

O explicaţie
În armonie cu porunca Lui Dumnezeu de a respecta toţi oamenii (1 Petru 2:17), facem o pauză aici pentru a recunoaşte papalitatea pentru multele ei fapte bune si activităţi. Spitalele ei, orfelinatele, grija pentru săraci, casele pentru mamele singure şi grija pentru bătrâni, sunt universal apreciate. Ea poate fi sincer laudată pentru multe lucruri. Dar, ca toate celelalte organizaţii, a făcut şi greşeli. Dumnezeu ne descoperă unele dintre greşeli în Apocalipsa. Domnul, care binecuvântează şi consolează, trebuie câteodată să pedepsească şi să corecteze. Vă rog rugaţi Duhul Sfânt al Lui să vă vorbească în timp ce studiaţi acest subiect crucial.

B. Va fi un amalgam al celor patru fiare din Daniel capitolul 7 (Apocalipsa 13:2).

Studiază comparaţia de mai jos pentru a vedea cum se potriveşte totul:

Apocalipsa capitolul 13
Babilon Fiara cu chip de leu(vs. 4) „Gura unui leu” (vs. 2)
Medo-Persia Fiara cu chip de urs(vs.5) „Picioarele unui urs” (vs.2)
Grecia Fiara cu chip de leopard (vs. 6) „Asemănător unui leopard” (vs. 2)
Roma Fiara cu zece coarne (vs. 7) „Având…zece coarne” (vs. 1)

Cele patru fiare din Daniel 7 sunt descrise ca făcând parte din Antihrist, sau din fiară, pentru că papalitatea a incorporat credinţe păgâne şi practici din toate cele patru împărăţii. Le-a îmbrăcat în veşminte spirituale şi le-a împrăştiat în lume ca învăţătură creştină. Iată una dintre multele declaraţii de bază din istorie: „Într-o anume măsură, ea (papalitatea) a copiat organizaţia sa de la imperiul roman, a păstrat şi a fructificat intuiţia filosofică a lui Socrate, Plato şi Aristotel, a împrumutat atât de la barbari cât şi de la imperiul roman bizantin, dar întotdeauna a rămas ea însăşi, rezumând bine toate urmele trasate din surse externe.” 1 Acest punct i se potriveşte cu desăvârşire papalităţii.

C. Fiara trebuie să îşi primească puterea, tronul (capitala), şi autoritatea de la balaur (Apocalipsa 13:2).
Pentru a identifica balaurul, să mergem la Apocalipsa capitolul 12, unde biserica lui Dumnezeu din timpul din urmă este ilustrată ca o femeie curată. În profeţie, femeia curată reprezintă poporul adevărat al lui Dumnezeu sau biserica (Ieremia 6:2 Isaia 51:16). (În ghidul de studiu 23, vom prezenta un studiu detaliat al bisericii din timpul din urmă a lui Dumnezeu din Apocalipsa capitolul 12. Ghidul de studiu numărul 22 explică Apocalipsa capitolele 17 şi 18, unde bisericile decăzute sunt simbolizate printr-o mamă decazută şi fiicele ei decăzute.) Femeia curată este descrisă ca fiind însărcinată şi pe punctul de a naşte. Balaurul stă ghemuit aproape, sperând să-i „mănânce” bebeluşul la naştere. În orice caz, când copilul se naşte, El Se fereşte de balaur, Îşi îndeplineşte misiunea, şi pe urmă Se ridică la cer. Evident, bebeluşul este Isus, pe care Irod a încercat să-L distrugă, omorând toţi bebeluşii din Betleem (Matei 2:16). Aşa că balaurul reprezintă Roma pagână, al cărei rege era Irod. Puterea din spatele complotului lui Irod era, bine înţeles, diavolul (Apocalipsa 12:7-9). Satana acţionează prin diferite guverne pentru a-şi îndeplini lucrarea lui urâtăîn acest caz, Roma păgână.

Vom menţiona doar două referiri din istorie care să ne ajute, deşi sunt multe: (1) „Biserica romană…s-a aşezat singură în locul imperiului roman mondial a cărui continuare actuală şi este. …Papa…este succesorul lui Cezar.”

2 (2) „Măreaţa biserică catolică a fost puţin mai mult decât imperiul roman botezat. Roma a fost atât transformată cât şi convertită. Chiar capitala vechiului imperiu a devenit capitala imperiului creştin. Serviciul lui Pontifex Maximus a continuat cu cel al Papei.”

3Aşa că şi în acest aspect lucrurile se potrivesc în dreptul papalităţii. Şi-a primit capitala şi puterea de la Roma păgână.

D. Va primi o rană de moarte (Apocalipsa 13:3).
Rana de moarte a fost cauzată atunci când generalul lui Napoleon, Alexandre Berthier a intrat în Roma şi l-a luat pe Papa Pius al VI-lea captiv în februarie 1798. Napoleon a decretat ca la moartea papei, papalitatea să înceteze. Papa a murit în Franţa în august 1799. „Jumătate din Europa a crezut…că fără Papa, papalitatea va muri.”

4 Deci şi acest punct îi corespunde papalităţii.

E. Rana de moarte urma să se vindece şi întreaga lume urma să-şi aducă omagiile fiarei (Apocalipsa 13:3).
De când s-a vindecat, puterea papalităţii a crescut şi s-a mărit până ce a ajuns ca astăzi să fie una dintre cele mai puternice organizaţii politico-religioase si centre de influenţă din lume. Malachi Martin, membru desăvârşit al Vaticanului şi un expert în spionaj, dezvăluie următoarele lucruri în cea mai bine vândută carte a sa.

The Keys of This Blood (Cheile acestui sânge)
5 (numerele paginilor în paranteze):

DESPRE PAPA:
Este la fel de hotărât să fie conducătorul lumii, precum a fost Constantin în vremea sa (49). Este protejat de patru guverne (120). Este cea mai cunoscută persoană a secolului XX (123). Este prieten personal cu liderii a 91 de ţări (490). Populaţia lumii este în viziunea sa pregătită pentru un puternic guvern moral cu control al lumii întregi (160). Şaisprezece mii de jurnalişti au acoperit vizita sa în America (490).DESPRE PAPALITATE:
Ambasadorul Americii spune că Vaticanul este făra îndoială ca un „post de ascultare” (120). Vaticanul ştie de sâmbătă ce se va întâmpla luni oriunde în lume (439). Structura papală este deja pregătită pentru dominaţia întregii lumi. (143).

Evident, rana este vindecată şi ochii naţiunilor sunt asupra Vaticanului, astfel că şi acest punct i se potriveşte în dreptul papalităţii.

F. Va deveni o puternică putere politică. (Apocalipsa 12:3, 7).
Vezi punctul E de mai sus.

G. Va deveni o foarte puternică organizaţie religioasă (Apocalipsa 13:3, 8).
Vezi punctul E de mai sus.

H. Va fi vinovată de blasfemie (Apocalipsa 13:5, 6).
Papalitatea este vinovată de blasfemie pentru că preoţii ei pretind că iartă păcatele, iar Papa pretinde a fi Hristos.

I. Se vor lupta cu sfinţii şi îi vor persecuta (Apocalipsa 13:7).
Papa chiar a persecutat şi a distrus milioane de sfinţi în timpul evului mediu.

J. Va domni timp de 42 de luni (Apocalipsa 13:5).
Papalitatea a domnit timp de 42 de luni profetice, care echivalează cu 1260 anide la 538-1798 d. H.

Punctele de la H la J de asemenea i se potrivesc foarte clar papalităţii.

Le-am dezbătut doar pe scurt aici pentru că sunt dezvoltate mai larg în Ghidul de Studiu numărul 15, întrebarea 8, punctele E, G, şi H.

K. Urma să aibă misteriosul număr 666 (Apocalipsa 13:18).
Acest verset spune, „Este un număr de om,” şi Apocalipsa 15:2 spune că este „numărului numelui ei.” Ce persoană o ai în minte atunci când te gândeşti la papalitate? Firesc cu toţii ne gândim la Papa. Care este numele său oficial? Iată un citat catolic: „Titlul papei Romei este „Vicarius Filii Dei” (Română: „Preot al Fiului lui Dumnezeu”).6

Malachi Martin, în The Keys of This Blood (Cheile Acestui Sânge), foloseşte acelaşi titlu pentru papă în paginile 114, 122. O notă de subsol pentru Apocalipsa 13:18 în nişte versiuni [Catolice] Douay ale Bibliei declară, „Numărul literelor numelui său trebuie să formeze acest număr.” Observaţi schema din dreapta, care ne arată ce se întâmplă atunci când adunăm valoarea numerelor romane a literelor din nume.

Din nou, papalitatea se identifică şi în acest punct. Fiara cu „semnul” este papalitatea. Nici o altă putere din istorie nu se poate potrivi acestor puncte descrise de Dumnezeu. Acum că am identificat fiara, îi putem afla semnul, sau simbolul autorităţii sale. Dar mai întâi, să ne uităm la semnul autorităţii lui Dumnezeu.

1Andre Retif, The Catholic Spirit (Spiritul Catolic), trans. de Dom Aldhelm Dean, Vol. 88 din Enciclopedia Catolicismului Secolului XX (New York, Hawthorne Books, 1959),p. 85.

2Adolf Harnack, What is Christianity? (Ce este Creştinismul?) trans. de Thomas Bailey Saunders (New York: Putnam, ediţia a 2-a, rev., 1901), p. 270.

3Alexander Clarence Flick, The Rise of Mediaeval Church (Creşterea Bisericii Medievale) (retipărit: New York, Burt Franklin, 1959), pp. 148, 149.

4Joseph Rickaby, „Papalitatea modernă,” Cursuri de Istorie a Religiei, Cursul 24, (London: Catholic Truth Society, 1910), p. 1.

5(New York, Simon & Schuster, 1990)

6„Răspunsuri la întrebările cititorilor” Our Sunday Visitor, Nov. 15, 1914.

Sabatul este semnul, sau simbolul puterii lui Dumnezeu.

Sabatul este semnul, sau simbolul puterii lui Dumnezeu.

2. Care este semnul sau simbolul autorităţii lui Dumnezeu?

„Le-am dat şi Sabatele mele, să fie ca un semn între Mine şi ei, pentruca să ştie că Eu sînt Domnul, care-i sfinţesc .” Ezechiel 20:12. „Aceasta va fi între Mine şi copiii lui Israel un semn veşnic; căci în şase zile a făcut Domnul cerurile şi pământul.” Exodul 31:17.

Răspundeţi:   Dumnezeu declară în textele de mai sus că El ne-a dat Sabatul Său ca un semn glorios al puterii Sale de a crea şi de a ne sfinţii (converti şi salva). În Biblie cuvintele sigiliu, semn, simbol şi indiciu sunt folosite cu posibilitatea de a se schimba între ele.7

Semnul lui Dumnezeu, Sabatul, reprezintă puterea Sa sfântă de a conduce în calitate de Salvator şi Creator. Apocalipsa 7:1-3 spune că va fi scris pe frunţile (minţileEvrei 10:16) copiilor Săi. Va însemna că ei sunt ai Lui şi că au caracterul Său. Evrei 4:4-10 confirmă aceasta, spunând că atunci când intrăm în odihna Lui (primim mântuirea) ar trebui să sfinţim Sabatul zilei a şaptea ca un simbol, sau semn al mântuirii. Adevărata păstrare a Sabatului înseamnă că o persoană şi-a predat viaţa Domnului Isus Hristos şi este dispusă să-L urmeze oriunde o va conduce El.

Întrucât simbolul sau semnul autorităţii şi puterii lui Dumnezeu este ziua Sa sfântă de Sabat, se pare că simbolul sau semnul celui care vrea să-I ia locul lui Dumnezeufiaras-ar putea de asemenea să implice o zi sfântă. Să vedem dacă este aşa.

7(Compară Geneza 17:11 cu Romani 4:11 şi Apocalipsa 7:3 cu Ezechiel 9:4.)

Duminica, drept zi sfântă este semnul sau simbolul fiarei ca autoritate.

Duminica, drept zi sfântă este semnul sau simbolul fiarei ca autoritate.

3. Care spune papalitatea că este simbolul sau semnul ei de autoritate?

Răspundeţi:   Observaţi următoarea secţiune dintr-un catehism catolic:

Întrebare: Aveţi vreo altă cale de a dovedi că Biserica are puterea de a institui sărbători ca porunci?”

Răspuns: Dacă nu ar fi avut asemenea putere, nu ar fi putut face aceste lucruri cu care toţi oamenii religioşi moderni sunt de acord
cu eanu ar fi putut înlocui respectarea duminicii, prima zi a săptămânii, cu respectarea sâmbetei, a şaptea zi, o schimbare pentru care nu există vreo autoritate a Scripturii.”8

Deci, papalitatea spune aici că a schimbat Sabatul cu duminica şi că practic toate bisericile au acceptat noua zi sfântă. Astfel, papalitatea pretinde că duminica drept zi sfântă reprezintă semnul sau simbolul puterii şi autorităţii sale.

8Stephen Keenan, A Doctrinal Catechism Un catehism dogmatic [FRS No. 7.], (3rd American ed., rev.: New York, Edward Dunigan & Bro., 1876), p. 174.

Schimbarea Sabatului cu duminica implică modificarea legii lui Dumnezeu - o problemă foarte serioasă.

Schimbarea Sabatului cu duminica implică modificarea legii lui Dumnezeu – o problemă foarte serioasă.

4. A prezis Dumnezeu o asemenea schimbare în Scriptură?

Răspundeţi:   Da! În descrierea Antihristului din Daniel 7:25, Dumnezeu a spus că „se va încumata să schimbe vremile şi legea.”

A. Cum a încercat papalitatea să schimbe legea lui Dumnezeu?
În trei feluri diferite: În catehismele ei a (1) omis a doua poruncă împotriva închinării la chipuri, şi (2) a scurtat-o pe cea de-a patra poruncă (Sabatul), din 94 de cuvinte la doar opt. Porunca Sabatului (Exodul 20:8-11) specifică clar Sabatul ca a şaptea zi a săptămânii. Schimbată de papalitate, porunca este scrisă astfel: „Adu-ţi aminte să sfinţeşti ziua Sabatului.” Scrisă astfel, se poate referi la orice zi. Şi, în cele din urmă, ea (3) a împărţit porunca a zecea în două porunci.

B. Cum a încercat papalitatea să schimbe vremurile lui Dumnezeu?
În două feluri: (1) A schimbat timpul Sabatului din ziua a şaptea în prima zi. (2) De asemenea a schimbat „cronometrarea” lui Dumnezeu cu privire la începerea şi închiderea orelor de Sabat. În loc de socotirea zilei de Sabat de la apusul de soare de vineri seară până la apusul de soare de sâmbătă seara aşa cum a poruncit Dumnezeu (Leviticul 23:32), ea a adoptat obiceiul păgânilor romani de a socoti ziua de la miezul nopţii de sâmbătă seară până la miezul nopţii de duminică seară. Dumnezeu a prezis că aceste „schimbări” vor fi încercate de fiară, sau Antihrist .

Observaţi următoarea parte dintr-un catehism catolic:

Întrebare: Care este ziua Sabatului?

Răspuns:Sâmbăta este ziua Sabatului.

Întrebare: De ce sărbătorim duminica în loc de sâmbătă?

Răspuns: Sărbătorim duminica în loc de sâmbătă pentru că biserica catolică a transferat solemnitatea sâmbetei duminicii.” 9

Iată o altă declaraţie catolică: „Biserica este deasupra Bibliei şi această schimbare a sărbătoririi Sabatului din sâmbătă în duminică este dovada pozitivă a acestui adevăr.” 10

Papalitatea spune în aceste referinţe că schimbarea cu succes din sărbătorirea Sabatului în venerarea duminicii este dovada că autoritatea ei este mai mare, sau „deasupra,” Scripturii.

9Peter Geiermann, The Convert’s Catechism of Catholic Doctrine Catehismul convertitului la doctrina catolică (St. Louis, B. Herder Book Co., 1957 ed.), p. 50.

10The Catholic Record (London, Ontario, Canada, Sept. 1, 1923).

Papalitatea a schimbat Sabatul în duminică.

Papalitatea a schimbat Sabatul în duminică.

5. Cum ar putea cineva îndrăzni să schimbe ziua sfântă a lui Dumnezeu?

Răspundeţi:   Întrebăm papalitatea: „Chiar aţi schimbat Sabatul în duminică?”

Ea răspunde, „Da, l-am schimat. Este simbolul, sau semnul nostru de autoritate şi putere.”

Întrebăm: „Cum de v-aţi putut măcar gândi să faceţi acest lucru?”

Este o întrebare potrivită. Dar întrebarea pe care papalitatea le-o pune oficial protestanţilor este chiar mai potrivită.

Vă rog să o citiţi cu atenţie:

„Îmi veţi spune că sâmbăta a fost Sabatul evreiesc, dar că Sabatul creştin a fost schimbat în duminică. Schimbat! dar de cine? Cine are autoritate să schimbe o poruncă clară a Atotputernicului Dumnezeu? Când Dumnezeu a vorbit şi a spus, Să sfinţiţi ziua a şaptea, cine va îndrăzni să spună, Nu, poţi să lucrezi şi să faci tot felul de lucrări pământeşti în ziua a şaptea dar va trebui să sfinţiţi prima zi în schimb?

Aceasta este o întrebare foarte importantă, la care nu ştiu cum puteţi răspunde. Sunteţi protestant şi mărturisiţi că vă conduceţi numai şi numai după Biblie şi totuşi într-o problemă aşa de importantă ca respectarea unei zile din şapte ca zi sfântă, sunteţi împotriva literii clare a Bibliei, şi aşezaţi o altă zi în locul celei poruncite de Biblie. Porunca de a sfinţi ziua a şaptea este una dintre cele zece porunci credeţi că toate celelalte nouă sunt încă obligatorii cine v-a dat vouă autoritatea de a vă atinge de cea de-a patra? Dacă sunteţi consecvent cu propriile principii, dacă urmaţi într-adevăr Biblia şi numai Biblia, ar trebui să fiţi în stare să aduceţi dovezi i câteva fragmente din Noul Testament în care această a patra poruncă este schimbată în mod intenţionat.” 11

11Library of Christian Doctrine Biblioteca Doctrinei Creştine: De ce nu sfinţiţi Ziua Sabatului? (London: Burns and Oates, Ltd.), pp. 3, 4.

În mod tragic, atât catolicismul cât şi protestantismul sunt vinovate în faţa barei de judecată a cerului pentru respingerea Sabatului sfânt al lui Dumnezeusemnul Său sacru de identificare.

Conducătorii religioşi care ignoră Sabatul Sfânt al lui Dumnezeu vor avea de înfruntat mânia Sa.

Conducătorii religioşi care ignoră Sabatul Sfânt al lui Dumnezeu vor avea de înfruntat mânia Sa.

6. Ce avertizări solemne ne-a dat Dumnezeu cu privire la legea Sa şi la semnul Său?

Răspundeţi:   A. Dumnezeu îi avertizează pe conducătorii religioşi ca să nu-i facă pe oameni să găsească o piatră de poticnire, considerând că unele porunci nu contează. (Maleahi 2:7-9). De exemplu, unii pastori învaţă că, „Nu contează ce zi sfinţeşti.”

B. Dumnezeu îi avertizează pe oamenii care vor ca pastorii lor să le predice basme plăcute în loc de adevărul despre legea Sa (Isaia 30:9, 10).

C. Dumnezeu îi avertizează pe oameni să nu-şi împietrească inima faţă de adevărul legii Sale (Zaharia 7:12).

D. Dumnezeu îi avertizează pe oamenii care spun că se păre „ciudat” să ţină legea lui Dumnezeucum ar fi Sabatul, de exemplu (Osea 8:12).

E. Dumnezeu declară că schimbările, tragediile, problemele şi necazurile pământului vin pentru că oamenii refuză să urmeze legea Saşi că au încercat chiar să o schimbe (Isaia 24:4-6).

F. Dumnezeu îi avertizează pe conducătorii religioşi care refuză să predice profeţiile timpului sfârşitului (Isaia 29:10, 11).

G. Dumnezeu îi avertizează cu solemnitate pe conducătorii care învaţă că nu există nici o diferenţă între lucrurile sacre (cum ar fi Sabatul sfânt al lui Dumnezeu) şi lucrurile obişnuite (cum ar fi duminica) că vor avea de înfruntat mânia Sa (Ezechiel 22:26, 31).

Fruntea este un simbol al minţii. Oamenii vor fi însemnaţi pe frunte prin respectarea duminicii ca zi sfântă.

Fruntea este un simbol al minţii. Oamenii vor fi însemnaţi pe frunte prin respectarea duminicii ca zi sfântă.

7. Apocalipsa 13:16 spune că oamenii vor primi semnul fiarei pe frunte sau pe mână. Ce înseamnă aceasta?

Răspundeţi:   Fruntea reprezintă mintea (Evrei 10:16). O persoană va fi însemnată pe frunte datorită deciziei de a ţine duminica drept zi sfântă. Mâna este simbolul muncii (Eclesiastul 9:10). O persoană va fi însemnată pe mână datorită muncii pe care o va face în Sabatul sfânt al lui Dumnezeu sau datorită acceptării legilor duminicale pentru motive practice (serviciu, familie, etc.).

Semnul, sau simbolul, atât pentru Dumnezeu cât şi pentru fiară le va fi invizibil oamenilor. În esenţă, te vei însemna singur prin acceptarea fie a semnului sau a simbolului lui Dumnezeu, Sabatul, sau a semnului fiarei, duminica. Deşi invizibil oamenilor, Dumnezeu va şti fiecare ce semn poartă (2 Timotei 2:19).

Dumnezeu le cere copiilor Săi să nu mai calce în picioare ziua Sa cea sfântă.

Dumnezeu le cere copiilor Săi să nu mai calce în picioare ziua Sa cea sfântă.

8. Conform cu Isaia 58:1, 13, 14, ce mesaj decisiv le transmite Dumnezeu copiilor Săi în ultimele zile?

” Strigă în gura mare, nu te opri! Înalţă-ţi glasul ca o trâmbiţă, şi vesteşte poporului Meu nelegiurile lui.” „Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, … Atunci te vei putea desfăta în Domnul.” Isaia 58:1, 13, 14.

Răspundeţi:   El spune, arată-i „poporului Meu” că el (probabil nevinovat) păcătuieşte deoarece, calcă în picioare ziua Mea cea sfântă, şi cere-i să înceteze să mai încalce Sabatul Meu ca să-l pot binecuvânta. Vorbeşte tare ca să te audă!

Observaţi că al treilea înger din Apocalipsa 14:9-12, care aduce solia despre semnul fiarei, vorbeşte tot cu o voce tare (versetul 9). Solia este prea importantă pentru a fi tratată ca obişnuită. Este o problemă de viaţă şi de moarte. Domnul Isus declară că oile Sale, sau copiii Săi, Îl vor urma când Îi va chema. (Ioan 10:16, 27).

Când se vor da legi ce vor obliga închinarea la duminică, aceia care se vor supune, vor primi semnul fiarei.

Când se vor da legi ce vor obliga închinarea la duminică, aceia care se vor supune, vor primi semnul fiarei.

9. Au oamenii care venerează duminica (drept zi sfântă ) semnul fiarei acum?

Răspundeţi:   Nu! Nimeni nu va avea semnul fiarei până când respectarea duminicii nu va deveni o problemă impusă de lege. În timpul acela (chiar înainte), aceia care se hotărăsc să urmeze falsele doctrine ale fiarei şi să venereze duminica (falsa zi sfântă a fiarei) vor primi semnul fiarei.

Aceia care Îl urmează pe Domnul Isus şi ascultă adevărul Său, vor sfinţi ziua Lui de Sabat şi vor primi semnul Său. Aceia care se aşteaptă să refuze semnul fiarei în viitor pot păşi sub stindardul Domnului Isus chiar de acum. Puterea Sa este la îndemâna acelora care-L ascultă (Fapte 5:32). Fără El, nu putem face nimic (Ioan 15:5). Cu El, toate lucrurile sunt cu putinţă (Marcu 10:27).

Doar cei care au semnul lui Dumnezeu, sau simbolul, pe frunţile lor, vor intra în ceruri.

Doar cei care au semnul lui Dumnezeu, sau simbolul, pe frunţile lor, vor intra în ceruri.

10. Conform cu cartea Apocalipsei, pe cine anume a văzut Ioan în împărăţia veşnică a lui Dumnezeu?

Răspundeţi:   Răspunsul este întreit şi foarte clar:

A. Aceia care au semnul lui Dumnezeu sau simbolul Său (Sabatul Lui), pe frunţile lor(Apocalipsa 7:3).

B. Aceia care au refuzat să se identifice cu fiara sau cu chipul ei şi care au refuzat să aibă semnul sau numele său pe frunţile lor(Apocalipsa 15:2).

C. Oamenii careastăzi şi pentru veşnicieÎl urmează pe Domnul Isus oriunde îi conduce, au încredere deplină în El în toate lucrurile(Apocalipsa 14:4). Nu există altă cale.

Ascultarea de Isus trebuie să includă păstrarea zilei a şaptea a Sabatului Său sfânt.

Ascultarea de Isus trebuie să includă păstrarea zilei a şaptea a Sabatului Său sfânt.

11. Ce le spune Domnul Isus oamenilor astăzi?

„Cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” Ioan 8:12.

Răspundeţi:   Ce promisiune fantastică! Daca Îl vom urma pe El, nu vom sfârşi în întuneric ci vom avea, în schimb, minunatul adevăr.

Nimic nu poate fi mai pasionant!

Mai mult, urmându-L pe El şi păzindu-I Sabatul va aşeza semnul lui Dumnezeu pe frunţile noastre şi ne va proteja de plăgile cutremurătoare (Psalmi 91:10) care vor cădea asupra nelegiuiţilor (Apocalipsa capitolul 16). De asemenea, ne însemnează ca fiind gata pentru a fi luaţi la cer la cea de a doua venire a Domnului Isus. Ce protecţie binecuvântată şi asigurare ne-a oferit Dumnezeu!

O alarmă urgentă
Vei descoperi nişte informaţii uimitoare în timp ce vei studia ultimele trei ghiduri de studii din cele nouă care tratează soliile celor trei îngeri din Apocalipsa 14:6-14. Aceste ghiduri de studii vor explica (1) rolul Statelor Unite în conflictul mondial final, (2) cum se vor implica bisericile şi religiile lumii, (3) ce condiţii mondiale vor grăbi lupta finală globală, şi (4) uluitoarea strategie a Satanei de a înşela miliarde de oameni.

Probabil te întrebi ce au de spus bisericile protestante despre revendicarea papală de a schimba Sabatul în duminică. Citatele care apar în secţiunea „Răspunsul la întrebările tale de cugetat” din această lecţie vor oferi răspunsurile şocante.

12. Am decis acum să încep să ţin Sabatul zilei a şaptea a Lui (sâmbăta) ca zi sfântă a Sa şi să-L urmez oriunde mă conduce.

Răspundeţi:

ÎNTREBĂRI DE MEDITAT

1. Ce spun ceilalţi predicatori şi pastori despre Sabat şi duminică?

Răspuns:
Iată o mulţime de comentarii din partea bisericilor şi ale altor autorităţi despre Sabat:

Baptişti: „A fost şi este o poruncă de a sfinţi ziua de Sabat, dar ziua de Sabat nu a fost duminica. … Se va spune, fără îndoială, şi cu puţină manifestare de triumf, că Sabatul a fost schimbat din a şaptea în prima zi a săptămânii. … Unde se poate găsi raportul unei asemenea schimbări? Nu în Noul Testamentcategoric nu. Nu există nici o dovadă biblică a schimbării instituţiei Sabatului din a şaptea în prima zi a săptămânii.” Dr. Edward T. Hiscox, autor a The Baptist Manual, într-un ziar citit înaintea unei conferinţe de pastori din New York, ţinută la 13 Nov., 1893.

Catolici: „Puteţi citi Biblia de la Geneza până la Apocalipsa, şi nu veţi găsi nici un singur rând care să autorizeze sfinţirea duminicii. Scripturile impun respectarea religioasă a sâmbetei, o zi pe care noi [catolicii] nu o sfinţim niciodată.” James Cardinal Gibbons, The Faith of Our Fathers, a 16-a ediţie, 1880, p. 111.

Biserica lui Hristos: „În sfârşit, avem mărturia lui Isus despre acest subiect. În Marcu 2:27, El spune:

‘Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat.’ Din acest pasaj reiese clar că Sabatul nu a fost făcut doar pentru israeliţi, aşa cum Paley şi Hengstenberg ar dori ca să credem noi, ci pentru om … adică, pentru neamul omenesc. De aici conchidem prin a spune că Sabatul a fost sfinţit de la început, şi că i-a fost dat lui Adam, chiar în Eden, ca una dintre acele instituţii preistorice pe care Dumnezeu le-a binecuvântat pentru fericirea tuturor oamenilor.” Robert Milligan, Scheme of Redemption, (St. Louis, The Bethany Press, 1962), p. 165.

congregaţionalişti: „Sabatul creştin [duminica] nu este în Scriptură, şi nu a fost numit Sabat de către prima biserică.” Dwight’s Theology, Vol. 4, p. 401.

Episcopală: „Duminica (Dies Solis, din calendarul roman, ‘ziua soarelui’, pentru că era dedicată soarelui), prima zi a săptămânii, a fost aleasă de primii creştini ca o zi de adorare. … Nici o dispoziţie pentru respectarea ei nu este scrisă în Noul Testament, nici măcar nu este poruncită sărbătorirea ei.” „Duminica,” A Religious Encyclopedia, Vol. 3, (New York, Funk and Wagnalls, 1883), p. 2259.

Luterani: „Respectarea zilei Domnului [duminica] nu se bazează pe nici o poruncă a lui Dumnezeu, ci pe autoritatea bisericii.” Augsburg Confession of Faith (Mărturisirea de credinţă de la Augsburg), citată în Catholic Sabbath Manual (Manualul Sabatului Catolic), Partea 2, Capitolul 1, Secţiunea 10.

Metodişti: „Luaţi ca exemplu duminica. Există indicaţii în Noul Testament despre cum a ajuns biserica să ţină prima zi a săptămânii ca ziua sa de închinare, dar nu este nici un pasaj care să le spună creştinilor să ţină acea zi, sau să schimbe Sabatul evreiesc cu acea zi.” Harris Franklin Rall, Christian Advocate (Avocatul Creştin), 2 iulie, 1942.

Institutul Biblic Moody: „Sabatul era obligatoriu în Eden, şi a rămas în vigoare mereu de atunci. Această a patra poruncă începe prin cuvântul ‘adu-ţi aminte,’ arătând că Sabatul deja exista când Dumnezeu a scris legea pe tablele de piatră la Sinai. Cum pot oamenii pretinde că această poruncă a fost înlăturată când ei recunosc că celelalte nouă sunt încă obligatorii?” D. L. Moody, Weighed and Wanting (Cântărit şi găsit prea uşor), p. 47.

Prezbiterieni: „Deci, până când se va putea demonstra că toată legea morală a fost anulată, Sabatul va rămâne în picioare. … Învăţătura lui Hristos confirmă veşnicia Sabatului.” T. C. Blake, D.D., Theology Condensed (Teologia Condensată) , pp. 474, 475.

Penticostali: „‘De ce ne închinăm duminica? Nu ne învaţă Biblia că sâmbata ar trebui să fie ziua Domnului?’ … S-ar părea că va trebui să căutăm răspunsul în altă sursă decât în Noul Testament.” David A. Womack, „Is Sunday the Lord’s Day? (Este duminica ziua Domnului?)” The Pentecostal Evangel, 9 Aug., 1959, No. 2361, p. 3.

Enciclopedie: „Duminica a fost un nume dat de păgâni primei zile a săptămânii, pentru că era ziua în care se închinau la soare, … a şaptea zi a fost binecuvântată şi sfinţită de Însuşi Dumnezeu, şi … El le cere făpturilor Sale să I-o sfinţească. Această poruncă are o obligaţie universală şi veşnică.”
Eadie’s Biblical Cyclopedia (Enciclopedia Biblică a lui Eadie), ed.1872, p. 561.ÎNTREBĂRI TEST

1. Mulţi oameni au primit deja semnul fiarei. (1)

_____   Da.
_____   Nu.

2. Semnul fiarei reprezintă (1)

_____   numărul carnetului dvs. de sănătate.
_____   duminica ţinută ca zi sfântă.
_____   Codul magnetic de pe produsele pe care le cumpăraţi la magazine.

3. Organizaţia fiarei care are semnul este (1)

_____   Naţiunile Unite.
_____   Papalitatea.
_____   Comunitatea Naţiunilor Europene.
_____   Comisia Trilaterală.

4. Semnul este literal şi va fi văzut de toţi. (1)

_____   Da.
_____   Nu.

5. Dumnezeu de asemenea are un semn, sau simbol, al puterii şi autorităţii Sale.

_____   Da.
_____   Nu.

6. Semnul autorităţii lui Dumnezeu este (1)

_____   Un număr secret care îi este dat fiecărui creştin credincios.
_____   Vorbirea în limbi.
_____   Ţinerea Sabatului în amintirea creaţiunii şi a sfinţirii.
_____   Botezul.

7. Cum a încercat „fiara” să schimbe legea lui Dumnezeu? (2)

_____   Schimbând Sabatul (poruncii a patra) în duminică.
_____   Învăţând că nu e păcat să comiţi adulter.
_____   Eliminând porunca privitoare la cinstirea chipurilor (imaginilor).

8. În profeţia biblică, cât durează 42 de luni? (1)

_____   420 de ani literali.
_____   3 ani şi jumătate literali.
_____   1.260 zile literale.
_____   1.260 ani literali.

9. Unde se va pune semnul fiarei? (2)

_____   Pe mână.
_____   Pe gură.
_____   Pe obraz.
_____   Pe frunte.

10. Unde se va pune semnul lui Dumnezeu? (1)

_____   Pe mână.
_____   Pe frunte.
_____   Pe limba persoanei.

11. Care dintre soliile celor trei îngeri reprezintă avertizarea împotriva semnului fiarei? 

_____   Solia primului înger.
_____   Solia celui de-al doilea înger.
_____   Solia celui de-al treilea înger.

12. Fiara a încercat să schimbe timpurile lui Dumnezeu prin (2)

_____   Celebrarea Anul Nou ca o sărbătoare.
_____   Schimbarea zilei sfinte a lui Dumnezeu dintr-a şaptea în prima zi a săptămânii.
_____   Aranjarea orele pentru ziua sfântă a lui Dumnezeu ca fiind de la miezul-nopţii la miezul-nopţii în loc de a fi de la apus de soare la apus de soare.

13. Isus ne-a dat mesajul de averizare cu privire la semnul fiarei. (1)

_____   Da.
_____   Nu.

14. Semn, marcă, sigiliu, şi indiciu se folosesc alternativ în Scriptură. (1)

_____   Da.
_____   Nu.

15. Nu există nici o autorizaţie scripturistică pentru ca duminica să fie respectată ca zi sfântă. (1)

_____   Adevărat.
_____   Fals.

Fiara care se ridică din Pământ: Statele Unite ale Americii în Profeţie 

 

Cartea Apocalipsei este un dar divin în care Yahuwah a oferit poporului Său informaţii importante pe care aceştia trebuie să le cunoască cu privire la viitor.

Prin folosirea simbolurilor, Cerul a descoperit prima putere care va duce război cu sfinţii lui Yahuwah, chiar înainte de a Doua Venire a lui Yahushua.

Profeţia a prevăzut faptul că una dintre puterile care vor exercita o mare autoritate asupra pământului va fi Statele Unite ale Americii. În Apocalipsa 13 se relatează:

Beast from the Earth: United States of America in Bible Prophecy

Apoi am văzut o altă fiară ridicându-se din pământ, care avea două coarne ca ale unui miel și vorbea ca un balaur. Și a lucrat cu toată puterea fiarei dintâi în prezența sa, și provoacă pământul și cei ce locuiesc pe el să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată. (Apocalipsa 13:11, 12)

Pentru a înțelege simbolurile din această profeție și felul în care se aplică Statelor Unite ale Americii, este necesar să permitem mai întâi Scripturii să definească aceste afirmaţii. În Biblie, „fiarele” sunt simboluri ale puterilor geo-politice. Lui Daniel i-au fost prezentate patru fiare care ieşeau din mare:

Daniel a vorbit zicând: „Am văzut în viziunea mea de noapte, și iată, cele patru vânturi ale cerului au izbucnit pe Marea cea Mare. Și patru fiare mari au ieșit din mare, fiecare diferita de cealalta. (Daniel 7: 2, 3)

Daniel era nedumerit cu privire la viziune. El nu a înțeles simbolurile acesteia.

„Eu, Daniel, eram întristat în duhul meu și viziunile din mintea mea m-au tulburat. M-am apropiat la unul dintre cei care stăteau acolo, și l-am întrebat adevărul despre toate astea. Astfel că el mi-a spus și mi-a făcut cunoscut interpretarea acestor lucruri: „Aceste fiare mari, care sunt patru, sunt patru regi care apar din pământ.” (Daniel 7: 15-17)

Astfel, fiare reprezintă puteri geopolitice. În timp ce de-a lungul istoriei au existat multe regate care şi-au exercitat controlul aproape în întreaga lume, Scriptura se concentrează în mod special asupra celor care luptă împotriva Cerului.

“Am văzut o altă fiară ieşind din pământ . . . .” (Apocalipsa 13:11)

Prima fiară pe care Ioan a văzut-o în Apocalipsa 13 simbolizează papalitatea. Profeția a prezis că fiara, papalitatea, va primi o rană de moarte:

„Și am văzut unul dintre capetele ei, primind o rană de moarte. . . . „(Apocalipsa 13: 3)

Această rănire a papalității a culminat în 1798 cu o serie de evenimente ce se desfăşurau chiar în timp ce fiara din pământ, Statele Unite ale Americii, începea să îşi manifeste puterea sa.

Rome-USA Timeline

Cea de a doua fiara pe care Ioan o vede în Apocalipsa 13 este diferită de toate celelalte, deoarece ea apare din pământ.

Mai târziu, Ioan spune: „Apele pe care le-ai văzut. . . sunt noroade, gloate, neamuri și limbi. „(Apocalipsa 17:15) Prin urmare, fiara dinpământ trebuie să fie o putere mondială care apare dintr-o zonă puțin populată a lumii.

Fiarele pe care Daniel le-a văzut, precum și prima fiară pe care Ioan a văzut-o în Apocalipsa 13, au luat naștere din tulburări ale mărilor. De obicei naţiunile noi apar, mai întâi prin distrugerea altor națiuni, luându-le apoi locul. Cu toate acestea, nu a existat vreo națiune distrusă pentru a face loc Statelor Unite ale Americii. Astfel, acesta este un simbol potrivit acestei fiare ca să apară din pământ.

În acest caz cuvântul „vine”, din această expresie a Scripturii, în textul original grecesc, este ἀναβαίνω (anabainō), care, împreună cu derivatele sale grecești, înseamnă – să răsară ușor … să crească în liniște și în mod constant (precum o plantă). Acest lucru se potriveşte perfect.

Atunci când a descris ascensiunea Statelor Unite, G. A. Townsend, a vorbit despre „taina ridicării sale dintr-un loc liber”, și spune, „Precum o sămânță tăcută noi am devenit un imperiu.” (The New World Compared with the Old, pp.462, 635, G.A. Townsend) Un jurnal european, The Dublin Nation, în 1850 scria despre Statele Unite ca fiind un imperiu minunat, ce era „în curs de dezvoltare”, și „în mijlocul tăcerii pământului crescând zilnic în putere și mândrie. „

„Ea avea două coarne ca ale unui miel și vorbea ca un balaur. . . . „(Apocalipsa 13:11)

Fiara din pământ este descrisă ca având două coarne, ca ale unui miel. Aceasta nu este o fiară ca un miel. Mai degrabă, coarnele ei sunt înșelătoare. Este încă o fiară de pradă puternică, dar coarnele par mai mici, inofensive şi chiar binevoitoare, ca ale unui miel blând.

Apărută de două secole ca o putere tânără recent crescută, Statele Unite ale Americii, se potriveşte descrierii. Ea nu a încercat să colonizeze alte națiuni și-a deschis graniţele ei pentru toți cei care au fugit de persecuțiile din țările lor de origine.

Aşa cum onorabilul J. A. Bingham a descris-o, mulțimile care imigrează în America au dorit să realizeze „Ceea ce nu a văzut lumea niciodată; adică, o biserică fără un papă, și un stat fără rege. „

„Ea făcea semne mari, până acolo încât să se coboare chiar foc din cer pe pământ, în fața oamenilor.” (Apocalipsa 13:13)

Dintre toate popoarele lumii, Statele Unite ale Americii a ajuns rapid într-o poziție de putere, influență și bogăție.

Tehnologia a înflorit și descoperirile științifice și industriale ale acestei naţiuni au afectat, într-un fel sau altul, viaţa oricui din această lume.

Atomic bomb mushroom clouds over Hiroshima (left) and Nagasaki (right)
Nori în formă de ciupercă provocaţi de bombele atomice de la Hiroshima (stânga) și Nagasaki (dreapta)

Distrugerile de la Hiroshima și Nagasaki din istoria recentă a primelor bombe atomice este descris de comentariul lui Ioan : „Ea face să se coboare chiar foc din cer. . . în fața oamenilor. „

Adevăratul secret al caracterului puternic al Statelor Unite și al primirii binecuvântărilor cerului a fost faptul că deţinea legi ce separau Biserica de stat, garantând libertatea civilă și religioasă – chiar și celor ale căror credințe îi plasează în minoritate.

Fiara cu două coarne nu ar putea fi o națiune Romano Catolică întrucăt catolicismul este în mod unic o unire a Bisericii cu Statul. O astfel de relație a Bisericii cu statul de a aplica convingerile sale prin intermediul puterii statului este fundamental opusă însăși principiilor pe care Statele Unite ale Americii se întemeiază.

Spre deosebire de anumite alte fiare ce au fost simbolizate, fiara care a apărut din pământ se remarcă prin faptul că nu deţine o coroană, fapt ce simbolizează o națiune cu o formă de guvernare republicană.

„O coroana este un simbol potrivit unei forme de guvernare de tip monarhie sau dictatură, și lipsa coroanei ca în acest caz, ar sugera o guvernare în care puterea nu este învestită printr-o astfel de putere ci se află în mâinile cetăţenilor. „(U. Smith, Daniel și Apocalipsa, p. 581)

Statele Unite ale Americii a fost prima țară după Roma care a avut o formă de guvernământ cu adevărat republicană însoţită de libertățile civile și religioase care însoțesc acest tip de guvernare.

Cu toate acestea, Ioan a văzut în viziune, o schimbare ce a început să transforme aspectul blând a acesteia. Fiara cu două coarne a început să vorbească ca un dragon, un dublu simbol reprezentând atât păgânismul cât şi pe Satana însuși.

„Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi. . . și îi determina [forța] cei care locuiesc în ea să se închine fiarei dintâi.”(Apocalipsa 13:12)

Mai degrabă decât să fie ultimul bastion al libertății religioase ramas în lume, fiara cu două coarne își asumă o autoritate la nivel mondial, care nu îi aparține de drept. Această utilizare a forței, care este un principiu al împărăției lui Satan, este folosită pentru a face ca prima fiară, care reprezintă catolicismul, să primească închinare.

„Ea făcea semne mari, pănă acolo încât să se coboare chiar foc din cer pe pământ, în fața oamenilor. Și amăgea pe locuitorii pământului prin acele semne care i s-a dat să le facă în fața fiarei, spunându-le acelora care locuiesc pe pământ să facă o icoană fiarei care avea rana de moarte și trăia. I-a fost dată putere să dea suflare icoanei fiarei, ca chipul fiarei să vorbească și să facă în aşa fel încât cei ce nu se vor închina icoanei fiarei să fie omorâți. A făcut ca toți: mici și mari, bogați și săraci, slobozi și robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, și nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei „(Apocalipsa 13: 13-17).

Faptul că această putere recent asumată exercitată de către Statele Unite nu are asupra sa blestemul sau binecuvântarea cerului poate fi găsit în ceea ce Scriptura relatează despre faptele ei:

  • America - Police StateEa înșeală pe cei care locuiesc pe pământ.

  • Ea îi obligă pe oamenii lumii, să facă o imagine primei fiare, care a primit rana de moarte.

  • Ea are puterea de a ucide pe cei care nu se închină fiarei dintâi.

  • Ea îi forțează pe toți să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte.

  • Ea impune sancțiuni economice împotriva tuturor celor care nu au semnul, numele fiarei, sau numărul numelui ei.

Un astfel de caracter despotic este complet opus principiilor Împărăţiei Cerurilor care iubeşte libertate.

Scriptura este clară cu privire la faptul că lupta finală din lunga controversă dintre Yahuwah și Satana se va concentra în mod special pe închinare –pe timpulde închinare. Yahuwah niciodată nu-i forțează pe oameni să I se închine, iar Satana nu impune închinarea adusă lui Yahuwah în adevăratul Său Sabat.

În consecință, închinarea impusă de Statele Unite va fi punerea în aplicare a unei zile de închinare contrafăcute – Duminica, eventual cu permisiune pentru cei care se închină Sâmbătă sau care se duc la Moscheea pentru rugăciune Vinerea, toate in conformitate cu calendarul gregorian papal folosit de către întreaga lumea, ca se mira după fiară.

Va fi împiedicată libertatea de a se închina în conformitate cu conștiință individuală.

În cele din urmă, toți cei care refuză să se supună acestei false doctrine ce este impusă de puterea Statelor Unite ale Americii (sau de orice alt guvern) va fi considerat demn de moarte. Nicio scuză nu i se va acorda oricui doreşte să se închine în adevăratul Sabat biblic, calculat după calendarul original luni-solar de la creaţiune.

Singura speranță a oricărei persoane este predarea voinței în mod deplin și desăvârșit în mâna lui Yahuwah Elohim. În fața urletelor balaurului, oamenii lui Yahuwah vor fi păziţi.

Toți cei care ascultă de Yahuwah Domnul mai mult decât să se conformeze legilor și tradițiilor oameneşti, vor fi păziţi în timpul strâmtorării ce va veni.

Atunci se va ridica Mihail,

Marele voievod, ocrotitorul copiilor poporului tău;

Și acolo va fi o vreme de strâmtorare,

Cum n-a fost de când sunt națiunile,

Chiar în acel moment.

Poporul tău va fi mântuit,

Oricine este găsit scris în carte.

Și mulți dintre cei care dorm în țărâna pământului se vor scula,

Unii pentru viața veșnică,

Alții pentru ocară și rușine veșnică.

Cei înțelepți vor străluci

Ca strălucirea cerului,

Iar cei care întorc pe mulți să umble în neprihănire

Vor strălucii ca stelele, în veac de veac.

(Daniel 12:1-3)

Promisiunile Scripturii deschide resursele Omnipotenţei pentru toți aceia care Îl onorează pe Creatorul lor prin păstrarea Legii Sale, închinându-se în Sabatul sfânt ce poate fi identificat doar prin utilizarea metodei rânduite de El pentru măsurarea timpului: calendarul luni-solar.

Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării mele, te voi păzi şi eu de ceasul încercării, care va veni peste lumea întreagă, ca să îi încerce pe cei ce locuiesc pământul.

Iată, Eu vin curând: Păstrează ce ai, ca nimeni să nu îţi ia cununa. (Apocalipsa 3:10, 11)


 

Fiara din Mare: Biserica Romano-Catolică din Profeție

 

Cartea Apocalipsei oferă informații despre evenimentele viitoare care vor afecta toată lumea de pe pământ. Aceste informații sunt prezentate sub forma unor simboluri profetice. Cu ajutorul acestor simboluri, Cerul avertizează că una dintre cele mai mari puteri persecutoare cunoscută în istorie, se va ridica din nou să domine și să aibă un rol activ în persecutarea celor aleși de Yah.

De peste 1000 de ani, Biserica Romano-Catolică a fost principalul instrument al persecuției sălbatice împotriva credincioșilor, care au vrut să se închine lui Yah conform dictatelor conștiinței lor.

Apocalipsa 13 conține o profeție care acoperă intervalul istoriei trecute, privind și în viitor, atunci când această putere devine mare și va încerca din nou să calce în picioare drepturile poporului lui Yahuwah:

Apoi am stat pe nisipul mării, și a văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne și șapte capete; pe coarne avea zece coroane, iar pe capete avea nume de hulă. Și fiara pe care am văzut-o, semăna cu un leopard, avea labe ca de urs, și gură ca o gură de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui, și o mare autoritate. Și am văzut că unul din capetele ei părea rănit de moarte; și rana de moarte fusese vindecată și toată lumea se mira după fiară. Și s-au închinat balaurului care a dat puterea lui fiarei și s-au închinat fiarei, spunând: Cine se poate asemăna cu fiara și cine se poate lupta cu ea? I s-a dat o gură care rostea lucruri mari și hule; și i s-a dat putere să lucreze patruzeci și două de luni. Ea și-a deschis gura și a început să rostească hule împotriva lui [Elohim], să-i hulească Numele, cortul și pe cei ce locuiesc în cer. Și i s-a dat să facă război cu sfinții, și să-i biruiască: și i s-a dat autoritate peste toate popoarele, limbile și neamurile. Și toți cei ce locuiesc pe pământ i se vor închina, ale căror nume nu sunt scrise în cartea vieții Mielului înjunghiat de la întemeierea lumii. (Apocalipsa 13: 1-8, KJV)

În profeție, „fiarele” sunt simboluri ale puterilor la nivel mondial, care-i persecută pe oamenii lui Yahuwah. Ioan vede fiara care iese din „mare”. În Biblie, marea este un simbol pentru o zonă foarte populată:

„Apele. . . sunt popoare, gloate, neamuri și limbi. „(Apocalipsa 17:15, KJV)

Aceasta este prima caracteristică de identificare care leagă fiara din Apocalipsa 13 de Biserica Romano-Catolică: ea a apărut în „Lumea Antică” – un loc puternic populat și acolo și-a exercitat puterea.

Fiara din mare, pe care Ioan a văzut-o, avea corpul unui leopard, picioarele unui urs și gura unui leu. Acest lucru este important, deoarece chiar aceste animale au fost folosite în Daniel pentru a reprezenta cele trei puteri mondiale care au persecutat poporul lui Yah înainte de apariția Romei. Fiara lui Ioan este un amalgam, care combină caracteristicile celor trei puteri precedente ale lumii.

Fiara de pe Mare-amalgam

Biserica Romano-Catolică, care a preluat de la Roma păgână puterea persecutoare, conține umanismul Greciei (leopardul), înălțarea Duminicii de la Medo-Persia (ursul) si închinarea calculată pe un ciclu săptămânal continuu din Babilon (leul).

Sfânta Scriptură afirmă că fiara din mare primește puterea ei de la balaur, care este un simbol atât al păgânismului cât și al lui Satana însuși:

„Și balaurul cel mare, șarpele cel vechi, numit Diavolul și Satana, acela care înșeală întreaga lumea fost aruncat afară . . . .” (Apocalipsa 12: 9, KJV)

Într-o mare măsură, catolicismul roman a primit puterea de la păgânism. Prin adoptarea și acceptarea practicilor păgâne în Biserică, catolicismul a câștigat în putere și popularitate, răspândindu-se, literalmente, în întreaga lume.

Papa Grigorie XIII
Papa Grigorie al XIII-lea, recunoscut pentru punerea în funcțiune și ca omonim al calendarul Gregorian, care rămâne calendarul civil acceptat pe plan internațional și astăzi.

În nici un alt domeniu, nu este, acest lucru văzut mai clar decât în calendarul modern conceput special și numit după Papa Grigore al XIII-lea. Întreaga lume este unită în utilizarea acestui calendar contrafăcut, cu zilele sale contrafăcute de închinare.

Catolicii se laudă chiar, că semnul autorității lor este faptul că au schimbat Sabatul cu Duminica.

Cui aducem închinare și respect reverențios prinPăzirea și Sfințirea Duminicii? Din aceasta, putem înțelege cât de mare este autoritatea bisericii în interpretarea sau în explicarea poruncile lui Dumnezeu – o autoritate care este recunoscută de practica universală a întregii lumi creștine, chiar și a acelor secte care pretind că Sfintele Scripturi sunt unica lor regulă de credință, din moment ce ei nu păzesc ca zi de odihnă a șaptea zi a săptămânii cerută de Biblie, ci prima zi. Aceasta, știm că trebuie să fie păstrată sfântă, numai din tradiția și învățătura Bisericii Catolice. „(Henry Gibson, Catehism Made Easy, # 2, ediția a 9-a, vol. 1, pp. 341-342.)

La Conciliul de la Niceea, calendarul biblic a fost abandonat și calendarul Iulian păgân a fost adoptat pentru stabilirea timpului de închinare.

Acest fapt este simbolizat de fiara amalgamată, având șapte capete pe care sunt zece coarne. Biserica Romei a respins vechiul calendar Luni-solar în favoarea săptămânii păgâne planetare de șapte zile cu ciclul său săptămânal continuu .

„Pentru a concilia Păgânii cu Creștinătatea nominală, Roma, urmărind politica sa obișnuită, a luat măsuri ca festivalurile creștine și păgâne să fie contopite, și, printr-o ajustare complicată, dar iscusită a calendarului, nu s-a constatat nici o chestiune dificilă, în general, să determine păgânismul și creștinismul -acum mult cufundat în idolatrie. . . să dea mâna. „(Alexander Hislop, Cele două Babiloane, p. 105.)

Această amalgamare a creștinismului cu păgânismul este identificată mai departe în Apocalipsa 17: 5 ca: „TAINĂ, BABILONUL CEL MARE, MAMA PROSTITUATELOR ȘI URÂCIUNILOR PĂMÂNTULUIi”

Prostituata BabilonuluiÎn Scriptură, o femeie este folosită ca un simbol al unei biserici. De aceea, o „desfrânată” reprezintă o biserică coruptă.

Biserica Romano-Catolică este „mama”, pentru că toate celelaltereligii, nu doar confesiuni creștine, calculează zilele lor de închinare după calendarul creat de către Biserica Catolică.

„Duminica este o instituție catolică și pretenția sa de respectare poate fi apărată numai pe principiicatolice … De la începutul până la sfârșitul Scripturii nu există un singur pasaj care să justifice transferul săptămânal de închinare publică din ultima zi a săptămână la prima zi.”(Presa catolică, Sydney, Australia, august, 1900.)

Dar Ioan vede că fiara a primit o „rană de moarte”. Acest lucru a avut loc în 1798, când a fost îndepărtată puterea dominantă a Bisericii Catolice, printr-o serie rapidă de evenimente. În februarie 1798, acea putere care a făcut regiI să tremure sub puterea sa a fost trântită la pământ, când generalul francez Louis-Alexandre Berthier, un hughenot, l-a luat pe Papa Pius al VI-lea prizonier, la ordinele lui Napoleon Bonaparte.

Două luni mai târziu, la 3 aprilie, guvernul francez a impus utilizarea calendarului propriu, constând în săptămâna de 10 zile.

Această realiniere a calendarului a distrus ziua papală de închinare. Prin îndepărtarea Duminicii din săptămână, ea a lovit chiar în afirmația autorității papale: schimbarea zilei de închinare de la Sabatul biblic la Duminică. Aceasta a fost „rana de moarte”, primită de papalitate.

Calendarul acestei serii de evenimente au avut loc exact, conform profeției, care a afirmat că „i sa dat putere să lucreze patruzeci și două luni.”

În timpul profetic, o zi este egală cu un an, iar fiecare lună are 30 de zile, în majoritatea cazurilor. „Ți-am rânduit câte o zi pentru fiecare an.” (Ezechiel 4:6, KJV) Acest principiu biblic se aplică tuturor perioadelor de timp profetice din profeția celor 2300 de zile, cea mai lungă profeție de timp din Biblie. Împlinirea acestui timp profețit în 1844, marchează începutul „timpului sfârșitului”. Principiul de o zi egală cu un an, nu se poate aplica la profețiile timpului, care vor fi îndeplinite în perioada „timpului sfârșitului”. Pentru că „timpul sfârșitului” este prea scurt ca să se poată aplica acest principiu.

Acest lucru a început în 538 d.Hr., când generalul Belizarie, care acționând în numele imparatului bizantin, Iustinian, a eliberat Roma de puterea ostrogoților Arieni după un asediu cu durata de un an și nouă zile.

În timp ce puterea ostrogoților peste nordul Italiei nu a fost imediat distrusă, acceptarea lui Belasarius de către Papa Silverius și eliberarea ulterioară a Romei de ostrogoți a deschis calea ca Biserica Romano-Catolică să pună în aplicare doctrina păgână a Trinității – o doctrină respinsă vehement de Creștinii Ostrogoți.

Această regulă de fier despotică, a fost prelungită 1260 de ani, în timpul cărora au fost martirizați milioane de creștini adevărați cu inima pentru credința lor. S-a încheiat, chiar la timp, în 1798, cu capturarea papei și îndepărtarea Duminicii- semnul puterii papale, ca și zi sfântă.

Perioada Biserici Catolice

Cu toate acestea, viziunea nu se termină aici. Yahuwah descoperă că aceeași putere persecutoare își exercită din nou puterea peste tot pămîntul. Ioan afirmă:

„Rana de moarte era vindecată și toatălumea se mira după fiară.” (Apocalipsa 13: 3, KJV)

Acest lucru a fost realizat, atâta timp cât intreaga lume își reglementează zilele sale de lucru și zilele sfinte după o creație a Bisericii Romano-Catolice. Din timpul celui de-al doilea război mondial, întreaga lume a fost unită în folosirea calendarului Papei Grigore al XIII-lea.

Biserica Romano-Catolică poate să fi fost în mare parte absentă din evenimentele mondiale din moment ce a primit rana de moarte, dar cuvântul sigur al profeției avertizează:

Și i s-a dat să facă război cu sfinții, și să-i biruiască: și i s-a dat autoritate peste toate popoarele, limbile și neamurile.

Și toți cei ce locuiesc pe pământ i se vor închina, ale căror nume nu sunt scrise în cartea vieții Mielului înjunghiat de la întemeierea lumii. (Apocalipsa 13: 7, 8, KJV)

Calendarul luni-solar al Creatorului

Toți aceia care caută să-și onoreze Creatorul prin întoarcerea la închinare în Sabatul zilei a șaptea a vechiului calendar biblic, vor atrage mânia balaurului și a fiarei. Dar, ochiul lui Yah este peste poporul Său și urechile Lui sunt deschise la strigătul lor.

Pasajul se încheie cu o făgăduință pentru credincioși:

„Cine duce pe alții în robie, va merge el în robie: Cine ucide cu sabia, trebuie să fie ucis cu sabia. Aici este răbdarea și credința sfinților. „(Apocalipsa 13:10)

Toate puterile care persecută voința dreaptă, se confruntă, în cele din urmă, cu dreptatea divină. Aici este răbdarea și credința sfinților, făgăduința care-i ține puternici în fața celei mai aprigi persecuții – care este gata să vină!

Nu te mânia pe cei răi, și nu te uita cu invidie la cei care fac răul.

Căci ei vor fi cosiți iute ca iarba, și se vestejesc ca verdeața

Căci brațele celui rău vor fi zdrobite, dar Yahuwah sprijină pe cei drepți, și nu-i leapădă pe sfinții săi; El îi va ajuta, să scăpe de cei răi, și să fie salvați, pentru că au încredere în el. (A se vedea Psalmul 37.)


Articole similare:

 

 

Semnul fiarei: Cum să-l evităm!

 

 

 

Inima plină de iubire a lui Yahuwah tânjește după copiii Săi pământești. În înțelepciunea Sa infinită și în preștiința Sa, El a oferit crâmpeie interesante din viitorul apropiat, prin utilizarea simbolurilor. Acestea sunt date ca să-l pregătească pe poporul Său, astfel încât nimeni să nu poată fi înșelat în zilele finale ale istoriei pământului. Unul dintre cele mai puțin înțelese, dar cel mai interesant simbol folosit în profeție este „semnul fiarei.”

„El face ca toți, mici și mari, bogați și săraci, liberi și robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, și nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul sau numele fiarei, sau numărul numelui ei. Aici este înțelepciunea. Cel care are pricepere să socotească numărul fiarei, căci este numărul unui om: numărul Lui este 666.” (Apocalipsa 13: 16-18, NKJV)

Avertizările cumplite împotriva tuturor celor care primesc acest semn de temut, au inspirat atât frică, cât și speculații în inimile multora.

„Dacă se închină cineva fiarei și icoanei ei, și primește semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea și el din vinul mâniei lui [Yahuwah], turnat neamestecat în paharul mâniei Lui . El va fi chinuit în foc și pucioasă, în prezența sfinților îngeri și înaintea Mielului. Și fumul chinului lor se suie în vecii vecilor; și nici zi nici noapte nu au odihnă cei care se închină fiarei și icoanei ei, și oricine primește semnul numelui ei” (Apocalipsa 14: 9-11).

Există un consens cum că semnul fiarei va fi un cip de computer, implantat chirurgical sub piele, de un guvern totalitar care dorește să-și exercite un control total asupra cetățenilor săi. Unii au speculat că semnul era legat de codurile de bare sau chiar de numerele de securitate socială folosite în Statele Unite ale Americii. De fapt, semnul fiarei este mult mai cuprinzător și mult mai amenințător decât codurile de bare, coduri numerice personale sau chips-uri RFID implantate.

Este foarte important ca toți să avem o înțelegere clară a ceea ce înseamnă exact semnul fiarei și cum să evităm primirea lui, deoarece toți cei care-l primesc, vor primi sentința divină a morții veșnice. Ca să înțelegem semnulfiarei, este mai întâi necesar să se înțeleagă cine, sau ce, este fiara. Foarte mulți cercetători ai Bibliei, sunt de acord că animalele sînt simboluri profetice ale puterilor politice la nivel mondial:

„Aceste fiare mari, care sunt patru, sunt patru împărați, care se vor ridica din pământ.” (Daniel 7:17, KJV)

Nu chiar orice putere geo-politică este simbolizată în Scriptură ca o fiară, cu toate acestea. Profeția se concentrează asupra acelor puteri care au dus război împotriva lui Yahuwah în persoana sfinților Săi. Astfel, fiara care impune un „semn”, este, de asemenea, o putere la nivel mondial, care va purta război împotriva împărăției cerurilor, chiar înainte ca Yahushua să se întoarcă.

Așa cum este prezentat în Fiarele din Apocalipsa 13, seria de videoclipuri, prima fiară din Apocalipsa 13 simbolizează papalitatea care, timp de 1260 de ani, a condus creștinătatea cu un pumn de fier.

Cea de a doua fiară din Apocalipsa 13 este Statele Unite, care, prin cuvântul sigur al profeției, în viitorul apropiat, va pune în aplicare un „semn” al unei imagini a primei fiare.

„Semnul” supremației papale, prin propriul lor acces, este închinarea la Duminică:

„Duminica este semnul autorității noastre ….” (Înregistrarea Catolică, Londra, Ontario, 1 septembrie 1923.)

Toate luptele împotriva împărăției cerurilor s-au concentrat întotdeauna asupra închinării. De la bun început, scopul de lungă durată al lui Lucifer a fost să uzurpe închinarea datorată Creatorului. Scriptura înregistrează planurile sale lăudăroase:

„Cum ai căzut din cer, Lucifer, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Căci ai spus în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui [Elohim]; Voi ședea pe muntele adunării în adâncimile miazănoaptei; mă voi ridica pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt „(Isaia 14: 12-14, NKJV)

Semnul fiarei se învârte în jurul problemei închinării, deoarece întreaga mare controversă dintre Yahuwah și Satana se învârte în jurul închinării. Acest lucru este subliniat de faptul că cei care primesc ultimele șapte plăgi sunt aceia care au primit semnul fiarei și care se închină imaginii acesteia:

„Apoi am auzit un glas puternic care venea din templu spunând celor șapte îngeri:” Duceți-vă și vărsați pe pământ potirele mâniei lui [Yahuwah]. „Deci, primul s-a dus și a vărsat potirul lui pe pământ, și o rană rea și dureroasă a venit peste oamenii care aveau semnul fiarei și care s-au închinat icoanei ei.”(Apocalipsa 16: 1, 2)

În încercarea Satanei de a fura închinarea datorată numai Creatorului, el a unit lumea în utilizarea unui calendar solar papal, întemeiat pe o metodă păgână de păstrare a timpului.

În încercarea Satanei de a fura închinarea datorată numai Creatorului, el a unit lumea în utilizarea unui calendar solar papal, întemeiat pe o metodă păgână de păstrare a timpului. Fără calendarul corect, este imposibil să se stabilească ziua corectă a închinării. Astfel, toți cei care caută să se închine lui Yahuwah, dar care calculează ziua lor de închinare cu un calendar fals sunt, în ignoranță, de fapt, acordând omagiu dușmanului lui Yahuwah.

Semnul fiarei este primit atunci când o persoană, cu deplină cunoștință de adevăr, se agață de zile false de închinare, acest lucru fiind mai convenabil în societatea modernă decât să se închine Creatorului în Sabatul Său sfânt, calculat prin metoda Lui originală de timp, calendarul luni-solar. Unii sabatarieni de Sâmbătă au nivelat acuzația, afirmând că închinarea de Duminică este semnul fiarei. Este. Dar, la fel este și închinarea de Sâmbătă, sau mersul la Moschee Vineri. Orice efort de a aduce închinarea într-o zi stabilită de Satan, dă onoare numai lui Satan.

Aici se vede cum este primit semnul. Zilele sfinte ale lui Yahuwah nu pot fi găsite prin orice metodă contrafăcută de păstrare a timpului.

Dacă calendarul gregorian actual este universal acceptat și pus în aplicare, sau o modificare ulterioară a acestuia, semnul papalității (fiarei) este primit atunci când cineva cunoaște adevăratul Sabat și încă se cramponează să se închine în zilele calculate prin metodele false de măsurare a timpului, ale lui Satana.

Din anii 1920-1950, a existat o mare agitație pentru o reformă a calendarului gregorian. În ultimii ani, propunerea de a restructura calendarul a fost ridicată din nou. Nu are importanță dacă Satana impune semnul prin intermediul calendarului actual sau printr-o anumită formă modificată. Semnul fiarei este primit atunci când zilele sacre ale lui Yahuwah sunt calculate prin orice altă metodă decât cea a calendarului Luni-solar stabilit de la Creație. În fiecare cultură și în fiecare țară, semnul poate fi ușor diferit. Dar va fi ceva ce obligă conștiința să se revolte împotriva legii lui Yahuwah. Este simplist să credem că o putere dominantă mondială va avea doar un singur mod de a exercita controlul de-a lungul culturilor largi și variate ale pământului.

În contrast cu semnul îngrozitoarei fiare stă sigiliul lui Yahuwah.

„Apoi am văzut un alt înger care se suia dinspre răsărit, având pecetea Viului [Elohim]. El a strigat cu glas tare celor patru îngeri. . . spunând: „Nu vătămați pământul, nici marea, nici copacii, până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor [Eloah]-lui nostru.” (Apocalipsa 7: 2-3)

Sigiliul lui Yahuwah este primit atunci când o persoană, face o predare deplină și completă către Creatorul său. Această transformare a caracterului se poate vedea în disponibilitatea de a asculta de TOATE cerințele lui Yahuwah. Numai cei care au făcut această predare vor primi sigiliul lui Yahuwah care-i protejează de primirea semnului fiarei. Sfânta Scriptură îndeamnă pe toți: „Să aveți în voi gândul, care era și, în [unsul, Yahushua].” (Filipeni 2: 5, KJV) Gândul lui Yahushua era unul de predare totală la voia Tatălui Său. În Ghetsimani El s-a rugat: „Tată, dacă este cu putință, depărtează de la mine paharul acesta: Totuși, nu voia Mea, ci voia Ta să se facă” (Luca 22:42)

Semnul fiarei și sigiliul lui Yahuwah stau în contrast puternic unul cu altul. Unul dintre ele este un simbol al loialității totale față de Satan și poate fi primit în frunte sau pe mână, arătând că unii se vor conforma de dragul conveniențelor. Sigiliul lui Yahuwah, însă, este primit numai în frunte, reprezentând predarea totală, loialitatea și supunerea față de Creator. Cei care primesc sigiliul lui Yahuwah vor avea gândul lui Yahushua deplin format în interiorul lor. Sigiliul lui Yahuwah este revelat în ascultare față de toate cerințele Sale, inclusiv închinarea în a șaptea zi a săptămânii, calculată după calendarul lui luni-solar original.

Calendarul este mai mult decât o metodă de măsurare a timpului. Calendarul Luni-solar al Creației este o parte integrantă a legii divine, deoarece fără ea, este imposibil să se calculeze zilele sfinte ale lui Yahuwah. Toți aceia care își trăiesc viața în ascultare față de legea divină și primesc sigiliul lui Yahuwah își vor reglementa viața lor după calendarul original, închinându-se Creatorului la vremea desemnată de El. Nici o metodă contrafăcută de păstrare a timpului nu poate fi folosită pentru a stabili zilele sfinte ale Cerului. Astfel, toți cei care se închină în zilele calculate de sistemele contrafăcute de păstrare a timpului, vor primi semnul fiarei. Marcajul este primit de oricare dintre cei care resping predarea deplină către Yahuwah și au refuzat ascultarea de El. Acest lucru este gândul lui Satan deplin format în interior care înseamnă rebeliune.

Toți cei care primesc sigiliul lui Yahuwah, vor fi feriți de distrugerea care vine peste cei care primesc semnul fiarei.

„Și El a chemat pe om. . . care avea călimara la brâu; . . . „Treci prin mijlocul cetății, prin mijlocul Ierusalimului, și fă semn pe fruntea oamenilor care suspină și gem din cauza tuturor urâciunilor care sunt făcute în ea.”

„Celorlalți le-a spus. . ., „Trece-ți după el în cetate și loviți; ochiul vostru să fie fără milă, și să nu vă îndurați. Ucideți pe bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copiii mici și pe femei; dar să nu vă atingeți deloc de cei care au semnul pe frunte; .. Începeți însă cu locașul Meu”.. Așa că au început cu bătrânii care erau înaintea templului” (Ezechiel 9: 3-6, NKJV)

Ar trebui să fie studiul fiecărei persoane care dorește viața veșnică, cunoașterea cerințelor lui Yahuwah. Dacă inima este încăpățânată și vrea să se agațe de păcat, există un Mântuitor dispus și capabil să transforme chiar și cea mai împietrită inimă.

Acum, câtă vreme timpul de probă încă persistă, alege să predai voința ta lui Yahuwah și să asculți de El, indiferent de cost. El va transforma în mod minunat gândul tuturor celor care vin la El în credință.O viață veșnică, plăceri dincolo de capacitatea noastră de a înțelege, îi așteaptă pe toți cei care primesc sigiliul lui Yahuwah și obțin victoria asupra fiarei, chipului ei și semnului ei:

„Și am văzut ca o mare de sticlă amestecată cu foc, iar cei care biruiseră asupra fiarei, asupra chipului, asupra semnului ei și asupra numărului numelui său, stăteau în picioare pe marea de sticlă, cu alăutele lui [Yahuwah]. Ei cântau cântarea lui Moise. . . și cântare Mielului, zicând: „Mari și minunate sunt lucrările Tale, [Yahuwah Elohim] Cel Atotputernic! Drepte și adevărate sunt căile Tale, Împărate al sfinților ‘”! (Apocalipsa 15: 2, 3)

Continut Asemanator:

666  

Iubiti frati in Domnul ,traim evenimente fara precedent in istoria omenirii ,evenimente care altadata erau de domeniul imaginatiei ,azi sunt dezbatute public de catre guvern si mass-media.Probabil multi am fost luati prin surprindere ,de rapiditatea derularii evenimentelor si multi am ramas fara reactie. Discutiile despre pasaportul biometric ,implantarea microcipului in mana dreapta sau in frunte,guvernul mondial care incearca sa guverneze lumea si aparitia conducatorului care va pune capat tuturor crizelor si neajunsurilor,liderul care aduce pacea, sunt acum la ordinea zilei.
Adevarul este ca incepem sa intram in ‘vremurile de pe urma’ pe care le anticipam in Scriptura.Indiferent prin ce vremuri sau incercari Domnul va ingadui sa ne treaca,trebuie sa ramanem doar la Scriptura si niciodata sa nu trecem peste ce este scris !Este vremea cand de groaza sau din lipsa cunoasterii , vor apare multe teorii cu privire la semnul fiarei sau la cine va fi Antihristul ; cu privire la proorocul mincinos care va face sa se coboare foc din cer ca sa amageasca pe cei care nu vor crede niciodata adevarul.
Eu cred ca deocamdata trebuie sa veghem si sa nu ne hazardam in intelegerea unor evenimente care ne depasesc intelegerea .Cred ca doar aceia care vor trai si vor apuca acele timpuri, vor intelege pe deplin evenimentele cand vor citi si vor spune :da ! asta se implini astazi si urmeaza evenimentul acesta ! Indemnul meu pentru astazi este sa fim prudenti,pentru ca s-ar putea ca in acele zile cand se va descoperi cine este Antihristul,cine este proorocul mincinos ,ce este 666 ,parerile noastre de azi pot trece drept erezi si vom fi catalogati ca si mincinosi.
Se vede ca ortodoxia azi este in fierbere pentru ca reprezentantii B.O.R. au spus ca pasaportul biometric nu este semnul fiarei chiar daca in codul de bare are numarul 666.
Dupa pasaport urmeaza ,buletin apoi injectarea microcipului in palma mainii drepte sau la nivelul scalpului. Se pare ca acestea vor fi obligatorii in curand la nivel mondial.
Ca unii care ne credem copiii ai lui Dumnezeu, nu cred ca avem de ce sa ne temem ,indiferent de ce intorsatura vor lua lucrurile , trebuie sa ne incredem doar in El si promisiunile Lui.
Vreau sa va spun de la inceput ca pentru mine, Apocalipsa lui Ioan este ‘un os tare’si de aceea, am mai multe intrebari ,dacat raspunsuri.
a) Rapirea celor ce sunt in Hristos Isus va fi inainte de primirea sau respingerea semnului 666 ?
b) S-au ridicat din mare si din pamant cele doua Fiare descrise in Ap.13 ?
c) Daca esti copil al Domnuli te vei teme pentru salvarea ta ?
A)Parerea mea frati iubiti , este ca rapirea va fi inainte de perioada Necazului cel Mare si ca Domnul nu va lasa Biserica Sa sa treaca prin urgiile, cu care va lovi
pamantul.Cred ca daca vrem sa vedem evenimentele sfarsituli trebuie sa privim la poporul Israel si nu in alta parte .Cred ca tot capitolul 24 din Matei se refera doar la poporul Israel si venirea in chip vizibil a lui Mesia si nici decum la incheierea epocii Bisericii si evenimentul rapirii.Rapirea nu este anuntata cu evenimente speciale care trebuie luate ca reper, pe cand venirea in chip vizibil pentru poporul lui Iacov este (Mat.24.4-33).
Diferenta intre cele doua veniri este : la rapire vine in vazduh, si nu va cobori pe pamant ,eveniment neobservat de necredinciosii acelor vremi(1Tes.4.15-18) si pentru poporul Israel vine in chip vizibil, ca sa infranga Antihristul ,cu suflarea gurii Sale,picioarele Ii vor sta in acea zi pe Muntele Maslinilor(Mat.24.30. ;Zah.14.4.).
B)Parerea mea personala este ca inca nu s-a ridicat din mare fiara cu 10 coarne si 7 capete Ap.13.1.Apoi am statut pe nisipul marii.Si am vazut ridicandu-se din mare o fiara cu zece coarne si sapte capete ;pe coarne avea zece cununi imparatesti si pe capete avea nume de hula.In contextul actual ,eu unul nu o pot identifica.
Balaurul trebuie sa ii cedeze scaunul lui de domnieAp.13.2b.Balaurul i-a dat puterea lui ,scaunul lui de domnie si o stapanire mare.
Fiara avea un cap ranit Ap.13.3.Unul din capetele ei parea ranit de moarte ;dar rana de moarte fusese vindecata si tot pamantul se mira dupa fiara.
Balaurul si fiara sunt idolatrizati Ap.13.4.Si au inceput sa se inchine balaurului ,pentru ca daduse puterea lui fiarei .Si au inceput sa se inchine fiarei ,zicand :’Cine se poate asemana cu fiara si cine se poate lupta cu ea ?’
Are un timp limitat Ap.13.5.I s-a dat o gura care rostea vorbe mari si hule .Si i s-a dat putere sa lucreze 42 de luni (3 ani si 6 luni)
Lucrarea ei este sa defaime pe Domnul si pe credinciosi Ap.13.6.Ea a deschis gura si a inceput sa rosteasca hule impotriva lui Dumnezeu ,sa-i huleasca Numele,cortul si pe cei ce locuiesc in cer.
Va infrange pe sfinti Ap.13.7 .Is-a dat sa faca razboi cu sfintii si sa –i biruiasca.Si i s-a dat stapanire peste orice semintie ,norod,limba si neam.
Cei ne scrisi in cartea vietii ii va avea de inchinatori.Ap.13.8.Si toti locuitorii pamantului i se vor inchina ,toti aceia al caror nume nu a fost scris de la intemeierea lumii in cartea vietii Mielului care a fost injunghiat.
Aceasta este fiara dintai.
Un alt semn foarte important in aparitia semnului 666 este ridicarea pe scena lumii a fiarei a doua .Aceasta fiara, ce are coarne ca de miel si vorbeste ca un balaur , este cu initiativa ca locuitorii pamantului sa primeasca semnul pe mana sau pe frunte.Sigur azi nu isi desfasoara lucrarea pentru ca nu am auzit pe nimeni sa faca semne si minuni incat sa coboare foc din cer.
Se ridica a doua fiara.Ap. 13.11.apoi am vazut ridicandu-se din pamant o alta fiara care avea doua coarne ca ale unui miel si care vorbea ca un balaur.
Ea glorifica fiara dintai Ap. 13.12. Ea lucra cu toata puterea fiarei dintai ,inaintea ei ;si facea ca pamantul si locuitorii lui sa se inchine fiarei dintai ,a carei rana de moarte fusese vindecata.
Aceasta fiara este un lucrator religios (proorocul mincinos Ap.19.20.-Si fiara a fost prinsa si impreuna cu ea a fost prins si proorocul mincinos ,care facuse inaintea ei semnele cu care amagise pe cei ce primisera semnul fiarei si se inchinasera icoanei ei.)pentru ca in Ap.13.13 scrie :Savarsea semne mari pana acolo ca facea sa se coboare foc din cer pe pamant in fata oamenilor .
Acest ‘miel’nu face lucrarea lui Dumnezeu Ap.13.14 Amagea pe locuitorii pamantului prin semnele pe care i se daduse sa le faca in fata fiarei.
Fiara a doua face cinci lucruri :
-face icoana fiarei, care avea rana de sabie si traia,cu acordul oamenilor –v.14.b.
-face icoana cu suflare si sa vorbeasca-v.15.a.
-face ca locuitorii sa primeasca un semn v.16.b.
-da porunca ca cine nu se supune sa fie omorat v. 15 .b.
-impune restrictii comerciale v.17.a.
Atentie ! Acum la acest moment avem de a face cu adevaratul semn al fiarei ! ACUM SI NU INAINTE !
Acum poate va asteptati sa va spun ,acest numar de om ,mume pe care il va avea fiara dintai .Nu vi-l spun pentru ca nici eu nu il cunosc.Va pot spune doar atat trei nume in Scriptura sunt asociate cu numarul 666 ,al lui Solom-2 Cronici 9 .13 ;al lui Adonicam –Ezra 2.13. si cel al lui Antihrist Ap.13.18.
C)Daca esti copil al Domnului nu te teme, frate scump.Poate cumva daca esti arminian si nu crezi in siguranta mantuirii.Chiar daca esti ,sper ca Domnul sa ti-o dea si sa te intareasca, pentru ca timpurile sunt de apostazie si nu de inviorare spirituala.Trebuie sa ne incredem doar in Isus, ca dupa ce a fost facut desavarsit ,S-a facut pentru toti cei ce-L asculta urzitorul unei salvari vesnice (Ev.5.9).
Acum iti transmit ceva tie ,care acum esti mort spiritual dar, Domnul prin harul lui te va naste din nou, in timpul acestor evenimente , indiferent cat de greu va fi intareste-te !Nu uita : -ai cea mai mare binecuvantare de partea ta –pe Domnul
– ai Scriptura si calauza pe Duhul Sfant
– nu esti singurul credincios ai de partea ta o multime de sfinti care vor fi martiri dintre toate neamurile pamantului –Ap.6.9,11. Cand a rupt Mielul pecetea a cincea , am vazut sub altar sufletele celor ce fusesera junghiati din pricina Cuvantului lui Dumnezeu si din pricina marturisirii pe care o tinusera.Fiecaruia din ei i s-a dat o haina alba si li s-a spus sa se mai odihneasca putina vreme ,pana se va implini numarul tovarasilor lor de slujba si al fratilor lor ,care aveau sa fie omorati ca si ei.Ap.7.9,14.-Dupa aceea m-am uitat si iata ca era o mare gloata pe care nu o putea numara nimenea, din orice neam, din orice semintie,orice norod,orice limba ,care statea in picioare inaintea scaunului de domnie si inaintea Mielului ,imbracati in haine albe cu ramuri de finic in maini….. V.14.-Acestia vin din necazul cel mare ;ei si-au spalat hainele si le-au albit in sangele Mielului.
– ai pe pamant pe cei 144.000 de barbati-frati evrei Ap.7.3,4……..pana nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru !Si am auzit numarul celor ce fusesera pecetliti 144.000 din toate semintiile fiilor lui Israel.
– si cea mai vie marturie o ai in Ierusalim, prin cei doi profeti ,care la sfarsitul marturiei lor ,vor fi ucisi de fiara Ap.11.3.Voi da celor doi martori ai mei sa prooroceasca imbracati in saci , o mie doua sute sase zeci de zile.
Sper scumpul meu ,ca Acela care te-a salvat ,sa te poarte din putere in putere ,prin acele vremuri de stramtorare.
Pentru tine dragul meu, care vei primi semnul fiarei,fiind amagit de proorocul mincinos ,iti spun ca esti responsabil si nimic nu iti scuza aceasta alegere.Nu pot sa spun decat ca imi pare nespus de rau ,ca ai ales sa te inchini unei creaturi cazute si nu adevaratului Creator Ap. 13.4. Nu pot face nimic pentru tine, decat sa iti spun ce te asteapta :Ap. 14.9-11 Daca se inchina cineva fiarei si icoanei ei si primeste semnul ei pe mana sau pe frunte, va bea si el din vinul maniei lui Dumnezeu,turnat neamestecat in paharul maniei Lui ; si va fi chinuit in foc si pucioasa inaintea sfintilor ingeri si inaintea Mielului .Si fumul chinului lor se suie in sus in vecii vecilor . Si nici ziua ,nici noaptea nu au odihna cei ce se inchina fiarei si icoanei ei si oricine primeste semnul numelui ei !
Dumnezeul cel milostiv si bogat in indurare sa ne intareasca si sa ne pazeasca pana la sfarsit , departati de El, nu putem face nimic.MARANATA !

Semnul fiarei

As fi dorit sa nu prezint acest subiect. Este un subiect dificil si uneori oamenii se ridica impotriva noastra. De multe ori as fi dorit ca acest subiect sa nu existe in Biblie, dar exista si eu am o responsabilitate sa-l prezint, caci m-am angajat sa prezint nu numai o parte, ci intregul Cuvant al lui Dumnezeu.

Marele predicator Charles Spurgeon obisnuia sa trimita discipolii sai sa predice Duminica si cand se intorceau Luni dimineata, el ii intreba cum au decurs lucrurile. Atunci ei ii dadeau raportul. Intr-o zi, cand el i-a intrebat, un lucrator i-a raspuns: “Oh, nu, nimeni nu s-a maniat.” Spurgeon i-a zis: “Frate, ai esuat. Daca nimeni nu s-a convertit sau nu s-a maniat, tu nu ai realizat nimic.” Aceasta experienta imi da curaj. Unii se vor mania si vor fi ofensati; dar, multumiri lui Dumnezeu, stiu ca vor fi cativa care se vor convinge si converti sa urmeze calea lui Dumnezeu pana la sfarsit.

Nu-mi place sa prezint acest subiect. Mi-ar parea rau daca cineva ar intelege gresit. Mai bine as predica despre iubirea lui Dumnezeu, despre jertfa Domnului Hristos, sau despre maretia cerului. Dar trebuie sa prezint acest mesaj deoarece este dat de Dumnezeu asa de clar in Biblie. Daniel Webster a fost intrebat de un prieten: “Care este cel mai insemnat gand pe care l-ai avut vreodata?” Raspunsul lui a fost: “Responsabilitatea mea in fata lui Dumnezeu.” Si eu am o responsabilitate fata de Dumnezeu. Nu voi incerca sa trec cu vederea acest mesaj, TREBUIE sa-l prezint acum!

Nu exista un mesaj mai solemn dat in Cuvantul lui Dumnezeu ca acest avertisment impotriva primirii semnului fiarei. “Apoi a urmat un alt inger, al treilea si a zis cu glas tare: “Daca se inchina cineva fiarei si icoanei ei si primeste semnul ei pe frunte sau pe mana, va bea si el din vinul maniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat in paharul maniei Lui; si va fi chinuit in foc si in pucioasa, inaintea sfintilor ingeri si inaintea Mielului. Si fumul chinului lor se suie in sus in vecii vecilor. Si nici ziua, nici noaptea n-au odihna cei ce se inchina fiarei si icoanei ei si oricine primeste semnul numelui ei!” Apocalipsa 14:9-11.

In versetul 12, Dumnezeu pune in contrast acest grozav avertisment cu tabloul celor ce Ii sunt credinciosi. “Aici este rabdarewa sfintilor, care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Iisus.” Versetele 14 si 15 ne lasa sa stim cand trebuie dat acest mesaj. “Apoi m-am uitat si iata un nor alb; si pe nor sedea Cineva care semana cu un Fiu al omului; pe cap avea o cununa de aur; iar in mana, o secera ascutita. Si un alt inger a iesit din Templu si striga cu glas tare Celui ce sedea pe nor: “Pune secera Ta si secera: pentru ca a venit ceasul sa seceri si secerisul pamantului este copt.”

In Matei 13:39 Iisus ne spune: “Secerisul este sfarsitul veacului.” E clar ca acesta este ultimul mesaj al lui Dumnezeu, caci imediat dupa aceasta, Iisus va veni pe norii cerului. Este important pentru noi, caci acest mesaj pregateste pe oameni pentru venirea Domnului.

Acest mesaj este pentru zilele noastre. Nu a fost pentru Martin Luther ca sa-l proclame. Este pentru zilele noastre. “I s-a dat putere sa dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei sa vorbeasca si sa faca sa fie omorati toti cei ce nu se vor inchina icoanei fiarei. Si a facut ca toti: mici si mari, bogati si saraci, slobozi si robi, sa primeasca un semn pe mana dreapta sau pe frunte si nimeni sa nu poata cumpara sau vinde, fara sa aiba semnul acesta, adica numele fiarei, sau numarul numelui ei.” Apocalipsa 13:15-17. Notati cat de larg cuprinzator este. El face ca toti sa primeasca semnul. Cei care nu au semnul nu vor putea sa cumpere sau sa vanda. Aceasta va incuraja pe multi sa accepte primirea acestui semn. Si mai rau: cei ce nu se vor inchina fiarei si nu vor primi semnul vor fi omorati.

Ce se spune despre cei care vor primi semnul fiarei? “Cel dintai (inger) s-a dus si a varsat potirul lui pe pamant. Si o rana rea si dureroasa a lovit pe oamenii, care aveau semnul fiarei si care se inchinau icoanei ei.” Apocalipsa 16:2. Aici avem cele sapte plagi. Mania lui Dumnezeu va fi varsata asupra celor ce primesc semnul fiarei.

In acele zile vor exista doar doua clase de oameni: Cei care au semnul fiarei si care in final vor primi teribila manie a lui Dumnezeu si vor fi aruncati in focul iadului. A doua clasa: Cei care refuza sa se inchine fiarei si sa primeasca semnul ei, chiar daca nu vor putea sa vanda sau sa cumpere si sunt sub continua condamnare la moarte. Fara indoiala, multi vor muri pentru credinta lor ferma. Dar e mai bine sa mori de mana dusmanului lui Dumnezeu, decat sa nu asculti de Dumnezeu si sa suferi mania Lui si distrugerea vesnica. Numai alesii lui Dumnezeu, cei ce tin poruncile lui Dumnezeu si au credinta lui Iisus, nu vor primi semnul fiarei. Sa ne rugam lui Dumnezeu sa facem parte din grupul celor mantuiti.

Nimeni nu are inca semnul fiarei, dar va veni timpul cand se va da decretul ca numai unii vor putea sa cumpere sau sa vanda. Atunci semnul fiarei va fi inpus printr-o lege. Va veni ziua cand toti cei vii trebuie sa decida daca vor primi sau nu semnul fiarei.

Ce este acest semn? Trebuie sa cunoastem pentru a evita primirea lui. Pentru a descoperi ce este semnul, mai intai trebuie sa stim cine este fiara. “Apoi am statut pe nisipul marii. Si am vazut ridicandu-se din mare o fiara cu zece coarne si sapte capete; pe coarne avea zece cununi imparatesti si pe capete avea nume de hula. Fiara, pe care am vazut-o, semana cu un leopard; avea labe ca de urs si gura ca o gura de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie si o stapanire mare. Unul din capetele ei parea ranit de moarte; dar rana de moarte fusese vindecata. Si tot pamantul se mira dupa fiara. Si au inceput sa se inchine balaurului, pentru ca daduse puterea lui fiarei. Si au inceput sa se inchine fiarei, zicand: “Cine se poate asemana cu fiara si cine se poate lupta cu ea?” I s-a dat o gura, care rostea vorbe mari si hule. Si i s-a dat putere sa lucreze patruzeci si doua de luni. Ea si-a deschis gura si a inceput sa rosteasca hule impotriva lui Dumnezeu, sa-I huleasca Numele, cortul si pe cei ce locuiesc in cer. I s-a dat sa faca razboi cu sfintii si sa-i biruiasca. Si i s-a dat stapanire peste orice semintie, peste orice norod, peste orice limba si peste orice neam. Si toti locuitorii pamantului i se vor inchina, toti aceia al caror nume n-a fost scris, de la intemeierea lumii, in cartea vietii Mielului, care a fost junghiat.” Apocalipsa 13:1-8. (“Si toti locuitorii pamantului i se vor inchina, toti aceia al caror nume n-a fost scris in cartea vietii Mielului, care a fost junghiat de la intemeierea lumii.” Trd. engleza).

Primul lucru pe care trebuie sa-l intelegem este ca Biblia foloseste aici o fiara ca simbol al puterii mondiale. In Daniel 7, citim ca Daniel a avut un vis si a vazut un leu, un urs, un pardos si a patra fiara era ca ceva pe care Daniel n-a mai vazut, o fiara nespus de grozav de inspaimantatoare. Daniel nu stia ce inseamna acestea. Dumnezeu a trimis pe ingerul Sau sa-i spuna, asa cum citim in Daniel 7:17. “Aceste patru fiare mari sunt patru imparati, care se vor ridica pe pamant.” Leul reprezenta Babilonul, Ursul reprezenta Medo-Persia, Pardosul, Grecia si fiara nespus de inspaimantatoare reprezenta Roma. Toate acestea fusesera puteri mondiale. Dumnezeu ne arata aici o alta putere in lume. Nu este straniu sa se
foloseasca animale, fiare, ca simbol al puterilor mondiale. Care este simbolul Statelor Unite ale Americii? Un vultur, desigur. Pentru Rusia este Ursul, iar pentru Marea Britanie, Leul.

Deci, este o putere mondiala. Acum trebuie sa identificam ce putere este. In Apocalipsa 13:2, ni se spune: “Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie si o stapanire mare.” Cine este Balaurul care a dat fiarei scaunul lui de domnie? In Apocalipsa 12:1 se vorbeste despre “o femeie invaluita in soare.” Aceasta reprezinta adevarata Biserica a lui Dumnezeu. In versetul 2 ni se spune ca ea era gata sa nasca un copil. In versetele 4 si 5 citim despre balaur: “Balaurul a statut inaintea femeii, care sta sa nasca, pentru ca sa-i manance copilul, cand il va naste. Ea a nascut un fiu, un copil de parte barbateasca. El are sa carmuiasca toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul a fost rapit la Dumnezeu si la scaunul Lui de domnie.” Copilul de parte barbateasca si care mai tarziu a fost rapit la Dumnezeu, este Iisus. Aceasta putere, Balaur, a incercat sa-L omoare. Ce putere a fost aceasta? Cine stapanea lumea in acel timp? Rapunsul e clar: A fost Roma Pagana. Un Cezar roman conducea lumea. Da, a fost Roma, prin Irod, care a decretat uciderea pruncilor din Betleem cand se nascuse Iisus. Un alt conducator roman L-a condamnat pe Iisus la moarte pe cruce. Cuiele din palmele si picioarele Lui erau cuie romane. Soldatii romani L-au crucificat. Un sigiliu roman a fost plasat pe mormantul Lui pentru a-L tine in mormant, pe cand era pazit de o garda romana. Balaurul care voia sa-L manance pe Iisus a fost Roma Pagana.

Cui a dat Roma Pagana puterea ei, scaunul ei de domnie si o stapanire mare? Cand vom gasi raspunsul la aceasta intrebare vom gasi fiara pe care o cautam. Roma Pagana a dat puterea ei, scaunul de domnie (adica Cetatea) si o mare stapanire (sau autoritate) Romei Papale – Papalitatii – Bisericii Romano-Catolice. In Vatican se poate vedea o pictura mare, in care Papa Silvestru intai primeste un luptator al Imparatului Constantin. Constantin isi muta capitala spre rasarit la Constantinopole si a dat puterii papale, episcopului Romei, cetatea Romei. Aceasta pictura este numita “Donatia lui Constantin.”

Numerosi istorici vorbesc de asemenea despre acest eveniment. Iata declaratia lui Labenca, profesor de Istorie la Universitatea din Roma: “Dupa succesiunea Cezarilor a venit succesiunea Pontifilor in Roma. Cand Constantin a parasit Roma, el a dat scaunul sau de domnie Pontifului.” Din Stanley’s History, pagina 40: “Papii detin locul vacant al Imparatilor Romei, mostenind puterea lor, prestigiul si titlurile de la Pagani… Constantin a lasat totul episcopului Romei… Papalitatea este doar spiritul decedatului Imperiu Roman, care sta incoronata pe mormantul lui.”

Mai poate fi vreo indoiala ca Balaurul, Roma Pagana, a lasat mostenire puterea, scaunul de domnie si autoritatea Romei Papale? Iata inca o declaratie din American Catholic Quarterly Review, Aprilie 1911: “In umilinta pasind spre tronul Cezarilor, Vicarul lui Hristos a luat sceptrul in fata caruia imparatii si regii Europei trebuiau sa se plece pentru atat de multe veacuri.” Aceasta declaratie este o dovada deplina ca Papalitatea este fiara din profetie, dar Biblia ne da multe dovezi incat dispare orice indoiala.

Apocalipsa 13:3 spune ca aceasta putere urma sa primeasca o rana de moarte. Versetul 5 ne spune timpul cand trebuia sa se intample: dupa “patruzeci si doua de luni.” In calendarul religios iudaic fiecare luna avea 30 de zile. Deci 30 inmultit cu 42 ne da 1260 de zile. In Numeri 14:34 si Ezechiel 4:6 Biblia ne invata ca in profetie o zi reprezinta un an literal. Deci, aceasta putere avea sa dureze 1260 de ani. In anul 538 d.H. cand ultimul dusman al Bisericii Catolice a fost inlaturat, Papalitatea a inceput sa detina puterea deplina asupra Europei. Puterea ei, spune Biblia, urma sa dureze 1260 de zile. Daca adunam 1260 cu 538 ajungem in anul 1798. Ce s-a intamplat in 1798? Napoleon a trimis pe generalul sau, Berthier, la Roma. El a cucerit cetatea, a detronat pe papa, l-a luat prizonier in Franta si a murit in exil. Aceasta a fost rana de moarte pentru papalitatea, venita exact la timpul aratat de Biblie.

Nimeni n-a mai crezut ca Biserica Catolica va prospera iarasi, dar Biblia spune inApocalipsa 13:3 ca “rana de moarte fusese vindecata” si asa s-a intamplat. Incetul cu incetul Papalitatea a inceput sa-si recastige puterea. In 1929, Mussolini a semnat Concordatul prin care i s-a dat Papei autoritate deplina. Cetatea Vaticanului a devenit capitala unei imparatii. I s-a dat dreptul sa aiba moneda proprie si soldati.

Astazi, aceasta mica parte de pamant, nu mai mare decat 9 terenuri de golf, a devenit una din cele mai puternice natiuni din lume. Cand a fost semnat tratatul intre Mussolini si Papa in 1929, un ziar din New York a consemnat: “Rana de moarte a fost vindecata.” Asa cum a prezis Biblia, rana de moarte a fost vindecata, aratand cu claritate ca aceasta fiara trebuie sa fie Biserica Catolica.

Ve rog, nu intelegeti gresit. Noi nu avem antipatie fata de catolici. Iubim pe catolici, dar nu putem aproba teribilele erori pe care Biserica lor le invata. Exista si alte puncte de identificare. In Apocalipsa 13:7 citim: “I s-a dat sa faca razboi cu sfintii si sa-i biruiasca.” Milioane de crestini au murit in timpul Evului Mediu pentru ca au refuzat sa accepte sau sa tina doctrinele si metodele catolice. In cartea The History of Romanism (Istoria Romanismului) de Henry Dowling, un remarcabil istoric Baptist, ni se spune la pagina 541: “Se estimeaza de istorici credibili si grijulii ca mai mult de 50 milioane din familia omeneasca au fost ucisi de persecutorii papistasi pentru crima de erezie, o medie de mai mult de 40 de mii de victime pe fiecare an.”

Biserica Romano Catolica recunoaste ca a persecutat. Iata o declaratie din Western Watchman, St. Louis, Missouri, din 24 Decembrie 1908, scrisa de Parintele Phelan: “Biserica a persecutat. Numai un novice (un nestiutor) in istoria bisericeasca va renega aceasta. Protestantii au fost persecutati in Franta si in Spania cu deplina aprobare a autoritatilor bisericesti. Intotdeuna noi am aparat persecutarea Hughenotilor si Inchizitia Spaniola.” In aceste persecutii au murit mii de oameni. Noaptea sfantului Bartholomeu este unul din faimoasele massacre, cand 80 de mii de protestanti francezi au fost ucisi. Cand vestea a ajuns la Roma, papa a ordonat sa bata clopotele pentru a celebra masacrul. Mai tarziu o moneda speciala a fost batuta in onoarea masacrului. Papalitatea se lauda ca ea nu se schimba niciodata. Din nou este aratat ca ea este fiara.

“Si i s-a dat stapanire peste orice semintie, peste orice norod, peste orice limba si peste orice neam.” Apocalipsa 13:7. Papalitatea a exercitat mare putere peste popoare. Prin puterea papei regi au fost pusi pe tron sau dati jos de pe tron. Ei nu incercau sa se opuna vointei papei. Tarile isi trimit ambasadori si reprezentanti la Vatican. Cand Papalitatea vorbeste astazi, lumea asculta. Va mirati de ce manastirile in Italia nu au fost bombardate in cel de al doilea razboi mondial in timp ce catedralele lutherane au fost distruse? Pur si simplu pentru ca puterea papala a spus: “Nu le distrugeti.” De ce Germania si Japonia au fost judecate la sfarsitul razboiului, dar Italia n-a fost? De ce? Deoarece Biserica Catolica a spus: “Noi nu vrem sa fim investigati.”

“I s-a dat o gura care rostea vorbe mari si hule.” Apocalipsa 13:5. Hula sau blasfemia nu este totdeauna o injuratura sau un blestem fata de Dumnezeu. Biblia defineste ce este hula sau blasfemia. “Iudeii I-au raspuns: “Nu pentru o lucrare buna aruncam noi cu pietre in Tine, ci pentru o hula si pentru ca Tu, care esti un om, Te faci Dumnezeu.” Ioan 10:33. Aici Iisus era acuzat de blasfemie (hula) pentru ca pretindea a fi Dumnezeu cand ei gandeau ca este doar un om. Deci, pretentia de a fi Dumnezeu sau de a lua locul Sau este hula (blasfemie). “Carturarii si Fariseii au inceput sa carteasca si sa zica in ei insisi: “Cine este acesta, de rosteste hule? Cine poate sa ierte pacatele decat singur Dumnezeu?” Luca 5:21. Ei acuzau pe Iisus de blasfemie (hula) pentru iertarea pacatelor, deoarece ei nu-l recunosteau ca Dumnezeu.

Deci vedem ca e blasfemie pentru orice om sa ierte pacatele sau sa pretinda ca ia locul lui Dumnezeu. Puterea papala face aceasta? E vinovata de ceea ce Biblia numeste hula (blasfemie)? Voi citi cateva declaratii din surse catolice. In Autoritatea Consiliilor (The Authority of the Councils), Vol.II, paqg. 266, Belarmine face aceasta declaratie: “Toate numele care in Scripturi se aplica lui Hristos, in virtutea carora este stabilit ca El este Capul Bisericii, toate aceste nume sunt aplicate Papei.”

Dictionarul Eclesiastic Romano Catolic Ferraris (Ferraris Roman Catholic Ecclesiastical Dictionary), la articolul Papa spune: “Papa este de o asa mare demnitate si asa de inaltat incat el nu este numai om, ci ca si cum ar fi Dumnezeu si Vicarul (Loctiitorul) lui Dumnezeu… El este asemenea cu Monarhul divin, cu Supremul Imparat si Rege al regilor… Astfel, daca ar fi posibil ca ingerii ar putea sa greseasca in credinta, ei ar putea fi judecati si excomunicati de Papa.”

“Caci Tu esti Pastorul, Tu esti Doctorul, Tu esti Gospodarul; in sfarsit, Tu esti un alt Dumnezeu pe pamant.” ( Oratia lui Christopher Marcellus).

“Papa nu este numai reprezentantul lui Iisus Hristos, ci este Insusi Iisus Hristos ascuns sub voalul carnii.”

“Noi detinem pe acest pamant locul lui Dumnezeu Cel Atotputernic.” Papa Leon XIII.

“Maria … a nascut pe Iisus Hristos numai odata; dar, prin consacrarea impartasaniei (Eucharist), preotul, cum ar fi, Il concepe (naste) de cate ori doreste, astfel ca, daca Persoana Mantuitorului n-ar fi fost inca in lume, preotul, prin pronuntarea cuvintelor de consacrare, ar produce aceasta mareata Persoana de Om-Dumnezeu… Prin urmare preotii sunt numiti parintii lui Iisus Hristos: … Dupa cum Cuvantul lui Dumnezeu a creat cerul si pamantul, tot asa … cuvintele preotului creaza pe Iisus Hristos.” Dignity and Duties of the Priest (Demnitatea si Indatoririle preotului), de St. Alphonsus de Liguori, pag. 32-33.

Adaugati la aceste declaratiii faptul ca fiecare preot pretinde puterea de a ierta pacatele. Mai e vreo indoiala? Ar putea exista o mai mare blasfemie? Cu siguranta, “fiara” reprezinta Biserica Romano-Catolica.

“Aici e intelepciunea. Cine are pricepere, sa socoteasca numarul fiarei. Caci este un numar de om. Si numarul ei este: sase sute sase zeci si sase.” Apocalipsa 13:18. Acesta este un nume de om, 666. Se aplica Papalitatii? Sa lasam pe catolici sa raspunda ei insile. “Titlul Papei din Roma este Vicarius Filii Dei.” Our Sunday Visitor, 15 Noiembrie 1914. Literile acestui titlu reprezinta numere romane (latine):
V=5             F         D=500
I=1             I=1       E
C=100      L=50    I=1
A               I=1
R               I=1
I=1
V(sau U)=5
S

112+53+501=666

Vicarius Filii Dei inseamna: “Vicarul (Loctiitorul) Fiului lui Dumnezeu.” In Newsweek Magazine (Revista Newsweek), 10 Noiembrie 1958, pag. 36, este un articol despre incoronarea Papei. Se spune: “In balconul Basilicii St. Petru (St. Peter’s Bacilica) in aceasta zi de Marti, unde cu numai o saptamana mai inainte el a aparut pentru prima data ca Pontif Suprem al Bisericii Romano-Catolice, Papa Ioan XXIII a primit pe capul sau tripla coroana a lui Petru. Cuvintele cardinalului diacon, cand a fost incoronat Papa, au fost acestea: “Primeste Tiara, impodobita cu trei coroane, si sa stii ca esti Parintele printilor si regilor, Rectorul lumii si Vicar (Loctiitor) pe pamant al Domnului nostru Iisus Hristos.”

Ce este “semnul” fiarei? Sa lasam pe catolici sa ne spuna. Citez din A Doctrinal Catechism, de Reverend Stephen Keenan, pag. 174:

“Intrebare: Aveti vreo cale prin care sa dovediti ca Biserica (Catolica)are putere sa instituie sarbatori?

Raspuns: Daca nu ar fi avut aceasta putere, ea n-ar fi facut ceea ce toti oamenii religiosi sunt de accord cu ea… nu ar fi inlocuit sarbatorirea Sambetei, ziua a saptea, cu sarbatorirea Duminicii, ziua intaia a saptamanii; o schimbare pentru care nu exista nici o autoritate in Scripturi.”

Notati aceasta declaratie a Cardinalului Gibbons: “De sigur, Biserica Catolica pretinde ca schimbarea a fost actiunea ei… si aceasta actiune este un semn (o marca) al puterii si autoritatii ei eclesiatice.” Parintele T. Enright, spune in An American Sentinel, 1 iunie 1893, pag. 173: “Biblia spune: “Adu-ti aminte de ziua de Sabat ca s-o sfintesti.” Biserica Catolica spune: “Nu! Prin puterea mea divina eu desfiintez ziua de Sabat si va poruncesc sa sfintiti ziua intaia a saptamanii. Si, iata, toata lumea civilizata se supune (se inclina) in ascultare reverentioasa la porunca Sfintei Biserici Catolice.” E uimitor, dar ei nici nu incearca sa ascunda aceasta. Ei vin in fata si se lauda ca au schimbat Sabatul din Sambata in Duminica si ca acesta este semnul puterii si autoritatii lor. Sabat in ebraica inseamna odihna.

In 1545, Catolicii au avut mari necazuri din cauza Reformatiunii Protestante. Papa a convocat Consiliul din Trent. El le-a spus teologilor sai: “Studiati, studiati, studiati! Gasiti ceva in Biblie pentru a combate Reformatiunea.” Ei au studiat si au cercetat timp de 18 ani, dar n-au putut gasi nimic in Cuvantul lui Dumnezeu sa sustina pozitia lor. In cele din urma, in disperare, ei au adoptat pozitia aceasta sustinuta in “Catholic Doctrine as Defined by the Council of Trent” (Doctrina Catolica asa cum este definite de Consiliul din Trent), pag. 157: “Traditia, nu Scriptura, este piatra pe care Biserica lui Hristos este zidita.”

Motivul pentru care au considerat ca aveau autoritatea sa puna traditia mai pe sus de Scripturi in importanta se gaseste in cartea catolica a lui Dr. J. H. Holtzman, “Cannon and Tradition” (Canon si Traditie), pag.263: “In sfarsit, la ultima deschidere a Consiliului din Trent, la 18 Ianuarie 1563, cea din urma opozitie a fost data la o parte. Arhibishopul de Reggio a tinut o cuvantare in care a declarat deschis ca traditia statea mai pe sus de Scripturi. Autoritatea Bisericii, de aceea nu poate fi legata de autoritatea Scripturilor, deoarece, Biserica a schimbat Sabatul in Duminica, nu prin porunca lui Hristos, ci prin propria sa autoritate.”

Astazi aproape toata lumea urmeaza papalitatea in sarbatorirea Duminicii in locul Sambetei.Papalitatea spune ca este semnul autoritatii ei de a pune traditia mai pe sus de sfantul Cuvant al lui Dumnezeu. E straniu ca Protestantii sunt de accord. Si ei spun ca Duminica este un semn special. Inchinarea in ziua Duminicii a fost data crestinilor de Biserica Catolica si aproape toti au acceptat-o.

“Si tot pamantul se mira dupa fiara.” Apocalipsa 13:3. Aici vedem un alt mod de a identifica ce este “semnul fiarei.” Biserica Catolica a facut multe schimbari care sunt contrare Bibliei. Acest semn trebuie sa fie o schimbare universal acceptata. Sa vedem ce schimbare ar putea fi. Ei au schimbat Legea lui Dumnezeu si au scos afara porunca a doua: “Sa nu-ti faci chip cioplit.” Exodul 20:4. Atunci porunca a patra a devenit a treia, iar porunca a cincia “Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta” a devenit porunca a patra. Porunca a noua au impartit-o in doua parti, astfel ca sa aiba tot zece porunci. A urmat toata lumea aceasta practica? Nu, doar putine Biserici au urmat. Ei au facut multe chipuri, imagini, si se inchina inaintea lor. Cele mai multe religii din lume fac la fel? Nu, majoritatea nu urmeaza aceasta practica.

Biserica Catolica interzice casatoria preotilor. Alte religii urmeaza aceasta practica? Foarte putine, deoarece este contrara Bibliei si a condus spre imoralitate si viciu.

Biblia Spune: “Si “Tata” sa nu numiti pe nimeni pe pamant.” Matei 23:9. Ei numesc pe preoti “Tata” sau “Parinte”. De fapt chiar cuvantul “Papa” inseamna “Parinte.” Alte Biserici cheama pe liderii lor “Parinte?” Doar una sau doua Biserici.

Biserica Catolica a schimbat botezul. Intelesul botezului in Biblie este moartea, inmormantarea si invierea. Botezul este practicat prin stropire la catolici. Toata lumea urmeaza aceasta? Poate jumatate din Biserici, restul urmeaza botezul biblic prin scufundare (imersie).

Catolicii au schimbat aproape fiecare din marile adevaruri ale Cuvantului lui Dumnezeu. Dar numai o schimbare a fost acceptata aproape de toti si anume, inchinarea in ziua Duminicii. Numai trei sau patru Biserici crestine tin Sabatul biblic, ceilalti tin ziua catolica de inchinare, Duminica. Iata o declaratie interesanta dintr-o cuvantare a unui parinte catolic la Universitatea St. Louis, St. Louis, Missouri, pe data de 17 Mai, 1936: “Daca mergi la Biblie, vei gasi ca Sabatul zilei a saptea este Sabatul original, dar este un lucru pe care trebuie sa-l intelegi si acesta este ca noi, catolicii, credem ca Biblia nu contine toate adevarurile necesare pentru mantuire, ci ca traditia parintilor si faptele acceptate de Biserica sunt de importanta egala cu Biblia. Crestinii din Biserica primara tineau ziua a saptea a saptamanii, Sambata, ca Sabat (ca zi de odihna). In acele zile de inceput, parintii crestini au inceput sa sustina ca Sabat Duminica in onoarea invierii lui Hristos. Consiliile Bisericesti au actionat schimband Duminica intr-o zi de odihna (Sabat). Nu exista nici un text in Biblie care sa dea autoritate pentru aceasta schimbare. Protestantii s-au desprins din Biserica Catolica in secolele 15 si 16, dar ei nu s-au intors la Sabatul Bibliei. Ei inca urmeaza Biserica Catolica tinand Duminica.” Da, intreaga lume se mira dupa fiara.

Poate intrebi: “Inseamna aceasta ca oricine tine Duminica are semnul fiarei si va suferi plagile lui Dumnezeu si la sfarsit va fi aruncat in focul iadului? Primesc acum semnul fiarei? Parintii si bunicii mei au tinut Duminica, aveau ei semnul fiarei? Vor fi pierduti?” Nu, cu siguranta nu! Eu n-am spus aceasta. Nimeni nu a primit semnul fiarei inca pana acum. Tinerea Duminicii este semnul fiarei, dar oamenii nu-l primesc pana cand nu va fi fortat de lege. Cand legea despre care ni s-a spus in Apocalipsa 13 va fi impusa: cand nimeni nu va putea sa cumpere sau sa vanda daca nu are semnul; si decretul de moarte va fi dat impotriva celor ce nu au semnul, atunci va fi semnul unei supuneri fie fata de Dumnezeu, fie fata de Biserica Catolica si de puterea din spatele ei. In acea zi toti care tin Duminica vor fi pierduti si la sfarsit aruncati in iad impreuna cu diavolul si ingerii lui.

Cred ca aceste legi nu sunt asa de departe. Poate acum puteti vedea mai clar de ce semnul fiarei este un lucru asa de teribil. Intr-o zi, acest semn, tinerea Duminicii, va arata pe cei care sunt dusmanii lui Dumnezeu si ai cauzei Sale.

In direct contrast cu semnul fiarei, care este tinerea Duminicii, Dumnezeu are un semn pe care il va purta poporul Lui. “Le-am dat si Sabatele Mele, sa fie ca un semn intre Mine si ei, pentru ca sa stie ca Eu sunt Domnul, care-i sfintesc. Sfintiti Sabatele Mele, caci ele sunt un semn intre Mine si voi, ca sa stiti ca Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru!” Ezechiel 20:12, 20. Dumnezeu spune ca Sabatul este SEMNUL supunerii noastre fata de El. Acesta este un lucru serios. Vrei sa porti semnul lui Dumnezeu, sau semnul fiarei?

Poate cineva spune: “Nu cred ca este o mare diferenta. Eu voi sta cu majoritatea si traditia veacurilor.” Ascultati ce spunea Iisus in Matei 15:3, 9. “Drept raspuns, El le-a zis: “Dar voi de ce calcati porunca lui Dumnezeu in folosul datinei (traditiei) voastre? Degeaba Ma cinstesc ei, invatand ca invataturi niste porunci omenesti.” Cei care persista in tinerea zilei sfintita de Biserica Catolica si merg impotriva Legii lui Dumnezeu se inchina Lui in van, asa spunea Iisus.

Cineva poate spune: “Ei bine, eu nu voi trai pana vor veni legile si semnul fiarei va intra in vigoare. Deci nu are importanta daca tin Duminica, pentru ca, dupa cum ai spus mai inainte, cei care au murit tinand Duminica pot fi mantuiti.” Da, am spus, dar Cuvantul lui Dumnezeu ne spune de ce, in Faptele Apostolilor 17:30. “Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta si porunceste acum tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca.” Ceea ce oamenii n-au stiut Dumnezeu le trece cu vederea, nu le tine in seama ceea ce ei n-au stiut. Dar ascultati ce se spune in Iacov 4:17. “Deci, cine stie sa faca bine si nu face, savarseste un pacat!”

Prietene, tu ai auzit acest mesaj de adevar. Esti responsabil fata de Dumnezeu pentru ce ai auzit. Dumnezeu spune ca trebuie sa-l accepti si sa-l faci, altfel comiti un pacat.

Nu putem sa stam neutri fata de acest subiect. Daca tinem Sabatul pentru ca stim ca este drept, este un semn ca iubim pe Dumnezeu si Il urmam. Dar daca continuam sa tinem Duminica, ne supunem papalitatii si puterii din spatele ei. “Nu stiti ca, daca va dati robi cuiva, ca sa-l ascultati, sunteti robii aceluia de care ascultati, fie ca este vorba de pacat, care duce la moarte, fie ca este vorba de ascultare, care duce la neprihanire?” Acum puteti vedea de ce pazirea Sabatului este importanta.

In fata carei autoritati te pleci in supunere? Cei care cu credinciosie servesc lui Dumnezeu si tin Sabatul Sau pot suferi persecutie in viata aceasta, dar vor fi mantuiti si vor primi cununa vietii in ceruri. Cei care primesc semnul fiarei, tinand Duminica, vor fi cu majoritatea in aceasta viata, dar la sfarsit vor fi aruncati in iazul de foc si distrusi pentru vesnicie.

Cand Papa este incoronat la Vatican, mai multi bani sunt cheltuiti decat la incoronarea altor regi. Mii de oameni asista cand este incoronat Papa cu tripla coroana, ca rege al cerului, al pamantului si al locurilor mai jos decat pamantul. Multimea se pleaca si se inchina lui, se inchina puterii care a pretins ca a schimbat Legea lui Dumnezeu.

Ma gandesc la o alta incoronare, incoronarea Regelui Iisus. I-au pus o coroana de spini pe cap si-L bateau cu o trestie si sangele curgea pe fruntea Lui. L-au scuipat, L-au batut, I-au pus o cruce grea pe spate. Cand au ajuns la Golgota, L-au rastignit pe cruce. Oamenii isi bateau joc, unii radeau, iar soldatii au pus un semn deasupra crucii pe care au scris: “Iisus, Regele Iudeilor.” Iisus a murit pe cruce deoarece Legea nu putea sa fie inlaturata.

Pe care Rege il vei incorona in viata ta? Fiecare din acesti doi regi are o zi care este simbolul autoritatii lui. Puterea papala spune ca Duminica este ziua. Iisus spune ca Sabatul este ziua. Prietene, pe care Rege il vei servi

Să ne ocupăm de semnul fiarei

 

Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi,să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte” (Apoc. 13, 16).

Cu siguranţă acesta nu este un semn exterior, cum au trebuit să poarte iudeii în diferite timpuri. Pecetea lui Dumnezeu cu care i-a însemnat Domnul pe ai Săi, deasemenea nu este vizibilă. şi cei 144.000 din cele douăsprezece seminţii ale Israelului vor purta pe frunte pecetea lui Dumnezeu care este invizibilă. Pecetea lui Dumnezeu nu este sărbătorirea unei anumite zile, cum învaţă unii. Ca semn al legământ ului, nu ca pecete, Dumnezeu a obligat Israelul să ţină ziua a şaptea (Exod 31, 12-17). Cei ce fac parte de Biserică, neprihăniţi prin credinţa în Hristos, vor primi ca şi Avraam, pecetea lui Dumnezeu (Rom. 4, 11; 2. Cor. 1, 22). Ei vor fi pecetluiţi cu Duhul Sfânt pentru ziua răscumpărării (Ef. 4, 30), nu pentru o anumită zi din săptămână.

În timpul necazului cel mare oamenii vor fi obligaţi să accepte sistemul religios şi să i se supună, altfel nu vor putea vinde şi cumpăra. Fruntea arată înspre decizia care se hotărăşte în minte. Mâna vorbeşte despre faptă, „acţiunea” care urmează în urma deciziei luate. O apartenenţă sau înscriere într-o confesiune este confirmată de semnătura proprie. Credincioşii biblici vor fi expuşi restricţiilor şi prigoanei care vin din partea sistemului religios. Dacă, de exemplu, la căutarea unui loc de muncă trebuie declarată religia, se poate decide imediat dacă persoana primeşte locul de muncă sau nu.

Semnul este de natură duhovnicească şi este în legătură cu «învăţătura». Aşa cum pe de-o parte este acceptată, vestită şi urmată învăţătura lui Dumnezeu, la fel se întâmplă pe altă parte cu acei care primesc învăţăturile false ale împotrivitorului. Învăţătura, credinţa şi convingerea nu vor fi vizibile pe frunte şi pe mână, ci purtate în inimă şi înfăptuite în practică. Pecetluirea cu Duhul are loc după primirea Cuvântului adevărului (Ef. 1, 13); însemnarea cu semnul fiarei are loc odată cu acceptarea Cuvântului fals.

Următorul text ne dă o lămurire definitivă despre faptul că aici nu este vorba despre un semn exterior oarecare, ci descoperă realitatea importantă că acest semn conţine numele fiarei şi numărul numelui ei: „… şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei. Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. şi numărul ei este: şase sute şase zeci şi şase.” (vers. 17-18). Aceasta este descoperirea deplină a acestei taine despre semnul fiarei, în care este de găsit tripla combinaţie şi de fiecare dată are fiara ca punct de referinţă. Totul este cuprins în numărul 666, care corespunde titlului acestui om:

LOCŢIITORUL FIULUI LUI DUMNEZEU

V I C A R I U S F I L I I D E

5+1+100+.+.+1+5+. .+1+50+1+1 +500+.+1 = 666

Un semn poate fi pământesc, dar şi un semn duhovnicesc de recunoaştere. Nimeni nu aşteaptă să vadă pe cineva purtând vizibil numele şi numărul fiarei. Pavel a spus: „… port semnele Domnului Isus pe trupul meu.” (Gal. 6, 17). Sigur el nu şi-a expus semnele Răstignitului în exterior, ceea ce ar fi însemnat o batjocură, ci a purtat semnele duhovniceşti. Ce este semnul, care este de fapt identitatea acestei instituţii religioase? Pentru a afla aceasta, trebuie să ne întoarcem la început, la înfiinţarea ei. Dacă noi ştim prin ce a fost provocată prigoana atunci, după înfiinţarea bisericii romane de stat în sec. IV., atunci vom şti şi prin ce va fi provocată acum. Semnul acestei biserici-mamă este credinţa trinitară inventată, care susţine că Dumnezeu a fost în trei persoane individuale deja în veşnicie, care sunt toate trei la fel de veşnice, la fel de atotştiutoare şi la fel de atotputernice. Această credinţă trinitară obligatorie cerută de stat, devenise mijlocul de presiune care a provocat prigoana milenară cea mai groaznică a evreilor, creştinilor şi musulmanilor, care au avut o altă credinţă.

Următoarele citate sunt foarte grăitoare:

Imperiul Roman de Răsărit 28.2.380. Credinţa trinitară – Religie de stat. Teodosiu I. cel Mare, pe care împăratul occidental-roman Graţian l-a ridicat ca împărat al Occidentului după moartea lui Valens 379, decretează tuturor popoarelor supuse lui, credinţa trinitară creştină în forma în care a fost aprobată la Conciliul de la Niceea în anul 325.

Constantinopol 1.5.381. Credinţa trinitară obligatorie pentru creştini. La Conciliul Ecumenic II, episcopii au stabilit edictul aprobat de împăratul Teodosiu I în februarie 380, în care li se cere tuturor supuşilor romani acceptarea credinţei trinitare creştine, aşa cum a fost formulată la Conciliul de la Niceea 325. Credinţa trinitară, care conţine trinitatea lui Dumnezeu Tată, Fiu şi Duh Sfânt, este declarată ca singura credinţă valabilă pentru toţi creştinii şi ca religie de stat.” (B. Harenberg, Cronica istoriei omenirii, pag. 212).

La semnul acesta este vorba într-adevăr în principiu despre învăţătura trinitară care a fost preluată, ca nici un alt punct, în mărturisirea de credinţă tradiţională protestantă şi este susţinută de ei. În biserica catolică, acum şi la protestanţi, se mai adaugă ca mâna dreaptă să fie folosită pentru semnul crucii. Criminalul multiplu, împăratul Constantin, ar fi văzut o cruce pe cer. Mai târziu biserica lui de stat a introdus pentru toţi, obligatoriu, semnul crucii. Sub acest semn trinitar al crucii, la care trebuia să se spună: „În Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt”, biserica romană a înfăptuit toate cruciadele groaznice şi pogromurile. Iudeii şi alţii au fost obligaţi să sărute crucifixul sau să moară.

Înainte de Constantin, conform istoriei bisericii nu a existat nici o învăţătură creştină trinitară, numai trinităţi păgâne; tot aşa nici practicarea semnului crucii. Au existat numai dezbateri cristologice. Credincioşii biblici nu poartă nici crucifixe, nici nu-şi fac semnul crucii, ei cred în lucrarea divină de mântuire care s-a înfăptuit în Hristos pe crucea de pe Golgota. Ei sunt convinşi de faptul că Dumnezeu era în Hristos şi a împăcat lumea cu Sine prin moartea ispăşitoare pe cruce. Ca Pavel şi primii creştini, mărturisesc şi ei: „Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc … dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine.” (Gal. 2, 20a)

Din istoria bisericii este cunoscut faptul că în primele secole după Hristos, nu a existat nici o biserică romano-catolică, nici una greco-ortodoxă sau vreo altă biserică organizată ca instituţie de stat. Au existat numai diferitele direcţii creştine, care au fost apoi cuprinse de Constantin în „Imperiul Romanum” într-o biserică unitară. La Conciliul de la Niceea (325) nu a existat încă un papă, nici cardinali etc., tot atât de puţin la Conciliile de la Constantinopol (381) şi Efes (431). Istoria papală începe cu Leo I. în anul 441 d. Hr. În Niceea s-au adunat reprezentanţii diferitelor orientări creştine şi au discutat violent. Prima confesiune creştină organizată ca biserică de stat a luat naştere în sec. IV-V cu ajutorul statului. Ea nu a fost înfiinţată de fapt de Hristos şi de aceea nu are nimic comun cu El, nici în învăţătură şi nici în practică.

Semnul acestei instituţii mondiale de unde pleacă prigonirea, este reprezentat prin capul ei ca autoritatea cea mai înaltă în învăţătură. Deci, dacă cineva îndrăzneşte să se ridice împotriva dogmei preasfinte a bisericii romane, şi anume împotriva trinităţii, înseamnă că a jignit-o de moarte şi este în ochii ei un eretic, un copil al morţii. Vezi citatul din timpul nostru pentru viitor: „Deoarece Conciliul Vatican II a amintit în decretul despre ecumenism (Nr. 20) numai despre astfel de creştini care cred în trinitatea lui Dumnezeu, trebuie verificat în ce măsură mai sunt creştine comunităţile individuale care au respins credinţa trinitară.”(Ediţia Herder, Lexiconul sectelor …, pag. 115). Pentru un dialog nu există loc aici. Cu aceasta a fost dată decizia finală.

Ca şi la înfiinţare, aşa va fi şi acum la unificarea confesiunilor catolice şi protestante, şi anume dogma trinitară va deveni absolut obligatorie pentru creştini. Prin aceasta unitatea protestantă va deveni tare şi va obliga toate grupările evanghelice la acceptarea semnului, în timp ce statul îi va veni bisericii în ajutor: „şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta …” (vers. 16-17).

Faptul că mai există comunităţi protestante care refuză să intre în marea unificare, va deranja foarte mult Conciliul Mondial al Bisericilor. Aceştia vor fi acei care cred într-un singur Dumnezeu adevărat şi veşnic, care s-a descoperit în Isus Hristos spre salvarea şi mântuirea noastră. Ei îl vor respinge pe Anticrist, pentru că Îl recunosc ca singurul Cap numai pe Hristos.

Această dogmă caracterizează formaţiunea cu cunoştinţă falsă despre Dumnezeu şi Hristos. De aceea instituţia aceasta a prigonit mai mult ca oricare altă organizaţie pe credincioşii de altă convingere şi gândire, vărsând şiroaie de sânge în trecut. Tot aşa se va întâmpla atunci din nou cu acei care nu vor accepta semnul bisericii-mamă şi vor fi prigoniţi. Pe de altă parte, cine crede dogma trinitară şi este botezat trinitar, poartă prin aceasta automat semnul. Aşa după cum se ştie, biserica romană pretinde a fi singura autoritate mântuitoare, că în ea singură se află scăpare, pentru că numai prin ea şi sacramentele ei se poate primi salvarea. Demnitarii din biserici exercită practici religioase în faţa oamenilor de la naştere până la moarte – cu rezultatul că membrii lor vor ajunge în focul iadului cu toate sacramentele dătătoare de mântuire. Este aceasta mântuire? Sfânta Scriptură spune altceva (Fap. 4, 10-12).

Biserica papală pune în locul unicei jertfe a lui Hristos valabilă înaintea lui Dumnezeu, mesa inventată de ei. Se spune că o pâine este transformată în trupul real al lui Hristos, este purtată încolo şi încoace, i se închină şi apoi se mănâncă. Toţi acei care nu au putut accepta o astfel de învăţătură împotriva Hristosului lui Dumnezeu, au fost blestemaţi prin hotărârile conciliilor. Aşa vorbeşte Domnul în Cuvântul Său despre Răscumpărător şi despre lucrarea mântuitoare săvârşită de El: „Prin această ‘voie’ am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odată pentru totdeauna … El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu … Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi.” (Evrei 10, 10+12+14).

În istoria mântuirii, Dumnezeu este singurul care lucrează prin Isus Hristos, Domnul nostru. Duhul Sfânt lucrează conform vestirii Cuvântului adevărului. Biserica lucrează în propriul ei nume în formula „În Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt” – Biserica lui Hristos, dimpotrivă, lucrează prin însărcinarea lui Dumnezeu în Numele legământului noutestamentar al Domnului Isus Hristos, singurul în care se află mântuirea lui Dumnezeu pentru întreaga omenire.

În capitolul 17 este folosită noţiunea „Babilonul cel mare, mama curvelor” cu privire la toate bisericile şi comunităţile libere care se unesc cu biserica-mamă. Acolo mai aflăm încă o dată despre un semn de pe frunte: „ Pe frunte purta scris un nume, o taină: ‘Babilonul cel mare, mama curvelor şi spurcăciunilor pământului.’ Şi am văzut pe femeia aceasta, îmbătată de sângele sfinţilor şi de sângele mucenicilor lui Isus. Când am văzut-o, m-am mirat minune mare.” (vers. 5-6).

Bisericile fiice protestante care sunt însemnate cu aceeaşi învăţătură trinitară, se întorc în sânul mamei lor. Astfel va fi iarăşi „Babilonul cel mare” care este îmbătat de sângele martirilor. Ioan a văzut cum este, şi s-a mirat foarte tare. Toţi care cred învăţătura trinitară şi sunt membri în confesiunile respective, poartă deja semnul acesta. Acei care din convingere biblică nu se pot supune acestei dogme, vor fi expuşi prigoanei. Cu acelaşi procedeu şi cu aceeaşi caracteristică cu care a exercitat această biserică prima ei prigonire, tot aşa o va înfăptui şi pe ultima.

Nenorocirea constă în faptul că falsul se aseamănă cu adevărul până la confundare, încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi (Mat. 24, 24). În Mat. 7, 21-23 Domnul se referă la astfel de oameni care povestesc despre lucruri grozave, cum le cunoaştem astăzi de la evangheliştii trinitari de la televiziune şi din bisericile charismatice. Deşi oamenii aceştia au încercat să se justifice, Domnul îi trimite de la Sine şi îi numeşte lucrători fărădelege, pe care El nu i-a cunoscut nicio-dată. Lucrarea Duhului este întotdeauna în concordanţă cu învăţătura adevărată a Cuvântului lui Dumnezeu.

Este voie să se întrebe:

De ce nu a vorbit niciodată însuşi Dumnezeu despre „Trinitate”?

De ce nu a amintit nici un prooroc de „Dumnezeul trinitar”?

De ce nu a vorbit niciodată nici un apostol despre „trei persoane în cadrul Dumnezeirii”?

De ce nu sunt scrise aceste noţiuni „Dumnezeu Fiul” şi „Dumnezeu Duhul Sfânt” în Biblie?

De ce nu a existat nici o discuţie în iudaism şi în timpul apostolilor despre Dumnezeire?

De ce nu s-a botezat în timpul apostolilor şi în timpul de după apostoli nici măcar o dată în formula trinitară?

De ce au botezat toţi apostolii având cunoştinţa însărcinării din Mat. 28, 19, exclusiv prin scufundare în Numele Domnului Isus Hristos (Fap. 2, 38; Fap. 8, 16; Fap. 10, 48; Fapt. 19, 5; Rom. 6, 3)? Pentru că au recunoscut, fiind învăţaţi chiar de Cel înviat şi prin descoperirea Duhului, că Isus din Nazaret este „Emanuel = Dumnezeu cu noi”. Ei au ştiut că numele legământului din Noul Testament este Iahshua, ceea ce înseamnă Iahveh-Salvator, exact aşa cum „Emanuel” înseamnă Dumnezeu cu noi. Ei au mai ştiut că singurul Dumnezeu adevărat s-a descoperit ca Tată, Fiu şi Duh Sfânt. şi aceasta s-a întâmplat spre mântuirea noastră în Numele legământ ului noutestamentar, în care sunt botezaţi toţi fiii şi toate fiicele lui Dumnezeu din timpul noului legământ

Fie în cuvinte, fapte sau botez – tot ce se face conform voii lui Dumnezeu în Biserica Sa, nu se întâmplă într-o formulă fără nume, magică şi nu cu repetare de titluri sau denumiri, ci în Numele Domnului Isus Hristos (Col. 3, 17). Nu în titluri şi formule se vor apleca toţi genunchii, ci în Numele Sfânt al legământ ului Domnului Isus Hristos (Fil. 2, 9-11).

Deja în Vechiul Testament, cu referire la Numele Său, Dumnezeu a făgăduit pe muntele Sinai: „În orice loc în care Îmi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine, şi te voi binecuvânta.” (Exod 20, 24b).

La vestirea naşterii Mântuitorului s-a spus clar: „‘… şi-i vei pune numele Isus (evreieşte Iahshua), pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.‘ Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin proorocul, care zice: ‘Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu, şi-i vor pune numele Emanuel’ , care, tălmăcit, înseamnă: ‘Dumnezeu este cu noi.’” (Mat. 1, 21-23).

Toate slujbele din Biserica noutestamentară rânduit e de Dumnezeu lucrează sub călăuzirea Duhului Sfânt, prin autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu, în Numele Domnului Isus Hristos. Mulţi demnitari ai bisericii lucrează prin folosirea formulei: „În Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt”, fără să amintească Numele de care depinde totul, despre care se spune în porunca botezului. Nici măcar o dată nu a repetat un prooroc sau un apostol o astfel de formulă. De aceea nu este de mirare, că în această formulă este practicat întregul ocultism şi spiritism din Apusul „creştin”.

Ascultaţi, voi toţi care vă socotiţi poporul lui Dumnezeu, dar care sunteţi în biserici şi comunităţi trinitare: acesta este ceasul adevărului, ceasul deciziei, descoperirea lui Hristos şi demascarea Anticristului, despărţirea luminii de întuneric! Mesajul lui Dumnezeu către poporul Lui răspândit, răsună cu această ultimă chemare:„Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic.” (2. Cor. 6, 17-18; Apoc. 18, 4).

Acest AŞA VORBEŞTE DOMNUL din această expresie biblică, este foarte clar. Numai cine iese din domeniul babilonian-trinitar, poate fi botezat şi pecetluit în trupul lui Hristos prin Duhul Sfânt (1. Cor. 12). Hristos şi Anticrist se exclud reciproc. Un amestec între aceste două tabere nu poate exista. Nimeni nu poate rămâne neutru. Unii sunt pecetluiţi cu Duhul Sfânt, ceilalţi vor fi însemnaţi cu semnul sistemului fals.

Cine aude trâmbiţa Evangheliei veşnic valabile, trebuie să urmeze chemarea divină. Acum trebuie luată decizia dacă vrem să aparţinem de Hristos sau de Anticrist, dacă vom fi pecetluiţi cu Duhul Sfânt în adevărul dumnezeiesc al Cuvântului sau dacă primim semnul fiarei şi mergem în rătăcire. Învăţătura falsă despre un Dumnezeu trinitar le-a fost necunoscută apostolilor; botezul fals trinitar nu a fost cunoscut de apostoli. Sistemul religios total fals va fi respins de Dumnezeu.

Totul este cuprins într-un singur om prin care este reprezentat acest sistem. Descrierea şi valoarea numărului titlului pe care îl poartă acest bărbat ne este prezentat în Sfânta Scriptură şi este deja socotit. De la Reformă încoace toţi învăţătorii renumiţi ai Bibliei au văzut-o în felul acesta. O altă posibilitate, în care să se încadreze toate amănuntele potrivit adevărului, nu există

 

Pecetluirea celor 144.000 din cele douăsprezece seminţii ale Israelului si…

 

Capitolul şapte este uşor de înţeles. În prima parte ne este descrisă pecetluirea celor 144.000 din cele douăsprezece seminţii ale Israelului, iar în a doua jumătate gloata cea mare, nenumărată, dintre neamuri care va trece prin necazul cel mare. În vers. 1 ne sunt arătaţi cei patru îngeri, gata pentru judecată care ţin cele patru vânturi, şi care vor fi dezlegaţi numai la trâmbiţa a şasea (cap. 9, 14+15).

După aceea am văzut patru îngeri, care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământ ului. Ei ţineau cele patru vânturi ale pământ ului, ca să nu sufle vânt pe pământ , nici pe mare, nici peste vreun copac.” (vers. 1).

Vânturi şi viscole vorbesc despre pustiire şi distrugere. Aşa o găsim confirmat şi în Cuvântul profetic (Zah. 6, 5).

Mai întâi este vorba despre pecetluirea celor 144.000 din cele douăsprezece seminţii ale Israelului. Ei vor fi însemnaţi pe frunte cu pecetea lui Dumnezeu. Cei ce fac parte din Biserică poartă pecetea Duhului, care este pecetea lui Dumnezeu. Conform Ef. 1, 13; 4, 30 şi alte texte, pecetea lui Dumnezeu este Duhul Sfânt. Aşa cum a venit Duhul lui Dumnezeu după botez peste Fiul lui Dumnezeu (Mat. 3, 16 ş. a.), „… căci Tatăl, adică însuşi Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui” (Ioan 6, 27b), tot aşa vine acelaşi Duh peste fiii şi fiicele lui Dumnezeu în care El Îşi găseşte plăcerea (Fap. 2, 38-39; 2. Cor. 1, 21-22 ş.a.).

La cei 144.000 acest eveniment este simbolizat printr-un înger care este trimis de la răsăritul soarelui şi care a concretizat pecetea lui Dumnezeu. Proorocul Ezechiel a văzut că acei din Ierusalim care suspină şi gem din pricina tuturor urâciunilor, vor fi însemnaţi pe frunte (Ez. 9, 1-6). Din descrierea din Ezechiel şi din Apocalipsa, rezultă clar că mai întâi trebuie să aibă loc pecetluirea. Abia după aceasta pot să-şi îndeplinească îngerii judecăţii însărcinarea lor.

Şi am văzut un alt înger, care se suia dinspre răsăritul soarelui, şi care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri, cărora le fusese dat să vatăme pământul şi marea, zicând: ,Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru! ” (Apoc. 7, 2+3).

După cum este vorba în Cuvântul profetic despre semnul fiarei pe de-o parte, pe care oamenii îl vor purta imaginar pe frunte şi pe mâna dreaptă, tot aşa vor purta pe de altă parte slujitorii lui Dumnezeu pe fruntea lor pecetea lui Dumnezeu. Nici semnul fiarei şi nici pecetea lui Dumnezeu nu sunt vizibile pentru ochiul firesc. Nici chiar numărul socotit 666 (cap. 13, 18), nici femeia cu paharul de aur cu toate numele hulitoare şi inscripţia de pe frunte „Babilonul cel mare …”, nu pot fi văzute cu ochii fireşti în vreun pustiu călărind pe o fiară. Aici călcăm pe pământul descoperirii; trebuie să fie în legătură cu un mare conţinut duhovnicesc şi cu o limbă duhovnicească (1. Cor. 2, 13-15). Domnul însă îi cunoaşte pe ai Săi (2. Tim. 2, 19) şi ai Săi Îl cunosc pe El (Ioan 10, 14).

În ceea ce-i priveşte pe cei 144.000, nu este îngăduit ca acest text să fie răstălmăcit în legătură cu alegerea unei elite din Biserică şi nici a unei comunităţi religioase – trebuie crezut şi lăsat aşa cum este scris: „şi am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiţi: o sută patru zeci şi patru de mii, din toate seminţiile fiilor lui Israel. Din seminţia lui Iuda, douăsprezece mii erau pecetluiţi; din seminţia lui Ruben, douăsprezece mii; din seminţia lui Gad, douăsprezece mii; din seminţia lui Aşer, douăsprezece mii; din seminţia lui Neftali, douăsprezece mii; din seminţia lui Manase, douăsprezece mii; din seminţia lui Simeon, douăsprezece mii; din seminţia lui Levi, douăsprezece mii; din seminţia lui Isahar, douăsprezece mii; din seminţia lui Zabulon, douăsprezece mii; din seminţia lui Iosif, douăsprezece mii; din seminţia lui Beniamin, douăsprezece mii, au fost pecetluiţi.” (7, 4-8).

În textul următor sunt prezentate cu numele cele douăsprezece seminţii. O rătăcire şi o răstălmăcire greşită ar trebui să fie deci excluse, pentru că mai clar nu se poate spune. Învăţătura cunoscută sub noţiunea „British Israel”, care învaţă că zece seminţii s-ar fi pierdut printre popoare, este nebiblică, pentru că Sfânta Scriptură mărturiseşte că în timpul pecetluirii vor fi prezente în ţara lor toate seminţiile

Începând cu vers. 9 Ioan a văzut o gloată mare din orice neam şi orice limbă, „care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini; şi strigau cu glas tare, şi ziceau: ‘Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!’ şi toţi îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrânilor şi împrejurul celor patru făpturi vii. şi s-au aruncat cu feţele la pământ în faţa scaunului de domnie, şi s-au închinat lui Dumnezeu, şi au zis: ‘Amin’. ‘A Dumnezeului nostru să fie lauda, slava, înţelepciunea şi tăria, în vecii vecilor! Amin.’” (vers. 9b-12).

Gloata biruitorilor va fi răpită înainte de necazul cel mare şi vor vedea împlinirea făgăduinţei de a fi pe scaunul de domnie, în comparaţie cu această gloată care apare înaintea scaunului de domnie. „Celui ce va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie” (cap. 3, 21). Cei ce rămân credincioşi în necazul cel mare, vor fi înaintea scaunului de domnie în timpul împărăţiei de o mie de ani.

Această gloată nenumărată Îi va sluji Domnului Dumnezeu în templul Său, dar nu va domni împreună cu El:

Şi unul din bătrâni a luat Cuvântul, şi mi-a zis: ‘Aceştia, care sunt îmbrăcaţi în haine albe, cine sunt oare? şi de unde au venit?’ ‘Doamne’, i-am răspuns eu, ‘Tu ştii’. şi el mi-a zis: ‘Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele, şi le-au albit în sângele Mielului. Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui. Cel ce şade pe scaunul de domnie, îşi va întinde peste ei cortul Lui. Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va dogori nici soarele, nici vreo altă arşiţă. Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii, şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor’” (vers. 13-17).

Folosirea cuvintelor „zi şi noapte” ne arată că aici este vorba despre epoca împărăţiei de o mie de ani şi nu despre veşnicie, care nu mai cunoaşte noţiunile de ,zi şi noapte , ,ieri şi mâine. Gloata aceasta nenumărată care-I slujeşte Domnului în Templul Său, sunt acei răscumpăraţi care vin din necazul cel mare. Biserica-Mireasă este identică cu Ierusalimul cel nou în care va locui (Apoc. 21, 9-10). Ierusalimul cel nou, ca oraş al lui Dumnezeu, nu are nici un Templu. „În cetate n-am văzut nici un Templu; pentru că Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca şi Mielul, sunt Templul ei. Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este Mielul.” (Apoc. 21, 22+23).

Gloata cea mare pe care nu o putea număra nimeni este formată din credincioşii răscumpăraţi prin sângele Mielului şi care au primit haine albe prin har, dar care nu fac parte din gloata celor întâi născuţi care vor fi răpiţi. Nu necazul cel mare i-a curăţit sau le-a adus mântuirea – ei au fost salvaţi deja înainte, dar nu au fost pregătiţi pentru răpire. Răscumpărarea este valabilă în egală măsură pentru toţi cei împăcaţi cu Dumnezeu, indiferent din care grupare fac parte, şi este posibilă numai prin sângele Mielului lui Dumnezeu. Faptele bune şi necazurile nu au mântuit pe nimeni şi nici nu au dat viaţă veşnică. Numai în Isus Hristos a iniţiat Dumnezeu acest legământ nou prin sângele vărsat pe Golgota. Cine crede aceasta şi trăieşte personal împăcarea cu Dumnezeu, primeşte viaţa veşnică.

 

 

Satana-balaurul roşu şi însoţitorii lui

Capitolul douăsprezece este tălmăcit diferit de către teologii Bibliei. Părerile despre „femeia” descrisă în acest text încep cu Israelul, până la Maria şi la Biserică.

Şi aici este necesară o observare atentă a tuturor detaliilor. Dacă nu se încadrează corect fiecare detaliu în tabloul general, atunci ceva nu corespunde. Tâlcuirile de până acum nu spun adevărul. În introducere ni se spune:

În cer s-a arătat un semn mare: o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare, şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap. Ea era însărcinată, ţipa în durerile naşterii, şi avea un mare chin ca să nască.” (vers. 1-2).

Cine spune că aici este vorba despre Maria şi Isus, trebuie să se gândească la faptul că Ioan a văzut pe insula Patmos lucruri viitoare şi nu trecute. Nici celelalte împrejurări amintite nu s-au împlinit cu Maria şi Isus. Maria nu a fugit în pustiu, iar Isus nu a fost răpit după naşterea Sa, ci S-a înălţat la cer abia după ce a înfăptuit răscumpărarea şi a înviat. Niciodată nu se vorbeşte despre El că a fost „răpit” sau „luat” ca despre Enoh şi Ilie, ci numai că „s-a înălţat la cer”; de aici şi noţiunea „înălţarea Domnului”.

În Vechiul Testament, Israelul este simbolizat de mai multe ori printr-o femeie care este în legământ cu Dumnezeu (Ier. 3, 6+11; Osea 2, 4 ş. a.). Dumnezeu foloseşte exemple naturale şi de înţeles. EL vorbeşte despre logodnă şi credincioşie (Osea 2, 20), despre logodnică şi soţie (Isa. 62, 4). În Isaia 54, 5-10 Domnul spune cu referire la Israel:

… căci Făcătorul tău este bărbatul tău: Domnul este Numele Lui, şi Răscumpărătorul tău este Sfântul lui Israel. El se numeşte Dumnezeul întregului pământ , căci Domnul te cheamă înapoi ca pe o femeie părăsită şi cu inima întristată, ca pe o nevastă din tinereţe, care a fost izgonită, zice Dumnezeul tău.

În Noul Testament este vorba despre Mireasă şi Mire (Ioan 3, 29 ş. a.) şi despre nuntă (Mat. 25 ş. a.). Femeia pe care a văzut-o Ioan aici poate fi numai Biserica noutestamentară, care bineînţeles a început cu Israel în Ierusalim, pe pământ iudaic. Relaţia lui Dumnezeu cu poporul Său, sub denumirea de «femeie», exprimă dragostea Sa în unirea cu Biserica Sa (Ef. 5, 29-32). Isus pune sămânţa Cuvântului Său în Biserica Sa, pentru ca prin naşterea din nou să se nască fii şi fiice ale lui Dumnezeu.

Soarele cu care este învăluită Biserica, arată înspre Răscumpărătorul însuşi. EL este de fapt soarele dreptăţii care o învăluie în timpul Noului legământ în lumină şi căldură.

Luna de sub picioarele ei simbolizează Biserica ancorată tare de stânca Cuvântului dumnezeiesc al Vechiului legământ. După cum luna reflectă lumina soarelui, tot aşa străluceşte Vechiul Testament în lumina soarelui prin împlinirea noutestamentară a întregului Cuvânt profetic (Ef. 2, 20-22).

Cununa cu cele douăsprezece stele înseamnă că Biserica noutestamentară este încununată cu învăţătura celor douăsprezece apostoli. Cele şapte stele din mâna Domnului înviat au fost cei şapte îngeri ai celor şapte Biserici (Apoc. 1, 20). Cele douăsprezece stele din cununa ei arată că Biserica este vrednică de rânduiala divină-împărătească şi poartă învăţătura celor doisprezece apostoli (Fap. 2, 42). Conform mărturiei Sfintei Scripturi, la sfârşit, Biserica lui Hristos se va întoarce la învăţătura şi practica originală a apostolilor, pentru a fi găsită la venirea Lui în această stare.

Despre femeie se spune că era însărcinată şi se afla în durerile naşterii. şi acest tablou foarte natural despre o femeie care a primit sămânţa pentru a naşte o viaţă nouă, are o însemnătate duhovnicească. Maria, ca fecioară, a fost aleasă pentru a primi sămânţa divină şi pentru a naşte Cuvântul devenit trup, pe Fiul lui Dumnezeu. Ea este descrisă şi ca femeie în Gen. 3, 15 şi în Ioan 2, 4. Tot aşa este şi Biserica; ea a devenit dintr-o fecioară curată o femeie (2. Cor. 11, 2), prin depunerea seminţei divine a Cuvântului în ea. Din ea se va naşte copilul de parte bărbătească gloata biruitorilor. De parte bărbătească înseamnă major duhovniceşte, matur. Planul lui Dumnezeu cu Biserica ajunge la desăvârşire, dar în ultima fază se desfăşoară paralel cu Israelul. La chemarea afară, Dumnezeu a numit Israelul „fiul întâi născut”: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Israel este fiul Meu, întâiul Meu născut.’ Îţi spun: ‘Lasă pe fiul Meu să plece, ca să-Mi slujească …’” (Exod 4, 22-23a).

În Isaia 66, 7-9 găsim descris într-o desfăşurare dublă: „Înainte ca să simtă dureri, a născut, şi înainte ca să-i vină suferinţele, a dat naştere unui fiu.’”

În acest verset este vorba despre copilul de parte bărbătească, în următorul verset despre naşterea duhovnicească a Israelului: „Cine a auzit vreodată aşa ceva? Cine a văzut vreodată aşa ceva? Se poate naşte oare o ţară într-o zi? Se naşte un neam aşa dintr-o dată? Abia au apucat-o muncile, şi fiica Sionului şi-a şi născut fiii! 

Despre amândouă este scris în acest text, despre durerile naşterii şi despre suferinţe: despre naşterea copilului de parte bărbătească şi despre neamul care se naşte dintr-o dată (vers. 7-8). Adunarea iudeilor se împlineşte pe parcursul secolelor, chemarea celor 144.000 pe parcursul anilor, descoperirea lui Mesia se întâmplă într-o singură zi. În acelaşi loc, în acelaşi timp Îl vor vedea pe Acela pe care L-au răstignit, şi astfel vor primi viaţă din Dumnezeu (Osea 6, 1-3).

Când copilul de parte bărbătească va ajunge la „înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos” (Ef. 4, 13), balaurul cu şapte capete se va aşeza înaintea Bisericii „ pentru ca să-i mănînce copilul, când îl va naşte” (Apoc. 12, 4). Satana, balaurul cel bătrân, a fost aruncat din cer (Ioan 12, 31; Luca 10, 18) şi şi-a aşezat scaunul de domnie pe pământ (Apoc. 13, 1-2). Aici este vorba despre „scaunul” vrăjmaşului lui Dumnezeu, duşmanul de moarte al Israelului şi al Bisericii lui Isus Hristos.

Cu privire la femeie, se spune: „Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cârmuiască toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie.” (Apoc. 12, 5). Israelul nu va fi răpit, pocăinţa lor pentru Hristos, Mesia, se împlineşte după răpirea Bisericii Mireasă.

Este impresionant să vezi cu câtă exactitate a dictat Duhul Sfânt Cuvântul. Copilul de parte bărbătească este destinat pentru cârmuirea neamurilor, dar mai întâi este răpit. Succesiunea exactă este: prima dată vine răpirea şi nunta în cer, şi după aceea domnia pe pământ împreună cu Hristos. Trebuie să fim atenţi că făgăduinţa „ să cârmuiască toate neamurile” a fost dată biruitorilor. Ea nu este valabilă numai pentru Mântuitor, ci şi pentru mântuiţii care sunt destinaţi să domnească cu El. „Celui ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârşit lucrările Mele, îi voi da stăpânire peste Neamuri. Le va cârmui cu un toiag de fier …” (Apoc. 2, 26-27).

Cheia pentru înţelegerea corectă a acestei făgăduinţe din cap. 12 este în Cuvântul citat mai sus. După răpirea copilului de parte bărbătească, femeia Biserica, a fugit în pustie, şi anume pentru un timp de exact trei ani şi jumătate. „şi femeia a fugit în pustie, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo, o mie două sute şase zeci de zile.” (Apoc. 12, 6).

Ca şi în evanghelii, unde El ca Fiul omului a împlinit slujba profetică, astfel întâlnim şi în Apocalipsa pildele Domnului nostru. Gândul însemnătatea care este ascunsă în toate tablo-urile, nu va fi descoperită tuturor, aşa este dorinţa Învăţătorului, ci numai celor cărora le este destinată. Domnul le-a vorbit ucenicilor: „Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat.” (Mat. 13, 11).

Isus a spus noroadelor toate aceste lucruri în pilde; şi nu le vorbea de loc fără pildă, ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul, care zice: ‘Voi vorbi în pilde, voi spune lucruri ascunse de la facerea lumii.’” (Mat. 13, 34-35).

 

De la cap. 13 până la cap. 19 găsim simboluri care sunt amintite deja în cartea lui Daniel şi se potrivesc pentru timpul sfârşituluiPentru o înţelegere mai bună vrem să privim doar pe scurt ce i s-a arătat.

El a văzut patru împărăţii mondiale care se succedau, simbolizate prin patru metale diferite, unite în forma unui chip mare (cap. 2). Lui i s-a făcut de cunoscut şi însemnătatea chipului pe care l-a văzut. Dumnezeul Atotştiutor descoperă şi astăzi tainele slujitorilor şi proorocilor Lui. „ Ce cere împăratul este o taină pe care înţelepţii, cititorii în stele, vrăjitorii şi ghicitorii nu sunt în stare s-o descopere împăratului. Dar este în ceruri un Dumnezeu, care descoperă tainele …” (cap. 2, 27-28).

În cap. 7 proorocul Daniel a văzut dezvoltarea acestor împărăţii mondiale – simbolizate prin fiare – până la sfârşitul acestei civilizaţii. El a observat cum cele patru vânturi ale cerului au răscolit marea mondială, din care au ieşit apoi patru fiare. În limbajul profetic al simbolurilor este vorba despre marea popoarelor care este mişcată din toate cele patru puncte cardinale, şi din care au ieşit pe rând aceste împărăţii mondiale diferite. Ţările folosesc diferite animale ca emblemă, aşa cum i-au fost arătate proorocului.

„ Aceste patru fiare mari, sunt patru împăraţi, care se vor ridica pe pământ …Fiara a patra, este o a patra împărăţie, care va fi pe pământ. Ea se va deosebi de toate celelalte, … ” (Dan. 7, 17+23).

Din Daniel 2 şi 7 rezultă clar desfăşurările istorice prezise. Împărăţiile din cap. 2, 31-43 sunt identice cu cele descrise în cap. 7, 1-7. Prima împărăţie este simbolizată printr-un leu, care în mod ciudat avea două aripi de vultur. Aceasta înseamnă: puterea nemăsurată a acestei împărăţii s-a ridicat de pe pământ şi a biruit toate celelalte împărăţii dimprejur. Cele două aripi reprezintă cele două împărăţii unite Asiria/Babilon. Fiecare împărăţie este reprezentată prin conducătorul ei, de aceea stă această fiară pe două picioare ca un om. Această primă „împărăţie a fiarei” din cap. 7, 4 corespunde cu capul de aur din cap. 2, 38.

Împărăţia a doua a fost simbolizată printr-un urs puternic şi zdravăn (Dan. 7, 5). A fost împărăţia medo-persană care a distrus împărăţia asiro-babiloniană. Domnitorul de atunci a fost arătat cu trei coaste în gură între dinţi: el a biruit trei ţări importante din timpul respectiv, Babilonul, Lidia şi Egiptul. Această a doua împărăţie corespunde cu pieptul de argint al chipului din cap. 2, 39a.

A treia fiară, un pardos cu patru aripi şi patru capete îl reprezintă simbolic pe Alexandru cel Mare. El a distrus împărăţia medo-persană şi şi-a extins împărăţia în cele patru direcţii cardinale. Cele patru capete arată că din imperiul acesta grec se vor forma patru împărăţii. Împărăţia a treia din vers. 6 corespunde cu arama chipului din cap. 2, 39b.

Cu împărăţia a patra, care va dura până la sfârşit, ne vom ocupa mai de-aproape.

După aceea m-am uitat în vedeniile mele de noapte, şi iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimântătoare şi de puternică; avea nişte dinţi mari de fier, mânca, sfărâma, şi călca în picioare ce mai rămânea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte, şi avea zece coarne.” (cap. 7, 7).

Acest text corespunde cu fierul şi lutul chipului din cap. 2, 40-43. În vers. 8 din cap. 7 a ieşit mai întâi un corn neînsemnat şi a smuls trei coarne din acel cap: el are ochii unui om şi vorbeşte cu trufie. Acest corn Îl va huli pe Dumnezeu şi va asupri pe sfinţii Celui Prea Înalt, până când Domnul va ţine judecata (cap. 7, 20-25).

În chipul acela, cele patru împărăţii care se succed, au fost simbolizate prin metalele aur, argint, aramă şi fier. Cele două picioare fac parte din chip şi ne arată în faza de sfârşit Estul şi Vestul. Cele zece degete sunt părţi componente din cele două picioare, deci la sfârşit va rezulta din Estul şi Vestul Europei o Europă unită. Picioarele şi degetele arată spre «ultima fază», care este un amestec de fier şi lut. Acum la sfârşitul acestei epoci are loc unirea sistemelor total diferite.

Proorocului i-au fost arătate tăria de fier a ţărilor industrializate vestice şi statele est-europene care se fărâmiţează ca lutul. Totuşi, conform vedeniei pentru timpul de sfârşit, ele se vor uni, însă fără a se amesteca, şi formează conform proorociei o uniune funestă. Ultima constelaţie politică nu este dintr-o bucată – nu una crescută, ci un amestec din diferite structuri care s-a format prin negocieri.

Această ultimă putere mondială îşi va găsi sfârşitul conform hotărârii divine printr-o lovitură din cer senin, pentru că ea va lua parte la lupta cea mare împotriva Israelului. Daniel o descrie astfel: „Tu te uitai la el, şi s-a deslipit o piatră, fără ajutorul vreunei mâini, a izbit picioarele de fier şi de lut ale chipului, şi le-a făcut bucăţi … Dar piatra, care sfărâmase chipul, s-a făcut un munte mare, şi a umplut tot pământul. ” (cap. 2, 34-35).

Această piatră este Hristos; aşa se spune în multe texte biblice despre El (Isa. 8, 14; Zah. 3, 9; Ps. 118, 22; Mat. 21, 42; 1. Pet. 2, 4; ş. a.).

Căci este scris în Scriptură:‘Iată că pun în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; şi cine se încrede în El, nu va fi dat de ruşine.’”(1. Pet. 2, 6).

Oricine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea: şi pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera. ” (Luca 20, 18).

Conform Zaharia 3, 9 înspre piatra aceasta vie sunt îndreptaţi şapte ochi. Prin numărul şapte este exprimată Dumnezeirea Lui deplină. În proorocul Daniel noi nu-L vedem ca piatra unghiulară a Bisericii, ci ca piatra care se dezlipeşte pentru a distruge ultima împărăţie şi pe duşmanii Israelului.

Muntele de care s-a dezlipit piatra, reprezintă Dumnezeirea inaccesibilă, din care a ieşit Fiul lui Dumnezeu şi în care El se va întoarce după împlinirea planului de mântuire, pentru ca slava Domnului să umple tot pământul, iar Dumnezeu să fie totul în toţi. Psalmistul a strigat: „Îmi ridic ochii spre munţi … De unde-mi va veni ajutorul?” (Ps. 121, 1). EL este Acela care va conduce ultima luptă împotriva tuturor celor ce se ridică împotriva Israelului şi prin aceasta împotriva lui Dumnezeu, şi va ieşi biruitor.

Aşa cum a fost anunţat în Cuvântul profetic, în timpul acela va începe Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ . „Dar în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie, care nu va fi nimicită niciodată

 

În capitolul 13 din Apocalipsa nu mai sunt amintite primele trei împărăţii pe care le văzuse Daniel, pentru că acestea aparţin deja trecutului

 

La sfârşitul zilelor este vorba despre ultima putere mondială, Împărăţia Romană, care este descrisă ca o fiară cu şapte capete şi zece coarne. Demn de remarcat este că această fiară a Satanei seamănă cu balaurul roşu cu şapte capete şi zece coarne (cap. 12, 3). Domnitorul acestei lumi, îşi exercită «marea putere» şi influenţa pe pământ prin persoana Anticristului.

… Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare. ” (vers. 2). Deci, este vorba despre puterea mondială, care pleacă de la un anumit «scaun».

Atunci când este vorba despre şapte capete sau zece coarne, mulţi învăţători ai Bibliei cred că este vorba doar despre şapte sau zece state deosebite. Ei nu gândesc mai departe, şi anume că o fiară nu este compusă numai din capete şi coarne. Indiferent dacă sunt şapte, zece, douăsprezece, douăzeci sau treizeci şi cinci de state, important este că în cadrul „Statelor Unite ale Europei”, sunt şapte capete conducătoare şi zece coarne care lovesc.

Este de observat că celelalte şase capete nu sunt amintite în legătură cu exercitarea puterii deosebite a acelui «scaun», nici nu se spune că au parte de rănire şi vindecare. Deci se vorbeşte despre o ţară conducătoare, un cap distins care aparţine Împărăţiei Romane, şi a fost rănit de moarte. „…Unul din capetele ei părea rănit de moarte; dar rana de moarte fusese vindecată.” (vers. 3). Aici se aminteşte numai de un cap care a fost rănit, dar a cărui rană de moarte a fost vindecată. Vedem înaintea ochilor, că în istorie a existat numai o singură naţiune care a avut dreptul să poarte denumirea de onoare „Sfânta Împărăţie Romană de naţiune germană”. Scrierile istorice confirmă că au existat împăraţi germano-romani şi papi germano-romani. Germania este predestinată să fie capul conducător în Europa Unită. Este cea mai puternică din punct de vedere economic şi cea mai populată ţară din Uniunea Europeană. Aici este explicaţia de ce se concentrează toată desfăşurarea asupra inimii Europei pentru împlinirea tratatelor romane după unirea Germaniei, căreia i se atribuie un rol deosebit. Această poziţie de frunte este accentuată în mod deosebit de puterea mondială din prezent, de S.U.A., şi este pretinsă în concordanţă cu proorocia. Germania are cei mai mulţi vecini, este aşezată central, este în graniţă cu ţările estice, este destinată să slujească drept zonă de contact pentru întreaga Europă.

În această legătură este foarte semnificativă expresia „rană de sabie” (vers. 14). S-a întâmplat prin sabia Duhului, şi anume Cuvântul lui Dumnezeu (Ef. 6, 17) care este mai ascuţită decât o sabie cu două tăişuri (Evrei 4, 12). Nouă ne este spus că lumea se va mira de vindecarea acestei răni de moarte. În zilele Reformei a fost mânuită sabia Duhului, şi anume Cuvântul lui Dumnezeu predicat. Ca urmare, biserica de stat din ţara conducătoare a primit o lovitură aproape de moarte. Împărţirea religioasă a avut loc prin Reformă. După al doilea război mondial, aceeaşi ţară a suferit a doua lovitură, şi anume o împărţire politică, şi astfel a fost împărţit continentul european în est şi vest, aşa ca înainte în protestanţi şi catolici.

Cine ar fi îndrăznit să creadă sau să socotească ce va urma, ce a cerut preşedintele Statelor Unite, Ronald Reagan, la vizita lui în Berlin în 1987? În faţa zidului porţii Brandenburg, care reprezenta împărţirea dintre est şi vest, el a spus: „Mr. Gorbatchev, open this gate, tear down this wall.” „Domnule Gorbaciov, deschideţi poarta aceasta, dărâmaţi zidul acesta.” Doi ani mai târziu această cădere a zidului şi deschiderea porţii Brandenburg, a intrat în istorie ca eveniment istoric. S-a împlinit şi ce a spus Willy Brandt: „Creşte împreună, ceea ce aparţine împreună”, şi aceasta este valabilă atât pentru Germania precum şi pentru întreaga Europă.

Reunificarea Germaniei, şi în legătură cu aceasta unirea Europei, este împlinirea proorociei biblice pentru timpul sfârşitului. Împărţirea a trecut, lovitura de moarte se vindecă, din punct de vedere politic şi religios creşte din nou totul împreună. Ceea ce aparţine de Împărăţia Romană se încadrează, şi astfel se ridică din nou o putere mondială în faţa ochilor noştri – „Uniunea Europeană”. Tot pământul este mirat şi priveşte plin de entuziasm cât de repede, aşa zis „ peste noapte”, s-a schimbat totul şi cât de urgent are loc procesul de unificare pe plan politic şi religios. Prin biruinţa secolului, a „catolicismului mondial” asupra „comunismului mondial” în anul 1989, s-a împlinit proorocia înaintea ochilor noştri. Toate acestea s-au întâmplat pentru ca puterea spirituală a Romei, să-şi poată ocupa poziţia ei prioritară, şi pentru a birui ultima putere politică mondială.

La această deosebită putere a fiarei nu este vorba în general numai despre o putere, ci despre o persoană care o întruchipează şi o reprezintă (Dan. 7, 17 ş. a.). Preşedintele Europei Unite are putere limitată ca şi alţi preşedinţi, cancelari, prim-miniştri şi şefi de state – el este înlocuit, schimbat. Căpetenia religioasă dimpotrivă, este în acelaşi timp şef de stat şi nu poate fi nici schimbat şi nici înlocuit; posedă o putere mondială. În proorocia biblică ne este spus clar că ambele – religia şi politica – se vor uni, iar puterea religioasă va domina (vezi cap. 17). Dintre toate bisericile numai biserica romano-catolică are caracter statal. Ea întreţine relaţii diplomatice cu statele lumii. Vaticanul este un stat independent în alt stat, de aceea aparţine de cele şapte, dar el este al optulea (Apoc. 17, 11).

Europa politică va sta pe deplin sub influenţa căpeteniei religioase, căreia i se supune restul creştinătăţii prin ecumenie şi care este recunoscută şi de celelalte religii. Noua ordine mondială despre care vorbesc mulţi, este mai avansată decât se ştie în general. Deja acum este valabil dreptul european deasupra dreptului statelor individuale. Tot ce se hotărăşte la Strasburg, este transmis mai departe de la Bruxelles către toate statele membre ale Uniunii Europene. Unele state protestante s-au împotrivit ataşării, pentru că au prevăzut în ce direcţie merge totul şi cine face de fapt politica. Dar după cum este scris, se vor încadra şi ei. Cine nu vrea să se supună, va simţi, căci „Cine se poate asemăna cu fiara, şi cine se poate lupta cu ea? I s-a dat o gură, care rostea vorbe mari şi hule. şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni .” (vers. 4b-5).

Cine este această „i” (ea), căreia i-a fost dată puterea şi este descrisă ca fiară care şi-a deschis gura? „Ea şi-a deschis gura, şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în cer.” (vers. 6). Din textul acesta rezultă clar despre ce este vorba. Domnul a dat făgăduinţa deja în Ioan 14 că va pregăti locul pentru ai Săi şi va reveni pentru a-i lua la Sine. Din clipa plecării şi până la începerea împărăţiei de o mie de ani, biruitorii vor locui în cer.

Acest „dictator mondial” în care se uneşte puterea religioasă şi cea lumească, nu cunoaşte limite în îngâmfarea lui. Oamenii vor privi înspre el ca la un dumnezeu în chip de om, şi toată puterea politică şi religioasă i se va subordona. Proorocul Daniel spune despre el: „El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt, va asupri pe sfinţii Celui Prea Înalt, şi se va încumeta să schimbe vremile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp de o vreme, două vremi, şi o jumătate de vreme.” (cap. 7, 25). Ca şi Ioan, proorocul Daniel a anunţat că acest timp de mare necaz şi prigoană va dura trei ani şi jumătate. Presiunea însă, care va fi exercitată asupra credincioşilor biblici o perioadă scurtă înainte de răpire, nu este stabilită în timp.

Când este vorba despre o astfel de prigoană, atunci cei mai mulţi contemporani dau necredincioşi din cap. Există chiar şi oameni care nu pot crede că în timpul celor cca. o mie de ani de domnie absolută a bisericii romano-catolice din evul mediu, milioane de oameni au suferit moartea de martiri. Să ne gândim numai la aşa zisele procese împotriva instigatorilor, la arderile pe rug, la inchiziţie, până la „noaptea Sf. Bartolomeu”. Multora le rămâne de neînţeles, cum şase milioane de iudei şi alte sute de mii din alte popoare au putut fi ucişi într-un mod groaznic, cu buna ştiinţă şi în parte chiar în colaborare cu biserica în timpul celui de-al treilea Reich din secolul nostru.

I s-a dat să facă război cu sfinţii, şi să-i biruiască. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam.” (Apoc. 13, 7). Cu privire la aceasta, în vers. 10 este o avertizare serioasă: „Cine duce pe alţii în robie, va merge şi el în robie. Cine ucide cu sabia, trebuie să fie ucis cu sabie.” Dar apoi scrie: „Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor.

Căpetenia religioasă din timpul sfârşitului este recunoscută prin faptul că omul acesta se lasă venerat şi omagiat ca şi cum ar fi Dumnezeu: „şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului, care a fost jungheat.” (Apoc. 13, 8).

O altă caracteristică a „lui” este celibatul; aşa se aminteşte în proorocul Daniel:

… nici de dorinţa femeilor; cu un Cuvânt, nu va ţinea seamă de niciun dumnezeu, ci se va slăvi pe sine mai pe sus de toţi. În schimb, va cinsti pe dumnezeul cetăţuilor…” (Dan. 11, 37-38a), şi anume va face cruciade şi războaie în general. Celibatul este împotriva ordinii dumnezeieşti stabilite la început, şi este descrisă de Pavel ca învăţătură drăcească (1. Tim. 4, 1-4). Numai copiii adevăraţi ai lui Dumnezeu vor rezista acestei mari înşelăciuni religioase şi înşelătorilor – unii înainte de răpire, iar alţii după aceasta.

Întreaga lume, toţi politicienii cu renume, rang şi nume, toate personalităţile religioase, toate confesiunile, de fapt aşa cum este scris, toţi locuitorii pământ ului în afara celor care stau scrişi în cartea Mielului jungheat, vor privi spre el şi îi vor aduce onoare. Deja înainte, mai ales începând din zilele Reformei, învăţătorii Bibliei în frunte cu dr. Martin Luther, au arătat că această personalitate trebuie căutată şi găsită în papalitate (vezi «Introducere în proorocul Daniel» de Luther).

În timpul contrareformei, iezuiţii au eliminat acest gând şi au format o inducere în eroare, că Anticristul trebuie să fie un iudeu. Aceasta este crezută până în zilele noastre chiar şi de prietenii protestanţi ai Israelului, pentru că evangheliştii de la radio şi predicatorii au preluat-o astfel. Alţii îl caută în islam. Este o minciună groaznică pe care duhul înşelător a făcut-o credibilă înţelepţilor. Unde este scris despre aceasta în Biblie? Conform 2. Tes. 2 unde este descris acest bărbat, Dumnezeu i-a lăsat să creadă această minciună pe acei oameni care nu au crezut adevărul Cuvântului. Ei trebuie să creadă minciuna şi cad sub judecata divină.

După cum Hristos are multe denumiri care Îl aduc în legătură cu domeniul slujbelor, tot aşa are şi adversarul Lui multe denumiri. În contradicţie cu Hristos, Fiul lui Dumnezeu, el este fiul pierzării. Hristos este adevăratul Prooroc făgăduit, el proorocul fals care a fost anunţat. Apostolul Pavel îl descrie ca om al fărădelegii, ca potrivnic, care se ridică mai presus de tot ce priveşte pe Dumnezeu sau serviciul divin, care se aşează chiar în Templul lui Dumnezeu şi se lasă sărbătorit ca Dumnezeu. Pentru că el se pretinde locţiitorul Fiului lui Dumnezeu, urmează în mod logic şi închinarea. El acceptă adresarea „Sfântul părinte”, denumire care i se cuvine numai singurului Dumnezeu – şi aceasta este împotriva Sfintei Scripturi: „Şi ‘ Tată’ să nu numiţi pe nimeni pe pământ …” (Mat. 23, 9). În ceea ce priveşte vestirea, el pretinde infailibilitatea pe «scaunul lui», ca însuşi Dumnezeu pe scaunul Lui. El se prezintă ca locţiitorul lui Hristos, deşi Hristos îi reprezintă pe ai Săi, dar El însuşi nu poate fi înlocuit.

Apostolul Ioan numeşte de repetate ori această persoană tainică „Anticrist”, ceea ce înseamnă că acest bărbat care se referă la Dumnezeu şi Hristos, este împotriva lui Dumnezeu şi a lui Hristos. El îşi zideşte propria lui biserică cu ajutorul puterii lumeşti pe lângă Biserica lui Hristos, şi nu are parte de mântuirea înfăptuită de Dumnezeu în Hristos. Iertarea păcatelor o reţine pentru sine. În învăţătură şi în practică el a stabilit dogmele şi tradiţiile lui proprii pe lângă şi împotriva Cuvântului lui Hristos. Pe acest bărbat, care stă în contradicţie cu toţi proorocii adevăraţi, Apocalipsa îl numeşte „prooroc mincinos” (cap. 19, 20).

 

 

De la cap. 13 până la cap. 19 găsim simboluri care sunt amintite deja în cartea lui Daniel şi se potrivesc pentru timpul sfârşitului. Pentru o înţelegere mai bună vrem să privim doar pe scurt ce i s-a arătat

El a văzut patru împărăţii mondiale care se succedau, simbolizate prin patru metale diferite, unite în forma unui chip mare (cap. 2). Lui i s-a făcut de cunoscut şi însemnătatea chipului pe care l-a văzut. Dumnezeul Atotştiutor descoperă şi astăzi tainele slujitorilor şi proorocilor Lui. „ Ce cere împăratul este o taină pe care înţelepţii, cititorii în stele, vrăjitorii şi ghicitorii nu sunt în stare s-o descopere împăratului. Dar este în ceruri un Dumnezeu, care descoperă tainele …” (cap. 2, 27-28).

În cap. 7 proorocul Daniel a văzut dezvoltarea acestor împărăţii mondiale – simbolizate prin fiare – până la sfârşitul acestei civilizaţii. El a observat cum cele patru vânturi ale cerului au răscolit marea mondială, din care au ieşit apoi patru fiare. În limbajul profetic al simbolurilor este vorba despre marea popoarelor care este mişcată din toate cele patru puncte cardinale, şi din care au ieşit pe rând aceste împărăţii mondiale diferite. Ţările folosesc diferite animale ca emblemă, aşa cum i-au fost arătate proorocului.

„ Aceste patru fiare mari, sunt patru împăraţi, care se vor ridica pe pământ …Fiara a patra, este o a patra împărăţie, care va fi pe pământ. Ea se va deosebi de toate celelalte, … ” (Dan. 7, 17+23).

Din Daniel 2 şi 7 rezultă clar desfăşurările istorice prezise. Împărăţiile din cap. 2, 31-43 sunt identice cu cele descrise în cap. 7, 1-7. Prima împărăţie este simbolizată printr-un leu, care în mod ciudat avea două aripi de vultur. Aceasta înseamnă: puterea nemăsurată a acestei împărăţii s-a ridicat de pe pământ şi a biruit toate celelalte împărăţii dimprejur. Cele două aripi reprezintă cele două împărăţii unite Asiria/Babilon. Fiecare împărăţie este reprezentată prin conducătorul ei, de aceea stă această fiară pe două picioare ca un om. Această primă „împărăţie a fiarei” din cap. 7, 4 corespunde cu capul de aur din cap. 2, 38.

Împărăţia a doua a fost simbolizată printr-un urs puternic şi zdravăn (Dan. 7, 5). A fost împărăţia medo-persană care a distrus împărăţia asiro-babiloniană. Domnitorul de atunci a fost arătat cu trei coaste în gură între dinţi: el a biruit trei ţări importante din timpul respectiv, Babilonul, Lidia şi Egiptul. Această a doua împărăţie corespunde cu pieptul de argint al chipului din cap. 2, 39a.

A treia fiară, un pardos cu patru aripi şi patru capete îl reprezintă simbolic pe Alexandru cel Mare. El a distrus împărăţia medo-persană şi şi-a extins împărăţia în cele patru direcţii cardinale. Cele patru capete arată că din imperiul acesta grec se vor forma patru împărăţii. Împărăţia a treia din vers. 6 corespunde cu arama chipului din cap. 2, 39b.

Cu împărăţia a patra, care va dura până la sfârşit, ne vom ocupa mai de-aproape.

După aceea m-am uitat în vedeniile mele de noapte, şi iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimântătoare şi de puternică; avea nişte dinţi mari de fier, mânca, sfărâma, şi călca în picioare ce mai rămânea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte, şi avea zece coarne.” (cap. 7, 7).

Acest text corespunde cu fierul şi lutul chipului din cap. 2, 40-43. În vers. 8 din cap. 7 a ieşit mai întâi un corn neînsemnat şi a smuls trei coarne din acel cap: el are ochii unui om şi vorbeşte cu trufie. Acest corn Îl va huli pe Dumnezeu şi va asupri pe sfinţii Celui Prea Înalt, până când Domnul va ţine judecata (cap. 7, 20-25).

În chipul acela, cele patru împărăţii care se succed, au fost simbolizate prin metalele aur, argint, aramă şi fier. Cele două picioare fac parte din chip şi ne arată în faza de sfârşit Estul şi Vestul. Cele zece degete sunt părţi componente din cele două picioare, deci la sfârşit va rezulta din Estul şi Vestul Europei o Europă unită. Picioarele şi degetele arată spre «ultima fază», care este un amestec de fier şi lut. Acum la sfârşitul acestei epoci are loc unirea sistemelor total diferite.

Proorocului i-au fost arătate tăria de fier a ţărilor industrializate vestice şi statele est-europene care se fărâmiţează ca lutul. Totuşi, conform vedeniei pentru timpul de sfârşit, ele se vor uni, însă fără a se amesteca, şi formează conform proorociei o uniune funestă. Ultima constelaţie politică nu este dintr-o bucată – nu una crescută, ci un amestec din diferite structuri care s-a format prin negocieri.

Această ultimă putere mondială îşi va găsi sfârşitul conform hotărârii divine printr-o lovitură din cer senin, pentru că ea va lua parte la lupta cea mare împotriva Israelului. Daniel o descrie astfel: „Tu te uitai la el, şi s-a deslipit o piatră, fără ajutorul vreunei mâini, a izbit picioarele de fier şi de lut ale chipului, şi le-a făcut bucăţi … Dar piatra, care sfărâmase chipul, s-a făcut un munte mare, şi a umplut tot pământul. ” (cap. 2, 34-35).

Această piatră este Hristos; aşa se spune în multe texte biblice despre El (Isa. 8, 14; Zah. 3, 9; Ps. 118, 22; Mat. 21, 42; 1. Pet. 2, 4; ş. a.).

Căci este scris în Scriptură:‘Iată că pun în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; şi cine se încrede în El, nu va fi dat de ruşine.’”(1. Pet. 2, 6).

Oricine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea: şi pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera. ” (Luca 20, 18).

Conform Zaharia 3, 9 înspre piatra aceasta vie sunt îndreptaţi şapte ochi. Prin numărul şapte este exprimată Dumnezeirea Lui deplină. În proorocul Daniel noi nu-L vedem ca piatra unghiulară a Bisericii, ci ca piatra care se dezlipeşte pentru a distruge ultima împărăţie şi pe duşmanii Israelului.

Muntele de care s-a dezlipit piatra, reprezintă Dumnezeirea inaccesibilă, din care a ieşit Fiul lui Dumnezeu şi în care El se va întoarce după împlinirea planului de mântuire, pentru ca slava Domnului să umple tot pământul, iar Dumnezeu să fie totul în toţi. Psalmistul a strigat: „Îmi ridic ochii spre munţi … De unde-mi va veni ajutorul?” (Ps. 121, 1). EL este Acela care va conduce ultima luptă împotriva tuturor celor ce se ridică împotriva Israelului şi prin aceasta împotriva lui Dumnezeu, şi va ieşi biruitor.

Aşa cum a fost anunţat în Cuvântul profetic, în timpul acela va începe Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ . „Dar în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie, care nu va fi nimicită niciodată, şi care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii, şi ea însăşi va dăinui veşnic.” (Dan. 2, 44).

Apoi m-am uitat, şi iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; şi împreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său.” (Apoc. 14, 1).

Iarăşi se aminteşte fruntea în legătură cu purtarea unui nume. În cap. 7 s-a anunţat că 144.000 din cele 12 seminţii ale Israelului vor fi însemnaţi pe frunţile lor cu o pecete. Aici găsim completarea cu numele. În cap. 14 îi vedem pe cei 144.000 de pecetluiţi pe muntele Sionului. Ei sunt arătaţi împreună cu Mielul, ceea ce arată răscumpărarea lor. Această gloată a acceptat răscumpărarea săvârşită pe crucea de pe Golgota prin Mielul lui Dumnezeu. Iudeii vor purta Numele Emanuel-Iahshua. Emanuel = Dumnezeu cu noi (Isa. 7, 14), Iahshua = Iahveh-Salvatorul. Apoi se împlineşte Isa. 25, 9: „În ziua aceea vor zice: ,Iată acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere că ne va mântui. Acesta este Domnul, în care ne încredeam, acum să ne veselim, şi să ne bucurăm de mântuirea Lui! ” Muntele Sionului va avea iarăşi o importanţă deosebită în timpul respectiv (Isa. 2+4).

Şi am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; şi glasul, pe care l-am auzit, era ca al celor ce cântă cu alăuta, şi cântau din alăutele lor. Cântau o cântare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea bătrânilor. şi nimeni nu putea să înveţe cântarea, afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii, care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ .” (Apoc. 14, 2-3).

Înainte de a fi unit Ierusalimul ceresc şi cel pământesc, iudeii aleşi vor învăţa cântarea cea nouă care va fi apoi cântată de toţi răscumpăraţii la prima înviere. Gloata întâi lor născuţi dintre naţiuni este Mireasa, ea cântă la nunta din cer; cântarea răsună până pe pământ şi poate fi cântată şi învăţată numai de cei o sută patruzeci şi patru de mii, cel dintâi rod din Israel. Mireasa sunt cei aleşi dintre toate popoarele, limbile şi naţiunile – cei o sută patruzeci şi patru de mii sunt cel dintâi rod din cele douăsprezece seminţii din poporul Israel.

Despre cei 144.000 se spune: „Ei nu s-au întinat cu femei, căci sunt verguri şi urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel. şi în gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu.” (Apoc. 14, 4-5).

Cum este spus deja în cap. 12, Biserica este prezentată simbolic ca o femeie. Aceşti 144.000 sunt verguri şi curaţi, deci nu au practicat curvie spirituală cu nici o biserică. Ei nu fac parte din nici o biserică, nu sunt nici catolici şi nici evanghelici, nici metodişti sau baptişti sau altceva. Ei nu au nici o posibilitate de a adera la o biserică, pentru că prin slujba celor doi martori ei sunt conduşi direct la Hristos şi sunt pecetluiţi cu pecetea lui Dumnezeu pe frunţile lor. Ei se întâlnesc ca verguri cu Mielul, care i-a răscumpărat şi pe care apoi Îl urmează.

Cu privire la această gloată din Israel, Domnul a vorbit în Vechiul Testament: „Voi lăsa în mijlocul tău un popor smerit şi mic, care se va încrede în Numele Domnului. Rămăşiţele lui Israel nu vor mai săvârşi nelegiuire, nu vor mai spune minciuni, şi nici în gura lor nu se va mai găsi o limbă înşelătoare. Ci vor paşte, şi se vor odihni, şi nimeni nu-i va tulbura. Strigă de bucurie, fiica Sionului! Strigă de veselie, Israele! Bucură-te şi saltă de veselie din toată inima ta, fiica Ierusalimului! Domnul a abătut de la tine pedepsele tale, a îndepărtat pe vrăjmaşul tău; Domnul, Împăratul lui Israel; este în mijlocul tău; nu trebuie să te mai temi de nici o nenorocire! ” (Ţef. 3, 12-15).

În a doua jumătate a acestui capitol, sunt descrise două secerişuri diferite. Primul, de la vers. 14-16, îi cuprinde pe cei mântuiţi în Hristos: „ Apoi m-am uitat, şi iată un nor alb; şi pe nor şedea cineva care semăna cu un fiu al omului; pe cap avea o cunună de aur; iar în mână, o secere ascuţită. şi un alt înger a ieşit din Templu, şi striga cu glas tare Celui ce şedea pe nor: ‘Pune secera Ta şi seceră: pentru că a venit ceasul să seceri, şi secerişul pământ ului este copt.’ Atunci Cel ce şedea pe nor, şi-a aruncat secera pe pământ . Şi pământul a fost secerat.

Fiul omului de pe norul alb este Domnul Isus Hristos. Ioan Botezătorul a spus referindu-se la seceriş: „… Îşi va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge .” (Mat. 3, 12; Luca 3, 17). Grâul Lui şi-l va strânge la sfârşitul timpului de har în grânarul Lui. Fiul omului a vorbit într-o pildă despre Sine ca bob de grâu, care trebuia să cadă în pământ şi să moară, pentru ca în felul acesta să aducă mult rod din aceeaşi sămânţă. „Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă grăuntele de grâu, care a căzut pe pământ , nu moare, rămâne singur: dar dacă moare, aduce multă roadă.” (Ioan 12, 24).

Sămânţa dumnezeiască ajunge la creştere, iar la sfârşit la coacerea deplină. „Pământul rodeşte singur: întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic; şi când este coaptă roada, pune îndată secera în ea, pentru că a venit secerişul.” (Marc. 4, 28-29).

Fiul omului a semănat această sămânţă bună: „Cel ce seamănă sămânţa bună, este Fiul omului. Ţarina este lumea; sămânţa bună, sunt fiii Împărăţiei; neghina, sunt fiii Celui rău.” (Mat. 13, 37-38).

EL este Acela care pune secera împreună cu îngerii (Mat. 13, 39), va aduna recolta şi îi va lua pe ai Lui la Sine. LUI i s-a strigat: „Pune secera Ta şi seceră: pentru că a venit ceasul să seceri, şi secerişul pământ ului este copt.” (Apoc. 14 15). La prima înviere se va arăta clar că gloata întâi lor născuţi, aleşii Lui, vor fi transformaţi pe deplin în chipul Fiului lui Dumnezeu (1. Ioan 3, 2).

În vers. 17-20 ne este relatat despre un alt seceriş, care va avea loc în via pământ ului. „Şi din Templul, care este în cer, a ieşit un alt înger, care avea şi el un cosor ascuţit. şi un alt înger, care avea stăpânire asupra focului, a ieşit din altar, şi a strigat cu glas tare către cel ce avea cosorul cel ascuţit: ‘Pune cosorul tău cel ascuţit, şi culege strugurii viei pământului, căci strugurii ei sunt copţi.’ şi îngerul şi-a aruncat cosorul pe pământ , a cules via pământ ului, şi a aruncat strugurii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu. şi teascul a fost călcat în picioare afară din cetate; şi din teasc a ieşit sânge, până la zăbalele cailor, pe o întindere de o mie şase sute de stadii .

Cine citeşte textele paralele, va constata că la evenimentul descris aici, este vorba despre efectul mâniei lui Dumnezeu, care ajunge la apogeu în ultima luptă împotriva puterilor duşmane Israelului. Proorocii din Vechiul Testament şi apostolii din Noul Testament au vorbit despre aceasta. Cuvintele-cheie de la acest cules sunt „teasc” şi „răzbunare”.

Domnul nu este bucuros de acest cules. Este vorba despre omenirea decăzută de la Dumnezeu care se răzvrăteşte împotriva Lui. Comparaţia cu alte texte biblice clarifică faptul că Dumnezeu lichidează omenirea care Îi este duşmană, înainte de a veni împărăţia de o mie de ani. Cum sunt aruncaţi strugurii în teasc pentru a fi storşi, aşa vor fi aruncaţi oamenii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu. Dumnezeul dragostei, al harului şi al mântuirii devine atunci Dumnezeul mâniei şi al judecăţii, care zice: „A Mea este răzbunarea şi Eu voi răsplăti …” (Deut. 32, 35).

În Isaia 63, 2 El este întrebat: „Dar pentru ce Îţi sunt hainele roşii, şi veşmintele Tale ca veşmintele celui ce calcă în teasc? – Eu singur am călcat în teasc, şi nici un om dintre popoare nu era cu Mine; i-am călcat astfel în mânia Mea, şi i-am zdrobit în urgia Mea; aşa că sângele lor a ţâşnit pe veşmintele Mele, şi Mi-am mânjit toate hainele Mele cu el. Căci în inima Mea era o zi de răzbunare, şi venise anul celor răscumpăraţi ai Mei. Mă uitam împrejur, şi nu era nimeni să M-ajute, şi Mă îngrozeam, dar nu era cine să Mă sprijinească; atunci braţul Meu Mi-a fost într-ajutor, şi urgia Mea M-a sprijinit! Am călcat astfel în picioare popoare în mânia Mea, le-am îmbătat în urgia Mea, şi le-am vărsat sângele pe pământ.” (vers. 2-6).

Domnul va răcni de sus; din Locaşul Lui cel Sfânt va face să-I răsune glasul; va răcni împotriva locului locuinţei Lui; va striga, ca cei ce calcă în teasc, împotriva tuturor locuitorilor pământ ului. Vuietul ajunge până la marginea pământ ului; căci Domnul Se ceartă cu neamurile, intră la judecată împotriva oricărei făpturi, şi dă pe cei răi pradă sabiei, zice Domnul.” (Ier. 25, 30-31).

În proorocul Ioel, citim la fel despre ziua aceasta a judecăţii lui Dumnezeu cu omenirea fără Dumnezeu. „Să se scoale neamurile, şi să se suie în valea lui Iosafat! Căci acolo voi şedea să judec toate neamurile de primprejur. Puneţi mâna pe secere, căci secerişul este copt! Veniţi şi călcaţi cu picioarele, căci linurile (teascurile) sunt pline, şi tocitorile dau peste ele! Căci mare este răutatea lor! ” (Ioel 3, 12-13).

În diferite texte biblice citim despre lucrurile care se vor întâmpla în ziua răzbunării, lucruri care au fost anunţate deja în proorocul Isaia cap. 61, 2 odată cu anul îndurării Domnului. Dumnezeu a vrut să cuprindă omenirea creată de El în planul Său de mântuire ca ea să aibă parte de acesta. Pentru că El însuşi este veşnic, trebuia ca şi planul Lui să treacă peste timp până în veşnicii. Cine se pune cu intenţie, cu o împotrivire interioară explicită împotriva lui Dumnezeu, Creatorul, şi împotriva Domnului, Răscumpărătorul, nu va avea loc în desăvârşire, când va fi restabilită armonia deplină între Dumnezeu şi omenire. Împăcarea lui Dumnezeu cu omenirea în Hristos este astfel o condiţie personală necesară şi trăită, pentru a trăi veşnic împreună cu El.

 

Femeia care şade pe fiară

Trinitatea satanică care este amintită în Apoc. 16, 13, îşi exercită influenţa în timpul acela asupra întregului pământ. Satana mai este încă domnitorul acestei lumi şi va face penultima sa încercare îndârjită de a produce nenorociri groaznice, îndreptându-se cu întreaga oştire adunată împotriva poporului Israel (Zah. 14, 2). Satana, balaurul, exercită puterea atât peste domeniul politic cât şi peste cel religios. El caută să exercite puterea peste întreaga omenire care s-a pus la dispoziţia lui.

Din această trinitate drăcească – balaur, Satana, fiară / domnitor politic, prooroc mincinos / căpetenie religioasă – ies cele trei duhuri de draci care fac chiar semne nemaipomenite – acestea sunt semne ale minciunii şi înşelăciunii care se îndreaptă spre împăraţii pământ ului întreg. În timpul respectiv vor cădea sub influenţa directă a Satanei mulţi conducători şi acei care sunt într-o poziţie cu responsabilitate. Excepţii nu sunt plănuite aici. Indiferent de poziţia poporului în diferite ţări cu privire la Israel, conducerile vor trebui să acţioneze împreună pentru că sunt subordonate ONU.

În cap. 16 vers. 17-21 găsim printre altele şi descrierea căderii judecăţii peste oraşul cel mare, Babilon. Aici nu este vorba despre oraşul Babel de pe Eufrat, care mai târziu după încurcarea limbilor a fost denumit „Babilon”, ceea ce tradus înseamnă „încurcătură” şi care nici nu mai există, ci despre oraşul simbolic Babilon. El este descris detaliat în diferite capitole din Apocalipsa.

Al şaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. şi din Templu, din scaunul de domnie, a ieşit un glas tare, care zicea: ‘S-a isprăvit!’ şi au urmat fulgere, glasuri, tunete, şi s-a făcut un mare cutremur de pământ , aşa de tare, cum, de când este omul pe pământ , n-a fost un cutremur aşa de mare. Cetatea cea mare a fost împărţită în trei părţi, şi cetăţile Neamurilor s-au prăbuşit. şi Dumnezeu şi-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i dea potirul de vin al furiei mâniei Lui. Toate ostroavele au fugit, şi munţii nu s-au mai găsit. O grindină mare, ale cărei boabe cântăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. şi oamenii au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei grindinii, pentru că această urgie era foarte mare.” (vers.17-21).

După cum reiese din întreaga descriere, atunci nu va avea loc numai marea confruntare militară. Întreaga lume, pământ şi mare, va fi implicată. Insulele şi munţii vor fi cuprinşi, un cutremur mare cum n-a mai fost pe pământ va prăbuşi oraşele lumii, şi Babilonul cel mare va fi cenuşă. Procesul de judecată şi curăţire va avea loc din toate părţile, în toate domeniile. Desigur că este de dorit ca nimeni să nu fie în acel timp pe pământ , mai mult, toţi acei care cred Cuvântul lui Dumnezeu să se roage să fie vrednici să scape de toate lucrurile acestea şi să apară înaintea Fiului omului: „Vegheaţi dar în tot timpul, şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea, care se vor întâmpla, şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului .” (Luca 21, 36).

Femeia care şade pe fiară

Capitolul 17 este tot atât de tainic ca şi capitolul 13. În afară de simbolurile cunoscute care le-am întâlnit deja în partea respectivă a Apocalipsei, găsim aici alte simboluri foarte tainice. Aici avem nevoie într-adevăr de descoperire de la Dumnezeu, pentru a recunoaşte şi a înţelege corect ce se ascunde sub descrierea simbolică. Din nou avem nevoie de „noţiunile-cheie” care conduc la desluşirea simbolurilor.

Cine citeşte, de exemplu vers. 1, găseşte răspunsul corect în vers. 15. şi ceea ce reprezintă „ femeia” în profeţia biblică, este prezentat în capitolele anterioare. Fiara cu cele şapte capete şi cele zece coarne, pe care şade această femeie, este luminată suficient de Scriptură.

Majoritatea învăţătorilor Bibliei sunt de aceeaşi părere şi anume, că prin noţiunea „curva cea mare” este vorba despre biserica Romei care şade pe şapte munţi şi domneşte. Dintre toate bisericile care există, numai biserica Romei este un stat pământesc cu teritoriu suveran, o ţară independentă cu schimb de ambasadori, aşa cum este între naţiuni. În felul acesta, Vaticanul are la dispoziţie toate canalele diplomatice de legătură cu guvernele lumii. Papa este şi «şef de stat» şi de aceea el este primit cu onoruri militare la vizitele sale de stat. Toate celelalte biserici au mai multă sau mai puţină însemnătate în unele ţări sau regiuni: biserica catolică este prezentă într-o formă sau alta în toată lumea. Acest lucru ne este descris de văzător în vers. 1 şi 2:

Apoi unul din cei şapte îngeri, care ţineau cele şapte potire, a venit de a vorbit cu mine, şi mi-a zis: ‘Vino să-ţi arăt judecata curvei celei mari, care şade pe ape mari. Cu ea au curvit împăraţii pământului; şi locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul curviei ei! ’” Nu există o altă instituţie bisericească, care să curvească în felul acesta pentru a primi favoarea împăraţilor şi domnitorilor pământ ului. În august 1994, înaintea Conferinţei Mondiale pentru populaţie din septembrie în Cairo, papa s-a adresat guvernelor a 184 de ţări căutând sprijinul acestora în special din partea ţărilor islamice extremiste, pentru concepţia Vaticanului.

Ioan a văzut această instituţie aşa cum este: „Şi m-a dus în Duhul, într-o pustie. şi am văzut o femeie, şezând pe o fiară de culoare stacojie, plină cu nume de hulă, şi avea şapte capete şi zece coarne.” (Apoc. 17, 3). În cap. 12 ne-a fost arătată femeia credincioasă care a primit sămânţa dumnezeiască şi a născut în consecinţă. Aici vedem femeia infidelă care a primit sămânţă străină. Deşi ea este descrisă ca femeie, în exterior este biserică şi poartă Numele lui Dumnezeu în gură, întregul sistem este presărat cu nume hulitoare de Dumnezeu.

Simbolul femeii care călăreşte pe fiară înseamnă clar: puterea religioasă are mâna asupra puterii lumeşti. Femeia necredincioasă ţine frâul în mâini şi dirijează puterea lumească pe care călăreşte. Tema despre această putere a fiarei am tratat-o atotcuprinzător în cap. 13. Pentru o înţelegere mai bună ne serveşte şi următorul verset: „Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură şi stacojiu; era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare. Ţinea în mână un potir de aur, plin de spurcăciuni şi de necurăţiile curviei ei.” Dacă cineva a vizitat vreodată visteriile Vaticanului, atunci ştie despre ce se vorbeşte aici.

Prin proorocul Ezechiel, Dumnezeu a descris cu mult înainte acest sistem şi mai ales pe acela care se crede a fi mai mult decât un om: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ‘Pentru că ţi s-a îngâmfat inima şi ai zis: Eu sunt Dumnezeu, şi şed pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu în mijlocul mărilor, măcar că nu eşti decât om şi nu eşti Dumnezeu, măcar că îţi dai ifose ca şi când ai fi Dumnezeu (vezi şi 2. Tes. 2) …- prin înţelepciunea şi priceperea ta ţi-ai făcut avere, şi ţi-ai grămădit aur şi argint în visteriile tale; prin marea ta înţelepciune şi prin negoţul tău ţi-ai mărit bogăţiile, şi prin bogăţiile tale inima ţi s-a îngâmfat foarte mult.” (Ez. 28). Fiecare „adept” ştie că în visteriile Vaticanului sunt adunate bogăţii nepreţuite şi că Vaticanul este părtaş acolo unde este în câştig financiar: la bănci, asigurări şi în întreaga economie.

În Apocalipsa 17 se spune mai departe: „Pe frunte purta scris un nume, o taină: ‘Babilonul cel mare, mama curvelor şi spurcăciunilor pământ ului.’” (vers. 5). Nici această inscripţie nu este purtată vizibil. Aşa cum există taina de necuprins, inexplicabilă a lui Dumnezeu în Hristos în Biserică, tot aşa există şi partea adversă cu taina lui Satana în biserica decăzută, care la fel este de necuprins şi inexplicabilă. Satana este o fiinţă decăzută de la Dumnezeu, care nu tăgăduieşte pe Dumnezeu; acelaşi lucru se potriveşte pentru biserica decăzută.

Proorocului Ieremia i-a fost descoperită deja în timpul lui starea spirituală a acestei mari instituţii. El scrie: „Babilonul era în mâna Domnului un potir de aur, care îmbăta tot pământul; Neamurile au băut din vinul lui; de aceea au fost neamurile ca într-o nebunie.” (cap. 51, 7). Întreaga omenire este îmbătată spiritual, deşi are multă cunoştinţă; oamenii nu mai pot face o apreciere spirituală clară şi lucidă. Toate aceste învăţături false au înnebunit înţelegerea spirituală, ca un exces de vin. O orientare biblică poate fi menţinută numai de cel ce iese din sistemul acesta.

Mai departe Ieremia spune: „‘Deodată cade Babilonul şi este zdrobit! Văitaţi-l, aduceţi leac alinător pentru rana lui; poate că se va vindeca!’ ‘Am voit să vindecăm Babilonul, dar nu s-a vindecat! Părăsiţi-l, şi haidem fiecare în ţara noastră, căci pedeapsa lui a ajuns până la ceruri, şi se înalţă până la nori.’” (Ier. 51, 8-9).

Nici un reformator nu a reuşit să vindece acest Babilon mare. Toţi au trebuit să-l părăsească şi şi-au format propriile lor biserici. Nici acum nu este posibil. Cu toate procesele de transformare, această instituţie rămâne ceea ce a fost întotdeauna. Asimilarea aparentă ca şi concesiile sunt pentru a-i domoli pe protestanţi, pentru a stinge gândirea negativă şi să nu ridice nimeni glasul împotrivă, avertizând. Pentru acest scop se foloseşte în biserica romană mult vocabular protestant, începând de la al doilea Conciliu al Vaticanului, deşi în realitate nu s-a schimbat nimic.

Această mare instituţie este biserica-mamă, şi toate bisericile ieşite din ea sunt fiicele ei, care acum s-au întors din nou în sânul ei. Ele au aceleaşi învăţături sau asemănătoare, în parte chiar comune; iar tot ce-i desparte va fi înlăturat pas cu pas. Nenorocirea este că bisericile şi comunităţile protestante nu mai fac comparaţie cu Biblia şi să tindă să se conformeze ei, ci urmăresc asimilarea şi apropierea între ele.

În ceea ce priveşte sângele milioanelor de martiri, se spune: „Şi am văzut pe femeia aceasta, îmbătată de sângele sfinţilor şi de sângele mucenicilor lui Isus. Când am văzut-o, m-am mirat minune mare .” (Apoc. 17, 6). Această mărturie a Scripturii, mai ales în ceea ce priveşte domnia de o mie de ani a bisericii de stat, este confirmată de istorie.

Versetele 7+8 descriu constelaţia puterii lumeşti şi religioase din timpul sfârşitului, puterea domnitorilor şi a împăraţilor, la fel şi «fiara» care nu vine nici din mare (cap. 13, 1-10) şi nici din pământ (cap. 13, 11-18), ci se ridică din adânc (cap. 11, 7) şi se duce apoi la pierzare. „Fiara, pe care ai văzut-o, era, şi nu mai este. Ea are să se ridice din Adânc, şi are să se ducă la pierzare. şi locuitorii pământului, ale căror nume n-au fost scrise de la întemeierea lumii în cartea vieţii, se vor mira când vor vedea că fiara era, nu mai este, şi va veni .” (vers. 8).

În versetul 9 ni se spune: „ Aici este mintea plină de înţelepciune. – Cele şapte capete sunt şapte munţi, pe care şade femeia. Sunt şi şapte împăraţi …” Oraşul cu cei şapte munţi, care se mai numeşte „ cetatea eternă ”, are un renume mondial. Oraşul este fixat geografic. Pe lângă aceasta, cele şapte capete ne îndrumă înspre dezvoltarea deja înfăptuită şi totodată spre cele şapte ţări vestice puternic industrializate, conducătoare. Numai al optulea conducător este tainic; el face parte de cei şapte şi este numit aici fiară, pentru că este vorba despre exercitarea puterii lumeşti.

Şi fiara, care era, şi nu mai este, ea însăşi este al optulea împărat: este din numărul celor şapte, şi merge la pierzare .” (vers. 11).

Acest text este tainic şi în acelaşi timp clar. Aici este vorba despre cel mai mic şi mai important stat în cadrul unui stat din Europa Unită. În orice caz, toţi domnitorii vor pune în acelaşi timp şi în acelaşi ceas puterea şi stăpânirea lor la dispoziţia acestui domnitor, chiar la sfârşitul timpului de sfârşit. „Cele zece coarne, pe care le-ai văzut, sunt zece împăraţi, care n-au primit încă împărăţia, ci vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara. Toţi au acelaşi gând, şi dau fiarei puterea şi stăpânirea lor .” (vers. 12-13). Aşa după cum aceste şapte capete arată spre rolul conducător al ţărilor occidentale, tot aşa şi cele zece coarne arată spre Europa Răsăriteană.

Ei se vor război cu Mielul; dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. şi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi, care sunt cu El, de asemenea îi vor birui .” (vers. 14).

În legătură cu ultima mare bătălie, statele est-europene, mai ales Rusia, se vor vedea înşelate de această putere mondială religioasă şi se vor mânia grozav împotriva bisericii Romei. „Cele zece coarne, pe care le-ai văzut, şi fiara, vor urî pe curvă, o vor pustii, şi o vor lăsa goală. Carnea i-o vor mânca, şi o vor arde cu foc. Căci Dumnezeu le-a pus în inimă să-I aducă la îndeplinire planul Lui: să se învoiască pe deplin şi să dea fiarei stăpânirea lor împărătească, până se vor îndeplini cuvintele lui Dumnezeu .” Ei vor lucra împreună numai atâta timp până când se va împlini Cuvântul lui Dumnezeu. În Rusia nu va dispare definitiv comunismul. Statele est-europene vor colabora numai atâta timp până când se va împlini profeţia biblică pentru timpul sfârşitului. Ele au fost rânduit e pentru a distruge oraşul „etern”.

În ultimul verset din cap. 17 ni se confirmă încă o dată faptele în legătură cu această instituţie religioasă mondială: „şi femeia, pe care ai văzut-o, este cetatea cea mare, care are stăpânire peste împăraţii pământului.” Există într-adevăr numai un oraş pe pământ , construit pe şapte munţi, din care se exercită puterea religioasă şi politică asupra domnitorilor religioşi şi politici din întreaga lume.

În capitolul 18 mai este descrisă încă o dată amănunţit, căderea şi distrugerea Babilonului. Acest capitol trebuie citit de fiecare personal cu mare atenţie, pentru a avea înaintea ochilor întreaga dimensiune a judecăţii de mânie a lui Dumnezeu.

 

După aceea, am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare, şi a zis: ‘A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte; pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, şi împăraţii pământ ului au curvit cu ea, şi negustorii pământ ului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei.’” (vers. 1-3).

Ultima chemare din cer răsună la sfârşitul timpului de har: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit, şi au ajuns până în cer; şi Dumnezeu şi-a adus aminte de nelegiuirile ei .” Este posibil ca până în ultima clipă să se mai afle înăuntru oameni care sunt rânduiţi pentru mântuire. Prin ultimul mesaj ei sunt solicitaţi să iasă afară.

În continuare se relatează că într-o singură zi vor veni peste Babilon moartea, tânguirea şi foametea şi va cădea foc peste ea. „Pe cât s-a slăvit pe sine însăşi, şi s-a desfătat în risipă, pe atât daţi-i chin şi tânguire! Pentru că zice în inima ei: ‘şed ca împărăteasă, nu sunt văduvă, şi nu voi şti ce este tânguirea!’ Tocmai pentru aceea, într-o singură zi vor veni urgiile ei: moartea, tânguirea şi foametea. şi va fi arsă de tot în foc, pentru că Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare. şi împăraţii pământ ului, care au curvit şi s-au dezmierdat în risipă cu ea, când vor vedea fumul arderii ei, o vor plânge şi o vor boci. Ei vor sta departe, de frică să nu cadă în chinul ei, şi vor zice: ‘Vai! vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Într-o clipă ţi-a venit judecata!’” (vers. 7-10).

Pentru că este vorba despre oraşul în care au fost semnate convenţiile romane şi din cauza cărora oraşul este numit şi „ placa turnantă” a comerţului mondial, oamenii de afaceri din vremea respectivă vor fi foarte consternaţi de distrugerea ei.

Negustorii pământ ului o plâng şi o jălesc, pentru că nimeni nu le mai cumpăra marfa: marfă de aur, de argint, de pietre scumpe, de mărgăritare, de in subţire, de purpură, de mătasă şi de stacojiu; nici feluritele lor soiuri de lemn de tiin, tot felul de vase de fildeş, tot felul de vase de lemn foarte scump, de aramă, de fer şi de marmoră; nici scorţişoara, nici mirodeniile, nici miroznele, nici mirul, nici tămâia, nici vinul, nici untdelemnul, nici făina bună de tot, nici grâul, nici boii, nici oile, nici caii, nici căruţele, nici robii, nici sufletele oamenilor. şi roadele atât de dorite sufletului tău s-au dus de la tine. Toate lucrurile alese, strălucite, sunt pierdute pentru tine, şi nu le vei mai găsi. Cei ce fac negoţ cu aceste lucruri, care s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe de ea, de frica chinului ei. Vor plânge, se vor tângui, şi vor zice: ‘Vai! vai! Cetatea cea mare, care era îmbrăcată cu in foarte subţire, cu purpură şi cu stacojiu, care este împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare! Atâtea bogăţii într-un ceas s-au prăpădit!‘” (vers. 11-17).

În capitolul 17 este descrisă această femeie decăzută care este împodobită cu aur, pietre scumpe şi cu mărgăritare. Aici ne este prezentat înaintea ochilor că întregul oraş va fi prada acestor distrugeri groaznice. „Vai! vai! Cetatea cea mare, care era îmbrăcată cu in foarte subţire, cu purpură şi cu stacojiu, care este împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare! Atâtea bogăţii într-un ceas s-au prăpădit! ” De trei ori se vorbeşte aici despre judecata şi pedeapsa groaznică a lui Dumnezeu care va veni într-un ceas peste acel oraş mare şi puternic: „Vai! vai! Cetatea cea mare, al cărei belşug de scumpeturi a îmbogăţit pe toţi cei ce aveau corăbii pe mare, într-o clipă a fost prefăcută într-un pustiu! ” (vers. 19).

Adresându-se către cei răscumpăraţi care locuiesc în acel timp în ceruri, văzătorul scrie: „Bucură-te de ea, cerule! Bucuraţi-vă şi voi, sfinţilor, apostolilor şi proorocilor! Pentru că Dumnezeu v-a făcut dreptate, şi a judecat-o.” (vers. 20).

În ultimele versete ne este prezentat înaintea ochilor că acest oraş mare va fi aruncat cu repeziciune în mare ca o piatră de moară şi nu va mai fi găsit. În încheiere Dumnezeu însuşi acuză această instituţie mondială politico-religioasă prin Cuvântul Său Sfânt, pentru amestecarea de otrăvuri şi practicarea vrăjitoriei cu care a înşelat popoarele, „… pentru că negustorii tăi erau mai marii pământ ului, pentru că toate neamurile au fost amăgite de vrăjitoria ta, şi pentru că acolo a fost găsit sângele proorocilor şi al sfinţilor şi al tuturor celor ce au fost jungheaţi pe pământ .” (vers. 23b-24). Aşa de clar cum a vorbit Dumnezeu despre aceste lucruri, nu ar îndrăzni nici un om să o facă. Adevărat, acest pământ este îmbibat cu sângele martirilor.

 

Nunta Mielului

 

Capitolul 19 descrie în prima parte nunta Mielului, dar la început se referă la Dumnezeu care a răzbunat sângele slujitorilor Săi şi a judecat această curvă. Bucuria gloatei celei mari a răscumpăraţilor începe în ceruri cu un puternic „‘Aleluiah! A Domnului, Dumnezeului nostru, este mântuirea, slava, cinstea şi puterea! Pentru că judecăţile Lui sunt adevărate şi drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica pământul cu curvia ei, şi a răzbunat sângele robilor Săi, din mâna ei!’ şi au zis a doua oară: ‘Aleluiah! Fumul ei se ridică în sus în vecii vecilor!’ şi cei douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru făpturi vii s-au aruncat la pământ şi s-au închinat lui Dumnezeu, care şedea pe scaunul de domnie. şi au zis: ‘Amin! Aleluiah!’ şi din scaunul de domnie a ieşit un glas, care zicea: ‘Lăudaţi pe Dumnezeul nostru, toţi robii Lui, voi care vă temeţi de El, mici şi mari! ’”

Gloata biruitorilor din ceruri este răpită şi eliberată de orice durere pământească, transformată şi readusă la zilele tinereţii (Iov 33, 25). Acolo nu mai sunt griji, nici nevoi şi nici moarte – nimic ce ne-ar mai aduce aminte de păcat şi boli sau bătrâneţe, ci numai slavă desăvârşită şi fericire în veci.

Lucruri, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile, pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc .” (1. Cor. 2, 9).

Şi am auzit, ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: ‘Aleluiah! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împărăţească. Să ne bucurăm, să ne veselim, şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit, şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor, şi curat.’ – (Inul subţire sunt faptele neprihănite ale sfinţilor.) ” (vers. 6-8).

În timpul necazului celui mare, Mireasa pământească se află la nunta Mielului împreună cu Mirele ei ceresc, în al cărui chip şi fiinţă a fost transformată. La această gloată a întâi lor născuţi este vorba despre Mireasa Mielului. Ea este neprihănită pe deplin, sfinţită şi îmbrăcată în in alb strălucitor. Dreptatea lui Dumnezeu i-a fost redată prin Hristos.

În Matei 25 scrie despre venirea Mirelui şi despre fecioarele înţelepte: „Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata, au intrat cu el în odaia de nuntă, şi s-a încuiat uşa .” (vers. 10).

În Matei 22 a fost anunţată această nuntă, iar oaspeţii invitaţi au găsit în timpuri diferite tot felul de scuze proprii; dar totuşi la sfârşit s-a umplut sala de nuntă. Dacă aducem diferite texte biblice la un numitor comun, atunci vedem că fecioarele înţelepte, Mireasa şi oaspeţii sunt tot aceeaşi gloată a întâi lor născuţi. Pentru că şederea în ceruri la nuntă este trecătoare, cei răscumpăraţi sunt acolo doar oaspeţi, căci după nuntă, această gloată se întoarce înapoi împreună cu Domnul pentru a domni împreună cu El peste pământ în împărăţia de o mie de ani. Prin aceste noţiuni sunt arătate doar diferite relaţii ale aceleiaşi grupe. Ca fecioare ele sunt neatinse, ca Mireasă ele sunt unite cu Mirele, ca oaspeţi aleşii şed la ospăţul nunţii la aceeaşi masă cu Domnul lor (Mat. 8, 11; Luca 13, 29).

Apoi mi-a zis: ‘Scrie: Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!’ Apoi mi-a zis: ‘Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!’ şi m-am aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui. Dar el mi-a zis: ‘Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, care păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te! – Căci mărturia lui Isus este duhul prorociei.’ ” (Apoc. 19, 9+10).

Duhul proorociei s-a odihnit peste proorocii care au vestit venirea Răscumpărătorului. Isus Hristos formează punctul central al istoriei mântuirii. Mărturia Lui se trage ca un fir roşu prin întreaga Sfântă Scriptură. Mărturia lui Isus este duhul proorociei – nu darul proorociei. Mulţi posedă darurile Duhului, dar aici este vorba despre mărturia proprie dumnezeiască a lui Isus Hristos, cum ne este relatat în cap. 1, 8: „‘EU sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul’ , zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic .” Nimeni nu poate spune din convingere: „Isus este Domnul! ” şi să vorbească despre Dumnezeu, decât dacă i s-a descoperit personal prin Duhul. Toţi care vor fi la Domnul, au această descoperire a lui Dumnezeu şi prin aceasta mărturia lui Isus Hristos, aşa cum i-a fost descoperit lui Ioan prin Duhul.

În partea a doua a capitolului 19 este descris cum va veni după nuntă Domnul Cel încoronat ca Biruitor, călare pe un cal alb, urmat de cetele cereşti, pentru a lovi neamurile şi a călca teascul vinului mâniei aprinse a Atotputernicului Dumnezeu. Ceea ce a fost anunţat şi descris în diferite pasaje ale Vechiului şi Noului Testament, îşi găseşte apoi împlinirea. Fără îndoială atunci va avea loc ultima luptă înainte de începerea împărăţiei de o mie de ani, în ziua cea mare a lui Dumnezeu, a Celui Atotputernic.

Apoi am văzut cerul deschis, şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el, se cheamă ,Cel credincios şi Cel adevărat , şi El judecă şi Se luptă cu dreptate. Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti, şi purta un nume scris, pe care nimeni nu-l ştie, decât numai El singur. Era îmbrăcat cu o haină muiată în sânge. Numele Lui este: ‘ Cuvântul lui Dumnezeu.’ Oştile din cer Îl urmau călări pe cai albi, îmbrăcate cu in subţire, alb şi curat. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească Neamurile cu ea, pe care le va cârmui cu un toiag de fier. şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu. Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: ‘ Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor.’ ” (Apoc. 19, 11-16).

În momentul acela nu mai este vorba despre harul şi dragostea lui Dumnezeu. Oamenii care mai trăiesc şi sunt despărţiţi de Dumnezeu, au respins harul şi dragostea Lui, au provocat prin aceasta judecăţile şi mânia Lui. „Apoi am văzut un înger, care stătea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare, şi a zis tuturor păsărilor, care zburau prin mijlocul cerului: ,Veniţi, adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu, ca să mâncaţi carnea împăraţilor, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor şi a călăreţilor, şi carnea a tot felul de oameni, slobozi şi robi, mici şi mari!’ ” (vers. 17-18).

Proorocul Ezechiel a descris uimitor de asemănător această ultimă luptă la care participă împăraţii pământului şi oştirile lor: „Fiul omului -, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: – ,Spune păsărilor de orice soi, şi tuturor fiarelor câmpului: Adunaţi-vă, şi veniţi! Strângeţi-vă din toate părţile, pentru jertfa Mea, pe care o junghii pentru voi; jertfă mare este pe munţii lui Israel! Mâncaţi carne, şi beţi sânge, mâncaţi carnea vitejilor, şi beţi sângele voievozilor pământ ului, sânge de berbeci, de miei, de ţapi, de tauri îngrăşaţi din Basan! Mâncaţi grăsime până vă veţi sătura, şi beţi sânge până vă veţi îmbăta, din jertfele mele, pe care le voi junghia pentru voi. Săturaţi-vă la masa Mea de carnea cailor şi a călăreţilor, de carnea vitejilor şi a tuturor oamenilor de război -, zice Domnul Dumnezeu.” (39, 17-20).

În timpul acela vor fi prinse cele două căpetenii răspunzătoare, anume domnitorul politic şi căpetenia religioasă şi vor fi aruncate de vii în iazul de foc care arde cu pucioasă. „Şi am văzut fiara şi pe împăraţii pământ ului şi oştile lor, adunate ca să facă război cu Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui. Şi fiara (domnitorul politic) a fost prinsă. şi împreună cu ea, a fost prins proorocul mincinos (domnitorul religios), care făcuse înaintea ei semnele, cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei, şi se închinaseră icoanei ei. Amândoi aceştia au fost aruncaţi de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă .” (Apoc. 19, 19-20).

La această ultimă luptă nu vor exista prizonieri şi nici scăpaţi. Întreaga oştire care vine din nord, sub influenţa satanică, împotriva Israelului, va pieri. „Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia, care ieşea din gura Celui ce şedea călare pe cal. şi toate păsările s-au săturat din carnea lor .” (vers. 21).

Îi voi judeca prin ciumă şi sânge, printr-o ploaie năpraznică şi prin pietre de grindină; voi ploua foc şi pucioasă peste el, peste oştile lui, şi peste popoarele cele multe, care vor fi cu el. Îmi voi arăta astfel mărimea şi sfinţenia, Mă voi face cunoscut înaintea mulţimii neamurilor, şi vor şti că eu sunt Domnul .” (Ez. 38, 22-23).

 

Încheierea primei învieri prin martiri
Împărăţia păcii de o mie de ani 

La începutul capitolului 20 ne este spus ce se întâmplă cu Satana, iniţiatorul tuturor relelor, adversarul şi împotrivitorul lui Dumnezeu. El va fi prins şi aruncat în adânc. „ Apoi am văzut pogorându-se din cer un înger, care ţinea în mână cheia Adâncului şi un lanţ mare. El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani. L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo, şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele Neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie dezlegat pentru puţină vreme.” (Apoc. 20, 1-3).

După cum am văzut în cap. 12, Satana cu însoţitorii lui vor fi aruncaţi pe pământ , în timp ce Biserica-Mireasă este înălţată la cer. Aici ne este spus că el va fi aruncat de pe pământ în adânc. Proorocul Isaia ne informează că oştirea de sus, aceasta înseamnă toate puterile cereşti care s-au pus de partea Satanei, la fel vor fi pedepsite şi închise împreună cu împăraţii pământ ului care s-au împotrivit Domnului (Isa. 24, 21-23). Pavel scrie că Dumnezeu a dezarmat aceste domnii şi stăpâniri, le-a făcut de ocară înaintea lumii şi a ieşit biruitor în Hristos (Col. 2, 15). Puterile duşmane biruite se mai află însă în văzduh, de aceea Pavel îi cheamă pe credincioşi la lupta duhovnicească, „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti” (Ef. 6, 12).

Versetul 4 conţine două evenimente foarte importante, care se împlinesc chiar înaintea începerii împărăţiei de o mie de ani: în primul rând va avea loc o judecată, respectiv o pronunţare judecătorească; în al doilea rând este vestită învierea celor care au murit ca martiri în timpul prigonirii. „şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele, li s-a dat judecata. şi am văzut sufletele celor li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus (vezi pecetea a-5-a) şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei, şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat, şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani.

În acest text nu mai este vorba despre răpire şi despre nunta Mielului, pentru că ceea ce este scris în Apoc. 20 are loc după răpire şi după nunta Mielului. Cuvântul lui Dumnezeu este desăvârşit în toate aspectele şi foarte precis. Noi primim aici o ultimă explicaţie despre martirii care rămân credincioşi în timpul necazului celui mare, şi care nu au primit semnul fiarei şi nu s-au închinat icoanei ei.

Judecata care este amintită aici este pronunţarea judecătorească prealabilă, înainte de ridicarea împărăţiei de o mie de ani, şi nu este „ judecata de apoi” care este cunoscută ca judecata de sfârşit dinaintea tronului alb, când vor învia toţi morţii şi vor fi judecaţi.

Proorocul Daniel scrie în paralel cu Apoc. 20, 4: „Mă uitam la aceste lucruri, până când s-au aşezat nişte scaune de domnie. şi un Îmbătrânit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, şi părul capului Lui era ca nişte lână curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc, şi roatele Lui erau ca un foc aprins. Un râu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau, şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ţinut judecata şi s-au deschis cărţile.” (Dan. 7, 9-10).

Dacă Dumnezeu este văzut ca un Îmbătrânit, atunci aceasta nu înseamnă că El este un bunic obosit. EL este Duh, anii Lui nu au nici început şi nici sfârşit. Ca Judecător El se prezintă ca un Îmbătrânit cu părul alb, ceea ce înseamnă cea mai înaltă autoritate. Judecătorii din vremurile trecute au preluat acest tablou purtând o perucă albă. Această arătare a Domnului Dumnezeu ca Judecător, exprimă autoritatea şi demnitatea Sa.

Ca şi în Apocalipsa, reiese cu claritate din textul lui Daniel că aici este vorba despre judecata care va avea loc la sfârşitul acestei epoci. Proorocul Daniel descrie detaliile fazei de sfârşit dinainte, şi nu după cei o mie de ani: „Eu mă uitam mereu, din pricina cuvintelor pline de trufie, pe care le rostea cornul acela: m-am uitat până când fiara a fost ucisă, şi trupul ei a fost nimicit şi aruncat în foc, ca să fie ars. şi celelalte fiare au fost dezbrăcate de puterea lor, dar li s-a îngăduit o lungire a vieţii până la o vreme şi un ceas anumit. M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte, şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui. I S-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-I slujească toate popoarele, neamurile, şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică, şi nu va trece nicidecum, şi împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată .” (Dan. 7, 11-14).

Isus Hristos, care s-a descoperit ca Fiul omului, preia apoi puterea Lui şi se aşează pe tronul slavei Sale. „Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre .” (Mat. 25, 31-32).

În Daniel au fost deschise cărţile, dar nu cartea vieţii. Acolo noi citim şi despre fiarele cărora li s-a îngăduit o lungire a vieţii până la o vreme şi un ceas anumit. Mai este scris că un fiu al omului apare înaintea Celui îmbătrânit de zile şi i se dă în stăpânire slavă şi putere împărătească, care este veşnică. Legătura reiese clar din Daniel şi Matei. În Daniel 7 este amintită şi prigoana de trei ani şi jumătate. După aceea împăraţii acestui pământ vor fi nimiciţi şi împărăţia cerească de pe pământ va fi întemeiată.

El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt, va asupri pe sfinţii Celui Prea Înalt, şi se va încumeta să schimbe vremile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp de o vreme, două vremi, şi o jumătate de vreme. Apoi va veni judecata, şi i se va lua stăpânirea, care va fi prăbuşită şi nimicită pentru totdeauna. Dar domnia, stăpânirea şi puterea tuturor împărăţiilor care sunt pretutindeni sub ceruri, se vor da poporului sfinţilor Celui Prea Înalt. Împărăţia Lui este o împărăţie veşnică, şi toate puterile Îi vor sluji şi-L vor asculta! ” (Dan. 7, 25-27). Aceste lucruri nu sunt pentru judecata de apoi, căci după aceea urmează un nou început pe pământul cel nou.

În aceste texte biblice nu este vorba despre o înviere generală sau nimicire definitivă în iazul de foc; aici se vorbeşte despre Fiul omului care va judeca şi va hotărîînainte de a întemeia împărăţia Lui cerească pe pământ .

Acelaşi lucru este în Mat. 25, de la vers. 31, unde nu au fost deschise nici cărţi şi nici cartea vieţii, cum va fi cazul la „ judecata de apoi”. Aceste două texte biblice sunt tălmăcite în mod fals pentru judecata dinaintea tronului alb. După cum reiese din aceste legături, este cu totul imposibil. O altă dovadă pentru aceasta este realitatea că nu vor fi judecate persoane individuale, ci popoare, care i-au ajutat sau nu pe fraţi, pe iudei, în timpul prigonirii. Aceasta se va întâmpla înainte de a începe domnia împărătească. De aceea este aici Împăratul cel care vorbeşte, şi nu Judecătorul:

Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: ,Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii … Drept răspuns Împăratul (nu Judecătorul) le va zice …” (Mat. 25, 34-40). Împărăţia este împărăţia de o mie de ani, nu veşnicia (1. Cor. 15, 25).

Proorocul Isaia a descris astfel această pronunţare amintită: „i El va fi Judecătorul neamurilor, El va hotărîîntre un mare număr de popoare; aşa încât din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug, şi din suliţele lor cosoare: nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia, şi nu vor mai învăţa războiuli0 .” (Isa. 2, 4).

La această judecată, peste cele douăsprezece seminţii ale Israelului vor judeca cei douăsprezece apostoli împreună cu Domnul. „ Isus le-a răspuns: ‘Adevărat vă spun că, atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie, şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel .’” (Mat. 19, 28).

Bărbaţii lui Dumnezeu dintre neamuri vor judeca peste popoare şi la sfârşit vor domni peste ele. „Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? şi dacă lumea va fi judecată de voi, sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucrurile de foarte mică însemnătate? ” (1. Cor. 6, 2). La Dumnezeu se întâmplă totul la timpul potrivit: la nuntă ceea ce se cuvine acolo; în împărăţia de o mie de ani ceea ce a fost făgăduit. Cu diferitele judecăţi se întâmplă la fel.

Martirii din necazul cel mare sunt o parte a primei învieri şi vor avea parte de domnia împărătească. Ar trebui ca toţi credincioşii să aibă o dorinţă serioasă de a rămâne credincioşi până la moarte, pentru că nimeni nu ştie din care grupă face parte. Dacă cineva face parte din Mireasa aleasă sau din cei chemaţi, Biserica rămasă în urmă – fiecăruia îi va fi răsplătită credincioşia.

Pentru toţi credincioşii care nu fac parte din gloata celor întâi născuţi şi care astfel nu vor fi răpiţi şi nu vor lua parte la nunta Mielului, dar totuşi rămân credincioşi, există nădejdea de a avea parte de împărăţia de o mie de ani, chiar dacă trebuie să treacă prin necazul cel mare (vezi Apoc. 7, partea a doua).

Martirii iudei din pecetea a cincea, trebuie să aştepte până când vor fi omorâţi ca şi ei restul tovarăşilor lor de slujbă (Apoc. 6, 9-11). În ambele texte este Cuvântul-cheie „suflete”: „… am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră junghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu” – „şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu …” (Apoc. 20, 4). Indiferent dacă la învierea lui Isus Hristos (Mat. 27), la revenirea Lui pentru răpire (1. Cor. 15; 1. Tes. 4) sau la instaurarea împărăţiei Lui (Apoc. 20): toţi, de la prima Lui venire până la cei înviaţi înaintea începerii împărăţiei de o mie de ani, aparţin de „prima înviere”.

Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este întâi a înviere. Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâi a înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos, şi vor împărăţi cu El o mie de ani .” (Apoc. 20, 5-6). La începutul împărăţiei de o mie de ani numărul este împlinit şi prima înviere este încheiată.

În vers. 7-9 ne este descris ce se întâmplă într-o perioadă scurtă de timp, după încheierea domniei împărăteşti de o mie de ani: „Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat; şi va ieşi din temniţa lui, ca să înşele Neamurile, care sunt în cele patru colţuri ale pământ ului, pe Gog şi pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării. şi ei s-au suit pe faţa pământ ului, şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea prea iubită. Dar din cer s-a pogorât un foc care i-a mistuit .

După ce Satana va fi dezlegat şi se va ridica din adânc el va înşela toate popoarele care trăiesc pe pământ şi au fost conduse în pace până atunci, ca o ultimă răscoală. Deşi ele vor trăi în pace în timpul acestor o mie de ani, totuşi nu vor primi o relaţie personală cu Dumnezeu, pentru că nu au acceptat niciodată împăcarea prin Hristos şi au rămas astfel despărţiţi de El. Apoi vine sfârşitul cel mare şi groaznic peste Satana şi peste toţi cei ce au ascultat de el şi stau sub influenţa lui.

Dar din cer s-a pogorât un foc care i-a mistuit. şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi proorocul mincinos.” Fiara şi proorocul mincinos au fost deja aruncaţi în iazul de foc conform cap. 19, 20.

Această „uniune trinitară” ciudată: Satana, fiara, proorocul mincinos vor dispărea apoi în iazul de foc împreună cu cei ce stau sub influenţa lor. Despre ei nu se va mai auzi şi nu se va mai vedea nimic în veci.

În Apoc. 20, 11-15 este descrisă ultima judecată. Acest text este grăitor ca şi alte texte din Sfânta Scriptură şi nu necesită nici o clarificare: „Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. Moartea şi locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc .

La judecata de apoi mai există oameni ale căror nume sunt scrise în cartea vieţii, deci ei au primit viaţă veşnică de la Dumnezeu, prin har, în timpul vieţii lor, şi de aceea moartea a doua nu le mai poate face nici un rău. Prima moarte apare când sufletul părăseşte trupul; a doua moarte când duhul părăseşte sufletul. Atunci se împlineşte: „ Sufletul care păcătuieşte, acela va muri.” (Ez. 18, 4). Păcat nu înseamnă aici numai încălcarea poruncilor lui Dumnezeu, o vinovăţie personală înaintea Celui prea Înalt, pentru că toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu – aici este vorba despre păcatul necredinţei despre care a vorbit Domnul nostru: „De aceea v-am spus că veţi muri în păcatele voastre; căci dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre .” (Ioan 8, 24). Păcatul necredinţei este cauza pentru moartea în păcatele trăite. Răsplata credinţei în eliberarea săvârşită este iertarea deplină şi viaţa veşnică.

Dumnezeu s-a descoperit în Hristos spre mântuirea noastră; numai prin credinţa în El putem fi mântuiţi: „Şi mărturisirea este aceasta; Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său. Cine are pe Fiul, are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa .” (1. Ioan 5, 11-12).

Toţi oamenii care au trăit vreodată pe pământ, vor apărea înaintea judecăţii de sfârşit. Ei vor fi judecaţi după faptele pe care le-au făcut în timpul vieţii lor. Acolo sunt cei care au crezut în Hristos, şi ceilalţi care nu au crezut. Toţi ale căror nume nu sunt scrise în cartea vieţii, vor fi aruncaţi în iazul de foc; aceasta este moartea a doua, care nu are viaţă în ea. Noi nu îi vom mai vedea niciodată. După aceea, Dumnezeu va face un început nou cu toţi copiii Lui pe pământul cel nou.

 

Splendoarea Ierusalimului cel nou
Soarta groaznică a celor pierduţi

Primul verset din capitolul 21 ar trebui să facă parte de fapt din sfârşitul capitolului 20. Direct după judecata de sfârşit, timpul se revarsă în veşnicie, şi se va împlini ce a fost prezis în Cuvânt: „Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră …

Deja prin proorocul Isaia, Domnul a vestit un cer nou şi un pământ nou: „Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute, şi nimănui nu-i vor mai veni în minte .” (cap. 65, 17).

Apostolul Petru s-a alăturat acestui Cuvânt şi a scris: „Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea .” (2. Pet. 3, 13).

Ioan aminteşte aici mai întâi făgăduinţa despre noul cer şi noul pământ, apoi continuă şi descrie noul Ierusalim, care vine din cer la începutul împărăţiei de o mie de ani, la fel şi starea din împărăţia de pe pământ. şi proorocul Isaia a vorbit în textul deja amintit despre cerul cel nou şi pământul cel nou, dar chiar după aceea el descrie starea împărăţiei de o mie de ani, şi anume în vers. 18-25. Se relatează că se vor mai naşte copii, şi cel mai tânăr va muri la vârsta de o sută de ani; vor fi construite case, se va sădi viţă. Viaţa va merge deci mai departe printre locuitorii pământ ului în împărăţia de o mie de ani – cu deosebirea că Satana nu va mai fi liber. De aceea va paşte mielul împreună cu lupul (Isa. 11, 6; Isa. 65, 25 ş. a.).

Pe pământul cel nou sunt valabile legile veşnice ale lui Dumnezeu şi nu cele temporare, cum sunt redate în textul din Isaia: în orice lună nouă şi în fiecare Sabat va veni orice făptură să se închine înaintea Domnului. Pe pământul cel nou nu va mai fi ceea ce este descris în cap. 66, 24: „Şi când vor ieşi, vor vedea trupurile moarte ale oamenilor care s-au răzvrătit împotriva Mea; căci viermele lor nu va muri, şi focul lor nu se va stinge; şi vor fi o pricină de groază pentru orice făptură .” La textul acesta s-a referit Domnul în Marc. 9, 48. De pe pământul cel nou nu se va ridica fum vechi spre cerul cel nou.

Ierusalimul cel nou care este descris în textul următor, trebuie deosebit de cerul nou şi pământul cel nou. Văzătorul spune mai departe: „Şi eu am văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu, cetatea Sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: ‘Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.’ ” (Apoc. 21, 2-4).

În acest text este arătat mai întâi înspre Ierusalimul cel nou care este identic cu Mireasa. Noi trebuie să observăm: pe de-o parte există Ierusalimul cel nou – locuinţa Miresei, pe de altă parte Ierusalimul pământesc cu muntele Sionului – locuinţa Israelului. Totul este descris exact, dar noi trebuie să deosebim cărei grupe se adresează şi la care se referă. Întotdeauna când este vorba despre noul Ierusalim, se vorbeşte despre Biserica-Mireasă; dacă se vorbeşte despre Ierusalimul acesta, este vorba despre Israel.

Ci v-aţi apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor, de Biserica întâi lor născuţi, …” (Evrei 12, 22-23a).

Pentru Ierusalimul pământesc se potriveşte: „Şi, pe muntele acesta, înlătură măhrama care acopere toate popoarele, şi învelitoarea care înfăşură toate neamurile; nimiceşte moartea pe vecie: Domnul Dumnezeu şterge lacrimile de pe toate feţele, şi îndepărtează de pe tot pământul ocara poporului Său; da, Domnul a vorbit .” (Isa. 25, 7-8).

După nunta Mielului, Mireasa este denumită „soţia Mielului”. Înainte de nuntă este mireasa, după nuntă ea este soţia. Prin astfel de simboluri clare şi uşor de înţeles, noi suntem informaţi exact asupra etapelor din desfăşurarea istoriei mântuirii. Odată cu clipa răpirii celor întâi născuţi, ei vor locui în Ierusalimul cel nou. Din cauza aceasta Mireasa şi Ierusalimul cel nou sunt identici, aşa cum Israelul este identic cu Ierusalimul pământesc.

Ierusalimul cel nou cu Mireasa care locuieşte acolo, după cum ni se relatează, va coborîdin ceruri la începutul împărăţiei de o mie de ani şi va pluti deasupra Ierusalimului pământesc. Amândouă sunt scrise, pentru că Dumnezeu va sluji în ambele domenii: EL va locui peste ei; la fel şi: EL va locui cu ei. „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. EL va fi Dumnezeul lor .

În Apoc. 7, 15 stă scris: „… Cel ce şade pe scaunul de domnie, îşi va întinde peste ei cortul Lui.” Aşa a văzut deja proo-rocul Isaia în Duhul: „Domnul va aşeza, peste toată întinderea muntelui Sionului şi peste locurile lui de adunare, un nor de fum ziua, şi un foc de flăcări strălucitoare noaptea. Da, peste toată slava va fi un adăpost ” (cap. 4, 5).

Atunci va fi aşa cum a vrut Dumnezeu la început. Totul corespunde. Pentru unii este valabil: EL va locui peste ei; pentru alţii: EL va locui printre ei şi cu ei. Cu privire la Biserica-Mireasă care va fi în Ierusalimul cel nou, biruitorii, se potriveşte descrierea cu ei. Pentru cei ce se află în Ierusalimul pământesc se aplică descrierea: peste ei. În orice caz totul corespunde în contextul din care face parte.

Acum Domnul este cu ai Săi, în Duhul printre ei, în ei şi cu ei. În împărăţia de o mie de ani, El va fi în chip vizibil printre unii şi va locui deasupra altora. Slava Lui va umple pământul. EL va stăpâni peste toată lumea şi ai Lui împreună cu El.

Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: ‘Iată, Eu fac toate lucrurile noi.’ şi a adăugat: ‘Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate.’” (Apoc. 21, 5). Siguranţa din Cuvântul lui Dumnezeu este absolutul care este deasupra oricărei îndoieli, şi totodată garanţia că totul va fi şi va rămâne aşa cum a spus Dumnezeu. Cel credincios este ridicat prin aceasta deasupra oricărei îndoieli şi se odihneşte în Dumnezeu. Aici nu este omul care are siguranţa în sine; siguranţa vine de la Dumnezeu prin Cuvânt şi devine realitate pentru cel care crede.

Cel ce vorbeşte şi lucrează, Cel Atotputernic spune: „S-a isprăvit! Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul. Celui ce îi este sete, îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii.” (vers. 6). În El îşi are totul începutul – în El va fi desăvârşirea, pentru că în El, pentru El şi prin El a fost creat totul spre slava şi mărirea Lui. „Cel ce va birui, va moşteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, şi el va fi fiul Meu.

Din versetul acesta reiese că este vorba despre gloata biruitorilor cărora le-au fost date multe făgăduinţe în cele şapte epistole din cap. 2 şi 3. Ei primesc atunci moştenirea ca moştenitori ai lui Dumnezeu, care sunt amintiţi în Testamentul Lui. Ei sunt moştenitorii adevăraţi ai lui Isus Hristos (Rom. 8, 17).

În diferite texte biblice sunt date anumite indicatoare şi semnalmente, condiţiile şi însuşirile fiilor şi fiicelor lui Dumnezeu cu care se împlineşte pe drept expresia următoare: „EU vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic .” (2. Cor. 6, 18). „Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.” (Rom. 8, 14).

În vers. 8 din capitolul pe care îl cercetăm este vorba despre acei ce nu s-au lăsat rânduiţi în planul de mântuire al lui Dumnezeu. În comparaţie cu cei răscumpăraţi, se spune celor ce s-au împotrivit lui Dumnezeu, care s-au contrazis cu Dumnezeu, au respins mântuirea şi au batjocorit: „Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinători la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua .” (Apoc. 21, 8).

În versetul acesta nu este vorba numai despre ucigaşi şi vrăjitori, închinători la idoli şi mincinoşi, ci în general despre necredincioşi. Aceştia sunt cei care nu vor să creadă că Dumnezeu s-a descoperit personal în Hristos spre mântuirea lor. Apostolul Ioan a scris cu privire la acei ce nu cred în Dumnezeu, şi ce fac aceştia din El, singurul şi adevăratul Dumnezeu: „Cine crede în Fiul lui Dumnezeu, are mărturisirea aceasta în El; cine nu crede pe Dumnezeu, Îl face mincinos, fiindcă nu crede mărturisirea, pe care a făcut-o Dumnezeu despre Fiul Său .” (1. Ioan 5, 10-12). Dumnezeu rămâne adevărat, şi fiecare om este un mincinos (Rom. 3, 4). Ferice de cel care Îi dă crezare Lui, căci altfel Îl face pe El, singurul Dumnezeu adevărat, ca mincinos.

Despre credincioşii adevăraţi scrie Ioan în acelaşi capitol: „Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit, şi ne-a dat pricepere să cunoaştem pe Cel ce este adevărat. şi noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică .” (vers. 20).

Apoi unul din cei şapte îngeri, care ţineau cele şapte potire, pline cu cele din urmă şapte urgii, a venit şi a vorbit cu mine, şi mi-a zis: ‘Vino să-ţi arăt mireasa, nevasta Mielului!’ şi m-a dus, în Duhul, pe un munte mare şi înalt. Şi mi-a arătat cetatea Sfântă, Ierusalimul, care se pogora din cer de la Dumnezeu, având slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră prea scumpă, ca o piatră de iaspis, străvezie ca cristalul. Era înconjurată cu un zid mare şi înalt. Avea douăsprezece porţi, şi la porţi, douăsprezece îngeri. şi pe ele erau scrise nişte nume: numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel. Spre răsărit erau trei porţi; spre miazănoapte, trei porţi; spre miazăzi, trei porţi; şi spre apus trei porţi. Zidul cetăţii avea douăsprezece temelii, şi pe ele erau cele douăsprezece nume ale celor douăsprezece apostoli ai Mielului .” (cap. 21, 9-14).

Aici este vorba despre Ierusalimul cel nou care se pogoară „având slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră prea scumpă, ca o piatră de iaspis, străvezie ca cristalul.” În descriere sunt numite douăsprezece porţi şi douăsprezece temelii. Pe primele stau scrise numele celor douăsprezece apostoli, pe ultimele numele celor douăsprezece patriarhi; împreună rezultă reprezentanţii Vechiului şi Noului legământ, cei douăzeci şi patru de bătrâni. Dumnezeu are numai o Biserică aleasă, care îi cuprinde pe toţi credincioşii din timpul Vechiului şi Noului legământ. Sfinţii din Vechiul Testament care au înviat împreună cu Isus (Mat. 27), aparţin de ea. Prima înviere este ţinta cea mai înaltă. Despre aceasta a vorbit Pavel în Fil. 3, 10-11 când şi-a exprimat dorinţa de a avea parte la prima înviere.

Credincioşii Vechiului Testament şi-au pus nădejdea în venirea lui Mesia şi astfel în răscumpărarea lor. Ei au adormit în această credinţă în El. Credincioşii Noului Testament cred în Hristos, Mântuitorul, care a împlinit totul pentru toţi.

Oraşul Sfânt este descris din diferite perspective. „Îngerul, care vorbea cu mine, avea ca măsurătoare o trestie de aur, ca să măsoare cetatea, porţile şi zidul ei. Cetatea era în patru colţuri, şi lungimea ei era cât lărgimea. A măsurat cetatea cu trestia, şi a găsit aproape douăsprezece mii de prăjini. Lungimea, lărgimea şi înălţimea erau deopotrivă. I-a măsurat şi zidul, şi a găsit o sută patruzeci şi patru de coţi, după măsura oamenilor, căci cu măsura aceasta măsura îngerul. Zidul era zidit de iaspis, şi cetatea era de aur curat, ca sticla curată. Temeliile zidului cetăţii erau împodobite cu pietre scumpe de tot felul: cea dintâi temelie era de iaspis; a doua, de safir; a treia de halchedon: a patra, de smaragd; a cincea de sardonix; a şasea, de sardiu; a şaptea, de hrisolit; a opta, de beril; a noua, de topaz; a zecea, de hrisopaz; a unsprezecea, de iacint; a douăsprezecea, de ametist. Cele douăsprezece porţi erau douăsprezece mărgăritare. Fiecare poartă era dintr-un singur mărgăritar. Uliţa cetăţii era de aur curat, ca sticla străvezie .

Noul Ierusalim se ridică ca o piramidă de lumină cu vârful înspre cer, din care coboară. Nouă ni se relatează că lungimea, lăţimea şi înălţimea sunt fiecare de câte 2.200 km. Deja Avraam a fost în căutarea acestui oraş cu temelii tari, al cărui Ziditor este însuşi Dumnezeu (Evrei 11, 10). Pavel scrie despre „Ierusalimul de sus”, care este mama noastră (Gal. 4, 26).

În vers. 22 şi 23 este descris Mielul lui Dumnezeu ca punct central al evenimentului mântuirii: „În cetate n-am văzut nici un Templu; pentru că Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca şi Mielul, sunt Templul ei. Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este Mielul .” Indiferent dacă înţelegem această taină mare, dacă este limpede sau nu – dar este totuşi aşa, că Dumnezeu s-a descoperit pe Sine în Hristos aducând mântuire omenirii. Hristos este exprimarea în formă omenească a lui Dumnezeu însuşi. Lumină şi viaţă este numai în El singur, în care locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii (Col. 2, 9). „Căci Dumnezeu care a zis: ,Să lumineze lumina din întuneric, ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos.” (2. Cor. 4, 6).

Neamurile vor umbla în lumina ei, şi împăraţii pământ ului îşi vor aduce slava şi cinstea lor în ea. Porţile ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi noapte .” (Apoc. 21, 24-25). Un autor de cântece a scris: „Acolo nu va mai fi noapte, acolo nu va mai fi noapte, pentru că acolo Isus este soarele care străluceşte …” În timpul împărăţiei de o mie de ani de pe pământ va mai fi ziuă şi noapte, dar nu în noul, cerescul Ierusalim. Proorocul Isaia se referă la Ierusalimul pământesc şi scrie ce va fi acolo: „Porţile tale vor sta veşnic deschise, nu vor fi închise nici zi nici noapte, ca să lase să intre la tine bogăţia neamurilor, şi împăraţii lor cu alaiul lor .” (cap. 60, 11).

În ea vor aduce slava şi cinstea Neamurilor. Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în cartea vieţii Mielului.” (Apoc. 21, 26-27).

Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji.” (Apoc. 22, 3).

Este necesar să arătăm clar încă o dată diferenţa între acei ce sunt scrişi în „cartea vieţii” şi acei ce sunt scrişi în „cartea vieţii Mielului”. Cei ce au parte de prima înviere, indiferent dacă se află în Ierusalimul ceresc sau pământesc – numele lor stau scrise în cartea vieţii Mielului din care nu există o scoatere sau ştergere afară. Dumnezeu a putut alege prin ştiinţa Lui dinainte. EL i-a cunoscut pe acei care Îl vor crede pe El şi Îl vor urma. Numele tuturor celor salvaţi care intră la a doua înviere în viaţa veşnică, sunt scrise în cartea vieţii. De aceea la ultima înviere nici nu mai este amintită cartea vieţii Mielului.

Împăraţii popoarelor rămase, peste care va domni Hristos ca Împărat, vor găsi calea înspre El. Cei ce sunt necuraţi, care săvârşesc fărădelege şi spun minciuni, rămân afară. Faptul că în timpul acela mai există astfel de oameni, confirmă că este vorba despre ultima eră, mileniul, şi nu despre veşnicie.

 

Starea paradisiacă din împărăţia de o mie de ani

În capitolul 22 ne este arătat încă o dată Ierusalimul pământesc în contexte diferite. Cortul lui Dumnezeu, locuinţa lui Dumnezeu va fi atunci vizibilă pentru oameni; EL va umple cu slava Sa cerul şi pământul, Ierusalimul cel vechi şi cel nou. „Cerul este scaunul Meu de domnie şi pământul este aşternutul picioarelor Mele! ” (Isa. 66, 1; Fap. 7, 49).

Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului. În mijlocul pieţii cetăţii, şi pe cele două maluri ale râului, era pomul vieţii, rodind douăsprezece feluri de rod şi dând rod în fiecare lună; şi frunzele pomului slujesc la vindecarea Nea-murilor. Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea …” (cap. 22, 1-3a).

Proorocul Ezechiel a vorbit demult despre această descriere şi a mărturisit: „M-a adus înapoi la uşa casei. şi iată că ieşea apă de sub pragul casei, dinspre răsărit; căci faţa casei era spre răsărit. Apa se pogora de sub partea dreaptă a casei înspre partea de miază-zi a altarului. Când m-a adus înapoi, iată că pe malul râului erau o mulţime de copaci pe amândouă părţile.

Dar lângă râul acesta, pe malurile lui de amândouă părţile, vor creşte tot felul de pomi roditori. Frunza lor nu se va vesteji, şi roadele lor nu se vor sfârşi; în fiecare lună vor face roade noi, pentru că apele vor ieşi din Sfântul Locaş. Roadele lor vor sluji ca hrană, şi frunzele lor ca leac.” (Ez. 47, 1, 7+12).

Şi această relatare clarifică faptul că naţiunile vor fi încă prezente. Ambele vor mai exista: roadele pentru hrană şi frunzele pentru leac. Totul va fi binecuvântat. Împărţirea în douăsprezece luni din textul citit, la fel confirmă că este vorba despre împărăţia de o mie de ani.

Şi aici trebuie să fim atenţi la fiecare Cuvânt şi să-l punem în contextul corect. Deci în oraşul Ierusalim nu va fi nimic lovit de blestem. Proorocul Isaia descrie după aceea starea generală de pe pământ : „Nu vor mai fi în el nici copii cu zile puţine, nici bătrâni care să nu-şi împlinească zilele. Căci cine va muri la vârsta de o sută de ani va fi încă tânăr, şi cel ce va muri la vârsta de o sută de ani va fi blestemat ca păcătos .” (cap. 65, 20).

Celelalte popoare rămase şi mai ales toţi cei din Israel, care nu au parte la prima înviere, vor trăi normal mai departe în timpul împărăţiei de o mie de ani: vor construi, sădi, vor mânca şi bea, se vor naşte copii, etc.

 Nu vor munci degeaba, şi nu vor avea copii ca să-i vadă pierind, căci vor alcătui o sămânţă binecuvântată de Domnul, şi copiii lor vor fi împreună cu ei .” (Isa. 65, 23).

Cu privire la cei mântuiţi este scris: „Robii Lui Îi vor sluji. Ei vor vedea faţa Lui, şi Numele Lui va fi pe frunţile lor. Acolo nu va mai fi noapte. şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. şi vor împărăţi în vecii vecilor .” (Apoc. 22, 3b-5).

Aici El mai este încă arătat şi numit Mielul lângă Dumnezeu, pentru că abia după ce timpul trece în veşnicie, se revarsă şi descoperirea dumnezeiască a Fiului în Dumnezeu din care a ieşit, şi apoi Dumnezeu va fi totul în toţi (1. Cor. 15, 28).

În urmă va veni sfârşitul, când El va da Împărăţia în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicită orice domnie, orice stăpânire şi orice putere. Căci trebuie ca El să împărăţească până va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale.” (vers. 24-25).

Întotdeauna descrierea, chiar dacă este la plural, trece la singular: „Robii Lui Îi vor sluji. Ei vor vedea faţa Lui, şi Numele Lui va fi pe frunţile lor .” În noul Ierusalim, Mielul este lumina pentru Mireasă; aici ne este spus că Domnul Dumnezeu dă lumina şi răscumpăraţii vor domni în veşnicie împreună cu El.

 

Cele 70 de săptămâni ale lui Daniel şi evenimentele
actuale cu Israelul în lumina profeţiei biblice

Evenimentele actuale din Orientul Apropiat au îndreptat interesul multor cunoscători ai Bibliei înspre cartea lui Daniel. Viziunea lui asupra celor 70 de săptămâni este foarte potrivită ca temelie pentru a înţelege mai bine evenimentele în legătură cu proorociile biblice, în punctul central al împlinirii – Israel. Pentru aceasta este necesar să includem trecutul şi prezentul; numai aşa se poate înţelege viitorul. Cartea lui Daniel este Apocalipsa Vechiului Testament. În ea sunt ascunse evenimentele cu Israel până la sfârşitul acestei civilizaţii.

Proorocul Daniel se afla în timpul acela împreună cu poporul lui în prizonieratul babilonian şi a cercetat în scrierile proo-rocului Ieremia (Ier. 25, 11; 29, 10), pentru a primi lămuriri despre sfârşitul celor şaptezeci de ani de asuprire (Dan. 9, 2). După aceea s-a rugat cu ardoare lui Dumnezeu şi şi-a descărcat inima înaintea Domnului. După rugăciunea lungă de pocăinţă şi cereri, a urmat un răspuns din partea lui Dumnezeu, care nu s-a referit la timpul prizonieratului, ci la evenimentele viitoare cu Israelul până la Mesia şi până la sfârşitul ultimei epoci.

 Când ai început tu să te rogi, a ieşit Cuvântul, şi eu vin să ţi-l vestesc; căci tu eşti prea iubit şi scump. Ia aminte dar la Cuvântul acesta, şi înţelege vedenia! şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte …” (cap. 9, 23-24a).

Prizonieratul s-a încheiat doi ani mai târziu cu permisiunea împăratului persan Cyrus, pentru reconstruirea templului în Ierusalim (Ezra 1, 1-3). Oraşul cu zidurile lui a fost ridicat abia cca. 100 de ani mai târziu în timpul lui Neemia. După cuvintele îngerului Gavril, acesta a fost începutul celor 70 de săptămâni de ani. Aşa cum cunoaştem noi zile de săptămână, aşa se serveşte Domnul de denumirea săptămâni de ani.

Aici este vorba despre un scop înşesit, aşa cum este exprimat în următorul text:

1. … până la încetarea fărădelegilor,

2.până la ispăşirea păcatelor,

3.până la ispăşirea nelegiuirii,

4.până la aducerea neprihănirii veşnice,

5.până la pecetluirea vedeniei şi proorociei, şi

6.până la ungerea Sfântului sfinţilor.

Să ştii dar, şi să înţelegi, că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, până la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni; apoi timp de şasezeci şi două de săptămâni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de strâmtorare. După aceste şasezeci şi două de săptămâni, Unsul (Mesia) va fi stârpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea şi Sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţinea până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile. El (Anticristul) va face un legământ trainic cu mulţi, timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare, şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât.”(Dan. 9, 24b-27).

Cunoscătorii Cuvântului profetic şi ai istoriei, au expus convingător împărţirea timpului de la ordinul reconstruirii Ierusalimului (Neemia 2), până la Hristos, la Mesia. Cele trei măsuri de timp de 7 şi 62 şi de 1 săptămână se referă la Israel. Timpul harului pentru naţiuni (Ps. 118, 24; Isa. 49, 8; 2. Cor. 6, 2; Evrei 4, 7) este între săptămâna 69. şi 70.

Învăţătura că Isus Hristos a împlinit deja prima jumătate de săptămână din cea de-a şaptezecea săptămână, nu este biblică. Noi trebuie să întrebăm şi în punctul acesta foarte clar: ce spune Scriptura? Scriptura spune că la tema aceasta există numai trei măsuri de timp în proorocul Daniel: 7, 62 şi 1 săptămână. Scriptura spune mai departe că Mesia, Unsul, va fi ucis după 62 de săptămâni, şi nu după 62 de săptămâni şi jumătate. Aşa vorbeşte Domnul în Cuvântul Său: „După aceste şasezeci şi două de săptămâni, Unsul va fi stârpit, …” (vers. 26).

Nu există nici un text biblic care spune că Domnul nostru a încheiat un legământ de şapte ani, a predicat trei ani şi jumătate şi apoi l-ar fi rupt la jumătatea săptămânii. Aşa ca la Moise, unde a fost stabilită vârsta pentru bărbaţii care slujeau în cortul descoperirii (Num. 4, 1-3), astfel a început El slujba ca Fiu al omului în al treizecilea an al vieţii (Luca 3, 23).

Nu este voie să se folosească acelaşi verset pentru Hristos şi pentru Anticrist! Când şi cu cine a încheiat Hristos un legământ de şapte ani şi apoi l-a rupt? Cum pot să se refere la El cei trei ani şi jumătate? Cu Roma El nu a încheiat nici un tratat pe care l-ar fi putut rupe, şi cu Israel la fel nu a rupt nici un legământ , dimpotrivă: EL a aşezat legământul cel nou prin sângele legământului (Mat. 26, 26-28), şi legământul cel nou nu este temporar, ci este un legământ veşnic. Este aproape o blasfemie când un text biblic care se referă numai la Anticrist, este folosit pentru Hristos.

Domnul nu a desfiinţat nici jertfa şi nici darul de mâncare. Totul a mers ca de obicei mai departe până în anul 70. d. Hr. Din ceea ce este scris în vers. 27, nu se referă nimic la Hristos, dar pentru Anticrist se potriveşte totul. Alte o sută de citate nu pot să scoată de sub putere nici un verset din Cuvântul lui Dumnezeu. Cine este din Dumnezeu, Îi dă dreptate lui Dumnezeu şi după aceea vede corect întreaga legătură. Chiar dacă slujba lui Isus Hristos a durat trei ani sau trei ani şi jumătate, în orice caz cade la sfârşitul săptămânii şasezeci şi doi. Aceasta este Aşa Vorbeşte DOMNUL în Cuvântul Lui.

Israelul trăieşte timpul de har de 3 ani şi jumătate, în care vor veni cei doi prooroci în Ierusalim: „ Voi da celor doi marturi ai mei să proorocească, îmbrăcaţi în saci, o mie două sute şasezeci de zile .” (Apoc. 11, 3). Ei au în timpul acesta Cuvântul puterii dumnezeieşti. În timpul slujbei lor se va reconstrui templul.

Iudeii aşteaptă ca Mesia să vină în templu, pentru că aşa este scris: „… şi deodată va intra în Templul Său Domnul pe care-L căutaţi: Solul legământ ului, pe care-L doriţi; iată că vine, – zice Domnul oştirilor .” (Mal. 3, 1b). După părerea lor, Mesia este un bărbat foarte deosebit, un domnitor (Ez. 46) din seminţia lui David (2. Sam. 7 ş. a.). De aceea ei vor cădea în cursa vrăjmaşului, care în diferite ocazii se prezintă în faţa lumii ca un domnitor cu sceptrul său. Iudeii ştiu ce le-a fost făgăduit cu privire la Mesia, şi anume că El va întinde toiagul de cârmuire din Sion, de la muntele templului către Ierusalim. „Domnul va întinde din Sion toiagul de cârmuire al puterii Tale, zicând : ‘ Stăpâneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi! ’ ” (Ps. 110, 2).

După cum spune Biblia foarte clar, Mesia are o origine cerească din punct de vedere duhovnicesc şi o origine omenească din punct de vedere pământesc. În Mat. 1 şi Luca 3 găsim originea pământească: „Cartea Neamului lui Isus Hristos, fiul lui David …” În Ioan 1 aflăm despre originea Lui cerească. Cuvântul care era însuşi Dumnezeu, a devenit om. În Vechiul Testament găsim vestite ambele domenii şi în Noul împlinirea şi confirmarea acestora. În Rom. 1, 3 citim despre Hristos: „…născut din sămânţa lui David, în ce priveşte trupul …” În Rom. 9, 5 se întoarce originea Lui după trup la patriarhii din care a ieşit, şi cea cerească la Dumnezeu: „… din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai pe sus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin! ” În 1. Cor. 15, 47 se spune că Mesia „este din cer” – Domnul este din cer. Textul biblic din Maleahi. Îl descrie ca Îngerul legământ ului, cum este confirmat clar în Apoc. 10. Vezi şi Apoc. 7, 38.

În Neemia şi Daniel nu este vorba despre zidirea templului, ci despre rezidirea Ierusalimului împreună cu zidurile şi mormintele. Acest ordin despre care este vorba aici, cu care a început socotirea timpului, a fost emis în 445 î. Hr. prin Artaxerxe. De atunci până la moartea lui Mesia trebuiau să treacă 7 săptămâni de ani = 49 ani şi 62 săptămâni de ani = 434 ani, deci în total 483 ani. Luînd în considerare că în proorocia biblică este socotit un an cu 360 de zile, atunci ajungem exact la anul răstignirii Domnului nostru. Prin aceasta 7 şi 62 = 69 săptămâni de ani sunt împlinite. Începutul ultimei săptămâni este aproape în acelaşi timp cu răpirea Bisericii-Mireasă. Începutul duhovnicesc pentru Israel va începe atunci.

Primul stăpânitor al lumii care a subjugat Israelul, a fost Nebucadneţar. Cu el a început desfăşurarea puterii păgâne a celor patru imperii mondiale (Dan. 2 şi 7). Cum a primit primul stăpânitor al lumii o inimă de fiară, aşa va fi şi cu ultimul: „Inima lui de om i se va preface într-o inimă de fiară, şi vor trece şapte vremuri peste el.” (Dan. 4, 16). Încă de trei ori se spune în acelaşi capitol că vor mai fi şapte vremuri, deci şapte ani, în care acest prim stăpânitor al lumii a devenit o fiară. Acelaşi lucru este spus şi despre ultimul stăpânitor al lumii: el se va manifesta ca o fiară în ultimii şapte ani, în săptămâna şaptezeci, când Satana este aruncat pe pământ (Apoc. 12, 9), şi îi dă puterea şi «scaunul» lui de domnie (Apoc. 13, 2). În primii trei ani şi jumătate el nu va putea exercita încă puterea mondială absolută, pentru că în timpul acela cei doi prooroci îşi împlinesc slujba însoţiţi de putere dumnezeiască (Apoc. 11). În ultimii trei ani şi jumătate el va acţiona animalo-satanic, şi anume în timpul prigonirii şi necazului celui mare.

După mărturia Scripturii mai rămâne deci o săptămână: 3 ani şi jumătate pentru timpul de har pentru Israel şi 3 ani şi jumătate pentru necazul cel mare (Dan. 7, 25; Apoc. 13, 5-7); aceştia sunt şapte ani întregi. Pentru aceşti ultimi şapte ani, care încep aproximativ cu răpirea Bisericii-Mireasă dintre naţiuni, Roma, mai exact spus statul Vatican, va încheia un „ tratat de pace” atotcuprinzător cu Israel, OEP şi statele arabe învecinate: „ El (Antihristul) va face un legământ trainic cu mulţi, timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare, şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustiieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât .” (Dan. 9, 27).

După traducere, aici este vorba despre legământul care va fi încheiat cu „mulţi” sau cu „multe popoare”. Cuvântul din textul original ar fi trebuit tradus cu „mai mulţi”, cum o redau şi alte ediţii, ca de exemplu cea franceză cu „ plusieurs”: „ Il fera une solide alliance avec plusieurs pour une semaine …” Este vorba despre un legământ – un tratat de şapte ani, care îl încheie unul cu mai mulţi parteneri. Acesta nu va fi un tratat pentru Israel, ci va fi exclusiv pentru Ierusalim. O legătură diplomatică este întotdeauna pecetluită între două ţări. La acest „tratat de pace” se includ mai multe ţări şi religii: Israelul, OEP, Iordania şi toate ţările arabe învecinate care iau parte. Acest aspect a fost trecut cu vederea până acum de toţi învăţătorii Bibliei – ei au văzut numai Roma şi Israelul -, dar este de fapt cel mai im-portant şi pentru o înţelegere precum şi pentru o încadrare corectă este necesară o apreciere pentru proorocia timpului de sfârşit care se împlineşte.

În Daniel 9, pe lângă popor este pus în evidenţă tot timpul şi „oraşul cel Sfânt”. În Israel şi Ierusalim găsim locuri care le sunt sfinte atât iudaismului, creştinismului cât şi islamului. Reluarea legăturii diplomatice între Israel şi Vatican în anul 1994, a fost necesară pentru a putea avea loc şi alte tratate asupra Ierusalimului. Legământul conform Daniel 9, 27 nu este deci un tratat cu una, ci cu mai multe conduceri, nu este bilateral, ci multilateral. Aceasta se poate citi exact în textul din Daniel. În această cunoaştere a Scripturii este cheia – descoperirea – pentru înţelegerea corectă asupra tratatelor care se încheie acum în Orientul Apropiat şi în statul Vatican.

Schimbul de ambasadori cu Israelul arată clar caracterul statal al Vaticanului, dar aici nu este vorba despre încheierea legământului proorocit. O astfel de recunoaştere se obişnuieşte între statele lumii şi nu este limitată în timp. În „tratatul de şapte ani” nu va fi vorba despre schimbul de ambasadori şi despre organizarea suplinirilor diplomatice, ci vor fi reglementate şi stabilite drepturile şi obligaţiile celor trei religii ale lumii care sunt stabilite în Ierusalim.

Până astăzi Ierusalimul a fost numai capitala Israelului, niciodată a unui alt popor. Pentru celelalte două religii ale lumii, creştinismul şi islamul, acest oraş a fost întotdeauna de o im-portanţă secundară. Acum însă ei îşi îndreaptă în mod ciudat într-o măsură crescând ă privirile înspre Ierusalim. Ei neglijează Meca şi Medina, Lourdes şi Fatima şi se concentrează cu toată puterea înspre capitala Israelului, înspre Ierusalim.

Există numai un singur om pe pământ la care privesc cu o stimă deosebită iudeii şi musulmanii: acesta este papa, care este respectat de toate religiile lumii ca figură centrală. şi relaţia lui cu OEP şi lumea arabă este netulburată. Astfel îi va reveni Vaticanului la negocieri, rolul de a aproba dorinţa Israelului şi să obţină cu osteneală de la arabi permisiunea pentru construirea templului şi introducerea în tratat. El va vorbi cu o „ diplomaţie înaltă ” şi despre drepturile oamenilor şi importanţa egală a celor trei religii monoteiste. Toate acestea se vor întâmpla, pentru ca să se împlinească Scriptura.

Pe baza înţelegerii din „Tratatul Ierusalim”, papa din exerciţiul funcţiunii se va aşeza cu multă pompă în templul terminat din Ierusalim, cum a fost prezis cu două mii de ani înainte: „… Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.” (2. Tes. 2, 4b).

Dumnezeu a devenit om în Fiul şi a luat chipul unui slujitor. „Omul fărădelegii” ca „ Fiul pierzării” se ridică singur ca Dumnezeu, care pretinde infailibilitatea şi primeşte închinare. Mai întâi iudeii sunt înşelaţi de „Mesia” cel fals, al cărui ajutor l-au primit la încheierea tratatului asupra Ierusalimului. Până în clipa de faţă mai atârnă încă perdeaua lui Moise asupra iudeilor. El prezintă poporului iudeu, cu sceptrul în mână, versiunea lui, adică cea catolică. Apoi explodează „bomba timpului”, Domnul se descoperă la ai Lui ca Îngerul legământ ului (Apoc. 10), îl loveşte pe împotrivitor cu suflarea buzelor Lui (Isa. 11, 4; 2. Tes. 2), legământul va fi rupt şi cei doi prooroci ca şi conducători spirituali vor fi ucişi. Cu aceasta se încheie prima jumătate a ultimei săptămâni, şi încep cei trei ani şi jumătate de judecată şi prigoană (Dan. 7, 25b; Apoc. 13, 5b).

În Daniel 12 se pune întrebarea cât timp va mai fi până la sfârşitul acestor minuni. Juruinţa din vers. 6 ne îndrumă clar înspre Apoc. 10, unde se spune că nu va mai fi nici o zăbavă – nu va mai fi nici o amâna re de timp. Răspunsul din Daniel 12 sună astfel: „şi am auzit pe omul acela îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor râului; el şi-a ridicat spre ceruri mâna dreaptă şi mâna stângă, şi a jurat pe Cel ce trăieşte veşnic, că va mai fi o vreme, două vremuri, şi o jumătate de vreme, şi că toate aceste lucruri se vor sfârşi când puterea poporului Sfânt va fi zdrobită de tot .” (vers. 7).

Chiar la sfârşit Dumnezeu devine precis în Cuvântul Său, până la stabilirea zilelor. Slujba celor doi prooroci durează 1.260 de zile (Apoc. 11, 3), care sunt exact trei ani şi jumătate. În timpul acesta este construit templul. Atunci este „ jumătatea de vreme”. Dar totuşi după terminarea şi măsurarea templului, cetatea Sfântă va fi călcată în picioare patruzeci şi două de luni. Aceştia sunt exact cei trei ani şi jumătate conform Apoc. 11, 2:

… căci a fost dată Neamurilor, care vor călca în picioare Sfânta cetate patruzeci şi două de luni .

… şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până se vor împlini vremurile neamurilor.” (Luca 21, 24b).

A doua jumătate are două prelungiri: „ De la vremea când va înceta jertfa necurmată, şi de când se va aşeza urâciunea pustiitorului, vor mai fi o mie două sute nouăzeci de zile ”, adică 30 de zile mai mult, până când se va revărsa pustiirea şi va cădea prăpădul hotărât. Apoi mai este numit un al treilea număr de zile, şi anume 1.335 de zile. Evident, mai sunt necesare 45 de zile în care ultimele evenimente, ca de exemplu judecata neamurilor (Isa. 2, 4; Mica 4, 3; Mat. 25, 32; Apoc. 11, 18; Apoc. 20, 4; etc.) vor avea loc; numai după aceea poate începe domnia. Totul trebuie restituit într-o stare minunată. Întreaga creaţiune aşteaptă cu o dorinţă înfocată momentul în care va fi eliberată de cele trecătoare din cauza cărora suspină (Rom. 8, 19-22).

Cu privire la ultima unitate de timp se spune: „ Ferice de cine va aştepta, şi va ajunge până la o mie trei sute treizeci şi cinci de zile! ” Cu aceasta se încheie ceea ce trebuie să se întâmple în ultima fază până la transformarea înainte de începerea împărăţiei de o mie de ani. Ferice de cine va aştepta până la sfârşit, pentru că acei care vor mai rămâne pe pământ merg apoi în împărăţia de o mie de ani. Întreaga creaţiune va răsufla uşurată şi întreaga lume se va afla într-o stare paradisiacă. După mărturia Sfintei Scripturi, nu există un sfârşit total al lumii cu o distrugere absolută, cum învaţă unii fals, ci numai o limpezire şi o curăţire prin foc şi un început nou minunat, de care se bucură toată creaţiunea. Atunci lupul va locui împreună cu mielul, vaca şi ursoaica vor paşte la un loc (Isa. 11, 6-9, etc.), pentru că în timpul acesta Satana este legat şi aruncat în adânc (Apoc. 20).

În ceea ce priveşte evoluţia timpului de sfârşit, religioasă şi politică, bărbatul lui Dumnezeu William Branham a spus într-o predică din 19. martie 1962 în Tifton, Georgia, SUA, în punctul culminant al „războiului rece”, numai câteva luni după construirea zidului, când tancurile estice şi vestice stăteau faţă-n faţă în Berlin: „Va începe o ploaie de învăţătură. A avut loc o ploaie de învăţătură pe plan naţional. Comunismul a fost semănat printre oameni în fiecare naţiune. A avut loc o trezire a Romei. ştiţi voi ce se întâmplă dacă ei … vor da înapoi partea estică a Berlinului? Aceasta transpune comunismul … eu vreau să spun Imperiul Roman, exact în aceeaşi stare care a fost în timpul lui Isus Hristos. Desigur că se va întâmpla aşa. Exact .

Comunismul mondial nu mai există, deci nu mai este un pericol pentru biserica romano-catolic&#259;. Din contră, ea trăieşte un progres nou în ţările foste comuniste. Cine-i cunoaşte intenţiile ascunse, acela ştie ce rol a jucat Vaticanul la destrămarea comunismului. „Războiul rece” este încheiat, zidul din Berlin a dispărut, după aproape 50 de ani au părăsit şi ultimii soldaţi ruşi teritoriul german în 31. august 1994. Germania este unită şi Europa este inclusă în procesul de unificare. În acelaşi timp se ridică şi catolicismul mondial, luând naştere din nou Imperiul Roman înaintea ochilor noştri.

În 25. martie 1957 au fost semnate tratatele romane. Ele au format temelia pentru Comunitatea Economică Europeană. Aceste tratate nu ar fi putut fi încheiate într-un alt oraş al lumii. Politica mondială se face în capitala lumii. Este vorba despre Imperiul Roman, care va rămâne până la sfârşit un imperiu mondial.

În zilele lui Isus, Israelul se afla sub ocupaţie romană. Din anul 63 î. Hr., ţara evreiască a fost o parte din Imperiul Roman. Regalitatea macabeilor a avut un sfârşit violent. Împăratul roman Cezar August, a ordonat în timpul naşterii lui Isus înscrierea poporului din tot Imperiul Roman de care aparţinea şi „Iudea” (Luca 2, 1-5). Pavel ca iudeu, a fost născut cetăţean roman (Fap. 20, 25-29). Generalul roman Titus care a asediat şi a distrus Ierusalimul, a fost cel mai nimicitor împărat (Dan. 9, 26b), prin care a venit pustiirea peste iudei (Mat. 24, 15-22; Marc. 13, 14-20; Luca 21, 20-24). Este ciudat, dar adevărat: Israelul este asociat din 1964 cu Uniunea Europeană printr-un statut special.

Pe paşapoartele de călătorie ale „Comunităţii celor doisprezece” nu mai este scrisă propria ţară, ci «Uniunea Europeană». Deja de acum este valabil mai întâi dreptul european şi apoi dreptul naţional. Judecătoriile naţionale trimit anumite sentinţe Tribunalului European din Luxemburg pentru expertiză şi control. Consiliul European, Banca Centrală Europeană, cele mai importante instituţii şi-au găsit deja locul lor. Uniunea Europeană este în acelaşi timp temelia pentru conducerea mondială, care este în legătură cu capitala spirituală a lumii – Roma, care va exercita puterea. Subjugarea tuturor popoarelor se va realiza prin puterea politică a Romei, prigoana creştinilor credincioşi biblic şi a iudeilor se va exercita prin puterea religioasă a Romei.

Negocierile dintre statul Vatican, Israel, OEP şi statele arabe, vor continua cu succes, cu toate că vor exista greutăţi mari. În 30. decembrie 1993 a avut loc semnarea documentelor dintre Vatican şi Israel, şi numai o zi mai târziu, în 31. decembrie 1993, aceeaşi delegaţie din Vatican a negociat cu OEP. Noi putem să luăm în considerare că evenimentele escatologice prezise sunt foarte aproape şi se vor împlini unul după altul. Se vorbeşte tot timpul despre însemnătatea „ istorică” şi scopul păcii şi siguranţei în această regiune, despre evenimente „istorice”, tratate „ istorice”, chiar şi despre strângerea de mână „istorică” dintre Ioan Paul al II-lea şi rabinul suprem al Ierusalimului, Meir Lau, în 21. septembrie 1993 la Castelul Gandolfo, precum şi despre „Handshake” (strângerea mâinii) dintre Arafat şi Rabin în Washington.

Conform convenţiei semnate în 13. septembrie 1993 la Washington, trebuie să înceapă în timp de trei ani tratativele pentru statutul final al Ierusalimului, care trebuie să fie încheiate în cel târziu doi ani. Cunoscutul politician american care este născut în Fürth la Nürnberg ca iudeu, Henry Kissinger, a spus chiar după semnare: „Peres walked into a trap.” „Peres a intrat într-o capcană.” Cuvântul «Peres» însemnă «spărtură» conform Genesa 38, 29 şi «împărţit» conform Daniel 5, 28; astfel Peres împarte propria ţara, încât se formează o spărtură. Dintre cei 120 de deputaţi din kneset (parlamentul israelian), 61 au votat pentru convenţie. Un vot a fost deci decisiv.

Din perspectiva Bibliei, graniţele stabilite de Dumnezeu pentru ţara făgăduită decurg cu totul altfel. Cele două seminţii şi jumătate ale Rubeniţilor, Gadiţilor şi Manase îşi aveau teritoriile pe partea estică a Iordanului (Iosua 1, 12-15 ş. a.). Israelul ar fi trebuit, invers, să primească teritorii pentru a restabili şi geografic planul dumnezeiesc. Aceasta sigur se va mai împlini, şi anume prin intervenţie dumnezeiască!

Nu Gaza şi nu Ierihon, nu Cisiordania, nici dealurile Gola-nului, ci Ierusalimul va fi piatra grea până în ultima luptă pentru toate popoarele care o vor ridica şi îşi vor vătăma mâinile (Zah. 12, 2-3). Prin convenţia-Gaza-Ierihon, popoarele din jur vor fi aşezate direct în faţa porţii Ierusalimului. Acum toate naţiunile din ONU sunt pentru Arafat şi astfel împotriva Israelului. Acest bărbat a fost acela care în 1974 a făcut de cunoscut planul lui progresiv: „În prima fază vom organiza capete-de-pod strategice în Gaza şi în Ierihon pentru a putea ocupa de acolo Ierusalimul. Căci cine are Ierusalimul, are tot Israelul.” şase zile după semnarea tratatului din Washington, şi anume în 19. septembrie 1993, Arafat a repetat acelaşi plan progresiv în prezenţa a 19 miniştri de externe ai Ligii Arabe din Cairo. El a citit din statutul-OEP teza veche cunoscută şi a încheiat cu cuvintele: „ Scopul nostru este distrugerea Israelului.” Deja în mai multe războaie – şi Arafat a fost prezent de la început din 1948 – au vrut, cum spun ei, ca „Israelul să fie aruncat în mare”.

Deviza OEP-ului sună astfel: mai întâi Gaza şi Cisiordania, apoi Ierusalimul şi întregul Israel. De aceea a lăsat Arafat să se imprime pe stema statului, întreg Israelul de la Eilat până la Ierusalim şi de la Tel Aviv până la Haifa. După părerea lui, acesta este statul Palestina care nu a existat niciodată aşa, dar care se va forma acum. Numele uzual Palestina este originar de la denumirea greco-romană „Palaistine”, şi era utilizat pentru ţara filistenilor. Aceasta este fâşia de la Gaza, nu mai mult. Statele arabe sunt împreună de 640 de ori mai mari ca Israelul şi ar putea să-i integreze fără probleme pe tovarăşii lor de credinţă şi de luptă palestinieni.

Sfânta Scriptură nu spune că va veni sau că va fi o pace adevărată prin tratative politice sau religioase. Este adus numai la exprimare ce se întâmplă acum: se vorbeşte despre pace şi se fac tratative, se dau „ teritorii pentru pace”, se încheie compromisuri până se va ajunge într-adevăr la un tratat de «pace şi siguranţă» în acea regiune. Acestea se întâmplă pentru ca Scriptura să se împlinească. Dar avertizarea rămâne: „ Când vor zice: ‘Pace şi linişte!’ atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare .” (1. Tes. 5, 1-3).

În 29. septembrie 1938 primul-ministru britanic Chamberlain, a anunţat după semnarea convenţiei cu Hitler la München: „Peace in our days.” – „Pace în zilele noastre.” Numai câteva săptămâni mai târziu, şi anume în 9. noiembrie 1938, sinagogile din Germania lui Hitler erau în flăcări: 91 de evrei au fost ucişi de nazişti, peste 26.000 au fost aduşi în lagăre de concentrare şi nenumărate magazine evreieşti au fost devastate. În 13. septembrie 1993 deviza din Washington suna asemănător: „Peace in our time.” – „Pace în vremea noastră.” Deşi prim-ministrul israelian Rabin, a scos în evidenţă pacea când a citat Cuvântul din Eclesiastul 3, 8 la Washington: „… iubitul îşi are vremea lui, şi urâtul îşi are vremea lui; războiul îşi are vremea lui, şi pacea îşi are vremea ei”, totuşi vor veni vremuri foarte grele pentru poporul Israel şi pentru oraşul Ierusalim, pentru că Dumnezeu le-a prezis în Sfânta Scriptură.

În ceea ce priveşte timpul harului pentru naţiuni, acesta va dura până când Dumnezeu se va îndrepta iarăşi îndurător înspre Israel. Această perioadă de timp care se referă la Israel şi la Biserică, este numită cu denumirea profetică «ultimele zile» (Fapt. 2, 17; Evrei 1, 2 ş. a.).

În a doua lui predică după Rusalii, Petru se referă la făgăduinţa din Deut. 18, 15-18 şi dovedeşte că Hristos, Mesia, este Proorocul, despre care a proorocit Moise. „… şi dacă cineva nu va asculta de cuvintele Mele, pe care le va spune el în Numele Meu, Eu îi voi cere socoteală .” Toţi proorocii, începând de la Samuel, „ au vestit zilele acestea.” (Fap. 3, 22-24). Aceste ultimele două zile se apropie încet, dar sigur de sfârşit.

Proorocul Osea a amintit ultimele zile cu referire la împrăştierea Israelului: „ Veniţi, să ne întoarcem la Domnul! Căci El ne-a sfâşiat, dar tot El ne va vindeca; El ne-a lovit, dar tot El ne va lega rănile. El ne va da iarăşi viaţa în două zile; a treia zi ne va scula, şi vom trăi înaintea Lui .” (cap. 6, 1-2).

Cele două zile amintite aici sunt cei două mii de ani în care a fost împrăştiat poporul Israel, care va fi adunat la sfârşitul acestor zile, cum o mărturisesc multe texte biblice şi cum am văzut-o în generaţia noastră.

Adunarea lor după două zile nu înseamnă, că ei au primit viaţă din Dumnezeu, pentru că aceasta se întâmplă numai atunci după ce L-au recunoscut pe Mesia al lor, Singurul în care este viaţa veşnică pentru toţi oamenii. Dumnezeu S-a descoperit personal numai în Isus Hristos mântuind omenirea. Cu privire la Israel este scris: „… a treia zi ne va scula …” – după timpul nostru, la începutul timpului de har pentru Israel care este deja în ziua Domnului, ei vor primi viaţă din Dumnezeu.

 Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decât viaţă din morţi? ” (Rom. 11, 15).

În ciuda strângerii lor şi a învierii naţionale, totuşi măhrama lui Moise va mai rămâne peste ei. Aşa o exprimă Pavel în epistola către corinteni: „ Da, până astăzi, când se citeşte Moise, rămâne o măhramă peste inimile lor. Dar oridecâte ori vreunul (Israel) se întoarce la Domnul, măhrama este luată.” (2. Cor. 3, 15+16).

Planul de mântuire dumnezeiesc decurge exact aşa cum a fost planificat în veşnicie. Noi ne aflăm într-adevăr în mijlocul împlinirii şi realizării proorociei biblice pentru timpul sfârşitului. În fiecare moment se poate întâmpla ca timpul harului pentru naţiuni să fie încheiat, Biserica să fie desăvârşită, răpirea să aibă loc, Dumnezeu să facă un nou început duhovnicesc cu Israelul, legământul cu Antihristul să fie încheiat şi templul să fie construit.

Cât de mult socotesc iudeii împlinirea făgăduinţei lor, o vedem în următorul fapt: sub patronajul ministrului de religie israelian şi al marelui rabin, au fost pregătite deja 93 de unelte ale templului. Ele pot fi vizitate în Ierusalim pe strada Misgav Ladach 24. Următorul va fi un sfeşnic înalt de 1, 80 m conform Exod 25, 31-40, prelucrat dintr-o singură bucată de aur bătut, în greutate de 43 kg. O excepţie este numai chivotul legământului, pentru că iudeii ştiutori de carte cred că nu a devenit pradă de război ca uneltele din templu, ci se află nevătămat într-o încăpere sub dărâmăturile templului.

Iudeii credincioşi vorbesc mai departe deschis despre ceea ce aşteaptă în viitorul apropiat. Ei sunt convinşi că Dumnezeu a introdus iarăşi poporul Lui în ritmul-anului de veselie original, prin învierea şi formarea statului Israel în mai 1948. Ei cred că după 49 de ani va veni iarăşi un an de veselie, cum a fost poruncit atunci prin Moise pentru Israel (Lev. 25, 8-13). Aceasta ar fi după socoteala lor, în anul 1998. Noi nu putem şi nu avem voie să stabilim un an pentru aceste evenimente care se vor întâmpla, dar totuşi trebuie să fim conştienţi că împlinirea acestora este foarte aproape. După întoarcerea poporului Israel în ţara făgăduinţei, trebuie să urmeze tot ceea ce a fost stabilit pentru ei. Pentru Biserică aceasta înseamnă cea mai înaltă treaptă de alarmă. Înainte de a începe istoria de mântuire a lui Dumnezeu cu Israelul, trebuie să fie deja încheiat planul de mântuire cu Biserica dintre naţiuni. Tot ce a fost proorocit s-a apropiat concret de împlinire şi astfel cu atât mai mult venirea Mirelui ceresc pentru răpirea Miresei pământ eşti.

Deoarece noi putem vedea şi rândui toate acestea, avem voie să ne ridicăm capetele, pentru că noi ştim – nu presupunem, noi ştim pe baza evenimentelor profeţiei biblice care se împlinesc, că venirea Domnului nostru este acum într-adevăr aproape şi odată cu aceasta eliberarea de trup şi răpirea celor care aparţin de Biserica-Mireasă este concret în perspectivă.

Timpul şi ceasul bineînţeles nu le ştie nimeni, aceasta nici nu este necesar; noi ar trebui să purtăm mântuirea cu frică şi cutremur şi să rămânem în toate lucrurile treji, să trăim normal şi să planificăm de parcă ar mai fi o viaţă întreagă înaintea noastră. Cine vrea să construiască o casă, să o construiască. Cine vrea să se califice profesional mai departe, să o facă. Cine vrea să se căsătorească, să se căsătorească, etc. Indiferent ce avem în plan pe pământ , să înfăptuim, dar la toate acestea să dăm atenţie şi să fim pregătiţi tot timpul şi găsiţi în voia lui Dumnezeu.

Starea în care se află copiii lui Dumnezeu şi Biserica în prezent, nu va rămâne până la sfârşit aşa. Dumnezeu va mai face lucruri mari cu poporul Său. EL a făgăduit că va mai clătina încă o dată cerul şi pământul (Evrei 12, 26-28). Dumnezeu a făgăduit ploaia timpurie şi târzie (Ioel 2, 23) şi o va da în timpul roadei (Iac. 5, 7). Duhul lui Dumnezeu va veni la sfârşitul timpului de har la fel ca la început, ca râurile peste pământul uscat (Isa. 44, 3). Noi putem să ne aşteptăm la o lucrare scurtă, dar puternică a Duhului, care se va revărsa în înviere, transformare şi răpire. Finalul îl va forma o înviorare puternică şi o trezire în cadrul Bisericii-Mireasă. În scurt timp se vor întâmpla lucruri neobişnuite care îi vor uimi pe toţi şi îi vor întări în credinţă. Apoi se va exercita presiune asupra credincioşilor adevăraţi şi strigarea în cei care sunt pregătiţi va răsuna astfel: „ Vino în curînd, Doamne Isuse! ” La sfârşit Duhul şi Mireasa vor spune: „ Vino! ” Ultimul strigăt va fi: „ Da, vino Doamne Isuse! Amin.

…………………………………………………………..

În cei patruzeci de ani de slujbă ca predicator şi ca lucrător în „ Via Domnului ”, am trăit conducerea minunată a Duhului Sfânt de nenumărate ori. Dar la scrierea acestor teme grele şi importante, ca niciodată mai înainte, am văzut direct şi de repetate ori ce înseamnă în practică când este scris: „ Duhul cercetează totul …” şi „ Duhul vă va conduce în tot adevărul şi vă va descoperi lucrurile viitoare”. S-a întâmplat de multe ori ca Duhul lui Dumnezeu să-mi dăruiască lumină şi să-mi arate legăturile pe care eu nu le-am văzut până acum şi nu le-am ştiut.

Cu o mulţumire adâncă şi o uşurare simţitoare am trăit desăvârşirea manuscrisului. Mă simt de parcă Duhul lui Dumnezeu a găsit linişte în mine şi mi-a luat o povară grea, după ce mi-am îndeplinit răspunderea şi pot să-i dau poporului lui Dumnezeu această moştenire importantă a Cuvântului Lui profetic descoperit. Pregătirea acestei prezentări a fost cea mai mare sarcină şi provocare în faţa căreia am fost pus în slujba mea înaintea Domnului. Dar acum am impresia că Dumnezeu priveşte în jos cu plăcere. Acum, la sfârşitul celor şapte epoci ale Bisericii i-a plăcut Domnului, căpeteniei înalte şi preamărite a Bisericii Lui, să descopere întreaga Lui hotărâre, cum a descoperit-o proorocilor şi apostolilor. Această prezentare este sigură şi precisă.

Cine vrea să mă acuze că sunt nemilos şi fără dragoste, judecă omeneşte. Ce ar vedea Dumnezeu şi eu mai cu plăcere, decât să fie numai soare în domeniul duhovnicesc. Dar totuşi nu este aşa. Eu vă rog să mă neglijaţi pe mine ca unealtă şi purtător de Cuvânt al lui Dumnezeu, şi să vă adresaţi Lui, celui ce poartă răspunderea pentru întregul cuprins al Cuvântului Său. Un mesager nu poate face nimic pentru mesaj, el trebuie să îl dea mai departe. Domnul însuşi a condamnat anumite lucruri în Cuvântul Său, pentru că nici nu erau de la El şi nici nu puteau rezista înaintea Lui. Cine vrea să se judece cu El? Adevărul dumnezeiesc este foarte tăietor şi la început doare, dar are un efect vindecător.

În cartea „Creştinismul tradiţional …” am prezentat adevărurile de bază în vestirea Evangheliei şi învăţăturile fundamentale biblice ale Bisericii noutestamentare şi la fel am scos în evidenţă planurile ascunse din istoria bisericii şi dezvoltarea acestora. În această publicaţie este vorba despre redarea textului tainic din Apocalipsa într-o vorbire clară şi biblică. De la început a fost valabil principiul Domnului nostru, de a folosi pilde simbolice. Dar adresându-se ucenicilor Lui, a spus: „Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor.

Tot ce vine de la Dumnezeu noi o primim prin descoperirea Duhului, şi mintea noastră este deschisă pentru Scriptură văzând astfel împlinirea şi realizarea ei. Acesta este timpul pentru descoperirea deplină şi definitivă a tuturor tainelor care sunt în Cuvânt.

În istoria bisericii, începând de la primii creştini până în ziua de astăzi, nici o mişcare nu a reuşit străpungerea deplină a Apocalipsei lui Isus Hristos. Răscumpărătorul a rămas piatra de poticnire şi stânca de împotrivire, ceea ce oamenii ziditori spirituali nu au putut-o încadra corect. Ei nu au reuşit să-l recunoască pe Anticrist şi să lumineze aceasta cu ajutorul Scripturii. În ceea ce-l priveşte pe el, există două păreri principale: unii învaţă că el a apărut deja în timpul apostolilor; ceilalţi cred că va veni când va. Unii îl caută la iudei, alţii la arabi, etc.

Ioan, ca ucenicul cel mai iubit de Isus, scrie foarte clar că Anticristul va veni, dar că acum s-au ridicat mulţi anticrişti (1. Ioan 2, 18). Ambele sunt corecte. Biserica anticreştină există din primele generaţii creştine lângă Biserica adevărată. Dar în ultima perioadă, când Satana întră în omul păcatului, Anticristul se descoperă nu numai ca „ prooroc mincinos”, ci şi ca „ fiară ”. Prezentarea deschisă a semnelor acestei instituţii şi a conducătorului ei, este de cea mai mare importanţă pentru timpul sfârşitului. După cum am putut vedea personal la scrierea acestei cărţi, Duhul Sfânt a pus un preţ foarte mare şi a lăsat ca lumina să lumineze din toate părţile.

În ceea ce priveşte felul prezentării, eu mi-am luat Cuvântul apostolului Pavel pentru mine: „ … n-am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită.” (1. Cor. 2, 1-5), şi la fel şi fraza reformatorului şi traducătorului Bibliei Martin Luther: „ Gramatica nu are voie să stăpânească asupra descoperirii, ci ea trebuie să-i slujească.

Aşa cum Dumnezeu veghează asupra Cuvântului Său, astfel să vegheze şi asupra împlinirii Cuvântului Său. Această prezentare atotcuprinzătoare să fie sfinţită de Domnul şi Răscumpărătorul nostru, Isus Hristos. EL însuşi să binecuvânteze şi să vorbească cu ai Lui în timp ce citesc. Dumnezeului veşnic credincios să-i fie adusă slava acum şi în veci: „ … Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui. ” (Ef. 1, 17b). Amin!

Krefeld, martie 1995

 

 

 

Adauga un comentariu

You must be logged in to post a comment.