Dosarul Revolutiei dezvaluie cum au fost musamalizate dovezile privind relatiile colaboratorilor lui Ion Iliescu cu serviciile secrete ale URSS

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

Conjuraţia imbecililor, de J. K. Toole

 

Nu-mi dau seama ce anume face din aceast roman unul de mare succes. Poate faptul că autorul, după ce l-a scris,  s-a sinucis pentru că nimeni n-a vrut să-i publice cartea? – eu chiar îi înţeleg pe editorii aia!

 

Polirom îşi laudă produsul apreciind că este “o carte formidabilă, tragicomică, o capodoperă a literaturii secolului XX”. Ba mai mult decât atât, romanul primeşte premiul Pulitzer în 1981. Iar toate recenziile răsfoite pe net sunt magnific-apreciative.

 

Dificil de povestit acţiunea romanului în termeni lăudabili. Un individ de 30 de ani, pe nume Ignatius – vă imaginaţi un englez cu numele ăsta?! – cam gogoman, cam stupid, cam nespălat, are o singură relaţie în toată amărâta lui de viaţă. Şi anume, relaţia cu maică-sa. Iar maică-sa este copia lui fidelă, dar la o scară mai mare – grasă, îngălată, mahalagioaică şi aspră. Ignatius, atunci când scapă singur în lume, se bagă în tot felul de situaţii tembele, din care îl scoate, evident, maică-să. Nici restul personajelor nu-s tocmai normale: un poliţist plin de zel care face arestări la cererea celor din jur sau o dansatoare ce-şi educă papagalul s-o dezbrace. Şi toată atmosfera asta ar trebui să fie atât de hazlie încât să ne tăvălim pe jos de râs.

 

Poate că este un roman fenomenal de bun, dar mie nu mi-a plăcut. În afară de faptul că mi s-a părut vulgar, de un comic stupid, personajele sunt dubios de tembele. Vă plac filmele cu Benny Hill (aşa mi l-am imaginat pe Ignatius)? Dacă da, o să vă placă şi Conjuraţia Imbecililor. Mie, nu!

 

 

 

https://www.pediverse.ro/conjuratia-imbecililor-de-j-k-toole/

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

Evgheni Prigojin este doar cel mai recent asasinat. O listă a criticilor morţi ai lui Putin

 

 

Căderi de la ferestre, mâncare otrăvită, autostrangulare fizic imposibilă, cadavre descoperite cu traumatisme craniene sau găuri de glonţ – acestea sunt doar câteva dintre modalităţile prin care adversarii politici ai preşedintelui rus Vladimir Putin şi-au găsit moartea nefirească în ultimii ani, potrivit unui material Yahoo News.

 

Cel mai recent exemplu al acestei tendinţe a venit miercuri, când reţeaua oficială rusă de presă TASS a relatat că Evgheni Prigojin, liderul grupului privat de mercenari Wagner Group, se afla într-un avion care s-a prăbuşit.

 

Un magnat al serviciilor de catering poreclit „bucătarul lui Putin”, oligarhul rus s-a întors împotriva patronului său la începutul acestei veri, când – după ce a criticat strategia Rusiei în invazia sa în Ucraina, unde servesc soldaţii Wagner – şi-a îndrumat trupele să mărşăluiască spre Moscova. Putin a declarat că rebeliunea a fost „un cuţit în spatele ţării noastre” şi a jurat răzbunare, iar Prigojin a dat înapoi, retrăgându-se în Bielorusia, aliatul vecin. Presa rusă a mai relatat miercuri ca un general legat de Prigojin a fost demis din funcţia de comandant al forţelor aeriene ale ţării.

 

Avionul transporta trei membri ai echipajului şi şapte pasageri de la Moscova la Sankt-Petersburg când s-a prăbuşit la aproximativ 200 de kilometri nord de capitală.

 

Putin are un lung istoric de a face exemple mortale din criticii săi. Dacă Prigojin este mort, „nimeni nu ar trebui să fie surprins”, a declarat purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Adrienne Watson, pentru Insider.

 

 

Unii dintre duşmanii lui Putin au supravieţuit unor aparente tentative de asasinat. Cel mai proeminent lider al opoziţiei din Rusia, Alexei Navalnîi, a fost otrăvit în Siberia în 2020 cu ceea ce experţii occidentali au stabilit că a fost agentul neurotoxic militar Novichok. El a supravieţuit, dar este acum încarcerat. Iar Serghei Skripal, un fost agent dublu rus care locuieşte în Anglia, a fost otrăvit în mod infam cu o armă neurotoxică de grad militar în 2018. Guvernul britanic a declarat că este „foarte probabil” ca guvernul rus să fie responsabil.

 

Iată câteva alte exemple, dintre cele mai proeminente, de ruşi care au avut aparent aceeaşi soartă ca a lui Prigojin.

 

Pavel Antov

 

Adversarii lui Putin au dezvoltat obiceiul ciudat de a cădea de la ferestre. În decembrie anul trecut, Pavel Antov, un om de afaceri şi politician rus, a căzut de la fereastra unui hotel din Rayagada, India, după ce a criticat războiul cu Ucraina pe WhatsApp, a relatat BBC.

 

Ravil Maganov

 

Tot anul trecut, preşedintele Lukoil, Ravil Maganov, care criticase invazia Ucrainei, a murit căzând de la fereastra unui spital din Moscova. Într-o declaraţie oficială a Lukoil, Maganov a murit în septembrie 2022 „în urma unei boli grave”, care nu a fost numită.

 

Denis Voronenkov

 

Fost parlamentar rus şi un critic deschis al lui Putin, Denis Voronenkov a fugit în Ucraina, unde a fost ucis prin împuşcare la Kiev în 2017. Preşedintele de atunci al Ucrainei, Petro Poroşenko, a calificat uciderea sa drept un „act de terorism de stat” din partea Rusiei, ceea ce Kremlinul a negat.

 

Mihail Lesin

 

În 2015, Mihail Lesin, fost ministru de presă al Kremlinului, a fost găsit mort din cauza unui „traumatism cranian cu un obiect contondent” într-o cameră de hotel din Washington, D.C.. Lesin era investigat de FBI pentru o potenţială spălare de bani, iar experţii au speculat că a fost ucis pentru că ar fi făcut o înţelegere cu biroul care ar fi dezvăluit corupţia în rândul elitei ruse, potrivit Daily Beast.

 

Boris Nemţov

 

Un reformator politic care a condus proteste masive faţă de rezultatele alegerilor parlamentare din 2011, pentru care a fost arestat de mai multe ori, Boris Nemţov a fost împuşcat mortal în apropierea Kremlinului în 2015. Putin a declarat că va prelua „personal controlul” anchetei, dar ucigaşul nu a fost găsit niciodată.

 

Natalia Estemirova

 

În 2009, Natalia Estemirova, o activistă pentru drepturile omului care investiga evoluţia brutală a războiului purtat de Rusia în republica separatistă Cecenia, a fost răpită din faţa casei sale şi împuşcată în pădure. În 2021, cea mai înaltă instanţă europeană pentru drepturile omului a hotărât că autorităţile ruse nu au efectuat o anchetă eficientă în legătură cu această crimă.

 

Alexander Litvinenko

 

Fostul agent al serviciilor secrete ruse Alexander Litvinenko a murit în 2006, la aproximativ trei săptămâni după ce a băut ceai otrăvit cu poloniu-210, un izotop radioactiv rar şi puternic, în timpul unei întâlniri cu doi spioni ruşi într-un hotel din Londra. Înainte de a fugi din Rusia în Regatul Unit, Litvinenko îl acuzase pe Putin de corupţie.

 

Anna Politkovskaia

 

Jurnalista rusă care l-a acuzat pe Putin de crearea unui stat poliţienesc, Anna Politkovskaia a fost ucisă în 2006 în faţa apartamentului său. Atunci când cinci bărbaţi au fost condamnaţi pentru uciderea ei, judecătorul a constatat că a fost vorba de o crimă pe bază de contract în valoare de 150.000 USD, plătită de „o persoană necunoscută”.

 

Viktor Iuşcenko

 

Liderul opoziţiei ucrainene Viktor Iuşcenko a fost otrăvit cu dioxină în timpul campaniei prezidenţiale ucrainene din 2004, în care a candidat din partea pro-occidentală împotriva premierului pro-rus Viktor Ianukovici. Faţa şi corpul său au fost desfigurate, iar ca urmare a suferit zeci de operaţii.

 

Serghei Iuşenkov

 

Membrul Parlamentului rus Serghei Iuşenkov tocmai îşi înregistrase mişcarea Rusia Liberală ca partid politic când a fost împuşcat mortal în faţa casei sale din Moscova, în 2003. Iuşenkov, care era activ în organizaţiile pentru drepturile omului, se pare că strângea dovezi pentru a demonstra că guvernul lui Putin se află în spatele atentatului mortal cu bombă din 1999 asupra unei clădiri de apartamente.

 

 

https://epochtimes-romania.com/news/evgheni-prigojin-este-doar-cel-mai-recent-asasinat-o-lista-a-criticilor-morti-ai-lui-putin—346243

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

„MOARTE SECURIȘTILOR!” – 12 ianuarie 1990

 

 

Pe 12 ianuarie 1990 – declarată zi de doliu national in memoria celor căzuți in decembrie 1989 -, o primă manifestație anti-comunistă cerea socoteală șefilor noii puteri instaurate în Palatul Victoria, devenit sediul Consiliul Frontului Salvării Naționale (respectiv un fel de for suprem al unui PCR cosmetizat), care preluase atribuțiile absolute ale statului comunist înlăturat de la conducere. La sfârșitul zilei, protestatarii au avut, aparent, câștig de cauză, însă era doar primul episod al eșecului, dintr-un lung șir de proteste mai mult sau mai puțin perdante din România post-revoluționară.

 

Manifestanții din 12 ianuarie au cerut liderilor CFSN si membrilor guvernului provizoriu sa-si exprime clar opinia despre alegerile libere supervizate de ONU si despre opțiunile lor politice, doreau sa afle cine au fost teroriștii si care este numărul victimelor represiunii din decembrie 1989, sa se organizeze procese publice dedicate „acoliților clicii ceaușiste și teroriștilor”, să fie scos în afara legii partidul comunist, iar bunurile și fondurile PCR să fie distribuite tuturor partidelor politice din România.

 

Ca președinte al FSN, Ion Iliescu a declarat că Frontul Salvării Naționale era un organism provizoriu menit să conducă până la organizarea alegerilor.

 

Marele maestru de ceremonii s-a dovedit, în final, Petre Roman (1), care a reușit să tempereze mulțimea și să o redirecționeze spre Piața Universității, pentru a detensiona atmosfera din fața Palatului Victoria.

 

„A fost într-un moment de foarte mare încleștare, care nu știu de unde a apărut. Nici astăzi nu înțeleg”, a declarat, in 2015, Petre Roman……………………………………………………………………… Cont. aici https://amintiridincomunism.wordpress.com/tag/silviu-brucan-2/

 

//////////////////////////////////////////

 

 

Bătrâni ținuți ca-n lagăr în cămine private din Voluntari, cu răni până la os și plini de fecale. „Condițiile de la Auschwitz. Cerșeau la gard, în pielea goală”

 

 

Alexandra Coșlea • HotNews.ro

 

 

O operațiune de amploarea a Poliției Române și DIICOT a avut loc marți dimineață când au descins la trei azile pentru persoane vârstnice din județul Ilfov. Aproximativ 100 de persoane erau ținute în condiții inimaginabile, flămânde și fără îngrijire medicală, de două grupuri infracționale, potrivit IGPR. Două instituții publice cu responsabilităţi în domeniul asistenţei sociale şi protecţiei copilului sunt vizate, de asemenea, de o anchetă. Locuitorii din Voluntari au povestit că bătrânii stăteau dezbrăcați la gardul centrelor și cerșeau bani sau mâncare trecătorilor. Neregulile din căminele de bătrâni au fost semnalate de o amplă investigație jurnalistică începând cu luna februarie.

 

 

Acțiune a politiei

Foto: INQUAM Photos / Octav Ganea

Ministerul Familiei, despre consiliera Gabrielei Firea implicată în dosarul centrelor în care bătrânii erau supuși tratamentelor inumane: Este citată doar ca martor

Potrivit IGPR, 26 de suspecți au fost duși marți la audieri în acest dosar privind tratamente inumane ori degradante la care erau supuse persoanele adulte, încadrate în grad de handicap.

 

 

Aproximativ 100 de persoane în vârstă din cămine private din județul Ilfov au fost supuse unor rele tratamente, potrivit Digi 24.

 

Oamenii au fost exploatați prin constrângere și violență, prin muncă neremunerată, erau lăsați flămânzi și supuși unor tratamente degradante și inumane, a precizat comisar-șef de poliție Georgian Drăgan.

 

Zeci de bătrâni, transportați la spital

Mai multe ambulanțe și medici de la Spitalul Floreasca au ajuns la căminele sociale pentru a-i ajuta pe bătrâni, a declarat Bogdan Toma, ofițer DSU.

 

56 de bătrâni găsiţi în condiţii inumane în ce3le trei azile din Voluntari au fost transportaţi de echipajele SMURD la spitale pentru a primi îngrijiri medicale, au anunţat, marţi, reprezentanţii Poliţiei, citați de Agerpres.

 

„Din fericire, doar patru au avut nevoie de continuarea tratamentului într-o unitate spitalicească şi au rămas internate în unităţile medicale. În continuare, colegii mei, atât pompierii SMURD, cât şi medicii şi asistentele din cadrul UPU SMURD – Floreasca, sunt la locaţie şi acordă îngrijirile medicale primare persoanelor care au nevoie de aceste îngrijiri”, a declarat căpitan de poliţie Bogdan Toma din cadrul IGSU.

 

„Condițiile de la Auschwitz”

„Condițiile de la Auschwitz, dacă vă închipuiți. Asta era aici. Îi vedeam la gard, cerșeau de mâncare, în pielea goală. În pielea goală erau ținuți la gard”, a povestit un bărbat care trece zilnic pe lângă un azil al groazei din Voluntari și a văzut rezidenții dezbrăcați înclusiv în sezonul rece, potrivit Digi24.

 

 

„Veneau la gard în pielea goală. De vreo doi ani. Cred că erau bătuţi (…) De câte ori treceam pe acolo, săracii bătrâni veneau la poartă şi cerşeau: ‘Vreau şi eu un ban, dă-mi şi mie doi lei. Nu ai şi tu un corn?”, au relatat locuitorii din zona unde se aflau azilele despre traumele şi umilinţele îndurate de bătrâni, transmite Agerpres.

 

Polițiștii susțin că s-au sesizat din oficiu în acest dosar.

 

Concomitent, procurorii investighează și două cauze în care sunt implicate și autoritățile, fiind puse în aplicare mandate la sediile unor instituţii publice şi private implicate în activitatea infracţională în municipiul Bucureşti şi în judeţele Ilfov şi Ialomiţa.

 

Două instituții publice, investigate

Din cercetări a reieşit că, din 2021 şi până în prezent, două instituţii publice publice cu responsabilităţi în domeniul asistenţei sociale şi protecţiei copilului ar fi atribuit unei asociaţii, care nu deținea licență de funcționare, mai multe contracte de prestări servicii sociale de tip rezidenţial pentru persoanele adulte, încadrate în grad de handicap, cu încălcarea prevederilor Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, cauzând bugetului propriu un prejudiciu de peste 3,5 milioane de lei.

 

 

Poliţiştii au făcut apel la aparţinătorii bătrânilor să ia contact cu oamenii legii la numărul de telefon 0743.164.790, pentru a primi informaţii despre starea de sănătate şi spitalele unde au fost duse persoanele găsite în azile.

 

Condițiile teribile din căminele de bătrâni au fost devzăluite încă din luna februarie 2023 de o investigație jurnalistică a publicațiilor Buletin de București și Centrul de Investigații Media.

 

Asociația primea banii, dar nu presta serviciile

Potrivit investigației, o organizație înființată de persoane apropiate Gabrielei Firea, primea 30.000 de euro pe lună de la Primăria Sectorului 3, condusă de Robert Negoiță, pentru a îngriji persoane încadrate cu grad de handicap într-un azil din Pipera, Voluntari, dar, de fapt, serviciile medicale nu erau oferite.

 

Este vorba despre Centrul „Armonia” al Asociației Sfântul Gabriel cel Viteaz, deținut de Ligia Enache și Ștefan Godei, apropiați ai Gabrielei Firea și soțului ei, Florentin Pandele, edilul orașului Voluntari, conform jurnaliștilor de investigație.

 

Un alt centru al asociației se află în comuna Afumați, unde peste 30 de oameni erau ținuți în condiții greu de crezut, azilul fiind infestat cu ploșnițe, iar mirosul de urină și fecale este pregnant.

 

Rezidenții din centrele unde în mod normal trebuia să primească îngrijiri ajungeau să fie mușcați de ploșnițe și să aibă escare adânci până la os, au descoperit jurnaliștii de investigație.

 

Condițiile inumane în care trăiau bătrânii au fost semnalate Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului (DGASPC) Ilfov, iar Răzvan Țicu, șeful serviciului care gestionează problemele adulților cu dizabilități, a venit, a văzut și a spus că nu i se pare deloc grav, mai arată jurnaliștii de investigație.

 

 

După descinderile DIICOT, Centrul de Resurse Juridice (CRJ) cere Guvernul României să adopte de urgență un Plan național de prevenire a tratamentelor rele, inumane și degradante, conform solicitării oficialilor de la Strasbourg, potrivit unui comunicat remis HotNews.ro.

 

CRJ a monitorizat și vizitat inopinat timp de 20 de ani centrele publice și private în unde sunt îngrijite persoane cu dizabilități, semnalând mai multe neregului de-a lungul timpului, însă ONG-ul susține că autoritățile competente au ignorat toate sesizările făcute și au nu dispus măsuri concrete.

 

CRJ nu mai are acces în centrele de îngrijire după ce în luna aprilie Ministerul Muncii a denunțat unilateral un acord care permitea ONG-ului să facă vizite inopinate în aceste cămine.

 

https://www.hotnews.ro/stiri-esential-26375372-batrani-tinuti-lagar-camine-private-din-voluntari-rani-pana-plini-fecale-conditiile-auschwitz-cerseau-gard-pielea-goala.htm

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

Trădarea României în decembrie 1989 a condus la tragediile de la Sibiu

 

 

Posted by justitiarul

 

  Iată că după ce în 1995, regretatul Constantin Vasile, fost redactor șef al revistei „Detectivul”, a publicat cartea „Noi […]

 

 

Iată că după ce în 1995, regretatul Constantin Vasile, fost redactor șef al revistei „Detectivul”, a publicat cartea „Noi am fost teroriștii?!”, abordând cu curaj, spirit de investigator și competență jurnalistică evenimentele din decembrie 1989 de la Sibiu, colonelul Neculae Tudosoiu publică prezenta carte, „Să nu uităm! Mărturii și mărturisiri despre evenimentele din decembrie 1989 de la Sibiu”, pentru a readuce în memoria colectivă aspecte importante din această pagină însângerată a istoriei acestui oraș.

 

Invitat să prefațez această lucrare, trebuie să fac niște mențiuni preliminare. Poate, cititorul se va întreba de ce scriu eu această prefață. Am locuit mulți ani în proximitatea Inspectoratului Județean Sibiu al MI, locuința mea fiind la 10 m distanță de gardul inspectoratului. I-am cunoscut pe majoritatea angajaților inspectoratului, dacă nu cumva pe toți. Și numai unul pe zi dacă aș fi întâlnit, tot aveam timp să-i cunosc pe toți. Te loveai „nas în nas”. Cu unii dintre ei am fost în relații bazate pe respect reciproc, în care am rămas până astăzi. Convulsiile din decembrie 1989 și din perioada zdruncinăturilor de tot felul care au urmat, nu au putut sparge aceste amiciții.

 

La ora desfășurării evenimentelor, am înțeles destul de puține lucruri din întregul ansamblu al celor petrecute, dar totuși am înțeles că evenimentele s-au desfășurat altfel decât ne spunea cu insistență puterea nou instalată și aparatul ei de propagandă, în frunte cu Televiziunea Română devenită brusc „Liberă”. La încheierea evenimentelor, am rămas cu mai multe întrebări decât cu răspunsuri. Ceea ce văzusem eu nu se potrivea cu ceea ce afirma noua putere „emanată” din valurile neprihănite ale „revoluției celor mai buni dintre români”.

 

Istoric fiind, am început cercetarea acestor evenimente de a doua zi după derularea lor, această cercetare continuând și astăzi. Nu m-am grăbit să scriu. Ca cercetător și profesor universitar încep toate lucrările mele prin a pune îndoiala în fața tuturor informațiilor și a tuturor dovezilor. Mă decid greu să fac o afirmație. Primul studiu despre decembrie 1989 l-am publicat după 15 ani de la evenimente, în ianuarie 2004. Apoi, în 2010, am publicat cartea „România în decembrie 1989. De la revolta populară la lovitura de stat”, prefață de Gheorghe Buzatu, Editura TechnoMedia, Sibiu, în anul 2015 am publicat cartea „Trădarea Securității în decembrie 1989-Secrete ale intervenției străine împotriva României”, Editura Elion, București, iar în anul 2018 am publicat cartea „Prăbușirea mitului Securității. Adevăruri ascunse despre generalul Iulian Vlad și istoria Securității regimului comunist din România”, împreună cu colegul meu, prof. univ. dr. gen. bg. SRI (r) Cristian Troncotă.

 

După evenimentele din decembrie 1989, am participat la o emisiune a TVR „Liberă”, seara, la o oră de maximă audiență, imediat după Telejurnalul de seară și am arătat că evenimentele nu s-au petrecut așa cum se afirma în presă și de către noua clasă politică aflată la putere. Fusese proiectat un ciclu de opt emisiuni despre „revoluție”, dar discursul meu de 16 minute, a condus la sistarea emisiunilor. Ulterior, am aflat că generalul Stănculescu a intervenit personal la președintele Televiziunii, profesorul Răzvan Teodorescu, nu pentru a cenzura, ci pentru a interzice total emisiunile. Doar intrasem în „democrație” și unii naivi chiar credeau în existența democrației și a libertății de exprimare, în schimbul cărora și-au predat cu zâmbetul pe buze drepturile colective pe care le câștigaseră în jumătate de secol de muncă grea… După mai mulți ani, un alt post tv a retransmis interviul meu, având părțile cu relatările cele mai importante tăiate de pe film.

 

Am fost martor în procesele a trei dintre cadrele aparatului de securitate de la Sibiu, care, în 22 decembrie, după orele 12, au deschis foc de intimidare pentru  preveni pătrunderea manifestanților în sediul acestei unități militare. Am fost martor în favoarea apărării acestor militari care, apărându-și unitatea de grupul de atacatori/infractori, în loc să li se mulțumească, s-au trezit la pușcărie, acuzați de crime pe care nu le-au comis (acolo n-a murit nimeni de la focul tras de acei trei ofițeri), acuzații de terorism și de toate grozăviile care se proferau pe atunci. S-au pronunțat pedepse de 19 ani de închisoare…

 

Rândurile de mai sus justifică faptul că am acceptat cu plăcere invitația colonelului Neculae Tudosoiu de a prefața cartea domniei sale, „Să nu uităm! Mărturii și mărturisiri despre evenimentele din decembrie 1989 de la Sibiu”, o carte  tristă și interesantă.

 

Colonelul Neculae Tudosoiu, fost șef al Serviciului Economic al Poliției Județului Sibiu este cunoscut de mulți locuitori ai orașului Sibiu ca urmare a responsabilităților pe care le-a deținut, iar credibilitatea domniei sale este încurajatoare pentru cititor. Eu nu pot decât să confirm, ca cercetător, corectitudinea contextului general prezentat în cadrul paginilor cărții.

 

În rândurile de mai jos, voi încerca să prezint pe scurt cadrul general în care s-a produs trădarea României care a facilitat revolta populară și lovitura de stat, context în care s-au produs toate evenimentele de la Sibiu pe care le relatează colonelul Neculae Tudosoiu. Voi relata foarte pe scurt, iar cititorul care va fi interesat să aprofundeze adevărurile crude ale istoriei reale a evenimentelor va fi invitat să citească lucrările menționate mai sus, lucrări în care sunt citate alte sute de cărți, documente și investigații privitoare la atacul străin împotriva României din decembrie 1989 și la evenimentele care s-au derulat cu acel prilej.

 

După invazia sovietică în Cehoslovacia, în august 1968, decidenții politici din România, în frunte cu Ceaușescu Nicolae, au hotărât să aibă o reacție fermă împotriva URSS. Acest fapt, mult mediatizat în întreaga lume, a adâncit o ruptură mai veche, datând din anii conducătorului Gheorghe Gheorghiu-Dej. Ca urmare, după renunțarea la proiectul de invadare a României , conducerea de la Kremlin a elaborat Planul „Dniestr” (1969), care prevedea înlocuirea lui Nicolae Ceaușescu cu un lider socialist devotat Moscovei. În acest sens, a fost activată rețeaua sovietică din Securitate , din Armată și din Partidul Comunist. Așa a început trădarea țării și opoziția surdă și ascunsă a politicii lui Ceaușescu. Duplicitatea însoțea întreaga activitate a acestor sabotori. Pe de o parte, mimau cel mai mare devotament față de conducătorul țării, pe de altă parte, în spate și în adâncuri, îl sabotau și îi proiectau înlăturarea și moartea.

 

Serviciile secrete sunt primele instituții din lume care au trecut la globalizare. Serviciile secrete au încetat să-și mai trimită agenți care să obțină informațiile prin acțiuni ilegale și periculoase. Agenții nu mai voiau să riște să sfârșească prin camerele de tortură ale rivalilor. Ei au ajuns să prefere să coopereze și să obțină informațiile prin cooperare, prin schimburi de informații. În fiecare din cele două sfere mondiale de influență, serviciile secrete și-au dat mâna și au cooperat între ele stabilindu-se ierarhii, cele mai importante servicii, adică cele ale SUA și URSS, fiind în frunte. Împotriva ordinelor exprese și repetate ale lui Nicolae Ceaușescu, Securitatea a intrat în colaborare globală, atât cu serviciile secrete occidentale, cât mai ales cu cele sovietice, încălcând ordinele și asigurându-și o anume protecție străină a comandanților, dar și a instituției ca întreg, în foarte ascuțitul război internațional de pe frontul secret. Ordinul lui Ceaușescu de necooperare pe linie informativă a fost permanent încălcat. De aici a început trădarea României de către Securitate.

 

În anul 1971, conducerea Securității, în frunte cu ministru Ion Stănescu (născut Szilágyi), cu șeful spionajului, gen. Nicolae Doicaru și cu șeful Serviciului de Transmisiuni Cifrate, col. Victor Dorobanțu, l-au asigurat pe generalul KGB Oleg Danilovich Kalugin de hotărârea definitivă a Securității de a-l înlătura pe „trădătorul” Nicolae Ceaușescu de la conducerea României.

 

Rotația permanentă a cadrelor, activitatea de supraveghere contrainformativă a Securității, controlul partidului asupra Securității, atâta cât a fost el posibil, presiunea pusă de Ceaușescu pe instituție, a făcut ca Planul „Dniestr” să se poată pune în aplicare doar după două decenii. În aceste două decenii, cu multă răbdare, cu perseverență și cu determinare, Ceaușescu a fost înconjurat de o pânză de agenți ai Moscovei, izolat tot mai mult, dezinformat și blocat într-o activitate de citit rapoarte lungi cărora le lipsea esențialul și în consultări cu multe persoane lipsite de devotament față de linia politică națională, românească, de îndepărtare față de Moscova, care era promovată. Ceaușescu Nicolae a făcut mari greșeli prin care a scăpat din vedere esențialul, făcând jocul celor care acționau împotriva lui, implicit împotriva României. Mă refer atât la trădătorii din Partidul Comunist, din Securitate și din Armată, cât și la serviciile secrete străine care au atacat România în decembrie 1989.

 

După 1969, trecând anii și Planul „Dniestr” neputându-se pune imediat în aplicare, s-au căutat alte soluții. S-a redirecționat ofensiva propagandistică. Posturile străine de radio, foarte populare în rândul românilor, au pus accentul mai mult pe distrugerea imaginii lui Nicolae Ceaușescu și mai puțin pe tarele regimului politic socialist de stat, în ansamblul său. Între 1965 și 1977, centrul de greutate al propagandei occidentale în România a fost unul îndreptat împotriva sistemului, existând și o perioadă în care Ceaușescu era lăudat. După 1977 s-au inversat datele problemei, Ceaușescu devenind ținta. Este anul în care Securitatea l-a scos din țară pe Paul Goma. La aeroport, dizidentul a fost condus personal, cu automobilul, de generalul Nicolae Pleșiță, pe atunci prim-adjunct al ministrului de Interne. Securitatea a trecut la ocrotirea și cultivarea grupurilor anticeaușiste din partid și din instituțiile de forță. Susținătorii internaționalismului comunist, adversari ai politicii lui Ceaușescu, erau monitorizați și, la ora potrivită, au fost „aduși la rampă”. Ion Iliescu (bunicul Ivanovici), Silviu Brucan (Saul Brukner), Alexandru Bârlădeanu (Sasha Goldenberg), Dan Marțian, Virgil Măgureanu (Imre Asztalosz), Constantin Doicaru, Ion Ioniță, Nicolae Militaru (Lepădat), Ștefan Kostyal etc, au fost ocrotiți în ascuns de Securitate, sub acoperirea că îi supraveghează pentru a-i neutraliza. Atâta i-a neutralizat Securitatea până i-a adus întâi la televiziune și apoi la sediul CC al PCR și la putere. De asemenea, Securitatea, cu înalte complicități occidentale, a intrat într-un proiect foarte secret de cooperare cu Radio „Europa Liberă”, infiltrând în colectivul de redactori mai multe persoane și furnizând postului numeroase informații compromițătoare despre Nicolae Ceaușescu.

 

În anul 1977, a fost adus la conducerea Securității, în calitate de adjunct al șefului DSS și secretar de stat în MI, generalul Iulian Vlad, ofițer specializat la Moscova, la KGB (1956). În timpul celor 12 ani cât gen. Vlad s-a aflat în fruntea Securității, în calitate de secretar de stat, au defectat un număr foarte mare de ofițeri, mulți dintre ei trecând la inamic cu servietele diplomatice conținând secrete ale statului român. Profesorul Cristian Troncotă a identificat prin cercetare de arhivă un număr de 32 de securiști dezertori. Gen. Aurel Rogojan și gen. Iulian Vlad vorbesc despre 60 de ofițeri de securitate care au trădat și au fugit din țară.  În 28 iulie 1978, s-a produs dezertarea generalului Mihai Pacepa, cel care avea să declanșeze o campanie mediatică extrem de agresivă împotriva președintelui Ceaușescu.

 

Rolul acestor securiști dezertori în răsturnarea regimului Ceaușist și în acapararea ulterioară a României a fost important. Privitor la acest aspect, generalul Pacepa a declarat că ei (adică dezertorii ajunși în Occident) și-au dat mâna cu colegii lor din țară și au înlăturat regimul Ceaușescu.

 

În primul deceniu după ce s-a ordonat aplicarea Planului „Dniestr”, proiectul de răsturnare a lui Ceaușescu a fost greu de pus în executare datorită condițiilor bune de viață din România anilor ’70 și a prestigiului dobândit de Ceaușescu prin modul în care a promovat relațiile internaționale ale României, prin independența pe care a dobândit-o și prin realizările dictaturii de dezvoltare. Susținerea României de către China, SUA, Israel, Germania și Marea Britanie a fost una importantă. De asemenea, în timpul prim-miniștrilor Ion Gheorghe-Maurer și Manea Mănescu, România s-a bucurat de o bună aprovizionare cu alimente, energie și bunuri de larg consum, ceea ce a mulțumit populația.

 

Acțiunea împotriva regimului Ceaușescu a fost una concertată, pornită atât din Occident, cât și din URSS. În anul 1979, guvernul sovietic a formulat României pretenția ca să achite în valută liber convertibilă cea mai mare parte a importurilor din URSS, ceea ce a însemnat o lovitură pentru profitul guvernului de la București. În anul 1981, Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială au dublat unilateral cuantumul dobânzilor pe care România trebuia să le achite pentru împrumuturile acordate pentru dezvoltarea economiei. Ca urmare, după consultări, Nicolae Ceaușescu a decis ca România să achite integral datoria externă și să continue dezvoltarea prin mijloace financiare proprii, rezultate din acumulările economiei românești.

 

În anul 1982, sfătuit de conducerea Securității, Ceaușescu a aprobat acestei instituții să desfășoare operațiuni de comerț exterior cu produse ale economiei românești. A fost o mare greșeală, care a permis Securității să acumuleze mari sume de valută, o mare parte prin subminarea economiei naționale, sume care nu au ajuns în bugetul de stat, au fost ținute în conturi tranzitorii, deschise pe numele unor ofițeri de securitate, care dețineau parolele și codurile de acces și au fost integral sustrase, după asasinarea lui Nicolae Ceaușescu. Fondurile acumulate până la sfârșitul epocii lui Ceaușescu au fost ascunse în conturi deschise pe numele celor peste 330 de directori de credit, cu toții ofițeri de securitate. Este vorba de peste 30 de miliarde de dolari. Raportat la valoarea mare a dolarului din anii ’80, suma era foarte importantă.

 

Pentru a distruge atașamentul populației față de conducătorul României, atașament care a fost mare și foarte mare în primii săi 15 ani de domnie, complotiștii din umbră au indus artificial o criză alimentară, energetică și de bunuri de larg consum, în scopul creării de mari nemulțumiri populare care să creeze cadrul potrivit pentru o schimbare a conducătorului rebel al regimului socialist din România. În ciuda exporturilor alimentare mari, România nu a vândut niciodată toate rezervele. Astfel, din documentele Ministerului Comerțului Interior, rezultă că, în timp ce magazinele erau goale și românii găseau greu de cumpărat alimente, depozitele frigorifice de carne, păsări, brânză, unt erau pline și arhipline. De asemenea, depozitele de carburanți erau pline, iar românilor li se dădeau pe cartelă cantități infime de benzină pentru autoturisme. De asemenea, erau pline depozitele instituției rezervelor de stat, iar „economiile” în numele cărora se întrerupea distribuția curentului electric erau făcute pentru a-i enerva pe români și produceau pierderi mari, nicidecum economii, cum ni se spunea. Mă întreb mereu, cum de l-or fi putut prosti în asemenea hal pe Ceaușescu? Cum de Ceaușescu n-a văzut drumul greșit și perdant în care era sfătuit să acționeze?

 

Pe de altă parte, în două memorii/rapoarte adresate lui Ion Iliescu, gen. Iulian Vlad a recunoscut explicit că în ultimii ani ai regimului Ceaușescu, inclusiv în timpul evenimentelor de la Timișoara, el nu l-a informat corect pe conducătorul statului.  Nici un conducător de stat nu poate lua deciziile corecte și benefice țării dacă nu este bine informat, astfel că prăbușirea României, cu întregul ei traseu ulterior, până la instalarea regimului colonial care i-a fost impus și pe care îl trăim în zilele scrierii acestor rânduri, a fost o urmare firească a trădării.

 

Cu alte cuvinte, trădarea lui Ceaușescu a însemnat trădarea României!! Fac această afirmație cu tărie, indiferent de vociferările gălăgioase ale securiștilor fundamentaliști din aripa trădătoare a Securității, care afirmă cu nonșalanță și ignoranță că ei l-au trădat pe Ceaușescu și nu România și poporul român.

 

Într-un interviu dat în 2018 revistei „Periscop” a cadrelor militare în rezervă și retragere din SIE, generalul Ioan Talpeș, pe care nu l-am suspectat niciodată de patriotism, fiind cunoscut ca directorul care a vândut ofițerii deplin conspirați serviciilor secrete occidentale, a declarat că: „Am înțeles că a existat o mafie a lumii informative care nu a mai judecat în interesul țării, ci a vrut ca țara să fie în interesul lor!” Cred că, de data aceasta, generalul Talpeș a spus adevărul…

 

În același timp, menționez din nou, a multa oară, că această susținere nu vizează numeroșii ofițeri corecți ai aparatului de securitate care și-au făcut datoria față de țară, fără să știe că, undeva sus, la vârful Securității, niște trădători și-au dat mâna cu serviciile secrete străine și cu alți trădători din Partidul Comunist și din Armată, cu scopul de a-l asasina pe conducător, a readuce România în sfera politico-militaro-informativă de influență a Uniunii Sovietice și în cea economică a Occidentului și, de asemenea, pentru a jefui uriașele sume de bani și baza materială a societății românești adunate în jumătate de secol de muncă intensă a unui întreg popor. Acestea sunt cauzele profunde ale evenimentelor din decembrie 1989, cu toate reverberațiile lor, inclusiv cu nenorocirile de la Sibiu, despre care ne relatează colonelul Nicolae Tudosoiu în prezenta carte.

 

Conducerea Inspectoratului General al Miliției, în frunte cu generalul Constantin Nuță și doi dintre adjuncții săi, gen. Velicu Mihalea și col. Petre Moraru, nu s-a raliat grupului de trădători. Comandanții Miliției Române, cu excepția ofițerului de securitate Romeo Câmpeanu, general și unul dintre cei trei adjuncți ai generalului Nuță, au înțeles că rolul militarului este să fie în slujba poporului respectând legile, regulamentele militare și ordinele ministrului și ale comandantului suprem. Acest lucru avea să-i coste viața, toți trei având parte de morțile năprasnice pe care li le-au rezervat trădătorii care i-au asasinat.

 

În numeroase lucrări publicate, s-a dovedit că revolta populară din România a fost provocată printr-o acțiune concertată la care au luat parte servicii secrete străine, Securitatea, trădătorii din MApN, trădătorii din PCR, posturile străine de radio. Lucrurile sunt clarificate. Nu mai există dubii asupra fondului istoriei evenimentelor, ci doar unele detalii lipsă. Bineînțeles, că mai există un dialog al surzilor, întreținut de trădătorii din MI, MApN și PCR, de profitorii evenimentelor, inclusiv de „revoluționari”, respectiv de cei care prin acțiunile inițiate în stradă de Securitate, au ajuns să obțină drepturi materiale importante. După evenimente, prin verificările făcute în câteva rânduri asupra dosarelor de „revoluționari”, s-a constatat că mii și mii dintre ei, au obținut calitatea de „luptător în revoluția română din decembrie 1989” prin fals și au fost excluși, fără însă a li se imputa sumele încasate prin fraudă. Armata de falși revoluționari, de agenți ai Securității care au activat ca provocatori în evenimente, ca și cei care li s-au alăturat inconștient, fără să cunoască nimic despre diversiunea care însoțea lovitura de stat, a devenit o mulțime de susținători ai complotiștilor profitori ai evenimentelor. Ei au fost încurajați și finanțați și, de câte ori „revoluția neprihănită” este contestată de istorici, jurnaliști sau participanți la evenimente, ei se transformă într-un cor gălăgios care contestă adevărul și menține cât poate de mult tezele false despre evenimentele din decembrie 1989. Susținătorii minciunilor oficiale, numite peiorativ de profesorul Cristian Troncotă „tezele din decembrie”, au creat o adevărată rețea bine organizată și susținută. Puciștii Securității și ai lui Ion Ilici Iliescu, în frunte cu Gelu Voican-Voiculescu, unul din asasinii lui Ceaușescu, conduc Institutul Revoluției Române, falsificând pe banii statului adevărul istoric și răspândesc minciuna în rândul românilor, care nu mai știu ce să creadă, din mulțimea de variante care au fost construite pentru a deruta opinia publică.

 

De altfel, majoritatea celor petrecute în decembrie 1989 au fost falsuri. O spun din nou cu tărie: până la lovitura de stat, mulțimea adunată și tolerată în stradă prin diversiunea controlată de Securitate, nu poate fi socotită nici eroică, nici revoluționară, nici patriotică, nici progresistă. Cei care au ieșit primii la Timișoara au fost provocatori străini, respectiv unguri, ruși (majoritatea basarabeni), iugoslavi și minoritari din România , majoritatea din agentura Securității. După înființarea CNSAS-ului, s-a dovedit că un mare număr de falși revoluționari erau informatori ai Securității, în ciuda „albirii” multor dosare, a multor distrugeri de dosare și a interesului SRI de a acoperi un mare număr de persoane implicate și folosite și după decembrie 1989, în mulțimea de operațiuni speciale care au urmat (acțiuni de stradă, mineriade, fenomenul Piața Universității, conflictele interetnice etc). Nu s-au putut șterge toate urmele. Mulțimea din stradă a fost scoasă intenționat. Mulțimea care a ieșit în stradă în număr mare a fost încurajată de faptul că autoritățile de ordine publică din România, în prima fază doar Securitatea, după asasinarea gen. Milea și Armata, NU ȘI-AU ÎNDEPLINIT MISIUNEA legală de apărare a ordinii publice și a frontierelor țării, prin acțiuni preventive și de reprimare în fașă a puținilor declanșatori ai revoltei populare. Câteva zeci de oameni pot fi neutralizați fără omucideri, fără arme de foc, iar frontierele puteau fi oricând securizate în fața invaziei agenților străini. Regimul politic a demonstrat că a putut securiza frontierele ca să țină în interior 23 de milioane de oameni. La fel de bine le putea securiza și în fața câtorva zeci de mii de agenți străini care au pătruns în țară nestingheriți și au fost ocrotiți de autorități, care, după 22 decembrie 1989, aveau să-i adăpostească în unități militare, MI și ale SRI, timp de luni de zile. Situația internațională din vecinătatea României, prăbușirea unor regimuri politice, făcută de servicii secrete străine, ar fi îndreptățit orice măsuri de protecție a frontierelor.

 

Într-o a doua imediat următoare etapă de după apariția primilor „revoltați” de la casa parohială a lui László Tökés, au acționat câteva sute de atentatori la siguranța națională. Și aceștia puteau fi reprimați ușor. Lucrurile au fost intenționat lăsate să evolueze până la strângerea în stradă a zeci de mii de oameni, pentru a se invoca imposibilitatea reprimării lor.

 

Cât timp a trăit generalul ministru Vasile Milea, acțiunile trădătoare din MApN s-au menținut „sub capac”. De aceea, la Sibiu, până la împușcarea lui Milea, în 22 decembrie la orele 8.32-8.35, comandantul Garnizoanei, Aurel Dragomir, a executat ordinele ministrului său.

 

Toate planurile de restabilire și de menținere a ordinii publice prevedeau cooperarea între Miliție, Trupele de Securitate-Miliție, forțele MApN, Gărzile Patriotice și Securitate, aceasta din urmă trebuind să alimenteze cu informații care să catalizeze acțiunile preventive. Planurile de atunci nu au prevăzut situația că una sau două dintre aceste componente defectează. Cum Securitatea și Trupele de Securitate au defectat, la ordinul generalului Vlad, transmis comandantului Trupelor de Securitate, generalul Grigorie Ghiță,  Miliția și Armata nu au putut finaliza în 21 decembrie operațiunile de restabilire a ordinii publice.

 

Mai trebuie remarcat un aspect. În vara anului 1988 s-a finalizat Ordinul 2600/1988, act normativ privitor la restabilirea și la menținerea ordinii publice. El fusese elaborat sub conducerea generalului Iulian Vlad și, pentru prima oară din 1948, ofițerii, subofițerii și maiștrii militari de securitate, cu excepția celor de la trupe, nu mai aveau atribuții pe această linie de muncă. Actul normativ la care ne referim prevedea forțele care erau implicate în aceste operațiuni: Miliția, Trupele de Securitate-Miliție, MApN, Pompierii. Miliția intervenea într-o primă etapă, când ordinea publică era conturbată de un număr redus persoane, iar dacă numărul acestora devenea mare, interveneau Trupele de Securitate-Miliție, care aveau pregătire foarte bună pe această linie de activitate și care erau instruite pentru gherilă urbană și tot felul de situații. Forțele MApN interveneau complementar, doar atunci când numărul celor care trebuiau reprimați era foarte mare și Trupele de Securitate-Miliție nu făceau față numeric.

 

Pentru a înțelege ce s-a întâmplat la Sibiu, ca și la Timișoara de altfel, trebuie să menționăm un aspect. În 17 decembrie 1989, când s-a introdus „Starea de necesitate”, cu indicativul „Radu cel Frumos”, care însemna agresiune făcută de forțe externe, inspectorul șef Iulian Rotariu a convocat șefii Securității, Miliției, Trupelor de Securitate, Pompierilor și adjuncții lor în ședință. Cu acest prilej, inspectorul șef a scos din fișet un plic sigilat și l-a arătat celor prezenți, accentuând faptul că este închis și sigilat și nu s-a umblat la el. L-a deschis și a dat citire Ordinului 2600/1988. Faptul că acest ordin se făcea cunoscut factorilor responsabili cu aplicarea lui abia după un an și jumătate de la elaborarea lui și după ce revolta populară izbucnise deja în România, este rezultat al trădării, al faptului că se dorea o revoltă populară care să nu poată fi reprimată. Spun aceasta cu atât mai mult și mai ales pentru cei neavizați, care nu cunosc faptul că orice ordin este pus în executare numai după ce cadrele sunt instruite metodologic. Militarului trebuie să i se spună ce și cum are de făcut și ar fi trebuit făcute exerciții comune ale forțelor care trebuiau să pună în aplicare Ordinul 2600/1988. Nu s-a făcut acest lucru. De asemenea, s-a încălcat legislația și ordinul comandantului suprem în sensul că militarilor din Trupele de Securitate-Miliție nu li s-a distribuit muniție, aceasta fiind păstrată în niște lăzi sigilate. Astfel, dacă acești militari ar fi vrut să-și facă datoria și să restabilească ordinea publică, nu aveau cu ce să o facă.

 

De asemenea, Securitatea nu a făcut munca preventivă pentru a bloca din fașă revolta populară. Pe baza informațiilor din stradă și din întreprinderi, primele grupuri de manifestanți trebuiau neutralizate în fașă, nu după ce se constituiau în coloane de sute și de mii de oameni.

 

În dimineața de 21 decembrie, la orele 8.30, un grup de aprox. 25 de persoane de la întreprinderea „Balanța” a ieșit în stradă să demonstreze. Pe drum li s-au adăugat alți oameni, angajați ai întreprinderii „Mecanica”, astfel că în Piața Mare au ajuns aproximativ 50 de demonstranți, la care se adăugau mereu alții, pe măsură ce timpul trecea și nimeni nu îi reprima. Acești „revoluționari” au spart vitrinele unor magazine și librării, astfel că erau motive temeinice de a se lua măsuri împotriva lor.

 

Pentru un număr mic de contravenienți la ordinea publică era constituită regulamentar  Formațiunea „Scutul”, a Miliției. În 21 decembrie la Sibiu, această formațiune a fost alarmată târziu și nu de către inspectorul șef, cel responsabil pe județ cu ordinea publică, nici de către șeful Miliției județului, ci de prim-secretarul PCR, Nicu Ceaușescu, care a venit personal la Miliție pentru a ordona el ceea ce nu făcuseră cei îndrituiți prin lege. Era deja foarte târziu. Momentul „cheie”, când restabilirea ordinii publice ar fi fost simplă, trecuse, fusese ratat. Securitatea nu informase nimic în legătură cu organizarea din fașă a revoltei, deși avea informatori peste tot în întreprinderea „Balanța”. De ce o fi încasat ofițerii Serviciului II Sibiu salariile, timp de patru decenii? La ora „H”, n-au făcut nimic. Astăzi, complicitatea Securității la provocarea revoltei populare este evidentă, „ca lumina zilei”, ca și neimplicarea comandanților locali, în primul rând a inspectorului șef, col. Iulian Rotariu.

 

În momentul în care formațiunea „Scutul” nu a putut face față agresiunilor provocatorilor din stradă, trebuiau să intervină Trupele de Securitate. Militarii de la Trupele de Securitate care au fost inițial trimiși în Piața Mare din Sibiu, unde se dezvoltase revolta manifestanților, au părăsit piața la ordinul colonelului de securitate Iulian Rotariu, șeful structurii județene de apărare a ordinii publice, care i-a trimis la sediul județean al PCR, unde nu erau manifestanți și nici nu se așteptau acolo marile nemulțumiri, în parte datorită respectului de care se bucura tânărul prim-secretar Nicu Ceaușescu. Acolo, militarii de la Trupele de Securitate au stat în curtea interioară a sediului, până când s-au reîntors în unitate, lăsând orașul Sibiu la cheremul demonstranților, conduși de provocatori și de agenți ai Securității, de exemplu, cum a fost personajul care a  vorbit mulțimii la sediul Inspectoratului Județean Sibiu al MI, N. Stanciu, fostul șef al Întreprinderii Cinematografice Sibiu, deconspirat după înființarea CNSAS. În puținul timp cât militari din Trupele de Securitate au staționat în Piața Mare, un ofițer de la această armă a vorbit cu o serie de ofițeri de miliție, recomandându-le să-i lase în pace pe manifestanți, să nu-i reprime, că sunt mulți, că n-are rost să-i reprime etc, descurajând acțiunea de restabilire a ordinii publice. Astfel, revolta nu a fost reprimată, iar după-amiază provocatorii au condus coloana la sediul Inspectoratului MI, presiunea fiind pusă pe Miliție și, mai târziu și pe Securitate. Să fi fost acesta și un preț al trădării?

 

În cartea pe care a scris-o, fostul inspector șef Iulian Rotariu afirmă că în conformitate cu planul întocmit de menținere a ordinii publice, de care a răspuns el personal, împreună cu șeful Miliției, maiorul Nicu Silvestru, în dimineața de 21 decembrie, ei l-au trimis pe șeful Miliției Municipale să vadă ce se întâmplă în oraș. Observă deja de aici că acțiunea Inspectoratului MI este cu fisuri. Ofițerii de obiectiv ai direcției a II-a ar fi trebuit să activeze rețeaua și șeful Securității să știe că la Întreprinderea „Balanța” se organizează ieșirea în oraș, care trebuia lichidată în fașă, acolo, cel mai târziu la poarta fabricii. Apoi, Rotariu nu ne spune de ce nu a implicat și Serviciul „F”, care să cutreiere străzile și să vadă dacă se strâng grupuri de oameni pe străzi. Securitatea avea experiența celor întâmplate la Timișoara, în 15 și 16 decembrie, când a fost declanșată revolta. Rotariu spune că după ce s-au constituit mari coloane de demonstranți și au afluit în Piața Republicii (Piața Mare), col. Vasile Popa s-a reîntors la sediul Inspectoratului și abia ulterior a fost trimisă Formațiunea „Scutul”, care reprezenta deja o forță insuficientă pentru mulțimea care se adunase.

 

În dimineața de 21 decembrie 1989, pe platoul UM 01512 de la localul 1 al unității, lt. col. Dragomir a strâns întregul efectiv și le-a ținut o cuvântare privitoare la nevoia de a fi uniți în jurul conducerii țării și a afirmat explicit că momentul istoric cere armatei să folosească gloanțele pentru a apăra țara. Când Nicu Ceaușescu a văzut că revolta este încurajată de inacțiunea forțelor de securitate, el i-a dat lui Aurel Dragomir acceptul de a interveni pentru restabilirea ordinii publice. Dar militarii MApN nu erau instruiți pentru acest gen de operații. Ei au luat poziție în formație în Piața Mare (pe atunci Piața Republicii) și au executat foc de avertisment, timp în care, din podurile caselor s-a executat foc de către trăgători profesioniști, nu în scop de reprimare, ci în scopul de a răni și omorî, pentru a incita populația, pentru a o revolta și mai tare și pentru a convinge oamenii că ei sunt puternici și nu pot fi reprimați, chiar dacă unul-doi-trei dintre ei sunt loviți de gloanțe. Reprimarea în sine, de către forțele abilitate de lege și instruite în acest sens, nu s-a făcut, deși era foarte ușor de făcut acest lucru, din punct de vedere militar.

 

Este de remarcat că după ce autoturismul „Aro” al Miliției a fost răsturnat și incendiat în Piața Mare, toate cadrele Inspectoratului Județean Sibiu al MI au fost retrase în cazărmi, în stradă rămânând doar forțe ale MApN. De ce oare? Aceasta este un act de trădare. Restabilirea ordinii publice se face în oraș, pe stradă, nu închiși în propriile unități.

 

Prezenta carte ne relatează evenimentele din după-amiaza de 21 decembrie 1989, noaptea de 21/22 decembrie și din dimineața și după-amiaza de 22 decembrie de la sediul Inspectoratului Județean Sibiu al MI. Aceste evenimente nu au nimic comun cu manifestațiile „nobile” împotriva regimului politic, nici cu demonstrațiile pentru obținerea de drepturi civice, nu au avut nimic nobil în ele, ci au fost efectiv niște atacuri de o mare violență ale unor huligani, incendiatori, inclusiv criminali, mulți în stare de ebrietate, țigani și copii împotriva unor instituții fundamentale ale statului român.

 

Au urmat alte momente pe care autorul cărții, col. Nicolae Tudosoiu și documentele prezentate în carte, le descriu cu exactitate. Un fapt este important. În noaptea de 21 spre 22 decembrie, mulțimea din fața Inspectoratului MI a fost alungată tot la ordinele comandantului Aurel Dragomir, după ce Armata a scos TAB-urile și a „vânturat” demonstranții de pe strada Armata Roșie (actuala stradă a Revoluției). Comandantul Dragomir, permanent în legătură cu șefii săi, a aflat că la București, ministrul Vasile Milea conduce represiunea și a restabilit ordinea publică în toată capitala. În dimineața de 22 decembrie, comandantul Dragomir l-a trimis pe maiorul Florian Balint cu o grupă de militari să apere sediul MI, pentru că cei 73 de militari de la Trupele de Securitate, conduși de locotenentul Moldovan, nu au apărat sediul MI, lăsându-l la cheremul mulțimii care l-a atacat, ei retrăgându-se, cu câini cu tot, în curtea interioară, iar în final, în interiorul garajelor Securității. Acesta a fost ordinul care li s-a dat militarilor de la Trupele de Securitate pe filiera gen. Iulian Vlad-gen. Grigorie Ghiță-lt. col. Laurențiu Cătană-lt. Moldovan.

 

În cursul nopții de 21/22 decembrie, inspectorul șef, col. Iulian Rotariu, șeful Securității, lt. col. Teodor Petrișor și șeful Miliției, maior Nicu Silvestru, au părăsit sediile Securității și Miliției retrăgându-se în interiorul UM 01512, ceea ce în situație de stare de necesitate/stare de război înseamnă dezertare și se pedepsea cu moartea. Ei au invocat dorința de a stabili un centru de comandă al operațiunilor, comun cu MApN, când o asemenea părăsire a unităților militare nu era prevăzută de nici o legislație, ci, din contră, legislația interzicea comandanților să părăsească unitățile militare în aceste situații. Părăsind unitatea, cei trei comandanți nu au lăsat împuterniciți la comandă, care să poată lua în deplină responsabilitate deciziile foarte grele care se impuneau. Cei rămași în sediul inspectoratului așteptau ordine de peste drum. Mai mult decât atâta, cei trei comandanți au cerut lui Aurel Dragomir adăpost și acceptul pentru instalarea unor legături telefonice cu rețeaua MI. „Turmele fără păstori”, lipsite de apărare, sunt victime sigure. La Sibiu, au trădat comandanții și militarii din Trupele de Securitate care trebuiau să păzească sediile și pe cadrele MI. Motivația lt. col. Petrișor și a maiorului Silvestru că ei au avut ordin de la inspectorul șef să-și părăsească unitățile și să se adăpostească la UM 01512 nu stă în picioare. Militarii, atunci și acum, nu sunt obligați să aplice ordine ilegale, or părăsirea unităților militare de către comandanți în situația de stare de necesitate nu era permisă.

 

După rănirea prin împușcare a generalului Milea, lovitura de stat din sediul CC al PCR a intrat în linie dreaptă. Acest lucru a influențat decisiv atitudinea comandantului Dragomir. Sub pretextul faptului că un elev-militar (Dan Mițiți) a fost rănit, lt. col. Aurel Dragomir s-a deplasat la Spitalul Militar Sibiu, unde se afla punctul al doilea de comandă al garnizoanei Sibiu, dotat cu legături telefonice operative cu ministrul Apărării, cu Comandamentul Militar Unic de la sediul CC al PCR și cu toată țara. Din acele convorbiri telefonice a aflat Dragomir cursul noilor evenimente de la București, din dimineața de 22 decembrie 1989 și a primit ordine noi. A purtat convorbiri cel puțin cu generalii Hortopan, Stănculescu și Vlad. De la București, a aflat că Securitatea și cu generalii din MApN care se aflau la comandă în sediul CC au întors cursul evenimentelor și că de partea legislației în vigoare și a fostului regim se mai află doar ministrul de Interne, Tudor Postelnicu și comandanții Miliției. Generalii Nuță și Mihalea se aflau la Timișoara, iar colonelul Moraru, la București. La revenirea în unitate, comandantul Dragomir a spus explicit tuturor cadrelor cu care a intrat în contact: „Luptăm cu Miliția!!” și „Distrugeți Miliția!”

 

Rezultă cu claritate că la ora când Dragomir ordona „Luptăm cu Miliția!”, Securitatea nu era încă în dizgrația puciștilor și conspiratorilor. Dacă ar fi fost deja în tabăra adversă, Dragomir ar fi spus că luptă cu Miliția și cu Securitatea și ordona să le distrugă pe amândouă.

 

Un alt lucru semnificativ este că după declanșarea focului de arme împotriva sediului Miliției, o serie de cadre ale MI au luat legătura telefonic cu col. Dragomir și cu ofițerul de securitate CI-st al UM 01512, lt. col. Mircea Lomnășan, cerându-le protecție și oprirea focului nimicitor. Lt. col. Mircea Lomnășan i-a îndemnat să vină să se adăpostească la UM 01512. Imediat după aceasta, în această unitate s-a aflat că vin cadrele de miliție de peste drum, dar s-a aflat că vin să atace, nu să se refugieze! Care a fost misiunea colonelului Lomnășan? Ce le-a spus el comandantului Dragomir și adjuncților acestuia, Milan Irimescu și Eugen Moșneanu? Nici unul nu a declarat nimic, dar între ofițerii de la UM 01512 se spune că Lomnășan i-a atenționat că vin milițienii să atace unitatea! Nici în acest caz „cheie”, procurorii nu au clarificat nimic.

 

Nimeni n-a vrut să vorbească despre acest detaliu atât de important, iar unii nu vor să spună nici astăzi, pentru că le este frică. Temuta Securitate trezește și astăzi fiori, ceea ce este foarte trist pentru români. Frica de adevăr este una din cauzele prăbușirii României post-comuniste. Pentru ce atâta frică? Această frică, la care se adaugă duplicitatea aparatului de stat, lipsa de înțelegere a nevoilor reale ale României, dincolo de o mai bună nevoie de aprovizionare cu alimente, benzină, jucării, hârtie igienică etc, ca și preocuparea de-a dreptul obsesivă de a ne pune în slujba străinilor, mă face să îmi pun întrebarea dacă noi, românii, am fost demni de România, dacă am meritat s-o avem liberă, sau dacă nu cumva am meritat să o pierdem, ceea ce s-a și întâmplat?!

 

După ce conducerea Securității a predat Televiziunea Română pe mâinile conspiratorilor pe care îi ocrotea de ani de zile și după începerea emiterii de mesaje „revoluționare”, redactorul evreu Teodor Brateș a afirmat în direct că: „…anumite elemente ceaușiste din fosta Miliție încearcă să organizeze o contralovitură…”  Observăm deci că lt. col. Dragomir era racordat la evenimentele de la București și acționa în consecință… Acest lucru a contribuit la similitudinea evoluțiilor evenimentelor din Timișoara, București și Sibiu.

 

Stabilindu-se „inamicul” de către generalii din sediul CC al PCR, respectiv Miliția și fiind acest „inamic” recepționat ca atare de comandantul Dragomir, presiunea și focul cu toate categoriile de armament s-au îndreptat împotriva Miliției și sporadic împotriva Securității. Atacul împotriva Miliției a fost conceput de șefii puciștilor din București ca un atac preventiv, pentru situația că generalul Nuță nu ar fi fost capturat și asasinat și ar fi ajuns cu bine în București și ar fi luat comanda Ministerului de Interne, al cărui secretar de stat era. Ar fi fost deranj mare pentru puciști!

 

Comandantul Dragomir nu a ținut cont de faptul că ofițerii de miliție nu acționau împotriva nimănui, respectiv nici împotriva populației, nici împotriva forțelor MApN. Comandantul lor, maiorul Nicu Silvestru, se găsea în sediul UM 01512, deci în mâna Armatei, iar la începutul după-amiezii, după o bătaie bună, adevărată „corecție”, care i s-a aplicat, a fost reținut împreună cu celelalte sute de cadre ale MI și băgat în sala de sport și apoi în bazin.

 

Abia după ora 14.20, când Ion Iliescu a apărut la televizor și a vorbit despre Securitate ca despre o „clică pusă în slujba dictatorului”, s-a declanșat un tir susținut și împotriva sediului Securității. De altfel, în prima fază a canonadei împotriva sediului Miliției, o serie de cadre de miliție s-au adăpostit în sediul Securității, mai ales pe coridoare, unde erau mai ocrotiți de tirul de peste drum.

 

În după-amiaza de 22 decembrie, generalul Iulian Vlad a rămas unicul și deplinul stăpân al Ministerului de Interne, inclusiv al Miliției, datorită următoarelor:

 

1)   În 22 decembrie, imediat după ora 8.32, comandantul Comandamentului Militar Unic al României, gen. Vasile Milea a fost rănit prin împușcare și, ulterior, la ora 14.00, strangulat cu un șnur. Garda de corp a gen. Milea, cpt. de securitate Ioan Vătămănescu, l-a abandonat pe mâna asasinilor săi, în frunte cu col. Corneliu Pârcălăbescu, ulterior general cu patru stele și pus la adăpost ca ambasador la Londra .

 

2)   În dimineața de 22 decembrie 1989, la orele 10.30, la București, la sediul Inspectoratului General al Miliției, a avut loc un puci, în urma căruia a fost arestat de către ofițeri de miliție și de securitate colonelul Petre Moraru, adjunct al comandantului Miliției Române, care acționa conform legislației în vigoare și ordinelor comandantului său direct, gen. Nuță. Comanda Miliției a fost preluată de generalul de securitate Romeo Câmpeanu, loial gen. Iulian Vlad . Puțin înainte de ora 10, înainte de a părăsi sediul Inspectoratului Județean Timiș al MI, pentru a se salva din mâinile ofițerilor de securitate care îl vânau, generalul Nuță i-a ordonat col. Petre Moraru să transmită către toate unitățile de miliție din țară ordinul de a-și apăra sediile, inclusiv cu folosirea armamentului de foc. Ordinul era perfect legal, fiind în concordanță cu legislația în vigoare, respectiv cu prevederile Decretului 367/1971.

 

Punerea în aplicare a acestui ordin al gen. Nuță însemna practic imposibilitatea ocupării de către „revoluționari”+forțele MApN a sediilor de miliție din întreaga țară, lucru care s-a întâmplat în cea mai mare măsură în după-amiaza de 22 decembrie. Ordinul a fost recepționat și la Sibiu, de maiorul, pe atunci, viitorul colonel Adrian Stanciu. Transmiterea acestui ordin a convins pe puciști că echipa generalului Nuță continuă să respecte legea și să nu se racordeze la lovitura de stat. Imediat, ca la comandă, în fața intrării principale de la sediul IGM a apărut o coloană de manifestanți, conduși de un inginer pe nume Marian Gostin, ulterior identificat ca agent al Securității, care a cerut să se deblocheze ușile și manifestanții să fie lăsați să intre în sediu. Lt. col. Ion Suceavă (fost șef al Inspectoratului Miliției pentru Transporturi) a ieșit la balconul de deasupra intrării și a intrat în dialog cu ing. Marian Gostin, cerându-i să formeze o delegație de 8-10 „revoluționari” care să intre în sediu, să constate că nu sunt arestați dintre ei și să-și spună revendicările. Acest lucru însemna, practic, încălcarea ordinului dat de inspectorul general Nuță, de apărare a sediilor și de a se evita pătrunderea în sedii a persoanelor străine. Col. Petre Moraru nu era de acord cu această soluție a puciștilor. Ca urmare, colonelul Petre Moraru a fost arestat din ordinul primit de gen. Romeo Câmpeanu de la gen. Vlad. Grupul puciștilor de la sediul central al Miliției a fost format din gen. de securitate Romeo Câmpeanu, col. de miliție Gheorghe Rădulescu, col. de miliție Ion Pitulescu, col. de miliție Mihai Stoleriu, lt. col. de miliție Alexandru Ruși și cpt. de securitate Viorel Roșu (șef de serviciu la UM 0762-București). Lt. col. Ion Suceavă l-a scos pe col. Petre Moraru încătușat și cu pistolul la tâmplă din sediul IGM, printre manifestanți, strigând lumii să facă loc că are de arestat un terorist criminal.

 

Col. Petre Moraru a fost încarcerat în București și apoi transferat la Penitenciarul „Popa Șapcă” din Timișoara, unde a fost asasinat în ziua de 31 ianuarie 1990, în celulă. A fost dus la Timișoara pentru că acolo de judeca „lotul Timișoara”, inclusiv problematica arderii la crematoriul Cimitirului Belu a cadavrelor agenților străini omorâți la Timișoara. Petre Moraru, bărbat puternic, tânăr, era un om decis să spună adevărul. Autoritățile au aflat, pentru că el a fost încarcerat alături de ofițerii de securitate Radu Tinu și Gabriel Atudoroaie, foști adjuncți ai șefului Securității Timiș. Or, noile autorități ascundeau implicarea străinilor în evenimente. Securiștii declarau cu toții că nu au fost străini, că n-au văzut pe nimeni etc. După două decenii, aceiași securiști aveau să declare că „revoluția” a fost făcută de serviciile secrete străine. Oficial s-a spus că Petre Moraru s-ar fi sinucis prin spânzurătoare. Un om puternic ca Petre Moraru, însurat, cu trei copii, cu viața înainte, nu se sinucide așa ușor. Era format la școala bărbăției, cum se formau cadrele de miliție în acele timpuri. Erau aleși, inclusiv pe criterii psihologice. Miliția nu lucra cu oameni slabi „de înger”, cu sinucigași, iar pentru funcții de comandă foarte importante, erau aleși cu foarte mare grijă.

 

Am cercetat acest caz important al evenimentelor. Pot să vă spun doar următoarele. Maiorul Radu Tinu și lt. col. Gabriel Atudoroaie au fost arestați/puși la adăpost în după-amiaza de 22 decembrie 1989. A doua zi, lt. col. Gabriel Atudoroaie a fost scos din arest și folosit în diverse misiuni până în data de 17 ianuarie, când a fost readus în aceeași celulă. Ulterior în celula lor a fost adus Petre Moraru. În 31 ianuarie el anunță gardienii că l-a găsit împreună cu Radu Tinu pe col. Moraru spânzurat, dar ei erau acolo… Imediat după aceea, lt. col. Atudoroaie a fost eliberat, a fost reîncadrat în noul SRI, deși fusese acuzat de complicitate la genocid, a fost avansat în grad, a fost promovat în funcții, a fost făcut general și a fost numit șef al Diviziunii „E” din SRI. Oare pentru ce merite? Oricum s-ar privi lucrurile, moartea col. Petre Moraru va fi contabilizată în istorie ca o crimă pusă în seama puterii post-decembriste, alături de o lungă listă de persoane asasinate după 22 decembrie 1989, care fac ca acel regim politic, care-l avea în frunte pe Ion Ilici Iliescu, să nu fie numai unul antinațional, ci și unul criminal.

 

3)   În cursul dimineții de 22 decembrie, la sediul Inspectoratului Județean Timiș al MI, imediat după ora 10.00, gen. Emil Macri i-a ordonat col. Filip Teodorescu să-i aducă de la ofițerul de serviciu un pistol mitralieră pentru a-l împușca pe gen. Nuță. A început o adevărată vânătoare a gen. Nuță, care  fost scos din sediu de cpt. de miliție Viorel Bucur, șeful Serviciului Economic al Miliției Timiș și după o serie de planuri schimbate de a scăpa de complotiști, cu ajutorul unui ofițer USLA, a ajuns la Arad și a petrecut noaptea sub nume fals la hotelul „Parc”, vânat de cadre de securitate. A doua zi (23 decembrie 1989) s-a îndreptat către București, fiind arestat împreună cu adjunctul său, gen. Velicu Mihalea, de către cadre ale Securității și Miliției în trenul rapid Pannonia (Curtici-București), legat, dus la sediul Inspectoratului Județean Hunedoara al MI, deposedat de documente, casete și o întreagă arhivă a evenimentelor de la Timișoara, predați unei unități militare, suiți într-un elicopter, legați fedeleș de scaunele aparatului de zbor și doborâți la ordin de militari de la Alba Iulia, comandați de ofițerul Viorel Bârloiu, ulterior avansat în grad până la general cu patru stele și numit secretar al CSAT, funcție pe care a îndeplinit-o până în anul 2005. A fost o regulă ca asasinii să fie promovați de complotiști până în fruntea țării .

 

4)   La ora 12.10, Nicolae Ceaușescu a fost scos din sediul puterii de către luptătorii de la Direcția a V-a, împotriva voinței sale și dus cu elicopterul și cu o mașină a Securității Județului Dâmbovița în sediul unei unități militare, conduse de un comandant și un șef de stat major, ambii unguri. În acest fel, prin arestarea șefului statului, a fost desăvârșită lovitura de stat .

 

5)   În după-amiaza de 22 decembrie 1989, din ordinul gen. Vlad, a fost arestat ministrul de Interne, Tudor Postelnicu. El a fost adus în încăperea din sediul CC al PCR de unde conducea, practic, întreaga țară, generalul Vlad. Postelnicu i-a fost „aruncat la picioare” ca un sac de cartofi și lăsat acolo mai multe ore, legat, în timp ce Vlad dădea telefoane. Când a fost adus în încăpere, ministrul l-a salutat pe Vlad, dar acesta nu i-a răspuns…

 

În acest fel, în după-amiaza de 22 decembrie, gen. Vlad a preluat comanda întregului Minister de Interne. În același timp, câteva ore, până la numirea gen. Militaru ca ministru al Apărării, prin gen. Stănculescu și gen. Gușă, gen. Vlad exercita o influență importantă asupra șefilor Armatei .

 

În rândurile de față, am prezentat câteva aspecte ale evenimentelor petrecute la nivel național, care să completeze imaginea textelor colonelului Nicolae Tudosoiu.

 

Revenind asupra evenimentelor petrecute la Sibiu, menționez că atacatorii Inspectoratului MI, atât în seara și în noaptea de 21 decembrie, cât și de a doua zi au fost în majoritate provocatori și persoane de la periferia societății. Erau numeroși oameni în stare de ebrietate, țigani și copii. Ce revoluție să aibă ei în cap? Nici o revoluție! Aveau în cap să-i atace, să-i bată, să-i ucidă, să-i incendieze pe cei de care le-a fost frică toată viața, pentru că au trăit la marginea legii. Or fi fost și excepții de la cadrul general, dar excepțiile care poate au fost nu fac decât să întărească regula.

 

Nu ai ce respect să ai pentru cei care dau foc la sediile instituțiilor statului și omoară polițiști sau securiști. Eram la etajul al treilea, cu fereastra deschisă și îi priveam de sus. Atacatorii sediului Inspectoratului MI erau bine dirijați de provocatori informați, care știau ce vor. Au intrat pe poartă, au ocolit garajele Miliției, au venit prin spatele clădirii Pașapoarte și au intrat în curtea din spatele clădirii Securității. Erau la 10-15 metri distanță de mine. Auzeam aproape tot ce se vorbea. Din fruntea coloanei pătrunsă în curte se strigau încurajări către cei care veneau temători mai în urmă și li se spunea că militarii de la trupe nu au voie să tragă și au gloanțe oarbe. De unde știau adevărul, când legea și normalitatea erau altele? Luptătorii de la Trupele de Securitate, în număr de 73, care ar fi trebuit să apere sediul nu au făcut-o și au lăsat sediul și cadrele MI neapărate. 25 de morți, sute de răniți, copii orfani, acumulări uriașe de ură în societate, dezbinarea pe termen lung a instituțiilor de apărare, siguranță națională și ordine publică, arhivă furată și distrusă, pagube materiale uriașe, societatea românească bulversată etc. Toate acestea s-au făcut în numele unei false lupte pentru libertate, chiar dacă, câteva ore mai târziu, în stradă au fost mulți care doreau realmente libertate și nu făceau parte din nici un complot.

 

De fapt, totul s-a pregătit și s-a înfăptuit pentru acapararea României, a economiei țării, a resurselor ei naturale și umane.  Este vorba, de asemenea, de dorința sovietică de a impune României o conducere loială și supusă Moscovei și a dorinței Occidentului de a-i acapara țării economia și numeroasele resurse naturale și umane. Acestea sunt cauzele profunde ale evenimentelor, iar transpunerea lor în practică s-a făcut cu ajutorul trădătorilor din Securitate, Armată și Partidul Comunist. Cei care au luat România cu asalt în decembrie 1989, au avut trădători care i-au susținut, în toate aceste instituții.

 

La comanda Miliției nu au fost trădători. Singurul comandant important din Miliție care i-a sprijinit pe trădători a fost generalul Romeo Câmpeanu, ofițer de securitate infiltrat de generalul Vlad în poziția de unul dintre cei trei adjuncți ai șefului IGM. De aceea, presiunea s-a pus pe Miliție, de aceea au fost asasinați șefii Miliției pe țară, iar la Sibiu zecile de cadre ale instituției.

 

În toată această perioadă a zilei de 22 decembrie, când, după cum am arătat, gen. Iulian Vlad a fost stăpânul absolut al Ministerului de Interne, el nu a luat nici o măsură de salvare a cadrelor MI de la Sibiu, deși cunoștea situația de acolo și avea autoritate asupra comandantului Aurel Dragomir, fost ofițer de securitate la Direcția a V-a și, mai ales, asupra gen. Victor Athanasie Stănculescu.

 

În primăvara anului 1995, gen. Vlad m-a rugat să-l însoțesc pentru că dorește să pună o floare la monumentul cadrelor MI asasinate în decembrie 1989. L-am condus cu mașina mea, am cumpărat o coroană de la cimitir și am mers la sediul Inspectoratului de Poliție, unde am pus coroana. Astăzi sunt convins de legătura directă între trădarea gen. Vlad și moartea acelor militari.

 

Când cadrele de miliție omorâte la Sibiu erau îngropate doar de câteva zile, când peste 500 de oameni erau închiși în bazinul UM 01512, când alte sute de răniți se chinuiau prin spitale sau locuințe din Sibiu, în 26 decembrie, generalul Iulian Vlad a purtat o convorbire cu lt. col. Aurel Dragomir, din care vă prezentăm un extras:

 

„Domnule Dragomir, vă mulțumesc pentru tot ce ați făcut la Sibiu. Vă îmbrățișez cu căldură. Vă rog să aveți grijă, că vorbesc în numele domnului ministru Militaru. Securitatea trebuie să lucreze în continuare. Sunt probleme grele. Ungurii vor Ardealul. Sunt și alte probleme.”

 

După ce evenimentele s-au mai liniștit și lumea a început să-și dea seama cam ce s-a întâmplat, după ce au început anchetele și s-au făcut plângerile penale pentru crime, răniri prin împușcare, vătămări etc, un mare număr de cadre ale MI au realizat că principalul vinovat a fost lt. col. Dragomir. Toată supărarea și ura firească, produsă de năprasnicele evenimente, s-a prăvălit asupra lui Aurel Dragomir. Autorul acestor rânduri prefațatoare nu dorește să apere nici un criminal, nici un trădător, nici un vinovat. Totuși, doresc să arăt că prea puțini oameni au conștientizat faptul că Aurel Dragomir a fost ultima verigă a unui lanț de comandă, care, după asasinarea gen. Vasile Milea, i-a avut în frunte pe gen. Stănculescu, Militaru, Gușă, în rândul al doilea de comandă militară pe gen. Hortopan și gen. Eftimescu, iar în spatele tuturor, manevrând cu multă abilitate, pe generalul Iulian Vlad, cel care îl felicita pe lt. col. Aurel Dragomir și-l îmbrățișa cu căldură. Asupra gen. Vlad, în mod stupid, s-au prăvălit laudele și felicitările de „erou salvator”, iar asupra lui Dragomir, acuzațiile de criminal sângeros. Este rodul manipulării colosale din perioada post-decembristă. În armată, principalii vinovați nu sunt ultimele verigi ale lanțului de comandă…

 

Pe de altă parte, consider că indiferent de ordinele pe care le-a primit de a trage în Miliție și în cadrele sale, col. Dragomir nu avea voie să facă acest lucru pentru că ordinul acesta a fost unul complet ilegal. Or, ordinele ilegale nu trebuie executate. O instituție militară a statului nu are voie să atace armat o altă instituție a statului. În nici o împrejurare, cu atât mai mult cu cât s-a dovedit fără putință de tăgadă că Miliția nu a atacat Armata, iar Securitatea nici atâta, pentru că în 22 decembrie între orele 8.30 și 13.30, orele astrale ale evenimentelor, când s-au petrecut cele mai importante momente ale loviturii de stat, conducerea Securității a conlucrat perfect cu conducerea Armatei, în consens cu acțiunea serviciilor secrete care au atacat România în acel decembrie însângerat, numit de Alex Mihai Stoenescu „O tragedie românească”.

 

După ce au dat împreună lovitura de stat și l-au dat pe Ceaușescu pe mâna asasinilor, atât Armata, cât și Securitatea, s-au învinovățit reciproc, fiecare jucând rolul de victimă a celuilalt. De fapt, cea care a fost victima amândurora a fost Miliția, ai căror comandanți, cu excepția generalului trădător Romeo Câmpeanu, au înțeles să-și facă datoria și să nu se pună în slujba serviciilor secrete străine care ne atacau. Este cert că generalul Constantin Nuță și adjuncții săi aveau cunoștință deplină de faptul că zeci de mii de agenți străini, prin înalte complicități, au fost lăsați să pătrundă în România nestingherit și să acționeze împotriva României independente de atunci.

 

Această carte nu are menirea de a semăna ură față de cei care i-au ucis pe cei 25 de angajați ai MI, 23 cadre de miliție și 2 cadre de securitate, au rănit alte sute de oameni și au închis peste 500 de oameni în bazinul UM 01512. Nu, categoric nu. Militarii MApN au avut și ei motivația lor: au primit ordine în acest sens, au fost manipulați, li s-a inoculat ură și chiar au crezut că ceea ce li se spune este adevărat. Da, sunt vinovați, dar și această vinovăție are justificările ei. Astăzi, putem să judecăm la rece și să stabilim aceste vinovății fără ură și fără părtinire. O facem noi, istoricii, pentru că „Justiția” Militară, cea care ar fi trebuit să stabilească de cu trei decenii în urmă firul evenimentelor și vinovățiile, nu numai că nu a făcut nimic, dar a contribuit la proliferarea minciunii, la ascunderea adevărului, la distrugerea de probe, la bulversarea societății românești și la acapararea României, cu toate resursele ei economice, naturale și umane. Pentru ca anomalia să fie completă, acești oameni din „Justiția” Militară au cele mai mari salarii și cele mai mari pensii din România capitalist-colonială.

 

În încheiere, doresc să salut inițiativa colonelului Nicolae Tudosoiu de a mai pune o stavilă în calea uitării suferințelor cadrelor de miliție, mai ales a familiilor lor rămase în viață, a celor 44 de copii rămași orfani în urma evenimentelor. A făcut-o cu succes scriind această interesantă carte, în memoria camarazilor lui, foștii noștri prieteni.

 

                                                                                                              Prof. univ. dr. Corvin Lupu

 

 

Trădarea României în decembrie 1989 a condus la tragediile de la Sibiu

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

11. Cercetarea tranziţiei criminale – actori în farsa politică

 

 

 

1. Cazul Ponta

Ioan Rosca 22.06.12

 Cazul Ponta sau falsificarea în Tranziţie

 

     Completez consideraţiile despre ravagiile reeducării, din textul dedicat azi cazului Năstase, cu cîteva note despre omniprezenţa falsificărilor, în România de azi dar şi aiurea, într-o epocă de decadenţă „postmodernistă”, compromisă de un „progres” regresiv, (despre care am scris mai multe texte regrupate la http://www.ioanrosca.com/ )

 

    Adevărul dur e că omul, singur sau înhăitat, silit să vîneze prin societate, în situaţii tot mai complexe, şi-a dezvoltat şiretenia, capacitatea de a simula, de a organiza exploatarea şi înşelarea altora- mult mai mult decît calităţile morale propovăduite ipocrit şi care cam stînjenesc- la nivel „pragmatic”. Aspiraţiile nobile au rămas ferment pentru literatură, continuă să motiveze cîţiva visători şi să fie invocate de toţi prefăcuţii. Dar s-au dovedit prea fragile pentru a deveni natură intimă celor siliţi să găsească soluţii de supravieţuire şi asmuţiţi comercial către bunăstare cu orice preţ. Nu se mai crede în masă în valorile oficiale: cinste, solidaritate, sacrificiu etc. E plină lumea de farse şi aparenţe, de la perfidiile politice la scamatoriile universitare.

 

    Dar nu cunosc un loc şi un moment în care renunţarea la orice dram de nobleţe, adoptarea filosofiei neruşinării fără limite, să atingă cotele din România de azi. Acesta e rezultatul reeducării, într-o societate care îşi croieşte sensurile urîte din mers. În ţara în care s-au comis atîtea porcării nepedepsite, infractorii fac şi aplică legea, victimele au fost împotmolite în complicităţi iar cinstea duce la mizerie- nu se putea înteţi cultul pentru adevăr, dreptate, corectitudine. Majoritatea românilor fiind implicaţi în „inginerii”, gigantice sau pitice, nu simt, faţă de „băieţii deştepţi”, care „se descurcă” de minune, decît ciudă invidioasă- nu oprobriu moral. Hoţia altora îi irită pe spectatori numai pînă la punctul… de la care încep rezonanţele.

 

     Cel care a trecut prin liceu -cumparind notele de la profesori degeneraţi- şi apoi prin facultate- fără a pierde timp să studieze ce copie- nu are cum fi revoltat că primul ministru îi seamăna. Nu cred că îşi doresc diplomaţii tranziţiei să se facă o cercetare retroactivă a lucrărilor de doctorat (şi nu numai ) plagiate în aceşti 22 de ani de distrugere metodică (premeditată) a învăţâmîntului românesc. Pentru că ştiu care e realitatea, profitorii nu o vor scurmată. Că doar nu crede cineva că România a devenit marele laborator de excelenţă a lumii- aşa cum s-ar putea deduce, dacă ai lua în serios numărul uriaş de doctori, masteri, etc – fabricaţi de sistemul ticăloşit. Cine are interesul ca devalorizarea studiilor făcute în România sa fie revelată, cine vrea să stîrnească rahatul de sub preşul pe care se joacă de-a profesionalismul actualii locuitori ai unui spaţiu intelectual sinistrat? Părinţii nulităţilor diplomate la kilogram, profesorii lor laşi, cohortele de domni Goe care vor clădi viitorul? Doar cei care şi-au construit corect cariera se simt păgubiţi de inflaţia de diplome, cu care s-au acoperit pitoreştile personaje care au uzurpat instituţiile, cumpărînd diplome ieftine- pentru un spor de prestigiu …şi salariu. Dar minoritarii cu instrucţie reală sînt învinşi cancerigen de potopul falsificatorilor veleitari, însetaţi de posturi, sinecuri, ocazii, putere .

 

    Aşa că un Ponta se arată mirat de scandalul iscat de revelarea modului în care şi-a procurat doctoratul. Mizează pe complicitatea generală, care nu e un subiect la modă. Nu i-a trecut prin cap domnului procuror că nu e frumos să recurgi la falsuri ca să îţi maximizezi interesele. Ne putem imagina ce fel de anchete penale a făcut acest tipic exponent al Tranziţiei, tovărăşiile sale criminale (Iliescu, Roman, Năstase, Hrebenciuc etc) confirmîndu-i teapa. Ştiind că tot prin falsificare s-au descurcat atîţia alţi români, ca să facă rost de diplomele pe baza cărora parazitează – domnul Ponta se simte nedreptăţit şi chiar discriminat. Se declară, ca şi fîrtatele său Năstase, victima maşinaţiunilor politice ale unui falsificator concurent (tovarăşul Băsescu- un duşman al profesioniştilor „tocilari”, cărora le rîde în nas- ca fost bişniţar, sau pe care îi îndeamnă la exil). Dar nici Ponta nu are pic de respect faţă de adevăraţii studioşi. S-a declarat dispus să renunţe la titlul second hand, numai să rămînă la putere.

 

    Ce uşor s-ar putea face analiza lucrărilor de diplomă validate de escrocii academici, de către o comisie specializată, cu ajutorul unor experţi din fiecare domeniu… Dar asta nu se va întîmpla. S-ar simţi discriminaţi intelectualii, faţă de celelalte categorii de falsificatori din România (funciari, bancari, juridici, mediatici etc). Aşa că vom asista în continuare la găunoasele polemici între diversele facţiuni ale pseudo-elitelor, instalate prin măsluirea valorilor, jefuire de capital civic şi monopolizarea scenei publice. Vom urmări meciul dintre lichelele culturale, pedelizate sau uselizate, ameţiţi de focul încrucişat al eseurilor vomate continuu, cufundaţi în ploaia de acuzaţii şi demascări reciproce. Fără a putea inţelege sau folosi mare lucru. Căci muşcăturile între cărturarii de serviciu, ciugulitori pe la curţile NeoBaronilor, nu trec de pragul intereselor de castă, nu ating stadiul auto-demascării generale. De ce să se expună? Prin spaţiile conceptuale „specializate”, dezvoltate labirintic, nu călătoreşte oricine. Sînt făcute parcă pentru a ascunde „expertul”, de alţi observatori şi validatori decît părtaşii săi.

 

    În afară de cazurile crase de copiere „mot a mot” (care numai in această Românie se puteau produce) – falsul intelectual e greu de reperat si împiedicat. De aceea ar fi trebuit pedepsit exemplar, în rarele cazuri cînd e dovedit. Un om şcolit şi cu puţină ruşine, poate copia ideile altora, exprimîndu-le altfel, raportîndu-se doct la ele, făcîndu-se că le critică şi completează. Măcar arată astfel o anumită dexteritate- lucru premiat cu nu puţine doctorate (fiind tot mai greu să te dovedeşti original în epoca industrializării gîndirii) . Dacă nici atît efort nu face falsificatorul, e vorba de dispreţ, de siguranţa că poate face ce vrea.

 

     Ceea ce ar trebui să sporească frustrarea intelectualilor cinstiţi. Să vedem însă dacă se vor găsi mulţi care să protesteze că un plagiator ostentativ rămîne prim ministru…

 

     Sau, aşa cum mă tem, nu mai are cine să treacă nici acest Prut.

 

         Ioan Roşca, 22 iunie 2011

 

 

 

Reacţii in Mişcarea RADICALA

 

    Constantin Condurache

 

   Toate gradele la control! […]…În ultimii 22 de ani au fost semnate zeci de mii de ordine de avansare în grad în rezervă, de către toţi miniştrii Apărării Naţionale. Printre miile de români care au fost avansaţi în grad în aceste două deceni

 

i, se regăsesc reprezentanţi ai tuturor partidelor, lideri de partide, jurnalişti, demnitari publici şi reprezentanţi ai societăţii civile.

 

Practic, toate partidele au reprezentanţi sau susţinători care au primit grad militar în rezervă.

 

http://www.evz.ro/detalii/stiri/toate-gradele-la-control-988344.html

 

    Constantin Condurache

 

    Avansaţi în grad de fostul ministru Gabriel Oprea

 

    – Apostu Sorin – PDL – Locotenent – colonel

 

    – Arnăutu Decebal – PDL – Colonel

 

    – Bardan Cornel Ştefan – PDL – Colonel

 

    – Blejnar Sorin – Şef ANAF – PDL – Colonel

 

    – Botiş Ioan – Nelu – Deputat, Ministrul Muncii

 

    – Boureanu Cristian – Deputat – PDL – Colonel

 

    – Brînză William Gabriel – Deputat – PDL – Locotenent Colonel

 

    – Brînză Daniel – Secretar Executiv Diaspora – PDL – Colonel

 

    – Falcă Gheorghe – Primar Arad – PDL – Maior

 

    – Ferencz Ştefania Gabriela – Secretar Adjunct al Guvernului – PDL – maior

 

    – Flutur Gheorghe – Preşedinte Consiliu Judeţean Suceava – PDL- Colonel

 

    – Alexandru Lăzărescu – Director TVR – PDL – colonel

 

    – Robert Turcescu – Jurnalist – Colonel

 

    – Mihai Răzvan Ungureanu – Premier – PDL – Colonel

 

    – Gheorghe Ştefan – PDL Neamţ – PDL – Colonel

 

    – Ialomiţeanu Gheorghe – Ministru de Finanţe – PDL – Colonel

 

    – Iliescu Valentin Adrian – Şeful Dep. pt. Relaţia cu Parlamentul- PDL- Colonel

 

    – Liviu Negoiţă – Primar sect.3 – PDL – Colonel

 

    – Oltean Ioan – Deputat – PDL Colonel

 

    – Preda Cezar Florin – Vicepreşedinte PDL – Colonel

 

    Gheorghe Sidonenco     Iata ca avem un alt soi de alde Mos Teaca deoarece Bacalbasa a aratat ce acesta nu rea atras de o avansare la gradul urmator,cel de maior,deoarece mai trebuia sa faca o scoala iar eu tin minte ca si in vechiul regim,cel comunist,pentru o as    emenea avansare era nevoie sa faci Academia Militara dar uite acum la noi se incalca toate regulile scrise si nescrise ale vietii cazone si se avanseaza pana la un pas de gradul de general indivizi straini cu totul de domeniu.Oare unde dracu’ o sa ajungem?

 

    Minerva Grama     26 June at 15:15 Daca nu ne trezim o sa ajungem o tara de sclavi Moshule..O tara in care o sa muncim numai pentru acesti nemernici de politruci si acolitii lor..;)

 

 

 

Reactii  in Green

 

Mircea Serban 23 June 00:04

 

Romania isi pierde -suficient de alert, ceea ce o defineste ca stat, adica teritoriul si populatia!

 

Costin Movila  23 June 08:43

 

Mai sus este expusa o stare de fapte pe cat de realista, pe atat de tragica …. Multumesc domnului Rosca pentru scoaterea in evidenta a acestor lucruri!

 

 

 

Reactii in VREAU O TARA CA AFARA…………………………………..Cont.aici……http://www.piatauniversitatii.com/paer/facebook_aer/11_actori.htm

 

/////////////////////////////////

 

 

 

 

ARMAGHEDONUL MASONERIEI 2/Dezvăluiri INCENDIARE!

 

 

comisarul.ro

 

Forța malefică din spatele Sistemului corupt al Justiției,  scrie George Roncea pe contul său de Facebook.

Mică poveste despre masoni, despre cine sunt, ai cui sunt și ce vor ei de fapt și mai ales de ce nu ne lasă în pace și distrug sistematic România…M-am apucat de asta pentru că Mihai Crusho este nemulțumit că n-am mai scris de mult din cauză de atac de hernie iar Florin Ghiulbenghian văd că s-a apucat de dat serios pe goarnă – să-l mai completez și eu oleacă că tot i-a zis lui Rapcea Mihai să ne punem șorțulețele originale de restaurant și să ne apucăm de dat cu măturoiul, mai ales că sunt singurul ziarist încă în viață ce am bătut în instanță masoneria coruptă. Despre Ghiulbenghian nu sunt convins că scapă întreg, dar dacă îl ard ăia între coloane s-ar putea să-i și placă că e ahtiat de căldurică, am zis !

.

Povestea recentă de la CSM legată de Camelia Bogdan, tânăra judecătoare care a avut curajul să-i ardă pe Vîntu și Voiculescu, devenită ținta borfașilor de la Antene și Luju, organul infractorilor, arată că judecătorii sunt cel mai mare cancer din țara asta, o șleahtă încă mai menorocită și ticăloasă decât haita politicienilor.

Borfașii sunt achitați ori primesc pedepse la mișto după jafuri de milioane, tor sistemul justiției e corupt până la măduvă, plus de fapt și aici e vorba tot de securiști și masoni, mai toată adunătura asta de ticăloși din CSM, din instanțe și din servicii poartă șorțulețe și conspiră în loji împotriva cetățenilor simpli care le plătesc salariile grase.

Orice inițiativă de reformare a României și de combatere a corupției endemice trebuie să plece de la scoaterea de ciuf la lumină a masonilor corupți. Rețea între Rețelele serviciilor și ale infractorilor, asta este de fapt masoneria ”română”.

Am un amic care mi-a povestit cum într-o instanță din România unde se judeca un caz de trafic de droguri, pedepse mari, soluția de eliberare a unui inculpat a fost comunicată direct șefului completului de un personaj accesat printr-o pilă din zona Secu, Remus Borza, ce a intrat glonț în sala de judecată, în plină ședință, l-a tras deoparte pe judecător, a rezolvat pe loc situația, după care i-a spus scurt amicului: 30 000. De euro. Pentru a scăpa de o potențială pedeapsă de 7 ani era o sumă moderată, achitată pe loc.

Remus Borza, Mare Orator al Marii Loji Nationale din Romania si coleg de clasă la facultate cu cuplul de poponari ai lui Năstase – Dan Șova și Victor Ponta, este un puțoi de fost secretar UTC din Baia Mare, propulsat în biznis fesenist după ce a ajuns în anturajul lui Ion Iliescu. A ajuns mare șemecher miliardar pe insolvențe, o căpușa împinsă de USL pentru falimentarea Hidroelectrica, singura companie de stat profitabilă, poate cel mai mizerabil tun al pesediștilor din ultima perioadă.

Masonii o trag tare cu egalite fraternite, când de fapt lojile s-au creat tocmai pentru a trage spuza pe tortul lor, în niciun caz pentru egalitate sau alte formule găunoase.

În timpul regimului Năstase masoneria a ieşit la vedere cu binecuvântarea lui Ion Iliescu, deoarece tot vârful guvernului le aparţinea. De la Chiuzbaian încoace, fost ministru al justiției și șef al Asociației Juriștilor, întreg sistemul de Justiție la vârf este format exclusiv din masoni. În serviciile de informații e la fel – Iar Măgureanu, știe Ghiulbenghian de ce, a avut și el un rol major.

Mizeria Sistemului este drapată în sorțulețe masonice, această pegră este la originea a ce se întâmplă azi cu marii corupți, masoni majoritatea, de la inculpatul ovreiaș securist de Oprescu la inculpatul țigănoi Remus Truică, vectorul mafiei evreiești și pușculița lui Adrian Năstase.

 

Ilici, tătucul masonilor

 

Pe 30-31 Mai 2003, demnitari masoni din Europa şi Statele Unite s-au adunat la Bucureşti pentru a celebra cea de a 10-a aniversare a francmasoneriei de rit scoţian în România, la cea mai mare aniversare masonică care a avut loc în istoria recentă a Europei continentale.

Aproape 2.000 de oaspeţi au participat la evenimentele care au avut loc cu această ocazie, o întreagă aripă a impozantului Palat al Parlamentului devenind pentru două zile cel mai mare Templu Masonic din lume. Seara, delegaţiile străine, alături de membrii Supremului Consiliu pentru România au fost invitaţi la Palatul Prezidenţial Cotroceni, unde i-a primit Preşedintele României, Ion Iliescu.

În cuvântarea ţinută, Preşedintele Iliescu a elogiat rolul masoneriei în lume şi importanţa ei particulară în dezvoltarea României moderne, feseniste. Oaspeţii au apreciat gândurile Preşedintelui Iliescu, cel care, la începutul anilor ’90 a recunoscut rolul vital al francmasoneriei în procesul democratizării şi dezvoltării României.

Discursul a fost urmat de o impresionantă festivitate de premiere în cadrul căreia tâmpitul de Kleinknecht a primit de la Preşedintele Iliescu, cârpa kaghebistă, cea mai înaltă decoraţie românească, Steaua României în Grad de Mare Ofiţer.

Numeroase “personalităţi” din domeniile economic, cultural, politic şi militar, niște javre pesediste, au luat parte la ceremonia onaniștilor.

Reţeaua masonică de la vârful PSD nu se ocupa doar cu ceremonii fastuoase de labagii ci mai avea şi alt gen de activităţi, ca între “fraţi” de Lojă spurcată.

Ei adunau geamantane cu bani din afacerile murdare ale baronilor PSD care cotizau cu bani cash. Baroni care de abia acum încep să afle drumul către pușcărie, după ce a apărut o nouă generație de procurori, ce nu fac parte din rețeaua masonică care a sufocat Justiția română la vârf și cărora li se rupe de jurăminte secrete sub șorțulețe.

Cu niște ani în urmă stârnea senzaţie un montaj video realizat înaintea decesului senatorului Iorgovan, “părintele Constituţiei”, care îi acuza direct pe masonii din fruntea PSD de aparteneță la mafie.

Nivelul corupţiei din partid a determinat reacţia vehementă a lui Iorgovan, un om al legii, fostul preşedinte al Comisiei de redactare a proiectului de Constituţie a României (Adunarea Constituantă).

În martie 2006, Antonie Iorgovan declara într-o conferinţă de presă: „Demisia lui Năstase este o demisie întârziată. Ar fi trebuit să se producă mai de mult. Demisia lui Năstase este începutul sfârşitului pentru anumiţi oameni şi un anumit mod de a face politică în PSD şi în alte partide. Năstase şi gaşca lui sunt expresia de cumetrie dintre politică şi mătuşa Tamara.

Criteriul de apartenenţă la această gaşcă a fost în primul rând homosexualitatea, în al doilea rând – masoneria şi în ultimul rând – infracţionalitatea. Cum pot fi numite persoanele care se ocupă cu traficarea funcţiilor, dacă nu infractori?, a spus Iorgovan.

“Criteriul de promovare în gaşca era homosexualitatea. Acesta nu ar fi fost relevant din punct de vedere politic, dar e relevant pentru că au ascuns aceste lucruri”, a punctat Iorgovan.

El a indicat şi nume: „Unii din membrii Guvernului condus de Năstase, precum Ilie Sârbu (la acea vreme vice- preşedinte al PSD şi fost ministru al agriculturii), Eugen Bejenariu (senator PSD), Şerban Mihăilescu (fost secretar general al guvernului Năstase), Gabriel Oprea, iar în teritoriu este încrengătura de la Caraş-Severin, în frunte cu Ion Mocioalcă. Mai sunt cei cărora li se spunea Miki Şpagă sau Şpagaton (fostul ministru al turismului Dan Matei Agathon).”

Antonie Iorgovan a murit rapid atins brusc de un cancer galopant, după dezvăluirile sale, fiind repudiat în primul rând de ion Ilici Iliescu, ”prieten” până dai în masonii săi.

Cum majoritatea sereiştilor intraţi în Lojă erau filo-Iliescu, adică kaghebiști, PSD-ul a beneficiat de un suport important al reţelei masonice rusofile.

O mulţime de foşti securişti au dus la putere MLNR şi au transformat masoneria într-o veritabilă rampă de lansare economică şi politică.

Prin Hotărârea de Guvern nr. 561 semnată de Adrian Năstase la data de 15.04.2004, „Asociaţia Marea Lojă Naţională din România“ devine de „utilitate publică“, beneficiind inclusiv de fonduri de la stat. Hotărârea de Guvern, numărul 561 din 15 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial, numărul 344 din 20 aprilie 2004, prin care guvernul Năstase a recunoscut “Marea Loja Naţională din România” ca fiind “de utilitate publică”, adică masoneria primea fonduri de la bugetul ţării. Din nota de fundamentare a acestei hotărâri de guvern citim următoarele:

În conformitate cu prevederile art.2 din statut, obiectul asociaţiei constă în acţiuni umanitare, educative şi social- filantropice prin: Elevarea omului şi combaterea ignoranţei prin morală şi cultură (…) Având în vedere faptul că activitatea desfăşurată de respectiva asociaţie este de interes general, remarcându-se prin obiectivele realizate de-a lungul anilor, că îndeplineşte condiţiile prevăzute de art.38 din Ordonanţa Guvernului nr.26/2000 cu modificările şi completările ulterioare, propunem recunoaşterea Asociaţiei “Marea Lojă Naţională din România”, ca fiind de utilitate publică.

Astfel s-a oficializat masoneria prin lege, statul român susținând direct din birurile tot mai grele suportate de populaţia creștin ortodoxă, o organizație cu o orientare visceral anti-creştină, ce acționează din umbră controlând toți vectorii campaniei comunistoide, de la Remus Cernea și Mungiu și Macovei la toată presă securistică și anti biserică.

Masoneria este aniversata si glorificata pe toate canalele mass media în timp ce în aceleași oficine, Biserica este înfierată necontenit cu un fanatism feroce – ce se revendica, culmea, de la „spiritul știintific” al așa zișilor iluminiști masoni, de fapt niște semidocți penibili.

Aceiași masoni care se mândresc de faptul ca steagul Uniunii Europene, condusă de anticreștini declarați – stelele pe fond albastru – nu este altceva decat “cerul masonic”. Iar acele stele sunt pentagrame, exact ca steau roșie a URSS inspirată de Steaua cu șase colțuri evreiească.

 

Ai cui sunt masonii ăștia și ce vor ei?

 

„Trebuie să descreștinăm lumea” acesta este scopul principal al masoneriei a fost definit de Piccolo Tigre, mason de top evreu al organizației Haute Vente, într-o scrisoare din data de 18 ianuarie 1822 citat de J. Crétineau-Joly în L’Église romaine en face de la Révolution, t.II, p.107 și în lucrarea lui A.Onclair, La Franc-Maconerie contemporaine, Liegi, Dessain, 1885 pag. 71).

”Notre but final est celui de Voltaire et de la Révolution française, l’anéantissement à tout jamais du Catholicisme et même de l’idée chrétienne” – Extras din instructiunile permanente ale societății Haute Vente, material redactat în 1819.

Masoneria a manevrat și susținut toate sectele posibile de la Martorii lui Iehova la Adventismul, Baptismul, Milenismul, Ateismul, Spiritismul, Teosofia, Baha-iul cretinei de regina Maria, dar mai ales secta bolșevică, ce și-a preluat toată simbolistica de la masonerie la vedere. Tot ei au lansat și secta tembelă a OZN-iștilor, prin Teosofie, respectiv prin Order of the Solar Temple. La noi Ufologii lui pește au făcut pui tot la Cotroceniul lui ilici, unde Alexandru Mironov, cârpa cârpei kaghebiste, își făcea veacul de ozenolog sfetnic al ateului Ilici, bolșevic mare iubitor de fasrfurii zburătoare, altfel.

Toate cultele/sectele neoprotestante sunt în contradicţie evidentă cu învăţătura Sfintei Scripturi şi a întregii Tradiţii a Bisericii. Și evident totul pleacă de la 1054, de fapt, nu e de azi de ieri.

În documentarul PS Galation Cordun de la R. Vâlcea – intitulat Cum s-a manifestat iudaismul în propaganda adventistă – se demonstrează legătura organică ce există între adventism, talmud, kabală şi thora iudaică.

Mileniştii, așa ziși studenți în Biblie au fost o sectă ce a activat puternic în Ardeal în perioada interbelică. Cei din Polonia erau subvenţionaţi în largă măsură de loja masonică din Zurich după cum a ieșit la iveală în procesul milenistului comunist Dr. Fohrman, la Saint-Galle, în 1925. Teosofia, un surogat al masoneriei engleze, combină kabala iudaică și marxismul, sectă evreiească materialistă, adică antisemită de fapt. a fost fondată de o rusoiacă dementă, Elena Petrovna Blavatski urmată de discipolul „mare profet” Krishnamurti, ce se prezenta ca un fel de Buda evreu (îl chema de fapt Grunberg) și susținută de comunistul Henri Barbusse.

Rusoaica sonată a devenit pricipala sursă dre inspirație a Reichului nazist, tot un fel de organizație masonică, creată de un evreu cu viziuni din Societatea Thule și Vril, Karl Haushofer, fondator al Institutului de Geopolitica, în 1921, ce profețea așezarea Germaniei ca ax al lumii, al cărui fiu Albrecht, a lucrat în MAE al Reichului, ulterior, în pofida originii sale sau tocmai de aceea.

Dietrich Eckart a fost un membru de vârf al Societății Thule care l-a inițiat pe Hitler în practicile oculte și teosofia inspirată de Societatea Teosofică a Madamei Blavatschi. Societatea Thule, ce a născut nazismul era o aripă a Societății teosofice și cuprindea masoni de top, evrei unii dintre ei, Rudolf Steiner, Rudolf Sebottendorff, Anton Drexler, Rudolf Hess, mâna dreaptă a lui Hitler.

Societatea Thule Germanenorden – a dat naștere în 1919 formațiunii Deutsche Arbeiterpartei, Partidul Muncitorilor din Germania, fondat de Dietrich Eckart și Anton Drexler care a devenit ulterior NSDAP (Nationalsozialistische deutsche Arbeiterpartei), cunoscut sub numele de Partidul Nazist cu Anton Drexler, președinte.

In vara lui 1919 sef al Germanenorden devine Grand Duke Johann Albrecht of Mecklenburg, mare mason, alias „Irmin” gagiu ce a lansat irminismul, o sectă propovăduită de Karl Maria Wiligut (Weisthor) viitor șef în staff-ul SS al lui Himmler, desenatorul ânsemnelor SS cap de mort și mare luptător pentru naționalizarea tuturor proprietăților cultelor creștine.

Propulsarea în 1933 a lui Hitler în scaunul de cancelar a fost realizată prin eforturile conjugate ale “magicienilor” societăților oculte. Hermann Steinschneider, evreu, ocultist specialist în hipnoză, l-a inițiat și educat în 1932 pe Hitler în tehnici de control al maselor și de gestică.

Adolf Hitler a lansat lozinca cheie a ezoteriei New Age, devenită linie politică majoră, ce stă acum la baza UE: “Socialismul National se va folosi de propria revoluție pentru stabilirea unei Noi Ordini Mondiale”.

Conceptul a fost preluat de URSS, care de altfel a avut zvastica pe primele emisii monetare, dar și pe uniformele Armatei Roșii fondate de Leiba Bronstein, aka Leon Trotki evreu ca și ceilalți coleguți ezoteriști naziști.

Cel care a pus zvastica, Hakenkreuz, ca simbol pentru Partidul Nazist a fost Haushofer, evreu cum spuneam. Sigla de altfel era asemanatoare cu emblema Societatii Thule care plasa Hakenkreuz intr-un cerc cu un pumnal german vertical suprapus pe zvastică.

Imediat ce a ajuns la putere, in 1933, Reich-ul lui Hitler și Zionist Central Organization au semnat un Acord ce privea înlesnirea emigrației evreilor către Palestina.

Un cadru SS de vârf – Lopold von Mildenstein și un oficial al Zionist Federation Kurt Tuchler au fost trimiși în recunoaștere, pentru a-i ajuta pe evrei la stabilirea coloniilor.

În 1934, 120 000 evrei germani emigraseră deja în Palestina, punând bazele viitorului stat israelian. Joachim Prinz, rabin al Berlinului stabilit in Statele Unite, unde a devenit seful American Jewish Congress a scris in 1934 o carte “Wir Juden” (Noi evreii), unde afirma deschis că revoluția Național Socialistă în Germania înseamnă “evreitatea pentru evrei”.

Hitler și administrația Reich-ului au acordat un suport viguros Sionismului și emigrației evreiești în Palestina din 1933 până în 1941, sute de mii de evrei fiind colonizați de naziști, după care războiul mondial a micșorat amploarea operațiunilor, mai ales după intervenția organizațiilor evreilor americani împotriva lui Hitler.

Fondatorul de drept al viitorului stat Israel, Hitler, a fost înconjurat în administratia Reich-ului de o sumedenie de evrei masoni de vârf printre care Alfred Rosenberg, fiu de pantofar, de origine din Rusia, membru de seamă al Societății Thule cel care a dezvoltat ideologia național socialistă folosind ca model cartea ezoterica a lui Edwars Bulwer-Lytton “The Coming Race” (scrisa in 1871), si Joseph Goebbels, șeful Propagandei.

Rosenberg, emigrat din Rusia, a avut parte de o ascensiune rapidă în Partidul Nazist, lansând tema cultului păgân al “sângelui, rasei și pământului”, pe ritmuri de saga nordice și mizand pe resurectia miturilor lui Odin, Thor și a teutonilor primitivi, in combinatie cu invocări solare de origini indiene și tibetane.

Un haloimas ecletic de toată frumusețea, o varză masonică tipică.

Iar acțiunea principală a Gestapo a fost încă din 1937 exact cea trasată de Masonerie respectiv atacul asupra Bisericii și demolarea creștinsmului, lansând o campanie de atrocități împotriva preoților catolici din Polonia. Stalin va proceda identic.

 

Semnele masonice luciferice ale SS și ale masoneriei de vârf americane

 

Gărzile SS – Totenkopfverbande (cap de mort) sunt inspirate de Otto Rahn, autor al lucrării ”Luzifers Hofgesind„ ce definește naziștii drept prietenii lui Lucifer, adică armata dracului.

Simbolistica SS cap de mort a inspirat și societatea secretă masonică Skull and Bones, 322, din Statele Unite, cu membri gen Bush și cam toată elita masonică americană fondatori și ai Council on Foreign Relations și Federal Reserve. Paul Warburg a fost primul director al Council on Foreign Relations (CFR) și presedinte al Bank of Manhattan.

Familia sa de bancheri evrei era una cu totul specială. Fratele, Max Warburg, un industriaș al celebrei IG Farben, lucra în informațiile germane, era finanțator al nazismului și totodată cel care i-a aranjat lui Lenin și lui Trotki, Leiba Bronstein pe numele său real, magazioner în Brooklin, trecerea unui tren cu aur pentru finanțarea revoluției bolșevice din Rusia.

Cu un alt frate, Felix, este înființată de către Paul Warburg în SUA Kuhn, Loeb & Co. împreună cu Jacob Schiff, lider al American Jewish Committee, finanțator al lui Trotki, viitorul șef al armatei Roșii, ciomagul revoluției bolșevice.

Cu toții sunt fondatori, alături de alte familii tot evreiești JP Morgan, Rockfeller, Aldricht, a Federal Reserve Bank, instituție privată, “bancă națională“ pentru proasta pulime.

Așadar masoneii și sefii sau inspiratorii lor evrei s-au găsit și la baza nazismului și tot ei ai fondat și comunismul, ambele organizații fiind de stânga și violent anticreștine, ca și fascismul socialist al lui Musollini, susținut tot de organizațiile masonice ”iluministe” italiene.

 

Masonii ”români” și Moscova lui Ion Ilici Iliescu…

 

Și la noi masonii de acum o sută de ani au susținut propagarea sectei bolşevice, o grupare în majoritate evreiească ce avea ca obiectiv principal dezmembrarea statului român, obiectiv cerut de Moscova ce este urmărit și astăzi de aceleași forțe antiromânești.

Moscova a nășit și Marea Lojă așa zisă română.

O Mare Lojă cu rădăcina pusă de un turnător al emigrației din Paris, omul Secu, un bulgar-evreu, Marcel Schapira, ce trăia din falsuri în acte și fraude.

După 1989, Marcel Schapira este dat afară de la Marea Loja a Franţei şi de Supremul Consiliu al Franţei. Pleacă apoi la GLNF (în Loja rusească Astrea / Astree), și revine în ţară în 1993, când a readus Marea Lojă Naţională Română din exil, vezi doamne.

Anterior, niște italieni și-au făcut intrarea în 90 în România, via Victor Atanasie Stănculescu, ministru al Apărării la vremea aceea care înlesnește mafioților italieni capul de pod masonic.

Petre Roman și Năstase sunt băgați și ei pe fir, și desigur, Măgureanu, veșnic prezent în toate, cel pe care îl frichinește acum Ghiulbenghian.

Nu doar oamenii lui Ilici sunt cooptați, ci și cei ai lui Stalin – Schapira este cel l-a decorat, tot după 90, pe așa zisul rege Mihai cu cea mai înaltă distincţie masonică, decorație ce-i stătea perfect alături de ordinul Pobeda primit de la însuși Stalin pentru trădarea României.

Schapira, îl pune pe un țigan pe mână cu mafia italiană și cu rușii, Constantin (Costel) Iancu, pe post de succesor, după care totul este sărbătorit la Cotroceni, la braț cu Ion Iliescu.

Imaginile rarisime n-au apărut niciodată în presa din România.

Iliescu a elogiat rolul masoneriei în dezvoltarea României și stfel s-a dat startul celei mai mari Campanii de jaf a României via masoneria pesedistă a țiganilor Adrian Năstase, Costel Iancu și Ion Iliescu.

În perioada de vârf a sectei homosexualilor pesediști, Conventul masonic a hotărât alegerea în funcţia de Mare Maestru al Marii Loji Naţionale din România a lui Eugen Ovidiu Chirovici, concurat la vremea aceea de Radu George Serafim – realizator de programe la TVR 1. „Lumina“ Templului i-a venit lui Chirovici via Kondiakov, general KGB, Marele Maestru al Rusiei, general KGB apropiat de Putin.

Sub guvernarea PSD, Chirovici, un băiat cu grave probleme sexuale – futea o țigancă știrbă și bătrână în pasajul francez, în miros de pipi, la asta sunt martori – a avut funcţii înalte în stat. În perioada 2002-2003 a fost consilier pe probleme economice în cabinetul lui Adrian Năstase, iar din 2003 până la schimbarea PSD de la guvernare a deţinut funcţia de preşedinte al Întreprinderilor Mici şi Mijlocii (ÎMM). Arondat infractorului securist Dan Voiculescu.

Sistemul clasic securistic s-a impus la vârf, Cuplul Chirovici-Tanasie inaugurând o formă de conducere bazată pe eliminarea autonomiei Lojilor şi impunând forme de control stricte – raportarea conţinutului fiecărei convorbiri telefonice şi a oricărui contact cu orice persoană mai importantă, avizarea primirii oricărui nou membru etc.

Fostul primar al Chişinăului, Serafim Urechean, bunul prieten al lui Adrian Năstase, şi fostul premier Dumitru Braghiş au fost iniţiaţi la rândul lor în loja masonică „Marele Orient al Franţei“, dar tot în filiala italiană.

Configuraţia Puterii filoruse de la Chişinău s-a datorat în mare parte tot masonilor conduși de Piotr Kirilovici Lucinschi, cunoscut pentru politica sa antiromânească, kaghebist de vârf și miliardar din banii furați moldovenilor, ce manevrează cam toate figurile politice proeminente din Moldova, de la Filat şi anturajul său, la Renato Usatii, conectat via familie la Klaus Iohhanis, el însuși de asemenea mason, lansat în politică de masonul Adrian Năstase, infractorul.

 

Intersecţia intereselor politico-economice în sânul Masoneriei

 

Între fostele cadre de rang înalt din masoneria română se numărau şi generalii Gheorghe Rotaru (fost şef al Direcţiei Generale de Informaţii a Armatei), Alexandru Grumaz (fost prim-adjunct al comandantului STS), Eugen Badalan (fostul şef al Statului-Major General), Gabriel Naghi şi Iulian Crainiceanu (foşti generali SPP), Dumitru Sorescu (fost la IGP), Gheorghe Carp (fost la Jandarmerie şi IGP), Ovidiu Soare (ex-SRI), colonelul Dănuţ Tanasie, Mare Secretar al MLNR, fost operativ în ex-DIE, diviziunea TS (telecomunicaţii speciale), slugă supusă a lui Dinu Patriciu şi Ştefan Masu, Mare preot al Ritului de York, provenit, de asemenea, din ex-DIE, Lucian Bolcaş (senator PRM), Ioan Rus (fost SIE), Florin Mihalache (DIPI/STS), Traian Drăguşanu, Constantin Dinculescu, Sebastian Telbitz, Constantin Mindru Macostrai, Daniel Serghi, Mircea Tănase, Antonio Iervolino, Eugen Zubcov, Dan Enescu, Dan Grigore Adamescu (preşedinte ASTRA ASIGURĂRI), Gheorghe Cirhoc, Ovidiu Drimba (istoric şi profesor universitar), Constantin Maximilian, Ioan Pecsi, Claudio Teseo, fostul ambasador al României la Moscova, astronautul Dumitru Prunariu, „cavaler templier“ şi Maestru Venerabil al Respectabilei Loji „Roza Vânturilor“ din Orientul Bucureşti etc.

S-au distribuit în cele mai importante poziţii de conducere ale lojilor din România tot felul de personaje din structuri.

Bogdan Buzăianu era pro-mare mason în Marea Lojă a României, condusă de marele maestru Corneliu Vişoianu. Marea Loja Naţională a României a fost o lojă masonică disidentă, constituită în 2003, cu mulţi dintre „fraţii“ migraţi de la alte organizaţii masonice, conduse de Eugen Ovidiu Chirovici şi de Costel Iancu.

Sediul Marii Loje a României se afla în strada Edgar Quinet la numărul 7, la aceeaşi adresă cu fostul sediu al firmei Energy Holding, şi unde figura şi fantomatica Fundaţie Culturală Delta, al cărei preşedinte era tot Vişoianu.

Marele maestru Corneliu Vişoianu era legat printr-un pact de concordanţă cu Loja Alpină din Elveţia, ţara de adopţie a lui Buzăianu. În Marea Loja a României mai era membru şi Radu Boroianu, naşul de cununie al lui Călin Popescu- Tăriceanu, iar Buzăianu şi Boroianu au fost parteneri de afaceri în compania elveţiană B&C Consulting.

Boroianu s-a ocupat ca lui VA Tech, compania reprezentată de Bogdan Buzăianu, să i se atribuie contractul de retehnologizare al Porţilor de Fier 1. Avocatul Doru Boştină, un alt apropiat al lui Buzăianu, alături de care a înfiinţat în 2000 Energy Holding, era şi el membru al Marii Loje a României.

Un alt personaj important al Mafiei lui Adrian Năstase era Cornel Ciocianu, care, in mod oficial, a fost sef de cabinet al lui Sergiu Sechelariu in Ministerul Constructiilor, din 2001 pina in 2003 și fin al acestuia.

Sechelariu este încă un miliardar ciorditor mason ca și Patriciu și care tot ca și Patriciu a murit subit, fără să se mai știe nimic de sutele de milioane de euroi furate, iar la așa zisa înmormântare s-a prezentat doar un copârșeu acoperit, nimeni n-a văzut vreun corp.

Șeful său de cabinet alimenta cu bani cash conturi din strainatate pentru Adrian Nastase, Miron Mitrea, Sergiu Sechelariu, Viorel Hrebenciuc.

În anii de putere ai PSD-ului, Nastase si masonii săi cărau banii cu geamantanele în bănci străine. PSD era un partid al masoneriei practic, ca și PNL-ul de altfel.

Până și țigani ca Vanghele sau Unteanu sau Vîntu sau de felul lui Gruia Stoica și Didilă, infractorii de la GFR, băgați în bizniz de SRI și Măgureanu au ajuns șefi în mizeria asta de masonerie așa zis română.

Toți masonii ăștia, se dovedește acum, erau/sunt niște borfași.

 

În premiera națională a fost publicată de mine în Curentul Lista sefilor Masoneriei din România, cu date complete și apoi și date ce configurau intersecția dintre afacerile acestora, politică și masonerie.

La nivel mondial nu se mai cunoaște nicio situație similară, nu a existat niciodată un precedent al publicării listelor si datelor complete ale șefilor vreunei puteri masonice.

În 2010, un venerabil mason, Pierre Joseph de Hillerin, mâna dreaptă a lui Costel Iancu, un fel de mega șmecherilă cu șorțuleț (fost lăutar la bază), m-a acționat în judecată cerând pe calea instanței să i se acorde 4.5 miliarde de lei pentru că ar fi fost prejudiciat de articolele scrise în Curentul despre masonerie.

Iulian Urban a fost avocatul care a dus la bun sfârșit procesul care a durat vreo trei ani, interval în care am primit tot felul de amenințări, câștigând printr-o sentință definitivă și irevocabilă. Lui Urban i se datorează un precedent la nivel mondial – a fost pentru prima oară că un ziar și un ziarist câștigau într-o astfel de cauză ce implică vârfuri ale puterii oculte ce se pretinde a fi masoneria.

 

Lista pe care am publicat-o va trebui updatată. Erau peste 8000 de masoni în 2010. Acum sunt peste 16 000 și aceștia sunt cei care căpușează și parazitează toate instituțiile din statul român aflat sub ocupație totală, instituții de unde izvorăște corupția și răul, dominante în România.

Aștept să văd demonstrații de masă ale hipsterilor căcăcioși și liberi de creier – împotriva masoneriei, agentul toxic major al cianurii care otrăvește România. Masoneria veșnica dușmană a Bisericii, în care ei gheii decerebrați și comunistoizi au dat cu pietre, stârnind rânjetele satisfăcute ale purtătorilor de șorțulețe

Doar atunci o să cred că toată hipsterimea de ghei nu este tot un produs social experimental al purtătorilor de șorțulețe, cu compasele înfipte în fund, că așa le place lor.

O altă Listă mai micuță, mai pe alese, tot eu am publicat-o în Ziarul Curentul. Lista era semnificativă deorece arăta unii dintre celor mai importanti “venerabili” din Bucuresti cu tot cu Lojele de care aparțin și afacerile sau funcțiile lor în instituții publice, pentru a demonstra nivelul penetrării unor sectoare importante ale societății și structurilor statului de către membri ai unei organizații cu caracter secret și cu activitate infracțională.

De mulți dintre ei s-a coupat deja DNA.

Restul urmează.

Datele din 2010 s-au mai schimbat, dar dacă ne uităm la dosarele penale vom regăsi niște nume.

1. Alexandru Dăescu (Loja Concordia) – director în cadrul Institutului Ana Aslan
2. Pierre de Hillerin (Loja Delta Dunării) – director al Institutului Naţional de Cercetare pentru Sport
3. Vlademir Georgescu (Loja Nicolae Bălcescu) – profesor universitar (? – posibila potrivire de nume – nota mea) 4. Nicu Alifantis (Loja Nomine Mircea Sion) – artist
4. Mihai Oancea (Loja Ieroboam) – afaceri imobiliare
5. Bogdan Pârvanu (Loja Bucureşti) – arhitect şef al Primăriei sector 2 Bucureşti
6. Adrian Bălan (Loja Meşterul Manole) – afaceri imobiliare
7. Andrei Toma (Loja România Unită – preşedinte de regiune la Asociaţia Naţională a Cluburilor Lions
8. Ştefan Chiocinaru (Loja I.C. Brătianu) – profesor de ştiinţe politice, jurnalist, doctor în drept internaţional 10. Mircea Neacşa (Loja Carol Davila) – director în cadrul Televiziunii Române
9. Victor Teodor Iovici (Loja Scara lui Iavov) – viceprimar al Municipiului Bucureşti, membru în conducerea PRM
10. Bogdan-Dimitrie Niculae (Loja Cavalerii Sf. Raphael) – medic specialist dermatolog, preşedinte Asociaţia Română Anti-Aging Lasermed
11. Cornel Hagiescu (Loja Echerul de Aur) – manager casa de producţie IMAGINA
12. Mircea Perpelea (Loja William Preston) – director în cadrul Băncii Naţionale a României, fost prefect al judeţului Vâlcea
13. Octavian-Mircea Grozea (Loja Romana) – om de afaceri, MTG MANAGEMENT SOLUTIONS, PRICE JOY şi LCT OPTICAL COMMUNICATION
14. Liviu Poenaru (Loja Lumina) – avocat
15. Ionel-Cristinel I. Deaconescu (Loja Etica) – consilier PDL în Consiliul General al Municipiului Bucureşti, om de afaceri
16. Adrian Dimitriu (Loja Memphis) – om de afaceri, RCS INTERNATIONAL FORWARDING
17. Nicolae Efimov (Loja Gheorghe Comănescu) – director Spitalul CFR 2, doctor în ştiinţe medicale (ortopedie)
18. Florin Stoenescu (Loja Calea Inimii) – secretarul Comisiei de Istorie a Centrului Academic de Studii Hermeneutice
19. Dinu Albu (Loja Albert Pike) – medic primar obstetrică-ginecologie, Spitalul Clinic Panait Sârbu
20. Cristian Piedone Popescu (Loja Lumină şi Adevăr) – primar al sectorului 4 Bucureşti
21. Dan Dumitru (Loja Templul Umanităţii) – reprezentant al firmei americane ENRON în Romania, fost ofiţer SIE, fost şef al Oficiului pentru Gestionarea Relaţiilor cu Republica Moldova din Guvernul României
22. Leonard Lucian Bădică (Loja Lux et Veritas) – om de afaceri, BIP TELECOM, fost ofiţer M.Ap.N.
23. Liviu Ionescu (Loja Excelsior) – om de afaceri, Creativit Biz şi imobiliare
24. Aurel Teodorescu (Loja Solomon) – director al Direcţiei Migraţie din Oficiul Român pentru Imigrări din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor (detaşat din funcţia de consilier în cadrul M.A.I. în subordinea secretarului de stat pe Relaţia cu Parlamentul şi Afaceri Europene), soţul Danielei Nicoleta Andreescu (Secretar General al Guvernului), fost ofiţer de securitate înainte de 1989, fost director de departament în Primăria Municipiului Bucureşti (demis urmare unui scandal cu spaţii comerciale), fost comisar în Garda Financiară (demis urmare unui dosar penal de contrabandă cu cetăţeni arabi), fost director adjunct la Direcţia de Supraveghere şi Control Financiar din Direcţia Generală a Vămilor (demis urmare faptului că a fost cercetat penal în dosare cu Omar Hayssam şi implicării ca cercetat penal în Dosarul Ţigareta II), fost director al Direcţiei de Audit din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (demis în 2003 şi anchetat de Parchetul Naţional Anticorupţie împreună cu Preşedintele CNAS Eugen Ţurlea), fost director adjunct şi director al Oficiului pentru Migraţia Forţei de Munca în perioada 2003 – 2006 (implicat în scandalul contractelor de muncă cu străinătatea şi în cel al adeverinţelor medicale de la CARITAS), fost membru PD (a demisionat urmare faptului că CNSAS a emis decizie de fost ofiţer de securitate)
25. Jenică Poenaru (Loja Demnitate şi Frăţie) – om de afaceri, Atlas Airlines şi preşedinte al Confederaţiei Patronatului Român, fost director al Aeroportului Băneasa în 1989, fost director general al Autorităţii Aeronautice Civile Române
26. Constantin Mincu (Loja Luceafărul Libertăţii) – avocat 29. Narcis Copcă (Loja Novus Ordo) – Managerul Spitalului “Sf. Maria” din Bucureşti, prof. univ. dr. în ştiinţe medicale
27. Constantin Onişor (Loja Grifin) – decan Academia Nationala de Informatii.
28. Marius Chervase (Loja Logos) – ofiţer de poliţie, conf.univ.dr. la Academia de Poliţie, vicepreşedinte al Corpului Naţional al Poliţiştilor – Departamentul Academia de Poliţie
29. Corvin Nedelcu (Loja Izvorul Înţelepciunii) – secretar general al Autorităţii Naţionale pentru Sport şi Tineret, fost ofiţer M.Ap.N., fost ofiţer S.P.P., fost jurist al UPETROM Ploieşti (utilaj petrolier – fost 1 MAI Ploieşti), fost vicepreşedinte al ROVIT S.A. Valea Călugărească (vinuri), fost consilier şi secretar general adjunct la Ministerul Dezvoltării Regionale
30. Mihnea Paul Popescu (Loja Iris) – om de afaceri, preşedinte CASINO LIFE & BUSINESS MAGAZINE
31. Marc Huot (Loja Memento Mori) – preşedinte Wirquin Romania (parte a holdingului Wirquin Plastiques din Franţa care a cumpărat Urbis Sanitare)
32. Ioan Grigore Popa (Loja Enoch) – consilier PDL la Consiliul General al Municipiului Bucureşti, fost viceprimar al Municipiului Bucureşti, fost director al O.P.S.P.I., fost proprietar al Rasco Traffic (vândut grupului UTI, actual UTI Rasco, firmă care gestionează semaforizarea Capitalei) 36. Mihai Butucaru (Loja Morphosis) – Arhitect, Preşedintele Federaţiei Române de Yachting
33. Dacian Cerneştean (Loja Heliopolis) – om de afaceri, societatea de brokeraj în asigurări Eos Risq Romania
34. Enache Jiru (Loja Adrian Dohotaru) – om de afaceri, membru în Consiliul de Administraţie la CEC, fost secretar de Stat în Ministerul Finanţelor Publice, fost preşedinte al CEC, fost preşedinte al MKB Romexttera Fond de Pensii, fost preşedinte al comisiei de selecţie a administratorului pentru Fondul Proprietatea
35. Dumitru-Stoica Şeicaru (Loja Edmond Nicolau) – om de afaceri, Constyle Company
36. Şerban Savu (Loja Lumina Lex) – artist
37. Adrian Oghină (Loja Costin Mihăescu) – om de afaceri imobiliare, fost viceprimar al Primăriei sector 1 Bucureşti, membru PNL
38. Ion Pârgaru (Loja Nat Granstein) – om de afaceri, fost preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industie, fost deputat PDSR, fost director general în Ministerul Economiei, actual membru PNL Gorj
39. Dan Medeanu (Loja Atlantida) – scriitor şi ziarist
40. Ionel Dumitru (Loja Hermes Trimegistus) – om de afaceri (papetărie şi birotică), Dumitru Business House
41. Ion Biriş (Loja Noua Românie) – om de afaceri, Clubul Office
42. Daniel Goşea (Loja Philadelphia) – director în Ministerul Afacerilor Externe
43. Viorel Ţigănescu (Loja Cezar Bolliac) – profesor, fost inspector adjunct al Inspectoratului General al Municipiului Bucureşti
44. Dan Docan (Loja Legenda lui Hiram) – om de afaceri, cafeneaua Otro Cafe, agenţie plasare dansatoare şi femei pentru escort în străinătate printr-o firmă din Braşov împreună cu un patron de hotel local, fost informator al Securităţii, fost director general Imprimeria Naţională, fost secretar la Primăria Sector 3 şi la Primaria Sector 5 din Bucureşti, fost judecător
45. Herve Madramany (Les 3 Lys) – om de afaceri, arbitru internaţional de tenis
46. Petre Terzi (Loja Academica) – profesor universitar, fost vicepresedinte CEC
47. Stelian-Alexandru Panescu (Loja Benjamin Franklin) – om de afaceri, Smart Sigma
48. Daniel Mihail Tudor (Loja Luca Pacioli) – Director Executiv Adjunct pentru Activitatea de Inspecţie Fiscală la Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiul Bucureşti
49. Alexandru Vitălaru (Loja Constantin Mavrocordat) – medic veterinar, profesor Facultatea de Medicină Veterinară
50. Ion-Bogdan Teodor Georgescu (Loja Cantacuzino) – doctor în ştiinţe medicale, şef disciplină la Facultatea Titu Maiorescu, medic primar stomatolog
51. Dan Brebeanu (Loja Sothis) – om de afaceri, Ghmc-Mineral Grup
52. Eugen Matzota (Loja Lanţul Masonic) – om de afaceri, MATZOTA Group
53. Mihai Neicu (Loja Veritas) – om de afaceri, Nei Guard, membru PDL, membru în Consiliile de Administraţie la RATB şi REBU
54. Constantin Dinulescu (Loja Magistri Lapidum) – artist 59. Adrian Petre Pascu (Loja Osiris) – om de afaceri, Geotop 2001 (implicată în scandalul cu cadastrarea judeţului Constanţa, legat de Miron Mitrea şi Nicuşor Constantinescu)
55. Nicuşor Dedu (Loja Ulpia Traina) – om de afaceri, Deltarom (implicată în scandalul incineratorului de la Bod, Braşov), auditor Ministerul Agriculturii
56. Mihail Vicenţiu Ivan (Loja Noua Europă) – profesor universitar
57. Florian Pinţă (Loja Giuseppe Garibaldi) – general-locotenet în rezervă, fost şef de stat major al Armatei 1 (1998- 2000), fost şef al Corpului 1 Armată Teritorial – noua denumire a Armatei 1 (2000-2001), fost comandant al Brigăzii 282 Mecanizate (2001- 2003), fost director al Statului Major al Forţelor Terestre (2003-2004) şi locţiitor al şefului Statului Major General (2004-2006), fost comandant al Comandamentului 2 Operaţional Întrunit “Mareşal Alexandru Averescu” (fosta Armată a II-a), dislocată în Buzău (2006 – 2008)
58. Eugen Gheorghe (Loja Călugăreni) – fost director în Direcţia Generală a Vămilor ?), consilier PDL la Consiliul Local Sector 6
59. Virgil Nadolu (Loja Agora) – vicepreşedinte Uniunea Practicienilor de Protecţia Mediului din România
60. Alberto Matei (Loja Tatra) – om de afaceri, A&E Audit Financial Consulting
61. Dinu Săraru (Loja Luceafărul) – romancier, publicist şi dramaturg, fost redactor la “Radiodifuziunea Română”, fost secretar general de redacţie la Revista Secolul 20, fost jurnalist, la ziarul “Scânteia Tineretului”, fost secretar general de redacţie la revista Luceafărul, fost şef al “Publicaţiilor Televiziunii Române”, fost redactor-şef adjunct si apoi redactor şef al “Redacţiei Culturale a TVR”, fost director al “Teatrului Mic” şi “Teatrului foarte Mic” anii (1977-1990), fost director al “Teatrului Naţional “Ion Luca Caragiale” din Bucureşti (2001 – 2004)
62. Vasile Condoiu (Loja Anderson 1723) – şef birou la Oficiul Român pentru Imigrări din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, fost director interimar al Oficiului
63. Mihai George Staicu (Loja Opera Magna) – om de afaceri, LUNA COMMUNICATIONS
64. Aurel Curdov (Loja Cavalerii Sf. Andrei) – secretarul general al sindicatului de la Tarom
65. Dan Anghel (Loja Constantin Bărbulescu) – bioterapeut
66. Ioan Lixandru (Loja Cavalerii României) – vicepreşedinte al Uniunii Naţionale a Transportatorilor Rutieri din România, fost director general al Tarom
67. Relu Leonid Manguta (Loja Tracia) – om de afaceri, Maneuro
68. Gabriel Mihalache (Loja Lâna de Aur) – director al Sucursalei de Transport Bucureştii Noi a Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat”
69. Andrei Sluşărencu (Loja Hiram) – om de afaceri, ROBINSON TURISM
70. Cornel Purcărea (Loja Constantin Brâncuşi) – om de afaceri cereale, fost director executiv al societăţii Romagro, fost ofiţer M.Ap.N.
71. Gabriel Giurgiu (Loja Sf. Ioan) – jurnalist
72. Gheorghe Gogescu (Loja Les Sages d’Heliopolis) – artist decorator
73. Raymond Marin (Loja Millenium) – vicepreşedinte Vodafone
74. Emil Săndulescu (Loja Toleranţă şi Fraternitate – fizician, membru al Academiei Române, fost deputat PNŢCD
75. Lucian Diaconescu (Loja Columna) – medic chirurg ortoped la Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Ioan” din Bucureşti
76. Eduard Matei (Loja Gaudeamus) – om de afaceri, fost preşedinte la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor
77. Mircea Gheordunescu (Loja Server Frenţiu) – fizician, fost adjunct al directorului Serviciului Român de Informaşii (1997 -2001), fost consul general al României la Milano (2002-2007)
78. Gheorghe Vâlceanu (Loja Humanitas) – avocat
79. Florin Ghiulbenghian (Loja Sfinx) – om de afaceri, casele de schimb valutar şi consignaţiile Edmond, revoluţionar
80. Paul Popovici (Loja Titu Maiorescu) – profesor universitar
81. Valentin Lolea (Loja Dreptate şi Frăţie) – om de afaceri, Loreto Exim (Tatra Romania)
82. Nicu Rădulescu (Steaua Polară) – om de afaceri turism, preşedinte la Organizaţia Patronală a Turismului Balnear din România
83. Mircea Vasile Popescu (Loja România Modernă) – vicepreşdinte Curtea de Conturi
84. Traian Popescu (Loja Demnitatea Românească) – om de afaceri, ARBOmedia
85. Nicolae Rădulescu- Botică (Loja Egalitatea) – avocat
86. Daniel Gruia (Loja Steaua României) – Director General Adjunct al Direcţiei Generale de Tehnologia Informaţiei din Agenţia Naţională de Administrare Fiscală
87. Adrian Panaghianu (Loja Lumina Masonică) – director Apa Nova
88. Doru Dragomir (Loja Fiii României) – om de afaceri, Innerlook
89. Constantin Berevoianu (Loja Prometeu) – director Apa Nova
90. Mircea Chelaru (Zamolxis) – general de corp de armată cu patru stele în rezervă, fost Şef al Marelui Stat Major, fost comandat al Corpului 10 Armată “Ştefan cel Mare” din Iaşi, fost preşedinte ale PUNR, fost vicepreşedinte al Partidului Conservator
91. Mugurel Dragoş Jianu (Loja Horus) – avocat
92. Mustafa Oral (Loja Isik) – om de afaceri în domeniul consultanţă, acuzat în dosarul spionilor economici (Stamen Stancev, Vadim Benyatov)
93. Iuliu Stocklosa (Loja C.A. Rosetti) – om de afaceri, East Electric 99. Cristian Turculeasa (Loja Cavalerii Templului) – om de afaceri, ALCRIS TRANSCOMEXIM
94. Victor Racolţa (Loja Balcani) – om de afaceri, ENEAS
95. Adrian Motomancea (Loja Kogaion) – profesor universitar
96. Ştefan Blaj (Loja Hermes) – general de brigadă medic, şef de secţie la Spitalul Militar Central, conferenţiar universitar doctor la UMF “Carol Davila” din Bucureşti, specialitatea boli interne şi gastroenterologie
97. Marian Nasty Vlădoiu (Loja Tăcerea) – avocat, preşedintele Camerei de Comerţ România – Israel, preşedinte Asociaţia Română de Luptă Antiterorism; s-a lansat în masonerie ca ginere al lui Dorin Voinea, fost Pro-Mare Maestru al MLNR în perioada Bebe Comănescu; după ce Dorin Voinea a pierdut funcţia, a divorţat deşi avea 2 copii gemeni; în prezent Dorin Voinea este membru al Tribunalului Masonic;
98. Ion Smeeianu (Loja I.G. Duca) – om de afaceri IT&C şi telecom, fost secretar de stat la Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, fost preşedinte al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii.

 

 

https://www.comisarul.ro/articol/armaghedonul-masoneriei-2/dezvaluiri-incendiare!_733179.html

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Crimele Revoluției. Sângeroasa diversiune a KGB-iștilor din FSN 

 

Grigore CARTIANU

 

Crimele REVOLUTIEI ‘

 

Sângeroasa diversiune a KGB-iştilor din FSN GrigoreCartianu s-a născutpe 27 ianuarie 1969. A urmat Şcoala primară din satul său natal, Brădiceni, judeţul Gorj (1975-1979), Şcoala generală din comuna Peştişani (1979-1983), Liceul „Tudor Vladimirescu” din Târgu-Jiu (1983-1987) şi Facultatea Tehnologia Construcţiilor de Maşini din cadrul Politehnicii bucureştene (1988-1993). Şi-a satisfăcut stagiul militar într-o unitate de paraşutism, UM 01847 din Buzău (1987-1988). A lucrat la Expres Magazin (1991-1992),  Din aprilie 2008 este redactor-şef al cotidianului Adevărul.

 

A publicat trei cărţi: Horn de la miezul nopţii (1995, în colaborare cu Alin Paicu), Hagi (2000, reeditată în 2001) şi Sfârşitul Ceauşeştilor (2010). A fost coautor al volumului colectiv Războiul de 30 de zile (2007).

 

Consultant istoric: Alex Mihai Stoenescu

 

 

 

CUVÂNTUL AUTORULUI Marea Revolutie , Sovietică din Decembrie  

  Această carte este rezultatul muncii de documentare a unei echipe de reporteri pasionaţi de la ziarul „Adevărul”: Andrei inima slabă! Si nici celor care mai cred că Scufita Rosie îl Crăciun, Mihai Voinea, Cristian De/cea, Florel Manu, Mihai poate înving~ pe lupul cel rău. În lumea reală, lupii câ;tigă Mincan . Contribuţia lor la decriptarea evenimentelor din decemmereu. brie 1989 este colosală. Sunt onorat că am avut ocazia să lucre: alături de ei. A. Le sunt dator adjuncţilor mei de la „Adevărul”, Liviu Avram, România anului 1989 a avut loc Marea Revolutie Alin Paicu şi Andrei Velea, care au muncit la ziar şi în locul 111e11, , Sovietică din Decembrie. Este formula cea mai potripermiţându-mi să finalizez acest volum într-un timp neaşteptat de scurt. De asemenea, directorului editorial Adrian Halpert, a vită pentru evenimentele sângeroase care au dus la cărui înţelegere în faţa unei asemenea „perturbări de program” prăbuşirea clanului Ceauşescu. Ea include şi revoltă populară, şi puci militar, şi lovitură de stat, şi revolut,ie, şi contraa fost nemărginită. . ~ . . Nu-l pot uita pe Peter L. Imre, directorul general al Adevărul revoluţie, mtr-un dozai bme calculat de către Marele Regizor Holding, care a insistat ca volumul „Crimele Revoluţiei” să apară de la Moscova. în 2010, ca şi „Sfârşitul Ceauşeştilor”. „.1-ceastă carte nu pune la îndoială necesitatea prăbuşirii Recunoştinţa mea se îndreaptă cu prioritate spre cei peste 80.000 re?imului Ceauşescu şi a dictaturii comuniste. România anude cititori care au cumpărat cartea „Sfârşitul Ceauşeştilor ” în pn· 1 ~~ 1989 era o ţară a terorii, megalomaniei, umilinţei, minciumele patru luni de la apariţie. Ei sunt autorii morali ai acestui noii nu, foamei şi frigului. O dinastie feudală cu un conducător volum despre evenimentele din decembrie ’89. amoral, lachei oportunişti şi un popor suferind, precum în Le mulţumesc tuturor şi îi asigur că mă voi baza pe sprijinii• Ferma animalelor a lui George Orwell. În plus, Ceauşescu a dat lor şi la următoarea carte! Ordine clare de a se trage cu muniţie de război în populaţia Au ton11 revoltată…. De asemenea, nu este pus la îndoială nici caracterul criminal al Securităţii (camuflată în primii patru ani, oficializată ca instituţie din 1948) de-a lungul celor 45 de ani de „democraţie populară”. Alături de conducerea superioară a Partidului, Securitatea este principala responsabilă pentru ororile dic. taturii comuniste. Aceste precizări nu contrazic cu nimic două constatări fundamentale, strâns legate între ele: 1. După fuga lui Ceauşescu au fost omorâţi 957 de oameni, de şase ori mai mulţi decât sub zvârcolirile dictaturii. 2. În decembrie 1989, Securitatea a fost transformată în ţintă de sovietici putere…

 

Cum ar putea să iasă altfel, când oamenii Moscovei au făcut legea şi în stradă, şi la Televiziune, şi în palatele Puterii? Să ne amintim:

 

Cont. aici………………………. https://dokumen.pub/crimele-revoluiei-sangeroasa-diversiune-a-kgb-itilor-din-fsn-9786065396302.html

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

CRIMELE COMUNISMULUI

https://www.memoria.ro/files/user_uploaded/67394/valeriu_dulgheru_-_crimele_comunismului.pdf

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

Unde e Prigojin?

 

DORU BUŞCU

 

 

O parte din el s-ar putea afla prin tufele de iarba-cîinelui din apropierea localității Tver, în jurul epavei fumegînde. O altă parte, prăjită la flăcările evenimentului aviatic, ar putea fi în laboratorul criminalistic al Poliției din Moscova, pentru a fi supusă pretinselor teste ADN. Pentagonul, cîțiva dintre liderii marilor puteri și cîteva institute care studiază zi de zi războiul înclină să-l creadă mort de-a binelea, în timp ce apropiați ai Puterii de la Kiev și ofițeri GRU în retragere lasă loc unor variante mai pline de viață.

 

E greu de crezut că Prigojin, care și-a clădit averea și cariera omorînd și furînd pentru Putin, cunoscîndu-l prin lunga și profunda lor complicitate, ar fi fost atît de prost încît să se urce într-un avion privat pe un aeroport din Moscova cu toată conducerea Wagner după el, după ce, cu două luni în urmă, îl făcuse pe Vladimir Vladimirovici să tremure de frică și să vomite de nervi cu ocazia revoltei militare. E greu de crezut că Prigojin nu se aștepta să fie în capul listei condamnaților la moarte, e imposibil să nu fi văzut manevrele făcute de Putin de a-și apropia momentul vendetei, de a dezarma și împrăștia Wagner, de a-i risipi oamenii și a-i tăia subvenția – singurul crez al organizației. Și, la fel, e greu de admis că un ins ca el, cu experiența pușcăriei și a crimei, martor la execuții și la represalii, bun cunoscător al sorții celor care îl trădează pe Putin, să nu-și fi luat măsuri de protecție.

 

Cum se putea apăra Prigojin? Fabricîndu-și o poliță de asigurare. Adunînd tot ce știa despre șeful său stalinist, tot inventarul crimei și furtului sălbatic la care fusese martor – documente, poze, filme, cifre, mărturii – și depozitînd totul într-o rețea secretă și criptată. Chiar și o simplă poveste filmată, o mărturisire în foileton, o spovedanie cu amănunte, date, nume și cantități verificabile ar fi fost ceva ce lumea ar fi vrut să vadă și să audă. Prigojin ar fi putut alcătui o versiune a iadului de la Kremlin din care Hollywood-ul ar fi făcut producția deceniului. Oameni de încredere – cinci, zece, douăzeci de ofițeri loiali și plătiți împărătește – ar fi putut păstra copii ale dosarului Putin, cu misiunea de a le trimite la New York Times, la Pentagon sau la Victor Ciutacu dacă bucătarul cădea de la vreo fereastră.

 

Și cînd colo, ce vedem? Nu vedem nimic. Dacă nu apare nimic în presa occidentală, înseamnă că acest plan elementar de protecție n-a funcționat. Dacă dinamita pregătită de Prigojin nu explodează nicăieri, înseamnă că cineva i-a stins fitilul. Sau mai poate însemna ceva: că Prigojin nu e mort.

 

Fantezia își cere drepturile, chiar dacă moartea lui Prigojin ar fi cît se poate de meritată după crimele știute și neștiute, după masacrele de pe front, comise în ambele tabere. Dar cumva, cînd îi revezi fața de reptilă de Komodo care-și ține limba despicată înăuntru ca să nu te sperie de-a binelea, nu poți admite că unul ca el s-ar putea încrede în Putin și ar fi în stare să se suie în acel avion.

 

Dacă prăbușirea avionului Embraer a fost o înscenare și Prigojin e acum o femeie de afaceri grasă cu perucă blondă, sorbind Mojito pe o plajă din Brazilia, Vanuatu sau Palau, ori controlînd comerțul cu arme și cu război din palatul său din Niamey, asta înseamnă că Putin și Prigojin au ales soluția win-win. Putin a scăpat de el, a făcut dovada răzbunării, a dat exemplul care trebuie dat, a eliminat pericolul Wagner, s-a eliberat de spaima dezvăluirilor complete și a rămas în continuare părtaș la cîștigurile africane ale rețelei lui Prigojin. Evgheni, la rîndul lui, a rămas viu, bogat, conectat la afacerile cu minereuri scumpe, cu mercenari și cu lovituri de stat în lumea a treia. Are altă înfățișare, alt nume și altă identitate, dar năravul și talentele i-au rămas neatinse. De ce să-l omoare Putin, de ce să riște, de ce să piardă un animal de pradă rentabil, pe care l-a întemnițat într-o mină de diamante?

 

Viața, însă, preferă scenariile banale. Hollywood-ul trebuie să recurgă tot la scenariști ca să obțină varianta cu succes la public. Prima opțiune geografică a lui Prigojin rămîne mormîntul. Ultimul lui rol rămîne cadavrul. Oricît de viclean și de uns cu alifii, pare să fi căzut mai degrabă în capcana propriei suficiențe, a vanității sinucigașe și a nerăbdării. Apoi a căzut din cer, ca un diavol care a primit asigurări că poate zbura.

 

 

https://www.catavencii.ro/editorial/unde-e-prigojin/

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

Cum propaganda și minciuna au transformat un tânjitor după pace în putinist și susținător al războiului

 

 

„Bunicul meu a fost soldat, tata a fost soldat. Eu, cu ceva noroc, eram la Paris atunci când a început războiul!”

 

„Tatăl meu a fost catolic, croat. Mama mea ortodoxă, sîrboaică. Soția mea este musulmană.”

 

„N-am fost în postura de a urî pe nimeni. Am fost trist pentru toți ceilalți.”

 

„E dificil de înțeles că nu învățăm nimic din istorie, că repetăm același război la fiecare 50 de ani…”

 

Sunt fragmente dintr-un interviu dat de Goran Bregovic în 2018 AFP (Agence France Presse) și preluat de France 24, înainte de a-și începe turneul mondial cu spectacolul-concept „Trei scrisori din Sarajevo”.

 

Stăteam aproape de Marea Neagră, la marginea plajei din Mamaia, la începutul lui septembrie 2017, vorbind cu Goran despre acest proiect, despre „Trei scrisori din Sarajevo”, pe care voia să-l lanseze mai înspre iarnă și pe care speram să-l pot aduce la Tulcea în 2018, anul centenarului Marii Uniri. Speram să pot organiza pantru zile de concerte rock: trei zile cu trupe și artiști din Basarabia, iar la mijloc, între Gândul Mâței, Zdob și Zdub și Carla’s Dream, cântând fără a o face explicit despre visele noastre de reunire, să se strecoare povestea tristă a unei federații care s-a destrămat aproape inexplicabil.

 

„Ceea ce vedem astăzi în Europa, am văzut mai întâi în Sarajevo. Un vecin care îți era un bun vecin ieri, vine astăzi și te împușcă pentru că ai altă religie”, spunea Goran, cel care n-a fost „în postura de a urî pe nimeni”, cel „trist pentru toți ceilalți”.

 

De duminică încoace, mai abitir de luni, de când s-au risipit aproape complet aburii week-endului, Goran Bregovic este inamicul numărul 1 al tuturor românilor care veghează la bunul mers al ordinii pe planetă. Goran Bregovic este, peste noapte, un susținător al războiului, un promotor al său, un susținător al lui Putin, un înfocat partizan al invadării Ucrainei de către Rusia.

 

De când și de ce? Păi pentru că așa a decretat regimul de la Chișinău al Maiei Sandu, eroina poporului, care dejoacă lovituri de stat cu luni înainte ca cineva să le fi planificat și se folosește de asta pentru a interzice instituții de presă fără alte explicații. poate faptul că nu-i dedicau ode a fost un un motiv.

 

Dar este Goran Bregovic un putinist, un susținător al războiului pe care, de fapt îl urăște, a făcut el declarații în care să aplaude invadarea Ucrainei de către Rusia?

 

NU! Nu există nici măcar o singură declarație pro-război a lui Goran Bregovic. Nu vreo declarația favorabilă războiului din Ucraina, ci nicio declarație pro război făcută vreodată. Niciuna. Nu există nci o declarație pro-Putin a lui Goran Bregovic, nu există nimic din tot ce îi este pus în cârcă zilele acestea.

 

„Atunci când Iugoslavia s-a spart în bucăți, ca urmare a unei serii sângeroase de războaie interetince, la începutul anilor 90, Bregovic, spre deosebire de mulți alți artiști, a refuzat să se situeze în vreuna dintre tabere”, mai nota France Presse în 2018.

 

În 2015, Goran Bregovic a susținut un concert în Crimeea. Imediat după aceea i-au fost anulate concertele pe care le avea planificate în Ucraina și în Polonia.

 

Cu aceeași tristețe a sa „pentru toți ceilalți, Goran Bregovic a declarat, atunci, după ce ministrul de externe de la Kiev a cerut public să nu i se mai permită accesul în Ucraina: „Noi, cei din Balcani, simțim mereu măreția culturală care vine spre noi din est. Vestul are mereu o mică paranoia din cauza asta, sper că această paranoia va trece și se vor inventa niște pastile pentru asta”.

 

Asta este. Asta este singura declarație a lui Goran Bregovic pe care s-a construit tot cazul celor care-l acuză zilele astea că este pro-războinic, filo rus, susținător al lui Putin.

 

Pe 7 august 2014, la câteva luni după anexarea Crimeei de către Rusia, un tânăr actor ucrainean posta indignat pe Facebook, cerând demisia ministrului culturii din Ucraina. Actorul, al cărui nume era și este Volodimir Zelenscki, protesta împotriva proiectului ministrului culturii de a interzice artiștilor din Rusia să mai intre în Ucraina. Zelenski scria atunci că a le interzice artiștilor ruși să intre în Ucraina înseamnă că politicienii ucraineni îi consideră pe artiști legume (Ucraina interzisese deja importul de legume din Rusia): „Dar când am devenit noi, artiștii, legume? Eu, personal nu-i consider pe frații noștri artiști legume”, spunea Zelenski pe 7 august 2014.

 

Grămezi de imbecili utili, mormane de cretini spălați pe creier molfăie, de luni dimineață încoace, mantra „Goran Bregovic este un criminal, susținătorul lui Putin și al invadării Ucrainei!!”.

 

Brusc, nu se știe cum, Goran Bregovic a devenit direct criminal. Criminal, băi nene!

 

e drept, din 2015 și până astăzi Goran Bregovic nu a mai cântat în Ucraina și nici în Polonia. Dar a cântat peste tot altundeva în restul lumii, de nenumărate ori: în Franța, în Germania, în Austria, în Italia, Spania, Portugalia, Grecia, America de Sud, Statele Unite ale Americii, și cam în toate țările UE, de fapt. Din 2015 și până astăzi, Goran Bregovici a susținut cel puțin două concerte pe an în România. Toamna aceasta are planificate alte două: Unul pe 2 septembrie și altul pe 7 octombrie. Între ele se mai strecoară un Leipzig, un Paris, o Atena și așa mai departe.

 

Kalașnikov, melodia pe care adoratorii imbecilităților de tot felul o declară imn războinic pro-rus este orice numai odă dedicată armelor nu.

 

Kalașnikov este compusă de Goran Bregovic pentru filmul Undergorund al lui Emir Kusturica, iar versurile, în limba romani, sunt scrise de Slobodan Salijevic. În lumea subterană, la propriu, a iugoslavilor (inclusiv țigani) invadați de Germania nazistă și Italia fascistă, niște oameni alienați trăiesc, iubesc, se tem și ar lupta dar nu prea au chef să moară. „Când frații mei, frații mei lipsesc, hei ya!/ Dumnezeule…/ Dumnezeule…/ Doamne, dacă trebuie să caut prin oraș/ după un mare Kalașnikov?/ Kalașnikov, Kalașnikov, Kalașnikov…”

 

Și, uite așa, niște oameni care se plâng că ar trebui, eventual, să pună mâna pe amre și să tragă, devin simbol al războinicului putinist însetat de sânge. Putiniștii deceniului 5 al secolului trecut. Marș, mă!

 

Goran Bregovic nu este nici putinist, nici susținător al războiului, nici militant pentru invadarea Ucrainei, nici agent comercial pentru AK-47.

 

IAr dacă tânguirile pentru pace ale lui Gorna și ale personajelor sale bizare sunt interpretate de cretini drept imnuri de război, nu-i vina artistului, ci a cretinilor. Artiști sunt, din nefericire, din ce în ce mai puțini. Cretini, însă…

 

https://www.catavencii.ro/editorial/cum-propaganda-si-minciuna-au-transformat-un-tanjitor-dupa-pace-in-putinist-si-sustinator-al-razboiului/

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

 

Kafka, prin el însuși*

 

 

Mariana Codruț

 

 

Înșfăcat de guler, târât pe străzi, împins pe ușă. Schematic vorbind, așa se întâmplă; în realitate, există niște forțe opuse, doar cu un piculeț mai puțin brutale decât acestea – cu o nimica toată ce-ți conservă viața și chinurile. Eu sunt victima ambelor tipuri de forțe. Nu cred că există oameni a căror stare lăuntrică să semene cu a mea; în orice caz, îmi pot imagina astfel de oameni, dar nu-mi pot închipui deloc că lor le tot dă ocol, în jurul capului, ca și mie, corbul acela tainic. Totul este un produs al fanteziei: familia, biroul, prietenii, strada; toate sunt închipuiri, mai îndepărtate sau mai apropiate, iar femeia e cea mai apropiată dintre ele; adevărul este însă unul singur: că-ți strivești capul de peretele unei celule fără ferestre și uși. Celula mea din închisoare – fortăreața mea. (Osul propriei frunți îi stă în cale – de propria-i frunte își izbește fruntea până la sânge. Se simte captiv pe acest pământ, prea strâmt pentru el; jalea, slăbiciunea, bolile, obsesiile deținuților se dezlănțuie în el și nici o mângâiere nu-l poate consola, tocmai pentru că ea nu-i altceva decât o consolare – o mângâiere delicată, care-i provoacă dureri de cap în raport cu brutalitatea faptului de a fi închis. Dar dacă-l întrebi ce-și dorește de fapt, nu-ți poate răspunde, fiindcă n-are nici o idee despre libertate.)

 

E uimitor cum m-am distrus singur, în mod sistematic, de-a lungul anilor; a fost ca ruperea lentă a unui zăgaz – o acțiune absolut intenționată. În spatele faptului că n-am învățat nimic folositor și – legat de acest lucru – am asistat neputincios la propria-mi degradare fizică, se poate ascunde o anumită intenție. Am vrut să rămân neînduplecat, neînduplecat de bucuria de a trăi pe care o are un om sănătos și util. De parcă boala și disperarea nu m-ar abate cel puțin la fel de mult din drumul meu… N-am avut un mod de viață cât de cât corespunzător așteptărilor. A fost ca și când mi s-ar fi dat, ca oricărui om, centrul cercului și apoi aș fi avut, tot ca oricine, de dus o rază decisivă, spre a trasa după aceea un cerc frumos. În loc de asta, mi-am luat mereu avânt, ca să duc raza, dar de fiecare dată a trebuit s-o întrerup numaidecât (exemple: pianul, vioara, limbile, germanistica, antisionismul, sionismul, ebraica, grădinăritul, tâmplăria, literatura, tentativele de a mă însura, locuința proprie)… Părăsești dintr-un singur salt o succesiune criminală de tipul faptă-cercetare, faptă-cercetare, creându-ți o modalitate superioară de examinare – superioară, nu însă și mai penetrantă; și cu cât ea își sporește superioritatea și devine mai inaccesibilă din perspectiva „succesiunii” respective, cu atât capătă mai mult independență și, supunându-se mai îndeaproape legilor propriei mișcări, calea urmată de ea devine cu atât mai imprevizibilă, bucurându-te și înălțându-te.

 

(Cel care, viu fiind, nu face față vieții are nevoie de o mână spre a respinge cât de cât disperarea pe care i-o provoacă destinul – și reușește prea puțin – iar cu cealaltă mână își poate nota ce vede printre ruine, căci vede altceva și mai mult decât alții… Stranie, misterioasă, poate chiar riscantă, dar și izbăvitoare este consolarea aceasta a scrisului: scrisul reprezintă cea mai fertilă orientare a ființei mele, totul s-a precipitat în această direcție, lăsând fără preocupare toate aptitudinile ce vizau, în primul rând, plăcerile sexului, plăcerea de a mânca și de a bea, bucuria meditației filozofice și a muzicii.)

 

Dacă am marea dorință de a fi atlet, asta se datorează, probabil, faptului că aș vrea să ajung în cer, unde să pot fi la fel de disperat ca aici. Te desfășori în felul tău abia după moarte, abia după ce ai rămas singur. Pentru individ, faptul de a fi mort este ca o seară de sâmbătă pentru un coșar care-și spală trupul de funingine. Atunci se vede cine a provocat mai multe pagube: el contemporanilor sau contemporanii lui. În primul caz, el a fost un om însemnat.

 

*Textul meu, un joc, conține exclusiv fraze din Kafka, Jurnal (RAO, 2007, trad. Radu Gabriel Pârvu, 666 pag.), selectate, colate și dispuse în așa fel încât să schițeze un succint, dar – subiectiv vorbind – cât mai relevant portret al autorului lor.

 

 

Mariana Codruț

 

 

https://revistatimpul.ro/kafka-prin-el-insusi/

 

 

 

///////////////////////////////

 

 

 

 

Mâncam zahăr contrafăcut. ANPC s-a convins de înșelătorie

 

 

Articol scris de Sandra Frâncu

 

Fabrica de zahăr din Buzău, care aparţine de Agrana România, a fost amendată de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor cu 50.000 de lei. Comisarii au descoperit că firma induce în eroare consumatorii, în privinţa naturii ingredientelor şi a produselor folosite.

 

GoTech World, cea mai mare expo-conferință a industriei IT din Europa Centrală și de Est, aduce în prim plan tema momentului – Inteligența Artificială

Ambasadorul Israelului: Întâlnirea cu George Simion constituie o oportunitate de a promova înțelegerea între susținătorii AUR și poporul evreu

Acuzații bombă din STS. Cum a fost pus serviciul 112 în slujba imaginii lui Arafat

Garda de Mediu Dâmbovița nu a fost sesizată în legătură cu stația GPL de la Crevedia

Gheorghe Falcă, PNL: Nu putem să tăcem doar de dragul stabilității politice!

După apariţia, în spaţiul public, a unor articole referitoare la înşelarea consumatorilor în legătură cu originea şi natura zahărului fabricat şi pus pe piaţă de grupul Agrana, ANPC a făcut un control pentru a verifica modul în care sunt respectate regulile de fabricare a acestui aliment la Fabrica de zahăr din Buzău, care aparţine Agrana România SRL Bucureşti.

 

,,După efectuarea verificărilor, s-a constatat utilizarea unei practici comerciale incorecte, respectiv o practică comercială înşelătoare, în raport cu natura şi originea ingredientului primar utilizat în fabricaţie. Astfel, fabrica din Buzău produce şi pune pe piaţă zahăr alb cristal sub două branduri cunoscute (respectiv Mărgăritar şi Coroniţa), ambalat în pungi de hârtie sau de polietilenă de 1 kg, pe ambalaje fiind inscripţionată menţiunea «Origine din UE şi din afara UE», fără a fi declarat ingredientul primar din care este obţinut zahărul – sfeclă de zahăr şi/sau trestie de zahăr. De asemenea, fabrica din Buzău produce zahăr numai din zahăr brut obţinut din trestie de zahăr, importat din ţări din afara Uniunii Europene, spre exemplu Eswatini (Africa), Belize (America Centrală), Brazilia (America de Sud), pe care îl ambalează. În schimb, în unitate se ambalează şi zahăr obţinut din sfeclă de zahăr în fabrica din Roman a producătorului”, a transmis ANPC într-un comunicat de presă.

 

 

NU SE ȘTIE DIN CE E FĂCUT ZAHĂRUL

De asemenea, se mai menţionează că a fost prezentată specificaţia tehnică a zahărului alb cristal normal, cel de pe piaţă, destinat consumatorilor, dar nu sunt precizate materiile prime din care este obţinut iar din certificatele de calitate a rezultat că parametrii fizico-chimici şi microbiologici sunt aceiaşi pentru ambele produse.

 

,,Ambele tipuri de zahăr se ambalează sub acelaşi brand, în acelaşi tip de ambalaj, cu aceeaşi etichetare, uneori un tip de zahăr, alteori celălalt tip, fiind inscripţionat pe ambalaj lotul de fabricaţie, care cuprinde în codificare un cod al fabricii, un cod al ambalatorului, un cod al naturii ingredientului primar [B – pentru sfeclă de zahăr (sugar beet), R – pentru trestie de zahăr (raw cane)], precum şi data ambalării. Cele două tipuri de zahăr nu se amestecă. Deşi informaţia corectă asupra naturii ingredientului primar ar putea fi determinată prin decodificarea lotului de fabricaţie, în realitate consumatorii nu au acces la aceasta, neexistând pe ambalaj vreo explicaţie a codului.  De asemenea, informaţiile privind originea geografică sunt înscrise într-o formă echivocă, inexactă, «Origine din UE şi din afara UE», din declaraţii rezultând că este vorba de originea ingredientului primar. Nu se menţionează locul de producţie, România, produsul având declarat doar distribuitorul din Viena al grupului Agrana”, a mai precizat Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor. 

 

 

AGRANA I-A ÎNȘELAT PE ROMÂNI CU ZAHĂR CONTRAFĂCUT

Aceasta a precizat că, nici ingredientele primare şi nici produsele de pe piaţă nu pot fi şi din UE şi din afara UE, ci doar din Uniunea Europeană (zahăr din sfeclă de zahăr) sau doar din afara Uniunii Europene (zahăr din trestie de zahăr). Regulamentul European prevede că este obligatorie indicarea ţării de origine sau a locului de provenienţă a ingredientului primar, atunci când acesta diferă de ţara de origine sau locul de provenienţă al produsului alimentar.

 

,,În concluzie, faptele descrise mai sus constituie pactică comercială incorectă, respectiv practică comercială înşelătoare – acţiune înşelătoare, întrucât informaţiile oferite şi modul de prezentare induc sau este susceptibil că induc în eroare consumatorii asupra unora dintre principalele caracteristici prevăzute de lege: natura ingredientelor şi produselor, ţara de origine sau locul de provenienţă şi, ca urmare, consumatorii sunt determinaţi sau este susceptibil că sunt determinaţi să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o”, se mai arată în comunicat.

 

Operatorul economic a fost amendat cu 50.000 de lei şi a fost dispusă încetarea practicii comerciale incorecte constatate.

 

 

https://www.qmagazine.ro/mancam-zahar-contrafacut-anpc-s-a-convins-de-inselatorie/

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////

 

 

 

(Dintotdeauna ,la rusi,zdrentele se carpesc in familie); Kremlinul vorbește, în premieră, despre varianta ca prăbușirea avionului lui Prigojin să fi fost intenționată

 

de  Teodor Bobei Miercuri

 

Kremlinul a declarat miercuri că există posibilitatea ca prăbușirea avionului în care s-a aflat Evgheni Prigojin să fi fost rezultatul unui act deliberat, însă exclude complet varianta unei investigații internaționale privind cauzele, relatează Reuters. „Este evident că sunt luate în considerare diferite versiuni, inclusiv versiunea, știți despre ce vorbim, să spunem, o atrocitate deliberată”, le-a declarat reporterilor purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov. Peskov a mai spus că ancheta privind accidentul aviatic este o anchetă rusă și că nu poate fi vorba de o anchetă internațională. „Să așteptăm rezultatele anchetei noastre rusești”, mai spune Peskov.

Citeşte întreaga ştire aici  https://www.libertatea.ro/stiri/kremlin-prabusire-avion-prigojin-intentionata-4648194?utm_source=projectagora&utm_medium=contentdiscovery

 

 

/////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Vești rele de la Bruxelles: Guvernul nu i-a convins pe oficialii UE, care cer o singură cotă de TVA. Ar duce la scumpirea alimentelor

 

 

Surse guvernamentale au declarat pentru Libertatea că întâlnirea de la Bruxelles „nu a decurs bine”, iar miniștrii de la finanțe și proiecte europene nu i-au convins pe oficialii europeni că măsurile fiscal-bugetare discutate de coaliția PSD – PNL vor acoperi gaura de la buget.

 

 

Cont. aici………………. https://www.libertatea.ro/stiri/vesti-rele-de-la-bruxelles-guvernul-nu-i-a-convins-pe-oficialii-ue-care-cer-o-singura-cota-de-tva-ar-duce-la-scumpirea-alimentelor-4647494?utm_campaign=article&utm_medium=push&utm_source=browser&utm_term=cde-onesignal-fresh-articles-weekday-820

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Marea Resetare prin foamete: „Nu vei deține nimic și vei muri de foame”

 

 

https://www.art-emis.ro/analize/marea-resetare-prin-foamete-nu-vei-detine-nimic-si-vei-muri-de-foame 

 

Augusto Zimmermann & John G. Hartnett  16 Iulie 2023

 

A Zimmermann & j Hartnett 2023

 

 

„Nu veți deține nimic și veți fi fericiți”. Această declarație provocatoare aparține „The World Economic Forum” (Forumului Economic Mondial) (în continuare W.E.F.-F.E.M.-n.r.), o organizație non-guvernamentală creată în 1971 de Klaus Schwab ( vtl

 

J.

 

După toate aparențele, W.E.F.-F.E.M. este cea mai puternică organizație din lume. De zeci de ani, a fost în centrul reunirii celor mai bogați și mai puternici din lume în afaceri și politică, devenind forța motrice din lume, în special după COVID-19. Intre COVID, schimbarea climatică, criza economică, inflație și război există o legătură sinistră. Ele sunt etape ale Planului de Reducere a populației lumii cu 94%. Iar planul trece prin Stomac.

 

În iulie 2020, domnul Schwab (coautor) a publicat o carte intitulată și „Covid-19: The Great Reset” (Covid-19: Marea Resetare) în conținutul căreia a încercat să identifice punctele slabe ale sistemului economic actual, care, potrivit lui, ar fi fost scoase la lumină de pretinsa pandemie.

 

W.E.F.-F.E.M.-ul domnului Schwab consideră Covid-19 ca fiind o „fereastră de oportunitate rară și «îngustă»” de a reseta economia globală, proces care implică eliminarea granițelor naționale și înlăturarea drepturilor individuale de proprietate ale tuturor oamenilor și a oricărui alt drept individual de la noi ceilalți. În ceea ce este poate și mai pregnant, Marea Resetare implică și schimbarea ființelor umane.

 

Unul dintre membrii W.E.F.-F.E.M. (consilier al lui Klaus Schwab), profesorul și autorul Yuval Noah Harari,

 

Potrivit economistului politic și jurnalistului financiar James Gorrie, unul dintre oamenii de la W.E.F.-F.E.M. (consilier al lui Klaus Schwab),, profesorul și autorul Yuval Noah Harari a declarat că a declarat că era liberului arbitru pentru oameni este „depășită” și că ființele umane nu sunt altceva decât niște „animale controlabile din exterior” (hackabile). Mai presus de toate, scopul principal al Marii Resetări este de a restructura întreaga lume într-o dictatură de sus în jos, care este condusă de oligarhia globală.

 

„Restricțiile și măsurile legate de COVID-19 pentru a lupta împotriva schimbării climatice sunt pilonii inițiativei Marea Resetare care dorește să reformeze capitalismul mondial, conducând în final la un control tiranic asupra societăților.”

 

Dacă am învățat ceva de pe urma COVID-19, acela este că multe guverne NU lucrează în slujba oamenilor. Dimpotrivă, aceste guverne urmează scenariul Marii Resetări al FEM, „care este legată de schimbarea climatică și de politicile noului acord verde promovate în Statele Unite, în Europa și în alte țări, la fel ca agenda climatică a ONU și inițiativa net-zero”.

 

Periclitarea securității alimentare pentru a reduce emisiile Aceste planuri oligarhice de a compromite securitatea alimentară și de a distruge drepturile de proprietate sunt în curs de desfășurare în multe țări de pe glob. Luați, de exemplu, exemplul Țărilor de Jos. O țară mică în ceea ce privește pământul și populația, această țară este totuși al doilea cel mai mare exportator de alimente din lume.

 

Ziaristul specializat în schimbarea climatică și fost consilier politic Marc Morano a afirmat: „Restricțiile și măsurile legate de Covid-19 pentru a lupta împotriva schimbării climatice sunt pilonii inițiativei Marea Resetare care dorește să reformeze capitalismul mondial, conducând în final la un control tiranic asupra societăților.”

 

Dacă am învățat ceva de pe urma Covid-19, acela este că multe guverne NU lucrează în slujba oamenilor.

 

Dimpotrivă, aceste guverne urmează scenariul Marii Resetări al W.E.F.-F.E.M, „care este legată de schimbarea climatică și de politicile noului acord verde promovate în Statele Unite, în Europa și în alte țări, la fel ca agenda climatică a O.N.U. și inițiativa net-zero”[1].

 

 Periclitarea Securității Alimentare pentru a Reduce Emisiile

 

Planurile oligarhice de a compromite securitatea alimentară și a distruge drepturile de proprietate sunt destul de avansate în multe țări de pe glob. De pildă, Olanda. Deși o țară mică din punct de vedere al suprafeței, ea este al doilea exportator mondial de alimente. Și, totuși, această situație va lua sfârșit curând, deoarece guvernul consideră că Olanda ar fi vinovată de „niveluri înalte de emisii de gaze cu efect de seră”. Deși Olanda nu contribuie decât cu 5,2% din totalul acestor emisii la nivelul UE.

 

Se estimează că până la 3.000 de ferme productive vor trebui să se închidă.

 

Xin Ducomentează în Spectator Australia:

 

„Politicile olandeze sunt foarte ciudate, deoarece agricultorii olandezi sunt printre cei mai eficienți din lume… Este deci halucinant că guvernul olandez și UE doresc distrugerea acestei industrii în loc să o promoveze și să o preia ca model la nivelul întregii lumi, unde lipsește hrana”[2].

 

 Din nefericire, guvernul olandez nu este singurul care i-a luat în colimator pe agricultori. Numeroase țări, printre care Canada, Germania sau Sri Lanka, au adoptat un program similar pentru a submina sectorul agricol prin reducerea nivelului de azot în mediul înconjurător cu cel puțin 30%. Joshua Philip, un ziarist de investigații și expert recunoscut în războiul hibrid asimetric, declară: „Tendința politicilor de reducere a azotului și a îngrășămintelor agricole în majoritatea țărilor din lume va duce la lipsuri alimentare, așa cum s-a întâmplat recent în Sri Lanka”[3].

 

Alarmiștii încălzirii globale susțin că oxidul de azot este un gaz de seră și că producerea sa trebuie oprită imediat. Este o altă minciună. Încă una. Deja, în Statele Unite, fermierii nu mai pot găsi suficient îngrășământ cu azot pentru a-și cultiva recoltele. Recomandarea „build back better” a W.E.F.-F.E.M a fost adoptată în Statele Unite ca o „politică de combatere a schimbării climatice”.

 

Departamentul american de Agricultură (U.S.D.A.) a dat publicității recent un raport tulburător în care practic îi avertizează pe americani despre inevitabile penurii alimentare.

 

Amenințarea penuriilor alimentare în S.U.A. a fost agravată și de politicile guvernamentale care au dus la creșterea dobânzilor, a inflației și a rigorii excesive a reglementărilor de mediu. Toate acestea, combinate, creează probleme foarte grave pentru sectoarele agricol și zootehnic ale S.U.A.

 

Populația globală

 

Ceea ce determină guvernele să promoveze asemenea politici nebunești este propaganda W.E.F.-F.E.M privind suprapopularea și daunele pe care aceasta le produce asupra mediului. Cum vor afecta acestea lanțurile mondiale de aprovizionare cu hrană? Nu prea bine, presupunem. Cum se pot reduce cererea mondială de resurse și limita în același timp efectele asupra mediului? Prin depopularea lumii de oameni.

 

Ni se repetă constant că sunt prea mulți oameni pe planetă și că aceasta nu poate suporta pe toată lumea. W.E.F.-F.E.M are în vedere un program de depopulare dramatică a lumii. Cum a fost programul din 1972 al Clubului de la Roma, un grup de reflecție oligarhic. Încă de atunci, membrii săi erau îngrijorați în privința resurselor mondiale și a suprapopulării.

 

Faimosul primatolog Jane Goodall a declarat la W.E.F.-F.E.M. în anul 2020: „Toate aceste aspecte (de mediu) de care vorbim nu ar mai fi o problemă dacă lumea ar avea populația pe care o avea acum 500 de ani”[4]. În 1600, populația lumii era estimată între 500 și 580 de milioane de oameni. Aceasta înseamnă că 94% din oameni trebuie să dispară.

 

Suntem făcuți să credem că reducerea populației lumii la 500 de milioane de oameni va ușura mediul înconjurător de presiunea asupra resurselor și de distrugeri. Însă reducerea populației umane se poate face și s-a făcut prin războaie. În timpul Primului Război Mondial, au murit 21,5 milioane de oameni, dintre care 13 milioane de civili. Morțile civililor au fost provocare în special de foamete, expunere, boli, ciocniri militare și masacre.

 

În Al Doilea Război Mondial, cea mai mare conflagrație din istorie, au murit 40-50 de milioane de oameni. Au fost apoi masacrele făcute de comuniști. De exemplu, bolșevicii lui Stalin au omorât 40-60 de milioane de oameni în fosta U.R.S.S., iar regimul comunist al lui Mao a ucis 65-78 de milioane de oameni în China.

 

Războiul din Ucraina, combinat cu sancțiunile economice, a pus securitatea alimentară mondială sub un risc uriaș. Aceste sancțiuni au ca scop pedepsirea Rusiei pentru invadarea Ucrainei. Totuși, ele produc probleme grave asupra capacității lumii de a se hrăni.

 

În scenariul cel mai pesimist, scrie Chris Barrett, expert în economia agrară la Universitatea Cornell, „vom vedea zeci de milioane de oameni confruntați brusc cu spectrul foametei”[5].

 

Controlul asupra banilor

 

Asistăm în prezent la un război asimetric, parțial cinetic (N.A.T.O./Ucraina vs Rusia), dar în primul rând un război tăcut în care sunt puse la cale penurii alimentare. Acestea se realizează prin oprirea producției și alungarea fermierilor de pe terenurile lor, prin interzicerea exporturilor de animale vii și prin perturbarea lanțurilor de aprovizionare, așa cum am văzut în anii „pandemiei”. Însă, probabil că nici unul dintre acestea nu este cel mai important factor al Foametei. Ci aprovizionarea cu monede și cu credite.

 

Controlează aprovizionarea cu hrană și vei controla oamenii. Dar controlează aprovizionarea cu bani și vei controla lumea întreagă.

 

Inutil să spunem că, din 2008 încoace, Federal Reserve a S.U.A., care domină lumea, „tipărește bani” în cantități fără precedent până atunci. În prezent, cantitatea lor este de 2,3 ori mai mare (în dolari echivalați) decât s-a tipărit în timpul și după Al Doilea Război Mondial până în 2008. Și nu sunt semne că acest fenomen se va opri. Dat fiind că dolarul este moneda de rezervă mondială, deznodământul nu poate fi decât hiperinflație și/sau un colaps economic global.

 

În ambele cazuri, foametea se va agrava galopant. Este inevitabil. Trebuie să conștientizăm tacticile oligarhilor mondiali și să rezistăm tuturor acțiunilor prin care vor să ne impună obiectivele lor. Trebuie de asemenea să oprim programul de depopulare progresist, precum și programul neofascist al W.E.F.-F.E.M  înainte de a fi prea târziu. Altminteri, pentru a parafraza afirmația W.E.F.-F.E.M, „nu veți deține nimic și veți muri de foame!”.

 

Nota redacției  – Augusto Zimmermann – Prof. univ. dr.

 

– Profesor la Sheridan College (Australia de Vest) – Profesor de Drept (adjunct), Universitatea Notre Dame Australia;

– Președinte al Asociației de Teorie juridică din Australia de Vest (WALTA);

– Redactor-șef la „The Western Australian Jurist Law Journal”;

– Fellow, Academia Internațională pentru Studiul Jurisprudenței Familiei (IASJF);

– Comisar în Comisia de reformă a legii din Australia de Vest (2012-2017);

– Decan asociat (Cercetare) la Facultatea de Drept a Universității Murdoch (2010-2013);

– Premiul vice-cancelarului pentru excelență în cercetare, Universitatea Murdoch (2012).

  Nota redacției  – John Hartnett – Prof. univ. dr. în cosmologie

 

John Hartnett Fizică, dr. în cosmologie (Australia) John-Hartnett Biografie Dr. John G. Hartnett a primit doctoratul de la Universitatea din Australia de Vest.

A publicat peste 100 de lucrări în reviste științifice evaluate de colegi. El scrie articole de actualitate despre știința creaționistă, în special despre astronomie și cosmologie.

Premii Dr Hartnett a fost declarat câștigător al premiului „W.G. Cady”- 2010 de către I..E.E.E. „Ultrasonics, Ferroelectrics and Frequency Control Society”[6].

Aranjament grafic – I.M.

 

———————————————-

[1] https://www.theepochtimes.com/covid-19-emergency-powers-green-new-deal-paving… – 25 februarie 2022.

[2]  https://www.spectator.com.au/2023/05/the-dutch-farmers-stand-against-green-tyranny/

[3]  Idem.

[4]

 

 

[5] https://foreignpolicy.com/2022/03/24/russia-war-ukraine-food-crisis-wheat-fertilizer/ – 24 martie 2022.

[6] Sursa – https://www.theepochtimes.com/covid-19-emergency-powers-green-new-deal-paving-way-for-great-reset-tyranny-climate-journalist_4741735.html

 

 

https://www.art-emis.ro/analize/marea-resetare-prin-foamete-nu-vei-detine-nimic-si-vei-muri-de-foame

 

 

 

//////////////////////////////////

 

 

Marea Resetare financiară. Cum te lasă fără proprietate Noua Ordine Mondială

 

Omul viitorului trebuie să fie ascultător până la supunere oarbă, docil, fără bunuri de valoare în proprietate, dar mai ales credul și cu sănătatea fragilă. Cumva, va fi adus la limita supraviețuirii și asta fără prea mari eforturi – cu imunitatea aproape distrusă de măsurile luate în pandemie, totul va fi foarte ușor. Scriam deunăzi că Marea Resetare schimbă regulile pe piața muncii, o adevărată revoluție a modului de lucru în cam orice domeniu de activitate. Dar tot o revoluție e și asta – Elita care aduce Noua Ordine Mondială vrea tot ce ai, mai ales bani și proprietăți. Cum va pune gheara pe avuția ta? Aparent, cu ușurință.

 

 

Agenda „UN 2021-2030”, despre care se va vorbi la Davos, în ianuarie, este, de fapt, brațul armat folosit pentru implementarea The Great Reset. Națiunile Unite sunt organismul prin care sunt legiferate planurile de preluare a controlului total de către un grup restrâns de oameni.

 

Marea Resetare te lasă fără proprietăți

În clipa de față, Marea Resetare vine cu o propunere halucinantă, dar care pe mulți îi va înșela. Știut fiind faptul că cea mai mare angoasă a omului de azi o reprezintă datoriile către bănci (și nu numai), păpușarul George Soros vine cu o schemă de credit prin care toate datoriile personale ar urma să fie șterse în schimbul predării tuturor activelor personale unui organism sau agenție administrativă. Se vorbește, tot pentru credibilitate în ochii debitorilor, despre Fondul Monetar Internațional (FMI) sau chiar Banca Mondială (BM).

 

Cert e că, în viziunea elitei globaliste, Marea Resetare este și despre un restart financiar. Omul viitorului nu va mai deține nici proprietăți, nici bunuri mobile. În schimb, el ar urma să fie fericit doar știind că toate necesitățile sale de zi cu zi îi sunt asigurate și altceva nu-i va mai trebui.

 

 

Tehnologia 6G, desăvârșirea controlului absolut

Unii ar spune că asta este doar o altă teorie a consipirației, dar la fel se zicea și-n primăvară, când „mugurii” pandemiei Covid-19 lăsau să se întrevadă ce urmează – o planetă întreagă „sechestrată”, economia globală pusă pe butuci din vorbe și pix, schimbarea definitivă a modului de viață pe Terra.

 

În prezent, somnul rațiunii ce a cuprins societatea prevestește un dezastru absolut. Relațiile sociale și interumane sunt eviscerate, fix ceea ce a urmărit și elita globalist-neomarxistă. Umanitatea este mai ușor de controlat:

 

În unele locuri, oamenii și-au pierdut deja speranța, nu se mai revoltă și nici nu se mai opun planului de resetare totală a societății;

A dispărut coeziunea între noi înșine, deja ne întoarcem unii împotriva altora;

Controlul digital (Internetul lucrurilor) este total, omul a devenit sclavul tehnologiei și reduce tot ceea ce a fost învățat de-a lungul vieții că înseamnă bine la simple valori perimate.

Deocamdată, The Great Reset și agenda UN 2021-2030 nu menționează și cine va aplica toate regulile draconice pregătite. Putem presupune, însă, că vom avea de-a face cu aceleași forțe care azi sunt instruite pentru războiul urban și pentru suprimarea mișcărilor de stradă și a tulburărilor sociale – sunt Poliția și Armata. Însă mult se vorbește și despre rolul pe care-l va juca tehnologia 6G, despre care se spune că reprezintă desăvârșirea controlului absolut.

 

https://www.national.ro/stiri-externe/marea-resetare-financiara-cum-te-lasa-fara-proprietate-noua-ordine-mondiala-704784.html

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

 

Marea resetare: revoluţia care a mai fost propusă

 

 

 

De către Alina Kartman

 

 

În fiecare ianuarie, staţiunea Davos găzduiește elita liderilor economici și guvernamentali, pe care Forumul Economic Mondial îi reunește într-o exclusivistă întâlnire anuală. Anul acesta, din cauza pandemiei, reuniunea a trebuit reprogramată. Însă controversele privind tema reuniunii – Marea resetare – nu au suferit nicio amânare.

 

„Marea resetare” („The Great Reset”), propunerea de recalibrare a economiei globale formulată de Forumul Economic Mondial (FEM), a făcut deja obiectul unei ample dezbateri publice. Iar criticile care i-au fost aduse au acoperit un spectru larg, având la un capăt presupusul caracter utopic al propunerii, iar la celălalt o presupusă intenţie ocultă, a unei cabale a liderilor mondiali, de a instaura o dictatură globală. Probabil mai puţin sonore și, cu siguranţă, mai puţin populare au fost criticile aduse de analiști experţi în politici publice, digitalizare și economie globală. Ce putem ști cu adevărat despre originea și ramificaţiile Marii resetări? O analiză sistematică este necesară pentru sortarea opiniilor contradictorii.

 

Cine?

Arhitecţii Marii resetări sunt profesorul Klaus Schwab, directorul executiv al Forumului Economic Mondial, alături de Thierry Malleret, administrator partener al Barometrului Lunar – o analiză predictivă adresată investitorilor, directorilor de transnaţionale și altor decidenţi.

 

Central pentru acest proiect este Klaus Schwab. În vârstă de 82 de ani, Klaus Schwab a avut un parcurs profesional prodigios: la 27 de ani deţinea deja cinci diplome de inginerie mecanică și economie. Născut în Germania, Schwab s-a instruit la Universitatea Fribourg, la Institutul Federal Elveţian de Tehnologie și la Școala de guvernare Kennedy, din cadrul Harvard. La 31 de ani devenea cel mai tânăr profesor universitar din Elveţia, iar la 33 de ani (în 1971) punea bazele unei fundaţii, pe care a numit-o Forumul European de Management.

 

Klaus Schwab World Economic Forum© Palinchak | Dreamstime.com

Klaus Schwab, la reuniunea anuală a Forumului Economic Mondial din 2015.

Pe atunci, Klaus Schwab era profesor de politici corporative elveto-germane, la Centre d’Etudes Industrielles (CEI) din Geneva – una dintre cele patru facultăţi de administraţie și afaceri care au avut un rol în revoluţia managerială care a succedat Planul Marshall în Europa, un pol al competenţei în management, cu conexiuni la nivel global.

 

Această carte de vizită a fost suficientă pentru ca Schwab să poată invita câteva sute de manageri de top, membri ai Comisiei Europene și economiști, în micuţa și selecta staţiune elveţiană de schi de la Davos pentru a sărbători 25 de ani de la înfiinţarea CEI. Schwab a ajuns să controleze în întregime evenimentul printr-un artificiu. Împreună cu unul dintre asociaţii săi, Duri Capaul, a creat o firmă, International Edication Services, și a înaintat directorului CEI un contract pentru organizarea evenimentului.

 

Schwab a ajuns să controleze în întregime evenimentul printr-un artificiu.

 

În termenii acelui contract era prevăzută o inversare a rolurilor organizatorice, astfel că responsabilă de eveniment nu mai era facultatea, ci firma lui Schwab, care „deţine toate drepturile privind realizarea Simpozionului European de Management… are drepturi depline de a utiliza numele CEI și know-how-ul [în organizarea simpozionului]”, iar „Klaus Schwab este complet responsabil pentru proiect… toate deciziile CEI privind simpozionul vor fi delegate lui KS [Klaus Schwab]”.

 

Prima întâlnire de la Davos, din 1971, care a durat 14 zile, urmărea să familiarizeze jucători economici cheie din Europa cu metodele economice moderne americane și, ca rezultat, să propună noi strategii corporative pentru companiile europene. Reuniunea a fost un succes, așa că a fost reeditată, de atunci, în fiecare an.

 

În urma simpozionului, Schwab a înfiinţat un fond fiduciar, numit Forumul European de Management, care, din 1987 a devenit ceea ce se numește astăzi Forumul Economic Mondial. Organizat ca structură nonprofit, acesta a continuat tradiţia întâlnirilor de nivel înalt de la Davos, care au devenit o platformă pentru elitele globale.

 

Ce?

La întâlnirea din ianuarie 2012, participanţii adunaţi într-un număr record – 2.600 de lideri din mediul de afaceri, guvernamental și societatea civilă, între care aproape 40 de șefi de stat – au luat în discuţie „Marea transformare” („The Great Transformation”) ca soluţie la provocările globale între care prioritare erau răspunsul la criza economică europeană și încadrarea în câmpul muncii a celor 200 de milioane de șomeri la nivel european.

 

De la dezechilibrele fiscale la gestionarea deficitară a resurselor de apă, hrană și energie,  de la instabilitatea socială la subvenţionarea inegală a nevoilor statelor, cele mai stringente probleme ale omenirii erau cuprinse în schema interconectată care alcătuia Raportul privind riscurile globale 2012. Marea transformare era lansată public drept răspunsul strategic la aceste riscuri al liderilor globali. Cu cel puţin un an înainte de întâlnirea anuală, membrii Forumului fuseseră invitaţi să contribuie la stabilirea Agendei Globale, propunând soluţii inovatoare la probleme globale. Cele care, din perspectiva Forumului, erau cele mai interesante, au ajuns să fie discutate în cadrul întâlnirii anuale și apoi menţionate în raportul de după reuniunea de nivel înalt. Acest raport nu avea valoare de acord interstatal, așa cum nici Marea resetare nu are, ci reprezenta mai degrabă un rezumat al discuţiilor.

 

În esenţă, marea transformare presupunea crearea unor modele noi de creștere economică și de utilizare a forţei de muncă, dezvoltarea unor modele noi de leadership și inovaţie, de management sustenabil al resurselor, precum și a unor modele noi de răspuns la provocările de ordin social și tehnologic pe care le aduce viitorul. „The Great Transformation” nu era însă o revelaţie spontană, ci o șlefuire a unor propuneri anterioare precum „Rethink, redesign, rebuild” („Regândește, recreează, reconstruiește”) – 2010; sau „Shaping the Post Crisis World” („Modelarea lumii post-recesiune”) – 2009.

 

Marea resetare, propusă la opt ani de la Marea transformare, vine de fapt cu același vechi apel la restaurare globală, de data aceasta ca răspuns la criza generată de pandemia de COVID-19.

 

Cu alte cuvinte, în spatele iniţiativei Marii resetări stă o istorie întreagă de planuri începute și duse doar până la un punct. Quinn Slobodian inventaria într-un editorial publicat în The Guardian expresiile-cheie care, numai în ultimul deceniu, au fost folosite de autori sau politicieni pentru a descrie transformări de genul celei propuse de Marea resetare: „marea financializare”, „marele regres”, „marea răsturnare de situaţie”, „marea accelerare”, „marea devoalare” și „marea decuplare” sunt doar câteva dintre ele, spune Slobodian, furnizând totodată referinţe pentru fiecare dintre acestea.

 

Economistul maghiaro-american Karl Polanyi propusese încă din 1944 o regândire a economiei, pe care el a numit-o atunci „Marea transformare”.

 

În același editorial, Slobodian evidenţia „Marea transformare”, o evaluare făcută secolul trecut de economistul maghiaro-american Karl Polanyi, decedat în 1966. Acesta propusese încă din 1944 o regândire a economiei, pe care el a numit-o atunci „Marea transformare” și care presupunea înţelegerea economiei de piaţă și a statului-naţiune nu ca două elemente distincte, ci ca un întreg, pe care l-a intitulat „societatea de piaţă”. Polanyi susţinea că mentalităţile economice ale omenirii s-au schimbat și că, sub presiunea concurenţei, a industrializării și a creșterii influenţei statelor, relaţiile economice cândva bazate pe reciprocitate și redistribuire au fost alterate și înlocuite cu o piaţă care nu se mai autoreglează. Astăzi, viziunea lui Polanyi este contestată de cercetători, care spun că evaluarea economistului este trunchiată și derutantă.

 

Micro-recenzie

În prezent, în miezul campaniei pro-resetare, bogată în articole, clipuri video, webinare și podcasturi, stă cartea The Great Reset, publicată, în iunie 2020, de Klaus Schwab și Thierry Malleret. Volumul detaliază motivele pentru care este nevoie de o nouă strategie globală, impactul pe care îl așteaptă de la aceasta și provocările cu care s-ar putea confrunta. Însă cartea este departe de a fi programul unei revoluţii. Scrisă, asumat, „la graniţa dintre o cercetare academică și un eseu”, cum spune Schwab în introducerea volumului, The Great Reset nu cuprinde niciun plan, ci este o trecere în revistă a principalelor tendinţe globale în economie, mediu și tehnologie, interpretate într-o cheie despre care analiștii spun de multă vreme că este distinctivă pentru Forumul Economic Mondial (o vom discuta în secţiunea următoare).

 

Marea resetare | The Great Reset

Marea resetare | The Great Reset, schema generală de pe site-ul Forumului Economic Mondial.

Scrisă, asumat, „la graniţa dintre o cercetare academică și un eseu”, cum spune Schwab în introducerea volumului, The Great Reset nu cuprinde niciun plan, ci este o trecere în revistă a principalelor tendinţe globale în economie, mediu și tehnologie, interpretate într-o cheie despre care analiștii spun de multă vreme că este distinctivă pentru Forumul Economic Mondial.

 

Cartea pornește de la constatarea că pandemia de COVID-19 a accentuat majoritatea problemelor cu care societăţile se confruntau deja și că, din înlănţuirea de efecte economice, geopolitice, societale, de mediu și tehnologice ale pandemiei, s-a născut o criză de proporţii care seamănă cu cele trăite la finalul Primului Război Mondial. Comparaţia are mai ales rolul de a le reaminti cititorilor că, după Primul Război Mondial, omenirea a trecut printr-o schimbare de paradigmă cu straturi multiple (politice, culturale, economice și sociale). Implicită aici este presupunerea că dacă schimbarea a fost posibilă atunci ar putea fi posibilă și astăzi, când omenirea trece printr-o nouă criză importantă.

 

În fiecare capitol care analizează scenarii posibile din domenii precum economia globală, politicile sociale naţionale, direcţia globalizării, evoluţia mediului înconjurător sau digitalizarea, autorii propun direcţii guvernamentale și corporatiste care ar duce, spun ei, la o regândire a capitalismului după coordonatele sustenabilităţii.

 

Direcţiile descrise vizează obiective complexe, sistemice, precum: „valorificarea celei de-a patra revoluţii industriale”, „sprijinirea dezvoltării regionale”, „revitalizarea cooperării globale”, „dezvoltarea unor modele de afaceri sustenabile”, „refacerea sănătăţii mediului”, „regândirea contractelor sociale, a abilităţilor și a locurilor de muncă”, precum și „modelarea redresării economice”. Iar fiecare dintre aceste direcţii se traduce în tipare de intervenţie sistemică. De pildă, atunci când vorbesc despre o cooperare mai puternică între guverne, companii și societatea civilă, orientată pe sustenabilitate economică, socială și de mediu, autorii spun că ar fi nevoie ca guvernele, care au făcut un pas înainte în timpul pandemiei (accelerând luarea unor măsuri economice, instituind reglementări pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă), să devină mai puternice și mai eficiente. Companiile ar trebui, mai cred autorii, să ia măsuri în acord cu responsabilitatea lor de a favoriza dezvoltarea echitabilă, nediscriminatorie și atentă la mediu, pe termen lung, chiar dacă pe termen scurt aceasta ar putea fi defavorabilă majorării profiturilor. Iar societatea civilă este încurajată să gireze politicile publice care urmăresc să asigure protecţia cetăţenilor și elevarea victimelor inegalităţii.

 

Aspecte controversate

După lansarea publică a acestei strategii, lideri politici precum prim-ministrul canadian Justin Trudeau, președintele american Joe Biden, prim-ministrul britanic Boris Johnson și prinţul Charles al Marii Britanii au salutat iniţiativa și s-au declarat în favoarea unei „reconstrucţii mai bune”. Unele recenzii au văzut și în enciclica Fratelli tutti a Papei Francisc, sau în cartea sa Let Us Dream (Haideţi să visăm!), o convergenţă cu o parte a idealurilor enunţate de Marea resetare, deși enciclica sau cartea nu fac referire la iniţiativa Forumului. Atât Forumul Economic Mondial, cât și canale media catolice au semnalat această convergenţă, chiar dacă fiecare a accentuat iniţiativa părţii pe care o reprezintă.

 

La începutul lunii noiembrie 2020, după apariţia unui clip video conţinând discursul lui Justin Trudeau la o întâlnire a Organizaţiei Naţiunilor Unite, zeci de mii de interacţiuni în social media au acuzat existenţa unei conspiraţii a liderilor globali care s-au folosit de pandemie pentru a introduce politici socialiste și politici de mediu dăunătoare. Totul a culminat într-o petiţie online împotriva strategiei FEM, care a reușit să strângă peste 80.000 de semnături în mai puţin de 72 de ore.

 

Zeci de mii de interacţiuni în social media au acuzat existenţa unei conspiraţii a liderilor globali care s-au folosit de pandemie pentru a introduce politici socialiste și politici de mediu dăunătoare.

 

Suspiciunilor de conspiraţie li s-au adăugat vocile unor lideri conservatori precum liderul opoziţiei canadiene, Erin O’Toole, care a criticat ideea unei resetări și a pretins că Justin Trudeau folosește pandemia pentru a implementa un experiment masiv și riscant.

 

Zvonurile au evoluat într-o veritabilă teorie a conspiraţiei, cuprinzând „elitele financiare globale” care doresc să instaureze un regim totalitar marxist, care să suspende dreptul la proprietate personală, să militarizeze orașele, să impună vaccinarea și să creeze tabere izolate pentru cei care ar opune rezistenţă instaurării „Noii Ordini Mondiale”.

 

Momente de lucru la reuniunea anuală de la Davos, 2018.© Palinchak | Dreamstime.com

Momente de lucru la reuniunea anuală de la Davos, 2018.

Vectori de interes: abolirea proprietăţii și supravegherea

Deși cartea The Great Reset nu conţine nicio referire la anularea proprietăţii private, unii au atribuit în mod fals Forumului Economic Mondial obiectivul ca, până în 2030, proprietatea privată să fie abolită. Confuzia a venit de la un editorial din 2016 semnat de Ida Auken, membră social-liberală a parlamentului danez, în care își imagina o extremă a viitorului pe care tehnologia actuală deja oface posibilă. (Vedem și astăzi o tendinţă de migrare dinspre proprietate spre închiriere în domenii precum licenţierea software sau accesul la opţiuni auto pe bază de abonament.)

 

E adevărat că Forumul Economic Mondial a publicat o listă de scenarii dezirabile pentru anul 2030, însă, deși lista cuprinde o referire la descurajarea achiziţiei de automobile prin interzicerea accesului mașinilor private în orașe și încurajarea car-sharing-ului, totuși abolirea proprietăţii nu apare printre scenariile dezirabile imaginate de Forum.

 

În schimb, autorii consideră recomandabilă înscrierea voluntară în aplicaţii de urmărire a contacţilor COVID-19, în scopul de a putea limita răspândirea virusului SARS-CoV-2. Este oferită ca exemplu experienţa statului Singapore ca ilustrare a supravegherii de stat care poate respecta intimitatea majorităţii celor supravegheaţi. Cartea nu merge mai departe de atât, dar sugerează că întrebările privitoare la gradul în care supravegherea ar trebui să facă parte din viitoarele contracte sociale sunt o componentă importantă a dezbaterii privind legislaţia viitorului.

 

Citind cartea Marea resetare, cineva ar putea concluziona că poziţia Forumului Economic Mondial cu privire la supraveghere este pozitivă doar în cazul programelor de prevenire a infectării cu COVID-19. Pentru alte situaţii, Forumul pare că recomandă prudenţa, mai ales atunci când îl citează pe controversatul istoric Yuval Harari imaginându-și o distopie în care Coreea de Nord își crește incremental forţa de control folosind algoritmi de supraveghere. Aici este însă nevoie să lărgim cadrul.

 

Prin membrii săi, Forumul Economic Mondial a făcut deja apel la o schimbare de accent în discursul cu privire la tehnologie – de la ameninţări la oportunităţi, de pildă catalogând drept dezirabilă încărcarea telefoanelor mobile inteligente cu informaţii despre sănătatea emoţională a utilizatorilor, fără niciun fel de rezervă. Acest shift de la ameninţare la oportunitate este benefic pentru companiile Big Tech și, argumentează Forumul, și pentru guverne. Însă calculul de oportunitate pentru societate în ansamblu este departe de a fi încheiat, iar dovezile care să suspende nevoia de prudenţă sunt mai degrabă lapidare.

 

Citește și:

Această scindare între interesele economice/guvernamentale și interesele societale este, probabil, cel mai vulnerabil punct în eșafodajul ideologic al Forumului. Acesta este frontul pe care luptă conspiraţioniștii, dar, dincolo de ei, și criticii din mediul academic, ale căror opinii este momentul să le cunoaștem.

 

O chestiune de eficienţă? Sau una de legitimitate?

Teoria despre puterea cluburilor de elită transnaţionale (așa cum este Forumul Economic Mondial) ca „element strategic în capitalismul globalizator” este străină de teoria conspiraţiei. „Aceste concilii private pentru relaţii internaţionale nu sunt guverne plutocrate care manipulează din umbră relaţiile internaţionale”, consideră Stephen Gill, profesor de știinţe politice la Universitatea York din Toronto. „Mai degrabă”, scrie Gill, acestea „sunt forumuri de conștientizare cu privire la anumite problematici, în care indivizi care reprezintă elemente ale statului și societăţii civile din ţările afiliate pot să se cunoască și să se influenţeze reciproc. (…) Conciliile private sunt parte integrantă a unui proces mai larg prin care elitele se familiarizează, fraternizează, se educă reciproc și, în sens larg, fac networking.”

 

Jurnaliști urmărind discursul președintelui Donald Trump la reuniunea de la Davos din 2018.© Palinchak | Dreamstime.com

Jurnaliști urmărind discursul președintelui Donald Trump la reuniunea de la Davos din 2018.

Ce putere au liderii convinși de vreo soluţie sau alta prezentată în Forum? Jean-Christophe Graz este de părere că, datorită puterii de facto pe care o deţin participanţii, mediile privatizate ale cluburilor de elită sunt înzestrate cu capacitatea de a genera schimbare în societatea largă.

 

Însă, dacă cluburile de elită nu reprezintă voinţa forţelor sociale care i-au propulsat pe liderii politici în funcţii de conducere, eficienţa lor este limitată la lansarea de iniţiative, crearea de grupuri de lucru, concilii și grupuri de sarcini. Pentru a putea produce schimbare în societate e nevoie de procese formale de instituţionalizare politică, în esenţă, de stat. „Pasiunea colectivă (…) poate accelera realizarea noii societăţi doar dacă această realizare a fost precedată de un angajament răbdător și sistematic cu instituţiile existente”, scrie Graz într-un studiu finanţat de Fundaţia Naţională Elveţiană pentru Știinţă. Deși pot accesa resurse uriașe, cluburile nu pot exercita o putere reală fără medierea instituţiilor publice și fără mobilizare socială. Dacă încearcă, rezultatul este mobilizarea inversă a forţelor sociale excluse din grupul elitei, concluzionează profesorul elveţian de relaţii internaţionale și studii politice.

 

În sinteză, critica academică adusă Forumului Economic Mondial poate fi împărţită pe două direcţii, așa cum arăta un briefing realizat în 2016 de Serviciul de Cercetare al Parlamentului European având ca subiect influenţa și controversele legate de Forumul Economic Mondial.

 

Criticii care reproșează că Forumul nu își realizează intenţiile pe măsura capacităţii sau a misiunii sale ţin de zona criticii instrumentale. Criticii axaţi pe nivelul instrumental sunt de acord cu ideile promovate de Forum, însă sunt nemulţumiţi de stilul de management și de lipsa de eficienţă a organizaţiei.

 

Dacă cluburile de elită nu reprezintă voinţa forţelor sociale care i-au propulsat pe liderii politici în funcţii de conducere, eficienţa lor este limitată la lansarea de iniţiative, crearea de grupuri de lucru, concilii și grupuri de sarcini. Pentru a putea produce schimbare în societate, e nevoie de procese formale de instituţionalizare politică, în esenţă, de stat.

 

Cei care contestă în schimb legitimitatea Forumului, a misiunii, a membrilor și a metodelor sale de operare subscriu unei ramuri existenţiale a criticii. Aceștia văd Forumul ca pe un instrument de promovare a unei agende neoliberale, care îi avantajează pe membrii Forumului din sectorul corporatist, în defavoarea sau chiar pe cheltuiala restului societăţii. Principalul reproș al acestor critici, susţine Geoffrey Allen Pigman, cercetător american în domeniul știinţelor politice, este că, pe lângă dezbaterile și proiectele sale publice, Forumul desfășoară reuniuni cu ușile închise care le permit liderilor economici să aibă acces la decidenţi politici, facilitându-le astfel obţinerea unor acorduri care le sunt apoi utile în afaceri.

 

Paradoxul este că delimitarea elitistă de societatea largă, cuplată cu lipsa transmiterii puterii către structuri formale (oficiale, de stat), face ca influenţa Forumului să fie invers proporţională cu legitimitatea sa. De aceea, explozia de conspiraţii care gravitează în jurul Marii resetări nu este surprinzătoare. Fiindcă, așa cum scria profesorul Graz, exclusivismul cultivă dezvoltarea unor forţe contrariene, în cazul Forumului, unele care pun sub semnul întrebării chiar legitimitatea funcţionării lui.

 

„Marea resetare”, scrie autoarea canadiană Naomi Klein, „nu este un efort serios menit chiar să rezolve crizele pe care le descrie.” Klein e de părere că, din contră, iniţiativa este o încercare de a crea impresia plauzibilă, dar falsă, că marii câștigători din acest sistem „sunt pe punctul de a lăsa benevol lăcomia deoparte și să se apucă serios să rezolve crizele furibunde care destabilizează radical lumea noastră.” În opinia lui Klein, împărtășită și de finanţistul Andrew Stuttaford, aproape că o conspiraţie ar fi fost preferabilă constatării că în realitate „elitele încearcă să valorifice dezastrele profunde pentru a avansa politici care îi îmbogăţesc și mai mult pe cei bogaţi și restricţionează libertăţi democratice”.

 

Momente de lucru la reuniunea anuală de la Davos, 2018.© Palinchak | Dreamstime.com

Momente de lucru la reuniunea anuală de la Davos, 2018.

Paradoxul este că delimitarea elitistă de societatea largă, cuplată cu lipsa transmiterii puterii către structuri formale (oficiale, de stat), face ca influenţa Forumului să fie invers proporţională cu legitimitatea sa.

 

Dincolo de jargonul ameţitor folosit de transnaţionalele care plătesc sume exorbitante ca să participe la Davos într-un efort strategic de networking și de curăţare a imaginii publice, ceea ce rămâne sunt problemele reale ale societăţilor. Din nefericire, lucrul acesta nu se schimbă nici atunci când atenţia opiniei publice se concentrează pe norul de conspiraţii false din jurul reuniunii de la Davos. În definitiv, teoriile conspiraţiei pot, în cel mai bun caz, să conteste legitimitatea Forumului. Dar, dacă o fac bazându-se pe fundamente fanteziste, adevăratele probleme de legitimitate rămân nediscutate, așa cum rămân și problemele societăţilor.

 

Alina Kartman este senior editor la Semnele timpului și ST Network.

 

 

 

https://semneletimpului.ro/international/economie/criza-economica/marea-resetare-revolutia-care-a-mai-fost-propusa.html

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Marea Resetare | Realităţi, utopie, conspiraţie

 

 

De către Laurențiu Moț

 

 

 

Expresia Marea Resetare a generat peste opt milioane de interacţiuni pe Facebook și postări despre ea au fost distribuite de aproape două milioane de ori pe Twitter, de la lansarea iniţiativei.

 

Înainte de alegerile prezidenţiale americane din 2020, într-un video de aproximativ 6 minute, Michael J. Matt, fondatorul Remnant TV, anunţa pe un ton grav că „ei sunt gata să declanșeze marea resetare“ și că numai Donald Trump le stă în cale. Există mult mister și multă speculaţie în jurul conceptului de Great Reset („Marea resetare“) și este scopului acestui articol să facă puţină lumină într-un subiect complex și mult speculat.

 

Să ne informăm de la sursă

Marea Resetare este un program al Forumului Economic Mondial (FEM), la care aderă oameni de afaceri, oameni politici, personalităţi din zona academică, precum și alţi lideri internaţionali.

 

Programul constă într-un set de previziuni și propuneri pentru deceniul actual care sunt avansate în speranţa de a stimula intervenţii adecvate din partea liderilor lumii. Această viziune este proiectată în contextul actualei pandemii de COVID-19, dar este formulată pentru a răspunde schimbările climatice periculoase, care sunt acum în creștere. Potrivit Google Trends, în ultimul an și jumătate, căutarea după Great Reset a înregistrat un vârf în săptămâna alegerilor din SUA, în 15-21 noiembrie, 2020 și continuă să aibă căutare. Articolul de faţă urmărește să ofere o informare responsabilă cu privire la platforma Great Reset și să o compare cu viziunea profetică a Apocalipsei lui Ioan.

 

Sursa principală de informare cu privire la Marea Resetare și la legătura ei cu pandemia este cartea intitulată COVID-19: The Great Reset,4 semnată de Klaus Schwab, fondatorul FEM, și de Thierry Malleret, manager partener la Monthly Barometer. Cartea este un eseu semiacademic despre lumea post-COVID și este scrisă pornind de la premisa că de răspunsul la pandemie depinde și abordarea încălzirii globale. Potrivit celor doi autori, lumea actuală se caracterizează prin interdependenţă (ceea ce face ca o problemă să dea naștere multor altora), prin viteză (52% din populaţia lumii este online) și prin complexitate (ceea ce evidenţiază imprevizibilitatea). Există cinci domenii în care Schwab și Malleret văd nevoia unei schimbări drastice.

 

Resetarea economică

Autorii se întreabă ce este mai important să salvezi într-o situaţie de criză, vieţile oamenilor sau economia? Evident că primele sunt mai importante. Într-un articol separat, pentru revista Time, Schwab își definește viziunea asupra unei economii mai bune printr-o nouă versiune de capitalism (socialism?). În esenţă, el pledează pentru ca firmele să nu mai urmărească doar profituri înguste și pe termen scurt, ci și binele tuturor oamenilor și al planetei. Schwab deplânge dictonul „business of business is business“ (ceea ce în esenţă transmite că singura responsabilitate a unei afaceri e profitul) și recomandă preocupări mai largi în zona de afaceri. Trebuie să recunoaștem că viziunea aceasta pare pozitivă. În această perspectivă trebuie să privim, de exemplu, industria verde care crește treptat în popularitate și se numără printre preocupările oamenilor politici.

 

Oricât de pozitivă ar suna această viziune asupra economiei viitoare, Apocalipsa vede diferenţele dintre mici și mari, bogaţi și săraci, liberi și sclavi (Apocalipsa 13:16) perpetuându-se până la sfârșitul istoriei. Mai mult decât atât, la capătul listei de schimburi de produse între negustorii pământului și femeia-Babilon găsim „încărcături de trupuri și suflete omenești“ (Apocalipsa 18:13). Asta ne arată că, din perspectiva Bibliei, preocuparea platformei Marea Resetare și a FEM pentru o economie echitabilă, pentru toţi și pentru planetă, fie este un demers sincer care va eșua, fie este pur și simplu o propagandă menită să acopere vechiul comerţ capitalist în care cei puţini se îmbogăţesc.

 

Resetare socială

Cei doi autori remarcă o diminuare a încrederii în instituţiile statului (din pricina răspunsului defectuos faţă de pandemia de COVID19). Unul din rezultate este tendinţa de a dori schimbări radicale. Ca să prevenim acţiuni radicale faţă de alte ameninţări (de exemplu, încălzirea globală, inegalitatea socială), care ar putea aduce mai mult rău decât bine, trebuie făcute niște schimbări radicale din timp. Companiile, pe de altă parte, cerșind ajutor în timpul pandemiei, au sporit importanţa guvernului. Iar intervenţia guvernului a favorizat compania în dauna angajatului. Schwab și Malleret se abţin de la predicţii precise, dar oferă câteva contururi globale ale modului în care societatea va fi afectată: o redistribuţie masivă a bogăţiei dinspre bogaţi spre săraci, alegerea solidarităţii în dauna competiţiei și a bunăstării sociale în dauna creșterii economice.

 

Ultimul punct sună destul de utopic. Apocalipsa nu vorbește despre egalitate socială la sfârșitul vremurilor. Dar prevede creșterea importanţei guvernamentale și radicalizarea socială. Balaurul dă fiarei marine o „autoritate atât de mare“ (Apocalipsa 13:2), încât locuitorii pământului o consideră pe aceasta din urmă fără egal în dominaţie și putere (13:4). Autoritatea globală a fiarei marine este afirmată clar în 13:7 și apoi transferată fiarei pământești în 13:12. Bazându-se pe această jurisdicţie mondială, fiara din urmă este în poziţia de a ordona locuitorilor pământului să facă o imagine a fiarei marine care, la rândul ei, exercită o autoritate globală (13:16-17; cf. v. 7). Acest lucru pare să puncteze creșterea importanţei guvernamentale și modul în care companiile se vor impune în faţa angajaţilor. La sfârșit, nu va fi oferită nicio libertate personală. În același timp, imaginea fiarei este o creaţie a locuitorilor pământului (straturile inferioare/comune ale societăţii), care se radicalizează imediat ce este adusă la viaţă.

 

Resetare geopolitică

La nivel geopolitic, resetarea FEM sugerează că, odată cu pandemia, tendinţele către deglobalizare sunt în creștere. BREXIT-ul și alegerea președintelui Trump în urma discursului său naţionalist, la care aș adăuga și cazul mai recent al Ungariei, arată reculul globalizării în lumea vestică. Acesta este motivul pentru care avem nevoie de o naţiune care să ocupe vidul hegemonic. În lipsa acesteia, lumea va suferi de un „deficit de ordine globală“, iar secolul XXI va adânci prăpastia dintre state și multipolaritate. Nu există un alt candidat mai bun decât SUA, deși unii cred că este nevoie și de suportul altor aliaţi. Numai o politică proactivă ar putea reclădi încrederea publică în ce privește politicile climatice și Acordul de la Paris. Pentru acești analiști, lumea se află acum într-un punct de cotitură și în faţa unor oportunităţi de „resetare“ care nu se mai întorc.

 

Marea resetare reprezintă și o trilemă: (1) democraţia plus naţionalismul exclud globalizarea, (2) naţionalismul plus globalizarea exclud democraţia, (3) democraţia plus globalizarea exclud naţionalismul. Potrivit acestei trileme, dacă globalizarea va face parte din ecuaţie, atunci fie democraţia, fie naţionalismul trebuie excluse. Cartea Apocalipsei prezintă puterea hegemonică de la sfârșitul timpurilor sub simbolul fiarei pământești. Aceasta pare a fi figura cheie, adevărata legătură dintre autoritatea fiarei marine și formarea chipului ei. Sub conducerea fiarei pământești, atât democraţia, cât și naţionalismul par să se diminueze drastic. În acest sens, Marea Resetare este una dintre cele mai bune căi de a anticipa aceste dezvoltări ulterioare.

 

Resetarea de mediu

Principala preocupare la acest capitol este încălzirea globală. Pus în legătură cu actuala criză de COVID-19, riscul încălzirii globale se accentuează mai lent decât pandemia, dar va avea consecinţe mult mai grave. Felul în care omenirea răspunde pandemiei va determina într-o mare măsură modul în care vom diminua efectele climatice. Prin urmare, politicile favorabile climei sunt urgente. Speranţa se leagă în prezent de președintele american actual. Apostolul Ioan prezintă viitorul planetei în termeni „fierbinţi“. Prima plagă de la sfârșitul timpului aduce o boală teribilă de piele, a doua aduce dezastre pe mări, a treia o lipsă de apă și, în timpul celei de-a patra judecăţi, soarele pârjolește locuitorii pământului cu o mare arșiţă (Apocalipsa 16,8-9). Soarele torid, lipsa hranei și a băuturii sunt, de asemenea, resimţite de marea mulţime a celor 144.000 în haine albe (Apocalipsa 7:16). Acest lucru mă face să cred că, mai devreme sau mai târziu, resetarea mediului va eșua pe drum, chiar dacă pare un plan bun.

 

Resetarea tehnologică

Ultimul domeniu al schimbării este tehnologia. O tendinţă observată este obișnuinţa de a folosi tehnologia mai mult timp, ca urmare a restricţiilor din timpul pandemiei (școală, cumpărături, serviciu online). Oamenii au acceptat mai ușor ceea ce înainte li se părea de neînlocuit: filme, mâncare, comunicare, exerciţiu fizic și altele, toate în variantă online, au început să pară normale.

 

Toate lucrurile au devenit e-: e-learning, e-commerce, e-gaming, e-books, e-attendance. Noua normalitate este hrănită și de dictonul „mai sigur-mai ieftin-mai verde“ (safer-cheaper-greener).

 

Utilizarea în exces a platformelor de comunicare și marketing online deschide, evident, și subiectul confidenţialităţii. Acest principiu fundamental devine volatil în contextul în care sănătatea publică este în pericol. Schwab și Malleret sugerează că urmărirea utilizatorilor este o componentă esenţială a răspunsului faţă de pericolele cauzate de COVID-19. Cu peste 5 miliarde de smartphone-uri la nivel global, potenţialul de a identifica persoanele infectate este fără precedent. De fapt, așa cum se arată în diverse sondaje americane și europene, numărul cetăţenilor care par să favorizeze urmărirea smartphone-urilor de către autorităţile publice este în creștere. Evident că asta naște temeri serioase cu privire la libertăţi și drepturi.

 

Perspectiva de a fi permanent și ușor de monitorizat pare să reflecte ceea ce Ioan a văzut atunci când a spus: „I s‑a dat putere să dea suflare chipului fiarei, pentru ca acesta să vorbească și să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina chipului fiarei. Și a făcut ca toţi – mici și mari, bogaţi și săraci, liberi și robi – să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte și nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acela, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei“ (Apocalipsa 13:15-17). Nu ne putem imagina posibilitatea unui boicot economic global pentru cei care refuză semnul fiarei și, în cele din urmă, un decret de moarte pentru cei care nu se închină imaginii fiarei marine decât dacă există un sistem de supraveghere. Marea Resetare introduce ideea supravegherii și într-un context legat de un pericol pentru sănătate. Apocalipsa vorbește despre mult mai mult.

 

Marea Resetare, teoria conspiraţiei și Apocalipsa

În cercurile analiștilor politici, Marea Resetare a fost primită cu sentimente combinate și practic întotdeauna cu îngrijorare. Unii o consideră prea neputincioasă pentru a schimba ceva semnificativ, alţii o văd drept un instrument de propagandă în spatele căruia cei bogaţi se îmbogăţesc și mai mult. Unii autori scot în evidenţă pericolele catastrofice pentru libertate ale controlului guvernamental. Un lucru este sigur, Marea Resetare nu este o conspiraţie. E o propunere pentru un program public. Totuși asta nu elimină consecinţele negative ale erorilor decizionale ale promotorilor ei, mai ales pericolul subminării libertăţilor fundamentale.

 

De partea ei, Apocalipsa plasează conflictul final dintre bine și rău în contextul închinării. Așa cum arată acum, elementul religios nu face parte din programul Marii Resetări. Schimbările pe care liderii de la FEM le propun nu sunt religioase, dar sunt din domenii care se pot intersecta cu religia, la un moment dat. În Apocalipsă, elitele sunt opresive și I se opun lui Dumnezeu, iar urmarea lor de către locuitorii pământului pare a se realiza într-un moment în care aceste elite  salvează planeta. Creștinii procedează bine dacă sunt atenţi la felul în care se dezvoltă astfel de fenomene, dar trebui să evite pripeala exagerărilor și a predicţiilor prăpăstioase până când lucrurile nu sunt clare. Unele lucruri pe care le prezice Apocalipsa nu le vom înţelege deplin până nu se vor întâmpla.

 

Laurenţiu Moţ ne introduce în culisele platformei-program „Marea Resetare“ a Forumului Economic Mondial pentru a descoperi ce e îmbucurător, dar și îngrijorător cu privire la viitor, așa cum îl văd creatorii programului.

 

Citește și: Marea resetare: revoluţia care a mai fost propusă

 

marea resetare

 

Footnotes

[1]„Textele biblice și fragmentele de texte biblice sunt redate în traducerea autorului acestui articol. – n.r.”

[2]„În timp ce milioane de oameni și-au pierdut serviciul în SUA în primele luni ale pandemiei, compania Amazon și-a majorat activele cu 12 miliarde de dolari în aceeași perioadă de timp.”

[3]„William H. Shea, „The Chiastic Structure Of Revelation 12:1-15:4 The Great Controversy Vision“, Andrews University Studies 38/2, toamna 2000: 269-292 (281).”

 

 

 

https://semneletimpului.ro/international/marea-resetare-realitati-utopie-conspiratie.html

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

(FESENIADA A UMPLUT TARA,nu doar  CU DOCTORI IN STIINTE, ci  SI CU IMPARATI)… Primarul din Crevedia s-a ascuns în toaletă de reporterul Știrilor PRO TV. Locuitorii au mers la edil să îi ceară explicații

 

 

 

Scandal la Primăria Crevedia. Locuitorii au mers la edil să îi ceară explicații, dar acesta s-a ascuns în toaletă de echipa Știrilor PRO TV.

 

autor

RAMONA ȚINTEA

 

Ies însă la iveală informații tot mai multe despre averile pe care le-au adunat atât primarul din Crevedia, cât și cel din Caracal, care a trecut pe numele fiului compania care deținea punctul de lucru unde s-au produs exploziile devastatoare.

 

Reporter: „Ce ați știut că e la stația GPL? Acum vă ascundeți în toaletă? Domnule primar, ce ați știut că se întâmplă la stație?”

 

 

Primar: „Ieșiti afară, vorbiți mai târziu, am dat declarații, nu vă mai spun nimic”.

 

Așa a reacționat primarul din Crevedia, Petre Florin, când am vrut să ne lămurească dacă știa ce se întâmplă în stația unde a avut loc explozia și de ce nu a luat măsuri. Și localnicii au venit să îi ceară socoteală la ședința de consiliu local. Drept răspuns, primarul s-a încuiat în birou.

 

CITEȘTE ȘI

Klaus Iohannis

Ce spune Klaus Iohannis despre lipsa unui centru pentru mari arşi. Președintele a vizitat răniții exploziei din Crevedia

Femeie: „Nu am fost evacuați, suntem la 300 de metri de locul exploziei și nu am fost evacuați”.

 

Reporter: „Deci autoritățile au mințit?”

 

 

Femeie: „Oamenii sunt încă acolo, în casele lor”.

 

După tragedie au început să iasă la iveală și afacerile, posibil necurate, ale primarului din Crevedia. Echipa Știrilor PRO TV a intrat în posesia unor documente care arată că familia primarului și-a construit, chiar la intrarea în localitate, un adevărat lanț de afaceri: o clădire în care vrea să deschidă mai multe magazine, o spălătorie auto, o băcănie și un aprozar. Toate foarte aproape de o altă stație GPL.

 

În documentele de la cadastru, se vede că primarul este proprietarul terenului, împreună cu soția lui.

 

Reporter: Știți a cui este această clădire?

 

Bărbat: „Am auzit că este a primarului din Crevedia. La fel și spălătoria auto de acolo și magazinul”.

 

Reporter: Cum vă explicați că sunt atât de aproape de această stație?

 

Bărbat: „Asta e mafia primarului”.

 

Un adevărat pericol. Potrivit legii, în jurul unei stații GPL nu poate fi construită nicio locuință ori vreun spațiu comercial la o distanță mai mică de 40 de metri. În cazul construcțiilor familiei Petre se vede cu ochiul liber că distanțele sunt mult mai mici.

 

Se pune problema dacă și cum familia primarului a obținut autorizație de construire pentru această clădire și asta pentru că ea se află foarte aproape de această stație GPL. Conform localnicilor cu care am vorbit, stația este aici de cel puțin 10 ani, în timp ce clădirea a fost ridicată în această primăvară.

 

Se vorbește tot mai mult și despre averea familiei Doldurea, cea care deține, printre multe altele, și stația GPL din Crevedia care a explodat sămbătă seara. Localnicii din Caracal, acolo unde Ion Doldurea este primar, spun că familia sa stăpânește întregul oraș. Dar puțini au curajul să vorbească deschis despre cel căruia i se mai spune și „Împăratul”. A primit această poreclă după ce a fost imortalizat într-o pictură alături de domnitori, precum Neagoe Basarab și Constantin Brâncoveanu. Și nu singur, ci alături de fiii săi.

 

Femeie: „Îl numește lumea ca e împărat ca are multe proprietăți, multe averi”.

 

Reporter: Cine ii zice Împăratul?

 

Femeie: „Salariații de la Primaria Muncipiului Caracal”.

 

Pictura a fost comandată în anul 2016 de către Primăria Caracal pictorului Vintilă Mihăescu, pentru că se împlineau 520 de ani de la prima menționare în cronici a orașului Caracal și a județului Romanați. Primaria i-a sugerat să ilustreze niște descendenți ai familiilor Basarab și Brâncoveanu, însă neexistând ilustrații, artistul i-a pictat pe Ion Doldurea și pe fiii săi, prosperi oameni de afaceri încă de atunci.

 

Vintilă Mihăescu, pictor: „Primaria mi-a sugerat sa fac o ilustrare, o înșirare a unor personalități care s-au desfășurat conform acelui citat. Eu mi-am permis licența ca acolo unde nu există documentare istorică pe imaginele pe care le-aș vrea și care s-ar potrivi ca imagistica textului. Și pentru că aveam acces la imagini pe care le aveam eu personal ale familiei Doldurea, mi-am permis, pentru ca cei doi băieți aveau barbă și astea, să fie prezentați ca niște descendenți ai lor acolo…este și portretul lui Doldurea cu care eram prieten la vremea aia, dar el neștiind nimic de ce am făcut eu în lucrare”.

 

 

Tabloul stă la loc de cinste în holul hotelului de 5 stele al familiei Doldurea din Caracal.

 

Bărbat: „Mi se pare puțin narcisist, dar e alegerea dumnealui, face ce dorește cu banii lui. Oricum nu o să se schimbe nimic și până la urmă situația creată nu va aduce nicio schimbare în bine”.

 

La Primarul-împărat este greu de ajuns pentru că nicio hârtie nu este mișcată în primărie fără binecuvantarea sa.

 

Primarul Ion Doldurea a anunțat că și-a luat concediu pentru 5 zile.

 

Sursa: Pro TV

Trei persoane au fost audiate după explozia din Crevedia. Compania care deține stația GPL a promis ajutoare pentru sinistrați

STIRI ACTUALE

Trei persoane au fost audiate după explozia din Crevedia. Compania care deține stația GPL a promis ajutoare pentru sinistrați

Este în plină desfășurare ancheta exploziei din Crevedia, soldată cu doi morți și 56 de răniți. Parchetul General, Parchetul Militar şi DNA au deschis dosare penale. Iar marți au început audierile la poliție.

 

Ce spune Klaus Iohannis despre lipsa unui centru pentru mari arşi. Președintele a vizitat răniții exploziei din Crevedia

STIRI ACTUALE

Ce spune Klaus Iohannis despre lipsa unui centru pentru mari arşi. Președintele a vizitat răniții exploziei din Crevedia

Preşedintele Klaus Iohannis a declarat marţi, despre lipsa unui centru pentru mari arşi, că progrese există, însă suntem încă departe de ceea ce s-a promis.”

 

RECOMANDĂRI

Stațiile GPL din țară, controlate de Poliția Locală, deși ofițerii nu au cunoștințe tehnice. ISCIR are prea puțini inspectori

STIRI ACTUALE

Stațiile GPL din țară, controlate de Poliția Locală, deși ofițerii nu au cunoștințe tehnice. ISCIR are prea puțini inspectori

Au continuat controalele și la stațiile GPL din țară. Zece instituții sunt responsabile de siguranța echipamentelor, dar verificările au început greu.

 

Şeful Poliţiei Române: „Sută la sută accidentul de la 2 Mai putea fi evitat. A fost o serie de erori impardonabile”

STIRI ACTUALE

Şeful Poliţiei Române: „Sută la sută accidentul de la 2 Mai putea fi evitat. A fost o serie de erori impardonabile”

Şeful Poliţiei Române, Benone Matei, a declarat, marţi, la Constanţa, că

accidentul de la 2 Ma

i, în urma căruia doi tineri au murit după ce au fost loviţi cu maşina de un şofer aflat sub influenţa drogurilor, putea fi evitat.

 

Zeci de oameni încă sunt pe patul de spital după exploziile din Crevedia. Unii dintre ei se zbat între viață și moarte

STIRI ACTUALE

Zeci de oameni încă sunt pe patul de spital după exploziile din Crevedia. Unii dintre ei se zbat între viață și moarte

La 3 zile de la exploziile din Crevedia, zeci de oameni sunt tot pe patul de spital și au nevoie de ajutor medical. 9 rămân intubați și ventilați mecanic, 3 în țară, restul în spitalele din străinătate.

 

https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/primarul-din-crevedia-s-a-ascuns-in-toaleta-de-reporterul-stirilor-pro-tv-locuitorii-au-mers-la-edil-sa-ii-ceara-explicatii.html

 

 

 

/////////////////////////////////////

/

 

(Dupa ce am aflat ca batranii care au cotizat la stat, sufera- inglodati in fecale din cauza unor “”patroni rozalii””, a trebuit sa devina scrum alti oameni ca sa aflam alte mizerii pe care este cladita Romania multilareral de fesenista…);Primarul PSD din Caracal, tatal patronului statiei GPL explodate la Crevedia: ”Imi voi sprijini baiatul pentru ca este un copil extraordinar care munceste de 20 de ani in aceasta bransa. Munca cinstita si corecta”

De către Stirea Zilei- august 27, 2023

 

 

Primarul PSD din Caracal, Ion Doldurea, a declarat sambata noapte ca fiul lui a muncit „cinstit si corect” si ca il va sprijini. Fiul lui este patronul statiei GPL din Crevedia.

 

„Nu stiam despre ce este vorba. Va dati seama ca nu sunt genul de om care sa spuna asa ceva. Nu stiam cine a murit. Nu aveam detalii cand am fost sunat. Stiam doar ca sunt niste oameni raniti. Eu sunt plecat din tara. Ma voi intoarce maine. Imi voi sprijini baiatul pentru ca este un copil extraordinar care munceste de 20 de ani in aceasta bransa. Ce a realizat a realizat prin munca lui, niciodata altcumva. Munca cinstita si corecta. Sa nu mai spuna lumea de beizadele pentru ca nu este asa. Eu sunt primar de doi ani si ceva. Nu am beneficii de pe urma GPL. Am lucrat in aceasta bransa pana acum cinci ani”, a declarat primarul PSD din Caracal pentru DC News.

 

 

„Eu sunt iesit din aceasta afacere cu gazul de vreo cinci-sase ani. Acolo nu era depozit cum tot aud la televizor. Sunt aberatii. Era locul in care masinile se parcau. Masinile trebuiau sa plece dimineata la distributie. Asa se face la orice firma. Poate ca totul a pornit de la o masina care a sosit in curte, i s-o fi rupt vreo supapa, s-a umplut de fum si a fost incendiu. De aici, probabil, a izbucnit dezastrul.

 

„Nu erau cisterne ingropate. Sunt cisterne obisnuite, care merg pe strada. Nu se pune problema de altceva. Cisterne care transporta gaz. Nu era niciun depozit, nu era nimic. A fost un din asta de distributie, dar nu mai functiona de cativa ani. Acum era punctul in care opreau soferii sa doarma, mai opreau masinile pentru a nu sta in strada. Cand soseau, parcau acolo si plecau dupa ce faceau distributia. Nu era un depozit. Era ca un loc de parcare”, a mai spus primarul din Caracal.

 

Statia GPL din Crevedia, care a explodat sambata seara, este controlata de o firma al carei actionar maoritar este Ionut Daniel Doldurea, fiul primarului PSD din Caracal, Ion Doldurea. Pana acum s-au inregistrat un deces si cel putin 46 de victime cu arsuri grave, opt fiind intubati.

 

Din verificarile efectuate, s-a stabilit faptul ca societatea avea activitatea suspendata si ar fi trebuit sa functioneze ca parcare pentru cisternele societatii.

 

 

Firma se numeste Flagas SRL. Actionarii firmei  sunt Ionut Daniel Doldurea (51%) si Cosmin Ionut Stinga (49%).

 

Ionut Daniel Doldurea e fiul primarului PSD din Caracal, Ion Doldurea. Cifra de afaceri a firmei Flagas SRL in anul 2022 a fost de 595 de milioane de lei.

 

Primarul din Caracal a confirmat aceste informatii la Romania TV.

 

„Am reusit sa aflam adevarul. Am vorbit cu primarul din Caracal. Mi-a povestit urmatoarele aspecte! Spune astfel: Roxana, am plecat de urgenta din strainatate, la un simpozion. Acum am ajuns acolo! Dar iau primul avion spre Romania. Intr-adevar, aceasta statie care a luat foc este a fiului meu Ionut. Ionut este acolo. Este cu procuratura dupa el! Nu mai functiona statia respectiva! Eu nu stiu ca baiatul meu sa fi facut ilegalitati! Inteleg ca sunt si doi pakistanezi muncitori, dati disparuti. Statia GPL care a explodat la Crevedia apartine familiei primarului din Caracal Ion Doldurea”, a declarat Roxana Ciuca, la Romania TV.

 

 

 

Primele concluzii arata numeroase incalcari ale legii la Crevedia: Statia GPL nu mai avea autorizatie de securitate la incendiu din 2020 și operatiuni de neautorizate

https://stireazilei.com/primarul-psd-din-caracal-tatal-patronului-statiei-gpl-explodate-la-crevedia-imi-voi-sprijini-baiatul-pentru-ca-este-un-copil-extraordinar-care-munceste-de-20-de-ani-in-aceasta-bransa-munca/

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

(Beizadea sa fii, ca topai si pe cadavre…)! Primele concluzii arata numeroase incalcari ale legii la Crevedia: Statia GPL nu mai avea autorizatie de securitate la incendiu din 2020 și operatiuni de neautorizate

 

De către Stirea Zilei

 

 

Stirea Zilei Google News

Statia GPL din Crevedia nu avea autorizatie de securitate la incendiu din 30.07.2020, au declarat surse oficiale pentru aktual24.ro. Statia trebuia sa fie inchisa din 14.10.2020, si totusi a continuat sa functioneze.

 

Un control din 2020 arata ca era utilizata o pompa de transvazare a gazului petrolier lichefiat neomologata, au precizat sursele. De asemenea, la momentul exploziei, pe amplasament s-au desfasurat operatiuni de transvazare neautorizate.

 

 

Transvazarea reprezinta mutarea unui lichid intr-un recipient in altul.

 

Prima explozie a avut loc la 18.48, acolo se aflau trei cisterne de transport GPL. A doua explozie a avut loc la 20.56 iar a treia la 21.46.

 

 

 

Bilantul victimelor a ajuns la 58 de persoane, din care 43 sunt cadre ale MAI: 39 de pompieri, 2 politisti si 2 jandarmi, releva datele transmise de IGSU.

 

Dintre acestea, opt victime au fost dupa prima explozie: 1 persoana decedata (infarct, fara arsuri) si 7 persoane ranite (3 cu arsuri transportate la Spitalul Clinic de Urgenta Bucuresti Floreasca, 4 cu arsuri transportate la Spitalul Bagdasar-Arseni);

 

 

Alte 50 de victime au fost inregistrate dupa a doua explozie, 3 persoane ranite fiind transportate la UPU Targoviste, 47 persoane la unitati sanitare din municipiul Bucuresti, cu arsuri si traumatisme.

 

Sectia de urmarire penala si criminalistica din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a preluat dosarul privind explozia care a avut loc sambata in localitatea Crevedia, judetul Dambovita.

 

 

„In cauza se efectueaza cercetari in rem sub aspectul savarsirii infractiunii de distrugere din culpa care a avut ca urmare un dezastru ( art. 255 alin 1 si 2 din Codul Penal). A fost inceputa cercetarea la fata locului, aceasta fiind coordonata de catre procurorul de caz din cadrul PICCJ. Au fost cooptati ofiteri de politie judiciara din cadrul IGPR, specialisti din cadrul Institutului National de Criminalistica din cadrul IGPR, experti de la Institutul National de Expertize Criminalistice din cadrul Ministerului Justitiei, specialisti de la INSEMEX Petrosani, inspectori de inspectia muncii, ofiteri din cadrul IPJ Dambovita”, se arata intr-un comunicat de presa al Parchetului.

 

 

https://stireazilei.com/primele-concluzii-arata-numeroase-incalcari-ale-legii-la-crevedia-statia-gpl-nu-mai-avea-autorizatie-de-securitate-la-incendiu-din-2020-si-operatiuni-de-neautorizate/

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

 

(Ca si minerul Ion Iliescu…); Aleksandr Lukașenko dezvăluie că i-a atras de două ori atenția lui Prigojin să fie atent că este în pericol de moarte, dar nu a fost ascultat

 

 

de  Sebastian Pricop

 

 

 

 

Președintele belarus Aleksandr Lukașenko a declarat vineri că i-a avertizat pe Evgheni Prigojin și Dmitri Utkin, liderii grupării Wagner, să fie atenți la posibile amenințări la viața lor și a insistat ca luptătorii Wagner să rămână în Belarus, potrivit The Guardian.

Citeşte întreaga ştire: Aleksandr Lukașenko dezvăluie că i-a atras de două ori atenția lui Prigojin să fie atent că este în pericol de moarte, dar nu a fost ascultat…………..

Președintele Putin a promis inițial că va zdrobi rebeliunea Wagner de la finalul lui iunie, comparând-o cu tulburărilor care au dus la revoluția din 1917, dar câteva ore mai târziu a fost încheiat un acord, mediat de Aleksandr Lukașenko pentru ca luptătorii Wagner să oprească marșul spre Moscova și să se mute în Belarus.

Citeşte întreaga ştire: Aleksandr Lukașenko dezvăluie că i-a atras de două ori atenția lui Prigojin să fie atent că este în pericol de moarte, dar nu a fost ascultat…………………

Cont.aici……………..https://www.libertatea.ro/stiri/aleksandr-lukasenko-dezvaluie-ca-i-a-atras-de-doua-ori-atentia-lui-prigojin-sa-fie-atent-ca-este-in-pericol-de-moarte-dar-nu-a-fost-ascultat-4644386?utm_source=stirileprotv&utm_medium=referral

 

//////////////////////////////////////////

 

 

(Mesianicul Putin si miliardarul Patriarh Kiryl nu se dezmint…); Rusia confirmă că Prigojin a murit în accidentul de avion. Ce indică rezultatele anchetei

 

 

Comitetul rus de anchetă a confirmat, duminică, că liderul Grupului Wagner, Evgheni Prigojin, s-a aflat printre victimele accidentului aviatic din regiunea Tver, care a avut loc la începutul săptămânii.

 

autor

ALEXANDRU TOADER

 

Moartea lui Evgheni Prigojin, al cărui avion s-a prăbuşit miercuri în Rusia, a fost confirmată de expertiza genetică, a anunţat duminica aceasta Comitetul de Anchetă rus, informează agenţiile de presă internaţionale, potrivit Agerpres.

 

În urma unor „expertize genetice moleculare”, s-a stabilit că identităţile celor zece victime ale căror trupuri au fost găsite după prăbuşirea avionului „corespund listei” de pasageri şi de membri ai echipajului, printre care figura Prigojin, şeful grupului paramilitar rus Wagner, a anunţat Comitetul de Anchetă într-un comunicat.

 

 

Anchetatorii nu au spus deocamdată nimic despre pistele examinate, neevocând nici teza accidentului, nici pe cea a unei bombe, a unei rachete sol-ar sau a unei erori de pilotaj.

 

Suspiciuni în Occident

Avionul privat care-l transporta pe Prigojin şi garda sa apropiată s-a prăbuşit miercuri la sfârşitul după-amiezii în regiunea Tver, la nord-vest de Moscova.

 

CITEȘTE ȘI

evgheni prigojin

Rusia încearcă să acopere urmele accidentului aviatic în care a fost implicat Prigojin

De la presupusa moarte a lui Prigojin în acest accident aviatic au apărut speculaţii privind o posibilă implicare a Kremlinului în prăbuşirea avionului privat care efectua o cursă Moscova-Sankt Petersburg. La Washington, Paris, Berlin sau Kiev, înalţi responsabili au dat de înţeles că suspiciunile lor să îndreaptă direct spre Kremlin.

 

Aceste afirmaţii au fost negate de către purtătorul de cuvânt al preşedintelui rus, Dmitri Peskov, care le-a calificat drept o „minciună absolută”.

 

https://stirileprotv.ro/stiri/international/rusia-confirma-ca-prigojin-a-murit-in-accidentul-de-avion-ce-indica-rezultate-anchetei.html?utm_source=pushwoosh&utm_medium=cross_extern&utm_campaign=pushaplicatie

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

Prigojin și-ar fi prevestit moartea: „Nu voi minţi. Avionul se va dezintegra în aer”

 

 

Un fragment dintr-un interviu mai vechi stârneşte fantezii în legătură cu moartea lui Evgheni Prigojin, liderul Grupului Wagner.

 

autor

ALEXANDRU TOADER

Un clip de 40 de secunde dintr-un interviu mai vechi în care liderul mercenarilor ruşi Evgheni Prigojin declara că ar prefera să fie ucis decât să îşi mintă ţara şi menţiona un avion care se dezintegrează pe cer, a dezlănţuit duminică un val de teorii pe internet despre presupusa sa moarte, informează Reuters.

 

Autoritatea aviatică a Rusiei a declarat că şeful grupului Wagner se afla în avionul privat care s-a prăbuşit la nord-vest de Moscova miercuri, la exact două luni după ce a Evgheni Prigojin a condus o revoltă eşuată împotriva conducerii militare ruse. Kremlinul a spus că insinuările occidentale conform cărora Prigojin a fost ucis din ordinul sale sunt o „minciună absolută”.

 

 

În clipul preluat dintr-un interviu cu bloggerul militar Semion Pegov, publicat iniţial pe 29 aprilie, Prigojin afirma că Rusia este în pragul dezastrului deoarece conducerea militară îi îndepărtează treptat pe cei care spun adevărul şi refuză să linguşească conducerea superioară.

 

„Astăzi am ajuns la punctul de fierbere”, a spus el în clipul publicat pe Gray Zone, canalul Telegram al grupului Wagner.”De ce vorbesc atât de sincer? Pentru că nu am dreptul să mint în faţa celor care vor trăi în această ţară. Acum ei sunt minţiţi. Mai bine mă omori”. Şi a adăugat:”Dar nu voi minţi, trebuie să spun sincer că Rusia este în pragul dezastrului. Şi dacă aceste rotiţe nu sunt reglate astăzi, atunci avionul se va dezintegra în aer”.

 

CITEȘTE ȘI

Avion

A apărut o nouă înregistrare video cu prăbușirea avionului lui Prigojin în Rusia. Ce au surprins localnicii

Prigojin, considerat chiar și erou

Sute de comentarii au fost postate pe Gray Zone în câteva ore.

 

„Aşadar ştia”, a scris în primul răspuns un utilizator Telegram al cărui nume se traduce prin „avanpost”.

 

 

Unele postări au speculat în legătură cu faptul că Prigojin trăieşte. Alţii şi-au imaginat ce grozav ar fi dacă, de fapt, Evgheni Prigojin şi Serghei Surovikin, fostul comandant al operaţiunilor de război revocat din funcţia de şef al forţelor aeriene în ziua accidentului aerian, „stau în Jamaica, beau pina colada şi trag un fum dintr-un joint uriaş”.

 

Alte postări au arătat cu degetul spre Kremlin, într-un comentariu afirmându-se că prăbuşirea avionului a fost opera preşedintelui Vladimir Putin şi că „trebuie să fii o amibă ca să nu înţelegi asta”.

 

Unele comentarii au dat vina pe Franţa, iar altele pe Ucraina. Într-o postare se spunea că Ucraina l-a ucis pe Prigojin din ordinul serviciilor speciale ale SUA „şi al anglo-saxonilor” şi adăuga că „este supărător pentru noi să pierdem un astfel de erou”, afirmaţie la care cineva a răspuns cu trei emoji-uri râs cu lacrimi, potrivit Agerpres.

 

Sursa: Agerpres

 

 

 

https://stirileprotv.ro/stiri/international/prigojin-si-ar-fi-prevestit-moartea-znu-voi-minti-avionul-se-va-dezintegra-in-aer.html

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

DA-I DRACULUI DE ANGLO-AMERICANI” – I.V. Stalin

 

 

 

STENOGRAME SECRETE SI CITATE CELEBRE DIN „CLASICII COMUNISMULUI” (III)

 

 

3 aprilie, 1946 – Stenograma discuțiilor în problema pregătirii PMR (P.C.R.) pentru campania electorală, la care au participat I.V. Stalin, V.M. Molotov, G.M. Malenkov, Gh. Gheorghiu-Dej și Teoharie Georgescu (*)

 

1. V. Stalin: Altceva?

 

Gh. Gheorghiu-Dej: Am vrea să ni se predea principalii criminali de război:Antonescu etc.;pentru a-i judeca în ţară.

 

I.V. Stalin:(către V.M. Molotov) N-au primit încă pe acești criminali? Trebuie să-i capete.

 

V.M. Molotov: S-a întârziat chestiunea din cauza avizului anglo-americanilor.

 

I.V. Stalin: Dă-i dracului de anglo-americani. Nu sunt oare prizonierii noștri? Trebuie trimiși în România.

 

V.M. Molotov: Anglo-americanii au făcut rezerve în ceea ce privește cazul dacă ar fi ceruți la Tribunalul din Nürnberg.

 

I.V. Stalin: Bine, aceasta se referă la toți criminalii de război (către Gh. Gheorghiu-Dej. și Teoharie Georgescu). Bine, îi veţi primi.

 

–-

(*)”Gh. Gheorghiu-Dej la Stalin. Stenograme, note de convorbire, memorii, 1944-1952″ (editori Dan Cătănuş şi Vasile Buga, I.N.S.T., Bucureşti, 2012)

 

Citește și:

 

„ARMATA NU O PUTEM LIPSI DE DREPTUL DE VOT”

„NU TREBUIE AVUT MILA DE EI”

„ATUNCI NU EXISTA LEGE ELECTORALA”

„AVEȚI MULTI ANALFABEȚI?”

 

 

https://amintiridincomunism.wordpress.com/2021/11/09/stenograme/

 

 

https://amintiridincomunism.wordpress.com/2020/04/11/gheorghiu-dej-la-stalin-da-i-dracului-de-anglo-americani/

 

 

//////////////////////////////////////////

 

STENOGRAME

 

 

Stenograma întâlnirii de la Moscova dintre Nicolae Ceaușescu și Mihail Gorbaciov, după reuniunea de la Malta.

 

 

 

Nicolae Ceaușescu: Bine. Şi acum trecem la problemele bilaterale? Sau hai să terminăm cu cele mai generale.

 

Noi suntem foarte preocupaţi de ce se întâmplă în câteva ţări socialiste din Europa. Înţelegem perfecţionarea, înnoirea, însă nu de aceasta vreau să vorbesc acum, dar forma în care se acţionează pune foarte serios în pericol nu numai socialismul, ci şi existenţa partidelor comuniste din ţările respective. Dacă se lasă să se continue acest curs, se va ajunge la o situaţie foarte gravă.

 

Oricum, nu se poate spune că în aceste ţări socialismul nu a realizat nimic. Cred că Uniunea Sovietică, mă refer la Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, poate să aibă în această privinţă un anumit rol – nu pe cale militară – pentru a ajuta la o mai bună orientare, aşa cum aţi început astăzi să vorbiţi de o orientare mai bună a acestor ţări şi partide.

 

Sigur, o întâlnire care va avea loc între ţările socialiste şi partidele noastre va ajuta, dar cred că, în orice caz, trebuie reflectat foarte serios la felul în care se acţionează în unele ţări.

 

M.S. Gorbaciov: Aici este întrebarea: cum să se acţioneze, şi una mai importantă – cum să nu se acţioneze.

 

Cine a împiedicat Cehoslovacia şi Republica Democrată Germană – ţări care aveau un nivel de dezvoltare economică şi socială destul de ridicat, care aveau condiţii de viaţă aşa de bune – să înceapă la timp procesele lor de modernizare în cursul cărora să ţină seama de momentele noi care au apărut în dezvoltarea societăţii? Dacă ar fi făcut acest lucru la timpul respectiv, s-ar fi desfăşurat cu totul altfel evenimentele de astăzi.

 

La fel şi la noi, în Uniunea Sovietică – dacă noi ne-am fi ocupat de progresul tehnico- ştiinţific şi de dezvoltarea economică la timpul respectiv, altfel ar fi fost evenimentele care le trăim astăzi. S-a vorbit mult la vremea aceea, în plenare şi congrese, despre revoluţia tehnico-ştinţifică şi despre dezvoltarea ţării noastre şi până la urmă totul a fost lăsat la o parte. Şi acum stă un raport pentru Comitetul Central privind revoluţia tehnico-ştiinţifică din 1973 şi iată că acum, după 15 ani, începem să realizăm ceea ce trebuia să facem atunci. Cred că noi am pierdut mult din prestigiul nostru datorită faptului că nu am acţionat la timp.

 

Nicolae Ceaușescu: Şi aceasta este adevărat.

 

M.S. Gorbaciov: Indiferent că ne plac sau nu ne plac metodele tovarăşului Ceauşescu, noi ştim că în România s-au făcut multe şi, în mod obiectiv, fiecare îşi alege metodele sale pe calea progresului şi a construcţiei socialiste. Deci, cam aceasta este.

 

Prietenul nostru comun tovarăşul Honecker. Noi avem o simpatie reciprocă, dar în ultimul timp nici dânsul nu a vrut să mai vorbească cu mine, nici eu nu am mai vorbit cu dânsul. Şi totuşi eu i-am spus: tovarăşe Honecker, este treaba ta să iei hotărâri, noi nu hotărâm nimic în locul tău, nici nu propunem să iei măsurile noastre, nici altceva. De altfel, ştiu că m-aţi criticat împreună…

 

Nicolae Ceaușescu: Nu, nu v-am criticat. Dimpotrivă, am discutat că ar fi bine să ne întâlnim mai iute, să discutăm cum să lucrăm mai bine.

 

M.S. Gorbaciov: Sincer vorbind, pentru tovarăşul Honecker eu am mari emoţii.

 

M.S. Gorbaciov: În ce-l priveşte pe tovarăşul Jivkov, probabil că totul va fi mai normal. Nu ştiu care este situaţia acolo. Desigur, pe parcursul anilor s-au mai acumulat unele lucruri. Dacă acolo nu sunt nişte abuzuri grave, frapante, atunci se va rezolva mai bine. Nu se poate face totuşi aşa în politică. Noi încercăm la nivelul conducerii politice să ne ocupăm de probleme politice, nu să intrăm şi să vedem cine a făcut şi ce a făcut. Dumneavoastră ştiţi că există în societate forţe care ridică mereu această problemă şi care răscolesc tot timpul societatea. Ce să facem? Dumneavoastră spuneţi că vă preocupă aceste probleme, dar ce să facem?

 

Nicolae Ceaușescu: Să discutăm cum să soluţionăm problemele.

 

M.S. Gorbaciov: În R.D. Germană au discutat şi deja i-au exclus din partid.

 

Nicolae Ceaușescu: Am văzut, dar deja acolo lucrează de acum influenţele din afară, din Republica Federală Germania.

 

M.S. Gorbaciov: Milos Jakes este prietenul meu mai vechi. I-am spus: dumneavoastră aveţi o ţară bună, un popor calificat, bine organizat, bine educat, trebuie să faceţi schimbări mai repede, mai repede, altfel veţi fi învinşi şi veţi ajunge într-o situaţie ca la noi, să rezolvaţi problemele sub tropăitul picioarelor. Jakes m-a ascultat şi apoi a spus: atunci mai bine să aştept eu până vin ceilalţi la putere în Uniunea Sovietică. A aşteptat şi iată ce s-a întâmplat. Acestea sunt două ţări cu o situaţie prosperă, cele mai bogate, în afară de noi, bineînţeles, pentru că noi suntem cei mai bogaţi. (…)

 

 

 

https://amintiridincomunism.wordpress.com/2018/05/04/stenograma-intalnirii-de-la-moscova-dintre-nicolae-ceausescu-si-mihail-gorbaciov-dupa-reuniunea-de-la-malta/

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Cum au ajuns PREOTII sa devina membri ai Frontului Unității Socialiste – stenograma ședinței Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., din 23 octombrie 1979

 

 

 

Extras din stenograma ședinței din 23 octombrie 1979 a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., în cursul căreia Nicolae Ceaușescu decide, printre altele, data desfășurării celui de-al doilea Congres al Frontului Democrației si Unității Socialiste și propune înființarea ODUS, pentru atragerea preoților din România în „viata politica” a tarii.

 

Stenograma şedinţei Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R.

 

din ziua de 23 octombrie 1979, orele 10.00

 

Au participat tovarăşii: Ceauşescu Nicolae, Verdeţ Ilie, Banc Iosif, Bobu Emil, Burtică Cornel, Cazacu Virgil, Cioară Gheorghe, Ciobanu Lina, Dăscălescu Constantin, Dincă Ion, Fazekaş János, Ioniţă Ion, Lupu Petre, Niculescu Paul, Oprea Gheorghe, Pană Gheorghe, Păţan Ion, Popescu Dumitru, Rădulescu Gheorghe, Răutu Leonte, Voitec Ştefan, Andrei Ştefan, Coman Ion, Coman Teodor, Constantin Nicolae, Dalea Mihai, Dobrescu Miu, Fazekaş Ludovic, Gere Mihai, Giosan Nicolae, Iliescu Ion, Mocuţa Ştefan, Ursu Ioan, Winter Richard.

 

Au fost invitaţi tovarăşii: Popa Dumitru, Rădulescu Ilie, Vasile Marin, Miculescu Angelo, Agachi Neculai, Dudaş Traian, Florescu Mihail, Marin Gaston Gheorghe, Spornic Aneta, Mihulecea Cornel, Stănescu Ion, Petrescu Gheorghe, Bejan Dumitru, Blajovici Petre, Berghianu Maxim, Roşu Gheorghe, Haş Teodor, Fulea Gheorghe, Niţă Constantin, Dobrescu Emilian, Curticeanu Silviu, Gigea Petre, Tulpan Ion, Iftodi Constantin, Stoichici Ion, Roşca Bujor, Stoianovici Marin, Şandru Constantin, Marin Nicolae.

 

Tov. Nicolae Ceauşescu: Tovarăşi, aţi văzut ordinea de zi. Sunteţi de acord cu ea? (Toţi tovarăşii răspund „Da!”) […]

 

[Tov. Nicolae Ceauşescu]: În legătură cu Frontul Unităţii Socialiste, noi va trebui să organizăm după Congresul partidului, Congresul F.U.S., având în vedere că pe urmă trebuie să avem alegeri. Aici se ridică două probleme care vreau să le pun în discuţie:

 

1. în legătură cu activitatea F.U.S.

 

2. data congresului.

 

Actualmente, Frontul Unităţii Socialiste cuprinde diferite organizaţii, cunoaşteţi acest lucru. Am constituit noi unele organizaţii săteşti ale F.U.S., pe baza hotărârii care am luat-o în 1974. Însă, sigur, prea mult n-am realizat.

 

Pe baza unei hotărâri care am luat-o în Comitetul Central, am propus să constituim, pe lângă organizațiile de partid, cercuri ale nemembrilor de partid. Până acum avem peste un milion de membri ai acestor cercuri.

 

Există totuși o parte însemnată a populației ţării care nu are o formă organizată de participare la viaţa politică. Sigur, s-ar putea spune că oamenii sunt în cooperative, dar acestea totuși n-au caracter de organizații politice. Şi atunci ne-am gândit că poate ar fi bine ca Frontul Unității Socialiste să aibă şi organizații proprii (n.r. este vorba despre viitoarele Organizații ale Democrației și Unității Socialiste, ODUS, înființate sub umbrela FDUS) atât la orașe, cât şi la sate, şi cei care doresc, să se înscrie ca membri individuali ai F.U.S. Să avem în felul acesta organizații ale Frontului, inclusiv comisii – sau cum o să le spunem – județeni, orășenești ale F.U.S. Să organizăm şi să desfășurăm activitate politică cu acești membri ai F.U.S., inclusiv cu atribuții, de a depune candidați; mai cu seamă la comune, județe sunt 30% nemembri de partid.

 

Deci să creăm această formă pentru a da posibilitatea participării la viaţa politică a ţării a tuturor cetățenilor; să poată – indiferent că fac parte din F.U.S. sau nu – să adere individual preoții. Noi am avut în trecut „Uniunea Patriotică”, din care făceau parte intelectuali, meseriași, casnice. Deci, cei care nu sunt membri de partid să poată să participe şi să-şi desfășoare activitatea politică în mod organizat.

 

Sigur, trebuie să mai reflectaţi, urmând ca să discutăm altădată. Eu am vrut numai să pun ca problemă. […]

 

Când am discutat cu Jivkov şi i-am spus gândurile noastre, a spus că ei au în „Frontul Patriei” 3,5 milioane de membri individuali. Plus că au un Partid Agrarian, (pe) care l-au păstrat.

 

Este mai bine aşa, ca oamenii, în loc să discute pe la colțurile străzii, să aibă o organizaţie unde să discute; este altceva când sunt organizați.

 

Tov. Ion Ioniţă: Să fim de acord cu propunerea. Toată explicaţia este normală, corectă.

 

Tov. Nicolae Ceauşescu: Adică, o organizaţie a Frontului Unităţii Socialiste care cuprinde membri individuali. […]

 

Tov. Nicolae Ceauşescu: În situaţia aceasta, va trebui să renunțăm la cercurile celor fără de partid.

 

Însuşi faptul că în aceste cercuri s-au înscris un milion de oameni, arată că aceştia doresc să participe la viaţa politică, că vor să ducă activitate politică, că nu sunt satisfăcuţi cu ceea ce se face la sindicat sau la cooperativa [agricolă] de producție.

 

Tov. Cornel Burtică: În cercurile celor fără de partid erau membri de sindicat?

 

Tov. Nicolae Ceauşescu: Sigur, în primul rând ei erau membrii acestor cercuri.

 

Noi am greşit atunci când am desființat toate organizațiile acelea. Însă acum n-are rost să mai înființăm partide. Totuși, rămâne o masă mare de oameni care trebuie cuprinsă mai bine organizatoric şi care să participe la viaţa politică. În fond, aceasta este însăși o expresie a democrației, să creăm condiții să participe oamenii la viaţa politică a ţării. În R.D.G. au două partide, cehii au 3 partide, polonezii au şi ei; ungurii, nu ştiu dacă mai au partide. Chinezii şi-au reorganizat şi ei partidele. Sovieticii n-au, dar se şi simte că n-au, că este un apolitism foarte mare în rândul cetățenilor; lipsa de viaţă politică creează un vid. Sindicatul nu este organizație politică. Dezbate el hotărârile comitetului de partid, dar cunoaștem cum face.

 

Tov. Ilie Verdeţ: Mie mi se pare ca idee că este foarte bine.

 

Tov. Nicolae Ceauşescu: Sigur, vă mai gândiţi; până săptămâna viitoare facem şi scris.

 

Tov. Ion Iliescu: Ar trebui ca la nivel de organ de conducere să fie o dublare. […]

 

Tov. Nicolae Ceauşescu: Va fi un comitet ce se va ocupa de activitatea cu membrii individuali, care, sub conducerea organizaţiei de partid va desfăşura activitatea cu cetăţenii, cu pensionarii.

 

Noi trebuie să sporim participarea oamenilor la viaţa politică. Aceasta este una din laturile creşterii conştiinţei socialiste. Ținând oamenii la o parte de problemele politice înseamnă a lăsa cale liberă tuturor influențelor. Altceva este când omul ştie că este membru al unei organizații, că are dreptul să ia o hotărâre, adică devine participant activ. Noi, şi cu preoții, nu ducem o activitate politică. I-am scăpat din mână. Faptul că patriarhul este reprezentant în F.U.S. nu este o rezolvare. În felul acesta, ei se angajează, ca membri ai organizaţiei, să îndeplinească programul; adică, se angajează direct în viaţa politică, nu numai ca reprezentanți ai bisericii. Înainte erau în „Uniunea Patriotică”, alții în „Frontul Plugarilor”. Sigur, dacă păstram Partidul Național Popular şi „Frontul Plugarilor”, acestea cuprindeau tocmai categoria de oameni menționați mai înainte.

 

Atunci, să facem materialul şi pe baza lui să discutăm.

 

Tov. Petre Lupu: Ideea este foarte bună.

 

Tov. Nicolae Ceauşescu: Alegerile le vom avea în martie. Trebuie să ne uităm puţin şi la legea electorală, poate mai scurtăm termenele pentru campania electorală, că sunt prea lungi; la fel, perioada de depunere a candidaturii.

 

Am putea ţine Congresul F.U.S. la începutul lunii ianuarie, ca să nu-l ținem în decembrie că e prea aproape de Congresul partidului. Cam în jur de 15 ianuarie.

 

De acord? (toţi tovarăşii sunt de acord).

 

Probleme organizatorice (nu s-a stenografiat).

 

A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 80/1979, f. 6; 36-39.

 

 

Cum au ajuns PREOTII sa devina membri ai Frontului Unității Socialiste – stenograma ședinței Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., din 23 octombrie 1979

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

STENOGRAME ISTORICE – conversația dintre Mihail Gorbaciov și François Mitterrand, 6 decembrie 1989

 

 

 

 

Gorbaciov îl găsește pe președintele francez aparent în deplin acord cu Kohl, dar acest lucru nu prea ajută în a face ceva specific pentru a încetini graba spre unificarea Germaniei. Pe ideea comună europeană, limbajul lui Mitterrand este muzica pentru urechile lui Gorbaciov: „Nu ar trebui să schimbăm ordinea proceselor. În primul rând, ar trebui să fie integrarea europeană, evoluția Europei de Est și procesul european. ” Dar, adaugă el, „discursul lui Kohl, cele 10 puncte ale sale, a dat totul peste cap”. Cu toate acestea, Mitterrand nu renunță la angajamentele sale din tratatul cu RFG, ceea ce face „mai dificil pentru mine decât poate pentru alții să le refuz germanilor dreptul de a greși”. Gorbaciov raportează în detaliu despre conversația sa cu Genscher, dar tot ce poate oferi francezul este sprijin moral pentru Gorbaciov pentru „curajul” său în „respingerea [ideilor] stabilite moștenite din trecut. Dar radiați calm și chiar aveți o dispoziție bună.” Există totuși o sugestie a factorului care ar înclina în cele din urmă echilibrul spre unificare, atunci când Mitterrand întreabă despre răspunsul populației din Germania de Est la aceasta idee. Gorbaciov se amăgește menționând că „mai mult de jumătate din populația RDG ar dori să păstreze caracterul existent al țării lor, cu schimbări în structura sa politică, desigur …” Alegerile din martie 1990 din RDG vor dovedi contrariul.

6 decembrie 1989

 

Gorbaciov: Vă spun sincer – nu sunt mulțumit de rezultatele acestei părți a conversației mele cu Bush. Iată concluzia mea. Europenii ar trebui să facă munca de pionier în ceea ce privește sensul noii lumi – bineînțeles cu participarea SUA. Cu toate acestea, nimic nu va funcționa fără Europa. […] Am sentimentul că SUA nu sunt complet deschise cu privire la poziția lor, că nu o prezintă pe deplin.

 

Mitterrand: Este adevărat […] Americanii nu spun adevărul complet, inclusiv cu privire la problema germană. Cu toate acestea, nu cred că sunt gata să ia poziția pentru a schimba frontierele europene. […] Vorbesc absolut liber cu dvs. Avem relații speciale cu RFG. În 1963, De Gaulle și Adenauer au semnat un tratat de alianță și eu respect acest tratat. De aceea este mai greu pentru mine poate, decât pentru alții, să le refuz germanilor dreptul de a greși. Însă sunt fidel obligației mele – de a păstra echilibrul în Europa. Nu ar trebui să schimbăm ordinea proceselor. În primul rând, ar trebui să fie integrarea europeană, evoluția Europei de Est și procesul european, crearea unei ordini pașnice în Europa. Dacă Statele Unite participă la aceste procese, ne-ar oferi tuturor garanții suplimentare. Discursul lui Kohl, cele 10 puncte ale sale, a dat totul peste cap. A amestecat toți factorii împreună, se grăbește. I-am spus lui Genscher despre asta și el nu s-a opus foarte mult concluziilor mele.

 

Gorbaciov: Este interesant! Dar despre asta voi vorbi mai târziu. […]

 

Mitterrand: Ce anume aveți de gând să faceți mai departe?

 

Gorbaciov: În primul rând, vom continua linia schimbării pașnice. Fiecare țară să-și determine singură direcția. Suntem convinși că nu ar trebui să existe interferențe externe; voința oamenilor nu ar trebui să fie denaturată. […] Ai dreptate când spui că nu numai că trebuie să observăm, ci să acționăm. Trebuie să avem încredere în fiecare țară și să extindem cooperarea. […]

 

Gorbaciov: […] Am avut o conversație majoră cu Genscher. Și nu ar fi putut fi altfel – pentru noi, problema germană este una dureroasă. Societatea noastră a reacționat brusc la acțiunile cancelarului. Și i-am spus direct – dacă vrei să arunci în aer, să distrugi tot ce am realizat, atunci continuă să acționezi așa cum o faci. Dar atunci toată responsabilitatea va revine dvs. Nu uitați că chiar si politicienii de nivel mediu ar trebui să își calculeze acțiunile cu doi sau trei pași înainte.

 

Cancelarul a vorbit despre o confederație a RDG și a RFG. Apropo, el a spus la Bruxelles că Bush a susținut ideea. L-am întrebat pe Genscher ce înseamnă o confederație. Nu înseamnă o singură politică externă și de apărare? Asta este scris în toate manualele. Dar cum pot două state germane să elaboreze această politică unică? Am întrebat din ce va face parte această nouă confederație – NATO sau Tratatul de la Varșovia? Sau va fi neutru? Atunci ce va mai rămâne din NATO, am întrebat. Te-ai gândit la toate? Apoi l-am întrebat pe Genscher dacă știa despre cele 10 puncte ale lui Kohl, înainte ca acestea să fie făcute publice. Genscher a recunoscut că a luat act de ele pentru prima dată în Bundestag. Atunci l-am întrebat dacă se va comporta așa si în viitor.

 

Mitterrand: Știți, noi, la fel ca Genscher, nu am fost informați în prealabil despre propunerile lui Kohl.

 

Gorbaciov: Am întrebat: ai putea vorbi cu el? Cat mai valorează toate acordurile noastre privind consultările? Știi cum se numește comportamentul tău? Politica provincială. Acționați atât de grosolan asupra unei probleme atât de sensibile la nivel universal. Genscher era foarte confuz. El m-a asigurat de loialitatea sa față de procesul european, mi-a amintit de tot ceea ce a făcut personal pentru succesul său. I-am spus că îl cunoaștem și îl prețuim. Însă rămân încă două întrebări: de ce și-a asumat rolul de avocat al lui Kohl și dacă el, Genscher, a fost pregătit să respingă tot ce s-a realizat în ultimii ani cu ajutorul său.

 

Am spus: este treaba ta să decizi cum vei acționa. Stă în puterea ta. Și este în puterea noastră să tragem concluzii. I-am cerut să transmită toate acestea cancelarului. Genscher a încercat mult timp să mă convingă că am înțeles greșit cele 10 puncte ale lui Kohl. Și apoi a întrebat: cum vom prezenta conversația noastră presei? I-am spus, să spunem că am avut o conversație deschisă și serioasă. Până acum, nu vrem să punem la îndoială tot ceea ce am făcut în ultimii ani. Și am subliniat „până acum”. Dar vom monitoriza evoluțiile viitoare foarte atent, deoarece comportamentul RFG seamănă cu cel al unui elefant dintr-un magazin de porțelanuri. […]

 

Mitterrand: Există vreun răspuns serios la ideea de unificare în rândul oamenilor din RDG?

 

Gorbaciov: Da, există un răspuns. Dar știți, mai mult de jumătate din populația RDG ar dori să păstreze caracterul existent al țării lor, cu schimbări în structura sa politică, desigur, cu democratizarea etc. Ei consideră relațiile dintre RDG și RFG ca relații între două state suverane. [Liderul RDG Hans] Modrow vorbește despre o nouă comunitate bazată pe acorduri.

 

Mitterrand: Voi vizita RDG indiferent de evoluții. Dar voi preciza că ar fi o vizită de stat.

 

Gorbaciov: Cred că acest lucru ar sublinia caracterul natural al proceselor care se desfășoară acum in RDG. […]

 

Mitterrand: Lucrați in condiții de stres. Sunteți loiali moștenirii dvs. și, în același timp, continuați să vă aprofundați revoluția.

 

Gorbaciov: Încercăm să facem ceea ce este necesar pentru țara noastră, pentru întreaga lume și pentru ideea socialistă, căreia suntem dedicați amândoi. În acest sens, contribuția noastră ar trebui să fie, de asemenea, decisivă.

 

Mitterrand: Va apreciez curajul în lupta pentru obiectivele pe care ți le-ați stabilit. Trebuie să fii curajos pentru a respinge ideile consacrate moștenite din trecut. Dar radiați calm și sunteți chiar intr-o bună dispoziție. Acest lucru ne dă speranță.

 

Gorbaciov: A fost alegerea mea.

 

VEZI SI STENOGRAME ISTORICE – CONVERSAȚIA DINTRE MIHAIL GORBACIOV ȘI FRANÇOIS MITTERRAND. 5 IULIE 1989

Sursa: Arhiva Fundației Gorbaciov, Fond 1. Opis 1. În dosar la Arhiva Securității Naționale. Tradus din rusa inengleza de Svetlana Savranskaya.

Hans-Dietrich Genscher (n. 21 martie 1927, Reideburg, Republica de la Weimar, Germania – d. 31 martie 2016, Pech⁠, Renania de Nord-Westfalia, Germania), politician liberal german (FDP), considerat, pe scară largă, ca fiind principalul arhitect a reunificării Germaniei. În perioada 1969-1974 a fost ministru de interne al RFG; din 1974 până în 1992, ministru de externe și vicecancelar federal. Între anii1974-1985, președintele FDP. A făcut parte din cabinetele conduse de Willy Brandt (SPD), Helmut Schmidt (SPD) și Helmut Kohl (CDU). În 1991, a fost președinte al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE). Un susținător al Realpolitik, Genscher a fost numit „un maestru al diplomației.” În 1991, el a jucat un rol esențial în diplomația internațională, si in destrămarea Iugoslaviei, prin promovarea cu succes a recunoașterii internaționale a Croației, Sloveniei și a altor republici care si-au declarat independența, în efortul de a opri „o tendință către o Serbie Mare” Ca președinte al Consiliului German pentru Relații Externe și a fost implicat în mai multe organizații internaționale și, împreună cu fostul președinte ceh Václav Havel, a cerut construirea unui muzeu al Războiului Rece la Berlin. [inapoi]

 

 

 

STENOGRAME ISTORICE – conversația dintre Mihail Gorbaciov și François Mitterrand, 6 decembrie 1989

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

(Nazismul a murit,dar nu se preda…);Documente desecretizate: Germania s-a opus extinderii NATO către Est, în 1991

 

 

 

 

 Potrivit unor documente declasificate [1], cancelarul conservator german, Helmut Kohl, și ministrul său de externe, liberalul Hans Dietrich Genscher, s-au opus extinderii NATO către Est, în 1991,

 

În 1991, guvernul Helmut Kohl a vrut să împiedice extinderea NATO spre est și independența Ucrainei – fapt demonstrat de dosarele anterior necunoscute, din arhivele Ministerului Federal de Externe, dezvăluite de Der Spiegel, într-un editorialul intitulat „De ce Germania a fost atentă cu Rusia de ani de zile”.

 

Timp de zeci de ani, Rusia a susținut că expansiunea NATO spre est a încălcat angajamentele vestice, după căderea Zidului Berlinului.

 

Angajamente pe care Putin le-a invocat insistent, susținând că secretarul de stat, James Baker, și alți lideri occidentali l-au asigurat pe președintele sovietic, Mihail Gorbaciov, în 1990, la momentul în care Germania unificată a aderat la NATO, că alianța nu se va extinde „nici un centimetru spre est”.

 

Acum a apărut un document remarcabil, scrie Der Spiegel, care reflectă că aceste angajamente au fost reale.

 

Poziția Germaniei a fost descrisă de Genscher ca o concesie făcută URSS, în procesul negocierilor care au permis reunificarea, relevă documentele declasificate prezentate de săptămânalul Der Spiegel, în ediția sa de la sfârșitul acestei săptămâni.

 

Potrivit documentelor din 1991, Genscher considera că o extindere a NATO către Est nu răspundea intereselor Germaniei.

 

Deși recunoștea că ţări precum Polonia sau Ungaria ar avea dreptul să intre în NATO, în acel moment era important, spunea el, ca ţările est-europene să nu se folosească de acest drept.

 

În schimb, Genscher a încercat să creeze formule alternative aderării la NATO, care să fie acceptabile pentru URSS.

 

 

„Statele fostului Pact de la Varşovia intenționau să adere la NATO. În conversații confidențiale, au fost convinse să renunțe la acest obiectiv”’, a spus Genscher, conform documentelor citate.

 

Kohl şi Genscher se temeau, de asemenea, că extinderea NATO ar oferi muniție oponenților președintelui Mihail Gorbaciov și că acesta ar sfârși prin a pierde puterea.

 

 

Preşedintele URSS, Mihail Gorbaciov, demisionează

 

În discuții cu oficiali din alte ţări, ministrul de externe german a declarat, direct sau indirect, că în cadrul negocierilor care au condus la reunificarea Germaniei, concretizate prin Tratatul 2+4, a oferit Uniunii Sovietice, drept concesie, ne-extinderea NATO către Est.

 

Angajamentul, adesea evocat de politicienii ruși și folosit de Rusia inclusiv în justificarea agresiunii sale împotriva Ucrainei, nu a fost însă efectiv înscris în Tratatul 2+4, semnat de cele două Germanii (RFG și RDG), de dinaintea reunificării lor și de cele patru puteri aliate din cel de-al Doilea Război Mondial, respectiv SUA, URSS, Marea Britanie și Franța.

 

Helmut Kohl se temea că prăbușirea Uniunii Sovietice ar fi o „catastrofă”, motiv pentru care se opunea independenței celor trei state baltice – Lituania, Letonia şi Estonia -, mai relevă documentele declasificate.

 

După ce cele trei state au devenit independente, Kohl a remarcat, într-o discuție cu președintele Francois Mitterand, că acesta este un „drum greșit”, precizând că statele baltice ar fi trebuit să aștepte circa un deceniu înainte de a face un asemenea pas.

 

Când dezintegrarea URSS a devenit iminentă, Kohl, dar nu numai el, a apreciat că Ucraina ar trebui să facă parte dintr-o confederație cu Rusia şi alte republici sovietice.

 

 

Discursul „Puiului de Kiev” – George Bush se adresează ucrainenilor

 

În noiembrie 1991, cu o lună înaintea destrămării oficiale a URSS, cancelarul german i-a propus președintelui rus, Boris Elţîn, să-l lase să încerce să îi influențeze, în acest sens, pe liderii ucraineni, afirma Der Spiegel.

 

Primul val al extinderii NATO către Est a avut loc în 1999, după ce Helmut Kohl a fost înlocuit în postul de cancelar de social-democratul Gerhard Schroeder, iar la conducerea diplomației germane se afla ecologistul Joschka Fischer (Hans Dietrich Genscher părăsise conducerea Externelor în 1992).

 

În acest context, este de amintit, oarecum ironic, un citat celebru, atribuit lui Khol: Unitatea germană și unificarea europeană sunt două fețe ale aceleiași monede.

 

Se pare că moneda a avut mai mult de două fețe.

 

 

La moartea fostului cancelar german Helmut Kohl, Sir John Major a declarat că acesta a fost o „figură impunătoare”, care avea forță și curaj din belșug.

 

Fostul prim-ministru britanic a mai spus, despre Kohl, că a fost un om intens uman, cu un simț răutăcios al umorului, ce merită omagiat pentru eforturile sale care au dus la reunificarea Germaniei.

 

Helmut Josef Michael Kohl (n. 3 aprilie 1930, Ludwigshafen, Germania – d. 16 iunie 2017, Ludwigshafen, Germania) – politician german al Uniunii Creştin-Democrate (CDU) şi cancelar al Republicii Federale Germania din 1982 până în 1998 – a fost descris de către președinții americani George W. Bush şi Bill Clinton ca „cel mai bun lider european al celei de-a doua jumătăți a sec. XX”

 

Mandatul său de cancelar a durat 17 ani, cu doi ani mai mult decât cel al lui Konrad Adenauer.

 

Kohl este considerat principalul arhitect al Reunificării Germaniei. Împreună cu președintele François Mitterrand, este perceput, de asemenea, ca fiind arhitectul Tratatului de la Maastricht, care a format Uniunea Europeană.

 

Helmut Kohl se numără printre cele trei personalități care au primit cetățenia onorifică a Europei din partea Consiliului European, în semn de recunoaștere a contribuției extraordinare la integrarea și cooperarea europeană. [înapoi]

 

 

Președintele Mitterrand și cancelarul Kohl, mână în mână în fața unei coroane comemorative la Osuarul Douaumont, de la Verdun, în 1984

 

 

[1] Separat de documentele declasificate prezentate de Der Spiegel, mai sunt și altele care arată ca au existat numeroase asigurări de securitate împotriva extinderii NATO oferite liderilor sovietici, de către Baker, Bush, Genscher, Kohl, Gates, Mitterrand, Thatcher, Hurd, Major și Woerner

 

Pe 12 decembrie 2017, Arhiva Națională de Securitate de la Universitatea George Washington a postat online 30 de documente declasificate din SUA, Uniunea Sovietică, Germania, Marea Britanie și Franța, care dezvăluie un torent de asigurări privind securitatea sovietică, date de catre liderii occidentali lui Gorbaciov și altor oficiali sovietici pe parcursul procesului de unificare a Germaniei, din 1990 și până în 1991. Unele dintre documente sunt disponibile publicului de mai mulți ani, altele au fost dezvăluite în urma unor cereri de eliberare a informațiilor.

 

Totuși, promisiunile de a nu extinde NATO au durat doar până în 1997, când Polonia, Republica Cehă și Ungaria au fost invitate în alianță. În total, 13 state est-europene au devenit membre NATO de atunci.

 

Gorbaciov și, ulterior, Putin au deplâns în mod frecvent promisiunea încălcată a Occidentului, cel din urmă insistând că aceasta a subminat în mod fundamental încrederea fragilă dintre o Rusie în retragere la nivel internațional și o SUA în ascensiune.

 

Cu toate acestea, NATO și înalții oficiali occidentali au continuat să susțină că nu a existat o astfel de promisiune oficială. Niciuna dintre asigurările de neextindere nu a fost inclusă în vreun document al tratatului, așa cum precizează NATO în explicația sa de pe site-ul său:

„Aliații NATO iau decizii prin consens, iar acestea sunt înregistrate. Nu există nicio înregistrare a unei astfel de decizii luate de NATO. Asigurările personale, din partea liderilor NATO, nu pot înlocui consensul alianței și nu constituie un acord oficial al NATO”.

 

Fostul ambasador al SUA la Moscova, Michael McFaul, a catalogat ideea unei promisiuni renegate drept un „mit”, într-un interviu din 2016. Alți experți au catalogat nemulțumirile rusești ca fiind un caz de „sindrom al memoriei false”.

 

Cu excepția postului RT din Rusia și a câtorva articole de opinie online, niciun mijloc de informare important nu a relatat, până în prezent, despre publicarea acestor documente recent declasificate.

 

La încheierea Războiului Rece, prin încălcarea promisiunilor făcute lui Gorbaciov, atitudinea Rusiei de astăzi nu ar trebui să fie o surpriză.

 

După cum concluzionează jurnalistul rus și editorialistul Bloomberg Leonid Bershidsky, este „foarte puțin probabil ca orice succesor al lui Putin să dea pur și simplu la o parte povestea promisiunilor încălcate, care este de acum încorporată în ADN-ul post-sovietic al guvernului rus. Timp de ani de zile, poate decenii, menținerea unei confruntări cu Rusia va fi mai ușoară decât reconstruirea încrederii”. [înapoi]

 

| vezi şi:

 

 

Războiul din Ucraina

 

 

Vladimir Putin avertizează asupra unei ”catastrofe globale” în cazul unei ”confruntări directe” între Rusia şi NATO pe teritoriul Ucrainei

 

 

Documente desecretizate: Germania s-a opus extinderii NATO către Est, în 1991

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

AMINTIRI DIN COMUNISM

 

 

 

Julius (nume de cod ANTENNA, mai târziu LIBERAL) și Ethel Rosenberg – primii și singurii spioni civili care au sfârșit pe scaunul electric. Acuzați de spionaj și trădare, amândoi au fost condamnați la pedeapsa cu moartea, pentru vânzarea secretelor primei bombe atomice către sovietici, stabilindu-se ca au oferit informații referitoare la Apărarea și securitatea națională a SUA. Cazul lor a declanșat un scandal de proporții in perioada războiului rece.

Informațiile care l-au incriminat pe Julius Rosenberg s-au bazat inclusiv pe decriptarea de către SUA a transmisiilor efectuate de sovietici in perioada anilor ’40. Proiectul decriptării a fost denumit VENONA.

 

„O CRIMĂ MAI REA DECÂT OMORUL”

 

Perioada McCarthy și vânătoarea de comuniști din SUA, din anii 30-40, a produs, in epoca, un adevarat taifun. Suspecții de activități comuniste, sau pro-URSS, erau puși pe listele negre – cei găsiți vinovați suportau consecințe drastice, iar o parte din ei au făcut și închisoare. Inclusiv celebritățile vremii (actori, regizori, scriitori, scenariști, precum Charlie Chaplin, Dashiel Hammet, Bertolt Brecht, Lillian Hellman și alții), au fost angrenate in vâltoarea războiului rece și a propagandei acerbe.

In isteria colectiva a momentului, multi dintre cei vizați au fost anchetați abuziv de Comisia pentru Cercetarea Activităților Anti-americane, unii find condamnați pe nedrept.

Julius Rosenberg nu a făcut parte din aceasta categorie, însa pedeapsa capitala aplicată acestuia este și astăzi controversata, fiind perceputa ca un act excesiv.

Cuplul a fost condamnat la 29 martie 1951 și condamnat la moarte pe 5 aprilie pentru încălcarea Secțiunii 2 din Legea de spionaj din 1917, care interzice furnizarea de informații clasificate referitoare la Apărarea și securitatea națională a SUA către guvernele străine.

In procesul extrem de mediatizat ce a urmat arestării soților Rosenberg, in 1950, unul dintre martorii acuzării a fost David Greenglass, fratele lui Ethel, care depus mărturie împotriva cumnatului sau, dar si a sorei sale, relatând că Ethel a transcris la mașina notele pe care soțul ei le-a transferat URSS cu privire la proiectul bombei americane.

Un alt martor major a fost Elitcher Max, membru al Partidului Comunist SUA, recrutat de Rosenberg, pentru a furniza informații sovieticilor. Deoarece acesta a mințit in legătură cu apartenența sa la PC SUA, negând orice legătură cu vreo asociate comunista, ulterior a fost acuzat de sperjur.

 

Dovezile aduse contra lui Julius Rosenberg se considera de necontestat. Acuzația a prezentat probe solide, demonstrând ca acesta fost spion sovietic, a transmis secrete ale bombei atomice, prin note și schițe scrise de mână și tipărite, cat și documente care detaliau noile tehnologii in domeniul electronicii, facilitând accesul sovieticilor la o serie de secrete militare, și a controlat o rețea de spionaj in favoarea sovieticilor, racolând și coordonând spioni.

 

Rolul soției sale, Ethel Rosenberg, nu a fost stabilit foarte clar, arătându-se însa ca a fost la curent cu activitățile desfășurate de Julius Rosenberg, deci complice.

 

1. Edgar Hoover, in raportul sau de concluzie înaintat procurorului general, Herbert Brownell, a cerut pedeapsa cu moartea pentru Julius Rosenberg (cat și pentru Morton Sobell, spion KGB), iar pentru Ethel Rosenberg închisoare pe viata.

 

Cu toate acestea, in final, nu s-a făcut nicio distincție in privința gradului de participare la acțiunile de spionaj al soților Rosenberg, fiind amândoi executați prin electrocutare (pe scaunul electric).

 

Trădarea lor a fost considerata de judecătorul Irving Robert Kaufman, care i-a condamnat la moarte, ca fiind „o crima mai rea decât omorul„, iar președintele Dwight D. Eisenhower le-a pecetluit soarta, refuzând-le grațierea.

 

Execuția soților Rosenberg a avut loc pe scaunul electric, la 19 iunie 1953, in închisoarea Sing-Sing din Ossining, New York.

 

La proces, ca și pe parcursul anchetelor, aceștia nu și-au recunoscut niciodată vinovăția. După moartea or, copiii au fost adoptați de Abel și Anne Meeropol.

 

PROTESTE LA NIVEL MONDIAL

 

Sentința a provocat proteste la nivel mondial – opinia publică a fost mobilizată, iar URSS a proliferat o serie de acuze la adresa sistemului juridic american, vehiculându-se inclusiv ipoteza anti-semitismului, cu toate ca judecătorul Irving Robert Kaufman, care a pronunțat condamnarea, era de origine semita.In SUA, dar mai ales în Europa, s-au făcut ample eforturi pentru eliberarea soților Rosenberg; s-au organizat nenumărate demonstrații, s-au înaintat cereri și petiții de grațiere, iar avocații au cerut recurs și au făcut o serie de apeluri pentru casarea sentinței sau amânarea aplicării acesteia.

 

LUPTA PENTRU SUPREMAȚIE

 

Pentru SUA, monopolul asupra bombei atomice constituia o chestiune de gradul zero, și principalul factor de siguranță. „Comuniști convinși, viziunea soților Rosenberg era la polul opus, considerând acest lucru ca pe un dezechilibru între cele două puteri, cat și o amenințare la adresa URSS, de altfel, aliat al SUA in al Doilea Război Mondial. Pe baza acestui raționament, dar și din alte considerente, atât ei cat și alți oameni de știința au vândut și/sau au transferat secrete militare de maxima importanta sovieticilor in acea perioada, angrenându-se in spionajul științific, în favoarea Moscovei”.

In august 1949, URSS face primul test reușit al bombei atomice, la Kazakhstan.

 

PROIECTUL MANHATTAN

 

Proiectul Manhattan a fost rezultatul unui enorm efort de colaborare între guvernul SUA și sectoarele industriale și științifice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Un efort anglo-american de a dezvolta o bombă atomică în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Povestea „proiectului” începe în 1938, când oamenii de știință Otto Hahn și Fritz Strassmann au descoperit, din greșeală, fisiunea nucleară.

 

Câteva luni mai târziu, Albert Einstein și Leo Szilard i-au trimis o scrisoare președintelui Roosevelt, avertizându-l că Germania ar putea încerca să construiască o bombă atomică.

 

Proiectul Manhattan este creat oficial pe 13 august 1942. Denumirea „Proiectul Manhattan”, este considerata a fi „de împrumut”, deoarece primele birouri au fost în Manhattan, la 270 Broadway. Generalul Leslie R. Groves, desemnat să conducă proiectul, a decis să urmeze obiceiul numirii districtelor Corpului de Ingineri pentru orașul în care se află. Proiectul bombei atomice a devenit astfel cunoscut sub numele de districtul inginerilor Manhattan (MED), pe scurt, proiectul Manhattan. Se estimează că in total au lucrat peste 600.000 de oameni, proiectul având mai multe sedii de cercetare si laboratoare in SUA, Londra si Canada.

Laboratorul de cercetare a armelor a proiectului Manhattan a fost situat la Los Alamos, New Mexico. Sub conducerea lui J. Robert Oppenheimer, laboratorul din Los Alamos va derula cea mai mare parte a cercetării și construcției bombei atomice.

 

TRĂDAREA LUI ROSENBERG

 

Julius Rosenberg (n.12 mai 1918), și Ethel Greenglass (n.28 septembrie 1915) s-au cunoscut la New York și s-au căsătorit în 1939, când devin si membrii ai Partidului Comunist SUA. In 1936, amândoi aderaseră la Liga Tineretului Comunist din Statele Unite – și de aici începe povestea sfârșitului lor.

 

In 1940, Julius Rosenberg, inginer electronist, devine inginer civil in cadrul Laboratoarele de Inginerie ale Army Signal Corp al SUA, din Fort Monmouth, New Jersey. iar ulterior inspector. Demis în 1945, după ce fosta sa apartenența la Partidul Comunist SUA a ieșit la iveală, îl recrutează pe cumnatul sau, fratele lui Ethel, David Glass, membru al Detașamentului Special de Ingineri de la Los Alamos. din cadrul Proiectul MANHATTAN, pentru a preda documente științifice sovieticilor

Relația lui Julius Rosenberg (nume de cod ANTENNA, mai târziu LIBERAL) cu Moscova nu era directa, fiind intermediata de ofițerul sau de caz Semyon Semyonov (alias „Sam” și „Henry”) care l-a recrutat pe Rosenberg in septembrie, 1942. in același an, Rosenberg a părăsit Partidul Comunist pentru a oferi acoperire activităților sale de spionaj. Dupa deconspirarea lui „Sam”, Rosenberg este preluat de Aleksandr Semyonovich Feklisov, cu care intra in contact in 1943.

 

In 1944 Julius Rosenberg ii oferă lui Feklisov, o tehnica revoluționara (‘proximity fus”, utilizat pentru direcționarea ale rachetelor, identic cu cel utilizat de sovietici in mai, 1960, pentru doborârea avionului U-2 spyplane, pilotat de Francis Gary Powers (CIA), in apropriere de Sverdlovsk Oblast). In decembrie 1945, (in urma dezertării lui Elizabeth Benthley si Igor Gouzenko) lui Rosenberg i s-a ordonat sa rămână inactiv timp de 6 luni.

În 1950, când rețeaua de spionaj atomic este deconspirata prin arestarea lui Klaus Fuchs și Harry Gold, Greenglass l-a indicat autorităților pe Rosenberg. La 17 iulie 1950, Julius a fost arestat; Ethel a fost arestata o lună mai târziu.

In 1977, in cadrul unui interviu pentru un documentar produs de Discovery Channel, Feklisov admite relația sa Rosenberg.

 

Un alt spion al anturajului lui Rosenberg a fost William Perl (nume de cod GNOM, apoi YAKOVS), cu toții frecventând clubul comunist Steinmetz, unde aveau loc lecturi marxist-leniniste, discuții despre justiția sociala și echitate.

 

DEPARTAMENTUL „A”

 

Cel care a supervizat Comitetul Special al Energiei Atomice al URSS a fost Sudoplatov. Departamentul „A” era responsabil nu numai pentru dezvoltarea bombei atomice pe baza informațiilor obținute din cadrul proiectului Manhattan, dar și pentru acțiunile de spionaj in domeniu pe teritoriul SUA, inclusiv recrutări.

 

DEZVĂLUIRILE UNUI SPION SOVIETIC

 

O parte din îndatoririle lui Aleksandr Semyonovich Feklisov (1914-2007), care a lucrat la secția de pașapoarte in cadrul consulatului sovietic (Soviet Consulate General) din New York, in perioada 1940-1946, având in realitate funcția de ofițer de caz (sub numele de acoperire Aleksander Fomin si numele de cod KALISTRAT – in relația cu Moscova) și al cărui supervizor a fost ofițerul NKVD Anatoli Yatskov (alias Yakovlev), prevedeau recrutarea unor posibili agenți de spionaj din partea simpatizanților sau membrilor Partidului Comunist din SUA.

Rosenberg, cat și unul din apropiații săi, Morton Sobell – acesta din urma fiind dovedit, prin decriptările ulterioare, ca unul dintre cei mai eficienți spioni KGB in transferul de informații științifice -, s-au numărat printre acești recruți, Rosenberg fiind „moștenit” de la recrutorul initial, „Sam”.

Semyonovich Feklisov a fost și ofițerul de caz al lui Klaus Fucks (1911-1988) la Londra, de la care a primit secretele bombei cu hidrogen, acesta fiind implicat și in „Cuban Missile Crises„.

 

În perioada 1943-1946, Feklisov, (care l-a descris pe Rosenberg „complet dedicat URSS si comunismului, cat si un anti-nazist convins„) a raportat cel puțin 50 de întâlniri cu Rosenberg. El a declarat că Rosenberg a furnizat informații de top despre electronică și a ajutat la organizarea unei rețele de spionaj industrial pentru Moscova, dar „nu a înțeles nimic despre bomba atomică”.

 

Feklisov a afirmat totodată că Ethel Rosenberg, nu s-a întâlnit direct cu managerul său agent sovietic. El a mai spus că ea „nu a avut nicio legătură cu asta” și că este „complet nevinovata”.

 

Feklisov a scris cândva că Julius Rosenberg a fost singurul agent pe care l-a văzut ca pe un apropiat. In replica, acesta i-a spus lui Feklisov că întâlnirile lor au fost „printre cele mai fericite momente din viața mea”. (Stanley, Alessandra 16 martie 1997, „K.G.B. Agent Plays Down Atomic Role Of Rosenbergs„. Times Online:

 

„Un pensionar fost colonelul K.G.B. și-a dezvăluit pentru prima dată rolul de conduită umană dintre Moscova și Julius și Ethel Rosenberg, cei doi americani care au fost executați pentru spionaj în 1953, într-unul dintre cele mai notorii scandaluri spionaj ale războiului rece„)

 

Intr-un interviu Feklisov declara: „Rosenberg nu era un spion important in domeniul energiei atomice. Toate informațiile furnizate de Julius Rosenberg au ajuns direct la mine, in mâinile mele și au fost la mâna mea. Mi-a parvenit o singură informație scrisa din partea lui (David) Greenglass, o singură hârtie, care i-a fost dată lui Harry Gold și a mai fost una orală, într-o discuție cu Yatzkov. Au vorbit în rusă si după acea conversație, Yatzkov a mi-a spus că nu-l considera util ca sursă de informații in domeniu„.

 

„Sotii Rosenberg erau, la fel ca mine, specializați în electronică. Aș spune că ne-a oferit informații importante, dar în domeniul electronicii, ne-au furnizat informații despre diferite tipuri de radare„

 

El a adăugat: „Fuchs era un agent mult mai semnificativ care a oferit informații de top in domeniul atomic. Documentele de la Rosenberg erau mai puțin importante in acest sens, și vedeți, ne-am gândit că poate va fi condamnat la șapte, zece ani, nu-i așa? Nu ne-am așteptat niciodată ca soții Rosenberg sa fie condamnați la moarte„.

 

Din studiile recente a reieșit ca cele mai semnificative informative oferite de Morton Sobell (condamnat la 30 de ani de închisoare, din care șapte i-a petrecut la Alcatraz, a fost eliberat după 18 ani, in 1969) erau in domeniul aparatelor militare de zbor, iar cele cu adevărat utile in privința bombei atomice au provenit nu de la el, ci de la Ted Hall, Klaus Fucks și alți oameni de știința.

 

In septembrie 2008, Morton Sobell a recunoscut public rolul sau in spionajul sovietic. In același timp, a reafirmat ca Ethel Rosenberg era la curent cu implicarea soțului ei, dar ca ea, personal, nu a fost un factor activ, precizând ca singura ei vina s-a redus la faptul ca „era soția lui Julius” (New York Times, Sam Roberts).

 

Pe de alta parte, ea a fost cea care l-a influențat pe fratele ei David Grenglass sa coopereze cu Julius, pentru a furniza documente secrete din centrul de cercetare Los Alamos.

 

 

In 2001, David Greenglass, fratele lui Ethel Rosenberg, a declarat ca nu știe dacă sora lui a tipărit efectiv documente pentru sovietici, dar ca marea ei greșeala a fost lipsa de cooperare cu autoritățile. El a spus ca a mințit in legătură cu tipărirea actelor, la proces, deoarece, in anii ’50, nu își putea sacrifica propria familie, soția și copiii, de dragul surorii sale”

Din datele cercetate, reiese ca Greenglass a transmis detalii despre proiectul Manhattan lui Rosenberg, inclusiv informații despre lentilele cu exploziv ridicat folosite pentru implozia bombelor.

 

citeste si POVESTEA UNUI SPION „INOCENT”

 

 

https://amintiridincomunism.wordpress.com/tag/partidul-comunist-american/

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

„Generalul Armageddon”, plasat în arest la domiciliu. I s-a ordonat să păstreze tăcerea până când îi va fi uitat numele

 

 

Serghei Surovikin, comandant suprem al forţelor armate ruse pe frontul din Ucraina, supranumit „generalul Armageddon” pentru tacticile sale nemiloase, a fost suspendat din funcţie, plasat în arest la domiciliu şi i s-a ordonat să păstreze tăcerea până când numele său va fi uitat, potrivit Politico, care citează bloggeri militari ruşi şi mass-media.

 

Sursa citată afirmă că deşi nu a existat o anchetă oficială privind acţiunile lui Surovikin, acesta a fost plasat în arest la domiciliu.

 

„Blogul VChK-OGPU, care este considerat apropiat de forţele de securitate ruse, a raportat că lui Surovikin i s-au permis vizitatori, inclusiv mai mulţi dintre subordonaţii săi.

 

Nu există o anchetă oficială, dar Surovikin a petrecut mult timp răspunzând la întrebări incomode. Generalul a fost sfătuit să rămână sub radar, astfel încât să fie uitat”.

 

Blogul rusesc a mai relatat că decizia privind soarta lui Surovikin „trebuie să fie luată de o singură persoană şi, cu cât durează mai mult, cu atât mai mult această persoană se va răci”, adică Putin.

 

Cu câteva zile mai devreme, deputatul Viktor Sobolev, membru al Dumei de Stat a Rusiei, a raportat că Surovikin a fost înlăturat din funcţia de comandant al trupelor Kremlinului din Ucraina.

 

De asemenea, Sobolev a lăsat să se înţeleagă că Surovikin ar mai putea fi util armatei ruse mai târziu, dacă nu se vor găsi încălcări grave împotriva sa.

 

La 12 iulie, mass-media rusească a raportat că Surovikin a fost reţinut de serviciile de contrainformaţii în legătură cu revolta condusă de Evgheni Prigojin. Anterior, FSB-ul rus a anunţat că dosarul privind revolta lui Prigojin în Rusia a fost închis.

 

Cu toate acestea, Surovikin, care a fost legat în mod repetat de Prigojin de către mass-media occidentală, nu a mai apărut în public de la discursul său adresat wagnerilor în noaptea de 23-24 iunie, în care le-a cerut să depună armele.

 

Bloomberg a mai scris că generalul a fost interogat de procurorii militari timp de mai multe zile cu privire la legăturile sale cu Prigojin. Sursa agenţiei a susţinut că Surovikin era ţinut „într-un anumit loc”, dar nu în închisoare.

 

 

 

https://epochtimes-romania.com/news/generalul-armageddon-plasat-in-arest-la-domiciliu-i-s-a-ordonat-sa-pastreze-tacerea-pana-cand-ii-va-fi-uitat-numele—345939

 

//////////////////////////////////////

 

 

Expert rus – în Rusia are loc un război între FSB şi Armată

 

 

 

 

Dictatorul rus Vladimir Putin se teme că un conflict între Serviciul Federal de Securitate al Rusiei FSB şi armată este iminent, a dezvăluit expertul în relaţii internaţionale Ivan Iakovina la Radio NV pe 22 august, înainte ca şeful grupului Wagner, Evgheni Prigojin, să fie scos din viaţa publică.

 

***

 

În Rusia nu există încă panică, desigur – să nu exagerăm – dar există un nivel semnificativ de îngrijorare”, a spus Iakovina pentru NV. „Comandamentul militar rus devine din ce în ce mai neliniştit, deoarece recunoaşte că situaţia se desfăşoară într-o direcţie nefavorabilă pentru ei.

 

În acest context, Vladimir Putin a vizitat Rostov-pe-Don săptămâna aceasta, sau cel puţin s-a spus că a vizitat locul. Nu sunt sigur dacă a fost cu adevărat el sau nu. Deşi cred că a fost prezent, nu sunt înclinat să cred că folosit sosii. S-a dus acolo şi a făcut un gest simbolic intrând în sediu.

 

 

Vă amintiţi când acest sediu a apărut la ştiri anterior? A fost în timpul capturării lui Prigojin. Tocmai acolo stătea Prigojin, interogând generalii ruşi, cerându-le predarea lui Şoigu şi Gherasimov. Putin trebuia să intervină, să-şi afirme prezenţa acolo şi să transmită mesajul următor: „Acesta este teritoriul meu. Eu sunt şeful aici”.

 

Şi acolo, cred că i-au spus despre ce se întâmplă pe front. Cel mai probabil, au exagerat şi nu au spus întreg adevărul, deoarece generalii ruşi tind adesea să facă asta. Dar avem deja o idee despre situaţia de pe front, mai ales din rapoartele surselor ruseşti, iar acele rapoarte indică faptul că acolo lucrurile nu merg bine.

 

De fapt, situaţia este destul de proastă. Forţele ucrainene au preluat cu succes satul Urojaine. Acest lucru le oferă posibilitatea de a continua să se deplaseze spre sud în regiunea Azov şi au două opţiuni pentru următorii paşi.

 

O opţiune este să se îndrepte spre Mariupol şi Volnovaha. Cealaltă alegere este să o ia către Berdiansk. Apropo, Berdiansk a fost lovit de obuze puternice de mai multe ori în ultimele zile. Bazele militare ruse din Berdiansk sunt deja destul de avariate.

 

 

De asemenea, Robotine a fost eliberat. Cu toate acestea, luptele se desfăşoară încă la marginea de sud. Dincolo de Robotine este oraşul Tokmak, iar după Tokmak vine Melitopol. Practic, aceasta este direcţia pe care toată lumea a crezut-o iniţial cu adevărat importantă şi strategică. Deci, de ce reuşeşte Ucraina în ofensiva sa? Ei bine, Ucraina are acum noi tipuri de arme şi, pe deasupra, armata rusă este extrem de uzată.

 

Aş dori să spun câteva cuvinte despre mass-media occidentală, care recent, a lansat titluri în regim de mitralieră despre cum eşuează armata ucraineană, că ofensiva s-a încheiat sau nu a dat rezultatele necesare.

 

Ştii, mass-media occidentală a făcut asta de mai multe ori înainte. Chiar când a început invazia, ei susţineau cu voce tare că Kievul va fi luat de inamic în 72 de ore. Dar cum a fost până la urmă? Nimic de genul ăla nu s-a întâmplat. Ei au citat chiar surse din Pentagon şi CIA. Cu toate acestea, după cum ştim cu toţii, Kievul nu a fost capturat. Toate aceste păreri s-au dovedit a fi o prostie totală.

 

Au spus exact acelaşi lucru despre Mariupol când a fost înconjurat – că Mariupol nu va dura mai mult de două zile. Dar ce să vezi? Mariupol a reuşit de fapt să reziste două luni întregi, complet înconjurat.

 

Înainte de împingerea Ucrainei în regiunea Herson, anul trecut, toată lumea discuta despre modul în care progresul Ucrainei acolo se oprise. Oamenii spuneau că Ucraina este obosită, nu mai are soldaţi, că armele din Occident aproape că au dispărut şi că Occidentul nu vă trimite mai multe arme. Dar ştii ce s-a întâmplat? A trecut ceva timp şi boom – Ucraina a avansat mai întâi în regiunea Harkiv şi apoi în regiunea Herson.

 

Şi acum ei scriu din nou aceleaşi lucruri. Te întrebi de ce continuă să facă asta? Din câte am înţeles, munca lor pare să picteze cele mai întunecate şi mai negative imagini posibile. De ce? Pentru că, dacă prevăd ce e mai rău şi nu se întâmplă, pot doar să ridice din umeri şi să spună: „Hei, greşeala noastră! Bine că nu este atât de grav!” Le este frică să pară prea pozitivi pentru că atunci oamenii i-ar putea critica dacă lucrurile nu devin la fel de roz aşa cum au prezis.

 

Nu sunt îngrijorat că arăt prea plin de speranţă, dar cu siguranţă sunt. Acesta este primul lucru. În al doilea rând, au un mod destul de greu de apreciat cât de reuşită este o contraofensivă. Pentru ei, contează doar dacă cuceresc zone mari. Dar am o altă părere despre asta.

 

Cred că un succes ar trebui măsurat prin numărul şi calitatea soldaţilor inamici şi a echipamentului militar pe care reuşesc să le elimine. Şi în acel aspect lucrurile arată bine. Chiar şi liderii militari ruşi de rang înalt îşi recunosc pierderile. Îţi aminteşti generalul Ivan Popov, poreclit Spartak, care a fost trimis în Siria? A transmis un mesaj audio în care a spus direct: „Ne confruntăm cu pierderi uriaşe”.

 

Mass-media rusă care este relativ imparţială sau când are senzaţia că nimeni nu ascultă, spune că forţele ruse suferă pierderi colosale. Ştii ce? Statisticile echipamentelor militare distruse susţin, de asemenea, acest lucru. În Ucraina, sunt distruse considerabil mai puţine echipamente, adesea de multe ori mai puţine decât pe cealaltă parte.

 

Între timp, Bloomberg raportează că liderii FSB ai Rusiei i-au sugerat lui Putin că ar trebui să scape rapid de şeful Statului Major General, Gherasimov, şi de ministrul Apărării, Şoigu. Unii oameni din serviciile secrete ruseşti fac eforturi ca Gherasimov şi Şoigu să fie daţi jos imediat.

 

Potrivit persoanelor din interior, oamenii din FSB care sunt în favoarea unei abordări mai dure îl susţineau pe liderul companiei militare private Wagner. Acest lider făcea presiuni pentru o schimbare în conducerea militară de vârf a Rusiei.

 

Aceleaşi surse indică faptul că „durii” din cadrul FSB propun „să începem lupta mai agresivă în Ucraina: declararea stării de război şi mobilizarea pe scară largă”.

 

FSB este probabil cea mai informată organizaţie din Rusia. Ei înţeleg cu adevărat ce se întâmplă în ţară. Înţelegerea lor despre alte ţări s-ar putea să nu fie la fel de bună, dar pot vedea că războiul nu merge bine şi că se îndreaptă spre o înfrângere.

 

Au observat că Şoigu şi Gherasimov sunt incapabili să facă progrese semnificative. Pierderile sunt masive şi nu există suficienţi înlocuitori. Ei spun: „Trebuie să acţionăm rapid, trebuie să declarăm starea de război, altfel totul ar putea fi pierdut.” Şi, fireşte, spun, de asemenea, că Şoigu şi Gherasimov ar trebui să fie debarcaţi.

 

Dar iată problema: acelaşi raport Bloomberg spune că Kremlinul nu are niciun plan să renunţe la Şoigu şi Gherasimov. Cel puţin, nu există niciun indiciu că asta se întâmplă. De ce, te întrebi? Ei bine, dacă Putin ar fi să-i îndepărteze pe Şoigu şi Gherasimov, ar fi ca şi cum i-ar fi luat unul dintre principalii stâlpi care îi susţin puterea. Este ca şi cum ai tăia rădăcinile. Ar fi lăsat aproape singur în faţa FSB.

 

A fost odată ca niciodată o forţă de echilibrare – Grupul Wagner. Dar a fost scoasă din imagine. Acum a rămas FSB şi armata. Dacă armata îşi pierde puterea, FSB ar putea ajunge să aibă prea mult control. Putin nu vrea asta, se teme de asta.

 

Deci, din câte am înţeles, se pregăteşte o mare ciocnire în cadrul structurii de comandă rusă. Aceasta nu este doar o luptă între armată şi „wagneriţi”; este şi un conflict între FSB şi armată.

 

Şi cred că aceasta va deveni cea mai importantă evoluţie în politica rusă în următoarele săptămâni şi probabil luni.

 

 

 

https://epochtimes-romania.com/news/expert-rus-in-rusia-are-loc-un-razboi-intre-fsb-si-armata—346194

 

 

///////////////////////////////////////\\

 

 

 

 

 

 

 

Foștii șefi ai Poliției Vaslui au fost condamnați pentru corupție: Cel mai mult a luat șeful Biroului Rutier – 9 ani de închisoare

 

Sursa: Agerpres

 

 

Cosmin Enache

 

Fostul şef al Biroului Rutier Vaslui, Iulian Munteanu, a fost condamnat la 9 ani de închisoare pentru fapte de corupţie, printr-o decizie a Tribunalului Vaslui.

 

În acelaşi dosar, ofiţerul Mihai Axente, din cadrul IGPR, a primit o condamnare de trei ani de închisoare cu executare.

 

De asemenea, fostul comandant al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Vaslui în perioada 2005 – 2015, Mihai Carp, a fost condamnat la trei ani de închisoare cu executare, iar fostul şef al Serviciului Rutier Vaslui, Ioan Vârlan, a primit o pedeapsă de 7 ani de închisoare cu executare.

 

În cazul altor poliţişti trimişi în judecată a fost dispusă suspendarea executării pedepsei.

 

Decizia nu este definitivă.

 

Caracatiţa penală de la Vaslui

Amintim că în 2015, la propunerea DNA, şeful Biroului Rutier din cadrul Poliţiei Municipale Vaslui, Iulian Munteanu, şi comisarul-şef de poliţie în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române (IGPR) – Direcţia Rutieră, Mihai Axente, au fost reţinuţi şi apoi arestaţi pentru fapte de corupţie comise în perioada 2013 -2015. Ulterior, ei au fost plasaţi în arest la domiciliu, apoi sub control judiciar.

 

21 de inculpaţi, printre care oameni de afaceri şi poliţişti, au fost trimişi în judecată în 2016 în dosarul instrumentat de DNA.

 

Printre persoanele trimise în judecată se numără şi fostul comandant al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Vaslui, Mihai Carp, pensionat în anul 2015 în urma unor probleme medicale, dar şi fostul şef al Serviciului Rutier Vaslui, Ioan Vârlan.

 

În sarcina inculpaţilor, procurorii au reţinut infracţiunile de dare de mită, luare de mită, trafic de influenţă, cumpărare de influenţă, mărturie mincinoasă, abuz în serviciu, favorizarea infractorului, nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual, fals în înscrisuri sub semnătură privată.

 

Acuzaţiile DNA

Potrivit DNA, Iulian Munteanu este acuzat de săvârşirea a 3 infracţiuni de luare de mită, dare de mită în formă continuată (două acte materiale), 2 infracţiuni de trafic de influenţă, 2 infracţiuni de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, fals intelectual, fals material în înscrisuri oficiale, 12 infracţiuni instigare la abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, 2 infracţiuni instigare la fals intelectual, 3 infracţiuni instigare la fals material în înscrisuri oficiale.

 

Comisarul-şef de poliţie din cadrul IGPR – Direcţia Rutieră, Mihai Axente, este acuzat de luare de mită în formă continuată (două acte materiale).

 

Ioan Vîrlan, şeful Serviciului Rutier Vaslui (structură la nivel de judeţ), este acuzat de trei infracţiuni de instigare la abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit şi instigare la fals intelectual.

 

În aceeaşi cauză, poliţişti din cadrul Serviciului Rutier Vaslui sunt acuzaţi că modificau procesele verbale de constatare a unor infracţiuni, astfel încât anumite persoane protejate, printre care oameni de afaceri sau persoane influente, să nu ia amenzi.

 

Fostul şef al IPJ Vaslui, Mihai Carp, este acuzat că ar fi dispus anularea unei amenzi primite de două persoane care au traversat neregulamentar şi a cerut angajaţilor să modifice sancţiunea în avertisment.

 

De asemenea, în unele situaţii, Iulian Munteanu a pretins de la şoferii favorizaţi foloase necuvenite pentru sine sau pentru alte persoane.

 

Citește și:

 

Noile uniforme

Noile uniforme din Poliție sunt dezastru: După o lună, pantalonii s-au rupt, jachetele s-au uzat (Foto)

Percheziții DNA

Percheziții DNA la Poliția Locală București și Poliția Capitalei

Sute de

Sute de pastile de ecstasy, găsite în Pădurea Băneasa, lângă Academia de Poliție

Șpăgi în

Șpăgi în vămile dinspre Moldova: DNA a reținut 8 vameși și polițiști de frontieră. Alți 15 sunt sub control judiciar

 

 

Foștii șefi ai Poliției Vaslui au fost condamnați pentru corupție: Cel mai mult a luat șeful Biroului Rutier – 9 ani de închisoare

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

Saracia distruge Romania…

 

 

 

843 de lei. E suma medie pe care un român o dă lunar pe alimente, conform celor mai recente date de la statistică. Cei mai mulţi bani pe mâncare dau locuitorii din Elveţia – 325 de euro lunar. Urmează, în top, Norvegia, tot cu peste 300 de euro, apoi Danemarca, Belgia şi Suedia. La popul opus, cele mai mici cheltuieli cu produsele alimentare se găsesc în Ucraina, Belarus şi Republica Moldova.

 

 

Andrei Perianu, fondator platformă financiară: Dacă ne uităm la topul respectiv avem fie ţări foarte bogate – cazul Elveţiei, unde ei plătesc semnificativ mai mult pe mâncare decât noi. Şi avem şi alte ţări relativ bogate. Dar care au şi un stil de viaţă foarte legat de zona asta în care mănâncă în oraş, mâncarea e o componentă importantă.

 

Alimentele și băuturile nealcoolice reprezintă 25% din cheltuielile românilor pentru bunuri și servicii

 

În ţările mai dezvoltate, însă, aceste cheltuieli reprezintă mai puțin de o zecime din total. În Marea Britanie, spre exemplu, procentul e de 8,7%, iar în Irlanda 9,2%.

 

Bogdan Glăvan, analist economic: Asta atestă decalajul foarte mare de venituri dintre noi, cetăţeni ai Europei de Est şi Europa Occidentată, acolo unde oamenii au venituri mult mai mari şi, în consecinţă, aceste nevoie primare, de securitate, încălzire, hrană cad în subsidiar. Iar nevoia de educaţie, de îngrijre a sănătăţii devin mult mai importante.

 

Potrivit Institutului Național de Statistică, venitul unei gospodării a fost, în primul trimstru din 2023, de 6.979 lei. Iar cheltuielile s-au ridicat la 5971 lei. Ceea ce înseamnă că 85% din venituri se topesc pe cheltuieli de bază. Pe lângă ce dăm pe mâncare, cheltuim mult şi cu locuinţa, dar sume importante se duc şi pe băuturi alcoolice şi tutun. Cei mai puţini bani îi dăm pe educaţie – doar 0,7%

 

https://observatornews.ro/economic/cat-cheltuie-romanii-pe-mancare-in-comparatie-cu-europenii-din-vest-cifra-care-arata-nivelul-saraciei-din-tara-noastra-538109.html

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Corupție și Crimă Organizată Globală: Ce îi face pe criminalii ruși să lupte alături de (FOSTUL)Wagner în Ucraina, șef de poliție din Bosnia și Herțegovina condamnat după ce a amenințat o jurnalistă că îi va tăia gâtul

 

 

„Candidatul nostru ideal a stat în închisoare cel puțin 15 ani”, le-a spus Evgheni Prigojin unor criminali ruși care au acceptat să lupte alături de gruparea de mercenari Wagner în Ucraina. La sud de Dunăre, o familie care avea legături cu Serviciul Național de Investigații a ajuns să controleze piața imobiliară din Bulgaria. Tot la Sofia, adjuncta procurorului șef a locuit ani de zile într-un apartament ce aparține de administrația locală, pentru care plătea 200 de lei pe lună. Un șef de poliție din Bosnia și Herțegovina a fost condamnat, după ce a amenințat o jurnalistă că îi va reteza gâtul. Biserica Catolică din Polonia s-a bucurat în 2023 de o finanțare de stat de 200 de milioane de euro. Motivul, reabilitări termice. Malta, Brazilia, Mali și Papua Noua Guinee, zone intrate în atenția reporterilor OCCRP în luna mai.

 

Context.ro a selectat cele mai importante investigații jurnalistice publicate în ultimele săptămâni de către centrele de jurnalism de investigație afiliate rețelei internaționale The Organized Crime and Reporting Project (OCCRP). Context.ro este partener al OCCRP în România, alături de Rise Project și Átlátszó Erdély.

 

„Avem nevoie de talentul vostru în criminalitate”. Ce-i face pe criminalii ruși să lupte în Ucraina de partea grupării de mercenari Wagner

Pe parcursul invaziei ruse în Ucraina, gruparea Wagner a creat rețeta perfectă pentru a atrage noi recruți – s-a adresat, în principal, persoanelor aflate în închisorile din Federația Rusă. În schimbul libertății, aceștia trebuie să ucidă în țara vecină.

 

„Candidatul nostru ideal are între 30-45 de ani. Puternic, sigur pe el, rezistent. În mod ideal, a stat în închisoare cel puțin 15 ani. În mod ideal, mai are de executat alți 15 ani din pedeapsă. A intrat pentru mai multe crime, precum ucideri, atacuri sau furturi. Dacă în aceste cazuri au fost implicați polițiști sau oficiali, cu atât mai bine”, le-a transmis Evgheni Prigojin, supranumit „Bucătarul lui Putin”, unor recruți Wagner.

 

Până în prezent, în Wagner ar fi intrat peste 50.000 de persoane încarcerate în închisorile din Rusia. Este și cazul unui mercenar condamnat la 21 de ani de închisoare după ce a omorât mai multe persoane de etnie rromă într-un bar din orașul lui natal. În anul 2022, în schimb, a ales să accepte oferta Wagner și a plecat să lupte în Ucraina. S-a întors acasă două luni mai târziu, într-un sicriu.

 

Citește întreaga investigație OCCRP aici

Condamnat după ce a amenințat un reporter că îi va reteza gâtul

Zoran Čegar, șef suspendat din poliția Bosniei și Herțegovinei, a fost condamnat la o pedeapsă de șapte luni de închisoare pentru că a amenințat jurnaliști de la Centrul pentru Jurnalism de Investigație (CIN). Sentința nu va fi executată dacă Čegar nu comite o nouă infracțiune penală timp de doi ani după ce decizia devine definitivă. Detalii aici.

 

La sfârșitul lunii octombrie 2022, în fața unui tribunal din Croația, Čegar a amenințat o jurnalistă, printre altele, i-a spus că îi va reteza gâtul, fiind nemulțumit de materialul publicat de CIN cu privire la proprietățile sale.

 

Este vorba despre o investigație în care jurnaliștii au descoperit că, în ultimii 20 de ani în serviciul de poliție, Čegar a achiziționat mai multe case, apartamente și terenuri în Bosnia și Herțegovina și Croația, deținând, de asemenea, numeroase mașini, bărci, motociclete și snowmobile. O parte din proprietăți ar fi fost dobândite prin contracte fictive și documente falsificate. Zoran Čegar a fost suspendat din funcție în urma dosarului deschis pe numele său, în Croația, pentru fraudă și după ce a amenințat-o pe jurnalista CIN.

 

Găsiți investigația aici

Din Serviciul Național de Investigații al Bulgariei, la mari antrepreprenori în construcții. Familia care controlează piața imobiliară din țara vecină

Fiul, mama și fosta soție a șefului Serviciului Național de Investigații din Bulgaria, Borislav Sarafov, au devenit mari antreprenori în construcții. Baza îmbogățirii lor este reprezentată de donația unei proprietăți scumpe din Sofia făcută de un fost deputat GERB (partidul fostului deputat bulgar Boiko Borisov) și de vânzarea, la un preț simbolic, a unor terenuri de construcție în apropiere de Bozhurishte de către un fost consilier municipal și candidat la primărie din partea GERB. Pe lângă parcelele de teren avantajoase de la politicieni, familia lui Sarafov mai achiziționează proprietăți rezidențiale de la persoane anchetate pentru spălare de bani.

 

Citiți investigația Bivol și BIRD aici

Biserica Catolică a primit aproape 200 de milioane de euro de la guvernul polonez pentru reabilitări termice

Activiștii de mediu spun că banii, oficial destinați reducerii poluării produse de încălzirea ineficientă a clădirilor, au fost de fapt folosiți preferențial pentru renovarea patrimoniului imobiliar bisericesc. Banii au mers inclusiv către clădiri neutilizate sau în care funcționează hoteluri administrate de biserică. Au fost reabilitate termic biserici, clădiri ale seminariilor, birouri și chiar locuința unui paroh pensionat. Pe dinafară au rămas spitale, care anul trecut au oprit aerul condiționat din saloane și universități laice, care au trecut la cursuri online ca să reducă costurile cu electricitatea și încălzirea.

 

Suma primită de Biserica Catolică reprezintă peste jumătate din fondurile alocate de autorități în perioada 2018-2022.

 

Curtea de Audit a descoperit inclusiv un caz în care finanțarea a fost aprobată preferențial.

 

Investigația Frontstory.pl poate fi citită aici

Grupările criminale din Brazilia taie ultimii arbori rămași în parcurile naționale

În timpul nopții, în apropierea Parcului Național Pau Brasil, una dintre ultimele parcele de pădure rămasă intactă pe coasta de nord a Braziliei, tăierile ilegale de copaci sunt în toi. Grupările criminale vizează, în principal, o specie de copac aflată în pericol de dispariție, dar despre care experții spun că se vinde pe piața neagră la prețuri mai ridicate decât cele ale cocainei. Afacerea, în schimb, este derulată de o industrie care nu este asociată des cu mafia – industria muzicii clasice. Astfel, materia primă, odată prelucrată și transformată în instrumente muzicale – precum arcușurile folosite pentru cântatul la vioară – poate ajunge la câteva zeci de mii de dolari pe bucată pe piețele negre din SUA, Europa sau Japonia.

 

Investigația OCCRP poate fi citită aici

Mită la nivel înalt, acces la documente guvernamentale și practici incorecte. Culisele unui proces de 11 miliarde de dolari

Actualul Guvern din Nigeria a contestat în instanță rezultatele unui proces de arbitraj, în care a fost obligat să plătească 11 miliarde de euro către compania Process & Industrial Developments Limited (P&ID) – înregistrată într-un paradis fiscal. Decizia inițială a fost dată după ce, în 2010, compania deținută de doi irlandezi a obținut un contract pentru construcția unei centrale de gaz în orașul Calabar.

 

Acordul inițial presupunea ca Guvernul din Nigeria să pună la gratuit la dispoziție companiei P&ID resurse naturale, iar, ulterior, profitul obținut după procesarea acestora să fie împărțit. În final, Nigeria nu a furnizat gazul promis, iar construcția centralei a fost anulată.

 

Acum, avocații Guvernului din Nigeria încearcă să întoarcă decizia tribunalului de arbitraj și să evite plata celor 11 miliarde de euro – care ar însemna o treime din rezerva valutară a țării. În timpul audierilor, aceștia au acuzat P&ID că a obținut contractul prin mituirea unor oficiali înalți din Guvern. Mai mult, reprezentanții companiei ar fi avut acces și la documente guvernamentale. O decizie finală în acest proces ar urma să apară în următoarele săptămâni.

 

Citește investigația OCCRP aici

Un traficant de țigări acuzat că finanțează terorismul, soția unui fost general din Congo și un oficial din Mali. Mita care nu a mai fost dată

Mokoko Sow, soția unui fost general din Congo, care susține că îl reprezintă pe traficantul de țigări Apollinaire Compaore, l-a vizitat, în 2017, pe șeful companiei de stat din domeniul tutunului din Mali.

 

OCCRP a obținut o înregistrare a întâlnirii, în care Sow i-a oferit oficialului din Mali să accepte o sumă de bani – 100 de milioane de franci. În schimbul mitei, țigările lui Compaore urmau să tranziteze țara africană fără probleme.

 

Întâlnirea a avut loc la câteva luni de la momentul în care sute de milioane de țigări au fost confiscate de autoritățile din Mali.

 

Numele lui Apollinaire Compaore este legat de finanțarea militanților islamiști. Aceștia controlează zone din Mali, Nigeria și Libia și, de cele mai multe ori, obțin sume ridicate de bani de la traficanții de țigări, așa cum este și cazul lui Compaore.

 

Citește întreaga investigație OCCRP aici

Scandal uriaș de mituire în Papua Noua Guinee. Premierul și un alt ministru, în rolurile principale

În urma unei investigații OCCRP, poliția din Papua Noua Guinee a deschis un amplu proces în care verifică afacerile dubioase ale unui australian – Don Matheson.

 

Este vorba, în principal, de plăți făcute prin intermediul unor platforme off-shore, ce au ajuns la înalți oficiali din guvernul țării. În paralel, în porturile din țară au fost alocate contracte uriașe.

 

Deși premierul James Marape a transmis inițial că nu are legătură cu afacerile australianului, reporterii OCCRP au găsit dovezi că cei doi au încercat să se introducă reciproc în fața unor înalți oficiali din Papua Noua Guinee și Australia.

 

Citește întregul material OCCRP aici

Cum au profitat reprezentanții unei companii din Malta de un contract de 2,1 miliarde de euro

În anul 2015, Vitals Global Healthcare, o asociere de companii fără experiență în domeniul medical, a câștigat un contract de 2,1 miliarde de euro pentru renovarea a trei din cele patru spitale publice din Malta. 8 ani mai târziu, banii nu au ajuns în sistemul public de sănătate.

 

În schimb, reporterii OCCRP au descoperit sume importante de bani transferate către reprezentanții companiei. Peste 1 milion de dolari au fost documentați ca fiind plătiți pentru bijuterii, mașini de lux sau excursii scumpe. Traseul banilor duce inclusiv către un fost premier din Malta.

 

Investigația OCCRP vine la câteva luni de la momentul în care contractul a fost anulat de o instanță malteză, fapt ce a adus mii de cetățeni în stradă pentru a cere înapoi banii cheltuiți de Guvern către VGH.

 

Detalii, aici

Adjuncta procurorului general din Bulgaria, abonată la locuințe sociale

6 ani a locuit Desislava Pironeva, alături de fiul său, într-un apartament ce aparține municipalității din Sofia. Între 2017 și 2023, pentru locuința de 68 de metri pătrați, a plătit aproximativ 250 de lei pe lună. A salvat, astfel, cel puțin 28.000 de euro.

 

Colegii de la Bird.BG mai notează că Pironeva a primit chiar și o ofertă din partea consiliului local pentru a cumpăra apartamentul respectiv, dar pe care a refuzat-o.

 

După anii petrecuți în locuința în care ar trebui să locuiască persoane din categorii vulnerabile, Pironeva a reușit să strângă suficienți bani pentru a se muta într-un apartament dintr-un complex rezidențial, cu acces la piscină și două garaje.

 

Întreaga investigație, aici

 

 

 

https://context.ro/coruptie-si-crima-organizata-globala-ce-ii-face-pe-criminalii-rusi-sa-lupte-alaturi-de-wagner-in-ucraina-sef-de-politie-din-bosnia-si-hertegovina-condamnat-dupa-ce-a-amenintat-o-jurnalista-ca-ii-va/

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

Adjunctul lui Gheshev și compatriotul lui Gabriel „magazine” în locuințe municipale ieftine

 

Desislava Pironeva – adjunctul procurorului șef Ivan Geshev și șef al Parchetului Administrativ Suprem (SAP) a folosit locuințe municipale ieftine timp de patru ani, în timp ce a economisit bani pentru un apartament nou. Procurorul are rădăcini din aceeași regiune cu Maria Gabriel, care a devenit faimoasă pentru „încărcare” în proprietatea municipală.

 

Din 2017 până în 2023, Pironeva plătește 100 BGN pe lună pentru 68 mp. la 46 Dondukov St. în centrul Sofia. Ea a fost plasată acolo în septembrie 2017 din ordinul primarului districtului Oborishte, iar locuința municipală a fost închiriată unei familii de doi membri – Desislava Pironeva și fiul ei Alexander. În mai 2022, Consiliul Municipal Mitropolitan a decis să îi ofere lui Pironeva să cumpere apartamentul, dar procurorul principal a refuzat printr-o scrisoare din decembrie 2022, iar pe 12 ianuarie s-a mutat din apartament.

 

Parte dintr-un raport al Municipiului Metropolitan

 

Motivul acestui refuz a devenit clar și în ianuarie 2023, când Desislava Pironeva a încheiat o afacere pentru un nou apartament în Sofia, într-un complex închis cu piscină. Ea plătește 351.798 BGN pentru un apartament de 119,56 mp. plus doua garaje. Finanțarea provine dintr-un credit ipotecar de 210.000 BGN.

 

 

Restul banilor se economisesc aparent pe spatele persoanelor cu nevoi de locuit, al căror loc le-a luat magistratul cu un salariu uriaș.

Declarația Pironeva nr. 4412/20.04.2022 arată că la sfârșitul anului 2021 avea circa 305 mii BGN. per depozit și 10.000 BGN în numerar.

 

Este ușor de estimat cât a economisit Pironeva din utilizarea proprietății municipale. Chiria de piață pentru un apartament cu o astfel de locație centrală este de cel puțin 1.200 BGN pe lună. Pe parcursul a patru ani și trei luni, aceasta ar fi costat-o ​​peste 60.000 BGN. În locul acestei sume, Pironeva a plătit 5.100 BGN.

 

Pe lângă proprietatea municipală, Pironeva a mai declarat o garsonieră în Sofia, deținută de persoanele GZP. și AGP  Aceste inițiale coincid cu numele mamei și surorii ei. Procurorul a folosit proprietatea în mod gratuit „în timp ce creștea un copil”.

 

„Depozitare”

Proprietățile municipale ieftine oferite persoanelor ale căror venituri depășesc semnificativ pragul sărăciei reprezintă o problemă sistemică în municipiul Sofia. Sistemul miroase a legături și a monetizării resurselor politice și de putere.

 

An example of such favoritism was in 2017 the European parliamentarian Maria Gabriel , who is now European commissioner and likely future prime minister. Ani de zile, he „deposited” the things in a large municipal apartment in Sofia for a modest rent of BGN 400 per month.

 

It is a curious fact that Gabriel and Pironeva have roots in the Neurokop region. Maria Nedelcheva is from Hadjidimovo, and Pironeva’s parents are from Gotse Delchev. There is also o oarecare similitude vizuală entre cele două, dar nu se stabilește o relație aprepătă.

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

Poliția, cea mai coruptă, după sănătate și educație

 

 

Statele membre ale Uniunii Europene sunt cunoscute pentru situația lor economică, dar și pentru stabilitate și respectarea  valorilor democratice, însă cu toate acestea imaginea bine conturată în mentalul colectiv este afectată de diverse probleme începând de la diferențele socio-economice dintre diversele categorii de persoane, creșterea autoritarismului din perioada pandemiei, culminând cu problemele de corupție destul de prezente în aproape toate instituțiile de stat.

 

Fenomenul corupției a fost abordat de către organizația Transparency  International care a realizat un studiu la nivelul UE, ocazie cu care au fost intervievați 40.600 de cetățeni, în vârstă de peste 18 ani, din 27 de state membre care au fost sondați telefonic, în perioada octombrie-decembrie 2020, în legătură cu felul în care percep corupția în societate. Conform studiului, aproape o treime din cetățenii UE susțin că starea de integritate a țării lor s-a înrăutățit anul trecut și aproape o jumătate susțin că guvernele nu fac suficient pentru combaterea corupției.

 

Raportându-ne la percepția cetățenilor UE despre evoluția corupției, observăm că din păcate ocupăm locul 3 în Europa, românii răspunzând în proporție de 48% că la noi în țară fenomenul corupției a înregistrat creșteri în ultimele 12 luni.

 

Sondajul realizat la nivel european ne relevă inclusiv grupurile de persoane și chiar instituții de stat care sunt implicate în acte de corupție, membri parlamentelor ocupând locul fruntaș, Poliția situându-se pe ultimul loc, după cum urmează:

 

parlamentari = 25%;

directorii unor mari afaceri = 25%;

bancheri = 23%;

președinți/prim-miniștri = 23%;

oficiali ai guvernelor naționale = 22%;

reprezentanți locali ai guvernelor(inclusiv primari) = 19%;

reprezentanții ONG-urilor = 16%;

judecători și magistrați = 14%;

polițiști = 11%.

 

 

Referitor la încrederea în instituții, putem observa cu ușurință că la nivelul Uniunii Europene, cetățenii au cel mai mare grad de încredere în Poliție și cea mai mică încredere în parlamentari, astfel:

 

48% au încredere în parlamentari;

61% au încredere în instanțele de judecată;

77% au încredere în Poliție;

56% au încredere în instituțiile Uniunii Europene.

 

 

În ceea ce privește situația din România, au fost intervievați 4.000 de oameni, iar în urma sondajului a rezultat că cetățenii români sunt cei care au dat în cea mai mare proporție mită în anul 2020, dintre toți membri Uniunii Europene, astfel 1 din 5 români a trebuit să ofere mită, cei mai mulți în spitale, școli, la eliberarea documentelor sau către poliție, această cifră reprezentând un procent de 7%, fiind de trei ori mai mare decât media europeană.

 

 

 

Problema corupției în România este generată de atitudinea fiecărui cetățean în parte, întrucât există o dorință permanentă de a eluda regulile jocului, nu de puține ori cetățenii români oferind mită sau folosindu-se de diverse cunoștințe sau prieteni care au dorit să intre peste rând la medicul curant, să beneficieze de un loc de parcare mai bun, pentru a-și rezolva mai repede problemele ori au cumpărat îngăduința funcționarilor publici sau a polițiștilor pentru a nu suporta rigorile legislației pe care au încălcat-o.

 

Paradoxal, comparativ cu alte state, instituțiile de aplicare a legii din România, în ciuda faptului că în legislație este prevăzută infracțiunea de “dare de mită” care generează perpetuarea flagelului corupției, nu pun prea mare accent pe descurajarea acestor practici prin dispunerea unor măsuri preventive și în cazul mituitorilor, statul român mulțumindu-se cu titluri răsunătoare în mass-media referitoare la arestarea vreunui medic, profesor sau polițist, evitând să prezinte situația celor care au plătit sume de bani pentru a determina eludarea legii.

 

România este singura țară europeană unde mai mult de jumătate dintre respondenți, respectiv 53% au declarat că pot găsi scuze corupției guvernamentale. Procentul este dublu față de media europeană de 27%, iar aproape 3 din 4 cetățeni ai celorlalte state membre găsesc inacceptabilă corupția guvernamentală.

 

Prin prisma studiului elaborat, Transparency International a realizat o radiografie a corupției în România în cursul anului 2020 după intervievarea cetățenilor, astfel:

 

20 % au oferit mită pentru a beneficia anumite servicii publice din partea instituțiilor statului;

36% au apelat la diverse cunoștințe sau prieteni pentru a beneficia de serviciile publice din partea instituțiilor;

13% au avut de a face cu solicitarea unor favoruri de natură sexuală sau au cunoștință despre astfel de situații;

25% consideră că Guvernul ține cont de nevoile cetățenilor în momentul în care își asumă decizii;

55% consideră că reprezentanții Guvernului sunt conduși de diverse interese financiare din mediul privat.

 

 

Cât despre raportul procentual al diverselor categorii de funcționari mituiți în România, conform studiului realizat constatăm că instituția Poliției Române se află la coada clasamentului în ceea ce privește corupția comparativ cu celelalte instituții care asigură servicii publice pentru cetățeni, astfel:

 

11% au oferit mită la nivelul instituțiilor din sistemul educațional;

22% au oferit mită în cadrul unităților medicale;

9% au oferit mită la nivelul unor instituții al căror obiect de activitate este reprezentat de eliberarea documentelor;

7% au oferit mită unor angajați din cadrul serviciilor de asistență socială;

7% au oferit mită unor angajați din Poliția Română.

Chiar și în ceea ce privește sesizarea actelor de corupție din partea cetățenilor constatăm că statul român înregistrează carențe, întrucât într-un procent de 49%, românii se tem de represalii pentru că au acționat conform conștiinței sesizând autorităților abilitate despre existența unor fapte de corupție.

 

 

 

În scopul combaterii fenomenului corupției, statul român prin guvernanții aflați la putere trebuie să efectueze demersuri constructive astfel încât să:

 

– elaboreze politici transparente, prin consultarea partenerilor sociali ținând cont de interesele tuturor categoriilor sociale;

 

– crearea unor mecanisme de protecție a persoanelor care sesizează autoritățile abilitate cu privire la săvârșirea unor fapte de corupție;

 

– îmbunătățirea legislației și transparentizarea tuturor activităților de lobby;

 

– implementarea unor reguli stricte care să permită monitorizarea și soluționarea unor conflicte de interese dintre parlamentari și diverși funcționari publici;

 

– consolidarea standardelor anticorupție prin reformarea Directivei UE de raportare non-financiară pentru marile companii și obligarea acestora la implementarea unor măsuri de prevenție, detecție și acțiune în situația unor riscuri de corupție;

 

– armonizarea regulilor de impozitare a întreprinderilor cu cele aplicabile la nivelul UE;

 

– debirocratizarea și digitalizarea instituțiilor astfel încât să se simplifice accesul cetățenilor la serviciile publice;

 

– creșterea gradului de operare pentru realizarea schimbului de informații cu instituțiile de aplicare a legii existente la nivelul UE.

 

În ciuda aparențelor, în Uniunea Europeană corupția reprezintă o foarte mare problemă, chiar dacă ratele de luare de mită pot fi mici, mulți cetățeni se bazează și exploatează conexiunile personale pentru a obține servicii de la instituțiile statului, în timp ce guvernele fac puține progrese pentru prevenirea diferitelor forme de corupție.

 

Așa cum rezultă din studiul efectuat la nivel european, în România, cazurile de corupție în rândul polițiștilor sunt destul de reduse comparativ cu cele din domeniul sănătății, învățământului ori a celorlalte instituții care lucrează cu publicul, însă cu toții ne dorim o societate sănătoasă, bazată pe transparență, încredere, siguranță, echilibru și parteneriate prin intermediul cărora să putem descuraja orice formă de corupție.

 

Considerăm că orice cetățean trebuie să-și dorească un stat cu principii sănătoase, instituții de forță echilibrate și legislație pe măsură astfel încât nu doar cei ce primesc mită, cum ar fi medicii, profesorii, polițiștii și orice alte categorii de funcționari să fie săltați de structurile abilitate pentru a plăti pentru faptele comise.

 

Este nevoie ca inclusiv cei care au oferit mita, care au fentat sistemul, care nu au fost în stare să învețe legislația sau nu au fost pregătiți din punct de vedere practic să conducă un autoturism ori care au comis fapte de încălcare a legii să fie trași la răspundere în aceeași măsură. Pentru că doar în acest mod putem vorbi în mod real despre demersuri clare de combatere a corupției în societatea românească.

 

CONSULTĂ AICI STUDIUL REALIZAT DE TRANSPARENCY INTERNATIONAL!

 

Viitorul ne aparține!

 

Echipa Sindicatului Europol

 

Sindicatul EUROPOL: Poliția, cea mai coruptă, după sănătate și educație

 

 

 

https://sindicateuropol.ro/politia-cea-mai-corupta-dupa-sanatate-si-educatie/

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

Politist cu 10 ani experienta: „Toti sefii sunt corupti pana in maduva oaselor. De la seful de oras pana la seful de inspectorat judetean si pana la seful politiei”

 

 

LAVINIA POPA

 

 

Un politist cu zece ani experienta a decis sa vorbeasca, sub acoperirea anonimatului, despre cele mai sensibile probleme din sistem. El a intrat pe cel mai popular forum din Romania, Reddit Romania, si a cerut sa i se puna intrebari. A primit peste 300 de intrebari.

 

 

10 moduri de a reduce deșeurile din plastic

„Sunt politist in Romania, am o vechime de putin peste 10 ani de sistem si o sa incerc sa va raspund la intrebari cat de bine ma pricep”, a anuntat politistul. Intrebarile au inceput imediat sa curga.

 

Cel mai apreciat raspuns al politistului din partea utilizatorilor a fost in legatura cu coruptia din politie.

 

 

„Din pacate toti de la seful de oras pana la seful de inspectorat judetean si pana la seful politiei sunt corupti pana in maduva oaselor. Rar se intampla sa gasesti un sef de politie care sa nu fie corupt, pentru ca in scaunul ala nu ajunge cel competent, ajunge cel cu pile. Ne ducem la vale si prindem viteza din pacate. Din pacate pentru mine, imi place ceea ce fac, altfel eram plecat de mult din sistem”, a scris politistul.

 

 

 

 

Intrebat ce se poate face impotriva coruptiei din Politie, politistul a raspuns:  „Pai ai trebui daramat totul si refacut de la zero. Din pacate cam 80% din efective nu au ce cauta in politie fie datorita faptului ca sunt corupti/incapabili sau prost pregatiti. Ar trebui refacute toate procedurile dupa care actionam, refacuta materia si modul de predare in scolile in care se formeaza politistii. Creat un cadru legislativ care sa ne permita sa ne facem treaba. Si ar mai fi multe de schimbat”.

 

De asemenea, politistul a indicat ca si prin inasprirea controalelor celor de la Directia Generala Anticoruptie din cadrul MAI s-ar mai putea reduce coruptia din randul politistilor.

 

 

„Au fost cazuri unde seful sau/si colegii au pus presiune pe tine ca sa faci ceva ce nu voiai? Sau ceva ce era ilegal sau imoral?”, a fost intrebat politistul apoi. „Da. Din pacate situatiile acestea sunt foarte des intalnite”, a confirmat politistul.

 

„Am raspuns sincer la intrebari. Ai fi preferat sa fiu ipocrit? Sa zic ca nu exista coruptie in Politia Romana?”, i-a raspuns politistul unui alt internaut care ii punea la indoiala sinceritatea.

 

El a spus despre sine doar ca lucreaza la Politia Rutiera.

 

„De cativa ani sunt la rutiera. Prefer sa raman anonim. Superiorii nu reactioneaza prea bine cand dam din casa”, a subliniat politistul.

 

Alte declaratii relevante ale politistului:

 

Pregatirea fizica e  la pamant. Reportajul de la Recorder e foarte adevarat. Nici eu nu sunt prieten cu miscarea, dar fata de alti colegi am mai mers la poligon pe banii mei, am mai facut putina pregatire.

 

Nu am luat spaga, cu toate ca mi-a fost oferita de multe ori. Din pacate stiu.

 

Nu avem norma de amenzi. Totul se rezuma la raportari. Zilnic se raporteaza ce activitati am avut, printre care si amenzile date. Dupa atatia ani, nu ma mai afecteaza prea mult. In general prefer sa dau un avertisment daca vad ca omul a inteles ce a gresit si ca a gresit. Deasemenea ramane la latitudinea mea daca ii dau amenda sau avertisment, nu ma poate obliga nimeni sa imi schimb alegerea.

 

Citeste pe Reddit Romania toate raspunsurile politistului.

 

https://www.aktual24.ro/politist-cu-10-ani-experienta-toti-sefii-sunt-corupti-pana-in-maduva-oaselor-de-la-seful-de-oras-pana-la-seful-de-inspectorat-judetean-si-pana-la-seful-politiei/

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Starea poliției române: Un ofițer a fost retrogradat la Poliția Animalelor după ce și-a reclamat șeful că merge cu mașina de serviciu la casa de vacanță

 

 

de  Răzvan Luțac

 

 

 

După ce Libertatea a scris că un polițist a avut probleme după ce a sesizat Inspectoratul General al Poliției Române în speța șefului IPJ Timiș Alin Petecel, sursele ziarului arată că și alți doi agenți au avut probleme. Toți au deschis dosare în instanță împotriva Poliției. Libertatea a arătat încă din 2022 că Alin Petecel, chestor și șef al Inspectoratului Județean de Poliție Timiș, mergea la casa de vacanță cu mașina instituției. Anterior, el fusese reclamat la superiori din aceeași cauză, însă IGPR nu luase măsuri. Inspectoratul a răspuns abia în 2023 că „au fost aplicate dispozițiile Legii 360/2002”, fără să indice și finalitatea cazului. Surse din Poliție susțin că unul dintre cei trei nici măcar nu l-a reclamat pe Petecel, fiind doar bănuit de acest lucru.

Citeşte întreaga ştire: Starea poliției române: Un ofițer a fost retrogradat la Poliția Animalelor după ce și-a reclamat șeful că merge cu mașina de serviciu la casa de vacanță…………..Cont. aici…https://www.libertatea.ro/stiri/politisti-reclamati-abuz-masina-4643459?utm_campaign=article&utm_medium=push&utm_source=browser&utm_term=cde-onesignal-fresh-articles-weekend-821

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Deutsche Welle: Tineretul nostru se imbecilizează?

 

 

 

Economismul, pragmatismul şi utilitarismul şi-ar fi pus atît de masiv amprenta asupra actualului sistem de învăţămînt încît valorile culturii europene ar fi periclitate iar tineretul, imbecilizat.

 

Concursurile televizate de tipul cine ştie cîştigă, sau mai exact, devine milionar, dau prin ele însele măsura nivelului precar al cunoştinţelor de cultură generală al participanţilor, mai cu seamă al celora din tînăra generaţie.

 

Dar nu aceste emisiuni de divertisment, şi nici nenumăratele inepţii, difuzate din păcate în anumite segmente ale mass media l-au determinat pe Bernhard Heinzlmaier, psiholog şi filolog, co-fondator al Institutului de investigare a nivelului cultural al tinerei generaţii, cu sediul la Viena, să tragă un semnal de alarmă prin ultima sa carte, provocator intitulată „Performeuri, stilişti, egoişti – despre un tineret care s-a dezis de la vechile idealuri”.

 

Heinzlmaier, care cu străşnicie urmăreşte de mai mulţi ani dramatica eroziune a ceea ce poate fi numit cultura umanistă în rîndul tinerei generaţii din Germania şi Austria, ia în vizor sistemul de învăţămînt, excesiva economizare a acestuia, sub „oblăduirea OECD”. Programele de învăţămînt sunt elaborate doar în funcţie de cerinţele pieţii. La modă sunt ştiinţele naturii, ştiinţele economice, date de-o parte sunt educaţia literară, muzicală, plastică.

 

Autorul, care deplînge în paginile cotidianului Die Welt „sistematica imbecilizare a tineretului, aruncat cu un orizont îngustat de cunoaştere şi cu sufletul uscat într-o inumană societate în care doar performanţele contează”, se teme că renunţarea la cultura umanistă ar periclita chiar ordinea democratică a societăţii noastre, pe termen lung sau mai scurt. Heinzlmaier nu este singurul care avertizează asupra acestui risc datorat şi faptului că, în absenţa unei cunoaşteri mai profunde a trecutului şi prezentului, liberul arbitru şi calitatea opţiunilor politice vor avea de suferit.

 

Deja într-un interviu publicat în 2007, în ziarul Die Presse autorul semnala că în societatea multiculturală occidentală, tînăra generaţie autohtonă, care nu se mai află în posesia unui puternic set de valori morale, religioase şi habitudini tradiţionale este confruntată cu membri unor comunităţi religioase şi etnice, în majoritate de imigranţi, încă tributari unor mentalităţi şi unui comportament, în parte patriarhal – arhaice. Acest clivaj în cadrul aceleiaşi generaţii, deţine un deloc neglijabil potenţial conflictual.

 

Cum în ultima vreme semnalele de alarmă de felul celor pe care acum le lansează Bernhard Heinzlmaier nu au lipsit, se naşte fireasca întrebare – ce-i de făcut? Alternativele la învăţămîntul de stat există dar ele nu sunt accesibile decît acelor membri ai societăţii care au suficientă dare de mînă să-şi trimită odraslele la şcolile particulare, la internate şi licee de elită. Deşi facultăţile umaniste sunt încă masiv frecventate de studenţi, ele sunt dependente de factorii economici în materie de finanţare a diverselor programe şi proiecte.

 

Germania bunăoară, duce lipsă la ora actuală de ingineri, de cadre medicale şi chiar de profesori şi educatori. Şi atunci nu trebuie totuşi orientate preferinţele tinerilor studioşi înspre amintitele domenii?

 

Tinerii de azi sunt pragmatici, individualişti supuşi unei puternice presiuni a opţiunilor. Este foarte greu uneori să alegi cînd ai de unde dar este mai uşor atunci cînd „eşti orientat”. Valorile actuale sunt succesul, imaginea publică favorabilă, strălucitoare, performanţele materiale şi profesionale. De timpuriu tinerii sunt „dresaţi” de chiar mass media şi noile tehnologii de comunicare, astfel încît să poată atinge aceste obiective. Ei sunt învăţaţi să joace un rol, să se prezinte excelent, să se vîndă cît mai bine.

 

Heinzlmaier crede că economizarea învăţămîntului ar fi o palmă dată idealurilor generaţiei 68, anul revoltelor studenţeşti din Europa occidentală, revolte care s-au soldat şi cu implementarea unor metode anti autoritare în sistemul de educaţie şi învăţămînt, cu scandarea unor idealuri ecologist-stîngiste. Numeroşi militanţi de odinioară s-au lăsat „corupţi” de aşa numita societate egocentrică a anilor 90, crede autorul cărţii citate.

 

Studii recente, confirmă însă şi dorinţa tot mai multor tineri de a întemeia o familie, dar şi dificultatea de a stabili momentul optim al unui planning familial. Această nostalgie „domestică” are o explicaţie: în vremuri nesigure, familia este factorul principal de siguranţă şi stabilitate.

 

Pledoaria finală a lui Bernhard Heinzlmaier este în favoarea revenirii în educaţie şi învăţămînt la valorile culturii umaniste, eliberarea de sub imperativele unui economism pentru care valoarea supremă este rentabilitatea financiară. Dacă un nou curent de emancipare şi primenire umanistă a societăţii nu se va impune şi în sistemul de învăţămînt, dacă societatea civilă nu va fi reimpulsionată, viitorul va fi sumbru, conchide expertul austriac.

 

Citeste si articolele:

 

Popor idiot, caut politicieni de același calibru

TVR-ul USL-amizat în cădere liberă la audiență

Românii se uită foarte mult la televizor, dar vor să trăiască bine

Imperiul media al lui Dan Voiculescu, emanația Securității

Din ciclul “Televiziunea securiştilor în mocirlă”, astăzi Antena 3

 

Deutsche Welle: Tineretul nostru se imbecilizează?

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

Banii securistului penal Dan “Felix” Voiculescu reprezintă averea diavolului

 

 

Averea Diavolului e aici!

 

Chiar dacă nici o instanţă judecătorească nu a decis că Dan Voiculescu a băgat mâna adânc în caraimanul Securităţii lui Ceaușescu, bine, nici nu s-a insistat, noi indicii conform cărora patronul Antenelor a moștenit o mare parte din Averea Diavolului au apărut într-una din predicile de seară ale pastorului Mihai Gâdea de la Antena 3. Nu mai e nici un dubiu! Dan Voiculescu a moștenit cele mai temute arme din arsenalul Securităţii: dezinformarea poporului, denigrarea nemulţumiţilor vocali și instigarea unor categorii de cetăţeni împotriva altora.

 

Similitudinile cu lucrarea Securității din decembrie ’89 înmânată dictatorului și, mai departe, cu proiectul din 13-15 iunie înaintat celuilalt dictator sunt izbitoare, dovadă că încă se mai merge pe vechile rețete. Iată ce cânta pe nas preotul unității Propagandă la slujba de pomenire a răposatului Geo Saizescu:

 

„Cu toți banii lui Soros, cu toate organizațiile lui Soros, cu toate organizațiile ICR-iste băsiste, au reușit să aducă în piață… câți au fost aseară? Zece mii? […]

 

Pentru că voi nu știu dacă știți, că mulți dintre voi nu știți din cauza ketaminei, multă ketamină vă împiedică în a înțelege lucrurile. Ketamina voastră, urina prietenei, a prietenului, vă împiedică. […]

 

Vreau să le atrag atenția că în momentul în care urăști într-o asemenea manieră încât să urezi moarte cuiva și îi pui lumânări la căpătâi s-ar putea să nu știi de unde te lovește. […]

 

Dar nu-i iritați pe oamenii mulți, foarte mulți, care iubesc postul acesta de televiziune și pe oamenii care lucrează aici. […] Pentru șefii voștri, vreau să vă arăt cam cât de mulți oameni, la o singură chemare, aproape 60.000 de oameni, au venit să fie cu noi. Iar oamenii ăia s-ar putea să fie deranjați de mesajele voastre instigatoare și de ura asta teribilă. Și noi nu putem să fim responsabili dacă continuați cu treburile astea să vedem lucruri îngrozitoare care se întâmplă și care sperăm să nu se întâmple.“

 

Așadar, ca și în 16 decembrie 1989 la Timișoara, oamenii au ieșit în stradă nu că și-ar simți amenințată existența biologică, ci din cauză că sunt împinși de la spate de „agenturili“ străine, de astă dată finanțate de imperialistul Soros. La fel ca „golanii“ din ’90, protestatarii consumă la greu droguri, pe când „bandele de legionari“ au fost înlocuite de cuiburile ICR-iste.

 

Ideea e că, în lipsa unei reale forțe minerești la Roșia Montană ca s-o chemi la spart capete de intelectuali/hipsteri, ar fi fost bune și două-trei trenuri de „gărzi patriotice“ de la Dolj, înarmate cu bâte, dispuse să restabilească ordinea. Sau de la Olt.

 

Imaginile care veneau să încheie predica-instigare la violență au fost selectate de la aniversarea de nu știu câți ani de la înființarea postului, ținută la Craiova, unde zecile de mii de juveți veniseră să-i vadă pe Loredana, Zdob și Zdub, CRBL, Connect-R, Alex Velea, Holograf, Vunk, Puya, Corina, Hi-Q, Akcent și Delia. GRATIS! Evident că din montaj dispăruseră artiștii și rămăseseră pe scenă doar vendetele Antenei 3 ca să pară că uralele li se adresează. O tehnică creativă folosită și de Televiziunea Română, cu o oră-două înainte să devină „liberă“, când încă se mai chinuia să lipească scandări peste huiduielile mulțimii, în timpul transmisiei celebrului discurs din 21 decembrie 1989.

 

Puși în fața acestor evidențe, mai este nevoie să ne întrebăm la cine este restul de Avere a Diavolului?

 

Da. Deoarece noi, „băsiștii“ vechi din redacție, cât și cititorii noștri, la fel de „băsiști“ ca și noi, adică încă din 1990, pe când Mihăiță Gâdea avea doisprezece anișori și Traian Băsescu era numele unui funcționar din Ministerul Transporturilor, nu am încetat niciodată să ne întrebăm cum a făcut Dan Voiculescu primul milion cinstit în România. Cu ce bani?

 

Cerem pe această cale Parchetului redeschiderea anchetei demarate de avocații canadieni și elvețieni la solicitarea Guvernului Roman din punctul în care aceștia au ajuns la concluzia parțială: „(Dacă vreți banii lui Ceaușescu – n. red.) Arestați-l pe Dan Voiculescu!“ Vedeți că s-a dat și filmul!

 

Solicităm CSAT redesecretizarea arhivelor ICE Dunărea, desecretizate și puse la dispoziția Parchetului pe vremea lui Emil Constantinescu, spre sfârșitul războiului pierdut cu Securitatea, și resecretizate pe vremea celui de-al patrulea mandat la Cotroceni al lui Ion Iliescu, dat fiind că, sanchi, ar conține elemente de siguranță națională. Până și telespectatorii Antenei 3 ar fi curioși să afle dacă firma off-shore Crescent, moștenită prin testament de Dan Voiculescu de la un arab excentric, hain cu propriii urmași, nu era cumva proprietatea noastră, a tuturor.

 

Îl somăm pe Gigi Becali să își reconsidere solicitarea telefonică adresată „muncitorilor“ de la Antena 1 prin intermediul unui reporter al postului pentru a o redirecționa și către „muncitorii“ de la Antena 3. Să țină cont că va trebui să stea la rând, deoarece s-a format o coadă de cel puțin 15.000 de persoane.

 

Citeste si articolele:

 

Postul infracțional Realitatea TV

Cică rahații de la Antena 3 sunt ziariști și își respectă statutul

Deutsche Welle: Tineretul nostru se imbecilizează?

Securistul penal Dan “Felix” Voiculescu și banii Securității

Cum erau vânați disidenții români de Securitatea lui Ceașcă

Criminalul Nicolae Pleșiță, un securist cu patru clase

 

 

Banii securistului penal Dan “Felix” Voiculescu reprezintă averea diavolului

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

(Asa devine fata mare baba demonica…);Cristian Terhes: Intr-un moment de sinceritate, Macron, idolul si ideologul neomarxistilor de la USR, s-a scapat pe el…

 

De către Redactia

 

Intr-un moment de sinceritate, Macron, idolul si ideologul neomarxistilor de la USR, s-a scapat pe el si a recunoscut ca de fapt masurile aberante ce pretind ca lupta cu COVID-ul nu au legatura cu protectia populatiei de virus, ci cu fortarea si constrangerea celor nevaccinati sa se vaccineze.

„Pe cei nevaccinaţi, chiar vreau să-i enervez. Si vom continua sa facem asta pana la capat. Aceasta este strategia”, a recunoscut Macron intr-un interviu.

Solutia la acest nou totalitatism este civica si politica. Pe plan civic trebuie protestat, iar pe plan politic trebuie ca toate partidele care sustin aceste masuri aberante si abuzive sa fie expulzate prin vot din orice functii publice.

Macron a recunoscut acum ca, de fapt, scopul masurilor aberante e subjugarea populatiei.

======

„But as for the non-vaccinated, I really want to piss them off. And we will continue to do this, to the end. This is the strategy”, Macron said.

This proves, once again, that the absurd measures are not to save the people, but to control the population and to blackmail them to vaccinate. This is tyranny!

 

https://www.theguardian.com/world/2022/jan/04/macron-declares-his-covid-strategy-is-to-piss-off-the-unvaccinated

 

Sursa: facebook.com/CristianVTerhes

Cristian Terhes: Intr-un moment de sinceritate, Macron, idolul si ideologul neomarxistilor de la USR, s-a scapat pe el…

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

(Si prin votul prostimii a fost legalizata hotia…) Dezvăluiri: Averea Diavolului | Ce spunea Voiculescu despre banii lui Ceaușescu

 

 

 

De către Redactia

 

 

 

 

Procesul lui Dan Voiculescu este la final. Verdictul va fi cel mai important act de justiţie înfăptuit în România post-decembristă. Va fi începutul sfârşitului unei epoci pline de corupţie, în care oamenii serviciilor au manipulat şi controlat mediul de afaceri şi politicul pentru beneficiul şi bunăstarea imperiilor proprii clădite peste noapte.

 

Mogulul Dan Voiculescu, intangibil până acum în faţa Justiţiei, este în corzi. Implicat în mai multe afaceri cercetate de procurorii anticorupţie şi condamnat în prima instanţă în Dosarul ICA, Voiculescu încearcă pe ultima sută de metri să amâne deznodământul unui verdict final. Faptul că este acuzat de şantaj într-un nou dosar deschis de procurorii DNA îi pune beţe în roate, mai ales că a primit interdicţia de a părăsi ţara.

 

Dan Voiculescu contestă măsura controlului judiciar. Explicaţia o oferă Dan Tapălagă pe o reţea de socialiazare: „Bine că l-au pus sub control judiciar. Din câte aud, se pregătea să plece din ţară joi seară cu fete cu tot, mă rog, avea el pregătită o schemă mai complicată. Dacă i-ar fi ieşit, era dificil de adus înapoi. I-a cam dispărut aroganţa la ieşirea din sediul DNA, afişa o figură căzută rău. Şi la Antena 3 se vedeau nişte rânjete cu dinţii sparţi, râdeau ei dar nu prea era râsul lor”.

 

Dan Voiculescu a fost legat încă de la începutul anilor 90 de banii lui „Ceauşescu” de la Crescent.

 

Imediat după Revoluţie, statul român a angajat două firme de experţi canadieni pentru a da de urma fabuloasei averi a familiei Ceauşescu – unul din capetele de acuzare de la simulacrul de proces care i-a condamnat la moarte. În 1991, Washington Post consemna declaraţiile unora dintre aceşti experţi, angajaţi pentru a descoperi conturile secrete: „Este periculos să ştii prea multe. Răspunsul la întrebarea „unde sunt banii?” poate fi fatal!”. Deşi avansaseră cercetările şi întocmiseră chiar un raport în care se regăsea şi o recomandare legată de Dan Voiculescu – PEAT MARWICK THORNE: „PROIECT 13 CRESCENT” -, experţii străini au fost trimişi acasă, fără a-şi încheia misiunea, de Guvernul condus de Petre Roman.

 

În aceeaşi perioadă, jurnalistul Linden Mc Intyre, aflat la Bucureşti, realiza documentarul „Evil’s Fortune / Contractul Sub-Rosa/Secret româno-canadian”. Filmul a fost difuzat de CBS în 1991, cu toate că acelaşi Guvern Petre Roman încercase prin instanţă să obţină interzicerea difuzării.

 

„De la bun început era clar că investigaţia care avea drept scop găsirea banilor dosiţi de Ceauşescu nu avea să fie uşoară. Dictatorul şi sfătuitorii lui au instalat un mecanism complex care manevra banii visteriei româneşti în propriile lor mîini. Cât au luat? Estimarea generală este între 400 de milioane şi 5 miliarde de dolari. Cum să găseşti aceşti bani? O sarcina grea! Deci, o delegaţie românească a venit aici. La Toronto. Pe strada Bay. Şi s-a consultat cu doi dintre cei mai buni detectivi de finanţe din întreaga lume: Robert Linquist, un contabil de investigaţie şi Rod Stamber, specialist în crime bancare şi fost comisar asistent la Poliţia canadiană (RCMP)”, spunea Linden Mc Intyre, realizatorul documentarului.

 

În România documentarul „Averea Diavolului” nu a fost difuzat niciodată. Iată transcrierea unui fragment.

 

Jorg Kistler, avocat elveţian: „Noi am găsit documente referitoare la nişte conturi în Basel, urmând ca ei să ceară oficial o anchetă, dar niciodată nu au iniţiat o astfel de cerere”.

Linden Mc Intyre: „Au prezentat măcar vreun motiv, o scuză oficială?”

Jorg Kistler: „Nimic, pur şi simplu nu au trimis informaţia necesară iniţierei anchetei.”

 

Linden Mc Intyre: „Iniţial, guvernul (n.red. Petre Roman) a creat un comitet birocratic şi l-a investit cu toate puterile extraordinare executive pentru a descoperi banii lui Ceauşescu. Apoi, au transformat comitetul respectiv într-o comisie guvernamentală oficială, cu birouri într-o vilă ce aparţinea armatei. În mod curios, zelul de a găsi banii Ceauşeştilor s-a veştejit, investigatorii iniţiali abordând alte aspecte, iar cei care i-au angajat cu atâta entuziasm sfiindu-se să mai abordeze subiectul.”

 

Unul dintre protagoniştii documentarului realizat de Linden Mc Intyre a fost şi Dan Voiculescu, datorită legăturilor lui cu Crescent. Urmăriţi imaginile. Sunt edificatoare.

 

 

 

Similare

Surse judiciare | Nicolae Palfi, Octavian Creţu (Romaqua) şi Nelu Iordache ar fi printre cei şantajaţi de Voiculescu

Nicolae Palfi şi Octavian Creţu, acţionari la Romaqua, ar fi – potrivit unor surse judiciare – doi dintre oamenii de afaceri şantajaţi de Dan Voiculescu, prin ameninţări cu campanii de discreditare în presă dacă nu încheie contracte de publicitate cu trustul media controlat de el, informează mediafax.ro Surse judiciare au declarat…

În „Anticorupție”

 

Pe urmele banilor lui Voiculescu | Sursele mai putin stiute ale puterii sale

Dan Voiculescu se confrunta, in ultimele doua saptamani, cu o serie de dezvaluri despre afacerile sale, despre metodele de actiune si paienjenisul de retele care l-au ajutat sa-si asigure venituri importante. Aceste afaceri mai putin stiute reprezinta, alaturi de imperiul sau mediatic, sursele puterii sale. In ultimele saptamni au aparut…

În „Analiză”

 

 

Dan Voiculescu, urmărit penal de DNA într-un dosar de șantaj! Este acuzat ca a amenințat oameni de afaceri că va declanșa campanii negative prin Antena 1 și Antena 3 dacă nu primește contracte de publicitate! Are interdicţie de a părăsi ţara

 

 

Dezvăluiri: Averea Diavolului | Ce spunea Voiculescu despre banii lui Ceaușescu

 

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

 

(Prieten,prieten bun cu Putin,dar insurectia se plateste in spatele cortinei Iliesciene…) Asasinarea dușmanilor, caracteristica regimului condus de „țarul de la Kremlin”. Cum au fost eliminați adversarii lui Putin

 

 

În cei aproape 25 de ani putere ai lui Vladimir Putin, Rusia a fost marcată de numeroase asasinate politice.

 

autor

PAUL TECUCEANU

 

De-a lungul vremii, mulți critici ai liderului de la Kremlin – foști agenți ruși și jurnaliști – au fost agresați sau uciși în diferite moduri.

 

Metodele folosite variază de la cele exotice la cele banale, de la ceai radioactiv la împușcături de la distanță mică, notează Voice of America.

 

 

 

 

De asemenea, au existat cazuri în care personaje celebre ale Rusiei au căzut de la fereste, însă este dificil de stabilit dacă acestea au fost omoruri sau sinucideri.

 

Miercuri, 23 august, un avion privat în care se afla, printre alții șeful mercenarilor Wagner, Evgheni Prigojin, cel care a organizat o rebeliune în luna iunie, s-a prăbușit într-un câmp după ce s-a dezintegrat.

 

CITEȘTE ȘI

vladimir putin

Cum a răspuns Kremlinul la întrebarea dacă Putin va participa la înmormântarea lui Prigojin. Gestul președintelui Rusiei

Apropiații victimelor au învinuit autoritățile ruse, dar Kremlinul a negat cu vehemență implicarea în acest caz, spunând că este „o minciună absolută” ipoteza că ar fi avut de-a face cu prăbușirea avionului.

 

A fost un eveniment șocant, însă nu este pentru prima data când Kremlinul neagă orice implicare în eliminarea vreunui rival al lui Vladimir Putin.

 

 

Adversarii politici ai lui Vladimir Putin

Aleksei Navalnîi

În august 2020, Aleksei Navalnîi, cel mai proeminent disident rus, s-a simțit rău în timpul unui zbor pe ruta Siberia-Moscova. Avionul a aterizat de urgență în orașul Omsk, unde Navalnîi a fost internat în comă. Două zile mai târziu, el a fost transportat la Berlin, unde și-a revenit.

 

Apropiații săi au acuzat că a fost otrăvit de Kremlin, însă oficialii ruși au negat orice implicare. Laboratoare de analiză din Germania, Franța și Suedia au confirmat însă că Navalnîi a fost otrăvit cu un agent neurotoxic din epoca sovietică, recunoscut drept Novichok, care a fost regăsit impregnat în lenjeria intimă a acestuia.

 

Cu toate acestea, Navalnîi s-a întors în Rusia. Luna aceasta, el a fost condamnat luna aceasta pentru extremism și condamnat la 19 ani de închisoare, fiind cea de-a treia condamnare cu închisoare în doi ani pe baza unor acuzații pe care le consideră politice.

 

Pyotr Verzilov

În 2018, Pyotr Verzilov, unul dintre fondatorii grupului de protest Pussy Riot, s-a îmbolnăvit grav și a fost transportat și el la Berlin, unde medicii au declarat că otrăvirea era „foarte plauzibilă”. În cele din urmă, acesta s-a vindecat.

 

Vladimir Kara-Murza

O altă personalitate proeminentă a opoziției ruse, Vladimir Kara-Murza, a supraviețuit a ceea ce el cataloghează drept două tentative de otrăvire în 2015 și 2017. El a fost la un pas de moarte din cauza unei insuficiențe renale.

 

Anul acesta, Vladimir Kara-Murza a fost condamnat la 25 de ani de închisoare pentru „înaltă trădare”.

 

Boris Nemțov

Cea mai mediatizată ucidere a unui rival politic din ultimii ani a fost însă cea a lui Boris Nemțov.

 

Vicepremier în timpul lui Boris Elțîn, Nemțov a fost un politician popular și un critic extrem de dur al lui Vladimir Putin.

 

El a fost împușcat într-o noapte friguroasă de 2015 în timp ce se plimba pe unul dintre celebrele poduri ale Moscovei, în apropierea Kremlinului, alături de o femeie. Dintr-o maşină albă au fost trase mai multe focuri de armă în direcţia sa. Patru gloanţe l-au nimerit. Femeia, a cărei identitate nu a fost făcută publică, a scăpat nevătămată.

 

După acest asasinat, cinci bărbați din regiunea rusă Cecenia au fost condamnați, iar trăgătorul a primit până la 20 de ani de închisoare, dar aliații lui Nemțov au afirmat că implicarea lor a fost o încercare de a schimba vina de pe guvern.

 

Foști spioni ruși

Aleksandr Litvinenko

În noiembrie 2006, dezertorul Aleksandr Litvinenko, un fost agent al KGB și FSB, refugiat la Londra unde colabora cu MI6, a murit la câteva săptămâni după ce a fost otrăvit cu poloniu radioactiv.

 

Litvinenko s-a îmbolnăvit grav în Londra după ce a băut ceai contaminat cu poloniu-210 radioactiv și a murit trei săptămâni mai târziu.

 

El investiga moartea prin împușcare a jurnalistei ruse Anna Politkovskaya, precum și presupusele legături ale serviciului de informații ruse cu criminalitatea organizată. Înainte de a muri, Litvinenko le-a spus jurnaliștilor că FSB producea în continuare otrăvuri la o facilitate din era sovietică.

 

O anchetă britanică a concluzionat că agenți ruși l-au ucis pe Litvinenko, probabil cu aprobarea lui Putin, dar Kremlinul a negat orice implicare.

 

Sergei Skripal

Un alt fost ofițer de informații rus, Sergei Skripal, a fost otrăvit în Marea Britanie în 2018. El și fiica sa adultă Yulia s-au îmbolnăvit în orașul Salisbury și au petrecut săptămâni în stare critică. Au supraviețuit, dar atacul a dus ulterior la moartea unei femei britanice și la îmbolnăvirea gravă a unui bărbat și a unui polițist.

 

Autoritățile au declarat că amândoi au fost otrăviți cu Noviciok de grad militar.

 

Jurnaliști incomozi pentru Kremlin

Numeroși jurnaliști care au criticat autoritățile din Rusia au fost uciși sau au suferit decese misterioase. În unele cazuri, colegii acestora au acuzat personaje politice.

 

Anna Politkovskaya

La 7 octombrie 2006 – ziua de naștere a lui Vladimir Putin – Anna Politkovskaya, jurnalistă la ziarul Novaya Gazeta, a fost împușcată în casa scărilor din blocul unde domicilia.

 

În acest caz, trăgătorul, un cecen, a fost condamnat pentru crimă și condamnat la 20 de ani de închisoare. De asemenea, alți patru ceceni au primit pedepse mai scurte pentru implicarea lor în acest asasinat.

 

Iuri Shchekochikhin

În 2003, Iuri Shchekochikhin, un alt jurnalist de la Novaya Gazeta, a murit din cauza unei boli violente și subite.

 

Ziaristul investiga afacerile corupte și posibilul rol al serviciilor secrete rusești în atentatele cu bombă din 1999, atribuite insurgenților ceceni.

 

Colegii săi au insistat că a fost otrăvit și au acuzat autoritățile că au împiedicat în mod deliberat ancheta.

 

Moartea lui Evgheni Prigojin

Accidentul aviatic de miercuri, din regiunea rusă Tver, în care se presupune că a murit Evgheni Prigojin și câțiva oameni de rang înalt ai companiei Wagner, a avut loc la aproape două luni de la rebeliune armată pe care Putin a etichetat-o ​​”o înjunghiere în spate” și o „trădare”.

 

Deși nu l-a criticat în mod special pe Putin, Prigojin a pus tunurile pe conducerea militară rusă și a chestionat motivele pentru care Rusia a intrat în război în Ucraina.

 

Joi, o evaluare preliminară a serviciilor de informații americane a constatat că prăbușirea care a ucis toate cele 10 persoane aflate la bord a fost cauzată de o explozie intenționată, potrivit unor oficiali care au vorbit sub protecția anonimatului.

 

Unul dintre ei a declarat că explozia se încadrează în „lunga istorie a lui Putin de a încerca să-și reducă la tăcere criticii”.

 

Purtătorul de cuvânt al lui Putin, Dmitri Peskov, a respins acuzațiile potrivit cărora Kremlinul s-ar fi aflat în spatele accidentului.

 

„Desigur, în Occident aceste speculații sunt lansate dintr-un anumit unghi”, a declarat acesta.

 

„Toate acestea sunt o minciună absolută”, a conchis Peskov.

 

Sursa: Voice of America

 

 

https://stirileprotv.ro/stiri/international/asasinarea-dusmanilor-caracteristica-regimului-condus-de-tarul-de-la-kremlin-cum-au-fost-eliminati-adversarii-lui-putin.html?utm_source=pushwoosh&utm_medium=cross_extern&utm_campaign=pushaplicatie

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

(Dupa ce a pupat moastele organismelor Modificate Genetic,vede  dezastrul…)Valeriu Tabără: ”Porumbul românesc este într-un MARE RISC”

 

 

Porumbul românesc se află într-un mare risc, atât din cauza dăunătorilor și agenților patogeni, cât și din cauza secetei atmosferice, prezentă pe mai bine de două treimi din teritoriul țării. Este concluzia președintelui Academiei de Științe Agricole și Silvice ”Gheorghe Ionescu-Șișești”, Valeriu Tabără.

Prezent în cea mai recentă ediție a emisiunii Meat Milk, președintele ASAS a făcut o analiză detaliată a stadiului în care se află cercetarea românească și europeană în momentul de față, și mai ales înspre ce direcții trebuie să se îndrepte.

 

”Unul dintre punctele forte ale revoluției agrare genomice este reducerea cantităților de pesticide. Eu nu mai am nevoie de pesticide, pentru că creez, prin bioinginerie, rezistența naturală. Nu mai folosesc cantitățile acelea de erbicide, care unele sunt toxice, altele mai puțin. Aceste organisme nu aduc un prejudiciu partenerului de viață, din contră. Am spus că prima revoluție verde a determinat o dezvoltare a substanțelor de sinteză și a industriei chimice. Venim acum tot printr-o revoluție verde, de data aceasta cu o mai mare profunzime în studiul geneticii și ceea ce înseamnă modificarea genetică. Ea nu înseamnă crearea unui alt organism, înseamnă o rearanjare a genelor de un anumit tip sau a porțiunilor de genă. De ce n-aș putea face o soia pe care s-o erbicidez în vegetație, dacă grâul pot să-l erbicidez? Pentru că nu este o altă genă; sigur, ea provine dintr-o altă origine, dar controlul acesta de autoapărare îmi elimină dăunătorii care îmi distrug culturile, agenții patogeni. La porumb, de exemplu, aproape că nu există hibrid care să nu aibă la vârf mucegai, mai ales când este secetă. Porumbul românesc este într-un mare risc, pentru că acest Fusarium de boabe îmi creează micotoxine cu influență asupra sănătății umane. Atunci, eu trebuie să aleg unde mă duc – tratez ca să nu am aceste toxine sau las toxinele naturale care sunt cel puțin la fel de toxice ca și cele sintetice? Această revoluție genomică a venit cu baza genetică de a nu mai avea acești agenți patogeni și aceste substanțe care rezultă din atacul unor dăunători sau agenți patogeni.

 

Eu nu cred că omenirea, chiar la 9,5 – 10 miliarde de oameni, nu va găsi resurse. Aici este fundamentul cercetării. Cercetarea științifică a ajuns la acel nivel în care va găsi soluții pentru astfel de probleme. Cine neagă cercetarea științifică și riscă să devină dependent de importuri, nu poate realiza performanță. (…) Pactul Verde European este un lucru extraordinar, dar în momentul în care tu ai blocat cercetările de biotehnologii prin acea hotărâre a Curții Europene de Justiție, când EFSA, organismul care ar trebui să culeagă rezultatele de cercetare și să prezinte o sinteză pentru oricare decizie politică, este doar un for consultativ, este o problemă aberantă.

 

România nu este o țară oarecare din punct de vedere al potențialului agroalimentar. Sunt niște anomalii formidabile. În primul rând, noi importăm inputuri agricole de peste un miliard de euro în fiecare an, cu riscurile pe care le avem. Mai accentuez un lucru: păi cum putem să înverzim țara, dacă avem Bărăganul uscat de la 1 iulie până la intrarea în iarnă? Discutăm de irigații; de ani de zile spun, da, ele sunt o chestiune, dar partea cea mai mare care ocupă 70% din teritoriul României este seceta atmosferică. Aici, eu trebuie să îmi creez plante care să poată respira pe căldură și pe șocul termic. Dacă eu nu am aceste plante, nu am cum să-mi realizez potențialul”, a precizat Valeriu Tabără.

 

 

 

Redactor:

Florentin Iuga

 

 

https://agro-tv.ro/valeriu-tabara-porumbul-romanesc-este-intr-un-mare-risc/

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

Somnul raţiunii și monștrii lui Goya

De către Florin Bică

 

 

„Dacă aș fi torturat, aș mărturisi orice. Aș mărturisi că am fost sultanul Turciei“, spune Goya, într-un film al lui Milos Forman. „Nu, n-ai face-o!“ – îl contrazice părintele Lorenzo, dar Goya insistă: „Aș mărturisi orice pentru a evita chinurile.“

 

Combaterea ereziei cu ajutorul Inchiziţiei rămâne până azi unul dintre cele mai controversate capitole din istoria Bisericii Catolice, un capitol tenebros în care Inchiziţia spaniolă a reprezentat punctul culminant, prin duritatea interogatoriilor şi smulgerea mărturisirilor sub tortură. Helen Rawlings, profesoară la Universitatea din Leicester, afirmă că, deşi tribunalele inchizitoriale şi-au desfăşurat activitatea în Franţa, Italia şi Boemia, cea care „şi-a lăsat amprenta asupra întregii istorii a civilizaţiei medievale“ a fost Inchiziţia spaniolă. Aceasta a acţionat într-o epocă în care dorinţa creştinului de a căuta o legătură directă cu Dumnezeu, neintermediată de Biserică, era considerată un potenţial pericol.

 

Dacă în secolele anterioare, ereziile erau idei contrare dogmelor oficiale, apărute în interiorul Bisericii, în perioada Inchiziţiei spaniole s-a produs o mutaţie, eretici fiind cei care aveau o altă religie decât creştinismul. „Cuvântul «erezie»  a avut, în funcţie de epocă, un conţinut foarte diferit“ – scrie istoricul Bartolome Bennassar.

 

Prietenii lui Columb, inamicii evreilor

Într-un efort politic de unificare a teritoriilor spaniole, Ferdinand de Aragon s-a căsătorit cu Isabela de Castilia în 1469, unindu-şi regatele. Rămas în istorie mai degrabă ca susţinător al călătoriilor lui Cristofor Columb peste Atlantic, cuplul regal a jucat un rol hotărâtor şi în fondarea Inchiziţiei din peninsula Iberică. Aflată la Sevilla (în anii 1478-79), Isabela a fost convinsă de dominicanul Alonso de Hojeda că regatul castilian este ticsit de evrei iudaizanţi, aşa-numiţii conversos.

 

La insistenţele lui Hojeda şi ale altor opozanţi ai minorităţii evreieşti, Ferdinand şi Isabela s-au adresat Scaunului Pontifical, cerând instituirea unui tribunal care să-i caute şi să-i ancheteze pe suspecţii iudaizanţi. Aşa se face că, în 1478, Papa Sixtus al IV-lea (1471-1484) a emis o bulă papală intitulată Exigit sinceras devotionis affectus, prin care a autorizat înfiinţarea Inchiziţiei spaniole cu scopul identificării pseudoconvertiţilor la creştinism.

 

Prima ceremonie organizată de Inchiziţie la Sevilla a avut loc în data de 6 februarie 1481. Şase eretici dovediţi de inchizitori au fost scoşi din temniţă, duşi la catedrală – unde au asistat la slujba religioasă –, iar apoi scoşi în afara oraşului şi arşi pe rug. Inchiziţia spaniolă a prins aripi odată cu numirea dominicanului Tomas de Torquemada ca inchizitor general (în perioada 1483-1498). Supranumit „Ciocanul evreilor“, Torquemada s-a străduit să elimine cazurile de false denunţuri ale unor conversos însă, în ciuda acestui fapt, s-a afirmat ca unul dintre cei mai înverşunaţi acuzatori ai evreilor şi musulmanilor, unul dintre cei care au susţinut Decretul Alhambra (1492), prin care au fost expulzaţi toţi evreii din Spania.

 

Har şi tortură

Ţintele urmărite de inchizitorii spanioli au fost în primul rând evreii şi musulmanii (conversos şi moriscos). De-a lungul timpului, au căzut victime şi unii protestanţi sau diverse persoane care, în vreun fel anume, au adus atingere credinţei catolice, însă aceste cazuri au fost mai puţin numeroase. Sfântul Oficiu al Inchiziţiei obişnuia să organizeze razii neanunţate, care luau prin surprindere micile comunităţi locale. Mai întâi, inchizitorii anunţau o „perioadă de har“, când orice eretic avea posibilitatea să se autodenunţe. Cei care îşi mărturiseau singuri vina puteau să spere într-o pedeapsă mai uşoară, iar asprimea pedepsei se diminua pe măsură ce vinovatul demasca şi alţi eretici. Practic, oricine putea să denunţe pe oricine şi nu este de mirare că, după cum notează istoricul Michael Thomsett, „inchizitorii se trezeau înconjuraţi de eretici şi cu cât investigau mai mult, cu atât găseau mai mulţi eretici“.

 

Odată denunţat, suspectul era arestat, pus sub acuzare şi încarcerat. Proprietăţile sale erau sechestrate şi, uneori, vândute pentru a se achita costurile detenţiei. Au fost cazuri când familiile unora dintre cei anchetaţi au rămas pe drumuri din cauza acestui fapt. Între momentul arestării şi începutul anchetei propriu-zise puteau să treacă luni de zile, în condiţiile în care Spania părea să fie plină de eretici iudaizanţi.

 

La anchetă, acuzatului i se cerea să îşi recunoască vina şi, în cazurile în care acesta refuza, se apela la diferite metode şi aparate de tortură. Întrucât legea tribunalelor inchizitoriale nu recunoştea valabilitatea mărturisirilor făcute sub tortură, anchetatorii notau pe fiecare confesiune scrisă: confessionem esse veram, non factam vi tormentorum (confesiunea a fost făcută liber, nu ca urmare a torturii). Singura şansă ca un acuzat de erezie, cu o mărturisire oferită de „bunăvoie“, să scape în urma procesului era găsirea unui martor în favoarea lui. Însă puţini ar fi luat apărarea unui acuzat, din teama de a nu deveni la rândul lor suspecţi.

 

A fost sau n-a fost?

Istoria Inchiziţiei depinde, într-o bună măsură, de cine o scrie. Dacă istoriile scrise de protestanţi vorbesc despre zeci de mii de oameni anchetaţi, torturaţi şi arşi pe rug sau despre condamnaţi smulşi de pe rug înainte de a muri, pentru a li se prelungi chinul, istoricii catolici cred că Inchiziţia „a fost un tribunal de excepţie, stabilit de Biserică pentru a ţine piept pericolelor care o ameninţau şi care riscau, pe viitor, să submineze întreaga societate“.

 

Exagerări există cu siguranţă în ambele tabere. Bennassar propune o perspectivă mai echilibrată, vorbind despre condamnarea la ardere pe rug a câtorva mii de evrei şi a câtorva sute de musulmani, notând totodată că „cifra totală a sentinţelor pronunţate de Inchiziţie nu va fi cunoscută de nimeni, niciodată, din cauza lipsei de documente“.

 

Istoricii admit că Inchiziţia spaniolă a slujit nu doar interesele papale, ci şi coroana spaniolă, fiind, într-o anumită măsură, o poliţie politică. Dincolo de grija pentru puritatea dogmei a existat invidia stârnită de succesul comunităţilor evreieşti, precum şi dorinţa de a elimina influenţa acestora din cultura şi societatea spaniolă. Inchiziţia spaniolă nu a apărut din senin. A apărut după numeroase bule şi decrete papale care au vizat comunităţile evreieşti din Europa, în cele patru secole de dinaintea sa. „Ea a fost exponentul unei societăţi“, observă Bennassar. Înfiinţată şi condusă de Biserica Catolică, Inchiziţia a beneficiat de sprijinul maselor care participau la arderile pe rug ca la nişte sărbători populare şi din rândul cărora făceau parte numeroşii denunţători ai ereticilor.

 

Faimoasele „Capricii“ ale pictorului Francisco de Goya – interzise de Inchiziţie la data publicării lor – ilustrează nu doar viciile unui cler corupt, ci o întreagă societate în decadenţă. Dincolo de creştinii pioşi din catedrale se ascundeau adesea monştrii născuţi din somnul raţiunii. En fin, se poate spune că Inchiziţia rămâne o pată în istoria religiei creştine, o crimă împotriva umanităţii, la fel ca Holocaustul orchestrat de nazişti, ca poliţia politică a regimurilor comuniste sau ca torturile recente din centrul de detenţie de la Guantanamo. Cum ar spune Mark Twain, „istoria nu se repetă, însă rimează…“

 

Citește și:

 

inchiziţia spaniolă

 

Footnotes

[1]„Helen Rawlings, The Spanish Inquisition, Blackwell Publishing, 2006, p. 1.”

[2]„Bartolomé Bennassar, Inchiziţia spaniolă, secolele XV-XIX, București, Editura Politică, 1983, p. 17.”

[3]„Adică de evrei convertiţi la creștinism, care practicau în secret riturile specifice religiei iudaice.”

[4]„Michael C. Thomsett, The Inquisition. A History, McFarland & Company, Inc., Publishers, 2010, p. 155, 156.”

[5]„Guy Testas și Jean Testas, Inchiziţia, București, Corint, 2002, p. 134.”

[6]„Bennassar, Op. cit., p. 13.”

SURSĂ

Semnele timpului, decembrie 2011, ediția tipărită

 

https://semneletimpului.ro/religie/istoria-crestinismului/somnul-ratiunii-si-monstrii-lui-goya-inchizitia-spaniola.html

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Japonia permite modificarea genetică a embrionilor umani

De către Ana-Maria Üstün

 

Japonia a elaborat setul de recomandări care permite modificarea ADN-ului embrionilor umani în scopul cercetării, lansat la 28 septembrie de un grup de experţi din partea Ministerului Sănătăţii și Ministerului Știinţei, din Japonia. Recomandările vor fi supuse revizuirii publice luna viitoare, iar dacă există consens, vor putea fi puse în aplicare imediat.

Există puţine aspecte care par să stârnească reacţii mai puternice – atât în înteriorul, cât și în afara comunităţii știinţifice – cum este clonarea genelor sau editarea genomului uman. Tetsuya Ishii, bioetician în cadrul Universităţii Hokkaido din Sapporo, a declarat că, înainte de elaborarea setului de recomandări, poziţia Japoniei privind editarea genetică la embrionii umani a fost neutră. Propunerea actuală încurajează însă acest tip de cercetare și oferă instrucţiuni specifice privind utilizarea unor instrumente precum CRISPR-Cas9 pentru realizarea modificărilor precise în ADN.

 

Comitetul restricţionează modificarea ADN-ului în alte scopuri decât cele medicale, cum ar fi, de exemplu, pentru modificarea culorii ochilor. Chiar și pentru cercetare, editarea genetică este controversată, din cauza temerii că va duce într-un final la modificarea ADN-ului în alte scopuri decât cele medicale. Multe ţări interzic practica, permiţând utilizarea instrumentelor de editare genetică doar la celulele adulte nereproductive.

 

În Japonia, oamenii de știinţă vor putea realiza modificări în ADN-ul embrionilor cu scopul studierii rolului diferitelor gene în etape timpurii de dezvoltare, dar și pentru a elabora noi metode de tratare a bolilor genetice. Cercetătorii speră ca pe termen lung editarea genetică să poată fi utilizată pentru repararea mutaţiilor genetice care provoacă diverse boli, înainte ca acestea să fie transmise.

 

Cercetători din întreaga lume au publicat cel puţin opt studii privind editarea genetică a embrionilor umani. Unele dintre lucrări au fost făcute în China și în Statele Unite, unde utilizarea tehnicii este permisă dacă se face cu finanţare privată; unele au fost efectuate în Marea Britanie, unde permisiunea trebuie acordată de un organism naţional de reglementare.

 

Unii activiști consideră că o astfel de practică ar constitui debutul unei utilizări lipsite de restricţii a ingineriei geneticii ereditare și debutul unei epoci de discriminare genetică așa cum omenirea nu a mai trăit niciodată. Cu toate acestea, organizaţia britanică Nuffield Council on Bioethics susţine în cel mai recent raport al său că modificarea ADN-ului unui embrion uman ar trebui să fie permisibilă dacă are la bază „binele individului” și „binele societăţii”. Pe de altă parte, Marcy Darnovsky, de la Centrul pentru Genetică și Societate, are convingerea că procedura este prea riscantă și inutilă în raport cu riscul „foarte probabil” de a genera discriminare și inechitate socială.

 

„Cercetătorii cred că organismul uman este alcătuit din piese de Lego, în care piesele de ADN pot fi adăugate sau scoase după plac, fără a afecta celelalte părţi ale sistemului. În realitate, genomul uman este mai degrabă un ecosistem şi toate părţile sale relaţionează între ele şi sunt în echilibru”, a declarat profesorul Sheldon Krimsky, preşedintele Consiliului pentru Genetică Responsabilă.

 

https://semneletimpului.ro/international/asia/japonia/japonia-permite-modificarea-genetica-a-embrionilor-umani.html

 

 

///////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

DE CE “SUNT OMG-URILE PERICULOASE?” NU E O ÎNTREBARE BUNĂ

 

 

 

De la apariția societăților agrare până astăzi, cultivatorii încearcă să obțină cele mai utile specimene posibil și să le încurajeze acestora înmulțirea. Succesul reprezintă o însumare fericită a reușitei intelectuale și a câștigului economic, chiar și în cazul unui lucru cu utilitate strict estetică precum o lalea neagră, ne-o arată Dumas. Așadar, nu e de mirare că disciplina geneticii a generat rapid aplicații, în special în domeniul agricol și zootehnic.

 

Organismele modificate genetic presupun izolarea unei gene utile – în cazul plantelor, rezistența la paraziți sau capacitatea de a suporta un grad mai mare de ariditate – și transferarea acesteia de la un organism la altul. Tehnologia se dezvoltă începând cu anii ‘70, iar în anii ‘90 încep să fie comercializate produse modificate genetic.

 

Deși se pot face modificări genetice atât asupra organismelor vegetale cât și animale, în momentul de față pe piața Uniunii Europene nu există produse animale rezultate în urma unei intervenții asupra materialului genetic și acest lucru nici nu este pe agenda legiuitorilor, conform EFSA (European Food Safety Association). Culturile modificate genetic sunt însă un subiect de actualitate pentru Uniunea Europeană.

 

Avantajele acestor tipuri de culturi pot fi intuite ușor – poate crește cantitatea de hrană produsă (spre bunăstarea agricultorilor și accesul crescut al publicului la respectivele produse) și poate scădea cantitatea de ierbicide sau alte metode de protecție chimică a plantelor, cu impact pozitiv asupra mediului și a sănătății consumatorilor. Iar “plantele și culturile cu caracteristici manipulate genetic au fost testate mai mult decât oricare alt tip de culturi – fără a se obține vreo dovadă credibilă că au un impact negativ asupra oamenilor sau animalelor”, ne spune cel mai cunoscut producător de semințe pentru culturi modificate genetic, Monsanto.

 

Însă din punct de vedere retoric, a nega o informație înseamnă a-ți asuma introducerea acesteia în mintea audienței. Negația este reacția la o afirmație inițială și presupune într-o oarecare măsură legitimarea ei. De aceea, când producătorii de organisme modificate genetic insistă că OMG-urile nu sunt periculoase pentru oameni sau natură, cetățeanul mediu informat nu e automat reconfortat. În ce măsură sunt temerile populației fondate? Posibililele dezavantaje sunt legate de impactul pe trei categorii: sănătatea omului, sănătatea faunei și sănătatea mediului. Autoritatea Națională Sanitară Veterinară le expune în Informarea privind Organismele Modificate Genetic. Pentru oameni și animale întrebarea este, de exemplu, dacă există gene “care induc rezistență la substanțe chimice, în acest caz, la antibiotice” și dacă ele “ar putea să fie transferate la oameni sau bacterii din corpul uman”. În cazul mediului, acestea ar putea “polua genetic”, în sensul că odată utilizate în natură înmulțirea lor este greu de controlat. Unele implicații pe termen lung ar fi reducerea biodiversității, susține Greenpeace.

 

Care e adevărul? În ciuda faptului că subiectul este atât de controversat și au fost făcute mii de studii asupra efectelor culturilor modificate genetic, e încă greu de spus, din mai multe motive. În primul rând, e vorba de o tehnologie folosită la scară comercială largă de mai puțin de 25 de ani, astfel încât ne confruntăm cu un vid de informație legat de efectele pe termen lung.

 

În al doilea rând, există studii independente care analizează foarte diferit raportul cost-beneficiu al tehnologiilor de modificare genetică și riscurile pe care acestea le implică, astfel încât controversele nu se încheie automat prin demersuri științifice izolate, mai ales cele care analizează un singur tip de manipulare genetică (cisgenică, intragenică, transgenică), fiind astfel greu generalizabile. Omul de știință Gilles-Eric Séralini  a publicat în 2012 “Long term toxicity of a Roundup herbicide and a Roundup-tolerant genetically modified maize”, un studiu larg popularizat care susține ca șoarecii hrăniți cu porumb modificat genetic NK603 aveau o incidență tumorală și mortalitate mai mare decât a unor șoareci hrăniți cu cereale obținute convențional. Studiul a fost retras până la urmă, deoarece numărul de specimene a fost relativ mic, iar doctorul Seralini a fost acuzat de unii critici de rea-voință în prezentarea datelor către public.  Pe de altă parte, au existat și asociații științifice care să susțină studiul (cum ar fi European Network of Scientists for Social and Environmental Responsibility). Ca rezultat, Kenya a interzis cultivarea de OMG-uri, iar Séralini este încă citat în dezbaterea despre reintroducerea acestei tehnologii. Mai aproape de casă, Rusia a sistat temporar importul de OMG-uri din aceeași cauză, iar fricile europene cu privire la culturile modificate genetic au crescut.

 

Un raport recent al European Academies Science Advisory Council (EASAC) susținut de Anne Glover, la momentul respectiv consilier științific al lui José Manuel Barroso, trage concluzia că cercetările care indică efecte adverse ale OMG-urilor pentru oameni, animale și mediu nu au o bază științifică solidă și Uniunea Europeană pierde o oportunitate majoră prin refuzul de a utiliza tehnologiile pentru OMG-uri.

 

În schimb, European Network of Scientists for Social and Environmental Responsibility spune într-o declarație publicată în 2013: “Ne simțim obligați să dăm această comunicare pentru că pretinsul consens pe problema siguranței OMG-urilor nu există. Afirmația că există e nefundamentată și induce în eroare cititorii cu privire la dovezile științifice existente și marea diversitate a opiniilor oamenilor de știință pe această temă. În plus, această afirmație încurajează o atitudine de pasivitate care ar putea conduce la o lipsă de reglementare, rigoare științifică și precauții justificate care potențial pun în pericol bunăstarea oamenilor, animalelor și mediului”.

 

Principala autoritate de reglementare în domeniu din cadrul Uniunii, EFSA, a fost ea însăși acuzată de unii activiști anti-OMG-uri că se află într-un conflict de interese pentru că mai mulți  membri ai săi au presupuse legături cu companii producătoare de semințe pentru culturi modificate genetic.

 

În momentul de față, singurul tip de cultură modificată genetic care este cultivat la nivel comercial în Uniune este MON810, în principal în Spania.  România, prima țară europeană care a introdus culturi modificate genetic (soia, în 1998) și-a scăzut treptat și într-un final a oprit producția în vederea racordării la standardele Uniunii Europene. În ciuda eforturilor Monsanto de a încuraja cultivarea porumbului, experiența fermierilor români cu plantele modificate genetic nu a fost una pozitivă; culturile sărace au fost principalul motiv pentru care nu s-a mai investit în porumbul MON810. Cazul este unul atipic pentru Europa, deoarece în prezent viabilitatea economică a produselor nu este neapărat contestată, iar reticența statelor membre e mai degrabă motivată de temeri cu privire la siguranța consumului.

 

În luna octombrie a anului trecut, 19 state ale Uniunii Europene au utilizat clauza opt-out care le permite să nu cultive porumbul Monsanto MON810 și a altor tipuri de culturi care vor fi aprobate în viitor de către Uniune. Acest compromis e urmare a unei lungi serii de negocieri, după cum arată VoteWatch Europe. Legislația privind aprobarea culturilor de MON810 a fost introdusă pe agenda Consiliului de Miniștri din primăvara lui 2012, iar procesul de negociere a fost îndelungat deoarece o minoritate de țări membre, de la Belgia la Irlanda, s-au opus propunerii.

 

Problema cu dezbaterea despre OMG-uri reiese destul de clar din concluziile exprimate în raportul EFSA publicat în 2012 – “toate aceste metode de reproducere pot produce efecte adverse cu o frecvență și severitate variabile. Frecvența schimbărilor neintenționate nu poate fi anticipată și trebuie analizată de la caz la caz…Riscurile pentru sănătatea oamenilor, a animalelor și mediului vor depinde de…măsura în care este cultivată și consumată planta în cauză”. Cu alte cuvinte, întrebarea “Sunt OMG-urile bune?” pornește de la o raportare maniheistă eronată la problema organismelor modificate genetic. Ne aflăm de fapt într-o zonă gri – efectele depind de manipularea genetică particulară și de cantitatea în care este aceasta folosită. Orice abordare generalizatoare din partea legislatorilor și decidenților va avea unul din două efecte: va priva societatea de o tehnologie care să contribuie la bunăstarea oamenilor sau va pune în pericol sănătatea lor și a mediului înconjurător.  Așadar, întrebarea “Sunt OMG-urile periculoase?” nu e bună, deoarece e o întrebare inchisă – onest, nu putem răspunde decât “e complicat”.

 

 

 

Ioana Covei

 

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Institutului Qvorum. Opiniile exprimate aparțin autorului.

 

 

De ce “Sunt OMG-urile periculoase?” nu e o întrebare bună

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

(Stiinta se joaca si cu Satan)…O nouă rasă umană, creată în laborator. Cum va reuși manipularea genetică să dezvolte super oameni

 

de Sabina Dumitru

 

 

Această practică se foloseşte acum doar pentru a preveni transmiterea unor afecţiuni

Cercetătorii americani lucrează intens la crearea copilului perfect

În viitor am putea avea generaţii de super oameni. Americanii lucrează intens la crearea copilului perfect. Vrei să fie blond, cu ochii albaştri, inteligent şi atletic? Vei putea să programezi toate aceste caracteristici la copilul tău, dinainte de-a se naşte, prin manipulare genetică. Va trebui să mai aștepți totuși câțiva ani. Momentan practica se folosește pentru a preveni dezvoltarea unor boli la făt.

 

„Înţelegem o parte, de exemplu pentru ochii albaştri ştim o anume mutaţie care determină, dar genetica este foarte complexă, a trăsăturilor în general şi nu înseamnă că dacă schimbăm o parte din ADN, vom ajunge la rezultatul pe care îl vrem.”, a explicat Mircea Iliescu, Genetician la Universitatea din Cambridge.

 

Modificarea genetica a oamenilor ridica totusi probleme din punct de vedere etic spun preotii. Si nici mamele din Romania nu sunt inca pregatite pentru asta.

 

 

TOP ARTICOLE

 

 Legea Internetului din UE, DSA, se aplică de azi. Thierry Breton: Ceea ce este interzis în lumea reală, este interzis și în lumea virtuală

 Incendiile din Grecia se înmulțesc. Koudunis: unele incendii au fost pornite de către oameni

 MINA: Arta imersivă are muzeu în București

„A interveni prealabil pe genomul uman, încât să spunem, uite, aşa vreau să arate caracterul genetic al acestei fiinţe, mi se pare că ne jucăm de-a Dumnezeu. Avem exemple în Sfânta Scriptură cu Patriarhii Vechiului Testament care trăiau sute de ani. Cum trăiau sutele alea de ani? Fără să fie modificaţi genetic.”, a precizat Dinu Criste, preot.

 

„Ar trebui să rămână departe acest proces, cu toţii ne dorim perfecţiunea dar cred că ar trebui s-o căutăm mai întâi în interior, la suflet să lucrăm, decât la ochii albaştri, părul blond sau alte lucruri pe care le poţi corecta după aceea dacă chiar sunt o problemă”, a mărturisit Andreea Dinu, mamă.

 

 

O nouă rasă umană, creată în laborator. Cum va reuși manipularea genetică să dezvolte super oameni

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

Globaliștii înnebunesc încercând să suprime aceste 14 adevăruri puternice care eliberează Omenirea!

 

 

Scris de: ZIUA NEWS0

 

 

Autor: Mike Adams (Natural News)

 

Există adevăruri puternice și atemporale care, dacă ar fi îmbrățișate pe scară largă, ar schimba cursul istoriei umane și ar elibera omenirea din ghearele globaliștilor demonici. Iată de ce forțele globaliste înnebunesc încercând să suprime ceea ce urmează să citești aici. Toate adevărurile pe care nu vor să le cunoașteți sunt etichetate drept „dezinformare”, în timp ce minciunile și propaganda promovate de establishment primesc calificativul de „fapte”. Mai jos prezint 14 adevăruri puternice, dezvăluind de ce forțele antiumane lucrează cu atâta disperare pentru a împiedica rasa umană să învețe aceste principii profunde care pot face diferența între a fi înrobit sau liber:

 

1) Dumnezeu este real, există o forță creativă și inteligentă care transcende cosmosul și care are un scop pentru existența ta. Dacă nu realizezi că ai fost creat cu un scop, atunci viața ta pare lipsită de sens și ești deconectat de însăși forța care te-a adus la existență.

 

2) Dumnezeu și Mama Natură au creat deja toate medicamentele de care ai nevoie, în mod gratuit – fiecare leac există deja, inclusiv leacurile pentru cancer, iar acestea sunt depuse în lumea naturală din jurul nostru, așteptând doar să fie recoltate și desfășurate în beneficiul umanității. Întregul scop al establishmentului medical (FDA, CDC, AMA etc.) este de a încerca să vă facă orbi față de medicina naturală care face ca medicamentele toxice ale Big Pharma să fie depășite.

 

3) Tehnologiile pentru energie „gratuită” nelimitată există deja și au fost ascunse omenirii, la fel cum ivermectina a fost ascunsă omenirii pentru a maximiza numărul de victime ale COVID. Globaliștii știu că, dacă energia este abundentă și accesibilă, omenirea nu poate fi înrobită cu ușurință. Așa că ei lucrează pentru a suprima tehnologiile energetice libere, în timp ce distrug infrastructura energetică convențională pentru a crea penurie de energie.

 

4) Noi nu suntem prima civilizație avansată de pe planeta Pământ, nici din sistemul nostru solar. De asemenea, nu vom fi nici ultimii. Unele civilizații anterioare aveau probabil domenii de tehnologie și înțelegere spirituală care le depășesc cu mult pe ale noastre.

 

5) Establishmentul aflat la putere este un cult satanic, care sacrifică copiii, un cult al răului pur, care își menține puterea prin propagandă, cenzură și tipărire de bani, în timp ce se hrănește cu sângele copiilor. Sacrificiul ritualic al copiilor este tolerat de FDA, care, de fapt, angajează oameni pentru a recolta capete și alte organe de la copii umani avortați, pentru a continua experimentele cu „șoareci umanizați”, printre alte monstruozități.

 

6) Globaliștii au studiat neurologia rasei umane și acum conduc programe de control care deturnează neurologia creierului pentru a obține supunere. Este un „hack” global al umanității. Una dintre metodele folosite se numește „conformare socială” și se bazează pe determinarea unor grupuri mari de oameni să creadă minciuni scandaloase. Acest lucru îi determină pe mulți oameni să se alăture mulțimii, în loc să își exercite propriul discernământ rațional. De exemplu, întregul „cult trans” este împins folosind tehnici de conformare socială / conformitate socială care încearcă să convingă oamenii că este în regulă să mutileze organele genitale ale unor copii nevinovați.

 

7) Vaccinurile moderne sunt concepute pentru a realiza depopularea globală și nimic altceva. Întreaga poveste a vaccinurilor este o minciună vicioasă pentru a justifica injectarea continuă de arme biologice în miliarde de oameni. Convingerea oamenilor să fie injectați cu arme mortale este mai ușoară pentru globaliști, în comparație cu desfășurarea unei campanii de exterminare cinetică, cum a fost cea din timpul Holocaustului.

 

8) Lipsa de resurse este proiectată (hrană, energie, medicamente) pentru a vă menține înrobiți și pentru a funcționa într-o stare constantă de frică. Pe planeta Pământ nu există niciun motiv pentru o penurie de resurse, deoarece hrana, lumina soarelui, apa, semințele, căldura și multe altele sunt toate abundente și chiar create gratuit de natură. Numai prin campanii deliberate de creare a unei penurii artificiale pot globaliștii să convingă oamenii să se teamă și să fie ascultători.

 

9) Mass-media împinge în mod constant ura, deoarece URA este emoția de cea mai joasă vibrație care distrage mintea de la gânduri, ambiții și realizări mai înalte. Scopul mass-mediei este de a îndepărta populația de pace, armonie și realizări, generând panică, sărăcie și violență, astfel încât guvernele să aibă justificarea de a exercita un control mai mare asupra vieții cetățenilor.

 

10) Alimentele sunt otrăvite în mod deliberat pentru a vă menține creierul într-o stare de confuzie și de boală mentală. Acesta este motivul pentru care alimentele umane sunt îmbibate cu pesticide toxice, erbicide, OMG-uri, perturbatori hormonali și metale grele. Nicio specie animală de pe planeta Pământ nu-și hrănește copiii cu otrăvuri, dar instituțiile umane forțează acest lucru asupra maselor pentru a se asigura că niciun copil nu este crescut fără a fi compromis din punct de vedere cognitiv prin expunerea la substanțe toxice.

 

11) Cu cât este mai mare CO2 în atmosferă, cu atât mai multă hrană este creată gratuit, în întreaga lume. Culturile și copacii iubesc CO2. Terraformarea este atacul asupra atmosferei pentru a obține o foamete globală prin eliminarea CO2 din atmosferă pentru a provoca foamete globală și recolte prăbușite.

 

12) Sistemul monetar valutar este trucat pentru a se asigura că banii îți sunt furați mereu (și că nu vei putea avansa niciodată) – Kiyosaki spune că bursa este versiunea financiară a „pâinii și circului”, oameni care vor rămâne pentru totdeauna prinși în cursa șobolanilor, fără a putea avansa niciodată. Doar aurul, argintul și cripto au un viitor, deoarece orice monedă fiduciară se va prăbuși. Dacă sperați să vă rămână active după prăbușirea dolarului, păstrați-vă activele în autocustodie. Aceasta înseamnă că sunteți în posesia lor. Acest lucru exclude toate depozitele bancare, fondurile de pensii, acțiunile corporative, trezoreriile etc.

 

13) Extratereștrii sunt reali, iar transferul de tehnologie către oameni este real, dar guvernele râvnesc la această tehnologie pentru ei înșiși, pentru a construi arme și sisteme de control, în loc să o pună la dispoziție în mod deschis pentru abundența umană. Nu suntem singuri în univers.

 

14) Mintea ta este un transmițător de cunoaștere, iar tu ești o reflectare a puterii lui Dumnezeu. Puterea vocii + intenția ta poate modifica universul. Spune-o și ajuți să o aduci în realitate. Mintea și vocea ta pot literalmente „programa” țesătura cosmosului. Nimeni din cultura mainstream nu vă spune acest lucru, deoarece establishmentul vrea să vă facă să credeți că sunteți neputincioși.

 

Globaliștii înnebunesc încercând să suprime aceste 14 adevăruri puternice care eliberează Omenirea!

Postat la: 07.08.2023 | Scris de: ZIUA NEWS0

Globaliștii înnebunesc încercând să suprime aceste 14 adevăruri puternice care eliberează Omenirea!

 

 

 

Autor: Mike Adams (Natural News)

 

Există adevăruri puternice și atemporale care, dacă ar fi îmbrățișate pe scară largă, ar schimba cursul istoriei umane și ar elibera omenirea din ghearele globaliștilor demonici. Iată de ce forțele globaliste înnebunesc încercând să suprime ceea ce urmează să citești aici. Toate adevărurile pe care nu vor să le cunoașteți sunt etichetate drept „dezinformare”, în timp ce minciunile și propaganda promovate de establishment primesc calificativul de „fapte”. Mai jos prezint 14 adevăruri puternice, dezvăluind de ce forțele antiumane lucrează cu atâta disperare pentru a împiedica rasa umană să învețe aceste principii profunde care pot face diferența între a fi înrobit sau liber:

 

1) Dumnezeu este real, există o forță creativă și inteligentă care transcende cosmosul și care are un scop pentru existența ta. Dacă nu realizezi că ai fost creat cu un scop, atunci viața ta pare lipsită de sens și ești deconectat de însăși forța care te-a adus la existență.

 

2) Dumnezeu și Mama Natură au creat deja toate medicamentele de care ai nevoie, în mod gratuit – fiecare leac există deja, inclusiv leacurile pentru cancer, iar acestea sunt depuse în lumea naturală din jurul nostru, așteptând doar să fie recoltate și desfășurate în beneficiul umanității. Întregul scop al establishmentului medical (FDA, CDC, AMA etc.) este de a încerca să vă facă orbi față de medicina naturală care face ca medicamentele toxice ale Big Pharma să fie depășite.

 

3) Tehnologiile pentru energie „gratuită” nelimitată există deja și au fost ascunse omenirii, la fel cum ivermectina a fost ascunsă omenirii pentru a maximiza numărul de victime ale COVID. Globaliștii știu că, dacă energia este abundentă și accesibilă, omenirea nu poate fi înrobită cu ușurință. Așa că ei lucrează pentru a suprima tehnologiile energetice libere, în timp ce distrug infrastructura energetică convențională pentru a crea penurie de energie.

 

4) Noi nu suntem prima civilizație avansată de pe planeta Pământ, nici din sistemul nostru solar. De asemenea, nu vom fi nici ultimii. Unele civilizații anterioare aveau probabil domenii de tehnologie și înțelegere spirituală care le depășesc cu mult pe ale noastre.

 

5) Establishmentul aflat la putere este un cult satanic, care sacrifică copiii, un cult al răului pur, care își menține puterea prin propagandă, cenzură și tipărire de bani, în timp ce se hrănește cu sângele copiilor. Sacrificiul ritualic al copiilor este tolerat de FDA, care, de fapt, angajează oameni pentru a recolta capete și alte organe de la copii umani avortați, pentru a continua experimentele cu „șoareci umanizați”, printre alte monstruozități.

 

6) Globaliștii au studiat neurologia rasei umane și acum conduc programe de control care deturnează neurologia creierului pentru a obține supunere. Este un „hack” global al umanității. Una dintre metodele folosite se numește „conformare socială” și se bazează pe determinarea unor grupuri mari de oameni să creadă minciuni scandaloase. Acest lucru îi determină pe mulți oameni să se alăture mulțimii, în loc să își exercite propriul discernământ rațional. De exemplu, întregul „cult trans” este împins folosind tehnici de conformare socială / conformitate socială care încearcă să convingă oamenii că este în regulă să mutileze organele genitale ale unor copii nevinovați.

 

7) Vaccinurile moderne sunt concepute pentru a realiza depopularea globală și nimic altceva. Întreaga poveste a vaccinurilor este o minciună vicioasă pentru a justifica injectarea continuă de arme biologice în miliarde de oameni. Convingerea oamenilor să fie injectați cu arme mortale este mai ușoară pentru globaliști, în comparație cu desfășurarea unei campanii de exterminare cinetică, cum a fost cea din timpul Holocaustului.

 

8) Lipsa de resurse este proiectată (hrană, energie, medicamente) pentru a vă menține înrobiți și pentru a funcționa într-o stare constantă de frică. Pe planeta Pământ nu există niciun motiv pentru o penurie de resurse, deoarece hrana, lumina soarelui, apa, semințele, căldura și multe altele sunt toate abundente și chiar create gratuit de natură. Numai prin campanii deliberate de creare a unei penurii artificiale pot globaliștii să convingă oamenii să se teamă și să fie ascultători.

 

9) Mass-media împinge în mod constant ura, deoarece URA este emoția de cea mai joasă vibrație care distrage mintea de la gânduri, ambiții și realizări mai înalte. Scopul mass-mediei este de a îndepărta populația de pace, armonie și realizări, generând panică, sărăcie și violență, astfel încât guvernele să aibă justificarea de a exercita un control mai mare asupra vieții cetățenilor.

 

10) Alimentele sunt otrăvite în mod deliberat pentru a vă menține creierul într-o stare de confuzie și de boală mentală. Acesta este motivul pentru care alimentele umane sunt îmbibate cu pesticide toxice, erbicide, OMG-uri, perturbatori hormonali și metale grele. Nicio specie animală de pe planeta Pământ nu-și hrănește copiii cu otrăvuri, dar instituțiile umane forțează acest lucru asupra maselor pentru a se asigura că niciun copil nu este crescut fără a fi compromis din punct de vedere cognitiv prin expunerea la substanțe toxice.

 

11) Cu cât este mai mare CO2 în atmosferă, cu atât mai multă hrană este creată gratuit, în întreaga lume. Culturile și copacii iubesc CO2. Terraformarea este atacul asupra atmosferei pentru a obține o foamete globală prin eliminarea CO2 din atmosferă pentru a provoca foamete globală și recolte prăbușite.

 

12) Sistemul monetar valutar este trucat pentru a se asigura că banii îți sunt furați mereu (și că nu vei putea avansa niciodată) – Kiyosaki spune că bursa este versiunea financiară a „pâinii și circului”, oameni care vor rămâne pentru totdeauna prinși în cursa șobolanilor, fără a putea avansa niciodată. Doar aurul, argintul și cripto au un viitor, deoarece orice monedă fiduciară se va prăbuși. Dacă sperați să vă rămână active după prăbușirea dolarului, păstrați-vă activele în autocustodie. Aceasta înseamnă că sunteți în posesia lor. Acest lucru exclude toate depozitele bancare, fondurile de pensii, acțiunile corporative, trezoreriile etc.

 

13) Extratereștrii sunt reali, iar transferul de tehnologie către oameni este real, dar guvernele râvnesc la această tehnologie pentru ei înșiși, pentru a construi arme și sisteme de control, în loc să o pună la dispoziție în mod deschis pentru abundența umană. Nu suntem singuri în univers.

 

14) Mintea ta este un transmițător de cunoaștere, iar tu ești o reflectare a puterii lui Dumnezeu. Puterea vocii + intenția ta poate modifica universul. Spune-o și ajuți să o aduci în realitate. Mintea și vocea ta pot literalmente „programa” țesătura cosmosului. Nimeni din cultura mainstream nu vă spune acest lucru, deoarece establishmentul vrea să vă facă să credeți că sunteți neputincioși.

 

https://www.ziuanews.ro/stiri/globali-tii-nnebunesc-ncerc-nd-s-suprime-aceste-14-adev-ruri-puternice-care-elibereaz-omenirea-1578067

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

Zeci de români au ajuns să doarmă pe străzi în Londra. „Cea mai mare stradă comercială transformată în dormitor”

 

 

Scris de: ZIUA NEWS0

 

 

 

Ceea ce odinioară era cunoscută pentru strălucirea și aglomerația sa comercială, acum găzduiește o scenă tristă în care oamenii își găsesc adăpost pe trotuare, acoperiți cu pături sau ambalaje de carton. Reporterii BBC au surprins această realitate într-un reportaj difuzat și pe rețelele sociale, aducând în atenția publicului drama celor fără adăpost.

 

Această problemă a devenit și mai acută în urma pandemiei de Covid-19, când mulți oameni și-au pierdut locurile de muncă și resursele financiare. Situația străzii Oxford Street a ajuns să fie descrisă ca o „cea mai mare stradă comercială transformată în dormitor” – un simbol trist al vulnerabilității sociale.

 

Zeci de români dorm pe Oxford Street – Statisticile elocvente arată o creștere semnificativă a persoanelor fără adăpost în Londra. În comparație cu anul precedent, numărul acestor persoane a crescut cu 9%. Între aprilie și iunie 2023, au fost înregistrate 3.272 de persoane fără adăpost în capitala britanică, în creștere față de cele 2.998 înregistrate între aprilie și iunie 2022. În prezent, românii reprezintă 11% din cei care dorm pe străzi la Londra, iar numărul crește rapid, potrivit ziarulromanesc.net.

 

Cu toate că această situație afectează o gamă variată de oameni, se observă o creștere alarmantă a femeilor tinere care ajung să fie fără adăpost. Organizația Whitechapel Mission, care oferă micul dejun zilnic pentru 350 de persoane fără adăpost, a remarcat faptul că din ce în ce mai multe femei cu vârste între 18 și 25 de ani solicită ajutorul lor. Multe dintre acestea au probleme legate de consumul de droguri, ceea ce accentuează tragica situație în care se află.

 

Cauzele acestui fenomen sunt complexe și includ lipsa locuințelor accesibile, costul ridicat al vieții și servicii sociale insuficiente. Pandemia de Covid-19 a accentuat și mai mult aceste probleme, lăsând pe mulți oameni fără perspective și sprijin.

 

 

https://www.ziuanews.ro/stiri/zeci-de-rom-ni-au-ajuns-s-doarm-pe-str-zi-n-londra-cea-mai-mare-strad-comercial-transformat-n-dormitor-1578340

 

 

 

 

 

Forumul Economic Mondial vrea modificarea genetică a oamenilor pentru ca ei să devină alergici la carne si sa „salveze planeta”

 

 

Scris de: ZIUA NEWS0

 

 

 

 

 

 

Forumul Economic Mondial (FEM) e de părere că singura modalitate de a se salva planeta de criza climatica si de flatulenta vacilor e ca guvernele lumii să-si modifice genetic cetățenii astfel încât aceștia să devină „alergici la consumul de carne”.

 

Potrivit unor înregistrări video recent apărute, un bioetician al FEM a cerut ca ființele umane să fie modificate genetic cu ajutorul unor vaccinuri, sau pilule, pentru a deveni complet intolerante la carne. In aceasta situație, consumul de carne ar avea ca rezultat îmbolnăvirea violentă sau chiar moartea unei persoane, prin soc anafilactic.

 

În timpul unei prelegeri susținute în cadrul Festivalului Mondial de Știință, Dr. Matthew Liao, directorul Centrului de Bioetică al Colegiului de Sănătate Publică Globală de la Universitatea din New York, a prezentat viziunea FEM privind modificarea genetică a oamenilor în numele salvării planetei. „Oamenii mănâncă prea multă carne. Și dacă ar reduce consumul de carne, atunci ar ajuta cu adevărat planeta”, a declarat Liao participanților la FEM.

 

 

 

 

 

 

Liao a discutat despre cum să facă oamenii intoleranți la carne prin intervenții chimice și hormonale. „Dar oamenii nu sunt dispuși să renunțe la carne. Unii oameni vor fi dispuși să o facă, dar alți oameni – pot fi dispuși, dar au o slăbiciune a voinței. Ei spun ‘această friptură este pur și simplu prea suculentă, nu pot face asta’. Apropo, eu sunt unul dintre aceștia”, a recunoscut Liao.

 

„Așa că iată o soluție. Deci se pare că știm multe despre – avem aceste intoleranțe”, a continuat Liao. „De exemplu, eu am o intoleranță la lapte. Și unii oameni au intoleranță la raci. Așa că este posibil să putem folosi ingineria umană pentru a demonstra că suntem intoleranți la anumite tipuri de carne, la anumite tipuri de proteine bovine.”

 

„Există o insectă numită căpușa Lone Star, care, dacă te mușcă, vei deveni alergic la carne. Așa că este ceva ce putem face prin inginerie umană. Este posibil să putem aborda probleme mondiale cu adevărat mari prin intermediul ingineriei umane”, a adăugat el. Dar Liao vrea, de asemenea, să micșoreze oamenii prin eugenie sau injecții de hormoni, astfel încât să consume mai puține resurse. Sa-i facă pitici.

 

În timpul Summit-ului de la Davos din 2021 al FEM, lucrarea lui Liao din 2012 „Human Engineering and Climate Change” a fost adusă în discuție în timpul unei prezentări despre „Dieta pentru sănătate planetară”, o inițiativă globalistă de a îndrepta omenirea către diete bazate pe plante și consumul de surse alternative de proteine, cum ar fi insectele și țesutul de carne sintetică crescută în laborator, cum ar fi Beyond Meats, susținută de Bill Gates.

 

Anul trecut, în decembrie, în pregătirea summitului virtual de la Davos din acest an, Forumul Economic Mondial și-a dezvăluit cadrul de bioinginerie într-o prezentare intitulată „3 scenarii pentru modul în care bioingineria ar putea schimba lumea noastră în 10 ani”:

 

„Vaccinurile comestibile cultivate în plante și editarea genetică CRISPR au fost câteva dintre punctele forte ale cadrului. Prezentarea s-a bazat pe o lucrare academică sponsorizată de Forumul Economic Mondial, intitulată Bioengineering Horizon Scan 2020. Pentru Summitul de la Davos din acest an, lucrarea de bioinginerie umană a lui Liao a fost adăugată pentru a fi luată în considerare ca o posibilă completare a documentului Bioengineering Horizon Scan 2020 atât pentru cadrul de bioinginerie al Forumului Economic Mondial, cât și pentru cadrul privind schimbările climatice, deoarece abordează ambele subiecte.”

 

 

https://www.ziuanews.ro/stiri/forumul-economic-mondial-vrea-modificarea-genetic-a-oamenilor-pentru-ca-ei-s-devin-alergici-la-carne-si-sa-salveze-planeta-video-1578112

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Predicția celebrului Carl Sagan, adeverită după 28 de ani. Este înfricoșător: Lumea bântuită de demoni

 

 

Scris de: ZIUA NEWS0

 

 

 

 

Celebrul Carl Sagan a fost astronom, om de știință planetar, astrofizician și nu numai – era bine cunoscut ca un pionier în domeniul exobiologiei, care este studiul posibilității existenței vieții extraterestre.

 

Acum, predicția lui Carl Sagan din 1995 despre America și despre lume, reapare – unii spun că este înfricoșător de exactă. Viziunea sa: „Lumea bântuită de demoni” este cât se poate de reală acum, când, așa cum prezicea, „puterile tehnologice extraordinare sunt în mâinile unui număr mic de oameni și nimeni dintre oameni nu poate înțelege problemele”.

 

Oamenii sunt înspăimântați pe internet, pe rețelele de socializare, postând intens predicția lui Carl Sagan, care atenționează parcă din trecut că „oamenii își vor pierde capacitatea de a-și stabili propriile agende”, un fenomen ce se petrece acum în 2023, după 28 de ani de când astronomul avertiza, potrivit Daily Mail.

 

Predicția este plină de avertismente pe care unii le consideră puțin prea aproape de realitate. Prevestește o lume a dezinformării și creșterea puterii tehnologiei. De la „strângerea cristalelor noastre” la „puteri tehnologice uimitoare” fiind „în mâinile a foarte puțini”, predicția omului de știință este plină de avertismente despre care unii cred că sunt puțin prea aproape de realitate.

 

El a ajutat la adunarea primelor mesaje fizice trimise în spațiu și a fost printre primii care au stabilit că viața ar fi putut exista pe Marte. Astronomul a făcut un apel constant la NASA să-și extindă explorarea Universului. Pe măsură ce predicția reapare, oamenii chiar se întreabă dacă Sagan a avut acces la o mașină a timpului.

 

Profeția care descrie o Americă distopică a venit dintr-un pasaj din cartea sa numită „Lumea bântuită de demoni: știința ca o lumânare în întuneric” (lumea controlată de tehnologie!). Cartea explică metoda științifică oamenilor din afara domeniului și îi încurajează să învețe gândirea critică și sceptică. Se concentrează pe distingerea științei de pseudoștiință, cu mențiuni despre vrăjitoare, OZN-uri, percepția extrasenzorială (al șaselea simț) și vindecarea prin credință.

 

Pasajul care îi face pe oameni să vorbească, prevestește o lume de dezinformare, creșterea puterii tehnologiei și a mass-media influente:

 

„Știința este mai mult decât un corp de cunoștințe; este un mod de a gândi. Am prevestirea unei Americi pe vremea copiilor sau a nepoților mei – când Statele Unite sunt o economie a serviciilor și a informațiilor; când aproape toate industriile de producție cheie au dispărut în alte țări; când puterile tehnologice extraordinare sunt în mâinile unui număr foarte mic și nimeni care reprezintă interesul public nu poate înțelege problemele; când oamenii și-au pierdut capacitatea de a-și stabili propriile agende sau de a-i pune în discuție pe cei care dețin autoritate; când, strângându-ne cristalele și consultându-ne nervos horoscoapele, facultățile noastre critice în declin, incapabile să distingă între ceea ce se simte bine și ceea ce este adevărat, alunecăm, aproape fără să observăm, înapoi în superstiție și întuneric”.

 

„Amuțirea Americii este cea mai evidentă în decăderea lentă a conținutului substanțial în mass-media extrem de influente, sunetul de 30 de secunde (acum până la 10 secunde sau mai puțin), programarea cu cel mai mic numitor comun, prezentări credule despre pseudoștiință și superstiție, dar mai ales un fel de sărbătoare a ignoranţei.”

 

Pasajul înfricoșător de precis circulă din nou pe rețelele de socializare, utilizatorii fiind șocați de mesajul său ciudat și de exactitatea predicțiilor sale din urmă cu 28 de ani. O persoană a spus: „Carl Sagan, sunt din ce în ce mai convins, că tocmai avea o mașină a timpului”. Cineva a numit predicția o „descriere înfiorător de precisă a drumului către declin” al omenirii. Din păcate, Carl Sagan nu a putut vedea dacă profeția sa s-a împlinit, deoarece a murit la vârsta de 62 de ani în decembrie 1996 – suferea de o boală rară a măduvei osoase numită mielodisplazie.

 

DIN ACEEASI CATEGORIE…

Elon Musk îl dă în judecată pe Soros: „Abia aștept să înceapă descoperirea!”

Vlad Pascu avea în sânge un cocktail de droguri: peste cinci substanţe interzise, descoperite la analize, anunţă medicii legişti

ISW: Moartea lui Prigojin înseamnă sfârșitul Wagner. Nu va mai exista ca structură militară paralelă cvasi-independentă

Trafic cu echipamente pentru sinucidere asistată – Cel puțin 88 de oameni au murit până acum

Zeci de români au ajuns să doarmă pe străzi în Londra. „Cea mai mare stradă comercială transformată în dormitor”

 

 

 

 

https://www.ziuanews.ro/stiri/predic-ia-celebrului-carl-sagan-adeverit-dup-28-de-ani-este-nfrico-tor-lumea-b-ntuit-de-demoni-1578341

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

(Dupa ce a privati-furat averea sindicala din tara…) „Brontozaur” sindical Matei Brătianu angajat pe viață la Poșta Român

 

 

 

Matei Brătianu poate să fie un caz școală pentru studiu stratosferei sindicatelor din România. Fosilele care conduc într-un mod opac și extrem de profitabil sindicatele din România nu se mai satură. În afară de stipendiile primite de la organizațiile pe care le păstoresc ei vor bani și de la companiile de stat unde își au membrii.

 

Sindicatul din Vaslui a monopolizat Poșta Română

Compania Națională Poșta Română este cel mai mare angajator din România. Aproximativ 25.000 de oameni lucrează la furnizorul unic universal din domeniul serviciilor poștale. Majoritatea covârșitoare sunt membrii de sindicat. Cea mai mare parte cotizează la Sindicatul Lucrătorilor Poștali din România. Organizația este condusă de Matei Brătianu și are sediul pe o stradă din Vaslui.

 

Sindicatul a avut anul trecut 300 de angajați care au luptat cu managerii de la Poșta Română pentru drepturile salariale. În total, șefii de la sindicat au rulat 5,7 milioane de lei. Majoritatea banilor provin din cotizațiile strânse de la membrii. În 2014 sindicatul declara că are 19309 membrii.

 

„Brontozaurul” Matei Brătianu care conduce armada poștașilor

În fruntea sindicaliștilor de la Poșta Română se află din vremuri imemoriale Matei Brătianu. Născut în 1946, sindicalistul a trecut și prin Parlamentul României. El a făcut parte și din „cupola” sindicaliștilor – Blocul Național Sindical.

 

Matei Brătianu a fost declarat incompatibil de către Agenția Națională de Integritate din cauza activităților politice și a banilor încasați de la sindicate.

 

Matei Brătianu angajat etern la Poșta Română

După 30 de ani de muncă sindicală și 74 de ani de viață ne așteptam ca Matei Brătianu să-și cheltuie agoniseala de-o viață liniștit ca orice bunic înțelept. Raidurile răutăcioase ale procurorilor și cele ale inspectorilor de integritate ne duceau cu gândul la un bătrânel stresat care tunde trandafiri pentru a se relaxa.

 

Adevărul este total opus. Șeful din umbră de la Poșta Română continuă să fie angajatul instituției. Deși vârsta nu i-ar permite un contract pe durată nedeterminată, Matei Brătianu este angajat „pe viață” la CNPR.

 

 

Sindicalistul lucrează la Direcția Rețea, Departamentul Administrare Rețea, Dispersie București. Conform contractului semnat în 2015, Matei Brătianu lucrează opt ore în fiecare zi. Programul său de lucru este de la ora 8:30 în fiecare dimineață și se finalizează la ora 16:30. El avea, la semnarea contractului, un salariu de 3210 lei.

 

Matei Brătianu

 

„Stăpânul poștașilor” la DNA

În afară de activitatea sindicală, Matei Brătianu „joacă” și pe piața contractelor semnate de Poșta Română. El a fost chemat de procurorii DNA pentru a explica mai multe scheme financiare care au prejudiciat compania de stat cu 1,5 milioane de lei.

 

Procurorii DNA consideră, în 2018, că faptele lui Brătianu care a făcut lobby pentru a susține proiectul poștei hibride și pentru a urgenta plata deconturilor către niște firme, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la luare de mită.

 

Suveica lui Brătianu

Este greu de înțeles păienjenișul putred al lumii sindicale. Federații și confederații, filiale și sindicate fantomă conlucrează într-o schemă greu de descifrat pentru un profan al lumii sindicale.

 

Matei Brătianu conduce sindicatul de 19.309 membrii din Vaslui. Sindicatul este afiliat Federației Sindicatelor din Poștă și Comunicații. Structura federală are 20.000 de membri. Sindicatul lui Brătianu are 5,7 milioane de lei rulaj din sediu său aflat în Vaslui. Federația are numai 0,3 milioane de lei rulaj, un pic mai mult ca salariul soției lui Ionel Oțelea care, surprinzător, este angajată tot la Poșta Română. Acesta este șef în acte în Federația din care Matei Brătianu controlează și muștele care aterizează sporadic pe chitanțierele de cotizație.

 

 

 

https://lumeapolitica.ro/anchete/brontozaur-sindical-matei-bratianu-angajat-pe-viata-la-posta-romana/

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

Unde a dus-o razboiul lui Putin: Rusia introduce în programa școlară ore de ‘formare militară inițială’

 

 

De către Stirea Zilei

 

 

 

 

Elevii ruşi de liceu cu vârste cuprinse între 15 şi 17 ani urmează să fie formaţi de la începutul noului an şcolar – în septembrie – în folosirea dronelor de luptă, pentru a fi pregătiţi de ”o eventuală confruntare cu inamicul”, se arată în programa publicată de către Ministerul rus al Educaţiei, în a 18-lea lună a Războiului rus în Ucraina, relatează AFP, conform news.ro.

 

Potrivit acestei programe, adolescenţii ruşi vor putea să se familiarizeze cu ”mijloacele de utilizare militară a dronelor” şi felul în care ”să desfăşoare misiuni de recunoaştere cu ajutorul unei drone”.

 

 

Ei vor avea totodată posibilitatea ”să desfăşoare acţiuni concrete de pilotarea dronelor” şi să înveţe moduri de contracarare a ”dronelor adversarului”.

 

Clasele vizate în aceste cursuri corespund grupei de vârstă 15-17 ani, în cadrul ”formării militare iniţiale”. Această formare – care exista în epoca sovietică – dar a căzut în desuetudine a fost relansată la începutul noului an şcolar 2023-2024.

 

 

Ea prevede o familiarizare cu armament de război ca puşca de asalt Kalaşnikov şi prevede cel puţin 140 de ore de cursuri.

 

PREGĂTIRE ÎN VEDEREA UNEI ”EVENTUALE” CONFRUNTĂRI

”Introducerea unei astfel de materii în şcoli va permite pregătirea sistematică a cetăţenilor în vederea unei eventuale confruntări cu inamicul”, justifica în noiembrie 2022 parlamentarul Serghei Mironov, autorul iniţiativei.

 

 

Dronele sunt folosit masiv în Războiul din Ucraina, de către ambele tabere, iar teritoriul rus este vizat aproape în întregime în atacuri de acest tip.

 

De la începutul războiului, în şcolile ruseşti au fost introduse mai multe inovaţii menite să inoculeze patriotism şi să răspândească un discurs anticoccidental.

 

Săptămâna şcoală începe cu imnul naţional, o ceremonie de ridicarea steagului şi ”discuţii despre ceea ce este important”, introduse cu scopul de a evoca ostilităţile din Ucraina şi a justica invazia rusă a vecinului ucrainean.

 

 

https://stireazilei.com/unde-a-dus-o-razboiul-lui-putin-rusia-introduce-in-programa-scolara-ore-de-formare-militara-initiala/

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Adevărul Bibliei pe băncile tribunalului în Finlanda: Ar putea o condamnare să aibă ramificații grave pentru creștinii europeni?

 

 

Distribuirea unui verset biblic greșit îți poate aduce doi ani de închisoare în Finlanda. Päivi Räsänen a fost acuzată de săvârșirea unei infracțiuni motivate de ură pentru că a postat un verset biblic împreună cu opiniile sale despre căsătorie și sexualitate. După o bătălie de trei ani, în martie, un tribunal din Finlanda a susținut dreptul la liberă exprimare și a abandonat toate acuzațiile. Dar acum, Päivi Räsänen, fost Ministru al Afacerilor Interne, este din nou data în judecată.

Motivul pentru care a vorbit ea inițial poate să vă surprindă. Propria ei biserică s-a alăturat evenimentelor Pride la momentul respectiv, și era îngrijorată pentru că acționau în contradicție cu Biblia în care pretind că cred.

 

Aceasta este și o problemă în prea multe biserici americane. Le vine în minte gândul să fie în conformitate cu lumea.

 

În Finlanda, totuși, există o posibilitate reală ca o persoană să ajungă la închisoare pentru o presupusă insultă sau ofensă. Potrivit codului penal de acolo, dacă se constată că o persoană a exprimat o „opinieˮ sau alt mesaj considerat a fi „amenințător, defăimător sau insultătorˮ față de cineva, presupusul infractor ar putea fi condamnat la închisoare pentru până la doi ani.

 

Un tribunal finlandez a ajuns la o hotărâre unanimă mai devreme în acest an că „nu este atributul instanței de judecată de district să interpreteze conceptele biblice.ˮ Dar din cauza apelului procurorului în cazul respectiv, Dr. Päivi Räsänen, membru al parlamentului Finlandei, se va întoarce în instanță pe 31 august.

 

Aceasta a fost o luptă de patru ani pentru ea. Asta fac și aici, în Statele Unite, cei care urăsc pe Dumnezeu. Te târăsc în instanță și încearcă să te demoralizeze. Cuvântul „hărțuireˮ îmi vine în minte.

 

Ea crede că ei încearcă ca ea să fie dată ca exemplu, dar a afirmat că este pregătită să se apere în orice instanță de judecată va fi nevoie. Räsänen spune că a fost încurajată de sprijinul internațional pe care l-a primit, dar este îngrijorată că o hotărâre împotriva ei ar avea ecouri în întreaga Europă. Ea adaugă:

 

„Dacă aș fi condamnată, ar avea consecințe în întreaga Europă, pentru că susținătorii LGBT sunt atât de activi și agresiviˮ, a spus ea. „Și au rețele foarte puternice … astfel că ar avea efecte și asupra altor țări europene.ˮ

Şi eu sunt de acord și cu punctul său de vedere că dacă ar fi găsită vinovată, ar rezulta în persecuția deschisă și legală a creștinilor.

 

O luăm de la capăt. Adevărul Bibliei este în mod literal pe băncile tribunalului.

 

Cu toate acestea, povestea are și alte aspecte. În 2019, ea a postat pur și simplu pe rețelele de socializare despre un eveniment Pride de atunci și despre decizia Bisericii Evanghelice Luterane de a-l susține.

 

Descriindu-și preocupările, Räsänen a spus:

 

„Și a fost un șoc pentru mine și, ca membru al acelei biserici … am întrebat conducerea bisericii mele … ‘Cum este posibil să susțineți ceva, ca pe o chestiune de mândrie, ceea ce Biblia numește rușine și păcat?’ˮ

Acest lucru s-a întâmplat și în America, unde oamenii au fost arestați pentru ca au distribui anumite versete biblice. În acest caz, ea a postat din Cartea Romani, iar după ce o persoană a făcut o plângere penală împotriva ei, declarațiile anterioare făcute de ea au fost, de asemenea, supuse atenției.

 

După ce a fost depusă o altă plângere împotriva ei referitoare la opiniile privind relațiile între persoanele de același sex pe care le exprimase într-un program de radio, i-au fost aduse acuzații. Räsänen a fost interogată de poliție în total 13 ore, acuzată de „incitare împotriva minorităților sexualeˮ, ceea ce ar putea atrage o pedeapsă de doi ani de închisoare sau o amendă.

 

Ea s-a trezit stând la o masă în 2019, fiind întrebată despre opiniile sale biblice și semnificația din Cartea Romani, din care a postat pe Tweeter (Romani 1:24-27), care condamnă homosexualitatea ca păcat. Ea a fost acuzată de discurs de ură, încălcând demnitatea și egalitatea populației LGBTQ.

 

V-ați putea întreba dacă există vreo protecție pentru libertatea de exprimare și religie în constituția Finlandei. Da, de aceea a câștigat prima bătălie în instanță.

 

Dar Räsänen a recunoscut că întregul proces a fost ca o pedeapsă și ar putea avea „un efect inhibant asupra … creștinilor care cred în Biblie,ˮ considerând că cazul ei este o avertizare pentru ceilalți să nu vorbească despre credința lor, ceea ce face această situație atât de periculoasă.

 

„Acum este momentul să folosim aceste drepturi pentru a vorbi și pentru a ne exprima credințele,ˮ a spus ea, avertizând cu privire la ceea ce ar putea lovi creștinii tradiționali care se țin de doctrina biblică. „Ce am vorbit sau ce am scris a fost despre lucruri similare pe care creștinii le-au rostit și le-au învățat timp de decenii, timp de 2.000 de ani.ˮ

Să nu uităm, dilema ei a fost generată de faptul că se ruga să găsească modul de a răspunde faptului că propria ei biserică susținea un eveniment Pride, ceea ce a fost descris ca fiind „destul de șocant pentru mineˮ. Mulți dintre prietenii ei au părăsit biserica, dar ea a decis să vorbească.

 

Cred că acesta poate fi punctul principal aici, că unii dintre liderii noștri bisericești din America trebuie confruntați cu compromisul sau cu încercarea de a merge cu lumea și de a mulțumi oamenii în loc să rămână fideli Cuvântului lui Dumnezeu.

 

Räsänen a scris și un pamflet în 2004 care a fost atacat, numit „El a creat Bărbat și Femeie: Relațiile homosexuale contestă conceptul creștin al umanității.„ Biroul Procurorului General din Finlanda a declarat că opinia ei era „probabil să stârnească ură și intoleranță.ˮ

 

Din nou, în cazul actual, ea se confruntă cu amenzi și până la doi ani de închisoare în caz de condamnare, dar cazul ei ar putea influența și scrierile biblice, declarațiile și predicile a mulți alții.

 

Ar trebui să ne inspire ori de câte ori un frate sau o soră în Hristos ia o poziție curajoasă pe baza fundamentului solid al Cuvântului lui Dumnezeu în locul cuvântului omului. Räsänen este un exemplu de a păstra credința și a avea bucurie chiar și în circumstanțe dificile.

 

Îi admir curajul. Ea a spus că întregul proces este în mâinile lui Dumnezeu și „…aceasta a fost o privilegiu și aceasta a fost chemarea mea să lupt acum pentru aceste aspecte biblice…ˮ

 

Amin. Să avem cu toții aceeași credință și perspectivă. Mai ales în vest, libertatea nu ne mai este un lucru garantat. Trebuie să luptăm pentru adevăr, pentru libertatea religioasă și libertatea de exprimare. Dacă nu, Evanghelia va fi cenzurată și reprimată chiar mai mult decât în ultimii ani.

 

De David Fiorazo

 

Sursă text și foto: Harbingersdaily

 

 

https://www.voceacrestinilor.com/stiri/adevarul-bibliei-pe-bancile-tribunalului-in-finlanda-ar-putea-o-condamnare-sa-aiba-ramificatii-grave-pentru-crestinii-europeni/

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Continuați să Sustineți Adevărul: Creștinii din Marea Britanie pe Linia Frontului Împotriva Ideologiei Transgender

 

 

 

 

Pe măsură ce societatea începe să își dea seama de răul cauzat de ideologia radicală transgender, tot mai mulți comentatori și experți își ridică vocile pentru a se alătura feminismului „critic față de genˮ.

Dar este foarte obișnuit ca creștinii să fie șterși din această imagine. Rolul creștinilor în opunerea față de această ideologie dăunătoare este rar recunoscut.

 

Și odată cu aceasta, poziția „critică față de genˮ este adesea prezentată ca singura alternativă viabilă la ideologia transgender. Acest lucru consolidează ideea falsă și periculoasă că tinerii care se confruntă cu suferința legată de gen sunt, de fapt, LGBT și ar trebui încurajați să îmbrățișeze acea identitate.

 

Mulți creștini au fost pe linia frontului și au plătit un preț semnificativ pentru că s-au opus ideologiei transgender. Unii creștini sau biserici proeminente se poate să fi abandonat învățătura Scripturii și să fi cedat acestei ideologii, dar acest lucru nu anulează mulțimea celor care au rămas fideli lui Dumnezeu și Cuvântului Său.

 

Acești creștini trebuie să fie cunoscuți și sărbătoriți. Această listă ar trebui să fie suficientă pentru a arăta, atunci când privim înapoi cu neîncredere la această perioadă de nebunie, că creștinii au jucat un rol critic în opunerea împotriva acestei ideologii dăunătoare.

 

Peter Benjamin

Peter Benjamin s-a îmbrăcat în haine de femeie și a trăit ca o femeie transgender timp de șapte ani – suferind intervenții chirurgicale ireversibile – înainte de a reveni la identitatea sa masculină dată de Dumnezeu. El a cerut ca serviciile medicale și de sănătate mintală să fie mai precaute înainte de a permite oamenilor să ia decizii care le pot schimba viața.

 

Miriam Cates

Deputata pentru Penistone și Stocksbridge, Miriam Cates s-a confruntat cu ostilitate pentru că a protestat în parlament în cererea de orientări noi privind transgenderismul în școli și pentru opoziția față de activismul transgender al unor grupuri precum Mermaids și Stonewall.

 

Caroline Farrow

Jurnalista și activista Caroline Farrow s-a opus vocal ideologiei transgender de mulți ani, inclusiv în rolul său la CitizenGo. S-a confruntat cu amenințări legale semnificative și hărțuire pentru că a vorbit.

 

‘Hannah’

‘Hannah’, căreia nu i se poate divulga numele din motive legale, și-a pierdut locul de muncă ca învățătoare la o școală primară după ce a ridicat îngrijorări legate de siguranță cu privire la un copil care se afla într-un proces de „tranzițieˮ socială a genului la școala ei.

 

Kristie Higgs

Kristie și-a pierdut locul de muncă ca asistentă pastorală școlară pentru că a împărtășit preocupările sale cu privire la materialele educaționale inadecvate într-o postare privată pe Facebook. Postările ridicau îngrijorări cu privire la cărțile pro-trans, inclusiv „Băiatul meu Prințesăˮ și „Roșu: Povestea unui creionˮ.

 

David Mackereth

Doctorul creștin David Mackereth și-a pierdut locul de muncă ca evaluator pentru Departamentul de Muncă și Pensii după ce a spus că nu va folosi pronume transgender. David a declarat că utilizarea pronumelor transgender contravine conștiinței sale ca medic și ca și creștin care crede în Biblie. Judecătorii din cazul său au decis inițial că credințele sale nu sunt protejate în conformitate cu Legea Egalității – o decizie care a fost anulată de Tribunalul de Apel pentru Angajare – care totuși a decis că creștinii nu pot exprima aceste credințe la locul de muncă fără frica de a-și pierde slujba.

 

Dave McConnell

Predicatorul stradal Dave McConnell a fost condamnat pentru o infracțiune de ordine publică pentru că a „greșit pronumeleˮ unei persoane de sex masculin care se auto-identifica ca „femeie transgenderˮ în centrul orașului Leeds. Cu ajutorul Centrului Legal Creștin, condamnarea sa a fost anulată – dar nu înainte ca el să fie obligat să facă 80 de ore de serviciu comunitar.

 

Harry Miller

Harry Miller, fost ofițer de poliție din Humberside, a fost investigat de poliție din cauza unui poem pe care l-a postat pe Twitter. După ce un ofițer de poliție i-a spus că trebuie să-și „verifice gândireaˮ, un incident de ură non-criminală a fost înregistrat în cazierul său, acuzându-l de ‘ură transfobică’. În calitate de co-fondator al organizației Fair Cop, Harry a contestat cu succes modul în care poliția înregistrează astfel de incidente..

 

Autorii cărții „The New Normalˮ

În 2016, Christian Concern a organizat o conferință numită „The New Normalˮ, evidențiind gândirea creștină despre (și opoziția față de) transgenderism, care la momentul respectiv abia începea să fie conștientizată de public. Contribuțiile din partea Dr. Lisa Nolland, Dr. Carys Moseley, Carlos D. Flores, Profesorul Robert Oscar Lopez, James D. Lopez, Daniel Moody, Profesorul John Nolland, Dr. Peter Saunders, Dr. Rick Thomas, Brittany Klein și Julia Gasper au fost ulterior prezentate într-o carte care critica ideologia transgender.

 

John Parker

John Parker și-a dat demisia din funcția de guvernator la o școală primară a Bisericii Angliei după ce școala a cedat ideologiei transgender și a invitat grupul de lobby transgender Mermaids să instruiască personalul. A dezvăluit ideologia și neadevărurile promovate în școală de către Mermaids – care încă nu fuseseră discreditate la momentul respectiv.

 

Bernard Randall

Capelanul școlii, Bernard Randall, și-a pierdut locul de muncă după ce a ținut o predică în capelă în care spunea că nimeni nu ar trebui obligat să accepte afirmațiile despre identitatea de gen. Acest lucru a fost parțial în răspuns la programul „Educate and Celebrateˮ, care promova ideologia transgender prin sesiuni de instruire în școală.

 

Lynda Rose

Directoarea a Voice for Justice UK și coordonatoarea Grupului pentru Familie și Protecția Copilului al Camerei Lorzilor și Comunelor, Lynda Rose s-a ridicat în mod constant în favoarea modelului lui Dumnezeu pentru bărbați și femei, în special în ceea ce privește materialele educaționale inadecvate.

 

Nigel și Sally Rowe

Părinții creștini Nigel și Sally Rowe și-au retras copiii de la o școală a Bisericii Angliei din cauza politicilor pro-transgender. Au obținut peste 20.000 de lire sterline pentru costurile legale după ce au contestat îndrumările școlare care adoptau ideologia transgender, obținând de asemenea angajamentul guvernului de a-și revizui orientările.

 

Joshua Sutcliffe

De profesie profesor de matematică, Joshua Sutcliffe a fost concediat din funcție și apoi interzis să predea pentru acuzații legate de momentul în care a „greșit pronumeleˮ unui elev. Povestea sa a fost una dintre primele în care consecințele ideologiei transgender au devenit cunoscute în mod larg, când a devenit publică în 2017.

 

Andrea Williams

În calitate de Director și co-fondator al organizației Christian Concern și al Centrului Legal Creștin, care a susținut multe dintre persoanele menționate mai sus, Andrea Williams a fost fără îndoială în fruntea acestei bătălii pe parcursul acestor ani.

 

Și mulți alții…

Această listă de creștini include doar pe cei care s-au ridicat în această bătălie în Regatul Unit. Dacă ne-am uita peste hotare, am vedea mult mai mulți creștini în fruntea acestei lupte – inclusiv mulți academicieni, personalități media, lideri bisericești și politicieni.

 

Mai mult decât atât – acoperă doar ultimii șapte ani sau cam așa, de la ascensiunea fulminantă a transgenderismului în conștiința publică. Creștinii au fost, de fapt, singurele voci semnificative care au criticat Legea Recunoașterii de Gen încă din 2004.

 

Chiar și cu aceste constrângeri, fără îndoială, am omis mulți alții care merită să fie în lista mea personală de onoare.

 

Dar această listă nu este doar pentru a lăuda pe cei care au rezistat. Este pentru a le reaminti creștinilor că am stat fermi când opoziția a fost cea mai puternică și când modelul lui Dumnezeu pentru bărbați și femei a fost batjocorit.

 

Chiar dacă putem fi cu adevărat recunoscători pentru contribuțiile altora care au stat pentru adevărul despre transgenderism, nu ar trebui să ne simțim intimidați sau rușinați de propriul nostru rol. Să continuăm să apărăm adevărul în lunile și anii care urmează.

 

De Christian Concern

 

Sursă text și foto: Harbingersdaily

 

 

 

 

https://www.voceacrestinilor.com/stiri/continuati-sa-sustineti-adevarul-crestinii-din-marea-britanie-pe-linia-frontului-impotriva-ideologiei-transgender/

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

Într-un oraș din Venezuela copleșit de vrăjitorie, un număr de 12000 de oameni doresc să înceapă o relație autentică cu Cristos

 

 

CORNEL L

 

 

În timpul primului weekend din iulie, orașul Mérida din Munții Anzi, în nord-vestul Venezuelei, a găzduit o campanie evangelistică de două zile, în care zeci de mii de oameni au auzit Vestea Bună a Mântuirii prin Isus Hristos la Stadionul Guillermo Soto Rosa.

Festival de la Familia (Festivalul Familiei) a început cu un eveniment special de evanghelizare pentru copii sâmbătă dimineața. David Ruíz, vorbitor invitat și evanghelist asociat cu Asociația Evanghelistică Billy Graham (BGEA), a urmat cu două seri în care a propovăduit Vestea Bună pentru toate vârstele.

 

Începând din 2019, Consiliul Evanghelic din Venezuela a organizat Festivalul Familiei în diferite orașe din această țară tropicală – cel mai recent în Puerto La Cruz, Isla de Margarita și San Fernando de Apure.

 

„Viziunea noastră este ca Venezuela să-L  primească pe Isus Hristosˮ, a spus César Mermejo, președintele Consiliului Evanghelic. „Credem cu tărie că singurul mod în care o țară poate fi schimbată este prin a cunoaște mai întâi adevărul despre condiția noastră spirituală. … De aceea vrem să aducem Evanghelia în toate regiunile Venezuelei prin aceste evenimente.ˮ

 

Amplasat la o altitudine de 1641 de metri, Mérida este celebru pentru Universitatea Los Andes, clădirile sale coloniale colorate și pentru faptul că este cel mai înalt și cel mai friguros oraș dintr-o țară în care temperatura rămâne caldă tot timpul anului.

 

Dar, în ciuda farmecului său fizic, locuitorii orașului au nevoi spirituale mari și le lipsește speranța eternă. Pastorii locali cred că doar 3% din populație are o relație personală cu Isus Hristos, iar vrăjitoria și magia au devenit predominante în ultimele decenii.

 

„Din păcate, Mérida este orașul cu cea mai mare rată de sinucidere din Venezuela, în special printre tineri, care caută disperați să umple golul din inimile lorˮ, a împărtășit Evanghelistul David Ruíz. „Cred că acest Festival a venit în momentul potrivit, deoarece mii de oameni au auzit mesajul speranței și au avut o întâlnire cu Prințul Păcii.ˮ

 

În ciuda penuriei de combustibil și altor provocări de transport în această regiune, mulțimi de oameni au venit la locul evenimentului. Echipa organizatoare se aștepta să fie prezenți în jur de 25.000 de oameni, dar Domnul a mișcat inimi într-un mod puternic, iar peste 45.000 de persoane au participat la cele trei evenimente.

 

Sâmbătă dimineața, Festikids a adunat mii de copii pentru a participa la activități distractive și a urmări o piesă numită „Isus vine în ajutorˮ, interpretată de tineri din biserici locale.

 

Sâmbătă și duminică seara, Festivalul Familiei a adunat mii de oameni de toate vârstele. Oamenii au ascultat cu atenție când David Ruíz a împărtășit cum toți am păcătuit, dar Isus Hristos a plătit pedeapsa pentru păcatele noastre pe cruce.

 

O viață nouă

Cu câteva luni în urmă, Laura* s-a înfuriat foarte tare când creștinii evanghelici au început să împărtășească Evanghelia în comunitatea ei. Timp îndelungat, ea i-a hărțuit și chiar i-a denunțat în fața autorităților, spunând: „Ei tulbură liniștea în regiune și se opun credințelor tradiționale ale comunității.ˮ

 

Dar acești creștini au decis să contracareze dușmănia ei cu dragoste. Una dintre aceste persoane a fost Yaneth.

 

Yaneth și alții i-au împărtășit Evanghelia Laurei de mai multe ori. Când biserica lui Yaneth a organizat depozite de alimente pentru a ajuta comunitatea, ea a încurajat-o pe Laura să ia o pungă cu alimente pentru familia ei.

 

Încetul cu încetul, atitudinea Laurei față de creștini a început să se schimbe.

 

Yaneth a invitat-o la Festival și a putut să asiste la momentul în care Domnul i-a atins inima pe parcursul evenimentului. Acolo, Laura a decis să se pocăiască de păcatele ei și să-și încredințeze viața lui Hristos.

 

*„În acea seară, a primit o carte numită Trăind în Hristos… Cel mai uimitor lucruˮ, a spus Yaneth, „a fost că a doua zi, i-a spus pastorului că a citit deja întreaga carte și că dorește să discute cu el în detaliu despre ea, pentru că avea câteva întrebări.ˮ

 

O Lumină în Întuneric

În zona orașului cunoscută ca Páramo de la Culata, vrăjitoria a devenit o practică obișnuită. Când Ninoska de Gutierres se plimba în zonă, a văzut un anunț care promova „Vrăjitoriaˮ într-o casă unde a văzut și mulți copii jucându-se.

 

Fiind călăuzită de Duhul Sfânt, ea a decis să intre și să ofere invitații la Festivalul Familiei. În timp ce Ninoska pleca, un băiat de 10 ani numit Yair* a atras atenția ei și a întrebat-o pe Ninoska dacă poate să o convingă pe bunica să-i lase să participe cu familia la Festikids.

 

După o lungă conversație, bunica a fost de acord.

 

La Festival, bunica a fost surprinsă să-i vadă pe Yair și pe cei patru nepoți ai săi rugându-se în timpul Festikids pentru a-L invita pe Isus să intre în inimile lor.

 

În acea zi, lumina lui Hristos a intrat în această casă și o sămânță a fost plantată în inima acestei femei, care câteva zile mai târziu a decis să viziteze biserica lui Ninoska pentru prima dată.

 

De BGEA

 

Sursă text și foto: Harbingersdaily

 

https://www.voceacrestinilor.com/stiri/intr-un-oras-din-venezuela-coplesit-de-vrajitorie-un-numar-de-12000-de-oameni-doresc-sa-inceapa-o-relatie-autentica-cu-cristos/

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

Cine Controlează Hrana, Controlează Lumea

RALUCA

 

 

Nevoia primară și constantă, de consum, a omenirii încă din prima zi în Eden, a fost să aibă suficientă hrană și apă pentru a-și menține familia în viață.

În plus, omul trebuie să aibă cazare, o sursă de venit, și de îngrijire a sănătății. Cu toate acestea, cea mai mare, cea mai presantă și constantă nevoie a omului este hrana, inclusiv apa.

 

Iar aprovizionarea cu alimente este devastată de populația în continuă creștere.

 

În 1906, Alfred Henry Lewis a declarat: „Există doar nouă mese între omenire și anarhie.” Trei zile fără mâncare vor întoarce adesea prietenul împotriva prietenului, vecinul împotriva vecinului și, în unele cazuri, rudele împotriva rudelor. De asemenea, va transforma oamenii decenți în criminali și, în unele cazuri, va transforma oamenii bine crescuți în canibali.

 

Nici o persoană stabilă nu o ia razna după ce nu mănâncă timp de trei zile, dar când se adaugă frica de foame, panica va urma curând.

 

În 1798, Thomas Malthus a scris că populația se extinde în vremuri de belșug până când nu există suficientă hrană (și alte resurse) pentru a hrăni oamenii. O luptă neîncetată pentru alimente provoacă o presiune și o suferință extraordinară într-o regiune. Chiar și în vremuri dificile, dorința de „atașament virtuos” (căsătorie) este atât de puternică încât problema se va agrava cu copii suplimentari care fac imposibilă orice îmbunătățire permanentă pentru săraci. Premisa sa de bază a fost, atunci când vremurile sunt bune, populația crește, iar creșterea tinde să consume resurse, ceea ce face viața dificilă pentru cei mai puțin norocoși.

 

Malthusianismul este astăzi în lumea noastră, adesea cu zel misionar, pentru a reduce populația prin interzicerea căsătoriei, limitarea dimensiunii familiei și chiar utilizarea schemelor radicale de avort forțat, infanticid și eutanasie. Chiar și avortarea copiiilor handicapați după naștere și uciderea celor născuți fără posibilitatea unei „vieți de calitate”.

 

Malthus a susținut că, din moment ce creșterea populației va depăși întotdeauna aprovizionarea cu alimente, orice îmbunătățire a omenirii este imposibilă dacă nu sunt impuse limite dure asupra reproducerii. El a sugerat că căsătoriile târzii și „restricțiile morale” (abstinența), războaiele și bolile ar ajuta la menținerea unui echilibru între populație și aprovizionarea cu alimente. Alții au adăugat controlul nașterilor; cu toate acestea, Malthus a fost un predicator englez și nu a recomandat controlul nașterilor.

 

Când vremea favorabilă produce recolte abundente, populația este în general sănătoasă și fericită. Au tendința de a avea copii din abundență. Ni se spune că tendința spre căsătorie este o luptă constantă și împiedică orice îmbunătățire a stării celor săraci. Prin urmare, populația crește, provocând stres și presiune pentru alimente suplimentare și alte resurse. Malthus a considerat societatea condamnată la foamete, boli, sărăcie, mizerie și moarte; cu toate acestea, căsătoriile ulterioare, abstinența sexuală și celibatul ar ajuta la atenuarea suferinței celor săraci.

 

El a trăit la mijlocul anilor 1700 și nu a văzut Revoluția industrială galopând în drumul său din 1760 până în jurul anului 1840. El nu a anticipat că mașinile sunt conduse de aburi, apă, aer sau electricitate, făcând munca a zeci de oameni. De asemenea, el nu a reușit să vadă creșterea contraceptivelor care au permis familiar să aibă doi sau trei copii în loc de cinci sau șase – sau mai mult.

 

Foamea, boala și războiul scad populația care necesită mai puțină hrană; iar controlul nașterilor, amânarea căsătoriei și celibatul ajută și mai mult la menținerea echilibrului în lume.

 

El a crezut că cauzele naturale, cum ar fi accidentele, vârsta înaintată, foametea și „viciul”, inclusiv infanticidul, crima, contracepția și homosexualitatea, ar putea opri creșterea excesivă a populației. Dar el nu avea nici o speranță de a scăpa de foamete masivă.

 

Când vremurile bune continuă și populația crește, amenință pe toată lumea; în consecință, din moment ce mai mulți oameni trăiesc mai mult, bătrânii, handicapații și neproductivitatea sunt „mâncători inutili”.

 

Foametea din India (care s-a întâmplat la fiecare zece ani timp de zeci de ani) a fost necesară pentru a ține sub control populația „în exces”. Oficialii chiar au interzis organizațiilor private de caritate să trimită mâncare în zonele afectate de foamete! Teoria malthusiană a influențat, de asemenea, politicile britanice din Irlanda în anii 1840, în care măsurile de ajutor în timpul foametei de cartofi din Irlanda (1845-1849) au fost neglijate, iar foametea în masă a fost văzută ca o consecință naturală și inevitabilă a presupusei suprapopulații a insulei.

 

Intrarea germanilor. În 1920, o carte zguduitoare a fost publicată de germanii Karl Binding și Dr. Alfred Hoche cu titlul englez, „Permission to Destroy Life Devoid of Value or Permitting the Destruction of Life Unworthy of Lifeˮ ( Permisiunea de a Distruge Viața lipsită de Valoare sau de a Permite Distrugerea Vieții Nedemne de Viață). Acesta a abordat relația legală dintre sinucidere și eutanasie și apoi a extins la uciderea bolnavilor mintal. Cartea sugera că uciderea unui pacient era justificată atunci când a dus la salvarea altor vieți, mai ales atunci când pacientul în cauză nu avea nicio valoare pentru el sau pentru societate. Cartea pledează pentru uciderea celor bolnavi mintal sau a celor morți intelectual, mai ales că astfel de oameni erau o scurgere a societății.

 

Expresia „viață nedemnă de viață”, care a apărut pentru prima dată în această carte, a fost esențială pentru ideologia nazistă. Cei doi autori, un avocat și un medic, nu erau politicieni și nu erau național-socialiști. Ei au fost cadre universitare care se ocupă de un subiect foarte delicat. Are statul dreptul de a ucide unii oameni pentru binele multora? Are statul dreptul să decidă când o viață nu este productivă?

 

Această întrebare nu a primit răspuns, în opinia mea.

 

Mâncarea sau lipsa acesteia este o problemă semnificativă în timpul nostru, deoarece dacă nu este suficientă hrană disponibilă, atunci totul se reduce. Nu am văzut niciodată un astfel de accent pe alimente și pe potențiala sa indisponibilitate. Nu mai este doar o problemă pentru unii, ci pentru toată lumea, deoarece toată lumea mănâncă.

 

Oamenii devin din ce în ce mai conștienți de dependența lor totală de alții pentru ceea ce este indispensabil – hrana. Generațiile trecute ar fi fost îngrozite de o astfel de dependență.

 

Cu lipsa hranei, anarhia predomină, urmată de foamete. Hrana mai puțină este un lucru, dar lipsa hranei este un dezastru. Paul Lee Tan a dat o descriere țărănească a foametei rusești din 1932 până în 1933. „Am mâncat tot ce am putut  găsi – pisici, câini, șoareci de câmp, păsări. Când va fi lumină mâine, veți vedea copacii dezbrăcați de scoarță… și bălegarul de cal a fost mâncat. Uneori există cereale intregi în el.”

 

Americanii au puțină experiență cu lipsa de alimente la scară națională și nici un exemplu de foamete masivă în țara noastră.

 

Nu mai este vorba de o lipsă de alimente, de întreruperea alimentelor și de indisponibilitatea alimentelor discutate doar de grupurile marginale, ci sunt îngrijorați oficiali și politicieni de rang înalt. Președintele Biden a spus despre deficitul de alimente: „Da, va fi real”. Prețurile alimentelor sunt la cel mai ridicat nivel de când au început înregistrările acum 60 de ani.

 

De data asta Biden a avut dreptate.

 

Îngrijorarea este deja aici, și se va înrăutăți pe măsură ce magazinele alimentare nu mai au articole importante la începutul zilei, apoi nu vor mai avea aceste articole deloc. Apoi, mulți oameni vor trece de la anxietate la neliniște la anarhie – cele nouă mese au fost ratate. Una este să te temi de lipsa de hrană, dar alta este să te temi de foame, apoi de faptul de a muri de foame.

 

Va deveni foarte grav, deoarece unii oameni care traiesc la limită devin iresponsabili. Unii părinți vor lua orice vor pentru a-și hrăni copiii. Orașele ar deveni de nelocuit pe măsură ce revoltele alimentare vor avea loc, deoarece oamenii decenți folosesc forța pentru a lua ceea ce simt că au nevoie – dacă nu, ceea ce merită. Înțelegeți că nu este o speculație. Acest lucru s-a întâmplat întotdeauna în toate societățile. După cum s-a văzut mai înainte, camionagiii ar refuza să intre în orașele care se revoltă, exacerbând și mai mult problema.

 

Henry Kissinger a declarat în The Final Days: „Controlează petrolul și controlezi națiunile; controlează mâncarea și controlezi oamenii.” Într-un MEMO din 1974 privind securitatea națională, el a declarat, de asemenea, că „depopularea ar trebui să fie cea mai mare prioritate a politicii externe față de lumea a treia, deoarece economia americană va necesita cantități mari și în creștere de minerale din străinătate, în special din țările mai puțin dezvoltate”.

 

Dacă nu credeți că mulți oficiali publici vor promova planuri de a diminua, epuiza și distruge elemente ale unei populații pentru a menține ordinea (și locurile lor de muncă), trăiți într-un univers alternativ. Și nu cunoașteți istoria.

 

Marea noastră catastrofă alimentară a început deja.

 

Marea foamete a fost unul dintre marile dezastre ale istoriei umane. Dezastrul de clasă mondială a început atunci când o răcire fizică s-a așezat peste europenii secolului al XIV-lea. Marea Baltică a înghețat de două ori, urmată de ani reci și nesezonieri de perioade de vegetație mai scurte, ceea ce a însemnat dezastru. Ploaia a început în 1315 și a continuat timp de 7 de ani, mai ales în timpul verii. Eșecurile culturilor au durat până în 1316 până la recolta de vară din 1317.

 

În 1315, a plouat atât de mult, încât oamenii au vorbit despre potopul lui Noe. Culturile au eșuat, iar oameni din întreaga Europă mureau de foame. Oamenii au început să recolteze rădăcini sălbatice comestibile, ierburi, nuci și scoarță în păduri. Și-au mâncat proprii copii, iar oamenii din Polonia au luat spânzurații de pe eșafod și i-au mâncat. Deficitul de hrană i-a determinat pe deținuți să ucidă noi deținuți și să-i „devoreze pe jumătate vii”. Timpul a fost evident pentru nivelurile severe de criminalitate, ieșiri violente, boală, moarte în masă, canibalism, și infanticid.

 

Aproape toată lumea era înfometată, deoarece 95% din populație era formată din țărani care nu aveau rezerve de hrană și nici bani de cumpărat dacă era ceva disponibili pentru vânzare. În acest timp, oamenii nu au gândit și nu au acționat rațional. Ei au măcelărit animalele și au mâncat semințele pentru însământare, garantând o foamete continuă. Mulți și-au abandonat copiii, dar unii oameni în vârstă au ales să nu mănânce pentru a asigura hrana pentru tineri.

 

În această perioadă, speranța de viață a fost șocant de scăzută. În timpul Marii foamete și a ciumei, a fost puțin sub 30 de ani, iar între 1348 și 1375, speranța de viață a fost de numai 17 de ani! Lipsa de hrană și o ciumă mortală vor face acest lucru unei populații.

 

Toate acestea au fost pe zone extinse, inclusiv câteva națiuni; cu toate acestea, unii experți ne spun că ne confruntăm cu o foamete mondială, în primul rând în Africa, Bangladesh, națiunile din America de Sud, națiunile din Orientul Mijlociu, Și China, apoi Europa și statele Unite.

 

Și toate aceste populații se îndreaptă în direcția ta!

 

Guvernele și organizațiile care fac bine vor face ceva, chiar dacă este greșit. Forumul Economic Mondial (WEF) tocmai și-a încheiat conferința anuală de la Davos, Elveția, exprimându-și îngrijorarea cu privire la viitorul lumii din cauza dependenței de carne în dietele noastre. Ei recomandă tuturor să treacă la veganism și să mănânce alge marine, cactuși și semințe de avocado. Jucătorii de noroc pot paria ferm că miliardarii din Davos nu au mâncat alge.

 

Dumnezeu ne avertizează în Timotei 4:3 în zilele de pe urmă, „Ei opresc căsătoria şi întrebuinţarea bucatelor!ˮ

 

Să presupunem că sunteți blocați pe o barcă de salvare în care pătrunde apa în mijlocul oceanului cu alte 5  persoane. Problema este că barca va ține doar 4, deci doi pasageri trebuie să sară peste bord sau să fie aruncați peste bord. Un pasager este Directorul al unei corporații majore; altul este un chirurg calificat în salvarea copiilor neajutorați; altul este Stacey Abrams, pretendent la biroul guvernatorului Georgiei; altul este un student la colegiu, iar o persoană șomeră  concediată recent și așteaptă acum rezultatele unei cereri recente de angajare. Barca se inundă rău. Doi dintre voi trebuie să plece. Pe cine arunci peste bord? Nu cred că șomerul trebuie să-și facă griji cu privire la cererea sa de angajare și nici studentul nu va trebui să-și facă griji cu privire la împrumuturile sale pentru studenți. Ambele sunt dispensabile.

 

Punctul evident este că oamenii au valori diferite în lumea de astăzi, dar nicio persoană sau Consiliu sau entitate politică nu are autoritatea de a decide cu privire la valoarea unei persoane.

 

Dar apoi, dacă Stacey ar alege să facă lucrul bărbătesc și să sară peste bord, asta ar rezolva problema teoretică. Cu toate acestea, problema alimentară nu este teoretică. Iar decizia lui Stacey, ca toate deciziile ei, este total irelevantă.

 

Astăzi, liderii care se presupune că sunt limpezi la minte, onești, informați și îngrijorați spun că foametea este în față, mai întâi în națiunile lumii a treia, apoi aici.

 

Ți-ai plantat deja în grădină?

 

Sursă text și poză: disntr.com

 

 

 

https://www.voceacrestinilor.com/mapamond/cine-controleaza-hrana-controleaza-lumea/

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Business Magazin. Cum reuşeşte Henry Kissinger să zguduie lumea chiar dacă merge în baston şi are 100 de ani. Italienii îl numesc ”Dumnezeul din maşină”. Cariera incredibilă a celui mai influent secretar de stat american

 

 

Autor: Iulian Anghel

 

 

Rari sunt oamenii care să fi influenţat evoluţia politică a lumiI fără să fie împăraţi, regi sau preşedinţi de ţară. La 100 de ani împliniţi, Henry Kissinger este una din rarele şi bizarele apariţii în această lume a politicii plină de contradicţii, care nu a dispărut din peisaj nici atunci când şi-a încheiat cariera publică.

 

Secretar de stat al Statelor Unite şi consilier pe probleme de securitate naţională în vremea preşedinţilor Nixon şi Ford, între 1968 şi 1977, Kissinger şi-a câştigat o aşa faimă încât nici Diavolul coborât pe pământ nu ar fi avut îndrăzneala să-l contrazică. Desigur că preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, l-ar fi dat bucuros cu capul de pereţi pe Kissinger când acesta a spus că Occidentul nu trebuie să ajute Ucraina.

 

Doar că, aşa cum este văzut Kissinger, căruia, la 100 de ani împliniţi, i se cere încă părerea despre soarta lumii, Zelenski ar prefera să se ia la trântă cu Satan, decât cu el. Sunt rari oamenii care să fi influenţat evoluţia politică a lumii fără să fie împăraţi, regi sau preşedinţi de ţară. Cu sute de ani în urmă, cardinalul Richelieu, prim-ministrul regelui Ludovic al XIII-lea al Franţei (anii 1600), a fost unul dintre ei, deşi nu venea dintr-o familie care l-ar fi îndreptăţit pentru aşa poziţii înalte.

 

Henry Kissinger este un Richelieu modern. Richelieu a trăit însă 57 de ani. Kissinger a ajuns la 100 de ani şi încă vorbeşte şi-i scoate pe unii din minţi prin ce spune. La fel ca Richelieu, Kissinger este fie puternic contestat, fie considerat un guru.

 

La ultimul forum de la Davos, staţiunea de lux din Elveţia unde se întâlnesc, anual, bogaţii lumii şi presupuşii lideri influenţi din politică şi pun la cale viitorul planetei, Henry Kissinger a vorbit, printr-un sistem de videoconferinţă. Şi, desigur, graţie statutului său de guru al politicii, nu putea rata o analiză a războiului din Ucraina. „Înainte de război m-am opus (aderării Ucrainei la NATO – n. red.), dar acum o Ucraină neutră nu ar avea sens”, a spus el.

 

Ei bine, înainte el spunea taman invers, spunea că Occidentul nu trebuie să ajute Ucraina cu arme, iar  când venea vorba despre aderarea la NATO, Ucraina să-şi ia la revedere pentru multe secole de aici înainte.

 

Cum reuşeşte Henry Kissinger să zguduie lumea chiar dacă merge în baston şi are 100 de ani. Italienii îl numesc ”Dumnezeul din maşină”. Cariera incredibilă a celui mai influent secretar de stat american

 

https://www.zf.ro/eveniment/business-magazin-reuseste-henry-kissinger-zguduie-lumea-merge-baston-22094949

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

 

Pentru ca n-a avut bani pentru mita,a ramas si fara…) „Nu am aer”. Cum arată mesajele trimise de femeia moartă în maternitatea din Botoșani. Publicate de fratele ei, au devenit simbolul campaniei pentru demiteri

 

de  Răzvan Luțac

 

 

Rude, apropiați și oameni care au aflat de cazul Alexandrei, gravida de 25 de ani care a murit la Botoșani în așteptarea medicilor, au pornit o petiție în mediul online folosind ultimul ei mesaj către mamă, „Nu am aer”, pentru demiterea managerului spitalului din oraș și a personalului medical.

 „Nu mai rezist de durere! Vă rog din suflet. Simt că o iau razna”  „Sper să vină devreme că mor aici” Alexandra, o tânără de 25 de ani, a murit vineri dimineață, 18 august, după ce, cu o noapte în urmă, a acuzat dureri, sângerări și a fost transportată cu ambulanța la spital. 

 

Potrivit Monitorul de Botoșani, familia acuză medicii de gardă de la Maternitatea Spitalului Județean Botoșani că nu au intervenit cu nimic și că au lăsat-o să aștepte până dimineață, când urma să vină ginecologul care îi monitoriza sarcina. La 8:20, gravida s-a stins la Terapie Intensivă.  Medicii au răspuns că nu i-au făcut chiuretaj pentru că sângerarea era redusă și nu existau semnele unui avort în evoluție. 

 

Fratele victimei, Vlad Miron, a publicat mesajele trimise de pe telefonul surorii lui. Ultimul, după ora 7, cu o oră înainte să se stingă, a fost „Nu am aer”. Acum, în mediul online a apărut o petiție pentru demiterea managerului spitalului și a medicilor implicați, precum și a asistentelor. Ea se numește la fel, „Nu am aer”. Iată toate discuțiile dintre tânără și rude:

 

1. Vineri, ora 2:00. Mesaje între femeie și soțul ei. „Sper să vină devreme că mor aici”

RECOMANDĂRI Cristian Cioacă va fi eliberat din închisoare, decizia este definitivă. Fostul polițist a executat aproape 10 ani pentru uciderea Elodiei Ghinescu – De ce nu face un medic care e acum? Ca să scapi odată. – Nu, tre să vină mâine medicul meu. – De ce? – A spus că nu se poate în seara asta. – Nu înțeleg. Cum să stai așa? Cine știe la ce oră vine mâine. – Sper să vină devreme că mor aici.

 

VEZI  FOTOPOZA 1 / 4 2. Vineri, ora 3:16. Mesaj al fetei către medicul Carmen Oprișanu „Bună seara! Sunt Ivanov Alexandra, însărcinată în 13 săpt. Am venit la maternitate cu dureri mari de burtă și sângerări. Din păcate, bebe e oprit din evoluție, Credeți că se poate face ceva să fiu chiuretată în seara asta? Că nu mai rezist de durere. Exact ca la naștere. Vă rog din suflet”.

 

3. Vineri, ora 4:18. Mesaj al fetei către medicul Mariana Pitrop

 

RECOMANDĂRI Cealaltă față a accidentului mortal de la 2 Mai: Oamenii erau pe carosabil, dar pe unde să meargă? Pista de biciclete se termină, începe șoseaua morții „Sunt Ivanov Alexandra. Credeți că îmi puteți face chiuretajul noaptea asta că nu mai rezist de durere! Vă rog din suflet. Simt că o iau razna”

 

4. Vineri, ora 7:05. Mesaj către mamă: „Nu am aer” Ultimul mesaj trimis de femeie este către mama ei. La ora 7:05, ea îi scrie „nu am aer”.

Citeşte întreaga ştire: „Nu am aer”. Cum arată mesajele trimise de femeia moartă în maternitatea din Botoșani. Publicate de fratele ei, au devenit simbolul campaniei pentru demiteri

 

 

https://www.libertatea.ro/stiri/nu-am-aer-cum-arata-mesajele-trimise-de-femeia-moarta-in-maternitatea-botosani-publicate-de-fratele-ei-au-devenit-simbolul-campaniei-pentru-demiteri-4640968?utm_campaign=article&utm_medium=push&utm_source=browser&utm_term=cde-onesignal-fresh-articles-weekday-820

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

(Beizadeaua multilateral de PeSeDizanta,ocrotita si de politisti in repetate randuri,calca sip e cadavre…) Cazul șoferului drogat. Godină desființează scuzele șefilor polițiștilor: ”Putea fi lăsat fără permis până a doua zi!”

 

 

 

Polițistul ”influencer” Marian Godină nu a ratat ocazia a de a comenta pe pagina sa de Facebook cazul șoferului de 19 ani care a ucis 2 oameni într-un accident rutier după ce a consumat droguri.

 

autor

CRISTIAN MATEI

 

Godină a criticat explicațiile ridicole ale șefilor Poliției Constanța, care au afirmat că tânărul șofer nu a fost supus la un test antidrog – deși fusese oprit de două ori, chiar înainte de producerea tragediei – pentru că singurul aparat de testare a consumului de droguri din zona Mangalia nu era disponibil, iar polițistul calificat să facă analizele se afla în concediu medical.

 

El spune că, potrivit legii, șoferul putea fi dus la spital în vederea recoltării de sânge și putea fi lăsat fără permis până a doua zi la ora 8, doar în urma examinării medicale.

 

 

”Sunt sigur că nu s-a găsit acolo un aparat drug test, de aceea și cred că trebuie demiși șefii polițistului de la mic la mare, până la șeful Poliției Române. Pentru că e de neconceput ca în plin sezon estival, într-o stațiune care nu e renumită pentru consum de suc de soc, poliția să nu aibă câteva aparate drug test.

 

În altă ordinde de idei, pentru că tot văd că unii (în special polițiști) găsesc lipsa acelui aparat drept scuză, las aici articolul 22 indice 1 din OUG 195/02 în care e prevăzut că șoferul putea fi dus la spital în vederea recoltării de sânge și putea fi lăsat fără permis până a doua zi la ora 8, doar în urma examinării medicale. (făcute desigur de medic, nu de polițist)

 

Art. 22 (1) Retragerea permisului de conducere se dispune de către poliţia rutieră şi în cazul în care titularul acestuia nu a putut fi supus testării în vederea stabilirii concentraţiei de alcool pur în aerul expirat sau testării preliminare a prezenţei în organism a unor substanţe psihoactive, iar în urma efectuării examinării medicale s-au constatat elemente clinice sugestive consecutive consumului recent de băuturi alcoolice sau de substanţe psihoactive, cu ocazia procedurii de recoltare a mostrelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de substanţe psihoactive, eliberându-se o dovadă înlocuitoare a permisului de conducere fără drept de circulaţie.

 

(2) Retragerea permisului de conducere se dispune până la ora 8.00 a zilei următoare, dar nu mai puţin de 12 ore” – a transmis Marian Godină pe rețeaua de socializare.

 

 

 

 

Abia după accident, tânărul de 19 ani a fost testat și pentru droguri, iar rezultatele au ieșit pozitive la trei substanțe interzise: cocaină, amfetamină și metamfetamină. Pentru toate e nevoie însă de confirmarea laboratorului de Medicină Legală.

 

Iar la acuzațiile de ucidere din culpă și fugă de la locul accidentului, pentru care a și fost arestat, se pot adauga și acuzații de conducere sub influența drogurilor.

 

De altfel, din datele oficiale rezultă că soferul a mai fost cercetat de procurorii Antidrog anul trecut.

 

Pentru tragedia provocată sâmbătă dimineață, tânărul va fi judecat după legea Anastasia, recent promulgată. Potrivit acestei legi, șoferii drogați sau băuți, chiar și cei fără permis, care ucid în accidente rutiere, nu mai pot primi pedepse cu suspendare. Dacă va fi găsit vinovat, ar putea primi până la 15 ani de închisoare.

 

 

 

https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/cazul-soferului-drogat-godina-desfiinteaza-scuzele-sefilor-politistilor-putea-fi-lasat-fara-permis-pana-a-doua-zi.html?utm_source=pushwoosh&utm_medium=cross_extern&utm_campaign=pushaplicatie

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

(Desi medicii din Romania primesc salarii ca in occident,ne ajuta sa murim cu zile,ca pe front  )…RAPORT-Tânăra de 25 de ani care a murit în Maternitatea din Botoșani nu a primit îngrijiri timp de 7 ore

 

 

https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/tanara-de-25-de-ani-care-a-murit-in-maternitate-din-botosani-nu-a-primit-ingrijiri-timp-de-7-ore-sustin-inspectorii-sanitari.html

 

Tânăra de 25 de ani care a decedat, vineri dimineaţă, în Maternitatea din Botoşani nu a beneficiat, timp de aproape şapte ore, de îngrijiri medicale, se arată într-un raport preliminar întocmit de Direcţia de Sănătate Publică (DSP) Botoşani.

 

autor

IOANA ANDREESCU

 

Potrivit sursei citate, pacienta Alexandra Ivanov a fost internată la ora 23:30 cu „sângerare pe căi genitale externe, dureri hipogastrice şi lombare”, scrie Agerpres.

 

Diagnosticul stabilit la internare a fost de „sarcină oprită în evoluţie, metroragie minoră, observaţie anemie secundară”.

 

 

Inspectorii sanitari au stabilit că „de la ora 00:45, când i s-a administrat ser fiziologic şi un medicament, până la 07:35 nu a mai fost efectuată nicio manevră de îngrijire” pentru tânăra respectivă.

 

„În intervalul orar 23:30 – 00:45, pacientei i s-au efectuat investigaţii clinice şi paraclinice şi i s-a administrat tratament simptomatic. La ora 00,53, analizele de laborator au fost finalizate, aflându-se la dispoziţia medicului de gardă.

 

CITEȘTE ȘI

gravida

Măsurile luate de conducerea Maternității din Botoşani după moartea Alexandrei, gravida moartă după o noapte de spitalizare

În intervalul orar 00:45 – 07:35, nu au fost consemnate în foaie investigaţii, intervenţii terapeutice şi manevre de îngrijire.

 

La ora 07:35, s-a consemnat agravarea bruscă a stării generale şi pacienta a fost transferată la ATI, unde i s-au efectuat manevre de resuscitare timp de 40 de minute fără succes, la 8:20 declarându-se decesul”, se precizează în raportul făcut public de DSP.

 

 

Printre alte nereguli, inspectorii DSP au constatat că „la data controlului, unitatea sanitară nu a pus la dispoziţia inspectorilor sanitari procedura/protocolul privind gestionarea unor astfel de cazuri”.

 

Inspectorii sanitari au mai solicitat documente suplimentare de la unitatea sanitară, precum note de relaţie a întregului personal, procedurile şi protocoalele terapeutice, rezultatul analizei necroptice şi alte documente necesare finalizării acţiunii de inspecţie.

 

Potrivit oficialilor DSP, cazul urmează a fi analizat şi în cadrul Comisiei Judeţene de Analiză Profesională a Deceselor Materne.

 

 

https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/tanara-de-25-de-ani-care-a-murit-in-maternitate-din-botosani-nu-a-primit-ingrijiri-timp-de-7-ore-sustin-inspectorii-sanitari.html

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

(Si pentru asta au creat Pesta  porcina si carnuri sintetice!…) Se elimină carnea bio și din surse alternative: Guvernul interzice gospodăriilor țărănești să mai vândă porci și carne de porc!

 

 

Scris de: ZIUA NEWS0

 

 

 

Ceea ce se auzea ca o teorie a conspirației acum câțiva ani începe să devină realitate. Guvernul, prin Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, a decis să interzică populației să mai vândă porci și produse din carne de porc.

 

Nici măcar îndeplinirea unor așa-zise standarde de biosecuritate nu va mai permite gospodăriilor populației să vândă porcii crescuți în curte, exploataţiiilor nonprofesionale de subzistenţă fiindu-le interzisă comercializarea.

 

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) a emis un ordin ce conține o serie de reguli și interdicții pentru crescătorii de porci care dețin animale pentru consum propriu. Aceștia nu au voie să vândă porcii și sunt obligați să declare animalele la Primărie, în Registrul Agricol, informează agrointel.ro.

 

Ordinul a fost publicat în dezbatere publică pe site-ul propriu al ANSVSA, în data de joi, 27 iulie, și are ca scop aprobarea condițiilor și cerințelor de biosecuritate pentru exploatațiile de creștere a porcinelor din România. Cu toate acestea, documentul nu este încă în vigoare și necesită publicarea oficială în Monitorul Oficial pentru a fi aplicat în gospodării.

 

În ordin se spune clar că se interzice „comercializarea porcinelor și a produselor provenite de la aceștia” din exploataţiile noncomerciale de porcine, așa cum sunt definite la art. 3 lit. m) din Legea nr. 122/2023.

 

Conform Legii 122, exploatațiile noncomerciale sunt definite astfel: „Exploataţie noncomercială de porcine – exploataţie nonprofesională de subzistenţă, înregistrată în SNIIA, deţinută de persoane fizice, în care porcii sunt crescuţi pentru îngrăşare şi sacrificare pentru consum familial”.

 

Crescătorii de porci trebuie să asigure adăposturi împrejmuite pentru porcine, astfel încât să se evite orice contact între animalele deținute și alte porcine din alte exploatații sau animale sălbatice.

 

De asemenea, adăposturile de porcine trebuie să fie construite astfel încât să se poată efectua ușor curățenia și dezinfecția. Crescătorii trebuie să asigure condiții pentru spălarea și dezinfectarea mâinilor și încălțămintei la intrarea și ieșirea din spațiile în care sunt ținute porcinele.

 

În ceea ce privește accesul vizitatorilor, acesta trebuie limitat în spațiile unde sunt ținute porcinele. De asemenea, persoanele care au avut contact cu mediul silvatic sau cu alte porci domestici din alte exploatații de porcine nu au voie să intre în spațiile cu porcine pentru cel puțin 48 de ore, cu excepția personalului sanitar veterinar care își desfășoară atribuțiile de serviciu, dar care trebuie să fie echipat corespunzător și să ia toate măsurile necesare pentru a evita difuzarea bolii de la o exploatație la alta.

 

De asemenea, crescătorii trebuie să asigure împrejmuirea și protecția spațiilor în care sunt ținute furajele și așternutul acestora. Porcinele pot fi hrănite cu nutrețuri vegetale doar după trecerea unei perioade de cel puțin 30 de zile de la recoltare, iar paiele pentru așternut pot fi utilizate doar după trecerea unei perioade de cel puțin 90 de zile de la recoltare.

 

Un alt aspect important este faptul că resturile menajere care conțin urme de carne sau produse din carne de porc sau mistreț, mai ales apa rezultată de la spălarea cărnii de porc, nu trebuie administrate în hrana porcilor.

 

 

https://www.ziuanews.ro/stiri/se-elimin-carnea-bio-i-din-surse-alternative-guvernul-interzice-gospod-riilor-r-ne-ti-s-mai-v-nd-porci-i-carne-de-porc-1577978

 

 

 

/////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

(Dupa ce Satan cu oamenii lui au creat uriasii din vechime –prin inteligenta artificiala…)Forumul Economic Mondial vrea modificarea genetică a oamenilor pentru ca ei să devină alergici la carne si sa „salveze planeta”!

Scris de: ZIUA NEWS0

 

 

 

 

Forumul Economic Mondial (FEM) e de părere că singura modalitate de a se salva planeta de criza climatica si de flatulenta vacilor e ca guvernele lumii să-si modifice genetic cetățenii astfel încât aceștia să devină „alergici la consumul de carne”.

 

Potrivit unor înregistrări video recent apărute, un bioetician al FEM a cerut ca ființele umane să fie modificate genetic cu ajutorul unor vaccinuri, sau pilule, pentru a deveni complet intolerante la carne. In aceasta situație, consumul de carne ar avea ca rezultat îmbolnăvirea violentă sau chiar moartea unei persoane, prin soc anafilactic.

 

În timpul unei prelegeri susținute în cadrul Festivalului Mondial de Știință, Dr. Matthew Liao, directorul Centrului de Bioetică al Colegiului de Sănătate Publică Globală de la Universitatea din New York, a prezentat viziunea FEM privind modificarea genetică a oamenilor în numele salvării planetei. „Oamenii mănâncă prea multă carne. Și dacă ar reduce consumul de carne, atunci ar ajuta cu adevărat planeta”, a declarat Liao participanților la FEM.

 

 

 

 

 

 

Liao a discutat despre cum să facă oamenii intoleranți la carne prin intervenții chimice și hormonale. „Dar oamenii nu sunt dispuși să renunțe la carne. Unii oameni vor fi dispuși să o facă, dar alți oameni – pot fi dispuși, dar au o slăbiciune a voinței. Ei spun ‘această friptură este pur și simplu prea suculentă, nu pot face asta’. Apropo, eu sunt unul dintre aceștia”, a recunoscut Liao.

 

„Așa că iată o soluție. Deci se pare că știm multe despre – avem aceste intoleranțe”, a continuat Liao. „De exemplu, eu am o intoleranță la lapte. Și unii oameni au intoleranță la raci. Așa că este posibil să putem folosi ingineria umană pentru a demonstra că suntem intoleranți la anumite tipuri de carne, la anumite tipuri de proteine bovine.”

 

„Există o insectă numită căpușa Lone Star, care, dacă te mușcă, vei deveni alergic la carne. Așa că este ceva ce putem face prin inginerie umană. Este posibil să putem aborda probleme mondiale cu adevărat mari prin intermediul ingineriei umane”, a adăugat el. Dar Liao vrea, de asemenea, să micșoreze oamenii prin eugenie sau injecții de hormoni, astfel încât să consume mai puține resurse. Sa-i facă pitici.

 

În timpul Summit-ului de la Davos din 2021 al FEM, lucrarea lui Liao din 2012 „Human Engineering and Climate Change” a fost adusă în discuție în timpul unei prezentări despre „Dieta pentru sănătate planetară”, o inițiativă globalistă de a îndrepta omenirea către diete bazate pe plante și consumul de surse alternative de proteine, cum ar fi insectele și țesutul de carne sintetică crescută în laborator, cum ar fi Beyond Meats, susținută de Bill Gates.

 

Anul trecut, în decembrie, în pregătirea summitului virtual de la Davos din acest an, Forumul Economic Mondial și-a dezvăluit cadrul de bioinginerie într-o prezentare intitulată „3 scenarii pentru modul în care bioingineria ar putea schimba lumea noastră în 10 ani”:

 

„Vaccinurile comestibile cultivate în plante și editarea genetică CRISPR au fost câteva dintre punctele forte ale cadrului. Prezentarea s-a bazat pe o lucrare academică sponsorizată de Forumul Economic Mondial, intitulată Bioengineering Horizon Scan 2020. Pentru Summitul de la Davos din acest an, lucrarea de bioinginerie umană a lui Liao a fost adăugată pentru a fi luată în considerare ca o posibilă completare a documentului Bioengineering Horizon Scan 2020 atât pentru cadrul de bioinginerie al Forumului Economic Mondial, cât și pentru cadrul privind schimbările climatice, deoarece abordează ambele subiecte.”

 

DIN ACEEASI CATEGORIE…

Elon Musk îl dă în judecată pe Soros: „Abia aștept să înceapă descoperirea!”

Vlad Pascu avea în sânge un cocktail de droguri: peste cinci substanţe interzise, descoperite la analize, anunţă medicii legişti

ISW: Moartea lui Prigojin înseamnă sfârșitul Wagner. Nu va mai exista ca structură militară paralelă cvasi-independentă

Trafic cu echipamente pentru sinucidere asistată – Cel puțin 88 de oameni au murit până acum

Predicția celebrului Carl Sagan, adeverită după 28 de ani. Este înfricoșător: Lumea bântuită de demoni

 

https://www.ziuanews.ro/stiri/forumul-economic-mondial-vrea-modificarea-genetic-a-oamenilor-pentru-ca-ei-s-devin-alergici-la-carne-si-sa-salveze-planeta-video-1578112

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

(De aceea si Iliescu i-a desteptat pe prostanaci, facand pomeni cu doctorate in stiinte!); STENOGRAMELE PUTERII, REGIMUL GHEORGHIU-DEJ ACORDĂ NOMENCLATURIȘTILOR TEZE DE DOCTORAT FĂRĂ STUDII

 

 

 

PREAMBUL: Modificarea produsă pe 19 aprilie 1954, când Gheorghe Gheorghiu-Dej anunța (la două zile după execuția rivalului sau politic, Lucrețiu Pătrășcanu), că renunță la funcția deținută în fruntea Partidului, în favoarea lui Gheorghe Apostol, nu a afectat, de facto, ierarhia reală în piramida conducerii.

 

Potrivit lucrării „Istorie si societate” vol III, semnată de Gh. Buzatu, Stela Cheptea si Marusia Cirstea (în calitate de coordonatori), prim-ministrul României a participat, în ianuarie 1955, la o ședință a BP al CC al PMR, fiind înscris în protocol pe prima poziție, înaintea lui Gheorghe Apostol, chiar dacă acesta din urmă devenise (prin rocada din aprilie ’54) liderul oficial al PMR. In concluzie, nici unul dintre cei menționați în protocolul cu pricina, nici vreun alt membru de partid, nu avea suficientă greutate pentru a face schimbări de asemenea manieră, nici pentru a trece peste deciziile lui Gheorghiu-Dej.

 

Totuși, hotărârea lui Gheorghiu-Dej de a nu acorda titluri științifice fără respectarea legilor țării, nu a reușit să blocheze decât temporar „încercarea unor nomenclaturiști din linia a doua”, de le a obține „în mod fraudulos”. După decesul lui Dej, atât Nicolae Ceaușescu, cât și soția Elena, au plecat urechea la propunerile măgulitoare făcute de unele persoane din anturajul lor”, care „au înțeles aspirațiile acestora și, in spiritul vremurilor” au sprijinit și au alimentat aceste dorințe, pentru beneficia, la rândul lor, de noi privilegii, sau pentru a-și menține statutul.(*)

 

„Cu acordul lor”, precizează lucrarea mai sus amintită, Nicolae și Elena Ceaușescu vor deveni, nu după multă vreme, „niște impostori in lumea științifică”, ajungând astfel „în cel mai înalt for științific și cultural al țării: Academia Română”

 

PROTOCOLUL 37

 

ANEXA 1

 

1. 1592/1954

 

PROTOCOL 37 al ședinței Secretariatului CC al PMR din 8 decembrie 1954, referitor la acordarea unor derogări pentru anumite persoane care doreau sa prezinte teze de doctorat, fără a îndeplini cerințele titlului de candidat in științe

 

Participă la ședință tovarășii: Gheorghe Apostol, Nicolae Ceaușescu și M. Dalea. Au fost invitați tovărășii Leonte Răutu [10] și V. Posteucă. Ședința începe la ora 12.

 

Conform pct. VII din ordinea de zi, „Secretariatul CC al PMR a mai hotărât următoarele:

 

1) – 3) […]

 

4) Aprobă în principiu reducerea termenului de depunere a minimului de candidat de la 2 ani la 1 an pentru un grup de 27 tovarăși care sunt lectori și profesori la școlile superioare de partid, urmând ca să se anexeze cererile scrise ale tovarășilor respectivi.

 

5) Aprobă în principiu ca un număr de 5 tovarăși să prezinte dizertația fără a da examen de minim de candidat, urmând a se supune nominal spre aprobare Biroului Politic.

 

6) Aprobă în principiu ca un număr de 5 tovarăși să prezinte teza de doctorat fără a îndeplini cerințele titlului de candidat în științe, urmând a se supune nominal spre aprobare Biroului Politic al C.C. al P.M.R. (Se anexează. Anexa 9)

 

7) – 11) […]

 

12) Aprobă propunerea Secției Gospodărie de Partid ca foștii deținuți și internați politici (n.a. comuniști) să fie scutiți de plata mobilierului ce l-au primit din partea partidului sau a statului. De asemenea se aprobă ca Secția Gospodăriei de Partid a CC să valorifice mobilierul și alte obiecte vechi ce nu pot fi folosite la mobilarea sediilor și centrelor de odihnă sau a caselor de oaspeți, şi să le repartizeze pe acestea la propunerile comitetului organizației sindicale, lucrătorilor de partid cu plata în rate, prin întreprinderea de construcții și reparații care va putea să facă reparațiile necesare.

 

13) – 17) […]

 

Ședința s-a terminat la ora 16.30″.

 

Gheorghe Apostol

 

EM 2 ex.| 11.XII.1954.[Arhivele Naționale Istorice Centrale, fond CC al PCR – Cancelarie, dosar 127/1954, f. 2 – 9]

 

PARTIDUL DECIDE SĂ DEVINĂ „INTELECTUAL”

 

Invocând „nevoile urgente” ale Partidului de a avea „cadre propagandistice cu titluri științifice„, printr-un referat din 1954 al conducerii PMR, atât Leonte Tismăneanu [2] cât și Silviu Brucan [7] sunt certificați ca „intelectuali de excelență„, Tismăneanu fiind acceptat, alături de Paul Niculescu-Mizil [3], „să prezinte dizertația fără examen minim de candidat” (pct. 1b de mai jos), iar Brucan „să prezinte teza de doctorat fără a îndeplini cerințele titlului de candidat în științe” (pct. 1c)

 

30 noiembrie 1954

 

Referatul întocmit de Leonte Răutu, șeful Secției de Propagandă și Agitație a C.C. al P.M.R., prin care s-a propus prezentarea unor teze de doctorat de către cinci profesori de la școlile superioare de partid, fără îndeplinirea tuturor condițiilor legale, precum și modificarea termenelor de susținere a unor examene de către persoane din nomenclatura P.M.R. înscrise la doctorat.

Secția de Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.M.R.

 

IEŞIRE nr. 1886 / 4 XII [1954]                          [Consemnare manu:] anexa 9-10

 

[Consemnări manu:] Aprobat. ss. M. Dalea 4 XII [19]54

 

De acord.

 

[indescifrabil]

Ianoş Fazekaş

Referat

 

Ținând seama de nevoia urgentă de a avea cadre propagandistice cu titluri științifice, propunem Secretariatului C.C. al P.M.R. să aprobe următoarele măsuri:

 

1. a) Se aprobă reducerea termenului de depunere a examenului de minim de candidat de la 2 ani la 1 an pentru următorii tovarăși:

Sugar Elisabeta – lector la Şcoala „A. A. Jdanov”

Radian Mircea – lector la Şcoala „A. A. Jdanov”

Dolgu Gheorghe – lector la Şcoala „A. A. Jdanov”

Vesa Ion – lector la Şcoala „A. A. Jdanov”

Folticica Paraschiva – lector la Şcoala „A. A. Jdanov”

Mironescu Ileana – lector la Şcoala „A. A. Jdanov”

Erdely Ştefan – lector la Şcoala „A. A. Jdanov”

Huscaru Nicolae – lector la Şcoala „A. A. Jdanov”

Simandan Ladislau – lector la Şcoala „A. A. Jdanov”

Cazacu Honorica – lector la Şcoala „A. A. Jdanov”

Ianculescu Alexandru – lector la Şcoala „A. A. Jdanov”

Kovaci Nicolae – lector la Şcoala „Ştefan Gheorghiu”

Silea Vasile – lector la Şcoala „Ştefan Gheorghiu”

Balaure Florian – lector la Şcoala „Ştefan Gheorghiu”

Redlinger Ladislau – lector la Şcoala „Ştefan Gheorghiu”

Roşu Ion – lector la Şcoala „Ştefan Gheorghiu”

Godeanu Eugen – lector la Şcoala „Ştefan Gheorghiu”

Iorgu Teodor – lector la Şcoala „Ştefan Gheorghiu”

Paloş Gheorghe – lector la Şcoala „Ştefan Gheorghiu”

Falcon Berman – lector la Şcoala „Ştefan Gheorghiu”

Pruneanu Petre – lector la Şcoala „Ştefan Gheorghiu”

Iacob Adam – directorul Inst[itutului de] Rel[aţii] Internaţion[ale]

Petrescu Tiberiu – profesor [la] Inst[itutul de] Rel[aţii] Internaţionale

Suhaia Sara – Editura de Stat pentru Lit[eratură] Politică

Cernea Radu – secretar regional

Badrus Gheorghe – activist în Sec[ţia de] Prop[agandă şi] Agit[aţie a] C.C. [al] P.M.R.

Lucaci Petre – activist în Sec[ţia de] Prop[agandă şi] Agit[aţie a] C.C. [al] P.M.R.

1b) Se aprobă următorilor tovarăși să prezinte dizertația fără examen minim de candidat:

 

Tismăneanu Leonte

Paul Niculescu-Mizil

Cotovschi Grigore

Borgeanu Constantin

1c) Să se aprobe următorilor tovarăși să prezinte teza de doctorat fără a îndeplini cerințele titlului de candidat în științe:

 

Barbu Zaharescu

Ştefan Voicu

Mihai Frunză

Silviu Brucan

Rachmuth Ion

1. d) Se aprobă tuturor aspiranţilor înscrişi la aspirantură de partid fără frecvenţă, o zi liberă pe săptămână pentru studiu.

[Consemnare manu:] 2 1/2 zile (mierc[uri şi] vineri)

 

30 XI 1954                                                           ss. Leonte Răutu

 

Note:

 

Documentul a fost stampilat şi înregistrat la Secția de Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.M.R.

Sublinierile din document şi ultima consemnare aparțin, probabil, lui Leonte Răutu.

sursa: A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar 127/1954, f. 156-157.

STENOGRAMELE PUTERII

 

22 ianuarie 1955, București

 

Stenograma ședinței Biroului Politic al C.C. al P.M.R. din 22 ianuarie 1955, în care s-a discutat, printre altele, despre propunerea Ministerului Afacerilor Externe de a se acorda vize de plecare în Israel persoanelor care solicitau reîntregirea familiei, precum și despre situația unor membri ai nomenclaturii P.M.R., care doreau să obțină derogări de la Legea învățământului pentru a li se acorda titlul de doctor în științe.

 

Direcția Treburilor C.C. al P.M.R.                       ARHIVA BIROULUI POLITIC

 

No. 113 / 1955                                                               Nr. 8 / 1955

 

Stenograma ședinței Biroului Politic al CC al PMR din 22 ianuarie 1955

 

Şedinţa a început la ora 10.

 

Au fost de faţă tovarășii: Gh. Gheorghiu-Dej, Gh. Apostol, M. Constantinescu, Chivu Stoica, E. Bodnăraş, C. Pîrvulescu, P. Borilă, N. Ceaușescu, D. Coliu și Al. Drăghici.

 

Tov. Gheorghiu-Dej: Trebuie dat profil institutului de fizică. Problemei acesteia trebuie să-i dăm importanţă. Institutul să funcționeze nu în condițiile de până acum. Desigur, să aibe (sic!) legătură cu Academia, dar să lucreze sub directa supraveghere a guvernului. Să avem aici un grup mic care să se acope (sic!) de problema energiei atomice, iar noi să fim în curent mereu cu ce se face acolo. Vor fi multe lucruri care se cer a fi secrete, sunt probleme de relații internaționale.

 

Tov. Bodnăraş: O parte a oamenilor din institut vor fi încadrați în special pentru această problemă. Institutul are multe alte probleme; la Consiliul de Miniștri să fie atrasă numai o parte. Ei vor trebui să aibe instalații experimentale pe teritorii unde nu intră nimeni.

 

Tov. Gheorghiu-Dej: Propun să se organizeze la Consiliul de Miniștri această problemă. (Toți tovărășii sunt de acord).

 

Tov. Apostol: Propun ca de această problemă să se ocupe personal tov. Gheorghiu-Dej. (Toți tovărășii sunt de acord).

 

„ESTE DESTUL SĂ DESCHIZI ROBINETUL”

 

Tov. Apostol: Este o propunere a Ministerului Afacerilor Externe în legătură cu emigrările în Izrael [sic!].

 

Tov. Gheorghiu-Dej: Noi am reușit să aducem aici o parte din evrei pe baza ideii de unificare a familiilor, însă guvernanții Izraelului [sic!] opresc venirea lor, pun piedici. Se ridică chestiunea că unificarea familiilor să fie văzută de ambele părţi. Cine vrea să vină, să vină, cine vrea să se ducă, să se ducă. Nu mai știu în ce an, dar prin ţara noastră au trecut venind din URSS câțiva cetățeni sovietici de origină [sic] evrei, bătrâni, care au cerut să se ducă să moară în Izrael [sic!]. Li s-a dat voie să plece, au primit pașaport sovietic şi rămân cetățeni sovietici. Aşa au primit şi rușii, foști cetățeni ai vechii Rusii țariste. Avem aici şi din aceștia. Ei nu sunt lăsaţi apatrizi. Cine vrea, își menține cetățenia sovietică. În cazul nostru, cetățenia R.P.R. S-a ridicat chestiunea că ar fi logic să se acorde vize de ieșire din R.P.R. și de intrare. Dar este destul să deschizi robinetul …

 

Tov. Drăghici: Izraelul [sic!] va organiza presiuni.

 

Tov. Bodnăraş: Se vorbește de cei a căror plecare e justificată, au acolo tată, mamă, copii, ca să întregească familiile. Nu în sens mai larg de nepoţi, mătuşi etc.

 

Tov. Drăghici: Eu mi-am spus părerea. Se fac presiuni şi pe linia Congresului mondial evreiesc şi ONU. Aici este vorba de jocul spionajului american care vrea să-şi bage oamenii.

 

Tov. Pîrvulescu: Dar noi nu ne putem izola de restul lumii.

 

Tov. Drăghici: Dar nimeni nu le dă drumul.

 

Tov. Gheorghiu-Dej: Tovărășii de la M.A.E. ne-au cerut să le dăm răspuns.

 

Tov. Pîrvulescu: Dacă vrea cineva să rămână, rămâne. Dar cu sila nu se poate ţine dacă vrea să plece. E pusă bine problema în sensul de a se întregi familiile. Desigur trebuie văzut de la caz la caz.

 

Tov. Drăghici: Şi cine precizează în [fie]care caz?

 

Tov. Bodnăraş: Organele. Principial nu putem spune nu.

 

Tov. Gheorghiu-Dej:Vă rog să vă spuneți părerea.

 

Tov. Drăghici: Eu mi-am spus părerea. Înseamnă să aruncăm un pietroi într-o baltă agitată. Toată banda sionistă o să înceapă să împingă oamenii spre plecare şi să vedeți vozi [n.r. cozi] pe Calea Victoriei care o să ne preseze să le dăm drumul. Aici cred că nu este chestiune de reciprocitate, ci de plecare.

 

Tov. Gheorghiu-Dej: Pot să vină de acolo aici pentru întregirea familiei care este în RPR şi pentru întregirea familiei acolo dacă sunt rude aici și vor să plece acolo. Ei o să speculeze chestiunea şi din punct de vedere umanitar. Sioniştii, când am dat drumul evreilor, desfășurau o activitate pentru plecarea în Izrael [sic!]. Am fost puși în faţa situației că o parte plecând acolo au mai rămas aici o parte din membrii familiei lor aici. Apoi treptat am mai redus, să [n.r. s-a] spus să nu plece tinerii, că am cheltuit cu ei. Dar dacă pleacă ce să le faci? Dacă rămân tot o să lucreze în silă. Dar noi i-am oprit, am dat drumul la bătrâni. Apoi s-a pus chestiunea să facem propagandă. Aceasta a dat și rezultate. Însă unii au căutat și alte căi și au obținut pașapoarte cu bani având la Interne omul lor.[1]

 

Ceea ce se propune acum nu este să plece poporul evreiesc în masă, ci este vorba de a cădea în principiu de acord cu privire la plecarea celor care au familii acolo şi venirea acelora care au aici familii. Şi aceasta să fie reciproc, pe bază de reciprocitate şi nu în masă, ci treptat.

 

Tov. Bodnăraş: Eu sunt de acord.

 

Tov. Chivu: Şi eu sunt de acord, de la caz la caz.

 

Tov. M. Constantinescu: De la caz la caz şi la cerere individuală.

 

Tov. Drăghici: Eu îmi mențin părerea.

 

Tov. Bodnăraş: Principial în această problemă [este ca] nu putem lua o hotărâre și să spunem că nu suntem de acord.

 

„SĂ SE DUCĂ”

 

Tov. Gheorghiu-Dej: Întrucât suntem la acest punct, unde am stabilit că dăm drumul de la caz la caz, în ţara noastră sunt diverși cetățeni străini, elvețieni, austrieci, francezi. Să ia Biroul Politic şi în această privință o hotărâre în sensul de a nu reține pe aceștia în ţara noastră dacă vor să plece, pentru că ei au legături cu legațiile lor și ne încurcă mai mult socotelile.

 

Tov. Bodnăraş: Dacă ei nu vor să rămână, noi nu putem să-i împiedicăm să plece.

 

Tov. Drăghici: Sunt și cetățeni maghiari, cehi ş.a.

 

Tov. Gheorghiu-Dej: Să existe o hotărâre de principiu că pot să se ducă.

 

Tov. M. Constantinescu: Sigur, n-avem nevoie de oameni care nu sunt legați de noi.

 

Tov. Gheorghiu-Dej: Tov. Pârvulescu este în comisia de vize, să se ştie acolo cum să procedeze. Ca informare a Biroului Politic, conform cu cele stabilite anterior, s-a dat drumul la 2 sau 3 francezi, elvețieni, Housse, Piccolot etc. Încercăm și prin aceasta a îmbunătăți puțin atmosfera. Recomandarea a fost să nu le dăm drumul deodată la toți, ci pe rând. Putem deci să considerăm că Biroul Politic principial este de acord să luăm măsuri practice în privința aceasta.

 

„DE CE SĂ FACEM ACEASTĂ EXCEPTIE?”

 

Tov. Apostol: Mai este o propunere de la Secția de Propagandă şi Agitație [vezi REFERATUL de mai sus, emis de Leonte Răutu in 1954] şi pe care o susține Secretariatul, ca 4 tovarăși: [Leonte] Tismăneanu, [Paul] Niculescu-Mizil, [Grigore] Kotovschi [4] și [Constantin] Borgeanu să poată să-şi ia titlul de candidat dând dizertația fără a fi trimiși la examen. Ei sunt profesori în științe economice.

 

Tov. Bodnăraş: Unde să dea examene?

 

Tov. Apostol: Examen de stat. E vorba să nu meargă la examenul minim de candidat pentru că ei sunt profesori şi să prezinte numai dizertaţia.

 

Tov. Pîrvulescu: De ce să facem această excepție?

 

Tov. Apostol: Tovarășii nu au putut s-o ia de la capăt. Aceștia dau lecții studenților.

 

Tov. Gheorghiu-Dej: La mine a mai venit propunerea aceasta. Eu nu pot să privesc formal obținerea unei diplome.

 

Tov. Bodnăraş: Şi Biroul Politic să ridice un regim stabilit pentru toată ţara?

 

Tov. Apostol: Şi mai sunt 5 tovarăși care se propune ca fără să dea teze de doctorat să devină doctori în științe: [Mihai] Frunză, [Ştefan] Voicu [5] etc. [Barbu Zaharescu [6], Silviu Brucan și Ion Rachmuth [8]].

 

Tov. Bodnăraş: Părerea mea este să se respecte legile şi toţi să dea examenele.

 

Tov. M. Constantinescu: Nu este chestiunea să nu prezinte dizertația, ci să nu li se ceară minimum de candidat. Ei sunt profesori universitari şi minim de candidat se cere unui student.

 

Tov. Borilă: Dizertația o scrie acasă, dar la examen se prezintă în faţa unei comisii.

 

„DE CE SĂ URMEZE ALTĂ LEGE DECAT CEILALTI?”

 

Tov. Bodnăraş: Aici e vorba de două categorii: unii care vor să devină candidați în științe fără examen, alții să devină doctori fără disertație. Eu nu sunt de acord.

 

Tov. Gheorghiu-Dej: Eu mi-am exprimat temerea că se crează (n.r. creează) un precedent. Tovărășii merită, au capacitatea, s-au ridicat, dar de ce să urmeze altă lege decât ceilalți? Şi apoi se crează (n.r. creează) un precedent după care vor veni şi alții. Şi astfel se crează (n.r. creează) o situație pentru aceștia că au intrat pe altă ușă decât ceilalți. Şi eu zic să dea examen. Mai este încă un fenomen. Într-un șir de institute sunt trimiși oameni, elemente mic burgheze, care au profitat de poziția lor și s-au făcut profesori. Este o pleiadă de profesori, conferențiari, asistenți, tot ce vrei. Au obținut aceasta. Acum vor să devină doctori în științe.

 

Tov. Bodnăraş: Dacă vom aproba această propunere, vom coborî autoritatea titlului de doctor şi candidat în ştiinţe.

 

Tov. Gheorghiu-Dej: Eu am stat de vorbă cu [Leonte] Răutu, că de ce vrea să le facem un rău oamenilor şi ce o să se spună despre aceasta.

 

Tov. Drăghici: Este şi o lipsă de seriozitate cu care se privesc titlurile.

 

Tov. Gheorghiu-Dej: Unul din argumente (n.r. aduse de Leonte Răutu) a fost că oamenii aceștia sunt într-o poziție delicată fiind în contact cu profesori, docenți, cu oameni cu titluri și ei deși predau în calitate de profesori, nu au aceste titluri.

 

Tov. Bodnăraş: Ajunge că am promovat în cadrele Academiei oameni care n-ar fi trebuit, niște incapabili.

 

Tov. Gheorghiu-Dej: Şi [Mihail] Roller este academician. A făcut o muncă migăloasă, a strâns documente. Foarte bine. Partidul trebuie să-l felicite pentru aceasta. Tot aşa trebuie să-l critice că atunci când a scos [lucrarea] Istoria României s-a semnat el „Acad. Roller”. Cum de nu-l duce capul să se gândească mai departe, e doar membru de partid, tovarăș bun, că ce atmosferă creează prin aceasta partidului?

 

Tov. Bodnăraş: Eu cred că şi această problemă trebuie s-o vedem.

 

Tov. Gheorghiu-Dej: Da. Mie mi s-a mai ridicat problema şi de alții, printre care şi de Marinescu Voinea, ministrul Sănătății, om foarte serios, care-şi continuă activitatea științifică și practică, un om foarte așezat, echilibrat. El mi-a spus cu jenă despre lucrurile acestea, că la Ministerul Sănătății și poate și la alte ministere sunt profesori făcuți peste noapte. Mie mi-ar crăpa obrazul să mă prezint în poziția de profesor şi să nu cunosc problemele. De ex[emplu]. Dunăreanu, student neisprăvit acum vrea să devină om de ştiinţă. Este normal să avem asemenea profesori?

 

Tov. M. Constantinescu: A fost şi politica Ministerului Învățământului care a promovat o serie de oameni, a căutat să umple golurile care le-a avut.

 

Tov. Bodnăraş: Ministerul a legalizat situația.

 

Tov. Chivu: Ar trebui să se facă examene.

 

Tov. M. Constantinescu: Trebuie făcută o triere şi cine nu corespunde, să fie scos.

 

„NE-AM RIDICAT IN CAP SI INTELECTUALITATEA”

 

Tov. Gheorghiu-Dej: Cu procedurile acelea ne-am ridicat în cap şi intelectualitatea care comentează. Unii au ajuns profesori cu 3 – 4 clase primare, nu cunosc nimic din medicină, sunt niște profani. Şi aceasta face o atmosferă foarte proastă între intelectualitatea noastră. E adevărat, ea s-a format cu educație burgheză, totuși nu putem să ignorăm părerea ei.

 

Tov. Bodnăraş: Titlul de profesor universitar, de academician, este un titlu înalt. Omul trebuie să aibe (n.r. aibă) facultatea absolvită, să ia titlul de doctor în științe, să aibe lucrări științifice, să fie promovat de un colegiu. Dar noi am făcut profesori fără toate acestea, începând cu [Lucreţiu] Pătrăşcanu.

 

Tov. Gheorghiu-Dej: Da, el a deschis seria. Pot să fie lectori, să ţină lecții.

 

Tov. Bodnăraş: Chiar lector este un titlu științific care trebuie dobândit. Cred că n-ar fi rău să facem o verificare a acestei situații, s-o cunoaștem.

 

Tov. Gheorghiu-Dej: Cred că chestiunea aceasta ar trebui luată de Secretariat. Eu am rugat să se facă o listă cu persoanele care au obținut titluri fără cunoștințe.

 

Tov. Apostol: O să facem.

 

Tov. Bodnăraş: Profesorii, academicienii, doctorii în științe, candidații în științe, va trebui să-i vedem.

 

Ședința a luat sfârșit la ora 14.| A.N.I.C., fond CC al PCR – Cancelarie, dosar 6/1955, f. 5; 19 – 25; 30.

 

(*) „Istorie si societate” vol III, semnata de Gh. Buzatu, Stela Cheptea si Marusia Cirstea (in calitate de coordonatori)

 

[1] O referire probabil, la Teohari Georgescu, fostul ministru al Afacerilor Interne, înlăturat din funcţie în 1952.

 

[2] Leonte Tismăneanu (Leonid Tismineţki, Leonida Tisminetzski sau Leon Tisminiţchi) (n. 1913, Soroca – d. 1981, Otopeni): membru al Partidului Comunist din România din anul 1933; exmatriculat din facultate în anul 1935 din cauza activismului său comunist şi condamnat la închisoare împreună cu Grigore Preoteasa; s-a înrolat în Brigăzile Internaţionale de voluntari care luptau alături de trupele regimului republican de la Madrid; grav rănit în anul 1937, i s-a amputat braţul drept (după unele surse, a căzut din tren şi i s-a retezat mâna – nota mea, VR); după încheierea războiului civil din Spania, s-a refugiat în URSS împreună cu soţia sa, Hermina Marcusohn, şi în anul 1941 a devenit redactor la postul de radio „Moscova”; după revenirea în ţară în martie 1948, a fost numit redactor-şef al Editurii de Stat pentru Literatură Politică şi şef de catedră de marxism; din anul 1949, membru în cadrul redacției revistei internaționale Pentru pacea trainică, pentru democrație populară, care avea sediul la Praga; acuzat de „atitudine fracționistă” în anul 1958, îşi pierde funcția de la Editura de Stat pentru Literatură Politică şi este exclus din Partidul Muncitoresc Român în 1960; în februarie 1964 a fost reprimit în P.M.R. şi i s-a recunoscut vechimea în partid pentru perioada 1933 – 1960. Cf. Copilăria comunismului românesc în arhiva Cominternului, ediție de documente coordonată de Alina Tudor-Pavelescu, Arhivele Naționale ale României, București, 2001, p. 432 – 433; 436; Vladimir Tismăneanu, Ghilotina de scrum, Editura POLIROM, Iași, 2002; Partidul Comunist din România în anii celui de-al doilea război mondial (1939 – 1944), ediție de documente coordonată de Alina Tudor-Pavelescu, Arhivele Naționale ale României, București, 2003, p. 223 – 224; Vladimir Tismăneanu, Stalinism pentru eternitate: o istorie a comunismului românesc, trad. Cristina Petrescu, Dragoş Petrescu, Editura POLIROM, Iaşi, 2005, p. 39; Petre Opriş, Leonte Tismăneanu (1913 – 1981), în „Arhivele Totalitarismului”, anul XIII, nr. 1-2 (46-47)/2005, p. 252 – 256. [înapoi]

 

[3] Paul Niculescu-Mizil (n. 25 noiembrie 1923, București): director de studii la Școala superioară de partid „Ștefan Gheorghiu” (1949); director adjunct al Şcolii superioare de partid „Ștefan Gheorghiu” (1952); rector al Şcolii superioare de partid „Ștefan Gheorghiu” (1953); director adjunct al Institutului de Istorie a PMR (1955); membru al C.C. al P.M.R. (P.C.R.) (28 decembrie 1955 – 22 decembrie 1989); șeful Secției de Propagandă şi Agitație a C.C. a P.M.R. (P.C.R.) (1956 – 1968); deputat în Marea Adunare Națională, reprezentând pe rând județele Galați, Timiş, Arad, Bacău, Satu – Mare (3 februarie 1957 – 22 decembrie 1989); secretar al C.C. al P.M.R. (P.C.R.) (22 martie 1965 – 1972); membru al Comitetul Politic Executiv al C.C. al P.C.R. (24 iulie 1965 – 22 decembrie 1989); membru al Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R. (12 august 1969 – 28 noiembrie 1974); viceprim – ministru al guvernului (20 aprilie 1972 – 26 martie 1981); ministru al Educaţiei şi Învăţământului (11 octombrie 1972 – 16 iunie 1976); preşedinte al Consiliului de coordonare a producţiei de bunuri de larg consum (16 iunie 1976); ministru al Finanţelor (7 martie 1978 – 26 martie 1981); reprezentant permanent al României la CAER (12 iunie 1979); preşedinte al CENTROCOOP (1981 – 1989). Gheorghe Crişan, Piramida puterii. Oameni politici şi de stat din România (23 august 1944 – 22 decembrie 1989), Editura PRO HISTORIA, București, 2001, p. 207 – 208.[înapoi]

 

[4] Grigore Cotovschi (Grigore Kotovschi): „militant [comunist] evreu din Basarabia, a luptat în Brigăzile Internaţionale [înfiinţate în Spania, în timpul războiului civil (1936 – 1939)], şi-a petrecut anii războiului în URSS, apoi s-a întors în România, unde a lucrat în aparatul de propagandă [al Partidului Muncitoresc Român], până la excluderea sa din partid, în 1958”. Vladimir Tismăneanu, Fantoma lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, Editura Univers, București, 1995, p. 69.

 

[5]  Aurel Rottenberg (Ştefan Voicu) (n. 1906 – m. 1992): evreu din rândurile comuniștilor internați în lagărul de la Târgu – Jiu; la 8 septembrie 1942 a fost deportat în Transnistria, în lagărul de la Vapniarka, districtul Jugastru; redactor-şef adjunct al ziarului „Scânteia” (1948); președintele sindicatului ziariştilor profesionişti (1 iunie 1948); membru supleant al C.C. al P.M.R. (28 decembrie 1955 – 25 iunie 1960); membru al C.C. al P.C.R. (25 iunie 1960 – 23 noiembrie 1984); deputat în Marea Adunare Naţională, reprezentând pe rând judeţele Argeș, Vâlcea, Galaţi, Suceava (5 martie 1961 – 17 martie 1985); redactor-şef al revistei „Lupta de clasă” (1962); redactor-şef al revistei „Era Socialistă” (1974). Dennis Deletant, Teroarea comunistă în România. Gheorghiu-Dej şi statul polițienesc, 1948 – 1965, Editura POLIROM, Iaşi, 2001, p. 29 – 30; Gheorghe Crişan, op. cit., p. 309. [înapoi]

 

[6] Barbu Zaharescu (Bercu Zukerman) (n. 17 martie 1906, Bârlad, județul Vaslui – d. 14 noiembrie 2000, Bucureşti): membru al P.C.R. (1923); economist român, profesor la Universitatea din Bucureşti; este autorul primului curs de economie politică marxistă apărut în limba română; rector al Institutului „Maxim Gorki” din Bucureşti (1952); ministru plenipotențiar în Argentina (17 martie 1955 – 3 februarie 1956); membru supleant al C.C. al P.M.R. (28 decembrie 1955 – 24 iulie 1965); ambasador în Turcia (7 martie 1956 – 22 ianuarie 1959); ambasador în R. P. Chineză (22 ianuarie 1959 – 29 iulie 1961); ambasador în R. D. Vietnam (22 ianuarie 1959 – 29 iulie 1961); membru al C.C. al P.C.R. (24 iulie 1965 – 24 noiembrie 1974); membru al Comisiei Centrale de Revizie (28 noiembrie 1974 – 23 noiembrie 1984); membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; opere principale: „URSS după 15 ani” (1932, în colaborare); „Karl Marx despre procesul de circulație al capitalului” (1955); „Karl Marx despre procesul de ansamblu al economiei capitaliste” (1965). Dicţionar enciclopedic român, vol. IV, Editura Politică, Bucureşti, 1966, p. 928 – 929; Gheorghe Crişan, op. cit., p. 313; Membrii C.C. al P.C.R. (1945 – 1989). Dicționar, coordonator: Florica Dobre, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2004, p. 631. [înapoi]

 

[7] Silviu Brucan (n. 18 ianuarie 1916, București, Saul Bruckner- d.14.09.2006): secretar general de redacţie şi redactor-şef adjunct al ziarului „Scînteia” (1944 – 1956); deputat al Marii Adunări Naţionale, reprezentând judeţul Prahova (de la 30 noiembrie 1952); ministru plenipotențiar în SUA (7 martie 1956 – 10 iulie 1959); reprezentant permanent la ONU (la sediul de la New York) (10 iulie 1959 – 18 septembrie 1961); vicepreşedinte al Radioteleviziunii române (eliberat din funcţie la 6 ianuarie 1966). Gheorghe Crişan, op. cit., p. 49.

 

[8]  Ion Rachmuth (n. 1911 – d. ?): economist român, profesor universitar, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; a tradus în limba română lucrarea lui Karl Marx, „Capitalul” (volumul I în anul 1947 şi volumul II în anul 1951); a publicat studii îndeosebi cu privire la producţia de mărfuri, legea valorii şi fixarea preţurilor în socialism; opere principale: „Legea valorii şi temeiurile aplicării ei în economia socialistă” (1949); „Deosebirea esenţială dintre rolul economic al statului socialist şi rolul economic al statului capitalist” (1960); „Aspecte ale crizei economiei politice burgheze contemporane” (1965). Dicţionar enciclopedic român, op.cit., p. 13.

 

[9] Petre Opriş, Ministrul comunist al Sănătăţii, dr. Voinea Marinescu – altruism şi decenţă profesională, în „Cetatea Bihariei. Revistă de cultură şi istorie militară”, seria a II-a, nr. 1 (3)/2005, p. 117 – 119.

 

[10] RĂUTU, Leonte (n. Lev Nikolaievici OIGENSTEIN) (28.II.1910 Fălticeni – 1993 Bucureşti) – cf. raportului C.P.A.D.C.R., “principalul ideolog al P.C.R.” (2006: 46); ilegalist, membru P.C.d.R. din 1931 (în U.T.C.d.R. din 1929), cu fișă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 85); fugit în U.R.S.S. în 1940, dobândește cetățenia sovietică şi servește ca deputat în Sovietul Suprem Ucrainean până la 22 iunie 1941; după august 1944: membru C.C. al P.M.R./P.C.R. (1948-1984, supleant între 1958 şi 1960), membru al Biroului Organizatoric (1950-1954), supleant al Biroului Politic (1955-1965), membru al Secretariatului (1965-1969), al Comitetului Executiv (1965-1974) şi al C.P.Ex. ale C.C. (1974-1981); deputat M.A.N. (mandate succesive 1948-1985); şeful catedrei de marxism-leninism la Universitatea București (devenită “C.I. Parhon”) (din 1949), membru în comitetul de redacție la Scânteia (1945-1948), șef adjunct (1945-1948) şi apoi şef (1948-1956) al secției Propagandă şi Agitație a C.C. al P.M.R., șeful Secției de Verificări a C.C. al P.M.R. în 1950, iar succesiv reorganizării, şef al Direcției Propagandă şi Cultură a C.C. al P.M.R. (1956-1965); secretar general (1960-1964) şi apoi ministru adjunct la Ministerul Comerţului Exterior (1964-1969), vicepreședinte al Consiliului de Miniștri (1969-1972); președinte al Consiliului de Conducere şi rector al Academiei de Științe Social-Politice “Ștefan Gheorghiu” (1972-1981, când este marginalizat urmare a scandalului pe marginea emigrării fiicei sale Elena, v. infra); încadrat pentru merite de voluntar antifascist ca rezervist, cu grad de locotenent-colonel, în Forțele Armate, prin Decretul regal nr. 2066 din 20 oct. 1947 (M.Of. nr. 253 din 1 nov. 1947, partea I-a, p. 9763); decorat, inter alia, în 1980 cu “Steaua R.S.S.”; decorat cu ordinul Muncii clasa I-a (1948), ordinul “Steaua R.P.R.” clasa I-a (1960), ordinul “Apărarea Patriei” clasa I-a (1974), titlul “Erou al Muncii Socialiste” şi medalia de aur “Secera și ciocanul” (1964), ordinul “Victoria socialismului” (1971), ordinul “Steaua R.S.R.” clasa I-a (1980) ş.a.; incinerat la crematoriul “Cenușa”, în timpul ceremoniei cântându-se Internaționala (1993!) [înapoi]

 

DOCUMENTARE ANIC: Petre Opriş

 

LUPTA DE CLASĂ: Arhiva IICCMER

 

 

https://amintiridincomunism.wordpress.com/2014/12/08/stenogramele-puterii-regimul-gheorghiu-dej-teze-de-dcotorat-fara-studii/

 

 

////////////////////////////////////////////////

​LUPTA CU PĂCATUL

​O colecție de mesaje care explică versete biblice pe acest subiect.