Prezentam schematic un model constructiv pentru o ferma de ovine/ Rase de oi si capre din Romania si din alte tari/ Alegerea caprelor de prasila/ Viitorul sectorului de ovin si caprine din Europa/ Ferma moderna de capre/ etc

qqqAcest tip de proiect poate fi adaptat atât pentru oile de rasa turcana (mai rezistente la frig si care au nevoie de aer curat), cât si pentru oile tigaie si Merinos.

Deosebirea este aceea ca adapostul oilor turcane cu miei are o deschidere în partea din fata (spre aleea de furajare), pe când grajdul pentru oile mame tigaie si, mai ales, Merinos trebuie sa fie mai bine izolate, de aceea peretele dinspre aleea de furajare se închide în sezonul rece cu panouri din lemn (OSB cu izolatie) si jgheaburile de furajare de muta spre peretele de lânga padoc.
Elemente constructiv-functionale
Accesul în ferma se face pe un drum betonat în legatura cu reteaua rutiera publica, iar în ferma sunt prevazute drumuri si platforme carosabile.
Ferma, care are o suprafata de 6912 mp (64 x 108 m), este prevazuta cu doua adaposturi: unul pentru 400 oi mame cu miei cu dimensiunile de 9,70 x 72,30 si o suprafata construita de 701 mp. De asemenea, se amenajeaza si un spatiu cu dimensiunile de 6,30 m x 72,30 m si o suprafata construita de 455 mp ce cuprinde un compartiment pentru 16 berbeci adulti, unul pentru 8 miori si altul pentru o suta capete tineret femel de reproductie, precum si maternitatea si o sala de muls. Tinând cont ca ovinele de rasa turcana necesita mai mult spatiu de miscare, pentru ambele adaposturi s-au prevazut si padocuri. Peretele longitudinal de-a lungul aleii de furajare, al ambelor adaposturi, este liber spre aleea de furajare. În caz de vreme rea (temperaturi scazute, vânt etc.) partea din fata se poate închide cu baloti de paie, folie de polietilena sau cu prelate înfasurate
pe un sul.
Ambele adaposturi amplasate fata în fata îsi asigura reciproc protectie împotriva vânturilor, iar furajele sunt administrate pe aleea exterioara, situata între cele doua constructii.
• Asternutul se asigura permanent cu paie uscate nemucegaite, revenind 0,3-0,4
kg/zi/mp.
Acesta se dezinfecteaza saptamânal cu var praf 0,8-1 kg/mp sau superfosfat de var 100 g/mp, dupa care se acopera cu un strat nou de paie. Prin aceasta actiune se reduce riscul de aparitie a pododermatitelor.Evacuarea asternutului (gunoiului) se realizeaza dupa iesirea oilor la pasune, folosind un tractor cu încarcator frontal. În acest sens, din boxe se scot hranitorile si se demonteaza adapatorile.
Pentru evacuarea purinului si a apelor de spalare, pardoseala boxelor va avea pante de 0,5% spre sifoanele de suprafata carosabile, dispuse câte unul în fiecare boxa.
Printr-o canalizare subterana, apele uzate sunt conduse în fose exterioare, de unde sunt transportate la platforma de gunoi sau pe câmp prin vidanjare.
• Adapatorile cu nivel constant (câte doua bucati în fiecare boxa pentru oi, câte una în
boxele pentru tineret si berbeci si câte una doua boxe, în maternitate) se leaga la
conductele de apa prin racorduri flexibile si trebuie sa culiseze pe verticala (25- 75 cm), odata cu cresterea înaltimii asternutului.
• Instalatia electrica de iluminat din adapost trebuie sa asigure un nivel minim de iluminare de 1,2 W/mp (câte 9 becuri de 100 W în fiecare adapost si câte 2 becuri de 100 W în fiecare maternitate).
• Usile si ferestrele se executa din lemn. Ferestrele cu geam dublu (1,50 x 0,60 m) sunt rabatabile (prinse cu balamale la partea inferioara), vor fi prevazute cu dispozitive pentru reglarea deschiderii si se monteaza la circa 1,80 m de la pardoseala, în adapost, si la circa 1,20 m, în maternitate.
• Acoperisurile (fara pod) sunt realizate numai din tabla ondulata sau tigla fixata pe lateti, fara izolatie termica. La coama acoperisurilor se lasa o fanta de 20 cm pentru aerisire naturala.
Compartimentarea în timpul stabulatiei si a fatarilor
La începutul stabulatiei, oile gestante stau în adapost în doua turme de câte 200 oi mame. Imediat dupa fatare, oile sunt aduse în maternitate unde stau 3-5 zile, oile cu un miel, si 5-7 zile, cele cu doi miei. Apoi, din maternitate acestea se muta în saivan în boxe comune cu o capacitate medie de 50 oi cu miei.
La o saptamâna de la începerea fatarilor, prin rarirea oilor gestante, se creeaza spatiul care permite formarea unor boxe comune. Astfel, la un capat al saivanului facem o boxa prin ridicarea unui perete cu trei hranitori universale (de 2,9 m fiecare) asezate coliniar de la perete spre gardul aleii de furajare. La început se recomanda amplasarea unei boxe pentru oi cu miei gemeni si o alta pentru cele cu miei simpli.
Treptat, odata cu fatarea oilor, spatiul redimensionat permite construirea altor boxe, astfel ca la sfârsitul fatarilor în primul saivan vor fi opt compartimente comune cu câte
50 oi mame fiecare.
Între doua boxe de oi cu miei, de o parte si de alta a jgheabului de furajare, folosind doua gratare se amenajeaza doua mielare cu latimea de 1,4 m fiecare, unde au acces numai mieii, tot timpul, pentru a consuma otava si amestec de concentrate specific vârstei.
În maternitate, dupa întarcarea mieilor, prin demontarea peretilor despartitori dintre boxele individuale de fatare, se creeaza o boxa comuna pentru mieii întarcati.
Acest model de proiect asigura o buna supraveghere a efectivelor de oi cu miei,confort sporit prin accesul oilor cu mieii în padoc pe timp favorabil, patrunderea în permanenta a mieilor sugari în mielar la fân si concentrate si realizarea unui spor mediu zilnic al mieilor la limita superioara (250-270 g/zi).
Maternitatea pentru oile mame
Printre crescatorii de ovine circula conceptia ca oile turcana pot fata sub cerul liber sau în soproane, dar, cu regret, am vazut ca în iernile foarte reci, cu temperaturi sub -5ºC, pierderile la miei au fost foarte mari (15-30%) în primele cinci zile dupa fatare.
Experienta acumulata mi-a întarit convingerea ca în perioadele reci si oile turcana trebuie întretinute în maternitate, imediat dupa fatare, timp de 3-7 zile, iar dupa aceea se pot muta împreuna cu mieii în adaposturi semideschise pe trei pereti.
Pentru o oaie mama cu un miel, prin proiect se asigura o suprafata de 1,45 mp (norma 1,4 mp) din care 1,25 mp pentru oaie si 0,2 mp pentru mielul în mielare, iar frontul de furajare este de 30 cm la oile mame, 60 cm la berbeci si 20 cm la tineretul ovin.

Oaia Stogosa

Rasa de oi Stogasa, reprezinta produsul de incrucisare dintre berbecii de rasa Tigaie cu oi Turcane, intalnita indeosebi in zonele de interferenta a celor doua rase.

Prezinta o variabilitate foarte mare sub raportul cantitatii si calitatii lanii si constituie o treapta a tranzitiei in procesul de tigaizare.

Insusirile de exterior si morfo productive sunt intermediare fata de rasele parentale, fiind carecteristica lana cu suvite in formade stog, de unde-i vine si numele.

Lana este de calitate inferioara si, in general, acest tip nu prezinta importanta zoo-economica prea mare.

Rasa Stogosa reprezinta aproximativ 0,8 % din totalul raselor de oi din Romania.

Celelate rase din Romania prezinta urmatoarele procente: Turcana 44,5%; Tigaie 28,8 %; Merinos 13%; Caracul 7,2 %; Spanca 5%; Alte rase 0,7%.

Oaia tiroleză de munte
     Tiroleza  de munte are ca stramoş oaia Bergamasca din nordul Italiei. Oile de munte din rasa tiroleză se regasesc in special in Austria, Elveţia si nordul Ita;ia

 

Caracteristicile tipice de rasă

Oaie de munte este de mărime medie spre mare, cu un cap îngust, fără coarne. Urechile sunt lungi, largi şi căzute. Picioarele sunt puternic dezvoltate si copitele sunt rezistente la condiţiile de munte. Membrele posterioare sunt uşor îndoite. Lâna este de culoare albă.

Una dintre cele mai importante caracteristici ale ovinelor munte este fertilitatea mare 200 – 250%. Astfel se pot obţine 3 fătări în 2 ani. Tiroleza de munte are un ciclul asezonal   dar numai în condiţiile unei hrăniri optime şi îngrijiri corespunzătoare se poate obţine un randament maxim.

Producţia de carne

Oaie de munte este ideală pentru încrucişarea cu rasele de carne având ca oi mame tiroleza de munte, iar berbecii din rasele de carne cu producţii ridicate.

Greutatea unui berbec este de 120-130 kg . Oaia are o greutate de 80-90 kg.

Sursa: www.schafundziege.at

Rasa de oi Bala de Bistrita

Aproape 400 de mioare, majoritatea din subvarietatea Bala de Bistrita, au fost expuse la a 13-a editie a Targului Oierilor din Viisoara.

Oile Bala, mai mari si mai productive decat mioritica turcana, rasa din care provin, sunt mandria crescatorilor bistriteni care le-au obtinut la capatul a 25 de ani de incrucisari controlate.

De trei ani Asociatia Crescatorilor de Ovine din Bistrita-Nasaud se lupta pentru omologare cu hatisul birocratic al Agentiei Nationale de Ameliorare si Reproductie din Zootehnie, insa demersurile bat pasul pe loc.

La expozitie a participat inclusiv ministrul Agriculturii, Valeriu Tabara, care le-a spus oierilor ca hotararea de guvern pentru acordarea subventiilor e gata si ca fiecare crescator va primi cate 10 euro pe cap de ovina. Acesta a adaugat ca Romania ocupa, in acest moment, locul al treilea in Europa, la numarul de ovine.

Caracteristicile oii Bala de Bistrita

 

Fata de turcana alba, rasa a carei subvarietate este si care ajunge doar la 40-50 de kilograme, exemplarele de Bala ating 60-70 de kilograme, au o perioada a lactatiei mai lunga si laptele mai gras. Productia de lapte este aproape dubla decat la turcane, la fel si cea de lana.

Omologarea acesteia ar duce nenumarate avantaje crescatorilor: de la un pret mai bun la vanzarea pentru reproductie,  odata cu certificatul de rasa,  pana la  indemnizatii de la bugetul national  si o piata mai mare la export.

In judet exista in jur de 140.000 de oi Bala.

Noutati in nutritia si biologia ovinelor şi caprinelor

Institutul si-a propus sa continue actiunea de informare si instruire a crescatorilor de animale, astfel incat comunicarea cu fermierii sa fie facila, iar progresul zootehniei romanesti sa se apropie cat mai repede de potentialul sau real.

Desfasurat in prezenta a circa 200 de crescatori de oi si capre, acest al doilea simpozion (primul fiind cel de crestere a taurinelor) a avut o tematica bogata care a capacitat interesul celor prezenti la simpozion.

Amintim în acest sens principalele teme supuse dezbaterii:

  • Metodologii de evaluare genetica a ovinelor pentru productia de lapte – prof. univ. dr. Horia Grosu;
  • Sisteme de productie la ovine, repere istorice, eficienta – prof. univ. dr. Codrea Draganescu;
  • Virtuti si servituti ale cresterii oilor si caprelor – prof. univ. dr. Marcel Paraschivescu;
  • Actualitati in cresterea si exploatarea caprinelor specializate pentru productii de lapte si carne – prof. univ. dr. Stela Zamfirescu;
  • Principiile alcatuirii ratiilor de hrana la caprele in lactatie – dr. ing. Ilie Voicu;
  • Ameliorarea productiilor de lapte si carne la rasele de ovine romanesti prin incrucisare – dr. ing. Radu Raducu.

Materialele prezentate au creat cadrul informal din punct de vedere al evolutiei in timp al acestor specii, atat in tara cat si la nivel mondial, stadiul actual al acestei activitati si, mai ales, perspectiva evolutiei acestor specii la nivel national si comunitar.

Mentionam in acest sens deficitul de carne de ovine la nivelul UE, nisa care poate constitui o provocare si pentru crescatorii de oi din Romania. Faptul ca circa 50 % din valoarea exportului de produse agricole romanesti realizate in 2008 la nivel national este determinat de exportul de carne de ovine confirma aceasta constatare.

 Din dezbateri s-au desprins cateva solutii care sa puna in valoare atat specia ovina, cat si specia caprina, dintre care mentionam:

  • Reglementarea legala a transhumantei, prin acceptarea oficiala a unei Carte, dupa modelul european, acceptat ca cel mai economic, dar si a regimului pendularii oilor intre sat si munte;
  • Integrarea pe verticala a sectorului, astfel incat  beneficiile, inclusiv din comertul exterior, sa se intoarca la producator si nu la comerciant;
  • Organizarea unei filiere a lanii de oaie care sa asigure preluarea ei, integrarea in activitatea beneficiarilor traditionali, dar si gasirea altor folosinte in alte sectoare, cum ar fi cel al constructiilor, ca un excelent izolant organic;
  • Gruparea fatarilor timpurii (mijloace hormonale) si plasarea lor astfel incat greutatea corporala a mieilor sa depaseasca 20 kg la varful cererii, iar mielutele de prasila sa intre la monta la 8 – 9 luni;
  • Intarcarea mieilor la 4 saptamani, hranirea lor cu starter (pana la 3 luni) si apoi cu concentrate pentru rumegatoare adulte pe care ICDBNA Balotesti le poate asigura;
  • Modernizarea mulsului, prin introducerea mulsului centralizat la stand – solz sau rotolactor, problema deja rezolvata in unele tari cum ar fi Slovacia si Ungaria;
  • Imbunatatirea pajistilor extensive si cresterea productiei de furaje, folosirea concentratelor la oile in lactatie si la ingrasarea mieilor;
  • Medicii veterinari sa nu forteze aplicarea timpurie a unei legislatii europene valabile diferentiat de la o tara la alta si sa incurajeze mentinerea, procesarea si comercializarea produselor ovinelor de catre producatori;
  • Cunoasterea permanenta a cererii de pe piata interna si externa, care sa genereze preturi stimulative pentru carne si lapte, precum si a derivatelor care necesita dezvoltarea sistemelor intensive de exploatare, dar si asocierea fermierilor in asociatii si cooperative;
  • Folosirea unor nuclee de prasila hibride prin incrucisari rotative de rase de lapte si a incrucisarilor industriale la rase de carne;
  • Extinderea actualului sitem de ferme pastorale mixte de oi si capre.

Initiativa promovata de IBNA Balotesti  (imaginea de sus) va continua in lunile aprilie si mai si pentru speciile porc si pasare, asa cum ne-a comunicat domnul prof. univ. dr. Horia Grosu, directorul general al IBNA, sufletul acestor actiuni de o deosebita importanta pentru dezvoltarea zootehniei romanesti.

In acest sens, facem precizarea ca, pe linie de nutritie, IBNA Balotesti are posibilitatea sa asigure toata gama de furaje, atat pe categorii de specii (taurine, ovine, caprine, porc si pasare), cat si pe categorii de varsta.

Autor: Dumitru BUDESCU, director executiv-adjunct OJCA Ilfov

Agneau de Lozere

Carnea de miel „AGNEAU DE LOZERE” (IGP) a fost inregistrata in Registrul denumirilor de origine protejate si al indicatiilor geografice protejate, prin Regulamentul (CE) Nr 501/2005

Tipul produsului:

Clasa 1.1: Carne proaspătă (și organe comestibile)

Descriere:

Caracteristicile produsului la care se referă IGP sunt următoarele:

Rasa: animalele pentru reproducere (masculi și femele) sunt din rasa Blanche du Massif Central.

Tipul de animal: mieii (masculi si femele) sunt tineri si usori, situandu-se intre mielul de lapte si mielul hranit cu iarba. Acestia nu sunt separati de mama lor inainte de parasirea exploatatiei. Mieii sunt alaptati pana cand intervine intarcarea naturala si nu sunt, in nici un caz, hraniti artificial.

Modul de crestere: metoda de crestere este eficienta din punct de vedere economic, fiind bazata pe utilizarea optima a pasunilor din aria IGP. Obiectivul principal al metodei este de a scoate cat mai des animalele la pascut. Astfel, utilizarea sistematica a pasunilor de pe exploatatie garanteaza specificitatea produsului: aceasta diferentiaza produsul de mieii crescuti in ariile mai intensive, intrucat mamele animalelor se hranesc pe suprafete cu putine imputuri si cu vegetatie variata, care influenteaza mieii prin intermediul laptelui matern. Mieii sunt sacrificati la o varsta mai mică de 130 de zile.

Caracteristicile carcaselor sunt urmatoarele:

  • greutatea carcaselor de miei este cuprinsa intre 7 si 19 kg,
  • conformatie: U, R si O din grila EUROP,
  • strat de grasime: clasele 2 si 3 din grila EUROP,
  • culoare: alb-roziu,
  • calitatea grăsimii: consistenta ferma, maleabila si de culoare alba.
  • Carnea de ovine se comercializeaza proaspata: in carcase intregi sau semicarcase, in bucati de dimensiuni medii, si gata taiate (Prêt A Découper, Prêt A Découper, PAD), in unitati de vanzare catre consumator (Unité de Vente Consommateur, Unité de Vente Consommateur, UVC).

Aria geografica:

Mieii se nasc, sunt crescuti si sacrificati in aria IGP.

Aria IGP „Agneau de Lozère” a fost definita potrivit urmatoarelor criterii:

  • Prezenta oilor Blanche du Massif Central (BMC). Criteriu utilizat: mai mult de 500 de oi BMC per canton.
  • Altitudine in crestere pe o axa sud-est/nord-vest. Criteriu utilizat: cantoane situate la o altitudine mai mare de 800 de metri sau a caror altitudine se situeaza intre 600 de metri si 800 de metri.
  • Existenta pasunilor cu o productivitate scazuta, in crestere, pe o axa nord-vest/sud-est. Criterii utilizate: Mai mult de 20 % de pasune permanenta neproductiva (Surface Toujours en Herbe, STH).
  • Excluderea subsolului vulcanic, a carui existenta induce ritmuri de productie mai intensive per animal si per hectar.

Aria geografica este compusa din 259 de comune, cuprinzând 4 departamente: Lozère; Cantal; Ardèche; Haute Loire.

Dovada originii:

Trasabilitatea este garantata de la nasterea animalului pana la comercializarea carnii catre consumatori. Crescatorii trebuie sa tina la zi registrele de crestere si sa identifice animalele in conformitate cu normele in vigoare. Animalele care nu sunt eligibile pentru procedura IGP sunt marcate cu o cruce rosie pe spate.

Animalelor eligibile pentru procedura IGP li se aplica o crotalie speciala care poarta o mentiune facand trimitere la procedura IGP.

Trasabilitatea animalelor vii este asigurata prin numarul de lucru al animalului.

Trasabilitatea carcaselor este asigurata prin numarul de abator (in raport cu numarul de lucru), iar cea a bucatilor de carne transata dupa numarul lotului.

Metoda de obtinere:

Inainte de a produce Agneau de Lozère, exploatatia trebuie sa fie certificata.

Mieii provin de la oi si berbeci din rasa Blanche du Massif Central. Obiectivele actuale ale selectiei rasei sunt: imbunsatstirea calitatilor mamelor, a valorii laptelui (care influenteaza calitatea si culoarea grasimii), a prolificitatii, a cresterii si, in mod deosebit, a calitatilor carcasei (conformatia si cantitatea de grasime).

Densitatea este mai mica de 1,4 UVM (unitate vita mare)/hectar, adica mai putin de 10 oi/hectar utilizat (pasuni, izlazuri: pajisti, subarboreturi si pasuni de vara).

Suprafata interioară a cladirii raportata la numarul total de oi trebuie sa fie de aproape 1,5 mp/oaie hranita, in cazul in care incaperea este echipata cu troace traditionale sau cu iesle transversale, perpendiculare pe culoarul central. In cazul unei cladiri echipate cu iesle, aceasta suprafata este numai de 1,3 mp/oaie.

Alimentatia mamelor

In ceea ce priveste cantitatea, cresterea pasunilor este incetinita de conditiile climaterice (temperaturile scazute din timpul iernii, secetele estivale etc.) care reduc resursele si durata de utilizare. Astfel, in functie de diferitele perioade ale anului si de necesitatile fiziologice ale animalelor, crescatorul utilizeazac fie pasunile, fie izlazurile.

Cu toate acestea, valorizarea pasunilor si a izlazurilor este strans legata de combinarea acestora si de complementaritatea lor cu alte resurse alimentare provenite din izlazuri, pașuni, culturi furajere sau furaje uscate.

Crescatorii isi propun sa privilegieze autoaprovizionarea cu furaje (iarba recoltata, iarba pascuta). Prin urmare, 100 % din furajele consumate sunt recoltate in aria IGP, cu exceptia lucernei uscate, necesare ca sursa de proteina. Furajele pot fi fie produse, fie cumpărate in aria IGP. Cu toate acestea, lucerna uscata cumparata nu trebuie sa depaseasca 10 % din furajele consumate.

Alimentatia mieilor

Mieii, in prima faza a vietii, sunt exclusiv alaptati cu laptele mamei lor: ei vor fi astfel alaptati pana cand intervine intarcarea naturala. Miei si oile sunt in contact, de cel putin doua ori pe zi, pentru alaptare, in scopul favorizarii unei lactatii cat mai lungi posibile. Mieii nu sunt in nici un caz separati de mamele lor decat in momentul sacrificarii.

La sfarsitul perioadei de crestere si pentru a completa laptele matern, mieilor li se poate administra un supliment care sa cuprinda cel putin 50 % de cereale si produse derivate din cereale. Acest supliment alimentar reprezinta cel mult 31 % din ratia totala si nu provine, neaparat, din aria IGP.

Sacrificarea și transarea

Mieii sunt sacrificati in aria IGP. Acestia pot fi insa transati in afara ariei IGP. Carnea poate fi ambalata in folie, sub vid sau sub atmosfera modificata.

Legatura:

BMC este o rasa rustica care a produs o rasa pura:

  • Din punct de vedere istoric, rasa Blanche du Massif Central (BMC) este considerata ca una din ramurile unei populatii vaste de oi, regrupate, in trecut, sub denumirea „Caussenards”, care erau prezente, de mai mult de 2 000 de ani, pe meleagurile Causses, regiuni urcate cu sol pietros si sarac care se invecineaza cu Masivul Central de la sud la sud-vest.
  • In ultimele decenii, si-a facut aparitia termenul „Blanc de Lozère”, reflectand evolutia populatiei situate in Margeride sub influenta crescatorilor dornici de a obtine animale mai mari si mai grase din cele mai bune efective de ovine.

Importanta pastoritului in metoda de crestere:

  • Metoda de creștere pe care se bazeaza productia mieilor care fac obiectul IGP — eficienta din punct de vedere economic — se bazeaza pe folosirea optima a resurselor locale: iarba pascuta, iarba recoltata si cerealele autoconsumate.
  • Pastoritul include, prin urmare, medii specifice care, contrar suprafetelor de tipul pasunilor, sunt putin sau chiar deloc susceptibile de a fi lucrate dupa practicile mecanizate traditionale, cel putin intr-un mod eficient din punct de vedere economic. Suprafetele destinate pascutului pot fi putin sau chiar deloc valorizate de alte specii, precum cea bovina.
  • Astfel, specificitatea produsului „Agneau de Lozère” consta in combinatia dintre un produs de calitate superioara conferit de puritatea rasei si diversitatea alimentatiei animalelor si o calitate a mediului datorata practicilor agricole care valorizeaza mediul natural si traditiile ancestrale.

O carne recunoscuta:

  • In pofida caracterului rustic al rasei, carnea de BMC este recunoscuta ca fiind una dintre cele mai bune din rasele franceze rustice. Prin urmare, crescatorii nu practica incrucisarea rasei respective.
  • Carnea „Agneau de Lozère” beneficiaaă, la ora actuala, de o mare notorietate, dupa cum confirma diversele articole publicate in presă (pentru publicul larg sau specializata), precum si marturiile marilor bucătari (David Van Laer, Philippe Groult). Astfel, restaurantele locale, cunoscute in lumea intreaga, spun despre carnea „Agneau de Lozère” ca este matasoasa, avand textura frageda si densa si fiind „parfumata cu aroma de iarba”.

Etichetare: Denumirea produsului: „Agneau de Lozère”

Sigla IGP sau mentiunea Indicatie Geografica Protejata va fi folosita pe etichetaă

Grup:

  • Denumire: Association Viande d’Agneau de Lozère (A.V.A.L.)
  • Adresa: c/o Cobevial
  • Avenue Pierre Sémard
  • F-48100 Marvejols
  • Telefon (33) 466 32 43 08
  • Fax (33) 466 32 04 02
  • E-mail: cobevial-48@wanadoo.fr

Rase de ovine din Germania

  • Merino – Landschaf german;
  • Deutsches Schawarzkopfiges Fleischschaf;
  • Deutsches Weisskopfiges Fleischschaf;
  • Deutsches Merinofleischschaf;
  • Ostfriesisches Milckschaft
  • Merino – Landschaf german

Este o rasa cu insusiri mixte pentru lana – carne, ce insumeaza in Germania 500 000 de capete, cu 10 000 animale inscrise in herd-book.

Este raspandita in sudul Germaniei.

Berbecii au o greutate vie de 110-130 kg, iar oile adulte 65-75 kg.

Lana este de culoare alba, cu calitatea „merino” A-AB (vezi imaginea de sus). Productia medie de lana pe cap de animal fiind de 4-5 kg. Prolificitatea este de 120 – 150%; femele tinere se introduc la reproductie la varsta de 12-18 luni; ciclul de reproductie este sezonier

Deutsches Schawarzkopfiges Fleischschaf

Rasa oaia germana de carne, cu capul negru, este asa dupa cum spune si denumirea ei, specializata pentru productia de carne; insumeaza in Germania 300 000 de capete, cu 13 000 animale inscrise in herd-book.

Este raspandita in centrul Germaniei.

Berbecii au o greutate vie cuprinsa intre 100 – 125 kg, iar oile adulte 65-75 kg.

Lana este de culoare alba, din categoria „crossbred” C-CD. Productia medie este cuprinsa intre 4-4,5 kg/cap.

Prolificitatea este de 120 – 180%; femele tinere se introduc la reproductie la varsta de maximum12 luni

Deutsches Weisskopfiges Fleischschaf

Rasa oaia germana de carne, cu capul alb, este tot o rasa specializata pentru productia de carne; insumeaza in Germania 100 000 de capete, cu 3 000 animale inscrise in herd-book.

Este raspandita in nordul Germaniei.

Berbecii au o greutate vie cuprinsa intre 120 – 150 kg, iar oile adulte 80-100 kg.

Lana este de culoare alba, din categoria „crossbred” CD-DE. Productia medie este cuprinsa intre 5-7 kg/cap.

Prolificitatea este de 180 – 200 %; femele tinere se introduc la reproductie la varsta de 6-7 luni.

Deutsches Merinofleischschaf

Rasa merinos de carne, este specializata pentru productia de carne; insumeaza in Germania 34 000 de capete, cu 3 800 animale inscrise in herd-book.

Berbecii au o greutate vie cuprinsa intre 120 – 140 kg, iar oile adulte 70-80 kg.

Lana este de culoare alba, din categoria „merino” A-AB. Productia medie este cuprinsa intre 4-5 kg/cap.

Prolificitatea este de 140 – 160%; Ciclul de productie este asezonier; prima monta la femele se efectueaza la varsta de 12-18 luni.

Ostfriesisches Milckschaft

Rasa ostfriza de lapte, este specializata pentru productia de lapte; insumeaza in Germania 20 000 de capete, cu 1 500 animale inscrise in herd-book.

Este raspandita in centrul si nordul Germaniei.

Berbecii au o greutate vie cuprinsa intre 120 – 130 kg, iar oile adulte 70-80 kg.

Lana este de culoare alba, din categoria „crossbred” C-D. Productia medie este de 4,5 kg/cap.

Productia de lapte este de 500 – 700 kg/cap/ lactatie, cu 6-7% grasime.

Prolificitatea este de 200 – 280%; iar varsta la prima monta a femelelor tinere este de 6 luni.

Ferma moderna de capre

 Sectorul caprin traverseaza un moment deosebit de tranzitie si de reinnoire. De la obiceiurile cu caracter arhaic si pastoral, se trece la noi exigente mai profesionale si organizate. Este nevoie deci de tehnici innovatoare de usoara aplicare, simple si imediate

Aceste nevoi apar mai accentuate in sectorul lapte , in care traditiile sunt mai inradacinate si consolidate, si pentru care este mai importanta, pe plan economic, realizarea imbunatatirilor tehnologice si structurale, tinand cont de tendinta si marea potentialitate a sectorului spre acest proces.

Cu scopul de a obtine o rationala gestionare a fermei, si o adecvata remuneratie economica fara a neglija bunastarea si deci performantele animalelor, este deci necesara impartirea fermei in mai multe zone functionale.

Boxa cu zona de alimentare, adapare si odihna

Foarte adoptata, de catre fermieri, este solutia ce priveste boxele pe pat adanc constituit din paie sau talaj (de grosime 30-40 cm), a se extirpa de circa 2-3 ori pe an in corespondenta cu operatiile de fertilizare a terenurilor. Se adopta de regula boxe multiple, care pot gazdui un grup de animale cu un numar variabil in functie de dimensiunile fermei si de organizarea sa.

Structura portanta este din din otel zincat la cald, fundatiile sunt din beton armat cu grinzi perimetrale de jur imprejur care tin loc de pereti si de limitare a bazinelor de colectare a dejectiilor.

Zona de alimentare

Zona de alimentare este constituita dintr-o treapta cu pardoseala in panta (aproximativ 3 cm) care este dispusa in interiorul boxei intre zona de pat permanent si peretele grilajului de furajare. De latime egala cu 80 / 100 cm, este delimitat, spre iesle, de peretele care tine grilajul de furajare. Acesta, a carui deschidere pe cap adult variaza intre 25 si 33 cm in functie de rasa, va trebui sa fie de tip “ autocapturant” (disponibil in tipologia animalelor cu sau fara coarne), pentru a facilita blocarea animalelor, facilitand astfel operatiunile de ingrijire si control.

In ceea ce priveste adaparea, solutia universal adoptata si valabila este tot aceea cu adapatoare cu nivel constant de dimensiuni normale echivalente cu 20×80 cm, astfel incat sa permita accesul a doua animale simultan, fara a avea un volum mare de apa statatoare.

Coridorul de serviciu – tarcurile exterioare

Zona externa, intotdeauna utila, este cu siguranta de recomandat in masura de 2.5-3.5 mp/cap daca este pe pardoseala, si 5-8 mp/cap daca este pe pamant. Este de regula delimitata de imprejmuiri metalice din otel zincat la cald, prevazute cu deschideri adecvate, de minim 3 m, pentru intrarea mijloacelor necesare operatiunilor de curatare.

Folosirea carului unifeed in cresterea caprinelor a avut rezultate foarte interesante, atat pentru recuperarea produselor firmei , cat si pentru marile productii verificate in crescatoriile care l-au adoptat. Cand, din motive de spatiu, nu e posibil sa avem alei ample, sau cand se doreste dezvoltarea mecanizarii fermei, se pot adopta benzi automate care, cu front de utilizare simpla sau dubla, distribuie alimentul in diferite boxe. Este vorba de benzile motorizate, de diferite latimi, (30 cm cu iesle simpla la perete; 60 cm cu iesle centrala dubla pentru animalele fara coarne, 75 cm daca este dubla, pentru animalele cu coarne)

 

Instalatii pentru control

Pentru a garanta maxima functionalitate a adaposturilor, mai ales in centre de dimensiuni mari, se recomanda predispunerea tuturor structurilor de gestiune secundare, care ca exemplu culoarele de triere / triaj a animalelor, de adunare si culoarele pentru controalele si tratamentele sanitare. Fiecare “corral” va trebui sa contina de regula toate animalele unei boxe si sa aiba suprafata de 0,3 m2 / cap.

Este posibil sa dotezi coralul cu o aparatura speciala de blocare a animalului, care are grija sa-l intoarca si sa-l imobilizeze, favorizand ulterior toate operatiunile de gestionare si control asupra animalelor

Boxe poliuz pentru fatare, infirmerie, si boxe pentru intarcarea iezilor

Intarcarea precoce in boxe singulare, este de regula utilizata pentru masculii destinati ingrasarii sau pentru gemeni si respinsi de mama.

Sunt in mod substantial boxe prefabricate cu pereti lavabili cu functia de a gazdui animalul singur in perioadele in timpul carora au nevoie de ingrijiri si atentie deosebita. Boxele pentru masculi trebuie sa aiba dimensiuni si predispozitii confortabile. Se divid in boxe multiple pentru animalele tinere si boxe singulare pentru animaleleadulte.

Intarcarea iezilor, se obtine, de regula, prin doua tehnici diferite: intarcarea precoce in boxe singulare; intarcarea pe pamant in boxe multiple. Intarcarea in boxe multiple este realizata in boxe cu divizori cu plase care gazduiesc, in grup, circa 20-40 de iezi.

 

Sala de muls

Instalatia de muls conditioneaza rezultatele productive si de gestionare ale crescatoriei si poate fi: liniara, in forma de pieptene; rotativa, in carusel.

Numarul locurilor si grupurilor de muls va fi ales in functie de numarul total al capetelor in productie, de numerositatea grupurilor de animale si de organizarea personalului angajat.

Pentru crescatoriile mici, sunt disponibile rampe de muls a cate 8-12 locuri cu 2-3 bidoane de muls, care consimt avantajele instalatiei de muls chiar si pentru micile crescatorii.

Pentru crescatoriile fractionate si / sau dislocate este posibila utilizarea unei masini de muls speciala. Este o instalatie completa, montata in intregime pe o remorca tractata de tractor, care ofera toate caracteristicile si avantajele unei instalatii fixe chiar si crescatorilor care, pentru probleme de logistica, detin mai multe grupuri de animale care nu sunt concentrate

Rasa de oi Corriedale

Rasa Corriedale  este o rasa cu productie mixta carne si lana, care s-a format in Noua Zeelanda

S-a format in urma incrucisarii complexe intre oile Merinos australian si berbecii din rasele englezesti Lincoln, Leicester, Romney – Marsh si Border- Leicester.

Are o conformatie caracteristica raselor de carne, cu trunchiul larg, adanc si forme rotunjite.

Are o intensitate de crestere accentuata, miei ingrasati pana la la varsta de 4 luni producand carcase de 17-20 kg.

Greutatea oilor adulte este de 60-70 kg iar a berbecilor de 80 kg.

Productia de lana este de 4,5 – 5,6 kg, finetea fibrei ajunge la 25-30 microni, lungimea de 10-12 cm, luciul intens, ondulatii uniforme si randament la spalare de 65-70%.

La noi in tara a fost importata pentru incrucisarea cu rasele locale Tigaie si Spanca. Astfel a luat nastere Tigaia de tip Rusetu, specializata pe carne si lana.

Cresterea oilor in Spania

Fermele de oi din Spania nu se afla in localitati ci in apropierea terenurilor de pasunat. Pe cheltuiala statului, s-au asigurat drumuri de acces asfaltate, curent electric, apa potabila de la reteaua din zona.

Datorita faptului ca nu exista animale de prada, oile pasuneaza nesupravegheate , pe terenuri imprejmuite cu graduri clasice sau electrice.

Oile sunt mulse de doua ori pe zi, administrandu-se hrana suplimentara in timpul mulsului, de obicei cereale macinate sau chiar nemacinate. Mulsul se asigura numai mecanizat, iar procesarea laptelui se face in instalatii anume concepute.

Cascavalul prelucrat in diferite feluri si puse in forme de 250-300 grame, se comercializeaza cu preturi cuprinse intre 14 si 27 de euro/kg.

Rasa de oi dominanta in nordul Spanie se numeste Latxa, asemanatoare cu rasa Turcana de la noi. Fiind selectionata foarte sever, a ajuns la un grad de omogenitate deosebit. Considerata o rasa prea rudimentata in 1985, este astazi foarte apreciata pentru productia de lapte.

Crescatorii de oi, denumiti si pastori, obsolva un curs de sase luni la scoal de ciobani si o practica de doi ani de zile platita la o ferma de oi, pastorul devenind astfel profesionist atestat.

Pastorii fac parte dintr-o asociatie profesionala. Asociatiile profesionale sunt reunite intr-un centru asemanator federatiilor de la noi, dar mult mai restrans, denumit Centrul de management tehnico-economic Sergal, condus de un Consiliul Director format din: un presedinte, sase veterinari, un inginer agronom, un inginer mecanic agricol, opt controlori COP, cinci persoane la administrativ.

Modul de lucru practicat in Spania este mai usor decat in Romania, mai igienic si mai productiv

Cresterea ovinelor Bluefaced Leicester

Prolificitatea, capacitatea de productie de lapte si conformatia, care se transmite la descendenti, face din Bluefaced Leicester, femela perfecta pentru producerea de miei pentru carne, folosind masculi de orice rasa.

.

Femelele din rasa Bluefaced Leicester furnizeaza pentru o perioada lunga de timp miei prin incrucisare. Acest lucru permite femelelor a aibe fatari multiple, usoare din care sa rezulte batali cu carcase de greutatate foarte variata.

Femele produc miei de la varsta de un an si pot sa aibe in mod normal miei o perioada de cel putin 6 ani. Procentul de prolificitat este de peste 250%. Acest caracter este transmis ereditar descendentilor. Efectivele de femele au primit regulat premii referitoare la calitatea si cantitatea carnii.

Lana de la Bluefaced Leicester este de foarte buna calitate si are pe piata preturi foarte ridicate. Lana de calitate foarte buna permite ametecarea in indutrie cu alt matrial prcum matas si mohair si se poate folosi mai departe in tricotaje foarte apreciate de moda.

Asociatia crescatorilor de ovine Bluefaced Leicester sprijina si incurajeaza activ Programul de Ameliorare a Masculilor, care are ca obiectiv cresterea caracteristicilor carcasei fara a avea efecte negative asupra calitatilor exceptionale ale femelelor de prolificitate si de a fi mame foarte bune. Schema de ameliorare a masculilor aduce asociatie castiguri importante in fiecare an. Membrii asociatiei beneficiaza de acest program prin cumparare de masculi superiori din punct de vedere genetic si sperma de la masculi foarte buni, acest lucru fiind la indemana tuturor crescatorilor de ovine.

Aociataia a impus un stoc de aproximativ 400 de berbeci de la inceputul schemei de clasificare din anul 1987. Berbecii sunt clasificati dupa gura, trenul posterior, sale, picioare, longevitate, umeri si conformatia de rasa.

Pentru cele mai noi informatii si pentru aflarea vanzarilor din acest an puteti vizita website-ul: www.blueleicester.co.uk

Cooperare cu crescatorii francezi de capre

-Rasa Saanen

Recent, un grup de specialisti ai OJCA Brasov, OJCA Covasna, reprezentanti ai Colegiului Agricol „Tara Barsei”, ai Institutiei Prefectului judetului Brasov, alaturi de fermieri profilati pe cresterea animalelor (caprelor), reprezentanti ai firmelor de procesare a laptelui, ai asociatiilor de producatori, ai firmelor de fabricare ambalaje etc. au participat in Franta la vizitarea anumitor obiective cu profil agricol si de industrializare a laptelui.

.

Vizita a avut loc in urma invitatiei adresate de  membrii cooperativei Laiterie Cooperative du Pays de Gatine, situata in zona  La Chapelle – Thireuil si condusa  de domnull JY. Carou,  de a-i cunoaste pe producatorii francezi de lapte si de a vizita cooperativa acestora, Liceul Agricol din Melle si Camera Agricola din Deux – Sevres.

In prima zi au fost vizitate  patru exploatatii pentru cresterea caprelor de lapte – GAEC LES HAMEAUX Les Blancheres, Azay Sur Thouet, EARL DAVID La Berthonniere, Viennay, SERVANT STEPHANE, La Grande Carimiere, Pompaire si BERNARD J. FRANCOIS La Touche, La Chapelle – Bertrand.

A doua zi au avut loc vizitele la sectia de procesare a branzei de capra de la Chapelle – Thireui, la Bonde de Gatine (procesarea artizanala a branzei de capra) si la fabrica de lapte de la Viette (fabricarea untului).

In  sectia de procesare a branzei de capra Chapelle – Thireuil s-au urmarit in amanunt toate secventele tehnologice de procesare a laptelui, pana la livrarea produselor in mijloacele de transport si dirijarea acestora la export, in diferite tari europene.

S-a prezentat (la sala de conferinte) modul de infiintare si functionare a cooperativei, principiile care stau la baza acesteia, organizarea activitatii, aspecte de management si marketing produse lapte, profitabilitate, planuri de viitor.

In cursul diminetii celei de-a treia zile s-a desfasurat vizita la Liceul Agricol din Melle. Cu acest prilej  au fost prezentate la sala de conferinte evolutia cresterii animalelor in Franta, modul de funtionare a invatamantului agricol in zona, solicitarile legate de formarea profesionala a producatorilor agricoli, schimburile de experienta cu alte tari, legaturile institutiilor de invatamant din Franta  cu cele similare din Romania si intentia de dezvoltare a colaborarii pe viitor etc. S-a vizitat, de asemenea,  ferma didactica ( experimenatala ) a liceului profilata pe cresterea caprelor, scotandu-se in evidenta tehnologia de crestere a acestora, modul de alimentatie, tehnologia mulsului si sistemul de  producere a furajelor.

Dupa-amiaza  s-a desfasurat  vizita la Camera Agricola din Deux-Sevres.  S-au prezentat istoricul formarii Camerelor Agricole din Franta, principiile de functionare a acestora, organizarea  si activitatile desfasurate, structura bugetului, componentele fortei de munca  etc. De asemenea, au fost prezentate structura Camerei Regionale, organizarea, functionarea, structura bugetului, evolutia resurselor financiare, organizarea serviciilor, strategiile de viitor, evidentiidu-se  rolul consultantului agricol in sectorul economic agricol al Frantei.

In acest context,  presedintele Camerei Agricole din Deux-Sevres a anuntat ca urmeaza sa viziteze  Romania  impreuna cu un grup de presedinti de Camere Agricole din Franta pentru a prezenta Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale propuneri vizand organizarea Camerelor Agricole din Romania si colaborarea  cu Camerele Agricole Regionale.

In urma vizitei efectuate s-a stabilit ca  participantii sa   actioneze in directia consolidarii si dezvoltarii in continuare a cooperativei crescatorilor de capre din judetul Brasov, urmarind afilierea la aceasta si a altor producatori din zona si din tara, precum si  diversificarea activitatii acesteia prin procesarea laptelui de capra in Romania (la Brasov), in colaborare cu cooperativa din Chapelle-Thireuil, Franta.

(Ing. Cristian  PETEU, director executiv OJCA BRASOV)

Rasa de oi Hampsire Down

Rasa asigura berbeci terminali necesari în turmele comerciale pentru producerea de miei hibrizi de carne cu precocitate ridicata si carcase de calitate, cu carne slaba, fara grasime.

A fost creata acum 150 ani în Marea Britanie prin încrucisarea oilor din rasele Wiltshire Horn (rasa de oi fara lâna) si Berkshire Knot cu berbeci Southdown.

Oile din aceasta rasa, au longevitate mare putându-se reproduce pâna la vârsta de 12 ani.

Prolificitatea rasei este de 150-180%, iar oile se preteaza la reproductie intensiva (3 fatari în 2 ani).

Rasa performeaza bine pe pasune fara suplimente de concentrate.

Greutatea corporala:

– mieii la nastere 4-6 kg la simpli;

– 3-4 kg la gemeni;

– berbecii 120 kg;

– oile 80 kg.

Rase de ovine din Italia
Rasa Appennica

Este o rasa specializata pentru productia de carne, animalele avand o talie medie spre mare (imaginea de sus), cu greutatea vie la berbeci de 95 kg/cap, iar la femelele adulte de 60 kg/cap.

Capul are un profil rectiliniu sau usor arcuit, coarnele lipsind.

Miei destinati pentru macelarie ating la 60 de zile 17 kg/cap, iar la 100 de zile 27 kg/cap.

Fertilitatea este de 90%, iar prolificitatea de 130%.

Rasa este importanta pentru rusticitatea sa si prin capacitate ridicata de utilizare a resurselor furajere de pe terenurile mai putin fertile.

Rasa Bergamasca

Este o rasa specializata pentru productia de carne si care se preteaza la transhumanta in zonele de deal si munte.

Este o rasa de talie mare, in care berbeci ajung la 110 kg/cap, iar femelele adulte la 85 kg/cap.

Mieii au la fatare greutatea vie de 5 kg/cap, iar la varsta de 90 de zile depaseste 30 kg/cap.

Fertilitatea este de 95%, si prolificitatea de 150%.

Rasa Biellese

Este o rasa adaptata conditiilor montane si transhumantei.

Greutatea vie medie a berbecilor este de 110 kg, iar a femelelor adulte de 80 kg.

Cu o greutate vie la fatare de 5 kg/cap, mieii pot ajunge la 90 de zile, greutate vie de 30 kg.

Fertilitate este de 90 % iar prolificitatea de 140%.

Rasa Fabrianese

Este o rasa de talie mare, fara coarne in care berbecii ating 90 kg iar femelele adulte 70 kg. Miei in varsta de 40-50 de zile ating 20 kg, pentru ca la varsta de 90 de zile sa ajunga la 30 kg.

Fertilitatea este de 90%, iar prolificitatea de 140-180%.

In selectie se urmareste ameliorarea cantitativa si calitativa a productiei de carne.

Rasa Sarde

Este o rasa de lapte, si una dintre cele mai vechi rase de ovine din Italia, fiind raspandita aproape pe tot teritoriul insulei, gratie unei remarcabile capacitati de adaptare la diverse conditii pedoclimatice, ca si a calitatilor deosebite privind productia de lapte. Greutatea vie a berbecilor este de 60 kg/cap, iar a oilor adulte de 40 kg. Ugerul este bine dezvoltata.

Productia de lapte este de 185 kg/cap pentru primipare si 250 kg/cap pentru multipare cu recorduri de 550 kg/cap. Continutul de grasime este 6% iar de proteina 5,3%.

Productia de carne se exprina printr-o greutate vie a mieilor la fatare de 3,5 -4 kg/cap, iar la varsta de 30 de zile acestia ating 10-10,5 kg.

Fertilitatea este 90%, iar prolificitatea de 110-150%

Rasa Comisana

Este o rasa de lapte, creata in Sicilia, si care sa raspandit apoi in intreaga Italie, gratie unei remarcabile aptitudini de aclimatizare.

Se preteaza atat la exploatarea in sistem intensiv cat si extensiv.

Sunt de talie mica, avand 80 kg berbecii si 60-70 kg oile.

Capul este usor, fara coarne de culoare rosu-caramiziu si cu a banda alba in spatele fruntii.

Productia de lapte este de 160 kg/cap/lactatie la primipare si 225 kg la multipare. Exista exemplare a caror productie ajunge la 500 kg. Continutul in grasime este de 6,5-7 %.

Prolificitatea este de 180% iar fertilitatea de 95%. Miei ajung la 90 de zile la 20-25 kg avand capacitate si pentru productia de carne.

Rase australiene de oi
Merinos australian;

Polwarth.

Merinosul australian (imaginea de sus), este o rasa specializata pentru lana fina. Ocupa 70% din populatia de ovine din Australia, tara care satisface cca 45% din exportul de lana, ea fiind una dintre cele mai valoroase rase pentru productia de lana si ca amelioratoare.

In cadrul rasei se disting trei tipuri, care s-au format ca urmare a conditiilor de mediu si orientarii selectiei. Fiecare tip se caracterizeaza prin insusiri diferentiate ca: greutate corporala, cute de piele, productie de lana, insusirile fibrei si calitatea carnii.

Merinosul australian are o dezvoltare mijlocie, trunchiul relativ scurt si indesat, potrivit de lung si compact.

Lana acopera bine corpul si extremitatile corporale, acopera capul pana la nivelul ochilor si picioarele pana deasupra ongloanelor.

Greutatea corpului este de: 35-44 kg la oile de tip mic; 42-48 kg la oile de tip mijlociu; 50-60 kg la oile (70-100 kg berbecii) de tipul mare.

Lana are o lungime de 8-10 cm, iar finetea este de 19-24 microni. Este rezistenta, elastica, matasoasa, cu un usuc uleios si de culoare alba sau albastruie.

Productia de lana este de 5-6 kg la oi, 8-12 kg la berbeci si cu un randament la spalare de peste 45%. Insusirile sale superioare au determinat importul de reproducatori si in tara noastra, in anii 1970-1974 pentru infusia cu Merinos de Palas si Merinos Transilvanean

Polwarth

Rasa Polwarth este un tip morfo-productiv de carne – lana fina, adaptat conditiilor din zonele cu umiditate mai ridicata si mai rece.

S-a format in statul Victoria din Australia, din incrucisarea oilor Merinos australian, cu berbecii Lincoln.

Merinosul detine ¾ % sange.

Este o rasa masiva, cu forme armonioase, adanci, largi, caracteristice oilor de carne, precoce si rezistente.

Greutatea corporala a oilor este de 60-65 kg iar a berbecilor de 80-100 kg.

La tundere dau o productie medie de 4,5-5 kg lana fina.

A fost importata in tara noastra in tara noastra pentru incrucisari de infuzie cu rasa Tigaia din zona premontana.

Viitorul sectorului ovinelor si caprinelor in Europa

Sectoarele ovinelor și caprinelor din UE sunt formate din intreprinderi (ferme, gospodarii) agricole traditionale importante, care sustin supravietuirea a mii de producatori si care furnizeaza produse de o excelenta calitate si cu caracteristici specifice, precum si produse derivate, avand astfel o contributie socio-economica esentiala in zonele rurale ale UE.

Cresterea ovinelor si caprinelor, inclusiv cresterea unor rase traditionale, joaca un rol cheie pentru mediu, inclusiv acela de intretinere a zonelor mai putin fertile si de conservare a peisajului si a ecosistemelor sensibile. Spatiile naturale, de tip pasune, au fost conservate timp de secole datorita cresterii ovinelor si caprinelor. In plus, avand in vedere comportamentul lor alimentar, in care pascutul joaca un rol important, acestea mentin biodiversitatea florei, protejeaza fauna salbatica si curata spatiile naturale, indepartand materia vegetala uscata care reprezinta, pentru tarile mediteraneene, un aspect esenital in prevenirea incendiilor.


Sectoarele ovinelor
si caprinelor din UE, care sunt concentrate in zonele cel mai putin favorizate, se confruntă cu o scadere critica a productiei si cu un exod al producatorilor, precum si cu un esec total de a atrage crescatori tineri de ovine si caprine,


Actuala epizootie de febra catarala ovina
din Europa are un caracter foarte grav datorită duratei si extinderii sale, a raspandirii diferitelor serotipuri ale bolii in zone necontaminate anterior si datorită consecintelor socio-economice grave ale restrictiilor privind circulatia animalelor si comertul.


Sectoarele ovinelor si caprinelor
din UE se caracterizeaza prin venituri mici ale producatorilor, scaderea acuta a productiei nationale si scaderea consumului, in special in randul generatiilor tinere, si intrucat sunt expuse la o concurenta internationala din ce in ce mai mare pe piata interna.


Cresterea preturilor furajelor
si a factorilor de productie agricola in general reprezinta o amenintare deosebita pentru cresterea ovinelor si caprinelor, care are ca rezultat cresterea preturilor si a tensiunii in cadrul unui sector care se afla deja intr-o situatie critica din punctul de vedere al competitivitatii.


Actuala situatie economica
si evolutia prevazuta a cererii mondiale si a preturilor produselor agricole si alimentare obliga Uniunea Europeana sa evite, in masura posibilului, dependenta de importul de produse provenite din cresterea animalelor si de importul de furaje si sa asigure un echilibru mai bun pentru aceste produse, in special pentru produsele traditionale protejate provenite din cresterea ovinelor si caprinelor, cu care piata europeana era aprovizionata suficient din surse interne.


Scara la care se produc ovine si caprine
in partea de nord a Uniunii difera semnificativ fata de cea din sud. In prezent cresterea ovinelor, expusa dintotdeauna la diverse boli cunoscute, este, de asemenea, foarte afectata de anumite boli emergente, precum febra catarala ovina.


Sectorul european al carnii de miel
nu dispune de un veritabil acces la fondurile comunitare de promovare a produselor agricole si necesita o campanie de promovare sustinuta pentru a dezvolta preferintele consumatorilor.


Urmatorul bilant de sanatate
a politicii agricole comune (PAC) ofera posibilitatea de a aborda instrumentele politice adecvate si de a obtine un sprijin din cadrul PAC în favoarea sectoarelor ovinelor și caprinelor.


Parlamentul Europei recunoaste
nevoia urgenta de a se intreprinde actiuni de catre Consiliul ministrilor agriculturii si Comisie pentru a asigura un viitor profitabil si durabil pentru sectorul productiei de lapte si carne de origina ovina si caprina in UE, pentru a relansa consumarea acestor produse si pentru a retine si a atrage noi crescatori de ovine si caprine in sector si sustine mentinerea acestor întreprinderi agricole traditionale ecologice, al caror rol este de a aproviziona pieta comunitara si de a reprezenta o sursa de aprovizionare comunitara pentru produsele din Uniune rezultate din cresterea de ovine si de caprine.


Parlamentul invita
Consiliul ministrilor agriculturii si Comisia sa aloce de urgenta un sprijin financiar suplimentar pentru producătorii UE de carne si de lapte de oaie si de capra pentru ca acestia sa poata dezvolta un sector UE de ovine si de caprine care sa fie dinamic, autosuficient, condus de piata si orientat spre consumatori.

Alegerea caprelor de prasila

Alegerea caprelor de prasila se face in functie de rasa, varsta, conformatie corporala, uger, productia de lapte, starea de sanatate, etc.

RASA.

 

In tara noastra, se cresc doua rase de caprine: rasa Alba de Banat si rasa Carpatina care sunt influentate de zona de crestere, la care se mai adauga si metisi, la interferenta zonelor de crestere.

Recomandam achizitionarea unor rase de capre cu productie mare de lapte, deoarece potentialul productiv (cantitatea de lapte intr-o lactatie) conteaza, in functie de furajarea acestora, diferenta fiind nesemnificativa intre aceste rase.

 

VARSTA

 

Influenteaza direct viata productiva a caprinelor de reproductie. Fermierul trebuie sa verifice varsta la cele care deja au inregistrat prima fatare si provin din parinti cu productie ridicata de lapte.

 

CONFORMATIA CORPORALA

 

Prezinta insemnatate practica, deoarece exprima potentialul productiv al caprelor.

Capul trebuie sa fie alungit, cu profil drept, uneori usor bombat – privirea vioaie; urechile avand forme si marimi diferite, in functie de rasa si ecotip, nu reprezinta criterii de apreciere a productiei de lapte.

Prezenta coarnelor nu este semnificativa, dar este preferata o capra fara coarne din motive de exploatare si tehnologie de crestere, fiind mai usor de manipulat.

Gatul trebuie sa fie lung si subtire, cu pozitie usor oblica, prezentand la unele exemplare „cercei” in partea inferioara a capului.

Trunchiul caprelor trebuie sa fie lung si ingust, cu inaltimea la greaban (partea din fata) cuprinsa intre 60 – 80 cm si linia superioara a spinarii in crestere usoara de la greaban la crupa (partea din spate a animalului), fara defecte de exterior sau de aplomb, unghii infectate etc.

Se remarca forma de triunghi de la cap spre partea din spate a animalului unde se dezvolta si este cuprins ugerul.

 

UGERUL

 

Din punct de vedere al formei si marimii, trebuie sa fie globulos, de marime mijlocie spre mare, asezat inapoi, cu sfarcurile usor ascutite si orientate spre fata.

Un uger dezvoltat normal, cu pielea usor unsuroasa si par putin si cu mameloane simetrice si bine dezvoltate, indica o capra cu mare productie de lapte, deoarece exista o corelatie stransa intre forma si volumul ugerului si productia de lapte.

Un uger slab dezvoltat, cu o forma spre ascutit-ingust, denota un tesut glandular redus si deci o capacitate lactogena mica.

 

CONTROLUL PRODUCTIEI DE LAPTE

 

Se efectueaza mulsul de dimineata si seara. Din media celor doua controale, se apreciaza productia de lapte, in functie de luna de lactatie.

 

SITUATIA PRODUCTIEI

 

Se apreciaza in mod normal in datele din registrul crescatoriei. Se are in vedere numarul iezilor la fatare (prolificitatea) si nasterile ritmice anuale. Nu se admit pentru prasila caprele care au crupa tesita, pulpe slabe, cu pozitie defectuoasa a picioarelor, coate de vaca, uger prea coborat sau slab dezvoltat, cu mameloane mici sau neegale si cu pielea aspra si cu par prea mult.

 

STAREA DE SANATATE

 

Reprezinta o conditie esentiala pentru evolutia vietii productive a caprei.
Aceasta se apreciaza dupa starea de intretinere si vioiciune, care poate fi: foarte buna, buna sau slaba, dupa aspectul exterior al caprei prezentate la vanzare.

Din punct de vedere sanitar – veterinar, se verifica certificatul, emis de medicul veterinar de la circumscriptia din zona. Acest act este foarte important, deoarece sunt specificate in el atat vaccinurile administrate, cat si starea ei de sanatate.

In caz de cumparare, capra va sta in carantina de 40 de zile, pentru a se prevenii eventualele imbolnaviri ale celorlalte capre din ferma.

Noi rase de ovine si de alte specii de animale la Indagra 

Evenimentul a inclus trei prezentari:

  • Linia de albine ecotipul deal-munte “Horezu 15” – prezentata de Institutul de Cercetare-Dezvoltare Pentru Apicultura, in vederea omologarii;

  • Rasa de ovine Karakul linia maro – prezentata spre omologare de Statiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Ovine si Caprine Popauti Botosani;

  • Proiectul “Program informatic de gestionare a datelor privind controlul oficial si evaluarea genetica la bovine” – prezentat de Statiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Cresterea Bovinelor Dancu, Iasi

Simpozionul a fost urmat de prezentarea animalelor participante la expozitia INADGRA 2010, acestea fiind premiate de o comisie formata din specialisti in zootehnie din cadrul MADR si ANARZ. Au fost premiate toate rasele de ovine si caprine, rasele de bovine de lapte, mixte, de carne si rasele in conservare.

La aceasta editie a INDAGRA, specia bovine a fost reprezentata de rasele locale Baltata romaneasca, Baltata cu negru romaneasca, Bruna de Maramures, Pinzgau, dar si de rase specializate in productia de lapte (Holstein Friza, Jersey) si de carne (Charolaise, Limousine, Blue Blanc Belgique).

Pe de alta parte, Federatia Crescatorilor de Ovine si Caprine din Romania si Federatia Crescatorilor de Ovine Romovis 2000 au prezentat la INADGRA animale din rasele locale de ovine, cum sunt Turcana, Tigaie, Merinos, Karakul, Ratca, dar si creatii noi biologice realizate la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Cresterea Ovinelor si Caprinelor Palas, Constanta.

De asemenea, cabalinele expuse la targ au apartinut Hergheliilor de stat aflate in administrarea Regiei Nationale a Padurilor Romsilva, dar si crescatorilor particulari, printre rasele prezente numarandu-se Lipitan, Gidran, Calul romanesc de sport, Hutul, Calul de Bucovina.

Carnea de miel „AGNEAU DU PÉRIGORD”

„Agneau du Périgord”, (IGP), Franta, se refera la miei cu varsta de sacrificare intre 80 si 180 de zile, cu greutatea carcasei de 15-21 kg si o buna conformatie a acesteia datorita selectiei raselor de carne in cazul berbecilor, oile provenind din rase rustice sau semirustice.

 

 Sunt selectionati berbecii din urmatoarele rase de carne: Berrichon, Charollais, Ile de France, Rouge de l’Ouest, Suffolk, Texel.

 

 Oile sunt de rasa rustica pura: Lacaune viande, Blanche du Massif central si INRA 401 sau de rasa semirustica, ceea ce inseamna ca provin din incrucisarea intre o rasa rustica si una dintre rasele de carne mentionate anterior.

 

Mieii apartin clasei de conformatie E-U-R, cu masa musculara dezvoltata pe un schelet fin si cu un strat de grasime din clasele 2 si 3 ale grilei EUROP.

 

 Carnea de miel vanduta in stare proaspata este de culoare deschisa. Grasimea este alba si consistenta; este repartizata uniform si nu are aspect uleios. Carnea mieilor „Agneau du Périgord” are un gust echilibrat de miel datorita alaptarii mieilor cu lapte de la oaia mama (cel putin 60 de zile) si unei alimentatii complementare specifice, bazata pe boabe de cereale intregi sau sfaramate si pe furaje.

 

Alimentatia mieilor

 — de la nastere pana la varsta de cel putin 60 de zile, mieii sunt hraniti cu lapte fiind alaptati la cerere de oile mama. Ei nu sunt separati de mame pana la intarcare, aceasta avand loc in general la varsta de 80-90 de zile;

 

 — dupa varsta de 60 de zile si in etapa de finisare, cantitatea de lapte din alimentatie scade pana cand mieii sunt intarcati, iar cantitatile de supliment nutritiv si de furaje cresc. Suplimentul nutritiv este compus din cereale (orz, grau, porumb etc.) si dintr-un produs cu azot.

 

Alimentatia oilor

 Baza alimentatiei oilor este pasunatul care are loc pe pajisti naturale sau temporare si in alte spatii in aer liber timp de cel putin sapte luni pe an.

 

 Furajele recoltate sunt cultivate in intregime in aria geografica, majoritatea acestora chiar in exploatatie.

 

Etape specifice ale productiei care trebuie sa se desfasoare in aria geografica delimitata:

 Mieii „Agneau du Périgord” sunt nascuti si crescuti in aria geografica delimitata. Organismul de control identifica in prealabil toti crescatorii si verifica daca exploatatiile acestora se situeaza in aria geografica respectiva.

 

 Pentru a pastra in intregime calitatile carnii de miel, este necesar ca timpul de transport spre abatoare sa nu fie prea lung, iar animalele sa fie ferite de stres inainte de sacrificare. Prin urmare, parcurgerea traseului de la exploatatie la abator nu trebuie sa dureze mai mult de opt ore. Practic, acest interval de timp este mai mic, tinand seama de faptul ca exploatatiile sunt situate in apropierea spatiilor de sacrificare.

 

 Aria geografica acopera urmatoarele comune:

 — in departamentul Dordogne, toate comunele cu exceptia celor din cantoanele La Force si Sigoulès;

 — in departamentul Corrèze, comunele din cantoanele Ayen, Brive-la-Gaillarde (Sud-Ouest), Juillac si Larche;

 — in departamentul Lot, comunele din cantoanele Cazals, Gourdon, Payrac, Puy-L’Évèque, Salviac si Souillac;

 — in departamentele Lot si Garonne, comunele din cantoanele Cancon, Castillonnes, Fumel, Lauzun, Monflanquin si Villeréal.

 

Legatura cu aria geografica:

 

 Specificitatea ariei geografice:

 Regiunea Périgord se caracterizeaza printr-o mare diversitate pedoclimatica; are soluri sarace si relief accidentat; exista diferente accentuate intre iarna si vara si variatii importante primavara si toamna.

 

 Aceste caracteristici ale teritoriului au dus dintotdeauna la o foarte mare diversitate in ceea ce priveste productia agricola si la o specializare foarte redusa a exploatatiilor, care sunt in general de mici dimensiuni. In fiecare exploatatie exista zone cu potential agronomic redus, iar in Périgord acestea sunt in mod traditional denumite picadies. Aceste suprafete in care animalele pot fi scoase la pascut se caracterizeaza prin soluri sarace, pietroase sau in panta, unde uneori cresc arbusti sau paduri care nu pot fi intretinute cu mijloace mecanice, intretinerea acestora fiind asigurata exclusiv de ovine.

 

Specificitatea produsului:

 Specificitatea „Agneau du Périgord” se datoreste in principal metodelor de crestere a mieilor: o perioada de alaptare la ugerul oii mama urmata de o etapa de finisare la stana.

 

 Carnea mieilor „Agneau du Périgord” este de culoare deschisa (alba pana la roz deschis), grasimea este alba si consistenta; gustul de miel este delicat, carnea avand o textura frageda, datorita in principal varstei animalului, si da senzatia ca se topeste in gura, datorita calitatii grasimii.

 

 Culoarea deschisa se leaga de doua elemente complementare ale metodei de obtinere a produsului, si anume: varsta mieilor la sacrificare (maximum 180 de zile) si perioada de alimentatie cu lapte: fiecare miel se alapteaza la ugerul oii mama timp de cel putin 60 de zile. Varsta de sacrificare, precum si perioada de alaptare confera totodata carnii un gust fin, nu prea puternic, diferit de gustul si savoarea obisnuite ale carnii de miel pe care consumatorul le poate percepe ca fiind foarte pronuntate.

 

 Grasimea alba si consistenta este rezultatul unei alimentatii specifice in etapa de finisare care se bazeaza pe furaje si pe un supliment nutritiv, excluziv din cereale cu boabe intregi sau sfaramate.

 

 Suplimentul nutritiv specific din etapa de finisare duce la o repartizare echilibrata a grasimii in carnea „Agneau du Périgord”: carnea nu este uscata, textura prezentand exact suculenta necesara pentru a da acea impresie ca se topeste in gura. In sfarsit, gradul de acoperire cu grasime al carnii „Agneau du Périgord” nu este foarte mare, gustul sau nu este puternic si se topeste in gura.

 

 Se obtine un tip de carne bine definit, cu gust si arome delicate, care este cautat pentru savoarea sa bine echilibrata.

 

Cunostinte tehnologice specifice

 Avand in vedere caracteristicile si limitele teritoriului, crescatorii de ovine din Périgord au dezvoltat tehnologii specifice in productia de ovine.

 

 Ei s-au adaptat la constrangerile reprezentate de natura solurilor si de conditiile climatice putin favorabile din teritoriu. Confruntati cu caracterul foarte variabil al precipitatiilor si al temperaturilor, dar si cu diversitatea solurilor, crescatorii de ovine au realizat sisteme complexe de crestere a animalelor prin combinarea tuturor resurselor disponibile. Pastorii, deveniti crescatori de ovine, au elaborat de-a lungul timpului practici caracterizate prin modularea importanta a interventiilor si prin utilizarea diversificata a spatiului natural. In exploatatii, productia traditionala de ovine are rolul de a pune in valoare zone putin productive pe plan agronomic
.

 Constrangerile mentionate anterior stau la originea selectiei de rase rustice de oi. Rasele respective au fost retinute pentru rezistenta lor, alimentatia moderata, capacitatea de a utiliza suprafete de pascut sarace, capacitatea de a se reproduce in urma imperecherii naturale in tot timpul anului si de a-si hrani usor mieii. Utilizarea berbecilor din rase de carne amelioreaza conformatia mieilor destinati sacrificarii.

 

 Constrangerile respective conditioneaza si sistemul alimentar practicat de crescatorii de animale, care isi organizeaza septelul in turme omogene in functie de necesitatile fiziologice ale oilor si ale mieilor care, avand in vedere evolutia lor, se vor afla in spatii de pascut, pe pajisti sau la stana.

 

O calitate specifica

 Exista o legatura intre calitatea specifica a mieilor si modul deosebit de crestere a animalelor care se bazeaza pe un sistem ponderat, care pune in valoare spatiile de pascut si se adapteaza constrangerilor locale. Viata mieilor „Agneau du Périgord” se desfasoara in doua etape: perioada de alaptare, in care mieii nu sunt separati de mame, si etapa de finisare la stana, in care mieii sunt atent ingrijiti: spatii rezervate si alimentatie de foarte buna calitate.

 

 Datorita acestui mod specific de crestere a mieilor, precum si etapei de finisare carnea de miel „Agneau du Périgord” are o culoare deschisa (alba pana la roz deschis) si o grasime alba si consistenta. Gustul de miel al carnii este fin si delicat, nu prea puternic; carnea nu este uscata, prezentand exact suculenta necesara pentru a da impresia ca se topeste in gura. In sfarsit, gradul de acoperire cu grasime al carnii „Agneau du Périgord” nu este foarte mare, gustul nu este puternic si se topeste in gura.

 

Reputatia „Agneau du Périgor”

Reputatia „Agneau du Périgord” se regaseste atat in prezenta traditionala a ovinelor in Périgord, cat si in notorietatea produsului in randul gastronomilor.

 

 Practicile nu au evoluat foarte mult fata de secolul al XIX-lea, cand prezenta ovinelor in Périgord este deja relevanta. Se estimeaza ca in 1809 existau in regiune 667 400 de exemplare. Desi lana era obiectivul principal al productiei de ovine, se gasesc si urme ale incercarii de valorificare a acestora in cadrul gastronomiei locale.

 

 Au loc schimburi comerciale cu ocazia a numeroase targuri. La cele mai importante dintre acestea puteau fi aduse peste 1 000 de exemplare. In a doua jumatate a secolului al XIX-lea, mai multe surse scrise pun in evidenta o evolutie a cresterii de ovine orientata mult mai mult spre consumul de carne; crescatorii de ovine sunt incurajati sa amelioreze rasa locala in vederea productiei de miei destinati sacrificarii. In 1897, statisticile mentioneaza un numar mare de miei sacrificati la Périgueux.

 

 „Agneau du Périgord” constituie un produs cu caracter festiv, care este pregatit in diferite feluri, fiind degustat mai ales de Craciun sau de Pasti, dar avand intotdeauna un loc important in meniu.

 

 Acest lucru este dovedit de faptul ca, la inceputul secolului al XX-lea, o celebra bucatareasa din Périgord, „Mazille”, pune „Agneau du Périgord” la loc de onoare in cartea sa de retete, care contine peste 300 de specialitati locale. „Exista in Périgord o rasa de oi cu o carne excelenta din toate punctele de vedere …”.

 

 „Agneau du Périgord” este mentionat in mod explicit la elaborarea a numeroase retete si meniuri ale restaurantelor.

Rasa Tigaie cu cap negru de Teleorman

Tigaia cu cap negru de Teleorman, poate fi competitiva in productia de lapte si carne cu cele mai bune rase specializate, facand inutil importul acestora.

 

Oaia Tigaie cu cap negru de Teleorman se poate considera ca facand parte din categoria oilor semigrele, recomandate in special in zona de campie si mai putin in cea colinara.

Datorita precocitatii sale, prolificitatii si productiei de lapte, berbecii din aceasta rasa pot fi folositi cu bune rezultate la incrucisari industriale sau de infuzie cu diferite rase locale pentru sporirea productiei de lapte si mai ales de carne.

Populatia cu cap negru de Teleorman se preteaza cel mai bine la producerea de miei pascali, cu greutatea carcasei de 15-17 kg, aceasta deoarece productia buna de lapte a oilor mame asigura o viteză sporita de crestere a mieilor.

Directia principala de exploatare a acestei populatii de ovine este orientata spre productia de lapte-carne si lana semifina.

Presedintele Asociatiei Crescatorilor de Ovine si Caprine din Teleorman, declara ca aceasta rasa mixta este competitiva in productiile de lapte si carne cu cele mai bune specii cunoscute. Un exemplar produce 150-170 kilograme de lapte muls, dar poate ajunge si la o cantitate dubla. Mieii au la nastere 5-6 kg, cu un ritm de dezvoltare ulterior foarte rapid, la varsta de un an masculii putand atinge 100 de kilograme.

Potrivit presedintelui Asociatiei Crescatorilor de Ovine si Caprine, productia de lana este intre 3 si 5 kilograme, pana la recorduri de 8 kilograme.

Asociatiei Crescatorilor de Ovine si Caprine din Teleorman

  • Adresa:Strada Libertatii 99, Alexandria, Teleorman

  • Telefon: 0723.643.796 (Mobil); 0247.326.684 (Fax);

  • Email: ruxandajoitoiu@yahoo.com

Rasa Valaha cu coarne in tirbuson-Ratca

Rasa Ratca este crescuta pe o arie geografica restransa, ca rezerva de gene, intr-un numar de 2058 capete.

 

Fiind o oaie sedentara neadaptata la transhumanta, turmele sunt in nucleul lor, in leaganul lor ca zona de origine, fiind exploatate cel mai frecvent in rasa pura pentru productia de lapte.

Multi crescatori prefera sa creasca acest tip de oi, aceasta fiind una din explicatiile supravietuirii si conservarii rasei.

Avantajele economice sunt semnificative datorate costurilor de intretinere reduse pe durata unui an calendaristic fiind intretinute si furajate in permanenta pe pasune, cu exceptia perioadei de fatare, iar evidenta productiei va ramane principalul obiectiv al detinatorilor de patrimoniu genetic din judetul Caras-Severin.

Informatii suplimentare despre rasa Ratca:

STATIUNEA DE CERCETARE-DEZVOLTARE PENTRU OVINE CARANSEBES

DRUMUL RESITEI KM 2

325400 CARANSEBES, CARAS SEVERIN

Telefon : 0255/514.189

Fax : 0255/514.189

Crescatorie de capre intr-o ferma mixta

Crescatoria de capre are un adapost, in suprafata de 1500 m.p. pentru 300 de capre adulte si 100 iedute toate din rasa Saanen.

 

In incinta crescatoriei sunt 4 celule de stocare a furajelor (ce vor vor constitui un hangar de 800 mp.), sala de muls si tancul pentru lapte.

Prin constructie, adapostul permite utilizarea fotoperiodismului pentru dirijarea reproductiei.

Scopul intreprinzatorilor este sa creasca 300 de capre Saanen cu un fond genetic foarte bun, ameliorand efectivul pentru productia de lapte cantitativa prin insamantari artificiale cu sperma congelata provenita de la unitatile furnizoare si inscriindu-se in Controlul Oficial.

Caprele sunt lotizate in 3 loturi prin planificarea reproductiei si sunt cazate in compartimente separate insirate pe doua parti (cu al 4-lea lot care este de iedute pentru prasila) ale adapostului intre care se afla aleea de furajare si circulatie. Au folosit pentru reproductie atat tapii pe care ii au in ferma pentru monta naturala (100 capre mai putin bune ca productie) si insamantari cu sperma diluata (70 capre) precum si insamantarea artificiala cu sperma congelata de valoare (100 capre) cumparata.

Au avut ca rezultat: 95% fatari la monta naturala, 75% in urma insamantarilor artificiale cu sperma proaspata si 57% cu sperma congelata.

Adapostul este prevazut cu un distribuitor automat de furaje, care circula ca un vagonet pe sina deasupra aleii si alimenteaza caprele de 4 ori pe zi (la orele 9, 11, 14 si 19) cu ratii pe baza de porumb, orz, lucerna, Dactilius, care sunt stocate la capatul adapostului in 4 celule.

Crescatoria are autonomie furajera in proportie de 80%, ferma avand 210 hectare teren arabil din care 21 hectare suprafata furajera (lucerna).

Se cultiva: porumb irigat, soiurile de grau dur si moale, mazare de primavara, orz de iarna si secara. Isi intregesc veniturile cultivand 27 de hectare cu pepeni galbeni.

Adapostul mai este prevazut cu o sala de muls in care se afla o instalatie rotativa cu 24 de locuri si prezinta desprinderea automata a cupelor de pe uger, un tanc-rezervor de lapte si o sala de asteptare pentru intrarea la muls a caprelor care sunt indemnate sa-si ocupe locul pe platforma de catre un „caine electric”.

Mulsul a 300 capre dureaza 80 minute cu spalarea instalatiei si curatirea platformei si-l realizeaza un singur om.

Desi cei doi crescatori au mizat pentru prima lactatie a caprelor pe o productie de numai 750 kg lapte livrat per cap la pretul de 46 eurocenti/litru (in 2003-2004), rezultatele obtinute le-au depasit asteptarile livrand catre colectare, de la 211 capre mulse, 1000 litri/ cap cu un continut de grasime de 36,9 g/kg si de proteina 30,6 g/ kg la un pret de 55 eurocenti/litru, crescatoria realizand profit.

Rasele de ovine din Romania (1)

Merinosul de Palas; Merinosul Transilvanean; Tipul Merinosul de Munte (Brasov); Tipul de carne Palas; Tipul de lapte Palas; Tipul prolific Palas.

.

 

Merinosul de Palas

  • productie mare de carne si lana fina;

  • productie de lapte marfa – 25 litri/cap;

  • este creat pentru cresterea in Campia de Sud, Moldova si Dobrogea;

  • sa format la Institutul de Cercetare si Dezvoltare pentru Ovine si Caprine Palas -Constanta;

  • este o rasa mixta de carne si lana;

  • conformatie corporala armonioasa, masiva, cu posibilitati de reprofilare;

  • indici reproductie: 128-135% prolificitate; 90-96% fecunditate;

  • greutate medie : 64 kg/oaie si 102 kg/berbec;

  • femelele se pot folosi la reproductie de la varsta 10-12 luni;

  • randamentul de sacrificare este de 54% ovine adulte si 52% berbecuti la ingrasat;

  • berbecuti ajung in 4-5 luni la 40-50 kg; carcasele sunt de buna calitate;

  • productia medie de lana: 6-7 kg/oaie; 12-14 kg/berbec;

  • productia medie de lapte pe perioada de 128 de zile este de 130 l, din care 20 % lapte marfa;

Merinosul Transilvanean

  • productie mare de lana fina si deasa;

  • adaptata conditiilor de mediu din aceasta parte a tarii;

  • este creat pentru crestere in Transilvania. In judetele Arad, Bihor, Satu Mare si Salaj sunt cele mai mari efective;

  • sau format doua tipuri: tipul mare in zona de campie; tipul mic in zona de munte;

  • conformatie corporala este mijlociu spre mic, cu o dezvoltare corporala mai accentuata la tipul de campie;

  • indicii reproductiei: 110-115% prolificitate; 95-96% fecunditate;

  • greutate medie : 45 kg/oaie si 68 kg/berbec;

  • randamentul de sacrificare este de 44-51%;

  • berbecuti au un potential de crestere satisfacator;

  • productia medie de lana: 4,5-10 kg/oaie; 10-14 kg/berbec;

  • productia medie de lapte pe perioada de 128 de zile este de 70-80 l;

Tipul Merinosul de munte (Brasov)

  • sa obtinut prin incrucisarea Tigaiei de Covasna cu Merinosul de Palas;

  • se caracterizeaza prin rezistenta la climatul premontan;

  • greutatea medie: 45-48 kg/oaie si 65-75 kg/berbec;

  • productia medie de lana fina: 4,5 kg/oaie; 6-7 kg/berbec; cu randament de 55% la spalare;

  • productia medie de lapte marfa: 40-45 litri/oaie.

Tipul de carne Palas

  • sa obtinut prin incrucisarea „ile de France” cu Merinosul de Palas;

  • se caracterizeaza prin spor zilnic de 250 grame cu 5,3 UN;

  • greutate medie: 55-60 kg/oaie si 75-80 kg/berbec;

  • prolificitatea este de 128%;

  • productia medie de lapte in 130 zile: 70-80 litri/oaie

Tipul de lapte Palas

  • sa obtinut prin incrucisarea Friza si Awassi cu Spanca si apoi metisii intre ei;

  • se caracterizeaza prin spor zilnic de 250 grame cu 5,3 UN;

  • greutate medie: 55 kg/oaie si 75-80 kg/berbec;

  • cantitatea medie de lana: 4 kg/oaie;

  • prolificitatea: 125%;

  • productia medie de lapte in lactatie: 170 litri/oaie; cu 6% grasime si 6,5 % proteina.

Tipul prolific Palas

  • sa obtinut prin incrucisarea Romanov si Finnish-Landrace cu Merinosul de Palas si apoi metisii intre ei;

  • greutate medie: 55 kg/oaie si 65-70 kg/berbec;

  • prolificitatea este de 170%;

  • productia medie de lapte in 130 zile: 60-80 litri/oaie

Rasele de capre

Caprinele reprezinta o oportunitate economica, datorita numarului lor si proprietatii de a se inmulti repede, potentialului productiv superior si cheltuielilor reduse de investitie, de intretinere, furajare si comercializare a produselor.

.

 

In unele tari din Europa ca: Franta, Elvetia, Austria, Anglia, etc. s-au elaborat si aplicat programe eficiente de inmultire si ameliorare, de nutritie, de masuri sanitar – veterinare, etc. care au imprimat capriculturii o nota speciala de exploatare de tip industrial, prin valorificarea capacitatii lactogene si diversificarea si comercializarea produselor obtinute.

In tara noastra exista doua rase de caprine:

Carpatina Este rasa cea mai veche si cea mai raspandita, primitiva, rustica, rezistenta si foarte heterogena, din punct de vedere al culorii, dezvoltarii si exteriorului si a productiilor de lapte si de iezi.

Alba de Banat Este ameliorata cu un nivel de productivitate superior. Capul este caracteristic animalelor de lapte cu capacitate mare de productie, mic, cu aspect fin uscativ. Gatul este de lungime mijlocie si gros, membre puternice uscative, osatura dezvoltata cu aplomburi normale. Ugerul este bine dezvoltat, in forma de para sau globulos cu peri scurti si netezi, cu sfarcuri de dezvoltare mijlocie, pretabile la mulsul mecanic.

Principalele rase de caprine din alte tari:

 

Rasa Saanen Este originara din Elvetia reprezinta actualmente 20% din septelul elvetian are o talie de 80 – 90 cm la masculi si 74 -80 cm la femele, corpul alungit, cap potrivit de lung si de larg cu profil aproape drept, piept adanc, larg cu buna capacitate toracica, spata larga si bine prinsa, gat lung si relativ subtire si cu cercei sub maxilar cu ongloane rezistente, uger bine dezvoltat cu mameloane mijlocii inclinate lateral si inainte, iar parul este scurt, des si matasos. Productia medie de lapte (270 zile) este de 740 Kg cu maxime de 1800 – 2000 kg. Rasa Saanen se poate folosi cu rezultate bune la incrucisari, cu rasa Carpatina.

Rasa Alpina franceza Este o rasa foarte apreciata in Franta, unde detin mai mult de trei sferturi din septel, datorita nivelului ridicat de productivitate, implicit de rentabilitate. Sunt exploatate intensiv pentru lapte si ingrasare, pentru carne intr-o larga varietate de sisteme si tehnologii de exploatare. Talia este de 70 – 80 cm, parul scurt si de culoare variata. Pieptul este adanc, spinare rectilinie, bazinul larg si putin înclinat, membre solide cu articulatii puternice si aplomburi corecte. Glanda mamara voluminoasa bine prinsa antero – posterior, mameloane mijlociu dezvoltate. Productia medie (250 zile) este de 600 l, recordul rasei fiind de 2200 l (305 zile).

Rasa Nobila germana Este rezultat al incrucisarilor dintre rasele locale germane cu rasa Saanen de unde şi conformaţia corporală, culoarea, producţia de lapte şi prolificitatea. Capacitate ridicata de transmitere a caracterelor in descendenta. A participat la formarea rasei Alba de Banat.

 

Adauga un comentariu

You must be logged in to post a comment.